Revista Cinema/1990 — 1998/022-CINEMA-anul-XXII-nr-4-1984

Nr. 4, 
Anul XXII (256) 


Revistă a Consiliului 
Culturii și Educatiei Socialiste 


„Marea demonstraţie 
de' la 1 Mai 1939, 
desfăşurată 
sub semnul unităţii, 
al Frontului Unic 
dintre 
comunişti şi socialişti, 
„=, a evidenţiat cu putere 
Ni hotărîrea eroicei noastre 
clase muncitoare 
de a se opune fascismului 
şi politicii de război, 
de a apăra interesele 


aie 


Ronina a fost în 1890 printre pri- 
mele ţări din lume care a adoptat ziua 
de 1 Mai ca sărbătoare internaţională a 
solidarităţii celor ce muncesc. De 
atunci, de această zi se leagă destinul 
mișcării muncitorești din țara noastră, 
mișcare a cărei maturitate s-a exprimat 
cu o vigoare revoluționară și patriotică 
excepțională în demonstraţia organi- 
zată de Partidul Comunist Român la 1 
Mai 1939, de la care se împlinesc în 
acest mai 45 de ani. 

Cinematografia și televiziunea noas- 
tră nu puteau rămine străine de o ase- 
menea importantă aniversare. Studioul 
„Alexandru Sahia“ a realizat astfel fil- 
mul Înfruntind furtuna după un scena- 
riu de A. Simion, în regia lui Gheorghe 
Horvat, iar televiziunea a pregătit un 
film realizat de Manase Radnev în cola- 
borare cu Stelian Tăbăraș, intitulat Arc 
peste timp — 1 Mai 1939. 

Am stat de vorbă la masa de montaj 
cu Gheorghe Horvat și Manase Radnev, 
unde amindoi se găseau în faza finală 
de lucru, pentru a afla de la ei, experi- 
mentaţi realizatori în genul documenta- 
rului istoric, care sînt secretele, dificul- 
tățile și menirea reconstituirii pe peli- 
culă a unor svenimente de rezonanţă 
din istoria noastră, pornind de la docu- 
mente iconografice, adesea destul de 
sumare. ` 

Gheorghe Horvat: Întruntind furtuna 
și-a propus să ilustreze semnificaţia 
marei manifestații de la 1 Mai 1939 în 
contextul expansiunii puterilor fasciste. 
Încercăm astfel o reconstituire mai am- 
plă printr-un colaj de extrase din presa 
vremii din țară și din străinătate. Cum 
se știe, cotidiene europene de mare ti- 
raj, cum sînt ziarul sovietic /zvestia sau 
ziarul britanic Daily Herald şi altele, au 
consemnat evenimentul considerindu-l 
un puternic semnal de alarmă dat de 
mișcarea noastră muncitorească. Tot 


așa moţiunea Congresului pentru pace,. 


democraţie și apărarea demnităţii per- 
soanei umane, ținut la Paris la 13—14 
mai 1939, aprecia demonstraţia de la 
București ca o importantă luare de po- 
zitie a opiniei publice românești împo- 
triva expansiunii fasciste în Europa. 

Manase Radnev: Pentru a fi credin- 
cioși vocației televiziunii, m-am gindit — 
împreună cu colegul meu Stelian Tăbă- 
raș cu care realizez filmul — să proiec- 
tăm evenimentul spre actualitate. Vom 
începe cu citeva imagini de la sărbăto- 
rirea lui 1 Mai în zilele noastre pentru a 
pune în evidență încununarea luptelor 
revoluționare din țara noastră sub sem- 
nul socialismului și vom încheia cu ci- 
teva repere fundamentale ale României 
de azi. 

— Imaginile prezentului vor constitui 
coperţile filmului. Dar cum ați recom- 
pus evenimentul ca atare? 


2 


Cinematografia noastră omagia 


Jos războiul! 
Vrem pace! 


M.R.: Pentru a pune spectatorul de 
azi în situaţia de a percepe amploarea 
manifestației de atunci, considerată a fi 
— după acordul de tristă memorie de la 
München şi doar cu citeva luni înaintea 
izbucnirii marii conflagrații — una din- 
tre cele mai mari acţiuni antifasciste pe 
plan european, am filmat traseul par- 
curs pentru că sub raport cinematogra- 
fic ni s-a părut că acest traseu redă 
prin el însuși însemnătatea și dimensiu- 
nile manifestației antirăzboinice de 
acum 45 de ani. Am pornit deci cu ca- 
merele de luat vederi de la sala Tomis 
către Piaţa Romana, am trecut apo! pe 
Calea Victoriei şi am ajuns în piaţa fos- 
tului palat regal acolo unde demon 
stranţii au strigat lozinci la care oficiali- 
taţile nu se așteptau: „Trăiască 1 Mai, 
ziua muncii!”, „Jos hitlerismul!'. „Jos 
fascismul!”, „Vrem România liberă și in- 
dependentă” „Jos războiul!”, „Vrem 
pace!" și altele. în sfirșit, am continuat 
traseul prin Piaţa Unir pina la Parcul 
Libertaţii la Mormintui Eroului Necu 
noscut, unde atunci s-au depus jerbe 
de flori. În acest fel vom sublinia nu 
numai amploarea, ci și caracterul poli- 
tic, profund patriotic, al manifestaţiei. 

G.H.: Reconstituirea memorabilului 
traseu există și în filmul nostru prin 
prezența clădirilor din acea vreme, așa 
cum le-am depistat în filmoteca Arhivei 
naţionale de filme, cu străzile animate 
de forfota trecătorilor, a vehiculelor, cu 
firmele de pe atunci și cu alte aseme- 
nea detalii de atmosferă. Desigur vom 
trata acest material filmografic de ar- 
hivă în așa fel încît să-l putem dilata și 
valorifica artistic cît mai sugestiv. 

M.R.: Este vorba de modalităţi inte- 
grate de obicei în documentare de 
acest gen, cum sint filmarea locurilor 
respective, colaje din documentele vre- 
mii, confesiunile unor martori, folosite 
în fel încit evenimentul evocat să 
apară în toată amploarea lui și pe înţe- 
lesu! spectatorilor din zilele noastre. 
Noi am avut la dispoziţie materiale ico- 
nografice aflate la Muzeul de istorie a 
Partidului Comunist, al mişcării revolu- 
ționare şi democratice din România, 
care subliniază rolul deosebit de impor- 
tant pe care l-a avut tovarășul Nicolae 
Ce: ca reprezentant al tineretu- 
lui revoluționar în organizarea manifes- 
tației. De altfel, din rapoartele Siguran- 


tei rezultă că acest rol al tinărului mili- 
tant comunist a tost consemnat chiar 
de câtre organele represive al câror 
obiectiv era de a stavili asemenea ac- 
țiuni populare. Am folosit desigur şi 
singura mărturie filmată a evenimentu- 
lui, momentul manifestaţiei din Piaţa 
palatului cu o mare de oameni ridicind 
pumnul și scandind lozinci. 


— După cum dovedesc documentele 
de care aminteaţi, demonstraţia de 
acum 45 de ani a avut un pronunțat ca- 
racter combativ de luptă antifascistă. 
Cum îl veți sugera spectatorilor între 
care mulți sint mai tineri decit eveni- 
mentul? 

M.R.: Întregul material a fost structu- 
rat în ideea de a pune în evidenţă acea 
înfruntare între forțele democraţiei și 
păcii, și forțele întunericului, atitudinea 
fermă a poporului român decis să-și 
apere suveranitatea și independenţa na- 
țională, grav amenințate de expansiu- 
nea fascistă. Urmărim de asemenea så 
se vadă că evenimentul se încadrează 
într-un context de continuitate repre- 
zentind încununarea unor indelungate 
tradiții de combativitate muncitorească. 
Vom face în acest sens şi un scurt isto- 
ric al sărbătoririi lui 1 Mai în România. 

În dorința noastră de a aduce filmul 
către actualitate vom evoca în acest 
„Arc peste timp” și un alt moment im- 
portant: cel al creării Frontului Unic 
Muncitoresc, front de largă concentrare 
democratică, a cărui acţiune a fost de- 
terminantă în pregătirea revoluției de 
eliberare socială și națională antifas- 
cistå şi antiimperialistă din August 
1944, Frontul Unic Muncitoresc mar- 
cind continuitatea de acţiune politica 
manifestată la 1 Mai 1939. 
fapt în Manilestul Frontului 
Unic Muncitoresc, difuzat tot la un 1 
Mai, acum patru decenii, în 1944, se 
adresa chemarea la luptă pentru înce- 
tarea participării României la războiul 
hitlerist și alungarea armatelor ger- 
mane din țară, așa cum la 1 Mai 1939 
manifestanții exprimaseră pe străzile 
capitalei vigurosul lor protest împotriva 
planurilor hitleriste de război. 

Dar să revenim la filmele la care lu- 
craţi. Care este momentul culminant în 
fimul dumneavoastră, Gheorghe Hor- 
vat 


— De 


naționale supreme 
ale României“ 


Nicolae CEAUŞESCU 


G.H.: Punctul dramatic de virt (pentru 
că și documentarul trebuie să aibă dra- 
maturgia sa) sper să fie atins chiar în 
secvența finală. Ea se oprește asupra 
momentului, plasat în cronologia zilei 
de 1 Mai 1939,după depunerea coroa- 
nei de flori la Mormintul Eroului Necu- 
noscut. Este vorba de sosirea coloane- 
lor de manifestanți la Parcul veseliei, 
acolo unde se află stadionul Ministeru- 
lui Muncii, și unde s-a petrecut un fapt 
cît se poate de expresiv în redarea tem- 
peraturii emoţionale de atunci. O or- 
chestră a minerilor din Petroșani (la 
manifestaţie au participat, cum știm, 
delegaţi din toată ţara) a început să 
cînte Hora Unirii. Atunci cei de faţă 
s-au prins într-o mare horă care nu a 
putut fi destrămată nici de ploaia toren- 
ială care s-a dezlănţuit dintr-odată. Voi 
ncerca să folosesc acest semnificativ 
fapt real pentru a reda cinematografic 
hora ca simbol al unității naționale, al 
voinţei de pace a poporului român, al 
hotăririi de neclintit a participanților de 
a-și apăra idealurile. 

R.: in orice reconstituire documen- 
tară, asemenea momente emoționante 
întăresc adevărul istoric, încălzind ma- 
teria filmului, apropiindu-l de sufietul 
spectatorului. 

— Cum veți reconstitui în film un 
asemenea moment fără să trädați au- 
tenticitatea impusă de document? 

G.H.: Am câutat în fotografii de ar- 
hivă imagini cu o asemenea orchestră 
de mineri, cîntînd în aer liber la una din 
sărbătorile minerilor sau la un alt 1 Mai 
— și probabil printr-o mișcare de apa- 
rat vom monta în paralel imaginea par- 
cului care există și azi, cu fotografiile 
de atunci. 

M.R. De același Parc al veseliei se 
leagă şi un alt moment semnificativ din 
anul 1939. După cum se știe, manifesta- 
ţia de la 1 Mai 1939 a stimulat mișcarea 
de protest antifascistă din București ca 
şi din alte centre ale ţării. În acest avînt 
al mișcării revoluționare se înscrie şi 
manifestația din august 1939 care a 
avut loc tot în Parcul veseliei. Începînd 
ca o serbare cîmpenească, ea s-a termi- 
nat ca o manifestaţie cu caracter revo- 
luționar. Conform tradiției de atunci 
manifestarea se încheia cu desemnarea 
unei regine a muncii Ea a fost aleasă 


în persoana tinerei revoluționare Elena 
Petrescu, tovarașa Elena Ceaușescu, 
care a adresat manifestanţilor un inflá- 


cărat apel la luptă. 

Mulțumind celor doi realizatori vom 
aștepta să vedem documentarele rsali- 
zate de Studiourile Sahia și de Telsvi- 
ziunea română care vor transmite încă 
o dată milioanelor de spectatori și te- 
lespectatori mesajul eroismului clasei 
muncitoare. 

interviu realizat de 
Adina DARIAN 


Un moment de culme în valul 
luptelor antifasciste din România 


A hiva Naţională de Filme dispune astăzi de numeroase pelicule 
care au consemnat pentru posteritate, începind cu anul 1913, săr- 
bătorirea zilei de 1 Mai în diferite epoci și localităţi ale ţării. 

Mișcarea muncitorească, socialistă din România, avind o bogată 
tradiţie de luptă, strîns legată de idealurile, năzuinţele şi interesele 
fundamentale ale întregului popor a sărbătorit, an de an, începînd 
cu anul 1890, ziua de 1 Mai, ca sărbătoare internaţională a celor 
ce muncesc. Din succesiunea marcării acestui eveniment se deta- 
şează ziua de 1 Mai sărbătorită în anul 1939. După cum ştim, se 
păstrează imagini de la marea demonstrație antifascistă și antirăz- 
boinică din 1 Mai 1939 înscrisă ca un moment de culme în valul 
luptelor antifasciste din România, din deceniul al patrulea al seco- 
lului al XX-lea, desfăşurate sub semnul împotrivirii poporului nos- 
tru față de expansiunea și agresivitatea Germaniei hitleriste, pen- 
tru libertăți democratice, pentru apărarea integrităţii teritoriale, a 
independenţei patriei. După instaurarea hitlerismului în Germania, 
în 1933, s-a produs o intensificare a actelor agresive ale statelor 
fasciste, revizioniste, aliate cu Berlinul. Sesizind nocivitatea aces- 
tei orientări care periclita și statul naţional unitar român, făurit cu 
jertfele unui întreg popor la decembrie 1918, forțele revoluționare, 
democratice şi patriotice din ţara noastră s-au opus cu hotărire 
politicii expansioniste a hitlerismului, încercărilor coloanei a V-a 
din România de a-și croi drum spre putere. Sînt bine cunoscute 
acţiunile de protest ale poporului român împotriva atacului fascist, 
săvirșit asupra Abisiniei, solidaritatea cu cauza republicanilor spa- 
nioli, condamnarea cotropirii Austriei şi Cehoslovaciei de către cel 
de al Ill-lea Reich, precum şi puternicele acțiuni de front popular 
îndreptate în direcția opririi ascensiunii Gărzii de fier, principalul 
pericol pe plan intern. 

În împrejurările apropierii pericolului hitlerist de graniţele 
României, în martie 1939, Partidul Comunist Român adresindu-se 
membrilor săi, precum și maselor muncitorilor, țăranilor şi celor- 
lalte categorii de oameni ai muncii, i-a chemat la luptă pentru 
apărarea patriei. În acest context, demonstrația de la 1 Mai 1939 a 
avut un deosebit rol şi o mare semnificație istorică, iar în desfășu- 
re ulterioară a evenimentelor ea a căpătat o dimensiune isto- 
rică. 

Încă din luna martie Partidul Comunist Român a început pregă- 
tirea demonstraţiei de la 1 Mai 1939. Acţiunea a fost coordonată 
cu pregătirea Congresului breslelor a cărui deschidere a fost pro- 
gramată tot pentru data de 1 Mai. In comisia de organizare pentru 
pregătirea acțiunilor de 1 Mai a fost desemnat militantul revoluţio- 


nar tovarășul Nicolae Ceaușescu, eliberat de curînd de la Doftana 
unde fusese închis doi ani și şase luni, cunoscut pentru deosebita 
sa capacitate organizatorică, abnegaţia și fierbintele patriotism 


“faţă de interesele clasei muncitoare. Pentru ziua de 1 Mai au fost 


mobilizați muncitorii de la întreprinderile din București; ținînd 
seama de convocarea Congresului breslelor au fost stabilite dele- 
gaţiile muncitorilor din principalele centre ale ţării. În rîndul aces- 
tora au fost desemnați și muncitori comuniști, social-democraţi, 
socialiști. 

Acţiunile de pregătire, desfăşurate după un plan minuțios, au 
fost încununate de succes. În dimineaţa zilei de 1 Mai, la sala „To- 
mis“ din calea Călărași erau prezenţi mii de muncitori. De aici de- 
legaţii s-au îndreptat spre sala „Aro“ (azi Patria), unde s-au desfă- 
șurat lucrările Congresului, în prezența primului ministru Armand 
Călinescu și a ministrului muncii, Mihai Ralea. În jurul orei 12,00, 
congresiștii și mii de muncitori s-au adunat în zona Piaţa Romană, 
de unde încolonațţi, apreciază ziarul „Scînteia“ din iunie 1939, 
peste 20 000 de persoane s-au îndreptat pe Calea Victoriei spre 
Piața palatului și apoi au urmat traseul pînă la Mormiîntul Eroului 
Necunoscut din Parcul Libertăţii, unde au depus coroane de flori. 

in timpul desfașurării demonstraţiei s-au strigat lozincile: „Jos 
fascismul!“, „Să apărăm graniţele țării!“ „Împotriva agresorului hi- 
tierist!“, „Trăiască independenţa naţională a ţării!“ 

Acţiunile au continuat prin serbarea cimpenească organizată pe 
Stadionul Veseliei din cartierul Ferentari, încheindu-se cu tradițio- 
nala „Horă a Unirii“. 

Prin amploarea, modul de desfășurare, prin acţiunea realizată în 
front unic de comuniști, social-democraţi, socialiști, marea de- 
monstraţie antifascistă și antirăzboinică din București de la 1 Mai 
1939, ca și demonstrațiile din celelalte centre ale țării au avut”un 
ecou deosebit în țară și peste hotare. 

Spiritul combativ în care s-au desfășurat manifestaţiile de la 1 
Mai: 1939 din București a fost remarcat de Conferința mondială 
pentru apărarea păcii și democrației ținută la Paris în 13—14 mai 
1939 care aprecia demonstrația ca „o dovadă că poporul român se 
raliază la mișcarea antifascistă și că voința sa este de a lupta, în 
mod real, împotriva agresorului și fascismului“. 

La rîndul său presa internațională a consemnat manifestaţiile 
din România de la 1 Mai 1939. Astfel au apărut știri în „Izvestia“ 
din U.R.S.S.,în „Daily Herald“ din Marea Britanie. 

Evenimentul de acum 45 de ani, înscris în istoria glorioasă a pa- 
triei, constituie prin întreaga sa semnificație subiect actual pentru 


cinematografia română. 
Conf. univ. dr. lon ARDELEANU 


3 


Dezbaterile 
revistei 
„Cinema“ 


Dialogurile noastre cu oameni ai muncii din cele mai di- 
verse sectoare de activitate şi zone ale ţării, pe care le găz- 


Romantism duim la această rubrică, au luat de data aceasta forma unei 
revolutionar întîlniri organizate la clubul Uzinei „23 August“ din Capi- 
z E š tală, cu participarea mai multor redactori ai revistei, ur- 
ȘI personaje mată de noi întilniri „la faţa locului“, cu tineri interlocutori 
model din această veche și mereu nouă citadelă muncitorească. 


la faţa locului 
la Uzina 


„23 August“ 
din Capitală 


Profesiunea: noul 


Cao inseamnă Colectivul de ingi- 
neri specializați in operaţii tehnologice, care 
la rindul său inseamnă un grup de tineri care 
gindesc, error şi creează noi tehnologii, 
noi instal es ini K Înca parea urmărind 
totodată inir ucţie. Cu alte cu- 
vinte, pelepas etek ahga wia interlocutori 
este noul, noul efectiv și eficient. 

O dovadă că C.I.S.O.T. inseamnă nou e și 
faptul că nu e vorba de o imitație. După spu- 
sele celor in cauză, avem de-a face cu o for- 
maţie-unicat din industria românească. E o 
soluţie inedită, adoptată la marea 
pe din estul Eee — „23 Au- 

— din inițiativa di , care a apelat 
ore peer satt prea 
giari, pe atunci între 24 și 28 de ani și le-a 
propus să-și asume această profesiune, cu 
convingerea că noul inseamnă tinereţe, tine- 
Se speriată, dar și tinerețe sub aspectul 

Revăzindu-ne, după o primă întilnire, cu 
patru dintre acești reprezentanţi ai tehnicilor 
de virt moderne, ne-am simţit obligaţi la o 
precizarea metodologică 


O prezumție și o condiţie sine qua non 


— Discuţiile noastre, oricit de indelung 
le-am puda şi ori de ce on te-am aua cu 
scopul a descoperi sug pentru viitoare 
fiime românești, nu deloc de la pre- 
zumția că am dori să oferim ceva de-a gata 
cineaștilor. 

Ştefan Rotaru: Tocmai mă gindeam la asta. 
acasă, după intilnirea noastră preliminară de 
săptămina trecută, mă gindeam la riscul de a 
păși din schemă în schemă şi de a face mai 
mult rău decit bine, vrind să ajutăm cinema- 
tografia. 

Cristian Drăghescu: Fiindcă, paradoxal — 
cum s-a spus şi la prima întilnire şi e bine că 
reluăm discuţia — deși noi, la C.I.S.O.T., ne 
ocupăm de lucruri ieşite din comun, tot ce 
discutăm despre munca noastră, cind e vorba 
să ajungem la sugestii pentru filme, riscă să 
se reducă la o schemă. Totul poate cădea în 
șablon, dacă cei care ar face filmul despre 
noi, chiar frecventind asiduu uzina, ar porni 
de la prezumția pe care o combateţi, dacă ar 
lua, cum spuneți, „de-a gata“ o temă tehnică 
și s-ar apuca s-o ilustreze. Spun din delica- 
tete „s-ar apuca“, cind de fapt e vorba deo 
realitate. 

— Nu, sintem conștienți și ne bucură că 
dumneavoastră atrageți atenţia, că nici noi, 
ziariști sau critici, nici dumneavoastră, virtuali 
eroi ai filmelor, nu ne putem substitui talen- 
tului şi ității autorilor, nu vrem să 
compensăm lipsa spiritului de observaţie sau 
de inventivitate a unora. E clar, creatorul e 
singurul care poate să descopere, in viața 
dumneavoastră și în imaginaţia sa, problema- 
tica reală a filmului său și forma lui, în așa fel 
incit ele să fie o surpriză și pentru dumnea- 
voastră, in cazul cind aţi servi ca prototipuri 
de personaje. Noi reluăm acum discuţia, dar 
nici la această reluare nu vom ajunge proba- 
bil să descoperim în viața dumneavoastră f;/- 
mul, pentru că natura artei e depășirea realu- 
lui prin contribuția celui care e artist și pe 
cafe il așteptăm să vină aici, „la fața locului”. 
acest apel fiind, de fapt, adevărata rațiune a 
discuțiilor noastre. 


Gheorghe Rădulescu: Mă gindesc, de 
pildă, să marii noștri scriitori contemporani, 
care s-au ocupat și se ocupă de oamenii de 
azi, inclusiv de mediile industriale și muncito- 
rești, n-au plecat și nu pleacă de la fapte ex- 
traordinare, nu se dărimă în romanele lor nici 
un baraj, nu au loc ciocniri spectaculoase în- 
tre directori conservatori și ingineri inovatori, 
nu se dezbat probleme tehnologice care să 
înlocuiască analiza condiţiei umane a eroilor. 
Ei ştiu însă şi au harul să extragă din fapte, 
uneori obișnuite, observaţii, ginduri şi ima- 
gini formidabile, care ne interesează pe toți și 
astfel contribuie la formaţia morală a societă- 
ţii, cu o influenţă reală asupra cititorilor, în- 
deosebi a tineretului. 


— Dar nu credeți că, Dio mame 


O sărbătoare in haine de lucru 


Gheorghe Rădulescu: S-o ia înainte, dar 
depinde cum. O să vă dăm noi un exemplu, 
cum anume se face că unii dintre cei care 
vor, într-un fel sau altul, să vorbească despr: 
uzină şi despre oamenii ei, trec adesea pe 
lingă. Tot în sala asta a clubului, unde am ți- 
nut şi prima intilnire pentru revista dumnea- 
voastră, noi facem o dată pe lună un „telex 
informaţional“. Fiecare vine și spune telegra- 
tic. celorlalţi din grup, toate noutăţile pe care 
le-a aflat între timp, din diverse surse: ziare, 
televizor, reviste străine, cărţi. 

Mihai Teodorescu: Eu stau acolo, tovarășul 
Rădulescu stă dincolo, avem fiecare un loc 
fix, al său. În jurul acestei mese, într-adevăr 
rotunde, ne regăsim de fiecare dată scaunul 
liber, cu cartea de vizită pusă în faţă, ne pri- 
vim din același unghi, vorbindu-ne, dezbăâtind 
informaţiile. 

— Dar aceasta e o mică secvenţă, un ade- 
vărat ritual „gata decupat“, ca să zicem așa, 
din filmul despre dumneavoastră, deși am 
fost şi sintem impotriva lucrurilor luate de-a 


Ştefan Rotaru: E și un fel de mică sărbå- 
toare în haine de lucru a grupului nostru, o 
sărbătoare productivă, pe care bineînțeles, se 
grefează în paralel sau în contrapunct, din- 
colo de informaţiile pe care ni le furnizăm re- 
ciproc, şi ceva din viața noastră spirituală, 
din relaţiile umane, din evenimentele pe care 
le trăim intim. 

G.R.: La inceput totul a fost ceva mai timid 
la aceste întilniri, apoi ele și-au cristalizat for- 
mula, au devenit, cum spuneţi, un ritual des- 
tul de interesant și util, ca un portofoliu viu 
de idei pentru viitoare realizări. Să vedeţi insă 
ce s-a intimplat „la fața locului“, cum tot 
dumneavoastră spuneţi. Sintem anunţaţi 
într-o zi că vine cineva să filmeze o secvență 
despre întrunirile noastre, pentru o emisiune 
a televiziunii, în ideea că ar interesa și pe alții 
din țară ce facem noi. Dar vizitatorii aflați în 
deplasare de serviciu nu şi-au dat seama că 
se află în fața unui lucru autentic. care ar 
merita să fie cunoscut așa cum este. 


Re Vata, deci ini lā Li 
r, ai aik i „Ja faţa 


G.R. Exact, ne-am și supărat! Ne-au spus: 

— Dumneavoastră staţi aici, dumnevoastră 
staţi dincolo, că noi vă filmăm, daţi din gură, 
că n-are importanţă ce spuneţi, nu facem cu 
sonor. — Cum n-are importanță ce spunem?! 
Noi nu putem vorbi așa... 

Cristian Drăghescu: Mai ales că au venit cu 
o zi întirziere, după ce tocmai ținuserăm in- 
trunirea lunară. 

— V-au obilgat la un remake. 

Mihai Teodorescu: Asta nu ar fi fost nimic, 
noi eram gata să facem, de dragul televiziu- 
nii, încă o întrunire efectivă, ne-ar fi fost de 
folos una în plus, în schimb ne era greu så 
acceptăm simulacrul. 

G.R.: Fără să vrem, în numele politeții, am 
intrat totuşi în jocul lor, ei au venit cu 
schema lor, fără să-i intereseze efectiv sub- 

stanţa acestei experiențe și fără să se întrebe, 
poate, dacă ce fac ei înșiși folosește sau nu 
cuiva. Dacă ar fi fost cel puţin niște oameni 
de meserie ceva mai preocupaţi de rostul și 
finalitatea lucrului lor, s-ar fi întrebat: — Ce-o 
fi cu ăștia?! S-ar fi străduit să prindă ceva din 
ineditul acestui „ritual“, din ceea ce ar fi pu- 
tut să incite și să-i intereseze și pe alții. Dar 
nu. 


Noul înseamnă 
tinereţe spirituală, 
dar şi 
tinereţea vîrstei 


* 
Cum apare 
o idee nouă 
şi cum se întîmplă 
să treacă pe lingă ea 
cineaştii veniţi 
„la faţa locului“ 


Momente de muncă 
şi momente de viață 
care n-au devenit 
încă 

te de film 


— ŞI v-aţi văzut pe acran, cind s-a tran- 
smis emisiunea? 

Toţi: Nu. 

G.R.: Ceea ce era de demonstrat. Pe mine, 
cel puţin, m-a enervat totul atit de mult, încit 
nu m-a mai interesat nimic, în legătură cu 
această emisiune, în care urma să ascultăm 
doar un comentariu publicitar pe imaginile 
noastre simulate. 


Test despre sentimente 


— Dumneavoastră ați respins, și la prima 
intilnire, multe dintre schemele din filme, 
cum ar fi conflictul dintre directorul 
conservator și tinărul inginer inovator. Nu vă 
cerem să ne sugeraţi alte scheme. ana rr 
totuși să vorbiţi despre un „story cu 
tori“. Să facem un flash-back în istoria gru- 
pului dumneavoastră. Deci: au fost odată opt 
tineri stagiari, dintre care uni incercau senti- 
mentul inutilității... 

Mihai Teodorescu: Nu, la început au fost 
vreo 45. Era în decembrie 1976, cind directo- 
rul tehnic de producţie din vremea aceea 
ne-a propus, la o întrunire neașteptată, un 
test cu întrebări de genul acesta: Cu ce senti- 
mente aţi abordat facultatea la care ați dat 
examen? În ce măsură v-aţi reîntiinit cu 
aceste sentimente la sfirșitul facultăţii? Dar 
după intrarea în producţie? Au fost întrebări 
pe care noi nu ni le-am notat, unii le-au reţi- 
nut în întregime, alții au reţinut o parte din 
ele. Cert este că acest chestionar a fost oral, 
dar noi a trebuit să răspundem în scris. Tre- 
buia să ne revedem pe noi înșine, pe ecranul 
minţii, de-a lungul celor cinci ani de facul- 
tate, să vedem cum ne regăsim în în- 
treprindere și, în final, să ne exprimăm dorin- 
tele în privinţa a ceea ce am dori să facem în 
viitor. Şi — lucru important — noi nu știam 
dacă testul are sau nu vreun scop și care 
anume. Mai mult, nu toți au răspuns la test, 
unii au rămas indiferenți vizavi de dialogul 
acesta cu finalitate incertă, mulţi au răspuns 
formal. 


— Nu știau că destinul profesional umblă 
nevăzut printre situații incerte. 

M.T.: Aşa s-au selectat din cei 40—50 de 
ingineri și inginere stagiare, 8 băieţi, bineîn- 
teles și in funcţie de date anterioare testului, 
in primul rind rezultatele din școală. Acum 
nu mai era însă vorba de lucruri învățate în 
școală. Scopul era de a descoperi și pregăti 
specialiști apți să contribuie la asimilarea 
unor scule de un mare randament, la nivelul 
pertormanţelor mondiale şi de a crea noi in- 
şine scule pentru operati: care interescaza 
în mod deosebit intreprinderea 


Gheorghe Rădulescu: N-a fost un test care 
să țină seama doar de strălucirea profesio- 
nală, a fost unul în care conta personalitatea 
și conta foarte mult ca omul să spună și ce 
nu-i place din ce face ca stagiar şi ce altceva 
doreşte în meseria pe care unii nici nu apu- 
caseră s-o facă dar aveau (sau nu aveau) 
elanul creativ innascut 

M.T.: Meritul iniţiatorilor și coordonatorilor 
noștri, subtilitatea lor și curajul lor au constat 
în aceea că s-au bazat pe un grup de oameni 
foarte tineri, organizaţi într-un fel anume. 
oare i 

— era greu peniru unii să 
această abatere de la standard? cadă 

G.R.: Ba da ȘI acum e greu. 


(Continuare în pag. 10) 
Valerian SAVA 


Uzina şi oa 


Valentina Constantinescu — muncitoare, Cornel Dumitru 
Valentin Rotariu — proiectant, Vasile Nedelcu, olae Mihăilescu Constantin Matei electrician, 
membru al Biroului Comitetului U.I.C. al întreprinderii, Gabriel Comitetului U.T.C. al 


en. 


15 din cei 6 000 de tineri ai uzinei 
Rădulescu — ingineri C.I.S.O.T., 
ingineră, 


(de la stînga la dreapta): Jon Poenaru — proiectant, 


desenatori, 
Malion cretar al 


„Poporul — în care tineretul are un rol de seamă — oamenii 


muncii sint cei care au realizat tot ceea ce am obţinut în dezvolta- 
rea socialistă a patriei noastre. Ei sînt eroii care trebuie să-şi aibă 
locul în film, în teatru, în poezie, în artă, în literatură, în pictură, 
în toate domeniile creaţiei artistice“. 


Nicolae CEAUŞESCU 


Din cuviîntarea rostită la Consfătuirea de lucru de la Mangalia, din anul 1983 


menii ei - 


Lupta pentru nou 
este în realitate 
angajată pe un front 
mult mai larg 
decit vedem 
în unele filme 


S ron o uzină cu peste 6 000 de tineri 
din cei peste 19 000 de oameni ai muncii şi, 
dincolo de orice cifre, în momentul de faţă, 
în uzina noastră, ca de altfel în întreaga țară, 
se contează foarte mult pe generaţia tinără. 
Tinerii sint astăzi foarte bine pregătiți, foarte 
exigenţi, iar inginerii de la C.I.S.O.T., care au 
luat mai mult cuvintul la întilnirea noastră ci- 
nematografică, nu se deosebesc foarte mult 
de ceilalți tineri din uzină. Faptul că ei au 
fost grupaţi şi organizaţi original într-un sec- 
tor al creativității specializate din uzină, toc- 
mai pentru a-și potenţa astfel facultățile crea- 
tive, a marcat un moment în dezvoltarea în- 
treprinderii și se înscrie într-o gîndire mai 
largă, la nivelul uzinei și al țării. Este una din- 
tre sugestiile pe care le putem noi oferi au- 
torilor de scenarii și de filme, o dată cu alte 
probleme mari cu care ne confruntăm, pentru 


Tinerii:o certitudine 


ersonaje de film 


că viaţa însăși e toarte complicată: probieme 
sociale, probleme de viaţă, probleme de pro- 
ducţie, care am vrea, într-o anumită formă și 
într-un anumit spirit, să răzbată și în filme. 
Dar numai cineva care nu a cunoscut adevă- 
ratele complicaţii ale unui anumit nivel de 
responsabilitate reduce această proble- 
matică și însăși imaginea uzinei la o schemă, 
de felul aceleia care a fost combătută la întil- 
nirea noastră şi pe care o vedem din cind în 
cind în unele filme, în care directorul e con- 
servator şi numai un tînăr inginer luptă de 
unul singur pentru nou. Noul se naște greu, 
nu totdeauna o idee bună este spontan im- 
brăţișată. intervine și un spirit conservator 
sau de rutină, care poate fi înfățișat în con- 
flictul dramatic al unui film, dar lupta pentru 
nou e angajată în realitate pe un front cu- 
prinzător, în care un credit mare este acordat 
tinerilor şi în care se consumă mult mai 
multă și mai variată participare, fantezie și 
pasiune decit vedem în unele filme. Tinerii 
sint speranța, sint încrederea noastră. Ei ne 
dau certitudinea că, prin căutări intense, vom 
reuși să rezolvăm problemele actuale și vii- 
toare, ei mi se par a fi și cele mai interesante 
modele de personaje de filme, dintr-o uzină 
care va deveni una dintre cele mai mari fa- 
brici de motoare din lume, potrivit perspecti- 
vei trasate de partid, de secretarul său gene- 
ral tovarășul Nicolae Ceaușescu, deputatul 
circumscripţiei noastre, la Adunarea generală 
a oamenilor muncii din februarie 1983. 


Nicolae BALCU 
secretar adjunct al Comitetului de partid 
al Uzinei „23 August“ 


Din ce „se întrupează“ visul... 


Marile studiouri 
de cinema 
au fost numite 
„uzine de vise“. 
De ce n-am visa 
la un scenariu bun, 
într-o uzină adevărată? 


C; nu e om să nu fi scris o poezie — s-a 
spus și s-a cintat odată, expresia răminind în 
limba noastră cea de toate zilele, pentru a 
exprima o stare rară și frumoasă. 

Că nu e om să nu fi scris un story — adică 
o istorie, un scenariu — e probabil mai mo- 
demn spus, dar nu mai puțin adevărat, dacă 
ne gindim citi oameni merg astăzi la cinema 
şi mai ales cum „merge“ cinemaul cu poezia, 


In viaţă de fiecare zi a omului. Celor despe- 
raţi că oamenii sint tot mai puţin poetici, h se 
poate răspunde că oamenii sint tot mai cine- 
tili şi că astfel nimic nu se pierde, doar că to- 
tul — dacă admitem că poezia e totul în artă 
— se transformă. Partea de visare nu şi-a 
pierdut nici puterea, nici inspirația. Un om 
așezindu-se minat de dorința de a scrie un 
story nu e în altă stare decit acela care vrea 
să scrie o poezie. De ce? Tolstoi, odată, dă- 
duse o explicaţie în care cred: Poezia se con- 
fundă cu proza, fiindcă fericirea nu se poate 
despărți de nefericire. 

O bună parte a unei dimineţi de martie 
mi-a dat senzaţia, ta clubul Uzinelor „23 Au- 
gust”, că ne aflăm, vreo 20 de oameni tineri, 
în starea de a ne apuca — expresia nu e im- 
proprie, punind în valoare o încordare, o ca- 
pacitate de prindere — să scriem un scenariu 
de film românesc. italienii lui Zavattini și ai 
discipolilor lui întru neorealism -proiectau 
asemenea „constătuiri de ucție artistică, 
chiar la locul de muncă“, in care — zice ma- 
rele inovator în ale scenariului — poveştile 
cele mai diferite să: scapere, chiar nelegate, 
printre idei puternice, fie ele disparate, prin- 
tre cuvinte aruncate în focul discuţiei, din 


care să izbucnească flacăra inspiraţiei, prin- 
tre expresii de plasticitate verbală şi fiziono- 
mică. Nu se poate să nu găsim — spunea 
foarte avintat scenaristul „Hoţilor de bici- 
clete“ — bazele unei capodopere de 
scenariu. Mai realiști decit el, mai modești, 
hotărit mai antiretorici, nimeni dintre noi nu a 
rostit acest cuvint enorm, greu repetabi! (ca- 
podopera!), dar fiecare îl presupunea tainic 


numindu-i, poate mai fericit, „un film bun” 
sau „un film adevărat“. În inspiraţia colectivă 
a clipei — nu neapărat vorbăreaţă ci ascunsă 
şi în chipuri tacitume sau chiar morocă- 
noase, dar active ca joc a! privirilor — adevă- 
rui a preocupat mai mult decit capodopera 

(Continuare în pag. 10) 


Radu COSAŞU 


Adevărul educă 


Propun să vină la noi 
în întreprindere 
şi cei care fac 
efectiv filme, 
să vină 
de mai multe ori, 
să vină mereu 


M ie mi se pare că e bine, dar nu sufi- 
cient, ca revista „Cinema“ să ceară părerea 
citorva muncitori, tehnicieni şi ingineri tineri 
din uzină, asupra filmelor care ar trebui să 
vorbească viața noastră. Ca să apară 
ceea ce dorim noi, adică filmele bune și trai- 


nice, cred că s-ar cere să se lucreze în acest 
scop mai bine și mai trainic. Aș face, de 
pildă, propunerea să vină la noi în întreprin- 
dere şi cei care fac efectiv filme. Să vină de 
mai multe ori, să vină mereu, să vină nu ca 
reporteri, ci mai degrabă ca niște prieteni, ca 
să ne cunoască atit de bine, incit atunci cind 
o să vedem filmul legat de viața noastră să 
constatăm că autorii lui ne cunosc mai bine 
decit ne știm noi înșine. Cum prinde sau nu 
prinde viaţă ceea ce gindește un inovator de 
la noi din uzină, ce se întimplă cind crezi că 
un lucru nou are 99% să izbutească, 
dar nu toți cei de care depinde această iz- 
bindă sint cu adevărat revoluționari și poate 
inovatorul însuși „o lasă baltă” — asemenea 
aspecte din viața noastră și a uzinei ar fi, 
după mine, cu adevărat educative şi în ace- 
lași timp atractive, convingătoare. Chiar dacă 
adevărurile descoperite de cineast ne-ar sur- 
prinde uneori. Fiindcă adevărul doare, dar și 
educă. 


lon STOICA 
muncitor, secretar al Organizaţiei 
de bază UTC de la Secţia motoare 


“Maturitatea tinereții 


Fiecare spectator 
este și un critic, 
după cum fiecare critic 
trebuie să fie un bun, 
un pasionat şi calificat 
spectator 


a 
H nceputul discuţiei cu tineri și mai puțin ti- 
neri de la uzinele „23 August” a fost ca orice 
inceput de discuţie între oameni care abia se 
cunoșteau: evaziv, cu tatonări, parcă ne stu- 
diam unii pe alţii. De o parte noi, cei de la 
„Cinema“, trei redactori dornici să aflăm cum 
văd alții filmele noastre, dar și ce cred despre 
actul critic. Ba chiar mărturisesc că aveam 
emoţii dacă — să spun așa — iau act de ac- 
tul critic. Da! iau act, dar îl confruntă imediat 
cu propriul lor act critic cînd nu îl combat pe 
loc. Atitudinea unuia dintre cei de faţă este 
politicoasă, dar foarte fermă: nu înțeleg de ce 


un film care place, la care oamenii se duc cu 
duiumul este primit și privit uneori de critică 
cu răceală sau chiar cu refuz. — Cind un film 
place — ne spune fără nici un fel de ocolișuri 
o tinără de la „23 August” — înseamnă că 
spectatorul e satisfăcut. Mie, de exemplu, 
mi-a plăcut Toamna bobocilor. Şi cind am ci- 
tit ceea ce s-a scris despre e! am fost decep- 
ționată. — Dar ce așteptați? a fost răspunsul, 
sub formă de întrebare, pe care l-am avansat. 
Aşteptaţi să fie tăudat fără rezerve? Orice 
film, chiar atunci cind place foarte mult, tre- 
buie cumva privit lucid și responsabil, măsu- 
rindu-i-se. atit cit poate fiecare s-o facă, me- 
titele si neimpltinirile. Comediile sint de obi- 
cei avantajat Există o sete de comedie și 
aici in zona asta se face și mult rabat. Lumea 
cere comedie și orice răspuns. fie e! oricit de 
firav, este răsplătit însutit. Se ajunge adesea 
ca simpla apariție a cite unui actor cu priză 
ia public să treacă în contul filmului aplauze 
neconfirmate de mai nimic. 

Nu știu dacă am convins în încercarea de a 
răspunde, dar am înţeles, ascultindu-i pe toți 
colegii noștri de dezbatere, că înainte de a 
vorbi despre film, despre lumea filmului sau 


(Continuare în pag. 10) 


Mircea ALEXANDRESCU 
Foto Victor STROE 


Cristian Drâăghescu. Mihai Teodorescu. Gheorghe 


— lăcătuș, secretar adjunct al Comitetului U.T.C. al Secţiei locomotive -uzinaj, Stefan Roraru, 
secretar al comitetului U.T.C. Secţia locomotive-montaj. /on ica — muncitor, secretar al Comitetului U.T.C. Secţia motoare, 
intreprinderii, A Balcu, 


Doina Badea 


o zi din viaţa 
unei echipe de filmare 


Un film istoric 
de mare amploare, 
un nou film 
al epopeii naţionale. 
Scenariul: Tirus Popovici 
Regia; Mircea Mureşan 


lecasem pe vreme urită, pe zloată, ume- 
zeală și frig. Nimic care să trezească entu- 
ziasmul unei plecări. În trenul de noapte, că- 
lători vorbăreţi: au avut ce să-și comunice pe 
tot traseul, de la București la Sibiu — cinci 
ore şi jumătate. Și așa am ajuns în oraşul 
transilvan. Frig și aici, ari cerul nopții cli- 
pesc stele. O speranță. Dimineaţa, speranța 
se confirmă. E soare. Holul hotelului, dar ce 
spun eu, tot hotelul este un fel de cartier 
neral al oamenilor lui „Horea“ și ai lui Mircea 
Mureșan și Titus Po . Pe un fotoliu se 
mai lucrează la machiajul unui țăran, la barba 
unui preot, dar sint și preoți autentici, care 
nu au nevoie de serviciile machiajului. În hol, 
toți sînt prieteni, și țăranii și husarii. Secre- 
tara de platou e deocamdată secretara holu- 
lui. E întrebată de una, de alta, aleargă la te- 
letonul de la recepție, apoi afară, să vadă de 
autobuze. Directorul de producție |. Gologan 
este cel mai solicitat și cel mai puțin directo- 
rial; e îmbrăcat în parașutist, cu o porta-voce 
în bandulieră, mereu disponobil, dar ferm. El 
pea rimul ia locul de filmare. Pe i co- 
oșca, adică Șerban lonescu. Incă nu 
şi-a luat expresia dramatică, așa că plutește 
de la un grup la altui, i se mai coase un nas- 
ture, i se mai repară ceva la cămașă, dar ol 
nu prea stă locului. Nicolae Albani, tocmai 
poposit de la Brașov cu accentul lui ardele- 
nesc cu tot, dă bună ziua în stinga și pe m 
ca să co- 


În aceiaşi ani 
o altă Giocondă, 
cu un alt suris. 
Al încrederii. 
Un nou film 
de Malvina Urşianu 


O siluetă gracilă într-un imens spațiu as- 
faltat: — curtea unui combinat industrial — 
fundal care nu o 
trivă, o face de neconfundat, o decupează 


depersonalizează, dimpo- 


frumoasă și ușure ca un semn grafic. Așa 
arăta irina Petrescu atunci cind la comanda 
„motori“ străbătea curtea fabricii cu pas si- 
gur, ușor întrigurată, ridicindu-și gulerul pal- 
tonului, privind curioasă în jur, curiozitatea 
omului care a mai trecut o dată pe aici şi 
acum vrea să înregistreze schimbările. Aşa 
arăta și în cadrele următoare, de data aceasta 
pierdută în valul de oameni care se grăbeau 
să intre în schimb. Îi privește cu dui „cuo 
ciudată, care nu o înțeleg in de- 
plinătatea semnificaţiilor ei. Alt „motort și 
din nou irina Petrescu, în grupul de m 
tori, de data aceasta ieșind din schimb, pe 
aceeași poartă a combinatului. O dată, de 
uă ori, de trei ori, cînd îmbrăcată de iarnă, 
nd de primăvară, cu aceeași singurătate pe 
meni din jur nu face decit să 
o accentueze. Încerc senzația stranie a unei 
fraze cinematografice din Marienbadul lui 
Resnais — același personaj, revenind în ace- 
leași locuri, cu modificări de costum, de 
stare... În realitate, cadrele vor fi montate în 


În fruntea răsculaților din 1784: Horia. Cloșca și Crişan 
(Ovidiu luliu Moldovan, Serban lonescu şi Dan Săndulescu; 


dar eu o am. Horea se lasă așteptat. E mai 
reu de făcut capul lui Horea, și Ovidiu luliu 
ovan are de suportat zilnic travaliu! tran- 
stormării figurii lui în aceea a lui Horea. 
cînd coboară și el scările, știm mai intii că e 
Horea şi abia cind începe să vorbească con- 
statăm că este Ovidiu luliu Moidovan, alegere 
cum nu se putea mai nimerită pentru legen- 
darul Horea, căpetenia țăranilor de acum 
două veacuri, disperaţi de atita impilare și 
umilire. Între timp își face apariția în hol, dar 
ca într-un spectacol, Mircea Albulescu în-ţi- 
nută de înalt ofițer austriac. Şi-a luat toate 
măsurile impotriva frigului, așa că grija cos- 
tumierelor este să camufieze lina de astăzi 
sub faldurile linii de ieri. 

Se dă plecarea, urcăm în autobuz, dar nu 
așa ca oricine. Pe trotuar lumea se oprește, 
face semne cu mina, nelipsita tanti Tanţi de 
la toate premierele bucureştene împarte și 
aici flori. Cum o fi apărut și aici? Aleargă de 
la unul la altul, fericită că se află printre ar- 
tiști. Buftea are, dacă nu o muză, cel puțin o 
mascotă. Pornim. Sibiul ne oferă ultimele lui 
case, unele mai vechi, mai altfel, celelalte mai 
noi, mai nu știu cum. Drumul taie diră cenu- 
șie prin albul imaculat al zăpezii. intrăm cu- 
rind în Rășinari. Pe ulite, oamenii își văd de 
ale lor, nu știu ei cine sîntem noi ăștia din 
autobuz, și din costumele astea ciudate. A: 
că mai cotim o dată la dreapta, și keng lā- 
sat cu ale lor, în timp ce noi mergem mai de- 
parte, spre Păltiniș. Dar nu ajungem pină la 
Păltiniș, pentru ca ne oprim într-o vale in- 
chisă la orizont de citeva coame albe de 


“filmul Pietele si ca razele soarelui în mo- 
mente cronologic diferite, logice în prezentul 
fiecărei secvențe. Înţelegi ce vrea să spună 
regizoarea Malvina Urgianu (ca de obicei și 
scenarista propriilor filme) atunci cînd cere 
ca întreaga echipă să aibă „spirit de sinteză“, 
să aibă în fața ochilor permanent nu doar ce- 

» drele zilei respective, ci întreg filmul. Pentru 
că se filmează, cum se mai întimplă, chiar și 
anotimpuri diferite în aceeași zi! 

Personajul interpretat de Irina Petrescu, o 
ingineră, se reintoarce după o absenţă inde- 
lungată în același colectiv de muncă pe care 
a fost nevoită să-l părăsească cu ani în urmă. 
Atunci, motivele privării de libertate nu au 
fost prea clare — oameni pentru care adevă- 
rul e altul în funcție de clipă, reavoința unora, 
lașitatea altora, greșelile epocii. În închisoare 
a pierdut și pletele ei ca razele soarelui. 
Acum, în prezentul filmului, cind are părul 
scurt și albit la timple, lucrurile s-au limpezit, 
cineva va plăti pentru eroarea comisă. S-au 
clarificat lucrurile, dar cu ce preț? Reintoar- 


”munticel, tăiată drept în două de un piriu că- 


ruia i se spune Strimbu, care sfidează zăpe- 
zile și parcă și temperatura de îngheț. Sus pe 
înălțime, apar petice de pămint. Jos, în vale, 
înotăm prin zăpadă. Se plasează un practica- 
bit aici, apoi o grupă masivă de țărani — ță- 
rani adevărați cu straiele lor cu tot, dar și 
studenți care au îmbrăcat straie țărănești de 
la Buftea. Se proptesc în ciomege, topoare, 
coase, turci. În fund, în vale, uniformele albe 
ale pedestrașilor austrieci abia se decu 
pe albul zăpezii, în schimb cavaleriștii aus- 
trieci au uniforme vişinii, cu branderburguri 
pe tunică şi lăncile în cumpănire. Ei se văd 
mai bine. CR de amenințători par! Între ei și 
ai noștri e o distanță. Operatorul Vivi Drăgan 
Vasile panorame de pe macara: ia mai în- 
tii în prim-plan spinările masive și agitate ale 
Des lui Horea, pasul lor greu, apăsat, 
ămintind zăpada, care le pătrunde obielele. 
Valea își pierde tăcerea, un șuvoi de glasuri 
aspre umple atmosfera, furcile și coasale se 
agită și ameninţă și ele. Vuietui ne scoate 
pentru o clipă din realitatea filmării, purtin- 
du-ne într-un alt timp pe care îl cunoșteam, 
dar nu-l trăisem. ÎI trăim acum. Colonelul 
Vaida, Mircea Albulescu, cu pelerina lui nea- 
gră, tricornul negru cu aur împrejur, călare 
pe un cal alb, cere să iasă în faţă cei trei — 
Horea, Cloșca și Crișan, căpeteniile răsculați- 
lor. Vocea lui, oricit ar încerca să ascundă 
adevărul, sună ca o sentință Țăranii simt 
asta și într-un suflet izbucnesc: „Nu-i dăm, 
nu-i dăm, nu-i dăm...”, în timp ce Horea, 
Cloşca și Crişan se cutundă in masa ocroti- 


cerea eroinei la combinat se petrece în anul 


1965, după Congresul al IX-lea al partidului. 


Ca într-un montaj cinematografic sui generis, 
alătur cadrele zilei de filmare de mai vechi 
cadre din fără suris, debutul regi- 
zoarei Malvina Urșianu. Aceiași ani, argu- 
ment atunci pentru un film de actualitate, azi 

ntru filmul unei perioade revolute. ȘI tot o 
'emeie-inginer, capabilă și lucidă (feminitate 
sobră, o câldură disimulată), o femeie pasio- 
nată de meseria ei, un caracter puternic, cu 
aceeași singurătate în viața particulară. Tot 
un destin semnificativ, un roi de mare con- 
centrare dramatică. Comună e și ideea res- 
ponsabilității fiecăruia față de propriul destin 
și faţă de destinul coh 


autori de film, cu un univers solid structurat 
pe teme majore. Vreau să văd dacă montajul 
meu imaginar e justificat și caut în colecția 


Doi actori cu o filmografie prestigioasă, pentru prima oară în cu- 
plu pe ecran în Pietele ci ca razele soarelui 


(Irina Petrescu şi Gheorghe 


Dinică) 


într-o atmosferă de 


Portret de epocă, interpretare 
modernă (Mircea Albulescu) 


toare a celor ce i-au însoţi! pină aici prin frig, 
suferință, foame și dor de ai lor, de acasă. 
trage cadru după cadru. Mircea Mureșan 
re neobosit, privește lumea pe care o diri- 
și din cind în cind aruncă ochii spre 
cer, unde au și apărut niște nori vineţii. O să 
ni oare? Deocamdată ameninţarea nu 
este pentru cei care s-au obișnuit cu frigul, ci 
pentru pelicula color care are nevoie de 
multă lumină ca să fie impresionată. Aștep- 
tăm. Între timp, armurierii pregătesc detonă- 
rile viitoarelor proiectile ale tunurilor pe care 
austriecii le vor îndrepta asupra unor bieţi tă- 
rani cu coase, furci şi în zdrențe. Machieu- 
zele aleargă de la unul la altul să repare cite 
ceva pe figurile pe care vineţeala frigului a 
răzbit pe sub crusta machiajului. Se porneşte 
şi un vint tăios. Dar toată lumea e preocupată 
dacă mai apucăm să tragem ceva, cîțiva metri 
utili. Nu ştie nimeni sigur, dar trebuie folosită 
orice spărtură în peretele cenușiu al norilor, | 
pentru cîțiva metri încă. Frigul se întețește și 
oboseala incepe să-și spună cuvintul. Dar 
echipa și figurația de sute de oameni (activi 
și preocupați să se vadă în cadru) par că ig- 
noră ceea ce unii dintre noi nu mai putem ig- 
nora: oboseala și frigul. Și așa de mai bine 
de opt ceasuri, privind cadrul și cerul, se fil- 
mează, sub încordare și cu convingere, lu- 
mea lui Horea, Cloșca și a lui Crișan, o lume 


de baladă. 
Mircea ALEXANDRESCU 


Foto: Victor STROE 


revistei „Cinema“ confesiunea regizoarei din 
perioada debutului: „Filmele pe care doresc 
să le fac sînt direct legate de însăși lupta de 
clasă și mai ales de condiția femeii în această 
evoluţie spectaculoasă și impresionantă 
adusă de mutațiile intervenite În societate. 
Drepturile, emanciparea femeii, reprezintă nu 
un act mecanic de reașezare socială, ci un 
proces care are o anume rezonanță ze psi- 
hologia ei. lar intre procesul social și cel psi- 

elism, ci și 


pe care le-a avut, filmul 
asemenea idee obsesivă, 
actualitatea noas- 


rent deplin realizată pe plan social în timp ce 
Pietele ei ca razele soarelui este filmul unei 
învingătoare. Ecoul nedreptăţii suferite 
cindva,a marcat viața eroinei, importantă este 
insă înței de azi, reciștigarea încrede- 
rii. Acum înțeleg altfel bucuria de pe chipul 
Irinei Petrescu la intrarea în schimb, pe 
poarta combinatului. S-a filmat în acea zi 
non-sti 


de dimineaţă pină seara. Operatorul 

Sorin Ilieșiu (care a terminat recent serialul 
TV pentru copii Racheta albă) nu avea ră a- 
zul unei confesiuni. Era tot timpul „pe fază”, 
concentrat, atentla gradaţiile infime, la nuan- 
tarea frazei cinematografice, așa cum se in- 
timplă ia oricare din filmările Malvinei Ur- 
șianu. Omniprezent, era la filmare așa cum 
mă aşteptam, Alexandru ag pe ata să 
pur maci rai a egi oare. Be Tima 
vechi colaborat n E ma 
calm și încredere. În 

A Sonata = filmului, colabora- 


izoarei, dar și noi." į. 
Deer: Nis len Costume: jai 
cu. În distribuție 


Concurs 
de scenarii cinematografice 


Consiliul Culturii și Educaţiei Socialiste organizează un concurs pentru scenarii 
de filme artistice de lungmetraj axate pe problemele muncii și vieţii tinerilor din 
patria noastră, cu următoarea tematică: 

e educarea comunistă, revoluționară a tinerei generaţii, sădirea sentimentelor 
de dragoste profundă pentru patria socialistă, participarea tot mai activă a întregu- 
lui tineret la înfăptuirea programului ema de făurire a societății socialiste 
multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism; 

e educarea comunistă, prin muncă și pentru muncă, participarea tinerei genera- 
ţii la realizarea sarcinilor de plan, a obiectivelor de dezvoltare economică și so- 
cială a țării. participarea tinerilor, prin muncă patriotică la activitatea desfășurată 
pe marile șantiere ale patriei; 

e rolul crescind al tineretului în înfăptuirea noii revoluţii agrare; implicarea tot 
mai puternică a tinerilor în creșterea producției agricole, în ridicarea nivelului civi- 
lizației materiale și spirituale a localităților rurale; 

è rolul organizaţiilor de partid, ale U.T.C. și U.A.S.C.R. în formarea tinerilor ca 
oameni de tip nou, înarmaţi cu concepția revoluționară despre lume și viață, cu 
ideologia și politica partidului nostru; dezvoltarea în rindul tinerilor a conștiinței 
înaintate, promovarea principiilor și normelor eticii şi echităţii socialiste, a spiritu- 
lui de solidaritate și.intrajutorare tovărășească în muncă. în viaţă; 


e activitatea elevilor și studenților, pregătirea temeinică, multilaterală a viitorilor 
specialişti la nivelul cerințelor societății noastre, al exigenţelor impuse de actuala 
revoluție tehnico-științifică; > 

è relațiile de dragoste şi prietenie dintre tineri, bazate pe sentimente sincere, 
profunde; problematica lamiliei tinere în ambianța grijii deosebite din partea parti- 
dului și statului pentru consolidarea, dezvoltarea și înflorirea ei; combaterea unor 
mentalități sau atitudini înapoiate în relaţiile afective, de familie, afirmarea puter- 
nică a principiilor moralei comuniste; 

e vocația constructivă, umanistă a tinerei generații din patria noastră; manifesta- 
rea sentimentelor sale de solidaritate şi prietenie cu forțele progresiste și demo- 
cratice ale tineretului din întreaga lume, în lupta pentru dezarmare, pace și pro- 
gres social. 

indiferent de mediul socio-profesional sau de categoria de tineri la care se vor 
referi - muncitori, țărani, intelectuali, elevi, studenţi, militari - scenariile vor urmări 
promovarea unor personaje model, exemplare în relațiile de muncă, de familie, în 
viața socială. S 

Concursul este deschis atit scriitorilor de profesie, cît şi altor categorii de oa- 
meni ai muncii. 

Lucrările, cuprinzind 60-80 pagini dactilogratiate, vor fi expediate pe adresa 
Consiliului Culturii și Educaţiei Socialiste, Piaţa Scinteii nr. 1, București, cu men- 
țiunea „Pentru concursul de scenarii cinematografice“, pînă la data de 15 august 
1984, data poștei. 2 

Lucrările nu vor fi semnate. Ele vor purta un motto și vor fi însoțite de un plic 
închis, pe care se va înscrie același motto, iar în plic se vor introduce numele şi 
adresa autorului. A + 

Cele mai valoroase lucrări selecționate de Consiliul Culturii și Educaţiei Socia- - 
liste vor fi repartizate caselor de filme in vederea transpunerii lor cinematografice. 


Concursul ca stimulent, concursul ca 
şansă de descoperire a noului 


C. prilejul lansării de către Consiliul Cul- 
turii şi Educaţiei Socialiste a concursului de 
scenarii pe problemele muncii a vieţii tineri- 
lor din patria noastră, revista „Cinema” a so- 
licitat tovarășului Alexandru Simion, din 
compartimentul cinematografic al Consiliului 
Culturii și Educaţiei aliste, citeva preci- 
Zări în legătură cu obiectivele principale ale 
noului concurs. 

— În ultimii ani, ne referim îndeosebi la 


ori 1982—1964, Consiliul Culturii și 
, Socialiste a lansat cu regularitate 
traj. 
tea clasei 

tea muncitoare, în 1983 mal repara d 


baza oj i de artă autentice, inclusiv a sce- 
nariului de film. 


— În primul rind, să urmărească transpu- 


agrare, lar acum, în 1984, noul concurs vi- | putea concursul recent 

zează munca și viața tinerilor din patria noas- | lansat de ut mr ph a lea 

tră. Cum apreciaţi aceste concursuri şi în ce | cialiste pe problemele muncii și vieții r 
măsură ideea de concurs vi se pare viabilă și | din patria noastră? 

prin rezultatele ob- 

? nerea, cu fidelitate expresivă, în scenarii a 

— ideea de concurs în creația de scenarii | problematicii reprezentative pentru societatea 

extinde o practică omologată demult în cele- | noastră, aflată în pragul celebrării celei de-a 


patruzecea aniversări a revoluției de eliberare 
socială şi naţională, antifascistă și antiimpe- 
rialistă. Evident că formele și căile,de refiec- 
tare a realității contemporane, a muncii și 
vieţii poporului, a problemelor specifice tine- 
retului sint multiple și diverse, ele țin de per- 
sonalitatea proprie și experiența particulară a 
fiecărui autor. La fel de evident este însă tap- 
tul că trăsătura de unire între modalități și 
stiluri personale rămine mesajul educativ al 
scenariului, promovarea ideologiei și politicii 
partidului nostru, afirmarea puternică a prin- 
Cipiilor morale comuniste, 

Fără îndoială că o condiţie pe cit de impor- 
tantă, pe atit de firească o reprezintă aptitu- 
dinea reală pentru acest gen de creaţie, apti- 
tudine care se și form însă și se educă în 
procesul unor etorturi continue şi sistematice 
de asimilare a legilor și tehnicilor proprii sce- 
nariului de film. 

— Dar în ceea ce privește conturarea erou- 
lui mn in scenariile prezentate în con- 
curs 

— Este cunoscut că tovarășul Nicolae 

în cuvintarea de la Mangalia, a 
reliefat cu pregnanţă sarcinile ca revin artei 
şi literaturii, cu deosebire cinematografiei, în 
realizarea unor filme care „să mă 


laite domenii ale activității cultural-artistice. 
De altfel, faptele sint elocvente. Pe baza sce- 
nariilor selectate în cadrul concursurilor or- 
ganizate jl asig în momentul de față, s-au reali- 
zat sau sint în curs de realizare un număr de 
filme care au dovedit de acum ori prezintă 
garanții de calitate. Printre filmele care au vå- 
zut lumina ecranului, menţionăm astfel Sfimi- 
tui ii, Acţiunea Zuzuc, Singur de cart, iar 
rintre filmele care se lucrează in pean pot 
i citate Salutări de la Agigea, Nefamiliştii, 
Aoroa on atenuante?, Zbor peri- 
culos, asma tirzii, Raliul, Sezonu! 
pempet Ele probează, in mod evident, 
aptul ideea de concurs a depășit stadiul 
promisiunilor vagi, concretizindu-se în peli- 
cule care au reținut, deopotrivă, atenția spec- , 
pa „d și a criticii de apeos 
— Ce ne puteți spune, in general, despre 
scenariile prezentate și eee psp cu acest 
sse dacă m fost și de concursuri 
— Trebuie subliniat ca un fapt pozitiv pre- 
zența la concursurile de scenarii a unui nu- 
măr important de participanți. Aprecieri mai 
puțin pozitive se pot face insă cu privire la 
modul îm care o seamă de scenarii au fost 
realizate. Oefecţiuni de calitate, înțelegind 
prin calitate capacitatea de surprindere a tră- 
săturilor esenţiale ale realității într-o formulă 
artistică adecvată, au dus astfel la imposibili- 
tatea selectării scenariilor dorite cu prilejul 
concursului consacrat problemelor agricultu- 
rii. Accentele puse pe momente secundare, 
alunecarea în pitoresc gratuit, concesiite fă- 
cute simplismului, viziunii schematice, decur- 
gind dintr-o slabă capacitate de discernere şi 
lucrare artistică a faptului de viaţă, au re- 
at din nou ideea fundamentală privind ne- 


un model. de muncă de 5 


toare, de o cald 
care, implicate în conflicte edificatoare, au- 
tentice, capabile să imprime dramatism și di- 
namism acțiunii, să militeze pentru afirmarea 


cesitatea unei cunoașteri în profunzime a do- | unei poziţii constructive, inaintate, în ie 
meniului investigat, în cazul de faţă a proble- | cu ceea ce e depășit, perimat în cadrul socie- 
maticii noii revoluții agrare, a resorturilor so- tăţii noastre. 


— În legătură cu aria tematică a concursu- 


lui, care sint sferele principale de preocupări 
pe care ei le vizează? 


cial-psihologice, af , esențiale în com“ 
portamentui grupurilor umane, familiei, indi- 
vidului, cunoaștere care, filtrată artistic, stă la 


Despre virsta marilor întrebări, 
despre atitudini cutezătoare și angajate, 


despre dragoste, 
despre speranţă şi visuri înă 


| 


tate vor suferi, probabil. în chip firesc. unele 
modifican, lucrindu-se şi pertecţionindu-se in 
continuare, in cadrul caselor de fime, in ve 
derea inaintării lor spre aprobare Comisiei ci- 
nematografiei și trimiterii in producţie. În le- 
gâtură cu aceeași preocupare pentru fructiti- 
carea acestora în condiţii optime, merită su- 
bliniat în mod deosebit faptul că regizori de 
prestigiu ca. Mircea Veroiu, Dan Piţa, Lucian 
Bratu, Tudor Mărăscu și alții, receptivi la au- 
tenticitatea materialului de viață conținut în 
scenariile ciștigătoare ale concursurilor ante- 
= rioare, s-au angajat cu toată responsabilita- 
aa realizarea lor la o cotă calitativă cit mai 
naltă. 


— În raport cu proza literară sau cu piesa 
de teatru, scenariul prezintă o seamă de tră- 
sături caracteristice care-i definesc ca un gen 
Peagi Vă puteţi referi ia citeva dintre aces- 

— Spre deosebire de textul literar pro- 
priu-zis, operă finită, scenariul nu reprezintă 
decit suportul viitorului film. Ceea ce nu in- 
seamnă că ar putea fi neglijate, sau chiar ne- 
socotite, exigenţele artistice indispensabile. 
Mă refer la cele de ordin strict literar, în sen- 
sul desfășurării clare a conflictului, al preo- 
cupării atente tru nuanță z expresivitate 
în limbaj, în dialog. Observația psihologică, 
replica percutantă, sugestia fină, operează 
aici cu un plus de acuitate și nervozitate. 
Abaterile de la logica stringentă a firului epic, 
divagaţiile superflue, tolerate uneori într-un 
roman de sute de pagini, sar în ochi în sce- 
nariul de film a cărui desfăşurare se consumă 
într-un ritm alert, concentrat de-a lungul a 
70—80 de pagini. Desigur că nu există rețete 
fixe în materie de scenariu, după cum ele nu 


w 


ltătoare 


— Trebuie făcută de la bun inceput preci- 
zarea că actualul concurs nu are în vedere 
lumea copilăriei și că, prin urmare, este 
vorba de scenarii inspirate din munca și viața 
tinerilor (care au împlinit de acum 18 ani), 
aflați la virsta avinturilor roase, în plin 
proces de maturizare civică socială. de deve- 
nire spirituală. Prezenţa activă a acestora pe 
marile şantiere naţionale a fost reflectată, de 
exemplu, în filmul Salutări de la Vom 
fi receptivi și pe viitor la scenarii cu tematică 
asemănătoare, ne interesează însă în mod 
deosebit și scenarii cu tineri muncitori, cu ti- 
neri ce rămin şi lucrează în mediul rural, con- 
tinuind o tradiție fundamentală în condiţiile 
noii revoluții agrare, sau care surprind pro- 
biematica tineretului universitar preocupat de 
pregătirea sa multilaterală, profesională şi ce- 
tățenească, munca și viața tinerilor ingineri, 
profesori, economiști, cercetători, a tuturor 
tinerilor. din patria noastră, angrenaţi în mul- 
tiple și rodnice activități constructive, în am- 
bi grijii permanente a partidului pentru 
fructificarea capacităţilor creatoare ale tinerei 
generaţii. E de presupus că vor fi abordate. 


Ar fi, de altfel, nefiresc să lipsească și aspec- | functionează nici în celălalte domenii ale ar- 
tele numeroase și atit de pisici na în | tei. La fel de adevărat este însă că anumite 
chip nemijlocit de virsta marilor întrebări, a | lucruri, care țin de tehnica propriu-zisă a ela- 


borării scenariului, se pot învăța. Revista „Ci- 
nema“ a publicat, dealtfel, în numărul din iu- 
nie 1983, un material amplu intitulat „Scena- 
ristica, o profesiune care se învață”, găzduind 
totodată în paginile ei mai multe dezbateri 
despre condiția specifică a scenariului = a 
scenaristului (nr. 6, 7, 8, 9, 10 din 1978; 3, 4, 
9, 11 din 1980; 3, 4, 5, 7, 8 din 1981; 7, 9, 10 
din 1982; 4, 6, 7, 8, 9, 10 din 1983). 


atitudinilor cutezătoare și angajate, a dragos- 
tei. a aspirațiilor și visurilor inălțătoare. 

— Ce aspecte credeți că ar mai trebui 
subliniate in legătură cu modul de elaborare 
a scenariilor prezentate în concura? 

— Pentru că s-au constatat, nu o dată, 
inadvertențe în înfăţişarea corectă a datelor 
realității se impune studierea mai atentă a 
sectorului de viață abordat, a tuturor proble- 


melor conexe ce se ivesc în astfel de cazuri. — O ultimă intrebare: | că eroui 
i i : exe , evocat mai înainte, e legat cu pre- 
Aș menţiona doar citeva dintre acestea: rolul pr pearl a car 


şi răspunderile organizaţiei de partid, consi- 
liului oamenilor muncii, adunării generale a 
oamenilor muncii în unităţile socialiste, rolul 
colectivului de muncă în soluţionarea proble- 
melor ce se ivesc, cunoașterea hotăririlor de 
partid, a legilor, a modului în care activează 
organizaţiile obștești, marcarea puternică a 
specificului național, localizarea sugestivă în 
timp și spațiu a acţiunii, atenţia necesară în 
prezentarea unor acte infracţionale spre a nu 
li se imprima, fie și involuntar, dar impotriva 
realităților, caracter de fenomen social extins, 
evitarea unor tendințe spre comicul ieftin, 


grosier. 
— În ceea ce privește fructificarea scenari- 
ilor selecţionate in concurs. considerați utile 
şi unele precizări suplimentare? 

— Desigur ca, daca avem în vedere expe- 
rienţa de pină acum, Chiar şi scenariile selec- 


„— Nu, important este doar faptul ca, indi- 
ferent de domeniul în care personajele sint 
plasate și acţionează, ele să se manifeste în 
calitatea lor de exponenți reprezentativi ai 
proceselor sociale revoluționare, ai transtor- 
mărilor înnoitoare care au loc în patria noas- 


trå. 

În încheiere, relevăm încă o dată că expe- 
a de pină acum demonstrează nu numai 
viabilitatea ideii de concurs, dar şi că stă în 
putinţa unui cerc larg de iubitori ai filmului, 
care au înclinații, aptitudini specifice, să rea- 
lizeze scenarii bune cu însușirile necesare 
spre a putea fi fructiticate cinematografic. 

— Vă mulțumim! 


E] 


„CINEMA" 


7 


(_- În întîmpinarea concursului de scenarii ) 


SIE Rae, ANI 


tribut al unei întregi generații de ac 


Viaţa și munca tineretului, direcție 


Tinerii noştri actori despre eroii tineri 


ri care s-a impus cu forța talentului în ultimii ani. 


una privirea lucidă, gravă, în asumarea actului artistic, privirea scormonitoare. opusă clişeelor şi 

smului în investigarea lumii din jur, dorința de a aborda cele mai complexe și diticile roluri — 
le e comună capacitatea de muncă, disponibilitatea de joc, nevoia 
de dragoste. de poezie, de vis. Nu sint oare toate acestea şi atributele eroilor de pe ecran, aflați la aceeași 


cine nu vrea sa-l joace pe Hamlet? 


WMrstă, 


e ei din lumea șantierului, a uzinei, a scolii, în mediul citadin sau în lumea satului? Şi nu sint toate 


acestea trăsături ale unei mereu alte tinere generații ce își afirmă propriile valori? Filme cu tineri și despre 
tineri s-au făcut în ultima vreme in cinematografia noastră. Sint ele şi semnificative? Au putere generaliza- 
toare? Se poate desprinde, văzind, de pildă, în bloc, filmele din acești ultimi ani, fizionomia etică a noii ge- 


nerații 


asupra realității 


Problematica sa complexă, universul ei, spiritul, viziunea sa specifică asupra vieții, asupra muncii, 
dinamice a societăţii? 


$ Virsta întrebărilor si a opțiunilor fundamentate, virsta cînd se încheagă o personalitate, un caracter, ră- 
mine una din cele mai fertile zone de investigaţie pentru cineasti, care sint chemaţi să contribuie. prin fil- 
mele lor. la formarea unei conștiințe înaintate revoluţionare. 
Intr-o discuţie pe care o dorim mai amplă.si la care invităm să participe tineri regizori, scenariști, ope- 
ratori ca și tineri spectatori, au pentru început cuvintul: actorii. 


Un tînăr la 
început de drum, 
ca şi eroii săi... 


N. am obiectivitatea necesara pentru a 
emite judecâţi (subiective, cum altfel?) asu- 
pra celor cîtorva roluri mai mult sau mai pu- 
țin importante pe care le-am realizat (sau nu) 
pină în clipa de față (cei mai cunoscut, pro- 
babil, tinârul muncitor comunist din Lumini şi 
umbre). Deși am beneficiat (cred) de libertate 
în tratarea lor. plasarea ior în anumite con- 
texte şi dependența de foarte mulţi factori 
(care în general! alterează independența și li- 
niștea creaţiei) nu mi-au dat răgazul (sau re- 
cului) să meditez asupra lor, ginduri ce ar 
putea eventual intra într-o discuţie cu aer 


„Sintem, ca și eroii noștri, la vir- 
sta acţiunii” (Florin Călinescu) 


profesional (obiectiv sau subiectiv). lar daca 
unele filme au sau nu fața gindită de la ince 
put pină la sfirșit, de la primul gind al scena- 
ristului pînă la genericul de fina! al proiecţie: 
festive, această realitate nemai 

aparţini ndu-mi, scâpindu-mi de sub control 
nici rolurile (de pină acum) nu sint în armura 
ci mai degrabă în firave coji de ou, iar gindu 

rile nu pot fi decit păsari speriate pe un fur 

da! nebulos. Nu este și incertitudinea, starea 
de imponderabil, una din caracteristicile tine 
reţii? Sintem, ca şi eroii noștri tineri, la virsta 
acţiunii. Deci, despre viitor şi rolurile pe cart 
le poate aduce, îndrăznesc să zic: speranţă şi 
numai bine. 


Florin CĂLINESCU 


0 caracteristică 
a tinereţii: tinărul 
nu se sperie de greu 


N e spunea profesorul nostru, Octavian 
Cotescu, la institut: „Actoria e o meserie co- 
lectivă, care se practică individual“. În cine- 
matogratie — ca și în teatru — cariera unui 
actor tinăr depinde de rolurile în care e dis- 
tribuit. Nu ţi le alegi, poţi cel mult să refuzi, 
dar cum bine se știe, avem o meserie în care 
dacă nu joci, nu apari, nu ești văzut, nu 
exiști. lar dacă faci două-trei roluri asemănă- 
toare (pentru că asemănătoare erau din por- 
nire), ţi se lipește imediat eticheta „manie- 
rist". De la Filip cel bun și Mere roșii, nu cred 


„Un rol bun e ca o întilnire de 
dragoste“ (Dan Condurache) 


ca am vazut în filmele noastre partituri gene- 
roase pentru un tinâr actor. Cum n-am văzut 
pe ecran povestea de dragoste — adevărată 
— a unor tineri. Secvenţe da, am mai văzut, 
ba chiar și roluri, dar nu dintre cele care să 
impună o creaţie actoricească. Acum, chiar 
dacă ar apare, să spunem, personajele în jur 
de 20 de ani, nu le mai putem juca noi, cei în 
jur de 30 de ani, deși tot tineri ne numim. Si- 
gur că poți juca și la 35 de ani un tinăr de 25, 
după cum eu, ia 25 de ani, debutam în Urgia, 
direct în rol de tată! Poate că la 25 de ani nici 
nu ești tit pentru a face film, dar atunci 
risc o întrebare: de ce nu sint pregătiţi stu- 
denţii de ia IATC şi pentru contactul cu apa- 
ratul de filmat? Tinăr ești și la 30 de ani. 
după 6 ani de teatru şi un număr de roluri, 
dar ai alte probleme, forezi în alte zone de 
gind şi de meserie, au loc nişte mutații... Și 
cred că sint mulți actori tineri care n-au avut 
şansa de a juca un roi mare, la 25 de ani. 
Boala e mai veche. În ce roluri memorabile 
l-aţi văzut pe ecran pe George Constantin, ti- 
när? Sau pe Gi he Dinică, tînăr? Ar tre- 
bui să avem 25 de filme despre tineri (nu nu- 
mai cu tineri), ca să vedem cum apare perso- 
najul tînăr în cinematografia noastră. Nu cred 
că s-a investigat această zonă decit acciden- 
tal, sporadic și la suprafață. Sint atitea profe- 
sii la 20 de ani despre care s-ar putea vorbi 

N-am văzut, de pildă, un film despre viaţa 
unui sportiv foarte tinăr. Sau despre elevul 
care termină un liceu industrial, intră în 
uzină, iubește o fată, Își ia primul salariu etc 

Dacă se ivește un astfel de personaj, ne inte- 
resează mai mult utilajul greu din uzină decit 
problemele sufleteşti ale tinarului. Un rol bun 
e ca o intilnire de dragoste, trebuie så se po- 
trivească. Și cea din La capătul liniei a fost o 
întîlnire fericită între temperamentul meu, 
structura unui regizor și scriitura unui scena- 
rist. Nu știi niciodată cind și cum ţișnește 
personajul din tine. Mergi cu el de mină 
vreme îndelungată, fără să ai senzaţia că-l 
cunoști şi într-o bună zi, deodată, îl simți, îl 
auzi, ştii cum gindește. Cicea era o propu- 
nere de personaj puternic, bine construit, cu 
o evoluţie certă, un om tînăr pus în situaţii 
adevărate și asta era foarte important. Orice 
pornire cu situaţii schematice îngreunează 
drumul spre adevăr. Era un tinăr care se 
caută pe sine, care luptă să demonstreze că 
e altceva decit îl etichetaseră cei din jur. S-ar 
zice, un tînăr ca mulţi alţii. Particularitatea lui 
îmi aparține, sau sînt vinovat de ea. Dar acest 
gen de rol ar fi trebuit încadrat între alte 
cinci foarte diferite, pentru a constitui un în- 
ceput de filmografie, altfel rămîne, ca și rolu- 
rile mici, un exercițiu pe care-ţi testezi niște 
clape.’ Din păcate, partiturile ofertante, dacă 
apar, vin după niște ani. Am mai spus-o, a 
doua șansă e tot atit — dacă nu mai — im- 
portantă decit prima. Mi-ar place să joc într-o 
comedie cinematografică. Avem destui actori 
tineri care să poată fi adunaţi într-o comedie 
despre tineri. Cred că un talent ca Radu 


Gheorghe merita demult un astfel de fiim, ca 
şi Horaţiu Mălăele. Mă gindesc iar la vorbele 
profesorului nostru Octavian Cotescu: „Nici 
nu știți cît de grea e comedia“. Dar dacă tot 
vorbim de atributele tinereţii, ce tinăr se spe- 


i ? 
9 de grou? Dan CONDURACHE 


Pentru a trăi 
la cotele frumuseții 


umane îți trebuie, 
printre altele, 
inteligenţă 


Ponse mele de pină acum au fost ti- 
nere toate, eu însumi fiind așa ceva. Au fost 
de toate felurile și categoriile, așa cum dealt- 
fel se petrec lucrurile și în viața care întirzie. 
iată, se așeze în formula ideală. Dacă am 
incercat ceva cu adevărat, în toţi acești ani, a 
fost particularizarea eroilor mei, așa cum am 
dus un adevărat război cu cineva care în timp 
ce lucram Mere fiind pe acolo cu oare- 
care treburi, strimba mereu din nas zicind: 
„Un doctor nu tace așa ceva”. „Un doctor nu, 
dar ásta da“, i-am răspuns, şi cu vorba și cu 
fapta. Dacă aș fi făcut ceea ce face, în 

ral, un doctor, ar fi ieșit probabil un fel de 
metodică sanitară despre cum trebuie să pă- 
șească şi să vorbească un doctor, sărind 
peste faptul că toți ştim, căci necazurile ne 
oferă ocazia, cit nu e un doctor ca celălalt. 
Aplicind aceeași logică și unui primar din 
Semnul i, am obținut un alt tip de pri- 
mar decit cel care bintuie în general prin ci- 
nematografie. 

Înţeleg, firește, că cel mai tare ar trebui să 
mă refer la cei bun şi am s-o fac în ace- 
laşi chip, deoarece și Filip traversează socie- 
tatea sa cu pași nesiguri, cu capul plin de în- 
trebări, căci principiile bune de viață nu de- 
vin realitate decit după o coacere suticientă a 
individului și, mai ales, o experiență perso- 
nală. Nu e adevărat că se poate copia dintr-o 
carte o frază, spre a alege calea cea mai 
bună în viaţă. i 

De aceea, cred că Filip rezistă oricind, de- 
cizia finală a lui fiind luată în urma unor in- 
decizii și zbateri convingătoare. Evident că 
vorbesc de soluțiile regizorale și în general 
de opţiuni interpretative, nu de calitatea lor 
artistică, nu mă laud deci, ci încerc să afirm 
că există oricind riscul, mai ales la noii tineri, 
de a cădea într-un optimism precar, care nu 
convinge pe nimeni, căci nu e simplu de trăit 
la cotele frumuseţii umane, pentru nimeni și 
mai ales, la virste de necunoaștere şi, para 


doxal, de opţiune. 
Mircea DIACONU 


Personajele tinere 
nu trebuie 
caracterizate prin 
atributele maturității 


personajului tinăr. 


Pe mine filmul m-a întinerit. În teatru înce- 
pusem cu bătrîni, eram „de compoziție”. Ac- 
torii mei preferaţi erau (și sînt și acum) lon 
Manolescu și George Măruţă. Mă pregăteam 
pentru un lung rodaj în așteptarea unei virste 
desfășura fără machiaj. 

Şi iată că a venit Șerban Creangă cu Aş- 
teptarea, care mi-a dat să joc un rol de tînăr, 


în care să mă pot 


D eci încheiem plutonul tinereții. plutonu! 
actorilor tineri... Actorul tînăr, interpret al 


f 


aT 


„Pot să spun că filmul m-a înti- 
nerit?“ (Florin Zamfirescu) 


iar eu, cu toate că eram student, am început 
să-l compun... N-am să uit niciodată ce sim- 
team cînd mă uitam la marele Ciobotărașu. 
Mi se părea că nu joacă. Contundam adevă- 
rul şi simplitatea cu ne-jocul. Abia mai tirziu 
am înţeles de ce mi se cerea „să uit’ tot ce 
învățasem în institut. Astăzi mi se spune că 
sînt firesc în film, că personajele mele sint lo- 

ice și credibile. Vreau să spun că firescul se 

vaţă, dar că în nici un caz el nu e limita su- 
perioară. Eu cred că personajul care este fi; 
resc și atit, personajul pieţii și al străzii, nu 
merită a fi urcat pe scenă sau filmat, fără ca 
el să însemne ceva pentru noi, pentru viața 
noastră. Altfei valoarea interpretării scade. 
Ajunge cam la nivelul cronicii dramatice, ba- 
zate pe „mie mi-a plăcut“ ca singur criteriu 
estetic. 

Dar sâ nu mă îndepărtez prea mult de per- 
sonajul tînăr. Aș caracteriza tinerețea prin 
candoare, prin mirare, prin curiozitate, prin 
dragoste și... de ce nu? prin greșeală. 

Noi de multe ori am fost obligați (împinși) 
la a caracteriza personajele tinere prin atribu- 
tele maturității sau chiar ale bătrineții, și asta 
din teama de a nu șoca. Ar trebui ca spiritul 
de observaţie să funcționeze mai liber. Am 
scăpa poate de penibilul (neinteresantul) la 
care sîntem uneori supuşi ca interpreţi și ca 
spectatori. 

Privind lucrurile astfel, acum cînd sînt pe 
cale să mă despart de ajele tinere 
(biologic, nu-i așa?) pot explica o parte din 
nerealizări, în ceea ce mă privește... Rămin 
totuşi cu citeva personaje. Citez din memo- 
rie: Trică din Dincolo de pod, Zamfir din Ta 
tă! risipitor, Ștefan din larba verde de acasă, 
Darie din Pădurea nebună, Silviu din Lumini 


și umbre... 
Florin ZAMFIRESCU 


Un tînăr contemporan 
nu acceptă linia 
„Călduță“, 


„jumătățile 
de măsură“ 


I inerii pe care i-am adus pină acum pe 
ecran, cei pentru care am fost solicitat, s-ar 
putea împărți în două categorii: tipul de băiat 
bun și cinstit și tipul de „hahaleră”, de 
„brinză bună în burduf de ciine“. Rău îmi 
pare că poate din cauza fizionomiei, n-am 
avut o gamă mai variată. Multe roluri sea- 
mănă între ele, chiar și numele se repetă. Am 
jucat pînă acum în filme vreo cinci Vasile! De 
primul rot, în filmul Un zimbet pentru mai tir- 
ziu, îmi amintesc cu plăcere, oricum era de- 
butul. Un tînăr utecist din anii 60, un tip cin- 
stit, cu zimbetul omului care știe și înțelege 
multe, mai curînd un reprezentant decît un 
profi! particular. Îmi amintesc că stăteam pe 
lingă operator și ceream mereu prim-planuri. 
Poate părea ușor ridicol, dar și acum le-aș 
cere, cred în capacitatea prim-planurilor de a 
vansmite stări, trăiri. Marcu — aşa se numea 


„Fără jumătăți de măsură” 
(Gheorghe Visu) 


din filmele noastre 


— seamănă cu alte personaje care i-au urmat 
prin faptul că nu avea probiemele lui perso- 
nale, le prelua reflex pe ale personajului prin- 
cipal, pe lingă care se învirtea tot timpul. Așa 
a fost şi Vasile, maistrul din Gustul și culoa- 
rea tot tinăr utecist, exemplar prin 
atitudinea pe care o are în rezolvarea proble- 
melor de muncă ale şantierului. Am făcut 
apoi un fel de aj în care numai regizo- 
rul Andrei in Băleanu a avut curajul så 
mă distribuie: un student cuminte, dar cu 
ciudățeniile lui (de pildă, tot timpul mincam o 
roșie, mă certam cu recuziterii. care nu o 
aduceau — „păi în asta stă rolul?" — da, un 
rol se mce şi a Ea Ea an băiat 
generos și plin e mul F- 
tunam pe cei din jur; dacă l-aș întiini hagah 
m-aș imprieteni cu el. Mi-e și acum dor de un 
asemenea rol. Majoritatea mă văd în roluri de 
„marginal“, de „pușiamale” mai mult sau mai 
puțin simpatice, ori acest lucru s-ar putea 
chiar să-mi pună o amprentă... Poate că de 
aceea îmi și lasă o senzație de neimplinire, 


mai eu. simt nevoia să întilnesc în filmele 
noastre (chiar şi, sau în primul rind, ca spec- 
tator) tineri „de-adevăratelea”, cu suflete ti- 
nere, cu idei tinere, cu probleme tinere. 
Mi-am îndrăgit, deopotrivă, toate rolurile, fără 
excepție, dar mi se pare că cele din ecrani 
zări sint mai complexe, au o evoluţie inte- 
rioară mai bine marcată; iar Doina din Riul 
care urcă muntele, prin destinul ei dramatic 
prin candoarea și căldura partiturii, prin ra 
portarea la marile evenimente ale epocii (Au- AA Fe 
gust '44) pare mult mai vie, mai adevărată (si „Aştept În teatru și în film întîlnirea 
de fapt și este) decit mulți dintre tinerii din nd my e PRI pa 
filmele noastre de actualitate. Eu cred că cea mare. Mari a Steria 
există și azi destine eroice, dramatice, 1o- 
mantice, revoluționare, chiar dacă ele se ra- 
portează la o epocă a liniștii, a păcii, a încre- 
derii în ziua de azi şi de miine. 


Catrinel DUMITRESCU 


Creangă". O adolescentă ce visează să aibă o 
adevărată” casă cu „perdea“ și „veioză”, o 
adolescentă cu toate problemele începutului 
de viață de pe un șantier... 

În teatru cam atit. Dar aştept! Aştept și în 
teatru și în film întilnirea cea mare! Nu știu 
cum va arata. Nu știu cind va veni, sper cå nu 


de lipsă de ua pill rol pope, i z E A paea Eura paka i prea pt ereu 

a mi agp frane Di Există premise o adevărată confruntare de ginduri și de idei, 
foarte exact rolul din scenariu, acea „Nostalgia întilnirii cu un perso- : ; ca între doi tineri adevărați care caută adevă- 

erei i ia heliu = A agenti dai f y P pe ntru raal Iz ă ri rul, refuzind soluțiile facile, prestabilite. 


nebunie poetică, acea neliniște scormoni 
toare, pe care probabil au intenţionat-o s 
D.R. Popescu și Lucian Bratu, cind filmul a 
fost gata, nu mi s-a părut că rolul meu ieșise 


naj autentic” (Mariana Buruiană) 


deosebite Marioara STERIAN 


la înălțimea premiselor. Probabil, lipsa de ex imprumutat ceva din mine, ele m-au obișnuit A ob t ine 
periență, jnaroa de a vedea rolul ire koa ana A 28 di la Ea 0 

din capul meu şi nu film n capul regizo- r- N . 
nr pare air era prea cuminte. Și acesta un personaj, să zicem „de epocă”, mă intere- A fost o iarnă mult prea lungă şi aspra to nui ad evăru i ul. 


sează unul contemporan. Dar nu o simplă 


ar fi un reproș mai general. Tinăr era și timo- 


parcă nu mai aștept muguri roz, ci vinturi A lupta împotriva 


nierul din Echipa] Singapore, un tip | Prezentă „firească“ din zilele noastre, nici | ude, cenușii, de toamnă. Poate din cauza 
i A măcar personajul-simbol, ci unul pus să ac- | as mă mai sensibilize mod è ii 
Epe a a etune hiropoo) ționeze în situații dramatice, de conflict, sur aiw ' Sn pio 2 „făcătu rii“ 


-și depășească o traumă psihică, un com- 
plex, ca supraviețuitor al unui naufragiu. Ciu- 
dat, rolul de care sint mulțumit fără rezerve, 
care mi se pare finisat și rotunti, e un rol 

sodic din Un om in loden. Poate și priza 
directă m-a ajutat mult. Vatmanul din j 
nopții, băiatul venit de la țară, se confruntă 
cu 0 nedreptate, vrea să lupte, să se apere, 
dar luptă greșit, acordă credit exact cui nu 
trebuie. Acum aștept să-l văd pe tinărul ute- 
cist din Să mori rânit din dragoste de viaţă. E 
un curajos, un temerar, un aventurier poate, 
dar nu de dragul aventurii. interesantă a fost 
și relația cu celălalt erou tinăr al filmului — 
Claudiu Bleonţ — o prietenie în care fiecare 
împrumută cite ceva din personalitatea celui- 
ialt. Nu știu de ce personajele tinere din fil- 
mele noastre sint lipsite de acele momente în 
care își dau drumul (nu at greșind, dar 


prins în stare de tensiune. Modul în care 
reacționează în această stare să fie limbajul 
lui propriu, nu numai decit cuvintul. Mă inte- 

problema lui de viață, cum și-o re- 
zolvă sau nu. Mă interesează să fie în dis- 
pută, obligat să aleagă, să caute, să acţio- 
neze, să opteze sau măcar să dorească asta, 
într-un cuvint „să trăiască”. 

Dar un film care are un astfel de personaj 
le are și pe celelalte la fel, povestea scenariu- 
lui e de o anume structură, iar regizorul știe 
să citească — aș zice: artistic — realitatea. 
Nu-ţi poți dori un anume personaj în afara 
contextului. De fapt, ceea ce visez este o 
echipă unitară care să gindească în același 
fel. Fără această comunicare obli 3 
orice scenariu bun și orice los 
— fie el tînăr sau nu — există în zadar. Poate 


D. aş putea da timpul inapoi, dar cu 
mintea de acum! De cite ori n-am auzit fraza 
asta. Dacă aș putea da filmele înapoi, cu ex- 
periența artistică de acum, îmi permit să 
spun și eu! Aș reuși oare să compun eroine 
mai veridice? Știu eu, poate mai mature, mai 
înțelepte, dar sint acestea atributele princi- 
pale ale tinereții? Îmi vin în minte versurile lui 
Blaga: „Copilul spune:/ Dragostea și înțelep- 
ciunea mea e jocul./ Tinărui spune:/ Jocul şi 
înțelepciunea mea e dragostea/. Bătrinul 
tace:/ Dragostea și jocul meu e înțelepciu- 
nea." 

Mereu am dorit, am încercat, am tins să 
sărind de pe. o linie căiduță, de mijioc) mo- | O echipă de tineri? Oricum. cu suflet tinâr Caoa ca cunas din viata de toate zilele (mi 
mente atit de specifice virstei. ŞI e păcat. Pe Mariana BURUIANĂ refer în primul rind la cele de actualitate!). 
tineri în ral nu-i caracterizează jumătă- ai yai interpret“ (Diana Nu cred in eroul tinăr, er Bt apere ei 
tile de ră. Personaje pe care mi le do- naj, nu nun interpre dia bla Așa ceva există numai în imaginația unui 
resc? SORS ma il pa- aceon din ipescuj scenarist cu minime afinități artistice, care 
„Groapa“ g . proastă e t 
că-i mai văd și pe alții în același rol și s-ar Vremea noastră ea a PR gre BE PAING SA incip (ou h 
putea ca regizorul să aleagă unul din aceștia ; : bit personajele tinere pe care le-am văzut in | mare). Nu se educă nimeni cu „ceva“ ma- 
Aș fi vrut să joc și tînărul din Zidul, ceea ce unor destine eroice, ultimeie noastre filme. Am chiar un soi de | chiat artistic. Sau se educă prost. Fäcătura fi- 
nu înseamnă că Oseciuc nu era foarte bun în z condescendențā vizavi de ele. rescului e o altă manieră încercată de mulți 
fiim. Aș vrea să fac un rol de tînăr ca. romantice Ă Mă gindesc și la neimplinirea mea de tînără | ca sigură și modernă. Minciuna, gablo; 

. fini 
revoluţionare tu- 


Zybulski. în Cenușă și diamant. Şi un rol de actriță în filmele în care puteam exista ca : 
Ear a caro seum ni nu ma ginos, dar pe sa moni Ean ma tata | ma chir n igin 9, ba a Aird ban 
care să-l simt din primul foc, să cred în ade- premisele pentru realizări deosebite, dar lip- | ație adevărată”. Obţinerea „tonului“ adevărat 
vărul și în tinerețea lui. Acum, cit mai sint ti- sește mereu ceva, parcă toate s-ar face din | e un drum lung in care conştientul învaţă de 
zi srul buzelor, expediat. Nici măcar, nummi | ia subconptont și ajungem ou lecua se 

ck, olind, mà conlund şi îvăleac aiitsa. Mi-e. | tona poao RUL Gontier în artă — tanti, 
teamă că toate speranțele d gindurile mele 
frumoase față de personaj terminarea fil- 
mului ar putea avea tristețea unui imens bu- 
chet de maci înghesuit și pleoștit într-un bor- 
unca artistului e munca de ceasorni 
car-bijuter care trebuie să construiască, la 


A. avut privilegiul de a interpreta în film 
rei roluri de tinere contemporane, diferite ca 


structură și ca destin. Exceptind personajul 
Silvia din Buletin de București, construit ex 
iai clusiv cu mijloacele comicului, un fel de „nu 
faceți ca ea” (deși n-am uitat nici un momen! 


Nu 0 simplă prezență | că ogoni o prezență umană), pe celelalte 


două (in Ora zero și în Omul care ne trebuie) 


Gheorghe VISU 


fi reas că“ am încercat să le realizez avind ca mode scara deosebit de mică, viaţa cu toate rotițele 

s d (dincolo de scenariu) fete intiinite pe strada și şurubelele, dar meci toate, chiar dacă 

fete adevărate, care muncesc, care știu să vi nu se văd, legate neapărat cum trebuie, pen- 

Un personaj întreg seze, care știu ce sint grijile, care au curaju tru ca ceasul existenței să poată țăcăni exact. 


să spună ce gindesc (deci să și gindească) și 
chiar să iubească. Am spus „dincolo de sce- 
nariu", pentru că personajul tinăr „scris“ e 
uneori schematic, corștiința lui te ințeapă în 
ochi, vorbele lui pot fi tipărite într-o culeger: 


de maxime și cugetări, nu cunoaște decit bi ri i A 
nele sau răul (după care vine iarăși binele) Cind cauţi adevărul, 
între acești poli neexistind stări intermediare refuzi Acolo unde n-am reușit întru totul, vă rog 


de parcă lumea noastră nu ar fi colorată de- să nu-mi judecaţi eroinele prea aspru: acor- 


dit in alb și negru (asta chiar și în filmele co- ee Fi pe 
lort). Fără îndoială că pînă a ajunge la public soluțiile facile datHe și acordați-mi ici 


personajul se îmbogățește (actori, regizor 
Anchetă de Roxana PANĂ 


etc. încercind să-l trezească la viaţa. sa 
aducă la realitate), dar eu, și cred ca nu n S 
-a intimplat să mă întilnesc citeva clipe Foto. Victor STROE 
cu o bibliotecară (Fata morgana), cu o st. > 3 3 j 
f . dentă printre : „Personaje cit mai ap 
Au impus un cuplu de tineri într-o comedie de mare succes: „modelul viu” 


in de Bucureşti (Carrine/ Dumitrescu şi M 


Căci ce rost are un ceas care merge aiurea 
sau nu merge deloc? 
Diana LUPESCU 


mea, stau în dorința de a crea e cit 
mai apropiate de „modelul“ viu. Acest lucru 


| n afară de Țapinarii, care mi-a lăsat nostal- 
gia a ceea ce ar fi putut fi (adică un film bun) 
şi de Lumini și , care mi-a lăsat nostal- 
gia întilnirii fără final cu un autentic, 
celelalte filme mi-au oferit personaje față de 
care nu încerc acuma decit un sentiment de 
echitate. Ele s-au folosit de mine, precum eu, 
la rîndul meu, m-am folosit de ele. Eu le-am 


nică. Atit! Dar e frumos! Aduce cu ea căl- 
ură, lumină, liniște, într-un cuvint dragoste 
păci za principal, afiat la un pas de a-și 
ua ca Pe pentru tot restul vieții, min- 
ciuna, frica a-și recunoaște o vină ce 
costă o viață de om. Este umbra lui binefăcă- 
toare. 
treacă 
contin 
ce-am 
teatru 


aţ. 
Singura ființă care îl poate ajuta să 
de rea mintări, de această derută 
uă. În ce măsură am reușit să 
gindit despre ea, rămine de văzut. 
„0 si întiinire de reținut, întiinirea 
cu Dora din „Hoţul de vulturi“ de D.R. Po- 
pescu, piesă jucată pe scena Teatrului „lon 


Uzina şi oamenii ei: personaje de film 


EA de „Ea N, 


Profesiunea: 


(Urmare din pag. 4) 


„Nu ne simțim bine cind nu ne creăm 
singuri probleme” 


— Dumneavoastră lucraţi pe bază de co- 
menzi? 
$ tetan Rotaru: Mai muit din proprie iniția- 
tivă. 

Cristian Drăghescu: În general, „ne creăm 
singuri probleme“. 

Gheorghe Rădulescu: Sint două fronturi. 
Pe de o parte, sintem solicitați de fabrică, fi- 
indcă există întotdeauna urgenţe firești ale 
întreprinderii. Pe de altă parte, nu ne simțim 
bine dacă, așa cum spunea colegul meu, nu 
ne creăm singuri probleme. 

— La prima intilnire ziceaţi că, pentru 
dumneavoastră, specialitatea este și un 


S.R.: Un hobby acasă, cind te gindești la 
ce vrei să faci la fabrică. Dar chiar la între- 
prindere, specificul muncii noastre ne obligă, 
în afară de lucrul la planșetă, să umblâm 
mult prin secţii. Pentru realizările noastre, 
trebuie să colaborăm cu executanţii şi să ne 
ocupăm de omologarea lor. Apoi, căutînd lo- 
curi pentru viitoare experiențe, observăm, 
într-un atelier sau altul, lucruri care nu merg 
sau ar. puma să meargă mai i ai 

— Dar dumneavoastră mergeţi, a pro- 
priu, nu numai la figurat. 

G.R.: Oricum, expresiile acelea ce se aud 
frecvent: „— Unde mergi? — La slujbă. — 
Serviciu ușor!“ nu prea au pentru noi nici un 
sens. Serviciu plăcut înseamnă pentru noi să 
venim la fabrică și să avem treburi de rezol- 
vat, să ne confruntăm cu probleme intere- 
sante, să avansăm în soluționarea lor. 

— Unde intervin totuși momentele de ma- 
ximă dificultate? 

Cristian Drăghescu: La punerea în func- 
țiune a noilor produse apare adesea un sus- 
pens care poate dura zile, săptămini sau 
chiar luni în șir. Al doilea suspans ţine de fe- 
lul cum cei de la locul de muncă vor primi 
noutatea sau realizarea în sine. 

S.R.: Pentru că, în general, nu mergem pe 
căi bătătorite, aș putea spune că în 90% din 
cazuri, am făcut lucruri care nu se mai făcu- 
seră inainte. Și atunci apar reacții diverse, în 
funcţie de caracterul oamenilor și de alți fac- 
tori. Unii spun: „— Asta n-o să meargă nicio- 
dată!” Sau: „Dacă se poate face cum se face 
acum, de ce s-o facem altfel?“ Sint expresii 
care au și fost sintetizate de un autor străin 
într-o lucrare intitulată „Frinele creativităţii” 
— vreo 42 de astfel de propoziţii, ilustrind li- 
mitele de ordin psihologic care trebuie depă- 
șite, înaintea celor birocratice. 


A rezista in entuziasm 


— Munca dumneavoastră implică și un 
anume sacrificiu? 

Mihai Teodorescu: Cuvintul mi se pare cam 
mare. Dar, fără să fie vorba de gesturi spec- 
taculoase, e uneori nevoie de spirit de sacrifi- 
ciu, de pildă pentru a-ţi urmări pină la capăt 
propriile contribuţii, după ce ele nu mai sint 
propriu-zis ale tale, în sensul că alții ar trebui 
să se ocupe de utilizarea lor. Dar dacă nu te 
interesezi, ele se întimplă să moară. Sacriti- 
ciu e poate și renunţarea la posturi și salarii 
mai mari, pentru a lucra în continuare în cer- 


cartea de film la noi 


Filmul 
din unghi semiotic 


STRUCTURI 


FILMICE 


cetare și a face ce ne place, ceea ce e nece- 
sar şi, poate, primordial. 


— trăit unele despărțiri? 

— ur: A fost o autoselecţie, de-ă lungul 
celor opt ani. În primul rînd, au plecat cei 
care s-au înșelat un pic în legătură cu ce se 
vrea de la acest colectiv. Pentru că prima 
problemă care ni s-a pus, la constituire, a 
fost aceea a entuziasmului. 


M.T.: L-au cam compromis unii, dar noi 
vrem să-l reabilităm, în sensul unui entu- 
ziasm de durată, pentru că important e să re- 


ziști în entuziasm. 

Cristian : Ceea ce nu se impacă 
cu dorința de a ieşi în evidenţă cu orice preț 
sau de a folosi locul de muncă drept o tram- 


bulină. 

Rădulescu: Nu-i invidiem pe cei 
care au părăsit meseria pentru posturi admi- 
nistrative, deși unii ne-au părăsit cu un zim- 
bet în colțul gurii. 


Epilog 


— Între dumneavoastră patru există și ra- 
porturi ierarhice? 

Mihai Teodorescu: Între noi patru, nu. 

Ştefan Rotaru: În afară de faptul că Mihai 
Teodorescu, cel care v-a răspuns, este secre- 
tarul nostru de partid. El e dintre membrii 
fondatori ai grupului, singurul dintre cei de 
față care a intrat în C.I.S.O.T. prin concurs, 
prin testul inițial. 

— Ce inseamnă pentru dumneavoastră, to- 
varășe secretar, a îi comunist, revoluționar, 


Mihai Teodorescu: Înseamnă o implicare, 
la maximum-ul posibilităţilor noastre, în efor- 
tul de a depăși toate obstacolele care apar în 
procesul de introducere a noului. Noi înțele- 
gem noţiunile de comunist, revoluţionar, pa- 
triot nu în sensul unor principii abstracte, ci 
în -cadrul concret al profesiunii noastre, al 
problemelor imediate și de perspectivă, le- 
gate de introducerea și generalizarea tehno- 
logiilor de virt fără de care saltul de producti- 
vitate cit și cel calitativ aşteptat de la munca 
noastră, a tuturor, nu pot avea loc. Rezolva- 
rea problemelor concrete de care aminteam 
depinde de fiecare dintre noi și de aceea, a fi 
comunist, revoluţionar, patriot, inseamnă 
după părerea mea a-ţi struni voinţa la maxi- 
mum, în scopul promovării și aplicării noului 
în condițiile unei munci desfășurate cu pa- 
siune, pricepere şi dăruire. 

— Vă mulțumim și vă dorim succes. 


Din ce,se întrupeaz 
visul... 


(Urmare din pag. 5) 


Nu ne părea de fel că sintem sărăciți. O intui- 
ție fermă ne orienta spre a le confunda, pre- 
cum proza și poezia, fericirea cu nefericirea. 


De altfel, expresia aceasta: „adevarul 
educă"” a apărut printre primele în discuţii, 
rostită cu calm de un muncitor robust la 
vorbă și infățișare, om care nu a spus multe, 
ci mult despre decorul filmelor noastre „in 
care nu ne regăsim intotdeauna casa“. Ex- 
presia s-a întiparit imediat: „Adevărul educă“. 
Dramatismului ei i-a răspuns pledoaria unui 
șef de echipă de la sculărie — „Om de ex- 
cep ie” zicea cineva, nea Mircică e un om de 
excepţie” — pentru comedia care se ocupă 


O noua carte de film în Editura „Juni- 
mea“: Structuri filmice de loan Lazăr. Din 
start, din librărie, orice nouă carte de film au- 
tohtonă e un motiv de bucurie. Aparițiile în 
acest domeniu, sint încă destul de sporadice; 
critica noastră de film mai are obligaţii consi- 
derabile, datorii neonorate încă faţă de isto- 
ria, critica, estetica, teoria — artei a 
șaptea. În aceste condiţii, cea dintii calitate a 
oricărei noi cărţi de film este faptul că există. 
Meritul recentului volum „existent“, Structuri 
fiimice, este de a-și fi propus un unghi de 
abordare încă... neabordat la noi; după cum 
o spune chiar autorul: „Puţine încercări s-au 
făcut la noi de a aborda specificul ci- 
nematogratiei naţionale pe temeiul studiului 
semiologic“. Așadar, în aproape 200 de pa- 
gini, un demers de meticuloasă descifrare și 
exemplificare a unor procedee ale scriiturii 
cinematografice, a unor elemente de bază ale 
limbajului cinematografic, în peste 200 de ti- 
tiuri ale filmului nostru (lungmetraje artistice, 
dar și documentare, și filme de animaţie). De 
remarcat, amplitudinea cronologică a filmo- 
grafiei: din 1897, de la | jile de la Galaţi 
pină la filmele noastre din imediata apro- 


investigația îi aparţine unui autor care, se 
vede (uneori chiar se preavede), i-a studiai pe 
Christian Metz, pe Gilbert Cohen-sat. pe 
Genette, pe Greimas, pe Lotman, pe Linde 
kens și desigur şi pe alii, dar mai ales pe 


de „treburi deștepte”. In generai. „fară un 
imor serios, el- nu și-ar putea conduce 
»chipa”. El nu vrea bancuri ieftine, conflicte 
superficiale ci „lucruri de relief, aspectele de 
fond, pe care să le urmărim cu o respiraţie 
tăiată ca la filmele cu cow-boy". „Adevărul 
educă” se racorda astfel — într-un montaj 
subtil ca lecţie de estetică — cu necesitatea 
unei povestiri dramatice, pasionante, dacă 
vrea să educe, dacă vrea să fie adevăr. În ce 
ar consta și unde s-ar găsi un asemenea dra- 
matism care, fără a fi o reţetă a fericirii, ne-ar 
ferici atit ca putere educativă cit şi ca putere 
de emoție? Ca în orice film bun, acolo unde 
te aștepți mai puţin sau nu bagi de seam: 
Un inginer atacă decis tema „noului nespec 

taculos”, a acelei perpetue inaintări care nu 
se vede imediat, ușor, la suprafaţa, ci in 
adinc, cit mai în adinc, și anume in interiorul 
omului, „unde doar scenariștii care cunosc 
pot pătrunde.“ Cei care nu cunosc rămin la 
rețete ale nefericirii, acelea care opun mereu 
un finăr avintat unui bătrin director conserva- 
tor, privit mereu cu ostilitate melodramatică. 
La ei în uzină nu e așa. Cele mai tari con- 
flicte ale adevarului care educă sint cele în 
doi, în trei, în patru, curprinse în interiorul 
unui singur om, capabil „să înțeleagă câ noul 
de unul singur nu se poate”. Att, dar nu mai 
puțin. Or, aici. în „fondul omului”, nu al lu- 
crurilor, înaintarea noului nespectaculos are 
parte de cea mai spectaculoasă încleștare: 
aceea dintre puterea de a-ţi păstra tonusul și 
chiar umorul, și căderea psihică aflată în 
preajma fiecărui pas pe care practica, teh- 
nica, interesele umane îl pot socoti greșit, 
riscant, contestabil. Acestea de le poți vedea, 
într-un scenariu. dar lumea merge la circ. să 
vadă oameni pe trapez — îmi spun. Şi i se 
pare mai spectaculos fiindcă e mai ușor să fii 
emoționat de un trapezist decit de un proiec- 
tant la planșetă. Facilitatea privirii se con- 
fundà cu superticialitatea emoției. Cum se 
înaintează în aceste condiţii, dacă nu vrei să 
fii facil sau superficial? De ce omul nu vrea 
să abandoneze drumul? De ce nu te oprești, 
„ceea ce poate că ti-ar da un confort inte- 
rior"? Un inginer proiectant lansează un „fi- 
indcă“ cu care înnoadă perfect problema, ca 
intr-un dialog a 12 oameni curioși 

— Fiindcă destinul unei idei, azi, nu mai e 
singur. 

Ca deodată, cel puţin pentru ochiul meu, 
sa scapere în sfiit o poveste, cea care dă 
corp frumoaselor idei şi tăcutelor priviri. În 
urmă cu ani, spune același inginer al noului 
nespectaculos, cind s-au pus bazele cabine 
tului lor specializat în operaţiile tehnice, se- 
lecţia ar fi avut — printre alţi parametri, desi- 
gur — și un criteriu al moria pe care o 
emana respectivul stagiar. Simpatie? Exact. 
Printre calităţile avute în vedere — şi cine 
spune vedere, nu poate evita filmul — era ș: 
aceea a unei bune transmisii de omenie, de 
simpatie, de plăcere a muncii și priceperii 
care pot fi detectate din felul de a fi și a privi 
al omului. Cabinetul lor proiecta existența 
unui colectiv de oameni harnici, deştepţi și 
simpatici. Bine, dar de atitea ori a fi simpatic 
nu e garanţia nici a hărniciei, nici a minţii 
deștepte. De atitea ori, simpaticul dezama- 
gește. De atitea ori, un aparent antipatic ein 
fond profund simpatic, ca să nu vorbim de 
invers... Ei bine, tocmai acesta putea fi filmul! 
Un studiu psihotiziognomic, o dramatică şi o 
comică poveste, prin care se descoperă, ci- 
nematografic, ce este cu această contradicto- 
rie idee a simpatiei de care avem nevoie, to- 
tuși, atit de mult. Ce-aţi spune de un „12 oa- 
meni simpatici"? 

S-a panoramat scurt şi nea apărut la 
stinga mesei noastre, o femeie Únārā. fru- 
moasa, foarte timidă in ce spunea, abia in- 


Metz: el deține recordul de citări, pe el îl co- 
menteazā autorul cu predilecție, el îl con- 
fruntă cu celebri confrați (ex: “dat oferă nu- 
anțe pe care Metz le sacrifică“). Titlurile cap- 
tolelor sint elocvente: „Tipologia structurilor“, 
„Pentru un studiu sintagmatic al filmului ro- 
mânesc”, „Codurile imaginii” etc. Se înțelege 
deci că nu avem de-a face cu o „lectura 
ușoară”, ci cu una de strictă specialitate; 
„spectatorul obişnuit“ care ar dori să o desci- 
freze ar trebui sa se înarmeze în prealabil cu 
un „mic dicţionar semiologic“, care să-i ex- 
plice diegeza, proxemica, anticlimaxul, para- 
goga, isindetul etc. De semnalat, în con- 
text, o fugară tentativă comparatistă: „Ce se 
întimplă în cinematograful românesc la ora 
cind în lume se realizează Un bărbat şi o fe- 
meie, Deșertul roșu, Evanghelia după Matei, 
Anul trecut la Marienbad, 
tea mea și alte atitea titluri de referinţă în fil- 
mogratia epocii?“ Și un exemplu de „proto- 
cronism“ cinematografic, reprezentat de fil- 
mul Viaţa nu iartă, realizat în 1958 de Manole 
Marcus şi lulian Mihu: „Filmul nostru trebuie 
pus in relaţie de prevalenţă cu Anul trecut la 
Marienbad (1961). Aceasta dincolo de faptul 
că Alain Resnais a recunoscut ori ba infiuen- 
tele cineaștilor români“... 

Un gest de pionierat, o — cum se și sub- 
intitulează — „introducere în filmul româ- 
nesc” pe căile unei abordări și sistematizări 


inedite. 
Eugenia VODĂ 


draznind sa ne povestească în ce tel uzina a 
ajutat-o „să-și dezvolte personalitatea”. Nu 
parea deloc acea făptură vorbăreață și des- 
chisă la care visează tot reporterul mondial. 
Așa cum vorbea însa, încet, cu grijă, am ra- 
cordat-o la o eventuală scenă a acelui film 
întrezărit tot mai clar, în care ar fi putut să 
apară ca unul din personajele puse în ches- 
tiune: ce ascunde timiditatea ei? Am intre- 
bat-o ce scenă — nu ce film — din cinemato- 
grafia noastră i-a spus ceva care s-a întiinit 
cu emoțiile ei, cu biografia ei? Mi-a răspuns: 

— În Ciprian Porumbescu... 

— Dar in filmele de actualitate? 

— E secret. 

Atunci am avut revelaţia că în filmele noas- 
tre, eroii nu au parte de secrete şi anume 
dintre acelea care dețin puterea de a nu fi 
mărturisite. Nu știu dacă aceasta e o sărăcie 
a scenariilor, dar eu m-am simţit imbogăti! 
prin sugestia acestei timidităţi. 


Maturitatea tiner 


(Urmare din pag. 5) 


despre genuri este esențial să aflăm ce gă- 
sește și ce nu găsește spectatorul în filme, el 
care este atit de atașat de viața ecranului și 
de filmul nostru. 

Mai trece un timp și ne dăm seama că 
schimbul de opinii se încălzește, devine mai 
direct, mai la obiect. Aflăm, de pildă, între- 
bindu-i ce-ar aștepta să descopere într-un 
film de actualitate, un lucru care este poate 
elementar în ochii unora, dar care se aude 
cam rar, și anume, se reproșează filmului 
nostru de actualitate, mai tuturor filmelor 
noastre pe această temă că, vrind să spună 
prea mult, dacă nu chiar totul, cad în genera- 
lizări, în vag, în abstract. Lipsesc — și asta 
este o afirmaţie pe care merită să o subliniem 
cu mai multe linii și apoi să ne gindim la ea 
— lipsesc, poate vi se pare banală afirmaţia, 
lipsesc așadar amănuntele, lipsesc din filmele 
noastre, care ar trebui să fie oglinda prezen- 
tului, tocmai faptele mai mici, mai mărunte 
care dau veridicitate ansamblului și sare vieţii 
din ele, care dau culoare, nuanțe și pină la 
urmă adevărul adevărat. Poate că, propunin- 
du-ne mai puţin, am putea spune mai mult. 
Sigur că una din carențele adesea amintite în 
legătură cu filmul pe problemele prezentului 
este felul cum cunosc sau cum nu prea reu- 
șesc să cunoască și să creeze viață pe ecran 
realizatorii acestora. Dar curiozitatea te îm- 
pinge să întrebi, și bineînțeles că întrebi: per- 
sonajele, eroii — dacă sinteţi de acord cu ter- 


-menul — sint nu imaginea unui om, ci mai 


rabă o sinteză a lumii de astăzi, o obser- 
vație despre om rezultind din caracterizări 
multiple, contopite într-o singură expresie 
umană. 

Nu, explicația pare să fie primită mai de- 
grabă cu rezervă, o rezervă neostentativă, dar 
pe care o simţi. Pentru că — așa am auzit, și 
nu dintr-o singură gură — este sau nu sin- 
teză, sau simplă imagine a unui om socotit 
reprezentativ, omul sau personajul nu poate 
fi frustrat de gestul uman cotidian. de contex- 
tul vieții in care trăieşte, privit în toată veridi- 
citatea lui, nu poate fi frustrat de fapte şi ati- 
tudini care nu neapărat îl ridică în slăvi sau îl 
plonjează în noroi, ci care sint la nivelul ba- 
nalităţii, cotidianului. Este o imagine care-l 
face credibil și viabil. Altfel — cam asta ar fi 
definiția pe care o încearcă unii dintre inter- 
locutorii noștri — altfel, deși cu chip de om, 
mișcîndu-se și vorbind, tot un fel de schemă 
este și el. 

incercam, şi colegii mei și eu, să obținem o 
părere sau o sugestie despre structura po- 
vestirii cinematografice propriu-zise. Noi nu 
ştim — ni se spune cu oarecare reticență —, 
nu ştim cum trebuie să fie povestea, dar în 
viața de fiecare zi știm că se petrec sumede- 
nie de lucruri — afirmaţia se anunţă foarte 
pa pp şi autorul ei o face fără nici o co- 
deală, fără nici o timiditate, ori vreo intenţie 
de a-și polei vorbele — se petrec deci tot fe- 
lul de întîmplări, tot felul de reacții și atitu- 
dini, care toate ia un loc înseamnă existență. 
Ei bine, atit de puţin din ceea ce se întimpiă, 
sau ni se întimplă, auzim, vedem sau avem 
ocazia să întilnim — măcar ca o aluzie — în 
multe din filmele pe care trebuie să le consi- 
derăm oglindă a prezentului! Poate că cei ce 
le fac — și treaba este spusă cu o convingere 
care şi ea dă o nuanţă categorică afirmației 
— poate că cei ce fac filmele astea ori nu 
prea cunosc, ori nu prea privesc mai îndea- 
proape tocmai prezentul și pe oamenii de 
lîngă ei. Mi s-a întimplat — intervine un tînăr 
cu aer grav și reținut, dar nu șovăielnic — mi 
s-a întimplat să văd şi să aud într-un film 
unele invocări din cimpul tehnicii și al indus- 
triei care să fie atit de eronate, încit chiar și 
pentru cel ce știe doar vag cum stau lucrurile 
în realitate, orice alt joc, orice altă atmosferă 
sau argumente ale artistului respectiv să nu 
mai aibă valoare, pentru că tu ca spectator 
ai depistat o eroare iniţială. Ai văzut pe ce ar- 
gument — fals — a construit cineastul mo- 
mentul. 

Nu știu cum se intilnesc și discută de obi- 
cei realizatorii cu spectatorii, dar probabil că 
primii nu prea sint dispuși întotdeauna să in- 
tre în amânunte. Probabil — aspectul acesta ni 
l-a relevat întilnirea de la Uzinele 23 August 
— probabil! că relaţia realizator-spectator ar fi 
preferabil să aibă loc într-un cadru de lucru, 
oricum nu festiv. Observarea realității nu este 
o simplă „operaţie“ de documentare ocazio- 
nală, de ia un film la altul, ci trebuie să fie o 
stare de curiozitate permanentă, de comuni- 
care cu ea. 


Premii... premianțţi... premiabili... 


„9 ouă distinctie internațională pentru 


Juriul „Festivalului de filme de 
scurt-metraj“, destășurat la Tampere 
(Finlanda) între 29 februarie — 4 martie, 
a acordat: 

„Diploma de merit“ filmului Tu de lon 


Gopo. $ 
Ne reinoim felicitările. 


Studioul „Alexandru Sahia“ din nou fi- 
nalist 


La „Festivalui Nicola Tesla” dedicat fil- 
melor pe teme tehnico-ştiinţifice care a 
avut loc între 29 martie și 3 aprilie, în ca- 
pitala R.S.F. Iugoslavia, două dintre cele 
patru filme românești din concurs s-au 
întors acasă încununate de succes: 


Floarea apelor (regia Mircea D. Po- 
pescu) a obținut „Placheta de bronz“ a 
Asociaţiei pentru ocrotirea mediului în- 


conjurător; 

Recucerirea universului sonor (regia 
Olimpia Daicoviciu) a primit „Diploma de 
onoare“ a juriului. 


Un nou festival — Montreal (Canada) 

În concurenţă cu Toronto, unde se or- 
ganizează anual mai multe manifestări 
culturale și deci şi cinematografice, Mon- 
treaiul a inaugurat din această primăvară 
un nou „Festivali internaţional” (17—22 
aprilie) dedicat „filmului de artă”. Cine- 
matografia noastră a fost reprezentată de 


E o plăcere să te întilnești 
la 14 ore de zbor cu filmele colegilor 


La cinematograful 

„Charles Chaplin“ 

din Havana rula 
Angela merge mai deparre 


A. fost invitat în Cuba, la Havana, la 
Festivalul internaţional al noului cinema lati- 
no-american. Un festival foarte interesant şi 
de mare amploare, filme din toată America 
latină. Pot spune că am văzut zeci de filme 
care mai de care mai surprinzătoare, mai 
mult decit mi-am imaginat: filme din Argen- 
tina, Peru, Brazilia, Columbia, Mexic, Porto 
Rico, Ecuador, Nicaragua, Venezuela și 
Cuba. Imaginaţi-vă, curiozitatea unui lati- 
no-european, cum sint eu, să cunosc produc- 
ţia acestor cinematografii, să cunosc regizori, 
scenariști, actori, să vorbesc cu ei, să ne po- 
vestim reciproc despre filmele țărilor noas- 
tre... Am notat adresele producătorilor, 
adresa cinematecilor, cred că multe filme ar 
interesa pe spectatorul român. În afara filme- 
lor prezentate în concurs, am văzut la cine- 
matografui „Charles Chaplin” filme în afara 
concursului, din diferite ţări, Cehoslovacia, 
Bulgaria, U.R.S.S., Polonia, S.U.A. și Angela 
merge mai din România. E o plăcere 
să te întilnești, ia 14 ore de zbor (atit se face 
cu avionul pînă în Cuba) cu un fiim făcut de 
un coleg. Nu mică mi-a fost bucuria să citesc 
în ziare (aproape că nu trebuie să A spa- 
niola ca să citeşti ziarele lor) că joacă în Ha- 
vana, la mai multe cinematografe Comisarul 

al lui Sergiu Nicolaescu. De fapt 
Sergiu pare ceł mai cunoscut în partea asta a 
Americii. 

Am asistat la seminarul filmelor indeper 
dente nord-americane. Am văzut jurnale de 
actualități, încerc să cred că am citeva idei 
despre acest tumultuos cinema al Americii 
latine: probleme sociale, politice, probleme 
de independenţă culturală. educative... Ar fi 
foarte folositor un schimb de filme româneşti 
sau chiar schimburi culturale pe linie de 
ACIN. Cineaștii din Havana doresc schimburi 
mai susținute între asociaţiile noastre. Paralel 
cu festivalul a avut loc și un simpozion al fil- 
mului de animaţie. Au fost vizionate și discu- 
tate zeci de filme din diferite ţări latine. De 


mare succes s-au bucurat filmele de desen ` 


animat, în care am folosit materiale noi ce 


semnal „Buftea“ 


Filmele Eliberării 


ese Emisia continuă. Scenariul: Aurei Mi- 
hale. Regia: Dinu Tănase. Eroism și sacrificiu 
în zilele lui August '44, la stația „Radia—Ro- 
mânia“ de la Bod (lingă Brașov). Filmările 
continuă la Bonţida și în împrejurimiie Cluju- 
lui (pe aceleași locuri, unde, cu ani in urma, 
s-a. filmat Pădurea spinzuraţilor). in rolurile 
principale: Dan Condurache, Florin Anton, 
Mitică Popeşcu, Rodica Negrea, Vasile Nitu- 
lescu. Remus Mărgineanu, -lon Fiscuteanu, 
Peter Maroși. 

o... 23 Ai t 1944 (titlu provizoriu). Sce- 
nariul: loan Grigorescu. Regia Sergiu. Nico- 
laescu. Ziua decisivă și cea imediat urmă- 
toare două zile dintr-o vară istorică. Un film 
inspirat din fapte reale ce au avut loc.atunci. 
la București... Echipa se află deocamdată in 
perioada de pregătire. 

eee 40 de Scenariul Nicolae Dra- 
goș. Regia Virgil Calotescu. Un documentar 
artistic de lungmetraj, îmbirind materialul de 
arhivă cu filmările de azi, o privire panora- 


pot inlocui procesul clasic de producţie al fil- 
mului animat. Foarte mulţi dintre producători 
s-au interesat de noile procedee şi o zi a fost 
dedicată special acestei probleme. Am vorbit 
despre producţia noastră de filme, despre 
condiţiile tehnice și artistice. Am avut impre- 
sia că nici ei nu prea ştiau multe despre noi... 

A fost interesant, frumos, Havana este un 
oraș splendid, oamenii sint- admirabili, c 
poate singurul loc unde negrii şi albii trăiesc 


fericiți impreună. 
mecla lon POPESCU GOPO 


. m . 
Comisarul Miclovan- 


este azi un personaj cunoscut 


spectatorilor de pe multe meridiane. 


(Sergiu Nicolaescu — re izor şi 
interpret în Rugul 


Filmele noastre 
pe alte meridiane 


Zilele culturii româneşti In R.D.G. 


Sub semnul împlinirii a 40 de ani de la re- 


mică asupra celor 40 de ani de socialism. În 
parale! cu filmările, se selectează materia! de 
arhivă (unele- inedite, cum ar fi: prima de- 
monstrație de la 23 August 1945). 
eeo Surorile Boga. Scenariul Horia Pà- 
traşcu şi lulian Mihu. Regia lulan Mihu. 
Ecranizarea cunoscutei piese a lui Horia Lo- 
vinescu.. Echipa a incepat filmarile în Capi- 
tala 
RP. 


semnal „Sahia“ 


Pe marele platou 
al naturii 


Pentru mulți realizatori de fiim științific, 
primăvara atit de mult așteptată prilejuieşte, 
în sfirșit, filmărilor pe marele pla- 
tou al naturii, în cele mai diferite colțuri de 
tará. 

eee Regizorul Zoltan Terner şi operatorul 


voluția de eliberare socială și naţională anti- 
fascistă şi antiimperialistă s-au desfășurat în- 
tre 12 şi 19 aprilie în mai multe oraşe din Re- 
publica Democrată Germană — Berlin, Gera. 
Tobb Cottbus, Magdeburg și Kari Marx Stadt, 
o serie de manifestări culturale românești 

Alături de expoziţii, seri literare, audiții muzi- 
cale, turnee teatrale, filmul românesc a fost şi 
ei prezent. Spectatorii germani au putut reve- 
dea o parte din filmele achiziționate dej: 
pentru rețeaua comercială: Dacii de Sergiu 
Nicolaescu, Neamul Șoimăreștitor de Mircea 


Drâgan, Maria Mirabela de lon Popescu 
Gopo, O lume fără cer de Mircea Drăgan. 
Buletin de București de Virgil Calotescu, 
Echipaj pentru de Nicu Stan, Cine 
iubește și lasă de Gheorghe Turcu și Tranda- 
firul Galben de Doru Năstase. De asemenea, 
la invitaţia Uniunii cineaștilor din Republica 
Democrată Germană, regizorul Gheorghe Vi- 
tanidis a prezentat în premieră publicului 
german ultimul său film Dragostea și revolu- 
ţia, iar scenaristul Bujor Nedelcovici a repre 
zentat echipa filmului Întilnirea. realizat de 
Sergiu Nicolaescu. 


Claudiu Soltescu în Metode noi pentru ame- 
Horarea vor înregistra la stațiunea de 
cercetare Perieni (jud. Vaslui) și pe cimpurile 
experimentale, cîteva din metodele științifice 
de protecție și ameliorare a solurilor, de vin- 
decare a rănilor pămintului. 


ee. O dată cu primele păsări sosite în mi- 
rifica Deltă a Dunării a poposit aici și expedi- 
ţia cinematografică condusă de realizatorul 
jon Bostan (scenarist, regizor și operator), 
care împreună cu academicianul Valeriu Puș- 
cariu (consultant de speciaiitate) și vechiul 
ghid colaborator, om al locului, barcagiu şi 
asistent de filmare la nevoie, moş Onofrei — 
vor filma pe durata a patru anotimpuri cele 
mai semnificative aspecte din viața pelicani- 
lor — specie pe cale de dispariție — și alte 
lucruri inedite din flora şi fauna locului. Cele 
trei filme: Se întorc Balena de pia- 
tră și Cind infioresc nuferii incheie serialul de 
13 episoade, intitulat Delta Dunării — sanc- 
tuar al naturii — Delta insoiită, serial care se 
difuzează și în străinătate prin rețelele de te- 
teviziune, vorbind despre valoarea Deltei Du- 
nării în menţinerea echilibrului ecologic, des- 
pre acest paradis. păstrat cu grijă de om 
într-un colţ de pămînt românesc. 


documentarul-eseu semnat de Mirel ilie” 
șiu, Liniştea picturii. 


Copilul zilelor noastre — Milano (italia) 

Sub această deviză s-a desfășurat între 
14 şi 23 aprilie un „Festival al filmului 
pentru copii“. Acţiunea Zuzuc, recent 
premiat cu „Medalia de argint” la „Festi- 
valul internaţional al filmului” de la To- 
mar, a fost reținut în concurs. sperăm 
că „acţiunea“ — Gheorghe Naghi are vin- 
tul în pinze. 


Din nou o retrospectivă Gopo — 
Cairo (Egipt) 


Președintele Asociaţiei cineaștilor, lon Po- 
pestu Gopo. a fost invitatul de onoare al 
Centrului naţional de filme şi al institutului 
superior pentru cinematografie din Republica 
Arabă Egipt pentru a prezenta o retrospectiva 
a filmelor sale de iung- și scurtmetraj. Pro- 
gramul desfășurat între 20 şi 27 martie a in- 
clus filmele: Quo vadis homo sapiens? Doc- 
tor Faust, S-a furat o bombă, Maria Mirabela, 
Comedie fantastică, Animagic, Și totuşi se 
mişcă, Cadru cu cadru, E pur si muove şi 


Studio opus 1. 


Lumea socialismului in filmul documentar — 
Sofia (R.P. Bulgaria) 


Aceasta este tema simpozionului care s-a 
desfășurat sub auspiciile Uniunii cineaștilor 
bulgari intre 9 și 13 aprilie. Asociaţia cineaș- 
tilor din România a fost reprezentată de Lau- 
rențiu Damian și Ladislau Karda care au pre- 
zentat și un program de documentare ale 
studioului „Alexandru Sahia”: Vlăsiţa foc 
continuu de lon Visu, Căutătorii de aur de 
Copel Moscu, Nu există păminturi rete de Er- 
vin Szekler, Înţelepciunea şi limitele ei de 
Paula și Doru Segai, Dacă n-ar fi dragoste de 
loan Holban, Anotimpurile vacanței de Eugen 
Mandric, Un om pentru un sat de Ştefan Gia- 
din, Capra neagră carpalină de Liviu Niţă, 
Cetățile Ponorului de Doru Cheșu, Neuro- 
chirurgul de Ladislau Karda și Pe unde am 
fost și am colindat de Laurenţiu Damian 


Un festival tinăr: San Francisco (S.UA.) 


Cineaștii americani s-au angajat încă de la 
apariția sonorului într-o competiție naţionala 
prin premiile decernate de Academia de arte 
şi ştiinţe a filmului, dar mult mai tirziu: decit 
cineaștii bâtrinutui continent s-au gindit sa 
organizeze şi competiţii internaţionale. Astăzi 
insă organizează anual aproape 20 de festiva- 
luri internaţionale aie filmului de lung şi scurt 
metraj. Dintre ele, Festivalul internațional 
competitiv de la San Francisco se numară 
printre cele mai prestigioase. Prezenta ediție 
(11—24 aprilie) a inclus în selecția sa și Con- 
curs de Dan Pila. 


Un testiva! de tradiție: Trento (Italia) 


intre 29 aprilie şi 5 mai la Trento se va des- 
fāşura cea de a 32-a ediţie a Festivalului fij- 
mului despre munte și explorare montană. in 
selecţia filmelor de ficţiune a fost inclus Ochi 
de urs de Stere Gulea, iar în competiţia do- 
cumentarelor au intrat Cetățile Ponorului de 
Doru Cheșu şi Capra neagră carpatină de Li- 
viu Niţă. 


Rubrică realizata de Adina DARIAN 


semnal „Animafilm“ 


Universul muzicii 
se poate desena? 


e. Vijelia (scenariul și regia: Dinu Pe- 
trescu) 

Un nou tinăr realizator incearcă- emoțiile 
primei intrări în producție. Un film de autor. 
Debutantul va pune în slujba animației liniile 
de forţă ale desenului său, remarcat deja în 
citeva expoziţii -de grafică. Filmul va fi un 
apel adresat celor maturi, datori să protejeze 
cerul senin al copilăriei. 

e... Universul muzicii (scenariul: Radu 
igazsag, Ștefan Zorzor; regia: Radu Igazsag) 

Afirmat deja ca:un nume de prim-plan al ti- 
nerei generaţii, Radu igazsag, autorul tulbu- 
rătoarei pelicule Fotografii de familie, trece 
acum prin dificila încercare a lansării unui 
nou serial. Încă din primul episod: ciclul Uni- 
versul muzicii va demonstra că educaţia mu- 
zicală a copiilor nu se face pe un ton moro- 
cănos didactic. Notele şi soifegiile se pot în- 
vâţa şi în joacă, participind la peripeţiile amu- 
zante ale unor eroi de desen animat. - 

Dana DUMA 


11 


i k corespondență specială 


Filme noi bazate pe succese vechi 


Clint Eastwoo 
treabă care știe doar două 
expresii: cu sombrero şi fără“? 


„Frisoane garantate. Veţi trăi o expe- 
ia te unică. Vă veţi pomeni. la numai doi 
pași de rechinul ucigaș. Veţi vedea căscin- 

amenințător gura sa cu dinți mai ascu- 

titi decit virtul ae praga gata să vă sfi- 
şie”. După ce, miz e succesul de casă al 
fiimului Jawa (Fălcile) — povestea unei mici 
comunità maritime PĂR i terorizata de 
un rechin. uriaș — Studiourile „Universal: reak- 
zează o piimä urmare sau continuare [59 

quel", pentru a folosi termenul consacrat), 
Aititulată simplu Jaws Ii, iată că acum, încer- 
cind să stoarcă pină la ultima picătură ce a 
mai rămas din succesul inițial, vin cu un nou 
episod, o nouă urmare, Jaws i ȘI pentru „a 
merge la singur“, avind în vedere și concu- 
rența avâlanșei de producții gen „horror“, din 
ultimii ani, s-au gindit să resusciteze un pro- 
cedeu, care, cu trei decenii în urmă, cunos- 
cuse 0 oarecare vi . pentru ca foarte re- 
[he apoi să dispară aproape cu desăvirşire: 

imul tridimensional, sau pe scurt 3-D. 
cedeul este, evident, costisitor, bugetul noii ` 
pelicule a "intrecut bugetele precedentelor 
două cu acelaşi nume, dar nare at au 
preferat să investească, indiferent de efortul 
financiar implicat, în ceea ce ei au apreciat a 
fi o „schi onee decit să se miște pe 
un teren necunoscut — mod de gindire tot 
mai larg împărtășit i ultimul timp la Hol- 
iywood. 


O recunoaştere deschisă: 
„nu facem filme de dragul artei" 


„Într-adevăr, statisticile arată că din cele 


C alendarul festivalurilor internaționale 
i sat nel le exprimă, de io. ea nad 
și strai nes, Moscova, lovy- 

Locarno — festivalurile verii trec în rovata re- 


posi 
bilitatea de a es pulsul producţiei anului pre- 
cedent. S-a remarcat, de pildă, că manitestă- 
e pae ale acestei adevărate 


"aim titiurile pe care le reco- 

jurii din cele mai prest ioase. Este 

privi i pe care „Berlinala” și-l păstrează 

cu di! era imagines ar praz a 
lelalte mari festivaluri ale anului. 

În 1984, în repertoriul Festivalului, fuseseră 
selecționate am filme distinse cu premiul 
César (Balul de Ettore Scola şi lubiritor noas- 
tre de Maurice Pialat), filmul feet de către 

4 eta deci părerea presei străine de la Hol 
Endearment) și cel puțin 4 
dack nu anier trei, pi cele dor Aerian nomi- 
n fiecare din categori 

ale premiilor Oscar. Fi sr amr og Alate ad 

- mensiunea efortului de selecție pentru reper- 
toriu) festivalului, nu garantează de la sine și 
Ferse acestuia. Căci dacă, de pildă, valoa- 
rea producției cinematografiei americane a 
lăsat în 1983 de dorit, Rte titluri recoman- 
date prin nominalizări ar fi inclus în acest an 
programul festivalului, filmele respective n-au 
Pt. Ong provoca o deceptie cu att mai 


De ce n-are 
Ursul (de aur) 
coadă... 


aproximativ 120 pelicule produse- anual de 
marile studiouri și producătorii na, azeri d 
mai importanţi, doar 1 din 10 aju rivnita 
condiție de „hit” („Jovitură“, film de succes) 
şi chiar şi mai puţine la aceea de 

„blockbuster” (film care „sparge” plafonul în- 
ani). în mp ce costurile de producție 
cresc continuu. În aceste condiții, studiourile 
manifestă maximă precauție, tinzind, mai 
mult decit în oricare altă perioadă din istoria 
Hollywood-ului, să turneze „filme noi bazate 
pe succese vechi“. „Realizind un «sequel» nu 
trebuie să te mai întrebi care va ti reacția pu- 


_blicului, ştii dinainte că îl va accepta. Dacă ai 


dat peste un filon, exploatează-l pînă în pin- 
zele albe. Este ca și cum l-ai fi apucat pe 
dumnezeu de picior“ - rezuma această filozo- 
fie mercantilă Allan Raphael; specialist în 
probleme de sociologie a spectacolului. lar 
conducătorii studiourilor sint și mai tranșanți: 
„Nu facem filme de dragul artei, recunoștea 
Ned Tannen, președintele firmei Universal. În 
turnarea unul «sequel spațiul de risc este 
cel mai scăzut cu putință”. 

Carl estie ca eee spec! tatoritor s-a-aba- 
tut o adevarata ploaie de ceea ce s-ar putea 
numi fiime-ştatetă, adica filme care cauta sa 
preia unul de la altul succesul celui prece- 


— chiar dacă costul de producţie al unui „se- 
que!“ este, de regulă, mai ridicat decit al eră 
pului de ștafetă“. Se scontează pe faptul că 
profiturile sint, oricum, asigurate, în pm d 
cazuri ele n dopisi; chiar, pe cele ale „peli- 
culei-mamă“, Rocky Hii, de pildă, întrecind, în 
această pe tiya atit pe Rocky l, cit și pe 
Rocky Il. 


Tocmai asemenea profituri sporite au avut 
în vedere și producătorii Fălcilor, ediția a 
treia, cînd şi-au permis cheltuielile suplimen- 
tare necesitate de realizarea — ca o atracție 
în plus — a unei versiuni stereo. igur, fil- 
mele 3-D nu reprezintă o noutate. Încă prin 
1935, studiourile MGM realizaseră mici „ste- 
reocompletări” de 10 minute, senzaţia de re- 
Het fiind dobindită cu ajutorul unor ochelari 
de carton, prevăzuţi cu țiplă roșie la un ochi 

verde ia celălalt (asemenea completări au 

prezentate și la București în perioada an- 
tebelică), pentru a permite suprapunerea du- 
blei imagini de pe ecran. Cu aproape două 
decenii mai tirziu, cind concurenţa televiziu- 
pă amenna o cu sufocarea marele ecran, Hol- 
indit, în disperare de cauză, 

% voalitaze filme artistice tridimensionale, 
recurgind, în acest scop, la o variantă îmbu- 
nătățită a vechiului procedeu, variantă nece- 
sitind folosirea unor ochelari adevăraţi, cu 


precizăm că acesta era îndeobște cazul 
produejiai marilor companii americane, spre 
deosebire de micile societăți independente 
care și-au pama prezenta pelicule pe deplin 
competitive, şi sape) chiar remarcabile, în 
secțiunea pe care Festivalul le-o edicase 
sub genericul „U.S. Non-Maiors". În ce-i pri- 
vonie pemmajors,dacå celebrul regizor Bob 

oss a avut prudența să-și rețină ultimul 
Hr Star 80, in afara concursului, James L.. 
Brooks, autorul unui „fenomen” cinematogra- 
fic ca Terms ol Endearment (Cuvinte de tan- 
drețe), de 11 ori nominalizat printre candidapi la 
wul anului 1984 sau Louis Malle. cu fil- 
mul său hollywoodian Crackers. (Haimana- 
wi) fară să vădească aceeasi precauţie, s-au 
dezmeticit penibil de ignorați. in palmaresul 
final- Şi asta -pe drept 


„lubirea e un lucru foarte mare... 


rind și "l 
ve-story“-oară, fringind, cu un cancer incura- 
bil, vertebrală a unui subiect care 
rea să promită mult mai mult. Cit despre 
ei autorul noncontormistului Zazie în me- 
reia, de astă dată, un vechi su- 
biect. al lui Mario Moniceili — fidelii parari 

4ecii noastre şi-l amintesc desigur — 

în care în 1958 ardea o dis- 


Fiindcă Terms of Endearment, deși și-a asi- 


Moda peliculelor 
cu un veşnic 
„va urma” sau dorinţa 
de a realiza „o artă 
pe bandă rulantă“ 


lentile polaroide. pe care spectatorii trebuiau 
săi peira la sfirşitul reprezentaţiei. Primul 
fiim „artistic“ tridimensional, Bwana- Devii — 
Stăpinul diavol (1952) — o debilă însăilare 
despre un leu fioros, care își alege victimele 
printre muncitorii africani de la o linie de 
cale ferată (iei, rechini... după cum se vede, 
nimic nou sub soare), a fost însă nul din 
punct de vedere estetic, și nici celelalte pro- 
(Pui din intuneric, 


ducţii care i-au urmat 

Misterul muzeului de ceară — titlu- 
rile vorbesc de la sine) nu au reușit „să 
treacă bariera”. Mai ales că, dincolo de infan- 


p n perm: 
. niri și zmuceli: mai tot timpul ceva (sau ci- 
neva) trebuia să fie aruncat, să sară, = salte, 
să p „să ricoșeze, să impu 
se prăbușească, pentru că numai 
nea cazuri se produce efectul de relief. No- 
roc că pină să apuce procedeul 3-D să se ex- 
tindă, studiourile Fox au venit cu o altă „ve- 
pi noutate, cinemascopul, cunoscut și el 

de mai multă vreme, care, fără a oferi iluzia 
reliefului, a „prins“ cu repeziciune, pentru că 
aducea un nou format al ecranului, nu nece- 
sita atit de incomozii ochelari și, mai ales, 
berea tratarea și a unor subiecte „se 


„.ŞI reacția mal puțin scontată a 
publicului 


Acum, după cum se vede, sistemul 3-D 
este scos de la nattalină. Dar in ciuda perfec- 
ționărilor aduse, în ciuda faptului că ochelarii 
nu mai trebuie returnați (ceea ce îngreuia 
mult evacuarea din st ei fiind acum con- 
fecționaţi din materiale ieftine, și mai ales în 
ciuda „frisoanelor garantate“, spectatorii nu 
prea s-au înghesuit la Fălcile tridimensionate. 
De ce socoteala de acasă nu s-a mai potrivit 
cu cea din tirg? Fiindcă, în afara artificiului 
tehnic, realizatorii nu s-au străduit să vină cu 
nici o idee nouă, cu nimic original, mulțumin- 
du-se cu repetarea aceluiași story, aceluiași 


tribuţie de aur: Menon Gassman, Totò, 


reu, dar neegal niciodată. Nu lipsește 
numai e n i mtrorice ci și ideea co- 
mică, verva napol atmosfera specifică 
tarsei Lorca Filmul a alte ni 
Bob Fosse E port lui Cabaret și AN that 
Jazz) Star 80, optează pentru senzaţional, re- 
constituind unul dintre asasinatele care au 
” zguduit recent Hollywoodul. Nu demult, Ro- 
man Polanski dezmințea energic zvonurile că 
ar intenționa să consacre un film tragediei 


Premiul cel mare 
s-ar fi cuvenit 
selecției 
Festivalului 
(mai bună 
ca oricind) 


căreia i-a căzut victimă soția sa, Sharon Tate. 
Dar un asasinat la fel de odios și de absurd a 
fost, în 1980, și cel al tinerei 
rothy Stratton, abia lansată de Peter Bogda- 
noviteh în filmul său Toţi au ris. Fosse îl ur- 
mărește firul biografiei de cind, chelneriță 
ret, a eg mei era moos de un 

xe: — Pau er — care-și asigura 
Protusivitutea farmecelor ei marti contract 
matrimonial, vinzind-o apoi faimosului patron 
al trustului Play-Boy — Hugh Heffner care, 
după ce o lansa cover-giri și = consacra 
Piay-mate = anului, o revindea, la 


debut dă Onomaterane critica o şi compara 
de-acum cu prevestea o strălucită 
carieră de heart mius pus Leter fața alternativei 
divorțului, Snider i-o curma, asasinind-o! O 
„ubire“ americană pe care Fosse o expune 


pre n: 


. Claudia Cardinale, în ` 


decupaj ș.a., care, de atita întrebuințare, vă- 
desc o avansată stare de uzură... Chiar şi pu- 
biicul american, „condiţionat“ de atîtea și ati- 
tea filme comerciale, inclusiv supraabun- 
dența 2 „Sequels“, nu se mai lasă la infinit 


prins în capcană. 

Publicul preferă, într-adevăr, să se reintil- 
nească cu eroii îndrăgiți (să ne reamintim și 
de succesul filmelor antebelice din re i 
Andy Hardy, Charlie Chan sau Tarzan), să 
pus în tața unor coduri ere ear ra il 4 
de a fi mai lesne decriptate, dar în același 
timp, nutrește și explicabila e me nete (mal 
ales că a avut nu puține re mezi e neg: 
că i se va servi aceeași mincare Teincăizită, 
Ca atare, el caută acum la fiecare „sequel“ 
dep nou, > ag | rată notă ined , fie 

este vori e a regi 

scenariu, de story sau de alta din principalele 
ea grena ale complicatei mașinării care 
este 

lar lipsa evidentă a unui efort In acest sens 
incepe să o A cu destulă prompti- 
tudine. Pe Ari dicile Ili și alte exemple vin 
să ateste această stare de spirit: dacă 


tem 


De unde se vede că și starurile 
pot deveni regizori cu idei 


Este cazul, de pildă, al lui Silvester Stal- 
lone, care, pe lingă actor și scenarist, se vă- 
dește a fi și un bun regizor. Într-adevăr, re- 
nunțind momentan la ciclul Rocky, a trecut 
în spatele camerei de luat vederi pentru (a 
realiza musicalul Stayin’ 
ind), partea a doua a faimosului film pre 

Saturday Night Fever (Febra de simbătă 
seara), cel mai mare succes de casă al anului 
"78. John Travolta, al cărui fenomenal talent 
de dansator a făcut pe mulți să îl considere 
un al doilea Fred Astaire, a încetat să mai fie 
modestul băiat de prăvălie care se detulează 
în fiecare „simbătă seara” la discoteca din 
cartier; ei încearcă acum să-și facă o carieră 

pe Broadway — filmul, căruia Stalione a reu- 
lei să-i imprime o cadență perfectă (aidoma 
meciurilor de box ale lui Rocky!), readucind 
astfel în fața spectatorilor lumea fascinantă a 
teatrului new-yorkez. Neindoios, regizorul a 
reușit să reimprospăteze tema din Saturd 
Night Fever, tot lui revenindu-i meritul de a 
descoperit o nouă stea, Cynthia a Rhodes, dan- 
satoare, cîntăreaţă și interpretă plină de sen- 
sibilitate. Pe scurt, a realizat o peliculă pe 


atit de neutru și documentar incit răceala 
aceasta contrastează fiagrant cu frumusețea 
caldă, vie a interpretei rolului principal, Ma- 
riel pita ne (Pe ecranul Festivalului pu- 
team, de altfel, înregistra încă o prezenţă te- 
minină din clanul Hemi way, cea a lui Mar- 
pax parteneră a lui Elliot Gould în exce- 

ta comedie a lui Menahem Golan: Peste 
podul Brooklyn 


ct ic i americană mai era repre- 
zentată în programul oficial al Festivalului şi 
prin două producții mai sp obi : un 
film „de familie” realizat 


Fluidul Das 
ment de Lyne Littman, nominalizat și >i a 
tru Oscarul interpretării feminine. Cassave- 
ei răzvrătitul care stida cu decenii în eur 
structurile ra poale ne-a apărut a 
mai cuminţit. imul său fiim este romai ui 
cinematografic al unei autodistrugeri conti- 
nue. Regizorul însuși joacă rolul unui scriitor 
care-şi definește, s$ iv, existența, drept 
un neintrerupt lanț de sinucideri. Sinucideri 
morale, gaun cu care cineastul caută să 
stimească, în spectator, compasiune, folo- 
sind în acest scop chiar efecte de melodramă 
din cele mai istovite. Personajul provoacă, - 
ce-i drept, compătimirea, însă mai mult dato- 
rită orizontului său limitat, scriitorul lui Cas-. 
savetes fiind unilateral lapen de lumea 
prostituţiei și perversiunilor pe care le cultivă 
tervent, atit în romanele sale cit și — pentru 
documentare! — în viața-i privată. Semnifica- 


„tiv, poate, pentru moralul unei părți a intelec- 


tualității americane contemporane, Love 
Streams ne-a apărut ca de-a dreptul lamenta- 


Preselectați în Europa pentru a can- 
dida la Oscarul american: Albert 
Finney și Tom Courtenay în Cabine: 


care critica o apreciază ca fiind chiar supe- 
eg din toate punctele de vedere, filmului 

nițiai 
ŞI Clint Eastwood, alt apor daven ai vag 
u 


de-al patrulea tilm din seria Dirty Harry, in- 
spectorul de poliție neconformist Harry Cal- 
lahan — cunoscut și celor care frecventează 
Cinemateca bucureşteană — poreclit „ticălo- 
sul“ Donoso cu b Somoni împotriva cărora fo- 
loseșie ne: = pi lor arme). De 
data aceasta în ajer A pre — Dirty Harry 
IV, adversarul nu mai este un criminal psiho- 
pat, ca în episoadele precedente, ci... o vic- 
timă, o femeie care își face singură dreptate 
Impotriva unor scelerati. Deznodămintul se 
poate lesne întrevedea: pentru prima oară in- 
spectorul Harry se dă bătut, ba chiar se ală-_ 
tură „adversarului“, dovedind că sub întățișa- 
rea sa dură se ascundea dintotdeauna o 
inimă simțitoare. Filmul place, eroul wester- 
nurilor spaghetti de odinioară dovedindu-se 
talentat și ca regizor și ca interpret, ceea ce 
vine să infirme remarca plină de malițiozitate 
a lui Sergio Leone, cel care l-a descoperit în 
Pentru un pumn de dolari: „Clint Eastwood? 
Un băiat de treabă, numai că registrul său in- 
terpretativ cu te doar două expresii: cu 
sombrero şi fără“. E 
Nimeni nu a avut însă niciodată vreun du- 
biu asupra talentului omului de știință şi sce- 
naristului britanic Arthur C. Clarke, după al 
cărui scenariu Stanley Kubrik a realizat acea 
Capodoperă cate este 2001: Odiseea Spațială. 
de 16 ani de la premiera acestui 
a scris acum (ajutindu-se de un 


de ase 

- urmind a aparține lui Peter Heynes). 
data aceasta, aceeași p pmocupara;s 
urma vechiul șablon. Noua peliculă, conce- 
ută ca un omagiu adus primului om carea 
logit în spațiul cosmic, sovieticul Alexei Leo- 

„ se va deosebi radical, sub toate aspec- 

fole de filmul-prototip. 


Ce asemănare este intre un fiim și un 
şarpe? Niciuna. ȘI totuși... 


„Nu este de-ajuns să spui, am làcut- lilmul 
cutare și mi-a adus atiția dolari, hai să repet 
fotul de la capăt. Filmele nu pot fi asemuite 
șerpilor care își leapădă pielea pentru alta 
exact la fel. Un film-urmare trebuie să fie mai 
bun decit filmul de la care s-a pornit“, apre- 
cia lucid conducătorul uneia din ein 
studiouri hollywoodi 

Reacţia publicului, tradusă cu fidelitatea 
unui seismograt în oscilaţiile înregistrate la 
box office — față de care studiourile mani- 
festă atita atenție — arată că filtrul discernă- 
mintului începe să funcţioneze cu mai multă 
siguranţă, lăsind prioritar pe liberă pelicule- 
lor care întrunesc această condiţie. Şi blo- 

nd, sau, oricum, îngustind — deși se mai 
produc şi scăpări — canalele de scurgere a 
filmelor care trec printr-un simplu proces de 
„năpiriire“. Indiferent cit de sompțuos ar fi 
ele prezentate, în trei dimensiuni și tot restul 
tacimului, de la ecran lat la Eastman sau Fuji 


color și sunet Dolby. 
ai Romulus CĂPLESCU 


ah prin sărăcia vizuală cit și prin cea a 
Celălalt film american, Testament, pornește 
ca și The Day After (A doua zi după) de la un 
oaii atac nuciear asupra teritoriului State- 
lor Unite. Filmul de debut al regizoarei Lyne 
Littman nu este însă un produs al „efectelor 
speciale”, un „film catastrotă“, ci cu totul alt- 
ceva, o puternică dramă psihologică, un film 
despre antinomia maternitate-război. Răz 
boiul ca atare nici nu intervine de altfel în 
imagine; aflăm doar despre un atac nuclear 
în zonă căruia i-a căzut victimă sol s eroinei 
principale. Carol, tinăra văduvă, mamă a pa- 
tru copii, încearcă să-și reze calmul şi să 
se dedice restului familiei într-un oraș pe 
care războiul nuclear l-a izolat de restul kn 
mii. Dar fie și în calmul impresionant pe care 
și-l impune, copiii îi dispar unul cite unul, ira- 
diați. „Aș vrea — mărturisește autoarea — ca, 
după fiim, spectatorii să-și spună că ne-a mai 
rămas încă timp să înlăturăm perspectiva 
acestui teribil coșmar”. Refiectind starea de 
spirit actuală a societății americane, Teste- 
ment este în același timp și prilejul unei fru- 
moase creaţii pentru protagonista filmului, 
Jane Alexander, candidind Oscarul celei 
mai bune interpretări feminine la concurență 
cu Shirley MacLaine i Debra Winger — in- 
„terpretele lui Terms ot Endearment. 


„surprize 


Surprize previzibil 


imprevizibile 


Şi secţiunea dedicată Oscarului pentru cel 
mai bun interpret era bine reprezentată în 


Reconstituirea unui asasinat, care a 

zguduit Holywoodul, în filmul Szar 

40. Regizor: Bob Fosse. Interpreţi: 

Mariel Hemingway şi Eric Roberts 
ad 


A 


DOUĂ 
lucruri 
dau sens 
vieții: 
dragostea 
şi munca 


D esigur, se poate discuta daca cea mai 
bună mg a Americii, azi, este Katharine 
Hepburn. În orice caz, multitudinea și varie 
tatea rolurilor ei, de la Shakespeare la come 
dia muzicală, pe scenă și pe ecran, ca și lap 
tul că este singura deținătoare a patru Osca- 
ruri pledează pentru această afirmaţie. 

- Pentru oricine care a aaoo; intreaga 
fi viață este o performanță de înaltă clasa 
ntr-adevăr în lumea de azi a statisticilor ea 
rămine pentru noi toți, att o legătură senti- 
menitală cu ziua de ieri, în care cifrele jucau 
un rol mai mic, cit și o afirmaţie incontesta- 
bilă că indiferent de ce ne va pregăti viața 
computerizată de miine, dacă nu se va găsi 
un loc sub soare pentru cineva ca ea, lumea 
va fi mai săracă! 

Așa începe un articol din suplimentul du- 
minical al ziarului „Washington Post’ dedicat 
lui Katharine Hepbum, cu prilejul începerii 
lucrului la ultimul ei film Soluţia finală a lu! 
Grace Quigley. 

ia 75 de ani Katharine Hepburn este un 
tip special de actrița ceeace o ilustreaza 
privire altele faptul că in trei piese diferte 
pe Broadway — Coco, O chestiune de gra- 
vitate și Valsul din partea de vest — ea a 
opt spectacolul re: spectiv în momentul 
cind dupâ inceperea actului | cineva din 


public a aprins biitzul ca să tacă o fotografie “ 
Katharine Hepburn a venit la marginea sce- . 


nei şi a spus publicului că ea a crezut că au 
venit la un spectacol, dar dacă preferă să 
facă fotografii n-au decit. După care a cerut 
să tie lăsată cortina. Peste citva timp cortina 
s-a ridicat și spectacolul a fost reli pe 
de ani și ani de zile dusă de actriț 
a-şi apăra ele particulară i-a adus la crea 
ansoor „Karharine, zisă Ar Ma 
pA ea cind un rien apropiat, 
Kanin, a scris o carte despre prietenia el ce de 
z de ani cu ppegosr Tracy ea a considerat-o 
o trădare din partea UE era evident că 

ere ara ei și ale lui Kanin privitor la ce 
este de vinzare, erau total diferite. 

Katharine Hepburn este probabil unicul 


Festival. Doi dintre cei cinci nominalizați, Al- 
bert Finney și Tom Courtenay, se aflau în 
progam cu ultimul lor fiim comun: Dres- 
'Cabinierul — cum s-ar traduce în romå- 

e se iras. începe in Anglia răvășită de bombar- 
damentele hitleriste, cu povestea unui mare 
actor, unul dintre acele adevărate monu- 
mentė ale naturii sortite să continue tradiția 
oprea shakespearene. Spectatorii îi 
iră formidabila creație în rolul lui Lear, 
fără să ştie că snur zi e pe ep sleit și 
sclerozat, că motorul ultimelor zvicniri ale 
Peru sale ar trebui căutațe, de fapt, în 
cabinierul anonim, ei îi e medic și guver- 
nantă, contesor în clipe de descurajare și 
partener în repetiţii improvizate, ei, porta 
rul, îi ține loc Ea voință și memorie. Actorul, 
cind dominator are cînd înfricoșat de 
neputinţă epe re;„este Finney; cabinierul, 
devotat niprezent — Courtenay! Două 
creaţii traderi are terei ponaos Soa 
precizie de bagheta regizorală a er Ya- 
tes. EAC pa gr cerc: rame 
nea, paradoxal, ca unul despre 

: cabinlerul slujeşte 


a 
Dintre cele cinci documentare de lungme- 


traj nominalizate pentru Oscarul ediției 1984, ` 


de o njee 
Red, ai regizorilor James Klein și Julia Rei- 
chert. Este un film de o tulburătoare origina- 
litate și forță a i istorice, un eseu de- 
dicat veteranilor Partidului Comunist Ameri- 
can, rolului său în multe din ceea ce păs- 
trează rare pr bun cultura și civilizaţia: 
americană. Cei os dotate ia ta alternează 
în echilibru armonios, interviul cu documen- 
“tul de arhivă, filmind o i oameni t 
nejnsemnaţi, adesea cu constituție saing 

care au izbutit toti 2ă relata unei extraor- 
dinare mașini de represiune, repurtind ade- 
sea succese neverosimile. Red este 


acestui 
nocainalizăriie” din din 


anny și Alexander, 
romanul nene eo bi a! copilăriei lui 
Ingmar Bergman fusese vizionat aici încă 
anul trecut; recrea Hiob de iara 
Gyân — cop parte e 
S Sigra AEA mai curind prin acuitatea 
protestului antirasist decit prin punerea în va- 


Una dintre cele mai 


actriţe ale lumii, 
unul din spiritele 
cele mai puternice 
ale filmului 


Katharine Hepburn la 75 
intreaga ei viaţă este 
o performanţă 


star din America care nu a avut niciodată un 
agent de presă, care niciodată nu a dat auto- 
grafe, exceptind situaţii cu totul ieșite din co- 
mun, care nu a acceptat niciodată să vor- 
bească în public, In schimbul unor onorarii și 
nu a acceptat titluri sau diplome onorifice. Ea 
singură își rezolvă corespondența, convorbi- 


pe telefonice și toate deciziile privind cariera 


„Am fost norocoasă, zice ea, am avut pă- 
rimi minunați, o familie minunată, prieteni 
minunați și condiţii de afirmare minunate. 
Am apărut la momentul oportun cu întățişa- 
rea care se cerea și cu vocea care trebuia”. 


Culmea este că nu acesta e adevărul. la 


începutul carierei a fost scoasă de nenumă- 
rate ori din distribuții și există cronici, din 
acea peri în care, e drept, unii o consi- 
derau promițătoare, dar alţii, în schimb, de-a 
dreptul enervantă. Un critic, de pildă, s-a ex- 
tan altfel: „D-ra Hepbum arată ca o scin- 
dură şi are o voce ca o răzătoare“. După un 
ră de fiime pe care ea însăși le califică drept 
plicticoase, Asociația proprietarilor de cine- 
magae. i-au aplicat eticheta: „Otravă pen- 
tru box-office". 


Soluţia 
Katharine Hepburn s-a zbătut a de 11 ani 
un studio dispus să facá 


l-a apreciat mult pentru rolul jucat în serialui 
de televiziune Om bogat, om sărac — ca s-o 
omoare și desco o între: comunitate 
de oameni bătrini care aspiră la același sfir- 
şit. Împreună cu autorul scenariului a colin- 
dat în toţi acești ani de la un studio la altul, 
lužina cu reticență față de această comedie 
nesoni: prea neagră, pentru ca, în cele din 

ăsească studiourile Canon, dis- 


loare a oasei teme și Balul, ultimul film 
al italianului Ettore Scola, autor cunoscut te- 
sopectatoritor noștri prin originala sa frescă 
mult te-am erau prezente în actuala 
Sa Balui, marele eveniment al Festivalului, 
se detașează net de ansamblul repertoriu: 

1 


Derută in palmares 


Marea bucurie a cinefilului constă însă în a 

ri mereu valori încă neconsacrate, 

lucţii nerecomandate prin cărți de vizită. 

Au fost destule și dintre acestea! Piotr Todo- 
rona: cineast sovietic, laureat cindva la Ve- 


tina, regizorul Heo- 

mul său Un mic război 

ulind sub aparențe de western 

și tensiune o acută dezbatere politică. Reali- 
zatorul vest-german Norbert Kukelmann a re- 
dat intr-o ficțiune direct inspirată de realitate 
— Miine în — presiunile la care e 
supusă ze maro țării sale de către com- 
plotui lor neo-naziste. interpretul avo- 
pe ra one, care înfruntă teroarea extre- 


Un 
„Hong-Kong! O 
tură”, cea a kang nm pori 
Bruce Lee, a miei erp ucit printr-un film 


r fi prima reve- , 
niii a pr ee Kurt cor autor elvețian, * 


regie, un premiu 


puse să facă filmul în regia engiezului An- 

thony Harvey, cu care a mai colaborat, im- 

nă cu O'Toole, în Leul în lacnă, 

precum și în versiunea de televiziune a Me 
de sticiă 


e redon la scenariul despre care crede 
este cel mai bun lucru pe care l-a citit de 
cine vine la cină?, Katharine H 


sint trimiși oameni străini, prea mulţi 

prea puține paturi și cind cineva 

după ajutor nu vine nimeni? Tocmai pentru 
Pe Coanda aroko iale 


te pot ment ă, 
Pi munca: să fii iubit şi să 


moment. 
să privim în acest film moartea 
cu simţul umorului. Am desco] că oame- 
nii cel mai remarcabili pe care i-am cunoscut 
aveau această abilitate de a vedea totul cu 
sma umorului. Poate e ceva propriu gene- 
rației noastre. CIO NE IA Vata maa e ca 
şi cind ai fi o mașină la care mai intii, se 
sparge un cauciuc și-l repari, după aceea se 
un far și-l repari. Şi apoi într-o bună zi, 
vie cu mașina la atelier și mecanicul îți spune: 
pare rău doamnă, dar piesa aceasta nu 
se dle produce“. Ph] nu mă îngrozește, 
continuă actrița. ra aa spune: de ce v-ar 
îngrozi? fr păi ae o Şi put 'oarte fericită. ȘI așa 
este. Am mai spus-o. Am fost una din cele 
mai norocoase ființe. Şi e pă recunoscătoare 
vieții pentru asta”. 


Margit MARINESCU 


lansat aici, a revenit în 1984 cu Omul fără 
memorie, pasionantă poveste a unui amnezie 
violentat inutil de către psihiatri. Jean Filé- 
chet, cineast francez, rămas necunoscut, deși 
lucrează încă din 1957, a izbucnit abia acum 
cu Ursarul, balada care, root originalitate, vi- 
brație poetică și colorit folcloric, a izbutit să 
pună în pa să și un film no recoman- 
dări atit de găl aprene preau a nos amours 
de Pialat, a Imului lui Fléchet nu conți- 
nea nici O aluzie la turma de urși manipulată 
sed tradiție, de către juriile fesi i tnt și pen- 
că Ursarul fusese prezentat în afara con- 
bir 
Cit despre marea el n-a refiectat, din 
păcate, i diversitatea „Berlinalei", 
unii dintre „ursul fi" tiind orientați de circum- 
stanțà, incepind iar cu Ursul de Aur adju- . 
decat de John Cassavetes, autorul lui Love 
Streams (și este cinstit sa formulăm asa, fi- 
indcă nu eşecul evident i-a tost „răsplătit“ ci- 
neastului, ci reputaţia E Pe aceleași criterii, 
mai curind ecit artistice, s-a văzut 
şi Monica Vitti, tinsa cu Ursul de argint al 
interpretării feminine, pentru o apariție 
într-un rol nesemnificativ dint nro comedie ra- 
tată: Fit de Roberto Russo. E drept că un 
anumit număr de „urşi de argint” au fost in- 
vopn ra să eri cumpăna valori- 
lor. dus lui Scola premiul pentru 
special al juriului încununa 
ita ar dentinianalui Olivera, un alt urs de 
argint a risplätit „tratarea inteligentă şi ră 
matogratică a unei 
i E geci je 
i carare distincţii eco pe ei ai mai 
decernate lui Al- 


în premieră 


| atru schițe cinematografice gru- 
pate sub titlul De patru ori start aduc în fața 
publicului patru debuturi regizorale. Mai bine 
zis, patru foste debuturi. Între timp, trei din- 
tre cei patru regizori au avut deja premiera 
cite unui lungmetraj, iar doi dintre ei se află 
în etapa finală a celui de al treilea film. Dar 
pentru că tot este vorba de cinema, să profi- 
tām de tehnica fiashback-ului şi să ne întoar- 
cem la ora debutului lor. 

O minifișă profesională a autorilor se im- 
pune. Cine formează a ere nouă și bineve- 
nită patrulă regizorală? in ordinea propusă 
de filmul-matcă: e: 

1. Cornel Diaconu. Absolvent al IATC în 
1971, secţia operatorie. Realizează. în-calitate 
de regizor, citeva documentare la Canalul 
Dunăre—Marea Neagră. Festivalul naţionai al! 
tineretului de la Costinești le reține în paima- 
res. Succesul îi deschide poarta către filmul 
de ficțiune. Debutează cu prezentul Tema 13: 

Urmează debutul în lungmetraj cu 
Escapada. Acum se află în faza finală cu Sa- 
lutări de la Agigea. Este lector la catedra de 
operatorie a IATC. 

2.—3. Dan Marcoci și Constantin Păun, co- 
legi la clasa regie a prof. Elisabeta Bostan 
Termină IATC în promoţia 1976. Totuși, nu 
fac parte chiar din aceeași promoţie. Dan 
Marcoci intră la IATC direct de pe bâncile li- 
ceale, Constantin Păun după ce lucrează ci- 
tiva ani la Animafilm. De la scurtmetrajele pe 
care le vedem acum (Mobilă stii și Ciipele di- 
naintea singurătăţii), amindoi au avut pre- 
miera în 1983 cu cite un lungmetraj: Mult mai 
de prej e iubirea și, respectiv, Melodii la Cos- 
tineşti. Marcoci se află acum în faza de fini- 
sare a celui de al treilea film, Scopul și mij- 


4. Dumitru Dinulescu, autorul celui de al 
patrulea minifilm, din 

este cel mai virstnic dintre ei. A absolvit 
IATC cu 12 ani în urmă, timp în care a ciști- 
gat o interesantă experiență profesională ca 
regizor secund. În aceeași perioadă debu- 
tează şi ca scriitor cu un volum de schițe 
„Robert calul“. Singurul care nu a debutat 
încă în lungmetraj. Îl așteptăm. 

Pentru spectatorul avizat, intilnirea propusă 
cu aceste patru schițe cinematografice și res- 
pectiv cu autorii lor devine astfel cu atit mai 
interesantă în iva cunoașterii lor ul- 
terioare. Ce anunțau filmele lor? În primul 
rind mi se pare că ele delimitau de pe atunci 
o diferenţiere între echipa Diaconu—Marco- 
ci—Păun și Dinulescu. O diferenţiere nu în- 
seamnă neapărat o ierarhizare valorică, ci 
doar apartenența la două modalităţi oarecum 
deosebite de a face film. Una mai dinamică, 
cultivind elipsa, filtrind mereu realitatea prin 
prisma ironiei; una mai poetică, mai intere- 
sată de a comunica stări și sentimente decit 
de firul epic. 

Să incepem cu ultimul dintre filme: Întiini- 
rea din Prin_însâşi opțiunea lite- 
rară (scenariul de lon Coja este inspirat de 
cete omonimă a lui Marin Preda, căreia 

asociază două personaje din „Marele singu- 
ratic), regizorul Dumitru Dinulescu se afiliază 
fructuoasei tradiții a ecranizărilor din cinema- 
tografia noastră. Mai puţin interesat de ele- 
mentele povestirii ca atare (articulată din 
două fragmente care pot face, de fapt, ab- 
stracție unul de celălalt: dragostea curmată 
de moarte, dintre Niculae Moromete și picto- 
rița Simina, şi evocarea tinereţii tatălui lui Ni- 
culae), cît de captarea și redarea unui senti- 
ment numit Marin Preda. Prin obsedantul „re- 
member“ al copilăriei din sufletul bătrinului 
care se apropie de asfinţit, cineastul încearcă 
să sugereze valorile perene ale unei spiritua- 
lități care se reclamă din lumea satului. 
Ochiul se pierde în nesfirşirea cimpului stra- 
bătut doar de copitele cailor trecind în goană 


documentarul 


„Martor“ 
şi 


„participant“ 


F... documentar este un mod de a ve 
ea realitatea. Un mod de a vedea realitatea 
ca atitea altele, dar un mod cu o specificitate 
inconfundabilă, care decurge din însăși de- 
numirea sa. Unul dintre principalele semne 
de forță ale filmului nostru constă tocmai ir 
capacitatea cineaștilor de a-și fi exercitat ac- 


De patru 
D y 


ori start 


Aşteptarea ca sentiment 
(Eugenia Bosinceanu în C/ipele dinaintea singurătăţii) 


nebună Ca și anii. Liniştea e curmată doar 
de chiuiturile tinerilor porniţi să cucerească 
iubitele. Şi viața. Sint citeva secvențe din 
care se pot citi un stil și o opțiune ideatica. 

Tot in jurul unui sentiment de aducere 
aminte, dar de astă dată în planul unei reali- 
tăţi diurne, se organizează și scenariul lui 
Aristide Butunoiu în Clipele dinaintea singu- 
rătăţii. Doi părinţi, ajunși în prag de bătrineţe, 
își așteaptă fiul (adoptiv sau neadoptiv, nu 
mai are importanță) care, ajuns „om mare“, a 
uitat de ei. Constantin Păun orchestrează o 
minisimfonie a așteptării. Uvertura, plină de 
speranţă („A spus că vine! A spus că vine!”), 
ne introduce într-o pc așteptare activă 
Pregătirile: îmbrăcatul celui mai bun costum, 
șiragul de perle, sticluța cu parfum, așezatul 
mesei, lustruitul farturiilor, plăcinta pusă la 


consemnări 


intreprinde- 
Buzău 


Ẹ locul | 
rea cinematogratică a județului 
e a ut cele r 


Documentarul 
transformînd 
actualitatea în istorie 
e 
Documentarul între 
„cinematogratul-oglindă 
şi 
„cinematograful-daltă“ 


tiv, de-a lungul anilor, condiția de martori at 
unei realităţi în continuă devenire şi condiia 
de participanţi ia procesul complex de edifi- 
care a unei societăți multilateral dezvoltate 
Metafora cinematografului-oglindă este insu- 
ficientă pentru a caracteriza activitatea docu- 
mentariștilor, tocmai pentru că munca lor, 
materializată pe ecran, a depășit adesea, de 


cuptor etc. etc. devin gesturile unui ritual al 
devoţiunii materne-paterne. Finalul aduce o 
dată cu inserarea dezamăgirea. Mașinile au 
trecut toate fără să se oprească. Ciinele a lă- 
trat mereu, dar la alți trecători. Dezamăgirea, 
dar nu reproșul. Ciocotul interior e trădat 
doar de o banală întrebare: „Cum arăta?7'/ 
„Are citeva fire de păr alb.“ Din imaginile 
unui univers intim, casnic, regizorul reușește 
să facă trimiteri la o realitate mai amplă, con- 
turînd citeva prototipuri sociale. El știe să se- 
tecteze detaliul semnificativ și în ciuda unei 
dilatări a ritmului știe să creeze atmosferă, 
morala „fabulei“ râminind implicită, dar nu 
mai puţin pregnantă atunci cînd filelor rupte 
din calendar le sint contrapuse filele albumu- 
lui de fotografii cu fiul-rătăcitor, la virsta co- 
pilăriei. 


Succese ale filmului nostru 


locul M în cc 
c! Intreprinderea cinematoa 
județului laşi, ar pe locul lil. int'ep'inc 
rea cinematogratică a județului Ba 
A st tunse r r nt 


cele mai multe ori, caracterul consemnativ 
Ar fi- mult mai potrivită metafora cinemato- 
arafului-daltă. Astfel spus, dacă reparcurgem 
istoria filmului documentar românesc, vom 
avea în față nu numai un panoramic semniti- 
cativ al transformărilor și mutaţiilor petrecute 
in România ultimelor patru decenii, ci și „dia- 
grama“ contribuţiei cinematografului însuși la 
procesul constructiv. În acest sens, determi- 
nantà a fost (și va fi) forța de semnificaţie a 
filmelor documentare. Este bine, cred, să ne 
reamintim din cind în cînd vorbele unui repu- 
tat teoretician al genului, englezul Paul 
Rotha „Pe documentarist nu-l interesează 
aparenţa lucrurilor și a oamenilor. Ceea ce 
atrage atenţia sa sint semnificaţiile pe care le 
ascund lucrurile și pe care le reprezintă per- 
soanele“. Acesta ar fi şi resortul „bătăii de 
aripă“ a filmelor documentare... Restul (para- 
frazind o replică fundamentală), restul e fic 
țiune... 

Mă gindeam la toate acestea văzind (sau 
revăzind) zilele trecute un „set“ de filme do- 
cumentare dintre acelea prezentate in cadrul 
concursului anual de creaţie dotat cu „Cupa 
de cristal”. Cum răspunde, deci, documenta- 
rul actual principalelor comandamente ale 
genului? Prin forţa lucrurilor răspunsurile 
sint diferite. de ia caz ia caz, de la film la 


În Mobilă stii, Dan Marcoci ne propune un 
dialog mai fantezist. Eroul său, tinărul pose- 
sor al unui fotoliu stil, intră în legătură cu lu- - 
mea, o defineşte şi se autodefinește, prin fe- 
lul cum toți se raportează la obiectul cu pri- 
cina. Pentru sculptorul modernist fotoliul 
este un obiect depășit; pentru șoferul de taxi, 
scaunul „stil sau nestil, e tot un drac“; alții 
rivnesc să-l cumpere, dar nu îndrăznesc să 
se apropie de frica paznicului din parcul pe 
al cărui ga stăteau tolāniți și fotoliul și ti- 
nărul... 'servaţia ironică nu lipsește, scau- 
nul devenit pe parcurs prieten, companion, 
confident, ajunge în cele din urmă un sim- 
plu... rucsac. Marcoci nu își domină povestea 
în planul real. Sarcasmul său are nevoie ca 
să se exprime de un drum ocolit. Alege ca 
formulă de evadare visul, dar nici așa nu do- 
mină întotdeauna materia dramatică. Mobilă 
stii rămine un posibil dialog duios-parodic cu 
lumea. 

Şi în Tema 13% Bătrinețea, dialogul „ințe- 
leptului“ cu lumea se angajează prin interme- 
diui unui obiect. Numai că de astă dată el 
este prelungirea firească a ochiului cineastu- 
lui: lentila fotografică. Filmul de debut al lui 
Cornel Diaconu ar putea fi recepționat și ca 
o confesiune autobiografică. Eroul său, tot 
un tînăr, pasionat de arta imaginii, se pregă- 
teşțe să dea un examen pe tema bătrineții. 
Pentru a recrea lumea, artistul o descompune 
mai intii într-o puzderie de imagini, nu întot- 
deauna semnificative (o femeie se rujează, un 
bătrin se descalță în parc, o felie de cozonac 
stă tolănită pe o farfurie, zeci de pisici, un ci- 
ine, citiva bătrini...) din care el urmează să 
aleagă acel bătrin, acel ciine, acel balcon. O 
dată depâșite obstacolele subiective ale pro- 
priei opțiuni (în dormitorul cu paturi supra- 
puse, fotografiile sint confruntate cu părerea 
unui coleg; sau sfatul profesorului din sala 
de curs) artistu! trebuie să escaladeze o 
seamă de obstacole obiective (autorul ie dă o 
subtilă expresie la limita între plauzibil și ca- 
ricatură) pentru a-și impune opera. Diaconu 
aduce un omagiu creatorului de artă. Omagiu 
care, desigur, nu a lăsat indiferent nici juriul 
Festivalului internațional de la Bilbao, din de- 
cembrie trecut, care i-a acordat Marele pre- 
miu. Cu atit mai mult cu cit el era susținut de 
o guana în a crea caractere, situații și at- 
mosferă care depășește experiența debutului. 
O poveste simplă, directă, încărcată însă in 
fiecare cadru de o percutantă reflecţie de 
viaţă şi mereu cenzurată de o inteligentă iro- 
nie. 

Nu putem încheia fără a elogia prezența 
marilor noştri actori: Eugenia Bosinceanu, 
Valeria Seciu, Mitică Popescu, Octavian Co- 
tescu, care au înțeles să fie alături de cei pa- 
tru regizori la acest început de drum. 


Adina DARIAN 


Tema 13 Båtrinete 
e 


Producţie a Casei de tiime Patru Scenariul şi regia 
Cornel Diaconu imaginea Sorin Ilșiu. Decorurk 
arh. Dodu Baâlășoiu. Costume Maria Oteteleeanu 
Muzica Emil Duţulescu Cu Constantin Codrescu. 
Valeriu Câmpan. Nicolae Samoilă, Nina Filimon 


Mobilă stii 
— 


Producţie a Casei de filme Patru. Scenariul și regia: 
Dan Marcoci. Imaginea Florin Paraschiv Decoruri 
Lucian Pirvulescu. Costume: Maria Oteteleanu. Mu- 
zica Adrian Enescu. Cu Dinu Manolache. Corado 
Negreanu, Papi! Panduru. 


Ctipele dinaintea singurătăţii 


Producţie a Casei de filme Patru. Scenariut Aristide 
Butunoiu. Regia Constantin Paun. imaginea Sorin 
Popescu. Bob Nicolescu. Costume arh 
Andreea Hasnas. Muzica Călin loachimescu. Cu: 
Eugenia Bosinceanu, George Negoescu. 


Întinirea din păminturi 


Producţie a Casei de tiime Trei. Scenariul lon Coja 
după nuvela „Întiinirea din pămintur:” și alte scrieri 
de Marin Preda. Regia Dumitru Dinulescu. Decoruri 
şi costume: Magdalena Marăsescu. Cu: Valeria Se- 
ciu Mitica Popescu, Ernest! Maltei. Titel Răducanu. 
Amr Savu. Marius Curnteanu, lone! Mihalache. 
Filme realizate în studiourile Centrului de Producție 
Cinematogralică Bucureşti” 


film... Adunind insă plusuri cu plusuri şi mi- 
nusuri cu minusuri (deși chiar in perimetrul 
unui singur film sintem puși uneori în situaţia 
de a aduna plusuri cu minusuri) se poate 
considera că filmul documentar românesc se 
atiă într-un moment bun al existenţei sale, 
datorat indeosebi infuziei de gind creator Ñ- 
nar, capabil să extragă din faptele aduse pe 
ccran semnele. și semnificaţiile prezentului 
socialist. 

Tinărul regizor Laurenţiu Damian s-a afiat 
pe un șantier gorjean — unde, în cadrul 
așa-numitei „acţiuni 7000”, s-au strins șapte 
mii de muncitori din toate zonele țării — şi 
s-a întors de acolo cu un film, Pe unde-am 
fost şam colindat, străbâtut: de fiorul adevă- 
rului de viaţă. Regizorul şi operatarul Mircea 
Bunescu s-au apropiat de oamenii şantierului 
în clipele lor de muncă, în clipele lor de rä- 
gaz, în Clipeie ior de visare, și le-au surprins 
parcă şi respirația gindului, sunetul vorbelor 
nerostite. Seara, după o zi de muncă intensă, 
oamenii se adună în jurul televizorului și pri- 
vesc uitaţi, dincolo de imagine, dincolo de 
şacalul cu corn de pe micile ecrane, spre cei 
dragi de acasă. Pușcăturile, apoi. sparg 
dis-de-dimineaţă liniştea şantierului. Mai vine 
o seară şi oamenii se adună la cinematograf. 
pe băncile de lemn din fața pinzei aibe bătute 


cronica animației 


0 amintire 
cu rang de metaforă 


C. mai poate spune cinematograful des- 
pre Hiroshima? Coșmarul unuia dintre cele 
mai mari masacre ale epocii moderne este 
surprins „pe viu” şi zguduie mai puternic de- 
cit reconstituirile cu iscusite efecte speciale 
ale filmului de ficțiune. Acesta încearcă în 
schimb să trezească privitorului alte emoţii, 
disecind drama în probleme de conștiință 
enunțate ca „raportul dintre individ și istorie“ 
(vezi serialul Gay) sau ca „tragedia 
personală confruntată cu cea colectivă" (vezi 

dragostea mea de Alain Resnais). 
Cind posibilități atit de nuanţate ale cinema- 
togratului au fost mobilizate pentru a răscoli 
dureroasa amintire, a evoca pustiirea orașului 
nipon într-un film de animaţie este un act de 
încumetare. Cel care a riscat este lon Truica, 
iar semnătura sa pe genericul peliculei Hiros- 
hima, prezentă în aceste zile pe ecranele 
noastre, poate surprinde pe admiratorii dese- 
nului său cu siluete pratuno) 3 și grațioase 
Pentru mulți cineftili autorul este un poet al 
fragilităţii. 

Această imagine nu este, de fapt, dezmin- 
țită nici de ultima sa creaţie. Filmul lui de opt 
minute nu reconstituie faptele de la Hiros- 
hima ci încearcă să ridice la rangul de meta- 
foră semnificaţia lor. Războiul nu apare cu 
recuzita sa sinistră de crucișătoare nichelate 
şi avioane în flăcări. Liniile în mișcare nu 
descriu etapele cataclismului provocat de om 
ci compun o dureroasă diagramă a pierderii 
stării de pace. Fortota orașului dinaintea 
bombardamentului este surprinsă în citeva 
scene de gen, cu pescari aplecaţi peste nă- 
vod, gheișe păşind grațios și paor oameni 
cu ricşa. Hieratismul graficii lui lon Truică 

te un teren fertil în evocarea atmosferei 
nipone. Prospeţimea culorilor şi alura perso- 
najelor amintesc solarele desene ale lui Ho- 
kusai. Numai că peisajul senin cu un răsărit 
auriu şi flori înrourate este tulburat de ecoul 
sirenelor care anunță prea tirziu pericolul. 
Norul de cenușă acoperă tabloul unei lumi 
armonioase și smulge pescarii, gheișele și 
oamenii cu ricşa din atitudinile lor milenare. 
Peisajul dimineţii liniștite se rupe. La propriu. 
Sfișierea desenului în momentul cataclismu- 
lui și încercarea de recompunere a lui după 
încetarea bombardamentului mi se pare cea 
mai bună idee regizorală a filmului. Atunci 
cind totul s-a încheiat, cind supraviețuitorii 
încearcă să creadă că „viața merge înainte“, 
cicatricele orașului torturat apar de pretutin- 
deni și activează memoria. Peisajui sfișiat re- 
fuză să-și adune fragmentele ca înainte, lini- 
ile nu mai izbutesc să se imbine la fel de ar- 
monios. lon Truică a reușit să transforme li- 
mitele procedeului său în forță de expresie. 
Convenţia devine intr-un moment al demon- 
strației metaforă. intenţiile sale sint slujite şi 
de excelenta partitură a compozitorului Călin 
loachimescu, sugerind spasmele unei lumi 
care iși pierde tradiția dar nu și memoria. 
imaginile din acest film tulbură ca o replică 
obsedantă din filmul lui Alain Resnais, șop- 
tită de un supraviețuitor chinuit de amintiri: 
„nu, tu n-ai văzut nimic la Hiroshima”. 


Dana DUMA 


Imagine din Hiroshima de lon Irucă 


de vint pe care plutesc imagini dintr-un film 
de dragoste. Mai trece o zi, și înca una. „Pus 
toaico, tu ai singe de viperă“ sună versurile 
unei melodii rătăcite printre suflete. Mai trece 
o zi, și încă una, oamenii din toate judetele 
țarii care au venit pentru cinci luni printre mi- 
nerii Gorjului iși fac bagajele și pleacă, lāsind 
in urma lor o treabă bine făcută, o treaba 
pentru țară din partea ţării întregi. Nici o 
„vorbă mare“ nu trece prin acest film în care 
int „la ele acasă”, oriunde. chiar departe de 
casă, gesturile simple şi esenţiale ale adeva- 
rului omenesc. În Căutătorii de aur, regizorii! 
Moscu Copel și operatorul Otto Urbanski 
s-au apropiat de asemenea, cu înțelepciune 
şi respect, de oameni ai muncii dintr-o altă 
parte de țară, de minerii Apusenilor. Metatora 
unui răsărit de soare „ca un glob de aur" n-a 
fost niciodată mai „in temă”. Puţine filme am 
văzut în care să pulseze atit de puternic, ca o 
inimă, speranța. Speranţa că acolo, în mărun- 
taiele de minereu ale muntelui, se va ajunge 
azi, se va ajunge miine la dramul de aur visat 
şi presimţit, „auzit” ca o melodie îndepărtata 
de fantară. Şi ce poate fi mai frumos decit re- 
plica minerului care a scotocit o viaţă in- 
treagă munţii în căutarea grăuntelui de metal 
preţios „filonul de aur al vieţii mele au fos! 
copiii și femeia”... 


O fată 


fermecătoare 


şi un robot 
cu suflet 


“(Mariana Cabanay.. 
şi robotul Galax) 


4 


A. paria, daca aș avea cu cine, că în jurul 
anului 3000,in memoria unui robot programat 
cu cinetilie” va fi depozitată informaţia „Pri- 
mul robot-actor din istoria filmului românesc 
Galax, programat la un microcalculator M 
118, aparut în 1984 în filmul cu același nume 
de Gopo". Ca să nu mai vorbim cà alt robot, 
programat critic de film, va avea în savanta 
lui bază de date, şi o cronică — perfecta! — 
la Galax. O, unde sint zăpezile viitorului? 
Ce poate face deocamdată un cronicar de la 
1984? Poate să propună o cheie de desci- 
frare a „programului Gopo”? Pentru că, sti- 
mati spectatori de colea. în ciuda simplităţii 
tara “echivoc, în ciuda purității de aer condi- 
ționat, în ciuda armoniei calme. în ciuda nai- 
vităţii convingătoare — filmul lui Gopo ru- 
lează un progam de anvergură, mult mai 
complex decit pare la prima vedere. O idee 
din start: pentru Gopo realul nu este altceva 
decit o modalitate de a fi a fantasticului 
Faust, Galilei, Harap Alb, un erou. un mit, un 
magazin universal, o navă interspaţială, un 
robot. tot, trecut și viitor se topesc — în fil- 
mogratia lui Gopo — într-un timp al basmu- 
lui de actualitate. Un basm de actualitate e şi 
Galax. A fost odată ca niciodată o preatru- 
moasă fată, nu de împărat, ci de... regizor de 
film de animaţie, studenta la automatica, în- 
câpută pe miinile unui zmeu smucit şi rastit 


interpreți şi roluri 


Jocul prezentului 
cu viitorul 


Că că numai doi oameni în lume știu, 
ia ora aceasta, ce înseamnă să născocești 
nişte făpturi care, o dată devenite personaje 


principale, pretind. pe bună dreptate, să le 
găsești și oamenii capabili să le fie parteneri 
pe măsură: Steven Spielberg şi Gopo. 
E.T.“-ul primului, acea mică arătare mirată și 
induioșătoare (imaginată, de altfel, nu de re- 
gizor, ci de un specialist italian) a impus cău- 
tarea unui băiețel care să-i poată face faţă în- 


Multe alte filme ale Studioului „Al. Sahia” 
şi-au propus să extragă gesturi și fapte sem- 
nificative din realitatea contemporană. O idee 
originală stă la baza filmului Dacă n-ar fi dra- 

de loana Holban: pentru a da o ima- 

gine a grandiosului efort de muncă destășu- 
rat pe șantierul Canalului Dunăre—Marea 
Neagră, reporterul cinematografic se adre- 
sează, într-o noapte de revelion, soțiilor de 
constructori; faptele soţilor lor ajung la spec- 
tator prin intermediul unor „cutii de rezo- 
nanță“ cu accente particulare. În ȘI a fost 
prima zi... de Doru Cheșu, documentarul ia 
forma unei „cronici”: cronica mutării din loc 
a unui munte cu rădăcini de cupru. În Cea- 
laită parte din noi de Şerban Comănescu, do- 
cumentarul ia forma unui monolog: o soție 
de marinar, față în faţă cu marea, stă de 
vorbă cu „cealaltă parte din ea“, aflată de 
parte, peste mări și oceane ale lumii. Nu 
există păminturi rele de Erwin Szekler abor- 
dează o temă de actualitate, aceea a fertiliză- 
rii fiecărui petic de pămint. Mai puțin convin- 
matei mi s-au părut unele documentare ca 
forturi încununate cu succes (despre un in- 

poer din Ciepuluna Muscel) sau Porţi către 
ăție (Odorheiul contemporan), poate pentru 
ca respectivele filme se mențin în zona des- 
criptivului rece. Un alt semn de forţă al fiimu- 


şi salvată, cum se cade în era microelectroni 
cii, de un prislea pe cit de timid pe atit de hä- 
răzit Nobel-ului, prin intermediul unui... ro- 
bot, botezat Galax. Așadar, în statornica și 
banala funcţionalitate a lucrurilor se ivește 
un.să-i zicem, „element“ — „un snop de circu- 
ite integrate, un pumn de vinișoare de metal 
de trei ori mai ușor decit creierul uman și de 
100 de ori mai informat”, o apariţie insolita 
cu miraculos efect catalizator. Pentru că, în 
funcție de „reacţia la Galax", apele se des- 
part de uscat, personajele se impart în două 
(nu tabere, ci lumi): de o parte, poeticii, ae 
rienii. copilăroşii; de cealaltă parte, prozaicii. 
terestrii. suficienţii. Cale de mijloc nu exista, 
Gopo cultivă un fantastic discret, răsanit 
verosimili om cel mai cotidan-cotidian Til- 
cunie emgmalice nu copleṣesc, nu imobili- 
zeaza povestea, ci doar o aureoleaza senti- 
mental. Cum spunea cineva: fantezia este 
ceva suportabi! numai în tovărășia inteligen- 
tei (nefiind vorba, desigur, de inteligența arti- 
ficială). Doar un creier electronic va putea 
identifica și numi toate cantităţile de inteli- 
gență creatoare consumate, la diferite etaje 
in operaţiunea Galax. Incepind cu invitatul, 
de fapt cu inventatul de onoare, Galax. O mi- 
galoasă tehnică de animare, de filmare 
twtogramă cu fotograma a robotului care 
joaca şah, cîntă la pian, desenează,i în timp ce 
pe fața-i plutesc misterioase compoziții de lu 


tru sentimentalism. Robotul lui Gopo, Galax. 
(plăsmuit chiar de cineast) nu s-ar fi putut 
„mărturisi“ în compania oricui. Hărăzit de pā- 
rintele său să semene cu o mască sumeriană, 
deci să ne avertizeze că vine de departe, ca 
noțiunea timpului nu-i este străină, robotului 
i se cuveneau tovarăși de joc în stare sa 
trăiască, pe cont propriu, straniul amestec de 
prezent şi viitor. Compunindu-și el însuși o 
mască ciudată, Radu Buznea, interpretul ti- 
midului îndrăgostit, o domină inteligent, 
teama de a nu fi deconspirat fiind, mereu, 
atenuată de grija pentru „soarta” în sine a ro- 
botului. Pentru a putea fi luată în seamă — 
sub raportul convenției uneia crai - È 
parcursul întregului film, eroina 

banov trebuia să sugereze mai mult ph o 
indrăgostire trăznită, presimţirea unui senti- 
ment făgăduitor de frumos și omenesc, ceea 
ce tinerei interprete îi izbutește. În funcţie de 
atitudinile faţă de cei doi, se definesc cei din 
jur, fiecare cu puterile lui, mai mici sau mai 
mari, de a trăi în preajma neobișnuitului. Go- 
po însuși, în rolul tatălui înțelegător, ne duce 


lui documentar a fost și va fi atitudinea. Men- 
ţionabil în acest sens este documentarul Sa 
binei Pop, loane, cum e la ? Au- 
toarea își propune să vorbească despre o zı 
de muncă a unor tineri muncitori din con 
strucţii, despre condiţiile lor de lucru şi de 
viaţă, filmul pledind, prin imagine, pentru re- 
medierea unor stări de lucruri care îngreu 
nează desfășurarea normală a muncii, vieţii 
in doi pe un șantier de construcţii. Dar nu 
este incărcat, oare, alb-negrul imaginii cu 
prea evidente tonuri de cenușiu? Este o în- 
trebare la care e mai greu de răspuns, tocmai 
pentru că fiimul iese uneori din zona docu- 
mentarului propriu-zis. Este și ceea ce se în- 

— în altă arie tematică — cu un film 
ca Uriţi-vă cu măsură, l de Titus Me- 
saroș. Autorul manifestă o binevenită și ne- 
cesară atitudine civică față de manifestări re- 
probabile (între vecini, la piaţă, în locuri de 
parcare, la iarbă verde etc.) din viața de toate 
zilele; dar nu apelează la fapte reale, ci însce- 
nează scheciuri mai mult sau mai puţin con- 
vingătoare pe pir sală răminind în afara 
documentului de 


Valoarea Sai de viață este pro- 
bată prin timp. remarcabila monografie 
poetică George Bacovia — poemul de miine 


mina (imaginea Alecu Popescu). Un robot 
„contestatar” eram obişnuiţi cu roboţi reci, 
metalici; Galax are caldura lemnului; eram 
obs nuiţi cu roboți pătrățoși, greoi. imbatabili; 
Galax nu e străin de ideea de fragilitate; 
masca sumeriană cu care l-a înzestrat Gopo 
ii conferă nu doar eleganţă, dar și un aer de 
melancolie tandra, de dulce durere, care ira- 
diazā asupra întregului film, şi care rimeaza 
cu un Galax visător, îndrăgostit de Cyrano de 
Bergerac. de Quasimodo, de Luceafâr. Greu 
de imaginat un „sintetizator de voce“ mai ga 
lactic, pentru Galax, decit... lon Caramitru! |n 
aceeași ordine a inteligenţei se inscrie incon- 
testabil distribuția. Cu tinereţea-i binecunos- 
cută, Gopo a căutat figuri noi. Şi a găsit! Ma- 
riana Cabanov (o siluetă delicios pusă în va- 
ioare de costumele Andreei Hasnas) prejos 
farmec, un aer de inocentă ionică, de inge- 
nuitate cu aplomb; un succes care ar merita 
sa fie conlirmat și reconfirmat În roluri vi- 
toare. La fel Radu Buznea. student inca la 
IATC, remarcabil în postura de Cyrano, shios 
şi studios. În aceeași zonă a naturaleţii cuce- 
ritoare se inscriu tot foarte tinerii Alexandru 
Darie, Claudiu Stănescu, Angela loan, Mi- 
runa Gavrilescu. La granița" dintre fascinaţie 
şi hipnoză: George Constantin, în rolul unui 
profesor universitar, blind ca un leu hotărit 
sá se comporte rezonabil in cușcă. La granița 
dintre fascinaţie și nevroză: Mircea Daneliuc. 
un import de nerv şi nervi, de energie, de 
umor, de clocotitor talent. 

Filmul e conceput „foarte Gopo“, poate 
cel mai Gopo" dintre toate lungmetrajele re- 
gizorului. În rolul lui Gopa Gopo, care „se 
joacă“ parţial pe el însuși, regizorul de film 
de animaţie. ultrareceptiv la semnalele origi- 
nalităţii. Numai Gopo putea rosti atit de cre- 
dibil, firesc, aproape galeș, privind în sus 
spre acoperișul magazinului Unirea „Uitaţi 
acolo, a apărut robotul!“ Galax include şi un 
filmulet de animaţie semnat Gopo, și o sec- 
vență cifrată, cu memorabile apariţii episo- 
dice (Radu Beligan. Stela Popescu. Dem. Rā- 
dulescu, Florin Piersic, Jurie Darie, Jorj 
Voicu) în care cei ce „cunosc Gopo” desci- 
trează trimiteri savuroase la filmogratia ace- 
luiași Gopo: S-a furat o bombă, Comedie 
tantastică, De-ș fi Harap Alb, Pași spre lună, 
Faust XX... In aceste condiţii, mai āmine o 
singură ptfblemă: „Vă place Gopo?" 

Indiferent de răspuns, nimeni, nici în jurul 
lui 3000, aș paria dacă aș avea cu cine, nu ii 
va putea contesta lui Gopo un dar (un har, o 
încâpâţinare. o ambiţie, un geniu, un fix — la 
alegere!) Darul de a-și înhăma la cāruta 


stea... 
Eugenia VODĂ 


Producţie a Casei de filme Cinci. Scenariul şi regia: 
lon Popescu Gopo Decoruri. Mihai Baciu. Costume 
Andreea Hasnaș. Montajul: Si/via Cusursuz, Muzica: 
Marius Pop. Sunetul: ing. Dan Ionescu. imaginea: 

Alecu Popescu. Cu: George Constantin, Mariana Ca- 
banov, Radu Buznea, Angela loan, Claudiu Stă- 
nescu, Adela Mărculescu, Alexandru Darie. 


cu gindul la un ucenic vrăjitor plin de buná- 
voință, pe care parcă nu-l lasă inima să inter- 
zică altuia visul, fantezia. Opusul său, medi- 
cul psihiatru, își găsește în Mircea Daneliuc 
un interpret numai metienţă şi abia disimu- 
lată iritare faţă de tot ceea ce nu se inscrie 
„în normal". Întrebarea este însă ce înseamnă 
pentru un psihiatru „normalul” şi Daneliuc, 
cel din film, pare a suspecta și pe cei care 
stăruie să creadă că doi ori doi fac patru. Cu 
adevărat cu picioarele pe pămint se dove- 
deşte Profesorul lui George Constantin, com- 
plicitatea sa fiind mai mult un gest de tan- 
drețe faţă de cei tineri. În sfirșit, convocați 
printr-un ingenios pretext, cițiva eroi ce 
amintesc de unele știute creaţii ale lui Gopo 
(de la S-a furat o bombă la a fantas- 
tică), interpretaţi de Radu Be o rani 
rie, Dem Rădulescu, Stela 

Voicu, Florin Piersic ne mingiie cu pe Si) 
că, uneori, timpul lucrează în favoarea filmu- 
lui. 


Magda MIHĂILESCU 


de Nicolae Cabel, un eseu cinematografic de 
mare rafinament imagistic și cu atmosferă 
ataşantă, sint înserate documente cinemato- 
grafice din viața poetului și din viața literară 
a anilor evocaţi (surprinse pe peliculă, cum o 
spune filmul, de documentariști anonimi) 
de-a dreptul impresionante prin capacitatea 
de a vorbi despre o epocă, despre un timp. 
La fei, imaginile inaugurării iubi clu- 
jene din documentarul lui Paul Onisitor 
Ghibu sint de-a dreptul palpitante. mai 
amintim de imaginile de epocă din filmul lui 
Mirel ilieșiu, Sfirșit de veac in sunet și ima- 

cu portretul în mișcare al a pro- 
moţiei de cofetari” Jean Nestor Ajunși la 
acest film, să punctăm încă una din liniile de 
forţă ale filmului documentar: umorul, pasăre 
cam rară, totuși, printre preocupările cineaș- 
tilor noștri. Să terminăm, tocmai de aceea, 
articolul de față ci o glumă, extrasă din plă- 
cut-ironicul eseu i şi limitele ei 
de Paula și Doru Segal: un cor de fetițe de-o 
şchioapă cintă irezistibil, cu foc, o melodie 
de neuitat: „azi sintem mici dar miine vom fi 
cu toţii bărbaţi“... 


Călin CĂLIMAN 


Filmul, document al epocii 


agenda 
cu oameni, 
replici și gaguri 


e Din replicile lui Mae West. 

Un admirator: Miss West, am auzit vorbin- 
du-se mult de dumneavoastră. 

M.W.: Da, dar nu puteți dovedi. 

Un altul: M-am gindit mult la dumneata, re- 


cent. 

M.W.: Trebuie să fiţi al dracului de obosit. 

Un : Puteţi să-mi spuneţi ce fel de te- 
meie sinteţi? 1 

M.W.: Nu pot să vă ofer nici un eșantion. 

e Din expresiile criticii cinematografice de 
pe alte meridiane: 

„Roger Moore, care n-are decit două mutre 
în repertoriul lui, e de o nulitate insuporta- 
bilă, iar dublurile lui care nu încetează să-l 
înlocuiască îi seamănă cit un elefant unei gi- 
rafe". 

Filmul lui Sylvester Stallone — cu Travolta! 
— „nu va contribui prea mult la dezvoltarea 
celei de-a șaptea arte, dar izbutește o ma- 
ximă popularizare a sălilor de gimnastică“. 

e Un nepot al lui Charlie Chaplin, Stephan, 
în virstă de 23 de ani, a debutat în cariera de 
actor de film 4 apei idilă, cupi aa 
de Maupassant) și a acceptat pentru citeva 
clipe să se machieze în Chariot: „Pe măsură 
ce mă machiam, simțeam o angoasă stranie. 
Era chiar chipul lui care se însufiețea. Dar 
după aceea m-am gindit că nu a fost decit un 
joc al unei măști trecătoare și am preferat să 
mă supăr pe mine. Eu sint Stephan Chaplin 
şi nu voi fi niciodată Chariot. „Tatuajul Cha- 
plin“ nu stă pe fața mea, ci în suflet, în dra- 
gostea pentru cinema și în dorința de a avea 
şi eu, la rindul meu, un trib de copii". 

e Deși e de dorit ca aceste rînduri să fie ci- 
tite la lumina unui soare de primăvară incon- 
testabilă, iată o observaţie interesantă, nu lip- 
sită de miez cinematografic, rămasă din iarna 
trecută, lansată de criticul de film Michel Gri- 
solia: De ce majoritatea filmelor care au 
drept cadru muntele și zăpada constituie eșe- 
curi de casă și critică? În bibliografia probie- 
mei sint aduse filme ca: Femeia cu două tepe, 
unde Greta Garbo era monitoare de schi, 
fiim-cădere care o va decide să pună capăt 
carierei; Cortul roșu — văzut și la noi — cu 
Sean Connery, explorator la pol; Eroii de la 
Telemark, cu Kirk Douglas, Shinning al lui 
Stanley Kubrick, o catastrofă pentru acest re- 
gizor perpetuu ciștigător, cu Jack Nicholson, 
totuși; recentul Muntele magic al lui Geisen- 
doffer, o ecranizare după celebrul roman al 
lui Thomas Mann (vezi și „Cinema“ 9/83). 
ipoteze: inconştientul si orului respinge 
inerția peisajului? Zăpada, prin albul ei, e an- 

nematografică, în sensul că produce o de- 
zamăgire celui ce vede că pe un ecran apare 
de la bun început o altă al jā? Marea și 
soarele ne fac mai visători decit muntele şi 
nemișcarea? Sau nu e așa? Puteţi aduce ar- 
gumente contrarii, din filmele noastre? 


banda 
sonoră 


Scene din viaţa sportivă 


e Citeva reflecții ale lui Jean-Luc Godard 
despre sport la televiziune care sperăm să ne 


dea de gindit nu numai nouă, spectatorilor, ci 
poate şi crainicilor, sau măcar unora dintre 
ei, ca să nu generalizâm: 

„Spectacolele sportive sint foarte prost fil 
mate la tv. (aceea franceză, se irţelege 
n.r.). Doar citeva curse cicliste sint bine reali 


zate, cum ar fi Li Bastogne—Libge sau 
„Săgeata valonă” (Curse clasice ale sezonu 
lui de primăvară — n.r.) urmărite de un foarte 
bun tehnician pe motocicletă, și peisajele 
spun ceva... Ai sentimentul că te găsești 
într-o cursă. Păcat că sunetul, zgomotul plu- 
tonului nu sint mai bine tratate. Sunetul este 
totdeauna ascuns, nu se aude niciodată cum 
e lovită mingea de fotbal și iese o prostie 
Crainicii vorbesc tot timpul, nu se pot opri 
din plăcerea de a spune ceea ce se vede Ei 
nu-i lasă imaginii tăcerea ei, nu-i intereseaza 
asta. le e teama să nu-și piardă locul, să nu li 
se ia cuvintul.’ 


cronica 
bunelor afaceri J 


Meningele și maioneza 


Ceea ce a relatat Romulus Căplescu în re 
vista noastră (12/1983) despre „nebunia“ re- 
make-ului la Hollywood, despre frenezia . 
care se reiau, în regii noi și în distribuții noi 
subiectele filmelor vechi cu garantat succes 
va public, se confirmă, lună după lună. în 
1984. S-a calculat că în acest an vor ieși pe 
poarta uzinei cel puţin 23 de remake-uri, in- 
spirate de Kazan (în „tramvaiul“ lui s-au urcat 
Ann Margret și Treat Williams), de Lubitsch 
preluat de Brooks), de Truffaut (preluat de 

lake Edwards), de Hawks (Brian de Palma), 
de Milestone (Revolta de pe Bounty văzută 
de Roger Donaldson). Prin 1947, cînd Anatol 
Litvak a reluat Se ridică ziua al lui Carne, cri- 
tica a urlat. Acum nu urlă nimeni. Cuvintul 
„nebunie“ nu e exagerat, Mel Brooks îl folo- 
sește dezinvolt, explicind în felul lui frenezia 
acestei mișcări a inspiraţiei spre schemele 
trecutului. El zice că pentru a înţelege feno- 
menul trebuie să mergi la psihiatru! 

„— Studiourile n-au incredere decit în sta- 
ruri. lar starurile n-au încredere decit în psi- 
hiatru. Trebuie întrebaţi psihiatri. Ei sint res- 
ponsabilii acestor remake-uri. 

— Al dumneavoastră, ce zice? — e întrebat 
realizatorul acelei istorii nebune a lumii. 

— Nimic. Eu n-am psihiatrul“ 

Dar printre explicaţiile sale la remake-ul 
Lubitsch (celebra comedie 


realizat de el du 
antinazistă To be or not to be— 1942) se în- 
scrie și aceea că „a vrut să-și odihnească 


meningele, avind un scenariu gata scris“. 
Oamenii avizaţi știu că acest To be or not 
to be 1984, mai are și alte calități decit acelea 
psiho-terapeutice. Și anume că a costat 
foarte puţin ca deviz, acum la ora marilor bu- 
gete, a marilor nababi care au pus o labă pe 
cinema, acum cind cuvintul „artă“ are o 
presă proastă iar acela de „industry“ e singu- 
rul serios, cind vedetele au devenit acțiuni, 
iar un film e o problemă ta nivelul meningelor 
lui J.R. din „Dallas“. Nici J.R. nu e adus de- 
geaba în vorbă. Un mare petrolist texan, 
exact de tipul şi calibrul lui J.R., a cumpărat 
studiourile Fox în 1981 (Coca-Cola se știe că 
a cumpărat Columbia, iar „Gult and Western“ 
— Paramount). J.R. — Fox Movietone e un 
bărbat la 150 de kile, bine păzit de „gorile“ 
pentru a nu fi furat de gangsteri („mari indus- 
Wriăși răpiți de gangsteri e un remake care 
„merge“ și ei, la unele matinee și sea „nu 
se duce la cinema, socotind că „e o oroare 
să stai la coadă pentru bilete“, privește totul 
la televizor și dacă odată Grace Kelly, prin- 
țesă de Monaco, a vrut să-i spună ceva des- 
pre cinema, texanul întors spatele, cît era 
dinsa de prințesă... Încît, fără să le pese de 
psihiatri — decit, mă rog, cind are loc vreo 


e Nici un microton n-a putut inregistra ce 
i-a spus Jimmy Connors soției lui, în 1982, la 
Wimbledon, după ce a ciștigat finala de sim- 
plu, îmbrățișind-o chiar pe teren, sub ochii a 
milioane de telespectatori. După doi ani 
Patty Connors iși permite a dezlega taina 

„— Mi-a vorbit în șoaptă. Mi-a spus cu o 
voce voalată: să nu scoţi nici o vorbă! Am in- 
teles. Dacă aș fi zis un singur cuvint, ar fi iz- 
bucnit în lacrimi. ca şi mine de altfel, și asta 
nu se cuvenea in fața milioanelor de oameni 
care ne priveau. Pentru mine, este dovada 
cea mai înaltă de dragoste între un bărbat și 
o femeie. A fost o clipă foarte puternică“, 

e Antrenorul lotului austriac de schi, Karl 
Kahr — ai cărui elevi n-au fost prea faimoși 
la Olimpiada de la Sarajevo — ba felicitat pe 
Bill Johnson;-medaliatul cu aur de la „cobo- 
fire”: 

„M-am simţit dator s-o fac. Cu citva timp în 
urmă, am participat impreună la proiecția fil 
mului Coborirea infernală, cu Robert Red 
ford, şi n-am găsit ceva mai bun de spus de 
dt că filmul e rizibil și că nici un schior dir 
Statele Unite nu va cuceri vreodată o proba 
olimpică de coborire...“ 

Filmul ne este și nouă cunoscut, fiind 
proiectat cu ani în urmă la televiziunea noas 
tră. Un film cu Redford, schior de perfor 
manţă și Hackman, pe post de antrenor. Un 
fiim din tinereţea lor, nu grozav — conţinind 
o replică de neuitat: Redford se întoarce 
acasă, ja ferma lui, campion mondial în Elve 
ţia. Taică-său, bătind un cui, îl întreabă de 
unde vine. Reford ii spune că de la un con- 
curs de schi unde a ieșit campion mondial 
Taică-său, muncitor al pămîntului, ii spune 
cu oarecare dispreț: „E plină lumea de cam 
pioni mondiali”. 


cădere la bursă — industriașii nu se joacă 
de-a arta, ci știu una și bună: niciodată nu se 
ştie ce va merge la public și ce nu. Un re- 
make — ca să nu ne întindem la Superman 
HI, la Rocky 1il, la al treilea Război al stelelor 
— e 0 asigurare pe cifra de afaceri. Ce-i 
mers o d poate că mai ţine încă o dată. 
ideea exprimă în limbajul iui J.R. cam 
așa: „Dacă o maioneză a prins o dată, în- 
bună“. Nu e prea fiatant pentru 
rea intelectual , dar — pentru a 
rte în stilul lui J.R. — nababilor 
de estetică. Mel Brooks nu-i 


seamnă că 


Fiindcă 
de ic 


(aici 
de Alain 
ste 
a 
intr-un 


american 


Jij 


C-Q 


botet 


am va ceda niciodată nebuniei remake-uri- 
lor": 

„— Închipuiţi-vă un muzeu cu 200 de Gio- 
conde! Sau nenorocitul ăsta de poștaș care 
dintotdeauna sună de două ori: Jack Nichol- 
son era al patrulea, pentru următorul ar fi 
bine să se schimbe soneria, sau să i se per- 
mită să sune mai tare, sau de trei ori". 

Partea a li-a a „nebunei istorii a lumii“, ho- 
tărit, nu o va face: 

„— Poate partea a treia... și ride: Sint al 
dracului și-mi place asta, dar nu trebuie s-o 
recunoști în fața poolo că-l pierzi... Ame- 
ricanii nu prea înțeleg sarcasmul". 


vorbim 
dard... 


Valérie Kaprisky 


alături 
Delon) 
a care 
răsărit 
remake 
ı după 


Documentul, sursă a filmului 


0 actriţă 
care nu visează 


Una din tinerele actrițe bine cotate de pu- 
blicul maghiar este Dorottya Udvaros, care 
s-a impus atit în teatru cit și în cinema, 
printr-un talent generos, bogat în nuanţe, ca- 
pabil să îmbrăţișeze un repertoriu întins de la 
Orestia lui Euripide și Electra lui O'Neill pină 
la comedia tragică modernă, de la Goldoni la 
Brecht — pe scenă —, ca pe ecran, solicitată 
de regizori dintre cei mai buni și mai diverși 
ca gen, să ajungă la cel de-al optulea lung 
metraj, în toate rolurile filmelor ei interpre- 
tind personaje ale actualității imediate. 

A dat de trei ori examen pentru a intra la 
teatru, lucrind, între două decepții, fie ca 
tunctionară de bancă. fie la un institut de 
cercetare, fie ca figuranta într-un teatru. Parn- 
ţii ei sint oameni de teatru — mama actriţă, 
tatal regizor. Niciodată părinţii ei nu au dorit 
ca fata să le urmeze cariera. Ea însă a consi- 


viața 
ca în filme 


0 poveste 


cu o artistă de cinema 


O frumoasă poveste de cinema — la care 
dacă ni se va spune că e prea melo vom râs- 
punde că n-are importanţă, pentru că n-are 
importanță — ar fi următoarea: 

Un băiat vede o dată, demult, în urmă cu 
46 de ani, la cinema, cu o actriță, 
Danielle Darrieux. El pleacă din sală, hotărît 
să devină regizor de film, așa cum Melville, 
văzind la 13 ani Scarface, a luat aceeași ho- 
tărîre, așa cum noi, puștii de pe Șerban 
Vodă, văzind la „Nero“ prin 1943, Primul ren- 
dez-vous, tot cu Danielle Darrieux, am decis 
să scriem un cintec la fei de melodios ca 
acela,: „Oh, cit poate fi de dulce și tulbură- 
tor/momentul primului rendez-vous"... Mei- 


cinemateca 
personală 


Sa 


Buñuel, 
dimineața, la orele 5 


Caietele Cinematecii franceze publica in 
numărul 38/39 — iarna 1984, un somptuos și 
erudit dosar al filmului spaniol, între anii 
1939 şi 1975 și, separat, „un memorial pentru 
Don Luis“, un florilegiu de amintiri, fi 
mente de cronici și fotografii, toate legate de 
arta unuia dintre ultimii regizori într-adevăr 
nemaipomeniţi ai lumii, Bunuel. Cunoscutul 
actor Francesco Rabal (de neuitat în Nazarin 
și Viridiana) aduce o mărturie plină de sevă, 
sugerindu-ne două atitudini esenţiale ale ca- 
racterului lui Bunuel, rashinte puternic în 
opera: incapacitatea de a se ruga celuiialt, 
de unde duritatea feroce și lrulașă 2 unor 
personaje, și puterea de ruga interioara, de 
unde imensa milă care circulă subteran prin 
filmele lui socotite, de mulți, prea rele și prea 


„Cînd Bunuel m-a ales prima oară, nu-l cu- 


noșteam. Barbachano Ponce, producătorul 
meu mexican, i-a vorbit de mine pe vremea 
cînd căuta un actor de tip... arab. Cum sint 
originar din sudul Spaniei, din regiunea Mur- 
cia, aș fi corespuns... Bunuel mi-a transmis 
să-i aduc vin vechi de Valdepenas, într-unul 
din acele ulcioare care se mai găsesc doar 
prin tavernele bătrinului Madrid. Am fost 


foarte grijuliu, am ținut ulciorul lingă mine in 


avion ng după aceea am cărat vreo trei zile 
pe o câldură mare, acest „Jarro de vino” pen 


tru don Luis, care însă nu mi l-a cerut nicio- 
dată. Am înţeles, pină la urmă, că o făcea di- 


nadins. 
Cind am plecat să turnăm într-un mic sătu 
!eţ din Mexic, dormeam în hotel alături de ca 


Don Luis, 
înaintea unei 
zile 

de filmare 
la Nazarin 


derat firesc să facă tocmai această meserie 
de arta. Îngrijorarea în familie a apărut în 
clipa cînd fata a trecut, în sfirşit, biruitoare, 
examenele la Şcoala superioară de teatru și 
cinema din Budapesta: „Ce fe! de artistă va 
deveni fiica noastră? — se întreba mai- 
că-mea. Au fost necesari citiva ani buni 
înaintea unui răspuns clar. Niciodată inter- 
pretarea unui rol n-a constituit subiectul vre- 
unei discuţii în familia noastră. Am vorbit în- 
totdeauna deschis cu ai mei, despre proble- 
mele mele, dar niciodată nu m-am simțit ca- 
pabilă să le explic cum îmi lucrez rolurile. Nu 
mă întrebaţi de ce, nu o știu nici eu, dar cred 
că e firesc. Primele succese și cele care au 
urmat i-au bucurat, totuși“. 

Chiar desre rolurile propriu-zise, Dorottya 
Utvaros nu discută euforic, cu capul în nori, 
ameţită de izbinzile incontestabile. Ea poate 
spune că „nu există roluri la care să visez — 
pur și simplu aştept ca viața să-mi facă sur- 
priza unor roluri bune. Joc ce mi se propune, 
bineînțeles dacă partitura îmi place; nu cred 
în rolurile la care visezi. În general, dorințele 
care devin realitate au ca efect o crispare și, 
in asemenea cazuri, e aproape imposibil să 
joci bine.” t 


Rubrica 
«Filmul, document al epocii — 
Documentul, sursă a filmului» 
este realizată 


de Radu Cosașu 


ville a ajuns la Samuralul, noi am ajuns să 
pricepem ceva din „Eroica“”, acel bâiat și-a 
tapetat casa părintească din Toulon cu vreo 
4000 de fotografii ale celei care era D.D. — 
cu nimic mai prejos, ca glorie, decit BB. a 
altor puști, mai tirziu — ca, în sfirşit, să de- 
vină, regizor de cinema la Paris şi după trei 
fiime, caracterizate de critică drept foarte 
personale, să aibă ideea unui film despre 
mama sa: 

„Voind să fac un film despre mama mea, 
mi-am revăzut copilăria şi adolescența; or co- 
pilăria şi adolescența mi-au fost nate de 
Darrieux. Şi mi-am spus că ea ar fi, azi, ar- 
tista ideală pentru a juca rolul mamei mele. O 
întilnisem de citeva ori şi ştia că sint un „fan” 
al ei. Odată imi spusese: „Bun, şi atunci de 
ce nu-mi dai ceva de lucru?” Danielle Dar- 
rieux acceptă rolul oferit de acest Paul Vec- 
chialli, și a venit la acest rendez-vous pe pla- 
tou. N-a fost nici „dulce“, nici „tulburător“: 

— „Aveam mai mult trac decit el. Am fost 
foarte impresionată de tot ce zicea că repre- 
zint pentru el. Un vis care devine realitate, 
care coboară pe pămînt, vă închipuiţi ce de- 
zamăgire poate produce“. 

„Cind am adus-o în casa din Toulon, unde 
am filmat, Danielte Darrieux m-a întrebat: 
„Aici ai ţinut cele 4 000 de fotografii?" „Da, 
aicil" 

Filmui a fost primit de critică ca „o pagină 
smutsă dintr-un jurnal intim, ca o confesiune 
venită dintr-o necesitate imperioasă, dintr-o 
exigență profundă, care trezește ecoul unei 
conversații cu o voce scăzută...“ 

În timpul filmărilor, mama. regizorului a 
murit. 


mera lui Bunuel. În fiecare dimineaţă, cam pe 
la cinci, auzeam pe cineva vorbind cu voce 
scăzută, ca și cum şi-ar fi făcut rugăciunea. 
M-am mirat şi m-am hotărit să-i întreb ce se 
aude din camera lui. 

— Ei bine, auzi ce auzi, fiindcă sint foarte 
surd... 

— 3.2? 

— Aşa ca în fiecare dimineaţă vorbesc cu 
mine insumi. Dacă mă aud înseamnă că îmi 
va merge bine; dacă nu mă aud e semn că 
imi va merge prost. 

Cind s-a întors la Madrid pentru a filma Vi- 
ridiana, i-am insoțit în mai multe locuri unde 
işi căuta vechi prieteni. Lui Bunuel nu-i plă- 
cea să lege prietenii noi, dar era fidel celor 
vechi. Cred că, făcind Viridiana, intenţia lui 
n-a fost să provoace scandal. Dar n-a avut ce 
tace, așa s-a întimplat. Comisia producători- 
lor a găsit filmul mai cu seamă demodat, 
vechi. Nu cred însă că au spus: „E un spa- 
nact', dimpotrivă, cred că le-a plăcut tocmai 
fiindcă li se părea vechi și demodat. Sint 
convins că nu l-au înțeles foarte bine..." 

În problema aceasta, a înțelegerii unui film, 
găsim tot aici, în acest „Caiet" (de vreo 200 și 
ceva de pagini mari!) o replică formidabilă a 
lui Bunuel, rostită după ce i se comunicase 
că la festivalul de la Cannes, filmul lui, El, a 
stirnit risetele spectatorilor în citeva mo- 
mente dramatice, de virt: 

— „Cu atit mai bine! E normal ca oamenii 
să ridă atunci cînd le e frică să plingă!“ 

Cum remarcă şi criticul Th. Levetvre, „cine- 
ma-ul lui Bunuel naște această frică, ceea ce 
e cei mai inalt elogiu ce i se poate aduce”. 


Un film de referință, Blon-up (cu Vanessa Redgrave 


şi David Hemmings) sau doar... 


posibile cineportrete 


Cit, cum? 
Un destin: 
cinefilul 


A părăsit 
gloria de cinefil, 
inexplicabil, 
ca Greta Garbo 
platourile 


A leptind un personaj care să treacă prin 
E arate ta g 


i infractorul 
ascuns. Îmi întemelez a nostalgie pe 
existența (acum încheiată) a doamnei L, fi- 
ia oroa iresi are i într-un mor bânățean, 

pentru mine un person: care în- 
rd a restitui filmului, lumii pei t-a condi- 
t i i 


“cum niciodată n-a`schimbat d 


„tea fi Drees! 


o suită de fotograme? 


pentru un actor sau altul n-a avut şi n-a cău- 
tat să imite îmbrăcămintea sau coafura vede- 
telor, ferind ecranul de caricatura sa de pe 
stradă. În nici o situație reală n-a propus ca 
argument soluții văzute într-un film, după 
i atele povestiri- 
lor cinematografice, introducind n arena 
alà cu acea siguranță a spectatorul! 
atotștiutor: „eu să fi fost în locul lui/ei“... Deşi 
a frecventat mai bine de 50 de ani ficțiunea, a 
reușit să nu încurce planurile: cum nu tinjoa 
a trăi ca-n filme, ea nu a crezut, pe de altă 
parte, că viața ei ar fi un film gata făcut, încă 
netumat, singurul autentic. Școli, curente, 
„Căderi” sau c opere erau înfățișări ale 
posibilului, destășurindu-se ochilor ei ca o 
peliculă nesfirşită. Ce extr: anţă va fi pă- 
rut în anii '20 într-un oraș provincie, o 
singură la cinema (familia o opoje 


` rar), ce dovadă de curaj, vecin cu 


mersul la fiim printr-o urbe întunecată în pa zile 
de război și de cumpănă, ce argument pentru 
copilăria restantă a unei bătrine, felul în care 
urmărește, într-o sală „incinsă”, galopul co- 
tropitor dintr-un „western”... impasibilă, 
doamna L. şi-a trăit cu demnitate soarta mis- 
terioasă de cinefil. Spre sfirșit i-ar fi fost co- 
mod să stea în halat și papuci la televizor, 
dar la filmele transmise pe „micul ecran“ ea 
nu s-a uitat. Putem presupune că în ce-o pri- 


„vește, cinematograful insemna și un tip spe- 


cial de existenţă civilizată, o solemnitate ce 
şi-ar fi pierdut farmecul în afara sălii, cum 
pentru un vestit învățat citirea clasicilor nu se 
putea face decit în haine de gală. 
Referiri importanța salii in viața ci- 
nefilului rr prea însă doamna L. 
nu s-a interesat niciodată de chestiunile sa- 


„vante ale domeniului. Cind în cartier, în locul 


vechiului cinematograf demolat, s-a ridicat 
unul moder, a urmărit faptul cu multă curio- 
zitate — atentă cum crește din fier și beton 
chiar şi cabina operatorului, spațiul tabu din 
care se ectează necunoscutul (pe care-l 
reprezii orice film nou) — dar la inaugu- 
rare n-a Cecil ur Văzuse aproape tot ce pu- 
ua specion: pină și con- 
s-a mai 
dus preot ri ' filme, ge sran “gloria os de 
cinefil, inexplicabil, ca Greta Garbo, p 


„rile. Un „montaj“ confuz pentru cei dirt pay ta 


ritmat amintirile pe care incepu să le 


în reluare 


regizorii 
noștri 


în cifre și date 


[E]lisabeta 


Bostan 


© Cum în rețeaua cinematografică specta- 
torii se inregistrează numai la _fiimete de 


Scenariul 


Eva Sirbu; 
Ecaterina 
Farcaș 


Elisabeta 

Bostan 
e tără Elisabeta 

Bostan 


Neeta pete, 
Elisabe! 
Bee e 


Vasilica Istrate; 
Elisabeta 
Bostan 


e Se remarcă unitatea tematică a tuturor 
filmelor sale, atit de lungmetraj cit 
scurtmetraj. Ele se adresează cu precădere 
copiilor: un public entuziast, dar pretențios. 
În același timp, milioanele de spectatori înre- 
gistrați demonstrează cu prisosință că filmele 
regizoarei au onorat de fiecare dată aşteptă- 
rile publicului. Aşa cum arată cifrele, filmele 
realizate de Elisabeta Bostan se numără prin- 
tre cele mai mari succese din rețeaua noastră 
era pia Mama va depăși curind 3 
milioane de spectatori, lar ultimele două 
filme sint încă în plină difuzare. 

e Elisabeta Bostan a realizat primul lui 
be Ea 


în categoria celor care în limbajul cinemato- 

= internaţional se numesc „filme de fami- 
Se: fiime pe care trecerea timpului nu le 

ă şi care la fiecare cițiva ani au o 

St dă petoratie de sperand, Filme ca Tine- 

ae Sere tiri din copilărie, Ve- 

rd Mara poa avea din nou premieră, la 
fiecare 4—5 ani, cu același succes de casă, . 

cu condiția, desigur, d de a nu fi difuzate între 


sabeta Bostan a realizat primele musi- 
cal-uri din cinematografia noastră: Veronica | 
şi II, precum și Mama (coproducție romă- 
no-sovieto-franceză). 

© Cu filmele ei s-au realizat recorduri de 


" vinzări în străinătate, în special serialul 
fără Veroni 


Năică, > ica, $al- 
timbancii. Musical-ul Mama a fost vindut 
în aproape toate le lumii. 

© Filmele Elisa Bostan au cucerit 
peste 40 de premii în diverse competiţii inter- 
naţionale: marele Premiu şi Premiul special al 
juriului pentru Nălcă — Son, 1965, Premiul 
special al juriului leronica — Mos- 
cova, 1973; alte premii la re ai de la 
Tours, Teheran, Mamaia, Cannes, La Piata, 
rar ză Adelside, Veneţia etc. 

o recunoaștere a prestigiului interna- 
te pe care și l-a ciștigat de-a lungul ani- 
lor, regizoarea a fost și este adesea invitată 
ca membră în juriite multor festivaluri pec 
națioale. Münci 
Carlo, Milano etc. Este membră în Biroul 
Centrului internaţional al filmului pentru co- 
pii şi tineret şi președintă a Centrului naţio- 
nai i filmului pentru copii. 

e De mulţi ani, Elisabeta Bostan este pro- 
fesoară la institutul de artă teatrală şi cine- 
matografică „I.L. Caragiale“ din București, 
unde predă "regia de film, pregătind pină 
acum promoții de regizori care, la rindul lor, 
sint în curs de pribera în producția noastră 
Cinematografică. Mihai DUȚĂ 


Anul 


W Spectatori 
premierei 


Interpreţi 


Corina 
Constantinescu, 
George Măruţă 


tefan 
iubotărașu 


Emanoil Petruţ 


Emanoil Petrit, 
Mircea Breazu, 
Ana Szeles 


Lulu Mihăescu, 
Dem Rădulescu, 
Florian Pittiş 


Ludmila 
Gurcenko, 
Florian Pittiş, 


poves- 
tească cu puţin înaintea gg remi „Cind 
eram eu „ Şi-aveam un galben... 

și-a venit o fetiță pe cărare, cu cireşe...“ Nu 
se intimpla nimic: nu cumpăra cireșiie, nu 


Vasilica Istrate 


acel 3,5 sau 9 din final care dă credibilitate 
cifrelor mari, de milioane de spectatori. Dar, 
'din punctul de vedere al „Jumii de Sua 
ea a fost în orașul său provincial un tip parti- 
cular, spectatorul ideal pe timp lung, cinefilă 
înainte ca noțiunea să ajungă expresie cu- 
rentă. Cind a intrat prima oară într-o sală de 
cinema era o femeie foarte tinără, modificată 
apoi de virstă, de grijile casei, de maternitate, 
de trecerea prin două războaie (mondiale 
ambele) și de viața pașnică; locuia într-o 
casă cu ordine cam bățoasă, își avea, firește, 
cunoștințe și prietene cu care, deși cam tă- 
cută din fire, nu cred să nu fi comentat, chiar 
din perspectivă casnică, evenimentele orașu- 
lui la un ceai de după amiază, cu prăjituri; 
cunoștea, mai mult sau mai puţin bine, toate 
osie ma limbi vorbite intr-acea zonă vestică 
N-a trăit cu totul lipsită de greutăți; 
O atoa Ma Modan i a DE 
vreme de 50 de ani. Sub ochii ei au rā- 
sărit și au apus „stele“, din „mut“, filmul a 
devenit vorbitor, vorbăreţ sau necomunicant. 
cu anii, cele cinci cinematografe ale orașului 
și-au schimbat firmele, proprietarii, casierii, 
pe speta ra proiecționiștii și toată această 
ume angrenată în arta a șaptea a predat-o 
tot mereu viitorului, eternului Film căruia i-a 
fost spectatoare. A absentat de puţine ori: 
îmbolnăvirea copilului, decesul soțului ori un 
accident au ținut-o o vreme departe de sala 
de proiecție, dar ce n-a m prd la e, a vă- 
zut, chiar și decenii tirziu, în_reluări. 
De ce se ducea ea la cinema? Preferinte 


pierdea banul. O suită de fotograme reve- 
nind, apropiindu-se și depărtindu-se, atit; vă- 
zuse Bi up, dar cum ea nu intrase nicio- 
dată în rolul altcuiva nu știm dacă 
urmă, imaginile disparate au născ: 
ție. De ce se ducea doamna L. la cinema, 
cind nu mai era un obicei propriu tinereții, cu 
timp disponibil, sau o „destindere“ sau o „ci- 
nematecă“ subtilă? Căuta un înțeles repede 
vizibil? Poate. Realul curge lent, filmul 
peer: de şi-odată cu  stirșitui ultimei 
ea putea fi martora unei alte 


existențe cu pa d i capăt lămurit, la cine- . 
convena- 


matograful vecin. Gâhisa o formă, 

bilă ei, de cunoaștere a lumii? Poate și asta, 

de vreme ce nu mergea doar la proiecţii cu 

„happy-end“. Chiar dacă s-ar fi dus la film, o 
n 


goste și insolit tot mereu alții pani „rolul vie- 
ii ei”, excluzind-o ca protagonistă; vadă 
că” evadarea în lectura romanelor n-a multu- 
mit-o deplin. Doamna L., lipsită de prejude- 
căţi ca realitatea, a acceptat curajos diversi- 
tatea acesteia, confirmată, cu sens, de ci- 
nema. Văzind filme, putem "bănui că a iubit şi 
tot ceea ce nu i se Piimplase chiar ei perso- 
nai — enorm „rest“|; suflete vibrante par felul 
său umplu sălile de cinema. În felul ei, cit- 
—cum, a fost un destin: cinetilul pur. O văd 
străbătind ecranul, fragilă ca o nuanţă, 
într-un film în care o bătrinică, o fată tinără 


. sau o doamnă între două virste n-ar avea un 


rol foarte. previzibil. 
_ Tha CHIPER 


Saitimbancii Vasilica Istrate 


George Mintia 
Violeta Andrei 


Carmen Galin, 
Adrian Vilcu, 
Octavian 
Cotescu 


Un saltimbanc _ | Vasilica Istrate (aceiași actori) 1.246.000 
a Polul Nord 


după, zece ani, serialul Un 
August în pa Încă de la primele epi- 
soade se poate considera că avem de a 
face cu unul dintre momentele de virf ale 
programului de televiziune pe 1984. Nu 
este pentru prima oară cind timpul inter- 
vine hotărit în favoarea unei opere de 
artă (deși, s-o recunoaștem, sint mult mai 
frecvente cazurile în care timpul acţio- 
nesza „justitiar“, impingind spre con de 


„Un August 
în flăcări“ 


uitare filme fără şansa duratei). În cazul 
serialului Un August în ri este foarte 
Fr icabilă „complicitatea“ timpului. Ne 

m în E, goa heroik nea de 
excelenti nişti — scriitorul Eugen 
Barbu în primul rind, -care a colaborat la 
scrierea scenariului cu Nicolae Paul Mi- 
hail, regizorii Dan Piţa şi Alexandru Tatos 
apoi, operatorii Iosif Demian și Florin Mi- 
hăilescu etc. — care izbutește să redea 
atmosfera tensionată a anilor de la hotar 
de ere sociale în pagini cinematografice 


plin 

În fine, un Oscar special a fost decer- 
nat producătorului Hal Roach, ajuns as- 
tăzi la venerabila virstă de 92 de ani, cel 
căruia îi datorăm marea majoritate a fil- 


Țintă permanentă a paparazzilor 
şi în 1984: Sophia Loren 


O pagină tristă 


ultima oră 


Stanley Kubrick este unul dintre regi- 
zorii „cei mai ciudaţi ai Americii. Filmele 


S.. deosebire de cea ce s-a intimplat 
anul trecut, cind succesul obținut de 


decernate peni 

grafice realizate in 1983) nu a rezervat 
nici un fel de pi eine re Gasite oe i 
așteptat, marele ciști r al a i 
a fost Terms Oi Endearment (Cuvinte 

), care, pe lingă premiul pentru 
bun film, a întrunit încă patru dis- 


iție (Jack Nicholson), și cea mai 
bună adaptare pentru ecran (același Ja- 
mes Brooks). 

Un nume nou în lumea filmului, dar nu 
și în cea a televiziunii, unde a lucrat 
multă vreme, Brooks a trebuit să aștepte 


Cervantes şi Gogol 


Regizorul gruzin Revas Ceidze și-a pro- 
pus,şi în momentul de față lucrează in- 


tens un serial de televiziune inspirat de 
capodopera cervantescă n 


Suflete moarte in regla lu Minal Schwei- 


zer. 


Ţineţi-ma că altfel e nenorocire 


lată un titlu demn de Jerry Lewis care 
apare în acest film pe care îl semnează în 
calitate de regizor și bineinţeles de inter- 
pret principal. Filmui este realizat în 
Franța. Partenerii lui sint: actrița italiană 
Laura Betti (pe care — spun comentatorii 
— nu s-ar fi așteptat nimeni s-o intil- 
nească într-o comedie și încă într-una 
buriescă alături de Jerry Lewis). Mai 
apare Micheli Galabru pe care, spunem 
noi de astă dată, te poți aștepta să-l intil- 
nești în orice film și în orice rol,pentru 

peste tot el rămine același Galabru. 


pusă de patru ori pină acum la premiul Shirlev Mac Laine, cel mai bun 

Oscar, acum, la a cincea incer- rol feminin: după ce „a ratat“ de 

patru ori, acum posesoare a mult 

rivnitului trofeu pentru filmul 

Cuvinte de tandre care în total 
a luat patru distincţii 


nou Oscar pa 

ONE în 1975 (Zbor deasupra unul 
Confirmind, de asemenea, așteptările, 

al doilea mare ciștigător este Fanny 

Alexander, fiim de o stranie 

care genialul cineast suedez Ingmar Ber- 

gman îşi evocă propria copilărie: în afară 

de premiul pentru cea mai bună realizare 

cinematografică străină, a mai întrunit 

alte trei distincții (imagine, costume, de- 


coruri). 
Chiar dacă nu a obținut decit două dis- 


tincţii, Tender Mercies (În vola soartei) a 
prilejuit recunoașterea și ea așteptată și 
demult scadentă a meritelor artistice ex- 
cepționale ale lui Robert Duval! (în rolul 
unui cîntăreţ alcoolic de „country music”, 
care găsește pină la urmă în sine sufi- 


cu acțiune densă, cu multe personaje via- tant fiim de simbătă seara, ne oprim strălucite, în fața unui „unicat“ 
bile, accentele fiind puse alternativ pe acuma, după numai citeva episoade, la reperele gi ip în! orar 
suspansul intrigii și pe suspansul psiho- un atu: acela al distribuției și al in- cu discreția lui dintotdeauna, schițind 
logic. Sintem, cum spuneam, abia la în- te: rii- actoricești. Pentru mulţi dintre semnele unui în care se 
ceputul reluării acestui serial prestigios actorii noştri de frunte, angrenaţi în reali- ează la capătul unui drum de 
(după numite „Calul troian”, zarea serialului, rolurile din acest Un Au- viaţă fără îndoieli... I Un August în 
„Moartea unui diplomat“, „Poligonul mor- gust în flăcări rămin „momente de filmo- flăcări ne aduce multe de mesaje 
ţii”) dar se poate anticipa cu certitudine grafie" esenţiale. Unii actori nu mai sint, de la actori de ieri, interpretări cu o actu- 
că filmul, chiar pe post de „serial de sim- de mai multă sau de mai puţină vreme, itate artistică de-a dreptul tulburătoare. 
bătă seara” (sau mai ales pe post de se- printre noi. Dar cit de aproape sint perso- ie, de altfel, lasă în 
rial de simbătă seara!) constituie, în najele pe care ni le-au lăsat! lată, de urmă, prin rolurile din acest film valoros, 
aceste săptămini, unul dintre cele mai pildă, pe Cornel Coman în rolul lui Tro- menite să învingă timpul. Pen- 
atractive şi de pro- naru, care anunță nașterea unei tru Piersic, deloc ușor al lui 
gram” ale micului nostru ecran. Să adău- lumi noi: im, în interpretarea de mare Armand, person cu dublă 
și „amănuntul” (deloc lipsit de im- firesc și interiorizare a regretatului actor, care trece „ii ito” prin frămintata 
portanță) că pentru mulţi simțim cu putere forța, temeinicia și ade- lume a lui 44, va rămine o creaţie 
ru cei puțin o generaţie întreagă, se- vărul comuniste. lată-l pe actoricească prim rang: un profil mo- 
rialul are, prin forța lucrurilor, vali Toma Cai , de-a dreptul senzațional ral străbătut de eianurile ru in- 
premieră cinematografică. prin hazul săi inconfundabil, în portreti- staurarea unei lumi noi la ceasul unor de- 
Dintre multiplele motive care determină zarea ofițerului de poliție Mizdrache ne cisive convulsii istorice. Pentru Marga 
caracterul de eveniment al acestui palpi- aflăm pe fața unei compoziţii actoricești Barbu, de asemenea, personajul de mare 


Oscarul 
Bond 
Moore 


ei nu-i preocupă 


pentru că il 
Sean 


au pe 


Connery şi Roger 


r pe 


Aici nu e 
în Dallas 
ci pe o 
soa tă 
eugeot ad 
ca să-și menţină 54 / 
condiția fizică: 
Pamela 

adică 

Victoria 
Principal 


Ey a 


ma 


amploare și variație compozițională din 
acest serial va rămine un rol-etalon, ca și 


ale pri 
nsistăm asupra unui personaj ca acela 
desenat cu atita culoare de Liviu Ciulei? 
create de Ge- 


Aristide Teică, Cristian Maurer, Nicolae 
Cornel Re- 
vent?... Serialul continuă. Îl revedem sim- 


capabi 
mai pentru că a știut atit de bine să redea 
tensiunea și ritmurile interioare ale tim- 
pului evocat. 


„Călin CĂLIMAN 
19 


N ii 


t i 
Lacrimi şi tărie morală (Strada Hanovra) Un timp atit de scurt! (Ursu Fix Inainte de decolare... 


şi Franco Nero în Mexicul în flăcări) (luri Demici şi Neli Pşennaia) 


„Viaţa aceasta a mea, ca un stîlp, SRY, i 
o dărui să sprijine bolțile noastre..." Rigorile genului 
Nichita Stănescu din poemul „Căre pace” 


Fardul melodramei 


Strada Hanovra - SS 


Cine-biografie 


Moartea 
vine la decolare 


exprimarea sentimentelor sînt amestecate cu 
o doză apreciabilă de realism și umor. Chiar 
din prima secvenţă Hallovan și je fac 
cunoștință păcălindu-se unul pe celălalt prin 
nişte trucuri de înduioșare curentă în anii 
respectivi, ca să obţină cu prioritate loc în 
autobuz. Ea simulează o durere de sarcină, el 
invaliditatea. Îndrăgostiţii se întinesc la două 
săptămini odată, cind americanul are zi de 
permisie şi poate veni la Londra. Între timp, 
moartea îi dă tircoale cu fiecare bombarda- 
ment efectuat. Citeva episoade excelente in- 
fățișează Suparienta cotidiană pe care o 
trăiesc echipajele faimoaselor fortărețe zbu- 
rătoare, complet altfel ca-n filmele de aviaţie. 
Uriașele păsări metalice clănțănesc din toate 
încheieturile sub efectul bombelor care ex- 
plodează în jurul lor. Membrii echipajului dir- 
diie și ei. Fiecare abia așteaptă să lanseze 
bombele şi să fugă cit mai repede. Unii ar fi 
er ra facă aceasta și înainte de a ajunge 
a ţintă. 

Piloții și însoțitorii lor comentează sarcastic 
recomandările primite din partea inșilor care 
rămin acasă, nu fără a suferi şi rile aba- 
terii de la respectul datorat superiorilor. Cite 
un instructor mai ranchiunos îi propune ime- 
diat pentru misiunile cele mai riscante. În 
plină situație melodramatică, atunci cînd riva- 
iii ajung camarazi apropiaţi și efectuează im- 
preună acțiunea militară de un curaj fantas- 
tic, filmul supune persifiajului ironic repre- 
zentările romantice ale eroismului. Căpitanul 
Sallinger care instruia agenții britanici para- 
șutați în spatele liniilor germane şi scrisese 
chiar o carte despre orientarea pe teren, nu 
ştie unde e nordul. Își scrinteşte piciorul cum 
pornește la drum prin pădure. Americanul, 
tip practic, fără nici o ambiţie de evidenţiere 
militară, dornic să-şi salveze viaţa în primul 
rînd, îl scoate pe specialistul englez din in- 
curcătură, prin curajul nebunesc care e, la el, 
o reacție spontană, Impotriva fricii. 

Dialogurile au mereu haz și introduc nu o 
dată, infuzia de umor salutară, acolo unde 
patetismul excesiv are toate șansele să de 
vină ridicul. 

Se veritică o teză a lui Fassbinder, cam bi- 
zară la prima vedere. Dacă vrei să ă un 
public foarte larg (să placă in Kansas şi 
la Singapore — spune el), cinematograful nu 
trebuie să fugă de melodramă, dimpotrivă e 
cazul să o caute. ra sori reușitei ar fi tratarea 
situațiilor ei eterne într-o manieră modernă. 
Cum s-ar realiza aceasta rămine încă destul 
de nebulos. În orice caz, o cale este, precum 
se vede, a ascunde țesătura mare melodra- 
matică a intrigii sub amănuntul inteli rea- 
list. Strada izbuteşte să facă așa 
ceva, dacă nu pină la capăt, dar o bună parte 
din film. De unde și succesul. 


Ov.S. CROHMĂLNICEANU 


U n fiim care a umplut sălile cu specta- 
tori la reluare este și Strada Hanovra. Expli- 
cația trebuie căutată, inainte de toate, în ge 
nul producţiei, publicul nostru — știm — 
omorindu-se după melodrame. Prin termenul 
” acesta, dicționarul Larousse definește „drama 
cu caracter popular, în care se acumuleaza 
situaţii patetice și peripeții neprevăzute”. Lit- 
tré adaugă, „neverosimilitatea intrigii şi a si- 
tuaţiilor“. 

Într-adevăr, de la un punct încolo, lucrurile 
stau g= numărul situațiilor patetice crește 
cu cit filmul înaintează. Unuia dintre eroi, lo- 
cotenentului american Hallovan, i se pare că 
motorul bombardierului pilotat de ei are o 
defecțiune. Nu ia parte, prin urmare, la raidul 
în care înlocuitorul său e ucis. Remușcări, 
suferințe! Trebuie să parașuteze apoi un ofi- 
ter englez pe teritoriul francez ocupat de 
nemți, căpitanul se nimerește a fi chiar soțul 
femeii de care s-a îndră it fără să ştie că e 
căsătorită și are și o fetiță. Sint doboriţi şi el 
şi englezul. rivalii trebuie deci să ducă la în- 
deplinire primejdioasa misiune. La un mo- 
ment dat, Hallovan află cine e companionul 
său și că acesta își iubește enorm soția, iar 
actul de eroism l-a făcut să se impună în 
ochii ei. Revelația dureroasă, problemă sfișie- 
toare de conștiință! 

Americanul, cavaler, îşi riscă pielea spre a-l 
proteja pe soţul lui Maggie, salvindu-i viața 
într-un moment decisiv. Nobieţe de caracter, 
abnegaţie! Despărțirea, pe urmă, în final, a lui 
Hallovan de Maggie, sfătuită să se ducă la 
omul minunat care o așteaptă rănit în spital. 
Lacrimi, tărie morală! b 

Nu lipsesc nici situațiile neprevăzute şi pu- 
țin verosimile. Americanul şi en: lezul se as- 
cund exact în grajdul unde o tinără franțu- 
zoaică ucide un neamt care voia acolo să 
facă dragoste cu ea. Fata le dă ideea să folo- 
sească mașina sergentului omorit și uniforma 
lui spre a pătrunde în clădirea Gestapo-ului 
din Lyon, de unde trebuiau scoase niște acte 
secrete. Aici, cei doi se descurcă formidabil, 
deși Hallovan nu cunoaște o boabă de ger- 
mană, subliniind însă lipsurile poligiote 
printr-un uppercut irezistibil, aplicat la mo- 
mentul oportun şi o minuire dibace a puștii 
mitraliere, în manieră gangsterească. (E ori- 
ginar din Chicago!) 

Tatăl franțuzoaicei patriote e colaboraţio- 
nist și-i cheamă pe nemți (suspans!). Halio- 
van încalecă o motocicletă germană și o con- 
duce atit de vijelios şi eficace încit ajunge la 
timp printre maquisarzii care — pentru reali- 
zarea happy-end-ului — se află prin apro- 


piere. 

Un film foarte asemănător, Yankeii, cu Va- 
nessa Redgrave, mult mai discret lucrat, n-a 
avut atita succes. Place însă în Strada Hano- 
wa doar melodrama? N-aș spune. Revăzind 
filmui, bag de seamă că situaţiile patetice 
coincidenţele neverosimile, emfaza pură in 


wos 


Mexicul în flăcări 


N ici în filmul polițist tertium non, datur. 
Deci, jaloanele lui, în principal, ar trêbui să 
fie două: misterul și... claritatea. Nu e de 
ajuns să umbii în pas de lup şi să bălmăjeşti 
urmele. Piste false nu înseamnă încilceală şi 
misterul nu presupune confuzie. Derutarea 
este premeditată și doar punctată din loc în 
loc cu cite o sugestie care, pentru un specta- 
tor atent, poate însemna un prilej de a parti- 
cipa la elucidarea cazului propus. Cu alte cu- 
vinte. un film polițist — poate mai mult ca 
oricare alt gen — cere metodă. Cere logică. 
Cere legică. Și cînd te încurcă, şi cind te des- 
curcă. 

Policier-ul sovietic Moartea vine la decola- 
re le are. Filmul își axează, de la bun început, 
acţiunea pe intimplare, pe un hazard credibil 
şi justificabil. Hazardul tace ca un hoţ să fie 
prins cu miţa în sac, adică cu mina în sacoșă, 
şi tot ea, întimplarea (oare?), bat-o vine, îl 
pune pe EI faţă în faţă cu Ea. După acest joc 
al hazardului, urmează — neapărat nu-i așa? . 
jocul dragostei. Între ele se țese, fir cu fir, 
pinza spionajului pe care, ceva mai încolo, 
contraspionajul o va destrăma pină la ultimul 
nod. Şi scenariștii (Vladimir Kuzneţov, Andrei 
Soloviov) și regizorul (Hasan Bakaev) se 
mișcă în hâţișurile genului ca la ei acasă. lar 
claritatea concepției lor cinematografice mă- 
rește — deloc paradoxal — suspansul în care 
e plonjat spectatorul şi îi sporește interesul. 

Un incident ultrabanal riscă să dejoace un 
plan super-bine pus la punct. Drept care, un 
spion adjunct e trimis de un spion șef să 
spioneze dacă ei sint spionaţi de contraspio- 
naj. Toate acestea pentru a putea, totuși, 
să-și vadă ei, spionii, în continuare de treabă. 
Treabă în care sint antrenați: el, un tinăr 
arătos, excelent în profesiunea sa de fizician, 
căruia i se prevestește un viitor luminos. Şi 
ea. O tinără arătoasă, excelentă în profesiu- 
nea ei, căreia îi revine sarcina pregătirii unui 
destin tenebros. Atit pentru o intrigă polițistă 
care urmează să ne intrige în continuare, fi- 
ind încă „pe piaţă”. 

Moartea vine la decolare este unul din 
acele exemple capabile să demonstreze că 
filmul așa-zis de serie, așa-zis comercial, 
așa-zis de public, poate — și trebuie — să fie 
serios gindit, riguros făcut, antrenant în cazul 
de faţă, respectindu-și spectatorul în toate 
cazurile. Şi considerindu-l un partener cu 
drepturi egale la inteligenţă şi perspicacitate. 


Rodica LIPATTI 


1 913. Un ziarist cu pardesiu verzuliu, cu 
un aparat de fotogratiat atimat de git şi cuo 
memorie bună, devine „cel mai celebru ziarist 
american“. Reportajele lui, din foc, din fum, 
din ploaia de gloanţe, din inima Mexicului în 
fiăcări, dialogurile lui cu inaccesibilul, ina- 
bordabilui, legendarul Pancho Villa — fac 
senzaţie. Şi mai tac, în 1914, un volum intitu- 
lat „Mexicul răsculat“. Cind ziaristul îşi riscă 
viaţa. cînd fuge mincind nisipul printre cac- 
tuși imenși abandonindu-și pardesiul, cînd 
aţipește într-o palmă de dormitor comun — 
îşi mai aduce aminte, doamne, fragmente din 
iove-story-ul său personal: cu Ea la recepții, 
cu Ea în „talia mia“, cu Ea pe o bancă în 
parc... Ea în spaţii locative somptuoase, Ea în 
rochii fabuloase și multimilionară şi în piele 
de Ursula Andress, încercind să-l convingă 
că „Parisul este locul unui adevărat artist, nu 
Mexicul!”. Adio! 

Cu toate că pe generic citeşti: regia — Ser- 
ghei Bondarciuk, montajul — Mario Morra şi 
alte nume grele, prezenta coproducție 
(URSS-Mexic-italia) în două serii, se limi- 
tează la o viziune ilustrativ-pitorească a unui 
moment din viața ziaristului şi militantului co- 
munist John Reed, autorul acelei strălucite 
relatări de la fața locului a Revoluţiei Socia- ! 
liste din Octombrie: „Zece zile care au zgu- 
duit lumea”, apărută în 1919. „Nu-i de mirare 
că „Zece zile care au zguduit lumea“ e o 
carte mare“, s-a spus. „John Reed ştia cum 
să privească în jurul său; „Mexicul răsculat” o 
demonstrase. Învăţase perfect cum se scriu 
reportajele despre o revoluție”. Tocmai 
această perioadă mexicană de „învăţare” își 
propune să o ilustreze filmul de faţă. Din pă- 
cate, cu toată privirea-i violacee, Franco Nero 
nu sugerează nici o clipă că ar putea fi tasci- 
nantui John Reed. Franco Nero e (eventual) 
simpatic și atit. Şi apoi mai are și o anumită 
vîrstă, care nu concordă cu cea a adevărului 
John Reed, care pe vremea „Mexicului răscu- 
iat“ avea doar 26 de ani şi care avea să 
moară în 1920, la doar 33 de ani! Or, în acest 
caz, virsta nu e deloc lipsită de semnificaţie: 
ea trădează o anumită calitate a arderii unei 
vieţi, atit de intense într-un timp atit de scurt. 
Cea mai apreciată biografie a lui John Reed, 
scrisă în 1973 de Barbara Gelb,așa se şi inti- 
tulează: „Un timp atit de scurt“... 


Eugenia VODĂ 


PI 


Coproducţie U.RS.5. Mexiciitalia. Un fim de Sa 
gnei Bondarciuk. Cu: Franco Nero, Ursula Andress. 
jorge Luque, Blanca Guerra, Eraclio Zapeda, Ro 
berto Roy, Trinidad Eslava, Umberto Elisondo. 


Producţie a studioului „Mosfiim”. Un fim de Hasan 
Bakaev. Cu: luri Demici, Neli Pyennaia, L Satanov- 
ski, K. Jeidin, Victor Fokin. 


Producţie a studiourilor americane. Un fim de Poter 
Syams. Cu: Harrison Ford, Lestey Ann-Down, Chris- 
topher Plummer, Alec MeCovern 


Baumann, Kerstin Reiseck, Ursula Werner 


Paradisul pierdut „Copilăria, inima tuturor vîrstelor“ utea de betori 
Lucian Blaga (insula, lebedelor) 
$a i 
s, [I "Ai 
Insula lebedelor E 
Di îi 
A stări, stăbiciune nu i le știe nimeni, sint momentele g, [aa 
pomii pisina gopilăria. Dar toate acestea Pu f de reverie cu ochii deschişi: stoluli de lebede EJ Tos 
face şi mai flagrant contrastul cu secvențele pată deasupra apei, a plutei, a colibei de A A - Y 5s 
u ştiu alții cum sint... dar eu cred că nu f copilariei într-un mare orâş (capitala R.D.G.) aloarea ie A H EDS 
există copilărie la țară, pe care citadinii sà | intr-un grup de elevi de gimnaziu, emancipațti | o Hars de în mimi) nam regi Lonen i „A N] i 
—- înainte de vreme? — cu probleme foarte micilor actori, din candoarea şi credința cu + i i y 
care se identifică cu personajele. pt | 
Roxana PANĂ şa H 3 à 
rezolvă) în felul lui: tăcut, iertător, generos, 5 rare sali i ei 
A în, telul al odie (nu oana Mo- | meta ana romani omon de Borno Plura. pi To, 
) ale celor mai slabi şi mai fricoşi. El e Cu: Axel Bunke, Mathias Miiller, Sven Martinek, Britt E 27) EI- 
Aa 


pe ecrane 


Ce scenarist poate fi 
mai inspirat decit istoria! 


Balada 
cavalerului Ivanhoe 


iz Ivanhoe și haiducul Robin 
Hood au trecut împreună, așă cum au luptat 
din legendă și istorie, în literatură și film. In 
cursa pentru o nouă celebritate ajată o 
dată cu apariţia artei a șaptea, Robin Hooc 
ocupă locul întii cu cincisprezece filme (pri- 
mul datează din 1909) numai în cinematoara- 
fiile britanică și americană (fără să socotim 
serialele TV.). Dintre ele, cea mai popula:a 
este versiunea realizată în 1939 de Michae 
Curtiz cu Errol Fiynn în rolul titular. 

Cineaştii sovietici așează acum în 
prim-plan (așa cum o indică şi titlul) nu pe 
haiducul din pădurile de la Sherwood, ci fi 
gura cavalerului de viță nobilă, Ivanhoe, luind 
ca sursă de inspirație romanul lui Walte: 
Scott, apărut în ediţie princeps în 1918. 

De la marele turnir dintre Ivanhoe și tem- 
plieri pină la eliberarea (de către Robin 
Hood) din castelul Torquilstone a eroului, a 
tatălui său nobilul Cedric, şi a iubitei sale 
preafrumoasa lady Rowena — cineaștii sovie- 
tici reinvie cu patos și romantism bătăliile 
dintre saxoni şi normanzi, uneltirile și luptele 
pentru putere dintre Richard Inimă de Leu și 
fratele său loan (rămas fără de țară) din An- 
glia medievală. 

Ce scenarist mai inspirat decit istoria? pen- 
tru un film de aventuri, într-o epocă cind tro- 
nurile și inimile frumoaselor se lăsau deopo- 
trivă cucerite prin îndeminarea de spadasin, 
cind pelerini și călugări erau mai degraba 
războinici decit evlavioși, cind întiinirile erau 
date la „stejarul cel inalt“, cind „nebunii”, de 
fapt înțelepții de ia curte, ațineau calea spre 
a spune, cui vroia să audă, câ lucrurile (și 
nici oamenii) nu sint cum par a fi. 

Tot arsenalul de arme şi idei desfășurat 
fără exhibiţii, dar cu o tensiune dramatică au- 
tentică, învăluie spectatorul şi-l obligă să se 
predea poveștii. poveste pe sufietul copiilor 
şi tinerilor de ieri, de azi și de miine. Poveste 
pe sufletul tuturor celor deopotrivă cu ei. 

Am văzut filmul la cinematograful „Arta“ de 
pe Calea Călărași și nu pot să nu aduc laude 
celor ce au în răspundere sala pentru condi 
tiile de proiecție, curăţenia exemplară și spirit 


ospitalier. 
Adina DARIAN 


Producţie a studiourilor „Mosfim-. Un Fim de Ser 
ghei Tarasov după romanul „anhoe” de Waiter 
Scott. Cu: Tamara Akulova, Peteris Gaudinș, Bor: 
Himicev, Leonid Kulaghin. Romuaid Anţais, Boris 
Hmelnițki 


De capă și spadă 


Arma misterioasă 


; rofitul mai serios decit cei imediat, de 
natură comercială, al acestei pelicule „de 


zilele 
filmului argentinian 


Sub 
imperativul 
succesului 


de public 


ase filme sint puţine, foarte puţine pen- 
trù a cunoaște o cinematografie. Mai ales 
cind această cinematografie împlinește în cu- 
rind 80 de ani (primul film argentinian, Îm- 
pușcarea lui Dorrego, datează din 1908), nu- 
mără citeva sute de filme avind o producţie 
anuală de 35—35 de pelicule şi se mindrește 
cu realizatori de valoare internaţională ca Le- 
opoldo Torre Nilsson, Fernando Solanas sau 
Octavio Getino. Deși nici unul dintre aceste 
șase nume nu a figurat pe genericele celor 
șase filme, deși din ram nu a făcut parte 
nici Ora rugurilor, nici Trădătorii — titluri de 
referință ale unei etape de maximă implicare 
social-politică a cineaștilor argentinieni, se- 
lecţia prezentată poate fi considerată pentru 
mulți o interesantă primă cunoștință. 
Deci „Zilele filmului argentinian” de la sfir- 
șitul lunii martie ne-au oferit un program re- 


troi de legendă, eroi de istorie: de la Errol Flynn 
(in Robin Hood) — la Peteris Gaudins (în Ivanhoe) 


„Fabula este sora mai 


capă și spadă“ în stil balcanic este că, iata 
trimite pe spectatorul neavizat la cartea de is 
torie. Cele citeva nume de personaje istorice 
bulgare, bizantine, savoiarde, menţionate fu- 
gitiv, permit datarea exactă a acțiunii: 1366 
lar cadrul care circumscrie aventurile inspi- 
rate din romanele istorice ale lui Boian Bol-, 
gev este unul de implicare internaţională. 
Țaratul bulgar, condus de ivan Alexandru 
(1321—1371) din dinastia Şișmanizilor, era 
subminat de rivalitatea dintre ivan Şişman 
(1371—1393) țar la Tirnovo și Ivan Straţimir 
(1371—1396) țar la Vidin. În Imperiul bizan- 
tin, împăratul loan V Paleologul (și nu Ivan: 
cum apare în subtitluri; adaptările, în tradu- 
ceri, își au și ele limitele lor!), înscăunat la 9 
ani în 1341, după ce se aflase sub regența 
marelui domestic loan Cantacuzino, fusese 
detronat de acesta. Războiul civil dintre cei 
doi (1341—1347) a permis bulgarilor — prin- 
tre alții — să ocupe teritorii bizantine. În cele 
din urmă, loan VI Cantacuzino încheie cu 
Ana de Savoia, mama Paleologului, un tratat 
care-l desemna ca domnitor unic pe 10 ani. 
Dar, în 1352, loan Paleologul, ajutat de bul- 
gari — printre alții — declanșează lupta im- 
potriva lui Cantacuzino, pe care îl detroneaza 
în 1354, proclamindu-se el împărat. Atacurile 
otomanilor îl determină în 1366 să ceară aju- 
tor lui Ludovic de Anjou, dar este întemnițat 
de ivan Straţimir la Vidin şi apoi eliberat prin 
intervenţia armată a contelui Amedeo VI de 
Savoia, care, aflat în fruntea unei cruciade 
antiotomane, cucerește unele teritorii bizan 
tine și incheie tratat cu Dobrotiță — condu 
catorul despotatului Dobrogea — după ce ii 
alacase castelele de pe ţărmul Mării Negre. 
loan Paleologul, eșuind in tentativa de a ob- 
ține ajutor occidental impotriva otomanilor 
in 1373 va deveni vasalul sultanului Murad 
Ce a rămas din toate acestea în fiim? Prea 
puțin. Triumfătoare iese ambianța istorica, 
pretext pentru isprăvile năstrușnice ale eroi- 
lor „fără jenă şi reproș“. Arma misterioasă 


prezentativ pentru preocupările actuale ale 
unei  cinematogratii aflate sub imperativul 
succesului de public şi care încearcă să facă 
față puternicei concurenţe a filmului norda- 
merican. Cineaștii argentinieni înțeleg sà 
lupte cu armele adversarului. Astfel comedia 
muzicală Gauchos de Juan José Jusid este o 
replică la Scripcarul de pe de Nor- 
man Jewison, musical celebru inspirat din 
„Tevie lăptarul“ de Shalom Alehem. Aceeaş: 
epocă, a schimbării de secol, aceleași peripe- 
ţii comico-dramatice ale unui grup de evre! 
emigranţi, aceleași tipuri de personaje cu 


mare a 


istoriei“ 
Voltaire 


— 


(ori „diabolică“ după titlul original), pe care 
din porunca țarului vor să o captureze, de la 
savoiarzii invadatori, un voievod și un călugăr 
răspopit, este archebuza, după cum ni se 
arată, utilizată în Franţa, dar inedită în Bal- 
cani. Toate strădaniile și peripețiile celor doi, 
cărora li se vor adăuga un inimos pescar și o 
fetișcană zglobie, au ca unic ţel și obiectiv 
dobindirea, pentru uzul localnicilor, a ciuda- 
tei țevi care scuipă foc ucigător. Restul sint 
urmării, încăierări, escaladări, trinte, bătăi, 
toate conform rețetarului verificat pentru pe- 
liculele cu priză la publicul infantil. Evident, 
beneficiarii garantaţi ai tuturor ciocnirilor mai 
mult sau mai puţin armate, indiferent de nu- 
mărul copleşitor al adversarilor, sînt infailibilii 
noștri eroi. Ce este mai puţin evident sau mai 
greu explicabil ar fi tușele din portretele 
savoiarzilor, ființe grosolane, brutale, pină și 
în curtenia lor, atunci cind e inevitabilă (prin- 
tul Roland, cam sărac cu duhul, o curtează 
pe Radușa, prezenţă insolită, care sfidează 
canoanele de frumuseţe și mizează aproape 
exclusiv pe un aer nostim-poznaş), fiind ușor 
ridiculizată. Contele Amedeo însuși este o 
apariţie inconsecventă, comandant militar 
consemnindu-și, încîntat de sine, propriile 
„sentinţe“: „Războiul nu se poate face cu be- 
ivi și îndrăgostiţi” sau „Oriunde ar ajunge 
paloșul, tot femeia iese învingătoare”. Daca 
regizoarea (interesantă această opțiune femi- 
nină pentru un film de aventuri de epocă!) nu 
şi-a permis — într-un montaj adesea gifiit. 
sufocat — să zâbovească prea mult în unele 
cadre de atmosteră, în schimb spectatorul rā- 
mine cu satisfacția cunoaşterii unui colț de 
lume veche reconstituit cu acuratețe și redat 
intr-un pitoresc credibil. 


Sergiu SELIAN 


Producţie a studiourilor Un film de Mariana 
Evstatieva-Bilceva. Cu: Ljuben Cistalov, Elvira iva 
nova, Pavel Popandov, Iosif Sirciadjiev, 


bun decit inamicul său, marele magnat, atita 
vreme cit dorința sa este de a escroca și nu 
de a denunța. Bine gradat, bine montat, bine 
jucat, filmul citează pe alocuri din Conversa- 
ţia lui Coppola, răminind însă departe de 
subtilităţile și de profunzimea acestuia. 
Tema revoltei apare și în filmul în scheciuri 
Misteriosul Buenos Aires. ecranizare după 
povestirile lui Manuel Mujica Laines. Cei tre: 
realizatori — Alberto Fischerman, Ricardo 
Wulicher și Oscar Barney Finn — par să cu- 
noască bine legile genului scurt: conflicte 
simple în care elementul surpriză ocupă un 


Şase filme În căutarea identităţii naţionale 


reacțiile lor atît de caracteristice în care înțe- 
lepciunea se îmbină cu umorul. Spre deose- 
bire însă de modelul american, în filmul lui 
Jusid nu există un personaj principal, în cen- 
trul acțiunii aflindu-se. comunitatea emigran- 
ţilor care trece prin toate momentele cruciale 
ale vieții: nașteri, nunţi, morţi, strămutări, de- 
zastre. 

Timpul revanșei de Adolfo Aristarain își în- 
cearcă forțele pe tărimul suspensului. Por- 
nind de la un conflict cu pretenţii sociale — 
revolta a doi artificieri de la o exploatare mi- 
nieră împotriva procedeelor inumane și ra- 
pace ale companiei pentru care lucrează — 
acţiunea pierde treptat din vedere miza so- 
cială „și se concentrează asupra acelui ca- 
re-pe-care tipic genului. În încieştarea ine 
gală de forțe, eroul care se autocondamnă la 
tăcere perpetuă nu este inițial cu nimic mai 


loc important, personaje puţine, construcție 
riguroasă chiar dacă nu tradițională. Astfel 
ultimul episod, „Salonul auriu“, propune sub- 
tile jocuri de timp, prezentul și trecutul alter- 
nind fără soluții de continuitate. Ceea ce 
pentru spectatorul neatent la detalii poate 
părea un prezent continuu, este de fapt o su- 
ită de scurte flash-backuri, intrările în trecut 
şi revenirile la prezent făcindu-se pe nesim- 
tite și fără anunţuri prealabile. Situate în 
epoci diferite, cele trei scurtmetraje reite- 
rează drama captivităţii în imagini de o fru- 
museţe căutată (de remarcat mai ales com- 
poziţiile cadrelor din episodul „Foamea”). 
Filmul cel! mai interesant al selecţiei rămine 
însă insula de Alejandro Doria. În ciuda apa- 
rentei sale simplităţi, acest love-story dintre 
doi tineri într-o clinică de psihiatrie suporta 
mai multe nivele de lectură bogate în sensuri 


Triumful ambianţei istorice 


(Arma misterioasă) 


Lovituri de teatru 
în cinema 


Dragostea și regina 


M.. gheme de peliculă s-au depânat 
pentru a povesti viețile sentimentale ale regi- 
nelor engleze din secolul al XVi-lea! După 
Elisabeta și Maria Stuart, Maria Tudor 
(1516-1558) a devenit şi ea eroină de film. Ea 
este personaj principal şi în Dragostea și re- 
gina, peliculă realizată în R.D.G. care nu se 
vrea © biografie romanțată, ci ecranizarea 
unei piese de Victor Hugo. Versiunea cine- 
matografică a dramei romantice nu se bizuie 
pe efectul tiradelor tumultoase dar este stră- 
bătută de spectaculoase răsturnări de situa- 
ție. Loviturile de teatru sint legate de destinul 
aventurierului Fabino Fabiani, favoritul Mariei 
Tudor, pe care capriciile încoronatei politi- 
ciene îl înalță mai întii la rangul nobiliar, apoi 
îl condamnă la eșafod iar și mai pe urmă în- 
cearcă să-l scape cu orice preț de teribila 
sentință. „Lăsaţi-mă să fiu și eu femeie“ 
strigă chinuita regină în fața consilierului său 
neinduplecat, în fața lorzilor dornici de răz- 
bunare sau a temnicerilor fără inimă. În 
această replică se află cheia transpunerii ci- 
nematogratice semnată de Martin Eckermann 
care face din eroină un personaj clasic, sfi- 
șiat între datorie și pasiune. Chiar dacă de 
monstrația este puţin prea riguroasă, filmul 
ne convinge că vorbeste despre un om. şi nu 
je o efigie istorica. Desprinderea dialogurilor 
din traducerea lui Georg Buchner întregește 
impresia că această ecranizare este un act 
cultural. 


Dana DUMA 


De a 


Producţie a studiourilor din R.D.G. Un fiim de Marnin 
Eckermann. Cu: Inge Keller, Renate Blume, Otto 
mwi'es, Gojko Mitic, Norbert Christian. 


Pentru că, pe lingă o emoţionantă și stranie 
poveste de dragoste, filmul este totodată o 
meditaţie pe tema raportului dintre normali- 
tate și anormalitate, dintre inocenţă şi culpa- 
bilitate. intățișarea rudelor celor internaţi 
apare treptat mult mai neliniştitoare decit cea 
a bolnavilor de a căror stare sint cel mai ade- 
sea profund responsabili. Pe de altă parte, 
acest ospiciu, această insulă, reprezintă un 
microunivers populat cu o adevărată colecţie 
de personaje tip — adolescenta, femeia mări- 
tată, prostituata, fata bătrînă, octogenara, ju- 
nele prim, poetul, durul — ale căror trăsături 
caracteristice exacerbate creează imaginea 
patolpgicului: Un microunivers cu preponde- 
rență feminină în care indivizii trec unii pe 
lingă alții în căutarea unei comunicări iluzo- 
rii. Pe planul realizării artistice a acestui su- 
biect plin de neliniște și ambiguitate, revela- 
ţia o constituie jocul unei trupe actoricești de 
inaltă clasă (filmul a și primit de altfel un pre- 
miu pentru interpretarea feminină la Festiva- 
lui de la Montreal 1979). 

Trecem sub tăcere comedia fără haz, dar 
cu fotbal, M-am născut pe malul fluviului de 
Catrano Catrani, dar nu și documentarul Ar- 
gentinisima de Fernando Ayala și Hector Oli- 
vera. Nu numai pentru că cele două nume au 
o rezonanță deosebită în istoria filmului ar- 
gentinian din ultimele decenii, ci și pentru că 
această plimbare de la Buenos Aires şi pină 
la Ţara de Foc în ritmurile muzicii şi ale dan- 
surilor populare constituie un prilej de a cu- 
noaște spiritul acestui popor. Născute parcă 
din contrastul dintre austeritatea peisajului și 
trăirile intense ale unor oameni ce glorifică 
iubirea curată și vinul auriu, aceste cintece 
evocă ținuturi și orașe cu nume și înfățișări 
puţin familiare: Tucuman, Mendoza, La 
Pampa, Patagonia... 


Cristina CORC!IOVESCU 


ciclul luni 


- Cinematografice (și nu a celei cine 
mategratiate, cea cunoscută din filmele de 
aventuri americano-franco-italo-ș.a.m.d.). 
descoperirea, deci, fie şi a unei părticele din 
intregul producţiei de filme africane, este 
cred, un act obligatoriu pentru un cinefil carc 
se respectă. Dincolo de farmecul indicibil 
și scontat — al exotismului, intreprinderea 
cunoașterii acestei zone se soldeaza nu cu 
puţine invățăminte și surprize. De pildă, nic: 
în materie de film Africa arabă nu este totuna 
cu Africa neagră: prima retrasează evoluția 
cinematografului. cealaltă sare peste etape 

Cea mai consolidată și mai productivă ci- 
nematogratie africană este fără îndoială cea 
egipteană. Invenţia fraților Lumière a apărul 
pe malurile Nilului cam la începutul secolu 
lui; în 1912 incepeau să fie filmate „vederi 
locale; din 1927 datează Leila, primul film în 
întregime naţional. O dată cu introducerea 
sonorului, se instalează și specificul cintat al 
filmelor egiptene. specific prezent şi în pro 
ducţia de astăzi — de unde și asemanarea sa 
cu cinematograful indian. 

Faptul işi are, desigur, explicaţia majoră în 
ponderea pe care ritmul — prin dans şi cin: 
tec — îl are în viaţa respectivelor popoare (și: 
nu trebuie privit cu prejudecată de euro- 
pean). Genurile preferate — și cultivate pina 
la exces — sint melodrama și farsa. De aici 
— la fel ca în india, dificultatea afirmării și 
impunerii unor filme de alt fel, cum ar fi, de 
pildă, filmele politice. 

În general, ceea ce caracterizează Egiptul 
este valabil şi pentru celelalte țări arabe. Te- 
mele predilecte, tratate fie în cheie melo, fie 
în cheie tragică, sint de sorginte literară: pā- 


O. albaștri — foarte deschişi, păr 
blond, carura masivă, deși nu pa inalt, o 
impresie de bărbăție și forță reținută, o uşu- 
rință în mișcări — mai muit bānuită: semnal- 
mentele unui tînăr interpret abia descins de 
pe scenele music-hall-ului parizian, în plin 
curent al realismului poetic francez. Primul 
său film are un titlu de bun augur: Fiecare cu 
norocul său. Într-adevăr, a avut norocul de a 
fi interpretul și prietenul „celor mai mari din- 
tre cei mari” — Duvivier (Pépė, le Moko), Re- 
noir {Azilul de noapte, Iluzia cea mare), 
Carné (Suflete in ceaţă, Noaptea amintiri- 
lor) şi interpretul lor. Jean Gabin cu priete 
nii cinematografului francez din deceniu! 
al patrulea — La belle . Pe vremea 
aceea chipul lui Gabin purta pecetea drama- 
tică a unui caracter anume. El era „eroul tra- 
gic al unui Olimp proletar... un Oedip cu 
șapcă“ (Andre Bazin), era „genteimenul cine- 
atului elisabethan din periferia filmului 
cotidian“ (Prévert) era „parizianul prin exce- 
lenţă, omul din goro. bun de gură, incăpăți- 
nat, ome de şi inimă de aur“(Claude 
). 
Aer Reny prea ae. a ae 
, > tul militar” ci pe 
front şi din nou film... Păr uşor grizonat, pri- 
virea mai dură, dar acelaşi firesc, aceeași na- 
turalețe. În plus, aerul de reținută siguranță 
al maturității implinite (Un t de adevăr), 
al conturilor la bancă şi al onorariilor prete- 


note de regizor 


Descoperirea Africii... 


sale premiu la Cannes pentru o cihematografie în curs de 
filmul algerian Cronica anilorade fe 


mintul — şi relația antagonica țărani-teudali 
civilizația — și lupta modernismului cu tradi- 
ționalismul. Ambele şpecii de conflicte sint 
necruțătoare, semânind victime în tabăra ce- 
lor istoricește slabi. 

Aceste teme se regăsesc în toată filmogra- 
fia principalului exponent al cinematografului 
egiptean — Youssef Chahin. Diavolul deșer- 


„1 3 
15) SS 


oc, de Lakhdar. Hamin 


tului, Cerul infernului -- din perioada sa „co- 
mercială“, Pâmintul părinţilor noștri sau In- 
toarcerea fiului risipitor — din perioada sa 
„realistă“, sint variante ale celor două ireduc- 
tibile antagonisme: cel de ieri și cel de azi 

Din zbuciumatul trecut recent al Algerei, 
adică din istoria evenimentelor ce au prece- 
dat (sau au urmat imediat după) obținerea in- 


ee 


La început Bazin îl numise: „eroul tragic al unui timp proletar”. 


Intre timp a devenit 


rențiale (Nu vă de 
ţiilor sigure, în filme ice de 18 karate: Mi- 
berabiii Crimă și podenpcă ie în sina parti. 
culară — o fermă, citeva turme... Din cînd în 


s al investi- 


„Umberto D“ este De Sica 


„Domnul“ 


(în filmul cu acelasi nume) 


cînd mai rar, dar tot mai rar, cite un film cu 
cei din vechea gardă: Maria din port (Carné), 
French Cancan (Renoir), Vremea asasinilor 
(Duvivier). Acum regizorii săi predilecţi sint: 


dependenţei ţării, a țişnit o nouă temă, speci- 
fica; desigur, cinematografiei din fosta colo- 
ie franceză. lar filme ca Oplul şi bita (de 
Ahmde Rachedi) sau Cronica anilor de foc 
(de Mohammad Lakhdar-Hamin) sint mostre 
convingătoare ale existenței unor cineaști 
atricani angajaţi, capabili să examineze isto- 
ria cu aplecarea cercetătorului. 

Mai modeste, necunoscind evoluția cine- 
e gpa pentru că s-au înfiripat abia în 
aniii 60, cinematogratiile Africii negre au asi- 
milat tehnicile și formele europene cele mai 
avansate la acea vreme. Şi dacă s-a intimplat 
ca „vremea” să fie tocmai cea a cinematogra- 
tului direct — acesta n-a fost decit spre 
beneficiul tinerei arte. Pentru că aici în 
Africa, neagră sau arabă, ia fel ca în America 
de Sud, în condiţiile unui puternic analfabe- 
tism, filmului îi revine o mult mai complexă ṣi 
mai grea misiune decit pe bătrinul continent. 
in această direcţie, filmele senegalezului 
Ousmane Sembene sint exemplare. Lucrind 
spre deosebire de confrații săi arabi,mai mult 
cu actori neprofesioniști şi folosind din plin 
lecţia lui Jean Rouch (faimosul etnolog, teo- 
retician ai cinematogratului direct), Sembene 
vorbește cu simplitate despre oamenii simpli 
j} greutățile vietii în mahalalele prătoase ale 
albelor orașe. Cu ochi critic, alteori sarcastic, 
regizorul demască în originalele sale comedii 
Mandatul și Xala, birocrația ori apucăturile 
noiii protipendade, dar adoptă un ton grav 
stunci cînd relatează dramele celor umili și 
obidiţi. Realizat cu minimum -de mijloace, 
tară un dram de grandilocvenţă, filmul Ne- 
gresa din Senegal atinge fiorul tragediei au- 
tentice. 

Astfel harta cinematografică a Africii apare 
drept una colorată,de la limbajul tradițional și 
pină la stilul despuiat de matatore. Ea sea- 
mână deocamdată cu harta Europei cinema- 
tografice a anilor 60. Noile contigurări sint 
demne de tot interesul. 


Aura PURAN 


Grangier, Le Chanois, Delannoy, Verneuil. 

Lui Gabin i se iau măsuri pe noile dimen- 
siuni: silueta mult îngreunată, păr coliliu, dar 
aceiași ochi de peruzea, luminind un chip 


deja conpentionet: Virsta Rolurile se 
croiesc și ele pe comandă. În fiecare scena- 


riu este prevăzută contract!) la cererea 
lui expresă, o sc: de furie: Cind ţi se urcă 
singele la se inturie, tau- 
rului. Nu lipsesc repiicile spirituale, un 
anume umor, micile ticuri, luleaua în colțul 
gurii, un cert manierism al personajului Ga- 
bin, „Domnul cinematogratuiui francez”, sigur 
de succesul său în film, Marile familii și în 
viață „Legiunea de onoare“. Se recomandă 
„agricultor“, face film,doar pentru a mai cum- 
păra cite o parcelă — „Pâmintul, creșterea vi- 
telor, asta e viața mea... Vreau să las copiilor 
mei ceva solid... „Cinematograful?... e vint, 
spumă, înşelăciune, orice poate fi o meserie 
dar nu filmul“. 

Va continua Însă — pină la moarte — să 
facă film! Nu cu ardoarea tinereţii: „trebuie să 
arzi ca să faci cinema!“ dar întotdeauna pri- 
mul pe piatou, niciodată obosit sau neatent 
întotdeauna în rol, cu profesionalismul și co- 
rectitudinea unui înalt funcţionar care s-a 
obișnuit să servească demn și devotat institu- 
ţia a care face parte: cinematografia fran- 
ceză. 


Georgeta DAVIDESCU 


caracteriza. între altele, misia de 
regizor ca si pe aceea de circar 

Am mai fost nearept cu De Sica și 
atunci cind am scris in paginile 
Cinema-ului o cronică de o cru- 


ătrinul e asaltat de o infi- 
Ahle de mizerii: dacă ar fi numai 
calicia. Are bunuri, nu îndrăznește 
să se bucure de ele. Totdeauna ti- 
mid, îngheţat în pornirile sale. 
etern aminind, sperfind puţin, in- 
capabil de a intreprinde, tremu- 
find pentru viitor, hifind, pingin- 
du-se, lăudind mereu timpul tine- 
reli sale...” Aceste rinduri hiper- 
realiste la care mă gindeam va 
zind Umberto D, filmul lui Vittori 
De Sica, nu sint din scenariul lui 
Zavattini ci din „Ars Poetica“ a di- 
vinului Horaţiu. Între stanțele ce 
i-au adus nemurirea, scria epis- 
tole cu descripții suculente ale 
Romei precum: „... lată aici un 
antreprenor care trece cu munci- 
torii săi şi uneltele lor colo o in- 
stalație care ridică o piatră 
enormă sau o grindă; mai încolo, 
iată, înmormintari care se încruci- 
șează și se încurcă într-un şir de 
căruțe; un ciine turbat, o turmă 
de porci care trec prin mulțime...“ 
Secvenţe neorealiste!? Străzile 
Romei lui De Sica sint altfel? 
Tentaţia aceasta a artelor de a re- 
veni mereu la căldiul lui Achile al 
detaliului de viață semnificativ... O 
găsim, de la scribul egipțian la in- 


țerioarele lui Jordaens, la lidurile 
lui Schubert, la vasele de bucătă- 
rie ale lui Chardin, la descripțiile 
din Maupassant sau Turgheniev, 


Un neprofesionist 
condus genial de un 
profesionist (Umberto 
D: de Vittorio De Sica 


in florile și anotimpurile breughe- 
liene, în teatrul stanisiavskian, in 
portretul Elsei Triolet de Pi- 
casso... În La ri du jeu a lui 
Jean Renoir, Dragostea unei 
blonde de Forman, sau Taxi dri- 
ver a lui Scorsese. Sursa vivitica- 
toare a respectării măruntului act 
de viaţă... care, de fapt, e însăși 
substanța fluxului ei... Fluxul unui 
tilm: Umberto D, care are ca su- 
biect însăși obligativitatea viețuirii 
clipă de clipă, fărămătură de viață 
lingă fărămătură de viață a unui 
bătrin...” Am ambiția să fac filmul 
a 90 de minute din viața unui om 
oarecare“ — declara Zavattini. De 
Sica realizează o seară și o dimi- 
neață a neinsemnatului Umberto 
Domenico Ferrari, dind vieţuire 
veșnică acestei închipuiri precum 
veșnică e marmura ce conține 
somnul hermafroditului elen... In- 
timitatea, atribut al filmului întoc- 
mai literaturii... Madame Bovary 
era Flaubert? Ei bine, Umberto D. 
e De Sica. A ne privi așa cum sim- 
tem... „Un fotoliu moale așezat la 

aura cheii..."? Așa cum blastema 

ayerhold, grăbit, Teatrul de 
Artâ? Sau indrăzneala de a 
oglindi cu altă oglindă, revela- 
toare, adevărurile pe care le ținem 


cit mai ascunse? „Unde sfirșește 
imitaţia începe arta” prevenea Os- 
car Wilde. Desigur nu un program 
ci lucrătura trăiește, în ea e arta, 
cum traieşte şi in Botticelli şi in 
Picasso însăşi pictura... Însuşi 
filmul în acele cadre detaliate 
lente ce au îngrozit distribuitorii, 
ce_ne fascinează astăzi. 

Film cardinal resuscitind po- 
tențe creatoare ale artei căreia ii 
aparține, întocmai revenirii la 
forța terrei a călciiului lui Achile; 


întocmai reintoarcerilor din cele- ' 


laite arte, prilej de noi desprinderi 
apoi, salturi în vertijul rafinamen- 
telor expresive. Mă gindesc chiar 
cå acest film de viaţă lungă oferă 
cinema-ului prilejul unei noi intil- 
niri orgolioase în deplină” egalitate 
cu celelalte arte; de data asta nu 
în Parnas, ci în călciiul lui Achile. 

De Sica arăta, în anu! următor 
ieșirii filmului acesta, ca un per- 
sonaj preocupat de teme sociale 
severe. Cel puţin așa mi-a tăcut 
impresia regizorul atunci, la Edin- 
burgh, pină în clipa cind au apă- 
rut... fotografii. Pe dată s-a dedat 
la schemele cabotine de e 
ale oricărui actor, fapt ce, în nai- 
vitatea mea tinără, m-a oripilat 
Nu-l citisem incă pe Fellini care 


zime violentă la Căsătorie in stil 
italian. Tremuram pentru soarta 
idolului meu ce-mi inspirase in fi- 
liatie directă, „Cu faţa spre ps 
blic“ paternal recunoscut de Za 
vattini. Nu intelegeam că regizo- 
rul se află în plină, durer: ru- 
pere de terra,spre a crea la băâtri- 
nete Grădinile Finzi-Contini, 
operă de un elevat rafinament, re- 
luată în '82 la Cinemateca fran- 
ceză parcă spre a mă copleși și 
pensne tardiv cu vigoarea sa. 
endularea intre histrionicul De 
Sica din Aurul Ne: și fana- 
ticul regizor neorealist din Um- 
berto D. e evidentă prin insolitul 
distribuţiei: rolul principal al fil- 
mului dedicat tatălui său, precum 
indică un pregeneric, l-a încredin- 
at unui profesor, lingvist de la 
acultatea din Florenţal... Un ne- 
profesionist actor distribuit și 
condus genial de un actor prote- 
sionist! Ciudate sint destinele în 
artă!... Destinul a tăcut ca Zavat- 
tini să nu vină şi să lucreze la noi, 
æa cum imi promisese în 57, 
cnd a venit la București, rafind 
noi astfel, atunci, întilnirea de nu 
știu ce grad din călciiul lui Achile 


ai artelor. 
Savel STIOPUL 


Filmele româneşti 


= Fructe de pădure: „Cronicile de specie i- 
tate şi-au spus cuvintul — pro sau contra — 
geði acum „Ja bătaie” opiniile personale. 
Filmul acesta poate câ nu este un „film de 
public”, lumea nu dă buzna să-l vadă și mare 
păcat face! Filmul lui Tatos aduce a sălbăti- 
cie şi virginitate. a multă puritate care vine de 
la interpreți, de la imagine, de la subiect. Ta 
tos lucrează aici cu neprotesioniști și se in- 
trece pe sine însuși, riscind chiar cu eroina 
principală pe care o încredințează unei tinere 
de o prospețime și prezenţă filmică întru totul 
remarcabile: Manuela Boboc. Subiectul are 
girul unui talent ca acela al lui D.R. Popescu 
care dă și marea miză a filmului: verosimilita- 
tea şi, paradoxal, doza mare de insolit a po- 
vestirii... (Nina Crăciun, Căminul Dionisie 
Lupu nr. 72, București). (N.R: Corespondenta 
noastră are grijă să ne precizeze că „am la 
căminul unde stau o rubrică la gazeta de pe- 
rete dar, cu viața de cămin, articolele mele 
sint și trebuie să fie foarte expeditive din 
lipsă de spaţiu în afișaj. Studentele, colegele 
mele, sint foarte isteţe și pricep foarte ușor 
„elexurile“ mele!" O asigurăm că şi noi). 


m Un petic de cer: „Un film bun care mi se 
pare că poate să intereseze în măsură 
spectatori cu profiluri de activitate diferite. 
Atita timp cit filmele, în general, nu sint reali- 
zate pentru o minoritate atotștiutoare. consi- 
der o reuşită puterea unui asemenea film de 
a-i convinge pe toți oamenii de sinceritatea 
trăirilor unui personaj din zilele noastre: un 
personaj ce-a izbutit atit de bine să înțeleagă 
că viaţa nu e neapărat confortul oferit de „un 
buletin de București”, interpretat, fără cusur, 
de admirabilui nostru actor Gheorghe Cozo- 
rici... N-am să vă ascund dorința pe care am 
avut-o — fără urmă de exaltare — după vizio- 
narea acestui fiim: să trăiesc, fie chiar o sin- 

ră zi, printre oamenii unui şantier”. 

Zamiirescu, str. Dr. Luko Bela nr. 15, 
Satu Mare) 


e Prea cald pentru luna mai: „Un film, 
după părerea mea, ratat. Ratat în primul rind 
pentru că s-a dorit înfrumusețarea scenariu- 
lui față de cartea omonimă a lui Petre Sălcu- 
deanu, apărută în 1967. Cartea era credibilă 
şi punea cititorul pe ginduri, dar nu analiza ei 
literară vreau s-o fac aici. În al doilea rind, 
filmul mi se pare ratat prin distribuție. Cei doi 
„principali sint orice, numai actori nu. Cred 
că dacă se apela la neprotesioniști se puteau 
găsi soluții mai fericite. in rest, i-am admirat 
pe „episodicii” George Constantin, Octavian 
Cotescu, Oiga Tudorache şi Magda Catone. 
Am admirat o nesfirşită ninsoare de pomi in- 
florii în acompaniamentul unei muzici idilice, 
precum și încercarea de a ne convinge că li- 
ceeni de azi dansează încă după înregistrările 
lui Cristian Vasile... Mda, nu e banc, dare 
bună! _. Mă rog. gusturile și viziunea regizoa- 
rei nu se pot comenta, dar sint atiţia actori 
buni, foarte tineri, care ar fi intrat în filmul 
acesta fără încălțător, cum ar spune Nicuţă 
Tänase”. „ str. Simonide, 


= Ringul: „După o absenţă de citiva ani, re- 
vin (şi sper să fiu primit cu plăcere) printre 
colaboratorii revistei. Ce 
mai fascinant, decit să vizionezi un film reali- 
zat de Sergiu Nicolaescu? Ca actor, s-a des- 
curcat, ca de obicei, într-un mod ireproșabil. 
Ringul mi-a adus o satisfacţie deosebită. 
Multumirile și felicitările mele“. (ionel Grait, 
str. Țuţora nr. 10-12, laşi) (N.r.: Bine v-am 
găsit!) 


n Trecătoarele iubiri (și alte constante pro- 
bleme): „Am vizionat în cursul acestei zile. 
Trecătoarele iubiri și Cine iubește și iasă. 
Amindouă — a doua oară. Prima impresie a 
fost aceasta: se e! Da, se poate ca fil- 
mele românești se depărteze de producţi- 
ile minore, se poate să pieci de la un film 
fāră să te întrebi: ăsta cine mai e, de unde a 
mai apărut? etc. etc. Trecătoarele iubiri — fil 
mul unei stări, stare de dor și de dezrădăci- 
nare. Un poem de acuzare și absolvire, de 
penitenţă, de dragoste și de moarte. La zece 
ani de lansare, Trecătoarele iubiri au dreptul 
la un omagiu. Este un film actual, un film de 
văzut și de revăzut... Cu o zi inainte, pe 8 
martie, am văzut la televiziune Cine 
lasă, un film căruia i se pot aduce destule re- 
proșuri, dar care are o acoperire în aur, pre- 
zența Adelei Mărculescu... Vă scriu aflin- 
du-mă în sfera afectivă a lecturii unei recente 
apariţii în Ed. Eminescu, „A fost odată un ci- 
nema” de Lazăr Cassvan, E vorba de începu- 
turi, de oamenii aceștia minunaţi ai unei arte 
atit de discutate, controversate și iubite. Car 
tea poartă amprenta bunului gust, a puteri: 
de discernămint, competență şi rafinament 
cu care m-am mai înțiinit în cărțile lui Lazăr 
Cassvan. Nici acum, nu se dezminte”. (loniţă 
Heana, studentă, Fac. de limbă și literatura 
română, Universitatea București). 


ate fi mai placut, 


Ancheta noastră: 
ce e un fiim bun? 


N-am pus în zadar, o spunem și de data 
aceasta cu bucurie, întrebarea din numărul 
2/1984: „Ce e un film bun?", iscată de o scri- 
soare a corespondentei Alice Dariescu care, 
şi ea, răspundea, dacă se mai ține minte, 
unei întrebări asemănătoare, lansate în nr. 
12/1983 de Florinela Andreică. Răspunsurile 
ne-au sosit imediat și menținind întrebarea 
deschisă, selectăm primele, toate sub semnul 
binefăcător al deosebirii de păreri și al con- 
vergenței de entuziasm: 

e „Chiar dacă opinia mea nu se inca- 
drează printre „replicile” cinefililor ceva mai 
exigenţi”, sint convins de faptul că un film 
bun e un film care reușește să nască un ger- 
mene nou de gindire în conștiința spectato- 
rului.” (Radu , Str. Valea Mare nr. 4, 
Sibiu). 

e „Un film bun înfățișează pe oameni aşa 
“cum sint: cu calităţi și defecte, cu reușite și 
eșecuri, cu speranța în bine învingind ginduri 
malefice, dornici să ajute, depășindu-și 
egoismele; un film care chiar dacă nu are un 
happ , să sugereze, prin armonia dintre 
imagine, cuvint şi muzică, posibilitatea aces 
tuia în viața celor care l-au vizionat". (Doina 
Delia Zamfirescu — Satu Mare). 

e „Cred că un film bun trebuie să aibă un 
subiect bun care să spună ceva, care să ne 
dea de gindit — căci ce rost au un film, o 
carte, un teatru, dacă nu pun măcar o pro- 
blemă la care să te gindești, dacă nu-ţi dau o 
idee în plus față de cele care le aveai inainte? 
Filmele, cărţile, teatrul, cred că (asta-i părerea 
mea, nu știu dacă e și a altora) sint menite 
să ne dezvolte imaginaţia.” (Monica Rusu, 
str. Eufrosin Potecă nr. 13, Ploiești). 

e „Mărturisesc că pină acum nu mi-a trecut 
prin cap să răspund la întrebarea: ce e un 
film bun? Tare m-a mai mirat răspunsul lui 
A.D. din București. Nu mă miră faptul că lui 
A.D. îi plac Micul lord, Pe aripile vintului, 
Fata morgana; mă miră însă că se pot da re- 
tete pentru un film bun. Deci, n-ar fi nimic 
mai simplu: iei o peliculă, vezi cum începe și 
sfirșește. mesteci bine subiectul. o condi- 
menwzi cu fascinaţie (sau cu realism, după 
gust) și. ca sa fie cu moţ, nelipsitul 
happy-end. Dacă v-a plăcut, mai serviţi o 
porție! La nevoie se va putea alcătui și o cu- 
legere, căci sugestii amabile văd că există; 
„reţete de filme pentru uzul cineaștilor în pană 
de idei”. O singură întrebare aș mai avea: 
oare, la un moment dat, chiar A.D. nu se va 
plictisi de atitea filme făcute după același ca- 
lapod?' (Olivia Lozan, Piaţa Gării, bloc K3, 
sc. 1, et. 4, ap. 17 — Craiova). 

e „Cinefii sint, și sper că tehnician veteri- 
nar mă voi pricepe la cineftilie, nu ca vaca la 
balet şi n-oi nimeri ca musca în lapte. Ce e 
un film bun? Filmele trebuie să țină pasul cu 
noutatea și să ne infăţișeze ca un popor 
vrednic de laudă, vrednic de înfăptuirile saie 
epocale, cu o ținută morală nobilă și unică. 
Filmele nu doar că dau o lecţie, o învățătură, 


mă mir! 


0 zi normală 


După o repetiție la sediul teatrului, am avut 
o deplasare într-un oraș de la Dunăre din 
cele care nu au pește, unde am jucat doua 
spectacole cu o pauză de o jumătate de or: 
între ele, în care nu m-am mai îmbrăcat în 


cinema 
Anul XXII (256) 


Bucureşti, aprilie 1984 


Ecaterina Oproiu 


Foto: Victor STROE 


ele trebuie să ne reprezinte în lume. Greșesc 
cumva? Ce să fie filmul bun dacă nu acela 
care îţi place pentru mesajul său plin de 
miez, pentru faptul că e captivant și aspiră să 
intăptuiască o lume încununată de laurii păcii 
și ar fi magistral, dragii mei iubitori de fru- 
mos, filmul care ar reuși prin el însuși să in- 
fâptuiască dezideratul de preț al omenirii: pa- 
cea lumii; vrem filme bune prin care să ne fa- 
cem o constiință si să fim mai huni.” (Pavel 


jud. Cluj — care intr-un P.S. laudă și „iniţia- 
tva de a readuce în actualitate, pe micul 
ecran, filme românești”. El socotește această 
inițiativă „grozavă”!) 

e „Sint de părerea corespondentei Alice 
Dariescu cu privire la necesitatea happy-en- 
dului în filmele bune, și sint convinsă că a 
evidenţiat trăsăturile esențiale ale unui film 
pentru ca el să fie într-adevăr bun. Aș mai 
adăuga că sint de părerea Oanei Georgescu 
și Andrei Popovici (tot din Ploiești, ca și 
mine) care susțin cu dreptate că galaxiile nu 
sint deloc subiecte de adormit copii mari și 
că noi tinerii avem nevoie și de fantastic şi de 
fantezie, chiar à la Jules Verne..." (Diana Ca- 
lolanu, str. Gheorghe Dimitrov, bi. 29, sc. C, 
et. Ii, ap. 65, Ploiești). 


Fotografii la cererea cititorilor... sau rubrica „Am zimbit la 
10. ap. 
ă vom publica în numărul 4 o poză dintr-un 
u vrem ca vreo cititoare de-a noastră să piardă vreun pi 


Păduraru — micro 19, bloc O 
a făcut un pariu cu o colegă 
film indian! ) 


€ Spectatori, nu fiți numai spectatori! 


Ratundeanu—Ferghete, loc. Ciubancuţa 31. 


e „Ca să-i piacă un fiim e destul să-ţi 
placă actorii care joacă, asta cere publicul ti- 
năr de acum... Ăsta e secretul, e nevoie de 
actori care să știe juca într-o scenă de dra- 
goste la fel de bine ca într-una politică. Ăsta 
e adevărul, de ce să nu spunem lucrurilor pe 
nume, e mai bine așa. Ce ziceţi? Actori și ac- 
trite avem care ar putea să joace în filme cu 
atracţie la public și aceștia fac parte din ge- 
neraţia tînără: Adrian Pintea, Mircea Diaconu. 
Diana Lupescu, Rodica Negrea, Eniko Szi- 

i, ca și fata și băiatul din Plecarea Viași- 
care au jucat foarte frumos...“ (Ovidia- 
—Maria Covaci, str. Bucovinei, bl. 6 A, et. 1, 
sc. A, ap. 11, Baia Mare) (Nr.: Sperâm ca 
afirmaţia că „intr-un film bun e destul să-i 
placă actorii”, să relanseze și să imbogă- 
țească discuţia) 


Fraza lunii 


„Dacă am înțeles bine, în Întoarcerea iu: 
Jedi, Luky va fi ucis în duel de propriul său 
tată??? imposibil! Mă duc să- string de git 
pe George Lucas!" (Crina Mardare, str. Buco- 
vățului nr. 37 A - Craiova). 


* Adriana 
I, Galaţi — ne scrie că 


52, er. 8, sc 


scenă deci din filmul Kazha (regia Sai Praniepee) 


hainele mele că mi-era frig și de aceea n-am 
mai ieșit să măninc ceva, am plecat apoi cu 
trenul la Alba lulia, unde aveam o filmare a 
doua zi. Sosind, deci, la o oră minusculă și 


aștepta o mașină a cinematografiei. Cu tonu- 
sul meu, recunoscut și de revistele de specia- 
litate, înnod conversaţia: „Ah, mi-e dor să 
mănînc o piine de pe-aici... mă-nebunesc 
după piinea din Transilvania“. Şoferul ride: 
„Da, dom'le, bună piine... am una acolo in 
spate, pe geam, serviţi“. Mă bucur, rup o bu 
cată, o simt putoasă în palmă și urc repede 
în cameră, cu pofta crescindu-mi treaptă de 
treaptă. Ce poate fi mai minunat decit să mà- 
ninci pe întuneric o bucată de piine ardele- 
nească și să adormi în sfirșit? În clipa aceea. 
eram convins că nimic nu poate. fi mai minu- 


Coperta I 


Elena ALBU și Dorel VIȘAN, 
farmec și talent, deopotriva. 


gara fiind inuman de departe de hotel. mă . 


| Prezentarea artistică: 


nat. decit eventual, o bucată și mai mare de 
piine ardelenească. Așa gindeam, intrind in- 
cet, spre a nu-mi deranja colegul de cameră, 
care habar n-aveam cine e. Din fericire nu 
așa se punea problema, pentru că el sforăia 
inimaginabil de tare și, deși l-am scuturat, am 
fluierat, am tuşit, nu l-am clintit din convin- 
geri. M-am sucit multă vreme în pat, neputind 
să dorm, mi-am urit auzui, aș fi dat orice să 
fiu chiar surd, numai să pot dormi. Și deo- 
dată mi-a venit ideea salvatoare: mi-am în- 
fundat urechile cu piine ardelenească și, fà- 
cindu-se aproape linişte, am mincat tot ce 
nu-mi încăpuse în urechi și am putut dormi 
în sfirşit. 
Într-adevăr, bună piine. 


Mircea DIACONU 


CINEMA, 
Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 41017 
E-.emplarul 8 lei 


Cititorii din străinătate se pot abona adre- 
sindu-se la ILEXIM Departamentul Export- 
Import Presă, P.O.Box 136—137 — telex 11226, 
București, str. 13 Decembrie nr. 3 


Prezentarea grafica 


Anamaria Smigelschi Ioana Statie 


B Tiparul executat là 


Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteij» — București 


în premieră 


entru cineast, o furtună pe ocean nu e 
cu nimic mai spectaculoasă decit „o furtună 
într-un pahar cu apă“. Stă în cinema- 
togratului (a artei În generel) de a le face de- 
opotrivă credibile, dramatice, palpitante. Între 
situația limită cu care e confruntat echipajul! 
unei nave departe de țară, undeva între cer și 
apă, și discuția de familie — e adevărat ten- 
sionată, dar totuşi discuție — dintr-un 

ment de bioc, între Un echi 

pore și acest „echipaj 

e familia din Vreau 

s-ar zice că prima situa! 
tant-cinematogratică. Dar în ambiția comună 
celor două pelicule — de a face e amară 
3 , starea sufletească a eroilor — 
Vreau să de ce am aripi se dovedește a fi 
mai captivant cinematografic, mai implinit, 
Într-un crescendo al tensiunii dramatice și al 
unui suspans psihologic era construit și pri- 
mul tiim al izorului-operator Nicu Stan (cu 
același e mentat scenarist, loan Grigo- 
rescu) dar la această a doua , s-a 
realizat ceea ce un clasic al filmului numea 
„acordul între adevărul exterior și adevărul 
interior al poveștii“. Acord, adică lipsa diso- 
nanțelor. Pentru spectatori, ciîștigul are un 
nume mult mai simplu: a ră S-ar putea ca 
ea să fie răscolitoare, mai ales în cazul celor 


mare: „dacă aș avea eu o putere... aṣa... o 
putere, aș stirpi tot ce murdărește... ţevile d 

eșapament, coșurile fabricilor de ciment, 
otrăvitorii de clini”... E la virsta cînd observa- 
ţia se cristalizează în ine de cele mai multe 
ori o întrebare naște alta, la virsta cind copiii 
vor să știe ce se ascunde în spatele aparențe- 
lor. Cind a scris o poezie, gindul lui a fost 
„Cum să fac să se vadă ceva ce nu se vede”. 
Aşadar, un copi! obișnuit în generaţia lui, ex- 
pansiv cit trebuie, interiorizat tot așa și, ca 
orice copil, ține minte orice vorbă sau detaliu 
care-i contrariază. Ce-i aceea „intoleranță"? 
A auzit cuvintul spus de tatăl său la o petre- 
cere, într-o seară, se referea la o femeie, oare 
la cine? Odată, tot tata a întrebat în glumă: 
„Ce-o să iasă din monstrulică ăsta cind va fi 
mare?“ dar băiatul a reţinut întrebarea în re- 
gistrul grav (în rolul unui tată mai puţin atent 
la nuanțe, tranșant și uneori impulsiv, apare 
convingător şi exact Ovidiu luliu Moldovan). 
Desprinse de context, fragmentele de dialog 
citate mai sus își pierd conotaţia pe care o au 
în film, pentru sint golite de subtext, de 
încărcătura aluzivă pe care o capătă pe mă- 
sură ce se desfășoară o importantă discuţie 
între mamă și copil, una din cele mai expre- 
sive secvenţe ale filmului. Spaţiul: o bucătărie 
de bloc. Timpul: citeva minute, care com- 
primă, de fapt, ani din viața acestei familii. 


atirea unui 
oare, co- 


ut X 
gindurilor nerostite, ale lacrimilor înăbușite şi 


- sfirșeşte într-o descărcare de ris eliberator. 


Dar între timp, la auzul unor replici '(„intole- 
ranța“... „monstrulică”...) gindul mamei se 
sade „tat vălmășag fr paint Alor ca 
și în alte secvențe, mon a = 
muzica cu 0 mare putere de sugestie (Vasil 


„Şirii) şi coloana sonoră (ing. Horea Murgu), 


remarcabile fiecare în 


parte, sim- 
piul rol funcțional de asigurare 


a fluenţei 


- narative. Montajul — de imagine și sunet — 


creează o realitate psihologică, un timp și un 
spaţiu care prelungesc un monolog interior 
chiar și atunci cînd îl disimulează. Ele mar- 
ch rupturile de ton, de stare, un „montaj 
subliminal“, care face să irumpă brusc în pla- 
nul prezentului fulguraţi 
realitate și gindul evocator se leagă niște fire 
ce recompun o existență. Un mare actor e 
cel care obține cele mari efecte cu cele 
mai simple mijloace. Valeria Seciu face încă 
o dată demonstraţia acestui adevăr în rolul 
mamei, creație în care recunoaștem actrița 
de excepție care nu întotdeauna filmele 
noastre au știut să o pună în valoare. Chiar şi 
atunci cind nu face nimic, actrița face foarte 


Cine-sondai în universul familiei sau cu sensibilitate despre copii sensibili şi despre răspunderile materne 
şi paterne (Valeria Seciu, Cosmin Sofron și Ovidiu Iuliu Moldovan) 


sensibilizaţi la temă, al părinţilor. De actual: 
tate și educativ cu adevărat, filmul propun: 
meditaţiei spectatorului o interogaţie pe ci: 
de delicată, pe atit de gravă: cind începe sa 
planeze asupra familiei pericolul dezbinării, 
ce se intimplă cu copiii? ce se întimplă cu 
sufletul lor nevoit să înregistreze o situaţie 
cum altfel decit dureroasă și de neînțeles la 
vîrsta cînd au nevoie ca de aer de înțelegere 
de tandrete, de certitudini. Cu titlul inspirat ai 
unui mai vechi documentar se poate răs- 
punde simplu: copiii ne privesc! Ei privesc — 
ca și băiatul din acest film — și înțeleg muit 
mai mult decit se crede de obicei. Ceea ce 
nu înseamnă că sint și de acord. 

Pentru Dan, eroul filmului, ziua cînd impli- 
neşte 12 ani este ziua unor întristătoare reve- 
lații. Această zi (timpul de desfășurare a fil- 
mului) începe într-un antrenant montaj para- 
lel în trei puncte diferite. Tata — în avion, pi- 
lot de cursă lungă. Mama — la spital — asis- 
tentă medicală. Copilul, singur acasă, a cum- 
părat lapte și e îngrijorat de starea ciinelui ce 
nu vrea să mai mănince. Fiecare cu proble- 
mele lui cotidiene, asumate cu responsabili- 
tate, fiecare cu adevărul (și dreptatea?) lui. 
Dan e un copil sensibil, care privește lumea 
din jur cu un ochi atent și grav (ca și inter- 
pretul lui, excelent distribuit, Cosmin $o- 
fron). ÎI impresionează bătrinețea ciinelui 
(„de ce trebuie să moară?”), îl înfioară că un 
pui de vultur crescut în captivitate nu știe 
zbura, secvență acuzat metaforică („Eu vreau 
să știu de ce am aripi“ — va declara părinți- 
tor în final), îl mivan compromisul, lipsa 
de probitate a coechipierilor în stare să vinda 
un meci pentru o stație de amplificare, și va 
părăsi terenul jurind să nu mai pună piciorul 
pe minge (cam lungă și neconciudentă sec- 
vența meciului din care se reține doar „parti- 
ciparea“ plină de haz a bunicii, Olga Tudora- 
che, într-un savuros rol, construit cu fineţe). 
Aşa firav și sensibil cum e, Dan se opune din 
toate puterile la răul și uritul ce ar putea 
ameninţa armonia din jur. Dorinţa lui cea 


cronica personajului secundar 


0 bunică... de milioane 


Q riginală, tonică, moderna bunică din re- 
centa premieră a filmului realizat de Nicu 


Stan după un scenariu bine cumpânit a lui 
loan Grigorescu, isi trăiește cu. dezinvoltură 
sportivă farmecul virstei a treia. Mai exact 
spus, bunica n-are virstă. Anii nu-i girbovesc 
semeţia, nu-i acresc zimbetul, amintirile nu 
coboară "ceaţă peste strălucirea priviritor. În 
jargon puştesc, bunica e „o haioasă, „o trăz- 
nită“, „o zbanghie”. Cu adidașii ei călcind 
elastic în pas gimnastic, cu maioul clubului 
sportiv favorit, cu coafura băiețoasă asortată 
mersului. respirihd independenţă și fair-play 
bunica noastră „de milioane” este (se putea 
altminteri?) partenerul și prietenul cel mai 
bun... al propriului sâu nepot, bintuit (ușor 
prematur) de întrebări hotăritoare grav-prea- 
dolescentine. Personaj omniprezent, antrenor 
și sufletist a! echipei de fotbal, înger păzitor 
al eticii sportive. infirmier local priceput să 
acorde primul ajutor, nu numai în cazul râni- 
rilor ușoare, ocazionale, ci şi în accidentările 
mai greu de tămăduit, stricâtoare ale armo- 
niei familiale, bunica este mereu acel martor 
activ alitudinal, înzestrat cu harul de a fi me 
reu la îndemină, cu discreţie şi înţelepciune 
supraveghind din umbră desfășurarea eveni- 
mentelor. Cu ochi versat de Sherlock Holmes 
şi gest franc, bunica este un om al adevărului 
şi un om adevărat. Olga Tudorache mărturi- 
sea într-un interviu atracţia pe care o exercită 
acest rol, cu aceea intuiție specială prin care 
simte de la prima lectură caracterul persona- 
jului încredinţat. Marea noastră actriță îşi de- 


senează eroina în tuse ferme, la graniţa din- 
tre umorul alb-negru și incarcatura dramatică 
a replicii rostite sau nerostite, a îngrijorarilor 
din ochiul-cuvint sau strigâtul-privire. În ten- 
siunea confruntărilor între generaţii, condusă 
de câtre regizor şi echipa sa. cu abilitate și 
sentimentalism, această bunică fermecătoare, 
ideală, model (ce ușor ajungi bunică!) sal- 
vează filmul de capcanele melo, ale unei 
drame („convenționale“) de familie (analizate 
ex pozitiv la nivelul prim al percepţiei), oprite 
la vreme în chip fericit. (De fapt. cu bunici 
care „aterizează“ la momentul oportun în 
viața cuplurilor aflate la ananghie, adevărate 
deus-ex-machina, ne-a obișnuit şi cinemato- 
gratia noastră, dar și viața). Şi chiar daca fil- 
mul Vreau să știu de ce am aripi nu-și intinde 
departe aripile proprii, așa cum ne-am fi aṣ- 
teptat judecind metafora motto a secvenței 
vulturului, crescut in condiţii de captivitate, 
de grădină zoologică. el se reține în primul 
find prin citeva creaţii actoricești de excepție. 
Artistă unică, Olga Tudorache are ştiinţa mu- 
zicală a trăirilor puternice, organice, emoțio- 
nante, decupate prin semitonuri de memora- 
bilă subtilitate. Ajunsă la virsta (cinematogra- 
fica) a unei generoase risipe de talente, zgir- 
citele sale apariţii în filmele noastre ne fac så 
ne intrebâm: să fie oare de vină ochiul umbrit 
al regizorilor sau inconfundabila și incontor- 
tabila personalitate a actriţei, pentru amina- 
rea acelui film scris pentru și pe masura for- 
tei sale interpretative? 


Mădălina STĂNESCU 


ia unei amintiri; între 


na 
b 


o 
Pa 
A 


mult, încarcă penapi cu o tainică neli- 
nişte, cu o ie speriată, care conferă 
filmului o rezonanţă dramatică, dincolo de li- 
mitele story-ului. Există în această mamă 
(co ită emele meseriei pe care o 
face din pasiune, inhibată de o dragoste 
neimpă: „ obsedată de grija păstrării 
aparențelor în fața copilului) și căldură, și 
duioșie, y tai e (reținute pină la jumătăţi 
de ton, lacrimă, de zimbet, într-o stare de 
grație a inger i dar și tenacitatea alergă- 
Salt de cu lungă. 

ntotdeauna conflictul părinţi-copii e pin- 
dit la tot pasul de melodramă. Ultima fă a 
tilmului, cea în care Dan are revelația adevă- 
ratei stări de lucruri din familie, nu scapă nici 
ea de accentele melo, justificate însă dacă le 
privim din unghiul copilului. Darul primit de 
la tatăl său, un aparat jucărie de emisie-re- 
cepție, pe care il pune imediat în funcţiune, 
îi va dezvălui cearta între părinţii aflați in pra- 
gui despărțirii. Pitit în ascunzătoarea lui din 
triaj, singur, mai singur ca oricind, ascultind 
în aparatul minune pe care și l-a dorit atit de 
mult, cuvinte care îl dor pină la disperare și 
care îl fac să spună: „Mamă, să ţi! minte. Eu 
v-am iubit. Pe amindoi. Pînă azi. Dar azi am 
afiat că d: nu eram eu, viața voastră ar fi 
fost alta. Îmi pare rău că v-am încurcat.“ 

Un copil modern (cu cheia de gin. care 
pasa în dar o jucărie mod tal- 

ie-walkie), o bunică modernă (cu addidași, 
suporteră a echipei de fotbal), un tată mo- 
der (care vrea să-și streze „indepen- 
dota”). o mamă mod (cu sacoșe și griji 
multe la servici și acasă), un apartament de 
bloc modern (cu cline de rasă şi muzică pre- 
clasică la casetofon), și peste toate planează 
o stare de neliniște și singurătate, de fisură a 
ore rc (să recunoaștem, o stare tot mo- 
demnă). La o analiză post-factum povestea se 
dovedește mai puţin modernă ca „story“, re- 
zolvarea near io a „dialogului la dis- 
tanță” între părinți și copil apare abilă dar 
factice, iar cauzele stării de criză ale familiei 
Ss m şi ele firave, întrezărite într-o fugară pri- 

re parcă din avion. 

În fond, s-ar fi putut ca lipsită de insinua- 
rea prietenei ca Tapalagă cu aplombul 
şi farmecul e întrebarea: „Tu chiar n-ai 
nimic să-i reproșezi?” să nu fie chiar super- 
fiuă. Cu atit mai flagrant și meritoriu travaliul 
minuţios al regizorului de a da viaţă și credi- 
bilitate acestui t de familie într-un 
moment dificil: de a-l converti într-un specta- 
col cinematografic vibrant, care estompează 

construcția“, mizind pe fluxul emoţiei care 
merge direct la sufletul spectatorului. Un de- 
cupaj bine gindit (accentuind mereu sur- 
priza), filmat cu profesionalism (unghiul în 
“are se plasează aparatul, tot timpul adecvat 
stării personajelor) ne ir pacea să vorbim 
despre dramaturgia fiecărui cadru. Trecerea 
abia perceptibilă a clarității din prim-plan pe 
perso nejat afiat in planul doi (imaginea: Liviu 
Pojoni colaborare cu regizorul), urmărirea 
reacțiilor în gros-planuri care decupează ex- 
presia ochilor, a feţei care ascultă (tot atit de 
importantă ca a celui care vorbește) își află 
corspondentul în muzică și zgomote, succe- 
siv în poziţii de prim-plan sau de profunzime 
a cimpului sonor. 

Sub aparența unui film intimist, o certă re- 
ușită profesională, dovada că a sonda cu 
sensibilitate un univers interior este mult mai 
propice cinematografului decit spectacolul 
exterior. Dovada că in cinema, cum spunea 
un poet, „fiecare bob de nisip poate fi pira- 
mida unui minuscul faraon“. 


Roxana PANĂ 


Producție a Cassi de Mme Unu. Scenariul: loan Gri- 
gorescu. Regis: Nicu Stan. Decoruri: arh. Marga 
Moldovan. Costume: Srstiana Mihăilescu. Muzica: 
Vasile Şirli. Montajul: Maria Neagu. mea: Nicu 
Stan, Liviu Pojoni. Cu: Valeria Seciu, idiu lullu 
Moldovan, Cosmin Sofron, Oiga Tudorache, Gheor- 
ghe Cozorici, Rodica Tapalagă, Ştefan Sileanu, Cor- 
nei Revenit, Dumitru Palade, Bogdan Gheorghiu. Mi- 
hai Verbijchi, Radu Panamarenco și copiii. Letiţia lo- 
nescu, Andrei Ionescu. 


Nr.4| 


AnulXX11(256) 


Re ă a Consiliului 
Culturii şi Educaţiei Socialiste 


București. aprilie 1984