Transilvania_1926_057_003

RANSILVANIA 


Anul 57. Martie 1926. Nr. 3. 


Sibiu, str. Şaguna S. 


y 

" i 
b- Š 
d l 
M - 
N | 
H lu 
H la 

l 1 | 1 
4 4 
i j 
i 
H 
IM EM DD ame E: = a PLETE A E GUI 


Dr. loan Lupaș. 
— La 25 de ani de activitate culturală. — 


In mijlocul crizei de autoritate din zilele noastre ne-a fost 
dat să ne ridicăm sufletește, zilele trecute, aducând prinos de 
laudă unui vrednic și desinteresat mânuitor al condeiului, dlui 
loan Lupaș. 

S'au împlinit 25 de ani de când a apărut în ziarul «Tri- 


buna» din Sibiiu întâiul articol semnat de acela, care avea 
1 


— 98 — 
să ajungă profesorul iubit, istoricul de seamă, conducătorul 
prețuit. 

“Pe drept cuvânt s'a putut trage o paralelă între etkhosul unui 
Petru Maior (despre el a scris pe atunci tinărul student buda- . 
pestan) şi între ethosul ce palpită în scrisul dlui |. Lupaș. Invă- 
ţător și preot, cu peana şi cu biblia în mână, amândoi au in- 
cercat şi, ultimul, încearcă să dea şi acum viaţă ideilor du- 
cătoare la propăşire — nelăsându-se tulburaţi de aplauze şi de 
„o glorie vremelnică, ascultând şoaptele cele mai intime ale su- 
fletului lor. şi oferind ce au mai bun masselor, spre cugetare. 

Amândoi sunt pătrunși că nu numai Historia magistra vitae 
(istoria este învăţătoarea vieţii) ci şi Historia magistra mundi (istoria 
este învăţătoarea lumii). 

Amândoi cred că rolul istoriei este să afle nexul cauzal 
al faptelor (fiindcă și în desfăşurarea evenimentelor. érebue să 
fie o logică!) şi amândoi dau directive viguroase spre ceva 
excelsior. ` 

Sărbătorirea dlui loan Lupaş sa desfăşurat cum ma vrut 
cel sărbătorit. Dsa, în marea modestie, care-l caracterizează, a 
răspuns învitării unui cerc de prieteni, în frunte cu di loan I, 
Lapedatu, că doreşte o cât mai modestă comemorare a aniver- 
versării acesteia de 25 de ani; a fost’de ajuns însă să se răs- 
pândească vestea că loan Lupaș împlineşte 25 de ani de acti- 
vitate ziaristică şi toate clasele noastre sociale din Ardeal s'au 
grăbit să-şi trimită reprezentanţii. 

Așa au fost adunaţi Duminecă, în 21 Martie, a. c., în sala 
cea mare a judeţului Sibiiu şi, seara, la hotelul Bulevard, si- 
bienii, săliştenii, preoţii, corpul didactic, ziariştii, meseriaşii, po- 
-porul, prin reprezentanţii lor, apoi societăţile «Astra», «Soc. ort. 
naţ. a fem. rom.», <Societatea de mâine». Intro atmosferă din 
cele mai cordiale, în mijlocul unor ovaţii spontane, aproape 
“orcanatice, au căutat cu toţii să-și exprime sentimentele de gra- 
titudine față de dascălul, preotul, ziaristul, istoricul loan Lupaș, 
care se caracteriza, modest: «un mic toboșar al presei române», 
făcând aluzie la micul toboşar sard al lui Amicis, rănit și săr- 
bătorit de cei mai mari decât dânsul, 

«Astra» a avut dreptul să-şi manifeste mulțumirile cele mai 
simţite față de membrul ei din comitetul central, fiindcă di loan 
Lupaş a fost şi este unul- din cei mai activi promotori ai acţi- 


= + + sit 


anilor «Astrei». Incă de prin 1903 a început dl I. Lupaș să 
publice articole judicioase în «Transilvania» noastră. Din 1906 este 
uri colaborat prețuit al «Bibliotecii poporale», dând nutremânt 
preţios țărănimii noastre. In secţia noastră istorică a fost se- 
cretar până în anul 1925, de atunci încolo este vicepre- 
-şedintele ei. Din 1910 îl numărăm membru în comitetul central. 
Multe şi interesante conferinţe a ţinut, la ţară și prin orașe, în 
numele <Astrei>. Dovadă orașele noastre ardelene, dar şi cele 
-din vechiul regat, ca: Bucureşti, Giurgiu, Galaţi, T. Severin, - 
Ploești, apoi Chişineu, ş. a. 

<Astra> a ținut să-și exprime sentimentele, de care e pă- 
trunsă față de cel serbătorit. Președintele «Astrei», dl Goldiș, . 
silit să absenteze, a scris o prea frumoasă epistolă, care a fost 
cetită de iniţiatorul festivități, de di loan I. Lăpedatu, Cei doi 
vicepreşedinţi ai «Astrei» și secrbtarul literar substitut au luat 
“cuvântul în decursul serbării, aducând prinosul de lauda 
neobositului luptător cultural. 

Modestia, aşa de prețioasă și aşa de rară în ziua de astăzi, 
modestia aceasta binefăcătoare a serbătoritului ne-a ridicat. 
“Tonul cald, confidenţial, - nefăţărit al celuice primea ca dar o 
biblie legată în aur şi catifea, o peană de aur şi o întreagă 
garnitură de scris din partea săliştenilor, a foştilor elevi şi a si- 
bienilor ne-a mers la inimă, fiindcă inima ne spunea că aurul 
“de pe. obiecte corespunde aurului din sufletul lui și că tot atât 
de tare în convingeri este loan Lupaş ca marmora aleasă pentru 


z. i hmira și sfeşnicele purtătoare de lumină. 


DI Lupaş nu e în pragul bătrâneţii. Mai are până atunci, l 
Nenthul aşteaptă încă multe şi minunate lucrări din peana dom- 
niei sale. Dacă nu le va scrie cu peana de aur oferită, fiindcă 
(după cum a mărturisit-o) nu se pricepe să scrie decât cu mo- 
deste pene democrate, le va așterne pe hârtie cu tot sufletul 
său neprihănit, vrednic emul al unui Carlyle, arătându-ne rănile 
ce încă nu s'au cicatrizat, dându-ne sfaturile, călite de o expe- 
cienţă de istoric cu vază, ajutându-ne să ne ridicăm din sopa 
rul sufletesc în care ne sbatem astăzi. 


DI loan Lupaș, la mulţi ani! 


1* 


— 100 — 


Ideologia cooperatismului. 


Faptele sociale, realitatea socială, nasc ideia. Nu există 
idee socială, care să nu poată îi explicată, căreia să nu i se 
“poată determina toate faptele şi împrejurările, cari an făcut-o- 
să se ivească în gândul oamenilor, unde a fost frământată și 
desvoltată ca întrun adevărat laborator. Orice ideologie își are 
“legăturile sale precise cu realitatea socială, nimic, am putea. 
spune, nu e creiat de inteligența omenească singură. | 

Ideea cooperaţiei a izvorât, și ea, din realitatea socială, a 
fost impusă minţii omeneşti de anumite împrejurări, din nece- 
sitatea de conservare e omului față de acţiunea distrugătoare a 
“regimului social-economic, născut la începutul veacului al XIX.. 
Ideia tooperaţiei s'a născut ca şi aceea a socialismului din ac- 
- iunea regimului capitalist asupra realităţii sociale, din împreju- 
rările, cari au fost născute în urma disoluţiei vechiului regim 
-şi a întroducerii noului regim economic şi social. Aproape: 
aceleaşi fapte au sugerat ambele idei, și aceea a socialismului, 
şi aceea a cooperatismului, de aci asemănarea, şi rudenia lor, 
deşi între cooperaţie şi socialism sunt deosebiri fundamentale.. 

Ideia primordială a cooperației este asoc/ația. 

Principiul social al asociaţiei era în mare cinste în con- 
cepția de viaţă a muncitorilor, cari păstraseră tradiţia coopera- 
ţiei şi a companionajului evului mediu. Faptul că burghezia a 
refuzat cu încăpăţinare să recunoască libertatea asociaţiei, a 
_mărit prestigiul acestui principiu în sufletul claselor muncitoare 
- şi producătoare. La începutul veacului al XIX-lea asociaţia era 
socotită de toți ca adevăratul principiu salvator, ca singurul 
deslegător al chestiunei sociale. 

Mai târziu, când capitalismul a ridicat, în locul micilor Şi 
răzleţelor -ateliere, fabrici mari, unde erau folosiţi, în muncă or- 
. ganizată în comun, mari mase de muncitori, principiul asociației: 
a devenit și principiul muncii organizate. 

In sfârşit, credinţa în acest principiu a fost întărită când 
muncitorii şi-au dat seama că principiul fundamental al capita- 
lismului este concurența și că prin concurenţa între ei munci- 
torii sunt exterminați pe rând de capitalismul acaparator, iar 
din concurența dintre capitalişti rezultă mizeria muncitorilor şi 
degradarea lor morală, rezultă crizele industriale şi războaiele 


E MR 


intre popoare, Clasele muncitoare sau convins că altă soluție 
nu e decât să opuie principiului concurenţii pe acel al asocia- 
iei. Pe această cale muncitorii, grupaţi în asociaţie, ar putea să” - 
zreziste procesului de exterminare urmărit cu atâta îndârjire de 
capitalism. 

- A doua ideie fundamentală a cooperației este solidaritatea 
mutuală, principiul ajatorului reciproc. 

O solidaritate socială este o asociație liberă şi conștientă, 
în care individul își sacrifică un bune sau un interes individual” 
— bani, muncă, timp, libertate — fără desinteresare, adecă fără 
gând de caritate sau fraternitate, dar și fără dorința unui profit 
personal, ci în schimbul unui folos comun, adecă pentru des- 
woltarea fiinţei sociale, pentru desvoltarea patrimoniului social. 

Esenţa solidarităţii sociale stă în sacrificiul voluntar al in- 
-dividului pentru binele colectivităţii, iar pârghia ei. morală stă: 
dn înţelesul pe care îl dă, ea, profitului. Fără profit, fără interes, 
nu poate avea ființă o activitate omenească, nu poate avea loc 
o asociaţie liberă și conștientă. Profitul nu implică, însă, tot- 
„deauna un înțeles egoist, și individul totdeauna este dispus 'să 
dertiească un interes personal, dacă din satisfacerea unui interes 
general are un folos mài mare. Urmărind conştient un profit 
<u bază morală şi de interes general, individul in asociaţie 
«poate să-și satisfacă toate interesele personale, cări nu vin în 
„conflict cu interesele celorlalţi şi să folosească toate avantajele 
„cari rezultă din satisfacerea. intereselor generale. 

Principiul “solidarităţii, al ajutorului reciproc, a făcut con- 
isterija asociațiilor profesionale din întreg evul mediu, a dat 
` maştere: numeroaselor societăți de ajutor ' reciproc, cari erau 
«destul de puternice pentru a constitui sprijinul și mângăierea 
‚muncitorilor englezi, chiar în timpul când clasa muncitorească 
Æra în cea mai grea situatie din viaţa ei. 

Credinţa în acest principiu a fost întărită încă, de întro- 
ducerea în întreprinderi, din ce în ce mai intens, a diviziunei 
muncii. Muncitorul, dându-și seama că munca sa. de meseriaş 
individual a fost cu mult sporită în sistemul diviziunei muncii, 
unde el nu face de cât o parte a muncii necesară desăvârşirei 
unui obiect, se lămureşte și asupra valorii principiului solidari- 
tății. El îşi dă seama că în munca sa 'depinde de tovarășii săi, 
că numai în munca solidară și organizată în comun. poate să 


10 = 


capete maximum de rezultate din sforțările sale. Munca solidară 
naște interese comune, naşte simpatie, naște sentimentul ajuto- 
rului reciproc, 

In chip fatal, muncitorii au trebuit să recurgă la acest ultim 
principiu, care nu e cel mai lipsit de dificultăţi, pentru a-și uşura 
suferințele şi mizeria, atunci când, cu toate stăruinţele lor, nu 
-au găsit înțelegere, nici la patronii capitalişti, nici la stat condus. 
tot de aceştia. 

Asociaţia mutuală a fost criteriul organizaţiei pionerilor: 
cinstiți din Rochdale. 

A treia ideie fundamentală a cooperaţiei este /n/dietatea 
principlului economic în societate, 

Transformarea economică a societăţii, înfăptuită la ies 
putul veacului trecut, a răsturnat și concepția veche a societății.. 
Curând chestiunea socială în înţelegerea tuturor, şi în speciat. 
în înţelegerea claselor. muncitoare, nu a apărut de cât ca o 
chestiune economică. Întâietatea principiului economic a dat o. 
nouă orientare concepției de viață socială şi tendinţelor de- 
transformare a societăţii, 

-Legătura socială e întemeiată pe raportul dintre oameni,. 
pe schimb. Fără schimb nu poate exista viață,” nu poate exista. 
asociație, nu poate exista viaţă socială. 

Schimbul în societate ni se prezintă supt trei aspecte, şi: 
anume: 

1. Obiect pentru obiect-comerţul propriu-zis; 2. Obiect: 
pentru serviciu și 3. Serviciu pentru serviciu. Dacă observăm 
că orce obiect nu este decât o transformare materială, care se- 
reduce totdeauna la o serie de mişcări fizice şi psihice, putem 
uşor deduce că legătura socială este constituită. din schimb de 
servicii, dintro, mutualitate de servicii. 

In asociaţie ne adunăm ca să ne servim unul pe altul, ca 
să ne ajutăm unul pe altul, fie aceasta pentru trebuințele exi-- 
stenţei noastre, fie pentru păzirea drepturilor noastre, fie pentru 
implinirea datoriilor noastre. Deci pe teren economic, juridic: 
sau moral. Raporturile sociale sunt, tot atât, economice cât și 
iuridice sau morale, fiindcă ele nu sunt izolate, ci într'o inter-. 
dependenţă continuă. 

“Cu toate acestea, în toate timpurile, raporturile economice- 
au dominat în societate celelalte raporturi sociale, și regimut: 


— 103 — 


economic a determinat condiţiile vieţii sociale. Necesităţile &xi- 
stenţii omului din punct de vedere material a trecut înaintea 
necesităților de existență juridică, politică, morală sau estetică. 
Omul ca să trăiască a trebuit să consume, ca să consume a 
trebuit să producă, a trebuit să schimbe ceeace nu a putut pro- 
duce, a trebuit să cruţe şi să conserve. Numai după ce aceste 
trebuinţe ' economice au fost împlinite, omul și-a pus în gând 
să se desrobească de viaţa materială și să clădească viaţa ideală, 
sufletească a societăţii. 

Regimul capitalist, accentuând REE repartiției bunu- 
rilor în societate, clasele muncitoare au ajuns până la sfârşit să 
nu conceapă decât aspectul economic al vieţii: greutăţile vieţii 
neingăduindu-le să se desrobească de viaţa materială. . 

Multă vreme muncitorimea nu a avut decât revendicări 
economice; întreaga ei atenţie era îndreptată asupra înlăturării 
diferitelor greutăţi economice, pe cari desvoltarea regimului 
căpitalist le punea. Mizeria muncitorilor industriali în prima 
. perioadă a maşinismului ; condiţiile grele de viaţă ale meseria- 
șilor. striviţi în concurenţa cu industria mare; stoarcerea mun- 
citorilor de pământ de cătră cămătarii veșnic nesăturaţi, erau 
chestiuni economice, cari cântăreau greu şi treceau înaintea ` 
chestiunelor politice sau morale, cari au preocupat muncitori- 

mea mai târziu. 

' A patra ideie fundamentală a cooperaţiei este inatilitatea 
şi HORE dntermediarului în schimb. 

Al patrulea măr istoric ar putea să aducă glorie lui Fourier, 


însă Ati aduce cunoştinţelor sociale nimic nou. Fourier se laudă ` 


de geaba că ar îi descoperit principiul asociaţiei sau cauza mi- 
zeriei, în existența intermediarilor. Lumea cunoaște aceste ade- 
“văruri eterne, încă de când vede cu ochii civilizației. Vechii 
` cămăţari, cari au distrus civilizaţia elenă, cămătarii evului mediu, 
cari au distrus proprietatea rurală şi clasa nobilă, neguţătorii 
din toate timpurile, cari, fără nici o muncă, speculează și pe 
producător și pe consumător, capitaliştii manufacturieri, cari 
explotează până la sânge pe nenorociţii de lucrători la domi- 
ciliu, pgoprietarii de case, cari speculează nevoia de locuință a 
celor ce sunt nevoiţi să locuiască în orașe, sunt toți interme- 
diari a căror acţiune nefolositoare şi dăunătoare asupra vieții 
sociale a fost de mult simțită. 


— 104 — 


-Producătorul niciodată nu a priceput cu ce drept interme- 
diarul, fără nici o muncă, fără nici o sforțare, poate să-i ia cea 
mai mare parte a câştigului rezultat din munca lui, şi el, care 
munceşte, să nu poată nici să trăiască. 

Consumătorul, mai puțin conştient de cauza răului, nu a 
putut înţelege dela inceput, cum viaţa se ingreuiază din ce în 
ce, ajungând să nu o mai poată trăi. La început, consumătorul 
învinuia pe producător, că îşi dă câștiguri prea mari, și de multe 
ori producţia era urmărită cu ură .din partea publicului. Mai 

-târziu, când consumătorul-producător şi-a dat seama că și marfa . 
produsă de el, îi revine chiar şi lui mult scumpită, dupăce trece 
prin mâna intermediarilor, a înţeles unde este răul, care este 
cauza mizeriei sociale. Intermediarul speculează. pe muncitor 
ca producător, luându-i cea mai mare parte a rodului muncii 
lui, intermediarul speculează pe muncitor ca consumaător, urcând 
cu mult preţul de cost al mărfurilor. 

Singura putință de îndreptare a răului era apropierea şi 
înțelegerea cea mai strânsă între producători şi consumători, 
pentru înlăturarea iatermediarului în schimb. 

Pentru înlăturarea intermediarului din toate activităţile so- “ 

"ciale; pentru înlăturarea intermediarului din producţie unde, sub 
formă. de patron-capitalist, își rezervă câştigul rezultat din dife- 
renţa între preţul de vânzare şi cel de cost, care, pentru a fi 
mai mare — prețul de vânzare neputând îi urcat, deoarece e 
determinat de concurență — se folosesc toate mijloacele de 

exploatare pentru scăderea preţului de cost; pentru înlăturarea 
intermediarului din circulație, unde sub formă de comerciant și 
cămătar, exploatează pe producători, fie vânzându-le pe preţuri 
mari sculele şi materiile prime, de cari au trebuinţă în activi- 
tatea lor, fie cumpărându-le pe nimic mărfurile produse de ei, 
fie împrumutându-le cu camete ruinătoare banii, de cari au 
nevoie în munca lor; pentru înlăturarea intermediarului din 
consum unde, sub formă de comerciant. de proprietar sau că- 
mătar, exploatează pe consumători, fie vânzându-le cu preţuri 
mari mărfurile necesare întreţinerei, lie lvându-le pentru locuinţe 
chirii de speculă, fie imprumutându-le cu camete mari banii 
necesari vieţii lor de oameni cu câştig limitat şi primit în rate 
mici; pentru înlăturarea acestora nu este decât o singură cale:. 
întovărăşirea interesaţilor pentruca împreună să împlinească ne- 


— 105 — 


însemnatul serviciu economic de intermediar și să realiseze 
toate economiile posibile: în materie, timp,. bani, muncă. 

A cincea ideie fundamentală a cooper este achitarea 
dn schimb. 

Intermediarii-nu aduc numai exploatarea în schimb, ci şi 
moralitatea. Din cauza numărului lor mare, nici ei nu profită 
prea mult din exploatarea producătorului” şi consumătorului. 
“Concurența între ei face să ducă şi ei, uneori, o viață grea. 
Dar lupta în concurenţă e de multe ori sfătuitor rău şi comer- 
'ciantul ca să-şi distrugă adversarul foloseşte falsul şi înşelătoria, 
foloseşte reclama mincinoasă. Marfă de proastă calitate sau, 
falsificată, prezentată şi vândută ca marfă de calitate bună, marfă 
vândută cu măsură strâmbă, sunt unele din multele practice 
necinstite ale comerţului. Aceste practice au o influență. nefastă 
asupra moralității poporului, şi nu fără dreptate aceste apucă- 
turi comerciale au contribuit la ridicarea tuturor contra comer- 
<ianţilor. De cele mai de multeori cuvântul de negustor e sinonim 
în popor cu falsificător, necinstit, mincinos, înşelător. 

Ca reacțiune contra acestei practice, în schimb, s'a născut - 
în mase dorința schimbului cinstit, dorinţa înlăturării tendinței 
de câștig necinstit, s'a' născut necesitatea înlăturării reclamei, 
{alsului, furtului, nedreptăţii economice, spolierii, si udă muncii 
«cinstite, și nesocotirii purtărilor cinstite, 

Coopetaţia nefiind întemeiată pe concurență nu înțelege 
ec schimbul ciustit. 

„A șasea ideie fundamentală în cooperație este inidturarea 
capitalistulal. - 

-Fostul întreprinzător, care aducea în întreprindere, pe lângă 
avere, capacitatea, experienţa, îndrăzneala şi munca sa, aproape 
a dispărut. Contactul între muncitor şi întreprinzător, de .mult 
nu mai este posbil. Asociaţia de capitaluri a făcut de prisos pe 
intermediarul capitalist, iar desvoltarea întreprinderilor a făcut ca 
-ele să nu mai poată fi alimentate de un singur capitalist, ci, 
«cerând capitaluri mari, de mai mulţi, de foarte mulți asociaţi. 
“Capitalul în întreprindere a devenit anonim. Noul întreprinzător 
nu mai e un om foarte bogat, el poate fi lipsit şi de capacitate, 
şi de experienţă, și de îndrăzneală, fiindcă nu mai conduce el 
întreprinderea. Directorii comerciali sau tehnici sunt oameni 
de cele mai multe ori, săraci, salarizaţi, proletari aproape în 


— 106 — 


aceiași situaţia ca muncitorii, cari lucrează sub conducerea lor. 
Capitalul mare nu mai este indispensabil, fiindcă asociaţia de 
capitaluri mici poate aduce capitaluri cât de mari. Capitalistub 
este nefolositor, fiindcă caracterul economic al întreprinderii 
„sa schimbat, 

Această desvoltare a capitalismului a născut, în chip fatal, 
în mintea producătorilor şi consumatorilor, ideia asociaţiei de 
capitaluri mici și îndepărtarea capitalistului. 

~ ' A şaptea ideie fundamentală a cooperaţiei este subordo- 
narea producției intereselor consumului. 

- Capitalismul a adus la splendida desvoltare a industriei 
moderne, la înmulțirea articolelor, la mărirea cantităților pro- 
duse, la ieftinirea produselor. Capitalismul cere insă producție 
mare, cere cerere mare, piețe de. desfacere numeroase, şi dacă 
cererea este satisfăcută, producția, şi cu ea întreg sistemul eco- 
nomic, este lovită și-au loc acele cumplite crize economice, 
care distrug averi şi vieţi omenești. 

Muncitorii cei dintâi au de suferit pe urma acestor crize 
economice. De aceea ei se ridică cu putere contra suprapro-- 
ducției și caută rezolvarea problemei în organizarea producţiei. 

A fost logic ca în mintea lor să se nască ideia subordo- 
nării producției necesităţilor consumului. peniru ca, producân-- 
du-se atât cât trebue, să fie înlăturate crizele economice, şi cu 
aceasta, și convulziunile sociale. 

A opta ideie fundamentală a cooperaţiei este crejiarea pro- 
prietăţii colective. 

Clasele muncitoare nu sunt contra proprietăţii, am putea 
spune că, chiar din contră, ele sunt iubitoare de proprietate. 
Ori cum, în sufletul mulțimei este puternic sentimentul de pro-- 
prietate individuală şi ea nu ar face nimic ca să fie slăbit. Totuși,. 
din evoluţia sistemului capitalist muncitorul a fost silit să vadă: 
şi mai departe. — 

Marile proprietăţi individuale din evul mediu cu timpul: 
au fost nimicite, și în locul lor, pentru necesitățile marilor între- 
prinderi capitaliste, s'au ridicat prin ajutorul asociaţiei de capi- 
taluri alte proprietăți mari, cari prin neputinţa împărțirii lor erau 
adevărate. proprietăţi colective. Ceeace” puteau realiza aceste 
noui proprietăţi, nu puteau realiza vechile proprietăți individuale, 


— 107 — 


şi serviciile sociale pe care le puteau, şi le aduceau chiar, pro- 
prietăţile colective nu puteau fi aduse de proprietăţile individuale. 
l Ideia proprietății colective capitaliste a dus la ideia pro- 
prietății colective sociale, care poate aduce încă mai mari foloase 
sociale, putând fi pusă, fără putinţa de opunere a nimănui, şi 
mai desăvârşit, în slujba intereselor generale. 

Foloasele pe cari le aduc mulțimilor, averea statului, averea 
publică, răspândirea folosinţei atâtor comori de artă, atâtor ser- 
vicii publice, comori și servicii, cari altă dată nu erau accesibile 
decât numai câtorva, a întărit şi mai mult în sufletul maselor 
ideia proprietăţii colective, care nu numai că nu exclude sau 
distruge proprietatea individuală, dar încă o întărește. 

A noua ideie fundamentală a cooperaţiei este democrația, 
este ideia stăpânirei şi conducerei poporului prin sine însuși. 

Democraţia a adus în locul puterii şi voinţii unui monarh, 
puterea și voinţa poporului. Egalitatea între cetăţenii aceleiași 
țări este exprimată prin votul universal, care chiamă în chip 
egal pe fiecare să-şi aleagă deputaţii, cari vor avea să făurească 
legile ţării. Democraţia a răsturnat ideia mona:histă absolută, a 
răsturnat puterea unică și a chemat poporul în chip egal la 
conducere, prin oamenii săi de incredere, fără să ţie seama de 
avere, de privilegii, de putere socială. Egali inaintea puterii, egali 
înaintea legii, egali inaintea putinţii de a ajunge; proprietarul 
de pământ votează alături de țăran, proprietarul de case alături 
de chiriaşul său, proprietarul de fabrică alături de muncitorul 
său, capitalistui alături de proletar. 

„ iarăşi, în chip logic, ideia democrației din politică a trecut 
în domeniul economic. Trecerea puterii unice din mâna ca- 
pului statului în aceia a mânei poporului, şi transformată într'o 
putere colectivă, a sugerat iransformarea. puterii economice 
„unice a capitalistului în putere economică colectivă în mâna aso- 
ciaţilor. Egalităţii cetăţenilor i-a corespuns ușor egalitatea aso- 
ciaţilor, adecă drepturi egale pentru toți, fără considerarea 
averei sociale, adecă a capitalului fiecăruia. 

In, această înțelegere a societăţii, asociaţia economică nu 
mai reprezintă o asociație de capitaluri, ci o asociaţie de per-“ 
soane, cu drepturi egale de participare la administraţie şi 
conducere. 

Deosebirile, cari ar putea exista intro democraţie politică 


— 108 — 


şi una economică, nu sunt în defavoarea celei din urmă. Astfel 
faptul că mandatarii democraţiei politice sunt legiferători pentru 
- alegători, pe când mandatarii democraţiei economice sunt ad- 
ministratori controlabili şi imediat revocabili, pune într'o lumină 
- mai favorabilă democraţia economică, care poate realiza mai 
uşor și mai repede idealul democraţiei: referendum, adică con- 
trolul şi judecata populară a. legiuitorilor. 

A zecea ideie fundamentală a cooperaţiei este transfor- 
marea soctală. 

In fața problemelor sociale şi a chestiunei sociale acute, 
pe care o ridică regimul capitalist, sunt explicabile toate ten- 
dinţele de transformare socială, de transformare a regimului 
social-economic ce ne stăpâneşte. Omul doreşte mai binele şi 
toată munca, toată atenţia sa este încordată spre acest scop. 

Transformările prin cari a trecut societatea la sfârşitul vea- 
cului al XVII-lea și inceputul veacului al XIX-lea, a sădit în 
mintea mulțimei convingerea că transformările sociale aduc un 
plus de civilizaţie, un plus de fericire, aduc o participare mai 
bogată a mulţimei la binefacerile civilizaţiei şi la bogăţiile na- 
turei. Credinţa întPo nouă lume, mai fericită, a fost sporită 
prin această constatare. 

Transformarea regimului economic, dărâmarea regimului 
capitalist, detronarea capitalului din locul de conducere şi de 
beneficiare ; ridicarea prestigiului muncii; întronarea consuma- 
torului în. locul de conducere economică şi subalternarea pro- 
ducţiei intereselor consumatorilor; repartiția beneficiilor între 
acei cari le-au dat naştere; întărirea proprietăţi colective pusă 
în serviciul public, și altele, sunt toate, condițiuni de transfor- . 
mare socială, dictate de defectele: regimului capitalist, care 
creiază chestiunea socială ce ne stăpâneşte de un secol. 


Acestea sunt câteva din ideile fundamentale ale coopera- 
ţiei. Ele sunt de ajuns pentru a ne da seama cum s'a născut 
şi cum s'a desvoltat în mintea maselor muncitoare — cooperaţia 
este de origine și de esenţă proletară, socotind şi pământul 
ţăranului ca un instrument de muncă — ideia cooperaţiei, 
care astăzi dominează gândul tuturor economiştilor, sociologilor 
şi oamenilor de stat i N. Ghiulea. - 


` — 109 = 


Societăţile de binefacere românești și 
asistența copiilor părăsiți. 


Pe plaiurile Ardealului şi în regiunile ciscarpatine incă de 
2 decenii opera de ocrotire a copiilor părăsiţi a început să fie 
organizată. Statul condus de ideia milenară, care prima toate 
celelalte preocupaţiuni, a ţinut ca conducerea acţiunii să o de- 
“ţină el. Ca în toate acţiunile, cari puteau să fie aservite cu un 
maximum de rendament integrităţii coroanei sft. Ştefan, aşa și 
opera de asistență a copiilor abandonaţi a căutat să fie exploa- 
tată până la limitele extreme ale posibilităţii pentru acelaşi scop 
şi in dorinţa de a ajunge la o omogenizare cât mai grabnică - 
a populaţiunii țării în favoarea fostului element dominant. Planul 
„diavolesc a fost urmărit cu multă răbdare şi realizat în mare 
parte, Este considerabil numărul acelor băieţi, cari şi azi se 
prezintă la noi pentru a cere informaţiuni asupra referinţelor 
familiare, cu nume, cari şi-au păstrat cel puţin în parte din as- 
pectul strămoșesc, dar cari nu mai vorbesc o vorbă din limba ro- 
mânească, în care li s'a adresat, suntem siguri, ultimul cuvânt 
de cătră mamele lor la despărţire; ei au eşit de mult din ca- 
drele azilelor, şi avem nădejdea că serviciul militar singur va 
- putea fi în situaţia să mai repare ceva din -nedreptăţile trecu- 
` tului, e 
i Fosta stăpânire însă & recunoscut că, fiind vorbă de o - 


Ee “operă socială, societatea nu poate fi exclasă dela ea. Din contră 


a nizuit ca să-şi asigure o colaborare cât mai intimă din partea 
acesteia. Directivele au fost date de stat, cadrele operei au fost 
stabilite de asemenea de cătră el, în interiorul limitelor fixate 
s'a dat însă cea mai largă posibilitate ca iniţiativa particulară 
să-și aducă ca aport de contribuţie tot sufletul, care este indis- 
pensabil în operile sociale. Societatea maghiară, căci numai de 
aceasta poate îi vorba, a înțeles pe deplin importanța apelului, 
care sa făcut la ea. 

Timpurile s'au schimbat. Ecrescenţele patologice şi ten. 
denţioasg altoite pe organismul operei umanitare au fost ampu- 
tate, menţinându-se numai partea sănătoasă, care trebue să for- 
meze baza operei sociale umanitare. Azi ne mulțumim ca să 
conservăm intactă naționalitatea copiilor noştri și să dăm teren 


— 110 — 


de desvoltare tuturor elementelor întrun spirit mai larg şi mai - 
puţin preocupat ca cel de pe vremuri. Cu toate că`nu este 
așa de simplu, după cum s'ar părea la prima vedere, am căutat ` 
să deturnăm numai canalizarea elementului românesc dela di- 
recția determinată încă de demult, pentruca să punem capăt 
unui proces, care, lăsat în voia lui în mod automat şi-ar fi ur- 
mat cursul dela sine în desavantajul nostru, 

Statul a făcut eforturi însemnate sub acest raport. Greu- j 
tățile începutului și lipsa unui personal suficient instruit au în- 
ceput să dispară, o ameliorare continuă se constată, nu este 
încă exclus, ca, din cauza insuficienței unei propagande întinse, 
care ar fi trebuit desvoltată poate în sânul societății româneşti, 
aportul inițiativei particulare prezintă până în prezent numai 
modeste manifestaţiuni sau, mai exact, frumoasele contribuţiuni 
din partea iniţiativei particulare rămân exemple, deşi câte odată 
de o impresionantă intensitate, totuşi echivalente numai cu niște 
acțiuni izolate. 

Centrele pentru ocrotirea copiilor îngrijesc şi administrează 
mii de copii, dintre cari numai cei bolnavi rămân internaţi în 
institut, acestora li se acordă o îngrijire medicală corespunză- 
toare, pe când mulţimea este încredințată inimilor caritabile. 
Ori cât de însemnat ar fi numărul personalului administrativ 
angajat de centru, un control şi-o supraveghere continuă ar fi 
posibilă numai pe lângă concursul prețios şi indispensabil al 
societăţii. Forţele omului sunt limitate, vigilenţa funcţionarilor 
în faţa greutăților mereu crescânde ale vieții de multe ori ce- 
dează, populaţia românească în mijlocul năcazurilor zilnice cu: 
toată bunăvoința pe care o are şi cu toată nobleţa sufletească 
a cărei dovadă o întâlnim aproape zilnic, nu intotdeauna are 
noțiunea unei bune îngrijiri. 

Un copil mic trebue anturat de-o grijă meticuloasă, gre- 
şelile de alimentație trebuesc evitate, difuzionarea cunoștințelor 
în materie de igienă şi alimentaţie corectă trebue să-şi facă 
drum în sânul populaţiei noastre dela ţară, copiii bolnavi de 
erice vârstă ar fi ei, vor trebui duşi la medic, ei trebuesc ali- 
mentaţi şi îmbrăcaţi; cei cari cad în vârsta obligativităţii şco- 
Aare trebue să frecventeze regulat şcoala: ţăranul român este 
un isteţ viticultor, el adeseori își uită de şcoală şi transformă 
copilaşii statului în mici păstori; fetele ajung vârsta de 12 ani. 


— lli — 


care este o limită însemnată în viaţa lor: timpul, care urmează 
după această vârstă reclamă supraveghere mai conştiențioasă şi 
garanţii morale trebuesc oferite “din partea crescătorilor. 

Nu există un alt mijloc mai eficace şi mai potrivit de cât 


ajutorul pe care-l poate aduce femeia româncă. Sunt atâtea: 


societăţi de binefacere, cari desfăşoară o intensivă activitate, care 
de onorează, Dar sunt prea puţine acele cari se indeletnicesc 
` cu ocrotirea copiilor și aproape inexistente acele cari să se 
ocupe de asistenţa copiilor părăsiţi. Ori cât de nobil ar fi scopul 
urmărit de diferitele societăţi ale doamnelor din societatea româ- 
nească, nici unul nu convine poate aşa de bine misiunii sale şi 
şi sufletului de femeie şi de mamă, ca și arta de a ocroti copiii, 


şi indeosebi, pe copiii părăsiţi, cari constitue cea mai nenorocită ` 


` categorie. 

Inimele membrelor din diferitele societăți de binefacere 
se strâng de milă şi compătimire când, incidental sau inten- 
ţionat, cu ocaziunea unor vizite făcute la domiciliu într'un cartier 
muncitoresc din mahalaua. oraşelor noastre, văd colibele sără- 
căcioase cu aranjamentul primitiv şi cu aspectul de insuficiența 


“mijloacelor. materiale, dar în care totuşi pulsează o inimă de 


- mamă, chiar: suferindă câte odată, dar totuși reală şi existentă. 

Ce impresie ar lăsa însă în sufletul doamnelor noastre 
:asistând ele la o defilare a copiilor nimănui în cetatea menită 
"să apere drepturile lor: aici un sugar prin vaetele lui de nou- 
măscut deplânge perderea prematură a mamei sale, care în friga- 


- “ile facerii a sucombat; colea ţipetele celuilalt cer ertare pe 


zeama femeii, care întâmplător a fost mama-i denaturată şi care 
întrun moment de slăbiciune şi criză morală, uitându-și de sine 
şi de Dumnezeu, l-a expus în parcul orașului, de unde a fost 
sidicat de agenţii de poliţie; al 3-lea boceşte moartea tatălui 


«căzut. jertfă în răsboiul "pentru întregirea neamului și jeleşte 


moartea mamei sale, văduvă cu 5 copii, care, în urma surme- 
nării şi mizeriei sociale, a murit de tuberculoză; privirea unor 


N 


ochi gânditori te poartă în zări necunoscute, lăsându-te să deduci 


numai asupra provenienţei; acte oficiale îţi vorbesc sec dar 


elocvent de . necazuri, boală şi mizerie, cari cer ocrotire din. 


partea acelora, față de cari soartea s'a arătat mai puţin vitregă; 
plicele precoce, cari s'au prezentat pe fruntea brăzdată în mod 
prematur, îţi vorbesc de bordeele fumegânde dela ţară, cu un 


= 12 — 


unic geam astupat cu zdrențe și de o atmosferă încărcată, pe 
„unde moartea “nemiloasă și-a plimbat coasa secerătoare de vieţi; 
alături un copil mai mărișor, care își dă seamă de ceeace se 
petrece în jurul lui, cu nevinovăție şi cu lacrimi în ochi îţi istori-. 
sește de o tragedie familiară: tata este omorât în pădure, 
căzând pe dânsul. un copac, iar mama Își perde minţile şi-i 
dusă în casa de nebuni. l 

Seria tablourilor triste, brodate pe un fond de mizerie 
socială și pauperism nemilos, este nesfârşită; pentru a le reda 
pe toate cu accentele reale și pline de impresionante şi sgudui- 
toare vibraţiuni, se reclamă peana măiestrului, care să le fixeze. 

Un contingent respectabil de copii de diterite vârste pier- 
zând din motive multiple legăturile familiare, prin intermediul 
statului doresc să păstreze pe cele sociale. Eforturile sunt con- 
siderabile, dar organele de control față de diferiţii factori, cari 
se află încă la începutul operei, se par insuficiente. Avem nevoie: 
-de sprijinul societăţilor românești. Copiii nimănui imploră mână 
de ajutor doamnelor din societăţile româneşti, din partea cărora: 
ei așteaptă o pininipasga şi binevoitoare susținere a cauzei lor. 

Dr. Axente Iancu, 


medicul şef-director 'al centrului 
pentru ocrotirea copiilor, Cluj. 


ALBA TROSUL. 


Un albatros 

Sbura pə jos 

La suprafața mării — 
Parcă chema 

Pe cineva 

Din depărtatul zării.. 


Zădarnic chemi! 

Sunt alte vremi! 

E dusă pe vecie... 

Mai 8o 'nfiripi 

Dând din aripi... 

Trăiește 'n... fantazie... 
(Pr. Tr. Aug. 1919). Icarus. 


— 113 > ` 


a 


Spre o reculegere a gazetăriei la noi, 
I. 


In timpul din urmă au apărut două publicații, cari merită 
toată atenția noastră. E vorba de «Almanahul presei române», 
editat de «Sindicatul presei române din Ardeal şi Banat» (Cluj, 
Tipogr. «Viața», 50 şi 100 lei) şi de cartea dlui Dr. /oan Lupaș: 
« Contribuţiuni ia istoria ziazisticei românești ardelene» («Biblio- 
teca Astra» Nr. 11, Editura <Asociaţiunii», 30 lei). 


O lectură, care iţi dă tărie, dacă tragi consecinţele logice 
din cele cetite, o lectură, care îţi ridică fruntea și te îndeamnă: 
perseverează| pe lângă toate obstacolele | înainte! i 

Fireşte, temele din aceste două lucrări vor trebui digerate 
sufletește. Nu e o lectură uşoară, dar in urma ei ai argumente 
impotriva vânturătorilor de fraze şi împotriva sacrilegilor scribi 
ai condeiului de prin multe redacţii din zilele noastre. 


<Almanahul> o spune în prefaţă că vrea să fie o «carte 
de reculegere». Ne trec pe dinainte martirii ziarelor românești 
de dinainte de răsboiu. O galerie lungă de mânuitori ai penei, 
desinteresaţi, idealişti, de cele mai multe ori săraci, bogaţi în 
convingerea că un popor nu poate fi gâtuit, că drepturile lui 
sunt inprescriptibile, 
"Ce putea «Csillag»-ul din Segedin, vestita temniţă a con- 
pisaților „politici din fosta Ungarie, câtă vreme steaua polară 
ai arig i òr schinjuiți era «Epoca mai liberă pentru popoare 
l trebia ŠA vipi! lobăgia trupească şi sufletească nu mai are ra- 
tiunes Hea Hb?! | 
E cevăslin suferințele <decabriştilor> ruși in descrierile 
vieţii din temniță: Un Dr. Valer Branisce, cel ce pertractase cu 
“Tisza în numele românilor, înainte de răsboiu, e considerat drept 
un «bătrân scelerat, incorigibil> ; la început să nu i se lasă nici 
o lectură, nu poate scrie nici un şir, mai apoi are la îndemână 
biblioteca de casă a teniniţei, tratate de grădinărit, despre stâr- 
pirea omizilor, despre insectele stricăcioase pădurilor — până 
ce gospodăria ticăloasă a monarhiei austro-ungare lichidează și 
se stârpesc omizile (lozinca primejdioasă: unitatea sacrosanctă 
a dubiei monarhii!) și delicuentul poate striga în gura mare 
camarazilor săi de suferinţă (fon Clopoţe! şi alții): «E rău vacii», 
o aluzie la copilul, care-şi vede părintele că vine cu pielea vacii 
în băț şi care strigă mâmii sale: <mamă, e rău vaciil»> — aici 
vaca era dupla monarhie! 


2 


— H4 — 


Un Alexandru Roman, profesor universitar, om de o vastă 
cultură şi caracter de bronz; e băgat în temniţă (1870), incât se 
îmbolnăvește, dar nu cere amnestie, iar conducătorul slovacilor, . 
: martir şi el, Iosif Hurban, isbucneşte intro scrisoare, redactată 

in. |. germană: «Wie soll ein Mann wie du in einem Loch 
verkiimmern?» (Cum să se irosească un bărbat ca tine întro 
gaură ca temniţa aceasta ?]) 

Un Gheorghe Barițiu, cel ce 5 decenii a fost «apărătorul 
neobosit al tuturor intereselor româneşti>, eroul, care a luptat- 
cu mizeria din greu — cetiţi art. dlui Lupaș despre greutăţile 
lui materiale — a suferit cumplit din partea cenzurei, care a 
fost «¿ca o sabie a lui Damocle> (Lupaș), vecinic de-asupra 
“umerilor. Omul cu responsabilitate socială, care mărturisia că 
scrie fiecare rânduleţ cu legea în mână şi cu jandarmul la spate 
(ascultați ziarişti, cei ce bateţi câmpii, astăzi!), bărbatul. integru, 
scria, apărând aprofundarea într'o problemă socială, politică şi 
disprețul faţă de micile lupte locale, prefăcute în cauze celebre: 
«Mulți oameni, cari nu voiesc a se despărţi nici decum de tre- 
bile cele târâşe ale vieţii de toate zilele, când li se întâmplă a 
< ceti vrun lucru ceva mai serios decât veştile din uliţi, ei ne- 
pricepându-l zic, că sunt <nimicuri>, pențrucă în capetele lor 
nu încape nimic. Mulţi iarăş sunt de părere, că întrun jurnal 
ar trebui să se afle numai iaca aşa, ştiri fabuloase, comedioase, 
mincinoase, ca să te ţii de foale, când le ceteşti, iar nu lucruri 
mai cu măduvă, dătătoare de vre-o învățătură folositoare şi des: 
chizătoare de mulţi ochi sufieteşti bătuţi de prietinii întunere- 
cului cu orbire veşnică».! Ziarelor maghiare contemporane le 
făcea plăcere să publice știri de acelea «fabuloase, comedioase, 
mincinoase», la adresa valahilor şi a celorlalte neamuri de altă 
limbă — tinerimea maghiară găsea o glorie în bruscarea celor 
de alt neam (cetiţi cum şia bătut joc tinerimea maghiară în 
1867 de cei câţiva funcţionari români din Cluj, funcţionari, cari 
nu săvârșiseră alt păcat decât acela de a se fi fost născut de 
alt neam decât cel maghiar!); politicianii lor, în cea mai mare 
parte (glasul. unui Mocsáry era sugrumat!), declarau pe față şi 
între pahare: pe valahi ti putem cumpăra când vrem (ca la 
mezat], e: 
` Zeci şi zeci de amănunte de acestea, din martiriologul zia- 
riştilor români, am putea inşira aici, lângă semnificativul «E rău “ 
vaciil» (foarte explicabil), lângă ţipetul: «Cum să se jrosească 
un bărbat ca tine într'o gaură? f», lângă «trebile târâşe ale vieţii 
de toate zilele» — dar ne oprim. A | 

Acelor streini, cari ge uită de-a călare când e vorba d 
cultura lor şi de înapoiaţii de «valahi», le-am aduce sub ochi 


"1 Ce ar scrie Barițiu impotriva «trebilor târâșe ale vieţii de toate 
'zilele»>, ale miopilor criminali din zilele noastre! ` 


Coe A a 


<opiniă> (Gutachten), din 1704, a contelui Samuil Teleki, «opinie» 
înaintată monarhului habsburg, în privinţa dreptului de apariţie 
a unei publicaţii pentru popor. Joan Molnar, românul de inimă, 
voia să deschidă ochii bieţilor ţărani români, i se răspundea > 
însă apăsat că mare dreptul de existenţă o foaie în mijlocul 
poporului de rând (românesc), neluminat. (Lupaş, |. c.). Darze- ` 
cile și sutele de «Non admittitur> și acea dedicație; pentru G. 
Şincai: «Liber igne, autor patibulo dignus> («Nu se admite» și 
«Cartea e vrednică de foc, iar autorut de spânzurătoare»), scrise 
de cenzorii atotputernici pe manuscrisele româneşti? Dar râse- 
tele şi disprețul cu care ni se răspundea, când ceream şi noi 
ajutor bănesc din visteria comună, pentru viitoare instituţii cul- 
turale româneşti (Soc. pentry fond de teatru românesc, etc.)? 

` Dar mai vorbesc conştiinţei de astăzi și alte pasagii din 
cărţile cele două. Gh Barițiu scria în 1844, în «Gazeta Tran- 
silvaniei»> : «Dela noi cei de acum se cere răspândirea luminei 
în aceste ţări; sau dacă noi ne vom lenevi, vor veni alţii şi noi 
vom plăti scump cheltuiala ospăţului, adecă cu viaţa». In 1847 
declara: <Regula: noastră trebue să fie: festina lente! Alte re- 
dacţii, îşi aleseră alt public, care le duce sau pe care îl duc ele 
mai cu iuțeală; o aristocrație, -un cler procopsit și altele; al 
nostru e amestecat foarte; însă va veni timpul și pentru schim- 
bări. În privinţa alegerii articolelor nói zău nu avem timp de 
glume şi de petrecanit multe; nația ne întârzie, trebue să alergăm !» 
(Lupaş |. c). 

[A : 

DI Stelian Popescu relatează, în interesanta dsale cCăld- 
torie în Suedia», despre cum e tratată calomnia în această țară 
înaintată, Un interlocuitor îi declară: «Adevăratul rol îndeplinit 
de carte şi de presă la noi a fost în domeniul educativ. La 
noi cel ce scrie are o răspundere efectivă. Nimeni nu poate 
zice cuiva hoţ fără ca după aceea ori cel arătat având acest 
păcat să meargă la pedeapsă, ori cel ce a calomniat să-și ia 
el pedeapsa». (v. «Universul», 16. VIII 1923). EL; 

Fireşte, este vorba de o ţară îndepărtată — de Suedia! 
La noi sunt alte relații! | 

"in amintirile sale interesante «Zile trdite» se plângea scrii- 
torul Nicu Gane de vremea de pe când era ministru: «Orice 
minciună, cât de exorbitantă, era bună și numai decât primită 
şi legalizată de ziare ca adevărată, numai să fi fost de natură 
a veşteji reputaţia noastră de oameni, onești.x (pg. 270). 

Asfk a fost acum câteva decenii. Astăzi? Am ajuns cu 
moravurile noastre mai departe sau am regresat? Să o spună 
cititorul cotidianelor noastre, el, care se sbuciumă cum nu s'au 
mai sbuciumat cititori între extremele cele mai absurde. 


9* 


— 116 — 


Ne avem şi noi calomniatorii noştri din presă! A năpădit 
presa și rar organul, care să se știe debarasa de ei. 
, Atmosfera din zilele noastre este supraincărcată cu invec- 
tivele cele mai desgraţioase. <Epitetoanele ornante>, debitate 
cu aceeaş mărinimie tuturor căpeteniilor noastre, din toate do. 
meniile, sunt atât de brutale și atât de respingătoare. încât dacă 
` perseverăm pe Cărarea aceasta ajungem la o completă tâmpire 
a valorificării epitetelor, la o saturație primejdioasă. | 


| Povestea ciobănaşului mincinos: «Lupu măăă>, «Lupu 
măăăl> — Nu e lupul, e numai în închipuirea îilăcăuanului. 
Când vine adevăratul lup, cel cu colţi de fiară sălbatică, cel 
primejdios pentru toţi: «Ei, ştii că-mi place! lară-ș bate gura ` 
ciobănașul meul» Şi lupul întră'n târlă. , 
Nu vi se pare că acelaş fenomen e primejdie să se repete, 
în margini mult mai grozav de mari, în publicistica noastră? 
Nu credeţi, dv., cititori, că prea să abuzează de epitete grave 
ca: «crminal>, infam», «jaf», bolșevic», <trădător», «ticăloșie> ? 
La un public ca al nostru, care — în mare parte — crede 
ceeace ceteşti negru pe alb, e cu cale să i se servescă cu 
toptanui, astfel de epitetoane ornante ? Nu zace aici o criminală 
înveninare a apelor? Să n'aibă îndreptăţire legea să intervină? 

Ziaristul dela ziarul-revolver, din schița lui Caragiale, inven- 
tează cele mai gogonate interviewuri, la o masă de cafenea de 

„a treia mână şi se bucură că doi oameni politici îşi vor sări în 
cap. pe urmele scrisului lui, care a împroşcat neîncrederea. Pe 
Bel Ami îl întroduce în tainele jurnalistice, după acelaş sistem, 
un ziarist rutinat, în Paris (în romanul lui Maupassant).. 

Riportajul acesta scelerat, cu diatribele cele mai deșănţate, 

a luat proporţii fantastice astăzi. Sub amonimat, cutare serib, 

care vrea să-și agonisească-o mizerabilă pâine de toate zilele, 

se foloseşte de adjectivele cele mai incendiare, Sute, mii, zeci 

` de mii de cetitori cetesc și nu pot verifica cele scrise, nu pot 

controla, Calomniatorul stă frumuşei după paravan şi epitetele-i 
ornante- germinează neincrederea, disoluția, anarhia. 

- Şi-apoi ne mirăm că am ajuns atât de departe şi surâdem' 
trist când ne gândim la acel: c<Măreaţă-i a cuvântului putere», 
al lui Vlahuţă, convinși de păcătoşenia cuvântului din zilele 
noastre, : ` 

Am ajuns atât de departe încât va trebui să ne apropiem 
de filologii noştri, de un Sextil Puşcariu, şi să-i rugăm: <Aveţi 
bunătate şi chibzuiţi ce cuvinte otensătoare să folosim de aici 
înainte, fiindcă cele din circulaţie sunt devalorificate, ca nește 
bani scoși din uz. Inventaţi cuvinte, cari să exprime greaţa față 
de un pescuitor in tulbure! Trageţi-vă seama și ne spuneți 
cum să numim pe un criminal, fiindcă în gazetele de partid 


? 


— 17 — 


«criminal> este... floare la ureche, ca și când i-ai da omului - 
un păhar de apă rece!» l 

Şi astea toate pe urma cancanurilor desmățate ale politi- 
cianismului, care nu cunoaşte margini, care mare nimica sfânt, 
care trage totul spre prăpastie — vie după noi potopul... 

Să fi avut dreptate Napoleon, când a prevestit că «Tunul 
a nimicit sistemul feudal — societatea modernă va omorå-o 
cerneala»? Să blestemăm arta Iui Guttenberg, cea care a început 
cu cuvântul blândefii, al evangheliilor şi de care erau pătrunşi 
oamenii că va răspândi lumina şi înțelegerea între bietele efe- 
meride, între oameni ? i 

Premiat cu premiul Nobel, ice lan pi neobositul propa- 
gator al concilianţei între popoare, Alfr. H. Fried, a lăsat prin- 
tre manuscrisele sale și următoarea cugetare foarte îndreptăţită : 


«Impotriva rău-tăcătorilor agriculturii au ştiut să se apere popoarele. 
Au încheiat convenţiuni pentru prevenirea răspândirii păduchelui viţii de . 
vie, nona. De ce nu s'ar încheia învoieli speciale pentru stârpirea «presei 
galbene» ? Aceasta este mai stricăcioasă decât filoxera şi e şi ea un flagel 
înternaţional»..(v. N. Wiener Jourbal, 12 IV. 1925.) i 


Sub «presa galbenă» înțelegea presa galbenă de şantaj, 
a gazetarilor lipsiţi de scrupule, a gazetarilor, cari asumuţă, în 
loc să potolească patimile. ; 
După cum vedem şi la alții domneşte acest flagel. Nu 
ne putem lăuda cu monopolul unor astfel de ziarişti. Intru 
„ dovedirea tezei acesteia vom invoca aici numai pe câţiva autori 
„streini, putând să servim din greu, cu caracteristici tot atât de 
dureroase. | îs l 
Vom arăta mai bine cum au început să itacţioneze în 
mai multe ţări conducătorii împotriva calomniatorilor din presă. 
Să nu ni se spună: ce ne pasă nouă de alte ţări?! Primejdia 
e comună? De “te fabula naratur, cetitor român! Şi de tine e 
vorba, citește ! - i | 
La fiecare pasagiu se poate pune semnul întrebării: la 
noi cum este? l i 
Maxim Gorki scria, în mijlocul urăganului bolşevic, despre 
«Sălbătăcia presei> (1917): l 


«Incă din intâiele zile ale revoluției, o anumită parte a presei s'a 
asvârlit asupra democrației cu sălbătăcia mâncătorilor de oameni din neamul 
Niam-Niam». clritabilitatea slăbănoagă şi isterică, iritabilitate, care la noi- 
ține locul. «mâniei sfinte», a isprăvit tot dicționarul cuvintelor jignitoare, 
fără să se gândească la răul pe care îl pricinueşte cu aceste vorbe în ini- . 
mele certaţilor», <...dacă ni-e dat să vedem astăzi înainte-ne oameni, cari 
abea dacă mai au obraz omenesc, jumătate din vină cade asupra acelor 
cetățeni onorabili, cari au vrut să le dea semenilor for din popor simțiri 


— 118 — 


şi gândiri civilizate cu ajutorul palmelor şi plesniturilor de biciui, tipărite», 
"(pa. 86) «...Dacă ar îi să te iei după ziarele noastre cu trecere ar trebui 
să-ți mărturiseşti, că în «sfânta Rusie: nu se pomenesc nici: de leac oa- 
menii de treabă și cu scain la capt... «Cuvinte ca hoţ, pungaș, prost, trec 
drept nevinovate şi îngăduite. Vorba «trădător» o poţi auzi astăzi tot așa 
de des ca mai înainte în prăvălii «băiete»! Această lipsă de stăpânire şi 


' - «desfrâu de vorbe»trezeşte îndoieli 'mâhnite şi neliniştitoare despre since- 


ritatea ţipetelor din gazete, despre prăbuşirea culturii şi despre nevoia să 
fie luată sub pază», (pag. 16). Ei i í 


Maxim Gorki «Un an de revoluţie rusească» (Ref. socială, 
1919). 
Facultatea juridică din Viena s'a revoltat și ea de lipsurile 
din legea presei, din Austria, privitoare la apărarea onoarei. In 
ziarul vienez; <Neue Freie Presse» (25. XII. 1925) cetim: «Ni 
se comunică din partea rectoratului universităţii din Viena: 


«in timpul din urmă s'a întâmplat de mai multe ori ca în organele 
presei să se folosească afacerile şcoalelor superioare pentru atacuri, dar şi 
spre sprijinirea unor tendințe personale — cui toate că a lipsit scriitorului 
respectivelor articole cunoştinţa adevăratelor referințe, adesea chiar şi scopul 
de a comunica (publicului) adevărul prea bine cunoscut, Facultatea de 
drept şi de ştiinţe de stat a luat, în şedinţa sa din Decemvrie, hotărâri prin- 
cipiare, din prilejul unor cazuri de acestea, deosebit de crasse. Mai întâi 
în faţa lipsei cu desăvârșire necorespunzătoare a apărării onoarei personale, 
ce ni-l oferă legile (austriace) şi praxa procedurii, a constatat că nu este 
o datorie a condiţiunii sociale (în care se află profesorii) ca (să se ridice 
o acuză de vățămare de onoare, în presă, la astfel de atacuri); în schimb 
se adresează facultatea senatului academic cu dorinţa cà guvernul şi par- 
lamentu! să fie. indicaţi) să creeze norme juridice eficace, cari să facă cu 
puțință ca să se poată purcede la judecată, fără de jertfe materiale exor- 
bitante şi îără de greutăţi interminabile, împotriva învinuirilor mincinoase». 


Şi în Germania actuală se fac schimbări mari ín privinţa 
legislaţiei de presă. in Maiu 1925 era la ordinea zi:ei o reformă 
a dreptului presei, la o adunare a societăţii redactorilor şi scrii- 
torilor de breslă germani (< Reichsverband der deutschen Presse»). 
Ca să scape de «chinurile politice ale zilei de astăzi» («Deutsche 
allgemeine Zeitung» 24, V 925), au găsit conducătorii Germa- 
niei că legea presei va trebui schimbată, asigurându-se mai bine 
onoarea personală. | 

Şef-redactorul ziarului. «Berliner Tagebiatt>, di Theodor 
Wolff, unul din cei mai de seamă ziariști din Germania actuală, 
- scria în ziarul său, din prilejul morţii preşedintelui Republicei 
germane Ebert: <După cum a iubit Desdemona pe Othello, 
«fiindcă era expus la primejdie», aşa şi-a manifestat poporul 
(german) lui Frederic Ebert cel murt semnele iabirii sale, fiindcă 
a fost urât, bârfit şi calomniat de presa însălbătăcită şi de invi- 
dioşii ahtiaţi după putere». (B. Tgbtt. Wochen Ausgabe, 12. I1 925). 


=E 


: In Aprilie 1924 sa adus în parlamentul cehoslovac pro- 
iectul de lege pentru apărarea onoarei, atăcate pe cale publi- 
cistică. lată cum a apărat proiectul vicepreşedintele Senatului, 
dl V. Kofaci, un cunoscut luptător ceh: 


«Ca vechi jurnalist pricep "și eu ce va să zică libertatea presei ș 
critica. Anumite lucruri sunt de sine-înţelese pentru un om de omenie, care 
progresează cu epoca sa. Mi-e teamă că singurul cuvințel «libertate» do- 
boară la pământ fiecare tendinţă cuminte de a valorifica, în lumea mare 
şi jurnalistică, fiinţa de sine înţeleasă pentru naţiunile culte, a unui Gentleman. 
Critica la proiectul de lege al guvernului este bună, deoarece au să se 
întreprindă toţi paşii ca să nu se facă imposibilă critica cinstită -şi poate 
chiar aspră. Dar libertatea își are, ca principiu etic şi moral, marginile ei, 
deoarece nu are voie să influinfeze, să se atingă într'o formă desirânată 
de alţii, de onoarea lor personală. Şi onoarea personală este de importanță şi 
în Anglia este apărată în mod exemplar împotriva atacurilor presei. Ade- 
vărata libertate, adevărata democraţie nu pot să existe fără de o jurnalistică 
cinstită, ca vechiu ziarist declar, că totul trebue să se întreprindă, ca să 
au se lege critica. obiectivă, ca să nu se muşamalizeze adevărate neplăceri. 
Dar jurnalismului, care stârneşte scandal și jurnalismului de revolver trebue 
“să li se pună capăt. 


Jurnalistul cinstit nu trebue să se identifice cu jurnalistul şantagist 
(de revolver), deoarece acesta este o primejdie morală, fiindcă acesta re- 
prezintā un rău, care trebue să fie stârpit. La spatele jurnalistului cinstit 
wau voie să se ascundă publicații minuscule, cari se nasc în orașul mare 
şi cari trăiesc din scandal. 

Nu pricep de ce se scrie mereu numai de libertatea presei, care, 
de sigur, unde este atăcată, va trebui să fie apărată, Tema, de care este 
astăzi vorba, inainte. de toate, e alta: este vorba de apărarea onoarei per- 
sonale. Şi aceasta sper să fie ceva, de ce trebue să iai seama. Dacă Anglia 
nu este o ţară a reacţiunii, dacă garantează cu multă-asprime apărarea 
onoarei personale, atunci nici noi n'avem nevoie să ne dăm înapoi, speriați, 
ci să imităm exemplul englez. Convingerea mea este că adevărații şi çin- 
stiții ziarişti, ei înşişi, ar trebui să vină cu proiecte, cum s'ar putea păstra, 
apărându-o, libertatea criticei, dar cum s'ar putea totodată face imposibil 
brigandajul (pirateria) jurnalistic, N’ar trebui să operăm mereu cu cuvintele 
«libertatea presei». Aceasta poate îi lozinca şi pentru ziare, cati se întrețin 
cu scopul ca să poată răspândi infamiile cele mai mari şi să propage asifel, 
în interesul reacţiunii, spiritul disolvant. 


Lozinca elementelor, de fapt, progresiste poate îi numai sinteza: 
apărarea onoarei personale şi libertatea presei. Cel ce apără, fărăde a 
adăoga nimic, relaţiile de până acum, lucrează, fără să vrea, mai mult în 
slujba redtțiunii, de cât își închipuie. Tot ceeace promovează desvoltarea 
sănătoasă a presei progresiste, trebue apărat dar'tot aşa de sever şi serios 
trebue &părată -şi onoarea personală, fără de care nu există nici libertate, 
nici democraţie». (In «Ceske Slovo», după «Prager Presse», 12. IV. 924). 


A 


— 190 — 


in proiectul de lege de presă, pe care-l pregăteşte Ceko- 
slovacia (v. «Prager Presse», 27, |. 926) are să se reguleze pro- 
blema concesiunii editoriului pentru revistele periodice, pro- 
blema capacităţii redactorului responsabil, condiţiile speciale 
de anunţare ale unei publicaţii, colportajul liber şi praxa con- 
fiscării, adecă problema urmăririi obiective şi a paşilor subiectivi 
de întreprins. Proiectul urmează să se discute în cameră în 
viitorul apropiat. ' 

Corespondentul particular din Roma al ziarului «Le Temps: 
din Paris, scria (în Nr. din 27. XII, 925) despre «noul regim al 
| presei> din Ítalia. : HA 


«In ultimii ani, ca totdeauna în ceasuri tulburi, s'au înmulțit ziarele. 
La Roma, în fiecare ceas a zilei şi a nopţii, dădeau nutremânt publicului 
cu ştiri senzaţionale sau, în cazul cel mai bun, cu invenţii tendenţioase; 
nu făceau decât să îuvenineze opinia (publică). Nu se va spune niciodată 
destul rău despre acest pretins jurnalism, care nu este decât o formă per- 
fecţionată de brigaudaj şi de piraterie. In această vastă corporaţiune,. care 
este deschisă tuturora, noul regim (fascist) crede că este de datoria sa de a` 
asigura un minimum de garanție morală şi profesională, întocmai ca pentru 
şcoală şi pentru profesiunea medicală, după aceleaşi resornamente. Guvernul 
„intervine deci de a impune jurnaliştilor înscriși în tabloul „publiciştilor şi 
jurnalului un girant veritabil, responsabil, care înlocuiește pe omul de 
paie de altădată». i 


In «Le Journalb — art. de fond — din 22. XI. 925 — 
explică di H. Lucas măsurile luate de Mussolini în ltalia 
împotriva presei italiene: i 


«<Rezonul de stat, proclamat fără de reservă, fără de ipocrizie, a 
dictat proiectele de lege, numite <fascistissime»>, asupra cărora Senatul e 
chemat, în momentul acesta, să se pronunțe. Unul din proiecte tinde să 
regularizeze regimul presei. 

Guvernul, suspendând aplicarea vechei legi, care stabilise libertatea, 
a găsit de bine să aplice jurnalelor legislaţia poliţienească, care autorizează 
“pe prefecţi să ia toate măsurile, pe cari le cred dânşii necesare pentru 
menținerea ordinei publice. Un decret, referindu-se la articolul acesta şi 
semnat 15 Iulie 1924, conferă prefecţilor dreptul: 1 de a ratifica desiguarea 
girauților făcută din partea ziarelor; 2 de a contişca exemplarele impri- 
mate; 3 de a avertiza şi, în caz de recidivă, de a suspenda chiar şi publi- 
carea unui ziar. Dacă un jurnal vrea să reapară este de ajuns prefectului, 
pentru ca să-l] împiedece, ca să respingă pe toți giranții, cari i-au fost 
propuși succesiv». . i : 

Dar să ne apropiem de problemă și să specificăm! 

Cum să apără Iugoslavia împotriva presei necinstite? Dl 
Albert Mousset publică în Gazette de Prague (2. IX. 1925) un 


resumat elocuent al nouei legi de presă din lugoslavia. Aici 
câteva pasagii, cari să ne dea şi nouă de gândit. 


— m — E 

Legea votată de Scupştină în 4; VIII a fost ratificată de su- 
veran în 6. VIII 'şi a întrat în vigoare în 8. VIII. 1025. Până 
atunci varia legislaţia privitoare la presă după provincii; era 
extrem de liberală (cmai cu seamă ia definiţia delictuluide ca-. 
lomnie») şi cnesatisfăcător de prevăzătoare> în Serbia, câtă vreme 
în celelalte provincii purta pecetea restricțiunilor impuse odi- 
nioară de biurocraţia austriacă. 

Legea cea nouă cere în dispoziţiile generale (cap. 1), de- 
clararea în fața procurorului generala 1, numelui: ziarului, 2, a 
numelui şi adresei redactorului girant şi 3, a numelui imprimeriei, 
care va tipări ziarul — va să zică nici autorizaţie prealabilă, 
nici cauţiune. 

Editorul trebue să predea procurorului general, înainte de 
distribuţie, cinci exemplare din cele ce a publicat. Exemplarele 
acestea se distribue arhivei magistraturii acesteia, apoi unor bi- 
blioteci diă lugoslavia. 

Girantul, al cărui nume trebue să figureze în ziar, este 
răspunzător de tot ce se publică în ziar. Nu poate să facă parte 
decât din persoanele acelea, cari de fapt sunt în direcţiunea 
publicaţiunii şi care e în stare să -hotărească dacă un articol 
poate să apară sau nu poate. (Un deputat nu poate fi girant 
în decursul timpului, cât este deputat.) Şi distribuitorul este 
constrâns să-și declare numele şi adresa la poliţie. 


In cap IV se interzice (art. 19) răspândirea şi vânzarea a 
tuturor impriimatelor, cari conţin: <1. Ofense la adresa suvera- 
nuluiişi a familiei regale; 2. Ofense la adresa suveranilor străini; 
3. Otense la adresa parlamentului; 4. Un apel cătră cetăţeni cu 
scopul de a-i Invita să schimbe cu forţa constituţia sau legile 
ţării; 5, O vătămare gravă 'la morala publică». 

«Pot fi interzise, de asemenea, (adecă pot fi sesizate) toate 
imprimatele, cari ațâță la ură împotriva statului sau cari întărâtă 
discordiile religioase sau etnice». 


«Cap V. reglementează folosirea dreptului de răspuns. 
Sub pedeapsa, unei amende de 10,000 de dingri şi sub pedeapsa 
constrângerii, îiecare ziar trebue. să insereze în timp de două 
zile rectificările la informaţiile publicate de el, când rectificările 
sunt adresate din partea autorităţii sau a persoanelor (fizice sau 
morale), ale căror nume au fost puse în cauză. Aceste recti- 
ficări trebue să fie publicate în aceeaş parte şi imprimate cu 
aceleaşi caractere cu articolul, căruia îi răspund. Cu toate acestea 
inserțiunea nu se poate cere: dacă rectificarea nu este subscrisă 
de persoanele numite cu numele şi puse în cauză; dacă recti- 
ficarea este de două ori mai lungă decât a fost articolul recti- 
ficat; dacă conţine. un element capabil de a fi considerat ca 
'delict sau e redactat în termini neîndatoritori; dacă este scrisă 


Ă — 12 — 
într'altă limbă decât în aceea a articolului rectificat; dacă au 
trecut zece săptămâni dela publicarea articolului». i 

“Cap. VIII. hotăreşte penalitatea ce o aduce cu sine de- 
licventul, după felul delictului: <excitarea la crimă (3—5 ani de 
temniță); propagandă comunistă sau anarhistă (maximul de 5 
ani temniţă şi de 50,000 dinari amendă); veşti alarmante, recu- 
noscute de false (un an de temniţă și 10,000 de dinari amendă); 
vătămarea ordinei publice (tot aşa); manevre în vederea spe- 
culei (tot așa); apeluri la ură (dela o lună la un an temniţă); 
campanie antimilitâristă (un an temniţă şi 10,000 dinari amendă); 
publicaţii pornografice, propagandă pentru avorturi (tot aşa); 
şantaj (6 luni temniţă); difamare şi ultragiu, apologia actelor 
pedepsite ca delicte, etc.» 

Să n'aibă drept aceste legi? Să nu fie ţinute, spre binele 
comun, în ţări, cari vreau progresul? 

Să vedem cum se apără împotriva calomniilor din presă 
Franţa, Franţa, de care nu va spune nimenea că este retro- 
gradă, dar care — şi ea — sufere pe urma prea marei conci- 
lianţe a justiţiei faţă de infractori. 

“In interesanta sa carte, confesie sufletească de ziarist cu 
reputaţie mondială: «Maiestatea Sa Presa» (Paris, 1925), resu- 
mează ziaristul Ștefan Lauzanne legea îranceză de presă, din 
1881, care este și astăzi in vigoare în Franţa, astfel: «Libertate 
de a spune şi de a scrie toate — afară de a refera, în caz de 
delict sau de crimă, despre ceeace s'a spus sau s'a scris, în faţa 
tribunalului; libertatea de a publica, fără de nici o restricţiune, 
toate dările de seamă şi judiciare — afară in materie de divorţ 
şi de defăimare, în care caz poate îi redată numai judecata şi 
când desbaterile nu pot fi reproduse; libertatea de a critica 
totul, de a atăca totul, chiar şi persoanele private. Singurul 
drept, câtă vreme nu e vorba de defăimare, singurul drept de 
care pot dispune persoanele atăcate sau criticate este dreptul de 
a răspunde». A . 

lată dreptul înscris în legea franceză: «Art. 13 al legii 
din 1881: s 


«Girantul unui ziar este dator să insereze răspunsurile oricui, care 
este numit sau desemnat în ziar sau în scrierea periodică, sub pedeapsa 
unei amende de 50 până la 100 de franci, fără prejudiciu; față de alte pe- 
depse şi de pagube-interese, la cari poate da loc articolul (încriminat)», 
DI Şt. L. comentează: «Legea stipulează de altfel că această publicare va 
trebui să se facă la acelaş loc și cu aceleaşi caractere (tipografice) ca ar- 
ticolul, care a provocat (răspunsul)... Să o. spunem neted: este simplu 
exercitarea dreptului legitimei apărări. Ar fi contra oricărei justiții ca o 
ființă omenească, a cărei nume a fost aruncat drept hrană în mijlocul pu- 
blicului, să maibă dreptul de a putea fi auzită cu glasul ei în fața aceluiaș 
public». ` 


-13 — n 


«O lege (iranceză) din Septemvrie 1919 a îndulcit considerabil una 
din condițiile riguroase ale dreptului de a răspunde. Legea din 1881 nu 
limita acest drept. Individul numit sau designat putea să-ţi trimită coloane 
intregi, chiar și dacă nu i s'au consacrat lui decât câteva rânduri: plătea, 
conform tarifului anunciurilor, escedentul spaţiului, de care avea dreptul pe 
cale legală — iată totul. Legea din Septemvrie 1919 a reglementat exten- 
siunea dreptului de a răspunde. Ea concede răspunsului un minim, în 
orice caz, de 50 de linii; îi acordă de altfel un număr de linii egale nu- 
mărului liniilor articolului încriminat; dar ea stipulează că lungimea răs- 
punsului nu va putea să depăşească 200 de linii». (pag. 29). 


O să terminăm acest mozaic elocuent cu un citat, care ar 
trebui să-l simțim noi, europenii, ca o pleasnă de foc. 

¿Un chinez deştept, un cunoscător al culturii europene, 
Ka-Fung- Ming +, a analizat cu multă asprime ziaristica noastră, 
constatând: următoarele, într'o serie de articole, foarte cetite în . 
China: .<Răsboiul, care se poartă de prezent în Europa, sar 
putea numi, după părerea mea, din partea istoriei viitorului şi 
răsboiul reformaţiunii — al reformaţiunii bisericii moderne, a 
bisericii erei celei nouă, a presei. Câtă vreme . biserica aceasta 
nouă, presa modernă sau jurnalismul nu vor fi reformate, nu 
Va əfi în Europa pace, nu va fi ordine, nu va îi civilizaţie, 
deoarece această biserică modernă, presa, nu pricepe asemenea 
bisericei vechi, medievale, nu numai adevărata religie, pe care 
se preface că o propagă, adecă liberalismul şi adevărata demo- 
craţie, ci este şi denaturată și preiacută în negustorie (gheşeit!). 
„Ceeace a spus Hristos de biserica veche ebree poţi să spui şi 
despre biserica cea nouă, presa, în zilele noastre: «Casa mea 
“e o casă de rugăciuni, dar voi aţi preschimbat-o în peşteră de 
hoți». latr'adevăr eşti aproape tentat ca editorilor de ziare en- 
gleze în China şi misionarilor creştini, cari nu propagă pe Hri- 
stos, ci știința cea nouă în China, acelora, cari au contribuit să 
evoace houa oroare, numită civilizație, anume chinezilor mo- 
derni ai revoluţiei actuale în China, eşti aproape tentat, zic, să 
le.strigi: «Vai vouă, ;invățaţilor și fariseilor, prefăcuţilor, cari 
străbateţi pământ şi ape, ca să câştigaţi un tovarăş evreu, și 
dacă s'a făcut, îl prefaceţi în fiu al iadului, de care sunteţi voi»! 

i / 3 = 


HI. 


Cum să îmbunătăţim situația la noi? 

Să criticăm numai și să nu căutăm să delăturăm ceeace 
este rău, gemarcând ce este bun, ar fi neserios. 

Pe lângă «jurnaliştii», cari fac ruşine lefteriei lor, se află 
ziarişti cu vocaţiune, ziarişti, cari ştiu ce scriu, cari meditează, 
cari nu-sunt cuprinși numai de acel «naționalism latrans», 


1 Ku-Hung- Ming: Vox clamantis. Leipzig, 1921, pg. 30—1. 


— 124 — 


cum l-a numit dl profesor lorga foarte bine, sunt ziariştii lam- 
padafori, ziarişti, vrednici urmaşi ai unui Barițiu sau Mureșanu. 

Aceştia trebuesc remarcaţi. Acestora trebue să li se: dea 
cinstea cuvenită. Acestora să li se deschidă inimele, ca în opinia 
publică ideile lor să fie discutate şi nu fiecare ghiumbușlăc de 
paiaţă a cutăror mânuitori de condei murdar! 

A scrie un articol cu cumpăt, aprofundat, e mai greu decât 
a te folosi de epitetele, cari fac 'concurenţe cu lăturile din ul- 
ciorul cu murdării ! | 
l Daţi, răgaz ziariştilor adevăraţi să mediteze ! Daţi-le putinţa 
să cunoască gravitatea problemelor şi să relateze în cunoștință 
de cauză! Arătând disprețul, da, disprețul față de ventrilocii 
grandelocuenţi, remarcaţi pe ziariştii cei buni, căci astfel văsspij- 
jiniți pe voi înşi-văl| ; i l 

Să ascultăm pe un sfetnic ce nu e de disprețuit. 

Când a împlinit 40 de ani (1024) ministrul də externe 
cehoslovac, di Dr. Beneș, felicitat de sindicatul ziariştilor ceho- 
slovaci, a răspuns între altele astfel: - 


«Prin răsboiu Sau schimbat multe. In viaţa noastră mică, cu pieptul 
strâmt, aş putea zice, provincială, a ajuns pe fereastra deschisă — deqată 
— aier proaspăt. Oamenii noștri au putut se iasă afară, au putut să com- 
pare și li s'a dat prilejul să se măsoare... In ceeace mă priveşte aş face, 
pentru ziariştii noștri, mai mult decât îmi este cu putință! Cunosc viața lor 
grea, trebuinţele lor și le preţuiesc după merit voința. lor sinceră de a se 
ridica peste meseriașii de duzină. Drept cel mai important lucru l-aş con- 
sidera eu: Să se muncească cât mai mult cu putință, să te pregăteşti în in- 
ternul tău, solid, pentru misiunea ta și pentiu problemele ce te aşteaptă. O 
pregătire cinstită și metodică va oferi cea mai bună garanţie a succesului. 
Dacă se alătură îmbunătățirea materială şi, mai cu seamă, putinţă, care este 
în strânsă legătură cu aceasta, de a călători în străinătate, în forul inter- 
național, atunci vom fi, de sigur, mulțumiți ca noi înşi-ne... Vă doresc mult 
succes în activitatea dv. și, mai cu seamă, multă poftă de lucru pentru o 
muncă fecundă, plină de fapte şi constructivă». (<Prager Presse» 11 VII 924.) 


O pregătire cinstită şi metodică! Firește! Cunoștinţele nu 
se pot suge din degetul cel mic. Cu ditirambe şi cu patriotism 
sforăitor n'ai contribuit încă la nimic. 

DI Bogdan-Duică a lansat ideia unei școli a ziariştilor la 
universitatea din Cluj. ` Nu știm în ce stadiu se află proiectul, 
lăsăm însă să urmeze câteva date elocuente dintr'alte țări. 


In «Școala ziariştilor» a Universității americane din Co- 
iumbia trebue să cercetezi cursurile doi ani. Condiţiile de pri- 
mire : 1. Studiu de un an, întrun colegiu universitar, a urmă- 
toarelor discipline: ştiinţa naturală, o limbă modernă, politica 
sau economia naţională, istoria generală, europeană sau ameri- 


. 


— 125 — 


cană; 2: un studiu de doi ani a următoarelor obiecte, întrun 
colegiu: englezeşte şi exerciţii practice în stil. Recomandaţii 
bune, privitoare la caracterul tău şi sănătate trupească. La pri- 
mire trebue să mai adevereşti cumcă eşti un scriitor abil la 
mașina de scris şi că poți traduce în englezeşte un articol de. 
ziar, francez sau german. - f 

Studenţii înmatriculaţi ascultă în anul întâi următoarele: 
1. Tehnica ştirilor. 2. Scrierea pentru ziar. 3. Ziaristica comer- 
cială. 4. Articole politice sau financiare. 5. Psicologia interesului 
faţă de veştile publicate în ziar. 6.. Drama modernă europeană 
sau literatura frumoasă, modernă, din Europa. In anul'al doilea: 
1x Munca riportajului. 2. Cititul articolelor. 3. Critica. 4. Desvol- 
tarea ziarului modern. 5. -Legile privitoare la calomnie. Afară de 
. aceea trebue să-ţi mai alegi şi unul din obiectele următoare: 
8) Drama modernă, b) Literatura frumoasă, modernă, în Europa, 
£) Scrierea articolelor de fond, d) Redactarea articolelor finan- 
ciare, e) Lucrarea la suplimentul de Duminecă, 7) povestirea 
scurtă, £) Scrierea «Teature». | eo i 
' (Informații după darea de seamă despre «şcoala ziariştilor» 
din Columbia, din «Prager Presse», 1 VII 1923). 

Intâiul «/astitut pentru ştiinţa gazetăriei> în Germania s'a 
înfiinţat în 1916, pe-lângă universitatea din Lipsca. . Creatorul 
acestui institut a fost vestitul economist, astăzi de 79 de ani 
Carol Biicher, care se bucură de o reputaţie mondială. Prele- 
gerile sale universitare au conţinut şi studii ca acestea: organi- 
zarea, istoria şi statistica gazetăriei. — Tot Lipsca este întâia 
şcoală superioară din Germània, care a înscris între temele de 
doctorat şi jurnalistica. După Lipsca au urmat multe universităţi 
germane, înrolând «ştiinţa jurnalisticei» în seria cursurilor. Catedre 
„de jurnalistică se afla acum în: Berlin, Breslau, Freiburg în B. - 
Hamburg, Lipsca, Colonia, München, Münster şi Nürnberg. 
Poţi da examen și să promovezi din.jurnalistică la universităţile 
din Lipsca, München, Münster, Colonia, Freiburg, în B. Ndirn- 
berg. Cele mai multe din oraşele amintite au c<lustitute de 
ziaristică», resp. arhive. Exerciţiile practice în privinţa rubricilor 
din gazetă sunt următoarele (în Berlin): «riportajul orășenesc, 
editorul de ziar din oraşul mate; critica teatrală şi cinemato- 
grafică în ziar; adunarea, transportarea şi prelucrarea veștii de 
ziar; riportajul social-democrat; riportajul parlamentar; riportajul 
transmarin ; riportajul presei catolice». (După «Prager Presse»). 

“Pricepe cetitorul că, dându-i-se jurnalistului putinţa să-și 
lărgească orizonturile, se lărgesc orizonturile discuţiei în opinia 
publică? Astfel dispar ridicolele cerculeţe de turnișor de bise- 
ricuţă, în cari fiecare se simte un Cucuzel şi nu concede, Doamne 
fereşte, ca şi ceilalţi din cerculețele vecine sau mai îndepărtate, - 
să trăiască? š 


Pricepe cetitorul că, ajutând pe ziaristul onest, dornic de 
progres, de adevăr, de independență, scapă de ziaristul, care 
ne sileşte pe toți să petrecem într'o galeră sufletească? 

Ştim noi ce va să zică un adevărat ziarist? Incă trei citate, 
acestea elocuente în gradul suprem — citate, cari ar trebui să 
fie cântărite cu toată conștienţiozitatea de publicul nostru. Cui 
„nu-i spun nimic — acela nu mai are noţiunea valorilor. 

In discursul (care sa afișat în întreagă Franţa, în urma 
deciziunii parlamentului) al diui A. Briand, când a apărat tra- 
tatul şi spiritul dela Locarno (Febr. 1926), se cuprind şi urmă- 
toarele elocuente cuvinte: «Ştiţi D-voastră ce este teribil în de- 
clarația de răsboiu? E că nici chiar guvirnele nu mai sunt stă- 
pâne. Se naşte un eveniment, exploatat de jurnalele, cari su- 
rescitează patriotismul popoarelor, amorul lor “propriu; și iată 
că se desenează curente, se naşte misticismul și guvernele sunt 
neputincioase. Chiar inainte de a fi putut să facă să li se cu- 
noască sentimental, isbucnește răsboiul şi țările se umplu de 
sânge şi de ruine. Şi va fi întotdeauna astfel dacă nu vrem să 
ne decidem să dăm judecători popoarelor, după cum_se dau 
indivizilar» (v. vorb. în întregime «Le Temps» 28, Il. 1926) 
__+ In mâna ziariştilor este, în mare parte, deci, viitorul 
` popoarelor! Dela condeiul lor atârnă ca sângele să curgă cu 
nemiluita și sdoaba mânilor omeneşti să fie rătezată de gloan- 
tele de tun! a: i 
La dineul anual a! «Asociației jurnaliştilor republicani» 
din Franţa (8 Febr. 926) a rostit însuș preşedintele Republicii 
franceze, dl Gaston Doumergue cuvinte ca acestea, adresân- 
du-se tuturor societăţilor de ziarişti din Franţa: 


«Mă ţin... în curent cu preocupările d-voastre şi cu grijile d-voastre 
pe deplin legitimate. Situaţia jurnaliştilor, a cărpr muncă şi activitate suut 
proporţionate cu intensitatea ce a crescut neîncetat a vieţii moderne şi cu 
cererile“ unui public impacient, care așteaptă dela dânşii totdeauna mai 
multe şi mai multe informaţiuni despre toate — o știu — nu este prea 
strălucită pentru timpurile grele pe cari le trăim și problema existenţei 
materiale se pune jadeseori pentru ziariști într'o formă îngrijorătoare. Pri- 
viţi cu nelinişte viitorul, care vă va aduce bătrâneţea şi cu ea o micșorare 
a activității d-voastre, adecă o diminuare a resurselor d-voastră (băneşti), 

Mă gândesc adeseori la situația aceasta și aş vrea să pot sprijini pe 
foştii mei coniraţi ai presei ca să resolve practic unele din aceste dificultăţi, 
de cari sunt preocupaţi pe drept cuvânt şi de cari nimenea n'are dreptul 
să se desintereseze, Intr'o ţară ca a noastră, care vrea să-şi păzească insti- 
tuțiile sale libere, este de interes public ca aceia, cari prin peana lor se 
fălesc că informează zilnic opinia, instrairidu-o şi dândii-i sfaturi, să-și aibă 
existența lor asigurată în condiţii, cari le dau independenţa, să aibă liniştea 
sufletească și demnitatea trebuincioasă pentruca să-şi îndeplinească mi~ 
siunea cu autoritate. — Știu, domnii mei, că grijurile de ordin personal nu 


— 127 — 


strică întru nimic atenției vigilente a d-voasiră, pe care o aveţi față de 
interesul public şi că nu vă micşorează zelui ca să îl serviţi bine. Ţara 
noastră are trebuinţă în ziua de astăzi de slujitori buni, activi şi clar-vă- 
zători». ef - 

Apelează preşedintele Republicei franceze la spiritul de 
abnegare, de sacrifiu al mânnitorilor penei. «Niciodată n'a fost 
Franța mai activă decât acum»! o declară dl preşedinte, 

«Voința fermă a Franţei de a se ridica printr'o sforţara 
personală, perseverentă și puternică> va învinge «obstacolele 
şi dificultăţile de cari se loveşte câteodată opera ei de recu- 
legere economică și financiară, întreprinsă, necurmat, a doua 
zi după războiu. (Voința aceasta). va ști să dicteze unora spi-€ 
ritul de sacrificiu, altora spiritul de unire, tuturora stricta ob- 
servare a disciplinelor patriotice, cari pretind apărarea intere- 
selor şi destinelor indisolubil legate de Republică şi de patrie». . 
(«Le Temps», 9 Febr. 1926) ete ae: 

În onoarea -secretarului de stat îri ministerul de externe 
englez, Sir Austen Chamberlain, a dat, în 19 11.1926 «Asociația 
presei străine> din Londra un dejun, sărbătorind pe acela, care 
a înfăptuit tratatul dela Locarno. Sărbătoritul a rostit, între al- 
tele, următoarele: «Am reuşit, mulțumită hotărârii nu- a unuia 
singur sau a mai multora dintre noi, ci mulţumită tuturora. 
Reprezentanţii a şapte naţiuni signatare ale pactului au vrut să 
cruțe pe seama copiilor lor şi a nepoților lor, repetarea deza- 
strelor ai căror martori am fost noi. Politica, pe care am inau- 
gurat-o noi la Locarno, nu-şi va ajunge ţinta intro zi, întrun- 
an. Trebue să. se desvolte, să se întindă în decursul unei lungi 
perioade de sforțări paciente din partea naţiunilor interesate. 
E greu să-ţi ţii ochii ţintă asupra scopului final, asupra proble- 
melor mari ce vrem să le îndeplinim pe viitor: trebue să ne 
păstrăm intactă credinţa noastră, încrederea noastră şi hotărârea - 
noastră. In fiecare zi se ivesc probleme în cari, cu puţintică 
îndemânare, găseşti ceva cu ce poţi despărţi naţiunile, cu mijlocul 
prejudecăţilor sau a intereselor presupuse. Dar trebue să ur- 
mărim o operă de potolire (a patimelor). Să nu ne. punem 
ochelarii suspectării. Să încetăm de a vedea pe aceia, pe cari 
i-am urât în trecut, ca “şi când war putea fi niciodată mai buni 
decât precum ni i-am închipuit. Să nu abordăm fiecare che- 
stiune nouă, nutrind presupusul că cutare şi cutare naţiune. are 
scopuri ascunse, că urmăreşte o politică egoistă, în: detrimentul 
altei naţiuni. ` l z 

«Să, ne dăm osteneala să vedem cari sunt sentimentele po- 
porului' de care este vorba şi cum [le putem concilia cu senti- 
mentele propriei noastră naţiuni. Să examinăm toate chestiu- 
nile în spiritul unui prietin şi colaborator, căutând punctul în 

„privința căruia poţi să fi de acord, pentruca să rezolvi problema 


— 128 — 


comuhă»>... «Soc. Naţ are ca scop de-a aplana divergenţele, 
de a găsi bazele unui. acord și_de a ajunge în atmosfera din. - 
Geneva şi în spiritul de camaraderie și de curaj, care s'a des- 
voltat între reprezentanții, cari se vor învoi în consiliu pentru 
un regulament, nu impus, ci acceptat de bună voie, liber şi 
cordial între părțile interesate». | 

Pledând pentru <simţul perspectivei» a terminat Sir A. 
“Chamberlain : «Numai astfel veţi reuşi să: păstraţi ochii fixați 
+ asupra țintelor celor mari, de cari atârnă viitorul ţării d-voastră, 

viitorul păoii lumii şi, aş spune, chiar și viitorul întregei noastre 
civilizaţiuni». l 
l Dacă am fi scris noi aceste adevăruri sfinte, spiritul de 
zeflemea, foarte pronunţat astăzi, al românului, ar fi spus: lan 
ne mai slăbeşte cu adevăruri ca acestea! Dar adevărurile acestea 
ar trebui scrise cu litere de foc, pretutindeni, ca să ne desme- 
tecească pe toţi din amorţeala condamnabilă. 

Ce a vrut articolul de faţă? Să atragă atenţia asupra a 
două cărţi despre gazetărie, cărți remarcabile, cari discută gazetăria 
şi arată gazetăria cea bună. Să silească mâna să se adune pumn, 
când se gândește creerul la calomniatorii de prin presă. Să - 
. pledeze pentru o situaţie materială mai cinstită 'și pentru o 
școală a ziariştilor. 


Dacă urmăm sfaturilor. de mai sus vom apuca calea excel- 


sior. Şi sunt semne că este așa... aa 
i 5 i H. P.-P. 


că — 1% — 


Serbătorirea diui Dr. loan Lupaș. 


Revista «Societatea de mâine» (28 [il 1926, No. 13, a. HI) 
a publicat o bogată dare de seamă despre serbătorirea din 21 
Martie, a. c. Ţinem să completăm lista discursurilor prin pu- 
blicarea discursului vicepreşedintelui nostru- |, al dlui Dr. Oct. 
Russu şi al dlui membru în comitetul central, director Dr. V. 
Bologa. Intâiul a rostit cuvântarea în numele «Astrei», al doilea 
în numele sibiienilor, 

`- Inainte de a publica: aceste discursuri publicăm o scurtă 
biografie a celui serbătorit.. 

Dr. loan Lupaș Sa născut în a. 1880 (9. VIII), în îruntaşa 
comună Sălişte, din judeţul Sibiiului. Se ştie ce rol însemnat a 
avut și are această comună în desvoltarea noastră economică- 
culturală. De mic copil a putul fiul lui Toma Lupaş și al Ma- 
rinei, născ. Popa Comaniciu, să se lase influinţat de spiritul de 
întreprindere al săliștenilor şi de dragostea lor de înaintare cul- 
turală. Şcoala confesională ortodoxă română a cercetat-o întreagă 
în Sălişte, până în 1892, când s'a înscris în liceul maghiar de 
stat din Sibiiu, Când era să termine liceul, în cl. a Vili-a, a 
trebuit să plece cu alți camarazi români, la liceul ort. român 
“din Braşov, fiindcă se solidarizaseră toţi împotriva unui doct 
profesor maghiar, ce bruscase, în clasă, sentimentele românești. 


"In 1900 şi-a luat matura», înscriindu-se mai apoi la universi- 


tatea din Budapesta. A urmat la cursuri universitare şi în Berlin 
"(1900—1905), luându-și mai apoi doctoratul în litere. . 
„_.. După terminarea studiilor economice a ocupat, timp de - 
"patru ani, postul de profesor la <Seminarul andreian» din Sibiiu. 
-Ales protopop în comuna natală în 1909 a fost totodată inspector 
şcolar confesional, pănă în 1918. A intreprins strălucite călătorii 
în străinătate, lărgindu-şi orizonturile, în Italia, Austria, Ceho- 
slovacia, Germania, Suedia, Danemarca,- Turcia şi Grecia. 

In ceeace privește activitatea dsale literară servească: drept 
informaţie următoarea listă bibliografică, autentică: 

Dire trecatul comunei Săliște, schiţă istorică, Sibiiu 1903. 
Şovinismul confesional in istoriografia românească ardeleană, 
Sibiiu 1903, Az erdélyi g. kel, egyhâz és vallás unió a XVIII 

A -3 


— 130 — a 


„ szâszad folyamán, Budapesta 1904 — teză de doctorat — ince. 
putul neamului: românesc, bibl. poporală a cAsoc.», Sibiiu 1906, 
Mitr. Andrei Şaguna — monografie istorică — premiată de 
Academia Română — Sibiiu 1909, ed. II. Sibiiu 1911. Misiunea 
episcopilor Gherasim Adamovici şi loan Bob la curtea din Viena 
1792 Sibiiu 1912. Principele ardelean Acațiu Barcsai şi mitr. 
Sava Brancovici 1658—1661, București 1913. Contribuţiuni la 
istoria Românilor ardeleni 1780—1792, Buc. 1915.. Ep. Vasile 
Moga și prof. G, Lazăr, Bucureşti 1915. Ist, bisericească a Ro- 
mânilor ardeleni, Sibiiu 1918. Istoria Românilor, ediţia |. Cluj 
1921, ed. HI IÑ Bucureşti 1923 și 1925. Nic. Popea și I. Micu 
Moldovan, discurs de recepţiune la Academia Română, Bucu- 
reşti 1920. Contribuţiuni la istoria ziaristică a lui Andrei Mu- 
rășan, București 1925. Contribuţiuni la istoria ziaristicei rom.- 
ardelene, Sibiiu 1926. 

A colaborat la organele de publicitate: Tribuna, Telegraful 
Român, Vatra Şcolară, Revista Teologică, Revista Economică, 
Ţara Noastră, Traiană, Foaia Poporului, Transilvania şi Cuvântul 
Poporului, Sibliu ; Tribuna Poporului, Tribuna, Românul, Bise- 

rica şi Şcoala, Pagini Literare, Arad; Convorbiri Literare, Rev. 
` Istorică, Neamul Românesc, Bis. Ort. Rom., Dacia, Universul, 
România, Bucuresti; Gazeta Transilvaniei, Braşov; Ramuri, Cra- 
iova; Viaţa Românească, /ași; Cele trei Crişuri, Oradea; Patria, > 
“Voința, Conștiinţa Românească, Societatea de mâine Cluj; re- 
dactează în colaborare cu: Alexandru Lapedatu publicaţiunea 
periodică «Anuarul Institutului de Istorie Națională», Cluj. 

Scrisoarea preşedintelui nostru, di Vas. Goldiș, a fost 

de următorul cuprins: 


lubite amice, 


La Cluj, în Februarie, am avut fericitul prilej să subliniez 
importanţa. acelei zile, “în care d-ta ai început -opera de lumi- 
-nare a naţiunei noastre, pe care. în. curs de- 25 de ani ai de- 
săvârgit-o cu incomparabilă competință și entusiasm inepuisabil. 

Totuşi astăzi, când Sibiiul, centru din Ardeal al bisericei 
noastre strămoşeşti şi totodată al Asociaţiunii noastre culturale 
"serbătoreşte pe fiul fruntaş al acelei biserici și pe neîntrecutul 
muncitor al culturei noastre naționale, simţesc nevoia de a fi 
alături de fraţii noștri, cari s'au adunat acolo, ca să manifeste 


— 181 — 


faţă de d-ta gratitudinea întregului nostru neam românesc pentru 
capitalul nepreţuit, pe care viața şi munca d-tale îl lasă mo- 
ştenire scumpă generaţiilor viitoare. 

Sunt fericit, că Te-am avut elev al meu şi mândru de 
„amiciţia, ce. mi-ai acordat în viaţă. Bunul Dumnezeu să dea 
neamului nostru mulți asemenea fii, iar d-tale ani fericiţi, să- 
nătate şi viață îndelungată dimpreună cu toți aceia, pe cari t 
iubeşti. 

Al d-tale devotat prieten V. Goldiș. 


Discursul vicepreședintelai nostru I. Dr. Oct. Russu. 
Muit stimate Dle Profesor! 
Iubitul nostra Coleg! 


In ședința plenară a secţiilor literare şi științifice ale «Aso- 
ciaţiunii>, care a avut loc la 14 Februarie a. c. la Cluj şi la care 
am fost fericit a participa şi eu, preşedintele nostru, în cuvântul 
său de deschidere, a constatat cu multă bucurie că la aceeaş 
dată s'au împlinit 25 de ani, de când aţi întrat în șirul scriito- 
rilor şi ziariştilor români prin interesantul articol publicat în 
vechea «Tribună»> «In amintirea lui Petru Maior». 

Aţi fost serbătorit, atât de plenul secţiilor, cât și de nu- 
merosul public asistent cu mare însufleţire. 

Comitetul central al <Asociaţiunii»>, ținând seamă de acest 
lucru a aşteptat prilejul binevenit de a-și face și el datoria față 
de unul dintre cei mai distinși membri ai săi, care timp de 20 


de ani faceţi parte din acest comitet și care prin numeroasele : 


scrieri științifice şi prin scrutările istorice de o înaltă valoare, 


nu numai V'aţi ridicat la nemurire, ocupând un loc. onorific 
în sinul membrilor <Academiei Române», dar totodată aţi fost 
şi sunteţi un neintrecut propagator al culturei poporului român. 

Venim deci a Vă aduce în numele Comitetului central al 
«Asociaţiunii», toată recunoştinţa şi omagiile noastre. 

Vă felicităm din inimă la- împlinirea unui sfert de secol 
de muncă literară neobosită şi rodnică și Vă doresc o viață 
îndelungată și împlinirea tuturor dorințelor, ca să fiți şi în viitor 
un adevărat luminător şi îndrumător cultural al neamului. 

Să trăiţi la mulți anil. , 

> 3" 


— 1% — 


- Diacuraui diui De. V. Bolega, în numele sibiienilor. 
lubite pretine ! Iubite frate în Domnul! Onorat auditoriu! 

Inainte cu 25 de ani trăiam încă în cetatea întemeiată nouă 
de marele arhiereu: Andreia Șaguna. 

Getata frumoasă după cuvântul psalmistului, versificat de 
mitropolitul Dosofteiu al Moldovei în secolul. al 17-lea, bine 
întemeiată şi de Dumnezeu gătată cu nespusă măestrie. Singurul 
adăpost, pe vremuri, al credinței, al ştiinţei și al vieţii noastre 
româneşti. 

Toţi, fiii, de bine ai neamului se apropiau de stu de 
această cetate, Frăția Ta însă ai făcut și mai mult. Ai intrat 
dea-binele în sanctuarul ei, i-ai scrutat tainele, i-ai descoperit 
multe adevăruri glorioase pentru noi, pe care adversarii noștri 
credeau să le ţină vecinic în întunerecul orbiei pentru poporul 
român.. 

„Atunei ai strigat Frăția Ta, ca dintr'un. tulnic. îngeresc, 
« Mângăiaţi poporul», căci nu zilele desnădejdii, ci zilele mântuirii 
ti sunt apropiate!... Acest suflu al vieţii l-ai propovăduit în 


„toate straturile poporului nostru, i-ai ridicat moralul şi ne-ai 


întărit rândurile în lupta grea, ce purtam cu bărbăţie. 

Apoi retras în sânul familiei - drăgălașe și frumoase a 
Frăției Tale, continuai scrutările neîncetat și de câte-ori desco; ` 
„pereai. câte-o pagină luminoasă, aveai bunul obiceiu, că veneai 
mai întâi de toate aici, la noi, în Sibiiu, în sânul «Asociaţiunii» 
noastre, şi o desfăşurai publicului sibian cu o vervă oratorică 
neîntrecută, ce ţi-a rămas caracteristică pentru toată viaţa. Astfel 
"ne-ai dat cel mai bun prilej sibiienilor, să gustăm întotdeauna 
cei dintâi fructul ostenelilor Frăției Tale. 

Pentru. această. muncă binefăcătoare, care te-a înălțat din 
treaptă în treaptă cu plină dreptate, Te rugăm la această răspântie 
de 25 de ani, când avem fericirea să Te ştim încă în plină 
putere. a bărbăţiei, să primeşti mulțumirile, recunoştinţa şi admi- 
` raţia noastră, cu cele mai călduroase urări de bine pentru viitor. 
lår în frământările vieţii noastre publice, fiindcă știm, că nu 
eşti din aluatul, care să stea impasibil în fața nevoilor obşteşti 
ale țării şi ale. neamului, îţi urăm din „inimă, să-ţi vezi împlinit 
şi al doilea vis, privitor la îndrumarea. vieţii noastre de stat în 
alvia înfloririi şi progresului adevărat. 


= 133 — . s 


Te rugăm în sfârşit, să primeşti și uh mic dar fo garito 
de scris) dela prietenii sibiieni ai Frăției Tale, ca an. nic 
semn şi plăcută aducere aminte de dragostea şi devotamentul 
lor. Mulţi ani fericiţi! E 


Terminăm această dare de seamă cu plastica şi elocuenta ` 
scenă, descrisă de di Dr. Onisifor Ghiba in numărul mEnţionat 
din «Societatea de mâine», scena cum a plecat Dr. L Lupăș 
la temniţă, petrecut ia gară de toţi săliștenii și comentariile 
unui străin despre moi, martor ocular: 

<Mi-aduc aminte de ziua în care a plecat Lupaș la Seghedin. 
ÎI însoţise ła gară tot satul nostru natal, în cadrul unor mani- 
festaţii cu atât mai impunătoare, cu cât erau mai spontane.. Că- - 
lătorii, cari mergeau în acelaş tren, au rămas surprinşi, când au 
văzut în gară atâta lume şi atâta entuziasm. 

Când ne întorceam spre sat, am fost acostat de cătră un 
călător străin, care venise cu trenul dinspre Sibiiu şi care nefn- 
țelegând nimic din ceeace văzuse la gară, voia să se dumi- 
rească dela mine. l-am spus străinului, care era ungur, că po- 
porul din Săliște şi-a petrecut azi la gară pe unul din cei mai 
distinși fii ai săi, care a plecat la pușcărie, ia Seghedin. . 

— Şi pentru ce a fost condamnat? mă întrebă străinul, 

— Pentru agitaţie în contra statului, îi tapuni eu. 

— Cine este c<agitatorul» ? 

i Dr. toan Lupaș, profesor ia Seminarii din Sibin. 

3... — Străinul hoibă mirat ochii ła mine. - | 
- — - şi cred că pot face să amuțească agitatorii ? Dar, — îmi 
zise străinul, — eu văd că în. loc de un singur agitator, care 
a fost Lupaș, statul unguresc a făcut sute. Căci, toţi aceștia, 
cari l-aţi petrecut la gară şi aţi manifestat astfel pentru el, sunteţi 
la fel de mari agitatori ca şi el.. 

M'am uitat cu neîncredere la intesiocutorul meu cu vederi 
atât de. neobișnuite. El îşi dădu seama de nedumerirea mea 
şi se grăbi să se prezinte: . 

— Dr. Jászi Oszkár, directorul revistei sociologice «XX-ik 
Század» (secolul al XX-lea), din Budapesta. 

Am venit în Ardeal să studiez la fața locului chestia națio- 
nalităţilor.  Politiciaaii noştri cred' co pot rezolvi şi fără so 
studieze astfel; eu vreau s'o văd cu ochii mei. Manitestaţia 
dela gară este foarte elocventă pentru mine și desigur că din 


. — 04 — 


gazetele dela Pesta maş îi putut să-mi dau niciodată seama de 
valoarea ei din punct de vedere sociologic și politic. 
Am mers cu Jâszi în sat și l-am însoțit ziua întreagă în 


ancheta pe care a făcut-o printre tărani şi care a fost pentru. 


el extrem de prețioasă. 


Mi se pare 'că mai târziu Jászi a povestit în revista sa ce-a 
văzut la Sălişte, cu ocazia plecării lui Lupaş în temniţă», 


După revoluţie a tost d! L. secretar general la resortul cultelor: 


al Consiliului Dirigent în Sibiiu (1918—1919), apoi deputat în 
marele sfat naţional din Sibiiu, deputat în parlamentul din Bu- 
curești. Este protopop şi asesor în consistorul eparhial din Cluj 
- şi în consistorul mitropolitan din Sibiiu și Bucureşti, deputat 
în sinodul eparhial din Cluj şi în congresul naţional-bisericesc 
din Bucureşti şi Sibiiu ; profesor titular la universitatea din Cluj 
din 11 XI 1919; membru al Academiei Române din 1914; vi- 
cepreşedinte al Epitropiei fondului ziariştilor, Sibiiu; preşedin- 
tele comisiunii pentru examenul de capacitate al profesorilor 
-de istorie, din Bucureşti; membru de onoare al Ligii Culturale, 
secția Galaţi, etc. etc. Ca «distincţie» consideră serbătoritul pe- 
deapsa din temniţa de stat din Seghedin, din August până în 
Noemvrie 1908, pentru articolul din «Țara Noastră» (Sibiiu): 
«Toate plugurile umblă», în legătură cu răscoala țărănească din 
Vechiul Regat. Are apoi «Bene merenti» cl. |, primită dela Re- 
gele Carol în 1910. A înființat mai multe fonduri bis.„şcolare 
în Sălişte, a înființat biblioteci în Sălişte şi a contribuit pe urmă 
la ridicarea clădirii şcoalelor medii de acolo, a organizat bibl. 
Inst. de Ist. a Românilor în Cluj. 
| PNR Ai 


+ 


O scrisoare a lui V. Alecsandri. | 


| “ În arhiva familiară a d-nei Odobescu (Bucureşti), arhivă 
ce mi-a deschis-o onor. ei ginere, dl Goga, am găsit până 
acum numai. o scrisoare dela V. Alecsandri, 


Adresa: Mme Hélène Mano rue de 
Seize — 16 Paris. 


r 


— 135 — 


Paris, 12 April 1862. 
Madame, d 

Je suis heureux de pouvoir réaliser votre desir en vous 
envoyant le volume des Dolne și Lacrimioare. 

Vai usé de toute la science diplomatique acquise pendant 
mon séjour. à Bukarest, pour éscamotter cet exemplaire a la 
personne qui le possédait. 

L’escamoteur reclame donc vostre indulgence pour le 
poète, et tous les deux vous prient, Madame, de vouloir bien 
agréer l'assurance de leurs sentiments respectueux. 

.V. Alecsandri, 


Bd des Capucines. 37. 
TRADUCERE : 


Doamnă, 


Sunt fericit că pot împlini dorința voastră, irimiţându vă 
volumul Doine şi lăcrimioare. 

Am întrebuințat toată ştiinţa diplomatică agonisită în timpul 
şederii mele la Bucureşti, pentruca să sieterisesc acest exemplar 
-dela persoana ce-l avea. 

Deci sfeterisitorul vă cere îndurare pentru poet, și amândoi - 
vă roagă, doamnă, să binevoiţi a primi asigurarea celor mai 
respectuoase sentimente ale lor. i V. Alecsandri. 


In scrisoare apar sentimente amicale până la glumă pentru 
e hobilă doamnă, care se interesa de poezia română. Poetul 
“apare ca mijlocitor gentil al răspândirei literaturii sale în clasa 
boerească a Țării româneşti. G. Bogdan Duică. 


N 


Rolul social și educativ al doctorului de copii. 


Un mare neajuns în lupta, ce-ar trebui s'o ducem contra 
mortalităţii exagerate a copiilor noştri, este numărul disparent de 
mic al doctorilor de copii, ce-i avem. Numărul lor ar trebui 
mult mărit, chiar când ar îi ajuns odată contingentul necesar 
pentru practica obicinuită, căci cu deosebire aceşti specialişti 
nu se pot limita numai la o activitate propriu zis medicală, 
Activitatea lor trebue să aibă proporţii mari, să fie: folositoare 
obştei şi nu numai cazurilor de boală, văzute în cabinetul de 


— 196 — 


consultații, ori aiurea tratate. Ei trebue să facă educaţia socie- 
„tăţii noastre în ce priveşte tucunjurarea relelor, ce Bântue co- 
pilăria. 

Acest rol şi tau asumat deja de mult în apus. Cu atât mai 
muit trebue să-l aibă in noi, unde cauza primejdiior, ce pân- 
desc viața copilului, este fa funcțiune şi de lipsa de edicațiune 
corespunzătoare a poporului nostru. Trebue schimbată îmsaş 
concepţiunea fatalistă de morală, reoglindită prin «aṣa i-a fost 
ursit, așa i-a fost scris>, fatalism caracteristic peste tot, în mod 
regretabil, nu numai pentru poporul dela ţară, ci intreg spiritul 
vieţii noastre publice. 

De altcum rolul de educator începe chiar din orele de 
consultaţii. Doctorul de copii, în interesul mictlui pacient, 
adesea schimbă creşterea lui, până atunci greşită, instruind şi 
educând totodată și pe mama copilului pentru asigurarea vinde- 
'cării şi desvoltării mai corecte a acestuia. Literatura medicală 
-este bogată în lucrări, ce privesc această educaţie a copilului 
prin doctorul său (Czerny). 

Se cunosc bine acele simptome și tulburări ale sănătăţii 
copilului — adevărate boli — ce se desvoltă pe baza greșe- 
lilor în îngrijirea şi educaţia lui. De acestea pot ţinea — după 
profesorul P/aundier — culoarea palidă a feței, lipsa poftei de 
mâncare, cearcănele în jurul ochilor, vărsăturile din timpul mân- 
cării şi de după mâncare, colicele dureroase, constipaţiunea și 
contrarul ei, tusea şi anumite tulburări cardiace, urinare şi 2al 
ale pielii. 

După Czerży copiii. nervoși sunt adesea numai rău cres- 
cuţi. Copilul trebue învăţat la disciplină. «Disciplina de sine 
este o condiţiune esenţială pentru o bună funcționare a siste- 
mului nervos», — deci în mod firesc şi pentru buna or- 
dine a funcţiunilor corporale. Ea trebue să înceapă cu cele 
dintâiu supturi, Evident disciplinarea şi educarea copilului prin 
doctorul său, în scopul mai sus arătat, cere multă abnegare 
din partea acestuia. Nu odată ea trebue făcută mamei, în inte- 
resul copilului şi impotriva voinţei ei. 

O activitate educativă mai largă, ce trebue s'o desvolte 
doctorul de copii, este instruirea societății şi a masselor mari 
prin opera de asistenţă infantilă publică. Ca medic consultant 
al institutelor din această operă, ca organizator şi propagandist, 


— 4837 — 


el are un câmp mai vast de muncă, unde roadele se culeg de 
populaţia întreagă, nu numai de câţiva copii consultați gi tratați. 
Această activitate publică trebue astfel desfășurată, ca ea să aibă 
- un răsunet cât mai larg. Un copil îngrijit după sfaturile primite 
prin un dispensar, etc., e menit să devină un adevărat centru 
de propagandă a bunelor obiceiuri și cunoştinţe, ce privesc 
ingrijirea şi desvoltarea lui. De altă parte o asemenea activitate, 
trebuind să implice colaborarea societății, doctorul trebue să 
ştie să o conducă ia o bună Implirire a acestei îndatoriri. 

La noi activitatea socială a lui va trebui să aibă un ca- - 
ratter educativ şi mai pronunţat ca aiurea. Deocamdată în in- 
stitutele ce le avem, puţin numeroase și de o activitate ce în 
timpul din urmă a început să dea îndărăt, chiar în cele mai 
însemnate din ele, — doctorul de. copii nu poate și nu trebue 
să-şi epuizeze toată îndeletnicirea sa de interes social. Va trebui 
să se extindă chiar mai mult asupra posibilităţilor de a îndruma 
şi educa societatea pentru o activitate de asistenţă şi de a pro- 
paga cunoștințele şi bunele obiceiuri ale îngrijirii corecte a 
copilului. 

Educarea masselor sar accelera în mod deosebit prin în- 
troducerea instrucției pueri-culturale — cunoștințele îngzijirei 
copilului — în învățământul rural. larăş doctorul de copii ar 
trebui să dea directivele. l l 

Cum să se facă educarea masselor în ce priveşte aceste 
-cunoștințe asupra igienei copilului? in tot cazul cu grija de a 
nu strita mai mult, ca folosul ce-l aduc. Soluţiunile ce sau . 
dat în Apus, nu au fost toideauna din cele mai corespunză- - 

„toare. Nu odată vedem polipragmasii nesocotite, instrucţiuni 
nepotrivite. O carte germană, cu instrucţii asupra îngrijirii să- 
nătăţii copilului în casa părintească, recomandă: - , 

«Copilul întors din școală, ori dela plimbare, să-și spele 
mânile cu peria, iar gura cuo soluţie de ipernianganat, ori pe~ 
ridrol, luând apoi o pastilă pentru Aniisepel gâtului, iar în nás 
aşezând vată cu forman». 

Care copil va putea fi obișnuit să facă toate aceste ma- 
nopere și care este indicațiunea serioasă a generalizării , unor 
asemenea măsuri de profilaxie ?. 

Aceeaş carte oprește fructele crude sub vârsta de 3 ani, 
jocul în iarbă şi nisip, cât şi mișcările mai libere, toate acestea 


— 198 = 


„azi recunoscute ca indispensabile sănățăţii, — şi îngrozeşte, ce-i 
drept, mamele, citând cazul unul copil, ce a'a infectat de febră 
tifoidă prin apa de baie, dar admite — din cauza <descoperirii 
laptelui sterilizat[> — înțărcatul în timp de vară. 

O asemenea carte inspiră groază față de bacterii şi în de 
nere faţă de cele mai mici noxe ale copilăriei. Starea sufle- 
tească, pe care o;desvoltă la mame, este tocmai aceea ce mai 
mult trebue incunjurat. O asemenea mamă nu-și mai poate 
privi liniştită copilul şi comite apoi aceleaşi greşeli de educaţie 
ca mama micului copil (Nete) ` 

Dacă în genere în organizarea luptei contra mortalității 
infantile e bine să ne orientăm după organizaţiunile popoarelor 
mai înaintate, preluând aceea ce au creiat folositor, evident că 
greşelile ce le fac, trebue să ne îndemne la o selecţionare in- 
grițită a împrumutului ce-l luăm şi la încunjurarea lor la noi. 
Incontestabil că împovărarea copilului cu obiceiuri, ca cele mai 
sus recomandate, dacă nu se poate realiza în ţări ca Germania, cu 
atât mai puţin e bine să se facă la noi. Asemenea vom evita 
să imităm măsurile exagerate, pe cari le-au luat în timpul din 
urmă unele organizaţiuni: germane, ce priveşte instruirea in- 
stitutoarelor de grădini de copii şi a îngrijitoarelor de copii. 
Cunoştinţele clinice ce li se împărtăşesc înțrec mult necesită- 
tile reale și le cresc semidocte. 

Instrucția igienică şi educaţia ce li se face atât persoa- 
nelor, cât şi societăţii întregi şi masselor, în genere, nu trebue 
să dea o importanță exagerată factorilor corporali, neglijând 
imponderabilii sufletești. Aportul sufletesc ce-l aduce socie- 
tatea în activitatea de existență publică este indispensabil pentru 
o bună desfășurare a acesteia (Moldovan). Cu deosebire asi- 
-stenţa copiilor trebue făcută cu suflet. E veche: povestea cu 
acel împărat, care, dorind să- afle graiul topiilor, ce sar des- 
volta fără influinţe din partea educatorilor, a oprit mamele unui 
“aşezământ, anume fondat, de a rosti vre-o vorbă de răsfățare 
şi chiar gesturile ce-ar exprima sentimente de ale acestora. 
Copiii, cu toată îngrijirea de altcum desăvârşită, s'au prăpădit 
— din lipsă de iubire. 

Rostul iubirei azi este mult apreciat în medicina copilului. 
Reaua evoluţiune a copiilor crescuţi în institute și nu în mediul 
familiar, se pune şi în contul lipsei factorilor sufleteşti. Întra-, 


gl r 
— 139 — 
devăr, importanța lor se poate remarca - chiar -în cele dintâiu' 
luni. Copiii de sân îndrăgesc o anumită infirmieră sau.doică 
a institutului de asistență publică, ce-i îngrijește, şi merg prost 
şi nu iau mâncarea, când îngrijirea li se face prin o altă persoană, 
de altcum ireproşabilă, lor însă mai puţin simpatică. In această 
ordine de idei unii fruntași ai pediatriei ajung să atribue — 
poate cu o oareșċare exagerare — o mai mică dăunare a co- 


sufleteşti şi a educării corecte a lui.. - 
Heidelberg, August 1925, Dr. Gheorghe Popoviciu. 
Cronică. 


Un binefăcător al „Astrei“: D. înaintată de 82 de ani, D. /. Monas- 
I. Monastireanu. În ziua de 23 Ianua-  fireanu, un binefăcător marinimos al 
rie 1926 a murit în Cluj, în vârsta societăţii noastre. 
= D. |. Monastireanu «a 
lăsat prin testament toată a- 
goniseala unei vieţi de trudă 
- şi cruţare «Astrei», cum scrie . 
pseudonimul <Roman Arde- 
leanul» în ziarul «Indrepta- 
rea» din 1926 (Nr. 24), «Astrei 
culturale şi scopurilor ei, prin 
care. se operează, încet, dar 

` desăvârşirea . unităţii 

Safletatni românesc». 

` Câteva date . biografice 
au voi ştrica,. pentruca să 
me. apropie — sufletește —- 
de acest om de bine, care a 
fost Monastireanu. S'a născut 
în 22 Dec. 1844, în Sân-Măr- 
ghita, la îmbinarea Someşelor 
distanţă de vre-o 10 kim. de 
l4 Dej. Părinţii lui au fost 
țărani. A studiat la Năsăud, 
Blaj (liceu “și teologie) și 
Cluj (drepturile). î 

In Cluj (1870), ca stu- 
dent universitar, a făcut o 
impresie bună lui Bogd. | 
Petriceicu-Hajdeu, căruia i-a + D. I. Monastireanu. 


servit ca ghid, încât acesta l-a tavitat 
să treacă în «ţară». La aceasta l-a în- 
demnat şi faptul că a avut să sufere 
şi din cauza persecuțiilor împotriva 
societăților studenţeşti române <Geln» 
„şi «Iulia», în cari se afia. 

Cu atestate escelente a trecut 
Monastireanu la laşi și — cu sprijinul 
moral al lui Titu Maiorescu, <simpa- 
ticul, elegantul şi corectul tânăr» a 
fost lansat în societatea de acolo. Şi-a 
luat licența şi a ajuns instructor pe 
lângă copiii familiilor actualului mi- 
nistru de justiție Mârzescu și Racoviţa. 

In 1874 s'a căsătorit în |Cluj cu 
Ana Bota, fiica fostului căpitan al 
districtului Năsăud, cavalerul de Bota. 
Ana Bota absolvise școala de peda- 
gogie superioară din Cluj, era profe- 
soară, scriitoare, conferențiară. i 
Monastireanu s'a dedicat magis- 
traturii. Pe lângă aceasta au condus 


amândoi Şcoala de arte și meserii în 


- 


laşi. 
„Din cauza boalei ‘sáțjei sale a 
preferit Monastireánu climatul ora- 
şului Huşi, unde a dorit să tie trans- 
ferat. Acolo şi-a trăit restal vieţii, 
până la isbucnirea răsboiului. Pe soţia 
sa a pierdut-o, după ce o încredin- 
fase unui institut de bolnavi. 

După răsboiu s'a stabilit în Cluj, 
ca să îngrijească de soacra-sa, d-na 
Bota. Soarta'a vrut ca d-na Bota, tea 
de 92 de ani, să ducă la mormânt pe 
omul de inimă, care încă în 1923 și-a 
scris testamentul, lăsând «toată averea 
sa, cu anumite legate pentru nepoți, 


pe cari în viață i-a crescut, dăruind - 


neamului învăţători, ingineri, etc». 

A murit <liniștit, împăcat, recâş- 
tigându-şi credința tinereței, cum era 
ca cleric în Blaj». 

Cu limbă de moarte a lăsat să 
fie dus trupu-i neînsuflețit în satul său 
natal Sân-Maărghita, Ia ajunul sărbă- 
torii unirii a fost îngropat acolo, 


lângă biserica română-unită. In nu- 
mele «Astrei», a vorbit di membru în 
comitetul central, senatorul Dr. Elie 
Dăianu. | 

Luâmd datele acestea la cunoș- 
tință nu ne putem opri:de a nu aduce 
prinos de laudă memoriei unui mece- 
mat atât de idealist cum a fost Monas- 
tireanu. 

N’au dispărut încă toți oamenii 
idealişti, slavă Domnului! Mai există 
între noi suflete nobile, cari. se gån- 
desc şi la altceva decât numai la um- 
plutul pungii proprii! Mai își bat ca- 
pul oamenii cum să ajute o instituţie 
culturală, care vrea ca propășirea cul- 
turală să contrabalauseze abrutizarea 
din zilele noastre! 

Binecuvâutată fie memorja lui 
Monastireanu. «Astra> are să-i înde- 


„plinească cu scumpătate, dorințele diu 
testament şi are să se arate vrednică 


de mecenatele ei iubit, 
é 


Impotriva sudalmelor — o pro- 
punere laudabilă. «Astra» a primit 
o scrisoare din partea dlui profesor, 
cunoscut propagandist împotriva alcoo- 
lismului și președinte al despărțămân- 
tului Blaj al «Astrei», Ștefan Roșianu, 
Scrisoarea aceasta este o icoană fidelă 
a unui suflet de elită, atins neplăcut 
de limbagiul din zilele uoastre, de 
aceea «Astra» se grăbeşte să dea pu- 
blicităţii acest ţipet de alarmă, atră- 
gând atenţia opiniei publice asupra 


răului ce ne amenință și aplaudând 


ideia președintelui de despărțământ 
de a porni o campanie sănătoasă 
împotrivire vorbelor murdare din con- 
vèrsaļiile noastre. Orice încercare în 
direcția aceasta este bine primită din 
partea «Astrei», fiindcă serveşte spre . 
ridicarea moralului discuţiilor noastre. 
Cel ce propagă ideile dlui Şt. Roșianu 


` — și ştim că şi în Sibiiu este păr. 


Trifa, care a-pornit o frumoasă miş- 


" echilibru), 
„elile. sufleteşti, iar poporul cade si se 


+ 


— 141 — 


care în mijlocul țărănimii — săvâr- 
şeşte o faptă bună 
Lăsăm să urmeze scrisoarea: 


Onor. Comit. Centr. — De 23aniau 
luat la noi începutul misiunile sfinte po- 
porale, cari şi-au dovedit şi continuă 
a-şi dovedi niarea lor importanţă, fiind 
ele mijloace foarte preţioase pentru 
premenirea şi ameliorarea sufletelor 
şi în nex cu aceasta, pentru amelio- 
rarea soartei neamului nostru, pe care 
nu-l va putea slăbi şi nimici de cât 
numai o eventuală pervertire a lui. 
Şi e natural aşa, fiindcă religiunea 


` prin doctrinele ei, prin preceptele ei 


de abnegaţie şi de sacrificiu deter- 
mină pe oameni să se învingă pe 
sine însiși şi să-şi deştepte şi desvolte 
energiile, cari din fiecare individ pot 


face om cum se cade, om folositor, 


Colec- 
cum sunt 


om mare, erou, chiar și sfânt. 
tivitatea apoi este aşa, 
membrii ei. 

Fiecare individ, care se ocupă 
serios cu problema religiunii în viaţa 
socială şi naţională, e adânc convins, 
că în mijlocul unui popor nu poate 
exista. o atmosferă de idealism şi 


“ înălțare fără morala. creştină. Lipsind . 
„credinţa: şi descongiderându-se porun- 


cile în. viaţa; unui neam, se. împrăștie 
şi. se. pierd: pietricelele. preţioase din 
mozaicul. fiinţei dui; se clatină. greu 
 dezagregându-se orându- 


descompune. 
Bunu! Dumnezeu mi-a ajutat să 


` - cooperez şi eu la mai multe misiuni 


sfinte poporale, ţinute pe teritorul! arhi- 
diecezei gr.-cat. române de Alba-Iulia 
şi Făgăraş şi pe cel al diecezelor de 
Lugoj şi Oradea-Mare. In părţile, unde 
wa dus doțul de a face bine, după 
putință, — am văzut multe, şi bune şi 
rele, între: altele. am experiat pretutin- 
denea fondul admirabii sufletesc al 


neamului nostru, pe care fong se pot 
broda, se pot cultiva. cele mai alese: 
virtuți.. Negiijat însă acest suflet, pro- 
duce amare şi sălbatice fructe. 

Dintre produsele uiâte ale sufle- 
tului poporului nostru ţin să relev cu 
muită durere blasfemia. Păcatul acesta 
profanează aierul pe drumuri, pe dea-.- 
luri, pe văi, pe câmpuri şi pe lunci, 
în orașe şi sate, de cârciume nici nu 
mai amintesc ; atunci, când se 'ntâmplă 
această profanare de multe ori chiar 
şi în şcoli şi în apropierea locurilor 
sfinte. Sudue bătrâni şi copii, bărbaţii 
și, în unele locuri, chiar şi femeile, 
Sudue în veselie şi mânie. Sudue în 
fudulie şi condamnabilă ușurință, Su- 
due trezi şi beţi. 

Nu 'cred să se afle în vreo to- 


_mună românească un blestămat, pe 


care să-l înjure oamenii atât de mult 
ca pe Preasfântul și Preabunul På- 
rinte ceresc, pe sfinţii eroi ai vieţii su- 
fleteşti şi locurile socotite de sfinte, 
chiar şi din partea păgânilor. Şi acum 
dacă cineva are o astfel de atitudine 
faţă de Dumnezeu, ce atitudine va 
avea față de suprapuşii, de egalii și 
inferiorii. săi. Păcatul acesta e întovă- 
răşit de un întreg cortegiu de rele, 
nu numai pur morale, ci şi sociale şi 
culturale, p. e. de ingratitudine, necu- 
viință, necinste, neruşinare, îndărătnicie, 
nedreptate, brutalitate, etc. Din mo- 
tivul acesta socot a nu greşi, spunând, 
că acest rău, care murdăreşte cinstea 
neamului nostru, poate face parte nu 


numai din preocupările preoţilor, ci şi 


ale bărbaţilor noştri laici, culfi, edu- 
caţiei cărora le in o atare ne- 
cuviință. i 

Eu sunt convins, căcep mai mulți 
preoţi stărue în apostolie pentru ex-.` 
tirparea acestui viciu, dar în noroiul 
atâtor frământări şi în mijlocul atâtor - 
patimi deslănțuite pe urma marelui 
războiu, glasul lor nu se prea aude, 


— 142 — 


dacă nu-i susținut și întărit, cu bună- 
voință şi sinceritate, de laicimea noas- 
tră cultă. Şi cum <Astra» noastră are 
de rezolvat, mai ales în prezent, pro- 
blema grea şi frumoasă a culturii, a 
educaţiei sufleteşti a poporului nostru, 
cred că nu greşesc adresa când rog 
respectuos Onoratul Comitet Centrai, 
ca să binevoiască a lua în programul 
său de muncă şi delăturarea, ori cel 
puţin reducerea proporţiilor numitei 
pete de pe cultura poporului nostru. 
` Această ţintă s'ar putea ajunge: 
1. Prin ò adresă către toate ordi- 
nariatele episcopeşti române pentru 
combaterea concentrică și simultană a 
blasiemiei, 
2, Desparţămintele «Astrei» să fie 
învitate în scopul acesta la o colabo- 


rare frățească cu organele eclesiastice. 
` apucată : ridicarea poporului. Impera- 


Ţin să mai amintesc, că în toate 
cazurile, în cari s'a combătut această 
pecingine ce scade onoarea omului, 
sute și sute de guri s'au exprimat 
hotărât contra ei şi că s'au inființat 
uşor societăți antiblasțemice. Dova- 
dă şi aceasta, că munca pentru în- 
seninarea şi purificarea atmosferei mo- 
rate, sociale şi culturale nu-i nici de 
tot prea grea, nici neințeleasă şi nici 
infructuoasă, 

Recomandând chestiunea pusă a- 
tențiunei binevoitoare a. Onoratului 
Comitet Central, îl rog, să binevo- 
iască a primi asigurarea, etc. etc. 
Ștefan Roşianu 
prof.-preș. desp. Blaj. 

A i G 


«Din viața preoțească», schițe 
de Jon Agârbiceanu. Bibl. «Semănă- 
torul», Ed. libr. diecez, Arad 1916, 
Nr. 3, 88 pag. (3 Lei).. 

Să nu fie preot român, care să 
nu fi cetit broşura aceasta a părinte- 
lni A. Toată amărăciunea nobilä a unui 


preot român idealist din Ardeal se: 


` reflectează în schiţele acestea, amără- 


ciune față de oamenii superficiali, 
față de preoții lipsiţi de convingeri și 
faţă de stări de lucruri, cari cer 9 
îndreptare grabnică şi radicală. Așa 
vorbeşte un apostol al neamului, unui 
care scrie cu sânge din inima sa. De 


aceea este și-atât de sincer — par'eă 


ar fi singur sub patrafir, în faţa pu- 
blicului său cetitor. 

Cercul de idei, în care se învârte : 
păr. A. în cele 7 schițe este următo- 
rul: ai dreptul, tu, preot tinăr, să îţi 
pierzi nădejdea în omenire, dacă vezi 
că poporenii tăi nu sunt precum ai 
aşteptat tn? Răspunsul este un hotă- 
rât nu! Părintele Visarion îşi anali- 
zează faptele şi gândurile proprii şi 
ajunge la convingerea: şi eu sunt 
păcătos! Singura mântuire suiletească 
şi-o află în perseveranța pe cărarea 


tivu! categoric: fă-ți datoria! Fără a 
aştepta răsplată, 'mulțămită — numai 


_de dragul binelui! («Săptămâna pati- 


milor»). Ai tu dreptul să neciusteşti 
locaşul Domnului, ca părintele Ilarie, 
care-ce e drept-întrumseţează biserica, 
dar potirul, de pe care a căzut auri- 
tura, nu-l repară, ci bea din el diu- 
tun păhăruț de sticlă, ca să nu. sc 
învenineze ? După 12 ani tot cu poti- 
rul stricat se folosește în biserica fru- 
moasă. («Potirul>.) Lupta între fond 
şi formă! Ce folos de formă, dacă 
nu e şi fondul?! 

Pe fostul său tamarad de- şcoală ` 
George Gretu, îl întâlneşte povestito- 


rul după 12 ani. Din Grecu cel. evla- 


vios s'a ales un ateist sarcastic, care 
discută . revoltăţor de brutal proble- 


. mele religioase, fără să ştie căîl ascultă 


şi fostul camarad de şcoală. Când îi 
spune acesta cine este — tăgăduiește 
Grecu şi — fuge din vago. Conștiinţa 
nu-i este curată. li este rușine de schim- . 
barea sa. («Un om slab»). Cel puţin 
drojdia conştiinţei lui a rămas! — 


— 143 — 


Părintele Vasile, chemat de un bolnav” 


a doua oră la spovedanie, merge su: 
părat, dar — meditând asupra îaptu- 
lui -- îi e ruşine că dânsul ñu s'a 
spovedit de 6 ani, pleacă însuși la im 
prietin, preot şi dânsul, şi se spove- 
deşte. («Drum rodnic») Nu-l. scoate 
din sărite râsetele prietinului, care se 


miră de hotărârea luată — căci păr. 


Vasile simte întreagă greutatea proble- 
mei: dacă ceri curăţenie sufletească 
dela alţii, să fii tu mai întâi de toate 
curat. — Un advocat român, care 
luase parte ani îndelungaţi la sinoadele 
de toamnă şt de primăvară, ca să 
poată discuta cu cei peste 30 de preoţi 
din protopopiatul său, se depărtează 
de preoţi, le ocolește societatea, fiindcă 
îi vede odată cum se spovedesc reci- 
proc: în loc de smerenia şi seriozita- 
tea visată la un act atât de însemnat, 
îi vede cum vorbesc fleacuri, cum se 
duc la spovedanie şi cum ies de acolo 


ca şi când nu li sar fi întâmplat ni- 


mica în viața lor sufletească. (<Instrăi- 
nare»). Părintele Andrei se întâlneşte 
după -15 ani cu doimnişoara Leonora, 
căreia fi. făcuse. curte, Episoade din 


tinereţe, cu album, cu cărți împrumu- 
- tate, gu urmarea firească: uitarea, 


Acum e: “părintele . preot intrun sat 
“uitat “de D-zeu, noroios, și nu prea 
iese în lume, Când dă să agrăiască 
pe fostul său ideal, sunt în vagon, 
părintele nu e ras, fiindcă frizeri nu 
sunt în satul său şi trebue să se radă 
„„Ia'oraş, aude verdictul acesta crud: 
«Să ieşim, bărbosul ăsta de popă o 
-să ne mai și afume cu tutunul lui 
ptost de pe sate!», iar prietina fostului 
său ideal îi răspunde, tot în ungureşte: 
«adevărat... popii voştri româneşti sunt 
foarte înapoiați în cultură!» («O în- 
tâlnire»). 

După cum vedem, scene şi pro- 
bleme din viața preoțimii noastre. 
Sunt probleme vifale pentru preoțimea 


românească. Tratate cu măiestria de 
povestitor a păr. A. — îţi rămân ta 
minte, le frămânţi şi cauţi să le resolvi, 
fie ele oricât de dureroase, De astfel: 
de crainici a unor zile mai bine, ca 
păr. A, avem noi Godi în zilele 
noastre! 

Adevărului trebue să-i privim drept 
în față — ta cu atât mai bine să ne 
putem apăra — ca să se aleagă grâul 
de neghină. 

E de prisos să mai i adaog că păr, 
A. găseşte forma potrivită pentru greu- 
tatea Ideilor. Stilul său, atmosfera, în 
care åmbracă schițele sale — sunt în 
concordanţă cu grențatea atică a pro- 
blemelor. 

Nu e o carte pentru -popor — ci 
un rechizitoriu, un memento pentru 
preoțimea noastră, şi — indirect — 
pentru orice intelectual conştienţios. 
Ca tipurile dureroase descrise în ace- 
ste schițe culturale să dispară, să ne 
dăm cu toții silința. Păr. A. ne arată 
şi pe părintele sufletesc ideal, O cetim 
printre rânduri. De aceea putem să-i 
fim cu atât mai maulţămitori. Nu este 
scriitorul, care nimiceşte şi-şi bate joc. 


` ci duhovnicul, care vrea să admonieze 


şi să dea medicina tămăduitoare. 
i h. p. p. 

M. Chiriţescu-Arva. Rolul agro- 
nomilor în agricultura țării. Bucureşti, 
1925 Congresul agronomilor, ţinut în 
Februar 1924 la București, a găsit ni: 
merit să-și încheie seria lucrărilor prin 
cercetarea importantei chestiuni a «Ro: 
lului agronomilor în agricultura ţării». 
Temeiul discuţiei a fost un raport fä- 
cut de dl prof. M. Chiriţescu-Arva, 
care a pus această importantă chesti- 
une într'o lumină limpede și deosebit 
de puternică. 

Evident că a aduce necontenit în 
discuţie această chestiune, înseamnă 
că ea încă e nelămurită şi nesoluțio- 
nată. Și nelămurirea rostului pe care 


— M 


trebuie: să-l. aibă agronomii. într’o țară 
agricolă, în care 80%, din. populaţia ei 
se: îndeleinicegie. cu- agricultura, și te- 


meiul bogăției: şi. comerțului acestei 
țări sunt produsele agricole, este cu. 
adevărat paradoxală. In țara noastră 


rolul agronomilor nu numai că az tre- 
buj să fie recunoscut, dar ar trebui să 
. fie socotit ca unul din cele mai pre- 
țioase, fiindcă dela el ar trebui să vie 
“ bună-starea majorităţii populaţiei, pro- 
păşirea. bogăției şi economiei. naţio- 
nale. Totuş, din nefericire, nu este 
aşa. Chiar dacă teoretic și oficial, la 


noi, rolul agronomilor în agricultura. 


țării. este socotit cum se cuvine, în 
realitate, în. practică, nu numai agro- 
nomii, dar nici agricultura nu este pre- 
țuită. la justa ei valoare și nu se caută 


a se scoate. din această activitate eco- 


nomiică maximum de bine ce poate 

rezulta pentru propășirea-țării noastre, 
i Practica agricolă la noi este ruti- 
__nară. Ea a fost deprinsă din tată în 
fiu și rolul ştiinţii și învățătorului agri- 


: col, în special în ce' priveşte țărăni-: 


mea, aproape a fost nul, Noi pe teren 


agricol, în specia! în ce priveşte țărăni- - 


mea suntem . âproape în aceiaș stare 
ca acum două mii de ani. Propăşirea 
noastră. agricolă dinainte de răsboiu 


era aparentă, fiindcă” nu se întemeia . 


pe o desvoltare reală a activităţii agri-- 


` cole, ci,: in regimul marei proprietăţi 


. şi al arendăşiei, pe sleirea forței fizice 


a ţărănimei, pe secătuirea forţei pro- 


ductive a pământului; şi pe sporirea_ 


necontenită a suprafeței. cultivabile, 


prin yestrângerea păşunelor şi prin . 


„defrișarea vinovată a pădurilor. In 
acest chip, propășirea noastră agri- 
colă era întemeiată prin cheltuirea fără 
socoteală a rezervelor nbastre natu- 
rale, nu pe perfecţionarea metodelor 
de cultură. 

in această situaţie, rolul agrono: 
milor era neînsemnat. Cuvântul lor, 


care, totdeauna,. cerea cruţarea. rezer- 
velor, perfecționarea metodelor de 
cultură, îmbunătăţirea seminţelor, în- 


- grijirea pământului, care, deşi, cerea 


cheltueli şi punea piedeci culturii 


_ extensive,, de exploatare, nu a fost 


ascultat. ; 

.Șeoalele agricole, neapreciate de 
agricultori, şi de multe ori urâte de 
aceştia, au vegetai şi nu au avut nici 
o legătură. cu agricultuia practică. In- 
fluenţa lor a: fost: neînsemnată, iar spe- . 
cialiştii, pe. cari îi dădeau aceste şcoli, 


-erau socotiți ca. vizionari, teoreticiani 


sterpi, nefolositori. 

Nici Ministerul-de genti, care 
era. chemat să îndrume agricultura, să 
vegheze la“ propășirea ei, să sprijine 
pe agronomii ieşiţi din şcoalele sale, 
nu avea în chestiunea rolului ştiinţei 
şi. agronomilor în agricultură o altă 
părere de cât marea proprietate. Era 
o mentalitate inferioară, care stăpânea 
activitatea agricolă întreagă şi pe care 
nu o putea îndrepta de cât timpul şi. 
împrejurările sociale. 

Doar. dacă Domeniile Coroanei, 
unde Regele Carol a voit să dea pildă 


"bună proprietarilor agricoli, au folosit 


în gospodăriile lor munca şi “ştiinţa - 
agronomilor noștri. De fapt moșiile şi 
fermele acestor Domenii erau în frun- 
tea. gospodăriilor noastre agrirole. 


„Sau obştiile săteşti de arendare, dacă 
agronomilor, - 


au folosit arendarea. 
fiindcă erau impuşi de Casa Centrală, 


ocrotitoarea, finanțatoarea și răspun= | 


zătoarea . acestor intreprinderi. agri- 
cole.. Şi, cu toată rutina ţărănimei, 
prin obștii au introdus, totuș, în prac- 
ticą noastră agricolă noui, metode de 
lucru, de. exemplu: cultura în rotaţie 
și sporirea soiurilor cultivate, îmbu- 
nătățirea rasei vitelor şi perfecționa. 
rea utilajului, 

. Stările sociale de după răsboi au 
impus rezolvarea problemei agrare. 


. înainte. 


`: agronomi. . 


— iè — d 


Exproprierea marilor proprietari şi 
împroprietărirea țăranilor erau nece- 
sități sociale. Insă şi de data aceasta 
reforma agrară nu a fost făcută cu 
concursul şi cu luminele lor. Agro- 
nomii au fost ocoliţi, sfaturile lor ne- 
socotite. Reforma agrară a ieșit cum: 
a ieșit, Rezolvă vechea cerere de pă- 
mânt a țărănimei, riu rezoiva problema 
agrară. Ţăranii sunt tot nemulțumiți, 
în unele locuri mai nefericiți ca mai 
Cauza e acolo că reforma 
agrară, care schimba un întreg regim, 
nu a dat mijloacele de trecere în noul 
regim și nu a organizat munca în noul 
regim agrar. Şi aceste lipsuri ale re- 
formei agrare sunt datorite necolabo- 
rării agronomilor specialişti la nesse 
importantă reformă. 


„Economia națională generală, fiind 
ameninţată de primejdiile rezultate din 
trecerea nepregätită în noul regim. 
agrar, iar producţia xechei culturi a 
proprietăţii exploatatoare diminuând, 
oameni politici, conducători ai țării, 
mulţi foşti mari proprietari de ieri, 
cari nu au prețuit niciodată serviciile 
agrguomilor, şi-au întors fața către 
Şi acum speranţa tuturor 
pentza reorganizarea muncii agrare în 
; regimul. de mică proprietate e în aceşti 
specialişti oameni de ştiinţă şi de 
practică, A 


~ Folosiţi în timpal răsboialui, în 
Moldova, ca oameni de organizare 
practică; folosiți în timpul executării: 
reformei agrare ca oameni de admi- 
nistrație, în majoritate pricepuți și cîn- 
stii, agropomii vor îi folosiți întrun 
viitor apropiat ca oameni de speciali- 
tate, ca lumigători, indrumători și or-- 
ganizatori ai activității agrare în nout 
regim. De acum ei vor avea. de dat 
contribuția prețioasă pentre ridicarea 
acestei ţări, contribuţie IEEE, de 
un neam întreg. 


Cursele de- expropiere și formit- 


lele matematice de împroprietărire, 


cari au stat la baza reforiiei sgtare, 
vor trebni înlăturate şi înlocuite eu 
formulele agronomiei de producție 
agricolă. Dezechilibrul adus: econo- 
miei naționale de reforma agrară, ne- 
socotit făcută şi aplicată, va trebui 
înlocuit pristran echilibra: nog -de 
producţie prin ajutorul ştiinţei și telie 
nicei agrare. Acest echilibru nu-l 
doate aduce de cât știința seica f 
şi agronomii specialişti. ; 

Mai mult, regimul micei proprie- ` - 
tăji fiind regimul cel mai potrivit acti». 
vitäții agrure, se aşteaptă dela agro- 
nomi adevărata organizare agricolă, 
prin care nu numai să se; găseastă 
echilibrul economic de mai înainte, 
dar să pășească pe drst propă- 
şirii economice. 

Dela ridicarea. agriculturii, dela 
propășirea ei așteptăm ridicarea și 
propăşirea țării noastre însăşi, Acest- 
lucru nu a fost înțeles până acu, 
piedicele, cari au fost puse agriculturii, ' 
compsimarea prețurilor și împiedeca- 
rea exportului au ruinat în mare parte. 
putiuța noastră de refacere și de pro- 
păşire. Această politică dictată de in- 
teresele burgheziei industriale și ban- 
care va trebui să înceteze. in pământ 
în bogăția şi dărnicia lui, am găsit 
salvarea noastră totdeauna, şi va tre- 
bui să o găsim şi de astă dată. Agri- 
cultura va trebui, ea şi altă dată, să 
comande comerțul sostre exterior 
şi întreaga noastră viață economică 
să fie subordonată intereselor ei. Pe 
această cale nuitai situația noastră 
economică va fi îndrepiată, balanja 
economică va fi activată, iar valuta 
noastră îmbunătățită. 

Ce așteptăm noi dela agronomi? - 

Aşteptăm intensificarea agriculturii, 
pentru satisfacerea nevoilar consent- 
lui intern, sporit prin alipirea nonior 


4 


a i — 146 — 


provincii în mare parte mai puţin pro- 
ducătoare, pentru sporirea consumu: 
lui şi bunului trai atţărăniinii, pentru 
ieftinirea traiului, pentru Sporirea exce- 
dentului liber la export. 

Aşteptăm ridicarea tehnicei agri- 
cole, sporirea cunoştinţelor de ordin 
tehnic pentru o agricultură științifică 
şi intensivă, -și procurarea mijloacelor 
superioare" de cultură, pentru ridicarea 
nivelului economic, intelectual şi mo- 
"ral al țărănimii, și prin aceasta ridica- 
rea civilizaţiei. noastre. Nu socotim 


posibilă civilizarea naţiunei noastre - 


decât fn legătură cu activitatea sa 
principală, în legătură cu practica agri- 
culturii. De acolo ne va veni şi buna 
stare şi fondul moral, şi luminarea 
minţii: 
- Aşteptăm studiarea ştiinţifică a 
pământurilor noastre, a factorilor na- 
. turali, a climei noastre, a plantelor și 
a seminţelor celor mai potrivite, ale 
“mijloacelor -dè cultură celor mai 
bune, a producţiei posibile,” pentru 
a: imbiva în chip fericit experienţele 
noastre de secole cu luminele științei 
agrare. 
Aşteptăm reorganizarea javăţămâa- 
tulii agricol, începând dela școala ele- 
„ mentară, care trebue să fie şcoala de 
compleciare și de perfecționare a fără- 
‘nimii, și terminând cu şcoale superioare 
cari trebuie: să fie pilde vii de cultură 


şi producție agrară, alături cu fermele 


şi stațiunile agronomice, singure în 
stare să educe țărănimea şi să dea o 


îndrumare științifică activităţii noastre | 


agrare. 

Aşteptăm organizarea stațiunelor 
agronoinice şi a câmpurilor demon- 
strative, în cari să se pregătească 
adevărata practică agricolă a acestei 
"ţări. In staţiuni se va face ameliorarea 
şi selecţionarea plantelor cultivate. In 
câmpurile demonstrative dovada pu- 
țerei și valorii acelor plante. 


Nimeni 


- Aşteptăm organizarea şi conduce: 
rea muncii agricole pentru ca producția 
şi folosul rezultat din activitatea agri- 
colă să fie cât mai mare. 

"Aşteptăm organizarea cooperaţiei 
de producţie agrară, ca desăvârșire și 


“încoronare a organizării muncii agrare. 


Rolul agronomilor în agricultura 
țării este astăzi deosebit de preţios. 
nu-l contestă, nimesi nu-i 
micșorează. Ei sunt chemaţi să închee 
şi să  desăvârșească reforma agrară, 
îproprietărind pe ţărani, cărora ofi- 
cialitatea nu i-a dat decât pământ, cu: 
tainele tehnicei şi: ştiinţei agricole. 

N. Ghiulea. 
» ` é 

Lupta științifică împotriva şer- 
pilor veninoşi. Şerpii chiar şi numai 
prin înfăţişarea lor sunt din cele mai hi~ 
doase animale, iar atunci când muş- 
cătura lor e veninoasă, primejduind. . 
viața oamenilor și a animalelor, de- 
vin o adevărată pacoste în regiunile 
cutreerate de ei. In Europa: nu prea 
avem mulți şerpi veninoşi, dar în n- 
nele ţinuturi din Africa, şi mai ales 
Asia şi America, numărul lor. e aşa 
de mare încât putem vorbi de o îm- 
părăție a şerpilor. Acolo victimele 
omenești și de animale se ridică a=- 
nual la cifre considerabile. lată bu- 
măoară unele date statistice în acea- 
stă privință: în Franța, în regiunea 
Loire-inferioară şi Vandâe, din 370 
mușcături ale şerpilor veninoşi 50 au 
fost mortale. in Germania o speţă 
de viperă, între anii 1883—92, din 
216 mugşcături, 14 au făcut victime o- 
meneşti. Dar dacă aceste „cifre sunt 
obișnuite -diferitelor accidente, în In- 


„dia, adevărata împărăție a şerpilor, 


victimele -se ridică la un număr du- 
reros, Bunăoară între anii 1880—87 
cifrele statisticei guvernului englez 
dau anual o mortalitate de 19,880 oa- 
meni şi 24,412 animale, în 1888 vic- 


— 147 ~ 


time omeneşti 22,480, şi în acelaș an, 
luându-se măsuri pentru stârpirea şer- 
pilor, au fost omorâţi 574,435 de şerpi, 
in 1889 s'au înregistrat 21,412 cazuri 
mortale de oameni, şi au fost ucişi 
510,659 de şerpi. In Brazilia şi mai ales 
în statul Sao-Paulo, anual se soco- 
tesc câte 4800 victime omeneşti, iar 
uumărul accidentelor grave se ridică 
ła 19,000. 

Muşcătura unor spețe de şerpi 
mari poate să introducă în corpul 
unui animal până la 250 miligrame 
de venin uscat, şi până la 300—350 
miligrame de venin proaspăt, aşa 
cum este expulzat din glande. Pute- 
rea unui: venin nu depinde atât de 
cantitatea lui cât mai mult de cali- 
tate, apoi şi pe individul, care a su- 
ferit muşcătura. Acelaş venin poate 
ucide pe unele animale, în timp ce 
altele rămân indiferente. O speţă de 
Cobra, numită ştiințificeşte Naja bnn- 
garus, omoară un om în câteva mi- 
nute, un elefant în 2—3 ore. Muşcă- 


tura unei vipere, care ar înjecta 25 
-miligrame de venin, e în stare să 


-.. -xomoare un cal sau un bou, . 


Se “i De ce mor animalele mrișcate de 


“serpi veninoți?, Veninul şarpelui este 


"ceeaea în ştiinţă se numeşte o toxină. 


“Caractetul principal al acestei toxine 


ca şi al Altor toxine, e acela că în 
cantitate foarte mică poate provoca 


“tulburări în organism de așa natură 


încât pricinnește şi moartea. Această 
toxină a veninului de şarpe are une- 
ori acțiune directă asupra sângelui, 
distrugându-i elementul cel mai de 
seamă şi anume globulele roșii, apoi 
în unele cazuri poate produce chia- 
guri de sânge, cari astupă vasele 
împedecână astfel circulațiunea, pri- 


cinuind prin aceasta asfixiareă ani- 


malului; are acţiune de cele mai 


. multe ori - asupra sistemului nervos, 


tlburând respiraţia și bătăile -inimei, 


Unele victime pot scăpa dela moartă . 
in urma îngrijirilor medicale, dar . 
muşcătura unor şerpi cum e Botro- 
pul și Crotalul, lasă urme adânci tot ` 
timpul cât mai vieţueşie animalul, 


„din locul mușcăturei, chiar dupăce 


otrava a fost eliminată, se întinde o 
cangrenă care înlesneşte descompu- 
uerea țesuturilor, iar acestea produe 
atunci alte toxine decât cele întroduse 
prin veninul şarpelui, toxine, cari `la 
rândul lor pot și ele provoca moar- 
tea. Alteori locul de muşcătură rä- 
mâne o rană veșnic deschisă, care 
nu se mai vindecă niciodată, punând 
bolnavul in necontenită primejdie. 

_ Invăţaţii şi oamenii de știință fae 
de mult cercetări să găsească medi- 
camente, fie curative, adecă pentru 
îngrijirea celor deja mușcaţi, sau 
mai ales medicamente preventive; 
cari sunt şi mai preţioase; acestea din 
urmă sunt administrate într'un mod 
oarecare unui individ, şi-i pune or- . 
ganismul într'o stare de indiferență 
faţă de toxina veninului de şarpe; or- 
ganismul devine astfel imun, după 
cum se spune în termeni proprii a- 
cesiei stări. Sau ajuns la rezultate 
foarte frumoase. Cercetările au fost 
făcute în diferite laboratorii din Eu- 
ropa, America și în special putem 
aminti în câteva rânduri Institutul din 
Butautan, localitate din Brazilia, la 
vre-o 9.km., depărtare de Sao-Paulo. 
In grădina acestui institut se află un 
serpentarium. E un loc de vre-o .500 
m. pătrați, îngrădit cu un zid nu prea 
înalt, şi cu un şanţ pliu cu apă, pen- 
tru mai bună siguranță. In acest. pare 
a] şerpilor veninoși ei stau perfect- 
izolaţi și pot fi supuși observațiunilor 
ştiinţifice. Li-s'au pus la dispoziție 
tot ceeace poate să-i facă fericiţi: a- 
nimale mici pentru hrană, iarbă; 
umbră şi umezeală sau nisip, unde 
pot din când în când sta la soare, 


— 148 — 


Personalul ştiinţific al lastitutalui sub 
direcțiunea profesorului Vitale Brazil, 
dece necontenite cercetări asupra bio- 
logiei acestor reptile, îu special Cro- 
tali şi Botropi, caracteristici ținutului. 
Ca realizare practică a tuturor oste- 
gelilor, institutul înrnizează serumuri 


antiveninoase. Acestea sunt distri- 


„buite în mod gratuit cultivatorilor de 
cafea, trestie de zahăr, diu acea re- 
giune, cari mereu sunt în primejdie 
de a deveni vistimele șerpilor, totuş, 
gratuitatea e restrânsă puţin, în sen- 
zul că, fa schimbul fiolelor cu seru- 
muri antiveninoase fiecare aduce un 
şarpe, veninos viu. Acest schimb, 
fösrte practic în fond, se înțelege că 
nu e lipsit de oarecare riscuri, Ce- 
eace e sigur insă e faptul că îndrăz- 
meala şi toată abilitatea brazilienilor, 
` dupăcum şi. riscul lor de a prinde 
viu un şarpe veninos, sunt răsplătite 
çu prisosiață prin munca, pe care o 
depun oamenii de ştiinţă, scăpâud de 
la moarte sigură populaţiunea neferi- 
cită a ținuturilor cotropite de şerpi 
veninoși. N. G. 


Un arbore producător de unt. 
la regiunile tropicale ale Americei se 
află un arbore numit în termeni ştiin- 
țiiică «Persea americana». E un arbore 
mare, putând ajuuge și 20 m. înălțime. 
Fructele Jui au forma unor pere și 
când sunt coapte cântăresc până la 
550—600 gr.; la suprafață au o coajă 
destul de subțire, sub care se găsește 


partea căruoasă, a cărei gust şi com- 


poziţie e foarte apropiată cu a untului. 
la mijlocul fructului se găseşte un såm- 
- bure mare, aproape cât un ou de gâscă, 
Fructul e foarte prețuit de locuitorii 
Guatemalei, şi în ultimul timp chiar 
` Ministerul de agricultură din Statele 
Unite a trimis un specialist să facă 
cercetări - amănunțite asupra acestui 
arbore. În fiecare stagiune un «Per- 


sea americana» produce câte 3000 de 
pere; fructul. se spune că e foarte 
gustos și apreciat de toată lumea de 
acolo, înainte sau după masă,.pentru 
desert, ` p N. G. 

Un „cenaclu“ literar. Romain 
Rolland a serbat 60 de ani împliniţi. 
Preşedintele  Republicei ceholovace . 
Masaryk, în persoană, a ținut să asiste 
la reprezeutația de gală, dată în tea- 
trul național din Praga. 

Să recetim un capitol din opera 
capital“ a lui R. R., din «Jean Chris- 
tophe», roman cultural în 10 volume. 
E vorba de descrierea unui «cenaclu» 
literar din Paris. Nu sunt numai la 
Paris astfel de «cenacluri». Revolta 
omului cu scaun la cap se poate 
naşte şi într'alte ţări, chiar şi la noi, 
în România, împotriva lor. 

Cetiţi capitolul şi daţi-vă seama 


. dacă nu sé pot referi observaţiile şi 


la unii din scriitori noştri. E inutil să 
accentnăm, credem, că şi în Franţa, 
ca şi la noi, sunt şi alfe cercuri literare, 
cari nu profesează astfel de principii 
şi cari sunt o fală a literaturii fran- 
ceze şi române. 

Numai că: nu vi se pare că sun- 
tem prea indulgenţi cu scriitori de 
teapa celor descrişi de R. R.? 

H. P-P. 


Jean Christophe e introdus de . 
Sylvain Kohn, un evreu din Maienţa, 
naturalizat în Paris, oficiant întrun 
mare institut de editură parizian, în 
cercul unor tineri literați francezi. 
lată cum descrie Romain Rolland cer- 
cul acesta literar: 

«Intrară (amândoi) întrun resta- 
urant de bulevard şi urcară în catul 
întâi. Christophe se află în mijlocul 
a vre-o treizeci de tineri între două- 
zeci şi treizeci şi cinci de. ani, cari 
discutau cu vigiciune. Kohn îl reco= 


— 149 -- 


mandă ca pe unul, care tocmai sci- 
pase din temnițele germane. (J. Chr. 
fugise de pedeapsă, din oraşul său 
natal). Dânşii nu-l încrestară câtuş de 
puțin şi nici că îşi întrerupseră con- 
vergația pălimașe, în care se avântă 
si Kohn, abea că sosise. K 
Christophe, intimidat de societa- 
tea acestor aleși, tăcu și ascultă cu 
cea mai mare atenţiune. Fiindcă putea 
să urmeze numai cu greutate puvo- 
iul de cuvinte franceze: (se afla de 
câteva zile în Paris), wa putat pri- 
cepe despre ce interese mari artis- 
tice se discută. Ori cât asculta, nu 
deosebea decât cuvinte cas «trust», 
«cumpărături de samsar», «căderea 
preţurilor», <mărimea venitelor», a- 
mestecate cu cuvinte de acestea: 
<onoarea artei», «drepturile de antor», 
la sfârşit băgă de samă că e vorba 
de întrepridderi neguțătorești. O samă 


de autori se ţineau, după cum se pä- 


rea, de o societate financiară şi se 
revolta de încercările! de a se înființa 
„.AMocietate concurentă, care voia să 
; dă timpate monopolul lor de a stoarce 
E atribtori, Tzădarea unora din aliaţii 


fetita? Ta merbeau de altceva decât 
. de tăierea Cautari; <... degenerare... 
tsădare s< deeoneare ... vânduți... 
. Wk: eap „ak legau de cei vii: aveau 

de fieeu cu cei morţi, cari le închi- 
„ai, piața literară cu reproducerea 
` -aperelor lor fără de tantieme. Ope- 
rele lui Musset par'că ajunseseră toc- 
mai atunci bun comun și publicul le 
cumpăra mult prea mult. Din cauza 
aceasta cereau un ajutor energic din 
partea siatultii, ca statul să arunce 
dări mari asupra capodoperelor tre- 
cutului, ca să contrabalauseze răspân- 
direa cu. preţuri ieftine a operelor lor, 
căci această răspândire o numean cu 


r 


învierşunare : procedeu de concurență 
neiertată față de operete de artă con- 
temporane. Se : întrerupea unul pe 
altul ca să asculte cât au fost de mari 
veniturile, pe cari le-a avut cutare şi 
cutare piesă în seara trecută, ' Toţi 
erau scoși din sărite împotriva unui 
veteran,. vestit în amândonă continen- 
tele, din cauza norocului său cu ope- 


-Tele sle dramatice — îl despreţuiau, 


dar mai mult îi invidiau. Dela veni- 


` “urile autorilor au trecnt ia acelea ale 


criticilor. Povesteau cât primeşte unul 
din colegii lor cunoscuţi (fără doar 
și poate, vorbe goale, lipsite de orice 
substrat real). cât primeşte pentru fie- 
care premieră a unui teatru de bule- 
vard, ca să serie bine despre dânsa. 
Era un om cinstit: după ce încheiase 
târgul odată, se ţinea cu scunipătate 
de el; arta sa deosebită însă consta 
— după spusa lor —_întraceea să 
laude astfel piesa, încât să dispară 
cât mai curând, în urma criticei aces- 
teia; așa căpata adeseori premiere. 
Râdeaua de întreagă afacerea, dar nu 
se minunau de loc. r 
Printre picături presărau vorbe 
mari; voibeau despre «poesie», despre 
<artă pentin artă». In sanetnl acesta 
sămsăresc de parale sunau vorbele 
astea ca și când ai fi zis: cartă de 
dragul banului»; manierele acestea 
introduse în timpul din urmă în lite- 
ratura franceză, maviere de samsari 
de cai, îl revoltară adânc pe Chris- 
tophe. Fiindcă nu se pricepea de 
loc la afacerile băneşti a refuzat s 
urmžrească cu atențiune conversaţia, 
când an încetat să vorbească despre 
literatură sau cei puțin despre literați. 
Când a auzit numele lui Victor Hugo 
şi-a ascuţit din nou urechea. 
Voiau să ştie dacă J-a înşelat 
nevasta pe Victor Hugo. S'au cioro- 
văit cu multă tara-vură despre dra- 
gostea nelegiuită dintre Sainte-Beuve 


— 150 — 


şi doamna Hugo. Mai apoi au vorbit 
despre amorezii d-nei George Sand 
şi despre meritele fiecărei părţi. Ocu- 
pațiunea principală a criticei literare 
contemporane ` consta: pe atunci în 
astfel de probleme. După ce au știri- 
cit toate în casele oamenilor mari, 
după ce an cercetat cu deamăruntu) 
dulapurile, după ce au întors sertarele 
şi le-au desgolit, răscoliră odăile de dor- 
mit. Îi interesa cu deosebire situația 
d-lui de Lauzun, cum a stat lungit 
pe burtă. sub patul regelui și a d nei 
de Montespan — aceasta îi interesa 
de dragul cultului, pe care-l nutriau 
față de istorie și de adevăr: toţi oa- 
menii timpului acestuia erau nește 
fanatici ai adevărului, după cum se 
ştie. Conmesenii Ini Christophe arătau 


limpede cât sunt de stăpâniţi de acest. 


cult: nu se dau îndărăt la adulme- 
` carea adevărului. dela nici un amănunt. 


` Cotrobăiră cu privirile lor - cercetă- 


„toare în decursul întregei istorii a 
artelor frumoase, atât contemporane, 
cât şi trecute; şi scrutară cu aceeaș 
patinră pentru corectitate viaţa privată 
a multora din contemporanii lor cei 
mai cunoscuţi. Era cludat că cuuoş- 
teau amănuntele cele mai mici ale 
scenelor, cari, de obiceiu, nu pot să 
se “petreacă între martori. Ifi venea 
să crezi că cei pe cari îi privea, de 
dragul adevărului, sau destăinuit ei 
înșiși din fir în păr, publicului. Chris- 


tophe se simți din ce în ce mai ne-. 


“plăcut atins şi încercă să vorbească 
cu vecinii săi de altcevă. Nu l-a in- 
crestat nimeni. 
nu-i vorbă, unele întrebări vagi — 
întrebări, cari dădeau de gol, spre 
marea sa mirare, aproape completa 
ignoranță, în care se aflau aceşti oa- 
meni, la aparență fini şi culţi, în ce 
privește problemele cele mai simple 
ale meseriei lor — literatura și arta — 
profesate afară de oraşul Paris; mult 


La început i-au pus,- 


dacă au auzit vorbindu-se de câteva 
nume mari: Hauptmann, Sudermann, 
Liebermann, Strauss (David, loan şi 
Ricard), între aceștia își făceau cu 
precauţinne cărare, să scape, de teamă 
ca nu care cumva să schimbe pe innl 
cu celalalt, coiiziţând o greșeală boa- 
cănă. Dacă l-au ştiricit pe Christophe 
au făcut-o din politeță și nici decât 
din pofta de a ști ceva; aşa ceva nu 
aveau dânşii; abea că i-au încrestat 
răspunsurile ; repede-repede s'au .reîn- 
tors la afacerile lor pariziene, cari 
extaziau pe ceilalți meseni. Christophe 
încercă, plin de timiditate, să vor- 
bească ceva despre muzică. Nici unul 
din literaţii aceştia nu era muzical, 
In fond considerau muzica ca o artă 
secundară. Succesul ei crescând de 
câţiva ani din urmă îi năcăjea tacit; 
şi fiindcă era la modă, se prefăceau 
ca şi când i-ar interesa, Mai cu seamă 
despre o nouă operă mare vorbeau 
mai mult, dela care datau aproximativ 
muzica sau cel puțin o epocă nouă 
a muzicei. Era comod de tot, din 
cauza ignoranței și a snebismalui lor, 
punctul acesta de vedere, fiindcă îi 
absolva astfel de trebninţa de a cu- 
noaşte întreagă muzica cealaltă. Com- 
pozitorul acestei opere, al cărui nume 
Christophe îl auzea pentru întâia dată, 
un parizian, a făcut, după spusa ho- 
tărâtă a unora, Zabu/a rassa cu tot ce 
a fost până la dânsul, a înnoit totul, 
turnând totul dintr'o dată, a născut 
din nou muzica, 

Christophe sări în sus. Nu dorea: 
ceva mai mult, decât să creadă în 
geniu. Dar un geniu de soiul acesta, 
care nimiceşte cu desăvârşire, dintro 
lovitură, întreg trecutul... Ce pârdal- 


-nicul! Ăsta era meşter odată; cum 


naiba a putut-o scoate la cale? S'a 
rugat Christophe de explicări. Cei- 
laţi, cărora le-ar fi căzut greu de tot 


„să-l servească cu aşa ceva, şi pe cari 


o- i- l X 


ii plictisea Christophe să moară, s'au 
adresat muzicantului societăţii, mare- 
lui critic muzical Teofil Goujart, 


care a început pe dată să vorbească: 


cu dânsul despre sepfime și none. 
Christophe l-a urmat pe terenul acesta. 
Goujart se pricepea la muzică . întoc- 
mai ca Sganarelle la latinească (in 
cani lui Molière — trad.). “ 
„Nu pricepi latineasca» ? 
— ie 


— «(Plin de entusiasm) Cabricias, 
arcithkuram, cacalamus, singulariter, . «.. 
bonus, bona, bonum «+.» 


Fiindcă a dat acum de un om, 


care «pricepea latineasca», s'a retras 
pe dată, îrumușel, cu precaţinne, în 
tufişurile esteticei. Din ascunzișul a- 
cesta irespugnabil incepu să masa- 
creze pe Beethoven, Wagner și arta 
clasică, de cari nu era. vorba; dar în 
Franţa nu este cu putință să lauzi 


artist, fără ca să nu-i aduci ca jertfă 


de ispăşire pe toţi aceia, cari nu sunt 
ca dânsul. Profeţi începutul unei arte 
nouă, care calcă în picioare toate tra- 
diţiile trecutului. Vorbi despre o limbă 
“muzicală, care fusese tocmai desco- 
perită de Christof Kolumbus-ul muzi- 
cei pariziene, o muzică, în stare să 
facă cu totul dispensabilă muzica cla- 
sicilor, prefăcându-o în muzică moartă. 

Cristophe îşi rezervă părerea des- 
pre: genialul inovator, ale cărui opere 
voia: să le vadă, înainte de a se fi 
rostit despre. ele; cu toate astea, in- 
voluntar, simți o oareşcare neincre- 
dere față de acest zeu Baal, căruia i 
se jertiea întreagă muzica. Era.revol- 
tat, auzind cum se vorbeşte despre 
maieştri; și puşi! aducea aminte că şi 
dânsul a spus, câtă vreme a fost în 
Germania, lucruri încă şi mai şi. El, 
care se simţise în patria sa drept un revo- 


Inționar. al artei, el, care revoitase pe. 


ceilalți cu îndrăsneala părerilor sale 


şi cu sinceritatea sa bădărană, simţi 
cum în Franţa ajunge conservativ în 
sufletul. său, la primele cuvinte ascul- 
tate. Voia să -contrazică și a fost atât 
de lipsit de tact, sâ nu o facă după 
cum este obiceiul oamenilor bine-cre- 
scuţi, cari aduc constatări, fără de a 
le motiva, cia vrut să fie-specialistul, 


„care scoate faptul şi te omoară cn ele. 


Nu s'a dat înapoi de a se apuca de 
desbateri tehnice; şi glasul său ràs- 


boinic se ridică la tonuri, cari erau 


prea . potrivite să, jignească urechile 
unei elite, asupra căreia argumentele 
sale, precum și verva întrebuințată de 
dânsul. pentru întărirea lor, erau-curat 
ridicole, Criticul se-grăbi să termine 
o desbatere politicoasă cu ua aşa nu- 
mit «cuvânt: de spirit», la. ceeace bägă 
Christophe de seamă, plin de. mirare, 
că. potrivnical său nici idee nu are, 
despre ceeace vorbeşte. 

"Din clipa aceea era stabilită pă- 
rerea despre germanul. pedant şi ne- 
modern; iar muzica.sa o găsea gro- 
Zavă, înainte de a fi avut prilejul de a 
o cunoaşte. Dar atenţia acestor. trei- 
zeci de tineri batjocoroşi, cari prin- 
deau repede întreg ridicolul unei si- 
tuaţii, fu aţintită acum asupra acestui 
om ciudat, care dădea în stânga şi în 
dreapta cu braţele-i slabe și cu mâni- 
le-i gigantice, plin de stângăcie şi 
de vehemenţă, care arunca priviri 
furioase și care striga cu un glas 
mai mult decât tare. Sylvain Kohn 
şi-a pus de problemă, să-l prezinte 
prietinilor săi spre petrecere. 

Conversaţia s'a îndepărtat acum 
dela literatură și se învârtea împreju- 
rul femeilor. — La adecă erau numai 
două părți al unui și aceluiaș obiect: 
căci în literatura lor era, la adecă, 
numai de femei vorba şi la femeile 
lor numai de literatură, așa de muit 
îşi făceau acestea de lucru cu probleme 
literare sau cu literați, 


Pr 
a 
Sa MN 


Vorbeau despre ofemeieviriuoasă, 
bine cunoscută în societatea pariziană, 
care își măritase tocmai, precum se 
zice, amantul cu fiică-sa, ca să-l poată 
avea cu atât mai bine pe seama dân- 
sei. Christophe: se mișcă beliniştit pe 
scaun. și tăi inconştient o față plina 
de scârbă. Kohn o băgă de seamă. 
Impivsé pe vecinul său. cu cotul şi 
lăsă să cadă observarea că, pe cât 
se pare, îl.entuziasmează pe german. 
conversaţia şi că acesta, de bună-sea- 
mă, atde de nerăbdare să facă cuno- 
ştiinţa numitei doamne. Christophe 
se înroşi, bolborosi ceva și spuse în 
sfârşit, plin de mănie, că astiel de 


„femei merită biciul: Urmă isbucnirea. | 


unor râsete homerice acestei păreri 
hotărâte a lui Christophe, iar Sylvain 
Kohn ripostă, întrun ton de flaut, că 
nu-ţi este iertat să te atingi de o fe- 
meie nici chiar cu o floare... etc... 
`- etc... Christophe răspunse că o ast.. 


fel, de femeie nu e nici mai mult nici. 


mai puţin decât o cățea și că pentro 


a. cățele uliţarnice e nuinai un mijloc:. 


biciul. Toţi au str;gat indigoaţi. Chri- 
stophe fu de părere că galanteria lor 
e prefăcătorie şi că de obiceiu aceia, 
cari stimează mai puţin femeile, vor- 
besc mai mult de cinstea, care le-o 
dau; se revoltă de poveştile lor scan- 
daloase. iau răspuns că aşa ceva nu 
este câtuș de puțin scandalos, ci ceva 
foarte natural; și toți au fost de părere 
că eroina povestei lor este nu numai 
o femeie 'adorabilă, dar totodată și 
prototipul femeii, în adevărata accepţie 
a cuvântului. Christophe sări în sus, 
spăimântat, Sylvain Kohn îl întrebă, 
cu vicleşug, cum își închipuieşte o 
temeie. Christophe simțea că i se 
aruncă în gât un laț, dar, smuls de 
impetuositatea sa şi de convingerile 
“sale, se dete legat de-abinele, pe 


de-a’ntregul. Incepu să le explice pari- : 


zienilor acestora plini de zeflemea 


— 15) = . 


ideilor sale privitoare la iubire. Nu 
găsi cuvintele, le căuta cu mare gren- 
tate și pescui din aducerea sa aminte 


“expresiile cele mai imposibile, rosti 


grozăvenii, spre delirul auditorului 
său, fără ca să-și iasă din sărite, cu: 
o seriozitate de admirat,şi cu o iniş- 
cătoare disconsiderare a ridicolului 
situaţiei, în care se afla.. Nu era cu 
putinţă să-i treacă cu vederea, că își 
băteau joc de el, chiar în faţa sa. Mai 
pe urină se împleteci într'o frază, nu 
mai putu să iasă dintr'ânsa, bătu cu 
pumnul în masă şi tăcu»... 


Din „Jean Christophe în Paris". 


„BIBLIOGRAFIE. 

P. Dr. E. Dăianu: Un sfânt pri- 
beag Român: leremie Valahul, Tip. 
«Viaţa», Cluj, 1926, 24 pag., 10 lei. 

Dr. Coriolan Petranu: Revendi- 
cările artistice ale Transilvaniei, cu 90 
ilustr. Tip. Diecezană, Arad, 1925; 
212 pag., fără preț. în 

Anuarul lic. de stat «Għ. Lazăr». 
din Sibiiu 1924—25, publ. de Dr. I. 
Bunea. La loc de frunte '<Școala și 
misiunea ei» de Dr, ]. Bunea. Sibiiu 
1926, Tipogr. «Dacia Traiană». 

A. Negură, Sărmanul pescar, ver- 
suri, Arad, 1926, Tip. Corvin I. Lányi, 
Arad, fără preţ. 

A. Cotruş : In robia lor, versuri, 
tot acolo, fără pret. A 

Preot Pompei Morușca, Femenism 
şi jeminitate, în lumina evangheliei, 
Tip. Tipogr. Arhid,, Sibiiu, 1925, 30 lei. 

L'art du peuple roumain, catalo- 
gul expoziţiei din Geneva, tip. de di 


prof. Al. Tzigară Samurcaş, 1925, în. 


numeroase ilustr. 

Aurelia Pop-Florian: Valuri su- 
Pletești, poezii, Cartea Românească, Bu- 
curești, 40 lei. i 

Prof. Dr. Gr. Cristesca: Sinteze 
etico-sociale, Sibiiu, «Dacia Traiană», 
40 Lei. | 


sta te ij