Mazo de la Roche — [Jalna] 09 Mostenirea lui Finch

MOȘTENIREA LUI 
FINCH 


Mazo de la Roche 


Jalna #9 


Mazo de la Roche 


MOȘTENIREA LUI FINCH 


[Jalna #9] 


Traducere de 
Jul Giurgea 


Editura VENUS 
Bucureşti - 1991 


Lui ELLERY SEDGWICH 


(eM Aur m] 
(6€6L 'u) (ser 0c6Lu (oz6L E QJeIngeu PIN ZEGT UL `U) 
My y-sruaa “0 1 dunga (<S100N>) 11 Pu “u («4a00p]») ame PUIOY 


U 
(S161 ymop (8061 0) (s061 `u) 


u) PPM yemes ypu 


Áuuəy nd gspoə1 ‘(876I UL ATP) (ZE6I-L061) 


ueyqâne A (P061 U) 


Jaena Se Z6L U, 3858 “968I U Jəaypry əuÁeqy uapa 


Y € 


(se6L W) 1341y (0s61 'u) aumapy (9761 u) aouspeg 


(8761 15555 (rss 1) 
'9887 `U) ueyâneA 
Auuay IMNE W 


(se 
H PIBI38XEM ALW 
nd əuozesgd enop y 


(1) Áeswey are8Ie 
NƏ SUOJESED VWA 


(ZI6T +) 


(eyejaoArp) 


I5pIy aumH Aappna 
d 
II dya mia saua Jubani SEJopIN APAS eysnâny 


(21614) 


(T981 V) (6P6T-PS81) (TS81 V) (6e6r-1s81) 


(761-S81) (SP81-ST81) 
(epuer) (£uuy yspug) 
ynog anap y yeoayym dmya ‘deo 


XVOALIHM VITNA 


Nicholas și Ernest își beau ceaiul împreună, în camera 
acestuia din urmă. Simţise semnele prevestitoare ale unui 
apropiat guturai și, pe o astfel de vreme, se temea să se expună 
curentului de aer rece de pe coridor și din hol. De aceea ceruse 
să i se servească ceaiul în cameră și îl poftise pe Nick la el. 
Acum se așezară aproape de foc, cu măsuţa de ceai între ei. 
Pisica lui Ernest se făcuse colac și stătea cu ochii pe jumătate 
închiși, la picioarele stăpânului ei, uitându-se la jocul flăcărilor 
din cămin. Căţelul lui Nicholas se întinsese pe o parte și tresărea 
prin somn. Atenţia celor doi fraţi era concentrată asupra ceaiului 
și asupra celor doi favoriţi ai lor. 

— 'Ţi-e mai mare dragul să-l priveşti, zise Nicholas și se uită la 
Nip. De astă dată n-a cerut nimic. 

Ernest examină cățelul cu priviri critice. 

— Căţelul ăsta nu face destulă mișcare. Aproape că nu se 
mișcă de lângă tine. Are să devină un bondoc. Asta-i meteahna 
căţeilor din rasa lui. Toţi se îngrașă. Ce vârstă are? 

— Șapte ani. Cum e mai bine. Și nu cred să devină bondoc, 
adăugă Nicholas nemulțumit. Pare așa datorită felului cum stă 
culcat. S-ar putea, de asemenea, să fie puţin balonat. 

— Ascultă-mă pe mine, asta se datorește lipsei de mișcare, 
stărui fratele său Ernest. Uită-te la Sașa. A împlinit paisprezece 
ani. Este tot atât de suplă ca înainte. Asta pentru că s-a obișnuit 
să iasă din odaie din oră în oră, chiar și acum, după ce a început 
să ningă. Azi dimineaţă a venit din grajd cu un șoarece în gură. 
L-a tăvălit în toate părţile, s-a jucat cu el. 

Întinse mâna și vreme de câteva clipe degetele lui mângâiară 
capul roșcat al pisicii. Nicholas îi răspunse fără pic de 
entuziasm: 

— Da! Tocmai asta-i caracteristic pisicilor. Se strecoară afară 
din casă, ca să prindă șoareci și să aibă legături de dragoste, 
dacă se întâmplă să-l întâlnească pe motanul cu care s-a 
împrietenit. 

— Sașa nu are nici un fel de legături vulgare, se grăbi să 
replice Ernest. 

— Dar de ultimul pisoi pe care l-a avut, ce zici? 

— N-a fost nimic vulgar în asta. 

— Sigur că n-a fost. L-a fătat la tine pe plapumă. 


Ernest prevedea că se va supăra și supărarea îi deranja 
întotdeauna digestia. Evocarea acelei dimineţi când Sașa, cu un 
mieunat de triumf, scăpase pisoiul pe plapuma lui (deși el era în 
pat), îl nemulțumi, dar se strădui să-i răspundă fratelui său cu 
indiferenţă: 

— Nu înţeleg ce legătură ar putea avea pisoiul Sașei cu faptul 
că Nip a devenit bondoc. 

Nicholas își muiase ultima bucată de corn în ceașca de ceai. 
Adună apoi bucăţelele de pe fundul ceștii și le duse la gură, 
înghiţindu-le aproape imediat. Cum poate face astfel de gesturi? 
se întrebă Ernest. De câte ori nu se supăraseră amândoi pentru 
același gest pe care-l făcea bătrâna Adelina! Acum Nicholas 
începuse să procedeze la fel. In același timp părea și mulțumit. 
Pe buzele acoperite de mustaţa căruntă al fratelui său zări o 
tresărire pe jumătate mulțumită, pe jumătate de stânjeneală. De 
la moartea mamei lor, care se întâmplase în urmă cu un an și 
jumătate, Ernest constatase că Nicholas a început să ia 
obiceiurile maică-si, și, de fiecare dată când îl vedea, se simţea 
nemulţumit. E cu totul altceva să vezi o femeie foarte bătrână - 
peste o sută de ani, deși nu-ţi venea să crezi - sorbindu-și ceaiul 
din lingură, ca pe ciorbă, și cu totul altceva să vezi un bărbat 
bine legat, cu cel puţin o duzină de dinţi în gură, comiţând 
aceeași erezie împotriva bunelor maniere. Nu s-ar fi supărat 
deloc dacă Nicholas ar fi imitat gesturile frumoase ale mamei 
lor, căci avusese destule, dar el imita dimpotrivă pe cele urâte, 
pe care el însuși le detestase tot timpul cât ea trăise. Semăna 
destul de mult cu ea - sprâncenele zbârlite, nasul lung și 
caracteristic celor din familia Court - pentru ca Ernest să simtă 
cum îl trece un fior de-a lungul spinării. 

Se uită la fratele său mai în vârstă cu toată severitatea pentru 
a-și ascunde senzaţia de durere: 

— Nu-ţi dai seama, zise el, că astfel de procedee sunt 
primejdioase pentru un bărbat ca tine? 

— Sunt obligat să procedez în acest fel, căci au început să mi 
se clatine dinţii, îngână Nicholas. 

— Nu vorbi copilării, ripostă Ernest aproape răstit. leri te-am 
văzut mâncând o bucată de vânat destul de zdravănă și nu ţi s-a 
întâmplat nimic. 

— Am înghitit-o mai mult nemestecată. 

— Dar azi-dimineaţă te-am auzit ronţăind o bucată de guile. 


— Dinţii mei se împacă mai ușor cu lucrurile tari, în care se 
pot înfige. 

Ridică ceașca la gură și, peste marginea ei, se uită înveselit în 
ochii lui Ernest. Presimţea ce vrea să-i spună fratele său. 

Trecuseră de mult de șaptezeci de ani, dar umbra acelei 
femei, cu caracterul neînfrânt, care fusese mama lor, îi stăpânea 
încă. Fulgii de zăpadă se lipeau de geamul ferestrelor, 
rămânând nemișcaţi. Apoi se așternea o nouă spulberare de 
fulgi, care se suprapunea peste ceilalţi. Stăruinţa cu care se 
înfășurau împrejurul casei părea a urmări izolarea ei de lumea 
din afară, întocmai ca un șal împrejurul obrazului și a gâtului 
unei fiinţe vii. Un așternut de zăpadă alunecă încet de pe 
streașină și se opri cu o răbufnire stinsă pe canatul ferestrei. 
Umbra bătrânei lor mame era acum închisă aici în odaie, 
împreună cu ei. 

O bucată de cărbune încins căzu pe grătar și de aici porni de- 
a dura pe dușumele. Ernest îl opri cu piciorul, întinse mâna după 
clește și-l ridică. Nip se feri speriat, după care se apropie 
nemulțumit de patul lui Ernest și sări ușor pe partea de la 
picioare. Se ridică și Sașa dar nu aruncă decât o singură privire 
la cărbunele aprins, apoi se propti cu labele dinainte pe fotoliul 
stăpânului ei. Işi înfipse ghearele în catifeaua tapițeriei și scoase 
din gât un sunet, ca și când s-ar fi sfâșiat ceva. Ernest puse 
cleștele la loc și gădilă pisica sub bărbie și pe ceafă. 

— Mult îi pasă ei de tine, zise Nicholas. Nu vezi că te tolerează 
în apropierea ei numai din pricină că îi ești sclav? Ar fi tot atât 
de mulțumită dacă aș mângâia-o eu pe creștetul capului. 

— Sașa, Sașa! murmură Ernest și cu degetele îi pipăi cei mai 
sensibili nervi de pe gât. 

— Ai să te umpli de păr pe degete. Vrei bucata asta de 
plăcintă cu prune? 

— Nu-i cade părul, răspunse Ernest și-și frecă vârfurile 
degetelor unele de altele. Uite, nu-i nici un fir. Nu vreau plăcintă 
cu prune; mănânc-o tu, eu renunţ. 

Totuși se uită la plăcintă cu lăcomie. 

Este drept că Nicholas moștenise câteva asemănări fizice de 
la maică-sa, ceva din încăpăţânarea și tenacitatea ei, dar Ernest 
nu  moștenise altceva decât lăcomia la mâncare, față 
capacitatea de digestie a stomacului ei sănătos. Digestia lui era 


înceată și defectuoasă, și cu toate acestea, privirile nu i se 
desprinseră de pe bucata de plăcintă cu prune. 

Pe tavă fuseseră cinci felii de cozonac, două felioare de 
ruladă, două brioșe mici cu stafide și o felie groasă de plăcintă 
cu prune. De ce-o fi adus numai o singură bucată de plăcintă din 
asta? se întrebă Ernest. Era un gest neobișnuit din partea lui 
Wragge. Ca și când ar fi încercat să arunce o umbră asupra 
plăcerii pe care le-o pricinuia ora ceaiului, fie ea cât de ușoară. 
Purtarea lui Wragge era răutăcioasă, chiar semnificativă... Auzi, 
să aducă o singură bucată de plăcintă cu prune, pentru doi 
oameni în vârstă... asta este ceva cu totul neobișnuit. 

— Eu nu vreau plăcintă, repetă Nicholas, ștergându-și 
mustața căruntă și așezând ceașca pe tavă. Pentru gută este 
contraindicată: mai bine mănânc-o tu, căci este foarte 
hrănitoare. 

— Mi se pare ciudat, începu Ernest, încercând să-și 
stăpânească tremurul glasului, c-a adus o singură bucată. 

Nicholas continuă să se uite la plăcinta din apropierea lui: 

— N-ai decât să-l întrebi, de ce a procedat în felul acesta. In 
orice caz eu nu vreau să mănânc. 

— Nu vrei să iei totuși jumătate? 

— Da, jumătate am să mănânc și eu. Probabil Wragge și-a 
închipuit că jumătate ne va fi de ajuns pentru amândoi. In 
ultimul timp n-am prea făcut mișcare. 

— În cazul acesta ar fi trebuit s-o taie în două, înainte de a o 
aduce. N-ar fi fost nicio greutate. 

Nicholas începu să chicotească: 

— Tu, Ernie, ai devenit un bătrân cam sucit. 

Ernest zâmbi, fără să-l supere vorbele fratelui său și tăie 
plăcinta în două. Rupse dintr-însa bucățele mici și începu să le 
mănânce. Nicholas, însă, mușcă o dată zdravăn și, cu gura plină, 
îngână: 

— Pisica asta va face panglici catifeaua fotoliului pe care stai. 
N-o auzi cum zgârie? 

Ernest întinse degetul și ridică fruntea pisicii spre el. Sașa se 
uită la el cu ochii galbeni, apoi căscă gura triunghiulară și-și 
arătă dinţii mărunți. 

— Ești răutăcioasă, o pisică răutăcioasă! zise el. 

— O fiinţă caraghioasă și flușturatică, murmură Nicholas. 


Lui Ernest nu-i venea să-și creadă urechilor. Pronunţase Nick 
cu adevărat acele cuvinte sau doar i se păruse că le-a auzit 
scăpându-i de pe buze? Nu cumva vorbesc amândoi ca prin vis? 
Vorbele acestea pe care le auzise de atâtea ori pronunţate de 
mama... caraghioasă și flușturatică! Nu cumva Nick începe să 
devină maniac? Sau poate îi face plăcere să-l necăjească, 
invocând prezenta venerată a mamei lor (plecată de curând 
dintre ei), încercând să imite gesturile și vorbele ei? În orice caz, 
nu imita gesturile frumoase și nici vorbele ei plăcute... Prin 
urmare, despre felul lui de a se purta nu putea spune altceva 
decât că este lipsit de gust. Nicholas se uita acum în lungul 
nasului și, cu linguriţa, râcâia zahărul de pe fundul ceștii care pe 
dinăuntru era aurită, cu bucheţelele de trandafiri roșii, iar pe 
dinafară complet albă. Încercă să pară indiferent, dar fără să 
reușească. Mustaţa căruntă părea că îi tresare spre colţul gurii. 
Ernest se gândi că va fi mai bine să ignore cuvintele pronunţate 
de el și să continue conversaţia ca și când nu s-ar fi întâmplat 
nimic. Ştia că atunci când copiii aud pe cineva pronunţând un 
cuvânt urât sau o înjurătură și o reproduc și ei, este mult mai 
bine să te prefaci că n-ai auzit și aproape sigur o vor uita. In 
felul acesta îl va putea pedepsi și el pe Nick, căruia îi făcea 
plăcere să stăruie și să comenteze cuvintele pe care le 
întrebuinţează, în loc să-l dezaprobe, îl va trata ca pe un copil 
necuviincios. Apoi, cu totul pe neașteptate, se simţi înfiorat de 
un sentiment de nemulţumire, gândindu-se că Nicholas ar fi 
putut să devină copilăros - a doua copilărie - dar alungă această 
idee, fără să mai stăruie asupra ei. O singură privire în ochii lui 
adânci și sarcastici îi fu de ajuns ca să renunţe. Nick era pe 
deplin normal, cel mult suferea de gută. Prin urmare nu-i 
rămânea altceva de făcut decât să ignore cuvintele rostite de el. 
Apoi îi spuse de-a dreptul: 

— Aș prefera să poruncești câinelui să coboare din pat. S-a 
așezat exact pe plapuma mea cea nouă și s-ar putea să aibă 
purici. 

— În orice caz nu va făta pe ea, poti fi liniștit. 

— Nu-mi place să-l văd în pat. Poftește-l să se dea jos. 

— Prinde păianjenul Nip, murmură stăpânul său. 

Căţelul ridică privirea și privi cu neîncredere prin părul ce-i 
atârna pe frunte, dar nu se mișcă din loc. 

— Zadarnic! declară Nicholas resemnat. 


— Încearcă să-l asmuţi împotriva pisicilor. 

— Pisica! strigă Nicholas. Au venit pisicile din grajd! 

Nip o suporta pe Sașa, dar pisicile din grajd nu era dispus să 
le suporte. Se ridică în picioare și-și zbărli furios părul de pe 
spinare, după care sări din pat pe scaunul din faţa ferestrei. 
Intinse gâtul și încercă să se uite prin geamul acoperit de 
zăpadă. Văzu, sau i se păru că vede, o formă întunecată care se 
târa de-a lungul omătului din curte. Începu să se frământe în 
faţa ferestrei, dar nu putea lătra și încercă să mârâie. Se repezi 
de pe scaun și începu să ţopăie prin faţa ușii și să urle de-ţi lua 
auzul. Nicholas se ridică din fotoliu și se apropie șchiopătând de 
ușă, ca să-i dea drumul. Nip așteptă cu respiraţia oprită să se 
deschidă ușa, iar când un batant al ei veni aproape de el, îl 
mușcă furios apucându-l cu dinţii, ca și când ar fi vrut să-l 
smulgă din ţâţâni drept pedeapsă că-l face să întârzie. Apoi, 
scăpând dintre colţi așchia pe care o rupsese, ieși pe coridor și 
cobori scara de-a berbeleacul. 

Cei doi frați auziră deschizându-se ușa de la intrare. Cineva îi 
dăduse drumul în curte. Ascultară cu atenţie, pentru a se 
convinge dacă a fost cineva care tocmai trecuse prin hol, sau a 
intrat cineva de afară. În timpul lungilor după-amieze de iarnă, 
când se face atât de repede întuneric, venirea și plecarea 
membrilor mai tineri ai familiei erau amănunte de cel mai mare 
interes pentru toţi. 

Auziră după aceea pași îndesaţi urcând treptele și Nicholas 
scoase capul prin deschizătura ușii, uitându-se mulţumit la cel 
care se apropia. Era cel mai în vârstă dintre cei cinci nepoti ai 
lor - Renny Whiteoak - care venea înfășurat într-un strat de aer 
atât de îngheţat, încât Ernest, ridicând mâna, ca și când ar fi 
vrut să se apere, îl opri în loc. 

— Nu te supăra, Renny, dacă te rog să nu te apropii prea mult 
de mine. Presimt unul dintre obișnuitele mele guturaiuri. 

— Da, îmi pare foarte rău. 

Trecu de-a lungul camerei, lăsând pe covor două bucăţi de 
zăpadă ce i se desprinseră de pe tocurile încălțămintei, și se opri 
în colţul căminului. Se uită la unchiul său cu dragoste și-l 
întrebă: 

— Unde crezi c-ai răcit? 

— N-am spus c-am răcit, răspunse unchiul nemulţumit, ţi-am 
spus doar că presimt că se apropie o răceală. 


— În acest caz ai nevoie de un pahar mare de rom și deo 
sticlă de apă fierbinte. 

— Același lucru i l-am spus și eu, încuviinţă Nicholas și se lăsă 
în fotoliul care pârâi sub greutatea trupului său. Dar de fiecare 
dată se gândește mai mult la digestie, decât la sănătatea lui. 

— Digestia este sănătatea mea, ripostă fratele său. Dar mai 
bine să vorbim despre altceva. Probabil tu ești cel care a dat 
drumul lui Nip, să iasă din casă. 

— Da! Să-l fi văzut cum alerga prin troian după o pisică de la 
grajd și cum schelălăia! 

Nicholas zâmbi mulțumit: 

— Desigur. Ernest însă tocmai îmi spunea c-a devenit bondoc. 

— Ţi-ai băut ceaiul, Renny? întrebă Ernest. 

Dădu din cap: 

— L-am băut la mine în birou. Am așteptat nașterea unui 
mânz și n-am vrut să plec înainte de a se termina. 

— Da, îmi aduc aminte că trebuia să fete Cora. Cum a mers? 

— Splendid! Ca niciodată până acum. E foarte mândră de 
reușita ei. Când am fost adineauri în boxă la ea, a încercat să-mi 
spună. A încetat să mai lingă părul mânzului, a întors ochii spre 
mine și a făcut: „Ni-ha-ha-ha-ha-ha!”, zise el, imitând destul de 
bine salutul adresat de iapa favorită stăpânului ei, după ce 
reușise să fete fără nici un fel de greutate. 

Cei doi unchi ridicară ochii și se uitară la el din depărtarea 
celor treizeci și cinci de ani, cât era diferenţa de vârstă dintre ei, 
cu aceeași mulţumire și admiraţie pe care le-o inspira 
întotdeauna prezenţa lui. Tânărul acesta era atât de deosebit de 
ceea ce fuseseră ei înșiși pe vremea când erau de vârsta lui! Şi 
ei admiraseră caii de rasă, dar nu fuseseră crescători de cai. Pe 
vremea aceea trăiau în Anglia și nu scăpaseră nici o cursă de 
cai, Nicholas avusese o pereche de cai superbi și o elegantă 
trăsură care, pe atunci, se numea Dalmatină; fusese unul dintre 
cei care avea mâna sigură pe hăţuri, dar pentru nimic în lume 
nu și-ar fi petrecut o după-amiază în grajd, îmbrăcat în haine 
grosolane de tweed, cu bocancii grei pe care zăpada începuse 
să se topească, cu încheieturile degetelor zdrelite - le văzură 
când întinsese mâinile spre flăcările căminului ca să se 
încălzească - iar părul roșu de pe creștet îi era zbârlit ca o 
creastă deasupra feţei trase și aprinse. Se uitară la obrazul 


ostenit, pătimaș, luminat de vitalitatea lui interioară, în timp ce 
flăcările focului îi adânceau și-i evidenţiau trăsăturile. 

— De, dragul meu, ne-ai adus o veste bună. 

— Spune drept, nu vrei o ceașcă de ceai? întrebă Ernest. 

— Nu, mulţumesc! Rags mi-a adus în birou o tavă cu câteva 
felii de pâine prăjită în unt și cu ceai destul de tare, să ţi se facă 
părul măciucă în creștetul capului. 

Ernest se gândi la acel birou, aflat într-un colţ al grajdului cu 
masa galbenă de stejar, în sertarele căreia se păstrau 
certificatele cailor, notele nelichidate încă ale veteranului, 
tăieturi din ziare și reviste privitoare la cursele de cai și expoziţii 
hipice și conturile vânzărilor, ţinute la zi. Se gândi la litografiile 
luminoase de pe pereţi, care reprezentau cai celebri, la scaunele 
tari, la simplitatea, la frigul și lipsa de confort a acelui interior. 
Trupul i se cutremură ca de friguri. Cu toate acestea Renny 
mâncase feliile de pâine prăjită și-și băuse ceaiul amar acolo, cu 
aceeași mulţumire cu care un instalator și-ar fi mâncat 
merindea în mijlocul unei bucătării inundate. Nepotul acesta al 
lui era un om ciudat, dar, în același timp, și un om extrem de 
cumsecade. lute din fire și autoritar, „un adevărat Court”, cum 
avea obiceiul să spună bunică-sa, ea însăși prototipul celor din 
familia Court. Ei făceau parte dintr-o familie ai cărei membri 
obișnuiau să se mândească cu defectele pe care le aveau, 
mergând înainte cu drapelul desfășurat și întemeiaţi pe tradiţiile 
moștenite. 

Renny se așeză într-un fotoliu și-și aprinse o ţigară. Nicholas 
își scoase luleaua. De la parter se auziră notele sfioase și stinse 
ale pianului. Renny întoarse capul într-o parte, ca și când ar fi 
încercat să asculte, apoi declară cu un tremur de sfială în glas: 

— Se apropie ziua lui de naștere. Vreau să spun că se apropie 
ziua lui Finch. 

Apoi adăugă, uitându-se fără să clipească la flăcările din 
cămin: 

— Va împlini douăzeci și unu de ani. 

Nicholas își umplu luleaua și o îndesă cu degetul, apoi cu 
buzele făcu un zgomot, ca și când ar fi tras din ea. Ernest se 
grăbi să-i răspundă: 

— Da, pe cinstea mea, am și uitat. Cum trece timpul! Sigur, 
împlinește douăzeci și unu de ani. Huîhm... da... Mai ieri- 
alaltăieri era un ţânc. Parcă abia s-a născut. 


— Cu căiţă pe cap, murmură fratele său. Ce noroc pe băiatul 
acesta! 

— Căiţa nu are alt rost decât să te apere împotriva înecului, 
răspunse Ernest nemulțumit. 

Nicholas nu se strădui câtuși de puţin să-și stăpânească 
amărăciunea și nici să treacă cu vederea adânca nemulţumire 
care, din ziua citirii testamentului mamei sale, punea uneori 
stăpânire pe el. Nu simţea deloc nevoia să i se aducă aminte de 
ziua majoratului lui Finch. Aceasta apărea ca un punct luminos 
din fundul întunericului eclipsei ce-l înfășurase pe el însuși. 

— Asta înseamnă că va intra în posesia banilor moșteniţi, nu-i 
așa? 

Ernest își zise: 

— „Este datoria mea să mă bucur de ziua lui de naștere. Nu 
trebuie să părem niciunul acriți și nemulţumiţi. Nick este atât de 
egoist. Se poartă ca și când ar fi fost pe deplin convins că banii 
aveau să-i rămână lui, când în realitate părea mult mai probabil 
ca mama să mi-i lase mie. Sau chiar lui Renny. În ziua citirii 
testamentului, eu mă aşteptam să aud că i-a lăsat lui Renny”. 
Apoi adăugă cu glas tare: 

— Probabil vom organiza un fel de sărbătorire. O serată... sau 
așa ceva, pentru a-l sărbători pe Finch, zise el, care și acum se 
gândea la Finch, cum s-ar fi gândit la un băiat de școală. 

— Eu cred că o moștenire de o sută de mii de dolari este prin 
ea însăși un fel de sărbătorire, interveni Nicholas. 

Renny nu luă în seamă aceste din urmă cuvinte și declară: 

— Da, unchiule Ernie, este exact la ce m-am gândit și eu. Va 
trebui să dăm o masă - va fi numai familia și câţiva prieteni de- 
ai lui. Cred că înţelegi - și încruntă din sprâncene, ca și când ar fi 
vrut să-i dea să înțeleagă subtilitatea intenţiilor lui... 

— Eu știu că lui Piers nu i s-a dat nici un fel de masă, interveni 
Nicholas. 

— Dar tocmai atunci el era plecat într-o excursie cu barca, în 
regiunea de miază-noapte. 

— Tot așa nu i s-a dat nici lui Eden! 

— Da, dar Eden tocmai fusese eliminat din Universitate pe 
timp de șase șăptămâni. Prin urmare nu se putea să-l 
sărbătorim. Dar adu-ţi aminte ce-a fost în casa asta pe vremea 
când Meggie și cu mine am ajuns la majorat. 


— Meggie a fost singura fată din familie și tu erai fiul cel mai 
în vârstă și moștenitorul proprietăţii Jalna. 

— Unchiule Nick, spune drept, te gândești, serios să nu ţii 
seamă de faptul că este ziua de naștere a lui Finch? 

— M... nu! dar de ce să ne prefacem că ne bucurăm că va 
intra în posesia a ceva despre care mai mult sau mai puţin 
fiecare dintre noi trei și-ar închipui că va moșteni el însuși? 

— În cazul acesta cred... că dacă aș fi moștenit eu banii 
bunicii, dumneata... 

— Dimpotrivă. In oricare măsură aș fi fost mulțumit... dacă s- 
ar fi întâmplat să fii tu, sau Ernest... 

Ernest începu să vorbească și în glasul lui se simţi un tremur 
de emoție: 

— Din acest punct de vedere eu sunt întru totul de acord cu 
Renny. Cred că suntem obligaţi să facem un gest cu adevărat 
frumos faţă de Finch. Nu trebuie să uitaţi că, în ziua în care am 
aflat că el este moștenitorul, ne-am purtat faţă de el cu destulă 
lipsă de consideraţie. 

— Eu nu m-am purtat, protestă Renny. 

— Nu-mi aduc aminte să te fi auzit felicitându-l, 
unchiul Nicholas. 

— Cum era să-l felicit, când vedeam că întreaga familie s-a 
proptit cu picioarele dinapoi și a început să se repeadă la el? 

După ce rosti aceste cuvinte, cu un glas care părea metalic, 
ca de fiecare dată când era nemulţumit, se făcu tăcere, și de 
jos, se auziră din nou notele sfioase ale pianului. Toţi trei 
încercau acum să evoce imaginea familiei, „proptită pe 
picioarele dinapoi”, în ziua în care provocaseră memorabila 
scenă cu Finch care stătea în mijlocul lor ca în mijlocul unei 
haite de lupi. 

Afară se lăsase întunericul. Lucrarea nevăzută a viscolului 
continua să modifice aspectul peisajului, ștergându-i asperităţile 
și îmblânzindu-le; forma grămezi ca niște coșniţe de albine în 
toate părţile unde erau tufe pitice; transforma foișoarele în 
piramide, decora cu ingeniozitate grotescă toate proeminenţele 
casei. Energia viscolului era atât de nemăsurată și materialul pe 
care-l întrebuința atât de bogat, încât, după ce schimba aspectul 
unui copac, așternând fulgi peste fulgi de zăpadă, chiar și peste 
cea mai mică rămurea sau peste tuleii brazilor, începea să 
scuture furios întreagă această arhitectură și s-o prefacă în 


A 


ngână 


părticele strălucitoare ca niște steluțe, ca apoi fantezia lui să 
născocească noi forme și să purceadă la reconstruirea lor. 

Wragge, un tip mahala, cu obrazul palid și nasul cât un 
nasture, cu bărbia ieșită în afară și gura sarcastică, apăru în 
cameră cu o lampă aprinsă. Lumina lămpii tremura pe mânecile 
și umerii lustruiţi ai hainei lui de culoare neagră pe care o 
îmbrăca întotdeauna după ce termina lucrul în casă, înainte de 
amiză. Rags, cum îi ziceau Renny și fraţii săi, parte cu afecţiune, 
parte cu dispreţ, fusese adus în Canada de către Renny, după 
terminarea războiului, și se căsătorise aproape imediat după 
sosire cu o londoneză, bucătăreasă voinică, pornită pe discuţii 
aprinse și cu o destul de pronunţată slăbiciune faţă de coniac. 
Cei doi se statorniciseră atât de bine la Jalna, ea în calitate de 
bucătăreasă, el în calitate de valet și om de serviciu, încât 
dezaprobarea urechilor și antipatia vădită a soţiei lui Renny nu 
le puteau primejdui câtuși de puţin situaţia. Wragge fusese 
ordonanța lui Renny cât timp servise în calitate de ofiţer la 
regimentul său și între ei exista un fel de legătură care nu se 
exprima decât prin privirile ce le schimbau între ei pe ascuns, ca 
adevărații conspiratori. Lui Renny îi plăceau bucatele gătite de 
doamna Wragge, ca și obrazul ei aprins, agresiv și statura 
voluminoasă ce domina bucătăria pardosită cu cărămidă roșie, 
de la subsol. Îi plăcea și Wragge, iar Wragge, la rândul său, avea 
atitudinea sigură a servitorului nerușinat, care știe că slujba sa 
nu este expusă nici unei primejdii. 

Așeză lampa pe masă și trase perdelele peste ferestre. 
Gesturile lui erau aproape identice cu ale Atotputernicului care 
coboară perdelele de întuneric deasupra lumii, ca să alunge 
lumina zilei. Nervii lui, foarte sensibili la indispoziţia membrilor 
familiei, trepidară imediat, presimţind o neînțelegere. li plăceau 
neînțelegerile dintre ei. Chiar atunci când le ghicea numai, fără 
să le audă exprimate în vorbe răsunătoare, îi făceau totuși 
plăcere. De fiecare dată, după felul mândru în care cobora scara 
spre subsol, doamna Wragge era în stare să-ți spună dacă „se 
întâmplă ceva la etaj”. Ridica obrazul aplecat spre o cratiţă și 
întreba: 

— Ei, ce-i la etaj? 

Întârzie cu aranjatul faldurilor de la perdele, în nădejdea că va 
prinde măcar câteva cuvinte. Văzu obrazul întunecat al lui 
Nicholas, creţurile adânci de pe fruntea lui Ernest, dovedind 


nemulțumire, și zâmbetul de supărare de pe buzele stăpânului 
din Jalna. Dar tăcerea se prelungea. 

— Să înteţesc puţin focul, domnule? întrebă el și se uită la 
Renny. 

Rostise cuvintele cu glas șoptit; dar pentru că focul era al lui 
Ernest, iar întrebarea fusese adresată lui Renny, unchiul Ernest 
se simţi profund nemulţumit. Răspunse răstit: 

— Nu, să nu te atingi de el. 

Rags continuă să se uite stăruitor la obrazul lui Renny. 

— Este aproape stins, domnul meu. 

Spunea adevărul și un suflu rece, de aer îngheţat, începu să-și 
facă loc în cameră. 

— N-ar fi rău, unchiule Ernest, să mai punem o lopată de 
cărbuni pe foc, dar dacă dumneata nu ești de acord... 

Ernest nu-i răspunse nepotului său decât cu o privire coborâtă 
în lungul nasului și o mișcare din buze. Wragge se întoarse în loc 
și luă tava de ceai de pe masă. Nu închise ușa pe urma sa, ci 
făcu loc celor două persoane care voiau să intre. Erau Piers și 
băiețașul său Maurice, pe care-l ducea în cârcă. După ce ajunse 
cu el în apropierea grupului de lângă cămin, Mooey, cum 
obișnuiau să-i spună, strigă: 

— Am și eu un cal de călăie! Un cal frumos! 

— Eşti un băiat vrednic, răspunse Nicholas și-l apucă de laba 
unui picior care atârna de la subțţioara lui Piers. 

— Nu vorbește atât de bine cum vorbea Wakefield la vârsta 
lui, zise unchiul Ernest. Wakefield vorbește întotdeauna foarte 
frumos. 

— Pentru că întotdeauna a fost un ţânc închipuit, răspunse 
Piers și așeză băieţașul pe braţul fotoliului lui Nicholas, de unde 
Mooey se urcă în poala unchiului său și repetă: 

— Am primit un cal de călăie. 

— Haide, mai puţină gălăgie, îl admonestă Piers. 

Ca și la Renny, pe chipul lui Piers se vedea vigoarea dată de 
viaţa în aer liber, dar pielea obrazului său era tot atât de 
proaspătă și rumenă ca a unui copil, iar buzele lui pline aveau o 
curbă care putea fi de nemulţumire sau de dispreţ, fără a-i 
modifica însă culoarea ochilor albaștri. 

— Aș prefera să închizi ușa, Piers, zise Ernest. Cu zgomotul 
făcut de pian, cu zgomotul pe care-l face băieţașul tău și cu 


curentul de pe scară, la care se mai adugă focul aproape stins 
din cămin, presimt că răceala mea s-a înrăutățit. 

Auzindu-l, Renny încercă să-l contrazică: 

— Eu credeam că răceala dumitale abia acum se apropie, 
parcă așa spuneai. 

Ernest se aprinse ușor la obraz: 

— Da, așa spuneam adineauri, dar acum guturaiul s-a 
anunţat, răspunse el scoțând din buzunar o batistă mare de 
mătase și suflându-și nasul cu zgomot. 

Pianul de la parter începu un cântec unguresc, cu accente 
frenetice. 

— Am să închid eu ușa, spuse Mooey și, coborând de pe 
genunchii lui Nicholas, traversă odaia în fugă și împinse ușa care 
se închise cu zgomot. 

Ernest ţinea la nepotul său și-i era drag strănepotul acesta, 
dar ar fi preferat să nu fi ales tocmai seara aceasta, pentru a se 
aduna cu toţii în camera lui. Se gândi aproape nemulţumit la 
multele după-amiezi pe care fusese obligat să le petreacă de 
unul singur în camera lui, sau cel mult să coboare în salon. La 
după-amiezile în care nu venea nici cel puţin Nicholas să-i țină 
tovărășie. lar astăzi, tocmai în ziua când nu se simţea bine, 
veniseră grămadă peste el. Când se întâmpla să vină unul 
singur, puteai fi sigur că ceilalţi îl vor urma numaidecât. În plus 
mai era și dificila problemă cu ziua de naștere a lui Finch. Nu 
vedea nici un motiv care să justifice organizarea unei serbări, 
căci, exact ca și Nicholas, era și el de părere că suma de o sută 
de mii de dolari reprezintă o serbare destul de importantă prin 
ea însăși. Mai ales ţinând seama de felul în care tânărul 
ajunsese să-i moștenească. Faptul că mama îi lăsase lui banii 
fusese pentru toţi o surpriză și o lovitură nespus de grea, încât 
gândul de a da și o serbare cu ocazia majoratului lui Finch i se 
părea o adevărată cruzime. Totuși, problema putea fi judecată și 
din alt punct de vedere. Emoţia serbării n-ar putea oare oferi 
celor mai bătrâni un fel de compensație, asemenea priveghiului 
care te face să uiţi durerea pricinuită de cel care a murit? Nu s- 
ar putea oare ca, luându-se unul pe altul de mână, să cânte - 
„Mulţi ani trăiască”, chiar dacă în adâncul sufletului lor 
nemulțumirea mai stăruie iar în auz le tremură melopeele 
prohodului, „Zi de tristeţe, zi de durere... ” Își luă inima în dinţi, 


cum avea obiceiul și, ridicând ochii spre Piers, îi spuse cu glasul 
liniștit: 

— Tocmai discutam adineauri despre o serbare pe care ar 
trebui s-o organizăm cu ocazia majoratului lui Finch. Ce părere 
ai? 

Renny, atent la cleștele pe care îl ţinea în mână, începu să 
răscolească spuza din cămin. Nicholas întoarse capul masiv și-l 
privi batjocoritor pe fratele său. Prin urmare în acest fel vrea 
bătrânul Ernest să scape, prin alunecare! In sfârșit, să auzim ce 
va spune Piers, un tip pe care sentimentalismul nu-l împiedică 
să judece, ceea ce se va întâmpla și în această împrejurare. 

Piers stătea nemișcat, cu mâinile în buzunare, și se gândea la 
importanţa întrebării ce i se pusese. Gândurile lui se mișcau 
încet împrejurul problemei, cum s-ar fi mișcat un cal împrejurul 
unui obiect necunoscut pe care cineva l-a introdus în ţarcul său. 
Înţelegea, după felul în care Renny bătea cu cleștele cărbunii 
din grătar, după curba umerilor unchiului Ernest, că problema 
nu fusese discutată exclusiv din punctul de vedere al afecțiunii 
pe care i-o purtau lui Finch. Care să fie situația reală? El, deși nu 
scosese nicio vorbă până acum avusese mare nădejde să 
moștenească banii bunicii. Îi spusese doar în nenumărate 
rânduri: „Tu ești singurul dintre toţi băieţii care semeni mai bine 
cu Philip al meu. Ai moștenit ochii și gura lui, și ai spatele și 
picioarele exact ca ale lui. Mi-ar face plăcere să constat că vei 
reuși să-ţi faci loc în lume!” În orice caz fuseseră vorbe care 
putuseră să-i dea nădejde. Stătuse nopţi întregi de veghe și se 
întrebase în ce măsură seamănă cu bunicul său. Petrecuse 
ceasuri întregi în apropierea portretului său în ulei, din 
sufragerie, care-l înfățișa îmbrăcat în uniformă de căpitan al 
armatei britanice, și încercase să-și imprime o ţinută cât mai 
asemănătoare cu a lui. Își ţuguia buzele, încrunta din sprâncene, 
încercând să-și facă ochii mai bulbucaţi, până ce obrazul îi 
devenea rigid, și parcă aștepta ca bătrânul să-i facă un semn, ca 
și când ar fi avut un secret comun, pe care nimeni nu-l bănuia. 
Dar strădania nu-i folosise la nimic, absolut la nimic! Finch, cu 
trupul lui deșirat, cu obrazul scofâlcit și cu șuviţa lui de păr pe 
frunte, izbutise să cucerească, cine știe cum, simpatia bunicii, și 
moștenise banii ei. Felul în care reușise să obţină banii era o 
problemă moartă, prin urmare la ce să se mai certe pentru un 


cadavru? Esenţialul era acum ziua de naștere a lui Finch care 
cădea exact ca un fruct răscopt între membrii familiei. 

Le răspunse, cu o amabilitate în glas care, pe lucrătorii fermei 
ce o ţinea cu arendă de la fratele său, Renny, îi determina să-i 
treacă multe cu vederea: 

— Eu cred că e o idee foarte potrivită. Cât despre felul în care 
se va organiza serbarea, presupun că Finch va fi mulţumit cu 
orice. Singur gândul acesta binevoitor și atenţia... 

Renny rămase încântat de concursul neașteptat al unchiului 
Ernest și al lui Piers. Banchetul proiectat de el l-ar fi dat în orice 
caz, dar prefera ca membrii familiei să fie de acord. (Până și 
Nicholas scoase un sunet nearticulat pe care puteau să-l 
considere drept încuviinţare). Se uită la ei și-și zise: 

„— Noi suntem mai strânși legaţi unul de altul decât ar putea 
bănui cineva, mult mai strânși decât am fi crezut noi înșine”. 

Piers se legănă de câteva ori pe picioare, fără a scoate 
mâinile din buzunare, și continuă: 

— După citirea testamentului i-am făcut lui Finch o scenă 
destul de neplăcută. Am fost din cale afară de violenţi cu el. 
După cum bine știți, a plecat de acasă fără să știe nimeni și a 
încercat să se sinucidă, nu-i așa? 

— Nu-i nevoie să mai vorbim despre asta, declară Renny. 

Ernest încleștă mâna și-și examina încheieturile degetelor. 
Nicholas îl strânse pe Mooey mai aproape de el. Flăcările focului 
din cămin începură cu totul pe neașteptate să pâlpâie și 
luminară trupul ca o minge de aur al Sașei care stătea încolăcită 
pe covor. 

— De, eu cred că tocmai acest amănunt, ripostă Piers, ar 
trebui să ne aducă aminte că suntem obligaţi să-i dăm de 
înţeles că astfel de scene s-au terminat pentru totdeauna. Să-i 
dăm să înţeleagă că noi l-am iertat... 

— Nu este nimic de iertat, interveni Renny. 

— Probabil să nu fie. Dar cred că tu înţelegi la ce mă refer. 
Știu că de un an și jumătate încoace - sau indiferent de când - el 
s-a simţit între noi ca un fel de secătură... 

— Şi crezi că n-a fost secătură? întrebă Nicholas. 

— Da, probabil c-a fost. Dar banii totuși i-a obținut și sunt ai 
lui. Afară de asta el este tot atât de nestatornic ca și apa. Prin 
urmare, dacă se va întâmpla ca membrii familiei să nu fie alături 
de el în această împrejurare, fiţi siguri că se vor găsi destui alţii, 


care deși n-au nici o legătură cu el, să-i intre în voie. Băgaţi de 
seamă ce vă spun: în acest caz banii bunicii se vor topi cât ai 
bate din palme. O asemenea eventualitate nu va fi nimănui de 
folos... nici chiar lui însuși. 

— L-am chemat pe profetul Daniel, ca să ne facă judecata, 
murmură unchiul Nicholas. 

Piers zâmbi, fără să se sinchisească de vorbele lui: 

— Unchiule Nick, dumneata ești liber să faci ironii cât poftești, 
dar cred că-ţi dai seama că ceea ce spun eu este adevărul 
adevărat. Când e vorba de bani, știi bine că Finch e tare naiv. 

Se opri pe neașteptate, datorită expresiei de pe feţele 
celorlalţi trei care priveau spre ușa la care el era întors cu 
spatele. Aceasta se deschisese încet și obrazul prelung al lui 
Finch apăru și cercetă camera. 

— Hello, uicu Finch! Sunt și eu aici! strigă Mooey. 

— Intră, intră în cameră și închide ușa! zise unchiul Ernest 
aproape exagerat de amabil. 

— Tocmai vorbeam despre tine, declară Piers înveselit. 

Finch se opri cu mâna pe clanţa ușii și pe obrazul lui tremură 
un zâmbet sfios, care-l făcu să pară și mai puţin simpatic decât 
era în realitate. 

— In cazul acesta cred că va fi mai bine să nu intru... 

— Să-i spun despre ce vorbeam? întrebă Piers, adresându-se 
lui Renny. 

— Pentru asta mai avem timp de ajuns, răspunse Renny 
clătinând din cap, apoi îi făcu loc lângă el pe canapea. 

Finch se așeză și-și ridică genunchii ciolanoși, cuprinzându-i 
cu mâinile-i frumoase. 

— Ei bine, începu el, astăzi a fost o zi îngrozitoare, nu-i așa? 
Noroc că este sâmbătă și mâine nu sunt obligat să plec la 
Universitate. Cum merge cu răceala dumitale, unchiule Ernest? 

— Se agravează tot mai mult, și din nou își suflă nasul în 
batista de mătase. 

— S-a apropiat, a sosit și s-a agravat, dar totul s-a petrecut în 
mai puţin de un ceas, zise Nicholas cu glas stins. 

— Mi se pare c-am răcit și eu, declară Finch și tuși o dată fără 
nici o sforţare. 

— N-ar fi trebuit ca după-amiază să-ţi pierzi vremea prin 
grajd, răspunse Renny. 


— Mă săturasem de stat în casă. Toată ziua am stat închis 
între patru pereţi și am tocit cărţile. 

Ardea de nerăbdare să afle ce-au vorbit, căci era convins că 
vorbesc destul de des despre el. Se simţea copleșit de un 
sentiment neliniștit și morbid de complexare. Ar fi preferat să-i 
lase să-și continue conversaţia întreruptă. Cu toate acestea se 
temea și se înfiora la gândul c-ar putea deveni obiectul lor de 
discuţie. Era exact ca unul care a trecut la catolicism, se teme 
de confesional și totuși se gândește ades la el. 

Renny presimţea neliniștea lui Finch. Între trupurile lor, care 
erau atât de aproape de canapea, trecu un fior de înţelegere, 
izvorât dintr-un instinct asemănător aceluia care călăuzește o 
pasăre în timpul unui zbor de noapte. Pentru a-i da curaj, se 
strânse mai aproape de el, apoi, ca și când ar fi vorbit mai mult 
în glumă, ca să nu pară că este de conivenţă cu el, începu: 

— Ar fi trebuit să vedeţi ce mutră a făcut acest băiat. A apărut 
în faţa intrării de la boxa lui Cora, exact în momentul când a dat 
drumul mânzului. Avea niște ochi ca de bufniță. Era atât de 
speriat, de părea că abia ieri a venit și el pe lume. 

— Ascultă, Renny, se grăbi Finch să-i explice, știi foarte bine 
că eu mă feresc întotdeauna de astfel de lucruri. Nu știam ce se 
întâmplă... până în momentul în care am ajuns în faţa boxei. 
Eu... este adevărat că mie nu-mi place să văd... 

— E firesc să nu-ţi placă, încuviinţă Renny, și nici nu e nevoie 
să-ţi placă. Nu am câtuși de puţin intenţia să-ţi dau ocazia să te 
sperii din nou. 

— Ei, dă-o încolo, că nu m-am speriat! Dar mi s-a părut 
straniu să mă pomenesc pe neașteptate martor al unei astfel de 
scene. 

— Trebuie să știi, interveni Piers, că până acum el a fost 
încredinţat că mânjii se nasc ca și copiii. Işi închipuia că-i aduce 
veterinarul cu Fordul lui, cu coamele împletite și cu cozile în 
panglici, iar în gură cu un biberon de celuloid care să le 
astâmpere foamea. 

Fără să vrea, Finch se asocie la hohotul de râs al celorlalţi, 
care făceau haz pe socoteala lui. 

Mooey se ridică în picioare și se uită pe rând la feţele 
strâmbate de râs. Apoi declară cu glasul solemn: 

— Fie-al afuisită de teabă! mie nu mi-e fică! 

Piers făcu ochii mari și se uită la el: 


— Ce-ai spus? 

— Am Spus... și-și acoperi ochii cu palmele, apoi se uită la 
tatăl său printre degetele depărtate. 

— Să nu mai întrebuinţezi astfel de vorbe! 

— N-ar trebui să înjuraţi de faţă cu el! zise unchiul Ernest. 

— Al cui băiat ești tu? întrebă Nicholas și-l scutură de braţ. 

— Al tău! strigă Mooey și se întinse să o apuce pe Sașa de 
coadă. 

— E-e-e! îl admonestă unchiul Ernest. Să știi că dacă baţi 
pisica, te dau afară din cameră! 

Renny se gândea mulţumit la felul în care fătase Cora și la 
inteligența ei neobișnuită. Ridică glasul, ca să atragă atenţia 
celorlalți: 

— Ar fi fost bine s-o fi auzit când a încercat să-mi spună ce s-a 
întâmplat. Se terminase, și eu intrasem în birou, ca să beau o 
gură de ceai, dar înainte de a mă întoarce în casă, mi-am zis să 
merg, să văd ce face. Veterinarul și Wright erau la ea în boxă. 
Totul era în regulă; se făcuse și curat. li așternuseră paie 
proaspete și ea începuse să-și amușine mânzul. Dar în clipa în 
care m-a auzit apropiindu-mă, a ridicat capul, apoi s-a uitat la 
mine. De... probabil voi puteţi vorbi despre felul în care te 
privesc ochii unei femei, dar în viața mea n-am văzut în ochii 
vreunei femei expresia pe care am văzut-o adineauri în ochii 
Corei. Străluceau ca niște stele. A ciulit urechile și a nechezat 
odată: „Ni-ha-ha-ha-ha!” exact așa, declară el și, cu glas blând 
și plin de înţelegere, se strădui să imite nechezatul matern al 
Corei. 

Toţi cei din cameră se uitau la el. O profundă înţelegere îi 
făcea să se simtă apropiaţi unul de altul. Ceasul petrecut 
împreună i se părea lui Renny încântător. Se uită la Nicholas 
care pufăia din lulea, cu creţurile adânci pe obraz destinse, 
îmblânzite de multumirea contactului cu trupul micuț al lui 
Mooey, deși îi mai lipseau doar cinci ani ca să împlinească 
optzeci. La unchiul Ernest care zâmbea, uitându-se la jocul 
flăcărilor din cămin, și mângâind cu vârful degetelor puful de pe 
gâtul Sașei. Se uită la Piers, tânărul cu obrazul rumen, care 
stătea tot în picioare și semăna cu caii săi, obișnuiți să stea fie 
în picioare, fie să se întindă pe paiele așternutului. La Finch, 
care-și mângâia genunchii și pe obrazul căruia se reflecta 
propriul său zâmbet, de triumf. La Mooey, îmbrăcat într-un 


costum albastru de lână, cu picioarele goale, cu părul cafeniu în 
inele și ochii albaștri. Erau adunaţi împreună șase bărbaţi, legaţi 
unul de altul de sentimentul generos al relaţiilor între membrii 
aceleiași familii și al intereselor comune. Se întoarse spre Piers 
și-i spuse: 

— Dacă vrei, n-ai decât să-i spui. 

— Ce să-i spun? 

— Despre ziua lui de naștere. 

Finch nu s-ar fi putut simţi mai impresionat nici dacă în 
apropierea lui ar fi căzut o bombă. Să-i vorbească despre ziua 
lui de naștere! Despre ziua care se apropia de el întocmai ca 
spaimele Judecăţii de Apoi! Ziua în care va intra în posesia a 
ceea ce nu va putea simţi niciodată că-i aparţine cu adevărat. 
Ziua în care, judecând situaţia așa cum se prezintă, va fi obligat 
ca, de faţă cu unchii săi, să le smulgă din gură bucata de pâine, 
deși în realitate niciunul dintre ei nu avusese parte să vadă un 
ban de la bătrâna Adelina, cel puţin vreme de patruzeci și cinci 
de ani înainte de moartea ei. In tot acest timp ea adunase ban 
lângă ban și trăise pe spinarea lui Renny - și înainte de Renny, 
pe spinarea tatălui său. 

— Ziua mea de naștere! îngână el. Ce este cu ziua mea de 
naștere? 

Piers urmărea cu atenţie obrazul lui Finch. Ghicise gândurile 
lui, cu aceeași ușurință cu care poţi urmări umbra lăsată pe 
pământ de zborul păsărilor speriate. 

— Nimic altceva decât că am vrea s-o sărbătorim. Să 
organizăm un fel de serată sau ceva asemănător. Nu-i așa, 
Renny? 

Renny dădu din cap și unchiul Ernest declară: 

— Da, despre asta vorbeam înainte de sosirea ta. Ne-am 
gândit să organizăm un mic banchet - la care să participe câţiva 
prieteni de-ai tăi - eventual vom veni și noi, eu și Nicholas, dacă 
nu ţi se va părea că suntem prea bătrâni pentru sărbătorirea ta. 

— Un banchet cu șampanie! interveni Nicholas. Eu vă propun 
s-aduceţi și șampanie. Voi bea și eu câteva pahare, deși prevăd 
că voi avea de furcă cu guta mea. 

O umbră de pe obrazul lui Finch îl făcu să se înduioșeze, așa 
că-i zâmbi, iar în acel zâmbet al lui era numai bunătate. 
Vasăzică nu încercau să-l întărâte și nici nu urmăreau să-și bată 
joc de el. Vorbeau foarte serios despre ideea organizării unui 


banchet. Simţi un nod în gât, încât în primul moment nu fu în 
stare să scoată nici o vorbă. Dar pe urmă declară: 

— Vă rog... să mă credeţi... este extrem de amabil din partea 
voastră. Evident, mi-ar face plăcere. Dar vă rog să mă 
ascultați... n-aş vrea să aveţi prea multă bătaie de cap și nici să 
faceţi cheltuieli exagerate - vă rog cu toată stăruința. În orice 
caz mi-ar face multă plăcere. 

In aceeași clipă în care reușise să articuleze aceste vorbe, se 
simţi copleșit de îndoieli. Va fi oare în stare să suporte oboseala 
unui banchet de ziua nașterii lui? N-ar fi oare mai bine să se 
furișeze din casă, ca atenţia generală să nu se poată concentra 
asupra lui? 

— Dar, uite ce! protestă el. Eu totuși nu sunt de părere că e 
bine să organizaţi această sărbătorire. Credeţi-mă, va fi mai 
bine să renunțaţi! 

— De ce? 

Patru glasuri sonore îi adresară această întrebare, toate 
odată. 

— Pentru că - începu el - sunt convins c-aș prefera să-mi 
petrec ziua cât mai liniștit posibil. 

Hohotele de râs ale celor prezenţi îl împresurară din toate 
părţile, se repeziră spre el și-l copleșiră. După ce se făcu din nou 
puţină liniște, obrazul i se aprinse și se auzi pe sine murmurând 

— Ei bine, la urma urmelor, dacă vreţi să daţi un banchet de 
ziua mea, n-aveţi decâţ să-l daţi! Pe mine nu mă interesează. 


lI 

În timp ce bărbații din familie se adunaseră în lumina lămpii 
din camera unchiului Ernest, cele două femei și fratele mai 
tânăr, Wakefield, care era acum un băiat de treisprezece ani, 
stăteau în salonul de la parter. Se înserase, dar ferestrele acelei 
încăperi dădeau spre miază-zi-apus, așa că lumina sfârșitului de 
zi le dădea încă posibilitatea să se vadă unul pe altul. Finch le 
cântase la pian, înainte de a fi fost atras de magnetul ai cărui 
poli intrau în funcţiune imediat ce câtiva dintre fraţii Whiteoak 
se găseau împreună, atrăgând invariabil pe cel care se găsea în 
afara cercului lor. 

— Nu înţeleg de ce a plecat, zise Pheasant. A fost atât de 
plăcut să-l ascultăm cântând la pian în lumina aceasta tulbure 
de înserare. 

Își apropiase scaunul de fereastră, ca să poată vedea ochiurile 
minusculului jerseu roșu pe care-l tricota pentru Mooey. Stătea 
cu capul aplecat, și mai mult ghicea decât vedea drumul parcurs 
de ace. 

— Este la fel ca întotdeauna, răspunse Alayne. Nu sunt în 
stare să stea departe unul de altul. Aceeași fascinaţie pe care o 
exercită unul asupra altuia, în mod reciproc. 

Apoi, aducându-și aminte că Wakefield se cuibărise într-un 
fotoliu din colţul cel mai întunecat al camerei, adăugă cu silită 
liniște în glas. 

— N-am văzut încă nicio familie ai cărei membri să fie atât de 
strâns legaţi unul de celălalt. 

Wakefield întrebă cu glas limpede și precis, caracteristic 
copilului precoce: 

— Ai cunoscut multe familii, Alayne? Tu ai fost unica fată la 
părinţi și majoritatea prietenilor tăi, despre care ne-ai vorbit 
până acum, au fost numai copii. Prin urmare nu înţeleg cum ai 
putut cunoaște familii care să aibă mai mulţi membri. 

— Wake, te poftesc să nu fii prea îndrăzneţ, zise Pheasant. 

— Nu, dar adevărul este, stărui el și ridică obrazul - un mic 
disc palid - din umbra fotoliului, că eu nu înţeleg cum ar putea 
ști Alayne ceva în legătură cu viața pe care o duc familiile cu 
mai mulți membri. 

— Eu știu exact ceea ce trebuie să știu, răspunse Alayne, cu 
un fel de asprime în glas. 

— Ceea ce trebuie să știi, în legătură cu ce, Alayne? 


— În legătură cu posibilitatea de a înţelege pe membrii 
acestei familii. Ciudăţeniile și toanele membrilor ei. 

Wake stătea cu picioarele încrucișate, cu mâinile împreunate 
pe piept și se legăna încet, pe măsură ce plictiseala începea să 
facă loc mulțumirii: 

— Da, Alayne, dar eu sunt totuși de părere că nu-i de ajuns să 
înţelegi ciudăţeniile membrilor unei familii pentru a-i putea 
înţelege cu adevărat, în cazul în care ești obligată să trăiești în 
aceeași casă cu ei, cum ești obligată să trăiești tu aici în mijlocul 
nostru, nu-i așa Alayne? 

— Wikefield, n-ar trebui să repeţi atât de des numele 
persoanei cu care vorbești! 

— Vrei să spui că nu trebuie să-ţi pronunt numele din pricină 
că vorbesc atât de des cu dumneata? 

— Dimpotrivă, înţeleg să nu-mi pronunţi numele atât de des 
când vorbești cu mine. 

— In cazul acesta de ce nu-mi spui limpede ce urmărești? 

— Wakefield! 

— lată că și dumneata îmi pronunţi numele în fiecare clipă! 
De fapt nici nu spui altceva. Nu ţi se pare că asta este lipsă de 
măsură? 

Pheasant reuși doar cu mare greutate să se stăpânească. 

Alayne încercă să evite o discuţie cu acest mic cumnat al ei și 
răspunse: 

— De, s-ar putea să fie. Dar ia spune-mi, ce crezi că ar trebui 
să înţeleg, de vreme ce sunt obligată să trăiesc în casa aceasta 
împreună cu voi toţi? 

Continuă să se legene în fotoliu și răspunse: 

— Să înţelegi care este motivul că ţinem atât de mult unul la 
altul și de ce nu putem sta departe unul de altul. Acesta este 
amănuntul pe care ar trebui să-l înţelegi. 

— Probabil vei avea amabilitatea să mi-l explici și mie. 

Işi desprinse mâinile și-și desfăcu degetele: 

— Nu cred că voi fi în stare să ţi-l explic. Îl simt în mine dar 
nu-l pot explica. Intuiţia ta de femeie nu te ajută să-ţi explici 
singură? 

Datorită acestei adorabile greșeli, Alayne îi iertă precocitatea 
atitudinii și îndrăzneala cuvintelor pe care le rostise. 

Râsese încântată. Dar Pheasant, care nici ea nu era cu mult 
mai mult decât un copil, nu găsi nimic de haz, așa că declară: 


— Cuvântul acesta mi se pare extrem de indicat. Și are o 
rezonanţă ce pare a exprima o situaţie psihologică. 

— Mă întreb, zice Alayne, care se plictisește de prezenta lui 
aici în cameră, de ce nu te duci să stai și tu de vorbă cu ceilalţi. 
Cum se face că te simţi mulțumit departe de ei? z 

— Nu sunt deloc mulțumit, răspunse el abătut. Incerc să-mi 
omor timpul. M-aș duce la ei cât ai clipi, dar adevărul este că eu 
nu sunt în raporturi de conversaţie cu niciunul dintre ei. 

— De ce anume? Ce s-a întâmplat? 

— Nu s-a întâmplat aproape nimic. Dar mie nu-mi place să 
vorbesc despre vechi neînţelegeri și pretenţii inexistente. 
Adevărul este că mă simt atras de ei, chiar în această clipă, și 
cred că totuși voi urca și eu la etaj. 

Cu toate acestea nu se mișcă de pe scaun, căci îi plăcea să 
stea între femei. În felul său distrat, ţinea la aceste două 
cumnate ale lui. O respecta pe Alayne, dar marea lui plăcere era 
s-o atragă mereu în discuţii. Cu Pheasant vorbea de sus și o 
numea „draga mea fetiță” sau „dragă femeie”. Afară de asta, 
datorită sănătăţii lui șubrede, când era vreme rea, ca de pildă 
astăzi, nu avea voie să se miște din casă. Prin urmare își 
petrecea vremea pe rând în camerele și în apropierea diferiților 
membri ai familiei, dar simţurile lui erau mereu treze și 
urmăreau tot ce se petrece în apropierea sa. Se simţea 
mulţumit, deși era mereu singur. Se apropia de vârsta când 
copiii încep să se teamă că nimeni nu-i în stare să-i înţeleagă. 

Întunericul devenise mai des și Pheasant se ridică de pe 
scaun, ca să aprindă lampa așezată în mijlocul mesei. 

— Mai bine aprinde făcliile, stărui Alayne. Astă-seară aș 
prefera să avem o lumină mai deosebită. 

— Da, te rog, aprinde făcliile, interveni Wakefield. Lumina lor 
ar putea să ne mai înveselească. 

Din camera lui Ernest se auzi un hohot de râs, coborând în 
josul scării din hol. 

— Ascultaţi, ce bine se distrează! zise Wakefield cu părere de 
rău. 

Alayne se ridicase și ea în picioare, după care se apropie de el 
și-l mângâie pe creștetul capului. 

— Ești sigur că nu ești încă dispus să te duci la ei? întrebă ea. 

— Nu încă. Și afară de asta mie-mi place lumina făciliilor. 


Lumina făcliilor, își zise ea, se potrivește cu el. O văzu 
tremurând pe obrazul lui alb, palid, și în adâncurile ochilor lui 
căprui, exact ca o mângâiere. Făcea același efect și asupra lui 
Pheasant, care se așezase sub braţele de argint ale 
candelabrului, ale cărui reflexe tremurau blânde și senine pe 
mâinile ei delicate, care se mișcau în lungul firului ce se 
împletea în minusculul jerseu roșu al lui Mooey. 

Alayne începu să se plimbe neliniștită prin cameră, uitându-se 
la obiectele pe care le cunoștea până în cele mai mici 
amănunte; lua în amândouă mâinile câte o figurină de porțelan 
și o ţinea, ca și când ar fi vrut să absoarbă ceva din lucirea ei 
rece și luminoasă. Își văzu imaginea reflectată în oglinda de 
deasupra consolei și se examină repede, întrebându-se, oare 
înfățișarea obrazului ei s-a schimbat de anul trecut până acum? 
Uneori i se părea că s-a schimbat. Chiar dacă s-a schimbat și s-a 
făcut mai urâtă, nu-i deloc de mirare își zise ea. Trecuse prin 
emoţii care fuseseră tocmai de ajuns ca să ofilească obrajii unei 
femei. Prima ei căsătorie - căsătoria aceea dezastruoasă cu 
Eden. Infidelitatea lui. Chinurile pricinuite de iubirea tăinuită faţă 
de Renny. Despărțirea de Eden. Întoarcerea ei la New York și 
obligaţiile ce i le impunea slujba pe care o avea. A doua vizită la 
Jalna, pentru a-l îngriji pe soţul ei, Eden. Relaţiile dintre el și 
Minny Ware. Divorțul. Căsătoria cu Renny în primăvara trecută. 
Toate acestea se întâmplaseră în timpul a patru ani și jumătate! 

Nu era deloc de mirare, chiar dacă s-a schimbat! Dar oare s-a 
schimbat cu adevărat? Acesta era motivul pentru care se 
examinase în oglindă. Totuși la lumina unor făclii e greu de 
precizat. Era o lumină care exagera amânuntele. De pildă 
Wakefield, care de multe ori în timpul zilei părea palid, în lumina 
aceasta avea obrazul ca petalele unei flori albe, iar pe obrajii lui 
Pheasant se vedeau umbrele aruncate de genele ei frumoase. 

Mai făcu un pas spre oglindă, ca și când s-ar fi interesat de 
jerseul la care lucra Pheasant, dar în realitate pentru a-și 
examina din nou imaginea în luciul ei. Văzu sclipirea luminii 
făcliilor pe păr, pe proeminenţa obrazului și pe desenul buzelor. 
Frumuseţea nu se ștersese încă, dar chipul ei devenise mai 
matur. Îi dispăruse orice urmă feciorelnică de pe faţă, ale cărui 
contururi le moștenise de la străbunii olandezi din partea 
mamei. Își zise că expresia obrazului ei dovedește naivitate, dar 
în același timp și tenacitate, nu însă și răbdare. Intelectualitate 


dominată de pasiune. Puterea acestei pasiuni, care putea 
copleși totul în cale, i se păru că a fost grefată pe personalitatea 
ei ca un altoi, care putea să înflorească și să dea fructe 
neobișnuite, pe tulpina unui pom obișnuit. 

Era căsătorită cu Renny de aproape zece luni, dar nici acum 
nu știa cu nimic mai mult decât înainte de a se căsători cu el 
despre viaţă, despre iubire. Nu știa nici la ce se gândește. Oare 
se lăsa condus numai de instinct? Ce și-o fi închipuind despre 
ea, acum când îi aparţine? El nu avea slăbiciunea autoanalizei. 
Să sape în adâncnl dorințelor și credinţei sale, pentru a scoate la 
lumină minereul egoismului său, i se părea un gând insuportabil. 
In aparenţă, chiar curiozitatea lui în legătură cu ea nu trecea 
dincolo de pornirile primitive. Preocuparea unică a propriei sale 
vieţi i se părea covârșitoare. Nu cumva se așteaptă, își zise ea, 
acum când este înhămată alături de el, să galopeze prin viaţa ei 
fără împotrivire, să adulmece vânturile și să pască în livezile 
grase, ca seara să se întoarcă din nou în întunericul intimităţii 
pasiunii lor comune? El nu simţea îndemnul nedomolit al ei de a 
vedea limpede lucrurile pe care le întlânea în cale. Concepţia lui 
despre relaţiile existente între ei era atât de simplă încât firea ei 
analitică aproape se revolta împotriva lui. 

Se depărtă de oglindă, deoarece văzu privirile lui Wakefield 
oprite asupra ei. Începu din nou să se plimbe prin cameră, cu 
mâinile împreunate la spate, cum îl văzuse de multe ori pe tatăl 
ei plimbându-se prin biroul lui. Zâmbi sarcastic, întrebându-se 
dacă toate aceste gânduri ale ei pot fi condensate în întrebarea 
specific feminină: „Oare mă mai iubește?” - „Mă iubește tot atât 
de mult ca înainte?” 

Îl auzi coborând scara cu pași grei (cum făcea întotdeauna), 
ca și când s-ar fi grăbit. Se gândea la el ca la crivățul iernii: 
aspru, trepidând de energie rece repezită în calea ei. Nu trebuie 
să treacă de ușa salonului și probabil să iasă din nou în curte, 
înainte de a vorbi cu ea! Se apropie repede de ușă, dar exact 
când se opri în faţa ei, ușa se deschise pe dinafară. Se opri în loc 
și se uită la ea mirat și zâmbind, când constată cât de aproape 
este de el. 

— Am venit să văd ce faci, zise el. 

Se uită la el și răspunse cu glasul tremurând de nemulţumire, 
exact ca un copil: 


— Mi-am petrecut toată după-amiaza aici în salon. Te-am 
auzit când ai urcat la etaj, dar de atunci a trecut foarte mult. 

— Da? Când am trecut, am auzit pianul, așa că mi-am 
închipuit că Finch a început să cânte pentru tine. Știi foarte bine 
că eu nu sunt în stare să mă așez pe scaun și să ascult muzică, 
în timpul după-amiezii. 

Îi petrecu braţul împrejurul mijlocului și sprâncenele îi fugiră 
pe frunte, când văzu aprinse făclii din candelabre. 

— Sunteţi un trio fantastic! Ce s-a întâmplat cu lampa? 

— Nouă ne place lumina făcliilor. Este atât de misterioasă, 
răspunse Pheasant. 

Ochii lui Renny se opriră pe sinuozitatea cefei ei delicate: 

— Este și plăcută. Pheasant, nici n-am băgat de seamă până 
acum ce gât frumos ai. 

— Tocmai adineauri mă gândeam că arată exact ca Anna 
Boleyn, zise Wakefield. Un gât anume făcut pentru barda 
călăului. 

Se ridică în picioare și se apropie de ei, apoi își feri părul 
întunecat de pe frunte și se uită la Renny. 

Pheasant lăsă lucrul din mână și-și pipăi gâtul cu amândouă 
mâinile: 

— Te rog, Wake, nu mai continua. Mă trec fiorii când vorbești 
așa. 

Cuvintele ei i se părură spuse anume pentru a-i face lui 
plăcere: 

— N-au decât să te treacă fiori, draga mea fetiţă, căci tu ești 
exact femeia care pe vremea aceea și-ar fi pierdut capul pe 
butuc. 

Renny întinse braţul și-l strânse lângă el, apoi îl sărută. 

— Cum te-ai simţit astăzi, tinere? întrebă el cu o solicitudine 
care odinioară o impresionase pe Alayne, dar în timpul din urmă 
se întâmplase de multe ori s-o nemulţumească. 

El nu băgă de seamă această nemulţumire, dar lui Wakefield 
nu putu să-i scape. Se strânse lângă fratele său mai mare și-și 
băgă mâinile pe sub haina cu care era îmbrăcat, apoi se uită la 
Alayne, ca și când ar fi vrut să-i spună: 

— „Eu mă pot apropia de el mai mult decât de tine”, apoi 
răspunse cu glas ridicat: Nu tocmai bine, Renny, mulţumesc de 
întrebare. 


— Păcat, oftă Renny, apoi se aplecă spre el și-l sărută încă 
odată. lţi voi spune acum ceva, ca să-ţi facă plăcere. Astăzi 
după-amiază Cora a fătat un mânz foarte frumos, și se simt 
foarte bine, atât mânzul cât și ea. Trebuie să știi că din patru 
mânji pe care i-a fătat, se adresă el lui Alayne, doi au fost morţi, 
iar ceilalţi doi au fost prea slabi. Acesta de astăzi, însă, este o 
adevărată minune. 

— Imi pare foarte bine! zise Alayne și încercă să pară 
impresionată. Dar glasul ei fu copleșit de vorbele entuziaste ale 
lui Pheasant și Wakefield. 

E mânză? Seamănă cu maică-sa sau cu armăsarul? O mânză! 
Exact Cora! A lăsat-o stând în picioare. O mânză ca un 
grenadier. Vorbeau toţi dintr-odată și ochii le străluceau de 
mulţumire. Jerseul lui Mooey căzu pe parchet. 

Renny se desprinse dintre Alayne și Wakefield și se opri în 
mijlocul camerei, făcând gesturi repezi cu mâinile, cât timp 
vorbi, și obrazul lui aprins părea că arde. Le repetă atitudinea 
Corei, felul în care a fătat și nechezatul ei semnificativ. 

Alayne se uita la el, aproape fără să-l audă ce vorbește, 
preocupată numai de dragostea ei faţă de el și de fascinația pe 
care prezenţa lui o exercita asupra ei. Așteptă să termine ce 
avea de spus, pentru a pleca împreună cu el la etaj, unde putea 
să stea numai cu ea, departe de ceilalți membri ai familiei, care 
păreau că încearcă anume să se amestece mereu între ei. Il 
apucase de pulpana hainei și, la prima ocazie ce se oferi, îl 
atrase spre ușă: ` 

— Vino la etaj, zise ea. In cameră la mine este ceva ce-aș 
vrea să-ţi arăt și ție. 

— N-ar fi mai bine să mergem mai târziu? întrebă el. S-ar 
putea ca acolo să fie prea frig pentru tine? 

— Nu face nimic! 

— Vin și eu, zise Wakefield și îl apucă pe Renny de braţ. 

— Nu se poate, ripostă Alayne aproape cu violenţă. La mine în 
cameră este frig. 

Totuși ieși după ei în hol și de aici urcă scara spre etaj. Renny 
se opri în faţa ușii de la camera sa. 

— Vrei să intrăm aici? întrebă Renny, exact ca un copil 
ascultător, care nu îndrăznește să se împotrivească. 

— Nu, prefer să intrăm în camera mea. 


Se opri cu mâna pe clanţa ușii, până când trecu pe lângă ea, 
dar când vru să intre și Wakefield, îi aruncă o privire atât de 
aspră, încât băiatul se retrase și, pentru a-și ascunde părerea de 
rău, se propti de balustrada scării și se prefăcu că se uită la 
ceva jos în hol. 

Închise ușa în urma lui Renny și se uită la el, cu o undă de 
mulţumire pe obraz: „Sunt exact ca un paznic de închisoare”, își 
zise ea. 

Înainte de a se căsători, camera fusese a lui Meg, dar acum 
nu mai avea nicio urmă din cuibul pufos, confortabil și cu 
perdeluţe la ferestre, așa cum îi plăcea ei. Interiorul era aproape 
auster, iar perdelele erau de culoare liliachie, cu dungi galbene 
mai închise, și pe pereţi grupuri de gravuri. In timpul verii, când 
mobilase camera cu mobila ce aparținuse maică-si, iar pe 
consola căminului nu era decât un singur vas de porțelan, cu un 
singur lujer de delfiniu înflorit, efectul i se păruse încântător. 
Ferestrele erau deschise și draperiile trase într-o parte, încât 
grădina se vedea în toată strălucirea. Dar astăzi, datorită 
atmosferei îngheţate și zăpezii grele de februarie, care 
acoperise ferestrele, până și ei i se părea o încăpere rece și 
lipsită de viață. Renny simţi un fior de gheaţă în dreptul inimii. 
Își dădu numaidecât seama că la această oră și la o astfel de 
temperatură n-ar fi trebuit să-l aducă în camera ei. 

— Ei, haide, spune-mi, ce vrei să-mi arăţi? întrebă el și se uită 
în lungul camerei. 

— Învelitoarea aceasta, zise ea și-i arătă o învelitoare liliachie 
pe care o lucrase și o întinsese pe pat chiar în timpul după- 
amiezii. 

Încruntă ușor din sprâncene și se uită la ea: 

— Arată ca un pat dintr-o piesă de teatru. Toată această 
cameră îmi face impresia unui decor dintr-o piesă de teatru. 
Pare ireală și lipsită de confort. Nu are nimic ce te-ar putea 
atrage. Evident, îmi dau seama că este aranjată cu gust și tot ce 
vrei - apoi zâmbi aproape cum zâmbea bunica - dar din fericire, 
eu nu vin aici decât în timpul nopţii, altfel m-ar deprima. 

Ochii ei îi întâlniră pe ai lui și părură că vor să-i spună: 

— „Zii înainte”, iar buza de jos părea c-ar vrea să adauge: 
„Spune tot ce ai de spus!” 

Se așeză pe marginea patului și, întinzând braţele după ea, o 
sili să i se așeze pe genunchi, apoi își ascunse obrazul la pieptul 


ei. Alayne simţi dorinţa de a se strânge lângă el, dar își aduse 
aminte de învelitoarea de pe pat și se ridică în picioare. În 
același timp îl apucă de poala hainei și îl smuci ușor, ca să-l 
ridice în picioare. 

— Nu sta pe pat, căci îmi mototolești învelitoarea, zise ea. 

Se ridică în picioare, cu un fel de părere de rău, și se uită la 
ea cum își netezea învelitoarea de mătase. Se uita întotdeauna 
cu admiraţie la mâinile ei, când făceau câte o mișcare grăbită. 
Erau capabile și pricepute, chiar atunci când ţineau dârlogii. 
Acesta era și el unul dintre amănuntele care-l determinaseră să 
țină la ea. 

Işi îndreptă trupul și se întoarse spre el, făcând din nas o 
strâmbătură, în parte duioasă, în parte reprobatoare. 

— Dragul meu, îmi pare foarte rău, dar nu pot admite să te 
văd așezat pe marginea patului... Spune, nu ești de părere c-ar 
fi bine să-ţi schinibi hainele? Miroși... destul de puternic a grajd. 

Renny își adulmecă zgomotos hainele cu care era îmbrăcat: 

— Serios? Adevărul este că eu miros întotdeauna a grajd. 
Amănuntul acesta face parte din personalitatea mea. Te supără 
atât de mult? 

— De astă dată în mirosul de grajd se simte și un miros de 
dezinfectante. 

— Totuși, înainte de a mă întoarce în casă, mi-am spălat 
mâinile în ligheanul din birou. 

— O, dragul meu, de ce faci așa ceva? Te speli cu apă rece ca 
gheaţa și te ștergi cu un prosop grosolan. Nu-i deloc de mirare 
că mâinile tale sunt întotdeauna zdrelite. Îi luă o mână în mâna 
ei și o examină: Ai mâinile atât de frumos formate! 

— În sfârșit, dacă trebuie, sunt obligat să-ţi fac pe voie. Haide, 
să stai cu mine, până mă voi schimba. 

In drum spre camera lui, își aduse aminte de prima lor zi 
petrecută acasă, după ce se întorseseră din călătoria de nuntă. 
Cercetaseră împreună toată casa, strânși unul lângă altul, și o 
văzuseră în lumina nouă a legăturii dintre ei. Fiecare încăpere în 
care intrau le trimitea în cale cohorta amintirilor pe care le 
păstrase, ca să le ureze bun venit. „Suntem aici, și v-am 
așteptat!” păreau că vor să le spună amintirile închise în salon; 
afară de asta, în salon era bunica, îmbrăcată în rochia ei de 
catifea de culoarea purpurei, așezată în apropierea focului din 
cămin, cu inelele care scăpărau pe mâinile ei frumoase și 


îmbătrânite, în timp ce juca Ghiul-Bahar. Aici se întâlneau 
membrii familiei și aici se desfășurau discuţiile dintre ei, tot aici 
se păstra și amintirea nobilă a bunicii, întinsă în sicriul ei, cu 
unchiul Ernest care plângea la picioarele sicriului. „Suntem tot 
aici!” strigau amintirile din sufragerie, iar dincolo era Eden, palid 
și sleit de puteri, întins pe canapea, așa cum îl văzuse după 
sosirea lor de la New York. Tot aici se desfășurase și teribila 
scenă a citirii testamentului, la care era mai bine să nu te 
gândești prea mult. Ea nu fusese de faţă la acea scenă, dar 
auzise ce s-a întâmplat și presimţea că va trebui să treacă 
vreme foarte lungă până când sufrageria va pierde ecourile 
glasurilor auzite atunci. Aceleași amintiri o întâmpinaseră și în 
camera vecină, și era convinsă că niciodată nu va fi în stare să 
schimbe înfățișarea acestor camere. Se simţea tot atât de slabă 
în faţa mobilei aceleia masive, a draperiilor grele, a portretului 
familiei, ca un șoricel care a început să roadă căpătul de jos al 
unei gigantice coloane de brânză. În această casă era și va fi 
prezentă întotdeauna prezentă atotputernica tradiţie a celor din 
familia Whiteoak. Aici stăruia și va stărui întotdeauna prezenţa 
bătrânei Adelina, care se supăra întotdeauna când constata c-au 
întârziat cu servirea mesei, dar mai ales gestul ei, când întindea 
farfuria să i se mai dea de mâncare, și privirile aprinse cu care 
se uita pe sub sprâncenele arămii și zbârlite când se simţea 
mulțumită. Aici stăruiau neștersele amintiri despre mesele 
frumoase, cu bucatele pe care le mâncau cu atât mai multă 
plăcere, cu cât neînțelegerile păreau mai violente. În dormitorul 
bătrânei Adelina din camera de dincolo de hol, unde Boney mai 
stătea și astăzi cocoţat pe căpătâiul patului pictat și se gândea 
la ea, Renny îi spusese cu un tremurat de sfială în glas: 

— M-am gândit că din când în când, mi-ar face plăcere să 
dorm în patul acesta. După cum știi, în testament patul mi l-a 
lăsat mie. Doamne, ce visuri extraordinare ai putea avea, 
dormind în acest pat! _ 

La etaj, din fiecare dormitor îi întâmpinau aducerile-aminte. Işi 
începuseră viața comună, împresuraţi de prea multe amintiri. 
Trecuseră cu faţa întoarsă prin fața ușii de la camera care 
odinioară fusese a ei și a lui Eden și se îndreptaseră mulţumiţi 
spre ușa deschisă de la camera lui Renny. Uitându-se în largul 
acestei camere, se întrebase, ce va trebui să facă pentru a se 
simţi mulţumită între pereţii ei, ce ar putea face pentru a 


elimina aspectul pur bărbătesc al acestei încăperi? Din fericire 
era destul de mare și bine aerisită. Va trebui să instaleze două 
paturi gemene de nuc, în locul patului ușor de stejar care 
tremura sub greutatea lui în mijlocul camerei. Perdelele urâte 
fuseseră fără îndoială alese de soră-sa, și strânse cu șnururi pe 
marginea canatului, ca să nu împiedice lumina. Pe acestea va 
trebui să le schimbe cu altele de tonalități mai blânde, probabil 
de culoare liliachie... sau nu, nu de culoarea aceasta, căci se vor 
decolora chiar numai datorită atmosferei din cameră, fără a fi 
atinse de razele soarelui. Vișinii sau verzi, vor fi mult mai 
potrivite... Va trebui să schimbe și tapetul de pe pereți... și 
gravurile... 

Dar Renny îi spulberase gândurile, spunându-i cu glasul ușor 
alterat, din pricina sfielii: 

— Nu știu cum să-ţi spun, dar cred că n-o să te superi dacă 
am să te rog să-ţi aranjezi camera în care a locuit Meggie. Este 
alături de aceasta și astfel aș avea posibilitatea să-l veghez pe 
Wake, fără să te deranjez și pe tine. După cum bine știi, ela 
dormit întotdeauna în același pat cu mine. 

Auzindu-l ce spune, tresărise și rămase și puţin nemulțumită. 
Dar imediat după aceea simţise un fel de ușurare. Gândul că va 
avea un sanctuar al ei propriu, unde să se poată refugia, cu 
toate gândurile ei intime, părea destul de plăcut. Dar își aduse 
aminte că va trebui să renunţe la siguranţa și liniștea ce i-ar fi 
putut-o oferi prezenţa lui... - datorită acestei propuneri făcute cu 
glasul aproape ironic, și sugestiei de a-l scuti de prezenţa ei în 
această cameră - mai ales după ceea ce reprezentaseră luni de- 
a rândul unul pentru altul! După toate mărturisirile lui despre 
dorinţele înfrigurate ce-l chinuiseră în timpul petrecut de ea sub 
același acoperiș, în calitate de soţie a lui Eden! Dorinţele 
acestea nu reușiseră oare să se transforme în duioasă tovărășie 
față de ea? 

— Ei, ce zici? întrebă el și se uitase la ea dintr-o parte. 

O pornire neînţeleasă o determinase să-i răspundă: 

— Cred că pentru Wakefield ar fi mult mai bine să doarmă 
singur. Cu siguranţă ești obligat destul de des să-l trezești din 
somn, când te întorci târziu în cameră. Afară de asta, înainte de 
a te dezbrăca, tu mai ai și obiceiul să fumezi. 

— ÎI trezesc aproape de tot atâtea ori, de câte ori mă trezește 
el pe mine. 


— Pentru toţi copiii - și în special pentru cei care sunt mai 
delicaţi - e preferabil să doarmă singuri. 

— Nu este același caz cu Wake. Nervozitatea și slăbiciunea 
inimii lui cer o supraveghere continuă. 

— Eu sunt de acord, Renny, dar... de ce-mi spui asta tocmai 
acum? 

Se simţise nemulțumită și jignită; simțământul acesta de 
nemulţumire fusese și avea să fie și de aici înainte întotdeauna 
prezent și se va manifesta de fiecare dată, la orice stăruinţă din 
partea lui și la orice reticenţă pe care o constata. 

— Nici eu nu știu de ce, răspunse el, pe un ton de copil certat, 
așa că nu mai stăruli. 

Toate acestea erau acum trecute de multă vreme, dar își 
aducea destul de des aminte de senzaţia de atunci, deoarece 
vorbele lui i se păruseră că-i dovedesc în mod diferit, că sosirea 
ei nu va putea schimba nimic din viaţa de la Jalna, că Renny 
pusese stăpânire pe viaţa ei, dar ea nu va însemna în viaţa lui 
cu nimic mai mult decât ceea ce înseamnă apele reci ale unui 
râu care se înfrăţesc cu apele sărate ale mării. 

Indreptându-se acum împreună spre camera lui Renny, 
trecură pe lângă Wakefield care stătea mereu aplecat peste 
balustradă și părea abătut. Își feri privirile din calea lor şi nici 
Renny nu se uită la el. Alayne presimţea că băiatul este gelos și 
era convinsă că și Renny își dă seama de sentimentul acesta. 
Presimţea că Wakefield nu este de acord ca ea să intre în 
camera lui Renny și ar fi vrut să-i arunce o privire, cum făcuse 
ea adineauri, ca s-o determine să se așeze pe balustradă în locul 
lui și să se uite la el abătută. Intră în cameră și închise anume 
ușa în urma ei. 

Renny începu să-și desfacă șireturile încălțămintei: capsele se 
auziră sunând stins, apoi tălpile groase ale bocancilor răbufniră 
pe dușumele. Ei îi plăcea să-l vadă că face câte ceva, chiar dacă 
era vorba de lucruri banale. Prezenţa lui reprezenta pentru ea 
cea mai mare mulţumire și, în clipele de duioasă intimitate, ar fi 
vrut să fie numai al ei. 

— Cum se face că nu putem petrece mai mult timp împreună, 
fără să ne deranjeze ceilalți? întrebă ea. Astăzi după-amiază am 
stat două ceasuri în salon! Credeam că vei veni la mine! 

Incercă să-i explice, dar ea îl opri: 


— Da, știu, n-ai venit din pricina mânzului. E foarte bine că l-a 
fătat fără nici o greutate. Dar în grajd erau și ceilalți oameni ai 
tăi, așa că fără îndoială n-ar fi fost nevoie să-ţi pierzi tot timpul. 

Se uită sfios în cuprinsul odăii sale, căutându-și pantofii, ca și 
când, după ce i-ar fi încălţat, s-ar fi simţit mai apărat împotriva 
reproșurilor ei. Ea continuă cu glas tremurând de dragoste și 
nerăbdare: 

— Poate nu mă crezi, dar totuși am momente când mă simt 
singură. Când mă gândesc la luna pe care am petrecut-o în 
Anglia - călătorind de colo, colo - ca abia după aceea să ne 
întoarcem acasă - mi se pare c-am trăit un vis fermecător. Acum 
însă te văd mereu preocupat de câte ceva, zise ea și se așeză 
pe marginea patului, simțindu-se abătută. Totuși nu se poate 
spune despre tine că ai fi unul dintre soţii aceia americani ce se 
gândesc mereu la planurile câte unei mari întreprinderi, care le 
cere să se concentreze exclusiv asupra lor... 

Se opri, văzând expresia de pe obrazul lui, care denota 
egoism și mândrie rănită. Până acum își închipuise că ar fi fost 
imposibil ca obrazul lui îngust să devină mai roșu decât era de 
obicei, dar de astă dată constată că este mult mai roșu, iar în 
adâncul ochilor lui descoperi o expresie de tristețe neînţeleasă. 

— Bine... draga mea, protestă el, tu nu ești în stare să 
înţelegi? 

— Nu, nu sunt în stare, răspunse ea fără sfială. Aproape îmi 
vine să cred că, dacă s-ar întâmpla să-ţi fac eu un copil, n-ai 
face cu nimic mai mult caz de el. 

— Mi se pare că ești geloasă! ripostă Renny. Ești geloasă pe o 
iapă care a fătat! In viața mea n-am mai auzit așa ceva. 

Feminitatea ei tânjea după un gest de alintare, așa că-i spuse 
pe același ton cu care ar fi nechezat o mânză de cinci ani: 

— Nu mă interesează dacă ai auzit sau nu, de vreme ce 
vorbele pe care ţi le-am spus sunt adevărate. Chiar dacă în clipa 
aceasta ţi-aș naște un copil, tu n-ai face pentru mine cu nimic 
mai mult decât ai făcut pentru Cora. 

— Ba da, aș face! M-aș repezi în pădure, fără să mai ţin 
seamă de troiene și de crivăţ, și nu m-aș întoarce acasă decât 
după ce totul ar fi terminat. 

Se apropie și se așeză alături de ea pe marginea patului. 

— Poate nu știi, începu el și o strânse mai aproape, că tu, 
femeie  chibzuită, intelectuală, femeie cu  veleităţi de 


superioritate, ești în stare să devii mai caraghioasă decât orice 
altă femeie pe care am întâlnit-o până acum în viața mea. 

Ştia că vorbele lui erau întemeiate. Prevăzuse că va fi mirat și 
va face haz pe socoteala atitudinii ei de adineauri, dar reușise 
să se acomodeze cu această situaţie, așa că acum nu-i mai 
păsa. Se strânse și ea mai aproape de el și-și făcu loc cu umărul 
la subţioara lui. În cameră era o atmosferă cenușie și rece. Își 
desprinse o mână și scoase o ţigară din pachet, apoi o aprinse și 
aruncă chibritul pe dușumele. Fumul se destrăma împrejurul 
capetelor lor și-i simţi aroma în nări. Rămaseră îmbrăţișaţi, 
legănându-se încet prin lumina tulbure a înserării, apoi Renny 
adăugă: 

— E foarte bine că aici în cameră, poţi arunca chibriturile 
stinse pe dușumele și învelitoarea patului suportă să te așezi pe 
ea chiar dacă se mototolește, nu-i așa? 

In salonul de la parter Pheasant aștepta să vină Piers și să îl 
aducă pe micul Maurice. Era ora la care trebuia să-l culce, dar 
ea nu era deloc grăbită să părăsească salonul în care se simţea 
o căldură plăcută, răspândită din cămin. Stătea așezată, 
ţinându-și trupul drept, pe canapeaua brodată cu mărgele din 
apropierea căminului și se gândea la Alayne și la Renny. Erau 
oare fericiți? Căsătoria lor va fi reușită? Gândurile ei întârziau de 
multe ori la relaţiile dintre bărbaţi și femei. Avusese parte în 
viața ei scurtă să cunoască destule aspecte, în calitate de 
femeie căsătorită. Nu avusese norocul s-o cunoască pe maică-sa 
care s-o apere împotriva tatălui ei. Trăiseră singuri, în aceeași 
casă, el copleșit de amărăciune și dezamăgire, iar dragostea 
faţă de ea, în calitate de părinte - căci se întâmpla nici să n-o 
bage în seamă - se manifesta cel mult printr-o strâmbătură de 
dezgust. A ei faţă de el mai mult ca o atitudine critică și lipsită 
de încredere. Nu se interesase de ea și putea face tot ce o tăia 
capul, cum se și întâmplase, sfârșind prin a se căsători cu Piers. 
Avuseseră și ei neînțelegerile lor. Când nu era ocupată cu alte 
treburi, se gândea la încurcăturile celor dimprejurul ei. De multe 
ori Își zicea că se simte bogată cu experienţele pe care te luase 
din viaţă. Faţă de Alayne adoptase o atitudine protectoare, deși 
aceasta era cu zece ani mai în vârstă decât ea, deși se 
căsătorise și divorțase, pentru ca să se recăsătorească a doua 
oară. Tocmai aici era toată nenorocirea, căci se căsătorise de 
fiecare dată cu câte un membru al familiei Whiteoak. Alayne nu- 


i înţelegea pe oamenii aceștia și nici nu va reuși să-i înţeleagă 
vreodată. Fraţii Witeoak! Pentru ei ea era un fel de străină, nu 
atât ca origine, cât mai mult ca structură sufletească. Pheasant 
crescuse ușă lângă ușă cu cei din Jalna. Pe Renny îl cunoscuse 
de pe vremea când nu era mai mare de o șchioapă. Se gândi la 
ziua în care eventual i se va oferi ocazia să-i dea lui Alayne un 
sfat de folos. Lăsă lucrul în poală și făcu ochii mari, imaginându- 
și că momentul a și sosit. Totuși nu reușea să-și imagineze sfatul 
pe care i-l putea da. 

Piers și Mooey coborau scara împreună, dar nu într-un suflet, 
cum făcuse Renny, ci cu toată băgarea de seamă și încet, 
adaptându-se piciorușelor băieţașului. Tot drumul pe scară, 
Mooey continua să vorbească, repetând mereu că el nu se teme 
și că n-o să cadă: 

— Nu mai repeta cuvintele acestea, îl auzi Pheasant 
adresându-se fiului său. Așa fac numai copiii mici, ori tu nu mai 
ești copil mic. 

— Eu nu sunt copil mic, răspunse Mooey cu mândrie. Apoi, 
după o clipă de adâncă gândire, repetă din nou: — Fi-al naibei 
de teabă, că mie nu mi-e fică de nimic. 

— Ce-am auzit pe copilul acesta spunând? întrebă Pheasant. 

— N-a spus nimic, răspunse Piers, care se arătă în cadrul ușii, 
decât că, s-a bâlbâit ca un copil mic și a înjurat ca un birjar. 

— Sărăcuţul de el, se vede că aude și el mai mult decât ar 
trebui! zise Pheasant și întinse braţele spre el. 

Se repezi spre maică-sa și-și ascunse obrazul în poala ei. 
Flăcările focului își tremurau lumina în părul lui castaniu. 

— la te uită! zise Pheasant, trecându-și degetele prin părul 
băiatului. Mi se pare că a început să apară o nuanţă roșcată din 
părul membrilor familiei Court. 

— Să sperăm că nu se va întâmpla așa ceva. Unul cu părul 
roșu în familia noastră este tocmai de ajuns. Ce tricotezi acolo? 

— Un jerseu pentru el. la uită-te, nu-i așa că i se potrivește 
culoarea? și-i apropie jerseul de obraz. 

— Unde sunt ceilalţi? întrebă Piers și se așeză pe scaun, cu 
obrazul spre foc. 

— Renny și Alayne s-au urcat la etaj. Wake și-a făcut de lucru 
și s-a luat după ei. Crede-mă, Piers, eu cred că fata aceasta își 
pierde uneori răbdarea, din pricină că nu are aproape niciodată 


ocazia să rămână singură cu el. Tu nu te-ai gândit niciodată la 
asta? 

— Că-și pierde răbdarea? Dar ce nevoie are să rămână 
singură cu el? 

— De, nu trebuie să uiţi că sunt căsătoriţi de curând. Uneori 
trec zile întregi fără să-l poată vedea, decât cel mult dacă 
îndrăznește să treacă în lungul troienelor de zăpadă, ca să-l 
caute în grajd. Dar mi-a spus chiar ea, că atunci când se duce la 
el în grajd, aproape că nici n-o bagă în seamă, ci stă și se uită la 
câte o gloabă de cal, ca și când abia atunci l-ar fi văzut. În ce 
mă privește, eu sunt de aceeași părere cu ea. 

Piers ascultă vorbele ei, cu zâmbetul pe buze. Apoi se propti 
în spătarul scaunului și, băgându-și mâinile adânc în buzunarele 
pantalonilor, o întrebă: 

— la să-mi spui, rogu-te, care crezi că este ultima noutate?... 
O serbare de ziua nașterii lui Finch! Cu membrii familiei, tineri și 
bătrâni, ţinându-se de mână și dansând împrejurul tortului în 
care sunt înfipte lumânările, în interiorul căruia va fi băgat un 
cec în valoare de o sută de mii de dolari! 


IHI 

Finch știa că în seara aceasta va trebui să vorbească cu 
George Fennel. Nu-l văzuse de mai bine de două săptămâni și în 
acest timp simţise de nenumărate ori dorința de a-și descărca 
sufletul în faţa prietenului său. Nu pentru că George ar fi fost o 
fire deschisă și înţelegătoare. Dimpotrivă de multe ori se uita la 
el pe sub streașina de păr prăvălit pe funte, examinându-l 
batjocoritor și mirat când îi auzea cuvintele de extaz sau de 
deznădejde. 

George Fennel nu cunoștea nici clipe de extaz, nici clipe de 
deznădejde. Ca și lui Finch, îi plăcea muzica mai mult decât 
orice altceva, dar plăcerea lui era calmă. Dacă nu avea la 
îndemână un pian, se mulțumea să cânte la banjo. Dacă se 
întâmpla ca banjoul să fie dezacordat sau cu coardele rupte, 
cânta la mandolina fratelui său. Dacă nici aceasta nu era 
disponibilă, scotea din buzunar o muzicuţă. Din toate aceste 
instrumente atât de variate, el era în stare să extragă aceeași 
mulţumire - un sentiment de adâncă liniște și uitare a tot ce se 
petrece în lumea dimprejurul său. Extazurile ca și deznădejdile 
lui Finch nu era în stare să le înțeleagă, dar ţinea la Finch și era 
convins că acest tânăr cu ochii lacomi posedă o calitate care ar 
putea să-i aducă fie celebritate, fie să-l bage în vreo încurcătură. 

În apropierea lui George, Finch găsea întotdeauna liniştea și 
plăcerea pe care ţi-o oferă prezenţa unui prieten statornic. 
George îl primea oricând cu aceeași mulţumire. Discuta de 
fiecare dată cu el despre ceea ce-l interesa pe moment și se 
simţea foarte mulțumit. Singurul amănunt care-l determina pe 
George să se aprindă era posibilitatea de a cheltui bani, fără a 
mai ține socoteala lor. Ochii începeau să-i strălucească și frazele 
ce-i treceau prin minte se înșirau mai precipitat, gândindu-se la 
posibilitatea acestei  eventualităţi nebănuite. Toată viaţa 
buzunarele acestor tineri fuseseră mai întotdeauna goale. 
Motivul care-l determina pe George să fie atât de sensibil faţă 
de banii care-ţi prisosesc se datora tocmai trândăviei 
permanente în care trăia. Să ai bani, fără să te fi ostenit să-i 
câștigi! lată o alternativă care-l captiva. Acesta era acum cazul 
lui Finch și, apropiata, mulțumire ce i-o va pricinui, începuse să-i 
lumineze obrazul prelung. 

Silueta lui Finch, când îi deschise ușa de la intrare, se profilă 
pe așternutul de zăpadă luminat de razele lunii într-un fel 


aproape misterios; obrazul îi rămăsese în întuneric, deoarece 
lumina din odaie nu-i accentua decât ochii fără să-i profileze 
conturul. 

— O, bună seara, Finch! exclamă George aproape ironic. 

— Seara, Jarge! răspunse Finch cu glasul sonor, simțindu-se 
înveselit la vederea prietenului său. 

Intră și, după ce-și scutură încălțămintea de zăpadă își scoase 
șapca și paltonul și le atârnă în cuier. 

— Care este ultima ta crimă? 

— L-am asasinat pe Mozart cântându-i compoziţiile la 
mandolină, răspunse George. Inchise ușa și lovi cu piciorul în 
bucăţile de zăpadă pe care Finch le lăsase pe covorul de la 
intrare. E grozav de frig nu-i așa? 

Finch își freca mâinile, ca să și le dezmorţească. 

— Da, e frig, dar nici nu-ţi închipui cât e de plăcut să faci 
drumul până aici peste câmp. Zăpada este atât de albă, încât îţi 
vine să crezi că aceasta e prima zăpadă căzută pe pământ. Și 
umbrele sunt atât de frumoase - fiecare rămurică pare desenată 
cu un tuș care bate în albastru. Mi-ar fi plăcut să poţi vedea 
propria mea umbră! Alerga și ţopăia alături de mine, exact ca o 
mică sălbăticiune ieșită din pădure. 

— Nu știu ce a determinat-o să ţopăie, zise George și se uită 
la el cu ochii mari. 

— Te rog, Jarge, nu fi atât de respingător de prozaic. Dacă ai fi 
fost și tu cu mine, sunt sigur ca-i fi ţopăit și tu. 

— Nu-mi pot imagina c-aș fi în stare să ies din casă într-o 
seară ca asta, decât cel mult dacă aș avea întâlnire cu o fată 
sau dacă m-aș duce la o serată. Aș fi preferat ca ninsoarea să nu 
înceteze, căci dacă ar fi nins toată noaptea, cum a nins în timpul 
zilei, luni n-aș mai pleca la slujbă. 

Deși George era cu un an mai tânăr decât Finch, terminase 
cursurile universitare și se angajase la un agent de bursă. Işi 
alesese această carieră, pentru că i se păruse ușoară și se 
vorbea foarte mult despre bani, deși de văzut nu-i văzuse 
niciodată. Il însoţi în odăiţa lui de la etaj. Era o încăpere lipsită 
de confort, în măsura în care poate fi camera unui tânăr, și se 
încălzea doar printr-o deschizătură în dușumele, pe unde trecea 
burlanul de la bucătărie, însă din trupul bine legat al lui George 
părea că emană o căldură blândă, iar amintirea clipelor vesele 
pe care le petrecuseră împreună în această încăpere i se părea 


lui Finch de un farmec nebănuit. Se așeză pe canapeaua 
desfundată și scoase din buzunar o lulea. Până acum George nu- 
| văzuse fumând niciodată altceva decât ţigări și se uită la el 
mirat, văzându-l că începe să și-o umple cu tutun dintr-o pungă 
veche care odinioară fusese a lui Nicholas. Finch se simţea ușor 
stânjenit. Ultima dată, când fusese în casa parohială, avusese și 
luleaua la el, dar îi fusese rușine s-o scoată. Işi închipuia că 
arată mai bărbat cu luleaua atârnându-i în colțul gurii, deși nu 
putea nădăjdui să simtă aceeași degajare fumând lulea, pe care 
o constatase la Piers. 

— Ce te-a apucat? întrebă George, aprinzându-și o ţigară. 
Încerci să-ţi dai aere de autor celebru, de ambasador american 
sau de prim-ministru al Angliei? 

Din mijlocul norului de fum Finch îi răspunse: 

— Nu știu la ce faci aluzie... dar eu fumez lulea de mai 
demult... cu mici intermitențe. Este mai comod și mai puțin 
costisitor. 

— Mi se pare c-ai ales tocmai epoca cea mai puţin indicată 
pentru a face economii, declară George râzând. Exact când 
împlinești douăzeci și unu de ani și vei intra în posesia unei 
sume pe care nici nu vei ști cum s-o cheltuiești. 

— Realitatea este că am ajuns la vârsta potrivită, pentru a 
fuma lulea, răspunse Finch cu demnitate. Afară de asta, mie-mi 
face bine. După cum știi, nervii mei nu sunt tocmai liniștiți. Nici 
nu bănuiești cum mă simt uneori. Îmi pierd cumpătul aproape 
pentru nimic și nu mă mai pot stăpâni. 

— Tot așa m-aș simţi și eu dacă m-aș afla în perspectiva de a 
moșteni o avere. 

— Aș prefera, începu Finch, cu o ușoară nemulțumire în glas, 
să nu vorbești despre afacerea asta ca și când aș fi milionar. O 
sută de mii de dolari nu este cine știe ce sumă. 

— Habar n-am. Sunt incapabil să-mi imaginez o astfel de 
sumă. 

— Tocmai tu vorbești, care ești agent de bursă! 

George, care nu era decât practicant în biroul unui agent de 
bursă, se simţi măgulit de calitatea pe care i-o atribuia Finch, 
așa că deveni serios. 

— Adevărul este că afacerile pe care le faci în calitate de 
slujbaș al unui birou te ocupi cu totul în mod impersonal. 


— Da, așa este. Dar în vremurile de astăzi, o sută de mii de 
dolari nu prea înseamnă mare lucru. Amândoi unchii mei au 
avut tot atât, dar nu cred ca acuma să le mai fi rămas ceva 
parale. 

— Cu toate acestea i-a nemulţumit c-ai avut norocul să-i 
moștenești tu. 

Finch se aprinse la obraz. 

— |lmi pare foarte rău, zise George, dar mi-ar fi fost imposibil 
să nu aflu ce s-a întâmplat. Nu s-au ostenit câtuși de puţin să-și 
ascundă adevăratele sentimente. 

— Eu nu-i condamn, ripostă Finch, pocnindu-și încheieturile 
degetelor. Nu-i condamn deloc pentru vorbele pe care mi le-au 
spus. 

— E foarte probabil ca tu să nu-i condamni, dar cu toate 
acestea purtarea lor față de tine a fost destul de neplăcută. 

— Da, grozav de neplăcută. 

Trebui să strângă luleaua în dinţi, ca George să nu bage de 
seamă că buza de sus începuse să-i tremure. O clipă se simţi 
copleșit de gânduri negre, dar imediat ochii lui încercară să 
întâlnească privirile lui George și declară aproape triumfător: 

— Dar acum se poartă cu totul altfel față de mine. Astăzi 
după-amiază l-am vizitat pe unchiul Ernest în camera sa. Acolo i- 
am găsit pe unchiul Nick, pe Renny și pe Piers. Imediat ce am 
intrat, mi-am dat seama c-au vorbit despre mine. M-am simţit 
ușor intimidat. Pe urmă am aflat că discutaseră despre o 
serbare pe care au intenţionat s-o dea cu ocazia zilei mele de 
naștere, sfârși el, dar de astă dată oricât ar fi strâns luleaua în 
dinţi nu-și mai putu stăpâni tremurul buzei. Totuși încleșta din 
fălci cu putere. 

George rămase impresionat: 

— O serbare, vasăzică! Ştii că este un gest foarte frumos din 
partea lor? Oare cine este cel care a venit cu ideea? 

— Nu știu, dar cel care m-a informat a fost Piers. Va fi un 
banchet modest, la care vor participa numai câteva persoane: 
cum știi, în casa noastră nu prea invităm pe nimeni și, în general 
vorbind, cred că va fi mult mai ușor pentru toţi dacă vor fi de 
faţă și câţiva invitaţi, în afară de membrii familiei. Nu ești de 
aceeași părere? 

George rămase îngândurat și încercă să se pună în situația 
acestor oameni expresivi și năzuroși. Prin urmare serbarea va fi 


un fel de punte între ziua care precede și cea care va urma după 
majoratul lui Finch. De-a lungul acestei punți, membrii familiei 
vor trece în cortegiu de gală, așa că răspunse: 

— Ideea este foarte bună şi-mi convine și mie. Fără îndoială îţi 
va folosi și ţie, ca să scapi din încurcătură. 

— Aș prefera ca toată afacerea asta să se fi terminat, declară 
Finch și oftă, aproape îndurerat. Dar mai este ceva de care mă 
tem. Va trebui să-i spun lui Renny că nu mă voi întoarce la 
universitate? Mi-e imposibil să mă mai întorc. 

George se uită la el, dar nu păru deloc mirat. 

— Cred că procedezi foarte cuminte. Eu a trebuit să mă 
opresc. Probabil te vei dedica muzicii? 

— Doamne, nici eu nu știu ce să zic. Înţeleg că tu te referi la 
eventualitatea de a îmbrățișa cariera muzicală? Nu-mi vine să 
cred că aș avea această vocaţie. 

— Ce prostii vorbeşti! Tu ai mai mult talent decât toţi tinerii 
pe care i-am cunoscut în viaţa mea. Toţi cei care te-au auzit 
cântând sunt convinși că-ţi pierzi vremea de pomană dacă faci 
altceva. 

— Ştiu că ăsta-i adevărul. Totuși mie nu-mi vine să cred că voi 
reuși să dau concerte. La recitalul de luna trecută, am cântat cât 
se poate de prost. Profesorul meu a fost grozav de dezamăgit. 
Omul acesta s-a ocupat zi și noapte de mine, ca un rob, și se 
aștepta la ceva extraordinar. Am exersat fără întrerupere. Dar, 
știi ce s-a întâmplat - în timpul concertului era să-mi pierd de 
două ori cunoștința. 

— Cred că vei reuși să-ţi stăpânești această stare emoţională, 
zise George cu glasul blând. 

— Nu voi reuși niciodată. Dacă situaţia aceasta s-ar datora 
stării mele emoţionale, aș avea tot dreptul să nădăjduiesc. Dar 
nu se datorește ei, și, în timpul recitalului, n-am fost emoţionat. 
Mă simţeam pe jumătate mort. Mi se părea că nimic împrejurul 
meu nu este real. Nici chiar pianul. La un moment dat era să cad 
grămadă, și asta nu din pricină că eram emoţionat sau c-am 
uitat ce trebuie să cânt. Motivul a fost că simțeam o plictiseală 
îngrozitoare și nu doream să mai continui. Mi se părea că aud un 
glas din interiorul pianului care-mi spune: „Mă, dobitocule... cum 
de-ți închipui că mă poţi scoate în fața lumii, așa când ţi se 
năzare ţie? Te voi scoate eu și-ţi voi dovedi, să vadă și ei, că nu 
ești altceva decât un imbecil care nu este bun de nimic”. 


George se uită la el grav: 

— Ascultă Finch, mi se pare că toată greșeala ta constă în 
aceea că prea iei lucrurile în serios. Toţi membrii familiei tale se 
iau prea în serios. Trăsătura aceasta o aveţi în sânge. Aţi făcut 
prea mult caz de nasul caracteristic al familiei Court! Şi de 
temperamentul celor din familia Court. Crede-mă, astăzi nimeni 
nu se mai sinchisește de așa ceva. Nu face să-ţi închipui despre 
tine c-ai fi mai deosebit decât alţii. Cât despre gândul că în 
interiorul pianului ar fi ceva care încearcă să-și bată joc de tine, 
când în realitate nu este nimic altceva decât propria ta spaimă, 
asta dovedește că te lași pradă imaginaţiei tale. Pe vremea când 
eram copil îmi imaginam și eu o mulţime de lucruri, așa că știu 
ce înseamnă asta. Bufnița aceea uriașă, care stă împăiată, în 
nișa de pe scară, era în acea vreme unul dintre obiectele care 
mă făceau să-mi pierd cumpătul. Ştiam că nu este altceva decât 
un specimen rar, pe care bunicul meu l-a adus de undeva din 
partea de miază-noapte. Ştiam că e roasă de molii, dar îmi 
intrase mie în cap, că bufnița aceea nu mă poate suferi... așa că 
mă uitam la ea bănuitor și speriat. 

— Serios, așa făceai? întrebă Finch și se aplecă spre el curios. 

Până acum nu-l auzise niciodată pe George vorbind în felul 
acesta, drept care i se păru că acum se află sufletește mult mai 
aproape de el. 

— Sigur că da. Și niciodată n-am urcat scara, fără să mă 
întreb dacă nu cumva are de gând să mă ciupească de piciorul 
stâng, când voi trece pe lângă ea. Aș fi fost în stare să jur că, de 
fiecare dată când trec, bufnița se mișcă pe prăjina ei. 

Lui Finch i se părea că are în faţa sa un alt George - nu 
tânărul cu ochii limpezi de acum - ci băiatul mic și sfios, care se 
strecoară pe scară, uitându-se înspăimântat la bufnița care-l 
pândește, iar părul pufos și negru i se zbârlește împrejurul 
frunţii, întocmai ca o aureolă. 

George începu să râdă batjocoritor: 

— In sfârșit, într-o seară când tocmai trebuia să plec la 
culcare, am fost atât de sigur că se va întinde după mine și mă 
va ciupi de picior, încât nu mi-au trebuit mai mult de trei salturi 
să urc scara. Inima îmi bătea atât de tare, încât abia puteam să 
respir. M-am oprit sus pe galerie, m-am prins de balustradă și 
m-am uitat la piciorul stâng, ca să mă conving că nu mi s-a 
întâmplat nimic. Exact în momentul acela tata a ieșit din biroul 


său și, ridicând fruntea, s-a uitat la mine: „Ce s-a întâmplat?”. l- 
am răspuns scâncind că mi-e teamă ca bufnița să nu se întindă 
după mine și să mă ciupească de picior. Tata s-a repezit 
numaidecât în sus pe scară, m-a ridicat în braţe, a coborât cu 
mine până în faţa nișei unde se afla bufnița, și mi-a spus: 
„intinde piciorul până sub ciocul ei şi, dacă va îndrăzni să te 
ciupească, îi voi suci gâtul”. Am întins piciorul și nu s-a 
întâmplat nimic. Dar chiar după aceea, de câte ori treceam pe 
lângă ea, mă simţeam timorat. În seara următoare mi-am luat 
inima în dinţi, m-am oprit pe treapta care era la același nivel cu 
nișa, am întins piciorul și i-am spus bufniței în șoaptă; „Haide, 
bufniță bătrână, mușcă-mă, dacă îndrăznești!” Văzând că nu se 
mișcă, am pocnit-o o dată zdravăn și am urcat scara în fugă... 
Din ziua aceea am terminat-o în mod definitiv cu astfel de 
halucinaţii, zise George și se uită la Finch cu ochii lucitori. 
Evident, nu încerc să compar imaginaţia unui copil caraghios, cu 
cea a unui bărbat în toată puterea cuvântului, dar originea este 
aceeași - frica. Cred că dacă ai fi avut pe cineva care să se 
ocupe de tine, așa cum a făcut tatăl meu cu mine, fără îndoială 
astăzi gândurile tale n-ar fi poluate de astfel de spaime. In seara 
aceea el mi-a făcut un serviciu de a cărui importanţă nici nu mi- 
am dat seama. 

— Dacă vreunul dintre fraţii mei ar fi aflat că mi-e frică de o 
bufniță împăiată, mi-ar fi spus atâtea amănunte despre 
obiceiurile acestei zburătoare, încât mi-ar fi îngheţat sângele în 
vine de spaimă, zise Finch și clătină din cap. 

— Dragă prietene, ascultă-mă pe mine și primește sfatul pe 
care ţi-l dau. Reculege-te și puneţi în gând să nu te sperii de 
nimic și nici să te abaţi de la hotărârea pe care ai luat-o, atunci 
când vei dori să faci ceva. Cred că vrei să ajungi un mare 
pianist, nu-i așa? 

— George, eu nu știu ce vreau, murmură Finch. Acesta este 
adevărul, cu excepţia hotărârii de a nu mai continua cursurile 
universitare. Îmi vine să urlu, când mă gândesc la banii pe care 
Renny i-a cheltuit cu mine. Va trebui să accepte să-i rambursez. 
Dacă aș putea petrece câteva luni singur - să mă gândesc și să 
mă pot obișnui cu mine însumi... Dar e inutil să mai vorbim 
despre astfel de amănunte, căci tu nici nu bănuiești ce 
înseamnă să fii o nătăfleaţă ca mine. 


O vreme continuară să fumeze, fără să mai zică nimic... 
George se uita înduioșat la capul plecat al lui Finch, iar acesta, 
fără să fi căutat anume, se gândea la bufnița albă de pe scară. 
Apoi George declară pe neașteptate: 

— De, dragul meu, tu ai în faţă viaţa întreagă. Vei avea 
preocupările tale, indiferent de natura acestora, iar dacă vei 
prefera să nu faci nimic, ești singur stăpân pe tine și nimeni nu 
te poate sili să faci ce nu vrei. Îţi dai seama de această 
realitate? 

Finch tresări: 

— Ce înseamnă asta? O - da, sunt propriul meu stăpân! 
Evident... de aici înainte voi putea face tot ce poftesc. 

— Da, continuă George cu convingere. Vei face exact ceea ce 
dorești și atunci când poftești. Eu sunt de părere că primul lucru 
pe care va trebui să-l faci este o călătorie. Plimbă-te puţin și 
încearcă să vezi lumea. Vei vedea lumea din cu totul alt punct 
de vedere și te vei putea obișnui cu tine însuţi. Va trebui să 
scapi din mijlocul membrilor familiei. 

Finch începu să râdă: 

— Mi se pare straniu să te aud făcându-mi o astfel de 
propunere. Este exact ceea ce plănuiesc și eu... dar cu o mică 
deosebire. M-am gândit să-i iau și pe unchii mei cu mine. 

— Nu se poate să vorbești serios! 

— Dimpotrivă, vorbesc foarte serios. De ani de zile doresc să 
vizitez ţara veche. După cum știi, sora lor trăiește în Anglia. Au 
început să îmbătrânească. Prin urmare nu au prea mult timp de 
pierdut. Îmi dau seama ce înseamnă pentru ei o astfel de șansă. 
lar dacă șansa aceasta le-o voi oferi eu, cred că înţelegi... i-ar 
determina să fie mult mai îngăduitori cu mine. 

George începu să-și răscolească părul, căci se simţea năucit 
de vorbele prietenului său: 

— Prin urmare, planul tău este să pleci la drum, ca să vezi 
lumea și să te gândești la ceea ce spuneai, cu un unchi bătrân 
pe o parte și cu celălalt pe cealaltă, zise el îngândurat. lar 
scopul adevărat al acestei călătorii este s-o vizitezi pe bătrâna 
mătușă. De, dragul meu, eu nu pot să-ţi spun altceva decât că 
ești cel mai mare filantrop din toată lumea asta. 

— Mofturi! Aș putea să plec și singur, dacă aș avea poftă. Dar 
eu ţin foarte mult la mătușă-mea. Toată viaţa am dorit să-i fac o 
vizită... Trebuie să știi, George, că situația mea este foarte 


stranie. Nu pot să-ţi explic, dar în fond se rezumă la următorul 
adevăr: Presimt că nu mă voi putea bucura de banii pe care-i 
am și de posibilitățile ce mi le-ar putea oferi, înainte de a face 
ceva - nu e nevoie numaidecât să fie ceva important - ceva 
decent pentru fiecare dintre ceilalți. Este ca și cum aș fi vrăjit și 
va trebui să fac ceva pentru a scăpa de efectul acestei vrăji. 

Se uita fix la fumul ce se întinsese ca o pânză albastră la 
înălțimea frunţii lui, și în privirile lui era o expresie despre care 
George își zise că trebuie să fie halucinație. 

— Evident, ai toată dreptatea, încuviinţă el, însă își zise: „Ce 
om ciudat!” „Dar trebuie să-l iei așa cum este.” 

Exact cum accepta banjoul și mandolina, George îl accepta și 
pe prietenul său Finch, datorită calităţilor lui specifice care-i 
ţineau tovărășie, atunci când avea nevoie de tovărășia cuiva. 

— Ce-ai vrea să faci pentru Piers? îl întrebă și-și aduse aminte 
cu nemulțumire de vremea când Piers îl teroriza pe prietenul 
său Finch. 

— Nu știu. Ceva care să-i placă, fie pentru munca lui la fermă, 
fie ceva pentru Pheasant: Nu am intenţia să mă grăbesc, căci 
probabil mi-ar spune că vreau să fac paradă de generozitate. 
Nu, afacerea asta trebuie lichidată încet și începând cu unchii. 

Privirile lui care până acum rătăceau în gol, coborâră deodată 
curioase spre gura din dușumele a burlanului. Din bucătăria de 
jos se auzea un murmur stins de glasuri. 

— Da, ei doi sunt tot acolo, zise George - Lizzie și curtezanul 
ei - dar, după cât văd, n-au progresat deloc. Se apropie de 
marginea canapelei și privi în jos ca și când s-ar fi uitat într-o 
cușca din grădina zoologică. Finch veni și el mai aproape și se 
chirci lângă el cu tâmpla lipită de tâmpla lui. 

Văzură un capăt curat al mesei de bucătărie, pe care era 
așezată o strachină plină de mere roșii. Văzură mâinile unui 
bărbat, arse de soare și bătătorite, ţinând un briceag cu mânerul 
lung și curăţind coaja unui măr. Il curăța cu toată atenţia, să nu 
rupă coaja, ci să rămână întreagă de la un capăt la altul. Cei doi 
se uitau fascinaţi la mâinile acelea și urmăreau coaja trandafirie 
cum se desparte de miezul mărului rămas între degetele 
grosolane, alb ca sânul unei femei. Impinse coaja spre cealaltă 
margine de masă, spre cineva care nu se vedea, iar mărul îl tăie 
în două. Apoi tăie o felie și, după ce înfipse vârful briceagului 
într-însa, și-o băgă în gură. Capul se aplecă spre felia de măr și 


pe frunte văzură o șuviță de păr cărunt. Briceagul se înfipse în a 
doua felie pe care o întinse spre gura de la cealaltă margine de 
masă, și astfel, felie după felie, mărul se termină. Mâinile 
grosolane adunară de pe masă seminţele și le aruncară undeva, 
apoi se întinseră după un alt măr și începură să-l curețe de 
coajă. O clipă li se păru c-au început din nou să vorbească. 

Finch se întoarse la scaunul său și oftă: 

— De când durează afacerea asta? 

— Cam de cinci ani. 

— Doamne, nu ești de părere că viața aceasta este 
încântătoare? 

— In orice caz, dragostea este un lucru straniu. Mai ales când 
te apucă așa cum i-a apucat pe aceștia doi. 

— Eu cred că tot lucru straniu rămâne, indiferent de felul în 
care te apucă. 

— În timpul din urmă te-ai mai întâlnit cu fete? 

— Nu, căci sunt prea ocupat. 

— Mi se pare că ţie ţi-a plăcut Ada Leigh, nu-i așa? 

— Huâhm-huâhm... A fost în Franţa, împreună cu maică-sa. 

— Nu-mi vine să cred că ai putea avea o părere prea 
strălucită despre femeile acestea, nu-i așa Finch? 

— De... nu prea știu nici eu ce să-ţi răspund, zise el și oftă 
adânc. N-am prea avut ocazia să-mi dau seama ce fel de femei 
sunt. 

George își încrucișă braţele pe piept și începu să-i spună cu 
glasul grav. 

— Din când în când vine la biroul nostru o femeie 
impresionantă, ca să facă anumite investiţii de capital. Este o 
văduvă bogată și ţine întotdeauna să afle și părerea mea. Nu 
înțeleg de ce, mai ales că eu nu sunt decât practicant. Dar cu 
toate acestea ţine să afle de fiecare dată ce gândesc eu exact 
despre afacerile pe care le facem. Unele femei sunt foarte 
stranii, nu-i așa? 

— Ce vârstă are? 

— N-aș putea să-ți spun. Când o femeie a trecut de douăzeci 
de ani, eu nu mai sunt în stare să-i determin vârsta. 

— Jarge, tu ai un fel al tău special de a fi, zise Finch cu glasul 
tremurând de afecţiune. 

George își desprinse braţele de pe piept și se însenină la faţă. 

— Ce-ai zice să facem puţină muzică? întrebă el. 


Când coborâră scara la parter, Finch se opri și se uită la 
bufnița albă, împăiată. Işi băgă mâinile adânc sub aripile ei 
împreunate și pipăi așternutul moale de puf. Işi apropie apoi 
obrazul de ciocul negru și de ochii lucitori. Gândul la albul pur în 
care-și băgase mâinile îl făcu să simtă un fior fugindu-i în lungul 
trupului. 

Tot drumul spre casă se simţi preocupat de acest gând. Faţa 
pământului i se părea a fi pieptul bufniței; stelele aveau o 
scăpărare rece ca ochii ei, vântul aspru era ţipătul ei care tot 
așa te înfiora... coborâse de pe prăjina pe care fusese așezată și 
ieșise din casa parohială împreună cu el, ca să se piardă în 
noapte, iar bătăile aripilor ei reprezentau ritmul universului 
dimprejurul lui. 

Părăsi drumul și o apucă în lungul potecii care ieșea în câmp, 
dar poteca dispăruse de mult sub așternutul de omăt. Zăpada 
era troienită, ca niște grămezi de fulgi. Trecu prin troian, sărind 
în sus la fiecare pas pe care-l făcea. Toate instinctele lui se 
revoltau împotriva gândului că ajunsese la majorat. Ar fi preferat 
să rămână un copil zvăpăiat, asupra căruia timpul, în zborul lui, 
să nu lase nici o urmă... Işi scoase șapca din cap și începu să 
alerge, ţopăind împreună cu umbra sa și dorind să-și desprindă 
sufletul din trup, ca să-l vadă lucind prin aerul îngheţat. Se 
gândi la felul în care uriașa bufniţă ar începe să-l ciugulească, să 
rupă o bucăţică pe care s-o ducă puilor cu ochi lucitori, ca niște 
stele, apoi să-și ia zborul spre miază-noapte, chicotind prin 
beznă și cutremurând universul cu ţipetele ei. 

Părăsi poteca din largul câmpului și intră în pădurea de pini, 
iar de aici ajunse printre fagii ale căror tulpine argintii se 
scăldau în lumina lunii, ca în apele unei mări, abandonându-și 
trunchiurile rotunde, fără să ascundă nimic și tremurând în 
goliciunea lor albă când se dădeau la fund. 

Trecu în fugă prin grădina unde erau merii, cărora crengile 
gârbovite le dădeau înfățișare de oameni în vârstă, care joacă. 
Prin grădină era o potecă de pe care vântul împrăștiase zăpada, 
lăsând o pojghiţă de gheaţă. Cu șapca în mână începu să 
alunece în lungul gheții, făcând mișcări graţioase și legănate. 

Ajunse în grădina cireșilor unde pomii tineri erau înșiraţi în 
rânduri drepte, ca niște fetiţe serioase, iar după ce ieși dintre 
pomi, văzu ferestrele casei strălucind de lumină, ca și când i-ar 
fi urat bun-venit. 


Imediat ce le văzu, umbra bufniței deveni mai mică, deși i se 
părea că-l urmărește și acum, coborând tot mai jos, prin dreptul 
picioarelor sale. Se simţi cuprins de o spaimă neașteptată. 
Incepu să alerge gâfâind și i se păru că gândurile din creier au 
coborât în picioare. Oare îl va putea mușca, înainte de a ajunge 
la intrare? 

Acum o simţea alături de el și ochii îi ardeau ca doi cărbuni. 
Se repezi și se lovi cu umărul de ușă. Aceasta se deschise, dar în 
aceeași clipă simţi o mușcătură dureroasă deasupra gleznei 
piciorului stâng. 

— Dragă băiete, zise unchiul Ernest, ai dat drumul înăuntru 
unui vânt ca de gheaţă. Inchide repede ușa. Cred că ar fi bine s- 
O și încui, ca să nu rămână deschisă peste noapte. 


IV 

Ziua lui de naștere cădea la întâi martie. Lipsise foarte puţin 
ca să se nască în ziua de douăzeci și nouă februarie, ceea ce, în 
afară de faptul că se născuse cu căiță pe cap, ar fi fost 
neobișnuit de semnificativ. Dar, așa cum se prezentau lucrurile, 
se simţea foarte mulţumit că avusese parte să vadă pentru 
prima dată lumina zilei la începutul primăverii. De astă dată ziua 
lui de naștere nu fu ca de obicei învelită în șuba de omăta iernii. 
Dimpotrivă, fu o zi neobișnuit de blândă pentru acea epocă a 
anului. Toată noaptea și ziua precedentă plouase fără 
întrerupere și dimineaţa următoare, când soarele apăruse dintre 
nori, pe pajiște și în livadă se vedeau parcele limpezite de 
zăpada topită. Pe la amiază pământul neocrotit de umbră, 
începu să aburească sub bătaia călduţă a razelor de soare. larba 
de anul trecut părea că a mai păstrat ceva din culoarea ei și că 
a mai crescut, întocmai ca și părul unui om mort, despre care se 
spune că și după ce l-ai înmormântat, continuă să crească 
vreme îndelungată. 

Steluţele și campanulele de anul trecut aveau lujerele întinse 
pe pământul ud al gliilor de pe marginea straturilor de flori din 
lungul aleii; pe sub tufele de merișori vânturile îngrămădiseră 
frunzele scuturate toamna trecută. Dar totul părea înviorat de o 
nouă nădejde. Picăturile grele de ploaie și zăpada topită erau 
adunate pe fiecare rămurea, pe fiecare firicel de iarbă și pe 
fiecare margine de straturi, strălucind în lumina nouă. Cerul 
fusese limpezit de tot ce se așezase între strălucirea lui și 
pământ. Nici o revenire a frigului sau a zăpezii nu mai putea 
întuneca seninul acelei zile. 

Ușa de la hol era acum larg deschisă, ca să poată intra 
soarele. Pe o astfel de zi bătrâna Adelina avea obiceiul să-și facă 
cea dintâi plimbare a anului. Înfășurată în nenumărate haine, 
șaluri și fuste, încât părea o adevărată corabie de luptă, ieșea 
din casă, uriașă mogâldeaţă susținută din ambele părţi de fiii ei, 
în mijlocul naturii care se trezea. 

— Am apărut din nou! strigă ea. Ha! Îmi place să simt în nări 
mireasma aerului proaspăt. 

În timpul zilei Finch se gândi foarte mult la ea, evocându-și în 
minte strania și târzia intimitate dintre ei, care-i legase atât de 
misterios unul de altul, și se întreba, oare va avea posibilitatea 
ca de aici înainte să trăiască într-un fel cu care să fi fost și ea de 


acord? Totuși femeia aceasta îl cunoscuse așa cum era el în 
realitate și-l îndrăgise, acceptându-l ca pe unul dintre 
„pPușlamalele” pe care fiul ei Philipp le avusese cu a doua lui 
soţie. 

Se opri în fața intrării de la hol, în bătaia soarelui, și se uita la 
Rags care făcea curăţenie. In strălucirea acestei zile, atât holul 
cât și valetul păreau neobișnuiţi de ponosiţi. Balustrada de nuc 
și stâlpul sculptat al scării erau destul de frumoase, dar tapetul 
de pe peretele din lungul scării arăta pătat de mâinile mici ale 
copiilor care se sprijiniseră de el. Fără îndoială, din ziua în care ÎI 
întinseseră pe perete, nu fusese niciodată schimbat. Preșul de 
pe scară era tocit până la urzeală. Ciucurii covorului turcesc de 
pe galerie lipseau și se mutaseră pe mânecile livrelei lui Rags, 
care erau tocate, iar țesătura lor deșirată fâlfâia în timp ce freca 
oglinda, deasupra căreia se afla capul de vulpe sculptat 
îndreptat spre el. 

— Multe zile fericite ca aceasta, domnule! zise el când îl văzu 
pe tânărul Finch. 

— Mulţumesc, Rags. 

— Nici nu se putea să avem o zi frumoasă, pentru această 
ocazie, chiar dacă am fi căutat-o cu lumânarea. E foarte frumos, 
domnul meu, să împlinești vârsta de douăzeci și unu de ani și să 
fii stăpânul banilor familiei, zise el și se uită la Finch peste umăr, 
cu o inocentă invidie în priviri. 

Finch avu aceeași senzaţie, ca și când l-ar fi apucat de ceafă 
și l-ar fi scuturat o dată zdravăn. Totuși îi răspunse cu glas 
liniștit: 

— Mi se pare că nu știi ce vorbești, Rags. 

Dar micul londonez continuă netulburat: 

— Este o zi fericită pentru noi toţi, domnul meu. Doamna 
Wragge tocmai îmi spunea adineauri că s-a rugat lui Dumnezeu 
ca astăzi să avem o zi frumoasă. Eu nu prea am obiceiul să-mi 
pierd vremea cu rugăciuni, dar vorba aceea: firele de paie îţi 
arată din ce parte bate vântul. Nu pentru că ea, domnul meu, ar 
semăna din cale afară cu firele de paie, căci mai curând 
seamănă cu o căpiţă de paie, dacă-mi daţi voie să mă exprim în 
felul acesta. Aproape nu-mi mai vine să intru în bucătărie, atât 
este de emoţionată, și ea și Bessie. Afară de asta toate 
pachetele acelea frumoase care au sosit din oraș... 


Se apropie de ușă și-și scutură cârpa de șters praful. Apoi 
scoase din buzunar un portofel de piele cu înfățișare străină și-l 
întinse lui Finch, plecându-se adânc în faţa lui. 

— Vreţi, domnule Finch, să primiţi de la mine acest dar 
neînsemnat? L-am adus cu mine acasă, din timpul războiului. A 
fost al unui ofiţer german. Mi-am zis mereu că în ziua în care voi 
face și eu rost de ceva parale, îl voi întrebuința. Dar ziua aceea 
n-a mai venit și, după cât se pare, nu va veni - în orice caznu va 
veni în această ţară și nici cu această slujbă - prin urmare dacă 
vreţi să-l primiţi, vi-l dăruiesc împreună cu cele mai bune urări 
ale mele și cu dorinţa de a-l avea întotdeauna plin! 

Finch îl luă și se simţi cuprins de sfială. Era un portofel frumos 
și, când i-l întinse, obrazul lui Rags i se păru impresionant. Dar 
Finch își închipuise mereu că, pe ascuns, Rags încearcă să-l ia în 
bătaie de joc. 

— iți mulțumesc foarte mult, îngână el. 

II deschise, apoi îl închise la loc, în timp ce Rags se uita la el 
cu un fel de părere de rău, amestecată cu mândrie. Mai scutură 
o dată cârpa ce o avea în mână, apoi intră din nou în hol. 


Mooey cobora scara, tot câte o treaptă, târându-se pe 
minuscula lui parte dinapoi. Finch se uită la el și se simţi 
încântat văzându-l. Toţi membrii familiei fuseseră extrem de 
amabili faţă de el. Renny îi dăruise un ceas de mână. Piers și 
Pheasant o pereche de butoni de aur. Ernest o acuarelă pe care 
o desprinsese de pe pereţii camerei lui. Alayne îi dăruise o 
valiză din piele de crocodil, iar Wakefield o uriașă perie de haine 
și-i spusese că „va fi foarte practică pentru a trage câteva la 
spate copiilor, dacă se va întâmpla să ai și tu copii”. Darul lui 
Meggie urma să sosească. 

— Bum! gângurea Mooey. Vin și eu. Bum! Bum! Bum! striga 
el, de fiecare dată când se lovea cu partea dinapoi de trepte. Nu 
mi-e frică deloc! 

Finch se apropie de picioarele scării, apoi îl luă în cârcă și din 
depărtarea trecutului tulburat de umbre, i se părea că se vede 
pe sine târându-se în josul scării și pe Renny care se apleacă 
spre el și-l ridică în cârcă. Viaţa este atât de stranie!... Un trup 
înalt și voinic, unul mic și firav care vine pe urma celui care a 
fost înaintea lui... Într-o zi micul Mooey se va opri și el la 
picioarele scării și se va apleca să ridice în cârcă trupul mic al 


unui băieţaș, exact cum face el acum... Mooey va avea atunci 
douăzeci și unu de ani, dar al cui va fi băiețașul acesta? Un mic 
Whiteoak, zămislit din trupul unuia dintre frații Whiteoak... 

Mooey cuprinse capul lui Finch în braţe și-și culcă obrazul, ca 
o petală de floare, pe obrazul lui scofââcit: 

— Veau să ies în culte, să mă tăvălesc în ialba fumoasă și 
velde, gânguri el. 

— larba s-ar putea să fie verde, dar nu e deloc frumoasă. Este 
urâtă și umedă de ploaie. 

— Mie-mi plac lucuile ulâte și umede. 

— Bine, dragul meu, te voi duce afară și te voi așeza cu capul 
în jos într-o băltoacă, zise Finch și cobori treptele de la intrare cu 
el în cârcă. 

— Uite colo, o bătoacă fumoasă, zise Mooey și întinse 
arătătorul. 

— Uite ce-am să fac cu tine, zise Finch. Te duc la grajduri, ca 
să-l vezi pe unchiul Renny. 

Prin minte îi trecuse un gând. Se va duce la Renny și-i va 
spune că are intenţia să părăsească Universitatea, acum, 
imediat. Când se întâmplă să fie între caii săi, Renny era 
întotdeauna distrat și bine dispus. Prezenţa lui Mooey ar putea 
să-i fie și ea de folos deoarece Renny avea obiceiul să se uite la 
el îngândurat și nu asculta decât jumătate din vorbele pe carei 
le spunea. 

Îl găsiră pe stăpânul Jalnei în ţarcul cailor, încălecat pe o iapă 
frumoasă, murgă, pe care o antrena pentru cursele cu 
obstacole. Doi rândași erau postați la capetele gardului și 
ridicau bara sau o coborau, în conformitate cu poruncile pe care 
le primeau de la stăpânul lor. 

Finch, care-l adusese pe Mooey înfășurat într-un jerseu 
bărbătesc, se opri la marginea ţarcului, fără să-l bage nimeni în 
seamă; cel mult Renny îi aruncă o privire fugară. Căldura 
soarelui bătea puternic asupra acestei părţi de teren, încât 
părea a fi o zi de sfârșit de aprilie, nu de început de martie. 
Toate amănuntele peisajului, tremurând în lumina soarelui 
păreau că se accentuează, manifestându-se fie prin miresme fie 
prin strălucirea culorilor. Din pământul care fusese de curând 
nivelat și bătut de copitele cailor și de picioarele oamenilor, se 
desprindea un miros iute, plin de vitalitate. Aici fusese 
comprimat, absorbit, bătucit și îngheţat gunoiul și paiele 


putrede, împreună cu impalpabila substanţă a activităţii 
oamenilor și cailor, chiar de pe vremea lui Philip Whiteoak, care 
în urmă cu optzeci de ani alesese terenul anume pentru 
antrenat caii. 

Fiecare fir de păr din coama și din coada iepei părea încărcat 
de energie. Părul de pe ea lucea, ca și când ar fi fost poleit, iar 
în ochi i se reflecta lumina. Picioarele vânjoase ale lui Renny, 
stropite cu noroi, obrazul bătut de vânturi și inundat de sudoare, 
capul gol cu părul lipit de nădușeală, feţele aprinse și sănătoase 
ale lui Wright și Dawlish, mâinile lor îndemânatice care ridicau și 
așezau la loc prăjina căzută, palmele lor uscate de multul 
țesălat al cailor și pătate de uleiul care-l întrebuinţau la hamuri, 
toate acestea erau exacerbate de lumina limpede a primăverii. 

Intre cei doi oameni, ca și între iapă și călăreț, exista un fel de 
legătură care nu avea nevoie să fie exprimată în vorbe. Când 
iapa se speria și refuza să sară, sau încerca fără să reușească, 
pe feţele lor părea că se așează o umbră ușoară. Când respira, 
părea că oftează adânc. Rândașii se uitau la ea cu îndoială și 
așezau bara, iar Renny o întorcea în loc și încrunta din 
sprâncene. Dar când trecea în zbor peste gard, plutind o clipă în 
aer, întocmai ca o pasăre care plutește pe aripi sub cer, pe 
feţele lor și pe capul iepei tremura o lumină, ca o rază de soare 
rătăcită. Un număr de vaci, care se adunaseră ca spectatori de 
cealaltă parte a ţarcului, se uitau cu totul lipsite de înțelegere și 
de simpatie la scena din faţa lor. În momentul critic se întâmpla 
ca una dintre ele să se oprească din rumegat, ca și când s-ar fi 
uitat mai cu atenţie la ceea ce se întâmplă, dar imediat după 
aceea, fie că saltul reușea, fie că nu, rumegatul începea din nou, 
cu aceeași indiferenţă și apatie. 

Finch își zise: „A reușit foarte bine, cred că acum este 
momentul să vorbesc cu el”. 

Renny descălecase și trecuse dârlogii în mâna lui Wright, iar 
acum se apropia de el, ștergându-și palmele mâinilor cu o 
batistă mototolită. 

— A fost splendid, nu-i așa? întrebă Finch și se uită cu atenţie 
la obrazul fratelui său. Cred că va deveni un foarte bun cal 
pentru curse de obstacole. 

— Cred că va deveni! Este o iapă superbă. Dacă am să pot, 
am intenţia ca toamna aceasta s-o încalec la concursurile hipice 
ce se vor organiza la New York. 


Apoi se întoarse spre Mooey: 

— la te uită , ce s-a întâmplat cu nasul tău? 

Scoase batista și îl șterse repede la nas. 

— Cred că ar fi trebuit să-i pun ceva pe cap, răspunse Finch. 

— Voi avea și eu un căuț fumos cu cale sa sal peste galduli și 
nu mă voi speria deloc. 

— Prea des repetă, că nu se va speria, declară Renny. Ca și 
când ar încerca să se liniștească. Sper că nu va deveni și el un 
mototol, la călărie, cum a fost cazul cu tine. 

— Să zicem că nu va deveni, răspunse Finch cu părere de rău. 
Mai lipsea foarte puţin pentru a-i tăia tot curajul. 

Urmă o pauză lungă în timpul căreia Renny își scutură noroiul 
de pe jambiere cu biciușca, apoi Finch lăsă copilul din braţe și, 
întorcându-se spre fratele său, începu cu toată energia dictată 
de deznădejde: 

— Ascultă, Renny, îmi este imposibil să mă mai întorc la 
'Versitate. Ar fi zadarnic să mai stărui. 

Renny continuă să lovească cu biciușca în jambiere, dar nu 
zise nimic. Obrazul i se întunecă. Finch începu din nou: 

— Tu nu poţi înţelege starea mea sufletească. Îndeplineşti 
însărcinările care-ţi fac plăcere. Mie 'Versitatea nu-mi face nici o 
plăcere. Pentru mine nu reprezintă altceva decât toceală, 
plictiseală și lipsă de realitate. Prin urmare nu văd de ce aș mai 
continua. 

Ochii ca de flăcări, în faţa cărora începuse să se frământe pe 
loc, se ridicară spre el. 

— Dar ce naiba ar putea să-ţi facă ţie plăcere? la să-mi spui și 
mie? Mi-am închipuit că muzica ar putea să-ţi facă plăcere și am 
fost de acord să iei lecţii și să pierzi ceasuri întregi făcând 
exerciții, când de fapt tu ar fi trebuit să-ţi faci lecţiile. Dar când 
ai avut recitalul, ai cântat mizerabil și urmă mi-ai spus că 
publicul din sală nu-ţi face plăcere... 

— Nu-i adevărat! protestă Finch. Nu ţi-am spus asta! Ti-am 
spus că publicul mă intimidează... 

— Te intimidează! Pe cinstea mea, acesta este adevăratul 
motiv. Tu ești întotdeauna intimidat! Nu-i deloc de mirare că 
băiatul acesta îmi scâncește mereu că el nu se sperie. Probabil 
tu i-ai băgat în cap ideile astea! 

— Renny, ascultă-mă! Ascultă-mă, te rog! Eu... tu nu înţelegi 
ce vreau să-ți spun... 


— Sigur că nu înţeleg! Nimeni nu înţelege. Tu nu semeni cu 
nimeni sau poate mă înșel? Tu ești pianist, dar habar n-ai cum 
trebuie să cânţi. Ai împlinit douăzeci și unu de ani, dar te porți 
ca o fată de zece ani. 

Finch întinse braţul spre el și razele soarelui sclipiră pe 
cadranul ceasului primit de la Renny, chiar în dimineaţa acelei 
zile. De ce, de ce alesese tocmai ziua aceasta, dintre toate 
celelalte, pentru a-i face această mărturisire! Înţelese că s-a 
purtat ca un dobitoc. Braţul îi căzu în lungul trupului și se simţi 
jignit până în adâncul sufletului. Renny continuă: 

— Poate-ţi închipui că, de vreme ce astăzi ai devenit major și 
vei intra în posesia unei sume de bani... 

— Nu... nu-i adevărat. Nici nu m-am gândit la asta. Dar mi-am 
zis c-ar fi bine să-ţi spun... că sunt obligat să-ţi spun... 

— De ce nu mi-ai spus mai demult? Ce te-a determinat să mă 
lași să fac planuri în legătură cu educaţia pe care trebuie să ţi-o 
dau... 

Cu tot vârtejul de gânduri pe care le simţea învolburându-se 
în sufletul său, Finch nu se putu stăpâni să nu se gândească la 
efortul pe care trebuie să-l facă Renny în interesul lui, la 
greutățile pe care le întâmpinase ca să poată face rost de banii 
pentru taxele şcolare, și la  încăpățânarea cu care-l 
supraveghease, ca nu cumva să lipsească de la cursuri sau să 
piardă vreun examen. 

li răspunse cu glasul sugrumat: 

— Îţi voi rambursa toate cheltuielile pe care le-ai avut cu 
mine! 

— Niciun ban! Nu vreau să-mi rambursezi niciun ban! 

— Bine, dar de ce? Nu văd ce motiv ai să nu primești! 
protestă Finch deznădăjduit. 

— Am toate motivele. Nu voi primi niciun ban. 

— Dar de ce? 

— Pentru că dacă aș primi acești bani, ar însemna că eu te- 
am crescut și nu ţi-am făcut educaţia, așa cum a fost datoria 
mea s-o fac. 

— Acesta nu-i un motiv. Eu știu foarte bine cât de greu ţi-a 
fost să faci rost de banii necesari. Tot timpul mi-am zis: „Va 
trebui să-i ofer lui Renny o compensație!” Gândul acesta mi-a 
dat curajul să pot vorbi astăzi cu tine. Renny, va trebui să 
primești banii pe care i-ai cheltuit. 


— Nicio para! La urma urmelor, eu nu te pot determina să-ţi 
continui studiile, dar sunt liber să cred că mi-am făcut datoria 
faţă de tine, și dacă s-a îutâmplat ca tu să fii un netrebnic, vina 
nu este a mea. _ 

Reușise să-l scoată din fire. Işi arătă dinţii și Finch se gândi că 
poate ar vrea să se repeadă la el să-l muște. | se păru că lumina 
din fața ochilor săi se tulbură iar, și peisajul pe deasupra căruia 
tremurau razele de soare, a pălit. Intinse mâinile și se încleștă 
de stâlpii ţarcului, ca să se poată ţine pe picioare. Mooey se uita 
pe rând la unchii săi și buzele începură să-i tremure. 

— Mie nu mi-e flică! zise el. 

Renny făcu o mișcare, ca și când ar fi vrut sa-l lovească cu 
biciușca de călărie. 

— Dacă mai spui o dată vorba asta, să știi că te bat! 

Deși pentru nimic în lume n-ar fi fost în stare să-l lovească pe 
micul Mooey cu biciușca, totuși în clipa aceea simţea și arăta ca 
și când ar fi fost gata să urle de spaimă. 

Tocmai atunci Piers se opri cu mașina în apropierea lor. 
Fusese la poșta din sat și adusese scrisorile. Cobori din mașină 
cu scrisorile în mână. Bărbatul se apropie de el, zbierând cât îl 
ţinea gura. 

— Vrednic băiat ai! Un fel de papă-lapte. Se sperie până și de 
umbra lui. Pesemne va semăna cu unchiul său Finch, zise 
Renny. _ 

Piers se simţi impresionat de înfățișarea băiețașului. Il ridică 
în braţe și încercă să-l liniștească. 

— Ce s-a întâmplat? Ce-a făcut? Pari atât de furios, încât 
înfățișarea ta ar putea speria pe oricine, nu numai un copil. 

— Nu s-a întâmplat nimic, răspunse Renny. Doar că Finch mi- 
a spus adineauri că nu vrea să se mai întoarcă la 'Versitate, căci 
studiile nu-i fac nicio plăcere. 

Ochii albaștri și bulbucaţi ai lui Piers se plimbară pe deasupra 
lor. Se gândi câteva clipe, fără să zică nimic, apoi declară cu 
glas adânc: 

— De, pe mine nu mă miră deloc. Am bănuit mereu că lui nu-i 
face nici o plăcere să studieze. Nici mie nu mi-a plăcut. Eu nu 
văd niciun fel de justificare pentru strădania de a-și lua licenţa 
în litere - cu intenţia de a face o carieră - când în realitate pe el 
nu-l interesează câtuși de puţin această carieră. Dacă aș fi în 
locul lui, aș proceda și eu la fel. 


Fără să mai zică nimic, Renny se întoarse și se îndreptă spre 
grajduri. Piers se uită după el și rămase îngândurat: 

— Ai reușit să-l scoţi din fire, zise el. Cred că vorbele pe care i 
le-ai spus nu le va uita curând. 

— Nu știu ce am de făcut de aici înainte, răspunse Finch cu 
amărăciune. Nu mai puteam continua, purtând această povară 
pe suflet. Mi-am închipuit că voi reuși să-l fac să înţeleagă... dar 
n-a vrut să mă asculte. S-a înfuriat numaidecât... 

— Câtă vreme va fi el în viaţă, bunica noastră nu va dispărea 
dintre noi! Nu uita că dacă tu ai moștenit aurul ei, Renny i-a 
moștenit temperamentul. 

— Aș fi preferat ca el să fi moștenit și una și alta! ripostă 
Finch. Obrajii începură să-i tremure cu atâta violenţă, încât fu 
obligat să scrâșnească din dinţi, ca să se poată stăpâni. 

— Păstrează-ţi cumpătul, zise Piers, ca să-l îmbuneze. Nu vei 
avea mereu douăzeci și unu de ani. Părerea mea este să profiţi 
cât mai mult de această ocazie. Pleacă de acasă pentru o vreme 
și el te va ierta și va dori să te întorci din nou aici. Apoi cercetă 
scrisorile pe care le adusese: lată o scrisoare pentru tine, sosită 
din Anglia. Cred că este felicitarea mătușii Augusta, de ziua ta 
de naștere. 

Finch luă scrisoarea și se uită la scrisul ca niște picioare de 
păianjen, apoi se îndreptă spre casă, simţindu-și gâtul ca 
încleștat de o gheară. 

— Îţi mulţumesc, îngână el. Și-ţi mulţumesc și pentru că mi-ai 
luat partea. 

— Nu face nimic. De obicei eu nu prea sunt de acord cu tine, 
dar de astă dată am fost. Ar trebui să fii prost ca să te ocupi de 
ceva ce nu-ţi face plăcere, când ai în faţa ta lumea întreagă care 
te așteaptă cu braţele deschise... iți plac butonii de manșetă? 

Piers era o fiinţă care nu se simţea în stare să le mulţumească 
oamenilor pentru atenţiile lor față de el, dar căruia îi făcea 
plăcere să-i audă pe alţii că-i mulțumesc lui. 

Obrazul lui Finch se lumină: 

— Da, îmi plac foarte mult. 

— Trebuie să știi că sunt de bună calitate. 

— Am constatat imediat. Dar tu și Pheasant n-ar fi trebuit să 
faceţi gestul ăsta. Este exagerat. 

— De, până acum eu nu ţi-am dăruit nimic... și dacă ţie-ţi face 
plăcere... 


— Îmi face extrem de multă. 

— Am fost în oraș împreună ca să-i alegem. În ziua în care 
mașina s-a defectat și ea a răcit. 

Recunoștinţa lui Finch păru c-a devenit și mai adâncă! 

— Îmi aduc aminte. Îmi pare rău c-a răcit din pricina mea. 

— Ea nu s-a supărat câtuși de puţin... Auzi că bate ceasornicul 
de la grajduri. Voi întârzia la masă, dar cred că prânzul de astăzi 
va fi sumar, având în vedere dineul care ne așteaptă... Voi lua 
copilul cu mine. 

În drum spre casă, Finch deschise scrisoarea primită de la 
mătușă-sa. Tinea foarte mult și sincer la ea. Cu ocazia vizitelor 
la Jalna, se purtase foarte frumos cu el, își făcuse nenumărate 
griji din pricina lui, văzându-l atât de slab, și încercase în toate 
chipurile să-l mai îngrașe, dar fără să reușească. Era 
caracteristic pentru ea să-și aducă aminte de ziua lui de naștere 
și să expedieze scrisoarea în așa fel încât să ajungă tocmai la 
timp. O citi și, la ultimul aliniat, buzele îi tresăriră într-un 
zâmbet: 


LYMING HALL, 
NYMET CREWS, DEVON, 
18 februarie 


DRAGUL MEU NEPOT, 


Cred că în ziua în care vei primi această scrisoare, vei fi 
sănătos și fericit și te vei simţi mândru c-ai ajuns la ziua 
majoratului. Ai atins vârsta bărbăției, impresurat din toate 
părțile de cele mai favorabile condiții. Mi-ar face plăcere 
să fiu și eu lângă tine, ca să-ţi împărtășesc bunele mele 
urări. Dar nu-mi vine să cred că de azi înainte eu voi mai 
vizita Canada. Însăși încercarea de a întreprinde această 
trecere a Oceanului, la vârsta mea, mi se pare 
înspăimântătoare: călătoria cu vaporul și răul de mare, 
călătoria pe continent în trenurile voastre lipsite de confort 
și cu atmosfera supraincălzită, la care se mai adaugă și 
convingerea că scumpa mea mamă nu mă mai așteaptă 
cu brațele deschise, ca să mă primească. În același timp 
nici fraţii mei nu-mi acordă considerația ce mi s-ar cuveni. 


Mă refer în special la Nicholas, dar iţi fac această 
mărturisire în mod strict confidential. 

Mi-ar face foarte multă plăcere dacă ai veni vara 
aceasta să mă vezi, în timpul vacanței. Oricât de puţin 
timp ai petrece la vârsta ta în Anglia, cred că ar contribui 
în mare măsură la lărgirea vederilor tale. 

Mi-ar face o deosebită plăcere să te pot primi într-o 
societate veselă cum se întâmpla altădată, dar timpurile 
acelea au trecut pentru totdeauna. Au trecut, ca și zilele în 
care părinţii mei primeau în casa lor din Jalna o lume atât 
de deosebită de cea de astăzi. 

Dar iţi voi putea oferi o companie plăcută, în persoana 
Sarei Court, verișoara ta. Ea și mătușa ei (prin alianță) vor 
veni din Irlanda, ca să-și petreacă o parte a verii împreună 
cu mine. Soțul doamnei Court a fost fratele tatălui Sarei. 
Amândoi erau fiii lui Thomas Court, fratele cel mai mic al 
mamei mele. Doamna Court este de origine englezoaică, 
deși trăiește în Irlanaa, și nici n-ai putea bănui că Sarah ar 
putea să fie irlandeză. A împlinit douăzeci și cinci de ani, 
din punct de vedere intelectual este o fată superioară și 
muzicală, ca și tine. Pe mătușa aceasta eu am apreciat-o 
întotdeauna, deși este o femeie foarte ciudată și (după 
părerea mea) acordă prea multă importanță presiunii 
arteriale. Sunt convins că tu și Sarah vă veti înțelege 
foarte bine împeună. 

Dacă-ţi va face plăcere să vii la mine, îl voi informa pe 
Renny și-i voi spune că țin foarte mult să vii. Pentru mine a 
fost o mare plăcere că el și Alayne s-au căsătorit în casa 
mea și că și-au petrecut luna de miere într-o regiune din 
apropiere. Transmite  sincerele mele sentimente de 
dragoste celorlalți nepoți și nepoate, fraților mei (pe care 
doresc foarte mult să-i văd) și strănepotului meu celui mic. 

Sper că te vei simţi foarte fericit, dragul meu Finch, și 
cred că nu ai nici un motiv să te gândești că vreunul dintre 
noi ti-ar fi răuvoitor din pricina moștenirii tale. 


A ta mătușă, cu dragoste, 
AUGUSTA BUCKLEY 


P.S. Acum de curând am primit o scrisoare de la Eden. 
Mi-a scris, ca să-mi ceară niște bani. Despre femeia aceea 
nu pomenește nimic. A. B. 


Finch îi duse scrisoarea lui Alayne, care tocmai începuse să 
aranjeze garoafele pe masa din sufragerie. 

— la te uită, Finch, florile acestea sunt o adevărată minune! 
Au sosit proaspete din oraș. La început le-am aranjat în vase, 
legate cu o fâșie de tul, dar nu se potriveau cu culoarea 
camerei. Ar fi imposibil ca în camera asta să aranjezi ceva așa 
cum ţi-ar plăcea, deoarece interiorul are un caracter prea 
specific. 

Finch se aplecă și mirosi florile, apoi se uită la masa uriașă, 
așternută cu pânză de damasc și cu argintăria grea. Până acum 
nu fusese niciodată obiectul unei astfel de sărbătoriri, dar 
plăcerea pe care o simţea era tulburată de spaimă, deși invitaţii 
erau numai rudele cele mai apropiate și câţiva vecini. O întrebă 
puţin speriat: 

— Cred că nu se va gândi nimeni să ridice paharul în 
sănătatea mea? Te pomenești că-mi vor cere să ţin și eu un 
discurs! Mă simt profund nemulţumit, la gândul că mă așteaptă 
o astfel de încercare. 

— E de la sine înţeles că vor ridica paharele în sănătatea ta. 
Nu ai nimic altceva de făcut decât să te ridici în picioare și să te 
înclini ușor, apoi să le spui câteva cuvinte de mulţumire. 

Finch gemu deznădăjduit: 

— Nu fi caraghios. Cum să-ţi fie teamă să spui câteva cuvinte 
la propria ta sărbătorire, când ai cântat atât de frumos în fața 
unei săli pline de public? 

— Dacă-ţi închipui că mă încurajezi, aducându-mi aminte de 
recitalul acela, atunci te înșeli. Mi-e silă să mă gândesc la el. 

— Mie nu mi-e silă. Mă gândesc la el cu mândrie, răspunse 
Alayne, dar nu îndrăzni să se uite la el, de frică să n-o trădeze 
ochii care ar fi putut să-i spună că la recital n-a cântat așa cum 
s-ar fi așteptat din partea lui. 

Îl auzi că oftează, apoi o întrebă: 

— De, masa este foarte frumos aranjată. Unde vom prânzi 
acum, noi ceilalţi? 

— În cealaltă cameră. Totul este gata pregătit. 


— Am primit adineauri o scrisoare de la mătușa Augusta. Ai 
timp s-o citești acum? 

— Da, și mi-ar face plăcere. 

Se așeză pe braţul fotoliului din apropierea ferestrei, într-o 
atitudine care indica și repaus și feminitate. Privirile lui Finch se 
opriră pe aurul părului ei și pe albastrul rochiei cu care era 
îmbrăcată. Privind-o, avu aceeași senzaţie pe care o resimțea 
întotdeauna, anume că femeia aceasta nu a făcut și nici nu va 
face parte vreodată dintre ei, chiar dacă s-ar strădui în toate 
chipurile să se acomodeze cu aspectul interioarelor acestei 
case. Arăta exact ca o fiinţă care abia a apărut din altă lume, 
aducând cu ea o atmosferă de puritate și uimire, și va pleca din 
nou, probabil cu seninătatea înfățișării ușor tulburată și uimirea 
nesatisfăcută. Totuși părea puţin emoţionată. Uneori i se părea 
că sufletește se simte neliniștită, ca și când ar fi încercat să-și 
facă drum cu forţa în esenţa vieţii lor și s-o ia în posesiune, așa 
cum fusese luată ea. 

Ridică fruntea și, văzându-i ochii îndreptaţi spre ea, zâmbi. 

— Ce scrisoare caracteristică! exclamă ea. Sublinierile făcute 
de ea mi se par delicioase. Tot așa și adjectivele pe care le 
întrebuințează... Dragul meu, ce ar putea să fie mai desăvârșit 
decât expresia răuvoitor, în felul în care a întrebuinţat-o. 
Întoarse pagina și citi post-scriptumul, dar nu zise nimic și 
buzele îi tresăriră. 

— Ce-ai zice dacă aș pleca să-i fac o vizită mătușii Augusta 
întrebă Finch. Mi-ar face plăcere, i-am spus adineauri lui Renny 
că nu am intenţia să mă mai întorc la 'Versitate. 

— Și cum a primit vestea? 

Nu se miră, deoarece vorbiseră mai demult despre acest 
amănunt. Dar era incapabil să pomenească numele lui Renny 
fără să-și simtă tot trupul înfiorat de emoție. 

— Exact cu cuvintele la care te puteai aștepta. Ne-am certat! 

— O, îmi pare foarte rău! Tocmai acum... de ziua ta! 

— În sfârșit... acum știe și el. Dar s-a întâmplat ceva cu totul 
neașteptat. Piers a fost de partea mea. 

Se întrebă care ar putea fi motivul că Piers a fost de partea 
lui. Probabil atitudinea lui se datora prudenţei și i-ar fi fost 
imposibil să nu-și dea seama de antipatia cu care o privea pe 
ea, deși încerca să și-o ascundă în vorbe și gesturi amabile. O 
primise mult mai puţin entuziast, în calitate de stăpână a Jalnei, 


decât o primise odinioară, când venise ca soţie a lui Eden. Lui i- 
ar fi făcut plăcere ca singura femeie în casă să fie Pheasant, 
soţia lui, o fată tânără și docilă, deși odinioară fusese puţin 
ușuratică. Alayne îi răspunse: 

— Va trebui să pleci în Anglia! Trebuie să pleci! și, apucându-l 
de reverele hainei, îl sărută repede. 

Se întâmpla ca astăzi să-l sărute pentru prima dată. 
Presimţise nerăbdarea din sufletul său, iar sărutul acesta fusese 
un gest destinat nu numai să-i dea curaj, ci și un fel de domolire 
imediată a acelei nerăbdări. 

Finch simţi un fel de extaz. Ochii îi străluceau. 

— Cât ești de drăguță cu mine! exclamă Finch și-i luă 
amândouă mâinile în mâinile lui. 

— Nu-ţi dai seama, zise ea înveselită, că mătușa Augusta are 
intenţia să pună la cale căsătoria ta cu Sarah Court? 

— Nu vorbi copilării! Pentru fata aceea eu nu sunt altceva 
decât un băiat oarecare. 

— Da, dar băieţii pot deveni soţi. Mai ales într-o casă unde se 
găsește o verișoară drăguță. 

— Nu-mi convine numele ei. 

— Este o fată îndrăgostită de muzică. 

— Nici asta nu-mi face plăcere. 

— În orice caz să nu-ţi închipui despre mine că aș dori să te 
căsătorești. Nu trebuie să te căsătorești, decât în ziua în care ai 
devenit bărbat matur. Până atunci vor mai trece mulţi ani. 

Se auzi gongul chemând lumea la masă și imediat auziră 
glasuri în camera de alături. Îi găsiră pe ceilalţi adunaţi, 
mâncând sandvișuri cu rostbiff și bând ceai. Emoţionat de 
noutatea acestei improvizații, Wakefield alerga de colo până 
colo, în fiecare mână cu câte o jumătate de franzeluță unsă cu 
unt. Din ziua înmormântării bunicii nu se mai pomenise în casă o 
astfel de agitaţie. Nici nu mai fusese o masă care să fie masă 
adevărată, cu uși care se deschid larg în faţa invitaţilor. Toate 
acestea se întâmplau din pricina lui Finch. Pentru prima dată în 
viaţă Wakefield se uită la el cu respect. Găsi un fotoliu liber și, 
băgându-și mâinile pe sub braţele lui, îl apropie de el. 

— Uite! strigă el încântat. Ti-am adus un scaun. Așează-te și 
te odihnește. 

Cei de faţă se uitară la Finch și începură să râdă în hohote. 
Feri copilul cu scaun cu tot din calea lui și se apropie de masa 


unde erau feliile de carne. Luă un sandviș și, înainte de a-și 
aduce aminte să ofere tava lui Alayne, mușcă o dată zdravăn 
din el. Incercă să-i aducă o ceașca de ceai, dar îl vărsă în 
farfurie. De rușine, nu mai știa ce să facă. 

Tot așa nici Renny nu mai știa ce să facă din pricina lui. Se 
uita nemulţumit la gesturile stângace pe care le făcea. Ce naiba 
o fi având băiatul ăsta? Se frământă mereu pentru ceva. Pe 
urmă afacerea asta de azi! Intenţia de a nu-și continua studiile, 
manifestată exact în momentul în care intra în posesia 
moștenirii. Lipsa lui de energie îl făcea să-și piardă cumpătul. Ar 
fi fost cu totul altceva dacă s-ar fi întâmplat să fie nedisciplinat 
și lipsit de cumpăt - dar nehotărârea aceasta care-l caracteriza 
era de-a dreptul revoltătoare. Fraţii aceștia vitregi ai săi, pe care 
îi crescuse, trebuiau să devină unul după altul un fel de 
dezamăgire pentru el? Toţi afară de Piers. Acestuia nu putea să-i 
găsească nici un fel de cusur. Dar Eden... care nu va fi niciodată 
în stare să-și câștige existenţa, cu toate că pare a fi în stare s-o 
întreţină pe fata aceea... Totuși nu se căsătorise cu Minny, așa 
cum s-ar fi cuvenit s-o facă... Acum e rândul lui Finch... Și pe 
urmă micul Wake, la care se uita ca la propriul său copil; ce va 
putea să facă dintr-însul? Se uită întunecat la băiatul acesta 
care nu crescuse atât cât ar fi trebuit, la obrazul lui sensibil și 
oacheș, la pleoapele cu gene lungi și ochii prea mari pentru 
obrazul lui mic... Și pe acesta îl prinseseră minţind, îl prinseseră 
furând... viaţa este ceva straniu și trist; tot stranie și tristă este 
și ziua aceasta, deși ceilalți zâmbesc și par veseli, stând în 
picioare, în mână cu sandvișurile, întocmai ca niște copii de 
școală în timpul pauzei. 

Nicholas se gândi și-i veni să râdă: 

„Astăzi ar putea face și Renny o mutră mai mulţumită, de 
vreme ce eu și Ernest avem o înfățișare atât de solemnă. La 
urma urmelor ideea cu serbarea a fosta lui”. 

Finch părea că nu se mai satură. Ca de obicei, când era 
nemulţumit de ceva, i se părea că nu mai poate umple golul din 
pântece, mai ales cu o mâncare atât de frugală ca cea de acum. 
Era un gol de neumplut, indiferent de numărul franzelelor unse 
cu dulceaţă pe care le-ar fi mâncat. Rămăsese singur în cameră. 
Crezuse că Renny va mai întârzia, că va avea ocazia să-i 
vorbească din nou și să-l îmbuneze. Dar după ce înghiţise în 
mare grabă două sandvișuri și băuse o ceașcă de ceai, care ar fi 


putut domoli cel mult pofta de mâncare a unui om mai puţin 
voinic decât el, plecase la treburile lui. 

| se părea că după-amiaza nu se va mai termina niciodată. 
Umbla din cameră în cameră, urmărea pregătirile ce se făceau, 
din când în când mai cânta câte un fragment de melodie la pian 
sau o necăjea pe Pheasant, și, dacă i se oferea ocazia, mai 
schimba câteva cuvinte cu Alayne în legătură cu subiectul 
mereu interesant... care era el însuși. 

Cobori apoi împreună cu Wakefield la bucătăria de la subsol și 
se uitară la păsările jumulite care așteptau să fie băgate în 
cuptor, la paharele de vin care fuseseră șterse, la borcanele de 
dulceaţă și la găleţile cu gheaţă tăiată bucăţi în care trebuiau 
băgate formele cu îngheţata napolitană, sosită din oraș. Nu mai 
văzuseră nicicând obrazul doamnei Wragge atât de aprins, nici 
pe Wragge atât de palid și nici mâinile lui Bessie mișcându-se 
atât de repede la curăţatul ţelinei. Toţi păreau emoţionaţi. Se 
uitară la el miraţi, dându-și seama c-a ajuns la pragul bărbăţiei. 

Mult înainte de a sosi vremea să se îmbrace pentru masă, 
Finch intră în camera lui de la mansardă. Odată cu înserarea se 
făcuse frig. Își îmbrăcă halatul, unul în culori luminoase, care 
înainte fusese al lui Eden, își puse papucii care fuseseră ai lui 
Renny, își luă prosopul - unul dintre cele două pe care i le 
dăduse Meggie - și cobori în camera de baie. Era frig și aici dar îi 
spusese lui Rags să umple cada cu apă fierbinte și, într-adevăr, 
apa din cadă frigea. Când se urcă din nou la etaj, pielea de pe el 
era roșie ca racul și se simţea profund emoţionat. 

Își întinse smokingul pe pat. Nu-l îmbrăcase decât de două ori 
până acum, o dată la o serată, în casa familiei Leigh, și a doua 
oară la recitalul său. Îi venea foarte bine, ceea ce reuși să 
constate și el examinându-se în oglinda din perete. Alayne îi 
dăduse o garoafă albă, ca să și-o pună la butonieră. Işi pieptănă 
părul umed și și-l netezi cu peria, având grijă mai ales de șuviţa 
care-i atârna întotdeauna pe frunte. Când își lustrui unghiile, se 
gândi că ar fi preferabil ca degetele lui să nu fie atât de pătate 
de nicotină. Simţi un fior fugindu-i în lungul trupului, dar nu știa 
dacă trebuie să-l atribuie emoţiei sau faptului că, după baia 
fierbinte, intrase în camera rece ca gheaţa. Doamne! Ce bine 
arătau butonii de manșetă și ceasul de la mână. Se uită la 
cadran. Mai avea o oră și jumătate până să coboare la masă. 


Ce să facă? Nu putea cobori la această oră și să se facă de 
râs, la reverul hainei cu garoafa albă. Va muri însă de frig dacă 
va fi obligat să stea nemișcat în cameră. Se revoltă singur 
împotriva prostiei pe care o săvârșise, îrabrăcându-se atât de 
devreme. 

Totuși, dacă va prefera să coboare la parter și să stea vreme 
de un ceas și jumătate singur în salon, asta nu poate interesa pe 
nimeni afară de el. De ziua lui de naștere, putea să facă tot ce 
poftește... Ajunsese până la jumătatea scării de la mansardă, 
când îl auzi pe Piers că urcă scara fluierând. Prin urmare se vor 
întâlni pe coridor, sau, dacă Piers va privi în sus, îl va vedea. 
Faptul că era îmbrăcat în smoking de la această oră, va fi 
tocmai îndeajuns ca Piers să facă haz pe socoteala lui toată 
seara! | se părea că-l aude spunând primului dintre invitaţii care 
va sosi: „Păcat că n-ai venit mai devreme. Tânărul Finch te-a 
așteptat îmbrăcat, vreme de un ceas și jumătate, ca să te poată 
saluta cel dintâi”. Ar fi imposibil să se expună unei situaţii atât 
de caraghioase. Nu putea admite nici ca vreunul dintre membrii 
familiei să-l vadă. Se întoarse și intră din nou în cameră. Mai 
trecură cinci minute. Va trebui să facă ceva, ca să-și petreacă 
un ceas și un sfert în camera îngheţată ca o peșteră. Se uită la 
patul său. Ar fi bine dacă s-ar putea întinde sub pătură, să se 
mai încălzească puţin. Dar în câteva minute și-ar mototoli 
hainele de pe el. Nu-i rămânea altceva de făcut, decât să-și 
înfășoare pătura în jurul său, și să ia o carte. Şi-o puse cu grijă 
pe umeri și se înveli strâns, ocrotind floarea cu palma, ca să n-o 
strivească. Se simţea profund nemulţumit... Ce nenorocire să-ţi 
serbezi ziua de naștere! 

De pe poliţa unde-și ţinea cărțile, luă volumul de poezii al lui 
Wordsworth. Era în ediţie de lux și singurul premiu școlar pe 
care-l obținuse. Işi zise că probabil în cartea aceea va găsi 
încurajarea de care avea nevoie, ceva în legătură cu multumirea 
pricinuită de o faptă pe care ai săvârșit-o și care să-i dea 
puterea necesară pentru a suporta ceasul de așteptare. Se 
așeză pe scaun, deschise cartea și citi: „Lui Finch Whiteoak, 
pentru felul desăvârșit în care memorează textele din Sfânta 
Scriptură”. Data era de acum nouă ani. Pe vremea aceea era un 
băiat mic, la o școală mică. Nouă ani... Incepe să înainteze în 
vârstă! 


Se gândi la numeroasele premii cucerite de fraţii săi în timpul 
cât fuseseră la școală, căci fiecare dintre ei se distinsese la câte 
unul sau două obiecte la care fuseseră printre primii... Cât 
despre premiile atletice... fuseseră obligaţi să caute un loc 
anume unde să poată așeza cupele și urnele de argint pe care le 
câștigaseră... In orice caz obținuse și el un premiu, ceea ce era 
mai mult decât nimic. Citi cu nădejde o vreme, care i se păru 
destul de lungă, împărţindu-și atenţia între butonii de la 
manșete, ceasul de mână și cartea din care citea, fără să-l 
intereseze prea mult poeziile. Ritmul lor însă îl linişti și pătura în 
care se înfășurase îl încălzi. Nu era tocmai ușor să o ţină 
împrejurul umerilor, în timp ce-și acoperea cu o mână floarea de 
la butonieră, iar cu cealaltă să ţină cartea. Ar fi avut poftă să 
fumeze o ţigară, dar pentru asta prevedea că va trebui să-și 
elibereze mâinile și, când va așeza pătura la loc, își va stâlci 
floarea. Poate ar fi mai bine să-și elibereze mâinile și, când va 
așeza pătura la loc, își va stâlci floarea. Poate ar fi mai bine să-și 
scoată floarea, până când va trebui să coboare, dar pe urmă va 
avea de lucru cu ea să și-o pună la loc. 

Auzi pe Wakefield cum urcă scara în fugă și șuieră printre 
dinţi, ca să-l poată auzi. Băiatul venea acum spre camera lui și 
Finch își ascunse cartea sub pătură. 

— Hello, strigă Wakefield, de ce te-ai înfășurat în pătură? 

— Am făcut o baie și mi-a fost frig. Caută în sertarul de sus și 
dă-mi pachetul cu ţigări, ca un băiat bun ce ești. 

— Ascultă, zise Wake, întinzându-i ţigările, habar n-ai cât ești 
de caraghios cu pătura în spate mai ales că pe sub ea ţi se văd 
pantofii și pantalonii. 

Finch se încruntă la el de crezu că-l îngheaţă, mai ales că, din 
pricina manșetelor, nu putea întinde după ţigări decât degetele. 
Wake le ţinea exact atât de departe, cât să nu le poată ajunge. 

— Dă-le încoace, zbieră Finch, rostindu-și vorbele prin colţul 
gurii, ca un intrigant într-o piesă de teatru. 

— Nu vezi că ţi le dau, răspunse Wake sfios, dar ochii i se 
opriseră asupra unei deschizături de la marginea pădurii, așa că 
nu apropie ţigările de el cu nimic mai mult. Sunt la îndemâna ta. 
De ce nu le iei? 

— Cum naiba aș putea să le iau când le ţii atât de departe? 


— Nu sunt departe. Cel mult la câteva degete. Ce s-a 
întâmplat cu tine? Nu te simţi bine? Căci dacă nu te simţi bine, 
ar fi mult mai bine să nu fumezi. 

Pierzându-și răbdarea, Finch scoase mâna de sub pătură și, 
repezind-o spre el, îi smulse pachetul de ţigări, apoi strânse 
împrejurul său pătura, mai tare decât la început. 

— Acum te poftesc să ieși din cameră și să nu te mai văd pe 
aici! 

Obrazul lui Wakefield deveni prelung și ieși din odaie, apoi 
cobori scara, umblând ca prin vis. Finch își simţi trupul ca încins 
de văpaie. Lăsă pătura să-i alunece de pe umeri și luă o ţigară, 
dar când se întinse după un chibrit îl auzi pe Wakefield vorbind 
cu Piers pe coridorul de la etajul de jos. Işi reţinu respiraţia și 
auzi pași ușori urcând scara. Se repezi spre ușă, ca o săgeată 
scăpată din arc. Exact în momentul în care Piers ajunse pe 
galerie, el se propti în ușă și trase zăvorul. De afară îl auzi 
râzând stins. 

— Ascultă, Finch, dă-mi voie să intru și să iau o ţigară, se auzi 
glasul lui Piers. 

— Nu se poate, răspunse Finch. Aici în cameră nu am ţigări. 

— Wake spune că ai. 

— Este un mincinos. 

— În sfârșit, n-are importanţă, aș vrea să stau câteva clipe de 
vorbă cu tine. 

— Îmi pare rău. Acum nu se poate. Sunt ocupat. 

— Ţi s-a întâmplat ceva? Băiatul spune că nu arătai tocmai 
bine când a fost la tine în cameră. 

— Lasă-mă în pace! zbieră Finch apoi îi trase o serie de 
înjurături, ca pentru a-l convinge, că exemplele pe care i le 
dăduse n-au fost fără folos. 

După ce plecă, se uită la floarea de la butonieră și constată că 
a strivit-o de tăblia ușii... Privi ceasul de la mână... În orice caz 
scena îi făcuse totuși un serviciu, ajutându-l să-și treacă timpul. 

Soții Vaughan sosiră cei dintâi. Meggie arăta ceva mai 
dolofană, ceva mai exuberantă, în calitate de soţie și mamă. 
Maurice ceva mai cărunt și bărbăţia lui ceva mai domolită. Meg 
întinse braţele în întâmpinarea lui și-l cuprinse. Cât de mult se 
împlinise pieptul ei! Meg nu-l îmbrăţișase până acum niciodată, 
iar Finch își zise c-ar fi extrem de fericit dacă ar putea să-și 
îngroape pentru totdeauna obrazul în adâncul plăcut al pieptului 


ei. Îl sărută de trei ori la rând și-i puse în mână un pacheţel. 
„Împreună cu dragostea noastră și multe, foarte multe urări de 
bine”, zise ea. Wake se apropie de el, ca să vadă ce i-a dat. Era 
o cravată albă de frac, din mătase foarte bună. 

— O, vă mulţumesc! îngână Finch și Maurice îi strânse mâna. 

Venind încoace, Meg îi spusese să nu facă nici un fel de aluzie 
la moștenirea bunicii, dar el nu se putu abţine să nu-i spună: 

— Dragul meu, bucură-te de ea, câtă vreme ești tânăr! dar 
din felul în care ridică ochii spre el, păru că nu se referă la 
cravata pe care i-a adus-o. 

Meg îl mângâie pe Wakefield și constată că pare foarte 
delicat, apoi se duse în camera lui Alayne, să se dezbrace. 
Bărbaţii se adunară grămadă și luară atitudini destinse ca de 
fiecare dată când se pomeneau faţă în faţă cu încordarea dintre 
femei. Știau că Meggie și cu Alayne nu se simpatizau, că între 
Meggie și Pheasant nu putea să existe niciun fel de dragoste, 
așa că toate trei aveau să se simtă mult mai bine, după sosirea 
celorlalți invitați. 

La puţină vreme începură într-adevăr să sosească unul după 
altul. Familia Fennel: pastorul părea bondoc și mulţumit, iar 
părul și barba îi erau mai îngrijite ca de obicei, chiar decât în 
zilele de duminică; George era el însuși; doamna Fennel, o 
femeie înaltă și cu obrazul ca o bardă, cu ochii alergând mereu 
după un scaun liber pe care s-ar putea așeza; Tom îi semăna. 
După ei veniră cele două domnișoare Lacey, al căror tată fusese 
amiral, și dintre care cea mai în vârstă îi dăduse târcoale lui 
Nicholas, acum patruzeci și șapte de ani, doar-doar se va putea 
mărita cu el. După ele veni domnișoara Pink, organista, care 
îmbătrânise înainte de vreme, de-a lungul anilor nenumărați în 
care frații Whiteoak o obligaseră să cânte imnuri și psalmi, deși 
ea era de părere că astfel își irosise zadarnic viaţa. Se simţea 
puţin sfioasă, datorită faptului că fusese obligată să-și expună 
umerii, îmbrăcâud o rochie decoltată de seară, pe care până 
acum nu o îmbrăcase decât rareori; pentru orice eventualitate 
și-i acoperise cu un șal, deși umerii erau partea cea mai 
acceptabilă din toată înfățișarea ei. Toţi cei sosiți erau prieteni 
foarte vechi și vecini. 

Mult mai târziu, din oraș, sosi și familia Leigh. Pentru restul 
familiei acești invitați nu erau altceva decât simple cunoștințe, 
deși Finch îl considera pe Arthur drept cel mai bun prieten al 


său. Doamna Leigh și fiică-sa, îmbrăcate în rochii strâmte, de o 
culoare verde, foarte discretă, păreau a fi surori. Abia aștepta 
momentul să rămână singur cu prietenul său Arthur, pentru a-i 
vorbi despre apropiata sa călătorie mai ales că și Arthur îi 
pomenise că are de gând să-și petreacă vara în Anglia. 

Invitaţii erau acum prezenţi cu toţii, în afară de doi. Erau 
vecinii din apropiere, care trăiau într-o casă modestă și izolată, 
fiind în fond cu totul străini pentru ceilalți. Cu vreun an și 
jumătate în urmă Antoine Lebraux sosise din Quebec, împreună 
cu soţia și fiica sa, și închiriaseră casa cu intenţia de a face o 
crescătorie de vulpi argintii. Fusese funcţionar în administraţia 
civilă, dar, îmbolnăvindu-se, medicul îl sfătuise să trăiască în aer 
liber. Soţia, care avea rude în partea de nord a Canadei, ar fi 
preferat să se mute în apropierea lor, căci la depărtare de 
cincizeci de mile de casa fratelui ei descoperise o mică 
proprietate părăginită care era de vânzare. 

Cu entuziasmul caracteristic rasei sale, Lebraux începuse cu 
trup și suflet noua viaţă. Adusese o pereche de vulpi de prăsilă, 
animale de prima calitate, și citise toate cărţile ce le găsise în 
legătură cu creșterea și îngrijirea lor. 

Renny îl cunoștea și ţinea la ei. Se dusese de multe ori călare 
până la ei, ca să vadă cum progresează crescătoria. Primii pui 
fuseseră foarte frumoși. Schimbarea climei îi făcuse bine și lui 
Lebraux, așa că boala lui părea că merge spre vindecare. Dar 
norocul nu se ţinu de el așa cum s-ar fi așteptat, deoarece se 
întâmplă ca vulpile cele mai de preţ să-și sape un tunel subteran 
pe sub ţarcul în care erau cuștile, și să dispară pentru 
totdeauna. Ceilalţi pui se născură prea slăbăânogi și una dintre 
vulpile gata să fete muri. După ce aduseră alte perechi de vulpi, 
într-o noapte crescătoria le fu călcată de hoţi care furară 
exemplarele cele mai valoroase. Trupurile vulpilor furate le 
găsiră la o mică depărtare de crescătorie, jupuite de piei. 
Intâmplările avură un efect defavorabil asupra sănătăţii lui 
Lebraux. Deveni supărăcios, așa că Renny se gândea cu părere 
de rău la soţia și fiică-sa. După ce Lebraux căzu la pat, îl rugă pe 
Renny să vină pe la el cât mai des posibil. În prezenţa lui uita de 
toate dezamăgirile, de nereușita și de dezastrul inevitabil. 

— Imi place de dumneata, spunea el adesea. Imi place să te 
știu aproape de mine. Dumneata și cu mine judecăm în același 
fel posibilităţile ce ni le oferă viaţa. 


Lui Renny nu-i spusese până acum nimeni astfel de vorbe, așa 
că se simţise încântat. Avură nenumărate ocazii să vorbească 
împreună despre cai despre vulpi și despre femei. 

Mai târziu Lebraux începu să bea și avea explozii de 
deznădejde pe care nu și le mai putea stăpâni, iar în timpul 
acestora spunea că se va sinucide. Nimic nu-l putea liniști, afară 
de prezenţa lui Renny. De multe ori doamna Lebraux o trimisese 
pe fiica sa la Jalna, cu câte un bileţel, în care-l ruga să-i vină în 
ajutor. In luna ianuarie, când Lebraux muri, Renny își petrecuse 
jumătate din timpul disponibil în casa lor. Fratele doamnei se 
ţinuse până acum la distanţă, deoarece presimţea că ziua în 
care toată răspunderea pentru cele două femei va cădea asupra 
lui a început să se apropie. 

Ideea de a invita pe mamă și fiică la această serbare venise 
de la Renny, dar nu fusese primită cu entuziasm de restul 
membrilor familiei. Puțin după căsătoria lor, doamna Lebraux 
venise în vizită la Alayne. La rândul ei, îi întorsese vizita și cu 
asta începutul de intimitate dintre ele încetase. Alayne simţise 
un fel de părere de rău pentru nenorocirea care lovise această 
familie; dar în același timp simţise că prietenia cu cele două 
femei nu-i face nicio plăcere. Cei doi unchi fuseseră de acord cu 
ea și declaraseră că sunt femei stranii: 

— Nu fac parte câtuși de puţin dintre oamenii care au obiceiul 
să se statornicească în părțile acestea, declaraseră ei. 

Meggie refuză să le facă vreo vizită, iar Piers îi dispreţuia, din 
cauza nereușitei și, a ceea ce numea el, lipsă de îndrăzneală. 
Făcea haz pe socoteala părului des și galben al doamnei 
Lebraux, de șuvițele negre ce răsăreau ici-colo, de ochii ei mari 
și rotunzi și de mâinile ei roșii. Dar Renny nu se lăsase. Spunea 
că femeia aceasta nu se mai mișcase de acasă din ziua morții 
soțului ei și că fetiţa ar putea ţine de urât lui Wake. 

Dacă în momentul în care apăruseră în salon doamna Leigh și 
Ada păruseră două surori, doamna Lebraux și mica Paulina 
păreau că nu au nici un fel de legătură una cu alta. 

Ea avea părul blond și aspru, o înfățișare liniștită și era fiica 
unui antreprenor din Newfoundland, care făcuse avere cu 
exploatarea pescuitului, dar reușise s-o și piardă într-un fel 
oarecare, așa că din acest punct de vedere semăna cu tatăl ei. 
Paulina semăna cu Lebraux, era o fata slăbuță și oacheșă, și 
împlinise cinsprezece ani. Purta o rochiţă albă și părea o fetiță 


care, după ce va mai crește, va deveni frumoasă. Părinţii ei se 
cunoscuseră pe marele tobogan de la Château Frontenac și 
alunecaseră numaidecât pe panta căsătoriei. 

Era un grup straniu de invitaţi, din toate straturile sociale, 
ceea ce constată și Alayne când trecură în sufragerie ca să se 
așeze la masă. Din ziua căsătoriei, aceasta era prima ocazie 
când primea invitaţi în casă și se temuse grozav că serbarea nu 
va reuși. Dar dinspre partea asta nu avea nici un motiv să se 
teamă, deoarece acolo unde erau de faţă și membrii familiei 
Whiteoak, nimeni nu putea să se plictisească. Toţi vorbeau 
deodată, și păreau ca niște flori de câmp pe care le bat primele 
raze de soare și înfloresc în grup. Serbarea aceasta, perspectiva 
unei mese copioase, cu băutură din belșug, era pentru ei 
încântătoare. Ernest se ocupă de doamna Leigh, Nicholas de 
vechea lui simpatie, domnișoara Lacey, Vaughan de doamna 
Fennel, Finch de Ada Leigh; Renny de doamna Lebraux, după 
care urmau ceilalţi în ordine cât mai potrivită, până la cei doi 
mai tineri, care se uitau unul la altul zâmbind, deși fata era cu 
jumătate de cap mai înaltă decât el. 

Oricare ar fi fost defectele doamnei Wragge, nimeni nu ar fi 
putut afirma despre ea că nu este o bucătăreasă pricepută. În 
mâna ei păsările își scuturau penele trecătoare, pentru a lua 
forme celeste. Legumele pregătite de ea aveau o savoare 
specială și prăjiturile erau ușor de digerat. Numai budinca era 
mai grea, dar astă-seară nu se servea budincă. Lui Wake 
aproape nu-i veni să creadă că este realitate când văzu pe masă 
cele mai fine porțelanuri și argintăria grea a familiei. De obicei 
obiectele acestea erau păstrate în vitrine încuiate, iar acum le 
înșiraseră pe masă ca și când le-ar fi întrebuințat în fiecare zi. În 
apropierea fiecărei farfurii erau câteva rânduri de pahare, până 
și în faţa lui și a Paulinei. 

— Ai mai fost până acum la o serbare de felul acesteia? o 
întrebă el, străduindu-se să nu pară prea important. 

— Nu, dar serbarea de astă-seară mi se pare adorabilă. 

Se uită la el și zâmbi, iar Wake se gândi la felul frumos în care 
îi tresare buza de sus și-i descoperă dinţii mărunți și albi. Îi 
examină mâinile prelungi și albe, apoi se uită la maică-sa, care 
era de cealaltă parte a mesei. 

— Nu semeni deloc cu mama dumitale, zise el și-și propti 
bărbia pe marginea gulerului său în stil Eton. 


— Nu, semăn cu tatăl meu. 

Incetă să mai mănânce și păru că se gândește la ceva, iar 
obrazul i se umbri de tristeţe. 

— Tatăl meu, declară Wakefield a murit înainte de a mă naște 
eu. 

Tresări și se uită la el aproape speriată. 

— Serios? Nu știam că se poate așa ceva. Mi-am zis 
întotdeauna că, atunci când te naști, trebuie să ai și tată și 
mamă. 

— Eu n-am avut. Tatăl meu era mort, iar maică-mea a murit în 
ziua în care m-a născut pe mine. 

— Ce situaţie îngrozitoare! exclamă ea și păru că i s-a tăiat 
respiraţia. 

Wake dădu din cap, în semn de încuviinţare. 

— Da răspunse el. Eu sunt ceea ce se numește copil postum. 
Cred că acest fapt a avut influenţă și asupra structurii mele 
sufletești. Tot din pricina asta sunt și fizicește atât de debil. 
Trebuie să știi că eu nu pot merge nici la școală. Fac lecţii cu 
domnul Fennel dar, din cauza ninsorii, nu am mai fost pe la el de 
săptămâni întregi. 

— Ar fi bine să pot merge și eu la el, ca să-mi fac lecţiile. Ar fi 
plăcut, nu-i așa? 

Se uită la ea cu îndoială. 

— Da... dar dumneata, mi se pare, ești catolică. 

Fata dădu din cap, apoi adăugă: 

— Mama nu-i catolică. Cred însă că asta nu o va supăra. Oare 
pastorul m-ar primi? 

— Da, s-ar putea să te primească, dacă-i vei făgădui că nu vei 
încerca să mă convertești nici pe mine, nici pe alţii. Nu i-ar face 
plăcere deloc să se expună unei astfel de primejdii. 

— Sigur că i-aș făgădui! 

Imprejurul mesei conversaţia se desfășura liniștită. Probabil 
Alayne era mai degajată decât ceilalți. Tinea foarte mult ca 
serbarea să se desfășoare cu toată demnitatea, mai ales că era 
și familia Leigh de faţă. Rags devenise pentru ea un motiv de 
continuă nemulţumire. Nu putea suferi îmbrăcămintea lui 
ponosită, spaima cu care urmărea mișcările celor două fete în 
casă pe care le angajaseră ca ajutoare, felul în care se apleca 
spre Renny și vorbea cu el în șoaptă, având pe obraz o expresie 
de neobișnuită gravitate! Care să fie motivul că Renny își ridica 


ochii spre el și îi zâmbea în felul acesta? Ar fi preferat ca în 
timpul mesei Renny să nu stea de vorbă cu Rags. Omul acesta 
era mereu în spatele lui, ca un duh rău, iar Renny nu semăna 
niciodată atât de mult cu bunică-sa, ca atunci când se uita la 
Rags și-i zâmbea. Ce-i spune acum doamnei Lebraux? Trase cu 
urechea, în nădejdea că-i va putea auzi cuvintele. Renny tocmai 
spunea: 

— De, doamnă, v-aș fi foarte recunoscător dacă mi-aţi da voie 
să folosesc grajdul dumneavoastră. Aș duce acolo doi dintre caii 
de aici. În grajdurile de la Jalna avem foarte multă bătaie de cap 
cu lipsa de spaţiu. 

Domnul Fennel, care era așezat de partea cealaltă a doamnei 
Lebraux, interveni: 

— Sunt foarte mulțumit să aflu, doamnă Lebraux, că nu veţi 
părăsi casa în care locuiţi, sper că sunteţi mulțumită! 

Întoarse încet obrazul spre el şi-l examină cu ochii spălăciţi: 

— Mulțumită! N-aș putea afirma că sunt tocmai mulţumită. 
Dar caut să mă împac cu situaţia, așa cum se poate... 

Imediat după aceea Alayne auzi glasul melodios al unchiului 
Ernest care-i spunea doamnei Leigh: 

— Da, sunt ocupat cu o lucrare despre opera lui Shakespeare. 
De ani întregi nu mă ocup de altceva. Cu o astfel de lucrare nu-i 
voie să te grăbești. Astăzi prevăd că rezultatul va fi... 

Nicholas îi vorbea domnișoarei Lacey, vechea sa simpatie: 

— N-a mai scos nicio vorbă din ziua în care a murit. Nu ţi se 
pare extraordinar? Stă toată ziua pe bara lui și pare că se 
gândește la ceva. 

Imediat după aceea se auzi glasul lui Meg, adresându-se 
domnului Fennel: 

— Nici nu-ţi vine să crezi ce este în stare să spună și să facă. 
Uneori mă sperii de ea. Chiar astăzi dimineaţă spunea: „Mămico, 
aș vrea să-l văd pe Dumnezeu!” 

Pheasant și Arthur Leigh râdeau, iar Pheasant îi spunea: 

— Serios, eu cunosc pe cineva care a avut un mânz cu două 
capete... 

Finch se aplecase spre Ada Leigh și Alayne îl auzi spunându-i: 

— Da, cred că voi face câteva călătorii. Nu se poate să stai 
toată viaţa fără să te miști din loc. 

Cât de mult le place să vorbească membrilor familiei 
Whiteoak, își zise ea. Din toate părţile, împrejurul ei, se auzeau 


numai glasurile lor, și totuși erau cei dintâi care goleau farfuriile, 
de fiecare dată când li se aducea câte ceva la masă. Numai 
rareori puneau câte o întrebare. Ei priveau lumea din jur așa 
cum li se prezenta, fără niciun fel de curiozitate. Numai Piers și 
domnișoara Pink, alături de care se așezase, nu scoteau nici o 
vorbă, ci se concentraseră în întregime asupra mâncării și a 
băuturii. Fata aceasta trăia singură și, cea mai mare economie 
pe care o putea face, era de la mâncare. Lăsase să-i alunece 
șalul de pe umeri, căci i se părea c-o împiedică să se întindă 
după farfurii și după mâncare. Piers băuse destul de mult. 
Buzele lui luaseră din nou forma obișnuită pe care o avea de 
fiecare dată când uita de cei din jurul său, și nu mai dorea 
altceva decât să-l lase toţi în pace, pentru a se putea concentra 
asupra plăcutului fenomen ce se desfășura în pântecele său. 

Se servi șampanie. De asta avusese grijă Nicholas. Când 
desfundă sticlele, Rags făcu o mutră atât de solemnă, cum n-ar 
fi putut face nici dacă sticlele ar fi fost plătite din propriile sale 
economii. Un simţământ adânc, dar imperceptibil parea că i-a 
mai apropiat unul de altul. Vibraţiile sufletului lor părea că 
încearcă să se împreune. 

Domnul Fennel se ridică în picioare, cu paharul în mână, 
pentru a închina în sănătatea sărbătoritului. Acesta simţise că 
momentul toasturilor se apropie și se strânse și mai mult alături 
de Ada Leigh, ca și când ar fi vrut să-i ceară ajutor. Bătuse 
ceasul. Avea douăzeci și unu de ani și domnul Fennel intenţiona 
să vorbească. 

Larma de glasuri se stinse într-un murmur de șoapte. Ochii 
tuturor, tulburaţi sau lucitori din pricina șampaniei, se întoarseră 
acum spre domnul Fennel, afară de cei ai lui Piers, care păreau 
că privesc undeva în spaţiu, la ceva extrem de plăcut. Domnul 
Fennel începu: 

— Ceea ce voi face acum este pentru mine o treabă foarte 
plăcută. Vreau să ridic paharul în sănătatea unui membru al 
familiei din această casă, care astăzi se găsește la începutul 
bărbăţiei. Nu-mi vine tocmai ușor să admit această posibilitate, 
deoarece mi se pare că n-au trecut decât foarte puţini ani din 
ziua în care l-am ţinut deasupra cristelniţei și l-am botezat, în 
biserica pe care a clădit-o bunicul său. Bunicul său a clădit o 
biserică în locul acesta, care pe atunci era o comunitate foarte 
mică de credincioși. El a pus aici temelia credinţei străbunilor 


săi. Urmașii lui n-au precupeţit niciodată ajutorul lor pentru 
această biserică. La Jalna s-a întemeiat o familie care mai 
păstrează și astăzi tradiţiile frumoase ale vechilor familii 
englezești, care în această epocă a uniformizării, a lipsei de 
respect faţă de tradiţie, nu se mai găsește decât în foarte puţine 
locuri... Amintirea adoratei sale soții - a cărei prezenţă, chiar în 
astă-seară, ni se pare c-o simţim printre noi - va fi păstrată 
multă vreme de toţi cei care au cunoscut-o. Greșelile ei - căci 
niciunul dintre noi nu este scutit de greșeli - au fost cu mult 
întrecute de marile ei virtuţi... Acest membru al familiei ei, care 
abia astăzi a împlinit vârsta de douăzeci și unu de ani - o vârstă 
care mie mi se pare nespus de strălucitoare și plină de 
făgăduinţe - a fost toată viaţa tovarășul fiilor mei. Cu ei a intrat 
și a ieșit de mii de ori din casa parohială, chemaţi de 
misterioasele îndemnuri ale copilăriei. În camera lor au avut 
împreună cu el nenumărate convorbiri referitoare la 
misterioasele preocupări ale tinereţii. Muzica lui ne-a înviorat 
nenumărate seri pe care le-am petrecut împreună. L-am văzut 
fiecare dintre noi în numeroase înfățișări, dar nimeni nu l-a 
văzut până acum săvârșind o faptă urâtă sau nedemnă de el. Îi 
doresc numai bine și această urare pornește din adâncul inimii 
mele. Știu de asemenea că toţi cei de faţă se asociază la urarea 
mea. Să trăiești - Finch Whiteoak! 

Domnul Fennel se așeză pe scaun, având pe obraz trăsăturile 
caracteristice omului pe care nu-l interesează dacă este sau nu 
obligat să ţină o cuvântare. 

Finch stătea cu trupul chircit între Ada Leigh și cumnată-sa 
Alayne, cu înfățișarea unui om pentru care obligaţia de a ţine un 
discurs reprezintă o insuportabilă tortură. Avu senzaţia că ochii 
celor dimprejurul său se întorc spre el, întocmai ca ochii fără 
pleoape ai unor pești care se zbenguie în interiorul unei sfere de 
cristal. Auzi mâini aplaudând și clinchet de pahare. Sfera de 
cristal se prefăcu în ţăndări și Finch rămase cu gura căscată, 
căznindu-se să respire, exact ca un peștișor care a fost aruncat 
pe țărm și încearcă să se acomodeze condiţiilor noului element 
în care se găsește. 

Ada Leigh îi zâmbi cu bunăvoință, ca pentru a-l încuraja. Apoi 
îi spuse: 

— Nu-ţi fie frică... spune și tu câteva cuvinte... ce-ţi trece prin 
minte... haide! și-l apucă de braţ, ca să-l îndemne. 


Glasul metalic și poruncitor al lui Renny se auzi de la celălalt 
capăt al mesei: 

— Ridică-te în picioare, Fmch! iar ceilalţi strigau mulţumiţi: 

— S-auzim, s-auzim! 

Dar numai Alayae reuși să-l determine să se ridice în picioare. 
Tatăl ei și bunicii ei fuseseră profesori și educatori ai tineretului 
în New England. Din adâncul îndepărtatei tradiţii a acestora, 
ochii ei albaștri se îndreptară autoritari spre el, și-i porunciră: 
„Ridică-te în picioare și dă-i drumul!” Degetele ei se încleștară 
pe sub masă pe mâna lui cu atâta putere, încât i se păru că i-o 
rupe și, când se ridică în picioare, îi strânse și el degetele, fără 
să-și mai desprindă mâna de mâna ei. 

Câtă deosebire între ceea ce trebuia să facă acum și rolul ce-l 
avea de jucat într-o piesă de teatru. Pe scenă, îmbrăcat în haine 
de catifea sau cu trupul înfășurat în zdrenţe, putea ușor 
reproduce starea sufletească a personajului pe care-l 
reprezenta. De astă dată însă nu reprezenta pe nimeni în afară 
de el însuși, iar zece cuvinte erau mult mai greu de pronunţat 
decât ar fi fost o lungă tiradă pe care ar fi trebuit s-o debiteze în 
faţa publicului unui teatru. Își auzi glasul în care i se păru că se 
simte o ciudată râcâială: 

— E foarte frumos din partea dumneavoastră - a tuturor. Până 
acum n-am auzit vorbe atât de frumoase spuse despre mine... 
în toată viaţa mea... și nu prea știu ce v-aș putea răspunde. 
Domnul și doamna Fennel n-ar fi putut să se poarte cu mai 
multă bunăvoință față de mine, chiar dacă aș fi fost propriul lor 
fiu... evident, tot așa și ceilalți care sunt aici de față... au fost 
întotdeauna... 

— S-auzim, s-auzim! strigă Piers, fără să-și miște buzele. 

— Nu sunt în stare să vă spun cât mă bucur... de această 
ocazie, continuă el și obrazul începu să-i tremure de 
deznădejde: Dacă se va întâmpla să trăiesc și eu atât cât 
bunică-mea... 

— N-avea nici o grijă, că nu vei trăi, îl întrerupse Piers, cu un 
aer absent. 

Renny se uită la el pe deasupra mesei și se încruntă. 

— Nu voi putea uita niciodată această seară și, vă mulţumesc 
din adâncul sufletului, (aici glasul păru că i se stinge). Sper că 
nimeni dintre cei de faţă nu regretă... nu regretă că... Sfinte 
Atotputernice, ce era să spună! Nu regretă că? Da, nu regretă 


că bunica i-a lăsat lui banii ei - dar nu putea spune așa ceva, 
căci ar fi fost îngrozitor - dar ce va putea să spună? Sper că 
nimeni dintre cei prezenţi nu va avea ocazia să regrete - începu 
el să se bâlbâie și ochii i se îndreptară spre obrazul aprins al lui 
Piers, ca și când ar fi vrut să-l cheme într-ajutor - să regrete... 

— C-a admis să trăieşti și să împlinești vârsta de douăzeci și 
unu de ani, completă Piers, fără să pară c-ar fi scos vreo vorbă. 

incepu o furtună de aplauze și de râsete de aprobare. 
Sărbătoritul se așeză pe scaun și sorbi un gât de șampanie. 

— Ai vorbit foarte bine, zise Ada Leigh în șoaptă și pe sub 
masă Alayne îi scutură mâna, înainte de a-și desprinde degetele 
din mâna lui. Finch se rumenise la obraz și părea încântat, căci 
își zicea c-ar fi putut să iasă mult mai prost. Era mulţumit de 
aplauzele și hohotele de râs pe care le auzise, deși nu-și dădea 
seama ce anume li se păruse atât de spiritual. 

După terminarea cuvântărilor, glasurile dimprejurul mesei se 
amestecară într-un murmur din care nu mai putea distinge 
nimic. Feţele invitaţilor se schimbaseră în mod vizibil. Cei care 
de obicei erau întotdeauna expansivi deveniră melancolici, cei 
care erau sfioși, deveniră volubili. Cele două fete de serviciu 
stăteau nemișcate una lângă alta, exact ca două gravuri în alb și 
negru, reprezentând două cameriste, enervant de imobile. Rags 
trecea neobosit împrejurul mesei, umplea paharele, părând 
însuși autorul acestei veselii, a schimbării trăsăturilor de pe 
fețele celor din sufragerie și a larmei domolite ce se auzea. 
Ernest începuse să povestească doamnei Leigh despre felul său 
de viaţă în Londra de altădată, despre felul în care s-a distrat în 
acel oraș, împreună cu Nicholas. Fratele său Nicholas începuse 
să mărturisească domnișoarei Lacey, mai mult din priviri decât 
în cuvinte, c-ar fi fost mult mai bine ca ei doi să se fi căsătorit, 
decât ca el să se căsătorească cu cea de care divorțase. Renny 
și doamna Lebraux începuseră o conversaţie în șoaptă și păreau 
că nu se mai sinchisesc de existenţa celorlalți din apropierea lor. 
Piers ridicase șalul de voal al domnișoarei Pink de pe parchet și 
și-l pusese pe umeri. Numai el nu vorbea, dar pe buze i se vedea 
același zâmbet enigmatic de Mona Lisa, ca întotdeauna. 

Covoarele din salon și din hol fuseseră ridicate și parchetul 
lustruit, dar se făcuse târziu până să-și aducă aminte c-ar trebui 
să danseze. George Fennel se așeză la pian, cu trupul lui bine 
legat și drept, și începu să cânte o melodie ispititoare. Melodiile 


pe care le cânta făceau parte din repertoriul orchestrelor de 
jazz, și le etala acum în fața acestor invitaţi, dintre care unii mai 
dansau și astăzi în același stil ca în urmă cu patruzeci de ani. 
Totuși răspunseră cu mult curaj la invitaţia pianului. Işi ziceau că 
„melodiile acestea sunt ciudate - excesiv de moderne - și nu e 
deloc ușor să ţii ritmul”. Dar, fără să-și dea seama, intrară în 
ritmul melodiilor și perechile începură să se miște în cerc, 
vorbind tot timpul cu ușurință și veselie. Nicholas și Ernest 
dansau cu domnișoarele Lacey, cu care odinioară dansaseră pe 
același parchet cadrilul, polca și scottish-ul, pe vremea când 
fuseseră ei tineri, iar ele fete de măritat. Domnul Fennel dansa 
cu Pheasant, care se încleștase strâns de el și din când în când îi 
simţea barba gâdilând-o pe umerii goi. Se uita la soţul ei ca o 
pasăre captivă, și-ar fi vrut să zboare cu el în lungul parchetului, 
simţindu-și trupul strâns alături de trupul lui. Dar el dansa cu 
domnișoara Pink, care era destul de bătrână pentru a-i putea fi 
mamă. 

Tinerii nu se pricepeau să rostească vorbe înflorite, pe care să 
le adreseze dansatoarelor lor, ci se învârteau în cuprinsul 
salonului, ieșeau din hol pentru a intra iarăși cu feţele lipsite de 
orice expresie, ca o placă de gresie pe care ai șters-o cu un 
burete, iar sufletul lor părea că plutește în ritmul melodiilor de 
jazz. 

Domnișoara Pink se temuse că nu va putea să danseze. Dar 
după ce Piers o ţinu strâns, constată cu poate foarte bine, și mai 
mult decât atât, i se păru că ar fi dispusă să continue toată viaţa 
în felul acesta. Cât despre Piers, el propriu-zis nici nu știa cu 
cine dansează - dansatoare tânără sau în vârstă, pricepută sau 
amatoare, pentru el era totuna. Domnișoara Pink fusese cea mai 
aproape de el în momentul în care trupul său tresărise la 
chemarea pianului. 

Alayne dansa cu graţiosul Arthur Leigh. Wakefield se zbătea 
mai mult decât ar fi fost el în stare să suporte, căznindu-se cu 
trupul voinic al lui Meggie. Meg îi urmărea pe Maurice și pe 
doamna Leigh, care păreau că dansează prea mulţumiţi unul de 
altul. 

Finch tocmai voia s-o invite pe Ada Leigh, dar se opri în loc 
văzându-l, pe Tom Fennel că se îndreaptă spre ea. Nu se putea 
ca tocmai astăzi să se poarte ca un egoist. Prin urmare el cu 
cine va dansa? Se uită în largul camerei, fără să știe cui să i se 


adreseze. Doamna Fennel stătea într-un fotoliu din apropierea 
căminului, în mână cu o farfurie de fructe glasate. In colţul 
celălalt, pe canapea, era doamna Lebraux, îmbrăcată în rochie 
neagră, împreună cu Renny care-i ţinea tovărășie și stătea pe 
jumătate întors cu spatele spre cei care dansau. |n faţa 
dulapului cu obiectele aduse din India era fetița Lebraux, 
îmbrăcată într-o rochiță prea scurtă și cu picioarele subţiri și 
prea lungi, iar părul de pe ceafă părea ca are nevoie să fie 
imediat pieptănat. Se apropie de ea și o întrebă: 

— Pauline, vrei să dansezi cu mine? 

Se uită la el peste umăr, apoi clătină din cap. 

— Ştii să dansezi? întrebă el cuprins de o curiozitate 
neașteptată. 

Privirile fetei se întoarseră din nou spre dulap, dar îi răspunse 
cu glas încet: 

— Da. Dar nu cred că voi putea dansa. Mama nu dansează. 

— Inţeleg. Dar dumneata ești o fetiță atât de mică, încât nu 
cred că mama dumitale se va supăra din pricina asta. Să merg 
s-o întreb? 

Se întoarse și se uită la el cu atenţie, ca și când ar fi vrut să 
se convingă dacă i-ar face sau nu i-ar face plăcere să danseze 
cu el. Apoi, foarte liniștită se apropie de doamna Lebraux și se 
aplecă spre ea, ca să-i spună ceva. Imediat după aceea se 
întoarse zâmbind și-și așeză mâna într-a lui Finch. 

— Le-am spus. Atât mama cât și domnul Whiteoak mi-au 
răspuns că pot să dansez. 

Obrazul i se lumină și mișcă din umeri, ca și când ar fi fost 
nerăbdătoare să înceapă. 

Era atât de slabă, încât în braţele lui Finch părea mai mult o 
nuia, dar cu toate acestea în mișcările ei trepida o forță 
nebănuită. Işi zise că fata era aidoma unei bărci legănate de 
vântul ușor care o face să încordeze odgonul cu care fusese 
legată la mal. Melodia dansului era vijelioasă și repede, dar nu 
îndeajuns de repede pentru ea. Se aplecă s-o privească. Până 
acum aproape nici n-o văzuse, dar cu toate acestea i se părea 
că trebuie să fie frumoasă. Se uită la părul ei des, care-i cobora 
pe fruntea delicată, la sprâncenele accentuate de creion, la 
pleoapele care aveau ceva caracteristic, străin, la ochii pe 
jumătate închiși, a căror culoare nu o putea defini, la nasul ei de 
copil, la gura mare cu buzele subțiri și colţurile îndreptate în sus, 


la bărbia delicată și albă și la gâtul ei lung și grațios. N-ar fi 
putut să spună unde se ascunde frumuseţea pe care o bănuise, 
dar era mulțumit că această frumuseţe era lângă el, sau va fi de 
aici înainte. 

— Cine te-a învăţat să dansezi? întrebă el. 

— Am luat lecţii de dans la Quebec. Eu și tata dansam foarte 
mult împreună. Știu să dansez și singură. Cunosc câteva dansuri 
clasice. 

— Minunat. Mi-ar face plăcere dacă ai dansa astă-seară. 

— Nu se poate, n-aș fi în stare să dansez. 

— Nici ca să-mi faci mie plăcere? Ştii că astăzi este ziua mea. 

— Mi-ar fi imposibil să dansez, răspunse ea și glasul păru că-i 
tremură, ca și când ar fi jignit-o. 

— Îmi pare rău, zise Finch. În cazul acesta vei dansa probabil 
cu altă ocazie. Dumneavoastră veţi rămâne aici, nu-i așa? 

— Da, în cazul în care crescătoria se va dovedi rentabilă. 

— Crescătoria de vulpi, nu-i așa? 

— Da. Dar în afară de asta, am vrea să începem și cu o 
crescătorie de păsări. 

— Nu te gândești că vulpile ar putea mânca păsările? 

— Întrebarea dovedește cât de puţin te pricepi dumneata la 
astfel de treburi. Păsările și vulpile sunt ţinute absolut separat 
unele de altele. 

— Asta înseamnă că veţi avea foarte mult de lucru. 

— Lucrul nu ne va supăra deloc dacă va fi rentabil. 

| se păru că trupul ei zvelt și subţire tresare de energie. Se 
legăna, înainta și se întorcea în loc, exact ca o pasăre, își zise 
Finch. Fără îndoială va trece prin încercări grele. Ar fi fost dispus 
să le ajute dacă ar fi știut cum să procedeze. Faptul că avea 
parale, părea să-i ofere noi posibilităţi dându-i totodată 
tulburătoarea senzaţie că are anumite răspunderi față de 
semenii săi. 

— Mama și cu mine îndeplinim toate treburile casei, continuă 
fata. Spălăm vasele, scuturăm, măturăm, ștergem praful și 
toate celelalte. Ea rezolvă și lucrul din curte. Este foarte 
rezistentă. 

— Serios? se miră el, și se gândi că pe soră-sa n-a văzut-o 
niciodată ocupându-se de altceva decât de ea însăși. Alayne și 
Pheasant se asemănau foarte mult una cu alta, doar că 


Pheasant îl mai îngrijea și pe Mooey, dar nici pe el prea mult, își 
zise Finch. 

Băgă de seamă că Ada Leigh se uită la ei și se întrebă ce o fi 
crezând ea despre fetița aceasta. Când într-un târziu reuși să se 
apropie de ea și începură să danseze împreună, îi reproșă c-a 
încercat să se ferească de el, deoarece presimţea că Ada ar fi 
dorit să-i spună aceste vorbe, punându-i și întrebarea la care se 
gândise adineauri. 

— Mi-a fost imposibil să nu zâmbesc când v-am văzut 
împreună, răspunse Ada. Păreaţi atât de stranii unul alături de 
celălalt. 

— Serios? se miră el și se simţi puţin nemulţumit. De altfel 
cred că eu arăt întotdeauna straniu. 

Se uită la el provocatoare: 

— Nu arăţi deloc. Sunt convinsă că atunci când dansezi cu 
mine nu pari straniu. Dar fetiţa aceea pare caraghioasă, cu părul 
ei și cu picioarele subţiri și lungi. Afară de asta are o privire 
aproape disperată. 

— De, s-ar putea să pară stranie când dansează, dar este o 
senzaţie divină să dansezi cu ea. 

— Îmi pare foarte bine, mai ales că aici pe pământ sunt atât 
de rare ocaziile în care poţi avea senzaţii divine, nu-i așa? 

Finch îi răspunse cu glas solemn: 

— Cred că această fată este sortită să devină una dintre 
femeile în genul celor pe care celelalte femei nu le pot suferi. 

— Dragul meu, cred că nu e nevoie să-ţi faci griji din pricina 
asta. 

— Nu-mi fac griji. De altfel, ce motiv aș avea să-mi fac? 

— Nu știu și n-am de unde ști. Cu toate acestea se pare că îţi 
faci. 

— Nu, nu-mi fac deloc. 

— Ba da, îţi faci. 

— Ceea ce simt eu acum este o adânca milă faţă de ea și față 
de maică-sa. Au trecut prin zile foarte grele și cred că de aici 
înainte le așteaptă altele și mai grele. 

— Ce înfățișare stranie are doamna Lebraux! 

— Da, foarte stranie. Piers îi zice doamna păr neţesălat. 
Doamne, n-ar fi trebuit să-ţi spun astfel de vorbe. Dar părul ei 
este atât de ciudat și Piers are un fel al său brutal de a se 


exprima despre oameni. Am constatat că nici pe ea n-o pot 
suporta femeile. 

— Eu o suport, răspunse Ada. Și mi-e simpatică. 

— Pentru numele Cerului! Cum adică? 

— Pentru că pe dumneata te lasă în pace și nu se ocupă decât 
de fratele dumitale. 

— Dar ea este cu mulţi ani mai în vârstă decât mine. 

— Cât ești de inteligent c-ai putut să faci această constatare. 
Eu m-aș fi așteptat să spui și să stărui că este mai tânără. Asta 
înseamnă că te porţi ca un cavaler. 

— lar dumneata te porţi într-un fel detestabil. 

Incetară să mai danseze. Ajunseseră în capătul cel mai 
întunecos al holului. Se opriră o clipă unul în braţele altuia, fără 
să se mai miște. Apoi o strânse la piept și o sărută de câteva ori 
pe gură. Rămase supusă și parfumul trupului ei îl înfioră, 
întocmai ca un pahar de șampanie. Fata aceasta era ca 
șampania: rece, puţin aspră și-ţi biciuia simţurile. 

Incepură să danseze din nou, tot atât de liniștiți ca și când n- 
ar fi pierdut niciun tact, exact în clipa în care Renny și mica 
Lebraux apărură în hol, dansând împreună. Lui Finch i se păru 
că Renny îi aruncă Adei o privire cercetătoare, ca și când ar fi 
bănuit ceva, și în aceeași clipă simţi că Ada ar fi preferat să fie 
sărutată de Renny și nu de el, deși rămăsese supusă în braţele 
lui și-l sărutase și ea. Buzele Paulinei erau întredeschise într-un 
zâmbet de mulţumire și i se vedeau dinţii foarte albi și mărunți. 
Mâna ei subţire și albă se odihnea pe braţul lui Renny. Pe 
obrazul ei tremura aceeași expresie, caracteristică unei fete 
tinere care a suferit vreme îndelungată, iar acum gustă cu o 
plăcere sălbatică extazul unei mulţumiri la care nu s-a așteptat. 

Ea și doamna Lebraux plecară cele dintâi. După ele plecară 
cei din familia Leigh, care aveau de făcut un drum lung cu 
mașina. Membrii familiei Fennel reușiră într-un fel oarecare să le 
ia cu ei pe domnișoarele Lacey, împreună cu domnișoara Pink. 
Cei din urmă care trebuiau să plece erau soţii Vaughan. 

— Ca să vă spun adevărul, declară Meg, nu ţin câtuși de puţin 
să mă urc cu el în mașină, în starea în care se găsește acum. 

Renny îl examină cu atenţie pe cumnatul său. 

— Se va simţi foarte bine după ce va respira o gură de aer 
curat, zise el. li voi deschide ferestrele. 


Maurice urmări cu interes manevra pe care o făceau pentru 
înviorarea sa. Imediat după ce deschiseră fereastra, el ieși și, 
după ce se urcă în mașină, dădu drumul motorului și trecu în 
lungul pajiștei, lovindu-se de colţul unui scaun de grădină, 
acoperit de gheaţă, apoi se întoarse pe trei roţi și intră pe alee. 

În salon Nicholas spunea celor din apropierea sa: 

— Parcă în viaţa mea n-am suferit nicicând de gută. Astă- 
seară nu m-a supărat deloc. Mă simt tot atât de vioi ca un mânz 
de trei ani. 

— lar eu, continuă Emest, nici nu m-am gândit la indigestia 
mea și am mâncat fără alegere, tot ce mi-au pus dinainte. 

— Nici nu-ţi vine să crezi ce este în stare să facă veselia. 

— Numai de nu s-ar produce reacţia, căci ar fi grav. 

— Doamna Leigh, declară Nicholas, este cea mai drăguță 
femeie de vârsta ei pe care am întâlnit-o de ani de zile. 

— Dar de fiica ei ce ziceţi? interveni Pheasant. Eu nu pot s-o 
sufăr. Are toată grija să-ţi dea să înţelegi că rochia cu care este 
îmbrăcată a sosit de-a dreptul de la Paris. 

— Așa este, încuviinţă Alayne. Când vorbea despre Londra, 
spunea „Londra mea”. 

— Ce închipuită! 

— Totuși, protestă Ernest, legănându-se pe vârful picioarelor, 
acești Leigh mi s-au părut oameni încântători. Și adevăraţi 
intelectuali. 

— Eu nu sunt câtuși de puţin de acord cu această afirmaţie, 
răspunse Alayne. Mi s-au părut extrem de superficiali. 

— Tot așa și mie, adăugă Pheasant. 

Finch se simţi jignit, auzindu-i vorbind în felul acesta despre 
prietenii săi, și interveni: 

— Despre Arthur nu se poate spune același lucru. El este un 
băiat bine pregătit. 

— Mie mi-ar place tare mult să-i pot trage o bătaie zdravănă, 
zise Renny, aprinzându-și luleaua, ca să scot din el o parte din 
feminitatea care-l caracterizează. 

— la ascultați ce spune omul acesta! exclamă Pheasant. 

Renny o apucă de ceafă și-i zbârli părul, răscolindu-i-l ca pe o 
creastă cafenie. 

— Doamna Leigh, zise Ernest, s-a interesat foarte mult de 
lucrarea mea despre opera lui Shakespeare. 

Cele două nepoate prin alianţă se uitară la el cu compătimire. 


Ca la un semn, amândouă se apropiară de oglinda de pe 
perete, în apele căreia se reflectaseră atâtea scene din Jalna, și 
se examinară cu atenţie. Cei cinci bărbaţi se uitară la torsurile 
lor și la imaginile din oglindă, cu un interes lipsit de orice 
curiozitate. Îi interesa în aceeași măsură ca întotdeauna acest 
mod de manifestare a bărbăţiei, dar pe amândouă le cunoșteau 
prea bine pentru a mai putea fi curioși. 

Întorcându-se spre ei, Alayne declară: 

— A fost o adevărată pacoste că doamna Lebraux n-a dansat. 
Din cauza aceasta l-a imobilizat lângă ea pe unul dintre cei mai 
buni dansatori, obligându-l să-i ţină tovărășie. 

Nici Nicholas și nici Ernest nu stătuseră lângă doamna 
Lebraux, prin urmare se simţiră ușor nemulţumiţi de vorbele ei. 
Ernest ripostă! 

— Am vorbit doar câteva clipe cu ea, dar am băgat de seamă 
că aproape nu dă atenţie vorbelor mele. Eu n-aș putea afirma 
despre ea că o admir. 

— N-aș fi avut nimic împotrivă să stau câteva clipe cu ea, dar 
am constatat că nu-i lipsește tovărășia, adăugă Nicholas și se 
uită cu înţeles la Renny. 

Renny îl privi fără să clipească: 

— Cineva trebuia să se ocupe și de ea, biata, căci am văzut că 
celelalte femei au tratat-o cu indiferenţă. 

— Eu aproape nici n-o cunosc, declară Alayne. 

— Acesta nu este un motiv ca s-o tratezi cu indiferenţă, 
ripostă Renny. 

— Ea face parte din specia femeilor, interveni Pheasant cu 
încăpățânare, pe care nu le interesează câtuși de puţin celelalte 
femei. Este pur și simplu nebună după bărbaţi. 

— Cât ești de nedreaptă, răspunse Renny. Femeia aceasta a 
suferit o dureroasă lovitură. Cu mine a vorbit numai din pricină 
că mă cunoaște mai bine... deoarece eu am fost prieten cu soţul 
ei. 

Piers interveni: 

— Eu n-aș avea nimic împotriva ei dacă și-ar căni puţin genele 
și și-ar vopsi părul, ca să fie de o singură culoare. 

Renny se întoarse și se uită la el nemulţumit. 

— Ea nu-i o astfel de femeie. Poţi fi sigur că nu-și va vopsi 
părul niciodată, căci nu se gândește câtuși de puţin la 
înfățișarea ei exterioară. 


Soţia și cumnată-sa se uitară la el nemulţumite. 

— Eu am văzut-o stând zece minute în fața oglinzii de la 
toaletă, ca să se pudreze! protestă Pheasant. 

— Pentru Dumnezeu, dar ce avea obrazul ei de a pierdut 
atâta vreme ca să-l dreagă? întrebă Ernest. 

— Probabil și-a șters lacrimile, sugeră Piers. 

— Lacrimile! ripostă Pheasant în bătaie de joc. Doamna Patch, 
care a dat ajutor la îngrijirea domnului Lebraux, i-a spus 
doamnei Wragge că jumătate din zi și-o pierdeau certându-se, 
iar cealaltă jumătate nici nu se uitau unul la altul. 

— Pesemne nu ai nimic de lucru dacă ai început să clevetești 
cu slugile pe socoteala doamnei Lebraux, zise Renny. 

— N-am clevetit deloc! mi-a spus pur și simplu. Afară de asta 
s-a întâmplat destul de des să vii și tu și să ne repeţi ce spune 
Rags. 

Stăpânul din Jalna își scoase luleaua din gură și-și arătă dinţii, 
gata să-i spună ceva, dar nu găsi nimic ce i-ar fi putut spune și 
se mulţumi să se uite la ea încruntat. 

— Arată a femeie foarte sănătoasă, zise Nicholas. 

— Pentru mine o sănătate atât de brutală este lipsită de 
farmec, declară Ernest. 

— Astă-seară Renny n-a dansat decât o singură dată, începu 
Pheasant din nou, dar și atunci cu fetiţa ei. 

— Mi-am închipuit, interveni Alayne, că amănuntul acesta nu 
l-a băgat nimeni în seamă. 

— Ei-ho! strigă Phiers, străduindu-se s-o imite pe bunică-sa. 
Mai vreau ceva de mâncaee, daţi-mi numaidecât. 

Unchiul Ernest se uită la el cu reproș: 

— Cum se poate, Piers, să încerci s-o maimuţărești pe mama? 

— Dar nici nu m-am gândit la așa ceva, răspunse Piers cu 
inocenţă. În orice caz n-am pronunţat acele vorbe intenţionat. 
Mă gândeam însă adineauri că, dacă ar fi trăit, i-ar fi făcut mare 
plăcere să participe la această serbare. Probabil, gândindu-mă 
la ea, cuvintele de adineauri mi-au trecut prin minte și le-am 
pronunţat fără să-mi dau seama ce fac. 

Ernest se uită la el și zâmbi. Cu obrazul aprins și cu zâmbetul 
enigmatic ce-i juca pe buze, cine ar fi putut să se supere pe el. 
Piers se îndreptă spre sufragerie și scoase din bufet carafa cu 
wisky și o sticlă de sifon, apoi se așeză la masa de pe care se 
ridicaseră vasele și fusese redusă la proporţiile ei normale. 


Nicholas, Ernest și Finch veniră și se așezară lângă el. Înainte de 
a pleca la culcare, Pheasant se opri în cadrul ușii, apoi le spuse: 

— Piers, eu cred c-a fost o adevărată rușine s-o învârtești pe 
domnișoara Pink în felul în care ai învârtit-o în timpul dansului. 
Părea ameţită. 

— Mi se pare că ești geloasă pe domnișoara Pink, răspunse 
Piers. 

Se repezi în fugă spre el și-i spuse ceva la ureche. 

— Dragul meu, te rog să nu fii caraghios! Și te rog, te rog 
foarte mult, nu mai bea atât. A fost destul de trist pentru mine 
să-l văd pe tatăl meu întorcâdu-se acasă în starea în care a fost, 
ca să-l mai văd și pe soţul meu în alta... 

— Alta ce? murmură el pe același ton. 

— În altă stare... de beţie, firește. 

— Am înţeles, scumpa mea. Haide, dă fuga la culcare. 

Renny îl descoperise pe Wakefield, care dormea adânc în 
colţul canapelei din salon, îl ridică în braţe, și-l duse la etaj, ca 
să-l culce. 

Alayne se luase după el, simțindu-se rușinată de ea însăși din 
pricină că tresărise văzând picioarele băiatului balansându-se 
din braţele soțului ei, și mâna copilului petrecută pe după gâtul 
lui. 

Se duse de-a dreptul în camera ei. Se simţea adânc 
nemulțumită, obosită spiritualicește și neliniștită fizicește. 
Începu să se frământe, alergând de colo până colo prin cameră 
și expunându-și braţele și umerii goi aerului rece care o înfiora. 
În timpul zilei se gândise de nenumărate ori la seara aceasta, 
când va putea dansa cu Renny. El însă dansase o singură dată, 
dar și atunci cu o fetiță. Toate acestea numai din pricină că 
femeia aceea îi ceruse ajutor. Pe urmă și Wakefield pe care-l 
ducea în braţe să-l culce, când de fapt pe el ar fi trebuit să-l 
trimită demult la culcare... Îl auzi pe Mooey scâncind în camera 
de alături... probabil Pheasant îl ridicase în braţe... Din camera 
lui Renny auzi glasul plângăcios al lui Wakefield... Adevărul este 
că în casa asta prea se ocupă cu toţii numai de copii... 

Începu să-i fie frig, dar cu toate acestea nu se putu decide să 
se culce. Își zise că va trece în camera lui Pheasant, ca să stea 
puţin de vorbă împreună... Nu încape nici o îndoială că doamna 
Lebraux are o înfățișare stranie... o înfățișare animalică... Noroc 
că fetiţa seamănă cu tatăl ei... leşi pe coridor, dar în loc să se 


îndrepte spre ușa odăii lui Pheasant, se îndreptă spre cea a lui 
Renny. Întinse mâinile și-și sprijini palmele de tăbliile ușii. 

Puțin după aceea Renny, ieșind din cameră, deschise ușa. Ea 
rămase nemișcată în faţa lui, cu mâinile ridicate în aer, ca și 
când ar fi făcut un gest de mirare. Renny ridică din sprâncene. 

— Ei... vasăzică aici erai, Alayne! 

li prinse amândouă mâinile și i le împreună pe ceafa lui, apoi 
se uită înduioșat la obrazul ei. 

— Eşti obosită, fetița mea? 

Dădu de câteva ori din cap, încruntă din sprâncene și-și 
ţuguie buzele. Cât timp fusese căsătorită cu Eden, nu i se 
întâmplase niciodată să se poarte față de el atât de copilărește. 
De fapt, în toată viaţa ei de până acum, i se întâmpla pentru 
întâia dată să se poarte în felul acesta, chiar faţă de Renny, 
dacă n-ar fi știut că pentru ea este firesc să stea încruntată și să 
se simtă nemulțumită, încercând să pară în același timp 
revoltată și duioasă, și dacă ar fi putut constata felul în care îi 
arată chipul, s-ar fi simţit umilită și revoltată. 

Renny se aplecă spre ea și o sărută: 

— Ești de mult în faţa ușii? De ce n-ai intrat? 

— Nu tocmai de mult... N-am vrut să intru. La ce mi-ar fi 
folosit, dacă aș fi intrat? 

— Ce dorești, scumpa mea? 

— Te doresc pe tine. 

— Cred că pe mine mă ai, nu-i așa? 

— Văd că vrei să cobori la parter, ca să stai cu ceilalţi. 

— Dacă nu ești de acord, nu voi cobori. 

— Dimpotrivă, te rog să mergi să stai cu ei. Nu vreau să stai 
aici cu mine, zise ea și încercă să se ferească din calea lui. 

— Văd că vrei, nu e nevoie să mai tăgăduiești! și-și strânse 
braţele împrejurul trupului ei. 

— Nu înţeleg de ce aș vrea. Constat că nu ai câtuși de puţin 
nevoie de prezenţa mea. 

— Ce copilării vorbești! 

— la spune-mi, cum ai nevoie? 

— Ştii foarte bine, fără să-ţi mai spun eu. 

— Ţii cu orice preţ să mă determini să nu te mai pot suferi! 

— Care să fie cauza că femeile se gândesc doar la un singur 
lucru. 

— Probabil că ele cunosc realitatea. 


— Dragă fato, ai început să mă plictisești. 

— Ştiu că te plictisesc! răspunse Alayne și glasul păru că i se 
stinge. 

O luă în braţe, cum îl luase pe Wakefield, și intră cu ea în 
camera ei. Nu era luminată decât de razele lunii Pe învelitoarea 
liliachie de pe pat lumina tremura ca pe apa adormită a unui 
iezer. Luna începuse să coboare de cealaită parte a zării. 

Lumina ei stinsă tremura și în sufragerie, dar tremurul acesta 
era tocmai de ajuns pentru cei rămași acolo. Nicholas, fără să 
mai țină socoteală de guta lui, stătea nemișcat în fața mesei, tot 
așa Ernest, care nu se mai gândea la indigestia lui; Piers uitase 
de cuvintele soţiei sale și bea în tăcere; Finch, pe deplin 
conștient de noua sa situaţie, se dedicase cu trup și suflet 
acestei îndeletniciri. Carafa și sifonul se mișcau împrejurul 
mesei, sclipind cu lumini de chihlimbar. Lumina slabă a lunii 
ștersese urmele vârstei a doi dintre ei și atribuise înţelepciunea 
vârstei fețelor celorlalţi doi, așa că cuartetul părea acum formal 
din oameni de aceeași vârstă, a căror înfățișare nu purta urma 
anilor. 

Finch se uită la ei și întrebă: 

— Mi-ar face plăcere dacă cineva dintre voi mi-ar aduce 
aminte ce vorbă am spus la sfârșitul cuvântării mele, de vi s-a 
părut atât de spirituală. Când m-am așezat pe scaun a început o 
larmă atât de cumplită, încât am uitat cu totul ce am spus. 

— Nu-mi mai aduc aminte, răspunse Nicbolas, dar mi s-a 
părut cu adevărat o vorbă foarte spirituală. De fapt eu n-am 
auzit încă nici un discurs în timpul vreunei agape care să fi fost 
mai bun decât al tău. 

— Nici eu, încuviinţă Ernest. A fost dozat cu sentimentalism 
exact cât a trebuit, pentru a fi spiritual. Pentru a putea ţine 
astfel de discursuri, ai nevoie de un talent special. 

— Eu cred că pastorul a vorbit foarte bine, zise Finch cu toată 
convingerea. 

— Da, a vorbit foarte bine, dar tu ai vorbit mai bine decât el. 
Mi-ar place să-mi pot aduce aminte care au fost ultimele cuvinte 
pe care le-ai pronunţat. 

— Ceva despre plăcerea de a trăi, zise Piers. 

— De, asta nu reprezintă nimic nou, răspunse Finch 
dezamăgit. 

— Pentru tine totuși pare o noutate! 


— Viaţa, zise Nicholas, este un fel de experienţă. 

— Eu nu sunt de acord cu această afirmaţie, interveni Ernest. 
Viaţa este o luptă. 

— Cred c-aţi auzit cu toţii despre hotărârea pe care am luat-o, 
zise Finch grav, și păru că accentuează cuvântul hotărârea, 
când îl pronunţă - hotărârea mea de a nu mai urma cursurile 
universitare. 

— Ar fi fost mult mai bine, zise Ernest, dacă ai fi plecat în 
Anglia, ca să urmezi cursurile unei Universităţi de acolo. 

— Nu, dragul meu, băiatul are toată dreptatea. El știe ce este 
în stare să facă. Afară de asta eu sunt convins că el este un 
geniu muzical, interveni Nicholas. 

Ochii lui, care luceau straniu în lumina de lună, erau 
îndreptațţi spre Finch. 

— Sunt foarte mulţumit, unchiule Nicholas, că dumneata ai 
despre mine această părere. Vasăzică e adevărat că ţi-a plăcut 
cuvântarea mea? 

— Absolut adevărat! Din momentul în care te-ai ridicat în 
picioare, arătai, cum se spune italienește, perbene. 

— Adică plin de mazăre, adăugă Piers. 

— Exact. 

Finch își umplu paharul până la jumătate cu Black and White 
și adăugă câteva picături de sifon. 

— De vreme ce suntem numai între noi, pot să vă spun că am 
intenţia să trăiesc într-un fel cu totul dezinteresat. 

— Nici nu s-ar putea ceva mai frumos, interveni Ernest. M-am 
convins din propria mea experienţă că, făcând pe alţii să se 
simtă fericiţi, înseamnă să fii tu însuţi fericit. 

— Ce formă va lua dezinteresarea ta? întrebă Nicholas. 

— Eu i-aș propune s-o facă de oaie, zise Piers. 

Finch se întoarse spre el și-l privi puţin încruntat. 

— Ce vrei să spui cu vorba asta? 

Piers păru că se gândește câteva clipe, apoi declară: 

— Vorbesc despre dezinteresul tău, cred că asta se înțelege 
de la sine. Ideea mi se pare strălucită. Vei face ca Jalna să fie 
mai veselă. 

— Nu fi caraghios, răspunse Finch. Eu vorbesc foarte serios. 
Aș vrea să fac câte ceva pentru fiecare dintre voi. Acesta este 
adevărul. 

— Fă-ne declaraţia aceasta în scris, ripostă Piers. 


— Cuvântul meu este tot atât de bun ca și... 

— Sigur că este, încuviință Nicholas. De asta suntem cu toţii 
convinși. 

— Sunt foarte mulțumit că Renny n-a rămas între noi, 
deoarece am constatat că el nu este niciodată de acord cu ceea 
ce spun eu. 

— Unde este Renny? întrebă Ernest. Nici n-am băgat de 
seamă până acum că lipsește dintre noi, zise el și se uită 
împrejurul său prin cameră. 

— L-au trimis la culcare, căci nu s-a purtat cum se cuvine, 
bietul de el, zise Piers. 

— Unchiule Nick și unchiule Ernie, continuă Finch, dacă v-aș 
invita pe amândoi să facem împreună o călătorie în Anglia, pe 
cheltuiala mea, aţi primi? 

— Am fi încântați să putem primi, răspunse Nicholas imediat. 

— Dragul meu băiat... dragul meu băiat! reuși el să îngâne. 

— Dar eu! strigă Piers. Pentru mine ce ai de gând să faci? 

— Ce ai prefera să fac? 

— Mai îngăduie-mă puţin. Lasă-mă să dorm noaptea asta, ca 
să mă pot gândi bine, și pe urmă își voi spune. 

— Prin urmare ne-am înţeles, nu-i așa? Dumneavoastră veţi 
veni amândoi cu mine, ca să-i facem o vizită mătușii Augusta! 

Ernest îi scutură mâna pe care o ţinea strâns; starea în care 
se afla, invitaţia pe care o primise, toate acestea îi stârneau o 
covârșitoare emoție, așa că nici nu putea vorbi. Nicholas primi 
cu toată demnitatea, ca și când i-ar fi făcut o favoare. 

— Te voi lua cu mine, într-un loc pe care-l vizitam de multe ori 
pe vremea când trăiam la Londra, îi făgădui el și-și îndreptă 
umerii, apoi își propti bărbia în gulerul scrobit al cămășii. 

Imediat, amândoi unchii începură să vorbească despre timpul 
pe care-l petrecuseră în Anglia: la început repetară incidente pe 
care nepoţii lor le cunoșteau de mai demult, dar pe măsură ce 
înaintau în noapte și carafa se golea, prin minte începură să le 
treacă amintiri și întâmplări la care nu se mai gândiseră de ani 
îndelungaţi, întocmai ca niște cuiburi uitate de păsări pe care le 
desprinzi de pe pereţii unui vechi turn, sau ancore ruginite pe 
care le scoţi din adâncul apelor. 

Parte din amintiri erau lipsite de seriozitate, și cei doi bătrâni 
deveneau din ce în ce mai copilăroși și râdeau în hohote de câte 
ori întrebuinţau cuvinte care pe vremea aceea fuseseră puse în 


circulaţie. Tinerii, dimpotrivă, cu fiecare pahar deveneau tot mai 
gravi și mai ponderaţi, părând că nu sunt deloc de acord cu 
neseriozitatea celorlalți, iar Finch merse chiar atât de departe 
încât era cât pe ce să le facă o observaţie. Pentru a nu jigni pe 
nici unul dintre ei, începu să vorbească cu sticla de sifon, ca și 
când ar fi vrut s-o certe, dar după ce constată că nimeni nu-i dă 
atenţie, vărsă câteva lacrimi pe care ceilalţi nici nu le băgară în 
seamă. 

Dar în momentul când constatară că acum vor fi obligaţi să 
cânte, așteptă gata. Ernest, căruia îi plăceau cântecele vechi, 
baladele și madrigalele, începu să cânte, cu glasul său care era 
și acum foarte plăcut. Glasul de tenor, baritonul puternic și basul 
intrară numaidecât în acompaniament: 


„Cucul cântă în crâng 

larba crește și se leagănă în vânt 
Verde-i frunza verde, 

Pe poteci de codru mă voi pierde. 
În livadă mielușei se zbenguiesc. 
Oile în turme behăiesc. ” 


Cântecul lor stins și behăitul oilor determină și pe al cincilea 
membru al familiei să apară în scenă. Era Renny care coborâse 
numai în papuci și era îmbrăcat în halat. Se uită la cei 
dimprejurul mesei și pe obraz îi tresări un zâmbet sarcastic. 

— De, dragii mei, constat că vă simţiţi foarte bine, zise el. 

Luna apusese și lumina zorilor, care tremura la ferestre, le 
dădea o înfățișare de umbre îmbrăcate în haine de ceremonie. 

— Băgaţi de seamă să nu treziţi femeile și copiii, adăugă el. 
Toţi ai casei s-au culcat de mult. Nu sunteţi de părere c-aţi băut 
de ajuns? 

— Eu am luat o hotărâre foarte importantă, declară Finch. 

— Ce fel de hotărâre? 

— Să plec la culcare. 


V 

Pentru Ernest moartea lui Sașa, cu puțin înainte de plecarea 
în Anglia, fu extrem de semnificativă. Părea că a presimțit cât 
de greu îi vine să se despartă de ea. Implinise paisprezece ani 
și, deși părea perfect sănătoasă, avea nevoie de un anumit 
confort și de multe îngrijiri pentru a se putea menţine în stare 
normală. Cui i-ar fi putut cere Ernest să aibă grijă de ea? Alayne 
îi făgăduise c-o va îngriji, dar purtarea ei faţă de animale părea 
total indiferentă. Pheasant ar fi fost singura în care ar fi putut 
avea încredere, dar ea îl avea pe Mooey care se repezea 
întotdeauna să o ridice tocmai de partea care n-ar fi trebuit, sau 
se tăvălea peste ea, atunci când stătea tolănită și dormea în 
apropierea căminului. Îi mai rămânea să aleagă între Wakefield, 
soții Wragge și Bessie, fata de la bucătărie. Ernest nu era în 
stare să ia o hotărâre și ar fi preferat să nu mai plece de acasă. 

Întinzând mâna îngândurat s-o mângâie, în ochii ei de 
culoarea chihlimbarului i se păru că vede o lumină de 
înțelegere. Se așezase pe el și-l frământa ritmic cu labele în 
stomac, cum făcea de multe ori. Işi zise că probabil, pisica știe 
de digestia lui anormală și-și închipuie că masându-l, în felul 
acesta va putea să îl ajute. De astă dată la bunele ei intenţii se 
mai adăuga și o privire de înţelegere. 

Exact în dimineaţa următoare o găsi moartă pe plapuma 
patului. Era făcută colac ca și când ar fi dormit liniștită - dar în 
realitate Sașa murise. Se gândi că probabil n-a fost în stare să 
mai suporte spaima ce o văzuse în privirile lui și luase hotărârea 
să se despartă de el, dezlegându-l astfel din cătușele dragostei 
ce-l legau de ea. 

Se lăsă din nou pe spate în pat și-și trase învelitoarea peste 
cap, simțindu-se cutremurat de părere de rău până în adâncul 
fiinţei. Își aduse aminte de dimineaţa când născuse ultimul ei 
pisoi chiar în patul acesta. A mieunat o singură dată, ca un fel 
de chiot de triumf (căci era bătrână) și i-a dat drumul. Asta s-a 
întâmplat pe la șase dimineaţa. Își mai aminti de ziua în care 
căpătase pisica de la una dintre domnișoarele Lacey, acum 
paisprezece ani; o minge aurie, neastâmpărată. Pe vremea 
aceea nu se simţise tocmai încântat la gândul că va trebui să 
aibă grijă de o pisică, pe care nu o dorise din cale afară... 
Ultimul ei pisoi fusese ucis de un câine, iar acum plecase și ea. 


_ Toţi membrii familiei fuseseră impresionați de moartea Sașei. 
li săpară o groapă în cel mai frumos colţ al grădinii, în locul unde 
odinioară fusese o veche urnă de piatră. Wakefield așternuse în 
groapă flori de gălbioare de pe marginea lacului și-i așezase 
coada aurie întocmai ca pe un panaș. 

Ernest își spuse că fratele său Nicholas n-are pic de dragoste 
pentru Nip dacă e în stare să-l părăsească. In orice caz, Nip nu 
era atât de delicat cum fusese Sașa, dar merita ceva mai mult 
decât o simplă rugăminte din partea lui, când, în seara din 
ajunul plecării, se adresase celor adunaţi la masă: „Pentru 
numele lui Dumnezeu, vă rog, aveţi grijă de Nip!” Asta a fost 
tot. Dar la urma urmelor purtarea era caracteristică unui om ca 
Nicholas. 

Ultimele două luni trecuseră pentru toți în mijlocul unei 
așteptări înfrigurate. In câteva rânduri li se păru că foarte 
curând avea să înceapă primăvara, dar vestitorii ei întârziau. 
Dispoziţia lor varia între entuziasm și melancolie. La început 
însuși gândul minunatei călătorii li se păruse înviorător, dar mai 
târziu, când își dădură seama că vor trebui să se despartă unul 
de altul și să trăiască împrăștiați, deveni un fel de nor care le 
umbrea plăcerea plecării. Augusta era în Anglia, Eden în 
Franţa... sau era și el în Anglia, căci nimeni nu știa precis, iar 
acum, foarte curând, Nicholas, Ernest și Finch vor trece Oceanul. 
Simţiră din nou împrejurul lor golul pe care-l lăsase bătrâna 
Adelina, odată cu moartea ei. 

După ce coborâseră din pod vechile cufere cu care făceau 
drumul peste Ocean, după ce le frecară și le puseră etichete noi, 
toți își dădură seama că momentul despărțirii era foarte 
aproape. Finch își cumpărase geamantane și cufere noi. 

Plătise pentru ele o sumă mult mai mare decât își închipuise 
el că va fi necesar, însă prin turneul prin magazine îl însoţise și 
Arthur Leigh, care stăruise să-și cumpere tot ce poate fi mai 
bun. Finch se temea că Renny va începe să protesteze auzind 
de cheltuielile pe care le-a făcut, dar Renny nu zise nimic. Din 
ziua în care îl anunţase că nu se va mai întoarce la Universitate, 
după primul moment de revoltă, Renny începuse să-l trateze cu 
indiferență. In schimb, Piers se purta faţă de el mult mai frumos 
decât se purtase înainte. Niciunul însă nu fu de acord să-i dea 
un sfat privitor la felul în care va trebui să-și administreze banii. 
Dacă se apropria de Renny să-i spună: „George Fennel mă 


sfătuiește să investesc o parte din bani în valori industriale la 
New York și să nu mă mulţumesc cu dividende atât de reduse, 
ca cele de acum”, fratele său mai în vârstă ridica din umeri și-i 
răspundea: „Pe mine afacerea asta nu mă interesează. Cu banii 
tăi poţi face tot ce poftești”, apoi îi întorcea spatele. 

Dacă încerca să vorbească cu Piers despre același subiect, 
Piers începea să râdă și-i răspundea: „Mi se pare că tu acum 
începi să te bucuri de viaţă, nu-i așa? Prin urmare ce nevoie ai 
de sfaturile altuia?” Și dacă Finch stăruia, Piers se uita la el și îi 
răspundea: „De, eu cred că George trebuie să știe ceva în 
legătură cu astfel de treburi; el este funcţionar la un agent de 
bursă. Da, cred că ar fi plăcut să speculezi puţin și să câștigi 
ceva fără să ai bătaie de cap”. 

Finch se simţea exact ca un pui căruia nu i-au crescut încă pe 
deplin aripile și a căzut din cuib. După ce înainte de majorat 
fusese mereu supravegheat, după ce-i controlaseră toate 
cheltuielile pe care le făcea și-i porunceau să facă numai cutare 
sau cutare, iar uneori îl tiranizau, răspunderea pe care o lăsau 
acum toată în sarcina lui îl speria și-i răpea toată plăcerea pe 
care i-ar fi putut-o da moștenirea. 

Era ca și când ar fi pus la cale o conspirație împotriva lui. De 
faţă cu el unchii săi nu pomeneau niciodată despre bani. 

Atitudinea aceasta a lor dovedea modul în care judecau ei 
situaţia: „Cu fel de fel de tertipuri, pe care numai el le știe, a 
reușit acum să obţină ceea ce ni se cuvenea nouă. Prin urmare îl 
vom lăsa, să vedem și noi ce va face cu moștenirea”. 

Rămase aproape înspăimântat când se văzu în mână cu 
extrasul de cont, după ce vorbise cu directorul și acesta îi 
arătase lista valorilor garantate în care erau investiţi banii 
bunicii sale. George însă începuse să râdă batjocoritor în 
momentul în care văzuse extrasul. El îi spunea că, cu concursul 
unui om priceput în fluctuațiile pieţei valorilor, ar putea să-și 
dubleze capitalul. 

Gândurile i se învolburaseră și tremura ca de friguri. Constată 
că nu-și mai poate liniști nervii cântând la pian, că pentru el 
muzica pierduse această calitate. Spiritul său, întocmai ca 
pasărea din colivie obișnuită să cânte în captivitate părea năucit 
în faţa libertăţilor de care se bucura și începuse să se zbată, 
izbindu-se de schimbările intervenite în viaţa lui, ca de niște 
ziduri. 


Singură Alayne părea că-și dădea seama de spaima și 
singurătatea lui. În câteva rânduri stătuseră împreună de vorbă 
vreme îndelungată. Se simţea și ea înspăimântată la gândul că 
investiţiile sigure ale bătrânei Adelina ar putea fi schimbate cu 
altele mult mai avantajoase, numai datorită sfatului lui George 
Fennel. Dar, ca și Finch, se simţea și ea ispitită la gândul că, 
datorită unei speculaţii prudente, ar putea să-și dubleze 
capitalul. George îi sugerase anumite valori care lui i se 
păruseră sigure, dar mai aflase și că unii prieteni de-ai ei din 
America făcuseră avere speculând la bursă. Prin urmare ceru 
informaţii de la proprietarul editurii la care fusese lector. Din 
răspunsul lui înţelese că dorește s-o prevină să fie foarte 
prudentă, dar, în același timp, constată că nu-și poate ascunde 
îndeajuns mulţumirea pricinuită de rezultatul ultimelor sale 
investiţii. În aceeași săptămână primi de la doamna Trent o 
scrisoare - cea cu care locuise împreună într-un apartament la 
New York - în care-i spunea despre marele noroc pe care l-a 
avut. Renny și Piers, cei doi unchi și Maurice Vaughan nu erau 
altceva decât niște copii când era vorba despre afaceri în stil 
mare. În orice caz primii doi se bucurau în cercul lor de faima 
unor oameni iscusiți, dar avusese ocazia să audă și să vadă 
multe insuccese, chiar aici la Jalna. In afară de lipsa ei de 
pricepere, mai era și refuzul lor de a vorbi despre banii moșteniţi 
de Finch. Dacă din întâmplare și fără să-și dea seama venea 
vorba despre banii bunicii, în atmosferă se simţea imediat un fel 
de tensiune. Prin urmare ar fi fost zadarnic să le ceară sfatul. Se 
fereau de subiectul acesta cum s-ar feri niște cai speriaţi de 
stâlpul propriei lor porți. 

Alayne își scoase micul capital, investit de tatăl ei în bonurile 
de stat, și cumpără acţiuni Universal Auto Comp., iar când 
valorile începură să crească, nu se putu stăpâni să nu-i spună și 
lui Finch ce a făcut și, imediat după aceea, îi fu imposibil să-l 
mai oprească. Totuși îl obligă să-i spună și lui Renny ce a 
întreprins. „Investește-i în ce vrei, îi răspunse Renny, fără să mai 
stea pe gânduri. Eu nu mă pricep la astfel de lucruri, căci 
niciodată n-am avut atâţia bani ca să-mi mai rămână să-i 
investesc în ceva”. Finch știa că răspunsul nu se datora geloziei, 
ci nemulțumirii pe care i-o pricinuise când îi spusese că nu se 
mai întoarce la Universitate, și asta exact în ziua majoratului 
său. Acest refuz categoric i se păruse un protest definitiv faţă de 


autoritatea pe care ar fi avut-o fratele său asupra lui în calitate 
de șef al familiei. 

Cât de revoltată avea să fie Meg Vaughan, își zise Alayne, 
dacă va afla că Finch a pierdut o sumă cât de mică, urmând 
exemplul ei. Meg o considerase întotdeauna drept o aventurieră, 
și pentru ea ar reprezenta cea mai mare mulţumire posibilă să-i 
poată descoperi vreo vină pe care să i-o arunce în faţă. Prin 
urmare Finch va trebui să meargă și să discute chestiunea și cu 
soţii Vaughan. El s-ar fi dus bucuros la ei, deși se temea că-l vor 
sfătui să nu facă o astfel de investiţie. Era într-o stare de nervi 
atât de agitată, încât ar fi admis să discute despre propriile sale 
afaceri cu oricine ar fi fost dispus să-l asculte. Persoana lui 
proprie și suta de mii de dolari ai lui, i se păreau de extremă 
importanţă. Nu trecuse mai mult de un ceas de când Alayne îi 
spusese să meargă la soţii Vaughan și el și plecase deja la 
drum. 

Nu mai încăpea nici un fel de îndoială că primăvara se 
anunţase, dar deocamdată peisajul nu prezenta semne vizibile 
în schimbarea anotimpului, decât cel mult apariţia mugurilor pe 
crengi; dacă priveai copacii, părea că-i vezi printr-un văl de 
ceaţă sau că auzi niște șoapte de dragoste care-ţi fac inima să 
tresară, fără a avea însă vreo influenţă tangibilă asupra felului în 
care se desfășoară viaţa exterioară. 

Era în timpul amiezii și valea în care se afla casa cumnatului 
său păstra încă toată strălucirea luminii soarelui. Ferestrele erau 
larg deschise, iar pernele, perdelele și draperiile îngrămădite pe 
canaturile unora dintre ele dovedeau că începuse marea 
curăţenie de primăvară. 

O găsi pe soră-sa făcând o faţă nouă pentru o pernă, dintr-un 
creton cu flori de lalele. Pe cap avea o scufiță vărgată cu roșu și 
negru, despre care-și închipuia că-i dă o înfățișare serioasă. 
Vaughan, care nu ţinea câtuși de puţin să se prefacă în faţa 
altora că lucrează, stătea întins pe canapea, în mână cu un 
manual despre creșterea vulpilor. Din ziua în care murise 
Lebraux și aflase că doamna Lebraux ar fi eventual dispusă să-și 
lichideze întreprinderea, se gândise să-i cumpere el crescătoria 
pe care o avea. 

— Ce faci, Finch, dragul meu, exclamă Meg; te-ai gândit, 
vasăzică, să mai vii și pe la mine. Este tocmai timpul, căci de 
fiecare dată când mă gândesc cât de rare sunt ocaziile când îmi 


pot vedea fraţii, mă simt abătută. Ridică obrazul nerăbdător 
spre el și așteptă. 

Când Finch se aplecă spre ea s-o sărute, șuviţa de păr ce-i 
atârna pe frunte o gâdilă pe pleoape. O sărută de mai multe ori 
la rând și-i simţi mirosul suav al trupului, amestecat cu mirosul 
cretonului scrobit care nu fusese încă spălat. 

— Cât arăţi de neîngrijit! exclamă ea, examinându-l cu 
atenţie. 

— Cred ca așa arăt întotdeauna, zise el. Hello, Maurice! 
Constat că nu te prea omori cu lucrul. 

Vaughan îi răspunse înveselit: 

— Am început să citesc ceva, ca să mă familiarizez cu 
creșterea vulpilor. Am aflat că doamna Lebraux are intenţia să- 
și lichideze crescătoria. 

— Despre asta n-am auzit încă. Dar cred că-i singurul ei mijloc 
de existenţă. Cu arenda pe care a trebuit s-o plătească și cu 
onorariul medicului, cred că a trecut prin momente destul de 
grele. 

— Îmi pare foarte rău de ea, zise Meg. Este o femeie foarte 
cumsecade. O femeie extrem de sensibilă, iar faptul că s-a 
căsătorit cu un francez nu i-a alterat câtuși de puţin caracterul. 
Gândește-te că s-a stabilit aici împreună cu fetița ei, ca și când 
aici ar fi trăit de când lumea... 

Rupse firul de aţă cu dinţii, cum făcea întotdeauna. 
Constatase că nici Pheasant și nici Alayne n-o simpatizează pe 
doamna Lebraux, așa că se grăbise să-și modifice propria ei 
atitudine față de ea, în contradicţie cu resentimentele lor. 

Soţul și fratele ei o priveau miraţi, aprobându-i cuvintele. 
Meggie era o femeie desăvârșită, misterioasă și bună. 

— Fetiţa aceea a doamnei Lebraux mi s-a părut stranie, 
declară Finch. Este toată numai picioare și păr. 

— Da, dar adu-ţi aminte cum dansează! exclamă Meggie, 
entuziasmată de fiică, în aceeași măsură ca de maică-sa. Când 
aţi dansat împreună, eraţi ca două zeități. 

— Îţi mulţumesc foarte mult, Meggie. E plăcut să te aud 
spunând despre mine că arăt ca o zeitate. 

— Cu toate acestea când dansezi arăţi ca o zeitate. 

Bătu perna cu latul mâinii și se ridică pentru a se uita la ea cu 
admiraţie, apoi se așeză din nou pe scaun, ca să se odihnească. 


— Acum, ia să-mi spui ce mai este pe acasă? Cred că vă 
pregătiți de plecare. Când mă gândesc că eu n-am avut 
niciodată ocazia să văd Ţara Veche, iar astăzi tu... la vârsta ta, 
poţi face această călătorie cu mijloacele cele mai luxoase! Tot 
așa, unchiul Emest și unchiul Nick, la vârsta lor, în timp ce eu și 
Maurice stăm acasă și ne gândim la ipoteca a cărei scadenţă se 
apropie din ce în ce tot mai mult. 

— Ei bine, interveni Maurice, vom plăti dobânzile, iar ipoteca 
poate fi prelungită. 

Finch își dădu seama că n-a ales momentul cel mai potrivit 
pentru a le cere un sfat privitor la investiţiile pe care ar trebui să 
le facă. Începu să se tragă de buză și se întrebă ce are acum de 
făcut, apoi luă hotărârea să nu pomenească nimic despre scopul 
vizitei sale la ei. 

După un timp de tăcere, Meg îi spuse cu toată îndrăzneala: 

— Cred că n-ai avea nimic împotrivă dacă te-aș ruga să iei 
asupra ta ipoteca noastră! 

Finch tresări și se uită la ea. 

— Eu? Nu m-am gândit până acum niciodată la așa ceva. 

— Sigur că nu te-ai gândit, răspunse Meg și se uită în ochii lui. 

Apoi zâmbi, văzându-l cât este de copilăros: 

— Cu toate acestea ipotecile sunt investiţii rentabile, nu-i așa, 
Maurice? 

— Aș fi toarte mulțumit să am și eu câteva, răspunse Maurice. 

— Ce dobândă plătiţi? 

— Şapte procente. 

— Pentru numele lui Dumnezeu! Pentru câteva dintre 
ipotecile mele eu nu iau decât patru! 

— Îţi poţi închipui cât aș fi de mulţumită dacă ai lua tu ipoteca 
în loc s-o deţină netrebnicul acela de bătrân! 

— Pentru a discuta cu Finch această chestiune, nu-i nevoie de 
niciun fel de sentimentalisme, se grăbi Vaughan să intervină. 
Aceasta este o proprietate de valoare și, pe măsură ce trece 
vremea, valoarea ei va crește. N-ai decât să te gândești la 
proprietatea bătrânului Paige, care a fost cumpărată de Clubul 
de Golf. Au plătit pentru ea un preţ fantastic. Apoi va veni 
vremea când o vom putea parcela, pentru a o vinde ca locuri de 
construcție. 

— Sfinte Doamne, eu n-aș face așa ceva! Renny nu va vorbi 
cu tine toată viaţa lui. 


— De, s-ar putea foarte bine să n-ajung până acolo. Dar după 
ce va crește Patience va veni ziua în care parcelarea va fi foarte 
rentabilă. 

— Ce sumă reprezintă ipoteca? întrebă Finch nemulţumit. 

— Cincisprezece mii. Cu șapte procente - o mie cinci sute pe 
an - plătiţi din șase în șase luni. 

— Bătrânul acesta devine de fiecare dată nesuferit, oftă Meg. 

— De ce? întrebă Finch. 

— Ca să-ţi spun drept... nici eu nu știu de ce... 

Maurice interveni: 

— Meggie este prea pretențioasă. Creditorul nostru are 
maniere grosolane, acesta este tot cusurul său. Dar încolo este 
un bătrân destul de cumsecade. 

Maurice scăpă cartea din mâna invalidă și aceasta căzu pe 
dușumele. Meg încruntă din sprâncene când îl văzu că se 
apleacă după ea. 

Finch își simţi sufletul copleșit de dragoste faţă de cei doi, 
abstracţie făcând de faptul că Meg îi era și soră. 

— Primesc propunerea! declară el. Voi lua ipoteca asupra 
mea. Dar uite ce, eu nu vă voi lua șapte procente. Suma mi se 
pare exorbitantă. Mă voi mulțumi cu cinci. 

— Dragul meu băiat! exclamă Meg. 

Făcu o mișcare ca și când ar fi vrut să se ridice și să se 
apropie de el, dar chiar în clipe de emoție, cum era și cea de 
acuma, efortul i se părea prea mare. Prin urmare, în loc să se 
ridice, repetă încă o dată: 

— Dragul meu băiat! și întinse braţele spre el. 

Finch se apropie de ea aproape rușinat. Nu dorea să-i 
mulțumească. Dar i se părea admirabil să poată ajuta pe cineva 
și în aceiași timp să beneficieze și el. 

Meg îl sărută din nou și-și lipi buzele pline de gura lui. 

— Nu cred că e nevoie să le spunem și celorlalţi despre 
afacerea noastră, zise ea. Mie-mi place ca afacerile să mi le 
aranjez cu toată discreţia. Nu crezi, Finch, că va fi mai bine așa? 

— Ba da! răspunse Finch. 

Discutară amănuntele tranzacţiei și, după ce terminară, le 
ceru părerea referitoare la subiectul pentru care venise. Maurice 
și Meg începură să discute entuziasmați. Ar trebui să fie un 
prost, spuneau ei, să nu profite de o astfel de ocazie. De ce 
adică să acapareze americanii toţi banii disponibili din lume? lar 


dacă i-au acaparat, de ce să le permită să-i și păstreze? Cel mai 
cuminte lucru din partea lui Finch ar fi să aducă o parte din acei 
bani aici în Canada, unde se simte mare nevoie de ei. Ar putea 
să devină om bogat. In orice caz riscul nu putea fi prea mare, de 
vreme ce proprietarii unei case de editură, aflată la faţa locului, 
erau de părere că afacerea aceasta era bună. 

— Dacă și Alayne este decisă să facă o încercare, declară 
Meg; poţi fi sigur că nu există nici o primejdie. Pentru mine 
femeia aceasta este prevederea personificată. 

— Când s-a căsătorit cu Eden, nu cred c-a fost din cale afară 
de prevăzătoare, declară Maurice. 

— Maurice, cum poţi fi în stare să faci astfel de afirmaţii! Dacă 
s-a întâmplat ca în viaţa ei să fi fost vreodată prevăzătoare, 
atunci când s-a căsătorit cu el a fost în orice caz! Cine era ea? 
Nimeni! A scos-o dintr-un birou și a adus-o la Jalna - ca să-i ofere 
o viaţă de belșug. A făcut dintr-însa o doamnă Whiteoak! 

— Da, dar Eden aproape i-a distrus viaţa, interveni Finch. 

— Viaţa femeilor de categoria ei nu se distruge atât de ușor. 
Sunt prea cumpătate. In ceea ce mă privește, eu sunt convins 
că ea a pus ochii pe Renny chiar de la început. Bietul de el! 
Dacă aceasta este realitatea, pentru el nu mai există niciun fel 
de scăpare... 

Cei doi bărbaţi oftară deodată, încercând să-și imagineze 
vulpea aceea cu părul roșu, care era Renny, în rolul de 
sacrificat. 

Patience, care mai avea câteva luni până să împlinească trei 
ani, apăru în cameră, venind în fugă. Era tot atât de vioaie, pe 
cât era Mooey de grav. Părul ei de culoare castanie era 
pieptănat și o îmbrăcaseră într-o rochiţă de culoare albastru 
deschis. 

— Puica mamei, zise Meg când văzu că Finch o ridică în braţe, 
strânge mânuţele împrejurul unchiului Finch și sărută-l o dată 
zdravăn. A făcut chiar adineauri ceva foarte frumos pentru 
mămica. 

— O, Finchulică! gânguri fetița, și-i strânse capul pe burticica 
ei care era la înălțimea obrazului lui Finch. 

— Cine are o rochiță nouă și frumoasă? întrebă el, ca să-și 
ascundă sfiala. 

Vorbind în aceeași după-amiază cu Piers, nu se putu stăpâni 
să nu facă aluzie la intenţia de a lua asupra sa ipoteca soţilor 


Vaughan. Piers păru interesat și, după ce-i făgădui că nu va 
vorbi cu nimeni despre asta, cu nimeni, Finch îi spuse adevărul. 
Fratele său fu de părere că afacerea era avantajoasă și pentru 
el, și pentru ei. 

— Dar bagă de seamă, zise el, nu uita să stabilești termenele 
de plată cu ei. Maurice plătește greu. Mi-a datorat și mie doi ani 
încheiaţi preţul pentru un taur Jersey, și abia acum de curând 
am putut scoate banii de la el, dar numai pentru că m-am ţinut 
de capul lui. 

Finch se simţi puţin deprimat gândindu-se ca va fi obligat să 
se ţină de capul lui Maurice, pentru a-și scoate banii. 
Răspunderea banilor pe care-i avea începuse să apese greu 
asupra lui. 

— Nu mi-ai spus până acum, întrebă el, ce-ai vrea să-ţi 
cumpăr? Să știi că mi-ar face mare plăcere să-ţi dăruiesc ceva, 
și aș rămâne foarte dezamăgit dacă nu mi s-ar oferi ocazia să 
beneficiaţi și voi de moștenirea ce mi-a rămas de la bunica. 

— La asta am timp să mă mai gândesc, răspunse Piers și dădu 
să plece. 

Finch se luă după el. 

— Ascultă, Piers, să nu-ţi închipui că poţi scăpa în felul acesta. 
Spune-mi limpede, ce crezi că ţi-ar putea face plăcere. 

— Eu am tot ce-mi trebuie. 

— Fără îndoială mai este ceva ce-ţi lipsește. Nu știu ce s-a 
întâmplat cu voi toţi, protestă Finch. Ori vă închipuiţi că banii 
aceștia sunt afurisiţi, sau mai știu eu ce. 

Piers se opri și se întoarse spre el: 

— În sfârșit, dacă ţii să-mi dăruiești ceva, care să nu te coste 
prea mult, cumpără-mi un automobil nou. Cel vechi este 
complet hodorogit, și atâta vreme cât motorul va mai putea 
gâfâi, Renny nu va cumpăra altul. 

— Foarte bine, exclamă Finch. Sunt toarte mulțumit că te-ai 
gândit la automobil. Îi va face plăcere și lui Pheasant. Ce-ai zice 
dacă am pleca mâine în oraș, ca să alegem unul? 

Piers nu pierdu prea multă vreme cu alegerea. Ştia exact ce-și 
dorește până în cele mai mici amănunte. Foarte straniu, își zise 
Finch, să ai în minte toate nimicurile astea, deși până acum nici 
n-ai îndrăznit să te gândești că vei putea să-ţi cumperi o mașină 
nouă. 


Plecaseră în oraș cu trenul și se întoarseră acasă cu 
automobilul cel nou. Ar fi fost greu să spui care dintre ei era mai 
mulţumit: Finch, care se așezase pe scaunul din spate, cu 
braţele încrucișate pe piept, simțindu-se, fără să știe de ce 
anume, foarte mândru, capabil să facă noi acte de filantropie, 
sau Piers, care ţinea volanul și zâmbea încântat de viteza cu 
care mergeau. 

Pe drum vorbiră foarte puţin, dar până să ajungă la Jalna, 
Finch îi făgădui să acopere din nou șura lui Piers și să-i 
clădească o crescătorie pentru porci. Se înţeleseseră ca aceste 
cheltuieli Piers să i le ramburseze când va putea. 

Toţi cei din casă ieșiră să admire automobilul cel nou. 
Pheasant și Mooey începură să danseze în jurul său. Trebuiră să- 
| ridice și să-l așeze la volan. Pheasant o cuprinse pe Alayne în 
braţe: 

— Va trebui să-l întrebuinţezi și tu. Automobilul cel vechi este 
o adevărată rușine. 

Nicholas și Ernest rămaseră încântați, gândindu-se că vor 
pleca la gară cu o astfel de mașină. Constatară că mașina era 
luxoasă și fură amândoi de acord că era o frumuseţe. Wakefield 
însă se uită la ei nehotărât: 

— Nu cred ca bunica ar fi fost de acord cu această achiziţie. 
N-a fost de acord nici cu vechiul automobil. Spunea că au făcut 
mare risipă de bani atunci când l-au cumpărat. 

Piers îi răspunse: 

— Ea nu mai este printre noi, ca să se supere din pricina 
schimbărilor ce se fac, iar tu cel mult nu vei avea voie să te urci 
în mașină, din cauză că ești obraznic. 

— Totuși eu nu cred că i-ar face plăcere, dacă ar afla că banii 
ei se cheltuiesc pentru automobile. 

— Nu cumva vrei să-ţi scutur puţin dosul pantalonilor de praf? 

— Nu! răspunse Wake și le întoarse spatele. 

— În cazul acesta ar fi mai bine să taci din gură. 

Când ajunseră în faţa garajului, îi văzură pe Renny stând în 
ușa grajdului, dar când văzu automobilul cel nou se întoarse și 
dispăru în interior. 

În timpul mesei, după ce văzură expresia întipărită pe obrazul 
lui, niciunul dintre ei nu îndrăzni să pomenească despre noua 
achiziție. Numai Wakefield părea că stă îngândurat și, din când 
în când, făcea aluzie la preferinţele și nemulţumirile bunicii sale. 


Ziua plecării se apropia din ce în ce mai mult. Apoi începură 
niște ploi grele care durară zile întregi și plecarea li se păru 
foarte îndepărtată. Imediat însă constatară că abia le-a mai 
rămas vreme să-și poată face ultimele pregătiri. 

Nicholas și Ernest luară ceaiul pe rând, cu fiecare dintre vechii 
lor prieteni. Ernest era cu obrazul îmbujorat din pricina emoţiei. 
Cu fiecare zi ce trecea, anii i se desprindeau de pe umeri 
întocmai ca frunzele luate de vânt. Moartea Sașei, care în clipele 
de răgaz îl făcea să devină melancolic, acum, în ajunul plecării, 
îi dădea o plăcută senzaţie de libertate și lipsă de răspundere. 
Nicholas, dimpotrivă, se simţea extrem de irascibil. Durerile de 
genunchi îi dădeau mereu târcoale și-l amenințau, obligându-l 
să se gândească la eventualitatea de a-și amâna călătoria în 
ultimul moment. li venea greu să părăsească cei patru pereţi ai 
camerei sale, unde putea face tot ce poftește și nu era obligat 
să se prefacă mai bine dispus decât era în realitate. Afară de 
asta, deși nu voia să bage în seamă privirile cu care Nip se uita 
la el începuseră să-l obsedeze. În ultimele zile lui Finch nu-i mai 
rămase altceva de făcut decât să cânte la pian. lar când familia 
nu mai era în stare să-i suporte exerciţiile, se ducea la Vaughan 
sau la biserică și cânta acolo. 

In ziua plecării părăsi patul înainte de răsăritul soarelui. Un 
vânt dinspre apus bătuse cu furie toată noaptea și din pricina 
asta nu putuse adormi. Se ridică din pat și deschise fereastra, ca 
să simtă răcoarea vântului. Dincolo de pădurea întunecată, zorii 
zilei se ridicaseră pe poala cerului în partea de răsărit, întocmai 
ca pânzele de argint ale unei corăbii. Pentru el zorile acestea 
erau pânzele corăbiei cu care avea să plece spre altă lume. 

Ar fi preferat însă ca în acea dimineaţă lumea în care trăise 
până atunci să i se pară mai puţin frumoasă. Ar fi preferat ca în 
acea dimineaţă cântecul păsărilor, care picura ca roua de pe 
crengile scuturate de vânt, să fie mai puţin dulce, iar pânza 
corăbiei zorilor să nu se transforme în faţa ochilor săi într-o 
spuzeală de aur, iar după aceea într-un văl trandafiriu. Ar fi 
preferat să ducă cu el amintirea plăcută a casei comode, și nu 
frumuseţea dimineţii de mai. Verdele frunzelor crude i se părea 
prea transparent, umbrele de pe marginea râpei se odihneau ca 
într-un pat de flori, iar părăsărelele săltau din creangă în 
creangă și-și chemau tovarășii cu glasuri pline de ispite. 


Se îmbrăcă, mișcându-se ca prin vis și ieși din casă împreună 
cu Benny, bătrânul câine ciobănesc. Vizită unul după altul toate 
locurile care îi plăceau. Podeţul rustic de peste șuviţa de apă, 
bătrânul măr din grădină, unde petrecuse multe ceasuri citind 
așezat în furca tulpinei. Intră adânc în pădure și se întinse pe 
burtă la umbra tulpinilor albe ale fagilor, și sorbi mirosul reavăn 
al pământului. Strivi între degete firicelele de iarbă crudă și le 
mirosi. Își săpă inițialele în scoarța netedă a unui copac și se 
gândi la ce se va întâmpla cu el până ce se va întoarce să 
revadă locurile acestea. Bătrânul câine se învârti o bucată de 
vreme de colo până colo, adulmecă în toate părţile, apoi se 
întinse la soare, să doarmă. 

La amiază erau toţi trei invitaţi la familia Vaughan, unde fură 
reţinuţi până la vremea ceaiului, căci nu puteau să se despartă 
de ei. Când se întoarseră la Jalna, găsiră mașina trasă în faţa 
casei și toate bagajele lor de mână încărcate. Acum toţi ai casei 
alergau cu sufletul la gură. Erau nemulţumiţi și de ei înșiși, și de 
Meggie care-i făcuse să întârzie. Tânăra Pheasant îmbrăcase un 
costum de tweed și-și pusese o pălărie cafenie. Micul Mooey, 
deși nu pleca, era îmbrăcat ca de sărbătoare. Mușcând din felia 
de pâine unsă cu miere, Piers se uita din când în când la ceas. 
Alayne împacheta niște cărți cumpărate anume, ca să aibă ce 
citi pe drum. Meg le dăduse un coș în care le împachetase o 
plăcintă cu prune, un cozonac cu stafide și ultimele mere calvine 
care lui Finch îi plăceau atâa de mult. lar la acestea adăugase și 
o sticlă, cu un amestec de rom și miere despre care își închipuia 
că este un remediu neîntrecut împotriva tusei. De la început și 
până la sfârșit grija coșului rămase în sarcina tui Finch, fiind 
pentru el un motiv de permanentă nemulţumire, până când, 
urcându-se la bordul vaporului, scoase sticla, bău ultima 
linguriţă de lichid și în sfârșit, scăpă de el. Ar fi fost imposibil să 
arunce ceva din lucrurile pe care i ie dăduse Meg. 

Renny nu venise la ceai. Finch întreba speriat unde este. 
Ernest încercă să-i explice: 

— Şi-a luat rămas bun de la mine și de la Nicholas înainte de 
a pleca la Meggie. Ne-a spus că probabil nu se va întoarce la 
ceai. 

— Bine, dar de la mine nu și-a luat rămas bun, îngână Finch. 
Fără îndoială nu are intenţia să mă lase să plec de acasă fără 
să-l mai văd. 


— Sigur că nu! răspunse Ernest și păru că rămâne pe gânduri. 
Dar nu mai avem timp să trimitem după el. Va trebui să plecăm 
de îndată ce terminăm ceaiul. 

— Eu nu mai vreau ceai! declară Finch și, lăsând ceașca din 
mână părăsi casa într-un suflet. Alerga de parcă l-ar fi alungat 
cineva din urmă. 

Se repezi în partea unde erau grajdurile și îl văzu pe Wright că 
încearcă să bage automobilul cel vechi în garaj. Ezită și imediat 
după aceea îl auzi pe Wright strigând: 

— İl căutaţi pe domnul Whiteoak? A plecat până la doamna 
Lebraux. 

Finch se opri în loc și-l întrebă: 

— Spune, Wright, cât îţi trebuie ca să mă duci până la casa 
doamnei Lebraux și înapoi? 

— Vă pot duce domnule, în cinci minute. 

Finch se urcă în mașină. Va trebui să vorbească cu Renny. 
Dacă întârzie, ceilalţi n-au decât să-l aștepte. Mai aveau timp 
deajuns, ca să prindă trenul... Wright încercă să-i arate de ce 
era în stare automobilul lui cel vechi. 

— Nu vă vine să credeţi cu ce viteză este în stare să meargă 
hodoroaga asta, zise el râzând. 

O cutie care sălta pe scaunul din fund al mașinii căzu și, ușa 
fiind deschisă, se prăvăli în mijlocul drumului. 

— Las-o acolo! zise Finch. 

Wright își continuă drumul: 

— Era o loțiune pe care abia am adus-o de la veterinar, zise el 
cu părere de rău. 

Terenul pe care-l arendase Antoine Lebraux pentru a începe 
crescătoria lui de vulpi avea o întindere de vreo douăzeci de 
acri!, o casă din bârne vopsită în alb, un mic grajd, coteţele 
păsărilor și clădirile ușoare pe care le adăugase el însuși. Finch 
cunoștea proprietatea, care era a unui negustor retras din 
afaceri; cât stătuse aici, nu se îngrijise de nimic, dar se plângea 
mereu, când copiii din Jalna sau câinii treceau întâmplător pe 
terenul lui. In câteva rânduri Renny fusese obligat să plătească 
păsările sfâșiate, ale căror stârvuri i le adusese acasă. 

Finch nu putuse suferi niciodată înfățișarea acestei case, nu 
putuse suferi pietrele spoite în alb care erau înșirate pe 


1 douăzeci de acri = 8,1 hectare. 


amândouă laturile aleii. O apucă repede spre intrare, dar avu 
timp îndeajuns ca în trecere să observe starea de delăsare în 
care se găsea proprietatea, față de ceea ce fusese înainte. 

Apăsă de două ori butonul electric, dar nu se arătă nimeni. 
Văzu apoi un bilet prins deasupra soneriei pe care scria: „Nu 
funcționează”. Bătu violent în ușă. Trecură însă zece minute, 
fără să vină nimeni, apoi auzi în vestibul pași și cineva trase 
zăvorul. „Sfinte Doamne, se poate ca Renny să fie încuiat aici în 
casă?” se întrebă el. Ușa se deschise și în prag apăru Paulina. 
Când îl văzu, rămase puţin speriată. Era îmbrăcată într-o rochiţă 
neagră de serj, iar picioarele ei lungi și oacheșe, părul negru în 
dezordine încadrându-i obrazul, îi dădeau o înfățișare nespus de 
fragilă. In braţe ţinea un pui de vulpe bolnav, înfășurat într-o 
bucată de flanelă. Ochii lucitori ai puiului se îndreptară spre 
Finch cu o expresie neobișnuit de inteligentă. Vederea puiului îl 
impresionă atât de adânc, încât în primul moment uită de 
motivul pentru care venise. 

— Eu plec, zise el. 

| se păru că peste obrazul ei trece o umbră, dar fata zâmbi 
sfioasă și-l întrebă: 

— Nu vrei să intri? 

— iți mulţumesc, dar nu pot întârziau. Sunt grăbit să nu scap 
trenul. Am venit să văd dacă Renny este aici. 

— Da. E aici împreună cu mama. O ajută la îngrijirea vulpilor. 
Pleci departe? 

— În Anglia. 

— Pentru mai multă vreme? 

— Pentru toată vara. Probabil chiar mai mult. 

Se gândi că doamna Lebraux n-a făcut bine îmbrăcând-o în 
haine de doliu și se auzi spunându-i: 

— Aproape că nu te-am cunoscut în rochia asta. În seara în 
care ai fost la noi erai îmbrăcată în alb. 

— O, este una dintre uniformele mele de școală. Urmez 
cursurile unei mănăstiri din Quebec. 

Cu puiul de vulpe în braţe, i se păru extrem de absentă și de 
străină. Simţi o dorinţă neașteptată de a întinde mâna după ea, 
de a o simţi mai aproape, așa că-i spuse cu glas șoptit: 

— Vrei să mă săruţi înainte de plecare? 

Era aproape un copil, cu toate acestea Finch se aprinse la 
obraz când rosti aceste cuvinte. 


Fata continuă din cap: 

— Nu, dar îţi dau voie să-mi săruţi mâna. 

Probabil este o prefăcută, își zise el, dar imediat își aminti de 
educaţia ei franţuzească. Luă mâna pe care i-o întinse, o mână 
slăbuţă și albă, cu încheietura încă neformată, care se ivea din 
mâneca rochiei, și o ridică la buze. 

Repetară amândoi cu glas sfios: 

— La revedere! 

Apoi el se repezi de cealaltă parte a casei, în nădejdea că-l va 
vedea pe Renny. 

Zări vulpile în coteţele lor și, în bătaia ultimelor raze ale 
soarelui blana de pe ele sclipea întunecată. Auzi glasuri la 
grajdul din apropiere. Cum să se apropie de grajdul acela și să-l 
strige pe Renny, ca și când ar fi un copil? Se revoltă împotriva 
fratelui său și, în primul moment, era gata să se întoarcă la Jalna 
fără a-i mai vorbi. Dar cei dinăuntru îl văzuseră. Renny apăru în 
cadrul ușii, apoi se apropie încet de ei. 

— Mă cauţi pe mine? întrebă el. 

— Ţi-ai închipuit poate că am să plec fără să-mi iau rămas 
bun de la tine, ţipă Finch. 

— Cum era să prevăd ce-ai să faci? Tu faci totdeauna ce 
poftești. 

Finch se uită la el năucit. Vasăzică vor trebui să se despartă în 
felul acesta? Dacă va fi așa, plecarea nu-i va mai face nicio 
plăcere. Puțin îi pasă că va scăpa trenul sau va pierde vaporul; 
el nu se va mișca din loc, până nu-l va determina să-i spună 
câteva cuvinte care să fie altceva decât această tăcere de 
gheaţă cu care se uita la el. 

— Ce ţi-am făcut eu? De ce te porţi cu mine în felul acesta? 

— Bagă de seamă. Doamna Lebraux este în grajd și te poate 
auzi. 

— Nu te gândești c-aș putea să scap trenul? Văd că nu vrei 
să-mi spui nici o vorbă. Gândește-te că s-ar putea să nu ne mai 
întâlnim niciodată! 

— Mie nu-mi place să-mi iau rămas bun de la nimeni. 

— Da, dar de la unchiul Nick și de la unchiul Ernie ţi-ai luat. 
Mie de ce nu mi-ai spus nici o vorbă? 

— Tocmai asta este. Să-mi iau rămas bun de la ei nu mi-a 
venit tocmai greu. Dar cu tine este altceva... 


Ochii lui Finch cercetară obrazul îngust și roșu din faţa lui. 
Dacă acesta ar fi adevărul - or, Renny n-are obiceiul să spună 
minciuni și, din anumite puncte de vedere, atitudinea lui pare 
întotdeauna foarte ciudată - s-ar putea totuși ca situaţia să nu 
fie cea pe care și-a închipuit-o el. Probabil Renny nu-l 
disprețuiește, căci înainte îl săruta întotdeauna când se 
despărţeau, întocmai ca un părinte. Se uită în ochii lui Renny și 
trăsăturile obrazului i se crispară din pricina efortului de a nu 
plânge. Întinse mâna. 

Renny i-o strânse și-l atrase spre el. Apoi se aplecă și-l sărută 
așa cum făcuse și înainte. Finch simţi desprinzându-se din 
hainele lui obișnuitul miros de grajd și o greutate i se ridică de 
pe inimă. 

Doamna Lebraux ieși din grajd. Era cu capul gol și îmbrăcată 
într-o bluză bărbătească de pânză. In aer liber părea destul de 
atrăgătoare, cu părul tuns scurt, pieptănat peste cap, în care se 
amestecau șuviţele cafenii cu cele de culoarea cânepii, cu ochii 
albaștri și privirile inocente, cu forma îndrăzneață a gurii. Intinse 
mâinile spre el arătându-i-le. 

— După cum vezi, nu pot să-ţi strâng mâna. Am avut de lucru 
în coteţțele vulpilor și acum învăţ cum trebuie îngrijiţi caii. 

Finch murmură câteva cuvinte de salut și de rămas bun, se 
uită cu drag lui Renny, apoi se grăbi să se urce în automobil. Dar 
era încă destul de aproape, ca s-o poată auzi spunând cu glasul 
adânc și muzica, în dialectul din Maryland. 

— Mi s-a părut plin de haz sa te văd sărutâudu-l pe băiatul 
acesta atât de înalt. Nu mi-aș fi închipuit... 

Altceva nu mai auzi, dar se întrebă, oare ce nu și-o mai fi 
închipuit? Şi ce a răspuns Rentiy la cuvintele ei? Ar fi dat orice, 
să poată afla. Care să fie motivul că tocmai în după-amiaza 
aceea Renny venise la crescătoria de vulpi? li spusese oare 
adevărul, când afirmase că-i vine greu să-și ia rămas bun? Sau 
venise numai pentru a-și liniști nemulţumirea pricinuită de 
purtarea lui? Totuși nu era prima dată că el pleca de acasă 
tocmai în momentul cel mai puţin indicat. După ce mașina porni 
la drum, Finch oftă adânc. 

La Jalna îi găsi pe ceilalţi în diferite stadii de nemulţumire din 
pricină că-i făcuse să aștepte. Ernest se frământa fără să-și 
poată găsi locul nici un moment. Nicholas se așeză comod pe 
scaun și-și exprima nemulţumirea articulând tot felul de sunete 


inimaginabile. Pheasant părea abătută. Piers spunea că purtarea 
lui era mai mult decât era el în stare să suporte, fără să se 
repeadă la el. Wakefield adusese din casă un binoclu, pentru a 
putea cerceta drumul cu mai multă ușurință și a-l descoperi, 
deși drumul era ascuns de copaci. Era o situaţie care o 
determinase pe Alayne să admită despre fraţii Whiteoak că 
întrec orice măsură a răbdării. Se oprise cu Mooey în braţe și se 
străduia din toate puterile să-și stăpânească nemulțumirea. 
Mooey începuse să-și sugă degetul cel mare al mâinii, dar din 
când în când și-l scotea din gură, ca să spună: „Mie nu mi-e 
flică”. 

Ajunseră la gară tocmai la timp. Conductorul trenului avu 
răgazul necesar să le așeze bagajele, Piers putu strânge mâna 
celor care plecau, Pheasant se repezi la ei și-i sărută pe toţi, 
apoi oftă: „O, cât aș dori să pot pleca și eu împreună cu voi!”, 
apoi trebuiră să coboare din vagon. Se opriră alături pe peron, 
până când trenul ieși din gară, privind la cei trei care se 
îngrămădiseră în faţa ferestrei. Pheasant le trimise sărutări pe 
vârful degetelor, iar Piers, cu capul gol, avea pe obraz un 
zâmbet care-i îmblânzea trăsăturile și o umbră de invidie, exact 
ca a unui copil, pentru aventurile spre care se îndreptau. 


VI 

Nicholas și Ernest hotărâseră să se îmbarce din New York și 
drumul până acolo să-l facă trecând prin Quebec. Odinioară, 
foarte demult, mai făcuseră drumul acesta și se bucuraseră 
enorm de varietatea peisajelor pe care le străbătuseră. Işi ziseră 
că va trebui să mai parcurgă o dată același drum care pentru 
Finch va fi extrem de interesant. 

Pentru Nicholas trebuiseră să ia o cabină separată, deoarece 
spusese că el era un om greoi și ar fi incapabil să-i suporte pe 
ceilalţi doi alături de el. Vaporul ridică ancora la miezul nopţii. 
Finch nu-și mai găsea locul de emoție. 

Se gândi că vor părăsi portul la lumina tremurată a stelelor; 
că se va uita în urma lui și va vedea strălucirea luminilor New 
York-ului, care întindea braţele spre ei, ca și când ar vrea să 
oprească vaporul în loc; că va vedea în faţa lui Oceanul, ale 
cărui valuri alergau neostenite spre infinit și se simțea 
impresionat până în adâncul inimii. Ilncepu să urce scările, 
mereu mai sus, până când ajunse pe puntea superioară, unde 
era aproape singur, și se sprijini de bastingaj, simţindu-i 
trepidaţiile care se propagau de-a lungul nervilor lui cu o 
mulțumire încă necunoscută în viaţa de până acum. 

Poate și-ar fi petrecut toată noaptea pe punte, dacă nu și-ar fi 
adus aminte că probabil unchiul Ernest ar vrea să se culce. Jos, 
la cabine, constată că frământarea călătorilor începuse să se 
liniștească, dar mai erau totuși grupuri de femei, îmbrăcate în 
rochii de seară, cu buchete de flori în braţe și împresurate de 
bărbaţi cu înfățișare prosperă. Ici-colo se vedea câte un steward 
care alerga undeva cu câte un vas de flori în mâini. Cu mare 
greutate reuși să-și găsească, prin labirintul coridoarelor, cabina 
în care trebuia să intre. Ușa cabinei de alături era deschisă și 
înăuntru, așezate pe parchet, văzu două coșuri și câteva cutii 
pline de flori. Pe coridorul din faţa intrării erau două doamne 
care citeau împreună o telegramă și ţineau în mâini un teanc de 
alte telegrame nedesfăcute; „s-a întâmplat ceva acasă, bietele 
de ele; ce nenoroc ca tocmai acum să fie plecate la drum”, își 
zise el. î 

Pe unchiul Ernest îl găsi culcat în patul de jos. Işi 
despachetase hainele și și le așezase în dulap; părea puţin 
nemulțumit din pricina întârzierii lui Finch. 


— Așa se întâmplă întotdeauna când cineva pleacă la drum cu 
unul de vârsta ta. 

— In orice caz cred că dumneata tot n-ai fi putut dormi, chiar 
dacă eu aș fi fost în cabină, căci zgomotul de pe coridoare este 
asurzitor, răspunse tânărul Finch. 

— Da, dar cel puţin puteam să sting lumina asta care mă 
obosește. 

Finch nu-și pierdu vremea. Curând începu să urce scăriţa, 
legănându-se pe picioare întocmai ca un cocoșel îndrăzneţ, ușor 
intimidat și totuși provocator față de lumea din jurul său. 

Se întinse pe pat, ca să asimileze toate impresiile acumulate - 
nu numai frumuseţea și multumirea, ci și mișcarea și zgomotul 
pricinuite de pieptul vaporului, proptit împotriva valurilor care 
încercau să-l oprească, plescăitul apei înspumate care se 
împreuna din nou la pupa și fâșâitul valurilor care treceau pe 
lângă flancurile lui. 

Dimineaţa următoare cerul se înnorase și valurile se 
înfuriaseră. Nicholas și Finch fură cuprinși de răul de mare. În 
schimb, Ernest, cu toată indigestia lui, nu avusese de ani întregi 
ocazia să se bucure de mâncare, cât se bucura acum. Vreme de 
două zile cei doi nu părăsiră patul și în timpul acesta el se putu 
bucura, în tihnă, de contactul cu lumea în mijlocul căreia se 
găsea. In timp ce ei se zvârcoleau în spasme, el devenea tot mai 
tânăr și mai exuberant, se plimba pe punte, juca bridge și bea 
cocktailuri la bar. Neîmblânzitul entuziasm tineresc din sufletul 
său începuse să-și croiască din nou drum spre lumină. Se plimba 
împreună cu oamenii distinși pe puntea de promenadă și părea 
mai curând un bărbat de cel mult șaizeci de ani decât unul de 
șaptezeci și patru. 

A treia zi, când cerul deveni de un albastru limpede și oglinda 
apei abia se înfiora de unde ușoare, cei doi suferinzi reapărură, 
palizi la obraz și ușor nemulţumiţi de faptul că Ernest arăta atât 
de bine. Nicholas avusese până acum obiceiul să-l privească ca 
pe un fel de slăbănog, în vreme ce Finch fusese tot timpul 
obligat, vreme de două zile, să fie nartorul bunei lui dispoziţii și 
să-l vadă că-și schimbă mereu costumul. Prima dată când 
reușise să doarmă liniștit și el fusese trezit de Ernest care ieșise 
din baie și vorbea foarte animat cu chelnerul de la cabine, 
deschizând și închizând sertarele unul după altul. 


Intenţia lui Ernest fusese, și avea să fie și în continuare, de a 
se ţine departe de ei și de a face cunoștință cu cei mai distinși 
dintre călătorii de pe vapor. A doua zi după plecare, printre 
aceștia o descoperi pe Rosamond Trent. 

In primul moment nu-și dădu seama că este prietena lui 
Alayne cu care locuise în același apartament la New York, 
înainte de a se căsători cu Eden. Avusese ocazia în timpul vizitei 
pe care o făcuse la New York s-o întâlnească de mai multe ori și 
s-o admire. Revederea i se păru încântătoare, mai ales că avea 
loc într-un moment atât de favorabil. Doamna Trent păru 
aproape tot atât de încântată ca și el. Se mai gândea și astăzi cu 
aceeași afecţiune la Alayne. Simţea faţă de ea un fel de milă, 
dar în același timp și puţină invidie. Milă, pentru că, se 
îngropase într-o localitate atât de departe de New York, invidie 
pentru că simţea mereu îndemnul să evadeze și să participe și 
ea la emoţiile celor care trăiau în afară de zidurile orașului. Faţă 
de viață avea un fel de lăcomie și, în centrul metropolei, i se 
părea că urechea ei ascultă pulsaţiile inimii marelui oraș, dar 
totuși ceva parcă îi șoptea că nu cunoaște nimic din ceea ce se 
întâmplă în extremităţile lui. 

Se așezară în cel mai plăcut colţișor al barului și Ernest făcu 
semn stewardului, căci își aduse aminte de slăbiciunea doamnei 
Trent faţă de cocktailuri. Constată numaidecât că era o femeie 
cu o înfățișare desăvârșită, de la pălăriuța pe care o avea pe 
cap, până la unghiile degetelor, rochia și pantofii ei păreau 
făcuţi anume pentru a fi purtaţi în timpul călătoriei cu vaporul în 
luna mai. 

— Te rog, începu ea cu nerăbdare, spune-mi ceva despre 
Alayne. Am fost pur și simplu încântată de a doua ei căsătorie. 
Tin atât de mult la ea, încât mi-ar fi imposibil să nu-mi fac griji 
atunci când întârzie cu răspunsul la scrisorile mele. Acum nu mi- 
a mai scris nimic de trei săptămâni încheiate. 

— Alayne se simte foarte bine și, după câte am putut eu să 
constat, devine din zi în zi mai încântătoare. Ea și Renny ţin 
foarte mult unul la altul. De fapt par o singură fiinţă. 

Doamna Trent zâmbi mulțumită. 

— Sunt încântată de această veste. Am rămas puţin 
dezamăgită că acum doi ani, când a fost la New York, n-am avut 
ocazia să-l cunosc. Crezi că va veni o zi în care Alayne să mă 
invite la ea? 


Nu așteptă să-i răspundă, ci continuă să-i pună una după alta 
tot felul de întrebări despre membrii familiei (pe care în 
majoritatea cazurilor îi cunoștea numai din ceea ce-i spusese 
Alayne despre ei), ca și când ar fi fost vechi prieteni. Păru mirată 
când află că toamna trecută, când Renny participase la 
expoziţia hipică de la New York, nu venise la ea în vizită. Cu 
Ernest se înțelegea de minune. li spuse că de fiecare dată când 
se întâlnesc pe covertă, pare tot mai întinerit, iar el la rândul lui 
îi declară că de fiecare dată pare tot mai frumoasă. După două 
pahare de cocktail, de fapt fiecare dintre ei părea mai tânăr și 
mai frumos decât fusese înainte. 

li spuse că a renunţat la profesia ei de agent de publicitate și, 
împreună cu un prieten, a deschis un magazin de antichităţi. Au 
băgat tot capitalul pe care l-au avut în afacere. Acum se 
simțeau ca două frunze luate de curentul unei apei, așa c-ar 
putea ajunge oriunde sau ar putea să naufragieze în orice clipă. 
Scopul călătoriei pe care doamna Trent o făcea în Anglia era 
achiziționarea de obiecte antice. 

— Cât timp sunt trează, declară ea, nu mă gândesc decât la 
antichităţi. 

— Cât de bine vă înţeleg, răspunse Ernest, aplecându-se spre 
ea. Tot așa mă simt și eu când e vorba de lucrarea mea 
privitoare la adnotarea operei lui Shakespeare. Mă gândesc 
mereu la ea, fie că sunt treaz, fie că dorm. 

Doamna Trent se uită în adâncul ochilor lui: 

— Crezi că vei reuși să-ţi vezi visul cu ochii? îl întrebă ea. 

Ernest îi răspunse afirmativ. 

În dimineaţa în care Nicholas și Finch apărură din cabina lor, îi 
găsiră pe amândoi unul lângă altul, întinși în fotoliile de pe 
covertă, înfășuraţi în pleduri. Stewardul nu înfășurase cu atâta 
atenţie picioarele nici unui călător de pe vapor ca pe ale lor. 
Erau înveliți cu o meticulozitate desăvârșită. Pledurile lor nu 
aveau nici o cută. Pe pledul lui se afla un binoclu. Pe al ei, 
ultimul număr din revista The Connoisseur. Stătea cu capul pe 
spate, cu buzele întredeschise, și i se vedeau dinţii frumoși. 

Nicholas, care se sprijinea de braţul lui Finch, se opri în loc și 
se uită mirat. Finch privi și el și o recunoscu pe Rosamond Trent. 
Îi spuse unchiului că doamna era acea prieteană din New York 
care, dintr-un anumit punct de vedere îi ţinuse lui Alayne loc de 
mamă. 


Nicholas îl înghionti pe frate-său cu bastonul și zâmbi 
sarcastic. Ernest se simţi puţin stânjenit în faţa fratelui său mai 
mare și i-o prezentă pe doamna Trent. Apoi se înţeleseră să se 
așeze la aceeași masă din restaurant, astfel că Rosamond avu 
ocazia să fie înconjurată de trei bărbaţi cu înfățișare distinsă, cel 
puţin în comparaţie cu ceilalţi călători de pe vapor. Deosebirea 
dintre ei, precum și doamna cu care erau la masă, fu și ea 
imediat remarcată. Cei prezenţi făceau tot felul de presupuneri 
cu privire la ei. Unde s-au cunoscut? Rosamond, care de obicei 
era femeie sociabilă, deveni distantă, pentru a putea păstra 
intact grupul pe care și-l făcuse. 

Chiar de la început Nicholas simţi un fel de antipatie 
nejustificată față de ea. Era nemulţumit de faptul că izolarea, la 
care ţinea atât de mult când era plecat la drum, îi fusese 
tulburată de prezenţa ei. Îl enerva și Ernest când îl vedea că se 
plimbă cu ea pe covertă și discută împreună meniul. Nu-i 
plăceau nici bucatele alese de ea. Îl nemulțumeau pretenţiile ei 
de a cunoaște toate amănuntele referitoare la membrii familiei 
sale și cunoștințele referitoare la antichităţi. Ştia că la Jalna se 
aflau câteva „piese” de valoare, stil Chippendale, pe care 
căpitanul Philip Whiteoak le adusese cu el când se expatriase. 

Era convins că este o caraghioasă și nu se sfii să-i spună și lui 
Ernest părerea lui despre ea. 

La rândul său, Ernest rămase convins și el că bietul Nicholas 
este atât de acrit numai din pricină că-l invidiază pentru 
distacţia plăcută pe care și-a găsit-o. Nu-i pomeni nimic despre 
asta, dar îi răspunse că doamna Trent este femeia cea mai bine 
de pe vapor. 

— Asta se poate, ripostă fratele său, dar în nici un caz nu este 
la nivelul lui Alayne. Nu înţeleg cum de s-a putut împrieteni cu 
ea. Mi se pare că în temperamentul acestei femei este ceva 
vulgar. 

Ernest îi zâmbi cu îngăduinţă: ă 

— Tu nu înţelegi viața de la New York și viața modernă. In 
afară de asta doamna Trent se trage dintr-o distinsă familie, 
originară din statul Virginia. Strămoșii ei aveau sclavi. 

— Mi se pare că ea mai are și acum unul, răspunse Nicholas 
cu înţeles. 

Pe măsură ce doamna Trent și Ernest se ocupau tot mai 
intens unul de altul, Nicholas și Finch se depărtau tot mai mult 


de ei. Finch era prea sfios pentru a se putea împrieteni cu alți 
tineri de seama lui care erau pe vapor. Intr-un rând se opri în 
cadrul ușii salonului și se uită la perechile care dansau, 
alegându-și câte o parteneră imaginară cu care să danseze și el. 
O fată cu obrazul bucălat, dar cu mișcări ale trupului pline de 
ritm, îi atrase atenţia. Îi urmări legănarea plăcută a trupului în 
timpul unei melodii întregi și, în gând, i se părea c-o strânge la 
piept, după care plecă și ieși pe punte unde se așeză într-un 
colţișor retras, de unde privi goana valurilor întunecate ale 
oceanului. 

La un moment dat când pe punte se desfășurau jocuri 
sportive și toţi călătorii ieșiseră să le vadă, găsi salonul gol și, 
după ce intră, se așeză la pian. Cântă Preludiul în LA?, dar foarte 
încet și cu trupul aplecat deasupra claviaturii, ca și când ar fi 
încercat să estompeze rezonanţa pianului. Inainte de a termina, 
își dădu seama că se mai află cineva cu el în salon. Continuă să 
cânte, și după ultimele note, se ridică de la pian, cu o mutră 
îmbufnată, cum făcea de multe ori și acasă, și ieși repede. Când 
trecu pragul, constată că fata cu obrazul bucălat și cu mișcări 
graţioase stătuse în cadrul ușii. Ea cântase la pian împreună cu 
el, exact cum își închipuise Finch că dansează împreună cu ea. 

Unchiul său Nicholas găsea tot felul de motive să se plângă 

împotriva fratelui său Ernest. 
_ — Se poartă ca un caraghios, spunea el. E în stare de orice. 
Impreună cu caraghioasa aceea de femeie au participat la nu 
știu ce concurs și au câștigat premiul întâi. Eram tocmai la bar 
când s-a făcut distribuirea premiilor. Nu știu ce-ar zice bunică-ta 
dacă l-ar vedea. Pe cinstea mea, nu m-aș mira câtuși de puţin 
dacă va sfârși căsătorindu-se cu ea, în cazul în care ea ar fi atât 
de proastă, să fie de acord. 

Finch rămase îngrozit. Gândul că unchiul său Ernest ar putea 
deveni soţ, soţul doamnei Trent, îl făcu să simtă că lumea 
dimprejurul lui a început să se cutremure din temelii. Se uită la 
unchiul Nicholas și îl întrebă speriat: 

— Oare nu există nicio posibilitate să-l oprim? Nu s-ar putea 
ca dumneata să stai de vorbă cu el între patru ochi? Să-i atragi 
atenţia asupra părerii ce-ar avea-o bunica despre această 


2 Probabil Preludiu în La minor de J. S. Bach. 


poveste, dacă ar mai trăi? Știu că ţine foarte mult la părerile ei, 
pe care le citează și acum din când în când, ca pe un fel de ghid. 

— A ajuns probabil la concluzia că ea ar fi de acord s-o 
primească pe doamna Trent în calitate de noră. Trebuie să știi 
că spiritele spun întotdeauna ceea ce dorești tu însuţi să auzi. 

— De, unchiule Nick... Ești cumva de părere c-ar fi mai bine să 
încerc eu să-l abat din calea ei? 

Nicholas se uită la el și-i veni să zâmbească: 

— El este cu douăzeci de ani mai în vârstă decât ea, și tu cu 
treizeci și cinci de ani mai tânăr decât el. S-ar putea să reușești 
deși femeia pare c-a plecat la drum anume pentru a descoperi 
antichităţi. 

Nicholas nu era alarmat în aceeași măsură de atitudinea 
fratelui său Ernest, cât mai mult nemulţumit. Finch însă se 
simţea cutremurat de spaimă. 

În ultima seară pe care o mai aveau de petrecut în larg, la 
bordul vaporului se dădu un bal mascat. Nicholas, după ce 
examină un timp varietatea costumelor, plecă la culcare. 
Uitându-se pe o fereastră deschisă de pe coridor, văzu două 
dominouri și rămase convins că nu puteau fi altcineva decât 
Rosamond Trent și Ernest. Cel mai zvelt, îmbrăcat în domino 
liliachiu, era Ernest. Liliachiu! Singură culoarea aceasta 
luminoasă fu de ajuns ca Finch la rândul său, să simtă un junghi 
în inimă. În aceeași clipă simţi povara răspunderii faţă de 
unchiul său. Cum va reuși să-l salveze din mâinile doamnei 
Trent? 

Intraseră în cabină și începură să se dezbrace, când Ernest 
declară cu oarecare sfială: 

— Finch, trebuie să știi că Rosamond Trent este o femeie 
strălucită. O femeie viguroasă și în același timp foarte 
simpatică. 

Finch tocmai își trăsese cămașa peste cap, așa că nu i se 
vedea obrazul, și rămase nemișcat, presimţind că va fi în mai 
mare siguranță, mascat astfel, până ce Ernest avea să termine. 

— Are un simţ neîntrecut pentru afaceri, dublat de o prudenţă 
foarte sănătoasă. 

„Acum va începe să mărturisească” - își zise Finch 
înspăimântat. - „Doamne, fii cu noi și ne apără!” dar nu scoase 
capul din cămașă. 

Ernest continuă: 


— N-a reușit să facă nimic mai important în publicitate, 
deoarece ocupaţia aceasta nu corespunde temperamentului ei 
entuziast. 

Entuziast! Asta e mai mult decât este el în stare să-și 
închipuie. Smulse cămașa de pe el și rămase gol, cu obrazul 
aprins în faţa unchiului său. 

Ernest se așeză pe marginea patului și ridică ochii spre Finch. 

— Dar afacerea asta cu colectarea antichităţilor este cu totul 
altceva... 

— A antichităţilor, îngână Finch, doar nu vrei să spui... 

— Ce să spun? 

— Că ai intenţia... 

Nu reuși să termine ce voia să spună. 

— Ceea ce vreau eu să spun este că mi se pare deplorabil să 
constat că o doamnă cu energia doamnei Trent este împiedicată 
să își pună planurile în practică din pricină că-i lipsesc fondurile 
necesare. 

— Ooo! exclamă Finch și respiră ușurat. Vasăzică despre asta 
este vorba! 

— Crezi că nu-i de ajuns? 

— Unchiule Ernie, mă așteptam din partea dumitale să-mi 
spui că te-ai îndrăgostit de ea. 

Obrazul lui Ernest se făcu aproape tot atât de roșu ca și al lui 
Finch, dar nu păru nemulţumit de vorbele nepotului. 

— Cred că am destul de mult bun simţ pentru ca, la vârsta 
mea, să mă mai îndrăgostesc de o femeie, răspunse el. lar dacă 
s-ar întâmpla o astfel de prostie, femeia în chestiune ar trebui să 
fie cu totul alt gen. Probabil o femeie cum este de pildă Alayne. 

In timp ce-și îmbrăca pijamaua, Finch simţi o ușurare 
nebănuită. 

— Doamna Trent a investit în această afacere întreg capitalul 
pe care l-a avut. Ca atare în momentul de faţă nu mai are 
îndeajuns numerar pentru a putea face o nouă investiție mai 
importantă, care să-i asigure un câștig mai însemnat. Este o 
situaţie foarte neplăcută. Dacă ar avea, să zicem zece mii de 
dolari la îndemână, i-ar putea dubla și chiar tripla în foarte scurt 
timp. 

Finch propti scărița și se urcă în patul său, apoi se aplecă 
peste margine și se uită la Ernest, presimţind că într-un fel 
oarecare a reușit să-l scape dintr-o mare primejdie. Dar imediat 


după aceea constată că e vorba de doamna Trent pe care va 
trebui s-o scape și că, scăpând-o, va putea face el însuși o 
investiție avantajoasă.  Acompaniaţi de  gâfâitul stins al 
mașinilor, discutară până târziu toate amănuntele complicate 
ale întreprinderii ei, pe care unchiul Ernest părea că le cunoaște 
într-un fel mult mai amănunţit decât și-ar fi închipuit el. 


VII 

Se îngrămădiră toţi trei într-o mașină de piaţă și își făceau 
acum loc prin șuvoiul circulaţiei de pe străzile aglomerate ale 
Londrei. Finch stătea pe o strapontină și aproape își scrântise 
gâtul încercând să se uite, când pe o fereastră când pe alta, la 
locurile pe unde treceau. | se părea aproape imposibil că poate 
vedea locurile despre care toată viaţa auzise vorbindu-se la ei 
acasă cu lux de amănunte. Westminster Bridge, Parlamentul, 
Trafalgar Square, leii, Palatul Buckingham! Toate acestea 
răsăreau în mintea lui ca niște explozii. Impresia pe care i-o 
făceau era mai mult decât putea suporta el și se simţea copleșit. 

Unchii săi îi arătau mereu puncte de interes de cealaltă parte 
a străzii și păreau ei înșiși emoţionaţi de expresia întipărită pe 
obrazul lui. Trecuseră aproape douăzeci de ani de când fuseseră 
pentru ultima dată la Londra. Dar observară schimbările făcute 
chiar în timpul goanei grăbite cu automobilul. Vechile clădiri 
dispăruseră și în locul lor se ridicaseră altele moderne. Plăcerea 
acestei reveniri fu temperată de un suflu de melancolie. 
Reţinuseră camere la același hotel unde pe vremuri fuseseră 
clienţi obișnuiți. Dar hotelul acesta nu mai era la modă și 
pierduse mult din distincţia lui de altădată. Totuși rămaseră 
încântați când constatară că portarul este același, fără să se fi 
schimbat aproape deloc, doar cel mult părul îi era acum cărunt. 
După o clipă de ezitare, portarul îl recunoscu pe Ernest, dar pe 
Nicholas nu-l putu recunoaște decât datorită faptului că erau 
împreună. Bărbatul acesta greoi, cu umerii căzuţi, cu obrajii 
brăzdaţi, în ochii căruia mai sclipea încă sub spuza anilor lumina 
de altădată era un gentilom cu totul deosebit de ceea ce fusese 
domnul Nicholas Whiteoak odinioară. 

Finch, se aplecă peste canatul ferestrei și se uită în stradă. 
Lumina tulbure o învăluia într-un fel da mister. Umbrele 
trecătorilor păreau prelungi. Un vânzător de flori se oprise cu 
taraba instalată pe un cărucior exact pe trotuarul din faţa lui. 
Trei invalizi cântau în colţul străzii melodia Londonderry, la două 
viori și un țambal. Al patrulea invalid întindea sfios pălăria în 
calea trecătorilor. După felul în care țţambalistul își ținea capul, 
Finch bănui să trebuie să fie orb. Inchise ochii și ascultă melodia 
sălbatică și melancolică. Dincolo de melodie se auzea vuietul 
stins al orașului, cu viaţa lui în clocot... Londra! | se părea de 


necrezut să se afle aici. Era incapabil să creadă această 
realitate. 

Ar fi vrut să cumpere un bucheţel de viorele de la vânzătorul 
din stradă, să dea câţiva gologani muzicanţilor și s-o ajute pe 
femeia aceea bătrână, cu pălăria plină de pene pe cap, care își 
târșea cu greutate picioarele de-a lungul trotuarului de pe 
cealaltă parte a străzii. Ar fi vrut să facă un gest galant fată de 
doamna dolofană de la vitrina cu flori de peste drum care, în 
conversaţia cu papagalul ei, se străduia să atragă atenţia 
asupra lui. Va trebui să plece din nou, căci nu era în stare să 
stea singur în camera de la hotel. Fuseseră plecaţi toată după- 
amiaza din hotel și, abia întorși acasă, pentru a-și lua ceaiul, 
simţea nevoia să plece din nou, dar fără unchii lui. 

Plănuiseră să stea în capitală doar o singură săptămână, 
înainte de a pleca în vizită la mătușa Augusta. Temători că 
timpul frumos se va schimba, Nicholas și Ernest luară hotărârea 
să facă o plimbare prin parc, chiar în după-amiaza acelei zile. Se 
așezară pe scaunele mici și verzi și se uitară după călăreţii de 
pe Row. Finch se așezase între ei, și cei doi unchi, care stăteau 
cu mâinile sprijinite pe mânerul bastoanelor, pentru a putea 
vorbi unul cu altul, erau obligaţi să se aplece peste el. Glasurile 
le tremurară de emoție când văzură un călăreț, cu obrazul 
aprins, în care recunoscură un vechi prieten de-al lor. Rămaseră 
mai mult sau mai puţin convinși c-au identificat cel puţin o 
jumătate de duzină dintre călăreţii care trecuseră pe lângă ei. O 
fată elegantă, călare pe un cal negru, semăna atât de bine cuo 
altă fată elegantă și amândouă călăreau cu atâta graţie, încât ar 
fi fost imposibil să nu fie mamă și fiică. Spectacolul li se păruse 
extrem de emotionant. 

Se plimbaseră de-a lungul aleilor și îi arătaseră lui Finch 
păsările de apă, rododendronii înfloriţi care arătau ca niște 
flăcări; florile ca niște pămătufuri trandafirii ale arbuștilor, și 
întindeau bastoanele semnalându-i câte ceva, ca și când Finch 
ar fi fost fiul lor. Dar noile blocuri din Park Lane li se părură 
înspăimântătoare. Foarte straniu că nu s-a găsit nimeni, își 
ziseră ei, să împiedice construirea acestor orori. Rămaseră 
nemulţumiţi de Finch care afirmase totuși că Park Lane este o 
stradă foarte elegantă. 

Gândul de a pleca de acasă fără unchii săi i se păru o fericire 
neașteptată. Înainte de a-și putea da seama de ceea ce face, 


cumpără un buchet de viorele de la vânzătorul cu căruciorul și 
trebui să-și continue drumul ducând florile acestea împachetate 
într-o foaie subţire de hârtie. Aruncă șase pence în pălăria 
întinsă a muzicanțţilor. Se opri și ascultă încă o dată melodia 
Londonderry, dar oricât ar fi fost el de sensibil la muzică nu 
tresări din cauza dezacordurilor. Nu se simțea cu nimic mai 
impresionat decât ar fi putut să fie impresionată o ciocârlie de 
cântecul celorlalte păsări. Uitându-se însă în ochii acestor 
oameni, se simţi dureros impresionat. 

Trecu pe lângă colţurile înţesate ale străzilor și traversă alte 
străzi aglomerate de circulaţia de seară. Se pomeni într-un bar 
din North Audley Street, cu un pahar de whisky cu sifon în faţă. 
Ar fi avut poftă să vorbească cu fata de la bar, care i se păru că 
se uită la el cu interes, dar nu îndrăzni să-i spună nimic. Era 
pentru prima dată când intra într-un bar. 

Işi continuă drumul pe stradă, uitându-se la vitrinele 
magazinelor. Unul care vindea obiecte de artă aduse din Orient 
îi reținu mai îndelung atenţia. Văzu o figurină de porțelan alb 
chinezesc care semăna destul de bine cu Kwan Yin pe care i-o 
dăduse bunica. Mâinile mici și albe ale zeiței semănau cu 
bobocii delicați ai unui crin care înflorește în timpul nopţii. 
Picioarele mici și depărtate unul de altul erau ca niște păsărele 
albe. l-ar fi făcut plăcere să poată așeza buchetul cu viorele la 
picioarele figurinei. 

Intră în magazin și întrebă de preţ, dar rămase mirat când 
constată cât este de mare. Îi spuse vânzătorului că are și el 
acasă o zeiță care semăna destul de bine cu aceasta, dar nu-i 
spuse de unde este și, continuând conversaţia, își dădu seama 
că acesta știe că nu-i englez, neînţelegând cum de a reușit să 
ghicească. Finch îi spuse că n-are intenţia să cumpere nimic, dar 
declaraţia nu păru să-l impresioneze câtuși de puţin pe 
vânzător. Părea dispus să stea și să vorbească fără nici un 
interes de afaceri despre obiectele care păreau să-i placă lui 
Finch. Deși abia sosit la Londra, începu să se gândească la 
obiectele pe care ar trebui să le cumpere pentru a le dărui celor 
de acasă. Anii petrecuţi de bunicii lor în India și obiectele aduse 
cu ei treziseră în descendenţii lor interesul față de arta 
Orientului. l-ar fi plăcut să-i ducă lui Piers pumnalul acela de 
formă ciudată, căci lui îi plăceau armele vechi și tocmai de 
aceea îi dăduseră lui sabia lungă de cavalerist a bunicului. Lui 


Meggie i-ar duce paravanul acesta brodat. Lui Wakefield i-ar 
face plăcere pagoda aceea sculptată în fildeș. Se gândi la Wake 
cu o duioșie neașteptată. Bietul de el... Nu fusese niciodată 
nicăieri și nici nu văzuse nimic până acum. Dar dacă-i vorba pe 
așa, Piers unde fusese? În timp ce el era aici, vedea tot și se 
plimba în toate părţile. 

După ce ieși din magazin, privi din nou în vitrină și văzu un 
papagal pictat, alb ca zăpada, cu pieptul de culoarea coralului, 
așa că-și aduse aminte de Paulina Lebraux și se gândi c-ar fi 
bine să cumpere tabloul să i-l dăruiască ei. | se păru c-o vede 
stând cu mâinile împreunate și admirând tabloul, că îi vede 
părul negru răscolit și picioarele lungi, în ciorapi negri. 

Fie datorită obiectelor din magazin, fie  amabilității 
vânzătorului sau poate amintirii Panlinei, se simţi încântat și-și 
continuă drumul cu o profundă mulţumire sufletească. 

Se opri în faţa vitrinei unui șelar și se gândi să aleagă cea mai 
frumoasă șa pentru Renny. 

Mergea mereu mai departe și i se părea că niciodată nu va 
obosi. La un colţ de stradă, împresurat de trecători, dădu peste 
un om bătrân care recita versuri din Shakespeare. Avea un cap 
mare, un obraz răvășit și un glas care părea răgușit din cauza 
declamaţiilor în aer liber încărcat de ceaţă: 


Vorbește despre mine, așa cum sunt cu adevărat. 
Să nu ascunzi nimic și nici să spui vreo răutate. 


Cum era cu adevărat! Finch se uită la el: era îmbrăcat în 
zdrenţe, un om înfrânt, în ochii căruia se citea deznădejdea. Să 
vorbească despre el așa cum era cu adevărat! Dar cine ar fi 
putut vorbi despre el în acest fel? Cine ar fi îndrăznit să se 
gândească la el în felul în care arăta astăzi? 

Se opri și ascultă glasul uneori copleșit de zgomotul 
autobuzelor care treceau în goană, alteori întrerupt de glasul 
vreunui trecător. Totuși Finch era convins că odinioară fusese un 
actor bun. Posedând instinctul artistului care știe că este 
apreciat, când termină ochii lui se opriră asupra lui Finch. Se 
înclină în faţa lui, cu o mișcare de tragică umilinţă, și se uită la 
jumătatea de coroană pe care i-o aruncase în pălărie. 

„l-am dat o sumă destul de mare, își zise Finch după ce se 
depărtă, dar am plătit uneori mai mult pentru un bilet, ca să 


ascult alţi artiști care interpretau rolul mult mai prost decât 
acesta”. 

Continuă să rătăcească în lungul străzilor, fără a-și mai da 
seama încotro merge. Ajunsese într-un labirint de străduţe mici, 
pline de prăvălii modeste și de cinematografe frecventate de 
clasa muncitoare. In bătaia luminii electrice păreau că se mișcă 
încet, că sunt oameni respectabili, cu feţele încruntate. Erau 
exact ca cei de acasă, între care se amesteca și el atunci când 
își petrecea noaptea în oraș împreună cu George Fennel și cânta 
în orchestră. Oameni ca totul deosebiți de cei din New York, a 
căror înfățișare era predominată de feţe străine. 

Mâncă o porţie de șuncă prăjită în ouă și bău o cafea într-unul 
din magazinele Lyons, stând la o masă alături de o pereche de 
oameni tineri, pe fețele cărora văzu cea mai năucă expresie ce 
avusese parte s-o vadă în toată viaţa lui. Se întrebă ce au făcut 
sau ce au de gând să facă de aici înainte, încât să poată arăta în 
felul acesta. Femeia nu mânca nimic, ci-și ciugulea vârful 
degetelor, iar bărbatul căra neîncetat la gură bucăţi de pâine pe 
care părea că nici nu le mestecă, nici nu le înghite, semănând 
cu o cutie poștală de pe stradă, în care arunci scrisorile. 

Săptămâna ce trebuiau s-o petreacă la Londra se prelungi și 
deveniră două. Nicholas și Ernest își vizitară vechii prieteni și 
păreau când mulţumiţi, când deprimaţi de evocarea trecutului 
lor. Finch îi însoţi la masă, în casa călăreţului cu obrazul aprins 
pe care-l întâlniseră pe Row, și care, după o scurtă conversaţie 
cu el, ajunse la concluzia că membrii familiei Whiteoak 
începuseră să degenereze. 

Ernest vizită împreună cu Finch catedrala Westminster și 
tânărul, cu șuvița de păr pe frunte, rămase emoţionat în faţa 
coroanei pe care Sultanul din Zanzibar o așezase pe soclul 
monumentului Eroului Necunoscut. 

Duminică dimineaţa Finch se duse în Hyde Park și se 
amestecă printre membrii unui grup de mineri zdrenţțăroși din 
Wales, unde ascultară oratori socialiști și antisocialiști. Ultimul 
orator începu să arunce cu invective asupra unui irlandez care 
îndrăznise să-l întrerupă. 

Ascultă peroraţia unei doamne care vorbea despre Liga 
Femeilor Catolice, părând degerată în vântul rece care bătea 
împrejurul ei. Vorbea bine și Finch se simţi impresionat de 
crucifixul înfipt în pământ, aproape de ea. 


Se gândi la el însuși ca la o frunză pe care au smuls-o 
vânturile de pe creanga unei tulpini transplantate dincolo de 
Ocean. Bunicul său, căpitanul Whiteoak, se născuse aici în 
Anglia. Tot aici se născuse și maică-sa, fiica unui ziarist din 
Londra, care toată viaţa avusese de luptat cu mari greutăţi. Tot 
în orașul acesta se zbuciumase și rătăcise din loc în loc, după 
moartea tatălui ei, neștiind ce să facă, înainte de a se expatria 
în Canada, unde-și găsise o slujbă de guvernantă. Trei sferturi 
din fiinţa lui erau de origine engleză. Mai rămânea al patrulea 
sfert. Acesta venise întocmai ca un vânt de furtună, din partea 
de apus - un viscol îngheţat din Irlanda - pe care-l reprezenta 
bunică-sa. 


VIII 

În după-amiaza aceea, Augusta se îmbrăcă cu mai multă grijă 
decât de obicei. Își aranjă și părul cu mai multă atenţie; mai 
purta și astăzi, după modelul Reginei Alexandra, bucla aceea, 
despre care nepoţii ei se întrebaseră adeseori, și chiar 
merseseră atât de departe încât făcuseră pariuri, dacă este 
părul ei, în culoare naturală, dacă este părul ei vopsit sau dacă 
este o simplă meșă. Nici unul dintre ei nu reușise să afle 
adevărul. Și chiar dacă fraţii ei cunoșteau realitatea, niciunul nu 
suflase o vorbă. 

Se examină îndelung, mulţumită, în oglinda din dormitorul ei, 
dar dacă s-ar fi întâmplat ca de faţă să fie un spectator străin și- 
ar fi închipuit că nu este câtuși de puţin de acord cu imaginea ei 
reflectată în oglindă. Îşi retrase bărbia încordându-și mușchii de 
pe ceafă și făcu ochii mari, cu un fel de mirare jignită. Pentru ea 
însă astfel de atitudini erau la fel de firești, pe cât de firești 
fuseseră atitudinile de autoritate ale bătrânei Adelina. Privirile ei 
erau un fel de apărare împotriva obiectului asupra căruia se 
concentrau, exact cum ale bătrânei Adelina fuseseră un fel de 
curiozitate provocatoare. 

Din ziua morţii maică-si, Augusta se schimbase foarte puţin. 
În realitate acum arăta mai bine. 

Ultima ei vizită la Jalna, care se prelungise vreme de trei ani, 
fusese pentru ea într-un fel un efort, în timpul căruia suportase 
toate capriciile și glumele făcute pe socoteala ei de bătrâna 
doamnă, așteptând mereu ziua morţii care întârzia. Viaţa în 
cercul familiei atât de zgomotoasă fusese de asemenea o 
corvoadă destul de grea pentru o femeie ca ea, care împlinise 
de mult vârsta de șaptezeci de ani. Întorcerea în liniștea și 
seninătatea propriei ei case, unde nu se găsea nimeni s-o 
contrazică, fără riscul de a fi obligată să plece imediat, și unde 
nimic n-o mai putea nemulțumi decât cel mult stângăcia 
cameristelor, avu un efect binefăcător asupra sănătăţii ei. 

Astfel, mulţumită sufletește și cu o expresie de dispreţ pe 
chip, termină cu îmbrăcatul, își examină umerii, care erau tot 
frumoși, precum și linia nasului, fără asemănare, caracteristică 
familiei Court. Pielea obrazului ei nu fusese niciodată 
desăvârșită, prin urmare din acest punct de vedere nu avusese 
nimic de pierdut. 


Dădu o raită prin camerele pregătite pentru fraţii și nepotul 
ei, cercetă ca în căni să fie apă proaspătă din belșug, prosoape 
curate în cuier și adulmecă mirosul plăcut de levănţică ce se 
desprindea din cearșafurile paturilor. 

Cobori în salon unde era pregătită masa pentru ceai, care se 
va servi cu o oră mai târziu decât de obicei, ţinând seama de 
sosirea trenului. Camerista Ellen, aflată de mulţi ani în serviciul 
Augustei, văzând, a doua zi după sosire, privirea jignită a 
stăpânei sale, rămăsese convinsă că i se adresa purtării ei, așa 
că luase hotărârea să se miște umilă și să-și vadă de treburile ce 
cădeau în sarcina ei, reușind astfel să se menţină în slujbă, spre 
deplina mulțumire a stăpânei sale. Augusta era convinsă că 
Ellen este o fată desăvârșită și o lăuda de fiecare dată când 
vorbea despre ea cu prietenele din jur. 

Examină cu atenţie masa întinsă. Vor fi oare deajuns 
franzeluţele pe care le aduseseră? Un singur fagure de miere, în 
rama lui, va fi suficient? Își aduse aminte de pofta de mâncare a 
lui Finch și de străduinţele ei zadarnice de a-l îngrășa. In orice 
caz pe masă erau o mulţime de felii de pâine și o bucată mare 
de unt, iar cozonacul cu fructe ieșise de astă dată neobișnuit de 
gustos. 

Se apropie de fereastră și se uită pe deasupra pajiștei și a 
frunzișului primăvăratic al copacilor, în partea în care se zărea 
drumul urcând spre sat. Nu se vedea decât un singur vehicul: al 
căruțașului Jim Johnson, care se întorcea din drumul pe care-l 
făcea în fiecare săptămână la Exhampton. Așteptă câteva 
minute, dar nu fu în stare să întârzie vreme mai îndelungată. 
Era prea nerăbdătoare să-i vadă odată sosiți. Va fi o adevărată 
plăcere să-i vadă în faţa ei. Acum o săptămână făcuse toate 
pregătirile pentru primirea lor, dar primise o telegramă în care o 
anunțau că și-au prelungit șederea la Londra cu încă o 
săptămână. Era o nouă dovadă despre felul de a proceda al lui 
Nicholas: îi trimisese telegrama în ultimul moment. De la 
moartea soţului ei, el și Ernest nu mai fuseseră la ea în vizită. 
Ultima oară când fuseseră la ea îl plictisiseră pe Sir Edwin cu 
prea multe discuţii, cu întârzierile la masă și - cum îi spusese 
ulterior - contrazicându-l la fiecare afirmaţie. In sfârșit, el se 
odihnea acum în cripta familiei, unde nu-l mai putea supăra 
nimeni, iar timpul îi determinase și pe fraţii ei să devină mai 
ușor de suportat. Cât despre Finch, el devenise acum nepotul ei 


favorit. Odinioară, datorită farmecului său fizic, manierelor alese 
și talentului său, favoritul ei fusese Eden, dar acum acesta 
începuse să se poarte urât. Tinea și la Renny, dar el moștenise 
câteva dintre caracteristicile cele mai puţin plăcute ale doamnei 
Whiteoak. Piers era un tânăr admirabil, dar uneori prea îmbufnat 
și avea purtări cam bădărane, maniere pe care ea le atribuia 
contactului zilnic cu rândașii și lucrătorii de la fermă. Wakefield 
era un băiat încântător și te puteai înţelege cu el foarte ușor, 
deși era atât de tânăr. Dar în felul de a fi a lui Finch era ceva ce 
o determina să se înduioșeze în faţa lui, ca și când ar fi fost 
propriul ei fiu. 

Începuse să se simtă nemulțumită din cauza întârzierii fraţilor 
ei. Totuși se așeză la masă și încercă să-și stăpânească 
nerăbdarea. Lumina flăcărilor focului (o extravaganţă inutilă, 
căci vremea era destul de caldă) tremura pe pliurile rochiei de 
mătase neagră și-i accentua alunita de pe obrazul stâng, 
împrumutindu-i o notă de maliţiozitate. 

Din hol se auziră pași și în cadrul ușii apăru o femeie mică de 
statură și uscăţivă. Era doamna Thomas Court, verișoara 
Augustei prin căsătorie. Soţul ei fusese unul dintre fiii fratelui 
celui mai mic al Adelinei. După moartea soţului, a continuat să 
trăiască în Irlanda, dar a rămas englezoiacă în toată înfățișarea 
ei, exact cum Augusta era englezoaică, deși fusese crescută în 
Canada. Părul ei pieptănat spre ceafă rivaliza cu al Augustei în 
ceea ce privește intensitatea culorii negre. 

Intră în cameră mișcându-se aidoma unei jucării al cărei 
mecanism tocmai fusese întors. Obrazul ei, foarte tras, îl mai 
înveseleau puţin două pete de roșu pe care și le pusese pe 
pomeţi, iar rochia cu care era îmbrăcată, deși fastuoasă și de 
modă veche, părea tinerească. Avea ochii cenușii, vioi, iar 
expresia gurii cu buze subțiri dovedea o mândrie neîmblânzită. 
Acestor calităţi i se adăuga o bună dispoziţie pe care nimic nu o 
putea tulbura. Purta un compleu de stofă neagră, cu o dungă 
subțire, mai deschisă, iar fusta îi era atât de lungă, încât abia i 
se vedeau vârfurile pantofilor negri, groși, care scârțâiau 
supărător la fiecare mișcare. Se îndreptă spre fereastră și în 
trecere aruncă o privire spre masa de ceai. 

Pe deasupra grădinii părea că s-a lăsat o umbră. 

— Afară plouă? întrebă Augusta. 


— Abia a început să stropească, răspunse doamna Court și se 
uită la lespezile cu care era pavată terasa. 

— Aș prefera să plouă, florile au nevoie de umezeală. 

— Eu prefer să nu plouă. Vremea frnumoasă îmi priește și 
sufăr mai puţin din pricina durerilor în ureche. 

— Cum merge urechea ta? 

— Continuă să-mi vâjâie, ca întotdeauna. 

Glasul de contralto al Augustei vibră de regrete: 

— Doamne, ce necaz! 

Doamna Court se întoarse și se uită la ea: 

— Necaz nu este expresia cea mai indicată; durerile mă scot 
din minţi. 

Se apropie de masă, cu o expresie fermă și scârţâind cu 
tălpile pantofilor. Întinse degetul noduros spre farfuria cu 
franzeluţe: 

— Dă-mi una dintre franzeluţele acestea și o ceașcă de ceai 
ca să le duc la mine în cameră. Rudele n-au nevoie de oameni 
străini care să se amestece între ele când se află împreună. 

— Încă n-am sunat să se servească ceaiul. În ce privește 
discreţia ta, nu-i nevoie să te retragi în cameră. 

— Foarte bine, răspunse ea și se așeză pe un scaun capitonat 
care nu părea tocmai comod. Cred însă că de față cu mine nu 
veţi putea vorbi în voie. 

— Nu avem deloc nevoie de această libertate, îi răspunse 
Augusta puţin cam înţepată. 

Doamna Court începu să bată tactul pe parchet cu tocurile 
pantofilor: 

— Mă simt enervată de fiecare dată când îmi beau ceaiul 
târziu. 

Augusta se uită la ea nemulțumită: 

— Unde este Sarah? întrebă, cu intenţia de a-i abate gândurile 
de la stomac. 

Doamna Court începu să tropăie din tocuri cu și mai multă 
energie. _ 

— Afară, prin ploaie. Fata asta este nebună. li face plăcere să 
se întoarcă acasă udă leoarcă. In schimb când apare soarele, 
poţi fi sigură că nici nu se mișcă din casă. Eu îi zic cârtiță. 
Cârtița mea cea mică, sfârși ea și clătină din cap, încântată de 
această poreclă pe care i-o dăduse nepoatei sale. 


— Cârtiţa, necârtiță, este o fată foarte drăguță, declară 
Augusta. Mi-ar plăcea foarte mult dacă ea și Finch s-ar putea 
împrieteni unul cu altul. 

— Nici un băiat de douăzeci și unu de ani nu se va putea 
gândi la ea vreme îndelungată. Este o fată prea liniștită. Băieţii 
sunt zburdalnici. Uneori eu îi zic șoricel. Șoricelul meu favorit. 

Augusta ascultă un zgomot venind de afară. 

— A sosit mașina! exclamă ea și se grăbi să iasă în calea 
oaspeţilor. 

Mult mai grăbită decât ea, doamna Court se îndreptă spre 
frânghia clopoţelului și trase o dată de ea. 

— Adu ceaiul, spuse ea cameristei, și cred c-ar fi bine să aduci 
și un ceainic suplimentar. 

Rămase apoi nemișcată în colţul camerei și se uită la membrii 
familiei care se îmbrăţișau în faţa ușii. 

Într-un târziu, Augusta se întoarse spre ea: 

— O, vasăzică ai sunat să aducă ceaiul. Haide, să vorbeşti cu 
fraţii și cu nepotul meu. Fără îndoială îți mai aduci aminte de 
Nicholas și de Ernest. 

Își strânseră mâinile și pomeniră ceva despre ultima lor 
întâlnire care avusese loc la Londra, cu ocazia serbărilor 
încoronării regelui George. 

— Pe vremea aceea scumpul meu Edwin mai trăia încă, zise 
Augusta. 

— Trăia și Thomas, adăugă doamna Court, ca nu cumva 
Augusta să aibă ultimul cuvânt. 

Se așezară împrejurul mesei și Augusta constată că fraţii ei 
arată foarte bine, dar rămase puţin dezamăgită când văzu 
înfățișarea lui Finch. Avea aceeași figură de hămesit. Îi venea 
greu să accepte că tânărul acesta deșirat, era moștenitorul 
banilor maică-si, când moștenirea s-ar fi potrivit mult mai bine 
cu Ernest care era atât de distins. Moștenirea nu reprezenta o 
sumă tocmai mare, dar pentru o familie cu mijloace atât de 
modeste era destul de importantă. Totuși când Finch, care se 
așezase lângă ea, ridică ochii și o examină înduioșat, simţi o 
căldură împrejurul inimii și începu să-i ungă mai multe 
franzeluţe cu unt. Aproape nu-i venea să creadă că se află lângă 
ea. Un tânăr! | se părea că abia ieri îl văzuse în leagăn. Finch se 
uita mirat prin camera în care erau tot felul de bibelouri și 
fotografii înrămate. Pe pereţi se aflau o mulțime de acuarele 


făcute de Sir Edwin, reprezentând peisaje din Scoţia. Pe consola 
căminului era o fotografie a sa, așa cum fusese, cu ochii albaștri 
palizi și cu favoriţi. Era și o fotografie a lui Wakefield, în vârstă 
de cinci ani și cu ochii ca două stele. Lângă ea era o fotografie a 
lui Eden și Piers, îmbrăcaţi în costume albe de marinar, cu un 
câine între ei. Pe tăblia pianului era o fotografie mare a lui 
Renny, încălecat pe Landor, în anul în care câștigase medalia 
regelui. Mai era una frumoasă, cu Meg și cu Patience, și una mai 
frumoasă a lui Pheasant cu Mooey. In toate părţile unde se uita, 
vedea fotografii de-ale membrilor familiei Whiteoak, Nicholas, 
Ernest și Augusta în tinereţea lor și în floarea vârstei. Bunica, o 
femeie frumoasă de cincizeci de ani, în rochie de bal. Și cine 
oare era pe mica măsuţă, chiar lângă ei? El însuși, la vârsta 
teribilă de treisprezece ani. Fusese făcută în prima zi în care 
ieșise împreună cu familia la vânătoare, și părea îngrozit de 
arma pe care o ţinea în mână. Nu era deloc de mirare că părea 
speriat, deoarece doar cu o săptămână în urmă ieșise cu arma 
împreună cu Piers și puţin a lipsit să nu trimită un glonte în 
spinarea fratelui său. Încasase o bătaie zdravănă și îi luaseră 
arma. Era o adevărată insultă ca, în chiar ziua sosirii sale, să se 
pomenească faţă în faţă cu această fotografie. 

— Aș vrea să te rog, mătușă Augusta, începu el cu glas timid, 
să pui pe foc fotografia asta îngrozitoare. 

— Dragul meu, mie-mi place fotografia și e singura care te 
reprezintă pe tine. 

— Cât am să stau aici, am să-mi fac o fotografie anume 
pentru dumneata... 

Augusta îi mai turnă o ceașcă de ceai și Finch o întrebă tot pe 
șoptite: 

— Unde e fata? 

Augusta se uită la el și păru că devine misterioasă: 

— Şi ea e ca și tine, îi place natura și uită aproape 
întotdeauna că trebuie să se întoarcă la masă. 

— Exact asta mi se întâmplă și mie! răspunse el, și-și mai luă 
o lingură de miere. Sper că nu seamănă cu maică-sa, adăugă el. 

— Ssst! 

— Ea stă de vorbă, aşa că ar fi imposibil să ne audă. 

— Asta e mătuşa ei, prin căsătorie. Sarah este orfană. A fost 
crescută de doamna Thomas. Am să-ți vorbesc despre tatăl ei 
mai târziu. 


Ploaia măruntă începuse să bată în geamuri. 

Ca și când s-ar fi desprins din pânza de ploaie, Sarah apăru în 
ușa camerei și se apropie de grupul așezat împrejurul mesei. 

La ce se așteptase? Să vadă o tânără irlandeză zglobie, care a 
întârziat la ceai din pricină că a vrut să se plimbe prin ploaie? O 
fată cu părul în inele, zburdalnică și cu obrazul umed de ploaie? 
Sau o zgâtie înaltă și uscăţivă? Orice și-ar fi închipuit, nu se 
așteptase să apară o fată ca aceea care tocmai se ivise în faţa 
lui. 

Se apropie cu pași mari și siguri, astfel încât partea de sus a 
trupului aproape că nu i se mișca. Umbla dreaptă, cum nu se 
mai obișnuiește la generaţia de astăzi, mișcându-se exact ca 
torsul unei statui legănate de valuri. Rochia ei de culoare închisă 
era descheiată la gât, însă în faţă era încheiată cu nasturi, încât 
făcea impresia că poartă o pelerină care-i spânzură până mai jos 
de brâu. Fusta, mai lungă decât se purta de obicei, era și la 
spate astfel croită de parcă ar fi purtat o turnură. Işi ţinea 
braţele ţepene în lungul trupului, iar mâinile erau extraordinar 
de palide. Aceeași paloare se putea vedea și pe obrazul întors 
spre Finch. Părul îi era pieptănat peste cap și-i descoperea 
fruntea înaltă și senină, iar la ceafă era împletit într-o coadă 
groasă. 

Finch constată că are nasul caracteristic al familiei Court, dar 
amănuntul acesta nu-i reţinu atenţia, ci cu totul altceva, de care 
nu-și putea da seama. Când o salutară, unchii săi, care o 
cunoșteau probabil încă de pe când era copil, în Irlanda, 
gândurile lui începură să alerge, încercând să se oprească 
asupra unei amintiri din trecut, care să explice strania impresie 
care-l cuprinsese, cum că ar mai fi văzut-o undeva. Dar nu 
descoperi nimic și, în aceeași clipă auzi glasul mătușii sale care 
făcea prezentările. 

Continuă s-o privească fix, fără să fie în stare să-și îndrepte 
gândurile în altă parte. Fata se apropie de el, cu mâna întinsă. 
Mișcarea făcută de ea îi oferi ceea ce căuta. El n-o văzu în 
timpul în care își strânseseră mâinile; gândurile îi erau acum în 
mansarda de la Jalna. Se vedea pe sine, stând la fereastră în 
timpul unei zile ploioase, răsfoind numere vechi din revista 
Punch, pe care le luase dintr-o grămadă prăfuită ce creștea în 
fiecare an, căci nimeni nu arunca numerele citite. Se uita la o 
ilustrație care reprezenta un salon din epoca Victoriană, cu un 


domn cu favoriţi aplecat spre mâna unei doamne. Împrejurul lor 
erau și alte doamne. Toţi semănau unul cu altul și fiecare dintre 
ei și toţi împreună semănau foarte de aproape cu Sarah Court. 

Aceasta era explicaţia! Sarah semăna cu o gravură a lui Du 
Maurier. 

Se simţi atât de mulţumit de această constatare, încât ridică 
ochii spre ea și-i zâmbi încântat. Fata îi zâmbi și ea, și Finch 
văzu buzele subţiri și delicate cum se întredeschid, ca să-i arate 
două șiruri de dinţi mărunți și foarte frumoși. Își zise că până 
acum n-a văzut încă la nimeni o buză de sus care să fie atât de 
scurtă și o bărbie atât de proeminentă. 

Glasul doamnei Court se auzi spunând: 

— Ei, cârtița mea! Vasăzică, după ce a apus soarele, ai ieșit și 
tu din vizuină! 

Buzele Sarei Court se strâmbară și privirile i se opriră pe un 
inel cu piatră mare verde pe care începu să și-l învârtească pe 
arătător. Mătușă-sa se aplecă spre ea, ca și când ar fi vrut să se 
uite pe sub pleoapele ei coborâte. 

— Ce este, șoricelule? Ești la fel de liniștită ca întotdeauna? 
apoi se întoarse spre Ernest, pentru a-i explica: Eu îi zic șoricel, 
din pricină că este atât de liniștită. Tăcerea aceasta pentru 
mine, care nu am alt tovarăș, este foarte grea. 

Nicholas ridică ochii și îi răspunse: 

— Cu foarte mulţi ani în urmă am cunoscut și eu o fată căreia 
i se spunea șoricel. Era o balerină. 

— Era liniștită? se grăbi doamna Court să întrebe? 

— Nu, dimpotrivă, era o fată zgomotoasă. Dar avea un obrăjor 
slăbuţ și niște ochi mici și lucitori. 

— Mie-mi plac spectacolele bune de balet, dar cele rusești nu- 
mi fac nicio plăcere, declară doamna Court. Nu pot suferi 
muzica rusească. In comparaţie cu muzica lui Bach, Haendel sau 
Mozart, muzica rusească nu este altceva decât o înșiruire de 
zgomote fără nici o noimă. Când Sarah începe să cânte la vioară 
vârtejurile acelea rusești, eu ies întotdeauna din cameră. Mă 
înfior ca de friguri, adăugă ea și începu să bată tactul cu 
tocurile, ca și când ar fi vrut să-i dovedească felul în care o 
scutură frigurile. 

Nepoată-sa se așezase pe un scaun și continuă să-și 
învârtească inelul pe deget, până când Finch se ridică și-i oferi o 
ceașcă de ceai. Luă o felie de pâine și și-o unse cu magiun, 


concentrându-se asupra îndeletnicirii ei exact ca un copil. Finch 
sesiză numaidecât această concentrare și ezită să vorbească cu 
ea. Totuși nu era nevoie să vorbească, deoarece doamna Court 
era în stare să vorbească pentru toţi. Nu se oprea decât cel mult 
când mușca din franzeluţa cu unt sau când sorbea din ceașca de 
ceai, dar glasul ei aspru nu era neplăcut și, ceea ce spunea, nu 
implica niciodată obligaţia unui răspuns. 

— Mai cânţi și astăzi? o întrebă Nicholas. 

— Din când în când, dar foarte puţin; am observat că degetele 
au început să-mi înțepenească. 

— O fi din pricina reumatismului? 

— Constat că suferi și de gută! Apoi murmură ceva neînțeles 
și adăugă: Tensiunea arterială este ridicată? 

— Nu m-aș mira deloc, căci astăzi nimic din ceea ce se 
petrece în organismul meu nu mă mai poate mira. 

Apoi se întoarse spre Finch: 

— Va trebui să te rugăm să ne cânți. Vizita aceasta va fi 
pentru noi o ocazie binevenită să facem muzică. 

Vorbi despre concertele la care asistase, în diversele capitale 
din Europa. 

— Astăzi însă nu-mi mai pot permite să fac călătorii, zise ea. 
Stau nemișcată acolo, în Irlanda. Șoricelul și cu mine ne facem 
acolo muzica noastră. Nu-i așa, șoricelule? 

Lui Finch i se păru caraghios auzind-o că-i spune „soricel 
acestei fete care părea atât de absentă. Işi luă inima în dinţi și o 
întrebă: 

— Fără îndoială cânţi foarte bine la vioară! 

Mătușa fetei nu primi răspuns la întrebarea ei și probabil nici 
nu se așteptase să primească, deoarece continua să vorbească, 
dar Sarah se întoarse spre Finch, îi zâmbi straniu și enigmatic, 
apoi îi răspunse: 

— Vei avea ocazia să constaţi, când mă vei auzi cântând. 

Era prima dată c-o auzea pronunțând mai mult decât o 
monosilabă. Işi zise că glasul ei este de o dulceaţă subtilă, mai 
ales după tonurile repezite din glasul doamnei Court. Totodată, 
părea că în glasul fetei se simte un murmur stins, ca și când în 
sinea ei ar mai fi existat o fiinţă misterioasă care vorbea în locul 
celei reale. Incercă să înfiripe cu fata o conversaţie, dar se 
simţea stângace, iar ea părea fie sfioasă, fie distrată. 


Fu foarte mulţumit să poată ieși în grădină, după ce toţi se 
retraseră în camerele lor. Se opri pe alee și respiră adânc aerul 
care, după atmosfera din Londra, i se părea atât de proaspăt; 
ochii i se deschiseră mari, ca și când ar fi vrut să cuprindă dintr- 
odată priveliștea ce se așternea în faţa lui. 

Ploaia încetase și un vânt ușor alunga norii de pe cer. În 
partea de apus soarele apăruse de dincolo de învălmășeala 
norilor albi ca niște aburi, ale căror forme fantastice străluceau 
în lumină. Dar o parte din lumină se revărsa pe pământ, în largul 
căruia holdele și copacii jilavi de ploaie își tremurau culorile vii 
în strălucirea celestă. 

Casa era pe vârful unei coline care domina satul Nymet 
Crews, iar dincolo de acesta se întindea câmpul cu lanuri, cu 
păduri și pășuni, până în marginea provinciei Dartmoor. Dan 
satul cu biserica în stil normand și turnul în patru unghiuri, între 
căsuţele spoite în alb, se ridica o colină, care se întindea spre 
marginea mlaștinilor, și pe toată această porţiune se înșirau 
pășuni și livezi împrejmuite de garduri vii, încărcate de flori. 
Conturul acestora se desfășura în faţa lui întocmai ca un covor 
luminos. Suprafaţa, de un roșu aprins, a unei parcele, se 
înfrăţea cu roșul palid al altei parcele, verdele crud al imașurilor, 
cu verdele argintiu al semănăturilor de ovăz. Sumbrul unui 
crâng, alături de un lan care părea că se mlădie în lumină. 
Vedea dumbrăvi care se întindeau alături de poteci și acestea se 
pierdeau între mlaștini. Departe se vedeau contururile albastre 
ca de zambile ale munţilor din zare. În aer se simţea o 
mireasmă aproape palpabilă, încă necunoscută lui, în care se 
amesteca mirosul grădinilor, fânul proaspăt cosit și mireazma 
nenumăratelor flori de câmp, al merișorilor din garduri și mirosul 
specific din Dartmoor. 

Lyming Hall era o casă fără pretenţii, care nu făcea parte 
dintr-o anume epocă, dar grădinile, pajiștea și micul parc erau 
ţinute în cea mai desăvârșită ordine. Augusta era mândră de 
priveliștea ce se înfățișa de aici asupra regiunii. Faptul că în 
apropiere nu se găseau mari proprietari și doar foarte puţini 
oameni mai bogaţi, îi dădea o plăcută senzaţie de superioritate. 

Finch se plimbă printre straturile de flori, printre trandafiri și o 
apucă pe aleea prunduită care cobora spre poarta de la intrare. 
Aici era o căsuţă cu acoperișul înalt, ascunsă între trandafiri, 
care semăna nemaipomenit cu imaginea dintr-o gravură 


reprezentând o casă mică englezească: când o zări, Finch zâmbi 
încântat. Văzând o femeie în ușa casei, se întoarse și traversă 
un colţ de parc, ca să ajungă la grajduri. 

Aici nu găsi decât un singur poney căruia tocmai îi dădea de 
mâncare un tânăr care putea să fie cu cel mult doi ani mai mic 
decât el. Când îl văzu pe Finch, își duse două degete la frunte. 
Avea ochi negri și adânci, iar pe obraz i se vedeau două pete 
roșii, arse de soare. 

— Bună seara, zise Finch. Am venit la grajd ca să văd caii... 

— Nu este decât acesta, domnule, răspunse băiatul. Doamna 
îl ţine numai pentru a-l înhăma la mașina cu care cosim pajiștea 
și pentru lucrul din grădină. De când sunt eu aici, n-a avut alţi 
cai. Pe acesta îl cheamă Bobby. 

Finch întinse mâna și mângâie căluţul. 

— Cred că nici nu are nevoie de alţii. Câini nu aveţi? 

— Nu, domnule, am avut unul singur, dar într-o zi s-a 
îmbolnăvit și a murit. 

— Eşti de mult aici? 

— De doi ani, domnule. 

Ce băiat drăguţ, își zise Finch, apoi adăugă cu glas tare: 

— Cred că ti-ar face plăcere să ai un câine. 

— Da, domnule. 

Finch ar fi preferat să nu-i spună atât de des „domnule”, căci 
îl făcea să se simtă caraghios. Rândașii grajdurilor din Jalna nu 
aveau obiceiul să-l trateze cu prea mult respect. | se păruse 
întotdeauna că el nu se pricepe să se poarte cu ei. 

— Un câine mare ciobănesc este foarte frumos, adăugă el. 
Avem și noi unul acasă. 

— Da, domnule, un câine ciobănesc este cât se poate de 
frumos. 

— Terrierii irlandezi sunt tovarăși nepreţuiţi. Avem și noi unul, 
acolo de unde am venit eu. 

— Da, domnule! Un irlandez este foarte bun și e bine dacă-l 
aveți. 

Finch își aduse aminte de Nip. 

— Unchiul meu are un terrier de Yorkshire. Este un căţel 
foarte inteligent. 

— Da, domnule. Căţeii de Yorkshire sunt o specie foarte 
inteligentă. 


Ochii lui negri se uitau la Finch fără să clipească. Părea foarte 
mulţumit de conversaţia animată pe care o începuseră 
împreună. 

— Avem și prepelicari, continuă Finch. 

— Da, domnule, și prepelicarul este un neam de câine foarte 
frumos. 

Finch se uită la el emoţionat și se întrebă cum ar putea să 
înlăture prăpastia care-i desparte pe unul de celălalt. 

— Fratele meu are doi prepelicari lăţoși. 

— Da, domnule, e foarte plăcut când cineva poate ţine doi 
prepelicari. 

Se uitară unul la altul și își zâmbiră. Finch se întoarse și dădu 
să plece, apoi se opri: 

— Ce neam de câine a fost cel pe care l-aţi avut? 

— Un prepelicar, domnule. 

— 0... era un câine bun? 

— Sigur că da; era prepelicar, domnule. 

— Bine, acum eu trebuie să plec. Cum te cheamă? 

— Ralph Hart, domnule. 

Trecând prin plantaţia de merișori, Finch îi repetă numele de 
câteva ori în gând, zicându-și că se potrivește foarte bine cu 
băiatul oacheș. Dar ce conversaţie! Ar fi avut poftă să se 
întoarcă înapoi și să mai încerce o dată, pentru a se convinge că 
va ieși tot așa. Ar fi fost în stare să parieze că va ieși exact ca și 
prima dată. 

Ajunse în grădina de legume. Aici găsi căpșuni cu vrejurile 
înșirate pe o plasă și coacăze cu forma prelungă, ca de ou. 
Descoperi o poartă în zid, care era aproape ascunsă sub viţa 
sălbatică, și o deschise. Se pomeni în mijlocul unei grădini de 
flori. 

Se plimbă în sus și în jos pe cărările împrejmuite de merișori 
pitici - tânăr, cu trupul deșirat și sufletul zburdând de fericirea 
de a se putea bucura în acea după-amiază de miresmele ce 
pluteau în cuprinsul grădinii. Se ghemui în faţa campanulelor și 
privi în interiorul cupelor lor. Mângâie petalele trandafirilor pitici 
și se plecă aproape până la pământ pentru a aspira parfumul 
florilor de rezedă. Perii, înșirați de-a lungul zidului, erau 
încântători. În clipa aceea, grădina de peri de la Jalna, care în 
fiecare toamnă acoperea pământul cu fructe pârguite și aurii, i 
se păru cu totul neînsemnată în comparaţie cu cea în care se 


găsea acum. Nu știa care trandafiri sunt mai frumoși - cei 
proaspăt înfloriţi, ale căror petale interioare se mai împotriveau 
alintărilor soarelui, sau cei aflaţi în pragul misterului perfecțiunii, 
exact înainte de a se ofili, răspândindu-și parfumul într-o 
supunere definitivă care părea că păstrează într-însa un fel de 
forță subtilă. Se gândi că i-ar face plăcere ca, într-o dimineaţă, 
să-și aducă prânzul aici în grădină și să mănânce în tovărășia 
păsărelelor și în apropierea lui Ralph Hart. 

Când Ellen îl conduse în camera sa, rămase foarte mulţumit 
văzând că ferestrele dădeau spre grădina împresurată de ziduri. 
Găsi o cană cu apă fierbinte și hainele lui întinse pe pat, 
pregătite pentru a fi îmbrăcate. Se simţea foarte mulţumit. Nici 
nu bănuise că la mătușa Augusta putea fi atât de frumos. Ar fi 
preferat ca doamna Court și nepoata ei să nu fi venit, pentru a-și 
putea petrece timpul numai între membrii familiei... La urma 
urmelor, Sarah Court era totuși verișoara lui. Dar cât părea de 
stranie şi inaccesibilă această fată! În același timp i se părea de 
un farmec deosebit. Stând nemișcat și uitându-se pe fereastră, 
gândurile lui, întocmai ca niște păsărele sfioase, se îndreptară 
toate spre ea. 

Continuă să privească grădina, unde o umbră violetă 
temperase strălucirea culorilor, până ce auzi la ușă o bătaie 
ușoară și glasul mătușii Augusta care întrebă: 

— Ești îmbrăcat, dragul meu? Pot intra? 

Deschise larg ușa și se opri sfios în faţa ei. 

— Imi pare extrem de rău, mătușă Augusta. Nici n-am început 
să mă îmbrac. Mi-am pierdut timpul uitându-mă în grădină. N-ar 
fi trebuit să-mi dai această cameră cu fereastra spre grădină. 

Augusta își făcu loc și intră în cameră cu toată demnitatea. 

— Sunt foarte mulţumită că-ţi place vederea. Nu-i o cameră 
atât de frumoasă cum aș fi vrut să-ţi dau, dar vezi care este 
realitatea. Am fost obligată să ţin seama de ceilalți patru, 
înainte de a mă putea gândi la tine, care ești cel mai tânăr. 

— la privește aici, mătușă, zise el și făcu un gest larg spre 
fereastră, prefer să am în faţa ochilor această grădină, decât în 
cameră un covor turcesc, un pat Louis seize și pe pereţi tablouri 
de Turner. 

— Sunt încântată că-ţi face plăcere, zise Augusta, dar vorbea 
ca și când s-ar fi gândit la altceva. 


Se întoarse din nou la ușă, o închise, apoi se așeză pe 
canapeluţa de la picioarele patului. 

Era îmbrăcată într-o rochie neagră de seară și-și puse vechile 
bijuterii, care tocmai acum începuseră să fie din nou la modă. 
Deschise ochii mari și uitându-se la Finch, începu cu glasul 
aproape tragic. 

— Finch, mă găsesc în mare încurcătură! glasul ei avea 
mlădieri adânci, ca de bariton. 

Gândul că cineva ar putea să se găsească într-o încurcătură îl 
înspăimânta. Era destul de obișnuit cu încurcăturile, dar când 
cineva pronunţa cuvântul față de el, simţea că i se face părul 
măciucă: 

— Te rog, mătușă, ce s-a întâmplat? 

— Eden se află pe pragul casei mele, răspunse Augusta fără 
să mai ezite. 

O clipă i se păru răsărindu-i în faţa ochilor imaginea lui Eden, 
cu obrazul abătut, dar indiferent, cu zâmbetul lui obișnuit, 
insolent pe buze, stând pe pragul casei. Din gât îi scăpară 
câteva sunete nearticulate care voiau să exprime spaimă. 

— Fata aceea, continuă Augusta, este cu el. 

Prin urmare Eden și Minny stăteau împreună pe scară. Nu 
reuși să răspundă nimic altceva decât: 

— De... mătușico... 

Dar spaima exprimată de obrazul lui fu tocmai de ajuns 
pentru a o liniști pe mătușă-sa. 

— S-au instalat în căsuţa de la poartă, adăugă ea. 

Căsuţa de la poartă! Și în urmă cu un ceas el trecuse pe 
acolo. Probabil femeia pe care o văzuse era chiar Minny. 

— Bine, dar cum au ajuns aici? întrebă el. 

— Datorită lipsei de rușine. Cum ajung în toate părțile. Ştii, 
cred că eu ţin la Eden. Ar fi imposibil să nu-mi fie simpatic. Dar 
cred că este prea mult să vină să mi se așeze pe treptele de la 
intrare, tocmai atunci când am în casă pe doamna Court și pe 
Sarah. 

— Explică-mi, te rog, cum de au îndrăznit să vină? Şi de când 
sunt aici? 

— Sunt de o săptămână, răspunse Augusta. Acum o lună Eden 
a venit pentru prima dată singur. Ea era undeva destul de 
departe și aștepta ocazia potrivită să se strecoare la mine în 
casă. Mi-a spus că nu mai are niciun ban și m-a rugat să-i dau 


voie să se instaleze în căsuţa aceea de la poartă. l-am spus că în 
căsuţă stă văduva fostului portar, singură. Nu-mi plătește nici o 
chirie, dar soţul ei a fost un om devotat și, după ce a murit, am 
lăsat-o să stea acolo nestingherită. Venea de multe ori și ajuta 
la curăţenie. Ce crezi că mi-a răspuns Eden după ce i-am spus 
toate acestea? „Nu s-ar putea s-o dai afară pe femeia aceasta?” 
Ai mai auzit vreodată vorbe atât de nerușinate! 

— E îngrozitor, răspunse Finch. 

— A fost o barbarie din partea lui; nu numai cuvintele în sine, 
ci felul în care le-a pronunţat așa, fără să ezite: „Nu s-ar putea s- 
o dai afară pe femeia aceea?”, ca și când ar fi fost vorba despre 
o găină pe care o dai afară din coteţ. Am încercat să-l fac să 
înţeleagă situaţia: „Eden - i-am spus - nu mi-am închipuit 
niciodată că voi trăi să ajung ziua în care un Whiteoak și un 
Court să-mi propună să dau afară din casă o femeie văduvă. 
Oricare ar fi fost greșelile noastre de până acum, sunt convinsă 
că am fost întotdeauna oameni miloși”. Ridicând degetul 
mijlociu, Augusta și-l apăsă pe frunte, în locul unde se îmbinau 
sprâncenele. 

— Ce ţi-a răspuns la aceste vorbe? 

— Nu mi-a răspuns nimic. S-a mulţumit să zâmbească plictisit, 
cum are obiceiul, și a început să-mi vorbească desure poezia lui. 
Trebuie să știi că scrie poezii minunate. 

— Şİ pe urmă? 

— După ce și-a băut ceaiul, a plecat. Dar, spre marea mea 
mirare, la două săptămâni după aceea văduva a primit o 
scrisoare de la fiica ei, care locuiește la Plymouth; o ruga să vină 
la ea. Spunea că în curând va naște un copil, care va fi al doilea, 
și, cum are și chiriași în gazdă, îi va fi imposibil să vadă singură 
de gospodărie. 

— Văduva a plecat? 

— Da, a plecat. Dar n-au trecut mai mult de două zile, când 
m-am pomenit cu Eden în grădină, unde ieșisem să tai niște 
trandafiri... „Ei, mătușă, ne-am instalat”. V-aţi instalat? întreb eu 
cu glas răstit. Cine s-a instalat? „Eu și Minny”, răspunde el. 
Exact cum îţi spun, fără nici o sfială. Apoi a adăugat „Am fost 
informaţi că văduva a plecat, așa că am venit noi în locul ei”. Aţi 
venit și v-aţi instalat în căsuţa de la poartă? Cum se poate! „Da 
eu și Minny” și de atunci nu s-au mai mișcat de acolo. 

— Ce ai de gând să faci acum? 


— De, nu știu ce să fac. Mi-am închipuit că vei putea tu să mă 
ajuţi într-un fel oarecare. Mi-e frică să le spun unchilor tăi căci s- 
ar putea ca ei să fie prea severi cu el. Este un băiat atât de 
drăguţ. Şi este inteligent, ca și tine, doar că este mult mai... 
Augusta ezită. 

— Da, știu! încuviinţă Finch. 

— N-aș avea nimic împotrivă să ocupe căsuţa pentru un timp 
oarecare dacă ar fi căsătoriţi, deși Minny mi se pare o femeie 
stranie, căci a început să-și vopsească loburile urechilor. 

— Să-și vopsească loburile urechilor? 

— Da. Își pune fard pe loburile urechilor. Probabil un obicei 
adus din Franţa. 

— Huhâm... De! făcu Finch din nou. Se simţea ca și când 
freamătul vieţii s-ar fi repezit din toate părţile cu furie asupra 
lui. Apoi întrebă: Cei din preajmă știu că nu sunt căsătoriţi? 

— Nu știe nimeni afară de doamna Court. Până acum am 
reușit să-i ascundem Sarei acest amănunt. Mătușa ei este foarte 
rigidă în privinţa relaţiilor Sarei. 

— Mătușă Augusta, mie fata aceasta mi se pare stranie. 

— După ce te vei obişnui cu ea, nu ţi se va mai părea atât de 
stranie. 

În timpul mesei însă, trăsătura aceasta a ei se accentua și mai 
mult. Când vorbi cu el, ca să-i pună câteva întrebări în legătură 
cu casa lor de la Jalna simţi un fel de plăcere senzuală auzindu-i 
mlădierea glasului. Era convins că vorbele rostite nu aveau 
calitatea de a-i releva caracterul și i se păru că nici nu își dădea 
seama că le-a pronunţat. Nu se întoarse niciodată ca să îl 
privească în faţă. Putea să-i examineze cu toată atenţia profilul 
palid și gura senzuală, îngropată între nasul energic și bărbie. 
Urmări lumina tremurândă pe umerii și pe braţele ei. ca și când 
ar fi fost îndrăgostită de ele. 

De la celălalt capăt al mesei auzi glasul doamnei Court care 
vorbea foarte animată cu Nicholas: 

— Fred și-a închipuit că va fi mult mai bine pentru el să 
primească cealaltă biserică. Dar asta înseamnă că va avea 
nevoie de un diacon; afară de asta pământul bisericii este slab, 
așa că probabil a ieșit mult mai prost decât înainte. Pământul îl 
arendează cu jumătate din cât obținuse înainte de a face 
schimbul și auzul lui slăbește din an în an. 


Ar fi dorit s-o asculte pe verișoară-sa cântând la vioară, dar n- 
avea curaj s-o roage. Totuși nu trecu mult și Augusta se adresă 
doamnei Court: 

— Cred că tu și Sarah ne veţi cânta ceva. Fără îndoială fraţii 
mei sunt prea obosiţi pentru a mai juca o partidă de whist, dar 
le-ar face plăcere să poată asculta puţină muzică. Nu-i așa 
Ernest? Ce zici Nicholas? 

Da, le-ar face plăcere și se grăbiră să confirme această 
dorinţă și față de doamna Court, vorbind cu ea ca și când ar fi 
fost singura care ar fi urmat să cânte. Se ridică numaidecât de 
pe scaun și se apropie de pian, cu mișcările unui mecanism pe 
care abia l-ai întors. 

— Haide, Sarah, scoate-ţi vioara! porunci ea. 

Nepoată-sa se ridică nepăsătoare și o urmă. Pe un scaun de la 
fereastra din apropierea pianului se afla cutia cu vioara ei. O 
scoase și începu s-o acordeze. Doamna Court se așeză la pian și 
își scoase brăţările care zăngăneau la fiecare mișcare. 

Finch nu prea știa ce așteaptă, dar curiozitatea lui luă o formă 
aproape dureroasă. Simţea o subtilă înfiorare, gândindu-se că 
aceste două femei atât de diferite - cum își închipuia el că 
trebuie să fie în realitate - încearcă acum să provoace exaltare 
sau veselie, datorită muzicii. Nu știa limpede care îl scoate mai 
mult din fire - mica paiaţă, atât de sigură de ea, așezată la pian 
sau fata cu mișcări categorice, dar reci ca un sloi de gheaţă, 
care ridicase vioara... Ce bărbie are fata asta!... Părea că și-a 
îngropat-o cu totul în vioară! Se uită nemulțumit la mătușă-sa și 
la cei doi unchi, pentru a constata dacă pe feţele lor se vede 
vreo umbră de enervare, dar nu văzu nimic. Augusta stătea 
dreaptă și expresia obrazului ei părea din cale afară de 
binevoitoare. Nicholas se întinse confortabil în fotoliul în care se 
așezase, cu mâinile lui frumoase atârnate peste braţele 
capitonate ale fotoliului. Dar cu toată atitudinea lui relaxată, era 
foarte atent la ceea ce se petrece în apropierea sa. In adâncul 
ochilor lui sclipeau lumini de nerăbdare. In aceeași clipă Ernest 
păru c-a devenit absent și arăta obosit. 

Cântară una din sonatele lui Haendel. Muzica înceată și 
graţioasă se desprindea din vioară și pian într-o armonie 
desăvârșită. Mătușa și nepoata nu numai că știau să cânte cu 
pricepere, dar cântau în ritm desăvârșit. 


Totuși senzaţia de durere a lui Finch nu se diminuă, ci deveni 
mai adâncă. Din partea doamnei Court presimţea prea multă 
energie rece, iar în felul de a cânta al verișoarei sale, o 
desăvârșire prea docilă în executare. Era ca și când doamna 
Court nu o acompania pe Sarah, ci o trăgea după ea, târând-o 
de păr prin spaţiul înstelat al sunetelor. 

Când trecură la o altă bucată (căci doamna Court părea că nu 
va obosi niciodată), Finch rămase convins că Sarah ar fi în stare 
să cânte la vioară cu totul altfel dacă altcineva ar acompania-o. 
Ușa care ducea spre sufletul ei, în care sălășluia sentimentul, 
era zăvorâtă și, în loc să cânte, repeta anumite mișcări învăţate 
pe dinafară. Ce bine ar fi dacă ușa s-ar deschide și sentimentele 
ei ar putea să iasă la lumină, ca să sufere și să se bucure de 
sunetul viorii ei. Simţea un îndemn neînțeles de a o ridica pe 
doamna Court de la pian, pentru a se așeza el în locul ei. Se 
imagina pe sine rupând cătușele Sarei, pentru a zbura împreună 
în largul spaţiului fără hotar al armoniilor. 

Dar se făcu târziu și pe el nici măcar nu-l poftiră să le cânte. 


IX 

În dimineaţa următoare Finch fu trezit de glasul unui bărbat 
care striga ceva la un câine, de lătratul câinelui care zburda 
împrejurul unei turme de oi, de behăitul speriat al oilor și de o 
pală de vânt care-i aducea pe fereastră toată mireasma 
grădinilor și a holdelor. 

Deschise pleoapele și văzu pânza luminoasă a perdelelor 
patului, tapetul vesel de pe perete, cu păsărele care ciuguleau 
cireșe de pe ramuri, consola albă a căminului, cu o figură de 
porțelan, care reprezenta o doamnă călare pe un cal trandafiriu, 
și două fotografii încadrate, dar atât de întunecoase, încât nu 
putea distinge ce reprezintă. 

Își dădu seama că se găsește în Devon, în adâncul acestei 
provincii bogate și mănoase care se fixase pe pământ exact ca 
un cuib pe o crenguţă înflorită. Era în Devon! Era în Anglia! 
Trebuia să se obișnuiască cu noua realitate, deși nu-i venea să 
creadă. Era aici, el, Finch Whiteoak, întins într-un pat din casa 
Augustei, într-unul dintre dormitoarele ei din Lyming Hall, care 
se găsea în inima provinciei Devon. Drumul de șase sute de 
mile, de la Jalna până la New York, îl făcuse cu trenul. Trecuse 
oceanul la bordul unui vapor. Se oprise două săptămâni la 
Londra și de aici făcuse alte aproape două sute de mile până în 
Devon. Dar nu numai că făcuse drumul acesta, dar îi adusese cu 
el și pe cei doi unchi ai lui, le plătise toate cheltuielile din banii 
pe care i-i lăsase bunica și-i adusese sănătoși și nevătămați 
până aici, în casa Augustei. Stătea întins și nemișcat, simţindu- 
se uimit de ceea ce reușise să facă. Se întrebă, oare și altora li 
se întâmplă să se simtă la fel de impresionați de evenimentele 
din viaţa lor? De pildă Piers, care se căsătorise, avea un băieţaș, 
trecuse prin multe vicisitudini și, cu toate acestea, nu părea 
niciodată mirat. Avea momente în care se revolta împotriva 
anumitor lucruri, dar nu se mira câtuși de puţin. Tot așa George 
Fennel, nu se mira niciodată, și nici Arthur Leigh. Chiar dacă 
uneori se simțeau miraţi, probabil știau să se stăpânească, își 
zise el. Singur faptul că el se mai afla în viaţă, reprezenta pentru 
el un motiv de mirare. De multe ori se întrebase dacă va veni și 
ziua în care nu va mai avea această senzație, deși ar fi preferat 
să nu vină niciodată, deoarece îi provoca un fel de plăcere pe 
care nu și-o putea explica. 


Cobori repede din pat și se apropie de fereastră. Împrejurul ei 
se întindea o tufă de trandafir agăţător, pe care bobocii atârnau 
tot atât de deși ca un roi de albine oprit pe o creangă. Jos, în 
grădină, acolo unde soarele și umbra subţiată de lumina 
dimineţii tremura ușoară, îl văzu pe Ralph Hart, în mână cu 
foarfecele de grădină, tunzând merișorii gardului de pe 
marginea aleii; era îmbrăcat în pantaloni de catifea, cu 
jambiere, iar părul negru de pe creștet îi lucea în soare. Pe zidul 
care împrejmuia grădina erau lujere de flori galbene și snopi 
întregi de iarba ciutei, iar pe sub streașină zidului se căţărau 
frunze verzi de iederă. 

Terenul de dincolo de zidul grădinii era arendat unui fermier. 
De astă dată Finch avu ocazia să-l vadă încălecat pe un cal 
murg, pântecos. Era îmbrăcat într-o haină curată de pânză și 
pantaloni de călărie, iar la butonieră avea o floare de răsură. Era 
atât de mic și de gras, încât în ambele părţi ale calului i se 
vedeau picioarele ridicate în aer, proptite în scări. Sub borurile 
largi ale pălăriei așezate pe o ureche, i se zărea obrazul plin și 
grav, tot atât de oacheș și roșcat ca al unui peon. Cu glas 
gutural împărțea porunci celor doi oameni care se străduiau să 
despartă o mică cireadă de juninci, de oile pe care câinele 
ciobănesc le îndrepta spre poarta ce dădea în livada vecină. 
Oamenii alergau din loc în loc împrejurul junincilor și dădeau din 
mâini, iar acestea se fereau din calea lor, strecurându-se cu o 
agilitate nebănuită; câinele lătra mulţumit de treaba pe care o 
făcea, iar oile behăiau pe toate tonurile, reușind mereu să evite 
poarta și să nu treacă dincolo. Era o scenă plină de viaţă în care 
toţi participanţii, de la fermier până la juninci, păreau mulţumiţi 
și încântați de ei înșiși. 

„Asta se datorește laptelui de Devonshire, își zise Finch 
aplecându-se peste canatul ferestrei. Nimic altceva decât 
laptele din Devonshire. Ce bine ar fi dacă i-ar putea vedea și 
ceilalţi!” 

Unul dintre ceilalţi la care se gândea era acum la căpătul aleii 
care ducea spre poartă, în căsuţa aceea mică. Dacă ar fi coborât 
în partea aceea ar fi putut să-l vadă înainte de a apărea și Minny 
deoarece știa că lui Eden îi place să plece de acasă cât mai de 
dimineaţă. Nu-l văzuse de mai bine de un an și jumătate. După 
o vreme atât de îndelungată, petrecută în Europa, Eden trebuia 
să pară un bărbat cosmopolit. Oare s-a schimbat ca înfățișare? li 


venea greu să se întâlnească cu el în aceste împrejurări. Fără 
îndoială că Minny nu s-ar fi sinchisit câtuși de puţin. 

Se îmbrăcă repede și cobori la parter. Nu găsi pe nimeni, în 
afară de Ellen, care ștergea de zor mobilele. Ușa era larg 
deschisă, așa că răcoarea din hol dispăruse. 

Grădinarul începuse să tundă iarba pajiștei care cobora în 
terase din faţa casei. Se opri o clipă în prag și se uită la 
margaretele care se plecau pe lujere și se așterneau pe urma 
cuţitelor mașinii. Se apropie de el și schimbară împreună câteva 
cuvinte, numai pentru plăcerea de a auzi vorba tărăgănată a 
dialectului din Devon. Era un bărbat slab, cu înfățișare de om 
tânăr, cu ochii albaștri foarte limpezi, cu obrazul bălan și fără 
niciun dinte în gură. Opri căluţul înhămat la mașină și ochii i se 
plimbară pe deasupra câmpului, a pădurilor și a culmilor 
învăluite în ceaţă pe care Finch le admirase în ajun. 

— Este o vedere foarte plăcută, zise grădinarul. O vedere 
plăcută pe orice vreme. Dar acum peisajul nu mai este la fel de 
frumos ca acum un ceas, când cel mai înalt pisc și-a scos 
creștetul din ceaţă. 

— Cum îi zice piscului aceluia? întrebă Finch, pentru a-l 
îndemna la vorbă. 

— Oo! exclamă grădinarul și întoarse privirea spre el. N-aș 
putea să-ţi spun. Are un nume, toate piscurile își au numele lor, 
dar pe nici unul n-am avut prilejul să-l văd în apropiere și nici n- 
am auzit pe nimeni pomenindu-le numele. 

— Adică n-ai fost niciodată în apropierea mlaștinilor? întrebă 
Finch mirat. 

— Nu, domnul meu. Eu am fost mereu ocupat cu lucrul, aici 
împrejurul casei. În afară de asta oamenii din părţile acestea nu 
au obiceiul să se miște prea departe de pământurile lor. 

Pe drumul din faţa casei apăru un car la care erau înhămaţi 
trei cai. În car era trunchiul unui copac pe care-l aduceau din 
pădure. Grădinarul se uită după ei, până când pierdu carul din 
vedere, apoi îi spuse: 

— Era unul dintre copacii proprietarului Varley. Are copaci 
foarte frumoși în pădurea din apropiere. Şase oameni lucrează 
fără întrerupere la tăiatul pădurii. 

Finch presimţea că dacă va mai întârzia cu grădinarul nu va 
mai îndrăzni să se apropie de căsuţa de la poartă. Glasul 
tărăgănat pe care-l auzea și privirile melancolice ale 


grădinarului îl făceau să simtă un fel de slăbiciune. Îi venea să 
se întindă în așternutul de iarbă proaspăt cosită, printre 
margarete... 

Ţăcănitul mașinii de cosit începu din nou și el o apucă în 
lungul aleii spre poartă. Scârţâitul carului se stinse în depărtare. 
Trunchiurile cenușii ale fagilor de pe amândouă părţile aleii 
străluceau în lumina soarelui și, ici-colo, pe marginea gardului 
de merișori, florile de digitale își legănau clopoţeii. Aleea cobora 
atât de repede, încât putea vedea acum căsuţa de la intrare. In 
casă cineva părea că s-a trezit de mult, deoarece din hornul 
acoperișului se vedea o destrămare albastră de fum. Cobori 
aleea până la poartă și se opri ca să privească sfios la căsuţă. Se 
simţea intimidat de eventuala întâlnire cu Minny. Într-un târziu 
își luă inima în dinţi și o apucă în lungul aleii pavate, printre 
straturile de petunii și mușcate și se opri în apropierea ferestrei, 
ca să se uite înăuntru. 

Văzu o măsuţă întinsă și pregătirile făcute în vederea unui 
prânz frugal. Razele soarelui băteau pe o jumătate de pâine și 
un borcan de sticlă în care era dulceaţă de zmeură. Camera era 
destul de mică, avea tavanul sprijinit pe grinzi și o vatră mare. 
Văzu pe cineva, care trebuia să fie Eden, stând aplecat asupra 
unei tigăi în care se frigea ceva. Părea că se băgase cu totul în 
interiorul vetrei. 

Finch intră fără să mai bată și pantofii lui de pânză nu făcură 
nici un zgomot pe pardoseala odăii. Se simţea mirosul de 
slănină prăjită. O oală în care fierbea ceaiul era trasă mai la o 
parte pe vatră. Eden îmbrăcase niște pantaloni largi de flanelă 
cenușie, purta o cămașă deschisă la gât, cu mânecile sumese. 
La lumina flăcărilor vetrei Finch putu să vadă sclipirea aurie a 
părului de pe braţele lui. Obrazul îi era plin și sănătos, dar 
păstra încă o anumită paloare care îl împiedica să aibă o 
înfățișare robustă. Uitându-se prin fumul din interiorul vetrei, 
sprâncenele i se ridicaseră pe frunte, și melancolia proprie gurii 
lui era accentuată de ţigara pe care o fuma. Părul, ca 
întotdeauna, era îngrijit, părând o cască de metal. 

Finch avu timp deajuns pentru a-și putea da seama de toate 
aceste amănunte, exagerate de lumina flăcărilor, înainte de a fi 
descoperit de fratele său. Eden era cât pe ce să dea peste cap 
tigaia cu slănină: 


— la te uită! exclamă el mirat. Fratele Finch a venit la mine! 
Se opri în loc și se uită la el zâmbind, apoi își trecu coada tigăii 
în mâna stângă și întinse dreapta spre el. Prin urmare ai venit să 
iei prânzul cu mine! 

— Da de unde, nici nu m-am gândit, răspunse Finch și-și 
dădură mâna. Nu pot întârzia. Probabil mătușa Augusta mă 
așteaptă. N-ar fi trebuit să vin la tine atât de devreme... și în 
felul acesta, așa că va fi mai bine să nu stau prea mult. 

Văzu că Eden îl examinează cu atenţie și se simţi sfios. 

— la un scaun, zise Eden și-l sili să se așeze în fața mesei. 
Tocmai începusem să-mi pregătesc singur prânzul, după cum 
vezi și tu. Vom începe cu slănina aceasta care este friptă gata 
și, în timp ce vom mânca, voi mai pune o bucată la fript. 

Împărţi slănina în două și, cu multă pricepere, făcu pregătirile 
pentru a mai frige o bucată. Finch își tăie o felie groasă din 
pâinea gustoasă, cu coaja rumenită, și se simţi răscolit de o 
foame ca de lup. Îl văzu pe Eden că pune toată slănina dintr-un 
pachet în tigaie și se gândi: 

„Sfinte Atotputernice, se vede că n-a uitat că eu mănânc cum 
mănâncă porcul din troacă!” 

Astfel se așezară faţă în faţă la masă și începură să mănânce 
împreună... ceea ce reprezenta pentru Finch o nouă întâmplare 
neașteptată. Văzu o albină care intrase printr-un ochi deschis al 
ferestrei, cum se așază pe marginea borcanului de dulceaţă. 

— la spune, Eden, începu Finch, nu ţi se pare ciudat că noi doi 
prânzim aici împreună? Gândește-te că amândoi a trebuit să 
trecem oceanul și tu să pleci în Franţa, ca pe urmă să vii în 
Anglia, iar eu a trebuit să vin aici, ca să ne așezăm împreună la 
această masă din căsuţa mătușii și să prânzim împreună, cum ni 
s-a întâmplat în atâtea rânduri la noi acasă. Băgă în gură o 
îmbucătură mare de pâine, iar obrazul lui scofâlcit și tânăr făcu 
un ghemotoc caraghios în falcă. Ochii îi străluceau de 
mulțumire. 

— Mie nu mi se pare nimic ciudat, doar cel mult prezenţa ta, 
răspunse Eden. Evident, pentru mine tu rămâi Finch, indiferent 
unde te-aș întâlni. 

— Nu ţi se pare că m-am schimbat? 

Speră să-l audă spunându-i că arată mult mai bine decât 
înainte. Eden nu-l văzuse încă niciodată atât de bine îmbrăcat, 
ca în dimineaţa acestei zile. Fratele său se uită la el cu atenţie: 


— Nu mi se pare că te-ai fi schimbat, decât cel mult că ești 
mai bine tuns și mai bine îmbrăcat, dar încolo ai rămas același 
tânăr imberb. Dar - se grăbi el să adauge, văzându-l că pălește 
la obraz - poţi să mă crezi, Finch, că tu ești cel mai bun 
exemplar dintre noi. 

— Nu știu ce te determină ca de fiecare dată când ne 
întâlnim, să-mi spui astfel de vorbe, ca și când ai avea intenţia 
să mă măgulești. 

— Nu vreau să te măgulesc și nici nu-mi dau seama ce mă 
determină să-ţi spun vorbele acestea. Nu ţi le spun nici din 
pricina muzicii la care tu te pricepi. Probabil ţi le spun din pricină 
că în tine văd întrupate toate virtuțile și greșelile celorlalţi 
membri ai familiei noastre, manifestate mult mai accentuat. Tu 
ești mai laş și mai erou decât toți ceilalţi, ai mai mult geniu și 
ești mai poet decât toţi... 

— Poet! 

— Nu mă gândesc câtuși de puţin că la tine poetul se va 
manifesta făcând versuri pe hârtie. S-ar putea să mă înșel, dar 
sunt convins că tu ai toate calităţile de a deveni un amant mult 
superior nouă... atunci când îţi va veni vremea. 

Ca să-și ascundă mirarea, Finch sorbi o dată din ceaiul 
fierbinte. Totuși îi plăcea să audă vorbindu-se despre el, mai 
ales în termeni atât de neobișnuiţi ca cei de acum. 

— Tu ești exemplarul extraordinar în mijlocul tribului nostru 
care și el este extraordinar, continuă Eden. Imi face impresia că 
înaintașii noștri au perpetuat spiţa lor secole de-a rândul, pentru 
a te crea pe tine, care ești exemplarul cel mai seamă dintre noi. 
Probabil tu reprezinţi justificarea strădaniei lor. 

| se părea că n-are nici un motiv să se mai îndoiască de 
adevărata intenţie a lui Eden: îi plăcea să se audă pe sine însuși 
vorbind. Finch se uită la el cu ochii mari: 

— Dar de tine ce zici? întrebă Finch. 

Eden zâmbi resemnat: 

— De, probabil acesta este cazul și cu mine. Să sperăm că așa 
va fi. 

— Noi doi nu suntem nici pe jumătate atât de bărbaţi ca 
Renny și Piers! ripostă Finch. 

— Nu? La urma urmelor noi nu vom avea atâţia copii, nici nu 
vom crește atâţia mânji. Nici nu vom sări atâtea garduri. 


— Eu aș prefera de o mie de ori să fiu ca ei, în loc să fiu ceea 
ce sunt acum. 

— Evident c-ai prefera. Tot așa ei ar prefera de o mie de ori să 
fie așa cum sunt în prezent. Dacă nu s-ar întâmpla întotdeauna 
așa, universul ar fi fost cu mii de ani în urmă, ca nivel de 
civilizaţie. Oamenii lipsiţi de imaginaţie sunt întotdeauna siguri 
de ei înșiși și au marea calitate de a intimida și de a epuiza 
puterea de rezistență a celor ce posedă imaginaţie. Omul cu 
imaginaţie se intimidează de ceea ce vede în sufletul său. 
Gândul de a-i conduce pe alţii i se pare insuportabil. 

Eden goli cana de lapte în ceașcă și îl sorbi dintr-o singură 
înghiţitură, apoi se uită la el. 

— De când am suferit de plămâni, beau tot laptele pe care-l 
găsesc în drumul meu. 

Finch termină slănina și-și aduse aminte de Minny: 

— la te uită! exclamă el. Minny ce va mai mânca? 

— Ea nu prea manâneă nimic la prânz. A început să se 
îngrașe, sărăcuţa de ea. 

— Sper că se simte bine, nu? întrebă Finch cu sfială. 

— Foarte bine. Doarme ca un buștean - cântă ca un înger și 
vorbește ca o tâmpită, răspunse Eden și întoarse pâinea cu 
miezul în jos, să rămână proaspătă până ce Minny va veni să 
mănânce. Haide să mergem împreună la plimbare, să nu ne 
pierdem în casă cea mai frumoasă parte a dimineţii. Iți voi arăta 
locul meu favorit. Dar te previn, să nu treci pe acolo decât 
atunci când ești cu mine. 

leșiră pe poartă și ajunseră la drum: doi tineri înalţi și în 
capetele goale. Finch părea colţuros și umbla cu trupul aplecat; 
Eden se mișca grațios, așa că trecătorii se întorceau în loc și se 
uitau după ei. 

Drumul făcea o mulţime de cotituri și numai rareori puteau 
vedea la o depărtare mai mare de câţiva metri în faţa lor; 
înălțimea gardului viu ce împrejmuia poteca le dădea senzaţia 
trecerii printr-o arteră a verii în care zvâcnea acea energie, 
mulțumită căreia totul împrejurul lor era acum în floare. Trecură 
pe lângă un om care încălecase femeiește un cal sur, având pe 
braţ un coș, dar după aceea nu mai întâlniră pe nimeni. Hăţișul 
de scaieţi, de spini și de iederă lucea, de parcă ar fi fost poleit 
și, pe acest fond se vedeau fluturând petalele a mii de flori de 
primăvară: roșii și galbene ca ceara, ciuboţica cucului, ochiul 


șarpelui și campanulele ce se legănau de greutatea albinelor 
venite să le cerceteze potirele, iar sub ele se așterneau tăișurile 
crude ale frunzelor de ferigă. Drumul părea o panglică cenușie 
la urcuș și devenea mai roșcată după ce cobora în josul 
colinelor. Deasupra lor culoarea cerului se schimba fără 
încetare, din pricina norilor albi și a celor albaștri transparenţi 
care se mișcau mereu și se vălătuceau, părând că vor să 
coboare pe pământ, ca apoi să se ridice din nou și să devină 
palizi, pentru a-și deschide drumul spre spaţii fără hotar. Un stol 
de grauri trecu pe deasupra lor, și bătaia aripilor tremură în 
colbul drumului o umbră deasă, ca o înfiorare de apă la adierea 
vântului. 

Trebuiră sa se ferească pe marginea gardului, pentru a lăsa 
să treacă pe lângă ei o cireadă de vaci roșii, ale căror ugere 
mulse răspândeau un miros de lapte proaspăt, în timp ce ochii 
lor adânci și umezi se întoarseră cu indiferenţă spre ei. 

Eden deschise o poartă care dădea în luncă și aici văzură o 
potecă ce șerpuia printre florile de măzăriche și trifoi. Într-un 
colţ mai umed se vedeau lăncile stânjeneilor galbeni, iar sub un 
stejar câteva oi care se adunaseră la umbră. 

Trecură pe lângă un tufiș din care câţiva pui de iepure 
ieșiseră la joacă, iar când îi văzură, se opriră și se uitară la ei 
miraţi, după care se repeziră în ascunzătorile lor. Traversară o 
șuviță de apă subţire, în albia căreia erau așezate lespezi ce 
slujeau drept punte, și o luară în lungul unei poteci pe deasupra 
căreia crengile copacilor se împreunau ca o boltă, în umbra 
căreia florile umede și frunzele de ferigă străluceau în culori 
aproape ireale. 

În timpul drumului vorbiră foarte puţin; doar din când în când 
Eden, în fraze scurte și intermitente, îi atrăgea atenţia asupra 
amănuntelor pe care le vedea. După ce-și făcură loc 
strecurându-se prin gardul viu de merișori, se întoarse spre 
Finch și-i spuse: 

— Am ajuns, iată locul meu preferat, unde nu vine nimeni să 
mă tulbure. După cum vezi, este o dovadă că ţin la tine, altfel 
nu te-aș fi adus aici. 

Ajunseră într-o luncă cu iarbă grasă la capătul holdelor de orz, 
de ovăz și de grâu care se așterneau aurii, parcelă lângă 
parcelă, până sub dealurile pe culmile cărora părea că se 
odihnesc norii. Se întinseră în iarbă și se simţiră ca și când s-ar fi 


așezat pe covorul luminos al lunii iunie. Aici se mai găseau cele 
din urmă flori albastre ale campanulelor, aplecate pe lujere 
subţiri, în cupele cărora părea că a fost distilat albastrul delicat 
al primăverii. 

Ochii lui Finch erau la același nivel cu florile și-și simţea 
sufletul liniștit și liber de orice preocupări, așa că încerca să 
absoarbă toată frumuseţea lor. | se părea că respiraţia i s-a 
oprit, că nu mai știe nimic, în afară de ceea ce se afla împrejurul 
său, gânduriie hoinărindu-i în voie. 

— Mă gândesc, începu Eden, la extazul pe care florile acestea 
albastre îl încearcă datorită culorii lor - cum se zbat să-și înfigă 
toate fibrele în pământ, pentru a extrage cât mai mult pigment - 
cum își desfac frunzele pentru a prinde razele soarelui, și cum, 
înainte de a înflori, își întind bobocii verzi întocmai ca niște guri 
căscate care vor să prindă picăturile de ploaie. Și toată 
strădania, pentru o singură preocupare - culoarea! 

— Dar văd că deși te gândești la strădania florilor, întinzi 
mâna și le rupi, răspunse Finch. 

— Este felul meu de a obţine culoarea de care am nevoie. 

— Eden, tu ești un om foarte ciudat. 

— Cu toate acestea sunt convins că în douăzeci și patru de 
ceasuri mie-mi trec prin minte mai multe gânduri curate decât 
celor care îmi spun că sunt imoral. 

— la spune-mi, ce înţelegi tu prin gânduri curate? 

Eden se întoarse pe spate, pentru ca soarele să-l poată bate 
în obraz: 

— Înţeleg gânduri despre bărbaţi și despre femei care să fie 
fiinţe fericite ale naturii și care se străduiesc să profite de cât 
mai mult din scurta lor trecere prin viaţă, exact ca aceste flori 
sau ca păsările care zboară pe deasupra noastră - mulţumite că 
pe lume există o nesfârșită serie de varietăţi care le seamănă, 
dar nu se căznesc să obţină o anumită culoare mai închisă sau 
să scoată ţipete caracteristice. 

Finch îngână ceva în semn de încuviinţare, apoi îi răspunse: 

— Acesta este și felul în care văd lucrurile, declară el. Dar 
cred că greșești când afirmi că Renny este lipsit de imaginaţie. 
Dimpotrivă, el are o imaginaţie foarte bogată, doar că este 
exact ca un cal nărăvaș și, probabil, închipuirile pe care și le 
face îl sperie. 


— Aceasta este părerea ta? Mi se pare foarte interesantă... 
Bine că mi-am adus aminte: ia spune-mi, cum se înţelege cu 
Alayne? A 

Finch ar fi preferat ca Eden să nu-i pună această întrebare. li 
venea foarte greu să vorbească cu el despre Renny și despre 
Alayne. 

— Se înţeleg foarte bine, răspunse el cu oarecare sfială. 
Desigur în măsura în care am putut eu să constat. 

— Sunt incapabil să-mi închipui că ei doi s-ar putea înţelege 
unul cu altul. N-a existat nicicând un Whiteoak care să poată 
satisface idealul pe care și l-a făcut Alayne despre un soț. Toţi 
străbunii ei din Noua Anglie - la care se mai adaugă și câţiva 
înaintași de origine olandeză - trăiesc prea adânc înfipţi în 
sufletul ei, ca să ne poată înţelege pe noi. 

Finch se gândi la Alayne și se simţi înfiorat de spaimă. 

— Renny nu seamănă câtuși de puţin cu tine! 

— Seamănă foarte mult! Doar că acolo unde eu sunt slab, el 
este puternic, iar unde eu sunt puternic, el este tot atât de slab 
ca apa care-ţi fuge printre degete. 

— N-am constatat la Renny niciodată niciun fel de slăbiciune. 

— Dar la mine ai constatat vreun semn din care să deduci că 
sunt înzestrat cu o forţă deosebită? 

Finch începu să râdă, dar nu zise nimic. Eden continuă: 

— De, dragul meu, s-ar putea întâmpla ca atunci când cauţi o 
calitate, să dai peste alta. 

— Singurul amănunt pe care l-am constatat și care ar putea s- 
o nemulțumească este că nu prea are ocazia să fie singură cu 
el. Cred că se simte puţin jignită, din pricină că el își petrece cea 
mai mare parte din vreme împreună cu caii săi. 

Observă că putea vorbi cu Eden despre ei mult mai ușor decât 
își închipuise. Eden începu să râdă: 

— Să mulţumească stelei celei bune că se află mereu lângă 
caii săi. Mai bine să-și petreacă timpul ca două cunoștințe 
întâmplătoare și să fie doi amanți pasionaţi, căci în felul acesta 
se vor înţelege mai ușor. Renny este incapabil să devină 
tovarășul unei femei de felul lui Alayne. Ea este o femeie prea 
meticuloasă în toate privinţele; un fel de zeamă dulce. 

— Comparaţia mi se pare bună, răspunse Finch. În atitudinea 
ei este într-adevăr ceva delicat, mereu treaz și mereu plăcut, 


ceva de zeamă dulce cum spui tu, deși bănuiesc că n-ai avut 
intenţia să întrebuinţezi această expresie ca pe un compliment. 

— O femeie n-are voie să fie ceva anume, căci devine banală. 
Nici ca o floare anume, ci ca o grădină întreagă de flori - 
nedefinită, liniștitoare, care să-ţi adoarmă simţurile, nu să ți le 
trezească, până când te scoate din fire. 

— Așa este Minny? întrebă el și se aprinse în obraz din pricina 
îndrăznelii sale. 

— Minny este ca o grădină de legume - hrănitoare, 
binefăcătoare, un fel de liniștire a sufletului. 

— Cântă foarte frumos. 

— Nu-i așa? Seara, când începe să-mi cânte, mă gândese 
uneori că dacă ar putea dispare tot atât de frumos precum 
cântă, aș fi în stare să ador toată viaţa amintirea ei. 

Finch se gândi în tăcere la vorbele rostite de el. Era incapabil 
să urmărească cu destulă atenţie gândurile capricioase și 
zburdalnice ale fratelui său, în misterioasele relaţii pe care le 
avusese cu femeile. Îi era milă de toate femeile care l-au iubit 
pe Eden... Tot așa îi era milă și de femeia care-l iubea pe 
Renny... Dar în firea tinerei Pheasant nu era oare ceva care să-ţi 
trezească părerea de rău? Probabil totul se reduce la adevărul 
că toate femeile îndrăgostite merită să fie compătimite. In cazul 
acesta, care va fi situaţia femeii care-l va iubi cândva pe el? Va 
întâlni și ea în drumul ei o inimă compătimitoare? 

Rămase întins sub bătaia razelor de soare, cu ochii privind 
printre firicelele de iarbă ca printre copacii unei păduri. În clipa 
aceea iarba părea tot atât de impenetrabilă ca o pădure pe 
deasupra căreia se aplecau florile albastre ale campanulelor 
parfumate. Buzele i se întredeschiseră și sorbi aerul parfumat... 
Îl auzi pe Eden oftând adânc. Ofta pentru că era mulţumit, sau 
oftase din pricină că era chinuit de dorinţe? 

În minte îi apăru obrazul verișoarei sale Sarah Court, care 
vibră pe dinaintea lui ca o vedenie de vis. Îi examină îngândurat 
fiecare amănunt al expresiei... fruntea albă și înaltă, părul 
pieptănat spre creștet, lucirea ochilor, în care nu se zărea nicio 
căldură și care totuși păreau luminaţi de o flacără interioară 
nasul energic cu nările mici, gura mică, misterioasă și ascunsă 
între nas și bărbia proeminentă; gâtul plin și alb, dezvoltat 
puternic, ca gâtul unui cântăreţ profesionist... 


Ar fi dorit să fie singur în luncă, să se poată gândi la obrazul 
acela și la toate calităţile lui, fără să fie tulburat de nimeni. 
Întoarse spatele spre Eden și se întinse cu faţa în jos, strivind 
ierburile și florile sub greutatea trupului său. 

Își acoperi faţa și avu aceeași senzaţie care de ani de zile îl 
cuprindea din când în când. O umbră ca de ceaţă, opacă, având 
forma lui însuși, i se desprinse încet din piept și, după ce se 
leagănă alături de el, se simte deșert, întocmai ca o scoică prin 
care șuieră vântul, lăsându-i o senzaţie de forță care-i îngăduie 
să facă lucruri nebănuite. Când ceața aceasta ieși din pieptul 
sau, pierdu orice noţiune a propriului eu și orice urmă de 
slăbiciune. Fiinţa impersonală rămasă în el dispunea acum de o 
forță elementară și nestăpânită. O simţea înlăuntul său dar nu 
simţea niciun îndemn să o întrebuinţeze. 

Senzaţia i se șterse întocmai ca aburul respirației de pe luciul 
unei oglinzi, în care acum se reflecta imaginea sa normală. 
Gândurile continuau să întârzie asupra Sarei Court. Cu glas stins 
îl întrebă pe Eden dacă a văzut-o vreodată. 

Eden îi răspunse moleșit că a văzut-o. 

A vorbit cu ea? 

N-a vorbit, căci bătrâna lui mătușă a avut grijă să-l împiedice. 

l-a văzut cu adevărat obrazul? 

Da. 

Ce părere are despre ea? 

Eden se ridică în capul oaselor și-și strânse gleznele cu 
amândouă mâinile. 

— Ce părere am despre ea? La drept vorbind, eu cred că după 
ce va împlini vârsta de cincizeci de ani nasul și bărbia i se vor 
împreuna. 

Finch își aduse aminte de felul în care lumina lămpii 
tremurase pe bărbia ei, dându-i o înfățișare ca de porțelan, în 
timp ce se oprise în apropierea pianului. Își aduse aminte de 
felul în care-și încleștase bărbia pe vioară, ca și când ar fi ţinut-o 
captivă ori și-ar fi îngropat-o aievea în lemnul ei. 

— Cred că ţi-ar da o senzaţie stranie, dacă ai încerca să o 
săruţi, ce zici? întrebă Finch, cu glasul sugrumat. 

— Probabil te-ar strânge între nas și bărbie, de nu te-ai mai 
putea desprinde de ea. 

— Totuși în fiinţa acestei fete este ceva foarte frumos! 

Se întoarse la Eden și se uită la el cu sfială. 


— Serios? În ochii lui Eden clipi un fel de părere de rău: Mi-ar 
place s-o cunosc. Până acum n-am văzut-o decât trecând prin 
faţa căsuţei. Pleacă întotdeauna singură de acasă. Minny nu 
poate s-o suporte, dar de fiecare dată mă ridică de pe scaun cu 
sila, ca s-o văd când trece. O aud strigând în șoaptă: „Pentru 
numele lui Dumnezeu, vino repede. Fata aceea demodată 
tocmai se apropie. Ce profil de om mort, care totuși pare că 
trăiește. Și cum umblă îmbrăcată!” Așa că ne uităm la ea de 
după perdele. 

— Dacă voi doi aţi fi căsătoriţi, ne-am putea petrece timpul 
împreună într-un mod foarte plăcut. Avem și un teren de tenis 
pe care l-am putea nivela din nou și am putea juca. 

Eden făcu o strâmbătură, încât obrazul lui frumos păru 
grotesc. 

— Nu dragul meu. Am încercat o dată și am constatat că 
situația de om căsătorit nu-i pentru mine. Este un fel de a-ţi 
prostitua arta - ceea ce poate fi preferabil încercării de a-ţi 
domoli pornirile în patul nuptial... Când m-am căsătorit cu 
Alayne nu aveam decât douăzeci și trei de ani. Probabil în ziua 
în care voi împlini treizeci și cinci, voi mai încerca o dată. Nici un 
bărbat n-ar trebui să se căsătorească până la această vârstă... 
Ascultă-mă, tinere Finch, să nu te căsătorești mai devreme. 

— Situaţia voastră este foarte neplăcută pentru mătușa 
Augusta, declară Finch. S-ar putea spune că ai venit la ea și i te- 
ai așezat pe pragul casei... 

— Folosești exact expresia întrebuințată de ea, ripostă Eden. 
Mi se pare c-aţi vorbit despre mine! 

— De, cred că este cât se poate de firesc să vorbim despre 
tine, răspunse Finch și se aprinse la faţă. In orice caz tu și Minny 
v-aţi instalat în căsuţă și mătușa nu vă poate invita în casă - dar 
nici nu poate să vorbească despre voi cu invitaţii ei... 

— Din cauză că noi trăim în fărădelege! declară Eden. În 
același timp, dacă ne-am prezenta la ofițerul stării civile, în faţa 
unui bădăran bătrân, cu cele mai respingătoare obiceiuri, ca să 
pronunţe câteva cuvinte și să ne oblige să semnăm într-un 
registru, probabil că asta va face ca mătușa să ne poftească să 
jucăm tenis în grădina ei! Nu, dragul meu, noi vom juca tenis pe 
masa de bucătărie... cu două linguri și o bucăţică de zahăr și 
vom chiui: „lubește-le pe toate, dar nu te căsători cu nici una!” 


Să fiu afurisit dacă voi primi să mă căsătoresc numai pentru 
plăcerea de a fi prezentat bătrânei doamne Court. 

— Înţeleg foarte bine, răspunse Finch. Cu toate acestea ar fi 
mult mai bine dacă aţi fi căsătoriţi... In sfârșit, dacă situaţia de 
necăsătorit se potrivește atât de bine cu temperamentul tău, 
asta înseamnă că anul trecut ai putut să scrii o mulţime de 
poezii. 

Eden îl privi bănuitor. Nu cumva tânărul acesta încearcă să își 
bată joc de el? Dar Finch părea serios, cum numai puţini pot 
arăta atât de serioși. Expresia obrazului său era aproape jalnică. 
Eden îi răspunse nemulţumit: 

— Nu tocmai multe. Dar în librăriile din Paris am găsit 
materialul de care am nevoie pentru poemul meu epic, Noua 
Franţă. Totuși îmi vine să cred că talentul meu înclină în mod 
firesc spre poezia lirică. Anul acesta am publicat destul de multe 
poezii în reviste. Ai văzut vreuna? 

— Nu, căci numai arareori se întâmplă să citesc reviste. Cu 
toate acestea mi-ar face enormă plăcere dacă mi le-ai citi și 
mie. 

— Foarte bine! În prima seară în care vei fi liber, vino la mine 
și-ți voi citi câteva... Uneori mă gândesc să încep să scriu un 
roman, dar nu cred că voi reuși. Intenţia unui poet de a deveni 
romancier este aceeași cu a unui cerșetor care devine hoţ la 
drumul mare. 

Îi oferi lui Finch o ţigară și o vreme fumară fără să mai zică 
nimic. Soarele începuse să dogoare și din gardul de mărăcini 
înfloriţi se auzi o păsărică ciripind, urmată imediat de o cascadă 
de note. Eden declară: 

— De vreme ce știi cât sunt de strâmtorat, cred că nu e 
nevoie să-ţi mai spun că, deocamdată, nu-ţi pot plăti datoria. 
Dar după ce-mi voi publica poemul epic... 

— Uite ce, cred că nu e nevoie să te gândești la treaba asta. 
Chiar adineauri mă întrebam dacă n-ar fi cazul sa-ţi ofer un nou 
ajutor. 

Uitându-se la Finch, în privirile lui Eden tresări o lucire de 
tristețe. Băiatul acesta avea în sufletul lui o pornire de 
nerozitate atât de prostească, o bunătate inimitabil de 
caraghioasă, încât vorbele lui aproape te jigneau. 

— Foarte frumos din partea ta, răspunse el. la spune, nu te 
superi dacă te întreb, ce-ai făcut pentru ceilalţi? 


Ar fi fost imposibil ca Finch să nu se simtă mândru de sine 
când îi răspunse: 

— Uite ce, dragul meu, i-am adus pe unchii mei aici în Anglia 
și am aranjat călătoria asta așa cum se cuvine. Lui Piers îi 
clădesc coteţe noi pentru creșterea porcilor. Pentru familie am 
cumpărat un automobil nou. Un Dodge, ultimul model. Renny 
însă nu vrea să-l folosească. Afară de asta, am luat asupra mea 
ipoteca lui Maurice și Meggie, deși asta nu înseamnă mare lucru, 
deoarece îmi plătesc o dobândă mai ridicată decât mi-ar plăti 
altcineva. In același timp, am comandat un grilaj nou pentru 
mormintele familiei din cimitirul bisericii. Cel vechi începuse să 
se rupă, din pricina ruginii. 

Eden ascultă înșiruirea acestor operaţiuni financiare ale 
fratelui său și-și făcu socoteala cam cât ar putea să coste, apoi 
declară: 

— Sper că nu vei exagera cu risipa, căci altfel într-o bună zi te 
vei pomeni așezat pe pragul altuia, alături de mine și de Minny. 

Finch încercă să râdă: 

— Deocamdată nu-i nicio primejdie. Investiţiile bunicii le-am 
schimbat cu altele mai productive. Cu ocazia aceea am avut o 
violentă discuţie cu bătrânul Purvis. La început a refuzat să 
admită să lichideze bonurile de tezaur ale bunicii. Acestea 
produceau aproximativ patru și jumătate la sută. Închipuie-ţi! 
Dar George Fennel - care, după cum știi, este funcţionar la 
biroul unui agent de schimb - m-a sfătuit să investesc o bună 
parte din capital în valori care cotează la bursa din New York. 
Purvis a fost insuportabil, până ce Renny i-a scris că am dreptul 
să fac tot ce poftesc cu banii mei. Așa c-a trebuit să cedeze. 

— Huâmh! Nu cred că pe Renny l-ar supăra dacă tu ţi-ai 
pierde toţi banii - nu m-aș mira deloc să fie chiar mulţumit - 
numai pentru plăcerea de a te readuce acolo de unde ai plecat. 
Preferă mai curând să întreţină toată familia, până când toţi vor 
cădea ca prunele putrede de pe crengi, decât să aibă un rival, 
așa cum ești tu astăzi pentru el. Este extraordinar în apărarea 
instinctelor lui de pater familias; astăzi însă tu i-ai luat pe toți 
membrii familiei sub aripa ta, cu alte cuvinte i-ai luat rolul care-i 
aparține. Prin urmare, de ce să te miri că refuză să se urce în 
automobilul pe care l-ai cumpărat tu? Asta ar însemna să 
admită să facă și el parte dintre protejaţii tăi. Bătrânul Creștet 
Roșu nu își dorește nimic și nici nu este invidios, dar ţine morţiș 


la rolul său de șef al tribului. În ce ţi-ai investit banii obţinuţi din 
bonurile lichidate? 

— În acţiuni ale societăţii Universal Autos și în Western 
Industries. Afară de asta am mai împrumutat zece mii de dolari 
doamnei Trent - prietena lui Alayne, pe care o cunoști - cu 
dobândă de nouă la sută. Ea a fost cea care a stăruit să 
plătească o dobândă atât de mare, și tocmai de aceea mă simt 
rușinat. Are o afacere cu antichităţi și a venit aici, în Anglia, să 
cumpere diverse obiecte. La New York are un magazin, așa că 
nu există nici un risc. A venit cu același vapor cu care am venit 
și noi, iar la Londra am avut ocazia s-o întâlnim de câteva ori. 
Relaţiile dintre ea și unchiul Ernie în timpul trecerii ni s-au părut 
atât de exagerate, încât nu-i puteau face plăcere unchiului Nick 
și nu mi-au făcut nici mie. Începusem să ne alarmăm din pricina 
lui. 

Eden se ridică în picioare. 

— Cred c-ar fi mai bine să mă întorc acasă, zise el. Cele ce îmi 
spui tu, mi se par mai presus de înțelegerea mea. 

Apoi căscă și-și întinse braţele albe și goale. 

— Dar deduc un amănunt cât se poate de limpede: Te vei 
întoarce frumușel la Jalna, fără un ban în buzunar, sătul de lume 
și fără să mai ai și altceva, afară de zdrenţele acestea cu care 
ești îmbrăcat, iar Renny te va primi cu braţele deschise. 
Întoarcerea Fiului Rătăcitor! Întoarcerea însă va fi după pofta 
inimii lui. 

— Cred că-ţi mai aduci aminte ce frumos s-a purtat ca tine în 
ziua în care te-ai întors, răspunse Finch. 

După-amiază, după ce mătușa Augusta plecă de acasă 
împreună cu fraţii ei și cu doamna Court, să facă o vizită la casa 
parohială, Finch cobori în salon și se așeză la pian. Imediat ce se 
ridicaseră de la masă, Sarah își potrivise o carte la subţioară și 
ieși în parc. Era o zi caldă și, în toată regiunea, se simţea un fel 
de pace caracteristică perioadei de după germinaţie și trezirii 
mustului din ierburi și hăţișuri. Copacii, holdele, florile, păsările, 
animalele și toate vietățile păreau că se bucură de noul suflu de 
viaţă, fără a se mai gândi la natura ei trecătoare. 

Finch dădu la o parte una din draperiile de culoarea dudelor 
din faţa ferestrei, astfel că lumina slabă a soarelui limpezi puţin 
umbra din odaie. Se așeză pe scaunul din faţa pianului și-și puse 
mâinile pe claviatură, așteptând să sosească momentul când va 


fi pregătit să înceapă să cânte. Clapele negre i se păreau 
întocmai ca un stol de păsări care stăteau înșirate una lângă 
alta pe o balustradă de marmură albă. Peste câteva clipe se vor 
speria și se vor ridica în zbor. Se vor ridica în zbor scoțând tonuri 
plăcute și melancolice. 

Cântă Habanera de Moszkovski?. Mâinile îi alergau mulțumite 
în lungul claviaturii și ochii îi deveniseră melancolici. După ce 
termină, simţi că cineva a intrat în cameră, dar în loc să fie 
nemulțumit, cum se întâmpla întotdeauna când simţea prezenţa 
unui nechemat, constată că este mulţumit. Nu se întoarse pe 
scaun să vadă cine este, ci stătu nemișcat, cât timp ecoul 
melodiei mai vibră în cameră. Nu tresări nici când auzi glasul în 
șoaptă al verișoarei sale care se oprise în spatele lui. 

— Îmi dai voie să intru, să te ascult? întrebă fata. 

— Te rog, intră! răspunse el, fără să se întoarcă nici de astă 
dată. 

Sarah intră în salon și, așezându-se pe un scaun, își încrucișă 
mâinile în poală. Un zâmbet fugar îi apăru pe buze când se uită 
la el, dar după aceea ochii îi rătăciră pe fereastra deschisă. Cât 
timp cântă, îi putu studia obrazul în toate amănuntele. 

Nu văzuse niciodată un obraz cu trăsăturile atât de liniștite, 
atât de stăpânite și totuși luminate de o stranie nerăbdare. Nu-și 
dădea seama prin ce se manifestă această nerăbdare, căci 
privirile ochilor ei erau tulburi. Nu, în linia gurii ei frumoase, care 
era cu buzele aproape supte. Părea că se datorează unei lumini 
interioare, atitudinii în care stătea pe scaun, felului în care-și 
ţinea mâinile încrucișate în poală, ca pe niște aripi care așteaptă 
să-și ia zborul. Deși cântă bucată după bucată, expresia 
obrazului ei nu se schimbă, dar după ce încetă să mai cânte, îi 
spuse: 

— Vrei să cântăm ceva împreună? 

Vorbea cu simplitatea caracteristică unui copil și din nou simţi 
un fel de alinare în mlădierea glasului ei. Cât timp vorbi, i se 
păru că în ochii ei tremură o lumină de spaimă și simţi un 
îndemn neînțeles să-i spună ceva brutal, ca s-o facă să tresară 
și să se trădeze. In loc de asta, îi spuse: 


3 Moritz Moszkowki (n. 23 august 1854, Breslau, Regatul Prusiei - d. 4 martie 
1925, Paris, Franța) a fost un pianist și compozitor german - evreu. Fratele 
său, Alexander Moszkowski a fost un faimos scriitor satiric în Berlin. El 
aparţine școlii Schuman. 


— Dacă ești de acord, sunt dispus să te acompaniez chiar 
acum. 

Se ridică în picioare, fără să zică nimic, și se apropie de 
scaunul de lângă fereastră, pe care era așezată cutia cu vioara. 
Se aplecă spre ea și o scoase, apoi o șterse cu o bucată de 
mătase din cutie, și-o propti sub bărbie și începu să și-o 
acordeze. Gesturile ei erau atât de absente, încât Finch deveni 
nervos și se întrebă dacă va fi în stare s-o acompanieze. 

— Ce să cântăm? întrebă el și răsfoi printre caietele de note 
de pe pian. 

— Putem cânta tot ce-ţi face plăcere. 

Găsi o bucată de Brahms pe care o cunoștea și el, dar, la 
început, acompaniamentul merse greu. Frumuseţea rece a 
felului ei de a cânta părea imposibil să se armonizeze cu graţia 
fluidă a acompaniamentului. Ca și când un lac îngheţat ar fi spus 
unei șuviţe limpezi de apă, care sălta peste lespezi: „Haide, 
înfrăţește-te cu mine!” 

Erau gata să renunţe, când, cu totul pe neașteptate, în timpul 
unui vals de Chopin, fluiditatea și armonia spirituală pe care o 
căutau se realiză de la sine. Ceva din sufletul ei păru că s-a 
eliberat din cătușe. Pe obraji îi apăru o ușoară roșeaţă. Finch se 
simţea încântat de senzaţia de forță dăruită de această situaţie. 
Continuară să cânte bucăţile una după alta, vorbind în șoaptă, 
după fiecare. | se părea miraculos să constate neașteptata 
schimbare în felul ei de a cânta și se întrebă - oare ar fi posibil 
ca, în atitudinea ei față de el să intervină o schimbare 
corespunzătoare? 

Dar n-avu ocazia să constate o atare schimbare. Imediat ce 
muzica se termină, Sarah deveni tot atât de absentă și de 
monosilabică ca înainte. Totuși când îi auziră pe ceilalți că se 
întorc acasă, fata se apropie de el și-i șopti: 

— Să nu le spui c-am cântat împreună. 

Când îi spuse aceste cuvinte, pe obrazul ei se ivi o expresie 
malițioasă așa cum poţi vedea uneori pe obrazul portretelor de 
femei ale artișiilor italieni din epoca medievală. 

— Imi dai voie ca și de aici înainte să te acompaniez? întrebă 
el pe același ton. 

Dădu din cap, dar buzele ei rămaseră strânse și ochii verzui îi 
sclipiră. Este exact ca un copil, își spuse el, plină de maliţiozitate 
faţă de cei mai în vârstă din familie, când încearcă s-o oprească 


de la anumite lucruri care poate i-ar face plăcere. O auzi pe 
doamna Court vorbind despre peroraţia pastorului în legătură cu 
reforma cărții de rugăciuni. 

— Ascultând vorbele lui, spunea doamna Court, pe cinstea 
mea îţi vine să crezi că o carte de rugăciuni este tot atât de 
bună ca oricare alta. 

O auzi pe mătușa Augusta întrebând dacă el și Sarah și-ar 
putea petrece seara împreună, ca ceilalți să poată juca un 
bridge? Era gata să formuleze el însuși această cerere, dar în loc 
de asta se auzi pe sine spunând: 

— Numele Sarah mi se pare foarte frumos. 

Fata ridică din sprâncene și repetă numele după el. | se păru 
că în felul în care-și pronunţă ea numele fusese încântător. 
„Sair-rah”. Silabele rostite de ea i se părură asemeni unor 
adorabile note, care se îmbrăţișau și se topeau una într-alta. 
Apoi continuă grăbit: 

— Nu-mi vine să cred că pe dumneata te poate interesa jocul 
de bridge. Eu nu pot să-l sufăr. Nu preferi să ieși mai bine în 
grădină, pentru câtva timp? 

— Probabil voi ieși. 

— De ce probabil? 

— Cu mine este întotdeauna numai probabil. 

— Din cauză că... și-i făcu semn cu capul spre mătușa ei. 

Drept răspuns, Sarah dădu din cap. 

— Bine, dar dacă ea va juca bridge... 

— Rămâne ca eu să fac corespondenţa. Avem treizeci și două 
de prietene care ne scriu în mod regulat, și majoritatea 
scrisorilor trebuie să le compun eu. 

Rămase prea mirat pentru a putea răspunde ceva. El făcea 
parte dintr-o familie care scrie rareori scrisori, dar și când scria, 
era vorba numai despre afaceri. În nenumărate rânduri 
avuseseră discuţii în privinţa celui care urma la rând să-i scrie 
mătușii Augusta scrisoarea pe care i-o trimiteau în fiecare lună. 
De la Londra, trimisese câte o carte poștală ilustrată fiecărui 
membru al familiei. De acasă nu primise până acum nici o știre. 
Ernest primise o scrisoare de la Alayne și spunea mereu că va 
trebui să-i răspundă. 

— Dacă nu mă va reţine nimic, voi veni, adăugă fata. 

Apoi se depărtă de el și se apropie de Nicholas, ca să-l audă 
se spune. 


Când, înainte de a se așeza la cină, avură ocazia ca Finch și 
Nicholas să rămână câteva clipe singuri, unchiul său îi spuse: 

— Fata aceasta are același obraz ca și tatăl ei, dar Dennis 
Court a fost un sălbatic și cred că pe fata aceasta mătușă-sa a 
crescut-o ca să devină un fel de mironosiţă. 

Intrară în grădină pe o ușă care era aproape ascunsă de 
iedera ce atârna de pe zid. Ușa se deschidea cu mare greutate 
și, după ce intrară, Finch n-o mai închise. În grădină nu era 
întuneric și nici noaptea apropiată nu părea să fie întunecoasă. 
Poala cerului în partea de apus era de culoare galben închis, 
tivită cu două dungi de purpură, pe marginea cărora licărea o 
nuanţă liliachie. Luna palidă stătea indiferentă și nemișcată, 
întocmai ca un tânăr cântăreţ în culise, așteptând semnalul 
regizorului pentru a intra în scenă. Un nuc bătrân, cu trunchiul 
înfășurat în vrejuri de iederă și acoperit până sus de plante 
parazitare, se ridica exact dincolo de zidul grădinii. Un cârd de 
ciori se așezaseră între crengile lui și păreau că se bucură de 
vântul pornit din miază-zi care le legăna ușor. Imediat ce-i 
văzură apropiindu-se, se ridicară în aer și, după ce dădură de 
câteva ori din aripi, coborâră din nou în adăpostul de verdeață. 
Un pietroșel, care se așezase în ramurile unui piersic de lângă 
zid, începu să cânte subţire și tânguitor, așa că-l putură auzi, 
după ce ţipătul ciorilor încetă. Straturile de flori părea că s-au 
strâns mai aproape unul de altul, ca și când ar fi încercat să 
copleșească cu mireasma lor simţurile celor care ar fi trecut prin 
grădină. În mireasma trandafirilor și a vaniliei se simţea mirosul 
puternic de nicotină. 

Sarah Court era înfășurată într-un șal ai cărui ciucuri aproape 
atingeau pământul. Șalul îi dădea o înfățișare mândră, de 
spaniolă, și-și aduse aminte de bunică-sa care spunea că în 
timpul Reginei Elizabeth unul din familia Court se căsătorise cu 
o spaniolă. În aceeași clipă în mintea lui se ivi imaginea lui 
Renny - cu o barbă ascuţită și guler înalt, care-i venea foarte 
bine. Începu să zâmbească și constată că fata se întorsese spre 
el și-l privea curioasă. Se întrebă despre ce va putea vorbi cu 
ea. Așa că începu: 

— Mă gândeam la fratele meu mai în vârstă. Mi-ar face 
plăcere dacă l-ai cunoaște. Este un tip splendid. Mi se pare 
straniu că exact în clipa aceasta am constatat ceva la dumneata 
care-mi aduce aminte de el. 


— Ceva splendid? întrebă ea. 

— Da, ceva foarte mândru și splendid. 

— Eu nu sunt mândră! 

— Totuși ai o privire mândră. 

— N-am nici un motiv să fiu mândră. 

Apoi, după o clipă de gândire, adăugă: 

— Am toate motivele să fiu umilă. 

Mergea încet printre straturile de flori și Finch, care venea în 
urma ei, era conștient de mândria fiecărei mișcări pe care o 
făcea, a felului în care era înfășurată în șalul acela spaniol și în 
tonul stăpânit al glasului ei, plăcut ca o melodie. 

După ce ajunseră la capătul potecii, se uită la obrazul ei. 

— Îmi pare bine c-ai putut cobori în grădină, zise el. 

Se simţea mulţumit că a venit, dar de fapt ar fi fost mult mai 
mulţumit dacă la acea oră ar fi putut sta singur în grădină, sau 
împreună cu cineva, de a cărei prezenţă nervii săi ar fi fost mai 
puţin conștienți. Pe buzele ei apăru același zâmbet straniu și 
maliţios de copil, ca și în salon: 

— Mătușa mi-a dat exact atâtea scrisori cât să fiu ocupată 
până la culcare. 

Se strânseră mai aproape unul de altul. Sarah începu să 
mângâie florile galbene ale unei tufe de trandafir și-și aplecă 
obrazul spre ele cu o lăcomie aproape chinuitoare. 

„Ce păr bogat, își zise Finch, uitându-se la cele două cozi 
groase ce-i coborau pe spate. Și trandafirii îi strânge lângă 
obrazul ei, exact cum strânge vioara”. 

Își aduse aminte de vorbele lui Eden în legătură cu încercarea 
de a o săruta. l-ar fi făcut plăcere să profite de ocazie și să-i facă 
puţină curte. Dar nu era în stare să creadă că acest lucru va fi 
posibil nici acum, nici în viitor. | se părea atât de misterioasă și 
atât de departe de el. 

Prin poarta deschisă a grădinii văzu trecând două umbre 
ţinându-se de mână. Îl recunoscu pe ajutorul grădinarului, 
tânărul Ralph Hart, dar obrazul fetei îi apăru ca un simplu disc 
alb. 

Tânărul lăsă fata de mână și se apropie de poartă. Ştia că la 
acea oră poarta ar fi trebuit să fie zăvorâtă și se miră gasind-o 
larg deschisă. Finch se apropie de el: 


— N-ar fi trebuit s-o las deschisă, zise el. Dar la plecare, nu 
voi uita s-o închid. Sau poate va fi mai bine s-o închizi 
dumneata, chiar acum, și noi să ieșim pe cealaltă poartă. 

In timp ce-i vorbea, încercă să descifreze trăsăturile fetei, 
pentru a vedea ce fel de iubită și-a ales tânărul. Dar fata 
întoarse capul și se feri sfioasă din calea privirilor lui. 

— |lmi pare rău, domnule, că ne-am apropiat, dar prin 
întuneric n-am văzut că sunteţi în grădină. Ne-am închipuit că 
poarta a rămas deschisă din greșeală. 

Apoi își duse mâna la șapcă și-și continuă drumul. 

Finch închise poarta. Zgomotul pricinuit de ea sperie ciorile 
așezate între crengile stejarului, care se ridicară imediat 
croncănind, ca să se îndrepte spre asfinţitul tulbure. Pietroșelul 
din piersic încetă să mai cânte, și așteptă să se facă liniște, 
după care reîncepu, dar de astă dată nu sfios, ci cu toată 
încrederea, ca atunci când știi că toată împrejurimea este numai 
a ta. Intre doi arbori de tisă era o bancă înaltă și îngustă, ca o 
strană de biserică, pe care se așezară. Finch începu să-i 
vorbească despre membrii familiei sale. Fata îl asculta cu 
interes, în timp ce îi descria pe fiecare în parte; se simţea 
entuziasmat de ei, le uitase toate imperfecţiunile, iar când 
începu să vorbească despre Renny, nu fu în stare să găsească 
vorbele potrivite pentru a putea descrie priceperea lui și 
calităţile neîntrecute în domeniul creșterii cailor. Tot așa, curajul 
lui Piers și cunoștințele lui în domeniul agriculturii; amabilitatea 
și precocitatea lui Wake; vorbi despre Meg și-i spuse că soră-sa 
este o femeie desăvârșită. Povestind despre ei, simţi un dor de 
casă aproape irezistibil. Numai despre Eden nu pomeni și nici nu 
îndrăzni să-i spună nimic. 

— Dumneata ai atâţia fraţi și rude, zise fata, iar eu nu am pe 
nimeni. Mă refer la cineva care să fie din propria mea familie. 

— N-ai vrea să-mi spui ceva despre viața dumitale? întrebă el 
cu glas blând. Aș dori să-mi fac o idee despre mediul dumitale 
din Irlanda. 

Ridică din umeri cu dispreţ și șalul îi tresări, sclipind prin 
noapte. 

— Viaţa pe care o duc eu nu se compune decât din exerciţii la 
vioară, vizite pe care trebuie să le fac și scrisori pe care sunt 
obligată să le expediez ca din partea mătușii mele. 


Se simţi jignit că includea exerciţiile la vioară în obligaţia de a 
face vizite și a expedia scrisori, așa că o întrebă: 

— Bine, dar cred că muzica-ţi place? 

— Nu mi-a plăcut niciodată până astăzi. 

Semnificaţia cuvintelor ei îl înfiora ca o dogoare. Totuși... ca 
să poţi învăţa să cânţi atât de frumos, fără ca muzica să-ţi fie 
dragă și fără să devină pentru tine un sanctuar în faţa căruia să 
te închini... Gândul acesta aproape îl înspăimântă. | se păru că 
în ființa acestei fete trebuie să fie ceva anormal. Oare ce 
semnificație ar putea să aibă trezirea de astăzi? Faptul că a 
descoperit pe neașteptate în muzică puterea de a-și liniști 
simţurile? 

— Nu te-a interesat muzica nici înainte de a te muta în casa 
mătușii dumitale? întrebă Finch. 

— Nu m-am gândit niciodată la acest amănunt. 

Vorbea atât de puţin, încât trebuia să-i pună mereu tot felul 
de întrebări. 

— Ai rămas orfană de mică? 

— Mama a murit când eu aveam șapte ani. 

— Tot așa a murit și a mea. 

— Cât mi se pare de straniul!... 

Glasul ei păru mai mult visător decât impresionat de această 
coincidenţă. 

— Și tatăl dumitale? 

La urma urmelor fata aceasta era vara lui și avea dreptul să 
se intereseze de familia ei. 

— Când am împlinit treisprezece ani. Se întoarse spre el 
(lumina lunii era acum destul de limpede pentru a-i eteriza 
trăsăturile obrazului), și începu să vorbească mai grăbită. S-a 
înecat. După moartea mamei mele am trăit singuri. Casa 
noastră era pe malul mării. Lui îi plăceau foarte mult caii - ca și 
fratelui dumitale Renny - dar bea foarte mult. Afară de asta 
avea obiceiul să aducă oameni străini în casă. Nu am nici un 
motiv să nu-ţi spun că mie oamenii aceia îmi plăceau, chiar mai 
mult decât prietenii mătușii Elizabeth. Tatăl meu se lăuda mereu 
cu caii pe care-i avea. Mai ales cu o iapă, pe nume Miriam, care 
îi salvase viaţa odată când trecuse prin vadul unui râu. Când era 
ameţit de băutură, se lăuda cu distanţele pe care poate să le 
parcurgă înot iapa lui. Pornind de la această afirmaţie, într-o 
seară el și prietenii săi au făcut o prinsoare. Pentru a le dovedi 


ce este în stare să facă, a scos-o pe Litoral și prietenii săi au 
ieșit împreună cu el. A încălecat și a îndreptat-o spre apele 
mării. Apa era ca oglinda, iar noaptea luminată de lună. A 
înaintat tot mai departe prin apă, iar el chiuia și cânta. În cele 
din urmă prietenii săi s-au speriat și i-au strigat să se întoarcă, 
dar în loc de asta, el cânta din ce în ce mai tare. Cei de pe țărm 
auzeau iapa nechezând. Puțin după aceea s-a dezlănţuit furtuna 
și, dimineaţa următoare trupul lui și al iepei au fost aduse de 
valuri la țărm. 

— Ce grozăvie! Și dumneata erai singură în casa aceea? 

— Da! De la fereastră i-am urmărit tot timpul pe cei de pe 
țărm. "Ţăranii mi-au spus că era un spectacol îngrozitor, să vezi 
valurile care loveau trupul iepei în pereţii de stâncă ai țărmului. 
Un picior al tatălui meu a rămas prins în scară. Oamenii spuneau 
că iapa se dădea înapoi și copitele ei loveau în stâncă de părea 
vie. 

Finch își aduse aminte că în vremea copilăriei auzise pe cei de 
acasă vorbind despre această tragedie, dar acum i se părea 
ceva care s-a întâmplat foarte de mult. Intâmplarea i se păruse 
însă fantastică. Existenţa lui Dennis Court, despre care-și 
aducea aminte c-auzise pe bunică-sa spunând: „Acesta a fost un 
Court adevărat!”, i se păruse mai mult un fel de mit... Acum 
însă, el, Finch, se găsea aici, așezat pe o bancă în grădină, 
alături de fiica lui Dennis, iar ea îi repeta felul în care a murit, 
fără să pară câtuși de puţin emoţionată. Încercând ca glasul lui 
să pară tot atât de liniștit ca și al ei, o întrebă: 

— Şi după moartea lui dumneata ai continuat să trăieşti în 
casa doamnei Court? Imi închipui ce schimbare a fost aceasta 
pentru dumneata. 

Fata îi răspunse cu un fel de amărăciune ascunsă: 

— Da! O schimbare despre care toţi își închipuiau că va fi în 
bine. Părea că niciunul dintre ei nu-și mai aduce aminte cât l-am 
adorat pe tatăl meu. Este drept că niciodată nu voi fi în stare să- 
i răsplătesc pentru ceea ce au făcut pentru mine: lecțiile de 
muzică și toate călătoriile pe care le-am făcut împreună. Dar mă 
obliga să fac exerciţii timp de șase ore pe zi, iar când eram la 
drum, n-aveam nici o clipă liberă să pot face ce mă trăgea 
inima. Acum nu mai facem călătorii. Mătușa nu-și mai poate 
permite această cheltuială. lar dacă stau liniștită în casă, sau 
plec de acasă să mă plimb singură, îmi spune soricel și cârtiță. 


Nu se așteptase la o tovărășie atât de intimă și nici nu visase 
ca fata să-și descarce sufletul faţă de el. Presimţea că nu va mai 
fi în stare să urmărească cu atenţie mărturisirile ei reci, făcute 
cu totală detașare. Ar fi preferat să fie departe de ea, pentru a 
se putea gândi în tihnă la misterul care o înconjoară, fără să fie 
obligat să vorbească. Totuși părea că Sarah nu așteaptă să-i 
spună ceva și, după ce-l auzi pronunţând câteva fraze, ea nu-i 
răspunse ci rămase la fel de imobilă. 

Luna trecuse dincolo de ramurile unui ulm înalt și acestea, 
legănate de vânt, lăsau să se filtreze lumina când asupra unui 
strat de flori, când asupra altuia sau învăluiau într-un văl de 
argint obrazul și mâinile Sarei. 

Privindu-i mâinile, care semănau cu mâinile de argint ale unei 
statui, și aducându-și aminte de accentele pe care le scoteau 
din vioară, simţi îndemnul să le atingă. Cu toată sfiala, așeză 
una dintre mâinile lui peste ale ei. Le simţi reci ca gheaţa. 

— Mi se pare că ţi-e cam frig, zise el nemulţumit. Cred că ar fi 
mult mai bine să ne plimbăm prin grădină. Ești de acord? 

Se ridică numaidecât în picioare, fără să-i mai răspundă, ieșiră 
pe poarta grădinii și-o luară în lungul aleii pavate, de unde 
traversară terenul de tenis. 

— Joci tenis? întrebă el și se gândi dacă motivul ridicării atât 
de bruște de pe bancă nu se datora faptului că nu-i făcuse 
plăcere să-i simtă mâna pe mâinile ei. 

— Foarte puţin. Dar mi-ar face plăcere să pot juca mai bine. 

— Voi încerca s-o determin pe mătușa Augusta să niveleze 
terenul. 

Fata se uită la el și zâmbi malițios, cum avea obiceiul: 

— Probabil vom reuși să-i determinăm și pe cei doi care stau 
în căsuţa de la poartă să joace cu noi. Mi-ar face plăcere. 

Tresări și se întoarse spre ea: 

— Serios, ţi-ar face plăcere? Nu mi-am închipuit că ești 
informată despre existenţa lor. 

— Singura mea dorinţă este să-i cunosc. Am trecut în mai 
multe rânduri prin faţa căsuţei și am dorit să le vorbesc. Dar nu 
am văzut altceva decât perdeaua de la fereastră mișcându-se, 
ca și când m-ar fi urmărit dinăuntru și, probabil, și-au închipuit 
despre mine că sunt o fată îngrozitoare. 


— Uite ce, declară Finch și încruntă din sprâncene. gândindu- 
se la ce-i va spune, am putea merge la ei chiar acum, dacă nu 
ţi-e frică de mătușa dumitale care s-ar putea supăra. 

— Nu mă interesează câtuși de puţin dacă se supără, 
răspunse Sarah cu indiferenţă și se îndreptă spre poartă. 

Mergea repede, ca și când ar fi fost nerăbdătoare să termine 
ceva ce avea în gând. Trecea repede prin umbra și lumina lunii, 
iar șalul de pe umeri lucea întocmai ca penele unei păsări 
exotice. 

După ce ajunseră la jumătatea distanţei până la căsuţă, se 
opri și-i oferi o ţigară; la început refuză, dar imediat se răzgândi 
spunându-i: 

— Da, dămi-o! Astă seară sunt dispusă să fac tot ce mătușa n- 
ar fi de acord să fac. 

li fu de ajuns s-o vadă cum și-o duce la gură și cum se 
apleacă pentru a și-o aprinde la flacăra chibritului, pentru a-și da 
seama că este obișnuită cu fumatul. Se uită la ea aproape cu 
severitate, deoarece i se păru că în purtarea ei constată un fel 
de rătăcire. 

— Când obișnuiești să fumezi? întrebă el. 

— Când sunt cârtiță. Şi-i arătă degetul subţire pe care se 
vedea o pată de nicotină. 

Il găsiră pe Eden în fața căsuţei, așezat pe un scăunel cu 
spătarul proptit de perete, exact ca un lucrător care s-a întors 
acasă pe înserat. Văzându-i că se apropie, se uită la ei și pe 
buze i se ivi un zâmbet de neîncredere, apoi se ridică în 
picioare. 

— Am adus-o cu mine și pe verișoara noastră, domnișoara 
Court care vrea să te vadă, declară Finch, simțindu-se dintr-o 
dată îndrăzneţ și mulțumit. 

Nu cumva senzația aceasta se datora prezenţei lui Eden? 

Își strânseră mâna foarte ceremonioși și Eden îi pofti în casă. 
Finch o auzi pe Minny alergând la etaj, să se aranjeze. Totuși 
când cobori, se întrebă în ce fel s-a aranjat, căci nu părea câtuși 
de puţin îngrijită. Îşi zise că probabil s-a dus să se pudreze, căci 
la lumina făcliilor obrazul ei avea o rumeneală ca a florilor de 
piersic. Gâtul ei alb ca laptele părea mai gros decât ultima dată 
când o văzuse, iar picioarele pe care și le încrucișă sub rochia 
scurtă, mai butucănoase. Doar ochii ei oblici aveau aceeași 
expresie provocatoare și veselă, iar buzele întredeschise păreau 


gata să dea drumul unui cântec sau unui hohot de râs. Purta un 
jerseu de culoare portocalie, o fustă albastră și ciorapi scurți. 
Finch se întrebă cum poate Eden să suporte această 
împerechere de culori. Acum însă părea că Eden numai rareori 
ia cunoștință de ceea ce vede împrejurul său. 

Văzând-o pe Sarah atât de palidă, Minny îi oferi un scaun 
confortabil, aproape de foc. Sub așternutul gros de pudră, 
obrazul lui Minny ardea ca o flacără. Gura ei generoasă zâmbea 
în semn de bun venit, ceea ce-l miră pe Finch, când se gândi la 
vorbele spuse de ea despre Sarah, pe care i le reproduse Eden. 
Sarah își desfăcu șalul și înghiţi fumul ţigării ca și cum în el s-ar 
fi ascuns plăcerea de a trăi. Se cuibări și începu să-și netezească 
șalul cum și-ar netezi o păsărică penele, iar Minny părea 
încântată că poate să stea de vorbă cu ea. Eden era și el 
încântat. Începuse să simtă necesitatea altei tovărășii în afară 
de cea a lui Minny. Puse un braţ de surcele pe foc și acestea se 
aprinseră numaidecât. Se așeză pe marginea vetrei și se uită la 
Sarah, apoi își zise că descrierea pe care i-o făcuse Finch fusese 
foarte sumară. El era în stare să descifreze sufletul ei într-un fel 
mult mai subtil. 

Minny vorbea necontenit, adresându-se aproape exclusiv 
Sarei iar aceasta părea că soarbe fiecare cuvânt pe care Îl 
pronunţa. Îi povesti o mulţime de amănunte pline de haz pe 
care le-au trăit în străinătate, iar din când în când făcea apel la 
memoria lui Eden, pentru a-și aduce aminte de locuri al căror 
nume ea le pronunţa întotdeauna greșit. Începu apoi să 
povestească despre poezia lui Eden, de care era foarte mândră. 
Poeziile lui, spunea ea, sunt singurele pe care a fost în stare să 
le citească, deși unele dintre ele erau foarte greu de înţeles. 
Finch îi aduse lui Eden aminte că i-a făgăduit să-i citească cu 
prima ocazie câteva dintre poeziile pe care le-a scris după 
plecarea de acasă. 

Eden luă un sfeșnic și urcă scara aflată într-un colţ al odăii în 
care se opriseră. Minny le spuse: 

— Toate lucrurile și le ţine în cea mai desăvârșită ordine. 

Se întoarse imediat, aducând sub braţ un caiet de format 
mare. Ceara de la lumânare îi picurase pe mâini și se apropie de 
Minny exact ca un copil, să-i arate. Se așeză apoi din nou pe 
marginea vetrei și începu să le citească la lumina flăcărilor. 


Glasul lui, întotdeauna melodios, luă o tonalitate muzicală, plină 
de rezonanţe, când începu să-și citească poemele... ; 

— Am aici câteva fragmente din lungul poem NOUA FRANTA. 
Nu vi le pot citi pe toate, deoarece nu sunt încă în ordine, zise 
el. 

Le citi fragmentele intitulate Eroii indieni, Sclavi pe galere, 
Dragostea fanaticului, O contesă din Quebec și Cântecul 
călugărițelor ursuline. 

După terminarea fiecărui poem, cele două tinere femei 
articulau exclamaţii scurte și stinse, în semn de aprobare. Lui 
Finch poeziile îi plăcură nespus de mult și nu ezită să-și exprime 
părerea. Se simţi încântat când Eden se întoarse spre Sarah și-i 
spuse pe neașteptate: 

— Ştii că băiatul acesta mi-a plătit din buzunarul lui, vreme de 
un an și jumătate, toate cheltuielile existenţei? Dacă n-ar fi fost 
el, nu știu ce aș fi făcut. 

— A fost foarte frumos din partea lui, răspunse fata cât se 
poate de simplu. Dar îmi închipui ce plăcere a reprezentat 
pentru el să facă acest gest. 

— Ţi-a făcut plăcere acest gest al tău? întrebă Eden. 

Finch dădu din cap și începu să râdă, cum făcea de multe ori 
când era cuprins de sfială și nu știa ce să răspundă. 

— Acestea, zise Eden, scoțând din caiet câteva foi de hârtie 
prinse una de alta, sunt poeziile pe care le-am scris în Italia. 

— În Italia! exclamă Finch. Nici n-am știut că ai fost și în Italia. 

— Am plecat împreună cu un grup de excursioniști și ne-a 
costat foarte puţin, interveni Minny. 

— Am fost obligat să plec. În Franţa era foarte rece și 
începusem să tușesc. 

— E splendid! Cât de mult aș dori să pot pleca și eu în Italia, 
oftă Finch. 

— Nu fi caraghios, tinere, răspunse Eden. Ştii foarte bine că tu 
îți poţi permite să pleci oriunde vrei. 

— Probabil voi pleca împreună cu Arthur Leigh. Se află și el în 
Anglia. 

Sarah se uită nerăbdătoare la Eden, așteptând să continue 
citirea poeziilor. Citi trei, una după alta. Cea din urmă purta 
titlul: Unei tinere privighetori care învață să cânte în Sicilia. 
Ascultătorii săi fură cu toţii de acord că aceasta este cea mai 
bună. 


— Este încântătoare!  Admirabilă! exclamă Sarah şi-şi 
împreună degetele mâinilor. 

Când se aplecă spre Eden, șalul îi căzu de pe umeri și, în 
lumina flăcărilor, i se văzură umerii și braţele goale. 

Aprobarea ei îl făcu pe Eden fericit. Puțin după aceea el și 
Minny trecură în cameră. Șoaptele lor și ţăcănitul farfuriilor 
puteau fi auzite și de cei ce rămăseseră dincoace. _ 

— i-au plăcut poeziile lui? întrebă Finch în șoaptă. lţi pare 
bine că ai venit? 

Începuse să-i fie teamă, nu cumva mătușa ei să constate că 
lipsește din casă. Sarah dădu din cap și se uită la el cu ochii 
gravi. 

Eden și Minny apărură din nou; Eden aducea în fiecare mână 
câte o sticlă de vin, iar Minny o farfurie mare cu diverse prăjituri, 
a căror glazură făcută din ciocolată și zahăr trandafiriu și alb se 
sfărâmase și se împrăștiase pe marginea farfuriei. 

Pe Eden prezenţa vizitatorilor săi neașteptaţi îl înveselise. 
Nimic nu i se părea acum ridicol, nici din cele ce spuneau, nici 
ceea ce făceau. Odaia răsuna de hohotele lui Finch și ale lui 
Minny. Sarah Court stătea dreaptă, și sorbea vinul din pahar, 
ciugulind din prăjituri și părea că gustă cu toată fiinţa veselia 
celor din jur. 

La plecare, după ce o luară în sus pe aleea ce ducea spre 
casă, simţiră un vânt puternic și cald ce bătea în faţă, venind 
din largul câmpiilor. Trebui să-și strângă șalul, din toate puterile 
împrejurul umerilor, ca să nu i-l smulgă vântul. Când intrară în 
casă fără să-i simtă cineva, constatară că bătrânii nu 
terminaseră încă jocul de whist. Ea se strecură ușor în sus pe 
scară, iar el trecu în salon și se opri alături de scaunul mătușii 
Augusta, ca s-o întrebe cum i-a mers în timpul jocului. 


X 

Zilele se înșirau una după alta, întocmai ca niște mărgele 
încălzite pe pieptul înfierbântat al verii, până când Finch și 
unchii săi își dădură seama că trecuse o lună de când sosiseră în 
Devon. Pentru cei doi fraţi, care erau oameni în vârstă, timpul 
trecuse repede, fără nici un incident mai neplăcut decât o 
discuţie la jocul de bridge, care fu tocmai de ajuns ca să le 
tulbure plăcerea unei seri. Erau atât de ocupați cu serbările 
câmpenești, cu vizitele în casele vechilor cunoștințe, cu ceaiurile 
pe care le luau în grădina trandafirilor și cu citirea ziarului 
Times, nu mai vechi de câteva ceasuri, în loc să fie de două 
săptămâni, cum erau ei obișnuiți, așa că zilele li se păreau 
scurte. Schimbarea le făcuse foarte mult bine. De ani întregi 
Nicholas nu fusese supărat atât de puţin de crizele de gută, iar 
Ernest se simţea aproape înspăimântat de capacitatea digestiei 
lui. | se părea extrem de semnificativ că stomacul său, care se 
revolta de fiecare dată când mânca un pișcot cu sămânță de 
anason, acum nici nu se sinchisea când mânca în fiecare zi 
căpșuni cu smântână de Devonshire. Din ziua în care se 
întâlnise cu doamna Rosamond Trent, digestia lui se 
îmbunătăţise mereu și se gândi că dacă efectul acestor întâlniri 
poate fi atât de binefăcător, n-ar strica să fie programate 
dinainte, să zicem cel puţin din șase în șase luni. Îmbunătăţirea 
stării lui o atribui exclusiv contactului cu acea femeie cu o 
personalitate atât de tulburătoare, de viguroasă și de energică. 

El și Nicholas erau pasionaţi de muzică și le făcea plăcere s-o 
asculte pe Sarah cântând, acompaniată la pian de doamna 
Court. Nicholas era de părere că în felul de a cânta al Sarei 
lipsește sufletul, și el fu cel care într-o seară le propuse s-o 
acompanieze Finch. Dar încercarea rată într-un fel cu totul 
neașteptat. Finch părea extrem de enervat și Sarah cântă cu 
mult mai puţin suflet decât de obicei. În timp cât cei doi cântară 
o Poloneză de Chopin, doamna Court rămase nemișcată pe 
scaun și cu tocurile pantofilor bătu tactul pe parchet. 

După ce terminară, exclamă: 

— Sarah nu poate cânta cu altcineva decât cu mine. Finch la 
rândul său este prea nervos pentru a putea ţine ritmul. Ca să 
poţi acompania, trebuie să ai nervi de oţel. Șoricelule, nu te-am 
auzit niciodată cântând atât de prost ca astă-seară. 


Femeia mică de statură nici nu așteptă ca Finch să se ridice 
de la pian și se și repezi să-i ia locul, apoi îi porunci Sarei să mai 
cânte o dată aceeași melodie. Sarah o cântă, cu desăvârșită 
exactitate, asemenea acompaniamentului mătușii sale și, din 
seara aceea, nimeni nu mai ceru ca ei doi să cânte împreună. 

Dar cu toate acestea ei cântau, în fiecare după-amiază, când 
cei mai în vârstă plecau să-și ia ceaiul - ceea ce se întâmpla cel 
puţin în patru din șapte zile - ei se strecurau în salon, exact ca 
doi conspiratori. Veneau ca și când ar fi căutat să guste un 
anumit soi de vin, din care fuseseră opriţi să bea. El începea să 
tremure și stătea aplecat asupra claviaturii în timp ce ea își 
acorda vioara. Când se pierdeau în frumuseţea nostalgică a unui 
vals de Ceaikovsky, lumea dimprejurul lor începea să se 
destrame. Viaţa lor era acum în floare, dar nu schimbară niciun 
gest și nicio vorbă de dragoste, în afară de ceea ce exprima 
cultul lor comun pentru muzică. În zilele în care nu erau singuri 
acasă, fata ieșea cu totul din viaţa lui, fără să-i lase un singur 
gând despre ea, decât cel mult fascinația obrazului și a 
atitudinilor ei, care niciodată nu-l părăseau. Uneori, chiar după 
ce cântau împreună, se despărțea de ea cu o senzaţie de 
ușurare, respirând adânc, ca și când ar fi scăpat dintr-o 
atmosferă prea grea pentru el. Alteori însă era atât de 
susceptibil față de apropierea ei și faţă de forța captivantă și 
stranie ce o presimţea în fiinţa ei, încât îi venea greu să se 
stăpânească și să nu-și exprime emoția. Intr-un rând simţi în 
faţa ochilor un fel de ceaţă și nu mai putu distinge notele în 
timpul acompaniamentului. Se opri și, după ce făcu o cascadă 
de triluri la vioară, se opri și ea. 

— Mi-am pierdut șirul îngână el. 

Se aplecă spre el, ţinându-și mereu vioara sub bărbie, și se 
uită în ochii lui cu o curiozitate blândă. Totuși lui i se păru că în 
felul în care-l privise, descoperă aceeași maliţiozitate pe care o 
întâlnise și mai înainte. Se uită la ea fără să clipească și fără să 
zică nimic, dar își simţea inima bătând grăbită și, când era gata 
să-i ia vioara și s-o pună pe pian, ea își îndreptă trupul și-i indică 
cu arcușul locul unde se opriseră, spunându-i cu glas rece: 

— Te rog, să nu ne pierdem timpul, trece atât de repede! 

Se întrebă: oare fetei prezenţa lui îi este cu adevărat 
respingătoare, sau pentru ea aceste întâlniri ale lor erau doar un 
mijloc de a-și liniști plăcerea senzuală pricinuită de muzică? 


Într-un rând Nicholas n-a plecat cu ceilalţi, așa cum își 
închipuiseră ei. Coborând din camera lui de la etaj, auzi muzică 
și tresări mulțumit, apoi se întoarse și se îndreptă spre salon. 
Deschise ușa încet, căci nu voia să-i întrerupă, dar, după ce 
ascultă câteva clipe și cercetă expresia întipărită pe feţele lor, 
se retrase tot atât de încet cum intrase, se opri în apropierea 
ușii închise și stătu cu fruntea aplecată până când terminară 
bucata pe care o cântau, având pe obrazul cu riduri adânci 
lumina unui zâmbet sarcastic. 

Deși își dădu seama de situaţia reală dintre cei doi aflaţi în 
salon, nu făcu niciodată aluzie la faptul c-au cântat împreună. 
Din ziua aceea nu mai încercă niciodată să se bage între ei și de 
multe ori propunea ca după-amiezele să plece cu toţii în câte o 
excursie, pentru a le da posibilitatea să rămână acasă singuri. 

Doamnei Court i-ar fi făcut plăcere s-o ia și pe Sarah cu ea, 
dar dacă ar fi luat-o ar fi însemnat să nu încapă cu toţii în 
mașină. Îi spunea să răspundă la scrisorile care nu se mai 
terminau niciodată, iar seara, ca să nu stea de pomană, o punea 
să-i modifice rochiile vechi și demodate. Sarah o asculta, dar 
avea grijă să stingă devreme lumina, ca să-și închipuie că s-a 
culcat și să nu se mai ocupe de ea. 

Între timp Augusta începuse să se sature de musafirii ei. 
Obligaţia zilnică de a comanda mâncare, fără a mai vorbi de 
costul acesteia, începuse să-i macine nervii. Işi închipuise că 
doamna Court va fi de acord cu ea să pună la cale căsătoria lui 
Finch cu Sarah. Acum, însă, Augusta începuse să creadă nu 
numai că doamna Court nu era de acord cu această căsătorie, 
dar că din egoism urmărește în toate chipurile ca fata să nu se 
mărite deloc, pentru a avea nu numai o tovarășă căreia, în loc 
de salariu, îi dă de mâncare și hainele de care avea nevoie, dar 
se și prezintă într-un chip cu totul deosebit, având pe deasupra 
și calităţi artistice. Însăși perechea de tineri i se părea 
nepotrivită pentru scopurile urmărite de ea. Păreau a nu avea 
să-și spună nimic unul altuia, iar muzica despre care-și 
închipuise că-i va apropia unul de altul... apărea mai mult ca o 
piedică între ei. Încercarea lui Finch de a o acompania pe Sarah 
dăduse greș, iar când Sarah și doamna Court făceau muzică 
împreună, el stătea abătut într-un fotoliu, în colţul cel mai 
depărtat al camerei. 


Nicholas o scotea și el din fire. Nu puteau petrece vreme mai 
îndelungată împreună, fără a ajunge să se enerveze. Părul 
zbârlit și neglijența lui o nemulțumeau în aceeași măsură, în 
care înfățișarea îngrijită a lui Ernest îi făcea plăcere. De 
nenumărate ori o determinase să se uite mirată la el văzându-l 
că în mod cu totul inconștient încearcă să imite obiceiurile 
mamei lor. Îl auzise murmurând în timpul mesei: „Vreau sos! 
Mai mult sos de la friptură vă rog”, exact pe același ton ca și 
bătrâna Adelina. Ea și Ernest se uitaseră unul la altul. Altă dată îl 
auziseră exclamând nemulțumit: „Cum se poate ca netrebnicul 
acela din căsuţa de la poartă să nu vină să mă vadă? Eu aș vrea 
să-l văd pe nepotul meu Eden!” Auzind cuvintele lui, atât ea cât 
și Ernest rămaseră înspăimântați. Ernest o sfătuise să nu dea 
atenţie aiurelilor lui Nick. „Fă-te că nu-l auzi, îi spusese el, și se 
va rușina de purtările lui”. Dar presimţeau că Nick este conștient 
de prefăcătoria lor și tocmai de aceea nu se rușina deloc. 

Seara, când cei mai în vârstă jucau whist, Finch și Sarah se 
întâlneau în grădină. Intrau pe poartă și de obicei Finch o lăsa 
larg deschisă, ca să-l poată vedea pe ajutorul grădinarului, 
trecând de mână cu iubita lui. Ralph nu se mai oprea să închidă 
poarta grădinii. Cei doi tineri se înțelegeau în mod tacit, fără să- 
și fi spus nimic dinainte. Totuși nu trecea o singură zi fără ca ei 
să nu se întâlnească și să stea de vorbă unul cu altul. Finch află 
că mama lui Ralph era originară din Cornwall și că mai toți 
bărbaţii din familia lui erau marinari. Sarah aflase că fata cu 
care iese la plimbare era una dintre fetele de la bucătărie, 
voinică, bondoacă și cu obrazul ca o lună. Intr-un rând vorbise 
cu ea, dar nu prea înţelesese ce-i spune, deoarece fata crescuse 
la o fermă și vorbea dialectul din Devon. 

lubirea rustică dintre ea și Ralph exercita o stranie fascinaţie 
asupra celor doi tineri, care se întâlneau pe banca din grădină. 
Vorbeau despre ei, despre obiceiul lor de a ieși în fiecare seară 
la plimbare; Finch îi reproducea fragmente din conversaţia lui cu 
Ralph, imitând felul lui tărăgănat de a vorbi. Stăteau tăcuţi, pe 
întuneric și se gândeau la ceilalţi doi care erau tot în întuneric, 
undeva unde nu-i puteau vedea, probabil se sărutau sau se 
strângeau în braţe, și simțeau o melancolică plăcere să se 
gândească la ei. 

Uneori se duceau la căsuţa din apropierea porţii unde erau 
întotdeauna bine primiţi de Eden și de Minny, care se plictiseau 


de multe ori, fiind obligaţi să stea în fiecare seară numai în doi. 
Se adunau împrejurul focului din vatră și Eden aducea câte o 
mână de vreascuri uscate care începeau să pârâie în foc, ca 
apoi să rămână numai surcele de jar, ca o sârmă răsucită și 
incandescentă. Feţele li se luminau de tremurul flăcărilor, apoi 
vreascurile începeau să se răsucească din nou ca niște râme, se 
linișteau, deveneau palide, cenușii, ca la urmă să se prefacă în 
cenușă. Eden aducea alte surcele și le arunca în flăcări. 

În apropierea acestui foc le citea noile lui poezii, îndreptându- 
și obrazul spre Sarah, dar cu toate acestea Minny nu era 
geloasă. Părea a fi pe deplin sigură de Eden. Într-un rând, când 
se așezase împreună cu Finch la poala unei coline, îi spusese: 

— Minny este o fată foarte bună. Aceasta este calitatea ei cea 
mai frumoasă. Alayne este o femeie dezinteresată, dar nu se 
poate spune despre ea c-ar fi bună, or, iubirea fără bunătate 
este ca o grădină fără flori... 

Într-o seară auziră pe cineva că bate la ușă și se uitară unul la 
altul, întocmai ca niște copii speriaţi, închipuindu-și că doamna 
Court a ieșit din casă s-o caute pe Sarah; Finch vorbise cu Eden 
despre tirania acestei femei. Dar la ușă erau Nicholas și Ernest, 
care veniseră să le facă o vizită. Nicholas avusese un schimb de 
vorbe cu Augusta, în timpul jocului de whist, așa că jocul se 
întrerupsese. Cele două doamne se retrăseseră în camera 
Augustei, iar bătrânii gentilomi, simțindu-se destul de 
îndrăzneţi, o apucaseră pe alee spre căsuţa din apropierea 
porţii. Nu părură deloc miraţi când dădură cu ochii de Finch și de 
Sarah. 

Minny rămase încântată de cei doi vizitatori. Nicholas și 
Ernest fură de părere că tovărășia tinerilor era atât de veselă, 
încât le păru rău de serile pierdute cu jocul de whist. O întrebară 
pe Minny dacă mai are obiceiul să cânte. Le răspunse că acum 
nu mai cântă și începu să râdă în hohote. În cele din urmă se 
lăsă convinsă și le cântă melodie după melodie, căci avea un 
repertoriu inepuizabil de cântece vechi, care lor le plăceau. 
Când cânta, își ridica obrazul, așa că se afla mai mult în umbră, 
dar flăcările focului îi luminau gâtul alb care palpita, iar pielea 
gâtului era asemenea interiorului petalelor de trandafir. 

În drum spre casă Sarah îi spuse lui Finch în șoaptă că acum 
mătușa ei va afla adevărul și seara nu vor mai putea ieși 
împreună. Din fericire, în aceeași noapte începu o ploaie deasă, 


care ţinu câteva zile în șir și dinspre câmpuri butea un vânt 
rece, așa că seara cei doi unchi nu doreau altceva decât o 
partidă de cărți în apropierea focului. 

Într-o dimineaţă Ernest le spuse că are intenţia să plece la 
Dorset, ca să-și viziteze nişte vechi prieteni. În aceeași zi Finch 
primi o scrisoare de la Arthur Leigh și, aducându-și aminte cât 
de mult îl admirase Augusta pe tânăr, se gândi să-l poftească la 
Lyming Hall, cât timp unchiul avea să lipsească. S-ar fi putut 
instala în camera lui Ernest care, de fapt, era cea mai bună 
cameră de oaspeţi. Augusta fu de acord, dar se întrebă, oare va 
mai avea parte și de ziua în care se va simţi din nou stăpână în 
casa ei? Peste câteva zile Ernest plecă și, după ce aranjară 
camera, Arthur îi luă locul. 

Cei doi prieteni se simţiră încântați să se afle din nou 
împreună, având posibilitatea unei intimităţi pe care nici n-o 
visaseră. Finch uitase cu totul cât de puţin se potrivea Arthur în 
mediul acesta și ce tânăr fermecător era, iar Arthur se simţea 
din nou înfiorat de curiozitatea și simpatia pe care prezenţa lui 
Finch o trezea în sufletul său. Oamenii casei i se părură stranii, 
inclusiv cei doi care stăteau în căsuţa din apropierea porții. 
Sarah Court îl interesa mai mult decât toţi ceilalți. 

După sosirea lui, Sarah deveni tot atât de absentă ca la 
început și ar fi fost greu să-l poţi convinge pe Arthur că ea 
făcuse pe ascuns vizite celor din căsuţa de la poartă, amăgind 
mereu pe mătușa ei căreia acum îi părea atât de devotată. Dar, 
în timpul unei după-amiezi, când toţi cei mai în vârstă plecaseră 
de acasă, Finch o convinse să cânte ceva la vioară pentru 
Arthur. Din ziua aceea Arthur începu, împotriva dorinţei lui, să 
se intereseze de ea cu toată pasiunea. Înainte fusese 
întotdeauna vesel și expansiv, iar acum stătea mereu 
îngândurat și nemulţumit. Fata părea că nu-și da seama de 
emoția pe care o trezise în sufletul lui. Neașteptata schimbare a 
dispoziției prietenului său, atât de curând după sosire, îl sperie 
pe Finch. 

Augusta dăduse dispoziţii să se niveleze terenul de tenis și o 
invitară și pe fata pastorului să fie a patra rachetă. Fata aceasta 
era o veritabilă sportivă, cu obrazul ars de soare, și alerga cu 
pași de ciclop. Alături de ea, mișcările rigide și totuși ca un fel 
de legănare ritmică a Sarei păreau deplasate în timpul jocului. 


Doamna Court constată mulţumită că nu este capabilă să joace 
o partidă cu rezultate cât de cât satisfăcătoare. 

— N-am văzut în viața mea o astfel de fată! exclamă ea. 
Mișcările ei sunt cu totul lipsite de vioiciune. Acesta este motivul 
pentru care-i spun întotdeauna păpușa mea. lar uneori o auzeau 
ţipând: Bună minge, păpuşa mea! 

Sarah părea la fel de refractară la ironiile mătușii ei, pe cât de 
indiferentă era faţă de sentimentele lui Leigh. Ei jucau 
întotdeauna unul împotriva altuia, dar seturile erau mai mult un 
fel de întrecere între Finch și fata pastorului. 

După ce terminau jocul, începeau să discute împreună felul în 
care se desfășuraseră partidele, iar ceilalţi doi tăceau. Arthur 
lovea cu racheta în pământ și se uita cu ochii mari și cenușii la 
profilul Sarei care stătea cu privirile pierdute în depărtări. 
Fusese învățată să nu se așeze niciodată pe iarbă, fără să 
aștearnă ceva sub ea. Aducea întotdeauna cu ea un șal roșu de 
lână, pe care Arthur i-l întindea cu grijă și pe acesta se așeza 
mai la o parte, în timp ce ceilalţi se tolăneau pe iarbă. 

Finch era atât de profund conștient de neliniștea lui Arthur, 
încât aproape nu-și dădea seama despre ce vorbește, dar 
reușea să dea răspunsuri calme, cu toate că gândurile îi erau 
concentrate asupra slăbiciunii neașteptate a prietenului său. 
Sentimentul lui era oare iubire adevărată sau Sarah făcuse 
asupră-i aceeași impresie fascinantă care părea să fie trăsătura 
esenţială a temperamentului ei? Finch îi simţise și el efectul, îl 
văzuse și la Eden. Dar asupra lui efectul fusese intermitent și 
trecător. Când se întâmpla ca Sarah să intre într-o cameră, nici 
camera și nici cei prezenţi nu mai aveau aceeași înfățișare. 
Forţa subtilă ce se desprindea din înfățișarea ei distrată punea 
numaidecât stăpânire pe întreaga atmosferă din jur. Sugerându- 
ţi maliţiozitatea ei ascunsă, crea numaidecât o senzaţie de 
sfială. Cu cât Finch urmărea mai atent pe doamna Court și pe 
nepoata acesteia, rămânea tot mai mult convins că doamna 
Court era conștientă atât de fascinația, cât și de sfiala creată de 
prezenţa Sarei. Ajunse la concluzia că atitudinea ei sâcâitoare 
față de Sarah se datora mai mult tendinței de a se linişti pe ea 
însăși, exact cum micul Mooey repeta mereu, pentru a-și face 
curaj: „Dă-o naibei, că mie nu mi-e flică!” 

Se simţea nemulțumit de Arthur, că se lăsase subjugat atât 
de repede, și era nemulţumit și de Sarah că-i subjugase 


prietenul. Simţea cum se trezește în sufletul său gelozia care 
tulbura apele limpezi ale prieteniei sale cu Arthur. Propriile sale 
relaţii cu Sarah, care ar fi putut duce la o plăcută intimitate și la 
anumite revelații, fuseseră întrerupte de prezenţa nedorită a lui 
Arthur, căci acesta era punctul de vedere din care Finch judeca 
vizita prietenului său. 

Dimineţile când Sarah era reţinută lângă mătușa sa, Arthur 
Leigh se ducea la Eden, cu care petrecea ceasuri întregi în largul 
luncilor înflorite, pe costișele acoperite de lanurile în pârg și pe 
marginea mlaștinilor. Arthur nu găsea cuvinte îndeajuns de 
elocvente pentru a-l putea aprecia pe Eden, și-i declară pe faţă 
că până acum nu i se mai întâmplase să înțeleagă pe cineva 
într-un fel atât de desăvârșit și spontan. Despre poeziile lui 
spunea că dacă Eden ar fi trăit în altă țară, nu în Anglia, gloria 
lui ar fi fost fără precedent în literatură. Il preocupa viitorul lui 
Eden și rămase profund impresionat de declaraţia lui Finch că 
pentru nimic în lume nu va admite ca fratele său să ducă lipsă 
de bani. La urma urmelor Eden era fratele său și nu înţelegea cu 
ce drept Arthur își asuma drepturi asupra lui. Incepu să se simtă 
abătut. Eden nu dorea prezenţa lui, Arthur nu avea nevoie de el, 
iar Sarah nu mai ieșea împreună cu el în grădină. El totuși se 
așeza în fiecare seară pe aceeași bancă și stătea îndelung de 
vorbă cu tânărul Ralph care, într-un rând, îi spuse că speră să se 
poată căsători cu fata de la bucătărie cu care ieșea la plimbare. 
Dar, spunea el, ea este cea mai mare dintre copiii numeroși ai 
unei familii și este obligată s-o ajute și pe mama sa, iar el este 
cel mai mic dintre copiii tot atât de numeroși ai altei familii, și 
este obligat s-o ajute și el pe mama sa, până în ziua în care 
fratele său mai mare o va putea lua în casa lui. 

Nicholas plănuise să facă o excursie la care-i invitase și pe cei 
trei tineri. Era vorba numai despre vizitarea unui mic cătun din 
regiunea landelor, care odinioară îi plăcuse foarte mult. Drumul 
era lung și greu, așa că nici Augusta și nici doamna Court nu 
ţineau să-i însoţească. In realitate însă el nu dorea ca ele să afle 
ce urmărește. Scopul său era să viziteze casa părintească a 
femeii care-i fusese soţie și de care divorțase. Aflase despre 
moartea fratelui ei, care locuise în acea casă și că mobilierul va 
fi vândut amatorilor, împreună cu toate celelalte obiecte. 
Petrecuse acolo câteva dintre cele mai frumoase zile ale vieţii 
lui, pe vremea când îi făcea curte lui Millicent, și simţise dorinţa 


irezistibilă de a mai vedea o dată camerele prin care trecuse 
odinioară. Mărturisi această intenţie tovarășilor săi de drum, pe 
un ton aproape cinic, dar în același timp destul de serios pentru 
a-i determina să înţeleagă motivul regretelor și romantismul 
care justifica vizita. 

Aleseseră o zi în care lumina strălucitoare a soarelui alterna 
cu umbrele lăsate pe pământ de norii călători. Drumul, în cea 
mai mare parte, trecea peste coamele dealurilor, încât se 
puteau vedea până departe înșiruindu-se holdele verzi și 
galbene, pentru ca alteori vederea să le fie tăiată de crângurile 
apărute în cale. În faţă de tot se ridicau culmile Willhayes și Yes 
Tor, părând purpurii sub umbra norilor și albastre când le bătea 
soarele. Casa familiei Hunt era foarte departe, la capătul unei 
câmpii. Ferigile și mărăcinii creșteau chiar din marginea pajiștei 
din fața casei, iar dincolo de ea se auzea vuietul apelor unei 
cascade ce se prăvălea în prăpastie. 

Casa și toate clădirile laterale erau din piatră cenușie; păreau 
foarte vechi, iar pe ziduri nu se vedeau căţărate vrejuri de 
iederă și nici împrejmuirea nu era înveselită de copaci, încât îţi 
făcea impresia de pustiu. Ferestrele din faţă erau foarte mici, iar 
ușa de la intrare părea căzută în adâncul pietrelor care o 
încadrau. 

După ce coborâră din mașină și se apropiară de intrare, 
soarele se ascunse în spatele unui nor. Din largul câmpiilor 
începu să șuiere un vânt care se îngâna cu vuietul cascadei. Pe 
feţele lui Finch și Arthur apăru o expresie de dezamăgire. Nu 
înțelegeau cum ar putea să existe veselie între pereţii unei 
astfel de case. Până și Nicholas, ai cărui ochi străluceau de 
nerăbdare, păru dezamăgit. Ridică ciocanul greu de aramă care 
atârna pe tăblia ușii și bătu: le deschise ușa un bărbat înalt și 
bine legat, cu obrazul aprins, care era îngrijitorul. Omul acesta îi 
așteptase să sosească. Îi conduse în salonul pustiu, căci rudele 
care mai erau în viaţa luaseră tot ce poftiseră, iar pe masă erau 
așezate grămezi de ornamente și argintăria scoase la vânzare. 
Pe tapetul pereţilor se vedeau urme mai luminoase care indicau 
că acolo fuseseră atârnate tablouri pe care le ridicaseră. 
Mobilierul, care stătuse ani întregi în pod și la mansardă, fusese 
coborât de agentul care-și închipuia că sunt lucruri de preţ, așa 
că era răspândit prin toate camerele, având înfățișarea tristă și 


melancolică a unor prieteni care nu s-au mai văzut de ani 
îndelungaţi și s-au înstrăinat unul de altul. 

Ultimul din familia Hume murise abia de o lună, dar cu toate 
acestea praful se așezase atât de gros, încât părea că se află 
acolo de șapte generaţii care o locuiseră. Trecând din cameră în 
cameră, se așteptau ca din moment în moment să li se releve 
cine știe ce mister sumbru din trecut. Nicholas părea din ce în 
ce mai abătut. Într-o odăiță mică, pe care probabil o 
întrebuințaseră ca birou, găsi o fotografie înrămată care 
reprezenta băieţii unei echipe de cricket de la Oxford; toţi erau 
îmbrăcaţi în bluze vărgate, pe cap cu pălării de pai, ca niște 
plăcinte, și cu favoriţi. Îl chemă pe nepotul său mai aproape și 
întinse arătătorul, ca să-i indice propria sa imagine și a 
cumnatului său, Hume, care murise de curând. Finch își zise că 
i-ar face plăcere să păstreze fotografia pentru el și o cumpără 
de la agent cu trei shilingi. Cu fotografia sub braţ, îl urmă pe 
Nicholas în sufragerie și de aici în bucătărie. Pe Leigh și pe 
Sarah îi lăsară în urmă, căci începuseră să examineze o veche 
cutie de scrisori făcută din aramă ciocănită. 

Bucătăria era cea mai mare încăpere a casei. Tavanul se 
sprijinea pe grinzi groase, iar pe jos era pardosită cu lespezi 
roase de vreme, fereastra largă dădea spre o curte interioară 
pavată, în fundul căreia era un grajd cu acoperișul înalt, 
șoproanele și șura pentru fân. Un capăt al bucătăriei era ocupat 
de o masă lungă și pe fiecare latură a ei erau înșirate scaune. La 
celălalt capăt era căminul cu vatra, iar în unghi drept cu aceasta 
se afla un scaun cu spătarul înalt. Pe vatră erau o pereche de 
bocanci plini de noroi uscat, iar pe scaun o haină veche de piele 
și o pălărie. Hainele, care aparținuseră mortului, adăugau ultima 
nuanţă de deznădejde la această scenă. Pentru prima dată în 
viaţă, lui Nicholas i se părea că aude în apropierea sa cum 
scârțâie porţile deschise spre celălalt tărâm, de dincolo de 
moarte. 

Agentul și doi străini, un bărbat și o femeie, stăteau de vorbă 
în apropierea unui bufet plin cu porţelanuri. Din pricina 
scaunului care era între ei, aproape nu se puteau vedea. 

Cu totul pe neașteptate, glasul femeii se auzi exclamând pe 
un ton categoric: 


— Adevărul este că va trebui să cumpăr sticlele acelea 
frumoase și firește împreună cu ele și carafele Toby. Ce părere 
ai, n-ar fi bine să cumpăr și dulapul acesta? 

Nicholas ridică fruntea, întocmai ca leul când aude că se 
apropie vânătorul. Ascultă și auzi exact ceea ce bănuia: glasul 
blând al fratelui său Ernest! Ernest și doamna Trent veniseră 
împreună, în căutare de antichități. Fapta lor i se păru 
respingătoare și simţi că ceva încearcă să-l sugrume. Probabil 
Ernest aflase despre vânzare, așa că îi dăduse de știre doamnei 
Trent și veniseră într-un suflet, crezând că se poate face o 
afacere. Finch îi auzi și el și nu putea decât să aprobe zelul lor, 
mai ales că în afacerea asta era interesat și el cu o sumă de 
bani. 

Nicholas îl apucă de braţ și-l scoase afară din bucătărie. Când 
ajunseră în coridor, se uită la el și cutele de pe obraz păreau că i 
s-au mai adâncit. Il auzi spunându-i: 

— Eu fug la etaj, să mă ascund. lucearcă și ferește-te din 
calea lor, dar dacă totuși te vor vedea, să nu le spui că sunt și 
eu aici. După ce femeia aceea va pleca, vino la etaj, ca să mă 
cauţi. 

Urcă scara cu greutate. Când ajunse pe galerie, își scoase 
pălăria și-și șterse fruntea, deasupra căreia părul lui arăta și 
acum aspru și bogat. 

„Ce întâmplare neplăcută, murmură el. Pentru nimic în lume 
nu aș fi vrut să mă întâlnesc cu femeia aceea și cu caraghiosul 
de frate-meu!” 

Deschise ușile dormitoarelor principale și se uită înăuntru, dar 
nu descoperi nicio amintire din trecut, decât cel mult oglinzile cu 
respingătoarele pete de muște și paturile pe care zăceau 
grămezi de rufărie și perne. Un sertar al unei măsuţe era 
deschis pe jumătate și într-însul se vedeau foi de hârtie 
îngălbenită. 

Își simţea trupul aproape înţepenit și abia aștepta să plece din 
casa aceasta. Se depărtă de fiecare dormitor și oftă, întrebându- 
se unde ar putea găsi o încăpere în care să fie sigur că doamna 
Trent nu-l va putea descoperi. Işi zise că va cobori în odăiţa cu 
două trepte și dacă-i va auzi că se apropie, se va propti cu 
spatele în ușă și nu-i va lăsa să intre. 

Cobori treptele cu pași grei, deschise ușa și, după ce intră, o 
închise încet în urma lui. O perdea ruptă atârna de-a curmezișul 


ferestrei, tăind lumina din odaie; când se uită împrejurul său, 
constată mirat că nu este singur. În faţa unui birou era așezată 
o femeie care scosese niște hârtii din sertar și începuse să le 
controleze. 

Era gata să plece, când ochii lor se întâlniră. Rămase 
nemișcat și se uită la ea, înfiorat la gândul că joacă o scenă pe 
care o repetase de nenumărate ori înainte. In afară de această 
senzaţia, nu simţea nimic altceva, deoarece creierul său 
încetase să mai funcționeze. Examină femeia și constată că este 
bine îmbrăcată, mai în vârstă, cu înfățișare distinsă, dar nu era 
tocmai sigur dacă el și femeia din faţa lui existau în realitate, în 
lumea pe care el o cunoaște. 

Ecoul glasului ei destrămă suflul de vrajă ce pusese stăpânire 
pe el, când o auzi spunând: 

— la te uită, Nicholas! Mi se pare atât de straniu să te 
întâlnesc tocmai aici! 

Glasul acționă asupra lui întocmai ca sloiurile unui nu când 
încep să pleznească, pentru a descătușa un val de irezistibile 
amintiri. Constată, fără posibilitate de îndoială, că se găsește 
față în faţă cu Millicent, femeia de care divorțase și că s-au 
întâlnit aici în casa fratelui ei care murise. Avu aceeași 
neplăcută senzaţie ca atunci când te trezești la realitate, după 
ce ţi s-a administrat un narcotic. Glasul ei părea că vine din mari 
depărtări, deși era alături de el. Obrazul ei era obrazul unei 
străine, deși ochii îi sfredeleau cele mai ascunse cute ale inimii. 
Se ridicase în picioare și acum se apropia de el. 

— Mi se pare că prezenţa mea te-a speriat, zise ea. N-ar fi mai 
bine să te așezi pe un scaun? Ești foarte palid. 

Era și ea palidă, și cuvintele pe care le pronunţase, deși 
păreau indiferente, făceau să-i tremure glasul. 

— Nu-nu, protestă el. Mă simt foarte bine. Dar adevărul este 
că m-ai speriat. Mă simțeam destul de abătut, când am 
constatat că aici în casă totul s-a schimbat. Camerele în care noi 
ne-am simţit atât de fericiţi sunt vraiște. 

Mușchii buzelor începuseră să-i tresară și bătrânul Nicholas 
părea aproape impresionat. 

— Știu... știu! Tot așa m-am simţit și eu. Nici n-am bănuit că 
ești în Anglia. 


— Ernest și cu mine am venit să-i facem Augustei o vizită. Am 
adus cu noi și pe un tânar nepot. El și un băiat străin, împreună 
cu o domnișoară din familia Court, sunt la parter. 

Femeia își șterse mâinile cu un ghem de batistă parfumată. 
Sfinte Doamne, era același parfum pe care îl întrebuinţase 
întotdeauna. Toate aceste amănunte îi trezeau amintirile din 
trecut. O auzi întrebând: 

— Ernest este aici în casă? 

— Ernest! ţipă el supărat. Să nu-mi mai vorbești despre 
Ernest. Este jos în bucătărie, împreună cu o femeie care face 
afaceri de anticariat. Cred că vrea să cumpere străchinile și 
tingirile pentru prăvălia ei. 

— Să sperăm că le va cumpăra. Voi fi foarte mulţumită să 
încasez bani. 

— Casa aceasta ai moștenit-o tu? întrebă el cu glas schimbat 
și pe același ton, ca și când ar fi fost prieteni. 

Femeia dădu din cap, apoi răspunse: 

— Ar fi trebuit să fac ordine în casă și să ţin o licitaţie în toată 
regula. Dar mi-a lipsit energia necesară pentru așa ceva. Prin 
urmare am lăsat vânzarea obiectelor în seama agentului, care 
va încerca să obţină pentru ele tot ce se va putea. 

— A venit cu noi și un tânăr bogat care așteaptă jos. Poate îl 
voi convinge să cumpere ceva. 

— Ar fi un gest frumos din partea ta! 

Apoi adăugă, cu un ușor zâmbet: 

— Tu, Nick, ai fost întotdeauna excesiv de amabil. 

Nicholas ridică din sprâncene și o privi ţintă. 

— Părerile bune îţi fac plăcere să le auzi oricât de târziu. 

— Dragul meu, eu n-am afirmat niciodată despre tine că nu 
ești amabil... doar cel mult în faţa tribunalului. 

— De, cred că a fost singurul argument pe care nu l-ai 
întrebuințat împotriva mea! 

Femeia începu să râdă. 

— Când mă gândesc la tot ce s-a întâmplat între noi, îmi dau 
seama c-am fost amândoi niște proști. 

— Nu cumva vrei să afirmi c-am fi putut continua să trăim 
împreună? întrebă Nicholas. 

— Este exact ceea ce vreau să afirm. 


Se uită la ea bănuitor. Nu cumva femeia aceasta încearcă să 
se împace cu el? Tocmai la această epocă din viaţă! Îi răspunse 
nemulțumit: 

— Nu, nici să nu te gândești. Ar fi fost imposibil ca noi să ne fi 
putut înţelege împreună! 

— Așa este; cred că ai dreptate, răspunse ea și oftă. 

— Imi dai voie să deschid fereastra? întrebă el. Aerul din 
odaia aceasta mi se pare stătut. 

— Te rog s-o deschizi. Eu am încercat, dar este înțepenită. Nu 
ţi se pare că odaia asta este respingătoare? Toată casa pare 
deprimantă. Ultimii doi ani Henry i-a petrecut singur în toată 
casa și n-avea decât o singură femeie care venea în timpul zilei, 
ca să scuture. Bea până nu se mai putea ţine pe picioare. Când 
era pe moarte, nici n-a vrut să mă primească în casă și a murit 
fără să aibă pe nimeni lângă el. 

Reuși să deschidă fereastra și începu să respire adânc. Într-un 
dulap, a cărui ușă rămăsese deschisă, se vedea o grămadă de 
mere putrede, iar poliţele erau pline de sticle goale în care 
fusese băutură. Se așeză pe scaun și se uita la ea abătut. 

— Proastă afacere! zise Nicholas. Mere și whisky ai? De, ce să 
mai zic! 

— Ar fi trebuit să fac curăţenie în toată casa, zise ea din nou. 
Dar te rog să mă crezi că nu m-am simţit în stare de un astfel de 
efort. 

— Cum o duci acum cu sănătatea? Constat că destul de bine, 
întrebă el aducându-și aminte că avea obiceiul să se plângă 
mereu. 

— Mă simt mult mai bine decât înainte! răspunse ea 
sfidătoare. 

— Constat că-ţi porţi cu ușurință povara anilor. Arăţi și astăzi 
foarte bine. 

— Și tu te ţii bine, pari un bărbat impunător. 

— Nu, draga mea, eu sunt o ruină. 

— Nu vorbi prostii. 

— Nu este nici o prostie. 

— Tu ești același bărbat distins care ai fost întotdeauna, și tot 
așa vei rămâne și de aici înainte. 

— Spune, Millicent, te gândești la mine cu îngăduință? 

Femeia întinse mâna spre mâna lui și i-o atinse în treacăt. 


Se uită la degetele ei albe, noduroase și cu aparenţă de 
gheară, cu unghiile mari și îndoite. Erau exact cum fuseseră 
întotdeauna. Nu putuse suporta niciodată vederea mâinilor ei. 

Işi răsuci mustaţa și simţi că nervii săi încep să vibreze 
dureros, datorită efortului la care-i supusese, pentru a-și aduce 
aminte de această melodie îngropată în trecutul uitat. 

— lţi doresc numai bine, răspunse femeia. Și îmi pare bine că 
am avut ocazie... să ne întâlnim pentru ultima dată aici. 

Simţea, fără posibilitate de îndoială, că glasul ei devenise 
sentimental. 

— Mi se pare straniu când mă gândesc că tu nu te-ai mai 
căsătorit, continuă ea. 

— Nu m-a mai ispitit gândul. 

— Cred c-ai aflat despre moartea soțului meu. 

— Da, păcat de el! 

li plăcuse tânărul ofiţer irlandez din cauza căruia îl părăsise și 
după divorţ se măritase cu el. Nicholas nu combătuse motivele 
ei de divorţ în faţa tribunalului, și Millicent avusese motive 
destul de temeinice. 

Se auziră pași urcând scara în fugă și, în clipa următoare, 
Finch intră în odaie. Nicholas îl prezentă: 

— Millicent, acesta este nepotul meu, Finch. Doamna O'Flynn, 
o veche prietenă de-a mea. 

Nu reușiră decât cu mare greutate să-i găsească pe Arthur 
Leigh și pe Sarah. In cele din urmă Finch îi descoperi - ea era 
așezată pe scândura unei porţi care dădea într-un imaș unde 
păștea o turmă de oi, Arthur stătea în picioare și ţinea cu 
amândouă mâinile una dintre mâinile fetei, iar pe obrazul lui 
frumos se citea o expresie de emoție și mulțumire. 


XI 

La prima ocazie ce i se oferi, Arthur Leigh intră împreună cu 
Finch în micul șopron unde păstrau tăvălugul și plasa pentru 
terenul de tenis. Soarele apusese și în ierburi începuse să se 
ridice rouă, dar pe cer se mai vedea încă un tremur delicat de 
lumină trandafirie. Șopronul era umbrit de un castan și în fața 
intrării pământul era acoperit de un strat gros de flori scuturate 
și călcate în picioare de cei care intrau. 

Arthur se așeză pe un capăt al tăvălugului și ridică ochii spre 
Finch, iar pe obrazul lui apăru o expresie rugătoare când îi 
spuse: 

— Acum tot zbuciumul și nesiguranța situaţiei s-au terminat și 
n-a mai rămas dintr-însa decât partea frumoasă. Cred că mă vei 
ierta, nu-i așa? 

— De ce să te iert? întrebă Finch enervat, cu glas repezit. 

Își închipuia că nu se poate ca Arthur să aibă intenţia să-i 
mărturisească sentimentele lui și să-și dezvăluie zbuciumul 
sufletesc care îl chinuia din prima zi a vizitei lui. 

— Ştii foarte bine. M-am purtat ca un netrebnic, chiar din 
prima zi a sosirii mele. Crede-mă, îţi spun cu toată sinceritatea, 
nu-mi aduc aminte ca în viaţa mea de până acum să fi fost 
vreodată atât de revoltător de egoist și de nemulţumit. Mai ales 
faţă de tine, Finch, care pentru mine însemni atât de mult!, 

— Mai mult decât Sarah? întrebă Finch, încercând să pară 
indiferent. 

— Da, din anumite puncte de vedere chiar mai mult decât 
Sarah, răspunse Arthur cu glas grav. Deoarece tu ești cel mai 
bun și mai intim prieten al meu, iar ea este femeia pe care o 
ador și, nu știu de ce, dar mi se pare că în cazul acesta adoraţia 
și intimitatea sunt două sentimente care nu se împacă unul cu 
altul. 

— Cred că eu nu înţeleg tocmai limpede despre ce este vorba, 
zise Finch. N-ai vrea să-mi spui și mie? Evident, mi-am dat 
seama când am găsit-o așezată pe scândura porţii, și pe tine 
lângă ea, pe obraz cu expresia aceea, și am înţeles imediat că s- 
a întâmplat ceva foarte serios. Spune-mi, Arthur, a primit să se 
căsătorească cu tine? 

— Da, a primit! Aproape că nu-mi vine nici mie să cred. Mă 
simţeam ca un om care s-a rătăcit în mijlocul codrului și a 
pierdut orice nădejde de a mai putea ieși la lumină. Uneori mă 


simţeam, ca și când mi-aș fi pierdut mintea; totul s-a petrecut 
atât de repede și într-un fel atât de neașteptat. 

Cu toată liniștea din jur și mulţumirea ce răzbătea în glasul 
lui, pe obraz i se mai vedeau încă urma unei expresii de 
deznădejde: 

— Ce să fac acum, ca tu să poţi înţelege situaţia? Tu n-ai 
trecut niciodată prin astfel de împrejurări. 

Finch îl privi cu părere de rău, dar în același timp cu durere, 
ca și când s-ar fi simţit rănit. Arthur intrase năvalnic în scenă, își 
încleștase mâinile pe firele de urzeală ale covorului pe care 
Finch îl începuse și, cutremurat de patimă, modificase modelul 
început, ca să-l continue în conformitate cu propriile sale vederi. 
Finch se gândi că probabil pentru prima dată în viaţa sa Arthur 
se simţea înspăimântat de propriile sale sentimente și 
cutremurat de dorinţe nebănuite... Arăta și astăzi ca un tânăr cu 
obrazul luminos și cu fruntea senină, caracteristică tinerilor pe 
care în viaţă nu i-a contrazis nimeni. 

— Cred că în parte îmi poi imagina sentimentele tale de 
acum. Am văzut zbuciumul tău și am înţeles că nu ești fericit. 
Dar situația aceasta nu putea să dureze. Lucrurile trebuiau să se 
limpezească prin însăși firea lor. Cum crezi că o fată ar putea să 
nu te iubească, de vreme ce știe că este iubită de un tânăr ca 
tine? 

— O, tu n-o cunoști pe Sarah! Chiar dacă un bărbat s-ar târî la 
picioarele ei și i-ar vorbi despre iubirea lui în așa fel, încât să se 
cutremure și stelele de pe cer, n-ar impresiona-o câtuși de 
puţin. Doar cel mult în cazul în care l-ar iubi și ea. 

— Bine, dar te iubește și ea. Cred că senzaţia pe care ţi-o dă 
această convingere trebuie să fie încântătoare. 

— Eu nu am această convingere! Trebuie să știi că astazi n- 
am avut intenţia să-i vorbesc despre dragostea mea. Am vrut s- 
o întreb doar atât, dacă admite ca din când în când să ne 
întâlnim; să-i spun că nu sunt în stare să admit ca o dată cu 
întoarcerea mea la Londra, totul să se termine... Ea stătea 
așezată pe scândura porții, cu spatele la o tufă uriașă de scaieţi 
și părea divin de absentă... Probabil îi cunoști expresia aceea 
stranie care-i înflorește în colţul gurii. Ei bine, această expresie 
mă scotea din minţi, deoarece presimţeam că dacă în general 
se gândește la mine, nu se gândește decât ca la un muritor 
foarte îndepărtat, ale cărui dorinţe și deznădejdi nu pot să 


însemne nimic pentru ea... l-am spus ce aveam de gând să-i 
spun, privitor la întâlnirile noastre. Mi-a răspuns că ea nu vine 
decât rareori în Anglia. Ultima dată a venit acum trei ani. In 
cazul acesta, dacă va fi de acord, voi merge eu s-o văd în 
Irlanda, i-am spus eu. S-a întors spre mine și mi-a zâmbit ca un 
înger, dar nu mi-a dat nici un răspuns... În zâmbetul acela mi s-a 
părut că descopăr ceva ce m-a determinat să-mi pierd capul. l- 
am mărturisit toate sentimentele mele. Probabil i s-a părut că 
ceea ce-i spun eu este un fel de avalanșă cu care încerc s-o 
copleșesc... La urmă i-am spus că dacă nu acceptă să se mărite 
cu mine, eu nu voi mai fi în stare să răspund de faptele mele. 
Mi-a răspuns cu glas foarte blând, că se va căsători cu mine... O, 
dacă ai fi putut auzi glasul ei! Spune, Finch, ai mai auzit 
vreodată un astfel de glas? 

— Este extrem de dulce. 

— Dulce! Mie mi s-a părut că a început să vorbească o stea. Şi 
felul în care-și legăna trupul. Pare un crin care se leagănă pe 
lujerul lui... Pe urmă în felul în care stă și nu se uită la tine, ca 
apoi să se întoarcă pe neașteptate și să-ţi vadă adâncul 
sufletului. Este exact ca îngerul care coboară și tulbură apele, ca 
să scoată puterea lor vindecătoare la suprafaţă. Așa s-a 
întâmplat cu mine. Acum știu că mă iubește și simt născând în 
mine o nouă putere dea trăi. 

— Sunt extrem de mulțumit, Arthur. 

— Știu că ești mulţumit! Și când mă gândesc că toată 
fericirea aceasta a fost posibilă numai datorită ţie! Mă întreb 
acum, oare mătușa ei cum va primi știrea? 

— Ea ţine la tine. Am constatat mai de mult. 

— În sfârșit, fie că ţine, fie că nu ţine, de oprit nu ne va putea 
opri. Ne vom căsători imediat. 

Doamna Court nu se împotrivi. Păru chiar încântată la gândul 
că Arthur Leigh va deveni nepotul ei. Îi mărturisi Augustei 
convingerea că această căsătorie a putut să se realizeze numai 
datorită înţelegerii și tactului ei față de cei doi tineri. Augusta 
însă se simţea jignită, din pricina zădărnicirii planului ei pe care 
și-l făcuse în legătură cu Finch și Sarah. În taină ea era convinsă 
că doamna Court încearcă să se împace cu o situație care în 
fond nu putea să-i facă nicio plăcere. Pierzând o tovarășă fără 
simbrie, încearcă să profite de situaţia creată, în măsura în care 
se va putea, cu gândul că după ce Sarah va ajunge femeie 


bogată, nu o va uita nici pe bătrâna ei mătușă, care a fost bună 
cu ea. Cu Leigh se purta ca o mamă și încerca să pară alarmată 
din cauza palorii lui. Urma o cură de untură de morun și-l rugă s- 
o încerce și el. Leigh, care era mereu alarmat din pricina 
sănătăţii sale se lăsă convins. După terminarea fiecărei mese, 
Ellen aducea o mică tăviţă pe care era o sticlă de untură de 
pește și o lingură. Cei de faţă se uitau fascinaţi la ea, până când 
își turna untura în lingură, apoi se uitau în altă parte, până când 
ea deschidea gura cu buzele subţiri și înghiţea doza, iar după 
aceea se întorceau din nou spre ea și zâmbeau în silă văzând-o 
că linge lingura de grăsimea rămasă. 

— Totul este să te obișnuiești cu untura aceasta, spuse ea. 
După ce te-ai obișnuit, nu-ţi mai pricinuiește greață și devine 
indispensabilă. 

In ziua în care Leigh consimţi să încerce și el efectul curei, 
porunci ca fata să aducă două linguri. li turnă ea însăși porţia în 
lingură, apoi se apropie, făcând drumul cu grijă împrejurul 
mesei. El deschise gura și mătușa i-o turnă pe gât. Expresia lui 
de eroică suferință o făcu pe Sarah să râdă înveselită. Intr-un 
rând se uită maliţioasă la Finch. 

Peste câteva zile doamna Crunt constată o îmbunătăţite în 
înfățișarea lui Arthur: 

— la uitaţi-vă, ce băiat drăguţ a devenit! exclamă ea. De aici 
înainte îi voi spune păpușa mea. Păpușa mea cea frumoasă. 

Se înţeleseră ca Augusta și doamna Court să plece la Londra, 
împreună cu Sarah, și să comande rochia de nuntă. Arthur 
trebuia să le însoţească. 

Când Nicholas și Finch se pomeniră singuri la Lyming, cel 
puţin un timp limitat, se simţiră mai mulţumiţi decât ar fi crezut. 
Nicholas constatase că-i vine din ce în ce mai greu să se 
înţeleagă cu Augusta. Se plictisise de doamna Court, de patima 
ei pentru jocul de whist și de acompaniamentul la pian, de 
obiceiul ei de a lua untura de pește de faţă cu altă lume. Se 
săturase s-o mai audă vorbind despre calităţile lui Thomas Court 
și condamnând obiceiurile lui Dennis, deoarece el îl detestase 
pe primul și-l simpatizase pe al doilea. Afară de asta simţea 
nevoia să-i poată vedea mai des pe Eden și pe Minny. Nu era 
mulţumit nici de faptul că datorită prezenţei doamnei Court, nu-l 
putea pofti pe Eden la el. 


Din ziua sosirii lui Arthur, Finch trecuse printr-o neîntreruptă 
tensiune nervoasă. Acum se putea liniști și putea lăsa zilele să 
treacă una după alta, fără să se mai preocupe de ceva. Se scula 
de dimineaţă, ca să poată vedea răsăritul soarelui, și-i urmărea 
discul aprins și roșu ca un mac cum apare din mijlocul ceţii 
așternute în largul landelor, până când se ridica pe deasupra 
turnului bisericii, ca să se urce spre albastrul cerului. Partea cea 
mai mare a zilei și-o petrecea în aerul liber și în arșiţa soarelui 
care îi bronzase gâtul, și se întorcea acasă pe înserat, când 
soarele se cufunda într-o aureolă de lumină, dincolo de coamele 
dealurilor din depărtare. În timpul arșiţei de la amiază se așeză 
în umbra zidului acoperit de iederă, cu o carte în mână sau 
visând cu ochii treji. Silueta Sarei apărea și dispărea din visurile 
sale, uneori trează, altă dată dormind, uneori fugind de el, altă 
dată făcându-i semn s-o urmeze. Seara își închipuia c-o poate 
vedea aievea, așezată pe laviţa din grădină, înfășurată în șalul 
ei spaniol. Când era împreună cu el, aici în casă, o uita aproape 
imediat după ce trecea în altă cameră, dar acum când era 
plecată, nu și-o mai putea alunga din minte nicio clipă. La Arthur 
nu se gândea decât rareori și cel mult atunci când se întreba cât 
de mult l-o fi iubind Sarah în realitate. Prin minte, îi trecu 
gândul, că probabil intensitatea dragostei trezite în sufletul lui 
Arthur o determinase să răspundă la această dragoste și se 
întrebă: dacă el însuși s-ar fi îndrăgostit nebunește de ea, oare 
Sarah ar fi răspuns la dragostea lui în același fel? Dar ar fi fost 
imposibil ca o fată să nu-l iubească pe Arthur, mai ales dacă el 
se străduia să se facă iubit de ea. Despre sine însuși își închipuia 
c-ar fi greu să fie iubit de cineva, deoarece, chiar într-o astfel de 
situaţie, el s-ar simţi zăpăcit. 

Într-un rând îi urmări pe Ralph Hart și pe fata cu care ieșise la 
plimbare, în lungul unei poteci cotite prin holde, și-i văzu că trec 
printr-o poartă din marginea țarinei, ca să ajungă între alte 
holde. Tot timpul se ţinuseră de mână. Era tocmai în seara în 
care flăcăii din sat învățau să tragă clopotele: acordurile lor 
profunde nu se opriră niciun moment. Din toate florile gardurilor 
de mărăcini și merișori, care despărțeau terenurile, se înălţau 
miresme și din crângurile întunecate se auzea ţipătul bufniţelor. 
Pe deasupra tuturor miresmelor în care vibra glasul clopotelor și 
ţipătul bufniţelor, se ridica aroma proaspătă a fânului abia cosit. 


Finch se simţea ca și cum viaţa lui avea să dureze o veșnicie. 
Era singur în casă cu unchiul Nick, singur în grădină, unde 
stătea de vorbă cu Ralph Hart și singur se plimbe în timpul 
nopţilor luminate de lună. Impresia că o umbră i se desprinde 
din piept și rămâne cu capul golit de orice gânduri, dar cu o 
senzaţie de forță neobișnuită, se repeta mult mai des decât 
înainte. Se despărțea de trupul său cu o mișcare asemănătoare 
zăvorului care se deschide; tot așa se deschidea și fiinţa lui, 
pentru a deveni una cu holdele din apropiere și cu vântul ce 
bătea în largul lor. Aceasta fu prima împrejurare când încercă să 
compună la pian. 

Nicholas îi propuse să-i invite duminică seara la ei pe 
„locatarul căsuţei de la poartă și pe doamna”, cum avea obiceiul 
să le spună lui Eden și Minny. Fetele de serviciu, în afară de 
Ellen, vor fi plecate de acasă și Ellen nu avea obiceiul să 
vorbească. 

— Chiar dacă Augusta va afla, nu-mi vine să cred că se va 
supăra prea mult, căci deși poartă bucle ca Regina Alexandra, 
ea datează dinainte de epoca Victoriană. 

Apoi, uitându-se la Finch pe sub sprâncenele zbârlite, adăugă: 

— Vreau să-l văd pe Eden. Vreau să o văd pe Minny. Mie-mi 
place să văd tineret împrejurul meu. 

Finch se gândi: 

„Doamne Atotputernice, iar a început. Noroc că unchiul Ernie 
nu este acasă. El nu poate suporta să-l audă pe unchiul Nick că 
imită felul de a vorbi și obiceiurile bunicii”. 

Fu însă de acord cu el, că n-ar strica să organizeze o mică 
serată. 

Cei doi locatari ai căsuţei sosiră și arătau mult mai bine decât 
îi văzuse Finch până acum. Minny, sărăcuţa de ea, avea o rochie 
nouă de mătase ușoară pe care și-o cumpărase, datorită 
anunţurilor din ziare, de la soldurile din iulie ale unui magazin 
din Londra. Eden îi scurtase puţin părul des și aspru, iar pe 
loburile urechilor i se vedea acum destul de limpede roșul pe 
care și-l dăduse. După ce se așezară pe scaune, Eden exclamă: 

— Ştiţi că m-am făcut frizer?! Cum vă place felul în care este 
aranjat părul lui Minny? 

— Mie-mi plac urechile ei, răspunse Nicholas și o ciupi de 
vârful unei urechi. 

Minny îl apucă de mână: 


— Îmi dai voie să-ţi spun unchiule Nick? 

— Draga mea, nu știu cum mi-ai putea zice altfel? 

În timpul cinei fură foarte veseli. Eden se jură că de câteva 
luni încoace e prima oară când mănâncă și el o mâncare ca 
lumea. Minny gătește atât de prost, spunea el, încât în 
majoritatea cazurilor trebuie să pregătească el mâncarea. Dar 
ar fi fost imposibil s-o jignească pe Minny. In seara aceasta arăta 
ca o personificare reală a lunii iulie și de fiecare dată când 
deschidea gura, printre buze îi năvăleau cascadele râsului și 
respiraţia tot atât de plăcută ca și florile unei holde de trifoi. 
Nicholas turna cu generozitate în pahare cea mai bună calitate 
de vin al Augustei. 

După ce se ridicară de la masă, Nicholas și Eden începură să 
discute, iar Finch și Minny îi ascultau. Mai târziu făcură muzică și 
fu rândul celor care stătuseră de vorbă să asculte. 

Când se întoarseră la căsuţa lor, Minny îl apucă pe Eden 
strâns de braț: 

— Dragul meu, ar fi încântător să avem și noi o casă ca 
aceasta! 

— Nu vom avea niciodată, dragă fetiţo, răspunse el. Tu și 
poetul tău sunteţi condamnaţi să cântaţi la ușa oamenilor 
străini. 

După întoarcerea celor care plecaseră la Londra, începură 
pregătirile înfrigurate pentru celebrarea căsătoriei. Leigh era 
foarte nerăbdător și nu admitea nici un fel de întârziere. 
Nerăbdarea dragostei lui nu putea îngădui pierderea inutilă a 
săptămânilor de vară ce-i mai rămăseseră, ca să le poată 
petrece împreună cu Sarah, ca soţie a lui. Doamna Leigh se afla 
în Columbia Britanică și fusese bolnavă, așa că avea să treacă 
vreme destul de îndelungată până să fie în stare să plece într-o 
călătorie mai lungă. Arthur ar fi preferat să celebreze căsătoria 
la un oficiu de stare civilă, dar nici Augusta nici doamna Court 
nu vrură să audă de așa ceva. Cununia putea fi simplă, cu puţini 
invitaţi, dar, trebuia celebrată așa cum se cuvine. Augusta era 
de părere că pentru fericirea lor era de bun augur faptul că 
Renny și Alayne se căsătoriseră anul trecut tot în casa ei. Nu vor 
fi de față decât câţtva vecini și câţiva prieteni de-ai lui Arthur, 
care vor veni de la Londra. 

În timpul acesta răceala Sarei se topise în dogoarea dragostei 
lui Arthur. Finch urmărea neliniștea înfrigurată a prietenului său. 


După săptămâna pe care o petrecuse la Londra, părea obosit. 
Apoi, cu totul pe neașteptate, într-una din zile începu să i se 
spovedească lui Finch: 

— De multe ori am senzaţia că-mi scapă printre degete și se 
depărtează de mine. Nu m-am simţit niciodată atât de aproape 
sufletește de ea ca în ziua aceea, la poarta țarinei. Mă simt 
aproape înspăimântat... Și nemulţumit... Pe urmă mă revolt 
împotriva mea. Este o fată încântătoare și adorabilă. Totuși nu 
sunt în stare s-o înţeleg. Probabil în ziua în care vom fi amândoi 
un trup și un suflet, situația mi se va părea altfel. Nu ne-am 
înţeles nici în privinţa călătoriei de nuntă. Eu aș fi vrut să 
plecăm în Norvegia, dar ea ţine morţiș să mergem undeva pe 
litoralul mării, într-o localitate din apropiere. Nu-i place 
societatea prietenilor mei de la Londra aproape nici n-a stat de 
vorbă cu ei când i-am adus să-i vadă. 

— Ti-a vorbit vreodată despre copilăria ei? îl întrebă Finch. 

— Nu mi-a spus nimic altceva, decât că a rămas orfană la 
vârsta de treisprezece ani și că a fost adoptată de doamna 
Court. Ea i-a făcut educaţia și împreună au călătorit prin toate 
părţile. Presimt că Sarah nu-i poartă niciun fel de recunoștință 
pentru ceea ce a făcut pentru ea. Totuși sunt de părere că 
bătrâna este o femeie foarte cumsecade. 

Finch nu se putu decide să-i vorbească despre felul în care a 
murit Dennis Court, simțind o dorinţă neînţeleasă să păstreze 
numai pentru el o parte din secretele Sarei. Dacă ea ar fi fost de 
acord ca Arthur să fie informat despre copilăria ei stranie, i-ar fi 
spus totul ea însăși. In orice caz conversațiile ce le avusese cu 
ea pe banca din grădină îi aparţineau și era liber să le uite sau 
să mediteze asupra lor. Era foarte mulțumit că lui Arthur nu-i 
spusese nimic despre aceste întâlniri ale lor. 

— Eu sunt de acord cu Sarah, declară el. Nu sunt în stare să 
îmi închipui ceva mai plăcut decât o lună de miere pe care să ți- 
o petreci pe litoral, undeva aici în apropiere. Renny și Alayne au 
închiriat pentru o lună o casă pe litoralul din Cornwall, și au fost 
amândoi foarte mulţumiţi. L-am auzit de nenumărate ori vorbind 
despre ceasurile pe care le-a petrecut acolo în tovărășia 
pescarilor. 

— De, dragul meu, mi se pare straniu să-ţi aduci aminte de 
astfel de amănunte din timpul unei călătorii de nuntă! 


— Cred că s-au întors și cu alte amintiri. Dar acesta este felul 
de a fi al lui Renny. Alayne a cutreierat toate bisericile din 
împrejurimi, ca să colecţioneze perniţe vechi de strane. A adus 
cu ea o mulţime de exemplare și la Jalna. Dar pe Renny astfel de 
lucruri îl plictisesc. 

— Oare n-am putea obţine casa pe care au avut-o ei? 

— Cred că sezonul este prea înaintat. Ei au închiriat-o în iunie, 
înainte de a începe aglomeraţia. 

— Ideea unei case de ţară îmi convine și mie. Va trebui să 
vorbesc despre asta și cu Sarah. 

Finch fu de părere că de aici înainte, fiind căsătorit cu Sarah, 
lui Arthur îi va rămâne foarte puţin timp liber pentru a se putea 
analiza pe sine însuși, cum făcea, înainte. 

Inchiriară un automobil - deoarece Augustei i se părea o 
extravaganţă să ţină un automobil propriu - și plecară în 
Cornwall. Statură de vorbă cu agenţii imobiliari și avură parte 
una după alta numai de decepţii. Toate casele mai bune 
fuseseră închiriate de luni de zile. Până la celebrarea cununiei 
nu mai aveau decât câteva zile, când un agent din Polmouth le 
vorbi despre o casă a unui fermier bogat din Cornwall, care 
renunţase să mai lucreze. „Este o casă frumoasă, spunea 
agentul, și mult mai bună decât casele care se închiriază de 
obicei”. Cei doi tineri plecară numaidecât cu automobilul, s-o 
vadă. 

Casa era la marginea orășelului, în mijlocul unei grădini: o 
casă de formă pătrată și urâtă, cu storuri și perdele albe, care 
atârnau rigide în spatele geamurilor poleite ca niște oglinzi. În 
grădină nu se vedea nicio frunză veștedă pe cărări, iar înăuntru 
niciun fir de praf. Fură poftiţi în sufragerie, unde, după ce se 
așezară pe scaunele de mahon tapiţate cu pluș de culoare roșie, 
stăpânul casei, care era un bărbat uscăţiv, le puse tot felul de 
întrebări. Cât timp discutară preţul chiriei, el rămase nemișcat 
pe scaunul din cealaltă parte a mesei, bătând cu ochelarii în 
tăblie. Dolofana lui soţie cu o sclipire de dorinţă în priviri, stătu 
liniștită și cu mâinile încrucișate în poale. Finch reuși să afle 
destul de repede că ea ar vrea să-și viziteze o fată măritată în 
Scoţia, și că vizita aceasta depinde de posibilitatea de a-și 
închiria casa. Ceva în atitudinea acestui cornwalez trezi 
împotrivirea lui Leigh, așa că Finch se miră auzindu-l cum se 
târguiește. In conversaţia lor interveneau momente penibile, în 


timpul cărora bătrânul bătea ritmic cu ochelarii în masă, iar 
Leigh stătea nemișcat, ca de piatră. Până când să se înţeleagă și 
preţul chiriei să fie redus la douăzeci și două de lire și șase 
șilingi, Finch și soţia proprietarului se simţiră penibil. 

Imediat după aceea Leigh și cornwalezul se luminară la faţă și 
se simţiră încântați unul de altul. Finch își zise: „Abia acum 
încep să-mi dau seama cum de a reușit familia lui Leigh să facă 
parale”. Cu toate acestea, Arthur era uneori atât de 
extravagant! Finch și soţia fermierului își zâmbiră și oftară 
ușuraţi. Mai inspectară o dată casa și grădina și, cu această 
ocazie, proprietarul îi spuse lui Leigh că rodul merilor de pe 
marginea zidului nu este inclus în preţul chiriei, dar are dreptul 
la fructele pe care le scutură vântul. Mazărea de pe vrejuri însă 
o poate întrebuința în mod gratuit. Când îi făcu această 
comunicare, cornwalezul se uită la el aproape triumfător. Dădu 
fuga în bucătărie și aduse un cuţit, ca să-i demonstreze cum 
trebuia preparată pentru fiert. Leigh, care în viaţa lui nu văzuse 
mazăre crudă, se uită la el cu toată atenţia, văzându-l cu câtă 
meticulozitate o taie de pe vrej și despică păstaia. Soţia 
fermierului le arătă cum funcţionează aspiratorul de praf și le 
făgădui să angajeze o bucătăreasă pricepută și o fată în casă. 

După ce se urcară în mașină, Leigh se propti în spătarul 
scaunului și oftă resemnat: 

— Când mă gândesc, exclamă el, că voi fi obligat s-o aduc pe 
adorabila mea Sarah într-un astfel de mausoleu! Mi se pare 
sinistru, să admit că ceea ce am văzut poate fi adevărat. Ai 
văzut albul acela îngrozitor din dormitoare? De ce m-ai lăsat să 
închiriez casa? 

— Nu cred să fie chiar atât de proastă, încercă Finch să-l 
liniștească. La urma urmelor, casa aceasta nu este pentru voi 
altceva decât un efemer adăpost. Dacă încerci să privești 
problema din acest punct de vedere, vei vedea cât de puţină 
importanţă are casa, zise el și întinse mâna spre țărm, ca să-i 
arate valurile înspumate venind din fundul zării, înghesuindu-se 
neobosite, ca apoi să se întoarcă din nou spre larg. La ce să te 
mai frămânţi din pricina perdelelor cu dantelă și a tapetului de 
pe pereţi? 

Athur privi în direcţia indicată de el și obrazul i se lumină: 

— Ce spectacol măreț! O, cel puţin dacă ai fi și tu împreună 
cu noi, ca să te poţi bucura de vederea lui! 


Apoi se uită cu ochi luminoși la Finch: 

— Nu cred c-ar putea să existe vreun motiv care să te 
împiedice să vii! și, întinzând mâna, i-o puse pe genunchi: Va 
trebui să vii! Trebuie! Gândește-te la dormitoarele acelea 
frumoase și albe! Să nu refuzi, Finch! Nici nu bănuiești cât de 
mult aș vrea să vii și tu. 

— De, dragul meu, cred că această propunere este cea mai 
neașteptată din câte mi s-au făcut vreodată. Cum să iei cu tine 
în călătoria de nuntă pe unul dintre cei care ţi-au fost martori la 
căsătorie? Nu-ţi dai seama că Sarah nu va admite pentru nimic 
în lume așa ceva? O astfel de propunere ar face-o să se revolte. 
Călătoria de nuntă este prin ea însăși destul pentru o fată, fără 
să mai adaugi și pe unul dintre prietenii mirelui. 

— Nu vorbi prostii! Sarah va fi încântată. Mi-a spus că ţine 
foarte mult la tine. Dar nici nu e vorba numai de faptul că noi 
am vrea să vii... mai este și altceva... Eu nu sunt în stare să-ţi 
explic... Finch, dragul meu, eu am nevoie de prezenţa ta... S-ar 
putea să-ţi închipui că dragostea dintre mine și Sarah se 
interpune prieteniei noastre. Dar din acest punct de vedere 
greșești. Astăzi ţin la tine mai mult decât înainte. lar în timpul 
acestor săptămâni aș vrea să te știu aproape de mine. Vreau ca 
femeia pe care o iubesc și bărbatul pe care-l iubesc să fie lângă 
mine. Vreau ca aceste două iubiri, atât de diferite, să se 
contopească într-un întreg adorabil. Vreau ca dragostea noastră 
să fie tot atât de luminoasă ca luceafărul în trei colțuri. Inţelegi? 
întrebă el și strânse mâna lui Finch. 

— Nu crezi c-ar fi preferabil să inaugurăm această situaţie 
ceva mai târziu? întrebă Finch. 

Își simţea trupul înfiorat auzind cuvintele lui Arthur și 
simţindu-i strângerea de mână, dar gândul că va fi obligat să 
participe și el la călătoria lor de nuntă îl umplea de îndoieli. 

— Nu, asta nu se poate! răspunse Arthur cu violenţă. Situaţia 
de care vorbim a și început, prin urmare este de datoria noastră 
să continuăm să o păstrăm cu toată sfințenia, făcând-o să 
devină o parte din noi înșine. 

Finch se simţea aproape speriat, dar totuși consimţi. 

— Cred că nu veţi avea nevoie de mine chiar de la început, 
nu-i așa? 

— Dimpotrivă, vom avea! 


Arthur își trase pălăria pe ochi, apoi rămase îngândurat și nu 
mai zise nimic. 

În ziua nunţii începu o ploaie măruntă. Toate obiectele pe 
care puneai mâna erau calde și prea umede. În aerul nemișcat, 
melodia clopotelor părea că rămâne suspendată, ca și când n-ar 
fi lăsat-o să se stingă. Dangătul clopotelor vibra lung - prin 
cernerea înceată a ploii și se pierdea în ceţurile ridicate în largul 
câmpiilor. Arthur se simţi încântat, când își aduse aminte că va 
trebui să dea bani celor care trăgeau clopotele în ziua nunţii 
sale. 

Doamna Court o plictisi îngrozitor pe Augusta din cauză că, 
tot timpul cât dură slujba, ea bătu tactul cu tocurile în 
dușumelele naosului. Augusta vărsă câteva lacrimi cu toată 
demnitatea, de vreme ce nu era nimeni de față care să fi plâns, 
cum se obișpuiește la nuntă. Tot așa făcuse și cu ocazia 
căsătoriei lui Renny cu Alayne. 

Partea naosului, care nu fusese ocupată de invitaţi, era plină 
de ţărani și de alți oameni din sat. Toţi fură de acord că mirele 
este un tânăr foarte drăguţ și că mireasa este o fată mândră și 
rece. Despre Finch ziceau că este un tânăr cu înfățișare blândă 
și melancolică. Un bărbat mai în vârstă din familia Court, surd ca 
o toacă, și cu o poftă de mâncare mult mai nedomolită decât a 
lui Finch, venise din Irlanda, ca să fie de faţă la nunta Sarei. 

La început mătușa Augusta și doamna Court fură de părere că 
plecarea unei terțe persoane în călătorie de nuntă împreună cu 
tinerii căsătoriți era o idee cu totul neobișnuită. Arthur însă reuși 
să le convingă că este un procedeu cât se poate de corect. 
Sarah era de acord cu el. Gândul că a închiriat o căsuţă pe malul 
mării îi făcu plăcere, deoarece casa mătușii ei era în interior și 
nostalgia mării începuse s-o chinuiască. 

Până să-și încarce bagajele în mașina luată cu chirie și să 
ajungă în șoseaua pavată care ducea spre Polmouth, ploaia 
măruntă, scuturată din norii palizi ce pluteau în adâncul cerului 
începu să bată cu furie și picături grele argintii plesneau ca niște 
bășici și săreau împrejurul mașinii, ca mingile de cauciuc. 
Gardurile de mărăcini și merișori de pe marginea șoselei păreau 
că se strâng mai aproape unul de altul, cu bogăţia lor de frunze 
și flori. 

Finch se așezase lângă șofer, ţinând pe genunchi vioara Sarei. 
Cutia viorii era umedă și se gândi la vioara dinăuntru, ca la o 


ființă vie care se simte tulburată de cursul vijelios al vieţii ce 
gonește pe lângă ea. O ţinea strâns și se uita la ferestrele 
aburite ale mașinii pe care se scurgeau picăturile de ploaie. 

La plecare doamna Court le spusese: 

— Sarah nu poate cânta, fără s-o acompaniez eu. Prin urmare 
este inutil să mai luaţi și vioara cu voi. 

Arthur îi răspunse cu toata blândeţea: 

— De dragul meu, Sarah va trebui să se obișnuiască să cânte 
împreună cu Finch. 

Sarah fu de acord să ia și vioara, dar nu-i venea să creadă că 
va cânta la ea, cât timp va avea la îndemână cântecul valurilor 
mării. 

Când ajunseră în Polmouth, ploaia devenise un veritabil 
potop, iar când se opriră în faţa intrării de la Penholm, văzură 
casa ascunsă dincolo de perdeaua deasă a ploii. Fuga de la 
mașină până la intrare fu identică cu trecerea printr-un zid de 
apă. Fetele de serviciu alergau de colo până colo cu bagajele. 
Leigh se simţi foarte mulțumit că n-a spus nimănui din casă că 
este tânăr căsătorit. 

După ce se așezară împrejurul uriașei mese de mahon din 
sufragerie ca să-și bea ceaiul, ochii lui alergară îngânduraţi 
împrejurul camerei. 

— Nu mă pot împăca cu felul în care arată, repetă el de 
câteva ori la rând. Nu sunt în stare s-o suport. 

— Nu te zgâi în felul acesta la lucrurile pe care le vezi 
împrejurul tău, îl sfătui Finch. Mai bine uită-te la Sarah! 

— Cadrul acesta este o adevărată blasfemie pentru o fată ca 
ea. Nu pot și nici nu vreau să suport interiorul acesta. 

— Şi ce ai de gând să faci? 

— Voi scoate toate lucrurile din cameră. Vei vedea! Ai 
răbdare. 


— Da, domnule, mi s-a spus că nu este tocmai departe, 
declară Ralph și ridică ochii spre culmile învăluite în purpură, 
care mărgineau lumea lui. 

Finch se simţi emoţionat: 

— Ascultă, Ralph: îţi spun eu ce să faci. Călătoria de nuntă, cu 
fata pe care o iubești, o faci pe litoralul mării și cheltuielile le voi 
plăti eu. 


— Vă mulţumesc, domnule. Ei îi va face plăcere o astfel de 
călătorie. 

— Dar cred că până să te căsătorești dumneata, va mai trece 
multă vreme. Prin urmare nici dumneata nici eu nu vom putea 
aștepta până atunci. Va trebui s-o duci la mare în prima 
duminică frumoasă. Eu voi comanda mașina. 

Ar fi avut poftă să-i însoţească și el, să vadă obrazul lui Ralph 
în momentul în care va vedea marea și stâncile de pe țărm. 
Totuși s-ar putea ca Ralph să nu spună altceva decât: „Este 
foarte frumoasă, domnule!” iar fata să se uite mirată și să nu 
scoată nicio vorbă. 

Cu Sarah nu mai vorbi niciodată despre cei doi tineri. Pe cât îi 
era posibil, se ferea din calea ei și încerca să-și petreacă vremea 
mai mult singur. Nu dorea să mai treacă o dată prin aceleași 
emoţii pe care prezenţa ei le trezise în sufletul său. 

La câteva zile după aceea, când Arthur îi propuse soţiei sale 
să facă o excursie cu automobilul și plecară împreună la Londra, 
ca să cumpere o mașină, Finch se despărţi de ea aproape cu 
indiferență. Relaţiile dintre el și Leigh deveniseră de o răceală 
inexplicabilă și fiecare dintre ei simţea că celălalt încearcă să-i 
ascundă ceva. La două zile după plecarea lor, doamna Court se 
întoarse și ea în Irlanda. Începuse chiar din prima zi să se 
gândească la altă nepoată care să ia locul Sarei. 

Într-o seară Finch îl găsi pe Ralph în grădină întins cu faţa în 
jos pe iarbă, în lungul căreia se târau vrejuri de iederă, în 
căutarea unui copac pe care ar putea să se urce. Era aproape 
întuneric și-o oră la care Ralph, dacă nu era plecat la plimbare 
cu iubita lui, pleca întotdeauna la maică-sa în sat. Ridică obrazul 
ud de lacrimi spre Finch. 

— Ei comedie, exclamă Finch, ia spune ce s-a întâmplat? 

— M-a lovit o mare nenorocire, domnule, răspunse Ralph cu 
glas sugrumat. Mi-a scris fata că de aici înainte nu mai vrea să 
iasă cu mine la plimbare. 

Tânărul se uita la Finch și obrazul lui avea aceeași expresie ca 
a unui animal rănit. 

— Bine, dar ce s-a întâmplat? Aţi avut vreo discuţie? 

— Nu, domnule! Când a plecat, ne-am despărţit în cea mai 
bună înţelegere. Am condus-o la gară și mi-a spus ce bine vom 
petrece împreună, după ce se va întoarce, căci va avea să-mi 
spună o mulţime de lucruri. 


— Ce crezi că s-a putut întâmpla? 

— Nu știu, domnule. Simt că-mi vâjâie capul. S-ar putea să-și 
fi găsit un alt flăcău, cine știe. 

— Liniștește-te Ralph, căci altul ca dumneata nu va putea 
găsi. Afară de asta, ascultă-mă pe mine, vorbele ei nu trebuie să 
le iei prea în serios. Așteaptă până în ziua când se va întoarce și 
încearcă să te lămurești cu ea. Sunt convins că vă veţi înţelege 
foarte bine unul cu altul. 

Ralph își ascunse obrazul la adăpostul braţului. Finch își dădu 
seama că Ralph ar prefera să rămână singur. Plecă, dar, 
continuă să se gândească la el. Obrazul lui întunecat și palid, 
atât de deosebit de al celorlalţi flăcăi din sat, era mereu între el 
și imaginea celorlalți din casă. Ralph se împrietenise cu el și 
fiecare avea propria sa deznădejde. 

Câteva zile la rând pe Ralph nu-l mai văzu decât în timpul 
lucrului în grădină. O întrebă pe Augusta, când se va întoarce 
fata pe care o avea la bucătărie. Mătușă-sa îi răspunse că în 
ziua următoare, așa că-i povesti despre neînţelegerea dintre cei 
doi tineii iar Augusta declară c-ar prefera ca Ralph să nu se mai 
gândească la ea, deoarece nu era o fată destul de bună pentru 
un tânăr ca el. 

Dimineaţa următoare Finch îl întâlni în grădina de legume. 
Stătea chircit între straturile de pământ negru și dădea drumul 
seminţelor, având pe obrazul tânar o expresie de melancolie 
aproape impresionantă. Poleiala soarelui toamnei împodobea cu 
o frumuseţe blândă toate obiectele pe care le lumina. În umbra 
tufișurilor se simţea un suflu tainic, ca de așteptare. 

— Este o dimineaţa frumoasă, Ralph, zise Finch, străduindu-se 
să pară vesel. 

— Da, domnule. Este o dimineaţă frumoasă. 

— Este tot atât de cald ca în luna iulie. Imi plac astfel de zile. 

— Aţi avut noroc, domnule, să vă puteţi bucura de această 
dimineaţă. 

— Ralph, aș prefera să te văd tot atât de bine dispus ca în 
ziua în care am stat prima dată de vorbă împreună. 

— Pentru mine, domnule, nu există decât un singur mijloc ca 
să mai pot deveni cum am fost atunci. 

— În sfârșit, fata se va întoarce astă-seară. Prin urmare nu ai 
prea mult de așteptat. 

— Da, domnule, nu mai am mult de așteptat. 


— Mâine vei fi cu totul alt om. 

— Da, probabil! 

Cum stătea lăsat pe vine, ridică fruntea și se uită la Finch și în 
privirile lui clipi ceva din seninătatea de altădată: 

— Am aflat, domnule, de unde v-aș putea face rost de un 
prepelicar, dacă doriţi să aveţi unul. Este numai de trei luni și de 
rasă foarte bună. 

— Voi vorbi cu mătușă-mea. Ea are nevoie de un câine. 

— Prin urmare n-aveţi intenţia să-l luaţi cu dumneavoastră 
când vă veţi întoarce acasă? întrebă el îngândurat. 

— Drumul pe care-l voi face eu este foarte lung, pentru a 
putea lua un câine. 

— Da, domnule, cred că este drum lung. Dar câinele despre 
care v-am pomenit eu este un prepelicar de rasă. 

— Ai dreptate, este o mică deosebire, răspunse Finch cu 
blândeţe. E foarte frumos să ai un prepelicar. Dacă poţi să aduci 
căţelușul, să știi că-l iau cu mine acasă. 

Nu era în stare să se împotrivească rugăminţii pe care o 
vedea în privirile lui. | se părea că Ralph ţinea extrem de mult să 
obţină o bucurie cât de mică, văzându-l pe el mulţumit. 

În aceeași seară îl văzu în faţa ușii de la bucătărie, stând de 
vorbă cu fata. Era cu spatele spre el, dar obrazul fetei se vedea 
alb în întuneric. Finch întârzie câteva clipe prin apropiere, în 
nădejdea că-i va putea vedea când vor pleca la plimbare, ca să 
iasă în luncă, așa cum făcuseră înainte, dar constată că rămân 
nemișcațţi și vorbesc cu glas scăzut. Nu auzea altceva decât 
cadenţa săltată a dialectului lor din Devon. 

În aceași noapte stătu treaz vreme îndelungată și se gândi la 
Ralph și la fată. | se întâmpla pentru întâia dată, din ziua în care 
se întorsese de pe litoralul mării, să fie treaz în timpul nopţii, 
fără să-l chinuie imaginea Sarei. 

Dimineaţa următoare, după ce prânzi, ieși în grădină să-l 
întâlnească pe Ralph. Nu-l găsi și-o apucă în lungul aleii pavate 
care ducea spre terenul de tenis, când se pomeni faţă în faţă cu 
grădinarul care venea fuga spre el. Obrazul rumen al lui Ash era 
palid și alerga cu gura căscată, așa că i se vedeau gingiile fără 
dinţi. Gâfâia, ca și cum ar fi alergat de departe. 

— O, domnule, ce facem acum? reuși el să îngâne. Ralph Hart 
este în șopron și s-a otrăvit. S-a sinucis, bietul de el. 

— Nu e mort, nu-i așa? 


— Nu sunt sigur, dar cred că este. Vreţi să veniţi cu mine, 
domnule? 

Alergară împreună înapoi la șopron și îl găsiră pe Ralph făcut 
ghem, ca și când s-ar fi zvârcolit de durere. Se aplecară asupra 
lui. Finch, care tremura din creștet până în tălpi, îi cercetă 
obrazul. Era de culoare verde, gura îi era strâmbă și buzele 
pătate de o soluţie. Alături de el era un bidon plin până la 
jumătate de un lichid, din care câteva picături fuseseră vărsate 
pe jos. Era șopronul în care păstrau uneltele de grădinărit și 
unde Arthur îi mărturisise lui Finch dragostea lui față de Sarah. 

Grădinarul se lăsă în genunchi și pipăi inima tânărului. 

— Nu mai bate! Este mort ca toţi morții! declară el și lacrimile 
începură să-i curgă de-a lungul obrazului. 

— Va trebui să-i spunem mătușii, zise Finch și simţi că ceva îi 
paralizează membrele și-i taie glasul. Va putea oare să se miște 
din loc? Va putea să alerge înapoi acasă? Constată că poate, dar 
umbla târșindu-și picioarele. Bătrânul Ash, fie că era nerăbdător 
să dea de știre tuturor, fie că-i era frică să rămână singur cu 
mortul, se luă după el. Se opriră în faţa Augustei, în urma căreia 
se afla bucătăreasa și fata din casă, care ieșise în alee. Tocmai 
le dăduse dispoziţii pentru ce aveau de făcut în ziua aceea, când 
de la fereastră îl văzuse pe Finch și pe grădinar venind grăbiţi 
spre casă. ` 

Augusta își păstră calmul într-un mod desăvârșit. Işi îndreptă 
trupul și se uită la el autoritară: 

— Sunteţi siguri că a murit? întrebă ea. 

— Da, mylady. Nu mai este suflu de viaţă într-însul. Sunt sigur 
că a murit cu cel puţin un sfert de ceas înainte de a-l găsi. A 
venit la mine și mi-a cerut bidonul cu otrava pe care o 
întrebuințam împotriva gândacilor de pe legume. Nu prea 
înţeleg care să fie pricina c-a înghiţit otrava aceasta, dar este 
sigur că a înghitit-o. Otrava pesemne și-a făcut numaidecât 
efectul. 

— Ash, aleargă cât poţi de repede după doctor, porunci 
Augusta. Eu va trebui să-i dau de știre maică-si, biata de ea. lar 
pe Ralph nu se poate să-l lăsăm singur acolo în șopron. 

— Voi sta eu cu el, declară Finch cu dinţii încleștaţi. 

Nu se mișcă, de lângă trupul neînsufleţit al lui Ralph, până 
când sosi doctorul, apoi așteptă până când îl așezară pe o targă 
și-l duseră în casa maică-si. Augusta își petrecu partea cea mai 


mare a zilei stând împreună cu biata bătrână: merseseră 
împreună să comande sicriul lui Ralph, vorbi apoi cu preotul și 
stărui să intervină la episcop, să admită ca băiatul să fie 
îngropat în interiorul cimitirului. 

Celelalte slugi spuneau că fata de la bucătărie a început să 
plângă în hohote când a auzit despre moartea lui Ralph și 
susţinea sus și tare că nu poartă nicio vină, deoarece ea nu i-a 
dat ocazia să-și facă planuri în legătură cu ea. 

— Va trebui ca pe fată s-o dai afară! ţipă Finch revoltat, 
adresându-se mătușii sale. Nu se poate să mai stea aici în casă. 
Fata asta este o fiară. Ea l-a asasinat pe Ralph. 

— Nu se poate, răspunse Augusta categoric. Nu pot s-o dau 
afară. Orice fată are dreptul să se răzgândească, atunci când 
este vorba de căsătorie. Mi-a spus că i-a scris foarte frumos și i- 
a adus la cunoștință că persoana lui nu o mai interesează. 

— Este o căţea nerușinată! declară Finch. 

— Finch, te poftesc să nu mai întrebuinţezi astfel de vorbe. 
Mă miră purtarea ta. Și tocmai după o astfel de întâmplare. 
Toată vina o poartă Renny că voi, băieţi mai tineri, întrebuinţaţi 
astfel de expresii. 

— Renny nu are nicio vină, îngână Finch. Cred că și un sfânt 
și-ar pierde cumpătul în fața unei astfel de fete. 

Veni și un ziarist care se anunţă la Lyming Hall și stătu de 
vorbă cu fata de la bucătărie. În ziarul local apăru un articol în 
care domnișoara Muriel Slater nega că ar fi fost vreodată 
logodnica sinucigașului. Din când în când ieșea împreună cu el 
la plimbare, dar tovărășia lui începuse să-i devină insuportabilă, 
iar Hart a încercat să-i facă scandal, după ce i-a spus că nu este 
dispusă să se mai plimbe cu el. 

Ziua înmormântării fu cea mai frumoasă din acest început de 
toamnă. Satul, cu holdele și luncile înconjurătoare, părea tot 
atât de liniștit ca un peisaj de vis, iar parcelele îmbrăcate în 
spuză de aur. Până și coamele întunecate ale dealurilor, cu 
vârfuri cu tot păreau învăluite într-o ceaţă aurie. Contrastul 
acesta neașteptat al culorilor peisajului, tufele de răsură 
încărcate de măceșe roșii ca sângele păreau o procesiune vie 
înșirată pe amândouă părţile drumului. 

Nymet Crews era unul dintre satele al căror centru este de un 
verde uniform. Împrejurul lui se înșirau căsuţele spoite în alb, 
care păreau că te poftesc să intri, iar în fânețe puteai vedea 


aproape întotdeauna câte un cal slobod, o vacă sau două, 
păscând iarba. În timpul acelei zile, până și acoperișurile de stuf 
păreau aurite, iar jaluzelele de la ferestre și obloanele micilor 
prăvălii închise îi dădeau o înfățișare de sărbătoare. Rațele care 
pluteau pe baltă, erau și ele mai puţin gureșe decât de obicei și 
se legănau mulţumite pe apa ca oglinda. Satul Nymet Crews își 
avea și el un nătărău al său, care arăta ca un băiat de cinci ani, 
deși în realitate împlinise douăzeci și acesta se plimba de colo 
până colo, încălecat pe o bicicletă cât o jucărie, uitându-se cu 
ochii bulbucaţi la înfățișarea neobișnuit de solemnă a uliţei. 

Căldura era neobișnuit de mare pentru luna septembrie. Când 
ajunseră la poalele dealului, Finch își scoase pălăria și-și șterse 
sudoarea de pe frunte și de pe gât. Se simţea stânjenit de 
prezenţa grupurilor de femei care stăteau de vorbă în faţa 
intrărilor. | se părea că le aude spunându-și una alteia: „lată, 
vine și nepotul doamnei. El este cel care a descoperit trupul 
băiatului... Şi tot el a stat lângă sinucigaș, până când grădinarul 
a adus pe doctorul satului”. 

Sub tălpile picioarelor simţea pietrele înfierbântate ale 
pavajului. Nu-i fu greu să găsească în sat casa mamei lui Ralph, 
după grupul de oameni care aștepta în curte. Două femei 
îmbrăcate în negru trecură grăbite în lungul pajiștii din faţa 
casei, ca și când s-ar fi temut c-au sosit prea târziu. Se îndreptă 
spre intrare și grupul de oameni se despărţi în două, ca să-i facă 
loc să treacă. Odaia era plină de oameni și în mijlocul acestora 
se vedea sicriul. Nu se putu decide să intre, așa că se întoarse și 
plecă repede, simţindu-și obrazul aprins din cauza privirilor 
curioase ale celor care îl urmăreau. O apucă repede în lungul 
străzii, și ajunse în apropierea unei ulicioare unde era adunat un 
grup de flăcăi, prieteni de-ai lui Ralph. Toţi erau îmbrăcaţi în 
haine de postav albastru, ca de sărbătoare, pe cap cu pălării tari 
sau cu șepci de postav. Feţele și mâinile lor arătau înfierbântate 
și arse de soare. Finch se apropie de grup, dar stătu mai de-o 
parte. Flăcăii se uitară la el curioși și continuară să vorbească pe 
șoptite. Dialectul lor era atât de neobișnuit, încât numai rareori 
se întâmpla să înţeleagă câte o frază din conversaţie. | se păru 
că-i aude vorbind ceva despre un campionat de fotbal. Pesemne 
își spuseseră tot ce aveau de spus în legătură cu moartea lui 
Ralph și acum gândurile lor se întorseseră spre alte preocupări. 


Își închipuise că va ajunge prea târziu, dar acum i se părea că 
așteaptă de vreme îndelungată. O văzu pe mătușă-sa că se 
apropie pe stradă, apoi traversează un maidan și se îndreaptă 
spre ulicioara care duce la biserică. Era îmbrăcată în negru și 
Finch se simţi mulţumit de această atenţie a ei. Părea înaltă și 
impunătoare, dar foarte obosită, deoarece astăzi făcea pentru a 
doua oară drumul acesta greu. 

Imediat ce dispăru din vedere, clopotele începură să bată. 
Bătură solemn, de nouăsprezece ori la rând, câte o bătaie 
pentru fiecare an trăit de Ralph. Foarte curând după aceea 
apăru din casă și cortegiul de înmormântare și o apucă încet în 
lungul uliţei. 

Sicriul era purtat pe umeri de șase flăcăi, dintre care patru 
erau fraţi de-ai lui Ralph. Sicriul era vopsit în culoarea lemnului 
de stejar și lăcuit. Părea foarte greu, deoarece se vedea că 
flăcăii înaintează încet cu povara pe umeri. Pe sicriu erau fixate 
câteva cununi de flori proaspete. Nătărăul satului mergea cu 
bicicleta pe marginea drumului, ca să nu scape nimic din acest 
spectacol. In urma sicriului veneau rudele mortului. Femeile și 
fetele erau îmbrăcate în haine negre, pe care le păstrau cu grijă 
în dulapuri pentru astfel de ocazii. Erau și bărbaţi, între care unii 
păreau oameni în vârstă. Unul dintre aceștia, își zise Finch, 
trebuie să fie bunicul. Acesta o ţinea de braţ pe mama lui Ralph. 
Umbla cu trupul aplecat sub povara durerii și a hainelor negre 
cu care era îmbrăcată: o femeie mică și bondoacă, în mână cu o 
batistă pe care și-o ridicase la ochi. 

Toţi flăcăii erau adunaţi la intrarea ulicioarei, se urniră din loc 
și se  strecurară între cei care formau cortegiul de 
înmormântare. Bocănitul încălțămintei lor grele pe pavaj răsuna 
sinistru în auzul lui Finch, care se găsea în apropierea lor. 
Augusta îi spusese s-o însoţească până la biserică, dar el 
preferase să urmeze sicriul cu osemintele lui Ralph. 


XII 

| se părea că stelele n-au coborât niciodată atât de jos pe cer 
ca în noaptea aceea. Sclipirea lor le făcea să arate întocmai ca 
niște făclii. Luna plină, după ce se ridică peste vârfurile 
dealurilor, părea că revarsă mai multă lumină decât ar fi avut 
nevoie pământul. Sub lumina ei pământul părea că lucește 
întocmai ca o cupă verde de cristal pe care o ţii sub apa 
spumegândă a unei cascade. Câmpurile din marginea 
mlaștinilor păreau aproape albe, iar gardurile de mărăcini și 
tufișurile, negre ca abanosul. Liniștea era atât de adâncă, încât 
Finch, care se oprise în mijlocul pajiștei ude de rouă, putea auzi 
murmurul șuviţei de apă de dincolo de grădina de legume, și 
mișcările somnoroase ale păsărelelor care dormeau între 
crengile copacilor. 

În jos, de partea cealaltă se vedea turnul bisericii ridicându-se 
dintre copaci, iar împrejurul acestuia se îngrămădeau căsuţele 
satului. Tot acolo, în partea aceea era și căsuţa în care stătea 
mama lui Ralph. În apropierea turnului era mormântul lui Ralph. 
Din turn se auzi ceasul care bătu sferturile, apoi, încet, una după 
alta, unsprezece lovituri. Foarte curând după aceea geamurile 
portocalii ale ferestrelor salonului începură să se întunece. 

O siluetă albă ieși dintre copacii parcului și se apropie de el. 
Era Eden. Din ziua în care doamna Court plecase, Eden îi 
vizitase de câteva ori, dar Augusta nu-i spusese s-o aducă și pe 
Minny. Se temea că în momentul în care Eden o va aduce în 
casă, cei doi se vor instala de-a binelea pentru o vizită care va 
dura cine știe cât, și nu-i va mai putea scoate. Eden constatase 
nu o dată că a început să-i fie lehamite de încercările lui Minny 
de a face bucătărie. 

Pe de o parte Augusta presimţea că este datoria ei să-i 
determine pe acești doi tineri să se căsătorească, deoarece 
altfel nu-i putea primi la ea în casă, pe de altă parte însă se 
temea să îl determine pe nepotul ei la o legătură permanentă, 
firea lui nefiind câtuși de puţin indicată pentru așa ceva. De 
fiecare dată când Eden trecea prin apropierea ei, îi petrecea 
braţul împrejurul mijlocului și-i spunea: 

— Mătușico dragă, dumneata ești singura femeie care mă 
înţelege. 

— Dar de Minny ce zici? întrebă într-un rând Augusta cu 
severitate. 


— Minny nu este o intelectuală, ii răspunse el. Este o fire 
sinceră și neprefăcută. Ea nu are nevoie să înțeleagă. Tu însă ai 
un temperament și intelectual, și firesc. 

Se uită la el cu neîncredere; dar ar fi fost greu să se 
împotrivească insinuărilor pe care le simţea în vorbele lui. 

De astă dată Eaen întrebă: 

— De ce faci o mutră atât de tragică, frate Finch? 

— Probabil ar fi ciudat dacă n-aş face, răspunse Finch abătut. 

— Faci aluzie la flăcăul acela care s-a sinucis. Dar de ce iei 
lucrurile în felul acesta? Cred c-ai avea mai curând motive să-l 
pizmuiești. Cu cât se simte el mai bine decât noi doi! El nu se va 
mai plictisi niciodată. Părul lui nu se va mai rări, nici nu va 
încărunţi, și nici măduva ciolanelor nu se va scleroza. Nu va 
avea parte să vadă că fata pe care a iubit-o a devenit bătrână, 
urâtă și cicălitoare și nici pe copiii pe care i-ar fi avut, că devin 
oameni de nimic. El este tot atât de strălucitor și de rece ca una 
dintre stelele acestea care strălucesc deasupra noastră. Hai să 
alegem o stea și să-i zicem Ralph Hart, după numele lui. 

Finch ridică fruntea și se uită la stele: 

— Spune, Eden, tu crezi în viaţa de dincolo de moarte? Admiţi 
că acolo unde este Ralph acum, ar putea fi conștient de ceea ce 
se întâmplă? 

— Nu m-aș mira câtuși de puţin. Poate acum se plimbă printr- 
o grădină. Sau poate că tocmai acum se uită pe fereastra iubitei 
sale și încearcă să-i spună cât este de mulțumit că datorită ei a 
reușit să scape de toate grijile de pe pământ. 

— Eden, constat că te contrazici, exclamă Finch. Atunci când 
am încercat să mă înec și tu m-ai împiedicat - spuneai că viaţa 
este mai bună decât moartea, indiferent de suferinţele prin care 
trebuie să treci. Spuneai că nimic din vicisitudinile prin care ai 
fost obligat să treci nu te-au putut determina să dorești 
moartea. Viaţa, viaţa, viaţa - acesta a fost refrenul pe care mi l- 
ai repetat mereu. Chiar atunci când nu ţi-a mai rămas nimic, 
rămâne totuși vântul care cu adierile lui domolește pojarul 
arșiţei, sfârși el și întoarse obrazul crispat spre fratele său. 

— Știu, Finch. Judec și astăzi ca atunci. Tot ce se întâmplă, se 
întâmplă pe bună dreptate și ce va fi, este mai bine decât ceea 
ce a fost. Copacul acesta din apropierea noastră este măreț, nu- 
i așa, dar dacă furtuna îl va smulge din rădăcini, vom avea o 
vedere mult mai plăcută. 


Şi, trecându-și braţul pe sub al lui Finch, adăugă: 

— Haide să mergem la plimbare. Nu ne-am mai plimbat de 
multă vreme împreună. Haide, să fim veseli și mulţumiţi că mai 
trăim și sorbim lumina aceasta de lună, ca pe un vin din cupe de 
cristal. 

ÎI strânse de braţ și-l duse mai mult cu sila, ca şi când ar fi 
avut să-i spună ceva ce nu ar fi trebuit să audă și altă lume. Un 
fluid magnetic ce părea că radiază dintr-însul îl determină pe 
Finch să se supună. Trecură printr-o spărtură a gardului de 
merișori și ieșiră în parc, iar de aici în luncă. Imprejurul lor 
simțeau fremătând o atmosferă calmă și pură. Toată melancolia 
din sufletul lui Finch se topi. Simţea o mulţumire nestăpânită 
faţă de viaţa ce clocotea într-însul, ca și când vigoarea ar fi 
izvorât din pământ și s-ar fi urcat în trupul său, sau ar fi plouat 
asupra lui din stelele ce scăpărau pe cer. 

— Dacă există ceva mai plăcut decât ceea ce vezi acum, 
declară Eden, mi-ar face plăcere să știu și eu ce este! și mâna Îi 
alunecă în josul braţului lui Finch, până când ajunse la degetele 
care se împreunară. O apucară în lungul unei poteci tăiate de 
păstori și-și continuară drumul, ţinându-se de mână. 

Fiecare clipă îi făcea să se simtă tot mai încântați de priveliște 
și mai departe de orice griji. Işi simțeau trupul inundat de 
mulțumire, întocmai cum era pământul inundat de lumina lunii. 
Înaintară până când ajunseră la marginea mlaștinilor. În mijlocul 
ierburilor și a vegetației de pipirig și de papură, cu frunzele ca 
argintul, începură să cânte și să râdă. Se simțeau purificaţi și 
liberi de toate părerile de rău ce le tulburase sufletul, iar 
trupurile lor li se păreau noi, viguroase și fără de prihană. 

Se întinseră pe pământ și se uitară la discul lunii. 

— Îţi voi da înapoi fiecare stea pe care mi-ai dat-o, bătrâne 
astru, strigă Eden. Mie nu mi-e frică! Eu sunt viu! Prefer să fiu 
Eden Whiteoak, decât să fiu oricare alt muritor de pe pământ! 

— lar eu prefer să fiu Finch! strigă Finch. Sunt în viaţă! Sunt 
viu! lar tu, bătrâne astru, ești tot viu, deoarece te îmbrățișezi cu 
soarele! 

Se găseau la marginea uriașei întinderi mlăștinoase din 
Dartmoor, care se pierdea până dincolo de zare, urcând spre 
coamele din High Willhayes, Cawsand Beacon și Yes Tor. 
Coastele cu blocurile lor de granit și așternutul înţunecat de 
vegetaţie străluceau acum ca valurile de argint topit în care 


licăre lumini de ametist; în urma lor mai puteau zări clăile 
proaspete, ridicate pe coastele dealurilor în mijlocul holdelor 
care înaintau până în vecinătatea smârcurilor, dar cu toate 
acestea li se părea că civilizaţia rămăsese undeva departe. 
Presimţeau că viaţa va trebui să continue în felul acesta, pentru 
totdeauna. 


XIII 

Nicholas și Ernest luaseră hotărârea să se întoarcă la Jalna, 
cât mai era vremea bună. Plecară la Londra, cu intenţia de a 
mai întârzia vreme de zece zile în capitală, dar aceste zece zile 
deveniră o lună, așa că se îmbarcară abia pe la sfârșitul lui 
octombrie, când oceanul începu să fie răscolit de furtuni 
violente. După ce Finch le plăti toate cheltuielile drumului, 
constată că această călătorie pe care o făcuseră pe socoteala lui 
a fost destul de costisitoare. Dar nu-i păru rău de banii cheltuiţi 
și nici nu se mai gândi la ei. 

Din ziua morţii lui Ralph Hart o stranie insensibilitate pusese 
stăpânire pe el. După noaptea petrecută împreună cu Eden în 
vecinătatea mlaștinilor, vreme de câteva zile simţise o 
mulţumire aproape halucinantă. | se păruse că pentru el era de 
ajuns să fie în viaţă și să se simtă tânăr. Alerga de la o plăcere 
simplă, pe care i-o oferea viaţa, la alta, bucurându-se ca și cum 
aceste plăceri i s-ar fi oferit pentru ultima dată. Prefera să-și 
petreacă vremea în singurătate, pentru a gusta mulţumirea 
simţurilor în toată intensitatea și fără să-l supere nimeni. Se 
ferea de Eden, ca și când s-ar fi temut că entuziasmul prezenţei 
lui ar putea să tulbure cristalul limpede al dispoziţiei sale de 
acum. 

Duminica următoare fusese la biserică și se așezase în strana 
înaltă și sculptată, împreună cu mătușă-sa. Cât timp asistase la 
slujbă, se simţise din nou cutremurat de senzaţia aceea 
bolnăvicioasă care-l chinuise în ziua înmormântării lui Ralph. 
Aproape nu-i venea să creadă că sicriul lui Ralph nu se mai afla 
în biserică. Îngenunchease și-și acoperise ochii cu mâinile, 
încercând să alunge această viziune. Mirosul de mucegai al 
zidurilor bisericii îi aducea aminte de cel al unui mormânt și se 
simţi cutremurat de scârbă. Gândurile i se întoarseră spre Ralph 
care zăcea acum întins în mormânt și i se părea că acestea au 
început să scormone exact ca o haită de câini care vor să 
dezgroape un hoit. Imnurile cântate de credincioși i se păreau 
urlete care se ridicau împrejurul său. În apropierea intrării 
naosului văzu toate rudele lui Ralph, îmbrăcate în haine negre. 
Era prima duminică de după înmormântare și veniseră în grup. 
Mama lui Ralph rămase îngenuncheată tot timpul cât dură 
slujba: o femeie masivă, îmbrăcată în rochie neagră, cu ochii 
acoperiţi de mâinile în mănuși negre de bumbac. 


În aceeași după-amiază Nicholas îi spuse lui Ernest: 

— Băiatul acesta mi se pare extrem de abătut. Cred că ar fi 
mai bine să ne însoţească la Londra. Işi pierde vremea stând aici 
la ţară, în loc să profite de vacanţă și să vadă ceva din viaţă. 

— Este un tânăr straniu și cu toane, răspunse Ernest. Nu poţi 
prevedea niciodată cum va judeca situaţia în care se găsește. La 
început mi s-a părut că nici nu se sinchisește de moartea 
tânărului grădinar. Aproape nici n-a vorbit despre el. Dar azi- 
dimineaţă, după terminarea slujbei, când am trecut pe lângă 
rudele lui care se adunaseră împrejurul mormântului, obrazul lui 
Finch tremura, ca și când s-ar fi luptat cu plânsul. 

— Va trebui să vină la Londra împreună cu noi, căci, după 
zbuciumul prin care a trecut, are nevoie de o schimbare. Este un 
pachet de nervi, ca și biata sa nebunatică mamă. 

Umbra de pe obrazul lui Ernest, pricinuită de grija pentru 
Finch, păru că se adâncește și devine nemulţumire auzind 
cuvintele lui Nick care în realitate nu era altceva decât 
străduinţa de a imita felul în care odinioară vorbea mama lor. 

Vorbiră cu Finch și-i propuseră să-i însoțească la Londra, dar 
el răspunse că preferă să rămână în Devon. Deși Augusta se 
simţea măgulită de dorinţa lui de a mai întârzia în casa ei, 
gândul de a scăpa de toţi vizitatorii nu-i era câtuși de puţin 
neplăcut. În același timp se temea că dacă tânărul Finch va 
rămâne singur, ea va fi obligată să-i vadă din ce în ce mai des 
pe Eden și pe Minny. Grija ei de căpetenie era cum să facă, să-i 
determine să se mute din căsuţa de la poartă. Ştia că nu putea 
să-i spună lui Eden de-a dreptul, deoarece știa că nu are bani ca 
să poată pleca. Adevărul este, își zicea ea, că după vizita celor 
doi fraţi mai în vârstă, care erau oameni cicălitori, a unei 
prietene gălăgioase ca doamna Court, a băiatului acesta 
capricios, după o căsătorie și o sinucidere, avea acum nevoie de 
liniște. 

Prin urmare ce va face Finch de aici înainte? Va pleca la 
Londra ceva mai târziu? Va pleca la Paris sau la Roma? De 
obicei, tinerii preferă să vadă și să viziteze aceste capitale, 
spuneau cei doi unchi ai lui. 

Da, va vizita orașele acestea mai târziu. Deocamdată însă nu 
își dorea altceva decât să poată sta liniștit și departe de lume. 
Curând, Nicholas și Ernest își făcură bagajele și plecară, ca să se 
întoarcă acasă. 


Finch făcea lungi plimbări prin regiune. Glezna pe care și-o 
scrântise pe litoralul mării îl mai supăra și acum, dar, ca să-i 
vină mai ușor, se obișnuise să se sprijine într-un baston. Foarte 
curând, tânărul înalt și slab, care umbla sprijinindu-se în baston, 
deveni o figură cunoscută pentru toţi cei din vecinătate. De 
nenumărate ori se gândise la cățelul prepelicar pe care Ralph 
Hart avusese de gând să i-l aducă, și i se părea că-l aude cum 
vine pe urma lui. 

Într-o seară, pe când se întorcea de la plimbare și tocmai voia 
să intre pe alee, văzu două fete cu bonete în cap și încinse cu 
șorţuri. Stătuseră de vorbă cu un tânăr care trecea cu bicicleta 
și începuseră să râdă de o glumă pe care acesta o făcuse. Finch 
constată că una dintre ele este fata de la bucătărie, cea cu care 
Ralph ieșea la plimbare. Când o văzu în drum, stând de vorbă cu 
un tânăr, se simţi pe neașteptate cuprins de revoltă. Obrazul ei 
rotund și alb, pe care niciodată nu-l văzuse decât în lumina 
înserării, schiță un zâmbet. Se apropie de ea cu bastonul ridicat: 

— Cred c-ar trebui să-ţi fie rușine! ţipă el revoltat. Intră în 
casă și să nu te mai văd niciodată în calea mea! 

Cele două fete fugiră speriate. El o luă pe alee, cu bastonul în 
mână, tremurând de furie. A doua zi se așteptase să audă că 
fata a plecat, dar nu se întâmplă nimic și cu asta incidentul luă 
sfârșit. Din seara aceea, dacă se întâmplă să-l vadă de departe, 
fata se ferea din calea lui. 

Fu prima dată când vorbi cu cineva autoritar, afară de cazurile 
cu Wakefield, dar Wake nu se sinchisea câtuși de puţin de el. 
Faptul că fata nu era în serviciul lui și că nu avea dreptul să-i 
vorbească pe un astfel de ton, nu-l supăra deloc. Era încântat c- 
a reușit s-o înspăimânte. Ajuns în camera lui, începu să se 
plimbe de colo până colo, gustând o mulţumire sălbatică de pe 
urma spaimei fetei, murmurând: 

„M-am oprit în faţa ei, cu bastonul ridicat, și am ţipat la ea: 
Cred c-ar trebui să-ți fie rușine! Intră în casă și să nu te mai văd 
niciodată în calea mea!” Obrazul i se aprinse din nou și ridică 
bastonul deasupra capului, imitând gestul pe care-l făcuse. 

Sinuciderea lui Ralph Hart reușise să alunge imaginea Sarei 
din gândurile lui. Obrazul ei, pe care i se părea că-l vede de 
fiecare dată când se uita la câte ceva, fusese înlocuit de chipul 
schimonosit al lui Ralph în agonie, așa cum îl văzuse întins pe 
dușumelele șopronului. Faţa lui chinuită apărea dintre straturile 


grădinii, din mijlocul norilor călători de toamnă, din tapetul de 
pe pereţii camerei, din întunericul ce se închega împrejurul lui 
după ce închidea ochii. 

După întâlnirea cu fata lui Ralph, în sufletul său se petrecu o 
nouă schimbare. Pe măsură ce din amintirea sa începea să se 
șteargă imaginea lui Ralph, așa cum îl văzuse după moarte, 
chipul Sarei apărea din nou în faţa lui. In această schimbare 
este de remarcat amănuntul straniu că, pe măsură ce treceau 
zilele, obrazul sinucigașului începea să se limpezească, iar la 
sfârșit îi apăru senin și cu ochii strălucitori, și în aceeași măsură 
în care chipul Sarei se crispa și lua înspăimântătoarea înfățișare 
a lui Ralph. Noua lui expresie îl tulbura pe Finch mai ales seara, 
când se pregătea de culcare. Işi îngropa obrazul în pernă și 
încerca să alunge spaimele pe care i le pricinuia. 

În același timp i se părea că amintirea Sarei i-a devenit 
insuportabilă deoarece Sarah îl trădase la fel ca fata de la 
bucătărie pe tânărul Ralph. Încercă să facă o legătură între 
aceste două fete: cea de la bucătărie îl determinase pe Ralph să 
se sinucidă, iar pe el Sarah îl determinase să trăiască într-o 
stare psihică vecină cu nebunia. Îşi zicea că ea stăruie anume în 
amintirea lui sub această înfățișare fioroasă, că puterea ei de a-l 
obseda era generată de pornirile stranii pe care le simţise 
întotdeauna în firea ei. Îşi aduse aminte de încercarea lui de a 
se sinucide și, datorită unor motive pe care nu le putea înţelege, 
o făcea responsabilă și de această încercare nereușită. 

Când se întâmpla ca în timpul conversaţiilor cu mătușă-sa 
Augusta să pomenească numele Sarei, nu ezita deloc să-i 
spună: 

— Este o fată stranie. Cred că Arthur a comis o mare greșeală 
căsătorindu-se cu ea. Nu va trece mult timp și va face și el 
această constatare. N-aș vrea câtuși de puţin să fiu în pielea lui. 

— Mi-ar părea extrem de rău dacă această căsătorie a lor nu 
va fi reușită, îi răspundea Augusta. El este un băiat atât de 
cumsecade. În același timp mie Sarah îmi este simpatică. 
Trebuie să știi, dragul meu, că la început mi-am închipuit că tu și 
Sarah veţi fi atrași unul spre celălalt, dar îmi dau seama că am 
făcut o socoteală greșită. Tu nu te-ai fi putut niciodată înţelege 
cu ea și ar fi fost o nenorocire. 


— Să mă înțeleg cu fata aceea! Imposibil! Pe mine mă 
interesează cu totul alt fel de fete. Mie-mi place o fată care să 
poată fi și un fel de camaradă pentru un bărbat. 

In realitate, expresia camaradă i se părea lui însuși 
respingătoare. Gândul că femeia pe care o iubește ar putea să-i 
fie camaradă, i se părea cu totul lipsit de gust. Întrebuinţase 
aceste cuvinte numai din pricină că exprimau ceva cu totul 
deosebit de ceea ce era Sarah în realitate sau de ceea ce ar fi 
putut sa devină vreodată. Cu altă ocazie, îi spuse Augustei: 

— Ar fi trebuit s-o vezi, mătușico, în timpul plimbărilor noastre 
pe litoralul mării. Cred că mișcările ei nu erau cu nimic mai 
libere decât ale unei chinezoaice. Nu știu ce este cu ea, dar mi 
se pare că toate articulațiile îi sunt înţepenite. 

Dar imediat după ce vorbea de Sarah își simţea trupul încins 
de o dureroasă dorinţă faţă de ea. Leigh îi descria în toate 
amănuntele frumuseţea regiunii lacurilor italiene, iar la o lună 
după aceea îi trimise o scrisoare din Franţa meridională unde 
intenționau să-și petreacă iarna. Finch citea scrisorile cu 
lăcomie, dar își dădea seama că Arthur îi scrie foarte mult 
despre ceea ce vedea fără să-i scrie nimic despre ceea ce 
simţea. Bănuia că Arthur încearcă să fie cât se poate de 
prudent, tocmai de aceea nu-i răspunse la scrisori. Atât Arthur 
cât și Sarah îi scriseseră Augustei în câteva rânduri. Finch 
asculta cu atenţie, fumându-și luleaua, în timp ce Augusta îi 
citea cu glas tare scrisorile primite de la Arthur, dar când începu 
să-i citească scrisoarea Sarei, protestă: 

— Te rog, nu mai osteni să-mi citești scrisorile ei. Cunosc 
exact felul plicticos în care poate scrie o femeie ca ea. 

— Nu este deloc plicticos, răspunse Augusta, după ce termină 
scrisoarea. Dimpotrivă, este foarte vesel și, după ce o împături, 
o băgă într-un sertar al biroului ei. 

După ce terminară masa și Augusta se urcă la etaj, să se 
odihnească puţin, Finch se apropie de birou și scoase scrisoarea 
din sertar. O învârti de câteva ori în mână, o deschise și o citi. 
Era o scrisoare neașteptat de simplă și de naivă. O citi de mai 
multe ori la rând și privirea i se opri asupra frazei: „Spune-i lui 
Finch că mă gândesc la el cu toată afecțiunea”. Se apropie de 
pian și începu să cânte atât de stins, încât aproape nu se auzea 
- ca nu cumva s-o trezească pe Augusta - câteva dintre bucăţile 
pe care le cântase împreună cu Sarah. 


O vedea limpede, stând în faţa lui, aproape de pian, cu vioara 
sub bărbie. | se părea că aude sunetul coardelor iar în gând el o 
acompania. li vedea gura frumos modelată și nările care-i 
tremurau. Incerca să-și țină respiraţia, ca nu cumva trăsăturile 
obrazului să i se crispeze de zvârcolirile agoniei, cum se 
întâmpla de multe ori când i se părea c-o vede. Dar în timp ce el 
cânta, obrazul ei rămânea senin, ca și când ar fi primit lumina 
unei radiaţii interioare. 

Pe la sfârșitul toamnei află despre dezastrul financiar de la 
bursa din New York. Citea titlurile articolelor din gazetele care 
se ocupau de acel dezastru financiar, dar se simţea foarte puţin 
impresionat. Augusta fu deznădăjduită când află că în această 
prăbușire a pierdut și el treizeci de mii de dolari. Îi condamnă pe 
fraţii săi și pe ai ei, că au fost de acord să investească o sumă 
atât de mare în valori străine. Până și Eden rămase năucit. Îl 
sfătui pe tânărul Finch, ca - de vreme ce vrea să-și arunce banii 
- să arunce o parte din ei și acolo unde se găsește el. Finch nu 
găsi de cuviință să-i răspundă, că atunci când i-a pomenit 
pentru prima dată despre investiţiile pe care le-a făcut el a fost 
cel care le-a aprobat cu tot entuziasmul. 

Nu mult după aceea primi o scrisoare pe al cărei plic erau 
lipite timbre americane. Scrisoarea era de la doamna Trent, 
care-i scria în termeni aproape isterici. Spunea că a pierdut tot 
ce a avut, până la ultima leţcaie. Dar îi făgăduia să-i ramburseze 
cei zece mii de dolari pe care-i împrumutase, chiar dacă ar fi să 
rabde de foame pentru a putea face rost de ei. Scrisoarea avea 
cinci pagini pe care se așterneau „înspăimântătoarele informaţii 
intime” pe care le primise despre cele întâmplate în Wall Street. 
Sfârșea foarte optimistă, cu declaraţia că cel mult în termen de 
un an va putea să-și plătească datoria. Lui Finch îi dăduse o 
obligaţie a cărei scadenţă fusese fixată pe ziua de întâi 
decembrie. Împături scrisoarea primită de la ea și o băgă în 
sertarul mesei de toaletă din odaia lui, dar nu-i răspunse. În 
momentul în care Finch îi spusese despre această nouă 
pierdere, Augusta oftă îndurerată. Banii maică-si, din pricina 
cărora avuseseră atâtea discuţii, de care se legaseră atâtea 
nădejdi și care provocaseră atâtea dezamăgiri, începuseră să se 
topească într-un ritm cu totul neașteptat. 

Ipoteca moșiei lui Vaughan, pe care Finch o luase asupra sa, 
reprezenta cincisprezece mii de dolari. Dobânzile care trebuiau 


plătite de două ori pe an, ajunseseră acum la scadenţă. Dar în 
loc de bani, sosi o scrisoare de la Maurice care-i spunea: 

„M-am gândit că poate nu te vei supăra, dacă va trebui 
să mai aștepți până să-ți trimit banii. Anul acesta pentru 
mine a fost cât se poate de prost. lar acum a venit și 
operaţia lui Meggie, care-mi pricinuiește o mulţime de 
bătaie de cap. Am fost obligat să plătesc onorariul 
medicului care a tratat-o și aceasta reprezenta o sumă 
importantă, iar specialistul care o va opera, sunt sigur că 
îmi va cere și el un onorariu important. Te rog să fii sigur 
că, cheltuielile ce le voi avea în această împrejurare nu mă 
interesează câtuși de puțin, de vreme ce este vorba ca ea 
să scape fără nicio primejdie, deși mi se spune că nu 
există niciuna; dar în astfel de cazuri nimeni nu poate 
prevedea ce se întâmplă. Meggie este curajoasă, în 
măsura în care se poate. Ti-ar fi scris ea însăși mai demult, 
dar toată vara a fost suferindă. Patty se face din zi în zi 
mai drăguță. Mai zilele trecute Meggie a întrebat-o: „Unde 
este unchiul Finch?” și fetița i-a răspuns: „In ceruri!” Tu 
ești un om fericit, dar eu mă astept ca peste câteva zile să 
trec prin toate chinurile iadului. Mâine Meggie va fi 
internată în spital. 

Fii amabil, spune-i mătușii tale că o salut cu toată 


afecțiunea. 
Meg și Patty te asigură de dragostea lor și te sărută. 
Al tău 
MAURICE” 


Finch împături scrisoarea și mâinile începură să-i tremure. 
Meggie a lui, adorata lui soră Meggie să se afle într-o astfel de 
primejdie! Probabil nu o va mai vedea niciodată... Işi aduse 
aminte de zilele când fusese bolnav în casa lui Vaughan, iar ea 
stătuse lângă el și-l îngrijise și-l hrănise ca pe un copil mic. Işi 
aduse aminte de mâinile ei frumoase cum îi netezeau părul de 
pe creștet și de zâmbetul ei de neuitat. Fata aceasta era atât de 
iubitoare și atât de dezinteresată! Dacă fraţii ceilalţi ar fi fost și 
ei ca ea, cât de fericiți s-ar fi simţit împreună! 

După ce se mai liniști, începu să se gândească și-și zise că 
dacă operaţia n-ar fi reușit, până acum fără îndoială l-ar fi 
înștiințat telegrafic. Probabil peste câteva zile va primi o nouă 


scrisoare, în care-i vor spune că a început să se refacă. În timpul 
acesta va fi mai bine ca Augustei să nu-i spună nimic, căci ar fi 
inutil s-o mai sperie și pe ea. Dar deși Augusta știa că operaţia 
era inevitabilă, nu bănuia că era atât de apropiată. 

Intră în odaia Augustei, unde văzuse o colecţie de cărţi, în 
nădejdea că va găsi ceva de citit. Incăperea era impregnată de 
personalitatea mătușii sale, mai mult decât toate celelalte. 
jaluzelele erau întotdeauna lăsate pe jumătate, ca pleoapele 
întredeschise ale unui om somnoros, astfel încât odaia părea că 
se uită la restul lumii ca și când s-ar simţi jignită. Lui Finch nu-i 
făcu nici o plăcere vizitarea acestei încăperi, deoarece ferestrele 
ei dădeau spre terenul de tenis și dincolo de acesta era șopronul 
în care murise Ralph Hart. 

Se uită pe rând la titlurile cărţilor: The Scarlet Pimpernel, 
Robert Elsmere, Prizonierul din Zenda, Doamna de pe țărmul 
lacului. Ce cărţi erau acestea? Probabil cărţile favorite ale 
mătușii sale, pe care le mai răsfoia și astăzi. Sau le adusese în 
camera aceasta, numai din cauză că legăturile cărţilor erau 
ponosite de vreme și roase? Pe raftul acesta nu era nimic ce l-ar 
fi putut interesa. Cercetă pe cel de dedesubt. Tăcerea decanului 
Maitland, Prietenie, Chandos, Secretarul lui Lady Audley, A 
răsărit ca o floare... Hypatia, Ben Hur, Doi ochi albaștri. Cinci 
volume ale lui Eden Phillipotts. La urma urmelor prezenţa 
acestor cărți se datora și atmosferei din Devon. Gemenii divini, 
Zeii, Câţiva muritori și Lordul Wickenham. Pe ultimul raft de jos, 
cărţile erau atât de tocite încât nu se mai puteau citi titlurile 
imprimate pe cotor. Fiind înghesuite una lângă alta, numai cu 
mare greutate reuși să scoată volumul de la capăt, al cărui 
format neobișnuit îi atrase atenţia. Îl luă și se apropie cu el de 
fereastră. Era o carte de medicină populară. Probabil în ea se va 
găsi și boala de care suferă Meggie. Citi pagină după pagină, 
ascultând speriat zgomotele ce se auzeau pe scară. Din ce citea 
mai mult, se simţea tot mai îngrozit și speriat. In carte erau 
nenumărate boli de care ar fi putut să sufere și Meggie. Și 
fiecare mai gravă decât precedenta. Capul începu să-i vâjâie și- 
și simţi nervii întinși la limită, așa că uită să mai asculte 
zgomotul pe care l-ar fi pricinuit apropierea Augustei. Femei, își 
zise el, ar fi fost mai bine să nu vă nașteţi niciodată, decât să vă 
nașteţi femei! Cum de Meggie a reușit să trăiască până acum, 
fără a fi lovită de un dezastru? Cum de bunica a putut trăi o sută 


de ani? Este o adevărată minune! Citind, își simţea inima 
însângerată pentru soarta hărăzită primei mame a omenirii. 


XIV 

Ploaia bătea cu nădejde asupra casei bătrânești. Era o ploaie 
rece pentru acest sfârșit de mai și cădea nu în picături, ci în 
perdele, care băteau în ferestre și lăsau dâre în josul canaturilor, 
formând  băltoace. Faptul că prin geamurile aburite ale 
ferestrelor nu se vedea afară, era lipsit de importanţă, deoarece 
toţi cei din casă dormeau. Efectul ploii asupra straturilor de flori, 
a copacilor și a pajiștei nu putea fi văzut decât cel mai curând a 
doua zi, când soarele dimineţii își va tremura lumina pe 
deasupra firicelelor de iarbă crudă care au răsărit din pământul 
saturat de umezeală, pe deasupra florilor care ieri fuseseră 
boboci, pe deasupra bobocilor care au fost ascunși în mugur și 
pe deasupra frunzelor care s-au desfășurat din învelișul lor și s- 
au întins. 

Ploaia pătrundea în casă prin două spărturi, una la mansardă 
și una la subsol. Prin șindrilele putrede ploaia pătrundea în odaia 
goală a lui Finch. Puțin după plecarea lui în străinătate, Wragge 
adusese o găleată și o așezase pe dușumele, ca să adune 
picăturile de apă în timpul ploilor grele. Din ziua aceea nu mai 
intrase în cameră, deși prevedea că găleata trebuie să fie plină 
și a început să se reverse. Astăzi picăturile care cădeau din 
tavan loveau oglinda apei din găleată producând un sunet 
melodic și stins, iar din punctul unde cădeau se formau cercuri 
de unde spre marginea găleţii și apa se scurgea pe covorul 
vechi și tocit. În timpul zilei odaia avea o înfățișare ponosită. 
Mobilierul camerei, care în majoritatea lui avea nevoie de 
reparaţii, reprezenta lumea aparte în care trăise Finch. In dulap 
atârnau hainele pe care nu le luase cu el și care mai păstrau 
încă forma trupului său. 

La subsol ploaia pătrundea printr-o spărtură din apropierea 
ferestrei, unde apa scursă de pe streașină se aduna într-o 
băltoacă. De pe tocul ferestrei cădea un zgomot ritmic și lovea 
pardoseala de cărămidă. Zgomotul neîntrerupt îl făcea pe 
Wragge să-și închipuie că se găsește în tranșeele din Franţa pe 
care dușmanul a început să le bombardeze, cum bombardau 
germanii pozițiile britanice. Somnul îi devenea din ce în ce mai 
zbuciumat. Sforăitul lui ajungea un fel de geamăt și doamna 
Wragge, trezită din somn, întindea mâna spre el, ca să-l 
liniștească. Dar rezultatul obţinut de intervenţia ei era contrar 
intenţiei urmărite. Într-o noapte, când mâna ei mare și grea se 


așeză pe capul lui Rags, acesta își închipui că un neamt gras s-a 
întins după el, ca să-l ia prizonier, și scoase un urlet fioros. 

Benny, bătrânul câine ciobănesc, care dormea în holul de 
deasupra, întins pe o saltea de paie, auzi prin somn urletul de 
spaimă al lui Rags. Tocmai visase o ființă stranie, pe jumătate 
câine vagabond - pe jumătate oaie, care dădea târcoale prin 
hăţișurile din apropiere. Il urmărea de multă vreme. fără ca 
acesta să-l fi observat. Apoi cu totul pe neașteptate se întoarse 
și se uită la el, având chip de om, și scoase un behăit metalic, ca 
de oaie. Părul de pe spinare i se zbârli și, după ce mârâi o dată 
furios sări și-l apucă de grumaz. 

La etaj Nip dormea în fotoliul lui Nicholas. Nu voia să doarmă 
nicăieri, decât în camera stăpânului său. Stătea mereu cu o 
ureche ridicată în aer, ca să audă glasul favorit și adânc. Tocmai 
ațipise când mârâitul bătrânului Benny îl făcu să tresară. | se 
păru că este glasul stăpânului său care-i spune: „Nip, prinde 
păianjenul, Nip!” Se ridică pe picioarele dinapoi și începu să 
tremure. Apoi scoase un scâncet prelung, parte de plăcere, 
parte de spaimă, și ochii i se îndreptară spre ușa pe care n-o 
putea vedea din pricina întunericului. 

Singurul din familie care auzi scâncetul lui Nip, fu tânărul 
Wakefield care stătea cuibărit în pat, alături de Renny. Deschise 
ochii și constată că este întuneric, apoi auzi a doua oară 
scâncetul stins și un fior îi fugi în lungul trupului. 

— Renny, zise el în șoaptă și trase pe fratele său de mâneca 
pijamalei. Ce poate să fie zgomotul acesta? 

— Nu este nimic, îngân[ Renny cu glas somnoros. Culcă-te și 
dormi! 

— Am auzit un zgomot neobișnuit. Ca și când ar plânge 
cineva. 

— Poate Mooey. O fi visat ceva urât. 

Wakefield se ridică în capul oaselor și ascultă. Exact în clipa 
aceasta Nip sări de pe fotoliu și, apropiindu-se de ușă, începu să 
zgârâie. 

— Ascultă! Auzi zgomotul? Se întâmplă ceva cu totul 
neobișnuit. 

Ca să-l liniștească, Renny cobori din pat și ieși pe coridor, 
unde trase cu urechea, dar nu auzi nimic. Nip se culcase din nou 
pe fotoliu. Urletul de la parter se auzi din nou. 


Renny își aduse aminte de un rândaș de la grajduri pe care în 
aceeași zi îl dăduse afară din cauză că-l prinsese lovind cu 
piciorul un cal. Işi pierduse cumpătul și, ridicându-l deasupra 
capului, îl aruncase peste poartă, iar tânărul plecase 
amenințându-l cu pumnul. Ar fi mai bine să coboare și să vadă 
ce este la parter. Aprinse o lumânare și intră în toate camerele. 
Pretutindeni era liniște, iar bătrânul Benny se întinsese din nou 
pe salteaua lui și dădea din ciotul de coadă, ca și când ar fi vrut 
să-i spună că el este în stare să facă faţă situaţiei, chiar singur, 
orice s-ar întâmpla. 

Când trecu prin fata ușii deschise de la camera lui Piers, 
lumina făcliei licări pe obrazul fratelui său. Piers deschise 
pleoapele încet și se uită somnoros împrejurul său, mirându-se 
ce a putut să-l trezească. Simţea o mulţumire tremurându-i în 
adâncul fiinţei, ca o înfiorare de duioșie. Respirația liniștită și 
ritmică a lui Pheasant se auzea alături de el, întocmai ca a unui 
pui de căprioară adormit. Intinse braţul după ea și o sărută pe 
umărul dezgolit. 

E foarte probabil ca ploaia din noaptea aceea, care a doua zi 
dimineață determină florile din straturi să-și deschidă potirele, 
să poarte și ea o parte de vină pentru conceperea noului 
Whiteoak. 


XV 

Trecuseră ani mulţi din ziua în care familia din Jalna n- 
avusese decât șase membri prezenţi în casă. Cei rămași avură 
nevoie de vreme îndelungată pentru a se putea obișnui cu 
locurile goale de la masă. Scaunul gol, lăsat de impunătoarea 
prezenţă a lui Nicholas, fu partea cea mai grea a acestei 
străduințe. Lui Renny nu-i convenea deloc. Odată cu plecarea 
acestor doi feciori ai bunicii, care fuseseră întotdeauna în 
apropierea lui, i se părea că a pierdut-o pentru a doua oară pe 
bătrâna doamnă Whiteoak. Alayne propusese ca să îndepărteze 
scaunele goale dimprejurul mesei, pentru ca în felul acesta să 
poată sta mai aproape unii de ceilalţi, dar lui Renny ideea i se 
păruse nelalocul ei. Prin urmare continuară să stea unul în faţa 
altuia la cele două capete ale mesei uriașe, în mijlocul căreia 
fructiera grea de argint părea că împrumută o înfățișare de 
solemnitate până și prânzurilor frugale. Pe o parte a mesei era 
așezată Pheasant și Piers, iar pe cealaltă Wakefield, care părea 
foarte mic și extrem de important între ceilalţi. 

— Uite ce vom face, declară Renny într-o dimineaţă, îl vom 
aduce și pe Mooey, ca să mănânce împreună cu noi. Este destul 
de mare. Te rog, Alayne, să dai ordin ca la amiază să pună un 
tacâm și pentru el. Se va așeza alături de Wake. 

Gândul ca un copil care abia împlinise trei ani să mănânce la 
masă împreună cu ceilalți membri ai familiei, nu putea fi pe 
gustul lui Alayne. | se părea că vede obrazul dolofan al copilului 
și îi aude glasul piţigăiat, când întinde farfuria, ca cei mai în 
vârstă decât el să-i mai dea ceva de mâncare. Incercă să-și 
stăpânească glasul și să nu-și modifice trăsăturile obrazului, dar 
nu reuși nici una, nici alta. În voce i se simţea nemulţumirea, iar 
între sprâncene i se săpă o cută când răspunse: 

— Nu ţi se pare că Mooey este prea mic? Sunt convinsă că în 
această privinţă Pheasant este de acord cu mine. 

În primul moment, când îl auzise pe Renny, Pheasant își zise: 

„O, ce frumos din partea lui să se gândească să-l aducă pe 
micuțul meu adorat la masa comună”, dar, după ce constată ca 
Alayne nu era de acord, se întoarse spre Piers și-l întrebă: 

— Tu ce crezi? E prea mic? 

Piers se uită repede la Alayne și, cercetându-i obrazul, 
răspunse: 


— Wake era mult mai mic decât Mooey când s-a așezat 
pentru prima dată la masă, împreună cu ceilalţi membri ai 
familiei. 

Aducându-și aminte de vremea aceea, Renny începu să râdă 
în hohote: 

— Sigur c-a fost mai mic. Mi se pare că-l văd în faţa ochilor 
mei. Se uita la cei dimprejurul său, iar bunica avea obiceiul să 
moaie pesmetul în paharul cu vin și să-l hrănească. 

Pentru Alayne astfel de scene din timpul meselor erau ușor de 
imaginat. O vedea pe bătrâna care chiar pe vremea aceea 
trebuie să fi fost trecută de nouăzeci de ani, cum îndoapă 
copilașul cu pesmeţi, așa că răspunse supărată: 

— Probabil din cauza asta digestia lui Wakefield nu este nici 
astăzi așa cum ar trebui să fie. 

— Acestea sunt copilării. Bunica spunea de multe ori că ea a 
salvat viața băiatului. Pe vremea aceea nu avea deloc poftă de 
mâncare, și ea era singura dintre noi care reușea să-l determine 
să mănânce. 

— Da, îmi aduc aminte! Îmi aduc aminte! exclamă Wakefield. 
Eram așezat între Meggie și bunica și n-aveam niciodată poftă 
de mâncare. Meggie îmi ţinea lingura ridicată la gură, dar eu 
întorceam capul în altă parte și răspundeam - „Nu vreau nimic” - 
iar bunica se apleca spre mine - mi se părea enormă cu boneta 
în cap și cu șalul pe umeri - ca să-mi spună „Deschide gura, 
băiețelule” și eu deschideam gura mare, ca să-mi dea cea mai 
delicioasă bucăţică de pesmet și vinul în care fusese muiată mi 
se scurgea pe bărbie și în jos pe piept. 

Rags asculta cu interes conversaţia celor din jurul mesei, fiind 
totodată conștient de fiecare schimbare sau inflexiune a 
glasurilor și de orice modificare a expresiei feţelor lor, astfel că 
interveni și el, rostind cu glas nazal: 

— Îngăduiţi-mi, doamnă, să spun și eu câteva cuvinte. Pe 
vremea aceea eu abia sosisem la Jalna - și am rămas cu 
convingerea că băieţașul s-ar fi îmbolnăvit și ar fi murit, dacă n- 
ar fi fost înconjurat de toate atenţiile pe care i le acorda bunica 
lui. Sosirea mea aici s-a petrecut imediat după ce m-am întors 
din mijlocul ororilor războiului, doamnă, așa că spectacolul din 
timpul mesei mi s-a părut tot ce poate fi mai frumos pe lume. 

Alayne se uită la el cu dezaprobare rece. Dar Renny ridică 
fruntea și-i zâmbi, arătându-și toți dinţii, așa că dintr-un anumit 


punct de vedere semăna cu bunică-sa și într-o măsura care pe 
ea nu putea decât s-o supere, deși el nu purta nicio vină. 

— La urma urmelor cred c-ar fi mult mai bine dacă băiatul ar 
mânca împreună cu noi, declară Piers. Așa cum se prezintă 
situaţia, fata de la bucătărie sau este obligată să aibă grijă de 
el, tocmai când doamna Wragge are mai mare nevoie de ea, sau 
trebuie să-l ducă cu ea în bucătărie, pentru a fi supravegheat. 

— Unde este mereu expus primejdiei de a fi opărit cu ceva. 

Alayne se uită în castronul de magiun: 

— Te rog, ia castronul acesta și du-l la bucătărie să fie umplut 
din nou, zise ea cu severitate. L-aţi adus la masă aproape gol și 
cred că vezi și dumneata c-a făcut coajă. 

Când întinse mâna, ca să ia castronul, Rags o privi mirat, ca și 
când ar fi vrut să spună „Ei comedie, ia te uită cine a început să- 
mi dea acum ordine în casa aceasta!” 

Din ziua în care se întoarsese la Jalna ca stăpână, Alayne se 
ferise să-i dea ordine. Îi venea destul de ușor să dea ordine 
bucătăresei sau fetei în casă, căci acestea erau respectuoase și 
binevoitoare. Dar în atitudinea lui Rags simţea o împotrivire 
premeditată, o nemulţumire și o tendinţă de a contrazice 
mereu. Era convinsă că este conștientă de nemulţumirea ce i-o 
pricinuia obiceiul lui de a se amesteca în conversaţia dintre 
membrii familiei, și tocmai de aceea se amesteca de fiecare 
dată când i se oferea ocazia. Ştia că este foarte sensibilă la 
curenţii de aer și totuși curentul vâjâia prin toate odăile. Pe 
vremea când bătrâna Adelina mai era în viaţă, se simţise de 
multe ori înecată de aerul închis, dar părea că pentru cei din 
familia Whiteoak aerul viciat pe care îl respirau sau curentul 
odăilor nu are nicio importanţă. Uneori prezenţa micului om de 
periferie - care era Rags - în casa aceasta i se părea mai mult 
decât era ea în stare să suporte. 

După ce Rags ieși din odaie, se adresă celor de la masă: 

— Cred că în timpul mesei am putea renunţa fără nici o 
greutate la Bessie, ca să poată avea grijă de Mooey. Ea curăţă 
legumele de care are nevoie bucătăreasa, aduce cărbunii și 
după ce Pheasant se urcă la etaj, este liberă să coboare și să 
spele vasele. Nu văd ce nevoie ar fi de prezenţa ei la bucătărie 
în timp ce se servește masa. 

— Chestiunea aceasta nici nu se discută, declară Renny. Este 
treaba slugilor să-și îndeplinească însărcinările pe care le au cât 


se poate mai bine. Eu vorbeam despre felul în care arată masa. 
Mi se pare grozav de pustie. 

Wakefield, care ţinea să fie de aceeași părere cu Renny, 
adăugă: 

— Sunt și eu de părere că masa este grozav de pustie! 

— Vă spun drept, ripostă Alayne, îmi face impresia că voi 
sunteţi oamenii cei mai sentimentali pe care i-am întâlnit în 
viața mea. Sunt convinsă că ne-am simţi foarte bine dacă ai 
îndepărta de la masă scaunele rămase goale, așa cum ţi-am 
propus de la început. In felul acesta am putea să scurtăm și 
distanţele dintre noi, închizând prelungirea dintr-o parte a 
mesei. 

Ar fi avut poftă să se răstească la Wakefield, dar reuși să își 
stăpânească glasul. Un suflu rece de aer intră pe fereastra 
deschisă, în partea umbrită a casei, și aduse umezeala pajiștei 
bătute de ploaie. Fără să zică nimic, se ridică de la masă și se 
duse la fereastră s-o închidă. Dar cerceveaua era umflată de 
umezeală și nu o putu mișca din loc. O clipă Renny se uită la ea, 
apoi îi veni numaidecât în ajutor. 

— De ce nu mi-ai spus că vrei ca fereastra să fie închisă? 
întrebă el și o închise fără nicio greutate. 

Ridică ușor din umeri și se așeză din nou pe scaun. Piers și 
Pheasant se uitară repede unul la altul. Lui Wakefield nu-i putu 
scăpa această privire și se uită mirat la Alayne. Piers întrebă: 

— Unde este castronul cu magiun? Acum câteva clipe era aici 
pe masă. 

— Am dat castronul lui Wragge, să-l umple din nou, răspunse 
Alayne, și-și zise c-ar fi fost imposibil ca Piers să nu fi observat, 
prin urmare era evident că încearcă doar s-o supere. 

— In sfârșit, exclamă Piers și se uită la ceasul de la mână, eu 
trebuie să plec. Nu pot să mai aștept până vine. 

— Te rog, Piers, nu pleca fără să mănânci magiun, stărui 
Pheasant și-l apucă de mâneca hainei, ca să-l reţină. Sună, 
Wake, și spune-i lui Rags să se grăbească! 

Wake dădu fuga la șnurul soneriei de la subsol și-l smuci cu 
violenţă. Fiind întrebuințat rareori și uzat de vreme, șnurul nu 
suportă smucitura. Câud îl smuci a doua oară, rămase cu el în 
mână. 

— Ei comedie! exclamă Renny. Ce-ai să faci acum? 


— Nu era nevoie să-l smucești cu atâta violenţă, zise 
Pheasant. Dragă Alayne, ar fi fost mai bine să nu trimiţi 
castronul la bucătărie înainte de a se fi servit Piers. În castron 
rămăsese magiun tocmai de-ajuns pentru el. 

— Du-te până în capul scării și cheamă-l pe Rags, zise Piers. 

Cu capătul de șnur în mână, Wakefield se repezi la scară și 
strigă: 

— Rags, grăbește-te Rags! și înainte de a se așeza din nou pe 
scaun, alergă de două ori împrejurul mesei, târând șnurul pe 
care îl ţinea în mână. 

— Așează-te la masă, murmură stăpânul din Jalna și zâmbi 
spre celălalt capăt de masă, unde era așezată Alayne, dar ochii 
lui se feriră din calea ochilor ei. 

Wragge apăru în sufragerie, gâfâind. 

— Unde este magiunul? întrebă Pheasant. 

Wragge se uită la ea nemulţumit! 

— Tocmai veneam cu castronul, răspunse el, când am auzit 
glasul clopoţelului și imediat după aceea un strigăt. M-am 
speriat atât de rău, încât i-am dat drumul din mână. Credeam că 
aveţi urgentă nevoie de mine. 

— Nevoia este urgentă. Ai spart castronul? 

— De, să sperăm că nu s-a spart. Știu c-am întârziat puţin, 
dar doamna Whiteoak - și se înclină în felul lui obraznic spre 
Alayne - spunea că nu i se pare tocmai curat castronul; așa c-a 
trebuit s-o caut mai întâi pe doamna Wragge, s-o rog să-l spele - 
căci femeia este la etaj cu copilul - și tocmai veneam cu el, când 
am auzit clopoţelul și strigătul. 

— Te rog, mai adu ceva magiun, dar repede. Domnul Piers 
așteaptă. 

Alayne stătea nemișcată, sorbindu-și ceaiul, încercând să-și 
stăpânească nemulțumirea și să-și ascundă revolta împotriva 
nerușinatului valet. Își zicea: „Nu face nimic. Nu trebuie să par 
nemulțumită. Aceasta este viața mea acum”... Prin minte îi 
trecu gândul unui prânz în casa tatălui ei. Faţa de pânză brodată 
pe tăblia lustruită a mesei rotunde, vasul subţire de argint, în 
care erau probabil trei trandafiri, serviciul fin de porțelan, grape- 
fruit-ul curăţat de coajă, presărat de maică-sa cu zahăr și 
decorat cu câteva cireșe Maraschino, încă de cu seară, cafeaua 
delicioasă. Tatăl ei citind editorialul din New York Times, cu glas 
răspicat și plăcut, cum se obișnuiește în Noua Anglie. Maică-sa 


îmbrăcată foarte îngrijit, cu o felie de pâine de regim pe farfuria 
din faţa ei și câteva smochine verzi. Înainte de a-și putea da 
seama ce se întâmplă cu ea, se pomeni cu ochii plini de lacrimi. 

Gândurile îi fură întrerupte de glasul lui Mooey care apăru în 
faţa ușii. Wrage se oprise în hol, cu băiatul în braţe. 

— O, ce mașă fumoașă! exclamă el. Hello, mămică! Ştii că am 
primit un cal frumoș de călăie? 

— Ce faci, drăguţul mamei? întrebă Pheasant. Apoi: Rags, de 
ce l-ai adus cu dumneata? dar se vedea limpede că îi face 
plăcere. 

— Începuse să plângă, de dădea sufletul din el, răspunse 
Rags. Rămăsese singur, până când Bessie s-a dus să vadă cine 
sună la intrare, iar eu eram ocupat în bucătărie cu castronul de 
magiun. 

— Pentru asta ar merita să-i dăm câteva la fund, răspunse 
Piers, care începuse să mănânce magiun, ca și când n-ar mai fi 
mâncat niciodată. 

— Te rog, tată, să nu fii un părinte atât de sever, zise 
Pheasant. 

— Te poftesc să nu-mi zici tată! 

Pheasant continuă: 

— Cred că este cu totul greșit s-o luăm pe Bessie de la 
bucătărie, când au nevoie de ea acolo iar el poate sta foarte 
bine aici între noi. 

Apoi se uită la Alayne, ca și când ar fi încercat s-o îmbuneze. 

— Haide, Mooey, așează-te lângă bătrânul tău unchi! strigă 
Wakefield cu gura plină de pesmeţi. 

— Vreau să stau lângă unchiul 'Enny, răspunse Mooey și 
întinse braţele spre el. 

Wragge se apropie cu copilul și Renny îl ridică pe genunchi. 

Incidentul este un amănunt fără importanţă, își zise Alayne, 
care totuși vădește atitudinea lor faţă de mine. Toţi știu că 
băiatul nu trebuie adus la masă, dar, procedând în felul acesta, 
o obligă să suporte prezenţa lui, care pentru ea era un fel de 
jignire. De aici înainte vor avea și mai puţin posibilitatea să stea 
de vorbă liniștiți. Nu putea afirma că pentru ea conversaţia cu 
cei din Jalna ar fi reprezentat un stimulent din punct de vedere 
intelectual, dar de acum înainte orice conversaţie va gravita în 
jurul atitudinii cuminţi sau răsfăţate a acestui copil. Chiar de pe 


acum Renny părea încântat că poate să-i dea de mâncare din 
farfuria lui, iar Wragge se uita la ei mulţumit. 

Păreau că nu vor mai termina niciodată cu mâncarea. Piers 
uitase de graba de adineauri. Pheasant se aplecase peste masă 
și se uita cu ochi strălucitori la Mooey. Pe umărul jerseului cu 
care era îmbrăcată, Alayne constată că i-a fugit un fir. Părul lui 
Wakefield arăta ca și când în dimineaţa aceea n-ar fi fost netezit 
cu peria. Îl auzi spunând cu glasul plângător: 

— Astăzi nu mă simt tocmai bine, așa că nu merg la lecţii. 

— Dimpotrivă, te simţi perfect, ripostă fratele său mai în 
vârstă. Pregătește-te de plecare! Este ora nouă. 

Alayne se ridică în picioare. 

— Pe mine să mă iertaţi, zise ea. Trebuie să vorbesc cu 
bucătăreasa despre meniul pentru cină. 

Renny făcu o mișcare, ca și când ar fi vrut să se ridice de pe 
scaun. Când trecu pe lângă el, o prinse de rochie și o trase spre 
el. Se apropie cu trupul rigid, ca o faţă mică și supărată. In clipa 
în care se întinsese după ea, simţise cum toată demnitatea o 
părăsește, întocmai ca o haină ce i-ar fi alunecat de pe umeri. 
Limpezimea judecății ei îi dădea posibilitatea să-și înțeleagă 
simțămintele și, cu toate că se disprețuia pentru această 
slăbiciune, în suflet nemulțumirea faţă de el spori. Renny își 
țuguie buzele și ridică fruntea, ca să-l sărute, iar luminile din 
fundul ochilor săi deveniră mai întunecate. Ea însă nu se simţea 
dispusă să-l sărute tocmai acum și, cu atât mai puţin, de faţă cu 
ceilalți membri ai familiei. Clătină deci din cap și strânse din 
dinţi. Lui Renny sprâncenele îi fugiră pe frunte și buzele sale 
formulară o întrebare nearticulată: 

„Ce s-a întâmplat cu tine?” 

— „Săută-l! Săută-l!” strigă Mooey și o trase de rochie. 

Dar Alayne se aplecă și-l sărută pe el, în loc să-și sărute 
bărbatul. În locul unde o apucase de rochie, se vedea acum 
urma mâinii lui murdare. 

— Nu te sinchisi de noi! interveni Peasant încântată. Pe voi 
doi nu v-am văzut până acum niciodată sărutându-vă și mi-ar 
face plăcere să vă văd. 

— Felul în care ne sărutăm noi se desăvârșește pe măsură ce 
trece vremea, răspunse Renny. 


Alayne se simţi jignită și nu se strădui câtuși de puţin să își 
ascundă acest sentiment. Totuși în timp ce cobora scara spre 
subsol simţi că s-a purtat ca o femeie nechibzuită. 

De obicei doamna Wragge venea întotdeauna la etaj, ca să 
primească ordinele ei. Prefera să procedeze în felul acesta, 
deoarece cum îi spunea soțului ei: „Nu vreau ca o doamnă să-și 
bage nasul în bucătărie la mine. Domnișoara Meggie n-a intrat 
niciodată în bucătăria mea. Tot așa nu intră nici doamna Piers. 
Prin urmare prefer să nu intre nici doamna Renny!” 

Tocmai de aceea când Alayne apăru în bucătărie fu primită cu 
vădită nemulţumire. Uitându-se în ochii doamnei Wragge, o 
întrebă: 

— S-a întâmplat ceva, bucătăreaso? 

Doamna Wragge rămase mirată auzind-o cum i se adresează. 

— Nu sunt tocmai în apele mele. Astă-noapte m-am simţit rău 
de la pântece. De fapt ar trebui să fiu acum în pat, dar nu pot să 
lipsesc din bucătărie, căci Bessie petrece ceasuri întregi la etaj 
cu copilul de care trebuie să aibă grijă, și cu soţul meu care 
trântește castroanele cu magiun pe dușumelele curate. 

— Mi se pare ciudat, răspunse Alayne, convinsă că Wragge 
era pe aproape și o putea auzi, să scape castronul din mână 
numai din pricină că a auzit clopoţelul care-l chema în 
sufragerie. 

— O, bietul John este într-o stare de nervi pe care n-aţi bănui- 
o, căci pe front a fost îngropat de o grenadă; afară de asta este 
speriat și de zbuciumul meu de azi-noapte, declară bucătăreasa 
și, împreunându-și braţele pe pieptul opulent, o privi pe Alayne 
aproape sfidător: Nu cumva aţi coborât la subsol pentru ceva 
special, doamnă? 

— Mi-am zis că trebuie să văd ce mai e prin cămară. Afară de 
asta aș vrea să știu ce cantitate de compoturi și magiun a mai 
rămas, ca să ne putem da seama ce pregătiri să facem pentru 
iarna viitoare. 

— N-a mai rămas nicio sticlă, răspunse doamna Wragge și 
intră după ea în cămara de provizii. Nu mai avem de luni de zile. 
Puteam să facem anul trecut mai mult compot și mai multe 
dulceţuri, dar n-am avut sticle. 

— De ce n-ai spus la timp? 

— Am spus, doamnă. L-am rugat pe domnul Whiteoak, înainte 
de a pleca în Anglia să se căsătorească, dar mi-a răspuns că în 


casa aceasta prea se sparg toate cu ușurință, iar dacă nu sunt 
de ajuns borcanele pentru dulceaţă pe care le avem, atunci vom 
mânca dulceaţă mai puţină. 

Alayne înţelese că răspunsul ei urmărea s-o intimideze. 
Presimţea că cei trei slujitori de la bucătărie erau conștienți că 
ea nu știe cum trebuie să se poarte cu slugile și, ca atare, 
încearcă să-și impună propriile lor păreri. Până în această clipă 
doamna Wragge îi fusese simpatică și o considerase o femeie 
mult superioară bărbatului ei caraghios, dar acum i se păru 
antipatică. Cu fruntea sus intră în cămara de provizii și începu 
să se uite prin rafturi, cutremurată de nemulţumire. 

În primul rând atenţia îi fu atrasă de mirosul ce se degaja din 
cămară. Mirosul acesta nu-i era deloc pe plac. 

— Nu știu ce poate mirosi așa, doamnă, declară bucătăreasa, 
și adulmecă aerul. Aici nu e nimic ce ar putea mirosi în felul 
acesta. Bessie freacă scândurile în fiecare zi, târându-se prin 
toate colţurile în patru labe. 

— Ce-i cu oala aceasta? întrebă Alayne și ridică capacul de pe 
oală. 

Era plină până la jumătate de pesmeţi și de prăjituri aruncate 
de-a valma. Luă în mână o bucată de pesmet. Era moale ca o 
cârpă. 

— Dumneata nu știi că pesmeţii nu trebuie ţinuţi la un loc cu 
prăjiturile? De aici înainte te rog să-i ţii separat. 

Găsi unt în trei servicii diferite, toate fără capac. Văzu o oală 
mare în care fuseseră murături, dar care acum era goală și 
nespălată, cu o dungă verde pe margine, în lungul căreia se 
plimba un păianjen. Văzu o bucată de brânză, consumată numai 
pe jumătate, și altă bucată tăiată în două. Văzu cratiţa cu lapte, 
în diferite cantităţi, și în toate laptele era acrit. Ridicând capacul 
de argint al unui vas, văzu un rest de friptură care fără îndoială 
explica originea mirosului greu pe care-l simţise. Pentru toate 
aceste constatări făcu doamnei Wragge reproșuri. Dar când 
descoperi un vechi borcan de Staffordshire plin cu resturi de 
sfeclă roșie, își pierdu cumpătul și protestă împotriva acestei 
risipe. 

Din cămara de provizii trecu la dulapul cu vasele de porțelan 
și constată că nu erau spălate cum se cuvine. În loc ca smalţul 
să lucească, era opac și când puneai mâna pe ele nu aluneca, 
aveau asperități. 


— Doamnă, trebuie să știți, ţipă bucătăreasa pierzându-și 
răbdarea, că de fiecare dată vasele se spală cu sodă. 

— Simt de departe mirosul de sodă, răspunse Alayne, ceea ce 
dovedește că n-au fost clătite cum trebuie. 

In aceeași clipă își aduse aminte de bufetul plin de vesela 
imaculată din casa mătușilor ei de pe Hudson. 

Intră în bucătărie și îi atrase atenţia doamnei Wragge asupra 
tingirilor care toate erau cu fundul afumat. În același timp îi 
spuse că aproape toate tăvile smălţuite sunt plesnite, din cauză 
că le expune la căldură prea mare în cuptor. Bessie era în 
camera de alături și jumulea niște păsări. Imprejurul ei 
dușumelele erau acoperite de fulgi albi. Avea fulgi și în păr și la 
ceafă. Bessie era o fată drăguță, cu nasul cârn și cu buzele pline 
și roșii. Când o văzu pe Alayne, se ridică în picioare și se uită la 
ea speriată, ţinând de un picior pasărea al cărei cioc însângerat 
ajungea până la dușumele. Celelalte păsări, care fuseseră de 
mult jumulite, erau înșirate pe masa din apropierea ei. 

— Spune, Bessie, începu Alayne cu glasul binevoitor, n-ar fi 
mai bine să ai la îndemână o cutie în care să pui fulgii? 

Besie nu știa ce înseamnă cuvântul fulgi și se uită la ea mai 
speriată decât la început. 

Alayne mai întârzie câteva minute, încercând să vorbească 
degajat cu doamna Wragge, spunându-i că de aici înainte va 
face în fiecare săptămână câte o inspecţie la bucătărie și la 
subsol. Data viitoare, își zise ea, îmi va veni mult mai ușor. Pe 
urmă va explora misteriosul coridor pavat cu cărămizi, pentru a 
pătrunde în pivniță. Ar vrea să vadă toată casa în cea mai 
desăvârșită ordine. In felul acesta va putea să-și treacă vremea 
mult mai ușor, deoarece în timpul din urmă începuse să se 
plictisească. In drum spre scară văzu ușa unui dormitor deschisă 
și pe Wragge așternând patul, cu un muc de ţigară în colţul 
gurii. 

Când intră în camera ei, se simţi obosită, dar mulţumită de 
rondul pe care-l făcuse. Va dovedi slugilor acestora că aici în 
casă nu este o simplă păpușă. Le va dovedi lui Piers și lui 
Pheasant că ea este aici, în Jalna, în aceeași măsură stăpână în 
care Renny este stăpânul. li va dovedi lui Renny... 

_ Rămase mirată când constată că Mooey se afla în camera ei. 
II găsi în fața măsuţei de toaletă, cu o cutie de pudră de talc în 
mână. Constată că toate obiectele ei de toaletă erau presărate 


cu talc, că își vărsase pudră pe creștet și părul îi era alb ca al 
unui morar, iar tapiţăria mobilelor și covoarele de pe jos 
dovedeau ce se poate face cu ajutorul unei singure cutii de 
pudră de talc. 

Era obosită și enervată, căci altfel nu s-ar fi purtat atât de 
severă cu el: 

— O, tu, băiat rău! ţipă ea și-l scutură de braţ. Să nu mai 
îndrăznești să intri niciodată în camera mea! 

Ridică obrazul spre ea și ochii i se umplură de lacrimi. Căscă 
gura și prin orificiul de formă rotundă dădu drumul unui țipăt de 
spaimă. Îl duse până la ușă și-l scoase pe coridor. Când se 
întoarse din nou în mijlocul camerei, constată că bătrânul Benny 
se suise în vârful patului și se culcase pe cuvertura ei de mătase 
liliachie. Se făcuse ghem și ochii lui de culoarea alunelor păreau 
c-ar vrea să-i spună că nemulţumirea ei nu va fi mijlocul cel mai 
indicat pentru a-l determina să părăsească locul pe care și l-a 
găsit în camera ei. 

De astă dată Alayne simţi pentru prima oară cum se ridică 
întrânsa o furie nestăpânită. Ştia că este plin de purici, deoarece 
îl văzuse de nenumărate ori scărpinându-se. lar după ploaia de 
noaptea trecută, cu siguranţă labele îi erau pline de noroi. Luă 
un papuc și-l lovi cu putere, mai întâi peste cap, după aceea 
peste șale. Efectul cuvintelor ei asupra lui Mooey fu nimic în 
comparaţie cu efectul pe care-l făcu gestul asupra lui Benny. 
Începu să urle ca și când toate visele urâte avute până atunci ar 
fi devenit realitate. Sări din patul pe care rămase urma umedă a 
trupului său, dar, în loc să fugă din odaie, se băgă sub pat, de 
unde nu-l putu scoate decât după ce se lăsă în patru labe și 
începu să-l lovească. Aproape că-și pierduse cu desăvârșire 
cumpătul. Îl urmări până la ușă și aruncă după el cu papucul. 
Câinele se repezi în jos pe scară, scheunând speriat. Mooey 
continua și el să ţipe. Pheasant apăru în ușa camerei, cu el în 
braţe. 

— Bine, Alayne, ce s-a întâmplat? Mooey îmi spune că l-ai 
lovit. Ce-a făcut? întrebă Pheasant. luând o atitudine de mamă 
nemulțumită. 

— Mi-a împrăștiat pudra prin toată camera, răspunse Alayne 
revoltată. Dragă Pheasant, n-ar trebui să-i dai voie să intre 
singur în camera mea. Este grozav de neastâmpărat! 

— Asta a fost tot? zise Pheasant cu indiferenţă. 


Renny apăru în capul scării, cu Benny care venea scâncind în 
urma lui. 

— Ce-ai făcut cu bătrânul Ben? Până acum nu l-am auzit 
niciodată făcând astfel de hărmălaie! Dar când văzu obrazul lui 
Alayne, începu să râdă în hohote. Se umpluse de pudră pe 
mâini, pe nas și pe bărbie. Părul îi era în dezordine. 

Fără să-și dea seama de felul în care arată, se uită la el cu un 
aer de superioritate. Apoi declară: 

— S-ar putea ca ţie scena aceasta să ţi se pară plină de haz, 
dar mie nu mi se pare deloc. Câinele mi-a stricat cuvertura de 
pe pat, copilul mi-a murdărit camera, de nu arată cu nimic mai 
bine decât camera în care Bessie spală vasele la bucătărie. 

Pheasant încerca să-l liniștească pe Mooey, în timp ce el se 
uita la Alayne cu ochii umezi, ca și când ar fi văzut un căpcăun, 
apoi interveni: 

— Alayne, sunt de părere că pisicile și un canar ţi-ar putea fi 
mult mai simpatice decât un câine și un copil, apoi intră în 
camera ei, continuând să-și liniștească copilul. 

— Câinii și copiii îmi plac tot atât de mult ca oricărui om, dar 
trebuie să știe să se poarte și să stea acolo unde le este locul. 

— la să vedem ce s-a întâmplat, zise Renny și intră în camera 
ei. 

Se uită la parchet, examină masa și patul. 

— Cu o perie se pot scutura foarte ușor, zise el împăciuitor. 

— Da, covorul se poate scutura, dar cuvertura de pat este 
stricată. 

— N-ai putea s-o trimiţi la curăţătorie? 

— Sigur că s-ar putea! Ca să mi-o trimită acasă toată pătată, 
cum s-a întâmplat cu rochia. Curăţătoriile de aici nici nu se 
compară cu cele pe care le-am cunoscut eu. 

Privind-o, se simţea incapabil să judece situaţia cu aceeași 
seriozitate cu care o judeca ea. Obrazul i se adună într-un 
zâmbet și-i răspunse: 

— Te rog, examinează-te în oglindă și-ți va trece imediat 
supărarea. 

Se examină, dar imediat după aceea păru că se înfurie și mai 
tare. 

Bătrânul Benny își zise: „De vreme ce sunt aici împreună cu 
stăpânul meu, cred că nu este nici o primejdie să mă urc din nou 
în pat”. Prin urmare, făcu un salt și se așeză din nou pe pat, 


ferindu-se de locul pe care-l murdărise adineauri. Părul de pe 
labele lui era plin de mărgele de noroi uscat. Se făcu 
numaidecât colac și începu să-și lingă partea de coadă, unde 
fusese lovit cu tocul papucului. Alayne tocmai se întoarse de la 
oglinda în care se examinase și dădu cu ochii de el. Nu-i venea 
să creadă că ceea ce vedea ar putea fi adevărat. Se repezi la el, 
scoţându-și celălalt papuc din picior, și începu să-l lovească 
unde nimerea. Renny o apucă de mână: 

— Nu admit să-l baţi în felul acesta, strigă el nemulţumit. 

— In cazul acesta scoate-l din odaia mea! Aici nu-i loc pentru 
astfel de javre. 

— Haide, Ben, să plecăm. Aici nu-i loc pentru noi. 

— Vorbești ca un prost! ţipă Alayne. 

Se opri în pragul ușii, ca să se uite la ea. 

— lar tu îmi pari femeia cu cele mai urâte porniri pe care le- 
am cunoscut în viața mea. 

li ascultă ecoul pașilor ce se depărtau, apoi se așeză pe un 
scaun din apropierea ferestrei și-și simţi trupul sleit de puteri. In 
auz îi mai răsuna ecoul propriilor ei cuvinte: „Vorbești ca un 
prost!” Acesta fusese răspunsul pe care-l dăduse lui Renny... 
Dar el ce-i răspunsese? Și răspunsul lui îi răsuna în auz... Nu-i 
părea rău de cuvintele pe care le pronunţase și nici nu se simţea 
rănită de cele spuse de el. Rămase nemișcată și puţin năucită 
de discuţia neașteptată dintre ei, atâta tot. Avea aceeași 
senzaţie ca și când la picioarele ei ar fi crăpat pământul și între 
ei s-ar fi deschis o prăpastie, ca să-i despartă... Oare vor mai 
putea arunca o punte peste această prăpastie a cuvintelor pe 
care le pronunţase, pentru a se putea apropia de el și a sta din 
nou strânși unul lângă altul? „Femeia cu cele mai urâte porniri 
pe care le-a cunoscut în viaţa lui”. Totuși o văzuse și pe bunică- 
sa făcând scene destul de violente. O văzuse bătându-i cu 
bastonul până la sânge pe ceilalţi fraţi ai lui. Suferise și el de pe 
urma limbii ei înveninate. Da, dar aceasta fusese bunică-sa! Era 
cu totul altceva să fii soţia lui. Soţia trebuia să fie supusă. Sau 
dacă nu supusă, în orice caz n-avea voie să ridice mâna 
împotriva câinelui său. Se aplecă peste fereastră și sorbi aerul 
proaspăt al dimineţii. Gânguritul unui porumbel sălbatic ajunse 
până la ea și auzi huruitul unei căruţe de la fermă. Văzu și 
frunzele prelungi și ascuţite ale mestecenilor care vibrau în 
lumina razelor de soare. Işi aduse aminte de prima ei sosire la 


Jalna, în calitate de soţie a lui Eden. Viaţa de aici i se păruse 
misterios de deosebită faţă de viaţa cu care fusese obișnuită. 
Viaţa pe care o trăise ca fată era acum foarte departe, învăluită 
în umbră, deși de atunci nu trecuseră mai mult de cinci ani, iar 
astăzi i se părea asemenea unei străzi pe care odinioară a 
cunoscut-o în toate amănuntele. Gândurile și emoţiile ei 
reprezentau clădirile - clădiri cu ferestre luminoase, albe și mici, 
caracteristice unei vieţi pline de demnitate. Strada se surpase 
chiar din prima lună a vieţii ei comune cu Eden. Contactul intim 
cu firea lui sensibilă și atât de complicată o schimbase în 
întregime. În mintea ei își croise loc o nouă stradă - largă și 
colorată, cu case prin streașinile cărora străluceau stelele și în 
faţa intrărilor susura apa havuzurilor. Pe vremea aceea își 
închipuise că prezenţa ei pentru Eden va fi un motiv de 
inspiraţie, un mijloc care-l va ajuta să-și scrie minunatele 
poeme. Dar cât de curând dispăruseră toate aceste clădiri 
strălucitoare! Necredinţa lui Eden. Întâlnirea ei cu Renny - care 
a fost oare motivul că temeliile visurilor ei se prăbușiseră? Intre 
ea și Eden nu se desfășurase niciodată o scenă care s-ar fi putut 
compara cu cea de adineauri, împotriva lui nu se simţise 
niciodată atât de înfuriată. Care să fie motivul? Nu cumva 
datorită faptului că dragostea ei față de Eden fusese mult mai 
potolită? Sau pentru că în acea dragoste fusese și un amestec 
de dragoste maternă? Sau poate din pricină că dragostea față 
de Renny era întemeiată pe pasiune și toate străduinţele ei de 
a-l înţelege se dovediseră zadarnice? Noua stradă izvorâtă din 
gândurile ei era presărată cu străduţe întunecoase, despărțite 
de porţi închise, pe care dacă le deschideai, simţeai lovindu-te 
în obraz un suflu îngheţat, iar în auz ciocănindu-ţi ropot 
îndepărtat de copite. 

Trecu vreme îndelungată până ce reuși să alunge gândurile 
acestea, să se ridice de pe scaun, să se pieptene și să se spele 
pe obraz. O chemă pe Bessie să măture covorul și împachetă 
cuvertura de pe pat, ca s-o trimită la curăţătorie. 

Renny ieși din casă pe ușa din dos și plecă urmat de dulăul 
Benny. Se simţea mulţumit că poate pleca de acasă, dar cu 
nimic mai mulţumit decât se simţise în repetate rânduri, când 
probabil bătrâna Adelina îl urmase până la ieșire, copleșindu-l cu 
tot felul de invective. Evident, scena provocată de Alayne fusese 
pentru el o surpriză neașteptată. Işi închipuise că este cea mai 


blândă femeie din lume. Dar astăzi îl bătuse pe bătrânul Benny 
cu furie, iar după el strigase că este un prost. Buzele i se 
crispară într-un zâmbet amar când își aduse aminte de vorbele 
ei. Ce s-o fi întâmplat cu fata asta? Nu cumva este însărcinată? 
Ştia că femeile în astfel de cazuri își pierd adesea cumpătul. 
Provocau scene sau mâncau morcovi cruzi și scrobeală, făcând 
tot ce pare anormal. În sfârșit, să dea Dumnezeu să fie 
însărcinată. Meggie și Pheasant născuseră din primul an câte un 
copil, iar el era căsătorit de mai bine de un an și încă nu se 
simţea nimic. l-ar fi plăcut să aibă un băiat care să semene cu 
el, cel mult să nu aibă părul roșu, căci și fără păr roșu ar fi putut 
să trăiască foarte bine. Dacă ar fi fost fată, ar fi preferat să 
semene cu Alayne, deși ar fi fost mai bine să moștenească buna 
dispoziţie a lui Meggie. Își aduse aminte că toată dimineaţa zilei 
acesteia fusese indispusă. Felul în care se răstise la bătrânul 
Rags, când îi poruncise să aducă castronul cu magiun, felul în 
care se uitase la el, când se apropiase de ea ca să-i închidă 
fereastra. Toate păreau c-o nemulţumesc, până și felul în care 
Wake agitase șnurul clopoţelului. Și cu ce încăpățânare se 
împotrivise intenţiei lui de a-l aduce pe Mooey la masă! Se 
străduise din toate puterile să-și ascundă nemulțumirea, dar el 
ghicise numaidecât realitatea. Evident, dacă era însărcinată, 
vederea unui alt copil la masă nu poate decât să-i facă rău la 
stomac; cine ar putea să-ţi spună ce se ascunde în sufletul unei 
femei într-o astfel de împrejurare! 

Nu făcuse mai mult de câţiva metri, când Wragge îl ajunse din 
urmă. În lumina limpede de soare livreaua lui părea foarte tocită 
și printre firele de păr cărunt i se vedea pielea capului. Se uită la 
Renny și făcu o mutră abătută, apoi își încreţi nasul și buza de 
sus, cum făcea întotdeauna când se simţea nemulţumit de ceva. 

— la s-auzim ce este! zise Renny nerăbdător. 

— Am venit, domnule, ca să-mi dau demisia. Mi-am zis că de 
vreme ce nici eu, nici soția mea nu reușim să-i facem doamnei 
Whiteoak pe voie, va fi mai bine să plecăm, domnule. 

Renny se uită la el înmărmurit. 

— Doamna Whiteoak nu mi-a spus nicio vorbă din care aș 
putea deduce că este nemulțumită de felul în care vă îndepliniţi 
slujba. Ce s-a întâmplat? 

— De, domnule, cred că aţi văzut și dumneavoastră ce s-a 
întâmplat în timpul prânznlui din pricina castronului cu magiun. 


Mă simţeam aproape năucit și, când am auzit clopoţelul, 
aproape am sărit din ghete și am scăpat din mână castronul și l- 
am spart. Poate nu s-ar fi spart, dar era pleznit mai demult și 
paguba nu este prea mare, deoarece e cel mai prost din cele pe 
care le avem. După ce a terminat cu prânzul, a coborât la subsol 
și și-a descărcat toată nemulţumirea asupra doamnei Wragge. 
N-a fost o oală, o cratiţă sau un sertar în care să nu se uite și 
nimic nu i-a fost pe plac. A examinat până și cârpele de 
bucătărie și a declarat că acestea sunt pentru serviciul de ceai, 
prin urmare nu au ce căuta la subsol. A certat-o și pe Bessie, din 
pricina felului în care jumulea păsările. Bessie este fată tânără și 
poate primi astfel de vorbe mai cu ușurință, dar cu doamna 
Wragge este altceva și, afară de asta, în această dimineaţă nu a 
fost tocmai în apele ei. A mâncat o bucată de friptură de porc 
aseară, înainte de a se duce la culcare, și pe la ora trei după 
miezul nopţii i-a fost atât de rău, încât ne-am închipuit că s-a 
terminat cu ea. Prin urmare nu a fost în stare să treacă cu 
vederea lipsa de cumpăt a doamnei Whiteoak, tot așa nici nervii 
mei nu mai suportă astfel de scene, așa că ne-am gândit c-ar fi 
mult mai bine dacă am pleca. 

— Plecaţi pe dracu! tipă Renny. Întoarce-te în casă și vezi-ți 
de treaba dumitale. În viaţa mea n-am auzit așa o prostie. 
Dumneata ai în casa aceasta o slujbă foarte bună, iar dacă soţia 
dumitale nu este în stare să suporte câteva vorbe bine 
intenţionate, atunci n-are decât să-i fie rușine. Te poftescsă-i dai 
o doză de sare amară, dacă și-a stricat stomacul și nu-i mai 
îngădui să se poarte în felul acesta, sfârși el și-și continuă 
drumul, dar Rags se ţinu după el. 

— Apreciem foarte mult slujba pe care o avem. Este în firea 
mea să fiu în slujba aceleiași familii, dar n-are nici un rost să ne 
zbatem dacă, orice am face, nu este pe placul stăpânei. 

Renny se opri în loc și se uită la el aproape înduioșat. 

— Rags, noi doi am trecut împreună prin multe. Nu sunt 
dispus să mă despart de dumneata și nici nu cred că dumneata 
ai vrea cu adevărat să mă părăsești. Dumneata te pricepi foarte 
bine să-ţi împaci nevasta. Probabil, ceea ce s-a întâmplat azi- 
dimineaţă, nu se va mai repeta niciodată. Eu ţi-am trecut multe 
cu vederea și va trebui să-mi dovedești că ești în stare să nu ţii 
socoteală de câteva cuvinte mai aspre care ţi s-au spus. Adu-i 
aminte soţiei dumitale de nenumăratele ocazii când am lăudat-o 


pentru sosurile și tartinele pe care le pregătește de când este în 
casa aceasta. 

Obrazul cenușiu și mic al lui Rags tremura de emoție. 

— Vă mai aduceţi aminte, domnule, de ziua în care am fost 
obligaţi să ne schimbăm poziţia pe front și am sosit pe înserate 
într-un loc uitat de Dumnezeu, dar mi-a fost de ajuns un singur 
ceas ca să vă pregătesc o cină cu patru feluri de mâncare, pe 
care mi le procurasem din câteva cutii de conserve? 

— Cum să nu-mi aduc aminte? Cina aceea nu o voi uita 
niciodată. 

Rags se întoarse la bucătărie și-i spuse soţiei sale că stăpânul 
este cu totul de partea lor și i-a sfătuit să nu o ia pe doamna 
prea în serios. 

— Poate i-aș fi trecut cu vederea încercarea de a găsi în toate 
părțile cusururi, declară doamna Wragge, dacă n-ar fi început 
să-mi facă reproșuri din cauza smalţului plesnit al tăvilor. 
Smalţul era plesnit cu mult înainte de a pune ea piciorul în Jalna. 

— Doamne, ce ciudat vorbește! exclamă Bessie. Când a 
pomenit despre fulgii care trebuie adunați într-o cutie, aproape 
mi-a venit să mă tăvălesc de râs. 

— Nu fi caraghioasă, fato! interveni doamna Wragge. Acesta 
este cuvântul întrebuințat în America, când e vorba despre 
pene. 

Renny și câinele ciobănesc își continuară drumul spre 
grajduri, dar acum se simţea de-a dreptul revoltat împotriva lui 
Alayne. Una era să se poarte urât cu el - Sfinte Doamne, auzi să- 
i spună că vorbește ca un prost - dar îl bătuse și pe bătrânul 
Ben, iar acum află că a fost gata să-i alunge din casă și pe soții 
Wragge. Își aduse aminte de felul cum se ferise din calea lui 
când voise s-o sărute, după ce se ridicase de la masă. Oftă și-și 
simţi sufletul răscolit. 

De obicei, dimineaţa când mergea la grajduri vizita fiecare 
boxă în parte, dar în dimineaţa aceasta se simțea nemulţumit. 
Intră de-a dreptul în birou și se așeză în faţa mesei de stejar 
galben. În ultimul an situaţia lui nu fusese așa cum ar fi trebuit. 
Pierduse bani la curse. Un cal pentru care pariase o sumă mare 
și în care avusese toată încrederea, fiind convins că are calităţi 
excepţionale, căci fusese crescut în propriul său grajd și mai 
târziu îl vânduse unui prieten (el însuși îi supraveghease 
antrenamentul lună de lună), căzuse și-și azvârlise jokeyul din 


șa, ca să galopeze toată distanţa fără călăreț. Un alt cal al său, 
pe care-l antrenase el însuși cu cea mai mare grijă și fusese 
călărit de unul dintre oamenii săi la cursele de obstacole, fusese 
deplorabil. Sperase că va reuși să-l vândă pentru o sumă 
importantă. Această speranţă era însă pierdută pentru 
totdeauna, afară de cazul în care calul va reuși să se reabiliteze 
cu ocazia unei noi curse. Vânduse unui negustor doi dintre cei 
mai buni cai pe care-i avea, dar cine știe din ce pricină, suma pe 
care trebuia s-o primească, nu sosise încă. Renny n-ar fi vrut să- 
| urmărească pentru suma ce i-o datora, dar avea mare nevoie 
de bani. La toate aceste nenorociri se mai adăugase și faptul că 
toamna trecută o furtună smulsese acoperișul unui grajd și-i 
dărâmase o parte de pereţi. Din fericire caii nu fuseseră răniţi, 
dar dulgherul și zidarul așteptau să fie plătiţi și începuseră să 
devină nerăbdători. Banii aceștia trebuiau scoși din pământ din 
iarbă verde, căci nu putea să amâne oamenii la infinit. 

Pe la începutul primăverii primise de la Eden o scrisoare în 
care-l ruga să-i împrumute o sumă de bani. Era în Franţa, unde 
lucrase toată iarna și acum ar fi vrut să treacă în Anglia. Starea 
sănătăţii lui nu era dintre cele mai bune. Avea nevoie de o 
schimbare de atmosferă, căci iarna fusese grea și pe Riviera 
ploile și frigul se ţinuseră lanţ. Evident, Minny era cu el, căci ce 
ar fi putut să facă fără ea? Nu ar putea să-i trimită o mie de 
dolari? Minny îi scrisese și ea câteva rânduri, asigurându-i de 
toată dragostea ei. 

Când ajunsese la această parte a scrisorii, Renny ridicase o 
sprânceană. Tonul scrisorii avea ceva anume care nu-i făcea 
plăcere. | se părea aproape impudic, ca și când Eden i-ar fi spus: 
„De, dragul meu, eu m-am cărat cu Minny ca să netezesc 
drumul pentru tine și pentru Alayne. Prin urmare cred că 
cerindu-ţi o mie de dolari, nu ţi-am cerut tocmai mult”. El îi zicea 
împrumut, dar Renny era convins că Eden nu-i va mai plăti 
niciodată, și Eden știa că și Renny știe. Îi trimisese banii. Ar fi 
fost greu să refuzi un frate care aproape murise de tuberculoză. 
Celorlalţi membri ai familiei nu le pomenise nimic despre 
această întâmplare. 

Ridică în mână o foaie de hârtie care era pe birou. Era de la 
Piers, care-i trimisese socoteala pentru fânul, paiele, ovăzul și 
saramura de furaje pe care i le livrase în timpul iernii trecute. Se 
așteptase mai demult să primească această notificare și era 


convins că Piers amânase trimiterea ei numai din pricină că știa 
că este strâmtorat. Terenul și fermele din Jalna fuseseră 
arendate lui Piers pentru o sumă moderată. Renny cumpăra de 
la el furajul de care avea nevoie pentru grajduri, la preţul pieţiei. 
În același timp fratele său livra legumele și fructele de care 
aveau nevoie la Jalna cu un preţ mai redus, deoarece nu era 
nevoie să le împacheteze și să le transporte. Inţelegerea 
aceasta se dovedise până acum foarte bună și fiecare dintre 
fraţi fusese îngăduitor faţă de celălalt când se întâmpla să fie 
nevoie. Cultul lor faţă de Jalna, slăbiciunea pentru cai și mândria 
pricinuită fiecăruia dintre ei de către ceilalți membri ai familiei, 
reprezenta o puternică legătură între ei. În ultimii doi ani Piers 
avusese întotdeauna la îndemână arenda trimestrială. In ziua 
scadenţei, Renny, dimpotrivă, fusese în câteva rânduri obligat 
să-i ceară fratelui său câte o amânare. Din cauza aceasta se 
simţea nemulţumit. Se întrebă dacă nu cumva ar putea amâna 
zidarul, dulgherul sau pe altcineva dintre creditori, pentru a-i 
putea plăti lui Piers fără întârziere. Se uită la cifrele decontului. 
Nu încăpea nicio îndoială că în timpul iernii caii lui avuseseră 
nevoie de o mare cantitate de nutreţ. Dar meritau această 
cheltuială. Deschise un sertar al biroului și controlă sumele 
intrate de la începutul lunii și cele ajunse la scadenţă. Nu-i 
plătise veterinarului niciun ban de la Anul Nou. Datoria aceasta 
reprezenta o sumă importantă. Va trebui să-i plătească și lui 
ceva. La facturile zidarului și ale dulgherului erau atașate câteva 
scrisori prin care stăruiau să fie plătiţi cât mai curînd posibil. Mai 
era și o scrisoare de la bancă, referitoare la o poliţă ajunsă la 
scadenţă. Nu putuse rezista dorinţei de a cumpăra iapa aceea 
frumoasă de la Montreal, deși în realitate nu avusese nevoie de 
ea... Își aprinse o ţigară și se uită cu ochii rătăciţi la hârtiile de 
pe biroul său. Un nechezat triumfător se auzi din boxa deschisă 
a armăsarului. 

Auzi o mașină oprindu-se în faţa intrării și se uită pe fereastra 
biroului. Din mașină cobori Piers. Din ziua când primise mașina 
cea nouă, Piers părea mereu obligat să facă drumuri. Renny ieși 
din birou, să-l întâmpine. 

— Îmi pare foarte rău, declară el cu glasul aproape sugrumat, 
dar va trebui să mai aștepți cu achitarea contului pentru furaje. 
De o vreme încoace banii nu s-au mai lipit de mine, mai ales 


acum în urmă; zidarul și dulgherul stăruie și ei să fie plătiţi. Tot 
așa și celelalte datorii ajunse la scadenţă. 

Obrazul lui Piers deveni prelung. Procedase cu toată 
delicatețea atunci când amânase decontarea. 

— N-ai putea să-mi plătești cel puţin jumătate din sumă? zise 
Piers. Am nevoie de bani! 

— Nu am de unde, răspunse Renny nemulţumit. Va trebui să 
aștepți până luna viitoare. 

Trecuseră dincolo de șură și ajunseseră în apropierea 
coteţului de porci pe care trebuia să-l plătească Finch. Lucrul 
înaintase destul de repede. Clădirea era modernă și rezistentă. 
Piers își propusese să facă aici o crescătorie. 

— Clădirea aceasta va costa o mulţime de bani, declară 
Renny uitându-se la ea aproape cu supărare. 

— Cred că va costa mai mult decât și-a închipuit tânărul 
Finch, răspunse Piers și zâmbi. 

— Mi se pare că ţi-a șindrilit și șura, nu-i așa? 

— Da! Șura avea neapărată nevoie de o nouă șindrilă. 

— Am impresia că dacă vei continua în felul în care ai început, 
vei reuși să acaparezi din banii bunicii mai mult decât toți 
ceilalţi. 

Piers încleștă din fălci. Dacă fratele său mai în vârstă are de 
gând să-i trântească în obraz darul făcut de Finch, atunci se 
pricepe și el să fie grosolan. Așa că îi răspunse: 

— Dacă stai să te gândești bine, tot ce face Finch este pentru 
tine. Pământul este al tău. Tot ale tale sunt și clădirile. Eu nu am 
altceva decât dreptul de întrebuințare. Am constatat că pe tine 
nu te interesează starea în care se găsesc clădirile moșiei, atâta 
vreme cât grajdurile mai stau în picioare. Îmbunătăţirile făcute 
de Finch sunt pentru Jalna... nu pentru mine. 

— Eu nu i-aș fi cerut niciodată să facă aceste îmbunătăţiri. 

— Sigur că nu i-ai fi cerut. Pe tine, cum ţi-am spus adineauri, 
nu te interesează câtuși de puţin starea în care se găsesc 
clădirile de pe moșie. 

— De, cred că tu vei fi acela care vei avea ocazia să le 
folosești toată viaţa. Probabil vei trăi mai mult decât mine. Prin 
urmare de ce să mă intereseze îmbunătățirile clădirilor de la 
care vei beneficia numai tu. 

— Să te intereseze, pentru că datorită lor îţi vei primi arenda 
la data scadenţei. 


— Probabil cele spuse vor să fie o aluzie la faptul că ţi-am 
cerut o amânare, zise Renny și obrazul lui roșu se aprinse și mai 
mult. 

Ochii lui Piers erau bulbucaţi, ca întotdeauna când se supăra. 
Dar continuă să vorbească liniștit: 

— Nu, deloc... dar nu-mi place tonul cu care vorbești despre 
clădirile acestea. Ai știut de la început ce se va construi, dar 
până astăzi nu ai scos un singur cuvânt împotriva 
îmbunătăţirilor proiectate. 

— Asta nu-i o treabă care să mă intereseze pe mine. Nu vreau 
să mă amestec în felul în care Finch înţelege să-și cheltuiască 
banii. 

— Dar văd că ești nemulţumit din pricină că mă ajută pe 
mine, răspunse Piers supărat. 

— Nu, dragul meu, nu sunt deloc. Dar nu-mi place să te aud 
afirmând că îmbunătățirile acestea le face pentru mine, nu 
pentru tine. 

— Eu n-am afirmat asta. Am spus că le face pentru Jalna. 

— De Jalna voi avea eu grijă... fără ajutorul nimănui... 

— Pentru numele lui Dumnezeu! Prin urmare ai fi preferat să- 
și risipească banii prostește? Dacă ar fi fost de capul lui, fii sigur 
că așa s-ar fi întâmplat. 

— Nu vreau să cheltuiască banii pentru mine. Acesta este 
adevărul. Probabil data viitoare vei afirma că și automobilul l-a 
cumpărat pentru mine. 

— Trebuie să recunosc că automobilul mi l-a dăruit mie. 

— Ar fi fost mult mai bine, declară Renny, dacă cu banii 
aceștia ar fi încercat să-l ajute pe Eden. Nu se simte bine. Am 
fost nevoit ca în martie să-i trimit o mie de dolari. 

N-avusese intenţia să pomenească nimănui despre acest 
amănunt, și cu atât mai puţin lui Piers, dar în clipa aceea se 
simţi obligat să-i spună fratelui său care este motivul real pentru 
care nu îi poate plăti factura la scadenţă, și că prin urmare nu 
are niciun drept să aibă o atare atitudine faţă de el. 

Se opriră amândoi în faţa unui mic ţarc acoperit de iarbă, 
unde trei scroafe se tăvăleau, expunându-și razelor soarelui 
trupurile de matroane. Una dintre ele se ridică în picioare și 
ochii ei mici și întrebători se îndreptară spre chipul lui Piers. Îl 
recunoscuse și, ca toate animalele dimprejurul fermei, îi făcea 
plăcere să-l vadă în apropiere. Piers ţinea în mână o despicătură 


netedă de lemn, ca o șipcă, pe care o ridicase din grămada de 
așchii rămase de pe urma dulgherilor. Asupra lui Piers lemnul 
exercita un fel de fascinaţie, fie că era în pădure, fie că era 
lucrat. Se oprea și ridica o creangă de pin care fusese tăiat în 
timpul iernii, își trecea latul mâinii, ca o mângâiere, în lungul ei 
și o ridica la nas, sorbindu-i mirosul de rășină, cum ar fi sorbit 
mireasma unei flori. Tot așa proceda și Renny când intra în 
compartimentul unde erau șeile și hamurile, după ce simţea 
mirosul de ulei și ceară de lustruit pielea. Dintre toți membrii 
familiei, Piers era cel care aprecia mai mult mobila în stil 
Chippendale pe care bunicul său o adusese din Anglia. Renny 
era mândru și ţinea la ea numai din pricină că și mobila făcea 
parte din Jalna. Ar fi preferat mai curând să moară de foame 
decât să vândă o singură piesă. 

Piers începu să frece scroafa pe spate cu bucata de lemn, în 
lungul pielei încreţite, din care ţepii alb-cenușii de păr apăreau 
întocmai ca niște copaci uscați într-un cadru. Râtul umed al 
scroafei tresări și, ferindu-și o ureche uriașă, păru că ascultă 
scârțâitul despicăturii de lemn de-a lungul trupului ei. Clipi de 
câteva ori repede din pleoapele albe, care pe jumătate îi 
ascundeau ochii vicleni. Rămaseră amândoi nemișcaţi, fără să 
zică nimic, urmărind efectul acestei manevre, iar după ce grohăi 
o dată și se întinse pe o rână la picioarele lor, Renny începu să 
râdă în parte înveselit, în parte stânjenit de ceea ce va urma. Se 
întrebă care să fie motivul că Piers nu spune nimic în legătură 
cu mărturisirea lui privitoare la împrumutul acordat lui Eden. 
Așa că repetă: 

— Am fost obligat să-i trimit o mie de dolari. Nu puteam să-l 
refuz. 

Piers continuă să scarpine scroafa, dar de data aceasta îi 
răspunse: 

— De, tot ce pot eu să-ţi spun, este c-ai fost un prost că i-ai 
trimis banii aceia. 

În timpul unui singur ceas i se întâmpla pentru a doua oară să 
audă pe cineva spunându-i prost, dar se simţea mai mult jignit, 
decât supărat. 

— Ce-ar fi trebuit să fac? Să-l las să moară de foame? 

— | s-ar fi întâmplat exact ceea ce merită un astfel de om, 
ripostă Piers și dădu să plece, ca și când nu s-ar fi simţit în stare 
să vorbească despre nimic în legătură cu Eden. 


Scroafa nu-și dădu seama că nu mai era obiectul atenţiilor lui. 
Stătea întinsă și cu ochii închiși, pântecele uriaș i se ridica încet 
în ritmul respirației și în el dormitau unsprezece purceluși, ale 
căror copite se vedeau cum îi întind pielea trandafirie. 

Renny se propti cu braţele încrucișate de scândurile porţii 
parcului și se uită la ea, iar Benny își întinse trupul lăţos la 
picioarele lui. Stăpânul din Jalna se gândea: 

„Adineauri, când am încercat s-o sărut pe Alayne, s-a smuls 
din mâna mea. Ce s-o fi întâmplat oare cu fata asta?” 

Piers se duse în gradină, să controleze oamenii care 
începuseră ultimul stropit. Se uită la aburul transparent al 
lichidului cu care stropeau și care învăluia crengile copacilor ca 
într-o ceață. Examină florile ale căror petale se scuturaseră și 
constată că recolta de fructe va fi bună. O văzu pe Pheasant 
plimbându-se cu Mooey de mână printre straturile de căpşuni și 
nu se putu stăpâni să nu stea de vorbă cu ea, deși era vremea 
lucrului. 

— Hello, Piers! strigă soţia sa. Am ieșit să căutăm căpșuni 
coapte. Mooey a găsit trei. Vezi ce băiat inteligent este! Anul 
acesta vom avea o recoltă uriașă de căpșuni. 

— Când e vorba de căpşuni, nu poţi merge niciodată la sigur, 
răspunse Piers și se uită cu atenţie la plantele din apropierea lui. 

Fructele albe verzui erau în număr mare și păreau destul de 
mari pentru începutul lui iunie. Ici colo, ascunsă sub frunzele 
umede, se vedea câte o căpșună roșie, Pheasant îi apropie de 
gură una care era coaptă. În timp ce mesteca, se uita la ea cu 
ochi zâmbitori. 

— Ascultă, Piers, Renny și Alayne s-au certat! Ce zici de asta? 
Sunt căsătoriți de un an încheiat și acum i-am auzit pentru 
prima dată certându-se. Haide Mooey, spune tăticului ce ţi-a 
făcut mătușa Alayne. 

Mooey se apropie printre straturi, cu obrajii murdăriţi de sucul 
căpșunilor și răspunse grav: 

— Mătușa Alayne m-a dat afală din camela ei. 

— Ce-a făcut? 

Tatăl sau se uită la el sever. 

— M-a dat pe ușă afală, repetă el. Am fugit la mama, dal nu 
mi-a fost fică. 

— Este atât de curajos, interveni Pheasant. Spune că nu i-a 
fost frică, dar zbiera de sculase toată casa. Eu eram în camera 


mea și, când l-am auzit, m-am speriat. A venit într-un suflet la 
mine, cu gura larg deschisă și cu ochii închiși, iar capul îi era tot 
acoperit cu pudră de talc. M-am simţit grozav de nemulțumită 
când l-am văzut. 

Piers se uită la ea năucit. 

— Ce s-a întâmplat? Te pomenești că i-a vărsat cutia de talc 
în creștetul capului? 

— Nu fi prost! Mooey a intrat în camera ei, a luat cutia de talc 
și și-a vărsat-o pe el. L-a găsit în cameră și l-a scos pe coridor. 
Tot în camera ei era și Ben, dar s-o fi auzit cum ţipa la el. Mooey 
vorbește aiurea, o dată spune că l-a bătut, altă dată că l-a dat 
afară, nimic altceva. Mi se pare că el drăguţul era atât de 
speriat că nu mai știe ce i s-a întâmplat. 

Piers se uită la băiețașul său: 

— Te-a bătut? întrebă el răspicat. 

Cu totul pe neașteptate Mooey se simţi cuprins de 
compătimire față de sine însuși. Ochii îi jucau în lacrimi. 

— A aluncat cu papucul după mine, răspunse el. 

— Va trebui să vorbesc despre întâmplarea asta cu ea, 
declară Piers. Eu nu admit așa ceva. 

— Eu cred c-ar fi mai bine să nu-i spui nimic, îl sfătui 
Pheasant. Cel mult ai da ocazia la supărări. Cu cât cunosc mai 
bine viața, îmi dau tot mai limpede seama că oamenilor trebuie 
să le treci multe cu vederea și să fii îngăduitor față de 
slăbiciunile lor. Cred că dacă în zilele următoare ne vom purta 
faţă de ea mai rece decât până acum, vom obţine același 
rezultat ca și când am fi avut cu ea un schimb de vorbe. 

— Parcă spuneai că ea și Renny s-au certat? 

— Da, dar nu știu din ce pricină. l-am auzit vociferând iar ea s- 
a luat după el până la ușă și a strigat: „Vorbești ca un prost!” Ce 
zici de asta? E îngrozitor, nu-i așa? În orice caz nu-i lipsește 
curajul. Cred că nimic în lumea aceasta nu m-ar putea face să 
spun despre Renny Whiteoak că este un prost. 

— El ce i-a răspuns? 

— l-a spus că este femeia cu cele mai urâte porniri pe care le- 
a văzut în viaţa lui. 

Piers zâmbi, apoi se întunecă la faţă și declară îngândurat: 

— Să-ţi spun drept, eu n-am crezut niciodată că această 
căsătorie a lor ar putea să iasă bine. Aș fi dorit din tot sufletul ca 
el să nu se îndrăgostească de ea! 


— Mie-mi place Alayne! protestă Pheasant. Este o fată foarte 
cumsecade. Dar nu voi admite să se lege de băiețașul meu, 
declară ea și, ridicându-l pe Mooey în braţe, îl sărută pe gura 
mânjită de căpșuni. 

— Ei, acum să-ţi spun și eu o noutate, zise Piers. Azi- 
dimineaţă am pus pe biroul stăpânului socoteala pentru furaje. 
Mi-a spus însă că nu va putea să-mi plătească până luna 
viitoare. Dar nu știu de unde ar putea lua banii, fie și luna 
viitoare... 

— O, ce păcat! 

Piers feri o șuviţă de păr de pe fruntea lui Mooey. 

— Văd că aici are o urmă, ceva ca de lovitură. Nu cumva l-a 
lovit ea? întrebă el, adresându-se lui Pheasant. 

— Nu! Este urma rămasă de ieri, când a căzut pe scară, 
răspunse ea și-i sărută mica vânătaie. 

— În orice caz, a aluncat cu papucul după mine, zise Mooey. 

Pheasant clătină din cap: 

— Nu te mai gândi la lucruri neplăcute, copilașul mamei. Va 
trebui să te învăţ poemul acela al lui Longfellow, în care se 
spune că în lumea aceasta sunt foarte multe lucruri pe care nu 
le cunoaștem, și sunt sigură că ne vom simţi amândoi la fel de 
fericiţi ca și niște regi. Haide, Mooey, zâmbește! Haide, micule, 
zâmbește-i mămichii! 

Mooey zâmbi sfios, deși era cu ochii plini de lacrimi. 

— Nu vorbi cu el gângurind, zise Piers. 

— O, Piers, nu se poate să nu-ţi dai seama cât de plăcut este 
pentru o mamă să gângurească, împreună cu băieţașul ei, în 
mijlocul straturilor de căpşuni, într-o zi însorită de iunie. Nu simți 
miresmele din aer? Sunt încântătoare, bineînţeles, nu vreau să 
fac nici o comparaţie între miresmele grădinii și buchetul vinului 
de Bordeaux. la te uită, cât de frumos este cerul pe deasupra 
copacilor. Urmărește norii aceia albi care aleargă spre marginea 
zării! Ascultă graurul care cântă și ciocănitul teslei dulgherilor 
care drămuiesc liniștea dimprejurul nostru. Nu vezi cum stă 
părul lui Mooey împrejurul tâmplelor? Parcă ar fi fulgi de 
păpădie! 

Piers se uită la ea și pe buze îi licări un zâmbet înduioșat. Cât 
de caraghioasă este femeia aceasta... și ce gene lungi are... și 
cât de mult o iubește el! 


— Adevărul este că Renny nu va putea găsi pe nimeni care să 
se ocupe de fermă, așa cum m-am ocupat eu. Din ziua în care o 
ţin cu arendă, pământul a fost îmbunătăţit. Tot așa am procedat 
și pe vremea când eu lucram la el cu leafă, la începutul 
căsătoriei noastre. Evident, pentru mine este mult mai 
avantajoasă situaţia de acum, deși îi plătesc o arendă destul de 
bună. 

— Afară de asta nu uita că avem și traiul zilnic! Toţi trei și, în 
plus, Bessie se ocupă foarte mult de Mooey. 

— Da, așa este, avem și traiul zilnic. 

Gândul că întreţinerea familiei sale nu-l costă nimic, fu pentru 
el o ușoară surpriză. Considerase aceasta întotdeauna ca pe 
ceva de la sine înţeles. La Jalna doi sau trei oameni în plus la 
masă nu însemnau nimic. 

— Renny nici n-ar fi acceptat altfel, declară el. De fiecare dată 
își pierde cumpătul când vede că locurile dimprejurul mesei 
rămân neocupate. N-ai văzut în ce stare a fost azi-dimineaţă? 
Tine numaidecât să-l aducem și pe mucea ăsta... Pheasant, vezi 
să nu uiţi ca diseară să-l aduci și pe el. Vom vedea ce va zice 
doamna Alayne! 


XVI 

Renny opri calul tânăr cu care ieșisea la călărie și se uită 
peste poarta albă în curtea crescătoriei de vulpi. Nu știa ce să 
facă, să intre, sau să-și continue drumul. Inainte de moartea lui 
Antoine Lebraux venea în fiecare zi la crescătorie, căci omul 
acela bolnăvicios începuse să aibă din ce în ce mai multă nevoie 
de prezenţa lui. Când era apucat de crizele sale de beţie și 
devenea violent, soția lui Lebraux venea la el și-l chema în 
ajutor. După moartea lui Lebraux continuase să-i viziteze familia 
și, în dezastrul pe care-l lăsase încercase să creeze puţină 
ordine. O ajutase pe soţia lui în timpul incubaţiei vulpilor. Il 
determinase pe Piers să cumpere de la ea câteva găini de rasă 
Leghorn cu care să populeze coteţele de acasă, îl trimisese pe 
bătrânul Noah Bins să îi sape grădina. El însuși cercetase toată 
casa și reparase jaluzelele ferestrelor, înlocuise tapetul sfâșâiat 
de pe pereţi și reparase la bucătărie robinetul care picura. 
Stătuse de vorbă cu bătrânul fermier care deţinea o ipotecă 
asupra casei și-l rugase s-o mai păsuiască. Era același fermier 
care deținuse și ipoteca asupra proprietăţii Vaughan, înainte de 
a fi trecută asupra lui Finch. 

Drept răsplată pentru aceste servicii, Clara Lebraux stăruise 
să întrebuinţeze grajdul ei, deoarece al lui era prea încărcat. 
Aceasta era singura compensație ce i-o putea oferi. Spunea că 
pentru ea caii sunt un fel de tovărășie. Ea le dădea seara de 
mâncare și le schimba așternutul de paie. Intre ea și Renny se 
stabilise strania intimitate dintre o femeie și un bărbat, care a 
văzut-o în ipostazele ei cele mai puţin favorabile, în clipe de 
neagră deznădejde, când era cu ochii roșii și umflaţi de plâns, 
prost îmbrăcată, pentru care el îndeplinise în casă sau în curte 
însărcinări pe care de obicei le îndeplinește un soţ sau un bărbat 
care-ţi este rudă apropiată. Se simțeau tot atât de nestânjeniţi 
în contactul dintre ei, ca doi lucrători de la ferma lui Piers. 

Astăzi situația ei materială se mai îmbunătăţise oarecum. 
Acum nu mai avea nevoie atât de des de ajutorul lui și o aluzie 
făcută de Piers cu toată discreţia îi dăduse lui Renny să 
înțeleagă că vecinii au început să cleventească din pricina 
vizitelor lui prea dese în casa aceea. In realitate lui nu-i făcea 
nicio plăcere să știe că lumea vorbește despre el. Era trufaș din 
fire și de obicei ignora clevetirile și tăcea. Dar nu-i făcea nicio 
plăcere să se gândească la domnișoarele Lacey, la domnișoara 


Pink și la doamna Fennel, care în timpul ceaiului făceau aluzii 
transparente referitoare la relațiile dintre el și cele două femei 
de la crescătoria de vulpi. Nu-i plăcea să-și închipuie că rândașii 
și ceilalți oameni de la grajduri își dau cu cotul când îl văd că 
încalecă și-și îndreaptă calul spre ferma doamnei Lebraux. În 
afară de asta nu era nici în interesul ei și nici al lui să dea ocazie 
la astfel de bârfeli. Înainte de a se căsători, relaţiile lui 
sentimentale și trecătoare fuseseră păstrate în cel mai mare 
secret. Dar de la căsătorie încoace nu se mai gândise la nicio 
altă femeie afară de Alayne. Toate celelalte legături și aventuri 
amoroase ale sale fuseseră consumate în vatra de jăratic a 
dragostei lui unice de acum, pentru soţia sa. 

Dar relaţiile lui cu Clara Lebraux reprezentau pentru el ceea 
ce nu cunoscuse niciodată în viaţa lui de până acum: prietenia 
adevărată cu o femeie. Era în stare să petreacă ceasuri întregi 
în tovărășia ei, fără să-și aducă aminte că ea aparţine unui alt 
sex, decât cel mult într-un fel cu totul abstract, care contribuia 
la adâncirea intimităţii dintre ei. Când însă era în apropierea lui 
Alayne, nu uita niciodată că ea este femeie. Atmosfera de 
feminitate o înfășura întocmai ca o pelerină, tulburându-i 
viziunea apropierii dintre ei. Se întindea la picioarele ei întocmai 
ca un cerc fermecat, din sfera căruia nu avea nici voinţa și nici 
puterea să iasă. Temperamentul lui era de o senzualitate 
intermitentă. Uneori când Alayne încerca să vorbească, 
exprimându-și părerea asupra unei chestiuni, întrebuințând un 
fel amănunţit de expunere care la ea părea atât de firesc, se 
uita la ea cu admiraţie, dar în același timp cu un fel de mirare în 
care se amesteca și un suflu de ostilitate. Presimţea că 
vitalitatea lui specifică și atât de puternică, reușește de multe 
ori s-o nemulţumească. 

Cât timp stătu nehotărât în faţa porții, ușa casei se deschise și 
în prag apăru Paulina Lebraux. Se repezi în fugă spre el, trecând 
printre cele două rânduri de pietre albe, acum pătate, ce se 
înșirau pe ambele părți ale potecii, iar picioarele ei îmbrăcate în 
ciorapii negrii păreau excesiv de lungi și de grăbite. Când ajunse 
la poartă, își lăsă capul pe spate, ca să-și descopere obrazul 
acoperit de părul aspru, în dezordine. 

— Nu vrei să intri? Te rog, intra puţin! stărui ea, respirând 
repede, ca și când ar fi fost emoţionată. 


Îi văzu fruntea albă și delicată... cu sprâncenele marcate de 
creion, cu ochii de formă neobișnuită, cu gura mare și buzele 
subţiri, cu colţurile îndreptate în sus, și-i răspunse: 

— Nu! Cred că va fi mai bine să nu intru. Spune-mi, ce mai 
faceţi? 

— Ce-am făcut și până acum. La noi nu există nicio 
posibilitate de schimbare. N-ai mai venit pe la noi de trei zile 
încheiate. Suntem atât de singure. Mi se pare c-ai început să te 
saturi de noi. 

— In cazul acesta, deschide-mi poarta. 

Cu un gest larg, fata deschise poarta de la intrare. 

— Noah Bins este la noi, declară ea, ca și când s-ar fi străduit 
să-i spună o noutate. 

— Este aici? In cazul acesta voi încerca să-l trezesc din somn 
înainte de a intra în casă. 

Descălecă și legă calul de un stâlp al gardului. Calul începu să 
pască numaidecât iarba necosită din curte, smulgând-o cu dinţii, 
la fiecare smucire a capului. 

Paulina Lebraux întinse mâinile delicate și-l mângâie pe 
coaste, apoi dădu fuga în grădină și de sub un măr, unde terenul 
era acoperit cu trifoi, smulse câteva mănunchiuri și i le aduse, 
apoi se opri ca să-l vadă cum mestecă și-i spuse câteva cuvinte 
franţuzești de alintare. Renny se îndreptă în partea unde Noah 
era ocupat cu săpatul. 

— Bună ziua, Noah, strigă el, cât ai săpat astăzi? 

Bătrânul se propti în coada târnăcopului și întoarse ochii 
tulburi spre Renny. Ca și ale Paulinei, gândurile lui alergau 
înfrigurate să găsească ceva interesant să-i spună, dar în loc de 
asta privirile lui rătăciră în largul grădinii, căutând lacome 
subiectul pe care l-ar putea oferi ca informaţie neașteptată 
acestui om venit anume să-l îndemne la lucru. Când ochii lui se 
întoarseră și îi întâlniră pe ai lui Renny, declară fără să se mai 
gândească: 

— Morcovii au crescut! 

— Da, am băgat de seamă, și au crescut destul de deși. Arată 
bine... dar constat că la celălalt capăt al straturilor ai lăsat 
netăiate câteva smocuri de scaieţi. 

Noah întoarse capul încet și privirile i se îndreptară spre 
scaieţii cu pricina. 

— Scaieţii răsar în toate părţile și întotdeauna! declară el. 


Doamna Lebraux apăru în capul ușii laterale a casei. Nu zise 
nimic, ci rămase nemișcată și așteptă. Renny se întoarse 
numaidecât spre ea și intrară în casă împreună. Se așeză în 
odaia din mijloc, unde stătuse de atâtea ori înainte. Era obișnuit 
cu tavanele înalte ale odăilor de la Jalna, așa că de fiecare dată 
când intra în casa aceasta îi venea să se aplece, ca nu cumva să 
se lovească cu capul de pragul de sus al ușilor. Se uită 
împrejurul său, la odaia care părea puţin schimbată de când a 
văzut-o ultima dată și zise: 

— Odaia aceasta mi se pare mai frumoasă decât înainte. Ce-ai 
făcut cu ea? Cum de-ai reușit să-i schimbi înfățișarea? 

Femeia ridică din umeri. 

— Curăţenie generală. Am așezat mobila astfel, ca odaia să 
pară mai puţin deprimantă. Paulina a făcut abajurul acela de la 
lampă. iți place? 

Se uită la el cu atenţie. Era un abajur de pergament, pictat 
țipător cu o cunună de flori roșii. 

— Când lampa este aprinsă, abajurul este foarte frumos, 
adăugă doamna Lebraux. Pentru ea a fost un fel distracţie cu 
care și-a trecut vremea. 

— Ce este aceasta? întrebă Renny și-i indică o fâșie de 
mătase brodată cu fir, așternută peste faţa de masă. 

— Bucata asta de mătase a tăiat-o dintr-o rochie veche de 
spectacol de-a mea. Sunt obligată s-o las să-și găsească de 
lucru. 

Împinse cutia cu ţigările spre el și frecă un chibrit de dosul 
tăbliei de la masă, ca să-și aprindă și ea una. Apoi își întinse 
picioarele încălţate în tărâlci vechi, se lăsă pe spătarul scaunului 
și-și împreună mâinile la ceafă. Părul ei cu șuvițe aurii și 
decolorate părea că abia fusese pieptănat în mare grabă. 
Privirile pe sub pleoapele palide îi erau îndreptate în gol în timp 
ce fuma fără să zică nimic. 

Se uita la ea, dar n-o vedea decât foarte tulbure, și-și zise c-a 
reușit să dea o înfățișare mai simpatică acestei încăperi. 
Strălucirea șervetului de mătase de pe faţa de masă și abajurul 
îi făceau plăcere. 

— Ai adus o femeie care să-ţi ajute la scuturat? întrebă el. 

— Am scuturat singură și mi-am julit toate degetele. 


— Cred că nu costă prea mult să aduci o femeie care să-ţi 
ajute vreme de câteva zile la scuturatul casei, zise el încruntând 
din sprâncene. 

— Costă de ajuns ca să ne putem cumpăra cu banii aceștia 
pantofi noi, de care amândouă avem mare nevoie. 

Se uită la picioarele ei, apoi examină mâna care se întinse 
pentru a scutura scrumul ţigării. Cuvintele ei nu fuseseră 
exagerate, nici când se referise la degetele julite, nici când se 
referise la pantofi. Femeia aceasta, își zise el, este plămădită 
dintr-un aluat sănătos. 

— li voi spune lui Bins să-ţi curețe coteţele găinilor. 

— Le-am curăţat eu, înainte de a prânzi. 

— Huhâm! Cum merg găinile și puii? 

— Merg foarte bine, dar evident, preţul ouălelor este acum 
foarte scăzut. Mâncăm de altfel și noi ouă, de două ori pe zi. 
Fetiței îi bat un ou crud într-un pahar de lapte, crește atât de 
repede! 

— Păcat că prima dată clocitoarea a ieșit atât de prost. Ar fi 
fost mai bine să n-o încarci din nou, deoarece după câte am 
auzit, puii târzii nu sunt deloc rezistenți. 

— De data aceasta am întrebuințat ouă Plymouth. Puii aceștia 
se dezvoltă foarte repede. Noaptea trecută lampa n-a funcţionat 
tocmai bine. Mi-am închipuit că se va repeta din nou 
întâmplarea de la început, așa că am stat de veghe jumătate din 
noapte lângă clocitoare. 

— Uite ce, mi se pare c-ai început să exagerezi. 

— Da de unde; nici vorbă. Mă simt de o sută de ori mai bine 
decât m-am simţit iarna trecută. Cu toate acestea fetița îmi 
pricinuiește multă bătaie de cap. 

Se uită la ea întrebător. 

— Mă gândesc la educaţia ei. Propriu-zis astăzi nu primește 
niciun fel de învăţătură. Cât timp tatăl ei era în viaţă, făceau 
lecţii împreună, dar eu sunt incapabilă s-o meditez. În primul 
rând nimic din firea mea nu mă îndeamnă să fac lecţii cu cineva. 
Afară de asta, educaţia pe care am primit-o eu a fost mai 
degrabă sumară. Paulina cunoaște mai multă istorie a literaturii 
și mai multă latină decât cunosc eu. De franceză... nici nu mai 
vorbesc. 

— N-ai reușit să înveţi franțuzește cu Lebraux? 


— Nu! Și la ce mi-ar folosi? El vorbea englezește. Când 
încercam să vorbesc cu el franceza pe care o învăţasem în 
școală, lui îi venea să se tăvălească de râs. Cu Paulina însă 
vorbea întotdeauna franțuzește. Probabil de aici înainte va fi 
condamnată să uite această limbă. 

Renny se ghidi la ceva: 

— Uite ce, soţia mea citește curent în limba franceză. Ea și 
Paulina ar putea citi împreună câteva cărţi franțuzești și cred că 
va fi folositor pentru amândouă. Alayne și așa nu prea are cu ce- 
și petrece timpul. Voi încerca să vorbesc cu ea despre acest 
proiect. 

Doamna Lebraux se uită la el speriată, dar îi răspunse: 

— Îţi mulţumesc foarte mult. Dar cred că pentru soţia 
dumitale va fi o oboseală prea mare. 

— Nu va fi deloc. Ei îi plac copiii. S-a interesat întotdeauna 
foarte de aproape de tânărul Wake. 

— Adevărul este că aș fi foarte mulţumită... Paulina ar fi vrut 
să meargă împreună cu fratele dumitale mai mic la domnul 
Fennel, dar ea este catolică și sunt convinsă că Tony n-ar fi fost 
de acord cu acest lucru. Dumneata ce zici? Crezi că ar fi corect 
din partea ei să renunţe la educaţia pe care ar trebui să și-o 
facă, datorită unei prejudecăţi ca aceasta? 

— Eu sunt de părere că dorinţa tatălui ei trebuie respectată. 
În măsura în care ne va fi posibil, va trebui să-i dăm o mână de 
ajutor. După ce situația de acum se va mai îmbunătăţi, o vei 
trimite la o mănăstire. 

— A împlinit cincisprezece ani. 

Renny încruntă din sprâncene. 

— Unchiul Ernest va fi foarte mulţumit s-o poată ajuta. De 
asta sunt convins. El și-a luat licenţa la Oxford. Soţia mea va 
face cu ea lecţii de limba franceză și de literatură. Ea cunoaște 
temeinic literatura modernă, dacă ţii ca Paulina să facă lecţii și 
din această materie. În ce mă privește, eu aș fi de părere c-ar fi 
mai bine să renunţe... Cred că eu n-aș putea să-i fiu de mare 
folos. Mi se pare straniu, cu câtă ușurință am uitat tot ce am 
învăţat la Universitate. Cursurile parcă mi-au intrat pe o ureche, 
ca să-mi iasă pe cealaltă. Bani aruncaţi de pomană. Pe mine mă 
interesează mai mult sportul. Un amănunt neașteptat în 
legătură cu educaţia mea este următorul: tot ce am învăţat de 
la mica guvernantă, împreună cu soră-mea, pe vremea când 


eram copii, mi-a rămas. Cunosc cu precizie anii de domnie ai 
tuturor regilor Angliei și anii când s-au desfășurat principalele 
războaie. Ar fi imposibil să mă prinzi făcând la istorie o greșeală 
de date. Din acest punct de vedere aș putea fi și eu de folos 
Paulinei. Amănuntele acestea ar putea să-i slujească pentru 
început. Niciunul dintre fraţii mei n-a reușit să memoreze aceste 
date atât de temeinic ca mine. l-am întrebat pe neașteptate - 
probabil în timp ce se împărțea budinca la masă - care sunt 
numele locurilor și datele când s-a desfășurat războiul rozelor? 
Crezi c-a reușit vreunul dintre ei să mi le repete exact? Nici 
unul! l-am întrebat care sunt anii de domnie ai regelui Stephen? 
Niciunul dintre ei n-a știut să răspundă. Eu însă n-am putut uita 
datele acestea: De la o mie o sută treizeci și cinci, până la o mie 
o sută cincizeci și patru. În această privinţă și Wakefield 
excelează. Când se întâmpla seara să fie enervat și nu putea 
dormi, îi repetam datele evenimentelor din istorie, pentru a-l 
face să se liniștească. Acesta este singurul folos pe care l-am 
avut în schimbul cheltuielilor cu educaţia mea. 

Clara Lebraux asculta cu tot interesul cuvintele lui. Trăgea din 
ţigară și prin norul de fum se uita la el. Alayne îl auzise și ea 
repetând aceleași cuvinte și părea că o distrează naivitatea lui. 

— Guvernanta aceea a devenit mai târziu mama dumitale 
adoptivă, nu-i așa? întrebă ea. 

— Da! 

— Ai ţinut la ea? 

— Nu prea mult. Eu n-am apreciat-o. Îmi aduc aminte că 
foarte des era suferindă. Avea ochii mari albaștri, pe jumătate 
închiși, și părul blond. M-a învăţat și pe mine poetica. Nici nu-ţi 
vine să crezi așa ceva! Mi-a citit din Tennyson și m-a pus să 
învăţ versuri pe dinafară din opera lui, dar le-am uitat pe toate. 
Ar fi fost mai bine ca Eden să fi moștenit de la ea capacitatea de 
a reţine datele istorice, decât slăbiciunea pentru poezie. 

— Sunt de aceeași părere. Eu nu pot citi deloc poezii, căci mă 
plictisește lectura. 

Continuară să fumeze în tăcere, el uitându-se îngândurat la 
tăârlicii ei și gândindu-se cât sunt de uzaţi; ea la cizmele lui, 
admirându-le luciul palid, obţinut după contactul îndelungat cu 
peria. 


Paulina apăru în odaie, cu obrazul îmbujorat de soarele de 
afară, cu rochiţa neagră tocită la coate și prea scurtă pentru 
statura ei. 

— la vino încoace, zise Renny, să vedem ce știi din istoria 
Angliei. Când a domnit regele Henric al șaptelea? 

Se opri în faţa lui speriată și clătină din cap: 

— Nu știu când a domnit. 

— Nu ţi-am spus, declară Renny zâmbind și se uită triumfător 
la doamna Lebraux, apoi se întoarse spre Paulina. A domnit de 
la o mie patru sute optzeci și cinci, până la o mie cinci sute 
cinci. E, acum Paulina să-mi spui numele regilor care au urmat 
la tron după William Cuceritorul. Ochii lui aprinși căutau să 
întâlnească privirile ei, apoi încercă s-o ajute: primul este 
William de Normandia, apoi William, fiul său, Henry, Stephen și 
Henry... la te uită, ţi i-am înșirat pe toţi! Întinse mâna după ea și 
o obligă să se așeze pe canapea lângă el: Nu-ţi face nici o grijă, 
din pricina asta, căci mă voi strădui să te învăţ tot ce nu știi din 
istoria Angliei. Îţi vom face educaţia în familie. Ce părere ai 
despre această intenţie? 

Fata își zise că ideea lui este măreaţă, așa că-și lipi fruntea cu 
toată încrederea de umărul lui. 

— Mi-ar face plăcere ca dumneata să-mi fii meditator. Vei 
veni aici ca să facem lecţiile, sau va trebui să merg eu la Jalna? 

— Cred că va fi mai bine să vin eu aici. Dar la Jalna soţia mea 
îţi va da lecţii de limba franceză. 

În clipa aceea era convins că Alayne va fi de acord cu 
hotărârea pe care o luaseră adineauri. Cum ar fi putut să 
refuze? 

— Eu vorbesc și cunosc îndeajuns limba franceză, răspunse 
Paulina cu superioritate. 

— Nu fi nerecunoscătoare, interveni maică-sa. Este cu totul 
altceva să citești literatură franceză! 

— Tata mi-a citit cărţi de literatură franceză, răspunse ea. 

Ceva o determina să-și închipuie că lectura cu doamna 
Winteoak nu-i va putea face nici o plăcere. În privirile reci pe 
care le întâlnise în seara serbării date la Jalna, cu ocazia 
majoratului lui Finch, fetița văzuse ceva care o făcea să simtă că 
nu este primită cu simpatie. Totuși fusese învățată să fie 
întotdeauna politicoasă, așa că răspunse: 


— Probabil cărţile pe care le vom citi împreună sunt pentru 
oameni mari, ceea ce ar fi cu totul altceva. Îți mulţumesc, 
Renny. 

Atât mama cât și fiica îi spuneau Renny, exact cum îi spusese 
și Tony Lebraux, dar el îi pronunţa numele René, pe franţuzește. 

Între Paulina și tatăl ei existase un sentiment de iubire și 
înţelegere reciprocă, extraordinară, cum se întâlnește uneori 
între tată și fiică. Era mică de tot când reușise să-și dea seama 
că părinţii ei se deosebesc unul de altul în ceea ce privește 
caracterul. Chiar înainte de a putea înţelege destul de limpede 
care este motivul adevărat al neînțelegerilor lor, ea trecuse de 
partea tatălui ei și-și simţea inima cum sângerează, când i se 
părea că a fost jignit fără nici un temei. Faptul că vorbeau o 
limbă pe care maică-sa nu o înţelegea și că erau despărțiți de 
ea și prin religia căreia îi aparțineau, atribuia dragostei dintre ei 
o calitate stranie și prețioasă. Pentru ea fusese un adevărat 
extaz să se cuibărească în braţele lui, să-și culce obrazul pe 
mâneca de postav mătăsos a hainei lui, să se uite la faţa lui 
oacheșă,  admirându-i  modulaţia buzelor ascunse sub 
mustăcioara neagră ale cărei fire erau aspre și lucioase, cu 
vârfurile răsucite atât de ascuţit, încât dacă nu băgai de seamă 
te înţepau când încercai să-l săruţi. Când se cuibărea în braţele 
lui, își puteau spune tot felul de cuvinte de alinare și puteau face 
planuri de viitor. Spunea că nu-l va părăsi niciodată, niciodată! 
Nu se va căsători, pentru a-i oferi toată dragostea numai lui și în 
mod exclusiv. Presimţea că dragostea lui pentru ea o va ocroti 
împotriva tuturor violenţelor și dezastrelor. Chiar după ce se 
îmbolnăvise și începuse să bea prea mult coniac franțuzesc, i se 
părea că dragostea lui continuă s-o ocrotească. Nimic 
dezastruos nu li se putea întâmpla. Cu toate acestea, în camera 
ei îngenunchea în fiecare seară în faţa crucifixului și se ruga 
pentru el, cu sufletul chinuit de spaime... Fusese martoră la 
toată agonia lui dureroasă din ultimele zile ce-i mai rămăseseră 
de trăit. În casa aceasta mică nimic nu se putea întâmpla fără 
ca toți ai casei să știe. 

Aceasta fusese epoca în care se obișnuise să-l considere pe 
Renny Whiteoak drept o forţă irezistibilă. Vederea staturii lui 
înalte, a obrazului său îngust și roșu în camera aceasta îi umplea 
sufletul de o sfioasă mulţumire în timpul acestor zile de la 


începutul verii. Își deschidea inima în faţa lui, ca pe o cupă, ca 
să i-o umple cu vigoarea ce o simţea într-însul. 

Îi făcea plăcere s-o asculte pe maică-sa stând de vorbă cu el 
și fumând împreună ţigară după ţigară. | se părea straniu că și 
atunci când vorbesc împreună despre subiecte neplăcute, în 
cuprinsul odăii nu e nicio urmă de nemulţumire. Altă dată când 
râdeau, i se părea că ecoul acestui râs răsună în tot cuprinsul 
casei și i se părea straniu. Îi plăcea să audă râsul adânc al lui 
Renny care clocotea întocmai ca lătratul unui dulău bătrân, și 
chicotitul intermitent, în note joase, al Clarei. După ce pleca, își 
petrecea braţele împrejurul gâtului maică-si și exclama: „O, 
mămică, este un bărbat atât de drăguţ”. Acum, după ce Tony 
Lebraux murise, Clara și Paulina se apropiaseră ceva mai mult 
una de alta. 

Când Renny se uită la ceasul de la mână, Paulina exclamă: 

— O, te rog, stai să mănânci cu noi. Va trebui să stea, 
mămico, nu-i așa? 

— Da, rămâi la masă! N-ai mai mâncat împreună cu noi din 
luna ianuarie... Dar cred că n-avem nimic ce-ar putea să te 
ispitească. 

— Voi face o omletă! Eu mă pricep să fac omleta foarte 
gustoasă. Mai avem și şuncă. Ar fi fost gata să întrebuinţeze 
toate proviziile din cămară pentru a organiza un mic ospăț în 
cinstea lui. 

Se încinse cu un şort vărgat cu alb-albastru și-și sumese 
mânecile rochiei negre. El stătu în apropierea plitei, uitându-se 
cum urmărește cu toată atenţia amestecul din tigaie. Ce se va 
întâmpla, se întrebă Paulina, dacă omleta nu va vrea să 
crească? Ce se va întâmpla, dacă va crește și se va dezumfla 
din nou? 

Dar n-avu nici un motiv să se alarmeze, deoarece omleta 
crescu, umflându-se ca o spumă; când crescu destul de înaltă, 
fu destul de rezistentă ca să nu mai scadă și deveni cafeniu- 
roșcată. O răsturnă într-o farfurie încălzită și Renny ieși în 
grădină ca să aducă niște frunze de pătrunjel cu care s-o 
decoreze. Bătrânul Noah Bins se așezase sub un pom și începu 
să mănânce dintr-un pachet înfășurat în hârtie pe care-l adusese 
cu el. Ridicase capul ca să ia o înghiţitură de ceai dintr-o sticlă și 
barba i se îndreptase spre cer, iar pe gât mărul lui Adam îi fugea 
în sus și în jos, după fiecare înghiţitură. Un vulpoi se urcase pe 


acoperișul coteţului, ca să-l poată vedea mai limpede. Stătea 
drept și-i urmărea cu cea mai mare atenţie fiecare mișcare a 
trupului. Ochii lucitori ai vulpoaicei se îndreptaseră spre el de la 
gura vizuinei. Urmărit de privirile lor curioase, bătrânul Noah 
Bins se simţi nemulţumit și, luând o bucată de șorici pe care nu-l 
putea înghiţi, îl aruncă în plasa de sârmă a gardului cu care erau 
împrejmuite coteţele. 

— Bagă-te în vizuină, fire-ai afurisită să fii! strigă el. 

Renny tocmai se întorcea din grădină, în mână cu smocul de 
pătrunjel. 

— Să nu mai repeţi gestul acesta, zise el cu severitate. Nu știi 
că doamna Lebraux încearcă să-și facă vulpile cât mai blânde? 
Să nu te mai prind că încerci să le sperii. 

Noah își trecu degetele prin barbă și o clipă arătă exact ca un 
bătrân straniu dintr-o piesă de teatru. 

„Și tu ești o vulpe! murmură el după ce Renny se mai 
depărtă. Un vulpoi îmblânzit? Al cui? Al ei! Fir-aţi amândoi 
afurisiţi!” 

Renny adusese atâta pătrunjel cât să garnisească un purcel 
întreg, scos de la cuptor, dar Paulina îl întrebuinţă pe tot, așa că 
omleta apăru la masă pe un așternut de verdeață și semăna cu 
vârful unui munte pe deasupra căruia tremură aurul unui apus 
de soare. 

Paulina se simțea mândră de ceea ce reușise să facă și 
încântată de prezenţa unui musafir în casă... mai ales că acest 
musafir era Renny. Zâmbi și printre buze i se văzură dinţii 
mărunți și albi. La masă vorbiră despre vulpi și Paulina le înșiră 
pe rând calităţile și apucăturile fiecăreia. Omul care lucra aici la 
fermă îi făcuse un scaun între crengile unui copac din 
apropierea ţarcului de vulpi și stătea acolo ceasuri întregi 
urmărindu-le, fără ca vulpile să bănuiască prezenţa ei. 
Animalele acestea se obișnuiseră atât de mult cu ea, încât acum 
nici cele mai sfioase nu se mai repezeau la gura vizuinei când o 
vedeau că se urcă în copac. Cele mai îndrăzneţe o cunoșteau, și 
spunea că ele își cunosc numele cu care le-a botezat. Puii ţineau 
la ea. Erau vulpi foarte frumoase și nu erau două care să aibă 
aceeași fire. 

— Astăzi ea cunoaște mai multe amănunte în legătură cu 
crescătoria aceasta de vulpi și cu obiceiurile lor, decât cunosc 
eu, declară Clara Lebraux. 


— Experinţa dovedește, declară Renny, că cu cât vulpile sunt 
tratate mai mult ca animale domestice, cu atât se reproduc mai 
bine. Puii devin mai rezistenți. Blana de pe ele devine frumoasă. 

— Dacă aș putea cel puţin să le păstrez pe toate, oftă Paulina. 
Dar am favoriţii mei și aceștia vor trebui păstraţi întotdeauna, 
pentru reproducție. 

— Nu trebuie să devii sentimentală, răspunse Renny. Eu sunt 
gata să vând fără nici o părere de rău, orice cal din grajdurile 
mele. 

— Dar nu ca să fie jupuit de piele. 

— Da, probabil, nu cu intenţia aceasta. Admit că este o 
oarecare deosebire. 

În timpul cât doamna Lebraux ridică vasele și tacâmurile de 
pe masă, Paulina îl însoţi pe Renny la etaj în camera goală de 
lângă camera maică-si, unde era clocitoarea. 

— Ce crezi că fac acum? întrebă ea, scuturându-l de braţ, 
după ce rămaseră singuri. Am început să fur ouăle din cuibare și 
să-mi hrănesc cu ele vulpile mele favorite. 

— Procedeul acesta nu e just, răspunse el și se uită în jos la 
ea, cu toată severitatea de care era capabil. Ouăle acestea 
valorează ceva! 

— Ei, câteva ouă! exclamă ea, exact pe tonul întrebuințat 
odinioară de tatăl ei. 

— la uită-te la acesta de aici! Vezi ce fac! și întinse degetul 
spre ușița de sticlă a clocitoarei. 

Un ou din apropierea deschizăturii se legăna întocmai ca o 
luntriță pe valuri. Un altul avea o ciobitură de formă 
triunghiulară. Prin al treilea răzbise vârful unui cioculeţ galben și 
întredeschis. În fundul umbrit al clocitoarei o fiinţă minusculă și 
vie se legăna pe picioarele șubrede, umed, cu ochii speriaţi, 
aproape sfârșit de puteri, împresurat din toate părţile de sferele 
neînţelese în care dormeau, se zbăteau, ciocăneau și trăgeau să 
moară contemporanii săi. Înfăţişarea tristă a puiului dovedea că 
este conștient c-a apărut în lume înainte de vreme. 

— Este un pui impresionant! declară Paulina extaziată. 

— Bietul de el! exclamă Renny. Așa se întâmplă întotdeauna, 
când te naști primul în familie. 


XVII 

Din ziua plecării lui Nicholas și a lui Ernest, valetul Rags 
punea masa pentiru ceai în sufragerie, în loc să-l servească în 
salon, așa cum fusese obiceiul în timpul cât bătrâna Adelina mai 
era în viaţă. Feciorii ei ar fi fost nemulţumiţi de această 
schimbare, dar membrii din generaţia mai tânără a familiei erau 
încântați că se pot așeza împrejurul mesei, cu feliile de pâine, cu 
untul, cu feliile de cozonac și dulceaţa din serviciile înșirate în 
faţa lor. 

Renny nu se întoarse acasă decât în timpul ceaiului. Intră în 
casă bine dispus și cu intenţia de a se împăca cu Alayne. 
Abstracţie făcând de vorbele grele pe care i le spusese în timpul 
dimineţii, probabil avusese și ea destule motive să se simtă 
nemulțumită. Ştia că oamenii din serviciul casei nu erau ceea ce 
ar trebui să fie, dar era convins că orice ar face ea, ar fi fost 
imposibil să-i schimbe. Ştia că din punctul ei de vedere el și 
bătrânul câine ciobănesc Benny nu sunt nici ei cum ar trebui să 
fie, dar nădăjduia că după ce va mai trece vremea se va obișnui 
cu ei și cu felul lor de a fi. In realitate el se gândea cu admiraţie 
la pornirea ei violentă de azi-dimineaţă. Până acum n-o văzuse 
încă niciodată supărată. Cum ar fi putut să-i treacă prin gând că 
pe bătrânul Benny îl va bate cu papucul, și că-i va spune soţului 
ei că vorbeşte ca un prost! Îi venea să zâmbească, gândindu-se 
la amănuntele acestea. Se simţea încântat de ideea ca Alayne 
să facă lecţii de limba franceză cu mica Pauline. Presimţea că 
dacă ea va primi, propunerea aceasta va servi și ca un mijloc 
pentru a se apropia sufletește de Clara Lebraux. Va fi foarte 
bine ca fiecare dintre ele să constate că a găsit o prietenă. Mai 
ales pentru Alayne va fi foarte plăcut să-și găsească o 
preocupare în afară de Jalna, deoarece constatase că foarte 
adeseori n-are cu ce-și trece vremea și că felul acesta de viaţă 
este pentru ea ca o povară. 

Se duse de-a dreptul în camera lui și-și schimbă costumul, 
după ce se frecă pe mâini și pe obraz de se făcu roșu ca racul, 
și-și netezi părul cu o perie umedă. Procedase în felul acesta, ca 
să nu aibă motive să se plângă de el că i-a adus în casă mirosul 
de grajd. 

Când intră în sufragerie, o găsi așezată la capătul ei de masă, 
cu o carte deschisă la îndemână și tocmai începuse să toarne 
ceaiul. Piers și Pheasant stăteau de vorba și păreau de o veselie 


ostentativă. Îl aduseseră și pe Mooey la masă, și-l așezaseră pe 
antologia porţilor britanici pe care odinioară stătuse Wakefield. 
Incepuse să-și mănânce felia de pâine unsă cu unt și se uita 
mirat la Alayne, ca și când s-ar fi așteptat ca dintr-un moment în 
altul să se repeadă la el. Dar de vreme ce părinţii săi erau aici în 
apropiere și puteau să-l apere, nu s-ar fi supărat din cale afară 
dacă s-ar fi întâmplat o astfel de scenă. Se întoarse spre 
Wakefield care era lângă ei și-i zâmbi, spunându-i în șoaptă: 

— Nu mi-e fică de mătușa Alayne. 

— Sigur că nu ţi-e frică, răspunse Wakefield, mângâindu-l pe 
creștetul capului. Câtă vreme vei face exact ceea ce-ţi va spune 
unchiul Wakefield, nimic nu ţi se poate întâmpla. 

Renny se uită la ei și zâmbi, apoi se îndreptă spre Alayne. 
Dăduse lui Wragge câteva lujere de trandafir pe care acesta, cu 
intenţia de a o măguli, îi pusese într-un vas de cristal și-i 
așezase pe masă în apropierea ei. Când apăru în sufragerie 
aducând un ceainic proaspăt pentru Renny, se uită la trandafiri, 
apoi la Alayne, ca și când ar fi vrut să-i dea să înţeleagă că 
aceștia sunt un fel de atenţie a lui față de ea. 

Ridică privirea plecată asupra cărţii și-i zâmbi - un zâmbet 
mai mult silit - apoi cobori din nou privirea și continuă să 
mănânce o prăjitură cu dulceaţă, continuându-și lectura. 
Datorită cărţii pe care o citea, a prăjiturii și vasului cu trandafiri, 
se simţea despărțită de restul familiei. În timpul ceaiului Renny 
prefera să aibă un ceainic al său pe care Wragge, cu un gest 
ostentativ, i-l punea în față. După dejunul frugal de la 
crescătoria de vulpi, se simţea flămând, căci era obișnuit ca la 
amiază să mănânce o mâncare mai consistentă. O vreme 
continuă să mănânce în tăcere, simțindu-se puţin stânjenit de 
situaţia lui de acum între cele două grupuri ostile dimprejurul 
mesei. Prin minte îi trecu întrebarea tulbure, ce-ar trebui să facă 
oare, pentru a-i plăcea lui Alayne și a-i dovedi că vorbele grele 
pe care i le spusese în dimineaţa acelei zile n-au lăsat nicio 
urmă în sufletul lui. Văzu vasul cu trandafiri de pe masă și-l 
trase spre el. Uitându-se la Alayne printre genele dese și lungi, 
pentru a se convinge că ea îl vede, mirosi pe rând fiecare 
trandafir, băgându-și adânc nasul lung în potirul fiecărei flori, 
întocmai ca ciocul unei uriașe păsări de pradă. 

— Miros foarte plăcut, declară el. Sunt din grădina noastră? 


— Da, răspunse Alayne și, închizând cartea, rămase cu 
arătătorul între file. Nu preferi să așezi vasul în mijlocul mesei? 
Nu știu care este motivul că Wragge l-a așezat în apropierea 
farfuriei mele. 

Piers și Pheasant încetaseră de mult să mai vorbească, așa că 
puteau auzi vorbele schimbate de ei. Acum începură să 
vorbească din nou și ochii le fugeau în toate părţile. Nu se uitau 
la băieţașul lor care examina mirat felia groasă de cozonac ce i- 
o pusese Wakefield pe farfurie, deși el avea o altă felie pe care o 
ţinea în mână și mușca din ea. 

Alayne începu din nou să citească și Renny așeză cu grijă 
vasul în mijlocul mesei. Prima lui încercare nu reușise. Wragge 
se întoarsese în sufragerie și se uita cu un fel de adoraţie la el. 
Se apropie și aplecându-se spre el, îl întrebă în șoaptă: 

— Ceaiul dumneavoastră, domnule, este așa cum trebuie să 
fie? 

— Da, este foarte bun, răspunse Renny și ridică privirea, 
uitându-se în ochii palizi ai lui Rags, ca și când ar fi încercat să 
se inspire. 

Poate ar fi bine, își zise el, să-i dovedească lui Alayne că este 
întru totul de acord cu ea în ceea ce privește purtarea urâtă a lui 
Mooey de dimineaţă. De aceea se întoarse și, uitându-se la 
nepotul său, îi spuse: 

— Ce-i cu povestea asta pe care am auzit-o despre tine? E 
adevărat că ai intrat în camera mătușii Alayne și i-ai vărsat cutia 
de pudră? Dacă te mai prind că intri în camera ei, să știi că vei 
primi o lecţie, iar vreme de o săptămână n-o să-ţi mai facă 
plăcere să te așezi pe scaun. 

Ochii lui Mooey se umplură de lacrimi. Lăsând din mână 
bucata de cozonac din care mâncase și o puse pe farfurie, 
alături de cea pe care încă nu o începuse, și-și plecă fruntea în 
palmele murdare. Făcu apoi gura rotundă și începu să zbiere. 
Piers îl ameninţă cu degetul. 

— Lasă-te de scâncit! zise el. Stai drept și primește ce meriţi. 
la-i felia de cozonac de pe farfurie, Wake. 

Mooey își stăpâni nemulțumirea și-și șterse ochii cu colţul 
șorțuleţului. 

— Este foarte greu, interveni Pheasant, să împiedici un copil 
mic și să-l păzești să nu facă o prostie cât de mică. 


— Cu toate acestea va trebui să te străduiești ca să-l 
împiedici, răspunse Renny. 

— Dacă Alayne ar închide ușa de la camera ei, ar fi mult mai 
ușor, deoarece Mooey încă nu este destul de înalt ca să ajungă 
cu mâna la clanţă. 

— Alayne nu poate să-și închidă ușa de la cameră. Şi nici nu 
vrea s-o închidă. Ei îi place să simtă că aerul curat circulă și se 
primenește. 

— Bine, dar o aud plângându-se mereu din pricina curentului. 

— Curentul din sufragerie sau din salon este una, iar curentul 
din camera ei este cu totul altceva. 

Alayne stătea tăcută și în sufletul ei se încrucișau sentimente 
asemănătoare unui martor într-un proces, tresărind la cuvintele 
pe care avocaţii și le adresează unul altuia, pentru și contra 
celor interesați cu cauza. Coborâse la ceai, fără să știe dinainte 
cum va putea da ochii cu Renny. Adusese cu ea și cartea, ca un 
mijloc de protecţie. Atitudinea agresivă a lui Renny în interesul 
ei, îi dădea o plăcută senzaţie de forță. Pentru prima dată 
începea să simtă că există și o posibilitate de a-l influenţa în 
favoarea ei. Ce bine ar fi dacă între ei ar exista mai multă 
intimitate. Această posibilitate părea încă foarte puţin probabilă, 
de vreme ce el chiar și acum se plângea de faptul că numărul 
celor dimprejurul mesei este atât de redus. Fiind însă în această 
dispoziţie, își zise că ar fi oportun să aducă vorba despre o 
dădacă pentru micul Mooey. Se uită în lungul mesei spre 
Pheasant și-i spuse cu glasul blând: 

— Ştiu că este aproape imposibil să păzești copiii mici, să nu 
facă vreo prostie cât de mică. Nu ești de părere că ar fi mult mai 
practic să angajezi o dădacă pentru Mooey? In felul acesta vei fi 
mult mai liberă. Doamna Patch are o tânără nepoată care ar 
putea veni fără greutate, să aibă grijă de el în timpul zilei. 

— Eu nu-mi pot permite luxul să-i angajez o dădacă. Pheasant 
n-are nimic de lucru iar Bessie vine uneori și-l ia, ca să aibă grijă 
de el, răspunse Piers. 

— Am avut ocazia să constat și azi-dimineaţă, ripostă Alayne 
și continuă să se uite la Pheasant, cât de bine are grijă Bessie 
de el. Ar fi putut foarte ușor să i se întâmple ceva și să se 
îmbolnăvească. 

— Eu sunt de aceeași părere, interveni Renny. O vom angaja 
pe fata aceasta și îi voi plăti eu leafa. 


Soluţia nu era cea pe care ar fi dorit-o Alayne. Nu era nici cel 
puţin un procedeu legal. Chiar și până acum el făcuse pentru 
Piers și Pheasant mai mult decât ar fi trebuit. Se întrebase de 
multe ori dacă ei sau el s-au gândit la ce sumă se urcă anual 
întreţinerea a trei persoane în casă. Fără să vrea, obrazul îi 
deveni prelung și colţurile gurii i se lăsară în jos. Piers se uită la 
ea. Zâmbi încet, ca și când ar fi repurtat o victorie față de o 
banală problemă bănească, apoi declară: 

— Mulţumesc foarte mult, dragul meu! Fără îndoială în felul 
acesta va fi pentru Pheasant mult mai ușor și vom fi cu toții 
siguri că băiatul nu o va mai supăra pe Alayne cu prezenta lui. In 
ceea ce mă privește pe mine, eu sunt convins că ar fi mai bine 
să nu-l aducem la masă. 

— Va veni la masă în timpul prânzului și la ceai, dar nu-l veți 
aduce nici la amiază, nici la cină. declară Renny categoric. 

Discuţia aceasta privind orele lui de masă nu putea fi pe 
placul lui Mooey. Își propti fruntea de marginea mesei și începu 
să plângă. Piers se ridică de la masă și, luându-l sub braţ, ca și 
când ar fi fost un pachet, ieși cu el din cameră. 

Înainte de a-l urma Pheasant se adresă lui Renny: 

— Îţi mulţumesc foarte mult. Va fi foarte bine să avem o 
dădacă. Totuși mă voi feri să-ţi fiu excesiv de recunoscătoare, 
deoarece cred că gestul acesta l-ai făcut mai mult pentru Alayne 
decât pentru mine. 

Rămaseră numai ei doi și cu Wakefield. De câte ori nu se 
gândise Alayne c-ar putea fi singuri, dacă n-ar fi de fată și 
Wakefield! În timpul din urmă băiatul acesta părea c-a devenit 
mai liniștit. Mai și crescuse și din când în când stătea îngândurat 
și abătut, pentru ca altă dată să devină zgomotos, și părând 
încă același tânăr precoce cum fusese întotdeauna ca băiat mic. 

Renny se întoarse pe scaun și trecându-și picioarele unul 
peste altul, se uită la ea mulţumit: 

— Ţi-am găsit un mod de aţi petrece vremea care să-ţi facă 
plăcere, zise el. 

Wakefield se întoarse și el pe scaun, își trecu picior peste 
picior și-și încrucișă braţele pe piept. Alayne trase vasul cu 
trandafiri spre ea și-l lăsă exact în punctul în care vasul se 
intercala între ea și Wake. Gestul ei nu fu premeditat. O intenţie 
inocentă de a face ceva, deși părea semnificativ și indica 
intenţia de a-l exclude pe Wake dintre ea și Renny. 


— Ce anume? întrebă ea, încercând să pară plăcut mirată. 

— M-am gândit c-ar fi bine ca tu să faci lecţii de limba 
franceză cu mica Lebraux. După cum știi, astăzi nu i-a mai 
rămas nimeni cu care să poată vorbi această limbă. 

— Da de ce să fac lecţii cu ea? Cred că ea citește chiar și 
acum mai bine franţuzește decât miue. De vorbit eu nu vorbesc 
decât foarte slab această limbă. 

— În cazul acesta va fi și pentru tine un fel de ajutor. 

— Nu sunt câtuși de puţin dispusă să primesc această ofertă. 

Gândul să citească și să vorbească limba franceză cu o fată 
care din naștere vorbește această limbă de acasă, i se părea 
plicticos și o intimida. N-ar fi avut nimic împotrivă să înveţe un 
copil care ar fi fost cu desăvârșire necunoscător al acestei limbi, 
dar un copil care eventual să cunoască această limbă mai bine 
decât ea și după ce se întoarce acasă s-o critice în fața maică-si, 
era ceva ce întrecea cu mult puterile ei. 

— Nu fi caraghioasă. Eu le-am făgăduit că vei primi. 

— Îmi este imposibil să primesc. 

Neștiind ce să facă își turnă o ceașcă de ceai rece. 

— Asta numai din pricină că doamna Clara Lebraux nu-ţi este 
simpatică. 

— Vasăzică o cheamă Clara! 

— Şi ce dacă o cheamă așa? 

Nu avea nimic de ascuns, dar tonul ei, în care se simţea 
insinuarea, îl făcu să se aprindă la obraz. 

— Absolut nimic. Este un nume care pe mine nu m-a interesat 
niciodată. Nu mă simt câtuși de puţin atrasă de doamna 
Lebraux. Dar amănuntul acesta n-are nici o legătură cu refuzul 
meu de a face lecţii împreună cu fetiţa ei. 

Glasul începu să-i tremure. Luă o bucăţică de pâine de pe 
masă și începu s-o frământe între arătător și degetul mare. 

— Renny, tu nu ești în stare să înţelegi, că mi-ar fi penibil să 
fac lecţii cu fata aceasta? 

— Nu să faci lecţii, ci numai să citiți împreună cărți 
franţuzești. Este o mare diferenţă. 

— Îmi pare foarte rău, dar sunt incapabilă de un astfel de 
efort. 

— Nici dacă ar fi vorba să-mi faci mie plăcere? 


— Ca să-ţi fac ţie plăcere! ţipă ea și ridică ochii aprinși ca 
două făclii spre el. De ce este necesar acest amănunt pentru 
plăcerea ta? 

— Nu este câtuși de puţin, dar sper că eu n-am pierdut încă 
sentimentul milei... Dă-mi un motiv temeinic pentru care refuzi 
să îmi îndeplinești această cerere și voi încerca să te înţeleg. 

— Ti-am explicat. 

— Îmi vine foarte uşor să-mi închipui ce răspuns ai da tu celui 
care ar invoca un astfel de pretext. 

— Serios, îţi vine foarte ușor? întrebă ea și întoarse capul cu 
indiferenţă. 

— Da! ai spune despre el că este închipuit și egoist. 

Se uită la Wakefield jignită și supărată, apoi se ridică de la 
masă. 

— Te rog, nu începe să te cerţi în faţa unei terţe persoane, 
murmură ea și ieși din sufragerie. 

Renny își scoase tabachera din care luă o ţigară și și-o 
aprinse. Începu să fumeze în tăcere și obrazul i se strâmbă într- 
un fel ciudat; dacă cineva dintre membrii familiei sale ar fi văzut 
această strâmbătură, ar fi zis că ea exprimă sfidare și mâhnire. 
Dar nimeni n-o văzu. Wakefield stătea cu un cot proptit pe masă 
și cu fruntea culcată în palmă. Ultimul oftat din cele trei care se 
ridicară din adâncul fiinţei sale îl treziră pe Renny din gândurile 
lui. Ridică privirea și se uită întrebător la el, apoi băgă de seamă 
felul în care-și plecase fruntea și văzu încheietura delicată a 
mâinii lui de copil. 

— Ce s-a întâmplat cu tine, băiete? întrebă el blând. 

— Nimic! răspunse el cu glasul abia perceptibil. 

— Nu te simţi bine? Eşti obosit? 

În aceeași clipă în glasul lui se simţi un tremur de spaimă. 
Dincolo de mâna în care-și sprijinea fruntea, văzu gura băiatului 
cu buzele tremurânde. 

— Vino încoace! zise el și-și trase scaunul de lângă masă. 

Wakefield se apropie de el cu faţa întoarsă. Renny îl obligă să 
| se așeze pe genunchi. 

— Spune-mi, repetă el, nu te simţi bine? Te supără din nou 
inima? 

Își petrecu braţul împrejurul trupului său și apăsa mâna 
vânjoasă pe inima lui firavă, ca și când ar fi încercat să-i treacă 
o parte din vigoarea lui. 


Wakefield clătină din cap. Apoi începu să învârtă între degete 
un nasture de pe haina lui Renny: 

— Din cauza lui Alayne. Ea nu mă mai poate suferi. Adineauri 
când a ieșit din cameră, a spus despre mine că sunt o terță 
persoană. Tu n-ai auzit? 

Renny începu să râdă sfios. 

— Asta nu este nimic! Oamenii căsătoriţi au obiceiul să spună 
uneori despre ceilalți membri ai familiei că sunt terţe persoane. 
Nici eu nu-mi explic care poate fi motivul. 

— Dacă nu poţi să-ţi explici motivul, este la fel ca și când m-ai 
considera și tu drept o terță persoană. 

Renny adăugă nemulţumit: 

— Când doi oameni căsătoriţi își spun cuvinte de dragoste sau 
se ceartă, de obicei se preferă ca aceste scene să nu fie 
observate de alţii. 

— Tu n-ai avut nimic împotriva prezenţei mele aici în cameră! 
Dar aici nu este vorba numai despre cuvintele pe care le-a 
pronunţat, ci și despre gestul pe care l-a făcut. A tras vasul de 
flori spre ea, ca să nu mă mai vadă. Probabil nu s-a gândit că eu 
îmi dau seama de ceea ce face, dar fără să fi vrut, am văzut și 
am înțeles. Ea ar vrea să mă excludă cu totul și să mă 
îndepărteze de tine. Prin urmare, Renny, este inutil să-mi spui 
că ea nici nu se gândește la așa ceva, sfârși el și începu să 
plângă, apoi își scoase din buzunar batista făcută ghem și-și 
șterse ochii. 

Renny izbucni într-un hohot de râs, de se cutremură camera: 

— Mă, prostule, știi foarte bine că pe noi n-ar putea să ne 
despartă nici o duzină de soții! 

ÎI strânse pe Wake la piept și-l sărută de câteva ori la rând. 
Dar plânsul liniștit al lui Wakefield devenise acum un plâns cu 
sughiţuri. 

La plecare, Alayne lăsase cartea pe masă și, închipuindu-și că 
Renny probabil a ieșit, se întoarse acum să și-o ia. Dar când 
ajunse în pragul ușii, îi văzu pe cei doi fraţi stând unul lângă 
altul și trecu repede spre ușa salonului. 

— Alayne, strigă Renny. la vino încoace! 

Se întoarse în loc și se uită la ei, încercând să-și stăpânească 
emoția ce i se oglindea pe obrazul palid. 

— L-ai jignit pe Wake când ai spus despre el că este o terță 
persoană. l-am explicat care este situaţia reală, dar îmi spune 


că în timpul conversaţiei noastre ai mutat vasul de flori de pe 
masă, ca să-l excluzi dintre noi și să nu-l mai vezi. 

Se uită la ea rugător, ca și când ar fi vrut să-i spună: „Nu sunt 
în stare să-l văd mâhnit! Va trebui să suporţi capriciile lui și să 
te împaci cu dragostea mea faţă de el!” 

Înţelese această privire și o consideră drept o repetare a 
dorinţei lui de a-i impune o obligaţie neplăcută, pentru a-i face 
plăcere cuiva care a reușit să trezească într-însul instinctul de a 
proteja pe cel slab. Vederea lui Wakefield cu braţele împreunate 
împrejurul gâtului său, suspinele, plânsul care-i cutremurau 
trupul, privirea rugătoare a soţului ei, toate acestea o umplură 
de o revoltă rece. Presimţea că Renny ar vrea să-i ceară să intre 
în cameră, să-l alinte și să-l liniștească pe băiatul acesta. Dar nu 
era în stare să facă acest gest, deoarece în sufletul ei ceva se 
revolta împotriva unei astfel de demonstraţii. Presimţea că și 
dacă ar fi negat c-a mișcat anume vasul cu flori, ar fi egal cu un 
fel de înjosire. După câteva clipe de luptă ascunsă în sufletul ei, 
răspunse: ă 

— Nici nu m-am gândit că-l voi jigni pe Wakefield. Imi pare 
rău, dacă intenţia mea a fost greșit interpretată... Totuși mi-ar fi 
imposibil să admit că este just ca el să asiste la toate 
convorbirile desfășurate între cei care nu sunt de vârsta lui. 
Băiatul acesta e prea susceptibil, și cred că va sfârși prin a se 
neurasteniza... Afară de asta, nu ești de părere că un băiat de 
treisprezece ani este prea mare pentru a mai fi sărutat? 

Pronunţă vorbele în propoziţii răstite și intermitente. 

— Nu sunt de treisprezece ani! Abia săptămâna viitoare voi 
împlini treisprezece, ripostă Wakefield, cu glasul înecat de 
plâns. 

Renny se uită la ea și-i răspunse: 

— Tatăl băiatului acesta a murit înainte de a se naște el. 
Maică-sa a murit în timpul nașterii. El a fost întotdeauna... În 
sfârșit, cred că este de ajuns să-ți spun că de multe ori m-am 
întrebat, oare voi reuși să-l cresc, ca să atingă cel puţin vârsta 
adolescenţei. Cred c-ar fi greu să mă condamni din pricina 
asta... 

— Fără îndoială, orice om care dispune de cunoștințe cât de 
sumare în domeniul psihologiei infantile, îl întrerupse ea, ar 
trebui să știe că felul acesta de a vorbi în fața unui copil este cel 
mai greșit procedeu. Acest comportament îi sugerează gândul 


că el este un slăbăânog, că nu poate trăi fără să aibă pe cineva 
lângă el și că este incapabil de o inițiativă cât de neînsemnată. 
Tu nu-ţi dai seama de această realitate? 

— Nu, eu nu pot să-mi dau seama, se grăbi el să-i răspundă și 
se uită la ea, exact cum s-ar fi uitat bătrâna Adelina. Dacă tatăl 
tău ar fi fost un crescător de cai și nu un profesor din Noua 
Anglie, noi doi ne-am fi putut înţelege unul pe celălalt. 

— Renny, ţipă ea, cum poţi să vorbești în felul acesta? 

Se repezi spre scară, ca să se întoarcă în camera ei. 

În timpul săptămânilor ce urmară după această scenă, 
camera deveni pentru ea un fel de refugiu din ce în ce mai 
căutat. Sentimentul ei de înstrăinare față de membrii familiei 
părea că a câștigat în intensitate, în loc să se domolească. Faţă 
de Renny, la ale cărui calități adăugase pe ale ei, în ceea ce 
privește credința și pasiunea, simţea o emoție stranie care îi 
paraliza orice mișcare. Așteptă ca acest sentiment întunecat să 
se limpezească și să treacă întocmai ca un nor călător. Se 
retrase în lumea ei interioară, atât spiritualicește cât și fizicește. 
În ceea ce-l privea pe el, de faţă cu ceilalţi, Renny o trata cu cea 
mai desăvârșită politeţe, în gesturi și vorbă, dar evita să se 
întâlnească cu ea atunci când ar fi putut să râmână singuri. 
Piers și Pheasant erau convinși că între ei buna înţelegere a fost 
restabilită, dar în același timp bănuia că balanţa sentimentelor 
lor reciproce se sprijină pe un echilibru extrem de șubred, care 
ar putea fi cu ușurință înlăturat. Wakefield se gândi îndelung la 
scena desfășurată în sufragerie, dar nu pomeni nicio vorbă 
celorlalţi, despre ceea ce s-a întâmplat. In timpul acesta se 
obişnui, datorită cine știe cărei coincidenţe ciudate, ca atunci 
când Alayne se retrăgea în camera ei, să intre și el în camera pe 
care o ocupa împreună cu Renny. De multe ori, când se închidea 
ușa, auzea că se închide și ușa de la camera de alături, ca un fel 
de ironie la adresa ei. Uneori când se așeza la birou și începea 
să scrie, auzea ușa deschizându-se, ca după câteva clipe să se 
închidă din nou, ca și când cineva ar fi încercat s-o spioneze. Ce 
face băiatul acolo în cameră? Era convinsă că nu face nimic, 
decât cel mult stă și se gândește sau visează cu ochii deschişi și 
că intră în cameră numai cu intenţia de a o nemulţumi pe ea. 

Afară era arșiță, dar în camera ei, cu ferestrele umbrite de 
crengile unui uriaș molid, era întotdeauna răcoare. Domnul 
Cory, directorul editurii de la New York, în slujba căruia fusese în 


calitate de lector, îi trimisese câte un exemplar din cărțile 
tipărite pe care avea de gând să le scoată pe piaţă în sezonul de 
toamnă. Îi ceruse să-și spună părerea despre ele. În scrisoarea 
care însoţise pachetul îi spusese, foarte măgulitor, că n-a găsit 
încă pe nimeni care s-o înlocuiască și pe ale cărui opinii s-ar 
putea baza. Cărţile pe care i le trimisese tratau subiecte istorice, 
biografii și descrieri de călătorie care o interesau extrem de 
mult. Îi trimise câteva scrisori lungi despre ele. Astfel, între 
pereţii Jalnei reuși să-și creeze deocamdată o lume a ei aparte, 
unde în oarecare măsură își găsi liniștea sufletească și 
posibilitatea de contemplaţie de care se bucurase înainte de a 
se mărita. Dar liniștea aceasta nu era liniște adevărată și 
contemplaţia se datora străduinţei de a-și ascunde adevărata 
stare sufletească. Un cuvânt, o privire, ar fi fost de ajuns pentru 
a o determina să-și piardă cumpătul. Dar cu fiecare zi ce trecea, 
aducând arșița verii, obrazul ei lua tot mai mult rigiditatea unei 
măști de gheaţă. Devenise mult mai meticuloasă în felul de a se 
îmbrăca. Renny la rândul său, ca și când meticulozitatea 
îmbrăcămintei ar fi fost o armă pe care o putea întrebuința și el 
în aceeași măsură ca și ea, deveni mult mai atent la felul în care 
se îmbrăca. Pheasant și Piers, ca și când ar fi încercat să se ia la 
întrecere cu ei, arătau în fiecare zi ca scoși din cutie. Până și 
Wakefield umbla îmbrăcat în cele mai bune haine pe care le 
avea, iar Mooey ţipa să i se dea un inel de argint pentru șervetul 
lui. Piers o oprise pe Pheasant să-l mai aducă la masă și Renny 
evită să mai întrebe de el. Când se așezau la masă, în sufragerie 
se simţea o liniște deprimantă pe care n-o întrerupeau decât cel 
mult conversațiile desfășurate în șoaptă între Renny și Rags. 

Pe la sfârșitul lui iulie Alayne primi o scrisoare de la mătușile 
ei de pe Hudson, care-și exprimau intenţia de a-i face o vizită. 
Gândul acestei invitaţii i se părea încântător, dar în același timp 
semnificativ. Ele nu veniseră niciodată la Jaina și i-ar fi făcut 
plăcere să le arate casa aceasta veche și proprietatea, cu toate 
colţurile ei încântătoare. Dar va reuși oare să mascheze în faţa 
ochilor lor iubitori clocotul vulcanic ce se ascunde în adâncul 
complicat al vieţii ei de acum? Dar dacă în timpul vizitei lor se 
va produce o erupție? Se temea cu atât mai mult de 
eventualitatea acestei vizite, cu cât ele nu avuseseră încă 
prilejul să-l cunoască pe Renny. Il cunoscuseră pe Eden și-l 
primiseră cu inima deschisă, de la prima vedere. Divorțul și a 


doua căsătorie a ei cu fratele fostului soţ, fusese pentru ele o 
lovitură. Tocmai de aceea abia acum reușiseră să se decidă să-i 
facă o vizită. Ar fi preferat ca cei mai bătrâni din familia 
Whiteoak să fie acasă. Prezenţa Augustei, a lui Nicholas și 
Ernest i se părea acum un zid de apărare în dosul căruia ar fi 
putut să-și ascundă inima sfâșiată. Se gândise mereu la 
nemulţumirea ce i-ar pricinui-o vizita mătușilor ei, care erau 
femei atât de distinse, delicate și deasupra lucrurilor urâte din 
viaţă, în această casă, alături de cei trei Whiteoak mai în vârstă, 
între care mai stăruia încă puternica umbră a personalităţii 
bătrânei Adelina. 

Cât de mult se bucurase de plecarca în Anglia a lui Ernest și 
Nicholas! Se așteptase să petreacă o vară de plăcută libertate în 
tovărășia lui Renny și la o evoluţie spirituală a dragostei dintre 
ei. Rezultatul acestei plecări era situaţia de acum! Probabil că 
dacă cei doi unchi n-ar fi plecat, nici ea n-ar fi ajuns aici. Stărui 
și asupra gândului acesta. Trecu în revistă toate neînțelegerile 
intervenite între ei și încercă să se convingă ce-ar fi putut face 
pentru a le evita. Dar până și în clipele cele mai grave, când i se 
părea că toată vina este a ei, nu găsi niciun mijloc menit să 
elimine aceste incidente din viaţa ei, afară de umilinţa de a-și 
coborî convingerile la nivelul vederilor lui și eventualitatea de a 
se conforma în întregime vieţii pe care o duceau ceilalţi din 
casă. Era conștientă că dacă ar fi să retrăiască viaţa de până 
acum, ea ar proceda la fel. Să se umilească și să se conformeze 
felului de viaţă din Jalna! Probabil dacă ar fi admis să facă lecturi 
franţuzești cu antipatica fetiță Lebraux, totul ar fi fost în 
perfectă ordine. Dar gândindu-se la fetiţa aceasta, trebui să se 
gândească și la maică-sa și-și simţi sufletul răscolit de revolta și 
gelozia care-i alungară din minte toate celelalte preocupări. 
Constată că este cumplit de geloasă pe doamna Lebrausx și chiar 
pe mica Paulina. Când Piers îi spuse lui Renny ca din întâmplare 
câteva cuvinte referitoare la crescătoria de vulpi, și el îi 
răspunse pe un ton din care puteai deduce că este pe deplin 
informat, nu îndrăzni să mai ridice privirea, de teamă că ei vor 
vedea revolta ce clocotește în ea. 

Gândindu-se la felul în care-l cunoscuse pe Renny, admise că 
prezenţa lui a nemulţumit-o întotdeauna, trezind în sufletul ei o 
opoziţie latentă, uneori în mod premeditat, alteori numai 
datorită faptului de a fi el însuși, așa cum era în realitate. Ea și 


Eden nu se certaseră niciodată. Chiar de la început dragostea ei 
faţă de el avusese ceva matern. Dar în dragostea ei faţă de 
Renny nu exista nimic asemănător. Era o dragoste instinctivă, 
violentă. Şi cu toate că în pornirile ei de acum nu era nici liniște, 
nici pace, nici împăcare, dragostea aceasta rămânea totuși 
copleșitoare. Era o dragoste exact ca și marea ale cărei valuri se 
reped veșnic spre țărm și veșnic se întorc spre larg, zdrobite de 
stâncile litoralului. 

Care este motivul certurilor lor? Bătrânul Benny... câinele 
ciobănesc.  Mooey... copilașul lui Pheasant. Paulina și 
Wakefield... copii! Nu cumva viața lor comună va fi definitiv 
tulburată din pricina certurilor pentru nimicuri? Dacă cel puţin ar 
avea un copil al ei, situaţia ar fi cu totul altfel. Dar Renny nu-și 
exprimase niciodată dorinţa de a avea un copil al său... 


XVIII 

Alma Patch venise la Jalna în calitate de dădacă a micului 
Maurice. Fata era nepoata infirmierei comunale și mătușă-sa 
fusese încântată că i se oferise ocazia s-o instaleze în casa de la 
Jalna. Doamna Patch era în același timp și izvorul tuturor 
clevetirilor din sat și, de vreme ce familia Whiteoak reprezenta 
subiectul de căpetenie pentru vorbe și clevetiri, Alma avea să fie 
jgheabul prin care să se scurgă acest izvor nesecat al bârfelor și 
al zvonurilor mincinoase. 

Era o fată voinică, cu părul cânepiu și cu obrazul pistruiat și 
nu vorbea altfel decât în șoaptă; în schimb, atunci când cânta 
sau râdea avea un ton ţipător, de soprană. Era leneșă cum nu se 
mai poate și-i plăceau foarte mult copiii. Suprema ei fericire era 
să stea tolănită în iarbă și să vadă de Mooey, care alerga de colo 
până colo, jucându-se împrejurul ei, oprindu-se uneori ca s-o 
bombardeze cu smocuri de frunze, ca s-o strângă în braţe sau s- 
o lovească cu picioarele. În plus, faptul că putea să-și umple 
stomacul cu bucate alese și mintea cu tot felul de bârfe, cu care 
seara să se întoarcă acasă, unde era considerată de prietene 
drept o persoană foarte importantă, reprezenta pentru ea o 
situaţie atât de desăvârșită, cum numai unor puţini muritori le 
era dat în viaţă. 

Cam în același timp cu apariţia Almei la Jalna, Paulina Lebraux 
îi dăruise lui Renny un terrier irlandez cu numele de Barney, 
care nu avea mai mult de nouă luni. Il primise de la Quebec, de 
ziua ei de naștere, de la un fost prieten al tatălui ei, dar i-a fost 
imposibil să-l păstreze, din pricină că Barney lătra toată ziua în 
apropierea cuștilor de vulpi, până le aducea la isterie. Astfel, 
deși Paulina îl iubea, sau poate tocmai din această pricină, i-l 
dărui la rândul ei lui Renny de ziua nașterii acestuia. Ca și când 
el ar fi avut nevoie de un câine! 

Renny era însă omul care părea că dispune de o capacitate 
inepuizabilă de afecțiune faţă de câini și de copii. Pe Barney îl 
considera drept realizarea unei vechi dorinţe. Dar câinele se 
dovedi cea mai sălbatică și mai neîmblânzită fiinţă ce se 
pomenise vreodată la Jalna. Piers era de părere că e grozav de 
sălbatic, iar Renny, iubitor din fire al animalelor nărăvașe, fu de 
părere că Barney era victima celor care îl crescuseră, ațâţându-l 
și maltratându-l. Își închipuia că fusese crescut undeva într-un 
ţarc, fără să audă de la nimeni măcar o vorbă bună. Gândul de a 


se împrieteni cu el, de a-l învăţa să înţeleagă ce înseamnă 
tovărășia dintre om și câine era exact pe placul lui Renny. 
Barney era foarte frumos, iar dincolo de privirea deznădăjduită a 
ochilor lui, se ghicea dorința neţărmurită de a se apropia de 
cineva. 

Nu dădea voie nimănui să pună mâna pe el. Aproape că nici 
nu știa cum îl cheamă. Când îi dădeau de mâncare, își înhăţa 
ciolanul și se retrăgea într-un colţ, mârâind ca o fiară sălbatică. 
De dormit, dormea în camera lui Wright, care era deasupra 
grajdului, dar nu se împrieteni cu acesta. Dimineaţa, când îi 
dădea drumul începea să alerge bezmetic în toate părțile, ca și 
când s-ar fi simţit năucit de peisajele dimprejurul său și de 
spaţiul fără hotar, în largul căruia putea alerga după pofta inimii. 
Lanurile erau acum destul de înalte și căpătaseră culoarea 
aurului întunecat. Cea mai mare parte a zilelor, Barney și-o 
petrecea în mijlocul lor, ca într-o junglă. Foarte departe, în câte 
un lan, vedeai mișcându-se abia simţit spicele, ca apoi să 
rămână din nou nemișcate, fără a se simţi vreo adiere de vânt. 
Uneori, când Renny trecea prin apropierea câte unui lan, urmat 
de cei doi prepelicari ai săi, capul lui Barney apărea sfios din 
adâncul ascunzătorilor sale. li lăsa să facă o bucată de drum 
înaintea lui, apoi se luă după ei și alerga fără să fie văzut, până 
ajungea din nou în apropierea lor, urmărindu-i pe ascuns și cu 
aceeași deznădejde în priviri. 

Prepelicarii păreau că înţeleg ce se întâmplă cu el. În felul 
său, Renny le explicase situaţia. Se uitau binevoitori în partea în 
care stătea Barney ascuns, dar nici nu lătrau într-acolo, nici nu 
se  opreau, ci-și urmau stăpânul cu toată demnitatea 
caracteristică animalului care trăiește în apropierea ocrotitorului 
sau. Veni în sfârșit și ziua când Barney ieși din ascunzătoarea lui 
de spice și începu să alerge în câmp deschis, parcurglnd câte o 
bucată de drum alături de Renny și de prepelicarii lui. 

— Ai răbdare, îi spunea Renny lui Piers, care făcea haz de 
străduinţa lui, și vei constata ce câine admirabil o să devină. 
Până acum nu i s-a oferit niciodată prilejul să-și manifeste 
instinctele firești, dar acum se pare că devine din zi în zi tot mai 
ascultător. 

— Nu încape nici o îndoială că acum e mult mai frumos decât 
în ziua în care l-ai adus, încuviinţă Piers. A mai și crescut, dar 


pariez c-o să vină iarna până ce o să se apropie de tine de bună 
voie și-o să te lase să-l mângăi. 

— Pe cât pui pariu? 

— Pe cinci dolari. 

— S-a făcut, ţin pariul. 

Renny câștigase rămășagul chiar înainte de termenul 
scadenţei. Intr-o dimineaţă încălecase iapa lui favorită și-o luase 
de-a lungul potecii care trecea prin pădure. La o mică distanţă, 
dădu peste Barney, care-și băgase capul într-o vizuină. După ce- 
și retrase capul, se uită la Renny și la câinii săi și fu atât de 
surprins de prezenţa lor, încât rămase încremenit. Adulmecă 
apoi copitele iepei, după care se ridică pe labele dinapoi și 
mirosi cizmele lui Renny. Când călăreţul plecă din nou la drum, 
Barney începu să alerge după el, în pas mărunt. Din ziua aceea, 
se lua după iapă de fiecare dată și o însoțea oriunde o putea 
urmări. La o lună după aceea, se apropie de Renny de bunăvoie 
și-și așeză capul pe genunchii lui. 

Mândria lui Renny pentru reușită fu atât de mare, încât se 
lăudă cu ea până și în faţa lui Alayne, pe care n-o interesau 
câinii, iar Barney o interesa mai puţin decât oricare altul, pentru 
că știa că provine de la crescătoria de vulpi. Se strădui totuși să- 
și îmblânzească trăsăturile feței cu un zâmbet de simpatie. 

Intr-o zi de la sfârșitul lui august, când atmosfera era 
încărcată de fulgerele unei furtuni apropiate, Renny și Piers 
plecară, însoțiți de Wright, la o licitaţie ce se ţinea la vreo 
douăzeci de mile depărtare. In ziua aceea, Pheasant nu se 
simţea bine și nu coborâse din pat. In aceeași dimineaţă îi 
spusese lui Alayne că e însărcinată și va avea un copil. 

Alayne rătăcea prin odăile de la parter încercând să-și 
găsească o ocupaţie, dar atmosfera era prea încărcată de 
electricitate; printre nori scăpărau lumini, iar ceața coborâse 
până aproape de vârfurile copacilor. In același timp, Alayne se 
simţea tulburată de știrea primită de la Pheasant. ; 

Ea și Piers vor avea al doilea copil. Probabil tot un băiat. In 
același timp, nu era nicio nădejde ca ea să devină mamă. Incă 
nu se împlinise un an și jumătate de la căsătoria ei și, cu toate 
acestea, presimţea că este condamnată să nu aibă copii, că va 
trebui să le vadă pe Meggie și pe Pheasant încântate de 
maternitatea lor, și pe Renny ridicând în braţe copiii acestora, 
fără ca ea să se poată bucura de realizarea scopului căsătoriei. 


Se sprijini de canatul ferestrei din sufragerie și se uită la pajiștea 
din fața casei pe care Mooey stătea întins pe spate și ridica 
leneș un picior, ca apoi să-l coboare și să-l ridice pe celălalt. 
Alături de el se afla Alma, cu obrazul lucind de sudoare. Se 
întreba ce s-o fi petrecând oare în capul acela acoperit de păr 
cânepiu. O urmări cum rupe firicele de iarbă și cum le trece ca 
pe o alintare de-a lungul buzelor. 

În timp ce o privea, o văzu pe Alma că face ochii mari, încât 
părea că aproape îi ies din orbite de spaimă. Apoi deschise gura 
și scoase un țipăt sfâșietor. Spaima lui Alayne fu cu atât mai 
mare cu cât, până acum nu o auzise pe fată niciodată vorbind 
decât în șoaptă. Mooey se ridică în picioare și se uită la Alma. 

— Mai fă o dată! zise el. 

Ca și când ar fi ascultat de îndemnul copilului, Alina mai ţipă o 
dată și Alayne reuși să-și dea seama de motivul acestor ţipete. 
Barney alerga roată împrejurul pajiștei din fața casei, ca un 
bezmetic, și se repezea cu colții mușcând aerul, iar din gură îi 
picurau spume. Tocmai trecea pe sub fereastra ei și-i putu 
vedea ochii aprinși ca doi tăciuni. De la fereastra de deasupra, 
se auziră ţipetele lui Pheasant, care-i poruncea Almei să intre 
repede în casă, împreună cu Mooey. 

— In partea asta! strigă Alayne. Adu-l la mine. Vino-ncoace! 

Alma apucă copilul, îl ridică în braţe și-l trecu Alaynei pe 
fereastră, exact în momentul în care câinele trecu din nou pe 
lângă ea alergând ca o nălucă. Cu mare greutate, Alayne reuși 
să o ridice și pe Alma pe fereastră. 

Se repezi într-un suflet până în hol, unde-l întâlni pe Wragge. 
Obrazul lui palid devenise cenușiu. 

— Aţi aflat, doamnă, că Barney, câinele domnului Whiteoak, a 
turbat? Ce grozăvie! 

Se repezi imediat la ușa de la intrare, o închise și o încuie. 

Alayne auzi zvon de glasuri la parter. O auzi pe Pheasant la 
etaj, întrebând copilul și dădaca dacă nu li s-a întâmplat ceva. In 
hol apăru Quinn, un lucrător de la fermă. 

— Doamnă, nu sunteţi de părere c-ar fi mai bine să împușcăm 
câinele? Se vede limpede c-a turbat! 

— Da... cred că v-a trebui să-l ucidem! E îngrozitor să te uiţi la 
el cum se agită! Doamne, ce bine ar fi dacă domnul Whiteoak ar 
fi acasă! 


— Bucătăreasa mi-a spus că dacă sunteţi de acord să-mi daţi 
arma domnului Whiteoak... Așa c-aș putea să-l împușc... 

— Arma lui... îngână Alayne, și se uită la el cu ochi rătăciţi. 

— Bucătăreasa spune că e în camera stăpânului. 

— Mă duc eu s-o aduc, interveni Wragge. 

— Nu, Wragge. Am s-o aduc eu. 

Urcă scările în fugă, simțindu-se străbătută de energie și 
curaj. Pheasant o urmă până în pragul camerei lui Renny. 

— E într-o cutie de piele în dulap, îi spuse. 

Alayne găsi cutia, desfăcu repede curelele și scoase arma 
lucitoare. Cobori scara cu ea în mână, fără să simtă nicio 
emoție, și i-o dădu lui Quinn. In aceeași clipă își aminti de 
Wakefield și întrebă unde este. 

— O, doamnă, el e dincolo, cu căluţul său, iar câinele a fugit 
acum exact în partea unde sunt grajdurile. 

Quinn ieși repede din casă cu arma în mână. O auzi pe 
Pheasant strigând de la etaj: 

— Alayne! Vino repede! Îl poţi vedea de la fereastră... 

Alayne urcă scara într-un suflet, dar când ajunse la fereastră, 
deși grajdurile se puteau vedea, nu observă nicio mișcare, ci îl 
văzu doar pe Quinn alergând în partea aceea cu arma în mână. 

— Ai mai văzut astăzi câinele? întrebă ea. 

Pheasant își duse mâinile la tâmple: 

— Da, l-am văzut mergând după Quinn care scosese iapa și 
un cal de muncă, ca să-i ducă la potcovar. Barney mergea pe 
urmele lor. Mi s-a părut straniu, pentru că până acum nu l-am 
văzut niciodată, pe Barney să fi ieșit la drum... la te uită acolo! 
Quinn a intrat în grajd. Ce grozăvie! Nu vrei să închid fereastra, 
să nu auzim detunătura? 

Mooey începu să strige: 

— Eu vleau să aud detunătula! Bang! Bang! Mie nu mi-e flică! 

— Cred c-ar fi mai bine să nu închizi fereastra. În cameră e 
zăduf. E cea mai călduroasă zi din vara asta... 

Rămăsese în picioare, uitându-se spre grajduri, din care nu se 
vedea decât un colţ, printre crengile molizilor plantați anume 
pentru a le ascunde privirilor, ca și când cineva s-ar fi așteptat 
ca acolo să se petreacă ceva fioros. Curând se auziră chiote și 
ochii lor fascinaţi văzură câţiva oameni alergând. Apoi, dintre 
molizi, apăru cățelul care alerga într-un fel straniu, de parcă ar fi 
fost gata să cadă grămadă. In pulpa piciorului avea o rană din 


care sângele ţâșnea pe covorul de iarbă. Ridică ochii și se uită 
spre fereastra la care se aflau ele. 

Quinn, însoţit de alţi doi tineri, apăru dintre trunchiurile 
copacilor, ţinând în mâini furci de fier. Unul dintre ei, un tânăr 
de la o fabrică din Glasgow, rămăsese departe în urma lor, și 
obrazul rotund și lipsit de inteligenţă îi era crispat de spaimă. 
Pheasant și Alayne nu-și dădură seama ce urmăresc oamenii 
aceia, până ce reușiră să-l împresoare pe Barney și să înfigă 
furcile de fier în trupul lui. Câinele căzu, sângerând dintr-o 
mulţime de răni. 

În aceeași clipă, tânărul din Glasgow înaintă și-și înfipse adânc 
furca în trupul câinelui, astfel încât trebui să se proptească de 
ea cu piciorul pentru ca s-o poată smulge. 

Alayne o prinse în braţe pe Pheasant, care-și pierduse 
cunoștința. Micul Maurice întrebă: 

— De ce fac treaba asta? Balney lău, nu-i așa? De ce vlea 
mama să doalmă tocmai acum? 

O întinse pe Pheasant în pat și duse copilul la dădacă. 
Wakefield dădu buzna în cameră și ochii îi străluceau de emoție. 

— Ai văzut ce s-a întâmplat? întrebă el. A fost îngrozitor! Eram 
ascuns foarte aproape, în spatele gardului de merișor. Am văzut 
totul. Quinn n-a știut cum să folosească arma lui Renny, nu s-a 
priceput s-o descarce. Au început să-l gonească pe Barney prin 
grajd, până când Quinn a reușit să-l rănească, dar a scăpat și s-a 
îndreptat încoace. Cred că și-a închipuit că-l va găsi aici pe 
Renny. Imaginează-ţi ce surpriză o să fie pentru el când o să se 
întoarcă acasă. Cred că eu sunt singurul care să-i poată spune 
tot ce s-a întâmplat. 

Mașina cu care plecaseră Renny, Piers și Wright nu se 
întoarse decât târziu, în timpul după-amiezii. Se duseră de-a 
dreptul la grajduri, unde fură întâmpinați de cel puţin o jumătate 
de duzină de oameni, care le spuseră ce s-a întâmplat. 

— Sunteţi niște dobitoci! exclamă Piers revoltat. Câinele ăla 
era tot atât de turbat ca și voi! Era un câine isteric, încolo nu 
avea nimic... 

— Dacă aș fi fost acasă, sunt convins că nu l-ar fi ucis! spuse 
Wright. L-am mai văzut în starea asta și până acum, nu-i așa, 
stăpâne? se întoarse el spre Renny. 

Renny se uita fix la Quinn, care-i povestise emoţionat ceea ce 
făcuse, iar acum stătea abătut și nu știa ce să mai spună. 


Tânărul din Glasgow se apropiase și el și aștepta nerăbdător o 
vorbă de încuviinţare pentru ceea ce se întâmplase, dar văzând 
că nu vine, tăcea chitic, crezând că-n felul acesta se putea 
lepăda de orice răspundere a faptei lor. 

— Vreţi să spuneţi, zise Renny, că toţi patru aţi alergat prin 
grajduri, cu furcile de fier în mână, după cățelul ăsta și că la 
urmă l-aţi împresurat aici, în faţa casei, și l-aţi căsăpit? 

— Arma n-a luat foc, îngână Quinn... 

— Ce armă ați avut? 

— A dumneavoastră! Doamna Whiteoak s-a dus după ea și 
ne-a dat-o... 

— De ce nu l-aţi închis în cotet? 

— Sfinte Doamne! N-aș fi pus mâna pe el, pentru nimic în 
lume, stăpâne! Era din cale-afară de furios! 

— Unde-i acum? 

Oamenii de la grajduri îl îngropaseră demult. 

— Dezgropaţi-l! porunci Renny. Vreau să-l văd și eu... 

Se duseră grămadă și-i arătară locul unde-l îngropaseră, iar 
tânărul din Glasgow, nerăbdător să se afle în treabă, luă un 
târnăcop și-l înfipse cu sete în pământ. Renny îi smulse 
târnăcopul din mână. 

— Sapă aici! strigă el. Cred că n-ai intenţia să-i crăpi ţeasta, 
căci prefer mai curând să ţi-o crăp eu pe-a ta! 

Incepu să dezgroape cadavrul cu toată băgarea de seamă. 
După ce-l descoperiră complet, Renny se aplecă spre el și-l 
examină, apoi îl întoarse pe cealaltă parte și se uită încruntat la 
rănile pe care le avea. li trecu mâna de-a lungul spinării, ca un 
fel de alintare fugară, apoi își îndreptă trupul și se întoarse spre 
ei: 

— Constat că l-aţi căsăpit fără nici o milă! 

Apoi adăugă adresându-i-se lui Wright: 

— Dă ordin să-i taie capul. Îl voi trimite la institutul Antirabic, 
ca să-l examineze. Pe o astfel de căldură, n-ar fi trebuit să-i dați 
drumul să iasă din coteţul lui. 

Se întoarse în loc și se îndreptă spre casă. În hol o întâlni pe 
Alayne: 

— Care vasăzică, începu el, și pe buze îi apăru un zâmbet 
îndurerat, aţi reușit să vă înţelegeţi în absenţa mea ca să-mi 
ucideti câinele! 


XIX 

Din ziua aceea nu mai statură de vorbă împreună... La Jalna, 
știrile se răspândeau repede. Tânărul din Glasgow venise într-un 
suflet să-i spună fetei de la bucătărie, cu care era prieten. 
Bessie se urcase în vârful picioarelor la etaj, și-i spuse Almei, 
care tocmai îl îmbăia pe Mooey. Cu oarecare înflorituri, Alma 
repetase raportul în șoaptă stăpânei sale, Pheasant, când îi 
dăduse câţiva pesmeţi și-o ceașcă de ceai. Pheasant o 
informase pe Alayne. Când îl întâlni pe Renny în hol, ea știa că 
soțul ei fusese cuprins de furie când i se spusese ce-au făcut, 
că-i ameninţase pe cei patru oameni, că dezgropase el însuși 
câinele și-l alintase, uitându-se la el cu ochii plini de lacrimi. 
Vederea lui în apropierea ferestrei colorate, a cărei lumină 
tremura pe hainele lui boţite, reflectându-se ca o purpură în 
părul lui roșu, i se păru insuportabilă. Zâmbetul îngheţat de pe 
buzele lui crispate deveni pentru ea de nesuferit. Când auzi 
vorbele pe care i le trânti în obraz, se retrase cutremurată de 
indignare. Nu-i răspunse, ci rămase cu trupul înţepenit, cu 
spatele proptit de perete și cu palmele lipite de zid, pentru a-i 
face loc să treacă pe lângă ea. 

Intră în salon și închise ușa. La câteva clipe după aceea, auzi 
răbufnind ușa care dădea la sufragerie. Îşi simţi sufletul înecat 
de amărăciune și dezamăgire. Totuși, presimţise și știuse din 
prima clipă că acesta era felul lui de-a fi. Dragostea ei pentru el 
fusese ca virusul unor friguri care-i transformase sângele din 
vine în ceva cu totul necunoscut, îi aprinsese trupul și-l făcuse 
să tresară, biciuit de dorinţe, cu toată ființa zvâcnindu-i în ritmul 
virilităţii lui neobișnuite. 

Urcând scara, cu membrele înțepenite, își zise: 

„Pe omul acesta nu l-am simpatizat niciodată... Asta e toată 
nenorocirea. Mi-am pierdut mintea din pricina lui, dar simpatic 
nu mi-a fost niciodată!” 

După ce ajunse în camera ei, se așeză la fereastră și privi 
grădina uscată de arșiță. Florile își plecaseră corolele pe lujerele 
moleșite. Frunzele li se răsuciseră, pământul era dogorit de 
căldură. Pe ea însăși o durea capul de abia și-l mai putea ţine 
drept. Işi duse mâinile la frunte și-și apăsă degetele între 
sprâncene, acolo unde simţea punctul dureros. Presimţea că se 
va îmbolnăvi. 


În faţa ei apăru chipul lui Eden, zâmbitor, cu pleoapele pe 
jumătate închise. Își aduse aminte cum se ivise în faţa ei, 
asemenea unui tânăr semizeu, pentru a o elibera din viaţa 
prozaică și a-i umple sufletul lipsit de orice altă dragoste în afară 
de cea față de morții ei. Și cât de curând prezenţa lui Renny îi 
alungase această senzaţie din suflet!... Fără îndoiala că Eden 
fusese conștient din primul moment de schimbarea petrecută cu 
ea, deoarece era o fiinţă extrem de sensibilă. Prin urmare nu 
avea nicio vină că sentimentele lui faţă de ea se schimbaseră. 
Astăzi îl vedea pe Eden într-o lumină cu totul nouă... 

În faţa ochilor înfriguraţi îi apăru imaginea bătrânei Adelina. O 
vedea stând în hol, în faţa ferestrei de sticlă colorată, așa cum o 
văzuse în prima zi când sosise la Jalna. Pe rochia ei sclipeau 
pete de lumină colorată și pe frunte avea o dâră de purpură, în 
timp ce se uita zâmbind la membrii familiei adunaţi împrejurul 
ei. Dar în zâmbetul acela i se păru că vede o pornire sălbatică și 
se aștepta s-o audă că-i spune ceva îngrozitor... Îşi duse mâna 
la tâmplă și se întrebă: 

„Oare nu e posibil să mă simt și eu în această casă pe deplin 
liniștită sufletește? Ce-am să mă fac de-acum înainte? Ce se va 
întâmpla cu mine, dacă voi continua să-l fac să mă urască? Cum 
voi putea locui mai departe aici? Chiar în această clipă, prin 
minte mi se perindă gânduri stranii... Şi încep să-l confund cu 
imaginea bunicii sale...” 

Rămase cu capul plecat și rememora toate incidentele din 
viaţa petrecută împreună cu Renny, încercând să constate dacă 
vina pentru schimbarea relaţiilor dintre ei o poartă ea. Nu era în 
stare să-și dea seama în ce măsură se făcuse vinovată faţă de 
el. Se străduise să trăiască în cea mai bună înţelegere alături de 
Piers, în această casă, deși acesta nu o putea suferi, dar nu 
putea trăi în bună înţelegere cu Renny care o... dar, oare, o mai 
iubea? Sau sentimentul care-l apropiase de ea nu fusese altceva 
decât foamea trupului, câtă vreme ea întinsese braţele după el 
pentru a-și astâmpăra dorința? Era incapabilă să se condamne. 
O încăpățânare neînţeleasă o determina să nu accepte o 
asemenea condamnare. Simţi din nou alergându-i în lungul 
trupului gelozia față de Clara Lebraux, întocmai ca durerea unei 
răni deschise. Simţea această durere în șira spinării, în gât și în 
nervii stomacului. Femeia aceea, cu șuvițele ei de păr decolorat, 
cu pleoapele palide și mâinile ciolănoase, ce putere de 


fascinaţie o fi având ca să-l poată atrage spre crescătoria de 
vulpi, atunci când el ar fi trebuit să stea acasă, împreună cu 
soţia lui. In aceeași clipă, se gândi că Barney era cu atât mai 
preţios pentru el, cu cât îl primise de la crescătoria de vulpi, și 
probabil că acum își închipuia despre ea că s-a învoit atât de 
repede să-l ucidă numai datorită acestui fapt... 

Când cobori în sufragerie la cină, constată că la masă nu 
fuseseră aduse decât două tacâmuri, pentru ea și pentru Piers. 
Nu se miră că Pheasant n-a putut să coboare la masă, dar se 
întrebă unde este Wakefield... Unde pot fi ceilalţi? Uitându-se la 
farfuria din faţa lui, Piers îi spuse că Pheasant nu se simte bine 
datorită emoţiei prin care a trecut, iar Wake, care a avut o criză 
de inimă, s-a dus la culcare. Despre Renny nu pomeni nimic, dar 
foarte curând, îl văzu pe Wragge trecând prin hol cu o tavă în 
mână. Il auzi că intră în salon și că închide ușa cu grijă în urma 
lui. Constată că Piers se încruntă și că un colț al gurii i-a fugit în 
jos. Când apăru din nou în sufragerie, pe obrazul lui Wragge se 
citea o umbră de mister, ca și când ar fi vrut să le dea să 
înțeleagă că chiar dacă l-ar supune la cazne, tot n-ar fi trădat 
secretul ce se desfășura dincolo de ușile pliante ale sufrageriei. 
Işi aduse aminte de Meggie, care în majoritatea cazurilor se 
hrănea exclusiv cu gustările pe care Wragge i le ducea în 
cameră cu tava. Nu cumva Renny are intenţia să procedeze și el 
ca soră-sa? Un îndemn neînțeles de a râde puse stăpânire pe 
ea. Nu se simţea în stare să mănânce friptura rece, dar ciuguli o 
coajă prăjită și-o felie subţire de pâine. Fără să se sinchisească, 
Piers mâncă friptura cu poftă, câteva piersici și o farfurie rasă de 
smântână bătută. Din când în când, se uita încruntat spre ușa 
care dădea în salon... 

Nu făcu nicio încercare să vorbească cu Piers. Nu știa care era 
atitudinea lui faţă de ea în împrejurarea dată, dar bănuia că și el 
o condamnă. Dacă se va întâmpla să aducă vorba despre 
Barney, prevedea că va fi obligată să se ridice de la masă, căci 
nu va putea suporta vorbele lui. Totuși, el nu pomeni nimic 
despre întâmplare, iar când ajunse spre sfârșitul mesei, începu 
să vorbească despre licitaţia la care participase și el. Cu glas 
domolit, începu să-i descrie animalele oferite și-i spuse preţurile 
pe care el și Renny ar fi fost dispuși să le plătească pentru ele. li 
descrise în toate amănuntele un armăsar de Clydesdale pe care- 
| cumpărase el și o iapă pentru treburile de la fermă, pe care o 


luase Renny. Armăsarul îl costase mulţi bani, dar spunea că va 
reuși să și-i scoată fără greutate. Ea îi răspundea monosilabic, 
dar cu toate acestea se simțea mulțumită, deoarece își dădea 
seama că el încearcă să-i ușureze situaţia. După ce sorbi ultima 
picătură de bere din paharul pe care îl bea în fiecare seară, 
scoase port-ţigaretul și-l întinse spre ea, astfel încât ochii li se 
întâlniră pentru prima dată de la începutul cinei. Văzu în privirea 
ochilor lui o blândeţe binevoitoare, așa că proprii ei ochi se 
umplură de lacrimi. Începu să-i vorbească grăbit despre cei care 
participaseră la licitaţie, despre căldura insuportabilă și despre 
felul de a proceda al celui care condusese licitația. Ştia că ea nu 
fumează, dar cu toate acestea îi oferise o ţigară, îndemnat de 
intenţia de a face un gest binevoitor. Primi ţigara și începu să 
fumeze, sorbind fumul cu intermitenţa grăbită a celui care nu 
este obișnuit cu fumatul. Astăzi se întâmpla pentru prima oară 
ca ei doi să stea mai îndelung de vorbă, împreună. 

Trecuseră cinci zile de când ea și Renny nu mai schimbaseră 
nicio vorbă unul cu altul. Uneori, dimineaţa, când începea să se 
îmbrace, se simţea zăpăcită. Se oprea și se uita cu ochii rătăciţi 
în largul camerei, apoi începea să se dezbrace din nou, 
închipuindu-și că e seară, nu dimineaţă. Numaidecât însă, vedea 
lumina soarelui și-și aducea aminte de realitate, așa că se rușina 
și se îmbrăca din nou. Ea fusese întotdeauna mândră de 
limpezimea gândurilor ei și de faptul că reușea fără greutate să- 
și păstreze cumpătul. De multe ori, o nemulţumise Eden pentru 
felul în care își pierdea vremea privind îngândurat în jurul lui. 
Timpul se schimbase și acum nopţile erau umede, dar dimineaţa 
soarele strălucea din nou, deși lumina lui era mereu tulburată 
de umbra norilor călători. Straturile de flori din fața casei 
începuseră și ele să se veștejească. 

Până acum nu fusese niciodată într-o casă în care să se afle 
cineva cu care să nu fi avut măcar relații de convenienţă. Nu-și 
aducea aminte nici de vreo neînțelegere care să fi tulburat 
seninătatea și mulţumirea vieţii dintre părinţii ei. Renny, când 
vorbea, i se adresa exclusiv lui Piers, ca și când ar fi inclus-o și 
pe Pheasant în motivele lui de nemulţumire. Era mai puţin 
îngăduitor chiar și faţă de Wakefield, și stăruia să meargă la 
pastorul Fennel ca să-și facă lecţiile, deși se vedea destul de 
limpede că băiatul nu se simte bine. Pheasant părea preocupată 
de propriile ei griji. Era suferindă și, în câteva rânduri, fusese 


nevoită ca dimineaţa să se ridice de la masă. Trei zile la rând, 
din cele cinci, Renny nu se întoarse acasă la amiază. Mulţumiţi 
de această absenţă, Pheasant și Wakefield vorbiseră tot timpul 
foarte animați, deși ochii lui Wragge îi urmăreau cu 
dezaprobare. Deși Alayne aflase că în cele trei zile luase masa la 
familia Vaughan, era totuși convinsă, că partea cea mai mare a 
timpului și-o petrecuse împreună cu Clara Lebraux. 

În dimineaţa celei de-a patra zile, după ce se așezaseră să 
prânzească, valetul aduse corespondenţa și o puse în faţa lui 
Renny. Acesta luă o scrisoare și, după ce o deschise și o citi, i-o 
întinse lui Piers. 

— După cum vezi, este exact cum am bănuit eu, așa că n-ar fi 
fost nevoie să mai trimitem capul la analiză, dar voiam să obţin 
dovada că ceea ce s-a întâmplat n-a fost altceva decât o 
cruzime de neiertat. 

Piers citi raportul și murmură ceva neînțeles. 

— Dă-o și lui Alayne, zise el, uitându-se în farfuria din faţa sa. 

Piers îi întinse scrisoarea peste masă. Alayne o luă și o citi. 
Era un raport primit de la Laboratorul Oficial de Analize al 
Statului în care se spunea că s-au făcut cercetările necesare, 
dar în creierul trimis n-au fost descoperite urme de turbare. Citi 
raportul cu indiferenţă, fără să reţină altceva decât intenţia de a 
i se adresa ojignire. 

— Dă-mi și mie scrisoarea s-o văd! zise Wakefield. E ceva 
interesant? 

Alayne îi întinse scrisoarea. 

— Eu cred că nimeni nu poate fi condamnat din pricina celor 
întâmplate, declară Piers. Oamenii au procedat cât se poate de 
firesc, văzând starea în care se găsea câinele. Tot așa, Alayne a 
procedat cât se poate de firesc. Intenţia ei a fost să-l înlăture, 
pricinuindu-i cât mai puţină suferinţă. În același timp, Quinn nu 
poartă nici o vină că n-a știut să umble cu arma... Dacă ar fi 
vorba despre câinele meu, aș încerca să nu mă mai gândesc la 
el... Și să uit cele întâmplate! sfârși Piers și începu să tragă linii 
cu mânerul cuţitului pe fața de masă. 

— Da acesta este adevărul! declară Pheasant, care în ultima 
săptămână se săturase de tăcerea dimprejurul ei. Dacă în viaţa 
mea am văzut ceva înspăimântător, atunci a fost câinele acela! 
Dacă nu era turbat, nu trebuia să alerge ca un turbat și să-l 


sperie pe micul Mooey, pe Alayne și pe mine, încât aproape că 
ne-am pierdut minţile. 

— Te rog, nu mă amesteca și pe mine, interveni Alayne pe un 
ton rece. 

Renny sări în picioare și oftă: 

— Doamne, mi-e silă de voi, de toţi! 

Ochii lui sălbatici cuprinseră toată camera, apoi ieși furios și 
părăsi casa. Cei rămași în sufragerie se uitară unul la altul 
speriaţi. Piers întinse mâna și deschise o scrisoare ce-i fusese 
adresată lui, iar Pheasant plecă fruntea asupra ziarului și se uită 
la Alayne cu coada ochiului. Văzu că aceasta încearcă din toate 
puterile să se stăpânească, apoi luă și ea o scrisoare, care, după 
adresa de pe plic, se vedea că este de la cea mai tânără dintre 
mătușile ei, și începu s-o citească. 

Wakefield continuă să repete, mai mult pentru sine, cu ton de 
automat: „Mi-e silă de voi, de toţi!... Mi-e silă de voi, de toți!” 

Pe neașteptate, Piers deveni atent și, auzindu-l ce spune, se 
răsti la el: 

— Tacă-ţi gura, că altfel te dau afară din cameră! 

Ca să-și ascundă nemulţumirea, Wakefield se uită în farfuria 
din faţa sa și făcu o strâmbătură. Alayne se gândi: 

„Ce se va întâmpla dacă în scrisoare mătușa Harriet îmi aduce 
la cunoștință că vor veni în zilele următoare? Aș fi incapabilă să 
suport această vizită, în situația de acum!”. Dar în scrisoare nu 
era vorba de vizită. Helen, mătușa ei mai în vârstă, era bolnavă, 
și soră-sa părea speriată de stadiul bolii. 

Prima ei senzație, după citirea scrisorii, fu un fel de ușurare. 
Dar, imediat după aceea, spaima făcu să se destrame această 
senzaţie. În tonul scrisorii era ceva deosebit față de felul în care 
mătușa Harriet primea greutăţile vieţii. In postscriptum cu o 
notă de stângăcie, spunea că, în cazul în care situaţia lui Helen 
se va înrăutăţi, ar fi mai bine ca Alayne să vină imediat, 
deoarece, singură, nu este în stare să facă faţă acestei situații. 

_ Alayne fusese obișnuită toată viața să ia hotărâri neașteptate. 
Intr-un moment ca acesta, nici nu se punea problema vreunei 
ezitări. Nu va mai aștepta sosirea unei telegrame. Va pleca 
imediat... chiar astăzi. O clipă, se întrebă dacă n-ar fi preferabil 
să lase celorlalți convingerea că purtarea lui Renny era 
insuportabilă și că prin plecarea ei, dorea să-l pedepsească. Dar 
renunţă, deoarece era o fire prea mândră pentru a se preface. 


După ce se ridicară de la masă, o luă pe Pheasant deoparte și-i 
spuse că mătușa ei este grav bolnavă. Privirea sceptică și 
expresia de părere de rău ce o văzu pe obrazul ei o determinară 
să-i dea scrisoarea să o citească. Pheasant o cuprinse în braţe și 
o sărută. 

— Draga mea Alayne! Să sperăm că vizita ta va fi de scurtă 
durată. Imi vei lipsi foarte mult... Jalna nu mai este acum deloc 
plăcută pentru o tânără mamă care așteaptă să nască. Aș dori 
atât de mult ca unchiul Nick să fie acasă! Sunt convinsă că dacă 
ar fi fost aici, nu s-ar fi întâmplat toate acestea, și neînțelegerile 
noastre ar fi fost evitate. 

La ora unu după-amiază, Piers le aduse știrea că Renny a 
plecat undeva, pentru niște afaceri, împreună cu Maurice. Nu le 
spuse ce fel de afaceri, și Alayne rămase convinsă că el nu 
urmărește altceva decât să-și petreacă ziua în casa lui Vaughan. 
Meggie era suferindă și ştia că e speriat din pricina ei. Își 
împachetă rochii și rufe, să-i ajungă o lună de zile, apoi se așeză 
la măsuţa din camera ei, să-i scrie lui Renny câteva rânduri. Dar 
cele scrise i se părură atât de reci, după ce le citi, încât rupse 
scrisoarea. Mai bine să nu-i scrie deloc, decât să-i scrie în felul 
acesta! Incepu altă scrisoare, dar, fără să vrea, dintre pleoape îi 
scăpară pe hârtie câteva lacrimi, așa că o rupse și pe aceasta. 
Nu putea să-i lase o scrisoare cu urmele de lacrimi ale unei soții 
plângăreţe... Probabil că e mai bine ca știrea despre plecarea ei 
s-o afle de la ceilalți membri ai familiei. 

Între timp Piers spălase mașina, ca s-o ducă la oraș. Îi porunci 
lui Wright să se urce la volan și se feri din calea ei, în momentul 
despărțirii. Pheasant nu se mișcase de lângă Alayne toată după- 
amiaza. Îi dărui, ca amintire, două mici batiste brodate. Îl aduse 
la ea pe micul Mooey și băiețașul îi spuse, probabil după ce 
repetase de câteva ori lecţia: „Imi pale lău, mătușică Alayne, că 
nu m-am pultat flumos!” - și ridică obrazul spre ea ca să-l 
sărute. 

Wakefield o rugă să-i dea voie s-o însoţească. Avusese parte 
de atât de puţine schimbări în viaţă, încât rămase încântat când 
o auzi că se învoiește. El și cu Wright îi urcară bagajele în 
vagonul Pullmann. Se întâmpla pentru prima oară să aibă și el 
ocazia să vadă un astfel de vagon, așa că exclamă: 


— Cât e de frumos! Va veni oare vreodată ziua să plec și eu 
undeva? Am împlinit treisprezece ani și n-am fost încă nicăieri. 
Ce părere ai de asta, Alayne? 

Totuși, în atitudinea lui se vedea un fel de mândrie 
caracteristică unui vechi localnic. Oamenii dimprejurul său, de 
pe peronul gării, majoritatea străini, se uitau cu admiraţie la 
chipul lui oacheș și însufleţit. 

Toată noaptea următoare Alayne fu chinuită de o cumplită 
durere de cap. Când ajunse la frumoasa căsuţă de pe malul 
Hudsonului, se simţea complet sleită de puteri. Mătușa Helen 
aproape n-o mai recunoscu, iar două zile de la sosirea ei, muri. 

După ce totul se termină și liniștea cobori din nou asupra 
casei, ea și mătușa Harriet avură împreună lungi convorbiri. 
Alayne nu se simţea împăcată că unica ei mătușă trebuia să 
trăiască de aici înainte în singurătate, așa că luă hotărârea să 
mai întârzie o vreme la ea. Lui Pheasant îi scrise două scrisori și 
primi și răspuns la ele. La Jalna viaţa se desfășura aproape ca 
înainte. Între altele, îi spunea: „R a rămas foarte mirat în 
dimineaţa următoare când a constatat că nu cobori la masă. N-a 
prea spus mare lucru dar felul în care s-a uitat la mine dovedea 
că plecarea ta este pentru el o surpriză neașteptată și 
neplăcută.” 

În primele săptămâni nu avu prea multă vreme să se 
gândească. Domnișoara Archer avea numeroși prieteni care 
ţineau să vină la ea, să-i spună vorbe de mângâiere și s-o vadă 
pe Alayne care se întorsese acasă, după o atât de lungă 
absenţă. Toate cunoștințele lor fură de acord că viaţa de femeie 
căsătorită nu contribuie cu nimic la schimbarea în bine a 
înfățișării lui Alayne. Era trasă la obraz și sub ochi avea 
cearcăne negre. Rozamond Trent veni de la New York, 
exuberantă și plină de viață. Avea atâtea de spus, încât Alayne 
uită cu totul de propriile ei preocupări. Vorbea cu admiraţie 
despre Ernest Whiteoak, dar în realitate, pentru ea, idealul 
nobilului rural din vechea gardă, era Nicholas. 

Domnișoara Helen îi lăsase lui Alayne toată averea ei, care, 
deși nu reprezenta o sumă mare, era tocmai de ajuns ca să-i 
ofere anumite posibilităţi pe care nu le avusese înainte de 
moartea acesteia. Domnișoara Harriet își exprimă dorinţa de a 
avea un automobil. Cât timp fusese soră-sa în viaţă, se 
mulţumise să închirieze câte unul, căci îi era frică de drumurile 


prea lungi. De astă dată, își cumpără o mașină și pentru Alayne 
fu o adevărată plăcere s-o plimbe pe drumul asfaltat de pe 
marginea fluviului. Toamna ce urmă fu încântătoare. 

Alayne o însoţi pe domnișoara Archer la un mic Club al 
doamnelor din vecinătate. La întrunirile lor, în care eleganța se 
îmbina cu o anumită austeritate, se discuta literatură și diverse 
chestiuni la ordinea zilei. Membrele mai de vază publicau 
articole în cele mai de seamă reviste, pe care le aduceau la 
întruniri și le citeau cu glas destul de ridicat pentru a putea fi 
auzite chiar și de către persoanele mai în vârstă. Și Alayne citi 
un articol în care demonstra, folosind exemple pitorești, că 
populaţia rurală din partea de miază-zi și de apus a Uniunii 
întrebuințează numeroase cuvinte care își au originea în limba 
vorbită în epoca elizabethană. 

Frecventarea clubului îi făcea plăcere și se simţea încântată 
de atmosfera rafinată a întrunirilor. Incepu să se simtă la fel de 
liniștită și detașată de orice preocupare, ca înainte de a se 
căsători. Era exact ca o plantă sădită din nou în solul ei 
originar... Trăsăturile obrazului i se limpeziră, dar cearcănele de 
sub ochi o marcau și acum, datorită insomniilor. Indiferent cum 
dormea peste noapte, la orele patru se trezea și nu mai putea 
închide ochii decât intermitent, până ce auzea servitoarea că 
începe să umble prin odăi, și când trebuia să părăsească patul. 
Cele câteva clipe de odihnă păreau s-o mai învioreze, 
alungându-i gândurile dureroase care o ţineau trează. In timpul 
orelor de veghe, se gândea la felul în care-și distrusese viaţa, la 
zilele de acum, răcoroase și plăcute, dar care se asemănau de 
fapt cu șorţul curat pe care și-l pun copiii pentru a ascunde 
dedesubt hainele rupte și murdare... O frământau adesea 
gânduri despre felul în care se odihnise cândva, cu trupul 
înlănţuit de braţele lui Renny. 


XX 

Odată cu plecarea lui Alayne, în viața familiei din Jalna 
interveni o schimbare. Disciplina simulată care-i apăsase peste 
vară fu abandonată, ca un căpăstru ce le stânjenise libertatea 
de mişcare, astfel că de acum înainte puteau alerga liberi. La 
subsol, unde vizitele ei săptămânale erau aşteptate cu spaimă, 
aveai aceeași senzație ca și când cineva ar fi ridicat capacul de 
pe o oală în clocot. Conţinutul oalei dădea în undă, se ridica și 
trecea peste margini, iar mirosul revărsării lui se răspândea 
până la parter, înspre spaţiul rezervat familiei. „Aripi albe și 
neostenite”, cânta doamna Wragge cu glasul ei adânc de contr- 
alto, în timp ce arunca resturile unui picior de friptură, pe care 
nu era dispusă să le toace, câinilor. Soţul ei, cu ţigara în colţul 
gurii și cu mânecile sumese, lustruia un serviciu de argint pentru 
cafea, și al cărui interior nu mai fusese spălat de zile întregi. 
Bessie jumulea o gâscă și fulgii zburau împrejurul ei după cum îi 
purta vântul. 

— Cum le zicea stăpâna în ziua în care a coborât pentru prima 
oară aici, la subsol, de nu i-a plăcut nimic? întrebă ea 
adresându-i-se lui Wragge. 

— Fulgi?! Așa li se spune în America, în loc de pene. Dacă s-a 
întâmplat vreodată să mă scoată din sărite vreo doamnă, atunci 
e sigur că de data aceea dumneaei a reușit s-o facă... 

— Stăpânul nu vorbește niciodată în felul acesta, declară 
Bessie. El, când vorbește, începe să ţipe și de multe ori te 
scoate din sărite. 

— Cred că nu-ţi strică deloc, ripostă Wragge, suflând asupra 
cafetierei și frecând-o cu o cârpă. Tu ești cea mai trândavă 
canadiană pe care am întâlnit-o în viaţa mea, și-am întâlnit 
destule până acum... 

— Auzi cine vorbește despre trândăvie: unul din suburbiile 
Londrei! răspunse fata râzând. Singurul lucru la care te pricepi, 
e să te prefaci că ești ocupat. Nu vezi că freci de un ceas la 
cafetiera aia pe care o ţii în mână? 

Wragge lăsă din mână cafetiera și se apropie de ea. Urmă o 
hârjoneală și împrejurul lor începură să zboare fulgii, de parcă s- 
ar fi încăierat două păsări. Doamna Wragge încetă să mai cânte 
și se uită la el nemulțumită, apoi se răsti la Bessie: 


— Vezi-ţi de treabă și lasă prostiile, fato! porunci ea. Pe tine, 
John, te poftesc să nu-ţi permiţi astfel de purtări în prezenţa 
mea. 

De pe scară se auzi un glas de copil: 

— Mai bateţi-vă puţin, că sosim și noi! 

Era Mooey care, împreună cu verișoara sa, Patience, coborau 
scările, purtând în mâini farfuriile lor de porțelan albastru. 

Maurice Vaughan își adusese fetița la Jalna, câtă vreme 
Meggie se afla în spital. În timpul dimineţii, celor doi copii li se 
făcuse foame și Alma îi așezase faţă în faţă, la măsuţa lor, 
dându-le câteva felii de pâine unse cu unt și presărate cu zahăr 
negru. Mâncaseră repede feliile de pâine și, văzând că Alma era 
preocupată să-și ascundă pistruii cu puţină pudră furată de la 
Pheasant, ei se furișaseră din cameră și cu mare greutate 
reușiseră să coboare cele două rânduri de scări, până la subsol. 
Se opriră acum pe cea de-a treia treaptă a scării, Patience 
îmbrăcată într-o rochiţă trandafirie, Mooey în costumaș cafeniu 
deschis, ţinând în mâini farfuriile întinse, întocmai ca doi mici 
cerșetori care zâmbeau insinuant... Doamna Wragge se apropie 
de ei încântată. Femeia aceasta, cu pieptul ei mare și cu obraz 
aprins, în majoritatea cazurilor inspiră încrederea copiilor. 

— Ei, ia te uită, afurisită să fiu dacă în viaţa mea am mai 
văzut doi copii atât de drăgălași! exclamă ea. 

Wragge și Bessie se apropiară și ei. 

— E maică-sa, bucăţică ruptă, zise Rags. Același obraz, 
același zâmbet pe buzele pline. 

— Ochii îi sunt verzi, ca ai tatălui ei, răspunse soţia sa. 

— lar el, adăugă Rags, atingând cu vârful degetelor creștetul 
lui Mooey, e cel mai splendid amestec pe care l-am văzut până 
acum între doi părinţi. A moștenit cele mai bune calităţi de la 
amândoi. 

— Vă rog, eu aș vea tută dulce, zise Mooey. 

— Nu avem turtă dulce, drăguţule, răspunse doamna Wragge. 

— Atunci... dulceaţă și o bucată de pâine. 

— Patty vrea un ou! zise Patience. 

— la ascultă ce spun copiii ășlia, la această oră dinainte de 
amiază, se miră Bessie. 

— Atâta grijă le poartă Alma asta, că ar putea să și moară de 
foame, declară bucătăreasa. Dă fuga până în cămară, Bessie, și 


adu cele două ouă tari. Am fiert azi-dimineaţă prea multe pentru 
friptura de vițel în aspic. 

Până să curețe ouăle de coajă, copiii începură să alerge roată 
prin bucătărie, ţinând farfuriile în mânuţele lor mici. Le făcea 
plăcere să simtă sub tălpile picioarelor pardoseala de cărămidă 
a bucătăriei, dar, cum era de așteptat, Patience alunecă și căzu. 
Farfuria îi sări din mână și se sparse. Mooey se împiedică de ea 
și căzu și el. Rămaseră amândoi nemișcaţi, între cioburile 
farfuriilor de porțelan și începură să râdă în hohote. 

— Așa e flumos! zise Mooey. Acum nu mai e nevoie să le 
spele nimeni... 

— Vă log, Patty vlea altă fafulie! zise fetiţa, și întinse mâinile. 

— Dă-i-o pe cea pleznită, zise Wragge, să vedem ce face cu 
ea. 

După ce-o simţi în mână, Patty se ridică în picioare și, cu 
atitudinea clasică a discobolilor, o azvârli în cealaltă parte a 
bucătăriei. Când o auzi că se sparge, se uită o clipă mirată, apoi 
declară: 

— Patty vea altă fafulie! 

De astă dată, Bessie îi aduse o farfurie de tinichea. Patience o 
primi cu toată încrederea și, cu un gest larg, o trânti de 
pardoseală. Farfuria zăngăni metalic. 

— Ei, comedie, murmură Mooey. Asta nu vlea să se spalgă! 

— Așchii din vechiul butuc, declară Rags solemn. 

Bessie întinse fiecăruia câte un ou curăţat de coajă. Fetiţa 
încercă să-l bage în gură pe tot dintr-o dată, dar, văzând că nu 
reușește, îi făcu cu dinţii o mică crestătură la un capăt. 

— Asta este ușița pe unde iese gălbenușul! zise ea. 

Mooey linse oul pe toate părțile. 

— E frumos și lunecos... declară el. Mie-mi plac ouăle moi! 
Dar se vedea că-i trecuse pofta, căci nu părea grăbit să-l 
mănânce. La urmă, îl întinse bucătăresei: Învelește-mi-l din nou 
în găoace, te log, căci aș vlea să-l păstez pentlu mai târziu! 

— Al lui Patty s-a terminat! strigă fetița. Ștelge-mă, te log, pe 
mâini, își întinse ea mâinile spre doamna Wragge. 

Bucătăreasa îi șterse mâinile cu șorţul ei nu tocmai curat și îi 
spuse lui Mooey să-și mănânce oul, dacă vrea să crească mare. 
Din patru îmbucături, băiatul îi dădu drumul pe gât, apoi se 
apropie și întinse mâna spre poala rochiei negre a doamnei 
Wragge. 


— Dumneata ești o cloșcă și noi suntem puișolii dumitale... 
spuse el. Haide Patty, bagă-te sub alipă! 

Patty ţipă de plăcere și, după ce se repezi spre el, încercară 
amândoi să se adăpostească sub rochia doamnei Wragge. 

— Eu sunt câine, zise Rags, și începu să alerge împrejurul lor, 
lătrând. 

— Eu sunt pisica, adăugă Bessie, și se luă după ei, mieunând. 

Toţi, în afară de doamna Wragge, păreau încântați. Ea însă 
era prea voluminoasă pentru o astfel de zbenguială. Incercând 
să se ferească din calea lor, călcă pe un ciob de porțelan și 
alunecă, rămânând pe podeaua de cărămizi ca și când s-ar fi 
așezat la sfat. 

Copiii se uitară miraţi la ea, așteptând să vadă dacă se va 
sparge sau nu. Patty luă farfuria de tinichea și o puse pe capul 
doamnei Wragge. 

— Dumneata ești 'egina lunii mai, zise ea. 

Mooey, o privea și el, cu un ciob de porțelan ridicat la gură. 

— Tu ești pășăica mea, zise el. Acesta este un peștișol flumos, 
îi întinse el ciobul. Hai, ciugulește-l pășăico! 

Spre norocul doamnei Wragge, apăru în aceeași clipă Alma în 
ușa bucătăriei, ca să-și caute protejaţii. Părea foarte 
nemulțumită. Afară de asta, părea și preocupată. Cu câteva 
clipe mai înainte, își dăduse seama că Patience este mătușa 
micului Mooey, dar în același timp, este și verișoara lui, ceea ce 
o făcea să-și simtă capul vâjâind. li spuse doamnei Wragge ce 
simte și bucătăreasa propuse să bea cu toţii câte o ceașcă de 
ceai. 

— Căci, spuse ea, mi se pare că după o astfel de căzătura am 
să mă pomenesc cu o încurcătură de mate. 

Lui Maurice Vaughan i se ivise ocazia să-și închirieze casa pe 
timp de două luni, așa că Renny îi propuse să se instaleze 
pentru această perioadă la Jalna. Meggie va trebui să stea în 
spital câteva săptămâni, iar după ce va intra în convalescenţă, 
cu siguranţă se va putea reface mult mai ușor și mai repede în 
vechea ei casă părintească. Renny era de părere că 
proprietatea Vaughan este situată într-un loc nesănătos, casa 
fiind clădită într-o vâlcea și era așezată direct pe pâmânt, fără 
nici un fel de temelie mai ridicată. Prezenţa lui Maurice și a lui 
Patience în casă îl va face să uite îngrozitoarea ameninţare de a 
fi supusă unei operaţii ce plana asupra lui Meggie. Insuși 


cuvântul „spital” era de ajuns ca cei din familia Whiteoak să se 
simtă cuprinși de spaimă. Nici unul dintre ei nu fusese internat 
până acum în vreun spital. Când le sosea ceasul de plecare, se 
întindeau în pat și mureau. Asta era tot, la care nu se mai 
adăuga nimic altceva. Bisturiul niciunui chirurg nu avusese 
parte să se înfigă vreodată în trupurile lor vânjoase. 

Renny avusese o singură dată prilejul să calce într-o astfel de 
instituţie, atunci când unul dintre rândașii lui fusese rănit de 
copita unui cal. Mirosul caracteristic și vederea paturilor, 
alergătura infirmierelor, îl speriaseră și-l enervaseră... Dar iată 
că, de astă dată, Meggie a lui era obligată să intre într-un astfel 
de spital, pentru a se supune unei operaţii. Era inutil ca Maurice 
să spună că i-a asigurat o frumoasă rezervă și că eventualitatea 
de a nu se vindeca e aproape înlăturată. Cu Maurice vorbea mai 
mult în șoaptă, ca și când l-ar fi considerat de pe acum văduv. O 
ridică pe Patty pe genunchi și-o întrebă îngândurat despre 
maica-sa, ca și când ar fi încercat să constate ce amintiri mai 
păstrează ea despre Meggie. 

Meggie venise la Jalna ca să-și ia rămas bun. Era palidă, dar 
hotărâtă și plină de curaj. Ei îi plăcuse întotdeauna să se dea în 
spectacol, astfel că acum această calitate putea să-i fie de folos. 
Îl sărută pe Mooey și-i spuse: 

— Va trebui să fii întotdeauna un băiat bun! Apoi își așezase 
palmele mâinilor pe pieptul lui Renny, adăugând cu glas 
tremurat: Făgăduiește-mi că vei ţine întotdeauna lângă tine pe 
micul Wake; vrei să-mi făgăduiești? După aceea, intrase în 
camera bunicii și-l mângâiase pe bătrânul Boney, care nu mai 
vorbea, și-i spuse și lui cu glas șoptit: „Niciodată de acum 
înainte”... căci probabil în acea clipă îl confundase cu corbul lui 
Poe. 

Partea cea mai impresionantă era faptul că pentru fiecare 
dintre ei adusese câte un mic dar, ca și când ar fi fost nevoie de 
ceva pentru a-și aminti de ea. Adusese un dar și pentru ultima 
slujitoare a casei, care era Alma Patch, și o conjură să aibă grijă 
de fetița ei. Lui Piers îi aduse o cutie capitonată cu mătase și 
broderie roșie, în care să-și păstreze batistele. Lui Wakefield îi 
dăduse o cutie cu trusa de scris pe care o primise de la bunică- 
sa, pe vremea când era fată... 


Lui Renny îi dădu un album, despre care spunea că l-a primit 
anul trecut, de Crăciun, dar nu s-a putut decide să scrie nimic în 
paginile sale. 

Renny avea câteva registre de conturi, dar nu se gândise 
niciodată să întrebuințeze un album în care să-și scrie amintirile. 
In aceeași seară îl duse în camera lui și, după ce aprinse lampa, 
se așeză la masă, cu albumul în faţă. Il deschise și, pe 
frontispiciu, citi dedicaţia scrisă cu litere ca niște piciorușe de 
ţântar: „Dragei mele Meggie, cu dragoste de la Nellie Finch”. 
Cuvintele acestea fuseseră șterse cu o trăsătură energică de 
condei, și dedesubt soră-sa scrisese: „Lui Renny, cu dragostea 
mea nestrămutată. Meggie”. incepu să răsfoiască paginile mici 
și subţiri ale albumului. Două treimi ale anului trecuseră și-i 
venea greu să se hotărască cum ar trebui să-l înceapă. După ce 
scutură stiloul, cum făcea întotdeauna înainte de a începe să 
scrie, deschise albumul la luna ianuarie. Singurul eveniment 
petrecut în luna aceasta, de care-și putea aduce aminte (în 
afară de cele petrecute în grajdurile sale, despre care se păstrau 
rapoarte amănunțite în dosarele din biroul său) era moartea lui 
Lebraux. Prin urmare, scrise: „Tony Lebraux a murit. Vârsta 45. 
Vreme foarte aspră”... În spaţiul rezervat zilei de 1 martie, 
scrise: „Finch a ajuns la majorat. S-a dat un banchet. Finch a 
ţinut o cuvântare”. La luna mai, scrise despre plecarea lui 
Nicholas, a lui Ernest și a lui Finch în Anglia. La luna iunie, notă 
ziua nașterii lui Wakefield, greutatea și înălțimea pe care le-a 
avut atunci. In iulie, notă data zilei lui de naștere, și adăugă 
cuvintele: „Incep să merg mai bine”. La sfârșitul lui august, 
scrise: „Barney a fost ucis cu furcile de fier de către patru 
brute... ” Următoarea însemnare fu: „Alayne a plecat să-și 
viziteze mătușa bolnavă (care puţin după aceea a decedat)”. Se 
uită vreme îndelungată la această ultimă însemnare, înainte de 
a întoarce pagina, ca să scrie ceva despre ziua care nu se 
terminase încă. Pe această pagină scrise: „Meggie a intrat astăzi 
în spital pentru a se supune unei grave operații. Mi-a dat 
albumul acesta”. Oftă adânc și, lăsându-se pe spătarul 
scaunului, își umplu luleaua... Din ziua aceea nu mai deschise 
niciodată albumul. 

Puțin după aceea, ca o ploaie binefăcătoare după lungi zile de 
arșiţă, veni știrea că Meggie nu numai c-a suportat bine 
operaţia, dar se apropie grabnic de însănătoșire. Maurice se 


duse la spital s-o vadă și se întoarse acasă pe deplin mulţumit. 
Era slăbită, dar în afară de orice primejdie: mânca bine și era 
veselă, în măsura în care putea ea să fie. Ceva mai târziu, Piers 
și cu Pheasant o vizitară și ei și-i duseră un borcan cu dulceaţă 
și un cozonac. Íl luară și pe Wakefield cu ei, așa că el avu prilejul 
să viziteze și alţi bolnavi cunoscuţi. Renny însă nu se duse la 
spital. Când Maurice îi propuse să meargă împreună, Renny 
comandă un buchet frumos de flori, dar nu se putu decide să 
intre într-o astfel de instituţie. 

Acum, când ea era în afară de orice primejdie, buna lui 
dispoziţie îi reveni. In toată casa, de la etaj și până la subsol, 
oamenii respirau mai liberi și păreau mulţumiţi. In absenţa 
Augustei și a lui Alayne, care erau femei severe, câinii puteau 
intra acum în toate camerele. Wragge scutura sau nu scutura 
prin casă, după cum îi era dispoziţia. Pheasant era slăbită și de 
cele mai multe ori nu cobora la masă. Din ce în ce mai des, 
prietenii de afaceri ai lui Renny reveneau în casă ca să stea de 
vorbă cu el. Unul dintre aceștia era domnul Crowdy, care până 
acum nu îndrăznise să pătrundă niciodată în casă mai departe 
de hol. Nicholas și Ernest erau foarte nemulţumiţi când îl 
vedeau, dar acum, când ei nu erau acasă, își făcuse obiceiul să 
sosească de cele mai multe ori în timpul prânzului. Lui Renny îi 
făcea plăcere să-l primească. Era atât de voluminos, încât la 
masă ocupa locul a două persoane. Obrazul lui era atât de 
rotund și ochii atât de mici, încât singură prezenţa lui era de 
ajuns ca să dea mesei o înfățișare veselă. Creștea cai de rasă și 
avea destul stoicism să suporte pierderea unei curse sau ca 
vreunul din caii săi să-și trântească jocheul, privind totul cu 
aceeași liniște ca și atunci când câștiga. Probabil că el înțelegea 
caii mult mai bine decât oricare alt muritor. Pentru Renny, 
părerea lui atârna foarte greu. Era în stare să examineze un cal, 
ca și când l-ar fi hipnotizat, iar la urmă să întindă palma stângă 
și cu arătătorul dreptei, să tragă pe ea câteva hieroglife care, 
pentru toţi ceilalți în afara lui, constituiau un mister. După ce le 
examina câteva clipe, își spunea părerea, întotdeauna pe un ton 
răspicat, care părea să aibă și o undă de veselie. Fie că-i primeai 
părerea, fie că i-o ignorai, lui îi era totuna, nefiind din fire omul 
care să pizmuiască pe cineva. Îi plăceau lucrurile frumoase din 
orice domeniu. Se oprea în pragul ușii salonului de la Jalna și se 
uita îngândurat la frumoasa mobilă Chippendale, apoi întindea 


palma grasă, cu arătătorul îndreptat spre ea, și declara: „Bună 
marfă! Bună marfă! Foarte frumoasă și impunătoare! Acestea, 
domnule Whiteoak, nu sunt obiecte de care ai fi dispus să te 
desparți”... 

Celălalt prieten era un inginer din serviciul civil. Era un bărbat 
care trecuse prin toate greutăţile războiului și prin multe 
vicistitudini în calitate de prospector în regiunea de 
miazănoapte a Canadei. Cu profesia lui, abia putea câștiga atât 
cât să poată trăi. Acum, el nu mai avea niciun fel de ambiţie și 
nicio dorinţă decât să-și piardă cât mai mult timp printre cai și 
printre câini. În toată lumea aceasta, nu ţinea decât la doi 
oameni: la Crowdy și la Renny Whiteoak. Îi era silă de toate 
femeile, începând de la vârsta de 18 și până la 80 de ani. Avea 
un stoc de anecdote pline de haz, unele deocheate, pe care le 
debita fără ca pe obrazul lui palid să se petreacă vreo 
schimbare. 

După ce terminau cina, ei doi, împreună cu Maurice și cu 
Renny jucau poker în salon, până în zorii zilei. Maurice și Chase 
beau întotdeauna mai mult decât ar fi trebuit. 

Intr-un rând, tocmai când se împărțeau cărţile, Crowdy i se 
adresă lui Renny: 

— Constat că doamna Whiteoak întârzie destul de mult în 
vizita pe care o face în Statele Unite, nu-i așa? 

— Da, întârzie, răspunse Renny mai mult răstit. 

Crescătorul de cai întinse mâna stângă pe masă, cu palma în 
sus, și făcu într-însa o însemnare amănunţită cu arătătorul 
dreptei. Apoi se uită mulțumit la feţele celorlalți trei: 

— E o doamnă încântătoare! declară el. O doamnă delicioasă! 
Nu din felul acelora pe care le poţi întâlni în fiecare zi. Nu, vă 
rog să mă credeţi! 

Chase adăugă: 

— De, eu nu m-am căsătorit niciodată și sunt toarte mulțumit. 
Cred că acest amănunt este principalul meu noroc, dintre 
puţinele pe care le-am avut... 


XXI 

Nimic nu i-ar fi putut da Meggie lui Wakefield care să-i facă 
mai multă plăcere decât cutioara de lac cu trusa de scris. Era 
atât de mică și atât de frumoasă, cu florile ei de culoare albastră 
întunecată, pe capacul lucios ca o mătase! Interiorul cutiei arăta 
ca și când ar fi fost recipientul real a nenumărate gânduri, dintre 
care unele îndrăzneţe, altele frumoase, altele triste. Pe vremea 
când bunică-sa era o tânără nemăritată în Irlanda, îi aparținuse 
ei. Făcuse împreună cu ea drumul pe mare, până-n India. Pe 
urmă, veniseră - tot împreună - la bordul unei corăbii cu pânze, 
ca să debarce la Quebec, iar după aceea, în sus pe St. 
Lawrence, până la Jalna. Când Meggie împlinise optsprezece ani, 
bunica i-o dăruise ei. lar acum, drăguţa de Meggie, i-o dăduse 
lui. 

Pe Wakefield îl fascinaseră întotdeauna cuvintele, dar abia în 
timpul din urmă se gândise să le aștearnă pe hârtie. Odinioară, 
se simţea încântat când putea repeta cuvintele folosite de cei 
mai în vârstă decât el dintre membrii familiei. Cu capul plecat 
într-o parte, se asculta pe sine însuși pronunţându-le și rămânea 
încântat de senzația elocinţei și demnităţii pricinuite în odaie de 
ecoul lor. Se simțea mândru de expresia întipărită pe feţele 
celor care îl auzea vorbind astfel. Stăpânea și comanda 
cuvintele, așa cum face un general celebru cu o armată bine 
instruită, pentru a le avea pregătite ca mijloc de atac și de 
apărare în timpul conversaţiilor sale. 

De astă dată, însă, simţea o nouă plăcere: aceea de a 
exploata vraja fiecărui cuvânt folosit în vorbirea de toate zilele și 
de a le îmbina apoi pe toate la un loc, într-un anume ritm. Le 
făcea semn și cuvintele veneau la el, ca un cârd de copii, când 
ascultători și zburdalnici, când revoltați și nemulţumiţi. 

În anul acesta, ziua sa de naștere nu-i făcuse nicio plăcere. 
Acum, când trecuse mult de zece ani, nu se mai simţea copil. Il 
înspăimânta gândul că în curând va deveni adolescent. Nu peste 
multă vreme va veni ziua în care Renny nu-l va mai ridica pe 
genunchi și nu-l va mai săruta, făcându-l să-i simtă respiraţia 
încărcată de mirosul nicotinei, care i se părea că-i transmite un 
soi de vitalitate. Ar fi vrut ca bunică-sa să mai fi trăit. | se părea 
nedrept ca ceilalți membri ai familiei să se fi putut bucura de 
strângerea braţelor ei puternice, până în pragul bătrâneţii, în 
vreme ce el, care avea atâta nevoie de îmbărbătare, era obligat 


să se sprijine pe proptelele șubrede pe care i le ofereau cei din 
jurul său, toţi caractere mult mai slabe decât ale bunicii. 

Pe Pheasant nici n-o considera femeie în adevăratul înţeles al 
cuvântului. Mooey n-avea decât s-o considere astfel, căci 
părerea aceasta a lui pe el nu-l putea supăra. În tot cazul însă, 
Pheasant nu era femeia căreia te-ai fi putut adresa în caz de 
nevoie. 

În timpul verii, rămăsese cu convingerea certă că Alayne nu-l 
mai iubește. Odinioară, foarte de mult, își închipuise contrariul. 
Dar acum ajunsese să fie convins că ea ar prefera să nu-l mai 
vadă. Probabil că ar fi dorit să fie și el mort, așa cum era moartă 
bunica lui. Să-l știe plecat pentru totdeauna și în vecii vecilor. Se 
imagina pe sine, întins pe catafalc, în salon, așa cum fusese 
întinsă bunica, cu făclii aprinse la cap și la picioare, și cu unchiul 
Ernest în apropierea sicriului, vorbind celor dimprejurul său 
despre viaţa nobilă și dezinteresată pe care a dus-o el și despre 
decepţiile și durerile pe care le-a suportat cu tot curajul. Vedea 
propriul său convoi de înmormântare cum urcă treptele din 
curtea bisericii și groapa ceva mai mare decât a celorlalţi copii 
din familie cu movila acoperită de flori. lar printre ele, nu era 
nicio floare de la Alayne. La câteva săptămâni după aceea, i se 
păru că o vede venind, chinuită de mustrări de conștiință, în 
mâini cu un buchet mare de flori, dar în faţa gropii lui era 
Renny, îmbrăcat în costumul său verde de tweed, îngenuncheat 
și plângând cu toată durerea ce-i cutremura ființa. De obicei, 
imaginile acestea se terminau cu câteva lacrimi pe care le vărsa 
el însuși. 

Avea impresia că Alayne îl supraveghează fără încetare. De 
multe ori, când ridica ochii, întâlnea privirea ei și i se părea 
dușmănoasă. Prin urmare, începu s-o supravegheze și el. Numai 
rareori se întâmpla acum să-i scape un cuvânt sau un gest făcut 
de ea, în prezenţa lui. Ştia despre ea că este o femeie extrem 
de inteligentă. De fapt, Renny îi spusese și lui că rareori 
întâlnești o femeie care, din punct de vedere intelectual, să se 
poată compara cu ea. Se simţea în același timp profund 
impresionat de pachetele de cărţi care soseau de la New York. l- 
ar fi făcut multă plăcere să le poată răsfoi și el și să se scufunde 
în lectura paginilor lor. Într-un rând, când ea îi permisese să 
răsfoiască o carte despre care-și închipuise că l-ar putea 
interesa,  murdărise din întâmplare învelitoarea verde a 


acesteia; și, deși nu-i spusese nimic, - exceptând o exclamaţie 
de nemulțumire - din ziua aceea Alayne nu-l mai invitase să 
umble prin cărţile primite de ea. 

Se obișnui ca atunci când o vedea că intră în camera ei și 
închide ușa să scrie, să intre și el în camera lui - în care locuia 
împreună cu Renny - și să se așeze la masă, cu un top de hârtie 
în faţă. Işi zicea că, încercând să-i imite obiceiurile, va reuși 
probabil, într-un fel oarecare, cu tot inexplicabil, să-și 
însușească ceva din inteligenţa ei. Urca scările, închidea ușa în 
urma lui, exact cu aceeași mișcare ușoară și precisă, ca a 
mâinilor ei. Nenorocirea era că el nu avea cărți noi despre care 
ar fi putut să scrie. În orice caz, în rafturile bibliotecii de la 
parter erau destule cărţi vechi, așa că aducea cu el câte un 
volum al lui Charles Lever sau un roman de Waverley, pe care-l 
așeza pe masă, în faţa lui. Citea cu toată atenţia o pagină sau 
două și scria: „Cartea aceasta este scrisă în mod inteligent și-o 
recomand fără ezitare tuturor cititorilor mei”. Propoziţii de felul 
acesteia arătau foarte bine scrise pe hârtia albă. 

Uneori ieșea pe coridor și asculta - auzindu-și bătăile grăbite 
ale inimii - pentru a prinde un zvon de mișcare din camera în 
care se afla Alayne, în nădejdea că aceasta îi va putea servi 
drept motiv de inspiraţie. Dar, deși nu auzea nimic, se înfiora de 
plăcerea subtilă a contactului intelectual și se întorcea în 
camera lui cu un nou îndemn de muncă. Nu peste multă vreme, 
renunţă la gândul de a scrie în genul lui Alayne și se devotă în 
întregime plăcerii de a scrie în felul său propriu. Scria proză, dar 
de cele mai multe ori versuri, despre lucrurile pe care le vedea 
și despre care își închipuia că-i plac sau îl mâhnesc. Intr-una din 
zile, Alayne plecă la oraș și uită în salon o nouă Antologie de 
poezii. In absenţa ei, el n-o mai lăsă nicio clipă din mână. Se 
duse în camera sa și copie versurile care-i plăcuseră mai mult. 
Nu trecu mult și le învăţă pe dinafară. Mai târziu, când o văzu pe 
Alayne cu cartea aceea în mână, își zise: „Despre cartea aceasta 
știu tot atât de multe amănunte ca și dumneata. Cartea este a 
dumitale, în aceeași măsură ca și a mea”. Şi, privind-o drept în 
faţă, începu să recite în gând strofe întregi din câte-o poezie. La 
rândul său, Alayne se gândea: „Pe zi ce trece, mă plictisește tot 
mai mult cu felul lui de a mă urmări fără încetare”. 

Era atât de mândru de versurile pe care le scria el însuși, 
încât simţea nevoia să le citească cuiva. Instinctul părea a-i 


spune să nu le citească lui Renny. Dacă i le-ar citi, Renny și-ar 
închipui despre el că e un ușuratic. lar dacă i le-ar citi lui Rags 
sau lui Pheasant, sau lui Meggie, cu siguranţă îl vor spune și lui 
Renny sau lui Piers, așa că-și vor bate cu toţii joc de el. In cele 
din urmă își aduse aminte de Alma Patch. Judecând după 
obrazul ei pistruiat și după părul cânepiu, părea făcută anume 
să poată asculta în tăcere o lectură? Işi luă caietul de versuri și 
se așeză pe pajiștea din apropierea casei, unde dădaca se 
zbenguia, cu Mooey. li porunci băieţașului să stea liniștit. Dacă 
va îndrăzni să mai scoată o singură vorbă, din râpă va ieși un 
tigru cu ochi de flăcări și-l va înhăţa, ca să-l ducă de mâncare în 
vizuina în care îl așteptau puii săi. Astfel, băieţașul cu picioarele 
și braţele goale, rămase nemișcat, aproape fără respiraţie, 
uitându-se înspăimântat la umbrele ce se ițeau pe deasupra 
râpei, în timp ce Wakefield își citi versurile lui Alma Patch. Fata îl 
ascultă, ţinând între buze un firicel de iarbă. După ce termină, o 
auzi spunând în șoaptă: 

— O, ce versuri frumoase! 

După această primă lectură, îi citi toate celelalte poezii ale 
sale, dar o puse să jure că nu va pomeni nimănui nimic despre 
asta. La terminarea fiecărei poezii pe care i-o citea, fata își 
trecea firul de iarbă peste buze și murmura: „O, cât a fost de 
frumoasă poezia aceasta!”. Dar, deși cuvintele și privirile ei erau 
neschimbate, capacitatea ei de recepţie părea atât de mare, 
încât el se simţi mulţumit, ba chiar începu să se simtă mult mai 
fericit decât fusese până atunci. 

Rămase încântat de plecarea lui Alayne la mătușile ei. Spera 
ca mătușa ei să nu se facă bine atât de curând. După ce află 
despre moartea acesteia, își zise c-ar fi bine să se 
îmbolnăvească și cealaltă, de o boală mai ușoară... dar destul 
de serioasă încât să fie nevoie ca scumpa ei nepoată să nu se 
miște de lângă ea... Intră cu toată îndrăzneala în camera lui 
Alayne și luă de pe poliţă Antologia, pentru a o așeza în fundul 
sertarului de la comoda în care-și păstra obiectele lui personale. 

In timpul acestei absenţe făcu tot ce-i trecea prin cap și 
constată că se simte, chiar fizicește, din ce în ce mai bine. Până 
acum, nu se simţise niciodată atât de bine... Domnul Fennel 
plecase și el în vacanţă, așa că nu mai avea nici lecţii de făcut. 
Slugile erau vesele și făceau ce pofteau. La bucătărie putea 
cobori când îl trăgea inima să-și umple buzunarele cu tartine, cu 


plăcinte cu brânză sau cu brioșe cu stafide. Dimineaţa se spăla 
sau renunţa la spălat după cum avea chef. Acum numai arareori 
își pieptăna părul. Pheasant se simţea prea moleșită pentru a-și 
da seama de felul în care arăta el. Piers și Renny păreau foarte 
îngăduitori și bine dispuși faţă de toată lumea. Vorbeau îndelung 
împreună despre obișnuita lor vânătoare de rațe din fiecare an, 
la care, de astă dată, trebuiau să participe și Crowdy, împreună 
cu inginerul Chase. 

Încă de dimineaţă, Wakefield era preocupat de ideea unui 
minunat poem. Era ceva cu mult mai important decât tot ceea 
ce scrisese până acum. Un poem mai lung, mai amănunţit, cu 
cuvinte mult mai frumoase și mai muzicale. Se așeză la masa 
din camera lui cu gândul să scrie, dar, fără să știe de ce, 
constată că nu merge deloc. Văzu pentru prima dată cât de urât 
era tapetul de pe pereţii camerei, cu modelul lor în tonalități de 
galben și cu păsări verzi ca fierea. Fotografiile lucioase ale cailor 
îi distrau privirile, iar calendarul agăţat de perete, deasupra 
mesei, cu gravura care reprezenta o fată cu gura lărgită de un 
zâmbet, i se păru jignitor. La aceasta se mai adăuga și mirosul 
lulelelor lui Renny... Se uită deznădăjduit împrejurul său. Ce era 
de făcut? Stătea aici în cameră, cu capul vâjâind de ritmul unui 
strălucit poem pe care trebuia să-l scrie - îl simţea până și în 
vârful degetelor - când iată că, fără să bănuiască, odaia în care 
se afla refugiul său îi stătea împotrivă... Ochii îi fugiră pe 
fereastră și privirile i se opriră pe vârful copacilor, care, pe 
fondul de ametist al cerului păreau poleite cu aur roșcat. 
Continuă să privească îndelung, până când uită de el însuși și de 
poem și rămase în extaz, admirând frumuseţea desăvârșită a 
zilei. 

Imediat își zise că de acum știe ce va trebui să facă. Va ieși în 
aer liber și-și va scrie poemul acolo. In timp ce va scrie va vedea 
împrejurul său numai lucruri frumoase... Își adună blocul, 
creioanele și trusa de scris, cobori scara și ieși din hol. 

Alese o miriște îngălbenită, din care ridicaseră grâul și pe care 
creșteau trei peri bătrâni. Se așeză la umbra unuia dintre ei, pe 
pământul afânat și încălzit de razele soarelui, cu blocul de hârtie 
pe genunchi... Își examină mâinile și constată că i-au mai 
crescut; încheieturile degetelor îi deveniseră proeminente, iar 
braţele îi atârnau din mânecile hainei rămase prea scurte. Se 
aplecă spre trusa lucitoare și-și lipi de suprafaţa ei întâi obrazul, 


apoi buzele. Își simţi mirosul fierbinte al mâinilor arse de soare 
și-l inhală cu lăcomie. Astăzi, mâinile lui îi plăceau în aceeași 
măsură cu pomul din apropiere, sau cu pământul afânat pe care 
se așezase. Ridică privirea și se uită printre crengile părului. 
Frunzele începuseră să se îngălbenească și foșneau la cea mai 
ușoară adiere de vânt. Printre frunze, fructele frumoase, verzi- 
aurii, păreau gata să cadă imediat ce codița uscată va ceda sub 
greutatea lor mustoasă. 

Scria acum fără să se mai oprească. Cu sprâncenele 
încruntate, căuta cuvintele, le găsea și, ca un ogar care 
adulmecă vânatul, gândurile i-o luau înainte, spre ţintă. Dorea 
să scrie un poem desăvârșit și tot atât de frumos ca și versurile 
lui Eden. Să scrie în așa fel încât peste mulţi ani oamenii care l- 
au citit să-l recitească fermecaţi de imaginile evocate de el... 
Cine să fie autorul acestui poem, se vor întreba ei? Cum, se 
poate să nu știi! Autorul este Wakefield Whiteoak, fratele lui 
Eden Whiteoak... Cei doi fraţi poeţi... Dar cel mai tânăr a fost un 
artist mult mai desăvârșit decât fratele său. 

Când termină, dintre crengi căzu o pară pârguită, care se 
înfipse într-o ţeapă din miriște. Intinse mâna după ea, o cuprinse 
în palmă și-o duse la nas să-i simtă aroma. In suflet îi cânta o 
mulțumire divină. 

Reciti versurile, le corectă cu grijă, apoi le transcrise frumos și 
cu cea mai mare atenţie. Cât de repede așternuse versurile pe 
hârtie! Cu o jumătate de oră în urmă, pagina din faţa lui era cu 
desăvârșire albă, iar acum, pe suprafaţa ei se afla zugrăvit în 
cuvinte un tablou care va dura o veșnicie. Deși transcrierea pe 
hârtie a poemului durase atât de puţin, se gândise la subiectul 
lui săptămâni de-a rândul; de fapt, se gândise la el din ziua în 
care se oprise să contemple cârdul de rațe, pe care le privise 
într-un fel cu totul nou, un fel pe care îl simţise trezindu-i-se în 
suflet, abia în ultima vreme. 

Când se gândise pentru prima dată la tema poemului, dăduse 
fuga ca să vorbească cu Bessie. 

— Ascultă, Bessie, îi spusese el, te-ai supăra cumva dacă ai 
avea rolul soției unui fermier, într-o bucată literară pe care am 
intenţia s-o scriu? 

Bessie se grăbi să-i dea învoirea. S-ar putea spune că, în 
realitate, ea se atârnase de-a dreptul de gâtul fermierului. 


Cui ar putea să-i citească oare poezia? La început o citi 
părului sub crengile căruia se așezase, dar frunzele lui 
continuau să șoptească intre ele, la fel de indiferente ca faţă de 
gaița care zburda printre crengi. 

Rămase nemișcat și se uită după un stol de păsări care 
zburdau la mare înălțime, în drumul lor spre miază-zi. Constată 
că unele dintre cele mai grăbite o apucă înaintea stolului, dar că 
formaţia de zbor nu suferea totuși nici o modificare. Cele din 
frunte erau mereu înlocuite de altele, care veneau să le ia locul, 
iar alternanţa aceasta de zbor avea aceeași cadență ca versurile 
unei poezii. 

Prin minte-i trecu imaginea Paulinei Lebraux. Se gândi la felul 
în care i se modulaseră buzele când încearcă să zâmbească, ca 
și când pe obrazul ei ar coborî o umbră de durere. Simţea că i-ar 
face plăcere să-i citească ei această poezie, deoarece 
exclamaţia lui Alma Patch: „O, cât este de frumoasă!”, nu l-ar 
mai putea mulțumi. 

Se va duce la crescătoria de vulpi și-i va citi Paulinei poezia 
pe care-o scrisese... 

Când ajunse în faţa porţii, respira grăbit, căci alergase tot 
drumul. Se opri în loc ca să se liniștească, dar în timp ce se 
odihnea, își spuse: 

„Ce mă fac dacă va veni să-mi deschidă poarta doamna 
Lebraux? Nu pot să-i citesc ei poezia pe care am scris-o. Va 
trebui s-o caut pe Paulina și s-o duc undeva, unde să fim numai 
noi singuri”. 

O luă cu toată băgarea de seamă în lungul gardului, uitându- 
se printre uluci, în nădejdea c-o va putea vedea. Dar înainte de 
a o zări, o auzi râzând. Se așezase în mijlocul unui grup de cedri 
și se juca cu puiul de vulpe favorit. 

Fusese un pui slăbuţ, cel mai mic din prima naștere a unei 
vulpi, și n-ajunsese încă la maturitate. Promitea să devină un fel 
de Samson, cu blana cam rară pe pântec, iar pe spinare de 
culoare arămiu închis. Paulina îl luase în grija ei și-l hrănea cu 
lapte și cu ouă furate de prin cuibarele găinilor. li peria părul 
până când începea să strălucească și-l învățase să răspundă 
când îl striga pe nume. Avea un nume ciudat, format dintr-un 
cuvânt englezesc, pronunţat franțuzește, pe care numai ea și cu 
puiul de vulpe îl cunoșteau. Acum devenise un pui voinic și 
frumos, a cărui blană neagră bătea în albastru, iar spicele albe 


de pe spinarea lui, începând dintre omoplaţi, erau lucitoare, ca 
și când ar fi fost de argint. 

Wakefield se opri și se uită la fată și la vulpe cum se 
zbenguiau împreună, simțindu-se cuprins de o neînţeleasă 
sfială. Gândul că va trebui să-i citească poemul îl intimida. Până 
și faptul că trebuia să-i vorbească sau că ea i se va adresa Îl 
speria. Îi făcea totuși plăcere să stea ascuns printre tufe și s-o 
urmărească. Înfiorat de aceste gânduri, uită de toate celelalte 
preocupări, până în clipa în care, din interiorul casei, se auzi un 
glas care-o făcu pe fată să se ridice în picioare și să dispară, 
urmată de vulpea care se ţinea după ea ca un căţel. 

Se întoarse pe același drum pe care venise și, când ajunse 
între mesteceni, se întâlni cu Renny. 

— Hallo! strigă Renny. Pe unde-ai umblat? 

— Am fost până la crescătoria de vulpi. 

— Ai fost tu acolo? Îmi pare bine. M-am gândit și eu uneori c- 
ar fi bine să mergi și să stai de vorbă cu Paulina. Fata asta își 
petrece vremea întotdeauna singură. 

— De astă-dată n-am intrat, ci doar m-am uitat din 
depărtare... Nici n-am vorbit cu nimeni... 

— Atunci de ce te-ai mai dus? întrebă Renny mirat. 

— Nici eu nu știu, răspunse Wake, și clătină din cap. 

— Dac-ai ajuns până acolo, ar fi trebuit să intri și să stai de 
vorbă. 

— Nu-mi place Paulina când o văd că se ocupă cu atâta grijă 
de vulpea aia caraghioasă... 

— Cred că n-ai vorbi în felul ăsta dacă ai ști ce-a făcut Paulina 
pentru ea. Puiul a fost atât de jigărit, încât părul de pe el cădea 
în smocuri, iar acum a devenit un adevărat exemplar de 
reproducție. 

— De, ce să zic... murmură Wakefield îngândurat. 

— Cred că și pentru tine ar fi preferabil să ai pe cineva de 
vârsta ta, cu care să poţi sta de vorbă. Mai bine întoarce-te 
împreună cu mine la crescătorie, căci tocmai aveam de gând să 
merg acolo... 

În aceeași clipă, uitându-se mai cu atenţie la fratele său mai 
mic și văzându-l cum arată, îl întrebă: 

— la spune-mi, când ai făcut baie ultima dată? 

— Chiar ieri m-am scăldat în lac, împreună cu Piers. Am luat și 
o bucată de săpun cu mine. 


— Bine, dar hainele de pe tine... și întinse mâna spre jerseul 
ponosit cu care era îmbrăcat. De când umbli îmbrăcat în felul 
ăsta? 

— Te rog, Renny, nu pune mâna pe mine! Nu-mi place să văd 
pe cineva că mă cercetează în felul ăsta... Imi face plăcere să 
umblu îmbrăcat în astfel de zdrenţe. 

— la uită-te la părul tău!... Sfinte Dumnezeule, va trebui să te 
duc la frizer. Arăţi ca un lăutar rătăcitor. 

Auzindu-l, ochii lui Wake se aprinseră ca două făclii. 

— De fapt asta și sunt, un lăutar-rapsod. Abia adineauri am 
terminat un admirabil poem. 

Cuvintele lui Wake i se părură lui Renny prea dureroase 
pentru a fi adevărate, dar, pentru a-și ascunde dezamăgirea, se 
strădui să-și stăpânească expresia feţei și încercă să 
zâmbească. 

— Ai scris un poem? Și chiar acum... aici... în aer liber? Văd că 
ai la tine trusa de scris pe care ţi-a dăruit-o Meggie. Ce-ai zice 
să-mi citești și mie poemul tău? 

— O, mi-ar face o plăcere enormă! Dacă n-ai cumva intenţia 
să mă iei în bătaie de joc... 

— Sigur că n-o să te iau în bătaie de joc! Să ne așezăm aici, 
pe marginea cărării... Haide, dă-i drumul! 

Se așezară la umbra mestecenilor, cu tulpinele ca argintul... 
Potirele reci și albastre ale cicorilor păreau că s-au întors spre 
tânărul poet. Renny se uita la el - băiețașul lui, copilul acesta la 
care ţinea atât de mult - a început să se gândească și el la 
versurile acestea afurisite care-i luau în stăpânire rând pe rând 
pe toţi fraţii săi mai tineri! Ce moștenire nenorocită le-a lăsat a 
doua soţie a tatălui său, femeia aceea atât de capricioasă și de 
sensibilă! 

__ Wakefield deschise cutia de lac și scoase paginile cu versurile. 
Incepu să le citească solemn, modulându-și glasul într-un fel de 
cadență extatică: 


RĂŢOIUL 


Două neveste rățoiul are 
Sunt nurlii și albe, ca zăpada 


Una mai mică, alta mai mare, 
Dar nici una nu cunoaște gâlceava. 


În mai, sub brazii din grui 

Îşi fac amândouă cuibar, 

Cu fulg așternut și ouă verzui, 
Ca s-aștepte rățoiul hoinar. 


Când dorm, al penelor iute miros, 
Cu capul sub aripă-l sorb, 

lar rățoiul se plimbă mai jos, 
Si-ncearcă s-alunge un corb. 


Se leagănă roată pe apă 

Și strigă mac-mac c-a găsit, 
In mâl cu ciocul când sapă 
Râme și larve de ispitit. 


Coboară pe rând și vâslesc, 

Sub apă dispare rățușca năroadă. 
Cu aripile vântului amândouă lovesc. 
Si le tremură penele din coadă. 


De galbene flori cuibarul e plin, 
Când agale se-ntorc împreună. 
Tremură al bobocilor glas senin. 
Păpădlii împletite în cunună. 


Dar iată că vine cu pasul domol, 
Tăranca cu șorțul în brâu 
I-adună pe toți mototol 

Și cu ei coboară spre râu. 


Târcoale acum cotețului dau, 
Rățoiul și rața pribeag; 

Pe cei dinăuntru să-i vadă ei vreau 
Să iasă cu ei în livadă. 


Mac-mac, îi cheamă răţoiul, 
Dar bobocii nu-l prea doresc 


Trecut-a vara cu pârjolul 
Căldurilor. Păpădiile cresc... 


Toamna a venit și pe iaz, 
Cârduri gureșe se plimbă; 
Mac-mac, sunt broaște în izlaz 
Si tulbură a apei oglindă. 


Când se opri, să audă ce spune Renny, faţa lui Wakefield 
ardea ca o flacără și buzele îi tremurau. Renny se uită la el și 
declară: 

— Poemul îmi pare bun, îmi place foarte mult! 

— O, Renny! Vorbești serios? Eu cred că este cea mai bună 
dintre toate poeziile pe care le-am scris până acum. 

„Cea mai bună poezie pe care a scris-o! Prin urmare nu este 
prima! A început să scrie poezii, numai Dumnezeu știe de 
când!” 

— Prin urmare... ai mai scris și altele? 

— Da, firește... Toată vara am lucrat din greu. Am scris o 
mulţime de poeme. Am citit și o Antologie de poezii pe care am 
găsit-o la Alayne. Am citit cele două volume ale lui Eden și 
câteva poezii le știu pe dinafară. Dar aceasta este prima dintre 
poeziile mele despre care cred că e bună cu adevărat, adăugă el 
și ochii îi străluceau de fericire, uitându-se la fratele său. Sunt 
atât de mulţumit, Renny, că și tu ești de aceeași părere. 

Cu mare greutate, stăpânul din Jalna reuși să zâmbească. 

— Da, mi se pare un poem desăvârșit. Dar aș vrea să-ţi pun o 
singură întrebare... De ce scrii tu poezii? 

— De, n-am un motiv special... Totul se rezumă la faptul că le- 
am scris. Întâlnești în calea ta ceva care-ţi face plăcere, și simţi 
nevoia ca din această plăcere să se împărtășească și alţii... lar 
ceea ce te preocupă, este să-i faci să vadă mult mai limpede 
acest ceva, decât l-ar putea vedea ei singuri cu propriii lor ochi. 

— Da, dar nu înţeleg de ce? Nu te mulțumește ca acel ceva să 
îl vezi doar tu singur? 

— Nu, răspunse Wake, și-și încruntă sprâncenele delicate, 
pentru că vrei să oferi un tablou care să nu fie uitat niciodată. 
Intenţia este să-i faci să vadă exact ceea ce ai văzut tu, și în 
felul în care l-ai văzut tu... 


— Bine, dar asta înseamnă cel mult să-ţi dai bătaie de cap, 
fără nici un rost. Oamenii vor citi poemul tău și peste cinci 
minute îl vor uita cu desăvârșire. Eu nu sunt în stare să înţeleg... 

— Ascultă, Renny, în ziua în care Cora a născut ultimul ei 
mânz și era atât de mândră de ea însăși, tu ai venit în casă și ai 
început să ne povestești cum a nechezat când te-a văzut și cât 
de încântată era de ea însăși. Ai imitat în mod atât de desăvârșit 
atitudinea ei, încât ni se părea c-o vedem și noi aievea... 

— Asta nu înseamnă c-am scris despre ea un poem! 

— Da, dar și acesta a fost un poem, în genul tău, Renny. 

— Uite ce: pe vremea când Eden era tânăr, își pierdea toată 
vremea scriind versuri. Dar versurile acestea nu i-au folosit 
nicidată la nimic. Cel mult l-au băgat în tot felul de încurcături! 

— Faci aluzie la faptul că s-a căsătorit cu Alayne? 

Liniștea dimprejurul lor se cutremură de râsul lui Renny. 

— Nu, nu fac aluzie la asta. Căsătoria nu i-a pricinuit decât ei 
nemulțumire. 

Încercă apoi să schimbe subiectul conversaţiei: 

— Să îl luăm, de pildă, pe tânărul Finch. Meteahna lui e 
muzica. Clămpănește la pian de pe vremea când era mic. Se 
ridica pe vârful picioarelor, ca să poată ajunge la claviatură, și 
din cauza asta mânca bătaie. Eu am cheltuit cu el o mulţime de 
bani, pentru că m-am lăsat convins că e un geniu. În realitate 
însă, n-am crezut niciodată așa ceva. A recunoscut singur că 
niciodată n-a cântat atât de prost ca la ultimul său recital din 
primăvara trecută, deși făcuse exerciţii câte șase ceasuri în șir, 
în fiecare zi. Muzica nu i-a pricinuit nici lui altceva, decât 
nemulțumiri. Lui Eden, poezia nu i-a pricinuit decât nemulțumiri. 
Nici unul dintre ei nu-i prea rezistent. Prin urmare, Wake, spune- 
mi, tu vrei să fii ca ei doi? Sau preferi să fii ca mine și ca Piers? 
Ştiu că noi doi n-avem gusturi artistice, că acest domeniu nu e 
complet străin. Doamnele care pretind că sunt intelectuale, nu 
se prăpădesc câtuși de puţin cu firea când ne văd. Cu toate 
astea, noi suntem cât se poate de normali. Avem o bună 
digestie, nervi sănătoși, suntem oameni chibzuiţi și mâncăm cu 
poftă! 

— Înainte de toate, n-ar trebui să uiţi că eu sunt bolnăvicios. 
Prin urmare, ce rost ar avea să încerc să fiu ca tine și ca Piers? 

— Noi nu suntem bolnăvicioși! ripostă Renny nemulţumit. lar 
tu ai o simplă slăbiciune, de care vei scăpa foarte curând. Prin 


urmare, aș prefera să scapi și de cealaltă slăbiciune. Să-ţi spun 
drept, niciodată nu te-am văzut atât de sănătos ca-n ultima 
vreme! Și, pe cinstea mea, ai început să crești! Vino și pune 
șaua pe cal și vom merge să facem o plimbare împreună... Vom 
face împreună poezia mișcării... Ce zici de asta? 


XXII 

Ce senzaţie plăcută să fii din nou acasă! 

Când Nicholas se așeză în fotoliul din camera sa, cu Nip care 
tremura de mulțumire la el în poală, înţelese că această 
întoarcere punea capăt călătoriilor lui în străinătate. În fiecare 
clipă, Nip se întorcea spre el și-l lingea repede pe obraz sau pe 
mâini. Bagajul fusese adus la etaj și cutia în care așezase 
darurile se afla, deschisă, în faţa lui. 

Obiceiul era ca orice Whiteoak, când se întorcea acasă, să nu 
uite darurile pentru membrii familiei. Această regulă era 
obligatorie, mai ales când se întorceau din vechea patrie. Ernest 
își despachetase lucrurile și împărţise darurile aduse. Se uita 
mulţumit la nepoatele cărora le adusese fulare și mărgele (ale 
lui Meggie erau ceva mai frumoase decât ale lui Pheasant) și la 
nepoţii săi, cu mănușile și cravatele pe care le primiseră. Mai 
adusese o păpușă cu părul de culoarea inului pentru Patience și 
un negru în haine vărgate și jiletcă roșie pentru Mooey. Ochii 
copiilor străluceau de mulțumire. Ernest rămase încântat de 
revederea lor, dar acum se simţea puţin obosit. Aranjase în așa 
fel încât să deschidă cutia în camera lui Nick, astfel că acum se 
putea retrage în orice clipă în propria sa cameră, pentru a se 
odihni. Aproape că uitase cu totul ce glasuri plăcute au nepoţii 
săi. Râsul și zarva făcută de ei aveau calitatea să te înduioșeze 
și totodată să te obosească. Meg își petrecu mâna împrejurul 
umerilor lui. Avea un braţ durduliu și frumos, dar greutatea lui 
era prea mare pentru el. Maurice încerca să-i spună ceva în 
legătură cu faptul că a dormit în camera lui, atât timp cât Ernest 
lipsise, dar, din pricina gălăgiei, nu-l putu auzi. Patience și 
Mooey alergau roată împrejurul lui, ţinând păpușile ridicate 
deasupra capului, ca să nu cadă peste ele. 

— Țineţi-le bine, copii, și să nu le stricaţi! zise el. Ce zici de 
păpuşa ta, Mooey? Nu-i așa că e caraghioasă? 

Mooey se opri în loc ca să se uite la obrazul roșu și sașiu al 
păpușii sale. Avea un ochi închis, iar cu celălalt se uita într-un fel 
care te înspăimânta. 

— Nu-i așa că e frumoasă? stărui Pheasant. 

— N-ale decât un singul ochi, dal și acesta post, răspunse 
Mooey. 

Meg încercă și ea s-o determine pe fetiţă să-și manifeste 
gratitudinea. 


— Haide, Patience, spune unchilor tăi cât de mult îţi place 
păpuşa ta adorabilă! 

— Ale un obaz fumos, răspunse Patience, apoi muie un colţ al 
batistei în gură și începu să frece cu el obrazul păpușii. O voi 
spăla pe obaz, dal nu și pe nădagi, spuse ea. 

— la ascultă, nu știi că n-ai voie să volbești despre nădlagi? 
tipă micul Mooey. 

— Ba am! 

— Ba n-ai! 

— Ba am! 

— Mai dă-o dacului, doal știi bine că n-ai! 

— Polc, polc, polc! 

— Lușine! Lușine să-ţi fie! 

Ernest se strecură ușurel din cameră... 

Mai târziu, după ce toată casa se liniști, se întoarse din nou la 
Nicholas. Il găsi pe fratele său cu un pahar de whisky cu sifon în 
mână și cu Nip pe genunchi. 

— Aveam nevoie de ceva care să mă-ntărească, după 
emoţiile de adineauri, răspunse Nick la privirea mirată a fratelui 
său. Cât de gălăgioși sunt oamenii aceștia! Copiii mi se par mult 
mai răsfățaţi decât înainte. 

Ernest ridică de pe dușumea pantoful unei păpuși și-l puse pe 
un deget. 

— Da, dar sunt foarte drăguţi! N-am văzut încă nicăieri doi 
copii atât de frumoși. E o adevărată plăcere să fii din nou acasă! 

— Sigur că da... Pentru mine, asta a fost ultima călătorie. Nu 
am să mă mai mișc de aici până-n ziua în care mă vor duce să 
mă așeze lângă mama. la un scaun, Ernest, și te odihnește. 
Cred că, după atâtea frământări, trebuie să fii epuizat... 

Ernest se așeză destul de aproape ca să poată mângăia și el 
capul căţelului. Işi aminti de Sașa și oftă, apoi se uită la fratele 
său. 

— Ai băgat de seamă ceva în legătură cu Pheasant? întrebă 
el. 

— Mi se pare straniu că nu ne-au spus nimic, răspunse 
Nicholas nemulțumit. 

— Scrisorile pe care le-am primit de acasă n-au fost prea 
multe. Și aproape în toate ne-au vorbit mai mult despre operaţia 
lui Meggie. Tu ce zici de afacerea asta, Nick? 


— Părerea mea este că avem în casă destui copii, dar cred că 
ea are de gând să întemeieze o adevărată familie Whiteoak! 

— Biata fată! Arată foarte palidă. Suferă mai mult decât 
Meggie. 

Îşi duse degetele la gură și-și ciocni cu unghia dinții din față, 
apoi adăugă îngândurat: 

— Ascultă Nick, știi că Vaughan și familia lui locuiesc acum în 
casa noastră? N-am stat la mine în cameră mai mult de câteva 
minute când Maurice a deschis ușa, ca să-mi spună că a uitat 
acolo câteva obiecte de-ale sale. Pe măsuţa de toaletă erau 
periile lui, iar în spatele ușii atârna și un pardesiu. M-am uitat la 
el, firește, mirat, și a încercat să-mi spună - ca un fel de scuză - 
că Meggie nu se simte încă în stare să conducă gospodăria. l-am 
răspuns că soţia lui arată foarte bine, iar el mi-a spus că au 
închiriat locuinţa lor unor străini, care au luat-o mobilată, și că 
aceștia ţin foarte mult să mai stea în ea încă o lună... 

— Hm! Mi se pare extrem de ciudat... În orice caz, nu atât de 
ciudat ca faptul că Alayne nu s-a întors încă acasă. Cred c-au 
trecut mai bine de două luni de când a murit mătușă-sa. Ce ţi-a 
scris în scrisoarea pe care ţi-a trimis-o? 

— Mi-a spus că pleacă pentru câtva timp la domnișoara 
Archer, dar în orice caz mă așteptam ca la întoarcerea noastră 
s-o găsesc la Jalna. Meggie a ocupat camera ei! 

— De, murmură Nicholas, înainte de a fi a lui Alayne, camera 
a fosta ei... 

— Sigur că da, nici nu se discută, dar închipuiește-ţi că Alayne 
s-ar întoarce pe neașteptate... ce situaţie penibilă ar fi. 

— Dar Maurice unde se va aciuia acum? 

— Spunea că se duce la mansardă. În camera lui Finch. 

Căscă, şi ochii i se umeziră. În timpul drumului cu trenul, 
dormise foarte puţin. Când, la scurtă vreme, se auzi glasul 
gongului care-i chema la masă, el se simţi aproape prea obosit 
pentru a mai cobori. Totuși, mai simţea încă multumirea 
întoarcerii acasă și era nerăbdător să afle și alte amănunte 
referitoare la Alayne. 

Pe coridor, se înlâlniră cu Wragge care-i ducea lui Meg o tavă 
cu fursecuri, câteva pișcoturi, o ceașcă cu smântână și un pahar 
de sherry. Cei doi gentilomi în vârstă, de statură înaltă se 
dădură la o parte, ca să facă loc micului valet care se strecură 


pe lângă ei, luând o atitudine misterioasă și importantă. 
Coborând scara cu greutate, Nicholas începu să chicotească: 

— După câte văd, a început din nou cu vechile ei obiceiuri. 
Cred că această convalescenţă se va prelungi toată viaţa pe 
care o mai are de trăit. A preferat întotdeauna micile gustări, în 
loc să se așeze la masă și să mănânce ca toată lumea, numai că 
de astă dată și-a găsit și o scuză întemeiată. 

Ernest, care venea în urma lui, îl înghionti ușor, atrăgându-i 
atenția că Maurice era în holul de la parter. Stătea de vorbă cu 
Renny și cu doi bărbaţi care la început li s-au părut străini, dar, 
după ce aceștia se întoarseră spre ei, constatară că sunt 
antipaticii prieteni ai lui Renny, domnii Crowdy și Chase. 

Prezenţa în hol a acestora fu pentru cei doi călători ajunși la 
destinaţie, ca o lovitură de măciucă. Nici Renny nu se simţea 
tocmai în largul lui, din pricina apariţiei neașteptate a acestora, 
dar încerca să-și ascundă nemulţumirea printr-o atitudine de 
circumstanţă. Îi prezentă unchilor săi, ca și când și-ar fi amintit 
că s-au mai cunoscut cândva. 

Nicholas, îi salută rece, fără să arate câtuși de puţin că i-ar 
mai fi întâlnit. Ernest declară: 

— Mi se pare că ne-am mai cunoscut! și o luă înainte, apoi se 
opri și se uită în camera maică-si. 

Rămase mirat când constată că domnul Crowdy e alături de 
el. Se gândi ce-ar putea să spună ca să nu fie nepoliticos, dar 
nu-i veni nimic în minte. În general îi era greu să stea de vorbă 
cu acest om. 

Ușa camerei era larg deschisă. Părea că maică-sa abia o 
părăsise. Așa cum salteaua vechiului pat cu tăbliile pictate 
păstrase forma trupului ei, tot astfel și spiritul bătrânei Adelina 
stăruia în atmosfera camerei. Impresia era extraordinară. Deși 
ochii ei căprui, arzând ca două flăcări, se prefăcuseră demult în 
ţărână, părea că încă mai luminează și astăzi încăperea în care 
trăiesc. Rubinele și diamantele inelelor din degetele ei frumoase 
mai scăpărau și acum flăcări colorate. Chipul ei, cu un nas 
energic, gura mobilă, împrejurul căreia apăruseră câteva fire 
ţepoase de păr, păreau și astăzi prezente în încăpere, alături de 
papagalul care nu înceta să-și întindă gâtul încercând parcă să 
le ciugulească. 

Boney stătea nemișcat pe bara lui, cu pleoapele-i palide 
coborâte peste ochi. O bucată de mucava, pe care i-o dăduseră 


ca să se joace cu ea, era acum jos, ruptă în bucățele mărunte. 
Se proptise cu unul din picioarele sale acoperite de solzi de 
peretele coliviei, sprijinindu-l pe celălalt de bară. 

Domnul Crowdy se uita la Boney peste umărul lui Ernest, 
respirând greu. După ce Ernest se întoarse cu un oftat adânc, 
domnul Crowdy întinse spre papagal mâna stângă, cu palma în 
Sus, și, privindu-l pătrunzător pe Ernest, declară: 

— O pasăre bătrână și rară... 

— Da, încuviință Ernest, pe un ton care, fără voia lui, păru 
politicos. Inainte vreme papagalul vorbea admirabil... 

— N-a mai scos o singură vorbă de mai bine de doi ani, îl 
informă domnul Crowdy. De aici înainte nu va mai vorbi 
niciodată! 

— Și eu cred că nu va mai vorbi... 

Se îndreptară spre sufragerie, unde-i așteptau ceilalţi, și se 
așezară împrejurul mesei șase bărbaţi și un băiat. Părea un 
spectacol cu totul deosebit de cel la care se așteptaseră Ernest 
și Nicholas. Era prima lor întoarcere acasă, când nu vedeau 
întinse spre ei brațele bătrânei Adelina, care le ieșea 
întotdeauna în cale, să-i primească. In loc de asta, erau acum 
întâmpinați de acești oameni străini și insuportabili. Totuși, cât 
de gustoasă era friptura! Din ziua în care plecaseră de la Jalna, 
nu mai avuseseră ocazia să guste o friptură atât de bună și de 
gustoasă! Renny încercă să-i facă să vorbească despre călătoria 
lor. În atitudinea lui se simţea intenţia de a-i împăca cu noile și 
neplăcutele situaţii. Ştia limpede ce părere au unchii săi despre 
tovărășia aceasta neașteptată, deși nimic nu putea fi mai fără 
cusur decât purtarea domnilor Crowdy și Chase faţă de ei. După 
ce bărbaţii mai în vârstă terminară ce avuseseră de spus, 
domnul Crowdy le povesti despre prima și ultima sa călătorie în 
vechea ţară, unde plecase - fără să spună în ce calitate - 
împreună cu un bogat gentilom american, pentru a cumpăra 
câţiva cai de rasă din Anglia. 

Chase se născuse în Laicester Shire, dar cu toate acestea nu 
avea niciun cuvânt bun despre ţara sa de origine. Nu dorea să 
se mai întoarcă niciodată acolo. Totuși, la sfârșitul mesei le 
povestise câteva anecdote atât de hazlii, încât Nicholas și Ernest 
uitară pentru moment antipatia pe care le-o inspira prezenţa lui. 

În clipa când reveniră însă în camerele lor, nemulţumirea 
puse din nou stăpânire pe ei. Pomeniră, fiecare la rândul său, 


amănuntele care li se părea că le-au jignit sensibilitatea. 
Nicholas, ai văzut ce unghii avea Crowdy? Ernest, tu ai băgat de 
seamă cum s-a așezat Chase pe scaun, într-o parte și picior 
peste picior? Dar felul în care era îmbrăcat Renny? Hainele de 
pe Wakefield erau ferfeniţă! Şi, în general, atmosfera de 
necuviință ce pare a pluti în toată casa, nu te-a frapat? Unde-i 
sunt ochii lui Meggie? Până și Pheasant, biata de ea, ar trebui 
să-și dea seama. 

— Nicholas, începu Ernest cu glas solemn, toate obiectele din 
camera mamei sunt acoperite de un strat gros de praf, încât par 
cenușii. 

Îl văzură pe Piers, care trecea pe coridor, și-l poftiră să intre în 
cameră. Băgară de seamă că intră cam fără chef. 

— Eşti atât de grăbit? întrebă Nicholas cu subînţeles. Am vrea 
să stăm puţin de vorbă cu tine... 

Piers se așeză pe scaunul de la pian și ochii lui mari se opriră 
întrebători asupra lor. Tânărul acesta, își ziseră ei, arată în orice 
caz așa cum trebuie. 

— la spune, începu unchiul mai în vârstă, ce înseamnă toate 
acestea? Cum e posibil ca acești doi derbedei să se instaleze 
aici la Jalna, ca și când ar fi la ei acasă? Pentru care motiv soții 
Vaughan se mai găsesc în casa asta? Și care este motivul că 
Alayne nu s-a întors însă? 

Piers dădu drumul unui oftat printre dinţi. 

— Să fiu afurisit dacă știu ceva! declară el. 

— Nu vorbi copilării... Sigur că știi! ripostă Nicholas cu 
severitate. 

— Nick, nu bombarda băiatul cu atâtea întrebări, interveni 
Ernest. Întreabă-l pe rând și despre câte un singur lucru. Voi 
începe eu: Piers, ai putea să ne spui care este motivul pentru 
care în absenţa noastră nu s-a mai făcut niciun fel de curăţenie 
în camera mamei? Toată mobila este acoperită de un strat gros 
de praf. De fapt, toate camerele prin care am trecut par a avea 
nevoie să fie imediat scuturate și curățate radical. 

— Cred că n-ar trebui să-mi pui mie o astfel de întrebare, 
răspunse Piers. Dumneata și unchiul Nicholas aţi lipsit de acasă. 
Renny, la rândul lui, nu se interesează de felul cam își fac 
slujitorii datoria. Dacă doamna Wragge gătește bine și Rags se 
dă peste cap ca să-l servească, e tot ce-și dorește pentru a fi 
mulțumit. Pe Renny nu-l interesează dezordinea din casă. 


Dimpotrivă, îţi face impresia că o preferă chiar... Mâncarea din 
belșug - oameni așezați împrejurul mesei - și nimeni care să-l 
critice, nici pe el, și nici câinii lui! 

— De când durează situaţia asta? întrebă Nicholas. Alayne n-a 
protestat, n-a făcut nimic? 

— Dimpotrivă! Mai ales în timpul din urmă, viaţa ei n-a fost 
altceva decât proteste, care nu se mai terminau. O dată pe 
săptămână făcea o inspecţie la subsol, așa că soții Wragge erau 
gata să părăsească serviciul. Incepuse să-l scuture pe Wake, să-l 
educe pe Mooey și chiar pe Renny și pe câinii săi. Pheasant a 
auzit-o strigându-i lui Renny că vorbește ca un prost, iar Renny 
i-a răspuns că ea este femeia cu cele mai urâte porniri pe care a 
cunoscut-o în toată viaţa lui... Eu nu m-am așteptat niciodată ca 
această căsătorie să iasă bine... Pe urmă, a venit și întâmplarea 
aceea cu câinele. Cred că despre asta nu v-a scris nimeni. În 
orice caz, Alayne și Pheasant, slujitorii din casă și Quinn - ăsta e 
un lucrător pe care l-am angajat după plecarea dumneavoastră - 
au crezut că e turbat. Alayne a luat arma lui Renny și slujitorii |- 
au omorât cu furcile de fier. Curând după aceasta, Alayne a 
plecat de-acasă. 

In timp ce le înșira repede aceste întâmplări, buzele pline ale 
lui Piers aproape că nici nu se mișcaseră. Se uita la unchii săi cu 
o expresie de desăvârșită liniște, recitarea acestor grozăvii - 
care tulburaseră liniștea casei din Jalna - scăpându-i de pe buze 
întocmai ca apa unui torent. Ernest, care avusese intenţia să se 
informeze, punându-i una după alta întrebări discrete se simţea 
tulburat peste măsură. Nicholas rămăsese cu gura căscată și 
părea năucit. Chiar dacă tapetele desenelor de pe pereţi s-ar fi 
despărţit în două și dincolo de ele ar fi apărut un strigoi, nici 
atunci n-ar fi fost mai impresionați decât la auzul cuvintelor 
rostite de nepotul lor. 

— Bine... dar eu mi-am închipuit că mătușa lui Alayne a murit! 
îngână Ernest. 

— A și murit! Și a murit tocmai la timp... N-a fost decât un 
pretext pentru ca Alayne să scape din atmosfera de la Jalna. 

— Piers, am impresia că tu nu-ţi dai seama de gravitatea 
vorbelor tale... Dacă-ţi închipui că vei reuși să ne influenţezi, e 
bine să știi c-ai ales tocmai momentul cel mai nepotrivit! 
judecând după felul în care ne-ai povestit ce s-a întâmplat, 


afacerea asta ni se pare înspăimântătoare! Tu ești în stare să 
înţelegi ceva, Nick? 

— Eu înţeleg un singur lucru, anume că dac-aș fi fost acasă, 
situaţia n-ar fi putut ajunge în starea de acum... 

— Exact ceea ce-i spuneam și eu lui Pheasant mai zilele 
trecute, încuviinţă Piers mulţumit. Până acum, nu s-a întâmplat 
niciodată să ne găsim în casă fără niciunul dintre membrii mai în 
vârstă ai familiei. Aveam sentimentul că a fost aruncat peste 
bord lestul care ţinea stabilitatea corăbiei. 

Nicholas începu să-și întindă, abătut, mustăţile cărunte. 

— Cred că dac-aș fi fost acasă, prezenţa mea ar fi însemnat 
ceva mai mult decât un simplu balast stabilizator al corăbiei... 
Explicaţiile tale, Piers, au fost extrem de incoerente... Aș vrea 
să-mi spui ceva, cât se poate de limpede: ce părere are Renny 
despre plecarea lui Alayne? 

— Eu nu cred că-și dă seama de realitate. 

— Nu-și dă seama? întrebă Ernest - și, pentru prima dată în 
viață, glasul său avu o rezonanţă de bas... Nu-și dă seama că 
soţia sa l-a părăsit? 

— Nu! Nu cred că s-a gândit vreodată la această realitate. Eu 
și cu Pheasant suntem de părere că el își închipuie că ceea ce s- 
a întâmplat este o simplă nemulţumire trecătoare, care va trece 
și ea va uita totul... Dar sunt convins că Alayne nu va uita. 
Crede-mă pe mine! Femeia aceasta a început să constate că 
pentru ea doi Whiteoak sunt mult mai mult decât e ea în stare 
să suporte... 

Nicholas și Ernest se uitară unul la altul. Ernest își șterse 
picăturile de sudoare de pe frunte și Nicholas întinse mâna după 
sticla de sifon de pe masă. Piers se ridică de pe scaunul 
pianului. 

— Acum trebuie să plec, declară el vesel. 

— Stai pe scaun! porunciră simultan cei doi unchi. 

Piers se supuse și buzele îi schițară un zâmbet tot atât de 
plăcut ca și cel al lui Meggie. Ernest întrebă: 

— Când au început neînțelegerile dintre ei? Imediat după 
plecarea noastră de acasă? 

— Nu-mi amintesc exact... dar îmi pare că așa s-a întâmplat. 

— Spui, începu Nicholas îngândurat, că Alayne a luat arma lui 
Renny, cu intenţia de a împușca un câine, pe care argaţii l-au 
ucis apoi cu furcile de fier... Nu înţeleg tocmai bine asta... 


— Nu-i deloc de mirare, răspunse Piers. Mai ales că după ce 
capul câinelui a fost trimis la laborator, cei care i-au făcut 
analiza nu au găsit nici o urmă de turbare. 

— Care a fost motivul neînţelegerii? 

— La început, motivul a fost Ben, care o scosese pe Alayne 
din fire. Mai bine zis, care s-a culcat pe cuvertura de pat a lui 
Alayne. 

— Pentru numele lui Dumnezeu! exclamă Nicholas, și obrazul 
i se aprinse de revoltă. Auzi Ernest, l-au omorât pe bătrânul 
Ben! 

— Dar nici vorbă de așa ceva... se grăbi Piers să-l liniștească. 
Câinele a fost cu totul altul. Eu eram de părere că e sălbatic din 
naștere, dar Renny mi-a câștigat cinci dolari, pentru că, la o lună 
după ce l-a adus, a venit și și-a așezat capul de bunăvoie pe 
genunchii lui. 

Cei doi unchi se uitară cu vizibilă nemulţumire la obrazul 
rumen al lui Piers. Nepotul acesta al lor îi făcea să se simtă 
deodată obosiţi din pricina drumului și speriaţi. Ar fi preferat să 
nu-l mai vadă zâmbind atât de enigmatic. 

— Ceea ce nu sunt eu în stare să înţeleg, zise Ernest abătut, 
este motivul pentru care camera mamei a fost lăsată în părăsire 
si de ce a trebuit să doarmă Maurice în patul meu... 

— Pentru că Nip nu i-a dat voie să intre și să doarmă în 
camera aceasta răspunse Piers. 

— De când sunt soţii Vaughan aici în casă? întrebă Nicholas și 
începu să-l mângâie mulţumit pe Nip. 

— De, unchiule Nick dumneata știi bine că Maurice nu se 
sfiește deloc când e vorba să primească favoruri ce nu i se 
cuvin. Toată ziua nu face altceva decât să vorbească despre 
banii pe care i-a plătit pentru operaţia lui Meg. Propria lui casă 
și-a închiriat-o, iar dacă își va putea păstra chiriașii, îndrăznesc 
să spun cu toată convingerea că el și toţi ai lui vor rămâne aici 
în casă pentru tot restul zilelor pe care le mai au de trăit. 

Cei doi fraţi se uitară repede unul la altul. Maurice le era 
simpatic. La Meg ţineau foarte mult și tot astfel la fetița ei. Dar 
ca să se împiedice mereu de ei în casa asta, era prea mult! 
Afară de asta, știau precis că Pheasant va contribui foarte 
curând cu un spor la numărul membrilor familiei. 

— Ar fi o situaţie insuportabilă, protestă Ernest cu violenţă. 
Alayne trebuie să fie nebună, ca să plece de acasă în felul 


acesta! Dragostea ei față de Renny este prea profundă, prea 
subtilă, pentru a putea fi înveninată de scene ca acelea pe care 
ni le-ai povestit... Să-ţi spun drept, eu nici acum nu sunt în stare 
să înţeleg. Mă refer la motivul certei dintre ei. 

Piers se uită la el cu părere de rău. 

— Cred că pentru dumneata va fi ceva cu totul neașteptat, 
dar te rog să mă crezi că adevărata pricină a certei dintre ei 
este doamna Clara Lebraux. 

— Aha, exclamă Nicholas. Imi aduc foarte bine aminte că în 
seara serbării date pentru Finch, Renny a stat tot timpul lângă 
doamna Lebraux și Alayne nu s-a sfiit câtuși de puţin să-și dea 
pe faţă nemulțumirea. 

— Şi nu-i deloc de mirare, declară Ernest, căci doamna 
Lebraux nu este din niciun punct de vedere femeia cu care 
suntem noi obișnuiți. Sunt convins că ea este una dintre femeile 
acelea cărora li se spune modene. 

— Ca soţie, s-ar fi potrivit cu Renny mult mai bine decât 
aceea pe care a luat-o el, continuă Piers. Acum, jumătate din 
timpul disponibil îl petrece în casa ei. S-a gândit și la dumneata, 
unchiule Ernest, să-i dai o mână de ajutor, pentru a face 
educaţia fetiţei Lebraux. 

— De aici înainte nu-mi voi mai permite niciodată să lipsesc 
atât de mult de acasă! În timpul unei absenţe atât de 
îndelungate, se creează o mulţime de situaţii noi și cu totul 
nebănuite. 

— Pentru mine, aceasta a fost ultima călătorie pe care am 
făcut-o, declară Nicholas. Nu mă voi mai mișca de acasă, până 
în ziua în care mă vor scoate alţii, ca să mă ducă... 

Cineva bătu în ușă și aproape imediat intră. Meg apăru în faţa 
lor, îmbrăcată într-un capot foarte elegant. 

— Poftim înăuntru, poftim înăuntru! zise Nicholas. 

Probabil ea va fi în stare să arunce mai multă lumină asupra 
subiectului pe care parţial îl relatase Piers. Când trecu pe lângă 
el, Piers întinse braţul și-o sili să se așeze pe genunchii lui. Se 
strânse mulţumită lângă el. Scaunul pianului începu să se 
legene și să pârâie din încheieturi. Meg se uita de la unul la 
altul. 

— Păreţi cu toţii atât de tulburaţi... Dar n-aveţi niciun motiv să 
vă faceţi griji. Totul a trecut și foarte curând mă voi simţi din 
nou bine. 


— Sigur, draga mea, așa este, încuviinţă Nicholas. 

— Acum arăţi admirabil, dragă Meggie, declară Ernest. 
Aproape nu-i vine omului să creadă că ai fost bolnavă, nici 
măcar o singură zi. 

— Da, dar trupul meu, așa durduliu cum îl vezi, e puhav... 
Pipăie-mi brațul, ca să te convingi... 

Intinse braţul și mâneca de dantelă a capotului îi fugi spre 
umăr, descoperindu-i rotunjimile albe. Ernest îi pipăi antebraţul 
catifelat. 

— Este puţin cam puhav... Totuși, cred că după ce vei face 
puţină mișcare, se va întări din nou... Când vei începe să 
cutreieri din nou camerele casei tale, pentru a face ordine... 

Meggie schiță un zâmbet palid. In glasul ei păru ca se simte 
un ușor reproș. 

— Cred că va trebui să treacă multă vreme pâuă voi fi din nou 
în stare să alerg prin camerele de acasă... Maurice trebuie să 
mă ajute și acum să urc treptele scării și, de multe ori, nu sunt 
în stare să cobor la masă. 

— Da, ne-ai lipsit foarte mult, răspunse Nicholas și, pe sub 
sprâncenele-i zburlite, se uită la ea cu atenţie. Sunt convins, 
Meggie, că nici tu nu ești de acord ca Renny să primească în 
casă indivizii aceia dubioși care sunt Crowdy și Chase. Trebuie 
să-ți mărturisesc, fără niciun înconjur, că m-am simţit extrem de 
nemulţumit când am constatat că sunt obligat să mă așez 
împreună cu ei la masă, chiar din prima zi a sosirii noastre la 
Jalna. 

— A fost o adevărată nenorocire! Dar, de fapt, nu i-a invitat 
nimeni. S-a întâmplat să vină tocmai la ora mesei. În același 
timp, domnul Chase este un bărbat încântător când e bine 
dispus. 

— Omul acesta nu poate suferi femeile! declară Piers, ca s-o 
necăjească, și-o strânse mai cu putere. 

Ernest se uită la el speriat. 

— Cred că gestul acesta al tău nu este indicat pentru ea, zise 
el. 

— Nu face niciun fel de mișcare, declară Piers. E prea grasă. 

— Cu Chase m-aș împăca și eu, zise Nicholas, dar Crowdy 
este un tip imposibil. Dacă mai continuă să vină aici în casă, eu 
nu mai ies din camera mea... 


Apoi își trecu degetele prin părul cărunt, adunându-l pe 
creștetul capului. 

Meggie începu să cânte cu două degete pe ultima clapă a 
claviaturii pianului și în timpul acesta, continuă: 

— Situaţia de faţă are o explicaţie foarte simplă dacă ţinem 
seama de starea de spirit în care se găsește Renny. Cred că 
prezenţa unui bărbat jovial și zgomotos ca domnul Crowdy este 
binefăcătoare pentru el. Tovărășia lui îi alungă gândurile 
chinuitoare care nu-i dau pace. 

Candoarea ochilor ei albaștri nu se tulbură când văzu privirile 
mirate ale celor doi unchi îndreptate spre ea. 

— Mi se pare că aici în casă s-au întâmplat lucruri nu tocmai 
frumoase, zise Nicholas. Aș fi foarte mulţumit să pot înţelege 
ceva din ceea ce mi-aţi povestit voi doi. 

— Toată vina o poartă americanca aia, îi explică Meg. E 
extrem de egoistă. Cu lipsa ei de înţelegere, o să reușească să 
distrugă viaţa fratelui meu. 

— Nu se potrivesc unul cu altul, aceasta e explicaţia, adăugă 
Piers. 

— Vasăzică Alayne l-a părăsit definitiv? întrebă Ernest și se 
uită, la ei speriat. 

— Probabil, răspunse Piers. Ea nu se va mai întoarce 
niciodată. Dar el nu-și dă încă seama de realitate. După ce va 
mai trece puţin timp, o să se convingă. 

Meg se întoarse și se uită nemulțumită la fratele ei. 

— Ce știi tu despre subtilităţile unui suflet de femeie? 

— De, eu am văzut până acum destule femei, ripostă Piers. 

— Admit c-ai văzut, dar de constatat, n-ai putut constata 
decât ceea ce ţi-au dat voie ele... Tu ai o soţie care-i tot atât de 
subtilă ca... și încercă să găsească o comparaţie care să nu fie 
jignitoare. 

— Te poftesc ca pe nevastă-mea s-o lași în pace, zise Piers. 

— Să ne-ntoarcem la Alayne, stărui Ernest. i 

— E o femeie extrem de subtilă, continuă Meg. In același 
timp, nu acceptă compromisurile. Intenția ei este să nu se 
întoarcă acasă, până în ziua în care Renny va deveni blând ca 
un mielușel. Vrea să-l înspăimânte. După ce va constata că 
bărbat-su s-a pocăit, o să se întoarcă din nou la Jalna. Ea vrea să 
facă din el un soţ cum sunt cei din America. 


Unchii o ascultaseră cu atenţie și se simțeau tulburaţi. Piers 
se uită la ea neîncrezător. 

— Temperamentul acestei femei mi s-a părut a fi blând și 
supus, declară Ernest. N-am să uit niciodată cum s-a întors la 
Jalna ca să-l îngrijească pe Eden... Mai ales după felul în care s-a 
purtat el cu ea. 

Cuvintele acestea erau mai mult decât ceea ce putea Meg să 
suporte. Se ridică de pe genunchii lui Piers și începu să se 
plimbe prin cameră, strângându-și capotul la piept, cu 
amândouă mâinile. 

— Cât de naivi sunt bărbaţii! exclamă ea. M-am săturat să vă 
aud vorbind mereu despre ea ca despre o sacrificată; cred că 
nici Patty nu ar pune temei pe astfel de vorbe! Nu înţelegeţi că 
Alayne nu s-a întors la Jalna de dragul lui Eden?! S-a întors ca să 
pună mâna pe Renny! Și a reușit! De astă dată și-a pus în gând 
să-l îngenunche... 

— Eu îi admir curajul, declară Piers. 

— Dar de doamna Lebraux, ce zici, dragă Meggie? întrebă 
Nicbolas. Ce părere ai despre ea? 

— E o femeie foarte cumsecade. Ce viaţă îngrozitoare a dus! 
Și cât de curajoasă e! Asta ar fi fost o adevărată nevastă pentru 
Renny... El o adoră pe mica Paulina... 

Toată situaţia apăru ca extrem de complicată. După ce Meg și 
Piers plecară, cei doi fraţi încercară vreme îndelungată să 
descurce diversele informaţii pe care le primiseră, străduindu-se 
să găsească o soluţie pentru situaţia creată. 

În aceeași seară se întâmplă ca Nicholas să rămână singur cu 
Renny, așa că îi spuse de-a dreptul: 

— Sunt profund dezamăgit că la întoarcerea acasă n-am 
găsit-o pe Alayne! N-am bănuit că vizita la mătușile ei ar putea 
să dureze atât de mult. 

Se păru că trupul lui Renny devine ţeapăn și că în privirile lui 
trece o umbră de nemulţumire, ca și când și-ar fi dat seama că 
problemele lui personale au devenit subiect de discuţii pentru 
ceilalți membri ai familiei. 

— Domnișoara Archer e rudă cu Alayne, răspunse el cu glas 
grav. Nu putea s-o părăsească înainte de limpezirea situaţiei ei 
materiale și înainte de a-i găsi o însoţitoare potrivită. 

Apoi, făcând parcă un efort, se uita de-a dreptul la Nicholas 
privindu-l, fără să clipească, drept în ochi. 


— M-am întrebat uneori, continuă Nicholas, nu cumva ar fi 
mai bine pentru tine și pentru Alayne, ca împrejurul vostru să nu 
se adune mereu toţi ceilalți membri ai familiei? Trebuie să știi că 
nu toţi oamenii sunt de acord să-i vadă mereu pe ceilalţi în 
apropierea lor, așa cum am fost noi obișnuiți aici la Jalna... Felul 
de viaţă pe care l-a dus Alayne înainte de asta cred c-a fost 
foarte liniștit. Nu pot să nu mă gândesc că probabil și prezenţa 
celorlalte rude ale tale ar putea să fie pentru ea 
împovărătoare... 

— Ea n-a făcut niciodată aluzie la astfel de lucruri. 

— În cazul acesta, e o femeie neobișnuită. Trebuie să știi că n- 
ai nici un motiv să te temi că ai putea să mă jignești cu vorbele 
tale. Ea nu ţi-a dat niciodată de înţeles că ar prefera să aibă mai 
mult timp liber, pe care să-l petreacă împreună cu tine, fără 
atâția martori din familie care să se amestece tot timpul între 
voi? 

— După câte-mi amintesc, între noi n-a fost niciodată vorba 
despre așa ceva... Cred că Alayne s-a simţit mulţumită, înţeleg 
mulțumită, în măsura în care sunt eu în stare să fac o femeie să 
se simtă mulţumită, mai ales atunci când e vorba despre o 
femeie ca ea. 

— Cred c-ar fi mai bine să te duci să stai de vorbă cu ea. Sunt 
convins că și domnișoarei Archer i-ar face plăcere să te 
cunoască. 

— Nu cred. Ea n-a fost de acord cu căsătoria noastră... 

— Totuși, sunt convins că se va purta cu tine cum nu se poate 
mai frumos. Ar trebui să pleci și s-o aduci pe Alayne acasă. 
Femeilor le plac astfel de atenţii. Nu uita, Renny, că eu am făcut 
o mare greșeală în căsătorie... Prin urmare, sunt în măsură să-ţi 
dau un sfat bun... 

— Unchiule Nick, ce ţi-au spus oamenii ăștia? N-ai nici un 
motiv să te îngrijorezi... Când Alayne va crede de cuviință că 
șederea ei la mătușă-sa nu mai e utilă, se va întoarce acasă. 

Nicholas ar fi avut poftă să-și continue stăruinţele, dar ceva 
pe faţa lui Renny îi spuse că n-ar fi de acord. Mai mult, simţea 
că e gata să-și piardă răbdarea. Prin urmare, fie că el nu era de 
acord ca cineva să se amestece în treburile lui personale, fie că 
Piers a avut dreptate că Renny nu-și dădea seama de situaţia 
reală. Probabil era convins că el avea dreptate și că ceilalți 
comiseseră o greșeală. Ori în acest caz, de ce să-și facă griji? 


Pentru orice eventualitate, Nicholas se decise să-i scrie lui 
Alayne și să stăruie să se întoarcă acasă. Prezenţa ei în casă îi 
lipsește, mai ales că adusese cu ea ceva atât de specific, care 
lui îi devenise absolut necesar - demnitatea, interesul faţă de 
ceea ce se întâmplă, în restul lumii, veselia alternată uneori cu 
melancolia - atâtea amănunte care reprezentaseră elemente noi 
în viaţa lui și a celor de la Jalna, și care dispăruseră toate dintr-o 
dată. 


XXIII 

Domnișoara Archer și Alayne se așezaseră în frumosul salon 
al casei de pe Hudson, împresurate din toate părţile de o 
mulțime de reclame privitoare la călătorii în jurul lumii. Afară 
bătea un vânt rece, dar în salon radiatorul băzâia încetișor, 
răspândind o căldură plăcută, iar ilustrațiile cataloagelor 
împrumutau o nuanţă exotică efectului puţin cam auster pe care 
îl dădeau draperiile de la ferestre și rochiile negre ale celor două 
femei. 

Alayne n-ar fi purtat doliu, dar domnișoara Archer, femeie de 
modă veche, stăruise să-și comande o rochie neagră. Negrul îi 
accentua paloarea obrazului și sublinia culoarea blondă a 
părului ei lucios. În afară de asta, îi făcea parcă mai intense 
umbrele negre de sub pleoape și linia aspră a buzelor. Stătea și 
se uita mirată la mătușa ei. 

Imediat după starea de prostraţie pricinuită de moartea 
surorii sale, domnișoara Archer se reculese într-un mod aproape 
miraculos, pentru a răspunde chemării lumii din afară, după ce 
sănătatea delicată a domnișoarei Helen o condamnase la un fel 
de recluziune. Mai întâi își cumpără mașină. Urmaseră apoi 
excursii, din ce în ce mai îndepărtate. Plecă la New York, să 
viziteze expoziţiile de pictură ale moderniștilor, de ale căror 
opere se entuziasma întotdeauna căci, deși în viaţa de toate 
zilele se conforma unui anumit tradiționalism, se mândrea a fi 
totuși o femeie cu vederi largi, care ţine pasul cu progresul. Nu 
exista pictor, nici compozitor modern și nici chiar scriitor ale 
căror opere s-o fi putut șoca. Totuși, sufletul ei de burgheză 
fusese adânc zguduit de căsătoria lui Alayne cu Renny. Pe Eden 
îl simpatizase de la prima vedere. Respectul pe care acesta i-l 
arătase, poeziile pe care le scria și frumuseţea lui fizică o 
fermecaseră din prima clipă. Desfacerea acestei căsătorii fusese 
pentru ea un fel de dezastru. Despre Renny însă nu auzise nimic 
care ar fi putut să i-l facă simpatic. In realitate, chiar și 
fotografia lui îi era nesuferită. Când, datorită mai degrabă unor 
amănunte aproape insesizabile, decât unor cuvinte care s-ar fi 
pronunţat, constatase că între el și Alayne a intervenit o 
ruptură, îi mulţumise lui Dumnezeu, care, era sigură de asta, 
stăpânește destinele oamenilor, și începuse să se gândească la 
eventualitatea unei călătorii împrejurul lumii. 


Înainte de toate se asigurase de prezenţa a doi tovarăși de 
drum simpatici, un profesor de economie politică și soţia 
acestuia, vechi prieteni ai ei și ai tatălui lui Alayne. Se așezase 
acum sub lumina lămpii electrice și examina ultimele cataloage 
și prospecte privitoare la o călătorie pe care avea s-o facă în 
sens invers, față de ultima ei încercare asemănătoare. Nu știa 
propriu-zis ce să aleagă, căci, fie că o vor lua spre stânga, fie 
spre dreapta, în realitate, amândouă drumurile urmau să se 
sfârșească exact în același loc de pe Hudson, în care se afla 
așezată căsuţa ei. Profesorul Card și soţia acestuia nu se 
sinchiseau prea mult de traseul pe care-l vor urma, pentru ei 
esenţial fiind faptul că vor pleca în călătorie. Tot astfel și Alayne 
lăsă hotărârea în sarcina domnișoarei Archer. 

Stătea prin urmare într-o plăcută nehotărâre, cu părul 
abundent și alb pieptănat cu grijă, cu obrazul rotund și aproape 
transparent de palid, prezenţa vioaie și puțin emoţionată. 
Alayne o privea în tăcere și-o compara în gând cu Augusta. 
Contrar formei nedeterminate a nasului domnișoarei Archer și a 
desenului blând al buzelor acesteia, i se păru că vede nasul 
coroiat al mătușii Augusta, cu impunătoarea curbă a nărilor ei 
care coborau spre buza superioară; părul alb al domnișoarei 
Archer și transparenţa palidă a obrazului, față de părul des, de 
un cafeniu-roșcat al Augustei și obrazul oacheș al acesteia, 
umbrit de pete. Își aduse aminte de îmbrăcămintea complicată a 
Augustei, de  mărgelele, acele, broșele și brăţările «i. 
Comparaţia era în defavoarea Augustei, dar totuși ea avea în 
înfățișare ceva ce nu putea fi uitat niciodată. Işi aduse aminte 
de felul în care plânsese Augusta în timp ce se oficiase căsătoria 
ei în biserica din Nymet Crews. Ce-ar zice ea astăzi, dacă ar afla 
ce întorsătură a luat situaţia? Se gândi la profesorul Card și la 
informaţiile minuţioase pe care le va da în timpul călătoriei 
despre toate lucrurile pe care le vor vedea. La curiozitatea 
neostoită cu care doamna Card și domnișoara Archer vor 
cerceta acele ţări stranii și la plăcerea pe care o vor simţi 
împreună la bordul vaporului, când vor începe să-și 
împărtășească impresiile. Se gândi la Nicholas, care acum se 
afla din nou la Jalna, stând cu piciorul chinuit de gută întins pe o 
canapeluţă și sorbiudu-și încet lichidul care în realitate era 
motivul iniţial al suferințelor lui de acum. El și Ernest vor avea 
de povestit multe lucruri despre călătoria pe care au făcut-o, dar 


ele nu vor fi altceva decât conversații între membrii familiei, 
despre lucruri pe care, de fapt, le cunoșteau cu toţii din diverse 
alte împrejurări. Acesta era amănuntul cel mai neașteptat în 
atitudinea celor din familia Whiteoak. Pe ei nu-i interesau lucruri 
care nu aveau legătură directă cu dânșii. Viaţa lor de familie, 
viaţa lor proprie, acestea erau amănuntele cele mai importante 
pe care le-ar fi dus cu ei oriunde ar fi călătorit împrejurul lumii. 
Dacă s-ar pomeni cu ei în această cameră, își zise ea, alături de 
mătușa ei, de domnul Card și de soţia acestuia, toată 
conversaţia lor s-ar limita la preocupările unui singur grup și ar 
deveni unilaterală. Augusta le-ar propune probabil o partidă de 
whist. Renny ar încerca să-i vândă profesorului un cal. Ce o 
făcea să se gândească acum la el?! De săptămâni întregi 
aproape persoana lui nu-i mai trecuse prin minte, iar acum 
imaginea se năpustise asupra ei cu violenţa unui torent, făcând- 
o să se simtă sufocată de atmosfera micii încăperi și sătulă de 
broșurile colorate răspândite împrejurul ei. Domnișoara Archer 
spunea: 

— La ieșirea din Marea Roșie, vom trece prin strâmtearea 
Babel-Mandeb. Măcar și numai pronunţarea acestui nume te 
înfioară. Eu mă simt aproape hipnotizată doar repetând de 
câteva ori numele ăsta... Și Penang... Când pronunţi numele 
acestei localităţi, nu-ţi face impresia că ţi-ai pierdut identitatea? 
Sunt atât de mulţumită că, deși am ajuns la vârsta asta și am 
suferit atâtea vicisitudini, nu mi-am pierdut încă entuziasmul... 

Ochii ei limpezi, cenușii, se uitau la Alayne. Văzu cearcănele 
de sub ochii nepoatei sale și, întinzându-se spre ea, o strânse 
ușor de mână. 

— Ai fost adorabilă cu mine, dragă Alayne, în timpul acestei 
dureroase lovituri. De aici înainte va trebui să mă gândesc și la 
tine, nu numai la mine. Nu arăţi atât de bine pe cât ar trebui. 
Dar această călătorie îţi va fi de mare folos și-ţi va aduce din 
nou roșeaţa în obraji... la închide ochii și închipuiește-ţi că ne 
găsim amândouă instalate într-o ricșă... sau că suntem în 
bazarul din Cairo... că urmărim apusul soarelui la Penang... 
Gândurile mi se întorc mereu la Penang. Mâna i se strânse și 
mai tare pe braţul lui Alayne. Te simţi mai mulțumită, draga 
mea, nu-i așa? Te iubesc prea mult ca să nu-mi dau seama că 
nu ești fericită. Dar, pe zi ce trece, constat că liniștea îţi coboară 


tot mai mult în suflet. Îmi pot de seama de asta după privirea 
ochilor tăi... Nu-i așa că am dreptate? 

Alayne dădu din cap și-și apăsă degetele pe mâna 
domnișoarei Archer, care continuă: 

— În viaţă toţi facem greșeli. Ai moștenit de la tatăl tău 
capacitatea de a-ţi analiza sentimentele... Ceva mă face să sper 
că ai destule motive să nu-ţi faci reproșuri. 

— Nu, mătușico, nu... atitudinea mea de-acum nu e altceva 
decât un fel de resemnare și mă las în voia sorții... 

— Alayne, nu s-ar putea să-ţi descarci sufletul și să ai 
încredere în mine? Nu stărui, dar aș fi extrem de fericită... 

— Nu am ce să-ţi mărturisesc. Noi doi nu ne-am înţelege și la 
asta se reduce totul. 

— Crezi că ești obligată să-l mai vezi o dată... înainte de a 
pleca în călătorie? 

— Nu! Nu cred că e absolut necesar să-l văd. 

— Dar de scris, îi scrii? 

Mintea limpede și vioaie a domnișoarei Archer nu se putea 
împăca atât de ușor cu o astfel de situaţie; ea forța toate 
portițele în speranţa că, poate, tânăra sa nepoată se va hotărî în 
sfârșit să-și dea pe faţă sentimentele. 

— Da, lucruri fără importanţă... Ca nu cumva ceilalți membri 
ai familiei să-și închipuie cine știe ce... 

— EI îţi răspunde? 

— Da. Pe același ton. 

— Omul acesta n-a reușit să te înţeleagă. Simt că acesta 
trebuie să fie adevărul. 

— Probabil... Realitatea e că noi nu ne potrivim unul cu 
celălalt. 

— Prin urmare, dragostea ta faţă de el... s-a terminat? 

Alayne își retrase mâna, se ridică în picioare și făcu un gest 
de nemulţumire. Se apropie de fereastră și privi ploaia de afară. 

— Ar fi zadarnic să încerc să-ţi explic sentimentele mele faţă 
de el... Sau să încerc să ţi-l descriu pe el... Omul acesta nu 
seamănă cu nici unul dintre bărbaţii pe care-i cunoști dumneata. 
E ca nimeni altul. După viaţa pe care am dus-o împreună, nu voi 
mai putea deveni niciodată ceea ce am fost mai înainte. Mi-ar fi 
imposibil să te fac să înţelegi adevărul... Dacă aș putea găsi o 
comparaţie corespunzătoare... Hai să zicem... Pământul, a cărui 
suprafață a crăpat, din pricina unui cutremur, se închide din nou 


la loc... dar forma pe care o ia va fi cu totul alta. Nu va mai 
arăta niciodată ca înainte de cutremur... 

— Trebuie să fie un bărbat extrem de ciudat! Din cele aflate 
de mine în legătură cu această familie, presimt că membrii ei 
trebuie să fie victimele unui straniu complex de împrejurări și 
dezamăgiri, zise ea, și obrazul ei inocent se aprinse de efortul 
făcut pentru această analiză psihologică. 

Alayne stătea cu ochii pierduţi. Părea că nici nu aude 
cuvintele domnișoarei Archer. Apoi adăugă: 

— În sufletul acestui om pornirile spiritului și cele instinctuale 
sunt strâns legate între ele, sunt cu neputinţă de despărţit. 
Trebuie pur și simplu să-l accepţi așa cum este... Trebuie săi te 
conformezi... Pentru ceea ce vreau eu să spun, expresia este 
prea vagă... Dar acesta este adevărul. Instinctele animalice și 
spirituale dintr-însul... 

Domnișoara Archer se feri și făcu aproape un gest de apărare 
înspre partea camerei în care se găsea Alayne. Pe obrazul ei 
neted și liniștit apărură creţuri ușoare, întocmai ca atunci când 
arunci o piatră în oglinda unei ape adormite. 

— Te rog, Alayne, nu mai continua, zise ea. Mă cutremur când 
mă gândesc prin ce a trebuit să treci... Apoi se apropie repede 
de ea și-și petrecu braţul împrejurul umerilor. Totul se va linişti. 
Sunt convinsă că se va liniști. Amândonă avem nevoie să ne 
examinăm viaţa de la mare distanţă. În mod obiectiv, și de pe 
cealaltă emisferă. În felul acesta vom putea vedea adevărul, nu 
dintr-un punct de vedere morbid, și nici preocupate de amintiri 
dureroase. 

Alayne o cuprinse în braţe și-și culcă obrazul pe tâmpla ei 
acoperită de părul alb și lucios, simțind parfumul delicat ce i se 
desprindea din rochie. 

În timp ce stăteau astfel îmbrăţișate, în faţa casei se opri un 
cupeu din care cobori doamna Rosamond Trent, care se 
îndreptă cu pași energici spre peron. După ce intră în casă, le 
salută entuziasmată. Pentru a suta oară, Alayne se gândi că 
niciuna dintre cunoștințele ei nu poartă pălării atât de frumoase 
ca doamna Trent. 

Își scoase mănușile și întrebă dacă-i dau voie să fumeze o 
ţigară. Domnișoara Archer avea o cutie de argint, întotdeauna 
plină cu ţigări de bună calitate, pentru vizitatori, deși în taină 
detesta fumul de ţigară, care îmbâăcsea aerul camerei, ca și 


fiecare fir de scrum căzut pe covor. Doamna Rosamond Trent se 
uită la pliantele colorate ale societăţilor de navigaţie. 

— O, cât sunt de încântătoare! exclamă ea, luând unul în 
mână și examinând un grup de sportivi care înotau într-un 
bazin. Imaginile acestea îmi amintesc de călătoria pe care am 
făcut-o eu însămi în jurul lumii. (De fapt, ea fusese cea care-i 
sugerase domnișoarei Archer ideea acestei călătorii.) Hong 
Kong, Honolulu, Colombo, Penang... 

Domnișoara Archer o strânse de mână. 

— Eram convinsă că vei pomeni acest nume! declară ea 
râzând. Doamnă Trent, cu câteva minute înainte de sosirea 
dumitale, tocmai îi spuneam lui Alayne că numele localităţii 
acestea te face să te simţi hipnotizată. Propriu-zis, ne face să 
vedem ceva ce nu există decât în imaginaţie... 

Doamna Trent se uită cu atenţie la prietena ei. 

— Se vede și din înfățișarea lui Alayne. 

Vorbiră o vreme despre călătorie, apoi domnișoara Archer le 
spuse: 

— Va trebui să vă las singure, până dau o fugă la profesorul 
Card. Vreau să-mi dea o carte nouă despre Orient, pe care mi-a 
făgăduit-o. 

O văzură că trece repede de-a lungul pajiștei, cu umbrela 
deschisă în mână. Imediat după aceea, se regăsiră în acea 
atmosferă de intimitate pe care o cunoscuseră întotdeauna între 
ele. 

— Ei draga mea, se auzi glasul doamnei Rosamond Trent din 
mijlocul norului de fum ce se legăna împrejurul ei, am revenit iar 
în domeniul publicitar. Îmi face chiar plăcere, deși, după un 
început atât de promiţător, mi-a venit greu să renunţ la 
comerţul cu antichităţi. Dacă n-ar fi intervenit prăbușirea din 
Wall Street, afacerea începută de mine ar fi luat foarte repede o 
extindere nebănuită. Cred că dumneata mai păstrezi și acum 
pachetul de acţiuni pe care l-ai avut, Alayne. 

— Da, îl păstrez. Și sunt foarte mulţumită că mătușa Harriet 
nu știe cât am cheltuit din banii pe care mi i-a lăsat mătușa 
Helen pentru a-l putea păstra. 

— Fii mulţumită, c-ai avut posibilitatea să rămâi cu ceva. Nu 
mă îndoiesc câtuși de puţin că foarte curând cursul va începe să 
urce din nou. 


Alayne încercă să zâmbească. Era incapabilă să se simtă 
foarte mulţumită de această afacere, mai ales când își aducea 
aminte că se folosise de ascendenţa pe care o avea asupra lui 
Finch, pentru a-l determina să facă o investiţie asemănătoare și 
că prietena ei împrumutase de la el 10 000 de dolari pe care, 
probabil, nu-i va înapoia niciodată. 

Cutremurată de dezastrul ei financiar, Rosamond Trent îi 
mărturisise lui Alayne că împrumutase 10 000 de dolari de la 
Finch. Uitându-se acum la Alayne și bănuindu-i gândurile, după 
colţurile gurii care-i fugiseră în jos, își zise c-a săvârșit o prostie 
când i-a mărturisit adevărul. Tocmai de aceea făcu un gest 
dramatic cu mâna și declară: 

— Voi lucra până mi se va toci carnea de pe oasele degetelor, 
ca să-mi plătesc datoriile, până la ultimul ban! 

Se uită la degetele cu unghii lăcuite, ca și când ar fi văzut de 
pe acum fâșiile însângerate de carne atârnând de pe ele. 

Alayne se simţi nemulțumită auzindu-i cuvintele extravagante 
și văzând gestul nepotrivit. Înainte vreme o crezuse pe 
Rosamond Trent o fiinţă sinceră, o femeie chibzuită. De astă 
dată însă, cu totul pe neașteptate, îi apăru ca o femeie lipsită de 
judecată, un fel de reflex de viaţă artificială. Aliura de femeie 
pricepută, care-și închipuie că trăiește în inima afacerilor, era 
mai degrabă încercarea de a se autoamăgi. În afară de asta, ea 
însăși îl pusese pe Finch în contact cu Rosamond. În realitate ea 
purta răspunderea pentru pierderile suferite de Finch la bursa 
de valori din New York, în primul rând prin exemplul pe care i-l 
dăduse și, în al doilea rând, cu împrumutul pe care i-l solicitase 
prietena ei. Nu știa dacă Finch mai păstrează sau nu pachetul 
de acţiuni pe care l-a avut. Îi trimisese o scrisoare în această 
chestiune, dar nu primise nici un răspuns. Tinea foarte mult la 
Finch. Acum însă prevedea că nu va mai putea păstra prietenia 
nici unuia dintre cei care făceau parte din familia Whiteoak. În 
faţa acestor oameni nu te puteai simţi la-ndemână, nu puteai fi 
multă vreme în intimitatea lor... Dar cu toate acestea, erau 
oameni atât de reali! 

I se păru că se sufocă în încăperea aceasta mică. Glasul 
doamnei Rosamond se auzea ca de la mari depărtări. 

— Alayne, cred că nu trebuie să te superi dacă voi încerca să- 
ţi vorbesc cu toată sinceritatea, spunea ea. Noi două nu avem 
niciun fel de secrete una faţă de cealaltă, nu-i așa? Eşti la curent 


cu tot ce se poate mărturisi din viaţa mea. Prin urmare, pot să-ţi 
spun fără înconjur, că presimt că în această a doua căsătorie nu 
ești cu nimic mai fericită decât ai fost în prima. Ai avea nevoie 
să trăiești într-un mediu cu totul nou, pentru a nu te mai gândi 
la ceea ce a fost. Nu o dată m-am întrebat, cum poţi să suporţi 
viaţa aceasta, atât de departe de tot ce face ca viaţa să merite 
să fie trăită... 

Alayne nu-i răspunse. O lăsă să vorbească netulburată. 
Rosamond își închipuia - și era convinsă de asta - că inima ei 
este prea îndurerată pentru a mai putea vorbi. 

Domnișoara Archer se întoarse însoţită de profesorul Card și 
de soţia acestuia. Camera se umplu numaidecât, răsunând de 
conversațiile referitoare la apropiata lor călătorie. Domnișoara 
Archer își aduse carnetul și-și notă o mulţime de adrese și de 
sugestii care-ar fi putut să-i fie utile. 

Când, într-un târziu, rămase singură în salon, chinuită de o 
cumplită durere de cap, era tocmai timpul de culcare. Se simţea 
strivită de o deznădejde cu mult mai grea decât tot ceea ce 
cunoscuse înainte... Nu era propriu-zis o durere pentru ceva ce 
pierduse. Nu simţea nici revolta care ar fi putut să-i domolească 
această durere. Era numai o copleșitoare senzaţie de 
singurătate. Se gândi cu spaimă la călătoria proiectată. Cum de- 
a fost în stare să-și închipuie că această călătorie ar putea fi 
altfel? se întrebă ea. Tovărășia pe care și-o alesese pentru 
vreme de șase luni i se părea acum nepotrivită și sterilă... lar 
după ce vor trece aceste șase luni, ce se întâmpla? Avea un 
venit al ei, din care ar fi putut trăi. Lumea i se părea însă un 
deșert tulbure și fără hotar. Ce s-a întâmplat cu ea? Abia cu o 
săptămână în urmă se bucura încă de întrunirile Clubului 
Femeilor. Dar se bucurase oare cu adevărat? Conversaţia cu 
celelalte femei, care nu erau cu nimic mai deștepte decât 
media, despre problemele mondiale, putea constitui o reală 
plăcere? Işi aducea aminte de expresia de mulţumire pe care o 
văzuse pe obrazul lui Piers, a lui Pheasant, a lui Renny și chiar a 
lui Finch. Își aducea aminte de mulţumirea lui Eden, pentru 
anumite lucruri. Se gândi la multumirea pe care i-o pricinuia 
poezia pe care o scria, și înţelese că viaţa ei a fost bogată în 
experienţe de care nu fusese îndeajuns de conștientă. Dar în 
același timp simţi o strângere de inimă când înţelese că, după 
primele senzaţii care o copleșiseră în fața acestor emoţii, 


atitudinea ei redevenise puritană și naivă, acesta fiind singurul 
răspuns pe care și-l putea da întrebărilor care-o chinuiau. 

Pentru prima oară în viaţă se simţea nemulțumită de ea 
însăși. În timpul petrecut la Jalna, tot ce văzuse împrejurul ei 
judecase din punct de vedere strict subiectiv. Când se 
căsătorise cu Renny, știuse exact ce fel de viaţă duc ei acolo. În 
vremea aceea nici nu îi trecuse prin minte c-ar putea schimba 
cu ceva felul lor de a trăi sau ceva din atitudinea lui Renny. Se 
repezise în braţele lui întinse spre ea, dar, după primele 
sărutări, se ferise într-o parte și-l examinase cu o privire critică, 
gata în orice clipă să-i vadă defectele... Tot astfel i se 
întâmplase și cu Wakefield, de a cărui prezenţă se simţise 
înduioșată iniţial, ca apoi să ajungă să nu-l mai poată suferi. Dar 
de ce? Pentru că Renny continuase să ţină la ea, exact cum 
ţinuse și înainte de a o lua în căsătorie. Apoi slugile! Cum de 
admisese ca ieșirile lor excentrice să-i tulbure viaţa? Leopardul 
își poate modifica tot atât de puţin urmele pe care le lasă, pe 
cât de puţin își puteau schimba soții Wragge obiceiurile. Toată 
viaţa ei de până acum se scursese sub semnul chibzuinţei și al 
stăpânirii de sine. Cu toate acestea, se repezise fără nici un fel 
de prudenţă și cu capul înainte în viaţa unei familii în care 
aceste trăsături lipseau cu desăvârșire. 

Dacă Renny nu avusese posibilitatea să-i sacrifice mai mult 
din timpul său, de ce nu se dusese și ea să-l caute acolo unde 
erau ocupațiile lui așa cum făcea Pheasant, când simţea nevoia 
prezenţei lui Piers? De ce nu se dusese după el la grajduri, ca să 
stea împreună cu el, privind în extaz animalele de rasă din 
boxe? Dacă hainele ei ar fi început să prindă mirosul de grajd, 
pe care-l aveau hainele lui, probabil că acest miros nici n-ar mai 
fi supărat-o. Dacă ar fi umblat împreună cu el prin noroi, nu s-ar 
mai fi supărat din pricina urmelor lăsate de el pe covor... De 
fapt, covoarele acestea fuseseră întinse pe dușumelele din Jalna 
cu mult înainte de a se naște ea! Doamna Wragge, sau ceilalţi 
de teapa ei, uitaseră ani de-a rândul vasele pe plită până le 
plesnise smalţul. Prin urmare, ce rost avea să încerce să 
schimbe această situaţie? Ce importanţă avea că Renny arunca 
chibriturile întrebuințate pe jos, că bătrânul Ben a dormit pe 
cuvertura de mătase a patului ei sau că Mooey și-a vărsat pudra 
ei de talc în creștetul capului? Fără îndoială, ea nu fusese atât 
de naivă încât să-și închipuie că viața împreună cu Renny va 


putea fi o serie neîntreruptă de mulţumiri! Nu se putuse nici 
aștepta la un contact intim cu un suflet atât de ciudat și de 
absent ca al lui. „El este făcut dintr-un aluat cu mult superior 
celui din care sunt făcută eu”, își zise ea. 

Cel puţin dacă ar mai putea retrăi o dată anul care s-a scurs... 
Disciplinarea sufletului ei ar aduce probabil cu mult mai mult 
decât o călătorie împrejurul lumii, împreună cu domnișoara 
Archer și cu soţii Card. Care este motivul că ea și Renny nu sunt 
în stare să dea formă concretă părţii bune ce se ascunde în 
sufletele lor? In general, ce-o fi crezând el oare despre situaţia 
dintre ei? Scrisorile lui scurte nu-i spuneau nimic, dar el îi 
spusese demult că în toată viaţa lui nu scrisese niciodată o 
scrisoare mai lungă de șase rânduri... La rândul ei, nici ea nu-i 
vorbise prea mult despre despărţirea lor. Probabil își închipuie c- 
a plecat de acasă supărată din pricina vorbelor pe care i le 
spusese în legătură cu participarea ei la uciderea lui Barney. 
Fusese convinsă încă de la început că vorbele lui sunt pline de 
amărăciune și exagerat de tragice, așa cum era de așteptat din 
partea oricărui bărbat, atunci când e vorba de moartea câinelui 
lui preferat. Dar acesta era felul lui de a fi, un fel pe care ea ÎI 
cunoscuse și ar fi fost de datoria ei să încerce în acea 
împrejurare să-l îmbuneze. Dacă voia să se înțeleagă cu el, 
trebuia să-l suporte și să-i treacă anumite lucruri cu vederea, 
deoarece în firea lui sălășluiau trei sferturi de moștenire celtică. 
In schimb, a ei era anglo-saxonă, amestecată în bună parte cu 
puternice instincte teutonice. 

Chinuită de aceste păreri de rău, îi trecu prin minte gândul că 
poate a procedat bine atunci când s-a despărţit de Jalna, pentru 
a se reîntoarce la viaţa liniștită din casa mătușii ei. De aici, avea 
puterea să se gândească la membrii familiei Whiteoak și să-i 
judece, așa cum n-ar fi putut să-i judece aflându-se în mijlocul 
lor. În timpul acestor săptămâni petrecute între pereţii casei de 
pe Hudson, ea nu făcuse altceva decât visase, închipuindu-și că- 
și va putea regăsi liniștea retrăgându-se în viaţa ei de altădată. 
In aceste clipe însă, era trează și putea vedea limpede. Viaţa pe 
care o trăise înainte de căsătorie i se părea nu numai sumbră, 
dar și lipsită de orice farmec, iar fundalul pe care se 
desfășurase, dispărea în umbră. 

Se apropie de fereastră și-o deschise larg. Aerul umed al 
nopţii pătrunse în cameră. Era încărcat de mirosul pământului 


jilav și-al frunzelor veștede. Venea de departe, din miazănoapte, 
și aducea mirosul frunzelor scuturate la Jalna. O, cât ar fi de 
fericită dac-ar avea un copil cu Renny! Dacă atunci când vor 
răsări din nou frunzele, va putea să se trezească și ea la o nouă 
viaţă. f 

Ce făcuse ea până acum? Işi sugrumase în suflet dragostea 
care o făcuse să se simtă atât de fericită. Incercase să 
instaureze o ordine rigidă în viaţa ei, din fragmentele dorințelor 
ce o asediau... Din fundul întunericului i se păru că vede cum se 
desprinde de chipul lui și se apropie de ea, și în aceeași clipă, își 
simţi tot trupul încins de dorinţa de a-l vedea aievea. 

În dimineaţa următoare îi spuse mătușii ei că e absolut 
necesar să plece la Jalna, înainte de a lua ultimele măsuri în 
vederea călătoriei lor. Se temuse că domnișoara Archer îi va 
pune tot felul de întrebări în legătură cu această hotărâre, dar în 
realitate n-avusese niciun motiv să se teamă. Domnișoara 
Archer trăia în mijlocul unei atmosfere înfrigurate de pregătiri, a 
unei așteptări atât de încântătoare, încât nimic nu o mai putea 
mira. 

În aceeași seară, asistă la plecarea lui Alayne, cu sufletul plin 
de încredere și mulțumire. 

Alayne nu le dăduse de știre că se întoarce acasă. Nici nu știa 
propriu-zis cum va ajunge până la Jalna. Spera că până acum 
soţii Vaughan vor fi părăsit casa. Pheasant o informase despre 
prelungirea vizitei lor. Dar chiar dacă n-ar fi plecat... La urma 
urmelor, ea trebuia să-l vadă pe Renny... și restul n-o mai 
interesa. 

Din când în când, durerea din cap o părăsea. De trei zile 
simţea lovituri neîntrerupte în ceafă. Ciocăniturile acestea se 
împleteau cu ţăcănitul ritmic al roţilor trenului. Uneori, datorită 
activităţii înfrigurate a creierului ei, uita cu totul de ceea ce se 
petrece în jur. 

Ridică perdeaua de la fereastra vagonului și se uită afară, la 
noua zi care se năștea. Întinzând braţul, constată că e alb şi 
grațios. De săptămâni întregi nu se mai gândise la înfățișarea ei. 
Rămase mirată când văzu răzoarele câmpului acoperite de 
zăpadă și fulgii albi ce se aștemuseră pe ramurile delicate ale 
arbuștilor de pe marginea terasamentului. Văzu căsuţele 
fermierilor, cu ferestrele luminate și cu păsările de curte ieșind 
din coteţe. În mijlocul unei holde, văzu un uriaș cal sur, cu 


coama lungă, răscolită de vânt. Puțin după aceea, trecură printr- 
un mic oraș industrial și văzu un grup de lucrători cu înfățișare 
străină, îndreptându-se spre fabrici. Trenul nu se opri, ci trecu 
înainte, lăsându-i o fugară impresie de funingine și spectacolul 
soarelui ce răsărea, fără ca razele lui să lumineze altceva decât 
crucea aurită de pe turnul unei biserici. 

Cât timp stătu la masă, ca să prânzească, trenul trecu 
frontiera și constată că aici zăpada e mai mare, dar pufoasă și 
foarte curând se topi sub bătaia soarelui. Atmosfera era limpede 
și cerul senin, iar norii mărunți care treceau aruncau umbre 
fugare în lungul câmpului. Stătea acum pe canapea, cu toate 
bagajele așezate în apropierea ei, când trenul intră în gara 
Weddel, ultima și cea mai apropiată de Jalna. Il văzu pe Wright 
cu mașina cea nouă așteptând în faţa trecerii la nivel să se 
ridice bariera. Chipul lui senin și bun îi făcu plăcere. Sătuleţul 
acesta mic însemna că, de fapt, a ajuns acasă. 

Chemase un hamal ca să-i ia bagajele și aștepta să treacă 
vreo mașină, când atenţia îi fu atrasă de trei bărbaţi care tocmai 
se urcau într-un vechi automobil. Inima i se opri în loc, o singură 
secundă, apoi, când constată că unul dintre ei este Renny, 
zvâcni cu putere. Ceilalţi doi erau Crowdy și Chase. Făcu repede 
câţiva pași spre el, și-l strigă. În atmosfera îngheţată, feţele 
oamenilor se distingeau tulbure. Ale tuturor, afară de a lui 
Renny, care părea astăzi încruntat și aprins mai mult decât de 
obicei. Aproape că uitase cât e de roșu părul lui, cât de aprins îi 
e obrazul, cât e de înalt, de zvelt, de colțuros și de vânjos. 

Dacă se supărase din pricina plecării ei de acasă, dacă se 
gândise la purtarea ei pe care o considerase urâtă faţă de el și 
încercase s-o alunge din sufletul lui, uită de toate acestea când 
o văzu în lumina tulbure, cu obrazul palid și cearcănele negre de 
sub ochi, cu părul frumos și lucitor sub pălăriuţa strânsă pe cap. 
Constată imediat că și-a cumpărat o etolă nouă de blană. „li 
șade foarte bine”, își zise el. 

Se opriră și se uitară unul la altul, ea sfioasă și speriată, el 
mirat și încântat. 

— Bine, dar de ce nu mi-ai scris? întrebă el. 

— Am luat hotărârea să mă întorc acasă abia în ultima clipă... 

— Ai fi putut să telegrafiezi! 

— Nu m-am putut decide să-ţi telegrafiez... 


— O, veșnicile tale decizii! ripostă el râzând. Tu ești o femeie 
care ia mereu decizii sau nu e în stare să le ia, nu-i așa? 

Veni mai aproape de el și-l întrebă cu glasul sugrumat: 

— Ești mulţumit că m-am întors? 

— Ce-ntrebare! 

— Doamne, dac-am putea să fim și noi singuri. Ce cauţi tu aici 
cu oamenii ăștia îngrozitori la vedere? 

— Am încărcat câţiva cai în vagoane. Mi-am petrecut noaptea 
în oraș. O să trebuiască să dau drumul mașinii pe care ai oprit-o. 
Ce noroc că sunt cu mașina! O să trebuiască să-i iau cu noi pe 
Crowdy și pe Chase. Dar ei locuiesc la marginea orașului, așa c- 
o să-i lăsăm acolo. 

Cei doi prieteni se apropiară și ei și păreau sfioși. Chase nu fu 
în stare să scoată nicio vorbă și se mulțumi să se încline rigid, 
dar Crowdy se reculese și se uită la ea zâmbind. Incărcară și 
bagajele ei în mașină. Era acum așezată alături de Renny. Fu 
mulțumită când văzu că a venit cu mașina cea veche - plină de 
noroi, cu perdelele sfâșiate și zdrăngănind din toate 
încheieturile, ca și când acesta ar fi fost cel din urmă drum pe 
care îl mai putea face. Acum cinci ani, când făcuse primul drum 
cu această mașină, Renny îi vorbise pentru prima dată despre 
dragostea lui. Işi aducea aminte de fiecare cuvânt al lui, foarte 
puţine cuvinte și aproape indiferente. Drumul îl făcuseră pe 
întuneric și prin ploaie. Niciunul dintre ei nu se gândise atunci c- 
ar putea veni și ziua în care ei doi se vor căsători. Acum era 
dimineaţă. Ploaia începuse să cadă. Dar erau împreună, din nou 
împreună, da... împreună. 

Nu era în stare să se înţeleagă pe ea însăși, dar acum îl putea 
înțelege pe el. Nu pricepea nici care-i motivul că prezenţa lui 
Crowdy și al lui Chase în mașină n-o supăra deloc. Înțelegerea 
sentimentelor lui față de oamenii aceștia. Erau oameni reali 
aceasta era singura explicaţie! Erau tot atât de reali ca și vântul 
de afară, care făcea să fluture perdelele mașinii... Erau pentru 
ea reali în aceeași măsură în care Rosamond Trent, profesorul 
Card și soţia lui deveniseră ireali. Constată că s-a schimbat, că a 
căpătat o personalitate cu totul nouă. Probabil că sfâșietoarele 
dureri ce-o chinuiseră până acum fuseseră pricinuite de 
nașterea acestei noi personalităţi. 

Renny îi puse o mulţime de întrebări referitoare la felul de 
viață pe care l-a dus la casa mătușii. Părea a fi de acord că și-a 


prelungit vizita ca să stea o vreme mai îndelungată cu ea. Nu 
pomeni nimic despre tonul brusc al scrisorilor ei și nici despre 
scurtimea tor. Inima i se zbătu mulţumită în piept când se uită 


pe furiș la el... Îl văzu că se întinde după cârpa pe care și-o 
pusese la îndemână și că șterge picăturile de ploaie de pe 
parbriz. 


Apa lacului se învolbura în bătaia vântului. Valurile erau 
limpezi, verzi și transparente. Se încălecau unul peste altul, ca 
niște copii care se zbenguie, și-și smulgeau unul altuia creasta 
de spumă din cap. 

Pescărușii se legănau în vânt, coborând până deasupra 
valurilor, ca să se ridice apoi din nou în aer, ţipând ascuţit. Când 
mașina se opri, ca să coboare Crowdy și Chase, le auzi ţipetele 
plângătoare. 

Chase se înclină și se retrase la marginea trotuarului, dar 
Crowdy veni aproape de ea, întinse mâna stângă și făcu în 
palmă, cu arătătorul dreptei, câteva semne cabalistice. Ochii lui 
mici și luminoși erau îndreptaţi spre Renny, când îi spuse: 

— Aveţi un soţ admirabil, doamnă Whiteoak! Nici nu s-ar fi 
putut să găsiţi altul mai bun... Un bărbat pur sânge! 

Alayne întinse mâna ca s-o strângă pe a lui. Se priviră drept în 
ochi, ea și negustorul de cai. Acum își puteau imagina casele 
hidoase din mahalaua acestui orășel în care vor dispare el și 
Chase. 

După ce mașina se puse din nou în mișcare, pe faţa lui Renny 
apăru un zâmbet de mulţumire pentru felul mărinimos în care 
ea se purtase faţă de prietenii lui. Constată că durerea de cap i- 
a trecut, dar, datorită nopților de insomnie, se simțea grozav de 
obosită. Işi propti capul pe umărul lui Renny și simţi că trupul i 
se destinde, cum nu se mai destinsese de luni întregi. Renny 
vorbea fără contenire, despre caii pe care îi încărcase în 
dimineaţa aceea în vagoane. 

Ramurile grele ale molizilor ce împrejmuiau aleea păreau să fi 
crescut de la plecarea ei. Când trecură pe sub ele, le auzi cum 
foșnesc atingând ferestrele mașinii. După căsuţa de pe Hudson, 
forma casei bătrânești de la Jalna, clădită din cărămidă roșie, i 
se păru lungă și nesfârșită. Pe treptele scării de la intrare era un 
strat de zăpadă umedă, în care câmii își lăsaseră urmele de 
labe. Işi luă bagajele și le duse pe peron. Alayne îl întrebă pe 
neașteptate: 


— Te-ai mirat când m-ai văzut? 

— Puțin... Nu prea mult... Te-am așteptat să sosești în fiecare 
zi. 

Dar în lumina ochilor lui tremură un fel de sfială. Se uită 
repede la ea și-i deschise ușa, apoi intrară împreună în hol. 

Aici nu găsiră pe nimeni, în afară de bătrânul Ben care se 
făcuse colac în apropierea sobei. Se ridică în picioare, se întinse, 
veni lângă ei bătând din ciotul de coadă. Chiar dacă ei doi 
avuseseră unele neînţelegeri, el le uitase. Prin urmare, era 
momentul ca ea să-i dovedească că știe să fie generoasă. Când 
îl văzu că se ridică pe picioarele dinapoi și că se proptește de ea 
cu cele dinainte, îl cuprinse în braţe, ceea ce nu făcuse niciodată 
până acum cu vreun câine. 

Nicholas era în salon și citea. leși în hol și, apropiindu-se de ei, 
își scoase ochelarii. O sărută numaidecât și exclamă: 

— Dragă Alayne, nici nu bănuiești cât sunt de mulţumit că te 
văd din nou acasă! Dar nu cred să fi primit scrisoarea mea, pe 
care ţi-am expediat-o abia ieri. Îmi pusesem în gând să-ţi scriu 
încă de acum două săptămâni, dar știi bine cât sunt eu de leneș, 
când e vorba de scrisori. 

Se uită la ea pe sub sprâncenele zburlite, încercând să 
înţeleagă gândurile cu care ea a venit. Motivul care o 
determinase să plece nu reușise niciodată să-l priceapă pe de-a- 
ntregul. 

Veni și Ernest și o sărută, apoi o conduse în salon. 

— Arăţi atât de palidă, de îngheţată și de obosită, dragă 
Alayne! Să-ţi aducem un pahar de vin și niște pișcoturi... O să ți 
le aduc chiar eu, zise el, și intră repede în sufragerie. 

— Îi mulţumesc lui Dumnezeu, murmură Nicholas, cu glasul 
stins că te-ai întors acasă! Altfel, nu știu când am mai fi scăpat 
de soții Vaughan. Chiriașii lor au plecat, dar ei continuă să stea 
aici, pe capul nostru, din pricină că li se pare mai convenabil. Și 
să știi - în afară de asta - draga mea, că ne-ai lipsit foarte mult... 

Cât își sorbi vinul din pahar, apăru și Meg, sprijinită de braţul 
lui Renny. Când trecură prin hol, Renny o strânse de braţ: 

— Meggie, încearcă să fii amabilă cu Alayne, pentru că altfel 
să știi că n-o să te mai iubesc! 

Întârziase să intre, tocmai de ajuns cât să-i poată răspunde: 


— Amabilă față de Alayne! Vorbești ca și când până acum m- 
aș fi purtat altfel față de ea! Fără îndoială, când va vedea starea 
în care mă aflu, va încerca și ea să fie amabilă cu mine! 

Alayne se ridică în picioare și se uită la obrazul rumen al lui 
Meg. 

— O, Meggie! exclamă ea. Ce plăcere sa te văd din nou pe 
picioare. Constat însă că ești foarte slăbită... 

Meg se apropie de ea și o sărută. 

— Da, sunt foarte slăbită! Aș fi fericită să mă pot bucura și eu 
de o vigoare ca a ta. Să pot mânca orice și la orice oră, cum 
mănânci tu... Dar nu am deloc poftă de mâncare. Nici nu 
bănuiești prin ce-am trecut... 

Renny o ajută să se așeze pe un scaun, aproape de Alayne, 
apoi se opri și se uită la ele, iar pe obraz îi apăru exact același 
zâmbet cu al bătrânei Adelina, când vedea membrii familiei 
adunaţi împrejurul ei. 

Meg își așeză mâna pufoasă pe genunchii lui Alayne. 

— Când vom rămâne singure, o să trebuiască să-ţi povestesc 
totul în amănunt. Dar cred că n-o să-ţi facă nicio plăcere când o 
să afli că m-am instalat în camera ta. 

— Nu face nimic, răspunse Alayne, ca s-o liniștească, deși ar fi 
dat orice să poată avea la îndemână patul ei ca să se întindă 
puţin. Câtă vreme vei fi aici, eu mă voi instala în camera lui 
Finch. Nu trebuie să-ţi grăbești plecarea din cauza întoarcerii 
mele... 

Nicholas se uită la ea speriat. 

— Prin tavanul camerei lui Finch trece ploaia ca prin ciur, 
spuse el. Tavanul e stricat de multă vreme, așa că nu-mi vine să 
cred c-o să te poţi simţi bine în camera aceea. 

Apoi se-ntoarse spre Renny și adăugă cu înţeles. 

— Nu-mi face nici o plăcere să constat că în casa asta toate 
se strică și toate se distrug... 

Renny se apropie de cămin și începu să răscolească cărbunii, 
așa cum făcea întotdeauna când venea vorba despre reparaţii. 
Wragge se ivi alături de Alayne, purtând o tavă pe care se afla o 
carafă. 

— Îmi daţi voie să vă mai torn puţin sherry, m'am? întrebă el. 

— Da, câteva picături! 

Și se uită la el cum îi toarnă vinul, luând o atitudine umilă și 
totodată insolentă, așa cum avea obiceiul. 


— E o mare plăcere pentru noi, m'am, să vă vedem din nou 
acasă! Sper că nu vă veţi supăra din pricina acestor cuvinte ale 
mele, declară el. 

Wakefield se oprise în pragul ușii. Nu încercă să se apropie de 
ea, ci o examina cu ochi grav. Întinse mâna spre el și constată c- 
a mai crescut din ziua în care-l văzuse pentru ultima dată! 

— Wake, nu vii să mă săruţi? 

Intră în odaie și-și lipi buzele de obrazul ei. 

Renny interveni, spunând: 

— De multă vreme nu l-am mai văzut pe Wake să se simtă 
atât de bine ca acum. 

Maurice, Pheasant și Piers intrară în cameră, urmaţi de cei doi 
copii care se urcară imediat la Alayne în poală și pe braţul 
fotoliului ei. Acum erau cu toţii adunaţi împreună, aici în 
cameră, așa cum le plăcea să fie, scăldațţi într-o atmosferă de 
intimitate, și toate barierele ridicate între ei căzură. Așezată din 
nou în mijlocul lor, Alayne se uită la ei ca la un grup dintr-un 
tablou, cu fețele luminoase, viguroși și dornici de a arăta exact 
așa cum erau în realitate, fără prefăcătorii și ascunzișuri. In 
mijlocul mesei era un vas încărcat cu dalii. Erau atât de multe, 
încât vasul abia le putea cuprinde: brune, portocalii și roșii. 
„Sunt exact ca și membrii familiei Whiteoak, îngrămădite și 
semeţe, dar cu atât mai plăcute la vedere”, își zise ea. 

Meg o văzu că se uită la buchetul de flori, și o întrebă: 

— Nu-i așa că sunt frumoase? Cât am fost bolnavă, n-a trecut 
o singură zi fără să primesc flori, zise ea și se întinse după 
Patience, pe care o sili să coboare de pe genunchii lui Alayne. 
Nu trebuie să pui mâna pe blana mătușii Alayne, fetița mea. 
Ridică-te frumos în picioare și recită-i poezia cea nouă pe care-ai 
învăţat-o. Așează-te lângă Mooey! 

Copiii se așezară în picioare, unul lângă altul, cu fața spre 
Alayne. 

Fără să mai ezite, Patience îl luă pe Mooey de mână și începu: 


Haide, verișorule, 
Întinde picioarele, 
Nu te teme de nimic, 
Chiar dacă ești mic! 


Lenevia n-are rost, 


Dacă nu ești prost! 


Mooey se desprinse din mâna ei și se feri într-o parte. 

— Dă-o naibii de teabă, că mie nu mi-e flică! 

Într-un târziu se pomeni în camera de la mansardă a lui Finch. 
Se întorsese din nou sub acoperișul casei din Jalna. Ploaia ce 
pătrundea prin tavan picura într-o găleată așezată la picioarele 
patului. În cameră se simţea miros de mucegai și pretutindeni 
erau răspândite obiecte care îi aparținuseră lui Finch... 

Il auzi pe Renny urcând scara într-un suflet. După ce intră în 
cameră, se uită împrejurul său. 

— Aici te vei simţi bine! zise el. 

Se apropie de el și făcu un efort ca să poată vorbi: 

— Renny, începu ea, îmi pare foarte rău pentru câinele tău. A 
fost o cruzime să-l omoare fără nici un motiv. 

O clipă, în adâncul ochilor lui se aprinse o lumină, care se 
stinse numaidecât. Apoi îi spuse: 

— Mi-ar face plăcere să vezi cât a crescut mânzul Corei. Va 
deveni cel mai frumos exemplar pe care l-ai văzut în viaţa ta. 

— Dar Cora... e bine? 

— Cum nu se poate mai bine! lapa asta are o inimă de aur! 


XXIV 

Finch o apucase de-a lungul potecii cotite și umede care 
ducea spre casa mătușii sale. Se plimbase toată dimineaţa și 
era obosit, dar se mișca cu impetuoasa energie care-l stăpânea 
de fiecare dată când ieșea să se plimbe, punând capăt enervării 
care îl chinuise cât timp fusese obligat să nu se miște din casă. 
Avea în mână bastonul cu care se obișnuise de când avusese 
accidentul; îl învârtea și lovea uneori cu el în gardul de mărăcini 
de pe marginea potecii. Avuseseră parte de o serie de furtuni și 
inundaţii cu totul neobișnuite. Din loc în loc, dădea peste copaci 
smulși din rădăcină sau întâlnea câte un grup de oameni care 
încercau să înlăture din drum trunchiul câte unui copac pe care 
vântul îl prăbușise în calea lor. Alături de potecă se vedea 
alergând o șuviță subţire de apă, cotind și gâlgâind printre 
ierburi. Acolo unde cerul nu era acoperit de norii ca funinginea, 
părea de un albastru deschis și netulburat, întocmai ca 
primăvara, deși erau în luna decembrie. Gardurile din mărăcini 
aveau culoarea cafeniu-închisă, din care apăreau frunzele verzi 
și lucioase ale vâscului, cu crenguţele încărcate de globuleţe 
roșii și lucitoare. Palele umede și fără miresme ale vântului îl 
loveau în obraz, iar pe alocuri, când trecea câte un pârâiaș, 
întâlnea pe câte cineva cu o claie de iarbă uscată purtată pe 
umeri. Mirosul dulceag al florilor de fân ajungea până la el, ca o 
adiere ușoară a livezilor în timpul verii. Pe deasupra unui ogor 
cu brazdele negre, se roteau nagâţi, făcând în zbor cercuri largi 
și scoțând ţipete, uneori plângătoare, alteori ca niște gemete de 
durere și mânie! 

Pe marginea potecii găsi o pasăre moartă. Probabil că se 
lovise în zbor de sârmele de telegraf. O luă în mână. Trupul îi 
era cald încă. Lucirea neagră-verzuie a penelor de pe spatele 
nagâţului nu se tulburase, dar ceafa și creasta prelungă atârnau 
umede și fără viaţă. ÎI întoarse pe spate și-l ţinu în palmă, să-i 
vadă pieptul rotund ca al unui porumbel, gâtul alb și penele 
cafeniu-roșcate de la coadă. De-acum înainte, el nu va mai 
scoate ţipetele acelea melancolice care-i înfioară pe cei ce 
rătăcesc singuri în lungul câmpurilor pustii. Tovarășii săi nu se 
mai interesau de el, când treceau în stoluri, duși de vânt, părând 
când negri când albi, după cum se întoarceau sprijinindu-se pe 
aripi, pentru a se împotrivi vântului. Dacă s-ar fi întâmplat să nu 


treacă prin partea aceea, nimeni n-ar fi aflat despre moartea 
sărmanei păsări. 

Se opri la o margine a șanțului cu bastonul în mână și se uită 
la pasărea moartă. Va absorbi în trupul său ultima pală de 
căldură a acestui corp fără putere. Vitalitatea, cântecul și 
frumuseţea acestei zburătoare o va păstra toată viaţa lui, și 
scânteia aceasta nu se va pierde niciodată. 

— Nu vei muri, nagâţule, murmură el. Vei trăi în mine... Când 
va veni primăvara, cântecul tău de dragoste, cu care ţi-ai fi 
chemat iubita la cuib, va vibra în accentele muzicii mele. 

Ochii nagâţului, închiși atunci când îl găsise la marginea 
potecii, se deschiseră și globurile tulburi părea că-l privesc. | se 
păru că vede ciocul lung și ascuţit deschizându-se ca să-i 
răspundă: 

„Mă, nătângule! Îţi închipui că voi putea trăi prin tine? Eu, 
care sunt o găinușă nagâţă?... Crezi tu că pe pământul acesta 
vei fi în stare să-mi clădești cuibul? Crezi că vei putea purta în 
trupul tău ouăle mele până în ziua în care găoacea va avea 
culoarea verde-cafenie și va căpăta exact atâtea puncte câte 
trebuie, pentru ca puiul să iasă? Vei fi în stare să le păstrezi și să 
le încălzești, ca apoi să-mi hrănești puii?” 

— Puii tăi vor trăi în muzica mea, răspunse Finch. 

„Zborul și joaca în aer a puilor mei să trăiască în muzica ta?” 

— Da! 

„Și ce zici de zecile de mii de viermișori pe care ei vor trebui 
să-i devoreze ca să crească?” 

— Viermișorii vor muri în muzica mea... 

„Păsările vor zbura și viermișorii vor muri în muzica ta! Tu nu 
ești în stare să scrii nici măcar trei note care să se poată 
compara cu tremurul glasului meu care susură ca apa limpede a 
unui izvor. Proscris al semenilor tăi, să nu-ţi închipui că-ţi vei 
putea trage puterile din puterea mea! Cântecul meu se va 
preface în ţărână, odată cu trupul meu. Limba mi se va usca și 
va cădea odată cu ciocul meu... Ouăle mele sunt note mute pe 
care nu le va putea învia niciodată contactul degetelor tale pe 
claviatura pianului”. 

Strânse trupul în palme și constată că s-a răcit. Pe lângă el 
trecu în goană o mașină și-l stropi cu o pală de noroi. 

O apucă repede pe o potecă ce ducea spre casa unui fermier. 
În faţa casei se afla o băltoacă și pe apa întunecată și rece 


pluteau câteva rațe, în frunte cu răţoiul. În mijlocul băltoacei o 
văzu pe femeia fermierului, cu obrazul roșu și o claie de păr 
aspru. Era încălțată cu bocanci cu carâmbii înalţi și începuse să 
și-i spele de noroi cu o măturică. 

Finch se apropie de băltoacă și salută: 

— Bună dimineaţa, doamnă Rush. Vrei să-mi împrumuţi 
târnăcopul dumitale, ca să îngrop pasărea asta? Am găsit-o 
moartă în șanțul din apropiere de Ram's Close. 

— Bună dimineaţa, domnule. Ce-aveţi acolo, o pasăre 
moţată? E moartă, sărăcuţa de ea... N-a băgat de seamă încotro 
zboară... Când sunt în stol, se duc de-a valma, de colo până 
colo. Unde vreţi să o îngropaţi, domnule? 

Finch ezită, apoi răspunse: 

— Nu m-am gândit la un loc anume. Poate chiar aici, în 
apropierea băltoacei ăsteia, dacă nu ai nimic împotrivă... Dar 
nu-i nevoie să te grăbești, ca să-mi aduci târnăcopul... 

Stătu și se uită la ea cum își curăţă bocancii cu măturica și 
constată că apa a început să-i intre pe la cusături și pe la 
șireturi. După ce termină, se duse împreună cu ea până la 
căsuţa de peretele căreia erau proptite câteva mănunchiuri de 
vreascuri pentru foc, iar în cealaltă parte era un șopron din care 
se auzi o vacă mugind stins. 

După ce ieși din nou în potecă, în mână cu pasărea moartă și 
pe umăr cu târnăcopul, prin minte îi trecu un gând. Va îngropa 
nagâţul alături de mormântul lui Ralph Hart... De ce adică n-ar 
putea suporta pasărea aceasta tovărășia flăcăului mort și el?... 
Se bucură de acest gând, cum s-ar fi bucurat de o compoziţie 
muzicală... O clipă se simţi cuprins de îndoială asupra stării lui 
mintale, dar o alungă imediat... Era complet normal, de asta nu 
se îndoia câtuși de puţin. Totuși, prin minte îi treceau gânduri și 
senzaţii stranii. Se întrebă ce împrejurări ale acestei vieţi ar 
putea să-i procure deplina liniște sufletească? 

Coborând coasta colinei spre sat, se simţea copleșit de rușine 
pentru fapta pe care avea de gând s-o săvârșească. Ascunse 
nagâţul sub haină și se întrebă cum ar putea ascunde și 
târnăcopul. 

Copiii tocmai ieșeau de la școală. Trecură pe lângă el, în 
grupuri vesele, cu obrajii și cu picioarele roșii de frig. Apucă pe 
ulița îngustă care ducea la cimitir. Se feri de paznicul care 
tocmai săpa o groapă și trecu printre crucile mormintelor până 


în cealaltă parte, unde era îngropat Ralph. De aici se deschidea 
o vedere foarte frumoasă. Suliţele razelor de soare răzbăteau 
printre nori și poleiau culmile neregulate ale munţilor din zare. 
Pe movila mormântului lui Ralph era o coroană de flori cu 
frunzele ude, dar încolo nu se afla nicio piatră funerară. Săpă o 
groapă la marginea mormântului, și, după ce netezi penele 
nagâţului, îl întinse și-l acoperi cu pământul afânat. Își îndreptă 
apoi trupul și, uitându-se spre cer, pe deasupra câmpiei, privirile 
i se tulburară. Presimţea că pentru el viaţa este tot atât de 
misterioasă și de neînţeleasă ca în prima zi în care se născuse. 

De la plecarea unchilor săi, el și mătușa Augusta avuseseră 
ocazii tot mai rare ca să-i vadă pe cei doi locatari ai căsuţei de 
la poartă. Eden făcuse aluzii la intenţia de a o aduce pe Minny în 
casa mătușii sale, mai ales acum, după ce se lăsase frigul, dar 
Augusta se săturase de vizitatori. Atitudinea ei devenise foarte 
rece, așa că el se descurajă. Era obosită și rămase mulțumită 
când putu constata că prezenţa lui Finch este o tovărășie atât 
de plăcută, încât ar fi fost bucuroasă ca el să nu mai plece din 
casa ei. In realitate, Finch ducea acum un fel de viață dublă. De 
faţă cu Augusta era în aparenţă vesel și părea că se interesează 
de toate amănuntele vieţii vecinilor și a locuitorilor de la Nymet 
Crews. Când se întâmpla să sosească vreo scrisoare de la Jalna, 
era dureros de nerăbdător să afle știrile pe care le aducea 
despre membrii familiei. Dar lui nu-i scria nimeni și nici el nu 
scria nimănui... După ce rămânea singur, se simţea copleșit de 
melancolia de care nu mai putea scăpa decât datorită unor 
incidente, fie cât de mărunte, cum fusese, de pildă, 
descoperirea nagâţului mort, după care urma aproape o stare 
de exaltare spirituală... 

Sinuciderea lui Ralph Mart, care se întâmplase tocmai în 
momentul în care nervii săi erau chinuiţi de durerea dragostei 
lui zadarnice pentru Sarah, fusese o lovitură de pe urma căreia 
sistemul lui nervos nu părea câtuși de puţin grăbit să se refacă. 

Seara nu putea să cânte la pian, de faţă cu Augusta, fără să 
își piardă cumpătul. Trebuia să se oprească ca să-și șteargă 
stropii de sudoare ce-i picurau de pe frunte și-i izvorau în podul 
palmelor. Ingâna ceva, ca un fel de scuză, ferindu-se din calea 
ochilor mătușii sale, așa că ea-i spunea: 

— Cred c-am făcut destulă muzică pentru astă seară, dragul 
meu... Mă simt puţin cam obosită și constat că și tu ești obosit. 


Mătușă-sa vedea mai mult decât își închipuia el că putea să 
vadă în realitate. Işi zise, prin urmare, că în starea lui de-acum 
va fi mult mai bine să stea în casa ei, decât între membrii 
familiei din Jalna. Era un tânăr capricios și simţea că tocmai 
acum se găsește într-o penibilă stare de spirit, care trebuie să 
fie în legătură cu verișoară-sa. Ar fi fost imposibil ca ea să nu 
bage de seamă sentimentele lui față de Sarah. Arthur îi trimise o 
serie de fotografii ale lui și ale Sarei, făcute la Paris. Augusta voi 
să le dea imediat la înrămat, dar Finch protestă. 

— Pentru numele lui Dumnezeu, mătușă, nu mă sili să văd 
perechea aceasta de caraghioși de fiecare dată când deschid 
ochii... Te rog, mai așteaptă până când voi fi plecat! 

Ellen îi spuse stăpânei sale că pe podeaua din camera lui a 
găsit răsfirate petale de rozmarin și că uneori se furișează din 
casă, odată cu revărsatul zorilor. Augusta o privi mirată. 

— Să nu ne facem griji din pricina asta, Ellen, zise ea. Petalele 
fiorilor de rozmarin sunt destul de curate și cu mătura le poţi 
aduna foarte ușor. lar în ceea ce privește faptul că domnul Finch 
se strecoară din casă la această oră... vreau să-ţi spun că dacă 
nu se furișează în casă la această oră, nu avem nici un motiv să 
ne speriem... ` 

Cu toate acestea, Augusta se simțea neliniștită. li propuse lui 
Finch să plece la Londra sau la Lipsca, să-și continue studiile 
muzicale. 

— In halul ăsta! exclamă el. Apoi, ca și când propunerea ei ar 
fi fost ceva nespus de dureros, nervii lui începură să vibreze, iar 
Augusta văzându-l cum tremură, fără nici un motiv aparent, se 
simţea și mai neliniștită. 

Pofta lui de mâncare o ajuta însă să nu-și piardă cumpătul. 
Era mereu flămând, așa cum fusese întotdeauna. Friptura de 
miel, legumele ce se puteau găsi în acea epocă, budinca 
dispăreau cât ai clipi din farfuria lui, iar dacă se întâmpla ca în 
salon să se găsească o fructieră cu nuci, cu alune sau cu 
struguri, putea fi sigură că el o va goli. Cu toate acestea, 
devenea din zi în zi mai slab. 

Nu-i făcea plăcere să vadă lume străină în apropierea sa, și 
dacă se întâmpla să vină cineva în vizită, el găsea întotdeauna 
un pretext oarecare ca să dispară din casă. Pe Eden și pe Minny 
îi evită săptămâni de-a rândul. Când îi vedea din depărtare, se 
abătea din drum sau trecea bariera și ieșea pe câmp. Pleca de 


acasă și se întorcea prin intrarea laterală, ca să nu fie obligat să 
treacă prin apropierea căsuţei în care erau ei instalaţi. 

Acum însă, ceasornicul din turnul bisericii bătuse trei sferturi 
când el ieși din sat. Aceasta însemna că dacă nu va intra pe 
poarta principală, va ajunge prea târziu la masă. Augusta i-ar fi 
trecut orice cu vederea, în afară de întârzierile de la masă. Cei 
din familia Whiteoak nu se abătuseră niciodată de la această 
regulă. După lungi ezitări, se hotărî să treacă prin faţa căsuţei, 
deși în câteva rânduri fusese gata să se întoarcă în loc, dar își 
aminti că la acea oră, Eden și cu Minny erau întotdeauna la 
masă. 

Când închise poarta cu băgare de seamă, ca să nu se 
trântească, auzi glasul lui Minny, care-l striga din faţa intrării. 
Cobori repede în lungul aleii pavate, ca să-l întâmpine. Vântul îi 
ridicase părul de pe fruntea albă și i se vedeau creţurile 
pricinuite de felul speriat în care se uita la el. Tot așa o încingea 
și rochiţa subţire, expunându-i modularea sinuoasă a sânilor, a 
șoldurilor și a pulpelor. 

— O, Finch! strigă ea, suntem într-o situaţie îngrozitoare din 
pricina coșurilor casei. În toate părţile e plin de fum. Hai să vezi 
și dumneata la ce canon suntem supuși... E mai mare rușinea ca 
Eden să fie obligat să trăiască în astfel de condiţii! 

Finch constată că e vânătă de frig; dar cu toate astea Minny 
nu se gândea la ea însăși. El dădu să plece și-i spuse grăbit: 

— Îmi pare rău, dar am întârziat de la masă! Din punctul ăsta 
de vedere, mătușa Augusta e foarte pretențioasă... 

— Dar ce ţi-am făcut noi? ţipă Minny, revoltată. N-ai mai 
trecut pe la noi de o lună încheiată! Când ne întâlnești în cale, te 
abati în altă parte! 

leşi repede pe portiţă și-l apucă de braţ. Pantofii ei cu tocuri 
înalte și tălpi subţiri se afundară într-un ochi de apă. Finch se 
uită la obrazul ei și-i răspunse: 

— Minny, nu te mai gândi la ceea ce fac eu... Sunt un imbecil! 
Nu știu ce s-a întâmplat cu mine, dar e cert că acum nu sunt o 
bună tovărășie pentru nimeni... 

— Bietul băiat! exclamă Minny, și-l mângâie pe braţ. Uneori și 
pe Eden îl apucă panadaliile. Slavă domnului că pe mine nu m- 
apucă niciodată! Dacă m-ar apuca și pe mine, îţi închipui ce s-ar 
alege de noi. 

Eden apăru în pragul ușii și strigă supărat: 


— Minny, să nu-l poftești pe tâmpitul ăsta să intre la noi! E un 
individ care nu se gândește decât la el însuși! Lasă-l să-și vadă 
de drum... 

— A încercat să-mi explice situaţia în care se găsește. Nu e 
tocmai în apele lui... dar vrea să vină la noi, nu-i așa, Finch? 

Finch se întoarse odată cu ea. Rămase mirat când văzu cât 
este Eden de palid. Avea cearcăne negre sub ochi și, când îl 
văzu că se apropie, se întoarse nemulțumit, ca să intre în casă, 
iar umerii i se cutremurau de o tuse violentă. 

Atât ușa de la intrarea principală, cât și cea din spatele 
căsuţei, erau larg deschise. Camera era plină de fumul care, la 
cea mai ușoară adiere de vânt, se repezea în jos pe coș și ieșea 
din vatra uriașă a căminului. Nu numai că masa nu era 
așternută pentru amiază, dar nu ridicaseră de pe ea nici măcar 
resturile mâncării servite la prânz. În casă, atmosfera era mult 
mai umedă decât afară. 

Eden rămase întors cu spatele spre Finch. Vorbea supărat cu 
un flăcăiandru plin de funingine pe obraz și pe mâini. 

— N-ai putea să-mi spui ce-o să facă stăpânul dumitale după 
ce se va întoarce, în caz că se va întoarce? 

— lar eu aș vrea să știu cât timp îi va trebui ca să facă ordine 
în casă, interveni Minny. la te uită, Finch! Au scos toată 
funinginea aceasta, și arătă o găleată plină care rămăsese în 
mijlocul vetrei. Au crezut că hornul va începe să tragă și Eden a 
aprins focul. Era îngheţat de frig. Dar, în loc să ardă, a început 
să fumege mai rău decât înainte de a-l curăța, și acum nu-l mai 
putem nici stinge... 

Eden încercă să acopere focul cu cenușă. O pală de vânt se 
repezi pe coș și-i spulberă un nor de fum și de cenușă în obraz. 
Făcu un pas înapoi, înjurând printre dinţi. 

Flăcăul stătea și se uita cum se frământă. Se plecă și-și frecă 
urechea de stâlpul consolei, exact ca un porc când se scarpină 
de stâlpul porții. 

— Stăpânul va face tot ce trebuie ca să tragă! 

— Bine, dar ce crezi că va face? întrebă Minny deznădăjduită. 

— Îl va face să tragă... 

— Va face pe dracu - declară Eden. 

— Crezi că afacerea asta va mai dura mult? întrebă Finch. 

Flăcăul își frecă urechea roată pe marginea consolei, nevrând 
să se atingă cu mâinile murdare de cenușă. 


— Cred că va dura destul de mult... răspunse el. 

— Numai de-ar înceta odată vântul acesta! oftă Minny. 

Tânărul întoarse ochii spre ușa deschisă. 

— Nu va înceta. Vântul ăsta e prevestitor de ploaie... 

— Dumneata nu știi ce-ar putea să aibă coșul ăsta? întrebă 
Eden. Tot așa afuma și înainte? 

Incetă să se mai scarpine, ca să audă întrebarea pentru al 
cărei răspuns trebuia să facă un efort. După ce chibzui îndelung, 
începu din nou să-și frece urechea, apoi spuse. 

— In luna noiembrie, când încep să bată vânturile, toate 
coșurile fumegă. Doamna trimite de fiecare dată după mine. 

— Şi ce faci? 

— Le curâţ... 

Fură învăluiţi din nou într-un nor de fum. 

— la ascultați, începu Finch. Situaţia asta e imposibilă. Nu 
trebuie să mai staţi aici. Asta îl poate da gata pe Eden. Mai bine 
să ieșiţi afară din casă! 

— În plus, în ultima lună atmosfera a fost neobișnuit de 
umedă, zise Minny. 

Îl conduse în bucătărie și-i arătă umezeala de la streașină 
care pătrunsese prin perete și cobora într-o șuviţă până la 
dușumele. Finch o întrebă cu glasul stins. 

— De când tușește în felul acesta? 

— De vreo săptămână... 

— Ar fi trebuit să-mi spui! Trebuie să plece imediat de aici! 

Faţa lui Minny exprima o totală derută. 

— Bine, Finch, dar cum crezi că putem pleca? Abia dacă 
reușim s-o scoatem la capăt aici, și asta cu foarte mare greutate 

— De asta voi avea eu grijă... _ 

Se întoarseră din nou în cameră. Focul aţipise. In lungul 
coșului cădeau picături grele de ploaie, care se opreau în vatră. 
Vântul părea că s-a mai domolit și el. Tânărul plecase, să 
mănânce. Eden se apropie de poliţa dimprejurul căminului și 
începu și el să-și frece urechea, uitându-se cu coada ochiului la 
Finch și la Minny. 

— Cred că ar fi mai bine să ne căutăm altă streașină în care 
să ne facem cuibul, zise el cu glas tărăgănat. Altă alternativă nu 
avem... Mi se pare, Minny, c-am reușit amândoi să ne încurcăm 
viaţa! 


Finch se simţea vinovat că uitase cu totul de ei. Minny era 
fata cea mai curajoasă și cea mai cumsecade pe care o întâlnise 
în toată viaţa lui. Acum îngenunchease pe marginea vetrei și 
sufla în foc, ca să întețească flăcările. Vântul încetase. 

Se întoarse repede acasă și-i povesti mătușii sale ce s-a 
întâmplat în căsuţa de la poartă. Augusta nici nu se gândi să-i 
răspundă, așa cum se așteptase el, că Minny și cu Eden vor 
trebui să se mute amândoi la ea în casă. Dacă se va mai 
întâmpla să fumege coșul, asta se va petrece peste multă 
vreme. Dar porunci să-i împacheteze un coș cu mâncare caldă, 
pe care Finch, foarte emoţionat, le-o duse la poartă. Mai 
adăugase și o sticlă de sherry. Când ajunse, constată că focul a 
început să ardă vesel și Minny terminase cu spălatul vaselor de 
la prânz. Eden începuse să scrie la un capăt al mesei. Ridică 
fruntea și se uită curios la Finch. 

— lată una dintre cele mai bune poezii pe care le-am scris, 
exclamă el, și începu să-i citească un admirabil poem liric. 

— Poezia asta ai scris-o azi-dimineaţă? întrebă Finch. 

— Lucrez la ea de-o săptămână. 

Eden nu mai pomeni nimic despre felul în care Finch s-a ferit 
de ei în timpul din urmă. Se lăsase cu totul în voia instinctelor 
sale, și, în afară de rarele cazuri când își pierdea cumpătul, 
admitea ca și ceilalți să procedeze la fel. Dacă Finch prefera să 
fie singur... probabil avea motive întemeiate ca să-i placă 
această singurătate. 

Minny așeză în farfurii costiţele de berbec și cartofii terciuiţi, 
plăcinta cu mere care era încă fierbinte și pe care Augusta 
refuzase s-o taie, pentru ca să le-o trimită lor întreagă. In odaie, 
aerul era acum cald și umed. 

După ce mâncară, își aprinseră ţigările și stătură de vorbă. Se 
înţeleseră ca peste două zile, Eden și cu Minny să plece în sudul 
Franţei. Finch le semnă numaidecât un cec. 

Acum, după ce venise din nou la ei, se gândi o clipă cu părere 
de rău la apropiata lor plecare. Dar în fundul sufletului se simţea 
mulţumit că de-aici înainte căsuţa de la intrare va fi goală, și că 
el va putea intra și ieși pe poartă fără să se mai teamă că se 
poate întâlni cu ei. 

La plecare, Minny își petrecu braţele împrejurul gâtului său și-l 
sărută recunoscătoare: 


— Ce ne-am fi făcut fără tine, Finch! exclamă ea. Tu ești 
îngerul nostru păzitor! 


XXV 

După ce căsuţa portarului fu închisă și Eden, împreună cu 
Minny plecară în Franţa, Finch se lăsă pradă unei melancolii 
care-l copleșea cu mult mai rău decât până atunci. Vânturile 
care măturau câmpiile, tremurul sfios al razelor de soare care-și 
făceau loc prin ceața ușoară și umedă, ce nu se ridica decât 
atunci când începea să bată vântul, lumina care aurea culmile 
munţilor din zare, toate acestea contribuiau parcă la înfrângerea 
puterii lui de rezistenţă. 

Dimineaţa, îl trezea Ellen care intra în camera lui cu cana de 
apă fierbinte. Dădea la o parte draperiile de la fereastră și 
deschidea obloanele. În mână avea un sfeșnic și umbra ei 
grotescă și greoaie se plimba pe tavanul de deasupra lui. | se 
părea straniu se se gândească la umbra aceasta sinistră și 
neastâmpărată, ca la ceva ce provenea de la această fată 
obișnuită cu ordinea și curăţenia. Urmărea umbra și pe stăpâna 
ei, privind pe deasupra păturii cu care era învelit și de obicei se 
prefăcea că doarme. 

Dar uneori, o întreba: 

— E vreme frumoasă afară, Ellen? 

— Nu, domnule, e polei... 

După ce cobora din pat, vedea că apare soarele, un disc 
rotund și roșu iar iarba din luncă era albă și răsucită, ca barba 
zbârlită a unui bătrân. În lumina tulbure a soarelui, lâna de pe oi 
părea trandafirie, când plecau grumaijii să smulgă iarba plină de 
brumă sau când își ridicau frunţile spre poartă, pe care trebuia 
să apară ciobanul. Într-un târziu apărea, cu trupul frânt sub 
greutatea unei clăi de fân, și oile alergau numaidecât să-i iasă în 
cale... În fiecare săptămână, Finch putea constata că oile au 
pântecele din ce în ce mai umflat. Aștepta nerăbdător să vadă 
mieii tineri, cu aceeași nerăbdare ca și cel care știe că înainte de 
vremea fătatului el nu va mai fi pe lume. 

Trupul îi aburea, când începea să se spele în odaia 
neîncălzită. Putea vedea pe fereastră spanacul de iarnă pe care 
îl răsădise Ralph Hart și ale cărui frunze erau verzi-întunecate... 
Începea numaidecât să se gândească la trupul vânjos al lui 
Ralph, care se prefăcea acum în ţărână. Se gândea la nagâţul 
pe care-l îngropase în apropierea lui, la ţipetele stinse dar 
melancolice ale acestuia, care-și făceau loc prin pământul 


afânat și pătrundeau printre oasele scheletului, ca să trezească 
ecouri în cimitirul gol. 

Se gândea la procesul de dezintegrare ce se petrecea în 
propriul său trup. Se imagina pe sine însuși cum devine treptat 
un fel de plantă, incapabilă de a se muta dintr-un loc în altul... 
Cum picioarele lui au devenit rădăcini, iar braţele i se întind la 
suprafața pământului, încărcate de frunze umede... și capul, un 
smoc de muguri care se vor desface pentru a deveni flori palide, 
rămase din amintirea spaimelor din vis... Se așeza la pian și 
încerca să cânte ceva, pentru a se linişti, dar pianul nu mai 
răspundea intenţiilor lui, căci pierduseră contactul unul cu 
celălalt. Când îl deschidea, claviatura părea că rânjește la el - 
arătându-și dinţii cruzi. Uneori, când știa că nu se află nimeni 
prin apropiere, simţea că i-a revenit pofta de a cânta și sufletul 
său începea să se înalțe pe aripile melodiilor puternice și pline 
de vibrații. Incerca să compună, croindu-și drum și trecând 
printre grupuri de ritmuri, dar era incapabil să judece dacă ceea 
ce cântă e o compoziţie reușită sau nu. 

Alteori stătea cu braţele încrucișate pe capacul pianului și se 
gândea la timpul când el și Sarah cântaseră împreună, aici, în 
această cameră. | se părea că o vede, stând în picioare aproape 
de el, înaltă și graţioasă, cu bărbia plecată asupra viorii. Îi vedea 
îndoitura mâinii când ridica arcușul, încerca să-și amintească de 
toate amănuntele întâlnirilor lor și de toate cuvintele pe care le 
schimbaseră împreună. Incepea cu prima lor întâlnire, când se 
întorseseră de la plimbare foarte târziu și continua, fără să 
omită niciun gest de-al ei de care-și putea aminti, până în ziua 
în care ea se căsătorise cu Arthur. Retrăia din nou săptămânile 
petrecute împreună, pe litoralul mării, trecea prin toate chinurile 
dorite de prezenţa ei, dorinţe lipsite cu totul de justificare. 
Retrăia scena din noaptea aceea umedă când, pe vârful 
stâncilor, o strânsese la piept... când sărutul lor le răscolise 
sufletele. Işi ţuguia buzele, ca și când ar fi sărutat pe cineva și-i 
simţea arsura gurii pe buzele lui, iar ochii îi luceau ca de friguri. 
Se ridica de la pian și începea să se plimbe neliniștit prin odaie. 
Într-un rând se pomeni strigând: 

„Va fi a mea! Pe cinstea mea că fata aceasta va fia mea!” 

Se vedea pe sine urmând-o în Franţa, întâlnind-o pe stradă 
împreună cu Arthur și apropiindu-se de ea, ca să-i spună: 

„lmi aparţii mie și nu poţi tăgădui această realitate”. 


Se vedea pe sine sărutând-o în mijlocul unei străzi pline de 
lume. Stătea chircit pe scaunul din faţa pianului și prin minte îi 
treceau astfel de halucinaţii, atât de multă vreme încât, după ce 
se ridica în picioare, își simţea tot trupul înţepenit. Dacă se 
întâmpla ca Augusta să deschidă ușa și să se uite la el, își 
acoperea obrazul cu palmele, până când simţea că a ieșit. 

„Fără îndoială, băiatul acesta trebuie să aibă geniu, își spunea 
mătușă-sa, pentru că altfel n-ar avea purtări atât de stranii”. 

Intr-un rând se așezase și gândurile îi alergau ca de obicei, 
întocmai ca apele revărsate ale unui râu, dar nu făcu nici o 
mișcare, ca să nu destrame vraja. În aceeași clipă, simţi în cap o 
durere și-și ridică mâna spre locul dureros. Când vru să și-o ducă 
înapoi, nu-și mai amintea unde o ţinuse până atunci. Încercă 
diverse locuri de pe trupul lui, pe claviatura pianului, dar fu 
incapabil să-i regăsească poziţia. | se păru că mâna i-a devenit 
enormă, o antenă gigantică care tremură în spaţiu, fără 
posibilitatea de a o stăpâni. Ar fi preferat să și-o amputeze decât 
să se chinuie în felul acesta... 

Işi dădea seama că ar fi în stare să continue o veșnicie, visând 
la Sarah, adorând-o și detestând-o în același timp. 

Trebuia să aibă loc un concert în scop de binefacere în localul 
școlii. Augusta îl rugă pe Finch să cânte și el la acest concert... 
„O bucată cât de simplă, căci publicul din vecinătate nu e 
cunoscător”. Totuși, participarea lui va fi foarte apreciată: chiar 
se simţea mândră de nepotul ei, atât de talentat. 

Nu putu s-o refuze. Va cânta ceva, probabil „Povestirile lui 
Hoffman” - pe care le interpreta atât de bine, încât ar fi fost 
imposibil să-și piardă cumpătul... Amabilitatea Augustei și 
recunoştinţa ei pentru faptul că a primit această propunere îl 
făcură să se simtă rușinat. Se pregăti în vederea acestui concert 
încercând ca în săptămâna premergătoare să ducă o viaţă 
normală. Nu mai rătăci atât de mult de-a lungul câmpurilor. Îşi 
petrecea timpul împreună cu Augusta și-i citea câte ceva cu glas 
tare. In căsuţa de la poartă, Eden lăsase o mulţime de cărţi. Una 
dintre acestea era un roman care descria viaţa studenţească de 
la Munchen. Când îi citi descrierea vieţii studenţilor veniţi acolo 
să studieze muzica, viață pe care o visase și el, își simţi inima 
chinuită de dorinţe și deznădejde. Ar fi vrut să poată renunţa la 
cătușele care îi înlănţuiau trupul, ca să se amestece printre ei, 


să ducă aceeași viață și să constate din ce fel de aluat e el 
plămădit... 

Augusta simţi imediat că lectura acestei cărţi îl tulbură. Îi 
spuse deci că pe ea n-o interesează subiectul și îl rugă să-i 
citească altceva. În aceeași noapte, Finch stătu de veghe până 
termină cartea singur. 

Cu fiecare zi care trecea, apropiindu-se data concertului 
gândul că va fi obligat să cânte i se păru tot mai înspăimintător. 
Nu mai era în stare nici să doarmă. Nervii îi erau atât de chinuiţi 
încât nu-i putea întinde Augustei nici măcar ceașca de ceai, fără 
să o verse. La urmă de tot, îi spuse cu glas sugrumat: 

— Mătușă, ar fi zadarnic să încerc... Să știi că dacă voi cânta 
la concertul acesta, mă voi face de râsul lumii și vei avea toate 
motivele să-ţi fie rușine cu mine... 

Augusta se uită la el cu atenţie. 

— Ce să mă fac cu tine! exclamă ea, chinuită de deznădejde. 

— Imi parte foarte rău, răspunse Finch și ieși în vestibul ca să- 
și pună pardesiul și șapca. 

„Aș prefera să fie și Renny de faţă, își spuse Augusta. Cu 
siguranţa că el ar putea invoca ceva care să-l ajute pe băiatul 
ăsta”... 

Veniră sărbătorile Crăciunului. Cu viscole, cu ploi mari. De 
acasă sosiră cărți poștale și daruri, însoţite de-o lungă scrisoare 
a lui Alayne, care stăruia să afle toate veștile în legătură cu el. 
Părea că e foarte mulţumită de întoarcerea ei la Jalna. Dar toate 
i se păreau acum foarte departe de realitate, ca amintirile unui 
vis, în parte uitat. Augusta cumpărase cărţi poștale și ilustraţii 
de Crăciun, astfel încât, în mod automat, scrise câte una fiecărui 
membru al familiei sale. 

In ajunul Crăciunului, Augusta își spuse că de astă dată 
colindătorii nu vor îndrăzni să înfrunte viscolul. Dar nădăjduia că 
vor veni, mai mult pentru Finch, căci pentru el apariția lor va fi 
ceva cu totul neașteptat. In afară de asta, timpul fusese foarte 
favorabil și vâscul crescuse din abundență. Între ramurile lui 
lucitoare se vedeau ciorchini cu bobiţe roșu pe care ea și Finch 
le așezaseră în vase și le atârnaseră de ramele tablourilor de pe 
pereţi... Cadrele ferestrelor și consola căminului fuseseră 
împodobite cu iederă și Augusta aprinsese făclii în toate 
candelabrele. 


Finch se gândi la țarina cu pământul muiat de umezeală, la 
câmpiile acoperite de apă, la cerul întunecat din care perdele de 
ploaie cădeau fără încetare... la grindina care bătea în terestre 
și se scurgea pe lângă cercevele... la urletul vântului de-afară, 
care bătea cu furie... Se plimba dintr-o cameră îmr-alta și 
urmărea reflexul limbilor de flacără ale făciliilor din sfeșnice. 
Întindea mâna după boabele de mărgean ale vâscului și pipăia 
frunzele reci ale iederei... Vedea imaginea sa și a matușii 
Augusta reflectate în oglindă: ea, o femeie de aproape optzeci 
de ani, iar el, un băiat de douăzeci și unu... Amândouă aceste 
imagini i se păreau lipsite de realitate. 

Se apropie de fereastră și ascultă ţărâitul ploii bătând în 
streașină. Văzu apoi o sclipire de lumină, apropiinda-se de-a 
lungul aleii. Băgă de seamă că se apropie un grup de oameni 
care se lupta împotriva vântului și care s-a oprit, în sfârșit, în 
faţa intrării. 

O strigă pe Augusta: oamenii se adunaseră cu toţii sub 
fereastră. Lumina tulbure a unei lanterne tremură pe o foaie de 
note, pe care unul dintre colindători o ţinea în mâni. Ceilalţi se 
strânseră mai aproape și fețele lor umede de ploaie se 
îndreptară spre portativele cu note. In lumina puţină, părea că 
aceste fețe nu au un trup pe care să se sprijine, ci sunt adunate 
grămadă întocmai ca boabele de mure pe un singur lujer. De ce 
nu cântă? se întrebă Finch. Imediat după aceea, constată că 
gurile lor căscate se mișcă, dar glasul acestui grup de oameni 
era amuţit și dus departe de violenţa viscolului. O singură dată 
răzbătu în casă un glas care păru un fel de strigăt depărtat. 
Auziră cuvântul sfânt, tărăgănat prelung, ca un fel de chemare. 
Apoi, unul dintre molizii uriași de pe marginea drumului se 
prăbuși întocmai ca o umbră uriașă, ascunzând aproape în 
întregime colindătorii. 

— Dă-le ceva bani, strigă Augusta, și spune-le să se întoarcă 
acasă... 

Deschise sertarul biroului și scoase o monedă. Finch mai găsi 
una și în propriul său buzunar. 

Colindătorii își duseră mâna la șepci și se retraseră de-a 
lungul aleii pe unde veniseră. Finch ridică fața spre cer și lăsă 
să-l biciuiască ploaia care bătea din belșug. 

A doua zi-dimineaţă, când Ellen îi aduse cana cu apă caldă, o 
întrebă: 


— Afară e vreme frumoasă, Ellen? 

— Da, domnule, foarte frumoasă. Și clopotele bat foarte 
frumos. 

Glasul clopotelor se auzea din depărtare, ascuns în ceaţă, și 
se ridica încet, intrând în cameră pe fereastra deschisă. 

Chemarea lor părea un tremur de extaz. Se ridica din pat și se 
uită afară. Pe cer se vedeau dungi trandafirii de nori. Pe sub 
secera lunii care nu apăruse încă, văzu zburând o cioară, apoi o 
bufniţă trecu prin faţa ferestrei. _ 

În timp ce se îmbrăca, se uită la oile care pășteau în livadă. Îşi 
dădea seama că, foarte curând, o parte dintre ele vor făta. 
Păreau enorme și stăteau nemișcate, ca și când ar fi ascultat 
dangătul clopotelor. Îndrăgise foarte mult oile acestea. Le 
urmărea seara, când lâna lor părea roșie în lumina soarelui 
coborât spre asfinţit, și dimineaţa când păreau atât de albe pe 
fondul verde al ierbii, încât îţi venea să crezi că peste noapte au 
fost spălate. Le urmărea și în timpul zilelor ceţoase, când i se 
păreau bucăţi de ceaţă solidificată. 

Se împrietenise cu ciobanul care le îngrijea și, pe măsură ce 
luna ianuarie se apropia de sfârșit, avea conversații tot mai dese 
cu el. Se așeza în apropierea lui și se uita la el și la feciorul său, 
cum clădesc un bordei de nuiele și-l acoperă, cu papură, în care 
vor făta oile, și mieii slabi se vor putea adăposti la căldură. 

Într-una din zilele de la sfârșitul lui ianuarie, văzu doi miei 
gemeni care sugeau la o oaie. Celelalte oi se adunaseră 
împrejurul ei și o priveau, ca și când ar fi pizmuit-o. Oaia behăia 
spre cei doi miei, și ei îi răspundeau cu glasuri nesigure, 
tremurând pe picioarele slăbuţe și acoperite de șomoioage 
creţe... 

Finch râse din toată inima, apoi se gândi la ecoul râsului său. 
Trecuse atâta vreme de când nu mai avusese ocazia să râdă și 
el. Mușchii obrazului i se părură rigizi și dezobișnuiţi cu astfel de 
manifestări. Se uită zâmbind la cei doi miei care dădeau din 
codițe și sugeau, gata să cadă de pe picioarele fără putere. Abia 
aștepta să vină prânzul, ca să coboare și să-i spună și mătușii 
Augusta ceea ce văzuse. 

În fiecare dimineaţă, după ce cobora din pat, se apropia de 
fereastră ca să se convingă dacă au mai apărut și alţi miei. La 
două-trei zile, apărea câte unul, iar într-o dimineaţă văzu patru 
dintr-o dată. Primii doi erau acum voinici și se zbenguiau cu 


vioiciune. Când sugeau, loveau ugerul cu fruntea și tremurau 
din cozile stufoase. 

Intr-o seară auzi din livadă un behăit subţire și plângător. 
Deschise poarta și, când ieși, văzu un miel rătăcit. Oaia care-l 
fătase era printre celelalte și rumega mulțumită că-i mai 
rămăsese măcar unul dintre gemenii pe care-i fătase. Finch luă 
mielul în braţe. Picioarele acestuia se bălăngăneau și lâna deasă 
de pe el era creaţă și umedă. Ridică ochii rugători și se uită în 
ochii lui Finch, care îl strânse la piept înduioșat. Era exact 
aceeași senzaţie ca pe vremea când îl ridica pe micul Mooey în 
brațe. Duse mielul de la o oaie la cealaltă, încercând să o 
descopere pe maică-sa. Işi aplecă obrazul prelung și-l privi 
emoționat, iar mâna lui mare și frumos formată îl mângâia pe 
gât și pe spinare. În cele din urmă, behăitul lui atrase oaia care-l 
pierduse. Se opri din rumegat și întoarse ochii palizi cu o 
expresie de maternă îngăduinţă înspre miel. Finch îl așeză 
alături de ea. 

Rămase în picioare și se uită la ei cum devin din ce în ce mai 
tulburi în lumina înserării, apoi în suflet i se răspândi un 
sentiment de liniște și pace, care părea că izvorăște din pământ. 
Işi aduse aminte că de multe ori văzuse ciobanul stând în 
apropierea oilor sale, cu felinarul aprins în mână, ca nu cumva 
oile să fete peste noapte, fără ca el să fie prin apropiere și la 
nevoie să le ajute. 

Se întoarse în casă încântat de noua liniște ce o simţea în 
suflet, exact așa cum fusese și de mielul pe care îl purtase în 
braţe. Se temea să vorbească și ar fi preferat ca nimeni să nu i 
se adreseze, de teamă să nu-i alunge această mulţumire 
neașteptată. Se duse și se așeză lângă Augusta, apoi întinse 
mâna și-o mângâie pe mâna zbârcită și cu vine proeminente. 
Mătușă-sa clipi din ochi și își mișcă bărbia, ca și când ar fi simţit 
un fluid magnetic din contactul cu mâna lui. 

— Te simţi mai bine, dragul meu, nu-i așa? întrebă ea. 

Finch nu răspunse și continuă s-o mângâie pe mână. l-ar fi 
făcut plăcere să vorbească cu ea despre el însuși, dar ea n-ar fi 
putut să-l înțeleagă. 

La câteva zile după aceea, Augusta îi atrase atenţia că nu-i 
mai tremură mâinile. El nu știuse că ea băgase de mult de 
seamă cum îi tremurau lui mâinile. 


Porunci să facă un foc zdravăn în căminul din salon, apoi 
deschise ea însăși pianul și-i puse la îndemână notele. Cercetă 
fiecare caiet în parte, ţinându-l departe de ochii prezbiţi, ca să 
se convingă că sunt melodii vesele. 

El ghici numaidecât ce urmărește mătușă-sa și se simți 
emoţionat și rușinat de gesturile ei. Işi dădu seama că-n ultimul 
timp el fusese pentru ea un oaspete extrem de incomod. Totuși, 
nu se purtase niciodată față de el decât cu bunăvoință. 
Gândindu-se cu părere de rău la Augusta, nu-i mai rămase timp 
să se gândească la propria sa suferinţă, dar cu toate acestea 
trebuiră să treacă zile întregi până să se lase prins în capcana 
pe care ea i-o întinsese. 

La urmă, o făcu, și constată că nervii lui în loc să vibreze 
dureros, se linișteau din ce în ce. Gândurile îi erau acum limpezi, 
cum nu mai fuseseră de luni întregi. 

Îi cânta acum Augustei în fiecare seară, și stătea cu trupul 
aplecat deasupra claviaturii, cu șuvița de păr legănându-i-se pe 
frunte, iar mâinile îi alergau de parcă ar fi prins aripi. li cânta 
melodiile lui favorite din Chopin, căutând, în zbuciumul 
partiturilor acestui compozitor, o liniștire a propriilor sale 
frământări. Începu să-și dea seama că arhitectura propriei sale 
existenţe a luat în sfârșit formă, astfel încât acum nu mai 
trebuia să-și bată capul cu punerea temeliilor a ceea ce mai 
rămânea de clădit de-aici înainte. 


XXVI 

Într-o dimineaţă din luna februarie, când plecase în sat ca să 
expedieze o scrisoare a Augustei, Finch rămase mirat văzând 
împrăștiați în largul câmpului un mare număr de călăreţi printre 
care unii îmbrăcaţi în jachete roșii. Își aduse aminte de vorbele 
grădinarului, care-i spusese că în aceasta zi se vor aduna la 
Nymet Crews vânătorii. Exact în momentul în care băgă 
scrisoarea în cutie, grupul de călăreţi porni în galop, urmat de- 
aproape de o haită de câini. Se opriră în faţa hanului Lebăda 
Albă și imediat după aceea apăru și hangiul, purtând o mică 
tavă pe care era un păhărel. Şeful vânătorilor se aplecă și, după 
ce ridică paharul în mână, îl dădu peste cap dintr-o singură 
înghiţitură. Îl salută zgomotos pe un alt vânător îmbrăcat în 
tunică roșie, care trecea prin apropiere, călare pe un cal murg, 
cu părul lucitor și cu gene albe la un ochi. Mai apărură câţiva în 
trap domol și între aceștia erau și vreo șase femei, dintre care 
unele încăleraseră bărbătește, iar altele aveau șei de amazoane. 
În grupul acesta, era și o fetiţă foarte drăguță, de vreo 
doisprezece ani, care se ţinea dreaptă în șa, iar pe spate Îi 
atârnau două cozi groase, de culoarea inului. 

Finch se apropie de ei și examină caii. Işi dădu seama că în 
legătură cu caii cunoștea mai multe amănunte decât și-ar fi 
închipuit. Pe vremea când fusese acasă, toţi îl făcuseră să-și 
închipuie că e un ignorant în acest domeniu. În mijlocul drumului 
se adunaseră grupuri de spectatori care vroiau să vadă plecarea 
vânătorilor. Nătărăul satului se învârtea cu bicicleta lui de colo 
până colo și se uita la fiecare călăreț în parte, ridicând spre el 
obrazul lui în formă de lună plină. Invăţătoarea dăduse drumul 
copiilor de la școală și acum se uitau și ei sfioși, supravegheați 
de ea îndeaproape. Judecând după surtucurile cenușii și cele 
cafenii ale călăreţilor, printre ei se găseau foarte mulţi fermieri 
și fii ai acestora. O iapă înaltă se apropie în pas domol, purtând 
un tânăr bucălat și rumen, iar picioarele ei păroase și cu copite 
mari erau pline de noroi. Finch își spuse că domnul cu mustață 
albă, cu monoclu și cu jobenul dat pe ceafă, călărește un cal 
irlandez pur sânge. Simţi o strângere de inimă și se gândi c-ar fi 
trebuit să fie și Renny printre ei. Ce plăcere i-ar fi făcut acest 
lucru! 

Adăstară în faţa hanului, formând mici grupuri, în așteptarea 
celor care întârziaseră. Pajiștile satului străluceau verzi sub 


bătaia razelor de soare. Rațele adunate pe apa bălții măcăiau 
fără încetare. Câinii se odihneau la umbra gardului care 
împrejmuia grădina hanului. Unul dintre călăreţi păru că nu-și 
poate stăpâni calul, care se învârtea pe loc și dădea mereu 
înapoi. Descălecă și examină dârlogii și chinga de la șa. Apoi își 
scoase pălăria și-și șterse fruntea de sudoare. Lumina soarelui îi 
sclipi în părul blond și pe obrazul aprins. Incălecă din nou și în 
aceeași clipă apărură și întârziaţii, astfel încât grupul vânătorilor 
se urni din loc, înșirându-se în lungul drumului. 

Când haita câinilor, buluciţi grămadă, dispăru pe ulița 
pietruită a satului, urmată de-aproape de grupul vânătorilor cu 
tunicile roșii și cu părul lucitor în lumina soarelui, Finch își spuse 
că i-ar face plăcere să fie și el printre cei care mergeau pe urma 
lor cu bicicletele. 

După ce urcă dealul spre Lyming, văzu cum din largul 

câmpiilor se apropie un fel de ceaţă care tulbură peisajul, în 
mijlocul căruia soarele lucea ca un disc opac de metal. Părea că 
soarele s-a întunecat, până când Finch îl văzu reflectat în apa 
unei bălți. Din depărtare i se păru că aude glas de corn, iar din 
adâncul ceţii se auzi cântecul unui sturz din stolurile care se 
întorseseră de curând. Apucând pe alee, constată că noaptea 
trecută fusese destul de rece, pentru ca băltoacele să prindă o 
pojghiță de gheaţă. Pe marginea șuviţei de apă lăsată de ploi, 
se vedeau așchii de argint. In pojghiţa de gheaţă erau prinse și 
frunzele crestate ale ferigilor. 
_ Intră în casă și-i dădu Augustei ziarele pe care le cumpărase. 
Incepuse să-i povestească despre grupul vânătorilor când, de la 
mică apropiere, auziră lătratul aţâţat și sonor al câinilor. 
Augusta își puse repede un șal pe umeri și ieșiră împreună pe 
aleea care ducea spre poartă. Pe coasta care se afla dincolo de 
grădina lor de fructe, văzură coborând un grup care se 
desprindea, roșu, din mijlocul ceţii. După el veni al doilea, apoi 
încă unul, iar lătratul câinilor nu se opri nicio clipă. Augusta se 
întoarse spre el și-i spuse: 

— Probabil că vulpea a apucat prin Ram's Close și se 
îndreaptă spre hăţișurile din Millford. Dacă dai fuga până-n 
fundul grădinii, îi vei vedea probabil când vor trece pârâul, în 
afară de cazul în care vor ocoli pe după livadă. Dacă ai de gând 
să mai stai la mine, sunt convinsă c-o să-ţi cumperi un cal, ca să 
poţi participa și tu la vânători. Ce păcat că nu s-a ridicat ceața! 


Finch plecă de lângă ea și se repezi spre fundul grădinii, 
trecând prin iarba înaltă, încărcată de brumă umedă. Merse în 
salturi, până când ajunse la picioarele zidului peste coama 
căruia văzu câţiva călăreţi care tocmai treceau pârâul. Alţii, care 
trecuseră înaintea lor, se îndreptau acum spre Ram's Close, în 
partea în care era haita de câini. 

Vadul prin care intraseră călăreţii, ca să treacă pârâul, era 
îngust. Unul dintre călăreţi cobori din șa, lovi calul cu latul 
palmei și-l alungă în faţa sa, apoi trecu șuvița de apă călcând 
din piatră în piatră, iar de cealaltă parte prinse calul și încălecă 
din nou. Procedeul era bun, dar numai în cazul în care caii erau 
îndeajuns de bine dresați, pentru că existau și din cei care, 
imediat ce constatau că sunt liberi, începeau să alerge prin mâl 
și dădeau să se întoarcă de unde au venit, iar alţii, de cum se 
pomeneau în apă, își închipuiau că sunt în mijlocul unui torent și 
se agitau speriaţi. 

Finch se urcă pe streașina acoperită de iederă a zidului și 
începu să râdă de opintelile cailor și ale călăreţilor asudaţi de 
alergătură. Ar fi avut poftă să chiuie, când văzu că fetița cu 
cozile pe spate a reușit să-și treacă fără greutate calul, și că, 
după ce încălecă din nou, porni în galop pe urmele tovarășilor 
ei, arătându-i spatele plin de noroiul în care, probabil, căzuse 
mai înainte. 

Unul dintre călăreţi, un bărbat îmbrăcat în tunică cenușie, se 
afla în mare încurcătură. Calul său, înalt și greoi, nu voia să 
treacă pârâul. In câteva rânduri, îl făcu să intre în apă chiuind și 
strigând pe urma lui, dar de fiecare dată când ajungea în mijloc 
se întorcea în loc, ciulea urechile și revenea la punctul de 
plecare, uitându-se parcă înciudat la stăpânul său. Imediat ce 
ajungea lângă el, se îndrepta spre casă, așa că bietul om era 
obligat să alerge de-a lungul miriștilor până să-l poată prinde din 
nou. 

Unul după altul, călăreţii dispărură dincolo de culmea din 
Ram's Close. Cel cu tunica cenușie făcu o ultima încercare 
disperată, pentru a-și determina calul să treacă prin apă, și, în 
sfârșit, de astă dată reuși. Calul ajunse pe celălalt mal, ca și 
când nu s-ar fi întâmplat nimic, și plecă numaidecât în trap 
domol. Călărețul făcu un salt peste lespezi și, peste măsură de 
furios, începu să alerge la deal, după el. Drumul urca pieptiș și 
sudoarea curgea pe el șiroaie. Era plin de noroi până la coapse. 


Finch se legăna pe muchia zidului și gura i se strâmbase de 
râs. Calul păru că ezită și se uită înapoi la stăpânul său, care 
striga: 

— Stai! Stai, mă! N-auzi?!... 

Dar își scutură coama și plecă din nou în trap. Finch constată 
că cei care trecuseră înainte deschiseseră poarta ce dădea spre 
țarină și n-o mai închiseseră. Călărețul băgă și el de seamă. 

— Poarta! strigă el spre Finch. Închide poarta! 

Finch se repezi pe lângă zid, apoi sări și se îndreptă spre 
poartă. Apariţia lui neașteptată sperie calul, care porni în galop, 
trecu prin poartă, înainte de a ajunge Finch și dispăru peste 
coama dealului. 

Fără să se uite la Finch, călăreţul trecu și el prin poarta care 
rămăsese deschisă, și-l auzi gâfâind: 

— Să-l ferească Dumnezeu... să pun mâna pe el! 

Finch își aminti că e un fermier din vecinătate. Imediat după 
aceea dispăru pe urmele calului său, luându-l pe Dumnezeu 
drept martor pentru ce-i va face, dacă va reuși să-l prindă. 

Ce s-ar mai fi distrat tânărul Wake, dacă ar fi fost și el de față 
la acest spectacol! Pentru a doua oară, în timpul acestei 
dimineţi, Finch se surprinse gândindu-se cu dor la cei de- 
acasă... 

Trecu de Ram's Close, spre celălalt deal de unde pornea un 
nou povârniș, dincolo de care se vedeau desfășurându-se 
holdele, luncile verzi, crângurile dese și un colţ de câmpie ce se 
întindea spre interior. Din mare depărtare se auzea glasul 
cornului de argint al șefului vânătorilor, petrecut de lătratul 
câinilor, dar de văzut nu se vedea nimic. Regiunea părea 
complet pustie și nu se auzea nici o mișcare. 

Într-un câmp din apropiere, un agricultor intrase cu plugul şi 
pe urma lui se ţinea un stol de ciori care umblau tacticoase și se 
uitau dintr-o parte în lungul brazdelor proaspăt răsturnate. Când 
cornul se auzi sunând a doua oară, omul lăsă din mână coarnele 
plugului și dădu fuga spre ţărmul pârâului care se afla între el și 
Ram's Close. Trecu prin hăţișul care urca la deal. Când ajunse în 
apropierea lui Finch, îl auzi strigând: 

— Vreţi să vedeţi vânătorii, domnule? Sunt sigur că vor prinde 
vânatul îndată ce vor ajunge sub poala pădurii Childerclitch. 

Finch începu să alerge alături de el. Trecură o câmpie și 
ajunseră într-o livadă. Ceva mai încolo, întâlniră alți doi oameni 


care clădeau un stog de fân. Ceaţa se ridicase și aerul era acum 
limpede. 

Unul dintre ei, un bărbat mai în vârstă, cu barbă albă, care 
alerga și el fără să i-o poată lua nimeni înainte, părea că simte 
instinctiv care e locul cel mai potrivit pentru a vedea 
vânătoarea. Vorbea într-un dialect din Devon, atât de greoi, 
încât Finch abia putea înţelege ce spune. 

Cotiră prin luncă, ca să iasă la drumul în lungul căruia văzură 
o mulţime de oameni alergând cu bicicletele, pe jos sau în 
automobile... Trecură printr-o poartă, călcând prin noroi până la 
glezne, ca să ajungă din nou pe țarină, și de aici pe o coamă de 
pe care se vedea întreaga regiune, bântuită de vânători și de 
câini. În mijlocul grupului, se făcu tăcere și toţi ochii erau acum 
îndreptaţi spre scena ce se desfășura la picioarele lor. Finch 
rămase încântat când îl văzu pe cel cu tunica cenușie că a 
încălecat și galopează de-a lungul unei holde din apropierea lor. 
Îndreptă calul spre un mal pe care acesta îl trecu din câteva 
salturi, aruncând cu copitele bulgări de pământ și bolovani, în 
timp ce stăpânul său, cu obrazul aprins, ridică picioarele în scări 
pentru a se feri. Imediat după aceea intră în următoarea holdă și 
dispăru în pădure. 

Ochii lui Finch cercetară feţele celor din jurul său. Erau figuri 
pline de bunătate și arse de soare, îndreptate toate într-o 
singură direcţie. Câte generaţii de înaintași care au trăit în aer 
liber și au iubit vânătorile trebuie să fi avut oamenii aceștia! In 
apropierea lui erau două fete. Veniseră cu o mașină și fuseseră 
probabil împiedicate să participe la vânătoare numai datorită 
accidentelor pe care le avuseseră cu ocazia celei precedente. 
Una dintre fete se adresă prietenei ei: 

— Cred că ar putea să vâneze tot atât de bine un ac într-o 
claie de fân! Ultima dată când am fost la vânătoare, tot aici am 
pierdut și noi vulpea pe care o urmăream. 

— Goana asta a vânătorilor durează cam mult. Se vede că au 
de gând să alerge, până când n-o să mai fie lumină, zise un 
bărbat mai în vârstă. 

Dar cei care priveau spre pădure, nici nu clipiră din ochi și 
continuară să se uite în partea aceea. 

Apoi, cu totul pe neașteptate, bătrânul îl înghionti pe Finch: 


— la uită-te acolo! zise el, și-i făcu semn spre un teren 
deschis, cu formă prelungă, aflat între pădure și coasta unui 
deal acoperit cu mărăcini. 

Urmărind cu ochii direcţia indicată de el, văzu un trup mic și 
roșcat cum aleargă în lungul acelui teren. Cel puţin o jumătate 
de duzină de glasuri se auziră strigând dintr-o dată: 

— la uitaţi-vă... Uitaţi-vă colo!... 

Dar toţi, în afară de el și de bătrân, se uitau într-o direcţie 
greșită. Finch își simţi inima bătând violent. Se uita atât de 
intens după vulpea urmărită, încât simţi că-l ustură ochii. Ar fi 
vrut s-o ajute într-un fel oarecare, căci ar fi preferat să scape. 
Dar niciunul dintre cei care se aflau în apropierea lui nu erau de 
partea vulpii. În același timp însă, o parte a sufletului său era și 
el alături de vânători, deși nu înţelegea cum vine asta. In 
aceeași clipă, cei din grup dădură drumul unui chiot emoţionant: 
„Hoick-hoick!”  Rămase cu ochii îndreptaţi spre animalul 
minuscul, al cărui trup, ca o vargă subțţire-cafenie, fugea în 
lungul câmpului, ca imediat după aceea să dispară în hăţiș. 
Acum, mai puternic decât toţi ceilalţi, începu să chiuie și el. 

Imediat după aceea se auzi strigătul ascuţit al celui care 
conducea grupul vânătorilor și care văzuse și el vulpea, astfel că 
intrară cu toţii în pădure. Câinii se revărsară ca o apă în largul 
câmpului. Călăreţii îmbrăcaţi în tunici roșii și pantaloni albi, cei 
cu haine cenușii sau cafenii și cei în haine negre se luară după 
ei. 

Finch se simţi foarte mândru că dintre toți cei de faţă numai 
el și cu bătrânii reușiseră să vadă vulpea. Toţi cei adunaţi 
împrejurul său vorbeau acum de-a valma, ca și când ar fi fost 
membrii unei singure familii. Erau cu toţi de părere că vulpea a 
luat-o prea mult înaintea vânătorilor, astfel că aceștia nu vor 
mai reuși s-o ajungă. Trecuse probabil poteca și dispăruse în 
ascunzișurile aflate în apropiere de Carty Wood. Ca și când s-ar 
fi înţeles dinainte, se revărsară cu toţii pe poarta ţarinii și ieșiră 
în drum. Cei care aveau automobile se urcară numaidecât, cei 
cu bicicletele încălecară, iar cei care veniseră pe jos începură să 
frământe cu nădejde noroiul. 

După ce parcurseră cam un sfert de milă, se abătură din nou 
spre câmp și trecură peste o parcelă acoperită cu iarbă, spre 
partea în care se vedea o nouă pădure, căci de aici puteau 
distinge din nouă vânătorii cum dispar prin hăţișuri. Dar vulpea 


ostenită reușise să scape de urmărirea lor. Din pădure numai 
rareori se mai auzea câte un zgomot. Dintre crengile unui arin, 
se auzi mișcarea unui sturz. Un iepure speriat trecu prin 
apropierea grupului de curioși, arătându-le pămătuful alb de pe 
dosul codiţei. Când haita de câini, urmată de grupul vânătorilor, 
apăru din nou, îndreptându-se spre o altă margine de pădure, 
Finch plecă spre casă. Văzuse îndeajuns și știa ce înseamnă o 
vânătoare. Se simţise entuziasmat de spectacol și se gândi că ar 
fi bine să-și închirieze din vreme un cal, pentru ca la iarnă să 
poată participa și el la vânători. Rămase apoi mirat de gândurile 
care-i treceau prin minte. Fără îndoială că moștenise și el 
pornirile celor din familia Court. Se simţea totuși atât de 
mulţumit că vulpea reușise să scape! Bătrânul îi spusese că 
aceeași vulpe mai fusese în câteva rânduri urmărită de vânători, 
dar că, pesemne, i-a făcut plăcere. In orice caz, nu părea câtuși 
de puţin speriată, după felul în care fugise de-a lungul câmpului 
și dispăruse, pe deplin încredinţată că urmăritorii ei îi vor pierde 
urma. 

Pentru Piers, plăcerea unei vânători de vulpi ar fi fost cam 
aceeași ca apa pentru un cârd de rațe. Se întrebă cum de astăzi, 
mai ales, amintirea fraţilor săi îl obsedează mereu. Imaginile lor 
treceau, una după alta, prin faţa ochilor săi... Renny, Wakefield, 
Piers. Se gândise și la Meggie, la Pheasant și la copiii lor. Nu 
cumva din pricină că se gândise la ei se simţea acum atât de 
mulţumit? Sau această mulţumire se datora faptului că în timpul 
acelei dimineţi uitase de sine însuși? Oricare ar fi fost motivul, 
era cert că își simţea toată fiinţa trepidând de o nouă putere de 
viaţă. Apoi își aminti că de săptămâni întregi nu mai fusese din 
cale-afară de abătut. Făcând această constatare, Finch se simţi 
și mai înviorat. Fără să-și fi dat seama dinainte, reușise să scape 
din lanţurile care-i robiseră personalitatea... 

In grădină, descoperi un mănunchi de ghiocei ascunși sub o 
brazdă, din apropierea unui măr bătrân, îmbrăcat în iederă. 
Potirele lor se legănau printre frunzele verzi ale lujerelor crude și 
păreau că răspândesc un parfum suav. După ce îngenunche, 
constată că printre firele de iarbă se ascund sute de narcise 
sălbatice, care așteptau să-și desfacă frunzele ca de aur, 
imediat ce se vor ridica deasupra ierbii. Peste o lună, această 
grădină va fi o adevărată minune... Dar el nu va mai fi aici s-o 
vadă... Nu, el nu va mai fi... căci peste o lună va înota printre 


troienii de zăpadă de la Jalna. Luase botărârea să se întoarcă 
acasă. 

În aceeași după-amiază, o întâlni în drum pe fetiţa cu cozile 
de culoarea inului, care se legăna ostenită în șa, în drumul de 
întoarcere de la vânătoare. Se aplecă spre el și-i arătă o 
zgârielură însângerată pe care o avea pe obraz. 

— Am fost rănită! strigă ea cu glas triumfător. 

— Tot așa și eu, răspunse Finch. 


XXVII 

Era în propria sa cameră. Nu-i venea nici lui să creadă. 
Trecuse prin situaţii înspăimântătoare și acum era din nou 
acasă. Din nou în mijlocul camerei sale, în care, acum un an, se 
îmbrăcase pentru a participa la serbarea dată în cinstea sa, cu 
ocazia majoratului. Debarcase de pe vaporul St. John, care 
intrase în port învăluit într-o pojghiţă groasă de gheaţă, făcuse 
cu trenul un drum de zile și nopţi întregi, iar la gară, Piers îl 
așteptase cu toată solemnitatea, ca să-l ducă acasă, cu mașina 
cea nouă. După ce cotiră pe drumul din Weddel, fură 
întâmpinați de un viscol și de vârtejuri de zăpadă cumplite. De-a 
lungul aleii, toţi copacii își plecaseră crengile sub greutatea 
zăpezii. De ambele părţi ale scării erau movile de zăpadă 
măturată de pe treptele de la intrare, dar pe pajiștea din faţa 
casei ea rămăsese neatinsă și necălcată de piciorul omului. 

Scăpase de primele saluturi și dăduse fuga la mansardă ca, 
înainte de a se așeza la masă, să-și poată inspecta camera. l-o 
pregătiseră dinainte: pătura de pe pat și feţele de pernă erau - 
până și perdelele de la ferestre fuseseră proaspăt spălate, iar la 
picioarele comodei așternuseră un covor nou peste cel care 
fusese tocit până la urzeală. Aproape nu-i venea să creadă în 
realitatea acestei camere, și nici într-a sa proprie. | se părea că 
a început să se învârtească împrejurul său, iar el se învârtește în 
mijlocul camerei, întocmai ca vârtejurile de zăpadă din faţa 
ferestrei. Vedea fotoliul acoperit cu pledul în care se înfășurase 
în ziua serbării majoratului, pe când aștepta să coboare în 
sufragerie. Tot la locul ei era și vechea masă cu petele ei de 
cerneală, la care-și petrecuse serile, făcându-și lecţiile. Dincolo, 
erau rafturile cu cărţile lui. Sfinte Dumnezeule, se mai vedea 
până și pata de umezeală de pe tavan pe unde pătrunsese 
ploaia, iar la picioarele patului era găleata care aștepta să 
prindă picăturile de ploaie ce vor veni... 

Deschise ușa de la dulap și se uită înăuntru. Văzu hainele care 
i se păruseră prea vechi pentru a le lua cu el în călătorie! Acum, 
după ce s-a întors acasă, îl vor sluji destul de bine. Tot aici era și 
jerseul nou-nouţ, pe care unchiul Nicholas nu-i permisese să-l ia 
cu el în Anglia, spunând că e prea ţipător. Uitase de el cu totul... 
Ce bine-ar fi fost dacă la Londra și-ar fi cumpărat o serie de 
costume noi! Ce găgăuţă fusese! Cu siguranţă că fraţii lui îl vor 
întreba acum ce haine noi și-a comandat. 


| se părea că se vede pe sine însuși apărând cel din urmă la 
masă, îmbrăcat într-un costum nou, admirabil tăiat la cel mai 
bun croitor din West End, care-i dădea o înfățișare de neglijenţă 
elegantă. Și din costumul acesta, va apărea chipul său, ostenit 
și plictisit de lumea pe care o văzuse, purtând pe el noi urme 
lăsate de suferințe și dezamăgiri. Se apropie de oglindă și-și 
examină faţa, pentru a se convinge dacă descoperă noi cute, 
dar nu putu descoperi nici noi, nici vechi... Avea obrajii trași, dar 
imaginea lui era tot atât de proaspătă și de tinerească cum 
fusese și ultima oară când se admirase în aceeași oglindă. Oftă 
adânc și i se păru ciudat că se poate trece și prin chinurile 
iadului, cum trecuse el, fără ca aceasta să lase vreo urmă... 

Auzi gongul care chema lumea la masă. Cobori cu mișcări atât 
de ușoare treptele scării de la mansardă, încât anul care se 
scursese i se păru un fel de vis. Totuși, în clipa când din spatele 
ușii de la camera maică-si îi ieși în cale Mooey, mai mult cu o 
jumătate de cap decât îl știa, situaţia nu i se mai păru câtuși de 
puţin nereală. O văzu și pe Pheasant - căci adineauri n-o zărise 
decât în fugă - dar și ea i se păru tot atât de schimbată, 
trăsăturile obrazului palid îi erau obosite și trupul atât de greoi, 
încât părea că abia se poate mișca. Biata Pheasant! În ziua în 
care-l însoţise la gară, îmbrăcată în costumul de tweed și cu 
părul tăiat scurt, avea o înfățișare de băiețandru. 

— Hello, se adresă el lui Mooey, îti mai amintești de mine? Eu 
sunt unchiul Finch... 

— Ce mi-ai adus? Mămica mi-a spus că unchiul Finch ne va 
aduce daluli din Anglia... 

Auzind vorbele lui, Finch se simţi aproape înspăimântat. 
Fusese atât de grăbit să plece acasă, încât nici nu se gândise la 
darurile pe care ar fi trebuit să le cumpere celor de-acasă... Ce 
imbecil fusese! In prima zi pe care și-o petrecuse la Londra, se 
oprise în faţa unei vitrine și alesese daruri imaginare pentru 
fiecare dintre membrii familiei sale, dar când sosise vremea să 
le și cumpere, uitase cu totul de ele... Se uită la Mooey și zâmbi 
sfios. 

Mooey făcu un pas ameninţător spre el. 

— Vleau să văd dalul pe cale mi l-ai adus, zise el. 

— Bine dragul meu, îngăimă Finch, darurile nu sunt încă 
despachetate. 

— Atunci, deșpachetează-le! porunci Mooey. 


— Mooey... se auzi din cameră glasul lui Pheasant. Nu trebuie 
să ceri darul pe care ţi l-a adus, decât după ce vei termina cu 
masa! 

Finch cobori nemulțumit restul treptelor scării, până în hol. 
Membrii familiei erau cu toţii adunaţi aici. Se opri și încruntă din 
sprâncene, încercând să se gândească cum va soluţiona 
problema darurilor... Va trebui să le spună pur și simplu că 
geamantanul în care au fost împachetate, s-a rătăcit... Cu prima 
ocazie, le va spune că pleacă în oraș, pentru a se interesa de el 
la vamă, și va putea să cumpere câte ceva pentru fiecare dintre 
ei. Dar va avea grijă ca fiecare dintre obiectele pe care le va 
cumpăra să poarte marcă englezească. Ar fi groaznic să-l prindă 
că încearcă o mistificare atât de grosolană... 

Se opri o clipă în mijlocul holului, gustând senzaţia întoarcerii 
acasă. Bătrânul Benny și cei doi prepelicari erau culcaţi în 
apropierea sobei care dogorea. Işi aminti de atmosfera ca de 
pivniţă din Lyming. În casa de acolo, nu se găsea nici un câine... 
și nici cel puţin o pisică... Se gândi la sufrageria - în care el și 
mătușă-sa se uitau unul la altul, pe deasupra mesei uriașe, care 
nu era nici ea prea împodobită. Pentru a-ţi putea aprecia casa, e 
nevoie de o lungă absenţă și de constatările pe care le poţi face 
printre străini... 

Soții Vaughan veniseră și ei la masă. Împrejurul mesei, erau 
așezate zece persoane. Pe Pheasant o serveau la ea în cameră. 
Finch se așeză între Piers și Wakefield. Pe partea stângă, se 
vedeau mâinile delicate și arămii ale lui Wake. Pe partea 
dreaptă, cele ale lui Piers, albite de inactivitatea din timpul 
iernii, mâini mari și vânjoase, care-i aminteau de tratamentul 
brutal și de ghionturile înfundate pe care le încasase odinioară... 
Cât de des avusese ocazia să se simtă deznădăjduit în 
încleștarea acestor două mâini! 

De partea cealaltă a mesei, era Meggie, care se uita la el 
zâmbind, și arăta chiar mai dolofană decât înainte, dar părea 
mai palidă. 

— Numai o bucăţică foarte mică de friptură, Renny, fără nici 
un fel de grăsime, zise ea. Probabil că după ce se va 
desprimăvăra, îmi va reveni pofta de mâncare. 

Renny se uită la ea mirat, când o văzu că-și ia o singură 
bucăţica de conopidă din farfuria pe care i-o întindea Wragge. 


— Mănânci mai puţin decât un copil... spuse el. În felul ăsta n- 
o să-ţi poţi niciodată recâștiga puterile. Tot așa face și acasă, 
Maurice? 

— Fără nicio deosebire, răspunse Maurice. 

— În cazul acesta, o să trebuiască s-o fac să mănânce cu sila. 

Alayne făcu un gest de nerăbdare și începu să vorbească cu 
Ernest, care era în stânga ei. 

— Medicii îmi spun că am nevoie de o schimbare răspunse 
Meg. Cred c-ar trebui să plec pentru o lună în Florida. 
Închipuiește-ţi ce idee să-mi propună o astfel de călătorie, când 
știu foarte bine că aproape ne-au ruinat cu onorariul pe care a 
trebuit să-l plătim pentru operaţie. 

— Da, da' de unde! Nu-i chiar atât de grav, protestă Maurice 
cu sfială. Dar, evident, plecarea în Florida e cu desăvârșire 
exclusă... 

Cu un gest ostentativ, Wragge îi oferi convalescentei o 
farfurie cu gulii opărite cu unt. 

— Nu, Rags, mulţumesc. Dar ce bine arată! Mi-ar face plăcere 
să le pot mânca!... 

Cu glasul stins, Renny îl întrebă pe Maurice: 

— Continuă și acasă obișnuitele ei gustări? 

Dar Meg îl auzi și răspunse în locul soţului ei: 

— Altă alegere n-am... Din ziua aceea n-aș putea spune c-am 
mâncat o singură dată stând la masă, așa cum mi-ar fi făcut 
plăcere... 

Nu mai era nevoie să termine explicaţia. Așeză pe masă un 
cot și-și sprijini obrazul în palmă, apoi zâmbi, dar zâmbetul ei 
părea melancolic. Alayne o întrebă cu totul pe neașteptate: 

— N-ai încercat să iei un tonic? 

Maurice își dădu seama că toţi se așteaptă ca răspunsul la 
întrebarea lui Alayne să-l dea el însuși. 

— A băut cinci sticle din tonicul pe care i l-a prescris doctorul 
care a operat-o, și două pe care le-am preparat după reţeta pe 
care am primit-o de la doamna Lebraux. 

— Crezi că e prudent să întrebuinţezi reţetele care au fost 
prescrise altor persoane? întrebă Alayne. 

De astă dată răspunse Meg. 

— Firește, nu reţetele oricui... Dar Clara Lebraux e o femeie 
foarte cumsecade... Mi-a spus că însuși Renny a stăruit să-mi 
dea această reţetă... 


Renny se uită plictisit la soră-sa. 

— E un tonic pe care medicul i l-a prescris după moartea lui 
Tony. Era complet epuizată. Tonicul i-a fost de mare folos. (Ce-a 
determinat-o oare pe Meggie să amestece numele Clarei în 
conversaţia asta?) 

— Doamna Court avea o încredere nestrămutată în untura de 
pește, interveni Finch. Tocmai de aceea a stăruit să o ia și Leigh, 
așa că-l îndopa în fiecare zi cu untură dintr-asta... 

Meg se aplecă spre el. 

— la spune-ne și nouă, Finch, câte ceva despre doamna Court 
și despre Sarah. Ce impresie ţi-a făcut fata aceea? 

Neașteptata introducere a Sarei în conversaţia lor îl făcu pe 
Finch să tresară. O clipă, feţele dimprejurul său părură că se 
tulbură, ca să facă loc imaginii acelei fete, așa cum o văzuse el 
așezată pe un colț de stâncă din Cornwall, cu obrazul întors în 
bătaia vântului. „Dincolo, în partea aceea, e Irlanda!” îi spusese 
ea, și obrazul ei palid și adorabil se luminase de o mulţumire 
stranie. 

Ernest interveni: 

— Cred că lui Finch nu i-a fost tocmai simpatică. E o fată 
stranie și incomodă. Nu e genul fetelor care ar putea să-i placă 
unui tânăr modern. 

— Lasă-l să-și spună singur părerea, interveni Nicholas, 
amintindu-și de ziua când cântaseră împreună, convinși că toţi 
ceilalți erau plecaţi de acasă. 

Finch încercă să le răspundă cu indiferenţă: ` 

— De, într-un fel e o fată ciudată... Și foarte plină de ea... In 
general, nu pare deloc simpatică. 

În aceeași clipă simţi o greutate în piept, așa cum simţea 
întotdeauna când își amintea de Sarah. 

— În realitate, cred că ar trebui să-l compătimesc pe Leigh. 

— Ce păcat! exclamă Meg. Arthur Leigh e un tânăr atât de 
drăguţ... Ar fi regretabil să-și fi luat o soţie care nu-i simpatică. 
Dar, la urma urmelor, e plăcut să știi că una dintre verișoarele 
noastre e căsătorită cu el. Asta înseamnă o înrudire plină de 
interes. E frumoasă, Finch? 

— Nu, deloc! E o fată rigidă și palidă, iar în înfățișarea ei e 
ceva care-ţi amintește de o vrăjitoare. _ 

— Pentru numele lui Dumnezeu! In cazul ăsta, ce-a găsit 
Leigh la ea? 


— Habar n-am... (Ce neadevăruri le înșira; ar fi mai bine să 
schimbe subiectul conversaţiei... Își aminti de o scrisoare pe 
care o avea în buzunar, și se întoarse spre soră-sa). O, Meggie, 
ţi-am adus o scrisoare de la mătușa Augusta! Și, scoțând-o, i-o 
întinse peste masă. 

Scrisoarea își făcu efectul dorit. Meg trebui să o citească 
pentru a afla ce-i scrie mătușa sa. Finch începu numaidecât: 

— la ascultați la mine! Am constatat adineauri că unul dintre 
cuferele mele lipsește. Nenorocirea este că exact în cufărul 
acela se află darurile pe care vi le-am adus... Va trebui să plec la 
oraș, ca să mă interesez de el... 

— Spune drept, nu cumva glumești? întrebă Piers? 

— Sigur că nu! răspunse Finch nemulţumit, și se aprinse în 
obraz. 

— Mie ce mi-ai adus? întrebă Wakefield. 

— Așteaptă și vei vedea! 

— Îmi dai voie să ghicesc? 

— Nu! 

— De ce nu? 

— Constat că ești la fel de neastâmpărat ca înainte... 

— Spune-i ce i-ai adus, interveni Renny. Nu vezi că-i face 
plăcere să se gândească la darul tău? 

— Ei bine... ţi-am adus un aparat fotografic! 

Wake chiui de mulţumire. 

— Unul dintre acelea cu care se pot face și filme de 
cinematograf? 

— Exact! 

— Foarte bine! Foarte bine! Admirabil! Îţi mulţumesc, Finch! 

Familia părea sincer impresionată și fiecare dintre cei prezenţi 
se gândea cu plăcere la eventualul dar adus de Finch. 

După ce se ridicară de la masă, Finch fu cel din urmă care ieși 
din sufragerie. Când trecu pe lângă Wragge, acesta zâmbi 
insinuant și-i spuse: 

— Sper, domnule, că portofelul pe care aţi avut amabilitatea 
să-l primiţi de la mine, în dar de ziua dumneavoastră, v-a fost de 
folos în timpul călătoriei... 

Finch îi răspunse că nici nu știe ce s-ar fi făcut dacă n-ar fi 
avut acest portofel. După ce ieși din sufragerie, se gând: 

„Sfinte Atotputernice! Te pomenești că și ăsta vrea un dar!” 


Renny și Piers se opriseră în apropierea sobei din hol. 
Începuseră să fumeze, iar Renny își mângâia cei doi prepelicari, 
trăgându-i de urechi. Ceilalţi fraţi se adunaseră în jurul lui și se 
uitau la el încântați. Finch era acum din nou printre ei, și se 
întorsese încărcat de experiența câștigată în timpul călătoriei 
care durase un an întreg. Se întrebau cu toţii ce-a făcut în tot 
acest timp? Dar și el însuși se simţea ca un om de lume, și luase 
o atitudine protectoare față de acești fraţi ai săi care stătuseră 
acasă. Piers îi oferi o ţigară și se uită cu atenţie la el. 

— N-aș putea spune că arăţi mai bine decât înainte, declară 
el. Arăţi ca și când ai fi mort de foame, cum arătai și până acum. 
Nu ţi-ai cumpărat niciun costum nou? Asta e cel cu care erai 
îmbrăcat la plecare. 

— Mi-am cumpărat câteva lucruri, dar nu le-am despachetat 
încă. Probabil că și acestea sunt tot în cufărul cu darurile... 

Finch se aprinse la obraz. Ce afurisit e Piers ăsta! Se vedea 
limpede că el bănuiește ceva! 

— la spune-mi, ce ţi-ai cumpărat pentru garderobă? întrebă 
Renny. În Anglia îmbrăcămintea e cu mult mai ieftină decât aici, 
așa că-mi închipui că ţi-ai cumpărat ce-ţi trebuie pentru mai 
mulţi ani... 

— Cred că nu mi-am cumpărat atâtea câte-ar fi trebuit... 
Trebuie să știți că mi-am petrecut cea mai mare parte din vreme 
la ţară. 

Fraţii lui se uitară la el miraţi. 

— Cât timp ai stat la Londra? 

— Două săptămâni. 

Aproape că nu le venea să creadă. 

— Dar la Paris? Cât timp ai petrecut în orașul acela? 

— N-am fost la Paris! 

Pentru numele lui Dumnezeu! N-a fost nici la Paris! Ai văzut 
derby-ul? Ai fost la Newmarket? N-ai văzut nicio cursă? Nici 
concursul de polo? Ce piese de teatru ai văzut? 

În timp ce ei îi puneau întrebări și el le răspundea, își dădu 
seama că interesul lor față de el s-a epuizat, căci vedeau că nu 
are ce le povesti. Se gândi la ce-ar fi făcut fiecare dintre ei dacă 
ar fi stat vreme de un an în Anglia. Îi era imposibil să le spună 
toate peripeţiile prin care a trecut. Le debita răspunsuri 
negative la întrebările pe care i le puneau, dar se ferea să se 
uite în ochii lor. 


— Pe luda! exclamă Renny. Asta e ceva nemaiauzit! Te trimit 
de acasă la vârsta de douăzeci și unu de ani, ca să vezi lumea! 
Dar tu, iei cu tine doi unchi bătrâni și pierzi vremea de zece luni 
stând la ţară, împreună cu o mătușă în vârstă. După câte văd 
eu, nu ai făcut nimic, n-ai văzut nimic, ci te-ai plimbat pe câmp 
și ţi-ai pierdut vremea împreună cu neghiobul satului. Cel puţin 
de muzică te-ai mai ocupat? 

Finch își simţi toţi nervii din trup încordațţi ca nişte strune. Își 
dădu seama că acest interogatoriu e mai mult decât ceea ce 
poate el suporta. Rămase mulţumit când îl văzu pe Maurice că 
apare din cămăruţa de lângă scară, unde intrase să-și caute 
luleaua. Se apropie de ei, îndesând-o cu tutun din punga pe care 
o ţinea în mâna invalidă. 

— la vin’ s-asculţi, ca să rămâi cu gura căscată, zise Piers. Să 
vezi ce ne spune acest strălucit tânăr despre călătoria făcută în 
străinătate, nouă, oamenilor de la ţară! 

Maurice zâmbi încântat: 

— Femeile nu ne pot auzi ce vorbim. Începe cu chefurile și 
chiolhanurile, căci a trecut o veșnicie de când n-am mai auzit 
ceva care să mă impresioneze cu adevărat... 

— Eu sunt impresionat de pe acum, declară Renny. Ce crezi 
că ne-a spus Finch adineauri? A petrecut o săptămână la Londra 
- asta s-a întâmplat la sosire, împreună cu unchii săi - și restul 
anului n-a mai făcut niciun pas de lângă mătușă-sa. Ce zici de 
asta, Maurice? 

— Mi se pare că nu vă spune decât ceea ce crede el că e bine 
să știți, nu-i așa, Finch? Eu și Meg ne-am gândit mereu că 
trebuie să petreci foarte bine, de vreme ce nici nu ţi-ai mai adus 
aminte să ne scrii... 

Își aprinse luleaua și privi dintr-o parte la Finch. 

— Nu, dragă Maurice, interveni Renny. Greșești! El nu s-a 
distrat câtuși de puţin. În viaţa mea n-am văzut pe cineva atât 
de incapabil să se distreze... N-ai decât să-l așezi în mijlocul 
unui harem, și peste cel mult un ceas îl vei regăsi plângând în 
hohote, împreună cu toate cadânele din jurul lui... 

— Mie mi se pare că în realitate băiatul ăsta e subtil pentru ca 
voi să-l puteţi înţelege. El are felul său de a se distra pe care voi 
nu sunteţi în stare măcar să-l bănuiţi... 

— Ai nimerit-o! zise Piers. Cum de nu m-am gândit la asta? Şi- 
a petrecut un an întreg, împreună cu mătușa Augusta, încercând 


să se pună bine cu ea. Mi se pare că vrea să pună mâna pe 
paralele ei... Bunica nu i-a fost de ajuns... Vrea să devină și 
stăpânul castelului din Lyming. 

Deși Piers rostise cuvintele acestea râzând, se vedea totuși că 
era aproape convins de temeinicia afirmațiilor sale. Ceilalţi doi 
deveniră foarte gravi și se uitară miraţi la Finch, prin norul de 
fum ce împânzise camera. 

— Doamna Sfinte! La așa ceva nici nu m-aș fi gândit! exclamă 
Renny. 

— O să ai ocazia să te gândești, declară Piers, când va fi 
deschis testamentul mătușii noastre și vei constata că, în ciuda 
farmecului tău personal, ai rămas afară, pe scara de la intrare. 

— Nu fi dobitoc! protestă Finch. Dacă-ţi închipui că eu mai am 
nevoie de vreo altă moștenire, atunci află că te-nșeli! Mi-a fost 
de ajuns ce-am păţit cu prima, zise el, și se gândi să le spună 
ceva neașteptat, ceva care să-l pună într-o lumină menită să 
spulbere imaginile prostești pe care și le-au făcut despre el. Așa 
că-și dădu drumul: 

— In sfârșit, să vă mai spun ceva. Am făcut o călătorie de 
nuntă - firește că nu e vorba despre nunta mea - și-am petrecut 
o lună de zile la mare. 

— A cui a fost călătoria de nuntă? întrebă Piers neîncrezător. 

— A lui Arthur și... a Sarei. 

li veni să-și muște limba după ce le spuse asta, pentru că toţi 
începură să râdă în hohote. Piers declară: 

— Fără îndoială că între ei doi tu ai fost omul de piatră. În 
orice caz, din partea caraghiosului ăla de Leigh, eu sunt gata să 
mă aștept la orice... 

Renny făcu o observaţie îndrăzneață, de genul celor pe care 
le făcea bunică-sa, iar Finch - revoltat împotriva lui însuși și a lor 
- le întoarse spatele și se îndreptă spre salon. Ca să se 
liniștească, se opri câteva clipe în prag și privi scena ce se 
desfășura înăuntru. 

Ernest își scoase lupa și îi arăta lui Wakefield, care se urcase 
pe braţul fotoliului său, țesutul epidermei de pe dosul mâinii 
sale. 

— O, unchiule Ernest, dumneata ești exact ca un mic și 
adorabil hipopotam trandafiriu! 

Nicholas se așezase pe scaunul de la pian cu piciorul întins în 
faţa lui, iar mâinile îi alergau de-a lungul claviaturii, cântând 


îngândurat fragmentele unei melodii vesele pe care o știa din 
tinereţe. Alayne era în apropierea lui, pe sofa, cu o carte în 
mână, dar se uita la capul masiv și cărunt al lui Nicholas, profilat 
pe fereastră. Meg scosese de undeva un vechi album de 
fotografii și se așezase pe un scaun confortabil, în apropierea 
focului întorcând paginile, pe obraz cu o expresie de blândă 
mulțumire. 

Afară se vedeau fulgii grei de zăpadă care se opreau câteva 
clipe pe geamul ferestrelor, înainte de a se topi de căldura 
dinăuntru. În vatră ardeau buturugi groase de molid care 
trozneau și umpleau interiorul camerei cu miros de rășină. Deși 
văzu privirea de îndemn a surorii sale, Finch se îndreptă spre 
canapea și se așeză lângă Alayne. Schimbarea constatată la ea 
îl impresiona. Nu-și putea da seama cum anume s-a schimbat, 
dar astăzi i se părea că ea face parte din această încăpere, cum 
nu făcuse niciodată până acum. Când îl văzu că se apropie, se 
uită la el și zâmbi. 

— Ești foarte amabil c-ai venit să te așezi lângă mine. Nici nu 
bănuieșii cât de mult mi-ai lipsit... Îşi aduci aminte, Finch, că în 
casa aceasta, tu ai fost primul meu prieten? 

— Încă de pe vremea aceea aveam obiceiul să vin la tine și să 
mă plâng de nemulţumirile pe care le aveam, zise el. Simţeam 
nevoia să iau lecţii de muzică... 

— Ce s-a întâmplat de data asta? Bănuiesc, după ecoul râsului 
celor de dincolo, că Piers a început să te necăjească din nou. 

— Nu tocmai, dar încearcă să mă-ntărâte... La fel și ceilalţi. 
Pentru ei, eu sunt o victimă ușoară. lau în serios tot ce-mi spun, 
pentru că nu pot proceda astfel... 

— Ştiu, Finch... Din ziua în care ai plecat, am trecut și eu prin 
multe, și am învăţat tot atât de multe. 

— Prin urmare, schimbarea pe care am constatat-o la tine nu 
e o simplă închipuire... 

— Ai constatat la mine vreo schimbare? 

— Da! Păru că ezită, apoi adăugă: Acum pari mult mai mult o 
femeie care face parte din familia noastră... 

Ea începu să râdă, în parte mulţumită, în parte cu părere de 
rău. 

— Crezi că e o schimbare în bine? 

— Îmi închipui că te simţi mai fericită... 

Se uită la el mirată. 


— Înainte de asta, ţi-am făcut vreodată impresia că nu mă 
simt fericită? 

— Nu... Dar mi s-a părut că nu vei reuși niciodată să faci cu 
adevărat parte dintre noi... Astăzi sunt însă de altă părere! 

— Spui „să faci parte dintre noi”, şi cu toate acestea nici tu nu 
ești ca ceilalți membrii ai familiei. 

— Eden afirmă că eu sunt un Whiteoak ca toți ceilalţi! 

Câteva clipe se opri părând că se gândește. 

— Probabil că are dreptate. Tu și cu el, consideraţi amândoi 
viaţa dintr-un punct de vedere cu totul deosebit, într-un fel 
caricaturizat. Sunteţi amândoi artiști... Totuși, în fond, viziunea 
voastră este identică cu a celorlalți membri ai familiei Whiteoak. 

— Se poate! Cuvintele lui păreau nehotărâte, apoi se uitară 
de-a lungul salonului ca și când ar fi vrut să-și limpezească 
gândurile. Imi place melodia asta pe care o cântă unchiul Nick! 
Ce părere ai? 

— N-am fost atentă ce melodie cântă... L-am urmărit numai 
vizual. In iarna asta îl văd pentru prima oară așezat în faţa 
pianului... Am impresia că prezenţa ta i-a trezit sentimentul 
muzicii în suflet. 

— Nu înţeleg de ce i l-ar fi trezit? De luni întregi aproape că 
nici n-am mai cântat... Renny tocmai m-a întrebat adineauri 
dacă am continuat să exersez. Am fost foarte mulţumit că s-a 
apropiat tocmai atunci Maurice de noi, astfel că n-a mai trebuit 
să-i răspund. 

— Nu cumva ai avut motive, care te-au tulburat... și te-au 
împiedicat să cânţi? 

— Cred c-am avut o criză de nervi... răspunse el fără să ezite. 

— Nu s-ar putea să-mi spui și mie ce s-a întâmplat? 

„Asta e partea cea mai puţin simpatică a caracterului ei, își 
zise Finch. E prea stăruitoare și prea curioasă să afle motivele 
oricărei situaţii”. Nu se mai simţi la îndemână și, văzând ochii 
surorii sale îndreptaţi spre el, inventă numaidecât un pretext: 

— Mi se pare că Meggie vrea să-mi spună ceva, zise el, 
ridicându-se în picioare și îndreptându-se spre ea. 

Se așeză pe bancheta brodată cu mărgele, care reprezenta un 
înger cu un buchet de crini în braţe. Meg se întoarse spre el. 

— E tocmai timpul să vii și să te așezi lângă mine, începusem 
să devin geloasă. M-am uitat la fotografiile acestea vechi. 
Privește ce frumoasă e asta în care sunt unchii noștri, împreună 


cu tata, îmbrăcaţi cu toţii în haine de catifea. Nu ţi se pare că 
Patty seamănă cu papa? 

— Seamănă puţin, dar seamănă mai ales cu Maurice. 

Apoi, ridicându-i mâna de pe album, și-o duse la obraz și-i 
spuse în șoaptă: 

— Meggie, sunt incapabil că mă uit la tine și să știu că ești 
suferindă. Va trebui să pleci în Florida... Voi suporta eu 
cheltuielile... 

Se uită la el încântată. 

— Ar fi un gest foarte frumos. L-aș putea lua și pe Wake cu 
mine. Schimbarea i-ar fi de mare folos. Și, cum spune el însuși 
de multe ori, copilul ăsta n-a călătorit încă nicăieri. 

— Ai dreptate! Intenţia mea a fost să fac pentru fiecare dintre 
voi câte ceva, așa că oferta mea de acum reprezintă ce ţi se 
cuvine ţie și lui Wake. 

Cei trei, care rămăseseră în hol, intrară în salon. Renny se 
duse de-a dreptul la Alayne și se așeză lângă ea pe canapea. 
Luă în mână cartea pe care o citea ea, se uită la titlu, apoi făcu 
o strâmbătură și-o puse din nou pe canapea. Maurice se apropie 
de Ernest și de Wakefield, și-și băgă degetele pe după gulerul 
băiatului. Piers se așeză în apropierea lui Meg și a lui Finch, apoi 
se uită cu interes la fratele său. Era convins că Finch e un tip 
subtil, care merită să fie urmărit. 

Nicholas continuă să cânte fragmente de melodii aproape 
uitate. Câinii intraseră și ei și se întinseseră unul lângă altul pe 
covorul din mijlocul salonului. 

Rags apăru cu cafeaua, pe care la ocazii festive, cum era cea 
de acum, o luau în salon. De la etaj, se auzea râsul și lipăitul 
piciorușelor copiilor. Meggie ridică glasul și spuse: 

— Ce credeţi c-a făcut Finch? 

— A sedus-o pe Alma Patch? sugeră Piers. 

— Hâmm! murmură Nicholas. Asta ar fi însemnat ca din tigaie 
să-i arunci direct în foc... 

— Ceea ce n-am fost niciodată în stare să înţeleg, interveni 
Meg, este motivul care a făcut-o pe bunica să nu-mi lase altceva 
decât ceasul cu lanţ și șalul acela indian. Astăzi nimeni nu mai 
poartă astfel de ceasuri. lar la șal, ţinea atât de puţin, încât îl 
lăsa pe Boney să-și facă cuibul într-însul. Pe urmă, mă 
pomenesc că inelul cu rubine îl dăruiește lui Pheasant. 


— Pentru numele lui Dumnezeu, uită odată inelul acesta! 
zbieră Piers. În ziua în care s-au împărţit obiectele rămase de la 
bunica, tu ai primit două inele. 

— Nici unul dintre ele nu se compară cu inelul cu rubine! Și 
cum îţi închipui c-aș putea uita, când Pheasant are o atitudine 
atât de ostentativă, de fiecare dată când apare cu el în deget? 
Nu vezi că a început să-l poarte pe degetul arătător?! 

— Dacă ei îi face plăcere, n-are decât să-l poarte și în nas! 

Maurice se ridică de lângă Meg, fără să se grăbească și, după 
ce-și umplu luleaua, se aplecă și-o aprinse cu un cărbune din 
vatră. 

— Eu n-am primit altceva din lucrurile bunicii, decât patul în 
care a dormit, zise Renny. 

Buza de sus a lui Meg se strâmbă. 

— Adevărat, sărăcuţul de tine! Dar mai ai și întreaga 
proprietate... 

— Așa este, interveni bătrânul Nicholas. Patul și, pe deasupra, 
proprietatea Jalna. 

— Jalna n-a considerat-o vrednică de a mai fi amintită, adăugă 
Ernest. 

Obrazul stăpânului din Jalna deveni tot atât de roșu ca și părul 
de pe creștetul capului său. 

— Bunica n-are nici un amestec în faptul că proprietatea Jalna 
mi-a fost dată mie. Pe aceasta am primit-o de la tatăl meu. 

— Piers! ţipă soră-sa. Cum se poate să spui astfel de vorbe! 
Dimpotrivă... Ceva cu mult mai impresionant. Mi-a făgăduit să 
mă trimită într-o regiune din sud ca să mă odihnesc. ȘI-I voi lua 
cu mine și pe Wake! 

— Pe cinstea mea, Finch, ăsta a făcut un gest foarte frumos! 
exclamă Maurice, care se simţea acum mulţumit că nu-l luase și 
el în bătaie de joc, cum făcuseră cei doi fraţi ai săi. 

Wake chiui de trei ori la rând, cu glas subţire. 

Nicholas se opri, ca să întrebe: 

— Despre ce vorbiţi acolo? 

— Despre Finch, răspunse Meg. Are intenţia să mă trimită 
împreună cu Wake, undeva într-o staţiune din sud. 

— Da, gestul acesta trebuie să știți că este foarte elegant din 
partea lui... În cazul în care vă veţi distra în aceeași măsură în 
care eu și Ernest ne-am distrat în călătoria noastră, atunci sunt 
convins că veţi fi foarte mulțumiți. 


Renny se uită la vârfurile ghetelor cu care era încălţat și 
declară: 

— Nu admit să iei băiatul într-o călătorie atât de lungă, fără să 
fiu și eu cu el. 

— Nu admiţi să-l iau? Renny, cred că trebuie să fii nebun! 
Crezi că eu nu sunt în stare să am grijă de el? 

— Tu i-ai da voie să facă multă mișcare și să mănânce prea 
multe dulciuri. Ultima oară când a fost la tine, s-a întors acasă 
cu o criză de splină... 

— Mofturi! Vorbești ca și când tu nu l-ai scăpa nicio clipă din 
ochi și te-ai ţine mereu de capul lui... 

— Așa și fac! 

— Dacă-i așa, atunci de bună seamă n-o să-i strice să scape și 
el puţin de sub supravegherea ta... Cred că sunt și eu în stare 
să-l îngrijesc pe fratele meu mai mic! 

În timp ce se discuta soarta lui, Wakefield se uita cu ochi 
strălucitori de la unul la celălalt. Chiar în clipa în care chiuise, 
mulţumit de propunerea fratelui său, nu-i venise să creadă că va 
avea ocazia să se bucure de împlinirea acestei făgăduieli. | se 
părea că propunerea e prea costisitoare, prin urmare așa ceva 
nu putea fi pentru el. 

În această privinţă, toți cei de faţă se declarară împotriva lui 
Renny, în afară de Alayne, care nu scosese nicio vorbă. Meg se 
întoarse spre ea și o întrebă: 

— Spune, Alayne, nu ești de părere că purtarea lui Renny 
aduce cu un fel de perversitate? 

Alayne își spuse că Meg are dreptate, dar îi răspunse: 

— Eu cred că Renny îl înţelege pe Wake, cum nu e în stare să 
îl înţeleagă niciunul dintre noi. 

— În sfârșit, n-are decât să hotărască așa cum poftește, dar 
cred că nu trebuie să lipsim copilul de ocazia ce i se oferă ca să 
schimbe aerul. 

Nicholas se ridică de pe scaunul de la pian și i se adresă lui 
Piers: 

— Dă-mi braţul să mă sprijin. Criza mea de gută e astăzi mai 
rea ca de obicei... 

Piers se apropie de el și-l ajută să se așeze într-un fotoliu, apoi 
se așeză și el în apropiere. 


— Cred, începu el, și ochii-i bulbucaţi i se rotiră spre Finch, c- 
ai aflat toate amănuntele care privesc călătoria de nuntă a lui 
Finch! 

— N-am auzit nimic despre călătoria de nuntă a lui Finch, 
ripostă Meg cu glas solemn. Dar am aflat toate amănuntele în 
legătură cu Finch, care m-au speriat din cale-afară. 

Respiră adânc, își retrase bărbia și-i aruncă lui Renny o privire 
acuzatoare. Vorbele lui o jigniseră. 

Finch se uită la ea îndurerat. Ce-o fi vrând să spună acum 
despre el? La ce nouă tortură vor să-l supună iarăși? Făcu o 
mișcare involuntară și se depărtă de ea, dar Meg întinse braţul 
și i-l petrecu împrejurul umerilor. Își răsfiră și-și îndoi degetele 
mâinilor, cu mișcarea caracteristică unei pisici care vrea să-și 
protejeze puii. Lui Renny nu-i făcu plăcere nici felul în care se 
uita la el, și nici gestul ei, așa că o privi gata de atac. 

— Finch mi-a adus, continuă Meg, o scrisoare de la mătușa 
Augusta. Am reușit să păstrez pentru mine ceea ce-mi spune ea 
în scrisoare, până când vom termina masa. 

Simţi că Finch a început să tremure. 

— Ce naiba spune în scrisoarea aceea? se răsti Renny. 

— Cred că nu va fi nevoie să ţi-o citesc toată! îi răspunse Meg. 
Îţi voi citi cel mult fragmentele care cred că te interesează. 

Avea scrisoarea pregătită în mâna care-i rămăsese liberă, așa 
că o ridică sub ochi, căci ea era mioapă, și începu să citească: 

„L-am urmărit pe Finch foarte de-aproape. (Meg se opri din 
citit, ca să-l observe și ea pe Finch de-aproape. Toţi ceilalţi 
membri ai familiei, făcură - de altfel - același lucru. Apoi 
continuă.): A fost tot timpul îngândurat”. 

— Se gândea probabil la călătoria lui de nuntă, interveni Piers. 

— Sssst! protestă soră-sa, furioasă. Acum nu-i cazul să faci 
glume... 

— Ascultă, Meg! Nu știu ce spune scrisoarea și nu știu nici ce 
urmărești, dar sunt de părere că n-ar trebui să citești această 
scrisoare, spuse Finch. 

— Trebuie s-o citesc! rispostă Meg: „Nu e de mirare că bietul 
băiat stă mereu îngândurat. E îngrozitor, pentru o fire ca a lui, 
să se gândească la faptul că a fost victima unor rude venale. 
Presimţi, Meggie, că va trebui să vorbesc cu tine limpede, ca 
astfel să întrebuinţezi toată trecerea pe care o ai pe lângă 
ceilalți membri ai familiei, pentru a împiedica risipirea banilor 


rămași de la mama. Toate acestea ar fi trebuit să i le spui lui 
Renny, în calitate de tutore al său, dar, din întrebările discrete 
puse lui Finch, am constatat că el s-a sustras în mod 
condamnabil de la îndatoririle pe care i le impuneau calitatea de 
tutore. Nu i-a spus nicio vorbă și nu i-a dat nici un sfat privitor la 
felul cum va trebui să-și administreze banii. (Mai bine zis, cum 
să și-i dăruiască.) Ci a admis ca băiatul să împrumute oricui a 
venit la el să-i ceară. Mă înspăimântă ceea ce-ţi voi spune acum, 
dar presimt că-i de datoria mea să te informez Am aflat că o 
anumită doamnă Rosamond Trent, din New York”... 

Ernest o întrerupse cu glasul tremurat; 

— Prefer să nu o amestecați în această afacere pe doamna 
Rosamond Trent. 

Nicholas începu să chicotească pe înfundate. 

Ernest se întoarse spre el indignat: 

— Nicholas, afacerea asta ţi se datorește numai ţie! 

— Eu nu i-am pomenit niciodată lui Augusta de numele 
doamnei Trent, răspunse fratele său. 

— În cazul acesta, Finch, tu ești cel care i-a pomenit! 

Finch îi răspunse cu greutate: 

— Eu nu i-am spus altceva decât că i-am împrumutat doamnei 
Trent niște bani și că ea și-a pierdut toată averea în crahul din 
Wall Street. Nu mi-a părut câtuși de puţin rău de banii pe care i- 
am împrumutat. Cred că de asta ești convins și dumneata, 
unchiule Ernest... 

— l-ai împrumutat bani?! exclamă Nicholas. E pentru prima 
oară că aud așa ceva! Ha... Așa vasăzică!... Prin urmare, Ernest 
n-a făcut altceva decât să-și bată joc de mine! Cu ajutorul tău, 
ea urmărea să pună mâna pe banii lui Finch, nu-i așa, Ernest? 

Ernest se simţea prea jignit pentru a mai răspunde. Stătea pe 
scaun și schimba feţe-feţe, frângându-și mâinile. 

Pe Meg o putea aproape auzi cum toarce ca o pisicuţă, dar ea 
nu-și desprinse mâna nicio clipă de pe umărul lui Finch. Apoi 
întrebă: 

— Alayne, mi se pare, sau doamna Trent este prietena ta? 

— Da, răspunse Alayne cu glasul liniștit. Finch a făcut 
cunoștință cu ea, prin mine. Nimeni nu regretă mai mult decât 
mine faptul că Finch i-a împrumutat bani. Dar sunt convinsă că 
ea se va strădui să-și plătească datoria... 


Renny își băgase mâinile în buzunarele pantalonilor și 
continua să se uite la vârful ghetelor cu care era încălţat. 

— Ce e afacerea asta, în legătură cu unchiul Ernest și cu 
doamna Trent? întrebă Piers. 

Nicholas îi răspunse cu o notă de veselie în glas, pe care se 
străduia să și-o ascundă: 

— Uite ce! pe bordul vasului, eu și cu Finch ne speriasem 
îngrozitor. Ne-am închipuit că Ernest o va cere în căsătorie. Ar fi 
trebuit să-i vezi pe amândoi la balul costumat din ajunul 
debarcării... Ea, într-un domino roșu, el într-unul liliachiu... 

Obrazul lui Ernest se făcu vânăt-roșu: 

— Pentru vorbele acestea, nu te voi ierta curând! exclamă el. 

Nicholas se prefăcu că nu l-a auzit. 

— In Anglia s-a ţinut după ea în toate părțile, ca să cumpere 
antichităţi pentru magazinul ei de la New York. 

Culoarea de pe obrazul lui Ernest dispăru tot atât de repede 
pe cât de repede apăruse, când declară: 

— Doamna Trent este o femeie încântătoare! Pentru mine a 
fost o adevărată plăcere să fiu în societatea ei, în timpul cât am 
traversat oceanul... Chiar și în Anglia, mi-a făcut plăcere să fac 
câte o mică excursie împreună cu ea. Nu puteam bănui că mă 
voi face de râs... Gândul de a mă căsători cu ea nu mi-a trecut 
prin minte niciodată. Dacă vrei să faci plăcere familiei, atunci te 
poftesc, dragă Nick, să le povestești despre întâlnirea pe care ai 
avut-o cu femeia de care ai divorţat acum treizeci de ani... 

Nicholas își trecu degetele prin părul cărunt și și-l răscoli, 
ridicându-l întocmai ca două coarne de cerb. Arăta exact ca un 
bătrân ren, gata să pornească la atac. 

— Pe Dumnezeul meu, tu ești un șarpe cum rar întâlnești. 
Cum de-ai aflat că m-am întâlnit cu Millicent? Căci a fost o 
simplă întâmplare... Şi ce căutai tu acolo? Erai în bucătărie, cu 
femeia aceea pe care o cheamă Trent, ca să cumpăraţi cratiţe și 
tingiri! 

— lar tu, în dormitor, cu ușa închisă, împreună cu o femeie 
despre care spuneai că nu dorești s-o mai vezi vreodată în viaţa 
ta! 

— Eu nu m-aș fi căsătorit niciodată cu Millicent, dacă tu nu mi- 
ai fi luat-o pe Ruby Fortescue! 

— Eu ţi-am luat-o pe Ruby Fortescue?! Cum dracu ţi-am luat- 
0?! 


— Ai început să scâncești că ești îndrăgostit de ea. Şi pe urmă 
- după ce ţi-am lăsat-o ţie - n-ai mai avut curajul să te 
căsătorești cu ea... 

— M-aș fi căsătorit cu dragă inimă, dacă nu s-ar fi întâmplat 
să pierd atâta bănet ajutându-l pe prietenul acela suspect pe 
care îl aveai tu și de care nu-mi mai aduc aminte cum îl chema. 

Se uitară unul la altul încruntaţi. Urmă un timp de tăcere, de 
care cei mai tineri profitară, pentru a reţine aceste vechi 
întâmplări pe care ei nu le cunoșteau. O buturugă din cămin se 
auzi troznind. Câinii întinși pe covor săriră în picioare și se uitară 
spre foc, gata de atac. Apoi se întoarseră la loc și se întinseră 
leneș ca să doarmă. 

— De, constat că doamna Trent e o femeie care știe ce face! 
Cât ţi-a luat, frate Finch? întrebă Piers. 

— Zece mii... 

— Asta e o perfidie, protestă Nicholas, să risipești banii 
mamei mele în felul acesta! 

— N-avea nici o grijă: doamna Trent își va plăti datoria! 
declară Ernest sentențţios. 

— Acum e momentul să vă mai citesc ceva din scrisoare, zise 
Meg. 

„Nu știu dacă ești informat despre situaţie, dar Finch a 
împrumutat bani, chiar înainte de a deveni major, pentru ca 
Eden să poată sta în Franţa, până când își va termina cartea la 
care lucra. Despre asta m-a informat însuși Arthur Leigh, care i-a 
împrumutat banii, și care mi-a povestit toate astea, ca să-mi 
dovedească generozitatea lui Finch. Mi-a mai spus și Finch că, 
înainte de plecarea lui Eden în Franţa, în luna decembrie, i-a mai 
dat o mie de franci (la ce să mai întrebuinţez cuvântul impropriu 
că i-a „imprumutat?"). Eden va trebui ajutat până când se va 
reface, sau până când va deveni celebru, dar nu înţeleg de ce 
Renny se străduiește să treacă această răspundere pe umerii 
șubrezi ai lui Finch?” 

— Astă-vară i-am trimis și eu o mie de dolari! interveni Renny. 

Pentru doi dintre cei de faţă, pomenirea numelui lui Eden era 
aproape insuportabilă. Ceilalţi își dădură numaidecât seama de 
realitate, astfel că acest împrumut trecu fără alte comentarii, 
decât cel mult câteva exclamaţii de mirare sau de dispreţ. 

Meg fu obligată să-și desprindă mâna de pe umerii lui Finch 
ca să poată întoarce pagina scrisorii cu caractere mărunte și 


rânduri dese. Își îndreptă trupul și păru că gustă umorul acestei 
scene ce se desfășura în faţa ochilor ei. In sfârșit, se bucura să 
citească scrisoarea, ca să vadă toţi ce a făcut Finch cu banii din 
moștenirea pentru care ceilalţi răsculaseră toată casa. 

— Aici se termină prima parabolă, declară Vaughan în glumă. 
S-o auzim și pe cea de-a doua... 

— A doua, zise soția sa și se uită la Piers, se referă la coteţele 
de porci. 

— Aș vrea să știu și eu ce-ar putea avea împotriva acestora! 
exclamă Finch. 

Meg îi răspuse citind textul scrisorii: 

„Dacă mama ar fi avut intenţia să clădească o poiată pentru 
creșterea porcilor, și încă una atât de costisitoare, ar fi clădit-o 
de mult... ” 

— Sigur că da, încuviinţă Ernest, care se simţi mai ușurat 
văzând că a început să se discute un subiect care nu avea nici o 
legătură cu el. Mama nu putea suferi coteţele de porci. 

Meg își continuă lectura: 

„Dacă mama ar fi fost dispusă să-și cheltuiască banii pentru 
un automobil de lux, și-ar fi cumpărat unul cu mult înainte de-a 
muri. Singurul drum pe care l-a făcut cu automobilul a fost cel 
când au dus-o la groapă. Sunt convinsă că s-ar întoarce în 
mormânt dacă ar putea afla tot ce s-a întâmplat după moartea 
ei”. 

Meg adăugă de la ea: 

— Cu asta sunt și eu de acord. 

Piers se uită la ea cu înţeles. 

— Nici nu s-ar putea să nu fii de acord. Dar de ipotecă, ce 
zici? 

— Ce fel de ipotecă? întrebă ea pe un ton ca și când s-ar fi 
considerat jignită. 

— Ipoteca ta... Cea pe care ai avut prevederea s-o treci 
asupra lui Finch... Fac prinsoare că până acum n-ai plătit nici 
dobânda la împrumutul pe care ţi l-a acordat... 

Privirile senine ale lui Meg se întoarseră spre Finch. 

— Răspunde-i tu, Finch! 

— Mi-a plătit înainte de masă. Imediat ce-am sosit. 

— Înainte de a citi această scrisoare? 

— Da! 

Piers dădu drumul unui hohot de râs. 


— Bravo, Meggie, ai reușit să-ţi salvezi obrazul! 

— Numai din cauza extremei necesităţi de a mă opera am 
întârziat cu plata la scadenţă, ripostă ea. 

— Mie-mi place automobilul cel nou, interveni Wakefield. 

— Sigur că-ţi place, ripostă Piers, și cred că nu ești singurul 
căruia îi place. Mi se pare că toţi membrii familiei sunt dispuși să 
se plimbe cu el. Până și tu, Meg, ai profitat de ocazie, ca să fii 
transportată cu automobilul acesta la spital... 

Meg își încrucișă braţele scurte și dolofane pe piept și se uită 
la Piers cu părere de rău. 

— Dragă Piers, eu sunt de părere că prea cauţi nod în papură 
pentru orice lucru, mai ales când ar trebui să te gândești că ești 
un bărbat care n-a avut ocazia să înveţe nimic din viaţă. Unde-ai 
fost până acum? Spre vest, cu nimic mai departe de cataractele 
Niagarei... Spre răsărit, până la Montreal. Gândește-te și tu 
puţin! Cu toate acestea, niciunul dintre ceilalți membrii ai 
familiei nu este atât de agresiv ca tine... 

— Îmi dai voie să te întreb, tu până unde ai fost? se zborși 
Piers. 

— Eu voi pleca foarte curând în Florida. 

— Asta rămâne de văzut... și este o problemă pentru viitor... 
În trecut, n-ai plecat mai departe decât, cel mult, până dincolo 
de râpă, și tocmai la timp pentru a face un copil! 

— Maurice! ţipă Meg. Admiţi să fiu insultată de el? 

Maurice începu să strige, pentru a putea fi auzit de toţi cei 
care începuseră să râdă: 

— Te poftesc pe soţia mea s-o lași în pace! răcni el - în felul în 
care Meg era obișnuită să-l audă răcnind - la cumnatul său, care 
în același timp îi era și ginere. 

Fără să se intimideze, Piers continuă: 

— Cât despre crescătoria de porci, aceasta nu-mi aparţine 
câtuși de puţin mie. Costul ei va face să crească și valoarea 
Jalnei. lar aceasta este a lui Renny. 

— A lui Renny, pe dracu! protestă stăpânul din Jalna. Nici nu 
vreau să aud de ea! 

Piers se întoarse spre Finch: 

— Cui îi aparține crescătoria de porci? 

— Jalnei! răspunse Finch. 

Încetul cu încetul, de unde la început se simţise deznădăjduit 
peste măsură de discuţia aceasta, era acum foarte mulţumit de 


ea. Vedea că el reprezintă obiectul acestei înfruntări violente 
dintre membrii familiei, dar cu toate acestea nimeni nu-l mai 
condamna pe el. Se întinse după braţul lui Meggie și și-l așeză 
din nou împrejurul umerilor. Soră-sa îi zâmbi înduioșată. 

— Cât a suferit băiatul acesta! exclamă ea. 

— Marea greșală a fost de la început că i s-au dat pe mână 
toţi banii din moștenire, la vârsta de douăzeci și unu de ani! Ar fi 
trebuit să mă numiţi pe mine administratorul moștenirii lui, zise 
Nicholas. 

Renny se uită la el dintr-o parte. 

— Cum erau să te numească pe dumneata, când tutorele lui 
sunt eu? 

— Constat că l-ai tutelat grozav de bine, ripostă Nicholas. Ai 
admis de fiecare dată să-și facă de cap! 

— Eu n-am vrut să mă amestec în treburile lui. 

— Dar de ce? Erai obligat să te amesteci, mai mult decât 
oricare altul, după cum singur spui... 

— Ar fi fost cu totul altceva dacă mama ar fi lăsat banii în 
grija mea, declară Ernest. 

Urmă o nouă tăcere, în timpul căreia, fiecare dintre ei, părea 
a fi în căutarea unui nou argument pe care să-l poată 
întrebuința ca armă împotriva celorlalți. Alayne umplu din nou 
ceștile de cafea. Serviciul de cafea rămase gol și ea se gândi: 

„Îmi va fi imposibil să mai stau aici, între ei. Va trebui să-i las, 
ca să se poată certa în voie”. Cu toate acestea, nu plecă. Din 
ziua întoarcerii ei acasă, viaţa de la Jalna devenise propria ei 
viaţă, așa cum nu fusese niciodată mai înainte. Dacă ar părăsi 
salonul, ar însemna că admite și ea că este plămădită dintr-un 
alt aluat, inferior. Va sta nemișcată între ei, indiferent de 
durerile de cap care o chinuie și fără să ţină socoteală de 
vorbele grele pe care și le aruncă unul altuia și care o 
înspăimântau. 

În aceeași clipă, glasul limpede al lui Wakefield se auzi 
întrebând: 

— Mai este ceva în scrisoare, Meggie? 

— Da, mai este și altceva, și toţi ascultară - cu chinuitoare 
atenţie - când ea începu din nou să citească: „Ești înformată că 
Finch a investit treizeci de mii de dolari în valori ale bursei din 
New York și că banii aceștia i-a pierdut? Despre această 
întâmplare m-a informat chiar el, cu vizibilă emoție. Dar din ziua 


aceea, nu l-am mai văzut niciodată în dispoziția dinainte de 
dezastru... Mi s-a părut că s-a lăsat copleșit de apatie. In ceea 
ce mă privește pe mine, mi-ar fi imposibil să-ţi descriu durerea 
pe care am simţit-o, văzând că banii adunaţi ani de-a rândul de 
mama sunt risipiţi cu atâta nepăsare. Incercând să mă exprim în 
termeni cât mai îngăduitori, mi-ar fi imposibil să nu-ţi spun că 
motivul acestui dezastru nu este altul decât indiferența 
nesimţitoare a lui Renny în calitate de tutore”. 

Pe obrazul palid al lui Finch, licări un început de zâmbet. Ce 
vor zice acum de toate acestea? Işi împreună mâinile împrejurul 
genunchilor, iar ochii lui, în care pupilele neobișnuit de mari 
străluceau, examinară scena din faţa sa fără să clipească. 

| se păru că aude glasul unchiului Nicholas, ca venind de 
foarte departe. 

— Ai pierdut treizeci de mii de dolari la bursă?... Ce fel de 
valori ai cumpărat? 

Îi răspunse repede și cu glasul stins: 

— Am cumpărat la limită. Câte cincizeci de mii de bucăţi din 
Universal Autos, Upstate Utility Corporation și Cereal Foods. l- 
am indicat agentului o limită de douăzeci la sută. In ziua în care 
s-a dezlănţuit dezastrul, agentul m-a chemat la telefon și mi-a 
cerut să completez cele optzeci la sută, dacă voi avea 
posibilitate și dacă ţin să păstrez valorile pe care le am. Dar am 
refuzat categoric. 

— Ai refuzat?! strigă Piers. Mă, dobitocule! 

— Ai admis să pierzi banii? exclamă Maurice. Doamne Sfinte! 
Bine, dar fă-mă să înţeleg, de ce? 

— Mă săturasem de speculaţii și mi-am zis că nu face să 
arunc banii cei buni în nădejdea de a-i recupera pe cei proști... 

— O, Finch! ţipă Alayne, dar ţi-am telegrafiat și eu. De ce nu 
ai păstrat valorile pe care le aveai? Nici prin gând nu mi-a trecut 
că vei cere lichidarea lor... 

— Vasăzică și tu erai amestecată în afacerea asta, Alayne! 
interveni Ernest. Mă mir de tine! Situaţia aceasta mi se pare 
îngrozitoare... 

Iși scoase batista din buzunar și-și șterse fruntea. 

Piers se întoarse spre ea și-o întrebă: 

— Tu ai păstrat valorile pe care le aveai? Mi-a spus Finch că ai 
investit și tu ceva capital... 

— Da, le-am păstrat. 


— Asta înseamnă c-ai avut noroc! Valorile se vor urca din nou. 

Meggie se uită la ea nemulțumită: 

— Alayne Archer, dumneata porţi vina că fratele meu și-a 
pierdut banii! Cu speculaţiile dumitale l-ai determinat și pe el să 
se aventureze în această afacere. Gestul pe care ar trebui să-l 
faci, ar fi să-l despăgubești pentru pierderea suferită, din ceea 
ce ai moștenit de la mătușa dumitale. El este un biet băiat care 
a fost rău sfătuit... 

— Ea nu trebuie să facă un astfel de gest, protestă Renny 
categoric. 

— Pare evident că tu, Piers, ai știut despre aceste investiţii, 
declară Nicholas. Totuși, nouă nu ne-ai spus nimic. Mai mare 
rușine nici că se poate! 

— Pe mine m-a informat în mod confidenţial. 

— Era datoria ta să vorbeşti. Ai fost singurul care știai ce se 
întâmplă, și ar fi trebuit să vorbeşti! 

— Tu, Piers, porţi o mare parte din vină, conchise Ernest. 

Maurice și Meg, care fuseseră de acord cu aceste investiţii, 
tăcură chitic. 

— la să facem o socoteală, zise Nicholas. În primul rând acești 
treizeci de mii de dolari, care sunt definitiv pierduţi. La ei se mai 
adaugă cei zece mii daţi doamnei Trent... 

— Pe aceștia îi va primi înapoi, interveni Ernest. 

— Nu fi caraghios! se răsti fratele său, și continuă: asta face 
patruzeci de mii de dolari. Să zicem că cinci mii de dolari i-a dat 
lui Eden. Alte cinci mii, pentru mașină și pentru afurisita aia de 
crescătorie de porci... 

— Unchiule Nick, nu uita nici călătoria dumneavoastră în 
străinătate, zise Piers. 

Nicholas continuă fără să se tulbure: 

— Bine, mai pune cinci mii și pentru asta... Apoi, cele 
cincisprezece mii, ipoteca lui Vaughan... 

— Slavă Domnului! exclamă Meggie. Doar nu ai de gând să 
consideri că ai pierdut și banii ăștia. Ori te pomenești?! 

Nicholas se uită la ea cu îndoială. 

— Asta rămâne de văzut. Prin urmare, dragii mei, băiatul asta 
mai dispune de aproximativ patruzeci de mii de dolari, din toată 
moștenirea pe care i-a lăsat-o mama. lar după ce va plăti 
cheltuiala aceasta cu vizita în Florida, îi va rămâne și mai puţin. 
E interesant, nu-i așa, să constaţi cât de ușor se pot risipi banii? 


Începu să-și mângâie mustăţile cărunte și se uită la rudele 
sale, zâmbind cu amărăciune. 

— Renny, Renny, pentru situaţia asta, o mare parte din vină o 
porţi tu, zise Emest. Până la vârsta de douăzeci și unu de ani l-ai 
tratat pe Finch ca pe un copil, ca apoi să-l dai afară din cuib și 
să-l lași să facă ce-l taie capul... 

— Asta-i cam adevărat, declară Piers. L-am auzit pe Finch în 
câteva rânduri cerându-i sfaturi, dar Renny s-a mulțumit să-i 
întoarcă spatele și să plece. 

— Porumbeii lui se întorc întotdeauna acasă, declară Meggie. 

— Şi destul de grași... adăugă Piers. Soţia sa a moștenit din 
nou. 

Toţi se uitară la Alayne. Probabil că în toată viaţa ei de până 
acum nu se simţise atât de intimidată. Ca să mai adauge ceva la 
nemulţumirea ei, Renny începu să se joace cu degetele mâinii 
de care o apucase. Pentru prima oară în viaţă, își dădu seama 
că nu știe ce să le răspundă. Deschise gura și o închise la loc. 
Dar nu mai așteptară să le răspundă ceva, căci acum vorbeau 
toți dintr-o dată. Le auzea glasurile amestecându-se între ele și-l 
vedea pe Renny care tăcea lângă ea. Finch, înfășurat în 
solicitudinea lui Meggie, stătea cu mâinile împreunate în jurul 
genunchilor, cu un zâmbet enigmatic pe buze, răspunzând din 
când în când, fără să se tulbure, la câte-o întrebare. 

Intr-un târziu, Piers se ridică în picioare și trecu în sufragerie, 
de unde se întoarse cu o carafă de whisky, cu sticla de sifon și 
cu câteva pahare. 

— Ce-ai zice, unchiule Nick, dac-am încerca să ne încălzim 
puţin? întrebă el. Vrei o picătură de medicament, ca să-ţi fie de 
leac, unchiule Ernie? 

Finch își făcu loc spre pian. Nu înţelegea de ce, dar simţea 
îndemnul să cânte pentru membrii familiei. Freamătul 
neîntrerupt care îi torturase nervii în lunile trecute se liniștise. 
Se simțea puternic, liber și în același timp, din motive 
inexplicabile, și mândru. Toţi cei de față așteptaseră și 
pândiseră moștenirea bunicii, cu mult înainte de a se naște el. 
Suferise insulte și umilinţe, pentru că bătrâna Adelina îi lăsase 
lui acești bani. Acum, trei sferturi din banii aceștia se topiseră și 
ei continuau să discute despre moștenire, dar de astă dată se 
condamnau mai mult pe ei înșiși, decât pe el. Dorinţa de 
muzică, pe care o adora, se întoarse acum din nou în sufletul 


său și o simţea clocotindu-i în vine, întocmai ca aburul unui vin 
tare... Anul ce trecuse nu se irosise fără folos. Cunoscuse iubirea 
și suferinţa. Acum era din nou acasă, între ai săi. Va lucra de- 
acum înainte cu toată tragerea de inimă și astfel va putea 
deveni un mare muzician. Fiecare para care i-a mai rămas, o va 
cheltui pentru studiile sale muzicale. Își simţi sufletul înfiorat de 
extaz faţă de Renny. 

Le cântă Chopin. Își închipuia că-i ia pe toţi cu el și trec în 
zbor, purtaţi de valurile sublimei muzici. Apoi, prin labirintul 
compozițiilor lui Brahms și printre notele delicate ale lui 
Debussy îi conduse până la liniștea iertătoare și calmă a lui 
Mozart. Cântă vreme de un ceas. In sfârșit se ridică de la pian și 
se uită împrejurul său, cu un fel de curiozitatea ironică, pentru a 
descoperi efectul făcut asupra lor de vraja muzicii. 

Nicholas, Maurice și Piers formaseră un grup împrejurul 
sifonului. Din mijlocul lor se ridica un zvon de glasuri; discutau 
probabil ceva plin de haz, deoarece, din când în când, șoaptele 
lor erau întrerupte de râsete domolite. Wakefield se așezase pe 
canapea în apropierea lui Maggie. Finch îi putea auzi discutând 
între ei despre mijloacele de transport în Florida și despre 
eventualitatea de a-și lua și echipamentul de pescuit, în cazul în 
care va pleca și Wake împreună cu ea. Ernest era așezat pe 
divan, alături de Alayne. După toate aparențele, vorbeau despre 
el. Când se ridică de la pian, îi zâmbiră și Ernest declară: 

— Splendid, Finch! Încă nu te-am auzit niciodată cântând atât 
de bine! 

Alayne nu zise nimic, dar în privirile ei era o sclipire mult mai 
elocventă decât orice cuvânt. 

Rags apăru cu serviciul de ceai. La masă se servi un cozonac 
cu fructe și tartine cu smântână glasate cu suc de cocos. li era 
foame. Alayne o rugă pe Meg să toarne ceaiul în cești. Apoi i se 
adresă lui Wake: 

— Dă te rog fuga și cheamă-l pe Renny! Sper că n-a plecat la 
grajduri! 

Alayne se întreba dacă Renny o fi fost tare supărat când a 
ieșit din salon. Obrazul îi era întunecat de nemulțumire, ceea ce 
nu era deloc de mirare, după ce toţi se repeziseră cu gura la el. 
Până și ea își dăduse seama că scena a degenerat. Altă dată n- 
ar fi fost în stare, pentru nimic în lume, să mănânce - după o 
astfel de scenă - dar constată că acum mănâncă pâine și 


dulceaţă cu aceeași poftă ca și ceilalţi. O șuviță de păr i se 
desprinsese și-i atârna pe obrazul palid. 

Meg începu să vorbească cu ea pe un ton extrem de prietenos 
și-i ceru sfatul în privinţa hainelor pe care ar trebui să le ia cu ea 
în călătoria spre sud. Ea îl aștepta nerăbdătoare pe Wake să se 
întoarcă. ÎI văzu că intră într-un suflet și se întinde după o felie 
de pâine. 

— Nu-l găsesc nicăieri, declară el, cu gura plină. Am fost în 
camera lui și am trecut și pe la bucătărie. Tocmai atunci a sosit 
și Wright, care mi-a spus că nu e nici la grajduri. Pălăria lui e în 
cuier și câinii sunt culcaţi în hol. 

— Cred că s-a ascuns pe undeva, zise soră-sa. Probabil că 
scrisoarea mătușii Augusta i s-a părut prea necruțătoare. O fi 
înţeles, de asemenea, că în această privinţă suntem cu toţii 
împotriva lui. 

— Cred că ar trebui să fie din cale-afară de prost ca să nu-și 
dea seama de asta, după discuţia de aici din salon, adăugă 
Piers. 

— A constatat probabil că astfel de atitudini autoritare se pot 
întoarce împotriva celui care le practică, zise Ernest. 

— Renny a moștenit toate calităţile condamnabile ale celor 
din familia Court și ale celor din familia Whiteoak, luate 
împreună, murmură Nicholas. 

— Cu toate astea, interveni Meg, l-am auzit mândrindu-se că 
ar fi moștenit calităţile cele mai alese ale ambelor familii... Ce 
ne-a spus alaltăieri, Maurice, că eu am uitat? 

— Exact următoarele: „De la străbunii mei englezi am 
moștenit pasiunea pentru cai. De la cei irlandezi, instinctul de a- 
i vinde. lar de la cei din Scoţia, priceperea în domeniul 
călăriei”... 

— Așa este! exclamă Meggie, încântată. Ai mai întâlnit 
vreodată pe cineva care să fie atât de închipuit? 

— Eu am și uitat că mama lui Renny a fost scoțiană, declară 
Piers. 

— Da, a fost scoțiană, confirmă Meggie, membră a unei 
distinse familii. Cu totul altfel decât... dar nu mai termină fraza 
începută. 

— Cu toate astea, eu cred c-ar trebui să i se servească și lui 
ceaiul... Mă duc să-l caut și eu, declară Piers. 

— Mi-ar face plăcere să-l găsești, zise Alayne cu sfială. 


Piers ieși din salon, dar puţin după aceea se întoarse din nou, 
și pe obrazul său tânăr era zugrăvită o expresie de sfială. 

— S-a dus la culcare!... 

— La culcare? repetară glasurile celor din cameră. 

— Am fost si eu în camera lui, interveni Wakefield dar nu era 
în pat... 

— Nu e în patul lui, lămuri Piers. 

Membrii familiei se întoarseră spre Alayne și o priviră. Ea își 
simţi sângele năvălindu-i în obraz. Ca și Ernest în timpul după- 
amiezii, nu fu în stare să scoată un singur cuvânt. 

Ernest se întinse spre ea și-o apucă de mână. 

— Nu-ţi face nicio grijă, draga mea, zise el împăciuitor. Cred 
că procedeul lui e cât se poate de firesc... 

Finch pufni în râs și privirile lui încercară să întâlnească ochii 
lui Piers, care străluceau de veselie. Apoi Piers adăugă: _ 

— Nu-i acolo unde vă închipuiţi voi. E în patul bunicii. În 
vechiul pat pictat, pe care l-a moștenit de la ea... 

Membrii familiei Whiteoak rămaseră cu gurile căscate. Aveau 
aceeași senzaţie, ca și când bătrâna Adelina ar fi apărut printre 
ei, târând după ea trena rochiei de catifea, în cap cu scufiţa 
împodobită cu panglici liliachii, pe sub care se uita autoritară la 
ei, iar inelele pe care și le împărţise, îi fulgerau din nou în 
degete 

„Renny în patul meu? La urma urmei, de ce nu? Nu i l-am 
lăsat lui? Pe tatăl lui l-am născut în patul acela. Renny este os 
din osul meu... Lăsaţi-l să-și odihnească și el capul roșu pe 
perna mea și să-și domolească supărarea în patul meu. Acela 
este locul ce i se cuvine!” 

Cu mare greutate, Nicholas se ridică în picioare. Se îndreptă 
șchiopătând spre ușă și, după o clipă de ezitare, toţi ceilalți se 
luară după el. Străbătură holul, prin faţa ferestrelor cu geamuri 
colorate, iar lumina lor policromă desena flori deasupra grupului 
lor. Wragge aprinsese un foc mare în sobă, așa că aceasta se 
înroșise, și coșurile supraîncălzite umpluseră încăperea cu un 
miros de funingine arsă, care făcea aerul greu de respirat. 

Nicholas deschise ușa de la odaia maică-si și se uită înăuntru, 
unde îl văzu pe stăpânul din Jalna, proptit între două perne. 
Stătea cu ochii închiși și cu mâinile vânjoase împreunate peste 
cuvertură, ca și când ar fi fost pe catafalc. Boney, pe stinghia lui 
de la capătul patului, cu penele mai puţin strălucitoare decât ale 


păsărilor pictate pe tăblia patului, bătu din aripi când îi văzu. 
Tocmai își schimba penele și, când bătu din aripi, câteva pene 
colorate i se desprinseră de pe trup și se așternură încet pe pat. 

— Shaitan! Shaitan! Kabatka! Iflatoon! Chore! Chore! cârâi 
papagalul, revărsând în calea lor un potop de înjurături în limba 
hindusă. 

Toate  înjurăturile care vreme de trei ani stătuseră ca 
împietrite în creierul său adormit, i se revărsară acum în lungul 
ciocului. Ochii lui aveau lumini colorate, lucitoare, ca ale unui 
far. Se opreau, aprinși de mânie, asupra membrilor familiei 
adunate împrejurul patului, ca apoi să se coboare plini de 
afecţiune posesivă asupra celui care stătea întinse în pat. 

— Credeţi că nu se simte bine? întrebă Ernest în șoaptă. 

— Nu-mi place deloc cum arată! Am mers prea departe, 
murmură Nicholas. 

— la gândiţi-vă că, după atâţia ani de tăcere, Boney a început 
din nou să vorbească! se minună Meg. Se apropie de pat și puse 
mâna pe fruntea fratelui ei: vorbește, Renny! Ești bolnav? Sau 
purtarea ta de-acum se datorește numai faptului că te simţi 
jignit? 

„O, cât sunt de fericiţi oamenii aceștia în inconștienţa lor, își 
zise Alayne. Ce fericită aș fi să-mi pot da și eu drumul măcar o 
singură dată! Să mă fac o singură dată de râs, dar în toată 
legea!” 

— Aduceţi-l pe Wakefield! Cu siguranţă că va accepta să 
vorbească cu el, zise Meg. 

Piers își arătă dinţii albi și îl trecu în faţa lui pe Wake. 

Băiatul părea profund consternat... Incepu să plângă și-și 
frângea mâinile subţiri: 

— Renny, doar nu ai de gând să mori! îngână el îndurerat. 

Renny deschise ochii, care în lumina tulbure din cameră 
păreau negri. 

— Cineva... 

Nicholas îl întrerupse: 

— Cred că nu trebuie să întrebuinţezi astfel de vorbe! Asta ar 
însemna să exagerăm... 

— Să-mi aducă cineva o ceașcă de ceai! 

— Piers, du-te și adu-i ceaiul! strigă Meg. O, Renny, dragul 
meu, ce s-a întâmplat cu tine? 

Renny se întoarse și-și acoperi ochii cu braţul; 


— Toată lumea împotriva mea... Pe mine nu m-a înţeles 
nimeni, niciodată, în afară de bunica... 


XXVIII 

Acesta era soțul ei, sau aparținea numai familiei sale? se 
întrebă Alayne. Îi fu ruşine de purtarea lui. Se simțise umilită 
văzându-l atât de abătut din pricina atitudinii familiei față de el. 
Simțea totuși un fel de mulțumire deoarece, fără îndoială, 
reușise să-și consolideze propria ei situație în mijlocul acestor 
oameni atât de turbulenți. 

Ziua următoare era duminică și trebuiră să plece cu toţii la 
biserică. Nimic n-ar fi putut să-i facă să renunţe la acest obicei. 
Uneori, văzându-i că înfruntă toate intemperiile, își închipuia 
despre ei că au credinţa unor copii cărora nici nu le trece prin 
minte să se îndoiască de problemele religioase, altă dată îi 
considera drept păgâni, care cinsteau cu sălbatică tenacitate un 
ritual moștenit de la părinţi. Într-un rând, pentru a-i pune la 
încercare, le citi un capitol din cartea unui celebru scriitor în 
domeniul religiei. Singura care păruse interesată fusese 
Pheasant, care declarase că autorul vorbește despre lucruri pe 
care nici măcar el nu le înțelege. 

Alayne se așezase în strana familiei Whiteoak și-și ridicase 
picioarele pe perna pe care se odihniseră de-atăâtea ori 
picioarele mari și frumos formate ale bătrânei Adelina. In stânga 
ei erau Piers și Finch, iar în dreapta Nicholas, Ernest și Wake. De 
cealaltă parte a naosului, în strana familiei Vaughan, se 
așezaseră Meg, Maurice și Patience. Fetiţa își ridicase mâna la 
ochi și se uita printre degete la unchii ei. Wake închisese un ochi 
și se uita la ceilalți, dintr-o parte. Fetița începuse să râdă și 
maică-sa o admonesta cu glasul șoptit. Meg părea elegantă cu 
gulerul negru de blană strâns împrejurul gâtului. Pe obrazul lui 
Maurice se vedea o expresie de venerație împietrită, care se 
datora obișnuinţei de a merge la biserică, bine însușită vreme 
de 40 de ani. Îl aduseseră la biserică începând de la vârsta de 
patru ani. Răspunsurile și imnurile din timpul slujbei erau 
cântate de cei așezați în cele două strane. Nu ezitau și nu uitau 
niciodată că trebuie să cânte. Devotamentul lor, în felul în care 
cântau, depășea și indicaţiile cărţii de rugăciuni, și rezonanţa 
bisericii. 

Din ziua întoarcerii sale din război, Renny își asumase rolul de 
lector laic al scripturii. Urcă scările în amvon și se opri în spatele 
vulturului de alamă care era o amintire donată de căpitanul 
Philip Whiteoak. Alayne îi văzu ghetele cu talpă groasă, pe sub 


poala sutanei. Se gândi la felul în care îl văzuse întins în patul 
bunicii, din care nu se ridicase decât în dimineaţa aceasta, 
pentru a veni la biserică. Oare și în această seară se va culca 
din nou în patul acela? Sau nu va recurge la el decât în cazurile 
în care purtarea membrilor familiei îl va scoate din nou din fire? 
Nimeni n-ar fi fost în stare să-i spună, și tot astfel nimeni n-ar fi 
îndrăznit să-l întrebe. Asta însemna că el și-a asumat din nou 
rolul de șef al familiei. Hlamida bunicii sale era acum pe umerii 
lui, și din pricina aceasta Boney își regăsise glasul și ţipa 
necontenit, dezgropând din creierul său ascuns sub pene toate 
cuvintele hinduse pe care le învățase de la bătrâna Adelina în 
timpul celor treizeci de ani cât trăiseră alături, în cea mai 
strânsă tovărășie. 

Renny începu să citească parabole din scriptură, cu un 
respect foarte relativ pentru punctuație. Dar când ajunse la 
fraza: „Aici se isprăvește parabola”, pronunţă aceste cuvinte cu 
glas grăbit și mai mult într-un fel de murmur. Familia nu-și 
desprinse ochii de pe obrazul lui, iar Patience se uita la ei printre 
degete. După ce termină, cobori din amvon și se așeză la locul 
său, unde rămăsese cu capul plecat, și nasul lui frumos se 
profilă pe sculpturile întunecate ale stranei de stejar. 

Piers și un bărbat mai în vârstă, care purta barbă, porniră prin 
biserică cu tăviţa. Piers se opri, cu trupul drept și într-o atitudine 
impunătoare, la capătul stranei, până când membrii familiei 
scoaseră banii pe care aveau de gând să-i dăruiască. El și 
bărbatul mai în vârstă merseră alături până la capătul naosului, 
unde se opriră la picioarele estradei și cu faţa spre domnul 
Fennel: bătrânul cu capul chel și adus de spate, iar Piers, cu 
trupul drept și capul blond, întors cu spatele spre ceilalţi. Era 
prima duminică pe care Finch și-o petrecea acasă. Se gândi la 
toate prin câte trecuse, începând cu ultima dată când se 
așezase în aceeași strană, și nu-i venea nici lui să creadă că 
totul era aievea. Fraţii săi își bătuseră joc de el; din pricină că-și 
pierduse timpul fără să se miște din loc, dar, se întreba el acum, 
oare dacă ar fi cutreierat toate orașele Europei, ar fi putut trece 
prin ceea ce trecuse? O parte din personalitatea pe care o 
pierduse rămăsese la Nymet Crewes. In același timp, adusese 
ceva cu el - și acest ceva nu va putea muri niciodată. Starea 
sufletească și noile nădejdi pe care le simţise trezindu-se într- 


însul în ajun mai stăruiau încă. Era convins și astăzi că va reuși 
să facă fapte mari în timpul vieţii pe care o va trăi. 

Plecă de la biserică împreună cu Renny și cu Wakefieid, în 
mașina cea veche de la Jalna. 

— Eu va trebui să trec pe la crescătoria de vulpi, declară 
Renny. Am niște treburi urgente cu doamna Lebraux. 

Drumurile erau pline de troiene. Finch își aminti că în Devon 
primăvara se anunţase chiar în ziua plecării lui. Cu câtă sfială și 
cât de încet se apropia primăvara de această regiune! Ea va 
scoate vârful unui picior, tot atât de slab ca și fulgii de zăpadă 
de sub învelitoarea iernii. Îşi va desface părul în care avea 
împletite flori de narcise, va deschide ochii albaștri ca cicoarea 
și-și va despuia un umăr. Dar toate aceste gesturi nu vor fi 
altceva decât un fel de ispite. Se va înveli din nou și va începe 
să plângă încet, fără s-o audă cineva. Dar, deși primăvara era 
aici încă departe, până la urmă totul se va trezi în câteva 
ceasuri, imediat după ce ea va porni la drum. Se va ridica 
complet despuiată de sub învelitorile care o ascund și va ieși cu 
sânii goi în calea soarelui, ca să primească îmbrăţișarea razelor 
lui. Atunci, va deveni cafenie ca scoarța copacilor, înainte ca 
lumea să poată lua cunoștință de albeaţa trupului ei... 

Când automobilul se opri în faţa porții de la fermă, Wakefield 
se întoarse spre Renny și-l întrebă: 

— Spune, Renny, îmi dai voie să plec și eu în Florida? 

Renny îl strânse cu violenţă lângă el, în semn de alintare: 

— Tu n-ai să te miști de lângă mine, răspunse el. 

După plecarea lui, Wake se lăsă pe spătarul mașinii și 
exclamă: 

— Puteam să prevăd de la început că așa se va întâmpla! Ar fi 
fost prea frumos să devină realitate. Totuși, Finch, chiar dacă nu 
voi pleca, mă voi gândi întotdeauna la tine ca la un binefăcător 
al meu. 

— Nu fi prost, tinere! ripostă Finch. 

Apoi, adăugă: 

— Spune-mi ceva în legătură cu doamna Lebraux și cu 
Paulina. Cum le mai merge? 

— Nu tocmai strălucit. După cum știi, n-au la fermă nicio 
mână de bărbat... 

— Nu înţeleg la ce-a fost bun Lebraux ăsta?! 


— De, dragul meu, a fost și el bun la ceva... Pe ea a lăsat-o 
văduvă, și pe fată orfană... Femeile nu pot deveni nici măcar 
atât fără să aibă un bărbat la-ndemână... 

Finch începu să râdă și se uită mirat la fratele său mai tânăr. 
Constată că s-a lungit în picioare și-i văzu noua curbă a buzelor 
și a nasului. Cu cine va semăna oare? Buzele lui păreau că 
seamănă cu cele ale lui Eden, iar ochii cu ai bunicii. Ciudat 
amestec! Anume indicat pentru poezie, pasiune și mândrie... 

— Finch, vrei să fii prietenul meu? 

— Sigur că vreau... 

— Dacă spui adevărul, dă mâna încoace! 

— Poftim! 

Finch strânse mâna delicată între degetele lui osoase și, 
uitându-se unul la altul, își zâmbiră. 

— Te întâlnești adeseori cu Paulina? întrebă Finch. 

— Aproape că nu mă întâlnesc deloc cu ea. l-am dus un poem 
pe care l-am scris ca să i-l citesc. Asta s-a întâmplat toamna 
trecută... Dar am găsit-o jucându-se cu vulpea ei favorită, așa că 
am renunţat... O să ţi-l citesc ţie, Finch, dacă-ţi face plăcere... 

— Nu știam că scrii poezii! 

— Am scris aproape un an întreg... pe cea despre care ţi-am 
pomenit, i-am trimis-o și lui Eden. Și ce răspuns crezi că mi-a 
dat? Mi-a trimis o scrisoare în care spunea; „Tu nu vei deveni 
poet. Tu ești poet!” 

— Nu e nevoie să crezi tot ce-ţi spune Eden. 

— Ai răbdare până când vei citi poemul acum, după ce mi-ai 
spus că vrei să-mi fii prieten, ţi-l voi citi chiar eu. I l-am citit și lui 
Renny. 

— Şi ce-a zis? 

— Mi-a spus că e bun, răspunse Wake triumfător. 

— Cred c-ar trebui să citești acest poem și Paulinei. Aș putea 
fi și eu de faţă. Mi-ar face plăcere să te ascult... 

— Serios? În cazul acesta, o să i-l citesc. Uite-o că vine. A fost 
la liturghie. 

O văzură pe Paulina Lebraux apropiindu-se de ei pe poteca 
pustie așternută cu zăpadă. Mișcările ei păreau inegale din 
pricina rădăcinilor acoperite de troiene peste care trebuia să 
treacă. Razele soarelui dogorea primăvăratic, și zăpada 
începuse să se înmoaie. După ce se mai apropie, Finch constată 
că și astăzi obrazul ei este tot palid, dar din pricina drumului pe 


care îl făcuse, de sub bereta ei neagră, căpătase acum o ușoară 
nuanţă trandafirie. Purta șoșoni din care ieșeau picioarele subțiri 
îmbrăcate în ciorapi negri. 

Finch deschise ușa mașinii și cobori, dar când se pomeni față- 
n față cu ea, nu mai știu ce să-i spună. Rămase nemișcat și 
începu să zâmbească fără rost, uitându-se la cartea veche de 
rugăciuni și la șiragul de mătănii pe care-l ţinea în mână. 

Wakefield se apropie de ea, apoi o întrebă pe obișnuitul său 
ton de superioritate, care lui Finch i se părea atât de 
insuportabil. 

— Paulina, îţi mai amintești de fratele meu Finch? 

Fata zâmbi și întinse mâna spre Finch. Din nou constată 
umbra de durere ce tremura în zâmbetul ei. Tremurul acesta era 
pur fizic - un fel de mlădiere a buzelor - dar avea darul să 
trezească în sufletul lui o neînţeleasă compasiune. Cu toate 
greutățile pe care știa că trebuie să le înfrunte, felul de viaţă al 
acestei fete i se părea idilic. Și-o imagina ca pe o mică 
sălbăticiune, pe care răutăţile lumii nu o pot ajunge. 

— Imi pare bine că te-ai întors, spuse ea. 

O fi adevărat ce spune? Sau cuvintele ei nu erau altceva 
decât o simplă formulă de politeţe? Wakefield adăugă: 

— Paulina, vreau să vă citesc una din poeziile mele. Crezi că 
ti-ar face plăcere? 

— O, sigur că da... Tin foarte mult să o aud! Domnul Whiteoak 
a intrat în casă? 

— Mi se pare că-l văd umblând prin jurul coteţelor, împreună 
cu mama dumitale, răspunse Wakefield. 

— Nu vrei să intri, ca să ne vezi vulpile? îl întrebă ea pe Finch. 

O apucă înaintea lor și cei doi tineri o urmară. Wakefield i se 
adresă fratelui său, spunându-i în șoaptă: 

— Educaţia ei a fost neglijată în ultimul timp. Afara de 
franceză, aproape că nu știe nimic altceva... Renny a încercat s- 
o înduplece pe Alayne să facă împreună cu ea lecturi în limba 
franceză, dar Alayne n-a vrut. Am trecut prin situaţii extrem de 
neplăcute. 

— Imi pare foarte rău pentru ea. la gândește-te că e obligată 
să facă aproape patru mile pe jos, ca să meargă la liturghie. 
Cred că ar fi frumos dacă am aduce-o cu mașina... 

— M-aș duce și eu cu ea... Cred că n-aş avea nimic împotrivă 
să devin catolic. 


Pe doamna Lebraux și pe Renny îi găsiră între troienele 
adânci din apropierea ţarcului vulpilor. Ea purta un jerseu gros 
care fusese al soţului ei și era îmbrăcată în niște pantaloni, pe 
care-i vârâse în ciorapi de lână și în bocancii grei, indieni. Stătea 
proptită în coada unei lopeţi de curăţat zăpada și fuma o ţigară. 
Era cu capul descoperit, iar părul ei cu nuanţe cafenii și blonde îi 
cădea împrejurul obrazului în șuviţe scurte și dese. Ochii lui 
Finch tercetară pe rând pe mamă și pe fiică. Se simţea 
impresionat de contrastul vizibil dintre ele. 

Renny întinse braţul și, cuprinzând-o pe Paulina, o strânse 
alături de el, ca s-o întrebe: 

— Te simţi mai bine? Te-ai împăcat cu tragedia întâmplată? 

Doamna Lebraux i se adresă lui Finch: 

— Paulina a fost deznădăjduită. Una dintre vulpi a reușit să-și 
facă loc în ţarcul celorlalte, care s-au repezit la ea și-au atacat-o. 
In încăierare, i-au rupt un picior, astfel c-a trebuit s-o ucidem. 

— Sper că n-a fost vulpea ei favorită! 

— Nu, dar și vulpea aceea era una dintre favoritele ei... Fata 
asta este extrem de sensibilă, așa că viaţa o să fie foarte grea 
pentru ea... 

Finch se simţi nemulţumit de purtarea doamnei Lebraux. De 
ce-o fi umblând îmbrăcată în haine bărbătești și curăță zăpada 
cu lopata, iar pe fiica ei o trimite singură la biserică? Dar, deși 
acest lucru îl nemulţumea, era imposibil ca ea să nu-i fie 
simpatică. 

Zăpada din ţarc era plină de urme de picioare, dar 
majoritatea vulpilor se ascunseseră în vizuinele lor, de cum 
băgaseră de seamă că se apropie oameni străini. Totuși, 
vulpoiul cel bătrân se oprise la oarecare distanţă și se uita pe 
furiș la ei, aruncând o umbră viorie pe zăpadă... Paulina intrase 
în casă după câţiva pesmeţi cu care să atragă vulpile să iasă din 
culcușuri. Cartea de rugăciuni și mătăniile i le dăduse lui Finch 
să le ţină, până se va întoarce. Clara Lebraux se uită la el, 
privindu-l fix în luminile ochilor, și oftă: 

— Biata fetiță! 

Ce vrea să spună cu vorbele astea? se întrebă Finch. Simţea o 
tulburătoare senzaţie de apropiere, datorită acestor obiecte ale 
Paulinei, pe care le ţinea acum în mână. 

Fata se întoarse într-un suflet din casă și începu să arunce 
pesmeţii în faţa cuștilor. Vulpile, mirate că li se dă de mâncare 


la o oră atât de neobișnuită, ieșiră sfioase, apucară pesmeţii și 
se repeziră din nou în culcușuri. Dar vulpea ei favorită se 
apropie de ea în fugă și începu să joace în două picioare 
împrejurul ei, exact ca un căţel. Paulina intră în ţarc, o luă în 
braţe, le-o arătă lui Finch și lui Wake, uitându-se la ei cu 
mândrie. Ochii vulpii străluceau de viaţă și blana lungă de pe ea 
scăpăra sub bătaia razelor de soare, în aerul limpede al 
dimineţii. 

În drum spre casă Finch se întoarse spre fratele său mai 
mare: 

— Wakefield îmi spunea că au avut de luptat cu mari greutăţi. 

Pentru a ocoli un troian, Renny smuci mașina cu atâta 
violenţă, încât era gata să-i arunce în șanț. 

— Da! Timpurile sunt neprielnice pentru o astfel de 
întreprindere. Cu toate astea, cred că vor reuși! Clara Lebraux e 
o femeie fără pereche și mica Paulina se pricepe admirabil la 
îngrijirea vulpilor. În șopronul de lângă casă, a instalat o plită pe 
care le gătește mâncarea. Toată hrana e pregătită de ea. 
Nenorocirea e că, din lipsă de capital, vor fi obligate ca la 
primăvară să vândă cele mai frumoase exemplare pe care le au. 

— Cât crezi că le-ar trebui ca să poată trece peste greutăţile 
imediate? întrebă Finch cu sfială. 

— Pentru ele, câteva mii de dolari ar face minuni: propriu-zis 
ar fi o adevărată salvare... 

Finch se așezase alături de el, lângă volan, și Renny își domoli 
glasul ca să nu fie auzit de Wakefield: 

— Anul trecut le-am dat și eu o mie de dolari, dar primăvara 
asta nu am nici o posibilitate să le mai ajut... Va trebui să se 
descurce singure, cum vor putea, zise el cu părere de rău. 

— Mi-ar face plăcere să le ajut, dacă tu ești de părere că nu 
se vor supăra, răspunse Finch cu glasul în șoaptă. 

Renny se uită la el repede și în privirile lui se aprinse o lumină 
de recunoștință. 

— Serios? Ar fi un gest admirabil! Nu te expui nici unui risc, 
dar să nu te aștepți să-ţi plătească o dobândă prea mare... 

După ce intrară pe aleea din faţa casei, se aplecă spre el și 
adăugă: 

— Despre afacerea asta, să nu pomenești nimic celorlaţi 
membri ai familiei... Toţi sunt împotriva doamnei Lebraux și nu 
înţeleg de ce... 


Finch se simţea ca și când ar fi plutit în aer. Între el și Renny 
era acum o legătură despre care nu știa nimeni altcineva. Ei, 
împreună, vor avea grijă de Paulina... 

Ce are cu Paulina aceasta? Nu-și mai putea lua gândul de la 
ea. Obrazul ei drăguţ, ușor îmbujorat de lungul drum pe care-l 
făcuse prin zăpadă, apărea mereu între el și toate obiectele pe 
care le vedea în faţa sa. Între Jalna și crescătoria de vulpi trecea 
un fluviu de lumină, în lungul căruia gândurile lui în extaz 
pluteau întocmai ca o corabie cu toate pânzele întinse în bătaia 
luminii de lună... Obrazul ei palid și depărtat, cu buzele 
încleștate, i se părea o culme învăluită în pânza deasă a 
cetinilor. 


XXIX 

Pheasant își pusese ceva în gând și anume să nască copilul 
exact de ziua lui Finch. 

În primul rând, ar fi o importantă coincidență, în al doilea 
rând, își închipui că ziua aceasta îi va purta noroc. Două zile de 
naștere care să coincidă într-o familie ar fi un eveniment de cea 
mai mare importanţă. Finch avea talent și moștenise și o avere. 
În al treilea rând, dacă acest copil se va naşte de ziua lui Finch, 
e foarte probabil că acesta se va interesă de el și se va simţi 
mândru. 

Dar iată că era ora cinci după-amiază, în ziua de 1 martie, și 
copilul nu se născuse încă. Venise medicul s-o vadă și-i spusese 
că se va întoarce, peste câteva ceasuri. | se apropia vremea! 
Totuși, a doua zi la miezul nopţii era în aceeași stare. Băuse o 
ceașcă de ceai, dar nu fusese în stare să mănânce nimic. Stătea 
la fereastră, înfășurată într-un halat, cu obrazul aprins și cu ochii 
arzând ca de friguri, iar părul scurt îi atârna pe frunte în șuviţe 
umede. Piers se plimba prin cameră de colo până colo, sau se 
frământa pe loc, răscolind obiectele de pe măsuţa de toaletă, 
sau trăgând de șnurul perdelei de la fereastră. De fiecare dată 
când întâlnea ochii soţiei sale, un zâmbet spontan de încurajare 
și duioșie îi apărea pe buze, dar, când se uita la ea fără să fie 
observat, faţa îi era crispată din pricina spaimei care-l frământa. 

În adâncul cerului transparent, pe deasupra copacilor din 
apropierea casei, văzu secera palidă a lunii noi, și declară: 

— Pe cer s-arată lună nouă! Asta e semn bun! 

— O, ce bine! Va trebui să-mi doresc ceva, dar te rog, n-aş 
vrea s-o văd prin geam... Deschide fereastra! 

O deschise și aerul rece al nopţii năpădi înăuntru. Se 
așternuse zăpada proaspătă și fiecare ramură era îndoită sub 
povara ei albă și imaculată. Se așeză într-o parte, în faţa 
ferestrei. 

— Va trebui s-o văd peste umărul drept, spuse Pheasant. 

El îi apucă obrazul între palme și o întoarse în așa fel, ca să 
poată vedea luna, peste umăr. Strânse degetele pe capul ei și 
din adâncul fiinţei simţi cum se ridică un val de duioșie care-l 
sugrumă și-i tulbură ochii cu o perdea de lacrimi. 

— Haide, o îndemnă el, dorește-ți repede ceva! Nu se poate 
să întârzii prea mult în faţa ferestrei deschise, să nu răcești! 


Își îndreptă privirea spre luna care nu era mai mare decât o 
bucăţică de coajă curăţită de pe un măr. Pheasant murmură: 

— O, lună nouă, unduiește să vină cât mai curând... dacă se 
poate, înainte de miezul nopţii! 

Piers închise fereastra. 

— Gata, zise Pheasant, și oftă. Probabil că dorinţa îmi va fi 
împlinită! Dar acum nu mă simt ca înainte cu două ceasuri, când 
mi-am închipuit că nu mai am mult de așteptat!... 

— Aș prefera să nu te mai gândești la lucruri atât de prostești; 
spusese prostești, dar, chiar împotriva voinţei sale, își dădu 
seama că și el s-a lăsat influenţat de dorinţa ei. 

Începu apoi din nou aceeași spaimă și numărau ceasurile ce 
mai aveau să treacă până la miezul nopţii... 

— Încearcă și mănâncă ceva, ca să-mi faci și mie o plăcere. 

Îi aduse o farfurie pe care era o felie subţire de pâine unsă cu 
unt. O tăie în bucățele mici și i le băgă pe rând în gură. Intocmai 
ca un puișor pe marginea cuibului, Pheasant ridica gura spre el 
ca să primească bucăţica. Dându-i pâinea și văzându-i privirea 
plină de încredere, Piers se gândi: 

„În ziua când s-a născut Mooey, n-am simţit nimic din spaima 
de-acum... Te pomenești că o să moară!” 

Îi auziră pe Mooey și pe Patience râzând și alergând pe 
coridor. O aduseseră și pe ea, ca să-și petreacă ziua împreună 
cu Mooey. 

— Nu cumva gălăgia aceasta a copiilor te supără? Unde naiba 
e Alma Patch? Ar trebui să vadă de ei! 

— Adu-i pentru câteva minute în odaie. Mi-ar face plăcere să-i 
văd... 

Deschise ușa dormitorului și copiii se repeziră într-un suflet, 
unul lângă altul, ca și când ar fi plănuit dinainte să intre în 
cameră. Își băuseră ceaiul în bucătărie. Erau cu șerveţelele 
legate sub bărbie, și pe ele se vedeau firimituri de pesmet unse 
cu unt. Patience avea în mână o furculiță de prăjit pâinea. 

— Am prăjit pâine! strigă ea. Pe a mea și pe a lui Mooey, am 
păjit-o eu singulă... 

Mooey se apropie de maică-sa și se opri grav în faţa ei, 
Pheasant îi netezi inelele părului mătăsos de pe frunte 

— Spune, drăguţule, n-ai vrea o surioară? 

— Ba aș vlea! răspunse el cu glasul categoric, și o bătu cu 
pumnul încleștat pe genunchi. Al putea cădea pe scală... 


— Bine, dar nu va cădea! O să ai tu grijă de ea! 

— Da, aș lua-o în blaţe și aș așeza-o întl-un coș... 

— Spune Patience, mai vrea să primeşti o mică verișoară 
chiar în noaptea aceasta? 

Fetiţa făcu ochii mari și se uită la ea. 

— O, dăguţa de ea... O voi azuta să încalece căluţul meu... 
Apoi se uită prin cameră: Unde este? Patty vlea s-o vadă? 

— Deschide fereastra Piers, și lasă copiii să-și exprime dorinţa 
în faţa lunii, zise Pheasant. 

— Nu fi caraghioasă! răspunse Piers și o bătu pe spate. Dacă 
deschid fereastra, intră frigul... ăsta va fi folosul, dacă cumva ai 
în vedere vreun folos! 

— Cine știe?... Am auzit că-n timpul războiului, un general, 
Kitchener, sau altul dintre generalii comandanţi, când se 
întâmpla să câștige o bătălie spunea: „Probabil cineva s-a rugat 
ca noi să câștigăm!” Gândește-te la asta... Un mare general și o 
bătălie! Ori tocmai faptul că acest copil trebuie să se nască într- 
o anumită zi, este esenţial! Sunt convins că dorinţa exprimată 
de ei va putea fi de folos... 

Ca să-i facă plăcere, Piers deschise fereastra. Pheasant 
întoarse obrăjoarele copiilor spre lună: 

— Repetaţi după mine: „Doresc ca noul copil să se nască 
înainte de a se lumina de ziuă.” 

Copiii repetară supuși cuvintele pronunţate de ea. 

— Eu nu găsesc nimic religios în acest procedeu. Dimpotrivă, 
cred că-i un obicei păgân. 

— Eu sunt o femeie îngăduitoare în egală măsură cu toate 
cultele religioase... 

— Nu numai că ești îngăduitoare, dar le și accepţi pe toate. 

Patience își repezi furculita spre lună. 

— Patty vea luna! ţipă ea. Haide lună, dă-te jos, ca să te 
păjesc! 

— Mie nu mi-e flică, zise Mooey. 

Piers închise fereastra. Colţul din partea de jos a lunii 
ajunsese exact deasupra copacilor. Începuse să coboare de 
cealaltă parte a zării. Pheasant se uită la Piers și privirile ei 
părură speriate. În aceeași clipa, scoase un țipăt. 

— la copiii de-aici! Scoate-i din odaie! 

Piers îi apucă pe fiecare de câte-o mânuţă și-i scoase repede 
pe coridor. 


Dar, la cinci ceasuri după aceea, când el, fraţii și unchii săi 
erau la parter, copilul încă nu se născuse. Pheasant ceruse un 
ou, pe care începuse să-l mănânce... 

Finch stătea în faţa ferestrei și privea în noaptea întunecată și 
fără stele, timp în care ceilalţi jucau plictisiți o partidă de bridge. 
Cum se poate ca Piers să joace cărți, când soţia sa se zbate în 
chinuri la etaj?... încercă să-și închipuie că e în locul lui Piers. Își 
imagina o fată, al cărei trup, peste câteva clipe, va fi sfâșiat de 
dureri, pentru a naște - trup din trupul ei - conceput într-un 
moment de patimă... El n-ar fi fost în stare să suporte această 
situaţie. Îl îngrozea gândul că o femeie ar putea trece prin astfel 
de chinuri, din pricina lui... Decât să se expună la așa ceva, e 
preferabil să coboare în mormânt, fără să aibă copii. Deși ar fi 
fost posibil ca eventualul său copil să vină pe lume fără dureri, 
va fi mult mai bine să nu-i lase moștenire nervii lui chinuiţi. 
Fusese el oare, până acum, fericit? Nu-și aduce aminte să fi fost 
fericit, nici chiar în copilărie. Fusese mereu chinuit de spaime și 
de umbrele ce i se păreau că rătăcesc în apropierea lui, și pe 
care nu și le putea explica. 

Nu descoperi decât o singură stea care lucea palidă în 
adâncul cerului. Probabil sufletul noului Whiteoak, care așteaptă 
să coboare pe pământ, pentru a se întrupa din trupul chinuit de 
dureri. 

Nicholas împărți cărţile și declară: 

— Imi aduc limpede aminte de noaptea aceasta de-acum 
douăzeci și doi de ani. Eu și cu Ernest eram așezați la această 
masă și jucam picket, iar tatăl tău se plimba prin cameră. 
Așteptam să se nască tânărul Finch. Dar el nu părea deloc 
grăbit. 

— Philip era foarte enervat, adăugă Ernest. Îmi aduc aminte 
că în momentul în care i-am dat un păhărel de rom, mâna-i 
tremura atât de tare, încât paharul zdrăngănea, lovindu-i-se de 
dinţi... Biata Mary suferea îngrozitor. 

Piers întinse braţul peste masă. 

— Uită-te la mâna mea. Cred că e destul de fermă, nu-i așa? 

— Da, dar la etaj nu e încă totul terminat, răspunse Ernest. 

— N-aveţi nicio grijă, interveni Renny. Lui Pheasant nu i se va 
întâmpla nimic. Doctorul e lângă ea. Tot așa și doamna Patch. 
Meg și Alayne sunt în camera de-alături... 

Piers își numără cărțile. 


— A sosit vremea să nască și Alayne un copil. Acum e rândul 
ei, murmură el. 

— Nu se poate ca fiecare dintre noi să aibă copii. Cred că am 
destule răspunderi care apasă asupra mea, cu atâţia câţi 
suntem în casă, răspunse Renny. 

Terminară partida și Piers se uită la ceas. Era zece și 
jumătate. 

— Acum un an, Finch, exact în noaptea aceasta, eram cu toţii 
adunaţi, ca să sărbătorim ziua ta de majorat... 

Finch se întoarse de la fereastră și se uită la ei. 

— A fost o zi de naștere cu totul deosebită de cea de azi! Mi 
se pare că de-atunci au trecut ani întregi. 

— Ai ţinut o cuvântare foarte reușită, zise Renny. l-ai făcut pe 
toţi să râdă! 

Finch se uită la el încântat. 

— Nu-mi aduc aminte ce-am spus, dar sunt convins c-am 
înșirat numai prostii. 

— Dimpotrivă, a fost o cuvântare foarte bună. A, bine că mi- 
am adus aminte! Când am trecut prin oraș, le-am întâlnit pe 
doamna Leigh și pe Ada. Luna viitoare îi așteaptă pe Arthur și pe 
soţia sa să sosească. Dar mi se pare că ţie nu ţi-a fost 
simpatică. 

— Nu, mie nu mi-a fost simpatică, răspunse Finch și se 
întoarse din nou spre fereastră. 

— Haide, joacă! zise Nicholas. 

Glasul său părea răstit din pricina nerăbdării. 

De ce rostiseră în seara aceasta numele acelei femei? De ce 
împotriva voinţei sale, insinuaseră în gândurile lui imaginea 
acelei femei cu obrazul palid și faţa suptă? | se părea că o vede 
în întunericul de dincolo de fereastră, uitându-se la el, când 
batjocoritoare, când rugătoare... Era o fantomă răsărită din 
întunericul acestei nopţi. Din lumina palidă a stelelor. Din fundul 
umbrelor mai întunecate decât însuși întunericul nopţii. lar 
fantoma aceasta îi va vorbi cu același glas care de-aici înainte îl 
va tulbura toată viața. Un glas mai dulce decât sunetul viorii ei. 

De la etaj se auzi un țipăt sfâșietor. Piers lăsă cărțile din mână 
și se repezi pe scară. 

La ora douăsprezece fără douăzeci, noul Whiteoak intră 
plângând pe lume. Meg aduse știrea și celor de la parter. ÎI 
cuprinse pe Piers, care coborâse, în braţe, și-l sărută: 


— Un băieţaș, Piers! E voinic și sănătos... Tocmai de ziua ta, 
Finch, și-l sărută și pe el. La mulţi ani, dragii mei, pentru fiecare 
dintre voi! 

Piers declară: 

— A reușit, dar s-a luptat din răsputeri... 

— Ce-a reușit? 

— Să-l nască de ziua lui Finch! Pheasant își pusese în gând și 
ţinea morţiș să-l nască numaidecât astăzi... 

Obrazul lui era schimonosit de mulţumire amestecată cu 
plâns. 

Nicholas începu să șchioapete de colo până-colo, prin cameră. 

— De, asta e o veste bună. Vasăzică, încă un băiat?! Și tocmai 
de ziua ta, Finch! Un nou Whiteoak! Îmi aduc aminte de felul în 
care acum un an ne-am adunat cu toţii în camera aceasta și ne 
veseleam... zise el și începu să fredoneze cu glasul stins: 


„Cucul cântă în crâng, 

larba crește și se leagănă în vânt, 
Verde-i frunza, verde, 

Pe poteci de codru mă voi pierde. 
În dumbravă-i primăvară, 

Cucul cântă iară... ” 


Obrazul lui Piers era ascuns în draperia cafenie de la fereastră 
dar i se vedeau umerii care se cutremurau de plâns. 

Ziua următoare era duminică. Abia terminaseră cu prânzul, 
când Wright îi aduse lui Finch un pachet, pe care îl ridicase de la 
poștă în seara din ajun. Wakefield se apropie foarte ceremonios 
de Finch, în mână cu pachetul: 

— Finch, lui Wright îi pare foarte rău c-a uitat să-ţi predea 
aseară pachetul acesta. Ce crezi că poate fi înăuntru? 

Rămase în picioare, lângă el, și așteptă nerăbdător să-l 
deschidă. Era o carte proaspăt ieșită de sub tipar. După 


înfățișare, părea a fi un volum de poezii. Wake citi titlul... „ Noua 
Franță” de Eden Whiteoak. Ar fi vrut să ia volumul în mână, dar 
Finch îl opri. 


— Lasă-mă pe mine să văd mai întâi... 

Desfăcu învelitoarea. Coperta cărţii era verde, scrisă cu litere 
de aur, și avea o vignetă care reprezenta câţiva crini. Cât de 
frumos arăta numele lui Eden, scris cu litere de aur! Şi ce 


atenţie delicată să-i trimită cartea, tocmai de ziua lui. Finch nici 
nu știa c-a apărut. Deschise cartea și se uită înăuntru. Pe prima 
pagină, era dedicaţia: „Fratelui Finch.” 

Wakefield o citi și el. Se uitară unul la altul, impresionați de 
frumuseţea acestei atenţii. Eden îi dedicase lui Finch lungul 
poem la care lucrase un an întreg! Se simţea copleșit. Ce-a făcut 
el, pentru a merita să fie ales, tocmai el, pentra o astfel de 
onoare? Eden... „Noua Franţă”... Fratelui Finch. Doamne, ce 
întorsături neașteptate are viaţa! 

Intrară în sufragerie, ca să arate cartea unchilor săi și lui 
Renny, care erau tot în jurul mesei. Rămaseră plăcut 
impresionați. Rags se opri cu tava în mână și plecându-se spre 
carte, o examină întrebător: 

— Sunt convins, domnule, că sunteţi mândri amândoi, atât de 
dumnealui, cât și de domnul Eden, declară el. Amândoi au ieșit 
niște tineri mult mai străluciți decât v-aţi fi putut aștepta. 

Wakefield auzise un glas subțire care plângea și se repezi din 
nou în salon. Dar se întorsese imediat în sufragerie și le spuse. 

— Haideţi repede, căci Piers vrea să vă arate ceva! 

Nicholas mototoli șervetul și-l puse pe masă. Renny se ridică 
în picioare. Nip, care fusese pe genunchii săi, începu să alerge 
împrejurul mesei, lătrând mulţumit. Unul dintre prepelicarii lui 
Renny se ridică pe picioarele dinapoi și începu să adune 
firimiturile de pesmet din farfuria lui. Ernest înghiţi pe furiș o 
tabletă din medicamentul pe care-l folosea pentru digestie. 
Toate aceste emoţii i se păreau anume făcute pentru a-i încetini 
activitatea stomacului. 

În lumina soarelui sfios de iarnă, îl văzu pe Piers că ţine ceva 
în braţe, ceva înfășurat într-o pernă. Privirile lui păreau 
înduioșate, și buzele îi tresăreau de mândrie. 

Se adunară împrejurul noului venit și se uitară la el încruntaţi, 
iar ochii lui slabi începură să clipească din pricina luminii cu care 
nu era obișnuit, făcu o strâmbătură, ca și când n-ar fi dorit 
altceva decât să scape mai repede din faţa lor. Deși abia se 
născuse, era totuși îmbrăcat în hăinuţele lui. Mișcările îi erau 
stânjenite de scutece, de fașă și de tot felul de ace de siguranţă. 
Braţele delicate îi fuseseră băgate de doamna Patch în 
mânecuţele ilicului. Îl scăldaseră și-i neteziseră pe frunte șuviţa 
de păr, moale ca un fulg. Îi șterseră nările, și acum era gata să 
înfrunte viaţa. 


Renny îl văzu pe Mooey care era în hol. Profitând că în toată 
casa nu era nimeni care să se ocupe de el, coborâse în pivniţa 
de cărbuni și se mânjise din cap până-n picioare. Nu-i trebui mai 
mult de un pas, ca să pună mâna pe el. ÎI ridică în braţe și se 
apropie cu el de ceilalţi. 

— Mooey, mă coșarule! strigă el. Mooey, mă secătură, vino 
să-l vezi pe fratele tău cel mic! 

Cu arătătorul înegrit în gură, Mooey se uită îndelung și cu 
îndoială la noul sosit. Apoi, exclamă: 

— Dă-o înco'o de tleabă, că mie nu mi-e flică! zise el. 

Atât unchii din prima, cât și cei din a doua generaţie, fură de 
acord că, deși copilașul e din cale-afară de frumos, totuși e mai 
presus de orice îndoială că are nasul caracteristic celor din 
familia Court. 

Piers își îndreptă ochii săi mari și albaștri spre obrazul lui 
Finch. Se gândise la ceva: 

— la ascultați, începu el. Băiatul acesta are nasul mare, 
obrazul prelung și melancolic, și arată deprimat! Pe cinstea 
mea, eu sunt de părere să-l botezăm Finch! 

— Doar nu ai de gând să-i dai numele meu? întrebă Finch 
neîncrezător. 

— Adică de ce să nu i-l dau? Pheasant a ţinut extrem de mult 
să-l nască de ziua ta... Probabil că și-a închipuit că va putea 
străluci și el, reflectând lumina radiată de tine. Cred că băiatul 
acesta va semăna cu tine! Și mi-ar face foarte multă plăcere să-i 
pot da numele de Finch, dacă tu nu ai nimic împotrivă. 

— Ideea e foarte bună, declară Nicholas. 

— Splendidă, adăugă Ernest. 

— Cred c-ar putea să iasă și mai prost, decât dacă-ar semăna 
numai cu Finch, zise Renny. 

— Nu te superi? întrebă Piers din nou. 

— Să mă supăr?! 

Finch se simţea profund impresionat. Trăsăturile obrazului i se 
destinseră și zâmbi înduioșat. Luă mânuţa mică, trandafirie, în 
mâna lui mare și osoasă: 

— Să mă supăr? E cea mai frumoasă atenţie și cel mai frumos 
gest pe care l-a făcut cineva faţă de mine, în toată viaţa mea! 

Glasul îi tremura de emoție.