Revista Cinema/1963 — 1979/1973/Cinema_1973-1666897506__pages151-200

serialul, o poartă spre noi universuri? 


să lanseze «Reintoarcerea magnificilor»), 
dar cel mai pregnant personaj de ficțiune, 
devenit erou de serial, iese din sfera 
westernului și se numește «Tarzan». Am 
parcurs, recent, o «tarzanografie» com- 
pletă, în care figurau toți Tarzanii din 
lume, în toate multiplele lor ipostaze de-a 
lungul timpurilor. Nu mai reproduc cifre, 
ele sint de-a dreptul copleșitoare. 

Aventura modernă a continuat să fie 
principalul rezervor al serialului cinema- 
tografic, iar televiziunea a devenit, treptat 
(modă, psihoză, tehnică), principalul ei 
catalizator. Nu insist asupra binecunos- 
cutelor serii cu «Răzbunătorii», «Stintul», 
«Baronul», «Incoruptibilii», «Aghiotantul 
Excelenței sale», «Invadatorii», «Civilul», 
«Căpitanul Kloss», Mannix — fragmente 
de aventură pătrunse în casele noastre 
direct, cu farurile aprinse, săptămină de 
săptămină. Marele ecran și-a «tăiat» par- 
tea lui din tainul aventurii și a încercat 
s-o valorifice în fel de fel de seriale. Mai- 
gret, personajul lui Simenon,si-a transpus 
citeva din numeroasele lui aventuri (unele 
cam diluate) pe ecran, imprumutind chipul 
şi asemănarea lui Jean Gabin... Coplan 
(un personaj simpatic și plăcut, acest 
Coplan!) și-a «asumat riscurile» în serie... 
James Bond a făcut ravagii... Şi aşa mai 
departe, din aventură în aventusá, cu tri- 
miteri spre istorie sau spre viitor («seria- 
lul» Jules Verne, la care au colaborat 
indirect multe cinematografii ale lumii, 
cuprinde un dosar impresionant), cu ieşiri 
mai mult sau mai puțin spectaculoase în 
spațiu, cu incursiuni în universuri fantaste 
si imposibile. Din «Planeta maimutelor» 
s-a fácut o serie de patru pelicule; cum se 
intimplá in cazul unor asemenea prelungiri 
excesive, trama s-a subtiat ingrijorátor, 
personajele au ajuns sá se repete, serialul 
a devenit inerție. A fost inventată, tot de 
dragul aventurii, si o «Angelică, marchiză 
a îngerilor», si pentru ca aventura să tina 
pas cu «spiritul» epocii, frumoasa Michele 
Mercier, căreia i-a revenit misiunea nobilă 
de a o interpreta pe ecran, a fost dezbră- 
cată de tot balastul și purtată în nuditatea 
ei (angelică) prin fel de fel de întimplări 
«palpitante», cu conti, pirați, mateloti, 
cergetori, aurari, cárturari si spadasini. 
Existá nu numai inertia, ca apanaj de 
serial. ci si ineptia. 


Mama, tata, bona si Homolka 
A A -27 e 


S-au creat de-a lungul anilor şi premi 
zele unor serialuri voit nespectaculoase ca 
acțiune. Cine își mai amintește poezia 
lirică, ironică, de mare finețe din «Mama, 
tata. bona si eu» (am iubit foarte mult acest 
film la vremea lui, și n-am uitat nimic din 
mica bijuterie de zimbet oferită atunci de 
Nicole Courcel, Robert Lamoureux, Gaby 
Morlay) își dă, probabil, seama că serialul 
a fost sugerat de însăși fascinația vieții 
cotidiene şi a unor personaje ale cotidia- 
nului. Reintilnirea cu personajele în iposta- 
ze uşor modificate — «Mama, tata, soția 
şi eu» — a oferit publicului satisfacţii le- 
gitime, prin continuarea unei poveşti cine- 
matografice devenită, cumva, a fiecărui 
spectator în parte. Cineastul ceh Papou- 
sek a lansat pe ecran tot o familie din 
zilele noastre dar cu un alt scop primor- 
dial: acela de a acuza tare ale unei menta- 
litáti mic-burgheze anacronice. «Ecce ho- 
mo Homolka» (cunoscut la noi cu titlul 
«O duminicá pierdutá») poate fi conside- 
rat un model de satirá incisivá. Si in cazul 
acestui serial, insá, atitudinea criticá a 
regizorului s-a diluat pe parcurs, «Hogo 
homo Homolka» (cunoscut la noi cu 
titlul «O duminică în familie») a făcut 
mici concesii umorului mecanic, iar «Ho- 
molka i tabolka» (care nu știu cu «e titlu 
va rula la noi, eu i-aș spune «O duminică 
la zero grade») a devenit o drágálasá co- 
medie fără haz. Ideea de serial propusă 
de Papousek își păstrează însă valabili- 
tatea. Tot pe o traiectorie descendentă 
poate fi înscris şi serialul din Spessart 


24 


B.D: Satirá în lumea lu Gică Hau-Huu 


al regizorului vest-german Kurt Hoffmann 
«Hanul...» a constituit o revelație prin 
paginile sale de densă critică socială; 
celelalte pelicule ale seriei n-au fost decit 
«fantome» ale primului. În astfel de cazuri, 
concesiile de «spectaculos» (pe structuri 
dense care nu simțeau nevoia spectacu- 
losului «din afară») nu pot decit să di- 
minueze forța de convingere a unui serial 

Restrinsa noastră experienţă în materie 
de serial nu ne îndreptățește să tragem 
încă niște concluzii. 


Serialul românesc 
PE E A AAA 


Dar citeva probleme se pun cu 
siguranță. «Haiducii» de pildă con 
stituie în ansamblu un exemplu po 
zitiv al cinematografiei noastre. Cele șase 
episoade programate pe ecrane (în două 
serii consecutive) au evocat un timp isto- 
ric cu semnificații majore din trecutul 
patriei, personaje cu aură de legendă şi 


Elisabeth R 


Elisabeth R : O regină nu e femeie. E suveran 
ui 
O suverană. O doamnă. O doamnă «tiran». Inflexibilă. Cap de 
bărbat pe trup de femeie. Simţ acut al istoriei. Vede peste ani. Își 
refuză viaţa particulară. Dacă n-ar fi fost regină ce ar fi fost? Între- 
bare stupidă. «Trăiri interioare» cenzurate. Transmite senzaţia 
de monument istoric. Justificá pe misogini. Grandoare. Dramă 


(«e totuși un om»). 


Exceptionalá performanță actoricească. Compoziție de clasă. 
Glenda Jackson nu era necunoscută înainte de acest rol. Fácuse o 
creație memorabilă în teatru. Azi e vedetă internațională, laureată 
cu Oscar. «Elisabeth R» e o etapă depășită. Alături de «Forsyte 
Saga», serialul cu Glenda Jackson a fost una din piesele de rezistență 
între serialele difuzate la noi. Un moment superior, solicitînd dis- 
ponibilitátile intelectuale ale publicului. 


mit, specific românești. Pe parcursul se- 
rialului, regizorul Dinu Cocea și-a per- 
fectionat tehnica, și cea de a doua serie 
atestă un cert cistig de profesionalism. 
Şi totuși, primele episoade, si îndeosebi 
debutul serialului, rămin cel mai valoros 
act. Acolo şi-au concentrat scenariștii 
(printre care, cu rol determinant, Eugen 
Barbu) substanța de idei și substanţa 
artistică a tramei. Serialul s-a diluat pe 
parcurs, a recurs la «pete de culoare» 
cu prea puțin specific haiducesc. 

Noi nu avem o istorie prea bogată în 
acest gen. Cindva, «llie în luna de miere» 
urmat de «Şi Ilie face sport» încercau 
cite ceva, dar o făceau cu mijloace artistice 
rudimentare. O experienţă valoroasă (dar 
de respirație scurtă) a realizat Elisabeta 
Bostan cu ciclul «Năică», personaj de- 
venit repede şi pe merit familiar nu numai 
în țară, ci și peste hotare, repurtind o can- 
titate impresionantă de premii interna- 
tionale. Regizoarea este tentată, din nou, 
cu «Veronica» (de data aceasta in peri- 
metrul lung-metrajului), de rezonanta la 
public a filmului serial. Dintr-un trecut 
relativ îndepărtat, filmul istoric, întii «Da- 
cii» lui Sergiu Nicolaescu si apoi «Co- 
lumna» lui Mircea Drágan, au constituit, 
de asemenea, o experientá pozitivá. Ser- 
giu Nicolaescu in aceastá primá incercare 
de anvergurá, si-a format, probabil, «mina» 
si contributia sa la coproductiile serialului 
Fenimore Cooper a fost de maximá ope- 
rativitate si de o ridicatá competentá 
profesionalá. 

S-au incercat si pe platourile noastre 
seriale ae genuri diferite. Intentii pozitive 
(o incursiune satiricá printre personaje 
anacronice dar contemporane) au fost 
compromise in serialul «Brigázii diverse», 
tie din pricina unui umor mult prea «gros», 
fie din pricina unor incetogári etice, fie 
prin absența hazului. 

Citeva seriale ale cineaștilor documen- 
taristi s-au dovedit realmente interesante: 
«serialul oțelului» din «Triunghiul de foc», 
semnat de Al. Boiangiu, sau «serialul 
deltei», realizat cu pasiune și pricepere, 
ani la rind, de lon Bostan. Să ne mai 
amintim, apoi, satisfacțiile artistice ma- 
jore provocate de serialul de animație al 
lui Gopo cu omuletul său «de aur» şi 
satistactiile artistice medii prilejuite de 
ciclul ecranizărilor după La Fontaine din 
«Lumea animalelor». Mihaela lui Nell Co- 
bar, Bobo al lui Florin Anghelescu s-au 
făcut și ei, într-un fel sau altul, cunoscuți 
ca «eroi de serial»... 

Cea mai importantă realizare in dome- 
niul filmului serial românesc pare a fi, 
însă, ciclul de patru pelicule care se rea- 
lizează in prezent după scenariul lui Titus 
Popovici şi Petre Sălcudeanu. Deocam- 
dată, la întilnirea cu publicul a participat 
doar «Cu mîinile curate». Debutul a fost 
de bun augur. Publicul aşteaptă, desigur, 
cu nerăbdare, reintilnirea cu personajele 
acestor pelicule (la care lucrează Sergiu 
Nicolaescu și, în paralel, la alte două 
episoade, Manole Marcus. Este acest se- 
rial (serial să-i spunem?) o experienţă 
care ar putea propulsa genul într-o sferă 
de interes superioară. 

Așa cum «Urmărirea», de pildă (mai 
puțin «Potcoava de piatră») a deschis noi 
perspective serialului de televiziune, gen 
cu posibilități mai mari și funcționalitate 
superioară. Îndeosebi televiziunea, cu ca- 
pacitáti mai dinamice de lucru, isi poate 
intensifica preocupările în campania de 
obținere a unor scenarii de calitate, sce- 
narii de seriale variate ca temă și modali- 
tati de expresie. Cit despre marile ecrane, 
poate că ar trebui să ne gindim mai in- 
sistent la actorii pe măsura cărora pot fi 
scrise atitea și atitea roluri de serial, la 
temele sau adaptările propice serialului, 
la scenariștii cei mai indicaţi pentru o 
astfel de operație. Toate acestea dintr-un 
motiv foarte simplu, care nu necesită, 
cred, nici un comentariu suplimentar: 
serialul este unul dintre cele mai populare 
genuri cinematografice. 


Călin CĂLIMAN 


serialul. un menu vizual ușor digerabil? 


Există două feluri de «seria- 
le»: adevăratele seriale si 
falsele seriale. «Fantómas», 
«Parisette» sau,recent «An- 
gelica» sint seriale adevă- 
rate; Mannix, Ness sint false 
seriale. Asta nu le împiedică să fie mult 
mai bune artisticeste decit un serial ade 
vărat ta «Cele două pustance» sau «Fiul 
contrabandistului» sau «Cei trei musche 
tari» (cu De Max, Simon Aime Girard! 
Căci filmele cu Mannix şi Ness sint simple 
serii de povești absolut independente 
unele de altele. Doar că au același erou 


Primul serial adevărat 


care amina deznodámintul, 


timp de o mie şi una de nopți, 
a fost «Seherazado». 


Pe cind serialul adevărat mai cere ceva, 
Cere legătură dramatică de la un episod 
la cel următor, o legătură plasată la punctul 
nevralgic al poveștii. Cere ca episodul in 
curs să nu fie terminat. Să nu aibă final 
Deznodămintul lui să-i vină în primele 
scene din episodul următor, după o săptă- 
mină de așteptare din partea clientului. 


Jean Marais în noul serial T.V.: 


«Joseph Balsamo» 


Această perversă plăcere a spectatorului 
e în acelaşi timp definiția «suspense»-ului, 
precum si dovada că «suspense»-ul nu 
există de obicei decit în filmele seriale şi 
că in tot cazul ela fost o invenție a aces- 
tuia. Un film obișnuit, oricit i-ar fi de «pal- 
pitant» deznodămintul, preferă să nu aibă 
«suspense». Preferă artisticeste ca finalul 
să-i fie neașteptat, uimitor, senzațional. 
Adică contrariul «suspense»-ului, care 
e tocmai așteptare, aşteptare sigură, pre- 
cisă şi mereu aminată. Există, desigur, 
şi filme ne-seriale care au «suspense» 
(de pildă «Salariul groazei»). Dar ele sint 
inferioare artisticește filmului cu dezno- 
dámint, adică cu final neprevázut, neastep- 
tat. Neaşteptat calitativ, ca fapte, nu ca 
moment de scadentá. 

Serialul dá un «suspense» calitativ; un 
«suspense» de continut nu de scadentá. 
Ceva mai mult: serialul dá un «suspense» 
multiplicat. Avem tot atitea «suspense»- 
uri cite episoade sint, la fiecare din ele 
asteptind altceva decit în episodul pre- 
cedent. 


INDORE Sa e E IEI ERE aa ES PE ZEI 
Serialul inventează suspensul 
IE EP ACT EBEN — ED PRE 

Seria de filme cu Charlot sau Max Linder 
din perioada dinainte de 1914, era serie, 
dar nu era serial. Acolo fiecare episod 
era poveste întreagă și încheiată. Adevă- 
ratul serial, cu adevăratul suspense multi- 
plicat, a fost inventat de fiica unui vizir 
musulman, frumoasa Şeherazada, autoare 
a celebrelor o mie și una de nopți. După 
fiecare poveste, urma ca ea să fie ucisă. 
Ca să obțină de la calif să amine execuția 
pe a doua zi, ea trebuia să ducă povestea 
pină în zori şi să nu-i spună încă sfirșitul. 
Stăpinul va plezni de curiozitate să-l afle 
și va fi nevoit să aștepte pina în noaptea 
următoare reluarea povestirii. Tin minte 
cum, la Paris, în 1920 si 1921, împreună 
cu alți studenți, asemenea califului din 
poveste, așteptam urmarea. Făceam o 
jumătate de ceas coadă la bilete, ca să 
mai vedem un fragment de 40 de minute 
din «Les deux gamines» sau din isprăvile 
celor trei mușchetari, brusc întrerupte, 
cu o săptămînă înainte, tocmai in momen- 
tul culminant. O întreagă altă săptămină 
ne cázneam să ghicim ce o sá se intimple. 
Cumpăram gazeta «Le Matin» unde se 
repovestea, cu detalii, foiletonul trecut. 
Cel viitor ne va spune dacă am ghicit sau 
nu. De obicei, nu. Dar chiar si așa, eram 
fericiți, căci aveam atunci plăcerea de a 
afla de la ecran un deznodămint mult 
mai frumos, mai ingenios decit cel ima- 
ginat de noi. Şi asta ne dădea sentimentul 
că de aici înainte o să știm ghici mai bine 
si că vom fi mai destepti... 

Aşadar, serialul inventează suspensul; 
iar serialul, la rîndul său, e inventat de 
frumoasa Seherazada din «O mie si una 
de nopti». lar Hitchcock, zis gi «regele 
suspens-ului», isi va incepe cariera cu 0 
reintoarcere la noptile din «Halimă», trans- 
pusă in haine moderne. Într-adevăr, pri- 
mul film important al său este «39 de 
trepte» (cu Robert Donat şi Madeleine 
Carroll). Eroul e fugărit de poliție. Intr-un 
«suspense» o ducem și el și noi, de la 
inceput pina la sfirgit. Dar unul din suspen- 
suri ne aruncă în pline «o mie şi una de 
nopți». Ca să scape de polițiști, eroul se 
ascunde într-o vastă adunare electorală, 
plină de alegători. candidați şi oratori. 
Speră că masa de cetățeni îl va îneca și-l 
va masca în ochii urmăritorilor. Dar vai, 
constată că a fost reperat. Singurul mijloc 


> 
25 


serialul, hrana spectatorului comod? 


de a cistiga timp pentru a gasi un moa 
de scăpare, era să se suie la tribună și să 
o facă pe candidatul. În timpul discursu- 
lui nu poate fi arestat. Se urcă deci pe 
estradă și începe să explice publicului 
programul său de viitor deputat. Va vorbi 
despre lucruri de care pină atunci habar 
n-avusese sau, în tot cazul, nu-l intere- 
saseră absolut deloc. Ceva mai mult: 
va alege lucruri care să facă plăcere audi- 
toriului, pentru ca acesta să-l asculte. 
Ceva mai mult, cind subiectul tratat se 
apropie de sfirșit, oratorul trebuie să in- 
venteze un altul, legat de primul, care să-i 
permită un al doilea discurs. Apoi un al 
treilea. Obligatoriu interesante, toate, căci 
altfel ascultătorii s-ar fi impacientat. Si 
așa, va recompune el, în cadrul a mai 
puțin de citeva minute, toate suspens-urile 
unor o mie şi una de nopți... 

FAA PIZDE ERE ENE AD E 
«Misterele»... toate cite sînt... 
AAA i se sa a a ai 
Dar să revenim la serial. Deși de origine 
arabă, el a fost totuși o invenţie în care 
s-au ilustrat indeosebi francezii: Louis Fe- 
uillade cu ale sale «Fantâmas», «Vampiriin, 
«Judex»; Louis Gasnier, cu seria sa de 
«Nick Carter», «Zigomar»; ori taimoasele 
«Mistere ale New-York-ului»; Ponson du 
Terrail, cu celebrul său «Rocambole» si 
Eugene Sue cu «Misterele Parisului». 
interpretele, încă mai celebre decit autorii, 
erau şi ele frantuzoaice: Musidora, Josette 
Andriot, Yvette Andréyor, chiar şi faimoa- 
sa Pearl White, care deşi din mamá ita- 
liancá si tata irlandez, pe la 30 de ani isi 
intrerupe cariera si vine sá se instaleze 
la Paris, apoi pe Coasta de Azur, unde va 
trăi pina la sfirșitul vieții, lăsînd o avere 

de 2 milioane de dolari antebelici. 

De la 1944 incoace, serialele Feuillade 
et Co. sint la modă, asta mai ales datorită 
eforturilor de propagandă ale lui Henri 
Langlois, fondatorul Cinematecii pariziene. 
Dar există o serie de critici care strimbă 
din nas la serial şi foileton. Astfel e di. 
Boussinot, care declară că «va avea cura- 
jul de a se înscrie în contra acestei mode 
şi a deplasării de valori la care ea a dat 
loc». lar Delluc, marele Delluc, numeşte 
acele seriale «idioate şi, încă mai rău, 
idiot făcute». În schimb, alți intelectuali 
ca Aragon, Breton (fondatorul suprarea- 
lismului), poetul Eluard, marele Antoine 
și toți prietenii lor se înnebuneau după 
aceste povești totodată abracadabrante 
şi realiste, picturi fidele ale lumii pari- 


ziene și new-yorkeze din acea vreme. 
«Aceste poveşti — scria Aragon — sint 
tot atit de semnificative pentru epoca 


pionierii serialului 


Autorii și personajele lor 


Georges Simenon și Maigret 


Omul care scrie un «policier» pe zi. 
Anecdotă răsuflată, dar sugestivă: un 
prieten dă telefon scriitorului; i se 
comunică că Simenon nu poate veni 
la telefon pentru că lucrează la o carte 
pe care abia a început-o; nu-i nimic, 
răspunde amicul, aştept la telefon pina 
o termină. Masiva producție literară a 
creatorului lui Maigret are, firesc, go- 
lurile ei. Însă în cele mai reușite pagini 
impune o ficțiune polițistă scutită de 
superficialitate de consum specifică 
îndeobște genului. Multă culoare psi- 
hologică, de cele mai multe ori de 
calitate, caracterizează cărțile lui Si- 
menon și personajul lor, Maigret Este 
de altfel singurul personaj din galeria 
de detectivi ai «policier»-urilor de ¡eri 
și de azi care a căpătat, la transpunerea 
în film, o imagine memorabilă Au 
existat Holmes-i expresivi, niciunul 
însă memorabil. Au existat, ca să luăm 
exemplu de opoziție, niște James-i 
Bond de mare popularitate, niciunul 
însă memorabil. Există un Maigret 
imposibil de uitat: Jean Gabin. 


Citeva filme trase după cărțile lui 
Simenon: «Ciinele galben» (1932, 
Jean Tarride), «Noapte de răscruce» 
(1933, Jean Renoir), «Necunoscutii din 
casá» (1943, Henri Decoin), «Panica» 
(1946, Julien Duvivier), «Fructul oprit» 
(1952, Henri Verneuil), «În caz de ne- 
norocire» (1958, Claude Autant-Lara), 
«Maigret gi afacerea Saint-Fiacre» 
(1959 — Jean Delannoy). 


SENSO A 
Agatha Christie si Hercule Poirot 
PESOS SEM o > AA TP 


Agatha Christie este astázi o doamná 
în vîrstă, o respectabilă Lady, un fel 
de Hitchcock feminin care insinuează, 
ca și acela, că își compune teribilele 
povești cu mistere si crime din amuza- 
ment. Regină (neincoronată după unii, 
încoronată după alții) a romanului po- 
litist, autoare a unei piese (de fapt 
autoare a mult mai multe) tot polițistă 
care se joacă cu casa închisă de 20 
de ani («Cursa de șoareci»), creatoare 
a unui fel de neo-Holmes, mai rafinat 
decit detectivul londonez, pe nume 
Hercule Poirot, Agatha Christie nu 
putea să nu constituie,ca și Conan 


N 


noastră, cit fuseseră odinioară romanul 
cavaleresc, romanul prețios, romanul li- 
bertin». Cu o tandră si înduiosată ironie 


descrie acele peripeții vertiginoase. Citez: 
«Marele orologiu-revolver trage în erou, 
care însă, rănit, va fi scăpat de verişoara 
sa deghizată în poștaș, sau în popă, sau 
in cadavru, care domnişoară va smulge 
din miinile intrigantului diamantul furat 
şi va sări într-o birjă trucată, care o va 
azvirli pe acoperișul casei, unde va”fi 
fugărită de hoțul de ea jefuit tot pe aco- 
peris, unde găsesc pe eroină în agonie, 
salvată totuși de jurnalist, dar vai! sărind 
cu toții în aer din pricina unui exploziv 
recent inventat». 


Mii de bombe! 
TAS A 2 ETA ER 


Filmele acestea, desi mute, erau indirect 
vorbitoare, căci apăreau paralel cu foile- 
tonul publicat zilnic, fie in presa lui Hearst, 
fie în presa pariziană. Astfel că spectato- 
rul putea gusta savoarea dialogurilor și 
discursurilor, ca bunăoară: «Mii de bombe! 
zise marchiza într-o portugheză perfectă, 
aruncindu-se în prăpastie»; sau, un apos- 
tol al săracilor declarind la tribună: «A 
sosit vremea, domnilor, să vedem creie- 
rele copiilor de muncitori pe băncile şco- 
liil». Sau, la tribunal: «Victima se zvirco- 
lea, tipa si da din miini şi din picioare, ca 
un sarpe». 

Ponson du Terrail era primul gata sá 
facá haz de anumite efecte caraghioase, 
pe care tot el le sublinia asa: «incrucisá 
brațele, citind, imobil, jurnalul» (adică 
ținîndu-l în dinți); sau, despre un personaj 
care, în tot timpul drumului, tăcea şi bea: 
«Pe tot timpul drumului n-a făcut altceva 
decit să bea, fără să deschidă gura» 
(introducind, probabil, lichidul pe nări). 
Uneori autorul, zăpăcit de potopul de 
foiletoane, le mai încurca și pe cutare 
mort îl mai readucea pe scenă. De aceea 
— ne spunea tot el — comandase pentru 
fiecare personaj o păpușă, costumată 
exact ca în foileton. Dacă murea, o băga 
într-o ladă-cimitir, pentru evidentă. 


Asemenea neglijente erau pardonabile 
la o producție așa de colosală. In numai 
doi ani, Ponson du Terrail scrie «Ro- 
cambole» în 73 de volume! Numele erou- 
lui nu vine de la Carambol sau de la 
caramba, ci de la germanul Rokenbolle, 
o plantă, un usturoi foarte iute, foarte 
condimentat, cum era si purtarea de 
justitiar a eroilor rocambolesti. Cu o vite- 
jie egală cu aceea a stră-stră-bunicului 
său (Pierre Alexis, viconte de Ponson du 


Doyle, un autor-mină-de-aur. S-au fă- 
cut după cărțile ei, între altele: «Marto- 
rul acuzării» (1957, în regia lui BillyWil- 
der, cu Marlene Dietrich), «Ucide, spu- 
ne ea» și «Crimă în gol» (ambele de 
George Pollock). O informație nu lip- 
sită de interes: între regizorii care au 


Christie se numără si... René Clair. În 
1945, la sfirgitul perioadei sale ameri- 
cane, Clair a turnat «Zece negri miti- 
tei», cu o distribuție în care figurau, 
printre alții, Barry Fitzgerald, Roland 
Young, Walter Houston. 

In sfirgit, tot cu titlu informativ: se 


fácut la viata lor un film dupá Agatha 


Georges Simenon: 
tot atit de celebru ca si... 


stie cá in biblioteca lui Eisenstein, la 


„personajul său, Maigret 
(Gabin) 


Charlot sau dictatorul filmului mut 


Terrail,coboriînd din faimosul Bayard, «ca- 
valer fără frică si fără pată») lupta și el 
pe cinci fronturi. Se scula la 4 dimineața 
si pina la 10 (tot dimineața) scria cinci 
foiletoane pentru cinci gazete diferite. 

E drept că acești eroi de serial, justitiari 
si iubitori de popor, se cam lăudau tot 
timpul. Chiar și imbecilii se fuduleau cu 
imbecilitatea lor. Nu glumesc. Citez: <Mi- 
lon, uriaşul, zicea: sint o bestie. N-am 
pic de inteligență. Un copil mic mă poate 
păcăli, asa de timpit sint. De aceea m-au 
băgat, pe nedrept, aici, la pușcărie. Sint 
nevinovat şi cinstit. Ar fi fost poate mai 
bine dacă eram mai puțin cinstit și mai 
putin idiot». 


IPEE PE RD E e i O EAT 
Prima vampă : Musidora 
MERS E DS ERE IEI A 


Femeia care innebunise lumea întreagă 
de pe ambele tármuri ale Atlanticului, 
Musidora, este, istoriceşte, prima vampă 
şi autoarea chiar a numelui. În «Vampirii», 
ea era femeia fatală; se numea Irma Vep, 
anagramă de la «vampire». E drept că 
Bernard Shaw scrisese o nuvelă cu titlul 
«Vampire». Dar numele de vampă l-a 


loc de frunte, alături de cărți de Platon, 


cunoscut, 


adus pe lume Musidora, o femeie splen- 
didă, care apărea într-un maiou negru, 
de sus pină jos: 
«Un maillot de couleur noire 
Moulait ses formes d'ivoire». 

Era o finá intelectualá, prietená buná 
cu scriitoarea Colette, ea insási scriitoare, 
scenaristá, regizoare. Fárá sá mai vorbim 
cá era steaua cintáreatá la «Lune Rousse», 
teatru celebru parizian, moștenitor al 
«Chat-Noir»-ului, unde cintáretii îşi cin- 
tau propriile lor opere, stihuri de un haz 
subtire. 

In tot cazul, serialul si romanul foileton 
a adus un imens serviciu culturii, inmul- 
tind cu milioane, ba cu zeci de milioane 
numărul cititorilor şi spectatorilor, chiar 
dincolo de granițe. De pildă, în România, 
unde a îmbogățit şi îmbunătățit cunoaşte- 
rea limbii franceze. Astfel, îmi amintesc 
cum, în «Le fils du flibustier» de Feuillade, 
era vorba de un chelner într-un local 
infect. În frantuzeste, tipărit pe ecran: 
«garcon dans une salle boite», tradus, 
bineinteles: «un băiat într-o cutie mur 
dară». 


D.I. SUCHIANU 


reputat chiar, ca scriitor 


“Victima se zvircolea, tipa 
și da din mitini și din picioa- 


re, ca un șarpe 


Conan Doyle drept creator al romanu- 


Joyce, Zola si Flaubert figurau romane 

de Agatha Christie. 

A O IPEE E DESE IPEE 
Conan Doyle și Sherlock Holmes 


Înainte de a crea pe Sherlock Hol- 
mes, Conan Doyle era cunoscut, re- 


O doamnă a suspensului: 
Lady Agatha... 


«obișnuit», dacă se poate spune așa. 
Holmes ia naștere în perioada 1890— 
1891, cînd scriitorul încearcă (după mo- 
delul francez faimos în epocă al căr- 
tilor lui Gaboriau) ficțiunea polițistă. 
Succesul cărților și al noului perso- 
naj este fulgerător, și îl consacră pe 


„și o doamnă a sex-appeal-ului: 


Marlene (:Martorul acuzárii») 


lui și poveștii polițiste engleze, re- 
putatie care întunecă, acoperă to. res 
tul activității literare a scriitorului 

Cărţile lui Conan Doyle sînt o m ná 
de aur pentru cineasti și într-adevăr 
s-au făcut o sumedenie de filme după 
«istoriile» cu Holmes. lată citeva: 
«Sherlock Holmes și vocea groazei» 
(1942), «Holmes si arma secretă» (1942), 
(Holmes înfruntă moartea» (1943), «Per- 
la morții» (1944), «Casa groazei» (1945), 
«Dresat pentru a ucide» (1946), toate 
realizate de Roy William Neill. Cele- 
brul «Cline din Baskerville» (scris in 
1913) a cunoscut piná acum trei ecra- 
nizári (1932, 1939, 1959). Si totuși cine 
mai crede azi in genialul detectiv 
londonez care nu vinturá pumni ci 
idei? 

A A ——_— EEE AA 
Jan Fleming si James Bond 
A EA 
Creatorul lui James Bond si, in gene- 
re, al unei ficțiuni nu atit polițiste (in 
sensul clasic ai termenului) cit de spio- 
naj. Romanele cu James Bond sint 
de cel mai larg consum, bazate exc'u- 
siv pe o epică dură, consumată în medii 
sociale sau geografice exotice. Ele 
încearcă să agrementeze aventurile 

cu o tentă de umor (uneori negru). 
Romane de serie, ilustrative pentru 


«Mii de bombe! zise mar- 
chiza aruncîndu-se în pră- 
pastie într-o portugheză 


perfectă. 


Femeia 
ciopirtita 
ducea 

o 

viață 
dublă 


aspectul unei mari părți din ficțiunea 
polițistă scrisă azi în occident, cărțile 
lui Fleming au stat la baza seriei cine- 
matografice «James Bond» de mare 
succes comercial. De acest veritabil 
business cinematografic și-au legat 
numele producătorul Harry Saltzman, 
regizorul Terence Young și, un timp, 
Sean Connery, ca interpret al lui 
James Bond. 

AA SEE CPA AER APELE IE AE 
Raymond Chandler și Philip Marlowe 
LE ui 

Din cei trei «mari» ai «seriei negre» 
americane, Chandler este cel care a 
avut cel mai mult noroc în cinemato- 
graf. A contribuit la aceasta probabil 
factura specială a «policier»-urilor 
sale, colorarea subiectului propriu-zis 
cu o dimensiune onirică. 

Citeva din cărţile lui Chandler care 
au fost ecranizate: «Rămii cu bine 
iubito» (1945, Edward Dmytrik), «Som- 
nul de veci» (1946, Howard Hawks), 
«Fereastra» (1943, Robert Stevenson; 
1947, John Brahm), «Mica surioară» 
(1949), «Lunga despărțire» (1953), «Play- 
back» (1958). 

Eroul fictiunilor polițiste ale lui 
Chandler, detectivul particular Philip 
Marlowe, a fost pe rînd interpretat de 
George Montgomery, Dick Powell, Ro- 
bert Montgomery, Humphrey Bogart. 


Nu a fost niciodată o foarte mare actriță. Nu a fost o vedetă absolută 
pe toate continentele. Initialele ei desperecheate, nu au făcut carieră 
ca B.B., C.C. sau M.M. Neorealismul a ignorat-o și i-a reproșat că 
joacă roluri de femeie-obiect. 

S-a bucurat, însă, prin frumusetea-i odihnitoare, prin talentul ei 


E 


p 


tonic si prin comicul ei popular de simpatia publicului care a făcut 
din <Lollo un idol de duminică. 

Azi are 45 de ani, 27 de ani de cinema si un fiu, Milko, de 15 ani. Oare 
asta nu înseamnă, de fapt, 45+27+15 ani de celebritate pentru Gina 
Lollobrigida? 


serialul 


etern 


~n 


Oamenii serioşi zic că pro- 
cesul e ireversibil — tele- 
viziunea devine «cinema 
la domiciliu»: 

«Ne putem întreba dacă 
televiziunea nu e pe cale să-și piardă 
caracterul de creaţie specifică... Foile- 
toanele, marile filme de 6 ore și mai 
mult, nu se mai deosebesc decit prin 
lungime de producţiile cinematogra- 
fice... E probabil o nouă tendinţă artis- 
tică răspunzind mai bine gusturilor pu- 
blicului. Prin operele literare pe care 
şi le apropie, televiziunea devine un 
«cinema la domiciliu» și pierde carac- 
terul mitic pe care i l-au dat,altădată, 
«directul» și prezentatorii — vedete 
ale informaţiei. Semn al unei evoluţii 
probabil ireversibile.» («Le Monde» 
din 17—18 decembrie 1972). 

O sáptáminá mai tirziu, același ziar, 
la rubrica sa de televiziune, comentind 
primul episod din romanul-foileton 
«Oamenii din Mogador» (considerat o 
mare reușită — superior chiar «For- 
syte»-ului englez, «atit de greoi în den- 
sitatea sa», ah, aceşti orgolioși francezi 
față de tot ce vine:de peste Minecă) 
scrie: «E ireversibil, e adevărat, nimic 
nu mai deosebește astăzi un film de o 
ecranizare sau de un foileton televizat, 


30 


decit bugetul, formatul şi durata...» 

ATENTEN TAO i 
Prospectul 

A STA AF AAA 


Cred că merită să știm ce sînt acești 
«Oameni din Mogador», așa cum îi re- 
zumă un alt domn serios si de speciali- 
tate — Jacques Siclier — care susține, 
de altfel, comentind alt mare tele-foile- 
ton francez, «Familia Thibault», că nu e 
deloc obligatoriu ca bunele seriale să 
se facă pe baza marii literaturi, dovadă 
fiind tocmai aceşti «Oameni din Moga- 
dor» — veniți dintr-un roman deajuns 
de mediocru — care au dat însă tele- 
viziunii o realizare superioară celei năs- 
cute din ecranizarea romanului lui 
Martin du Gard: 

«Oamenii din Mogador» sînt, pentru 
televiziunea franceză, cel puţin pe du- 
rata a şase ore, «Pe aripile vîntului». 
O eroină tenace (dar mai blindă și mai 
emoţionantă decit Scarlett O”"Hara), 
un conac care devine pentru ea ratiu- 
nea de a trăi, ca și bărbatul pe care-l 
iubeşte, anotimpurile care se succed, 
nasterile si mortile, loviturile soartei 
care trebuie înfruntate. Inundatiile din 
1856 în Midi, trenurile cu răniții ráz- 
boiului din '70, un Rodolphe tubercu- 


ul 


sau triumful unui prototip? 


portret 
robot 


al serialului 


los. Şi cum o fată care ştie ce vrea se 
căsătorește din dragoste într-o biserică 
pustie, cum salvează conacul de la pieire, 
cum îndepărtează o rivală, cunoscind 
fericirea și suferința. Mogador sau tim- 
pul care trece, Mogador si destinul 
uman...» 

E aici nu numai «Pe aripile vintului» 
— filmul-matrice, filmul fără de moarte, 
pentru care se face moarte de om și 
coadă de la 4 dimineața — dar și «La 
răscruce de vînturi» si «Mindrie si pre- 
judecată» si «Ratiune si sensibilitate», 
și «Evadatul» şi «Forsyte» și englezii, 
și francezii, si americanii, si rușii, pe 
undeva e şi Mannix... Fiindcă aici — în 
acest rezumat al unui serial necunos- 
cut — avem portretul-robot a tot ce e 
serie, serial, poveste tele-intinsá pe 
multe nopți, rezistentă la orice critică 
si la orice blestem. Şi e în acest portret- 
robot tot ceea ce ne trebuie pentru a 
înțelege ceea ce se petrece astăzi în 
«moda» serialului care nu e altceva 
decît chipul unei veșnicii: vesnicia po- 
veștii, vesnicia pasiunii de a asculta 
poveşti cu acest timp care trece peste 
oameni si cu oameni care trec prin po- 
veşti cu timpul, în timp ce... Serialul 
e — dacă lăsăm, o clipă, de o parte, 
judecăți prea severe de valoare — o 
rămăşiţă din «1001 de nopți», din 
«Odisei» si «Hanuri ale Ancuţei». Se- 
rialul e o ciosvirtá din Saga si «Miste- 
rele Parisului» după care se înebunea 
Zita angelului radios din «Noaptea 
furtunoasă»... 

Oamenii se adunau în jurul focurilor, 
în jurul cárutelor și aveau «serialul» 
gata. Se adunau în jurul bărdăcii cu vin, 
la han, la răscruce de drumuri și o 
noapte întreagă desfășurau filmele cu 
răzbunători, invadatori, incoruptibili, 
haiduci, vidocq-i, şi chiar menicsi. Acum 
se adună în jurul cîtorva sandvisuri, în 
hol, în sufragerie, în noaptea mai linis- 
tită de sîmbătă spre duminică și au la 
televizor aceleași povești, poate altfel 
coafate. Serialul e o permanență, de 
care e inuman și inutil a ride. 

Permanentele lui sînt exact cele sin- 
tetizate mai sus. 


Răzbunătorii 


In seriale nu se poartă cu- 
pluri. Acesta constituie o ex- 
cepție. A putut fi urmărit în 
«Răzbunătorii». John Steed 
e întotdeauna îmbrăcat «la 
patru ace». Nu se agită mult. 
Atunci cînd o face are o ele- 
gantá ¡ntepenitá. Un pumn 
dat de John Steed e o micá 
bijuterie de «bon ton». Tara 
King e nefemininá, in ciuda 
iluziei cá ar fi sexy. E, de 
fapt, un John Steed cu chip 
de femeie. Intre amindoi stá- 
ruie, sub formá de insinuári 
si calinerii tepoase, un ero- 
tism cenzurat. 

Interpretii celor doi au fost 
solicitati pe linia ironiei seci, 
căzind în parodie. De aici 
oarecare răceală și derută a 
publicului. John Steed și Tara 
King nu s-au bucurat de o 
popularitate caldă, ci de una 
englezească, rece, politicoa- 
să. 


Un Steed fără Tara King 


serialul 


sau tehnica povestirii scurte? 


Trásátura I 


Nu se poate face serial 
cu șovăielnici sau 
melancolici. 

Eroul trebuie să fie tenace. 
Tenace ca Ulise. 

Ca Elisabeth. 


Trăsătura nr. 1 


E mai întii si mai întii eroina (sau 
eroul) tenace. Fără nici o excepţie, de 
la serialul comic și șampanizat la cel 
istoric, gros ca o mobilă de sufragerie 
veche, orice erou de serial trebuie să 
fie tenace. Numai dacă eroul e tenace, 
povestea ține. Tenace ca Ulise. Mannix 
e tenace. Elisabeta Angliei e și mai 
tenace. Eroii «Urmăririi» lui Barbu si 
Gabrea sînt si ei tenaci. Ca si Ness, 
Soames e tenace. Ca și «Fiul mării». 
Vincent, arhitectul, e de cremene. Ben 
Quick e de oţel. Kloss, polonezul,idem. 
Nu se poate face serial cu șovăielnicii și 
melancolicii. Aceştia sînt, de obicei, 
figurile episodice. Din rîndurile lor se 
aleg foarte des victimele. Dar niciodată 
nu s-au întins lungi poveşti despre unul 
care azi zice una, miine alta, ezitind, 
scárpinindu-se în cap, neștiind ce sá 
facă. Nu văd curînd un serial «Oblo- 
mov». Eroul serialului — de aia e erou 
— trebuie să aibă țelul clar și voința 
de otel. 


Trăsăturile nr. 2 si 3 


E după aceea, conacul — adica pro- 
prietatea, bunul propriu, ca mobil al 
acţiunii, al rațiunii de a trăi. Uneori 
proprietatea este libertatea. Ea e «ra- 
tiunea de a trăi». «Forsyte», «Lunga 
vară fierbinte», toate serialele după 
acele solide romane englezeşti bătute 
în lemn de nuc, serialele despre regi, 


«Haiducii», serial de mare 
popularitate, istorisind cu ver- 
vă bravurile pardaillanilor va- 
lahi, mușchetari în itari și spa- 
dasini cu ciomagul. Lupta de 
clasă se desfășoară mucalit și 


Trásátura Il 


Nu se poate face serial 
care sá ne propuná cai 
verzi pe pereți. Eroul 
trebuie să apere ceva. 
Apără coroana. Rangul. 
Uneori (Haiducii) 
apără libertatea. 


poveştile cu detectivi, melodramele cu 
evadați care derivă din «Mizerabilii» 
(căci Valjean e matricea pentru năpăs- 
tuiti, ca Margret Mitchell pentru 
dramele avutilor) toate se învirtesc în 
jurul proprietății, a averii, a coroanei, 
a rangului; adică a poziției sociale în 
funcție de o legitimitate. Orice serial 
e legitimist. Deposedatii — de la Vi- 
docq la haiduci, de la revolutionari la 
partizanii unui popor cotropit — nu se 


Trásátura III 


Nu se poate fără iubire. 
Pînă si serialul din 
«epoca de piatră e clădit 
pe iubire. Iubire între 
soți, mă rog, dar tot 
iubire se cheamă. 


de aur» pierdută sau găsită... 

Vin, după aceea — cum zice pros- 
pectul, după tenacitate si proprietate 
— iubirea, bărbatul (sau femeia), ri- 
valii, lupta cu acești rivali, căsătoriile 
sau logodnele, geloziile sau divorturile, 
în biserici pustii sau cu otravă, chemind 
detectivii, poliția, sau cu forte proprii... 
Fără iubire, nu se poa'... Pina si zglo- 
biul serial, care se petrece — vorba 
vine — în epoca de piatră,e clădit pe 


Serialul 
e o rămăşiţă din «1001 de nopto, 
«Hanul Ancutei 
şi «Misterele Parisului... 
E inuman 'să ridem de el! 


abat de la această lege a serialului: ei ori 
nu mai au de pierdut decît lanțurile 
vechii proprietăți, ori sînt în căutarea 
unei noi libertăți, a unei noi proprietăți 
absolute care-i justifică și-i legitimează. 
Orice serial — ca toate marile povești 
din care descinde — e o poveste a lui 
«a avea sau a nu avea» (conac, coroană, 
moștenire, libertate...) Nu există serial 
care sá ne propună cai verzi pe pereți, 
idei vagi, asociale, atemporale, anti- 
istorice. Toate poveștile sînt cu o «liná 


Haiducii 


bărbătește, sub pulpana aven- 
turii și în ritmul cavalcadei. 
Eroii poposesc la crișmăriţe cu 
nuri, prin iatacuri boierești sau 
prin haremuri cu cadine speri- 
oase, dar popasurile sînt scurte 


Un succes-record 


iubirea dintre soți, mă rog, dar tot 
iubire se cheamă. E o lege atit de ne- 
strămutată a poveștii, încît s-a ajuns — 
nu pentru a o ignora, desigur, ba dim- 
potrivă, pentru a o consolida — ca un 
anume tip de serialişti, chiar cei mai 
notorii detectivi (Sfintul, Baronul, Ness, 
Răzbunătorii, Vincent, nu mai spun 
Mannix) să se prefacă sistematic că ei 
nu știu ce-i amorul (vezi și articolul 
«Amorul la menicși» de Belphégor, 
pagina 40). 


cáci la tot pasul apare un arnáut 
viclean, un boier — vinzátor de 
tará, un turc care aduce firma- 
nul, o jupinitá în primejdie, un 
domnitor la un pas de mazilire 
și haiducii trebuie să-și indepli- 
nească meseria lor de impárti- 
tori ai dreptății. lau de la bogat 
și dau la săraci, bagă spaima în 
impilator si apoi se retrag în 
codri 'ásind în urmă legende, 
ochi plinși de femeie, ecourile 
chefurilor cu lăutari și filozofia 
lor din vreme de popas: «toată 
lumea să trăiască numai noi să 
nu murim». Regia (Dinu Cocea) 
nu ține chiar întotdeauna pasul 
cu ambițiile principalului sce- 
narist, Eugen Barbu, dar filmul 
înregistrează un succes-record. 
Marga Barbu,în vacanţă la ţară, 
e strigatá de ciobánei: «Anito!» 
Florin Piersic povestește, în re- 
plică, cum s-a auzit strigat pe 
străzile Parisului :«capitaine An- 
gel!: 


Trăsătura IV 


Nu se poate fără loviturile 
soartei. Fără loviturile 


soartei n-ar exista eroi, 
n-ar interveni detectivul. 
Fără lovituri,serialul și-ar 
pierde rațiunea de a fi. 


AA EPA PELEAS ISS 2 
Trăsătura nr. 4 

IO PREPA TER 2006 AER 
În sfirsit, glazura acestui tort de 
sfîrşit de săptămînă, glazura de eterni- 
tate si viabilitate: loviturile soartei și 
înfruntarea lor. Aici sînt două aspecte: 
loviturile impersonale — tip: «inunda- 
tiile din 1856, războiul din '70,'80,'90, 
14, Nord-Sud, Est-Vest, și etetera, 
bolile, tifosul, cancerul, «Rodolphe- 
tuberculos», totul pe fundalul anotim- 
purilor care se succed, al nașterilor și 
al morţii. Acestea asigură eternul si 
chiar ternul, fără de care povestea nu 
are strălucire și caracter memorabil. 
Loviturile personale — și aici e aici, 
aici e tot secretul farmecului, aici vin 
de se adună — într-un singur șuvoi — 
si iubirea, și conacul, si proprietatea, 
și libertatea, și tenacitatea, toate sila- 
bele şi vocalele lumii. Fără loviturile 
soartei adresate personal eroilor — 
n-ar exista eroi, povești, story, serial, 
n-am avea de ce să ne adunăm în hanuri 
sau în holuri. Fără acest caracter per- 
sonal, profund individual, al nenoro- 
cirii — nu ar avea de ce să intervină 
detectivul, nu ar avea pe ce să se exer- 
seze comicul, nu ar fi loc de eroic, 
toată gama de sentimente, dar absolut 
toată, n-ar avea nici o «rațiune de a fi». 
Ca să nu fim prea patetici — putem 
spune că ne trebuie cel puţin «o lovi- 
tură în onoarea de familist», pentru a 
putea petrece o noapte cit de cit furtu- 
noasă din ciclul ireversibil si modern 
al filmului-foileton la domiciliu. De 
altfel aceastá minunatá expresie cara- 
gialeaná — «onoarea de familist» — 
mi se pare esentialá si atotcuprinzá- 
toare pentru destinul telefenomenului. 
La baza celor mai bune produse ale 
genului stă familia, marea, mică, săracă, 
bogată, dar ea și numai ea. Clanul. 
Ceva mai larg — tribul: «Forsyte» si 
«Aventurile epocii de piatră», serialele 
familiilor regale si «Mușatinii», iată 
«Les Thibault», iată «Marele familii», 
acești «Oameni din Mogador», tot ce 
a fost și este pleacă de aici, din onoarea 
de familist, din loviturile primite de 
această onoare si din ambiția cu care 
această onoare a răspuns loviturilor 
soartei. «Pas de famille — pas de melo!> 
— zice francezul. «Pas de famille — pas 
de serial» — e poate si mai bine spus... 
Și atunci se naște întrebarea: pînă 
cînd? Căci dacă nici noi n-am sti ce-i 
aceea amorul, soarta, loviturile ei, fa- 
milia cînd e vorba la o adică... Ne lip- 
seste însă răbdarea. Sau poate tenaci- 
tatea — avem «Hanul Ancuţei», numai 
să întindem mina și acolo în raft sînt 
si «lon», şi «Răscoala», și «Viața la ţară» 
a Cománestenilor și «Jderii» si chiar în 
«Preajma revoluției»... Ce episoade, 
ce seriale dorm (ireversibil?) în biblio- 
tecile noastre luminate sáptáminal, din 
hol, de «Mike Connors is Mannix»... 
Radu COSASU 


31 


serialul, un record al operat 


m 9 


vitati 


Din punctul de vedere 
al producătorului, seria- 
Nema lul, si în special serialul 
de televiziune, este un 
«produs» de serie, des- 
tinat consumului de masă în care se 
învestește puțin si se cîștigă mult. 
Pe scurt, acel produs ce asigură stu- 
diourilor o piață sigură și dreptul la 
existenţă, într-un moment cînd filmul 
de cinema şi-a pierdut din populari- 
tate și fiecare premieră rămine un 
mare semn de întrebare. 

Dacă acceptăm ideea că serialul este 
un «produs de serie», și raționamentul 
este împins pina la limită mai mult 
din rațiuni de argumentafie, atunci 
trebuie să constatăm că el nu a apărut 
prin generaţie spontanee, nu a fost 
impus de televiziune și, cu atit mai 
mult, nu reprezintă o revenire la 
începuturile naive ale cinematografiei. 


Serialul, 
o reconciliere 


Cu riscul de a fi prozaic, susțin că 
serialul tv. s-a născut în occident din 


Doi parteneri — cinematograful 
şi televiziunea. 
Noul născut se numeşte 
serial. 
Să-i urăm bun venit! 


reconcilierea cinema-televiziune si, 
mai tîrziu, din calcul. Reconciliere, 
pentru că cinematograful a înțeles la 
timp necesitatea conlucrării cu tele- 
viziunea pentru a-și salva studiourile 
şi personalul specializat, iar televiziu- 
nea, sufocată de propriul ei program, 
s-a resemnat la ideea că filmul poate 
fi realizat profesional și economic nu- 
mai cu sprijinul «bătrinei doamne». 

Reconcilierea nu a însemnat fra- 


ternizare, diriguitorii celor doi concu- 
renti n-au exclamat patetic «ll ny a 
plus des Pyrénées», dar evenimentul 
cel mare se produsese: studiourile 
cinematografice, goale și prăfuite de 
inactivitate, au început să producă 
frenetic filme ă la tv și în special SE- 
RIALE. Nici nu se putea altfel; Holly- 
woodul pierduse bătălia de a rămine 
capitala filmului şi nu mai era un se- 
cret pentru nimeni că televiziunea 


sustinuse ani de zile două mari stu- 
diouri, «Universal» și «20-th Century 
Fox», şi a contribuit substanţial la 
solvabilitatea altuia, «Columbia». 

De ce, în primul rînd, seriale și nu 
film tradițional? Pentru că aici a in- 
tervenit calculul, calculul producă- 
torilor, al acelor abili profesionişti fără 
profesie. care, cunoscind pe dinăuntru 
şi pe dinafară consumatorul, cu toate 
preferințele, tabieturile și, mai ales, 
slăbiciunile lui, i-au fabricat produsul 
pe măsura modului său de viață: 
un menu vizual convenabil, consis- 
tent, ieftin-cit un sandvis, servit la 
ore fixe, ușor digerabil și după care 
ti se face somn. 

Consumatorul de film a devenit se- 
dentar si comod? li aducem filmul 
acasă pe ecranul televizorului. Telefa- 
gul este obosit după o lungă zi de mun- 
că? li servim istorioare simple, uşoare, 
atractive, cu «sfinți», «incoruptibili», 
«invadatori», «rázbunátori», ș.a.m.d., 
care nu-i solicită un mare efort de 
gindire. N-are răbdare? În compen- 
sare, episoade scurte de 30—60, ma- 
ximum 90 minute, cu acțiune con- 


serial românesc: 


Pistruiatul 


— Serialul cit va dura? 

— Pret de zece serii a 36 minute fiecare. 
Zece mii de metri de peliculă color. 

— Color pentru televiziune? 

— Sperăm că filmul nostru va inaugura e- 
misiunea color a televiziunii în 1974, cu oca- 
zia celei de-a treizecea aniversări a Elibe- 
rării. Totodată, realizăm si un film pentru 
ecranul obişnuit. 

— Același, mai comprimat? 

— Unghiul povestirii diferă. Pentru micul 
ecran acțiunea se desfăşoară din unghiul co- 
pilului. Lucrurile se întîmplă, înregistrate de 
el. Celălalt film, pentru marele ecran, va fi 
probabil o retrospectivă. Întîmplările vor fi 
povestite de altcineva, cadrul epic va fi mult 
lărgit. Povestea de dragoste se va extinde. 
Vor apare o serie de personaje noi. 

— lar ca tehnică de filmare? 

— Evident, micul ecran impune mai multe 
prim-planuri. Aparatul stă mai atent pe actor. 
Ecranul normal valorifică mai bine peisajul, 
deci planurile de ansamblu sau detaliile pla- 
nului doi. 

— Cu cine lucraţi? 


Un nou 


Margareta Pogonat ` 
sau mama Pistruiatului 


O poveste reală din anii '44 
(regizorul Francisc Munteanu) 
DIE E 


— Cine e «Pistruiatul», Francisc Mun- 
teanu? 


— Un băiat de 14 ani căruia aș vrea să-i 
ridic cu acest serial, un mic monument. În 
timpul războiului, copilul ajunge în legătură 
cu nişte oameni care pregătesc insurecția 
într-un judeţ şi viața lor depinde, la un mo- 
ment dat, de micul erou. 

— L-ati cunoscut? V-aţi inspirat din- 
tr-un fapt real? e 

— Din mai multe fapte reale. Intr-un cu- 
vînt, e povestea celei mai tinere generații care 
în august '44 a participat activ la insurecția 
armată. Acţiunea se desfășoară cu o lună îna- 
inte de eliberare, în decursul acestei luni. 


— Deocamdată n-am ales interpretul Pis- 
truiatului. În rest, mă întorc la o colaborare 
mai veche cu operatorul Vasile Oglindă. Ră- 
mîn credincios unor interpreţi ai mei, Peter 
Paulhoffer, lon Dichiseanu, Zephy Alşec, Reka 
Nagy. Lucrez pentru prima oară cu Marga- 
reta Pogonat şi cu Sergiu Nicolaescu — care 
va face aici ceva cu totul diferit de personajele 
lui anterioare. In filmul meu va juca rolul 
unui comunist sobru, interiorizat, care rás- 
punde de pregătirea acțiunii într-un județ 
întreg. 

Alice MĂNOIU 


Ion Dichiseanu 


sau prietenul Pistruiatului 


serialul. sportul sedentarilor” 


centrată, pe jumătate sugerată (eco- 
nomie artistică spune Ov. S. Croh- 
mălniceanu) și eroi cu biografie de 
uz public (James Bond, Mannix, Eliot 
Ness). Are un program de viață împins 
pînă la automatism? Proiectăm epi- 
sodul la o zi fixă, oră și minut fix pe 
criteriul reflexului condiționat. N-are 
timp să citească? Îl ținem la curent 
ecranizind piese de teatru sau romane 
de succes pe formula suspensului «va 
urma». Spectatorul de toate catego- 
riile are nevoie de sentimentul auto- 
împlinirii ? li oferim autorealizare prin 
procură, prin simpatie cu eroii din 
filme, care rezolvă totul cu demnitate, 
curaj, cinste, fair play. 

Şi încă multe altele! 


Serialul, 
o problemă de ritm 


Dacă serialul place, episoadele se 
întind pe durata celor 52 săptămîni ale 
anului; dacă n-are succes, se opreşte 
la șapte, treisprezece sau cel mult 26 


»— 


Peter Paulhoffer 


sau urmăritorul Pistruiatului 


film și literatură 


Pro 


Sigur, sigur că e adevărat, sigur că 
serialul ăsta blestemat asta e: cea mai 
diabolică invenţie a tv-ului, mai complica! 
ca un meci de fotbal, dar mai simplu deci! 
cine nu știe nu cistigá, că e cea mai mare 
lovitură dată literaturii (adică epicitátii ei), 
că se ia ca doctoria, o dată pe săptămină 
(adică nici zilnic, pentru a nu deveni pisă- 
log, dar nici o dată pe lună — pentru că ce 
doctorie e asta care se ia o dată pe lună?), 
că e stupid (atracția stupiditátii este a- 
bisală), că e pasionant (ce pasiune poate 
fi să vezi mereu același chip zimbind la 
acelaşi tip de victorie-?), că e succedaneul 
modern şi desacralizat al religiilor apuse, 
că e un mijloc de a măsura timpul (făcin- 
du-te să uiţi de timpul «vameș vieţii»), că 


Simbătă. Luni. Duminică. 


e serialul de sîmbătă seară 
e romanul-foileton de luni seară 
e serialul de duminică după amiază 


Toate cele trei tipuri de seriale au un public de circa două ori și jumătate mai larg, în mediul urban, 


decit în cel rural; 


Bărbații par să urmărească într-un număr mai mare decit femeile, atit serialul de sîmbătă seară cît 


și pe cel de duminică. Diferenţă evaluată la aproximativ 20.000; 


Pentru romanul-foileton de luni, situația se schimbă radical: aici, publicul feminin e mai larg decit cel 


80,8%, 
74,6%, 
63,1% 


masculin, cu o diferență de peste 200.000; superioritatea de interes a publicului feminin este constantă 
pentru toate romanele-foileton studiate, dar se intensifică îndeosebi la transmisiile serialului «Elisa- 


beth R»; 


Categoria profesională cea mai rezervată față de toate variantele serialelor o formează agricultorii. 
Ei sînt secondafi în această privință de casnice și de pensionari. Dar, pentru aceștia din urmă, există 
o excepție: romanul-foileton care-i interesează foarte mult. 


N (dateie au fost obținute de la Oficiul de Studii și Sondaje al Televiziunii) 
A AA a AA SS A SE e dt 


E. 


Sergiu Nicolaescu 


sau «sefub Pistruiatului 


sau contra serial? Eu sint 


e o boalá (usoará si din care nu moare 
nimeni), cá e sublim (cineva, destul de 
respectabil, imi spune, într-o  simbăti 
seara, pe cind vorbeam despre Marcuse: 
ce-ar fi oare viața mea fără serial?), că e 
bine, că e rău, că e «la mijloc de rău și 
bun», că e ieftin, că adoarme constiintele 
(treze), că trezește constiintele (adormi- 
te), că e opium, că e vitamină, că e nani- 
nani, puiul mamei, basm modern cu scufița 
roșie si... cite si mai cite, mai discutat 
decit prețurile la ceapă și decit viața par- 
ticulară a lui Peter O'Toole! 

Ştim — oricine știe, oricine cunoaște 
sau intuiește pina unde poate ajunge 
plictiseala lui, personală, a vecinului sau 
a mapamondului care, privit cu o oare- 


care răceală, nu pare a avea motive de 
plictiseală, ci de ingrijorare. In tine — 
asta-i viața cu al ei tipic, intii serialul, pe 
urmă nu-i nimic. 

Voi adăuga și eu ceva la toate aceste 
păreri comune, mai mult sau mai puțin 
inteligente, insolente, incoerente. 

Voi zice, așadar, fără a-mi drege glasul, 
că serialul este, reprezintă nevoia de 
absenţă, nevoia de vid, de a te lăsa populat 
«de nimic», de ciudata voință de a te 
supune unei Mari Lipse, unei lacune, 
golului interior — pentru a reface senzaţii 
instincte sau poate numai pentru a odihn: 
perpetua muncă a metabolismului bazal 
Serialul e un limbaj elementar, aproape 
numai visceral, pe care-l au toți oamenii 


Reka Nagy 


sau învăţătoarea Pistruiatului 


contra! 


vii sau care cred că sint vii. Prea multe 
probleme il strică, prea multă ironie il 
supără, prea multă artă il plictisește, prea 
multă tensiune il ameteste — de aceea, 
serialul e o invenţie a trupului mult mai 
mult decit a sufletului. De aceea el nu 
reprezintă cultură, decit prin faptul că nu 
e indispensabil vieţii; de aceea nu cred 
că va exista vreodată un serial care să 
facă ceea ce a făcut pentru noi Hamlet 
sau Smerdiakov, Electra sau Alice (in 
țara minunilor minunate). 

Aș vrea să aflu numele celui care l-a 
inventat, l-a gindit, l-a simţit pentru prima 
oară. Acest nume e demn de a rămine în 
istorie, căci e al unui geniu (al pustiu 


lui...) Gelu IONESCU 


serialul sau epopeea cotidianului? 


Serialul din punctul de vedere al producătorului 


episoade. Oricum, economic, nu se 
poate risca. Experiența cinematogra- 
fului a fost prea amară pentru a o 
mai repeta. S-a mers pina acolo încît 
producătorii sondează interesul pie- 
tii realizind un prim episod test, cu 
care se verifică reacția publicului. Abia 
după aceasta se decid asupra oportu- 
nitátii serialului. 

De aici, o condiţie fundamentală, 
de viață si de moarte: serialul trebuie 
realizat repede și să coste cit mai 
puțin. În 1971, societatea TV Columbia 
Broadcasting System a produs un se- 
rial de 16 episoade a 90 minute ce se 
proiectau în fiecare vineri seara în 
cadrul programului CBS Friday Nights 


Un nou serial 


Un August in flacari 


Movies. Datele de producție ilustrează 
din plin ritmul precipitat: 5 săptă- 
mini pentru scrierea scenariului, 3 
săptămîni de pregătire, 12 zile de 
filmare, 6 săptămîni de montaj si so- 
norizare (pentru fiecare episod). 
Este de la sine înțeles că aceste 
«ritmuri înalte» de filmare nu se mai 
pot obține cu mijloacele clasice ale 
cinematografiei. În studiourile actuale 
a pătruns tehnica electronică a tele- 
viziunii, filmarea simultană cu mai multe 
camere de luat vederi, trucajul elec- 
tronic, montajul electronic, etalona- 
rea electronică, gindirea... electronică. 
Din cinematograful de altădată n-a 
mai rămas decit mirajul platoului si 


românesc: 


In plină aventură : 
regizorul Dan Piga 


— După austera poezie a «Nun- 
tii de Piatră», iată-vă, Dan Pita, 
cu «Un august în flăcări» în plină 
desfăşurare epică, în plină aventu- 
ră... 

— E drept, o parte din seria- 
lul pe care-l filmez împreună 
cu Alexandru Tatos, după sce- 
nariul lui Eugen Barbu și N. Mi- 
hail, se ocupă de perioada pre- 
gătitoare insurecției armate, pe 
o canava de film de aventură, 
bazată pe atmosferă și carac- 
tere. 

— Ce înseamnă «o parte»? 

Șapte episoade (a cite 52 de 
de minute) dintre cele 13 cit 
vor fi cu toate. Următoarele 
aparțin lui Radu Gabrea. Prac- 
tic, acţiunea filmelor mele se 
încheie în momentul insurec- 
tiei, cînd încep celelalte episoa- 
de. 

— Există intre ele vreo continu- 
are de personaje, de acțiune? 

— Fiecare episod e de sine 
stătător, avind ca posibilitate 
de legătură cîteva grupe de ac- 
tiune: grupul rezistenței, gru- 
pul Gestapoului si cel al Sigu- 


Aceeași Gerda din «Urmărirea» (Marga Barbu) 


Eminenja cenușie (Ovidiu-luliu Moldovan) 


rantei. Pentru acestea din urmă, 
preiau cîțiva din interpreții «Ur. 
măririi»: Toma Caragiu (sarea 
si piperul acțiunii), Aristide Tei- 
că și un personaj nou (interpre- 
tat de actorul Ovidiu luliu Mol- 
dovan),un fel de eminentá cenu- 


speranţa, incredibila speranță a unor 
cineaști că, poate, într-o zi, lumea se 
va fi săturat de atitea circuite inte- 
grate, memorii magnetice și filmul 
va redeveni ce-a fost — celuloid, miros 
de acetonă și mai ales creaţie tihnită 
care, pina la urmă, înseamnă si artă. 


Ce facem 
noi? 
IE IE RE EE A 
Deocamdată, se produc seriale. Tir- 
ziu, foarte tirziu, am început și noi, 
după 15 ani de televiziune, împinși 
mai mult de evenimente si alarmati, 
într-un fel, de «ideea» ce prinsese să 


sie a Sigurantei. În grupul orga- 
nizatorilor insurectiei apare un 
personaj, Tronaru, omul de ac- 
tiune, care are ca legáturá supe- 
rioará — «Creierul» (nu i-am 
gásit incá interpretul). De ase- 
menea, ín casa unui ministru 


circule, potrivit cáreia studioul de la 
Buftea s-ar preta foarte bine sá fie 
transformat intro fabricá de... auto- 
mobile. Automobile n-am fabricat, du- 
pá cum nici tovarășii de la Pitești nu 
si-au propus sá facá filme, dar gindul 
«productiei pe bandá» a rámas. 

În 1973 vom realiza două seriale: 
«Un August în flăcări» pe scenariul 
scris de Eugen Barbu, în regia lui 
Radu Gabrea si Dan Pita, și «Pistru- 
iatul», avind ca scenarist și regizor pe 
Francisc Munteanu. Sintem abia la în- 
ceput si ne trudim să descifrăm tainele 
serialului TV, care nu este film de ci- 
nema, ci un gen nou, cu totul aparte, 
la intersecția, după părerea mea, a 


Omul de acțiune (Cornel Coman 


Un nou Sorge (Florin Piersic 


al vremii (în persoana lui Liviu 
Ciulei) va fi introdus un ilega- 
list (Florin Piersic), un fel de 
Sorge, cu farmec și trecere la 
femei. Alte roluri vor fi susti- 
nute de Marga Barbu, Gina Pa- 
trichi, Dorin Dron, Christian 


serialul sau digestul romanului fluviu? 


trei drumuri ce duc fiecare spre tele- 
viziune, teatru și cinematografie: 

televiziune, prin specificul genu- 
lui; 

teatru, datorită concentrării acțiunii 
şi limitării spațiului de joc, pină la un 
singur decor, în care actorul se des- 
fásoará pe un model ce amintește de 
rigorile scenei; 

cinematografie, prin profesia de a 
face, totusi, film. 

La Buftea, semnalul a fost dat; sîn- 
tem însă conștienți că serialul TV 
românesc trece abia prin chinurile 
facerii şi dorința matrimonială a celor 
doi parteneri legitimi, cinematograf 
şi televiziune, este ca noul născut să 
fie, cum se spune, «deștept ca tatăl 
și frumos ca mama». 

Ghiciti, cine-i unul, care-i celălalt! 


Constantin PIVNICERU 


Maurer și Elena Caragiu. Mă 
voi strădui să refac Bucureștiul 
anilor '44 (cartiere, străzi, din- 
tre care unele se mai pot găsi 
pe ici pe colo), casa ministrului, 
de care vă vorbeam (mediu mai 
puțin folosit în alte filme) și sá 
creez pe cit posibil, prin aceste 
ambiante, dramatismul momen- 
tului istoric Am cumpárat 120 
de mașini vechi pe care le-a 
dichisit cu sîrg scenaristul Radu 
Boruzescu. 


Liviu Ciulei în film, 
deocamdată, tot ca actor 


dezacord 


Proverbul 
şi corabia 


Vasile Alecsandri este, 
poate, 
primul scriitor român 


care s-a gîndit la un 
serial. Și încă unul 
de actualitate 


Primul scriitor român care s-a gindit la 
un serial a fost, probabil, Vasile Alecsandri. 
In 1880, trimitindu-i lui lon Ghica feeria 
«Sînziana și Pepelea», îi scria că «Aventurile 
lui Pepelea ar putea fi continuate în fiecare 
an, într-o nouă serie de tablouri... scotin- 
du-se unele din cele vechi». Era, de fapt, 
mai mult decit gindul cu care se face azi un 
serial cinematografic sau de televiziune, căci 
propunind adăugarea de tablouri noi si scoa- 
terea, în fiecare an, a unora din cele vechi, 
dramaturgul avea intuiţia genială a unui 
serial în actualitate permanentă, ceea 
ce nouă, încă, nu ne-a trecut prin cap. 

E absolut evident pentru toată lumea că 
indiferent care roman românesc și nenumă- 
rate nuvele, de valoare mondială, pot fi 
serializate în artele imaginii. Forţele reu- 
nite ale cinematografiei naționale și ale tele- 
viziunii nationale, ar putea realiza foarte 
mult în acest dorffeniu. Un scriitor contem- 
poran, Eugen Barbu, a oferit la un moment 
dat un exemplu care arăta că avem și posi- 
bilități și o înţelegere exactă a speciei. 
S-a făcut însă, ulterior — în orice caz s-a 
transmis ulterior — si un serial pentru tine- 
ret cam mormíntos și extrem de îmblănit, 
care strecura îndoială în cugetele celor ce 
nutriseră credința că, în afara posibilităților, 
avem si înțelegerea speciei. În sfirșit, ches- 
tiunea, cu toată încărcătura ei teoretică, a 
fost puternic tamponată și deraiată de către 
un serial umoristic care, pe lingă că nu era 
umoristic, mai avea și însuşirea vizibilă de a 
nu fi serial; a rămas deci să importăm în 
continuare aventuri de-ale detectivului Man- 
nix, capabil să doboare și un om care trage 
în el, de la un metru distanță, cu un obuzier 
de cîmp, precum și aventuri chioare ale unor 
rátáciti pe o planetă, unde copiii găsesc di- 
mineata obiecte radioactive, pe care părinții 
le neutralizează între prînz si cină, în timp 
ce mamele robotesc și robotul se materni- 
zează. 

Să avem :răbdare — ne spune, din adincul 
fiinţei noastre, duhul înțelepciunii — pen- 
tru că poate în chiar clipele cînd scriem a- 
ceste vorbe aici, pe platouri se trag ultimele 
secvenţe ale unui serial ce va stirni o stupe- 
factie bucuroasă și o năvală de gratitudine. 
Oare nu spune «cu răbdarea treci și marea», 
un proverb, născut, probabil, în vremea 
apariției primelor corăbii cu pinze? 

V. SILV. 


Mușatinii 


Un punct de echilibru într-o epocă de viltoare 


În serialul pentru televiziune, «Musatinii», realizat 
de Sorana Coroamă după scrierile lui Delavrancea, 
actorul Ștefan lordache a avut privilegiul să interpre- 
teze rolul lui Petru Rareș: un destin tumultuos, plin 
de schimbări și de salturi — de la anonimatul pescaru- 
lui dunărean pînă la aura romantică a providențialului 
continuator al lui Ştefan cel Mare. Privilegiul echivala 
decicuomaximădificultate. Pentruaodepăși, lordache, 
devenit Rareș,a găsit mijloacele necesare și mai ales 
măsura lor potrivită. În interpretarea lui, Petru Rares 
apare ca un punct de echilibru într-o epocă de haos. 
Gesturile suspendate de o solemnă modestie, pasul rar, 
încărcat de o energie gata să irumpă, privirile ferite, 
pentru a nu fi tăioase, sub greutatea gindului, vocea 
în care nuanţe nebănuite se întrec sau se rețin să capete 
sonoritate, sînt cîteva din însușirile care i-au asigurat 
interpretului un loc al său în galeria actorilor dáruiti 
cu harul cinematografului. 


Urmărirea 


Pentru ei, nimic nu-i prea greu... 


Trăiește prin eroi, nu prin eroul obișnuitului serial. 
Are multi si, în ambele tabere, puternici. Conflictul 
devine mai acut. Cu cit urmăritul e mai istet, urmări- 
torul cîștigă în abilitate. E primul serial românesc 
care-și ia în serios personajele, inzestrindu-le nu numai 
cu acțiuni palpitante, dar totodată cu spirit. Aventură 
plus inteligență. Viața pătrunde pe micul ecran ne- 
condimentată doar de suspensuri (deși cite sînt, sînt 
bine realizate), ci și de caractere. Şi alt lucru nou al 
serialului nostru: nu mai reținem ca de obicei numele 
personajelor, cit pe cel al actorilor. Excelenti: George 
Constantin, Toma Caragiu, Mihăilescu-Brăila, Marga 
Barbu, Vasilica Tastaman, Christian Maurer. 


serialul, o manie sáptáminala? 


Parada vedetelor 


B.D. înseamnă «Brigada di- 
verse». Brigada mărunțișuri. 
Brigada care ancheteazá gáiná- 
riile si pe găinari. Chiar «má- 
runțișuri» să fie? Comedie în 
formă, lucrare satirică în fond, 
serialul B.D. a avut succes de 
public. A fost un serial popular. 
Lumea s-a înghesuit să vadă pe 
marele ecran idolii: actorii, ad- 


mirabilii noștri actori de co- 
medie. Avem mari comici ai 
ecranului. B.D.-urile au făcut 
această demonstrație (dacă mai 
era nevoie). B.D.-urile au fost 
unul din cele mai bune teritorii 
pentru mari desfăşurări comice: 
Toma Caragiu contra Dem Ră- 
dulescu — cine nu iubește o ase- 
menea titanică inclestare ? 


O concluzie este de la in- 
ceput izbitoare in orice cer- 
cetare a serialelor tv. A- 
ceea ca in majoritatea ca- 
zurilor ele nu impun opera 
literará din care se inspirá 
sau, in cazul in care nu au la bazá o ase- 
menea opera, nu impun, in general, nimic 
din ceea ce in film tine de literaturá, nu 
impun asadar un scenariu, nu impun nici 
niște lucruri care tin de psihologie a per- 
sonajului, de constructie dramaticá, de 
idee asupra lumii. Nu-i vorbă, nici nu sint 
prea frecvente asemenea subtilitáti in se- 
rialele tv, dar, chiar atunci cind ele există, 
nu fac parte din rindul celor care impre- 


nici un caz nedepășind zona divertismen- 
tului («Sfintul», «Evadatul», «Mannix», «In- 
vadatorii», «Planeta gigantilor», «Pierduti 
in spațiu», «Incoruptibilii» — ca sá dau, 
după un obicei pe care îl cred bun, numai 
exemple cunoscute la noi), fie că e vorba 
de producții cu justificate pretenţii de 
superior nivel intelectual, unele din ele 
«ecranizind» cărți celebre, altele «inde- 
pendente» («Lunga vară fierbinte», «For- 
syte Saga», «Mindrie și prejudecată», 
«Mos Goriot», «Elisabeth R»), serialele 
de orice fel ar fi impun înainte de orice 
(iar uneori exclusiv) o epică si, mai ales, 
un personaj. 


~ Idealul serialului 
între rentabilitatea artistică 


si rentabilitatea financiará : 


arta să triumfe, 
dar şi finanţele să prospere 


sionează şi nu sint reţinute. Un serial al 
cărui scenariu să zguduie publicul e o 
presupunere grotescă; un serial care să 
arunce publicul în delir din cauza subtilei 
si tulburătoarei sale viziuni asupra lumii 
nu s-a făcut şi nici nu se va face probabil; 
un serial care să producă delicii rafinate 
prin genial sondaj psihologic nu se poate 
imagina; un serial de pe urma căruia tot 
omul să caute să aibă și el în bibliotecă 
un Dostoievski, acolo, un Balzac sau un 
Faulkner, e puţin probabil. Exemplul mons- 
truosului succes înregistrat de «Forsyle 
Saga», a cărui proiecţie a determinat în 
librării o cerere a cărții aproape imposibil 
de acoperit, exemplul acesta este relativ 
izolat. şi nu face decit să confirme regula. 
Fiindcă probabil prea puțini vor fi fost 
aceia care au solicitat «Forsyte Saga», 
cartea, din dorința de a citi, de a cunoaşte 
opera literară, și nu pentru epica reținută 
din serial sau pentru cele citeva personaje 
memorabile, care le-au rămas in memorie 
adică. Or, aceasta e chiar regula și cel 
dintii lucru care — cum spuneam — atrage 
atenţia: fie că e vorba de producții de 
duzină sau de producții onorabile, dar în 


In crearea acestor personaje, serialele 
nu folosesc şi nici nu lansează in general 
mari actori. |n seriale nu sint chemaţi ca 
protagoniști mari interpreţi (onoare excep- 
tiilor: Glenda Jackson), din motive care ră- 
min — la o meditație mai serioasă— inexpl+ 
cabile. (Se pare că unul din puţinele motive 
plauzibile tine de condiţiile speciale în care 
se realizează, de obicei, serialele, adică 
prin filmarea neintreruptá, o bucată de vre- 
me, a tuturor episoadelor, modalitate nece- 
sitind un buget de timp în general imposibil 
și, în orice caz, dezagreabil de acoperi! 
de către marile vedete). 


Nu autorul, ci personajul! 


Pe de altă parte se poate observa că 
nu se produce îndeobște nici mișcarea 
in sens invers, adică serialele nu lansează 
mari actori. Ele fac, cel mult, populari 
protagoniștii, dar — chiar dacă aceștia sint 
capabili de o carieră deosebită — seria- 
lele nu le pot releva realmente talentul. 
Nici un actor nu devine în principiu vedetă 
— în sensul superior al termenului — în 
urma apariției intr-un serial. Serialul îl 


Forsyte Saga 


Ce căuta Fleur într-o «saga»? 


Nu intră în marea istorie, pre- 
cum Elisabeth. Intră însă în mica 
istorie: cea sentimentală. Ce caută 
ea într-o «saga»? Ce caută ea în 
locuri atît de tulburi şi în situații 
atît de complicate? Suflet mare. 
Delicată. Purá. Tribulatii. Zbucium. 
Bogate trăiri interioare. 

Interpreta acestui personaj, Su- 
san Hampshire, a făcut aici un rol 
mare, fiind o actriță de clasă, re- 
cunoscută de altfel ca atare și în 
afara acestui serial. «Forsyte Saga» 
a fost serialul de cel mai mare suc- 
ces în rîndurile publicului nostru. 
Și cel mai bun din cele prezentate 
la noi. Serial de ținută intelectuală. 
Un personaj — Fleur — asimilat 
de public cu o căldură şi cu o emo- 
tie fără precedent. Fleur a circulat 
si circulă încă în legenda orală. 
Stăruie în memoria afectivă a per- 
sonajelor mature, sentimentale, cu 
structură sufletească fragilă. 


face numai cuncscut, facilit 
(si atît!) obţinerea unor oferte ul 
ioare, în cinematograf 

Faptul se explică prin 
specific al serialelor care, 
în cazul celor mai serioase dintre 
ele, nu pot pătrunde în zona marei 
creații, acolo unde, între altele, se 
pune și problema / kala st? 
foarte multi actori buni în 
cele englezești de pildă sînt 
bile modele de profesionalism şi 
atrag cel mai mult atenţia, în pro- 
ducția „genului“, asupra capitolului 
inter are. (Chiar dacă, în treacăt 
fie -spus, majoritatea actorilor din 
producţiile britanice provin din tea- 
tru). Nici ele nu își pot însă 
condiţia. 

Pentru că această condiţie spune: 
că un este mult mai s 
decît un film obișnuit conventi 
lului; că un serial fiind în majoritatea 
cazurilor fie „de aventuri” de larg 
consum, fie „ecranizare“ a unei cărți, 
ficţiunea lui nu este corectată de 
public prin conştiinţa clară si deta 
po a acestei ficțiuni; că, prin t umpe. 

„ publicu acceptă si asimilecză i 
señal în primul rînd în măsura în 
care acesta Íi propune un personaj 
sau îi „reconstituie” un erou al unei 
opere literare; că, derivind logic 
din toate acestea, într-un serial nu 
se poate vedea actorul, ci 
personajul. 

Cu un termen dur 


e 
nu 


depăşi 


serial upu 
serial pu: 


tiona- 


, se poate spune 


și asasineaza interpretul. (Lucru 
ri valabil, nu însă și specific 
cinematograful „obişnuit“.) 


Prea multă personalitate strică 


Care sînt, în această situație, 
poziția şi șansele actorului? Cele 
mai bune rezultate le dă ceea ce ar 
pa fi numită modestia asumată. 
nțelegerea adică a faptului că toată 
munca actorului într-un serial merge 
în direcţia confecționării unei ima 
gini aproape, a portre 


tului-robot al unui personaj, acelaşi 
odată pentru totdeauna. Variația 
nu este îngăduită, nici ezitarea 


cterologicá”, neatentia în aceste 
privințe plătindu-se greu. 
Interpretul de serial trebuie să se 
mulțumească cu popularitatea, inter- 
zicîndu-şi marea creație. El e o vedetă 
în sensul comercial al cuvîntului, nu 
şi în cel superior, Accentele prea 
rnice de creaţie din partea. sa 
riscă să dezechilibreze imaginea ge- 
nerală şi, în genere, nu sînt îngă- 
duite. Serialele nu produc mari 
creații actoricești (din nou onoare 
excepțiilor), ci— în cel mai fericit 
caz — std pa tári rotunde, de mare 
profesiona! 
Ceea ce se je REN de obicei a fi 
personalitatea unui protagonist de 
serial, personalitate în absența căreia 
personajul n-ar fi ceea ce este, n-ar 
fi interesanten-ar avea forță, nu s-ar 
impune, n-ar fi urmărit cu asiduitate 
de public etc., etc. nu e de fapt 
decît o iluzie. Procesul se petrece 
invers: nu actorul vine cu personali- 
tatea sa în rol, ci rolul, imaginea, 
portretul-robot al personajului, con- 
turat în liniile sale principale înainte 
de începerea filmărilor, portretul 
acesta invariabil, incluzind o gamă 


Sá 
relativ limitată de trăsături și de 
reacții, suprapus peste O aceeași 


prezenţă fizică, peste același arsenal 
actoricesc, episod de episod, dá — 
printr-o asociație de tip pavlovist - 
senzația, evident a posteriori (nicio 
dată un serial nu impresionează şi 
nu captează publicul de la primul 
episod), că protagonistul e, ca inter- 
pret, o personalitate, un individ, cu 
uñ farmec special, „cu stil” (vedetele 
din- seriale fac infinit mai mult 
obiectul adoratiilor sentimentale, 
decît cele din filmele „obișnuite“) 


O anti etá populará 


S pri in urmare, conside 
protagonistul unui serial drept < 
vedetă de tip special, Mo) anti-vedetá, 


Istoria se face si asa 


Spionaj. Un rosu strecurat in 
ríndurile albilor! Deci spionaj 
politic, cu rosturi nobile si patri- 
otice (in genul celui practicat de 
căpitanul Kloss). Risc. Curaj. Sîn- 
ge rece. Abilitate. Istoria se face 
și aşa. Singurătatea alergătoru- 


lui de cursă lungă. Dar şi cind 
ajunge la capăt... Tema erois- 
mului, 

„Aghiotantul excelenţei sale“, 


serial al tv.sovietice, afost urmărit 


adesea cu sufletul la gură (subiec- 
tul era generos în aceastádirectie), 


mai bine zis. Un actor pentru care 
rolul nu e o posibilitate, ci o compe- 
tifie cu o imagine încremenită; un 
actor interzis creației de excepţie; 
un actor care nu se identifică (cu 
personajul), ci este identificat (cu 
acesta); un actor supus celei mai 
dure şi paradoxale legi a lumii acto- 
rilor, care spune că în partiturile 
fără solicitări complexe se vede cel 
mai bine cîtă. meserie, cîtă cinstită 
meserie știe fiecare; un actor care 
uneori e modest, de cele mai multe 
ori bun, dar întotdeauna destul de 
puţin cunoscut înainte de proiecta- 
rea serialului; un actor care după 
proiectarea serialului e foarte cunos- 
cut, nu însă si considerat mai bun 
decît înainte; un actor care poate 
primi în continuare, dacă nu pentru 
altceva, măcar pentru această popu- 
laritate, un rol într-un film „obiș- 
nuit"; un actor care poate face acest 
rol dumnezeileste, devenind bine 
cotat valoric; sau un actor care nu 
poate face acest rol dumnezeiește 
un actor care e chemat atunci din 
nou într-un serial, pentru că popu- 
laritatea nu i-a fost cu nimic stirbitá; 
un actor care nu are acces la antolo- 
gic, pentru că serialele nu se proiec 
teazá la ,Cinematecá”, nici măcar la 
„Telecinematecă”, 


„Urmărirea“, o excepție 


Cele spuse pini acum se verifică 
si sînt verificabile aiurea, mai puţin 
însă la noi, Asta pentru că primul 
serial artistic de televiziune, prezen- 
tat în 1970, „Urmărirea“, a rămas 
pina acum și singurul, („Potcoava de 
piatră” fiind mai aproape de teatru 
decît de film). Se realizează în pre- 
zent altele: „Cireșarii“, „August în 
flăcări“, „Pistruiatul“, Consideraţii 
(din orice punct de vedere, inclusiv 
în ce Priveşte situația actorilor), de 
„estetică“ a serialului nu pot fi deci 
făcute pe baza unei singure (deocam- 
dată) opere. Totuşi, cîteva observați 
de interes: 


su 
priile s sale ambiţii, ci şi în compa 
cu alte producții străine ale „g 
lui”: văzute la noi. El s-z 
competitiv. 
-= „Urmărirea“ 

a noi „genul“ are 
bogat să iasă din fatala gratuita 
fiimului de aventuri de larg cons 
să obţină ios 
nala si ideo! i 

— „Uri 1árirea" 
un scenariu-*,independent", 


ică, 


a demonstrat 


solidă acoperire emot 


ca 


șansa ca epicul 


te a 
um, 


Li 


afost realizat pe 
adică 


primul nostru serial nu a fost 0 
ecranizare, lucru Oarecum surprin- 
zatar. 

- Ur na irea" (si asta e obser- 


vatia cea m ai Iportán t din “put if 
de vedere al acestor îns 
folosit o distribuție de 
majoritatea „capete de 
iarăşi surprinzător. Ai 


tul 


escifratá o nouă șansă: aceea ca 
Producţia noastră (atur cînd va 
deveni producţie) de seri să se 
zeze în alcătuirea distribuţiilor şi 
în alegerea protagonistilor pe actori 
de excepţie, lucru posibil printr-ur 
concurs de împrejurări, din rin dul 
cărora cea mai important avori 
zantá este solicftarea modestă si la 


intervale m 
actorului nostru, 

În sfîrşit, părăsind 
„Urmăririi“ şi gîndindu-ne în 
la problema serialelor, s 
remarcă, poate cea..ma 
toare: noi nu avem pină acum d 


pe scară largă serialuiti 


un singur serial tv, ¡dar practic 
einen 


ne 


grafie: ciclul de șase pelicule 
haiduci, cel de patru pelicule cu 
ciclul „inaugurat de „Cu  miin 


curate“, serialul pentru copii 
Năică, fâră a mai vorbi de concu 
acordat (actori, regizori, tehnici 
locuri de filmare) în 
serială, de către studiou 
romanelor lui Feni 
Jack London. 


ri străin 


Der 


“Marii bărbați ai epocii de piatră 
14a TERE, EET A EP RED INS REA ME A O A A a E 


Fred Flinstone și Barney Rubble 
— doi mari şi inseparabili prie- 


teni. Fred “și Barney — întțiui 
mare cuplu de prieteni din 
istorie, Ipostaze definitorii: Fred 
şi Barney jucînd popice; la ser 
viciu; la piaţă; în papuci; în esc 
pade; în fata televizorului; în 
week-end; Fred și Barney cîntă 
reți; afaceriști; detectivi; spor- 
tivi; etc, — ad libitum. 


Alegorie naivă, fără preda 
reconfortantá, a mizeriilor şi bucu 
riilor cotidiene. „Aventuri î 
epoca de piatră“ este serial: 
care s-a bucurat de cel mai mare 
Succes și de cea mai mare simpa- 
tie la noi. Despre Fred si Barney 
se vorbește cu cea mai mare 
plăcere dimineţile, la şase si 
jumătate, în troleibuze şi tram- 
vaie, spre serviciu. 


în - cinematograf, 


ecit 
am 
ato 
cu 


a; 


cu 
rsul 
eni, 


ecranizarea 


ea 


sau 


Aurel BĂDESCU 


Gs 
~J 


serialul din punctul de vedere... 


urier 


Scrisoarea lunii 


„Noi şi Sfinţii...” 


„În primul rînd, serialul are, ca tot ceea ce face omul, calitátile 
si defectele creatorului. În al doilea rînd, publicul acestor filme, impre- 
sionant ca număr, nu poate fi în niciun caz un public omogen — ci 
grupuri lipsite, la rîndul lor, de o omogenitate perfectă, dată fiind 
diversitatea de gusturi a indivizilor. Tele-Sfintul-a fost creat de om 
după chipul si asemănarea sa. Ceea ce au comun idolii noștri sînt 
în primul rînd trăsăturile morale ireproşabile. Cu o disponibilitate 
sufletească foarte rar întilnită la creatorul său, „sfintul” se ocupă 
dezinteresat de pustani, de bătrîni paralitici, de tineri necugetati 
sau pur si simplu de muritori pașnici prinși cu toții în virtejul unor 
întîmplări periculoase și, bineînţeles, spectaculoase. În ultimavreme, 


Curierul acestui număr 
răspunde 
la întrebarea 


Este serialul o modă: 


>. 


lansată în nr, 11973 
de Ov, S. Crohmălniceanu 


o dată cu schimbarea la faţă, sfinţii noștri au devenit ceva mai dezin- 
teresati, Ba și-au pierdut şi aureola, ceea ce-i apropie mai mult de 
creatorul ler. În vremurile lui bune, Sfintul sfinților îşi băga duşmanii 
în sperieti, prezentíndu-se simplu: „My name is Simon Templar“, 

Azi, cînd Mannix e tratat ceva mai omeneste, ne indignim că „prea 
se lasă ciomágit". Oricit ne vor indigna aceste capricii ale idolilor 
noștri, ele fac parte din evoluţia lor firească, pogorirea din ceruri pe 
pămînt ridicîndu-i în acest caz mai aproape decît creatorul lor. Totuși 
mai au multe de învăţat. Spre exemplu, bieţii sfinţi nu știu sá gre- 
şească. Oricit s-ar strădui ei, de aşa ceva nu sînt încăîn stare. Gindiţi-vă 
ce s-ar fi întîmplat dacă glontul unui sfint ca David Vincent ar fi nime- 
rit într-un pámíntean care ar fi murit cuminte fără vilvătaia purifica- 
tcare. Dar nu! Vincent nu era în stare de așa ceva. Acest lucru poate 


fi imputat tuturor tele-sfintilor. 
probleme...“ 


Cronica 
spectatorilor 


Serialele românești 


„Televiziunea română nu a con- 
siderat necesar să înceapă un prim 
serial, ci a trecut direct la realizarea 
celui de-al doilea. „Cosmin, fiu! 
zimbrului” a dat bir cu fugiţii după 
două-trei episoade și, din păcate 
nu a putut fi prins și pedepsit așa 
cum orice telespectator cu bun simţ 
ar fi cerut în numele bunului gust. 
Dispariţia zimbrului a produs însă 
uşurare. „Urmărirea“ nu a fost un 
serial slab si „vina“ cred că este în 
mare măsură a lui Eugen Barbu care, 
alături de Titus Popovici, cred că 
este cel mai bun scenarist român la 
ora aceasta. ,Mugatinii”, mai mult 
teatru serial decit film, Ideea Meri- 


38 


Ei n-au probleme. Numai noi avem 


Mihai FĂTU 
Str. Progresului, 33 
Eforie-Sud 


torie este aceea a subiectului. Sorana 
Coroamă este prima regizoare care 
şi-a adus aminte că avem în primul 
rînd un Ştefan ce! Mare şi apoi alte 
lucruri de spus în cinematografie, 
mult mai importante decît un film 
de imaginară actualitate, cum obis- 
nuim noi să facem, Din păcate, 
pentru mine, „Muşatinii” nu au fost 
decît o idee excelentă. Familia aceasta 
de „monştri sacri” ai istoriei cerea 
tent niște Glende Jackson mascu- 
Pe marele ecran, „Haiducii“ şi 
“urile au venit probabil ca 
eplică a ,Angelicilor” șia „Jandar- 
milor” din Franța. Dar dacă „Hai- 
ducii” lui Dinu Cocea s-au ridicat 
uneori la rangul de filme de aventuri 
bine făcute, seriile „B.D“ m-au făcut 
să mă gîndesc la „Jandarmii“ lui de 
Funès ca la adevărate capodopere. 
Sergiu Nicolaescu, cu „Miinile sale 
curate” îmi dá speranțe"... 
Alexandru DANGA 
Str. Tepes Vodă, 24 
Bucureşti 


Zilele săptămînii 


w»«"Luind-o pe zile, sistematic și 
în concluzie, constat: lunea bate 
recordul serialelor ecranizate, în 
special englezeşti. - Eu le socotesc 
pini „Portretul unei doamne”, 
„Moş Goriot", „Elisabeth R" — cele 
mai bune scenarii sînt romanele. Să 
nu uit „La răscruce de vínturi" — 
tot ce e cu „vint“ e bun. Peste marți 
şi peste miercuri sărim — totuşi nu 
s-ar putea pune o vorbă bună pe la 
TV să ne dea la Telecinematecá o 
gală eisensteiniană? Vine la rînd joi. 


O sirenă în două serii 


Seara mea preferată. Nu pentru 
„Steaua fără nume“. Pentru Fred, 


Wilma, Betty, Ba aÑo si Walt Disney 


Un moralist în felul lui 
A ai 

Eliot Ness. Cu 
coruptibil. Cine l-a 
un pahar în mînă? 
Uşor trist. Detestá violent 
flexibil. Teribil de uma 
conştiinţa că împlinește o misiune 
socială. Abil. judecă mult. Un 
moralist în felul lui. Echilibrat, 
dar fără să transmită senzația de 
apatie. Nu are viață personală. 
Promiscuitatea mediilor pe care 
le asaneazá îl scirbeste si îl obo- 
seşte. Actioneazá uneori peste 
voinţa lui reală; 

Serialul a avut mare succes. 
Înconjurat cu simpatie constantă. 
Ideea de justiție implacabilă e 
simpatică, Protagonistul — actor 
mediu, dar foarte constant în 
«mascá". Fermecător. 


cu Donald, Chip, Dale, Pluto, toţi 
pina la unu. Sînt sigură că sînt cele 
mai bune seriale. Vineri —aici am o 
propunere: n-ar fi bine ca vinerea 
să fie gala filmului românesc? Simbă- 
tă e seara bătăușilor. Se bat cu 
pumnii, cu pistoalele, mai un sfint, 
mai un David V, -mai un Mannix 
(mie îmi place Mannix un pic mai 
mult decît dumneavoastră! Cînd 
pornește în acțiune nu.e aşa de 
lustruit ca ceilalţi. În Ness —care-mi 
place și-n cafea și pe micul ecran — 
mi s-a părut totuşi că prea erau puşi 
toţi la „ţol festiv“. Mannix mai 
încasează cîte o directă, ba € si 
rănit! A fost chiar și orb întrun 
ser ial?) Duminica e ziua celor Mai 
nápástuiti, ba pierduţi pe lume, ba 
pierduţi în spaţiu, ba prea mici... 
Serialul nostru carevasăzică este, dar 
lipsește cu desávirsire, asta la capito 
lul „d-ale noastre“, Că decit să spun 
un singur titlu, mai bine tac!” 


Violeta DELEANU 


Caransebeş 


Ce nu ştiu serialiştii noștri! Ẹ 


„Ce nu ştiu încăserialiştii noștri 
(cu toată „Urmărirea'")? Că eroii 
trebuie să fie simpatici, că stilul nu 
necesită înfloriri, ba din contra. Aș 
zice că se preferă acțiunea simplă și, 
de ce nu?, chiar palpitantá. Că numă. 
rul de greșeli tehnice, cum zicea 
cineva, trebuie să fie minim. Că 
filmul se adresează publicului larg 
şi nu numai unei anumite elite, să-i 
zicem a specialiştilor. În acest sens 
-onsider mai de laudă un succes de 


Aventurile faimosilor 
touchables“, conduşi de 
puţin fai j Eliot N 
luat încă sfirsit. Impe 
Al Capone n-a fost Í 
Lupta-continuă. Drept 
ducătorii au realizat 
Spre . bucuria, curiozitatea 
uneori amuzamentul mnului 
Paul Robssey, 'un american, astăzi 
extrem de liniștit, din Miami. 
El este ultimul supraviețuitor 
din echipa iu 


SP 
CE 


nişte eroi Ma 

eti tineri dorn 
actiur si neinteresa| 
Incoruptibilii au devenit 
dar. noi n-am fost 
niște poliţişti cinstiți, car 
să-şi facă meseria cu 
Uneori ne-a fost p 
Banda lui Capone era grozav de 
bine organizată. Ej ştiau totul 
despre noi, chiar şi poreclele. 
O dată,am arestat pe unul care 
a avut neobrăzarea sá ne întrebe 
dacă avem noutăţi de la părinţi, 
N-aveam. Ni le-a dat el. După 
lichidarea lui Al Capone, Eliot 
Ness a ocupat o vreme un post 
la Washington, apoi a devenit om 
de afaceri în industria hîrtiei. A 
murit în patul său, de moarte bu- 
ná, la 16 mai 1957.Cam asta ar fi 


„a cititorilor noștri 


public, decît unul de critică, căci 
puţine filme le întrunesc pe amin- 
două... Altfel, să fim sinceri, și să 
ne bucurăm că cineva a inventat 
serialul, că mai există Luna-parc sau 
„Moşii” în variantă românească, că 
avem fotbal si varietăţi la televizor, 
că vara mergem la ștrand și simbata 
la bal —toate acestea în scopul 
unei depline sănătăți morale...” 
Doru IONAȘ 
Timişoara 


Dialóg 
între cititori 


O... Am citit articolul semnat de 
Ov. S. Crohmălniceanu în nr. 1/73 
i m-a surprins poziția față de actua- 


5 
lul Mannix. Mannix este un prost? 
Mannix nu trebuia ales? Dimpotrivă. 
„Mannix*" mi se pare mai bun decît 
„Sfîntul“ și tot atît de bun ca „Răzbu- 
nătorii“sau „Incoruptibilii“.„Mannix“ 
se detașează printr-o mare natura- 
lete, prin farmecul surîsului lui amă- 
rui și prin faptul că ceea ce se 
petrece în fiecare episod nu e prea 
departe de realitate. Mannix înca- 
sează și, pentru că nu-i plac datoriile, 
își distribuie loviturile cînd poate și 
cum poate. Filmul ne amintește că 
și el este om ca toți oamenii, că nu 
are calitățile exagerate și greu de 
crezut ale „Sfintului“, Şi atunci cînd 
nu reușește, mizînd totul pînă la 
doi pași de somnul veşnic, își dă 
seama că adversarii lui au ceva 


travelling-avant 


A apărut un nou drog: EPISODUL! 
O dată cu încetăţenirea lui printre 
celelalte obiceiuri ale noastre, mărtu- 
risibile sau nu, vom fi obligați să ne 
revedem concepțiile despre nepre- 
văzut, despre hazard şi dragoste, 
despre aventură ca incident sau 
accident, despre plictiseală ca o 
formă a amneziei, despre noi înșine 
ca despre proprii noştri invadatori... 
Vom fi obligați să ne gindim în 
porţii mici, fiecare paragraf o idce, 
altă idee nu trebuie să fie neapărat 
consecinţa firească a antemergá- 
toarei sau mama născătoare a urma- 
şei, vom fi obligaţi să ne revizuim 
debuturile în alfabet. Asta e! Va fi 
oare suficientă pentru cineastul spe- 
cializat în serializarea emoțiilor, pe- 
rioada primăvăratică a rezumatelor 
şcolare? Și oare, în acel timp dulc 
al copilăriei, ne puteam noi gîndi la 
„rezumat” ca la viitorul mod de 
viață al cinematografiei? Nu, sigur 
nu ne gîndeam, visurile noastre zbu- 
rau la praștie şi la păpuși si nici azi, 
nimeni nu-și mai aduce aminte de 
rezumate, unii au rămas doar cu 
nostalgia praştiei şi obiceiurile pápu- 
seresti. Dar ce bună şcoală e rezuma- 
tul! El se năștea, creştea şi trăia 
după legile operelor rezumate: avea 
un cap (așa a rămas obiceiul), adică o 
introducere, o dezvoltare (oricum, 


animalic (de aici tristeţea sesizată 
de Alex, Marcovici, în acelaşi nr. 1/73). 
Secretara lui este Peggy, lipsită de 
culoarea albă a feţei, Asta îmi 
sugerează multe, Un Mannix intele- 
gînd că ori alb ori negru, impor- 
tant e ca acela din faţa lui să fie om". 


M.G. MIHIS (elev) 
George Coșbuc, 22 
Baio Mare 


„şi chiar contra Mannix 


O „Sînt la fel ca toți oameniiși 
pînă acum nimeni nu m-a avertizat 
că aș prezenta simptomele unui caz 
patologic, nici din punct de vedere 
moral-intelectual și nici fizic. Deci 
aș putea sá má pronunt chiar în mod 
palpabil (n.r.:2) afirmînd că: ceea ce 
s-a chemat și se cheamă seriale ca 
„Mannix", „Sfîntul“, „Aventuri în 
epoca de piatră" si, de ce nu, și 


? 


Un serial! cu sufletul la gură 


„Miinile curate”, nu sînt decît niște 
idei bizare expuse pe -peliculă cu 
puțină doză artistică și cu scopul, 
vai, nu de a educa (n.r.: 17) ci mai 
mult de a încasa, Că unor — cu 
regret am constatat lucrul acesta — 
insatiabili spectatori şi telespectatori 
le palpită de plăcere blindele lor 
aparate sentimentalo-cardiace la une- 
le episoade cu Mannix sau la unele 
filme cu „marchiza îngerilor”, nu e 
de mirare, Eu nu-i pot acuza de 
psihopatie, dar că niscai reminis- 
cente (n.r.: 2) în ceea ce priveşte 
arta în general ar avea, nu mă îndo- 
iesc. De acord: să facem seriale cît 
mai multe, dar să avem grijă să fim 
ardenți în ale artei cinematografice. 
Să nu căutăm a demonstra altora că 
si noi putem face seriale bărbătești, 
începînd prin a împărți pumni şi 
focuri de pistoale în dreapta și-n 
stînga..." 
Kollea RUSU 
Str. Crizontemelor, 13 
Vaslui 


O solnitá pentru eternitate 


Emotii în rate 


Emotiile mari 


ne pot fi fatale, 
Vom recurge, deci, la ele, 


in doze mici... 


nu putea rămîne un nedezvoltat) și o 
încheiere. Dar era scurt! Era scurt 
pentru că, nedecapitat pe nicăieri, 
trebuia să fie un întreg indivizibil și, 
în același timp să fie scurt, ca să avem 
vreme pentru prastie şi pentru 
păpuşi... Rezumatul e o întreagă 
epocă; filmul serializat în episoade 
e o renaștere: la belle époque din 
Aranjuez-ul copilăriei. Da, o renas- 
tere: după fiecare episod sintem 
nou-născuţi sau invers: înaintea unui 
alt episod, recădem în dulcea boală a 
vremii rezumatelor, noi nu mai 
avem prastie, diverşi Mannix-i sau 
invadatori vor trage în locul nostru 
cu prastii moderne, cu revolvere sau 
dezintegratoare, nu mai avem timp 
de păpuşi, Mike Connors sau Roger 
Moore vor săruta păpuşi blonde sau 
brunete, dar scurt, dragostea trebuie 
să fie si ea rezumată şi episodul se 


termină și noi recădem în papucii 
noștri cei de toate zilele, bem ultima 
inghititurá de cafea a zilei, și răsuflăm 
ușuraţi că gata, s-a sfîrșit cu renaşte- 
rea, măcar pina la viitorul episod 
pe care ni-l dorim cît mai curînd... 


Vasăzică ne-am luat pilula ge 
emoţii, de dragoste şi aventură, 
trecem la lucruri serioase, de pildă 
la muzica ușoară, aflăm cînd o 


cintáreatá autobtonă de muzică 
ușoară tine să lanseze 
melodii dintr-o altă țară, cu un inimi- 
tabil accent de pe cu totul alt fus 
orar, dar trece repede din fericire 

i uşoară şi cîntăreţele au 
le lor, strict serializate, alt- 
fel (muzica) n-ar mai fi ușoară, și 
ne gíndim, de ce naiba, tocmai la 
Bernard Pallissy si la ce-ar fi fost 
viața lui dacă ar fi fost mereu între- 
ruptă de diverse episoade și la ce-ar 


Am zimbit 


la... 


Am reparat cîndva seriale 


9.....Vă rog să mă credeţi că sînt 
unul dintre acei care ar fi compe- 
tent să vă dea un răspuns relativ 
bun în problema serialelor, datoritá 
faptului că am asistat direct, cu 
multă pasiune, de-a lungul anilor, 
la reacţia publicului. Timp de zece 
ani mi-am cîştigat existența mergînd 
din casă. în casă și reparind televi- 
zoare. Am avut ocazia astfel sá stu- 
diez emoția și gradul de tensiune 
atunci cînd, datorită defectării tele- 
vizorului, nu a fost posibilă vizionarea 
unui episod dintr-un serial: „vă rog 
faceţi ceva cu televizorul — îmi 
spunea cel defectat — altfel îmi 
crapă stomacul de nervi“... Nu tre- 
buie să fie nimeni expert ca să-și 
dea seama că serialele au o mare 
influentá asupra spiritelor...” 
luliu ESZENYI 
Str. Crişan, 30 


„CURIERUL+ 
este selectat si redactat 
de Radu Cosașu 


fi viaţa noastră dacă între asteptatele 
neaşteptate episoade, n-am mai avea 
la indeminá și cîte un film ca lumea, 
și la ce-ar fi fost viața noastră dacă 
între atîtea filme ca lumea, că filmul 
e o lume, iar lumea e un film, n-ar 
mai interveni din cînd în cînd, neaș- 
teptat, la ore fixe, cîte un episod- 
pilulă care să ne aducă miraculos în 
acea stare de imponderabilitate cînd 
praştia si păpușile renasc din cenușa 
cu diamante a copilăriei... Cînd un 
„sfint“ sau o „răzbunătoare“ înarmați 
de către noi cu procuri mutuale, 
ne reprezintă cu cinste în acel spaţiu 
aflat într-o unică dimensiune a vîrstei 
eforturilor eroice de a învăța abece- 
darul, spaţiu înscris pe tabla neagră a 
clasei, împărțită în două, buni și răi, 
spațiu în care ei, cei înarmaţi cu 
procurile noastre, cu praștii moderne 
și cu dreptul inalienabil de a se juca 
singuri cu pápusile copilăriei noas- 
tre, fac ordine cu singurul scop ca 
pe tabla neagră să nu mai rămină 
decît mbuni” și, în final, în finalul 
rezumatului bineînţeles, si „răii” să 
devină „buni“, să ajungă premianti 
şi să uite de praștie și de păpuși... 


Radu GEORGESCU 


733 


Amorul la menicsi 


E inteligent, 


e curajos, are logicá, are farmec, 
are pumni, are maşına, 
dar nu mai ştie ce-i aceea 
femeia iubită 


Bintuie, ca să zic asa, 

. printre detectivii de 
nema sîmbătă noaptea o ches- 
tie cu totul anormală, pe 

care trebuie să ne luăm 

îndrăzneala s-o abor- 

dăm, căci altfel unde ajungem? 


Trebuie s-o abordăm deschis şi 
cu curaj, n-are rost ca noi să fim 
mai ¡pocriti decit sînt dingii. Trebuie 
s-o abordám cu toată pudoarea 
şi cu tot tactul, lásindu-le lor plă- 
cerea să fie impudici şi lipsiți de 
tact. Trebuie s-o abordăm cu tot 
seriosul, refuzind umorul — în cele 
din urmă discutabil — cu care tra- 
teazá dingii chestiunea. 

Ca si nu lungim vorba, vom 
spune pe sleau că domnii detectivi 
sînt într-o anume privinţă nişte 
monştri ce ne propun monstruozi- 
titi. Pentru a fi precisi, ne vom 
exprima precum o fată sănătoasă, 
de curînd, într-o cofetărie de pe 
bulevardul Domniței, bind pepsi 
cu o amică: „Dragă, Mannix al 
nostru, cred că nu e bărbat!" 

Chestia o filasem mai demult, 
de la „Sfintul“. Superbul bărbat 


nu ştia ce-i aceea amorul. Nimen 
nu l-a văzut pe Templar îndrăgostit 
lulea, cedind vreunei ispite. Femeile 
îl interesau doar în interesul anchetei. 
De foarte multe ori — cu o preme- 
ditare căreia nu-i putem spune 
decit cinism — el se prefăcea amo- 
rezat, le acorda un sărut, un suris, 
o mingiiere, pentru a le smulge 
secretul crimei sau al criminalului. 
Cînd în viaţa sa apărea vreo fată 
curată sau vreo doamnă pozitivă, 
detectivul avea grijă s-o abando- 
neze în final, lăsînd să se înțeleagă 
că interese superioare, o existență 
veşnic preocupată de absolut, ris- 
curi enorme de ordinul celor în- 
fruntate de savanții radiologi, în 
sfîrşit, mistere inaccesibile îl împie- 
dică să-şi lege viaţa de muritoarele 
normale, „Răzbunătorii“ aceia adora- 
bili duceau anomalia și mai departe. 
Acolo aveam chiar un cuplu — băr- 
bat-femeie — care înfrunta împreună 
bande de asasini, grupuri de rău- 
făcători, indivizi izolaţi cu cuțitul 
însă între dinţi, dar care cuplu ignora 
cu desávirsire viața normală a cu- 


plului, Fireşte, niciunul nu se îndră- 
gostea de altcineva, exerciţiile de 
judo si karaté le făceau împreună, 
comunitatea de idei era perfec- 
tă dar altceva — nimic. Femeia era 
bărbată, bărbatul avea din cînd în 
cînd dulci feminisme, mici răzgiieli, 
dar fără consecințe pentru bunul 
mers al lucrurilor, „Răzbunătorii” 
constituiau un cuplu asexuat dar 
cu umor. Ei erau departe de haiducuj 
Şaptecai... 

Arhitectul detectiy care căuta 
invadatori, n-avea nici umor, iar 
amorul la el chiar că nu conta, evi- 
dent nu din vina lui. Era mult prea 
obsedat pe plan cosmic— la el 
poezia clasicului era: „Asta ţi-e 
obsesia, nu e vina ta!" Cînd s-a 
îndrăgostit si el mortal, femeia 
se dovedea fără puls, de pe o altă 
planetă. Asta spunea totul. Mannix 
nu e nici el— din acest p.d.v. 
— bărbat, cum bine zicea puştoaica 
din cofetărie. Relațiile sale cu secre- 
tara Peggy — femeie nu lipsită de 
accente admirabile, dacă stai să te 
uiţi — sint de frate şi soră, care 
după contesa de Ségur n-au mai 
citit Sartre. Aceasta n-ar fi anormal, 
dacă omul mi-ar da convingerea că 
e echilibrat în afara biroului său. 
Dar — ca si Templar, ca şi Sherlock 
Holmes, ignorind lecţia celor mai 
profunzi detectivi ai lumii, Hamlet 
și Oedip — domnul Joe Mannix 
profesează acelaşi dubios umor în 
relațiile cu doamnele, acelaşi cinism 
mărginit la datele anchetei, același 
farmec ipocrit și interesat, acelaşi 
dezinteres, de parcă ar fi citit toate 


cărţile lumii şi ar fi afiat de 
acolo că „la chair est triste”... „Mai 
dă-o-ncolo că nu-i adevărat”, cum 
ar zice, de data asta, bunica mea. 
Într-o sîmbătă noapte, Joe a putut 
sta o noapte întreagă la picioarele 
unei femei, îmbrăcat, în zori nea- 
vind să-şi pună decit cravata şi 
haina. Nu e monstruos? Asta după 
ce în secvența precedentă fusese 
în stare să pună la pămînt un asa- 
sin folosind doar o singură mină, 
cealaltă fiindu-i gray rănită! 

Atunci — ce ne propun domnii 
detectivi (cu excepția clasicului Mai- 
gret care are o soţie ce-l așteaptă 
zilnic cu masa, ceea ce e o altă soco- 
teală, mult mai corectă)? Nu mă 
gindesc nici o clipă ca domniile-lor 
să atingă obsesiile erotice ale lui 
Antonioni şi să mă bată dumnezeu 
dacă atunci cînd văd un sărut 
prea lung pe ecran nu mă gindesc 
cu ochii închişi cebunăarfi o tablă 
(nu a legii!), dar nici așa, nici aceas- 
tă mecanică care sugerează că bărba- 
tul e curajos, e inteligent, are 
logică, are farmec, are pumni, are 
mașină, dar nu mai știe ce-i aceea 
femeia iubită. Ni se propune un 
univers dezechilibrat în care omo- 
rul inhibă cu totul amorul, iar lipsa 
de amor se tratează cu umor, 

Repet, e monstruos — şi sper 
că se va înţelege că protestez în 
numele bărbaţilor normali şi al 
femeilor echilibrate care nu-şi pot 
petrece noaptea de sîmbătă fără o 
crimă la domiciliu, 


BELPHEGOR 


Femeile îl interesează doar pentru a le smulge secretul crimei 
A 


40 


Cu multe luniîn urmă, 
: atunci cind familia Ro- 
INAMA binson se pregătea de 
congelare pentru a 
suporta mai bine călă- 
toria în spaţiu spre 
Alfa Centauri, ştiam prea puţine des- 
pre psihoza cosmică şi despre forța 
de atracție si de ingurgitare a staţii- 
lor interplanetare, a plantelor si 
a oglinzilor cosmice, pentru a ne 
putea da seama ce ne aşteaptă în 
lunga aventură a „pierduţilor în 
spaţiu“, care au luat locul, pe tele- 
planeta după amiezelor duminicale, 
a altor pierduţi în spaţiu, a foştilor 
„guliveri” rátáciti în ţara uriaşilor. 
Surprize prea mari n-am avut de 
atunci, chiar dacă acum ştim mai 
multe despre psihoza cosmică, și 
totuşi serialul „Pierduţilor în spațiu” 
ne-a oferit în fiecare telesfirşit de 
săptămînă cite un alt episod, si noi 
îI privim cu răbdare, în așteptarea 
surprizelor... 

Personajele au rămas aceleași. 
Robinson-tatál, tipul „americanului 
liniştit”, si Robinson-mama, prospect 
publicitar al soției ideale, ne privesc 
de pe micile ecrane cu acelaşi suris 
calm și senin, sfidind cu zimbetul 
încrederii pe buze pericolele fur- 
tunilor magnetice si amenințările 
monştrilor interplanetari care as- 
cund la fiecare pas cite un mare 
mister cosmic. Doctorul Smith, răul, 
are o aceeași sprinceană ridicată, 
în semn de superioritate şi dispreț, 
Doar copiii, copiii și roboții, ne des- 
tăinuie, uneori, resurse de sensibi- 
litate neașteptate. Junele William Ro- 
binson, care, pe yremeacindsenumea 
Erasmus cel pistruiat și locuia încă 
pe planeta numită Pămînt, asternea 
pe hirtie scrisori minunate către 
Brigitte Bardot, găsește mult mai 
repede decit ceilalți căile înțelegerii 
interplanetare. Cit despre Penny, 
fetița care a trecut, sárácuta, de la 


A Y 


telesfirşit de săptămină 


Pierduti în spaţiu 


O familie americană 


la ora 


primejdiilor cosmice 


Does E SE e e 


,codite” la „părul lăsat pe spate” 
tocmai acolo, departe, în cosmos, 
să recunoaştem că este cel mai 
captivant personaj al ciudatel pla- 
nete in care isi fac apariţia fel de 
fel de ființe ciudate, unele cu înfă- 
ţişare de oameni, dar comunicind 
exclusiv prin gînduri, altele cu struc- 
tură de roboți, dar comunicind 
cu dragoni de pe alte planete în 
scopuri criminale, altele cu alură 
de brontozaur sau cu văluri de ves- 
talá.... 

Dacá nu fugim din fata aparatelor 
de televiziune atunci cînd debutează 
cite un nou episod din „Pierduţi în 
spațiu“, aceasta se datorează în 
mare măsură fetiţei cu codițe sau 
cu părul lăsat pe spate, numită 
Penny. Am cam obosit, oricit de 
tineri am fi (serialul este pentru 
tineret, nu?), de comploturile diabo- 
licului doctor Smith, mereu la fel 
dirijate spre happy-end-ul dintre 
două episoade. Ne mai bucură, e 
drept, din cînd în cînd, o secvență 
ca aceea în care robotul (jignit, 
dar demn) îl obligă pe antipaticul 
Smith să-l lustruiască zilnic, vreme 
de două săptămîni, dar „gestul 
comic" al serialului este atit de acci- 
dental, încît îl putem considera 
si pe e! „pierdut în spaţiu”. Nici 


pr 


Mannix 


Eroul serialului cu acelasi:nume. 
Un fet de „Sfintul“, nu -atît de 


primitiv însă, mul, evident, 
indeste mereu la fel. 
. Scoláreste: Bună 
oviturá de pumn. Relativ fante- 
zist în privința îmbrăcăminţii, 
Zimbet simpatic, cînd sună îţi 
vine: să-i spui în pragul. uşii: 
„Bine ai venit”. Fără fizic frumos 
(picioare urîte). Abilitate de om 
simplu, fără complexe, fárá pro- 
bleme 

interpretul personajului:e ba- 
nal şi face banal ceea ce i se cere. 
De aici un anume farmec, al lipsei 
de ostehtaţie. Asimilat de public 
fără tam-tam. Se priveşte „Man- 
nix“, nu pentru că e „Mannix“, 
ci pentru că serialul de sîmbătă 
trebuie, în principiu, privit. 


Simpatic 
si fara probleme 


e 


Roboții au si ei inimă? 


acţiunea propriu-zisă a episoadelor nu 
are darul să ne atragă: e cam chinu- 


ită, cu suspensuri puerile, cu prea 


multe similitudini de la o serie 
la alta, şi pe deasupra e mereu 
fragmentată de intermezzo-uri me- 
najere (Robinson-mama este, am 
uitat să spun, şi o gospodină 


perfectă: cam asa ca Wilma din 


Există și un război dincolo de front 


Mai exact „Căpitanul Kloss", 
eroul serialului polonez cu același 
nume. Curajos. Întreprinzător. 
Simpatic. Aventuri în timp de 
război. Vorba vine aventuri, de 
fapt sînt misiuni de cea mai mare 
importanță, Războiul nu înseam- 
nă numai bombe şi cîmp de 
luptă, există si un război invizi- 
bil, al inteligentelor, dincolo de 


„Epoca de piatrá”, numai că din 
bucătăria familiei Flinstone nu lip- 
seşte sarea). Dacă n-ar fi Penny, 
așadar... 

Dar Penny este. Si cîteva din epi- 
soadele în care i-a fost rezervată 
ei „partea leului“ au transformat, 
dintr-odată, pentru cite o după ami- 
ază duminicală, serialul acesta incert, 
în clipe de mare poezie. Vă mai 
amintiți de „Prietenul meu, domnul 
Nimeni"? Fetiţa aceasta cu codițe 
a izbutit să confere sentimente 
omenești antimateriei. Există vreo 
idee mai poetică decit aceasta? 
Vă mai amintiţi „Oglinda magică"? 
Există vreo tristeţe mai mare decit 
primul semn al despărțirii de copilă- 
rie? Probabil că da, sigur că da, 
nu se poate să nu existe idei mai 
poetice, şi tristefi mai mari: dar 
acolo, pe planeta de tranzit dintre 
Pămînt si Alfa Centauri, unde nici 
măcar imponderabilitatea n-are acces 
printre atitea perfectiuni ale teh- 
nicii supra-moderne, poezia si tris- 
tetea aduc, dintr-odatá, acea noutate 
pe care o așteptăm răbdători săptă- 
mină de săptămînă, în speranța că 
Penny, fetiţa cu codițe sau cu părul 
lăsat pe spate, într-o altă zi... 

N-as fi scris, probabil, niciodată, 
nimic, despre acest serial pentru 
tineret. În fond, acesta este si, 
în lipsă de altceva în spaţiul tele- 
după amiezelor duminicale, poate fi 
considerat perfect". Totuşi în acest 
număr de revistă care şi-a propus 
să întocmească „dosarul serialelor“, 
un accent în plus nu strică: iată 
un serial „de aventuri“ care-și îngă- 
duie luxul să treacă aventura pe 
planul al doilea. Riscul e foarte 
mare, Au dovedit-o pasaje întregi 
de plictiseală ,cosmicá". Dar poate 
că merită, uneori, să risti totul pe 
„cârtea” poeziei... 

Călin CALIMAN 


front, Riscurile meseriei. și mese- 
ria riscului. Kloss reuşeşte în tot 
ce face. 

Serialul a avut succes la noi. 
Nu atit succes cit în Polonia, e 
drept, unde interpretul a devenit 
actorul cel mai popular, oprit 
pe stradă si interogat cînd are 
de gind să-şi continue aventurile. 


PET Gy 


f 
4 


— Programul Apollo 

s-a încheiat. Ne puteţi 

nema sintetiza în cîteva cu- 
x vinte importanța aces- 
tui fantastic program? 


— A fost unul dintre cele mai mari 
spectacole de televiziune realizat 
vreodată, și realizarea unei dorinţe 
superbe si poate inexplicabile a 
omului, născută din clipa în care a 
devenit biped. Imposibil, deocam- 
dată, de apreciat, mai ales în cîteva 
cuvinte, importanța științifică. Cred 
că e prea devreme. 


— Şi pentru dumneavoastră? 


e drept, care te fac să uiţi de zecile 
de ore de muncă dintre emisii. Dar 
de ce din nou despre Apollo? 


— Pentru că eu cred că dumnea- 
voastră sinteti o ,creafie” a progra- 
mului Apollo... 


— Poate. -E o etichetă care s-a 
cam lipit de mine, deși încerc să fac 
si alte lucruri, nu numai comentarii 
"despre cucerirea spaţiului. 


— Andrei Bacalu, de fapt, cine 
sinteti dumneavoastră? 


— 32 de ani, 1,70 m înălțime, 
79 kg, căsătorit, o fiică de 3 ani şi 
jumătate, absolvent al Facultăţii de 
Meditiná (Cluj), am profesat șase ani 


Aa E 
ka MO] 


Ciinele 


2 


Apollo-Bacalu 


Am profesat sase ani 
Aspir la gloria indoielnica 
de a fi singurul comentator 


de curse de automobile 
fara masina 


e un animal foarte inteligent. 
Omul e însă si mai și... 


medicina, 


pediatria în diverse circumscripţii 
rurale. Două pasiuni extraprofesio- 
nale: expiorarea spaţiului şi cursele 
de automobile. 


— Ce are medicina cu televiziunea! 


— Ambele sint profesiuni care 
cer o mare adaptabilitate la condiții 
mereu noi, mereu schimbătoare și o 
mare capacitate de comunicare uma- 
na, Pe scurt, trebuie să fii convingă- 
tor în ambele profesiuni. Dacă nu 
v-am convins, e de vină întrebarea. 


— Dumneavoastră sinteti medic. 
Ca realizator al emisiunii ştiinţifice, 
abordati teme si subiecte extrem 
de variate, nu numai medicale. Cum 
reusiti să le faceți faţă? 


— Simplu. Citesc tot ce se poate. 
E drept că asta cere timp. 


— Ca realizator de emisiuni de 
ştiinţă, pe cine aveți în vedere, în 
primul rînd, cui vă adresati, specia- 
liştilor sau telespectatorilor? 


— Acum mai bine de trei ani, o 
cronică de televiziune spunea că 
există emisiuni „uscate”, care nu 
folosesc nimănui: pentru specialişti 
sînt prea simple, pentru laici prea 
complicate. De atunci încerc să 
găsesc formula ideală a accesibilitátii. 
N-aş vrea să debitez platitudini pe 
un ton doct, dar cred că unul din 
secretele accesibilitátii este capaci- 
tatea realizatorului de a oferi „sur- 
prize previzibile” publicului, Public 
care e de multe ori, în totalitatea 
lui, mai competent decit he închi- 
puim noi. 


MA IL. 


duce la bun sfirsit de unul singur. Pe ciini 
se fac experienţe medicale, pentru a 
cunoaşte mai bine omul. Un ciine a fost 
întrebat odată de ce s-a îngrăşat atit în 
ultima vreme. El a răspuns că de la un timp 
un om îi aprinde de şapte ori pe zi un bec 
în faţa ochilor, după care îi dă de mincare. 
Probabil că omul acela stă prost cu refle- 
kele — a adăugat ciinele, 


„Civilul”, serialul polonez şi cîinele, 
au fost încîntători și, timp de cîteva săptă- 
mini, au bucurat sufletele multora, 


— S-a creat în jurul dumneayoas- 
tră o adevărată legendă: Bacalu se 
descurcă în orice limbă. Ce este 
adevărat în această afirmaţie? 


— Poveşti. Se descurcă el în 
cîteva, dar aici e vorba şi de capaci- 
tatea de interpretare si chiar de... 
imaginație. 


— Se mai spune despre dumnea- 
voastră că sinteţi în stare să recu- 
noaşteţi orice marcă de mașină 
numai după zgomotul motorului, că 
puteți enumera oricind calităţile şi 
defectele oricărei mărci de automo- 
bil. Sinteti chiar atit de specialist? 


— Alte povești. Sînt pasionat de 
cursele de automobile, sportul cel 
mai reprezentativ al secolului nostru, 
ador prototipurile fanteziste din 
saloanele auto sau de pe circuitele 
de curse şi îmi plictisesc cu multă 
plăcere soția si prietenii vorbind 
despre automobile. Mai ales că auto- 
mobilele mi-au dat mari satisfacţii 
profesionale — mă refer la cursele 
comentate pe micul ecran. Dar să 
recunoști orice marcă de mașină 
după zgomot... Pot cel mult să mă 
bucur de zgomotul startului într-o 
cursă, mai ales că mă bucur de 
gloria îndoielnică de a fi singurul 
comentator de curse de automobile 
din lume care nu are mașină! 


— Puteți să-mi citați o formulare 
inspirată dintr-o transmisie în direct! 


— Într-o transmisie Apollo am 
arcat că tot ceea ce se vede pe 


© 


Civilul 


Civilul e un ciine. Ciinele e cel mai bun 
prieten al omului. Ciinele e un animal 
foarte inteligent. Omul e însă și mai inteli- 
gent. Ciinele face servicii omului si îndepli- 


emisie. 


ecran s-a petrecut în urmă cu două 
secunde — timpul în care ajung sem- 
nalele tv. de pe Lună pe Pămînt. 


— Şi cea mai neinspirată formu- 


— Citez din comentariul ce-mi 
aparținea la Marele premiu automo- 
bilistic al Spaniei din 1972; pe pistă 
se întinde un şir nesfirşit de 24-de 
maşini... | 


— Ce vă nemultumeste în activi- 
tatea dumneavoastră? 


— Multe. Dar mai ales sentimentul 
că de multe -ori mă repet, obsesia - 
monotoniei, lipsa de nou, 


— Ce proiecte aveți? Ce inten- 
tionati să faceţi pentru îmbunătă- 
firea programelor TV? 


— Să îmbunătăţesc „Lumea de 
mîine“ — e vorba de emisiunea la 
care lucrez acum şi să particip în 
acest an la realizarea unui ciclu de 
anchete pe teme medicale. 

La ultima întrebare aș răspunde şi 
cu exprimarea unei dorințe: posibi- 
litatea de a realiza emisiuni-dezbatere 
pe teme de actualitate, inclusiv știin- 
tificá, care să pornească nu atit de 
la o tematică prestabilitá cît de la 
preferințele participanţilor, a oaspe- 
tilor, Poate în 1974. Sînt un optimist 
incorigibil, 


N. C. MUNTEANU 


Depanare 


gramaticală 


Un ziarist, un profesor de gramatică si un 
> altul de engleză redactează pentru toți angaja- 
neşte sarcini pe care acesta nu le-ar putea tii Televiziunii franceze un buletin de uz 
intern, intitulat ,Hebdolangage-conseil”. Obiec- 
tivul; evitarea greselilor de exprimare a 
celor care apar pe micul ecran, considerate a 
fi foarte frecvente în ultima vreme. Preocu- 
pati de eficacitate, înainte de toate, cei trei 
mușchetari ai francezei corecte au creat și un 
serviciu de depanare urgentă: oricine le poate 
cere telefonic sfaturi, dacă e încurcat de vreo 
„angoasă sintactică”, înainte de a intra în 


Ei bine, n-o să fim tocmai noi cei care să 
` spunem că o asemenea iniţiativă nu-i grozavă! 


(Urmare din pag. 5) 

teze. Acţiunea e întreruptă 
de cintece care devin numere 
în sine şi ne fac să uităm de unde 
am pornit, 

Pentru a fi noi înşine succinti: 
ce reprosám filmelor noastre 
satirice si umoristice? Le repro- 
sam ocolirea temelor grave: pa- 
razitismul inerția, scleroza so- 
cială, iresponsabilitatea, indife- 
rentismul ș.a.m.d, Le reproșăm 
confundarea comicului cu biza- 
reria facilă, cu ghidusiile puerile, 
cu caraghioslicul. Le reprosám 
lipsa preocupării de a consacra 
şi permanentiza personaje de 
serial comic de actualitate. Între 
„1001 de seri" şi „Aventuri în 
epoca de piatră”, trebuie să 
oferim spectatorilor şi altceva, 
care să ne aparţină. 


ERMETISM 
PENTRU PREȘCOLARI 
PPE SE RAICU IDR DEGAS UE 

Din păcate, zona în care ne 
aşteptam cavirtutile animatorilor 
noştri să se manifeste Mai viu, 
ne întimpină cu realizări dintre 
cele mai modeste : filmele pentru 
copii. În această zonă s-a dat 
curs maximei simplificări şi mi- 
nimei exigente. Uneori — ca în 
cazul „Piticului Cipi“ — istorioa- 
rele au la prima vedere aerul 
unor poveşti de o foarte dulce 
naivitate. Pelicula e plină de 
ursuleti, de albinite, de Rilá- 
lepurilá si de Ursache,de broscoi 
pe flori de nufăr, de ciori, în 
sfîrşit de toate, toate personajele 
de basm tip secolul XIX. Lumea 
acestei desăvirşite candori, cînd 
începe să fie pusă în mişcare, 
devine teribil de greu de înţeles, 
deși, vai, sintem demult trecuţi 
de vîrsta copilăriei. Ne e greu să 
înțelegem de ce face ceea ce 
face acest şugubăţ pitic Cipi.Si 
dacă nouăne e greusă pătrundem 
logica acestoristorioare, ne între- 
bam ce fac prescolarii caren-au 
dat încă examen de stat? E de 
presupus că la aceste filme copiii 
lasă de-o parte anecdota, Ei 
spun probabil: „Uite ursull Uite 
piticul! Uite corbull Uite veve- 
rita! Uite un iepuraşi“ Cam atit. 
Ce departe ne aflăm de lumea 
atit de vie a lui Disney! 

Un alt film ne mutădin lumea 
piticilor şi a iepurașilor, în lumea 
elefanților si a ¡epurasilor. Tit- 
lulsáu este „Elefantul grădinar“, 
iar particularitatea sa este încer- 
carea de a combate birocratismul 
cu mijloacele filmului pentru 
preşcolari. Combaterea birocra- 
tiei e o temă necesară. Dar pen- 
sionarii grădiniţelor să fie oare 
marii purtători ai năravurilor 
function áresti? 

Confuzia de adresă o întîlnim 
de altfel şi într-un alt film, care 
ne aduce pe ecran animale mai 
domestice : „Zece măgăruşi“. Este 
un film mai limpede închegat, 
după schema „zece negri mititei“ 
şi cu certe virtuţi în desen şi 
culoare. Invenţia scenaristică, re- 
marcabilă în două-trei episoade, 
este deficitară în celelalte şapte 
sau opt: din nousoluții expediate, 
eterogene, vizind cind pe puștii 
din cursul primar, cînd pe tinerii 
care-şi petrec nopţile la bar. 
În această perspectivă, filmele 
agreabile ale lui Nell Cobar — 
„Ursulețul Mihaelei“ și „Alo, 
aici Mihaela” — reprezintă cam 
tot ce oferim din producţia unui 
an copiilor de toate virstele, de 
la preşcolari la puberi, Este to- 
tusi cam puţin. 


Ne nemultumeste, de asemeni, 
stilul conservator al multora 
din filmele noastre de copii. În 
definitiv, nu trebuie să uităm că 
ne adresăm unor copii care tră- 
iesc în fața televizoarelor, care 
sînt la curent cu aventurile lumii 
moderne, cu un bagaj de cunos- 
tinte tehnice care întrece uneori 
bagajul adulţilor. Aceşti copii 
au văzut aselenizarea. Laserul 
este pentru multi dintre ei un 
cuvint curent. Pe astfel de copii 
nu-l mai putem tine în tovărășia 
şoriceilor şi a veveritelor, Pentru 
ei fantasticul nu mai ţine doar 
de povești cu balauri. Și totuşi 
aceşti copii atît de doctinuse pot 
lipsi de basme. Animatia are da- 
toria să inventeze basmele aces- 
tei epoci, aşa cum Andersen şi 


impus încă din perioada pionie- 
ratului nostru, cum este lon 


Popescu Gopo şi altele de care. 


s-au legat realizări mai mult 
sau mai puţin recente, cum sînt 
(ne permitem să cităm în ordine 
alfabetică, deși știm bine că lista 
nu poate fi completă și e de dorit 
ca ea să se extindă): Florin An- 
gelescu, Victor Antonescu, Ta- 
tiana Apahideanu, Matty Aslan, 
Artin Badea, Sabin Bălașa, Geta 
Brătescu, Zaharia Buzea, Angela 
Buzilă, Liliana Cazacu, Bob Că- 
linescu, Nell Cobar, Constantin 
Crişmărel, Benedict si lon Gă- 
nescu, Genoveva Georgescu, Eu- 
gen Gondi, lulian Hermeneanu, 
Virgil Mocanu, Gelu Mureşan, 
Adrian Nicolau, Adrian Petrin- 
genaru, Liana Petruţiu, Roland 


filmul de animaţie 


nu este 
o artă minoră 


Ispirescu au creat poveștile vre- 
mii lor, 


REGIZORII, 
DAR MAI ALES SCENARIȘTII 
Aa AA SNUR ICPP CEE ZSA 

Animatia noastră a progresat 
în ceea ce privește tematica și 
diversitatea stilurilor, mai ales 
sub raport plastic, S-au făcut 
progrese şi în ce priveşte ştiinţa 
de a da viaţă şi de a mișca un 
personaj,s-au atins puncte de vire 
tuozitate şi rafinament în coloris- 
ticá, Uneori e vorba de progresul 
individual, izolat, care fireşte nu 
e lipsit de importanţă, alteori de 
talentul şi dăruirea tot atit de 
demne de elogii ale celor care 
nu apar pe generice, 

Toate acestea nu ne pot însă 
duce pina acolo încît să pronun- 
tam cuvîntul acela mult așteptat: 
şcoală. Nu, nu avem o şcoală 
de animaţie. Avem doar cîțiva 
autori buni. Nu putem, deci, 
spune: „Haideţi să impingem 
corabia animației în larg“, pen- 
tru că nu avem încă o corabie. 
Avem doar citeva bărci pe care 
se visleste din greu, fiecare cum 
poate mai bine, pe oceanul acestei 
arte, considerată a tuturor posi- 
bilitátilor, Fiecare barcă în altă 
direcţie, fiecare spre altă limbă 
de pămînt, fiecare puţin la voia 
intimplárii, O şcoală ar avea 
nevoie de un consens, de un efort 
conjugat pentru clarificarea ṣan- 
selor și depășirea propriilor limite. 

Nomenclatorul animației noas- 
tre cuprinde semnături care s-au 


O „Introducere în viitor“ de Sabin Bălașa: 
ne specială a juriului la Festivalul internațional a! 
filmului de scurt-metraj de la Leipzig 

Menţiune specială a 
juriului la Festivalul internaţiona! al filmului pentru 


O „Carnavalul“ de lon Truicá: 


Pupăză, Eduard Sasu, George 
Sibianu, Laurenţiu Sirbu, Horia 
Ștefănescu, Benone Șovăilă, lon 
Truică, Olimp Vărăşteanu. Re- 
gretăm că unii au renunţat pe 
parcurs şi au rămas la cite o 
experienţă singulară, regretăm 
că alţii fac filme prea rar. 

Ne surprinde ráminerea în 
urmă a unui întreg sector al 
filmului nostru de animaţie: pá- 
puşile. Ne întrebăm cum e cu 
putinţă ca într-o ţară cu o tradi- 
ţie păpuşerească de cea Mai bună 
calitate, cu un teatru de păpuşi 
cunoscut în toată lumea, să fim 
atit de săraci în idei şi în perso- 
naje, cînd realizám filme de 
păpuşi? Cum este cu putinţă 
ca filmele noastre să ofere copii- 
lor personaje atit de inexpresive, 
atît de puțin atrăgătoare, atît de 
paupere în invenţia scenaristică 
şi tehnică. 

Nu putem, de asemenea, să nu 
semnalăm nivelul primar la 
care se află banda sonoră şi 
ilustrația muzicală a multora 
dintre aceste pelicule, îndeosebi 
ale celor pentru copii. improviza- 
tia pare a fi unica regulă de care 
ascultă interpretările vocale ale 
unor personaje de fabulă. De la 
animația tradiţională a lui Disney 
pînă la şcolile cele mai nol, in- 
treaga evoluție a acestei arte a 
conferit coloanei sonore o funcţie 
excepțională. Cultivarea expre- 
sivității vocilor, a sunetului si 
muzicii, în corelație cu plastica, 
este unul din marile secrete ale 


Distincţii Animafilm 1972 


O „Puiul si frunza“ de Angela Buzilă: Ramura de aur 
la Festivalul filmului pentru copii de la Veneţia 


Mentiu- 


Veneţia. 


animației. El se cere descifrat 
şi pus în valoare. 

Dar regretăm — şi cuvintul e 
prea slab: deplingem — mai ales 
situația scenariului de film ce 
animaţie, putinátatea semnátu- 
rilor. Faptul că nu se atrag, nu 
se califică si nu se specializea- 
ză scenariști, potrivit tehnicii 
aparte a filmelor de animaţie; 
deplingem absența unor autori 
de idei sau de lucrări adaptabile 
pentru ecran —scriitori, umo- 
rişti, pudlicisti de care literatura 
noastră nu duce lipsă, dar a 
căror lipsă in cadrul studioului 
„Animafilm” se resimte în toate 
categoriile de filme. şi sub toate 
aspectele. Aceasta afectează cel 
mai grav condiţia intelectuală, 
ţinuta artistică, eficienta civică 
şi şansa producţiilor noastre de 
a ajunge la tinta propusă. 


FILMELE TRAIESC 


ÎN SĂLILE DE CINEMA 
EE E EIET TE EA ul 

În sfirsit, ultimele întrebări: 

Unde, cind si de către cine 
sintvizionate filmele de animaţie? 
Care sint căile si formele practice 
prin care se valorifică filmele 
româneşti? Căci, aşa cum se știe, 
deocamdată, ele se prolec- 
tează, sporadic, într-un deplin 
anonimat publicitar, la un aric 
cinematograf dosnic sau, mai 
rar, drept „completări“ întimplă- 
toare şi tot atit de anonime ale 
unor filme de lung-metraj. 

Unde şi cum se poate forma 
publicul filmelor de animaţie? 
Unde şi cum pot autorii să bene- 
ficieze de contactul atit de nece- 
sar cu destinatarii lucrărilor lor, 
pentru a le cerceta reacţiile, 
opiniile și exigenţele? Pentru că 
nimeni nu poate spune că n-am 
avea un public amator de filme 
de animaţie. Cind „Aventuri în 
epcca de piatră” aduce în faţa 
televizoarelcr toată suflarea tele 
şi cinefilă, lucrurile sînt clare. 
Nu publicul ne lipseşte, nici 
interesul lui pentru filmul de 
animaţie. 

Pentru ca filmele să fic cu ade- 
vărat viabile, ele au nevoie de 
competenţa autorului, de talen- 
tul lui, dar si de atenţia distri- 
buitorului, de o publicitate adec- 
vati, de o cronică serioasă şi 
imparţială. Ele au nevoie să fie 
discutate cu spectatorii, reluate 
la Cinematecă, la televizor. 

Numai conjugind. aceste res- 
ponsabilitári şi mijloace, animația 
îşi poate merita numele pe deplin. 
Numai așa ea îşi poate atinge 
menirea de a ne anima constiin- 
tele, visele, fantezia, credința 
noastră în bine și frumos. 

Dar pentru a-şi anima specta- 
torii, animația trebuie mai intii 
să se reanime pe sine însăși. 

Nu ne îndoim că o va face. 

E timpul să o facă. 


Eva SÎRBU, Valerian SAVA 


copii şi tineret de la Teheran. Medalie de participare 
la Festivalul internaţional! al filmului de scurt-metraj 
de la Barcelona. 

O „Ciepsidra“ de lon Popescu Gopo: Medalie de 
participare la Festivalul! filmului pentru copii de la 


AS 


“y 


ió 


CINEMATECA 


Mari disparuti din ° 


Uneori selectia o face însăşi moartea, 


Fara alfabet si fără protocol, 
ea întocmeşte în fiecare an un dictionar 
obligatoriu 


continuă selecţie 


Există selecții și selecţii. Întreaga noastră activitate este sub semnul selec- 
tiej. Cele mai severe le fac dicționarele. Programul Cinematecii este şi el o 
bună sau rea — 
telor, genurilor. Dar uneori selecţiile sînt arbitrare. Uneori selecţia o 
face însăși moartea: fără alfabet si fără protocol, ea îşi întocmeşte în fiecare 


făcută sub semnul şcolilor, curen- 


an dicționarul obligatoriu. Un dicţionar de dispăruţi pe care trebuie să-l preluám apoi 


cu stupoare şi pietate. 


Cinemateca a ţinut să fie prezentă cu un program mai 
omagial — morţilor anului trecut. În aceste luni de început de 


program dedicat 


puţin obişnuit; un 


primăvară, ea şi-a dat salutul iluştrilor dispăruţi. Este rindul nostru ca, vorbind despre 
Cinematecă, să prezentăm cititorilor aceste personalităţi care au sărăcit prin dispariţia 


lor lumea filmului, dar să o facem nu deplingîndu-le, ci 
— printr-un ultim bilanţ — în ediţie definitivă, 


trecem 


in “februarie. múrea John - Grierson, 
unuj din ctitorii documentarului mondial: 


Cinematgeă ne-a, prezentat filmul său, 


„Drifters* (1929). Waki 


Un ctitor 


Lui John Grierson îi aparţine 
celebra formula: 
filmul- e o fereastră spre lume“ 


Cind şi de către cine a fost folosit pentru 
prima dată termenul de „film documentar“ 
în accepțiunea pe care o cunoaștem astăzi? 

Cind? În 1926, într-o cronică la filmul 
„Moana“ de Robert Flaherty, publicată în 
„New York Sun”, 

De către cine? De un scoţian născut în 
1898, licenţiat în filozofie şi teoretician de 
film, pe urmă el însuși documentarist, pe 
nume John Grierson. Cel mai important film 
al său, „Pescadoare”, este considerat arhetip 
al genului. Un banal pescuit de heringi în 
Marea Nordului se transformă într-un omagiu, 
oricind actual, adus Angliei cotidiene, munci- 
torilor ei. 

Grierson devine autorul manifestului inti- 
tulat „Principiile fundamentale ale documen- 
tarului” si animator al şcolii documentariste 
britanice din anii '30, şcoală care reunea 
cele mai celebre nume ale genului (Paul Rotha, 


încercînd împreună să le 


David Lean, Basil Wright). În perioada 1929— 
1945 este producătorul filmelor de animaţie 
realizate de Norman MacLaren si al filmelor 
documentare făcute de Joris Ivens. 

li aparține celebra formulă „filmul este o 
fereastră spre lume”. 


inc aprilie a murit. Jorge Mistral. Din 
bogata sa, filmografie, Cinemateca a ales 
„Juana : Gallo” (două melo: 
drame, mexicane), superproductia fran- 
ceză „Șeherazada”, „Răzbunarea de Bar- 


Camelia”, 


dem şi „Abisul pasiunii” de Buñuel. 


Un rege al batistelor 


lorge Mistral a fost Armand Duval, 
nd „Dama cu camelii" 
se numea Maria Felix 


Marile enciclopedii nu-l menţionează (cu 
atit mai puţin micile dicţionare), revistele de 
specialitate nu-i publică de trei ori pe an 
fotografia pe copertă, iar publicația engleză 
¿Sight and Sound” nici măcar nu-i anunță 
moartea la rubrica deceselor anului '72. Si 
totuși, el s-a numărat printre actorii favoriţi 
ai publicului — mai ales ai publicului neolatin 
şi mai ales ai celui feminin — pe care l-a cucerit 


cu farmecul său bărbătesc, cu senzualitatea 
sa meridională. Şi totuşi, a lucrat cu doi 
regizori de prim rang: Buñuel si Bardem (la 
două dintre filmele lor mai puțin importante: 
„Abisul pasiunii“ şi, respectiv, ,Rázbunarea'). 
Şi totuși a reușit sá stoarcă rîuri de lacrimi 
interpretind nemuritoarea poveste a „Damei 
cu camelii”, alături de Maria Felix, sau rolul 
doctorului în „Dreptul de a te naște”. 
Apoi steaua lui a pălit si a început să 


` coboare încet, stingîndu-se definitiv într-o zi 


de aprilie, cînd Modesto Liosas Posell (pe 
adevăratul său nume), fiul unui portorican 
si al unei catalane, şi-a pus capăt zilelor. 
Cine oare îşi va mai aminti de el în anul 2000? 


Tot în aprilie. dispărea George Sanders; 
percutantul actor englez, pe care l-am 


omagiat revăzindu-i. creaţiile: din Tara 
mea” (Jean Renoir), „Totul despre Eva” 
(JL.  Mankiewicz) -şi „Voiaj în. Italia” 
ER. Rossellini). 


Escrocul din high-life 


eorge Sanders era un faimos negativ. 


Dar un negativ provenit 
„din lumea bună" 


Pentru că sînt la modă titlurile lungi, s-ar 
putea scrie o carte numită: „Cum se poate 
obține premiul Oscar după ce ai absolvit 
şcoala tehnică din Manchester, ai făcut comerţ 
cu ţigări în America de Sud si ai jucat ca 
figurant pe scenele teatrelor de revistă lon- 
doneze". Eroul ei s-ar numi George Sanders, 

Hollywoodul îi oferă primul loc mai impor- 
tant la treizeci de ani, în filmul lui Henry 
King, „Curierul din Londra“ (1936), Totodată 
îl clasează în sertarul pe care. scrie „bun 
pentru roluri negative“. Dar Sanders nu 
interpretează orice fel de escroci, santajisti, 
spioni sau asasini, ci în special pe cei proveniți 
din lumea bună, El este domnul distins, cu 
haine impecabil croite, cu maniere ireproşa- 
bile, a cărui privire tăioasă trădează ipocrizia 
şi disprețul, al cărui zîmbet perfid ascunde o 
urzeală diabolică. Să ne amintim de Jack 
Favell din „Rebecca“ de Alfred Hitchcock, 
Să ne amintim de asemenea de acel aristocra- 
tic pater familias din „intilnirea“ de jean 
Delannoy, care nu este, de fapt, decit un 
criminal. 

Într-o serie de filme polițiste, el intruchi- 
pează două personaje celebre ale genului: 
„Sfintul“ fui Leslie Charteris şi Falcon al lui 
Michael Arlen. Dar nici acest personaj, nici 
Gauguin (în „Luna şi doi bani jumate“), nici 
Dorian Gray, nici Bel Ami nu îi aduc suprema 
recunoaștere a talentului pe care Hollywoodul 
o poate da slujitorilor săi. Premiul Oscar, în 
1950, îl cucerește pentru interpretarea unui 
rol secundar, acela al lui Addison De Witr, 
ziaristul veros din „Totul despre Eva”. 


In mai. se Stihgea  octogenara actriţă, 
celebra .Lady-Detective, Margaret “Ru- 
therford..Din'păcate n-am putut-o vedea în 
rolul ei “cel mai important, ci numai în 
capodopera lui Welles, -Falstaff 


Lady-Detective 


„Tot norocul meu este mutra mea”, obis- 
nuia să spună Margaret Rutherford, atunci 
cînd era întrebată cum a ajuns una dintre 
marile actrițe de comedie ale Angliei. Succesul 
i l-a adus o figură în formă de pară, împodobită 
cu un păr rar si zburlit, cu doi ochi plini si 
de candoare și de malitie, cu o gură cu buze 
subțiri, dar deosebit de mobile, care se tuguie, 
se pungesc, se rotunjesc în fel si chip, expri- 
mind siretenia, disprețul sau uimirea. 

Debutează pe scenă cu o pantomimá într-un 
rol pe măsura fizicului său „ingrat Zina cu 
nasul lung”, 

Mult mai tirziu, la 45 de ani, are loc debutul 
ei cinematografic. Marea celebritate i-o prile- 
juieşte însă întilnirea cu o altă celebritate a 
Angliei de care o apropie nu numai virsta, ci 
şi anumite afinități temperamentale: Agatha 
Christie. Trei ecranizări, același personaj: 
Miss M aceeaşi tramá — descoperirea 
unei crime, bineînțeles; același regizor — 
George Pollock; și o poreclă binemeritată: 
Lady Detective, „Cred că Miss Marple este o 
fată bátriná care îmi seamănă destul de 
mult”, declara actrița. 

Ultima mare creație cinematografică i-o 
oferă Orson Welles, încredinţindu-i un rol 
secundar în „Falstaff”. În interpretarea ei, 
M Quickly se transformá dintr-un personaj 
secundar într-o prezență complexă, în care 
grotescul se impleteste cu tragicul. 


În iunie am deplins cu toții moartea 


lui Marin lorda. Am revăzut la Cinema- 
tecă acea neuitată capodoperă, care a 
fost şi primul desen animat. românesc: 


„Haplea“. 


Animatorul animației 


A da le 4 


CINEMATECA 


Un nume de referintá in ci 
română. Marin lorda ft tinga foto- 
staf iei, comp Polei Illery), autorul cele- 
brului „Haplea“, desen animat care a incin- 
tat copilăria celor mai virstnici dintre noi, 
Despre atmosfera de pionierat în care a 
fost conceput filmul, o pagină pe care, cu 
bunăvoința Arhivei Nationale de Filme, am 
desprins-o din memoriile artistului... 

m Cu chiu cu vai am însăilat un scenariu 
şi am pornit să-mi fixez teme de lucru pentru 
studiul de mişcări si expresii, pe care le dez- 
voltam, după anumite calcule, pe hirtie cretată 
de o anumită dimensiune. Elementele din 
desen, ce rămineau în primul plan neschimbate 
le trasam prin transparenţă la fereastră; 
pentru cele din planul al doilea am gîndit 
că e bine să execut un fundal, manevrat după 
nevoi. Încet-încet, vrafuri de desene se ridicau 
în jurul meu. Haplea merge, Haplea fuge, 
Haplea te priveşte poznaș, Haplea ride, 
Haplea e supărat. Alături de Haplea isi făceau 
apariția alte făpturi: Cátelugul Zdup, Gîsca 
cea prostuţă, Privighetoarea, Cioara, Cobza- 
rul, Tambalagiul, Frosa, Popa Clondir şi 
Naşul, Nasa; de asemenea, se intruchipau, în 
părțile lor caracteristice, trenuri în mers, 
poduri, aeroplanul lui Lindberg, automobilul. 
Problemele ce mi se ridicau nu erau din cele 
mai uşoare, dar mă interesau cu atit mai 
mult: mersul omului, mersul cîinelui, zborul 
păsărilor, fuga automobilului, a trenului, 
zborul avionului. Toate trebuiau studiate, 
calculate si realizate în funcţie de depărtare, 
de viteză, de unghiul optic sub care arau 
văzute si redate. De asemerea, trebuiau pre- 
zentate în tot ce aveau mai caracteristic, atit 
mişcările, cit şi expresiile... Mişcarea, expresia 
trebuie să se împletească în linia simplă a 
desenului şi să exprime, ca ultimă consecință, 
expresia ființelor şi a lucrurilor. Fiindcă nu 
numai omul şi animalele, dar şi lucrurile cele 
neinsufletite, lucrurile făurite de natură şi de 
mîna omenească, au o expresie a lor... Poţi 
să faci asta, înseamnă că-ai viziune cinemato- 
grafică, o exprimare proprie mijloacelor 
oferite de această mare si revoluţionară 
invenţie, care este tehnica filmului”, 


nematografia 
! din Hnca fote 


A E 2 TSEL 20.057 SE 


În septembrie “a murit Max Fleischer, 
strălucitul părinte. al  fermecătoarelor 
vedete de desen animat, Popeye si Betty 
Boop. În afara cîtorva mici bijuterii din 
această serie, Cinemateca a prezentat şi 
filmul “său,--mai puţin cunoscut la noi, 
„Călătoriile. lui- Guliver": 


Vesnic neconsolatul 


Betty Boop, 
„contestatara' 
anilor '30, 
este creația lui 
Max Fleischer 


datele biografice înlătură orice dubiu: anul 
naşterii — 1930; numele părintelui lor: Max 
Fleischer. 

Popeye este încarnarea mitului forţei, 
tipul durului imbatabil, rivalul marilor bătăuşi 
din westernul cu actori. În timp ce Betty 
Boop reprezintă rivala marilor vampe, de la 
Theda Bara la Marlene Dietrich. Existenţa 
lui Betty Boop, regină a desenelor animate, 
a fost curmată brusc însă, în 1935, în urma 
protestelor unor legi puritane, care au con- 
damnat-o la moarte, fără drept de apel. 

Afectiunea lui Max Fleischer, veşnic necon- 
solat, s-a concentrat atunci asupra celuilalt 
copil, Popeye, care şi-a continuat aventurile 
pină în 1947, alături de aleasa inimii sale, 
urita, șleampăta şi uscata Olive O 


Pe Akim Tamiroff, dispărut în- luna 
septembrie, le-am revăzut în trei din 
peliculele în care făcea figură de vedetă: 
„Dosar secret” si „Stigmatul răului“ de 
Orson “Welles și -,Topkapi' de Jules 
Dassin. 


Afirmarea lui Akim Tamiroff printre 
stelele filmului american n-a fost o treabă 
prea uşoară. Cinematograful l-a privit cu cir- 
cumspecție pe acest bărbat scund, cu ochii 
parcă grimati, cu sprincene stufoase si cu un 
pronunțat accent străin, oferindu-i vreme 
îndelungată doar roluri episodice, Nu accentul 
său străin era de vină (la ora aceea — 1930 — 
Hollywoodul aspira cu pasiune la tot ce avea 
mai bun Europa, iar accentul străin era chiar 
la modă), ci de vină a fost probabil imposibili- 
tatea de a-l eticheta pe acest nou-venit, de 
a-i stabili un gen, un tip de personaj. Anul 
1937 a marcat ieșirea sa din anonimat cu trei 
roluri principale : în „Corsarul” (regia: Cecil B, 
de Mille), „Omul care prezice moartea“ (regia: 
Charles Vidor) gi „Satan în frac" (regia: 
Robert Florey). 

Dar deplina confirmare a posibilităților 
sale actoricești i-a adus-o rolul lui Pablo din 
„Cuifîi bate ceasul“ (1943), ecranizarea romanu- 
lui lui Hemingway în regia lui Sam Wood. 

Deşi nu i-au oferit partituri de mare 
întindere, filmele regizate de Orson Welles 
ocupă în filmografia sa un loc deosebit de 
important, lată-l pe Jacob Zouk din „Dosar 
secret”, cergsetorul murdar şi nebărbierit care 
zace într-o cameră sărăcăcioasă privind în 
gol cu gîndul la un ficat de gîscă; iată-l pe 
Grandi, banditul obscen din „Stigmatul rău- 
lui”, iată-l pe Bloch din ,Procesul”, impricina- 
tul terorizat si umilit din camera de serviciu a 
avocatului, 

Din păcate, cea de a patra colaborare între 
Tamiroff şi Welles a fost întreruptă de moarte. 
Colaborarea se numea „Don Quijotte", iar 
actorul ar fi urmat să fie Sancho Panza... 


Cine şi-ar putea imagina că fermecătoarea, 
ochioasa, trupeşa Betty Boop este sora marina- 
rului soios si rigusit pe nume Popeye? Dar 


Fișe redactate de Cristina CORCIOVESCU 


45 


amurgu 


Actorii şi muzica 


Yves Montand care, după cum 
se ştie, a fost în ultimii ani unul 
din obişnuişii music-hall-ului fran» 
cez, se va retrage de pe această 
galeră, în cadrul unui spectacol 
de adio în care ar vrea să fie 
partenerul lui Averty. „Audiovi- 
zualul m-a ucis”, a declarat el 
cu amărăciune, 


„Audiovizualul m-a ucis“ 
PEA AA 


În schimb, sexagenarul Charles 
Trenet s-a hotărît să cînte într-o 
emisiune tv., îmbrăcat în costum 
de baie! 

Doar Marlene Dietrich isi men- 
ţine ridicate moralul, morala 
şi... bursa. Onorariile pe care le 
percepe sînt atit de mari, încît 
Cardin, care voia s-o invite în 
martie la gala sa unică, a trebuit 
să renunțe... 


Filmul şi opera 


Luchino Visconti face o pauză 
cinematografică: el s-a angajat 
la Scala din Milano unde mon- 
tează tetralogia de opere a lui 
Wagner (seria va începe cu 
„Aurul Rinului”). Tot la „Scala” 
figurează pe afigul permanent 
Zefirelli. La Teatrul „Fenice“ 
din Venetia — Rosselini, 

Vittorio De Sica a terminat 
filmul „O scurtă vacanţă”. Pe 
generic, o surpriză: partitura 


Visconti, regizor de operă 


muzicală este semnată de Manuel, 
fiul regizorului. Cel de-al doilea 
fiu, Cristian, a devenit cintáret; 
de curînd a debutat la Monte 
Carlo, iar firma ,Ricordi” i-a 
propus un contract pe trei ani, 


Ultimul domiciliu 


Nici o veste despre Brigitte 
Helm, glaciala eroină a filmului 
erman antebelic, interpreta lui 
ang („Metropolis“) şi Pabst 
(„Atlantida“). S-a retras de pe 
platouri în 1936, după filmul 
„Hotel Savoy 217", s-a căsătorit, 
şi, devenită doamna Kunheim, 
mamă a patru copii, duce o viață 
tipic de casnică. Locuiește în 
America şi își petrece verile în 
Elveţia. Presa a uitat-o cu desă- 
virsire. 


“Cu regina mamă a Angliei 
[uim arie. A 


Dramaturg, scriitor, regizor 
de film şi operă, actor, desena- 
tor, umorist şi conferențiar, 
Peter Ustinov a fost considerat 
un genial improvizator care a 
transformat în aur tot ce a atins, 
Originea sa, foarte încurcată, 
a fost faimoasă: jumătate rus şi 
Jumătate germgp, după tată; 
jumătate rus, un sfert francez si 
un sfert italian, după mama, 
Totuşi Ustinov, care excela prin 
spirit,s-a definit mult maisimplu : 
„Trăiesc ca un englez, gîndesc ca 
un francez si scriu ca un rus.” 


Groucho şi nataţia 


Gelos pe gloria lui Mark 
Spitz, care fusese plasat la o masă 
mai bună, Groucho Marx a 
chemat chelnerul (scena s-a pe- 
trecut într-un restaurant din 
Los Angeles) si, arátind spre 
masa campionului olimpic, s-a 
prefăcut brusc interesat: „În- 
treabă-l pe mustăciosul de acolo 
dacă nu-mi poate da și mie 
2—3 lecții de înot. Am regretat 
totdeauna că n-am ştiut să înot, 
Cu atit mai mult acum, cînd 
realizez că oamenii-broască sînt 


e 


Pi 


mai bine>primiti decît mine 


chiar şi în birturi”, 


Turnee 


Trium? pe Broadway 


Danielle Darrieux triumfá pe 
Broadway: succes de public si 
de critică. Dimpotrivă, Melina 
Mercouri este criticatá pentru 
rolul din „Lysistrata“, Publicul 
pare totuşi mulțumit si de ea, 


Boyer la 200de ani 


Boyer, june prim și ultim 
PAZO CIUR 


După patru ani de retragere, 
Charles Boyer (74 ani) a reapă- 


| zeilor 


rut! El interpretează rolul unui 
bátrin în vîrstă de... 200 ani, în 
filmul „Orizont pierdut“, ecrani- 
zare după James Hilton. Conven- 
tia cu publicul a fost, deci, ruptă: 
urmașul direct al lui Rudolph 
Valentino, iubitul fictiv al lumii 
feminine din anii '30, partenerul 
neuitat al lui Jean Harlow, 


Greta Garbo, Marlene Dietrich, 
Claudette Colbert, Bette Davis, 
Olivia de Havilland și Ingrid 
Bergman şi-a părăsit rolul de 
bărbat strălucitor pentru a se 
arunca în virsta ultimă. Ce-i 


drept, aceasta fiind atit de 
neverosimilă, ieşirea din impas 
pare genială. 


Prezentă iar 


O senzațională reintrare şi-a 
făcut actrița Ann Rutherford, 
partenera lui Mickey Rooney, 
actriţă care a cunoscut înainte de 
război un imens succes. Ea va 
juca după 30 de ani un rol într-un 
film de groază. Este cea mai 
îndelungată absență din istoria 
cinematografului. 


Ann Ruthertord înainte... 1 
.. $i după 30 de ani y 


Mărturisirile unui producător centenar, 
primul fabricant de monștri sacri 


Omul-seco! (Zukor) 


Zukor a implinit 
100 de ani, 
latá virsta 

marilor confesiuni ! 


Explozia (Picktord) 


Se întîmplă rar în ciudata lume a filmului să vezi o vedetă glorificată și ridicată la rangul de 

statuie în timpul vieții. Cu atit mai rar, dacă e vorba de un producător. Este totuși ceea ce s-a 

întîmplat cu „istoricul' producător Adolph Zukor — care e în acelaşi timp şi primul cineast care 

apucă să-şi sărbătorească centenarul, 

Zukor s-a priceput ca nimeni altul să descopere actori (talentaţi și fotogenici în același timp), 

să lanseze povestiri apte să fie traduse în imagini; el a condus cu o mînă forte „Paramount'-ul (pe 

care l-a si fondat) spre ascensiune (e adevărat, în epoca de glorie a Hollywood-ului) si tot el a fost primul care 

a îndrăznit să realizeze (faptul se petrecea în 1912) un lung metraj artistic cu interpreţi actori. E vorba de „Regina 
Elisabeth“ (vedem că tema îi tentează şi după 60 de ani pe cineasti) cu Sarah Bernhardt în rolul titular. 

Să-l auzim pe Zukor, omul-secol, care are o memorie excelentă, dezvăluind presei — cu prilejul împlinirii 

centenarului său — în ce împrejurări a lansat o serie de mari vedete, să-l ascultăm povestind detalii despre 

acești „primi monştri sacri” ai cinematografului: 


Prima Elisabeth 
(Sarah Bernhardt) 
RR EP EI AA 


„Pentru „Regina Elisa- 
beth” i-am dat Sarahei 
Bernhardt 40.000 de do- 
lari. Era enorm? Da, mai 
ales că era absolut toată 
averea mea la ora aceea... 
Am întilnit-o la New York, 
cîţiva ani mai tîrziu, şi 
cînd i-am spus că filmul a 
fost foarte rentabil, am 
avut impresia că nu a fost 
plăcut impresionată. „Mă 
uimesti, căci am sperat 
că o să dai faliment..." 
mi-agpus ea înciudată.“ 


Un biet ‘debutant? 
(Rudolph Valentino) 


„Rudolph Valentino era 
un actor foarte prost, dar 
lucrul n-avea nici O insem- 
nátate. N-am înțeles nicio- 
dată de ce suscita atîta 
isterie, Psihiatrii au zis că 
toate femeile visau să fie 
răpite de Valentino călare, 
dar pe mine asta mă 
făcea să mor de ris. De 
fapt, n-a fost niciodată 
decît un biet debutant. 
n plus, și-a cheltuit pros- 
teste milioanele ciştigate. 
Oricum, n-ar fi putut să 
se mențină, căci n-a izbutit 
să uite căe un biet nenoro- 
cit care fusese spălător de 
vase...“ 


Nimeni nu-i rezista 
(Gloria Swanson) 
EAN 


„Am plátit-o pe Gloria 
Swanson cu un milion de 
dolari ca să joace în filmele 
mele. Era o adevărată 
incendiatoare de inimi si 
puţini bărbaţi îi rezistau. 
Era şi foarte ambițioasă; 
voia întotdeauna să apară 
doar in filme de foarte 
bună calitate. ln materie 
de exigentá era aproape 
draconică şi a şi făcut 
regie la un film, „Sadie 
Thompson". Nimeni n-a 
crezut în ea, dar filmul a 
fost bun şi a avut mult 
succes, E un rezultat destul 
de frumos, dacă ne gindim 


că e vorba de o pustancá 
din mahalaua Chicago-ului, 
care n-a urmat nici un fel 
de curs de artă drama- 
tică”, 


Cel mai mare farsor? 
(Douglas Fairbanks) 
ERAS VAN 


„În acest oras al farsori- 
lor care era Hollywood-ul, 
Douglas Fairbanks era cel 
mai mare farsor. N-o să-l 
uit niciodată spinzurat pe 
dinafară, cu capul în jos, 
de fereastra compartimen- 
tului de tren în care călă- 
toream eu într-o zi! O 
făcuse doar ca să cistige 
un pariu în care se prinsese 
că mă va lăsa cu gura 
căscată. Şi trebuie să măr- 
turisesc că m-a lăsat... 


Trec peste alte nástrusnicii 
pe care le-a făcut, fiindcă 
n-am poftă să fiu condam- 
nat la închisoare!“ 


~ „Mary Pickford îmi zicea 

papa Zukor si sint convins 

că mă iubea mult. Erao 

trăznită fermecătoare, că- 

reia nu-i păsa de nici un 

fel de clevetiri. De aceea 

nici n-a încercat vreodată 

să ascundă căe amorezată 

lulea de Douglas Fair- 

banks, deşi la ora aceea 

— în climatul de conven- 

ţionalism purist al Holly- 

wood-ului — legătura ai 
ceasta putea să fie fatală 
pentru cariera ei. Dar cum 
ei i se ierta orice...“ 


„Pe William S. Hart 
l-am iubit cel mai mult. 
Deşi scenariile primelor 
westernuri erau mai puțin 
complicate decît cele de 
azi, era de o conştiincio- 
zitate şi meticulozitate 
profesională fără prece- 
dent. Era preocupat, între 
altele, ca fiecare indicație 
din scenariu să fie minu- 
tios respectată. Avea o 


= 


E 


“întunecată de 


încă ji E i i 
Părinte al westernului 


demnitate înnăscută, Îna- 
inte de a muri, şi-a donat 
întreaga avere orășelului 
său natal, Era „un gentle- 
man”, cum rar mal găsești 
azi...” 


ə 

„Cînd l-am întîlnit prima 
dată pe John Barrymore, 
am înţeles imediat că ulti- 
mul lucru care-l preocupă 
este... cinematograful. Tot 
ce-și dorea era să-şi ducă 
viața în linişte, mai ales că 
îl pasiona pictura. Am 
izbutit să-l conving să 
devină actor, dar niciodată 


-n-am avut atita balamuc 


cu cineva. Mai ales fiindcă, 
mai presus de orice, îi 
plăcea să doarmă. Cel mai 
greu era să-l trezeşti din 
somn, atunci cînd apuca 
să ațipească...” 


„Mack Sennett a fost 
primul care s-a gindit să 
îmbine comicul cu violența, 
iar publicul i-a confirmat 
intuiţia. Cînd isi viziona 
filmele şedea într-un ba- 
lansoar şi, după mișcarea 
scaunului, cei din jur isi 
dădeau seama dacă e mul- 
tumit sau nu. Dacă balan- 
soarul era imobil, era 
sigur că va relua totul de 
la început. Dacă balansoa- 
rul se legána într-una, 
însemna că e încîntat. 
Trebuie să mărturisesc că, 
din păcate, port în parte 
răspunderea declinuluisáu, 
Îmi plăcea ca făcea, dar 
distribuitorii nu voiau să 
plătească sume mari pen- 
tru scurtmetrajele lui. Din 
cauza asta m-am lansat 
în producția lungmetraje- 
lor jucate de vedete. Asta 
i-a precipitat lui Sennett 
declinul..." 


o 

„Am făcut o mare gre- 
sali în ziua în care i-am 
plătit lui Charlie Chaplin 
13.000 de dolari pe săptă- 
mina, Nu că n-ar fi meri- 
tat, dar cînd a aflat 
Mary Pickford, ea a făcut 
un scandal enorm si a 
spus că nu suportă ca un 
clown să cîştige mai mult 
ca ca, Rezultatul: m-am 
văzut nevoit să-i măresc 
şi salariul lui Mary. Bucu- 
ria mea de a lucra cu 
Chaplin a fost multă vreme 
povestea 
asta cu banii...” 


(William S. Hart) 


47 


Wa a 
< 


"Fr 


Pentru sau împotriva 
decorului natural ? 


În continuarea discuţiei despre sceno- 
grafie începută în nr, 2 al revistei noastre 
cu articolul „Decerul împotriva deccrului“ 
de Alice Mănoiu, publicăm mai jos inter- 
venția arhitectului Nicolze Drăgan. 


decit să 
ă revista, 


inema 


r 
ijduiesc că nu ne aflăm în fața 


ini redacti- 


îndeplinirii unei sa: 
i pări perma- 


onale de moment, ci a unei preoc 
nente, 

Asa cum menționa si Alice Mănoiu, atenția 
acordată  scenografiei filmelor româneşti a 
fost sporadică (chiar şi cînd din ea „s-a făcut 
un- cal de bătaie"). De fapt, dacă cineva s-ar 
întreba unde se discută problemele scenogra- 
fiei de film, cu greu ar afla răspunsul, Secţia 
de scenografie din cadrul ACIN se ocupă mai 
mult de problemele organizatorice decît de 
problemele de creaţie sau teorie. Cronicile 
arareori se opresc asupra scenografiei și, cînd 
o fac, O expediazá în două rînduri: „o atmos- 
feră veridică“, „o ambiantá plastică ce a servit 
sau nu ideea filmului”, dar de cele mai multe 
ori o ignoră cu desăvirșire. Chiar și cronicarul 
care saluta cu bucurie într-un articol de sin- 
teză numele unei talentate pictorite de la 
televiziune, nu menţiona nimic în cronica la 
zi å filmului „Zestrea" despre scenografia aces- 
teia, 

Este imposibil să facem aprecieri asupra 
scenografiei de film, fără a ţine seama da faptul 
că filmul este o artă colectivă. Remarca croni- 
carului asupra evoluţiei în timp a scenografiei 
de film în funcție de evoluţia scenariului este 
foarte valabilă. Dar la fel de importantă în 
reușita unei scenografii este relația dintre sce- 
nograf si regizor, afinitátile dintre ei. Trebuie 
să mărturisesc că eu sînt unul din cei care au 
avut marele noroc să lucreze-cu regizori cu 
care a stabilit o perfectă comuniune de idei. 

Sînt întru totul de acord că, filmînd pe viu, 
în decoruri naturale, firescul se obţine mai 
uşor, se obţine o legătură fluentă între inte- 
rior si exterior, că se realizează mai bine 
watmosfera", cea existentă în realitate aju- 
tîndu-ne sá ocreăm pe cea a filmului (impli- 
cînd însă si” riscul de ao influența prea puter- 
nic), 

Numai că lucrurile nu sînt chiar atit de 
ple cum par la prima vedere. 

Sá nu ne facem iluzia cá vom gási de-a gata 
„cu minimum de efort“ — cum susține artico- 
lul — decoruri care ne așteaptă să le filmám 
după ce vom pune în ele personajele și două- 
trei elemente de recuzită, 

Nu cred că Radu Boruzescu ne-a dat exce- 
lentul decor din „Felix și. Otilia“ căutîndu-l 


si găsindu-l undeva „de-a gata“ în Bucureşti. 


n 


m- 


De obicei nu poți găsi decît cadrul arhitec 
tonic, crearea microuniversului personajelor 
ráminind în continuare în sarcina scenogra- 
fului, Eu am folosit un asemenea decor natural 
în trei filme ce-și plasau acțiunea în trei epoci 
diferite, cu lumi şi personaje deosebite, în 
care spaţiul de mișcare, cadrul general arhi- 
tectonic, mînea același, dar de fiecare dată 
în fiecare film părea altceva. O dată era odaia 
unui muncitor din anii *44 în „Puterea şi A 
vărul“, o dată casa unui mic burghez în „Sim- 
paticul domn R“, o dată camera unei femei, 
folosită pentru obţinerea unor venituri du- 
bioase, „cu ora“, în „Dragostea începe vineri“. 
Şi încă alţi doi colegi scenografi au folosit ace- 
laşi cadru natural în alte două filme diferite. 
Variația mobilierului şi a recuzitei, modifi 


Tica- 
rile în decorația interioară, cît si decupaju| 
diferit al regizorilor, unghiurile şi maniera 
deosebită de filmare a operatorilor, prezența 
personajelor cu lumea lor au contribuit la di- 
versitatea si crearea altei atmosfere, 

Găsirea unui „decor natural“, car 
NI resupun nu 
de prospectie deosebit de atentá şi îndelun- 
gată şi arareori se poate găsi exact ceca ce co- 
respunde scenariului, viziunii regizorului și 
posibilităților de manevre a aparatului de filmat. 
Filmul nu înseamnă numai reprezentarea sim- 
plă a unor scene oarecare din viaţă, ci din 
viaţa unor eroi, a unor personaje, lar eroul 
de român, de scenariu sau de film nu este 
orice om a cărui viaţă o povestim. 

Cred astfel că și decorul trebui 
fel de caracteristic, de reprezentativ şi pen 
eroi, cît si pentru întreaga dramaturgie 
mului care impune scenografiei o serie de ele- 
mente de acțiune sau atmosferă, Or, gă 
unor asemenea decoruri care să corespunc 
tuturor acestor solicitări nu este posibilă decît 
sau printr-un noroc formid , sau după sute 
de kilometri de alergare. 

În orice caz, prin aportu 


o 
n 


pe viu”, 

Este mai uşor-să faci schit decor, apoi 
să treci la executarea lor, cău să le obţii 
side o calitate deosebită, creînd condiții opti- 
me de lucru pentru regizor si pentru operator. 
Platoul însă, cu servitutile lui — între care fac- 
torii timp şi economicitate (deloc neglijabile) 
— ne va solicita însă întotdeauna atenţia spre 
filmările în decor natural amenajat, condiție 
cape cred că este şi mai bine denumită astfel 
decit filmare pe viu. 


gi 


Nicoiae DRĂGAN 


EREA CONTINUA 


| 


Arh. Nicolae DRĂGAN 


A debutat în 1967 cu „Gioconda fără suris” 
(scenariul şi regia Malvina Ursianu). Au urmat 
„Apoi s-a născut legenda” (scenariul Constantin 
Stoiciu, regia Andrei Blaier); „Simpaticul 
domn R" (scenariul Tudor Popescu, regia 
Ştefan Roman); „Puterea si Adevărul” (scena- 
riul Titus Popovici, regia Manole Marcus); 
„Serata“ (scenariul si regia Malvina Urşianu); 
„Drum în penumbră“ (scenariul Patru Popescu, 
regia Lucian Bratu); „Sfinta Tereza şi diavolii” 
(scenariul si regia Francisc Munteanu). 


Ce păcat 
că filmul lui Vaeni 
a fost proiectat doar la 
„Timpuri Noi“ şi 
fara nici o publicitate ! 


Oda 
bucuriei de a juca 


Filmul lui Vaeni — „Cupa Davis" — 
hărăzită o misiune uşoară, în 
iuda subiectului său plăcut şi cap- 
ivant: el redesteaptá o anume du- 
ere colectivă, el riscă să zgindá- 
ească o psihoză abia absorbită, 
oricît încercăm să ne amăgim că de fapt acolo, 
în toamnă, pe „Progresul“, n-a fost totuşi altceva 
decît un meci de tenis din care de obicei, în Ro- 
mânia, nu s-a făcut nici psihoză, nici nevroză, nici 
cîntec de jale, Joaca aceea ne-a îndurerat, putem 
s-o recunoaştem azi, cu o distanţă binefăcătoare 
față de eveniment, Speram să învingem şi n-am 
învins — acesta-i adevărul care nu poate fi conju- 
gat decît la persoana l-a plural. Filmul lui Vaeni 
a fost realizat pentru aceşti „noi“, pentru noi 
„microbiştii”, pentru noi, fanaticii, pentru cei 
care ne-am identificat cu Ţiriac şi Năstase — nu 
pentru chibiţii indiferenți, neutri, spectatori reci 
la minune, E de altfel calitatea lui principală — 
asiunea față de eveniment şi spectacol, ideali- 
zarea frumosului atletic cu care se încearcă a ni 
se anestezia rănile, a ni se îmblînzi durerile si 
dezamăgirea. Pasiunea lui Vaeni pentru gestul 
s 
a 


> 
1) 
o 


portiv — recunoscută si în alte mici bijuterii 
le sale culese de pe cimpurile de luptă și chiar 
de lupte greco-romane — şterge de obicei contu- 
rurile dramei populare pentru a înălța o odă spec- 
tacolului în sine, gladiatorului, performerului, 
individului încleștat în bătălie. Pentru Vaeni, 
salatiera a fost un mit, ea revine obsedant şi naiv 
în montaj, Năstase și Țiriac au fost doi bărbaţi 
minunati, bravi, dîrji, frumoși, puși faţă în fata 
cu alți bărbaţi la fel de dirji, la fel de fascinanţi, 
De trei-patru ori, Vaeni reia scena îmbrăţişării 
se, după înfrîngerea aceea 
ceastă atitudine ne alin 
și á — ca pe copiii cărora li se 
spune hai cu tata, a fost frumos, înainte de toate 
a fost frumos... 

A fost foarte frumos, loviturile au fost superbe, 
rachetele au vijiit cu un suier mitologic (Vaeni 
— în banda de sunet—e obsedat de această 
sonoritate) ralanti-urile.au o indiscutabilá poezie, 
stop-cadrurile găsesc nu o dată lina de aur, muzica 
are o putere asociativă de la „Ciocîriă” pînă la 

1 „celor şapte magnifici”, eroii sint nu o dată 
ici, de-o parte si de alta, totul a fost si este 
altant — dar totula mai fost şi discutabil, căci 
iriac a încercat ca orice erou imposibilul trecînd 
și prin zone discutabile, totul a mai fost si impur 
din punct de ved enest, ceea ce n-a dăunat 
spectacolului, totul a fost mai crud, şi mai pasio- 
nant, cu mult mai multe necazuri, cu mult ma! 
multe nădufuri, iar pentru aceste aspecte Vaeni 
a găsit mai puţină inspiraţie. În acest sens, scurtul 
pamflet la adresa arbitrului principal nu mi s-a 
părut de cel mai bun gust, Nu Morrea, nu arbi- 
trul a fost dure cea mare a meciului, obiectul 
sarcasmelor noastre ar fi trebuit căutat în altă 
parte, nu aici era subiectul polemic, dar — încă 
o dată — nu polemica e forța lui Vaeni, ci oda, 
cîntecul de glorie bărbătească pe cîmpul de luptă, 
E o forță de care eu cred că cinematografia noas- 
trá nu trebuie să se plîngă niciodată că-i prisosește 


R.C. 


— í 


0 sala de suporteri 


Sala in care am văzut filmul «Cupa 
Gloriei» era plină, iar participarea publi- 
cului, ca la meci. Film frumos colorat, 
desigur, dar parcă nu numai atit. Era evi- 
dent că se căutau și unele individualizări — 
de jucători și de faze. Oricum, nu ne-ar 
strica să vedem mai des și filme-reportaj 
despre faptele și întimplările lumii, in- 
clusiv reportaje despre viața sportivă. 


Războiul 
celor douá cupe 


A propos 
de 


Cupa 


Gloriei 


Geometrii numesc figurile de formă ro- 

tunda, așezate in plan, cercuri; le zic 

sfere,dacă sint văzute în spațiu. 

Un mare filozof, dintr-un veac mai li- 

niștit, era de părere că cercul ar putea 

simboliza perfecțiunea; douá-treimi dintre 
contemporanii noștri de pe mapamond socotesc că 
sfera, sub pseudonimele de minge, ball, miaci, palla, 
balle, etc., are toate calitățile perfecțiunii. 

Mingea ca perfecțiune și piciorul ca instrument de 
propulsare a perfecțiunii — căci ce perfecțiune ar fi 
aceea care nu s-ar putea mișca — au colaborat la apa- 
ritia zeului foot-ball, prescurtat fotbal, aflat acum la 
nadirul carierei demiurgice, șef suprem peste zeitățile 
deconectării, ale antistressului, ale corpului sănătos 
și ale altor ale... 

Osana, osana, au strigat inchinátorii la noul zeu, cite 

A : ; sd temple in dungi gazonate nu i s-au ridicat, citi zei mai 
P sau Om RRt: mărunți nu și-au aruncat auritele săbii ca Brennus pe 
talerul învingătorului Caesar, primind mila lui ca pe 
o şansă de supraviețuire, citi martiri nu s-au lăsat 
crucificati — de voie — pe lemnul sfint al tribunelor, 
tribunele a căror alură de amfiteatru era o sfidare în- 
tinsă orgolioșilor zei ai antichităţii. Secolul ics-ics 
și-a făcut din el ecuson de recunoaștere, emblemă pe 
stinga pieptului la concurenţă cu A-ul (de la atomic) 
de pe dreapta sau de deasupra. 

După un timp, o muză mai nouă, androgină, fiică inces- 
tuoasă a celorlalte și, totodată, principiul lor masculin, 
Filmul recte Imaginea s-a așezat pe fotoliul șefului de 
protocol asumindu-și rolul de propagandist principal, 
făcind servicii imense Fotbalului, provocind o creștere 
spectaculoasă a numărului de partizani. 

Filmul, întiiul, ne-a făcut să băgăm de seamă că Fot- 
balul nu e doar o horă în 22, dar și o confruntare de 
psihologii, nu e doar un joc de plăcere, dar și un cons- 
pect viu al capacității afective de care dispune omul. 
Filmul ne-a mai arătat că Fotbalul tine de viață și nu 
de demagogia perfecțiunii rotunde. Şi filmul, privind 
Fotbalul din unghiuri neobișnuite, urmărindu-i mişcările 
în amănunt, ajutindu-se de fantezie si bineinteles de 
inteligenţă, a găsit linia aceea limită, insezisabilă din 
tribună, unde se sfirșește arta și unde începe viața. 
În sfirsit, Filmul a demonstrat că Fotbalul e un fel de 
a fi în sport, dacă vreți, căruia nimic din ceea ce e o- 
menesc nu-i e străin. 

Nu e cazul «Cupei Gloriei». Englezul care l-a realizat 
a fost probabil ales după lungi căutări, fiindcă e foarte 
greu să găsești într-un singur ins atita lipsă de inspi- 
ratie, de umor, de imaginaţie, de inteligenţă ca în acest 
Tony Maylam, care nu știu cum o fi viața lui de familie, 
dar ca regizor de film e o capodoperă de cacofonii 
multiplicate. «Cupa Gloriei» e un film cacofonic pentru 
că ochiul regizorului care l-a făcut suferă de albeatá: 
a văzut din tot ce se cheamă fotbal o singură imagine, 
aceea a jucătorului în alergare și un singur gest, acela 
al loviturii în minge sau alături de ea. Pentru domnia sa, 
Pelle nu s-a născut încă, Fotbalul e mișcare brută, ce 
nu are a face cu nuanţa, cu subtilitatea, cu talentul, cu 
întimplările vieţii. În «Cupa Gloriei» nu există nimic 
din ceea ce spuneam mai devreme că Filmul ne-a ajutat 
să vedem în fotbal, e pur și simplu o bilbiială colorată 
5 — ce-i drept frumos colorată — fără cap și fără coadă, 
Cintecul de glorie bărbătească spusă fără nici o intenţie şi ascunzind nici o idee. 


Laurenţiu ULICI 
49 


Scari cu trepte de lemn, 
scari cu trepte de ciment, 
mai largi, mai înguste, 
d scări denivelate demen- 
= tial, care duc nu se ştie 
exact incotro: cu un etaj mai sus sau 
pe o pasarelă, de unde coboară în 
altă lume de scări, care din nou nu 
se ştie unde duc: în altă clădire, cu 
un etaj mai sus, cu un etaj mai jos 
pe altă pasarelă sau în locul de unde ai 
pornit. Un decor pe care nici o minte 
de arhitect n-ar fi fost în stare să-l 
conceapă așa. Este, de fapt, o casă în 
mijlocul Bucureștiului, o casă formată 
din trei grupuri de clădiri, legate ulte- 
rior între ele, prin scările acelea fabu- 
loase. Este, de fapt, unul din decorurile 
principale ale filmului «7 Zile». Cineva 
îl întreabă pe arhitectul Aurelian lo- 
nescu — care semnează decorurile si 
costumele filmului — dacă el a găsit 
nebunia asta de casă. «Noi toți am 
găsit-o», răspunde si zimbește vădit 
mulțumit de efectul pe care decorul 
lor îl are asupra celor care s-au nimerit 
azi în el. 

Aparatul este instalat pe travelling 
într-un coridor cu uși multe de-o 
parte și de alta. Operatorul Călin Ghibu 
(Călin Ghibu e la primul lui film) și 
cameramanul lon Misirgic își calculează 
mișcările de aparat. Se repetă. Lingă ei 
Mircea Veroiu dă «intrările» în cadru. 

— Rebengiuc! 

De unde mă aflu nu văd nimic. Se 
aud pași care coboară, undeva în fața 
noastră, treptele de ciment. 

— Albulescu! 

lar pauză de imagine, apoi Albulescu 
apare, în fine, urcind scara pe care 
presupun că a coborit-o Rebengiuc 
-Aparatul se retrage și-l urmărește cum 


telex Sahia 
A EN] 


e O discutie despre indiferentá. Un 
test psiho-social, ale cárui rezultate ne 
pot creiona citeva tipuri de nepásare 
Unde? Cum? Pentru reuşita analizei, 
deocamdată nu vă putem destăinui 
decit că e vorba de un nou film al lui 
Erich Nussbaum secondat, în spate- 
le aparatului de filmat, de Vasile Niţu. 
e «Și pe aici au trecut  mamutii!» 
A trecut și lon Bostan (scenariu şi re- 
gie) ajutat de lon Bostan (imaginea). 
Urmele rămase: un film de știință popu- 
larizată (cu titlul de mai sus) dedicat 
(un episod) istoriei unei insolite planete 
din constelația Andromeda. e Eugenia 
Gutu a pornit în căutarea «Inovatoru- 
lui». Nesátioasá, nu i-a ajuns unul, asa 
încît a optat pentru doi. «Biinovatorii» 
sint din Galaţi. Acolo unde Eugenia 
Gutu şi operatorul Constantin Teodo- 
rescu au și început filmările. 


panoramic românesc 


Un om caută ceva 


d zile 


Un nou film de Mircea Ver 


7 zile din viața unui polițist, 


7 zile în căutarea unui trădător, 


7 zile în căutarea adevărului 


vine pe coridor, ștergind cu umărul 
peretele. Vine ca un om care caută 
ceva. Ajuns în dreptul unei uși deschise, 
se întoarce, cu spatele spre aparat, 
depășește ușa și iese din cadru. 

— Poftim! 


Indicatia asta este adresată lui George 
Motoi care se află în cámáruta pe linga 
care a trecut Albulescu. La o masa, 
Irina Petrescu. Cei doi schimbá citeva 
vorbe, apoi Motoi iese din cameră si 
din cadru. 


— Privirea aceea în gol, vă rog! 

Irina Petrescu își găsește privirea 
cerută de Veroiu. 

— Dumneavoastră! Mai departe, 
mergeţi... Mai lingă perete... Scoa- 
teti pistolul, încet, foarte încet, 


«Scoateti pistolul încet, foarte încet > 


50 de ani în 15 minute 


În 15 minute, 50 de ani din 
viața Rapidului. «La Napoli plouă 
o singură dată pe an! Nepoţeii 
mei, giuleştenii, sînt comparati 
adesea cu cei din Napoli. Aiurea! 
Ai mei sînt mult mai focoși si 
mai devotați!» Cuvintele apar- 
tin lui Colea Răutu, care (ca vechi 
Rapidist) a comentat pe viu, la 
prima vedere si pe ploaie, ex- 
celentul film al lui Eugen Popitá 
(in colaborare cu aproape toti 
operatorii studioului) despre în- 
duiosátorul eveniment. 


e «Opaite» luminate de lămpi cu 
cuarț cu ciclu halogenic si lămpi supra- 
voltate pentru menținerea temperatu- 


rii de culoare la 3 200° Kelvin. Anacro- 
nismul evident e opera lui Dumitru 
Dădirlat, care realizează un film despre 
unul din primele mijloace de iluminare 
artificială inventate de omenire. 

e Primul film color pe 16 mm realizat 
de studioul nostru se află la una din 
mesele de montaj ale casei de film 
World-Wide Pictures Limited din Lon- 
dra, cu care se realizează, în colaborare, 
cronica filmată a construcției sistemu- 
lui de irigații Sadova-Corabia. Realiza- 
torul imaginii: Constantin lonescu-Ton- 
ciu. e Incă de mult, de anul trecut, gos- 
podáreste, Oficiul central pentru mij- 
loace de învățămînt din Ministerul 
Educaţiei si Învățămîntului ne-a co- 
municat un plan de titluri (în număr 
de 40) pentru filmele destinate proce- 
sului didactic. Se pare că experiența 
cadrelor de creație și de producție în 


Aba Hartman) 


acest gen, cistigatá de-a lungul anilor, 
nu constituie un argument pentru cei 
răspunzători; altfel nu se explică de ce 
pînă azi, planul anunţat nu s-a concreti- 
zat într-o comandă fermă. Spațiile de 
producție rezervate acestor filme nu 
pot rămîne încă mult timp neocupate. 
Nu e rentabil! e Direcția cinemato- 
grafiei a inițiat (si a si acordat pînă acum 
două) premii pentru cele mai bune 
subiecte de jurnal dedicate probleme- 
lor fierbinți ale actualitátii. Subsemna- 
tul, umil, indrázneste sá inoportuneze 
conducerea revistei «Cinema» cu o 
întrebare (inocentă): Pe cînd şi o re- 
compensă morală pentru cenusáreasa 
filmului românesc, «actualitatea în ima- 
gini»? S-ar concretiza în, eventual, pu- 
tina, foarte puțină atenţie și din partea 
singurului periodic de specialitate din 
oii Mirel ILIEȘIU 


îl puneti la loc, așa, porniţi! 

Aba Hartman — neprofesionist, ales 
de Mircea Veroiu pentru fizionomia 
lui cu totul specialá, interpreteazá un 
ucigas de profesie — Aba Hartman 
deci, se executá, dupá care dispare in 
dreapta cadrului. Se repetá de citeva 
ori la rind. Miscárile actorilor se coor- 
doneazá repede, ritmul devine acela 
al unei actiuni bine inchegate si senzatia 
de suspens specificá unui film politist 
se instaleazá rapid in coridorul ingust. 
Se si filmeazá. 

Apoi cadrul se schimbá de partea 
cealaltá a peretelui. Acum Victor Re- 
bengiuc intră în cadru, trece prin 
dreptul unei uși închise prin fereastra 
căreia se vede cineva cîntind la fluier 
(e Dorin-Liviu Zaharia cel care va 
scrie şi muzica filmului), se opreşte 
intrigat de o perdea uriașă pe care 
cineva o scutură pe pasarela de sus, 
apoi se retrage și e înlocuit de Ferencz 
Bencze care continuă drumul urmărit 
de aparat și iese din cadru coborind 
cele cîteva trepte care duc în altă 


Se aud pasi care coboară, undeva 
(Victor Rebengiuc ) 


A RS 


telex Buftea 


e Au început filmările exterioare 
la «Vifornita», scenariul Petre Sál- 
cudeanu, regia Mircea Moldovan, 
avînd în distribuție pe Eugenia Bosín- 
ceanu, Silviu Stănculescu, lon Besoiu, 
Toma Dumitriu, Ernest Maftei. Platou 
natural: comuna Gligoreşti (locul natal 
al scenaristului), județul Cluj (unde se 
va filma și «Pistruiatul»). Scurt e dru- 
mul Clujului... e Cliff Robertson, 
protagonistul filmului «J.W. Coop», 
prezentat în gala filmului american, a 
vizitat studiourile de la Buftea, intere- 
sîndu-se de dotarea lor tehnică și de 
debuturile tinerilor realizatori. Sce- 
narist, actor, regizor și producător, 
Cliff Robertson ne-a oferit imaginea 
cineastului total, într-o artă în care se 
vorbeşte tot mai insistent despre for- 
mula cinematografului total. e Statis- 
ticile anului trecut indică un fapt îmbu- 
curător: durata medie de producție 
a filmului artistic de lung metraj a 
fost de 237 zile, cu 32 zile mai redusă 
in raport cu 1971. Aceasta înseamnă că 
realizăm filmul în numai opt luni 
în loc de nouă... e Se fac prospecti! 
pe litoral pentru executarea în presta- 


panoramic românesc 


«Privirea aceea in gol, vă ros!» 


Irina Petrescu şi George Motoi) 


Trufandale '73 


tie de servicii a unor filmări exterioare 
la comedia «Cum se hrăneşte un măgar» 
coproducție a studiourilor Defa-Ber- 
lin și Barrandow-Praga. 


Primele 4 filme din programul pe 
1973 vor fi terminate în cursul 
lunii martie: «Trecătoarele iu- 
biri», scenariul si regia Malvina 
Urșianu, «Fuga», scenariul Ti- 
tus Popovici și Petre Sălcu- 


deanu, regia Manole Marcus, 
«Ceaţa», scenariul Al. Siperco, 
regia Vladimir Popescu-Do- 
reanu, «O sută de lei», sce- 
nariul Horia Lovinescu, regia 
Mircea Săucan. Trufandale '73. 


e Cu prilejul aniversării a 25 ani de 
existență, OMS (Organisation Mondiale 
de la Sante) a comandat studiourilor de 
la Buftea realizarea unui film omagial 
de 10 minute, în culori, sub semnă- 
tura lui Alexandru Popescu. Filmul va fi 
difuzat în luna aprilie 1973 pe toate 


rețelele de televiziune din lume. 
e A intrat în producție un nou film de 
Titus Popovici, «După furtună», în 
regia neobositului Sergiu Nicolaescu. 
In agenda de lucru pe 1973 a regizoru- 
lui mai figurează: «Ultimul cartuș», fil- 
mări la serialul tv, franco-vestgerman, 
«Doi ani de vacanţă», rol principal în 
serialul tv. românesc «Pistruiatul». La- 
bor omnia vincit improbus, i-ar spune 
Titus Popovici, gîndindu-se la Georgi- 
cele lui Virgiliu. e Tovarásul George 
Sandu, din Bucureşti, str. Buzești nr. 32, 
ne scrie si ne roagă să transmitem feli- 
citările sale regizoarei Letiţia Popa, 
actorilor, întregii echipe pentru reuşita 
filmului «Zestrea», O facem cu con- 
vingere si plăcere. e Anul acesta se va 
sărbători un sfert de veac de la înfiin- 
tarea cinematografiei socialiste în Ro- 
mânia. Aniversarea este marcată de un 
eveniment semnificativ: 25 de ani, 25 
de filme. e Geo Saizescu, vechi ci- 
neast, regizor în funcţie la filmul «Păca- 
lă», a fost numit, de curînd, directorul 
studioului de filme la Televiziune. 
li dorim mult succes, în dubla sa cali- 
tate de cineast și tele-cineast. Che sară, 


clădire. De undeva apare din nou Aba 
Hartman cu pistolul lui. Se trage un 
gros-plan. Totul a durat patru ore. 
Secventele cu toată atmosfera lor de 
acțiune bine închegată nu figurează 
ca atare nicăieri în decupaj. 

— De fapt,a fost o probă de fil- 
mare — îmi spune Mircea Veroiu. Și 
nu erau secvenţe, ci o succesiune 
de cadre din care să se vadă actorii, 
fiecare în parte și raportul de tipo- 
logii dintre ei, decorul care este 
unul dintre cele mai importante 
în film și o anume manieră de a 
filma. Cu distribuţia pe care o 
avem, proba obișnuită de actori 
nu-și avea rostul. 

Actorii au plecat. Se string reflec- 
toarele, aparatul, travelling-ul. Cori- 
dorul a redevenit un loc în care trăiesc 
oameni. Pină mai adineauri el era 
locul în care se desfășura o palpitantă 
acțiune de film polițist. 

De unde se vede că si proba e o 


filmare k 
Eva SIRBU 


Se aud paşi care urcă, undeva. 
(Mircea Albulescu) 


sara... e La 5 martie a.c., pe platourile 
de la Buftea s-a dat primul tur de mani- 
velă la serialul tv. «Pistruiatul», co- 
laborare dintre televiziune si cinemato- 
grafie. Serialul, cuprinzînd 10 episoade 
a cîte 36 minute, se realizează pe peliculä 
de 35mm., Eastman Color. Scenariul 
si regia: Francisc Munteanu. Non-co- 
laborarea a murit. Trăiască colaborarea ! 
e Producătorul englez Robert Melin, 
care a cumpărat p.n.v. (adică, pe nevă- 
zute) unele drepturi de distribuție în 
străinătate ale filmului «Veronica», 
regizor Elisabeta Bostan, a sosit la 
studio pentru a viziona filmul în copie 
standard. A venit, a văzut şi... i-a plăcut. 
e În pagina de cinema, Marin Tarangul 
scrie la «România literară» din 8 fe- 
bruarie 1973 și încearcă sá ne convingă: 
«Actorul (...) are datoria să-și proporti- 
oneze prezența vizuală încît să poată fi 
percepută ca eveniment optic». Dacă 
prezența vizuală este un eveniment op- 
tic, e discutabil, dar că prezența fizică 
a actorului în echipa de filmare este 
un eveniment (fără optic) e sigur! 


Constantin PIVNICERU 


cine! ama 


Oscar-ul acum 30 de ani 


Exact acum 30 de ani, in 1943, 
premiul Oscar era atribuit filmului so- 
vietic «Moscova rezistă», considerat 
cel mai bun documentar al anului '42. 
«O peliculă care a izbutit să infátigeze 
eroismul armatei si poporumi: rus în 
condiții extrem de grele și primejdioa- 
se», comenta presa americană, rela- 
tind și că succesul de public al filmu- 
lui, a cărui premieră a avut loc la 15 
august 1942 la cinematograful «Globe» 
din New York, a fost uriaș. 


Protestul lui Delon 


Alain Delon se simte frustrat. În- 
tr-un interviu exclusiv pentru revista 
«Paris Match», Delon a declarat că 
presa si chiar publicul s-ar fi bucurat, 
dacă din procesul la care a asistat ca 
martor, ar fi ieșit implicat. «Distruge- 
rea unui idol — ce subiect de senzație! 
Ce scandal plăcut pentru presă și 
cititori... Parisul e rău! A vrut sá mă 
distrugă... Mă și vedea condamnat la 
20 de ani... Sint sătul de meseria asta. 
Cred că o să mă retrag cel tirziu la 45 
de ani, deși nu sint fericit decit în fata 
aparatului de filmat. Dar m-au ajuns 
cancanurile inerente meseriei, nu mai 
suport insinuările răutăcioase, pros- 
tiile debitate în contul meu... Ce o să 
fac cind o să mă retrag din film? 
Toată lumea o să rămină trăznită! Dar 
nu e încă momentul să-mi dezvălui 


O nouă casă de film 


La Katowice, in Polonia, a luat ființă 
o nouă casă de filme. Directorul noului 
colectiv va fi regizorul Kazimierz Kutz, 
realizatorul filmului «Perla coroanei», 
prezentat recent la noi. 


O nouă ediţie cine-jurnal 


La studioul de filme documentare 
din Moscova, s-a inițiat apariția unui 
nou cine-jurnal, intitulat «Moscova». 
Gazetarii marelui ecran vor evoca, prin 
intermediul acestui jurnal, problemele 
care-i preocupă pe moscoviți — repor- 
taje filmate pe străzile Moscovei, în 
metro, în magazine, prin parcuri, în 
sălile de spectacol, etc. Prima ediție e 
consacrată planului general de re- 
construcție a capitalei sovietice. 


Istoria se repetă 


Faptul că acum peste 10 ani, la un 
festival moscovit, cele două tinere 
vedete italiene care se considerau 
rivale — Loren si Lollobrigida. — au 
apárut imbrácate cu rochii identice, a 
prilejuit presei de scandal si chiar 
presei mai serioase din occident su- 
biect pentru umplerea multor pagini 
de text (fireste, ilustrat). Recent, la o 
festivitate din Hollywood, veteranele 
Marlene Dietrich si Lana Turner au 
constatat cu stupoare cá poartá ace- 
laşi model de rochie. Se pare ca de 
data aceasta, casa de mode a fost datá 
in judecată... 


52 


Filmul e o lume, 
lumea e un film 


Sub soarele prejudecátii 


La Paris ruleazá cu succes de stimá 
si de casa filmul «Oh, Soare» al lui 
Med Hondo, un tinár regizor din fosta 
«Africă franceză». Este vorba în acest 
film despre contactul pe care un tinăr 
atrican, pe care misionarii il invátaserá 
că este «un frate iubit», îl ia cu o lume 
ostilă, plină de prejudecăți rasiale, o 
lume în care violența rasială este lu- 
crul cel mai greu de suportat. 

«Oh, Soare» — spune Claude Mau- 
riac în Express — «marchează refuzul 
unei culturi impusă cu forța unor 
oameni, o cultură acceptată pentru o 
clipă, dar din care nu mai rămine decit 
o imagine brutală». 


Un paradocumentar 


Krzysztof Gradowski, un documen- 
tarist polonez de 32 de ani, are repu- 
tatia că e un adevărat detectiv, inarmat, 
însă... cu aparatul său de filmat. Fil- 
mele sale descoperă delincventii juve- 
nili, parazitii sociali, escrocii. Ultimul 
său lung-metraj «paradocumentar» — 
asa il intitulează autorul însuşi — are 
titlul «intrarea interzisă». Gradowski 
a filmat pe viu prăbuşirea a doi oameni 
— un tinár delincvent minor, eliberat, 
ce nu poate scăpa de mediul corupt 
care-l înhaţă din nou, impotriva tuturor 
eforturilor sale disperate; o tinără pro- 
vincială care, după ce se complace în 
viața de huzur din mediul cafenelelor, 
cade si ea pradă mediului si se vede în 
imposibilitatea de a se desprinde, a- 
jungind pină la sinucidere. 


Primul «Valentino de aur» 


Criticul de film Guglielmo Biraghi, 
fost director al festivalului de la Taor- 
mina, a mai adăugat un premiu la 
numeroasele premii de film existente 
în italia (tara care a inventat festiva- 
lurile si premiile). «Valentino de aur» 
— noul premiu — a fost înminat soților 
Taylor-Burton, în orăşelul Lecce, aflat 
în apropierea satului unde s-a născut 
Rudolph Valentino. Statueta-premiu 
(reprezentindu-l chiar pe Valentino) 
va fi înminată anual în cadrul unei 
festivități, la Lecce, o stațiune din sud, 
foarte puțin frecventată. Se scontează, 
în felul acesta, și pe atragerea a nume- 
roşi turişti. 


A A A a Ri 
Record mondial 
PELA EAU A OIR 


Recordul mondial in materie de ro- 
luri de film ii apartine actorului John 
Carradine, actor care a creat nume- 
roase roluri de compoziţie (ne li- 
mităm să-l citám pe cel din «Diligenta» 
de Ford). Carradine turneazá acum 
cel de al ...415-lea film («Teroare în 
muzeul tiguriior de ceară»). În virstă 
de 64 de ani, John Carradine se pre- 
gáteste să publice, in folosul cinefi- 
lilor, o carte despre experiențele sale 
pe platourile de filmare. 


Thomas Mann 
ecranizat 


Liz Taylor in «Muntele magio 


Liz Taylor urmeazá sá fie vedeta 
«Muntelui magic» (e vorba de o a- 
daptare a celebrului roman de Thomas 
Mann, pe care regizorui Visconti l-a 
inscris printre proiectele sale). 

Urmátorul proiect pare si el destul 
de temerar. In filmul «Cenuga de 
miercuri» ea va interpreta o femeie 
de 55 ae an: care, datoritá interven- 
fiei unui bisturiu magic, minuit de 
un specialist in chirurgie esteticá, va 
intineri si va semána ca douá picáturi 
de apá cu... vedeta Liz Taylor. 


Punct, punct, 
virgulá... 


Precedentul film al talentatului re- 
gizor sovietic Aleksandr Mitta, a- 
dresat «mai ales adultilor», a captivat 
pe multi copii. E vorba de «Strálu- 


ceste steaua mea». Regizorul Mitta 
a declarat din momentul cind a în- 
ceput turnările la noul său film, «Punct, 
punct, virgulă...», că de astă dată li 
se adresează exclusiv copiilor. «Punct, 
punct, virgula...» e o comedie muzi- 
cală cu... probleme. Problemele unui 
erou colectiv — clasa a 8-a, «o clasă 
greu de ţinut în friu», după cum se 
exprimă un personaj al filmului. 


Keaton, 
dar nu Buster 


Camille Keaton se află acum la al 
doilea film.«Am păstrat tăcere asupra 
rudeniei cu Buster, marele Keaton 
pentru că -n-am vrut ca publicitatea 
să exploateze faptul că sint nepoata 
lui Buster. Am venit să-mi încerc 
puterile, propriile mele puteri. Nu-mi 
plac filmele triste iar preferința pen- 
tru filmele vesele, comice, poate că 
vine din familia noastră. Deși Buster 
făcea comedie, era totuşi mereu trist, 
mereu posac...» 


Nepoata urăște nepotismul 


Puştimea are cuvintul 


Mult căutata Anna Dziadyk 


Dean Reed 
la DEFA 


Nuvela scriitorului Joseph von Ei- 
chendorf, «Din viaţa unui pierde vară», 
a fost ecranizată cu același titlu la stu- 
diourile DEFA. Regizorul Celino Blei- 
weiss (în același timp și coscenaristul 
filmului) l-a distribuit în rolul principal. 
cel al unui romantic pierde-vară, pe 
cunoscutul cintáret si actor american 
Dean Reed. Partenerele lui Dean Reed 
actrita germaná Hannelore Elsner (con- 
tesa) si poloneza Anna Dziadyk (mult 
căutata frumoasă). 


Dean Reed alături de contesă 


Cei4muschetari 
sint 5 


Un careu de asi ai ecranului — 
Steve Mc Queen, Paul Newman, Bar- 
bra Streisand si Sidney Poitier — 
s-au reunit într-un fel de coopera- 
tivă artistică botezată «First Artists». 
După exemplul veteranilor Mary Pick- 
ford, Douglas Fairbanks, Chaplin și 
Griffith care, încă în 1919, fondau 
«United Artists» — spre a se apăra 
împotriva exploatării producătorilor 
si distribuitorilor. Cele patru presti- 
gioase vedete contemporane inten- 


tioneazá să-și autofinanteze filmele și, 
respectiv, să-și apere drepturile de 
autor. Avind în vedere talentul si 
personalitatea actorilor reuniți, pre- 
cum si faptul că li s-a alăturat un nou 
asociat de ultimă oră, un actor miracol, 
«micul om mare», Dustin Hoffman, 
perspectivele celor 4 muschetari sint 
cit se poate de luminoase. 


Eroul 
va fi oraşul 


Francezul Jacques Deray (poreclit 
«Mr. Borsalino» după filmul pe care 


Mc Queen, Newman, Streisand, Poitier, 
fondatorii asociației «First Artists 


Din distribuţie : Ann Margret 


l-a realizat cu cei doi mari actori pre- 
ferati ai Franţei, cuplul Delon-Belmon- 


do) s-a hotárit, după Vadim si Truffaut, 
să descopere America. Nu în decoruri 
de mucava tip Hollywood, ci pe străzi. 
în case și chiar înlăuntrul vechii cetăţi 
a filmului, Los Angeles. «Americanii 
ne-au arătat pe viu, în filmele lor, New 
York-ul, Chicago, San Francisco, dar 
niciodată Los Angeles-ul». În acest scop, 
Deray a pregătit timp de 6 luni filmă- 
rile la Los Angeles. «Am luat contact 
brutal cu orașul. Șocul a fost atit de 
violent, încît orașul a devenit persona- 
jul central al noului meu film — orașul 
monstru care devoră și macină oameni, 
orașul cu bulevarde lungi de 60 km., 
care se pierd la orizont, în deșert, în 
deşertul nesfirgit...» Şi deși orașul este 
eroul, Deray a apelat la un mánunchi 
de actori de prestigiu, francezi si ame- 
ricani. In nouă său film, «Un om a 
murit», apar: Jean-Louis Trintignant, 
Ann Margret, Angie Dickinson, Michel 
Constantin. 


La 
„Koliba“ 


«Cerul este departe» e titlul noului 
film slovac pe care regizorul Jan Lacko 
îl termină acum la studiourile «Ko- 
liba» din Bratislava. Pelicula se inspiră 
dintr-o nuvelă apartinind publicistului 
slovac Jan Jonăs, premiată la Concursul 
literar organizat cu prilejul celei de 
a 50-a aniversări a P.C. din Cehoslo- 
vacia. 

Acţiunea filmului are loc într-un 
sat de munte, imediat după primul 
război mondial. 

Sosirea în sat a învățătorului Krupa 
(Ivan Rajnjak), ostracizat aci pentru că 
a luptat alături de bolșevici, înseamnă 
inceputul unor “lente dar irevocabile 
schimbări în viața patriarhală a că- 
tunului, dominat de țăranul bogat Klenc 
(interpretat de actorul Julius Pantik) 
«Aici, obișnuiește să -spună Klenc, au- 
toritatea sînt eu. Peste mine e numai 
cerul, dar cerul este departe». 


părerile lor 


Filmul lui Lacko povestește modul 
în care legile implacabile ale vieții 
subrezesc această autoritate. 

A IR 

Schimbári ín viata cátunului 


Ce mi-a dat revoluția? 


din mine un artist 


“... q fă. lt 


lată cîteva din însemnările lui 
Eisenstein: 

e Ce mi-a dat Revoluția? Ce 
am mai scump pe lume. A făcut 
din mine un artist. 

e ...şi dacă Revoluţia mi-a dus 
pașii spre artă, arta duce de la 
sine spre revoluție. 

e Arta e autentică doar atunci 
cînd poporul vorbește prin in- 
termediul artistului. 

e Țara noastră îi dă si mai 
mult creatorului de artă: îi dă 
o metodă de cunoaștere cu care 
poate pătrunde «tainele» artei 
sale. 

e Revoluţia, prin învățăturile 
genialilor ei teoreticieni, a pă- 
truns întreaga mea muncă de 
creaţie... 


rs E ca 
EFKE 


ALOV si NAUMOV, doi realizatori sovietici care au alcătuit un cunoscut tandem, 
pregătesc o nouă versiune ecranizată (după cea franceză cu Gérard Philipe) 
a povestirii «Tilbuhoglindă» de Charles de Coster. 


. 3 

Jean Paul BELMONDO va fi cooptat de echipa americană a «Filierei franceze», 
care continuă filmul cu o nouă serie, intitulată chiar «French connection ll», 
Belmondo va fi ajutorul de comisar, deci va forma un tandem actoricesc de certă 
valoare cu Gene Hackman. Turnările au inceput la Marsilia. 


Bernard BORDERIE (regizorul «Angelicilor») turnează filmul de suspense 
«Secrete militare de vinzare». 
e 


Tadeusz FIJEW SKI poartă pe umerii săi intreaga greutate a noului film polonez 
«Plimbare de unul singur». In rolul unui tată, țăran, care și-a sacrificat rostul 
în folosul copiilor săi, dar care le devine o povară și «ii stingherește», Fijewski 
oferă un mare recital actoricesc. 


Anna KARINA are la activ vreo 40 de filme. Dar nu se mulțumește să rămină 
o simplă interpretă. În 1973 proiectează să realizeze (in calitate de scenarist 
şi regizor) filmul «Noi doi». Desigur, va apare în film și ca protagonistă. 


Jean MARAIS nu are incă un proiect cinematografic ferm pentru 1973. Pina 
una-alta, el a deschis un restaurant la Paris, restaurant a cărui decorație inte- 
rioară a realizat-o tot el însuși. 

é 


Igor MASLENNIKOV se inscrie si el in curentul mondial care a determinat 
o serie de filme despre cursele de automobil. Noul său film,«Noi, alergătorii 
de raliuri», este o producție Lenfilm 


e 
Yves MONTAND, alături de Lea Massari si Marcel Bozzuffi, sint capetele de 


afişe ale noului film, «Fiul», semnat de Pierre Granier Deferre (regizorul care a 
realizat «Pisica» cu Signoret si Gabin). 


Sara MONTIEL reapare — precizam că după o lungă absență pe ecranele 
mondiale, ca să nu atribuie cineva lipsa ei de pe ecranele noastre unei lipse de 
atenție din partea noastră — într-o melodramă, desigur și muzicală, intitulată 
«Soledad». Regizorul spaniol Mario Camus mizează, firește, pe marele succes 
de public al actriței și al genului respectiv... Probabil că nu se înșală! 


Mihail NOJKIN, fost artist de varieteu, s-a făcut remarcat ca actor in citeva 
filme (intre care, «Eliberarea», «Lacul»). Doi regizori l-au distribuit și in 1973 


_ în filmele lor; Mark Donskoi in «Dragoste si libertate» (diptic despre tinerețea lui 


Lenin) şi Veniamin Dorman in «Pămintul, post-restant» (evocare a războiului 
civil din Spania). 
a 


Kim NOVAK va apare pentru prima dată pe micul ecran. Serialul «A treia 
la stinga», realizat de Richard Quine pentru televiziunea americană, se anunţă 
ca un mic eveniment tv. 

o 


Alberto SORDI este protagonistul filmului «Pana de automobil» — ecranizare 
care se realizează in Italia după nuvela omonimă de F. Dürrenmatt. 


Roman TIHOMIROV turneazá la Lenfilm un musical: «Violeta din Montmartre» 
(adap „a romanului lui Henri Murgére pe muzică de Kalman). 

Gian Maria VOLONTE va fi interpretul rolului Giordano Bruno într-un film 
în care regizorul Giuliano Montaldo intenționează să infátiseze viața marelui 
om de știință și ginditor revoluționar al Renașterii. 


Terence YOUNG (ultimul său film, «Dosarul Valachi» cu Charles Bronson), 
turnează la Almeria («Hollywoodul spaniol») un film bizar: «Amazoanele». E 
vorba, într-adevăr de femeile războinice de care pomenesc Herodot si Homer 
Regizorul Young și-a recrutat timp de 6 luni cele 40 de amazoane printr-un con- 
curs lansat in marile orașe europene. Condiţii de participare: limita de virstă 
30 de ani, ináltimea minimă 1,72 m,greutatea maximă 60 kg și indeminare deose- 
bită la călărie, inot, aruncarea cu lancea. 


de e 


Logodnica 
Americii 


Relansate de cátre televiziunea ame- 
ricaná intr-un ciclu omagial, filmele de 
acum citeva decenii ale Mary-ei Pick- 
ford au fost reluate de marile cinema- 
tografe din Los Angeles, Washington 
sau Londra cu un succes nesperat. «Nu 
credeam că filmele mele, avind ca do- 
minantă nostalgia, pot interesa și gene- 
rațiile de azi», declară uimită fosta 
«logodnică a Americii» din anii '20— 
"30. Interesant este că nu vechile gene- 
rații s-au înghesuit la aceste spectacole, 
ci mai ales tinerii (80% dintre specta- 
torii acestor vizionări sînt tineri pina 
în 25 de ani). Au fost primite cu deose- 
bită căldură filme ca «Rebeca» sau 
«Micul lord Fauntleroy» (în care Mary 
joacă rolul dublu — al micului lord si 
al mamei), «Cea mai bună fată», în care 
interpreta impunea nota sa personală 


bibliorama 


3 mthee nf adit 


putut om y 
gu” s Li 


Certificate O Moard 
Comat ms PU g 


meye yay 
1. bey 


Logodnica si bunica Americii 


de ingenuitate comic-nostalgică (ce a 
făcut pe unii critici s-o denumească 
«Charlot-fetita»), «Sparrow's» — ce-o 
situează pe Mary Pickford în rîndul ma- 
rilor interprete de dramă, «Sud» ori 
«Scorpia imblinzitá» (cu un Douglas 
Fairbanks secondind-o stîngaci, handi- 
capat de verva comică a strălucitei sale 
partenere). 


ALEXANDRU STARK: 
„Maşini electronice de spus noapte bună“ 


(Edit. Meridiane - 1973) 


“punq ajdeou* 
snds ap 

IMUOLJIA[O 
TUISPUU 


/ mașini 
electronice 
de spus 
„noapte bună, 


Publicarea acestei cărți este o 
lăudabilă iniţiativă editorială. Întii: 
fiindcă e prima oară că o editură 
românească oferă cititorilor o cule- 
gere despre televiziune. Doi: fiindcă 
adunate laolaltă — prefatate de con- 
deiul reputat al lui Eugen Barbu — 
eseurile-butadá ale lui Alexandru 
Stark (e vorba de «cronicile inverse» 
apárute in «Sáptámina», revázute 
si orínduite într-o anume cronolo- 
gie in volumul de fata) oferá o ima- 
gine originalá asupra fenomenului 
TV, sint larg accesibile si instructive 
totodatá, cuprinzind un material in- 
formativ bogat si interesant, desti- 
nat atit teleastilor, cît si telespecta- 
torilor. 

Autorul are meritul de a-și fi scris 
majoritatea eseurilor vizind în pri- 
mul rînd raportul dintre televiziune 
şi publicul ei, oferind cu vervă pu- 
blicistică criterii pentru situarea 
emisiunilor TV în contextul vieții 
contemporane. Sursele de infor- 


Rubrica CINERAMA realizată de Laura COSTIN 


mare și punctele de referință sint 
de o remarcabilă diversitate. De la 
răspunsul unui elev nigerian la o 
anchetă UNESCO («la cinema oa- 
menii vorbesc între ei, la televi- 
ziune vorbesc cu noi») pina la cita- 
rea definiţiei date de sociologul 
J.I. Bresson și considerate de autor 
ca «definiție ideală» («TV este un 
intrument de formare și de infor- 
mare»), Stark ne dă posibilitatea 
să aflăm ce s-a spus (în multe din 
volumele și publicațiile din întreaga 
lume) de către sociologi, psihologi, 
critici, scriitori, vedete, telerepor- 
teri, crainici, telespectatori în legă- 
tură cu cel mai modern mijloc de 
informare, cel audio-vizual. Desigur, 
numeroase aforisme («fără termen 
de garanție», așa. le califică însuși 
autorul) de genul («Despre TV vor- 
beste toată lumea. Asta e bine! 
Mai rău e cînd vorbesc cei care nu 
o urmăresc — se întimplă și așa !») 
vin sá contrapuncteze consideratiile 
de ordin informativ. Avind aerul de 
obiectiv comentator al fenomenului 
TV, entuziastul reporter al televi- 
ziunii noastre face afirmatii ca aces- 
tea: «Cunosc multe piese care au 
regenerat dupá prezentarea lor la 
televiziune...»; «datoritá TV a cres- 
cut mult interesul pentru cartea 
care abordează probleme sociale, 
pentru cártile-document...»; «nu 
știu ce datorează televiziunea filmu- 
lui, dar ştiu foarte bine ce datorează 
filmul televiziunii...» (În stilul cro- 
nicilor inverse, putem aprecia și 
noi: «E posibil; dacă e așa, e bine!») 

Numeroasele desene, semnate 
Constantin Marinescu, contribuie 
la verva publicistică a volumului 
«Maşini electronice de spus noapte 
bună». Lc. 


- 


D adevărată bijuterie 
a gospodăriei dv. 


Maşina electrică 
de gătit 


„ELECTROVESTA“ 


ensiune de alimentare 
220 w 


MODERNÁ 

REZISTENTĂ 
ASPECTUOASĂ 
UŞOR DE ÎNTREȚINUT 
DESERVIRE SIMPLĂ, 
_COMODĂ 

SIGURANŢĂ 
ÎN FUNCŢIONARE 


Două discuri pentru fierbere: 
unul de 600 W și celălalt de 
900 W, cu două trepte de reglare 
a temperaturii. e Cuptorul în- 
zestrat cu 2 rezistențe. e Lam- 
pă de control pentru a se con- 
stata prezența tensiunii de ali- 
mentare. e Tavă pentru copt. 
Dedesubtul mașinii — un com- 
partiment unde se pot păstra 
mincárurile la cald. 


MAŞINA ELECTRICĂ 
DE GĂTIT 


„ELECTROVESTA“ 


UN APARAT MODERN 
DE GĂTIT 


Prețul de vinzare Lei 1370 


Prezentarea artistică! 


ANAMARIA SMIGHELSCHI 


Cadrele din filmele româneşti au fost realizate de: BĂNICĂ Raru, BILU 
Alexandru, CIUREA Ştefan, DABIJA Constantin, GHEORGHIU Eugen 


DUMITRU Gheorghe, MANCEAREK Mihai, MATEI Paul. 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se întreprinderii CINEMA Piața Scinteii nr.1—Bucuresti 
ROMPRESFILATELIA» — Serviciu/ import-export presă — 


Prezentarea grafică 
CORNEL DANELIUC 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 


asi 


ucuresti, Calea Griviței nr. 64—66, P.O.B. — Box 2001. Exemplarul 5 lei 41017 


nr. 3 
Anul KI (123) 


evistă lunară 


Dre pe donnjele filmel "EN 


a 


Po... 
` 


AKI - o 
s 
39 y E 
ocean sa S 
= 


= 
+ 


JASA A AAAA ET 


n.nn.pr.**! 
-= K Y 4 


” e ¿> 
5.34 


vreo: 


s 
> 
. 7 E 
Prrrss. 


Bos?” 

A . 
+. .. 
hp A dp 


. 
A e 
ra - 


... Pa. 
` 


> vo. 
NA... 


DN 


Anul XI (124) 
revistă lunara 


Bucuresti-aprilie 1973 


de cultură 


Coperta | 

Amza PELLEA, actorul unor mari 
creaţii: Decebal, Mihai Viteazul, Ipu, 
Petrescu (din «Puterea și Adevă- 
rul»), creatorul unui personaj inedit: 
Nea Mărin. În viața civilă, directorul 
Teatrului National din Craiova 


Coperta IV 

Maria ROTARU: actriță la Teatrul 
din Ploiești, cunoscută de specta- 
torii noştri din «Canarul și viscolul», 
O vom revedea în curind în filmele 
«Ceaţa» de Al. Şiperco și VI. Po- 
pescu Doreanu și «Departe de Tip- 
perary» de Titus Popovici, Petre 


CINEMA 


Ia. 


Anul XI, nr.4 (124) aprilie 1973 


Redactor şef: Ecaterina OPROIU 


foto: A. Mihailopol  Sălcudeanu și Manole Marcus. 
foto: A. Mihailopol 


ÎN DEZBATERE, FILMUL ROMÂNESC: 


Anchetă 


Din sumar: 


Cinefilii de la Uzinele Vulcan despre personajele filmelor noastre — Valerian Sava. 
7 actori în căutarea personajului: Mircea Albulescu, lon Besoiu, Octavian Cotescu, 
Gina Patrichi, Amza Pellea, Irina Petrescu, Silvia Popovici 


Personajele filmelor noastre... 


„„între autenticitate şi confectie — Dan Comşa 
Despre lucruri care nu sînt dar ar merita să fie — Julian Mihu 
Un personaj se naște ca un om: în dureri — Malvina Urşianu 


S.0.S. Cronica de film! 


Cel mai îndrăgit 
personaj al cinefililor 
de la Vulcan 


Păsărește, despre filme — Valentin Silvestru 
În căutarea unui cinematograf — Radu Georgescu 


Dezbaterea continuă 


...pe tema scenografiei. Răspund: //eana Oroveanu, Miruna Boruzescu si regizorul Julian Mihu 
Tribuna creatorilor 


46 e Regia, o profesiune suspectă? — Lucian Bratu 
47 e Scenaristul, incorigibilul nemulțumit? — Constantin Stoiciu 


«Fericiți cei bogaţi» 
Artistul tot mai cetățean — Aurel Bădescu BE 
Fără titlu — Gelu lonescu 
A avea sau a nu avea o școală cinematografică — Ecaterina Oproiu 
B.B. contestată de Bardot şi Olivier își supraviețuiește — Mircea Alexandrescu 
Parodia = un cinema la puterea a doua — D./. Suchianu 
Cartea de film: «Fascinatia cinematografului» de Victor Iiu 
Cum arătau ochii lui Hamlet? — Teodor Mazilu 


128883 
....... 


A refuzat Oscarul 

ACTORUL ca un 

otest politic 

42 e Victor Rebengiuc: Eu sint actor. Atit — interviu de Eva Sirbu pr po 
44 e Ingrid Bergman si dulcea ei seriozitate — D.I. Suchianu 


Marlon Brando 


«Veronica» — Dan Comşa 

Elisabeta Bostan; «Nu am orgolii, am doar ambiţii» — interviu de Alice Mănoiu 
e 

«Atentatul» — Mircea Alexandrescu 

«lakov Bogomolov» — Viorel Bindea 

«Cowboy» — Gelu lonescu 

«Alfred cel Mare» — Octavian Macavei 

«Ucideti oaia neagră» — Dan Comşa 

«Ce se intimplá, doctore? > — Florica Ichim 


Mitul B.B. 
spulberat de 


realitate 


TELEVIZIUNE 


Privind o privire: Comentatorul-animator — A/. Mirodan 
Telesfirșit de săptămînă: Gala lunilor — Călin Căliman 

Telereporter: Stark de la radio la tv. — N.C. Munteanu 

După Monte Carlo: Pledoarie pentru vedetă — interviu cu Dinu Săraru Seriozitatea ei 


de mare 
CINEMATECA 


Ingrid Bergman 


52 e Dezbaterea continuă: Soluțiile depind de noi — Dumitru Fernoagá 


PANORAMIC ROMÂNESC 73 


57 e «Veronica»: Voci în beznă — Eva Havas 
58 e «Despre o anume fericire» — fișa filmului 
Primul musical románesc 
jucat si cîntat 
de copii 


ÎN DIRECT DIN: 


47 e Varsovia: Ecranizări, ecranizări, ecranizări... — Wieslawa Cziepinska 
56 e Hollywood: «Momente» ale Oscarului '73 — Mike Kess 


(Trebuie să actionám pentru a făuri un om cu 
cunoștințe multilaterale, capabil să înţeleagă, să 
interpreteze și să folosească just legile obiective ale 
dezvoltării sociale în fiecare etapă a evoluţiei socie- 
tátii, să acţioneze cu fermitate pentru transformarea 
revoluţionară a lumii». 


de la 


Nicolae CEAUȘESCU 


Cinefilii 
Uzinele Vul 


E | 
îl 


Ad 


” s onta ¿o pa 


despre 


an 


personajele filmelor noastre 


1. Ce personaje 
2. Ce personaje 


În sondajul de față, nu ne-am 
impus o lege a unității de loc, 
de timp și de spațiu. Am pre- 


ferat, dimpotrivă, maxima mo- 
bilitate a cercetării, apelind 
la «subiecţi din toate «colțurile uzinei 
— membri ai Cineclubului «Cine-Vul- 


ati reţinut? 


credeţi că lipsesc din filmele românești? 


cam, strungari ai Secției «mecanicul șef, 
elevi ai Grupului școlar, ingineri de la 
Serviciul tehnic, cadre de conducere, 
administrative ș.a.m.d. 

Dată fiind natura mai limitată a temei, 
conlocutorii au fost mai puţini la număr, 
dar şi de data aceasta într-o compoziție 


— credem — cuprinzătoare și echili- 
brată. Cei 54, care au binevoit să răs- 
pundă la întrebări, să completeze și să 
restituie chestionarele primite, sînt după 
cum urmează: 


»-—> 


3 


in dezbatere. filmul românesc 


Cinefilii 
de la Uzinele Vulcan 
despre personajele 


filmelor 


noastre 


22 — muncitori 

17 — tehnicieni 

4 — ingineri 

6 — personal tehnico-administrativ 


40 — bărbați 
12 — femei 


9 — sub 20 de ani 
16 — între 21 si 30 ani 
13 — între 31 si 40 ani 
12 — între 41 și 50 ani 
1 — peste 50 ani 


Un număr de 2—5 «subiecţi» n-au men- 
tionat virsta, sexul, ocupația sau numele. 


in «Pădurea spinzuratilor» si în celelalte 
filme». Actorul este astfel substituit per- 
sonajului şi văzut ca erou al tuturor filme- 
lor în care a apărut. Nu este vorba doar 
de faptul — explicabil — că numele unui 
personaj sau altul a fost uitat. În aseme- 
nea cazuri, e firesc ca eroul să fie indicat 
prin numele interpretului. Mai multe ches- 
tionare nu conțin însă decit nume de 
actori. Deşi nu asemenea răspunsuri sint 
cele mai caracteristice, ele nu pot fi igno- 
rate. Implicatiile psiho-sociologice ale a- 
cestor suprapuneri de planuri in constiin- 
ta unor spectatori de film meritá atentie, 
ca un semnal folositor in ordinea preocu- 
párilor culturii cinematografice si educa- 
tiei prin film. Cineva isi aminteste numele 
unui singur actor si, rugat sá facá preci- 
zári, nu poate cita nici titlul filmului in 


Marin Stan (strungar): «Eu vád ín Mihai un simbol al luptei pentru 
independență» («Mihai Viteazul») 


PERES EP AI IRIS 
Dificultáti 
AOL PR TAPIA r 


Primul obstacol de care ne-am izbit a 
fost dificultatea pe care unii dintre inter- 
locutori au resimtit-o în a face distincția 
intre personaj și actor. Chiar un membru 
al Cineclubului răspunde la întrebarea «Ce 
personaje ati retinut?» astfel: «Rebengiuc 


1. 


1. Mihai Viteazul. 16 din cele 54 de 
răspunsuri conțin formulări ca: «Persona- 
jul Mihai Viteazul — Amza Pellea» sau 
«Amza Pellea din Mihai Viteazul». La par- 
tea a doua a întrebării — prin ce v-a intere- 
sat personajul? — se răspunde astfel: 
«Mihai Viteazul, simbol al luptei pentru 
independenţă» (Martin Stan, strungar, 24 
ani); «Mihai Viteazul este un personaj 
foarte iubit de popor si consider că acto- 
rul Amza Pellea a reușit să contureze foar- 
te bine trăsăturile luptătorului legendar al 
neamului nostru» (Petru Florea, tehno- 
log, 30 ani); «Mihai Viteazul (Amza Pellea) 


4 


Ce personaje ați reținut din filmele româneşti 
şi prin ce v-au interesat ele? 


care l-a văzut: — De ce l-ați reținut? — 
Joacă în asa fel încît omul se distrează. 

În ordinea preferințelor — fiindcă există 
totuși o ordine! — se vor amesteca deci 
personaje istorice cu alte «personaje», ca 
Florin Piersic sau Jean Constantin. Vom 
începe, totuși, prin a extrage din chestio- 
nare numele personajelor propriu-zise, in 
ordinea frecvenței cu care sint citate, lá- 
sind personajele-actori la sfirșitul listei. 


— adevăr istoric, caracterizare completă, 
jocul, în întregime» (Constantin Onica, 
inginer, 28 ani); «Mihai Viteazul — măreție, 
patriotism» (anonim). 

2. Monica din «Drum în penumbră». 
10 din chestionare, cele mai multe de pro- 
venientá feminină, consemnează opțiunile 
în felul următor: «Personajul feminin din 
«Drum în penumbră» pentru autenticitate 
si actualitate» (Elena Nicorescu, inginer); 
«Margareta Pogonat in «Drum în penum- 
bră» — am avut impresia că am trăit și eu 
ceva de felul acesta» (Ileana Chirică, de- 
senator tehnic); «Monica — Margareta 


Pogonat din filmul «Drum în penumbră» 
— mi-a plăcut zbuciumul personajului îm- 
binat cu dorința de romantism, felul în care 
găsește de cuviință să rezolve impasul pe 
care viața i l-a creat» (Elena Popa, tehni- 
cian proiectant). Se remarcă însă si opinia 
unui bărbat: «Am reținut în mod absolut 
aparte personajul feminin din «Drum în 
penumbră». Rolul Margaretei Pogonat ca- 
pătă dimensiuni enorme de stări sufle- 
tești reale, trăite în epoca noastră, fără să 
fie condamnat că e sortit demodării» 
(lulius Preda, muncitor, 43 ani). 

3. Decebal. Personajul principal din 
filmul realizat cu mai multi ani in urmă nu 
a fost uitat și e menţionat, în fruntea listei, 
de 6 ori: «Decebal din filmul «Dacii»; 
«Eroul principal din filmul «Dacii» (rolul 
lui Decebal). Caracterizările sint lapidare: 
«Decebal, primul personaj din istoria de 
glorie a neamului» (Ştefan Petrulian, in- 
giner, 35 ani); «Decebal, din «Dacii», a 
fost primul nostru conducător și e bine 
jucat» (Marin Ştefan , lăcătuș, 26 ani). E 
singurul caz în care disocierea dintre per- 
sonaj și actor se află într-un stadiu avan- 
sat. Interpretul e aproape uitat. Un singur 
răspuns indică: «Amza Pellea din «Dacii» 

4. «Personajul principal» din «Pu- 
terea si Adevărul» persistă în prim plan 
în memoria a 5 din cei 54 de conlocutori: 
«Autorii au analizat personajul principal 
într-un spirit de înaltă echitate și adevărat 
dramatism» (Aurelia Mihalache, dactilo- 


tine menţiunea: «Rolurile lor au fost inter- 
pretate foarte bine, drept care m-au im- 
presionat» (Radu Nicolae, activist, 45 ani). 

6. Petrescu din «Puterea și Adevă- 
rul», remarcat de 4 ori, este singurul din- 
tre personajele filmului căruia i se reține 
numele: «Petrescu din «Puterea şi Ade- 
vărul», pentu că prin personalitatea, prin 
spiritul de gindire al acestui Petrescu se 
realizau multe lucruri adevărate» (Victo- 
ria Păun, elevă, strungáritá). 

«Puterea și Adevărul» este astfel sin- 
gurul film din care sint citate, mai insis- 
tent şi la loc de frunte, mai multe perso- 
naje, aflate într-o relație dramatică. 

7. Dem Rădulescu devine el însuşi 
«personaj» pentru 8 din cei 54 de partici- 
panti la anchetă. Cei mai mulţi dau numele 
actorului fără să-l însoțească de nici o 
explicaţie. Doar unul din cei 8 precizează: 
«Dem Rădulescu — m-a impresionat și 
mi-a plăcut cum și-a jucat rolul în filme 
românești ca «Astá seară dansăm in fa- 
milie», felul lui de exprimare foarte hazliu» 
(Grigore Daraban, elev, 17 ani). Citiva a- 
daugă titlurile filmelor «Explozia» si 
«B.D...». Apropo de ultimul film citat, 
cineva face o caracterizare a cuplului Dem 
Rádulescu—Jean Constantin, în următo- 
rii termeni: «Asta îi caracterizează pe ro- 
mâni — umorul fin. Ei (actorii— n.n.) ştiu să 
scoată anumite lucruri în relief și să nu se 
prindă toți. Bat apropouri. E un film la care 
te nao (lleana Chiric, desenator teh- 
nic). 


Elena Nicorescu (inginer): «M-a cucerit autenticitatea personajului 
feminin» («Drum in penumbră») 


grafă); de două ori e citat trioul din cen- 
trul filmului, de fiecare dată în aceeași 
ordine, o dată cu încercarea de a-l defini: 
«Cele trei personaje principale din «Pu- 
terea și Adevărul», interpretate de Mircea 
Albulescu, lon Besoiu și Amza Pellea, 
prin tipurile caracteristice si abnegatia lor 
pentru realizarea unor planuri prea îndrăz- 
nete pentru vremea respectivă» (Cornel 
Radu, inginer, 24 ani). În fine, eroul este 
separat și detașat din context astfel: «În 
«Puterea și Adevărul» — Mircea Albu- 
lescu, pentru veridicitatea redării unei pe- 
rioade istorice, realismul personajului, 
complexitatea caracterului său demitifi- 
cat, dar fără a fi totuși foarte comun» 
(Constantin Onica, inginer, 28 ani). 

5. «Personajul comunist» din «Pu- 
terea și Adevărul» este denumirea gene- 
rică pe care o capătă rolul lui lon Besoiu 
în unul din răspunsurile care îl mentio- 
nează: «Am reținut în mod deosebit per- 
sonajul comunist din filmul «Puterea si 
Adevărul» în interpretarea actorului lon 
Besoiu, inegalabil, cu treceri dramatice de 
la o stare sufletească la alta» (lon Vintilă, 
strungar, 35 ani). Altădată e pomenit în 
cuplu: «lon Besoiu și Amza Pellea in fil- 
mul «Puterea și Adevărul», al treilea per- 
sonaj fiind lăsat de-o parte. Unul dintre 
chestionarele care îi citează pe toţi cei 
trei interpreți ai rolurilor principale con- 


8. Jean Constantin. 7 spectatori citea- 
ză ca «personaj» memorabil pe companio- 
nul lui Dem Rădulescu din «Explozia» și 
«B.D...»: «Cei doi actori au fost foarte co- 
mici în «Explozia» (Livia Popescu, proiec- 
tant). Citim totuși și separat: «Jean Con- 
stantin în «Explozia», pentru curajul de 
care a dat dovadă» (Virgil C. lloiu, elev, 17 
ani); «Jean Constantin, pentru stilul său 
caracteristic și forma sa comică» (Vasile 
Cristescu, strungar, 20 ani); «Jean Con- 
stantin — «B.D.» și «Explozia» — e un om 
popular și se exprimă popular» (Dumitru 
Chiru, strungar, 25 ani). 

9. Ilarion Ciobanu este pomenit de 
6 ori: «Ilarion Ciobanu, din «Cu mîinile 
curate», are un spirit revoluționar care l-a 
ajutat să rezolve problemele» (Marin Şte- 
fan, lăcătuș mecanic, 26 ani); o dată, este 
citat in cuplu cu Sergiu Nicolaescu, din 
același film, făcindu-li-se o caracterizare 
comună: «Au jucat foarte tragic, cu mult 
talent» (lon D. Petrache, strungar, 18 ani). 
«În «Asediul», Ilarion Ciobanu evocă fi- 
gura unui comunist care luptă pentru bi- 
nele poporului» (Stan Martin, strungar, 
24 de ani). In sfirșit, fără alte precizări: 
«llarion Ciobanu e un personaj cu mult 
gust în interpretare» (Gheorghe Vlădă- 
reanu, vopsitor, 42 ani). 

10. Florin Piersic. Deși sondajul nos- 
tru nu are ca obiect actorul, ci personajele, 


in dezbatere. filmul românesc 


lon Vintilă (strungar): «M-a impresionat dramatismul stărilor 


sufleteşti («Puterea şi Adevărul») 


Florin Piersic apare și el de 4 ori pe lista 
personajelor memorabile: «Florin Piersic 
este o vedetă a cinematografului româ- 
nesc. El și-a dovedit curajul în filme ca 
«Haiducii lui Saptecai», «Zestrea dom- 
nitei Ralu» și «Explozia» (Grigore Dara- 
ban, elev, 17 ani); «La Florin Piersic, în 
«Haiducii», mă impresionează curajul ris- 
cului, priceperea lui aproape de cascador» 
(Gheorghe Grigore, strungar, 23 ani). E 
remarcat alături de Amza Pellea, în «Mihai 
Viteazul»: «Amindoi artiștii au jucat rolu- 
rile foarte bine, au redat personajele în- 
tocmai imaginaţiei pe care o are spectato- 
rul» (lon Laurian, tehnician, 39 ani). Ci- 
neva isi aduce aminte de un film mai vechi: 
«Florin Piersic în filmul «De-aș fi Harap 
Alb». Nu am numărat alte două chestio- 
nare în care sint pomeniti Harap Alb și 
haiducul Saptecai, fără indicarea inter- 
pretului, întrucît aici am înregistrat numai 
mentiunile speciale pentru «personajul» 
Florin Piersic. 


Sint de asemenea citați, de 3—4 ori: 


Ştefan Ciobotărașu («Personajul prin- 
cipal din filmul «Așteptarea»... Ceea ce 
m-a interesat mult la acest muncitor cefe- 
rist pensionar a fost felul lui de a munci, 
de a gindi, de a se purta cu cei din jur, dar 
mai ales m-a impresionat puterea lui de 


înțelegere și de asemenea romantismul 
său»); 

Margareta Pogonat (de data aceasta 
ea însăși, «originală și expresivă» sau ca 
interpretă în filmul «Zestrea»); 

Sergiu Nicolaescu («Excelent inter- 
pret pentru rolurile de gen, el trăieşte rolul 
și nu uită că este un bun regizor și deci 
și un bun actor»); 

Stefan Mihăilescu-Brăila (in serialul 
«Urmărirea» ţavind un stil propriu pe care 
și-l păstrează»); 

Amza Pellea (ca atare, «prin origina- 
litatea și stilul lui personal, interpretind 
cu multă pricepere artistică rolul»). 


Dar iată pină la capăt intreaga listă de 
«personaje» citate: lon Besoiu, Cornel 
Coman, Liviu Ciulei, Haricleea Darclée, 
Emanoil Petrut, Colea Răutu, Victor Re- 
bengiuc, Tudor Vladimirescu — citați de 
cite două ori — și Vitoria Lipan, Emil 
Botta, Stela Popescu, lrina Gărdescu, 
Judecătorul din «Pentru că se iubesc», 
Personajul feminin din «Pentru că se 
iubesc», Tinărul din «Canarul și viscolul», 
Caporalul din «Secretul cifrului», Unchiul 
lui Felix din «Felix şi Otilia», Jandarmul 
din «Moara cu noroc», Klapka din «Pădu- 
rea spinzuratilor», Nea Vitu din «Bariera», 
«Fratele Mihaelei Mihai» din «Bariera», 
Mihaela Mihai, György Kovacs, Ráspo- 
pitul din «Haiducii», Anita din «Haiducii», 


Victoria Păun (elevă): «Puterea binefăcătoare a gîndirii» 
(«Puterea şi Adevărul») 


Aurelia Mihalache (dactilografă): «Ne place să găsim în filmele 
noastre un spirit de înaltă echitate» («Puterea şi Adevărul») 


Dana Comnea, Irina Petrescu, Olga Tudo- 
rache, George Vraca, lon Dichiseanu, 
Sanda Toma, Sebastian Papaiani, Gheor- 
ghe Dinicá, Cápitanul Panait din «B.D.», 


Margareta Pislaru, Bátrinul din, «Neamul 
Soimárestilor», Dan Spátaru, H. Nicolaide 
— citati cite o datá. 


Ce personaje lipsesc din filmele románesti 
e si cum ati dori ca sá apară ele? 


Dupá cum spunea Marx, «abia muzica 
trezește simţul muzical al omului», iar 
«producţia nu numai că furnizează tre- 
buintei materialul, dar furnizează si mate- 
rialului trebuinta». Asa ne putem explica 
o coincidenţă. Personajele de care spec- 
tatorii își aduc aminte cel mai bine sint 
tocmai acelea pe care ei le cer în conti- 
nuare, cu prioritate. Sau, pentru a cita 
din aceeași sursă: «problema însăși se 
naște numai acolo unde condiţiile... rezol- 
vării ei există deja sau, cel puțin, sint în 
proces de devenire». 


1. Domnitorii țărilor românești. După 
apariția și succesul filmului «Mihai Vi- 
teazul», sint așteptate filme, in primul rînd, 
cu Stefan cel Mare și Mircea cel Bătrin: 
Apoi: Alexandru cel Bun, Vlad Tepes, 
loan Vodă cel Cumplit, Alexandru loan 
Cuza: «Nu susţin că personaje din trecu- 


tul istoric lipsesc total din filmele noastre. 
Dar eu, de exemplu, aș dori să vizionez și 
alte filme cu asemenea personaje care au 
avut un rol important in consolidarea Ţării 
Românești» (Elena Popa, tehnician pro- 
iectant); «Domnitorii și relaţiile lor cu 
vecinii... Au avut peripeții suficiente» (Ti- 
beriu Anghel, tehnolog principal, 42 ani); 
«Îmi plac paginile din istoria de glorie a 
neamului» (Ştefan Petrulian, inginer, 35 
ani) «Realizarea in continuare a filmelor 
cu domnitori și conducători ai țării noas- 
tre care au adus contribuţii importante la 
realizarea națiunii române» (Radu Cercel 
(1), inginer, 24 ani). 


2. Femeia în diverse ipostaze urmea- 
ză, în ordinea frecvenţei solicitărilor, după 


a> 


Grigore Daraban (elev): «Îmi place actorul cu haz» 
(«Astă seară dansam în familie») 


in dezbatere, filmul românesc 


Cinefilii 
la Uzinele Vulcan 


de 


despre personajele 
filmelor noastre 


domnitorii țărilor românești. Incurajati de 
sugestiile filmului «Drum în penumbrá» 
conlocutorii noștri scriu: «As vrea să văd 
femeia in rol major, nu numai ca decor» 
(Romeo lliescu, tehnician principal, 47 
ani); «Femei in posturi-cheie, puse în fața 
unor dileme pentru care rezolvarea în- 
seamnă probleme de viață și moarte» 
(losif lonescu, tehnician, 36 ani); «Con- 
sider că nu s-a scris nimic, ca scenariu, 
cu rol principal feminin» (lon Vintilă, strun- 
gar, 35 ani); «Ca în «Love Story», viața 
fetei, ceva real, un caz banal, dar frumos, 
de dragoste» (Ileana Chirică, desenator 
tehnic); «Personaj de film muzical femi- 
nin» (Lică Duda, grafician, 45 ani). 


3. Tinerii romantici. De la punctul 3, 
ieşim din determinismul și similitudinile 
mai sus semnalate și consemnăm exi- 
gente noi. «Cred că ne lipsesc persona- 
jele romantice. Ştiu că asta stirnește zim- 
bete, dar este un lucru important. Şi iată 
de ce: tinerii noștri sint foarte realisti, 
chiar prea mult. Este bine să fii realist, 
dar majoritatea confundă realismul cu ci- 
nismul si asta este urit. Cred că trebuie să 
le arătăm tinerilor noștri nişte personaje 
romantice foarte complexe, sá impletim 
armonios realitatea cu visul si felul frumos 
si cinstit de a transforma visele în reali- 
tate» (Aurelia Mihalache, dactilogrată, 23 
ani); «Cu toate realizările de pină acum 
(«Gaudeamus igitur». «Duminică la ora 
6», «Diminetile unui băiat cuminte», «Strá- 
inul» etc.), tineretul de azi este prea puțin 
reprezentat. Trebuie realizate filme făcute 
de tineri, interpretate de tineri şi care să 
reflecte aspiraţiile, munca și distractiile 
tineretului de azi. Realizarea de filme mu- 
zicale, cu soliști și formaţii de muzică 
ușoară, cu tematică bine aleasă — nu ca 
la «Impuscáturi pe portativ» (Radu Cercel 
inginer, 24 ani); «Tineri în filme de dra- 
goste care sá cinte, să danseze» (Gheor- 
ghe Grigore, strungar, 23 ani). Nota bene: 
sintem un popor muzical și tinára genera- 
tie e la fel, prin excelenţă! «Să apară chiar 
şi eleve de școală, tineri muncitori ca 
aceia din Uzina Vulcan. Majoritatea per- 
sonajelor să fie tineri, pentru că astfel 
ne putem da seama mai bine de unele 
lucruri reale» (Victoria Păun, elevă strun- 
gáritá); «Ar trebui să se interpreteze și 
roluri negative ale unor tineri ai timpurilor 
noastre» (Maria Stanciu, tehniciană). 


4. Luptătorul cu sine însuși. «Figura 
comunistului, ca luptător pentru dezvol- 
tarea societăţii şi pentru propria sa desă- 
virşire» (Florea Petru, tehnolog, 30 ani); 
«Figura comunistului în etapa actuală, cu 
viaţa lui și rolul pe care trebuie să-l aibă, 
însă într-un mod plăcut, atractiv, artistic» 
(Ştefan Petrulian, inginer, 35 ani); «perso- 
naje care trăiesc drame de pe urma cărora 
nu-și mai pot reface moralul» (Marin 
Raicu, controlor tehnic, 50 ani); «perso- 
naje pentru care viitorul este încă opac și 
nesigur și de aceea le cere eforturi supli- 
mentare pentru limpezire» (losif lonescu, 
tehnician, 36 ani). 


5. Un om din multime. «Personajele 
reale din viatá lipsesc aproape total, pen- 
tru cá sint umplute totdeauna cu alte stári, 
care se vede cá nu le apartin» (lulius Preda, 
muncitor, 43 ani); «un personaj care sá nu 
fie neapárat un Om mare sau un Mare om. 
Să fie un personaj comun, un om din mul- 
timea care ne înconjoară, dar investigat 
si redat complet, cu tot ce are, bun sau 


6 


Stefan Ciobătărașu în filmul «A steptarea» 
(lon Vintilă, strungar, 35 ani); «un veritabil 
muncitor, cu eforturile și realizările lui, 
dar și cu greutățile și durerile nerealizării 
complete» (Victoria lonescu, geofizician); 
«ar trebui să apară personaje negative, 
prin care să se combată cazurile de abu 
zuri, delapidári, viața de huzur, cazuri care 
sint date aproape zilnic în presă (Vasile 
Ghiserel, funcționar, 47 ani). 


7. Jean Constantin. E actorul cel mai 
des citat printre «personajele» care lip- 
sesc: «personaj de film de comedie, ro! 


Papaiani este un actor bun și nu a apărut 
în prea multe filme», «să apară în filmele 
de dragoste, nu numai în filmele polițiste». 


10. Irina Gărdescu. «Cred că Irina Găr- 
descu ar fi in stare să joace rolul unui 
personaj ca Scarlett O'Hara» (lulius Preda, 
muncitor, 43 ani). 


Urmează în ordinea solicitărilor: 


Eroi indrágiti de copii («personaje pe 
care sá le indrágeascá copiii, cum au fost 
in filmul «Prieteni fárá grai»); 


Stefan Petrulian (inginer): «Urmáresc personajele din istoria de glorie a neamului 


rău, dar absolut complet. Se pot intilni 
însușiri și ginduri unice, caractere com- 
plexe și tocmai acestea ni se par intere- 
sante, nu numai pentru realizarea unor 
roluri de performanţă» (Constantin Onica, 
inginer, 28 ani); «omul de pe stradă, cu 
ticurile si moravurile lui» (Aurel Stoicov, 
rabotor, 20 ani). 


6. Muncitorul veritabil. «Nu apar în 
filmele românești personaje de muncitori 
— cu excepția personajului interpretat de 


(«Dacii») 


principal Jean Constantin»; «să i se re- 
partizeze actorului Jean Constantin rolu- 
rile principale din filmele comice; Jean 
Constantin — in roluri principale!» 


8. Ştefan Bănică e solicitat pentru 
viitor ca «personaj de film» de către Radu 
Nicolae, activist sindical, 45 ani, Alexan- 
dru Lisandru, elev, 17 ani, și lon Ştetă 
nescu, cazangiu, 32 ani. 


9. Sebastian Papaiani: «Sebastian 


Eroi de comedie («aș vrea să văd eroi 
ca în filmul «Astă seară dansăm în familie» 
— mai multe comedii muzicale»); 


Eroi de serial polițist («doresc să fie 
creat un personaj de polițist care să alcă- 
tuiască eventual o suită de filme»); 


Eroi de filme de aventuri («filme de 
aventuri, în care personajele să fie eroi ai 
zilelor de tristă aducere aminte sau din 
zilele noastre»); 


Filmul românesc în lume 


«Mihai Viteazul» se află în stadiul 
distribuției mondiale. Casa «Colum- 
bia» a investit pentru reclama sa un 
milion de dolari, anticipind un număr 
de 300—500 milioane spectatori. Fil- 
mul a rulat în 16 țări si a fost dublat în 
engleză, rusă, franceză, germană, ita- 
liană, spaniolă, polonă, cehă, arabă, 
japoneză. 


În India și în Alger au avut loc re- 
cent «Zile ale filmului românesc» în- 
trunind bogate selecții de filme artis- 
tice și de scurt-metraje. 


La Helsinki a avut loc o gală a 
filmului românesc cu «Puterea și Ade- 
vărul». 


Recent la Klagenturt, în Austria, 
au avut loc zilele filmului românesc, 
prezentind un larg evantai al producției 
noastre din ultimii ani («Răscoala», 
«Harap Alb», «Neamul Şoimăreștilor», 
«Darclée», «Zodia fecioarei», «Balul de 
sîmbătă seara», «Virstele omului», 
«Golgota», «Pădurea spinzuratilor»), 
program completat de o serie de scurt- 
metraje reprezentative («Soarele ne- 


gru», «izvoare», «Eternul feminin», 
«Clepsidra», «Carnaval», «Întoarcere 
în viitor»). 


Recent, la Haga, filmele «Mihai 
Viteazul», «Puterea și Adevărul», «Fe- 
lix si Otilia», «Amintiri bucureștene», 
«Amintiri din copilărie», «Cu mîinile 
curate» au reprezentat cinematografia 
noastră împreună cu șase scurt me- 
traje. 


«Zilele filmului românesc» în Marea 
Britanie». Din program fac parte: 
«Mihai Viteazul», «Puterea și Ade- 
vărul», «Felix și Otilia», Nunta de 
piatră», «Amintiri bucureștene», «Cu 
mîinile curate, «Amintiri din copilă- 
rie». 


Va urma o săptămînă a filmului 
românesc la Bochum (R.F. a Germa- 
niei). 


«Veronica», ultimul film al Elisa- 
betei Bostan, a fost cumpărat de so- 
cietatea engleză «Robert Melin Limi- 
ted» încă înainte de a intra pe platou, 
doar pe baza prestigiului internațional 
al peliculelor realizate de autoare pina 
acum. 


kas FE 
SRUSADE 


Afişul australian pentru 
«Mihai Viteazul» 


in dezbatere. filmul românesc 


Cintáreti de seamă («viața romantatá 
a lui George Enescu și a lui Ciprian Po- 
rumbescu» — «Cinta la Stupca o vioară»). 


Se mai simte lipsa următoarelor «per- 
sonaje»: Vasilica Tastaman, Stela Po- 
pescu, «trebuie scris un scenariu special 
pentru Margareta Pogonat», «personaje 
de acum 300 de ani, portul dinainte, felul 
lor de viață», «țărani din secolele XVI— 
XVIII, hártuiti de asuprirea nobilimii şi de 
cotropitori, căpetenii de haiduci si revo- 
lutionari ca Gheorghe Doja, Avram lancu, 
Horia, Cloşca, Crișan și alții», lancu Jianu, 
haiducul Tunsu, Nicolae Bălcescu. Gheor- 
ghe Marinescu, George Coșbuc, Traian 
Vuia, «oameni din trecut care locuiesc in 
case sărăcăcioase», Anton Lupan din ro- 
manul, «Toate pinzele sus», «intoarcerea 
fiului risipitor», «Moartea lebedei» de lon 
Grecea, «Andy Herescu si chiar Amza 
Pellea din filmul Dacii», Dan Spătaru, 


Marin Stefan (lăcătuș): «Admir întruchiparea spiritului revoluționar» 
(«Cu mîinile curate») 


Livia Popescu (proiectant): «Avem actori comici de talent» 
(«B.D. la munte şi la mare») 


Post-scriptum: Mulţumim și pe această 
cale tovarăşilor Radu Nicolae, director 


Sintem constienti că sonda- 
jul nostru s-a desfăşurat din 
punct de vedere numeric pe 
o arie restrinsă. În pregăti- 
rea unor anchete de pro- 
porții mai mari, avem totuși 
impresia că unele date la care am ajuns 
prin consultarea cinefililor de la Uzinele 
Vulcan merită a fi reținute, nu numa: 
pentru a cunoaște teoretic preferințele 
publicului nostru cinematografic, ci şi 
pentru a determina ca în fapt producția 
noastră de filme să tina seama de dorin- 
ele spectatorilor, de ceea ce aşteaptă 
publicul de la cineast. 

Ajungind la încheierea convorbirii 
noastre, trebuie să constatăm că există 
în mod evident în rindurile spectatorilor 
noștri de film, nu numai «interes» pentru 
filmul istoric, ci si 

e bucuria filmului istoric. Această 
bucurie nu se confundă — așa cum se 
întimplă pe alte meleaguri — cu fascina- 
tia superproductiei, cu plăcerea unei largi 
categorii de spectatori de a vedea filme 
cu montări fastuoase. Fără să dispre- 
tuiascá avantajele spectacolului de mari 
proporții, filmul nostru istoric n-a incetat 
aproape niciodată să fie o operă de idei, 
un tip de film care a pus intotdeauna 
meditaţia înaintea spectaculosului. 

Rezultă clar că publicul nostru apre- 
ciază filmul istoric nu numai cu mintea, 
ci şi cu inima; că există chiar o familia- 
ritate afectuoasă pe care cinematogra- 
fia a creat-o între spectator și marile 
personalități ale istoriei Patriei noastre. 

Poate fi un stimulent mai nobil pentru 
a continua ceea ce am început? Pentru 
a spera că nu-i prea departe ziua cind 
cinematografia noastră va da viață unui 


nema 


al Clubului Uzinelor Vulcan, inginer Şte- 
fan Petrulian, activist de partid, losif 


Nicu Constantin și Alexandru Lulescu, 
un pescar din Deltă. 


Epilog 
ADELA AA AA ACR iti 


Foarte caracteristică in orice sondaj 
este apariția neașteptată a unor opinii 
paradoxale în context și chiar fără legă- 
tură aparentă cu chestiunea în discuţie. 
Aceste «accidente», peste care statistica 
trece, merită uneori să fie reținute. La in- 
trebarea: «Ce personaje lipsesc din fil- 
mele noastre?» tehnicianul loan Laurian. 
răspunde: «Subiectele, Scenariile, Regia, 
Aceste elemente de bază liosesc filmului 
nostru. Să se organizeze concursuri și să 
fie acceptate cele mai bune». 


Valerian SAVA 


loan Laurian (tehnolog): «Actorul stimulează curajul şi fantezia» 
(«De-aș fi Harap Alb») 


lonescu si Romeo Iliescu, membri ai 
Cineclubului uzinei și Nicolae Setran, 


Concluzii 


Stefan cel Mare sau Dimitrie Cantemir 
sau Avram lancu? 


Constatăm de asemeni cu obiectivitate, 
dar si cu o satisfacție pe care nu avem 
de ce s-o ascundem, că spectatorul nostru 
nu numai că nu este refractar la filmele 
de idei, ci dimpotrivă arată 

e un interes grav pentru filmele care 
pun probleme. Într-o producţie ca a 
noastră în care, firesc, au existat filme 
de genuri diferite, un număr important 
de spectatori au ţinut să se refere în 
primul rind la acele filme care «le-au dat 
de gindit» cum a fost «Puterea si Adevă- 
rul». Nu aceasta este, bineinteles, singura 
ocazie cind putem face o astfel de reflec- 
tie, dar aceasta este o ocazie în plus ca 
să constatăm cit de tare greşesc acei 
care susțin că spectatorul «mediu» merge 
la cinema doar ca «să se destindă» și că 
numai o categorie relativ restrinsă vede 
în film un mod de a gindi lumea. Dacă 
uneori unele aparente sau unele fapte — 
cum au fost succesele de casă ale unor 
filme discutabile — au alimentat o ase- 
menea opinie, poate că astfel de fapte au 
existat şi pentru că noi — cineaști si 
critici — nu am făcut tot ce ne-a stat în 
putință ca să sădim în spectator credința 
că filmul poate și trebuie să fie terenul 
unor meditații grave, esenţiale. 

Ar fi deci regretabil să nu recunoaștem 
că filmul politic are mari șanse de a inte- 
resa publicul nostru, dar ar fi la fel de re- 


gretabil să confundăm pasiunea revolu- 
tionará, spiritul pătrunzător, viu şi înse- 
tat de înnoire care trebuie să stea la baza 
filmului politic, cu o mentalitate lozin- 
cardă, născătoare de personaje-schemă, 
confecționate pe bază de retetar. 


Bineînțeles că un asemenea interes 
viu şi superior pentru film se leagă 
strins şi de 

e setea de actualitate. Ea a reieșit şi 
din prima parte a sondajului, din interesul 
pe care spectatorii l-au arătat filmului 
«Drum în penumbră», unul din prea 
puținele noastre filme care vorbesc despre 
oamenii de azi, dar mai ales a reieșit din 
acea parte a discuţiei care se referă la 
«personajele care ne lipsesc». Există — 
se vede bine — o nostalgie generală față 
de tot ce ar putea fi, dar încă nu e. Spec- 
tatoarele se visează «eroine» de film, nu 
pentru a eclipsa sexul tare prin preroga- 
tive tradiționale: frumusețe, feminitate, 
grație gi, bineinteles, iubire, ci pentru 
a fi, în sfirşit, privite, nu ca obiecte de- 
corative, sau doar ca «partenere» de 
amor ci ca ființe umane integrale. Tinerii 
visează să se regăsească pe ecran cu 
tot ce are mai particular virsta întrebări- 
lor, dar mai ales — subliniere aproape 
generală! — cu elanurile lor romantice. 
Aproape toți intervievații visează sá re- 
găsească eroi tipici vremii noastre, «fi- 
gura comunistului», conştiinţa lui înaltă, 
înaltă nu la altitudini în care semenii se 


electromecanic, pentru bunăvoința şi spri 
jinul acordat in realizarea acestui sondaj. 


văd mici ca furnicile, înaltă la nivelul 
unei simtiri care înglobează pe om si ca 
ființă colectivă, ca popor si ca personali- 
tate care trebuie să infloreascá în armo- 
nie cu interesul general. 

Sintem convinși că cineaștii și produ- 
cătorii noştri înregistrează, trebuie să in- 
registreze, această foame de actualitate. 


In sfirşit, sondajul nostru mărturisește 
cu argumente întinse, uneori chiar co- 
mice, 

e simpatia pentru actor, pentru acto- 
rul de toate tipurile, dar mai ales pentru 
actorul care a reprezentat de-a lungul 
anilor, tipul de personaj pozitiv, mai ales 
erou de istorie. Rezultă de asemeni o 
mare, o foarte mare simpatie pentru acto- 
rul comic. 

Constatarea nu ne uimește pentru că 
înlăuntrul hotarelor şi, din ce in ce mai 
mult peste hotare, devine evident că tara 
noastră are una dintre cele mai dotate 
şcoli de actori din lume. 

Acești actori de mare talent am vrea 
să-i vedem cit mai des pe ecran, nu numai 
in «apariții», nu numai în roluri umplute 
cu farmecul de-acasă al interpretului. 

Priza, imensa priză a actorului român 
la publicul român trebuie s-o folosim la 
un nivel superior. Trebuie să dăm acto- 
rului nostru şi șansa să ne facă să ridem 
(căci e mare nevoie si de ris), dar și șansa 
să devină erou. Adică să intre în con- 
știința marelui public, ca un personaj 
care l-a obligat sá se gindească intens, 
să discute în contradictoriu o noapte în- 
treagă cu un prieten, un personaj care 
l-a făcut să-și schimbe o idee sau poate 
să şi-o întărească. Pe scurt, un personaj . 
«care nu se poate uita». 


epoca 


ao artistul tot 


«Sînt o actriță 
de succes, 
dar si 
un cetățean 
care încearcă 
să înțeleagă 
problemele 
tării sale 
şi să intervină 
pentru 
a schimba 
ceva...) 


Jane Fonda 


«Mai multe scene 
din «Clasa 
muncitoare...) 
au fost turnate 
în uzine. 
Peste 
30 de industriasi 
italieni 
au refuzat 
să împrumute» 
atelierele lor 
pentru turnare... 
Le era frică 
să intre acolo 
«străini»... 

O cameră 
de filmat 
într-o uzină 
e ceva periculos» 


Gian Maria Volonté 


PRE 


+ 


mai cetăţean 


TIR 


” 


„Da. am văzut cu ochii mei diguri bombardate, în sectore 
unde nu se afla nici un obiectiv militar. Cînd bombele cad 
direct pe diguri, spărtura poate fi astupată, limitindu-se 
astfel, într-o oarecare măsură, dezastrul. Mai periculoase 
sînt bombele care cad lîngă diguri: ele provoacă alunecări - 


de teren şi fisuri care nu sînt întodeauna imediat detectabile si pot 
deci avea, mai devreme sau mai tîrziu, efecte catastrofale(...) Se ur. 
măreşte uciderea oamenilor şi subminarea moralului supravieguitorilor, 

Pot spune, după cele văzute şi auzite, că acest al doilea obiectiv 
nu este atins“, 


nema 


Cine vorbeşte asa despre Vietnam? 
«Decupaj" sec, precis, tehnic, de zia- 
rist, de om care a fost la fața locului : 
unele bombe cad pe diguri, altele 
lingă diguri. 

„Alunecări de teren“, „fisuri”, „detec- 
tabile", „subminarea moralului”. 
Limbaj de specialitate şi, într-ade- 
văr, s-ar putea spune că, într-un fel, 
persoana e „de specialitate“. Rindu- 
rile reproduse fac parte dintr-una din 
numeroasele declarații făcute pre- 


Cui îi:e frică de Jane Fonda? 


sei de Jane Fonda. Începînd din 1969, 
actrița s-a „lansat” într-o susținută 
activitate publică, cu precis caracter 
social-politic, activitate cunoscută 
azi pretutindeni, care a culminat cu 
o călătorie făcută anul trecut în 
Vietnam, urmată, la întoarcere, de 
două conferinţe de presă (azi fal- 
moase) ţinute la Paris și la New York, 
precum si de numeroase alte dezvă- 
lulri orale saw scrise. 


Ce face, deci, Jane Fonda, de apr oa- 
pe patru ani? Participă la demons- 
traţii (la 9 mai 1970 se află în fruntea 
a 50.000 de manifestanți în marş 
spre Casa Albă, pentru a protesta im- 
potriva războiului din Vietnam), 
protesteazá,stringe fonduri, partici- 
pá la procese, organizeazá mitinguri, 
scrie 150 de scrisori politice pe sáp- 
táminá, lanseazá petitii, cálátoreste 
în toate colțurile lumii. Anul trecut, 
cum spuneam, a întreprins un turneu 
în Vietnam, unde a organizat si a 
prezentat, în fata soldaților ameri- 
cani dizlocati în Asia de sud-est, spec- 
tacolul agitatoric-politic intitulat: 
„Free The Army Show". Pentru 
prima oară în ultimii 30 de ani, sol- 
datilor americani din Vietnam le-au 
fost prezentate, în locul lui Bob Ho- 
pe, discursuri împotriva războiului. 
Ce este „Free The Army Show? Este 
— spune Jane Fonda: 

„un spectacol plăcut şi amuzant, 
un fel de vodevil politic, alcătuit din 
scenete comice, cîntece, numere de 
balet", 


AS 
Presa: 


„O aşteptam pe Barbarella si am 
întîlnit o fată în bluejeans care 
rosteste discursuri politice”. 

De ce toate acestea? Pentru că! 

„prea multă lume vrea să mă vadă 
numai ca vedetă”, 


Dai 
Pentru că: 


„Sînt O actriţă care are succes, dar 
şi un cetățean american care încear- 
că să înţeleagă problemele ţării sale 
şi să intervină, cum poate si cum 
crede de cuviință, pentru a schimba 
o direcţie politică pe care o consideră 
greşită”, 


ELA IDEE 
Pentru că: 

ant 

„mă aflam la Paris, în plin succes, 
fericită, căsătorită, în stare să obțin 


orice lucru, în stare să-mi inde» 
plinesc orice dorință... Nu-mi dă- 
deam seama că, de fapt, nu trí- 
lesc... Într-o seară, am ascultat intim» 
plátor, la radio, o emisiune despre 
războiul din Vietnam. A fost o 
revelație. Am înțeles într-o clipă 
că nu ştiam nimic. Am înțeles că 
greşisem totul și că viața pe care 
o trăiam era inutilă. Mal mult decit 
inutilă: vinovată. (...) M-am întors 
acasă şi am început să înconjur 
Statele Unite”. 
mem 
Presa: 
Di aa - 

„Spectacolul Dv. „Free The Ar: 
my Show" concurează pe cel al 


“lui Bob Hope? Sînteţi anti-Bob Hope? 


AR 
Jane Fonda: 
AUS IET 

Nu Bob Hope e adversarul (...) 
Noi vrem să vorbim acelor soldaţi 
care, transportind bombe, încep 
să se întrebe: De ce? Pentru cine? 
Asta e important. Spectacolul nu e 
decit un Instrument (...) pentru 
a deschide o discuţie cu soldații. Lu- 
crurile astea sînt mult mai importan- 
te decit Bob Hope". 

Tot anul tretut, Jane Fonda era 
încununată cu laurii Oscar-ulul, Se 
spunea atunci la Hollywood că De: 
partamentul de stat şi Pentagonul 
n-ar fl privit cu ochi buni această 
premiere, menită să facă şi mai popu- 
lară o personalitate atît de inco- 
modă politiceşte, x 

Pentagonul îngrijorat de soarta 
Oscar-ulul, latā aproape un gag. 
Si totuşi: cui îi e frică de Jane Fonu 
da? Si de ce? 

Realitatea este că actrița amerlca- 
ná, mai mult decit un „caz”, repres 
zintă o categorie: cea a omului, de 
cinema” (actor zau regizor) angajat. 
Jane Fonda este exemplul cel mai 
cunoscut, dar nu singurul, ` 


Volonté nu merge numai în Paradis 


Ñ 


In Italia, Gian Maria Volonté este 
figura actorului italian cel mai an- 
gajat. Cîştigător al premiului de in- 
terpretare la Cannes, anul trecut, 
Volonté nu s-a prezentat la festivi- 
tate, fiind reținut în Italia de alege- 
rile organizate de Partidul Comunist. 
Refuzá să gindeascá — după cum a 
declarat — cá un actor nu ar avea 
dreptul să-şi exprime convingerile 


filozofice. Refuzá compromisurile și 
nu acceptă să joace decit în filme care, 
prin conţinut, corespund ideilor sale 
despre viață şi societate, despre ra- 
porturile dintre indivizi. Dovada: de 
la „Sacco si Vanzetti” şi „Anchetarea 
unui cetățean mai presus de-orice 
bănuială”, nu a mai turnat decit 
în filme care sa reclamă de la o ideo- 
logie progresistă, conformă liniei de 


„Timp de 200 de ani 


noi am cerut 


indienilor, care luptau pentru pămîntul 
lor, pentru viaţa lor, pentru familiile lor 
şi pentru dreptul lor la libertate: lásati 
jos mîinile, prieteni, şi vom trăi împreună... 
Şi cînd ei au coborit bratele, noi i-am ucis... 
Cinematograful a participat într-o mare 
ntăsură la decăderea indienilor, și-a bătut 


joe de caracteristicile lor, i-a descris ca 


pe sălbatici, 


ostili si 


demoni... 


| Ca membru al acestei profesiuni şi ca 
cetăţean al Statelor Unite, nu cred că aş 
| putea accepta o recompensă aici, astă 


seară," 


Marlon Brando 


(Din declaraţia adresată juriului Premiilor OSCAR 1973) 


conduită pe care şi-o impune. A mal 
fost văzut deci, de atunci, în „Clasa 
muncitoare merge în paradis”, „Ca- 
zul Mattei” şi, în ultima sa creaţie, 
„Atentatul”, inspirat din afacerea 
Ben Barka. 

„Tot. cinematograful e politic — 
spune Gian Maria Volonté, Gindi- 
ti-vá la „Love Story": rolul lui e 
limpede, A apărut pentru a furniza 


publicului un antidot faţă de „Easy 
Rider", Unei imagini nel.nistitoare 
a Americii, trebuia să i se substituie 
una liniştitoare”. 5 
13 
„Am făcut, acum o lună, un docu- 
mentar de o oră despre uzinele ocu- 


pate de grevigsti”, 
WA 
9 


z ai 


Si: 

„Am început cu teatrul la 18-ani, 
pentru ca să pot dormi dimineața... 
Am făcut trei ani de teatru în pro- 
vincie, apoi trei ani de conservator 
si șase ani am jucat la Piccolo Teatro, 
unde am învăţat multe. Am asimilat 
toată ace astă experiențăiîn funcție de 
o problematică politică, După aceea 
am început să fac film. Si n-am mai 
putut dormi dimineţile...” 

Si: 

„Cind subiectul e „jenant“, produ- 
cătorii nu se angajează. Elio Petri, de 
pildă, a găsit foarte greu baniipentru 
“Anchetarea unui cetățean...“ (...) 
Mai multe scene din „Clasa muncitoa- 
re...” au fost turnate în uzine. Peste 
30 de industriași italieni au refuzat 
— fără măcar să fi citit scena- 
riul — să, „împrumute“ atelierele lor 
pentru turnare (...) Le era frică să 
intre acolo „străini“. Mai ales cu o 
cameră, O cameră de filmat într-o 
uzină e ceva periculos“. 

Elio Petri, despre care vorbeşte 
Volonté, este azi unul dintre tinerii 
regizori italieni cei mai bine cotati pe 
plan internaţional. Cel care a reali- 
zat „Anchetarea unui cetățean...“ 
și „Clasa muncitoare...” se consideră 
uh cineast eminamente angajat. 


Presa: 


— „Aţi ajuns în cinema pe calea 
politicii? 


Petri: 
amnas 


„Da. După război, am mi- 
litatîn rîndurile Partidului Comu- 
nist (...) Am participat atunci la fon- 
darea unei reviste intitulată „Oraş 
deschis“, în care făceam critică cine- 
matografică (...). Am fost întotdeauna 
condus în activitatea mea cinemato. 
grafică de raporturile cu realitatea şi, 


artistul 
cetăţean 


pe măsură ce înaintez În această ac- 
tivitate, sint tot mai convins că le- 


găturile între realitate şi artă tre- 
buie să fie şi mai strînse“. 


O întoarcere triumfală: Marlon Brando 


Din nou în America. Monstruosul 
succes -înregistrat anul trecut de 
„Naşul“ relansează, după ani buni 
de cvasi-absentá, pe Marlon Brando. 
Omul considerat de mult terminat, 
cel despre care niciun producător nu 
tolera să-i fie măcar pronunțat nu- 
mele în fața lui, a devenit în acest mo- 
ment actorul nr,1 alAmericii. Un „co- 
me-back“ triumfal— a scris presa. Pre- 
sa a scris de altfel enorm despre 
Brando în ultimele luni. S-a stat de 
vorbă cu el, în interviuri sau confe- 
rinte de presă interminabile, aproa- 
pe numai despre „Nașul“, e drept, 
dar au existat şi cîteva „secvenţe“ 
dovedind că nimeni nu a uitat că în 
ultimii 10 ani, dacă Brando a fost 
aproape obscur ca actor, a fost în 
schimb foarte cunoscut pentru luă- 
rile sale de poziţie în favoarea păcii 
în Vietnam, pentru drepturile indie- 
nilor şi ale negrilor americani. „Sîn- 
tem ființe sociale si nu putem nega 
realitatea“, afirma actorul în primul 
interviu acordat anul trecut, după 
cîțiva ani de tăcere. 


Ce proiecte aveţi f" (după 


„Naşul“ — n.n.) 


— „Aş vrea să fac filme în care 


Unde ne sînt visătorii ? lată-i! 


să ne vedem, în care să ne ve- 
dem cu toții de aproape. Filme despre 
violență, despre agresivitate, despre 
suprapopulare. Nu filme de ficţiune, 
ci documentare. La toamnă voi lu- 
cra, ca actor, un documentar despre 
indienii din America, Priviţi ce am 
făcut noi cu indienii din America, 
în numele democraţiei, l-am exclus, 
pur şi simplu, din rîndul oamenilor. 
Avem 400 de tratate cu indienii și 
n-am respectat nici unul...) E foarte 
important, Să se facă filme politice“. 

În sfîrşit, lapidara informație 
difuzată de agențiile de presă în 
ziua de 28 martie, la citeva ore 
după încheierea ceremoniei decer- 
nării premiilor "Oscar“ pe anul1972: 

„Marlon Brando,  cistigátorul 
“Oscar“-ului de interpretare mas- 
culină pentru rolul din “Naşul“, a 
refuzat distincţia, în semn de 
protest fata de tratamentul aplicat 
indienilor în industria cinemato- 
grafică si la televiziune,“ 

Sigur, acestea sînt numai două- 
trei cazuri de angajare. Sigur, apoi, 
că există angajare şi angajare, iar 
„cazurile“ amintite pînă acum le-am 
ales intenţionat din zona angajamen- 
tului de cea mai accentuată natură 
politică. Referirea la „cazurile“ de 
angajament mai curînd pur social, 
referirea deci la renaşterea în Italia, 
de pildă, a cinematografului de cea 


mai socială factură, practicat de o se- 
rie de eminente personalități ce con- 
stituie o adevărată şcoală, ar duce, în 
ultimă instanță, tot la o discuţie 
pe tema angajamentulúl politic, 
apropierea, azi, de oricare formă a 
socialului, însemnînd, de fapt, în 
Italia și aiurea, apropierea de poli- 
ticá. 

Este sesizabil, prin urmare, In 
occident, un accentuat proces de 
politizare a vedetei si a creatorulu! 
de film. Sensul acestui proces tre- 
buie căutat în înțelegerea dublei na- 
turi a oricărui creator; cea de artist 
si cea de cetățean, Existá, se pare, O 
insatisfactie vis-ă-vis de politica fă- 
cutá numai prin artă, prin interme- 
diul filmului. Vedeta — actor sau 
regizor — simte insufic'enţa acestul 
„joc secund“ şi consideră necesar să 
facă politică nu numai prin filme, ci 
şi în realitate, Este tulburătoare a- 
ceastă curioasă ipostază în care 
creatorul nu îşi mai este sufic ent 
sie-însuşi, resimtind acut nevoia ccn- 
diţiei de cetățean, revoia de real, 
în genere. 


Secolul isi spune; cuvîntul 


Două întrebări se pun: 

— Întîi: cîtă eficientá are acestă 
„luare de poziţie” a vedetei, care 
sînt rezultatele „intervenției“ sale 
politice ? Neindoios, ea stirneste un 
larg ecou, pentru că atitudinea apar- 
tine unei vedete. Unei personalităţi 
din cele mai populare, asupra căreia 
sînt atintite în permarenţă toate pri- 
virile. Secolul îşi spune cuvîntul în- 
tr-o vreme cînd publicul, păturile 
cele mai largi şi mai diverse ale soce- 
tății sînt supuse bombardamentului 
informational efectuat prin cele mai 
populare şi mai ráspindite mijlozec 
cinema, radio, TV —într-o vre- 
me, cînd, în occident, „defulările“ 
sociale şi psihice ale acestui public 
larg iau forma nevoii și creării de 
mituri încarnate, de idoli într-un 
cuvînt, este mai mult ca normal (dar 
şi dramatic) ca „luările de poziţie 
cu cel mai sigur ecou, intervenţiile 
cu cea mai ridicată cotă de influen- 
tare a opiniei publice să fie cele ale 
vedetei, Nu cele ale cutărui atomist, 


Incă o cinematecă: la Baia Mare 


Initiind această rubrică, în- 
cercăm să ne facem purtătorii 
de cuvint -ai acelor oameni 
minunati cu ideile lor anima- 
toare de visuri realizabile, 

Numai de dumneavoastră, 
stimati cinefili entuziaști, de- 
pinde ca acest colt din revista 
"Cinema" sá se transforme 
într-o rubrică permanentă in- 
titulată: „Unde ne sint visă- 
torii? lará-i!" 


ca, ceea 
s că filmul de 


Arta filmului“, 


O să redacteze 


rot ca un aspect al preocupărilor 
pentru cultura cinematogra- 
a5 dori sá 'relev faptul că, în 
dada august 1971 — martie 1972, 
colectiv de cinefili pasionați, din 
făcut parte, a redactat 
reprinderii cinematogra- 

i; Maramureș un „Pro- 

; lunar (16 pa- 

re), care va 
rea premie- 
de materiale 


stre 
as 
da 


Ce au izbutit pasionați filmului 
din Baia-Mare : 
'@ să obțină înființarea unei Cinemateci 


un „Program cinematografic“ lunar 
@ să introducă, experimental, 

un curs de cinematografie 

la liceul „Gheorghe Șincai“. 


informative din 'umea filmului, por- 
trete de actori, știri de pe platouri 
etc., care s-a bucurat de un. real 
succes în rîndul publicului și a con- 
tribuit la îmbogățirea cunoștințelor 
în domeniul “cinematografiei. Din 
păcate, această publicație și-a încetat 
apariția după opt numere. Sperăm 
însă ca să reapară într-o „serienouă“, 
poate într-un viitor nu prea înde- 
partat ` 


In Jegáturá introducerea .stu- 


diului artei filmului î 
încercat în cursul anului școlar tre- 
cut, în mod experimental, să aplic 


școală, am 


acest deziderat mai vechi la Liceul 
„Gh, Şincai” din Baia Mare, Selecţio- 
nînd un număr de 15—20 de elevi 
dintre cei mai buni din clasa a IX-a, 
am reuşit să tin Jectii de istoria 
cinematografiei .—. epocă filmului 
mut — materialul prezentat fiind 
ilustrat cu fotografii din cărțile apă- 
rute la noi sau uneori cu filme pre- 
zentate la televizor. Aș aminti aici 
cîteva dintre temele predate: Louis 
Lumière și Georges Méliès, Griffith, 

Eisenstein, Max Linder, Charlie 

Chaplin, Momente din trecutul fil- 
mului romár Buster Keaton. 

Această inițiat care, din motive 

independente voinţa mea, a fost 

abandonată, merită, cred eu, să fie 

continuată și chiar extinsă în rîndul 

acelora care se interesează de arta 

filmului, 

Cele prezentate mai sus/sînt cîteva 
dintre modestele noastre contribuţii 
la crearea unui public cu o înaltă 
cultură cinematografică, Cultură ne- 
cesară, cred eu, iubitorilor filmului 
de toate virstele si în specia! necesară 
tinerei generaţii. 


Dr. Felix MARIAN 


ci acelea ale Janei Fonda. Pentru că 
nu prezumtivul atomist, aproape 
recunoscut maselor, corstituie un 
model, în sensul sociologic al terme- 
nului, nu el reprezintă expresia con- 
centrată, uneori la nivelul unei na- 
tiuni, a unor aspirații, ci Jane Fon- 
da. 

Nu poate fi tăgăduită deci, din- 
colo de semnificaţia de conștiință 
inclusă în gestul vedeteide a lua ati- 


tudine vis-à-vis de problemele ṣo- 
cial-politice majore ale epocii, efi- 
cienta acestui gest, adesea modela- 
tor de conștiințe la rîndul său, de- 


clanşator de reacţii analoage. Dar: 
— recunoscînd calitatea evidentă 
a luării de atitudine a vedetei, se 
pune în continuare întrebarea: care 
sînt limitele obiective ale acestei 
luări de atitudine? În ce punct în- 
cetează obiectiv eficienţa ei? 


„i Faţă în faţă 


Pentru că, jucînd cu toate cărțile pe masă, punind pe două coloane, 
ce observăm? Că: 


O jane Fonda merge în Vietnam, 
unde pronunță în fața soldaţilor 
discursuri antirázboinice.... Ze 


O ... dar faima de actriță nu a cis- 
tigat-o datorită cine ştie căror fil- 
me acuzat politice. 


O Gian Maria Volonté nu mai 
joacă — după propriile mărturisiri 
— decît în. filme care corespund i- 
dailor sale politice... 


9 ... dar Volonté a Jucat în filmele 
lui Sergio Leone, „Pentru un pumn 
de dolari“ şi „Pentru citiva dolari 
în plus“, refuzînd, e drept, ca numele 
să-i apară pe generice. În loc de 
Gian Maria Volonté, pe generice a 
apărut numele John Wells, 


O Bernardo Bertolucci, ca si Elio 
Petri, alt nume de rezonanţă în rîn- 
dul tinerilor regizori italieni, cineast 
angajat, a debutat la 23 de ani cu 


9... dar anul trecut, filmul său 
cel mai recent, „Ultimul tango la 
Paris“, a fost interzis si considerat 
cel mai obscen film din Istoria ci- 


un film de accentuat caracter poli- 
tic („Înainte de revoluţie“)... 


nematografului. 


O Marlon Brando declară căe abso- 
lut necesar să se facă filme politice, 
că intenționează chiar elsă realizeze 
citeva despre indienii şi negri ame- 
ricani... 


9... dar şi-a cumpărat o insulă, 
la tropice, o insulă de 13 km2, 
unde are de gînd să trăiască — la mo- 
dul fizic—pe baza unor teorii 
proprii despre posibilităţile de a 
obţine energie, teorii pe care le ex- 
pune pe larg şi cu convingere ori- 
cul e dispus să-l asculte. i 


Ar însemna să fim ipocriti sau 
de-a dreptul opaci, dacă am trage 
de aici încheierea, că „luările de pozi- 
ţie“, militantismul politic chiar al 
unora din vedetele amintite (şi ne- 
amintite) conţin o bună doză de 
fals sau de „poză“. Ce bună credință 
ar putea să taxeze drept poză, ati- 
tudinea de gravă renunțare la pre- 
rogativele de vedetă, poziția de 
abnegație militantă, care îl carac- 
terizează pe comunistul Gian Ma- 
ria Volonté? 

În realitate, situaţia e mult mai 
complexă și nu trebuie uitat nici 
o clipă cadrul de desfășurare a 
acestor „luări de poziţie“: o societate 
de consum dezvoltată, în care este fa- 
tal, în asemenea cazuri, săse produ- 
că, la diverse niveluri şi în diverse 
circumstanţe, o ruptură sau un deza- 
cord între intenţii şi posibilităţi, între 
cuvînt si faptă. Angajarea e un fapt 
de conştiinţă, dar, se ştie, conştiin- 


fa e un reflex al realităţii materiale 
şi sociale obiective. 

Aceşti actori nw există într-un 
mediu pur, fără legături cu lumea 
înconjurătoare. Ca să trăiască, ca 
să supravietuizscá, ei sînt obligaţi 
să ţină seama de datele unei socie- 
tági pline ce contradicții, violen- 
te si, de foarte multe ori, atit de 
complexe, încît la prima vedere 
aceste contradicții au chiar o a- 
„parenţă absurdă. (Fi Imele anti-sistem 
nu sînt oare finanţate de sistem?) 

Fenomenul însuși, al vedetei occi- 
dentale angajate, are laturile sale 
contradictorii, care n-au rost să fe 
detaliate acum, dar trebuie neapărat 
amintite. Important şi de retinuteste 
însă faptul că acest fenomen există, că 
are amploare. Important mi se pare 
faptul că alarmarea Pentagonului 
la decernarea Oscar-ului actriţei 
Jane Fonda nue un gag, ci orealitate. 

Aurel BADESCU 


Încă un actor italian care nu mai vrea să joace decit în filme politice: 
Enrico Marla Salerno 


| film şi literatură 


În panarama de-i zice La pînza al- 
bă a fost de curînd adus cu mari sa- 
crificii şi expus spre vederea gener a- 
lă cu ochiul liber Alifantu unic pe 
lume şi orfan la numele lui de fată 
zis şi „Pe aripile vintului“ — film cu- 
rat istoric şi fără reparații capitale, 
care a strîns atitea parale cit ai putea 
să umpli o moară de vint şi atitea 
lacrimi, cît dacă ai stoarce fiecare 
pozişoară în parte mai că m-aș teme 
de o „inundație, cu prestație şi con- 
signaţie“ (citat din R.C. — un clasic 
al genului). L-am revăzut, m-am mirat 
pe ici şi pe colo, mi-am zis ca tot ro- 
mânul că Vivien și Gable sint formi- 
dabili, că Leslie Howard nu ţine la 
concurență și că Sudul ăla bleste- 
mat era formidabil, cu toate betesu- 
gurile lui. Una peste alta, nu poţi 
să rámii „indiferent' la asemenea 
moment de vitalitate și, la urma ur- 
melor, ... mai bine mai tirziu decit 
niciodată (stranie, de fapt inadmisi- 
bilă consolare....). În fine. 

M-am dus acasă și mi-am pus,nu 
ştiu de ce, un disc împrumutat de 


DEI e PTE Paiet YA 


Fara titlu 


la un prieten ndrdist, disc pe care 
cînta pe ambele fețe, Louis Armstrong. 
L-am iubit mult pe Louis, vä spun 
drept că am plins cînd a murit — 
îmi aduceam aminte de batista lui 
albă pe care o flutura la un concert 
de la Sala Palatului, de ciorapii lui 
albi, de trompeta aia pe care am 
auzit-o de mii de ori şi de vocea — 
oare voce să fi fost? — de zimbetul 
său bun, drăguţ, cald, voce de înger 
negru. Am vrut să scriu la moartea 
lui — nu am avut unde — și la urma 
urmelor ce să scrii, ce sácinti şi tu 
un cîntec fără trompetă, fără Hello 


Pe aripile vîntului ? Nu! | 
Dacă-i vorba de Sud, 
să pronuntám numele lui Faulkner | 


Dolly, fárá Go marching in, fárá 
Cheesecake. Am tăcut si-am lácri- 
mat. 

Veţi zice că nu e nici o legătură 
între Aripile vintului şi Louis Arm- 
strong. Ba da, este: sudul, adică New 
Orleans, adică jazz-ul negrilor — 
adică una fără alta nu se poate, cum 
nu se poate Mai am un singur dor 
fără cîmpurile de la Dumbrăveni, pe 
lîngă Botoşani, undeva unde Moldova 
e frumoasă ca Provența şi cerul al- 
bastru ca in impresionişti. Şi dulce. 
Aveam 13 sau 14 ani cînd mi-a dat 
mama să citesc Aripile; le-am citit, 


nu am zis nu, dar eu eram cu gindul 
la Mușchetari şi Medeleni căci pe ele 
le-am citit pînă cînd, fără „evoluţie“, 
mi-a plăcut Madame Bovary şi Un- 
chiul Vania, dintr-odată si de atunci 
n-a mai fost nimic de făcut — Scar- 
lett O'Hara a rămas prea triumfátoa- 
re pentru mine —iar dacă e vorba 
de sud atunci, hai să pronuntám nu- 
mele sacru al lui Faulkner, continent 
unde trăiește şi azi colonelul Sar- 
toris, clanurile acelea de monomani 
în care disimularea a devenit o reli- 
gie mai puternică decit sîngele. 
Tempi passati frate, epoci de 
aur ale memoriei romantioase, nos- 
talgii de fată bătrină ce-a cîntat la 
trompetă în armata salvării pînă la 
vîrsta imemorabilă a unei subite 
convertiri la clasicismul avangardei. 

Cînd a murit Louis Armstrong 
am vrut să-mi trimit o telegramă de 
condoleanţe — și dacă vreodată voi 
ajunge la mormintul lui de pe ari 
pile vintului... 


Gelu IONESCU 


musical “românesc 


pe ecrane 


Întotdeauna expe- 
rienta adultului — gi 

Nea tot ceca ce implică 

ea — setopeşte, de- 

vine inutilizabilă, o 

A dată confruntată cu 
spațiul neconstrins al copilului (al 
copilăriei), unde nebănuite di- 
mensiuni coexistă, unde cele mai 
absurde şi stufoase vise au lu- 
mina fragedă a unui început de 
dimineaţă. Căci inocenta se du- 
blează cu o apartenenţă la fire, 
la secreta comuniune a formelor 
şi vieţii, unde pietrele zboară (pot 
zbura), copacii îşi murmură vor- 
be, iepurii dansează gi timpul 
este docil! și elastic, se poate 
opri sau poate face cale întoarsă. 

Parafrazindu-l pe Einstein, care 
demonstra, prin jocul matema- 
ticii, că timpul se modifică în 
funcție de viteză, Lewis Carroll 
o lăsa pe Alice să intre în oglin- 
dă ca într-o altă încăpere in- 
versă, şi să bea dintr-o sticlutá 
o licoare, ce-o schimbă din mare 
în mică. 

Regizoarea Elisabeta Bostan în- 
cearcă o astfel de incursiune în 
oglindă, lăsînd lumea să-și des- 
făşoare caruselul asa cum o vede, 
cum o visează (noţiunile se între- 
pătrund. pînă la contopire) o 
fetiță de 5 ani. Incercare primej- 
dioasă și riscantă. în acelaşi timp. 
O clipă de neatentie — un gînd, 
o nuanţă, o vorbă, o imagine care 
ne aparţin, dar nu-i aparţin feti- 
tei şi fragila viziune se spulberă. 
Căci la ușa care deschide aceas- 
tă lume trebuie părăsite logica 
şi în special uzura privirii, acea 
patină a obisnuintei care sără- 
cesto, 

Regizoarea nu e la prima încer- 
care de a pătrunde în această 
lume a copilăriei, de a o istorisi, 
şi numeroasele premii internatio- 
nale au confirmat măiestria cu 
care a reușit să afle tonul si lu- 
mina poveștii (în serialul cu 
„Năică”, „Amintiri din copilă- 
rie", „Tinerețe fără bátrinete”), 

„Veronica“ este o ducere mai 
departe a acestui orizont, pînă 
la limitele copilăriei, în acea zo- 
nă unde realitatea și imaginarul 
se amestecă într-o continuă zo- 
nă de poveste. lar povestea în- 
săși nu are construcția riguroasă 
a unei acţiuni (fie ea miraculoasă), 
ci se desfășoară imprevizibil, 
cuprinzind sau lăsîndu-se cuprin- 
să de elemente multiple ale vieţii 


reale a fetiţei, de reminiscente 
vizualizate din poveşti pe care 
fetița le-a auzit altădată, din 
acea reinterpretare — privire no- 
uă — a obiectelor şi mişcări- 
lor, 

Ne aflăm la munte, într-o vilă 
(cămin, colonie sau un fel de 
orfelinat), unde copiii ascultă 
cîntecele vesele ale femeii de 
serviciu (Angela Moldovan). A- 
fară e viscol, dar un cîntec va 
readuce primăvara.  Învățătoa- 
rea (Margareta Pislaru) e se- 
verá, dar iat-o apárind în fata 
copiilor sub forma unei zîne care 
dăruiește Veronicăi pentru ani- 
versarea ei o traistă fermecată a 
dorințelor împlinite. E intere- 
sant că apariţiile zînei, dansul 
traistei fermecate, zborul 'Vero- 
nicăi se petrec în fața tuturor 


eliminind distanța povestitoru- 
lui, salvind inocenta si prospe- 
fimea povestirii. 

Elisabeta Bostan și-a construit 
cu simplitate filmul fără a re- 
curge la vechiul arsenal de tru- 
caje și efecte; cele cîteva schim- 
bări de dimensiune ale fetiţei, 
șoriceii danstnd pe un scaun sau 
pe o sită uriașă, apariţiile licu- 
riciului sînt făcute fără ostenta- 
tie, fără specularea trucului. Căci 
însăși fetița le trăieşte fără nici 
un fel de mirare, ca pe nişte lu- 
cruri absolut firești. Motanul are 
coadă, blană, urechi ascuțite, 
dar e în același timp bucătarul 
de la vilă, deghizarea e doar su- 
gerată, ca într-un joc de copii. 

Decorurile lui Giulio Tincu, 
masive și încărcate, acumulează 
multiple caracteristici ale zonei 


Multumim Elisabetei Bostan 


pentru că știe, 
pentru că se incápátineazá să aducă 


universul copilăriei în filmul nostru 


copiilor, care percep fără difi- 
cultate, în același moment, 0 
dublă si nouă realitate. 

O singură răutate din partea 
fetiţei și traista o părăseşte, 
luîndu-și zborul. Urmează pere- 
grinările Veronicái în căutarea 
traistei, în adincurile unei . pă- 
duri, unde fiecare scorburá e un 
ochi atent, fiecare- creangă o 
mînă ce se întinde. Vulpea (Va- 
silica Tastaman) e hoatá și arvrea 
să facă din fetiță o hoatá, licu- 
riciul e o nălucă bună, motanul 
(Dem Rădulescu) e înfumurat, 
rău și caraghios (nu e altul decît 
bucătarul de la vilă), şoriceii 
veseli, agitati, triumfători pînă 
la urmă asupra motanului pentru 
că sînt mici și plini de curaj, şi... 
fetiţa e din nou printre copiii de 
la vilă, zina îi înapoiază traista, 
călătoria a fost plină de invátá- 


minte, de-abia spuse, ghicite prin- 
tre atitea minunátii. 

Totul se desfăşoară într-un 
cadru traditional de poveste, 
personajele si ale basmului 
dintotdeauna, structura filmului 
însă depășește basmul ca atare, 


basmului, fără a izbuti însă să 
elibereze sugestia locului, fio- 
rul unui desiş întunecos, unde 
pot apărea duhurile pádurii. Toa- 
te aceste locuri există doar în 
imaginația fetiţei; densa lor ma- 
terialitate le face prea reale în 
sensul ilustrativ. Ceea ce con- 
trabalansează această caracteris- 
„tică a decorului este culoarea, 
Multe linii și suprafețe se topesc 
în mari ansambluri cromatice 
si regizoarea Elisabeta Bostan a 
intuit foarte bine importanța 
petei de culoare într-o astfel de 
poveste — pușca motanului se 
descarcă cu nori violeti de fum, 
dinamita menită să ucidă sori- 
ceii explodează în focuri benga- 
le — imaginaţia copilului fiind 


stîrnită în primul rînd prin șocul 
vizual, 

Trebuie, cred, amintite și cos- 
tumele realizate de Nelly Mero- 
la— libere fantezii, libere- si- 
luete viu colorate, îmbrăcămin- 
tea personajelor avînd aici a- 
proape funcțiune de gag. 

Am încercat să vorbesc despre 
film gi povestea lui, lăsînd la o 
parte faptul că „Veronica“ este 
un „musical“, tocmai pentru că 
mi se pare că muzica este ele- 
mentul care s-a integrat mai greu 
în textura filmului, ca și cum ar 
fi fost adăugată, o dată filmul con- 
ceput. 

Compozitorul Temistocle Po- 
pa a creatcîteva cîntece, care 
pot deveni șlagăre („Veronica“, 
„Cîntecul licuriciului”), dar adese- 
ori s-a. pierdut într-un soi de 
frazare ritmată, vorbă obişnuită 
spusă sincopat, ici-colo cu cîte un 
vag aspect melodic, care, pe par- 
cursul unui film întreg, devine 
obositoare, și în special, imposi- 
bil de diferențiat în melodii dis- 
tincte. Credem noi că s-a greșit 
atunci cînd s-a urmărit ca partitura 
să acopere tot dialogul filmu- 
lui. În general, dincolo de re- 
usita unor momente muzicale 
bine integrate filmului (apariţia 
zînei, caleașca motanului a cărui 
fugă prin pădure este însoțită de 
o subtilă nuanță melodică gen 
western, cîteva momente de dans 
ale șoriceilor), acel fond ritmic 
continuu este fastidios şi în 
plus, răpește ceva din plă- 
cerea ascultárii melodiilor. O 
problemă de dozaj care, rezol- 
vată (eventual în următoarea 
serie a poveștilor cu Veronica), 
ar aduceo bună notă în plus aces- 
tei certe reușite a regizoarei Eli- 
sabeta Bostan. 

Film de copii și în special 
destinat copiilor (deși plăcerea 
poate fi și a celor mari), „Veroni- 
ca“ ridică și problema alegerii mi- 
cilor interpreţi. Elisabeta Bostan 


(Continuare în pag. 14) 


O producţie a Casei de filme nr. 3. Regia: Elisabeta Bostan. Scenariul; 

Vasilica Istrate și Elisabeta Bostan. Imaginea: lulius Druckman. Mu- 

zica: Temistocle Popa. Decoruri: Giulio Tincu. Costume : Nelly Grigorius 

Merola. Sunetul: ing. Oscar Coman şi A. Salamanian. Montajul: Dan 

Naum. Cu: Lulu Mihăescu, Margareta Pislaru, Dem Rădulescu, Vasilica 
Tastaman, Angela Moldovan, George Mihăiţă. 


Film realizat în studiourile Centrului de producție cinematografică 
„Bucureşti“ 


cintat si jucat de copii 
fata in față cu Elisabeta Bostan: 


Nu am orgolii. 


A 


Sînt unul dintre regizorii 


care cred că filmul 
nu se poate face 


de unul singur 


— Sînteţi singurul regizor român, 
Elisabeta Bostan, căruia un distri 
buitor străin i-a cumpărat filmul 
înainte chiar de a citi scenariul, 
Cum aţi reuşit sá vă impuneji atît 
de spectaculos? 
ARA AN ERNEST. PCI 
Nu prea cred în cariere spectaculoase, în 
boom-uri miraculoase; cred doar în muncă şi per 
severentá diabolică, în profesionalism cucerit metru 
cu metru de peliculă, E o meserie în care trebuie 
lucrat mult și fără întrerupere, fără orgolii. Tre 
buie să treci prin toată filiera complicată a produ: 
tiei pentru a stápini, o dată cu gramatica cinema 
tografică şi ritmul industrial modern. Dealtmin 
teri, nimeni n-a semnat o poliţă în alb pentru mi- 
ne. Producătorul la care vă referiti văzuse toate 
filmele mele; la „Veronica” a fost atras şi de nou- 
tatea genului: musical cu copii și măști mobile. A 
riscat, ca să zic aga, cu anume acoperire. 


Vorbeati de orgolii, la ce vă refereati? 
A miner ma i se ata A 

La faptul că am intrat în studio fără prejude 
ati; am făcut timp de 10 ani asistență de regie, 
după ce în institut urmasem, paralel, patru ani 
cursuri de actorie, ca să învăţ bine ce anume să 
cer interpretului, Am avut și șansa unor străluciți 
pedagogi ca Victor lliu, Jean ( 
Sadova, Filmarea „Scrisorii dute” a fost pen 
tru mine o lecție de înaltă clasă cu actorii, „Naţio 
nalului” și totodată o şcoală de rigoare, metodă, 
conștiinciozitate, care mi-a folosit enorm pentru 
toate cele 13 filme la care am lucrat ca asistentă 
și ca regizor-secund, Dragostea pentru profesie 
alungă trufiile mărunte, teama că, dacă faci uceni 
cie îndelungă, nu te mai poţi afirma independent, 


ocine ASI AER 
- Ca regizor-femeie ati avut de învins anumite 
prejudecăți, mai mult sau mai puțin mărturisite? 
ANAL PE SNL PRET ATDI SGP ARES TA A 
- Nu. N-am impresia că pentru mine ar fi mai 
greu pe platou decît pentru colegul meu. De 
aceea nici nu cer vreun privilegiu și vreun rabat, 
Meseria e dură, într-adevăr. Dar depinde de forţa de 
a te impune echipei si mai ales de știința de ate 
organiza, Dar asta se învață cu timpul. Eu am avut 
norocul ca după două scurt-metraje, directorul stu 
dioului să aibă încredere în mine și să-mi dea sá 
realizez „Puștiul”, Apoi, în activitatea mea în 
studiou, m-a vegheat mult timp interesul cald, 
omenesc şi profesional al lui Victor Iliu. El 
mi-a dat multă siguranţă, 
A A O S 
— Sinteti într-adevăr, asa cum páreti, calmă, 
sigură de dvs, întotdeauna? 


Cred că în clipa în care aș fi prea sigură, 
m-aș teme cel mai mult pentru mine. Fiecare 
film e o nouă și grea încercare, Fără neliniște n-aş 
putea lucra. Neliniştea aceea, cînd ştii că trebuie, 
că n-ai voie să faci decît un film bun. 


IAEA AICA A AI 
- Premiile internationale v-au dat posibilita 
tea sá vá confruntaţi, v-au ambiţionat să ridicaţi 
ştacheta? 
KA N A PITA ASPECTO 
— Din pácate, la primele festivaluri la care au 
participat filmele mele, eu n-am fost de fatá. Am 
primit doar vestile premiilor luate. Şi ce nevoie 
as fi avut, pe atunci, să știu exact de la ce pornesc, 
pe ce treaptă mă situez, care sînt valorile competi 
tivel 


(Continuare în pag. 14) 


am doar ambiţii... 


Nu cred în cariere 
spectaculoase, 
cred doar în 
profesionalism 

cucerit metru cu metru 
de peliculă 
eo 
Dragostea pentru regie 
alungă trufiile mărunte, 
teama că dacă faci 
ucenicie 
nu te mai poti afirma 
independeni 
© 


Filmul de familie 


e um spectacol-sărbătoare 


la care merg părintii 
impreună cu copiii 


© 


„Veronica“ a fost 
cumpărat 
inainte ca distribuitorul 
sa fi citit scenariul. 
După „Linerete 
fără bătrineţe' 

s-a, realizat un disc 
povestit si cîntat 
de Tom Jones 


(Urmare din pagina. 12) 


este-obişnuită a munci cu aseme- 
nea minusculi actori, pe care îi 
face să uite de inhibantele masi? 
nării ale studioului, reuşind să 
ne restituie pe ecran chipuri, 
zimbete şi lacrimi firești, ca si 


SES DEA AA 
enormele dificultăţi pe care le 
ridică munca cu un grup de ins 
târpreţi între 4 si 7 ani. Numai o 
mare pricepere. gi, sigur, o mare 
pasiune pot duce-la această a- 
propiere de copii,.la integrarea 
lor în complicatul proces, de rea- 
lizare a unui film. Aparatul sons 
deazá de aproape aceste pri- 
viri, în limpezimea cărora se 
petrece, de fapt, toată povestea, 
Lulu Mihăescu (Veronica), în pra- 


-catá intuiţia cineastei în alegerea 
acestei talentate fetiţe, care reu- 
seste sá cînte în piay-back ca o 
adevărată profesionistă, 

-Actorii „mari“ devin complici 
în: această fugă spre copilărie: 
Dem Rădulescu, masiv, naiv-vi- 
clean, cu mersul caraghios, fie 
că-şi poartă coada de cotoi sau 
linguroiul de bucătar; Vasilica 


tate visate, şi trebuie remar- W 


laru, poate puţin prea ca pesce” 
na estradei, dar reușită cu grație 
şi personali tates. 

Dincolo de imperfectiunile (le- 
gate de muzică sau de lungimea” 
unor secvențe — cea cu șoricei, 
de pildă) inerente acestui prim 
musical. românesc, trebuie să salu- 
tăm încă o dată profesionalismul, 
pasiunea, rigoarea Elisabetei 
Bostan, siguranța cu care-și 


cum ar fi surprinse din întîmpla- 
re. Meritul regizoarei este cu 
totul deosebit: ne putem imagina 


gul plînsului sau minunată de ceea 
ce vede, zburdă prin aceste me- 


leaguri jumătate reale,  jumă- 


fata în faţă cu Elisabeta Bostan 


Tastaman, vulpe cu tresăriri de 
cochetărie şi cu sclipiri lacome în 
ochi; Angela Moldovan, 
beatá și veselá; Margareta Pis- 


croieste -drum spre acele me: 
leaguri ale 'copilăriei, părăsite 
de noi toți, de atita vreme 

Dan COMSA 


jugu- 


jUrmare din pagina 13) 


Abia mai tîrziu m-am plasat în context, am 
ştiut ce cale am de urmat. 


— Şi, după părerea dvs, ca autoare și ca membră 
în diversele jurii internaţionale, în ce context 
mondial ne situám noi cu filmul de copii, în ce 
curent ne încadrăm, la ora actuală? 


N-aș zice că există în genul filmului de copii 
curente, mode schimbătoare, ci, mai degrabă o 
foame permanentă de acest tip de film pe care oc- 
cidentalii îl numesc astăzi „film de familie“. Spec- 
tacol la care pot merge părinții împreună cu- co- 
piii, un fel de sărbătoare de familie de care se bu- 
cură, deopotrivă, cei mari şi cei mici. E un fel de 
reacţie sănătoasă la filmul de violenţă și la filmul 
sexy. Asta și explică succesul imens înregistrat de 
retrospectivele Disney, Trnka... 


— a Şi Elisabeta Bostan. 


- Într-adevăr, au fost vreo 5—6 retrospective 
cu filmele mele în Spania, în Iran, în Canada; în 
toamnă se pregăteşte o retrospectivă în Franța. 
După cum ştiţi a fost cumpărată toată seria „Năi- 
ci"=Jor, „Tinerețe fără bătrînețe“ și „Nuntă în 
tara Oașului". La „Veronica“ au fost investiti bani 
înainte ca filmul să intre în producţie, el va fi du- 
blat în engleză la B.B.C, Discul povestit şi cîntat 
de Tom jones după „Tinerețe fără bátrinete" s-a 
vîndut excelent. Ce păcat: că nu se fac și la noi 
asemenea discuri, foarte atrăgătoare pentru copii. 


Nu ati constatat totodată și o anume ten” 
dintá la acest gen — foarte confortabil din punct 
de vedere moral — al filmului de familie către un 
anume  conservatorism, traditionalism didactic? 


— Nu, Pentru că, în clipa în care copilul sim- 
te caracterul didactic al unui film, îl respinge cu 

erșunare, Pe el trebuie să-l cîştigi, atrăgîndu.l 
in modalităţi cît mai variate. De aici voga de 
musicalului și a filmului dansat. La vremea lui, 
s-a, bucurat de succes-pentru că specta- 
torii-copii simțeau nevoia unui personaj af lor, 
un erou pe care să-l creadă și să-l urmeze în marea 
aventură de descoperire a universului. l-am stu- 
diat îndeaproape la vizionări, erau entuziasmați de 
şotiile lui Năică; la premierele la care-lua parte 
interpretul, Bogdan Untaru, micul actor era pur- 
tat pe brațe, sărutat. Am primit multe scrisori de 
mulțumiri di partea copiilor. Ei au făcut din Nă- 
ică o vedetă și mi-au dat astfel ideea serialului care 
a avut atita succes. 


De ani şi ani, de a- 
tunci, de foarte de 
demult, de cind ma- 


— Credeţi că şi pe plan internațional e valabilă 
explicația acestui succes? 


— Acolo se adaugă, cred eu, și interesul pentru 
spiritualitatea românească, pentru ambianța satului 
nostru care l-a creat pe Năică, care a inspirat 
basmul „Tinerețe fără bátrinete" și „Amintirile 
din copilărie“, 


— Într-adevăr, există ovalorificare cinematogra- 
fică a sursei literare şi plastice culte sau populare 
în aceste filme, valorificare care aminteşte de o 
pasiune, după cit ştiu, mai veche. 


— Dacă nu studiam regia, as fi urmat cu sigurar 
tá istoria artelor-sau arheologia. M-au pasionat in” 
totdeauna culegerile folclorice, obiceiurile popu- 
lare (am şi concretizat cîte ceva în „Nunta din 
Oaș" şi „Cloşca cu puii de aur“). Port în mine aces! 
filon plastic şi poetic şi sper să-l fructific din ce în 
ce mai bine, pentru că, ştiut este, afirmarea noas 
trá pe plan mondial se poate face nu atît prin for- 


ma sau prin genul filmelor, cît prin țesătura 


lor intimă de gînduri şi sensibilitate specifică, prin 
miezul lor national. În acest sens, „Tinerețe fără 
bátrinete” a fost pentru mine o experiență folo- 
sitoare. Critica a recunoscut, la vreme, acest pei- 
saj uman și natural, care reconstituia lumea bas- 
mului popular şi în costumele inspirate din fresca 
Voronetului si în detalii scenografice sau în meta- 
fore vizuale. 


— Tot o reuşită socotiți si experiența „Amin- 
tirilor din copilărie"? 


— Acolo am fost intimidatá de carte. Aveam de 
„luptat“ cu Creangă, cu umorul lui colosal, Dar 
mie fiecare film mi-e drag caun unic copil, chia; 
de-as avea o sută. 


— Veronica”, după cit ştiu, e cel mai dificil 
dintre toţi „copiii. 


— Pentru că am ţinut să fac un Musical cu copii, 
dar nu În genul celor cunoscute, cu vedete adulte, 
ci cu mici actori deveniți, ei, vedetele musicalu- 
lui, Era apoi problema dificilă (despre care am 
mai vorbit) a măștilor mobile și nu fixe, de carna- 
val, cum veți vedea în'curînd pe ecrane, într-un film 
englez, excelent dansat si cîntat de cei mai buni 
actori, „Povestirile Beatricei Potter“. La noi, dificul- 
tátile au fost multe: mulajele faciale, foarte greu de 
obţinut, apoicarcaselemobile purtate de actori pe 
dedesubtul costumelor, apoi costumele însele 
care să evolueze și coloristic într-un decor feeric 
şi amințind totodată realitatea cotidiană. (Cum 
acel decor al morii în care obiectele casnice de- 


o 


vin cadrul revistei dansate). Au intervenit apoi! 
problemele de echilibrare.a culorilor foarte vii, 
diverse. Aţi observat, desigur, mai ales în scene 
morii, influența puternică a coloritului exotic al 
lui. Van Gogh. 
CALA ESA TAE RS ROSSANA 
— Pentru că am ajuns aici, nu vi se pare că 
fiimul de copii impune și el œ stilizare a liniilor, 
a culorilor, a compoziției cadrului? 
AAN ATAR EI IEA 
— La filmul de copii, teoria. stilizării mi se pare 
falsă. Aici se cere o fantezie mai încinsă, mai sti- 
mulativá, Copilul e deprins, desigur, sá simplifice, 
să facă œ pisică dim două linii, dar aceasta nu e 
izape prin reducere, prin selectare,ca la adult, 
ci prii cunoaștere parțială a realității. Noi trebuie 
să-i Imbogátim substanțial copilului perceperea 
lumii, să-i stîrnim, să-i biciuim chiar imaginaţia 
și spiritul de observaţie: Să-i sensibilizăm percep- 
tia. Dará ati observat, toate basmele, de la Creangă 
la Andersen, au un fel de saturație a sugestici. o 
bogăţie de detalii, o abundență de notații de pei- 
saj, de ambiante. Pădurea; prin care trece Făt Fru- 
mos e ca œ perie deasă, descrisă minuţios, cu 
amănunte ce-l pot plictisi pe adult, dar îl farme-á 
pe copil! Filmele:care încearcă o'stilizare, o abstrac- 
tizare a formelor, satisfac — poate — gustul cî- 
torva. rafinati, dar ele nu ajung la inima şi fantezia 
copilului, 


— Veronica” v-a pus nenumărate probleme de 
acest gen. Cum le-aţi rezolvat? 3 


AA SE EIO AA AA REBEL EA 

— Beneficiind de o admirabilă echipă care a 
lucrat. cu o pasiune și um profesionalism irepro- 
șabi!. Nu uitaţi cătot filmul e realizat în play-back, 


că o fetiță de $ ani a avut de înfruntat vedete 
consacrate, că ritmul! la montaj trebuia: obținut 
după a bandă ce fusese înregistrată înainte, că 


filmul trăia prin muzică și muzica printr-o bandă 
sonoră de mare vibrație, ca o dantelă. N-aș fi pu- 
tut realiza; nimic din aceste ambiţii fără concursul 
unor profesioniști pasionaţi, ca operatorii de su- 
net Oscar Coman şi Salamanian, monteurul Dan 
Naum, operatorul de imagine lulius Druckmar, di- 
rectorul de film Nicolae Codrescu și o strălucită 
echipă de regie: lorgu Ghinghidis, Edith Mandel. 
Sofia Lupu, Ca să nu mai vorbesc de colaborarea 
creatoare cu pictorii Giulio Tincu si Nelly Merola, 
cu compozitorul Temistocle Popa şi cu scenaristo! 
Vasilica. Istrate. Sint unul dintre regizorii care au 
avut cea: mai îndelungă conlucrare cu aceeași echi 
pă. Sînt unul dintre regizorii care nu cred că fil- 
mul se poate face de unul singur. 


— Vă mulțumesc. 


Alice MÁNOIU 


împungîhdu-se a reproș cu degetu-n 
obraz că el ştie ce ştii și să nu crezi 
că te crede că-l crezi... ` 


ma m-a trimis la 

cinema cu o mă- 

tusi, cu biletul de 
intrare în dreapta si cu ve- 
rişoara mea, Mioara, în stînga, 
de atunci, ehei, de atunci am știut, 
să ştiţi, am ştiut totul, dar absolut 
totul despre cinema. 

Şi tot de atunci, fireşte, tot caut 
să spun, sá-nvár, să-mpărtăşesc si 
altora ceyam în cap zidit solid, 
granitic, Precis și infailibil despre 
cinema. Și nu aşa... Ci, şi așa şi asa! 
Adică şi cum se vede El şi cum se 
face EL (cinematograful) de către 
ei, băieţii aceia, multi, drăguţi... 


Pseudo-kino-ghetikos 


Îi știți! 

Dar tot de atunci, de cînd cuveri- 
şoara — sprintará — n-am intilnit 
un om, oameni buni, om-om, bărbat, 
copil, femeie sau bunic să nu ştie 
şi el tot ce se poate şti despre arta 
cinematografică. Și să nu credeţi 
că n-am căutat. Dar nenorocirea 
este că și ei caută, Caută cu înver- 
sunare, cu tenacitate, cum să vă 
spun, aşa cum am citit eu undeva, 
caută cu „sfinta neliniște a căutării”... 

Asta el Şi cînd te găseşte își 
barează calea cu braţele deschise, 


apoi te apucă ferm de încheietura 
mîinii de parcă ar fi cătușe si încet, 
perfid, ti se ridică în suflet, cáfá- 
rîndu-se pe reverul hainei, 

Si ştii ce ştie, şi ştie ce gtii!... 
Degeaba! Nu se lasă, nu se lasă că 
doar îl lucrează... „sfinta! neliniște“... 
Nu! Şi te albeste cu argumente. Si 
te albegti de furie, de foame, de somn. 
Şi nu al altă scăpare decit să fii de 
acord... să zici ca el... că poate scapi. 

Dar nu! El ştie că și tu al părerea 
ta și te agaţă de pe scara autobuzului 
să-ţi spună verde, de la obraz, 


O. temporal... i 

Asa nu se mai poate! Nu se mai 
poate! 

Da, dar se poate altfel! Deci: 

Pseudo-kino-ghetikos 

Stimaţi cititori, inaugurăm astăzi 
modesta noastră expunere (doar 
34 de capitole, grupate în 6 părţi 
distincte) despre arta cinematogra- 
ficá. . 

Arta cinematografică este fira 
putinţă de tăgadă... (din lipsă de 
spațiu vă invităm să studiați urmarea 
în numărul viitor). 


Mircea ALBULESCU 


Spectatorul contri- 
buie pe jumătate, după 
părerea mea, la înche- 
garca naraţiunii cine- 
matografice a „Atenta- 
tului“, Aceasta în cazul 
cînd este la curent cu intimplarea 
reală la care se referă (dar pe care 
realizatorii susțin că n-au căutat 


nema 


s-o reconstituie): cunoscutul, atît 
de comentatul si încă destul de 
misteriosul caz Ben Barka. Dacă 


însă spectatorul nu ştie mare lucru 
sau nimic despre această întîmplare 
petrecută acum vreo șapte ani, 
poate părăsi sala cu sentimentul că 
n-a asistat decit la o jumătate de 
film, că nu îi sesizează apropourile 
şi că a urmărit doar o intrigă poli- 
ţistă. Acesta ar fi, după noi, para- 
doxul filmului lui Yves Boisset. Dar 
pentru ca nicicititorul să nu rămînă 
cu sentimentul că citeşte doar pe 
jumătate discuția despre acest film, 
ar fi poate preferabil să reamintim, 
în linii mari, cazul real, cazul Ben 
Barka: acum şapte ani, deci, popu- 
larul om politic, socotit unul dintre 
conducătorii de. frunte ai luptei 
pentru eliberare de pe scontinentul 
african, se lasă convins de un prieten 
al său, un ziarist francez, să vină 
la Paris, Aici, cade în cursa întinsă 
de serviciile speciale ale colonelului 
marocan Oufkir (cu colaborarea 
altor servicii de acelaşi gen). Dispa- 
ritia lui Barka stîrneşte mare vilvá, 
O parte a presei porneşte o cam- 
panie de protest și de demascare a 
acestui asasinat politic. Se instituie 
chiar o instanță de anchetare a 
cazului. Dar, deşi „se fac cercetări“, 
nu se ajunge la nici o indicație cit 
de cit precisă, lanicio descoperire. 
Ben Barka este socotit dispărut şi 
o dată cu el se şterge orice urmă, 
deşi în realitate gazetarii (trei au 
fost implicaţi în acest caz) trăiesc, 
deși explicaţiile date oficial au trezit 
reacţii si mai intense. Cam atit se 
stie, 


Yves Boisset și romancierul Sem- 
prun, care a scris scenariul, declară 
că nu au intenţionat să deschidă 
un dosar (care, de altfel, bănuim, 
nici nu le-ar fi fost prea la îndemînă). 
Ei afirmă că au reținut datele lui 
conflictuale, au imaginat apoi o 
serie de întîmplări menire sá dea 
coerență naraţiunii şi au privit filmul 
lor ca pe o povestire în parte realis- 
tă, în parte fictivă, a cărei temă ar 
fi: „răpirea, ca armă în lupta politică 
şi suprimarea unui adversar inco- 
mod“, 

Şi totuşi, vorbind în general şi 
la timpul prezent, estompind datele 
certe (atitea cite sînt) si evitind 
anumite concretizări spre a lăsa 
astfel cîmp deschis meditaţiei asupra 
unei asemenea metode, filmul reali- 
zează paradoxul de a readuce şi 


rări imaginate, este supus aceleiaşi 
operaţii de paralelizare. Și, astfel, 
se revine la întîmplarea asupra căreia 
planeazá încă misterul si mari semne 
de întrebare. 

Filmul nu răspunde de fapt la o 
Intrebare=cheie: de ce a fost nevoie 
ca un astfel de om “politic să fie 
lichidat? Autorii lui se străduiesc, 
dimpotrivă, să demonstreze cum 
s-ar fi putut desfăşura o asemenea 
înscenare la capătul căreia Barka 
a căzut victimă. Răspunsul la „de ce“ 
ar fi făcut, probabil, din „Atentatul“, 
un filmpolitic. În vreme ce ilustrarea 
modului cum s-a produs atentatul, 
îl situează în zona filmului poliţist. 
Onorabil, foarte onorabil ca factură. 


Mircea ALEXANDRESCU 


O vizită care l-a costat viața 
(Volonté și Trintignant) 
i o. 


mai viu în atenţie adevărata întim- 
plare: cazul Barka. Hiperbola n-a 
făcut, se pare, decît să proiecteze 
şi mai detaşat acest caz. Personajele 
poartă alte nume, dar spectatorii se 
străduiesc să le identifice pe cele 
reale; conflictul însuşi, oricit de 
amplificat prin pomenitele desfășu- 


Un fals romantic 
(Trintignant si Jean Seberg) 


Michel Piccoli 


„Mi s-a cerut să má duc la 
aeroport ca să asist la coborîrea 
din avion a lui Oufkir care venea 
la Paris incognito să-și îngrijească 
ochii. Ar fi fost fotografia anului. 

— Şi v-aţi dus? 

— Cum vá închipuiţi!.. 

Aş fi putut să împing şi -mai 
departe asemănarea cu- persona- 
jul real, aş fi putut să-mi confec- 
tionez un obraz: mai marcat, 
să-mi fac ò mutrá de canalie. 


A 


Producţie a studiourilor franceze. Regia: 


man si Basilio Franchina. Adap 
Ricardo Aronovitch. : Jean-Louis 


Regizorul 
despre film 


„Am proiectat filmul în fata 
unui public foarte puțin in- 
format asupra acestei întim- 
plări. Spectatorii au avut im- 
presia că văd un film politist 
si s-au arătat scandalizati de 
răpirea lui Sadie! (numele pe 
care-l poartă în film personajul 
Inspirat de Ben Barka). Şi 
apoi au cerut lămuriri a 
adevăratei afaceri... 

Prima noastră intenție a 
fost sá -realizăm pe această 
temă un. film documentar 
Jucat de actori necunoscuti, 
un film ca un reportaj det tele- 
viziune, care ar fi fost oricun 
mult mai apropiat de Aface 
Mattei. Dar din punct «de ve 
dere juridic și financiar a fost 
cu neputinţă. Şi apoi ne-ar 
pus întrebarea: care ar fi mo 
dalitatea cea mai eficace de a 
emotiona spectatorul şi n 
numai pe spectatorul care esto 
la curent cu cazul Barka. As 
încît am hotărit să face 
film cu 


vedete, un film-spe 


MIOT 
mente" pe care le-am Hu 
ce. priveşte faptele re 
avut destule plictiselicu d 
oameni. De pildá, cu 
care socotește că 
recunoaște în 
rien (nu 
pretat în i 
E curios sá v 
o criză 
se pare ca 
tr-un trádát > 
tor, într 
asasinat, intr-L 
reneagă prietenia. 
Bernier a 
această  ,asemána 
să-i aducă şi lui ur A 
pînă la urmă producătorul 
trebuit să-i dea o sumă de 
bani ca să ne lase în pace 
Ceea ce de altfel vorbește 
de la sine despre mora te 
persoanei“ 


mele zia 


gasil 


despre Oufkir 


Dar găsesc că ar fi fost prea 
convențional. În definitiv, nu a 
existat un singur Oufkir pe 
fața pămîntului. El era doar un 
prototip excelent. Mai sînt și 


alţii. Am jucat de pildă în „Mont- 
serrat“ — o piesă despre tortură 
care s-a prezentat la televiziune 
în timpul războiului din Algeria. 
Jucam acolo rolul lui Isquinado. 


sta era marele unchi al lui 


Oufkir.“ 


Yves Boiss 
alog : tera Semprun. Imagine 


Ceanariul * 
»Ccenoriui : 


Trintignant, Michel Piccoli, Gian Ma 


Ben Barz- 


ria Volonté, Jean Seberg, Francois Périer, Philippe Noiret, Michel Bouquet, 


Bruno Cremer, 


Daniel Ivernel, ROy Scheider. Y 


Sub un soare epuizat 
de vară tirzie, pe la 
început de secol, unde- 
va în ţinutul Crimeei, 
între marea liniştită şi 
stepa pustie,un bărbat, 
a cărui strălucire păleşte si ea ase- 
meni razelor în amurg, încearcă o 
mare si tainică iubire pentru soția 
tînărului-inginer lakov Bogomolov. 
Din dorința de a şi-o apropia pe 
Olga, el invită pe soțul acesteia să 
întreprindă cercetări pentru a des- 
coperi apă pe întinsele sale moşii. 
Filmul se anunță, deci, ca o drama- 
ticá poveste de dragoste, ceea ce, de 
fapt, nu este. Dragostea rămîne doar 


Din bogata corespondență dintre 
Cehov și Gorki, am reținut citeva 
pasaje în care autorul celor „Trei 
surori“ dădea sfaturi prietenești 
colegului său mai tînăr. 


6 martie 1900, lalta 


mea. lubite Alexei Maximovici, Tea- 
trul de Artă va da reprezentații la 
Sevastopol între 10 și 15 aprilie, iar 
la lalta între 16 şi 21 aprilie. Va juca 
„Unchiul Vanea“, „Pescărușul“, „Sin- 
guraticii“ de Hauptmann și „Hedda 
Gabler“ de Ibsen, Vino negre- 
sit. Ar trebui să cunoşti mai bine 
teatrul acesta, să-l cercetezi mai de 
aproape si să scrii o piesă. Dar 
dacă ai asista la repetiții, ai prinde 
si mai multe. Nimic nu te ajută 
să cunoşti mai bine condiţiile scenei 
decît 'harababuga de la reffetitii”. 


7 iulie 1900, Yaita 


pretextul, calea prin care autorul 
ne introduce în lumea moşieruluj 
Bukeev, o lume izolată de lume. 

Om instruit, mistuit de pătimașa 
vocaţie a marilor idealuri şi a apli- 
cárii lor în viață, lakov Bogomolov 
întruchipează, într-o epocă de impas 
speranța în viitorul poporului. În 
fiecare dimineaţă, Bogomolov isi 
începe neobosit forajele în solul 
pietros, calcinat de soare, al Crimeei, 

El e singurul dintre cei prezenţi 
care crede în muncă și trăiește 
pentru a dărui oamenilor rodul ei. 
În afara cercetărilor pe care el le 
face, zilele la moșie se desfășoară 
leneş, într-o linişte nefirească, Gei- 


talpi —  moşierul Bukeev, personaj 
descins mal derabă din galeria 
portretelor cehoviene, unchiul Jean, 
perfidul codos, iubitor de vin și de 
femel,  Ladighin, infatuatul amo- 
rez, frumoasa doamnă care-şi plimbă 
graţia tăcută și absentă —toţi frec 


prea scurte, scăldate în şampanie. 
Toţi trăiesc parcă într-o lume sus- 
pendată în afara timpului, într-o 
lume ce ignorárealitátile tumultuoase 
ale epocii. Pentru a-și mal trece 
urítul, cel prezenţi pălăvrăgesc între 
două băi în mare despre sensurile 
vieții, punîndu-şi întrebări abisale 
și hamletiene, ce rămîn desigur fără 
răspuns. Femeile sînt cu grijă îmbră- 
cate, se plimbă pe mare, călăresc. 
Bărbaţii fac exerciții de tir sau 
filozofează în fata unui pahar, cu 
privirile pierdute în zare, căutind 
zadarnic un sens vieţii lor. În această 
atmosferă încremenită, în care parcă 
nimic nu se întîmplă și Viața pare 
să curgă așa de cînd e lumea, Bukeer 
se sinucide. lar neasteptata apariţie 
a morții are darul de a dezvălui 
inutilitatea existenţei lui de pina 
atunci, ca de altfel a întregii lumi 
din care făcea parte, O lume a 
vidului spiritual. Un semn, un aver- 
tisment. O întreagă clasă socială 
va trebul să moară și va muri. Ca 
şi moartea lui Egor Bulíciov, sfirsi- 
tul lul Bukeev anunță zorile unei 
alte lumi. 

În filmul său, Abram Room recreea- 
ză cu un remarcabil simţ artistic 
tensiunea emoțională a personajelor 
gorkiene, ambianța epocii, surprinsa 
în special în detalii — de costum, 
de mobilier — şi realizează ur 
singular poem al singurătăţii, al 
neputinței, dar si al speranţei. Fara 
nicio ostentatle, necesitatea rástur- 
náril unei lumi e sugerată numai şi 
numai prin atmosfera acestei poves- 
tiri, filmată sub. un soare epulzant 
de vară tírzie, între marea liniştită 
şi stepa pustie, cîndva, la început 


cu greutate peste zilele prea lungi, de secol. 
plictisitoare, ca şi peste nopţile Viorel BINDEA 
Producție a studiourilor „Mosfilm“ 1971 — după piesa lui Maxim 


Gorki. Regia şi scenariul: Abram Room. Imaginea: L. Krainenkov. Cu: 
Igor Kvaga, Anastasia Vertinskaia, Aleksandr Kaliaghin, Boris Ivanov, 
Nina Saşkaia. 


PE 


Cehov către Gorki 


iar scrie; scrie simplu, aşa cum se 
vorbeşte, şi vei fi încununat cu lauri! 
Trimite-mi piesa, asa cum mi-ai 
promis. Eu voi citi-o şi-ţi voi scrie 
părerea mea cît se poate de sincer, 
iar cuvintele nepotrivite pentru sce- 
ná ti le voi sublinia cu creionul. Vol 
face tot ce trebuie, numai scrie te 
rog, nu-ți irosi vremea si dispoziţia 
de lucru.“ 


8 septembrie 1900, laita 


m... Mai adineauri am citit în ziar 
că scrii o piesă. Scrie, scrie, scrie! 
Aşa trebuie. “Dacă va cădea, nu va 
fi nici o nenorocire. Insuccesul se 
uită repede, însă un Succes, chiar 
neînsemnat, ar putea aduce teatru. 
lui un folos colosal.“ 


24 septembrie 1901, Moscova 


„Termină piesa, dragul meu. Ti 
se pare că nu-ţi reușește, însă nu 
te lua după impresii, că te înşală... 
De obicei, piesa nu-ţi place cînd o 
scrii, nu-ţi place nici pe urmă, dar 
lasă-i pe alţii să judece şi să hotă- 
rască. Numai vezi să n-o dai nimi- 
nui s-o citească, nimănul. Trimite-o 
de-a dreptul la Moscova, lui Neml- 
rovici, sau trimite-mi-o s-o dau 
Teatrului de Artă. Chiar dacă ar mai 
șchiopăta ceva, se poate modifica 
în timpul rupe tii or usa chiar în 
ajunul spectacolului.“ 


22 octombrie 1901, Moscova 


„«« Dragul meu Alexei Maximovici 
sînt vreo cinci zile de cînd am citit 


piesa dumitale și nu ţi-am răspuns 
pînă acum numai pentru că n-am 
izbutit să-mi fac rost de actul al 
patrulea. Am așteptat, am așteptat, 
dar mi-am pierdut răbdarea. Prin 
urmare, am citit numai trei acte, dar 
cred că e de-ajuns ca să-mi pot spune 
părerea. După cum mă aşteptam, 
piesa e foarte bună, scrisă în spirit 
gorkian, originală si foarte intere- 
santă.“ („Micii burghezi“, n.n.) 


29 iulie 1902, Liubimovka 


„Dragu! meu Alexei Maximovici, 
am citit piesa dumitale („Azilul de 
noapte“ n.n.) e originală şi, fără în- 
doială, bună. Actul al doilea e foarte 
bun, e cel maibun gl cel mai puternic, 
În timp ce îl citeam, mai ales sfirși- 
tul, aproape că-mi venea să sar în 
sus de încîntare. Atmosfera piesei 
e mohoritá, sumbră şi publicul, neo- 
bignuit cu astfel de piese, va părăsi 
sala. În orice caz, poți să-ți iei adio 
de la reputaţia de optimist.“ 


Nimeni, adică nici un 
spectator fidel al pînzei 
Nema minunate, nu poate ră- 


mine indiferent aflind 


că acest film a fost 

jucat de John Wayne, 
după ce cavalerul neînfricat al wes- 
ternului își pierduse un pulmon în 
urma unei operații de cancer. Wayne 
a jucat, pare-se, în aproape 250 de 
filme, şi fiecare din noi îşi aminteşte 
de cel puțin 4—5 dintre ele, Isi va 
aminti, probabil, și de acesta, unde 
bătrinul vultur, atît de vizibil bátrin, 
mai pluteşte în scurte si nesigure 
ocoluri asupra, preeriei unde şi-a 
petrecut cea mai mare parte din 
viaţă; o viaţă glorioasă, plină de 
pericole. și de eroisme. Penele sale 
mai poartă ceva din strălucirea de 
altădată, aripile lui sînt la fel de 
mari și de impresiohante — dar 
privirea i-a obosit, gitul golas își 
arată virsta, reflexele s-au tocit — 
şi dacă în acest film Wayne isi îngă- 
duie să moară (ca erou), este pentru 
că biografia personajului său s-a 
sfirsit. 

Fără plăcere, sînt dintre acei care 
cred că şi westernul a murit, a 
murit încet, puterea sa, unică în 
film, s-a consumat cu încetul, fie 
în acte glorioase (capodopere), fie 
In acte mărunte — meschinele pro- 
ductii de serie asezonate pe toată 
suprafața lumii după rețete uşor 
de copiat, dar imposibil de repetat. 

John Wayne e unul din puţinii, 
ultimii supraviețuitori, dar viaţa sa 
acoperă o bună parte din istoria 
westernului. Tînărul din „Diligenţa“ 
e azi bátrinul din „Cowboy“. Îmi 
trec prin minte băsmăluţele sale 
transpirate, totdeauna întoarse ne- 


glijent, fluturind asupra atitorscene; 
pălăriile sale niciodată impecabile, 
economia sa de gesturi, glasul acela 
răgușit „spus“ cu un zîmbet ce nu 
mai seamănă, nici el, cu cel care a 
fost. John Wayne ştie că a îmbă- 
trînit, ospune — ne-o spune direct— 
şi este imposibilsă nu fi sentimental 
la un astfel de adio, o despărţire 
este intotdeauna tristă — şi cine va 
plinge va fi iertat. Îngerii artei fil- 
mului vor lăcrima si ei, caiise vor a- 
linia cu şeile lor goale şi vor necheza, 
diligentele se vor opri, clienţii sa- 
loon-urilor se vor ridica în picioare, 
pianiscii (nu trageţi în pianiști!) vor 
cînta marșul gloriei, şi John Wayne, 
cu statura sa de zeu, singur, va defila 
dinaintea noastră, urmat de lunga 
suită a figurantilor care vor purta 
stelele sale de șerif puse pe pernute 
de catifea, şeile cailor săi, pistoalele 
sale de argint, pălăriile acoperite 
de praf, paharele în care a băut 
whisky — film după film, an după an. 

Ultimii vor defila acești copii, 
ceilalți eroi ai filmului, scoliti la 
şcoala sa, unul cîte unul, aleşi din 
toate genurile (de la timid la îndrăz- 
net) cu poreclele lor şi cu amintirea 
acestei istorii frumoase, povestite 
de filmul „Cowboy-ii”, 

Care a fost oare — má întreb 
acum, vrind să-i găsesc perechea — 
cea mai potrivită parteneră a lui 
John Wayne? Poate alții vor fi de 
altă părere — dar eu cred că ea se 
numește Marlene Dietrich, cea din 
„7 păcate“. 

Copilăria şi adolescenţa mea nu-i 
vor uita niciodată. Niciodată? Ciudat 
cuvînt, mai scurt decît o viață.. 


Gelu IONESCU 


jadă sau un 


John Wayne despre cowboy... 


„Am avut norocul să joc întotdeauna bărbatul în 
continuă împotriva greutăţii vieţii sălbatice, si în același timp 
exista totdeauna cineva prin apropiere care să-mi aducă o oran- 
whisky dacă aveam chef. Este probabil adevărat 
că am sfirșit prin a má identifica cu personajele mele, Era 
o necesitate, Nu pot să joc dacă nu sînt sincer. Bărbatul puternic 
de partea binelui sînt eu. Fără echivoc. Mă aflu acolo pentru a 
fi sincer şi drept şi, credeti-má, 


luptă 


am fost sincer si drept.” 


John Wayne, cowboy candid și dur, 
mereu apărător al dreptății. Dreptatea cui? 


„şi Jane Fonda 
despre cowboy-ul Wayne 


„ Vestul sălbatic, mai mult decît 
orice alt mit american, a devenit 
Mitul, Şi o mare parte dintre 
americani, mai ales în anii la care 


mă refer (30—'40 n.n.) s-au 
recunoscut în acela care a expri- 
mat cel mai bine acest mit: 
Cowboy-ul, adică John Wayne, 
John Wayne era America. Și pentru 
că Wayne era înalt, puternic, sim- 
patic, viguros, dur și generos, cu 
pumnii] mari, capabil să stăpîneas- 
că un taur, cu Colt-ul 45 sau cu 
Winchester-ul 43, întotdeauna gata 
să fie descărcate în dușman — 
întreaga Americă era înaltă, pu- 
ternică, simpatică, viguroasă, ge- 
neroasă si dură, cu pumnii mari, 
capabilă să zdrobească orice duș- 
man. Și pentru că John Wayne, in- 
diferent dacă trăgea din dreapta 
sau din stînga, se afia întotdeauna 
de partea binelui şi a dreptăţii — 


şi America era de partea binelul 
și a dreptăţii. Şi ceilalți? Restul 
lumii? Ohl Restul lumii erau 
indienii si bandiții împotriva că- 
rora Wayne combătea. Ei erau de 
partea răului din moment ce 
Wayne era împotriva lor. Astfel 
mitul creat în cinema (deși reali- 
tatea era cu totul alta) a devenit 
capcana, imensul fals, periculoasa 
înşelătorie în care americanii au 
căzut, ln fond, orice american se 
simţea mai mult sau mai puţin 
“un cowboy, un John Wayne. În 
fond, orice american, orice-ar fi 
făcut, se simţea de partea binelui, 
Vestul a dat americanilor o ima- 
„gine falsă despre ei înşişi, despre 
actele lor în istorie. Vietnamul 
este ultimul şi cel mai trist exem- 
plu. 

Intelegeti acum de 
Vestul?" 


ce urăsc 


Producție a studiourilor 
Irving Ravetch, Harriet Frank jr., 
lui W. Dale Jennings. Imoginea: 


Roscoe Lee Browne, Colleen Dewhurst, Slim 


din S.U.A. Regia: Mark Rydell. 


Scenariul: 
W. Dale “Jennings—după romanul 
Rabert Surtees, Cu: John Wayne, 
Pickens. 


Se spune că Shake- 
speare a făcut o a doua 
Nema istorie a Angliei: dar 
el a făcut şi o nouă 
cinematografie. Poate 
de aceea un film isto- 
ric englez nu poate fi prost, chiar 
dacă nu e semnat de „cel mai mare 
scenarist al tuturor timpurilor“, ci 
de un scenărist mai puţin mare, ca 
James R. Webb: chiar dacă regizor 
este Clive Donner, unul din meste 
şugarii englezi care s-au încercat în 
toate genurile, de la subiectele pen 
tru copii la cele polițiste 
Dar nici prea nou nu poate fi 
un asemenea film, care nu se hotă 
raste să fie nici dramă psihologică, 
nici superproducrie, nici reconsti 
tuire realistă a unei legende, nici 
fegendă propriu-zisă. Recipientul în 
care sint amestecate toate aceste 
lucruri are pereţi fragili şi transpa 
renti, și atunci, în plină desfăşurare, 
Cite o componentă se poate pune în 


$ pice ad 
Religia fortei 
(Michael York) 


Producţie a studiourilor engleze. Reg: 
Thompson. f* 


o: Raymond Leppard. Ci 


evidentá prea tare, anulindu-le pe 
toate celelalte sau dindu-le chiar 
un sens nedorit. Un răcnet de luptă 
realist poate deveni ilar cînd se 
nimereste să acopere o discuţie filo- 
zofică, un cal adinc însingerat cu 
cerneală se poate întimpla să nu 
mai fie credibil cind se suprapune 
unui adevăr prea istoric. Din această 
nehotărire a mijloacelor, nu istoria 
este cea care pierde ci, în orice caz, 
arta; aceasta este răstignită (si nu 
numai artei lui Clive Donner i s-a 
intimplat asa ceva) pe o cruce de 
mari dimensiuni, unde fiecare mă- 
dular al ei este in suferinţă. 
Discursul filozofic despre sensibi- 
litate şi forță, despre iubire si bru- 
talitate, despre „ura față de propria 


pasiune“ este frumos, dar face parte 
din cu totul alt film decit acela în 
care regizorul, suit pe un deal, 


execută frumoase demonstraţii plas 
tice despre desfăşurarea unei falange 
spartane. Intiiul film era sorgit sá 


Dregostea ca ostatic 
(Prunella Ransome) 


Ci ve Donner. Scena 


Ken Taylor 


David Hemmings, Michael York, Prunella Ransome, 


fie înţelept si egal cu sine, al doilea 
sá ia ochii şi minţile; intiiul era 
filmul scenaristului, al doilea era 
filmul cineastului. Dar ele încearcă 
mereu şi zadarnic să fuzioneze, 
lăsînd nemulţumiţi si pe spect- 
tatorii unuia, şi pe ai celuilalt. 

David Hemmings este prinţul 
saxon al unei Anglii încă nenăscute: 
frámintat si neînțeles, tolerant dar 
clădindu-și din pierderi o victorie a 
binelui si dreptăţii. Michael York, 
adversTrul său, este prințul danez 
al unei religii a forței şi distrugerii, 
care-l va duce la pieire, dar în care 
crede, cu o convingere absolvitoare. 
infruntarea lor, în secolul IK, sub 
flamura  „Metro-Goldwyn- Mayer", 
este cu atit mai plină de înţelesuri, 
cu cit simţul nostru istoric ne șop 
tește mereu că peste citeva veacuri 
danezij li-1 vor da insularilor pe 
Hamlet... 


Octavian MACAVEI 


de 


Suveran-sold at-savani 
(David Hemmings) 


James R. Webb. Alex 


Blakcicy, 


Ímapineo 


Colin 


Julian Gover, Jan McKellen, Alan Dobie, Peter Vaughan, Julian Chagrin, Barry Jackson, Vivien Marchand 


18 


Churchill despre 
Alfred cel Mare: 


A AA A A AA 

„Ela fost regele întregii Anglii 
A fost soldat, savant, conducător 
devotat si conştient, pe care 


wate popoarele Angliei îl pre- 
ătorul 


tuiau drept cáláuza si apăr 
or (...) Toate privirile er 
toarse spre Wessex unde 
o dinastie neîntreruptă 
venirea. primilor saxoni (.. 
fred era simbolul 
ione, era eroul near 


fred 


Ga visal 


îmolin 


ordinea și drept 
4, unde științele să înflorească, 
nde literatura să fie iubită, 

nde legea să fie ascultată. Făcînd 
din visul său realitate, el a făcut 
Anglia. Bratul său i-a dat securl- 
tate, războaiele sale i-au adus 
ertate, legile sale au asigurat 
pacea. Urmașii săi'au dat Angliei 
unitate.” 


LR ATT DAIA ZEU UMERI RA 
Maurois despre 


Alíred cel Mare: 


Alfred e un suveran legendar 
cărui Megendă e adevărată, 
Atest bărbat simplu si înțelept 
care a fost și soldat și marinar și 
om de litere și legisiâtor a salvat 
Anglia creştină. El are toate vir- 
tutile regilor credincioși fără însă 
să aibă slăbiciunile lor si nici 
ndiferenta acestora față de lu- 
crurile vieţii. Aventura lui tine 
de poveştile cu zîne și de romanul 
cavaleresc. Ca mulţi eroi de roman, 
el este cel mai tînăr fecior al 
rege: Aethelwulf, El creşte 
timp de invazii, în zgomotul 
ptelor şi trei dintre fraţii sál 
nt omorfti de dușman. Bolná- 
os și inteligent, el are energia 
firmilor care se vor puternici. 
Excelent cavaler, mare vînător, 
el are încă din 
toare dorință 
rínete, 
cind av 

se instru 
tau învățători, iar în 
adunat în 


vremea cînd 
jurul său savanți, 
era atît de ocupat cu răz- 
ele, grijile administrative şi 
e, că nu mai putea să citeascá 
cit i-ar fi plăc ut.” 


TERDEE A E AN 
0 legendá 


adeváratá 
OMIC IA ACA IR MAI 


Cronicile povestesc despre in- 
izia lui Guthrum, regele dane- 
or págini. Cînd Wessex-ul a 
fost complet ocupat, panica a 
ost cumplită și Alfred. însuşi 
refugiat în insula Athelney, 
ijlocul mlaștinilor, undecu 
iliva prieteni își construi o for- 
i ita înca e a stat ascuns aproa- 
În aceste meleaguri, 
X Vli-lea, s-a găsit 
un splendid giu- 

it, cu pietre 
preţioase, purtind inscripţia „Al- 
fred m-a cizelat”. Acest celebru 
giuvăer, pierdut de rege, aducea 
peste secole mărturia adevărului 


pe un ar 
A 3 A 
IN secotut a 
într-o bună 


vaer emailat; aur 


vechilor cronici. Astăzi e! poate 
fi văzut într-unut din muzeele 


universitare de la Oxford,