Revista Cinema/1990 — 1998/011-CINEMA-anul-XI-nr-3-1973

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

Anul XI (123) 


revistă lunara 


da cultură 


em eM ator oA 
— martie 1973 


„În acest numără 


a 


animatie 
e , 


COPERTA I 
Stela POPESCU: protagonistă în- 
tr-un repertoriu neobișnuit de larg. 
Eroină în Brecht. Vedetă la estradă. 
Star al revelioanelor TV. Cîntă și 


COPERTA IV 


Cornel COMAN: actor de teatru, 
adoptat cu succes de cinema. În va- 
rietatea rolurilor, personajul său «sti 
lizat» inspiră simpatie și încredere. 


Anul XI, nr. 3 (123) martie 1973 


Ecaterina  OPROIU 


dansează. Joacă drame şi spune Citeva filme care l-au impus: «Se- 
cuplete. Străluceşte ca o stea si rata», «Puterea și Adevărul», «Pă- 
învață, mereu, ca o debutantă. durea pierdută», «Drum în penum- 


Foto: A. Mihailopol  bră»- Foto: A. Mihailopol 


Din sumar: 


ÎN DEZBATERE, FILMUL ROMÂNESC 


Filmul de animaţie este o artă populară — Eva Sîrbu şi Valerian Sava 
Aspiraţia spre stil — Valentin Silvestru 
Cinemateca degradată? Dar de ce? Dar de cine? — B.T. Ripeanu 
1 S.O.S. Sala de cinema! — Valentin Silvestru, Radu Georgescu, Ovidiu Andrei 
A Decorul împotriva «decorului»? Continuă dezbaterea pe marginea scenografiei. Răspunde 


Încotro 
se indreaptă 


SERIALUL, SPECTACOL CU «VA URMA» animația noastră? E 
«Carnavalul» 


@ Serialul sau obsesia poveștilor fără sfirșit — Teodor Mazilu 

@ Serialul în lume, serialul la noi — Că/in Căliman 

O Pionierii serialului — D.I. Suchianu 

@ Portretul-robot al serialului etern — Radu Cosașu 

@ Serialul din punctul de vedere al producătorului — Constantin Pivniceru 
@ Două noi seriale românești: «Pistruiatul» şi «Un august în flăcări» 

@ Pro sau contra serial? Eu sînt contra! — Gelu Ionescu 

@ Proverbul și corabia— Valentin Silvestru 

@ Serialul între comerţ și artă — Aurel Bădescu Katz sch 
@ Serialul din punctul de vedere al cititorilor noştri (Curier) a casei de filme 
O Emoţii în rate — Radu Georgescu nr. 1 


t 


SSAI ERSNRNN 


TELEVIZIUNE 


40 @ Teleserial: Amorul la menicşi — Belphégor 
41 9 Telesfirșit de săptămînă: Pierduţi în spațiu — Călin Căliman 
42 9 Telereporter: Apollo — Bacalu — N.C. Munteanu 


CINEMATECA Obsesia 
poveştilor cu 
| @ Mari dispăruţi din '72 — Cristina Corciovescu «va urma» 
e Amurgul zeilor 

| 7 @ Zukor, un producător centenar 


«Mannix» 


«Circul e o lume care moare..» 


14 9 «Clovnii» — Gelu Ionescu 
14 @ Fellini despre «Clovnii» 
15 @ Fellini contra Fellini 


«Cea mai nobilă preocupare a omului este omul» Circul, 
«o lume 
16 e «Copilul sălbatic» — Adina Darian Care iai 
16 9 Copiii-lupi; Truffaut; Soarta lui Victor 
17 @ «Structura cristalului» — /van Helmer 

Zanussi 
17 @ «Tinerii» — Magda Mihăilescu 

«Judecați-mă oameni!» 


«Clovnii» 


Filme americane la «Capitol» 


18 O Fără machiaj — Mircea Alexandrescu 
19 O Marea singurătate — Dorina Rădulescu Treacă 


de la mine şi 


19 e «Drumul spre vest» — Val. S. Deleanu paharul acesta... 


20 O «Adio, arme» — Mircea Alexandrescu 


Războiul celor două cupe 


48 e «Cupa Gloriei» — Laurențiu Ulici 
49 e «Cupa Davis» — Radu Cosaşu 


PANORAMIC ROMÂNESC '73 


50 @ «7 zile»,un film de Mircea Veros 
50 O Telex Sahia: 50 de ani in 15 minute — Mirel /lieşiu 
51 O Telex Buftea: Trufandale '73 — Constantin Pivniceru 


H E Unul dintre 
ÎN DIRECT DIN: candidaţii 


10 9 Moscova: O nouă generaţie Bondarciuk — Elena Azernikova la OSCAR 
11 9 Hollywood: Cine sînt candidaţii la OSCAR? — Mike Kess K Peter O'Toole 
Fişe de filme-serial; Cinerama; Bibliorama; etc. 


«Poporul nostru realizează lucruri de admirat — care 
pot egala orice operă de artă — și care, într-adevăr, 
cer mult talent, multă sensibilitate. Același lucru 
cerem de la creatorii din domeniul cinematografiei 
și, în general, de la creatorii de artă». 


Nicolae CEAUȘESCU 


filmul de animaţie 
este 
o artă populară 


Cînd lon Popescu Gopo rea- 
liza filmul intitulat «7 arte», 
ni s-a părut că el comite o 
ingratitudine: filmul de ani- 
matte era recunoscut de 
mulți ca o artă distinctă, 
numerotată a «8-a». 

E 

CELE 7 ARTE 
SÎNT 8 


nema 


Cele «7 arte» erau deja 8 şi Gopo nu o 
număra tocmai pe aceea la a cărei afir- 
mare își aducea contribuţia. Gindindu-ne 
mai bine, ne-am dat totuși seama că Gopo 
a numărat exact. Pentru că, în realitate, 
tocmai desenul animat, pe care-l evoca 
în finalul filmului său, este arta a 7-a. Se 
ştie că istoria cinematografului a început 
cu încercarea de a anima desene. 

Dincolo de acest joc prea puţin impor- 
tant al cifrelor, există însă o inaratitudine 
reală față de ceea ce numim filmul de 
animaţie: precursor și permanență în arta 
ecranului, admirat constant de catego- 
riile cele mai largi de spectatori, filmul de 
animație şi-a văzut adesea şansele re- 
duse între divertismentul agreabil şi expe- 
rimentul mai mult sau mai puţin formal, 
ca o «completare» minoră în programele 
cinematografelor. 

Astăzi se poate vorbi nu numai despre 
o resurecție a farmecului animației, ci 
şi despre o redimensionare a ei, prin ciș- 
tigurile înregistrate de unele şcoli de film 
contemporane, printre care se află şi ani- 
maţia românească. Dar victoria nu e încă 
generalizată şi bătălia e departe de a fi 
cîştigată pe toate planurile. Înainte chiar 
de a discuta despre calitățile și defectele 
filmelor, se cuvine să semnalăm, ca o do- 
vadă a statutului încă incert al acestei 
arte, însăşi raritatea ocaziilor în care cri- 
tica de film se oprește asupra filmelor de 


Animaţia trebuie, într-adevăr, 
să ne anime. 


Să ne anime conștiinţele, 
visele, credinţa în bine 
și frumos 


animaţie, pentru a le judeca şi a le reco- 
manda spectatorilor. La rindul ei, revista 
noastră a lăsat, pentru perioade îndelun- 
gate, animația în afara preocupărilor ei 
curente. A fost o absenţă care nu ne-a 
tăcut cinste. 


SCURTĂ 
ISTORIE 

ES PE ERE RE  eg 

În dezvoltarea prolitică a artelor, a mij- 
loacelor de comunicare şi de educaţie 
moderne — mereu mai diverse, mai per- 
cutante, mai operative — se vorbește 
astăzi despre animaţie ca despre un do- 
meniu al tuturor posibilităților. Fără a-și 
fi pierdut specificul — excepţionala putere 
de a condensa idei în linii, culori şi sunete, 
unind sugestia dramatică cu detaliul co- 
mic și vibrația poetică — arta animației 
şi-a descoperit în anii din urmă un cîmp 
vast de investigație, un arsenal de mijloace 
inepuizabil, adresîndu-se tuturor catego- 
riilor de spectatori şi fiecăruia în parte. 
Sensurile de cea mai acută semnificaţie 
socială și politică, parabola morală de 
înaltă ținută intelectuală par astăzi la fel 


de accesibile desenului animat de citeva 
minute, ca şi filmului cu actori de o oră 
și jumătate. 

E suficientă o privire în istorie, mai 
scurtă chiar decit filmul care ne-a adus 
în 1957 laurii de aur la Cannes — primii 
lauri de aur ai cinematografiei noastre — 
pentru a ne convinge că animația româ- 
nească și-a făcut simțită prezența, de la 
început, în competiția internațională me- 
nită să confere acestei arte un prestigiu 
și o strălucire greu de presimțit în etapele 
în care animația părea doar un divertis- 
ment hazliu, uneori fermecător, dar atit. 
Ca o încurajare și un sprijin al acestei 
vocații, au urmat crearea unui studio spe- 
cializat, sporirea şi diversificarea produc- 
Hei sale. Organizarea la Mamaia a cîtorva 
din edițiile Festivalului internațional al fil- 
mului de animaţie n-a făcut decit să cer- 
tifice însuşirile artistice originale ale slu- 
jitorilor români ai acestei arte, calitatea 
climatului moral care-i inspiră, condiţiile 
materiale de care beneficiază. 

Prin toate acestea, filmul de animaţie a 
devenit un sector important al cinemato- 
grafiei noastre, care poate fi judecat prin 
prizma unor exigențe de maturitate. 


În ce registru de preocupări ideologice, 
sociale, estetice se înscriu filmele noastre 
de animaţie din ultimul timp? Care este 
rezonanţa și eficiența lor în conștiința 
spectatorilor? lată citeva dintre întrebă- 
rile pe care și le-a pus redacţia revistei 
noastre vizionînd preducţia ultimului an 
a studioului «Animafilm». După o îndelun- 
gată absenţă a criticii din acest peisaj, 
ceea ce ne propunem aici nu e nici un 
bilanţ, care ar putea avea aerul că ne 
scuză pentru neglijența de pînă acum, 
nici un verdict, care ne-ar dispensa de 
eforturi în perioada imediat următoare. 
Ceea ce ne propunem în aceste pagini 
este, deocamdată, un prim tur de orizont, 
o recunoaștere preliminară a stadiului 
actual, o deschidere pentru urmărirea 
atentă și constantă a producției viitoare. 


ÎNTRE DIVERSITATE 
ŞI MONOTONIE 

E 

Primul aspect care ne atrage atenţia la 
vizionarea filmelor de animaţie din ultimul 
an este relativa lor diversitate tematică, 
de gen, și de adresă. Ni se pare evident 
că producţia din 1972 a studioului «Anima- 
film» a reușit să depășească riscul unila- 
teralității, care persista pînă nu demult, 
drapat în teorii simpliste despre un anu- 
mit «specific» al acestei arte, care ar fi 
hărăzit-o cu prioritate, dacă nu în exclusi- 
vitate, unei singure virste și unei unice 
formule. Peliculele realizate în anul care 
a trecut jalonează o arie de preocupări și 
de genuri destul de largă: de la micro- 
eseul filozofic pină la «pilula» satirică, 
de la parabola morală pînă la fabula pen- 
tru copii. În mod deosebit, este de semna- 
lat şi de salutat tendinţa de a da curs atit 
formulelor tradiționale care au consacrat 


E ee 


Eh 
3 


farmecul ' genului, cit şi căutărilor mo- 
derne, care au făcut din animaţie o artă 
matură, o artă deschisă spiritului nova- 
tor. 

Din producţia ultimului an se distinge 
o primă grupare, cea mai numeroasă — 
11 filme din 23 — aparţinînd eseului filo- 
zofic, eseului dramatic, eseului poetic. 
O a doua grupare, mai restrînsă, o cum- 
pun filmele programatic satirice şi umo- 
ristice, iar ceva mai puţin de o treime din 
producţiile vizionate se adresează în mod 
expres și oarecum în mod exclusiv, copii- 
lor. 

Faţă de această diversitate tematică, de 
gen și de adresă, la capătul vizionărilor, 
am încercat o senzaţie paradoxală de 
satisfacţie și de nemulţumire, de nedu- 
merire și de speranţă. Pe cit de incontesta- 
bilă este extensia pe orizontală, pe atit 
de acut resimțim — în acest context — 
absenţa, cel puțin de moment, a marilor 
revelații. Pe cit de încurajați sintem la 
start de ideile pe care autorii își propun 
să le discute, pe atit de mult ne decepțio- 
nează abandonurile de pe parcurs sau 
lipsa de elocvenţă în susținerea unei 
cauze. Pe cit de seducătoare ne apar 
talentul și originalitatea unor autori, din- 
tre care şi cîțiva noi veniți, pe atit de evi- 
dentă ne apare, și nu în puţine cazuri, 
discrepanța dintre frumuseţea plastică 
a unor pelicule și neputinţa lor de a se 
ordona coerent pe axa unui sens clar și 
convingător. 


Sint, poate, toate, aspecte contradic- 
torii, semnale ale unui moment de creștere, 


Pentru animaţie nu există azi teme «prea mari» 
(«Întoarcere în viitor» de Sabin Bălașa) 


tiile nu sînt pe măsura așteptărilor, pentru 
că în aceste filme — filme evident în 
afara seriei — spiritul filozofard dă naşte- 
re unei adevărate euforii plastice, o eufo- 
rie încilcită în încărcătura ei simbolică, 


Animaţia trebuie 


să inventez 


basmele epocii noastre, 


așa cum Andersen și Ispirescu 
au creat poveștile 
vremii lor 


de căutare. Să încercăm a-i fixa unele 
coordonate, 


RE SIRE ESC EE TIET SEE 
ÎNTRE FILOZOFIE 
ŞI SPIRIT FILOZOFARD 


Citeva din filme incearcă să exprime 
idei filozofice cu mijloacele: animației. 
Fiecare din ele ne captivează în punctul 
de plecare prin atmosfera de meditaţie, 
prin ineditul formei plastice. 

În tehnica sa specifică, pictind sub 
aparat, Sabin Bălașa pare preocupat, în 
«Intoarcere în viitor», de însuși destinul 
speciei umane care plătește și azi tribut 
unor monstruoase atavisme, dar este 
aptă să se elibereze prin puterea demnită- 
ţii, a raţiunii și a solidarităţii militante. Tot 
atit de amplă este și tema filmului «Clep- 
sidra». lon Popescu Gopo își propune 
să exprime, prin acest ultim film al său, 
noţiunea de timp raportată de istorie, la 
marile ei personalități, la vicisitudini și 
speranțe umane. «Bizanţ după Bizanţ» 
de Adrian Petringenaru. își propune să 
trateze un întins capitol de istorie, un 
capitol esenţial pentru că este vorba aici 
de însăși geneza culturii românești. 

Această problematică extrem de gravă 
inspiră stimă. Neindoios, ne aflăm în 
fața unor pelicule care vor să facă din 
animaţie o artă a marilor emoţii. Astfel de 
filme demonstrează, pînă la un punct cu 
succes, că animația nu se mulțumește 
cu un comentariu, mai mult sau mai puţin 
hazliu, al faptelor mărunte, că ea este o 
artă capabilă să propună o viziune asupra 
lumii. 

Cîştigul este remarcabil, dar satisfac- 


4 


desfășurată adesea într-o derutantă suc- 
cesiune de stiluri și mijloace. 

Ideile pierd din anvergură sl se diluează 
mai ales prin divagaţie. Filmul lui Gopo 
«Clepsidra», oferă pe parcurs o mulțime 
de sugestii nostime, mai ales în direcția 
unui ingenios joc de linii. Gopo are, se 


ştie, dexteritatea de a da unui contur cele 
mai neașteptate expresii. Imaginaţia lui 
în această zonă este într-adevăr prodi- 
gioasă. Din păcate, această facilitate a 
invenţiei are aerul că devine la un moment 
dat un scop in sine. Asistăm la o prolife- 
rare de forme amuzantă, dar haotică. 
Clepsidra poate să fie orice. Și Napoleon, 
şi avion. Cu toate îngroșările simboliste, 
jocul pare fără sfirșit, dar mai ales fără 
ţintă. 

Într-un stil mai grav, mai patetic, uneori 
chiar retoric, «Bizanț după Bizanţ» de 
Adrian Petringenaru transmite senzația 
de viltoare, la răscruce de epocă și de 
drumuri ale istoriei. Există în acest film 
o incontestabilă febrilitate asociativă: exis- 
tă de asemeni un incontestabil dramatism 
al «mizanscenei». Autorul contează însă 
exagerat pe efectul regiei sale. Un subiect 
atit de particular, de nuanţat și de con- 
cret istoric nu se poate face înțeles numa 
prin această dezlănţuire spectaculoasă de 
alegorii. Mesajul prozei lui lorga — pe care 
filmul îl invocă — nu poate fi transpus 
numai printr-un spectacol ilustrativ, oricît 
de tumultuos ar fi el. Sfirşitul filmului ne 
lasă intr-o stare de confuzie. Am văzut ca 
alergind, singele țişnind, coloanele pră- 
buşindu-se sub tăişul paloşului, dar te: 
a rămas la nivelul unei agitat 
stufoase şi obositoare 


Lupta cu inerția, misiunea nr. 1 a animației 


(«De la lume adunate» de Olimp Vărăşteanu) 


Chiar și «Întoarcere în viitor» de Sabin 
Bălașa, un poem pictural de o grație 
incontestabilă, o peliculă cu o reală pu- 
tere de sugestie, chiar și în acest film în 
care ideea permanenţei spiritului şi ra- 
țiunii umane. apare pregnant și adeseori 
cu strălucire, chiar și aici resimțim efectele 
unui abuz în repetarea argumentelor. În 
acest film de calitate certă există lungimi 

are slăbesc tensiunea poetică și diluează 
forța de seducţie. 

Divagaţie. Lungime nemotivată. In- 
coerenţa naraţiunii. Imprecizia mesajului. 
lată citeva cusururi care revin frecvent. 
Dacă la nivelul unor filme de circulaţie 
națională şi internaţională — cum sint 
filmele de mai sus — asemenea defecte 
sînt stingheritoare, la nivelul filmelor de 
serie ele covirșesc. 


We ERAN 


ȘI DESCRIPTIVISM 
REED RE ES IE EE 


Alături de filmele analizate pină aici, 
alte citeva producţii probează progresul 
realizat în domeniul “plasticii. În stiluri și 
tehnici diferite, fie că practică tentele 
subțiri, transparenţe de un grafism gra- 
tios («Carnavalul» și «Şoaptele iernii» de 
lon Truică), fie că apelează la fastul unei 
decorații de mare abundență și strălucire 
cromatică («Puiul» de Laurenţiu Sirbu), 
există filme care ne smulg admiraţia și 
ne instalează într-o predispoziție poetică, 
mai ales prin modul cum cultivă plastici- 
tatea cadrului. Mişcarea este minimă, 
senzaţia ei fiind dată adesea de panora- 
mice pe un decor fix, în care personajul 
ocupă de asemenea un loc minim. Din 
acest contrast, al personajului în fața 
imensității spațiului greu de parcurs, re- 
zultă de altfel şi sugestia elegiacă întil- 
nită în toate aceste eseuri poetice: fetita 
n mijlocul pustiului de gheață («Carna- 
valul»), un vapor de hirtie pe malurile 
oceanului («Şoaptele iernii»), un pui de 
pasăre călătoare rănit, sub infinitul rece 
al cerului de iarnă («Puiul»). 

Filmele acestea cultivă cu voluptate 
plastica modernă, izbutesc să sugereze 
o atmosferă şi chiar un anume. mister 
ai metamortozei imaginii, dar nici ele nu 
=uşesc să ocolească o senzaţie de rare- 
“ere şi de monotonie. În locul alegoriei 
spectaculoase sau caricaturale, întilnim 
mprecizia şi atemporalitatea. Filmele 
estea par a se lupta cu timpul la fel ca 
sonajele lor cu spațiul. Impresia de 
tare, o lungime excesivă apar, și 
a ca o insuficiență structurală. 


E II E EE za 
ÎNTRE GEOMETRIE 
SI PROLIXITATE 


Uneori, simbolurile n-au destulă pro- 
'unzime, iar acțiunea nu are destulă inven- 
imitate pentru a acoperi aria unei povești 
complicate, excesiv de complicate, ne- 
justificat de complicate. Este un cusur pe 
care il intilnim şi la filme de o factură 
originală, cum este filmul lui Eugen Gondi, 
Poveste de dragoste». Eroii acestei po- 
vesti sint jumătăti de sferă care se miscă 
pe un fundal golit de orice semn şi de 
orice sugestie. Jumătăţile se tatonează 
şi se măsoară reciproc, căutindu-și fie- 
care perechea potrivită. Astfel ia naștere 
un fel de «story» — chiar un «love-story» 
— prin parodierea «story»-ului tradiţional: 
jumătăţile de sferă se apropie și se în- 
depărtează, se unesc în sfere întregi sau 
se agită singulare în cadru. Nu s-ar putea. 
spune că în acest film de o rigoare geo- 
metrică nu există o sensibilitate reală. 
Deși autorul nu schițează nici un chip 
uman, acest joc stilizat emană şi căldură 
umană şi gingășie şi umor şi emoție. 
Invenţia are însă o concentraţie mult 
mai mică decit întinderea fabulei. În pri- 
mele minute filmul iși epuizează atu-urile 
formulei și după o primă fază de surpriză, 


o 
[+] 


in dezbatere. filmul românesc 


cade în reluări și dă senzaţia de auto- 
pastișare. Convingerea finală este că dacă 
ar fi rămas la jumătate, ar fi cîştigat dublu. 

Sărăcia invenţiei duce uneori, paradoxal, 
la o avalanșă de complicaţii. «Piatra» lui 
Olimp Vărăşteanu are profilul unui cap 
de om și sportul său preferat este să 
spargă toate celelalte pietre din jur. Pe 
ecran se vede cum piatra sparge o piatră, 
pe urmă cum piatra sparge altă piatră, pe 
urmă cum piatra sparge încă o piatră. 
După o anumită cantitate de pietre sparte, 
piatra noastră se întilnește cu un ou alb 
care pare tot o piatră, dar el, fiind ou, e 
alunecos și nu se lasă spart. Piatra sparge 
piatra, dar nu poate să spargă oul. Chiar 
nu poate? Piatra îl ciocnește, oul rezistă. 
Piatra îl ciocnește din nou. Oul fuge. 
Piatra fuge după el. În final, piatra pare să 
învingă. Eroare! Oul nu poate fi învins. 
Oul ciocnit dă naştere la un pui. Puiul își 
ia zborul peste crestele munţilor. Şi-n 
timp ce orchestra înalță o odă a bucuriei, 
piatra care sparge piatra, dar nu învinge 
oul, se prăbușește acolo unde îi e locul, 
adică în abis. 

Intenţia nobilăta peliculei, concretizată 
într-un atit de prolix roman geologic, se 
anihilează printr-o odisee imagistică mult 
prea ingenuă pentru ca să-și justifice 
proporțiile. 


FEIEREN 
ÎNTRE TRISTEȚEA MOLEŞITĂ 
ȘI FALSELE TRĂIRI METAFIZICE 

E 


Un mare absent din filmele discutate 
pînă acum şi din altele este umorul. Umo- 
rul nu se împacă cu divagația și nici cu 
descriptivismul, el e cel mai bun antidot 
al monotoniei. El este un inspirator ideal 
al simțului măsurii. E simptomatic că nici- 
una dintre cele 11 pelicule care stau sub 
semnul meditaţiei filozofice, al parabolei 
morale sau al inspirației poetice, nu se 
bucură.de raza vreunui zimbet. 

În «Sfera» de Virgil Mocanu, care se 
numără printre filmele riguros conduse și 
distincte prin plastica lor, umorul începe 
să se presimtă subteran, dar nici aici 
parcă nu îndrăznește să iasă la suprafaţă. 
La un moment dat, femeia inventatorului 
din «Sfera» apare în preajma acestuia, 
dar, refuzată, «intră în pămint» la propriu. 
Asemenea sugestii izolate sint însă repede 
expediate. 

Multe dintre filmele noastre suferă, 
parcă la propriu, consecinţele unei teri- 
bile gravități metafizice. Copleșiţi de me- 
datt şi de viziuni cosmice, autorii stau 
parcă striviți de angoasa infinitului. Totul 
e tratat sub specia eternității. Lipseşte, 
lipsește aproape cu desăvirşire, simţul 
concretului. Lipsește raportarea la scara 
umană. 

«Bagheta» de Gelu Mureșan este reali- 
zarea unui talent real, un talent care do- 
vedește o aptitudine autentică pentru 
desenul animat. Filmul are o incontesta- 
bilă anvergură plastică. Eroul decupează 
din univers o vioară uriașă. Arta este pre- 
zentată ca o vastă minune a lumii. Artistul 
pare a intruchipa pe marele demiurg. Ca şi 
în alte filme, meditaţia acestui film stă 
sub semnul unui ritual de o gravitate gla- 
cială. Ne aflăm parcă în faţa unui oracol 
strivit de misiunea sa. În această atmos- 
feră de dură asceză, tentativa unui surts 
pare o impietate. 

Ne-am permite să spunem că lipsa de 
umor din filmele noastre este de-a dreptul 
îngrijorătoare. Să se considere oare umo- 
rul incompatibil cu desenele animate care 
nu au ca obiect satira curentă? Să nu 
se accepte că ritmul specific de percepere 
a desenului animat permite ca o explozie 
de ris de o secundă să fie urmată în clipa 
următoare de cea mai adincă dispoziție 
meditativă? Să nu se accepte că această 
alternanță este una din legile specifice 
ale poantei, ale gagului și ale scenariului 
de desen animat? Să nu se admită că 
ignorarea acestei legi de construcție face 


Animația, arta copiilor între 3 şi 99 de am 
(«Carnavalul» de Ion Truică) 


ca filmele simple. şi accesibile prin idee 
şi subiect să pară greoaie şi ermetice, 
lipsite de vivacitate şi de strălucire? 

Lipsa umorului face ca însăşi contin- 
genţa filmelor cu realitatea, cu tipologia 
socială a timpului şi a mediului, ca și 
șansa de a stirni interesul spectatorului 
nostru să fie serios periclitate. Epurate 
de umor, de detalii și incidente comice, 
de poante și gaguri, filmele de animaţie iși 
slăbesc forța, devin amorfe, respiră o 
stare de tristețe moleșită, cu false trăiri 
metafizice. În cel mai bun caz, acest spirit 
posac difuzează locuri comune, consu- 
mind multe minute de proiecție pentru a 
ne spune pe-ndelete, dar foarte pe de- 
parte, că viaţa învinge, sau că timpul nu 
stă în loc. 

O acută senzație de inutilitate încercăm 
şi în fața unor pelicule de umor rudimentar 
sau involuntar. Trebuie să recunoaştem 
că răminem insensibili în fața unor poveşti 
animate despre competiția vocală dintre 
măgari răguşiți şi privighetori persecutate 
şi nici invenţia cu oul lui Columb, după 
atitea secole de la descoperirea Americii, 
nu ne lasă muţi de uimire. 

Întreg umorul producţiei noastre de 
desen animat e astfel nevoit să se con- 


centreze într-o grupare specială de filme, 
din păcate cea mai restrinsă: 5 pelicule din 
23. De acestea se leagă în mare măsură 
eficiența socială a producţiei actuale de 


COMICUL 
ŞI DIRECȚIILE LUI DE ATAC 


Deocamdată, această preocupare se 
concretizează în citeva filme-scheci, com- 
puse fiecare din mici «pilule» comice, 
foarte diferite ca adresă, factură și valoare. 
Patru din cele cinci filme pomenite conţin 
între 2 și 7 asemenea pilule care par, de 
cele mai multe ori, extinderi cinemato- 
grafice ale unor caricaturi de gazetă. 
Astfel, se satirizează reparațiile succesive 
ale imobilelor defectuos construite («Via- 
ţa romanţată a lui Gherase»), se ironi- 
zează nepotrivirea dintre planurile între- 
prinderilor care înalță blocuri și ale celor 
care construiesc drumuri («Muncă, nu 
glumă»), se incriminează posesorii de 
automobile obținute prin fraudă (din nou 
«Viaţa romanțată a lui Gherase»), se pre- 
zintă comicul absurd al unui butoi așezat 
întimplător în mijlocul drumului și pe care 
nimeni nu îndrăznește să-l dea de-o parte 
(«De la lume adunate») ș.a.m.d. Deși cele 
mai multe din aceste «pilule» se reduc la 
sugestii fugare și ingenue, reținem totuși 
drept meritorie apariția şi perpetuarea lor 
în producţia studioului «Animafilm». Mai 
ales atunci cînd reușesc să se inspire din 
teme care stau la inima cetățeanului. 
Semnalăm în acest sens «Muncă, nu 
glumă» de Florin Angelescu, Dan Dumi- 
trescu și Mihai Bădică. 

Insatisfacțiile țin însă şi de data aceasta 
de sărăcia invenţiei scenaristice, de ste- 
reotipia soluţiilor. În multe din «pilulele» 


comice, realitatea ne apare monotonă și 


Principalele cusururi 

ale filmului de animaţie: 
e imprecizia mesajului 

e spiritul filozofard 

e incoerenţa naraţiunii 

e lipsa de umor 

e lungimea excesivă 


ERE S 


filme de animație, implicarea autorilor în 
actualitate, cultivarea unui ritm alert, exer- 
sarea unor formule de maximă accesibi- 
litate. 


Umorul în animaţie? Un imperativ categoric! 


(«Sfera» de Virgil Mocanu) 


cu semnificațiile pierdute prin repetare. 
Ne învirtim în cerc, printre personaje care 
cresc flori şi apoi le taie («Floarea» de 
Victor Antonescu), care rivnesc la floarea 
cuiva, deşi se află în mijlocul unei pajiști 
(«Flori» de Olimp Vărășteanu), care vor 
să ocolească o floare şi intră într-un copac 
cu mașină cu tot («Ţepi» de Horia Ştefă- 
nescu), care cresc flori pe care le va paşte 
o vacă (tot «Țepi»), care primesc în cap 
ghivece de flori («Un ghiveci, două chi- 
vece» de Artin Badea). 

Nu știm ce ne-am face dacă, peste noap- 
te, animația noastră ar trebui să renunțe 
la muza horticulturii. Floarea a devenit de- 
mult un Jolly Jocker foarte asaltat. Cite 
pasiențe nu s-ar închide fără această 
carte! 

Este adevărat că legumicultura are și ea 
fan-ii săi. Cind pătlăgelele roșii și ardeii 
servesc ca personaje de fabulă pentru sa- 
tirizarea agronomilor tari în vorbe și slabi 
în fapte («Bilciul palavragiilor» de Horia 
Ştefănescu) ne bucură că ne aflăm pe 
terenul unei satire de actualitate cu țintă 
precisă și cu morală folositoare. Spre pă- 
rerea noastră de rău, ascuțimea unor aset 
menea critici este tocită din nou de aceeași 
dilatare a povestirii pe suprafețe mari, 
mult prea mari, nefiresc de mari pentru 
nucleul anecdotic. Şi aceste parabole care 
ar trebui să opereze cu laconism, ne dau 
senzația că se destăşoară după tehnica 
«tragerii de timp». Anecdota se pierde în 
multe, în prea multe meandre. Tensiunea 
face mereu bucle. Intervin mereu paran- 


(Continuare în pag. 43) 
5 


În lentila în care converg, 
de mulți ani, filme, pu- 
blicistică despre, cărți 
străine, Opere comuni- 
cative şi Opere excomu- 
nicative, reorganizări, curăţenia săli- 
lor — «care lasă de dorit» — lipsa re- 
flectoarelor, studii de istorie, critica 
jurnalistică — «neexistînd la noi încă» 
— coproducțiile, teoria lipsei de con- 
flict — «învinsă odată pentru totdeauna, 
dar scoțînd mereu capul» — problema 
scenariului literar, neliterar, pur şi 
simplu, se focalizează un concept ori- 
ginal de cinematografie, căruia îi lip- 
sește deocamdată vibrația teoretică. 
Afirmarea unei şcoli naționale presu- 
pune o creație cuprinzind elemente 
definitorii, dar și revelarea fundamen- 
tată a acestor elemente, aptă a stator- 
nici o orientare și, mai tîrziu, chiar un 
stil. 

Succesul cîte unui film — sau al unui 
component al unui film — în ţară și în 
circumstanțe internaţionale arată că 
acele elemente definitorii există; căci 
dacă o operă cinematografică româ- 
nească e recunoscută, la un moment 
dat, la un festival mondial, ca avînd 
cea mai valoroasă regie («Pădurea 
spînzuraților» la Cannes) înseamnă că 
a fost identificat și validat un carat de 
originalitate naţională, deoarece opinia 
publică, reprezentată prin juriu, nu 
s-ar fi sensibilizat exclusiv față de apa- 
riția unui regizor merituos printre 
alţii. Dacă în filmul istoric românesc 
se obţin unele izbînzi într-o producţie 
de gen relativ bogată («Mihai Viteazul», 
de pildă) e de examinat condiționarea 
specifică a acestor izbînzi, fiindcă în 
lume s-au făcut și se fac multe filme ce 
se hrănesc cu istorie, unele cel puţin 
tot atît de reușite ca ale noastre. Deo- 
potrivă e de căutat răspuns la întreba- 
rea prin ce se distinge «Puterea și 
Adevărul» în contextul filmului politic, 
care reprezintă azi, în mai multe ţări, 
o tendință puternic conturată. 

Răspunsul pe care-l dă, în genere, 
comentariul critic curent — că în 
atari cazuri materia literară, ideația, 
realitatea faptelor au fost transpuse 
cu talent — ajunge, cu vremea, să nu 
mai fie satisfăcătoare — dacă a fost 
vreodată — fiindcă acest adevăr e atit 
de valabil pentru toate filmele reali- 
zate şi pentru toate artele încît îşi 
pierde, prin indeterminare, orice va- 
labilitate. Analiza insucceselor ori a 
ratărilor parţiale ar putea opera și ea 
cu etalonul lipsei de originalitate, de 
aderență la o formulă ideologică, te- 
matică, stilistică, sau chiar cu acela de 
acinematografism, ceea ce, oricum, ar 
înscrie discuția într-o sferă principială; 
altminteri, însă, declararea simplă a 
nereușitei, cu atestarea «intenţiei ono- 
rabile nefructificate» (în artă, o inten- 
tie nefructificată decade din orice ono- 
rabilitate) nu aduce nici o lumină, eşe- 
cul rămînînd perfect steril, chiar a 


6 


inema 


Ce-l deosebește pe regizorul bun 
de regizorul slab este capacitatea 
de a alege amănuntele 
cele mai expresive 


pentru autorul lui, gata oricînd să-l re- 
pete cu cea mai sinceră convingere 
şi pînă la infinit. 

EDER EELER IR SPIRE LEI SERIE 


În relaţia 
foarte sinuoasă... 


E RS EEE II CEE ESTI 
„„.Şi încă neelucidată dintre cinemato- 
graf şi literatură, experienţa româ- 
nească arată că proza s-a dovedit mai 
fertilă decît dramaturgia, dînd chiar 
dreptate unei aserțiuni foarte contes- 
tate cîndva, a lui Thomas Mann, că 


filmul e, în. esență, o artă narativă. 
N-avem nici un film mare după o piesă 
de teatru — la drept vorbind, «O noap- 
te furtunoasă» fiind povestirea, de 
către jean Georgescu, a peripețiilor 
din comedia lui Caragiale — dar roma- 
nele ori nuvelele lui Slavici, Rebreanu, 
Sadoveanu, G. Călinescu, Marin Preda, 
Titus Popovici, Eugen Barbu au generat 
creaţii cinematografice. În ce măsură 
opera de pe peliculă se supune codului 
genetic al celei de pe hirtie, e o pro- 
blemă în cadrul căreia funcționează 
numeroși factori de distincţie; dar 


Speranţa nr. 1 a Casei de filme nr. 1 
(«Dincolo de nisipuri de Fănuş Neagu şi Radu Gabrea 


dacă «Moara cu noroc» era, ca eredi- 
tate, și creaţia lui Slavici — conservind 
spiritul, maniera, misterul, sentimen- 
tul funest primordial al scrierii şi fiind, 
în același timp, un film de pronunțată 
originalitate cu sigla lui lliu — înseam- 
nă că există o soluție de continuitate, 
cu toate discontinuitățile impuse de 
trecerea dintr-un regn în altul. 

Întrucît experiența prozei românești 
e mai îndelungată şi mai consolidată, 
e probabil că tot proza cu personalitate 
certă va determina, cel puţin pentru o 
perioadă, filmele românești de perso- 
nalitate. Simptomatic, în această di- 
recție, e faptul că, în momentul de față, 
cel mai interesant și mai substanțial 
scenarist nu e un scriitor de scenarii 
fără o activitate literară anterioară, 
ci un prozator de frunte care se mani- 
festă și în cîmpul cinematografiei. Ideea- 
forță din «Atunci i-am condamnat pe 
toți la moarte», incizia profundă în 
abcesele caracterelor, sincopele rafi- 
nate din dialog, tehnica narativă — cu 
lungi momente de acumulare și izbuc- 
niri vulcanice — erau ale nuvelei 
«Moartea lui Ipu»; cu unele simplifi- 
cări, ele sînt acum ale filmului. Fănuş 
Neagu, Dumitru Radu Popescu, Petru 
Popescu, lon Bäiesu sînt și autori de 
scenarii în aceeași autenticitate care e 
şi a prozei lor. 

Cine a privit cu atenție — și măcar 
de două ori — «Puterea și Adevărul», 
sesizind densitatea epică, bogăția tipo- 
logică, incursiunea atît de temerară 
într-o problematică dificilă, văzută din 
unghi istoric, s-a gîndit desigur că ma- 
terialul nu e al unui simplu scenariu, 
ci al unui roman sublimat (scriitorul 
a extras din el, deocamdată, o piesă 
de teatru). 


STITI DE TE EEE E DES IEEE 
Contactul fecund 


cu literatura... 
POD E PEPI SIE E ADS SIRIU 


„„„convicţia unor literați de seamă 
că se pot exprima deci și cinematogra- 
fic, realitatea unui număr relativ mare 
de regizori şi operatori cu mai multe 
filme la activ, confruntările frecvente 
în competiții internaţionale, compe- 
Ota — chiar dacă nedeclarată — cu 
celelalte arte, nu sînt suficiente oare 
pentru a accelera și calibra procesul 
de personalizare a cinematografiei na- 
tionale? 

Filmele din ultima vreme vădesc, 
în orice caz, elemente serioase de 
individualizare prin individualități, a- 
cestea fiind relevabile prin aptitudini 
caracteristice pentru arta imaginii. Do- 
rința — azi unanimă — de a constitui 
o şcoală națională se exprimă, la nivelul 
personalităților creatoare, prin aspi- 
rația nu spre factori unificatori, ci 
spre stil. Dacă e adevărată concluzia 
unui estetician atît de solid cum e 
Herbert Read, că ideea generală de 
stil pare a fi rezultatul unui lanț, în 


— mg den 


| 


f 


= 


in dezbate 


e, filmul românesc 


EI ET EREZIE ZI IE ST CE EEE DPI PS EET ET ETP ET E OPEC ID DES SPADE A SE E E E SEE E EET ie EREI 


care fiecare verigă tinde spre origina- 
litate, atunci putem considera că ne 
aflăm într-o fază cînd unele verigi au 
şi început să se constituie ca atare. E, 
categoric, depășită etapa silabisirii — 
chiar dacă într-un film sau altul (să zi- 
cem în «Săgeata căpitanului lon») se mai 
silabisește; depăşirea e ireversibilă. E, 
de asemeni, rămasă, ireversibil, în ur- 
mă, faza descoperirii metodologiei spe- 
cifice și a cinemetaforei. Tranziţia către 
un stil cinematografic, în ansamblul 
producţiei, a fost de asemeni efectu- 
ată (independent de subprodusele și 
manufacturile care mai pot să apară), 
Se disting acum momente ale stilurilor 
personale în ambianța unei căutări 
eficiente a modernității structurale. 
«Nunta de piatră» e, prin excelență,o 
operă de stil tragic auster, într-o unitate 
artistică excepţională, fără nici un ele- 
ment centrifug. In «Puterea și Adevă- 
rul» s-au obținut rezultate remarca- 
bile în crearea sugestiei; s-a filmat 
cu o atare pricepere privirea grea 
a eroului (Albulescu) sau cea a- 
menințătoare (Vrabie) sau voit 
ștearsă şi opacă (Amza Pellea) încît 
fiecare din momente a dobiîndit o în- 
treagă istorie, nerostită, a sa — ceea 
ce e, desigur, cît se poate de cinema- 
tografic ca laconism reverberator de 
multiple semnificații concrete. «Cu 
mîinile curate» a strălucit mai ales 
prin actorul Sergiu Nicolaescu; dacă 
cineva ar reface, din curiozitate, la 
masa de montaj, exclusiv acel personaj, 
ar avea de recompus mii și mii de bu- 
cr, căci, în sfirșit, un personaj dina- 
mic, acționînd mult, surprinzător, zgir- 
cit la vorbă, a fost filmat și la noi exact 
în stilul existenţei sale, în tăieturi 
repezi, pe diagonale scurte ale miş- 
cării, în gros-planuri concentrate și 
cu evocarea permanentă a încordării 
întregii făpturi. «Explozia» e o exce- 
lentă povestire cinematografică, de e- 
roism conţinut, fără emfază, în racursi- 
uri extrem de diverse; poate că nu 
toate devierile voite de la axa subiec- 
tului au fost bine elaborate, dar ele 
ilustrează trecerea de la concepția li- 
niară asupra scenariului la concepția — 
Lag zice — arborescentă și acesta e 
un plus de artă cinematografică. Dacă 
am fi văzut şi cum reacționează orașul 


amenințat de explozie, am fi avut pro- 
babil un film mare — acum fiind, în 
orice caz, după «Setea», cel mai bun 
film al lui Mircea Drăgan. Poezia in- 
genuă din «Căldura»,studiul, pe alocuri 
fin,al relaţiilor în «Drum în penumbră», 
șocul comic, ca punctuație, în «Astă 
seară dansăm în familie» sînt dintre 
datele configurative ale personaliză:ii. 
EP ETP SES EE EES 
Stilului cinematografic 
i se opune... 
Do EE m EE 


„„.divagația insubordonată subiectu- 
lui; un subiect cuprinde un număr dat 
de peripeții într-o unitate imaginativă 
distinctă. Introducerea altor peripetii, 
din alte ciîmpuri epice, zdrențuiește 
marginile poveștii și deteriorează cursi- 


Un film de acțiune şi pasiune politică 


drama nu atit prin netratarea ei, cit 
prin amestecuri de elemente etero- 
clite ce au transtormat nucleul epic, 
consistent, într-o gelatină, «Ne-am lă- 
sat convinși ca prin scenariul nostru să 
treacă, rînd pe rînd, problema culturii 
porumbului, a defrişărilor, a zarzava- 
turilor», colaboratorii din studio mai 
cerînd, pe deasupra, ca filmul să capete 
şi «o turnură amoroasă». E un caz al 
anului 1964, dar în 1966 el se repetă 
oarecum în «Tunelul», în 1967 în «Cas- 
telanii», în 1968 în «Corigenţa domnu- 
lui profesor», în 1971 în «Ciîntecele 
mării», în 1972 în «Aventuri la Marea 
Neagră» în sensul deformării compo- 
ziţiei prin intromisiuni adverse omo- 
genităţii, datorate fie scenariului, fie 
regiei, fie cine ştie cărui factor de mai 


noştri actori de teatru îi fascinează nu 
o dată pe regizori şi pe operatori şi-şi 
dobîndesc astfel posibilitatea — ilicită 
sub raport filmic — de a-și dezvolta 
agale jocul complex, împotriva cerin- 
telor acelei secvenţe. Nu altfel s-a 
întîmplat în «K.O.», fiasco avînd în 
distribuţie nume răsunătoare; și tot 
aşa, în ultima serie a filmului «B.D.» 
(la munte și la mare), început bine și 
sfîrşit într-un fel de caleidoscop de 
numere revuistice. Evident, admira- 
bi noștri regizori sînt fascinați, nu 
odată și de obiecte, şi de peisaj, flanînd 
în îndelungi reverii prin cadru, ajun- 
gînd la ceea ce Zarifopol numea «o 
graţie lipicioasă» produsă de «mara- 
feturi artistice», ilustrînd «discreditul 
fatal al stilului frumos». 


(«Fugo de Titus Popovici, Petre Sălcudeanu şi Manole Marcus) 


vitatea, produce diluția imaginii ini- 
tiale, moaie articulațiile întîmplărilor. 
Faptul surprins de artist reverberează 
multiplu și îndelung prin generalitatea 
sa condensată în unicitate, dar se di- 
luează și se evaporă prin dublarea şi 
triplarea sa cu altele aparent asemănă- 
toare. Printre explicaţiile neizbiînzii 
filmului «Lumină de iulie», cea mai 
plauzibilă mi s-a părut chiar aceea a 
scenaristului, prozatorul Fănuş Neagu, 
care l-a învinuit pe regizor a fi eludar 


multă ori de mai puțină creație. 
Maniera explicativă e, în general, 
distructivă față de efortul de a con- 
strui un stil cinematografic; a arăta 
mult, pe larg, dincolo de nevoile clari- 
Gr, a împovăra cu vorbe lămuritoare 
ceea ce se prea lămureşte prin imagini, 
a stărui — și încă din același unghi — 
pe cîte o scenă lungă şi lată e un caz de 
acinematografie, de care nu înriurirea 
prozei poate fi făcută culpabilă, ci mai 
degrabă cea a teatrului. Admirabilii 


Se filmează la Tribunal! Un film “despre abnegația și lupta comuniştilor în perioada postbelică 
(«Ultimul cartuș, de Titus Popovici, Petre Sălcudeanu şi Sergiu Nicolaescu) 


Ta 


Ke 


WT 


bw sit 


Stilului cinematografic 
îi este ostilă... 
DRE ENDE E E e ZE EEE TEI LEII 


„tratarea otova înfășurată în priviri 
globale şi fraze generale, dar în care 
film oare nu dăinuie ceva din această 
manieră anartistică? Expresivitatea sin- 
tetică cunoaște foamea de detaliu, căci 
în particularitatea lui izbitoare e cu- 
mulat șirul de asociaţii și reprezentări 
prin care acționează în chip atît de 
propriu, atît de vast, profund și durabil, 
imaginea cinematografică. În «Dumi- 
nică la ora 6», detaliul ascensorului, 
obsesiv, se transforma în leit-motiv 
dramatic. În «Serata», amănuntul mi- 
mic devenea puternic revelator pentru 
structura eroului central. 

Dealtminteri, prin contrast, oare nu 
amănuntul insignifiant ori factice de- 
reglează adevărul esenţial al unui film? 
Nutresc convingerea că detalii con- 
traveniente prin pitoresc gratuit şi 
inadecvare la personalitatea operei ori- 
ginale, au minat și mărunţit transpu- 
nerile unor capodopere teatrale: «D-ale 
carnavalului», «Afacerea Protar», 
«Steaua fără nume». Regizorul Manole 
Marcus avea dreptate să constate efec- 
tul de inconductibilitate al «micului 
fals» pe care l-a încercat, desigur, și pe 
propria sa piele regizorală. «Falsul 
unei intrări pe ușă, falsul unei aşezări 
pe scaun, falsul unei firme prost vop- 
site, fals nesesizat de spectator la în- 
ceput, dar care, printr-un proces de 
acumulare, creează de obicei, spre mij- 
locul filmului, o barieră de gheață între 
spectator şi ecran...» Orice sondaj, 
cît de elementar, în public, va demon- 


ee 
7 


Aspiraţia... 


Ciprian Porumbescu, erou de film 
(«Balada de Gheorghe Vitanidis ) 


stra că privitorul vădeşte o extremă 
sensibilitate față de particular şi-parti- 
cularitate şi că memoria reține adese- 
ori detalii extraordinar găsite, chiar 
şi în pofida ansamblului. Poate că aici e și 
o explicație a valorii gag-ului în filmul 
comic. Să convenim deci cu Paul Rotha 
că principalul motiv pentru care cine- 
matograful poate fi proclamat cea mai 
măreață din toate formele de expresie 
e modul lui specific de a folosi amănun- 
tul; ceea ce-l deosebeşte pe regizorul 
bun de regizorul prost (printre altele, 
ne vine să adăugăm imediat — n.n.) 
este tocmai capacitatea de a alege amă- 
nuntele cele mai expresive. 

De-abia cînd sînt învinse esenţial 
principalele piedici în constituirea stilu- 
lui cinematografic, se instaurează at- 
mosfera favorabilă proliferării generali- 


zate a stilurilor individuale, se extinde 
amplu şi ramificat preocuparea pentru 
formă, pentru anume forme artistice, 
corespunzătoare ideilor noastre și spiri- 
tului timpului, și se confruntă opinii 
de valoare estetică orientativă. 

O mişcare teoretică mai susținută, 
în primul rînd mai aplicată, angrenînd 
critici, creatori, oameni de cultură 
într-un efort colectiv de diagnoză es- 
tetică şi prognoză culturală ar putea 
toniciza căutările şi spori împlinirile 
în aria creaţiei cinematografice — a- 
cum, într-un ceas al ei, propice. Căci 
onoarea sarcinii exprese a cantitativi- 
zării va provoca, inerent, mutații sen- 
sibile în spectrul policrom al valorii 
și judecății de valoare, care pot fi 
anticipate în mod stimulativ. 

Valentin SILVESTRU 


TV la Buftea: O colaborare mult dorită 
(«Un August în flăcări de Eugen Barbu și Dan Piţa) 


dezbatere 


H 


inemateca 
egradata? 


de ce? 


Principala rentabilitate 
a acestei instituții 
trebuie să fie 
rentabilitatea educativă 
şi artistică 


Marea revoluție în ma- 

terie de consum cine- 

nema matografic nu s-a pro- 
dus încă.  Videocase- 

tele ne-au apropiat acest 

moment, dar pină a a- 

junge ia mult visata «cinematecă per- 
sonală», pină la a putea să ne cumpă- 
răm de la standul din stradă, pentru 
acasă, un «clasic» al cinematografului 
anilor '20 ori'30 sau ultimul film al cută- 
rui regizor de azi, mai avem de așteptat. 
Pînă atunci, sintem obligaţi să înțele- 
gem prin cinematecă același lucru 
ca în urmă cu decenii: un cinematograf 
în care o arhivă de filme prezintă în 


Unde s-a 


Coabitarea 
cu Casa Filmului? 


proiecții necomerciale, în scopuri cul- 
turale şi educative, filme din propria-i 
colecţie (sau puse la dispoziție de 
alte arhive, în vederea aceluiași scop). 
Respectarea cu strictețe a acestei 
accepții a cinematecii a devenit 
mai obligatorie decit oricînd în ultimii 
ani: acum — cînd, paralel cu voga fil- 
mului «de arhivă», măsurile de prote- 
jare a drepturilor pentru acest fel de 
filme au devenit mai ferme; acum — 
cînd cinematograful comercial duce 
o luptă aprigă pentru fiecare posibil 
spectator, o luptă în care cinemate- 
cile nu au niciun fel de arme pentru 
ripostă; acum — cînd televiziunea, 


Pierderea 
sălii din Magheru? 


fondului de filme? 


cinematografele „de artă“ şi cele 
„de reluare“ acoperă și ele curent 
unele dintre sarcinile care altcîndva 
reveneau exclusiv cinematecilor. 

Situația aceasta condamnă oare 
Cinemateca? Nicidecum! Ea obligă 
doar la a privi mai exigent felul 
cum ea îşi îndeplinește propria me- 
nire, aceea de focar al culturii 
Cinematografice, propria structură, 
cea de cinematogrit—model. 


Sînt fără îndoială întemeiate unele 
dintre criticile adresate Cine matecii 
bucureștene în cel de-al zecelea an al 
activității sale, Mă refer îndeosebi 
la acele critici care vizează conce- 
siile făcute în repertoriu filmului 
comercial de duzină (mai ales în 


şcoli? 


matinee şi în „stagiurea de vară”), 
condiţiile primitive în care se face 
propaganda la sală, nivelul slab al 
tipăriturilor (cvasi-inexistente), con- 
dițiile tehnice ale spectacolului cines 
matografic şi, în final, tot acel come 
plex de situații care a dus la pierde- 
rea spectatorului de cinematecă, la 
înlocuirea acestuia cu un spectator 
„Întîmplător“ sau, şi mai rău, cu 
unul de joasă cotă culturală. Sînt 
critici formulate adeseori în ulti- 
mii ani şi la care răspunsul a întîr- 
ziat să vină... lgnorindu-le; putem 
discuta despre Cinematecă „de la 
mare înălţime“, apreciind în ce mă- 
sură repertoriul acesteia a răspuns 
totuși dorinţei spectatorului de a 
vedea opere de prima mărime și ine- 
dite, în ce măsură felul cum a fost 
organizat acest repertoriu a acope- 
rit toate zonele geografice și estetice 
ale artei cinematografice, toate epo- 
cile istoriei cinematografului; în ce 
măsură Cinemateca a stat în avan- 
garda culturii cinematografice româ- 
neşti propunînd, alături de opera 
clasică, opera contemporană încă 
insuficient cunoscută la noi. De la 
această înălțime, cineva poate pre- 
tinde ca în repertoriul cinematecii 
să precumpănească o anume epocă 
din producţia cinematografică mon- 
dială sau poate propune abandona- 
rea oricăror criterii de organizare 
a repertoriului în numele prezentă- 
rii exclusive de capodopere. De la 
aceeaşi înălțime, însă, fără a ne juca 
„de-a paradoxurile“ şi fără a ignora 
răspunderile ideologice, educative, 
ce revin Cinematicii—nu putem 
să acceptăm că „a face istoria“ unei 
arte înseamnă doar „a arăta specta- 
torului cîte lucruri proaste s-au fă- 
cut pînă să se ajungă la altele ceva 
mai bune", şi că, în consecinţă, el 
trebuie ferit de un asemenea peri- 
col. (În paranteză fie spus, un spec- 
tator căruia i se face istorie, și nu- 
mai el, poate înțelege că: a) „epoca 


Dilemele repertoriului 


de aur“ a artei filmului, anii :20— 
‘50, a dat şi multe „bijuterii false“, 
şi multe orori, fiind prin excelență 
o epocă neomogenă, plină de con- 
traste şi contradicții; b) multe „fil- 
me bune“ ale acestei epoci exprimă 
pe planul ideilor un punct de vedere 
limitat, diversionist sau chiar reac- 
ționar în raport cu realitățile epo- 
cii, cu cele mai înalte idealuri poli- 
tice şi filozofice ale vremii; c) „toți 
românii în vîrstă azi de 40 de ani“ 
ignoră, producţia cinematografică a 
anilor +30—'40, nu atit „din cauza 
războiului și epocii postbelice grele“, 
ci pur şi simplu pentru că atunci 
cînd filmele acestei epoci erau distri- 
buite în România în ritm de 300 de 
filme anual, ei abia treceau porțile 
grădiniţei”, ş.a.m.d.) 

face istorie —a cinematogra- 
fului, evident! — înseamnă, printre 
altele, a face din cinematecă un loc 


Pe influențe? 


de studiu al evoluției celei de a 7-a 
arte şi nu o simplă sală cu un reper- 
toriu de înaltă ținută, căreia i se 
poate adresa orice spectator dornic 
să vadă un film bun, Şi acest lucru 
ni se pare important şi specific, 


c ne sînt spectatorii? 


O clnematecă, este obligată și 
trebuie să-și limiteze publicul. Asta 
nu înseamnă de fel crearea unui spec- 
tator „de elită“ ci, realizarea conştien- 
tă a condiţiei educative și culturale 
a Cinematecii. Avem în ţară mii de 
biblioteci, dar o singură Bibliotecă 
A Academiei şi nu i se poate cere aces» 
tela să acopere toate nevoile cultu- 
rale ale consumatorului de carte; 
ea trebuie să răspundă în primul 
rînd nevoilor culturale ale unei anu- 
me categorii de cititori, E naiv să 
ne închipuim că marile lacune în 
cultura cinematografică a unor în- 
tregi generaţii de spectatori le poate 
umple o biată sală, cu cele abia peste 
200 de locuri ale sale. O bună emi- 
siune de istorie sau de estetică a 
cinematografului la televiziune îm- 
plineşte din multe puncte de vedere 
— nu numai sub aspect cantitativ, 
dar și sub aspect calitativ prin posi- 
bilităţile de ilustrare vizuală, varia- 
tă şi prin susţinerea cu un comenta- 
riu adecvat — sarcini pe care cine- 
matograful de arhivă este sigur că 
nu le poate realiza azi. O cinematecă 
ce pretinde să satisfacă toate gus- 
turile şi toate nevoile culturale ale 
ţării este tot atît de imposibilă ca 
şi una ce şi-ar propune să răspundă 
gustului arbitrar al unei anume cate- 
gorii de spectatori, cu predilecțiile, 
ticurile şi nostalgiile ei. Şi orictte 
critici am aduce activității de la Ci- 
nemateca noastră, nu putem să ig- 
norăm faptul că aci, pe direcţiile 
principale ale repertoriului, s-a rea- 


lizat o politică culturală vie, respen- 
sabilă, eficientă, 

Și totuşi, care a fost germenele 
care în evoluția cinematecii bucureş- 
tene a făcut ca aceasta să evolueze 
în direcţii nedorite? 


Cine poartă vinat 


O putem afla abia atunci cînd co- 
borim din zona principiilor direc- 
toare în cea a practicii de fiecare 
zi, acolo unde trebuie să vorbim de 
activitatea concretă și responsabi- 
lităţii, În chip ciudat, reproșurile 
adresate  Cinematecii ocolesc azi 
pe cel care în mod firesc este titula- 
rul acesteia, Arhiva de Filme, şi se 
îndreaptă aproape exclusiv către 
partenerul acestei instituţii, Asocia- 
ţia Cineaștilor, care, după cum citeam 
în aceste pagini, „organizează mani- 
festări la Cinematecă împreună cu 
Arhiva Naţională de Filme“ (sic). 
lată, la ultima ei expresie, enun- 
tată situaţia anormală, unică în lume 
pentru activitățile de cinematecă, 
situaţie care dăinuie din 1966. Este 
vorba de formula sui generis care 
face ca o instituţie de stat care are 
ca sarcină principală organizarea 
proiecţiilor cu filme din colecția sa, 
în propriul său cinematograf, după 
un repertoriu pe care-l întocmeşte 
cu deplină responsabilitate, Acht, 
va de filme — Cinemateca să 
figureze ca. partener cu organiza- 
ţia profesională a cineaștilor. Încă 
în 1963, cînd a început această „co- 
laborare“, și cînd Arhiva deținea deja 
9 experienţă în domeniul proiec= 
ţiilor cu filme din colecţia sa, s-au 
afirmat îndoielile în legătură cu 


oportunitatea formulei. Încă de pe: 


atunci (y, Contemporanul — 25 oct, 
1963) se atrăgea atenţia tinerei Aso- 
ciații a Cineaștilor că are atîtea alte 
domenii importante de activitate 
culturală în care este necesar să-și 
manifeste iniţiativele. Au trecut anii 
şi în loc ca această colaborare să 
aducă Cinematecii un plus de exi- 
Sen culturală, ea a devenit baza 
unei simple  conlucrări lucrative 


Să pornim de la capăt 


(încredinţată, cum era şi: firesc, 
„Casei filmului“, organism economice 
al ACIN), De aci decurg majoritatea 
concesiilor de repertoriu(pînă la nive- 
lul la care, prin corespondenţă, Ahiva 
Naţională de Filme îşi declină orice 
răspundere pentiu unele dintre spec- 
tacole le organizate la „Cinematecă“ 
sub egida ACIN); de aci carențele; 
organizatorice şi tehnice din activi- 
tatea ultimilor ani ai Cinematecii, 
De ce nu s-a răspuns de atitea ori 
criticilor formulate în presă la adresa 
Cinematecii? Foarte clar: din cauza 
aceleiaşi formule bicefale care pul- 
verizează toate responsabilităţile. 


Ani de zile, Arhiva Naţională de 
Filme s-a mulțumit să asiste la degra- 
darea propriului prestigiu, găsindu-și 
acoperiri în calitatea schiţei generale 
de repertoriu, în cantitatea de opere 
remarcabile sau pur și simplu în 
cantitatea de filme prezentate; dar 
rezultatul acestei pasivități, a acestei 
„politici a struțului“ este cel de azi, 
cînd însuşi numele A.N.F.este ignorat 
în legătură cu o activitate de care 
răspunde ; și nu numai moral. Pentru 
că, totuși — trebuie s-o spunem — 
nu doar gloria de a consemna o acti- 
vitate culturală în plus, pe seama 
unei instituții care duce greul în 
problemele Cinematecii, a functio- 
nat aici. Se pune în chip firesc și 
întrebarea dacă, acum, cînd fiecare 
leu cheltuit din banii poporului se 
cere bine chibzuit și readus în buge- 
tul statului, este normal ca o bună 
parte din cele cîteva milioane pe care 
anual statul le cheltuieşte pentru 
Arhiva Naţională de Filme, pentru 
Cinematecă, să treacă în bugetul 
unei organizaţii obşteşti? Sînt fo- 
losiți aceşti bani mai bine? Și, în 
orice caz, pentru dezvoltarea acelei 
activități din care ei provin, respec- 
tiv — Cinemateca? Nu credem!,,, 


B.T. RÎPEANU 


Nu putem nega 


a 
È 


o 


ei 


„La P 


Caricaturi după 


Încet, dar sigur 


In direct 


din 
Moscova 


0 nouă generație 


În cinematografia sovietică a apă- 
rut un nume nou: Nataşa Bondare 
ciuk, Nou şi totuşi destul de sonor. 
După succesul filmului lui Andrei 
Tarkovski, „Solaris“, Nataşa a de- 


venit cunoscută nu numai publicu- 
lui sovietic, ci şi celui de peste hotare: 


Serghei Bondarciuk 
i impar lui ere Se ră rage e că i îşi încep e car tera 
face parte dintr-o familie de actori, ar umea SUD bagheta autorului 


fimului i-a fost familiară din copilărie. Dar i-a 


/ 


Fiica lui 


Un nume care obligă... 
(Nataşa Bondarciuk) 


documentarul 
DANIE EE 


Titus Mesaroş e cunoscut mai ales 
ca autor al unor sobre reportaje 
despre construcţii grandioase(,„4000 
de trepte spre cer“), al unor tot 
atît de sobre documentare lirice 
(„Stuful“) sau al unor anchete soci- 
ale de acelaşi tip („Cuţitul“). So- 
brietate nu înseamnă însă lipsă 
de elocinţă şi nici de strălucire, 
Sobrietate înseamnă pentru Titus 
Mesaroş cultivarea imaginii func- 
tionale, de o expresivitate lapidară 
(cu concursul unor operatori ca 
Willy Goldgraber sau Petre Gheor- 
ghe), înseamnă refuzul declamaţiei 
pînă la a renunța la orice comen- 
tariu sau a reduce textul la cîteva 
scurte propoziții pe care le citeşte, 
cu vocea sa deloc patetică, regizo- 
rul însuși. 

Oricît de expresivă şi de nuan- 
tată, această elocinţă a regizorului 
părea să fie ooprelişte în receptarea 
umorului. Ne-am înşelat.  lată-l 
pe documentaristul Titus Mesaroş 
anexîndu-și şi acest tărîm,. Prilejul 
îl oferă ceea ce am putea numi 
„un film de artă“ — analiza cine- 
matografică a patru pictori naivi 


lui Rubliov, 
Tarkovski 


fost greu pentru că atunci cînd ai ca părinţi 
actori de reputaţia lui Serghei Bondarciuk şi a 
Inei Makarova, trebuie să faci totul ca să fii la 
înălţimea numelui pe care-l porți. În orice caz, 
aceasta a fost convingerea Natașei, care, încă de 
pe vremea studenţiei, i-a uimit pe maeștrii ei, 
Serghei Gherasimov şi Tamara Makarova (aceiași 
care, cu 20.de ani în urmă, fuseseră și profesorii 
părinţilor ei), cu puterea ei de muncă ieșită din 
comun, cu încăpăţinarea îndîrjită cu care lucra 
la un rol, De pildă, la repetițiile pentru spectaco- 
lul de diplomă s-a întîmplat ca Gherasimov şi 
Makarova să fie nevoţii s-o întrerupă pe Nataşa 
din joc, cînd părea să nu-şi mai poate stăpini 
temperamentul şi sentimentele, cruțîndu-i astfel 
nervii şi intensitatea trăirilor pentru spectacolul 
propriu-zis. 

În acest spectacol, Nataşa a demonstrat re- 
gistrul larg al aptitudinilor ei: în Matronia din 
„Puterea întunericului“ de Lev Tolstoi a fost 
baba vicleană și ticăloasă — iar în „Roşu şi negru“ 
de Stendhai—o doamnă de Rânal inteligentă 
şi pătimașă. 

Apoi a început cariera ei în cinematografie: 
un rol episodic în filmul lui Gherasimov, „La 
marginea lacului“, Apoi a avut de interpretat ro- 
lul unei fete sincere și luminate — Nadia —din 
filmul Larisei Şepitko, „Tu si eu", În sfîrșit, rolul 
care i-a făcut pe toți să fie de acord că Nataşa 
nu poartă zadarnic numele Bondarciuk — rolul 
Hari din filmul „Solaris“ al lui Tarkovski. 


În pădurea cea stufoasă 


Un film care impune... („Solaris“ 
de Tarkovski) 


— Am sentimentul că pentru „Solaris“—spunea 
tînăra interpretă — m-am pregătit toată viața. 
Cartea pe care o citisem la 13aniera una din lec» 
turile mele preferate. Cînd am auzit că Tar- 
kovski intenționează să ecranizeze romanul 
lui Lemm, am început să visez, în taină, la rolul 
Hari. Cînd am fost chemată la probe nu mi-a 
venit să cred. Cum după probe a trecut multă 
vreme fără să mai primesc vreun semn din partea 
studioului, am început să disper, Într-o bună zi 
am fost chemată însă din nou... tot ca să dau 
probe. 

În cele din urmă am primit acest unic rol femi- 
nin din film, Am filmat alături de actori minunaţi 
ca Banionis, larvet, Solonîţin. Este o mare plă- 
cere să lucrezi cu Tarkovski, dar şi un mare chin: 
exigenţa lui profesională nu cunoaşte limite. 

Elena AZERNIKOYVA 


Patru pictori naivi 


filmată de regizorul 
Titus Mesaroş 


B > Filmul rezuitat are mai multe 
justificări. O justificare minimă: 
informează ce este pictura naivă, 
ca una din formele artei populare, 
citînd patru ilustratori din diverse 


„povestesc“ o întilnire de dragoste colțuri ale ţării. O justificare de 


interes mediu: valorează diferen- 
tele de viziune şi de tehnică ale 
meșterilor. În fine, o justificare 
mai înaltă: aceea de a fi pus în 
lumină resursele de ingenuitate şi 
farmecul inedit al acestei picturi. 
Parcă am fi vrut, din acest ultim 


punct de vedere, un plus de acui- 
tate și de vervă. Dar se pare că şi 


invitați să ilustreze pe pinză un 
cîntecel galant de aceeași factură, 
intitulat „În pădurea cea stufoasă“, 
Cîntecul este relatarea ingenuu-pa- 
rodică a unei întîlniri amoroase 
în ambianţă silvestră, iar ilustra- 
torii săi plastici sînt Ghiţă Mitră- 
chiță din comuna Birca, județul 
Dolj, Alexandrina Debreczeni din 
Piteşti, binecunoscutul loniță Ni- 
codim din satul Brusturi, județul 
Arad şi tînărul lon Măric din sa- 
tul Luncani, judeţul Bacău. 
Avînd un libret, deci un fond 
muzical cît se poate de programatic 


și o ilustrare picturală cît se poate 
de figurativă, regizorul alege for- 
mula de a compune de patru ori 
aceeași schiţă cinematografică. As- 
cultăm deci de patru ori, în inter- 
pretări diferite, respectivul cîntecel 
şi urmărim același „story“ redat 
de fiecare dată altfel, cu alți „ac- 
tori“, în alt decor, în altă lumină, 
cu alte gaguri şi chiar în alt spirit, 
grație decupajului pe care-l reali- 
zează regizorul din tablourile (cîte 
vreo zece) realizate de fiecare din 
pictori după povestirea dată şi 
cîntată, 


în noua sa ipostază regizorul vrea 
să rămînă sobru. Umorul său 
răzbate la suprafață doar ca schiţă 
a unui zîmbet, iar comicul pe care-l 
prăctică se păstrează, chiar în gro- 
tesc, departe de orice cabotinism, 


Val, S$, 


Eech 


Producţie a Studioului „Alexandru 
Sahia“. Regia și scenariul: Titus 
Mesaroș. Imaginea: Carol Kovacs. 
Muzica: Andrei Bretz, 


rege 


în direct, 
din 


Hollywood 


u zece zile mai devreme decit anul 
Artă şi Ştiinţă Cinematografică“ din 


Fiica lui Judy Garland, Liza 
Minnelli, reface gloria mamei 


FEELENER 
„Nașul“, d 
KEES 
care candidează la 11 Oscar-uri, Se știe că o 
bună parte a criticii contestă caracterul demas- 
cator. al filmului, reproşînd autorilor accen- 
tuarea onorabilităţii unor asasini, accentuare 
care ar putea să deruteze spectatorul neavizat, 


Cintăreaţa Diana Ross, debutantă 
în film şi candidată la Oscar 


„Cabaret“, 


„ENE OS Pe E IDE RER E TE DNS ZE 019 MERE 


care concurează strîns cu „Naşul“, fiind propus 
pentru 10 Oscar-uri. „Cabaret“e o comedie muzi- 
cală cu un farmec singular. Acest film o impune 
$ definitiv pe Liza Minnelii, fiica fostei stele Judy 
į Garlandşi a regizorului Vincente Minnelli, Origi- 
nalul „musical“ realizat de regizorul Bob Fosse 
şi interpretat magistral nu numai de Liza Minnelli, 
ci şi de Michael York d Joel Grey (acesta din ur- 
mă, descins parcă dintr-un film de Fellini, îşi si- 
Deag acţiunea în lumea pestriță a cabaretului, 


cunoscute opțiunile el. Mai bine zis a propus pentru a 45-a 


Cine sînt candidaţii la 


OSC. 


trecut, „Academia de 
Statele Unite a făcut 
titlului: 


dar reînvie şi atmosfera anilor de început al te- 
roarei naziste din Germania. 
Urmează: 


„Sounder“ 


de Martin Ritt, o dramă socială din viața popula- 
piei de culoare. 


Eliberarea“ 


de John Boorman, un western modern, demis- 
tificator, 


_«Emlgranţii“ 


de Jan Troèll, un film despre “precara condi- 
ţie a celor ajunşi pe pămîntul american. 


Selecţia filmelor străine 


lată și lista celor cinci filme care candidează 
la titlul de cel mai bun film străin: „Farmecul 
discret al burgheziei“ de Buñuel (Franța); „Zo- 
rile sînt calme“ de Stanislav Rostoţki (URSS); 
„Noul pămînt“ de Jan Troell (Suedia); „Te iu- 
besc, Roza“ de Moshe Mizrahi (Israel); „Draga 
mea señorita“ de Jaime de Arminan (Spania). 


Concurenţă strînsă 


Nu e de mirare că Marlon Brando, pentru ro- 
lul din „Naşul“, candidează (a şasea oară în ca- 
riera lui!) pentru titlul de cel mai bun actor. Dar 
concurența este strînsă, fiindcă pe listă se mai 
află sir Laurence Olivier şi Michael Caine, ambii 
pentru creațiile lor de excepţie din filmul „Copo- 
iul“, Peter O'Toole pentru fantastica sa realizare 
din „Clasa conducătoare“, Paul Winfield pentru 
rolul din „Sounder“, 

În fruntea listei de candidate la Oscar se află 
Liza Minnelli („Cabaret); urmează Diana Ross 
(„Lady cîntă un blyes“), Maggie Smith („Călătorie 
cu mătușa“); Cicely Tyson („Sounder“) şi Liv 
Ullman („Emigranţii“) 


Ce pare ciudati 


Este curios că Jack Lemmon, cîştigător răcental 
„Globului de aur“ (premiul presei străine acordat 
celui mai bun actor) pentru creația sa din come. 
dia „Avanti“, nu se află pe lista candidaților.Dupăi 
cum pare ciudat că niciunul din interpreţii fil- 
mului „Eliberarea“ (deşi filmul figurează pe listă) 
între care se află actori foarte cotați ca Jon Voi- 
ght și Burt Reynolds, nu candidează la cel mai 
rîvnit titlu al anului. 


Un nou Oscar pentru Chaplin 


În schimb, America continuă să resimtă po- 
vara atitudinii ei nedrepte față de „Charlot“. 
Aşa că după Oscar-ul acordat anul trecut lui Cha- 
plin, care doar În acest scop s-a întors după 30 
de ani pe pămîntul american, marele veteran 
al cineaştilor, creatorul unei şcoli cinematografi- 
ce, alunui gen, este din nou propus pentru o dis- 
tincţie. În 1973, Charlie Chaplin candidează fb 
Oscar în calitate de compozitor de muzică de film. 
E vorba, în speță, de celebra melodie din filmul 
„Luminile rampei“, i 

Mike KESS 


oară lista candidaţilor la premiul Oscar pe 1973. 
lată filmele care figurează 


R? 


în preselecția pentru cucerirea 


i Zorile sînt calme“, filmul sovieti- 
cului Rostoțki, propus la Oscar 


E 


„Copoiul“) la 
concurență cu Laurence Olivier 


Peter O'Toole, un hippy milionar 
(în „Clasa conducătoare“) 


A S. sala 


Un cinematograf este 
un Spațiu n otite sa 

ii perit şi obscur, unde 

nema oameni îmbrăcaţi în 

paltoane şi cu căciu- 

Hie pe cap vin să con- 
sume “diverse alimente și să arunce 
resturile, ambalajele şi alte mara- 
feturi ce-i. incomodează, timp în 
care li se proiectează pe un ecran 
o peliculă. 

Cinematograful are în alcătuirea 
sa mai multe despărţăminte, Începe 
cu un hol mic, foarte murdar și gol, 
în care oamenii așteaptă, uitîndu-se 
pe pereți, să se dea drumul la uşa- 
strungă. De obicei, în acest hol, 
în stînga, se află o încăpere foarte 
mică şi foarte murdară, cu un ofi- 
ciu semicircular de comunicare, 
numită casa de bilete. Pentru a co- 
munica — dacă se poate spune aşa 
— cu persoana nevăzută din spatele 
ghișeului, sau, mai exact, pentru a 
auzi clar urletele, înjurăturile, a- 
postrofele reci sau expresia calmă, 
frecventă „eu de unde să-ţi dau 
restul?“ ale casieriţei — solicitanţii 
se plasează în situația popoarelor 
subjugate de otomani în Evul Mediu, 
„adică frinte de mijloc, cu capul pfe- 
cat, uşor lăsate pe vine și spinarea 
cocoșată, ` 

După ce se deschide o singură ușă 
îngustă pentru cele aproximativ 
trei pînă la şapte sute de persoane 


„Marele Premiu“ 


„Și caii se împușcă...“ 


Oleandru şi halviță 


Un cinematograf 
este un spaţiu închis, acoperit 
și obscur, unde oameni îmbrăcaţi 
în paltoane şi cu căciulile pe cap 
vin să consume diverse alimente 
și să arunce resturile? 


bulucite în holul mic, ușă semă- 
nînd cu strunga stinii, populaţia 
cu paltoanele sucite, nasturii rupţi 
şi căciulile şui, trece în holul doi, 
Holul doi este o încăpere mare, 
foarte murdară, cu ziduri goale, 
unde oamenii, rămași în picioare, 
se pot uita pe pereți, în lumină fluo- 
rescentă, alte douăzeci de minute, 
7 pot rupe cite o bucăţică de frunză 


„Sunetul muzicii“ 


dintr-up oleandru înfipt într-un 
hîrdău sau pot consuma la bufet, 
Bufetul, mic şi foarte murdar se 
află într-un colţ şi vinde invariabil 
două pînă la cinci sorturi de zaha- 
ricale în ţiplă, pe spatele cărora 
scrie, în genere, „valabil pînă în 
anul 196...“ (a patra cifră e ştearsă 
precum şi o băutură unică, mize- 
rabilă, o leşie cleioasă, extrasă din 


i „Mighty Mouse“ 


bidoane suspecte cu un polonic oxi+ 
dat și revărsată în pahare ceţoase, 
numită convenţional „citronadă“, 

Din holul doi, prin tragerea unel 
cortine murdare, însoțită de răc- 
netele plasatoarelor care o mane- 
vrează (și care, ulterior, dispar 
din stabiliment), publicul trece în 
holul trei, foarte mic şi foarte mur- 
dar — unde se află și instalaţiile 
sanitare, într-o stare fanariotă, ce 
le face practic inutilizabile — sau 
(și) în sală. Sala, de obicei extrem 
de murdată și răd mirositoare — 
în orașele nebucureștene și satele 
necitadine fiind încălzită iarna cu 
o. sobă de capacitate redusă, în 
care de altfel nici nu-se arde nimic 
— e alcătuită din mai multe şiruri 
de bănci înghesuite, cu scaune 
foarte murdare și o scenă strîmtă, 
pe care e situat ecranul. 

La mîntuirea proiecției se pătrun- 
de, printr-un număr impopular de 
uşi, într-un sistem de coridoare 
subterane ori se iese direct într-o 
curte interioară, cu grămezi de mo- 
loz, cutii de gunoi menajer, felu- 
rite ciuyee şi gropi-surpriză, după 
care se ajunge, în stare de totală 
aiureală, pe o stradă străină unde 
se face o pauză de reorientare. 

Desigur, sînt şi excepţii fericite. 
Dar ele tocmai de aceea sînt ex: 
cepții şi încă fericite, întrucît se 
detașează de o regulă nefericită 


„În umbra violenței“ 


immm a A gen eem wem mmm ven wm G wn D E S B E EEE E SE D GA E E VA EA 


„răspunsul organizatorilor 


Am citit cu interes o- 
piniile tovarăşului Va- 
lentin Silvestru, aşa 
cum, cu interes ascult 
aproape cu regularita- 
te spiritualele sale co- 

mentarii pe marginea scrisorilor 
primite la radio. 

Cred că pentru orice cititor este 
limpede că imaginea despre sala 
de cinematograf, pe care ne-o pre- 
zintă autorul, reamintește de ceea 
ce însemna în trecut cinematogra- 
ful. Un asemenea sumum de „cali- 
tăți” nu sînt întrunite astăzi, rel 
puţin în București, de nici o sală 
publică de cinematograf, Şi este bine 
că nu deţinem un astfel de record. 

Acestei imagini, în care s-au fo- 
losit cu bună știință numai culorile 
sumbre, i-am opune o altă viziune, 
mult mai optimistă, a prezentului 
și, mai ales, a viitorului sălii de ci- 
nematograf bucureştene, 

Să plecăm de la prezent dînd 
doar cîteva denumiri de cinemato- 
grafe; Scala, Favorit, Griviţa, Gloria, 
Flamura, Giulești, Popular, Cotro- 


12 


Exageraţi! 


Sala de cinema 
reprezintă o grea moştenire, 


Dar to 


tuși 


nu detinem recordul 
despre care vorbiţi! © 


ceni, Excelsior, Drumul Sării, Doina 
şi altele. Avem siguranţa că citito- 
rii revistei Cinema“ sînt, în aceeași 
măsură, iubitori ai spectacolului 
cinematografic, mulţi cunosc să- 
lile amintite și at libertatea. de a 
compara, dreptul de a-și exprima 
opiniile. 

Nu ne sfiim să spunem că în acest 
domeniu avem o grea moştenire, 
rezultat al concepţiei comercianţi= 


lor care dețineau sălile de cinema- 
tograf. Ani de-a rîndul, pe lîngă con- 
strucţiile noi, a existat preocuparea 
pentru îmbunătăţirea condiţiilor de 
vizionare şi confort în vechile 
cinematografe, multe încă la număr, 
unele plasate în plin centrul- capi- 
talei. Pe linia acestor preocupări, şi 
în-anul 1973 se investesc însemnate 
fonduri pentru renovarea și înfru- 
museţarea cinematografelor: Vic- 


Moşitor, Feroviar, Miorița, 
s etc., precum şi pentru repa- 
rațiile curente în reţeaua cinemato- 
grafică bucureșteană, În - aceeași 
măsură, cu unele rezultate pozi- 
tive, am fost şi sîntem preocupaţi 
de asigurarea unui personal cores- 
punzător, care să se bucure de 
aprecierea spectatorilor. 

Și eu, ca unul dintre factorii de 
administraţie — ceea ce nu exclude, 
ci, dimpotrivă, incumbă o mare 
răspundere, și sînt convins că edilii 
Capitalei sînt de asemeni preo 
cupați de aceasta — gîndesc şi mă 
străduiesc să obțin, în timp (înainte 
de anul 2000:) săli de cinematograf 
cărora să li se cuvină, nu numąi 
prin conţinutul activităţii, citi 
prin condiţiile de confort, dend- 
mirea de lăcaș de cultură, 


Ovidiu ANDREI 
Directorul Întreprinderii Cinemato-= 
grafice a Municipiului București 


Ideea că un cinematograf poate fi 
un lăcaș de cultură aspectuos şi agre- 
abil, un complex subtil educaţional 
— cum sînt și cinematografele în 
Imensa majoritate a oraşelor lumii, 
~= ¿r putea fi îmbrăţișată cu mai 
multă convingere și de către pro- 
lectanți, edili, factori de adminis- 
rare, de la noi, 
` ideea că holurile cinematografului 
pot fi locuri plăcute și reconfor- 
tante de așteptare, cu televizor 
ori radio, garderobă, bufet-restau- 
rant cu măsuţe şi serviciu la mă- 
suțe, expoziţii de carte, de artă 
piastică, de artizanat, de cultură 
generală, în condiţiile unui program 
complex (jurnal, film de animaţie, 
film documentar, film artistic, pau- 
ză cu scurt program cultural-artis- 
tic pe scenă, alt film artistic) e 
considerată adeseori, inaplicabilă. 

ideea că atit intrările, cît şi ieși” 
rile cinematografului, inclusiv de» 
servirea la casă, la intrări şi ieșiri, în 
sală, pot -dobîndi o caracteristică 
generală decurgînd din civilizaţia 
românească modernă, este luată 
insuficient în discuţie. 

Ideea că cinematograful, chiar 
cel nou construit, trebuie să fie 
numai un spațiu închis şi acoperit, 
foartu ieftin, în care se vinde unui 
cetățean, contra cîțiva lei, pentPu 
două ceasuri, o proiecţie — cu po- 
sibilitatea inclusă ca acest cinema- 
tograf să devină, în scurt timp, 
ceea ce sînt și celelalte vechi — apa- 
re unui număr surprinzător de per- 
soane ce pot decide în materie, 
ca rezonabilă, 

Pînă cînd?- Pînă în anul 2 000? 
Ori în 3000? Chiar așa, în condiți- 
ile în care jocuințele se schimbă, 
casele de cultură, magazinele, chioş- 
curile de ziare, cutiile poştale, 
pachetele de ţigări se schimbă în 
mai bine și mai frumos? Chiar “şi 
acolo unde satele devin orașe, 
se nasc oraşe noi, iar orașele 
vechi capătă alură de metropolă — 
tot cinema cu oleandru în hîrdău, 
toaletă comună pentru bărbați 
și femei, tot bufet cu halviță și 
citronadă întîlnim? 


Valentin SILVESTRU 


Pentru că tema dez- 
baterii ne interesează 
pe noi toţi, fie în ca- 
litate de organizatori, 
de critici, fie — mai 
ales — în calitate de 
spectatori, așteptăm 
opiniile dvs. pe care 
` le sperăm concrete și 


bineînțeles drepte. 
Prin urmare care este 
și părerea dvs.? 


Lao premieră de 
gală, neprevăzutul 

nema nu este invitat. Ba 
mai mult, nimic nu 

este  întîmplător, 

totul este „prins“ 

cu exactitate într-un decupaj in- 
genios, În fața cinematografului 
se află spectatorii sincer intere- 
Sat) să vizioneze un nou film 
produs de studiourile noastre. 
Dar în curînd, ei se vor da la 
o parte să facă loc la intrare 
celorlalţi. Adică invitaţilor. 4 


Ceilalţi se împart In două 
categorii deosebite între ele prin 


soți, fraţi, surori, prieteni, pri- 
etene ai celor de pe genericul 
filmului ce urmează a fi vizionat. 
Dar aceste două categorii au şi 
o trăsătură comună: sînt for- 
mate din spectatori; mulți au 
văzut filmul: în timpul filmă- 
rilor, în laboratoare, la vizionă- 
rile de lucru. 

Spectacolul de gală are patru 
acte sau, mai precis, un prolog, 
două acte şi un epilog. Prologul 
se petrece” în hall-ul cinemato- 
grafului, Cei cu invitaţii se stre- 
coară - mîndri prin cordonul 
lăsat liber,-afară, de -cinefilii= 
sinceri-dar-fără-bilete, şi odată 
ajunși înăuntru, se crista ă 
în celule în jurul vreunui nucleu, 
Vom avea astfel cîteva grupuri 
de reporteri, Ä 


he erer 


Reporterul 


Celofan pentru cinefili 


O premieră nu e făculă să bifeze 
doar un nou film românesc, 
Ea trebuie să fie „o lansare“, e 

Nu credeţi? 


altele de regizori sau operatori, 
altele, mai puţine, de direc- 
tori, şi altele de actori. Echipa 
de:realizatori ai filmului în pre- 
mieră se află sus, în biroul 
şefului sălii. } 


Organizatorii 


Aici se beau cafele, borvizuri 
sau mai ştiu eu ce, şi se bucură 
şi ei ca oamenii, dar înainte de 
proiecţie... În hall, se mai stre- 
coară o vorbă (bună), se mai 
stringe o mînă (dreaptă), se 
mai pune baza (principială) a 
unei.viițoare colaborări, se mai 
studiază rochia (modernă) a 
soției “tovarăşului X  ş.a.m.d: 
Y,Z. Şi începe actul |: pe scenă; 
împărţindu-şi frățeşte minuscu- 
lui spaţiu rămas liber între cor- 
tină şi rampă cu cîţiva şoricei 
de-ai casei, urcă și se aşază un 
grup numeros din echipa de rea- 
lizatori ai filmului. 

Urmează prezentarea Ä 


Prezentatorul 


lor, care prezentare este şi pri- 
lejul de a mai demonstra publi- 
cului că cei care se ocupă cu a- 
semenea texte, au mai făcut totuşi 
un pas pe drumul dezagramării. 

Realizatorii se înclină, pe rînd, 
cinefilii-cu-invitație aplaudă pe 
rupte, de-afară se strecoară fără 
invitaţie cîțiva cinefili-sinceri. ca- 


re vor fi expulzați imediat şi or- 
dinea e restabilită, 

Pe scenă urcă doi tovarăși cu 
nişte celofan în min! (or fi oare 
flori înăuntru ?...), le înmînează 
celor două mai tinere femei de 
pe scenă, urcă și două fete înar- 
mate cu celofan, 4 


Buchetul 


dăruiesc ghemotoacele jui Florin 
Piersic aşteptînd să fie sărutate, 
dacă Florin nu e acolo, nu e nimic, 
poate e Geo "Saizescu, şi se ter- 
mină actul |. Se stinge lumina și 
pe orbește începe actul ||, adică 
filmul, Ä 


Filmul 


Din care n-avem ce povesti 
decît aplauzele şi  bravo-urile 
adresate de cei din sală imagi- 
nii lor de pe ecran prin in- 
termediul rudelor şi prieteni- 
lor şi gata, am ajuns la epilog. 
S-a terminat premiera, cinefilii 
se împrăștie pe la casele lor sau 
ale altora, echipa filmului nu se 
duce să sărbătorească victoria; 
după ce vor împlini un milion de 
spectatori, regizorul va face 
cinste cu cîte o vodcă.., 

Peste două săptămîni, o nouă 
premieră de gală. 


Radu GEORGESCU 


a) 
Caricaturi după „La Pologne" 


== 


pe ecrane 


„Circul e o lume care moare...“ 


Autoportretul 
unui clovn 
de geniu 


Poate că mulți vor 
fi dezamăgiți, poate că 
unii nu vor înțelege 
de ce Fellini renunţă 
la tramă — adică la su- 
biectul cu cap şi coadă, 
cu eroi, cu ficțiune; ultimele lui 
filme arată că această depărtare nu 
e un simptom, ci o treaptă a unei 


14 


rtistice cea jucat mereu pe 
eleaşi cîteva motive de inspiraţie, 

ive fără a crea obsesii, autobio- 
fără a fi cenfesive, grave 
fi tragice. Bunăoară, în „Clov- 
există subiect —apusul unei 
forme artistice de exprimare — e- 
xistă eroi — fiecare număr are „e- 
Poul său —există. ficțiune — căci 


ce este, la urma urmei, un număr 
clo.nesc decît ficțiunea, ficțiunea 
pură, dusă printr-o exagerare delibe- 
rată în esenţele ei, în tare credibilul 
şi încredibilul stau despărțite de e 
rie invizibilă j 


mult mai 


vea continuă a acestei pe- 
nu ni se „arată“ printr-o po= 
ci prin treptata deplasare a 
iuni: între polul „circul este 
” şi polui „viaţa este un circ", Și 
privim în urmă filmele lai 
rellini, toate au avut aceeași tensiu- 
ne:, de ta „Şeicul alb“ şi pînă ta 
„Roma“, Firește că tema „lumea e un 
circ“ este veche, nu ştiu dacă de la 
romani, dar cu siguranță de la Sha- 
kespeare și Cervantes, de la Bec= 
keit şi lonesco, de la Dostoievski şi 
Ba'zac. Trapezişti, îmblînzitori, fiare 
între gratii, prestidigitatori, mîncă- 
tori de flăcări, oameni-șarpe, oame- 
NI-maimuţă, oameni-cîini, oameni- 
oameni, călăreţi şi pedeștri, atleți, 
biciclişti, acrobaţi — pînă. la urmă 
cu toţii clovni —au intrat în 
arena rotundă, ca mapamondul, 
să arate imposibilul, lacrima vice 
toriei şi. zimbetul  înfrîngerii — 
pînă la urmă grotescul, adică acel 
ceva ce salvează orice exagerare 
şi demască orice impostură. Sal- 
timbancii şi-au purtat vocaţia din 
oraş în oraş, de la copil la copii, de 
la bătrîn la bătriîn, făcîndu-le „lites 
ratura“ de-o seară, seară obosită, ua 
milă, plicticoasă; o literatură ce le 
revelă misterul sacru al jocului. 
Fellini este şi în „Clovnii“ auto, 
biografic. Imagini din copilărie —îns 
tilnirea cu Zampano: „E arrivato 
Zampano!" (vă mai amintiţi „La stra- 
da“?)7 apoi soarta Cabiriei — între 
nopţile ei amare, cea a părăsirii, a 
spulberării iluziei, cînd saltimbancii 
de pe stradă aduc zimbetul, printre 
lacrimi, în ochii de clovn ai Giuliet- 
tei Masina; cum s-a sfirşit oare 
„Otto e mezzo“ altfel decît în marele 
circ simbolic în care regizorul și 
echipa sa se amestecau în lungul 
monom de costumaţii clovneşti, 
ţopăind între noapte şi zi, într-un 
soi de consolare, de reîntoarcere 
la ceea ce totul fusese de la început — 
un circ? Ce-a fost lunga noapte și 
lunga zi din „La dolce vita“ decît 
gesticulația stoarsă de puteri a unei 
umanități groteşti,. între barurile, 
fintînile şi desmăţul roman, asupra 
cărora cad fulgii pernelor spintecate 
de neputinţa unui inert Christ ce 
Zboară atîrnat de un helicopter, ca 
un simbol a! sfirşitului? Sau „Giuliet- 
ta degli spiriti", circ de lux, închi- 
puirea unei fantastice imaginații bo- 
varice dintr-o noapte de confuzii? 
Ce este „Satyricon"-ul, circ apoca- 
liptic al unei antice surpări morale, 
„| Vitteloni“, clovneasca stupiditate 
provincială a neputinței, în sfirșit 
ce este „Roma“, această oglindă de- 


Fellini și Masina 


3 


formantă pentru care Colisseul e prea 
mic și universul prea mare, Roma 
din străfundurile cotrobăite de me- 
troul arheolog şi de autostrizile unei 
defilări halucinante de expresii ale 
absenței, ale unei terifiante abun- 
dente de goluri ascunse sub hainele 
groteşti ale poftei si luxurii? Uni- 
tatea operei lui Fellini este uimi- 
toare. 

„Clovnii“ este un fals documentar: 
e o anchetă (adică tot un joc), o 
anchetă despre clovni cu  clovni 
ce vorbesc despre ei, o clovnerie 
a anchetei. Defilează prin faţa noas- 
tră ultimii mari clovni ai Europei, eu 
fețele lor triste, agonice, pe care 
lipsa fardului le face false — căci 
faţa umană este, de fapt, masca lor 
— și masca albă de făini, adevărata, 
unica lor față. Ei vorbesc despre ei, 
se arată, își fac numerele. Şi fiecare 
număr aduce o amintire — există în 
viaţa lui Fellini o amintire pentru 
fiecare număţ de circ, Alături, între 
ei, Fellini însuşi, în carne şi oase, 
revendicîndu-și dreptul de a D între 
ai lui la acest „sfîrşit de partidă“, la 
această înmormiîntare a lui August- 
prostul, număr fabulos, aproape in- 
credibil — pe care | îl inventă pen- 
tru anearăta că ceea cea avut de spus 
n-a fast nici mai simplu, nici mal 
complicat decît o clovnerie, 

Nicicînd expresionismul lui Fel- 
lini n-a ost mai evident, mai pro- 
gramatic, „Imitația” a fost o cursă 
în înțelegerea filmelor sale. Va tre- 
bui să privim încă o dată filmele lui, 
dar de la sfirşit la început — să Je 
închipuim altfel şi să înțelegem din- 
tr-o perspectivă mai simplă, poate 
— mai cu seamă simplă pentru cei 
ce cred că simplul exclude compli- 
cația profundă, „Clovnii" este cel 
mai pur film fellinian şi una din che- 
ile creaţiei autorului, 

„Clovnii” este un mod de a în 
țelege viața, arta și moartea — adică 
este o capodoperă. Şi nu pot să nu 
mă gîndesc, încheind aceste rînduri, 
cît de mult trebuie să-i fi plăcut a- 
cest film lui Eugen lonesco, cum tre» 
buie să fi rîs scurt, așa cum ride, 
pentru a reveni mai iute la masca 
adevăratei lui melancolii, a tristeţilor 
din ochii săi. 

Gelu IONESCU 


a 


Producţie a studiourilor italiene. 
Regia: Federico Fellini. Scenariul: 
Federico Fellini şi Barnardino Zappo- 
ni, Imaginea: Dario di Palma. Cu: 
Federico Fellini, Pierre  Etaix, 
Annie Fratellini, Anita Ekberg, 
Riccardo Billi, Fanfulla, Carlo Rizzo, 
Gasparino, Gustav Fratellini, Nando 
Orfei, Victoria Chaplin şi clovnii: 
Bario, Rhum, Alex, Loriot etc. 


N DAI CT E 20 PESE OTE D A 


Fellini 
despre 
„Clovnii“ 


INNER EE EE EE 


Ciovwnii, 
ambasadorii vocației mele 


@ Ciovniisînt ambasadorii vo- 
cației mele. În copilărie ei mi-au 


„Sint un mincinos, dar sint sincer“ 


Mi se aduce învinuirea că 
nu povestesc de două ori la fel 
aceeaşi poveste, dar asta se 
întîmplă pentru că de la bun 
început am inventat povestea 
şi găsesc că e plicticos pentru 
mine şi neplăcut pentru ceilalți 
să mă repet, 


Îmi place să fiu singur cu 
mine însumi şi să stau pe ginduri. 
Dar nu ştiu să fiu singur decir 
în mijlocul oamenilor. Nu pot 
gîndi bine decît dacă cineva mă 
grăbeşte, dacă sînt, hărțăit, nä- 

„ pădit de tot felul de dificultăți 
și de probleme de rezolvat, decit 
dacă trebuie să domesticesc nu 
ştiu ce fel de sălbătăciune. Treaba 
asta mă înfierbintă şi mă pune 


în mişcare. 


N-am fost întotdeauna aşa 
cum sînt acum. Înainte să mă 
apuc de regie, numai la gîndul că 
ar trebui să creez în mijlocul 
vacarmului era pentru mine o 
spaimă. Mă simţeam ca un scriitor 
care ar trebui să scrie pe stradă, 
în mijlocul mulțimii: unul ţi se 
pleacă peste umăr să vadă ce 
scrii, altul profită de clipele de 
concentrare ca să-ți tragă hirtia 
sau creionul de sub mînă, un al 
treilea îți strigă în ureche ceva 
obsedant. Asemenea temeri a- 
veam la început. Astăzi am ajuns 
să nu pot face nimic dacă în 
jurul meu nu plutește o superbă 


confuzie. 


De preferință citesc benzi 
desenate, relatări de fa procese, 
cărți de istorie, eseuri, cîteodată 
poezie şi, rar de tot, romane. 

Aproape că nu calc pe fa 
cinematograf. Intru din cînd în 
cînd în cîte o sală, văd o bucățică 
de film şi ies. 

N-asculr niciodată radio. Nu 
mă uit la televizor şi în viața 
mea n-am văzut un meci de 
fotbal. 

În fiecare dimineață la opt 
plec de acasă. Îmi place să rätä- 
ces prin Roma, cît e ziua de 
lungă, atunci cînd n-am de lucru, 


Nu sînt un colecționar. Dau, 


fost prima imagine a lipsei de 
respect. Clovnul care-şi pălmu 
iește partenerul, care-l loveşte... 
e un comic de abator, un comic 
distrugător și tonic. 
EH 
Clovnii, 
o caricatură în cimitir 
DA UIC ARO EU ZE PCIE 
© Am descoperit cîţiva clovni 
bătrîni în ultimele lor ascunzişuri, 
dar cel-mai adesea prin spitale; 
prin _aziluri, baricadați în pro- 
priile lor case, ca în nişte cimi- 
tire. Odinioară, clovnul era ca- 
ricatura unei societăți solide, 
ordonată și potolită. Dar astăzi 


„M inventat e cop 


le las pe unde apuc sau chiar 
îmi pierd cărțile. Rup tot ce-mi 
pare că nu e interesant, ca și 
tot ce e interesant, dar ştiu deja. 
Nu vreau să păstrez decit un 
minimum de lucruri posibile. 


totul este provizoriu, dezordonat 
şi grotesc. Cine ar mai putea 
ride de clovni!? Hippy, miniştrii, 
oamenii de pe stradă, toată lumea 
face pe clovnul astăzi. Și atunci 
ce rost mai are omulețul cu nas 
roşu din mijlocul circului? 
WEE EEN 
Ciovnii, 
documentarul unui vis 
Da ame 
@ Am vrut să fac un film- 
anchetă asupra ceva ce nu mai 
există: clovnul. Lucrurile s-au 
transformat într-un vis al unui 
documentar sau în documenta- 
rul unui vis, luați-o cum vreți. 


"ed 


ilăr 


ie, o personalitate... 

Nu-mi plac recepţiile. Nu-mi 
place conversaţia. Nu mă plicti- 
sesc decit dacă sînt obligat să 
stau cu oameni pe care nu-i 
cunosc şi să schimb vorbe inutile. 

Nu pot să stau niciodată locu- 
lui. Trebuie să merg într-una. 
Imi place să merg cu maşina. 


M-am autoregizat punind între- 
bări. Sînt tot ce poate fi mai 
diferit de un ziarist. În loc 
să pun întrebările care se cuve- 
neau și pe care orice jurnalist de 
profesie le-ar fi pus, eu îi între- 
bam pe oameni cum o duc cu 
sănătatea; mă preocupa să ştiu 


unde o să-și petreacă vacanța | 


sam d. Aşa că am făcut un fel 
de parodie a unei anchete. 


EE EE, 
Clovnii, 
asa cum nu ver mai fi niciodată 


e Rolurile pe care le-am regi- 
zat în „Clovnii” nu sînt deţinute 


Adesea, așa îmi văd prietenii: 
străbatem orașul împreună. Îmi 
place să văd, de la fereastra 
mașinii, cum apar şi dispar ima- 
ginile, stînd de vorbă. 


Nu sînt ambițios. Nu toată 
lumea e de părerea asta, dar eu 
afirm că sînt un timid. Mă 
minunez de fiecare dată că am 
putut să devin regizor de film. 
Credeam, odinioară, că n-o să 
mă pot impune, că nu o sä pot 
să-i stăpînesc pe alţii şi nici pe 
mine. Nu eu am ales meseria de 
cineast: cinematograful m-a ales 


pe mine. 
KH 


Nu emit niciodată judecăţi 
morale, pentru că n-am calitatea 
s-o fac; nu sînt nici cenzor, nici 
preot şi nici om politic. Nu-mi 
place să mă analizez; nu sînt 
nici orator, nici filozof şi nici 
teoretician. Nu sînt decit un 
povestitor și cinematograful e 
meseria meá. 


Mi-am  iventat totul: e 
copilărie, o personalitate, nostal- 
git, visuri, amintiri, ca să le pot 


povesti. 
"m 


Îmi place agitația în. - jurul 
meu. Fără îndoială e principala 
rațiune pentru care fac film. 
Cinematograful este pentru mine 
un pretext de a pune în mișcare 
lucrurile. Acum cîţiva ani înfiin- 
tasem o casă de producţie. 
Urma să producă filme ale tine- 
rilor, ale  necunoscuţilor, După 
un an a dat faliment, dar în anul 
acela m-am distrat de minune. 
imi plăcea nespus locul și ambian- 
ţa: pe jumătate club englezesc, 
pe jumătate minăstire. 


Primesc multe scrisori. Nu 
pot răspunde tuturor, dar adesea 
răspund, Mi se întîmplă să între» 
ţin c lungă corespondență cu un 
necunoscut, la drept. vorbind, 
fără să prea știu de ce. Cum 
citesc o scrisoare o şi rup. 
Nu-mi place să ţin hirtii prin 
buzunare şi nici ja mine acasă. 
Mă simt mai uşor aşa. 


de actori adevărați. Este vorba 
aici de o categorie de actori 
care înaintea primului război 
mondial interpretau niște sche- 
ciuri în antracte. Pe vremea 
aceea era un gen de spectacol 
foarte la modă care apoi a dis- 
părut. Anevoie'am mai putut des- 
coperi cîțiva inşi capabili să 
joace roluri de clovni. Pentru 
că un actor adevărat nu poate 
face asta. El execută rece nişte 
gesturi care ar trebui să fie spon- 
tane, trăite, Clovnii trebuie să 
strige, să gesticuleze. Și ca să 
interpretezi un rol de clovn tre- 
buie într-adevăr să şi fii clovn. 


"EE 


LA 


O trudă 
de proporții mitologice: 
a umaniza un om 


La nici un deceniu de 

cînd revoluția franceză 

NEMA începuse să impună noi 
legi dezvoltării sociale, 

O țărancă care culegea 

ciuperci în pădurile de 

la Aveyron descoperă un „pui de 
om“ crescut departe de vacarmul 
istorielşi al civilizației. Micul sălba- 
tic — presupus a fi trăit 8—9 ani, 
de la vîrsta de 3—4 ani de cînd 
fusese abandonat, în mijlocul unei 
naturi nu întotdeauna materne — 
se hrănea cu rădăcini, avea pe trup 
urme din luptele cu fiarele sălbatice 
şi, lipsit de grai, era complet nepu- 
tincios de a comunica. Cazul său a 
făcut mare vilvă la vremea lui și un 
profesor, pe nume Jean Itard, şi-a 


16 


asumat răspunderea de a se ocupa 
de el. Evoluţia acestui anevoios şi 
singular proces de domesticire era 
notată zi cu zi în filele jurnalului 
ținut de profesor, 

După aproape un secol și jumă- 
tate, iată că cel mai sincer, sensibil 
şi discret regizor francezal vechiului 
„nou val“ se simte atras de acest 
experiment. François Truffaut îşi 
propune să reconstituie cu maximă 
obiectivitate, în imagini, notaţiile 
profesorului Itard, al cărui rol şi-l 
asumă pe ecran pentru a crea o mal 
mare identitate între el şi cazul 
tratat. Reeditînd faptele în limitele 
stricte ale obiectivității documenta- 
rului, Truffaut — şi în aceasta 
constă arta sa — se face si oe face 


martori ai viltorii de sentimente și 
senzaţii ce se nasc, se conturează şi 
încep să se exprime în procesul. att 
de anevoios al civilizării micului 
sălbatic, În acest succint tratat des- 
pre educație, sondind. raporturile 
dintre acțiunile şi sentimentele con- 


- ştiente şi reacţiile instinctuale, Truf- 


faut face dovada unui tact desăviîrşit. 
Adaptarea simţurilor: auzul, văzul, 
pipăitul, la cerințele vieţii sociale, 
şi a simţămintelor; frica, revolta, 
bucuria — pînă la momentul suprem 
al luării conștiinței de sine — sînt 
gradate emoțional st justificate în 
logica desfășurării experienţei, 
ncercînd integrarea într-o viață 
socială normală, Victor (copilul a 
fost numit așa după ce s-a observat 
uşurinţa cu care recunoștea şi pro- 
nunga sunetul o) parcurge implicit, 
pînă la un anume punct, drumul 
invers faţă de cel al lui Emile, în 
modelul propus de Rousseau, Pentru 
Emile natura era puntea de legătură 
prin care se făcea trecerea de la o 
viață socială, pe cît de bogată pe 
atît de artificială, către sensurile 
moral-filozofice ale existenței, către 
adevărata cunoaștere. Natura opera 
miracolul întoarcerii la eul primor- 
dial, întotdeauna bun, după cum 
afirma Rousseau, corupt doar apoi 
de către societate. La 3 decenii 
după experiența imaginară a lui 
Emile (1762), experimentul real ai 
lui Victor reneagă natura conside- 
rînd-o ca mediu exclusiv ostil, care 
a corupt simțurile şi a împiedicat 
formarea conștiinței. Pentru acest 
mic tarzan — dresat acum de pro- 
fesorul Itard, care nu se gîndise 
el nici o clipă să conteste bineface- 
rile societăţii — natura nu era în 
niciuna din manifestările ei paradi- 
siacă, reprezentind prin antonimie 
față de lumea civilizată infernul, 


Copiii-lupi 


Cea mai nobilă preocupare 


haosul, neorganizat de mîna sau de 
mintea omului. Unii critici i-au 
reproșat lui Truffaut că ar fi apărat 
poziţia lui Itard în detrimentul celei 
lui Rousseau, tocmai azi cînd deprin- 
derile mecanice ale unei civilizaţii 
supertehnicizate reprimă orice con- 
tact al omului cu natura — paradisul 
pierdut — izolîndu-l în cetăți de 
beton armat, poluînd aerul pe care-l 
respiră şi apa pe care o bea. Darsă 
nu uităm că Truffaut nu a dorită 
romanțeze datele unei experiențe 
reale de la sfîrșitul secolului ai 
XVII-lea, urmărind nu să facă o 
cronică sociologică pe tema educaţiei 
şi civilizației azi, cît săsesizeze felul 
în care se trezesc în sufletul micului 
sălbatic de atunci acele deprinderi 
şi sentimente care fac din om singura 
fiinţă rațională. 

Măsura şi sensibilitatea lui Truf- 
faut, ca regizor și actor, în această 
pledoarie, spontaneitatea micului 
Jean-Pierre Cargol, compoziția cla- 
sică a cadrului dau filmului ace! 
ciudat magnetism născut din aliajul 
dintre. rigoare şi emoție, 


Adina DARIAN 


ebe 


Producție a studiourilor franceze: 
Regia: François Truffaut. Scenariul: 
François Truffaut, Jean  Gruault, 
după Jean Itard. Imaginea: Nestor. 
Almendros, Cu: Jean-Pierre Cargol, 
François Truffaut, Françoise Seigner, 
Paul Ville, Jean Dasté, Claude 
Miller, Annie Miller. Film distins cu 
Palme d'Or La Valladolid — Spania 
(1970); Premiul Méliès, Premiul 
special al juriului (Fileul de aur) — 
Teheran 1971. 


e În Franţa se cunosc 52 de cazuri de „copii-lupi”, cum au fost 
numiţi copiii pierduţi sau abandonați care au crescut într-o totală 
izolare de societate. Cele mai celebre cazuri sînt: cel al copilului 
sălbatic de la Hesse descoperit în 1344, Victor din pădurile de la 
Aveyron (1798) și micul Yves Cheneau de la Saint Brevin, găsit 


chiar în zilele noastre (1968), 


kemmert EE TIRA 


Soarta lui Victor 


9 Cine vrea să cunoască sfîrs 


itul poveștii lui Victor (Truffaut 


rezumă în film doar perioada educaţiei lui), poate şti că a trăit 
pînă la 40 de ani, sub îngrijirea doamnei Grévin, menajera profe- 
sorului Itard. EI a locuit la Paris pe strada Feuillantines şi făcea 
mici servicii Institutului de surdo-muţi aflat în apropiere de casa 
sa, sub ocrotirea căruia se afla de fapt. 


n i aa N 


a omului. este omul” «s» 


e 


Structura 
cristalului 


Vedem, cu numai trei 

ani întîrziere, primul 

nema film al-lui Krszysztof 

Zanussi, regizorul po- 

lonez care, în 1971, cu 

„Viaţa de familie“ a 

devenit celebru. Cu curaj, acum, îi 

putem prooroci, retroactiv, succes 

în carieră. Un succes meritat, cum 

se spune, căci Zanussi e un artist 

care trăiește şi priveşte în jur 

foarte serios; cu toate că, mie 

unuia, nu-mi place la el cochetăria 

seriozității, de care cu prezumție îl 
suspectez. 

Debutul lui înseamnă o siguranță 
mare a scriiturii și o slăbiciune des- 
tul de sensibilă a tematicii. Cu greu 
s-ar putea 'reproșa deci ceva tehnicii 
narative a lui Zanussi atit de precisă, 
încît aduce uneori un plus de ten- 
siune şi de sens acțiunii. Maniera 
lui de a povesti e clasică, amintin- 
du-ne multe filme de dialog ale ulti- 
mului deceniu: atitea filme cehe, 
apoi „9 zile dintr-un an”, „Cuţirul 
în apă. 

Problematica filmului de față ni 
se pare însă cam subțire și plată. 
După o primă jumătate de oră în 
care ni se prezintă personajele — 
doi foști colegi de facultate, unul 
ajuns savant, celălalt retras în 
munţi, la țară, ducînd o viaţă, din 
punctul de vedere al primului, bana- 
lä; după o jumătate de oră de pre- 
zentare deci urmează o altă jumă- 
tate de oră în care speri că va fi 
mai mult decit atît, decît prezenta- 
rea fină, nuanţată a doi oameni 
care au mii de puncte comune și 
totuşi n-au nimic comun, dar filmul 
nu face altceva decit să-i prezinte, 


mai departe, detaliind o serie de 
situații, cu limpezime, cu subrilitate, 
cu inteligență; atunci vine o altă, 
ultimă, jumătate de oră, în care nu 
mai aștepți nimic, în care te plicti- 
sești.... Nereușind să provoace un 
conflict între cei doi eroi (oare 
criteriile mele sînt prea scolastice?), 
Zanussi termină filmul aruncînd 
citeva tuşe de noroi pe portretul 
personajului „realizat“. Savantul e 
puţin slugarnic, cam interesat de 
relaţii, aflăm la momentul oportun 
şi de un gest urît al lui, e drept 
mai demult, față de nişte colegi... 
Cu asta însă autorul filmului pierde 
ceea ce pină acum era principala 
lui calitate — obiectivitatea, aproape 
cehoviană, în faţa temperamentelor 
diferite... Nemaifiind obiectiv cu 
personajele lui, scăpîndu-le din mînă 
mişcarea intimă şi încercînd să le 
dirijeze cu „ghionturi“, el face un 
prost serviciu şi celui pe care îl 
preferă — celui care s-a retras din 
viața publică... În atitea situaţii o 
asemenea opțiune poate insemna un 
eroism — dar asta noi o ştim din 
alte filme. 


Ivan HELMER 


Producţie a studiourilor poloneze. 


„ Regia și scenariul: Krszysztof Zanussi. 


Imaginea: Stefan  Matyjaszkiewicz, 
Muzica: Wojciech Kilar. Cu: Barbara 
Wrzesinka, Jan Myslowicz, Andrzej 
Zarnecki. Premiul pentru cel mai 
bun scenariu — Mar del Piata 1970. 


Zanussi 


@ A studiat 4 ani fizica la Univer- 
sitatea din Varşovia ® A urmat 
2 ani cursurile de filozofie ale Uni- 
versităţii din Cracovia. î A absolvit 
cursurile Institutului Cinematogra- 
fic din Lodz. e Filmul său de diplo- 
mă, „Moartea unui provincial“ (1966), 
a fost premiat la Veneţia, Mann- 
heim, Valladolid, Moscova. % Debu- 
tează în lung-metraj cu „Structura 
cristalului” (1969) despre care va 
spune mai tirziu: „Filmul are oseamă 
de greșeli... nu este suficient motivat 
dramatic. Este prea blind”, dovedind 


astfel forţa sa critică și luciditatea 
talentului său. & Realizează un film 
pentru televiziune, Munţi în amurg”. 
@ În 1971, semnează primul film 
color, „Viaţa de familie“, premiat la 
festivalul de la Valladolid. @ Lucrea- 
ză din nou pentru televiziune „Să- 
mînţa“ şi „În spatele zidului“ (Marele 
Premiu la festivalul de la Bergamo). 
9 in ultimul său film, la care lucra 
anul trecut, „Iluminare“, revine la 
personajul din „Structura cristalu- 
lui”, un tînăr savant în căutarea 
sensului vieţii. 


nu se teme 


de rolul soacrei 


Sînt atit de puţine 

filmele care izbutesc să 

nema capteze pulsul exact al 
vîrstelor tinere, încît 

ori de cîte ori avem pri- 

lejul.să întîlnim, pe e- 

cran, băieţi şi fete care nu sar tot 
timpul într-un picior, dar nici nu 
mimează grijile celor în vîrstă, me- 
rită să le acordăm o atenţie specială. 
Acesta este cazul ecranizării lui Niko- 
lai Moskalenko, film onest, echilibrat 
și instructiv în sensul superior. al 
cuvîntului, ai cărui eroi ştiu că lumea 
nu începe cu ei, dar că sînt deplin 
răspunzători de zestrea morală cu 
care pornesc la drum. Deşi există 
un conflict sentimental pe parcursul 
acțiunii, cineastul nu-l transformă 
într-un centru de greutate specta- 
culos, importantă fiind, pentru el 
şi pentru noi, posibilitatea unei dez- 
bateri despre pregătirea maturității, 
despre datoria de a-i ieși în întîmpi- 
nare. Jenia și Aleksei renunţă la 
perspectiva unui trai comod, sub 
aripa protectoare a părinţilor, în- 
trucit înţeleg debutul în viață ca pe 
un act de afirmare a personalității 
şi voinţei, Nu suprasolicitata „pră- 
pastie dintre generații“ îi desparte, 
temporar, pe cei tineri de cei dinain- 
tea lor, ci surprinzătoarea lucidi- 
tate şi fermitate a unor adolescenţi 
„în pragul vieţii”. Refuzind ceca 


„ludecaţi-mă, oa 


ce este oferit de-a gata, tireriin 
tri nu bravează gălăgios, ci pledează 


"pentru etica nobilă a muncii şi a 


efortului. De aceea incursiunile a- 
paratului de filmat în lumea şantie- 
telor, a căminelor studenților-con» 
structori, nu sînt simple decoruri la 
zi, ci reconstituie firesc o ambianţă 
umană caldă, dinamică, Trebăluiala 
eroinei în noua ei gospodărie, încro-. 
pită în grabă, atit de deosebită de 
apartamentul cochet din care a 
plecat, complicitatea prietenească a 
celor din jur care au cunoscut lec- 
ţia folositoare a învingerii: obstaco- 
lelor şi nu ezită să o transmită și al- 
tora —sînt cîteva notații pătrunse 
de sensibilitate, Păcat că finalul 
contrazice restul, aminteşte de sti- 
lul unor mai vechi pelicule ce imor- 
talizau un entuziasm de paradă. Nu 
era nevoie de el, 


Magda MIHĂILESCU 


/ 


Producţie a studioului Mosfilm. Re- 
gia: Nikolai Moskalenko. Scenariul: 
Aleksandr Cervinski — după roma- 
nul lui Aleksandr Andreev. Imagi- 
nea: Nikolai Olonevski. Cu: Evgheni 
Kindirov, Liubov Nefedova, Janha 
Corejenia, Alla Larionova, Vladimir 
Tihonov, Nonna Mcerdiukova, 


ee bi 


@ „Tinerii“ este o ecranizare a romanului — cu titlul atit de cate- 
goric — „Judecaţi-mă, oameni!” de A. Andreev. 


@ Două reiîntilniri emoționante, în 


două roluri episodice, cu 


Alla Larionova şi Nonna Mordiukova. Au trecut mulți ani de la 
„Ordinul Anna”, dar Larionova a rămas la “fel de frumoasă. 
Să-i admirăm curajul cu care a acceptat rolul unei mame cu o 
facă de măritat. De obicei, actrițele frumoase amînă cit pot 


această etapă din cariera lor. 


pe ecrane 


Filme americane 


Săptămîna filmului a- 
merican ne-a oferit o 
Í selecție care, indiferent 
cît de incompletă, ne 
proiectează totuşi, obse= 
3 ` dant, cîteva teme în ju- 
rul cărora evoluează toate cele șase fij- 
me artistice de lung-metraj și chiar 
cîteva din excelentele scurt-metraje 
care au deschis de fiecare dată proiec- 
ţia: tema singurătăţii (în filmele „J.W. 
Coop“, în „Trilogia“ lui Truman 
Capote și în „Cinci piese uşoare“), 
apoi cea a prieteniei cimentată de un 
nestăpînit impuls a! evadării (pre- 
zentă într-o măsură și în „Cinci 
piese ușoare“, dar mai ales în „Mun- 
citor cu ziua” şi nu „Mina împrumu- 
tätä“ cum a fost botezat acest film); 
tema eroismului de forţă majoră 
necesar supravieţuirii, în filmul „Buck 
și predicatorul“; apoi din nou tema 
evadării, dar de un alt gen, în „Ce 
s-a întîmplat doctore fr", Tema aceasta 
a evadării — dar a evadării din ce?— 
este aproape o obsesie ce a străbătut 
mai toate filmele din această selecție 
de o săptămînă, 


Fuga tragică 
TARE E OT RTR EST ECDL 

De la fuga după societate din 
filmul lui Cliff Robertson, la fuga de 
societate din „Cinci piese uşoare“, 
de la refugiul în comicul absurd din 
„Ce s-a întîmplat doctore?" ta refu- 
giul în amintire, în copilărie, în uni- 
versul intim, obsedant de însingurat, 
al lui Truman Capote, ne angajăm 
într-o abordare la fel de dramatică 
și de surprinzătoare prin aproape 
toate filmele acestui grupaj. 

A încerca să ţii pasul cu o societate 
ål cărei ritm se apropie mai mult 
de cel al unui robot sacrifi- 
cînd tocmai condiţia umană, sau 
pe de altă partea refuza această 
societate — refuzul fiind actul su- 
prem de conservare a dimensiunii 
umane — aceștia sînt termenii medi- 
taţiei propuse de două dintre filmele 
cele mai semnificative prezentate la 


Fuga de societate („Cinci piese ușoare“) 


“Fară machiaj 


lată un cinematograf american 


care ` 


refuză Hollywood-ul! 


i 


Retugiu în prietenie („Muncitor cu ziua“) 


Capitol: „J.W. Coop” și „Cinci piese 
uşoare“, 

În primul film, un călăreț de 
rodeo, rupt de societate timp de 
zece ani din cauza unei deiten? 
nemeritate, încearcă, fiind eliberat, 
să prindă pasul vremii, Dar în acest 
răstimp au apărut atîtea lucruri noi 
şi-au dispărut atîtea altele: serbarea 
populară (rodeo) s-a transformat în 
show, adică industrie de spectacol, 
curajului îi ia locul performanţa 
calculată a specialistului de rodeo, 
care se mută de pe o scenă pe alta 
într-o frenetică cursă de avion; 
sentimentelor directe, obișnuite, le 
ia locul un sentimentalism de modă 
hippy; idealului de viață i-a luat 
locul nostalgia unui ideal nedefinit, 
iluzoriu, voit neprecizat pentru a 
păstra o aură de mister în jurul 
neantului, În cursa în care eroul 
filmului se angajează — cu calitățile 
şi concepţia lui încă destul de frus- 
te — măsurîndu-se cu acest mecanism 
perfecţionat, sensibil la rentabilita- 
te și opac la existenţa umană, evident 
LW. Coop plătește cu viaţa, 


Fuga himerică 


În „Cinci piese uşoare“ eroul ne 
apare în primele secvenţe ca o fiinţă 
aproape rudimentară, ascunzîndu-şi 
orice univers lăuntric, orice scăpă- 
rare de sensibilitate, Muncește, se 
distrează după tipic, la orele prevă- 
zute și cu mijloacele „de consum", 
are o, prietenă de care se folosește 
mai mult ca să-și descarce nervii și o 


dimensiune nouă apare acum în film 
şi în biografia personajului, o reală, 
dar încă imprecisă nemulțumire, 
Călătoria spre vechiul cămin părin- 
tesc este un prilej de succintă dar 
structurală analiză a societăţii: o 
haltă la un snack este o revelaţie: 
apare șablonul culinar; încă un pas 
şi la o cotitură două tinere cu apa» 
rență matură, dezabuzate, profund 
nemulţumite se îmbarcă în autostop 
spre ò destinaţie foarte îndepăr- 
tată — Alaska. Acest teritoriu, cel 
mai nordic al Statelor Unite, regiu- 
nea subpolară, este astăzi ţinta unui 
exod denumit în mod eroic (și în 
spiritul tot al vestului) „noua fron- 
tieră“, 

Înaintăm, alături de Jack Nichol- 
son și de prietena lui, spre regiunile 
din vecinătatea Canadei. Apar așezări 
ce amintesc de vechiul continent. 
Clădirile au stil, amploare, persona- 
litate. Aici noua Anglie păstrează 
încă ceea ce a căpătat de la vechea 
Anglie. Viaţa de familie pare aici, 
ca și pe celălalt țărm al Atlanticului, 
a se desfăşura după norme bine 
stabilite, există chiar un formalism, 
desigur cel al establishment-ului. 
Totul este filtrat, riguros, epurat, 
de bun gust — o familie de rafinaţi, 


` de muzicieni cu tabieturi, slugi şi 


primiri, Şi totuși, deşi asistăm la o 
dezvăluire de viață de familie înstă- 
rită și cu tradiţie, pare că de fapt 
asistăm la un ceremonial care are loc 
în virtutea inerţiei, pare că, deşi 
lumea se mişcă, execută o seamă de 
gesturi și emite o seamă de formule 
verbale, viaţa totuși sa stins, $i 
nimic nu dă mai puternic acest 
sentiment decît personajul tatălui 
căruia paralizia i-a răpit glasul și 
puterea de a se mișca, ochii privesc 
dar nu recunosc, în jurul lui există 
mişcare dar el s-a cufundât de mult 
în încremenire. : 

În „toată această călătorie a lui 


la Capitol 


Nicholson — de altfel partea funca- 
mentală a filmului — asistăm la me- 
tamorfoza personajului de la o exis- 
tență închisă în mişcări mecanice, 
cotidiene, la reacţia biologică de 
nemulțumire, apoi la refuzul dur al 
vechii lumi a establishment-ului, la 
refuzul a tot şi toate cele de pînă 
atunci spre a porni încotro? Nu 
mai ştim. Poate tot spre un eșec, 
poate spre a dispare, poate spre 
Alaska, poate în căutarea fără aflare 
a căutătorilor de noi idoli şi “poate 
spre adevărata lui menire şi reve- 
lație.. Dar cine mai știe. Realizatorul 
încredințează spectatorilor pe eroul 
său spre a-l conduce fiecare spre 
destinaţia pe care, poate, şi-ar 
dori-o el. 

Dacă ar fi un gest hazardat și poate 
chiar arbitrar să judecăm o cinema- 
tografie prin cîteva filme, dacă de 
asemenea ar fi dovada unei stîngăcii 
să circumscriem o întreagă produc- 
ție la cîteva teme, nu este mai puţin 
adevărat că sentimentul pe care ţi-l 
lasă și această selecţie (ca multe 
altele) este un sentiment puțin 
cernit de acea tristețe nemelodra- 
matică ce-și face loc în mai toate 
filmele bune, filme care, fără să-și 
impună un ton grav, sînt grave şi 
profunde prin ceea ce se întîmplă în 
ele. Am avut, timp de o săptămînă, 
imaginea unei lumi deloc machiată 
à la Hollywood, o lume oglindită de 
un gen de filme care refuză rețeta 
(căzînd uneori în abuzul căutării, 
ceea ce ar putea deveni o altfel de 
rețetă). 

Avem în fața ochilor prin ficțiune, 
în genuri diferite, o imagine destul 
de unitară a unei lumi în care veselia 
nu este o distracţie, durerea nu este 
prilej de înduioșare, lupta nu este o 
plăcere ci o necesitate, iar moartea 
nu e un spectacol trist, ci doar o 
concluzie. 

Se poate discuta oricît despre acest 
grupaj de filme, dar nu cred că i s-ar 
putea reproşa lipsa de contact cu 
realitatea unei lumi şi incapacitatea 
de a d înfățișa spectatorului. 

Mircea ALEXANDRESCU 


Marea singurătate. 


În mijlocul mac) 
agiomeraţii, acolo 
unde înghesuiala 
înalță blocuri din 
ce în ce mai înalte, 
de parcă ar vrea să 

populeze nu numai pămîntul 
ci şi cerul, într-o lume în 
care maşinile transportă zil- 
nic milioane de -oameni la 
muncă, în această lume-fur- 
nicar, pare un paradox să spui 
că omul este singur. Și totuși el 
e singur. Poate mai singur decit 
ciobanul izolat cea mai mareparte 
a anului în creierul munților, 

O prietenă care a trăit multă 
vreme în America, mi se plîngea 
de singurătate şi spunea că acolo 
nu există prietenia pe careo 
întîlnești în relațiile noastre. 
Acolo există — îmi spunea ea 
— numai şi numai „relaţii“. Pe 
nimeni nu interesează viața ta 
particulară. O simplă încercare 
de a-ţi spune „of“-ul, de a te des- 
tăinui, pare un act de demenţă. 
Atunci cînd ţi-ai făcut plinul, 
cînd debitul verbal specific spe- 
ciei umane nu mai poate fi înă- 
bușit, cînd dorinţa de exprimare 
depăşeşte puterea de îndurare, 
pentru ca vorba lui să nu sune 
în gol, în pustiu, pentru ca să 
nu înceapă să vorbească singur, 
omul merge la psihanalişti ori la 
psihiatri, unde, plătind vizita 
50 de dolari, este ascultat o 
oră. Apoi liniştit, ușurat, se 
reîntoarce la preocupările lui, 
Nu-mi venea să cred... 

Spectacolul „Trilogia“ lui Tru- 
man Capote, cele trei filme cu 
personaje atit de diferite și 
totuşi atît de asemănătoare, aces- 
te trei bucăți unite de leit-moti- 
vul singurătăţii, mi-a confirmat 
destăinuirile prietenei mele. 


Drumul spre vest este 
foarte lung şi-la fel este 
şi filmul. E evident, de 
la început, că autorii 
au intrat pe o pistă 
falsă — ba chiar pe do- 
uă, la fel de inadecvate genului. Toată 
introducerea, înfăţișînd pregăti 
de plecare şi începutul exodu 
oscilează între scene expediate de 
un realism psihologic mărunt („De 


ii 
D 


ce să plecăm?) şi spectaculosul stri- 
dent, comercial, al altor scene, „de 
masă“, împrumutate de la alte specii 
de filme, Dilema aceasta se agravează 
pe parcurs, destrămînd orice șansă 
de închegare a unei atmosfere în 
; spiritul sau măcar în tonul westernu- 


lui autentic. Despuiată de aura 
mitului, călătoria spre vest a pestri- 
Tei caravane nu capătă însă nici 
virtuțile altui gen. Pentru că ambiția 


Guvernanta pensionară, a cărei 
viață este populată de un canar, 
de fotografiile copiilor crescuţi 
de ea şi de iluzia dragostei acestor 
copii care nu mai sînt demult 


copii, se trezește la realitate 
întîlnindu-se cu fetița neierță- 
toare — ea, din copilărie — care-i 


arată adevărul şi anume că ea 
este singură, singură definitiv, 
singură numai cu ea şi cu aminți= 
rea ei din copilărie. 


i 


ea. Disperarea ei e tragică în 
copilului a crescut, că azi-mîine 


singură, pentru totdeauna. 


infirma care şi-a pierdut tatăl 
merge în cimitir și „acostează”, 
fără ostentaţie, văduvi ce depun 
flori la mormintele 'soțiilor de- 
functe, în speranţa că poate, 
poate, îşi va găsi un însoțitor 
pentru restul 'zilelor. z 


Bătrîna candidă se apropie de 
un prieten copi! — candid ca şi 


momentul cînd constată că mîna 


va pleca, și ea va rămîne singură, 


$ 


Geraldine Page 


de a logodi drama sentimentală şi 
analiza psihologică « au spec 
unor acțiuni dinamice eșuea 
în pri amă derizori 
mai 
actori 
de 


cînd 

j greu 
na e un Kirk 
! pe e cataligele 
cizme şi cu 
vată, pentru a fi 
se aruncă peste 
e pierise într-un 
irs, dintr-un lung 


e vrea să vadă de aproa- 
rmă de bizoni, cîteva peisaje 
ucate din Munţii Stîncoşi sau o 
agine superbă, aeriană, a unei 
cîmpii sub-ploaie; cine nu vrea să 
scape prilejul de a revedea un mare 
actor ca Richard Widmark,. pe care 


gurătatea ca pe o traistă grea, 


traista devine mai grea, Nu-mi 
venea: să' cred 


Toate personajele își duc sin- 


plină de tristeți pe care nu le 
poți pierde pe drum. An de an 


ce-mi povestea 
prietena pe care am înttlnit-o. 
Nu-mi venea s-o cred, dar, după 
„Trilogia“ lui. Capote, o cred, 

Dorina RĂDULESCU 


nici cele maj artificioase situații nu-l 
pot falsifica, și un alt mare actor, 
Robert Mitchum, care are avantajul 
de a interpreta singura . partitură 
ES tă din film — călăuza ca- 
ravanei, cine pentru aceste motive 
a altele are trei ore disponibile, 


poate risca. 

Val. S. DELEANU 
H 
Producţie a studiourilor americane. 
Regia: Andrew V. McLaglen. Sce- 
nariul: Ben Naddow, Mitch Linde- 
mann — după romanul lui A.B. Guth- 
rie jr. Imaginea: William H. Glot- 
hier. Cu: Kirk Douglas, Robert 


Mitchum, Richard Widmark, Lola 
Albright, Michael Witney, Michael 
McGreevey, Sally Field, Katherine 
Justice, Stubby Kaye, Jack Blam. 


Performanțe 


Echipa de fiimare a parcurs cele 250 mile în trei luni, adică într-un 
timp, doar ceva mai scurt, decît le-a trebuit pionierilor vestului în 
1843 ca să acopere, cu căruța, distanţa de la punctul de pornire din 
la Independence Missouri pînă la 
Willamette. Doar o mică diferenţă între cele două drumuri: în secolul 
trecut, drumul a costat, se pare, 200 de dolari, iar azi costul unei 
singure zi de filmare — cu cei 200 de figuranţi indieni din rezervația 
Waren Springs, 100 de cai şi 50de căruţe numite Conestoga Wagons— 


statul Oregon — Oregon Trail, 


s-a ridicat la 40.000 dolari! 


Adio, arme 


| 
SEH 


Hemingway 
n-a avut noroc 
cu cinematograful 


Hotărît lucru, Heming- 
way n-a avut noroc, 


mema cu filmul, nici în 
timpul vieţii și nici 

după moarte. „Cui îi 

bate ceasul“, deși avea 

o distribuţie de titani și în primul 
rînd pe Gary Cooper, a dezamăgit, 
pentru că lumea avea despre acest ro- 
man și despre războiul din Spania care 
îl inspirase, o viziune mai amplă, mai 
dramatică, îi vedea pe eroii roma- 
nului sub niște caractere mult mai 
complexe și mai autentice; „Bătrînul 
şi marea“ cu Spencer Tracy ca pro- 
tagonist n-a izbutit să fie mai mult 
decît o plicticoasă rostire a unui 
prea lung monolog întrerupt de zmu- 
citurile harponului, la capătul căruia 
era agăţat un marlin de mucava; 
„Însemnările unui tînăr“ (un film 
de acum cîțiva ani) era de fapt o 
compilație după „Adio arme“ și 
cîteva schiţe, menite să completeze 
autoportretul lui Hemingway. Fil- 
mul a trecut neobservat, neapreciat, 
neconcludent, Ca și ace! submedio- 
cru „Zăpezile de pe Kilimandjaro“. 
„Adio arme“, pe care îl vedem acum, 
are o particularitate; este mai muk 
un film despre Hemingway ca per- 
sonaj, sub numele locotenentului 
Henry, și mai puțin o ecranizare sau o 
versiune cinematografică a primu- 
lui roman al lui Hemingway. S-a 
confecționat aici un fel de „love sto- 
ry“ de război, a dispărut tot ceea 
ce în roman vibrează în jurul eroi- 
lor —acea lume, atmosfera, sufe- 
rințele care sînt preluate de niște 


20 


conștiințe treze, suferințele care 
marchează  existențele, care ma- 
turizează, care nasc întrebări capi- 
tale la răscrucea unor vremuri. 
Pe autorii filmului de care ne ocu- 
păm, nu i-a interesat „generaţia pier- 
dută” care trăia o experiență dra- 
matică și căreia Hemingway i-a dat 
glas în celebrul său roman, care i-a 
adus lui. însuşi o mare notorietate, 
Pe autorii acestui film i-a interesat 
aventura amoroasă a unui locotenent 
american, şofer pe o ambulanţă, în 
Italia primului război mondial, i-a 
interesat dozajul amor plus melo- 
dra cîteva momente lirice, cîteva 
duioase, cîteva triste şi cîteva pla- 
nuri de spectacol turistic, pe care 
noi l-am receptat mai puţin decît 
alți spectatori, pentru că noi vedem 
filmul într-un fel de copie sepia, 
în timp ce în original filmul este co- 
lor. Cu asemenea arme, adio într- 
adevăr! 


Mircea ALEXANDESCU 


Producţie a studiourilor americane 
Regia: Charles Vidor. Scenariul: 
Ben Hecht după romanul lui Heming- 
way. Imaginea: Piero Fortalupi, 
Oswald Morris. Muzica: Mario Nas- 
cimbene. Cu: Rock Hudson, Jennifer 
Jones, Vittorio De Sica, Alberto 
Sordi, Kurt  Kasznar, Mercedes 
McCambridge, Oscar Homolka, Elai- 
ne Stritch, Victor Francen. 


Eeer 


pe scurt 
despre: 


Organizaţia 


Producţie a studiourilor americane. Scena- 
riul: James Webb. Regia: Don Medford» 
Imaginea : Joseph Biroc. Cu: Sidney Poitier, 
Barbara McNair, Sheree North, Fred Beir,, 
A ea S. O'Loughlin, Allen Garfield, Raul 
alia, 


Îi ET AERA SAET L TR E NOAE EE 


Nu este cel mai extraordinar film 
polițist, Este doar o. mostră de 
cinematograf bun, „de serie“, de 
serie americană, în care se simte 
stasul, dar un stas omologat după ce 
modelul a fost perfect pus la punct, 
Un film nu numai de serie, dar și 
întrucîtva, seria]. Pentru că eroul, 
un Maigret mai tînăr și, mai impulsiv 
pe numele său Virgil Tibbs (Sidney 
Poitier), fără să aibă, poate, calită- 
tile de psihanalist ale europeanului, 
dar mai operativ, lucrînd „americă= 
neşte“, îşi desfășoară peripeţiile pe 
parcursul a mai multe fascicole, pri= 
mul (văzut la noi) purtînd titlul 
„În arșiţa nopţii“, 

„Organizația“ reia tema, atît de la 
ordinea zilei într-o anumită parte a 
lumii, a luptei anti-drog. Anti-drog 
şi anti-violenţă. Un om este omorît 
în condiţii misterioase. Crima pare a 
purta amprenta unei bande speciali- 
zată în traficul de stupefiante și 
cunoscută sub denumirea de „Orga: 
nizația“, Însărcinat cu ancheta, poli- 
țistul Virgil Tibbs nu întîrzie să-și 
dea seama că are de-a face cu o mafie 
puternică şi gata la orice pentru 
a-și apăra profiturile, Trafic de 
droguri şi de influență, corupție 
(chiar în rîndul poliţiei), sînt „atu'-uri 
nu numai cinematografice, îndemfîna- 
tec exploatate de regizorul Don 
Medford, ce se dovedeşte (și el!) 
un profesionist. al suspensului. 

R.L. 


Din nou lupta antidrog 


Dimineţi de război 


Pioducţie a studiourilor albaneze, Regio 
Kriștaq Dhamo, Scenariul: Dhimiter Djouvani 
Imaginea: Farouk Basha, Cu: Raouf Poyani 
Fatmir Dibra, E. Papa, 


Sînt dimineţile de război ale unor 


„copii-partizani, într-un sat din Alba- 


nia ocupată de trupele naziste, 

căror joc a fost întrerupt prematur 
de zgomotul bombelor, de răpăitul 
puștilor mitraliere, Copiii vor $ti 
însă să pună inventivitatea, imagiha- 
ţia, îndrăzneala lor în slujba înaltglor 
idealuri, Ei vor sabota cîteva din 
acţiunile ocupantului fascist, dar 
poate mai mult decît în acțiunile 
directe, ei vor ști, nu prin forță — 
care firesc nu se poate măsura cu 
cea a unei armate — ci prin demni- 
tate, să arate că un popor vremelnic 
ocupat nu înseamnă că este și învins. 
Unul dintre cele mai dramatice 
momente ale filmului este secvența 
jocului de fotbal, improvizat pe uli- 
tele satului — joc întrerupt de cizma 
ce acoperă, o clipă, simbolic, întregu! 
ecran, Autorii au știut să ilustreze 


fără cuvinte, dar cu multă elocință, 
înfruntarea, dintre demnitatea sbiri- 
tului şi forța oarbă, 


Copii partizani 


O anchetă dificilă 


Ee 
Producţie a studiourilor sovietice, Regia: 
Gheorghi  Kalatozişvili, Scenariul: Arkadi 
Vainer, Gheorghi Vainer. Imaginea: luri 
Kibadidze, Cu: Vahtang Kikabidze, Ingrid 
Andrinia, Via Artamane,: Mihail Nikitin. 


În căutarea celui care a ucis, a 
celui care a furat o Volgă, a celui 
care... anchetatorul se deplasează — 
pornind uneori firul deducțiilor sale 
chiar de la un muc de ţigară, din 

«Gruzia la Leningrad, de la Moscova 
la Riga și, în sfîrşit, la Thalin. Numai 
că acest atît de interesant itinerar 
geografic e circumscris mai mult în 
baruri de noapte și redus la cîteva 
anodine colțuri de stradă, care sea= 
mănă între ele atît încît bănui că ar 
fi putut fi filmate pe același platou, 
Anchetatorul-detectiv imînuiește la 
fel de bine pumnul, pistolul sau 
armele deducţiei şi ne poartă pe 
toboganul unui șir de surprize în: 
stilul binecunoscut al filmelor cu 
Mannix-i, 

Simona DARIE 


Itinerar poliţist | 


Florentiner No. 73 


Producție a studiourilor din R.D.G. Regia: 
Klaus Gendries, Scenariul: Burt Selicke, 
Imagineg: Jürgen Reinicke. Cu: Edda Dentges. 
Agnes Kraus, Steffi Spira, Anne Wollner, 
Jess  Rameik, Gudrun Ritter. 


POZEZE DER IG ET AR PE OREZ 

Tinăra Brigitte așteaptă un copil, 
dar conştientă de egoismul iubitului 
ei pentru care noul născut înseamnă 
doar o povară, refuză să se căsăto- 
rească, părăsește casa părintească şi 
închiriază o cameră în str. Floren- 
tiner 73, Regizorul ştie să ne facă 
să participăm la relațifle care se nasc 
între Brigitte, gazda sa şi noii ei 
vecini. Treptat, syspiciunea, micile 
răutăţi moralizatoare şi ironiile se 
risipesc, lăsînd loc Wës Ei și tan- 
dreței de care Brigitie avea atîta 
nevoie. Personaje suculente, ce amin- 
tesc de filmele cehe, perechea sep- 
tuagenarilor care se căsătoresc, trans- 
latoarea cu trei copii dădăciţi de 
toţi vecinii, proprietăreasa cînd tea- 
pănă, cînd duioasă -— toţi alcătuiesc 
o lume vie care salvează fimul de 
pericolul unei scheme. 


| M. CONSTANTINESCU 


serialul, spectacol cu va urma“ 


«Cînd am telefonat unei femei în timpul acesta sacru, am primit un răspuns de o duritate neașteptată: 
„Nu se poate. Sînt la... Mannix!"Parc-ar fi fost în paradis, 5 


Serialul sau obsesia 


Aveam în copilărie teama 
că nu cumva poveştile să 
se sfirşească. Cînd mama 
mă anunța cu toată so- 
lemnitatea de rigoare că 
povestea a luat sfîrşit, trăiam o mare 
tristețe. Chiar s-a sfîrșit? Chiar nu 
mai urmează nimic? De fapt, nu cre- 
deam cu adevărat în sfîrșitul poveștii, 
credeam mai curînd că mama obosise... 
Personal, mi se părea absurd ca o 
poveste să ia sfîrşit. Mai tîrziu, cînd 
am început să citesc, m-am legat cu 
disperare de poveştile care aveau la 
sfîrşit minunatul, mult visatul, mult 
așteptatul «va urma». Poveștile scurte 
care se terminau în același număr al 
revistei, nici nu mi se păreau demne 
de a fi citite. Acest «va urma» îmi 
inspira cea mai deplină încredere, îmi 
garanta autenticitatea și frumuseţea 
poveştilor. Cred că din această ome- 
nească obsesie a poveștilor fără sfîrșit 
s-au născut serialele, așa se explică 
uriașul lor succes... Prin această in- 
tuiţie a psihologiei umane, mult bir- 
fita cinematografie a dovedit că are 
o diră de geniu. Descoperind serialele, 


inema 


cinematografia și-a atras alături de ea 
aproape toți oamenii, căci toți vor, 
într-un fel sau altul, ca poveștile să nu 
se sfîrşească niciodată. Nevoia de con- 
tinuitate e poate naivă — toate lu- 
crurile au un început și un sfîrşit — 
dar e profund omenească. Cinemato- 
grafia, cu splendida ei viclenie, nu 
putea să nu exploateze această latură 
a caracterului nostru. 

Interesant e că în timpul serialelor, 
psihologia omului se schimbă. El se 
dăruiește aproape biologic acestor se- 
riale, chiar cînd sînt trase de păr... 
Nevoia de continuitate e mai mare 
decit nevoia de adevăr psihologic. Tim- 
pul serialelor e un timp sacru, pe 
care n-ai dreptul să-l profanezi nici 
măcar cu o durere de dinţi. Cînd am 
telefonat unei femei în timpul acesta 
sacru, am primit un răspuns de o 
duritate neașteptată: «— Nu se poate. 
Sînt la... Mannix!» Parc-ar fi fost în 
paradis; în orice caz, de la această 
gafă metafizică, relațiile noastre au 
devenit foarte reci. Săvîrşisem o gre- 
şeală ireparabilă. 

Serialele ajută şi la un fel de orga- 


nizare a vieții în toate împrejurările 
— stabilesc noi reguli de politețe și 
de comportament. 

— Nu se telefonează în timpul Man- 
nix-ului. Nu e frumos. 

— Revino după Mannix... 

— Caută-mă înainte de Mannix... 

— Nu pot. Mă duc la Mannix... 

Serialul apare la un moment dat 
ca o soluție de viață. Chiar dacă nu 
este iubit, apreciat, adorat, tot îţi 
mai rămîne ceva... Prin apariția se- 
rialelor, eu cred că numărul sinuciga- 
şilor a scăzut simțitor. Dacă n-ar fi 
decît asta şi tot ar trebui să-i sărutăm 
mîna celei de a șaptea arte. Serialele 
sînt opuse adeseori cu multă convin- 
gere realității. 

— Dech să mă întîlnesc cu un bărbat 
care nu-mi place, mai bine rămîn la 
Mannix... 

O dată cu apariția serialelor, sin- 
gurătatea unora a devenit acceptabilă. 
Omul se ascunde în seriale aşa cum 
altă dată se ascundea în melancolie, 
şi tot e un progres... Viaţa — pînă la 
un moment dat individuală, devine 
prin intermediul serialelor mai co- 


lectivă şi, în acest fel, mai tonică. De 
cite ori nu mi-a fost dat să aud această 
frază: «Mergem cu toții la Mannix...» 

Eu nu sînt nici apărătorul, nici duş- 
manul serialelor. Mie îmi sînt indife- 
rente. De cînd sînt convins că toate 
lucrurile au un început şi un sfîrşit, 
poveștile cu «va urma» nu mă mai 
tulbură... S-ar putea ca eu să mă fi 
îndepărtat prea energic de copilărie. 
S-ar putea ca ceilalți să fi rămas copii... 
Eu am vrut să demonstrez, în aceste 
puține rînduri, nevoia omului de po- 
veşti fără sfîrşit, să explic astfel suc- 
cesul apocaliptic al serialelor. 

Am întrebat pe cineva dacă îi plac 
poveştile și mi-a dat un răspuns care 
m-a tulburat: 

— Nu-mi plac, fiindcă nu sînt ade- 
vărate... Ce folos că sînt frumoase și 
nu sînt adevărate? 

Poate că dacă ar exista povești care 
să fie şi frumoase și adevărate și fără 
sfîrşit, aş moțăi și eu în fața televizo- 
rului... 


Teodor MAZILU 
21 


serialul 


Scria cu puţin timp în urmă, 

Ov. S. Crohmălniceanu, pe 

nema vremea în care revista «Cine- 

ma» împlinea un deceniu 

de existență, că «filmul cu 

va urma, alcătuit din 

nesfirșite episoade ale aceluiași erou, 

care mereu se află în primejdii mortale și 

mereu scapă ca să dea peste alte buclucuri, 

ține de începuturile cinematografiei». 

Avea perfectă dreptate. Dar iată că azi, 

după ce am sărbătorit— cam de multișor— 

trei sferturi de veac ale filmului mondial, 

serialul, filmul cu va urma (ca şi filmul 

fără «va urma», dar cu aceiași protago- 

nişti care-și reiau aventurile mereu de la 

capăt) continuă să constituie, pe piața 

mondială, o realitate cinematografică frec- 

ventă peste care nu se poate trece, așa, 
cu una, cu două. 

Tot Ov.S. Crohmălniceanu, în același 
articol care constituie, practic, prologul 
prezentului dosar al serialului, mai are 
încă o dată perfectă dreptate: «Unii vor 
sări imediat să dea vina pe televiziune». 
Într-adevăr, micile ecrane, cu «reporturile» 
veşnice de la o săptămînă la alta, au 
readus gustul pentru serial; o sîmbătă 
seara (la noi) fără un Mannix (asta de 
cînd și-au încetat «activitatea» — un John 
Steed, un Simon Templar sau un Eliot 
Ness) n-ar mai putea exista pur și simplu, 
aşa cum un calendar nu poate trece direct 
de la vineri la duminică. Dincolo de această 
«manie» a micului ecran (serialul pentru 
televiziune este pe cale să devină mai 
mult decit o necesitate, adică o manie), 
filmele cu «va urma» continuă să existe 
pe marile ecrane, să subziste și să pro- 
lifereze, ca pe vremea lui Judex, numai 
că vremurile s-au cam schimbat și deci 
ipostazele de ieri ale lui Judex sînt azi 
mult mai variate și mult mai complicate. 
E CERERE PESE SUZI EEE e 

O modă? O psihoză? O tehnică? 
Dai 

Nu voi încerca, în rîndurile care urmează, 
nici un fel de definiție a serialului cinema- 
tografic. Revista «Cinema», încercînd să 
sistematizeze discuția, lansează o între- 
bare: «este serialul o modă, o psihoză, 


22 


sau reconcilierea cinema -txv.? 


«Aceste poveşti sint tot 
atit de semmficative pentru 
epoca noastră cit fusese 
odinioară romanul cavaleresc ` 


o tehnică sau o derivație a romanului- 
foileton?» La o astfel de întrebare com- 
plexă, răspunsul nu poate fi decit — oricît 
de paradoxal ar părea — unul: DA, chiar 
dacă întrebarea nu duce neapărat spre 


«da» sau spre «nu». Serialul poate fi și o 
modă, şi «moda serialurilor», da, este o 
realitate obiectivă a multor case producă- 
toare din lume, nu numai a micilor ecrane. 
Poate fi, da, şi o psihoză: oricum am lua-o, 


Sfintul 


«Sfîntul» nu e ușă de biserică. 
Elegant la toate nivelurile. Pu- 
țin fad. Zîmbet asasin, de copil. 
Aparent lent Aparent inteli- 
gent $mecher, «golan» simpa- 
tic. Față neumbrită de idei. Po- 
sedă unul din cei mai eficienți 
pumni care s-au vînturat prin 
serialele văzute la noi pe micul 
ecran. 

Interpretul a fost o victimă a 
acestui personaj. Actor medio- 
cru, el n-a reușit nimic din ceea 
ce a încercat să facă pe marele 
ecran. A rămas perpetuu «Sfîn- 
tul». Cel mai popular din per- 
sonajele de serial văzute la noi. 
Atît de popular, încît era într-o 
vreme desenat pe garduri, zi- 
duri, caiete de şcoală, i se zgîria 
silueta-emblemă pe pereții tro- 
leibuzelor. 


Sfintul nu e uşă de biserică 


telespectatori şi netelespectatori se coa- 
lizează de cîțiva ani încoace în apărarea 


- dreptului la «va urma» al poveștilor cine- 


matografice, conferind reîntilnirii cu eroii 
îndrăgiți o ambianță (nu mai contează 
dacă meritată sau nu) de eveniment su- 
fletesc. (Într-o paranteză s-ar putea dis- 
cuta interacțiunea dintre modă și psihoză, 
contribuția modei la crearea psihozei şi 
rolul psihozei la consolidarea modei. Dar 
să trecem peste paranteze, pentru că 
ne-am învirti în cerc) Mai departe: serialul 
a devenit, cu timpul, da, și o tehnică 
(scenaristico-regizoralo-imagistico-actori- 
cească). S-au înregistrat pînă și înduioșă- 
toare cazuri-limită în care «tehnica» a 
continuat să producă seriale, chiar și 
după ce scenaristul, regizorul, operatorul, 
actorii au terminat, practic, ce-aveau de 
spus. În sfîrșit, cel puţin către origini, 
serialul a fost, da, și o derivație (mai exact 
o mutație în imagini) a romanului-foileton, 
gen care a făcut epocă, a devenit modă, a 
creat psihoză şi pentru mulți a ajuns a fi 
o tehnică încă de pe vremea în care cine- 
matograful nu-şi descoperise conștiința 
de sine. 

Pe scurt: da, serialul este, deopotrivă, 
o modă, o psihoză, o tehnică, o derivație 
a romanului-foileton, şi încă multe pe 
deasupra. Dacă ne gîndim, de pildă, la 
poveștile cu «a fost odată» rostite seară 
de seară de către bunicuțele cu ochelari 
ale copilăriilor noastre, invocaţii ale som- 
nului care n-aveau timp să se sfirșească 
niciodată, vom vedea cît de strînse sînt 
relațiile dintre serial și basm. Şi — de ce 
nu? — chiar între serial și somn. Oare 
serialul nu este, cîteodată, și un narcotic? 
Sau un vis? 


De la Charlot la Angelica 


Unul din primele capitole din istoria 
filmului este alcătuit dintr-un vast serial. 
După ce și-a definitivat, în cinci-șase fil- 
mulete «de probă», silueta vagabondului 
sentimental care a dominat cîteva decenii 
istoria filmului mondial, Charlot, perso- 
najul și mitul, a pornit în căutarea mereu 
altui (şi aceluiași) Charlot, scriind. pe 
ecran istoria unei «virste» (care nu în- 


serialul 


tîmplător a fost de aur), a unei epoci și a 
unui timp sufletesc. Charlot dansatorul 
l-a găsit pe Charlot boxerul, Charlot den- 
tistul l-a găsit pe Charlot portarul, Charlot 
nudistul l-a găsit pe Charlot marinarul, 
Charlot pompierul l-a găsit pe Charlot 
polițistul, și așa mai departe, pînă cînd 
«Charlot» scurt-metrajul a devenit «Char- 
lot» lung-metrajul şi ipostazele infinite ale 
personajului acesta naiv şi tandru, comic 
și tragic deopotrivă, au desenat pe ecran, 
în linii ferme, portretul unei lumi, comice 
și tragice deopotrivă. În serialul lui Char- 
lot, care a determinat — cum spuneam — 
un întreg capitol din istoria cinematogra- 
fului, este evidentă relația strinsă, directă 
dintre personaj (confundabil uneori cu ac- 
torul) şi serial: personajul reclamă in- 
sistent «seria» şi o desăvirşeste, treptat, 
conturînd, cu fiecare nouă ipostază, por- 
tretul unui anume tip social şi psihologic. 
Același raport de interdependenţă este 
perfect vizibil și în filme pe care nu ne-am 
obișnuit a le încadra în categoria filmelor 
serial, pentru că aparent nu au legătură 
între ele. Dar ce sînt oare toate filmele 
cu Stan şi Bran dacă nu un amplu «serial 
Stan şi Bran»? Este nevoie de vreo legă- 
tură a narațiunii între un episod și altul 
pentru a considera, de pildă, «Stan și 
Bran studenți la Oxford» și «Stan și Bran 
marinari» ca făcînd parte dintr-un același 
serial ? Este mai mult decit suficientă, cred, 
prezenţa celor două personaje, identifica- 
bile şi de această dată cu actorii care le 
împrumută numele. Sărind peste ani, un 
exemplu ideal ne pot servi filmele domnu- 
lui Hulot, «Vacanţa domnului Hulot», apoi 
«Unchiul meu», apoi «Play Time», apoi 
«Trafic», în care acest «personaj de con- 
trast» al timpurilor moderne își poartă 
dintr-un film în altul ingenuitatea, spiritul 
de observaţie, ironia, cumulînd jocul, co- 
pilăria, fantezia, libertatea într-o capti- 
vantă sinteză. În relatia personaj-actor-se- 
rial intervine chiar mai pregnant decit la 
Chaplin noţiunea de regizor; regizorul se 
confundă pînă la identificare cu actorul 
și această triplă suprapunere (căreia pu- 
tem să-i spunem cum vrem, Hulot sau 
Tati) determină literalmente serialul. For- 
țind puțin limitele demonstrației, putem 


Năic 

Năică e mic Mic și fermecător. 
Fermecător și  neastîmpărat. 
Năică nu stă locului. El umblă 
prin lume. Năică descoperă lu- 
mea. Cu ochi mari. Năică e un 
picaro al zilelor noastre. El tră- 
iește prin urmare aventuri pi- 
careşti. Psihologia copilului. 
Reacția copilului. Lumea noas- 
tră văzută cu ochi de Năică. 
De ce nu mai sîntem ca Năică! 

Serialul cu Năică pentru ma- 
rele ecran a fost bucuria multor 
copii. A fost bucuria multor pă- 
rinți. A fost un fel de bucurie 
generală, o bucurie liniştită și 
nostalgică sau una gălăgioasă. 
A fost o undă de farmec și de 
poezie. 


Năică, vedetă internațională 


Trofeele lui „Năică“ 


1964 — Pelayo d'oro la Gijon; Me- 
dalia de aur şi marele pre- 
miu al juriului — Teheran: 
Premiul pentru cel mai bun 
scurt metraj cu actori — 
Mamaia ; Premiul pentru cel 
mai bun film pentru tine- 
ret — Tours. 

Mentiune specială la Festi- 
valul filmului oentru tine- 
ret — Cannes. 

1966 — Premiul pentru cel mai bun 
film recreativ, La Plata 
(Argentina). 


1967 — Medalia de argint pentru 
cea mai bună interpretare 
— La Plata; Premiul As- 
turias pentru regie și 
mențiune specială Gijon ; 
Recompensă realizatoarei, 
Moscova 1967; Placheta 
Leul San Marco, Veneţia, 
pentru caracterul didac- 
tico-educativ. 

1968 — Certificat de merit — Ade- 
laide; Premiul Oso Pardo 
Asturiano-Gijon; Delfanul 
de Aur — Teheran. 


sau foamea de basme”? 


ajunge la concluzii şocante: filmele unor 
mari actori, privite dintr-o perspectivă de 
ansamblu, devin, la rîndu-le, episoade de 
«serial», chiar dacă n-au absolut nici c 
legătură între ele, chiar dacă aparțin unor 
epoci diferite (afirmația este perfect va- 
labilă și pentru marii regizori), chiar dacă 
aparțin unor creatori diferiți. Oare nu pe 
acest principiu derulăm, astăzi, adevărate 
«seriale» Garbo, Dietrich, Gabin, Ingrid 
Bergman? Oare filmele «magului» nu ne 
pot determina să luăm în discuție «se- 
rialul Fellini»? Sigur, demonstrația este 
forțată (am spus-o de la început), pe acest 
«principiu» întreaga istorie a cinemato- 
grafului poate fi înregimentată, cumva, la 
capitolul «seriale». Să reținem totuși pică- 
tura de adevăr din rîndurile de mai sus şi 
să revenim la serialele propriu-zise. 
Aventura constituie principalul apanaj 
al serialului cinematografic de ieri, de azi 
și, foarte probabil, de mîine. Personajele 
legendare din istoria Vestului, un Buffalo 
Bill sau un Jesse James, un Daniel 
Boone sau un Davy Crocket, au servit 
ani la rînd drept principală «hrană» de 
seriale, nu numai pentru producători, ci 
şi pentru spectatori. Buffalo Bill a apărut 
de 14 ori pe ecran, încă din anii kineto- 
scopului. Lui Billy the Kid i-au fost con- 
sacrate (spun statisticile) nu numai 437 
de lucrări — cărți, poeme, piese, balade, 
discuri — ci și 7 westernuri, în diferite 
etape din istoria cinematografului. În acest 
caz, cercetind bogata «westernografie» 
a eroilor reali din Far West, ideea de 
serial este dictată de însăși puternica 
personalitate a personajelor evocate, im- 
posibil de epuizat într-un singur film. 
Aventura și-a creat, apoi, nenumărate 
personaje de ficțiune care au lansat, la 
rîndul lor, seriale prelungite. Au fost și 
mulți eroi imaginari de western, reluați în 
diferite episoade cinematografice, ieri 
(campionul incontestabil al seriei mute 
rămîne Tom Mix, ale cărui filme au consţi- 
tuit o adevărată școală a aventurii roman- 
tice pentru citeva generaţii de tineri) și 
azi (după succesul celor «Şapte magni- 
fici», de pildă, producătorii s-au grăbit 


Lee 
23 


să lanseze «Reîntoarcerea magnificilor»), 
dar cel mai pregnant personaj de ficțiune, 
devenit erou de serial, iese din sfera 
westernului și se numeşte «Tarzan». Am 
parcurs, recent, o «tarzanografie» com- 
pletă, în care figurau toți Tarzanii din 
lume, în toate multiplele lor ipostaze de-a 
lungul timpurilor. Nu mai reproduc cifre, 
ele sînt de-a dreptul copleșitoare. 

Aventura modernă a continuat să fie 
principalul rezervor al serialului cinema- 
tografic, iar televiziunea a devenit, treptat 
(modă, psihoză, tehnică), principalul ei 
catalizator. Nu insist asupra binecunos- 
cutelor serii cu «Răzbunătorii», «Sfintul», 
«Baronul», «Incoruptibilii», «Aghiotantul 
Excelenței sale», «Invadatorii», «Civilul», 
«Căpitanul Kloss», Mannix — fragmente 
de: aventură pătrunse în casele noastre 
direct, cu farurile aprinse, săptămînă de 
săptămînă. Marele ecran şi-a «tăiat» par- 
tea lui din tainul aventurii şi a încercat 
s-o valorifice în fel de fel de seriale. Mai- 
gret, personajul lui Simenon,și-a transpus 
cîteva din numeroasele lui aventuri (unele 
cam diluate) pe ecran, împrumutind chipul 
și asemănarea lui Jean Gabin... Coplan 
(un personaj simpatic şi plăcut, acest 
Coplan!) și-a «asumat riscurile» în serie... 
James Bond a făcut ravagii... Și așa mai 
departe, din aventură în aventusă, cu tri- 
miteri spre istorie sau spre viitor («seria- 
lul» Jules Verne, la care au colaborat 
indirect multe cinematogratii ale lumii, 
cuprinde un dosar impresionant), cu ieșiri 
mai mult sau mai puțin spectaculoase în 
spațiu, cu incursiuni în universuri fantaste 
şi imposibile. Din «Planeta maimuţelor» 
s-a făcut o serie de patru pelicule; cum se 
întîmplă în cazul unor asemenea prelungiri 
excesive, trama s-a subțiat îngrijorător, 
personajele au ajuns să se repete, serialul 
a devenit inerție. A fost inventată, tot de 
dragul aventurii, și o «Angelică, marchiză 
a îngerilor», şi pentru ca aventura să tină 
pas cu «spiritul» epocii, frumoasa Michâle 
Mercier, căreia i-a revenit misiunea nobilă 
de a o interpreta pe ecran, a fost dezbră- 
cată de tot balastul și purtată în nuditatea 
ei (angelică) prin fel de fel de întimplări 
«palpitante», cu conți, pirați, mateloți, 
cerșetori, aurari, cărturari și spadasini. 
Există nu numai inerția, ca apanaj de 
serial, ci şi inepția. 


PC EELER 
Mama, tata, bona si Homolka 
br Ee 


S-au creat de-a lungul anilor și premi- 
zele unor serialuri voit nespectaculoase ca 
acțiune. Cine își mai amintește poezia 
lirică, ironică, de mare finețe din «Mama, 
tata,bona și eu» (am iubit foarte mult acest 
film la vremea lui, și n-am uitat nimic din 
mica bijuterie de zimbet oferită atunci de 
Nicole Courcel, Robert Lamoureux, Gaby 
Morlay) îşi dă, probabil, seama că serialul 
a fost sugerat de însăși fascinația vieții 
cotidiene și a unor personaje ale cotidia- 
nului. Reîntilnirea cu personajele în iposta- 
ze ușor modificate — «Mama, tata, soția 
şi eu» — a oferit publicului satisfacţii le- 
gitime, prin continuarea unei poveşti cine- 
matogratice devenită, cumva, a fiecărui 
spectator în parte. Cineastul ceh Papou- 
sek a lansat pe ecran tot o familie din 
zilele noastre dar cu un alt scop primor- 
dial: acela de a acuza tare-ale unei menta- 
lități mic-burgheze anacronice. «Ecce ho- 
mo Homolka» (cunoscut la noi cu titlul 
«O duminică pierdută») poate fi conside- 
rat un model de satiră incisivă. Şi în cazul 
acestui serial, însă, atitudinea critică a 
regizorului s-a diluat pe parcurs, «Hogo 
homo Homolka» (cunoscut la noi cu 
titlul «O duminică în familie») a făcut 
mici concesii umorului mecanic, iar «Ho- 
molka i tabolka» (care nu știu cu ce titlu 
va rula la noi, eu i-aș spune «O duminică 
la zero grade») a devenit o drăgălaşă co- 
medie fără haz. Ideea de serial propusă 
de Papousek își păstrează însă valabili- 
tatea. Tot pe o traiectorie descendentă 
poate fi înscris și serialul din Spessart 


24 


B.D: Sanră în lumea lui Gică Hau-Hau 


al regizorului vest-german Kurt Hoffmann: 
«Hanul...» a constituit o revelație prin 
paginile sale de densă critică socială; 
celelalte pelicule ale seriei n-au fost decit 
«fantome» ale primului. În astfel de cazuri, 
concesiile de «spectaculos» (pe structuri 
dense care nu simțeau nevoia spectacu- 
losului «din afară») nu pot dech să di- 
minueze forța de convingere a unui serial. 

Restrinsa noastră experienţă în materie 
de serial nu ne îndreptățește să tragem 
încă niște concluzii. 


Serialul românesc 
FEELEN 


Dar cîteva probleme se pun cu 
siguranță. «Haiducii» de pildă con- 
stituie în ansamblu un exemplu po 
zitiv al cinematografiei noastre. Cele şase 
episoade programate pe ecrane (în două 
serii consecutive) au evocat un timp isto- 
ric cu semnificații majore din trecutul 
patriei, personaje cu aură de legendă şi 


Elisabeth R 


£ 


Elisabeth R : O regină nu e femeie. E suveran 
Fee H 


O suverană. O doamnă. O doamnă «tir 


» Inflexibilă. Cap de 


bărbat pe trup de femeie. Simţ acut al istoriei. Vede peste ani. Își 
refuză viața particulară. Dacă n-ar fi fost regină ce ar fi fost? Între- 
bare stupidă. «Trăiri interioare» cenzurate. Transmite senzația 
de monument istoric. Justifică pe misogini. Grandoare. Dramă 


(ce totuși un om»). 


Excepţională performanță actoricească. Compoziţie de clasă. 
Glenda Jackson nu era necunoscută înainte de acest rol. Făcuse o 
creație memorabilă în teatru. Azi e vedetă internaţională, laureată 
cu Oscar. «Elisabeth R» e o etapă depășită. Alături de «Forsyte 
Saga», serialul cu Glenda Jackson a fost una din piesele de rezistență 
între serialele difuzate la noi. Un moment superior, solicitînd dis- 
ponibilităţile intelectuale ale publicului. 


mit, specific româneşti. Pe parcursul se- 
rialului, regizorul Dinu Cocea și-a per- 
fecționat tehnica, și cea de a doua serie 
atestă un cert cîştig de profesionalism. 
Şi totuşi, primele episoade, şi îndeosebi 
debutul serialului, rămîn cel mai valoros 
act. Acolo şi-au concentrat scenariștii 
(printre care, cu rol determinant, Eugen 
Barbu) substanța de idei și substanța 
artistică a tramei. Serialul s-a diluat pe 
parcurs, a recurs la «pete de culoare» 
cu prea puțin specific haiducesc. 

Noi nu avem o istorie prea bogată în 
acest gen. Cindva, «llie în luna de miere» 
urmat de «Şi Ilie face sport» încercau 
cîte ceva, dar o făceau cu mijloace artistice 
rudimentare. O experienţă valoroasă (dar 
de respirație scurtă) a realizat Elisabeta 
Bostan cu ciclul «Năică», personaj de- 
venit repede şi pe merit familiar nu numai 
în țară, ci şi peste hotare, repurtînd o can- 
titate impresionantă de premii interna- 
tionale. Regizoarea este tentată, din nou, 
cu «Veronica» (de data aceasta în peri- 
metrul lung-metrajului), de rezonanţa la 
public a filmului serial. Dintr-un trecut 
relativ îndepărtat, filmul istoric, întîi «Da- 
cii» lui Sergiu Nicolaescu și apoi «Co- 
lumna» lui Mircea Drăgan,au constituit, 
de asemenea, o experiență pozitivă. Ser- 
giu Nicolaescu în această primă încercare 
de anvergură, și-a format, probabil, «mîna» 
și contribuţia sa la coproducțiile serialului 
Fenimore Cooper a fost de maximă ope- 
rativitate și de o ridicată competenţă 
profesională, 

S-au încercat și pe platourile noastre 
seriale ae genuri diferite. Intenții pozitive 
(o incursiune satirică printre personaje 
anacronice dar contemporane) au fost 
compromise în serialul «Brigăzii diverse», 
fie din pricina unui umor mult prea «gros», 
fie din pricina unor înceţoșări etice, fie 
prin absenţa hazului. 

Citeva seriale ale cineaștilor documen- 
tariști s-au dovedit realmente interesante: 
«serialul oţelului» din «Triunghiul de foc», 
semnat de Al. Boiangiu, sau «serialul 
deltei», realizat cu pasiune și pricepere, 
ani la rînd, de lon Bostan. Să ne mai 
amintim, apoi, satisfacţiile artistice ma- 
jore provocate de serialul de animație al 
lui Gopo cu omuletul său «de aur» şi 
satisfacţiile artistice medii prilejuite de 
ciclul ecranizărilor după La Fontaine din 
«Lumea animalelor». Mihaela lui Nell Co- 
bar, Bobo al lui Florin Anghelescu s-au 
făcut şi ei, într-un fel sau altul, cunoscuți 
ca «eroi de serial»... 

Cea mai importantă realizare în dome- 
niul filmului serial românesc pare a fi, 
însă, ciclul de patru pelicule care se rea- 
lizează în prezent după scenariul lui Titus 
Popovici și Petre Sălcudeanu. Deocam- 
dată, la întîlnirea cu publicul a participat 
doar «Cu miinile curate». Debutul a fost 
de bun augur. Publicul așteaptă, desigur, 
cu nerăbdare, reintilnirea cu personajele 
acestor pelicule (la care lucrează Sergiu 
Nicolaescu şi, în paralel, la alte două 
episoade, Manole Marcus. Este acest se- 
rial (serial să-i spunem?) o experiență 
care ar putea propulsa genul într-o sferă 
de interes superioară. 

Așa cum «Urmărirea», de pildă (mai 
puţin «Potcoava de piatră») a deschis noi 
perspective serialului de televiziune, gen 
cu posibilități mai mari și funcționalitate 
superioară. Îndeosebi televiziunea, cu ca- 
pacități mai dinamice de lucru, îşi poate 
intensifica preocupările în campania de 
obținere a unor scenarii de calitate, sce- 
narii de seriale variate ca temă şi modali- 
tăți de expresie. CH despre marile ecrane, 
poate că ar trebui să ne gîndim mai in- 
sistent la actorii pe măsura cărora pot fi 
scrise atitea și atitea roluri de serial, la 
temele sau adaptările propice serialului, 
la scenariștii cei mai indicaţi pentru o 
astfel de operație. Toate acestea dintr-un 
motiv foarte simplu, care nu necesită, 
cred, nici un comentariu suplimentar: 
serialul este unul dintre cele mai populare 
genuri cinematografice. 


Călin CĂLIMAN 


serialul. un menu vizual uşor di 


erabil? 


Există două feluri de «seria- 

le»: adevăratele seriale și 

ieima falsele seriale. «Fantâmas», 
«Parisette» sau,recent,«An- 

gelica» sînt seriale adevă- 

rate; Mannix, Ness sînt false 

seriale. Asta nu le împiedică să fie mult 
mai bune artisticeşte decit un serial ade- 
vărat ca «Cele două puștance» sau «Fiul 
contrabandistului» sau «Cei trei muşche- 
tari» (cu De Max, Simon Aimé Girard). 
Căci filmele cu Mannix şi Ness sînt simple 
serii de povești absolut independente 
unele de altele. Doar că au același erou. 


Primul serial adevărat 


care amina deznodămintul, 


timp de o mie şi una de nopți, 
a fost «Șeherazado. 


Pe cind serialul adevărat mai cere ceva, 
Cere legătură dramatică de la un episod 
la cel următor, o legătură plasată la punctul 
nevralgic al poveștii. Cere ca episodul în 
curs să nu fie terminat. Să nu aibă final. 
Deznodămintul lui să-i vină în primele 
scene din episodul următor, după o săptă- 
mînă de aşteptare din partea clientului. 


Mar n noul serial T. 
«Joseph Balsamo» 


Această perversă plăcere a spectatorului 
e în acelaşi timp definiția «suspense»-ului, 
precum și dovada că «suspense»-ul nu 
există de obicei decit în filmele seriale și 
că în tot cazul ela fosto invenție a aces- 
tuia. Un film obișnuit, oricît i-ar fi de «pal- 
pitant» deznodămintul, preferă să nu aibă 
«suspense». Preferă artisticește ca finalul 
să-i fie neașteptat, uimitor, senzațional. 
Adică contrariul «suspense»-ului, care 
e tocmai așteptare, așteptare sigură, pre- 
cisă și mereu amînată. Există, desigur, 
şi filme ne-seriale care au «suspense» 
(de pildă «Salariul groazei»). Dar ele sînt 
inferioare artisticeşte filmului cu dezno- 
dămiînt, adică cu final neprevăzut, neaştep- 
tat. Neașteptat calitativ, ca fapte, nu ca 
moment de scadenţă. 

Serialul dă un «suspense» calitativ; un 
«suspense» de conținut nu de scadență. 
Ceva mai mult: serialul dă un «suspense» 
multiplicat. Avem tot atitea «suspense»- 
uri cîte episoade sînt, la fiecare din ele 
aşteptind altceva decit în episodul pre- 
cedent. 


EH 
Serialul inventează suspensul 
EEN AE DR DOS Een 

Seria de filme cu Charlot sau Max Linder 
din perioada dinainte de 1914, era serie, 
dar nu era serial. Acolo fiecare episod 
era poveste întreagă și încheiată. Adevă- 
ratul serial, cu adevăratul suspense multi- 
plicat, a fost inventat de fiica unui vizir 
musulman, frumoasa Şeherazada, autoare 
a celebrelor o mie și una de nopți. După 
fiecare poveste, urma ca ea să fie ucisă, 
Ca să obțină de la calif să amine execuția 
pe a doua zi, ea trebuia să ducă povestea 
pînă în zori și să nu-i spună încă sfîrşitul. 
Stăpînul va plezni de curiozitate să-l afle 
și va fi nevoit să aștepte pină în noaptea 
următoare reluarea povestirii. Ţin minte 
cum, la Paris, în 1920 şi 1921, împreună 
cu alți studenţi, asemenea califului din 
poveste, așteptam urmarea. Făceam o 
jumătate de ceas coadă la bilete, ca să 
mai vedem un fragment de 40 de minute 
din «Les deux gamines» sau din isprăvile 
celor trei mușchetari, brusc întrerupte, 
cu o săptămînă înainte, tocmai în momen- 
tul culminant. O întreagă altă săptămînă 
ne căzneam să ghicim ce o să se întîmple. 
Cumpăram gazeta «Le Matin» unde se 
repovestea, cu detalii, foiletonul trecut. 
Cel viitor ne va spune dacă am ghicit sau 
nu. De obicei, nu. Dar chiar ei așa, eram 
fericiți, căci aveam atunci plăcerea de a 
afla de la ecran un deznodămînt mult 
mai frumos, mai ingenios decit cel ima- 
ginat de noi. Şi asta ne dădea sentimentul 
că de aici înainte o să știm ghici mai bine 
şi că vom fi mai deştepţi... 

Aşadar, serialul inventează suspensul; 
iar serialul, la rîndul său, e inventat de 
frumoasa Şeherazada din «O mie și una 
de nopți». lar Hitchcock, zis și «regele 
suspens-ului», își va începe cariera cu o 
reîntoarcere la nopțile din «Halimă», trans- 
pusă în haine moderne. Într-adevăr, pri- 
mul film important al său este «39 de 
trepte» (cu Robert Donat și Madeleine 
Carroll). Eroul e fugărit de poliție. Într-un 
«suspense» o ducem şi el și noi, de la 
început pînă la sfîrşit. Dar unul din suspen- 
suri ne aruncă în pline «o mie și una de 
nopți». Ca să scape de poliţişti, eroul se 
ascunde într-o vastă adunare electorală, 
plină de alegători, candidați și oratori. 
Speră că masa de cetățeni îl va îneca și-l 
va masca în ochii urmăritorilor. Dar vai, 
constată că a fost reperat. Singurul mijloc 


eg 
25 


Ser 


de a cîştiga timp pentru a găsi un moa 
de scăpare, era să se suie la tribună şi să 
o facă pe candidatul. În timpul discursu- 
lui nu poate fi arestat. Se urcă deci pe 
estradă și începe să explice publicului 
programul său de viitor deputat. Va vorbi 
despre lucruri de care pînă atunci habar 
n-avusese sau, în tot cazul, nu-l intere- 
saseră absolut deloc. Ceva mai mult: 
va alege lucruri care să facă plăcere audi- 
toriului, pentru ca acesta să-l asculte. 
Ceva mai mult, cînd subiectul tratat se 
apropie de sfirșit, oratorul trebuie să in- 
venteze un altul, legat de primul, care să-i 
permită un al doilea discurs. Apoi un al 
treilea. Obligatoriu interesante, toate, căci 
altfel ascultătorii s-ar fi impacientat. Și 
aşa, va recompune el, în cadrul a mai 
puțin de citeva minute, toate suspens-urile 
unor o mie şi una de nopți... 


«Misterele»... toate cîte sînt... 


Dar să revenim la serial. Deși de origine 
arabă, el a fost totuși o invenţie în care 


- s-au ilustrat îndeosebi francezii: Louis Fe- 


uillade cu ale sale «Fantâmas», «Vampirii», 
«Judex»; Louis Gasnier, cu seria sa de 
«Nick Carter», «Zigomar»; ori faimoasele 
«Mistere ale New-York-ului»; Ponson du 
Terrail, cu celebrul său «Rocambole» şi 
Eugène Sue cu «Misterele Parisului». 
interpretele, încă mai celebre dech autorii, 
erau și ele frantuzoaice: Musidora, Josette 
Andriot, Yvette Andréyor, chiar și faimoa- 
sa Pearl White, care deşi din mamă ita- 
liancă și tată irlandez, pe la 30 de ani îşi 
întrerupe cariera și vine să se instaleze 
la Paris, apoi pe Coasta de Azur, unde va 
trăi pînă la sfîrşitul vieţii, lăsînd o avere 
de 2 milioane de dolari antebelici. 

De la 1944 încoace, serialele Feuillade 
et Co. sînt la modă, asta mai ales datorită 
eforturilor de propagandă ale lui Henri 
Langlois, fondătorul Cinematecii pariziene. 
Dar există o serie de critici care strimbă 
din nas la serial și foileton. Astfel e dl. 
Boussinot, care declară că «va avea cura- 
jul de a se înscrie în contra acestei mode 
și a deplasării de valori la care ea a dat 
loc». lar Delluc, marele Delluc, numește 
acele seriale «idioate și, încă mai rău, 
idiot făcute». În schimb, alți intelectuali 
ca Aragon, Breton (fondatorul suprarea- 
lismului), poetul Eluard, marele Antoine 
și toți prietenii lor se înnebuneau după 
aceste povești totodată abracadabrante 
şi realiste, picturi fidele ale lumii pari- 


ziene și new-yorkeze din acea vreme. 
«Aceste povești — scria Aragon — sînt 
tot atit de semnificative pentru epoca 


Autorii și personajele lor 


Georges Simenon și Maigret 

PRESE REPERE UE E ACE 

Omul care scrie un «policier» pe zi. 
Anecdotă răsuflată, dar sugestivă: un 
prieten dă telefon scriitorului; i se 
comunică că Simenon nu poate veni 
la telefon pentru că lucrează la o carte 
pe care abia a început-o; nu-i nimic, 
răspunde amicul, aştept la telefon pînă 
o termină. Masiva producție literară a 
creatorului lui Maigret are, firesc, go- 
lurile ei. Însă în cele mai reușite pagini 
impune o ficțiune polițistă scutită de 
superficialitate de consum specifică 
îndeobște genului. Multă culoare psi- 
hologică, de cele mai multe ori de 
calitate, caracterizează cărțile lui Si- 
menon și personajul lor, Maigret. Este 
de altfel singurul personaj din galeria 
de detectivi ai «policierv-urilor de ieri 
și de azi care a căpătat, la transpunerea 
în film, o imagine memorabilă Au 
existat Holmes-i expresivi, niciunul 
însă memorabil. Au existat, ca să luăm 
exemplu de opoziție, niște James-i 
Bond de mare popularitate, niciunul 
însă memorabil. Există un Maigret 
imposibil de uitat: Jean Gabin. 


Citeva filme trase după cărțile lui 
Simenon:  «Ciîinele galben» (1932, 
Jean Tarride), «Noapte de răscruce» 
(1933, Jean Renoir), «Necunoscuţii din 
casă» (1943, Henri Decoin), «Panica» 
(1946, Julien Duvivier), «Fructul oprit» 
(1952, Henri Verneuil), «În caz de ne- 
norocire» (1958, Claude Autant-Lara), 
«Maigret şi afacerea Saint-Fiacre» 
(1959 — Jean Delannoy). 


"ee E e a 
Agatha Christie şi Hercule Poirot 


Agatha Christie este astăzi o doamnă 
în vîrstă, o respectabilă Lady, un fel 
de Hitchcock feminin care insinuează, 
ca și acela, că își compune teribilele 
povești cu mistere și crime din amuza- 
ment. Regină (neîncoronată după unii, 
încoronată după alții) a romanului po- 
lițist, autoare a unei piese (de fapt 
autoare a mult mai multe) tot polițistă 
care se joacă cu casa închisă de 20 
de ani («Cursa de șoareci»), creatoare 
a unui fel de neo-Holmes, mai rafinat 
decit detectivul londonez, pe nume 
Hercule Poirot, Agatha Christie nu 
putea să nu constituie, ca și Conan 


noastră, cit fuseseră odinioară romanul 
cavaleresc, romanul prețios, romanul li- 
bertin». Cu o tandră și înduioșată ironie 


descrie acele peripeții vertiginoase. Citez: 
«Marele orologiu-revolver trage în erou, 
care însă, rănit, va fi scăpat de verişoara 
sa deghizată în poştaș, sau în popă, sau 
în cadavru, care domnişoară va smulge 
din miinile intrigantului diamantul furat 
şi va sări într-o birjă trucată, care o va 
azvirli pe acoperişul casei, unde va”fi 
fugărită de hoțul de ea jefuit tot pe aco- 
periş, unde găsesc pe eroină în agonie, 
salvată totuși de jurnalist, dar vai! sărind 
cu toții în aer din pricina unui exploziv 
recent inventat». 


Mii de bombe! 
FS a i e Bucu 


Filmele acestea, deși mute, erau indirect 
vorbitoare, căci apăreau paralel cu foile- 
tonul publicat zilnic, fie în presa lui Hearst, 
fie în presa pariziană. Astfel că spectato- 
rul putea gusta savoarea dialogurilor și 
discursurilor, ca bunăoară: «Mii de bombe! 
zise marchiza într-o portugheză perfectă, 
aruncîndu-se în prăpastie»; sau, un apos- 
tol al săracilor declarînd la tribună: «A 
sosit vremea, domnilor, să vedem creie- 
rele copiilor de muncitori pe băncile șco- 
lib». Sau, la tribunal: «Victima se zvîrco- 
lea, țipa și da din miini și din picioare,.ca 
un șarpe». 

Ponson du Terrail era primul gata să 
facă haz de anumite efecte caraghioase, 
pe care tot el le sublinia așa: «încrucișă 
brațele, citind, imobil, jurnalul» (adică 
ținîndu-l în dinți); sau, despre un personaj 
care, în tot timpy drumului, tăcea și bea: 
«Pe tot timpul dfumului n-a făcut altceva 
decit să bea, fără să deschidă gura» 
(introducind, probabil, lichidul pe nări). 
Uneori autorul, zăpăcit de potopul de 
foiletoane, le mai încurca şi pe cutare 
mort îl mai readucea pe scenă. De aceea 
— ne spunea tot el — comandase pentru 
fiecare personaj o păpușă, costumată 
exact ca în foileton. Dacă murea, o băga 
într-o ladă-cimitir, pentru evidență. 


Asemenea neglijențe erau pardonabile 
la o producție așa de colosală, În numai 
doi ani, Ponson du Terrail scrie «Ro- 
cambole» în 73 de volume! Numele erou- 
lui nu vine de la Carambol sau de la 
caramba, ci de la germanul Rokenbolle, 
o plantă, un usturoi foarte iute, foarte 
condimentat, cum era și purtarea de 
justițiar a eroilor rocambolești. Cu o vite- 
jie egală cu aceea a stră-stră-bunicului 
său (Pierre Alexis, viconte de Ponson du 


Doyle, un autor-mină-de-aur. S-au fă- 
cut după cărțile ei, între altele: «Marto- 
rul acuzării» (1957, în regia lui Billy Wil- 
der, cu Marlene Dietrich), «Ucide, spu- 
ne ea» și «Crimă în gol» (ambele de 
George Pollock). O informaţie nu lip- 
sită de interes: între regizorii care au 
făcut la viața lor un film după Agatha 


Georges Simenon: 
tot atît de celebru ca şi... 


Christie se numără și... René Clair. În 
1945, la sfîrşitul perioadei sale ameri- 
cane, Clair a turnat «Zece negri miti- 
tei», cu o distribuție în care figurau, 
printre alţii, Barry Fitzgerald, Roland 
Young, Walter Houston. 

În sfîrşit, tot cu titlu informativ: se 
știe că în biblioteca lui Eisenstein, la 


„personajul său, Maigret 
(Gabin) 


Charlot sau dictatorul filmului mut 


Terrail,coborînd din faimosul Bayard, «ca- 
valer fără frică și fără pată») lupta şi el 
pe cinci fronturi. Se scula la 4 dimineața 
şi pînă la 10 (tot dimineața) scria cinci 
foiletoane pentru cinci gazete diferite. 

E drept că acești eroi de serial, justițiari 
şi iubitori de popor, se cam lăudau tot 
timpul. Chiar şi imbecilii se fuduleau cu 
imbecilitatea lor. Nu glumesc. Citez: «Mi- 
lon, uriașul, zicea: sînt o bestie. N-am 
pic de inteligență. Un copil mic mă poate 
păcăli, așa de timpit sînt. De aceea m-au 
băgat, pe nedrept, aici, la pușcărie. Sint 
nevinovat și cinstit. Ar fi fost poate mai 
bine dacă eram mai puțin cinstit şi mai 
putin idiot». 


WEE e a e e te] 
Prima vampă : Musidora 


EE EE PE IEI 


Femeia care înnsbunise lumea întreagă 
de pe ambele țărmuri ale Atlanticului, 
Musidora, este, istoriceşte, prima vampă 
și autoarea chiar a numelui. În «Vampirii», 
ea era femeia fatală; se numea Irma Vep, 
anagramă de la «vampire». E drept că 
Bernard Shaw scrisese o nuvelă cu titlul 
«Vampire». Dar numele de vampă l-a 


loc de frunte, alături de cărți de Platon, 
Joyce, Zola și Flaubert, figurau romane 
de Agatha Christie. 

Lors DETINE ae 
Conan Doyle și Sherlock Holmes 


Înainte de a crea pe Sherlock Hol- 
mes, Conan Doyle era cunoscut, re- 


O doamnă a suspensului: 
Lady Agatha... 


adus pe lume Musidora, o femeie splen- 
didă, care apărea într-un maiou negru, 
de sus pînă jos: 
«Un maillot de couleur noire 
Moulait ses formes d'ivoire». 

Era o fină intelectuală, prietenă bună 
cu scriitoarea Colette, ea însăşi scriitoare, 
scenaristă, regizoare. Fără să mai vorbim 
că era steaua cîntăreaţă la «Lune Rousse», 
teatru celebru parizian, moștenitor al 
«Chat-Noir»-ului, unde cîntăreții îşi cîn- 
tau propriile lor opere, stihuri de un haz 
subțire. 

În tot cazul, serialul şi romanul foileton 
a adus un imens serviciu culturii, înmul- 
tind cu milioane, ba cu zeci de milioane 
numărul cititorilor și spectatorilor, chiar 
dincolo de granițe. De pildă, în România, 
unde a îmbogățit şi îmbunătățit cunoaşte- 
rea limbii franceze. Astfel, îmi amintesc 
cum, în «Le fils du flibustier» de Feuillade, 
era vorba de un chelner într-un local 
infect. În franțuzeşte, tipărit pe ecran: 
«garçon dans une salle boîte», tradus, 
bineînțeles: «un băiat într-o cutie mur- 
dară». 


D.I. SUCHIANU 


cunoscut, reputat chiar, ca scriitor 
«obișnuit», dacă se poate spune aşa. 
Holmes ia naștere în perioada 1890— 


1891, cînd scriitorul încearcă (după mo- 
delul francez faimos în epocă al căr- 
ților lui Gaboriau) ficțiunea polițistă. 


Succesul cărților și al noului perso- 


naj este fulgerător, și îl consacră pe 


serialul, autorealizarea prin procură? 


re, ca un șarpe 


Conan Doyle drept creator al romanu- 
lui și poveștii polițiste engleze, re- 
putație care întunecă, acoperă to. res 
tul activităţii literare a scriitorului 
Cărţile lui Conan Doyle sint o m nă 
de aur pentru cineaști și într-adevăr 
s-au făcut o sumedenie de filme după 
«istoriile» cu Holmes. lată citeva: 
«Sherlock Holmes și vocea groazei» 
(1942), «Holmes și arma secretă» (1942), 


Holmes înfruntă moartea» (1943), «Per- 


la morţii» (1944), «Casa groazei» (1945), 
«Dresat pentru a ucide» (1946), toate 
realizate de Roy William Neill. Cele- 
brul «Ciîine din Baskerville» (scris în 
1913) a cunoscut pînă acum trei ecra- 
nizări (1932, 1939, 1959). Şi totuși cine 
mai crede azi în genialul detectiv 
londonez care nu vîntură pumni ci 
idei? 


Jan Fleming și James Bond 


Creatorul lui James Bond și, în gene- 


D'ale serialului... 


«Victima se zvîrcolea, țipa 
și da din mâini și din picioa- 


„Şi o doamnă a sex-appeal-ului: 
Marlene (:Martorul acuzării») 


re, al unei ficțiuni nu atît polițiste (în 
sensul clasic ai termenului) cht de spio- 
naj. Romanele cu James Bond sînt 
de cel mai larg consum, bazate exc'u- 
siv pe o epică dură, consumată în medii 
sociale sau geografice exotice. Ele 
încearcă să agrementeze aventurile 
cu o tentă de umor (uneori negru). 
Romane de serie, ilustrative pentru 


«Mii de bombe! zise mar- 
chiza aruncîndu-se în pră- 
pastie într-o portugheză 
perfectă». 


Femeia 
ciopîrtită 
ducea 

o 
viață 
dublă 


aspectul unei mari părți din ficțiunea 
polițistă scrisă azi în occident, cărțile 
lui Fleming au stat la baza seriei cine- 
matografice «James Bond» de mare 
succes comercial. De acest veritabil 
business cinematografic și-au legat 
numele producătorul Harry Saltzman, 
regizorul Terence Young şi, un timp, 
Sean Connery, ca interpret al lui 
James Bond. 

E EP ine EES 
Raymond Chandler și Philip Marlowe 


PE EEE Di EI IE SES COTIERE 

Din cei trei «mari» ai «seriei negre» 
americane, Chandler este cel care a 
avut cel mai mult noroc în cinemato- 
graf. A contribuit la aceasta probabil 
factura specială a «policier»-urilor 
sale, colorarea subiectului propriu-zis 
cu o dimensiune onirică. 

Citeva din cărţile lui Chandler care 
au fost ecranizate: «Rămii cu bine 
iubito» (1945, Edward Dmytrik), «Som- 
nul de veci» (1946, Howard Hawks), 
«Fereastra» (1943, Robert Stevenson; 
1947, John Brahm), «Mica surioară» 
(1949), «Lunga despărțire» (1953), «Play- 
back» (1958). 

Eroul ficțiunilor polițiste ale lui 
Chandler, detectivul particular Philip 
Marlowe, a fost pe rînd interpretat de 
George Montgomery, Dick Powell, Ro- 
bert Montgomery, Humphrey Bogart. 


Nu a fost niciodată o foarte mare actriţă. Nu a fost o vedetă absolută 
e toate continentele. Iniţialele ei desperecheate, nu au făcut carieră 
a B.B., C.C. sau M.M. Neorealismul a ignorat-o şi i-a reproșat că 
oacă roluri de femeie-obiect. 

-a bucurat, însă, prin frumusețea-i odihnitoare, prin talentul ei 


tonic şi prin comicul ei popular de simpatia publicului care a făcut 
din «Lollo» un idol de duminică. 

Azi are 45 de ani, 27 de ani de cinema și un fiu, Milko, de 15 ani. Oare 
asta nu înseamnă, de fapt, 45-+27-1+15 ani de celebritate pentru Gina 
Lollobrigida? 


Oamenii serioşi zic că pro- 

cesul e ireversibil — tele- 

viziunea devine «cinema 
la domiciliu»: 

«Ne putem întreba dacă 
televiziunea nu e pe cale să-și piardă 
caracterul de creație specifică... Foile- 
toanele, marile filme de 6 ore şi mai 
mult, nu se mai deosebesc decit prin 
lungime de producţiile cinematogra- 
fice... E probabil o nouă tendinţă artis- 
tică răspunzînd mai bine gusturilor pu- 
blicului. Prin operele literare pe care 
și le apropie, televiziunea devine un 
«cinema la domiciliu» și pierde carac- 
terul mitic pe care i l-au dat,altădată, 
«directul» şi prezentatorii — vedete 
ale informaţiei. Semn al unei evoluţii 
probabil ireversibile.» («Le Monde» 
din 17—18 decembrie 1972). 

O săptămînă mai tîrziu, același ziar, 
la rubrica sa de televiziune, comentînd 
primul episod din romanul-foileton 
«Oamenii din Mogador» (considerat o 
mare reuşită — superior chiar «For- 
syte»-ului englez, «atit de greoi în den- 
sitatea sa», ah, acești orgolioşi francezi 
față de tot ce vine de peste Minecă) 
scrie: «E ireversibil, e adevărat, nimic 
nu mai deosebeşte astăzi un film de o 
ecranizare sau de un foileton televizat, 


30 


decît bugetul, formatul şi durata...» 


H 
Prospectul 


Cred că merită să știm ce sînt acești 
«Oameni din Mogador», aşa cum îi re- 
zumă un alt domn serios şi de speciali- 
tate — Jacques Siclier — care susține, 
de altfel, comentînd alt mare tele-foile- 
ton francez, «Familia Thibault», că nu e 
deloc obligatoriu ca bunele seriale să 
se facă pe baza marii literaturi, dovadă 
fiind tocmai aceşti «Oameni din Moga- 
dor» — veniţi dintr-un roman deajuns 
de mediocru — care au dat însă tele- 
viziunii o realizare superioară celei năs- 
cute din ecranizarea romanului lui 
Martin du Gard: 

«Oamenii din Mogador» sînt, pentru 
televiziunea franceză, cel puţin pe du- 
rata a șase ore, «Pe aripile vîntului». 
O eroină tenace (dar mai blîndă și mai 
emoţionantă decit Scarlett O’Hara), 
un conac care devine pentru ea raţiu- 
nea de a trăi, ca şi bărbatul pe care-l 
iubeşte, anotimpurile care se succed, 
nașterile și morţile, loviturile soartei 
care trebuie înfruntate. Inundaţiile din 
1856 în Midi, trenurile cu răniții răz- 
boiului din "20. un Rodolphe tubercu- 


los. Şi cum o fată care ştie ce vrea se 
căsătorește din dragoste într-o biserică 
pustie, cum salvează conacul de la pieire, 
cum îndepărtează o rivală, cunoscînd 
fericirea și suferinţa. Mogador sau tim- 
pul care trece, Mogador și destinul 
uman...» 

E aici nu numai «Pe aripile vintului» 
— filmul-matrice, filmul fără de moarte, 
pentru care se face moarte de om şi 
coadă de la 4 dimineața — dar și «La 
răscruce de vînturi» şi «Mîndrie şi pre- 
judecată» și «Raţiune și sensibilitate», 
şi «Evadatuly şi «Forsyte» și englezii, 
și francezii, şi americanii, şi rușii, pe 
undeva e și Mannix... Fiindcă aici — în 
acest rezumat al unui serial necunos- 
cut — avem portretul-robot a tot ce e 
serie, serial, poveste tele-întinsă pe 
multe nopţi, rezistentă la orice critică 
și la orice blestem. Şi e în acest portret- 
robot tot ceea ce ne trebuie pentru a 
înţelege ceea ce se petrece astăzi în 
«moda» serialului care nu e altceva 
decît chipul unei veșnicii: veșnicia po- 
veștii, veșnicia pasiunii de a asculta 
poveşti cu acest timp care trete peste 
oameni și cu oameni care trec prin po- 
veşti cu timpul, în timp ce... Serialul 
e — dacă lăsăm, o clipă, de o parte, 
judecăți prea severe de valoare — o 
rămășiță din «1001 de nopţi», din 
«Odisei» şi «Hanuri ale Ancuţei». Se- 
rialul e o ciosvîrtă din Saga și «Miste- 
rele Parisului» după care se înebunea 
Zi angelului radios din «Noaptea 
furtunoasă»... 

Oamenii se adunau în jurul focurilor, 
în jurul căruţelor și aveau «serialul» 
gata. Se adunau în jurul bărdăcii cu vin, 
la han, la răscruce de drumuri ai o 


„noapte întreagă desfășurau filmele cu 


răzbunători, invadatori, incoruptibili, 
haiduci, vidocq-i, şi chiar menicși. Acum 
se adună în jurul cîtorva sandvișuri, în 
hol, în sufragerie, în noaptea mai liniş- 
tită de sîmbătă spre duminică și au la 
televizor aceleași poveşti, poate altfel 
coafate. Serialul e o permanență, de 
care e inuman și inutil a rîde. 

Permanenţele lui sînt exact cele sin- 
tetizate mai sus. 


Răzbunătorii 


În seriale nu se poartă cu- 
pluri. Acesta constituie o ex- 
cepţie. A putut fi urmărit în 
«Răzbunătorii». John Steed 
e întotdeauna îmbrăcat «la 
patru ace». Nu se agită mult. 
Atunci cînd o face are o ele- 
ganţă înțepenită Un pumn 
dat de John Steed e o mică 
bijuterie de «bon ton». Tara 
King e nefeminină, în ciuda 
iluziei că ar fi sexy. E, de 
fapt, un John Steed cu chip 
de femeie. Între amîndoi stă- 
ruie, sub formă de insinuări 
și calinerii țepoase, un ero- 
tism cenzurat. 

Interpreţii celor doi au fost 
solicitați pe linia ironiei seci, 
căzînd în parodie. De aici 
oarecare răceală și derută a 
publicului. John Steed și Tara 
King nu s-au bucurat de o 
popularitate caldă, ci de una 
englezească, rece, politicoa- 
să. 


Un Steed fără Tara King 


serialul 


Trăsâtura I 


Nu se poate face serial 
cu șovăielnici sau 
melancolici. 

Eroul trebuie să fie tenace. 
Tenace ca Ulise. 

Ca Elisabeth. 


Trăsătura nr. 1 


E mai întîi și mai întîi eroina (sau 
eroul) tenace. Fără nici o excepție, de 
la serialul comic și şampanizat la cel 
istoric, gros ca o mobilă de sufragerie 
veche, orice erou de serial trebuie să 
fie tenace. Numai dacă eroul e tenace, 
povestea ține. Tenace ca Ulise. Mannix 
e tenace. Elisabeta Angliei e şi mai 
tenace. Eroii «Urmăririi» lui Barbu şi 
Gabrea sînt și ei tenaci. Ca și Ness, 
Soames e tenace. Ca și «Fiul mării». 
Vincent, arhitectul, e de cremene. Ben 
Quick e de oțel. Kloss, polonezul,idem. 
Nu se poate face serial cu șovăielnicii şi 
melancolicii. Aceștia sînt, de obicei, 
figurile episodice. Din rîndurile lor se 
aleg foarte des victimele. Dar niciodată 
nu s-au întins lungi poveşti despre unul 
care azi zice una, miine alta, ezitînd, 
scărpinîndu-se în cap, neștiind ce să 
facă. Nu văd curînd un serial «Oblo- 
mov». Eroul serialului — de aia e erou 
— trebuie -să aibă țelul clar și voința 
de oțel. 


Trăsăturile nr. 2 şi 3 


E după aceea, conacul — adica pro- 
prietatea, bunul propriu, ca mobil al 
acțiunii, al raţiunii de a trăi. Uneori 
proprietatea este libertatea. Ea e «ra- 
țiunea de a trăi». «Forsyte», «Lunga 
vară fierbinte», toate serialele după 
acele solide romane englezeşti bătute 
în lemn de nuc, serialele despre regi, 


«Haiducii», serial de mare 
popularitate, istorisind cu ver- 
vă bravurile pardaillanilor va- 
lahi, mușchetari în iţari și spa- 
dasini cu ciomagul. Lupta de 
clasă se desfășoară mucalit și 


sau tehnica povestirii scurte? 


Trăsătura II 
Nu se poate face serial 
care să ne propună cai 
verzi pe pereți. Eroul 
trebuie să apere ceva. 
Apără coroana. Rangul. 

Uneori (Haiducii 

apără libertatea. 


poveştile cu detectivi, melodramele cu 
evadați care derivă din «Mizerabilii» 
(căci Valjean e matricea pentru năpăs- 
out, ca Margret Mitchell pentru 
dramele avuților) toate se învîrtesc în 
jurul proprietății, a averii, a coroanei, 
a rangului; adică a poziției sociale în 
funcţie de o legitimitate. Orice serial 
e legitimist. Deposedaţii — de la Vi- 
docq la haiduci, de la revoluționari la 
partizanii unui popor cotropit — nu se 


Trăsătura III 
Nu se poate fără iubire. 
Pînă și serialul din 
«epoca de piatră e clădit 
pe iubire. lubire între 
soți, mă rog, dar tot 
iubire se cheamă. 


de aur» pierdută sau găsită... 

Vin, după aceea — cum zice pros- 
pectul, după tenacitate şi proprietate 
— iubirea, bărbatul (sau femeia), ri- 
valii, lupta cu acești rivali, căsătoriile 
sau logodnele, geloziile sau divorțurile, 
în biserici pustii sau cu otravă, chemînd 
detectivii, poliția, sau cu forțe proprii... 
Fără iubire, nu se poat... Pînă şi zglo- 
biul serial, care se petrece — vorba 
vine — în epoca de piatră,e clădit pe 


Serialul 
e o rămășiță din «1001 de nopti, 
«Hanul Ancuţei 
şi «Misterele Parisului... 
E inuman să ridem de el! 


abat de la această lege a serialului: ei ori 
nu mai au de pierdut decît lanţurile 
vechii proprietăți, ori sînt în căutarea 
unei noi libertăți, a unei noi proprietăți 
absolute care-i justifică şi-i legitimează. 
Orice serial — ca toate marile poveşti 
din care descinde — e o poveste a lui 
«a avea sau a nu avea» (conac, coroană, 
moştenire, libertate...) Nu există serial 
care să ne propună cai verzi pe pereți, 
idei vagi, asociale, atemporale, anti- 
istorice. Toate poveştile sînt cu o «lînă 


Haiducii 


bărbătește, sub pulpana aven- 
turii și în ritmul cavalcadei. 
Eroii poposesc la crișmăriţe cu 
nuri, prin iatacuri boierești sau 
prin haremuri cu cadîne speri- 
oase, dar popasurile sînt scurte 


Un succes-record 


iubirea dintre soți, mă rog, dar tot 
iubire se cheamă. E o lege atît de ne- 
strămutată a poveștii, încît s-a ajuns — 
nu pentru a o ignora, desigur, ba dim- 
potrivă, pentru a o consolida — ca un 
anume tip de serialişti, chiar cei mai 
notorii detectivi (Sfintul, Baronul, Ness, 
Răzbunătorii, Vincent, nu mai spun 
Mannix) să se prefacă sistematic că ei 
nu știu ce-i amorul (vezi și articolul 
«Amorul la menicşi» de Belphégor, 
pagina 40). 


căci la tot pasul apare un arnăut 
viclean, un boier — vînzător de 
ţară, un turc care aduce firma- 
nul, o jupiniţă în primejdie, un 
domnitor la un pas de mazilire 
şi haiducii trebuie să-și îndepli- 
nească meseria lor de împărți- 
tori ai dreptății. lau de la bogat 
şi dau la săraci, bagă spaima în 
împilhtor şi apoi se retrag în 
codri lăsînd în urmă legende, 
ochi plînși de femeie, ecourile 
chefurilor cu lăutari și filozofia 
lor din vreme de popas: «toată 
lumea să trăiască numai noi să 
nu murim». Regia (Dinu Cocea) 
nu One chiar întotdeauna pasul 
cu ambițiile principalului sce- 
narist, Eugen Barbu, dar filmul 
înregistrează un succes-record. 
Marga Barbu,în vacanță la țară, 
e strigată de ciobănei: «Aniţo!» 
Florin Piersic povestește, în re- 
plică, cum s-a auzit strigat pe 
străzile Parisului:«capitaine An- 
gel!: 


Trăsătura IV 
Nu se poate fără loviturile 
soartei. Fără loviturile 


soartei n-ar exista eroi, 
n-ar interveni detectivul. 
Fără lovituri,serialul și-ar 
pierde rațiunea de a fi. $ 


POR E ACRA PE CEZ PISTE E EEE IE 
Trăsătura nr. 4 
Îi 

În sfîrşit, glazura acestui tort de 
sfîrşit de săptămînă, glazura de eterni- 
tate şi viabilitate: loviturile soartei și 
înfruntarea lor. Aici sînt două aspecte: 
loviturile impersonale — tip: «inunda- 
tiile din 1856, războiul din '70,'80,'90, 
14, Nord-Sud, Est-Vest, și ețetera, 
bolile, tifosul, cancerul, «Rodolphe- 
tuberculos», totul pe fundalul anotim- 
purilor care se succed, al naşterilor şi 
al morţii. Acestea asigură eternul și 
chiar ternul, fără de care povestea nu 
are strălucire și caracter memorabil. 
Loviturile personale — și aici e aici, 
aici e tot secretul farmecului, aici vin 
de se adună — într-un singur şuvoi — 
şi iubirea, şi conacul, și proprietatea, 
și libertatea, și tenacitatea, toate sila- 
bele și vocalele lumii. Fără loviturile 
soartei adresate personal eroilor — 
n-ar exista eroi, povești, story, serial, 
n-am avea de ce să ne adunăm în hanuri 
sau în holuri. Fără acest caracter per- 
sonal, profund individual, al nenoro- 
cirii — nu ar avea de ce să intervină 
detectivul, nu ar avea pe ce să se exer- 
seze comicul, nu ar fi loc de eroic, 
toată gama de sentimente, dar absolut 
toată, n-ar avea nici o «rațiune de a fi». 

Ca să nu fim prea patetici — putem 
spune că ne trebuie cel putin «o lovi- 
tură în onoarea de familist», pentru a 
putea petrece o noapte cît de cît furtu- 
noasă din ciclul ireversibil și modern 
al filmului-foileton la domiciliu. De 
altfel această minunată expresie cara- 
gialeană — «onoarea de familist> — 
mı se pare esențială și atotcuprinză- 
toare pentru destinul telefenomenului. 
La baza celor mai bune produse ale 
genului stă familia, marea, mică, săracă, 
bogată, dar ea şi numai ea. Clanul. 
Ceva mai larg — tribul: «Forsyte» şi 
«Aventurile epocii de piatră», serialele 
familiilor regale și «Muşatinii», iată 
«Les Thibault», iată «Marele familii», 
aceşti «Oameni din Mogador», tot ce 
a fost și este pleacă de aici, din onoarea 
de familist, din loviturile primite de 
această onoare și din ambiția cu care 
această onoare a răspuns loviturilor 
soartei, «Pas de famille — pas de melo !» 


-— zice francezul. «Pas de famille — pas 


de serial» — e poate și mai bine spus... 
Și atunci se naşte întrebarea: pînă 
cînd? Căci dacă nici noi n-am şti ce-i 
aceea amorul, soarta, loviturile ei, fa- 
milia cînd e vorba la o adică... Ne lip- 
sește însă răbdarea. Sau poate tenaci- 
tatea — avem «Hanul Ancuţei», numai 
să întindem mîna şi acolo în raft sînt 
şi «lon», și «Răscoala», și «Viața la țară» 
a Comăneştenilor şi «Jderii» şi chiar în 
«Preajma revoluției»... Ce episoade, 
ce seriale dorm (ireversibil?) în biblio- 
tecile noastre luminate săptămiînal, din 
hol, de «Mike Connors is Mannix»... 
Radu COSAȘU 


31 


Din punctul de vedere 

al producătorului, seria- 

inema lul, şi în special serialul 

de televiziune, este un 

«produs» de serie, des- 

tinat consumului de masă în care se 

învestește puţin și se cîştigă mult. 

Pe scurt, acel produs ce asigură stu- 

diourilor o piaţă sigură și dreptul la 

existență, într-un moment cînd filmul 

de cinema și-a pierdut din populari- 

tate și fiecare premieră rămîne un 
mare semn de întrebare. 

Dacă acceptăm ideea că serialul este 
un «produs de serie», și raționamentul 
este împins pînă la limită mai mult 
din rațiuni de argumentaţie, atunci 
trebuie să constatăm că el nu a apărut 
prin generație spontanee, nu a fost 
impus de televiziune şi, cu atît mai 
mult, nu reprezintă o revenire la 
începuturile naive ale cinematografiei. 


Serialul, 
o reconciliere 


Cu riscul de a fi prozaic, susțin că 
serialul tv. s-a născut în occident din 


Un nou serial 


Doi parteneri — cinematograful 
și televiziunea. 
Noul născut se numeşte 
serial. 
Să-i urăm bun venit! 


reconcilierea  cinema-televiziune şi, 
mai tîrziu, din calcul. Reconciliere, 
pentru că cinematograful a înțeles la 
timp necesitatea conlucrării cu tele- 
viziunea pentru a-și salva studiourile 
şi personalul specializat, iar televiziu- 
nea, sufocată de propriul ei program, 
s-a resemnat la ideea că filmul poate 
fi realizat profesional și economic nu- 
mai cu sprijinul «bătriînei doamne». 

Reconcilierea nu a însemnat fra- 


românesc: 


ternizare, diriguitorii celor doi concu- 
rent) n-au exclamat patetic «il my a 
plus des Pyrénées», dar evenimentul 
cel mare se produsese: studiourile 
cinematografice, goale și prăfuite de 
inactivitate, au început să producă 
frenetic filme ă la tv și în special SE- 
RIALE. Nici nu se putea altfel; Holly- 
woodul pierduse bătălia de a rămîne 
capitala filmului și nu mai era un se- 
cret pentru nimeni că televiziunea 


Pistruiatul 


O poveste reală din anii °44 
(regizorul Francisc Munteanu) 


— Cine e «Pistruiatul», Francisc Mun- 


teanu? 


— Un băiat de 14 ani căruia aş vrea să-i 
ridic cu acest serial, un mic monument. În 
timpul războiului, copilul ajunge în legătură 
cu nişte oameni care pregătesc insurecția 
într-un judeţ și viața lor depinde, la un mo- 
ment dat, de micul erou. 

— L-ați cunoscut? V-aţi inspirat din- 
tr-un fapt real? : 

— Din mai multe fapte reale. Într-un cu- 
vînt, e povestea celei mai tinere generaţii care 
în august '44 a participat activ la insurecția 
armată. Acţiunea se desfăşoară cu o lună îna- 
inte de eliberare, în decursul acestei luni. 


— Serialul cît va dura? 

— Pret de zece serii a 36 minute fiecare. 
Zece mii de metri de peliculă color. 

— Color pentru televiziune? 

— Sperăm că filmul nostru va inaugura e- 
misiunea color a televiziunii în 1974, cu oca- 
zia celei de-a treizecea aniversări a Elibe- 
rării. Totodată, realizăm şi un film pentru 
ecranul obișnuit. 

— Acelaşi, mai comprimat? 

— Unghiul povestirii diferă. Pentru micul 
ecran acțiunea se desfășoară din unghiul co- 
pilului. Lucrurile se întîmplă, înregistrate de 
el. Celălalt film, pentru marele ecran, va fi 
probabil o retrospectivă. Întîmplările vor fi 
povestite de altcineva, cadrul epic va fi mult 
lărgit. Povestea de dragoste se va extinde. 
Vor apare o serie de personaje noi. 

— lar ca tehnică de filmare? 

— Evident, micul ecran impune mai multe 
prim-planuri. Aparatul stă mai atent pe actor. 
Ecranul normal valorifică mai bine peisajul, 
deci planurile de ansamblu sau detaliile pla- 
nului doi. 

— Cu cine lucraţi? 

— Deocamdată n-am ales interpretul Pis- 
truiatului. În rest, mă întorc la o colaborare 
mai veche cu operatorul Vasile Oglindă. Ră- 
min credincios unor interpreți ai mei, Peter 
Paulhoffer, Jon Dichiseanu, Zephy Alşec, Reka 
Nagy. Lucrez pentru prima oară cu Marga- 
reta Pogonat și cu Sergiu Nicolaescu — care 
va face aici ceva cu totul diferit de personajele 
lui anterioare. În filmul meu va juca rolul 
unui comunist sobru, interiorizat, care răs- 
punde de pregătirea acțiunii într-un județ 


întreg. 
Alice MĂNOIU 


susținuse ani de zile două mari stu- 
diouri, «Universal» și «20-th Century 
Fox», şi a contribuit substanțial la 
solvabilitatea altuia, «Columbia». 

De ce, în primul rînd, seriale și nu 
film tradițional? Pentru că aici a ìn- 
tervenit calculul, calculul producă- 
torilor, al acelor abili profesioniști fără 
profesie, care, cunoscînd pe dinăuntru 
și pe dinafară consumatorul, cu toate 
preferințele, tabieturile și, mai ales, 
slăbiciunile lui, i-au fabricat produsul 
pe măsura modului său de viață: 
un menu vizual convenabil, consis- 
tent, ieftin.cît un sandviș, servit la 
ore fixe, ușor digerabil și după care 
ţi se face somn. 

Consumatorul de film a devenit se- 
dentar şi comod? Îi aducem filmul 
acasă pe ecranul televizorului. Telefa- 
gul este obosit după o lungă zi de mun- 
că? Îi servim istorioare simple, uşoare, 
atractive, cu «sfinți», «incoruptibili», 
«invadatori», «răzbunători», ș.a.m.d., 
care nu-i solicită un mare efort de 
gîndire. N-are răbdare? În compen- 
sare, episoade scurte de 30—60, ma- 
ximum 90 minute, cu acțiune con- 


Margareta Pogonat 
sau mama Pistruiatului 


Ion Dichiseanu 
sau prietenul Pistruiatului 


mag om 


serialul. spo 


centrată, pe jumătate sugerată (eco- 
nomie artistică spune Ov. S. Croh- 
mălniceanu) și eroi cu biografie de 
uz public (James Bond, Mannix, Eliot 
Ness). Are un program de viață împins 
pînă la automatism? Proiectăm epi- 
sodul la o zi fixă, oră şi minut fix pe 
criteriul reflexului condiționat. N-are 
timp să citească? ÎI ținem la curent 
ecranizind piese de teatru sau romane 
de succes pe formula suspensului «va 
urma». Spectatorul de toate catego- 
riile are nevoie de sentimentul auto- 
împlinirii? Îi oferim autorealizare prin 
procură, prin simpatie cu eroii din 
filme, care rezolvă totul cu demnitate, 
curaj, cinste, fair play. 

Și încă multe altele! 
EE IE IERI Ie ZE 
Serialul, 

o problemă de ritm 
„PORC E EE PETE 
Dacă serialul place, episoadele se 
întind pe durata celor 52 săptămîni ale 
anului; dacă n-are succes, se oprește 
la șapte, treisprezece sau cel mult 26 


Lee 


E: 


Peter Paulhoffer 


literatură 


sau urmăritorul Pistruiatului 


tul sedentarilor” 


Simbătă. Luni. Duminică. 


e serialul de sîmbătă seară 
e romanul-foileton de luni seară 
e serialul de duminică după amiază 


80,8%, 
74,6% 
63,41%, 


Toate cele trei tipuri de seriale au un public de circa două ori şi jumătate mai larg, în mediul urban, 


decît în cel rural; 


Bărbații par să urmărească într-un număr mai mare decît femeile, atît serialul de sîmbătă seară cît 
și pe cel de duminică. Diferenţă evaluată la aproximativ 20.000; 


Pentru romanul-foileton de luni, situația se schimbă radical: aici, publicul feminin e mai larg decît cel 
masculin, cu o diferență de peste 200.000; superioritatea de interes a publicului feminin este constantă 
pentru toate romanele-foileton studiate, dar se intensifică îndeosebi la transmisiile serialului «Elisa- 


beth R»; 


Categoria profesională cea mai rezervată față de toate variantele serialelor o formează agricultorii. 
Ei sînt secondați în această privință de casnice şi de pensionari. Dar, pentru aceștia din urmă, există 
o excepție: romanul-foileton care-i interesează foarte mult. 


(dateie au fost obținute de la Oficiul de Studii și Sondaje al Televiziunii) 
/, 


Sergiu Nicolaescu 


sau «şefub Pistruiatului 


sau învăţătoarea Pistruiatului 


Pro sau contra serial? Eu sînt contra! 


Sigur, sigur că e adevărat, sigur că 
serialul ăsta blestemat asta e: cea mai 
diabolică invenţie a tv-ului, mai complicat 
ca un meci de fotbal, dar mai simplu decit 
cine nu știe nu ciștigă, că e cea mai mare 
lovitură dată literaturii (adică epicităţii ei), 
că se ia ca doctoria, o dată pe săptămină 
(adică nici zilnic, pentru a nu deveni pisă- 
log, dar nici o dată pe lună — pentru că ce 
doctorie e asta care se ia o dată pe lună?), 
că e stupid (atracţia stupidităţii este a- 
bisală), că e pasionant (ce pasiune poate 
îi să vezi mereu același chip zimbind la 
același tip de victorie?), că e succedaneul 
modern și desacralizat al religiilor apuse, 
că e un mijloc de a măsura timpul (făcîn- 
du-te să uiţi de timpul «vameș vieţii»), că 


e o boală (ușoară și din care nu moare 
nimeni), că e sublim (cineva, destul de 
respectabil, îmi spune, intr-o  simbătă 
seara, pe cind vorbeam despre Marcuse: 
ce-ar fi oare viața mea fără serial?), că e 
bine, că e rău, că e «la mijloc de rău și 
bun», că e ieftin, că adoarme conștiințele 
(treze), că trezește conștiințele (adormi- 
te), că e opium, că e vitamină, că e nani- 
nani, puiul mamei, basm modern cu scufița 
roșie și... cite și mai cite, mai discutat 
decit preţurile la ceapă și decit viaţa par- 
ticulară a lui Peter O'Toole! 

Ştim — oricine știe, oricine cunoaște 
sau intuiește pină unde poate ajunge 
plictiseala lui, personală, a vecinului sau 
a mapamondului care, privit cu o oare- 


care răceală, nu pare a avea motive de 
plictiseală, ci de îngrijorare. În fine — 
asta-i viaţa cu al ei tipic, întîi serialul, pe 
urmă nu-i nimic. 

Voi adăuga şi eu ceva la toate aceste 
păreri comune, mai mult sau mai puțin 
inteligente, insolente, incoerente. 

Voi zice, așadar, fără a-mi drege glasul, 
că serialul este, reprezintă nevoia de 
absenţă, nevoia de vid, de a te lăsa populat 
«de nimic», de ciudata voinţă de a te 
supune unei Mari Lipse, unei lacune, 
golului interior — pentru a reface senzații, 
instincte sau poate numai pentru a odihni 
perpetua muncă a metabolismului bazal. 
Serialul e un limbaj elementar, aproape 
numai visceral, pe care-l au toți oamenii 


vii sau care cred că sînt vii. Prea multe 
probleme îl strică, prea multă ironie îl 
supără, prea multă artă îl plictisește, prea 
multă tensiune îl ameţește — de aceea, 
serialul e o invenţie a trupului mult mai 
mult decit a sufletului. De aceea el nu 
reprezintă cultură, decit prin faptul că nu 
e indispensabil vieţii; de aceea nu cred 
că va exista vreodată un serial care să 
facă ceea ce a făcut pentru noi Hamlet 
sau Smerdiakov, Electra sau Alice (în 
țara minunilor minunate). 

Aș vrea să aflu numele celui care l-a 
inventat, l-a gîndit, l-a simţit pentru prima 
oară. Acest nume e demn de a rămine în 
istorie, căci e al unui geniu (al pustiu- 


lui...) Gelu IONESCU 


serialul sau epopeea cotidianului? 


Serialul din punctul de vedere al producătorului 


episoade. Oricum, economic, nu se 
poate risca. Experiența cinematogra- 
fului a fost prea amară pentru ao 
mai repeta. S-a mers pînă acolo încît 
producătorii  sondează interesul pie- 
ţii realizînd un prim episod test, cu 
care se verifică reacția publicului. Abia 
după aceasta se decid asupra oportu- 
nității serialului. 

De aici, o condiție fundamentală, 
de viață și de moarte: serialul trebuie 
realizat repede şi să coste cît mai 
puţin. În 1971, societatea TV Columbia 
Broadcasting System a produs un se- 
rial de 16 episoade a 90 minute ce se 
proiectau în fiecare vineri seara în 
cadrul programului CBS Friday Nights 


Movies. Datele de producţie ilustrează 
din plin ritmul precipitat: 5 săptă- 
mîni pentru scrierea scenariului, 3 
săptămîni de pregătire, 12 zile de 
filmare, 6 săptămîni de montaj și so- 
norizare (pentru fiecare episod). 
Este de la sine înțeles că aceste 
«ritmuri înalte» de filmare nu se mai 
pot obține cu mijloacele clasice ale 
cinematografiei. În studiourile actuale 
a pătruns tehnica electronică a tele- 
viziunii, filmarea simultană cu mai multe 
camere de luat vederi, trucajul elec- 
tronic, montajul electronic, etalona- 
rea electronică, gîndirea... electronică. 
Din cinematograful de altădată n-a 
mai rămas decît mirajul platoului şi 


Un nou serial românesc: 


Un August in flacari 


E 


În plină aventură : 
regizorul Dan Pa 


— După austera poezie a «Nun- 
ţii de Piatră», iată-vă, Dan Pia, 
cu «Un august în flăcări» în plină 
desfășurare epică, în plină aventu- 
ră... 

— E drept, o parte din seria- 
lul pe care-l filmez împreună 
cu Alexandru Tatos, după sce- 
nariul lui Eugen Barbu și N. Mi- 
hail, se ocupă de perioada pre- 
gătitoare insurecției armate, pe 
o canava de film de aventură, 
bazată pe atmosferă și carac- 


tere. 
— Ce înseamnă «o parte»? 


Şapte episoade (a cîte 52 de 
de minute) dintre cele 13 cît 
vor fi cu toate. Următoarele 
aparțin lui Radu Gabrea. Prac- 
tic, acţiunea filmelor mele se 
încheie în momentul insurec- 
ţiei, cînd încep celelalte episoa- 
de. 

— Există între ele vreo continu- 
are de personaje, de acțiune? 

— Fiecare episod e de sine 
stătător, avînd ca posibilitate 
de legătură cîteva grupe de ac- 
tiune: grupul rezistenței, gru- 
pul Gestapoului și cel al Sigu- 


Aceeaşi Gerda din «Urmărirea (Marga Barbu) 


Eminenţa cenușie (Ovidiu-luliu Moldovan) 


ranţei. Pentru acestea din urmă, 
preiau cîţiva din interpreții «Ur- 
mărir Toma Caragiu (sarea 
și piperul acţiunii), Aristide Tei- 
că şi un personaj nou (interpre- 
tat de actorul Ovidiu luliu Mol- 
dovan),un fel de eminent cenu- 


speranța, incredibila speranță a unor 
cineaști că, poate, într-o zi, lumea se 
va fi săturat de atitea circuite inte- 
grate, memorii magnetice și filmul 
va redeveni ce-a fost — celuloid, miros 
de acetonă și mai ales creație tihnită 
care, pînă la urmă, înseamnă şi artă. 


TEE EE EE ARES EEE 


Ce facem 
noi? 
OEI EE IE DESE IE II SER ISA 
Deocamdată, se produc seriale. Tîr- 
ziu, foarte tîrziu, am început și noi, 
după 15 ani de televiziune, împinși 
mai mult de evenimente şi alarmați, 
într-un fel, de «ideea» ce prinsese să 


sie a Siguranţei. În grupul orga- 
nizatorilor insurecției apare un 
personaj, Tronaru, omul de ac- 
țiune, care are ca legătură supe- 
rioară — «Creierul» (nu i-am 
găsit încă interpretul). De ase- 
menea, în casa unui ministru 


circule, potrivit căreia studioul de la 
Buftea s-ar preta foarte bine să fie 
transformat într-o fabrică de... auto- 
mobile. Automobile n-am fabricat, du- 
pă cum nici tovarășii de la Piteşti nu 
şi-au propus să facă filme, dar gîndul 
«producției pe bandă» a rămas. 

În 1973 vom realiza două seriale: 
«Un August în flăcări» pe scenariul 
scris de Eugen Barbu, în regia lui 
Radu Gabrea şi Dan Pia, şi «Pistru- 
iatul», avind ca scenarist şi regizor pe 
Francisc Munteanu. Sîntem abia la în- 
ceput şi ne trudim să descifrăm tainele 
serialului TV, care nu este film de ci- 
nema, ci un gen nou, cu totul aparte, 
la intersecția, după părerea mea, a 


Omul de acțiune (Cornel Coman) 


Un nou Sorge (Florin Piersic) 


al vremii (în persoana lui Liviu 
Ciulei) va fi introdus un ilega- 
list (Florin Piersic), un fel de 
Sorge, cu farmec și trecere la 
femei. Alte roluri vor fi susți- 
nute de Marga Barbu, Gina Pa- 
trichi, Dorin Dron, Christian 


serialul sau digest-ul romanului fluviu? 


Iren drumuri. ee duc Mace Apre Ele 
vltiune, eat) Al Chematotrafie ` 

Faievlzlnpng, prin specificul geru- 
lu: 

teztriu, datorii cancentrării -reiini 
e limitării spațiului de ice, piră bur 
singur decor, im Core actorul sa des 
i ră pe un mde! ce aminteste de 
tigarile scenei; 

e Inamatogralia, prin profana de a 
tace, ratupi, film, 

La Buftea: samralul a lost dal! tin- 
ram însă donate ck aprlul TE 
rominesc trece abia orin  chirmuriie 
faceri at dormia matrimonia a calor 
dai părtoneri lagisimi, Cngematogrug 
Şi releu Dilie; eHe w MeH MESERIE A8 
fie, cur se stung, Sirttept ca tatăl 
y frime ca mamin. 

Ghidti cine unul, carei celălalt! 


Constantin DIVNICERU 


Maurer d Elena Caragiu, Mă 

vai serădul să refac Bucurestiul 

anitar "H faartiara, străzi, din- 

tra care unge su mai pot găsi 

pe ici pe-colo), casa miniatrialiat, 
iba cars vă vorbeam {mediu mail 

puţin folosit in alte Time) să să 
creez pe cit posibil, prin aceste 

amtbialta, dramatismul rame ra pen - 
tului istorie Am cumpărat 110 

de azii vechi pa care lra 

diehisit eu sirg scenaristul Radu 

bartrzeacal, 


dezacord 


Proverbul 
și corabia 


Vasile Alecsandri este, 
poate, 
primul scriitor român 
care s-a gindit Jo un 
serial. Si inca unui 
de actualitate 


Primul scritto oman Caro z-a geméit In 
un serial a. fer, prababil, “Vasile Blacsanelri 
la 3 OD ereilea- Lui: Ton Ghika leeri 
vin ztara şi Petpeloan, m scris că uAventurile 
Io Papal ar putea Fi Ceettauuie în Fiecare 
am I-a es sur Go Tabieurt, sei ii- 
CU-A6 dige dn cală vechis Era ce fapr, 
mai rute decit gindul ca care ze fe az up 
terial cinemaragraiic sau de tetexiziune, căci 
propianind ap äpatea Ce tablouri noi st. soga: 
area, În fiecare ap. a unori die cale vechi, 
drariarurpiri avea ` Ietuist genial d pu 
sonal în actualitate permanentă, cica 
Ce nai, Înză, nu mea rrecur arin cap. 

E abrat seent pentru toată Lummen că 
Indiferent Far Tome ramine 5 Ppnummä- 
fata mmek de malarie muti, poe D 
serializare în arteie imaginii. Facţala "eu: 
nibe abe Cippmatopralet raţiznale at ale tEh- 
viziunii mațienale, Ar putea realiza karts 
muk În acest doftknn Lin seriitar contam- 
oram. Eugen Barbu. 3 ole la un momen 
dat um sxamplhu. care arda că arem și posi- 
bilide ai o Înţelegere exactă a speciei 
Ta făcut insă, ulteriar = in arica ZO. i-a 
Eiai ulterior — zi un serial pentr cine 
Ter Cai tGttlpnte si Extern de imblărit. 
Core strecura ng în cugetele color ce 
nutriri credimi că, În atata GosptItétlbor, 
avere şi înțelegerea speciei. În siirzit, ches 
riunea. cu aati Încărcărura el reoretică, a 
fast outernt tampanată si derag de către 
un şertal urnariătic care, pa lingă că nu era 
umeriti, Mai Sep și insșirea wiribilă de a 
nu 21 serali a: ärm cec si importim- în 
eonrinuare averturi d-ale detectivului Elan 
als, capabil si dobeare și up om care trage 
în el, de lan merma distanță, cu un dhuzier 
dè cimp precum şi aventuri chleore ale inor 
tiei pe o plineră, unde capii giera di- 
mmap obiecte radicaetime; Gë Tare părinții 
e phrls între prii şi eina, În timp 
Cp mamele rebotes ai reberul se materni- 
Taz 

să avem răbdare — re spune. din adincul 
inte; nazstre, duhul mmtekegechina — pen- 
zru că poate în chiar clipele el. serinin d- 
GPA vorbe aici, pe platouri sp rap ultiznele 
secrențe ale unui serial cea stirni a ttipi- 
Dee bucurosi și o năvală de gretitadira 
Care ra spune acu răbdarea treci şi otreip, 
un. proverb, născut, probabil, în vremea 
apariției primelor corăbii oa pinze! 


vo SILY: 


Fénct de echilibru fief atacat de ulitoure 


În sarinlul penp televiziunea, o Piuzatinii n, realizar 
da -Sarana: Coroarnă- după scrierile lul Ealayrancea, 
actorul Stelan lordache a avut privilegiul ză intarpra- 
vaza rolul ju] Paru Rares: un destin rumultuns, plin 
ge sehimbări și da salturi — de la anonimatul prastaru: 
lui dunărean pină la ara romantel a peăvldanțialulu!l 
continuator ai lui Stefan col Mare Privilagiul echivala 
decicuo maxima diiicuicata Pontruoaodepäs, Iorcdeche, 
devenit Raraga găsit mijloacala nacegara şi mai ales 


măsura Jor ptr! că În intărpratarea lul, Perru Rarna: 


apara ca un punct da echilibru intr-o apuci da haos 
Goa turila suspendata de a solarunăi modestie, pasul rar, 
incercat de a energia gata să rumpi, privirile ferite, 
pentru a mu Ñ răioase, sub greutătea gindulul, voron 


“în care nuante nebanuite re întrec su te retin dh capete 


sonoritate, sint citeva din insuzirila cara i-au asigurat 
interprotiuluii un loc al său în galerin actorilor diruiți 
cu harul cinematagralului, 


Urmărirea 


fent JE mat. RU OF ETER, 


ES 


Trăleșre prin ceai, nu prin ere abisnu tului serial 
Are mulți: și, în ambele rabare, puternici. Contlietui 
deine mai acut. Cu cit urmăritul e mal istet, urmari: 
torul cişztigă în abilitate E primul serial ramănesc 
care-şi li în seriot personajeie, Inrestrindu-le nu fumail 


eu acțiuni palpitante, Car tatadacă cu aplrit Aventură 


plus inteligență Yiara pătrunde pe micul ecran ner 
condirnentată doar Ge aupenur (deşi cite sint, sint 
bine realizare), d şi de caractere, Şi alt lucru mo al 
serialului mostru: nu mal reținem ca de obicei numele 
pergonajelor, cit pe cel al actorilor. Excalanţi: George 
Constantin, Toma Caragiu, Mihăilescu-Brătla, Marga 
Barhu, Yacllica Tacama Cheirrinn Piaurar. 


Ca ii E ii "H EE TTC > a: 


RL TN lnn T "E 55 ER 5 Name caen: a. — T r a E 


e JA WS? 


alul, o manie săptâminală? 


Parada vedetelor 


B.D. înseamnă «Brigada di- 
verse» Brigada mărunțișuri. 
Brigada care anchetează găină- 
riile şi pe găinari. Chiar «mă- 
runțişuri» să fie? Comedie în 
formă, lucrare satirică în fond, 
serialul B.D. a avut succes de 
public. A fost un serial popular. 
Lumea s-a înghesuit să vadă pe 
marele ecran idolii: actorii, ad- 


mirabilii noştri actori de co- 
medie Avem mari comici ai 
ecranului. B.D.-urile au făcut 
această demonstrație (dacă mai 
era nevoie). B.D.-urile au fost 
unul din cele mai bune teritorii 
pentru mari desfășurări comice: 
Toma Caragiu contra Dem Ră- 
dulescu — cine nu iubeşte o ase- 
menea titanică încleștare? 


O concluzie este de la în- 

ceput izbitoare în orice cer- 

nema cetare a serialelor tv. A- 
ceea că în majoritatea ca- 

zurilor ele nu impun opera 

literară din care se inspiră 

sau, în cazul în care nu au la bază o ase- 
menea operă, nu impun, în general, nimic 
din ceea ce în film ține de literatură, nu 
impun așadar un scenariu, nu impun nici 
niște lucruri care țin de psihologie a per- 
sonajului, de construcţie dramatică, de 
idee asupra lumii. Nu-i vorbă, nici nu sînt 
prea frecvente asemenea subtilități în se- 
rialele tv, dar, chiar atunci cînd ele există, 
nu fac parte din rîndul celor care impre- 


nici un caz nedepășind zona divertismen- 
tului («Sfintul», «Evadatul», «Mannix», «in- 
vadatorii», «Planeta giganților», «Pierduţi 
în spațiu», «Iincoruptibilii» — ca să dau, 
după un obicei pe care îl cred bun, numai 
exemple cunoscute la noi), fie că e vorba 
de producții cu justificate pretenţii de 
superior nivel intelectual, unele din ele 
«ecranizind» cărți celebre, altele «inde- 
pendente» («Lunga vară fierbinte», «For- 
syte Saga», «Mindrie și prejudecată», 
«Moș Goriot», «Elisabeth R»), serialele 
de orice fel ar fi impun înainte de orice 
(iar uneori exclusiv) o epică și, mai ales, 
un personaj. 


* 


„Idealul serialului ` ` 
între rentabilitatea artistică 


şi rentabilitatea financiară : 


arta să triumfe, 
dar şi finanţele să prospere 


sionează și nu sînt reținute. Un serial al 
cărui scenariu să zguduie publicul e o 
presupunere grotescă; un serial care să 
arunce publicul în delir din cauza subtilei 
și tulburătoarei sale viziuni asupra lumii 
nu s-a făcut și nici nu se va face probabil; 
un serial care să producă delicii rafinate 
prin genial sondaj psihologic nu se poate 
imagina; un serial de pe urma căruia tot 
omul să caute să aibă și el în bibliotecă 
un Dostoievski, acolo, un Balzac sau un 
Faulkner, e putin probabil. Exemplul mons- 
truosului succes înregistrat de «Forsyte 
Saga», a cărui proiecţie a determinat în 
librării o cerere a cărții aproape imposibil 
de acoperit, exemplul acesta este relativ 
izolat. și nu face decit să confirme regula. 
Fiindcă probabil prea puţini vor fi fost 
aceia care au solicitat «Forsyte Saga», 
cartea, din dorinţa de a citi, de a cunoaște 
opera literară, şi nu pentru epica reținută 
din serial sau pentru cele citeva personaje 
memorabile, care le-au rămas în memorie 
adică. Or, aceasta e chiar regula și cel 
dintii lucru care — cum spuneam — atrage 
atenţia: fie că e vorba de producții de 
duzină sau de producţii onorabile, dar în 


În crearea acestor personaje, serialele 
nu folosesc fi nici nu lansează în general 
mari actori. În seriale nu sînt chemaţi ca 
protagonişti mari interpreţi (onoare excep- 
țiilor: Glenda Jackson), din motive care ră- 
min — la o meditaţie mai serioasă— inexpli- 
cabile. (Se pare că unul din puţinele motive 
plauzibile ţine de condiţiile speciale în care 
se realizează, de obicei, serialele, adică 
prin filmarea neîntreruptă, o bucată de vre- 
me, atuturor episoadelor, modalitate nece- 
sitind un buget de timp în general imposibil 
și, în orice caz, dezagreabil de acoperit 
de către marile vedete). 


Nu autorul, ci personajul! 


Pe de altă parte se poate observa că 
nu se produce îndeobște nici mișcarea 
în sens invers, adică serialele nu lansează 
mari actori. Ele fac, cel mult, populari 
protagoniștii, dar — chiar dacă aceștia sînt 
capabili de o carieră deosebită — seria- 
lele nu le pot releva realmente talentul. 
Nici un actor nu devine în principiu vedetă 
— în sensul superior al termenului — în 
urma apariției într-un serial. Serialul îl 


Forsyte Saga 


Ce căuta Fleur într-o (saga? 


Nu intră în marea istorie, pre- 
cum Elisabeth. Intră însă în mica 
istorie: cea sentimentală. Ce caută 
ea într-o «saga»? Ce caută ea în 
locuri atît de tulburi și în situaţii 
atit de complicate? Suflet mare. 
Delicată. Pură. Tribulaţii. Zbucium. 
Bogate trăiri interioare. 

Interpreta acestui personaj, Su- 
san Hampshire, a făcut aici un rol 
mare, fiind o actriţă de clasă, re- 
cunoscută de altfel ca atare și în 
afara acestui serial. «Forsyte Saga» 
a fost serialul de cel mai mare suc- 
ces în rîndurile publicului nostru. 
Şi cel mai bun din cele prezentate 
la noi. Serial de ținută intelectuală. 
Un personaj — Fleur — asimilat 
de public cu o căldură și cu o emo- 
ţie fără precedent. Fleur a circulat 
și circulă încă în legenda orală. 
Stăruie în memoria afectivă a per- 
sonajelor mature, sentimentale, cu 
structură sufletească fragilă. 


face numai cuncscut, facilitîndu-i 
(și atît!) obținerea unor oferte ul- 
terioare, în cinematograf. 

Faptul se explică prin amintitul 
specific al serialelor care, : chiar 
în cazul celor mai serioase dintre 
ele, nu pot pătrunde în zona marei 
creații, acolo, unde, între 'altele, se 
„pune și problema Actorului. Există 
foarte mulţi actori buni în seriale, 
cele englezești de pildă sînt admira- 
bile modele de profesionalism şi 
atrag cel mai mult atenţia, în pro- 
ducția „genului“, asupra capitolului 
interpretare, (Chiar dacă, în treacăt 
fie spus, majoritatea actorilor din 
producţiile britanice provin din tea- 
tru). Nici ele nu își pot însă depăși 
condiția, ` e 

Pentru că această condiţie spune: 
că un serial este mult mai supus 
decît un film obișnuit convenţiona- 
luli; că un serial fiind în majoritatea, 
cazurilor fie „de aventuri“ de larg 
consum, fie „ecranizare“ a unei cărţi, 
ficţiunea lui nu este corectată de 
public prin conștiința clară și deta- 
șată a acestei ficțiuni; că, prin urma- 
re, publicul acceptă și asimileeză un 
serial în primul rînd în măsura în 
care acesta îi propune un personaj 
sau îi „reconstituie“ un erou al unei 
opere literare; că, derivînd logic 
din toate- acestea, într-un serial nu 
se poate vedea actorul, ci numai 
personajul, 

Cu un termen dur, se poate spune 
așadar că în seriale personajul terori- 
zează și asasinează interpretul, (Lucru 
uneori valabil, nu însă și specific 
şi în cinematograful „obişnuit“.) 


| prea multă personalitate strică 


Care sînt, în această situație, 
poziția și șansele actorului? Cele 
mai bune rezultate le dă ceea ce ar 

utea. fi numită modestia asumată, 
nțelegerea adică a faptului că toată 
munca actorului într-un serial mârge 
în direcția confecționării unei ima- 
gini, a unui clişeu-aproape, a portre- 


Aghiotantul excelenţei sale 


tului-robot al unui personaj, acelaşi 
odată pentru totdeauna. Variația 
nu -este îngăduită, nici ezitarea 
„caracterologică“, neatenția în aceste 
privinţe plătindu-se greu. ` 
Interpretul de serial trebuie să se 
mulțumească cu popularitatea, inter- 
zicîndu-și.marea creaţie. El e o vedetă 


în sensul comercial al cuvîntului, nu” 


şi în cel superior. Accentele prea 
puternice de creație din partea sa 
riscă să dezechilibreze imaginea ge- 
nerală și, în genere, nu sînt îngă- 


` duite. Serialele nu produc mari 


creații actoriceşti (din nou onoare 
excepțiilor), ci — în cel mai. fericit 
caz — interpretări rotunde, de mare 
profesionalism, 

Ceea ce se consideră de obicei a fi 
personalitatea unui protagonist de 
serial, personalitate în absenţa căreia 
personajul n-ar fi ceea ce este, n-ar 
fi interesant, n-ar avea forţă,.nu s-ar 
impune, n-ar fi urmărit cu asiduitate 
de public etc., etc. nu e de fapt 
"decît o iluzie, Procesul se petrece 
invers; nu actorul vine cu personali- 
tatea sa în rol, ci rolul, imaginea, 
portretul-robot al personajului, con- 
turat în liniile sale principale înainte 
de începerea filmărilor, portretul 
acesta invariabil, incluzînd o gamă 
relativ limitată de trăsături şi de 
reacții, suprapus peste o aceeaşi 
prezenţă fizică, peste același arsenal 
actoricesc, episod de episod, dă — 
printr-o asociaţie de tip pavlovist — 
senzaţia, evident a posteriori (Nicio- 
dată un serial nu impresionează și 
nu captează publicul de la primul 
episod), că protagonistul e, ca inter- 
pret, O personalitate, un individ, cu 
un farmec special, „cu stil“ (vedetele 
din „seriale fac infinit mai mult 
obiectul adoraţiilor sentimentale, 
decît cele din filmele „obişnuite”), 


O anti-vedetă populară 


Se poate, prin urmare, considera 
protagonistul unui serial drept o 
vedetă de tip special. O anti-vedetă, 


Istoria se face și așa 


Spionaj. Un roşu strecurat în 
rîndurile albilor! Deci spionaj 
politic, cu rosturi nobile şi patri- 
otice (în genul celui practicat de 
căpitanul Kloss). Risc. Curaj. Sîn- 
ge rece, Abilitate. Istoria se face 
şi aşa. Singurătatea alergătoru- 


lui de cursă lungă. Dar și cînd 
ajunge la capăt... Tema erois- 
mului. 

„Aghiotantul excelenței sale“, 
serial al tv. sovietice, afosturmărit 
adesea cu sufletul la gură (subiec- 
tul era generos în această direcţie). 


mai bine zis. Un actor pentru care 
rolul nu e o posibilitate, cio compe- 
tiție cu o imagine încremenită; un 
actor interzis creaţiei de. excepţie; 
un actor care nu se identifică (cu 
personajul), ci. este identificat (cu 
acesta); up actor supus celei mai 
dure și paradoxale legi a lumii acto- 


rilor, care -spune că în partiturile” 


fără solicitări complexe se vede cel 
mai bine cîtă meserie, cîtă cinstită 
meserie știe fiecare;-un actor care 
uneori e modest, de cele mai multe 
“ori bun, dar întotdeauna destul de 
puţin. cunoscut înainte de proiecta: 


rea serialului; un actor care după 


proiectarea serialului e foarte cunos- 
cut, nu însă sl considerat mai bun 
decît înainte; un actor care poate 
primi în continuare, dacă nu pentru 
altceva, măcar pentru această popu- 
laritate, un. rol într-un film „obiş- 
nuit“; un actor care poate face acest 
rol dumnezeiește, devenind bine 
cotat valoric; sau un actor care nu 
poate face acest rol dumnezeiește; 
un actor care e chemat atunci din 
nou într-un serial, pentru că popu- 
laritatea nu i-a fost cu nimic știrbită; 
un actor care nu are acces la antolo- 
gic, pentru că serialele nu se proiec- 
tează la „Cinemătecă“”, nici măcar la 
„Telecinematecă”, 


mărirea“, o excepție 


Cele spuse pînă acum se verifică 
şi sînt verificabile aiurea, mai puţin 
însă la noi, Asta pentru că primul 
serial artistic de televiziune, prezen- 
tat în 1970, „Urmărirea“, a rămas 
pînă acum și, singurul, („Potcoava de 
piatră“ fiind mai aproape de teatru 
decît de film). Se realizează în pre- 
zent altele: „Cireșarii“, „August în 
flăcări“, „Pistruiatul“, Consideraţii 
(din orice punct de vedere, inclusiv 
în ce privește situaţia actorilor), de 
„estetică“ a serialului nu pot fi deci 
făcute pe baza unei singure (deocam- 
dată) opere. Totuși, cîteva observaţii 
de interes: 


— „Urmărirea“ a fost un seria! de 
succes, nu numai în raport cu pro- 
priile sale ambiţii, ci și în comparaţie 
cu alte producţii străine ale „genu- 
lui“ văzute la noi. El s-a dovedit 


` competitiv. 


— Ürmärirea" a demonstrat că 
la noi „genul” are șansa ca epicul 
bogat să iasă din fatala gratuitate a 
filmului de aventuri de larg consum, 
să obţină o solidă acoperire emoţio- 
nală și ideologică, * 

— „Urmărirea“ a fost realizat pe 
un scenariu „independenti“, adică 
primul - nostru serial nu a fost o 


ecranizate, lucru oarecum surprih-. 


zător. SUA 

— „Urmărirea“ (şi aceasta e obser- 
Vaţia cea mai importantă din punctul 
de vedere al acestor însemnări) a 
folosit o distribuție de mari actori, 
majoritatea „capete de afiş”, fapt 
iarăşi. surprinzător, Aici poate fi 
descifrată o nouă șansă: aceea ca 
producția noastră (atunci cînd va 
deveni producţie) de seriale să se 
bazeze în alcătuirea distribuțiilor și 
în alegerea protagoniştilor pe actori 
de excepţie, lucru posibil printr-un 
concurs de împrejurări, din rîndul 
cărora cea mai importantă și favoris 
zantă este solicitarea modestă și la 
intervale mari, în cinematograf, a 
actorului nostru, 

În sfîrșit, părăsind exemplul 
„Urmăririi“ şi gîndlindu-ne în general 
la problema serialelor, să mai facem o 
remarcă, poate cea mai surprinză- 
toare: noi hu avem pînă atum decît 
un singur serial tv, dar practicăm 
pe scară largă serialul înieinemato- 
grafie: ciclul de șase pelicule cu 
haiduci, cel de patru pelicule cu BD, 
ciclul inaugurat de „Cu mîinile 
curate“, serialul pentru copii cu 
Năică, fără a mai vorbi de concursul 
acordat (actori, regizori, tehnicieni, 
locuri de filmare) în ecranizarea 
serială, de către studiouri străine, a 
romanelor lui Fenimore Cooper sau 


Jack London. A 
Aurel BĂDESCU 


Marii bărbați ai epocii de piatră 
7 au e RE AO DE TEREE EE E SE ETES EE NES, 


“Fred Flinstone și Barney Bubble 

— doi mâri și inseparabili prie- 
teni. Fred și Barney — întîiul 
mare cuplu de prieteni din 
istorie. ipostaze definitorii: Fred 
şi Barney jucînd popice; la ser- 
viciu; la piaţă; în papuci; în esca- 
pade; în fața televizorului; în 
wegk-end; Fred şi Barney cîntă- 
reți; afacerişti; detectivi; spor- 
tivi; ete. — ad libitum. 


Alegorie naivă, fără pretenţii, 
reconfortantă, a mizeriilor și bucu- 
riilor cotidiene. „Aventuri în 
epoca de piatră“ este serialul tv. 
care s-a bucurat de cel mai mare 
succes şi de cea mai mare simpa- 
tie la noi. Despre Fred și Barney 
se vorbeşte cu cea mai mare 
plăcere dimineţile, la șase și 
jumătate, în troleibuze și tram- 
vaie, spre serviciu, 


seriaiul din punctul de vedere... 


om m an andan ea eea 


Scrisoarea lunii 
EE TEREE TC PRERE 


N 


„Noi și Sfinţii... 


«În primul tînd, serialul are, ca tot ceea ce face omul, calitățile 
şi defectele creatorului. În al doilea rînd, publicul acestor filme, impre- 
sionant ca număr, nu poate fi în nici un caz un public omogen —i 
grupuri lipsite, la rîndul lor, de o omogenitate perfectă, dată fiind 
diversitatea de gusturi a indivizilor. Tele-Sfîntul a fost creat de om 
după chipul şi asemănarea sa. Ceea ce au comun idolii noștri sînt 
în primul rînd trăsăturile morale ireproșabile. Cu o disponibilitate 
sufletească foarte rar întilnită la creatorul său, „sfîntul“ se ocupă 
dezinteresat de puştani, de bătrîni paralitici, de tineri necugetați 
sau pur și simplu de muritori pașnici prinși cu toții în vîrtejul unor 
întîmplări periculoase și, bineînțeles, spectaculoase. În ultimavreme, 


Curierul acestui număr 
răspunde 
la întrebarea 
„Este serialul o modă?“ 
: lansată în nr, 1/1973 
de Ov, S. Crohmălniceanu 


y 
o dată cu schimbarea la faţă, sfinţii noştri au devenit ceva mai dezin- 
teresaţi. Ba şi-au pierdut şi aureola, ceea ce-i apropie mai mult de 
creatorul lor. În vremurile lui bune, Sfintul sfinţilor își băga duşmanii 
în sperieţi, prezentîndu-se simplu: „My name is Simon Templar“. 
Azi, cînd Mannix e tratat ceva mai omenește, ne indignăm că „prea 
se lasă ciomăgit“. Oricit ne vor indigna aceste capricii ale idolilor 
noştri, ele fac parte din evoluția lor firească, pogorîrea din ceruri pe 
pămînt ridicîndu-i în acest caz mai aproape decît creatorul lor. Totuşi 
mai au multe de învățat. Spre exemplu, bieţii sfinţi nu știu să gre- 
şească. Oricît s-ar strădui ei, de aşa ceva nu sînt încăîn stare. Gîndiși-vă 
ce s-ar fi întîmplat dacă glontul unui sfint ca David Vincent ar fi nime- 
rit Într-un pămîntean care ar fi murit cuminte fără vilvătaia purifica- 
toare. Dar nu! Vincent nu era în stare de aşa ceva. Acest lucru poate 
fi imputat tuturor tele-sfinţilor. Ei n-au probleme. Numai noi avem 
probleme...“ 


Mihai FĂTU 
i Str. Progresului, 33 
Eforie-Sud 


torie este aceea a subiectului. Sorana 
Coroamă este prima regizoare care 
și-a adus aminte că avem în primul 
rînd un Ştefan ce! Mare şi apoi alte 
lucruri de spus în cinematografie, 
mult mai importante decît un film 
de ifnaginară actualitate, cum obiș- 
nuim noi să facem. Din păcate, 


Cronica 
spectatorilor 


Serialele româneşti | 


wun Televiziunea română nu a con- 
siderat necesar să înceapă un prim 
serial, ci a trecut direct la realizarea 
celui de-al doilea. „Cosmin, fiui 
zimbrului“ a dat bir cu fugiţii după 
două-trei episoade și, din păcate, 
nu a putut fi prins și pedepsit așa 
cum orice telespectator cu bun simț 
ar fi cerut în numele bunului gust. 
Dispariţia zimbrului a produs însă 
ușurare,. „Urmărirea“ nu a fost un 
serial slab și „vina“ cred că este în 
mare măsură a lui Eugen Barbu care, 
alături de Titus Popovici, cred că 
este cel mai bun-scenarist român la 
ora aceasta. „Mușatinii“, mai mult 
teatru serial decît film. Ideea meri- 


38 


pentru mine, „Muşatinii“ nu au fost 
decît o idee excelentă. Familia aceasta 
de „monştri sacri“ ai istoriei cerea 
insistent niște Glende Jackson mascu- 
line. Pe marele ecran, „Haiducii“ şi 
BD." urile au venit probabil ca 
replică a „Angelicilor“ șia „Jandar- 
milor“ din Franţa. Dar dacă „Hai- 
ducii” lui Dinu Cocea s-au ridicat 
uneori la rangul de filme de aventuri 
bine făcute, seriile B.D“ m-au făcut 
să mă gîndesc la „Jandarmii“ lui de 
Funès ca la adevărate capodopere. 
Sergiu Nicolaescu, cu „Miinile sale 
curate” îmi dă speranțe"... 


Alexandru DANGA 
Str. Ţepeş Vodă, 24 
Bucureşti 


Zilele săptămînii 


w-mbuînd-o pe zile, sistematic și 
în concluzie, constat: ' lunea bate 
recordul serialelor ecranizate, în 
special englezești. Eu le socotesc 
bunel „Portretul unei doamne”, 
„Moş Goriot", „Elisabeth R“ — cele 
mai bune scenarii sînt romanele. Să 
nu uit „La răscruce de vînturi“ — 
tot ce e cu „vînt“ e bun. Peste marți 
şi peste miercuri sărim — totuși nu 
s-ar putea pune o vorbă bună pe la 
TV să ne dea la Telecinematecă o 
gală eisensteiniană? Vine la rînd joi. 


O sirenă în două serii 


Seara mea preferată. Nu pentru 
„Steaua fără nume“, Pentru Fred, 
Wilma, Betty, Barney și Walt Disney 


cu Donald, Chip, Dale, Pluto, taţi 
pînă la unu. Sînt sigură că sînt cele 
mai bune seriale. Vineri —aici am o 
propunere: n-ar fi bine ca vinerea 
să fie gala filmului românesc? Sîmbă- 
tă e seara bătăușilor. Se bat cu 
pumnii, cu pistoalele, mai un sfînt, 
mai un David V, mai un Mannix 
(mie îmi place Mannix un pie mai 
mult” decît dumneavoastră! Cînd 
porneşte în acţiune nu e așa de 
lustruit ca ceilalţi. În Ness — care-mi 
place și-n cafea și pe micul ecran — 
mi s-a părut totuşi că prea erau puși 
toți la ol festiv”, Mannix mai 
încasează cîte o directă, ba e şi 
rănit! A fost chiar și orb întniun 
serial!?) Duminica e ziua celor mai 
năpăstuiți, ba pierduţi pe lumea ba 
pierduţi în spațiu, ba prea mici... 
Serialul nostru carevasăzică este, dar 
lipseşte cu desăvîrşire, asta la capito- 
tul „d-ale noastre”. Că decît să spun 
un singur titlu, mai bine tac!“ 


Violeta DELEANU 
Caransebeş 


| Ce nu ştiu serialiştii noștri! 


m» Ce nu ştiu încăserialiştii noştri 
(cu toată „Urmărirea")? Că eroii 
trebuie să fie simpatici, că stilul nu 
necesită înfloriri, ba din contra. Aş 
zice că se preferă acțiunea simplă şi, 
de ce nu?, chiar palpitantă. Că numă.- 
rul de greşeli tehnice, cum zicea 
cineva, trebuie să fie minim, C3 
filmul se adresează publicului larg 
și nu numai unei anumite elite, să-i 
zicem a specialiştilor. În acest sens 
consider mai de laudă un succes de 


incoruptibilii 


Pot 2 
Un moralist în felul lui 
KEE 


Eliot Ness. Cu adevărat in- 


coruptibil. Cine La văzut cu 
un pahar în mînă? Serios. 
Uşor trist. Detestă violența. In- 
flexibil. Teribil de uman. Cu 
conştiinţa că împlinește o misiune 
socială. Abil. Judecă mult. Un 
moralist în felul lui. Echilibrat, 
dar fără să transmită senzaţia de 
apatie. Nu are viață personală. 
Promiscuitatea mediilor pe care 
le asanează îl-scîrbește şi îl obo- 
sește. Acționează uneori peste 
voința lui reală. 

Serialul a avut mare succes. 
nconjurat cu simpatie constantă, 


Ideea de justiție implacabilă e 


simpatică. Protagonistul — actor 
mediu, dar foarte constant în 


xu 


„mască“, Fermecător, 


Aventurile faimoşilor „the un 
touchables"; conduşi de nu mai 
puțin faimosul Eliot Ness, n-au 
luat încă sfîrșit. Imperiul lui 
Al Capone n-a fost încă lichidat, 
Lupta continuă, Drept care pro- 
ducătorii au realizat serialul. 
Spre bucuria, curiozitatea şi 
uneori amuzamentul. domnului 
Paul Robssey, un ar an, astăzi 
extrem de liniştit, din Miami. 

este ultimul supravieţuitor 

echipa lui Eliot Ness. Ce 
crede el despre serial? Nimic. 
Pentru că... „Pot să vă spun că 
n-am fost nişte eroi; Mai degrabă 
nişte băieți tineri dornici de 
acţiune și neinteresați de bani, 
Incoruptibilii au devenit un mit, 
dar. noi n-am fost altceva decît 
nişte poliţişti cinstiţi, care țineau ` 
să-şi facă meseria cum trebuie. 
Uneori ne-a fost puţin frică. 
Banda lui Capone era grozav de 
bine organizată. Ei ştiau totul 
despre noi, chiar și poreclele. 
O dată am arestat pe unul care 
a avut neobrăzarea să ne întrebe 
dacă avem noutăți de la părinţi, 
N-aveam. Ni le-a dat el. După 
lichidarea lui Al Capone, Eliot 
Ness a ocupat o vreme un post i 
la Washington, apoi a devenit om 
de afaceri în industria hîrtiei. A 
murit în patul său, de moarte bu- ` 
nă, la 16 mai 1957.Cam asta ar fi...“ 


(De 


EE 


gege ës 


public, decît unul de critică, căci 
puține filme le întrunesc pe amîn- 
două... Altfel, să fim sinceri, și să 
ne bucurăm că cineva a inventat 
serialul, că mai există Luna-parc sau 
„Moșii” în variantă românească, că 
avem fotbal și varietăţi la televizor, 
că vara mergem la ștrand el sîmbăta 
ta bal —toate acestea în scopul 
unei depline sânătăți morale...“ 
Doru IONAȘ 
Timişoara 


Dialog 
între cititori 


9 „...Am citit articolul semnat de 
Ov. S. Crohmălniceanu în nr. 1/73 
şi m-a surprins poziţia față de actua- 
lui Mannix. Mannix este un prost? 
Mannix nu trebuia ales? Dimpotrivă. 
„Mannix“ mi se pare mai bun decît 
„Sfîntul" și tot atît de bun ca „Răzbu- 
nătorii"sau „Incoruptibilii“,,Mannix" 
se detașează printr-o mare natura- 
lețe, prin farmecul surîsului luiamă- 
rui și prin faptul că ceea ce ze 
petrece în fiecare episod nu e prea 
departe de realitate, Mannix înca- 
sează și, pentru că nu-i plac datoriile, 
își distribuie loviturile cînd poate şi 
cum poate. Filmul ne amintește că 
şi el este om ca toți oamenii, că nu 
are calitățile exagerate și greu de 
crezut ale „Sfîntului”, Şi atunci cînd 
nu reușește, mizînd totul pînă la 
doi pași de somnul veșnic, îşi dă 
seama că adversarii lui au ceva 


travelling-avant 
KEE 


A apărut un nou drog: EPISODUL! 
O dată cu încetățenirea lui printre 
celefalte obiceiuri ale noastre, mărţu- 
risibile sau nu, vom fi obligaţi să ne 
revedem concepţiile despre nepre- 
văzut, despre hazard și dragoste, 
despre aventură ca incident sau 
accident, despre plictiseală ca o 
formă a amneziei, despre noi înşine 
ca despre proprii noştri invadatori... 
Vom fi obligaţi să ne gîndim în 
porții mici, fiecare paragraf o idee, 
altă idee nu trebuie să fie neapărat 
-consecința firească a  antemergă- 
toarei sau mama născătoare a urma- 
șei, vom fi obligaţi să ne revizuim 
debuturile în alfabet. Asta e! Va fi 
oare suficientă pentru cineastul spe- 
cializat în serializarea emoţiilor, pe- 
rioada primăvăratică a rezumatelor 
școlare? Și oare, în acel timp dulce 
a! copilăriei, ne puteam noi gîndi la 
„rezumat“ ca la viitorul mod de 
viață al cinematografiei? Nu, sigur 
nu ne gîndeam, visurile noastre zbu- 
rau la praștie și la păpuși şi nici azi, 
nimeni nu-şi mai aduce aminte de 
rezumate, unii au rămas doar cu 
nostalgia praştiei și obiceiurile păpu- 
șerești. Dar ce bună școală e rezuma- 
tul! El se năşștea, creştea și trăia 
după legile operelor rezumate: avea 
un cap (aşa a rămas obiceiul), adică o 
introducere, o dezvoltare (oricum, 


animalic. (de aici tristețea sesizată 
de Alex. Marcovici, în același nr. 1/73). 
Secretara lui este Peggy, lipsită de 
culoarea albă a feței. Asta îmi 
sugerează multe. Un Mannix înţele- 
gînd că ori alb ori negru, impor- 
tante ca acela din faţa lui să fie om“, 


M.G. MIHIŞ (elev) 
George Coșbuc, 22 
Baia Mare 


„şi chiar contra Mannix 


@ „...Sînt la fel ca toți oamenii și 
pînă acum nimeni nu m-a avertizat 
că aş prezenta simptomele unui caz 
patologic, nici din punct de vedere 
moral-intelectual și nici fizic. Deci 
aș putea să mă pronunţ chiar în mod 
palpabil (n.r.:7) afirmînd că: ceea ce 
s-a chemat și se cheamă seriale ca 
„Mannix“, „Sfîntul“, „Aventuri în 
epoca de piatră“ și, de ce nu, și 


„Miinile curate“, nu sînt decît nişte 
idei bizare expuse pe peliculă cu 
puţină doză artistică și cu scopul, 
vai, nu de a educa (n.r.:17) ci mai 
mult de a încasa. Că unor — cu 
regret. am constatat lucrul acesta — 
insațiabili spectatori şi telespectatori 
le palpită de plăcere blîndele lor 
aparate sentimentalo-cardiace la une- 
le episoade cu Mannix sau la unele 
filme cu „marchiza: îngerilor“, nu e 
de mirare. Eu nu-i pot acuza de 
psihopatie, dar că niscai reminis- 
cenţe (n.r.: 2) în ceea ce priveşte 
arta în general ar avea, nu mă îndo- 
ièsc. De acord: să facem seriale cît 
mai multe, dar să avem grijă să fim 
ardenţi în ale artei cinematografice. 
Să nu căutăm a demonstra altora că 
și noi putem face seriale bărbătești, 
începînd prin a împărţi pumni și 
focuri de pistoale în dreapta şi-n 
stînga..." 
Kollea RUSU 
Str. Crizontemelor, 13 
Vaslui 


Emoţiile mari 


ne poi fi fatale, 
Vom recurge, deci, la ele, 


in doze mici... 


nu putea rămîne un nedezvoltat} şi o 
încheiere. Dar era scurt! Era 
pentru că, nedecapitat pe 
trebuia să fie un întreg indivi 
în același timp să fie scurt, ca să 
vreme pentru praștie si pent 
păpuşi... Rezumatul e o între 
epocă; filmul serializat în ep 
e o renaştere: la belle époque din 
Aranjuez-ul copilăriei. Da, o renaş- 
tere: după fiecare episod sîntem 
nou-născuți sau invers: înaintea unui 
alt episod, recădem în dulcea boală a 
vremii rezumatelor, noi nu mai 
avem praştie, diverși Mannix-i sau 
invadatori vor trage în locul nostru 
cu praştii moderne, cu revolvere sau 
dezintegratoare, nu mai avem timp 
de păpuși, Mike Connors sau Roger 
Moore vor săruta păpuşi blonde sau 
brunete, dar scurt, dragostea trebuie 
să fie și ea rezumată și episodul se 


á și noi recădem în papucii 
de toate zilele, bem ultima 
tură de cafea a zilei, şi răsuflăm 
rați că gata, s-a sfîrşit cu renaşte- 
„ Măcar pînă la viitorul episod 
pe care ni-l dorim cît mai curînd... . 
Vasăzică ne-am luat pilula de 
emoții, de dragoste și aventură, 
trecem la lucruri serioase, de pildă 
la- muzica uşoară, aflăm cînd o 
cîntăreață autohtonă de muzică 
ușoară ţine neapărat să lanseze 
melodii dintr-o altă țară, cu un inimi- 
tabil accent de pe cu totul alt fus 
orar, dar trece repede din fericire — 
și „muzica uşoară şi cîntăreţele au 
episoadele lor, strict serializate, alt- 
fel (muzica) n-ar mai fi uşoară, şi 
ne gîndim, de ce naiba, tocmai la 
Bernard Pallissy şi la ce-ar fi fost 
viața lui dacă ar fi fost mereu între- 
ruptă de diverse episoade şi la ce-ar 


Am. zîmbit 


i 
JE. 


Am reparat cîndva seriale 


@.-.. Vă rog să mă credeţi că sînt 
unul dintre acei care ar fi compe- 
tent să vă dea un răspuns relativ 
bun în problema serialelor, datorită 
faptului că am asistat direct, cu 
multă pasiune, de-a lungul anilor, 
la reacția publicului. Timp de zece 
ani mi-am cîştigat existenţa mergînd 
din casă în. casă și reparînd televi- 
zoare; Am avut ocazia astfel.să stu- 
diez emoția şi gradul de tensiune 
atunci cînd, datorită defectării tele 
vizorului, nu a fost posibilă vizionarea 
unui episod dintr-un serial: „vă rog 


faceţi ceva cu televizorul — îmi 
spunea cel -defectat — altfel îmi 
crapă stomacul de nervi“... Nu tre: 


buie să fie nimeni expert ca să-și 
dea seama că serialele au o mare 
influență asupra spiritelor..." 


luliu  ESZENYI 
Str. Crișan, 30 
Gherla 


Caricaturi din „La Pologne“ 


„CURIERUL“ 
este selectat și redactat 
de Radu Cosașu 


fi viața noastră dacă între aşteptatele 


neașteptate episoade, n-am mai avea 
la îndemînă și cîte un film ca lumea, 
și la ce-ar fi fost viața noastră dacă 
între atîtea filme ca lumea, că filmul 
e o lume, iar lumea e un film, n-ar 
mai Interven! din cînd în cînd, neaș- 
teptat, la ore fixe, cîte un episod- 
pilulă care să ne aducă miraculos în 
acea stare de imponderabilitate cînd 
praştia și păpușile renasc din cenușa 
cu diamante a copilăriei.. Cînd un 
„Sfint“ sau o „răzbunătoare“ înarmaţi 
de către noi cu procuri mutuale, 
ne reprezintă cu cinste în acel spaţiu 
aflat într-o unică dimensiune a vîrstei 
eforturilor eroice de'a învăța abece- 
darul, spaţiu înscris pe tabla neagră a 
clasei, împărţită în două, buni şi răi, 
spaţiu în care ei, cei înarmaţi cu 
procurile noastre, cu praștii moderne 
și cu dreptul inalienabil de a se juca 
singuri cu păpușile copilăriei noas- 
tre, fac ordine cu singurul scop ca 
pe tabla neagră să nu mai rămînă 
decît „buni” și, în final, în finalul 
rezumatului bineînțeles, și „răii“ să 
devină „buni“, să ajungă premianţi 
și să uite de praştie și de păpuși... 


Radu GEORGESCU 


eg Wee 


Amorul la menicsi 


E inteligent, 

e curajos, are logică, are farmec, 
are pumni, are maşină, 
dar nu mai ştie ce-i aceea 

i femeia 


iubită 


Bîntuie, ca să zic așa, 
printre detectivii de 
sîmbătă noaptea o ches- 
tie cu totul anormală, pe 
care trebuie să ne luăm 
îndrăzneala s-o abor- 
dăm, căci altfel unde ajungem? 


Trebuie s-o abordăm deschis și 
cu curaj, n-are rost ca noi să fim 
mai ipocriţi decît sînt dînşii. Trebuie 
s-o abordăm cu toată pudoarea 
și cu tot tactul, lăsîndu-le lor piš- 
cerea să fie impudici şi lipsiţi de 
tact, Trebuie s-o abordăm cu tot 
seriosul, refuzîind umorul — în. cele 
din urmă discutabil — cu care tra- 
tează dinșii chestiunea. 

Ca să nu lungim vorba, vom 
spune pe şleau că domnii detectivi 
sînt într-o anume privinţă nişte 
monştri ce ne propun monstruozi- 
Gr. Pentru a fi precişi, ne vom 
exprima precum o fată sănătoasă, 
de curînd, într-o cofetărie de pe 
bulevardul Domniței, bînd pepsi 
cu o amică: „Dragă, Mannix al 
nostru, cred că nu e bărbat!“ 

Chestia o filasem mai demult, 
de la „Sfintul“. Superbul bărbat 


40 


nu ştia ce-i aceea amorul. Nimen 
nu l-a văzut pe Templar îndrăgostit 
lulea, cedînd vreunei ispite. Femeile 
îlinteresau doar în interesul anchetei, 
De foarte multe ori — cu o preme- 
ditare căreia nu-i putem spune 
decît cinism — el se prefăcea amo- 
rezat, le acorda un sărut, un suriîs, 
o miîngiiere, pentru a le smulge 
secretul crimei sau al criminalului. 
Cînd în viaţa sa apărea vreo fată 
curată sau vreo doamnă pozitivă, 
detectivul avea grijă s-o abando- 
neze în final, lăsînd să se înţeleagă 
că interese superioare, o existență 
veșnic preocupată de absolut, ris- 
curi enorme de ordinul celor în- 
fruntate de savanții radiologi, în 
sfîrşit, mistere inaccesibile îl împie- 
dică să-şi lege viaţa de muritoarele 
normale. „Răzbunătorii“ aceia adora- 
bili duceau anomalia și mai departe. 
Acolo aveam chiar un cuplu — băr- 
bat-femeie — care înfrunta împreună 
bande de asasini, grupuri de rău- 
făcători, indivizi izolați cu cuțitul 
însă între.dinţi, dar care cuplu ignora 
cu desăvîrşire viața normală a cu- 


Și 


teleportret > 3. 


D 
plului. Firește, niciunul nu se îndră- 
gostea de altcineva, exerciţiile de 
judo şi karaté le făceau împreună, 
comunitatea de idei era perfec- 
tă dar altceva — nimic. Femeia era 
bărbată, bărbatul avea din cînd în 
cînd dulci feminisme, mici răzgîieli, 
dar fără consecinţe pentru bunul 
mers al lucrurilor. „Răzbunătorii” 
constituiau un cuplu asexuat dar 
cu umor, Ei erau departe de haiducul 
Şaptecai... 

Arhitectul detectiv care căuta 
invadatori, n-avea nici umor, iar 
amorul la el chiar că nu conta, evi- 
dent nu din vina lui. Era mult prea 
obsedat pe plan cosmic— la el 
poezia clasicului era: „Asta ţi-e 
obsesia, nu e vina tal“ Cînd s-a 
îndrăgostit şi el mortal, femeia 
se dovedea fără puls, de pe o altă 
planetă. Asta spunea totul. Mannix 
nu. e nici el— din acest p.dw. 
— bărbat, cum bine zicea puştoaica 
din cofetărie. Relaţiile sale cu secre- 
tara Peggy — femeie nu lipsită de 
accente admirabile, dacă stai să te 
uiţi — sînt de frate și soră, care 
după contesa de Ségur n-au mai 
citit Sartre. Aceasta n-ar fi anormal, 
dacă omul mi-ar da convingerea că 
e echilibrat în afara biroului său. 
Dar — ca şi Templar, ca şi Sherlock 
Holmes, ignorind lecţia celor mai 
profunzi detectivi ai lumii, Hamlet 
şi Oedip — domnul Joe Mannix 
profesează același dubios umor în 
relațiile cu doamnele, același cinism 
mărginit la datele anchetei, acelaşi 
farmec ipocrit şi interesat, acelaşi 
dezinteres, de parcă ar fi citit toate 


cărţile lumii și ar fi afiat de 
acolo că „la chair est triste”... „Mai 
dă-o-ncolo că nu-i adevărat“, Cum 
ar zice, de data asta, bunica mea, 
Într-o sîmbătă noapte, Joe a putut 
sta o noapte întreagă la picioarele 
unei femei, îmbrăcat, în zori nea- 
vînd să-și pună decît cravata și 
haina. Nu e monstruos? Asta după 
ce în secvența precedentă fusese 
în stare să pună la pămînt un asa- 
sin folosind doar o singură mînă, 
cealaltă fiindu-i grav rănită! 
Atunci — ce ne propun domnii 
detectivi (cu excepția clasicului Mai- 
gret care are O soție ce-l aşteaptă 
zilnic cu masa, ceea ce e o altă soco- 
teală, mult mai corectă)? Nu mă 
gîndesc nici o clipă ca domniile-lor 
să atingă obsesiile erotice ale lui 


< Antonioni şi să mă bată dumnezeu 


dacă atunci cînd văd un sărut 
prea lung pe ecran nu mă gîndesc 
cu ochii închişi ce bună ar fi o tablă 
(nu a legii!), dar nici așa, nici aceas- 
tă mecanică care sugerează că bărba- 
tul e curajos, e inteligent, are 
logică, are farmec, are pumni, are 
maşină, dar nu mai ştie ce-i aceea 
femeia iubită. Ni se propune un 
univers dezechilibrat în care omo- 
rul inhibă cu totul amorul, iar lipsa 
de amor se tratează cu umor, 
Repet, e monstruos — și sper 
că se va înţelege că protestez în 
numele bărbaţilor normali și al 
femeilor echilibrate care nu-și pot 
petrece noaptea de sîmbătă fără e 


crimă la domiciliu. d 
BELPHEGOR 


Femeile îl interesează doar pentru a le smulge secretul crimei 


| 


p 


-w 


Cu multe luni în urmă, 
atunci-cînd familia Ro- 
binson se pregătea de 
congelare pentru a 
suporta mai bine călă- 
toria în spaţiu spre 
Alfa Centauri, ştiam prea puţine des- 
pre psihoza cosmică şi despre forța 
de atracţie şi de ingurgitare a statt. 
lor interplanetare, a plantelor și 


inemaă 


a oglinzilor cosmice, pentru a ne- 


putea da seama ce ne aşteaptă în 
lunga aventură a „pierduţilor în 
spaţiu”, care au luat locul, pe tele- 
planeta după amiezelor duminicale, 


a altor pierduţi în spaţiu, a foştilor” 


„guliveri” rătăciți în ţara uriaşilor. 
Surprize prea mari n-am avut de 
atunci, chiar dacă acum ştim mai 
multe despre psihoza cosmică, și 
totuşi serialul „Pierduţilor în spaţiu“ 
ne-a oferit în fiecare telesfirşit de 
săptămînă cîte un alt episod, și noi 
Îl privim cu răbdare, în aşteptarea 
surprizelor... ` 

Personajele au rămas aceleași. 
Robinson-tatăl, tipul „americanului 
liniştit”, şi Robinson-mama, prospect 
publicitar al soției ideale, ne privesc 
de pe micile ecrane cu acelaşi suris 
calm şi senin, sfidind cu zîmbetul 
încrederii pe buze pericolele fur- 
tunilor magnetice și amenințările 
monştrilor interplanetari care as- 
cund la fiecare pas cite un mare 
mister cosmic. Doctorul Smith, răul, 
are o aceeași sprinceană ridicată, 
în semn de superioritate şi dispreț. 
Doar copiii, copiii şi roboții, ne des- 
tăinuie, uneori, resurse de sensibi- 
litate neaşteptate. Junele William Ro- 
binson, care, pe vremea cînd se numea 
Erasmus cel pistruiat şi locuia încă 
pe planeta numită Pămînt, aşternea 
pe hîrtie scrisori minunate către 
Brigitte Bardot, găsește mult mai 
repede decit ceilalți căile înţelegerii 
interplanetare, Cît despre Penny, 
fetița care a trecut, sărăcuța, de la 


0 | Wee 


Pierduţi în spaţiu 


telesfirșit de săptămînă 


N 


„O familie americană 


la ora 


primejdiilor cosmice 


„codițe“ la „părul lăsat pe spate“ 
tocmai acolo, departe, în cosmos, 
să recunoaștem că este cel mai 
captivant personaj al ciudatei pla- 
nete în care îşi fac apariţia fel de 
fel de fiinţe ciudate, unele cu înfă- 
țişare de oameni, dar comunicînd 
exclusiv prin gînduri, altele cu struc- 
tură de roboți, dar comunicînd 
> cu dragoni de pe alte planete în 
scopuri criminale, altele cu alură 
de brontozaur sau cu văluri de ves- 
tală.... = 
Dacă nu fugim din fața aparatelor 
de televiziune atunci cînd debutează 
cîte un nou episod din „Pierduţi în 
spaţiu“, aceasta se datorează în 
mare măsură fetiţei cu codițe sau 
cu părul lăsat pe spate, numită 
Penny, Am cam obosit, oricît de 
tineri am fi (serialul este pentru 
tineret, nu?), de comploturile diabo- 
licului doctor Smith, mereu la fel 
dirijate spre happy-end-ul dintre 
două episoade. Ne mai bucură, e 
drept, din cînd în cînd, o secvență 
ca aceea în care robotul (jignit, 
dar demn) îl obligă pe antipaticul 
Smith să-l lustruiască zilnic, vreme 
de două săptămîni, dar „gestul 
comic" al serialului este atit de acci- 
dental, încît îl putem considera 
şi pe el „pierdut în spațiu”. Nici 


Mannix 


Eroul serialului cu același nume, 
Un fel de „Sfintul“, nu atît de 
primitiv însă, Omul, evident, 
gîndeşte. Gîndește mereu la fel. 
Bună 


Relativ fante- 


Adică sănătos. Școlărește. 
lovitură de pumn. 
zist în privința îmbrăcăminţii, 
Zimbet simpatic, cînd sună îţi 


vine să-i spui în pragul ușii: 
„Bine ai venit”, Fără fizic frumos 
(picioare urîte), Abilitate  de-om 
simplu, fără complexe, fără pro- 
bleme 


Interpretul personajului e ba- 


na! şi face banal ceea ce i se cere. 


De aici un anume farmec, a! lipsei 
de ostentaţie. Asimilat de public 
fâră tam-tam. Se privește „Man- 
nix“, nu pentru că e „Mannix", 
ci pentru că serialul de sîmbătă 
trebuie, în principiu, privit, 


Simpatie 
şi fără probleme 


Roboții au şi ei inimă? 


acțiunea propriu-zisă a episoadelor nu 
are darul să ne atrâgă: e cam chinu- 
itä, cu suspensuri puerile, cu prea 
multe similitudini de la o serie 
la alta, şi pe deasupra e mereu 
fragmentată de intermezzo-uri me- 
najere (Robinson-mama este, am 
uitat să spun, şi © gospodină 
perfectă: cam așa ca Wilma din 


„Epoca de piatră", numai că din 
bucătăria familiei Flinstone nu lip- 
seşte sarea). Dacă n-ar fi Penny, 
aşadar... 

Dar Penny este. Și citeva din epi- 
soadele în care i-a fost rezervată 
ei „partea leului“ au transformat, 
dintr-odată, pentru cîte o după ami- 
ază duminicală, serialul acesta incert, 
în clipe, de mare ‘poezie. Vă mai 
amintiți de „Prietenul meu, domnul 
Nimeni“? Fetiţa aceasta cu codițe 
a izbutit să confere sentimente 
omenești antimateriei. Există vreo 
idee mai poetică decît aceasta? 
Vă mai amintiţi „Oglinda magică“? 
Există vreo tristeţe mai mare decit 
primul semn al despărțirii de copilă- 
rie? Probabil că da, sigur că da, 
nu se poate să nu existe idei mai 
poetice, şi tristeți mai mari: dar 
acolo, pe planeta de tranzit dintre 
Pămînt şi Alfa Centauri, unde nici 
măcar imponderabilitatea n-are acces 
printre atitea perfecțiuni ale teh- 
nicii supra-moderne, poezia și tris- 
tetea aduc, dintr-odată, acea noutate 
pe care o aşteptăm răbdători săptă- 
mînă de săptămînă, în speranța că 
Penny, fetiţa cu codițe sau cu părul 
lăsat pe spate, într-o altă zi... 

N-aş fi scris, probabil, niciodată, 
nimic, despre acest serial pentru 
tineret. În fond, acesta este și, 
în lipsă de altceva în spaţiul tele- 
după amiezelor duminicale, poate fi 
considerat „perfect“. Totuși în acest 
număr de revistă care şi-a propus 
să întocmească „dosarul serialelor“, 
un accent în plus nu strică! iată 
un serial „de aventuri“ care-şi îngă- 
duie luxul să treacă aventura pe 
planul al doilea. Riscul e foarte 
mare. Au dovedit-o pasaje întregi 
de plictiseală „cosmică“, Dar poate 
că merită, uneori, să riet totul pe 
„cartea” poeziei.. 

Călin CALIMAN 


Există și un război dincolo de front 


Mai exact „Căpitanul Kloss“, ` 


eroul serialului polonez cu acelaşi 
nume. Curajos. Întreprinzător. 
Simpatic. Aventuri în timp de 
război, Vorba vine aventuri, de 
fapt sînt misiuni de cea mai mare 
importanţă. Războiul nu înseam- 
nă numai bombe și cîmp de 
luptă, există și un război invizi- 
bil, al inteligenţelor, dincolo de 


front, Riscurile meseriei şi mese- 
ria riscului. Kloss reușește în tot 
ce face, 

Serialul a avut succes la noi. 
Nu atît succes cît în Polonia, e 
drept, unde interpretul a devenit 
actorul cel mai popular, oprit 
pe stradă şi interogat cînd are 
de gînd să-şi continue aventurile. 


Apollo-Bacalu 


Am profesat şase ani medicina, 
Aspir la gloria îndoielnică 
de a fi singurul comentator 


de curse de automobile 
fără maşină 


— Programul Apollo 
s-a încheiat. Ne puteți 
sintetiza în citeva cu- 
vinte importanța aces- 
tui fantastic program? 


— A fost unul dintre cele mai mari 
spectacole de televiziune realizat 
vreodată, şi realizarea unei dorințe, 
superbe și poate inexplicabile a 
omului, născută din clipa în care a 
devenit biped. Imposibil, deocam- 
dată, de apreciat, mai ales în cîteva 
cuvinte, importanța ştiinţifică. Cred 
că e prea devreme. 


— Și pentru dumneavoastră? 


— Debutul într-o profesiune nouă 
și prilej pentru marile emoţii ale 
transmisiilor directe. Emoţii plăcute, 
e drept, care te fac să uiţi de zecile 
de ore de muncă dintre emisii. Dar 
de ce din nou despre Apollo? 


— Pentru că eu cred că dumnea- 
voastră inter o „creaţie“ a progra- 
mului Apollo... 


— Poate. E o etichetă care s-a 
cam lipit de mine, deși încerc să fac 
şi alte lucruri, nu numai comentarii 
despre cucerirea spațiului, 


— Andrei Bacalu, de fapt, cine 
sînteți dumneavoastră? 


— 32 de ani, 1,70 m înălțime, 
79 kg, căsătorit, o fiică de 3 ani și 
jumătate, absolvent al Facultăţii de 
Medicină (Cluj), am profesat șase ani 


Ciinele e un animal foarte inteligent. 
Omul e însă și mai și... 


pediatria în diverse circumscripţii 
rurale. Două pasiuni extraprofesia- 
nale: explorarea 'spaţiului şi cursele 
de automobile. 


— Ce are medicina cu televiziunea? 


— Ambele sînt profesiuni . care 
cer o mare adaptabilitate la condiţii 
mereu noi, mereu schimbătoare şi o 
mare capacitate de comunicare uma- 
nă. Pe scurt, trebuie să fii convingă- 
tor în ambele profesiuni. Dacă nu 
v-am convins, e de vină întrebarea. 


— Dumneavoastră sînteţi medic. 
Ca realizator al emisiunii ştiinţifice, 
abordați teme şi subiecte extrem 
de variate, nu numai medicale. Cum 
reuşiți să le faceţi față? 


— Simplu. Citesc tot ce se poate. 
E drept că asta cere timp. 


— Ca realizator de emisiuni de 
ştiinţă, pe cine aveți în vedere, în 
primul rînd, cui. vă adresaţi, specia- 
liştilor sau telespectatorilor? 


— Acum mai bine de trei ani, o 
cronică de televiziune „spunea că 
există emisiuni „uscate“, care nu 
folosesc nimănui: pentru specialiști 
sînt prea simple, pentru laici prea 
complicate. De atunci încerc să 
găsesc formula ideală a accesibilităţii. 
Has vrea să debitez platitudini pe 
un ton doct, dar cred că unul din 
secretele accesibilităţii este capaci- 
tatea realizatorului de a oferi „sur- 
prize previzibile“ publicului. Public 
care e de multe ori, în totalitatea 
lui, mai competent decît ne închi- 
puim noi, 


— S-a creat în jurul dumneavoas- 
tră o adevărată legendă: Bacalu se 
descurcă în orice limbă. Ce este 
adevărat în această afirmaţie? 


— Poveşti. Se descurcă el în 
cîteva, dar aici e vorba şi de capaci- 
tatea de interpretare şi chiar de... 
imaginație. 


— Se mai spune despre dumnea- 
voastră că sînteţi în stare să recu- 
noaşteți orice marcă de maşină 
numai după zgomotul motorului, că 
puteți enumera oricînd calităţile și 
defectele oricărei mărci de automo- 
bil. Sînteţi chiar atit de specialist? 


— Alte povești. Sînt pasionat de 
cursele de automobile, sportul cel 
mai reprezentativ al secolului nostru, 
ador prototipurile fanteziste din 
saloanele auto sau de pe circuitele 
de curse şi îmi plictisesc cu multă 
plăcere soția și prietenii vorbind 
despre automobile. Mai ales că auto- 
mobilele mi-au dat mari satisfacţii 
profesionale — mă refer la cursele 
comentate pe micul ecran, Dar să 
recunoşti orice marcă de mașină 
după zgomot... Pot cel mult să mă 
bucur de zgomotul startului într-o 
cursă, mai ales că mă bucur de 
gloria îndoielnică de a fi singurul 
comentator de curse de automobile 
din lume care nu are maşină! 
DE n e ae N A 

— Puteți să-mi citați o formulare 
inspirată dintr-o transmisie în direct? 


en 5 NE a aa anaa 
— Într-o transmisie Apollo am 
remarcat că tot ceea ce se vede pe 


Civilul 


Civilul e un cîine. Ciinele e cel mai bun 
prieten al omului. Ciinele e un animal 


foarte inteligent. Omul e însă şi mai inteli- 
gent. Ciinele face servicii omului şi îndepli- 
neşște sarcini pe care acesta nu le-ar putea 
duce la bun sfîrşit de unul singur. Pe ciini 
se fac experienţe medicale, pentru a 
cunoaşte mai bine omul. Un cîine a fost 
întrebat odată de ce s-a îngrăşat atît în 
ultima vreme. El a răspuns că de la un timp 
un om îi aprinde de şapte ori pe zi un bec 
în faţa ochilor, după care îi dă de mîncare. 
Probabil că omul acela stă prost cu refle- 
xele — a adăugat cîinele. 

„Civilul“, serialul polonez şi cîinele, 
au fost încîntători și, timp de cîteva săptă- 
mîni, au bucurat sufletele multora. 


emisie, 


> 


ecran s-a petrecut în urmă cu două 
secunde — timpul în care ajung sem- 
nalele tv. de pe Lună pe Pămînt. 


— Şi cea mai neinspirată formu- 


— Citez din comentariul ce-mi 
aparținea la Marele premiu automo- 
bilistic al Spaniei din 1972: pe pistă 
se întinde un șir nesfîrşit de-24 de 
Maşini...! 


— Ce vă nemulțumeşte în activi- ` 


tatea dumneavoastră? 


— Multe. Dar mai ales sentimentul 
că de multe ori mă repet, obsesia 
monotoniei, lipsa de nou. 


— Ce proiecte aveți? Ce inten- 
ționaţi să faceți pentru îmbunătă- 
țirea programelor TV? 


— Să îmbunătăţesc „Lumea de 
mîine” — e vorba de emisiunea la 
care lucrez acum și să particip în 
acest an la realizarea unui ciclu de 
anchete pe teme medicale. 

La ultima întrebare aș răspunde și 
cu exprimarea unei dorințe: posibi- 
litatea de a realiza emisiuni-dezbatere 
pe te?ne de actualitate, inclusiv știin- 
țifică, care să pornească nu atît de 
la o tematică prestabilită cît de la 
preferințele participanţilor, a oaspe- 
ților. Poate în 1974, Sînt un optimist 
incorigibil. 


N. C. MUNTEANU 


Depanare 
gramaticală 


Un ziarist, un profesor de gramatică şi un 
altul de engleză redactează pentru toți angaja- 
ţii Televiziunii franceze un buletin de uz 
intern, intitulat „Hebdolangage-conseil“. Obiec- 
tivul: evitarea greşelilor de exprimare a 
celor care apar pe micul ecran, considerate a 
fi foarte frecvente în ultima vreme. Preocu- 
Patt de eficacitate, înainte de toate, cei trei 
mușchetari ai francezei corecte au creat și un 

„serviciu de depanare urgentă: oricine le poate 
cere telefonic sfaturi, dacă e încurcat de vreo 


zu 


„ângoasă sintactică”, înainte de a intra în 


Ei bine, n-o să fim tocmai noi cei care să 
„spunem că o asemenea iniţiativă nu-i grozavă! 


(Urmare din pag. 5) 
teze. Acţiunea e întreruptă 
de cîntece care devin numere 
în sine şi ne fac să uităm de unde 
am pornit. 

Pentru a fi noi înşine succinţi: 
ce reproşăm filmelor noastre 
satirice şi umoristice? Le repro- 
şăm ocolirea temelor grave: pa- 
razitismul inerția, scleroza so- 
ciată, iresponsabilitatea, indife- 
rentismu!l ş.a.m.d. Le reproşăm 
confundarea comicului cu biza- 
reria facilă, cu ghiduşiile puerile, 
cu caraghioslicul. Le reproșăm 
lipsa preocupării de a consacra 
şi permanentiza personaje de 
seria! comic de actualitate. Între 
„1001 de seri“ şi „Aventuri în 
epoca de piatră“, trebuie să 
oferim spectatorilor şi altceva, 
care să ne aparțină. 
Kettel 

ERMETISM 
PENTRU PREȘCOLARI 
EERSTEN EE 

Din păcate, zona În care ne 
aşteptam ca virtuțile an imatorilor 
noştri să se manifeste mai viu, 
ne întimpină cu realizări dintre 
cele mai modeste: filmele pentru 
copii. În această zonă s-a dat 
curs maximei simplificări și mi- 
nimei exigenţe, Uneori — ca în 
cazul „Piticului Cipi“ —istorioa- 
rele au la prima vedere aerul 
unor poveşti de o foarte dulce 
naivitate. Pelicula e plină de 
ursuleţi, de albiniţe, de Rilă- 
lepurilă şi de Ursache,de broscoi 
pe flori de nufăr, de ciori, în 
sfirşit de toate, toate personajele 
de basm tip secolul XIX. Lumea 
acestei desăvirşite candori, cînd 
începe să fie pusă în mişcare, 
devine teribil de greu de înțeles, 
deşi, vai, sîntem demult trecuți 
de vîrsta copilăriei. Ne e greu să 
înțelegem de ce face ceea ce 
face acest şugubăț pitic Cipi.Şi 
dacă nouă nee greu să pătrundem 
logica acestor istorioare, ne între- 
băm ce fac preştolarii caren-au 
dat încă examen de stat? E de 
presupus că la aceste filme copiii 
lasă de-o parte anecdota, Ei 
spun probabil: „Uite ursul! Uite 
piticul! Uite corbuli Uite veve- 
rițal Uite un iepuraşi“ Cam atit, 
Ce departe ne aflăm de lumea 
atit de vie a lui Disney! 

Un alt film ne mutădin lumea 
piticilor şi a iepurașilor, în lumea 
elefanților şi a iepurașilor. Tit- 
lulsău este „Elefantul grădinar“, 
iar particularitatea sa este încer- 
carea de a combate birocratismul 
cu mijloacele filmului pentru 
preşcolari. Combaterea birocra- 
ției e o temă necesară. Dar pen- 
sionarii grădiniţelor să fie oare 
marii purtători ai năravurilor 
funcționăreşti? 

Confuzia de adresă o întîlnim 
de altfel și într-un alt film, care 
ne aduce pe ecran animale mai 
domestice : „Zece măgăruși“, Este 
un film mai limpede închegat, 
după schema „zece negri mititei“ 
şi cu certe virtuţi în desen şi 
culoare. Invenţia scenaristică, re- 
marcabilă în două-trei episoade, 
este deficitară în celelalte şapte 
sau opt: din nousoluții expediate, 


“eterogene, vizînd cînd pe puștii 


din cursul primar, cînd pe tinerii 
care-şi petrec nopţile la bar. 
În această perspectivă, filmele 
agreabile ale lui Neil Cobar — 
„Ursuleţul Mihaelei“ şi „Alo, 
aici Mihaela“ — reprezintă cam 
tot ce oferim din producţia unui 
an copiilor de toate virstele, de 
la preșcolari la puberi. Este to- 
tuși cam puţin. 


Ne nemulţumeşte, de asemeni, 
stilul conservator al multora 
din filmele noastre de copii. În 
definitiv, nu trebuie să uităm că 
ne adresăm unor copii care tră- 
iesc în fața televizoarelor, care 
sînt la curent cu aventurile lumii 
moderne, cu un bagaj de cunoş- 
tinţe tehnice care întrece uneori 
bagajul adulţilor, Aceşti copii 
au Văzut aselenizarea. Laserul 
este pentru mulţi dintre ei un 
cuvînt curent. Pe astfel de copii 
nu-i mai putem ţine în tovărășia 
şoriceilor şi a veverițelor. Pentru 
ei fantasticul nu mai ţine doar 
de poveşti cu balauri. Și totuşi 
aceşti copii atit de docţinu se pot 
lipsi de basme,'Animaţia are da- 
toria să inventeze basmele aces- 
tei epoci, aşa cum Andersen şi 


impus încă din perioada pionie- 
ratului nostru, cum este lon 
Popescu Gopo și altele de care 
s-au legat realizări mai mult 
sau mai puţin recente, cum sînt 
(ne permitem să cităm în ordine 
alfabetică, deşi ştim bine că lista 
nu poate fi completă şi e de dorit 
ca ea să se extindă): Florin An- 
gelescu, Victor Antonescu, Ta- 
tiana Apahideanu, Matty Aslan, 
Artin Badea, Sabin Bălașa, Geta 
Brătescu, Zaharia Buzea, Angela 
Buzilă, Liliana Cazacu, Bob Că- 
linescu, Neli Cobar, Constantin 
Criîşmărel, Benedict şi lon Gă- 
nescu, Genoveva Georgescu, Eu- 
gen Gondi, lulian Hermeneanu, 
Virgil Mocanu, Gelu Mureșan, 
Adrian Nicolau, Adrian Petrin- 
genaru, Liana Petruţiu, Roland 


ilmul de animaţie 


nu este 


o artă minoră 


f 


Ispirescu au creat poveștile vre- 
mii lor. 


REGIZORII, _— 
DAR MAI ALES SCENARIȘTII 
bag 


Animatia noastră a progresat 
în ceea ce privește tematica şi 
diversitatea stilurilor, mai ales 
sub raport plastic. S-au făcut 
progrese şi în ce priveşte ştiinţa 
de a da viaţă şi de a mişca un 
personaj,s-au atins puncte de vir= 
tuozitate şi rafinament în coloris- 
tică. Uneori e vorba de progresul 
individual, izolat, care fireşte nu 
e lipsit de importanţă, alteori de 
talentul şi dăruirea tot atit de 
demne de elogii ale celor care 
nu apar pe generice. 

Toate acestea nu ne pot însă 
duce pînă acolo încît să pronun- 
tăm cuvîntul acela mult aşteptat: 
şcoală. Nu, nu avem o şcoală 
de animaţie, Avem dear cîțiva 
autori buni. Nu putem, deci, 
spune: „Haideţi să împingem 
corabia animației în larg“, pen- 
tru că nu avem încă o corabie. 
Avem doar cîteva bărci pe care 
se visleşte din greu, fiecare cum 
poate mai bine, pe oceanul acestei 
arte, considerată a tuturor posi- 
bilităților, Fiecare barcă în altă 
direcţie, fiecare spre altă limbă 
de pămînt, fiecare puţin la voia 
întîmplării. O şcoală ar avea 
nevoie de un consens, de un efort 
conjugat pentru clarificarea ṣan- 
selor şi depăşirea propriilor limite. 

Nomenclatorul animației noas- 
tre cuprinde semnături care s-au 


e „Puiul și frunza“ de A 


Pupăză, Eduard Sasu, George 
Sibianu, Laurenţiu Sîrbu, Horia 
Ştefănescu, Benone Șovăilă, lon 
Truică, Olimp Vărăşteanu. Re- 
gretăm că unii au renunţat pe 
parcurs şi au rămas la cîte o 
experiență singulară, regretăm 
că alţii fac filme prea rar. 

Ne surprinde  rămînerea în 
urmă a unui întreg sector al 
filmului nostru de animație: pă- 
puşile. Ne întrebăm cum e cu 
putinţă ca într-o ţară cu o tradi- 
ţie păpuşerească de cea mai bună 
calitate, cu un teatru de păpuşi 
cunoscut în toată lumea, să fim 
atît de săraci în idei şi în perso- 
naje, cînd realizăm filme de 
păpuşi? Cum este cu putinţă 
ca filmele noastre să ofere copii- 
lor personaje atit de inexpresive, 
atit de puţin atrăgătoare, atit de 
paupere în invenţia scenaristică 
şi tehnică. 

Nu putem, de asemenea, să nu 
semnalăm nivelul primar ta 
care se află banda sonoră şi 
ilustraţia muzicală a multora 
dintre aceste pelicule, îndeosebi 
ale celor pentru copii. improviza- 
ţia pare a fi unica regulă de care 
ascultă interpretările vocale ale 
unor personaje de fabulă. De la 
animația tradiţională a lui Disney 
pină la şcolile cele mai noi, ín- 
treaga evoluţie a acestei arte a 
conferit coloanei sonore o funcţie 
excepțională. Cultivarea expre- 
sivităţii vocilor, a sunetului şi 
muzicii, în corelație cu plastica, 
este unul din marile secrete ale 


Distincţii Animafilm 1972 


ela. Buzilă: Ramura de aur 
la Festivalul filmului pentru copii de la Veneţia 
9 „introducere în viitor” de Sabin Bălașa: 
ne specială a juriului la Festivalul intern 
filmului de scurt-metraj de la Leipzig 

9 „Carnavalul“ de lon Truică: Menţiune specială a 
juriului la Festivalul internaţional a! filmului pentru Veneția, 


copii şi tineret de la Teheran. Medalie de participare 

+: la Festivalul internațional a! filmului de scurt-metraj 
„ de la Barcelona, 

© „Ciepsidra” de lon Popescu Gopo: Medalie de 

participare la Festivalul filmului pentru copii de la 


animației. El se cere descifrat 
şi pus în valoare. z 

Dar regretăm — şi cuvîntul e 
prea slab: deplingem — mai ales 
situaţia scenariului de film de 
animaţie, puţinătatea semnătu- 
rilor. Faptul că nu se atrag, nu 
se califică şi nu se specializea- 
ză scenariști, potrivit tehnicii 
aparte a filmelor de animaţie; 
deplingem absenţa unor autori 
de idei sau de lucrări adaptabile 
pentru ecran —scriitori, umo- 
rişti, publiciști de care literatura 
noastră nu duce lipsă, dar a 
căror lipsă în cadrul studioului 
„Animafilm“ se resimte în toate 
categoriile de filme şi sub toate 
aspectele. Aceasta afectează cel 
mai grav condiţia intelectuală, 
ţinuta artistică, elicenţa civică 
şi şansa producţiilor noastre de 
a ajunge la ținta propusă. 


FILMELE TRĂIESC t 


ÎN SĂLILE DE CINEMA 
JEE EEN 

În sfirşit, Ultimele întrebări: 

Unde, cînd şi de către cine 
sîntvizionate filmele de animaţie? 
Care sînt căile şi formele practice 
prin care se valorifică filmele 
româneşti? Căci, aşa cum se ştie, 
deocamdată, ele se  proiec- 
tează, sporadic, într-un deplin 
anonimat publicitar, la un uric 
cinematograf dosnic sau, mai 
rar, drept „completări” întimplă- 
toare şi tot atit de anonime ale 
unor filme de lung-metraj. 

Unde şi cum se poate forma 
publicul filmelor de animaţie? 
Unde şi cum pot autorii să bene- 
ficieze de contactul atît de nece- 
sar cu destinatarii lucrărilor lor, 
pentru a le cerceta reacțiile, 
opiniile şi exigenţele ? Pentru că 
nimeni nu poate spune că n-am 
avea un public amator de filme 
de animaţie. Cind „Aventuri în 
epcca de piatră” aduce în fața 
televizoarelcr toată suflarea tele 
şi cinefilă, lucrurile sînt clare. 
Nu publicul ne lipseşte, nici 
interesul lui pentru filmul de 
animaţie. s 

Pentru ca fitmele să fie cu ade- 
vărat viabile, ele au nevoie de 
competența autcrului, de talen- 
tul lui, dar şi de atenţia distri- 
buitorului, de o publicitate adec- 
vată, de o cronică serioasă şi 
imparțială. Ele au nevoie să fie 
discutate cu spectatorii, reluate 
la Cinematecă, la televizor: 

Numai conjugind aceste res- 
ponsabilităţi şi mijloace, animația 
îşi poate merita numele pe deplin. 
Numai așa ea îşi poate atinge 
menirea de a ne anima conștiin- 
tele, visele, fantezia, credința 
noastră în bine şi frumos. 

Dar pentru a-şi anima specta- 
torii, animația trebuie mai întii 
să se reanime pe sine însăşi. 

Nu ne îndoim că o va face. 

E timpul să o facă. 

Eva SÎRBU, Valerian SAVA 


CINEMATECA 


4h 


Uneori selectia o face însăşi moartea, 


Fong alfabet şi fără protocol, 
ea întocmeşte în fiecare an un dictionar 
obligatoriu 


Există selecţii şi selecţii. Întreaga noastră activitate este sub semnul selec- 


inema 


dei, Cele mai severe le fac dicționarele. Programul Cinematecii este și elo 
continuă selecție — bună sau rea — făcută sub semnul şcolilor, curen- 


telor, genurilor. Dar uneori selecţiile sînt arbitrare. Uneori selecția o 
S face însăşi moartea: fără alfabet şi fără protocol, ea își întocmește în fiecare 
an dicţionarul obligatoriu. Un dicţionar de dispăruţi pe care trebuie să-l preluim apoi 


cu stupoare și pietate. 


Cinemateca a ţinut să fie prezentă cu un program mai 


puţin obișnuit; un 


program dedicat -- omagial — morţilor anului trecut. În aceste luni de. început de 
primăvară, ea şi-a dat salutul iluștrilor dispăruţi. Este rîndul nostru ca, vorbind despre 
Cinematecă, să prezentăm cititorilor aceste personalități care au sărăcit prin dispariția 


lor lumea filmului, dar să o facem nu deplingîndu-le, ci 
ultim bilanţ — în ediţie definitivă. 


trecem — ` printr-un 


În februarie- murea- John. Grierson, 
unul din ctitorii documentarului mondial. 
Cinemateca. ce-a: prezentat filmul său, 
„Drifters“ (1929). 


Un ctitor 


Lui John Grierson îi 
celebra. formulă: 
„filmul e o fereastră spre lume 


Cind şi de către cine a fost folosit pentru 
prima dată termenul de „film documentar“ 
în accepțiunea pe care o cunoaştem astăzi? 

Cînd? În 1926, într-o cronică la filmul 
Joana" de Robert Flaherty, publicată în 
„New York Sun“. 

De către cine? De un scoțian născut în 
1898, licenţiat în filozofie şi teoretician de 
film, pe urmă el însuși documentarist, pe 
nume John Grierson. Cel mai important film 
al său, „Pescadoare“, este considerat arhetip 
al genului. Un banal pescuit de heringi în 
Marea Nordului se transformă într-un omagiu, 
oricind actual, adus Angliei cotidiene, munci- 
torilor ei, 

Grierson devine autorul-manifestului inti- 
tulat „Principiile fundamentale ale documen- 
tarului“ și animator al şcolii documentariste 
britanice din anii '30, şcoală care reunea 
cele mai celebre nume ale genului (Paul Rotha, 


încercînd împreună să le 


David Lean, Basil Wright). În perioada 1939— 
1945 este producătorul filmelor de animaţie 
realizate de Norman MacLaren și al filmelor 
documentare făcute de Joris Ivens. 

li aparţine celebra formulă „filmul este o 
fereastră spre lume“. 


În aprilie a murit Jorge. Mistral. Din 
bogata sa filmografie, Cinemateca a ales 
„Camelia“, „Juana Gallo" (două melo- 
drame mexicane), superproducția fran- 
ceză „Şeherazada'“, „Răzbunarea“ de Bar- 
dem şi „Abisul pasiunii“ de Buñuel. 


Un rege al batistelor 


Jorge Mistral a fost Armand Duval, 
cind „Dama cu camelii" 
se numea Maria Felix 


Marile enciclopedii -nu-l menționează (cu 
atît mai puţin micile dicționare), revistele de 
specialitate nu-i publică de trei ori pe an 
fotografia pe copertă, iar publicaţia engleză 
„Sight and Sound“ nici măcar nu-i anunță 
moartea la rubrica deceselor anului '72. Şi 
totuşi, el s-a numărat printre actorii favoriţi 
ai publicului — mai ales ai publicului neolatin 
și mai ales ai celui feminin — pe care l-a cucerit 


Mari dispaâruți din’ 


cu farmecul său bărbătesc, cu senzualitatea 
sa meridională. $i totuşi, a lucrat cu doi 
regizori de prim rang: Buñuel şi Bardem (la 
două dintre filmele lor mai puţin importante: 
„Abisul pasiunii“ şi, respectiv, „Răzbunarea“”). 
ȘI totuşi a reuşit să stoarcă rîuri de lacrimi 
interpretînd nemuritoarea poveste a „Damei 
cu camelii“, alături de Maria Felix, sau rolul 
doctorului în „Dreptul de a te naşte“. 
Apoi steaua lui a pălit şi a început să 
coboare încet, stingîndu-se definitiv într-o zi 
de aprilie, cind Modesto Llosas Posell (pe 
adevăratul său nume), fiul unui portorican 
şi al unei catalane, și-a pus capăt zilelor. 
Cine oare îşi va mai aminti de el în anul 2000? 


Tot în aprilie dispărea George Sanders, 
percutantul actor englez, pe care l-am 
omagiat. revăzindu-i creaţiile din „Tara 
mea“ (Jean Renoir), „Totul despre: Eva" 
(LE: Mankiewicz) st. „Voiaj în Italia“ 
(R. Rossellini). 


Escrocul din high-life 


eorge Sanders era un faimos negativ. 
Dar un, negativ provenit 
„din lumea. bună“ 


Pentru că sînt la modă titlurile lungi, s-ar 
putea scrie o carte numită: „Cum se poate 
obține “premiul Oscar după ce ai absolvit 
şcoala tehnică din Manchester, ai făcut comerț 
cu țigări în America de Sud și ai jucat ca 
figurant pe scenele teatrelor de revistă lon- 
doneze“. Eroul ei s-ar numi George Sanders. 

Hollywoodul îi oferă primul loc mai impor: 
tant la treizeci de ani, în filmul lui Henry 
King, „Curierul din Londra” (1936). Totodată 
Îl clasează în sertarul pe care scrie „bun 
pentru roluri negative“. Dar Sanders nu 
interpretează orice fel de escroci, şantajiști, 
spioni sau asasini, ci în special pe cei proveniți 
din lumea bună. El este domnul distins, cu 
haine impecabil croite, cu maniere ireproşa- 
bile, a cărui privire tăioasă trădează ipocrizia 
şi disprețul, al cărui zîmbet perfid ascunde o 
urzeală diabolică. Să ne amintim de jack 
Favell din „Rebecca“ de Alfred Hitchcock. 
Să ne amintim de asemenea de acel aristocra- 
tic pater familias din „intilnirea de Jean 
Delannoy, care nu este, de fapt, decit un 
criminal. 

Într-o serie de filme polițiste, el întruchi- 
pează două personaje celebre ale genului: 
„Sfintul“ ui Leslie Charteris şi Falcon al lui 
Michael Arlen. Dar nici acest personaj, nici 
Gauguin (în „Luna şi doi bani jumate“), nici! 
Dorian Gray, nici Bel Ami nu îi aduc suprema 
recunoaştere a talentului pe care Holiywoodul 
o poate da slujitorilor săi. Premiul Oscar, în 
1950, îl cucerește pentru interpretarea unui 
rol secundar, acela al lui Addison De Witt 
ziaristul veros din „Totul despre Eva“. 


V 


` În mai se “stingea octogenara actriț 
celebra ` Lady-Detective, Margaret Ru 
therford. Din păcate n-am putut-o vede 
rolul ei. cel mai important, ci. numa 
capodopera lui Welles, „Falstaff 


Lady-Detective 


Margaret Rutherford a fost 
și rămîne. un alter-ego 
al Agathei Christie 
DONDE PRI EEE H 


„Tot norocul meu este mutra mea, obiş- 
nuia să spună Margaret Rutherford, atunci 
cînd era întrebată cum a ajuns una dintre 
marile actrițe de comedie ale Angliei. Succesul 
i l-a adus o figură în formă de pară, împodobită 
cu un păr rar şi zburlit, cu doi ochi plini şi 
de candoare și de maliție, cu o gură cu buze 
subțiri, dar deosebit de mobile, care se țuguie, 
se pungesc, se rotunjesc în fel şi chip, expri- 
mind șiretenia, disprețul sau uimirea, 

Debutează pe scenă cu o pantomimă într-un 
rol pe măsura fizicului său „ingrat“: „Zina cu 
nasul lung“. 

Mult mai tîrziu, la 45 de ani, are loc debutul 
ei cinematografic. Marea celebritate i-o prile- 
juieşte însă întîlnirea cu o altă celebritate a 
Angliei de care o apropie nu numai vîrsta, ci 
şi anumite afinități temperamentale: Agatha 
Christie, Trei ecranizări, acelaşi personaj: 
Miss Marple; aceeaşi tramă — descoperirea 
unei crime, bineînțeles; același regizor — 
George Pollock; şi o poreclă binemeritată: 
Lady Detective. „Cred că Miss Marple este o 
fată bätrînă care îmi seamănă destul de 
mult“, declara actriţa. 

Ultima mare creație cinematografică i-o 
oferă Orson Welles, încredinţindu-i un rol 
“secundar în „Falstaff“. În interpretarea ei, 
Miss Quickly se transformă: dintr-un personaj 
secundar într-o prezență complexă, în care 
grotescul se împleteşte cu tragicul. 


“În iunie am. depliîns cu toţii moartea 
“lui Marin lorda. Am revăzut la Cinema- 
Iech acea neuitată capodoperă, care a 
fost şi primul desen animat românesc: 
„Haplea“: ; 


Animatorul animației 


| 


Marin lorda 
autorul celebrului 
Haplea 


e 


Un nume de referință în cinematografia 
română. Marin lorda (primul din stînga foto- 
grafiei, în compania Pelei lllery), autorul cele- 
brului „Haplea“, desen. animat care a încîn= 
tat copilăria celor mai virstnici dintre noi. 
Despre atmosfera de pionierat în care a 
fost conceput filmul, o pagină pe care, cu 
bunăvoința Arhivei Naţionale de Filme, am 
desprins-o din memoriile artistului... 

».«.Cu chiu cu vai am însăilat un scenariu 
și am pornit să-mi fixez teme de lucru pentru 
studiul de mişcări şi expresii, pe care le dez- 
voltam, după anumite calcule, pe hîrtie cretată 
de o anumită dimensiune. Elementele din 
desen, ce rămîneau în primul plan neschimbate 
le trasam prin transparență la fereastră; 
pentru cele din planul al doilea am gîndit 
că e bine să execut un fundal, manevrat după 
nevoi, Încet-încet, vrafuri de desene se ridicau 
în jurul meu. Haplea merge, Haplea fuge, 
Haplea “te privește poznaș, Haplea ride, 
Haplea e supărat. Alături de Haplea își făceau 
apariţia alte făpturi: Căţelușul Zdup, Gîsca 
cea prostuță, Privighetoarea, Cioara, Cobza- 
rul, Țambalagiul, Frosa, Popa Clondir și 
Naşul, Naşa; de asemenea, se întruchipau, în 
părţile lor caracteristice, trenuri în mers, 
poduri, aeroplanul lui Lindberg, automobilul. 
Problemele ce mi se ridicau nu erau din cele 
mai uşoare, dar mă interesau cu atît mai 
mult: mersul omului, mersul cîinelui, zborul 
păsărilor, fuga automobilului, a trenului, 
zborul avionului. Toate trebuiau studiate, 
calculate şi realizate în funcţie de depărtare, 
de viteză, de unghiul optic sub care erau 
văzute şi redate. De asemenea, trebuiau pre- 
zentate în tot-ce aveau mai caractaristic, atît 
mişcările, cît şi expresiile... Mişcarea, expresia 
trebuie să se împletească în linia simplă a 
desenului şi să exprime, ca ultimă consecință, 
expresia fiinţelor şi a lucrurilor. Fiindcă nu 
numai omul şi animalele; dar şi lucrurile cele 
neînsuflețite, lucrurile făurite de natură și de 
mîna omenească, au o expresie A lor... Poţi 
să faci asta, înseamnă că ai viziune cinemato- 
grafică, o exprimare proprie mijloacelor 
oferite de această mare şi revoluționară 
invenţie, care este tehnica filmului“, 


ZOO IANUS FER ERE IDE eegend 


În septembrie a murit Max Fleischer, 


strălucitul. părinte al . fermecătoarelor 
vedete de desen animat, Popeye şi Betty 
Boop:- În afara cîtorva mici bijuterii din 
“această serie, Cinemateca a prezentat şi 
filmul său, mai puţin cunoscut Ja noi, 


„Călătoriile lui Guliver". 


Veşnic neconsolatul 


Betty Boop, 
„contestatara“ 
anilor "20. 
este creația lui. 
Max Fleischer 


datele biografice înlătură orice dubiu: anul 
naşterii — 1930; numele părintelui lor: Max 
Fleischer. 

Popeye este încarnarea mitului forţei, 
tipul durului imbatabil, rivalul marilor bătăuși 
din westernul cu actori. În timp ce Betty 
Boop reprezintă rivala marilor vampe, de la 
Theda Bara la Marlene Dietrich. Existenţa 
lui Betty Boop, regină a desenelor animate, 
a fost curmată brusc însă, în 1935, în urma 
protestelor unor legi puritane, care au con- 
damnat-o la moarte, fără drept de apel. 

Afecţiunea lui Max Fleischer, veșnic necon- 
solat, s-a concentrat atunci asupra celuilalt 
copil, Popeye, care și-a continuat aventurile 
pînă în 1947, alături de aleasa inimii sale, 
urîta, şleampăta şi uscata Olive Oil, 


Pe Akim Tamiroff, dispărut în lun 


septembrie, le-am - revăzut în trei din 
peliculele în care făcea figură de vedetă: 
„Dosar secret" și „Stigmatul răului“ de 
Orson Welles şi „Topkapi“ de Jules 
Dassin. 


Omul cu ochii grimaţi 


Akim Tamiroff s-a grăbit. 
L-a lăsat pe Don Quijotte 
fără Sancho Panza... 


Afirmarea lui Akim Tamiroff printre 
stelele filmului -american n-a fost o treabă 
prea ușoară. Cinematograful l-a privit cu cir- 
cumspecție pe acest bărbat scund, cu ochii 
parcă grimaţi, cu sprîncene stufoase și cu un 
pronunţat accent străin, oferindu-i vreme 
îndelungată doar roluri episodice. Nu accentul 
său străin era de vină (la ora aceea — 1930 — 
Hollywoodul aspira cu pasiune. la tot ce avea 
mai bun Europa, iar accentul ştrăin era chiar 
la modă), ci de vină a fost probabil imposibili- 
tatea de a-l eticheta pe acest nou-venit, de 
“a-i stabili un gen, un tip de personaj. Anul 
1937 a marcat ieșirea sa din anonimat cu trei 
roluri-principale : în „Corsarul“ (regia: Cecil B, 
de Mille), „Omul care prezice moartea“ (regia: 
Charles Vidor) și „Satan în frac“ (regia: 
Robert Florey). 

Dar deplina confirmare a posibilităților 
sale actoricești i-a adus-o rolul lui Pablo din 
„Cuifi bate ceasul“ (1943), ecranizarea romanu- 
lui lui Hemingway în regia lui Sam Wood. 

Deşi nu i-au oferit partituri de mare 
întindere, filmele regizate de Orson Welles 
ocupă în filmografia sa un loc deosebit de 
important. lată-l pe Jacob Zouk din „Dosar 
secret”, cerșetorul murdar şi nebărbierit care 
zace într-o cameră sărăcăcioasă privind în 
gol cu gîndul la un ficat de, sisch: iată-l pe 
Grandi, banditul obscen din „Stigmatul rău- 
lui“, iată-l pe Bloch din „Procesul“, impricina- 
tul terorizat și umilit din camera de serviciu a 
avocatului. 

Din păcate, cea de a patra colaborare între 
Tamiroff şi Welles a fost întreruptă de moarte, 
Colaborarea se numea „Don Quijotte“, iar 
actorul ar fi urmat să fie Sancho Panza... 


NEMATECA 


Cine şi-ar putea imagina că fermecătoarea, 
ochioasa, trupeşa Betty Boop este sora marina- 


rului soios şi răguşit pe nume Popeye? Dar Hee redactate de Cristina CORCIOVESCU 


CH 


EE 3 muzicală este semnată de Manuel, mai bine primiți decît mine rut! EI int ă 
Actorii şi muzica BT dech -shim ut! El interpretează rolul unui 


fiul regizorului, Cel de-al doilea chiar şi în birturi“, bătrîn în vîrstă de... 200 ani, în 
„RISE POE SET ZOR SEET fiu, Cristian, a geenit SE : filmul „Orizont pierdut“, ecrani- 
i E de curînd a debutat la Monte 5 - = : zare după James Hilton. Conven- 
Yves Montand care, după cum N Carlo, iar firma „Ricordi” i-a ţia cu publicul a fost, deci, ruptă: 
i se ştie, a fost în ultimii ani unul Amt ` - 
| sech 3 e propus un contract pe trel ani. urmașul direct al lui Rudolph 
e | din obişnuiții music-hall-ului fran d Turnee Valenti iubitul ficti e 
cez, se va retrage de pe această SS wech Sot SS al lumii 
| galeră, în cadrul unui spectacol : Erem eminine din anii '30, partenerul 


neuitat al lui Jean Harlow, 
Greta Garbo, Marlene Dietrich, 
Claudette Colbert, Bette Davis, 
Olivia de Havilland şi Ingrid 
Bergman şi-a părăsit rolul de 
bărbat strălucitor pentru a se | 
arunca în vîrsta ultimă. Ce-i 
drept, aceasta fiind atît de 

| neverosimilă, ieşirea din impas 

] pare genială. 


de adio în care ar ag să fie 
| artenerul lui Averty. „Audiovi- fa i deel Ap 
l Toalul m-a ucis“, a declarat el Ultimul domiciliu 
Ẹ cu amărăciune, iii 
] Nici o veste despre Brigitte 
Heim, glaciala eroină a filmului 
N german antebelic, interpreta lui 
N Lang („Metropolis“) şi Pabst 
ÎN („Atlantida“). S-a retras de pe 
Ẹ platouri în 1936, după filmul 

„Hotel Savoy 217“, s-a căsătorit, 
N şi, devenită doamna Kunheim, 
| mamă a patru copii, duce o viaţă 
N tipic de casnică. Locuiește în 
| America şi îşi petrece verile în 

Elveţia. Presa a uitat-o cu desă- 
' vîrşire. 


Prezentă iar 
Sf LEEA N TNI PERI DR 


O senzaţională reintrare și-a 
făcut actrița Ann Rutherford, 
partenera lui Mickey Rooney, 
actriță care a cunoscut înainte de 
război un imens succes. Ea va 

P juca după 30 de ani un rol într-un 
film de groază. Este cea mai 

j îndelungată absenţă din istoria 

cinematografului. 


Super Ustinov-ul 


„Audiovizualul m-a ucis“ 
OTTEESEEN 


În schimb, sexagenarul Charles 

Trenet s-a hotărît să cînte într-o 

| emisiune ty., îmbrăcat în costum 
| de baie! 

d Doar Marlene Dietrich își men- 
ține ridicate moralul, morala 
și... bursa. Onorariile pe care le 
percepe sînt atît de mari, încît 
Cardin, care voia s-o invite în 
martie |a gala sa unică, a trebuit 

9 să renunțe... 


“Triumt pe Broadway ` 


Eeer 
Danielle Darrieux triumfă pe 
Broadway: succes de public și 
de critică. Dimpotrivă, Melina 
Mercouri este criticată pentru 
rolul din „Lysistrata”. Publicul 
pare totuşi mulţumit şi de ea. 


Boyer la 200 de ani 


| Filmul şi opera Cu regina mamă a Angliei 


FERBER 
DEE MIE EE 
Luchino Visconti face o pauză Dramaturg, scriitor, regizor 

| cinematografică: el s-a angajat de film şi operă, actor, desena- 
A la Scala din Milano unde mon- tor, umorist şi conferenţiar, 
j|  teazătetralogia de opere a lui Peter Ustinov a fost considerat 
| Wagner (seria va începe cu un genial improvizator care a 
| „Aurul Rinului”). Tot la „Scala“ transformat în aur tot ce a atins. > eme 
Ẹ figurează pe afişul permanent Originea sa, foarte încurcată, Ann Ruthertord înainte... 3 
|  Zefirelli. La Teatrul „Fenice“ a fost faimoasă: jumătate rus şi şi după 30 de ani 4 

din Veneția — Rosselini. jumătate german, după tată; K 
|! Vittorio De Sica a terminat jumătate rus, un sfert francez și ; i : a 
| filmul „O scurtă. vacanţă“. Pe „un sfert italian, după mamă. 

generic, © surpriză: partitura - Totuşi Ustinov, care excela prin 


spirit,s-a definit mult malsimplu: 
„Trăiesc ca un englez, gîndesc ca 
un francez şi scriu ca un rus,“ 


| _Groucho şi nataţia 
UE ANL a EEE DR E FEDERER PU 


Gelos -pe gloria lui Mark 
Spitz, care fusese plasat la o masă 
mai bună, Groucho Marx a 
chemat chelnerul (scena s-a pe- 
trecut într-un restaurant din 
Los Angeles) şi, arătînd spre 
masa campionului olimpic, s-a 
prefăcut brusc- interesat: „În- 
treabă-l pe mustăciosul de acolo f SE 
dach _ nu-mi poate da şi mie Pie 
2—3 lecţii de See Am deer Boyer, june prim și ulti m 
totdeauna că n-am știut să înot. SE AZUR ERROR 
Cu atît mai mult acum, cînd După patru ani de retragere, 
realizez gă oamenii-broască sînt Charles Boyer (74 ani) a reapă- 


Visconti, regizor de operă 


| Mărturisirile unui producător centenar, 
primul fabricant de monștri sacri 


Omul-secol (Zukor) 


Zukor a împlinit 
100 de ani, 
Iată virsta 

marilor confesiuni ! 


Explozia (Pickford) 


Se întîmplă rar în ciudata lume a filmului să vezi o vedetă glorificată şi ridicată la rangul de 
statuie în timpul vieţii, Cu atit mai rar, dacă e vorba de un producător. Este totuși ceea ce s-a 
|. întîmplat cu „istoricul“ producător Adolph Zukor — care e în același timp şi primul cineast care 


apucă să-şi sărbătorească centenarul. 


| Zukor s-a priceput ca nimeni altul să descopere actori. (talentați și fotogenici în același timp), 


| 


“să lanseze povestiri apte să fie traduse în imagini; el a condus cu o mină forte „Paramount“-ul (pe 
care l-a şi fondat) spre ascensiune (e adevărat, în epoca de glorie a Hollywood-ului) și tot el a fost primul care 
a îndrăznit să realizeze (faptul se petrecea în 1912) un lung metraj artistic cu interpreți. actori. E vorba de „Regina 
Elisabeth“ (vedem că tema îi tentează și după 60 de ani pe cineaști) cu Sarah Bernhardt în rolul titular. 

Să-l auzim pe Zukor, omul-secol, care are o memorie excelentă, dezvăluind presei — cu prilejul împlinirii 
centenarului său — în ce împrejurări a lansat o serie de mari vedete, să-l ascultăm povestind detalii despre 
acești „primi monştri sacri” ai cinematografului: 


Prima Elisabeth 
(Sarah Bernhardt) 
KH 


„Pentru „Regina Elisa- 
beth“ i-am dat Sarahei 
Bernhardt 40.000 de do- 
lari. Era enorm? Da, mai 
ales că era absolut toată 
averea mea la ora aceea... 
Am întîlnit-o la New York, 
cîţiva ani mai tîrziu, şi 
cînd i-am spus că filmul a 
fost foarte rentabil, am 
avut impresia că nu a fost 
plăcut impresionată, „Mă 
uimeşti, căci am sperat 
că o să dai faliment... 
mi-a spus ea înciudată,“ 


Un biet debutant? 
(Rudolph Valentino) 


„Rudolph Valentino era 
un actor foarte prost, dar 
lucrul n-avea nici o însem- 
nătate, N-am înţeles nicio- 
dată de ce suscita atita 
isterie. Psihiatrii au zis că 
toate femeile visau să fie 
răpite de Valentino călare, 
dar pe mine asta mă 
făcea să mor de ris, De 
fapt, n-a fost niciodată 
decît un biet debutant. 
În plus, și-a cheltuit pros- 
feste milioanele cîștigate. 
Oricum, n-ar fi putut să 
se menţină, căci n-a izbutit 
să uite căe un biet nenoro- 
cit care fusese spălător de 
Vase.“ 


| Nimeni nu-i rezista 
(Gloria Swanson) 
KH 


„Am plătit-o pe Gloria 
Swanson cu un milion de 
dolari ca să joace în filmele 
mele. Era o adevărată 
incendiatoare de inimi şi 
puţini bărbaţi îi rezistau. 
Era şi foarte ambițioasă; 
voia întotdeauna să apară 
doar în filme de foarte 
bună calitate. În materie 
de exigență era aproape 
draconică şi a şi făcut 
regie la un film, „Sadie 
Thompson“. Nimeni n-a 
crezut în ea, dar filmul a 
fost bun şi a avut mult 
succes. E un rezultat destul 
de frumos, dacă ne gîndim 


i 


3 


că e vorba de o puştancă 
din mahalaua Chicago-ului, 
care n-a urmat nici un fel 
de curs de artă drama- 


tică”, 


e Ce 
Cel mai mare farsor? 


(Douglas Fairbanks) 
EI SE 272 


„În acest oraș al farsori- 
lor care era Hollywood-ul, 
Douglas Fairbanks era cel 
mai mare farsor. N-o să-i 
uit niciodată spinzurat pe 
dinafară, cu capul în jos, 
de fereastra compartimen- 
tului de tren în care călă- 
"toream eu într-o zi! O 
făcuse doar ca să cîştige 
un pariu în care se prinsese 
că mă va lăsa cu gura 
căscată. Şi trebuie să măr- 
turisesc că m-a lăsat... 


Trec peste alte năstrușnicii 
pe care le-a făcut, fiindcă 
n-am poftă să fiu condam- 
nat la închisoare!" 


„Mary Pickford îmi zicea 
papa Zukor şi sînt convins 
că mă iubea mult. Erao 
trăznită fermecătoare, că- 
reia nu-i păsa de nici un 
fel de clevetiri. De aceea 
nici n-a încercat vreodată 
să ascundă căe amorezată 
lulea de Douglas Fair- 
banks, deşi la ora aceea 
— în climatul de conven- 
ţionalism purist al Holly- 
wood-ului — legătura a- 
ceasta putea să fie fatală 
pentru cariera ei. Dar cum 
ei i se ierta orice...“ 


„Pe William S. Hart NM 
l-am iubit cel mai mult, ` 
Deşi scenariile primelor 


westernuri erau mai puţin 
complicate decît cele de 
azi, era de o conştiincio- 
zitate şi meticulozitate 
profesională fără prece- 
dent. Era preocupat, între 
altele, ca fiecare indicație 
din scenariu să fie minu- 
țios respectată, Avea o 


Părinte al westernului 


demnitate înnăscută. Îna- 
inte de a muri, și-a donat 
întreaga avere orășelului 
său natal. Era „un gentle- 
man“, cum rar mai găseşti 
Azi o 


o 

„Cînd l-am întîlnit prima 
dată pe John Barrymore, 
am înţeles imediat că ulti- 
mul lucru care-l preocupă 
este... cinematograful, Tot 
ce-şi dorea. era să-și ducă 
viaţa în linişte, mai ales că 
îl pasiona pictura, Am 
izbutit -să-l conving să 
devină actor, dar niciodată. 
n-am avut atîta balamuc 
cu cineva. Mai ales fiindcă, 
mai presus de orice, îi | 
plăcea să doarmă. Cel mai 
greu era să-l trezești din 


| somn, atunci cînd apuca 


să ațipească...“ | 
Ki | 
„Mack Sennett a fost 


primul care s-a gîndit să. F 
îmbine comicul cu violența, 


- far publicul i-a confirmat 


intuiţia. Cînd îşi viziona 
filmele şedea într-un ba- 
lansoar și, după mişcarea 
scaunului, cei din jur îşi, 
dădeau seama dacă e mul- 
tumit sau nu, Dacă balan- 
soarul era imobil, era 
sigur că va relua totul de 
la început, Dacă balansoa- 
rul “se  legâna într-una, 
însemna că e încîntat, 
Trebuie să mărturisesc că, 
din păcate, port în parte 
răspunderea declinuluisău, 
Îmi plăcea ce făcea, dar 
distribuitorii nu voiau să 
plătească sume mari pen- 
tru scurtmetrajele lui. Din 
cauza asta m-am lansat 
în producția lungmetraje- 
for jucate de vedete. Asta 
i-a precipitat lui Sennett 
declinul... 


E) 

„Am făcut o mare gre- 
șală în ziua în care i-am 
plătit lui Charlie Chaplin 
13,000 de dolari pe săptă- 
mînă. Nu că n-ar fi meri- 
tat, dar cînd a aflat 
Mary Pickford, ea a făcut 
un scandal enorm şi a 
spus că nu suportă ca un 
clown să cîştige mai mult 
ca <a, Rezultatul: m-am 
văzut nevoit să-i măresc 
și salariul lui Mary. Bucu- 
ria mea de a lucra cu 
Chaplin a fost multă vreme | 
întunecată de povestea $ 
asta cu banii..." 


(William S. Hart) 


cc. 


48 


DECH 


Pentru sau împotriva 
decorului natural ? 


În continuarea discuţiei despre scenos 
grafie începută în nr. 2 al revistei noastre 
cu articolul „Decorul împotriva decorului“ 
de Alice Mănoiu, publicăm mai jos inter- 
venția arhitectului Nicolae Drăgan. 


Nu pot decît să mă bucur de 

faptul că revista „Cinema“ s-a ho- 

tărît să facă loc în paginile'ei ai 

problemelor de scenografie. Nă- 

dăjduiesc că nu ne aflăm în fața 

îndeplinirii unei sarcini redacţi- 
onale de moment, ci a unei preocupări perma- 
nente. 

Aşa cum menţiona și Alice Mănoiu, atenţia 
acordată scenografiei filmelor românești a 
fost sporadică (chiar şi cînd din ea „s-a făcut 
un cal de bătaie”), Be fapt, dacă cineva s-ar 
întreba unde se discută problemele scensgra- 
fiei de film, cu greu ar afla răspunsul. Secția 
de scenografie din cadrul ACIN se ocupă mai 
mult de problemele organizatorice decît de 
problemele de creație sau teorie, Cronicile 
“arareori se opresc asupra scenografiei şi, cînd 
o fac,'o expediază în două rînduri: „o atmos- 
feră veridică”, „o ambianţă plastică ce a servit 
sau nu ideea filmului“, dar de cele mai multe 
ori o ignoră cu desăvîrşire. Chiar și cronicarul 
care saluta cu bucurie într-un articol de sin- 
teză numele unei talentate pictorițe de la 
televiziune, nu menţiona nimic în cronica la 
zi a filmului „Zestrea“ despre scenografia aces- 
teia, 

Este imposibil să facem aprecieri asupra 
scenografiei de film, fără a ţine seama de faptul 
că filmul este o artă colectivă. Remarca croni- 
carului asupra evoluţiei în timp a scenografiei 
de film în funcţie de evoluţia scenariului este 
foarte valabilă, Dar la fel de importantă în 
reușita unei scenografii este relaţia dintre sce- 
pograf şi regizor, afinitățile dintre ei. Trebuie 
să rnărturisesc că eu sînt unul din cei care au 
avut marele noroc să lucreze cu regizori cu 
care a stabilit o perfectă comuniune de idei. 

Sînt întru totul de acord că, filmînd pe viu, 
în decoruri naturale, firescul se obține mai 
ușor, se obţine o legătură fluentă între inte- 
rior şi exterior, că se realizează mai bine 
„atmosfera“, cea existentă în realitate aju- 
tîndu-ne să o creăm pe cea a filmului (impli- 
DÉI însă şi riscul de a o influența prea puter- 
nic), 

Numai că lucrurile nu sînt chi 
ple cum par la prima vedere. 

Să nu ne facem iluzia că vom găsi 
„cu minimum de efort" — cum sust 
lul — decoruri care ne așteaptă s 
după ce vom pune în ele person 
trei elemente de recuzită, 

Nu cred că Radu Boruzescu ne-a dat exce 
lentul decor din „Felix şi Otilia” căutîndu-l 
și găsindu-l undeva „de-a gata“ în București. 


atît de sim- 


de-a gata 


De obicei nu poți găsi decît cadrul arhitec- 
tonic, crearea microuniversului personajelor 
rămînînd în continuare în sarcina scenogra- 
fului. Eu am folosit un asemenea-decor natural 
în trei filme ce-și plasau acţiunea în trei epoci 
diferite, cu lumi și personaje deosebite, în 
care Spațiul de mișcare, cadrul general arhi- 
tectonic, rămînea același, dar de fiecare dată 
în fiecare film părea altceva. O dată era odaia 
unui muncitor din anii 744 în „Puterea şi Ade- 
vărul“, o dată casa unui mic burghez în „Sim= 
paticul domn R“, o dată camera unei femei, 
folosită pentru obținerea unor venituri du- 
bioase, „cu ora“, în „Dragostea începe vineri“, 
Şi încă alţi doi colegi scenografi au folosit ace- 
lași cadru natural în alte două filme diferite. 
Variația mobilierului şi a recuzitei, modifică- 
rile în decorația interioară, cît și decupajul 
diferit al regizorilor, unghiurile şi maniera 
deosebită de filmare a operatorilor, prezenţa 
personajelor cu lumea lor au contribuit la di- 
versitatea şi crearea altei atmosfere, 

Găsirea unui „decor natural“, care să per- 
mită „filmarea pe viu“, presupune o muncă 
de prospecţie deosebit de atentă și îndelun- 
gată și arareori se poate găsi exact ceea ce co- 
respunde scenariului, viziunii regizorului și 
posibilităților de manevre a aparatului de filmat. 
Filmul nu înseamnă numai reprezentarea sim- 
plă a-unor scene oarecare din viață, ci din 
viața unor eroi, a unor personaje, iar eroul 
de roman, de scenariu sau de film nu este 
orice om a cărui viață o povestim, 

Cred astfel că și decorul trebuie să fie la 
fel de caracteristic, de reprezentativ şi pentru 
eroi, cît şi pentru întreaga dramaturgie a fil- 
mului care impune scenografiei o serie de ele- 
mente de acțiune sau atmosferă, Or, găsirea 
unor asemenea decoruri care să corespundă 
tuturor acestor solicitări nu este posibilă decît 
sau printr-un noroc formidabil, sau după sute 
de kilometri de alergare. 

În orice caz, prin aportul scenografului, 
care este necesar chiar în condiţiile „filmării 
pe viu”. A 

Este mai uşor să faci schiţe de decor, apoi 
să treci la executarea lor, că 


căutînd să le obţii 

şi de o calitate deosebită, creînd condiţii opti- 

me de lucru pentru regizor şi pentru operator. 

Platoul însă, cu servituţile lui — între care fac- 
[i 


filmările în decor natural amenajat, condiţie 
care cred că este și mai bine denumită asifel 
decît filmare pe viu. 


Nicolae DRĂGAN 


DEZBATEREA CONTINUA 


Arh. Nicolae DRĂGAN 


A debutat în 1967 cu „Gioconda fără surîs" 
(scenariul şi regia Malvina Urşianu). Au urmat 
„Apoi s-a născut legenda“ (scenariul Constantin 
Stoiciu, regia Andrei Blaier); „Simpaticul 
domn R" (scenariul Tudor Popescu, regia 
Ștefan Roman); „Puterea şi Adevărul“ (scena- 
riul Titus Popovici, regia Manole Marcus); 
„Serata“ (scenariul și regia Malvina Urșianu); 
„Drum în penumbră“ (scenariul Petru Popescu, 
regia Lucian Bratu); „Sfinta Tereza şi diavolii“ 
(scenariul şi regia Francisc Munteanu). 


S 


“Ce păcat 
că filmul lui Vaeni 
a fost proiectat doar la 


„Timpuri Noi“ şi 
fără nici o publicitate! 


Odă 
bucuriei de a juca 


cupa 


Davis 


- Filmul lui Vaeni — „Cupa Davis" —- 
s nu are hărăzită o misiune ușoară, în 
inema ciuda subiectului său plăcut și cap- 
tivant: el redeșteăptă o anume du- 

rere colectivă, el riscă să zgîndă- 
rească o psihoză abia absorbită, 
oricît încercăm să ne amăgim că: de fapt acolo, 
în toamnă, pe „Progresul“, n-a fost totuşi altceva 
decît un meci de tenis din care de obicei, în Ros 
mânia, nu s-a făcut nici psihoză, nici nevroză, nici 
cîntec de jale, Joaca aceea ne-a îndurerat, putem 
s-o recunoaştem azi, cu o distanță binefăcătoare 
față de eveniment, Speram să învingem şi n-am 
învins — acesta-i adevărul care nu poate fi conju- 
gat decît la persoana La plural. Filmul lui Vaeni 
a fost realizat pentru acești „noi“, pentru noi 
„Microbiștii”, pentru noi, fanaticii, pentru cei 
care ne-am identificat cu Ţiriac şi Năstase — nu 
pentru chibiţii indiferenți, neutri, spectatori reci 
la minune. E de altfel calitatea lui principală — 
pasiunea față de eveniment şi spectacol, ideali- 
zarea frumosului atletic cu care se încearcă a ni 


se anestezia rănile, a ni se îmblînzi durerile şi 


dezamăgirea, Pasiunea lui Vaeni pentru gestul 
sportiv — recunoscută și în alte “mici bijuterii 
ale sale culese de pe cîmpurile de luptă și chiar 
de lupte greco-romane — şterge de obicei contu» 
rurile dramei populare pentru a înălța o odă spec- 
tacolului în sine, gladiatorului, performerului, 
individului încleştat în bătălie. Pentru Vaeni, 
saiatiera a fost un mit, ea revine obsedant și naiv 
în montaj, Năstase și Ţiriac au fost doi bărbaţi 
minunaţi, bravi, dîrji, frumoşi, puși față în față 
cu alți bărbaţi la fel de dîrji, la fel de fascinanţi, 
De trei-patru ori, Vaeni reia scena îmbrăţișării 
dintre Smith şi Năstase, după înfrîngerea aceea 
catastrofală, Fireşte că această atitudine ne alină, 
ne mingiie, ne leagănă — ca pe copiii cărora li se 
spune hai cu tata, a fost frumos, înainte de toate 
a fost frumos... 

A fost foarte frumos, loviturile au fost superbe, 
rachetele au viîjtit cu un şuier mitologic (Vaeni 
— în banda de sunet—e obsedat de această 
sonoritate) ralanti-urile au o indiscutabilă poezie, 
stop-cadrurile găsesc nu o dată lîna de aur, muzica 
are o putere asociativă de la „Ciocîrlia” pînă la 
tema „celor șapte magnifici“, eroii sînt nu o dată 
eroici, de-o parte şi de alta, totul a fost şi este 
exaltant — dar totula mai fost și discutabil, căci 
Ţiriac a încercat ca orice erou imposibilul trecînd 
şi prin zone discutabile, totul a mai fost şi impur 
din punct de vedere omenesc, ceea ce n-a dăunat 
spectacolului, totul a fost mai crud, şi mai pasio= 
nant, cu mult mai multe necazuri, cu mult mai 
multe nădufuri, iar pentru aceste aspecte Vaeni 
a găsit mai puţină inspiraţie, În acest sens, scurtul 
pamflet la adresa arbitrului principal nu mi s-a 
părut de cel mai bun gust. Nu Morrea, nu arbi= 
trul a fost durerea cea mare a meciului, obiechg 
sarcasmelor noastre ar fi trebuit căutat în altă 
parte, nu aici era subiectul plemic, dar — încă 
o dată — nu polemica e forţa lui Vaeni, ci oda, 
cîntecul de glorie bărbătească pe cîmpul de luptă. 
E o forță de care eu cred că cinematografia noas- 
trä nu trebuie să se plîngă niciodată că-i prisoseşte. 


R.C. 


E 
0 sală de suporteri 


Sala în. care am văzut filmul «Cupa 
Gloriei» era plină, iar participarea publi- 
cului, ca la meci. Film frumos colorat, 

. desigur, dar parcă nu numai atit. Era evi- 
dent că se căutau și unele individualizări — 
de jucători și de faze. Oricum, nu ne-ar 
strica să vedem mai des și filme-reportaj 
despre faptele și întîmplările lumii, in- 
clusiv reportaje despre viața sportivă. 


DEE DO DIE DESI ȘES DP REED EE a PE ZI EREI 


Războiul 
celor doua cupe 


A propos 
de 


Geometrii numesc figurile de formă ro- 
tundă, așezate în plan, cercuri; le zic 
nema sfere,dacă sint văzute în spațiu. 

Un mare filozof, dintr-un veac mai li- 

niştit, era de părere că cercul ar putea 

simboliza perfecțiunea; două-treimi dintre 
contemporanii noștri de pe mapamond socotesc că 
sfera, sub pseudonimele de minge, ball, miaci, palla, 
balle, etc., are toate calitățile perfecțiunii. 

Mingea ca perfecțiune și piciorul ca instrument de 
propulsare a perfecțiunii — căci ce perfecțiune ar fi 
aceea care nu s-ar putea mișca — au colaborat la apa- 
riția zeului foot-ball, prescurtat fotbal, aflat acum la 
nadirul carierei demiurgice, șef suprem peste zeitățile 
deconectării, ale antistressului, ale corpului sănătos 
și ale altor ale... 

Osana, osana, au strigat închinătorii la noul zeu, cite 
temple în dungi gazonate nu i s-au ridicat, cîți zei mai 
mărunți nu și-au aruncat auritele săbii ca Brennus pe 
talerul învingătorului Caesar, primind mila lui ca pe 
o şansă de supraviețuire, chu martiri nu s-au lăsat 
crucificați — de voie — pe lemnul sfint al tribunelor, 
tribunele a căror alură de amfiteatru era o sfidare în- 
tinsă orgolioșilor zei ai antichității. Secolul ics-ics 
și-a făcut din el ecuson de recunoaștere, emblemă pe 
stinga pieptului la concurenţă cu A-ul (de la atomic): 
de pe dreapta sau de deasupra. 

După un timp, o muză mai nouă, androgină, fiică inces- 
tuoasă a celorlalte și, totodată, principiul lor masculin, 
Filmul recte Imaginea s-a așezat pe fotoliul șefului de 
protocol asumindu-și rolul de propagandist principal, ` 
făcind servicii imense Fotbalului, provocind o creștere 
spectaculoasă a numărului de partizani. 

Filmul, întiiul, ne-a făcut să băgăm de seamă că Fot- 
balul nu e doar o horă în 22, dar și o confruntare de 
psihologii, nu e doar un joc de plăcere, dar și un cons- 
pect viu al capacității afective de care dispune omul. 
Filmul ne-a mai arătat că Fotbalul ţine de viaţă și nu 
de demagogia perfecțiunii rotunde. Şi filmul, privind 
Fotbalul din unghiuri neobișnuite, urmărindu-i mişcările 
în amănunt, ajutindu-se de fantezie și bineînțeles de 
inteligență, a găsit linia aceea limită, insezisabilă din 
tribună, unde se sfirșește arta și unde începe viaţa. 
În sfirșit, Filmul a demonstrat că Fotbalul e un fel de 
a fi în sport, dacă vreţi, căruia nimic din ceea ce e o- 
menesc nu-i e străin. 

Nu e cazul «Cupei Gloriei». Englezul care l-a realizat 
a fost probabil ales după lungi căutări, fiindcă e foarte 
-greu să găsești într-un singur ins atita lipsă de inspi- 
rație, de umor, de imaginaţie, de inteligență ca în acest 
Tony Maylam,care nu știu cum o fi viaţa lui de familie, 
dar ca regizor de film e o capodoperă de cacofonii 
multiplicate. «Cupa Gloriei» e un film cacofonic pentru 
că ochiul regizorului care l-a făcut suferă de albeaţă: 
a văzut din tot ce se cheamă fotbal o singură imagine, 
aceea a jucătorului în alergare și un singur gest, acela 
al loviturii în minge sau alături de ea. Pentru domnia sa, 
Pelle nu s-a născut încă, Fotbalul e mişcare brută, ce 
nu are a face cu nuanţa, cu subtilitatea, cu talentul, cu 
întimplările vieţii. În «Cupa Gloriei» nu există nimic 
din ceea ce spuneam mai devreme că Filmul ne-a ajutat 
să vedem în fotbal, e pur și simplu o bilbiială colorată 
7 — ce-i drept frumos colorată — fără cap şi fără coadă, 
Cintecul de glorie bărbătească spusă fără nici o intenție şi ascunzînd nici o idee. 


Laurențiu ULICI 
49 


Un 


Scări cu trepte de lemn, 
S scări cu trepte de ciment, 
nema mai largi, mai înguste, 
scări denivelate demen- 
ţial, care duc nu se ştie 
exact încotro: cu un etaj mai sus sau 
pe o pasarelă, de unde coboară în 
altă lume de scări, care din nou nu 
se știe unde duc: în altă clădire, cu 
un etaj mai sus, cu un etaj mai jos, 
pe altă pasarelă sau în locul de unde ai 
pornit. Un decor pe care nici o minte 
de arhitect n-ar fi fost în stare să-l 
conceapă așa. Este, de fapt, o casă în 
mijlocul Bucureștiului, o casă formată 
din trei grupuri de clădiri, legate ulte- 
rior între ele, prin scările acelea fabu- 
loase. Este, de fapt, unul din decorurile 
principale ale filmului «7 Zile». Cineva 
îl întreabă pe arhitectul Aurelian lo- 
nescu — care semnează decorurile şi 
costumele filmului — dacă el a găsit 
nebunia asta de casă. «Noi toţi am 
găsit-o», răspunde și zimbește vădit 
mulțumit de efectul pe care decorul 
lor îl are asupra celor care s-au nimerit 
azi în el. 

Aparatul este instalat pe travelling 
într-un coridor cu uși multe de-o 
parte şi de alta. Operatorul Călin Ghibu 
(Călin Ghibu e la primul lui film) şi 
cameramanul lon Misirgic își calculează 
mișcările de aparat. Se repetă. Lîngă ei 
Mircea Veroiu dă «intrările» în cadru. 

— Rebengiuc! 

De unde mă aflu nu văd nimic. Se 
aud pași care coboară, undeva în fața 
noastră, treptele de ciment. 

— Albulescu! 

lar pauză de imagine, apoi Albulescu 
apare, în fine, urcînd scara pe care 
presupun că a coborit-o Rebengiuc. 
"Aparatul se retrage și-l urmăreşte cum 


telex Sahia 
USII REIESE ee 


e O discuţie despre indiferenţă. Un 
test psiho-social, ale cărui rezultate ne 
pot creiona cîteva tipuri de nepăsare. 
Unde? Cum? Pentru reuşita analizei, 
deocamdată nu vă putem destăinui 
decit că e vorba de un nou film al lui 
Erich Nussbaum secondat, în spate- 
le aparatului de filmat, de Vasile Niţu. 
e «Şi pe aici au trecut  mamuții!» 
A trecut și lon Bostan (scenariu şi re- 
gie) ajutat de lon Bostan (imaginea). 
Urmele rămase: un film de știință popu- 
larizată (cu titlul de mai sus) dedicat 
(un episod) istoriei unei insolite planete 
din constelația Andromeda. e Eugenia 
Gutu a pornit în căutarea «Inovatoru- 
lui». Nesăţioasă, nu i-a ajuns unul, așa 
încît a optat pentru doi. «Biinovatorii» 
sînt din Galaţi. Acolo unde Eugenia 
Gutu şi operatorul Constantin Teodo- 
rescu au și început filmările. 


panoramic românesc 


om caută 
d zile 


Un nou film de Mircea Veroiu 
7 zile din viaţa unui polițist, 
7 zile în căutarea unui trădător, 
7 zile în căutarea adevărului 


— Privirea aceea în gol, vă rog! 

irina Petrescu îşi găsește privirea 
cerută de Veroiu. 

— Dumneavoastră! Mai departe, 
mergeţi... Mai lingă perete... Scoa- 
teți pistolul, încet, foarte încet, 


Indicaţia asta este adresată lui George 
Motoi care se află în cămăruţa pe lîngă 
care a trecut Albulescu. La o masă, 
Irina Petrescu. Cei doi schimbă cîteva 
vorbe, apoi Motoi iese din cameră și 
din cadru. 


vine pe coridor, ștergînd cu umărul 
peretele. Vine ca un om care caută 
ceva. Ajuns în dreptul unei uși deschise, 
se întoarce, cu spatele spre aparat, 
depășește uşa şi iese din cadru. 

— Poftim! 


E 


«Scoateți pistolul încet, foarte încet » ( Aba Hartman) 


50 de ani în 15 minute 


În 15 minute, 50 de ani din 
viaţa Rapidului. «La Napoli plouă 
o singură dată pe an! Nepoţeii 
mei, giuleştenii, sînt comparați 
adesea cu cei din Napoli. Aiurea! 
Ai mei sînt mult mai focoși și 
mai devotați!» Cuvintele apar- 
țin lui Colea Răutu, care (ca vechi 
Rapidist) a comentat pe viu, la 
prima vedere și pe ploaie, ex- 
celentul film al lui Eugen Popiţă 
(în colaborare cu aproape toți 
operatorii studioului) despre în- 
duioșătorul eveniment. 


e «Opaițe» luminate de lămpi cu 
cuarț cu ciclu halogenic și lămpi supra- 
voltate pentru menţinerea temperatu- 


rii de culoare la 3 200% Kelvin. Anacro- 
nismul evident e opera lui Dumitru 
Dădîrlat, care realizează un film despre 
unul din primele mijloace de iluminare 
artificială inventate de omenire. 

e Primul film color pe 16 mm realizat 
de studioul nostru se află la una din 
mesele de montaj ale casei de film 
World-Wide Pictures Limited din Lon- 
dra, cu care se realizează, în colaborare, 
cronica filmată a construcției sistemu- 
lui de irigaţii Sadova-Corabia. Realiza- 
torul imaginii: Constantin lonescu-Ton- 
ciu. e Încă de mult, de anul trecut, gos- 
podăreşte, Oficiul central pentru mij- 
loace de învățămînt din Ministerul 
Educaţiei și Învățămîntului ne-a co- 
municat un plan de titluri (în număr 
de 40) pentru filmele destinate proce- 
sului didactic. Se pare că experiența 
cadrelor de creație și de producție în 


acest gen, cîștigată de-a lungul anilor, 
nu constituie un argument pentru cei 
răspunzători; altfel nu se explică de ce 
pînă azi, planul anunţat nu s-a concreti- 
zat într-o comandă fermă. Spațiile de 
producție rezervate acestor filme nu 
pot rămîne încă mult timp neocupate. 
Nu e rentabil! e Direcția cinemato- 
grafiei a iniţiat (și a şi acordat pînă acum 
două) premii pentru cele mai bune 
subiecte de jurnal dedicate probleme- 
lor fierbinţi ale actualităţii. Subsemna- 
tul, umil, îndrăznește să inoportuneze 
conducerea revistei «Cinema» cu o 
întrebare (inocentă): Pe cînd şi o re- 
compensă morală pentru cenușăreasa 
filmului românesc, «actualitatea în ima- 
gini»? S-ar concretiza în, eventual, pu- 
ţină, foarte puţină. atenţie şi din partea 
singurului periodic de specialitate din 
fara, Mirel ILIEȘIU 


îl puneţi la loc, asa, porniţi! 

Aba Hartman — neprofesionist, ales 
de Mircea Veroiu pentru fizionomia 
lui cu totul specială, interpretează un 
ucigaș de profesie — Aba Hartman 
deci, se execută, după care dispare în 
dreapta cadrului. Se repetă de cîteva 
ori la rînd. Mișcările actorilor se coor- 
donează repede, ritmul devine acela 
al unei acțiuni bine închegate și senzația 
de suspens specifică unui film poliţist 
se instalează rapid în coridorul îngust. 
Se şi filmează. 

Apoi cadrul se schimbă de partea 
cealaltă a peretelui. Acum Victor Re- 
bengiuc intră în cadru, trece prin 
dreptul unei uși închise prin fereastra 
căreia se vede cineva cîntînd la fluier 
(e Dorin-Liviu Zaharia cel care va 
scrie și muzica filmului), se opreşte 
intrigat de o perdea uriașă pe care 
cineva o scutură pe pasarela de sus, 
apoi se retrage și e înlocuit de Ferencz 
Bencze care continuă drumul urmărit 
de aparat și iese din cadru coborind 
cele cîteva trepte care duc în altă 


Se aud pași care coboară, undeva 
(Victor Rebengiuc) 


telex Buftea 
EPOPEEA E i ZA 


e Au început filmările exterioare 
la «Vifornița», scenariul Petre Săl- 
cudeanu, regia Mircea Moldovan, 
avînd în distribuţie pe Eugenia Bosîn- 
ceanu, Silviu Stănculescu, lon Besoiu, 
Toma Dumitriu, Ernest Maftei. Platou 
natural: comuna Gligorești (locul natal 
al scenaristului), județul Cluj (unde se 
va filma și «Pistruiatul»). Scurt e dru- 
mul Clujului... e Cliff Robertson, 
protagonistul filmului «}.W. Coop», 
prezentat în gala filmului american, a 
vizitat studiourile de la Buftea, intere- 
sîndu-se de dotarea lor tehnică şi de 
debuturile tinerilor realizatori. Sce- 
narist, actor, regizor și producător, 
Cliff Robertson ne-a oferit imaginea 
cineastului total, într-o artă în care se 
vorbeşte tot mai insistent despre for- 
mula cinematografului total. e Statis- 
ticile anului trecut indică un fapt îmbu- 
curător: durata medie de producție 
a filmului artistic de lung metraj a 
fost de 237 zile, cu 32 zile mai redusă 
în raport cu 1971. Aceasta înseamnă că 
realizăm filmul în numai opt luni 
în loc de nouă... e Se fac prospecţii 
pe litoral pentru executarea în presta- 


«Privirea aceea în gol, vă rog!» | Irina Petrescu și George Motoi) 


Trufandale '73 


ție de servicii a unor filmări exterioare 
la comedia «Cum se hrăneşte un măgar= 
coproducție a studiourilor Defa-Ber- 
lin și Barrandow-Praga. 


Primele 4 filme din programul pe 
1973 vor fi terminate în cursu 
lunii martie: «Trecătoarele iu- 
biri», scenariul și regia Malvina 
Urşianu, «Fuga», scenariul Ti- 
tus Popovici şi Petre Sălcu- 


deanu, regia Manole Marcus, 
«Ceaţa», scenariul AL Şiperco, 
regia Vladimir Popescu-Do- 
reanu, «O sută de lei», sce- 
nariul Horia Lovinescu, regia 
Mircea Săucan. Trufandale '73. 


e Cu prilejul aniversării a 25 ani de 
existență, OMS (Organisation Mondiale 
de la Sante) a comandat studiourilor de 
la Buftea realizarea unui film omagial 
de 10 minute, în culori, sub semnă- 
tura lui Alexandru Popescu. Filmul va fi 
difuzat în luna aprilie 1973 pe toate 


retelele de televiziune din lume. 
e A intrat în producție un nou film de 
Titus Popovici, «După furtună», în 
regia neobositului Sergiu Nicolaescu. 
În agenda de lucru pe 1973 a regizoru- 
ui mai figurează: «Ultimul cartuș», fil- 
mări la serialul tv, franco-vestgerman, 
«Doi ani de vacanță», rol principal în 
serialul tv. românesc «Pistruiatul». La- 
bor omnia vincit improbus, i-ar spune 
Titus Popovici, gîndindu-se la Georgi- 
cele lui Virgiliu. e Tovarăşul George 
Sandu, din Bucureşti, str. Buzești nr. 32, 
ne scrie și ne roagă să transmitem feli- 
citările sale regizoarei Letiţia Popa, 
actorilor, întregii echipe pentru reușita 
filmului «Zestrea», O facem cu con- 
vingere și plăcere. e Anul acesta se va 
sărbători un sfert de veac de la înfiin- 
tarea cinematografiei socialiste în Ro- 
mânia. Aniversarea este marcată de un 
eveniment semnificativ: 25 de ani, 25 
de filme. e Geo Saizescu, vechi ci- 
neast, regizor în funcție la filmul «Păca- 
lă», a fost numit, de curînd, directorul 
studioului de filme la Televiziune. 
li dorim mult succes, în dubla sa cali- 
tate de cineast şi tele-cineast. Che sară, 


clădire. De undeva apare din nou Aba 
Hartman cu pistolul lui. Se trage un 
gros-plan. Totul a durat patru ore. 
Secvenţele cu toată atmosfera lor de 
acțiune bine închegată nu figurează 
ca atare nicăieri în decupaj. 

— De fapt,a fost o probă de fil- 
mare — îmi spune Mircea Veroiu. Şi 
nu erau secvențe, ci o succesiune 
de cadre din care să se vadă actorii, 
fiecare în parte și raportul de tipo- 
logii dintre ei, decorul care este 
unul dintre cele mai importante 
în film și o anume manieră de a 
filma. Cu distribuţia pe care o 
avem, proba obișnuită de actori 
nu-și avea rostul. 

Actorii au plecat. Se string reflec- 
toarele, aparatul, travelling-ul. Cori- 
dorul a redevenit un loc în care trăiesc 
oameni. Pînă mai adineauri el era 
locul în care se desfășura o palpitantă 
acţiune de film polițist. 

De unde se vede că și probaeo 


filmare 
Eva SÎRBU 


R ON T ari 


Se aud pași care urcă, undeva. 
(Mircea Albulescu) 


sarà... @ La 5 martie a.c., pe platourile 
de la Buftea s-a dat primul tur de mani- 
velă la serialul tv. «Pistruiatul», co- 
laborare dintre televiziune și cinemato- 
grafie. Serialul, cuprinzînd 10 episoade 
a cîte 36 minute, se realizează pe peliculă 
de 35mm., Eastman Color. Scenariul 
şi regia: Francisc Munteanu. Non-co- 
laborarea a murit. Trăiască colaborarea! 
e Producătorul englez Robert Melin, 
care a cumpărat p.n.v. (adică, pe nevă- 
zute) unele drepturi de distribuţie în 
străinătate ale filmului «Veronica», 
regizor Elisabeta Bostan, a sosit la 
studio pentru a viziona filmul în copie 
standard. A venit, a văzut şi... i-a plăcut. 
e În pagina de cinema, Marin Tarangul 
scrie la «România literară» din 8 fe- 
bruarie 1973 şi încearcă să ne convingă: 
«Actorul (...) are datoria să-şi proporți- 
oneze prezenţa vizuală încît să poată fi 
percepută ca eveniment optic». Dacă 
prezența vizuală este un eveniment op- 
tic, e discutabil, dar că prezența fizică 
a actorului în echipa de filmare este 
un eveniment (fără optic) e sigur! 


Constantin PIVNICERU 


51 


EH 
Filmul e o lume, 


lumea e un film 


Oscar-ul acum 30 de ani 


Exact acum 30 de ani, în 1943, 
premiul Oscar era atribuit filmului so- 
vietic «Moscova rezistă», considerat 
cel mai bun documentar al anului '42. 
«O peliculă care a izbutit să înfățişeze 
eroismul armatei și poporuiu' rus în 
condiții extrem de grele și primeidioa- 
se», comenta presa americană, rela- 
tînd şi că succesul de public al filmu- 
lui, a cărui premieră a avut loc la 15 
august 1942 la cinematograful «Globe» 
din New York, a fost uriaș. 


Protestul lui Delon 


Alain Delon. se simte frustrat. În- 
tr-un interviu exclusiv pentru revista 
«Paris Match», Delon a declarat că 
presa și chiar publicul s-ar fi bucurat, 
dacă din procesul la care a asistat ca 
martor, ar fi ieşit implicat. «Distruge- 
rea unui idol — ce subiect de senzaţie! 
Ce scandal plăcut pentru presă și 
cititori... Parisul e rău! A vrut să mă 
distrugă... Mă și vedea condamnat la 
20 de ani... Sînt sătul de meseria asta. 
Cred că o să mă retrag cel tirziu la 45 
de ani, deși nu sînt fericit decît în faţa 
aparatului de filmat. Dar m-au ajuns 
cancanurile inerente meseriei, nu mai 
suport insinuările răutăcioase, pros- 
tiile debitate în contul meu... Ce o să 
fac cind o să mă retrag din film? 
Toată lumea o să rămînă trăznită! Dar 
nu e încă momentul să-mi dezvălui 

ES? 


O nouă casă de film 


La Katowice, în Polonia, a luat ființă 
o nouă casă de filme. Directorul noului 
colectiv va fi regizorul Kazimierz Kutz, 
realizatorul filmului «Perla coroanei», 
prezentat recent la noi. 


O nouă ediție cine-jurnal 


La studioul de filme documentare 
din Moscova, s-a inițiat apariția unui 
nou cine-jurnal, intitulat «Moscova». 
Gazetarii marelui ecran vor evoca, prin 
intermediul acestui jurnal, problemele 
care-i preocupă pe moscoviți — repor- 
taje filmate pe străzile Moscovei, în 
metro, în magazine, prin parcuri, în 
sălile de spectacol, etc. Prima ediție e 
consacrată planului general de re- 
construcție a capitalei sovietice. 


Istoria se repetă 


Faptul că acum peste 10 ani, la un 
festival moscovit, cele două tinere 
vedete italiene care se considerau 
rivale — Loren şi Lollobrigida. — au 
apărut îmbrăcate cu rochii identice, a 
prilejuit presei de scandal şi chiar 
presei mai serioase din occident su- 
biect pentru umplerea multor pagini 
de text (fireşte, ilustrat). Recent, la o 
festivitate din Hollywood, veteranele 
Marlene Dietrich și Lana Turner au 
constatat cu stupoare că poartă ace- 
laşi model de rochie. Se pare că de 
data aceasta, casa de mode a fost dată 
în judecată... 


Sub soarele prejudecății 


La Paris rulează cu succes de stimă 
şi de casă filmul «Oh, Soare» al lui 
Med Hondo, un tînăr regizor din fosta 
«Africă franceză». Este vorba în acest 
film despre contactul pe care un tinăr 
atrican, pe care misionarii ii invățaseră 
că este «un frate iubit», îl ia cu o lume 
ostilă, plină de prejudecăţi rasiale, o 
lume în care violenţa rasială este lu- 
crul cel mai greu de suportat. 

«Oh, Soare» — spune Claude Mau- 
riac în Express — «marchează refuzul 
unei culturi impusă cu forța unor 
oameni, o cultură acceptată pentru o 
clipă, dar din care nu mai rămîne decît 
o imagine brutală». 


Un paradocumentar 


Krzysztof Gradowski, un documen- 
tarist polonez de 32 de ani, are repu- 
tația că e un adevărat detectiv, înarmat, 
însă... cu aparatul său de filmat. Fil- 
mele sale descoperă delincvenții juve- 
nili, paraziții sociali, escrocii. Ultimul 
său lung-metraj «paradocumentar» — 
aşa îl intitulează autorul însuși — are 
titlul «Intrarea interzisă». Gradowski 
a filmat pe viu prăbușirea a doi oameni 
— un tînăr delincvent minor, eliberat, 
ce nu poate scăpa de mediul corupt 
care-l înhaţă din nou, împotriva tuturor 
eforturilor sale disperate; o tînără pro- 
vincială care, după ce se complace în 
viața de huzur din mediul cafenelelor, 
cade și ea pradă mediului și se vede în 
imposibilitatea de a se desprinde, a- 
jungînd pînă la sinucidere. 


Primul «Valentino de aur» 


Criticul de film Guglielmo Biraghi, 
fost director al festivalului de la Taor- 
mina, a mai adăugat un premiu la 
numeroasele premii de film existente 
în Italia (țara care a inventat festiva- 
lurile şi premiile). «Valentino de aur» 
— noul premiu — a fost înmînat soților 
Taylor-Burton, în orășelul Lecce, aflat 
în apropierea satului unde s-a născut 
Rudolph Valentino. Statueta-premiu 
(reprezentindu-l chiar pe Valentino) 
va fi înminată anual în cadrul unei 
festivități, la Lecce, o stațiune din sud, 
foarte puţin frecventată. Se scontează, 
în felul acesta, și pe atragerea a nume- 
roşi turişti. 


PEN IERI ISS BPI 
Record mondial 
OEI A E Pa EE 


Recordul mondial în materie de ro- 
luri de film îi aparţine actorului John 
Carradine, actor care a creat nume- 
roase roluri de compoziție (ne li- 
mităm să-l cităm pe cel din «Diligenţa» 
de Ford). Carradine turnează acum 
cel de al ...415-lea film («Teroare în 
muzeul tiguriior de ceară»). În virstă 
de 64 de ani, John Carradine se pre- 
găteşte să publice, în folosul cinefi- 
lilor, o carte despre experienţele sale 
pe platourile de filmare. 


Thomas Mann 
ecranizat 


Liz Taylor in «Muntele magio 
[ze tr: E pe ERC, 


Liz Taylor urmează să fie vedeta 
«Muntelui magic» (e vorba de o a- 
daptare a celebrului roman de Thomas 
Mann, pe care regizorul Visconti l-a 
înscris printre proiectele sale). 

Următorul proiect pare și el destul 
de temerar. Ìn filmul «Cenușa de 
miercuri» ea va interpreta o femeie 
de 55 ae ani care, datorită interven- 
ţiei unui bisturiu magic, mînuit de 
un specialist în chirurgie estetică, va 
întineri și va semăna ca două picături 
de apă cu... vedeta Liz Taylor. 


AEP POD IEEE DRP As EEE is 
Punct, punct, 
virgulă... 


Precedentul film al talentatului re- 
gizor sovietic Aleksandr Mitta, a- 
dresat «mai ales adulților», a captivat 
pe mulți copii. E vorba de «Strălu- 


cește steaua mea». Regizorul Mitta 
a declarat din momentul cînd a în- 
ceput turnările la noul său film, «Punct, 
punct, virgulă...», că de astă dată li 
se adresează exclusiv copiilor. «Punct. 
punct, virgula...» e o comedie muzi- 
cală cu... probleme. Problemele unui 
erou colectiv — clasa a 8-a, «o clasă 
greu de ţinut în friu», după cum se 
exprimă un personaj al filmului. 


Keaton, 
dar nu Buster 


Camille Keaton se află acum la al 
doilea film.«Am păstrat tăcere asupra 
rudeniei cu Buster, marele Keaton 
pentru că «n-am vrut ca publicitatea 
să exploateze faptul că sînt nepoata 
lui Buster. Am venit să-mi încerc 
puterile, propriile mele puteri. Nu-mi 
plac filmele triste iar preferința pen- 
tru filmele vesele, comice, poate că 
vine din familia noastră. Deși Buster 
făcea comedie, era totuşi mereu trist, 
mereu posac...» 


Nepoata urăște nepotismul 


Puştimea are cuvîntul 


cinera 


II 


Mult căutata Anna Dziadyk 


Dean Reed 
la DEFA 


Nuvela scriitorului Joseph von Ei- 
chendorf, «Din viața unui pierde vară», 
a fost ecranizată cu același titlu la stu- 
diourile DEFA. Regizorul Celino Blei- 
weiss (în același timp şi coscenaristul 
filmului) l-a distribuit în rolul principal, 
cel al unui romantic pierde-vară, pe 
cunoscutul cintăreţ şi actor american 
Dean Reed. Partenerele lui Dean Reed: 
actrița germană Hannelore Elsner (con- 
tesa) şi poloneza Anną Dziadyk (mult 
căutata frumoasă). 


Dean Reed alături de contesă 


Cei4 muşchetari 
sînt 5 


Un careu de ași ai ecranului — 
Steve Mc Queen, Paul Newman, Bar- 
bra Streisand şi Sidney Poitier — 
s-au reunit într-un fel de coopera- 
tivă artistică botezată «First Artists». 
După exemplul veteranilor Mary Pick- 
ford, Douglas Fairbanks, Chaplin și 
Griffith care, încă în 1919, fondau 
«United Artists» — spre a se apăra 
împotriva exploatării producătorilor 
şi distribuitorilor. Cele patru presti- 
gioase vedete contemporane inten- 


ţionează să-și autofinanţeze filmele şi, 
respectiv, să-și apere drepturile de 
autor. Avind în vedere talentul şi 
personalitatea actorilor reuniți, pre- 
cum și faptul că li s-a alăturat un nou 
asociat de ultimă oră, un actor miracol, 
«micul om mare», Dustin Hoffman, 
perspectivele celor 4 muşchetari sint 
cit se poate de luminoase. 


Eroul 
va fi oraşul 


Francezul Jacques Deray (poreclit 
«Mr. Borsalino» după filmul pe care 


FEELER 
Mc Queen, Newman, Streisand, Poitier, 
fondatorii asociației «First Artists. 


Din distribuție: Ann Margret 
EE SETE e 


l-a realizat cu cei doi mari actori pre- 
feraţi ai Franţei, cuplul Delon-Belmon- 


do) s-a hotărît, după Vadim şi Truffaut, 
să descopere America. Nu în decoruri 
de mucava tip Hollywood, ci pe străzi, 
în case și chiar înlăuntrul vechii cetăți 
a filmului, Los Angeles. «Americanii 
ne-au arătat pe viu, în filmele lor, New 
York-ul, Chicago, San Francisco, dar 
niciodată Los Angeles-ul». În acest scop, 
Deray a pregătit timp de 6 luni filmă- 
rile la Los Angeles. «Am luat contact 
brutal cu orașul. Șocul a fost atît de 
violent, încît oraşul a devenit persona- 
jul central al noului meu film — orașul 
monstru care devoră și macină oameni, 
oraşul cu bulevarde lungi de 60 km., 
care se pierd la orizont, în deșert, în 
deșertul nesfirșit...» Şi deși orașul este 
eroul, Deray a apelat la un mănunchi 
de actori de prestigiu, francezi și ame- 
ricani. În nouă său film, «Un om a 
murit», apar: Jean-Louis Trintignant, 
Ann Margret, Angie Dickinson, Michel 
Constantin. 


Ea 
„Koliba“ 


«Cerul este departe» e titlul noului 
film slovac pe care regizorul Jan Lacko 
îl termină acum la studiourile «Ko- 
liba» din Bratislava. Pelicula se inspiră 
dintr-o nuvelă aparținînd publicistului 
slovac Jan Jonàs, premiată la Concursul 
literar organizat cu prilejul celei de 
a 50-a aniversări a P.C. din Cehoslo- 
vacia. 

Acţiunea filmului are loc într-un 
sat de munte, imediat după primul 
război mondial. 

Sosirea în sat a învățătorului Krupa 
(Ivan Rajnjak), ostracizat aci pentru că 
a luptat alături de bolşevici, înseamnă 
inceputul unor lente dar irevocabile 
schimbări în viața patriarhală a că- 
tunului, dominat de țăranul bogat Klenc 
(interpretat de actorul Julius Pantik). 
«Aici, obişnuieşte să -spună Klenc, au- 
toritatea sînt eu. Peste mine e numai 
cerul, dar cerul este departe». 


părerile lor 


Filmul lui Lacko povestește modul 
în care legile implacabile ale vieții 
şubrezesc această autoritate. 


EE 
Schimbări în viaţa cătunului 


Ce mi-a dat revoluţia? 


«.. d făcu! din mine un artist 


lată cîteva din însemnările lui 
Eisenstein: 

e Ce mi-a dat Revoluţia? Ce 
am mai scump pe lume. A făcut 
din mine un artist. 

e ...şi dacă Revoluţia mi-a dus 
paşii spre artă, arta duce de la 
sine spre revoluție. 

e Arta e autentică doar atunci 
cînd poporul vorbește prin in- 
termediul artistului. 

e Țara noastră îi dă și mai 
mult creatorului de artă: îi dă 
o metodă de cunoaștere cu care 
poate pătrunde «tainele» artei 
sale. 

e Revoluția, prin învățăturile 
genialilor ei teoreticieni, a pă- 
truns întreaga mea muncă de 
creaţie... 


E eeH 
IOC T 
E AAi 


ALOV și NAUMOV, doi realizatori sovietici care au alcătuit un cunoscut tandem, 
pregătesc o nouă versiune ecranizată (după cea franceză cu Gerard Philipe) 
a povestirii «Tilbuhoglindă» de Charles de Coster. 


e 

Jean Paul BELMONDO va fi cooptat de echipa americană a «Filierei franceze», 
care continuă filmul cu o nouă serie, intitulată chiar «French connection In, 
Belmondo va fi ajutorul de comisar, deci va forma un tandem actoricesc de certă 
valoare cu Gene Hackman. Turnările au început la Marsilia. 


& 
Bernard BORDERIE (regizorul «Angelicilor») turnează filmul de suspense 
«Secrete militare de vînzare». 
a 


Tadeusz FIJEWSKI poartă pe umerii săi întreaga greutate a noului film polonez 
«Plimbare de unul singur». În rolul unui tată, țăran, care și-a sacrificat rostul 
în folosul copiilor săi, dar care le devine o povară şi «ii stingherește», Fijewski 
oferă un mare recital actoricesc. 


Anna KARINA are la activ vreo 40 de filme. Dar nu se mulțumește să rămînă 
o simplă interpretă. În 1973 proiectează să realizeze (în calitate de scenarist 
şi regizor) filmul «Noi doi». Desigur, va apare în film şi ca protagonistă. 
D 


Jean MARAIS nu are încă un proiect cinematografic ferm pentru 1973. Pină 
una-alta, el a deschis un restaurant la Paris, restaurant a cărui decorație inte- 
rioară a realizat-o tot el însuși. 

LI 


Igor MASLENNIKOV se înscrie şi el în curentul mondial care a determinat 
o serie de filme despre cursele de automobil. Noul său film, «Noi, alergătorii 
de raliuri», este o producţie Lenfilm. 


Yves MONT AND, alături de Lea Massari și Marcel Bozzuiffi, sînt capetele de 
afişe ale noului film, «Fiul», semnat de Pierre Granier Deferre (regizorul care a 
realizat «Pisica» cu Signoret şi Gabin). 


Sara MONTIEL reapare — precizăm că după o lungă absenţă pe ecranele 
mondiale, ca să nu atribuie cineva lipsa ei de pe ecranele noastre unei lipse de 
atenţie din partea noastră — într-o melodramă, desigur și muzicală, intitulată 
«Soledad». Regizorul spaniol Mario Camus mizează, fireşte, pe marele succes 
de public al actriţei și al genului respectiv... Probabil că nu se înșală! 


e 

Mihail NOJKIN, tost artist de varieteu, s-a făcut remarcat ca actor în citeva 

Time (între care, «Eliberarea», «Lacul»). Doi regizori l-au distribuit și în 1973 

în filmele lor; Mark Donskoi în «Dragoste și libertate» (diptic despre tinerețea lui 

Lenin) și Veniamin Dorman în «Pămintul, post-restant» (evocare a războiului 
civil din Spania). 

e 


Kim NOVAK va apare pentru prima dată pe micul ecran. Serialul «A treia 
la stînga», realizat de Richard Quine pentru televiziunea americană, se anunță 
ca un mic eveniment tv. 

e 


Alberto SORDI este protagonistul filmului «Pana de automobil» — ecranizare 
care se realizează în Italia după nuvela omonimă de F. Dürrenmatt. 


Roman TIHOMIROV turnează la Lenfilm un musical: «Violeta din Montmartre» 
(adaptare a romanului lui Henri Murgăre pe muzică de Kalman). 


Gian Maria VOLONTE va fi interpretul rolului Giordano Bruno într-un film 
în care regizorul Giuliano Montaldo intenţionează să înfățișeze viața marelui 
om de ştiinţă şi ginditor revoluţionar al Renaşterii. 


Terence YOUNG (ultimul său film, «Dosarul Valachi» cu Charles Bronson), 
turnează la Almeria («Hollywoodul spaniol») un film bizar: «Amazoanele». E 
vorba într-adevăr de femeile războinice de care pomenesc Herodot şi Homer. 
Regizorul Young și-a recrutat timp de 6 luni cele 40 de amazoane printr-un con- 
curs lansat în marile orașe europene. Condiţii de participare: limita de virstă 
30 de ani, înălţimea minimă 1,72 m,greutatea maximă 60 kg și îndeminare deose- 
bită la călărie, înot, aruncarea, cu lancea. 


SIE E rap E 


Logodnica 
Americii 


Relansate de către televiziunea ame- 
ricană într-un ciclu omagial, filmele de 
acum cîteva decenii ale Mary-ei Pick- 
ford au fost reluate de marile cinema- 
tografe din Los Angeles, Washington 
sau Londra cu un succes nesperat. «Nu 
credeam că filmele mele, avind ca do- 
minantă nostalgia, pot interesa și gene- 
rațiile de azi», declară uimită fosta 
«logodnică a Americii» din anii '20— 
"30. Interesant este că nu vechile gene- 
rații s-au înghesuit la aceste spectacole, 
ci mai ales tinerii (80% dintre specta- 
torii acestor vizionări sînt tineri pînă 
în 25 de ani). Au fost primite cu deose- 
bită căldură filme ca «Rebeca» sau 
«Micul lord Fauntleroy» (în care Mary 
joacă rolul dublu — al micului lord și 
al mamei), «Cea mai bună fată», în care 
interpreta impunea nota sa personală 


D 


bibliorama 


Suhern fabian 3 
nature Eea H 
ge i 


Errtifirate 9 Award f 


Tech aeyn tepi] 
` Megan Sen reg VU] 
vaese A 


Logodnica şi bunica Americii 
ESI PRI SEE RE TREI 


de ingenuitate comic-nostalgică (ce a 
făcut pe unii critici s-o denumească 
«Charlot-fetița»), «Sparrow:s» — ce-o 
situează pe Mary Pickford în rîndul ma- 
rilor interprete de dramă, «Sudy ori 
«Scorpia îmblînzită» (cu un Douglas 
Fairbanks secondînd-o stîngaci, handi- 
capat de verva comică a strălucitei sale 
partenere). 


ALEXANDRU STARK: 
„Maşini electronice de spus noapte bună“ 


(Edit. Meridiane - 1973) 


“eunq adeou“ 
snds op 
921U01708[8 
rurSevu 


de spus 
„noapte bună, 


Publicarea acestei cărți este o 
lăudabilă iniţiativă editorială. Întii: 
fiindcă e prima oară că o editură 
românească oferă cititorilor o cule- 
gere despre televiziune. Doi: fiindcă 
adunate laolaltă — prefaţate de con- 
deiul reputat al lui Eugen Barbu — 
eseurile-butadă ale lui Alexandru 
Stark (e vorba de «cronicile inverse» 
apărute în «Săptămîna», revăzute 
şi orînduite într-o anume cronolo- 
gie în volumul de față) oferă o ima- 
gine originală asupra fenomenului 
TV, sînt larg accesibile și instructive 
totodată, cuprinzînd un material in- 
formativ bogat și interesant, desti- 
nat atît teleaștilor, cît și telespecta- 
torilor. 

Autorut are meritul de a-și fi scris 
majoritatea eseurilor vizind în pri- 
mul rînd raportul dintre televiziune 
şi publicul ei, oferind cu vervă pu- 
blicistică criterii pentru situarea 
emisiunilor TV în contextul vieții 
contemporane. Sursele de infor- 


mare și punctele de referință sînt 
de o remarcabilă diversitate. De la 
răspunsul unui elev nigerian la o 
anchetă UNESCO («la cinema oa- 
menii vorbesc între ei, la televi- 
ziune vorbesc cu noi») pînă la cita- 
rea definiției date de sociologul 
LL Bresson şi considerate de autor 
ca «definiție ideală» («TV este un 
intrument de formare şi de infor- 
mare»), Stark ne dă posibilitatea 
să aflăm ce s-a spus (în multe din 
volumele și publicaţiile din întreaga 
lume) de către sociologi, psihologi, 
critici, scriitori, vedete, telerepor- 
teri, crainici, telespectatori în legă- 
tură cu cel mai modern mijloc de 
informare, cel audio-vizual. Desigur, 
numeroase aforisme («fără termen 
de garanție», aşa le califică însuși 
autorul) de genul («Despre TV vor- ` 
beste toată lumea. Asta e bine! 
Mai rău e cînd vorbesc cei care nu 
o urmăresc — se întîmplă şi așa!») | 
vin să contrapuncteze consideraţiile 
de ordin informativ. Avînd aerul de 
obiectiv comentator al fenomenului 
TV, entuziastul reporter al televi- 
ziunii noastre face afirmații ca aces- 
tea: «Cunosc multe piese care au 
regenerat după prezentarea lor la 
televiziune...»; «datorită TV a cres- 
cut mult interesul pentru cartea 
care abordează probleme sociale, 
pentru cărțile-document...»; «nu 
știu ce datorează televiziunea filmu- 
lui, dar știu foarte bine ce datorează 
filmul televiziunii...» (În stilul cro- 
nicilor inverse, putem aprecia și 
noi: «E posibil; dacă e așa, e bine !») 
Numeroasele desene, semnate 
Constantin Marinescu, contribuie 
la verva publicistică a volumului 
«Maşini electronice de spus noapte 
bună». LE, 


O adevărată bijuterie 
a gospodăriei dv. 


Mașina electrică 
de gătit 


„ELECTROVESTA“ 


Tensiune de alimentare 
220 w 


MODERNĂ 
REZISTENTĂ 
ASPECTUOASĂ 

UȘOR DE ÎNTREȚINUT 
DESERVIRE SIMPLĂ. 
_COMODĂ 

e SIGURANŢĂ 

ÎN FUNCŢIONARE 


e Două discuri pentru fierbere: 
unul de 600 W şi celălalt de 
900 W, cu două trepte de reglare 
a temperaturii. e Cuptorul în- 
zestrat cu 2 rezistențe. e Lam- 
pă de control pentru a se con- 
stata prezența tensiunii de ali- 
mentare. e Tavă pentru copt. 
Dedesubtul mașinii — un com- 
partiment unde se pot păstra 
mîncărurile la cald. 


MAŞINA ELECTRICĂ 
DE GĂTIT 


„ELECTROVESTA:* 


UN APARAT MODERN 
DE GĂTIT 


Prețul de vinzare Lei 1370 


Cadrele din filmele românești au fost realizate de: BĂNICĂ Raru, BÎLU 


Prezentarea artistică! Alexandru, CIUREA Ştefan, DABIJA Constantin, GHEORGHIU Eugen Prezentarea grafică: 
ANAMARIA SMIGHELSCHI DUMITRU Gheorghe, MANCEAREK Mihai, MATEI Paul. E CORNEL DANELIUC 
Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se întreprinderii CINEMA Piaţa Scinteii nr.1—Bueureşt: 


Bucureşti, Calea Griviței nr. 64—66, DOP — Box 2001. 


«Casa Scînteii» — București 


«ROMPRESFILATELIA» — Serviciu/ import-export presă — Tiparu!l executat la 
Exemplarul 5 lei 41 017 Combinatul poligrafic A 


” =- 


e 
Bu? nr. 3 Să 
| À Anul XI (123) 
$ PRD revistă lunară Ce 
) ` | 
PEII d e ban H F ' ! 
li E éi Kë | 
în: de cultură | 
maA 


vvti 


viitor: 


inefilii Wen Cat U 
ie personajele