Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1929 (Anul 6, nr. 256-304) 620 pag/DimineataCopiilor_1929-1669230585__pages101-150

bAG. ? 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Și să-mi spui făr de greșeală, Ci din nou îi răspundeam: 
Trei și două adunate, „Trei fac. domnu'nvățător, 
Câte mere ai tu toate?” 

Eu de coio răspundeam: 

„Nici un măr, zău, nu mai am, 
Le mănânc „până zici trei, 

Ia încearcă-mă de vrei”. 

Clasa râde iar în hohot, 
„Domnul” sună iar din clopot, 
Râsul când se potolește, 

Se încruntă şi-mi vorbeşte: 


„Dacă-ţi dau eu două mere, 
Lie mănânci tu cu plăcere? 
— Ho! ho! ho eu răspundeam, 
Le-aș mânca, dar vezi că nam”. 
Insă domnu'nvățător, 


De găsit e chiar ușor, 
„Prost ești, Hapleo, prost de tot, Fiindcă... fiindcă Jur ca eu 
Un nătâny şi un netot, N'am la mine nici un leu. 
Când nu știi o adunare: Așa dar, eu voi avea 
Acum altă întrebare: Trei ce-mi dai dumneata”. 
El se supără şi-i foc. 
Zice: „Hapleo, treci la loc, 
Pâr acum nam întâlnit 
Un băiat așa tâmpit”. 

Eu în bancă mă duceam, 
Ochii zdravăn închideam, 


Cam râzând încetişor, 
Vorba-mi tae şi-mi grăeşte: 
„Hapleo, stai, ținchipuește, 
Două mere că ţi-am dat 


„Dacă tu ai şapte lei i 
Si-ti mai dau eu încă trei, 


In total câți lei se strâng? Ce frumos apoi dormeam, 
Spune drept, nu fi nătâng. Abia seara mă trezeam. 

rA Spun îndată, dacă vrei, (Va urma) 

Se vor strânge doar trei lei. 

— Cum trei, Hapleo, te gândește MOŞ NAE 
Trei și șapte socotește, YYYYYYYYYYYYYYVYYYYYYYYYYYYYYYVYYYYYPI 


La un loc să spui cât fac, 
Valte trei ai cumpărat. Vei vedea că este-un fleac”. ititi i 
i acum o sooo oală i ; Insă capul nu-mi bătearm, Cititi: Haplea la București 


4 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Se făcea că se dusese Dar din tot Gigel doreşte, 


La un băâlciu, la Moși, îmi pare, Un balon cu tricolor, 
Vrând să-și cumpere deci unul, 


Mort de somn, se culcă Gigi, 
Mai de vreme merge 'n pat, 


Dar îndată ce adoarme, lar acolo tot ce vede 
Ascultaţi cam ce-a visat. E frumos și-i place tare. Merge drept la negustor. 


WRU. 
Pat 
VA 


| 


„Care-ţi place?” omwntreabă. „lau pe ăsta, ba pe ăla!" „Hai, aiege care-ţi piuce”. 

Gigi stă și tot privește, Zice Gigi tot din gură. — Insă, vai ce s'a 'ntâmplat. 

Nici nu știe ce s'aleagă, Negustoru atunci îi dete Cum Gigel ţinea frânghia, 
Vede că sau ridicat. 5 


Căci pe toate le dorește, Chiar întreaga legătură. 


DIMINEAŢA COPIILOR 


Dar baloanele se urcă 

Sus în aer, tot mai sus, 
Trec de case, trec de arbori 
Şi pe Gigi tot l-au dus. 


Trec prin nori şi trec prin ceață, 
Și e frig nepomenit, — 

Dar pe-aproape ce se aude 

Ca de aripi fâşâil? 


Univer 


Agăţat e de frânghie, 

Țipă Gigi: „Ajutor! 

„Vai, mămico, vin' mă scapă, 
Vino iute, cam să mor”. 


E un vultur mare, strașnic 
Şi-i grozav de supărat, 

Că un om, un piciu ca Gigi 
Pân' la dânsul sa urcat. 


e 


VA 


a 


Dar de geaba, nu e nimeni, 
Doar e luna cea șireată, 
Face haz, râzând cu poftă, 
Cum n'a râs ea altă dată. 


Furtunos dar se repede 
La baloane, le lovește, 
Dă cu ghiare, dă cu ciocul, 
Pâr’ pe toate le plesnește. 


lar acum, ce grozăvie! 
Gigi, iute ca un vânt, 

Se coboară, vai, sărmanul! 
Praf se face pe pământ. 


Insă nu, cavu norocul 
Intr'o baltă ca să pice, 
Nu-i adâncă, nu se 'neacă 
Şa putut să se ridice. 


Il vedeţi, e 'ntreg și teafăr, 
Dar rămâne 'ncremenit, 
Când văzu ce este 'n juru-i, 
Zău, că-i bun de povestit. 
(Va urma) 


225] 
lzm] 
A 
= da | 


„Bunico! 

— Da, Sorin. 

— Ştii mata, că am vorbit cu Dumnezeu? 

— Nu. Şi cum s'a întâmplat? 

— Păi, uite cum, bunico... Dormeam. Deodată, 
auzii sgomot: și nechezat. de cai. De teamă, am 
încremenit în pat, cu ochii ațintiți spre fereas- 
tră. Şi un om mic apăru. Ţi-aduci aminte de pi- 


ticul acela, pe care l-am văzut la circ? acesta 
era şi mai mic. In mână, avea un biciu lung. 


lung şi aurit, cu un clopoțel în vârf... A pocnit 
tare din biciu şi clopoţelul a sunat. Am închis 
ochii şi am așteptat. Omuleţul îmi zise: 

„Nu te speria, puiule, — nu-ţi fac nimic”... 

Deabia, îndrăsnii să deschid puţintel ochii. 
Apoi, mai mult, până i-am deschis complect, Și 
parcă-l văd, bunico... Omuleţul era îmbrăcat în- 
tr'o haină mică, albă — ca a lui Dănel. In cap, 
o căciuliță țuguiată, cu un ciucure verde. Și 
sbârcit pe faţă, cu nasul roş, cocoșat... Ah, ce u- 
rât! Eu tăceam. Atunci, el îmi zise din nou: 

„Hai, îmbracă-te, să mergi cu mine la Dum- 
nezeu. Vrei? 

— Da, moşule... Dar n'am hăinuţele aci. 

Sunt dincolă. * * 

— Zi-mi pe nume. Mă cheamă Ti...” 

Moşul făcu un semn în aer..]şi scoase căciuli- 
ţa, o aruncă în sus de mai multe ori şi mi-o dă- 
du mie. Ce minunăţie! Hăinuţe, pantofiori, de 
toate erau într'ânsa. Mam îmbrăcat în grabă — 
a ajutat şi moşul. 

— „Hai, acum!” 

Mam supus şi lam urmat. Afară, bunico, doi 
cai cu aripi stau înhămaţi la o trăsură de aur. 
Piticul rosti o vorbă neînţeleasă şi trăsura porni. 
Fără să vreau, m'am uitat în jos şi am ameții. 
Singur, m'am deşteptat la eşirea unei păduri. 
Piticul pierise. Şedeam pe un scăunel... In fund, 
un tron de aur, lucea în lumina soarelui. L-am 
strigat pe Ti. El răsări din pământ: 

„Ce dorești? , . 

— Mi-e frică, Ti”. 


NNNNA 


A 
i 
E 


"Un îngeraş apăru cântând din trompetă. Dum- 
nezeu veni urmat de o ceată de îngeri. Se așeză 
“pe tron; îngerii în jurul lui. 

„Apropie-te! îmi zise blând. 

Am îngenunchiat. E atât de bătrân, 
Și are o barbă mare şi albă, ca zăpada... 

„Cum te numeşti? 

— Sorin, Taică Dumnezeu. 

— Ştii de ce te-am chemat? 

— Nu, Taică: Dumnezeu. 

— Eu iubesc mult pe copii. Mai cu seamă, pe 
cei buni şi silitori. Iarna, trimit pe Moş Crăciun 
să vă împartă daruri. Tu ce-ai primit anul a- 
cesta? 

— Un tren şi o săniuţă. 

— Copiilor cuminţi le îndeplinesc toate do- 
rinţele. Tu, Sorine, te rugai să-l vezi pe Dum- 
nezeu. Fiindcă ai fost cuminte, ţi-am ascultat 
rugămintea. Ai vrea să fii îngeraş? 

— Da, Taică Dumnezeu. 

— Caută să fii totdeauna bun. Copilaşii buni 
devin îngeraşi. E târziu... Trebuie să te întorci 
pe pământ. Ti, pune caii la trăsură”. 

La plecare, Dumnezeu m'a sărutat pe frunte. 


bunico. 


.M’am suit în trăsura de aur şi am ajuns acasă 


la mine în pat... 
Dodel 'Tonentzopi 


Grăbiţi-vă să cumpăraţi 


„Haplea la Bucureşti“ 
de MOS NAE 


Un volum format mare, 130 de pagini, 
toate ilustrate şi cu o splendidă 
copertă în culori. 


PREŢUL, LEI 60 


De vânzare la toate iibrăriile şi ia 
== chioşcuriie de ziare. — 3 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 11 


BRADUL CEL NEMULŢUMIT 


pun şi eu cum mi sa spus, că 'n pădure 
colo sus, era un brad frumușşel, dar plă- 
pând şi mititel. De jur împrejurul lui 
erau fagi şi  mesteacăni şi alţi arbori, 
cari au frunze. 

Bradul pe sine când. sa privit, îşi vorbi ne- 
mulțumit: „Toţi au frunze, eu am ace, zău aşa 
de loc nu-mi place. De se poate, ce n'aş da, frun- 
ze de-aur de-aș avea”. 

Şi să vedeţi minune. A doua zi, precum se spu- 
ne, bradul tot sa pomenit cu frunze de aur a- 
coperit. Cât era de mulțumit! Cât era de fericit! 
lar vecinii ce-l priveau, între dânșii îşi ziceau: 
„Bradul cât e de frumos, tot cu aur prețios!” 

Dar un hoţ, care trecea, aste vorbe de-auzea, 
fuga la brad a dat, frunzele de-aur i-a tăiat, că 
nici una n'a lăsat. 

Plânge bradul, se jeleşte și lui Dumnezeu gră- 
ește: „Doamne, ai milă de mine şi mă scapă de 
ruşine. Cu frunze de sticlă mă împodobește, căci 
şi sticla străluceşte”. 

Dumnezeu l-a ascultat şi 'n frunze de sticlă 
l-a *mbrăcat. 

Bradul iar e mulţumit, iar e vesel, fericit. 

Toţi vecinii se mirau, chiar cu pizmă îl pri- 
veau. 

Dar aşa, cam pe 'nserat, vântul rău sa ridicat, 
ba nu-i vânt, ci e furtună, vijelie e nebună, su- 
flă, urlă, viscolește, tot în drumu-i prăpădeşte. 

Când la brad s'a repezit, rău de tot l-a sgu- 
duit şi de loc nu sa lăsat, pân'ce gata nu i-a 
dat frunzele de sticlă toate, în bucățele sfărâ- 
mate. 


Plânge bradul, se jeleşte şi lui Dumnezeu 


grăeşte: 
„De aur am fost jefuit, cu sticlă rău am ni- 
merit, Doamne, — acum Te milueşte, cu frun- 


ze mă 'mpodobeşte, cu frunze verzi mă mulţu- 
mesc şalt nimica nu doresc”. 

Domnul iar sa miluit, frunze verzi i-a dă- 
ruit. 

Bradul iar e mulțumit, iar e vesel, fericit. Iar 
vecinii ce-l priveau, între dânşii își vorbeau: 
„Uite, bradul-mititel, s'a făcut ca noi şi el”. 

Dar o capră cam roșcată și de patru iezi ur- 
mată, 'ndată bradul ce-a zărit, drept la el sa 
repezit. Şi pe iezi chiar i-a chemat, toate frun- 
zele au mâncat.. 

Plânge -bradul, se jeleşte şi lui Dumnezeu 
grăeşte: „Doamne sfinte, ce-am avut, rând pe 
rând eu am pierdut. Frunze de-aur când mi-ai 
dat, hoțul rău mi le-a furat, frunze de sticlă 
mi-ai dăruit, vânt nebun le-a nimicit. In frunze 


Cbg k 


di 
= 


ma y 


$ 


rr, 
MATA e de at. 


verzi mai îmbrăcat, iezi şi capră le-au mâncat. 
Am ajuns iar, vai de mine, să mă fac iar de ru- 
şine. Ins'acum mă rog fierbinte, fă-mă cum am 
fost "nainte, dă-mi iar ace ascuţite, pentru mi- 
ne-s potrivite. Hoţii nu le vor fura, vântul nu le 
va strica, capra nu le va mânca. Am să fiu lă- 
sat în pace, când mă vor vedea cu ace”. 

Dumnezeu s'a îndurat, iar în ace l-a 'mbrăcat. 

Râde bradul mulțumit, iar e vesel, fericit. 

Işi vorbeşte-apoi în sine: „E pe drept tot ce- 
am păţit, căci n'am fost eu mulţumit, și vroiam 
să strălucesc, de toţi să mă deosibesc. Ins'acum 
sa isprăvit, n'am nimica de dorit”. 

Dinu Pivniceru 


Veritabii: 


Un tango e frumos 

Un Blus e adorabi! 

Dar eu doresc „SUCHARD” 
Că este veritabil. 


PAG. 12 


pune-mi, Bob! 

— Ce să spun, unchiule? 

— Ştii cine e acela care tot- 
deodată este cel mai rece și cel 
mai cald? 

— Da, unchiule, sărutul unei 
mame. 

— Nu, lasă-mă să termin... 
Acela care este cel mai liniştit şi cel mai iute? 
Acela pe care nu-l vedem, dar pe care-l simţim? 
Acela pe care... 

— O! ştiu, ştiu! Este vântul. Ii cunosc chiar şi 
povestea | 

— Care poveste? 

— Povestea uriașului celuia grozav, 
mântător!... N'o cunoşti? 

— Da, Bob, am știut-o şi eu odată dar... acum 
nu mi-o mai reamintesc. 

— Vrei să ţi-o spun? 

— Sigur că vreau! 

— Aşa!... A fost odată un uriaș urât, grozav 
de urât... Și era atât de înalt, că atingea nourii 
cerului... lar la inimă rău ca o bucată de piatră. 
Ajunsese spaima ținutului. Numai pentru un 
prânz îi trebuiau vre-o zece copii, pe cari îi pu- 
nea într'o tigae şi pe cari îi mânca dintro sin- 
gură înghiţitură. 

— Ah! Ah! 

— Da, unchiule! Acest uriaș urât locuia în- 
trun palat, sus pe munte. Nimeni nu îndrăsnea 
să intre acolo! Cine se încumeta să meargă, nu 
se mai înapoia... 

I-a venit şi micului Ionel rândul să fie mâncat 
de uriaș. Era săracul așa nenorocit! Iar părinţii 
lui nu ştiau ce să facă, pentru a-i scăpa viaţa. 

Ionel se gândea să se ascundă, dar desigur că 
uriașul l-ar fi găsit, fără multă osteneală. Totuşi 
plecă de-acasă. 


înspăi- 


DIMINEATA COPIILOR 


==. 9 Ș 


După mult mers, ajunse la o scorbură. Se as- 
cunse înăuntru. Și ştii de ce, unchiule? 

— Nu! 

— Ca să plângă, ca să-și verse tot necazul, fără 
să-l vadă mămica lui. Şi eu, unchiule, tot aşa 
aş fi făcut. 

Mai departe, ştii ce s'a întâmplat? Deodată Io- 
nel auzi un glas subţire şi înecat, care-i vorbi: 

— lonele, rogu-te, scapă-mă! Uite, am căzut 
în fundul acestei prăpăstii... nu mai am nici un 
pic de aer. Dacă nu-mi vii în ajutor, mă înăbuș. 

Vocea venia de subt o grămadă de frunze us- 
cate. Și cine crezi că vorbea? 

Era glasul vântului. Căzuse înăuntrul prăpas- 
tiei. Frunzele se îngrămădiseră apoi peste el şi 
cum sufla foarte ușor şi era cald, putea pieri 
înăbuşit. 

Dar lonel, care avea o inimă bună, dădu în- 
dată frunzele la oparte. 

Și iată că vântul se întinse, prinse puteri şi se 
pregăti să-şi ia sborul. 

Dar înainte de-a pleca, zise: 

„lonele, jur că n'ai să fii mâncat de uriaş. Tu 
mai scăpat pe mine, şi eu la rândul meu te 
voiu scăpa. 

— Ei, Doamne, cum ai să poţi? Eşti atât de 
slab! 

— Da, copile! Eu sunt slab și tare, sunt încet 
şi iute, nu sunt nimic și sunt totul. Ai să vezi. 
Numai ai încredere în mine!” 

Și de-odată se înălță vesel, se plimbă peste co- 
line, respirând mirosul cel plăcut al florilor şi 
legănând ramurile arborilor. In urmă se ridică 
sus, tot mai sus, până ce ajunse la turnul uria- 
şului. Uriașul tocmai plecă în căutarea lui Ionel. 
Era foarte vesel și se pregătea să-și aprindă lu- 
leaua. Dar când aprinse chibritul pff... vântul 
îl stinse. 


DIMINEAȚA COPIILOR eeeeee0000000000090000900000000900000060000000e PAG. 13 


„La naiba! se gândi uriașul. Cine-a mai adus 
şi vântul ăsta? Trebue să mă duc în casă după 
foc. 

Dar cum intră înăuntru, se lăsă o ploaie, de 
turna cu găleata. 

Uriașul rămase în casă, așteptând să se în- 
drepte vremea. Dar trebue să-ți mai spun că a 
avut grijă să încuie ferestrele și ușa, pentru-a' 
fi cât mai la adăpost. 

Și ştii, unchiule, vântului ăsta nu-i prea ve- 
nia la socoteală... Dar ai să vezi ce şiret este... 
Se făcu mic, mic de tot şi intră prin crăpătura 
ușii. Dar înainte ştii unde fusese? In grajd, care 
era rău îngrijit. Şi ştii dece? 

— Nu! 

— Ai să 'nţelegi îndată. Uriașul strigă: 

„Ah, ce miros urât! Şi cu cât vântul intra mai 
mult, în cameră, cu atât era mai îngrozitor, în- 
cât uriașul fu nevoit să deschidă ferestrele. Vân- 
tul făcu de câteva ori ocolul munţilor înzăpeziţi 
şi năvăli în cameră. 


„Brr... ce ger!” Şi închise fereastra. Dar era 
prea târziu! Vântul intrase şi împreună cu el şi 
frigul. 

Şi văzând că ploaia nu încetează, uriașul fă- 
cu un foc mare în sobă şi se întinse pe pat, vi- 
sând la gustarea de a doua zi. 

Și cum râdea mulţumit, iată vântul cald că 
veni cu blândeţe şi-l mângâie, până ce-l ador- 
mi. 

Atâta aștepta vântul. Deschise soba şi arun- 
că limbi de foc peste pat. Focul se întinse peste 
aşternut, peste perne. 

Uriașul se sculă aiurit. Dar prea târziu! Vân- 
tul suflase cu putere, iar flacările îl cuprinseră, 


Intr'un minut, nu mai rămase din grozavul u- 
riaş decât o grămăjioară de cenuşă. Şi aşa Ionel 
fu scăpat şi împreună cu dânsul, toţi ceilalţi co- 
pii. 

— Dar palatul? 

— Palatul?... A ars şi el. Acum nu mai sunt 
decât ruine... și când te plimbi seara pe-acolo, 
auzi mii de șoapte... Știi ce sunt? 

— Nu! 

— Sunt arbori mari, cari se îndoaie spre tufiș 
şi-i povestesc istoria vântului, care trece pe de- 
asupra capului lor. 

— Povestea ta este minunată, Bob. Dar ţie 
cine ţi-a spus-o?” 

Bob ia un aer şiret şi trăgându-mă spre el, îmi 
şopti la ureche: 

— „Vrei să ştii? 

— Da. 

— Ei bine, chiar el. 

— Care el? 

— Vântul!...” 


Adaptare de Margot Capon 
OI RI 


VULPEA ŞI LIVEDEA 


O vulpe, mergând o dată pe drum, zări la 
dreapta ei o livede de pomi încărcaţi cu fructe 
coapte. Ce te faci însă că livedea era împrej- 
muită cu un gard înalt, peste care vulpea nu pu- 
tea să sară. 

E drept că într'o parte vulpea văzu o gaură, 
însă gaura aceasta era prea îngustă, ca să poată 
încăpea. 

Vulpea s'a pus atunci pe postit și a postit trei 
zile, ca să slăbească. După ce a slăbit în deajuns, 
a putut intra prin gaură în livede. 

Aci sa pus pe mâncat fructe. A mâncat aşa 
de multe, că te mirai cum de nu crapă. 

Insă, când să iasă, a dat iar de nenorocire: se 
îngrășase din nou. Prin urmare, iarăși nu pu- 
tea să încapă în gaură. Neavând încotro, sa pus 
din nou pe postit trei zile la rând şi slăbind ia- 
răși, a eşit din livede. : 

Când sa văzut afară, se întoarse spre livede 
și-i zise: „Levede, livede, ești frumoasă şi ai 
fructe gustoase. Dar ce folos că flămândă am 
intrat şi tot flămândă am eşit”. St. Pr. 
CITI LILI LL LIU LL LL LL LL LL ll il 3 

Carte cea mai etfină, mei variată, mai bogat 


ilustrată Aşi mai folositoare este, 
făra îndoială, 


„Almanachul Scotarilor pe anul 1929“ 


Un volum în 130 de pagini şi ou o 
minunată copertă în culori, LEI 25 
De vânzare la librării şi la chioşcari. 


PAG. 14 


PĂ ȚĂNIILE 
UNUI CAPRICIOS 


PA 


DIMINEATA COPIILOR 


sær 


ll 
(i pd Li sa, nik t 


Adaptare de Maricica 


3 e copil nesocotit și capricios era Georgi- 
că Sigeanu şi cât a avut de suferit din 
cauza dorințelor sale nesocotite! Părin- 
ţii săi, cari îi cunoşteau această fire ne- 
chibzuită, nu se învoiau totdeauna ca- 

priciilor sale; dar mătuşa sa „Tanti Margareta” 
nu-i refuza nimic. 

„Intro după amiază, cei doi prieteni ai săi 
Titel și Alexe îl chemară împreună cu alţi ca- 
marazi, la o partidă de tragere la ţintă cu cara- 
bina, în grădina lor. Acesf joc plăcu foarte mult 
lui Georgică, cu toate că nu prea dovedise că e 
bun: trăgaciu, dar admira mai ales carabina a- 
ceea mică, pe care prietenii săi o treceau din 
mână în mână. Intors acasă, Georgică povesti 
cu însufleţire cum a petrecut la vecinii săi. 


„Ah! zise el. Ce fericit aş fi, dacă aş avea şi eu 


o puşcă mică aşa ca a prietenilor mei. N'aş mai 
cere altă jucărie. 

— Copilul meu, îi răspunse tatăl său, aceeași 
făgăduială ai făcut-o după fiecare jucărie pri- 
mită: cal mecanic, Vasilache, cutie cu vopsele, 
soldaţi de plumb şi altele..., dar toate stau arun- 
cate întrun colț și nici nu te mai gândești la ele. 

— Da, tată dragă, dar toate jucăriile, pe cari 
le spuseși nu fac cât o carabină. Ce poate să 
fie mai plăcut decât să tragi la ţintă, să nime- 
reşti în cercurile dupe cartoane şi să chemi și 
prieteni, pentru a vedea care e mai dibaciu?”. 

Părinţii săi nici nu-l luară în seamă, dar bu- 
na tanti Margareta era acolo şi chiar în seara 
aceea Georgică își avu carabina dorită. 

Mândru de această armă şi doritor să se răs- 
bune pentru nedibăcia din ajun, Georgică se 
duse cu carabina la prietenii săi. 

Partida fu destul de însufleţită, Georgică însă 
fu bătut, pentrucă nu făcuse nici un exerciţiu. 

Nu ştia cum să-și ascundă supărarea și biata 
carabină nu mai preţuia nimic în ochii săi. Prie- 
tenii făceau mare haz, când glonţul trimis de 
Georgică, în loc să lovească semnul, rătăcia pe 
pereţii vecini. 

„Tragerea la ţintă nu e pentru 
Georgică cu amărăciune. 

— Copile, îi întoarse vorba un domn, care se 
uita cu drag la jocul acestor copii, la tragere e 
ca şi la celelalte lucruri: trebue să ai răbdare, 
Nu dela prima lovitură poţi să ajungi uşor sco- 
pul. Trage câte puţin în fiecare zi, ia exemplu 
dela preetenii tăi şi vei deveni în curând tot aşa 
de dibaciu ca și dânșii. 

— Hei, şi apoi nu e un joc, răspunse Georgică, 
e un exerciţiu!” 


mine, zise 


DIMINEATA COPIILORrveteoeot 


— Foarte bine, dar acest exercițiu poate de- 
veni pentru tine cel mai plăcut joc? 

— Nu-mi place deloc, și ceeace vreau, e unul, 
care să-mi placă îndată, zise băiatul depărtân- 
du-se cât mai repede, nemulţumit că dăduse 
greș cu carabina sa. Cum trecea printr'o livadă. 


: ca să ajungă acasă, văzu un grup de băeţi, care 
„se jucau foot-ball. Fi îl chemară în jocul lor, 


care plăcu lui Georgică mai ales că era destul 
de voinic și iute pentru vârsta lui și-i întrecu pe 
ceilalți. 


„Iată ce joc frumos! Acum n'o să-şi mai bată. 


joc de mine”, strigă el. Și pe când copiii se răs- 
pândeau după ce terminaseră partida, Georgică 
întrebă pe unul dintr'înşii: 

„De unde ai luat tu mingea asta așa de fru- 
moasă”? 

— Mi-a cumpărat-o tata dela oraş şi e uşor să 
ai și tu una la fel, îi răspunse băiatul. 

— Nu pot merge în toate zilele la oraş, zise 
Georgică, și aş dori s'o am chiar acum. Nu vrei 
să-mi laşi pe a ta şi în schimb să-ți dau această 
carabină ?” ; 

Băiatul se uită mirat la Georgică, crezând că 
glumeşte. Nici nu se gândea că sar fi putut 
schimba o minge întrebuințată pentru o carabi- 
nă aşa de frumoasă. Georgică văzând că băia- 
tul stă pe gânduri, stărui și mai mult. 

„Nu tiu de loc la această armă, pentrucă sunt 
stângaciu la tragere și ceilalți îşi bat joc de mi- 
ne: Din contră, dacă mă joc foot-ball, îi bat pe 
toți și deaceea mi-ar prinde. bine mingea ta. în 
schimbul căreia îţi dau bucuros carabina. Stă- 
pânul mingei, în urma stăruinței lui Georgică, 
primi să facă acest târg din care se alegea cu o 
carabină aşa de frumoasă și căută. să se. depăr- 
teze cât mai repede. 

Când rămase singur cu mingea, Georgică își 
zise: 

„Tanti Margareta n'o să se supere că am 
schimbat carabina pentru această minge care 
imi place ‘mai mult”. 

Vedeţi bine că acest nechibzuit nu vede: 
mai departe decât vârful nasului. Nu-i păsa că 
schimbase o carabină aşa de scumpă pentru o 
minge veche, se gândea numai să-și mulțumea- 
scă o toană a lui. Ar fi vrut să arate numai de- 
cât isprava lui prietenilor Titel și Alexe, dar a- 
ceştia nu erau acasă, așa că Georgică porni spre 
casă. 

Pe drum începu să se joace cu mingea, dân- 
du-i câte-o lovitură şi alergând cât îl țineau pi- 
cioarele. Acest joe, însă, începu să-l obosească 
și pe de altă parte găsia că mingea era o pacos- 
te, îl împiedeca la mers. . 

Când ajunse la râuleţul care curgea în apro- 
piere de casa lor, văzu pe mal un mic pescăruş 
ca de etatea lui, care se uita nemișcat la cârligul 


“PAG. 15 


LAN 
ze 


A 
undiţei. Ştrengarul, de câte ori scotea  undiţa 
din apă, prindea câte un peştișor, pe care-l pu- 
nea într*o oală de tinichea plină cu apă. . 

„Ce mult mi-ar plăcea jocul acesta! zise Geor- 
gică. Cum nu m'am gândit să cer tantei Marga- 
reta o undiţă cu cârlige? Ce plăcut ar fi să pes- 
cuesc şi mai ales când aş duce acasă o friptură 
bună de peşte! 

— Depinde de timp. răspunse copilul, mai În- 
otdeauna prind câţiva, pentrucă pescuesc ade- 
sea şi ştiu cum să-i păcălesc... Dar tu ai pescuit 
vreodată? 

— Nu pentrucă n'am undiţă. 

— Trebue să-ți cumperi una. 

— Aş dori să pescuese acum. 

— Eu am o mulţime de undiţe, răspunse co- 
pilul, şi mai târziu aș putea să-ți aduc una. . 

— Atunci, dă-mi, te rog, pe aceasta în locul 
mingii, căci am așa poftă să pescuesc! 

— Foarte bucuros, căci mai am şi altele, dar 
poate niciodată n'o să am o minge ca a ta”. 

Schimbul se făcu îndată, copilul se depărtă 
sărind după minge, care sbura par'că, iar Geor- 
gică se aşeză să pescuiască nădăjduind să ducă 
o friptură gustoasă acasă. Peşti veneau mulţi în 
jurul undiţei, dar nu se lăsau niciunul prins. 
Ba, unii mai îndrăsneţi mâncau chiar- viermi- 
şorii, dar ca să se lase prinși, nici prin -cap nu 
le trecea. Georgică văzând că scoate mereu un- 
diţa fără niciun peștişor, şi că e pescar fără 
nici un folos, îi păru rău că dăduse mingea pen- 


tru o undiţă. 


e XII se; 
mm IN 
oi 
EFA W 
f gai PAG. 16 DIMINEATA COPIILOR 
: S = E „Ah! zise el, văd bine că pescuitul nu e o plă- |] 
E CA O îi cere şi trebue să mă întorc acasă! 
a m — Hei, nu mai spune, se auzi deodată o voce — 
| „ — (n f batjocoritoare în urma lui. Dă-mi niţel undița SALA TEATRULUI MIC 
=œ N 4 şiai să vezi că numai decât înșel câteva vârlugi. Peste drum de Palatul Regal 
| 3 3 } Acela, care îi vorbia aşa,era un tânăr cu înfă- pa . 9 
i pe | țișarea desmăţată: cu hainele sdrenţe, o șapcă Duminică 17 Februarie 1929 
b SA ' murdară şi niște pantofi rupţi. Ţinea în braţe la orele 10 dim neaţa 
- un căţeluş frumos cu părul creţ şi cu urechile precis va avea tioc 


mari și blegi. 


„Mi s'a urât cu pescuitul, așa că-ţi dau voios $ EZ A T 9 A R E A 


undița, dacă-mi dai cățeluşul ăsta. 
— Atunci ține, zise ștrengarul, dă-mi undiţa şi CULTURALĂ-ARTISTICĂ 


ia-ți câinele”. 
E S eee A E izată de că vist 
Ceorgică întinse undița, luă cățelușul și-l legă ag ana oa cdi 


cu o sfoară, care o găsi pe mal. 3 „Dimineaţa Copiilor“ 


— Cum îl strigi? întrebă el. 


— Nici nu-i ştiu numele, pentrucă l-am găsit Programul cuprinde: 
acum câtva timp pe drum, Georgică, cum era `f | CONFERNŢĂ. MUZICĂ VOCALĂ 
de nesocotit, nu se gândise de loc că acest căţel. ȘI INSTRUMENTALĂ. DECLA- 
putea fi furat. , MATii, DANSUR!, NUMERE 

„Eu am să-i zic Zuzu. E un nume foarte fru- COMICE $i ACROBAȚIE, 
mos. Cât are să fie mulțumită tanti Marga- TEATRU, etc. etc. 
reta, când va vedea pe Zuzu, mai ales că-i plac Biletele de intrare se pot lua din 
aşa de mult câinii. Am făcut un schimb minu- vreme dtla administraţia revistei, 
nat. Am să-l învăţ pe Zuzu să sară şi să alerge. Str. Sărindar, 7 (parter), Tel. 6437. 


cum nu face nici un câine. O să ieşim amândoi pa 
la plimbare. Ce bine o să fie! 

Vino, Zuzu, vino, tu o să fii prietenul meu. 
Dar Zuzu nici nu asculta la Georgică, se uita 
în altă parte, căci văzuse venind un grup de 
persoane şi începu să latre şi să tragă de sfoară 
în partea aceea. bi 

O depinaă, se desprinse din grup, alergă furi- POVEŞTI, SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
oasă către Georgică și-l apucă de haină. 

„Cu ce drept, ștrengarule, iei acest câine cu CU DUH GASIŢI DIN BELŞUG IN; 
tine? 


= — Mi l-a dat în schimbul undiții mele”, zise BIBLIOTECA PENTRU T i 
Georgică bâlbâind. LL | | 


In timpul acesta se apropie tot grupul: oame- 


ni mari şi copii. E pa a cea mai eftină publicaţie. 
„Sărmanul Medor/”, ziseră ei mângâindu-l ca- j 
re mai de care, iar Medor nu-și mai încăpea în Au apărut până AN prezent. circa 1200 de numere 


picie sărind şi lătrând pe lângă dânşii. i E DE APROAPE 100 PAGINI 
„Unde e omul, care ţi-a dat acest căţel?” în- 


trebă unul din ei. Georgică arătă pe hoţ, care a- Fiecare număr se vinde cu LEI 7 
tent la undiţă nu zărise nimic. Stăpânii lui Me- 
dor se îndreptară către el, pe când Georgică cu 
mâinile goale şi capul în jos se întorcea acasă. 


Catalogul generali se trimite gratis 
la cerere de către; 


li era ruşine, când se gândia că fusese bănuit i i í 

ca hoț și-și dădea seama de toate neroziiłe, pe Edit, Libr, „Universala Alcalay & C0, 
cari le făcuse de când schimbase carabina. București Calea Victoriei 27 
Când ajunse acasă, povesti toate păţaniile sale v 

părinților şi bunei tanti Margareta. Aceştia nu-l De vânzare la foafe librăriile din fară. 


mai certară, ci se mulțţumiră numai să facă 

mare haz de pocinogul lui, ceeace îi făcu mai ....000oo000000...0.Pooooooocooooooooe 
mult rău lui Georgică, decât orice dojană i-ar Pic EA! d hora? ACI II a ae BR 

fi făcut-o. de Maricica ATELIERELE „ADEVERUL”, S. A. 


Pia 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ = = — 
D __ Director: N. BATZARIA 


O mamă bună şi un copilaş drăguţ şi sănătos. (Reproducerea unui tablou celebru). 
PREŢUL LEI 5 


PAG. 2 


Ceva despre hârtie 


La una din cele din urmă şezători, ţinute în 
fiecare Duminică de „Dimineața Copiilor” la 
„Teatrul Mic” din Capitală, d. N. Batzaria a vor- 
bit despre hârtie, făcând istoricul ei şi arătând 
materialele din cari se face astăzi. 

De altfel, şi întrun număr din anul trecut al 
revistei noastre am publicat o bucată cu titlul 
„Cartea îşi spune povestea”, în care se arăta în- 
rudirea dintre carte şi brad. 

In cele ce urmează dăm în rezumat cele spuse 
în conferința d-lui N. Batzaria dela şezătoarea 
„Dimineţii Copiilor”. 

Este bine şi de folos ca toţi cititorii, mici şi 
mari, să cunoască din ce e făcută cartea în care 
învaţă, caetul pe care scriu. 

Intun număr viitor vom arăta din ce sunt fă- 
cute celelalte lucruri ale unui şcolar, cum sunt 
creionul, cerneala, penita, etc. 


sr ie 


Hârtia în timpurile vechi 


Cei cari cunosc, fie şi puţin, limba franceză, 
ştiu că pentru cuvântul „hârtie” Francezii au cu- 
vântul papier. Acest cuvânt vine dela papyrus, 
care este un arbust ce crește în unele ţări calde 


şi mai ales în Egipt. Se scotea coaja acestui ar-. 


bust, se tăia în făşii subțiri, cari apoi se împle- 
teau, se subţiau şi se lucrau așa că se transfor- 
mau întrun fel de hârtie pe care se putea serie 


De papyrus sau servit multă vreme scriitorii, 


din timpurile vechi, ca să-și serie operele lor. 

Mai târziu, însă, anume prin secolul al doilea 
după lisus Cristos, în oraşul Pergam din Asia 
Mică s'a început a se face hârtie din piei de 
miel, piei subţiate și bine tăbăcite. După numele 
oraşului în care era fabricată, hârtiei acesteia i 
şa zis pergament, cuvânt ce a a rămas până as- 
tăzi în toate limbile. 

Numai trebue să se ştie că pergamentul ce se 
întrebuinţează astăzi pentru a scrie pe el acte şi 
documente importante, nu e făcut din piei de 
miel sau de alte animale, ci e fabricat artificial 
din diferite materii. 

Acest pergament are ceva mai bun decât per- 
gamentul din vechime. Anume, când scriem, 
cerneala nu se întinde, aşa cum se întâmplă cu 
pergamentul care se făcea din piei de miel. 


De TOATE și AMESTECATE 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Hârtie din diferite plante 


La muzeul dela Londra, numit „British Mu- 

seum” şi care este cel mai mare muzeu din lu- 
me, se găsește o carte din 72 de feluri de mate- 
riale din cari sunt făcute foile ei. Sunt foi făcute 
din surcele, din cârpe, din paie, din gogoaşe de 
mătase, din in, din urzici, din cânepă, dintr'o 
plantă numită alfa, etc. 
In adevăr, hârtia, fie că e făcută din papirus, 
fie că e făcută din piei de miel sau de alte ani- 
male, costă foarte scump. Costă așa de scump, 
că astăzi nu s'ar putea tipări o carte, care să fie 
răspândită în câteva mii de exemplare. 

Ce să mai spunem de ziarele cari apar în mul- 
te pagini şi în sute de mii de exemplare? 

In timpurile vechi, însă, ziare, aşa cum sunt 
cele de astăzi, nici nu existau, iar cărţile eraat 
prea puţin răspândite. 

In loc de caete, elevii scriau în nisip, sau pe 
tăblițe. De altfel, nici numărul şcolarilor nu era 
mare, precum și știutorii de carte erau prea 
puţini. 

O persoană particulară, fie ea bogată, n'avea 
nici odată o bibliotecă cu sute şi cu mii de vo- 
lume, aşa cum are astăzi multă lume. 


Invenţia tipografiei 


De altfel, cărţile nici n'aveau cum să fie răs- 
„pândite în număr mare, deoarece ele erau scrise 
cu niâna dela început până la sfârșit. 

Dar când Gutenberg a inventat tipografia, lu- 
crurile s'au schimbat cu desăvârşire. Acum se 
puteau tipări multe cărți de odată. Era însă ne- 
voie de hârtie multă și, mai ales, de hârtie, care 
să nu coste scump. 

Atunci sau făcut diferite încercări de a o fa- 
brica din materiale eftine. Așa, s'a făcut hârtie 
din cârpe şi această hârtie este de calitate foarte 
bună. | 

Numai că nu se puteau găsi atâtea cârpe. Zi 
de zi, se cerea hârtie mai multă, tot mai multă. 
multă. 

Aşa fiind, s'a căutat să se facă din lemn şi din 
diferite plante. Incercările au reuşit, ajungân- 
du-se să se fabrice hârtie multă și eftină. 


eee E e e 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA $I ADMINISTRAȚIA 


BUCUREŞTI. — Str. SARINDAR.7, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 


24 FEBRUARIE 1929, — No. 263 


IN STF *INATATE DUBLU 


1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 „,, Il 
Director: N. BATZARIA 


Manuscrisvle nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


CÂNTEC DE LEAGĂ 


Cum de când e frig afară 
Nicuşor se joacă 'n casă 
Şi aude pe părinți 
Peste zi vorbind la masă 


Dormi 'nainte. 
Şi-or să vină din cer îngeri 
Să te-alinte. 


Cei mai mici cânta-vor imne 
'N jurul tău, 
Cei mai mari, vor juca'n taină 


Tot mereu. 


Și-or s'aștearnă 'n al tău leagăn 
Desmerdarea 


Și să pună pe-a ta frunte, 
Sărutarea. 
Totdeauna ei iubesc, 
| Copilașii. 
Să nu plângi, că fug de tine 
Ingerașii. 


LAAAAAAAAAAA AA A a d 


De alegeri, de votare 

Şi de câte scrie 'n lege 
Şi cum vrea şi el să pară 
Că pe toate le 'nțelege, 


Intr'o zi când tată-său 
Işi luase-abia duceața 


Cum votează Nicuşor | 


Şi-şi pusese ochelarii 
Să citească „Dimineaţa“ 


Se ridică şi grăeşte: 

„Tată dragă, vreau să-ți spun 
„Că eu, Cuţu şi pisoiul 

„Il votăm pe Moş Crăciun!“... 


Florian Didulescu-Condeeşti 


———— amt, a 


E mic de tot... Un năpârstoc 
Și nu își mai găseşte loc 

In casa 'ntreagă. 

Ca o păpușe răsfăţată, 

Cu mâini de marmoră curată 
Și fața albă, 'mbujorată, 
Păpușa tuturor e dragă... 
Dacă-l baţi, 'ncepe-a plânge, 
Calde lacrimi i-se strânge 
In bărbuţa-i mică; 

Dacă plânsul i-l alini, 


„MIRCEA“ 


Z. Stancu 


——— SOSI kK 


Ochii lui micuți — divini — 
lar se limpezesc, senini, 
Râde gura-i militică... 

Nu cunoaște amarul vieţei; 
Azi e 'n pragul dimineţei, 
Seara nu o știe. 

Råde și se sbenguește, 

Casa 'ntreagă 'nveselește; 
Ca un crin firav el crește, 
Grijile nici nu-l mlădie... 


————— [= x ——— 


Zaharia George Buruiană 


PAG. 4 


2 
= 
=: 
ri 
= 
Dă 
> 
- 
pa 
= 
f> 
= 
S 
pr 


AAA TT N LR MED aia 


D 
. 


kvt, 


kaul 


DIMINEATA COPIILOR 


EA 
U, Y YA 


CE MAI DEŞTEPŢI! 


e li 
tan Negoiu — şi nu ştiu dacă vă 
aduceţi aminte de el din pove- 


stea „Plici și Plum” — avea o 
nevastă și o fată. Aceasta îi era 
toată familia. 

Nu se poate spune că erau 
oameni săraci ca avere, însă 
erau săraci de tot de minte. 

Aşa familie de nătângi nu se pomenise de 
când lumea. De pildă, dacă se întâmpla ca Stan 
Negoiu să-şi scrânlească piciorul, atât nevastă- 
sa, cât și fiică-sa se grăbeau să se vaete, să plân- 
gă şi să-şi lege şi ele picioarele, zicând că şi lor 
li sa scrântit. 

Dacă pe nevastă-sa o apucau frigurile, şi Stan 
Negoiu şi fiică-sa se culcau în pat, se înveleau 
cu şapte plapome şi se văetau, de se auzea în tot 
satul. Neam de oameni scrântiţi şi mai multe nu. 

An de an, însă, fata creștea. Fără să fie cine 
ştie ce frumuseţe, nu se putea spune că e urâtă. 
Oricum o fi, iată că într'una din zile veni la dân- 
şii un flăcău din alt sat şi o ceru de nevastă. 


de Dinu Pivniceru 


„Ţi-o dăm, dece să nu ţi-o dăm?” îi ziseră 
Stan Negoiu şi nevastă-sa. lar Marghioala — căci 
aşa o chema pe tată — se amestecă şi ea în vor- 
bă și-i zise flăcăului: „Te iau, dece să nu te 
iau?” 

Tânărul fu oprit să stea la masă, pentru ca să 
vorbească şi să se înțeleagă despre nuntă şi toa- 
te câte sunt în legătură cu nunta. 

Când veni ora mesei. Stan Negoiu îi zise Mar- 
ghioalei: „Haide, deşteapta lui tata, du-te şi 
scoate din butoiu o cană de vin mai proaspăt. 

— Mă duc, dece să nu mă duc?” răspunse 
Marghioala, scobindu-se în nas. 

Luă cana, se dus la beciu şi scoase cepul din 
butoiu, ca să o umple, Insă, pe când curgea vi- 
nul, ce-i dădu în gând deşteptei Marghioale? 

Incepu să-și vorbească singură şi să-şi zică : 

„Peste o lună mă mărit, iar peste un an am să 
nasc un copil. Dar dacă pe copil îl doare capul, 
ce doctorie am să-i dau? Aoleu, că nu știu!” 

Şi zicând mereu: „Aoleu, nu ştiu!” se plimba 
de colo până colo în beciu cu cepul în mână, pe 


DIMINEAȚA COPIILOR $0000000000900000000000000000000000000000000ee PAG. 5 


când vinul curgea, curgea, nu în cană, care se 
umpluse de mult, ci pe jos. 

„Aoleu, nu știu!” îi dădea într'una deșteapta 
de Marghioala. Spunea vorbele acelea şi plân- 
gea cu glas tare, de se auzea până sus în odae. 

„Nevastă, du-te şi vezi ce are Marghioala noa- 
stră de plânge”, îi zise nevestei sale Stan Ne- 
goiu. 

Femeia se duse în beciu şi o întrebă pe Mar- 
ghiola: „Dece plângi, odorul mamei? 

— Cum să nu plâng, îi răspunse ea printre la- 
crimi, dacă nu ştiu ce doctorie trebue să-i dau 
copilului, când îl va apuca durerea de cap. 

— Care copil? întrebă din nou mamă-sa nedu- 
merită. 

— Copilul pe care îi voi naşte la anu, după ce 
mă mărit, 

— Aoleu, că nici eu nu ştiu!” zise şi mamă-sa. 

Și unde mi se porniră amândouă să se plimbe 
prin beciu şi să plângă şi să strige cu glas tare: 
„Aoleu, nu ştiu!” 

lar vinul curgea, curgea mereu, de aproape 
să ajungă la genunchi. 

Trecu aşa ca un sfert de oră, când Stan Ne- 
goiu își zise: „la să mă duc să văd ce fac în be- 
ciu nevasta și Marghioala?” 

Se duse şi văzându-le că plâng în hohote, le 
întrebă speriat : „Dece plângeţi?” 


— Cum să nu plângem, dacă nu ştim ce doc- 
torie să dăm copilului ce-l va naşte Marghioala, 
când îl va durea capul. 

— Aoleu, că nici eu nu ştiu!” răspunse şi mai 
deșteptul Stan Negoiu. 

Acum plângeau trustrei şi şi fiecare 
„Aoleu, nu știu! Aoleu, nu ştiu!” 

lar vinul curgea, de le trecuse acum de ge- 
nuchi. 

Flăcăul din casă, văzând că nu mai vin se 
duse și el în beciu, ca să vadă ce-i cu dânşii. 

„Oameni buni, le strigă el, ce aveţi de plângeţi 
şi nu vedeţi că a curs tot vinul, de o să vă înc- 
caţi în el? 

— Cum să nu plângem, îi răspunseră tustrei 
intrun glas, dacă nu ştim ce doctorie să-i dăm 
copilului pe care îl va naşte Marghioala, când îl 
va durea capul?” 

— Care copil? întrebă flăcăul mirat de aceste 
vorbe. 

— Copilului pe care îl va naște Marghioala, 
după ce se va mărita cu tine”. 

Atâta fu deajuns pentru flăcăul nostru, ca 
să vadă la ce oameni scrântiţi nimerise. 

Fugi, fără să-şi ia rămas bun, iar Marghioala 
a rămas nemăritată până în ziua de astăzi. 


Dinu Pivniceru 


zicea: 


PORRBNHENI DRAAARAP (PPAOAVURNNAMLAVDPAVUDATDP IRDVI.OUOORABECOUNNDRONBBALI ! 9 S PPNBOSORRUo aan oanununuuunauneacanosmuvunun e 


Cucuiul lui Georgel 


Mau întrebat mai mulţi din micii mei prie- 
teni: „Dece Georgel are un cucuiu pe frunte?” 

Le pot răspunde în două cuvinte zicându-le : 
„Uitaţi-vă la desenul de alături şi veţi înţelege 
numai decât dece Georgel are un cucui pe 
frunte. 

— A, a căzut de pe scară. Poate că a alune- 
cat”, îmi vor întoarce vorba micii mei prieteni. 

Iar eu le voi spune : „Aşa e, Georgel a alune- 
cat, însă nu din întâmplare, ci din pricina că nu 
cobora treptele așa cum trebue”. 

Să mai ştiţi că Georgel e un copil mic: n'are 
decât patru anişori. De aceea, piciorușele lui nu 

sunt încă destul de solide. Și tot de aceea buni- 
_că-sa, care ţine foarte mult la dânsul, îi spunea 
mereu: 

„Georgel, puiul mamei, coboară treptele cu 
băgare de seamă. Nu sări câte deuă şi ţine-te cu 
mâna de rampă. 

— Mamă mare, răspundea Georgel, nu mai 
sunt un copil mic, am crescut şi sunt voinic. A- 
cum nu mai cad şi pot să sar trei trepte dintr'o 
dată”. 

Aşa de bine a sărit, că tocmai jos sa pomenit. 


A Cazuri aan uu-Bc tat CU ruca ut pairvuet şi 
a dat un țipăt: „Aoleu!” 

Bunică-sa a alergat speriată, l-a ridicat de jos 
şi a văzut că lui Georgel îi răsărise pe frunte un 
cucui mare de tot. 

De atunci a trecut o săptămână şi cucuiul în- 
că n'a dispărut de pe frunte. Stă acolo ca un 
semn ce pățesc toți copii ce nu sunt cuminţi și 
n'ascultă de părinții lor. Spicuitor 

DOC kM 


PAG. 6 


“DIMINEATA COPIILOR 


Păega HAPLEA 


G7 
LA SCOALA 


Când în clasă eu dormeam, 
Ba chiar cred că sforăiam, 
De un sgomot sunt trezit, 
Sar în sus cam buimăcit. 
„Dar ce e, ce s'a 'ntâmplat ?“ 
'Nvăţătorul speriat, 

Ba încolo, ba încoa, 

Tot fugea, mereu striga : 
„Haide, prindeţi-l odată“ 


Insă eu când l-am zărit, 

Glonţ la el m'am repezit. 
Şi de coadă îl ridic, 

Făr' să-mi pese de nimic, 


„Du-l afară, ia-l de-aici !“ 
Dar Sosoiu Sosolici, 
Ce prin curte se 'nvârtea. 


AARNA 
A Pa 4 


Țipă, — aleargă clasa toată Șoricelul când vedea, 
Unii râd, iar alții plâng, Ghiarele îşi ascuţea, 
Alţii "n colţuri se tot strâng. 
Nuw'nțeleg, dar când privesc, 
Ştii, Moş Nae, ce zăresc ? 
Nu ghiceşti ? Un şoricel, 


Ce frumos şi mititel ! 
Şi prin clasă se plimba, 
'N toate părţile privea. 


Merg spre domnu'nvăţător, 
Care-mi strigă : „Fugi, că mor! 


Coada'n sus îşi ridica, 
Şi pe dată mi-l prindea. 


„Poftă bună !“ i-am urat, 

Ş'am privit pân” l-a mâncat. 
x* x 

Dar, Moş Nae, să-ți spun drept, 

Oricât sunt băiat deştept, 

Mai nimica nu'nvățam 

Şi grozav mă plictiseam. 

Bâ-a, ba și mâ-a, ma. 

Trei şi patru cât făcea, 

Că-i consoană, că-i vocală, — 

Pentru asta stau la şcoală ? 

Insă, totuşi am răbdat 

Şi bătăi chiar am mâncat, 

Pâr ce iarna a trecut, 


DIMINEAȚA COPIILOR 
Pân' ce frigul a scăzut : 
Când dădu a primăvară, 
Când frumos era pe-afară. 
„Șterge-o, Hapleo !“ 
spus 
Şi am şters-o şi mam dus 
Colo'n câmp şi prin livezi — 
Nu erai ca să mă vezi, 
Cu o sfoară cum legam 
Cărţi, tăbliță — le târam, 
Cum târăşti un cărucior. 
Unde-i domnu'nvăţător ? 
Aoleu, de m'ar vedea ! 
Ca'n fasole 'n mine ar da. 
x x 
Oi şi vaci când întâlneam, 


Frumuşel le salutam 
Ş'apoi astfel le vorbeam : 
„Ah, prietene drăguțţe, 
eu mi-am Oi frumoase şi văcuţe, 
Ce noroc a dat pe voi, 


Că nu sunteţi ca şi noi, 
Că de şcoală nu vă pasă, 
Că nu staţi 'nchise 'n clasă 
Că nu-i cine să vă 'nvețe, 
obraji să vă resfeţe, 


PAG. 7 


Să vă ţipe ziua'ntreagă 

Voi mnaveți Abecedar, 

Socoteli — maveți habar, 

Ah, cum mam avut noroc, 

Să mă nasc un dobitoc !“ 

După ce mai colindam, 

Jos pe iarbă mă trânteam, 

Mai la umbră, la răcoare 

Şi stăteam în nemişcare, 

Iar când seara se lăsa 

Şi când foamea mă strângea, 

Drept acasă mă duceam, 

Mamei, tatei le spuneam 

Dela şcoală cam venit, 

„ Toată ziua cam muncit, 

Ei, bieţii, mă credeau: 

„Bravo Hapleo, îmi spuneau, 

Ai Sajungi om învățat, 

Om vestit şi însemnat, 

Cel dintâiu dela Hăpleşti, 

Cunoscut şi 'n Bucureşti“. 

Pra DI 

Dar odată când dormeam 

In pădure şi visam, 

Ştii, Moş Nae, ce-am pățit ? 

Stai, că e de povestit. 
(Ya urma) 


i 


PETE 


-7 


QANBNRNOSANOE SZARE LL LL LL LL LA belele led eee ele elena n nn leii IPONRGNNNGSGELONNNEOEZANSASALUNASUSSDANapaAR) 


Deşteptăciunea Regelui Angliei 


Pe când George al cincilea, actualul rege al 
Angliei, era un copil în vârstă mică, trimise bu- 
nicăi sale, fosta regină Victoria, scrisoarea ce 
urmează : 


„Iubita mea bunică, 


„Ieri după amiazi, am văzut la un negustor 
de jucării un frumos cal de lemn. Aş dori foarte 
mult să-l cumpăr, dar n'am nici un ban. Te rog. 
fii aşa de drăguță și trimite-mi ceva bani. 


„Nepotul tău iubit, George” 
Regina Victoria îi răspunse scriindu-i: 
„Scumpul meu copil, 


„Sunt tare necăjită văzând că nu ştii să-ţi e- 
conomiseşti banii. Tatăl tău mi-a spus că chel- 


tuești toţi banii de buzunar, îndată ce-i capeţi. 
Cumperi prea multe jucării. Acum ești în vâr- 
sta când trebue să înveți adevărata valoare a 
lucrurilor. . 

Fii mai cuminte! 


„Bunica ta iubită,-,, Victoria” 
A doua zi regina primi următoarea scrisoare: 


„lubita mea bunică, 


„Scrisoarea ce mi-ai trimis mi-a făcut o mare 
plăcere şi îți mulțumesc. Am vândut-o 25 de şi- 
lingi unui negusor de autografe. Aşa dar, vezi 
că îmi dau seamă de adevărata valoare a lucru- 
rilor. 

„Nepotul tău iubit, George” 


DOC kM 


lată colo niște case, 
Insă toate sunt pe dos, 
Căci în sus e temelia, 
lar acoperişu-i jos. 


a 


E un om, cum suntem toții..., 
Insă, staţi, că nu-i așa. 

Cel venit—trăzni-l-ar Sfântul!— 
Pe picioare nu mergea. 


Ba şi arborii în pădure 

Sunt cu vârful în pământ, — 
Arbori, flori şi toată iarba 
Rădăcinile-au în vânt. 


Ajuiundu-se cu capul, 
Care-l ţine în pământ, 

Tot pe mâini aleargă omul, 
lar picioarele-s în vânt. 


„Ce drăcie!” zice Gigi, 
Dar de zis n'a isprăvit, 
Că la zece pași de dânsul 
Cu un om sa pomenit. 


u vorbesc de 'mbrăcăminte, 
Este cum nam pomenit, 
Nici: ca stofă și croială, 
Nimeni cum n'a mai zărit. 


| c 
Pe: 
SS 
saie v = 
Tiei. 
er Magi 
m aj 


„Ce dihanie ciudată!” Trăncănește într'o limbă S'o tulească, dar încotro, 
Zice Gigi, îns'acela: Păsărească, chinezească, lară omul cel sucit, 
„Baca, maca, fichi, richi. Stie Domnul, — bietul Gigi Tot mergând pe mâini și capu-i, 
Cundu, mundu, cirabela” Vrea mai iute s'o tulească. Drept la Gigi a venit. 

pea r 


Dar de când se pomeneşte, 


A 


Căci nu știe Gigi-al nostru, 
C'a picat la un popor, Pe picioare na umblat, 
Ci copii, femei, bărbaţii, 
Tot pe cap şi 'n mâini au stat. 
d ză 


Hai, curaj îşi face Gigi, 
Mâna "'ntinde şi grăește: 
„Bună ziua, dor Sucilă!” 
Insă prost o nimereşte. 


Ce se chiamă Roco-Moco, 
Și e harnic, muncitor. 


„Mai, ce dai?” îi strigă bietul 


Când își dau doi bună ziua, Deci cand Gigi 'ntinde mâna 
Ei se strâng doar de picioare, hRoco-Moco necăjit, Și nu știe cum s'o dreagă, 
Cu piciorul pe Gigică li tot spune românește, 
Pe obraz ti l-a cârpit. Insă nu-i chip să 'nțeleagă. 
(Va urma) 


lar cu mâna nici odată, 
Că-i batjocură prea mare. 


PAG. 10 *0000000000000000000000000e0o0eeeteteteeoeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


n fundul grădinii, lângă nucul bătrân şi gol 
de frunze, din zăpada curată care căzuse 
din belşug,Marcel şi-a ridicat cu trudă un 
om, care să-i fie prieten de joacă şi căruia 
să-i spue toate poveștile pe cari le auzise şi 

le citise în cărți. 

Cu o lopată, care era mai mare decât el, sa 
luptat din greu şi a adunat zăpada întrun bul- 
găre bătătorit bine, care se făcea din ce în ce 
mai mare, până când a ajuns de mărimea sa. 

A așezat apoi deasupra un bulgăre mai mic 
de zăpadă — capul —, în care a înfipt doi căr- 
buni — ochii —, şi-un ardei — nasul —, și pe ca- 
re l'a acoperit cum fes roșu, pe care-l purtase 
el când era mai mititel. După ce l-a isprăvit de 
făcut, Marcel simţea o bucurie nespusă și-l pri- 
vea cu drag. Era foarte mândru de opera sa, și, 
pe furiș, aduse din casă şi pe Boni, cățelul, să 
vadă şi să admire. 

Căţeluşul însă nu s'a bucurat deloc de noul 
prieten de joacă al lui Marcel, ci din contră, 
speriat şi cu codița făcută covrig, a'nceput să se 
dea înapoi din faţa lui şi să latre furios. 

Marcel nu sa supărat deloc de această purta- 
re a lui Boni, căci îl ştia cât e de invidios şi în- 
dărătnic în prietenie. 

A dus cățelul înapoi în casă şi când s'a întors 
în grădină, a adus cu sine câteva prăjituri și ô 
carte de povești cu desene. 

Aşezat pe un scăunel dinaintea omului de ză- 
padă, pe care-l botezase Zăpăduș, a'nceput să-i 
dea prăjituri, rugându-l frumos să le mănânce. 

Zăpăduş nu putea nici să mănânce şi nici să 
vorbească. 

Dar fiindcă Marcel era un copil foarte cumse- 
cade, a mâncat el prăjiturile şi apoi a "nceput 
să citească din carte, poveşti. 

„Iţi plac poveştile, puiule?” l-a întrebat Mar- 
cel. 

Zăpăduş tăcea şi asculta. 


Şi aşa au stat în fundul grădinii amândoi, 
mult timp, până când seara a 'nceput să 'nvine- 
țească în zare. 

Apoi Marcel și-a luat rămas bun dela tovară- 
şul său și sa dus în casă, cu nasul roșu de frig, 
şi cu picioarele îngheţate. 

Mămica îl căutase peste tot. Când l-a văzut 
așa îngheţat, l-a întrebat unde fusese până a- 
tunci. El însă a tăcut şi n'a vrut să spue. 

Seara, în odăița sa micuță și încălzită bine, 
așezat în pătucul lui alb şi curat, Marcel se gân- 
dea cu bucurie la ziua de mâine, când se va du- 
ce iar în grădină să se întâlnească cu Zăpăduş. 

„Ce-ar fi dacă m'aş pomeni cu Zăpăduş, a- 
cum, la mine, în odae?” se gândi el deodată. 

Și, iacă, nu termină bine gândul acesta, că 
ușa odăii se deschise ușor şi Zăpăduș ca un pui 
de urs alb, pătrunse în odae, cu fesul pe-o ure- 
che şi numai cu’n ochiu. Celălalt și-l pierduse 
pe drum. 

Marcel bătu bucuros din palme și vru să sară 
jos din pat. 

Zăpăduş, care acum începuse să vorbească, 
îi zise: A 

„Dacă nu stai cuminte în pat, plec numaide- 
cât dela tine. 

— Bine stau cuminte... Dar nu ție frig? — l-a 
întrebat Marcel. 

— Ba da! 

— Atunci, aşază-te lângă sobă”. 

Zăpăduş se aşeză pe un scaun lângă sobă şi 
începu să vorbească despre multe lucruri minu- 
nate, din țara înălțimilor albastre, de unde co- 
borâseră fulgii de zăpadă din care era făcut. 

Trecu astfel multă vreme în vorbe şi-n po- 
veşti. ; 

Dela un timp, Marcel văzu cu spaimă cum 
Zăpăduş începe să descrească treptat, să se facă 
mai mic și să tacă din gură. 


DIMINEAȚA COPIILOR e00000004000000000000000000000000000000600tete PAG. ii 


„Scumpul meu Zăpăduş, — îi zise Marcel în- 
durerat — mi se pare că ești bolnav. Dece taci 
și nu vrei să mai spui nimic? 

— Eu în curând nu voiu mai fi — răspunse 
Zăpăduș — căci simt cum căldura sobei înă to- 
peşte şi mă omoară. 

— Atunci dece nu eşi afară la frig, dacă aici 
nu-ţi face bine? Căci nu vreau să te pierd, fiind- 
că te iubesc și mi-ești drag. 

— Nu, nu, — răspunse iar Zăpăduş — stau 
aici, fiindcă trebue să mor. Dacă voiu trăi, tu te 
vei juca mereu cu mine în grădină, vei îngheţa 


de frig, vei răci, vei cădea bolnav la pat şi vei 
fi silit într'una să minţi pe mama ta, ceeace nu 


e bine și nu e frumos. Tu eşti un copil prea mic. 


Aşteaptă să te faci mai mare puţin şi ne vom 
întâlni altădată. Cu bine”. 

Și cu aceste cuvinte, Zăpăduş îşi dete sufletul 
și se topi de tot, până când nu rămase din el 
pe scaun, decât cărbunele ochiului, ardeiul şi 
fesul. Marcel înţelese că Zăpăduș avea dreptate. 

Totuși plânse cu capul în perne multă vreme, 
până când adormi. 

de M. Ghimbăşeanu 


DELIA LL LL lee LL LL LILLE ITI STITI TITI ITP PPP 


Pupitrul unui copil rău 


—MONOLOG — 


„Vai de mine, vai de mine! Nu știu zău ce să 
mă fac! De când am venit în casa asta, tot rău 
îmi merge. Până când, prăpădit de tot, n'am să 
mai fiu bun de nimic. Şi atunci ce grozăvie m'a- 
şteaptă! O să mă puie în foc şi trosc, trose, de 
câteva ori şi gata cu mine... 

Și toate aceste din ce cauză credeţi? Desigur, 
n'aveţi de unde ști. Dar nu m'o auzi stăpânul 
meu? Am noroc că acum e tocmai la școală şi 
uf! mai răsuflu şi eu puţin. 

Şi acum să vă spun dece sunt așa nenorocit. 
Sandu este un copil rău şi leneș, leneș nevoe 
mare! Ştiţi ce face? In loc să-și vadă de lecţii, 
ia creionul și 'ncepe să mă smângălească și să 
mă sgârie, de numai eu ştiu ce sufăr. Mă doare, 
de-mi vine să ţip şi s'alerg. 

Asta nu este încă nimic. leri mama lui Sandu 
a plecat de-acasă. 

El, în loc să-și facă lecţiile ca un copil cumin- 
te, l-a chemat pe Ionel — băiatul vecinului — şi 
s'au jucat de-a trăsura şi vizitiul. Şi cine credeţi 
ca suferit mai mult din toate astea? Eu! 

M'a trântit pe jos și unde a început să dea cu 
picioarele în mine, de ziceam: „Doamne ce-i 
asta!” Şi dă-i şi dă-i... până când m'a rupt. Şi 
acum iată-mă aruncat într'un colţ, bolnav, că 
de-abia mai pot vorbi. Şi cine ştie ce soartă mă 
mai aşteaptă? 

Uf! Doamne, ce copil rău este Sandu! 


de Margot Capon 
——— "ZX —— 


UN RĂSPUNS FRUMOS 


Părintele Partenie era un preot foarte cunos- 
cut pentru milostenia sa. Intro zi de iarnă, un 
boer bogat se duse să-i facă o vizită. 

Intrând în casă, boerul rămase mirat de ceea- 
ce văzu în odaia de primire a preotului. Mobilă 
foarte simplă şi puţină de tot, iar păreţii spoiţi 
cu var și fără să aibă pe ei vreun tablou, vre- 
un covor cât de mic. 

„Părinte Partenie, îl întrebă boerul, ce e să- 
răcia aceasta din odaie? 


— Prietene, îi răspunse preotul, când intru 
iarna în casă, pereţii nu mi se plâng nici odată 
că li e frig. La poarta casei mele aud însă plân- 
sul oamenilor săraci, cari wau ce mânca şi cu 
ce se îmbrăca”. 


Văd că nu prea fe grăbeşti, 

Să iai „HAPLEA LA BUCUREŞTI” 
Cartea nouă, minunată, 

O comoară prea bogată, 

Să râzi să te 'nveseleşti. 

Cât e preţul, dacă vrei, 

Costă doar 60 de lei. 


IMROABBSUBRRGUu ana RaaauuNaa ana anu a ainanosnosauaaacs> 


Carte cea mai etfină, mai variată, mai bogat 
ilustrată şi mai folositoare este, 
făra îndoială, 


„Almanachul Școlarilor pe anul 1929“ 


Un volum în 130 de pagini ṣi cu o 
minunată copertă în culori, LEI 25 


De vânzare la librării şi ta chioşcari. 


PAG. 12 00009900000000000600000000000eeteveeeeeteoeee DIMINEATA COPIILOR 


ST, 1I Me 


FOCUL 


gi äducu avea nouă ãni şi era un 
copilaş tare neastâmpărat. Din 


auză că nu voia să asculte 
niciodată de sfaturile ce i le 
da mama lui, căpătase multe 


bătăi. 

Alteori o păţea chiar şi mai 
rău. Aşa, odată şi-a tăiat cu un 
cuţit degetul până la os; altădată l-a mușcat un 
câine de a trebuit să stea două săptămâni în pat, 
ăci unul din obiceiurile rela ale lui Răducu era 
să zădărască şi să arunce cu pietre în toţi câinii 
întâlniți pe drum. 

Dar cea mai rea faptă a lui prin care şi-a lă- 
sat părinţii pe drumuri şi-a adus jalea şi neno- 
rocirea în casa lor a fost aceasta din urmă. 

Lui Răducu îi plăcea să se joace adeseori cu 
chibriturile. Nici vorba bună, nici bătaia nu-l 
făcuse să înțeleagă că acesta e un obiceiu rău 
de care trebue să se lase. 

Intr'o zi mama lui avea treabă în oraş. Rădu- 
cu rămase singur acasă. 

— Fii cuminte, Radule, şi ai grijă de casă... — 
îi spusese, plecând, mama lui, după ce avusese 
grijă să ascundă cutia cu zahăr şi chibriturile. 


de Valeriu Mardare 


— Lasă, mamă, îi răspunse Răducu, am să fiu 
cuminte. 

Dar nu se ținu de cuvânt. 

Abia eşi dânsa pe uşă și el, bătând bucuros 
din palme, începu să sară prin casă, gândindu- 
se cam ce ar putea face. Căci acum era el stă- 
pân în casă și nimeni nu l-ar fi putut opri de la 
ceva. > 

Astfel, întâi luă o sfoară şi cu un capăt al ei. 
legă gâtul pisicei care torcea liniştită pe pat. A- 
poi luă mătura şi goni pisica. Când voi să fugă, 
era cât pe ce să se gâtue, sărmana. 

După această ispravă, Răducu începu să sco- 
tocească prin dulapuri, doar va gâsi ceva de 
mâncare sau de joacă. 

Pesemne că mama lui nu ascunsese chibritu- 
rile aşa de bine, căci după ce mai spărsese şi un 
pahar frumos, Răducu, suit pe un scaun, le des- 
coperi pitite după un teanc de farfurii, tocmai 
în raftul de sus. 

Sări jos şi trecu lângă sobă. Scoate câte un 
chibrit, îl trage pe cutie şi, ţinându-l de capăt, 
se uita la el cum arde. 

Arsese astfel vre-o câteva bețe şi capetele la 


DIMINEAȚA COPIILOR  eveveorreoooooorevvvooe pvootrrovorovoeoooes PAG. 13 


aruncase în coșul cu hârtii şi surcele de lângă 
sobă. ' 

Deodată descoperi în cutie un chibrit cu o 
gămălie mult mai mare. Răducu se bucura din- 
nainte că ăsta va arde mai frumos și îl trase pe 
cutie. ; 

Dar în clipa aceia sări o scântee pe mână şi 
îl fripse. De durere, Răducu dăduse drumul din 
mână chibritului aprins. Acesta căzu tocmai în 
COŞ. 

Văzându-l că arde mai departe, el voi să se a- 
plece să-l stingă. Dar din nebăgare de seamă, 
chibriturile ce se mai aflau în cutie se răstur- 
nară peste cel aprins şi luară şi ele foc. Numai- 
decât se aprinseră şi hârtiile ce erau în coș, și- 
apoi surcelele, cari erau foarte uscate. 

Răducu trebui să fugă de lângă coş, ca să nu-l 
frigă flacările. Se învârtea încolo și încoace prin 
asă, neştiind ce să facă. 

Focul ardea din ce în ce mai tare şi în odae 
se făcuse fum. Răducu începea să se înăbușe şi 
îl usturau ochii. 

Când văzu că nu mai poate răbda și că luase 
foc şi scaunul de lângă sobă, Răducu se înspăi- 
mânâtă deabinelea şi fugi afară ţipând. 

Un vecin îl auzi, dar își închipui că băeţașul 
se joacă şi ţipă ca de obiceiu. Pe urmă însă, au- 
zindu-l şi plângând, se gândi să-l întrebe ce are. 

Dar când veni la gard, nu mai avu nevoe să 
afle de la băiat, căci flăcările se vedeau acum 
eşind pălălae pe fereastră. Vecinul înţelese în- 
dată că arde casa. 

Focul fu văzut acum şi de alți vecini. Săriră 
cu toţii, bărbaţi şi femei, cu căldările cu apă, în- 
cercând să-l stingă. 

Dar casa ardea tare, flăcările ieșeau prin a- 
coperiş şi nu se putea apropia nimeni de ea. 

Peste puţin sosiră alergând şi pompierii. Se 
căţărară pe scări aduse de ei, sparseră acoperi- 
şul cu topoarele, dărâmară zidul şi turnară peste 
foc apă din belșug. 

Dar casa arsese aproape toată și când veniră 
părinţii lui Răducu, găsiră numai câteva lucruri 
scoase în stradă cu mare greutate de vecinii mi- 
loși. 


Li se prăpădise toată averea din pricina unui 
chibrit şi a neascultării lui Răducu. Cum plân- 
gea biata mamă a lui Răducu şi cât stătea de 


pa 


trist bietul tată. Să rămâe ei fără adăpost, a- 
cum, în mijlocul iernei. 

Ghemuit între lucrurile scăpate de foc, tremu- 
rând de frig, căci paltonul îi arsese, plângea în- 
cetișor şi Răducu. 

Acum înţelegea şi el că toată nenorocirea a- 
ceasta se întâmplase numai din cauza neascul- 
tării lui. 

Şi cât avea să mai sufere de-acum înainte de 
pe urma acestei nenorociri! 

Valeriu Mardare 


OCSNNNANEERERECAFEDOCNEOSRVARNGANSININNAJNO "ran ORROROVABDONRNNarLI WERE ODERDNNUAB BOBO aRaNaLu Ana nennaanpaaana sase 


A apărut! A apărut! A apărut! 


„Almanahul $colarilor pe anul 1929“ 


alcătuit de N. BATZARIA, cuprinde o mulţime de 
tot felul de poveşti, istorioare, glume, descrieri, 
jocuri şi distracţii, lămuriri despre cei mai 
mulţi scriitori despre fineref, efc., etc. 


De vânzare la foafe chioşcurile şi librăriile. 
Preţul unui exemplar esfe numai 25 de LEI 


Cititori, vă dau de veste: 
Cea mai bună carte este, 

E „HAPLEA LA BUCUREŞTI": 
O ptăcere-i s'o citeşti, 

Ce mai lae, ce bâălae, 

Este scrisă de MOŞ NAE 
Cât te costă, dacă vrei ? 
Costă doar 60 de lei 


In 130 de pagini, bogat ilustrate şi cu o 
splendidă copertă în culori 


PAG. 14 


DIMINEAȚA COPIILOR 


bătrân, care poposi la o cârciumă să se o- 
dihnească. Era îmbrăcat destul de prost, 
aşa că la intrare nimeni nu-și îndreptă pri- 
virea spre el. 


Pe la mese, câţiva săteni ciocneau- paharele, 
ascultând povestașul satului, care le istorisea 
despre mări cu stele şi comori, despre grădini 
de argint şi alte minunăţii. 

Cârciumarul îl privi cu oarecare îndoială. 
Lăutarul, cuviincios, se așeză la o masă. 

„Jupâne, zise el într'un târziu, dă-mi câteva 
ouă şi un păhărel de vin, cam să vă trag o cân- 
tare, să se ducă vestea”. : 

Zicând acestea, scoase de sub mintean o vi- 
oară prăfuilă, negrită, cu coardele slăbite şi un 
arcuș aproape rupt. 

Cârciumarul  surâse, şiret, îi aduse de-ale 
mâncării, se mai uită la vioară şi la lăutar, clă- 
tină din cap nedumerit, apoi îi spuse cu rău- 
tate: 

„Și zici că ai să cânţi ceva? 

— Da, am să vă cânt. 

— Da bine, omule, nu vezi că vioara ta nu 
mai face două parale? e hodorogită de tot. 

— E adevărat, jupâne, vioara mea, săraca, 
este cam învechită, dar scoate nişte cântece să 
te minunezi. Am  moșştenit-o dela taică-meu, 
care-o păstra de la bunicul său şi-așa a rămas 


I sat de plugari sosi într'o zi un lăutar 
d 


în ființă până azi. E fermecată vioara mea, ju- 
pâne!” 
Cârciumarul îi întoarse spatele râzând. 
După ce se odihni puţin, lăutarul luă arcu- 
şul îl mângâe, sărută vioara şi începu să cânte. 
Un cântec ca un val umplu cârciuma şi ini- 
mile celor de faţă. 


Era în cântecul acesta bunătate, dragoste de 
viaţă, freamăt de primăveri şi amintiri. 

Vioara vibra, cântecul se înălța ca o rugăciune, 
ca un murmur de isvor îndepărtat pe care-l a- 
uzim în miez de noapte. 


Oamenii în frunte cu jupânul cârciumar ră- 
maseră împietriţi. 

Când încetă să cânte, ochii tuturor erau plini 
de lacrimi. : 

Se apropiară de el. 

„De unde-ai învățat să cânți așa de frumos, 
moşule? 

— Când eram mic, m'a învăţat bunicul câteva 
cântece”. 

Se uitau minunațţi la vioară. 


Unul dintr'înşii vru să atingă cu mâna arcu- 
şul, dar simţi o lovitură ca un biciu de foc. 

„De ce ne loveşti, moşule? 

— Eu nu vă lovesc... Cine vă îndeamnă să su- 
păraţi vioara? Nu vam spus că-i fermecată? 
Numai eu pot să umblu cu ea!” 

Sătenii plecară spre căminuri îngroziţi. 


i 


DIMINEATA COPIILOR*0000ooooooo0o00000000000000000000000ooooooe PAG. 15 


In noaptea aceea, lăutarul se odihni la câr- 
ciumă sub umbrar. 

Puse vioara alături şi adormi buştean. 

Peste noapte, pe când satul aţipise, săteanul 
care fusese lovit de arcușul viorii fermecate se 
îndreptă spre cârciumă chinuit de gânduri rele. 
Se gândea cum să -sfarme vioara. ; 

Işi luase pentru aceasta un toporaş ascuțit 
bine, pe care-l ținea ascuns sub haină. 


Ajunse sub umbrar. Lăutarul dormea. 
La vreo doi metri vioara veghea, 
Omul ridică toporașul. 


In clipa când vru să lovească vioara, se auzi 
o melodie ciudată, plângătoare, care-i înmue i- 
nima şi mâna — scăpă toporul şi fugi înspăi- 
mântat de sunetele viorii fermecate. 


i 


Const. Goran 


GEORGEL MUZICANT 


Georgel fusese cuminte toată săptămâna. Fă- 
cuse ce-i spuneau părinții săi și nu plânsese nici 
o dată. 

De aceea, Duminică dimineața mămică-sa l-a 
dus mai întâiu la șezătoarea,Dimineţii Copii- 


»» 


OFE 

Aicea lui Georgel i-a plăcut foarte mult şi sa 
întors acasă nespus de vesel şi mulțumit. 

Acasă însă îl aștepta altă bucurie. Pe masa de 
mâncare, lângă farfurioara sa, Georgel a văzut 
un obiect care strălucea. 

„Ce-i aceasta?” întrebă el. 

Atunci tatăl său, luând obiectul acela în mâ- 
nă, îl duse la gură şi începu să sufle într'însul. 
Mișcându-l la dreapta și la stânga, Georgel văzu 
cu mirare că ese un cântec. 

„E o muzică! E o muzică!” strigă el încântat 
şi se repezi să ia din mâinile tatălui său acest 
instrument de muzică şi să cânte la fel. 

Insă, oricât se căznea şi oricât îşi umfla făl- 
cile, ca să sufle mai tare, sunetele ce eșeau, nu 
semănau de loc a cântec. 

Vedeţi că Georgel încerca pentru întâia oară 
în viață să cânte și el dintr'un instrument de 
muzică. 


Cam spre seară, par'că începuse să meargă 


mai bine. lar noaptea, când Georgel s'a dus în 
pat, în loc să doarmă, el tot sufla în „muzică” 
şi se silea să cânte, așa cum cântase tăticul său. 
„Am să cânt toată noaptea!” își zise Georgel. 
„Toată noaptea” a ţinut un sfert de oră. A ve- 
nit Moş Ene, i-a suflat pe la gene şi i-a închis o- 
chişorii. Ă 
Georgel doarme, visând că a ajuns un mare 


muzicant. 
Spicuitor 
— CI XI — 


GLUME 


Mișulică strigă de multe ori pe mama sa, 
chiar dacă nu are pentruce. Aceasta, însă, s'a 
învăţat şi nu mai răspunde. Intro zi, Mişu zice: 
„Ştii ceva, mamă? De azi înainte te voi striga 
Sofio, căci atunci când te strig „mamă”, ştii că 
sunt eu şi nu-mi răspunzi”. 

~ tee 

Nicușor: „Ascultă, Puiule, ce faci tu de obi- 
ceiu după masă?” 

Puiu: „Ce fac? Aştept să-mi vie iar poftă de 
mâncare... 

3s» 

„Cine știe să spună ceva despre cocoș? între- 
bă d-na învăţătoare. 

— Cocoșul face ouă, răspunde o fetiță. 

— Este adevărat? întrebă zâmbind d-na în- 
văţătoare. 

— Nu, doamnă, ouă face stimata sa nevastă!” 
răspunde un drăcușor de fetiţă. 


4,» 
„Dece te uiţi toată ziua în oglindă, Maria? 
— Ah, mamă, vreau să mă văd odată dor- 
mind şi nu pot deloc”. 


CI RD 
Maâămico 


Nu-mi place shimmy 

Nici fox-trotul nu-mi place 

Imi place ciocolata 

Deci vreau ..SUCHARD” şi pace. 
DOC XI — 


Wodan 


E VORBĂ CUCITITORII 


El. C. Gen.-Sibiu. Conii) uă mică şi drăgnţă d-şoară, 
ii „devotata“ noastra cititor, iar după câţiva ans, cârd 
sa Fă vei ii mai mare şi vei h învâțat mai multă carte, ne vei 

‘JZ tiimite poveşti, pe cari no! o să le publicăm cu plăcere. 

Maur. Er.-Galaţi — „Norocul lui Ionel. Se vede că 
d-ta nu citeşti regulat cele scrise în revistă. Altfel, m'ai fi 
scris pe ambeie leţe aie hârtiei. Şi am dat de ní numărate 
ori de veste că asemenea manuscrise nu se iau în cercetare. 

B Frot.-Loco. — „Poveste de iarnă“. Din cauza că n'ai 
semnat cu :numeie detale întreg şi nu ţi-ai “at adresa 
bucata tnmisă dc d-ta n'a tost lua ă în cercetare. 

Bal. S. Fm.-Brăila. — Ai văzut că ti-am publicat ambele 
traduceri trim'se de d-ta, aşa că de tapt eşti unul din cola- 
boratoni revistei noastre. 

C. Gr.-Salcia. — Am scris de atâtea ori că pe orfani, 
atunci când putem, să-i ajutăm cu fapta, dar să-i lăsăm în 
pace luân i me'eu suferințele lor drept subiecte de poezie 
sau bu'îţi în proză. Pentru aceste motive, regretăm câ nu 
putem să-li publicăm poezia .Ruga ortanulii“. 

I. C.-Urlueni. — In poezioara „Tudorel“, ai nepermise 
acordun de gramatică. Nu se poate spune „Şcolarii il ubeşie“, 
ci „Ș.olarii îl iubesc“. Ai şi rime nepotuvite. De ex. fapte 
nu prea rimează cu departe. 

In Doamne siinte“, repeti în toate strofele aceeasi ideie, 
schimbând doar unese cuvinte. 

CI. De! -Loco. — „Povestea unui rege nemilostiv* e pu- 
bhcab Ja, numai că trebue pâţin prefa-ă. Ar li mai tine să 
tre i într'o după amiazi (: rele 5—7) la Redacţie, ca să ţi se 
dea îndrumările necesare şi să aduci şi textul albanez după 
care ai tăcut traducerea. 

Săv. D. M.-Grlaţi. — Despre .larnă“ s'au scris aşa de 
multe poezii, încât tiebuie sa fie una cât mai frumoasă, 
pentru a inte'esa pe cititori. Poezia d-tale însă e ie cam 
Slăhuță, ceeace e firesc, d-ta fiind un începător şi tratând 
un subiect care se re: şeşte cu greu. 

V. V. Cof.-Loco.— „Fulgii de zăpadă“ este o modestă 
încercare în versuri a unui începâtor. 

In trei strofe repeţi areiaş lucru şi chiar în versuri, cari 
nu sunt destul ue pu'ernice. 

H. Pil -Cluj. — „Cāāt: rul pribeag“. Cu toată bunăvoința, 
dar greșeli e de o 'ogratie, de punctuație, de construcţie, 
precum şi înorsătura ce dai frazeior ne împiedică să pu- 
blicăm bucata tr misă de d-ta. 

Mar. Am.-Ciuj. Iti publicăm poezia „De vorbă cu luna“, 
schimbându-i puțin titlul, de oarece cu tihul acesta s'a pu- 
blicat «lă poezie 

Buh. B.- Drăgăşani. — In poezia „Iarnă“, afară de stofa 
dela sfâ' şit, in ceiclal'e stiute versurile nici nu rimează. Se 
vede câ nu cunoşti tehnica ve'silicarei. 

Dum. Al.-Craivva. — „Po'tim!*. Dacă eşti, precum spui, 
de câţiva ani cittorul revistei, ţi-ai îi putut aduce aminte 
că anecdota inmisă ue d-ta a fost pubiicata de mult în 

„Dimineața Copii or“ 

I. Bud. „Chişinău — „Mihail Struoiu“, o slabă imitare a 
baladelor lui 50 1mineanu, nu e p biu abilă. In loc de a race 
versuri, te stătuim în interesul d-tale să înveţi mai bine 
limba română. Te scutim de osteneala de a ne trimte alte 
poezii, de oarece avem mult mai multe decât ne trebuje. 

Val Lin.-Teiega. — Toate poeziile publicate în revista 
noasnă au un couţuut instructiv şi educativ mai bine lamurit 
decat poezia „Mângâirie-, inmisă de d-ta. E o modestă în- 
cercare a unui începâtdr. De aceea, munceşte înainte şi nu 
te grăbi a trimite spie pubiicare. 

—————— ock 


16 9000000000000000000000000000000000eeeeeeeeeeee DIMINEATA COPIILOR 


[i 


SALA TEATRULUI MIC 
Peste drum de Palatul Regal 


Duminică 24 Februarie 1929 


ta oreie 10 dimineața 
precis va avea loc 


ŞEZATOAREA 
CULTURALĂ-ARTISTICĂ 


organizată de către revista 


„Dimineaţa Copiilor“ 


Programul cuprinde : 


CONFERINŢĂ. MUZICĂ VOCALĂ 
ŞI INSTRUMENTALĂ, DECLA- 
MAȚII, DANSUR,, NUMERE 
COMICE ŞI ACROBAŢIE, 
TEATRU, etc. etc. 


Bilefele de intrare se po! lua din 
vreme d: la administraţia revistei, 
Str. Sărindar, 7 (parter), Tel. 6;j37. 


E 


Li 


E 
LI 


a pala aaa piu Sa a AA GE T ep 


EI pd pana seca SNOAVE, ANECDOTE, VERSURI 
CU DUH GASIȚI DIN BELȘUE IN; 
e 
$ IER PAAR RATSO lei BS EPEA ARAR. 


| 


; 
„BIBLIOTECA PENTRU TOT!“ ; 
E 


Au apărut până în prezent cirta 1200 de numere 
DE APROAPE 100 PAGINI 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul general se trimite gratis, 
ia cerere de către; 


Edit, Libr, „Universala“ Alcalay & Co, 
Bucureşti, Calea Victoriei 27 


De Vansnca la toate librăriile din fară. 


ATELIERELE ATELIERELE „ADEVERUL”, S. A. r 


PO 


w DIMINEAT 
964 TOPIL 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 


DIRECTOR: N. BATZARIA. 


Câteva capete frumoase de îngeraşi. — Reproducerea unui tablou celebru. 


PREŢUL 5 LEI 


PAG. 2 


Ceva despre creion. 


Oamenii din. timpurile vechi nu cunoşteau 
creionul, aşa că pentru a serie, ei se serveau nu- 
mai de cerneală. Dar ei n'aveau nici hârtie li- 
niată. De aceea, pentru a obţine un scris regu- 
lat, adică pentru a nu serie rânduri strâmbe, se 
serveau de nişte stileturi de fier, cu cari liniau 
pergamentul, trăgând în el linii albe. 

Creionul apare abia în veacul al 11-lea, după 
lisus Cristos. Mai întâiu el era format din bu- 
--căți de plumb, fără ca plumbul acesta să fie în- 

~ velit în lemn, aşa cum îl avem astăzi. 

Mult mai târziu, abia în veacul al 16-lea în- 
cepe fabricarea creionului în felul celor de as- 
tăzi. Mai întâiu sa fabricat în Anglia, iar după 
aceea în Germania. 

In Anglia şi anume în ţinutul Cumberland se 
găseşte cea mai bună plombagină. De aceea, 
multă vreme Englezii au fost fabricanţii celor 
mai bune creioane, 


Ce face nevoia la om. 


In anul 1795, Franța se găsea în războiu cu 
Anglia. Din această cauză Francezii, cari până 
atunci nu fabricau creioane, n'aveau de unde 
să şi le procure. 

Dar omul la nevoe face lucruri, la cari nu se 
gândea mai înainte. Multe invenţiuni se dato- 
resc tocmai nevoci în care sau găsit oamenii. 

Așa şi cu creionul. Un Francez deştept şi stă- 
ruitor, anume Conte, izbuteşte în pomenitul an 
1795, să fabrice, după multe încercări, creionul 
artificial, deoarece. creionul din  plombagină 
este natural. 

Creionul artificial a fost făcut — şi așa se face 
și astăzi — din argilă, adică din pământ bine 
curăţat de var şi de nisip şi din grafit, care este 
o materie primă ce se găsește în interiorul pă- 
mântului, în mine uneori foarte bogate. 

In afară de creionul propriu. zis este însă şi 
învelișul lui de lemn. Lemnul acesta e un lemn 
special, adus din colonii. 

Se mai întrebuințează pentru creioanele mai 
eftine şi mai ordinare și lemnul de plop, numai 
că aceste creioane se rup foarte des când vroim 
să le tăiem și să le ascuţim. 


De TOATE Și AMESTECE TE 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ceva despre peniță. 


Precum ştim cu toţii, oamenii scriau mai îna- 
inte cu un condeiu făcut din pană de gâscă. De 
aci a rămas şi cuvântul de peniță, cu toate că 
peniţa este tăcută din metal. 

Cele mai multe peniţe sunt făcute din oțel, 
iar oţelul cel mai bun este dela Sheffield din 
Anglia. Din oţelul dela Sheffield se fac de ase- 
menea cele mai bune bricege, cuțite, brice, foar- 
feci etc. : 

Trebue să se ştie însă că multe din penițele 
de cari se serveşte fiecare din noi nu sunt dela 
Sheffield şi nici nu sunt engleze, ci se fabrică 
în ale țări — mai ales în Germania. De sigur, 
să sunt de o calitate inferioară, dar și de aceea 
sunt mai eftine. 

In afară de aceasta, țrebue să se știe de ase- 
menea că nu peniţele de oţel, ori de unde ar fi 
ele; sunt cele mai bune și mai durabile. 

Peniţe cari ţin şi mai mult și scriu mai bine 
sunt peniţele făcute de aluminium, și mai ales 
cele făcute de aur şi de platină. 

Dar să nu uităm iarăşi că nu de calitatea pe- 
niței depinde frumuseţea şi calitatea scrisului 
nostru, ci de mâna care ţine tocul și de capul 
care gândește şi împărtășește ideile. 


Ce-i cu cerneala ? 


Spre deosebire de creion, hârtie şi peniță, cer- 
neala era cunoscută cu mai multe veacuri îna- 
intea erei creștine. 

De exemplu, se pomenește de cerneală în căr- 
țile lui Moise şi la proorocul Ieremia. Cerneala 
aceea se făcea din cărbune sau din funingine, 
amestecându-se cu gume vegetale. 

Insă împărații romani — că de aceea erau îm- 
păraţi — întrebuinţau o cerneală de  coloarea 
purpurei şi numai ei aveau dreptul să serie cu 
ea. 

Cerneala care se întrebuințează astăzi, (cu- 
vântul „cerneală” e slav, înseamnă „ceva ne- 
gru”) este, precum se ştie, de mai multe feluri. 

Aşa, pe lângă cerneala obişnuită de seris, — 
cea mai bună este cerneala albastră, care pe ur- 
mă devine neagră — mai avem cerneala de pic- 
tat, cerneala pentru marcatul stofelor şi linge- 
riei, cerneala “de tipar, cerneala pentru a serie 
pe zinc etc. 


DIMINEATA 
COPiiLOR 


REDACȚIA $I ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR.?, parter. — TELEFON 6/67 


-.  .. ..... 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI 
6 LUNI 10 „ ka STREINĂTATE DUBLU 


3 MARTIE 1929. — No. 264 Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoi 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA 


INSERARE 


Car cu boi încet coboară Ca o aripă de neguri 

Dela câmp pe malul gârlei, > Doliul a "'npânzit cărarea, 
Când a prins să zică doina Și din codrul ce visează 
Obosit ciobanul tărlei. il Se desprinde înserarea. 
Umbra tainei din coline Mai târziu când doarme frunza 
Noaptea prinde ca să toarne, Teilor de la fântână, 

Sin becisnie duhul serei Luna iese zâmbitoare 

Se lovesc plăvani 'n coarne. Peste "ntinsul cer stăpână. 
Şi nici frunza nu-și dă pace Și cum trece gânditoare, 
Fremătând pe malul apei, Pletele de-argint îi pică, 
Plânge 'ntr'una când coboară Şin tăcerea ce-o 'nconjoară 
De la câmp feciorii sapii. Pare-o sfântă mucenică. 


George Preoţescu-Urlueni 
——— oen k 


Povestea unui strop de apă 


Un strop de apă limpede, curată, Incet, încet, cu vremea, s'a schimbat 

Din nori în mare a căzut, odată, Intr'o piatră cu luciul minunat... 

Şi stropul clar de apă, o privire De nişte pescari fiind scoica vânată, 
Rotind pe mare, zise cu uimire: In ea găsiră „perla”... Impăratului pe dată 
„Ce multă apă e unde-am căzut! Piatra prețioasă i-au dăruit-o lui. 

Sunt mii de stropi, și 'ntr'ânșii—nevăzut— ; : A : : ; 

Eu stau stingher și trist şi-așa de mic, Si-acuma o morală să vă spui: 

Că faţă de întinsul acesta, nu-s nimic?” - Adeseori în viață, cel modest 

O scoică îl aude, capacele își crapă Ajunge, prin largul soartei gest, 

Şin sânu-i, ia modestul strop de apă. In slugile care cinste îi fac. Și-așa devine 
In scoică, el, de-alungul multor ani, Cu răbdare — prin modestie — bine... 
Curatul strop, ferit de mulți dușmani Zaharia George Buruiană 


—— DOC — 


mesme mm v 


PAG. 4 


f 
f 


Ma Spa 


y 
A 


muma wa, 
AN TTEN 
~ 
3 


ps 


COPILUL RECUNOSCĂ TOR 


ămas orfan de părinţi la vârsta 
de șapte ani, micul Florin Săn- 
dulescu fu luat de către un fost 
ofițer Colonelul Dinu, care îl 
crescu ca pe copilul său. 
Florin era un copil bun, as- 
cultător şi avea pentru binefă- 
- cătorul său un respect mare şi 
mai ales o dragoste nemărginită. 

Era o plăcere să-i vezi în fiecare zi pe amân- 
doi plimbându-se în grădina publică întovără- 
şiți de câinele lor Zip, care săria voios împreju- 
rul stăpânilor. Colonelul iubia mult pe Zip, căci 
il urmase în multe bătălii şi-l avea dela cel mai 
bun prieten al său, care murise într'o luptă lo- 
vit de o schijă de obuz. Zip iubea nu numai pe 
stăpânul său, ci şi pe Florin, care se juca cu el 
mereu și-l îngrija cu mult drag. 


Aceşti trei prieteni ar fi putut să fie încă mult 
timp fericiţi şi nesupăraţi de nimeni, dacă o ne- 
norocire nu i-ar fi pândit şi war fi pus capăt 
traiului lor dulce și liniștit. 

Intr'o seară bunul colonel fu apucat de o du- 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Adaptare 


rere groaznică şi toate îngrijirile date fură za- 
darnice, căci chiar în noaptea aceea închise o- 
chii pe vecie. 

După înmormântare, moștenitorii, veri răsă- 
riți nu ştiu de unde și cari nu vizitaseră nicioda- 
tă pe bietul colonel, năvăliră în casă gălăgioși 
şi fără un pic de ruşine şi începură să facă nu- 
mărătoarea lucrurilor rămase. 

„Ce e cu acest ştrengar? zise unul din ei ară- 
tând pe Florin, care plângea ghemuit întrun 
colț. 

— Este un biet orfan, răspunse portarul, colo- 
nelul l-a crescut de câţi-va ani, socotindu-l ca pe 
copilul său. | 

— Să sperăm că nu l-a lăsat moștenitorul a- 
verei sale, căci ar fi o ruşine adusă întregei fa- 
milii”. 

Notarul nu găsi nici un testament. Pândit de 
moarte, sărmanul colonel n'avusese timp să-și 
scrie ultimele sale dorinţi. Moștenitorii, fără să 
stea mult la chibzuială, se hotărâră să vândă tot 
ce aparținuse ofițerului, ca să poată lua o parte 
fiecare dintr'înşii. 


DIMINEAŢA COPIILOR *0000000000000000090000000000000000000000000oee PAG. 5 


Ce durere pe Florin, când vedea ducându-se 
una după alta toate mobilele și toate amintirile 
unde petrecuse anii cei mai frumoși şi mai fe- 
riciţi. 

Când veni rândul să se vândă o ramă veche, 
în care era portretul colonelului, Florin cu ochii 
plini de lacrămi se îndreptă către moștenitori şi 
se rugă să-i lase lui acest tablou. 

„Ce preţ are tabloul?” întrebă unul dintr'înșii. 

— Câţiva gologani numai, răspunse comisa- 
rul. ' 
— „E prea mult şi atât”, adăugă disprețuitor 
unul din veri, înmânușat şi elegant, care abia 
aşteptă să vadă ce parte i se cuvine. „Daţi-l aces- 
tui ştrengar, dacă ține așa de mult să-l aibă”. 

Florin luă portretul şi-l înfășură cu grijă în- 
tro pânză. 

„Acum, băete, tu n'ai ce mai căuta aici, poţi 
să-ţi cauţi alt adăpost, îi-zise unul din moşteni- 
tori. 

— Dar cu câinele ce e? întrebă un altul. 

— E Zip, câinele colonelului, pe care îl iubea 
foarte mult. 

— Mie nu-mi trebue acest câine. 

— Nici mie! 

— Nici mie, goniţi javra asta!” strigară toţi 
dându-i cu piciorul. 

„Vino, sărmanul meu Zip, chemă Florin pe 
bietul câine, care nu ştia unde să se ascundă 
gonit de toţi. Vino, noi nu ne părăsim niciodată, 
ori care ne-ar fi soarta”. 

Cu tabloul în mână, cu capul în jos şi urmat 
de Zip, se depărtă Florin îndurerat de casa, în 
care găsise cel mai fericit adăpost şi care rămă- 
sese acum pe mâna unor oameni fără inimă. 

Dar încotro s'o ia? Unde să găsească adăpost? 
Unde să găsească o bucăţică de pâine? Frămân- 
tat de aceste gânduri, deodată se întâlni cu Pe- 
tre Leciu, vechea ordonanţă a colonelului. Era 
un om de ispravă, o inimă bună, care dăduse de 
atâtea ori probe că ţinea mult la fostul său ofi- 
ter. Locuia în apropiere în comuna Cerneni un- 
de ţinea împreună cu soţia sa un mic restau- 
rant. Adesea colonelul Dinu şi Florin se duceau 
în casa lor, unde erau primiţi cu bucurie de 
Petre, de soţia sa și fetița lor Liliana, care avea 
vre-o 6 anişori. 

Sărmanul Petre! El nici nu auzise încă de 
moartea fostului său șef, căci nimeni nu se gån- 
dise să-l cheme, şi deaceea cum întâlni copilul 
numai cu scumpul lui tovarăș Zip, nu-și putu 
ascunde mirarea. 

„Cum, tu Florine! strigă Petre, văzând pe mi- 
cul orfan... „și Zip! Dar Colonelul?! E bolnav? 
Spune-mi poate e în primejdie!” 

In câteva cuvinte, întrerupt de suspine, Flo- 
rin povesti toate întâmplările, pe care le cunoa- 
ştem, iar Petre şi femeia sa plângeau cu hohote. 


„Ce ai să faci tu acum, sărmane copil, dacă 
te-au gonit de acolo oamenii aceia fără suflet? 
îi zise Petre. 

— Dar are la noi casă deschisă, răspunse so- 
ţia sa. 


ZDA N 
f 
AN2 


/ 


ARRS 


Lă 


— La asta mă gândeam şi eu, zise Petre. 

— Şi eu de asemenea, adăugă Florin plin de 
încredere. 

— Dragul meu copil, din moment ce tu ai fost 
fiul adoptiv al ofițerului meu, de azi înainte ai 
să fii al nostru. Liliana va fi fericită că are un 
frăţior aşa de bun. 

Fetița se aruncă de gâtul micului orfan, pe 
când Zip în faţa acestor primiri prietenești, h 
tra bucuros. 

„Şi tu, Zip, ai să fii al nostru! Fii liniștit, ai să 
fii socotit ca un prieten vechiu!” In acest mo- 
ment, Florin desfăcu pânza, care acoperea ta- 
bloul. 

„Portretul colonelului! strigă Petre. 

„Ce bine ai făcut, băete, că n'ai lăsat acest ta- 
blou nerecunoscătorilor acelora. Am să-i dau 
locul de cinste în casa noastră şi o să-l avem în 


Citiţi urmarea în pag, 7 jos.) 


PAG. 5 DIMIREATĂ COPIILOR 


CUM A INVĂȚAT HAPLEA LITERA a 


El răspunde: „Ai minţit!” —  „„Hapleo, să-ţi fie de bine 
lar o palmă mi-a croit, — Și să știi sunt supărat, 
„N'ai ştiut-o, căci ai fost Că pe a rai învățat. 

Cel mai leneș şi mai prost. Când „ariciu” ai vrea să scrii, 
Insacum vei învăța, Trebue pe a să ştii. 

Prima literă că-i a. lar de nu-l vei învăța, 


Aşa dar, pe când dormeam, 
Chiar şi zdravăn sforăiam, 
De o dată am simţit. 

Că o palmă mi-a croit. 
„Cine dă?” eu am strigat, 
Insă vai! când mam uitat, 
Ce văzui 'naintea mea? 

Un Arap mă tot privea 

Și la mine tot râdea. 
Chipu-i negru și lucios, 


EAE AR 


Ca un lemn de abanos. a ET Tura 

Și râzând, îmi spune "'ncel: o 17 E a WE o at: To PE o Bo S 

„Hapleo, tu din ‘alfabet. îi: 
Dire kira oahi A, e, Hapleo, tine minte „Hapleo, vai! de pielea ta 
S'0 are a Phidr SO AGHI? Si priveşte înainte”. Pleacă-ariciul cel pocit, 
Eu de colo răspundeam, Cum îmi spuse, am privit, 

Insă rău mă bâlbăiam: Dar mai rău m am îngrozit, 

sie dia. - este: asta Căci văzui — bătu-l-ar sfântul 

33549 , < s , sps . v A 

Am uitat, bato năpasta!” Inghiţi-l-ar și pământul — 


Căci văzui pe Aghiuţă, 

Cum se strâmbă ca maimuță. 
Si rânjind el îmi grăește: 
„Hapleo, coarnele-mi privește, 
Căci pe ele vei vedea 

Cum e litera de a. 

„Vi la coadă de-i privi, 

Tot pe a vei întâlni. 
Numele-mi, precum se ştie, 
Cu A mare chiar se scrie” 
Aghiu(ă când vorbia 

Si la nine se strâmba, 

Simt ceva că ma 'nțepat, = 


De durere am tipat; Aaa. A kN lo Dy D R £ 


„Aoleu! că rău mă doare!” 


A A A A A A RAR 4 lată altă arătare Insacum mă simt lovit 


Un ariciu e lângă mine: De un moș cam fistichiu, 


e 


DIMINEATA COPIILOR 


Să te mångåiu și să-ți spun, 
Că pe a de nu vei ști, 

Multe rele vei păți. 

Ptiu! ruşine, zău, să-ți fie, 
(Să nu știi tu cum se scrie 
Litera cu care eu 

Imi încep numele meu”. 

Moş Arvinte trăncănește, 
Cu nuiaua mă croiește, 
„Când pe nasu-mi se aşează 
O albină şi-mi urează: 
„Bună ziua”, dar apoi, 

De albine sboară-un roi 
Tot în juru-mi şi mă pişcă 
Si mă 'nțeapă, nu se mişcă 
Zumzuind în graiul lor, 
Cântă toate-apoi în cor: 
Hapleo, Hapleo, nai scăpare 
Pe a mic și pe A mare 
iPân' nu 'nveţi tu pe de rost, 
Ca să nu rămâi un prost. 
lar acuma ține minte, 
Că-ţi vom spune noi cuvinte 
Ca s&nceapă tot cu a, 

Vezi dar bine seama ia. 

E albina. e și acul, i 
Aeroplanuł şi aracul, 

E ardeiul, e amar, 

Alfabet, Abecedar, 

Apă, aer, are și aţă, 


ak e 0-A Aaaa 
Imbrăcal cun antiriu 

Vechiu şi rupt şi fără spate, 
Două găuri are'n coate: 

Moşul ăsta mă croește 

Co nuia şapoi grăește: 
„Hapleo, Hapleo, ține minte, 
Sunt vestitul Moş Arvinte, 

Viu co vargă de alun 


PAG. ? 


Ajutor-și te agaţă, 

Alb, albastru, e și an 
Aoleo! aman, aman! 

E alun și e anin. 

Aleluia şi amin!” 

Si mi-au dat apoi în dar 
Un frumos_ Abecedar. 


Vezi, Moş Nae, ce-am visat 
Pe a cum am învățat. 


(Va urma) 
MOŞ NAE 


(Continuare din pag. 5) 

ERIN E EES. a 2 ED O poe zi 
fiecare zi în mijlocul nostru. Luă un cuiu şi o 
sfoară să atârne tabloul, dar cum era aşa de 
mișcat, dete o lovitură greşită şi sparse geamul. 
Atunci, fotografia căzu din ramă şi un teanc de 
hârtii se răspândiră pe jos. Erau hârtii de câte 
o mie de lei! 

„Ce e asta? zise soţia lui Petre mirată, o avere 
întrun tablou! 

— Nenorocirea, zise Petre, e că nu sunt pen- 
tru tine, Florine, căci dacă ţi-au dat tabloul, nu 
ti-au dat însă şi banii, cari erau ascunși aici. 
Moștenitorii au dreptul să-i ceară, aşa că să 
mergem întâiu noi să le spunem. 

— Tată, am mai găsit o hârtie!” strigă Liliana 
bucuroasă că aduce şi ea o hârtie, pe care o gă- 
sise sub tablou. 

Petre luă hârtia, pe care grau scrise câteva 
rânduri. El cunoscu scrisul colonelului, care 
scria: ! 

„Această sumă e pentru acela, care după 
moartea mea va lua acest tablou — fotografia 
mea și prin aceasta îmi dovedește dragostea sa, 
pe care vreau s'o răsplătesc. Ti dau aceşti bani, 


să fie ai lui şi pe cei cari sunt ascunși în zgarda 
dela gâtul credinciosului meu Zip. 

„Işi are şi Zip partea lui, zise Florin. Ah! cum 
i-a pedepsit D-zeu pe cei- ce-l alungau cu picio- 
rul!” 

Desehiseră o pungă mică de piele dela sgar- 
da lui Zip, unde găsiră o mulțime de hârtii de o 


mie de lei puse cu grijă între piele şi căptu- 
şeală. 
„Ah! lată că ai scăpat de greutăţi, micul 


meu Florin, zise femeia îmbrăţişându-l. E ade- 
vărat că Dumnezeu răsplăteşte întotdeauna ce- 
lor cari sunt recunoscători, de un bine pe care 
l-au avut”. Maricica 


Lele eee elle ll alele Lil 3 


A apărut! A apărut! A apărut! 


„Almanahul Scolarilor pe anul 1929“ 


alcăfuit de N. BATZARIA, cuprinde o mulţime de 
fot felul de poveşti, istorioare, glume, descrieri, 
jocuri şi distracţii, lămuriri despre cei mai 
mulţi scriitori despre fineret, efc., etc. 


De vânzare la toate chioşcurile şi librăriile. 
Preţul unui exemplar este numai 25 de LEI 


AaaaflldaA4a 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 8 


Cai 


Mai la urmă, ba cu semne, Merg alături, dar lui Gigi Zice, 'n mâini se lasă dânsul 
Ba cu gesturi, sa 'mpăcat. Na, poftim ce i-a trăznit: Și pe cap se sprijinește, 
Roco-Moco — acum zâmbește— „Hai să merg şi eu ca dânsul, Dar un pas când vrea să facă, 
Și acasă-i l-a chemat. Ca să fie mulțumit”. Irtrun șanț se pomenește. 


pa 


Roco-Moco râde vesel lar în casă când intrară, Stau la masă, dar ce masă? 


„Nore, core”... pe Gigel Gigi fu întâmpinat O tipsie pusă jos, 
Par'că-l ceartă, că nu ştie De copii, nevastă, care Dacă vrei sajungi mâncarea, 
Ca să umble ca și el. Din picior l-au salutat. Stai pe burtă mai frumos. 


Sunt mâncări vr'o zece feluri, Cine bate-acum în poartă? 


Cum de spune și cum sunt? 
Nu 'ntrebaţi, mâncări ciudate, 
Cum nu se-află pe pământ. 


„Mizo, siro, chera, mera”. 
li tot spune lui Gigel. 
„Trăncănești tu de pomană, 
Căci nu te pricep de fel”. 


Doarme Gigi, doarme zdravăn,_ 


Dar din somn când s'a trezit, — 
Ce minune necrezută! — 
Ghiar.la el s'a-pomenit.. - 


In sfârșit, prin semne, gesturi 
A putut ca să 'nțeleagă, 

Că stăpânul pleacă 'ndată, 
Că nu vine noaptea 'ntreagă. 


Chiar acasă, chiar în patu-i 
lar măicuţa-i lângă el: 
„Hai, te scoală, tot grăește, 
Ai dormit destul, Gigel. 


ILLY LISUZAINN 
V Da LOIMEIA 


Gazda ia scrisoarea "ndată, 
Cu piciorul o desface, 
Când citește, tot se 'ncruntă, 
E vr'o veste ce nu-i place. 


Intră iar un om pe dos, 
Cu piciorul dintr'o geantă 
O scrisoare el a scos. 


Și că Gigi-ar face bine, 
Să se culce colo 'n pat. 


Și urându-i „noapte bună”, 
Roco-Moco-a și plecat. 


(A e SOS SC 

(AC OC 2 
FIX ZA 
— Vai, mămico, cum se poate? 
Sunt acasă, sunt în pat? 
Nu mai sunt la Roco-Moco? 
Tot ce-a fost, dar am visat”, - 

(Va -urma) 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PRINTESA CU PĂRUL DE AUR 


Legendă cehă In româneşte de Em. Păsculescu 


fost odată un rege învăţat, atât 
de învăţat, încât putea pricepe 
tot ce vorbeau animalele în lim- 
ba lor. Dar să vedeţi cum a a- 
juns el să aibă harul acesta. 

Odată a venit la el o bătrână, 
care i-a adus un peşte, spunân- 
j du-i: 

„Daţi-l să-l prăjească şi o să vedeți că îndată 
după ce l-aţi mâncat, veţi înţelege ce vorbesc a- 
nimalele aerului, pământului și apelor”. 

Regele era foarte mulțumit că arce prilejul de 
a şti, ceea ce nimeni nu știa. 

Plăti bătrânei femei din belșug și porunci u- 
nui servitor credincios — Gheorghe — să aibă 
grija peştelui, să-l gătească şi să i-l servească 
la masă. 

„Dar, adăogă regele, să nu care cumva să 
guşti din el. la seama: dacă vei îndrăsni să-mi 
calci porunca, sa isprăvit cu tine”. 

Servitorul, foarte mirat de această poruncă, 


se întrebă care să fie pricina că stăpânul său ți- 
nea să nu se atingă de acest fel de mâncare. 

Cercetând peştele, îşi zise : 

„In viaţa mea n'am văzut un peşte la fel. 

„Şi dacă aş gusta, ce-ar fi?” 

Când peştele fu gata prăjit, servitorul luă o 
bucăţică şi chiar când o mânca, auzi prin aer 
niște sgomote vorbindu-i la ureche: 

„Ai să luăm o firimitură, să gustăm puţin”. 

Se întoarse să vadă de unde veneau aceste 
vorbe, dar nu zări de cât vre-o câte-va muşte ce 
sburau prin bucătărie. 

In acelaş timp, cineva întreba în curte cu o 
voce aspră: 

„Unde să coborâm, unde?” 

Altcineva răspundea: 

„In câmpul cu secară al morarului! In seca- 
a morarului!” 

Gheorghe, privind spre locul de unde venea 
această vorbire ciudată, văzu pe fereastră, în 
aer, un gâscan în capul unui cârd de gâște, 


DIMINEAȚA COPIILOR 

„Asta-i bună!, gândi el, acum știu secretul pe 
care-l avea acest pește preţios şi pe care stăpâ- 
nul meu voia să-l mănânce numai el. 

După masă, regele porunci lui Gheorghe să 
se pună şeile pe doi cai şi să meargă cu el la 
plimbare. í 

Trecând printrun câmp cu fâneaţă, calul lui 
Gheorghe începu să salte şi să necheze aceste 
vorbe: 

„la ascultă, frate, mă simt atât uşor şi atât de 
vesel astăzi, că aş putea dintrodată să sar peste 
înălțimea aceea. 

— Aşi face-o şi eu asta, răspunse calul regelui 
dar am în spinare un bătrân slăbit şi va cădea 
spărgându-şi capul. 

— Şi ce-are a face! Cu atât mai bine dacă 
moare, răspunse calul lui Gheorghe. In loc să 
porţi un bătrân, vei fi călărit de un om tânăr”. 

Servitorul râse mult auzind aceste vorbe ale 
ailor; râse pe "nfundate, ferindu-se să-l vadă 
regele, dar acesta tot îl surprinse şi văzându-l 
râzând, îl întrebă care-i pricina, veseliei lui. 

„Nu-i nimica, Măria Ta, râd aşa, fără să ştiu 
de ce. Mi-au trecut prin minte nişte întâmplări 
-araghioase”. a 

Bătrânul rege nu-l mai întrebă nimic, dar în- 
cepând să-l bănuească, se făcu că nu dă nici o 
însemnătate servitorului şi cailor, şi se hotărâ 
să se întoarcă la palat. 

Ajungând, regele îi zise lui Gheorghe: 

„Dă-mi vin, dar ia seama să nu-mi torni de 
cât un pahar plin. O picătură mai mult de vei 
rărsa afară, voi porunci călăilor să-ţi taie capul”. 

La aceste cuvinte se văzură sburând, nu de- 
parte de fereastra palatului, două păsărele: una 
urmărea pe cealaltă, care fugea, ducând în cioc, 
trei fire de păr de aur. 

„Dă-mi-le, strigă cea din urmă, tu știi că erau 
ale mele. 

— Ba nu, eu le-am văzut căzând, atunci când 
se pieptena prinţesa cu părul de aur. 

Dă-mi două fire mie şi ia tu unul. 

— Nu-ţi dau nici unul!” 

Pe de-asupra, pasărea care “urmărea pe cea- 
laltă, izbuti să apuce cu ciocul părul de aur, pe 
când cealaltă se lupta să-l păstreze. In mijlocul 
luptei un fir de păr căzu la pământ, producând 
un sgomot uşor. 

Gehorghe uită de porunca regelui şi trăgând 
cu urechea la ce vorbesc păsărelele, vărsă vinul 
pe jos. 

Regele înfuriat se convinse că servitorul lui îl 
trădase, prinzând secretul limbii animalelor şi 
îi spuse: 

„Licălosule, ar trebui să mori pentru că nu 
mai ascultat. Totuși, te voi ierta, dacă îmi aduci 
aici pe prințesa cu părul de aur. Vreau sr iau 
de nevastă”. 


— _— 


PAG. îi 


Ce să facă? Bietul Gheorghe trebuia să încer- 
ce ori-ce, ca să-și scape viața, cu tot greul unui 
drum lung și plin de primejdii, cum era pe vre- 
mea aceea. Promise regelui că va merge să a- 


A / ; 
EA , 
PP 


ducă pe prinţesa cu părul de aur, cu toate că nu 
ştia nici unde este şi nici cum so găsească. In- 
călecându-și calul, Gheorghe se lăsă condus în 
voia soartei, până la marginea unei păduri dese, 
unde ardea un pom, căruia îi dăduseră foc niște 
ciobani, după ce şi-au gătit mâncarea. 

Flăcările amenințau un mare furnicar, care 
se găsea aproape de pomul aprins. . 


Furnicile fugiseră, cărându-şi de colo până 
colo micile lor ouă albe. 
„Apără-ne de nenorocire, bunule Gheorghe, 


strigau ele, cu o voce plângătoare; nu ne lăsa să 
pierim, noi şi copiii noştri, ouăle”! 

Gehorghe descălecă îndată și stinse focul. 

„Mulţumim, omule bun, și adu-ţi aminte când 
vei fi la nevoe, că poţi să ne chemi în ajutor 
căci îţi vom fi şi noi de folos la rândul nostru”. 

Apoi, Gehorghe pătrunse în pădure şi ajunse 
la un pom foarte înalt, în vârtul căruia era un 
cuib, iar jos în iarbă, căzuţi din cuib, doi pui de 
corb, cari plângeau și-și chemau părinţii. 

(Va urma) 


` 


PAG. 12 


„Tii, da frig mai el... Halal de ger. Toată 
noaptea am tremurat în cușcă. Şi suflă un vânt 
aşa de îngheţat, de te ustură pielea când te a- 
junge. 

„Degeaba m'am încovrigat şi mi-am ascuns 
capul sub labele de dinainte. Ba am eşit în tim- 
pui nopții şi-am tras câteva fugi prin ogradă. 

ot nu m'am încălzit încă. 

„Acum sa făcut ziuă de mult. Dar eu 
n'am scos capul de aici din cușcă. 

„Stau aşa şi mă gândesc... ce bine trebue să 
fie acolo în casă, lângă sobă, Adineauri îl văzu- 
sem pe Motănel la fereastra bucătăriei.  Privea 
foarte mulțumit iarna pe geam, ticălosul!... Si- 
gur, lui ce-i pasă?... 

„Oare dece or fi atât de răi la inimă stăpânii 
mei, ca să mă ţie şi pe așa o vreme afară!?.... 
Parcă nu s'ar putea găsi un locșor şi pentru mi- 
ne în bucătărie, măcar sub vatră, că e și mai 
cald? 

„Motănel cum stă toată ziua pe sobă! Se tem 
stăpânii mei că o să fac iarăşi scandal şi-o să 
mă cert cu pisoiul? Nu, acum aş fi cuminte. E 
drept însă că, deunăzi, când m'au lăsat înăun- 


încă 


DULĂU ŞI MOTĂNEL 


DIMINEATA COPIILOR 


de Valeriu Mardare 
tru să mă încălzesc puţin, l-am luat pe Motănel 
la trei-păzește și l-am scărmănat așa în glumă, 
mai mare dragul. 

„Dar aveam şi eu dreptate. El stă la căldură, 
el mănâncă ce e mai bun şi se mai uita și urât 
la mine când am intrat. A, râzi de mine? Stai 
tu... mi-am zis eu. Şi Maria mi-a dat un picior 
şi ma gonit afară... Au... ce frig, ce frig straş- 
nic |... 

Cam așa se gândea într'o dimineaţă de iarnă 
câinele Dulău, privind din cuşca lui spre ferea- 
stra stăpânilor. 

Apoi răsbit de frig, ieşi din cușcă şi se duse 
la ușa bucătăriei, sperând că va găsi-o deschisă 
şi va intra şi el la căldură. Dar mavea noroc. 
Atunci încercă s'o împingă, spărgând-o cu la- 
bele. Uşa se ţinea bine însă. 

Dulăul începu să schiaune și să se vaete de 
frig, doar l-o auzi cineva dinăuntru. 

Maria deschise ușa și-i svârli o bucată de 
pâine, apoi o închise la loc, lăsându-l tot afară. 
Dar lui nu pâine îi trebuia acum, ci foc. 

Ridică ochi rugători spre fereastră. In clipa 
aceia îl zări iarăşi pe Motănel. Pisoiul îl privea 


DIMINEATA COPIILOR 


PAG. 15 


UCENICUL DE VRĂJITOR 


nbo zi, pe când Biribon, vestitul meşter 
vrăjitor plecase de acasă, tânărul său uce- 
nic Chiribin îşi zise: „Hai să petrec puţin, 
făcând şi eu nişte vrăjitorii, aşa cum am 
văzut că face stăpânul meu. Nare cum să 
afle şi apoi e aşa de uşor să vrăjești”. 
Se duse glonț la bucătărie şi-i zise măturei: 


„Mătură, de vrei să-mi placi, 

Tot ce-ţi spun, pe loc să-mi faci, 

In picioare te ridică, i 
Sus cu capul, fără frică, 

Pune-ţi brațe, dar mai lungi, 

Fii cuminte şi priveşte, 

Cât mai bine mă servește”. 


Chiribin nici nu isprăvise de spus versurile a- 
cestea, că măturoiul stătea drept în faţa lui, 
gata să facă treaba ce-i va porunci. 

„la aceste două găleți şi du-te la râu să le 
umpli cu apă. Am chef ca pe ziua de astăzi să 
fac o bae”. 

Măturoiul a dat din din cap în semn că a în- 
teles, a luat cele două găleți și sa dus întrun 
suflet la râu. Le-a adus pline cu apă, pgfare a 
turnat-o în bae. 

Credeţi însă că pe urmă a lăsat găleţile jos 
şi el s'a dus la locu-i dela bucătărie? Aş, nici 
pomeneală de aşa ceva. A dat din nou fuga la 
râu, le-a umplut cu apă, a turnat-o în bae, apoi 
iar la râu, iar îndărăt cu apă, a treia oară, a 
patra oară. 

Baia se umpluse şi peste vârf, dar măturoiul 
căra întruna la apă. Umpluse odaia de bae, apa 
umplea atum şi odăile celelalte. Măturoiul însă 
nu se astâmpăra, ci căra, căra mereu fără să ră- 
sufle măcar. 

„Opreşte! Ajunge atâta apă!” striga nenoro- 
citul de Chiribin. „Astâmpără-te, măturoiu bles- 
temat! Nu vezi că s'a umplut toată casa de apă 
şi că mă voi îneca şi eu și casă şi tot?” 

Dar măturoiul nici n'auzea de urechia aceea. 
El ştia una şi bună: să care mereu la apă. 

„Aoleu! Ce mă fac? se văita Chiribin, trăgân- 
du-se de păr. Am uitat versurile cu cari să-l o- 
presc!” 

Iar apa se urca, se urca mereu. 

Chiribin nu mai ştia încotro să dea cu capul. 
Zărind o secure, puse mâna pe ea și-i strigă mă- 
turoiului: „Dacă nu te astâmperi şi nu laşi gă- 
leţile, să ştii că te taiu în bucățele”. 

De geaba. Măturoiul îi dedea înainte cu că- 
ratul apei. 


. 


Văzând aceasta, Chiribin ridică securea, îl 
izbi drept la mijloc şi-l tăie în două. 

Dintrun măturoiu, sau făcut două la fel, iar 
din două găleți, s'au făcut patru. 


Amândouă măturoaiele cărau acum apă cu 
patru găleți, așa că nenorocirea era şi mai mare. 

„Săpâne, vino şi mă scapă!” strigă Chiribin 
cât îl ținea gura. 

Bătrânul vrăjitor Biribon, îl auzi, veni într’o 
fugă şi fără să se sperie de ceeace vedea înain- 
tea ochilor, îi porunci măturoiului zicându-i: 


„Măturoiu, acum m'ascultă, 
Hai, şi fără vorbă multă, 
Fuga ’n colțul tău să dai 
Și cuminte- apoi să stai”. 


lar măturoiul făcu întocmai. După aceea Bi- 
ribon îi zise lui Chiribin: „Dacă nu vrei să pă- 
teşti şi mai rău, află că nu trebuie să poruncești 
altora mai înainte de a învăţa bine tu însuţi”. 
Marin Opreanu 
——— ock 


NA MAI 
Eu când sunt cam indispus 
Imi-iau o ciocolată 
De mwar exista „SUCHARD 
Alta, — niciodată. 


J 


Li 


ILLY LISUZAINN 


YDaLOI 19 


i 


-y 


PAG. 16 seeneeeee00000000000000000000000oteceeeoeeee DIMINEATA COPIILOR 


DE VORBĂ CUCITITORII 


N. Asm.-Ismail. — „Siniuşul“ este o poezie cam slăbuţă. 
N'are concizie şi putere. Fiind o modestă încercare a unui 
începător, e în interesul! d-tale să nu insişti pentru publicarea ei. 

F. Vic.-Isma;l. — Dragul meu, pubicâm şi noi destul de 
des traduceri din limba rusă, numai că aceste traduceri sunt 
făcute de colaboratori cari cı nosc nu numai limba rusă, ci 


cunosc foarte bine şi limba română. In ce priveşte limba: 


româ' ă, d-ta taci multe greşeli de ortogralie, de construcție 
şi de întrebuinţarea exactă a cuvintelor. De aceea, te stătuim 
să te ocupi mai serios cu studiul limbei române. 

V. G. bn.-T.- Severn — [ţi pubiicăm "poezia „Sunt 
soldat !“. Celelalte trei („Bin-facerea şi recunoştinţa“, „Iarnă“, 
„Nomazii“) sunt redate intr'o forma, care nu se potnveşte 
cu genul literaturei pentru copii. 

El. lac.-Bacău.— Aşieaptă să mai creşti, drăguță d-ră, 
şi să înveți mai multă caite. După aceea, vei tace poezii 
originale reuşi'e, pe cari noi le vom publica bucuros. 

. Par.-N. Fin. şi I. Bud.-Chlşinău, — Mai intâiu trebue 
să ştiţi că iscălitura se scrie cu mâna, iar nu cu maşina de 
scris. Cât despre poeziile trimise, ele sunt slăbuțe. D-voastră 
nu cunoaşteţi tehnica versului şi faceţi greşeli de lımba 
română. Mai aflaţi că ni se trimit aşa de mute poezii şini 
se răpeşte o, vreme aşa de prețioasă cu cercetarea lor, încât 
am li rerunoscători acelora cari nu ne trimit. 

Dion. Fâl.-Fălticeni. — Dragul meu, te stătuim să-ți 
supraveghezi mai bine condeiul, ca să n'alunece aşa uşor 
pe hârtie, făcâudu-te să scrii lucruri cari lasă de dorit. Mai 
allă că „Natura nu e o zeilemea“, aşa cum ai scris la sfârşitul 
poeziei d-tale. 

S. Go. Av.-Uilaţi, - Am publicat aşa de multe poezii 
despre „Iarnă“, încât cititorii s'au suprasâturat de ele. 

„Rugăc'unea“ e slăbuţă. Te sfătum să fii mai atent la 
ortogiatie şi ia întrebuințarea semnelor de punctuație. 

„Glumele“ nu merg. 

Er. Sar. R.-Vâlcea. — „Destinul“. Se vele că d-ta nu 
urmăreşti regulat revista noastră. Altfel, ai îi ştiut ceeace 
am  scris-în nenumărate rânduri, că manuscrisele trimise 
spre publicare nu trebucesc scrise pe ambele feţe ale hârtiei. 
Totuşi, am citit primele două pagini şi am văzut că începi 
cu inutile descrieri şi înilonituri de stil 

Ioan N. Nic.-Ploeşti. — Eşti încă prea mic, pentru a fi 
depe: acum s riitoi. Deocamdată, citeşte cele scrise de 
oamen! cu exper enţă, învață şi fii vesel şi sănătos. 

D. Mr.-Galaţi. — Poezille dedicate M. Sale Regelui 
trebuiesc scrise cu o vigoare ce lipseşte poeziei trimisă de 
d-ta. In afară de areasta, cazi in nepermise exageraţiuni 
şi cari nu sunt conforme cu realitatea. 


Syl. W. Loco —.Simtoria muncii“. Chiar titlul „Simfonia“ 


e greu de înţeles pentru micii noştri cititori. Ţi-ai ales un 
subiect ijilozohc, aşa câ nu e de mirat că n'ai pntut să-l 
reuşeşti bine. Recunoaştem însă că talentul nu-ți lipseşte, 
dar nu te avânta de pe acum la lucruri prea grele pentiu d-ta. 

M. Em. Dim.-Chitila. — „Puterea rugăcinnei“. Ne feiim 
de a puoace mereu bucăți cu subiecte tinste şi cu copii 
rămaşi pe drumuri. l)eaceea, regietăm că nu putem să-ţi 
publicăm. bucata trimisă de d-ta. 

V. Tr.-Loco. — „Moş Crăcun“. N'a putut intra în n-rul 
special al revistei. De altfel, poezia e cam slăbuţă, d-ta fiind, 
p'ecum spui, un înceoâtor. 


ie Fr -Loco. — „24 Ianuarie“ este o poezie slăbuţă, cu. 


versuri cam nepotrivite şi cu rime cari şchivapătă. Poeziile 
patriotice se reuşesc cu greu. 

C. Al. Ot.-Craiova. — Trebuie să ne spui de unde ai 
luat anecdota cu „Ordonanța“ și versurile dela sfârşt. 

St. Th..Focşani — „Fiul nerecunoscător* este mai de 


abă povestirea unui fapt divers, decât o schiţă cu caracter 


terar. 


SALA TEATRULUI MIC ` 
Peste drum de Palatul Regal 


Duminică 3 Martie 1929 


ia orele 10 dimineaţa 
precis va avea loc 


SEZATOAREA 
CULTURALĂ-ARTISTICĂ 


„Dimineaţa Copiilor“ 


Programul cuprinde : 


CONFERINŢĂ. MUZICĂ VOCALĂ 
ŞI INSTRUMENTALĂ. DECLA- 
MATII, DANSURI, NUMERE 
COMICE ŞI ACROBAȚŢIE, 
TEATRU, etc. etc. 
Bilefele de intrare se pot lua din 
vreme dela administraţia revistei, 
Str. Sărindar, 7 (parter), Tel. 6]37. 


CEPE PPP POPPO TI DIICOT LILI LL) 


Data Aa mată Aaa ataca aă 


POVEŞTI, SNOAYE, ANECDOTE, VERSURI 
GU DUH GASIŢI DIN BELȘUG IN; 


„BIBLIOTECA PENTRU TOŢI“ 


cea mai effină publicaţie. 
Au apărut până în prezent circa 1200 de numere 
` DE APROAPE 100 PAGINI. 


Fiecare număr se vinde cu LEI 7 


Catalogul generali se trimite gratis 
' la cerere de către; 


Edit, Libr, „Universala“ Alcalay & Co, 
Bucureşti, Calea Victoriei 27 
De vânzare la toate librăriile din fară. 

| ATELIERELE ADEVERUL”, S. A. A 


m" DIMINEATA 


REVISTĂ SĂPTĂMÂNALĂ 
DIRECTOR: N. BATZARIA. 


POETII e s 


Marele vapor construit de neastâmvăratul nostru nrieten Giool 


PAG. 2 


Cine a fost George Sand? 


La această întrebare a cititorului nostru Fr. 
M. din Tg. Fălciu răspundem că George Sand 
este pseudonimul unci scriitoare franceze. Nu- 
mele ei adevărat este Aurore Dupin, însă pseu- 
donimul e mult mai cunoscut decât numele a- 
devărat. 

George Sand sa. născut în anul 1894 şi a mu- 
rit în anul 1876. A scris mai multe romane, fiind 
în vremea sa cea mai bună scriitoare în genul 
acesta. Printre romanele sale cele mai bune ci- 
tăm „Indiana” și „Lelia”. 

In afară de romane, George Sand a scris și 
frumoase nuvele cu subiecte din viața țărani- 
lor. Principalele ei lucrări au fost traduse în 
multe limbi curopene. Şi în limba română a- 
vem câteva traduceri din romanele ei. 


Preziceri în vânt. 


Preziceri de nenorociri şi prăpăd sau făcut 
de mult şi în toate timpurile. In veacurile tre- 
cute, oamenii se speriau mai ales de o ciocnire 
a pământului cu cometele. 

Cometa, credeau ei, se va izbi de pământ, iar 
pământul va lua foc, arzând și nimicind tot ce 
se găsește pe dânsul. Deci şi noi oamenii ne-am 
fi prefăcut în scrum și cenuşe. 

Si au fost vremuri când oamenii erau aşa de 
convinşi că sa apropiat sfârşitul lumei, încât ei 
iși risipeau tot avutul şi făceau fel de tel de ne- 
bunii. 

Insă, după ce trecea ziua în care urma să se 
intâmple prăpădul şi vedeau că nu sa întâm- 
plat nimic, îşi dedeau cu pumnii în cap, căindu- 
se de prostia făcută. O pocăință, care a venit 
totdeauna prea târzin. 


Diferitele feluri de hârtie 


Cea mai eftină hârtie este aceea care se fa- 
brică din paie. Din paie se fac două feluri de 
hârtie. Prima, adică cea mai ceftină, este hârtia 
galbenă de împachetat. d, 

Această hârtie galbenă, după ce este supusă 
la oarecari operaţiuni de descolorare şi oarecum 
de rafinare, ne dă hârtia de tipar, adică hârtia 
pe care se tipăresc de obiceiu ziarele. 

O hârtie mai fină se numeşte satinată. 

Pe hârtie satinată se tipăreşte „Dimineața 


De TOATE Și AMES TEIE 


Copiilor”. Tot pe hârtie satinată se tipăresc în 
genere şi cărţile de şcoală. 

O hârtie de calitate şi mai bună este hârtia 
numită  velină, care se întrebuinţează de aseme- 
nea la tipărirea de cărţi şi reviste. 

Este şi hârtie mai bună decât hârtia velină. 
Sunt calităţile numite hârtie de China, hârtie de 
Olanda, hârtie dă Japonia, ete. Este o hârtie fă- 
cultă din materiale speciale, printre cari şi go- 
goaşele de mătase, şi supusă în timpul fabrica- 


" țiunei la multe operaţiuni. 


Preţul acestor din urmă calităţi de hârtie este 
foarte scump. 

De ce nu ne dăm seama 
că ne învaârtim ? 


Să răspundem la această întrebare. 

Mai întâi să nu uităm însă un lucru impor- 
tant: noi oamenii, cari, în genere, ne credem 
mult mai grozavi decât ceeace. suntem în reali- 
tate, nu reprezentăm față de mărimea pămân- 
tului decât ceeace ar fi un bob mărunt de nisip, 
întrun pustiu nesfârșit. 

Suntem niște furnici mici, mititele, dar cam 
lăudăroase. 

Asta e una. Al doilea. Pământul se învârteşte 
cu toată atmosfera ce-l înconjoară, aşa că în 
realitate, pentru noi în această învârtire nu se 
schimbă nimic. Stăm în acelaş loc, respirăm a- 
celaş aer și avem aceiaşi vedere. 

Singura schimbare ce simţim este schimba- 
rea anotimpurilor, anumite părţi ale pământu- 
lui fiind, după poziţia în care se găseşte el, mai 
mult sau mai puţin luminate şi încălzite de 
soare. 

Al treilea. Pământul nu se sgudue, când se în- 
vârteşte, fie în jurul său, fie în jurul soarelui, 
iar mișcarea de învârtire se face cu o repezi- 
ciune aşa de mare. că nu e cu putinţă ca noi să 
ne putem da seamă de dânsa. 

CTTTIII LILI LILI LU LUI LL DL LL Lele elene need 


Văd că nu prea fe grăbeşti, 

Să iai „HAPLEA LA BUCUREȘTI" 
Cartea nouă, minunată, 

O comoară prea bogată, 

Să râzi să fe "'nveseleşti. 

Cât e preţul, dacă vrei, 

Costă doar 60 de lei. 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA Şi ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI. — Str. SĂRINDAR.?, parter. — TELEFON 6/67 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI || UN NUMAR 5 LEI A p 
6 LUNI 100 , IN STR*INATATE DUBLU Co d i m a 
10 MARTIE 1929, — No, 265, Director: N. BATZARIA Manuscrisele nepublicate nu se înapoi : £ oà 
a A. 
REPRODUCEREA BUCAȚILOR ESTE STRICT INTERZISA +) O 
pt 
w) 
O DREAPTĂ JUDECATĂ ah 
n. | dee 
(Pabulă) "a 
Albina "n stup lucrase, făcuse miere, ceară, „Mai așteptați afară, cafeaua să mi-o sorb!...” căi 
Le-a spus judecătorul, umflându-se nespus. e ei 


Sărind din floare 'n floare, din ziuă până'n seară. 
Dar, când să-și ia răsplata, un trântor lenevos, - 
O dă din stup afară, grăind neomenos: 

„Eu am lucrat aicea din noapte şi din greu. 

Eu stăpânesc aicea, că lu eşti robul meu... 

Hai, cară-te de-aicea, te văd acum plecată!” 
„„Sărmana mea albină îl dete 'n judecată. 

S'au dus întâiu la muscă. Degeaba, nu i-a dat 
Nici musca, ei dreptate. La vultur au plecat 

Apoi le cioară, graur, la vulpea cea șireată, 

Dar nimeni nu-i făcuse o dreaptă judecată... Când auzi aceasta, cel trântor nemâncat, : 


Apoi, plângând, albina se duse şi la corb: Lăsând şi stup şi miere, departe a, sbural. 
-—— o koo I. Baciu-Dragoş 


Rugămintea lai Nichi RUGĂCIUNE 


Ocupată-i mica Nichi: : ro 
Cozonaci făcea de zor, Din slava Ta cerească, 
Mâine-i ziua păpuşichii 
Și-a drăguțului Azor. 


„I-au spus. împricinaţii ce soartă i-a adus... 

lar trântorul, cu fală, în vorbe lăudat 

"Spunea ča lui e mierea, că, doar, el a lucrat, — 
S'albina vrea acuma să-i fure lucrul său... 

S'o fi gândit și corbul că, poate, nu e rău, 

Să fac'odată 'n lume o dreaptă judecată, 

S'a fost grăit atuncea, cu pana-i ridicată: 
„Să-mi faceţi aici miere, să văd acum şi eu 

A cui e mierea asta! Lucrati aici, mereu!” 


Părinte milostive, 

O clipă Te coboară 
Şi venit-a lume multă: In Țara Românească. 
Fifi, Mimi, Tanţi, Sichi, 
In tăcere toate-ascultă Şi harul Tău, Prea sfinte, 
Rugămintea micei Nichi. Românilor împarte, 


„Doamne, spune ea fierbinte, Căci și-au croit prin jertfe, 


Fii Tu bun și 'ndurător In sute de morminte 
Și păzeşte înainte 
i sc i Azor! : 
Viața scumpului Azor Un drum spre nemurire. 
„lar păpuşa mea iubită Și fă ca prin iubire, 
Zică-mi ea mereu „mămica Intreaga omenire 
O,atunci sunt fericită Sa a 

In pace să trăiască. 


Cu Azor și păpuşica!” 
Margot Capon Eufrosina Simionovici-Cernăuți 
——— CI x —— — —— ock 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Domnița care a dormit o sută de ani 


Poveste populară. 


pun iarăşi o poveste cu ursitoa- 
re. Dar nu e vina mea, dacă aşa 
sunt multe din poveştile ce mi-a 
spus de mult bunica. 

Povestea aceasta însă mi-a 
plăcut şi de aceea n'am uitat-o. 
Dacă va plăcea şi celor pentru 
cari o scriu, am să fiu tare mul- 


tumit. 

Dar e mai bine să încep. 

Impăratul şi împărăteasa, — dar să nu care 
cumva să mă întrebaţi când au trăit, în ce țară 
au domnit şi cum i-a chemat. Nu de altceva, dar 
nici eu nu ştiu ce să răspund. 

De aceea, spun numai că împăratul şi împă- 
răteasa nu mai puteau de bucurie, văzând că 
Dumnezeu îi hărăzise la bătrâneţe cu un copil, 
o fetiţă frumoasă, aşa cum sunt toate domniţele 
din poveşti. 

Și dădură un ospăț cum nu se mai pomenise. 
Chemară pe toţi sfetnicii, pe toți curtenii și 
mulțime mare. de popor. Ba chemară şi pe ursi- 
toarele din împărăție. 

Trebue să ştim însă că ursitoarele din împă- 
răția aceea şi din vremea aceea nu mâncau de- 


de ALI-BABA 


cât în farfurii de aur, cu linguri, cu furculiţe 
şi cu cuțite de aur., Cât de băut, se înţelege că 
nu beau decât în pahare de aur. 

Ce te faci însă că la palatul împărătesc n’a- 
veau decât douăsprezece tacâmuri de aur, iar 
ursitoarele erau în număr de treisprezece? „N'o 
chemăm pe una din ele” își ziseră împăratul și 
împărăteasa. 

Așa şi făcură, numai că ursitoarea, care nu 
fusese chemată, crăpa de ciudă şi de necaz a- 
casă la ea. 

La sfârşitul ospățului, cele douăsprezece vră- 
jitoare se apropiară de leagănul micei Domniţe 
și începură să-i facă fiecare urarea. 

„Vei fi frumoasă”, zise cea dintâi vrăjitoare. 

„Vei fi bună”, zise a doua. „Vei fi cuminte”, 
zise a treia. „Vei fi darnică”, zise a patra. „Vei 
fi bogată”, zise a cincea. 

Așa, rând pe rând, fiecare o dărui cu ceva 
frumos şi de preţ. Rămăseseră încă două ursi- 
toare. i 

Ursitoarea a unsprezecea începuse să spu- 
nă: „Vei fi iubită de toată lumeà”, când dădu 
buzna în odaie ursitoarea, care nu fusese che- 
mată. 


=o 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Ca o sgripţuroaică, se apropie şi ea de leagă- 
nul Domniței şi zise clănțănind din dinţii ei 
lungi și ascuţiţi: „După ce vei împlini vârsta de 
cinsprezece ani, te vei înţepa de un fus şi vei 
muri”, Apoi pieri din odae, făcându-se nevă- 
zută. 

Impăratul, împărăteasa și toţi cei de faţă în- 
cremeniseră de groază. Dar ursitoarea a două- 
sprezecea. zise cu voce blândă: „Nu vei muri, ci 
vei dormi o sută de ani şi apoi te vei trezi din 
nou”. 

Din ziua aceea împăratul dădu poruncă as- 
pră să se arunce în foc şi să se ardă toate fusele 
din ţară, spunând că la cine se va găsi un fus, 
omul acela va fi spânzurat numai decât. Nu se 
mai vedea nici o femeie torcând, nici o fată în- 
vârtind fusul. 

lar domniţa Rosmarina, căci aşa îi era nu- 
mele, creştea făcându-se din ce în ce mai cu- 
minte și mai frumoasă. 

Așa crescu ea, până ce împlini vârsta de cin- 
sprezece ani. Impăratul şi împărăteasa, cari ve- 
gheau asupra ei şi ziua şi noaptea, ziseră mul- 
țumiţi şi bucuroşi: „Copila noastră a scăpat de 
moarte şi de prezicerea ursitoarei cele rele”. 


Și poruncind să se pună caii la trăsura lor 


aurită, eşiră să facă o plimbare prin împrejuri- - 


mile cetăţii de scaun. 

Domnița Rosmarina rămase singură acasă. 
Insă, începuse să se cam plictisească. „la să mă 
urc puţin în turnul palatului”, își zise ea, căci 
din turn. avea o vedere foarte frumoasă. 

Se sui, când colo, ce-i fu dat să vadă? O fe- 
meie bătrână, dar aşa de bătrână încât credeai 
că e născută de când lumea, şedea pe um scău- 
nel şi torcea de zor dintr'un fus de aur. 

„Ce faci aicea şi ce este acesta?” întrebă Ros- 
marina, care până atunci nu văzuse un fus şi 
nici n'auzise de el. 

„E un fus, fata mamei, îi răspunse bătrâna. 
Uite, cu el torc un caer de lână. 

— Dă-mi şi mie să încerc”, o rugă Domnița. 

Baba i-l dete, dar Rosmarina nici nu puse bine 
mâna pe fus, că se înțepă cu el în vârful dege- 
tului celui mic. Se înțepă şi în aceiaşi clipă pică 
moartă la pământ. 

Dar nu muri numai ea. Alături de dânsa, că- 
zu moartă şi baba. Şi muri tot ce era viu în pa- 
lat. Oştenii încremeniră cu armele în mână, bu- 
cătarii cu lingurile şi cu cuţitele, servitoarele 
cu măturile în mână. Până și caii din grajd în- 
țepeniră locului. 

Tocmai atunci intrau în curtea palatului, în- 
torcându-se dela plimbare, împăratul şi împă- 
răteasa. Şi pe dată închiseră și ei ochii, aşa cum 
erau în trăsură, care se opri pe loc. La fel fă- 
cură şi vizitiul și caii. 

lar a doua zi de jur împrejurul acestui palat 


PAG. 5 


al morții şi tăcerei răsări ca prin farmec o pă- 
dure înaltă și nepătrunsă de spini şi mărăcini. 
Zi de zi, pădurea aceasta creştea, se înălța şi se 
făcea tot mai deasă şi mai de nepătruns. 


Au trecut așa mulţi ani la mijloc. Oamenii de 
prin partea locului ocoleau, ferindu-se ca de 
ceva necurat, pădurea de spini şi de mărăcini. 
Cât despre palat, el nu se mai zărea de nicăeri. 

Insă, din când în când, se vedea venind câte 
vre-un fecior de împărat. Vestea despre Domni- 
ta Rosmarina și despre soarta ei pătrundea på- 
nă în împărăţiile cele mai depărtate. 

In mulţi fii de împărați se născu dorința de 
a trece prin pădurea de spini şi mărăcini şi de 
a scăpa pe Rosmarina, mai ales că erau ispitiţi 
de nespusa ei frumuseţe. 

Dar din câţi veneau, nici unul nu se mai în- 
torcea' cu zile. Piereau cu toţii în pădurea cea 
deasă şi înaltă. 

Au trecut alţi ani la mijloc. Uitaseră şi fecio- 
rii de împărați drumul care ducea la palatul cel 
vrăjit. 

Dar iată că într'una din zile se văzu venind, 
călare pe un armăsar negru ca pana corbului, 


La 


PAG. 6 900000000000000000000000000e0eeooeeeeeteeeeeee DIMINEAȚA COPIILOR 


un. fecior de împărat voinic şi chipeș, aşa cum 
nu se văzuse până atunci. Venea în goana calu- 
lui, îndreptându-se spre pădurea de spini și mă- 
răcini. 

Nu departe de pădure, văzu stând pe iarbă un 
țăran bătrân. „Moşule, îi grăi feciorul de împă- 
rat, aceasta e oare pădurea în mijlocul căreia 
se găseşte palatul cel vrăjit? 

— Ea o fi, îi răspunse ţăranul, dar te sfătuese 
să nu te apropii, căci moartea te aşteaptă”. 

Insă feciorul de împărat, în loc să asculte de 
sfatul acesta, dete pinteni calului şi porni glonţ 
spre pădure. Când ajunse lângă ca, trase sabia 
din teacă, vrând să taie spinii şi mărăcinii ce-i 
aţineau drumul. 

Să vedeţi, însă, minune. Spinii şi mărăcinii se 
depărtară îndată unul de altul, făcându-i fecio- 
rului de împărat un drum larg prin mijlocul lor. 


Flăcăul iînaintă drept şi cu tot curajul și pătrun- 
se foarte lesne în curtea palatului. Intră înlăun- 
tru, urcă scările şi se duse glonţ la turnul, unde 
picase moartă Domnița Rosmarina. 

Dar îndată ce intră în turn, Domnița deschi- 
se ochii, se sculă în picioare și zise: „Uf, dar am 
dormit cam mult!”. 

In aceiași clipă se treziră şi înviară împăra- 
tul, împărăteasa, oștenii şi toţi câţi muriseră în 
ziua în care Domnița Rosmarina se înţepase cu 
fusul de aur. Și fiecare zicea: „Uf, dar am dor- 
mit cam mult!”. 

Nu ştiau sărmanii de ei că dormiseră tocmai 
o sută de ani, de când muriseră. 

Sfârşitul povestii îl ghicim lesne. Feciorul de 
împărat a luat în căsătorie pe Domnița Rosma- 
rina, care rămăsese tot așa de tânără și de fru- 
moasă ca şi în ziua în care murise.  ALI-BABA 


JAONUNENGUNENLANNUSENASRCNONNARNAUG’ SANARANFANENVPNNP BRUN lua B5BEBNN5BIRNNaRONIN DEN aanaaanaaaauanauauuaaaanuaasa 


CUM A INVĂTAT HAPLEA LITERĂ b- 


Merg acasă alergând, 

Tot sărind şi tot cântând: 
„Foae verde de anin, 

Aleluia și amin, 

Eu pe a l-am învățat, 

Ptiu! să nu fiu deochiat” 
lar a doua zi la şcoală 
Domnu "'nvățător mă scoală: 


* 


Creta 'n mână apoi luând, 


Toi cu a scriam un rând. 
Zice domnu "'nvățător: 

„Bravo! văd ești silitor”. 
+ 


După masă iar o şterg 


Ca să afli soarta ta”. 

Am privit şi am văzut, 
Dar n'a fost chiar de temut, 
Văd un bou ce tot păştea 
Liniştit şi mă privea: 

„Uite, Hapleo, baba-mi zice, 
Chiar un bou vei fi amice, 
De nu'nveți că după a 

Vine b, litera mea. 

Află că sunt Baba Cloanţa, 
Unii îmi spun şi Cotoroanţa. 
Insă, baba ca să scrii 
Trebue pe b să știi”. 


* 


„Hapleo, unde-ai hoinărit 
Si la şcoală mai venit?” 

Ku de colo răspundeam; 
„La pădure şi "'nvățam 

Pe a mic şi pe A mare” 

Råde clasa, råde tare, 

Dar din bancă-atunci eşeam, 
La. tabelă fuga dam, 


Dela şcoală, ca să merg. 
Colo 'n câmp și la pădure, 
După fragi şi după mure. 
Dar pe urmă obosit, 

Tot sub bradu-mi m'am trântit. 
Si visez că se făcea, 

Că la mine drept venea 

O baborniţă pocită, 
Gârbovă şi vestejită. 

Pac! cu bățul mă loveşte 
Si îmi spune: „la privește, 
Vezi ce ai 'naintea ta, 


«Za 
44 RRBeLB 
Fuge baba supărată, 
inainte-mi se arată, 

Un moşneag c'o barbă lungă, 
La pământ chiar să-i ajungă. 
Barbă mare, dar el mic, 


A 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Juri că este un pitic. 
Moşul ăsta mă croi 
Cu un biciu apoi grăi: 


SATA 
4446 BBBROLI 


„Sunt vestitul Barbă-cot, 
Ca să rabd, eu nu mai pot, 
Când văd ce nătâng mai eşti, 
Ca să nu ştii să citeşti 
Nici să scrii pe b cu care 
'Ncepe numele cel mare. 
Dar de-aci nu moi mișca 
Pân'ce nu-l vei învăța”. 
Stă moşneagul, mă croește, 
Biciul sfårâie, pârleşte, 
lar o bufniță pe cracă, 
Auziţi-o cum mai toacă: 
„Foae verde brebenel, 
Haplea-i prost ca un vițel, 
Si pe b de ro 'nvăța 
Tot vițel va rămânea” 
Dinspre baltă se'mpreună 


Alte glasuri şi răsună: 
„Foae verde de spanac, 
Haplea e un prostănac, 

Un nerod, un bleg nu ştie 
Care-i b și cum se scrie” 
— ll învăţ, eu am grăit 
Insă hop! mam pomenit. 
Cu o broască drept pe nas, 
Care-mi zice: „Nu te las 
Şi pe nasu-ţi stau lipită, 


Pân'ce litera-mi iubită . 
N'o înveţi tu pe de rost, 
Pân'ce văd că nu ești prost”. 
Si orăcăind crac-erac 

Imi mai dă şi un bobăârnac. 


* 
* * 


Baba-Clanţa 'n vremea aceasta, 


Bat-o Domnul și năpasta, 
la pe Barbă-Cot piticul, 


PAG. Y 


Si pe boul cel voinicul. 
Si n juru-mi se 'nvârtesc, 
Cântă, sar și chiuesc: 
„Foae verde de bostan, 
Haplea e un bolovan, 


7, A 50 Not : , y 
PP TACABBbbtAb 


E un bleg şi un brânzoi, 

lar la chip ca un broscoi. 

Ce mai lae, ce bălae 

Hai să-i tragem o bătaie, 

Poate-așa va învăla, 

Cum e b şi ba-ba” 
Ingrozit, ew le-am strigat: 

„Stati, opriți, cam învățat — 

Pe B mare, pe b mic, 

Rog răbdare de un pic”. 

Vite-așa chiar sa 'ntâmplat, 

Eu pe b de-am învățat. 
(Va urma) 


MOS NAF 


ELL LL LL LA LLP ll Lalele eee eee li LILI III) IuuuunanusuuuannannsansaansaLrannnuacuusana! 


Dragii mei, mi-a spus Moș Nae— 
Si ce mult mam întristat!— 
Că acum mai multe zile 
Căţelușul i-au furat. 

Siiți, cățelul despre care 

Fuse vorba să mi-l dea, 

Ca să-mi fie scump tovarăș, 
S'am cu cine mă juca. 

Și Moş Nae-mi povestește, 

Că era căţel vioi, 


Cam fi fost cu el drăguțul 
Buni prieteni amândoi. 


Așteptam cu nerăbdare 

Să veniţi taţi la botez, 

Să-l cunosc. și eu mai bine 
Şi să-l pup și 'mbrăţișez.. o.. 


Insă oameni răi din fire 
Bucuria ne-au stricat, 

Căci ruşine să le fie! 
Căţelușul l-au furat. 

Sam rămas fără prieten, 
Stau tot singur, singurel, 
Insă vremea ca să-mi treacă, 
Mai mănânc vr'un. şoricel. 
P'urmă ’n patul lui Moș Nae, 
La căldură mă trântesc 
Dorm, prieteni, până seara, 
Căci sunt mic şi vreau să cresc. 
De-aţi veni acum la mine — 
Şi vă rog chiar să poftiți — 
Veţi vedea cât sunt de mare 
Și frumos;. cum nu. "ntâlniţi. 


Bonbonel către toţi prietenii săi 


h 


„Dar ce-mi spune azi Moş Nae? 
O drăguță cititoare 

Alt căţel îmi dărueşte 

Si va fi o sărbătoare. 

Vor veni câți țin la mine, 

Câţi revista o iubesc, 
Aşteptând această ziuă, 

Eu de-acum mă pregătesc. 


Vreau ca unghiile să-mi fie, 
Ascuţite și lucioase 

Si curat să-mi fie părul, 

lar mustățile frumoase. 

Pân' atunci un pa! din parte-mi 
Mititelului căţel, A 
Tot cu bine, sănătate, 

Sunt al vostru Bonbonel. 

Din limba pisicească de MOŞ NAE 


PAG.% 


— 


Știm cu toții vorba veche 
Că năravul din născare, 


Ori ce-ai face, ori ce-ai drege, 


Lecuire, zău, că n'are. 


KZ 
l NA 


Intro zi, în miez de iarnă, 
Dar cam caldă şi cu soare, 
Lasă lecții, lasă carte 
Şi fugi la balta mare. 


A 
í 


Tot așa și Gigi-al nostru, 
Ce-a visat şi ce-a pățit, 


Ba 'nchisoare sau bătae,  - 


La nimic nau folosit. 


A) 


Are chef să patineze, 

Insă ghiața-i prea subţire, 
Ba-l oprește — unu-i zice: 
„Stai, mă, că-i nenorocire”. 


W 


MEBUMIILE | 


DIMINEATA COPIILOR 


O 


Text de MOŞ NAE 


Cât din parte-mi mă sili-voi 
Rând pe rând să povestesc 
Intâmplări şi cu pățanii, 
Făr' nimic să născocesc. 


Dar Gigel n'ascultă sfatul, 
Cum e ghiața nu priveşte, 
Ci făcându-și vânt cu mâna, 
O porni el vitejește. 


Xx 


N 


| 


„Ural ura”! strigă vesel, 
Dar mai mult nici n'a strigat, 
Unde-i balta mai adâncă, 
Balta 'n două sa crăpat. 


stâții laşi | 


iloteca Univan 


UIDI 


Drept la fund se duce Gigi; 
„Mă înec, vai, ajutor!” 
Tipă, vesel, — spre norocu-i, 
Vine câinele Azor- 


Ştiţi, dulăul cel cuminte, 

Tare 'n colți și lat la piept, 
Bun cu bunii, rău cu hoţii, 
Nu-i alt câine mai deştept. 


Auzind că strigă Gigi, 
Se repede glonț la ei, 
Sus îl trage voinicește — 
Vite-așa scăpă Gigel. 


Vreo lună și mai bine 

Gigi așa tot a trăit, 

Când din pat apoi se scoală, 
Ca un fâr chiar a slăbit. 


A scăpat, dar peste noapte 
Vai, ce friguri l-au luat, 

Fierbinţeli, dureri în spate 
L-au trântit bolnav în pat. 


„Ei acum, îi zice mama, 
Gigi, să te cuminţești, 

Să nu faci vr'o nebunie, 
Că mai rău ai so pățești”. 


Doctorii şi cataplasme, 

lar mâncare mai nimic, 
Nişte ceai și niște lapte, 
Carne, pâine nici un pic. 


Gigi jură, însă-a doua zi 

Jurământul şi-a uitat, 

De năzbâtii iar se-apucă, 

Uite, cum vă spun îndat. 
(Va urma) 


-i$ Yi 


yiy LISUZAINN 


| 


y3 LOIT9!A 


A: 


> 


PAG. 10 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PRINȚESA CU PĂRUL DE AUR 


„Vai! mamă! tată, unde sunteţi? Ajută-ne, bu- 
nule Gehorghe, nu ne lăsa să murim de foame! 

Gheorghe, fără să mai zăbovească, descălecă 
şi cu o lovitură de sabie îşi omoră calul său, ast- 
fel că cei doi corbi aveau de acum cu ce se hră- 
ni, până le vor creşte aripile. 

li mulţumiră lui Gheorghe, făcându-i urmă- 
loarea promisiune: 

„Dacă vre-odată, vei fi în pericol, cheamă-ne 
în ajutor şi noi vom veni să te apărăm”. 

După mult mers, Gheorghe zări înaintea sa o 
apă mare ce se unea'la orizont cu cerul. Pe ma- 
lul mărei, doi oameni se certau pe un pește, cu 
solzii de aur, fie-care dorind să-l ia pentru dân- 
sul. ` 

„Plasa era a mea, zicea unul, 
este al meu”. 

Celălalt răspundea: 

„Plasa ta nu-ți era de nici un folos, şi tu ai fi 
pierdut-o în mare, dacă nu veneam eu la timp 
cu barca mea. 

— O să vă împac eu, le zise Gheorghe, intrând 
în vorbă cu ei. Vindeți-mi peştele, vă dau preţ 


aşa că peştele 


bun pe el, iar voi vă veți împărți banii pe din 


două”. 


(2. Urmare) 


Şi pe deasupra le dădu şi toți banii ce-i dă- 
duse regele. la plecare pentru drum. 

Pescarii se bucurară mult de marele câștig, 
iar Gheorghe lăsă peştele cu solzii de aur în apa 
niărei. Peștele se scufundă în mare și pieri în 
valuri. 

Apoi eșind şi scoțând capul afară, îi zise lui 
Gheorghe. 

„Ori de câte ori vei fi la nevoe. cheamă-mă şi 
eu îţi voi veni în ajutor. La revdere, Gheorghe. 
— Unde te duci? îl întrebară apoi pescarii. 

— Vreau să caut soţie pentru bătrânul meu 
stăpân, pe prințesa cu părul de aur, dar nu știu 
unde s'0 găsesc. 

— Dacă-i numai pe atâta, noi putem să-ţi ară- 
tăm, răspunseră pescarii. Este prințesa, fata re- 
gelui, al cărui palat de cristal se găsește în in- 
sula aceea care se vede colo, pe mare. Vrei să 
mergi să vezi insula? Noi te conducem fără pla- 
tă, pentru că tu ne-ai împăcat întrun fel foarte 
drăguţ”. í i 

Gheorghe porni cu pescarii în barcă și cum 
ajunse la insulă, se duse îndată la palatul de 
cristal. Fără multă vorbă, ceru regelui mâna