Revista Cinema/1977 — 1989/023-CINEMA-anul-XXIII-nr-10-1985

Eroism pur şi simplu 


O echipă de filmare 


Un echipaj se luptă cu marea în furtună 
şi salvează o uriaşă platformă. 


şi înregistrează imaginea actului eroic 


luptă şi ea cu furtuna 


se 


entru Jean Petrovici documentarul nu-i 

ar un mod de a filma; e și un moddea 
trăi. Pasiunile eroilor descoperiți devin şi pa- 
siunile regizorului — pentru un timp sau pe 
viață. O fanfară de copii sau o şcoală in- 
treagă îndrăgostită de culoare, contur, lu- 
mină, transmit cineastului frisonul de min- 
drie, ambiţie, har care, la rindu-i vibrează în 
imaginea tandră-hazoasă (Porumbeii și fanta- 
ra) sau în poezia, încintarea, duioșia Univer- 
sului lor. Universul inspiraţilor pictori de la 5 
pină la 15 ani ai satului Vultureşti. Cu nostal- 
gie evocă cineastui lumea păpușarilor de 
bilci, ultime trupe nomade păstrind tradiţia 
teatrului satiric popular, sau insoțeşte cu en- 
tuziasm, în drumul lor de pionieri ai forajului 
submarin, pe cei mai proaspeți argonauţi în 
căutarea aurului negru din adincul mării. De 
cîțiva ani, adică de la o premieră naţională pe 
nume Gloria, (Premiera) pină ia recentul im- 
punător „Orizont 2“ — fala industriei noastre 
petroliere şi constructoare de mașini, intere- 
sul documentaristului s-a cantonat în aceasta 
zonă „ce a concentrat imensă inteligenţă teh- 
nică românească." Spune cu mindrie regizo- 
rul, ca şi cind o parte din uriașa investiție de 
profesionalitate, tehnică, ingeniozitate în ga- 
sirea soluţiilor unor situaţii-limită, eroism (da 
eroism, într-un moment greu, ameninţini 
viața oamenilor și a platformei „Orizont 2" ce 
trebuia montată în largul mării) i-ar fi revenit 
și lui. Adică echipei de la „Sahia“”, luptin- 


2 


du-se şi ea cu valuri uriașe şi cu tangaj, ca să 
poata filma echipajul surprins în larg de o 
furtună de gradul opt. Botezul de foc pe apă 
a fost, deopotrivă, pentru monteurii-scafandri 
ce trebuiau să fixeze la mare adincime pi- 
cioarele platiormei: gigant (patru schelete 
uriașe ce trebuiau înfipte toate deodată pe 
fundul mării furibunde) și tot botez de curaj 
și îndeminare a fost și pentru ei, operatorii şi 
regizorul „Sahiei” sleiți de rău de mare, abia 
reușind să țină aparatul în mină ca să poată 
fixa momentul dramatic. Şi cît de liniștit por- 
niseră în larg cu toţii! Un fel de a spune liniș- 
tit cind munca şi viața atitor oameni le era in- 
credinţată... Dar ce! puţin din punct de ve- 
dere „meteo“ drumul părea normal. Prognoză 
liniştitoare. „Vint bun din pupa!'. „Lebăda“ și 
surorile ei remorchere pluteau cu grijă în ju- 
rul „miresei“ de oțel ce trebuia fixată în noua 
ei locuință. Atenţia maximă a echipajului 
compiex de ingineri, scafandri, marinari, an- 
trenaţi cu seriozitate luni întregi inaintea difi- 
cilei acțiuni, era toată concentrată asupra 
manevrelor de fixare. Şi deodată citeva 
semne neliniștitoare — pescăruși rotindu-se 
în jurul navelor şi, ca în Păsările lui Hit- 
chcock, așezindu-se pe umărul marinarilor şi 
transmiţindu-le prin sunete ascuţite un mesaj 
para-meteo. Un vint stirnit din senin: aparatul 
reuşeşte să surprindă. dacă nu chiar turbio- 


(Continuare “în pag. 10) 


Alice MÂNOIU 


Y: distins cineast afirma, nu cu mult 
t în urmă, că numai cinė-vérité-ul ar fi dā- 
tător de senzația „vieții adevărate“. Ar fi 
multe de spus aici, dar mă mulțumesc să-mi 
întăresc ideea mai veche că există documen- 
tariști (și nu numai ei) pentru care sus-nu- 
mita metodă — am ezitat să spun sau nu 
„Apucătură” — a cinematografului putea 
chiar să nu existe. Filmele lor sint, oricum, 
mai adevărate decit viața. Scriu toate acestea 
indindu-mă la „generaţia de aur“ a „Sahiei“, 
a cei care, de două decenii, sint prezenţi 
peste tot, în toate locurile fierbinţi în care s-a 
scris istoria nouă-a ţării. istoria faptelor, a 
realităţilor sociale, economice și, deopotrivă 
morale. Acestei generații ii aparţine și Florica 
Holban, vitala, năvalnica, neobosita Florica 
Holban, documentaristă care toată viața a fil- 
mat așa cum a respirat. Nu sint mulţi cineaști 
în stare să reziste, ani și ani, tentaţiei micilor 
artificii regizorale, trucurilor spectaculoase 
sau doar simpatice, trasului cu ochiul către 
spectatori. Severitate și coerenţă a unei con- 
cepţii de creator, cu atit mai vrednice de luat 
în seamă cu cit, o mare parte a filmogratiei 
saie este acoperită de — să le spunem — do- 
cumentare despre copii, deci pelicule ce de 
atitea ori se înfruptă din farmecul virstelor 
candide. 

Pentru Florica Holban popasurile în lumea 
copiilor nu au fost niciodată un prilej de cap- 


tare a irezistibilelor surisuri, ci unul de inves- 


https://biblioteca-digitala.ro 


Pasiunea 
de a filma „viaţa ca-n viaţă“ 


A fi prezent în toate locurile fierbinţi 
în care se scrie 
istoria ţării 


tigare a începutului de drum, a primului ca- 
pat de viață. Nu întimplător unele dintre titlu- 
rile filmelor ei sint interogative, de la acel, de 
referință, A cul e vina? din 1965 la Noi unde 
ne jucăm? pină la mai noul Cu ce venim de 
acasă? Cineasta întreabă în numele copiilor, 
pentru binele ior, întreabă ca gravitate, cu un 
acut simț al răspunderii umane, al imperioa- 
sei nevoi de ocrotire a ființei aflate la primele 
întilniri cu viața. Fie că sint stirnite de situa- 
ții-limită (ca în A cui e vina? — drama puilor 
de om părăsiţi) fie că aparţin unei stări de 
„normalitate“ uneori ignorată (mica zestre de 
educaţie cu care se pleacă de acasă) sau se 
ivesc in umbra unor ambiţii supradimensio- 
nate (cum sînt cele ale părinţilor unor închi- 
puiţi „copii minune”), interogațiiie regizorale 
țintesc dialog: de la egal la egal cu un spec- 
tator lucid, dispus să accepte invitația la me- 
ditaţie, în numele unor idei de bine şi de fru- 
mos. Un astfel de dialog este demult sțatorni- 
cit şi întru lucrarea- lui nu a fost nevoie de 
apeluri patetice, de invâluiri sentimentale ori 
de volute ostentativ spirituale. Pur și simplu, 
Florica Holban a știut să spună pe numele lor 
adevărat unor lucruri, la timpul potrivit. Pen- 
tru un om care nu stă locului o viaţă in- 
treagă, vreau să zic pentru un documentarist, 
a cunoaște atitea și atitea timpuri potrivite 
este, “fără îndoială, o chestiune de har. 


Magda MIHĂILESCU 


Ai o- 


„Avem toate condiţiile 
— atit în ce priveşte 
cercetarea ştiinţifică, 

cît şi 
activitatea culturală — 
să înfăptuim 

în cele mai bune condiţii 

prevederile - 
Programului partidului, 
„ hotăririle 
Congresului al XIH-lea, 
astfel - 
încît ţara noastră, 
în cadrul 
dezvoltării generale, 
a să obțină 
puternice realizări 
în ştiinţă, 
în cultură, 
în-ridicarea gradului 
de civilizaţie 
al poporului român.“ 


Nicolae CEAUŞESCU 


ăduf, le-a spus președintele CAP-ului din 
Bucov celor veniţi să-l filmeze şi pe care i-a 
privit la început cu suspiciune. așa cum se 
uită de obicei la orășenii aflaţi în trecere pe 
la țară: ce pot ei pricepe din ce-i cu pâmin- 
tul? Numai că ceea ce nu aflase preşedintele 
Costică T. Mișcă, (aţa cum se prezintă cind 
e bine dispus, adică foarte rar“ — precizează 
comentariul filmului) era faptul că regizorul 
lon Visu știe bine cum stă treaba cu pămin- 
tul, încă din copilăria petrecută într-un sat de 
sub poalele Făgărașului. Şt că, în cei 35 de 
ani de cinema (tot atit cit numără studioul 
„Alexandru Sahia”) a colindat satele țării cu 
aparatul de filmat, din Bucovina (Culorile Bu- 
covinei — premiat la Tarbes şi Datini de iar- 


racovia) de la Piua Petrii (Cercul trigono- 
metric — premiat în '70 la Londra) la Albac în 
Apuseni ( Bătrinii, un emoţionant poem — ci- 
nema pur! — de reținut în orice antologie a 
„Sahiei”). 

ideea (și demonstraţia) filmului este: „se 
poate!" Cu muncă dăruită, cu pasiune, chiar 
cu încrincenare, in pofida adversităţii clima- 
terice, a greutăților de tot felul, iată că aici, la 
Bucov, de-a lungul anilor, s-a constituit un 
CAP cu recolte maxime — producții record 
de lapte pe ţară — un CAP — Erou al muncii 


Portretul cinematografic 
al unui preşedinte C.A.P. care a 
demonstrat că „se poate!“ 


f itlul este polemic. Rezumă tot ceea ce, 
cu n 


socialiste. Portretul omului care a crezut câ 
„se poate“ chiar și atunci cind evidenţa era 
alta, chiar și atunci cind tinerii luau drumul 
oraşului, portretul omului care a vrut și a reu- 
şit să demonstreze că şi la CAP se poate ciș- 
tiga bine, ba chiar mai bine decit la oraș, 
portretul deci, al acestui om de ispravă şi 
omenie îl schițează filmul. „Toată tinerețea 
mea şi toată viața mea mi-am petrecut-o aici, 
pe cimp... Pămiîntul nu te iartă dacă greşești. 
O greșeală în agricultură nu o poţi repara ca“ 
pe un geam spart, ci abia după un an, la vii- 
toarea recoltă... Pămintul trebuie să-l lucrezi 
tot timpul... Vaca nu acordă învoiri, ea nu ştie 
că-i duminică, sau că e program de 8 ore, 
sau ce e"... Monolog dens, vorbe răspicate,” 
de om care le cunoaşte greutatea și care nu 


M: întotdeauna filmul documentar a 
n situaţia de a avea grija zilei sale de 
miine. Grija supraviețuirii. A existenței. Zba- 
tindu-se între concurențe deseori neloiale şi 
difuzări deseori neadecvate, intre condiţia de 
cenușăreasă a filmului ce — nedeciarat, dar 
consecvent — i se atribuie și lupta de sufra- 
getă pentru emancipare, cerindu-și neconte- 
nit dreptul la atenţie și recunoaștere a valori- 
lor lui (existente în mod real și de multe ori 
importante) și obţinînd cu regularitate priviri 
condescendente, zimbete e miere şi 
mingiieri încurajatoare pe creștet din partea 
„domnului și stăpinului e metraj artistic 
(superior intotdeauna prin lui 


se sperie de greu. Pe' măsura lor, imaginea anţă, dar nu întotdeauna și prin „artistic”), 
n-a la rîndu-i încărcată de semnificaţii, fiimu documentar a (supra)viețuit, şi ieri şi 


azi, mereu, prin acea că a fost. 
Document artistic asupra realităţii. Da, „do- 
cumentar“ vine de la „document“ şi faptul 
conferă acestui gen cinematografic putere 
unică, loc inconfundabil, îl face indispensabil! 
şi. de fapt, inviolabil la multiplele înțepături 
sau acuze ce i se aduc. „Vina“ lui — lipsa fic- 
fiunii — este de fapt marea lui calitate. Con- 
ditia lui, însuși atu-ul 

Uităm, e drept, nu o dată aceste lucruri 
Evidenţele și adevărurile sint intotdeauna 
simple şi cumva prea la îndemină şi, simple 
fiind, sint cu consecvență primele uitate, ig- 
morate, trădate Nu întotdeauna. deci, apelăm 
ta acest dat nobil al genului sau nu intotde- 


nici un cadru întimplător, oarecare. Dacă ar fi 
să găsim o constantă ce definește întreaga 
fiimografie a regizorului lon Visu, o preocu- 
pare ce a configurat în timp un adevărat stil 
cinematografic, aceasta se poate detecta la 
nivelul cadrului: rigoare şi maximă expresivi- 
tate. Un cadru ce vorbeşte tot timpul de la 
“sine; cuvintele. muzica, ambianța nu fac decit 
sa-l potenţeze, înlănțuindu-l într-un flux poe- 
matic. Radu Zamfirescu — autorul coloanei 
sonore, Otto Urbanski — imaginea şi Maria 


(Continuare în pag. 10) 
Roxana PANĂ 


https://biblioteca-digitala.ro 


Cînd realitatea nu-i nici 
înfrumuseţată, 
ci privită cu încredere, luciditate, implicare 


nici înnegrită, 


auna îl înțelegem pe măsura nobleței și pro- 
tunzimii sale. Căci ideea de document nu 
poate fi despărțită de cea de adevăr. Și ade- 
vârurile sint întotdeauna topite în simplitatea 
existenţei, ascunse după impresii, în spatele 
imaginilor pe care realitatea le oferă, sint in- 
sesizabile cu „ochiul liber”, greu de deosebit 
de aparenţe... Să știi să le vezi, să le“desco- 
peri, să le înţelegi, să le conștientizezi, să le 
intepretezi, să ie redai!... Cu responsabilitate 
față de adevărul găsit, cu bună-credinţă față 
de sensul adevărului!... După aceea putem 
discuta și despre artă, transtigurare, simbol, 
metaforă, mesaj. După aceea, dar neapărat! 
Filmele de scurt metraj ale lui "Virgil Calo- 
tescu sint „document'-are prin excelenţă. 
Documente despre momentul de mare cum- 
până al inundațiilor din '70, de exemplu (Ba- 
voinţei), despre martirajul eroilor de la 
Moisei, de exemplu (Eroii nu mor niciodată), 


despre truda și sudoarea. ni a și poezia 
muncii cîmpului, de exemplu de 
toamnă), despre răscoala din 1907, de exem- 


de ani), despre măreția unor 
construcţii precum Transtăgărășanul sau 
despre acești Ani eroici pe care autorul fil- 
mului îi străbate. Documente! despre ieri 
despre azi, pentru miine! Documente artistice 
—_ sā- nu “uităm a “Subiinia aceasta 

În mina. aceştui regizor de film de ficţiune 


2 (Continuare în pag 411) 
Sabina POP 
5 3 


Rodica Negrea 


este un prilej de întilnire cu viaţa 


Un personaj model nu înseamnă 


o schemă 


A cițiva ani părăseam o sală de cine- 
hatograt copleşită de emoție. Văzusem un 
fiim a! unui foarte. mare regizor, Zefirei!! şi 


dialog: 


de un 


„Lungul 


Ç. orice profesie, cea de activist cultural 
nu-l doar o funcţie pe schemă, o „prestare 
câtre populaţie“, cum o pot înțelege unii, c 
pasiune şi elevată cultură politică; de aici de 
curg toate: inițiativă, fantezie, dăruire — și m 
în ultimul rind; ci chiar în primul — price 
pere. Talent poate, pentru ca dacă talentu 
profesionalitatea sint condiţiile celui care 
scrie cartea, simfonia, realizează filmul, to' 
talent (adică pasiune şi claritate ideologica 
fantezie, iniţiativă, pricepere) se cer și cel 
ce face ca bunul spiritual să ajungă direct 
rapid, cu folos, sub ochii, ia urechile, la su 
fletul celui mai numeros public. Un flux con- 
tinuu întreține interesul, emoția „consumato 
rului“, stimulează din nou fantezia creatoru 
ui, care la rindu-i... etc. etc. Şi în acest feed 
bătk social-artistic şi distribuitorul de film 

pentru că el este subiectul notelor de fața 

nu-i doar simplu intermediar intre opera 

public, realizatorul unui plan de incasari 


Eroi tineri, cu adevărat reprezentativi pentru generația acestor ani, eroi ani- 
maţi de spirit revoluţionar, implicaţi activ în devenirea socialistă a țării. Stă in 
puterea creatorilor noștri de film, a scenariștilor, a regizorilor, și nu în ultimul 
rind a actorilor, de a face ca aceste personaje tinere să fie viabile pe ecran, sä 


Întilnirea cu un personaj 
intr-o experienţă proprie 


IChe 
aduce 


spectatori. 


tilmele noastre“. 


inaliza şi regăsi în eroii de pe ecran și cit de 
mportantă este reușita unei experienţe cine- 
matogratice în sensul educării spectatorului 
tinar, 

M-a întristat, deseori, lipsa de biografie a 
unor personaje, schematismul evoluţiei lor în 
cadrul scenariului, excesivul lor pozitivism 
sau negativism. În acest caz conștiința spec- 
tatorului nu e cu nimic tulburată. Personajul 
își pierde viabilitatea, totul devine incredibil 
„ca-n filme“. Ca-n unele filme. De aceea întil- 
nirea mea cu rolurile din Singurătatea fiorilor 
şi Din nou împreună nu mi-a lăsat amintirea 
unei autentice bucurii. Prea ca din intimplare 
găseam calea cea bună, prea fără luptă“ 
aveam parte de un happy-end mulţumitor, 


avind un subiect uriaș: Romeo și Julieta. De 
atunci ori de cite ori am vizionat filme în care 
apăreau destinele unor tinere personaje 
m-am convins de setea publicului de a se 


realizator - spectator inițiat 
al treilea cinefil: distribuitorul 


drum al muncii către artă“ 


istorice. 


Publicul clujan cere — de pildă — film 
Copiii 


i aplaudă mereu „Veronicile: 
Tinerii vor „Declaraţie de dragoste”. 
Un bun distribuitor știe să vină în întimpi 
tuturor vîrstel Și gusturilor 


șesc. Acţiuni cu filmul — cel naţional cu pre- 
cadere — există, unele mai reușite, altele 
doar marcind evenimente cu caracter gene- 
ră! Dar înțelegerea filmului ca o artă cem- 


necesar și el, dar nu suficient — ci animato- 
rul de cultură tinematogratica, ce consideră 
"imul un ambițios act de cultură și educaţie 
noral-politică, estetica. Multi stiu, puţini reu~ 


https://biblioteca-digitala.ro 


emoționeze, să constituie adevărate modele de muncă și viață pentru tinerii 
Continuăm deci dialogul „actorii tineri față-n față cu personajele tinere din 
Un dialog deschis și, sperăm, fructuos. 


elul principal al artei noastre 


pe ecran viața noastră 


Pe de altă parte, generația mea, care deja 
nu mai este foarte tinără, se poate lăuda cu 
multe creații de referința și multe personaje 
viguroase râmase vii în memoria spectatori- 
tor. Dar lista filmelor care într-o oarecare mă- 
sură m-au incitat ar fi lunga, iar colegii pe 
care îi admir prea numeroşi pentru a nu-mi fi 
teamă de o nedreaptă omisiune. 

Nu pot decit să doresc publicului de film 
întîlnirea cu personaje tinere pe măsura în- 
crederii sale, iar nouă, încă tinerilor actori 
roluri asupra cărora să te poți apleca cu cris- 
talul măritor al inimii şi minţii. 


Micaela CARACAȘ 


plexă — făcind apel și la celelalte arte, pen- 
tru 2 plasa cinematograful românesc într-un 

rima! de spiritualitate naţionala, adaptari 
mteligente ale distribuitorului la condiţiile 
specific locale, la profilul socio-cultural al ju- 
dețului — sint mai rare. De aceea ne bucu- 
ram cind le întilnim. E un cîștig cultural de 
care beneficiem, deopotrivă, susținători și 
realizatori ai filmului românesc. Una din in- 
treprinderile cinematografice ce se află de ci- 
țiva ani pe primele locuri în competiția acţiu- 
nilor fructuoase; e cea a judeţului Cluj-Na- 
poca. Un director, Ludovic Prodan, receptiv ` 
la iniţiative, prezent e! insuși la numeroasele 
manitestări ale întreprinderii organizate la 
Cluj şi în satele sau orașele județului — prin- 
tre care anuala „Primavara clujană“ şi-a in- 
scris o strălucită tradiţie — și alături de di- 
rector, o colaboratoare de nădejde în aceste 
acțiuni, Daniela Raâureanu. O tinară dinamică, 
energică, inventivă, mereu in câutare de noi 
formule care să atragă spre filmul românesc 
spectatori de toate virstele și categoriile so- 
cio-protesionale. Ambii au fost conlocutorii 
noştri in această vizita estivală la Cluj. „Am 
primit de curind o scrisoare de mulțumire de 
la colectivul combinatului de utilaj greu“ — 
ne spune directorul; muncitorii de acolo 
apreciau acțiunea noastră cu filmul Ziua Z 
prezentat in cadrul combinatului, proiecţie 
precedată de o emoţionantă evocare istorică 
a dramei de la Moisei — conferinţă ţinută de 
profesorii Gheorghe Badea. Filmul istoric e 
oaste solicitat, Ca el .organizăm ample ac- 


„Avem nevoie de filme bune, revoluţionare, 


să mobilizeze şi să înfăţişeze 
eroi care să constituie un -model de muncă şi de viaţă“. 


În viața noastră există tineri model. 


E firesc ca ei să existe și în filme 


care să prezinte măreţele realizări ale poporului nostru, 


Nicolae CEAUŞESCU 


Un model se naşte din autentic, 
din cunoașterea vieţii 


Vs noastră se măsoară după intensi- 
tatēa vieții“ — spunea George © 

cred câ aceasta intensitate are i 
maximă pentru cei ce au trecut nu demult de 
copilărie, dar au deja în ei întrebările respo”- 
sabile ale aduiţilor. Tinerii. Tinerii zilelor 
noastre. cei ce ştiu să viseze, cei ce incearcă 
să devină ceva în viaţă, să lase o urmă, cei pe 
care, mai ales, această incercare îi impinge 
mai departe, către un ideal. Poate chiar către 


propria imagine ideală. ideală și nu ideali-” 


zată. Viața unor astfel de băieți şi fete cu pro- 
blemeie lor, uneori complicate, este din ce în 
ce mai des în centrul atenţiei cineaștilor și 
publicului nostru de toate virstele, pentru că 
noi, şi unii şi alţii, tineri sau maturi vrem sa 
ştim, vrem să învăţăm, vrem să ne îndreptâm 
cunoscindu-ne, să schimbăm cite ceva în no: 
sau în ceilalţi. Este o dorinţă firească, ome- 
nească, pe care uneori o intilnim, ca un re- 
flex în oglindă, în tinerele personaje din fit- 
mele noastre. 


Din păcate, eu nu am avut șansa de a mă 
intilni în film cu o „tinără a zilelor noastre“, 


Dar din strădania colegilor mei de a da viaţă 
unor personaje reprezentative pentru genera- 
ţia lor îmi amintesc acel băiat din Fapt divers, 
interpretat de Răzvan Popa. care, firesc, cu 
modestie, cu simplitate refuza să se așeze în 
postura de erou, deși fapta lui era eroică. 
Asemenea tineri există în viața noastră, nor- 
mal este să existe şi în filmele noastre. ei sint 
ceea ce ne-am obișnuit să numim modele de 
existenţă umană şi puterea lor de pecete asu- 
pra spectatorului este pe cit de mare pe atit 
de importantă. Sint personaje la care te gin- 
dești și după ce ai ieșit din sala de cinema. 
cu care ai vrea să semeni, care, deci, stirnesc 
ecou în conștiința spectatorului. Există insa 
în viaţă și tineri care nu și-au găsit încă ros- 
tui, forma, locul în viață, tineri care caută şi, 
uneori, căutind, li se intimplă să greşească. 
Trebuie să-i privim în față și să-i arătâm aşa 


Foto: Victor STROE— 


țiuni la Cluj-Napoca, dar şi în alte orașe și 
sate din judeţ”. Un aliş întilnit în holul între- 
prinderii anunța marea serbare populară de 
la Bobilna, în cadrul căreia se prezenta un 
fiim evocind războiul țărănesc din 1514. Co- 
muna Fintinele legată de numele lui Avram 
lancu își susținea una din frumoasele ei săr- 
bătoriri şi cu un episod cinematografic din 
serialul dedicat revoluției de la 1 de către 
Petre Sălcudeanu și Mircea Moldovan. De 
cind a intrat în repertoriul cinematografic, 
poemul Pintea e prezent an de an la toate 
marile sărbători populare din comuna Mă- 
goaja. Premiera mult așteptatului Horea 
(scris de Titus Popovici și regizat de alt arde- 
lean, Mircea Mureșan) a atras spre cinemato- 
grafele „Republica“ şi „Dacia“ din Cluj Na- 
poca un număr impresionant de spectatori 
care au urmărit cu această ocazie și o foarte 
documentată expunere a evenimentelor fă- 
cută de profesorul doctor Nicolae Edroiu. La 
desele (și obișnuitele) întilniri ale realizatori- 
lor de film cu spectatorii au fost invitaţi inter- 
preţi ai fiimelor (mai de curind Ovidiu luliu 
Moldovan la premiera lui Horea) actori din 
București, dar şi colegi de-ai lor din teatrele 
din Cluj, Oradea, Tirgu-Mureş — secția ma- 
ghiară — sau din Turda: Silvia Ghelan, Ana 
Szeles, Melania Ursu, Stelian Stancu, Vodas 
Zoltan și un „abonat“ al casei, actorul Dore! 
Vişan, foarte îndrăgit de spectatori. „Folosim 
orice prilej — ni se spune — orice forma 
atrăgâtoare spre a aduce un public cit mai 
numeros spre realizările cinematografiei ro- 


cum sint. Pentru că, dacă se poate învăța 
cum să fii. se poate învăța și cum să nu fii 


Luminiţa GHEORGHIU 


n T PET 
ntin Teodosiu 


noastră socialistă 
un nume exact: 


mânești.“ Un concurs-ghicitoare pe tema „Fi 
ura tînăruiui comunist în filmele noastre” — 
ncurs organizat împreuna cu Consiliul ju- 
dețean U.T.C., cu ocazia forumului interna- 
țional al tineretului sau o ghicitoare muzi- 
cal-cinematografică care a adus ia cinemato- 
graful „Patria“ peste o mie de spectatori 
aplaudind formaţia îndrăgită Top-10 (ce 
exemplifica tema) s-au bucurat de un succes 
deosebit. Întilnirea cu regizorui ion Popescu 
Gopo a unui public targ, format nu numai din 
tineret şi copii, prilejuită de premiera Rămă- 
poe sau un film cutremurâtor ca Mondo 
, devenit argument puternic în ampla 
manifestaţie organizată ia Cluj în favoarea 
păcii, iată alte citeva manifestări notate în bo- 
gata agendă a întreprinderii cinematografice. 
„Dacă un actor al teatrului din Cluj, un com- 
pozitor sau o formaţie populară din județ 
(cum a fost cea a teatrului satiric din comuna 
Ciumafaia, jucind în filmul Cine iubește și la- 
să) apar pe genericele unor producții cine 
matografice, nu întirziem să folosim prilejul 
ca să atragem noi spectatori“. Dintr-o aseme- 
nea inițiativă au apărut în primăvară doua 
medalioane ale unor compozitori clujeni, au- 
tori de muzică de film cum a fost Harry Maio- 
rovici, prezentat de profesorul său Anghi Şte- 
fan, şi Cornei Țăranu, urmate de filmele 
Moartea căprioarei și Întoarcerea din iad 
Odată cu premiera clujană a filmului Horea, = 
fost invitat și un cor care a interpretat imnul 
„Horea“ scris de Tudor Jarta. „intenţionăm 
să invităm realizatori ai filmului Acasă, a cã- 


E. ora 22.30. Pleoapele imi sint obosite 
-Mi umple creierul un zumzet ca de albine 
- probabil fundalul sonor al troieibuzelor de 


Lu Gheorghiu: Ei sint 
in căutarea imaginii ideale. 
ideală dar nu idealizată 


tui partitură muzicală a tost înregistrată cu 
Filarmonica din Cluj dirijata de Cristian Man- 
deal.“ Această strădanie de a încadra filmui 
intr-un complex al artelor e numită de colegi: 
de ia Cluj „Interferenţa artelor“. Sint pro- 
grame complexe de care beneficiază clujenii 
şi nu numai ei in cadrul faimoasei “primă. 


- veri“, dar și în alte anotimpuri. La un cinema 


cu o bună sonorizare, „Arta“ s-au organizat 
medalioanele muzical-cinematografice amin- 
tite. În Muzeul de artă al orașului, elevii școli- 
ior de artă din Cluj au urmărit, într-un cadru 
adecvat, o selecţie de tiime documentare pe 
tema „Lungul drum al muncii către artă”. „Ne 
adresăm cu filme pe teme ce interesează 
anumite micro-grupuri sociale. in acest sens 
colaborăm fructuos atit cu comitetul judetean 
U.T.C. cît şi cu alte instituţii. Formâm brigăzi 
complexe in care sint incluşi profesori. ju- 
rișt: etc) cu care ne deplasăm în școli, că- 
mine de nefamiliști, întreprinderi, vizionări 
cu. pelicule pe probleme specifice acestor 
medii sau virste. De măre ajutor in discuţiile 
ce urmează cu tinerii sint filmele pe teme de 
educaţie cetățenească (documentare, cum au 
fost Cuţitul, La ea te-ai gindit? Un pahar plii 

pe teme de educaţie ateist-știinţifică, (și aici 
tiimele de știință popularizată ne sint de un 
preţios ajutor) ca și cele de circulaţie, relizate 
intr-un mod mai atrăgător (cum a fost Nea 
Mărin şi bicicleta care a plăcut şi — sperăm 
— a instruit). Nu mai vorbim de filmele artis- 
tice (dar din păcate atit de puţine!) cu și des- 
pre tineri, ca Ilustrate cu flori de cimp, Ora 0. 


https://biblioteca-digitala.ro 


pe Matei Voievod, care-a-nsoţit cele 12 ore 
de actorie de azi și pe care subconștientul 
mereu prezent, le-a-nregistrat. Şi-mi este atit 
de scumpă această oboseală... 

— „Sting. drept! Aplecare și prinde cu 
mina dreaptă călciiul sting! Şi: schimbă di- 
recţia și lasă-te-n genunchi, reiaxează-te, la- 
să-te pe spate şi simte valui lovindu-ți talpa! 
Descrie-mi obiectul cu ochii închiși! Cufun- 
dă-te-n tine și spune-mi ce vezi? 

— Un ocean. Un ocean asemănător celui 
din care s-a plămădit materia şi care ascunde 
milioane de crenguțe de coral pe care abia 
aştept să le ofer..." 

Așa-mi închipui eu structura fiecărui actor. 

Aşa i-am văzut eu pe cei din generația ti- 
nără care au creat personajele desprinse din 
realul nostru cel de toate zilele. Așa s-au 

Septembrie, Con- 
curs, Fructe de pădure, Prea cald pentru luna 
mai, Declaraţie de dragoste: din simplitate, 
autentic şi firesc. 

Şi, poate, tocmai autenticul m-a atras ire- 
zistibi! în partitura pe care aveam s-o fac în 
filmul Vară scurtă unde nu întilneam o lume 
care gindește-n basme şi vorbește în poezii, 
ci îmbracă cea mai completă metaforă: viaţa, 
așa cum e ea. 

Dealtfel, faptul că Vară scurtă este „o ex- 
plozie a realului”, revine, în mare parte, regi- 
zoarei Tereza Barta, care a înţeles că adevâ- 
rul în sine nu este de ajuns, el trebuie să fie 
un adevâr care să convingă. 

Filme cu timpul acțiunii: azi-undeva intr-un 
sat, intr-o uzină, pe un șantier, cu eroi tineri, 
cu poveştile lor ce au rădăcinile înfipte adînc 
în viață se vor mai naște. pentru că regizorii 
noștri au înțeles mai demult că drumul câtre 
nemurire trece prin actualitate. lar noi, noi 
așteptăm filmele tinereţii, mărturie a vremii 
care este a noastră şi a devenit istorie. Avem 
sarcina să facem să trăiască dialogul, să im- 
brăcăm personajele, să le construim pe di- 
năuntru, cu toată maturitatea și dăruirea în 
profesie. 

„Pune dreptul în fața stingului! Așa, mersul 
piticului și pasul ştrengarului! Relaxează-te şi 
spune-mi ce simţi?“ 

— „Linişte, multă finiște 
aproape tot". 


eee 


Prea tineri pentru riduri, și de curind, Decta- 
rație de dragoste (care a stirnit vii discuții, în 
prezenţa regizorului Nicolae Corjos). Am dori 
ca Centrala să ne trimită cit mai multe filme 
pentru copii. Am reluat cu succes Năicii şi 
Veronicile Elisabetei Bostan, basmele lui 
Gopo, atit: de câutate de noile generații. 
Filme bune să avem, că vom găsi și cadrul şi 
prilejul în care să ie prezentăm cu elicienţă“. 


Am ` spus 


Aș fi vrut să aflu părerea acestor inimoși „pe- 
dagogi cu filmul“ (i-aş numi) despre calita- 
tea, valoarea, peliculeior noastre. Dar ambi! 
se grăbeau să participe la o amplă acţiune in 
care filmul își avea un loc de cinste. Am pro- 


mis să revin pentru a încerca aici (şi nu nu-- 


mai aici), impreună cu ei, și cu alții o discuţie 
cit mai la obiect pe o temă atit de fierbinte. 


Rada ISTRATE 


Modelul este o sinteză 


P entru ca să fie educativ, un film trebuie 
fie operant. Prin ce spune, prin cum 
n personajele pe care le avansează, 
prin mesajul pe care acele personaje îl 
poartă. Asemenea filme sint însă rare. Există 
o limitare de teme, de subiecte, de limbaj. 
Subiectele filmelor sint adeseori mici, tema- 
tica n-are anvergură, categorii întregi de 
teme sociale, morale, politice — sint lăsate 
înafara dialogului, a comunicării. E ca şi cum 
alfabetul s-ar limita la citeva litere. Dar nu 
poţi scrie o carte cu citeva litere. Sau, ca să 
tiu pe terenul 'nostru, este ca și cum s-ar 
filma cu un obiectiv care prinde foarte puţin 
din realitate, din adincimea ei... Este greu 
astfel să realizezi portretul „tinărului personaj 
din filmele noastre“. Există tineri şi tineri. Ti- 
neri care se realizează, dar și tineri care se 
pierd, și ar fi interesant de văzut de ce. Ca sa 
construiești un om nou, trebuie să-l „stu- 
diezi" mai întii pe cel ce există şi apoi să-l re- 
faci așa cum ar trebui să fie. Cu asta se 
ocupă psihologia, sociologia, învățămintul, 
cultura, arta. Teatrul și filmul, deci, care sint 
fenomene vii, vii, pentru că viaţa. 
Aparatul de filmat se uită la mine, actor, cum 
s-ar uita un genetician prin microscop la o 
lamă și aceeași operaţie trebuie să o fac eu 
asupra. personajului. Un personaj care este 
un om ca mine... În Să mori rănit din dra- 
goste de viață, Mircea Veroiu mi-a oferit 
şansa unui personaj da care am putut implica 
raţiuni personale. Fără această șansă a impli- 
cării un actor nu-și găsește rostul, nu poate 
construi, credibil, o biografie — deși el poate 
să nu fie de acord cu structura interioară a 
personajului care i se propune. Un tînăr șofer 
de taxi sau de basculantă, de exemplu, este 
în primul rind un om. El reacţionează, are 
problemele lui ale, are, poate com- 
plexe, meditează la nivelul lui, dar meditează, 
are o viaţă anume, poate chiar cauze anume 
pentru care a ajuns șofer de taxi şi nu ciber- 
netician — să zicem. Dacă nu reușesc toate 
acestea, portretul este fals. Am dat un exem- 
plu, dar ciți tineri atitea portrete interioare. 
Cite cauze atitea efecte. Cite „de ce'“-uri, ati- 
tea „pentru că“ necesare... Dacă e să discu- 
tăm modele lucrurile se complică. Modelul 
este o sinteză. Cum să fie un tinăr? Cum ar 


trebui sa fie un tinăr? „Ce-ar fi dacă ar fi“ sa 
propun un model. asta este altceva. Pot ima- 
gina atunci un tinâr foarte sânătos la trup și 
la suflet, puternic, viguros, capabil, gata de 
luptă aşa cum ar trebui să fie toţi oamenii din 
țara asta. Un tip liber înlăuntrul lui, căruia sa 
nu-i fie rușine de speranțele lui, și ale nație: 
din care face parte, care să aibă capacitatea 
de a o lua oricind de ia capât, care să fie eli 
berat de toate stările și spaimele apocaliptice 
ale secolului XX. Un tip valoros și conștient 
de valoatea lui. S-ar putea face chiar un film 
despre cum se visează tinerii. O anchetă so- 
cială, de pildă, ar descoperi că unii se vi- 
sează supermeni, alţii ilie Năstase, exem- 
plele se pot inmulţi, dar alţii visează, pur și 
simplu, să fie valoroși. Dacă s-ar face un film 
despre un asemenea tinăr care visează să fie 
valoros ace! model ar incepe să funcționeze 
Într-un an la el ar mai adera zece tineri, in 
zece ani alţi o sută și așa mai departe, pina 
cind, poate, cine ştie? toţi tinerii ar visa în 
primul rind să tie valoroși... Dar pentru asta 
trebuie răbdare. Şi trebuie, mai cu seamă, 
adevăr. Noi facem filme despre cei care vor 
să se intoarcă acasă, la țară, într-o fabrică, 
într-un loc anume de care s-au desprins din 
cauze anume. Pentru că există asemenea ti- 
neri și ei chiar vor să se întoarcă acasă, dar 
nu din cauzele pe care le expun acele filme, 
ci pentru că omul chiar iubeşte locul acela. 
Nu poate trâi altiel, altundeva. Deci, cauzele 
sint interioare, nu exterioare și asta mi se 
rad extraordinar. Şi ar trebui arătat într-un 
iim. Pentru că adevărul și numai adevărul 
poate avea putere de impact asupra specta- 
torului, mai ales tinăr. Tinerii sint foarte re- 
ceptivi la ceea ce se numește „realitatea în 
oglindă“, De aceea cred că filmele noastre ar 
trebui să arate tineri din viaţă cu probleme de 
viață nu ex-viaţă. Şi există o sumedenie. Câi 
tineri atitea portrete. Ca să poţi alege mode- 
lul intii trebuie să faci o sută de portrete şi 
abia pe urmă îţi poți permite să le categori- 
sești: ăsta e bun, ăsta nu e bun. Este ca o in- 
vitație la cunoașterea de sine. Sau, cel puţin, 
un pas către cunoașterea de sine. Pasul 
acesta fie cit de mic, este un semn că arta a 
mișcat ceva în conștiința spectatorului. 


Marcel IUREȘ 


Modelul, 
purtătorul de idei al unei generaţii 


P... un tinăr actor, a sta faţa în fată cu 
ajele pe care le are de interpretat, nu 
inseamnă altceva decit putinţa de a privi ca 
într-o oglindă propria imagine, propria struc- 
tură umană, cu idealurile, contradicţiile şi 
sentimentele explozive caracteristice vîrstei 
tinere. 

Îmi amintesc de primul rol interpretat în 
film. Eram în anul | de institut, iar personajul 
meu era un tinăr elev-ofițer din plutonul de la 
Păuliş, în filmul Pe aici nu se trece, in regiä 
regretatului Doru Năstase. Deși era un rol se- 
cundar, pentru mine a însemnat foarte mult; 
am pus în acel băiat, care-și dă viața pentru 
apărarea pămîntului țării, o parte din ardoa- 
rea pentru profesia în care făceam primii 
pași, fiind convins că în tot ceea ce face, ar- 
tistul tinăr este angajat nu numai ca individ, 
ci şi ca reprezentant al unei epoci, al ideilor 
unei generaţii. 

Adevăratul rol de debut îl consider a fi lo- 
cotenentul Mănoiu din filmul Ecaterina Teo- 
doriu, un personaj complex, a cărui poveste 
de dragoste rămine neimplinită, căci trăirile 
sufletești ale tinărului sint ordonate cauzal de 
războiul care nu lasă timp și liniște pentru iu- 
bire. 

Lărgind. Contextul discuţiei, cred că multe 
personaje; tinere din filmele noastre sint con- 
struite după șabloane, acest lucru osindin- 
du-le din pornire la platitudine (e ca și cum 
ai face un dar, lăsind eticheta cu preţul la ve- 
dere). Putinţa de alegere, de opțiune, pentru 
un actor tinăr este destul de limitată, căci 
unui actor i se oferă și ce dorește şi așteaptă, 
dar uneori (mai des) și ce nu dorește 

Puţini dintre noi au șansa întilnirii cu per- 


6 


sonaje care să-i reprezinte, care sâj ajute să 
se împlinească şi să le acorde satislacția unui 
lucru de calitate. 

lată, îmi vin în minte personajele din Zidul 
în regia lui Constantin Vaeni, Blestemul pă- 
mintului, blestemul iubirii, în regia lui Mircea 
Mureșan, Să mori rănit din dragoste de viaţă, 
în regia lui Mircea Veroiu, Septembrie in re- 
gia lui Timotei Ursu, personajele tinere din 
serialul TV Lumini și umbre, acestea da, erau 
personaje ce au prilejuit unor tineri actori ca 
Şerban ionescu, Claudiu Bleonţ, Adrian Pin- 
tea, Gheorghe Visu, Marcel lureș, Gabriel 
Oseciuc, șansa afirmării și chiar a impunerii 
unei anumite tipologii. Ei au dovedit, încă o 
dată, că actoria este o profesie care poate îi 
făcută frumos și adevărat, atunci cind există 
o comunicare reală intre interpret şi perso- 
naj. Uneori, noi, actorii tineri, sintem acuzaţi 
că vrem să ieșim cu tot dinadinsul din niște 
canoane stiute. dar asta nu inseamnă teribi- 
Wem, cr dimpotrivă, preocuparea de a con- 
strui ceva nou, O nevoie deosebită de a crea 
şi de a ne reprezenta ca entităţi, de a intru- 
ar = aspiraţiile și idealurile noastre. 


mai recent person: care l-am in- 
terpretat în film, De E Poe ai 


tirzii paps: Mircea Moldovan). 

Deși filmul nu a fost eine de unii critici, 
scenariul avind hibe, poate și dintr-o înțele- 
gere ită a ideii de actualitate, a fost pen- 
tru mine un rol deosebit, prin faptul că tre- 
buia să aduc în fața spectatorilor un personaj 
la două virste, o personalitate contradictorie 
și complicată, un om care, de dragul afirmării 
sociale, face compromisuri pe plan sentimen- 
tal, ajungind, poate, la o împlinire profesio- 


nală, dar în fond total nerealizat, tărat sufle- 
tește. Aşa cum o spune şi titlul, „mireasma” 
amintirilor este mai puternică, chemarea dra- 
gostei mai profundă, râminind peste ani o 
rană veşnic deschisă. 

Cel puţin așa am conceput rolul noi, cei 
care am realizat filmul. Cit și cum am izbutit, 
aceasta e o discuţie deschisă, din care toți 
am avea de invăţat, dacă discuţia e cu adeva- 


rat sincera, profesionistă și de bună credinţa. 
Dealtfel, cred că o masă rotundă, o dezba- 
tere, sau cum vreţi să-i spuneți, în sfirșit o in- 
tilnire a tinerilor actori cu criticii, cu regizorii, 
pe tema „personajului tinăr“, ar fi binevenită. 
Ne-ar ajuta și să ne cunoaștem mai bine și 
poate. ne-ar ajuta să nu mai fim consideraţi... 
veșnic! debutanţi! 

lon LUPU 


Personajul-model se clădește 


pe o biografie semnificativă 


N... place să dau soluţii, dealtfel nici 
nu cred că există soluţii în artă, iar filmul, 
daca vrem să aibă, cum se spune, „valoare 


D 


M 
atitea 
portrete 


portrete Cite 
atitea posibile personaje 


interioar 


educativă”, trebuie să fie mai intii artistic. La 
o primă vedere cred că păcătuim cu toții — 
fiecare în felul nostru — prin dorința de a 
idealiza forțat filmele. Dacă vorbesc de mine, 
de pildă, eu sint secretar UTC al organizaţiei 
Teatrului Mic, dar nu sint perfect. Ca să măr- 
turisesc doar unele din detectele mele să 
spun că uit de timp jucind table, mai beau o 
bere-două, mă mai duc la video, fumez, fu- 
mez mult, mă imbrac cum vedeți. Deci în 
viață-se poate. Ori pe ecran, acest personaj, 
apare sever, grav, solemn, chiar crispat, în- 
totdeauna Ka același tip fizic, niciodată cu un 
defect fizic. În piesele de ta televiziune secre- 
tarii de pete opa poor parcă trași la șapirograf. 
Nu înțeleg de ce trebuie să fie mereu per- 
tecți. Viața e doar plină de accidente și inci- 
reșească și el citeodată 
pentru a ti mai idic. Dacă mă întrebaţi pe 
mine, eu cred și in „valoarea educativă a de- 
fectelor". Uite, de pildă eu îl văd pe Jean 
Constantin, sufietist şi simpatic cum este, in- 
terpretind un secretar de partid serios. Cred 
că ar merge drept la inima spectatorului. 

* Aşa am ajuns la o altă problemă: șabloni- 
zarea. Specializarea în sensul de a face me- 
reu același lucru, pînă devii specialist, e bună 
în alte domenii, dar nu pentru actor. E o 


mare li de fantezie în distribuirea actori- 
lor. Chi pa numelor. Glumesc adesea cu 
Geo Visu. Ëu am jucat trei Vasile, toți tineri 


pe şantiere, el a jucat cinci Vasile, toți tineri 
pe şantiere. Cum să-i faci altfel? Cum să nu 
te confunzi cu cei ce i-au interpretat înaintea 
ta? Noi ne-am făcut actori ca să fim mereu 


https://biblioteca-digitala.ro 


alții și nu mereu aceiași. Mai e și problema 
textelor. Mulţi cred că dificultatea profesiunii 
noastre este aceea de a memoriza. Cîhuși de 
puţin. Dar depinde ce memorizezi. Dacă e 


¿Pia c Schemele 
oricît frumoase 
n-au nici o șansă la public 


vorba să vorbeşti numai de concasoare, per- 
toratoare... e mai greu să convingi de un sen- 
timent, să fii firesc. Dealtfel firescul în sine 
nici nu există. Trebuie să fii firesc pe o situa- 
ție credibilă, ţi-a murit mama, te-a părăsit iu- 
bita 


Am avut şansa unor personaje adevărate. 
Tînărul circar din Căruța cu mere după nu- 
vela lui D.R. Popescu, iar regizorul George 
Cornea mi-a spus că povestea pornea de la 
un fapt real. Doraanaiiaii i se oferă din sce- 
nariu posibilitatea de 9:Sunae la o acumu- 
lare de experiență: războiul, foametea, con- 
fiictul cu gaşca de bătăuşi, în fine întilnirea 
cu comunistul (personaj atît de uman în in- 
terpretarea lui Mircea Diaconu). Este ceea 
ce-l determină să realizeze că există în viaţă 
lucruri mai importante decit pelerinajul cu 
circul prin sate. Am făcut și personaje de 
plan doi, pe care le-am iubit, pentru că le-am 


simțit adevărate: soldatul care refuză să 
tragă, nu poate să tragă, în de să- 
bii al lui Alexa Visarion; tin care pără- 


sește satul natal și, peste ani, bărbatul care 
revine pentru a găsi doar crucea pe mormin- 
tul mamei, secvențe în Semnul şarpe- 
lui al lui Mircea Veroiu. ele secun- 
dare pot avea un rol esențial în 

unor conflicte, exterioare sau sufletești. Ade- 
sea ele pot fi mai credibile prin nota lor parti- 
culară. 

Dar actorul deși nu alege sau alege numai 
după ce a fost ales, trebuie să spere şi să aș- 
tepte. Trebuie să acționeze. Să aibă încre- 
dere. Dinu MANOLACHE 


7i 


Modelul nu acceptă nici masca, 


nici eticheta 


e.as i eatrul Tineretului... Piatra Neamţ. 
Două luni și jumătate de la absoivire 


Pe hol e agitaţie. Legătura telefonică obţi- 
nută cu greu, este destul de aproximativă. Mă 
strădui din răsputeri să înțeleg ce mi se cere, 
ce mi se vorbeşte. Pină la urmă e clar: „citeva 
ginduri ale mele despre tineri așa cum apar 
ei pe ecran, despre rolul politic, da, politic, al 
tineretului în film“. Sau, altfel spus, cum aș 
vrea să apară, să fie, „eroul tinăr în imaginea 
cinematografică”. 

La 

Am inchis telefonul. Pare într-adevăr sim- 
plu. Nu e. Nu e uşor pentru că aș vrea să răs- 
pund cu toată sinceritatea, fără fraze stereo- 
tipe de care mi-e groază. Așa cum mi-e 
groază de anumite dialoguri, presărate (din 
păcate) în multe din filmele noastre numite 
de actualitate, cu şi despre tineri. 


Mai degrabă îmi vine să intreb la rindul 
meu: tovarăşi regizori, scenariști, producători 
de ce nu ne lăsaţi să vorbim firesc, curgător, 
obişnuit despre... despre orice, de ia invenţii 
şi pină la (nu în ultimul rind) la dragoste? 
Aveţi incredere, puţin mai multă încredere în 
noi, Ştim să vorbim frumos și bine, iar gindu- 
rile şi problemele care ne ard sint dintre cele 
mai acute. Nu ne mai siliţi să ne exprimăm ca 
n fişe tehnologice și să ne comportâm ca în 

>dul bunelor maniere, adaptat anilor noștri 


Istrate: Adevărul in sine 
ajunge. El trebuie să fie 


un adevăr convingător 


Priviţi-ne cu atenţie. Avem părți bune. mi- 
nunate. avem defecte, greşim. Sintem oameni 
vii. Este ridicol și în orice caz incredibil să 
faci dintr-un personaj (care trebuie să aibă o 
evoluţie, să trăiască sub ochii spectatorilor) o 
mască pe care să se lipească o etichetă. E 
bun. E rău. E fals! lar în felul acesta specta- 
torul, cel tinăr în mod deosebit, este lipsit de 
unul dintre -principalele țeluri ale artei noas- 
tre: acela de a regăsi pe ecran viața noastră. 


Pină atunci mă străduiesc în tot ce fac să 
rămin consecventă principiilor mele. Mai sim- 
plu. Încerc să creez oameni vii. În Prea cald 
pentru luna mai am încercat să- fac dintr-o 
mahalagioaică, frivolă și fără scrupule, o ti- 
nără care se află și ea la o răscruce a vieții, 
cu păcatele și greșelile ei. lar viața frumoasă 
și cinstită pe care și-o doreşte îi dă.dreptul 
să spere şi så lupte. A fost un rol mic și 
poate n-am reușit să redau tot ceea ce mi-am 
propus... 


În orice caz, cred că nimic nu se poate 
face fără curaj. Curajul de a rezista succesu- 
lui, dar şi de a-ţi (de a ne) recunoaște greşe- 
lile. 


Maia MORGENSTERN 


Foto: Victor STROE 


lon Lupu: Un personaj 
reprezentativ mă aju şi pe 


actor, să mă implinesc 


Actorul simte nevoia să-și asume 


modelul său 


D orind ca spectacolul filmic sa fie pentru 
mine „o experienţă asupra inimii umane” riu 
ma pot apropia de nici un scenariu fără iu 
bire, fără ca el să constituie pentru mine un 
prilej de ciocnire cu viaţa într-o experiența 
proprie. - 

Dorind, de asemenea, ca spectacolul filmic 
să trăiască prin propria valoare morală și ar- 
țistică, prin dezideratul său etic și estetic 
vreau să mă includ în viaţa lui prin fondui 
meu intim, ca o ființă care cugetă, și deci 
conștientă şi raţională. 

Imi propun, ca atare, atunci cind accept så 
interpretez un rol într-un film să am curajul 
să notez mişcarea eu-lui meu şi să „strecor' 
cu o mișcare potrivită, în mersul general al 
ideilor armonizate, propria mea invenţie me- 
lodică de citeva note. 

Vorbind concret. rar mi-a fost oferită şansa 
în filmul românesc să-mi duc pînă la capa! 
aceste dorinţi. in cele mai puţin de zece par- 


ticipâri ale mele (episodice, secundare sau 
principale) in diferite filme, chiar daca scena 
riul nu m-a mulțumit sau personajul propus 
spre interpretare nu mi s-a părut desăvirşit, 
in momentul in care am acceptat să interpre- 
tez. cu siguranţă el m-a inspirat în încercarea 
de a-l compune... Dar compunerea lui nu de- 
pinde doar şi numai de actor. Nu-mi place să 
fac referiri la ceea ce am interpretat sau in- 
terpretez. Nu ştiu să explic sau să vorbesc 
despre un rol jucat şi nu o fac nici acum, dar 
pot să spun că o anumită replică a persona 
jului feminin Elvira, din Mult mai de prej e iu 
birea, mi-a revelat dintr-odată o biograti« 
nescrisă a personajului. E vorba de momer 

tul cînd o tinără prietenă căsătorită o in 

treabă pe Elvira: „De ce nu te 7‘ lar ea 
răspunde: „Cu cine? N-am avut nici un prie- 
ten“. Acea replică a insemnat o iluminare a 
siluetei acestui personaj, a fost un punct de 
plecare. Candoarea, inocenţa, fragilitatea, ca 
tate universal valabile virstei adolescenţei ai 
«apatat prin acea replică particularitate, iar 


mine, 


faptul că Elvira poartă sacul cu bani într-un 
oraş străin, că o face dezinteresat şi atit de 
firesc, ca și cînd ar fi fost plin de nimicuri 


fără preț, nu mi s-a mai părut neverosimil și 


m-a inspirat un al doilea nume al personaju- 
lui. „inocentat* 


Rodica NEGREA 


Rostul modelului este să ne facă 


mai buni, mai frumoşi 


V. sā intilnesc un persona] superb 
complex, -vital, complicat, care mă 'obse- 
dează, mă domină, îmi umple viața, mă co- 
pleșeşte. di 

` Visez un personaj deschis spre lume, care 
trece totul prin gindul său, care vrea (şi de 
cele mai multe ori izbutește) să bucure oa- 
menii, să-i facă mai buni mai frumoși... Visez 
un personaj care se întreabă mereu „de ce"? 
„Cum?', „incotro? și care nu se sperie de 
cumpăna gindului sau a faptei, pentru cå ştie 


ca nu e singur, că alături, lingă ei, cu el. sint 
și alții. pe potriva visului sau 

Visez un personaj adevărat care lraieșie pe 
picioarele lui, care nu are nevoie de umplu- 
tură, de farmecul meu, de ochii mei, de mii- 
nile mele, pentru că are farmecul, ochii şi mi- 
inile lui. 

Visez că umblă ca el și nu ca mine. că res- 
piră cu plăminii lui şi nu cu ai mei. Şi. cul- 
mea, mă visez că sint în stare sã- şi fac. Să-i 
dau viaţa din viața mea. Visez 


Oana PELLEA 


Un personaj model conţine 


și adevărul vieţii și al artei 


A... tinăr? Balans pe sirmā. la incepu- 
tul drumului... Întilnirea cu fiecare nou perso- 
naj it ajută (sau nu) să-şi menţină echilibrul,,. 


Oana Pellea: Visez un perso 
vital complex, complicat 
un personaj deschis spre lume 


Dar personajul, cum știți, nu vine singur. ci 
odată cu scenariul, cu regizorul, cu echipa 

Și nu vine ori de cite ori îl aştepţi. Așteptarea 
pentru un actor este o gară, nu „pentru doi”, 
ci pentru unul singur. fără nici un grafic al 
trenurilor. Cum lamentările pe această temă 
sint vechi de cind teatrul, de cind filmul, cum 
şi pe scenă eu mă simt mai bine în zonele de 
penumbra. decit în centrul spotului de lu- 


mină, îmi vin în minte. atunci cind ma gin- 
desc la actorul tinăr faţă-n față cu personajul 
tinar de pe ecran. congenerii mei, cu care mă 
simt. solidar, Horaţiu Mălăele și Şerban io- 
nescu (nume de actrițe nu dau). Cred că ei 
au impus cu adevărat nişte personaje de ti- 
neri în piesele și filmele in care au jucat. Mo- 
deiul meu (și cred că tinerii au nevoie de mo- 
jele) a fost şi a rămas George Constantin. 
Cred în afirmaţia lui Arghezi, după care „tea- 


” trui bun se reazemă pe om, pe actor. El e şi 


decor, şi atmosferă şi idee“. Şi chiar dacă în 
film, lucrurile nu stau chiar ia fel, port vor- 
bele lui Arghezi în mine. ca pe o axiomă a 
fiecărui rol. 

Eram student la IATC în Anul IV cind am 
fost di. Toth in „Familia Toth”. Dacă ar fi ieşit 
rău atunci, nici sabia lui Machedon nu m-ar 
mai fi salvat. Peer Gynt. la IATC. a râmas 
sârbătoarea vieţii mele, alături de Gheorghe 
Bulbuc, din lon. Blestenni pămintului, bieste- 
mul iubirii. 

Un personaj tinâr care nu neapărat rás- 
toarnă munţii, dar care e gata s-o facă în nu- 
mele unui ideal nobil. Un tinăr pentru care 
verticalitatea, demnitatea, lupta impotriva 
alienării de orice fel, rămine cel mai impor- 
tant lucru al fiecărei zile. Dar un tinăr care 
înainte de a acţiona, de a face (și cită nevoie 
e în filmele noastre de această acţiune pro- 
priu-zisă!) işi acordă răgazul meditaţiei, al 
gindului ce precede orice faptă. Gind care, în 
arta noastră socialistă. are un nume exact: 

— cuvint ce trebuie să-și afie exact 
încârcâtură şi acoperire in forța spirituală, în 
transtigurarea artistică a fiecărui rol, fie ei pe 
ecran sau pe scenă. lar această angajare este 
cu adevărat sincera, atunci cind nu ocolește 
momentele de cumpănă, de neliniște, chiar 
de greşeală (omenească, de cind lumea) ale 
personajului tinăr (mai ales ale lui). atunci 
cind nu presupune numai afirmaţia ca atare, 
atunci cind nu e lipsită de fundamentale in- 
trebări. Pentru un actor tinăr nu poate fi mai 
mare bucurie decit intilnirea cu un astfel de 
personaj tînăr, complex și chiar contradicto- 
riu, așa cum tinerii nu o dată se arată în ma- 
nitestările lor. Dealtfel, natura a dăruit acto- 
rului un semn identic pentru bucurie şi tris- 
tete: lacrimile. Închipuind o lume, actorul 
este un finit-infinit. lar actorul tinăr, abia la 
inceputul acestui drum. 

Speranța că mă voi intilni cu un astfel de 
personaj tinăr nu mi-am pierdut-o. dar încep 
så nu mai fiu chiar atit de tînăr... Şi atunci 
imi spun: tinăr sau nu, important e ca perso- 
najul ce mă așteaptă la un viitor film, să fie 
adevărat. Să poarte in e! adevărul vieții, dar şi 
al artei. 


Valentin TEODOSIU 


Întrucît dialogul tinerilor actori rămîne deschis, nu poate fi vorba de conclu- 
zii. Să punctăm însă citeva idei principale şi anume, acelea care se pot constitui 
in rampe de lansare pentru un viitor dialog. Deci: 


Avem nevoie de: 


Personaje 
Personaje 
Personaje 
Personaje 


Mai. multă fantezie în distribuție 


O primă propunere: 


Pbrsonaje care să reprezinte tot ce este mai inaintat în epoca noastra 
complexe, nuanțate, dar, in primul rind, semnificative 

cu problemele vieţii reale. Nu cu probleme inventate 
credibile, consistente, cu farmec 

capabile să stirnească ecou in conștiința unui pubiic larg 
Scenarii mai profunde, mai puţin schematice 


Mai multă încredere în talentul responsabil 


e O întilnire a tinerilor actori cu scenariști, regizori, critici pe tema persona- 


jul tînăr în filmul nostru 


https://biblioteca-digitala.ro 


C reșarii au mai imbătrinit cu două primă- 
veri şi o iarnă (fastuoasă), au ajuns în seria a 
doua a ecranizării romanului lui Constantin 
Chiriţă, la virsta aripilor de zăpadă, a elanuri- 
lor adolescentine, cind nu chiar tot ce zboară 
se mānincă, dar aproape totul pare că 
zboară, zburdă, îşi cîntă bucuria de a trăi. De 
a respira aer-țare de cetină, de a se zbengui 
în zăpadă, a aluneca pe pirtie. a-și face prie- 
teni, a-și întrece concurenții, a-și defini idea- 
lurile. Și mai ales — a încerca să le realizeze 
cu aripi proprii. „Virstă fragilă“ spuneau au- 
torii (scenariștii: Constantin Chiriţă și Adrian 
Petringenaru. regizor Adrian Petringenaru) 
la început de drum cinematografic. Virstă pu 
ternică îţi vine a spuna după ce i-ai văzut pe 
copii la filmare, înfruntind bărbăteşte viscolu! 
pentru a salva — cum le cerea scenariul — o 
viață în primejdie. Aripile... promiteau, deci. 
şi începutul unei aventuri eroice care ar fi 
asigurat filmului nu numai tensiune, specta- 
culos dramatic (pe lingă cel liric-descriptiv), 
dar mai ales borna aceea psihologică de la 
care adolescenţa se determină nu r ca as- 


pirație şi curaj livresc, dar şi ca acțiune, ener- 


gie și exuberanță bine canalizate. Era mo- 
mentul de „coacere“ a cireșarilor, momentul 
ca simpaticul grup de speologi juniori să por- 
nească nu numai într-o expediţie de orientare 
turistică ci într-o 'contruntare cu ei înşiși. o 
confruntare de caractere pe care prima serie 
o anunța, a doua o schițează și probabil că e 
a treia ar duce-o la capăt spre implinirea dra~ 
maturgic-psihologică. 

incărcătura dramatică răminind fragilă, Ari- 
pile... se sprijină pe cealaltă dimensiune care 
încîntă ochiul și inima: starea de poezie, de 
graţie a virstei, cu dorurile ei incă tulburi, cu 
prietenia virind uneori spre dragoste sau dra- 
gostea resemnată cu prietenia. Starea de 
zbor planat cristalizată în metafora atit de in- 
spirată a deltaplanului rotindu-se cu aripi 
larg desfăcute, ca într-un vis cu ochii des- 
chişi asupra lumii. Aici — cum cerea Renoir 
— e rindul filmului mut „să grăiască” avind 
drept avantaj din epoca sonorului doar un 
frumos motiv liric muzical, refrenul aripilor 
de zăpadă. Cel care vorbește atit de elocvent 
cu aparatul e taientatul Viad Păunescu, de 
mult înscris în palmaresul poeților vizualului 
Cel care cîntă (la propriu şi la figurat) inten- 
sificind puterea vizualului e şi el poet — poet 


A drian istrătescu Lener nu mai e de mult 
„bobocul” pe care l-am fi putut număra, ată- 
turi de alți debutanţi. intr-o toamnă cu cifră 
mult mai mica decit 85. El deschide acum 
noua stagiune de fiime româneşti, cu intiia 
premieră a toamnei, ca un cineast format, 
printr-un fiim în a cărui formulare matură ne 
e însă imposibil să implicăm cumva anii pre- 
cedenţi (care nu sint deloc neglijabili citric: 
15) de secundariat şi de prestații în zona fil- 
mului documentar şi mai ales utilitar. 

Cum nici un antecedent cit de cit conclu- 
dent nu putem afia pentru filmul de faţă în 
lunga activitatea anterioară a autorului, nu 
putem decit să spunem că acest Cantonul 
părăsit este rezultatul a ceea ce noul venit a 
reuşit să nu deprindă din aceasta tempori- 
zare. El ne oferă astăzi surpriza unui fond 
creativ şi a unui exerciţiu interior evoluat, in- 
cit ne întrebăm dacă mai era nevoie să o ia 
de !a capăt la încheierea institutului (lux de 
neînțeles) cu alte exerciții standard, după ce, 
asemeni tuturor absolvenţilor claselor de re- 
gie, integrase timp de patru ani învățămîntul 
cu producția realizind scurt metraje, tocmai 
pentru a nu mai fi nevoie să se limiteze uite- 
rior, alți 5 sau 15 ani, la scurt metraje. 

Un argument în acest sens este constata- 
rea că singurul semn evident pe care debu 
tantul îi moștenește de la lunga perioadă de 
temporizare este exact improprietatea dimen- 
siunilor discursului, prevăzut scriptic, în vir- 
tutea fixaţiei, a fi un scurt metraj, pentru a 
ajunge pe ecrane ca metraj mediu, cind toate 
dateie îl predestinau unei durate integrale de 
exprimare. Dar, din fericire, în ceea ce-l pri- 
vește, Adrian Istrătescu Lener este unul din- 
tre cei puţini care știu să braveze dezavanta- 
jul şi intră direct, cu naturaleţe, în noua virsta 
a cinematografului românesc, definită, în alt 
stadiu al stăpinirii mijloacelor, dar într-un 
consens al câutărilor. prim experimentele de 
ultimă oră ale regizorilor cei mai versaţi 
Aceasta n. se pare adavărala școală pe care 
a făcut-o realizatorul intre timp și in care as- 
piră să se integreze, cu o viziune, o modaii- 
tate și un ton particular. 

Prima probă de maturitate și racord este 
nivelul adaptării dramaturgice şi cinemato 
grafice a scenariului (subiectului) din nuvela 
omonimă a lui Fănuș Neagu, libertatea cu 
care debutantul se mișcă, asociază și ino- 
vează între diferite planuri ale textului — mo- 
dificate şi multiplicate în film, de cela mal 
multe or; tara a fi luate din alte scrieri ale pro- 
zatorului. 


Aripi de zăpadă 


al sunetelor, Nicu Alifantis. Lor le datoreaza 
filmul halo-ul pe care-l capătă cireşarii — 
majoritatea copiii din prima serie: Alina Croi- 
toru, Alina Dumitrescu, Alexandru Rotaru 
Horaţiu Medveşan Robert Enescu, Răzvan 
Baciu, cărora li se adaugă citeva nume noi, 
bine alese și dirijate regizoral de Adrian Pe- 
tringenaru: Alexandra Duca, (leana). Andrei 
Guran (Ursu), Runa Petringenaru (Oana). ŞI 
citiva actori adulți familiarizați cu ecranul 
Angela loan, (instructoarea). Dan Dobre (del- 
taplanistul). Rodica Popescu-Bitânescu (soția 
accidentatului) și Radu Panamarenco (Bucă 


tarul). Actori de ia care micii interpreți ar fi 
trebuit să inveţe o anume degajare a gestului 
ca şi tehnica rostirii replicii la post sincron — 
detalii” peste care trec cu uşurinţă uneori 
mar Şi ei, cei mari 

Să revenim la copii. Tic, mezinul (Răzvan 
Baciu) e, ca şi în prima serie, bobul de piper 
al expediției, hazul şi necazul ei (cînd trebuie 
să-l caute peste tot și cu toate vehiculele 
montane, de la sania cu telegari la tele-gon- 
dola, ba chiar și deltaplanul). Simpatic, vioi, 
el nu pare a se lăsa intimidat de aparatul hip- 
notizator în alte cazuri. Alt „degalaț” cu vervă 


e „scamatorul” de la Hotel Alpin, respectiv 
cabanierul de la Postăvarul. in prezența lui 
copii devin mai destinși, reacționează spon- 
tan la gagurile iluzionistului și dansează ca ia 
discotecă nu ca la filmare. Cind schiază, se 
hirjonesc în zăpadă ori în piscină, cireșarii au 
prospețimea, vioiciunea — din păcate atit de 
cenzurate cind trebuie să-și rostească replica 
în prim plan. Un dialog cu multe note artifi- 
ciale le îngreunează misiunea. Aceeași difi- 
cultate de care se izbesc interpreții multora 
din partiturile noastre cinematografice. 
Stările, sentimentele abia sugerate le ies 
mai bine copiilor din priviri, tăceri pe care 
camera lui Viad Păunescu le știe capta, ana- 
fiza or păstra aerul tainic inefabil. O fată ca o 
dimineaţă de primăvară așteaptă la fereastra 
unei cabane, nici ea nu ştie bine ce, sau 
aleargă cu ciinele, mingiie un pui de pasăre 
si „pleoapa aibă a ecranului”, — cum o nu- 
mește Bunuel — se încarcă de lumină şi căl- 
dură. Un cireșar curajos se leagă, fără multe 
vorbe, de o coardă și se decide să coboare in 
prăpastie dispensindu-se de cascador, sub 
privirile admirativ — uimite ale celor din 
echipă — scenă din păcate văduvită pe ecran 
de suspensul ei real de la filmare. Doi foști 
adversari sportivi — o „azurie” și un „galben“ 
renunţă la „misiunea“ lor secretă și ajung 
så fraternizeze exact cind ar fi trebuit să se 
infrunte. Din nou tinerii interpreţi reușesc să 
transmită fără vorbe un sentiment de solidari- 
zare şi amiciţie, atit de specific „aripilor“ ado- 
iescenţei. Un sentiment care se revarsă și 
asupra publicului tinăr şi foarte tinăr, — dar 
nu numai asupra lui — şi tocmai în aceste 
mici încercări de „zbor“ stă farmecul filmului 
Film care trebuie citit — cum spuneam — 
in cheia sa lirică și mai puțin în cea de fabu- 
laţie clasică, de aventură, de tensiune epică 
Dar poate un film să-și oblige spectatorii 
să-l descitreze numai într-un singur plan? Fie 
el și termecător-poetic? Alice MĂNOIU 


Producție a casei de fime Unu. Scenariul: Constan- 
tin Chiriţă și Adrian Petringenaru Regia: Adrian Pe- 
$ingenaru. imaginea: Vlad Păunescu, E 
Mircea Ribinski. Costumele: Dorina Sortan. Muzica: 
Nicu Alifantis. Montajul: Victorita Nae. Cu: Angele 
ioan, Dan Dobre. Alexandra Duca, Alina Croitoru 
Alina Dumitrescu, Robert Ensscu, Andrei Guran. Ho- 
rațiu Medveșan, Alexandru Rotaru. Mihai Mitoșeru 
Film realizat in studiourile Centrului de Producțe Ci- 
nematografică „Bucureşti. 


Cantonul părăsit 


Spre deosebire de Florin Cernat din nu- 
velă, Emil Cernat, cum se numeşte eroul pe 
ecran, se cunoaște dinainte, fusese chiar co- 
leg de studenţie cu cel care-l intimpină la 
gara din Bărăgan, spre a-l duce cu șareta în 
satul unde e repartizat ca profesor de limba 
română. Colegul are cu totul alt nume (lon 
Ganciu în loc de Grigore Bucur), dar mai 
ales amintiri dramatice din relaţiile cu eroul 
nostru, încît noua lor rivalitate sentimentală, 
care se va înfiripa după sosirea in sat, este 
într-un fel repetarea unui conflict similar din 
timpul facultăţii. La rindul ei, fata care dă 
naștere noii tensiuni dintre cei doi tineri băr- 
baţi, Lilica, este de fapt fiica lemeii despre 
ale cărei traumatisme se amintește în nuvelă, 
pentru că acţiunea insâşi nu se mai petrece 
prin 1956, ci poate chiar astăzi. Cît despre 
companioana de câlătonie din tren, în prima 
secvență. la care nuvela face doar două 
scurte și vagi trimiteri (o infirmieră care mer- 
gea la Braila), ea se metamortozează într-un 
personaj cheie al filmului, cu care Emil intre- 
ține un lung şi bizar dialog, lingă fereastra 
compartimentului, ca şi cum ar vorbi cu sine 
însuşi, ascultindu-și mai mult propriile neli- 
nişti rostite de altcineva, drept care nici nu 
răspunde decit monosilabic. Interlocutoarea 


Trecutai ne aparţine 
ca şi prezentul: 
Victoria Cociaş Șerban 


“şi Dra Pislaru 
în G mimi părăsit 
= 


e la virsta senectuții, cum e firesc pentru o 
purtătoare de cuvint a înțelepciunii, personiti- 
care a gindului, reflex exterior al imaginii ma- 
mei, invocată în discuţie — undeva la granița 
dintre real şi imaginar. Căci regizorul ţine la 
sugestia acestei ambiguități prin intreaga 
modalitate de realizare a secvenței și prin 
reapariția părelnică a bătrinei sau a obiecte- 
lor ei in unele secvențe următoare. 

Semniticativă operaţie de adaptare drama 
turgică şi materializare filmică a unor idei li- 
terare dificile. preponderent lirice şi specula- 
tive — prima experienţă atit de aplicată şi 
adecvată în translarea pe ecran a unui su- 
biect din proza lui Fănuș Neagu, scriitor mai 
puțin norocos în precedentele tentative ale 
cineaștilor de a-i descifra și recrea universul. 
Univers irepetabil artisticește ca atare, ceea 
ce nu înseamnă însă a fi justificat improviza- 
țiile aleatorii pe peliculă. 

Părţile cele mai bune din Cantonul părăsit 
sint primele 2—3 secvențe, ample, substan- 
tiale. cu un joc elocvent al articulaţiilor şi rit- 
murilor, de unde se vede că, deocamdată, re- 
gizorul e mai sigur pe propriile mijloace cînd 
lucrează cu puține personaje, în speţă cite 
două, cum e pomenita secvenţă introductiva 
din tren, urmată de întilnirea din gara şi dru- 


q 


mul în șaretă al colegilor veșnic rivali. Rara 
facultate demonstrată aici este un simţ al må- 
surii și al nuanţei prin care textul și subtex- 
tul, dramaticu! şi ironicul, realul şi imaginarul 
coexistă şi se interferează, fără a se compro- 
mite unele pe altele, fără a crea o stare de 
confuzie. 

A rămine transparent și in ambiguitate sau 
polisemie pare a fi ambiția noului cineast ma- 
tur, propunindu-ne astfel o rimă dintre cele 
mai tentante cu cinematograful contemporan 
atunci cind el este lecuit de afectările drama- 
tizante sau ostentative ale diferitelor isme. De 
aceea ne plac foarte mult cele citeva cadre 
de pe peronul gării rurale, unde lon (Şerban 
lonescu) îl așteaptă, fără să-l dorească deloc. 
apoi îl întîmpină cumva cu spatele pe Emil 
(Dragoș Pislaru) — unicul călător pe care, 
fără să-l vadă, îl simte a fi coborit în staţia 
pustie. În excelenta secvenţă care urmează, a 
drumului celor doi cu şareta, printre lanurile 
Bărăganului (galopul calului, ca o pedeapsă 
pe care lon i-o aplică lui Emil, apoi schimba- 
rea de ton şi inversarea raporturilor), un 
energetism conţinut al caracterelor și al sen- 
surilor face ca filmul să depășească datele 
nuvelei sau să difere de ele, inclusiv printr-o 
anume preciziune tematică: în polemica sa 
cind surdă, cind manifestă cu orășeanul des- 
cins la ţară, localnicul se detașează de o pre- 
judecată fără sens, deloc retoric, doar ironic: 
„tu, care ziceai că satul e o tundătură“. 

O luciditate a stărilor şi o limpiditate a idei- 
tor, declarate uneori ritos în dialog, într-un 
jialog mult mai amplu decit cel din textul li- 
terar, fără a deveni totuși... literatură — viciu 
de care personajele se dezic explicit, în două 
rinduri, după ce noi înșine, ca spectatori, le 
absolvisem de o atare acuză, grație modului 
cum e pusă în cadru şi în secvenţă vorbirea 
lor de tineri și volubili intelectuali. Imaginea 
iui Anghel Deca și Basarab Smărândescu, cu 
sugestia unui filtru albăstrui al irealului, peste 
cadrele altminteri cît se poate de veridice, fil- 
mate direct în compartimentul unui vagon în 
mers. apoi cultura unui decorativism evoluat 
în contemplarea întinderilor Bărăganului, co- 
mentate muzical în stil preciasic, merg în 
același sens. Ca și soluțiile de distribuţie. 
Şerban ionescu, cu pălărie de papură și bi- 
ciușcă in mină, ne ciștigă mai prompt decit în 
toarte lung metrajele care l-au consacrat, 
compunind împreună cu Dragoș Pislaru un 
cuplu de ne-trumoși, mai mult cuminţi decit 
nebuni ai micilor cătune (ca să parafrazăm ti- 
ttui romanului lui Fănuş Neagu „Frumoșii ne- 
buni ai marilor orașe”). Incitantă e. în aceasta 


cronica muzicii 
la „Aripi de zăpadă" 


Mirajul copilăriei 


Asi cu atenţie, sau chiar nu- 
Mi privit de un spectator sensibil şi la 
dimensiunea. „audio“ a peliculei, filmul 
acesta — pe care fără îndoială autorii lui 
l-au gindit ca adresindu-se copiilor — se 
dovedește a fi mai degrabă o poveste 
pentru adulți, despre lumea îndepărtată a 
copilăriei. Despre curaj și loialitate, des- 
pre istețime și tenacitate, dar şi despre 
bucuriile vacanței și zăpezilor înalte, ale 
pădurii de brad și crestelor albe, ale ino- 
tului în piscină și ale zborului cu delta- 
planul, al goanei cu sâniile trase de cai şi 
ale alunecării line prin văzduh, cu telefe- 
ricul. ale jocurilor de cabană și ale slalo- 
mului pe pirtia de concurs — despre 
acestea muzica lui Nicu Alifantis vorbeşte 
desigur şi ea, în ton cu imaginea filmului 
Există necontenit ca fundament al com- 
poziției un ritm viguros, tineresc, antre- 
nant, ce exprimă vitalitatea debordantă a 
micilor eroi; numai că deasupra acestui 
acompaniament planează mereu melodia 
de infinită nostalgie a cintecului „Aripi de 
zăpadă”, iar forța sa magnetică modific 
automat optica spectatorului. Sub razele 
ei, şi versurile lui Alexandru Andrieş ca- 
pată irizările dorului, tinjind după virsta 
de aur a copilăriei... Cu fericită inspiraţie, 
Nicu Alifantis țese întreaga partitură a fil- 
mului dintr-un singur fir melodic, cind 
depanindu-l pe indelete, cind mărunțin 
du-i, cind schimbindu-i coloritul; nici tra 
valiul tematic, nici invenția timbrala r 
țintesc insă transformarea stării ei origi 
nare: pină și în ipostaza de „rock“, ea in 
sâşi păstrează incă parfumul nostalgic 
primordial... 

Nu știu, deci, în ce măsură cei mai ti 
neri spectatori de astăzi se regăsesc ir 
eroii filmului lui Adrian Petringenaru; c 
siguranță insă că, datorită muzicii du 
Nicu Alifantis, părinţii lor retrăiesc an: 
cind. copii fiind, citeau cu nesat minuna 
tele aventuri ale „Cireșarilor“ lui Constan 


tin Chiriţă. 
Luminița VARTOLOMEI 


distribuţie, promovarea unei tipologii 
non-convenţionale, prin actori incă mai epu 
rați de acroșuri exterioare, decit cei din linia 
Diaconu-Visu-Bleonţ, plus o răsturnare a am- 
ploaurilor: cel care pierde in dragoste și are 
complexe nu e Dragoş Pislaru, ci Şerban lo 
nescu 


Tonusul și respirația primelor secvenţe, 
care aveau evident în vedere o durată ulte- 
rioară integrală de împlinire a demonstrației, 
se menţin și la sosirea celor doi în sat, cind 
ni se oferă încă odată o cheie ideatică a in- 
tregului film. Primirea ceremonioasă, tandru 
ironică. rezervată noului profesor de ceilalţi 
membri ai corpului didactic din sat, întruniţi 
plenar în conclav, cuvintele de întimpinare 
doar uşor parodice ale directorului sint un 
mod economic şi subtil de a face să tran 
spară noua condiție socială și culturală a sa- 
tului („avem copii buni, silitori, talentaţi... am 
avut şi nişte succese... la toamnă ne in- 
noim....”), dar sint implicit o cale de a rezuma 
'aptica. de a spune că filmul țintește mai de- 
parte, dincolo de acest strat informativ și re- 
ferențial. El tinde spre o percepere de adin- 
cime şi finețe a atmosferei acestui univers 
care ne aparține dintotdeauna, a dimensiuni- 
lor şi vibraţiilor lui mereu vii, chiar și acolo 
unde par să aparțină exclusiv trecutului. Can- 
tonul părăsit, păstorii și cavalcada din amurg, 
lacul cu trestiile sale sint metafore sublimate 
ale acestui spațiu, in redescoperirea căruia 
cinematograful nostru are încă multe datorii 
neacoperite. Unele cadre din partea de mijloc 
şi finală a filmului sint de remarcat, in acest 
sens, cum e scalda nocturnă a Lilicăi (Victo- 
ria Cociaş Şerban), transformată în lebădă. 

Dar, în genere, sub imperiul grabei şi al co- 
masării, în aceste părți de mijloc şi de final 
răminem la suprafața lecturii, materia se rare- 
fiază, reacţiile se pierd, sensul se voalează, 
se rețin mai ales pitorescul, cadrul plastic 
frumos, muzica mereu consonantă și enunțu- 
rile verbale care, de data aceasta, nu mai sint 
la fel de bine susținute prin decupajul drama- 
turgic, regizoral şi interpretativ. Universul ru- 
ral, descifrat de regizor în primele secvenţe. 
nu era pur şi simplu unul frust și păstos, ci 
apărea distilat și potenţat ‘intr-un farmec pe 
cît de discret pe atit de captivant. El e trecut 
acum în revistă fugitiv și astfel apar și sinco- 
pele simțului măsurii, care sparg vraja, cum e 
momentul melodramatic în care Lilica evocă 
traumatismele mamei. Sfirșitul nu incoro- 
nează opera și e păcat. 

Valerian SAVA 


Producție a Casei de liime Unu. Scenariul: Fânus 
Neagu. Regia: Adrian istrătescu Lener. Decoruri: 
Mircea Onişor. ; Anghel Deca și Basarab 
Smărândescu. Cu: Dragoş Pislaru, Șerban ionescu. 
Victoria Cociaş Șerban. Beate Fredanov, Valentin 
Uritescu, Vasile Niţulescu, Flim realizat in studiourile 
Centrului de Producție Cinematogratică „Bucureşti” 


actorii nostri 


Claudiu Bleont: 


Nu știu 
dacă sinteți de acord, dar 
mie imi place secolul XX 


Filmul nu se face de unul singur. 
Filmul, ca şi teatrul, începe 
de la doi în sus 


tul altceva, alt tip de personaj. Pentru un ac- 
tor cu experienţă, schimbarea este o plăcere. 
ar speta ps A age e Pentru un actor tinăr nu e o dificultate? 

diu Bleonţ are de pe acum un trecut profe- — Nu ştiu... Pe mine tocmai asta m-a ten- 
sional deloc neglijabil. Patru roluri principale | tat: posibilitatea de a face altceva, de a com- 
în fiim, roluri importante pe scena Naţio- pune un personaj impiedicat, naiv, cu un 
nalului — şi un spectacol „de autor“, alături anume tip de fanatism — altul decit al Puș- 
de Magda Catone, „Un bărbat și mai multe tiului. Puștiul avea -o linişte, o siguranţă, dra- 
femei“, pus la Petroşani și plimbat prin toată goste... -Horațiu avea mai degrabă ieșirile 
țara. Cu succes. Succesul este semnul sub | temperamentale ale unui tînăr în criză de 
care se desfășoară viața lui de actor. Un suc- adolescenţă. Plus experiențele esențiale: 
ces mare, Clar, aşezat, dar care nu-i ciinteşte | prietenia, dragostea, sacrificiul. Ţin la ei mai 
din starea lui naturală care este liniștea. O li- mult pentru ce am vrut decit pentru ce am 
niște pe care nu o simți venind dintr-o prea | obținut... Dar și aici importantă a fost întilni- 
mare incredere in sine, ci dintr-o bună pregă- rea. Cu Veroiu, de astă dată. Altă intilnire... 
tire pentru ceea ce s-ar putea numi „cursa — După care a urmat reintiinirea cu Piţa la 
unei vieți de actor“. Vreau să știu, inainte de „Dreptate in lanțuri“ și altă intiânire cu alt tip 
toate, cum s-a făcut această pregătire. Ce in- de Cum a fost? 
tiniri au pus umărul la desăvirșirea ei. Ce Greu o treaptă pe care a trebuit să 


| 


o urc. Veneam dupa două personaje la care 
crizele se petreceau în jurul lor. Ori, la Nás- 
tase criza era în el. A fost trecerea într-o 
zonă de violenţă, de duritate. Tot ce era poe- 
tic şi frumos la Puşti și la Horaţiu, dispăruse 
Nu mai era nici ọ- poezie aici. Nici o can- 
doare. Numai zgură, zgură și iar zgură. Și du- 
rere. Dar a fost frumos. Mai ales că iar s-a în- 
timplat o întilnire. O trinitate. Ovidiu Iuliu 
Moldovan, Petre Nicolae şi eu. Ne-am legat, 
şi în timp ce ne legam ne și delimitam foarte 
bine unul de celălalt... 

— La 26 de ani — o virstă „mică“, totuși, 
nu? ai in urmă citeva roluri importarite în tea- 
tru și în fiim. Cheva experiențe mari. Pe care 
te bizui sau nu de-acum incolo? 

— Mă bizui. Pentru că au fost depline. Au 
fost experienţe făcute fără nici o rezervă. Ca 
şi experiența cu teatrul din Petroșani pe care 
o găsesc necesară. Acum. Cînd m-am dus 
însă acolo îmi venea să pling. Aș fi vrut să 
zbor, dar nu aveam spaţiu. Poate nu aveam 
nici aripi. Pe urmă au trecut un an, doi, în 
perioada asta am făcut niște descoperiri în ce 
priveşte relaţiile între oameni, relaţii care, în 
institut, se desfășurau la nivel de 20 de ani 
și... Acolo ne-am întilnit, Magda Catone și cu 
mine, cu oameni de altă virstă, am intrat în 
dialog cu ei, și sper, îmi doresc să fie așa, 
prin acest dialog m-am maturizat. Dar: de 
unde la început am fost speriat de Petroșani 
şi chiar m-am judecat, și mi-am spus că sint 
laş, că vreau să fac teatru, dar numai în Bu- 
cureşti și-mi găseam și scuze, fireşte, acum 
m-am detașat. Am conștiința că mă pot duce 
să dau concurs în orice teatru, dar și că pot 
să fac această meserie, oriunde. Chiar și la 
Petroșani. Dar nu oricum. Am învățat cum e 
cu: oricum. Ţine de tine. 

— Ce crezi, pentru un actor virsta este sau 
nu un atu? 

— Nu. Sănătatea. Virsta poate să fie citeo- 
dată un handicap. Cind ești prea tinăr, cind 
ești prea bătrin, La mijloc stai puţin. La urma 
urmei însă, tot tu îți ești propriul atu sau han- 
dicap. Dinăuntru vine totul... 

— Faci parte dintr-o generație. să-mi 

despre ea? Despre colegii care 
crezi. cine crezi? 
— Cred in mulți. Dar mi-e greu să vorbesc 


0O 
® 
e 
S 


| 
i 


— Încă din Institut am avut cinci întilniri 
foarte importante: cu Grigore Gonţa — am și 
învățat la clasa lui — Cătălin Naum de la 
Teatrul studențesc „Podul“, lon Cojar la 
„Turnul de fildeş“, Cătălina Buzoianu la „Stri- 
goii din Kitahama“. Horea Popescu la „Zbor 
deasupra unui cuib de cuci”. Prima intilnire a 
fost însă, evident, cea cu Cătălin Naum la 
Podul"... 

— De ce? Ce a insemnat „Podul“? 

— Acolo am deprins munca in colectiv 
Pe noi, Institutul incearcă să ne formeze ca 
personalități și de multe ori confundăm per 
sonalitatea noastră cu teatrul. Ori, teatru! 
este un ansamblu care există prin aportul 
personalității creatoare a insului, dar nu nu- 
mai prin el. Teatrul incepe de la doi in sus. Și 
asta am aflat la „Podul"... 

— Cum ai ajuns să joci in „Concurs“? Erai 
student, nu? = 

— În anul Il, da... Piţa iși căuta Puștiul, am 
dat probe... Cum le-am luat, nu știu. A afirma 
că Piţa m-a ales pe mine din tot Institutul, ar 
însemna să' spun că eu eram cel mai bun la 
ora aceea şi n-ar fi adevărat. Cred că i-am 
convenit... Cred că a fost o intilnire care, ca 
orice intilnire, ţine de un joc. De un mister. 
Ceea ce a urmat, a fost un fel de schimb: a 
dat, am luat, am dat, a luat și am mers impre- 
ună câtre o zonă anume: a noastră. Asta nu 
înseamnă că eu am fost determinant pentru 
film. Filmul ar fi existat și cu un alt actor. 
Poate am fost determinant pentru felul în 
care a ieșit personajul. importantă insă a fost 
întiinirea dintre Piţa și mine. Pentru că el nu 
mi-a oferit un personaj-calapod in care, 
vrind-nevrind, să intru. Asta este una din 
multele calități ale acestui om: nu lucrează 
niciodată cu materie moartă. Scenariul nu 
este osificat, nu e o structură rigidă; se 
schimbă mereu, se imbogățeşte, crește. Fil- 
mul, la Pița, e o artă vie... 

— După Puștiul, a urmat Horaţiu, din „Să 
mori rănit din dragoste de viață” şi era cu to- 


https://biblioteca-digitala.ro 


despre ei. Ar fi ca şi cum le-aș pune eu 
note... Cred mai ales in cei cu care ani lucrat 
ji cunosc mai bine. Petre Nicolae. Ecaterina 
Nazare — la care ţin foarte mult şi ca actriță 
de teatru, am jucat împreună în „Dale carna- 
valului“ — Magda Catone cu care am impărțit 
experiența Petroșaniului... Eu cred insă că. 
pînă la urmă, tot viața ne judecă pe toţi, ca 
generaţie, acum şi in viitor. Dinică. de exem- 
plu, există și e mare nu pentru că s-a spus că 
e mare,ci pentru că a fost şi este mare. Ele 
Dinică. Nu se poate egala. Ca George Con- 
stantin sau Rebengiuc. Moraru. iordache. Va- 
loarea iese oricum la iveală 

— Aşa este. Viaţa ne judecă pe toţi. Noi 
n-o putem judeca. Fiecare insă, vorbesc de 
gener: l-am propus ceva şi i-am cerut 
ceva. e rindul vostru, nu? 

— În ce mă privește, de cerut nu-i cerni- 
mic: Ea există şi este dreaptă, viața. Şi cred 
că primim exact ce merităm de la ea. Cred în 
dreptatea vieții. Şi mie imi sună puţin emfa- 
tic, dar simt că nu este. O să spuneţi că mie 
îmi dă mina să spun asta. Eşti tinâr — o sa 
spuneți — şi uite, ai citeva filme. lumea te 
ştie... Altul n-ar putea să spună lucrul ästa 
Altul care ştie, simte că are tot atit talent cit 
şi tine... Sigur că pentru fiecare viața are alta 
culoare, aiță față. Pentru mine are fața asta 

— De acord. De cerut nu-i ceri nimic vieții. 
De propus, l-ai propus prin ceea ce-ai tăcut. 
Ai vrut, n-ai vrut, ai propus un anume tip de 
„personaj. L-ai putea defini? 

— Dacă există un numitor comun al perso- 
najelor mele, acela este căutarea. Toate 
caută, nici unul nu găsește sau nu ajunge să 
găsească. Căutarea și o întrebare pusă gin- 
dului întors asupra lui însuşi. Puștiul din 
Concurs se intreabă: cum e? Merită? Nu me- 
rità? El existind în zona bunătăţii și a dreptă- 
ţii. dar judecind lumea; Horaţiu n-o judecă. o 
transformă, dar, în paralel, se intreabă: me- 
rită, nu merită? Năstase caută un răspuns la 
propria existenţă, o ieșire din conflictul care 
se petrece in el. Poate că tipul acesta de per- 
sonaj a venit odată cu mine. Nu l-am căutat 
Eu caut povestea personajului, nu o em- 
blemă. Eu fac parte dintr-un colectiv. Şi ce-a 
vrut acel colectiv să spună şi ce-a reușit el sa 
spună este important. Eu devin important nu- 
mai în măsura în care am reușit să mă leg cu 
ceilalţi. Şi în măsura în care legătura reușește 
să fie o legătură, filmul există. Trăiește. Co- 
lectivul este important. Altfel, teatrul dispare 
Filmul dispare. Arta dispare. Te simți extraor- 
dinar cind ai lingă tine oameni extraordinari. 
Cind dialoghezi cu un om care îţi pune pro- 
bleme. Îi pui și tu probleme, îi mai dă şi el 
probleme, e un schimb formidabil! Atunci 
simţi că trăieşti. Că nu treci prin viaţă ori- 
cum. Dinică a lucrat „Nepotul lui Rameau“ cu 
Moraru. Şi „Așteptindu-i pe Godot“ tot cu 
Moraru. Nu întimplător. Sigur, poate au avut 
şi momente de dezacord. r a existat o co- 
municare pe care eu o simt. Arta este comu- 
nicare. Cind iți ajungi — sau crezi că-ți 
ajungi — ţie insuţi, nu e bine. Trăim într-o 
lume a responsabilităților impărţite. Nimeni 
nu e vinovat de tot răul de pe pămint. Vina 
trece și prin mine, şi prin tine şi prin celălalt. 
Eu știu că la faptele sau greșelile pe care le 
găsesc în viaţă, vinile sint ale mele şi nu ale 
vieţii. Este vina mea dacă nu mă pot adapta, 
este vina mea dacă nu pot înțelege ceva, este 
vina mea dacă ceilalți nu mă înţeleg, in- 
seamnă că nu știu să mă fac înţeles... Impor- 
tanți sint ceilalți întotdeauna În relația mea 
cu Petroşaniul, de exemplu, importantă a fost 
Magda Catone. Am învățat foarte multe de la 
ea. La Să mori rănit din de 
importantă a fost intilnirea cu Geo Visu. ŞI 
Veroiu ştia. Aici a fost marele lui merit. A 
ştiut și ne-a lăsat pentru că a văzut că se 
leagă o prietenie acolo şi a înțeles că poate 
s-o exploateze pentru film. La Dreptate in 
lanţuri a fost relaţia cu Petre Nicolae. O rela- 
ție care va rămine pe viață. Eu cu omul ăsta 
pot să joc peste 20 de ani „Nepotul lui Ra- 
meau“ sau „Așteptindu-l pe Godot”. Putem 
să preluăm ștafeta de la Dinică și Moraru.. 

— Din mers... 

— Din mers! Mişcarea este semnul secolu 
lui nostru, nu? Secolul XX la sfirşit... Și e ur 
secol frumos. Poate nu sinteți de acord, dar 
mie imi place. E pentru prima dată in istoria 
omenirii cind important nu mai e momentul, 
ci curgerea. Mișcarea. Am devenit o civiliza- 
ție a mişcării. lar filmul, vedeţi, este arta se- 
colului. Pictură în mișcare. Viaţă O felie de 
viaţă... Poate și de asta imi place filmul: lu- 
crează cu o materie infinită. Pentru că viaţa e 
fără sfirșit. Viața mea, da, are un sfirşit, un 
capăt. Dar viața nu are capăt. Dacă va dis- 
pare soarele nostru, există alt soare. la nive- 
lul ăsta gindesc eu viaţa... Sint pacifist pină 
în măduva oaselor, dar nu sint de acord cu 
frica faţă de viitor. Nici o bombă atomică nu 
va putea distruge viața. Frica alimentează 
frica și fiecare secol a avut spaimele lui, cri- 
zele lui, urițeniile lui. Shakespeare a trăit şi a 
scris piese minunate într-un timp în care, pe 
scene, ploua cu roșii. E adevărat că a scris: 
„Ce secol, doamne, o, ce secoi!”, dar asta s-a 
mai .spus şi se va mai spune și de aici in- 
colo... Mi-am dat seama că cine are un jel 
Clar în viață — nu avid, meschin, nu legat de 
obiecte — un ţei al conduitei umane, este cel 
mai bine înzestrat pentru viaţă. Cel care se 
cunoaște pe şine merge inainte fără teamă 
de... rinoceri. Înainte, pentru că ceea ce tre- 
buie să ne determine este viitorul, nu trecu- 
tul. Așa cred. Noi sintem mult mai bine inzes- 
traţi pentru viaţă decit eram în secolul trecut 
şi cred că nu e vorba decit de puțină lene şi 
de o dorinţă stupidă de a te opri din drum 
Din înaintare. Din acest: inainte. inainte care 
există și în care eu cred. Cred! Poate pentru 
că eu cred în om. y 

Eva SIRBU 
Foto: Victor STROE 


Pa în numărul precedent al revis- 
tei, să revenim cu noi detalii şi revelații pe 
care ni le aduce studiul fondului de docu- 
mente descoperit la pictorița Constanţa De- 
metride, fiică adoptivă a lui Aristide Deme- 
triade. Remarcam, cu acel prilej, că versiunile 
succesive ale scenariului, descoperite abia 
acum, scot in evidenţă roiul primordial pe 
care marele actor l-a avut, alături de Grigore 
Brezeanu, în realizarea acestei opere cinema- 
tografice de inalt avint patriotic. Din notele 
lăsate se constată că Demetriade n-a fost nu- 
mai scenarist, ci, cel puţin la scenele în care 
era interpret. i-a asistat generos pe tinărui 
său prieten. alături de care semnase, dealtfel. 
regia „tablourilor electrice” pentru spectaco- 
lut cu Înșiră-te Mărgărite din toamna lui 1911 

Dar să incepem prin a trece în revistă eve- 
nimentele, în cronologia desfăşurării. lor; 


După şapte decenii, alte revelații 


In numărul precedent 
făgăduiam să revenim cu detalii și revelații 


oferite 


de fondul 


de documente 


descoperit de curind 
în legătură cu filmul „Independenţa României” 


Le supunem 


spre discutare şi 


Manitest al independenței 
cinematografiei naţionale. 


După cum se știe, în octombrie 1911, di- 
rectorul Teatrului Naţional, lon Bacalbașa, i: 
primea în audiență pe Demetriade, Nicolae 
Soreanu şi |. Brezeanu în calitate de delegaţi 
ai unei societăți constituite cu scopul de a 
„cinematografia scene interesante din toate 
ramurile activității românești...“ În schimbul 
livrării „negativelor şi pozitivelor necesare 
pentru realizarea feeriilor“, delegaţii nu soli- 
citau decit două camere cu chirie în incinta 
teatrului unde și-ar fi putut instala laborato- 
rul, şi extrema stingă a magaziei cu decoruri, 
pentru a-și plasa „o cameră fotografică”. 
adică platoul de filmare. Cum vedem, ideea 
de pornire fusese crearea unui fel de sec- 
ție-anexă a teatrului. 

Nu știm cit de receptiv s-a arătat Bacalbașa 
la cererea „asociaţilor“, dar primele filmări cu 
Amor fatal și Înșiră-te Mărgărite au fost reali- 
zate cu sprijinul tehnic al casei „Pathe” iar, 
ulterior, producția Independența României 
avea să fie găzduită la Teatrul Liric, care va 
furniza decorurile interioare. Este de remar- 
cat, însă, că trecerea de sub tutela casei 
„Pathe” la protecția lui Leon Popescu și în- 
dirjitul război ai „asociațiilor“ cu filiala „Gau- 
mont“ (care pregătise şi ea. în pripă, dar cu 
avans, reconstituirea Războlului 1877—1878 
româno-turc), mărturisea o veleitate de auto- 
nomie a pionierilor cinematografiei noastre 
vrednică de lăudat. independența României 
semnifica, intr-o rețea cinematogratică mo- 
nopolizată de marile societăți străine, un ma- 
nifest implicit al independenţei cinematogra- 
fiei românești. 

Acestei mișcări i se alătură, după contro- 
versata experiență cu Înşiră-te Mărgărite nu 
numai Toneanu și suferindul Liciu, ci însuşi 
Constantin Nottara (despre care încă la 1 de- 
cembrie 1911, „Rampa“ informa că „e pe cale 
să facă operă patriotică redind Războiul 
României pentru independenţă”). După ce 
împiedicau, printr-o intervenţie la prefectura 
poliției. reprezentarea primei pârți a filmului 
realizat de „Gaumont“, cei trei, constituiți 
într-o nouă delegaţie, cereau, la 29 decem- 
brie. sprijinul Ministerului de Război” în reali- 
zarea viitoarei reconstituiri istorice. 

Faptul că elita teatrală a unei țări, oamen; 
ge înaltă cultură artistică precum Liciu, No! 


* Pentru amânunte vezi: T. Caranfil — Vir- 
stele peliculei vol. | pag. 97—134. 


e Eroism pur și simplu 


(Urmare din pag. 2) 


nul acela straniu, prolog al furtunii, zărit nu- 
mai de cîţiva pe coverta, celelalte semne ale 
primejdiei. Peisajul începe sā se încarce de 
dramatism. Montajul contribuie şi el la reda- 
rea suspensului. Un glas de telegrafist, tot 
mai insistent cheamă baza: „Viorico, cere din 
nou buletinul meteo“. Şi Viorica devine tot 
mai îngrijorată pentru soarta celor de pe 
mare — cel care cheamă e chiar tatăl ei. lar 
cea care vine, care se anunţă atit de hăvalnic 
e chiar ea, neașteptata, nepoftita furtună. 
Apoi totul se precipită şi în imagine, cu sus- 
pensul creat de împrejurare. Pe punți, la sta- 
țiile de comandă, în sala maşinilor, vocile — 
uneori doar vocile celor de ia mare adincime 
ce vor întrunta valurile, vor încerca, vor eșua, 
vor lua iar totul de la capăt cu incăpăţinare 
cu fantezie, (da, fantezie tehnică, salvatoare 
in această situaţie). Două zile și doua nop! 

remincaţi nedormiţi, 26 de oameni râmași pe 
„Orizont 2" (printre ei şi cei de la „Sahia”) se 
straduiesc să nu zădărnicească munca de n 

ce zile și mii de nopţi a mii de oameni ce au 


10 


tara, Toneanu etc. deveneau iniţiatori ai miş 
cării noastre cinematografice constituie un 
tenomen unic, caracteristic exclusiv istoriei 
filmului românesc. Acești mari actori nu par 
a nutri nici o prejudecată faţă de imaginea 
pilpiitoare a ecranului. Chiar în perioada în 
care începuse să pregătească febril legen- 
dara sa creaţie în Demetriade îi scria 
soţiei sale, din Cairo: „In fiecare seară mă 
duc la cite-un cinematograf sau teatru” — 
punindu-le, cum se vede, pe acelaşi plan. 
Printre ei, Grigore Brezeanu era răsfățatul 
copil-minune, crescut literalmente sub ochii 
lor şi care trecuse, pe nesimţite, de la joaca 
de-a cinematograful la cinematograf adevă- 
rat. Elanul său juveni! izbutise să-i adune în 
jurui cauzei filmului românesc pe cei mai 
străluciți actori ai „Naţionalului“ într-o socie- 
tate care reprezintă un fel de „United Artists“ 
avani la lettre, „Artiştii asociaţi” la Bucureşti, 
„asociaţie“ care ar fi putut da, abia în pers- 
pectivă rezultate, dacă nu s-ar fi stins atit de 
rapid. 

Se ştie că, pe parcursul filmării, aveau sa 
intervină obstacole neprevăzute. La 4 aprilie 
era purtat. pe ultimul său drum, unul dintre 
cei mai capabili și mai entuziaşti membri a: 
„Asociaţiei“, Petre Liciu. Patru zile mai tirziu 
Demetriade se făcea ecoul fricţiunilor ivite pe 
platoul de filmare, inştiințindu-l pe Nottara 
(într-o scrisoare comunicată de loan Massot) 
că „nu se ține în seamă scenariul“. Firește ca 
nemulțumirea nu pe regizor îl viza, ci pe pro 
ducător. Aceste conflicte dintre „societari: 
cinematografici și „Filmul de artă românesc 
Leon Popescu“ aveau să se dezvolte, de alt- 
fel, într-un diterend declarat care va duce la 
destrămarea rapidă a promițătoarei „Societați 
cinematografice”. 

O scrisoare inedită. expediată de C. Not- 
tara cu două zile mai devreme, adică la 6 
aprilie. dezvăluie insă că la data începerii fil- 
mărilor, scenariul era încă în elaborare. Aflat 
în turneu. la Brăila, actorul se mărturisea 
profund tulburat de spectacolul inmormintării 
camaradului alaturi de care porniseră iniția- 
tiva ecranizării Independenței României. 
„Prin geamul de la pleoapa sicriului — ii 
scrie el lui Demetriade — i-am privit, lung, 
chipul searbăd și stors de suferința cumplită 
ce a indurat in ultimele zile ale incidentalei 
sale boale... S-a tăcut o spargere adincă in 
sinul corporației noastre care are nevoie de 
cit mai mulți artiști de valoare care să-i păs- 
treze, neș avintul și propășirea..." Dar — 
marturiseşte documentul recent descoperit — 
pasiunea cu care o porneau asociaţii în 
proiectul lor cinematografic era atit de ip- 


Imagini document ale unui timp eroic 


ma-sondă ce va aduce țării câldură şi lumină 
«n adincul apelor. Și iată o altă șansă pe 

are viața o oferă documentaristului: un fet 
de jurnal de bord, o scrisoare intimă, de adio 
— testamentul unui om din sala mașinilor, 
câtre cei dragi. Scrisoare neexpediată se nu- 
mește capitolul din acest cine-reportaj al 
unui eveniment. „Situaţia e dramatică. Vintul 
ne impinge spre țărm. Valurile trec peste co- 
pastie. Se văd blocurile din Constanţa şi ca- 
pul digului de apărare distrus de furtună... De 
cite ori mă gindesc la voi, Leontina, Roxana, 
Andreea, imi dau lacrimile. Dacă nu o să mai 
fiu, Leontina să dai fetele la facultate. Dacă e 
posibil una din ele la electronică... Roxana și 
Andreea s-o ascultați pe mama şi pe bunica 
şi să nu uitaţi că m-am gindit la voi pină în 
ultima clipă”. Doar o voce — o voce care 
vrea să râmină anonimă: — îl roagă pe regi- 
zor, după intimplare să nu-i menționeze nu- 
mele. O voce răsună peste zbuciumul mârii. 
„Sintem in derivă. Nu mai avem nici o re- 
morcă... Ora 20,06: Alarmă de abandon... Sint 
in sala maşinilor cu inima cit un purice... in- 
cercăm ultima şansă. Ultima tentativă de ridi- 
care a picioarelor plattormei. Eşec. Se lap- 
sează barca de salvare cu cine vrea să 
plece...”. În imagine, helicoptere zbirniind 
deasupra mării dezlânțuite lansind echipa- 


construit importanta platformă. Plattor- 


in continuare 
eventuale 


completări 


à 
tensă, încit ea continua să-i preocupe chiar ṣi 
în fața gropii deschise a lui Petre Liciu: 

„imi vorbiși deunăzi, în treacăt, de alcătui. 
rea celor nouă curcani și cu sergentul zece și 
mi-ai spus că ești de părere ca sergentul să 
fie intrupat de „feciorul de boer“, care, lao- 
laită cu opinca, a primit botezul singelui... 
Atunci eram prea de indurerata im- 
prejurare a ingropăciunii lui Liciu și n-am pu- 
tut discuta mai pe indelete; dar eu cred că 
sergentul „cel făr de mustăți“ al lui Alec- 
sandri să fie tot un țăran, așa vrea gonda 
poetului și dacă am denatura-o poale că 
ne-am severe critici. Știu că al fost cà- 
tăuzit în alcătuirea ta de nevoia de a da o ie- 
plină activitate a „feciorului de boer“ 
iți să respectăm adevărul legen- 
dei, renunțind la acţiunea paralelă cu țăranii, 
să excludem pe „feciorul de boer“ care nu ar 
avea decit o mică acțiune incidentală la ince- 
put, fără o urmare mai depărtată în” destășu- 
rarea filmului...“ 

Scrisoarea lui Nottara contirmă citeva ipo- 
teze avansate în prima noastră comunicare 
intii caracterul colectiv al redactării scenariu- 


Carte poștală trimisă în 
în turneu intre Tecuci și 


Teue 4 Teef 


Oas A73 e Carta 


în i > 


Sp: pizda n 
E ie ce cea 
pfa tas ci Pa a 


S Z aa ri ce pie ra Pet, 
pe sie ; Sajet 7028 m zi 
a 


€ „pa ai za “a A 


pere, Af Irup 
t g: Hi Apti S 


PA e 


pr Deis 
| cd A P 


e, Sere «Dea 


nő Aaa | fe taj yoshi 


ment de salvare. Din nou vocea: Ora 22,15, 
Am trecut prin iad... Sintem salvaţi, Cred. 
„Ora 22,35... Sintem un metru deasupra 
apei. Am izbutit să salvăm platforma... Acum 
ne aflăm la șapte metri deasupra valurilor 

Sintem în siguranţă cu toții“. Scrisoarea ne- 
expediată, devine un leit motiv al punţii de 
tandrețe și speranţă ce-i leagă pe cei de pe 
mare cu cei de acasă. Ea devine comentariu! 
sobru al unui act de curaj şi eroism conside- 
rat ca un gest firesc, obișnuit. Inspirată „ga- 
selniţă“ pe care viața însăși o pune la dispo- 
ziția artei ca ea să devină mai adevărată, mai 
emoţionantă, mai umană. Cei de pe țărm, fij- 
maţi și ei, sint cu toțiii numai concentrare. 

voință de a salva oamenii şi platforma. În 
această ordine, cum sună telegrama coman- 
dantului suprem, secretarul genera! al parti- 
dului: „Faceţi totul pentru salvarea oamenilor 
şi — dacă se poate — a platformei“. Plattor- 
mei care a costat milioane de lei și mai ales 
milioane de vise, de eforturi, de idei tehnice, 
Pe mal totul e concentrare eficientă, mobili- 
zare activă, conjugare a forțelor umane și 
tehnice. Mobilizare maximă a inventivităţii 
pentru găsirea unor soluţii extreme. Final- 
mente nici o pierdere. Misiunea a fost inde-— 
plinită cu succes. Și cineastul-ostaș şi-a dus 
ła capăt misiunea lui nobilă. Chiar dacă la fo- 
tografia de grup, din finalul-izbindă. el nu 


https://biblioteca-digitala.ro 


iulie 1912 de către C. 
Birlad lui 


PON yy X 


O ANo den rela neam fe Pra 
“e A 


2 Aat 2 = 


în legătură 


lui (este de remarcat decizia cu care apără 
Nottara caracterul popular al personajelor lui 
Alecsandri precum și faptul că, după cum o 
arată scenariul, Demetriade a renunţat la 
proiectul său de a face loc în structura dra 
maturgiei „fiului de boer“). In al doilea rind 
se revelează rolul preponderent al lui Deme- 
triade în alcătuirea libretului ca și în perioada 
filmării. 

O însemnare aruncată de marele actor pe o 
filă răzleață de hirtie întărește și mai mult 
această evidență.„Joi 26 aprilie ora 9 — a 
scris actorul-cineast și subliniat în litere (no- 
uă) — anunțind o filmare „ja Herăstrău — po- 
dui peste Colentina“. Apoi, ca un regizor se 
cund desăvirşit. a notat necesitățile: 1) Un 


de infanterie cu căciuli-campanie. 4) NB. 
Toate trupele... vor avea asupra lor corturi şi 
material necesar instalarea in bivuac a 
infanteriei, arti şi cavaleriei (corturi, co- 
n parc). Trupele vor avea hrană rece la 
ele. Muzică militară. Putem conchide, astfel 
că frumosul tablou ai „ţintuirii drapelelor” a 
fost filmat la 26 aprilie la Herăstrău 


Lupta cu Shylock 


Citeva piese din cele mai preţioase ale fon- 
dului descoperit la pictorița Constanţa Deme- 
triade redau, cu fidelitate, deteriorarea relații- 
lor dintre „asociaţi“ și finanţatorul lor. Leon 
Popescu. Sint, cu deosebire, documente și 
scrisori din vara anului 1912, cind Deme- 
triade fusese însărcinat de producător cu su- 
pravegherea lucrărilor de developare și mon- 
taj desfășurate ia Paris. 

ntre hirtiile actorului s-a păstrat dealtfel, o 
copie a contractului dintre societatea fran- 


-~ ceză „Alter Ego“ reprezentată de A. Brâon și 


societatea „Filmul de artă român” reprezen- 
tată de L. Popescu („domiciliat în str. Cobăi 
cescu 14, fost Berzei, Bucureşti”). În princ- 


Nottara 
Demetriade la Paris 


t OMAE: 


A e. ine a : 
edita piei PA F Zi 
ET 5 


pp cz: 
f lhi ZAN d 7 > 


apare. Și-a pus în schimb pe acest film-eve- 
niment o semnătură apăsată, trainică. 
Regia: Jean Petrovici. Imaginea: Cristian Pe- 
fanu, llie Valentin -şi Corneliu Gelep. 
Scenariul: viaţa însăși cu happening-ul ei pa- 


sionant. 


e Pămintul 


nu acordă învoiri 


(Urmare din pag. 3) 


Visu — montajul! {colaboratorii regizorului și 
la alte filme) reuşesc aici nu doar perfor- 
manța autenticităţii (nici ea de neglijat 
intr-un film „Sahia”), dar aduc prin travaliui 
tor aplicat, fior artistic, lucru mai rar întilnit in 
filmele documentare din ultima vreme. Cum 
spuneam, cadrul e permanent semnificant — 
„picătura de apă in care se ghiceşte marea". 
lată, de pildă, o șosea în zorii zilei: biciclişti, 
tineri care așteaptă autobuzul (fețe incă som- 
noroase, detalii de ținută semi-orășenizată) și 
mergind pe marginea aceleiași șosele — dru- 
muri divergente — alți oameni, cu sapa pe 
umăr. Spice de grîu legânate de vint în prim 
plan; în fundalul aceluiași cadru, coşurile și 
agregătele unui colos industrial. Țărani la 
prașilă sau la cules; în prim plan bicicletele 
lor și sacoşele de plastic... 

nsemne ale prezentului, detalii, scurte ca- 
vacterizări furate din mers, gros-planuri ce 
revin obsedant: miini bătâtorite de munca, 
fete arse de vint şi de soare, figuri de bătrini 


cu realizarea filmului „Independenţa României“ 


pal, „Alter Ego“ se angaja să execute toate 
lucrările de „editare“ (virări, developare 
montaj. titluri şi verificare). „pe scurt, banda 
gata de livrare clientului“, rezervindu-și ex- 
clusivitatea pe piaţa franceză. Este interesant 
ca în contract figurează şi posibila realizare a 
unor fragmente colorate (manuai desigur) cu 
tariful „determinat în timpul lucrului“. Po- 
pescu și Demetriade se aflau ia Paris din iu- 
nie, fiindcă la 9 iunie 1912, Constanţa Gânes- 
cu-Demetriade, soția actorului, îi scria: 

„leri primii a treia scisoare de la tine și tot 
in aceeași stare de spirit. Hotărit că pe linga 
multă ocupaţie ce-ţi dă developarea filmului 
trebuie să fii şi tare plictisit de puţinele pro- 
misiuni de venituri materiale. Ei, ce să-i faci! 
Sânătos să fii, vorba ta“. 


Actorii „societății“ contau nu numai pe di- 
tuzarea între fruntariile țării, ci şi pe distribu- 
ta internaţională. În afara ciștigului supli- 
mentar — erau doar „Ja parte” — aceasta 
superproducţie” cinematografică constituia 
o speranţă de a se face remarcaţi, cunoscuți 
s în alte țări. În calitatea sa de „comerciant“ 
însă, Leon Popescu pe de o parte manifesta 
inerție, iar de cealaltă, ambiţiona să contro- 
leze total „afacerea“. Într-o scrisoare revelată 
anterior încă de loan Massof, Demetriade i se 
plingea, din Paris, lui Nottara (la 29 iunie. nu 
iulie, cum greșit comunicase descoperitorul 
acesteia) că — deși avea oferte importante — 
nu putea vinde filmul din lipsa imputerniciri- 
lor. „Aşa, pentru Rusia, au venit trei persoane 
chiar în ziua plecării lui Leon Popescu în 
țară Am telegrafiat Mecenei, și Shylock 
(porecle cu care Demetriade îl „desmierda 
pe Leon Popescu n.r.) a răspuns că trateaza 
la București. Asta a tăcut impresie urită ruşi 
lor care, într-o dimineaţă, au plecat acasa 
fără bonjour... Cum vezi, Mecena ne-a strins 
bine in brațe. Mine băieții pleacă în țară 
Cine erau bâieţii care plecau în țară la 15 iu 
nie. nu ştim. Poate se afla şi Grigore Bre 
zeanu printre ei. 

Ceea ce putem afia, acum, este deznoda- 


Pe versa stampila postei din R 


Temerario Medon TS me 


(eteranii colectivei) și din nou miini-trâmimă 
aiuatul, scot piinea din cuptor, pretiră puișo- 
rii de o zi, pregătesc miceliul, miini care im- 
buteliază sucuri şi conserve („Au vrut tinerii 
industrie? le-am făcut-o aici, în sat” — secto- 
rul agro-industrial, mindria președintelui) şi 
pentru a feri de patetism imaginea, coloana 
sonoră introduce contrapunctul, nota de 
umor a comentatorului afiat in dialog cu 
spectatorul. EI, spectatorul este grija cea 
mare a regizorului. „Nu fac filme mai lungi de 
10 minute, altfel scade interesul. Filmul tre- 
buie să păstreze o anume ambiguitate; dacă 
explici tot, nu mai faci artă, ci știință. Meni- 
rea documentarului e să întrebe. să constate. 
nu să răspundă”. Concizie, rigoare, emoție — 
deviza unui documentarist, care în cazul regi- 
zorului lon Visu, nu rămine un deziderat, ci 
devine o realitate artistică. lata de ce, fără a 
fi unul din filmele sale reprezentative, Pămin- 


tul nu acordă invoiri poate figura cu îndrep- 


tâțire în orice cine-cronică a anilor noștri 


e În faţa 


mirabilei semințe 


(Urmare din pag. 3) 


ce prețuiește documentarul, îl prețuieşte !a 
justa lui valoare, filmui de scurt metraj este 
demn şi sigur pos el, nu cochetează și nu face 
curte filmului de ficțiune. Își ajunge sieși 


Incă o piesă unică din colec 


Demetriade: singurul portret cu- 


912—12—38 
impreună cu dedicaţia autografă a lui Grigore 


POST CARD 


CARTE POST Me POST kaRTE 


© dea D 


Fota hobimab 


mintui litigiului dintre „societari" şi produca- 
tor. Un schimb de scrisori între actor și soția 
sa pornit, printr-o coincidenţă, în aceeași zi 
de 3 iulie 1912. luminează pe deplin acest 
moment. Pe o ilustrată înfățişind Place de la 
Concorde, Demetriade nota: „Primii o tele- 
gramă de la Soreanu şi Toneanu că d. Po- 
pescu ne oferă cite 15 000 de franci pe parte. 
Foarte puțin, dar cum ne-a pus mina in 
chică, de ne-am opune ne-ar face atitea mi- 
zerii că n-am lua nici atit. Ce să fac: am telo- 
grafiat că primesc cu condiția să fim degajaţi 
de partea Liciu (în caz de proces)“. 


Secretele unui „conciliabul“ 


Din aceste puţine rinduri reiese cå Leon 
Popescu luase hotărirea să răscumpere drep- 
turile asociațiior pentru a dobindi controlui 
total asupra profiturilor filmului. Scrisoarea 
Constanţei Gănescu-Demetriade confirmă, 
cu noi amănunte, același lucru: 

„Mecena Leon Popescu vrea, după cite 
auz, să ia asuprăl (sic!) toată exploatarea fil- 
mului, oferă cite 15 000 de asociat se intere- 
sează să vadă unde e Nottara ca să trateze, 
probabil, și cu el. ...(În ce-l priveşte pe Con- 
stantin Nottara ei era mai mult decit mulțumit 
de soluţie, fiindcă printre ineditele lui Deme- 
triade găsim și scrisoarea pe care acesta i-o 
adresa din Tecuci în chiar ziua următoare, 4 
iulie: „Afacerea, după cum se spune, e pe 
drum de a lua un bun succes...”) Constanţa 
Demetriade ii sfătuia. insă, pe asociaţi să-i 
mai reziste lui Popescu: „Toneanu acceptă 
15 000. Soreanu, de asemeni, cred, căci ieri 
E NENE Ivo cite Fim pe să vă tea 

țin, acum, că vă roagă — ca să mai 
Bupi ceva, de se poate — sau chiar să vă 
puteţi menţine ia aceste 15 mii căci |idov 
cum este (referire la Shylock, în registrui po- 
recleleior lui Demetriade) îndată ce va vedea 
aviditatea cu care acceptaţi o să înceapă să 
scadă din ei. leri ia 5 a fost un conciliabul la 
care a luat parte și Aslan (general, coman- 
dantul Diviziei | care furnizase figuraţia şi ofi- 
terii consultanţi n.r.) ca să-şi Cea eiger me 
neanu motivele pentru care acceptă să 
răscumpere partea cu 1S mil Motivul princi 
pal este că nu are cine să se ocupe de ex- 
"ploatarea filmului in provincie, fiind toți prinși 
la teatru...“ 

Motivarea lui V. Toneanu e cu totul plauzi- 
bilă. Într-adevăr, membrii societăţii nu dispu- 
neau de mijloace şi mai ales de timp pentru a 
controla situația reală a distribuției comer- 
ciale a filmului. Dar scrisoarea Constanţei 
Demetriade mai oferă surpriza unei referiri la 
starea tehnică a peliculei care lâmurește as- 
tāzi izvoareie unor decalaje de calitate între 
diferitele tablouri ale acesteia: 

„S-a făcut și o probă cu filmul — scrie ea, 
atestind că, la inceputul lui iulie, o copie fi- 
nită se și afla in Bucureşti. Soreanu spune că 
scenele in loc deschis sint șterse ca umbrele 
japoneze, dar scenele de interior foarte bine 
reuşite l-au smuls lacrămi. Popescu Leon 
vrea să înceapă exploatarea la București. A 
intrebat pe Soreanu cind pleacă că vrea să 
meargă la Sinaia să-l proiecteze intii la Palat: 
(Proiecţia de la Peleș avea loc trei săptămini 
mai tirziu, la 20 iulie n.r.). Şi revenind la re- 
proşurile lui Aristide Demetriade, căruia îi lip- 
sea libertatea de mişcare pentru a vinde fil- 
mul în străinătate, soția artistului observa cu 


ciștig bun, (Popescu n.r.) a răspuns „Ei, ce? 
M-oi face eu și rus să vă dau 50.000..." 
Detaliul denotă tonul! in care discuta „ma 
cena“ cu membrii asociaţiei de actori, intole- 
rabil pentru o continuare a colaborarii 
Atrage, de asemenea, atenţia faptul că la 
„conciliabul” n-au participat nici Grigore şi 
nici tatăl acestuia, lancu Brezeanu. După 
cum atestă o scrisoare trimisă în 4 iulie de 
Constanţa Demetriade, soțului ei care se afla 
mounes Amadou les Bains, regizorul nu 
in Bucureşti: „Am văzut telegrama ta ia 
Toneanu. Brezeanu cei mare, vorbind cu 
mine, spunea că regretă că nu ești tu aici, că 
nu se prea potrivește ce i-a spus cu 
ce-l spunea Toneanu — și ar fi nevoie să fii 
tu pentru tranșarea asta cu filmul. Cite băi 
vrei să faci anul acesta?...“ De ce n-a partici- 


“pat la „conciliabul“, - insă, „Brezeanu cel 


mare“? Reiese că, deși făcuse parte din 
prima delegaţie a „Asociaţiei“, nu-și păstrase 
drepturi în producția filmului. Absența 
aceasta forțată a lui lancu Brezeanu ne face 
să presupunem că ceilalți membri ai „Asocia- 
tiei" aduseseră, iniţial, și o contribuţie finan- 
ciară pe care o răscumpăra acum Popescu. 
ipoteza mai rămîne de verificata 

Cit despre Grigore Brezeanu. el iși expe- 
dia, din Berlin, în august, fotografia (singurul 
portret matur descoperit abia acum). pe 
adresa soților Demetriade, pe spatele căreia 
a scris: „Cu mult drag. nene Aristică” și 
semna Kiky, cam i se spunea incă de copi! 
Dincolo de eleganța ostentativă a acestui 
june de 20 de ani. cu ţigara în colțul gurii, se 
poate citi siguranţă de sine, dorința de a-și 
continua drumul propriu şi o anume obc- 
seală. Tînărul! Brezeanu avea să se desparta 
şi el de Leon Popescu, perseverind mereu in 
efortul de a urni din loc o societate cinema- 
zi lea proprie şi eșuind mereu 

upă ce lichida colaborarea cu actorii pri- 
mei scene a ţării. Leon Popescu își intorcea 
privirea spre trupa Marioarei Voiculescu și a 
Teatrului Naţional din Craiova, cu sprijinul 
cărora avea să mai incerce aproape 20 de 
producţii cinematografice înainte de a fi pus 
sub interdicţie de familia sa, intre altele și 
pentru Cã..dif oameni din jurul lui l-au 
tăcut să se să cheltuiască sume mari 
cu flime de cinematograf, cheltuieli care am 
văzut că nu i-au raportat ca beneficii nici cel 
mai mic procent...“ 

Singurul dintre „asociaţi“ care a mai avut 
prilejul să revină la cinematogra! a fost tot 
Aristide Demetriade. În toamna lui 1913 el 
accepta ca, finanțat de protesorul Gh. Arion, 
să regizeze filmul Oţelul răzbună, în care 
susținea și rolul principal, alături de Ronald 
Bultinski şi Marioara Cinski. Calitatea regiei 
era atestată de ecourile entuziaste ale presei: 
„Lucru rar... scenele au legătură intre ele și 
(filmul n.r.) e bine jucat...” nota cronicarul 
ziarului „Minerva“ iar Mihai! Sorbul în „Ram- 
pa: „Filmul acesta, cei mai reușit fiim 
românesc, e un imbold serios și e reinvierea 
multor nădejdii aproape pierdute...” După 
această ultimă tentativă și pină la dispariția 
sa. survenită 17 ani mai tirziu. Aristide Deme- 
triade nu s-a mai aventurat în lumea filmului 
Dar dragostea-i neprecupeţită pentru ideea 
cinematografiei româneşti rămine înscrisă 
vie, nu numai pe ecran, ci și în peticele de 
hirtie uitate, de decenii, în sertarul unui birou 
şi regăsite abia acum, ca o neașteptată șansa 
oferită istoriografiei filmului nostru. 


amărăciune: „Vorbind cu Soreanu despre 
rușii care au plecat că nu le-a trimis acte, zi- 
cindu-i Soreanu că s-au pierdut astfel 58.000 


Tudor CARANFIL 
lonuţ NICULESCU 


Premieră: Căsătorie cu repetiţie, continuarea filmului de mare 
Este ciudat că tocmai această trăsătură de succes la public „Buletin de Bucureşti”. Scenariul: Francisc Munteanu 
document: este prima calitate a filmelor Regia: Virgil Calotescu. Casa de filme Patru. 


acestui realizator, cunoscut publicului mai 

ales prin lung metrajele sale cu actori. Ciu-- În roluri principale: Catrinel Dumitrescu și Rodica Mandache 
dat? Mai degrabă semnificativ. Probabil că 
talentul n-a aflat încă sensul noţiunii de gen 
cinematografic. 

Documentele despre realitate ale lui Virgit 
Calotescu au în comun o anume candoare. și 
concomitent o anume putere; o anume tenta- 
ție spre grandios; şi, în același timp, o perpe- 
tuă încintare în fața mirabilei seminţe, a mis- 
terului întilnirilor în doi, a puterii omului de a 
innoi, de a schimba, de a lupta, de a-și im- 
pune voinţa. Sint filme făcute cu incredere, 
cu speranţă, cu lumină... de bine. Dar binele 
nu-i nici categorie artistica. nici argument va- 
loric. 


Nu o dată s-a reproșat filmului nostru și 
documentarului nostru — absolut pe drept! 
— „prea bine-le“ neumbrit de nici un rid, lau- 
dativul golit de substanţă, nediferenţiat;: om- 
niprezent sau nefondat, lipsa altui conflict in 
atara celui dintre pozitiv și ultra-pozitiv. Desi- 
gur nu la acest fel de „bine“ — ce numai 
„bine“ nu poate fi numiti — m-am referit, ci 
la credința in bine, la increderea lunciara în 
izbinda binelui, la structura interioară orien- 
tată - spre frumos, la buna-credinţă cu care 
vezi și afirmi, — deopotrivă, și neimplinirea 
sau răul; nu de dragul de a le afirma, ci din 
dorința de a pune, în felul tău, umărul! pentru“ 
a se depăși impasul. 

De bine-le? În film, în artă, în cetate. Poate 
fi, este, un crez. 


https://bibliokă 


După aventuriera din 


V. sãu cel mai scump? Să se debara- 
seze de Superman şi să obțină un roi într-o 
piesă shakespeariana Daca a goua parte a 
acestei dorinţe simpaticui Christopher Reeve 
nu şi-a putut-o inca indeplini, imprejurarile 
i-au fost prielnice in ce privește implinirea 
primei părți. Într-adevăr, cuplui de produca- 
tori Alexander și llya Salkind, deţinătorii în 
exclusivitate, pină dincolo de sfirșitul mile- 
niului, a drepturilor de ecranizare a aventuri- 
lor faimosului erou („e o pasăre, un avion, 
un om, e Superman!”), care, cu ajutorul pute- 
rilor: sale magice, salvează America de toate 
catastrofele imaginabile, au ajuns la conclu- 
zia că, după suita celor trei pelicule (Super. 
man, Superman li și Superman lll), este ca- 
zul să-i ofere unicului supravieţuitor al dispa- 
rutei planete Krypton o odihnă bine meritata 


O bine meritată odihnă și o verişoara 
din Cosmos descoperită la timp 


Şi așa se face că, scapat — cel puţin tem- 
porar — de personajul care, ce-i drept, i-a 
adus celebritatea, dar la care ajunsese 
aproape alergic, Christopher Reeve și-a putut 
demonstra autenticile însușiri actoricești (o 
primă dovadă a constituit-o și filmul Undeva, 
cindva, Somwhere in Time, realizat mai de 
mult, în 1980) într-o peliculă de incontesta- 
bilă calitate cum este The Bostonians, Bosto- 
nienii, după romanul omonim al lui Henry Ja- 
mes, a cărui premieră a avut loc anul trecut 
şi unde apare alâturi de Vanessa Redgrave; 
intre timp a terminat turnările la The Aviator 
(Aviatorul), evocare a isprăvilor eroice ale 
pionierilor zborurilor poştale din anii '20 (în 
viața de toate zilele interpretul este. de altfel, 
și un experimentat pilot) şi acum — surpriză! 
— i s-a încredinţat rolul contelui Vronski 
intr-o versiune TV a capodoperei tolstoiene 
Anna Karenina. 

Şi în timp ce Superman cel din viața reală 
se „odihneşte“ astfel, muncind pe brinci pen- 
tru a recupera timpul pierdut, fraţii Salkind 
şi-au adus aminte, tocmai la momentul opor- 
tun, că Superman cel fictiv are... o verișoara, 

. Care Supergirl reușise și ea să se 
salveze de pe Krypton înainte de explozia fa- 
tală, părinţii ei transportind-o din vreme pe o 
altă planetă, unde a crescut şi a trăit in pace 
şi armonie, pină cind, ce să vezi, sursa de 
energie a acestui astru a fost furată, ajungind 
— unde credeți? — chiar pe Fămint. Şi 
atunci nu este oare normal ca Supergirl sa 
fie și ea trimisă pe biata noastră planetă „A la 
recherche de la source perdue", mai ales că 
sursa căutată a ajuns în miinile unei femei 
diabolice, un fel de Lex Luthor (inamicul nr. 
1 al lui Superman) cu fustă? (păcat că atit de 
talentata Faye Dunaway a acceptat un ase- 
menea rol menit să-i știrbească din prestigiul 
pe care și l-a ciștigat din atitea creaţii memo- 
rabile, cum ar fi cele din Bonnie and Clyde şi 
Network) Mai intervine — se putea altfel? — 
şi un bâtrin înțelept, Zaltar, dintr-o planetă 
indepărtată (Peter O'Toole nu a putut rezista 
nici ei onorariului oferit) și povestea e gata. 
Să adăugăm că interpreta „verișoarei“ din 
spaţiul cosmic se numește Helen Slater (ab 
solventă a cunoscutei Şcoli de artă dramatica 
din New York) şi că în viziunea regizorala 
(filmul este semnat de Jeannot Szwarc) 


nnie şi Clyde 
Fave Dunawv 
a iui Superman 


rista din 
s inamica nr. 1 
putea 


-am întreba: de ce 


Destinate 
candorii 
filmelor 


celor de 
şi inocenţei, 
„infantilo-fantastice“ 


virsta 


le lipseşte tocmai inocenţa 


é -j "A ; 


Mel Gibson a ajuns şi el prizonierul succesului din pricina 


popularității eroului său: Mad 


eroina nu se bizuie pe forță şi vigoare, ca 
„vărul“ ei, ci pe „graţie și stil”, în afară de 
această deosebire ri nediferenţiin- 
du-se cu nimic faţă de cele trei serii de pină 
acum ale lui Superman. Desigur, succesul în 
rîndurile publicului adolescentin (care, la ora 
actuală, cum am mai spus la această rubrică, 
alcătuiește 80 la sută din totalul spectatorilor 
de tilm din S.U.A.) este asigurat. Filmogratia 
în continuă expansiune a genului (sau ma- 
niei) numit kiddie fiction sau kiddie stuft, 
adică intantilo-tantastic, s-a imbogāțit, astfel, 
cu încă o operă. Fe cind Supergiri Ii? 


autarea piratulu: um povesie şi a 


viitorului in trecut 


În aşteptarea (fără prea multă nerăbdare) a 


E o pasăre, un avion, un 
E Superman! 


Christopher 


Max (aici în 


unor noutăți in această privință, trebuie re- 
marcat, totuși, că marii maeștrii ai genului nu 
sint fraţii Salkind, ci Steven Spielberg și ne- 
despărțitul său prieten George Lucas. Dar 
dacă Lucas, epuizat, după propriile-i mărtu- 
risiri, în urma efortului cerut de Războiul 
stelelor și cele două sequels (continuări), Im- 
periul contraatacă și 'cerea lui Jedi, nu 
are, deocamdată, proiecte deosebite în lucru, 
Spielberg se dovedește neobosit. De fapt, în 
Vitimii cinci ani, vară de vară (sezonul cei 
mai prielnic pentru lansarea producţiilor in- 
fantilo-fantastice), Spielberg a fost prezent 
pe ecrane cu una sau mai multe premiere; în 
1981, The Raiders of the Lost Arch (În căuta- 
rea arcel pierdute); în 1982. Po 


(Spiri- 
tele si E.T. The Exiratorosirjal: 
în 1983, uny cele patru scheciun din 


care este alcatuit The Twilight Zone (Zona 
amurgului); în 1984, indiana Jones and the 
Temple of Doom (Indiana Jones și templul 
blestemat) și Gremlins (Duhurile rele); iar 
acum, în 1985, alte două pelicule, The Goo- 
nies și Back to the Future. 


Aşa cum a fost cazul și cu Gremlins, Spiel- 
berg şi-a inscris numele în dreptul acestor 
doua filme în calitate nu “de regizor, ci de 
producător. Şi de data aceasta Spielberg și-a 
ales ca eroi un grup de copii („goonies” s-ar 
putea traduce prin „inocențţii” sau, mai de 
grabă, „năstrușnicii“). ceva în genul „Cireşa- 
rilor“ noştri. Dar pe cînd „Cireșarii“ sint niște 
copii reali, care trăiesc minunata aventură a 
copilăriei într-o lume reală, „năstrușnicii” lui 
Spielberg viețuiesc intr-o lume a fantasmelor, 
o lume a spaimei și teroarei: plecaţi în căuta- 
rea piratului dintr-o carte cu povești, ei trec 
prin cele mai terifiante întimplări, intilnesc la 
tot pasul fantome, schelete, monștrii și alte 
arâtări, care, de fapt, sint tot atitea năluciri 
dintr-un uriaș parc de distracţii. Ce-i drept, 
micuţii interpreţi ai „năstrușnicilor” sint ado- 
rabili, efectele speciale, în nota obișnuită, 
adică realizate cu profesionalismul cunoscut, 
dar filmul nu se „leagă“, „citatele“ din pro- 
ducţiile anterioare de același sint prea vi- 
zibile și supărătoare. Sintem arte de emo- 
ţia, de unda de poezie pe care reușea să o 
transmită ET, în ciuda „supravegherii” asigu- 
rate de producător, regizorul Richard Donner 
(autorul capului de serie al trilogiei Super- 
man) dovedindu-se un artizan modest și atita 
tot. 


Nici Back to the Future (Înapoi in viitor) nu 
reușește să treacă dincolo de ecran, cu toate 
intențiile sale vag parodistice. Călătorind 
într-o maşină a timpului, eroul, un adolescent 


Gă-digitala.ro 


al zilelor noastre. se pomenește proiectat cu 
trei decenii in urmă, cînd, evident, 'nu era 
încă nascut, intilnirea cu viitoarea-i mamă 
dind naștere unui complex freudian de toata 
frumusețea: tinărul riscă, pur și simplu, sa nu 
se mai nască sau să devină... propriul sau 
tata, dar pina la urmă totul se stfirșește cu 
bine... Poate nu întimplător, voiajul cu ma- 
şina timpului il transportă pe erou în anul 
1955, adică perioada cind începe ascensiu- 
nea a ceea ce s-a numit cultura pop sau con- 
tracultura, acel fenomen tipic al vieţii ameri- 
cane, profund marcat de gusturile, idiosin- 
traziile şi hobby-urile unor adolescenţi debu- 
solaţi, trăind ei înșişi într-o lume debusolată 


devin carnivori. tar 
este catapultat cu praştia 

Froducţiile cinematografice infantilo-fan- 
tastice fac, neindoios, parte din această con- 
tracultură și proliferarea lor este, la ora actu- 
alā, una din principalele servituţi cu care se 
confruntă, peste ocean, cea de a șaptea artă 
Noul gen și-a creat convențiile sale bine pre- 
cizate, intre care, la loc de frunte, predilecţia 
pentru monștrii de tot soiul, adesea priviți cu 
simpatie (exemplul clasic este, din nou, ET). 
Acesta este și cazul ultimei pelicule realizate 
de studiourile Disney: Baby, Baby este... un 
pui de brontozaur, care trăiește pașnic şi li- 
niștit alături de părinţii săi, undeva în adincul 
jungiei africane. Tihna familiei este insă tul- 
burată de un perfid om de știință, care vrea 
neapărat să captureze un exemplar pentru a- 
expune într-o grădină zoologică... Noroc cu o 
pereche de tineri paleontologi, care îl adopta 
pe micul Baby-zaur, rămas orfan de tată, și 
redau junglei, unde va trăi in continuare ne- 
tulburat, alături de mama sa, scăpată, pină la 
urmă, din captivitate. 

Violenţa, actele de cruzime nu lipsesc nici 
din acest film cu pretenţii pseudo-ecologice 
şi destinat, în primul rind, nu strică să o re- 
petâăm, copiilor: savantul cei rău este făcu: 
bucăţi, înghiţite cu lăcomie de mama-bronto- 
zaur (dar, parcă, marile șopirie erau ierb 
vore, nu?). Totuși, nu se trece peste anumite 
limite, ceea ce nu se te spune și despre 
Mad Max Beyond the (Max de 
mentul dincolo de tunetului), a treia 
serie din ciclul Mad Max, de care am mai po- 
menit în paginile revistei noastre. Lumea lu: 
Max este lumea puţinilor supraviețuitori a 
unui holocaust nuclear, o lume a reintoarcer> 
la barbarie, iar cupola amintită în titlu este o 
uriaşă construcţie geodezică din metal, peste 
care domneşte, atotputernică, o negresă 
blondă (cintăreaţa rock Tina Turner!). în inte- 
riorul acestei cupole, de ai cărei pereţi sint 
agâţaţi ca niște ciorchini spectatorii, se des- 
fașoară lupte pe viaţă și pe moarte între gla- 
diatori. catapulaţi violent unul spre altul cu 
ajutorul unor praștii uriașe. Zburind prin aer 
ca nişte insecte imense, combatanții se iz- 
besc de pereţii de sirmă ai cupolei, de care 
atimă cele mai înfricoşâtoare mijloace de 
ucidere, ferestraie electrice de mină, ciocane 
şi măciuci gigantice, săbii de dimensiuni co- 
losale, ricoşează, încearcă cu disperare să se 
prindă cu miinile de-arma cea mai apropiată 
şi apoi se înfruntă în duelul lor mortal... Ai- 
doma lui Spartacus, Mad Max refuză la un 
moment dat să se mai preteze la acest joc 
barbar și atunci este ostracizat în zona de 
„dincolo“, zona pustiită de cumplitele expio- 
zii nucleare. Aici dă peste un grup de copi 
sâlbateci (sau sălbătăciţi), în fruntea cărora 
porneşte pentru a răpune pe teribila negresa 
blondă... 


implacabilul verdict al unul critic luc 


Spre deosebire de Christopher Reeve, ac- 
torul de origine australian Mel Gibson, inter- 
pretul lui Mad Max, rămine în continuare 
cum se vede, prizonierul propriei creaţii. Ca 
și Reeve, este un actor talentat, pe deplin ca- 
pabil să dea viaţă și altor roluri, cum a dove- 
dit-o, de altfel, în ultima versiune a Revoltei 
de pe Bounty, deși a avut de făcut față com- 
pan tiei cu i iluştri ca Marlon 

rando sau Clark Gable. Oare nu va avea ș 
el șansa să scape definitiv, sau cel puţin pen 
tru o perioadă cit mai lungă, de umbra lui 
Mad Max, care îl urmărește nemilos, precum 
remușcarea pentru aibatrosul ucis de bâtrinul 
marinar al lui Coleridge? 

„Într-o cronică ia imperiul contraatacă, 
John Simon, unul din cei mai lucizi şi incisivi 
cronicari de film ai Americii, are o formulă 
care detinește cu implacabilă (și impecabilă) 
acuratețe opere ca acelea amintite. „În acest 
fiim, spune Simon totul este răsufiat, făra 
viagă, lungit la nesfirșit, găunos. Şi mai ales 
îi lipseşte .inocența“. inocenţa strivită pe alta- 
rul comercialismului și al box office-ului 
Această ă tocmai în cazul unor filme 
destinate spectatorilor aflaţi la o virstă care 
este, prin excelenţă, a candorilor și a inocen- 
tei, iată marele cusur care nu poate fi iertat 
producţiilor infantilo-fantastice. 


Romulus CĂPLESCU 


o. 


Ur film semnat de Francis Ford Cop- 
pi intitulat The Cotton Club a ieșit în pre 
mieră americană anul trecut, la 14 decembrie 
și, cu excepția insularilor britanici care l-au 
programat în mai crt. la impunătorul cinema- 
tograf Odeon de pe Leicester Square, își aṣ- 
teaptă, temător, cariera europeană pentru se- 
zonul din toamna lui '85. Spun temător și nu 
încrezâtor, pentru simplul motiv că primirea 
din partea spectatorilor transoceanici a fost 
rezervată, circumspectă, oricum nesemnifica- 
tivă pentru autorul Nașului, cronicile din ma- 
rile ziare sint împărțite lăsind sa se intrevada 
declinul de formă al celui, ce a zguduit 
cindva, conștiința Americii cu acel tulburător 

Now (Apocalipsul acum). Distri- 
buitorii marilor companii consideră 
box-oifice-ul regizorului la cota unui succes 
mediu atunci cind iau în considerare filmele 
sale din ultima perioadă The Outsiders (Mar- 
ginalii), Rumble Fish, One of the Heart (Din 
inimă), filme pedalind pe aceiași „delincvență 
sumbră şi convieţuiri ratate“, lipsite de fante- 
zie și fără impact la public. Se pare, deci. că 
Francis Ford Coppola trece printr-o pasă 
proastă 


Sub umbrela spectacolului de cabaret 


The Cotton Club ar fi trebuit să fie o reabi- 
litare. Lipsit de mijloace financiare proprii, în 
consecință în imposibilitatea de a-şi impune 
o temă preferată, Coppola se lasă pradă pro- 
ducătorilor versaţi, acceptă, ce-ar putea 
face?, un scenariu cu premiza boom-ului de 
casă, şi, astfel, dă la iveală o nouă peliculă, 
un cockteil agreabil și atractiv de muzică şi 
dans, cu gangsteri și mafioți in smokinguri 
impecabile, ucigindu-se intre ei cu calmul și 
candoarea copilului care sparge un geam, cu 
fete frumoase flirtind cu bârbaţi plictisiti si 
care consimt să-și întrețină moralul cu mici 
stimulente exterioare, cu povestioare de dra- 
goste care stirnesc neliniști pătimașe şi exci- 
taţii nervoase, cu albi și negri care se in- 
fruntă cind agresiv, cind tolerant în limitele 
unui rasism subtil, un amalgam de „genuii” 
orchestrate savant sub umbrela unui specta- 
col de cabaret. 

Acesta este cadrul. Producătorul Robert 
Evans propune regizorului să recreieze atmo- 
sfera tentantă a „Cotton Clubului“, cel mai 
celebru club de jazz al anilor '20 din Harlem, 
un local cu personal exclusiv negru, frecven- 
tat de înalta societate newyorkeză, o clien- 
telă, evident exclusiv albă. Din start, o falie 
umană ușor de speculat. Producătorul se do- 
vedește a fi abil şi inspirat chiar din titlul fil- 
mului, fiindcă americanul de rind și iubitorii 
muzicii de jazz de pretutindeni cunosc istoria 
plină de strălucire a localului „Cotton Club", 
unde au debutat și s-au lansat Duke Ellin- 
gton, Cab Calloway, o întreagă armată de ar- 
tişti de variété de culoare deveniți legendari 
intr-o lume a prohibiţiei și traficanţilor nu mai 
puţin celebri. Strins cu ușa, Coopola acceptă 
compromisul dar, chiar din start, din fază de 
scenariu (Mario Puzo. William Kennedy și 
Francis Ford Coppola), mută acțiunea e e 
ani mai tirziu, 1928—30, cind, deși faima lọ- 
calului începuse să pălească, epoca şi rezo- 
nerul ei, publicul consumator, îi dau 'posibili- 
tatea să speculeze o formă de emoție şi în- 


Va. 23 august, la Moscova, în cinema- 


tograful „lusion“ „s-a deschis „Retrospectiva 
filmului românesc“cu Valurile Dunării. 

Cu o zi înainte, filmul Ringul, inaugura 
într-un alt cinematograf central „Sáptămina 
filmului românesc”. 

Aş fi fost foarte fericită ca în selecția „Zile- 
tor filmului” să apară și ultimul titlu al Malvi- 
nei Urşianu O lumină la X. Umbra de 
nedumerire resemnată a dispărut însă ca prin 
farmec în urma întilnirii de la „Ilusion“ cu pu- 
blicul (foarte numeros) venit 
ţii mai vechi ale cinemat 
hivarii de cinema și iagi: de cinematecă 


Infilniri prietenești între 


Sub coc 


tailul 


de clișee 


un regizor propun 
o interpretare politică 


nu neapărat despre o perioadă 


cordare spasmodică pe fundalul marii crize 
economice. Acesta este, cred eu, renghiul pe 
care regizorul îl joacă producătorului și din 
acest moment, la adăpostul unui spectacol! 
de cabaret, Coppola iși pregăteşte unelteie 
de vivisecţie socială. 

Povestea fiimului, o țesătură fină de pinza 
de păianjen, poate fi redusă, prin simplifi- 
care, ia trei planuri ce se interferează. Într-u- 
nul, relația de dragoste dintre Dixie Dwyer 
(Richard Gere) un instrumentist alb și iubita 
sa Vera (Diane Lane), frumoasă, cochetă, as- 
pirind să devină actriță de cinema. amânunt 
deloc neglijabil de vreme ce Coppola specu- 
lează situația și readuce pe ecran vedetele 
Hollywoodului de altă dată, Gloria Swanson, 
James Cagney și Charles Chaplin, manites- 
tindu-și o simpatie tristă și induioșătoare fată 
de gloria apusă a filmului mut. Într-un alt 
plan, cariera unui dansator de culoare Sand- 
man Williams (Gregory Hines), care cuce- 
reşte inima unei ambitioase cintărețe, Lila 
Rose (Lonette McKee), o fată „uşor de cu- 


Din păcate, 


chiar şi ex-tra-or-di-na-re (cu Gregory 


» «x 


retro 


iloare" asaltată cind de gangsteri albi cind de 
personalul negru al localului. În sfirșit, lumea 
interlopă, împărţită în două bande. feroce 
conduse despotic de Dutch Schultz (James 
Remar), supranumit Mad Dog (cîinele turbat) 
și Owney Madden (Bob Fosking), regele 
neincoronat al Cotton Clubului. Intre cele 
două tabere se dă o luptă ascunsă pentru su- 
premaţie, cu implicaţii directe în viața celor 
două cupluri de îndrăgostiţi, care sfirșeşte 
într-un carnagiu de un gust discutabil, văzut 
și răsvăzut în mai toate filmele de gen, ver- 
siune modernă la noaptea Sf. Bartolomeu 

Fiecare actor joaca excelent, în ciuda unei 
partituri firave şi previzibile. Punctul forte a! 
filmului sînt numerele de dans și muzică exe- 
cutate de Sandman şi Larry Marshall, inter- 
pretul cunoscutei piese „Minnie the Moo- 
cher“ a lui Cab Calloway. Rar mi-a fost dat 
sa asist la un spectacol de o asemenea 
maiestrie şi cîntărindu-mi, prudent, cuvintele 
aş zice că „numerele“ de step și blues sint 
de-a dreptul ex-tra-or-di-na-re. 


nu sint deajuns citeva numere de dans, 


Hines) 


prezenţe românesti peste hotare 


au o nebunie poetică fermecătoare — ştiu să 

5e joace cu filmul, iubesc filmul cu o tandrețe 

ter își acoperă pereții cu portretele părin- 
or cinematogratului... Chaplin zimbeşte lui 

Dovjenko,- Eisenstein îl bate pe umăr pe 

mir Orlova se plimbă pe chei cu Lillian 
ish. 

Mi-am amintit de festivalul din '69, cind 
am cunoscut-o pe Lillian Gish la Moscova şi 
ne-am plimbat pină ia Zagorsk. Erau acolo s 
Michel Simon și Olbrychski... 

N-a fost timp acum pentru plimbări. Am 

cat cu Dumitru Matală și Manole Marcus 
a Așhabad så ne prezentăm filmele. să intil- 
nim prieteni minunaţi. pe Narliev Hodjakuli şi 
Muhamed Soiunhanov, să le vedem filmele, 
să ne adincim fascinaţi în deșertul Kara-Kum 
şi să ne promitem un schimb de „Zile” ale til- 
mu românesc şi turcmen în viitorul apro- 

at. 


lina PETRESCU 


cineaștii nostri 


şi colegii lor sovietici 


Am răspuns prezent la: 


e Cranj (Iugoslavia) — A! Il-lea Festiva! et- 
nogralic şi etnologic (12 septembrie—4 oc- 
tombrie) a înscris în competiţie. Se intorc pe- 
Micanii de lon Bostan. 

e Vama a) — A! IV-lea Viet al 
filmului de animație A Bogdanescu, Veemeui 


ncu, Cârbunele de George Sibianu şi it 

Ime ale unor regizori debutanţi: Oul de Mar- 
cei Mihai, Vijelia de Dinu Petrescu şi Ghem 
de vară de Călin Giurgiu. 

e Cork (irlanda) — Al lil-iea Festiva! al fil- 
mului (4—11 octombrie) am fost reprezentaţi 


de prea -o lui Sergiu Nicolaescu. 
e — (Franța) — 


nou Festival dedicat animației (4—9 octom- 
brie). Participă in secția informativă Casa de 
de Olimpiu Ban- 
de Constantin Paun 
. Chicago (SUA.) — Al illea Festiva: a/ 
fiimului pentru copii a prezentat i-o rabie 
zul Cind infloresc nulerii de lon Bostan, 
Rămăşagul de lon porcu S0p Gopo. De păr 
tău, Anca de Cristiana Ni 
e Mannheim (RF.G.) — Festivalul interna- 
tional al prou i, -ajuns ns la cea de-a XXXIV-4 
ediție (7—12 octombrie). În competiția; 
Moara lui cie de Şerban Marinescu. 


a-digitala.ro 


Şi nu numai ele. intreg filmul se ridica la 
n-nivel de înalt profesionalism, fiecare com- 
partiment, imagine. scenografie, costum, su- 
net, montaj, întruchipind pertecţiunea însasi 
O demonstraţie filmică aproape stidătoare 
Bunul meu coleg şi prieten, lon Popescu 
Gopo, remarca, iertată să-mi fie indiscreţia, 
că fiecare sector de`creație este atit de stră- 
lucitor, impecabil, incit ai vaga impresie a 
unui film realizat fără regizor! Un punct de 
vedere. Fapt cert, incontestabil, regizorul s-a 
înconjurat de o echipă de excepție, de-ar fi 
să pomenesc numai montajul la fotogramă, 
tăietura „de suspans”, -care șochează prin 
aceea că nici o scenă, nici o acţiune nu este 
dusă pină la capat, lâsind spectatorului sen- 
zația actului neimplinit. Un mod de exprimare 
inedit, ieșit din comun. Toate bune şi fru- 
moase, dar cu Coppola cum rămine? 


A devenit un simplu ilustrator de film muzi- 
cal sfişiat de rafale de mitralieră? Aici mă 
despart categoric de toți cronicarii învățați. 
de toți denigratorii care văd în film doar pre- 
textul, spectacularul aparent, facil. La o cer- 
cetare mai atentă a acţiunii, îi dai seama că 
destinele particulare ale personajelor nu sint 
fructul întimplării, legătura dintre ele are o 
motivaţie socială și psihologică, regizorul în- 
cercind, parcă. să ne aminteasca faptul că pe 
deasupra microuniversului uman din cabaret 
se întinde o rețea de altfel de legături, așa în- 
cît nimeni nu poate rămine cu adevărat în 
afara ei şi numai vasta incilceală a firelor 
are merg de la toţi la toţi face ca legea legă- 
turii să apară ca un joc al hazardului. Ochiul 
critic al lui Coppola descoperă cu fineţe spi- 
ritul unei epoci: pentru e! lumea localului, ne- 
liniştită, pâtimașă, impregnată de brutalitate 
este o societate dubioasă. mult mai puţin pi- 
torească și romantică decit in bietele romane 
care o inlăţişează drept „la fleur d'élégance" 
sau'un public câlâtor — Cook, o societate 
îmburghezită. plictisită, consumind disperat 
alcool, dragoste și gloanţe, expresia însăși a 
unei lumi întregi, minată moral, care se în- 
dreaptă, inevitabil, spre catastrofă 


Şi dacă aşa stau lucrurile în anii '30, văzute 
prin prisma unui contemporan, presupun că 
regizorul şi-a pus și ne pune o întrebare tul- 
burătoare: este spiritul omenesc prea leneş 
pentru a reţine ordinea şi succesiunea eveni- 
mentelor, este el alimentat numai de clipa 
prezentă, şi, deci, inșelat? Judecat așa, în i- 
mul The Cotton Club Coppola nu practică 
doar divertismentul, ci revine ia condiţia de 
creator autentic și responsabil. Cu alte cu- 
vinte, domnul Francis Ford Coppola face po- 
liticà. Cu delicatese. 


Constantin PIVNICERU 


è Torino (italia) Al !V-lea Festival al til- 
mului (12—20 oct a prezentat in de- 
but Pierde-vară de Călin Giurgiu si Frumos e 
în septembrie la Veneţia de Nicolae Caranfil 

e Alcala de Henares (Spania) Al XV-lea 
Festival al filmului de scurt metraj (12—19 
octombrie) a invitat în competiție Tu de lon 
Popescu Gopo, Timpul de Constantin Păun 
şi Nuntă la de Dan Nanoveanu 

e Nyon (Elveţia) — Al XVil-lea ge a 
filmului documentar {12—19 octombrie) a 
ținut pe agenda sa Maria lu' Pascu de Felicia 
Cernăianu. 

e Auriliac (Franța) — Festivalul filmului 
despre lumea satului (15—22 octombrie) a 
reținut în competiție Despre țesături și 
în plus de Paula Popescu Doreanu 

e Sao Paolo (Brazilia) — Al IX-lea Festival 
ai filmului (15—31 octombrie) cinematografia 
noastră a fost reprezentată de Ringul de Ser- 
giu Nicolaescu. 

© Uppsala (Suedia) — Al IV-lea Festiva! in- 
fernaţional al filmului (18—27 octombrie) a 
tetinut printre concu: Nuntă la fotograf 
de Dan Nanoveanu și place hocheiul? de 
Mihai Endein 


fmului ştiințilic ajuns la a XXiii-a ediție 
(20—25 octombrie) a reținut în competiție CI 
bermetică şi neuroni de Alexandru Sirbu. Me- 
dicii continuă să filmeze de Ladislau Karda. 
Circuite refăcute de Mircea Popescu 

e Palermo (italia) — Al Vili-iea Festwal al 
Ñimului sportiv (21-25 octombrie). Am parti- 
cipat cu Schit de Doru Matei. Vă place ho- 
cheiul? de Mihai Constantinescu 

© Keszthely, Heviz și Zalacgerszeg (Unga- 
ria) — Al ViliHea Festival internațional al fil- 
mului sportiv (21—26 octombrie) a participat 


tămină a filmului ştiinţific (28 octombre—2 
noiembrie) — Participă Cireulte retăcule de 
Mircea Popescu şi Culorile electronice de 
Doru Cheșu 


|, comparație cu unii colegi de generaţie. 
Mircea Mureșan a început să realizeze lung 
metraje cu oarecare intirziere, dar diversita- 
tea tematică și de ger a filmelor sale denotă 
indelunga căutare care le-a precedat și per- 
manentul efort al autorului de a găsi acele 
subiecte care, transpuse pe ecran, să ex- 
prime plenar crezul său artistic. 

Începutul căutărilor l-a marcat, în 1960, 
scurt metrajui de ficțiune, în trei acte. 
Toamna se numără... -— o satiră a vechilor 
moravuri din lumea satului. 

Întiiul său lung metraj. Partea ta de vină, a 
fost unui dintre primele noastre filme de ac- 
tualitate în care au apărut în prim plan tineri 
contemporani şi în care se analiza un caz de 
răspundere morală pe un șantier. În acest 
film, sensibil și aspru în aceiași timp, și-a fă- 
cut debutul pe ecran popularul actor Sebas- 
tian Papaiani. 

Răscoala a imbogăţit cinematografia romă- 
nească cu o realizare de inaltă ținută artistică 
şi-este filmul care reprezintă. poate, cel mai 
fidel personalitatea cineastului. Ecranizare de 
referință din literatura noastră clasică, valoa- 
rea sa e atestată și de două premii de presti- 

iu: Premiul pentru regie la Festivalul de la 

amaia — 1966. alături de unul din premiile 
Festivalului de la Cannes din același an. Cum 
s2 poate constata din tabelul alăturat, valoa- 
rea Răscoalei este atestată și de publicul larg 
din rețeaua cinematografică: 5 milioane -de 
spectatori — la care se adaugă alte multe mi- 
fioane de telespectatori — înscriu acest titlu 
între box-oftice-urile de virf ale cinematogra- 
fiei noastre. 

După o încercare în domeniul comediei de 
actualitate, Knock-out, și un film de montaj. 
| noapte de 6 ani, dedicat luptei impo- 

triva fascismului, Mircea Mureșan se intoarce 
fa literatura clasică ecranizind Baltagul — co- 
producţie cu societatea italiană ID! cinemato- 
grafica — Roma. După Răscoala, Baltagul 
atrage cel mai mare număr de spectatori din 
întreaga listă de realizări a regizorului. 

Porțile albastre ale orașului primește Pre- 
miul Asociaţiei cineaştilor pentru scenariul 
jui Marin Preda şi înregistrează de asemenea 
un frumos succes de public. Îni acest film, 
debulează pe ecran Costel Constantin. 


regizorii noştri 


în date și cifre 


Mircea 


ureșan 


+asfățat în ultima vreme cu seriale de calitate 
meritind cele mai călduroase felicitari pen- 
tru opțiune şi operativitate. Povestea de viaţă 
a doctorului Andrew Manson, o poveste 
exemplară în sine, este strins condiţionată de 
evenimentele cotidiene ale ținutului minier 
din Wales în care se desfășoară, fiind deter- 
- minată și determinind existențeie înconjură- 
toare, aflindu-și rădăcini şi rezonanţe pro- 
funde în subteranele timpului social evocat 
Mai ştiam un lucru încă de la primele lecturi 
ale Citadelei (pe care de asemenea nu l-am 
spus nimânui): farmecul special al cărţii se 
datorează în mare măsură „caracterului inte- 
gru“ adus în prim-plan. Serialul televiziunii 
britanice desăvirșește aceste premize ten- 
tante: în interpretarea lui Ben Cross (pe care 
ni-i- reamintim. cu plăcere din Carele de foc, 
unde realiza, deasemenea, o creaţie interpre- 
tativă de zile mari), doctorul Manson devine 
un personaj de maximă atractivitate, tocmai 
pentru cà actorul descoperă cu finețe de 
analist particularitățiie sufietești -ale eroului 
său, bogata lui lume interioară. Lui Ben 
Cross îi dau replica, în Citadela, alți mari ac- 
tori ai scenei și ecranului englez: Clare Hig- 
gins — sensibilă și fină, ca o mimoză adap- 
tatā unor condiții de viaţă improprii —, Ga- 
reth Thomas, cu umorul lui bărbătesc și an- 
ti-idilic, Michael Cochrane, Cynthia Glenville 
și alţii. Regizorii serialului sint Peter Jaffries 
şi Mike Vardy: esenţial pentru ei este că au 
învățat la perfecție „lecţia“ serialelor. Vedem, 
așadar, pe micile ecrane. Citadela, cu bucu- 
ria reințilnirii unor eroi îndrăgiţi și a unei 
cârți de suflet: „Manson-Saga” continuă 


Călin CĂLIMAN 


Manson-Saga 


Di- adolescență cu lecturi — prin 
a lucrurilor — foarte amestecate, Citadela 
lui Cronin rămine una dintre amintirile ceie 
mai luminoase. Mai era Cartea de la San Mi-: 
chele pe atunci, mai era Castelul pălărierului. 
și — pentru a reveni la Cronin — mai era Sub 
stele, erau, deci, citeva cărți menite să însu- 
flețească imaginaţia adolescentină, care 
ne-au rămas nu numai în memorie, ci şi in 
suflete, „la răscruce de vinturi“ şi „pe aripile 
vintului“ tinăr. Dar — cum să spun? — aces- 
tea sint alte seriale, in altă traistă, deși lac 
parte din aceeași mare familie a „best-sel- 
ler“-ului: Despre Citadela am știut probabil 
de la început (dar n-am spus la nimeni) că îşi 
trage forța și capacitatea de convingere din 
„Viața de om“ cuprinsă, pagină de pagină, in 
paginile cărţii, cu un temeinic rost etic, izvo- 
rit din experienţe trăite, dintr-un bogat volum 
autobiografic. Astfel de cărţi, ştiam și asta, 
devin automat filme și seriale. King Vidor fè- 
cuse un film după Citadela (O idilă america- 
ně) încă din anul 1938 (la numai un an după 
i apariția cărţii și — fapt de retinut! — la nici 
| doi ani după apariţia cărţii Margaretei Mit- 
chei! Pe aripile vintului, care avea să devină 
film, prin David Selznick, în 1939); Citadela 
lui King Vidor, deci, cu Rex Harrison, Robert 
Donat, Rosalind Russel: un fiim „bin€ senti- 
mentalizat“, cotat printre cele mai bune zece 
filme ale anuiui 1938... De ia fiim la serial, 
vorba cintecului, nu-i drum lung. Serialul pe 
care-l vedem acum la televiziunea noastră -a 
fost reaiizat, e drept, in 1981, deci este o 
creaţie „de ultimă oră”, dar intre timp Citade- 
ta a trecut prin citeva variante de serial, așa 
cum se cuvine cărţilor de acest tip, regula fi- 
ind păstrată cu sfințenie. Studiourile B.B.C. 
(care au recurs, pentru re-ecranizarea Cita- 
deiei,. ia avantajele coproducției internaţio- 
nale) s-au reintors spre romanul lui A.J. Cro- 
nin după ce au trecut prin numeroase expe- 
riențe de „mari seriale“, după Forsyte Saga 
să zicem, care rămine, îmi place să cred, „se- 
rialul numărul unu“ al celei mai reputate 
„Case de seriale“ din lume (ca să nu-i zicem 
citadelă). Din capul iocului s-o spunem, se- 
rialul a se arată demn de frumoasele 
tradiții ale producătorilor, din acest punct de 
vedere televiziunea noastră — care nu ne-a 


14 


Un ziarist în travesti deci 
gust. // 


Munteanu cu Marg 


UMOSUL d 


Diaconu) 


ă război traudei şi prostului 
an de lon Bucheru, în regia Domniței 
reta Pogonat, Diana Lupescu, Mircea 


Petre Sălcudeanu 
Francisc Munteanu 


3 Mircea Mureşan 
Eugen Papiţă 

4 Adaptare de Mircea Mu- 
reşan după Mihail Sado- 
veanu 

5 
Mucea Mureşan 


Teodor Mazilu 


Marin Preda 


Petre Sălcudeanu 


Titus Popovici 
după Liviu Rebreanu 


10.} Întoarcerea la Mircea Mureşan 
dragostea dinfi 
14 0 lebădă iarna Paul Everat 


Viaţa în examene 


e În golful sufletului 
copilăresc 


Un tată tînăr, ocupat, frumos. Avocat şi vā- 
duv., Un băiețel însingurat, cu puternica nos- 
talgie a mamei. Stă la internat. Așteaptă, jin- 
duiește. Ce folos că la încheierea cursurilor îl 
așteaptă ia scară ditamai Mercedesul Super 
Lux dacă la volan nu e tatăl, ci un prieten de- 
votat, bun la toate... Ce folos că vila vacanței 
e tastuoasă și plină de toate cele, dacă el, ta- 
tăl, lipseşte prins de cazuri. de afaceri, de 
prinzuri şi-n plus de o frumoasă iubită, ei da, 
are și el acest drept. veți spune. O cheama 
Veronica şi e un om care gindeșşte, se frå- 
mintă. Ea va inainta cu prudenţă și tact in 
golful sufletului copilăresc, va încerca să se 


apropie, să înțeleagă. Căsătoria e la o azvirii- 
tură de băț. Cind, poc, lovitura de teatru. Un 
mic accident pe pirtia de schi dezvāluie 
drama in toată hidoșenia nedreptāții: puştiul, 
puştiul cel blonduţ cu pistrui simpatici, cu 


prietena lui grăsună și pofticioasà, cu tandre- 
e și nostalgiile lui, puştiul cel gelos la 


culme căruia nu-i plăcea defel la internat, ei 
bine, puştiul are leucemie. Va muri. O înce'- 
care medicală, o rezervă tragică, o veghe 
-apoi ultima dorință a condamnatului la 
moarte: „Du-mă la Luna Park“. 


Şi tatăl îl duce la „Luna Park”. imens cimp 


1963 
Petre Sălcudeahu Marion Ciobanu, Nicolae 
după Liviu Rebreanu Secăreanu.. lon Besoiu 
Toma Caragiu, Dem Ră- 
dulescu, Carmen Galin 


Oamenii ca 
eu (Dar 


Anul 


premierei Spectatari 


Interpreţi principali 


Sebastian Papaiani. Ileana 
Camat, Ibolya Farkas 


Margarita Lozano, Folco 
tuli NN Matei 


4.556.000 


Warion Ciobanu, lon Be- 


soiu, Sandu Sticlaru 1971 1.554.000 
Octavian. Cotescu, Toma 
Caragiu, Gh. Dinică 1972 1.575.000 
Romeo Pop, Costel Con- 
stantin, lon Caramitru 2.102.000 
lon Besoiu, lon Carami- 
tru, Mircea Diaconu 2.552.000 
erban lonescu, ioana 
răciunescu, Octavian 
Cotescu, lon Besoiu, Pe- 
tre Gheorghiu 1980 3.200.000 
Costel Constantin, Ro- i 
dica Mureşan 1981 1.452.000 | 
Rodica Mureşan, Octa 
vian Cotescu, Florin 
Piersic 1983 753.009 
Ovidiu luliu Moldovan. 
Radu Beligan 832.000 


de joacă, de-a nichelul și de-a amețeala, cê- 
lușei italieni în noapte, totul gol, spectacol! 
doar pentru el, pentru băieţelul acela, atit de 
pur, însemnat de moarte. 

Love story cu final insuportabil de dureros 
Un tată şi un fiu înecaţi într-un val de lacrimi 
în Înainte de si i. Lacrimile ne- 
putinței. Ale nedreptății. Ah, viaţa cu probabi- 
lităţile ei sinistre uneori, îţi vine să strigi 

După film, cei de la TV ne-au dat muzici de 
„Mondovision”. Dar n-au putut anihila dure- 
rea din suflet declanșată de un film, medio- 
ru ca realizare, prea pictural, prea pito- 
resc-turistic, prea siropos, dar cu o temă, și 
ea prea gravă, ca să nu ți se cuibărească ne- 
suferit în minte. 


e Alergătorul 


Colegii de scoală ai fiicei sale rid de el. De 
nevastă pare că se va despărţi. Mai are ci- 
neva încredere in el? Probabil, nu. Explica- 
bil... De atiția ani aleargă, de atiția ani sperà 
de atiția ani promite că, da. va ajunge ia 
Olimpiadă, va ciştiga maratonui, el, Michael 
Andropolis. 

Printre aite filme cu fotbaliști, handbalisti, 
patinatori, motociclişti, boxeri, cicliști, gim- 
naști, atleți etc., etc., etc., iată și unul despre 
un maratonist. Cursa abia incepe. Din feri- 
cire, spre deosebire de alte filme cu sportivi, 
în cel de faţă n-a precumpănit nici reclama, 
nici facilul. 

A fost, aproape, traiectoria unui simboi 
Caci Andropolis are 'de-ntruntat, în primui 
mind, un prag al minţii, al curajului, şi-abia pe 
urmă, pragul trupului. Şi cind, în sfirsit 
ajunge la Olimpiadă — marele moment de in- 
credere glorioasă — cind rușinea atitor ani e 


Lazăr si Mihai Mereuţă) 


ne trebuie, acolo unde e mai 
t de Ilie Tănăsache, în 
regia lui Constantin Dinischiotu, cu Dorina 


După un policier, Împuşcături sub clar de 
lună, Mircea Mureşan se întoarce iarâşi la li- 
teratura clasică: lon, blestemul pămintului, 
blestemul iubiri. Alături de Liviu Ciulei (Pē 
durea spinzuraților), ei a ecranizat astfel, în 
colaborare cu scriitorii Petre Sălcudeanu şi 
respectiv Titus Popovici, celelalte două mari 
romane ale lui Liviu Rebreanu. 

În anii 1975—1976 a realizat serialul TV 
Toate pinzele sus, după romanul lui Radu 
Tudoran (12 episoade a cite 52 minute fie 
care), iar în 1982, în co-regie cu Andrei 
Blaier, 18 episoade din serialul de televiziune 
Lumini și umbre. A scris. totodată, scenariile 
== multor scurt metraje de la studioul „Ai. 

a”. 

Ultimele două filme din lista alăturată sint 
încă în plină dituzare şi numărul de specta- 
tori continuă să crească cu fiecare lună. Pe 
pian internaţional, Horea a făcut parte anul 
acesta din selecția „Celor mai bune 30 de 
filme“ a Festivalului de la Tokio, copia filmu- 
lui fiind reținută de Muzeu! de artă modernă 
din acest oraș. De curind, același fiim a fost 
inclus in selecția Festivalului european (a 
doua ediție) de la Lilie-Franţa. 

Regizorul Mircea Mureșan s-a dovedit a fi 
şi un bun judecător al fenomenului cinemato- 
grafic de la noi și din lume. Articolele și in- 
tervențţiile sale, publicate în special! în revista 
„Cinema”, exprimă opinii avizate despre cu- 
rentele, ideile şi modalităţile filmului contem- 
poran. Este de menţionat că, inainte de a 
veni la IATC să studieze regia, a fost doi ani 
şi jumătate actor al! Teatrului de stat din Si- 
biu. Ca actor. s-a manifestat apoi și pe 
ecrane. prin rolurile interpretate în Knock-out 
şi Astă seară dansăm in familie (regia Geo 
Saizescu), apoi în Aventuri în Marea Neagră 
egia Savel Stiopul). 

De mulţi ani, Mircea Mureşan este confe- 
rențiar la IATC. 

Actualmente se află pe ecranele rețelei ci- 
nematografice documentarul său de iung me- 
traj Cei mai frumoși 20 de ani, în timp ce re- 
gizorul pregăteşte un nou film de fictiune, o 
comedie de actualitate despre „cea mai fru- 
moasă fată de pe litoral”. 


Mihai -DUȚĂ 


spălată şi fetițelor nu le mai e jenă la școala 
ge tatăl lor, acel alergător neputincios şi par- 
ca-ntr-o ureche, de pină mai ieri — ei bine, 
atunci pur şi simplu clachează — o fractura, 
un accident, un iminent abandon. in timp ce 
durerea fizică îi schimonoseşte. chipul, iar 
disperarea îi sfișie sufletul, camerele de teie- 
viziune transmit de la Montreal în lumea in- 
treagă imaginea finalului probei de maraton. 
Fais final. Ştim că Andropolis a demonstrat 
că nu e un laş. Că și-a reciștigat nevasta. Nu 
va mai divorța. Că şi-a înduioșat copilele. Şi 
totuşi, gustul amar al abandonului... Şi 
dintr-o dată, o imagine pe micile ecrane. 
Crainicul transmite emoţionat că maratonul 
continuă. Ultimul concurent n-a abandonat. 
incă luptă. Încă aleargă. O imagine aproape 
hidoasă. Abia ținindu-se pe picioare. cu bra- 
țui fracturat, o arătare aproape, sub ploaie de 
răcnete, de-ncurajări crude, Andropolis este 
totuși în felul lui un învingător, un simbol. Va 
termina cursa, maratonul, lucrarea vieţii sale. 
O va duce pină la capăt. x 

Construit fără gesticulațtie de prisos, apă- 
sind pe cele mai nimerite pedale stilistice. 
Cursa n-a fost abandonată, conturind o 
anume limpezime ostentativă a mesajului, n-a 
fost totuşi un film neglijabil. Michaei Douglas 
în rolul principal a jucat un personaj și o lec- 
ve despre tenacitate. Un examen de viața 


e Proba prieteniei 


Totul pomeşte dintr-un capriciu parcă. El 
şi ea pe-aproape de căsătorie. Se testează 
îmcă. Şi-atunci frumoasa și dezinvoita bru- 
netă se hotărâște să-i prezinte viitorului soţ 
cercul prietenilor. Induioșătoare, placută po- 
veste. Vechii amici din mahalaua copilăriei, 
ajunși azi de toate, de la doctor docent la șo- 
fer, risipiţi prin oraş, rătáciți prin blocuri care 
seamănă unul cu altul cum cutiile de chibri- 
turi, sar la un simplu telefon şi se-ntilnesc la 
miezul nopții într-un apartament, cu aceeași 
„viteză de mobilizare“ din timpul adolescen- 
tei. . 

O țesătură de relaţii, un palimpsest de 
amintiri și sentimente, o amiciţie durabilă. 
Cam acesta era cadrul filmului bulgar Cină 
intre prieteni (regia lakim lakimov, cu ivan 
Kondov, Violeta Doneva, Veselin Vilkov ș.a.). 
Puțin discursiv, puţin static, cu umor pe alo- 
curi (vezi scena locatarului minios pe veselia 
vecinilor, care-i reclamă ła miliție), fâră exces 
de probiematizare, cu aluzii sociologice, fil- 
mul punea totuşi problema unui examen de 
viață modernă la care, în graba, în stress-ul și 
uneori cu superficialitatea cu care ne asu- 
mām acest final de secol, mulți dintre noi 
cad. Sigur că nu e un examen care poate fi 
aparent trecut cu vederea, mușamalizat de 
alte reuşite (vezi sticlele de whisky ale func- 
ționarului de la comerţ exterior din fiim. ușor 
şarjat, plăcută și neostentativă persiflare a 
unui snobism de duzină). 

Dar e un examen in primul rind al sufietu 
lui, această probă a prieteniei. 

Cleopatra LORINŢIU 


G. puţin unul din cele „9 caiete scrise 
timp de nouă vacanțe aici și aiurea... de re- 
gizorul şi actorul Mihai Berechet — apărute 
în acest an la Editura muzicală — conţine in- 
semnări din lumea filmului. Cartea însâși, pa- 
sionantă şi savuroasă, se citește ca „filmu! 
unei vieţi”. Un montaj afectiv, urmind caprici- 
ile memoriei: racord cu prezentul, flash-uri. 


Actor, regizor şi.. 


prim planuri (regizorul revelindu-se un subti! 
portretist), elipse deloc _întimplâtoare. detali: 
surprinzător decupate în planul general al 
epocii, voci din off (din care nu puţine cele- 
bre... Zaharia Stancu, Elvira Popescu, lon 
Manolescu, Lucia Sturdza Bulandra, Marioara 
Voiculescu, Maria Tănase... George Cal 
nescu... pentru a cita doar citeva nume la in- 


cronica animației 


Un spin, 
un trandafir 


N. Cobar este o semnāturā care 
garantează: umor, precizie, subtilitate 
Faima caricaturistului a atras simpatia 
„de principiu“ pentru creația animato- 
rului. Publicul său este format din mi- 
lioane de puști adoratori ai telegenicei 
Mihaela, dar şi din nenumăraţii lor pă- 
rinți care se socotesc norocoși cînd în 
sălile de cinema pot vedea „in comple- 
tare“ un nou film de-ai domniei sale. 
Un asemenea „supliment“ umoristic ce 
s-a programat nu de mult pe ecranele 
noastre, intitulat Spinii trandafirului, 
atestă o înviorare in tonusul comic al 
autorului. Deși rămine credincios pilulei 
animate, Nell Cobar abordează scene 
de „comedie umană“ pe un ton ceva 
mai jovial ca altădată. 

Hazoasa „stare civilă“ constituită de 
autor de-a lungul indelungatei sale ca 
nere cinematografice este imbogaţita 


https://biblioteca-digitala.ro 


cartea de film 


cele nouă caiete albastre 


memorialist cu har: Mihai Berechet 
(aici în Ciulinii Bărdganului, alături de Marcel Anghelescu) 


mai ales, culisele lui!). Filmele... În Brăila ani- 
ter '30... În Cimpulung-ul dinainte de război... 
Sau la Focșani, de pildă, unde numerosul fa- 
milion al Niculeștilor (pitoreștii bunici din- 
spre mamă) mergeau la «„filmu! de cinemato- 
graf”... adăpostit în cortul unui circ, unde „re- 
gina Draga“ făcea să curgă siroaie de la- 
crimi, Aparatul miraculos recent inventat de 
frații Lumière, la Focşani se lăsa invirtit de 
o... mașină de treier...» 

Atmosfera vremilor evocate incepe mai în- 
totdeauna cu titlurile de filme, cu actorii zilei. 
Și aici, ca dealtfel în toate capitolele cărții, 
memoria autorului este de-a dreptul ului- 
toare. Copil (precoce), roșcovanui „Mihăiţă 
Mihaia, şapte draci în burta ta” a mai prins-o 
ia începuturile sonorului, în cinematografele 
brăilene, pe domnișoara Blechner la pian: 
Cind iubiții se despârțeau, cinta „intr-o piață 
persană“, cind era o cavalcadă, cinta „Cava- 
leria uşoară”, cînd se plictisea — și era mai 
mult plictisită — cinta din „Invitaţie la vais“ a 
lui Weber, sau „Valsul“ lui Moskovski, iar 
cihd brăileanca din ea răbufnea, cinta „Barca 
pe valuri“.» interesul cinefil scade brusc în 
perioada „filmelor eroice nemțeşti și a Super- 
producţiilor italiene de propagandă mussoli- 
niană“. Uneori, evocarea depăşeşte simpla 
pată de culoare, pentru a se transforma în 
patetice secvențe de viață „ca-n filme“: afişul 
cu „Surorile Lane” încotoșmănate în vulpi 
albe şi cu orhidee în piept, afiș pe care-i! pri- 
veşte fascinată o femeie-soidat, tunsă chilug, 
cu cizmele pline de noroi... O altă amintire 
(de nepreţuit) a copilăriei: „Domnul uscăţiv, 
cu mișcări nervoase şi cu un glas ciudat pen- 
tru mine, care de cite ori venea se așeza pe 
fotoliui măreț, din lemn struniit, cu blazoane, 
cu lei ridicaţi în două labe, și mă lua în braţe 
săltindu-mă pe picioarele uscate, în timp ce 
tata ii prepara, conversind, rețetele pentru 
tuse... Peste 25 de ani, cind am jucat un rol 
principal în „Ciulinii Bărăganului“, o co-pro- 
ductie româno-franceză, n-am pomenit nicio- 
dată realizatorilor sau colegilor români și 
francezi, Că autorul Panait Istrati mă ținuse 
pe genunchii săi, cind eram copil, în farmacia 
unde. tușind, își aştepta rețetaz. 

Confesiunile actorului-regizor, mai apro- 

ate în timp, nu sint mai puţin pitoreşti, pri- 
ejuind „acolade pline de tandreţe, etuziuni 
pline de sensibilitate“ la adresa colegilor, a 
prietenilor. „Şahul” (lon Şahighian), „Fara- 
oanca“” (Elena Pătrășcanu-Veakis), Anca 
(Anca Şahighian) se impun cu forța unor 
personaje. Printre rinduri se ghicește tot tim- 
pul omul de lume, „bon viveur”, „causeur“, 
care ştie ce înseamnă eleganța gestului, cul- 
tul prietenisi, conversaţia spirituală sau... un 
„vizavi de masă”. istoricul de teatru şi de film 
se va împărtăși cu folos din portretele oame- 
nilor de teatru şi film dispăruţi (Sică Alexan- 
drescu, Eliza Petrăchescu, Emi! Botta... în 
ipostaze inedite), dar şi ale mai noilor gene- 
raţii, de la Tanţi Cocea, Carmen Stănescu, 
inna Răchițeanu și Radu Beligan... pină la 
Valeria Seciu și Ovidiu luliu Moldovan, o in- 
treagă pleiadă de aur a Naţionalului. 
, Savoarea cărții se lasă prinsă greu într-o 

cenzie şi pentru a conchide, vom adăuga 
doar că important ca în orice confesiune, ca 
întotdeauna în artă, rămine unghiul subiectiv, 
privirea dinăuntru. Privind inapoi... nu, nu cu 
minie, ci cu un suris, chiar dacă uneori mai 
amar. cu franchețe şi umor, dar mai ales cu o 
mare dragoste de oameni. 


dintre 


timplare)... priză directă, post sincron. nimic 
din obișnuitul limbaj cinematografic nu-i lă- 
sat de o parte în acest aleatoriu flux narativ 
in care personaj principal rămine autorul, cu 
ochi scormonitor de reporter și sensibilitate 
de artist, cu gustul hronicului, dar și al anec- 
dotei, cu umor şi salutară autoironie, dar ma: 
presus de toate cu tandreţe și har de povest: 


tor. Astfel de amintiri (“memorii“ ni se pare 
un cuvint nepotrivit cu tinerețea regizorului, 
mereu prezent pe afişele Naţionaluiui bucu- 
reștean și uneori, mai rar, ca actor în filmele 
noastre) vor deveni cu timpul prețios material 
documentar pentru mai tineri: artişti, dornici 
să afle cum a tost. Cum a fost ce? Momentul 
Oamenii. Gusturile. Mentalităţile. Teatrul (și. 


Roxana PANĂ 


cu tipuri oarecum speciale. Alături de 
„mitici“, „donjuani“ şi „harpagoni“ iată 
că își face loc și un Sisif de profesie, 
diriguit de un birocrat care-i bifează 
conştiincios opintitele urcări ale bolo- 
vanului. Tema falsului altruism îi inspiră 
o pilulă cu un protagonist bizar: un 
Saint Bernard salvamontist care, dupa 
‘ce scoate victima avalanșei de sub ză- 
padă și o înviorează cu rom, îi prezintă 
nota de plată. Dar „calul de bătaie“ pre- 
ferat rămine eternul feminin, un mătă- 
sos fir călăuzitor în creația animată a 
lui. Nell Cobar. Linia desenului devine 
unduitoare iar ritmul mișcării se inscrie 
în registrul affettuoso. Alb-negrul este 
înlocuit cu o ambianţă cromatică so- 
lară, în tonuri catifelate (grație și deco- 
rurilor semnate de Marcel Mihai). Chiar 
dacă femeia apare și în ipostaze mai 
puţin măgulitoare, ca în pilula cu ne- 
vasta cicâlitoare metamortozată de lico- 
rile cu multe stele consumate de soț, în 
sirenă, situaţiile umoristice în care ea 
este protagonistă sint de fapt foarte fla- 
tante. Aşa se întimplă și în mica po- 
veste cu sumedenia de bărbaţi dispuși 
să se inece pentru a fi salvați de o 
preafrumoasă înotătoare, dar mai ales 
în ipotetica explicaţie a înclinării turnu- 
lui din Pisa. La trecerea unei ispititoare 
Eve, vestitul edificiu se înclină admira- 
tiv și rămine într-o rină așa cum îl ştim, 
Enorm compliment făcut „eternului fe- 
minin"! Spectatoarele şi nu numai ele 


Umor precizie subtilitate 
(Spinii trandafirului de Nell Co 


gustă cu plăcere hazul bonom dar sub- 
til al ultimei pelicule semnate de Neli 
Cobar. Caricaturistul-animator intro- 
duce în formula sa comică un nou şi 
tentant ingredient duice-amărui. Vorba 
cintecului, „un spin. un trandafir” 


Dana DUMA 


15 


l 


cinefilia 
ca omenie 


Completare la 
„Declaraţie de dragoste“ 


Fără introducere. farâ multe comentarii 
această scrisoare primită în plină vară cind 
Bucureştiul înregistra marele succes al De- 

de dragoste, în regia lui Nicolae 
Corjos, cu scenariul lui George Şovu... 

„De data aceasta, ingăduiţi-mi să vă spun o 
scurtă poveste care sună a scenariu de film, 
deși nu se vrea... E un fel de completare-a- 
preciere, dacă doriţi,la adresa filmului Dedia- 

de dragoste. Deci, declar: 

a intrarea meu în liceu, mă încerca o oa- 
recare teamă de necunoscut... Se ridicau 
unele probleme: acomodarea cu noii colegi și 
profesori, adaptarea la noi cerinţe, în fine, 
fiecare elev trebuia să demonstreze că nu de- 
geaba ia loc în băncile liceului. După un 
timp, la una din orele de curs, ne-a fost pre- 


terestră a lui Harrison 
Killy McGillis 


O parteneră 
Ford „stelarul”: 


Cinema-ul a avut fata lui Bube 
fata lui Tvrone Power fata lui Ryan 
iat-o și pe fata recent dispărutului 

Yul Brynner - 
Victoria — deocamdată manechin... 


Slagărul de 
Nicolae 


Cu 


mare succes al 
Corjos (regia) 
Teodora 


/ agenda 


gaguri, oameni 
și replici 


e Din.premierele verii care a fost: un navi- 
gator solitar, japonezul Kenishie Horie, în vir- 
stă de 46 de ani, a traversat Pacificul, de la 
Honolulu la insula Ogasawara, cu o barcă 
propulsată de energia solară. Cei 6300 de ki- 
iometri au fost parcurși în 15 zile. Vasul lui 
Horie e construit din plastic întărit, măsoară 
9 metri în lung şi 2.5 metri pe lat, fiind pro- 


pulsat de 42 de baterii solare de dimensiunea 


90 x 30 cm, plasate pe punte. În legătură cu 
această performanţă e bine să se mai rețină 
un nou termen pentru o nouă disciplină știin- 
țifică, un cuvint lung pentru o problemă infi- 
nită: antropomaxilog — savantul care stu- 
diază limitele puterii umane. 

e În această toamnă, Pierre Etaix, revenit 
după 16 ani pe platouri, începe filmările, ca 
regizor, la un film al cărui interpret principal 
este unul din eroicomicii lui preferaţi: Jerry 
Lewis. 

e Huliganii (scris in engleză „hooligans") se 
ştie, vai, prea bine, ce sint — exista pentru 
acest cuvint o bibliografie scrisă cu singe pe 
stadionul din Bruxelles, în luna mai. Dar ce 
sint „hoolivans“? Nu-i nici o eroare de tipar. 
„Hoolivans“ sînt în strinsă legătură cu hul'ga- 
nii: sint camionetele pe care s-au instalat ca- 
mere de televiziune și care — în incinta mul- 
tor stadioane engleze — fixează tribunele in 


cronica 
reclamei 


verii: De 


ȘI 


Mares 


(scenariul). 
Enea 


George Sovu 
și Carmen 


timpul meciurilor şi detectează orice specta- 
tor suspect la o distanţă de 150 m. 

e Partenera lui Harrison Ford din filmul 
Witness, Kelly McGillis, s-a înscris pe orbita: 
ea va fi alături de Tom Cruise, vedeta celui 
de-al doilea lung metraj al lui Tonny Scott, 
fratele mult mai celebrului Ridley Scott. cel 
care ne-a dat superbul Dueliștii. 

e Catherine Deneuve. Liv Ulimann, Ber- 
nard Blier, Philippe Noiret, toţi dirijaţi de Ma- 
rio Monnicelli în filmul Să sperăm că va fi ta- 
tă... Cu o asemenea distribuție, să sperăm că 
va fi bun! 

e „Joc rolul unui proprietare de mu- 
sic-hall, „Eden Theâtre“, în Parisul anului '38. 
E o femeie care a cintat cîndva, dar care 
acum nu mai are voce. E o femeie care se 
agaţă incă de orice, ceea ce explică peruca 
abundent oxigenată. machiajul excesiv. în 
sfirşit o cochetărie derizorie. Paris '38 e im- 
plinirea unei idei la care se lucrează de doi 
ani. Nu mă simt îndemnată să joc decit în po- 
veștile care mă interesează”. (O ultimă, vai, 
declaraţie a Simonei Signoret, despre ultimul 
ei film pentru televiziune, dirijat de cunoscu- 
tul regizor Marcei Biuwal, creatorul celebru- 
lui văzut şi la noi; o frază din sinop- 
sis sugerează atmosfera filmului: „Va fi tristă 


ca o revistă la Folies Bergères și veselă ca o: 


seară între emigranţi"... 

e Jim Henson, regizorul Muppets-ilor, face 
un film al cărui producător este George Lu- 
cas! David Bowie, cintărețul, va avea ca par- 
teneri creaturi din familia lui Fozzie şi Piggy. 


Rubrica „Filmul document al epocii. 


„Documentul sursă a filmului" este 
realizată de Radu COSAȘU 


din secvențele de neuitat ale cinematografu- 
lui de după război. Facem rămâșag că o veți 
recunoaște: sintem în anul 3000, după un 
apocalips atomic; apare un vas, numit „Pepsi 
Cola”, din care coboară pe påmint o expedi- 
ție a unor tineri arheologi conduși de un bå- 
trin profesor, printre ruinele fostei civilizaţii 
umane, elevii găsesc citeva antichităţi din se- 
colul XX pe care invăţătorul le identifică: o 
minge de base-ball, o chitară electrică, dar şi 
un obiect straniu care trebuie trecut printr-o 
„Spălare“ cu laser: e o sticlă de Coca-Cola 


zentat un om distins. care ni s-a adresat cu 
câidură și încredere. in citeva Clipe a reușit- 
sa ne spulbere acea teamă de necunoscut și 
să transmită fetelor noastre zimbetul său. Re- 
gretul că se despărțea de liceul nostru i se 
citea in gaa ușor tremurat și in sufletul 
deschis câtre noi. in pauză, colegii mai mari, 
cu aerul lor de iniţiaţi, ne deschideau ochii: 
Măi, v-a vizitat şi pe voi tovarășul profesor 

vu? Ce profesor! Ce om!" Cînd terminam 
liceul, apărea o carte: „Deciaraţie de dra- 
goste" de George Șivu. 

Şi. după alți ciţiva ani, iată-mi liceul, ia- 
tă-mi colegii, sala de sport, iată veselia și gă- 
tăgia noastră, desigur parcul și aleile lui, 
(chiar și... banca) de data aceasta suprinsă 
de aparatul de filmat. 

Nu pot vorbi despre Declaraţie de dragoste 
decit prin prisma. amintirilor proprii. Pot 
spune că stirnatul scenarist George Şovu, 
care a fost mult timp alături de tinerii din li- 
ceu, pe care i-a cunoscut și înțeles,a rămas 
foarte apropiat de universul lor. Dintr-o 
scurtă întiinire pe care, poate, pe moment, 
am tratat-o ca fiind prea puțin însemnată, ea 
a căpătat valenţe în timp, mulți am rămas cu 
o părticică din căldura sufletească iradiată de 
domnia-sa. Adolescenţii din film aveau să de- 
vină medici. Şi la noi au fost cazuri. Unii am 
intrat însă în breasla educatorilor şi încercăm 
pe cit posibil să inspirăm elevilor noștri ceea 
ce am surprins într-un zimbet și suflet, cu ci- 
tiva ani în urmă“. (Filip cei Bun. Bd. I.B. Tito 
58 Bucureşti) 


cronica 
subiectelor 


„..dar, mai ales, 
a titlurilor 


Uneori. titlurile atrag inainte de a citi distri- 
buția și a şti cine e regizorul. Există o in- 
treagă artă a titlului care, ignorată. se răz- 
bună. Nu ştim care a fost cel mai bun titlu de 
film din istoria cinematografului. Știm care e 
cea mai bună replică finală (se zice că aceea 
din Unora le place jazzul) dar în domeniul ci- 
tat, nimeni nefiind perfect. bijbiim. În ce pri- 
vește literatura, francezii rămin la al lor 
„După 20 de ani“. Noi, în limba română, incli- 
năm (fără a emite sentinţe) între „Bietul ioa- 
nide“ şi „Pădurea spinzuraţilor”, în celelalte 
genuri nimic neputindu-se compara cu „Poe 
sii“. şi „Momente, schițe, amintiri“. 

Cert este că cei de la Barrandow, Gotwai- 
dow şi Bratislava știu de mult să dea titluri 
excelente filmelor lor. Din ultima recoltă spi- 
cuim: 

Bisturiul, vă rog... — un neurochirurg la ze- 
nitul vieţii şi carierei sale, meditind ia respon- 
sabilitatea sa umană; 

„. Sau să fi ucis — în timpul celui de-al 
doilea război mondial, doi deţinuţi dintr-un 
lagăr nazist de concentrare, evadează și sint 
puşi în situația de a-și salva viața, omorind la 
rindul lor; 

Caut o casă pentru porumbeii mei — trei 
frați, doi puberi și unul încă micuţ, se ceartă 
toată ziulica din cauza temperamentelor şi in- 
tereselor lor divergente, unul fiind pasionat 
de porumbei, altul de o tobă... 

În labirintul memoriei — un film tot cu me- 
dici, pasionaţi de noua tehnică, vrăjiți de apa- 
riția în destinul meseriei a ordinatoarelor to- 
mograțice; 

Furnicile aduc moartea — polițist get-be- 
get, se inţelege... 

Mingiie urechile pisicii — comedie muzi- 
cală, cu 40 de fete dintr-un cor care trebuie 
să improvizeze un nou program, ceea ce nu 
va fi chiar atit de rău... 

.. Despre celebritate și șah — patru epi- 
soade cu patru oameni tineri care vor să cu- 
cerească gloria în artă și sport 


Imperiul Pepsi - 
contra-atacă 


Profesorul întoarce obiectul pe toate feţele și 
recunoaşte perpelex: „Nu ştiu ce este asta“ 
Concluzia scrisă ca „the end“: „Pepsi for 


Vavra — 
istorică 


Otakar 
dramă 


Un recent film al lui 


Oldrich Bozena, Q 


Marele premiu al celui de-al 32-lea festival 
al filmului publicitar — organizat la Cannes 
— a fost atribuit unei realizări (căci şi în 
acest domeniu putem folosi acest nobil ter- 
men...) semnate de Joe Pikto, în care s-a in- 
vestit o grămadă frumușică de bani pentru ca 
filmulețul să fie socotit cel mai scump scoop 
publicitar din lume și să se laude, deci, şi cu 
această performanță 

Adevărul! e că ideea subiectului ține de una 


ever!" (Pepsi pentru totdeauna!) 

Toată lumea a înțeles că avem aici un epi- 
sod din teribila bătălie publicitară în care se 
înfruntă imperiile comerciale „Pepsi Cola“ și 
„Coca Cola“: În anul 3000 „Pepsi Cola" va 
exista, în timp ce sticlele de „Coca Cola“ vor 
fi fost demult uitate. Dar pentru cinefilii avi- 
zaţi, toată povestioara asta nu poate să nu le 
aducă aminte de ferocea și patetica secvența 
din Ultimul țărm al lui Kramer, cind pe sub- 
marinul singuratic comandat de Gregory 
Peck se înregistrează un bib-bip, venind din 
lumea pustiită de un război nuclear și datorat 
unei sticle căzute peste un aparat Morse. 
N-am putea spune dacă acea sticlă a lui Kra- 
mer era de Pepsi for ever sau de Coca for 
never... Filmul nu se ocupa cu asta... 


https://biblioteca-digitala.ro 


in pofida acestui suris. 


fise 
la dorința 
cinefililor 


Un cavaler în „arte, 
litere“ și cinema 


Să fi fost '85 anul consacrării artistice defi- 
nitive a lui Clint Eastwood? Așa se zice... Cj- 
nemateca pariziană i-a adus un omagiu, mi- 
mistrul francez al culturii i-a înminat ordinul 
de „cavaler în arte şi litere“, observatori din- 
tre' cei mai serioși constată câ-după ani şi ari 
de neglijare și chiar disprețuire de câtre cri- 
tică, Eastwood are azi aura unui actor impor- 
tant al vremii noastre: i se redescoperă fil- 
mele oarecari de altădată, i se studiază per- 
sonajul de justiţiar singuratic, găsindu-i-se 
dimensiuni de erou semnificativ pentru pul- 
saţiile de conservatorism politicos ale Ameri- 
cii de azi în care mesajul său laconic — nici 
cinic, dar nici iluzionat — se dovedeşte foarte 
eficace... Privit de sus, in urmă cu 20 de ani 
de lumea pe care el o fixa sumbru pe sub pë- 
lăria răpciugoasă a westernurilor spagheni, 
azi e socotit ca o personalitate cu greutate în 
universul unde tronează mituri ca John 
Wayne şi Gary Cooper. Drumul acesta a fost 
toarte lung, cu multe obscurități şi faceri 
asemănător cu destinul eroilor săi rătăcitori, 


_ „Poporul de 
spectatori decide“... 


„— E foarte greu să satisfaci pe toată lumea 
Fac de 28 de ani cinema, de 28 de anı sin! 
aci unde sint. Şi nu din intimplare. De fie 
care dată, fiecare film, e un nou bacalaureat 
O nouă punere în discuţie... De ce e atit de 
simplu cu americanii? De ce tot ce vine de 
dincolo de Atlantic e bun și tot ce se face 
aici, la noi, în Franța, nu e bun, sau, mă rog 
merge mai greu...? De Niro, Pacino... Pe toţi 
de-acolo cu care lumea se gargariseşte, ii 
jau” cind-vor... Sint dezolat: avem la fel de 
buni în Franţa și lumea suspină: „Ah, ameri- 
“ Stiu, i se reproșează actorului Delon 


1985:90 de ani |) 


de cinema 


Acum un sfert 
de veac, la Buftea... 


Într-o carte splendidă apărută recent în 
„Editura muzicală“ — „Polifoniile unei vieţi”, 
Arta Florescu în dialog cu losif Sava — gä- 
sim relatarea unui eveniment cinematografic 
din urmă cu 25 de ani, o experienţă de certă 
însemnătate pentru filmul românesc afiat 
atunci inta oară în confruntare cu lumea 
operei muzicale: Darcide, cu Silvia Popovici 
— şi nu mai puţin Arta Florescu — în rolul 
principal. Azi, relaţiile filmului cu opera sint 


in multe privinţe limpezite prin citeva realizări * 


de referință — de la Losey la Zeffirelli — dar 
in vremea aceea se păşea pe un teren necu- 
noscut. Arta Florescu descrie foarte viu acea 
experienţă, păstrind încă prospețimea și te- 
brilitatea elanului cu care s-a lucrat în Buftea 
începuturilor: 


modești, dar capabili de-o lovitură care sa le 
descopere bravura, decizia și sensibilitatea 
Pină la acest Pale Rider — primit anul acesta 
la Cannes cu un anume respect, incompara- 
b cu anonimatul de altădată — Clint Eas 


„Filmul dedicat marii cintărețe este un pisc 
al carierei mele artistice. A debutat printr-un 
concurs pe țară pentru alegerea „vocii“ lui 
Darcice. Șapte invitate trebuiau să imprime 
pe bandă nouă fragmente și arii din reperto- 
riul lui Darcie, care de care mai grele. Deci- 
zia unui juriu larg, din care făceau parte şi 
George Georgescu, Paul Constantinescu, lon 
Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, rezulta din 
audierea benzilor numerotate. Mă gindeam 
că n-am ce căuta în această strinsă competi- 
tivitate şi n-am vrut să mă prezint... Pină la 
urmă am concurat.. şi am fost vocea lui Dar- 
ciée. 

Nu cunoșteam munca studioului de filme 
București şi nici Centrul de la Buftea. Actori 
de renume... Machiori... Trei creatoare de 
costume pentru sute de figuranţi și... 35 de 
ani de garderobă a Haricleei Darcite... Ma- 
eştri de lumină, operatori... Scenariști... Mu- 
zica filmului a fost scrisă de Altred Mendei- 
sohn... Aveam de inregistrat 24 de fragmente 
și arii. Trebuia să mă ocup de instruirea mu- 
zicală a Silviei Popovici — interpreta lui Dar- 
ciée — pentru a realiza sincronul cintecului 
şi a avea „stilul” unei mari cintărețe în inserţi- 
ile de operă ale filmului. 

Ideea filmului era măreaţă și mă mobiliza 
strădaniile şi reușita unui grup de muzicieni 
de frunte din trecutul țării pentru înființarea 
Operei Române. 

Munca a fost covirşitoare, dar superbă. Din 
august 1959, cind s-a ținut concursul și pina 
în ianuarie 1960, au durat pregătirile produc- 
tiei de film, judicioasa selecție a muzicii, lec- 
ţii de canto cu Silvia Popovici, pregătirea 


https://bibliote 


twood a străbătut o enormă filmografie. din 
care, la dorința multor cititori, vom selecta 
doar o parte din titluri. 

Actorul s-a născut la San Francisco, în 
1930, la 31 mai, a studiat la liceul tehnic din 


samuraiul” 
în Eclipsa 
lui Antonioni 


mea muzicală. Din 11 ianuarie, de la primul 
tur de manivelă, pină in 9 septembrie, cind 
s-au realizat genericul și finalui, un microbuz 
ne lua zilnic pentru Buftea din Piaţa Rosetti, 
dimineaţa la 8 și ne readucea seara tot la 8. 
inregistrările se imbinau cu filmările muzicale 
la care trebuia să asist... 


Oakland. a muncit ca tăietor de pădure, a fā- 
cut armata, a studiat ia Universitatea din Los 
Angeles, incercindu-se ca actor şi intreținin- 
du-se din mici meserii ca pompier săvic, ga- 
ragist, etc. Primul contract. extrem de mo- 
dest, l-a semnat în 1954 cu casa „Universal” 
debutează în 1955 cu Pevanșa creaturii, in 
acel an mai apărind în trei filme de seria B, 
C, D... 1956: Nu spune niciodată adio, Frin- 
ghia e pregătită; 1958: Escadrila La Fayette 
(regia: William Weliman. marele specialist în 
filme aviatice, apariție frecventă în „Istoria fil- 
mului mut“ prezentată de televiziunea noas- 
tră). Între 1959-1956 — 150 de episoade din 
serialul tv Rawhite. 1964-1965-1966: celebra 
serie Leone: Pentru un pumn de dolari, Pen- 
tru cițiva dolari in plus, Cei bun, cel rău și 
asasinul, 1967 -- un scheci din Vrăjitoarele, 
în regia lui De Sica. 1968 — Spinzuraţi-i inalt 
şi scurt şi Un șerif la New York (regia: Don 
Siegal). Tot cu Siegal, in 1970-1971 — Sierra 
Torrida și Derutatul, ca in 1972 să dea, în 
aceeași regie. Inspectorul Harry cu care pă- 
trunde, în sfirșit. pe piața americană. ca un 
erou de referință. În 1971. regizează primul 
sâu film: Cintă-mi „Misty“, pentru mine. Lā- 
sind deoparte pe cele in regia altora — vom 
cita următoarele fiime in regia și interpreta- 
rea lui: Omul piatourilor inalte (1973). Sanc- - 
țiune (1975), Josey Wales, cei dinafara legii 
(1977). incercarea (1977) Bronco Billy (1980), 
Firetox și Honky tonk Man.(1982) impactul 
Sudden (1983 — in seria inspectorului Harry) 
și Pale Rider (1985) 

Citind cite filme așa şi așa cuprinde cariera 
lu!, ne vine în minte că Eastwood obisnuiește 
să răspundă unor întrebări prea lungi şi stin- 
gheritoare cu acei clasic „Yeah“ al lui Wayne 
şi Cooper prin care, memaiadâugind nimic, 
lasă concluziile pe seama celorlalți. E sj 
„Yeah"-ul nostru, constatind prin cite şi mai 
cite a trecut... 


că e stereotip. Citesc asta peste tot. Dar eu 
spun așa: luaţi-mi filmografia. Cine a făcut și 
Monsieur Klein, şi Atenție, copiii ne privesc, 
şi Profesorul, şi Zorro, și Ghepardul? Nu pot 
sa mulțumesc pe toată lumea Vine o clipă 
gind întrebi: Ce vreţi să mai fac? Am făcul 
Charlus din „Swann“, după Proust și toată lu- 
mea exclama: „Bravo! Dar cine e „toată lu- 
mea“? 260 000 de spectatori și 15 critici... Nu 
2 deajuns. Ce trebuie făcut? Dacă am un rås- 
puns corect, de miine trec ia treabă. Altfel, 
pu mai am nimic de dovedit. Uneori simt ne- 
voia ca noile generaţii sâ-l cunoască pe De- 
lon din Rocco, din Ghepardul... Niciodată 
n-am făcut un film silit, niciodată n-am făcut 
un fiim ca să am ce minca.. 

Dar trebuie să se ințeleagă câ un film nu se 
{sce pentru un pumn de spectatori. il faci 
pentru public, pentru toți spectatorii, pentru 
un popor de spectatori. Acest popor decide. 

— E adevărat, dar nu veţi putea impiedica 

indul că rămineţi prin Ghepardul, prin 

prin Proust... 

— Pot să am aceeași părere cu dumnea- 
voastră și cu încă 92 de persoane. Dar nu fac 
fime pentru 92 de persoane. Atunci ar in- 
semna să filmez pe 16 mm şi să invit 92 de 
persoane, la mine acasă, sâ-l vadă... Nu. Mul- 
țimea e cea care face un film. Şi, oricum, tre- 
buie să ţii seamă de evoluția vieţii. Nu poți să 
(ii la 50 de ani ca acel de ia 20." 

Toate aceste vorbe de om în atac și in apa- 
mre aparțin unui actor care implinește la 8 
moiembrie 1985, exact 50 de ani. 


Pentru Silvia Popovici am o mare dragoste 
Talent, inteligenţă, rezistenţă fizică, diaboiică 
perseverență în muncă. Cuvinte de prețuire 
am şi pentru inginerul de sunet Dan lonescu 
căruia îi datorez pe lingă calitatea unor mo- 
mente ale filmului, cel mai frumos „Vissi d 
arte” al carierei mele.“ 


Cîndva la Buftea o performanţă lirico-cinematografică: 
Darclee — chipul Silviei Popovici şi vocea Artei Florescu 


Acesta este titlul unui film ieşit din co- 
mun: ține doar 12 minute, este in relief, a 
costat o groază de bani iar pe generic in- 
tilnești nume de o imensă rezonanţă — 
Michael Jackson, Francis Coppola şi Ge- 
orge Lucas. Scurt-metraj-ul acesta nu va 
apare pe nici un ecran din lume pentru 
că este destinat numai parcurilor de diS- 
tractie Disney  (Disney-Landurilor din 
California şi Florida. 

Căpitanul Eo este“o fantezie muzica- 
lo-spaţiala. produsa de Lucas și regizată 
de Coppola. Michael Jackson apare 
într-o cuadruplă ipostază de compozitor, 
dansator, cîntăreț şi actor 


reg la a 


O  curmwâăsa evoluție cunoaște acum 
Claude Lelouch. A facut un film care se 
intitula An nou fericit, care a mers cum a 
mers atit la publicul francez cit şi în alte 
țări europene. după care a intrat la ar- 
hivă. Se anunţă că realizatorul american 
John Avildsen va relua totul, adică și sce- 
nariul și pe Lelouch (ca actor). iar re 
ke-ul se va chema pe englezește Happy 
new year. Lelouch nu va avea un rol prin- 
cipal pentru că realizatorul american și-a 
asigurat colaborarea pentru acest rol a 
lui Peter Falk (cindva Colombo) și a lui 
Charles Dunning 

Dar activitățile lui Lelouch nu se sfir- 
şesc cu un rolișor într-un remake ameri- 
can, căci — după 20 de ani (ce rezonanţă 
dumasiană!) e! vrea să reia Un bărbat şi o 
femele. Alt remake. Şi nu cu o altă distri- 
buţie, ci tot cu Anouk Aimée și Jean 
Louis Trintignant. Comentatorul săptămi- 
nalului „Le Nouve! Observateur”, care a 
anunţat această știre. se arată neliniștit 
doar de prezenţa ciinelui Rin-Tin-Tin la 
acest randez-vous. 


Maeștrii peneluiui 


Pictori celebri, mai ales bonomeie fi- 
guri ale unor Van Gogh, Toulouse-Lau- 
trec, Utrillo au devenit de multă vreme 
portrete cinematografice. Paul Gauguin 
cu viața lui împărțită între Paris şi Tahiti 
este pe cale să se alăture acestei galerii 
portretistice deși n-ar fi la prima incer- 
care. Filmul se află în pregătire la Hol- 
lywood iar intrepretul va fi Donald Sut- 
herland. Se precizează că actorul ar avea 
o mare asemănare cu pictorul francez şi 
pentru ca asemănarea să meargă pină la 
a se confunda cu el se preconizează ap!i- 
carea unei măști. Ce gusturi! 


napol cu două secole 


Este, cred, primul tiim de epoca al lui 
Robert De Niro și se intituleaza Misiuni 
supă un scenariu de Robert Bolt. Acțiu- 


nea se petrece în Argentina anului 1750 
în provincia care se numește Misiones 

De Niro a trebuit să slăbească pentru 
acest rol, câci personajul trece prin incer 
cări nemaipomenite pină să ajungă la Mi 
siones, dar ce nu face un actor pentru un 
rol generos! 


Romanul lui Milan Kundera „Vaisul de 
adio" a inspirat realizatorului francez 
Marc Grunbaum un scenariu pe care il 
filmează acum cu o distribuție de zile 
mari: Alain Del Burt Lancaster și 
Phlippe Noiret. Principalul rol feminin a 
tost încredințat uneia dintre cele mai ta- 
lentate actrițe tinere din Franţa, Isabelle 
Huppert. 


Filmul japonezului Kurosawa este gata. 
după ce a amăgit aşteptările a două festi- 
valuri, a celor două mari festivaluri cine 
matografice ale lumii: Cannes şi Veneţia 
Acum, Ran figurează — cu incepere de la 
jumătatea lui septembrie — pe ecranele 
europene. 

Cu acest fiim Ran, care în japoneză în- 
seamnă Haos, Kurosawa își aduce aminte 
de Shakespeare și de „Regele Lear”, dar 
înscrie drama shakespeariană în Japonia. 
secolului al XVi-lea. transpuninduA pe 
Lear în personajul unui senior japonez 
tată a trei fii (concesie făcută spiritului ja- 
ponez și acelei epoci, Lear avind trei fi- 
ice, în timp ce Hidetora are trei fii). 

Filmul, care durează două ore şi 45 m! 
nute, reține cu entuziasm atenţia prese 
de pe continent. Astfel, comentatorul re 
vistei de specialitate franceze, „Pre 
mière“, spune între altele: „in ciuda unei 
lentori la urma urmei orientale, Kurosawa 
— prin magia, suflul şi simțul sau pentru 
frumos — ne captivează. Ultimul samurai 
al cinematografului japonez — care con- 
sideră Kagemusha ca pe o schiţă a lui 
Ran — nu a înșelat deloc așteptările pen- 
tru că Ran este un şoc puternic, extrem 
de. puternic!» -= 


Una dintre cele mai interesante figuri 
ale cinematografului de peste ocean de 
astāzi, dar nu numai a cinematografului, 
ci și a teatrului, dramaturgiei şi nuvelisti- 
cii — Sam Shepard — filmează in această 
toamnă sub bagheta lui Robert Altman 
in film de dragoste, care se şi intitulează 
Nebun de te, Scenariul este, evi- 
dent, scris tot de Shepard. Ca parteneră 
o are pe una dintre cele mai afirmate ti- 
nere actrițe de la Hollywood din ultimii 
doi ani: Kim Basinger (ultimul ei mare 
succes a fost filmul Să nu spui niciodată, 
niciodată!). 


40 000 de clișee alb negru şi color a 
col&cționat francezul Gilles Perret in de 
curs de 15 ani. În tezaurul acestuia se put 
găsi portrete realizate de artişti celebri ai 
fotografiei ca Hurrel sau Corbeau, pentru 
Mariene Dietrich. Arletty or Gérard Phi- 
lipe. Presa afirmă că o vizită în muzeul 
colecționarului este un eveniment pentru 
orice cineast 


De astădată realizatorul nu este altul 
decit Andrej Wajda care a incheiat'ia Var 
ovia filmările la Cronica unor intimplari 
cu dragoste. Este vorba de o dragoste 
foarte dramatică, care are loc între un ti- 
nar şi o tinără, ambii studenţi, totul petre- 

indu-se în ajunul celui de-al doilea raz- 
boi mondial, cind în atmosfera epocii plu- 
tea frica și suflul prăpădului care avea sa 
vina 


y arit e 

Jeanne Moreau, de care s-a vorbit 
toarte puțin dacă nu chiar deloc in ulti- 
mul an. şi-a anunțat revenirea, dar în cal: 
tate de scenaristă. Actriţa a scris și 
propus un scenariu lui Mel Gibson (Mad 
Max) care l-a acceptat fară condiții şi 
anunțat că vrea să joace rolul scris de ac 
inţa direct în engleză. 

Jeanne Moreau nu se oprește însa aici 
vantru că și-a facut cunoscuta intenţia ca 
+ 1987 sa reapară în fața publicului, dar 
be scena unui teatru in „Lola Montes 


Acesta este titlul ultimului film ai 
Norman Jewison, care a fost prezentat ìn 
premiera mondială cu ocazia Festivalului 
internaţional al filmului de la Mântreal 
din toamna aceasta. Este. credem, sufi- 
cient sã anunţăm distribuția pentru ca 
orice alt comentariu să fie de prisos 
Jane Fonda, Ann Bancroft și Meg Tilly 


Arâtam că Lelouch” işi re-face Un bår 
bat şi a temeie. S-ar părea că ultima des- 
coperire a producătorilor şi a unor reali- 
zatori este tocmai auto-remake-ul care se 
bucură de un mare succes de public 

Vadim a anuţat că re-face şi el ŞI Dum- 
nezeu a creat femeia, filmul care acum 30 
de ani a facut din Brigitte Bardot o glorie 
a lumii. Bineinţeles, deloc originai in 
treaba aceasta, Vadim iși va reface filmul 
tot în America și titlul va fi adaptat la im- 
prejurari adica Woman II (Adică Femeie 
Ii) ca o etichetă de laborator. Unde este 
Original Vadim este în distribuție pentru 
ca a anunțat cå se poate gindi la orice 
alta actrița in afară de BB. Se poate 
gindi, dar n-a găsit-o incă. Rolul mascu- 
lin.— care în „versiunea princeps"-era de- 
ținut de fostul Curd Jurgens e propus 
acum lui Marlon Brando 


E ste bine, frumos și plăcut să primeşti un 
premiu la o mare întilnire internaţională. Este 
o recunoaștere, deşi, chiar simpla prezenţă in 
selecție echivalează cu o recunoaștere. Ci 
despre opțiunea exprimată de un juriu în ve- 
derea acordării distincţiilor. este, evident. 
materializarea unei subiectivităţi a acestuia, îl 
reprezintă. Fiecare ins are, cred, dreptul pro- 
priei opțiuni şi — judecind după reacţiile atit 
de zgomotoase la citirea listei de premiaţi în 
sala presei de la Veneţia — am impresia ca 
rumoarea era tocmai dovada altor alegeri po- 
sibile. Îmi iau și eu dreptul de a alege sau 
doar de a vorbi despre unele filme aflate în 
competiție, fără intenția de a le propune vre- 
unui premiu pentru că, așa cum se va vedea 
nu de asta este vorba 


D e pildă filmul Fără acoperiș și fără lege 
al premiatei cu Leul de aur, Agn6s Varda. Fil 
mul are o lămurire introductivă. Se spune în 
prezentare că a fost inspirat de „aventurile și 
singurătatea unei tinere fără câpătii nu prea 
vorbăreaţă, aventuri povestite de cei ce au în- 
tilnit-o în acea iarnă, undeva în Midi. Dar 
poate oare fi poveştită tăcerea sau confiscată 
libertatea?” Realizatoarea mai spunea la con- 
ferința de presă de la Veneția că a vrut „să 
descrie diferitele zone ale societăţii franceze 
prin reacţiile pe care le manifestă aceasta 
faţă de o tînără puţin stranie, în ruptură de 
contextul social. o inadaptată cu bună ştiinţă 
și cu riscul asumat. care adoptă modalitatea 
de viață marginală ca să-şi poată apăra eul“. 
Bun. Şi ce face? De aici incolo orice chestio- 


"are ar putea fi adresată direc! regizoarei și - 


umai ei. pentru că èste și autoarea scena- 
riului, filmul fiind așadar „de autor” 


Povestea incepe cu sfirşitul. O tinără este 
descoperită moartă în marginea căii ferate. 
Accident? Sinucidere? istovire fizică? Sau 
poate asasinat? ipoteze în functie de care 
Agnes Varda iși destășoară reconstituirea fil- 
mică. Personajul central, Mona, (interpretată 
de Sandrine Bonnaire) face prin inseşi pere- 
grinările ei o descriere a diferitelor structuri 
ale societății franceze, o descriere a mentali- 
tâţilor care, luate la un loc, dau ceea ce se 
cheamă opinia publică. Mona este comentată 
de cei ce o întilnesc, descriindu-se mai mult 
pe ei decit pe tinăra ciudată care peregri- 
nează fără să știe încotro. Cu fiecare revenire 
spre matca pe care vrea să o părăsească — 
fie că îi este foame, ori sete și bate la o ușă 
după un pahar de apă sau de lapte. fie că-şi 
oferă munca, bineințeles pentru scurt timp. 
cit să facă rost de citiva franci — contactul 
acesta, precar și oricum interimar, face să 
țișnească o altă reacţie, o altă mentalitate, 
activează o altă latență, declanşează alta 
reacție de respingere. Apar așadar obtuzitate 
grosolânie. perplexitate, dispreț, mai rar o bi- 
nevoitoare mirare sau uluire, oricum o nein- 
țelegere. o incapacitate de a pricepe de ce o 
asemenea tinără poate refuza viața cea aşe- 
zată, o viaţă ca tot omul cum se spune,și in 
schimb o ia razna. Planul doi al naraţiunii se 
schimbă mereu, dar filmul dă totuși, și nu de 
puţine ori, senzaţia că se lungește, că nu are 
surpriză, că alunecă într-un soi de ancheta 
sociologică. Întregul film stă pe umerii unei 
tinere actrițe care, cum s-a spus, a trecu! 
pragul dintre adolescență și majorat pe pla- 
toul de filmare al Agnesei Varda. Sandrine 
Bonnaire are într-adevăr o forță, un mister și 
un farmec în redarea acestui personaj. Matu- 
ritatea ei artistică apare cu atît mai surprinză- 
toare cind te gindești că se află abia la ince- 
putul carierei. În ce privește performanțele 
actriței, nimic de zis. Dar nu ea a luat premiu 
la Veneţia. Există în film o atmosferă neliniș- 
titoare în jurul Monei, ceva grav pare să plu- 
tească în aer de-a lungul peregrinărilor ei. 
Dar narațiunii, în ansamblu, pare så- lip- 


sească gradaţia, crescendo-ul. Fără acoperiș 
şi fără sugerează mai degrabă un film 
compus din secvente, realizate independent 


și unite mai muit de voința autoarei decit de 
un flux dramatic lăuntric. lar „Leul de aur“ 
îmi pare mai mult o incununare a regizoarei 
decit a filmului ei la această Veneţia XLII, do- 
minată de spiritul omagierii unor cariere de 
cineaşti, mai mult decit a unor filme anume, 
oferind „ei“ pentru arta de a fi veteran (Fel- 
lini, Huston, Oliveira și dacă Ran al lui Kuro- 
sawa ar fi fost a înainte de începerea Mos- 
trei, probabil şi Kurosawa ar fi fost trecut 
printre leii veterani). 


f arcă într-o suită firească, apare din lista 
celor 24 de filme aflate în competiţie, Mama 
Ebe al lui Lizzani. O inspirată de ru- 
brica judiciară a ziarelor. Baricadată intr-o bi- 
serică, o tînără (Laura) ameninţă că se va si- 
nucide dacă nu este adusă acolo mama sa. 
Dar această „mamă” nu este cea adevărată 
ci fondatoarea unui ordin religios, arestate 
acum și judecată. Procesul — a"cărui destă- 


Nici o 


intilnire 


internațională 


nu poate fi perfectă. 


dacă ar fi 


șurare regizorul o reconstituie dupa rubrica 
judiciară (procesul a făcut multa vilva in 
presa italiană) îi servește lui Lizzani să cerce- 
teze faţa ascunsă a acestui personaj, amestec 
de șarlatanie, demenţă erotică, samavolnicie, 
dar și cu o mare putere magnetică asupra ce- 
lor din jur. Există in acest personaj o forță a 
subjugării și convertirii naivităţii unor tineri și 
tinere în pasiune discipolară (ceva ce amin- 
teste poate de faimoasa, cu ani în urmă 

„sectă Moon”). Personalităţi atit de diferite 

se supun orbește „Mamei Ebe". E drept că 

aceasta orbire nu este intotdeauna reală, iar 

la unii este doar un paravan 


Lizzani, unul dintre adepții cei mai intlăcă- 
taţi ai neorealismulu: italian (la o întilnire cu 
un grup de ziariști la Veneţia spunea că „ne- 
mai știind ce vrea şi ce urmărește, filmul 
n-are cum să știe acum unde va ajunge şi de 
aceea, el, Lizzani, este foarte sceptic şi indu- 
rerat în privința viitorului acestei arte“), iși 
apără și aici, cu înverșunare, concepția lui de 
cineast. Realizatorul italian este un om foarte 
cultivat, inteligent, sceptic în discuţii, pe care 
nu-l incomodează întirzierea într-o con ie 
de tilm despre care se spune că n-ar mai fi la 
ordinea zilei. El crede, probabil, că este mo- 
dalitatea de expresie care se potrivește cel 
mai bine naraţiunii cinematografice. Priori- 
tate pentru el au nu emoția, fantezia, inventi- 
vitatea, ci luciditatea, rigoarea, teza pe care 
vrei s-o demonstrezi. Aşadar, ipso facto, la- 
tura imaginativă, acea plimbare condusă de 
dorința planării în alte sfere ale sensibilităţii 
umane, este neglijată în favoarea unei meto- 
dice preocupări de divulgare a ceea ce, în 
acest film, procesul penal n-a ajuns să des- 
copere sau să comunice opiniei publice. Așa 
incit, Lizzani face, intr-un fel, proces proce- 
sului penal, vrind să arate fața nevăzută a 
ceea ce s-a petrecut în întimplarea adusă la 
tribunal. Este chiar un fel de față-in-taţă; jus- 
tiție-tilm. Nu fără urmări, căci Lizzani — spu- 
neau ziarele — ar risca neplăceri cu institiuția 
„oarbei justiţii” 


Revenim însă la film ca film. După atitea 
ratăciri înafara artei și înlăuntrul faptului so- 
cial, trebuie remarcat că montarea pe platou 
a acestui alt proces nu devine de la sine un 
fapt de artă şi că dorința de a demonstra o 
teză nu se transformă intotdeauna și în emo- 
„e estetică. Ceea ce face probabil ca inter- 
pretările, aproape toate, să sufere de o îngro 
sare, de o fortare a dimensiunii personajelor 


Skolimowski a 


dar n-a 


convins pe 


monstrat din 


nu 


nimeni că 
nou 


s-ar mai povesti. 


care la un moment dat cad în incredibil, pa- 
tosul pretacindu-se în parodie. 

intr-un alt registru apare Onoarea tamiliei 
Prizzi, tiimul veteranului John Huston, film 
care vrea şi el să pătrundă în tainele Mafie: 
italo-americane, cu ajutorul unor personaje 
interpretate de doi prodigioși actori ca Jack 
Nicholson și Kathieen Turner. Charley Pan 
tanna, care se afla de 30 de ani in confreria 
Prizzi (o puternică familie mafiotă din Bro 
oklyn) ia parte la câsătoria nepoatei lui Don 
Corado Prizzi, „naşul“ familiei. intre invitaţi. o 
tînără din cale afară de atrăgătoare, irene 
Walker, (interpretată de Kathieene Turner) 
Dragoste tulgurantă. Charley pleacă după ea 
ja Los Angeles, unde irene lucrează în pro 
bieme de finanțe internaţionale. intre timp 
Charley e trimis în „misiune” de familie: tre 
buie să suprime pe un oarecare Max Heller 
care a inşelat nu onoarea, ci visteria familiei, 
l! găsește şi-l fichidează. Dar, spre marea lui 
uimire, descoperă că lrene este soția aces- 
tuia şi că, la rindul ei, îl urmărește. Începe 
deci o cursă, un fel de „care pe care", învâlu- 
ită în jocul dragostei ce. de fapt, nici nu este 
un joc. ci o reală și pătimașă afecţiune ames- 
tecată cu intenții ucigaşe reciproce. Cu toata 
această miză, filmul lui Huston (a primit la 

Veneţia un ;Jeu omagial” pentru intreaga 
operă cinematografică) nu prea trece rampa. 
Aş zice chiar că bătrinul leu Huston s-a aven- 
turat pe un teren prea puţin cunoscut de el şi 
ca, oricit de leu ar fi el, aruncă mereu priviri 
in dreapta şi stinga, puțin dezorientat. Inten- 
tia lui a fost probabil să povestească o dramă 
pe un ton comic, iar rezultatul este cam pla- 
cid. 

„Filmul a beneficiat de o imensă publicitate 
3i, orice s-ar spune. reclama tot sufletul co- 
merțului este (incotro îţi îndreptai privirea, nu 
vedeai decit cuartetul John Huston, Jack Ni- 
cholson. Kathleen Turner, Anjelica Huston 
zimbitori şi imbietori în color, ocupind spaţiul 
și timpul) lumea a dat năvală la proiecţii dar 


wester 


Lawre 


ta sfirşit, o ușoară decepție era vizibilă pe 
multe fețe. Jack Nicholson își arbora ros 
zimbetul prin. holul Excelsior-ului, jelica 


Huston, fiica realizatorului și interpretă în fil- 
mul cu pricina, şi-a reprezentat cu strălucire 
părintele, premiul a venit cum era și de aṣ- 
teptat, dar el n-a putut masca un sentiment 
de frustrare al destul de multor spectatori 


Sue pentru competiţia festivalului de 
la Veneția are o configuraţie destul de eciec 
„tica, cred: filme ca acelea de care ne-am 
ocupat mai sus, la care s-ar putea adauga 


obținut distincte 


Albert Du 


merila-o 


unul polițist al lui Pialat- Pole di 
nuri, unul italian, altui american ambaie de 
mina a doua; eseuri crema ace cun = 
fi Harta Birmană a ki kaisa mu s 
Daneliuc, un film parabolă Dia = 
Pervola un basn mat ap ic Ei me 
al lui Jakubisko. De aa pe če op 

mentul une: recepiwtă ape ase 2 
zatorilor. şi pe de stă pane. o mape 

mi s-a părut că expr mare mac = 
gurația repertorială a Vens5e "E > 
val-collage” 


https://biblioteca-digitala.ro 


Nici o stagiune 
(cel puţin) — aici cadru din 4 


Ghici „ce se dă“ la Cinematecă? 


A cum, la început de stagiune, permite- 
ți-mi ca în locul întrebării tradiționale „ce aţi 
pregătit pentru abonaţii Cinematecii“ să vă 
adresăm alta: „către ce se îndreaptă reperto- 
riul cinematogratului de arhivă?" 

Marin Piriianu, directorul Arhivei naţionale 
de filme: 

— Filmul este o artă, iar o cinematecă este 
muzeul său. Ori, dacă preferaţi; biblioteca sa, 
unde pot fi „rasfoite” opere clasice sau con- 
temporane. Ca instituție de cultură. această 
„sală de lectură cinematografică“ își are pro- 
pria politică repertorială, integrată perfect 
politicii culturale, în ansamblul ei. În ultima 
vreme, de pildă, urmărim cu precădere întări 
rea laturii cognitiv-formative a programelor 


noastre. Preocupare ce nu exclude, bineinte- 


„les, divertismentul 


— Puteţi să ne daţi citeva exempie din pro- 
punerile noii stagiuni? 

— Programul nostru este strins legat de 
evenimentele politice pe care le trăim. Alături 
de țara întreagă. vom omagia — în felu! nos- 
tru, specific — a 65-a. aniversare a Partidului 
Comunist Român. prezentind filme ca Spe- 
ranja, Canarul și viscolul, Serata sau Răsună 
valea. Alte ciciuri sint inspirate de nobile 
idealuri ca pacea și înțelegerea între popoare 
(Copiii din Hiroshima, Adevărata faţă a fas- 
cismului — iată două titluri ce vorbesc de ia 
sine), sau reflectă aspiraţiile tineretului din 
toată lumea. Spectatorii noștri, indeosebi cei 
tineri, au multe de invâțat din filme ca Scri- 
soare neexpediată, Lumea iui Apu sau Casa 


între două stagiuni 


Cinemateca și adolescenţii 


Bibi Anderson... 


Sydow şi 


M... camera video, prelungire a 
pumnului meu, imprim degetul iubitei, scutu- 
rarea unei flori, ropotul străzii şi tremurut 
unei pleoape. Apăs un buton şi în interiorul 
aceluiaşi aparat văd imprimate imaginile, 
apăs alt buton, le şterg dacă vreau, imprim 
altele... şi imi dau seama că fac altfel de ci- 
nema. E cinematograful în fine liber, în fine 
al meu. Şi gindul mă duce ia Erich von Stro- 
heim, ce a năzuit și a exultat gustind această 
libertate; cel care — foaia de calendar o arată 
— ia 22 septembrie a implinit un secol de la 
naştere. Cinematecile îi consacră programe 
omagiale (așteptăm selecția cinemateci: 
noastre) iar noi, uimiţi la seculara glorie, ne 
amintim chipul ce ne-a populat fantezia copi- 
lăriei, acea privire inteligentă şi puternica 
care avea în ea ceva din farmecul misterios al 
cinema-ului. intorvievez pe maestrul Jean 
Georgescu, contemporan al perioadei pari- 
ziene a lui Stroheim; „Da, I-am cunoscut. Era 
un tip încintător, rafinat, foarte simpatic. Um- 
bia mereu însoţit de secretara sa, o blondă 
superbă. Ştia însă toată lumea că era câsăto- 
rit. Fuma dintr-un ţigaret lung cum era moda 


cinematecilor fără un Bergman 
d + cu Max von fă 


James 


Aşa cum mă ți 


ei favoriţi 
Dean 


dintre cimpuri, sau din cicluri cum ar f; 
Condiţia temeii in lumea contemporană” re 
prezentat deopotriva de Angela merge mai 
departe, Voi fi mamă, Strada Mare, Cer cu- 
vintul şi altele. 


— Judecind după calitatea programelor 
din ultimele stagiuni sintem siguri că și aces- 
tea vor exercita un puternic impaci asupra 
abonaților Cinematecii. Cum rămine cu latura 
informativă? 


— Am pregătit două cicluri intitulate „Tă 
rile lumii văzute prin aparatul de filmat“ şi 
jCivilizaţia umană între istorie și anticipație“, 
în intenţia descoperirii, pe de o parte a unor 
realități mai puţin cunoscute sau chiar neba- 
nuite din diferite puncte ale globului (din 
continentul american pină in Extremul orient, 
de pe țărmurile Arcticii şi pină în jungla afri- 
cana), iar, pe de altă parte, a aportului oame- 
nilor de știință la mersul inainte al civilizaţiei 
umane (incluzind și filme biografice gen Ga- 
liieo Galilei, Copernic sau Viaţa lui Pasteur), 
şi time de anticipație (gen ilustrat încă din 
vremea filmului mut, cu idei îndrăznețe, azi 
devenite realitate, ca în filmul Femela în lu- 


nă). Tot aici se încadrează şi „Cursul de ista- - 


da cinematografului”, afiat acum în al treilea 
an al său: de data aceasta prelegerile vor 
avea ca subiect personalităţi distincte ale ce- 


E xistența unei cinemateci are cel puţin 
1ouă serii de semnificaţii: unele generale, va~ 
labile oriunde, în orice societate civilizată. şi 
altele particulare, dependente de condiţiile în 
care o cinematecă sau alta iși desfășoară ae 
tivitatea. Cele dintii sint destul de limpezi: 


cinefililor de toate virstele: 
Marilyn Monroe, 


şi avea la miini lănțișoare fine de aur. Fusese 
ofițer la Viena, consilier de echitație și dind 
idei pe platou, scriind scenarii, l-au acceptat 
să facă filme. Da, era un actor și un regizor. 
toarte, foarte bun”. incheie Maestrul. Nu ştiu 
de ce am insă în fața ochilor mereu imaginea 
unui alt Stroheim. Cel întins pe patu! de ago- 
nie, infăşurat în cea mai elegantă pijama, ve- 
gheat de o femeie sobră, primind de la un 
oficial francez cea mai inaltă distincţie pentru 


era titlul modestei ecranizări a piesei lui Piran- 


dello în care marea Garbo şi marele Stroheim jucau cam fără con- 
` vingere la „cererea producătorului“ 


iei de-a șaptea arte, incercipd să mergem mai 
in profunzime, cu analiza operelor acestora 


— Puteţi să ne precizați citeva nume de ci- 
neaști? 


— Bineinţeles, Chaplin, Luis Bunuel, Akira 
Kurosawa, Milos Forman... 


— Cititorii noştri sint dornici să afle cit mai 
multe amănunte. Şi nu numai cei din Bucu- 
rești. În tond „stagiunea“ Cinematecii este o 
noțiune relativă. Vara, activitățile se mută la 
Costineşti, unde redactorii Arhivei Naţionale 
de Filme susțin, cu conterințe pe anumite 
teme ramele de cultură cinematogratica. 
Mai ex! în provincie și alte centre cinefile 
puternice pe care le sprijiniți: ia Lupeni, Pe- 
troșani. la Reșița, de pildă... 


— Şi nu numai acestea. Ne-am întilnit cu 
studenţii din centrele universitare în cadrul 
gaielor „Amfiteatru“, cu oamenii muncii din 
diferite oraşe cu 'ocazia unor manifestări ci- 
nematografice organizate de I.C.J-uri — 
practic sfera noastră de activitate s-a iārgit la 
dimensiunile ţării. Prefer ca atare să lasăm 
amănuntele să apară drept surprize pe par- 
cursul acestei stagiuni in care aniversâm 90 
de ani de cinematograf. Pot să adaug insa, 
că în continuarea cicluiui „Ecran și literatură” 


inventată” în Franţa, răspindită in întreaga 
Europă și pretutindeni, glorioasă la Bucuresti 
ca şi (îmi inchipui) la Sao Paolo ori în Hono- 
iulu, cinemateca tezaurizează „capitalul" celei 
de-a şaptea arte într-un veritabil „muzeu“, vi- 
tal unei formaţii moderne cit de cit complete, 
Rolul ei trebuie pus alături — poate că în pri- 
mul rînd — de acela al bibliotecilor naţionale, 
cu care se şi aseamănă ca organizare: așa 
cum cititorul are acces în marile săli de lec- 
tură la imensele fonduri de carte, spectatorul 
vede la cinematecă, rind pe rind, filme din ar- 
hiva nesfirşitelor bobine de celuloid. Cu ada- 
osul obligatoriu câ asemănarea nu poate 
avea sens pentru cine nu înțelege prezenţa 
cinematografului cu „drepturi“ egale între ce- 
lelalte arte. Cum asemenea persoane mai 
există încă, nu e inutil să repetâm mereu 
unele propoziţii banale, dar esenţiale De 
pildă: intre. marii creatori ai secolului nostru, 
lingă — să zicem — Proust, Thomas Mann 
Eliot, Picasso, Brâncuşi, Faulkner. Kafka etc 
etc. se numără și citiva cineaști, autori pe 
care imi place să-i văd nu ai unor filme, ci ai 
unor opere: Bergman, Bresson. Antonioni. 
Feliini, Truffaut, Wajda, frații Mihalkov, Tar- 
kovski, Woody Allen și mulți alții. 

Dincolo de aceste lucruri mari și adevărate, 
mă opresc în restul articolului — atit cit o pot 
tace într-un articol! — asupra semnificaţiilor 
ceiorialte, particulare. aie cinematecii, ale ci- 
nematecii noastre, bucureştene. Şi cite n-aș 
avea de spus despre zecile și sutele de filme 
văzute mai an, în perioada studenției, în mica 
sală Union (căreia îi știu și astăzi, cind 
proiecţiile s-au mutat la Eforie, numărul rin- 
durilor de scaune și dispunerea lor la parter 
şi la balcon!), despre „colecția“ de programe 
transformate acasă în depozit bibliogratic 
(adică filmografic!). despre descoperirile få- 
cute acolo, pe cont propriu, uneori cu o 
emoție extraordinară, despre „şocul“ celor 
două (sau trei, nu-mi mai amintesc bine) luni 
ale ciclului cu filmele „noului val“ francez 
(Jules et Jim şi Pierrot le fou de cite doua 
ori), sau despre formidabilui ciclu Bresson, 
sau despre repetatele incursiuni în neliniști- 
torul univers Bergman — şi cite şi mai cite... 
i asind sentimentalismele la o parte, e cazul 
sa reținem că cinemateca s-a numărat, în anii 


un om de artă. Stroheim realizase roluri ex- 
traordinare în Franţa (Iluzia cea mare, Dispă- 
ruții de la Saint Agi!, Marthe Richard), dar 
gloria ce îl ajungea din urmă pe patul de 
moarte (1957) era acea a unui regizor. Cine- 
matecile cultivind filmul de artă îi scoseseră 
din uitare opera realizată în perioada mută. 
Cinefilii și criticii descoperiseră un mare au- 
tor de cinema. Capodopera sa, Rapacitate 
(1923) ca şi Văduva veselă (1925), Simfonia 
nupțială (1927), Regina Kelly (1928) au o in- 
tuență considerabilă asupra filmului modern 
de după război. O impletire ciudată; foarte 
personală, între un naturalism sordid (folo- 
seşte ambianţe reale) și un romantism inflă- 
cărat (actori patetici), între violenţă şi furie, 
dar și tandreţe și finețe psihologică (scenele 
au uneori durata reală a epuizării sentimente- 
lor) dau artei sale alura unui requiem consa- 


„crat ființei umane. Crezind în puterea revela- 


toare a camerei, Stroheim se dedă la inde- 
lungi analize stabilind parcă între aparat şi 
om o complicitate de o sinceritate sfișietoare. 
Vedem parcă pină unde merge cinematogra- 
ful în expresia nudă a vieţii şi sentimentelor. 
Nesăţios în a-și. exprima cintul, el nu cu- 
noaște limite formale și nici tehnice. Premer- 
gător autorilor de marcă de azi care, cu non- 
șalanță, dau versiuni integrale de 4—5 ore — 
se pare singurele edificatoare — Stroheim 
editează întii Rapacitate la 5 ore, apoi la 3 
ore jumătate, apoi, contrins, versiunea „co- 
mercială” de 3:h.45. Nestăpinit, el cheltuieste 
nu numai peliculă, ci şi banii producătorilor. 
Aceştia, desigur, nu ştiu că el creează pentru 
eternitate, la proporțiile acesteia, așa precum 


inceput in stagiunea trecută, în cadrul căruia 
vom prezenta adaptări după proza scurtă 
(Moara cu noroc, Bătrinul și marea, Domni- 
şoarele din Wilko) și ecranizări din dramatur- 
gia românească ṣi universală (ca Titanic vals, 
Pygmalion, Macbeth). Unor mari actori ca 
Octavian Cotescu, Bette Davis, Nikolai Cer- 
kasov, Catherine Deneuve, Laurence Olivier, 
li se vor dedica ample medalioane, după cum 
nu vor lipsi nici în acest an manifestarile or- 
ganizate in colaborare cu arhive din aite țări: 
o retrospectivă a cinematografiei R.S. Cehos- 
lovace şi altele două surprinzind aspecte mai 
puțin cunoscute ale unor cinematogratii na- 
tionale: „40 de ani de scurt metraj polonez” și 

„Documentarul social american“. Practic, un 
i repertoriu variat, venind in intimpinarea do- 

rințtelor tuturor categoriilor de abonați. 
3 Dealtfel, dialogul viu pe care, sub diferite 
E forme, îl purtăm cu abonaţii va continua. Este 
și aceasta una din ambițiile noastre. Ca şi 
aceea de a ne păstra locul printre instituţiile 
culturale de virf ale ţării, e ecrane 

— Vă mulțumim și vă urăm succes în con- P 

cenaa frumoaselor dumneavoastră pia- 
nuri! 


Reporter Azi ca și ieri idila dintre o vajnică reporteră şi un justițiar romantic dar personajele au parcurs în răstimpul a 


patru decenii drumul de la idilism la realism. (Jean Arthur cu Gary Cooper în furra ul DI. Deeds şi Jane Fonda 
cu Robert Redford în Câ/ărepul electric.) 


de cind funţionează. între factorii formativi 
importanți care au modelat citeva promoții de 
tineri pasionaţi de cuitura artistică Și conti- 
nuă s-o facă. Atracția magnetică pe care o 
exercită asupra publicului tinăr, mai ales uni- 
versitar, ar merita explicată cindva cu atenţie 
supusă unei investigaţii sociologice serioase. 
Se va putea deduce atunci, cu oarecare 
exactitate, influența reală a acestui „magne 
tsm“, raportat la prozepjoio sau absențeie 
care i-au stabilit statutul. în cadrul acelei in- 
vestigaţii, la capitolul „impact al filmului”, vor 
t trebui luate in considerare date dintre cele 
mai diverse, care au compus în jurul cinema- 
tecii un cerc de factori favorizanţi. Numesc 
doar cițiva: serile de miercuri ale telecinema- 
tecii micului ecran: acumularea unui grup şi 
apoi a unui fond de filme românești bune și 
foarte bune, opere ale noilor generaţii de 
creație cinematografică românească, inegale, 
dar active, stimulatoare a atenţiei şi simpatiei 
publice (cu personalități de viri ca Daneliuc, 
Pra, Veroiu, Mărgineanu, Tatos, Demian, 
Dinu Tănase); proiecţiile de filme IATC, 
majoritatea cu aspect experimental, și de ani- 
maţie. de aceeași factură. Lărgind şi mai mult 
i terenul discuţiei, observ că în ultimele dece- 
nii s-a produs la nivelul psihologiei virstelor 
i tinere o mutație sensibilă câtre valorile noi 
i ale existenței postbelice, caracterizate — în- 
| tre multe altele — și de explozia cinemato- 
i grafică. Aşa cum majoritatea băieţilor de opt, 
zece sau doisprezece ani declară că vor să 


H colul de str. 34 in regia lui George Sea 
Călărețul electric ton). Bătinelul de atunci se dată să tot 
facă promisiuni fără acoperire copiilor şi în- 
cepe să le dea cu adevărat ajutor, firește, e 
considerat nebun și e in pericol să se vadă la 
ospiciu. Tot nebun va ajunge să fie conside- 
rat și reporterul (din Reţeaua, 1974, regia 
Sidney Lumet), interpretat de Peter Finch, cel 
ce declarase și el război aceleiaşi manipulări 
a bunei credințe a telespectatorilor. 

Dacă prin esența sa gravă Călărețul elec- 
tric se integrează acelei pleiade de creaţii ci- 
nematogratice demistificatoare ale unor reali- 
tâți poleite, prin optimismul cu care se in- 
crede în victoria binelui, filmul poate fi aso- 
ciat cu tonicele comedii sociale ale lui Frank 
Capra: Extravagantul DL Deeds și Mr. Smith 
merge la Washington. Sony Steel ne apare în 
multe sensuri ca urmașul direct al domnului 
Deeds. Dar dacă Deeds mergea la oraș să 
apere acolo idealurile de libertate și demo- 
craţie, Steel face în același scop, în anii '70, | 
drumul invers, el părăsește metropola pentru 
preerie. Dar amindoi sint socotiți nebuni prin 
lipsa lor de respect față de „măria-sa Dola- 
rul.“ Deeds pentru că o dată ajuns milionar 
hotărăște să-și împartă banii fermierilor pen- 
tru a le da șansa ieșirii din sărăcie, Sony 
Steel părăsește soclul de vedetă pentru a 
salva un cal! Și un alt punct comun tunda- 
mental. Di. Deeds ca și DI. Smith o data 
ajunși la Washington îşi vor gâsi suporiui 
moral în pelerinajul făcut la statuile fondato 
rilor statului American: Lincoln, Jefferson 
Washington. Acum, Sony Steel simte nevoia 
să cinte imnul naţional cind, urmărit, traver- 
sează înălțimile stincoase ale statului Utah. 
Fie-ne permisă o altă asociație semniticativă 


de ce revenim asupra acestor filme? 


Vremea starului nu a apus 


Go electric este unul dintre aceie 
filme- care se cer vazute și revăzute. La o 
primă privire. intri o dată cu genericul în vir- 
tejui unei societăți al cărei motor este consu- 
mul. Consumul de bunuri, dar și de speranțe 
de suflete, de vieţi. Tot de la prima vedere te 
lași antrenat de eternul periplu al cowboy-- 
ului, de peisajele aspre și impunătoare, și — 
nu poate fi altfel — te laşi captat de magne- 
tismul protagoniștilor: Jane Fonda şi Robert 
Redford. lar dacă cineva mai susține că vre- 
mea actorului-star a apus, călărețul și ziarista 
îi vor aduce serioase argumente contrarii. 
La o a doua intilnire, filmul iși descoperă 
noi valenţe care-l ancorează în multiple feluri 
în tradiția filmului american. Acest remarcabii 
regizor care este Sidney Poilack (azi de 51 
de ani) alcătuiește, fără să renunţe la origina- 
litatea propriului stil, un adevărat compendiu 
devină șoferi, mulți adolescenţi sint atrași de al personajelor și temelor care au traversat 
mirajul filmului şi, chiar dacă nu știu prea ecranul hollywoodian din anii '30 și pină as- 
bine ce e aceea, de ideea creației regizorale. tăzi. 
Nu puţini dintre ei își iau inima în dinţi și se Pollack mai lucrase cu Jane Fonda în 
i prezintà la examenele de admitere ale de-neuitatul ȘI caii se impușcă, nu-i așa? 


desigur, el nu-i gustase niciodată!. Falnicul 
cowboy de altă dată, cel ce cunoscuse gustul 
libertății în nemărginite preerii sau falnice ca- 
moane (peisaje fiimate minunat), iată-l deve- 
nit un alt „cowboy de la miezul nopții“. Ca și 
în filmul lui Schiesinger, Sony Steel. cu cos- 
tumul său împodobit cu franjuri şi becuri 
electrice care au inlocuit vechile ținte, a in- 
cercat să cucerească lumea oamenilor de 
afaceri. Dar, spre deosebire de cowboy-ul 
poposit la New York și eșuat în camere nein- 
călzite. împărțind mizeria cu un alt dezmoște- 
nit al soartei, cowboy-ul din Las Vegas reu- 
șise să fie o vedetă a business show-ului din 
orașul jocurilor de noapte. Se simțea însă și 
victorios? 

Este cazul să spunem aici că Sidney Pol- 
lack este dintre regizorii generaţiei de mijloc, | 
cei care a prelungit constant pe ecranul ame- 
rican galeria înfrinților-victorioși inițiată cu 
temeritate, din anii '40, de John Huston 
Dealtfel, scena readucerii superbului 
pur-singe în mediul său natural. gest. simbo- 
lic al eliberării. face un-direct omagiu Dezră- 


LA.T.C.-ului. Atare situaţie are nu doar un 
sens anecdotic; ci şi unul mai înalt, relevant 
în plan social. Tinerii de ieri, de astăzi și — 
bineințeles — cei de miine, au purtat şi 
poartă în ei inșişi o predispoziţie care îi face 
extrem de permeabili la influența factorilor 
formativi cinematografici. Drept pentru care, 
ajunşi la un anumit grad de instrucţie, frec- 
ventează cu entuziasm cinemateca, veritabilă 
cutie cu miracole a epocii noastre... 


ion Bogdan LEFTER 


Acolo. personajul interpretat de actriță repre- 
zenta jumătatea hăituită în maratonul vieții: 


acum ziarista face parte din tabăra celor ce 


hăituiesc. 

Împreună cu Redford, Pollack susținuse cu 
zece ani în urmă o altă întoarcere in natură 
ca semn al protestului social. Era aventura, 
de la mijloc de secol trecut, a unui fost-sol- 
dat, Jeremiah Johnson, ajuns calăuză in 


munți. Tot cu Robert Redford, Pollack a pus 


la cale și acele „trei zile“ de urmărire şi 
groază din viața Condorului. devenit dubla 
țintă a inamicilor și amicilor în deasa rețea a 
spionajului și contraspionajului american. 
Acum, regizor şi actor stabilesc aceeași 
alianță artistică de partea luptătorului solitar 


dăcinaţiior lui. Huston. 

Răzvrătirea cow-boy-ului electric nu întirzie 
însă: „Cum a fugit? Pe un cal.“ 

Un cal evaluat la sume fabuloase şi care 
purta în singele şi în mușchii săi dovada că 
patronii show-ului nu se dădeau în lături să-i 
administreze tot felul de substanțe nocive 
pentru a-! face „apt“ să joace în lumina re- 
fiectoarelor, pe scindura scenei. De unde și 
panica generală stirnită de dispariţia calului 
şi a călărețului. Date in vileag, asemenea pro- 
cedee ar fi putut arunca în aer o întreagă re- 
tea a companiilor multi-milionare. Cu riscul 
pierderii propriei libertăţi, cowboy-ul fuge 
așadar cu calul, nu cu gindul de a şi-l insuşi, 
așa cum prea repede se răspindise zvonul, ci 


pentru anume tipare ale filmului american. 
Vinătorii de cerbi. (din filmul lui Michael Ci- 
mino) întorși înfrinţi de pe frontul Vietriamu- 
iui, fredonează și ei în final un imn, „America 
cea frumoasă”, același imn pe care ziarista 
din Călărețul electric, insoţitoarea cowboy-u- 
lui în pelerinajul său, i-l propune sã- cinte. Și 
pentru că am ajuns din nou la personajul Ja- 
nei Fonda să spunem că prin el Pollack se 
leagă o dată mai mult de filmul lui Capra. Şi 
DI. Deeds fusese urmărit la inceput de o vaj- 
nică reporteră (Jean Arthur) pornita în câuta- 
rea unui story de senzaţie pentru ziarul ei; 
acum ziarista lucrează la televiziune, dar şi 
ea, atit de bătâioasă la inceput, sfirşeşte prin 
a se îndrăgosti de eroul urmărit. Numai că 


s cu inima şi miinile curate, de pe frontul idea- pentru a-i reda vigoarea și sănătatea. hotă- acum _nu se mai poartă happy-end-ul pece- 
orice mare artist o tace, și-i inchid ușa. Fil- lurilor de dreptate, libertate şi onestitate din rind să spună și tot adevărul despre cei ce tiuind căsnicii ideale. Anii '70 permit doar 
mele sale crud adevarate şi frenetic-fantas- visul pionierilor Americii de altădată. uzau şi abuzau de naivitatea consumatorilor, „Clipe“ de fericire. O asemenea clipă de neui- 
tice („Viaţa nu se reconstituie, ea se cap- Un fost campion de rodeo, Sony Steel, se pentru a-și spori profiturile. tat trăiesc cowboy-ul și ziarista în splendoa- 
tează” — zicea Stroheim), rămîn cele făcute vede transformat intr-un soi de paiaţă elec- Prin acest gest, cowboy-ul lui Pollack se rea vestului devenit acum „Jiniștit”. O clipă 
pină cind Stroheim n-a mai creat liber. În za- trică, obligată să incalece câluţi de lemn în înrudeşte cu alți citiva eroi din filmul ameri- lungă cît o viață. Viaţa propriuzisă urmeaza 

- dar Văduva veselă avusese succes de public, marile magazine sau cai drogaţi pe scenele can, care au adus pe ecran revolta față de însă să-i despartă. El răminind ca un autentic 


nimic nu-l absolvea de „eroarea“ de a fi tăcut 
Rapacitate. Condiţiile ce i se ofereau erau 
din ce în ce mai draconice, așa cum numai o 


industrie perfect organizată și un potentat de` 


concern le pot imagina. Stroheim, cel ce-și 
inventase o complicată genealogie nobilitară 
(numindu-se Hans Erich Maria Stroheim von 
Nordenwall — înduioșătoare strădanie fante- 
zistă ce nu l-a ocolit nici pe un Mateiu Cara- 
giale nici pe G. Călinescu — un adăpost in 
eternitate?) are gestul suprem şi nobil al re- 
nunţării. Arta, prin exercitare, e și constrin- 
gere. Oare Rimbaud, sâtul să fie „poet bleste- 
mat“ într-o lume afanisită, nu renunţă şi-şi 
pierde urmele in Africa? Urmuz. nu renunță? 

Realizatorul Stroheim dispare și face loc 
actorului. Cu convingere joacă el rolurile ce-i 
asigură supraviețuirea fizică. Ba chiar, în Bu- 
levardul crepusculului (1950) nu ezită să 
joace penibilul rol al unui alter-ego: fostul 
maestru realizator, acum în uitare. 

Legenda spune că Stroheim s-ar fi autoexi- 
lat în America, ca urmare a degradării, ca oti- 
ter, în urma unui duel. Trăia, desigur, oa 
doua autoexilare în lumea fantomelor 
ecranului, în urma unui alt duel mult mai 
atroce cu industria filmului, pe care-l pier- 
duse. Pierduse tot... afară de onoare... Și de 
eternitate... 


Savel ȘTIOPUL 


din Las Vegas pentru a face reclamă unor 
produse culinare; „Consumaţi break- 
fast-ul-ranch, breakfast-ul ideal al cowboy-- 
ului, dacă vreţi să fiţi...”; breakfast pe care, 


camera stilou 


Actorii mari se văd 
și în penumbră 


O parte din actori incep sā se priceapa ia 
operatorie cam pe la virsta cind ele iși poarta 
în plină forță a doua tinerețe, iar ei sprince- 
nele în cozi de veveriţă. 

Deşi la un film de Sidney Pollak (Călărețul 


manipularea publicului. Fostul campion de 
rodeo refuză să mai slujească minciuna re- 
diamei așa cum în anii 40 0 făcuse Moş cră- 
ciunul, slujbaș tot in marile magazine. (Mira- 


electric) am intrat cu oarecare stringere de 
înlmă în sală gindindu-mă cit de greu trebuie 
să-i fi fost lui Owen Roizman să filmeze cu 
cei doi mari: RR. şi J.F. 

Tot cu gindul la grija altuia, nici n-am ob- 
servat aproape prima secvenţă în care apare 
J.F.: într-un lift, fără lumină, complet mascată 
de un bor de pălărie și o pereche de ochelari. 
introducerea unui star în film cu atita discre- 
ție (în următoarele două secvenţe fără nici un 
primplan) te fac să uiţi numele actorului şi să 
incerci să-l afli pe cel al personajului 

Un film în trei (nu uitaţi calul) jucat în spa- 
ţii aproape teatrale ar fi fost o ocazie bună de 
a „intineri“ actorii şi de a-i pune bine la lu- 
mină. Pollack îi cere insă operatorului o 
cheie foarte „dură“, foarte apropiată de lu- 
mina reală (cel mai greu de elaborat) sacrifi- 
cind adesea jocul actorilor. Mai mult de ju- 
matate din secvențele importante ale eroilor 
se petrec în amurg tirziu sau noaptea (efect 
de noapte americană — foarte ingrat pentru 


https://biblioteca-digitala.ro 


cowboy. cu singurătatea sa. Ea redemarind 
spre alte orizonturi reportericești 


Adina DARIAN 


` chipuri) lăsînd greutatea textului pe seama 


rostirii sau uneori a unui reflex pe faţă. stab: 
ind insă echilibrul filmic prin participarea 


` imaginii cu culoarea, compoziția și atmo- 


stera. 

să ne imaginăm citeva din prim planurile 
filmului lipite unul după altul: cele din intro- 
ducere incitante, cu lumina „din cap”, cele 
din secțiunea mediana în nota unui film de 
aventuri, pentru ca treptat. in partea a treia. 
ponderea lor în suită să fie mai mare, elabo- 
rarea compoziţiei şi luminii să se gradeze 
dupăâ-legea tramei, culminind cu scena des- 
părțirii. sau cea din fața camerelor de televi- 
ziune, unde apare o altă Alice decit cea vå- 
2uă un film mtreg. Nimic întimplator. nimic 
sub semnul molturilor. totul supus științei 
spectacolului într-un film in care actori mari 
au ceva de spus și sint mari fără ca cineva să 
se preocupe în mod special de asta 


Florin MIHĂILESCU 


21 


Bună dispoziţie cu 


Schneider şi Jack Lemmon 


(Romy 


cine-univers 


8 unul meu vecin Sam comedia din 1965 a 
obscurului Daniel Swift s-a bucurat și în SUA 
si peste tot — şi nu în ultimul rind, la noi în 
țară, atit la prima reprezentare cit şi acum, cu 
prilejul reluării pe ecrane — de un mare și 
meritat succes. Filmul se inscrie în buna tra- 
diţie a comediei americane a anilor '30 şi '40 
— tradiție de mult abandonată de câtre ar- 
tişti, dar care mai găsea și mai găsește un te- 
nace şi puternic ecou in masele de specta- 
tori, inclusiv printre tineri. E comedia pe care 
au ilustrat-o cindva Capra și Wilder (in rolul 
principal din Vecinul Sam apare, dealtfel, un 
vechi combatant al filmelor wilderiene: Jack 
Lemmon) şi atiţia alți meşteri iscusiţi care au 
învățat carte de la Lubitsch şi s-au priceput 
să-i americanizeze pină la ultima moleculă, 
moştenirea. Acum, asemenea comedii nu se 
mai fac; iocul lor a fost luat de filmele inte- 
lectualiste. cu o clară propensiune spre inter- 
textualitate care se înşiră de la Tashlin și 
Jerry Lewis pină la Woody Allen și Mel Bro- 
oks şi discipolii lor (indiferent de importan- 
tele decalaje de valoare dintre unii și alţii) 

Bunul meu vecin Sam n-are nici un fel de 
pretenţii tematice sau stilistice; el se înscrie 
mai degrabă in genul pe care americanii il 
numesc „entertainement” şi căruia noi îi spu 
nem divertisment şi e un film care provoaca 
spectatorilor mai degrabă bună dispoziţie de- 


secvenţa lunii 


ind a apărut pe ecrane acum 23 de ani, 

in formă de L a fost etichetat drept o 
melodramă influenţată, într-o oarecare mă- 
sură, de curentul Free Cinema aflat în plina 
vigoare ( rătatea alergătorului de cursă 
lungă e realizat în 1962, iar Viaţă sportivă în 
1963) și totuşi în pragul prematurei sale dis- 
pariţii. Apropierile sint doar superficiale: 
Toby cu erat ră de sate este o umbră 
ștearsă a lui Jimmy Porter din Priveşte inapoi 
cu minie. Decorul sordid nu este mediul de 
viaţă al unei clase sociale, ci pretextul pentru 
a reuni un grup eterogen ca provenienţă, dar 
nelipsit de pitoresc (bătrina actriță care 
trăiește din amintirea fostelor succese, pros- 
tituata cu programul ei nocturn, negrul care, 
evident, cintă la trompetă într-un local de 
noapte etc.) De altminteri, numele. lui Bryan 


Forbes nu a figurat niciodată alături de cel! al “ 


lui- Tony Richardson sau Lindsay Anderson, 
iar lucrările de referinţă îl citează azi printre 
acei iscusiţi artizani britanici care fac filme 
cu inteligență, delicateţe și bun gust. 


anii '30 


parteneri în 


cit risul (spre deosebire. iarăşi, de comediil: 
mai recente care chiar dacă declanșează risul 
nu generează în nici un caz, buna dispoziţie) 

E interesant cum un asemenea film propui 
sează în primul plan un erou, cu cariera 
foarte indelungată in cinematografia ameri 
cană; tinărui bun, naiv, cuminte şi nedescur 
căreț (la vremea lor, dar într-un registru ma! 
grav. asemenea eroi au întruchipat un Gary 
Cooper, un James Stewart sau un Henry 
Fonda). intr-o societate în care descurcaăreala 
este considerată, implicit sau explicit, drept 
virtutea supremă poate părea surprinzătoare 
cariera unor eroi „biegi“ ca cei de mai sus 
(dar care, nota bene, pină la urmă tot ei se 
dovedesc mai isteţi decit isteţii profesionişti) 
Psihanaliștii ar avea o piine de ciștigat în in- 
terpretarea acestui fenomen. 

Şi o altă permanență a comediei clasice 
americane e prezentă în film: „trăzneala”, 
trăzneala eroilor şi trăzneala situaţiilor. Dar, 
spre deosebire de ce se întimplă în filmul eu- 
ropean, trăznitul nu e un marginal, iar trăz- 
neala nu e o contestare (sau măcar o critică 
ascutiţă)  metatforizată. Dimpotrivă, această 
trăsătură are in esenţă aproape totdeauna un 
substrat conformist. in cea mai bună dintre 
lumile posibile — o lume în care necazurile 
sint doar accidente trecătoare — eroii, cu to- 
ţii pozitivi, ajung invariabil, la țelul suprem: 
devin milionari, intr-o apoteoză în care se re- 
găsesc toate valorile tradiționale americane: 
dolarii, -fidelitatea conjugală. vila suburbană 
(cu tot confortul) copiii, automobilul (de tip 
„Ja belie américaine") soacra, spiritul intre- 
prinzător etc. 

Dar, cum spuneam. buna dispoziţie e ga- 
rantată. E cit se poate de tonic să petreci 
două ore intr-o ambianţă în care. cum suna 
titlul unei comedii franceze mai recente „tout 
le monde il est beau, tout le monde il est 
gentil” (toată, lumea e frumoasă, toată lumea 
e drăguță) şi în care ai ocazia s-o priveşti pe 
indelete pe una dintre cele mai fermecătoare 
i talentate actrițe pe care le-a cunoscut 
ecranul, pe Romy Schneider. adică. 


H. DONA 


Justificarea acestor calificative nu trebuie 
cautată neapărat în scenele cheie ale filmu: 
lui, unde melodrama constituie struna princi 
pală, ci in cîteva secvenţe care la o primă vi- 
„onare pot fi trecute cu vederea. 

lată, de pildă, genericul. O tinără străbate 

artierele mărginașe ale Londrei, probabil in 
cautarea unei locuințe după felul în care intra 
și iese din diverse clădiri. Operaţiunea du- 
rează mai multe zile — trecerea timpului fiind 


pe ecrane 


Şansa 


E xtratereştrii din filmele americane (popor 
tinăr, ca istorie) ne plasează in anul 2001 ṣi 
mai departe. Extraterestrul din Şansa ne 
proiectează, dimpotrivă, în istorie, pină-n tim- 
pul lui Stepan Razin... În loc de „raza morţii” 
tot mai frecventă în filmele science-fiction de 
peste ocean, aici. pe bătrinul continent, intra 
în acţiune un elixir al vieţii. Al vieţii fărâ de 
moarte. al tinereții perpetue (subiect pros- 
pectat și de cineaștii noștri într-o mai veche 
comedie). 

Cum a fost descoperit. din intimplare, clon- 
dirul cu licoarea miraculoasă, intr-o hrubă, 
cum îl depun (impreună cu alte relicve pre- 
țioase) pionierii în cancelaria şcolii, cum e 
subtilizat de acolo de un bătrinel ciudat, ce 
mărturisește a avea nici mai mult nici mai pu- 
țin de 300 de ani... ca și prietena lui de altfel. 
prințesă pe care o îndrăgise însuși Stepan 
Razin şi cum ajung în jurul! numitului clondir 
cițiva cetățeni onorabili (o profesoară de isto- 
ne, o studentă, un maistru de şantier, un in- 
ventator ratat, o vinzătoare de butet-expres. 
un farmacist...) aflindu-i incredibila prove- 
niență (extraterestră!) — toate acestea țin de 
o premisă epică fantezistă desigur, dar cam 
puerilă (senzaţie întărită de simplismul mi- 
zanscenei şi de naivitatea interpretărilor acto- 
nceşti). Pină în acest moment, filmul nu de- 
pâșeşte nivelul emisiunilor de televiziune 
pentru şcolari. Dar odată acceptată premisa 
odată instalată deruta și panica scepticilor 
comeseni (Şi dacă-i adevărat? Dacă au — e: 
şi numai ei — șansa de a întineri? Dacă o 


marcată de schimbarea veșmintelor — și este 
fară rezultat. Pină aici nimic nu lasă să tran- 
spară tema principală a filmului: problem: 
maternității nedorite şi a viitorului copil. Re 
gizorul introduce, însă cu multă inteligenţa 
citeva elemente care pot părea intimplătoare 
dar care își găsesc ulterior motivaţia. Astfel 
la un moment dat, fata traversează o strada 
avînd în faţă un zid cu o reclamă uriașă, iar 
pe marginea trotuarului, într-un contrast plin 


Spaţiul dragostei frustrate 


(Leslie Caron şi Tom Bell 


în 


pierd? Nu le vine a crede, dar nici a incerca 
Fie ce-o fi...) filmul intră treptat în alt registru 

- al adevărului uman — lăsind senzația, 
insă, că s-a trecut prea ușor pe lingă o idee 
mai generoasă decit concretizarea ei pe 
ecran. A doua zi dimineaţă, miracolul se pro- 
duce! (excelentă trezirea din somn a fiecărui 
personaj) şi iată-i pe toţi tineri (firește, alţi in- 
terpreţi, bine aleşi tipologic). De aici încolo, 
comedia intră in drepturile ei. Inlănţuirea de 
gaguri, deși previzibilă. e de efect: maistrul 
de șantier care-a băut o porție dublă, se tre- 
zește de virsta copilului său... o declaraţie de 
dragoste — „te caut de 300 de ani'..nueo 
simplă figură de sti! etc. lată și simburele de 
amărăciune, ce stă bine oricărei comedii: nici 
unuia nu-i prea prieşte întoarcerea la tine- 
rețe. Racordul cu prezentul se face anevoie, 
numai încurcături și neințelegeri. nimeni nu e 
crezut pe cuvint... Providenţial, extraterestrul 
care apare în naraţiune (cam trenantă înspre 
final), acordă șansa tinereţii veşnice numai 
celor ce au știut să-și păstreze sufletul de co- 
pil. Ceea ce se ştia de mult, aici pe „pămintul 
oamenilor“, cum ar fi spus Saint-Exupéry. 

Pe terenul tot mai populat al science-fic- 
tion-ului, fiorul de spaimă începe să fie înlo- 
cuit cu cel de ris. Psihologii viitorului vor sta- 
bili, desigur, conotaţia acestui semn al pre- 
zentului nostru (pentru ei devenit trecut sem- 
nificant), prezent care rămine, volens-nolens 
personajul principal (ne-numit) a! oricărei an 
ticipaţii. 


Roxana PANĂ 


pica pe a studioului „Mosfilm“. Scenariul: Kir 
Bulicev, Alexandr Maiorov. : Alexandr Maiorov 
Imaginea: Grigori Belenkin. : Serghei Plotnikov 
igor Skurin, Maria Kapnist,. Dilorom Kambarova. 
Raisa Kurgina, Veronika Izotova, Viktor Pavlov, Sașa 
Avteev. 


de semnificații, şade chircit un copil. Fata 
iese din cadru, dar aparatul insistă o clipa 
asupra acestui colț de stradă. Imediat dupa 
aceea, urcind treptele unei case, fata dă nas 
in nas cu o pereche ce poartă în braţe un co- 
pil. Chiar dacă nu intuim de la bun început 
rostul acestor cadre, prezența celor doi copii, 
deosebirea evidentă dintre ei (unul cu fami- 
lie, celălalt — fără, unul agitat, celălalt nemiș- 
cat etc.) nu pot fi întimplătoare. 

Un alt accent de semnificaţie, dar şi de de- 
icatețe este finalul secvenţei din barul unde 
cintă Johnny. Toby și Jane care au stat la o 
masă și au băut pe contul localului (din pă- 
cate o greșală de subtitrare face să se piardă 
acest amănunt important), deci Toby și Jane 
se ridică făcindu-i un semn amical de rămas 
bun lui Johnny. Cei doi ies din cadru în timp 
ce aparatul se apropie de piinia trompetei lui 
Johnny, care devine tot mai mare pină ce 
umple ecranul într-un plan detaliu, ca un ți- 
păt de durere al celui ce iubește neimpărtă- 
şit. Rupt din context, acest plan n-ar valora 
mai mult decit un punct final al secvenței 
respective. În suita narațiunii lui Forbes, el 
devine expresia unui sentiment. 

După cum configurația camerei nu este nu- 
mai materializarea rapacității unei gazde care 
a impărțit în două, printr-un paravan de lemn, 
o încăpere spațioasă, ci şi spaţiul dragostei 
frustate a trompetistului, martor tăcut şi chi- 
nuit al iubirii celor doi protagoniști. 

Exemple asemănătoare se mai pot găsi, de- 
monstrind  minuţiozitatea: construcţiei unui 
fim în aparenţă atit de simplu și totodata 
oferindu-ne plăcerea de a descoperi secre- 
tele acestei construcţii. Pentru că un film 
(atunci cînd e film chiar cu 1 mic) trebuie nu 
numai privit, ci şi văzut, nu numai vizionat, ci 


şi disecat. 
Cristina CORCIOVESCU 


pee N N NOROI 


gala 
filmului vietnamez 


U nul din izvoarele care fac să rodească o 
cinematografie tinără, fără tradiţie: tradiţia 
celorlalte -arte capabile să grăbească maturi- 
zarea mezinei. În cazul cinematografiei Viet- 
namuliui socialist, o literatură — cu precădere 
liric — şi o plastică ușor impresionistă, valo- 
rificind peisajul de o frumusețe tulburătoare 
al țării lotușilor — învăluire de graţie şi mis- 
ter, lumină dulce și discretă penumbră — dau 
aerul acela delicat, inconfundabil, fiecărei pe- 
licule purtind emblema studiourilor din Ha- 
noi. Indiferent de genul sub care se inscrie: 
un film al harnicului Vietnam de astăzi (Răsu- 
netul fluviului) sau un fiim de acţiune, cro- 
nică din războiul încheiat în urmă cu un de- 
ceniu (Luptătorii din umbră) — ambele pre- 
zente în gala acestui an, ca şi o mai veche 
cronică din viața sportivă (Micile stele) se in- 
tilnesc în acelâși flux liric. Flux susținut prin 
narațiune, dar şi prin arta operatorului care, 
folosind inspirat lumina naturală și cea artifi- 
cială realizează portrete și ambiante demne 
de penelul unui mare pictor. O fată — trestie 
cintătoare — îngină o nostalgică melopee a 
dorului de satul natal, a apropierii toamnei 
departe de casă şi dorul ei e filtrat prin 
frunze nelinișştite de vint, prin ochii trişti ai 
soldaților obosiţi. Dispensindu-se de culoare, 
doar prin contrejour-uri discrete şi mișcării, 
lne de aparat. poezia peisajului însutiețeşte 
policromia sentimentelor şi viceversa. Un ani- 
mism dinamic, nu leneș-descriptivist conferă 
acestui fiim dramatic, de acțiune, cu un 
Sorge iocal, activind inteligent în rindul 
Air-Force-ului inamic pentru a-i ajuta pe ai 
săi din Vietnamul de Nord să cistiga lupta — 
nota sa de originalitate și farmec. În armonie 
cu puritatea desenului psihologic, un contur 
de finețe şi sensibilitate cind e vorba de por- 
tretele temerarilor luptători pentru cauza eli- 
berării patriei (ca aviatorui Hien — blamat de 
familie care îl crede trădător pină cînd află fi- 
naimente de acţiunea sa eroică — suspectat 
de securitatea Air-Force-ului, ducind tot tim- 
pul un joc dublu, primejdios.) Miza psiholo- 
gică e puternică, cu momente de vibraţie pa- 
tetică (filmul începe cu o mamă care-și re- 
neagă fiul, îi rupe fotografia dar se roagă, 
printre lacrimi să se întoarcă sănătos.) Totul, 
cum spuneam, e lucrat cu discretie și mă- 
sură. Chiar scenele de cruzime a interogato- 
rilor sau ale uciderii patrioţilor vietnamezi 
sint mai mult sugerate, în flashuri ce biciuie 
amintirea tinărului erou (tată! e împușcat de. 
cai care-l va ancheta mai tirziu pe aviator) 
sau prin dialoguri — referiri ce stimulează 
fantezia spectatorului (o fată n-a rezistat tor- 
turii şi ca să nu trădeze se sinucide, mușcin- 
du-şi limba). O tinără-agent de legătură în ar- 
mata partizanilor — se intoarce din misiune 
pe motocicleta iubitului şi e impușcată din 
spate de inamic, iar trupul ei, tot mai inert. 
continuă să se sprijine pe cel al matociclistu- 
lui ce nu-și dă seama şi continuă să go- 
nească. Episod scurt, dramatic și liric toto. 
dată, ilustrind acel amestec insolit de care 
vorbeam. Un film ce suscită interesul specta- 
torului pentru o cinematografie tot mai sta- 
pină pe mijloacele artei sale. 


Alice MĂNOIU 


Forta idolilor 


Moștenirea 


N. despre moștenirea materială este 
vorba, ci despre cea spirituala: adevărul, 
dreptatea noastră“. Precizarea. rostită cu pa- 
tos şi adresată nepotului său, aparține 

ralului pensionar Nedosekin. Ceea ce pâruse 
a fi, inițial, o dramă conjugală se transformă, 
pe parcurs, într-un conflict al generaţiilor, 
pentru a se stabili, în cele din urmă, la pro- 
blema opțiunii şi definirii celor tineri. Varvara. 
fiica generalului, excedată de infidelitatea so- 
tului ei. îi impune acestuia depărțirea. Kostea 
va pleca de acasă, dar nu înainte de a-şi 
trăda mentalitatea mercantilă la masa festivă 
a familiei Nedosekin, de Ziua Victoriei. Aici 
se vor înfrunta nu numai două generaţii, cea 
a generalilor căliți pe front și a soțiilor lor, de 
asemenea foste combatante, pe de o parte. și 
a tinerilor care n-au fâcut războiul, Kostea și 
ușuraticul său prieten, Vasili, pe de alta. Se 
vor înfrunta, totodată, două concepții despre 
viaţă: „Omul trebuie să fie liber” și „Omul tre- 
buie să se afirme“ (in sens arivist). Rezultatul 


Producție a studioului Mosfilm. Scenariul: Anatol: 
Sotronov, Gheorghi Natanson. Regia: Gheorghi Na 
tanson. Imaginea: Viktor lakușev. Cu: Leonid Mar 
kov, Zinaida Dehtiareva. Ina Miroșnicenko. luri Vas: 
Jev.: Petr Glebov, Galina Popova, Vladimir Sirokov 


zilele 
filmului bulgar 


Cu un pas 
apăsat 


| radiţia „Zilelor filmului bulgar", care se 
organizează an de an la început de toamnă. 
are, în primul rind, un suport politic: sărbă- 
toarea actului revoluţionar de la 9 septembrie 
1944. Aniversarea evenimentului politic a de- 
venit, de multă vreme și un eveniment artis- 
tic. Nu numai pentru că publicul are prilejul 
să vadă în avanpremieră citeva dintre ulti- 
meie realizări ale studiourilor din Sofia, ci 
mai ales, pentru că le vede grupate, ceea ce 


incercarea de a descoperi citeva trăsături de- 
finitorii (bazate desigur şi pe lecturile cine- 
matogratice anterioare din aceeași zonă). 
Cele trei filme prezentate atestă, în primul 
rînd, diversitatea ariei tematica. de la filmul 
de aventuri pe canavaua unor evenimente 
politice reale (Adolescențţii revoluţiei de Ser- 
ghei Ghiaurov) la cel de analiză psihologică 
inspirat din actualitate (Lebedele negre de 
ivan Nicev) şi la ce! pentru copii (lan Bibian 
de Vassil Apostolov). Totodată, ele prilejuiesc 
întilnirea sau reintilnirea cu regizori din di- 
verse generaţii, pe care o asemenea selecţie 
îi pune inevitabi! în competiţie. Astfel Ivan Ni- 
cev, pe care l-am apreciat cu ani în urmă 
pentru remarcabilul Cu stele în păr și lacrimi 
în ochi, reprezintă generaţia '70, în timp ce 
Serghei Ghiaurov se află abia la debut. 
intrind pe tărimul conținutului și al mijloa- 
celor de expresie. este interesant de urmărit 
modul în care filmul bulgar asimilează dife- 
rite modele: fie că preia situaţii tipice melo- 
dramei (temeia care se sacrifică așezindu-se 
în bătaia gloanțelor destinate iubitului ei), fie 
că aplică unele soluţii de tip western în com- 
poziţia cadrului (cei patru invingări din Ado- 
lescenții revoluției, văzuţi în plonjeu, se înde- 
părtează incet, dar hotărit, ca nişte cowboy 


şarea unor populari eroi TV (păpușile din lan 
Bibian sînt rubedeniile balcanice ale Mup- 
pets-ilor). 

Dar și mai interesant este de a descoperi 
elementele de limbaj cinematografic care 
contribuie la configurarea caracterului naţio- 
nal al filmului bulgar. Pentru că dincolo de 
limbă, de o anume tipologie a actorilor, de 
locuri mai mult sau mai puţin recognoscibile. 
de evenimente istorice specifice (ca de pilda 
situaţia tulbure din. Bulgaria postbelică, in 
care forţele reacționare incercau să submi- 
neze puterea populară — Adolescenții revo- 
uției), de elementele folciorice preluate 
uneori prin intermediul literaturii (lan 'Bibian 
este ecranizarea unui cunoscut roman pentru 
copii scris în anii '30 de Elim Pelin). deci, 
dincoio de toate acestea, există în fiecare ci- 
nematogratie trăsături specifice legate de 
modul de a povesti, de ritmul narațiunii. Pre 


niența unor. pelicule, aceste date fiind in 
strînsă conexiune cu înclinațiile temperamen- 
tale specifice. cu psihicul național, Astfel. în- 
diferent de gen, naraţiunea în filmul bulgar 
înaintează cu pas apăsat și greu, fără inflori- 
«turi sprințare, cu tendinţe spre prolixitate (în 
Adolescenţii revoluţiei aceasta se manifestă 
prin azvirlirea permanentă în acţiune a noi și 
noi personaje, iar în Lebedele negre printr-o 
pendulare dezordonată între trecutul și pre- 
zentul tinerei balerine ce luptă cu obstinaţie 
pentru perfecţiune). Există un anume carac- 
ter trust care definește atit comedia cit și 
drama bulgară în esenţa si, și care ie dă un 
aer robust, chiar dur. Dar pentru argumenta- 
rea unor asemenea afirmaţii trei filme sint 
prea puţin. Se simte nevoia unei retrospec- 
" tive de la Soare şi umbră ia Bariera și de la 
Suflete zbuciumate la Petrecere la vilă, fără a 
uita Acoperișul sau Domn pentru o zi. 


loana CRISTIAN 


polemicii se va vădi in destinul lui Sașa, fiut 
lui Kostea şi al Varvarei. După ce, dintr-un 
prim impuls, își urmează tatăl. Saşa e propul- 


cinema 
Nr. 10 (274) Anul XXIII 


Bucureşti, octombrie, 1985 


Ecaterina Oproiu 


https://bibli€ 


invită la judecăţi de valoare comparative și la _ 


spre noi aventuri), fie că se inspiră din întăţi- | 


zenţa lor poate face inconfundabilă prove- 


„Fotogratie de Victor STROE 


gala 
filmului polonez 


Și ei au fost 
tineri... 


i ributu! zilelor cenușii, film elegiac, foarte 
fidel manierei în care şcoala poloneză evocă 
războiul și -Rezistența antifascistă: o temă, 
cum se ştie, dominantă, obsesivă și, prin re- 
verberaţiile ei în conștiințe, mereu actuală 

Ca atare, un fiim cum nu se poate mai 
adecvat într-un spectacol de gală, interesat în 
primul rînd de ceea ce este reprezentativ și 
intr-un fel tipic pentru cinematografia sărbă- 
torită: nu neapărat căutările de ultimă oră, nu 
o operă singulară sau un experiment inevita- 
bil parţial, ci o lucrare în care tematica bine 
verificată de experiența anterioară este tra- 


_ tată cu mijloace la fel de consacrate. 


Este povestea unui grup de luptători anti- 
tascişti într-un oraș de provincie. sub ocupa- 
ţia hitleristă a anului 1943 — cițiva tineri care 
se adună într-o casă clandestină şi pun la 
cale un atentat împotriva unui tren militar. 
Misiunea izbutește, dar nu și retragerea ile- 
galiștilor de la locul atentatului. Leit motivul 
situației fără ieşire, al perspectivei blocate, 
cind pină și disperarea este zadarnică. 

O notă particulară există totuși în acest 
film, cu toate locurile obligatorii de trecere 
ale partiturii. Este tocmai predominarea tine 
rilor în acţiune, aerul juvenil al întrunirilor lor, 
patronate cu naturalete de gazdă, o tinără 
fată, Zofia, stăpină solitară a apartamentului. 
Ea il adoptă ca sublocatar pe Anatol, june 
poet încă nepublicat, care ucisese din întim- 
plare un jandarm fascist și ciștigase, nu fără 
examinări la început suspicioase, increderea 
grupului. Cuplul astfel format inspiră regizo- 
rului şi cele două coperţi ale filmului, prege- 
nericul şi finalul, în care-i vedeam pe Anatol 
şi Zofia într-o imagine retrospectivă, la o 
primă întiinire dinainte de ocupaţie, aiergind 
fericiți, prin zăpada imaculată, în locurile în 
care-și vor găsi sfirșitul. Este ceea ce conferă 
întregii naraţiuni tonalitatea eiegiacă, la 
aceasta contribuind, prin contrast, și figurile 
aproape adolescentine ale interpreților, se- 
lectaţi din noul val actoricesc — Jolanta 
Grusznic şi Marek Wysocki. 

Ca şi tonul elegiac bine filtrat de regizorul 
Roman Wionczek, cu concursul imaginilor lui 
Boguslav Jambach (prezent ia spectacolul de 
gală, împreună cu Jolanta Grusznic), tiziono- 
miile. și stilul de joc ale interpreţilor decon- 
tractează povestirea, îi conferă o undă de lu- 
mină şi tandreţe, dovedind că inovaţia e posi- 
bilă şi pe o partitură consacrată. 


Val. S. DELEANU 


sat în armată de nereușita la admiterea în fa- 
cultate, pentru ca, într-o permisie, să vină. 
spășit, direct la casa bunicilor şi să-și declare 
decizia de a continua tradiţia: va deveni mili- 
tar. Lecţia bătrinului general a rodit, expe- 
riența trăită într-o unitate de grăniceri a con- 
firmat-o. Generalii, îmbrăcați în uniforme 
strălucitoare și cu piepturiie implătoşate cu 
decoraţii, primesc emoţionaţi hotărirea tină- 
rului lor învățăcel. Tatăl, copieşit de sentin- 
tele rostite solemn de cele două generaţii ex- 
treme ia această nouă masă festivă, se re- 
trage opac de la discuţie”. 

Pledoarie pentru respectarea şi continua- 
rea valorilor trecutului, Moștenirea restringe 
elementele demonstrației la ceiula familială, 
ceea ce nu-i atenuează impactul ideatic, ci 
face mai credibil mesajul. Debutind cu ima- 
gini alternative de la două parăzi militare în 
Piaţa Roşie, cea din 1945 și cea din 1983, fil- 
mul punea termenii argumentaţiei sub sem- 
nul reculului în memorie. Un flagel cum este 
războiul devine, într-adevăr, o obsesie greu 
de eliminat chiar şi după patru decenii și este 
transmisă, odată cu principiile etice, genera- 
tiei tinere. Demonstrația se mută pe terenul 
contemporaneităţii, beneficiind exclusiv de 
partiturile actoricești. Muzica specific senti- 


Coperta | 
Dao 
S-au întilnit în această stagiune 
pe platoul de filmare la „Mosfilm“, 
într-un film de suspans, 
realizat de cineaștii. sovietici: 
Cezara Dafinescu și lon Dichiseanu. 


t % 


zilele 
filmului sirian 


„Un parfum 
inconfundabil 


a RR de la o peliculă agreabilă, bine 
făcută, cu umor și profesionalism. la un film 
excelent, de mare rafinament stilistic, se mā- 
soară inevitabil și prin producţii de serie 
Acest adevăr nu s-au sfiit să-l confirme ci- 
neașştii sirieni prezentind un eșantion din rea- 
lizările ultimului deceniu, trei filme inegale ca 
valoare, diferite ca factură. 

Decăderea (regia Mohamad Shahin)- este 
un film polițist tributar clișeelor comerciale 
menite să asigure succesu! de public, un 
cocteii de situații schematice cu deznodămint 
previzibil, dar îndelung aminat. Revenită în 
țară după ani de absenţă, o femeie ce pare să 
fi reușit în viață suferă un dubiu eșec: desco- 
peră că nu mai poate comunica cu propria fi- 
ică care O dezaprobă în tot ceea ce face și, 
de pe altă parte, este înşelata de partenerii 
de afaceri, traficanţi de droguri şi şantajişti 
care o vor și lichida în final. 

incident la jumătate de metru propune, în 
schimb. un portret masculin infinit mai inte- 
resant. Autorul, Samir Zikyr (semnatar deo- 
potrivă al scenariului şi regiei). a optat pentru 
maniera dificilă a autoironiei, o privire lucidă 
asupra unor realități obiective descoperite 
însă din perspectivă tragi-comică: un tinăr ca 
oricare, modest funcționar comercial (exce- 
lent interpret Abdel Fattah Al-Mazin) cu- 
noaște o incredibilă metamorfoză — din timid 
devine insolent, iar apatia şi-o convertește în 
impostură. Schimbarea declanşată iniţial din 
rațiuni de ordin amoros, din ambiția emanci- 
pării afective, își are, de fapt, cauzele in con- 
junctura momentului, evenimentele politice 
determinîndu-i modificările de atitudine. 
Acest plan secund al existenței cotidiene, 
conflictele armate care zdruncină de ani de 
zile liniştea în zona Orientului Apropiat, joacă 
de fapt tolul principal. sugerind citeva ipo- 
teze pentru înțelegerea unei mentalități, a 
unor stări de fapt. 

Visele orașului evidenţiază pregnant.. cu 
forța pe care doar realismul poetic o poate 
avea, aceeași relaţie dintre universul intim al 
individului în căutarea propriei identități și 
societatea angajată in mersul său înainte pe 
drumul afirmării conștiinței naţionale. Nu in- 
timplător pe generic figurează din nou nu- 
mele lui Samir Zikyr, coautor al scenariului 
impreună cu regizorul Mohamad Malas, do- 
cumentarist de talent care cu acest film a 
produs o adevărată revelaţie la diverse festi- 
valuri, în '83 la Damasc, în '84 la Cartagena, 
apoi într-una din secţiuni la Cannes '83. 
Într-o modernă scriitură cinematografică, Ma- 
las își povestește copilăria petrecută în Da- 
mascul anilor '50, cu afecțiunea, dar și lucidi- 
tatea maturului, reconstituind atmosfera unei 
perioade cruciale din istoria patriei sale. Ca- 
dura evocării este transmisă prin imagini tul- 
burătoare. de neuitat: zbaterea porumbeilor 
în spatele unor terestre zăbrelite, chipul ma- 
mei (actrița libaneză de excepţională sensibi- 
litate Yassmine Khallat) iluminat de bucuria 
tredonării unei melodii populare, sau acceaşi 
chinuită femeie intruntindu-și rapacele tată; 
puştiul asistind cu oroare la un fratricid sau 
retuzind cu îndirjire ajutorul tatălui vitreg; 
frinturi din existența agitată a mahalalei care 
trăieşte intens, participind direct sau indirect 
la schimbarea la faţă a ţării. Deși ambianța 
plastică este cu totul alta (clarobscurul sau 
ilumina tare surprinzind în cadru cind silueta 
unui minaret, cind cupola unei moschei.) 
despre acest film s-a spus că aminteşte de 
Roma lui Fellini... 


irina COROIU 


mentală readuce, în atmosferă, o binevenita 
umanizare a polemicii. 


Sergiu SELIAN 


CINEMA, 
“Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 


Exemplarul 8 lei 


„Cititorii din străinătate se pot abona prin 

filatelia” — sectorul export-im- 
port presă P.O. Box 12-201., telex 1037€ 
pret, București — Calea Grivitei nr. 


Prezentarea artistică şi prezentarea grafică 
loana Statie 


Tiparul executat 
Combinatul! poligrafic 
«Casa Scinteiin_ — Bucurest: 


în premieră 


N oul film al Casei Cinci, Promisiuni (re- 
gia: Elisabeta Bostan, scenariu: Vasilica Is- 
trate) readuce în discuție o categorie cinema 
tografică populară despre care nu se poale 
spune că ar fi fost oropsită, dar nici că ar fi 
trezit vreodată un interes major. E vorba de 
așa numitul film de familie. „De familie“ pen 
tru că se adresează concomitent celor trei 
generaţii despre care proverbele spun ca 
atlate sub acelaşi acoperiș, în stare de an- 
tantă. dau omului şansa de a fi fericit. Sint. 
deci, filme apte „să cointereseze“ problema- 
tic şi sentimental pe copii, dar nu numai; pe 
părinţi, dar nu numai; pe bunici, dar nu nu- 
mai în calitate de parte separată. Filmele 
acestea cultivă, în modul lor specific. o stare 
de afecțiune pentru microcosmosul familia! 
şi, desigur, prin extensie, prin iradiere pentru 
lumea inconjurătoare, pentru societatea in 
care ai apărut. Avem de-a face cu o adevă- 
rată școală a tandreţii solidare. Elevi de dife- 
rite virste învață sau'reinvaţă, după alte legi 
decit cele pedagogice, să descopere, cum se 
zice, „partea ta de vinâ“ sau partea de răs- 
pundere. Este un tip de film în care predomi- 
nante sint generozitatea şi lealitatea de fac- 
tură romantică. 

Cam asta e aria. 

Elisabeta Bostan o cunoaşte foarte bine fi- 
indcă de mulți ani aici ară, aici seamănă, aici 
şi-a recoltat şi-şi recoltează o cantitate im- 
presionantă de premii naţionale și internaţio- 
naie. Cine nu ştie, cui mai trebuie să-i spu- 
nem că avem de-a face cu o personalitate 
care nu de azi, de ieri a ciștigat pentru sine și 
pentru cinematografia din care face parte un 
statut de autoritate? 

Filmul Elisabetei Bostan se edifică, asa 
cum era de așteptat, pe un scenariu de Vas: 
lica Istrate. Colaborarea regizoarei cu scena 

Jista e veche și trecind pe un teritoriu care 
nu mai e al strictului comentariu cinemato- 
grafic se poate spune că într-o breasla a 
fluctuaţiilor afective — obiective şi subiective 
acest cuplu râmas intact şi fidel lui insu 
de-a lungul atitor ani, fidel și dornic și ap 
să-şi găsească resurse noi, fețe noi, impun 

+. respect. 

Subiectul Promisiunilor porneşte de la un 
fapt nu lipsit de o anume ciudăţenie, pentru 
că dacă pina acum am avut de-a face cu nu 
puține cazuri în care mamele reclamau pater- 
nitatea, acum ne aflăm. in faţa situaţiei, să 
nu-i zicem bizare, să-i spunem inedite în care 
tatăl reclamă maternitatea. Adică: un bârba' 
în puterea virstei și a carierei are revelația ca 
prietena fetiţei lui este de fapt și ea copilu 
lui. O idilă demult uitată indică scenarista Va 
silica instrate, inspirată — se pare —- „de u' 
fapt real”, o idilă uitată la margine de cring 
este repusă pe tapet, iar juna de acum zece 
ani şi.... azi soție iubită și iubitoare, azi mamă 
a trei copii. azi femeie la casa ei, se trezește 
somată — deocamdată nu şi juridic —, so- 
mată moralmente să dea fetița atit de talen- 
tată incit a ajuns, iat-o, și la televiziune. Fe- 
tita a cărei infâţișare pledează că e fructul — 
alte fructe de pădure — fructul, zic, al acelui 
indepărtat moment de slăbiciune preconju- 
gală. Mișcarea care declanşează conclictul e, 
cum ziceam, cam stranie, dar odată declan- 
șată, mașinăria intră pe un teren in care ni- 
mic nu e straniu, totul sugerează cu finețe. 
cu delicateţe, cu afecțiune atmosfera unui 
oraș de provincie cu mari cuartaluri de blo- 
curi, cu artere animate. cu mari magazine fil- 
mate pe dinăuntru şi pe-afarà, prin vaste, 
transparente, uşi batante care reflectează şi 
suprapun o lume multicoloră și grăbită, un 
oraș modern, dar nu lipsit de o ultimă unda 
patriarhală (poezia grădinilor din spatele ca 
sei in care — ca în tablourile impresioniste — 
se mai stă pe scaune de papură în lumina 
unei blinde dupâ-amiezi, se mai bea o cafe- 
luţă ia umbra boschetului. se mai găseşte 
printre rutele grădinii de zarzavat un iepure 
de casă pe care — evident — nimeni n-are 
inima să-l taie). Atmosfera orășelului se foca- 
lizeaza în atmosfera unei tinere familii — el 
minet, un Mircea Diaconu cu picioarele pe 
pămini, cu greutate și cu greutăţi de tată de 
familie care mai mult se preface sever: ea 
Maria Ploae — vinzătoare, gospodină, mamă 
tulburată din rosturi, în fața acestei noi, stu 
petiante situaţii, panicată ca un om cinstit ce 
e şi tocmai pentru că e cinstită e mai incli 
nată să catastrofeze decit să reacționeze 
calm, raţional cum se zice. 


Meritul filmului stă. mai ales. în unitatea 
stilistică, in recompunerea firească, dar nu 
lipsită de poezie a unor sentimente funda- 
mentale: solidaritatea lipsită de emiază a so- 
ților „la bine și la rău”, încrederea in omul de 
lingă tine, dragostea de tată, dragostea de 
mamă, dragostea filială și, nu în ultimul rind 
dragostea pentru „o viaţă trăită frumos" 

Talentul Elisabetei Bostan arë o deschidere 
specială spre universul sentimental propus 
de s enarista unei cercetări in care, domi 
nante nu sint tonurile tari, de contrast, ci no 
tele ințelegeri: „homo sum...” şi delicatețea 
sufletească O anume irizare, o anume 
şoaptă, o anume dulceaţă (a luminii. a misca 
rii fluente, uneori aeriene, de aparat, a accen 


Promisiuni 


Familia ca univers 
al demnității 

Maria Ploae, 

Mircea Diaconu 

şi Medeea Marinescu. 


Filmul de 


familie: 


o şcoală a tandreței solidare. 


Un tip 


de film 


în care predominante sînt generozitatea 
şi loialitatea de factură romantică 


sarii unui detaliu, a introducerii unui Moty 
muzical, a pauzei incârcată de sens etc.), a» 
cupează scene de viață: scena cererii în ca- 
satorie: amorezarea pe loc, hotărirea brusca 
sfiala camuflată in temeritate — una dintre 
cele mai frumoase declaraţii de dragoste dir 
filmul actualității; scena tinărului bărbat la 
maternitate: vine să-și ia în primire primu 
născut, emoție, fisticeală, mindrie: duminica 
dimineaţă în „cuibul“ unei vesele familii care 
nu ştie că-i dă ocol necazul, scena mutării la 
o nouă şcoală — portretul dirigintei, al „diri 
gai“ adică. portretul unei clase cu puşti. ad- 
mirabili dirijaţi şi filmaţi. puşti termecători, 
puşti fremătători; scena unei partide de teie- 
vizor cu bere și meci, bineințeies; ceremonia- 
ul orei de închidere la un mare magazin; vi- 
„ta duminicală la mama de la țară și intoar 
erea, seara, cu plasele pline; etc. 


DE sub bagheta Elisabetei Bostan aceste mo 
mente de viaţa” incep să vibreze de caldura 
şi de semnificații. Sintem introduși nu într-o 
familie, ci într-un univers al simplităţii demne, 
al curățeniai al incapacității funciare de a fi 
altfel decit cinstit 

inca o data sutletismul binecunoscut al re- 
gizoarei își da mina cu la fel de binecunoscu- 
tul ei protesionalism ) Actorii sint conduşi cu 
siguranță, evident, dar o siguranţă plină de 
gingășie şi gingășiiy Niciodata trumuseţea de 
madonă a Mariei Ploae nu ni s-a părut mai 
sensibilă, mai interiorizata. mai aptă de a 
face să treacă nuanta Personajul lui Mircea 
Diaconu — minerul - este plin de semitonuri 
Un om dintr-o bucata nu este, deci, un om 
cu 'o fațetă. Asprimea de ton e voit formala 
bruscheţea veşnicului grabit e de circum 
stanţă, încruntarea e mai mult un tic. Dincolc 


https ://biblioteca-digitala.ro 


de crustă: o inimă mare și o minte isteaţă. Pi- 
inea lui dumnezeu! Foarte bună copila Me- 
deea Marinescu care crește de ani de zile 
sub ochii noștri şi al reflectoarelor de la But 
tea. Pină nu de mult dezinvoltura fetiţei ne 
uimea și amuza, iar in subsidiar — aș påcātu: 
daca n-aş spune —, ne trezea o anume ingr: 


* forare. Făpturile prea crude și prea deshibate 


pot câdea uşor în capcanele cabotinismului 
inteligent condusă mica noastră interpretă nu 
e azi numai vedetă, e și actriță cu remarca- 
bile talente muzicale, cu temperament impe- 
tuos, cu obraz mobil, cu „jocuri de priviri“, 
deloc complexată de statura unor parteneri 
de renume 


lon Caramitru navighează cu știuta-i inteli 
genţă printre meandreie unui rol complicat 
complicat pentru că un sentiment nobil - 
dragostea, mă rog discutabila dragoste pen 
tru un copil dotat şi uitat — apare pe un fond 
josnic. Toată distribuția evoluează unitar sub 
semnul unei sincerităţi calde. Fiecare actor e 
convingător instalat in rolul său: loana Cră- 
ciunescu — o tinără femeie anxioasă, un om 
al cărui suflet se asortează perfect cu propria 
locuință, o casa incă necunoscută, cu mobi- 
iele — mobile stil — incă in stivă. Privirile 
piezișe ale lui George Mihaiţă, intonaţiite lui 
pline de aluzii încarcă pe vechiul amic cind 
cu un apetit de lago, cind cu o inocenţă de 
simplu catalizator.- Actrițele compun cu o cu- 
toare fără stridențe, echilibrată, perspicace 
Valeria Gagialov — pedanteria snoabă a unei 
cucoane de o excesivă vitalitate; Rodica Mu- 
reşan — calmul cochet și nu lipsit de ironie 
al unei profesoare care se ştie iubită; Sanda 
Toma — ștaiful unei șete din ierarhia comer- 
tului cu bucata. Copiii (Dan Bordeianu, VIa- 
iut Pop, Adriana Stamatescu și ceilalți) sint 
puşi in valoare cu tact şi, repet. cu multă du- 
10§18. 

O duioşie rezonind cu toate elementele 
are „tac atmosferă”: cu imaginea lui lon Ma- 
inescu, de o mobilitate muzicală acordată 
nereu la mişcările sufleteşti, imagine mereu 
nsetată de obrazul uman; cu decorurile lui 
Dumitru Georgescu şi costumele iscălite de 
Neli Merola Grigoriu (farmecul apartamente- 
tor „de bioc veritabii” cu tablouri de linică şi 
fotografii de nuntă pe pereți, cu macaturi de 
zestre; elocința unei vestimentaţii care nici 
un moment nu-i costum, o haină purtată. o 
fianelă lucrată „de mină“, o pereche de pan- 
taloni obosiţi asortată la cartoanele cu oua. 
la sacoșe, la oala de ciorbă, la paltonașele 
cinévérité"; cu o bandă sonoră (ing. Silviu 
Camil) care portretizează cu decibeli un 
apartament de bioc năpădit de vacarmul strá- 
zii şi al trenurilor dintr-o nevăzută gară. o vilă 
a- tăcerilor apăsătoare, un ţiuit purtător al 
aceleiași stresante amintiri; cu muzica lui Te- 
mistocie Popa unduită elegant intr-un con- 
flict care cheamă adeseori, ca martori, 
f'ash-back-uri fără cuvinte, dar ce nevoie de 
cuvinte are o fetiță filmată în leagân. apoi la 
primii paşi, apoi la aniversarea cu patru lumi- 
nărele sav pajiștile inspirate de școala de la 
Barbizon i-acolo toată dulceața verii, ierburile 
ei încin<e, vibrația luminii în frunziş şi fireşte 
copiii cu chiputite de îngeri laici şi coroniţe 
de flori pe-o spinceană 

incă o dată Elisabeta Bostan impune res 
pect și un anume tip de film. Filmul optativu- 

iui.Filmul tandreței 


Ecaterina OPROIU 


Pri Casei de liime 5 Scenariul: Vasilica /s 
frate. : Elisabeta Bostan. imaginea: jon Mar: 
nescu. Decorurile: Dumitru Georgescu. Costumele 
Nel? Merola Grigoriu. Muzica: Temistocle” Popa. Ma- 
chiajul: Violeta Marinescu. Sunetul: ing. Silviu Camii 
Montajul: Cristina ionescu. Cu: Maria Ploae. Mircea 
Diaconu, lon Caramitru. Ioana Craciunescu, Medeea 
Marinescu, George Mihăiţă. Aurel Giurumia, Sanda 
Thma, Valeria Gagiaiov. Rodica Mureșan $ copii 
Dan Bordeianu. Vièdut Pop Adriana Stamatescu 

Film realizat in studiourile Centrului de Producţie 
Cinematografică „București“. 


„10 (274) | 
| 


Anul XXIII 


Revistă a Consiliului 
jturii si Educatiei So 


Buc ti, octombrie. 19