Revista Cinema/1990 — 1998/9-Noul_Cinema-anul-IX-nr-7-1998

Nr. 7/1998 


noul 
Anul IX Nr. 102 REVISTĂ DE CULTURĂ A CINEFILILOR DE TOATE VÂRSTELE 
i e e 
Festivaluri 


„CANNES II 
Verdictul 
“criticilor 


rm C9 29 rm = "U 


Vitalitatea 
unui erou: 
007 > 


Pt PE E-E-E- 


PARMALAT 
prezintă 
noua producție de succes semnată 


(u:TAVATE și PTERSION, PORTOCALA și MARACUJA, MANGO si PORIOCALĂ (in alte roluri, 
pulpa si suc natural de fructe, vitamine, eto) DECORURI; AMBALAJ ASEPTIC, SUNET: O-NE-BU-NT-F! 
MCCA: ÎN FIECARE QI. SCENARIUL SI REGIA: SANTAL, O PRODUCTIE BUND. 


iulie 1998 


2 BLOC NOTES 
3-5 DIALOG CU CITITORII: Cine-impresii nu doar 
despre Titanic; Mari actori. Si contestaţii; Oscilatie... 
6-7 EUROPA CINEMA: Zilele filmului ceh contemporan 
712 PE ECRANE: Palmetto; Sfera; Marea lovitură; 
13; G.I. Jane; Mica sirena; US Marshals 
16-17 
8-11 FESTIVALURI: CANNES '98 
Sharon; Verdictul criticilor 
14 PROFILURI: Neve Campbell 
15 SOUNDTRACK; CONCURS CU PREMII 


18-19 MEREU VEDETE: Dustin Hoffman 
20-21 POSTER: Nicole Kidman 


22-26 DOSAR TEMATIC - Vitalitatea unui erou: James Bond 


27 


ECRANUL DE ACASA: Branagh & Thompson 


28-29 STARURI CU MUZICA IN SANGE 
30-31 FAN CLUB: Linda Biair; Ralph Macchio; 


Leonardo DiCaprio 


32, 36 CINEGLOB 
34-35 BAZARUL INIMILOR SFARÂMATE 
38-39 CINE CE FILMEAZA 


E 


LSU LL E An 


$e [ERST] 


Societatea comercialá S.R.L. Sentinta civilá nr. 3087/SC Sect. 1, 


Bucuresti, 21 iulie 1992, inmatriculatá la Oficiul Registrului Comertului 


cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 
Culegere, tehnoredactare 
și procesare imagini AF Maphic 


Tipar: ARTPrint 


a subsidiary of | ART GROUP 


Strada Vulturilor nr. 12-14 Bucuresti 
Tel: 323 50 93; 323 50 94 


Abonamentele se fac prin Oficiile postale, Catalog Presá 1998, 
editat de RODIPET pozitia 4070. 


Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. P.O.Box 33-57, 


telex 11995, 11034; Fax: 222.64.07; Telefon: 222.41.26 
Piata Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 Bucuresti 


ECHIPA REDACTIONALÁ 


Director-redactor sef 
Adina Darian 


Redactor sef adjunct 
Dana Duma 


Secretar general de redactie 
loana Statie 


Publicisti comentatori 
Irina Coroiu 
Rolland Man 


Redactor sef de rubricá 
Doina Stánescu 


Director economic 
Aurelia Ivănuş 


Secretariat 
Fănica Lupu, Ivanca Ripá 


Manager difuzor 
Adrian Constantinescu 


COLABORATORI PERMANENȚI: 
Călin Căliman, Mircea Diaconu, loana Eliad, 
Andrei Gorzo, George Littera, David Melville, 

Dinu-loan Nicula, laromira Popovici, 
Dan Predescu, Eva Sârbu, 
Dumitru Solomon, Victor Stroe 


Adresa redacţiei: 

Piaţa Presei Libere 1 
Sector 1, 71341 București 

tel: 222.33.32 Intrarea B, Et. III 


Pentru 1998 vă puteţi abona și direct la redacţia noastră: 
3 luni - 13.500 lei; 6 luni - 27.000 lei. Plata se face 
prin mandat poștal pe adresa redacţiei: Noul Cinema, 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București, 
pentru DI. Adrian Constantinescu. Completaţi citet numele 


și adresa dumneavoastră. De asemenea, la cerere, revista 


poate fi expediată poștal prin ramburs 
și poate fi cumpărată direct din redacție. 


FOTOGRAFII PROMOȚIONALE: 

€ Cannes release 6 Buena Vista International 
(Touchstone Pictures, Hollywood Pictures Company, 
Peacock Films) - Româniafilm e Columbia TriStar, 20th 
Century Fox - Guild Film România 6 UIP - Media Pictures 
International E Warner Bros. - Ecran XXI e Arhiva revistei 
Noul Cinema 


La Institutul Francez 
din București 


Gheorghe Preda și 
exerciţiile sale de uimire 


al tinerilor cineasti, Institutul Francez 

din București a organizat în luna mai 
o seară dedicată regizorului Gheorghe 
Preda. Prezentate sub titlul „Exerciţii de 
uimire“, cele șapte scurt-metraje alese de 
regizor configurează un interesant profil de 
autor. Deși aparțin mai multor genuri și 
specii cinematografice (documentare, fic- 
tiune, reportaj), filmele au trăsături comune 
și atestă ironia specială a lui Preda, com- 
parat, păstrând proporţiile, cu celebrităţi 
precum Peter Greenaway, Pedro 
Almadóvar, Aki Kaurismäki. 

Incă din producțiile de institut, el se 
dovedea un ironist lipsit de răutate, căci per- 
sonajele sale, deşi vag caricaturale, erau 
privite cu simpatie și întelegere. Rămân 
antologici patinatoarea grăsană care se 
îndrăgostea de un suplu campion în 
Doamna Bovary sau individul cu urechi 
gigantice ce prevestea, fără a fi ascultat de 
nimeni, sfârșitul lumii în Schimbarea la față. 
O privire afectuoasă îi învăluie și pe eroii 
unor reportaje realizate la ProTV, cântăreţul 
ciudat din A cânta din cap sau noncon- 
formistul ctitor de biserici din Sala de 
așteptare. Că cineastul se atașează de per- 
sonajele sale simţim și din interesantul doc- 
umentar de artă Apocalypsis cum figuris - o 
incursiune în universul fastuos al regretatu- 
lui pictor Marcel Chirnoagă. Un loc aparte în 
filmografia sa îl ocupă filmul coregrafic 
Întoarcerea în paradis, o probă de concizie 
și eficiență dramaturgică. Cu un palmares 
impresionant (peliculele sale au fost 
premiate la festivalurile internationale 
Montecanttini, Teplice sau  Dakino), 
Gheorghe Preda este un nume pe care 
multi critici au pariat, așteptând cu 
nerăbdare ca el să debuteze în lung metraj. 
Domnilor producători, depinde numai de 
dumneavoastră! 

- D.D. 


Ri inerer crea reputaţia de prieten 


[E oc-noTEs 


Eureka pentru o nouă 
mentalitate 


„Când  audiovizualul întâlneşte 

finanţele“ a fost prezidat de prese- 
dinta Eureka Audiovisuel, doamna Sylvie 
Forbin si a avut ca principal scop identifi- 
carea celor mai potrivite surse de finanţare 
pentru producţia naţională de film. Baza de 
discuţie a oferit-o Ordonanţa guvernamentală 
din 24 octombrie 1997 privind înființarea și 
funcționarea Oficiului Naţional al Cine- 
matografiei, prezentată în detaliu de secre- 
tarul de stat, cunoscutul cineast Radu 
Gabrea. Doamna Forbin şi experţii europeni 
in audiovizual care au insotit-o au salutat 
Ordonanţa ce asigură alinierea României la 
legislaţia europeană în domeniu și au su- 
gerat câteva idei pentru perfecţionarea ei. 
Cea mai importantă modificare în 
relansarea cinematografiei românești ar tre- 
bui să se producă însă în câmpul mental- 
itálilor pentru cá, așa cum spune Sylvie 
Forbin „Statul nu își mai poate asuma, în 
nici una dintre tările foste comuniste, o 
finanțare de sută la sută, dar poate crea un 
cadru legislativ care să dreneze resurse 
financiare către producţia de film“. m 


Filme în format mic 


Dan” la București, seminarul 


palmaresul anual al  APTR 
(Asociaţia  Profesioniștilor din 
Televiziune) a răsplătit contribuţia unor 
cineasti care se incápátáneazá să demon- 
streze că se poate face cinema si în formatul 
micului ecran. Dintre premianti merită 
reținuți operatorii Marian Stanciu (pentru 
reportajul Subsol), Liviu Pojoni (pentru filmul 
Scrisorile prietenului); documentaristii Lucia 
Hossu Longin (România versus Cheng), 
Florin lepan (Peisaj după embargo) și 
Cornel Mihalache (Toarcla - Dumnezeu e 
cel care aduce pachetele) sau debutantii în 
scurt metraj de ficţiune Vali Hotea 
(Meditaţie) și Sinișa Dragin (Ploaia). O spe- 
cială emoție a însoțit acordarea premiului 
pentru lung metraj, care a revenit, post- 
mortem, regizorului Mircea Veroiu pentru fil- 
mul-testament Scrisorile prietenului. 
Reportajele produse de TVR lași s-au 
remarcat prin prospeţime și incisivitate și au 
obținut Marele Premiu. Ele se numesc Fan 
Fan, rechinul pușcăriilor de Marian Voicu, 
Orizont răsfrânt de Cristina Hermeziu, La 
Dunăre de Carla Tompea, Codrina de Irina 
Păcuraru și Alaska - ultima frontieră de 
Constantin Lăcătușu. m 


Starea documentarului 


M? apăsat decât în anii precedenti, 


optimism ne-a convins Gala filmului 

documentar românesc organizată 
de Fundaţia pentru o societate deschisă - 
România și Uniunea Cineaștilor. Cele șapte 
pelicule prezentate au fost produse în 
cadrul programului Documentary Film Fund 
al fundaţiei amintite și poartă semnătura 
unor tineri realizatori. Au impresionat prin 


C: aceastá stare poate fi privitá cu 


simplitate si firesc Masa pe roate de Adina 
Várgatu, un reportaj sobru despre o ini- 
tiativá umanitară din Cisnădie; Pomenirea 
lui Gabor Bygiok Gavrilă de Andreea Mogoș 
și Moldovan Arpad Zsolt, portretul insolit al 
unui bulibașă emancipat. A interesat și a 
incitat Licitaţie cu suflete de Laurențiu și 
Anca Damian, o incursiune în lumea 
clienţilor și vânzătorilor de obiecte de artă. 
Tânărul Florin lepan și-a reconfirmat umorul 
și plăcerea de a descrie personaje bizare în 
Radio Jebel, epopeea tragi-comică a 
instalării unei staţii de radio într-un sanato- 
riu de boli psihice. Pe locul întâi în topul 
preferințelor s-a impus însă Viaţă de câine 
de Alexandru Solomon, un eseu inteligent 
despre „câinii cu ochi de oameni și oamenii 
cu ochi de câine din jurul nostru“, cu un spir- 
itual comentariu semnat de Mircea 
Cărtărescu. m 


Un bărbat ... două femei 


a mijloc de iunie, Cinemateca 
|_Româna și Centrul Cultural al 
Republicii Ungare au organizat un 


medalion Jânos Szâsz. La cei 40 de ani ai 
săi, numără 11 ani de la debutul cu Don't 
Disturb (1989) si 4 de când a fost distins cu 
Premiul Felix pentru Woyzeck (1993) ce a 
făcut ocolul festivalurilor, poposind și la 
București. Drama neterminată a lui Georg 
Buchner, inspirată dintr-un 
caz real „de senzație“ (un 
ins marginalizat până la 
îndobitocire își omoară 
logodnica și se sinucide), a 
suscitat interesul și la 1875 
când a fost scrisă în contra 
replică la romantismul 
epocii, anticipând natural- 
ismul și expresionismul deopotrivă, și în 
1993 când a fost ecranizată și actualizată. 
Impactul cu sensibilitatea spectatorului con- 
temporan a fost potentat si de jocul modern 
al interpretei feminine Diana Văcaru, tânără 
actriță româncă, vedetă a Teatrului Naţional 
din Târgu Mureș și a celui din Sibiu. Ea a 
participat și la întâlnirea de la Cinemateca 
Română prilejuită de proiectarea celui mai 
recent film al regizorului Băieţii Witman 
(1997), inspirat de proza scurtă a lui Geza 
Csáth (vezi nr. 7, 12/97; 3/98). Protagonista 
acestui film este Maia Morgenstern intr-un 
rol de compozitie ineditá pentru actritá, 
acela de váduvá si mamá devotatá doar 
amantului. Motivati de climatul de vitregie ce 
le bântuie căminul, băieții preadolescenti se 
călesc disecând animale. Sângele rece ast- 
fel dobândit le va fi încălzit de o prostituată 
ce le va cere în schimbul afecțiunii o 
răsplată materială. Fraţii nu ezită să-și 
omoare mama pentru a-i fura bijuteriile. 
Inrudit cu filonul de misticism liric al filmului 
anterior, acest thriller neobișnuit fascinează 
prin calofilie, dar si prin tensiunea tragediei 
bizare deși pe deplin motivată, argumentată 
de atmosfera sufocantá si promiscuă a 
provinciei la început de veac XX, detaliată 
în amănunte frapante. Trădând pasiunea 
inițială a celui ce și-a început cariera ca 
modest recuziter la Teatrul Naţional din 
Budapesta. m 


I.C. 


CINE-IMPRESII 
NU DOAR 
DESPRE TITANIC 


ULIANA BUNEA (București) declară 
|: nu se prea ,omoará" cu scrisul, 
drept pentru care mai face câte o 
pauzá in corespondenta sa de circa ... un 
an. A determinat-o sá ia din nou creionul 
in máná ,calitatea ireprosabilá a hártiei 
numerelor din ultimile luni. Incredibil ce 
pași mari ati putut face în această 
direcție“. Această incredibilitate des- 


mintitá ne bucură. „În ceea ce privește 


articolele, încă de la primul număr 
cumpărat (aprilie 1992), am admirat profe- 
sionalismul cu care le-aţi abordat ..." 
Reacţia este ca și în cazul incredibilitátii 
devenite credibile. Corespondenta noas- 
tră socotește că e bine că am lărgit „ori- 
zontul preocupărilor“ și în direcția filmelor 
de pe micul ecran,inclusiv telenovelele. Ar 
dori să obțină informaţii despre Mark 


Harmon si Peter Berg din serialul 
CHICAGO HOPE, ca și despre protago- 
niștii serialului NIKITA. „Dacă s-ar putea și 
un poster sau o copertă ar fi minunat“. Să 
sperăm că ... s-ar putea ... Câteva impre- 
sii despre filmul TITANIC: „Acel final spec- 
taculos din punctul de vedere al efectelor 
speciale dar și al dramatismului trezește în 
spectator sentimente puternice. Îl face 
conștient de tragedie, trăiește drama lor“ 
I.B. e de părere că numeroasele premii 
Oscar primite de film sunt pe deplin meritate. 
În schimb, luliana vrea să ne comunice 
și două dezamăgiri: prima, filmul 
PE ARIPILE VÂNTULUI („nu a reușit să 


» 
T1 


Lb e Pe aripile vântului 
^ — (cu Vivian 


má impresioneze desi má așteptam la 
foarte mult“), iar a doua, întreruperea 
transmiterii filmelor clasice vineri după 
miezul nopții la PRO TV. (Au încântat-o 
seria filmelor cu fratii Marx si filmul 
ARSENIC ȘI DANTELĂ VECHE). Cores- 
pondenta noastră nu trebuie să fie îngrijorată 
și nici dezamăgită: filmele „clasice“ 
se transmit în continuare pe pesa de 
televiziune Acasă. 


e Tora Vasilescu, Ștefan lordache si 
Dorel Vișan (protagoniști în Cel mai iubit 
dintre pământeni de Șerban Marinescu) 
oricând binevenili pe micile și marile ecrane 


DOMNULUI 
ȘTEFAN CHIRIAC 
(Buftea) 


veţi perfectă dreptate. 
Ao: cum ştiţi, revista 
noastrá nu si-a asumat 
rolul de justitiar in spinoasele si 
deplasatele conflicte dintre 
cineastii noștri. Revista noastră 
scrie despre cinema și cineaști în 
raport cu opera lor. 
Cinematografia nu este singu- 
rul domeniu unde se petrec 
lucruri nedorite, după cum se 
poate vedea în orice jurnal de 
actualitate din mass-media. 
Suntem încredinţaţi însă cá în 
trena noii Ordonanţe a cine- 
matografiei, vom avea în sfârșit 
un sistem adaptat normelor 
europene și o cinematografie pe 
care cu toţii ne-o dorim. Vă 
mulțumim pentru scrisoare. 


MARI ACTORI. 
SI CONTESTATII 


E DÁNET (Brasov) 


despre actori: „Sunt niște 

magicieni, care pe mine 
mă încântă și mă extaziază sau 
mă bulversează“. Și, după ce a 
văzut filmul CEL MAI IUBIT 
DINTRE PĂMÂNTENI, la televizor, 
„mai ales scena dintre Mircea 
Albulescu si Ștefan lordache. Mari 
actori. Dar si Dorel Visan si Tora 
Vasilescu. Ce mai! Fără replică“. 
Corespondenta a mai avut bucuria 
să petreacă trei ore „de maximă 
încântare“ văzându-l și auzindu-l 
pe Radu Beligan la „Serata muzi- 
cală“ a lui losif Sava și, de aseme- 
nea, revăzându-l pe Damian 
Crâșmaru la „Planeta Cinema“. 


— 
z 
= 
- 
O 
= 
O 


LOG 


& 


D 


“Consiliului Europei. 


„Avem o pleiadă de actori mari, pe 
care dacă nu mai avem timp să-i 
vedem pe viu la teatru sau pe marile 
ecrane, iată că televiziunea ne mai 
bucură din când în când și ne aduce 
lumină în zilele acestea triste și 
stresante“. 

Dimpotrivă, VASILE-VIOREL 
CIOCĂNEL din Galaţi, „blond cu ochi 
albaștri, ca bunicul meu" (genealogia 
este evocată până în zilele lui Ștefan cel Mare), 
consideră că „actorii sunt oameni foarte murdari 
care nu răspund la scrisori sau mai bine zis nu 
ajută pe nimeni“. Rezultă cá Vasile-Viorel a scris 
multor actori și nu a primit răspuns. Pasiunea lui 
a fost cinematograful, iar visul lui a fost să 
ajungă regizor de film. Până la urmă a făcut 
Liceul de Marină și Facultatea de Mecanică la 
seral. N-am înțeles dacă a urmat sau nu si 
„secţia groaznică cum este operatoria la IATC". 
Mă îndoiesc de faptul că actorii sunt oameni 
foarte murdari, fiindcă nu răspund la scrisori și 
nu ajută pe nimeni. Actorii răspund la scrisori 
când au timp și ajută când pot. Oricum, actorii 
sunt mai curati decât multe persoane din funcţii 
importante care ar trebui să răspundă nu la 
scrisori, ci la tribunal. Întrucât nu știu ce ajutor a 
solicitat corespondentul gálátean actorilor, evit 
să má pronunt. 


OSCILATIE 


er. care semneazá GABI si 


C i 
C3 
=) 
eT, 
em | 


pare să domicilieze la Sibiu (după 

ștampila poștei) se declară „total debu- 
solată“ în urma vizionării filmului PACIENTUL 
ENGLEZ. Cred că articolul despre premiile 
Oscar din numărul din aprilie 1998 vă va lămuri 
puţin propria dilemă. De altfel diagnosticul dum- 
neavoastră dual este cât se poate de oportun: 
„Oscilez permanent - ne scrie Gabi - între deni- 


SUNTEM ÎN EURIMAGES 


Và anuntam în numărul din iunie că Oficiul National al Cinematografiei depune 
diligentele finale pentru acceptarea României ca membră in Eurimages - organism care 
promovează coproducliile cinematografice între țările europene - membre sau asociate 


La reuniunea Consiliului Director care a avut loc la Helsinki între 22-24 iunie, 
România a fost acceptată ca membră a Eurimages. Ceea ce nu s-a reușit în nouă ani, 
Oficiul Naţional al Cinematografiei a reușit în numai opt luni de la înființarea sa. 
Din punct de vedere cinematografic am intrat în Europa. Rămâne ca cineaștii noștri să 
propună și să realizeze filmele care să relanseze prestigiul cinematografiei noastre. m 


grare și adoratie necondiționată. În comparaţie 
cu romanul, filmul a pierdut mult. Însă privit sin- 
gur, fără comparații, nu pot nega că e un film 
reușit. Și eu cred că 90% din reușită se dato- 
rează actorilor“. Ca în 90% din filme. Gabi se 
lansează în caracterizarea actorilor, făcând 
observaţii cel puţin măgulitoare în legătură cu 
interpreții: „Ralph Fiennes, un actor pentru care 
noțiunea de perfecțiune a interpretării nu mai e 
de mult un ideal, ci o realitate, un actor care 
seamănă mult, mult de tot cu Daniel Day-Lewis 
prin sobrietatea interpretării, prin forța lăuntrică 
și chiar și fizic“; Kristin Scott-Thomas, „cu o fru- 
musele sufletească interioară care rábufneste în 
afară și dă trăsăturilor ei o expresivitate rar întâl- 
nită“; Juliette Binoche, „o altă perfectionistá, 
realizând cele mai dificile roluri cu o dezinvoltură 
și o naturalete aparte“; William Dafoe, „poate 
marea surpriză a filmului, prin fiorii de groază pe 
care reușește să-i transmită spectatorului, prin 
simpla expresivitate a figurii, fără a face apel la 
scene oribile create artificial pe computer (mă 
refer la scena tăierii degetelor mari, poate cea 
mai zguduitoare din film)“. După opinia lui Gabi, 
celelalte zece procente ale reușitei filmului se 
datorează „imaginilor superbe ale deșertului“. 
Când ajunge însă la regizor, corespondenta sibi- 
ană e necruțătoare: „Anthony Minghella a fost 
recompensat cu vârf și îndesat pentru acest film, 
deși un alt regizor ar fi putut scoate mult mai 
mult. Nu neg însă faptul că ar fi putut ieși și mai 
rău“. Singurul merit pe care Gabi i-l recunoaște 
regizorului este acela că a transpus pe peliculă 
un roman „pe care altfel nu l-as fi citit niciodată 
și ar fi fost mare păcat“. Mde! Ca și cum jocul 
actorilor, imaginea filmului și câte altele nu ar 
avea nici o legătură cu sărmanul regizor... (Și 
totuși, cititoarea noastră pune un diagnostic 
inspirat, mă asigură colegii din redacție). 

În schimb, meritele regizorului Oliver Stone 
sunt subliniate fără nici o rezervă, după 
vizionarea filmului THE DOORS: „M-am mirat 
din nou de puterea acestui regizor de a scoate 


totul, și, uneori, chiar mai mult, din actorii pe 
care-i alege să joace în filmele sale“. „După ce ni 
l-a prezentat/dezvăluit pe Tom Cruise ca (pe) un 
adevărat actor (în filmul NĂSCUT PE 4 IULIE), 
același Oliver Stone utilizează un actor celebru 
mai ales prin, să zicem, aspectul plăcut/comer- 
cial, căruia reușește să-i valorifice un talent pe 
care eu nu i-l bănuiam. La sfârșitul filmului mi-au 
trebuit aproape 15 minute să-mi revin și din nou 
mi-am pus întrebarea: de unde are Oliver Stone 
atâta forță de a crea niște filme atât de impre- 
sionante, atât de puternice, care răscolesc totul 
în tine, te izolează de tot restul lumii în universul 
croit de el? Nu pot să răspund la această între- 
bare...“ Să fie vorba de talent? Chiar așa. . 

Post scriptum: „Dacă aveţi noutăți despre 
Daniel Day-Lewis și Isabelle Adjani nu ezitaţi să 
le publicaţi“. Nu vom ezita. 


UNDE? CÂND? CUM? 


limbi străine, Buzău: „Vă scriu pentru 

prima dată, pentru a vă felicita pentru 
„Noul Cinema“, care este într-adevăr nou, și 
pentru a vă mulțumi pentru fotografia cu Romy 
Schneider, o actriță specială, mare mea iubire 
de pe vremea când eram adolescentă. (Acum îl 
prefer pe Brad Pitt.“) E.A. și-ar dori orice despre 
Cyril Collard (are cartea „Nopțile sălbatice“, si 
despre Hervé Guilbert (are „Prietenul care nu 
mi-a salvat viața“) și dorește, de asemenea, jur- 
nalul lui Romy Schneider, în franceză sau 
engleză, apărut sub titlul „Moi, Romy“, dar, se 
pare, netradus în românește, și își mai dorește 
numerele revistei noastre 5/97 și 8/97 în care s-a 
scris despre Cyril Collard. Face apel si la cititorii 
„Noului Cinema“. Adresa: Str. Spiru Haret 42, 
bl. 106, sc. A, et. 7, ap. 31, cod 5100, Buzău. 


E" ANDREI, 30 de ani, profesor de 


REALISMUL UNEI LUMI 
ARTIFICIALE 


u o perseverență de-a dreptul 

înduioșătoare, demnă în orice caz 

de o cauză mai bună, ROZALIA 
SZASZ din Cluj Napoca ne trimite în fiecare 
plic o „istorie“ a câte unei cinematografii, deși 
am prevenit-o că nu stă în profilul și nici în 
posibilităţile revistei noastre, care e o publi- 
catie de actualitate cinematografică, să pub- 
lice astfel de istorii. Oricum, pentru core- 
. Spondentá, ar putea fi un exercițiu util. În 
același timp, Rozalia, o bună cititoare a revis- 
tei și o aprigă cinefilá, nu omite să ne trimită 
și impresiile sale asupra unor filme văzute 
recent. De pildă, NĂSCUȚI ASASINI al lui 
Oliver Stone: „În fond, este un film realist 
despre o lume artificială“ (referire la cuvintele 


® Romy Schneider isi are încă 
fanii ei, la 16 ani de la moarte... 


personajului principal: a ucide este singurul 
lucru real, neartificial). În legătură cu opinia 
unora că televizorul și filmele contribuie 
la violența răspândită în rândul minorilor, 
corespondenta noastră tine să precizeze cá 
și benzile desenate („unde apar monștri care 
mai de care“), precum și „ştirile din fiecare 
seară“ induc astfel de porniri violente: „îţi dau 
explicaţia cum să faci (...) ca să nu fii tras la 
răspundere“. Observaţie corectă. „Dar - 
adaugă Rozalia - dacă prezentul contine 
aceste realități, atunci nu văd de ce ar trebui 
ignorate asemenea fapte în filme sau în liter- 
atură“. Și continuă: „Să nu uităm că 
Shakespeare a descris în operele sale atâtea 


comploturi, otrăviri, sinucideri...“ Dar nu 
numai el, zice R.S. ci și Dostoievski, Tolstoi, 
Camus etc. Numai că există o deosebire 
adâncă și în același timp subtilă dintre faptul 
filtrat artistic și cel brut sau serializat: veghea 
morală. La urma urmei, toate mitologiile 
(inclusiv Biblia) sunt pline de violenţă, crime, 
incesturi, paricide, fratricide etc. Asupra lor, 
însă, veghează judecata divină. Rozalia a 
mai văzut și PACTUL CU DIAVOLUL. După 
părerea ei, „un film destul de inteligent real- 
izat (tematica este oricum la modă)... 


FILMUL CA FILMUL, 
DAR TEATRUL? 


ultumindu-ne pentru publicarea 

unor opinii ale domniei sale privind 

„starea deplorabilă a filmului de pe 
marele și micul ecran“, profesorul MIHAI 
SILVESTRU din Siret (Suceava) ne 
informează în legătură cu starea și mai 
proastă a teatrului din nordul îndepărtat al 
României, precum și la TVR. Deși rubrica de 
față este consacrată cinefililor, nu pot să nu 
mă fac ecoul părerilor despre teatru ale core- 
spondentului nostru, la fel de triste și 
dezolante. „După desființarea teatrului,... 
proaspăt înființat, de la Suceava, în bietul 
nostru oraș, fostă capitală a Moldovei, n-a 
mai poposit nici o trupă teatrală, din 1994 
încoace. La Suceava vin din când în când 
teatrul botoșănean și cel din Piatra Neamț“. 
De mirare e că teatrele din lași (Naţional și 
Luceafărul) nu merg la Suceava, cu atât mai 


mult cu cât teatrul sucevean fusese o secție 
a Nationalului ieșean și lansase câţiva actori 
buni. Un al doilea motiv de tristeţe al prof. 
Mihai Silvestru este situaţia teatrului de 
televiziune: „Dacă prin anii'80-'90 se mai 
dădeau săptămânal piese (uneori chiar 
Shakespeare, Cehov, Gorki, Ibsen) de câţiva 
ani buni, această emisiune, intitulată pompos 
Teatrul Naţional de Televiziune, prezintă 
cam 10-12 spectacole pe an (în loc de 25), 
multe dintre acestea fiind, de fapt, filme 
numite pretentios tele-play-uri^. Pe progra- 
mul Il al TVR situaţia pare să fi fost ceva mai 
bună, ne scrie corespondentul nostru, deși s- 
au prezentat doar reluări, dar... „Trist este 
însă faptul că nordul țării nu recepționează 
programul II“. M.S. acuză un soi de „sistem 
segregationist" „În vreme ce bucurestenii pot 
alege în fiecare seară 10-12 spectacole, un 
sucevean nu poate urmări la TVR 1 nici 
măcar un spectacol pe lună!“ Lui M.S. îi este 
dor de „Unchiul Vanea“, „Hamlet“, „Nora“, 
„Copiii soarelui“, „Tartuffe“, „Hangiţa“, 
„Bărbierul din Sevilla“ si alţi prieteni dragi cu 
care mă pot întâlni doar deschizând vreo 
carte (ceea ce și fac adesea)“. Chiar, ce-o 
mai fi făcând în timpul liber Teatrul Naţional 
de Televiziune? 


Rubrica DIALOG CU CITITORII 
este realizată de 
Dumitru SOLOMON 


rii 


1t1to 


O 
zi 
O 

[&») 

o 

"L 

— 

ana 


Indirect despre „Primăvara de la Praga“ 


ând mass media de pe 
C meridianele a 
readus ín atentie spiri- 
tul lui '68, Centrul Ceh împreună 
cu Arhiva Nationalá de Filme si 
Cinemateca Română, prin pro- 
gramul propus, au reamintit 
cinefililor de filmele ce au antici- 
pat ,Primávara de la Praga". 
Fárá scoala de cinema cehá a 
anilor ‘60, cineastii de azi nu ar 
fi fost constiintele care sunt. 
Chiar dacá ei o recunosc sau 
nu, chiar dacá similitudinile sunt 
doar fulgurante. 

Umorul inconfundabil al 
peliculelor de acum trei decenii 
a cam dispărut, pentru că ironia 
subversivă practicată de un Ivan 
Passer ori Bogumil Hrabal nu-și 
mai are rostul. În schimb, 
dăinuie nealterat sentimentul 
violenţei tandre care atunci i-a 
animat pe Forman, Chytilova 
sau Menzel, iar azi constituie un 

numitor comun al 
| producţiei nationale 
aflate acum în plină 
| relansare. În 1997 în 
Cehia s-au realizat 
| 20 de filme. Printre 
acestea s-au nu- 
| mărat Kolja de Jan 
| Sverak, câștigătorul 
| Oscarului pentru 
film străin (aplaudat 
anul trecut la 
Cinemateca Ro- 
i mână și anul acesta 
"la TVR), dar si trei 
| dintre filmele pre- 
| zentate cu acest 
| prilej, nu mai puţin 
| meritorii. Probând 
vitalitatea unei cine- 
: matografii care a 
i; știut să se sprijine si 
pe ajutorul produ- 
cătorilor străini, și pe 
cel al televiziunilor 
naţionale pentru a-și 
„menţine specificul și 
"Y originalitatea. 


Implicarea  cineaștilor e 
deplină căci mulli au devenit si 
producători interesaţi direct în 
aplicarea reglementărilor pe 
care le va aduce noua lege a 
audiovizualului, în curs de elab- 
orare. Aceste amănunte ne-au 
fost furnizate de Jana Tomsovă, 
producătoarea filmului Lumină 
uitată din seara inaugurală a 
manifestării. Memoria afectivă a 
cronicarului îşi va permite însă o 
altă ordine în prezentare. 

Un drum prin 
pádurea pustie (1997, 
r. Ivan Vojnár) are 
toate calităţile unui 
demers inițiatic si 
provocator. Biografii 
paralele se  inter- 
sectează mai mult sau 
mai puțin întâmplător 
pe fundalul unei naturi 
patriarhale surprinsă 
nu doar într-o vară 
capricioasă, ci în toate 
anotimpurile, redând 
sensibilitatea umană - 
masculin-feminină în 
diverse ipostaze. Tot 
atâtea singurătăţi avide să se 
contopească precum în antolog- 
ica scenă de la râu: tălpile goale 
pășesc prin zăpadă și trupurile 
încinse de dragoste se rostogo- 
lesc mereu si mereu în apa 
repede și limpede. Rivalii se 


e Jiri Schmitzer (dreapta 
protagonist în Bume 


înfruntă, ca apoi, umăr la umăr, 
să plece spre a deveni carne de 
tun într-un prim război mondial 
evocat prin imaginile documen- 
tare ale unui anonim operator 
de front. Căruia, operatorul de 
astăzi devenit regizor îi aduce 
un omagiu. În alb-negru, filmul 
de o frumuseţe plastică 
deosebită - apare ca o dilatată 
introspectie în universul intim al 
ființei umane din secolul XX, 
marcatá chiar si in pustietate de 


e Veronika Zilkbová 
si Boleslav Polivka 
in Luminauilitatá de 
ladimir Michálek 


inventiile tehnice precum trenul 
(vezi bielele contemplate ca un 
perpetuum mobile al existenței 
insesi) sau telegraful (care 
aduce de undeva din vázduh 
vestea fatală a conflagrației) ori 
însuși cinematograful prin care 


spectatorul ajunge să intre în 
reverberatie cu sufletul atâtor 
personaje. 

Valoare perenă, sensibilitatea 
continuă să supraviețuiască 
și într-un atroce perimetru 
concentrationar funcţionând ca 
Bumerangul (1996, r. Hynek 
Bocan): ín anii '50, intr-un lagár 
de detinuti politici, un ofiter de 
securitate căzut în dizgratie 
coboară în mina de uraniu 
alături de cei pe care îi con- 
damnase la zeci de ani de 
detenție; aceștia puseseră la 
cale un complot de lichidare dar, 
în momentul dramatic al unui 
accident, își vor reprima ura și 
tortionarul va fi salvat de cel mai 
dur dintre ei. Acest personaj, 
interpretat cu o sobrietate friso- 
nantá de Jiri Schmitzer, se 
hráneste cu clipele de reverie 
de pe cánd, paznic forestier, 
hoinárea insotit de cáinele sáu. 
Desi hidos descárnat, craniul 
său păstrează intacte reflexele 
omenești care, în nenumărate 
rânduri, l-au determinat să 
apere viața semenilor. Într-o 
lume infernală, străbat razele 
soarelui blând și tolerant din 
momentele de libertate cam- 
pestrá. 

Acelasi semn al gratiei divine, 
Lumina uitatá (1996, r. Vladimir 
Michálek) pogoará si într-unul 
din lácasurile sfinte ostracizate 
in anii '60, perioada asa-zisei 
normalizári. O poveste simplă, 
aproape de cine-verite (deși cu 
o dublă sursă literară, proza 
autobiografică a lui Jakub Demi 
care a inspirat-o pe scriitoarea 
americană de origine cehă 
Milena Jelinek), are drept pro- 
tagonist un preot catolic 
(Boleslav Polivka): el nu pregetă 
să înfrunte autorităţile ostile 
care urmăresc închiderea bise- 
ricii. Numai că ceea ce se poate 
dobândi cu ajutorul credinței nu 
va fi niciodată distrus căci 


reprezintă una dintre ratiunile 
de a fi ale omului. lubirea si 
respectul pentru semeni se vor 
întoarce înzecit în ajutorul celui 
ce continuă să cultive aceste 
sentimente. Pilda pe care eroul 
o spune enoriașilor săi - 
„Dumnezeu se roagă într-o bis- 
erică pustie și când, în fine, 
apare un muritor exclamă: 
Omul există!“ - s-ar putea să o 
afle si eroii filmului următor, 
inspirat din prezentul imediat. 

Replică actuală la Dragostea 
unei blonde, Sopteste (1996. 
r. David Ondricek) relatează 
într-un ritm angoasant expe- 
rienta unei adolescente provin- 
ciale (Tatiana Vilhelmová). 
Fugită de la Academia militară, 
face autostopul și ajunge într- 
un grup de tineri ce trăiesc o 
boemă amară într-o Pragă fără 
orizont, câștigându-și existența 
prin prostituție și trafic de 
droguri. Perspectivă îngustă, 
ironic amendată prin inserturi 
de imagini anamorfozate, fil- 
mate in alb-negru, din unghiul 
unui cáine, partener de degrin- 
goladá. Cáutarea de sine íi 
aduce alături pe fata speriată 
că, fără să aibă chemare, tre- 
buie să continue cariera militară 
a familiei, și pe băiatul pictor 
rătăcit într-o relaţie homosexu- 
ală. Problemă delicată înfă- 
tisatá într-o manieră discret 
estetizantă și nu abrupt tragică 
ca în filmul Verei Chytilova 
Lovitură pe ici pe colo (1988), 
operă de pionierat în materie de 
SIDA pe ecranul ceh. Evadarea 
în happy-end este o soluţie 
de... catifea. În post generic, 
indrágostitii conduc o navetă 
spaţială de jucărie ca-n visele 
copilăriei. 

Spre cer (1997, r. Krystof 
Hanzlik) sunt invitati deopotrivă 
părinţii şi copiii, pământenii și 
extratereștrii prin această fan- 
tezie S.F., dintr-un domeniu 
privilegiat - filmul pentru cei mici 
- care n-a cunoscut sincopele la 
care a fost obligat filmul pentru 
adulți al unei cinematografii 
care, iată, își respectă și 
onorează înaintașii. 


Irina COROIU 


ks Elisabeth Shue blonda fatală si 
a "m 


victima ei Woody Harrelson 


PALMETTO 


oody Harrelson este 
We págubos si nu 
prea destept al aces- 
tei imitații de film noir, adap- 
tarea unui roman de James 
Hadley Chase (epigon al 
maestrilor genului, Raymond 
Chandler si James M. Cain), fil- 
matá in orasul Palmetto din 
statul Florida, de regizorul ger- 
man Volker Schlóndorff. Spre 
deosebire de recentul L.A. 
Confidential al lui Curtis 
Hanson - un film negru pentru 
anii “90, care  omagia 
conventiile si ambiantele genu- 
lui, fiind în același timp modern 
prin personaje, prin ton și atitu- 
dini -, Palmetto este doar o 
pastișă neinspirată. 
Personajele - blonda fatală 
care țese planuri diabolice, 
bărbatul care, ademenit de 
trupul ei, cade în capcană - nu 
fac nimic ca să iasă din tipare, 
nu ne surprind, nu ne 
şochează. În rolul nimfomanei 
care trișează și manipulează, 
Elisabeth Shue își dă toată 
silința să pară imprevizibilă, 
periculoasă si fierbinte: își 
spune replicile cu o voce aflată 
undeva între șoaptă răgușită și 
gâfâit voluptuos și îşi lipește 
trupul de tot ce apucă - de 
pereți, de jaluzele, de Woody 
Harrelson. Acesta e 


convingător într-un rol simplu 
pentru el - cel al unui bărbat 
suficient de șmecher ca să se 
lase atras în mica escrocherie 
pusă la cale de ea şi suficient 
de prost ca să nu-și dea seama 
că intră într-o capcană. 


Un fraier în plus 


Răsturnările de situaţii si 
loviturile de teatru reușesc să 
ne mențină atenți. Sunt 
mecanice si familiare, dar 
funcţionează. Pe măsură ce 
latul se strânge în jurul gâtului 
eroului (ajuns tap ispăşitor într- 
o crimă), filmul acumulează o 
anumită tensiune, pe care 
reușește să o piardă spre final, 
alegând cea mai nefericită 
rezolvare: eroul disperat cere 
ajutorul poliţiei, căreia îi 
mărturisește totul ca să iasă 
din bucluc. Din perspectiva 
personajului, probabil că era 
singura mișcare inteligentă, 
dar pentru film e un impas. Cui 
îi mai pasă de un erou de film 
negru incapabil să se descurce 
fără ajutorul poliției? Poate că 
intenţia a fost ironică, dar rezul- 
tatul e atât de plat încât 
seamănă mai mult cu o soluţie 
lipsită de imaginaţie. De altfel, 
filmul e sărac în umor. Cum alt- 
fel se poate -explica decizia 
realizatorilor de a-l intitula 
Palmetto (după numele 
orașului), când aveau la dis- 
poziţie titlul romanului, Just 
Another Sucker/Un fraier ín 
plus - titlu ideal pentru un film 
cu Woody Harrelson în rolul 


principal? 
Andrei GORZO 
Palmetto e Producţie: SUA, 
1998, Warner Bros. e Regia: 
Volker Schlóndorff e Scenariul: 
E. Max Frye e Imaginea: 
Thomas Kloss e Cu: Woody 
Harrelson, Elisabeth Shue, Rolf 
Hoppe, Gina Gershon, Michael 
Rapaport e Distribuit de: Ecran 
XXI. 


VOLKER 
SCHLÓNDORFF 


utorul celebru- 
Au film Toba 
de tinichea, 


premiat cu Palme dor 
la Cannes în 1979, s-a 
născut în 1939 în 
Germania, la Wies- 
baden. A studiat regia 
de film la celebrul insti- 
tut parizian IDHEC și a 
fost timp de cinci ani 
asistentul lui Louis 
Malle. A debutat în 
scurt metraj cu Wen 
Kummert's (1965, 
despre războiul din 
Algeria) iar în lung 
metraj cu Dezamăgirile 
tânărului Torless 
(1966) după romanul 
lui Robert  Musil. 
Premiat la Cannes, a 
fost unul dintre filmele 
care au afirmat ,noul 
cinema german", 
reprezentat de ase- 
menea de cineasti ca 
Werner Herzog, Rainer 
Werner Fassbinder. Si- 
a consolidat filmografia 
cu Michael Kohlaas, 
rebelul (1969), Foc de 
paie (1972), Onoarea 
pierdutá a Katarinei 


Blum (1975), 
O iubire a lui Swann 
(1983), turnat în 


Franța. A semnat regia 
unor co-productii inter- 
naționale ca Moartea 
unui comis  voiajor 
(1985) cu Dustin 
Hoffman in rolul princi- 
pal, A Gathering of Old 
Men (1987), Sclava 
purpurie (1990) sau 
Cálátorul (1991) ce are 
ca vedete pe Sam 


Shepard si Barbara 
Sutra E 


Sharon 


efilarea vedetelor și 
[eterno avea loc în 
fiecare seară pe 
faimoasele trepte învelite cu 
covor roşu ce conduc spre 
intrarea Auditoriumului Lumiere, 
atrăgând sute și mii de iubitori 
de cinema. Emma Thompson, 
John Travolta, Kathy Bates, 
Johnny Depp, Susan Sarandon, 
Christopher Walken, John 
Turturro, Harvey Keitel, Emma- 
nuelle Béart, Jean Reno, Janet 
Leigh, Matt Dillon, Gong Li, 
Charlton Heston, Kiefer 
Sutherland, Nicoletta Braschi, 


cel mai mare număr de admira- 
tori și, proporțional, cel mai 
mare număr de polițiști și 
bodyguarzi, a fost Sharon 
Stone. 
ceastă fată din popor: 
A „Am fost crescută în 
spiritul eticii blue collar“ 
(cum sunt definiti muncitorii 
americani din pricina halatelor 
albastre, uniforma lor de lucru, 
spre deosebire de white collar 
cum sunt definiti funcţionarii ce 
poartă cămăși albe). 
Reusita ei colosală confirmă 
totuși că visul american se 


e Sharon - producătoare și interpretă în Mighty de 
Peter Chelsom, cu Kieran Culkin 


Matthew Broderick, Farah 
Fawcett, Robert Duvall, John 
Goodman, Nathalie Baye, Dan 
Aykroyd, Demi Moore, Carole 
Bouquet, Patricia Arquette, 
Jeanne Moreau, John Voight, 
Angela Molina, John Hurt, 
Chiara Mastroianni, Bill 
Pullman, lrene Papas, Willem 
Dafoe, Liv Tyler, Vanessa 
Redgrave, Javier Bardem, Ellen 
Barkin, Gerard Depardieu, 
Cameron Diaz, Pierre Arditi, 
Victoria Abril, Daniel Auteuil, 
Sabine Azema, Michael Blane, 
Sandrine Bonnaire, André 
Dussollier, Nicole Garcia, 
Kristin Scott - Thomas, Miranda 
Richardson - sunt doar o parte 
din acest buchet de stele de 
toate felurile și pentru toate 
gusturile. Dar cea care a atras 


poate împlini într-o ţară a tuturor 
posibilităţilor. 

Vin multe fete frumoase să-și 
încerce norocul la Hollywood, 
dar frumuseţea lui Sharon, pe 
care am putut-o admira de la 
nici doi metri distanţă, la con- 
ferinta de presă, este dublată de 
o inteligenţă ieșită din comun. 
Un I.O. (Intelligence Quantum) 
apreciat aproape de cota 
maximă, depășind-o chiar pe 
cea a președintelui Clinton. 
Doar așa a putut ca frumusețea 
ei sá depășească toate 
capcanele acestei profesii dure 
și autodemolante. 

Acum, Sharon a căpătat un 
nou echilibru prin căsătoria cu 
Phil Bronstein, jurnalist și director 
de ziar la Los Angeles, care a 
insotit-o la Cannes, stil macho, 


mustață neagră, smoking și 
cizme  texane, Bronstein a 
acceptat rolul de plan doi. 
a conferinţa ei de presă 
| seo a dat un adevărat 
spectacol. Prima mărtu- 
risire: „Până să fi împlinit 40 de 
ani am fost mereu preocupată 
să aflu cine sunt, să mă 
regăsesc; mă interogam asupra 
relaţiilor mele cu familia, cu cei 
cu care lucram. Acum sunt 
împăcată cu viața si cu mine 
însămi“.  Curioșilor care o 
întreabă dacă vrea să devină 
mamă, le răspunde prompt: „Fiţi 
pe pace, fac sex cu soțul meu 
foarte des!“ După ce un ziarist 
american îi spune că în urmă cu 
câţiva ani, a dansat o dată cu 
ea, un altul își prefateazá între- 
barea, spunând: „Eu n-am 
dansat niciodată cu dumnea- 
voastră“, Actriţa cu o spontane- 
itate dezarmantá, îl invită pe 
podium să danseze cu ea - și 
fac câţiva pași împreună, pe o 
muzică imaginară - în ropotul de 
aplauze ale jurnaliştilor amuzati 
și în bătaia blitzurilor declanșate 
de acest „scoop“ neaşteptat. 
Despre relaţia ei cu publicul 
răspunde: „Ori de câte ori vin 
acasă și urc treptele vilei mele, 
mă gândesc că numai datorită 
fanilor mei am putut să o 
cumpăr“ și adaugă: „Dar nicio- 
dată nu trebuie să te lași îmbătat 
de succes. Dacă pe platou te 
comporti ca o Divă înseamnă cá 
nu ești un artist, ci un biet dile- 
tant". Telul suprem pe care si l-a 
fixat Sharon a fost sá ajungá sá 
stea la aceeași masă cu Robert 
De Niro si sá discute de la egal 
la egal proiectul unei colaborări. 
Visul ei s-a împlinit cu Casino. ` 
Sosită la Cannes pentru a-și 
prezenta ultimul film Mighty 
(Putemicul) o comedie dramatică 
pentru copii spre a încuraja pe 
cei handicapati, arátándu-le cá 
Si ei pot avea bucuria copilăriei, 
Sharon a ţinut să spună cá 
prezentarea filmului în premieră 
mondială (în America Mighty va 
fi lansat abia în septembrie) este 
un cadou făcut festivalului. Un 


gest frumos pentru festivalul 
care în urmă cu șase ani a ales 
să deschidă ediţia a 45-a cu 
Basic Instinct, aducându-i 
celebritatea mondială. Cadou pe 
care ea și-a putut permite să-l 
facă întrucât, acceptând un rol 
de mică întindere (al mamei),a 
asigurat finanțarea necesară, 
devenind astfel coproducătoare. 
m asistat la proiecția 
Ae" tineri de la orele 
16. Primirea pe care 
copiii i-au făcut-o, si nu numai, a 
fost din nou electrizantă, dând 
multă bătaie de cap serviciilor 
de pază. Cred că această 
împrejurare a determinat schim- 
barea hotărârii direcţiei festival- 
ului care intenţiona initial ca 
Sharon Stone sá inmáneze La 
Palme d'or cástigátorului la 
ceremonia de premiere. 
Temându-se de reacţia fanilor, 
greu de controlat, direcţia festi- 
valului a decis ca acest rol să fie 
preluat de Andie McDowell - tot 
40 de ani, tot o vedetă ameri- 
cană, dar percepută de public 
ca o frumusețe mai casnică. 

A doua misiune a lui Sharon 
la Cannes nu putea fi însă 
îndeplinită cu succes decât de o 
„bombă“ sexy ca ea, în calitate 
de invitată de onoare a seratei 
Amfor - Asociaţia ce strânge 
fonduri pentru bolnavii de SIDA 
și pentru prevenirea acestei 
maladii. 

Tot la conferința de presă, 
Sharon a amintit că exact în 
acea zi se împlineau cinci ani de 
când profesorul ei de actorie 
Roy London, cel căruia îi datore- 
ază tot ce știe, a murit răpus de 
SIDA. 


e Sharon în postură de D-na Bronstein 


An acel moment, 

| Sharon a izbucnit în 

plâns, punând astfel 

capăt neașteptat con- 

ferintei de presă care nu 
mai putea continua. 

La serata Amfor, ea 
urma să conducă 
licitația. După  discur- 
surile de rigoare, Sharon, 
într-o rochie decoltată, cu 
spatele complet gol, a 
amintit asistenţei (între 
care se aflau Elton John, 
Liz Hurley, David Carradine, 
Sigourney Weaver, miliardarul 
Adam Khashoggi): „Toţi suntem 
loviți de boala nemiloasă și prin 
pierderea prietenilor, iubililor, 
fiilor, confratilor, compatriotilor". 
După această rememorare, 
actrița a spus: „And now | need 
your cash!“ (Acum am nevoie de 
banii dumneavoastră). Vreme 
de o oră și jumătate s-au pus în 
vânzare prin licitaţie obiecte și 
situaţii. Pentru a-l avea partener 
de tenis o oră pe Marcelo Rios - 
6.500 USD; cinci amulete de aur 
create de bijutierul reginei 
Elisabetha a Il-a - 20.000 USD; 
două fotomontaje semnate 
Peter Beard - 90.000 USD; 
o pereche de cercei - 10.000 
USD; două locuri la meciul de 
box Hollyfield-Akiwanda - 8.000 
USD; o săptămână de croazieră 
pe yahtul lui Tapie - 10.000 
USD; un inel de diamante și 
safire - 90.000 USD; 30.000 
USD au fost oferiţi de Elton John 
pentru a nu cânta; 50.000 USD 
un dans cu Tony Stella goală 
sub rochia de dantelă etc. etc. 

Pentru asigurarea succesului 
licitației, Sharon nu s-a dat în 
lături să facă un dans provoca- 
tor pe estrada unde se alla, ca o 
animatoare dintr-o cârciumă 
western. Obosită, ea a plecat 
înainte de a se fi servit desertul, 
dar numai după ce s-a strâns un 
milion de dolari, lăsând pat pe 
Humphrey Butler, expertul lici- 
tatilor al faimoasei Case 
Christie. 

În viață ca și pe ecran, 
tragediile au devenit subiecte de 
show iar comediile sunt din ce în 
ce mai amare. 

A.D. 


Verdictul 


criticilor 


ti citit adesea in paginile 
Ac noastre despre 
participárile în  juriile 
FIPRESCI - juriile internationale 
ale presei cinematografice. M- 
am bucurat sá fac parte pentru a 
doua oará la Cannes - dupá 
Berlinală si Venetia - din acest 
select „complot de judecată“, 
așa cum colegii mei au fost 
membri în juriile FIPRESCI: 
Dana Duma la Valladolid și 
Oberhausen, Irina Coroiu la 
Salonic și Toronto, George 
Littera la Karlovy Vary și Torino. 
Cel mai atractiv aspect al 
acestor participări este prilejul 
ce ti se oferă de a cunoaște mai 
bine confrații din alte ţări si con- 
tinente ale căror articole le-ai 
citit poate uneori, dar cu care, 
deși mergi la aceleași festivaluri, 
nu ai răgazul să porti discuții 
despre cinema. Nu ai răgazul 
deoarece festivalurile au ajuns 
nitte sublime și infernale struc- 
turi functionale unde devoratorii 
de cinema profesionisti, care 
sunt criticii, aleargă de la o sală 
la alta sá vadá cát mai multe 
filme, de la o conferintá de presá 
la alta să întâlnească câţi mai 
multi cineasti si vedete și, 
bineinteles, sá transmitá la timp 
corespondentele acasá, íncát 
nimeni nu are timp să stea de 
vorbă. lar Cannes-ul, prin com- 
plexitate și spectaculozitate, 
rămâne cea mai amplă 
manifestare cinematografică 
europeană, singura ce atinge 


baremul hollywoodian. 

În ședințele juriului, Cannes-ul 
mi-a reînnoit prilejul să des- 
copăr alti câţiva critici de autori- 
tate ce se străduie, ca și noi, să 
țină treaz dialogul atât de nece- 
sar între creatori și spectatori. 
Am remarcat în mod deosebit 
întâlnirea cu Jonathan Romney 
- pe care-l „cunoşteam“ dintr-un 
interviu din Vertigo, ca și din 
câteva articole din The 
Guardian - pentru percutanta 
argumentelor sale si discursul 
sáu atât de tipic britanic în 
susținerea sau combaterea 
unora dintre filmele luate în 
discuție. Dacă filmele au 
inevitabil un specific naţional, e 
bine să știm că și critica poartă o 
amprentă specifică de la o țară 
la alta, de altfel ca și presa în 
ansamblul său. Dan Făinaru din 
Israel, originar din România, 
deși plecat de foarte tânăr din 
țară, vorbește o limbă română 
fără cusur și este la curent cu ce 
se întâmplă în cultura noastră. 
Acum, în calitatea sa de 
președinte, a dirijat discuţiile în 
spiritul echilibratei competenţe 
pe care i-o cunosteam. Am fost 
direct sedusă de delicata fermi- 
tate a colegei sud-coreene care 
locuiește de mai multi ani la 
Strasbourg, Imyung Hee, dar si 
de joviala energie a colegei aus- 
traliene, Mary Colbert - cu un 
statut international recunoscut. 

— e 


La Palme dor. 


Soclul de plastic al trofeului a fost înlocuit cu un cristal de rocă 
tăiat ca un diamant. De asemenea a fost creat în premieră „trofeul 
pentru cel mai bun producător“, care a căpătat forma unei flăcări 
de cristal. Firma elvețiană a deschis cu ocazia festivalului un 
magazin la hotelul Majestic. La cocteilul de inaugurare (600 de 
invitaţi) au participat si numeroase staruri și top modele. 
Deschiderea a fost încredințată vedetei italiene Ornella Muti. 


NOUA „RAMURĂ DE PALMIER” 


4n cadrul unui acord de parteneriat de trei ani, inițiat de bijutierii 
|: Julien in contul faimoasei manufacturi de la Geneva, 

proprietate a familiei Scheufele, festivalul si-a putut permite 
sá comande sculptorului Chopard un nou design pentru 


10 


Cu ea am avut o interesantă 
discuţie despre cauzele elemen- 
tului depresiv din filmele aus- 
traliene - aspect care m-a frapat 
adesea urmărind producţiile, alt- 
fel exemplare, ale cineastilor 
australieni. Slovena Ziva Mali - 
cu siluetă și chip statuare - pe 
care am întâlnit-o și în juriul din 
septembrie trecut la Veneţia, 
mi-a întărit convingerea că femi- 
nitatea poate fi extrem de com- 
bativă când sustine o idee. 
Vitalitatea și comunicativitatea 
mexicanei Lucy Virgen aduceau 
încă o dovadă de cât de 
apropiaţi suntem de latino- 
americani. Philippe Maarek - 
secretarul permanent al juriilor 
de la Cannes, mi-a apárut din 
nou ca cea mai agreabilă 
prezentá, prin eleganta mani- 
erelor si prin competenta sa 
exersatá si in calitate de consilier 
juridic al FIPRESCI. 

Ce am pretuit in ansamblu la 
aceastá jurizare a fost atmos- 
fera armonioasá, in ciuda ine- 
rentelor diferente de opinie, 
fiecare stiind sá cedeze sau sá 
impuná cu colegialitate punctul 
sáu de vedere, în asa fel încât 
cinema-ul - acela care îndrăz- 
nește stilistic, dar și ideatic, 
deschizând noi orizonturi, să 
aibă câștig de cauză. 

uriul nostru a fost împu- 
I sá acorde douá 
premii: pentru un film din 
cele 22 din competiţia oficială; 
celălalt pentru un film dintre cele 
48 din secţiunile paralele. De 
aici dificultatea — deliberárii. 
Câștigătorii au fost: din com- 
petiție Tsai Ming-Liang pentru 
Gaura din tavan; din secţiunile 
paralele, ales în unanimitate: 
Happiness al americanului Todd 
Solondz. 

Dupá cum vedeti, magne- 
tismul filmului asiatic este 
irezistibil. La 41 de ani Ming- 
Liang a obtinut deja Leul de aur 
'94 pentru Tráiascá dragostea si 
Ursul de argint '97 pentru 
Fluviul, recompensat și cu pre- 
miul FIPRESCI. Acum, noul pre- 
miu vine să încununeze pe 
acest stilist al imaginii, care nu a 


Juriul FIPRESCI 


e Dan Fáinaru, Israel - Președinte e Francois Chevassu, 
Franța e Mary Colbert, Austria e Adina Darian, România 
e Andrea Dittgen, Germania e Ziva Emersic Mali, Slovenia 


e Amir Labaki, Brazilia e | Myung Hee, Coreea de Sud 
e Jonathan Romney, Marea Britanie 
e Bruno Torri, Italia, e Lucy Virgen, Mexic 
e Philippe J. Maarek, Franta - Secretar 


€ The Hole (Gaura din tavan) de Tsai Ming-Liang - 
Premiul FIPRESCI din Selectia Oficialá 


incetat sá surprindá. Gaura din 
tavan, titlul filmului sáu, este 
regăsită ca atare în apartamen- 
tul unei tinere, devine o cale de 
comunicare cu locatarul de la 
etajul superior, un tânăr și el 
solitar. Mai sunt șapte zile până 
în anul 2000 și la ploaia care nu 
contenește în acele zile se 
adaugă inundația provocată de 
spargerea unei țevi din aparta- 
mentul de sus, unde ori de câte 
ori se folosește toaleta sau se 
deschide un robinet, apa se 
nápusteste jos. Tânăra adună 
necontenit apa cu cârpe si 
lighene, ca într-un ritual a cărui 


semnificaţie ar putea fi extrema 
solitudine, dar și mâna unui des- 
tin nefast ineluctibil, din lipsa 
oricărei comunicări. Acest.., 
Antonioni taiwanez creează în 
cele din urmă punti de legătură, 
Pentru a scoate filmul din 
încifrarea simbolurilor și ritmul 
chinezesc - sunetul picăturilor 
de apă ca și cel al ploii de afară 
amintesc de o anume modali- 
tate de tortură psihică - cineast- 
ul sparge povestirea intro- 
ducând, printr-un arbitrar pro- 
gramat, câteva secvențe cân- 
tate și dansate rock, twist, cha- 
cha-cha, melodii ce au pătruns 


în cultura populară taiwaneză 
odată cu filmele americane din 
anii '50-'60. Câteva intermezzo-uri 
contrastánd prin ritmul alert, 
vestimentatia colorată și tonusul 
optimizant pun un accent kitsch 
în linearitatea monotonă și 
sobră a universului diurn. al 
oamenilor obişnuiţi. Este vorba 
de o contra-cultură ce nu poate 
fi asimilată în fond de cultura 
chineză, căreia cineastul tai- 
wanez, născut în Malaezia, 
socotește că îi aparține - asa 
cum mi-a spus în discuţia avută 
după înmânarea premiului. Tot 
atunci l-am întrebat de ce atâta 
apă? - inundații, ploi torențiale, 
dușuri, băi cu aburi etc (v. și 
Fluviul nr. 3/97), în filmele sale. 
Mi-a răspuns: „Noi suntem 
mereu captivi ai ploilor aduse de 
musoni. Casele sunt vechi și 
instalațiile se sparg în mod 
curent". Există însă si un aspect 
simbolic al apei. „Da“ - îmi 
spune Ming-Liang. „Sunt pes- 
imist în privinţa viitorului Asiei în 
ultimul deceniu pentru saltul 
economic, oamenii au trebuit să 
se obișnuiască cu violenţa și 
crima, cu conflictele politice, 
corupția, poluarea mediului, 
alienarea. Pentru mine viitorul 
este o nesfârșită ploaie care 
izvorăște din ochii mei“. 
Pesimismul cineastului con- 
trasta intens cu chipul său 
surâzător ce nu-l arăta a avea 
peste 29 de ani! 

Finalul filmului propune totuși 
O ieşire, desi nici ploaia, nici 
inundația nu încetau. Într-o 
splendidă metaforă suprarea- 
listă, cineastul jonglează cu 
semnificația. Gaura din tavan cu 
un diametru nu mai mare de 20 
cm, după ce a fost calea inun- 
daliei, ochi magic prin care 
tânărul putea privi in intimitate 
fata de care până la urmă se 
îndrăgostește, sugerează o 
posibilă cale de comunicare ca 
o inállare spre cer. Băiatul stre- 
coară mâna prin spărtură și 
prinde mâna fetei care, prin 
mișcarea aparatului de filmat, 
pare că se ridică spre el. 


Antr-un ciudat paralelism nici 
[ee autor american al 
filmului Happiness nu este 
tocmai optimist. „Unii oameni“ - 
spune el „găsesc că este 
amuzant să te distrezi bătându-ți 
joc de cei din New Jersey. Eu nu 
găsesc, căci acolo am crescut. 
Copil de periferie, credeam că 
acesta este cel mai urât colț de 
pe întreaga planetă, personifi- 
carea banalitátii si a vidului 
estetic absolut. Dar trăiam într- 


e Happiness (Fericire) de Todd Solondz - Premiul FIPRESCI din Sectiunile paralele 


un univers închis. Când am 
crescut și am călătorit de-a 
lungul și de-a latul Americii 
pentru prima dată, am 
descoperit locuri cu mult mai 
urâte. Cu toate acestea cred că 
dacă ai crescut iubind și încon- 
jurat de dragoste, chiar și o 
fermă nenorocită are farmecul ei“. 

Cu această credinţă în pu- 
terea dragostei, Todd Solondz a 
început să filmeze viața oame- 
nilor de mijloc ai Americii. Astfel, 


cu primul său film Welcome to 
the Doll House ia Marele Premiu 
la Sundance ‘96 (v. nr. 5/1996, 
p. 8-9) iar al doilea și-a adjudecat 
unanimitatea voturilor juriului 
presei. 

Fericire este titlul ironic al 
povestirilor despre alte trei 
surori - de astă dată din New 
Jersey - care numai la fericire 
nu ajung. Un drept înscris în 
Constituţie în State, dar... fără 
rețeta sa. Si, vorba bancului, 


nici părinţii celor trei tinere femei 
nu o duc prea bine. Cu o 
energie comică inepuizabilă, 
Solondz ne conduce în cele mai 
tenebroase unghere ale intimi- 


. tátii vieţii de familie, culminând 


cu instinctele pedolile ale unui 
medic psihiatru care, protejân- 
du-și băieţelul, agresează sexu- 
al pe colegul acestuia. Nu doar 
mitul familiei, ci și cel al soci- 
etátii americane ideale este 
spulberat. Succesul este plátit 


cu nevroze și alienare. 
Aplombul mafiei ruse este si el 
portretizat — intransingent si 
comic, incát pe tot parcursul fil- 
mului se ráde, ca la urmá se te 
pună pe gânduri. 

Deriziunea ca modalitate 
estetică a câștigat din ce în ce 
mai mult teren în ultimii ani. 
Fericire este poate primul film 
umoristic despre drama pedofi- 
liei, așa cum Viaţa e frumoasă a 
lui Benigni (v. nr. precedent) 


wk 3 


4 


este primul film comic despre 
holocaust. Nu pot sá nu 
amintesc cum în anul 1979 All 
That Jazz a fost cel dintâi show- 
musical tragic. Umorul punând 
în evidență dramele vieții - relu- 
are a unei viziuni chapliniene. 
Părinţii lui Solondz sosiți la 
Cannes să asiste la succesul 
fiului lor au văzut aici pentru 
prima dată Happiness (prezen- 
tat în Chenzina realizatorilor). 
Contrariati peste măsură de 


incisivitatea filmului, ei s-au cer- 
tat toată noaptea la hotel cu fiul 
lor și a doua zi de dimineaţă au 
plecat furioși acasă, confirmând 
- fără să-și dea seama - portre- 
tul făcut de cineast. 
aptul că un juriu în care 
Fe s-a aflat nici un ame- 
rican a ales să premieze 
în acest moment de „dispută“ 
cinematografică euro-ameri- 
cană (v. nr. 6/98) tot un film de 
peste ocean, demonstrează că 
în Statele Unite se dezvoltă, în 
paralel cu marea producţie hol- 
lywoodiană sablonizatá, dar 
mereu spectaculoasá, un cine- 
ma independent vital si original 
(v. nr. 5/96 - Armata din umbră), 
susținut de o întreagă echipă de 
producători care au gustul con- 
troversei și al provocării, reușind 
în cadrul divertismentului să 
pună sau să repună în discuţie 
micile și marile crize ale acestui 
sfârșit de mileniu. 


u fiecare festival îmi 
evo insá si mai evi- 
dentá distanta tot mai 
mare dintre dorita si atát de 
asteptata renastere a filmului 
románesc si filmul mondial. 
Cauzele economice si lipsa 
unor structuri ce s-au lăsat 
îndelung așteptate le cu- 
noaștem. Nu mai puţin nocivă 
este lipsa informaţiei într-o 
Europă în care, de la Varșovia 
la Paris etc., cinefilii au în mod 
curent acces la filmele Asiei, 
Americii de Sud, Australiei, Noii 
Zeelande, Canadei si bine- 
înțeles la cele europene, în 
vreme ce la noi majoritatea 
noilor valuri de cineaști sunt o 
necunoscută. Noi scriem despre 
filme pe care dumneavoastră 
cititorii nu le puteţi vedea, dar o 
facem cu convingerea nece- 
sitátii de a fi măcar informati de 
mersul cinematografului in 
lume; iar cineastii noștri care fac 
sau vor face filme sunt de 
asemenea lipsiți de comuni- 
carea creatoare și va fi din ce în 
ce mai greu să prindem trenul 
marilor festivaluri care ne-ar 
face din nou cunoscuți. 


Adina DARIAN 


11 


PE 


— 


SgNNWNNWNNWNWNNNWNNNHNNNNNNNNNNNNNWNNWNNWNNUNNUNNWNNNNWNNWUUIHH 


® Sharon Stone 


SFERA 


arry Levinsn 

cu o filmografie 
extrem de variatá 
ca tematică, mizând însă 
prioritar pe raporturi socio- 
psihologice, plonjează 

acum în plin univers S.F. 
Cine spunea că ameri- 
canii nu au basme? Poate 
că nu basmele trecutului cu 
feti frumoşi, prințese, 
împărați, ursitoare, zâne - 
bune și rele. Ei au însă 
basmele viitorului în care 
au ajuns experţi. Levinson 
s-a aventurat în această 
întâlnire de gradul III ca 
producător și regizor. 
Acţiunea i-a fost dictată de 
romanul lui Michael Crichton - 


prolificul inspirator 


de 


scenarii (v. caseta). 

Sfera - imaginatá de 
autori cá existá pe un fund 
de ocean - detine cheia 
misterului suprem: există 
sau nu o altă formă de 
materie vie în universul 
intergalactic? Nu vă divulg 
motorul suspansului - bine 
condus până la un punct - 
deși finalul e dezamăgitor. 
Pot spune însă că o dată 
intrat în jocul supozitiilor 
astro-fizice, Barry Levinson 
parcă și-a suflecat 
mânecile si s-a pus pe 
treabă. El respectă toate 
ingredientele genului ca și 
perceptele sociale la zi. În 
orice echipă americană de 


Romanele lui Michael Crichton au mai fost ecranizate în: 


e The Andromeda Strain - r. Robert Wise 


e Rising Sun - r. Philip Kaufman 


e Jurassic Park - r. Steven Spielberg 


e Jurassic Parc - Lumea Pierdutá - r. Steven Spielberg 


e Congo - r. Frank Marshall 


e Hártuire sexuală - r. Barry Levinson 


cercetare există azi con- 
cetăţeni de culoare și - mai 
recent - femeia-savant. (Vă 
amintiţi de Jodie Foster în 
Contact?) Acum blonda de 
serviciu este Sharon Stone. 
Oricând agreabilă de privit, 
doar că de această dată 
regizorul mizează mai ales 
pe chipul ei, trupul fiind 
„mascat“ în costum de 
scafandru. 

De la Copernic la Niels 
Bohr (citati asemenea altor 
reputați savanți spre a da o 
spoială culturală filmului) 
aventura ce conduce spre 
dezlegarea misterului naturii 
este, în esență, mereu 
aceeași. Pe ecran accentul 
cade - nu o să vă surprindă 
- pe coordonarea efectelor 
speciale vizuale și auditive. 
În acest sens imaginaţia 


/ BARRYLEVINSON ^w 
Filmografie 


Diner9- 1982 
The Natural - 1984 
Young Sherlock Holmes - 
1985 
Tin Man) - 1987 
Good Morning Vietnam - 
1987 
The Rain Man - 1988 
Avalon? - 1990 
Bugsy - 1991 
Toys - 1992 
Disclosure - 1994 


Jimmy Hollywood - 1994 
Wag the Dog - 1997 
Sfera - 1997 
X) - Cele trei filme sunt 
cunoscute si sub numele de 


Trilogia de la Baltimore — / 


funcţionează si cred că va 
da satisfacție fanilor 
genului. 


Adina DARIAN 


P.S. Regret că vedem 
acum Sfera și nu Wag the 
Dog, excelenta comedie 
politică a lui Barry Levinson 
care a luat cu asalt ecranul 
mondial. 


The Sphere e Producţie: 
SUA, 1997, Warner Bros 
€ Regia: Barry Levinson 

€ Scenariul: Stephen 
Houser, Paul Attanasio, 
dupá un roman de Michael 
Crichton e Imaginea: 
Adam Greenberg e Cu: 
Dustin Hoffman, Sharon 
Stone, Samuel L. Jackson, 
Peter Coyote e Distribuit 
de: Ecran XXI 


® Sharon Stone si Peter Coyote 


pre deosebire de 
europeni, care își 


manifestă admiraţia 
față de cinematograful asiatic 
de calitate prin mari premii la 
festivalurile ^ internationale 
(vezi Cannes, Berlin, Venetia) 
pragmaticii americani îi con- 
voacá pe cei mai interesati 
cineasti din Asia la Hollywood 
si îi pun să lucreze pentru ei. 
Așa au procedat cu John Woo, 
care a regizat în Statele Unite 
Operaţiunea Broken Arrwow 
sau Faţă in Faţă, dar care au 
creat si o scoalá a thriller-ului 


m în Stil asiatic pe care o sti- 


muleazá ca producátor. Asa 
au procedat John Woo, care a 
regizat în Statele Unite 


Operaţiunea Broken Arrow 


Mark Wahlberg 


n regizor ca Ridley 

Scott nu poate fi bánuit 

de propagandă femi- 
nistă atunci când portretizează 
afectuos femei care luptă să-și 
facă loc în lumea dură a 
bărbaţilor. A făcut-o în Thelma 
și Louise, unde eroinele erau 
eliminate până la urmă și o face 
și de astă dată, dând mai mari 


LOVITURĂ 


sau Faţă în faţă, dar care au 
creat și o școală a thriller-ului 
în stil asiatic pe care o sti- 


mulează ca producător. După 
ce unul dintre elevii săi, 
Antoine Fuquoa, ne impresion- 
ase cu stilul vizual al peliculei 
sale Ucigași de schimb, iată 
că acum un alt june regizor, 
Che Kirk Wong, se dovedeşte 
un demn discipol al lui Woo 
cu Marea lovitură. 

Acesta ne propune o come- 
die neagră despre un grup de 
ucigași plătiţi, implicaţi într-o 
răpire ratată ce ne amintește 
puţin de povestea din Fargo 
al fraţilor Coen. Iniţiativa celor 
patru amici (care se ocupă cu 
execuțiile comandate) de a o 
răpi pe fiica unui industriaș 


șanse de izbândă personajului 
principal, o ambițioasă locote- 
nent, interpretată de Demi 
Moore. 

Tânăra care se bate pentru a 


fi primită într-o unitate de: 


operaţiuni speciale a Marinei 
Americane are o voinţă de fier și 
o forță fizică de invidiat. 
Sprijinită de o senatoare (exce- 
lenta Anne Bancroft) care, 
bineinteles, vede in ea o armá 
politică, locotenenta Jane O'Neil 
e dispusă să facă faţă celor mai 
grele încercări. Trebuie spus că 
probele la care este supusă 
elimină 60% din candidaţii 
bărbaţi, deci e cu atât mai greu 
de acceptat o victorie feminină. 
Cel care încearcă s-o impiedice 


japonez îi situează în conflict 
cu șeful lor, prieten cu 
milionarul nipon şi nașul fetei. 
Tensiunea evenimentelor 
crește când la domiciliul celui 
care ascunde ostateca vin pe 
neanuntate viitorii socri, iar 
incurcáturile devin nebunesti 
cánd avertismentele adresate 


killerului de a returna o casetá 
video la centrul de închirieri 
sunt luate drept un ultimatum 
mafiot. 

Umorul negru din Marea 
lovitură are trimiteri foarte sar- 


castice la adresa societății 
americane, unde profesia de 
killer pare intrată în nomen- 
clatorul obișnuit al meseriilor. 
De o ironie foarte acidă este 
și episodul cu industriașul 
japonez care dă faliment pen- 
tru că a avut proasta inspiraţie 
de a investi în... producţia de 
film  hollywoodiană. Esan- 
tionul din pelicula falimentară 
inclus in Marea loviturá pare 


cu orice pret să câștige pariul cu 
ea însăși este un instructor mis- 
ogin și plin de cruzime (Viggo 
Mortensen). El încearcă să 
transforme într-un infern viața 
aspirantei la o carieră militară, 
supunând-o la un antrenament 
istovitor și la presiuni psiholo- 
gice insuportabile. Victoria 
eroinei este însoţită de un deli- 
rant triumfalism propagandistic, 
așa cum am văzut adesea char 
în filmele americane cele mai 
bune despre armată (vezi Glory 
sau Curaj în linia întâi). 

Deși eforturile atleticei Demi 
Moore, care l-ar bate și pe 
Van Damme la proba flotări, 
n-au fost apreciate cum se 
cuvine si ea s-a ales, al doilea 


chiar o satiră a thrillerului holly- 
woodian de sorginte asiatică. 
Apreciem această autoironie 
a autorilor, semn de 
inteligență, ca și tonul com- 
plice al întregii comedii. Am 
înțeles de asemenea de ce 
Mark Wahlberg, interpretul 
principal, a fost considerat 
una dintre revelatiile acto- 
ricesti ale anului trecut pentru 
rolul din Boogie Nights. 
D. D. 
The Big Hit e Producţie: 
SUA: 1998, Amen Ra 
Films/Zide-Perry/Lion Pro- 
duction e Regia: Che-Kirk 
Wong € Scenariul: Ben 
Ramsey 6 imaginea: Danny 
Novak 6 Cu: Mark Wahlberg, 
Lou Diamond Phillips, 
Christina Applegate, Avery 
Brooks, Elliot Gould 
e Distribuit de: Guild Film 
Románia 
BENMNHENENENENENI 


an consecutiv (dupá Striptease), 
cu un premiu Zmeura de aur 
pentru „cea mai proastă actriță“, 
filmul trebuie văzut pentru 
calitățile sale vizuale, fiind exce- 
lent filmat și montat. Regizorul 
celebrelor filme  Dueliștii 
și Blade Runner își confirmă 
reputația de stilist. 

Dana DUMA 


G.I. Jane 6 Producţie: SUA, 
1997 € Regia: Ridley Scott 
e Scenariul: David Twohy, 
Danielle Alexandra € Imaginea: 
Hugh Johnson 6 Cu: Demi 
Moore, Viggo Mortensen, Anne 
Bancroft (€ Distribuit de: 
Independenta Film 


13 


14 


oua regină a filmului de 
N groază, datorită succesu- 
lui gigantic al mini-seriei 
horror Scream și Scream 2, ce 
poartă semnătura unui maestru al 
genului, Wes Craven. Publicul 
nostru a remarcat-o pe Neve 
Campbell într-o altă peliculă cu 
atmosferă — terifiantá, Clubul 
vrăjitoarelor, unde interpreta o 
adolescentă furioasă și vindica- 
tivă. Un personaj asemănător 
compune și în Jocuri periculoase, 
o fată rea care este mai diabolică 
decât pare. 

La numai 24 de 
ani are toate 
șansele să devină 
una dintre 
actrițele cele mai 
bine plătite de la 
Hollywood, căci 
dacă acceptă să 
joace în Scream 3 i s-a propus un 
contract cu o sumă astronomică. 
Dar juna vedetă cu reputaţie de 
bad girl încă ezită. Pare greu de 
crezut, dar motivul principal este 
acesta: „Urăsc filmele de groază“. 
Ea mai adaugă: „Detest spaţiile 


închise și cutitele", adică „ingredi- 
entele“ de bază ale peliculelor în 
care a jucat până acum. 
Adevărul este că Neve nici n-a 
visat să devină actriță, ci balerină. 
De la vârsta de nouă ani s-a 
înscris la Școala Naţională de 


&8 (bANIPS 


Balet a Canadei (tara ei de 
baștină) unde a studiat până la 14 
ani. Primul spectacol în care a 
dansat a fost „Fantoma de la 
operă“, susținând 800 de repre- 
zentatii, pe scena unui teatru din 
Toronto. A debutat pe micul ecran 


în serialul de televiziune Party of 
Five îndată după ce s-a mutat la 
Los Angeles, la numai 18 ani. 
Pentru rolul din acest serial, pre- 
miat cu un Glob de aur în 1996, 
Neve a fost și ea premiată „cea 
mai bună actriță T.V." de către 
Academia Filmelor de familie. 

Ciudatul ei nume nu este 
invenţia unui impresar cu gusturi 
exotice. l-a fost dat de mama ei, 
de origine olandeză. Întrebată 
asupra idealului ei masculin, ea 
declară că îi găsește foarte sexy 
pe Patrick Stewart, cu chelia lui cu 
tot, și mai ales pe Sean Connery. 
Ea a si jucat alături de Stewart în 
filmul de televiziune Stafia din 
Canterville. S-a cásátorit la 22 de 
ani cu un actor, Jeff Colt, de care 
a divorțat însă în această 
primăvară. 

Spre deosebire de alti tineri 
actori deveniți staruri peste 
noapte, Neve Campbell nu ali- 
mentează rubrica mondenă cu o 
Viață personală zgomotoasă. 
Face totul pentru a contrazice 
imaginea ei provocatoare de pe 


ER E 


ecran. În acest moment este 
foarte concentrată asupra carierei 
și, cum ofertele curg, are mult de 
lucru, A terminat de curând filmul 
54, o evocare a epocii disco a 
anilor '70, unde joacă alături de 
Salma Hayek și Mike Meyers. 
Recenta premieră cu Jocuri peri- 
culoase de John Mc Naughton a 
întărit impresia criticii că ea este o 
actriță de viitor. Printre ultimele ei 
angajamente a fost și dublarea 
vocii personajului Klara din lung- 
metrajul de animaţie Sindbad's 
Pride, un sequel după Regele leu. 
Singurul ei viciu mărturisit este 
fumatul, de care 
ar vrea să se 
lase. Deocamdată 
nu poate și se 
gândește să 
ceară ajutorul 
unui hipnotizator. 
Ceea ce o supără 
cel mai mult la ea însăși este 
„tendinţa de a fi afectată de pro- 
blemele altora decât de ale mele“. 
Din nou o declaraţie în contrast cu 
rolurile pe care le interpretează 
atât de convingător. 
Dana DUMA 


SOUNDTRACK 


Vară cu filme și ritmuri fierbinți 


-ar putea ca așezarea Statelor Unite la Nord de Mexic să fie 
Qs pentru care in multe filme, atunci cánd se aleg piese- 
le pentru o coloaná sonorá, se preferá si o micá sau mare influ- 
entá de muzicá traditionalá latino-americaná. Dacá ati vázut Tin Cup - 
Campionul, filmul cu Kevin Costner, Rene Russo si Don Johnson in 
rolurile principale, ati vázut cá acolo, desi pelicula era povestea unui 
jucátor de golf, din cànd in cánd, se puncta cu muzicá latino-americaná. 
Sau pe coloana sonorá a celebrului Copycat - Crime la indigo cu 
Sigourney Weaver si Holly Hunter în rolurile principale exista o piesă a 
lui Steven Ray care se numeste Carabu Party, un cántec cu ritm debor- 
dant. in Phenomenon (vázut recent la HBO) Travolta asculta la un 
moment dat tot ceva asemánátor, in Speed 2 - Cruise Control, multá 
muzică tropicală UB40, Tamia, Shaggy, un cunoscut grup de raggae 
Common Sense sau Carlinhos Brown. Toate acestea demonstrează cá 
producátorii americani sunt preocupati de marea masá de vorbitori de 
limbă spaniolă. 
cum, că vara e în toi, mi se pare potrivit să vă dezvălui un 
Ac: Când la noi va fi frig, iarnă si zăpadă, vom avea ocazia 
să vedem un film fără prea multe pretenții însă, cu un subiect 
întotdeauna la modă... dragostea. Până acum nimic special o să 
spuneți, însă dacă o să vă spun că în rolurile principale ii veţi vedea pe 
Vanessa Williams - frumoasă fostă Miss America, prima Miss America 


v 


Concurs cu premii 
organizat de 
NOUL CINEMA 


în colaborare cu 


GUILD FILM ROMÂNIA 


miul? 


DI III III III III III III III III III III III II III III III III III III III III III III II II II II III III III III 


cu piele ciocolatie, alături de un idol al populaţiei vorbitoare de spaniolă, 
un cunoscut cântăreț de salsa, Cheyenne, s-ar putea să vă intereseze. 
Povestea e foarte simplă: el vine din Cuba, ea este americancă sadea 
cu inima frântă de un tip cu multă ambiţie. Ea este dansatoare profe- 
sionistă, el habar nu are să danseze - pâna la un punct al filmului - și 
așa mai departe. Filmul se numește Dance with me - Dansează cu mine 
și sper din tot sufletul că vă va aduce în sala de cinema. 
cum, o să mă întorc puţin la un alt soundtrack ce merită 
Ae- cel al filmului lui Volker Schlöndorff - Palmetto - pen- 
tru cei care nu știu palmetto este o specie de gândac gras din 
Florida dar și porecla unui stat sudic precum și al unui palmier pitic. Ei 
bine, pe coloana sonoră a acestui film avem un amestec de blues cu 
salsa, combinaţie neașteptată însă atât de nimerită pentru un film ca 
Palmetto. Alături de gigantii J.J. Cale, Ray Coder sau The Chieftains pe 
coloana sonoră a filmului mai figurează nume cu rezonanță pentru 
iubitorii de merengue sau salsa ca Tito Guizar, Laika, Los Abissinianos 
și alţii. Dacă n-aţi văzut Palmetto duceți-vă la cinema, si nu uitaţi să 
ascultați cu atenţie ce se întâmplă acolo, din când în când veţi avea 
multe surprize plăcute. 
Aceeași Liana STANCIU 


N 


Această a doua etapă încheie ediţia a XIII-a a concursului nostru. Và 
aşteptăm răspunsurile la redacţia NOUL CINEMA, a cărei adresă este: 
Piaţa Presei Libere nr. 1 
sector 1 
71341 - București 
Data limită de expediere a răspunsurilor este 1 august. E preferabil ca 
plicul să poarte menţiunea „Pentru concurs“. E obligatoriu ca plicul să 
conțină cele două taloane decupate din revistă. 


NUMEA Sm OID PRENUME...........s 

wa PROFESIONE SeS, SIS cs ac is Aaa 

Ediţia a XIII-a ADRESA!/02 4» Enuenanii SONU B TELEFONUL................ 
Etapa a ll-a 


1, Sean Penn, protagonistul din Ocol primejdios, cucerea în 1997 un pre- 
miu de interpretare la festivalul de la Cannes. Cărui film îi datorează pre- 


2. Paul Newman a primit Oscar pentru prestaţia sa din The Color of 
Money (1986, regia Martin Scorsese), reluând un personaj care îi adusese 
deja o nominalizare, cu 25 de ani în urmă. Cum se numește filmul din 1961 
si cine l-a realizat? 


3. Jack Nicholson, pe care-l puteţi vedea acum în rolul scriitorului 
mizantrop din Mai bine nu se poate (regia James L. Brooks), a mai apărut 
pe ecrane în postură de scriitor. Ce mare dramaturg american e întruchipat 
de Nicholson în filmul Reds (1981, regia Warren Beatty)? 


16 


n  „Bestiarul fabulos“ 

Jean-Paul Clebert 

explică de ce a ajuns 
emblemă editorială sirena 
cu dublă coadă: „Simbol al 
cunoașterii și al culturii 
umaniste, între cele două 
ramuri ale științei deschide 
sexul fascinant, peștera 
marină și feminină, pubisul 
acoperit de alge, poartă de 
intrare în lumea de dincolo 
și grota oraculară“!. O 
capacitate de  fascinaţie 


MICA 


SIRENĂ 


extraordinară (chiar dacă 
nu de aceeași factură!) 
exercită filmul studiourilor 
Disney care au reinnodat 
traditia ecranizárilor 
faimoase precum Albá ca 
Zăpada (1937), relansând 
genul în anii '90. Renumitul 
farmec narativ al 
seducătorului povestitor 
danez păleşte în lumina 
versiunii cinematografice de 
o  debordantă fantezie 
imaginativă. Și asta de la 


primul plonjeu „Under the 
Sea“ (cum sună șlagărul 
leitmotiv ecranizat), într-un 
mirific regat unde micuța 
eroină e singura fiică a 
tatălui său intolerant, dar în 
schimb are câţiva prieteni 
de nădejde, atașați eroi cu 
specific marin“, dar și... 
uman! De exemblu crabul 
care are atribuţii certe de 
informator! Actualizarea 


înseamnă și specularea la 
maximum a efectelor spe- 


ciale astfel încât aventura 
eroinei poate deveni cea 
mai frumnoasă poveste de 
dragoste a oricărui specta- 
tor ce simte nemijlocit - si 
frisonul apei clipocind și pe 
cel al iubirii fremătătoare 
pentru tânărul print ce-i va 
deveni eroinei soț, în urma 
unor palpitante peripeții. 
Despre morala basmului 
lui Andersen nu se mai 
pomenește pentru că cine 
ar mai crede în profitul 


(ZI D e i IF ai a) o Tr 
—»»-eUI MEAL 


GLYNIS JOHNS, sireatá si plácutá, salveazá viata unui 
fizician ce o duce la Londra, unde, împreună cu soţia sa, o 
introduce in societate si sirena hotáráste cá preferá márii 
existenta sofisticatá de pe uscat (Miranda, 1946, r. Ken 
Annakin). Fantezia a avut si o urmare în care eroina își 
schimbă identitatea cu o tânără ce-i seamănă (Mad About 
Men, 1954, r. Ralph Thomas). 

ANN BLYTH, o languroasă sirenă, este descoperită de 
un bărbat însurat aflat la o partidă de pescuit (Mr. Peabody 
and the Mermaid, 1948, r. Irvin Pichel). 

ZIZI JEANMAIRE evolueazá ín pasi de balet in episodul 
„Mica sirenă“ din biografia muzicală si fantezistă a povesti- 
torului vagabond care a dat naștere acestui personaj: Hans 
Christian Andersen (1952, r. Charles Vidor). 

LINDA LAWSON e o ciudată fată care e costumată în 
sirenă la un carnaval de la Santa Monica și pretinde că este 
o ucigașă descendentă din sirenele antice, omorând cu 
sânge rece în nopţile cu lună plină (Night Tide, 1961, 
r. Curtis Harrington). 


juca 


cuminteniei azi, în zodia 
musical-ului senzual ce a 
cucerit până și desenul 
animat. 

Irina COROIU 


The Little Mermaid e 
Producţie: SUA, 1989 Walt 
Disney e . Regia: John 
Musker si Ron Clements e 
Voci: Jodi Benson, Pat 
Carroll, Samuel E. Wright 
€ Muzica: Alan Menken, 
Howard Ashman € Dis- 
tribuit de: Buena Vista / 
România Film 


t de-a sirena 

MARTA KRISTEN este o fermecătoare protagonistă într- 
un al cincilea film dintr-o serie de musical-uri marine 
(Beach Blanked Bingo, 1965, r. William Asher). 

DARYL HANNAH e o senzuală atleticá sirenă de care se 
îndrăgostește un tânăr mai mult sau mai puţin inocent, idila 
continuându-se și într-un sequel T.V. (Splash, 1984, 1988, 
r. Ron Howard). 

CHER, într-o comedie plasată în anii '60, este o mamă 
sexy mereu în dispută cu fiica ei adolescentă (Mermaids, 
1990, r. Richard Benjamin). 

JULIA ROBERTS face o adorabilă compoziţie în versi- 
unea modernă cu actorii E E E E E E E E E 
Hook (1991, r. Steven W 
Spielberg) a poveștii lui a 
James Barrie: Peter Pan 
(1953, r. Hamilton Luske, 
Clyde Geronimi si Wilfred = 
Jackson, producție Walt M 
Disney). m In 


CONCURS 


XIII-a 


US MARSHALS 


ommy Lee Jones a primit un LEGEA E LEGE 


Oscar pentru rolul secundar 

din Evadatul (1993 - vezi cronica 
din nr. 4/1994). Îl interpreta pe Samuel 
Gerard, politistul aflat pe urmele doctoru- 
lui Kimble (Harrison Ford). În cel mai 
memorabil moment al filmului, evadatul 
incoltit isi pleda cu disperare nevinovátia 
- „Nu mi-am ucis soţia!“, iar polițistul îi 
răspundea fără drept de apel: „Nu-mi 
pasă!“, Într-adevăr lui Gerard nu-i păsa 
dacă omul hăituit e vinovat sau nu. 
Autoritar, eficient și lipsit de imaginaţie, el 
își făcea meseria: vâna oameni. Datorită 
lui Jones, personajul capătă o asemenea 
autenticitate încât spectatorul simte că 
viața lui Gerard se va prelungi dincolo de 
durata filmului; va fi mereu pe urmele 
unui evadat. 

Probabil că acesta a fost și sentimen- 
tul producătorului Arnold Kopelson, căci 
iată-l pe Sam Gerard (Tommy Lee 
Jones) hăituind un alt fugar (Wesley 
Snipes) în acest film ce poate fi consid- 
erat un sequel la Evadatul. Dar de astă 
dată vânătoarea e lipsită de dramatism. 
Personajul lui Snipes - un agent acoperit, 
victima unei înscenări - nu e un fugar 
obosit, vulnerabil, uneori deznădăjduit, 
cum era Harrison Ford, ci un erou de 
acţiune standard, a cărui soartă nu-l 
angajează pe spectator. Snipes si 
Tommy Lee Jones urmează cu indifer- 
entá bifurcaţiile unei intrigi încurcate 
despre corupție și scurgeri de informații 
la nivel înalt. Nici o scânteie de conflict 
nu se naște între ei, căci pe scenarist 
(John Pogue) nu-l interesează oamenii, ci 
răsturnările de situații. 

Filmul e realizat de fostul monteur 
Stuart Baird, al cărui debut regizoral - 
Ultima decizie, povestea unei deturnări 
de avion, ascundea câteva calități în 


spatele titlului nu prea îmbietor: de exem- 
plu, Steven Seagal murea cu mult înainte 
de final, lăsându-ne să ne bucurăm în 
tihná de prezența mult mai simpatică a 
lui Kurt Russell, Despre noul film realizat 
de Baird, cel mai binevoitor lucru care se 
poate spune este că secvențele de 


e Irene Jacob 


acțiune - prăbușirea avionului cu pri- 

zonieri, fuga lui Wesley Snipes prin 

mlastini - sunt realizate competent. 
Andrei GORZO 


US. Marshals 6 Producţie: SUA, 1998, 
Warner Bros 6 Regia: Stuart Baird 
€ Scenariul: John Pogue 6 Imaginea: 
Andrzej Bartkowiak e Cu: Tommy Lee 
Jones, Wesley Snipes, Robert Downey 
Jr., Irène Jacob, Kate Nelligan, Joe 
Pantoliano e Distribuit de: Ecran XXI 


ac 
E 


KARTEX TRADING L.T.D. 
VORTEX 


LUBRIFIANTI 


ULEIURI DE MOTOR SI INDUSTRIALE 


x IE 


GOODYEAR 


Bld. Libertății, Nr. 18, Sc. A, Bloc 104, 
Sect. 5, Cod Postal 70542, București - ROMANIA 


TEL/FAX: +40-1-336 57 80; 
337 05 15; 


336 57 90 
337 04 20 


17 


18 


| poți scă- 
h Cel 

: puțin poli 
| să încer- 
ci să inte- 
legi ce ti 
se întâm- 
plá. Nu-i 
bine sá fii obsedat de propriul 
destin si mai ales nu trebuie 
să încerci să-l modifici. Dacă 
simţi că munca sau senti- 
mentele ţi-o iau într-o anumită 
direcţie, nu aluneca, dar nici 
nu admite ca altcineva să se 
revolte în locul tău. Cea mai 
bună șansă să reușești este 
să te lași purtat de viaţă. E 
motivul pentru care oamenii se 
droghează sau se îmbată. Eu 
am preferat să mă fac actor. E 
modul meu de a pluti prin 
viaţă“. 

Startul l-a avut în 8 august 
1937, iar mama i-a fost ursi- 
toare dându-i numele unei 
vedete western din perioada 
filmului mut, Dustin Farnum. A 
contribuit și pasiunea 
declarată a tatălui, recuziter la 
Columbia, și faptul că fratele 
mai mare a jucat un rolișor în 
filmul lui Frank Capra Mr. 
Smith goes to Washington 


| (1939): „La 4 ani vroiam să mă 


s 


fac pianist, la 10 tenisman, la 
14 seducător. Abia pe la 16-17 
m-am trezit: eram mereu 
codaș, nici frumos, nici premi- 
ant, nici sportiv, nici iubit, așa 
că am hotărât să mă fac 
actor! În orașul natal Los 
Angeles începe să studieze 
muzica la Conservator. Pleacă 
la New York, la cursurile lui 
Lee Strasberg: „Eram dispus 
să joc orice: o masă, un 
scaun, o prăjitură...“ Are parte 
însă de Beckett, Sartre, 
Shakespeare, Pinter, Miller, 
lonesco. Un repertoriu care-i 
definește stilul de modern 


histrion 


cameleonic și 
autoironic: ,Apartin familiei de 
caraghiosi deveniti staruri din 
gresealá. La 1,60 m, násos, 
nasol, cu o voce baritonalá si 
sensibilitate de  vulnerabil 
incurabil, nu puteam fi decât 
un antierou". Un clovn elevat 
al sfársitului de secol! Pentru 
cá este stiut: Dustin Hoffman 
intelectualizeazá orice rol si e 
un perfectionist înrăit: „În 
primul ránd oferta trebuie sá 
fie bună, mai bună decât mine! 


pu 
ij 


Când se demarează filmările, 
e obligatoriu ca totul să fie pus 
la punct pentru că doar așa 


sunt șanse să iasă ceva. 
Perioada de pregătire e foarte 
importantă și mi se întâmplă 
să lucrez pe un scenariu și trei 
ani. Ar fi ridicol să-i reproșezi 
lui Michelangelo cá a trudit 


atât la Capela Sixtină. Marea 
problemă a meseriei noastre e 
că tine și de artă și de indus- 
trie, iar într-un contract nu se 
poate conditiona succesul cert 
de numărul de luni de muncă. 
Ar fi stupid. Pe platou 
obisnuieste sá vadá materialul 
filmat si chiar pláteste pentru 
asta. E o modalitate de a se 
verifica pe sine, dar si pe regi- 
zor.: „Și dacă rezultatul e bun 
si dacá e prost meritul, respec- 
tiv, vina o are regizorul. Din "n" 


duble doar una e valabilă si 
conține acel dram de adevăr 
pe care tu l-ai obținut în urma 
provocării, hártuirii, agasárii 
tale de cátre regizor, care ísi si 
asumá responsabilitatea ale- 
gerii. Mi-ar fi plăcut să fi trăit 
pe vremea marilor studiouri și 
a marilor producători gen 
Selznick. De când lucrez, 
niciodată un patron de studio 
n-a venit să discutăm scenari- 
ul, rolul, viziunea...“ 

De altfel, pentru el, 
peliculele se împart în două: 
filmele "lor" și filmele "sale", 
acelea la care a avut drept de 
decizie. Gândul de a trece în 
spatele aparatului de filmat îl 
bântuie adesea și a fost pe 
cale să o și facă, dar s-a 
răzgândit în ultimul moment 
fiindcă nu terminase decupajul 
și nu se simţea în stare să și 
joace sá si regizeze. 
Consideră că sentimentul frus- 
trării e frecvent în profesia sa: 
„Când nu joci, te întrebi de ce, 
iar când o faci, ai vrea să știi 


TIN 


de ce o faci asa". 

Se implică teribil consumân- 
du-se enorm, gata oricând să 
facă orice pentru a salva fil- 
mul, Mărturisește că odată cu 
trecerea anilor, nu mai are 
energia - nu neapărat fizică 
cât psihică - de a se bate pen- 
tru un rol. Asta nu înseamnă 
că nu-și iubește personajele, 
fie ele “pozitive“ sau “negative“ 
și că nu le apără precum un 
avocat. 

Cum filmul la care se 
visează autor total ar urma să 
înfățișeze devenirea unei per- 
sonalitáti, însăși filmografia sa 
ar putea constitui “pretextul“. 

Debutul și l-a făcut cu o 
apariție episodică în ecra- 
nizarea piesei amicului său 
Murray Schisgal: The Tiger 
Makes Out (r. Arthur Hiller, 
1967). 


The 
(r. Mike Nichols, Oscar, 1967) 
lansează atât vedeta, cât și 
prototipul personajului non- 
conformist reprezentativ pen- 
tru generaţia lui '68: liceanul 
naiv care se dezmeticește 
spectaculos. Partenere, Ann 
Bancroft si Katharina Ross. 
Urmeazá The  Madigan's 
Million (r. Stanley Prager, 
1968) - un film inept, de vázut 
doar de către fanii impátimiti. 
Triplu  oscarizat, Midnight 
Cowboy (r. John Schlesinger, 
1969, cu John Voight) îi con- 
solidează statutul cu rolul 
escrocului ratat și bolnav dintr- 
un New York coșmaresc. În 


compania Miei Farrow 
evoluează și într-o idilă: John 
and Mary (r. Peter Yates, 


1969). Little Big Man (r. Arthur 
Penn, 1970) dá másura unicu- 
lui sáu talent: pionierul 
Vestului care la 121 de ani își 


Isl OFF 


rememoreazá hátru aventurile 
vieţii. Fără să-și pună întrebări 
existenţiale, preocupat doar 
să câștige bani, e cântăreţul 
rock de succes din Who Is 
Kelleman And Why Is He 
Saying Those Terrible Things 
About Me? (r. Ulu Grosbard, 
1971). Într-un sat izolat, 
matematicianul pacifist e pus 
la grea încercare de niște huli- 
gani, devenind rău ca un câine 
turbat: Straw Dogs (r. Sam 
Peckinpah, 1971). Își impru- 
mutá vocea pentru a nara 
povestea lui Oblio în filmul de 
animaţie The Point (r. Fred 
Wolf, 1971). Într-o comedie 
italiană tipică Alfredo, Alfredo 
(r. Pietro Germi, 1972), se 
însoară cu o tânără sexy 
(Stefania Sandrelli). Miop, 
împărtășește condiția de 
ocnaș a protagonistului Steve 


Graduate/Absolventul 


McQueen în Papillon (r. 
Franklin J. Schaffner, 1973). 
Devine controversat artist de 
cabaret in anii '50, Lenny (r. 
Bob Fosse, 1974). Alături de 
Robert Redford, convinge în 
chip de reporter la Washington 
Post, elucidând cazul 
Watergate: All the President 
Men (r. Alan J. Pakula, 1976). 
În compania lui Laurence 
Olivier e un student inocent 
implicat în urmărirea unui 
criminal nazist in thriller-ul 


Marathon Man (r. John 
Schlesinger, 1976). In 
Straight Time (r. Ulu 


Grosbard, 1978) schimbă reg- 
istrul si este ex-pușcăriaş 
recidivist. Acesta fiind filmul pe 
care trebuia să-l si regizeze pe 
când - împreună cu Paul 
Newman, Sidney Poitier si 
Barbra Streisand - intemeiase 
compania de producţie inde- 
pendentă First Artists, care a 


mai înregistrat și un al doilea 
semieșec: Agatha (r. Michael 
Apted, 1979) unde ca reporter 
o descoperá po Agatha 
Christie (Vanessa Hodgrave), 
dispárutá timp de 11 zile in 
1926. Revenind la emploi-ul 
sáu ideal in chip de sot aban- 
donat de soție, obligat să se 
ocupe si de báielel si de 
găsirea unui slujbo, câștigă 
Oscarul: Kramer vs Kramer (r. 
Robert Benton, 1979 cu Meryl 
Streep).  Recidivoazü ca 
șomer în Tootsie (r. Sydney 
Pollack 1982), atacând traves- 
ti-ul: un actor găseşte de lucru 
doar ca actriță, devine star de 
serial t.v. suferind si din 
dragoste neimpărtășită de 
parteneră (Jessica Lange), 
care nu realizează adevărata 
lui identitatea. Comedia nu-l 
mulțumește pe deplin aşa că 


se simte onorat să joace în 
ecranizarea piesei lui Arthur 
Miller Death of a Salesman (r. 
Volker Schlóndorff, 1985), la 
care s-a realizat si documen- 
tarul Private Conversations: 
On the Set of Death of A 
Salesman (r. Elaine May, 
1987). Exceptionala com- 
poziție de înduioșător-autist, 
idiot și savant din Rain Man (r. 
Barry Levinson, 1988, cu Tom 
Cruise), îi asigură al doilea 
Oscar. E părinte și fiu într-o 
familie de criminali ocupați cu 
Familly Business (r. Sidney 
Lumet, 1989, cu Matthew 
Broderick si Sean Connery). 
„În anii '80 am filmat mai 
puţin pentru cá am traversat o 
perioadă mai dureroasă: am 
divorțat și am viut să pot sta 


mai mult cu copiii, apoi mi s-au 
îmbolnăvit părinţii, am avut 
două procese, unul cu un 
manager, altul cu un studio...“ 

Apare pe genericul unui 
documentar plin de compasi- 
une pentru bolnavii de SIDA: 
Common Threads: Stories 
From the Quilt (r. Robert 
Epstein, Jeffrey Friedman, 
1989). Acceptá primul rol 
episodic si cu o mască ce-l 
face irecognoscibil in Dick 
Tracy (r. Warren Beatty, 
1990). De la acest personaj de 
comics trece uşor la 
necrutátorul gangster Dutch 
Schultz din Billy Bathgate (r. 
Robert Benton, 1991), ca 
simultan sá se deghizeze in 
teribilul Hook (r.Steven Spiel- 
berg, 1991), unul din eroii 
povestirii „Peter Pan“ de 
James Barrie (cu Robin 
Williams). Se regăsește în 
Hero/Erou din întâmplare (r. 
Stephen Frears, 1992, cu 
Andy Garcia si Geena Davis) - 
insul ce salveazá vieti intr-o 
catastrofá aviaticá fiind supra- 
numit „Îngerul zborului 104". 
Outbreak/Alerta (r. Wolfgang 
Petersen, 1995), îl azvârle 
neinspirat în categoria super- 
menilor: un medic militar ce se 


luptă cu virușii mortali și cu 
fosta iubită neîmpăcată (Rene 
Russo). Preia rolul visat de Al 
Pacino în ecranizarea lui 
David Mamet (American 
Buffalo, r. Michael Corrente, 
1995) unde e un ratat incurabil 
din pricina contextului social 
pe care-l judecă sever. 
Atitudine continuată și în 
Sleepers (r. Barry Levinson, 
1996) povestea a patru 
delincventi minori pe care-i 
ajutá sá dea ín vileag, dupá 
ani de zile, pe tortionarii de la 
casa de corectie. Gazetar, 
compromis din cauzá de col- 
portare de stiri false, incearcá 
să se relanseze speculând 
cazul unui paznic de muzeu 
concediat (John Travolta), 


care-și pierde busola în Mad 
City (r. Costa Gavras, 1997). Îi 
secondează pe Sharon Stone 
și Samuel L. Jackson într-un 
insipid dialog S.F. cu Sphere 


(r. Barry Levinson, 1998, 
v. pag. 12). Urmează Wag the 
Dog (r. Barry Levinson, 1998), 
cu aluzii transparente la scan- 
dalurile erotice de la Casa 
Albă; coprotagonist Robert De 
Niro. 

Peste 30 de filme și tot 
atâtea întâlniri cu parteneri 
deosebiți: „Am avut noroc că 
am lucrat cu actori inteligenți, 
care știu - de exemplu - că o 
secvență nu funcționează 
decât dacă toti suntem în 
formă optimă. Cu cât partener- 
ii sunt mai buni, cu atât tu 
însuți esti mai bun" 

Odată developat, "filmul" 
devenirii acestui self made 
man îl situează pe Dustin 
Hoffman în echipa actorilor 
pentru care menirea socială a 
cinematografului se confundă 
cu propria profesiune de 
credință. Personajele sale 
enunţă totdeauna - direct sau 
indirect - interogatii etice 
acute. 


Irina COROIU 


19 


22 


Vetalttatea Unul erou: 


4^n 1996 sosea și pe ecranele noastre, după ce trium- 
[re în Europa și peste ocean, Goldeneye, cel de-al 
17-lea film din seria James Bond, prima aventură 
cinematografică a lui 007 în anii '90 (la șase ani distanță 
de filmul precedent, Licence to Kill) și primul film în care 
cel mai faimos agent secret era interpretat de Pierce 
Brosnan. 
Pentru noi, Goldeneye are o importanţă specială: după 
o carieră de 33 de ani ca erou de film, după ce intrase de 
multă vreme în galeria personajelor mitice, ca eroul chin- 
tesential al anilor '60, James Bond se întâlnea în sfârșit cu 
publicul românesc, care pentru atâta vreme nu-i putuse 
urmări misiunile imposibile decât prin intermediul casetei 
video. 
Acest articol urmărește drumul lui Bond ca erou 


cinematografic - succesul său fenomenal în anii '60, când 
reprezenta o culme a rafinamentului pop, influenţa aces- 
tei serii de filme asupra cinematografului de acţiune con- 
temporan, modul cum realizatorii s-au adaptat la schim- 
barea gusturilor publicului și și-au menținut întreprinderea 
profitabilă. 

Dacă doriți să știți mai multe despre James Bond ca 
personaj literar (creaţia lui lan Fleming, un funcţionar în 
Serviciul de Informaţii al Marinei Britanice, în al doilea 
război mondial, reconvertit scriitor), consultaţi numărul 
10/1992 din NOUL CINEMA, dosarul tematic 
“Spionomania“, capitolul dedicat lui Bond. 


în anii '80 de istoricul de film 
Jim Schoenberger. Doar fanii 
inráiti ai lui Bond se pot lăuda 
că l-au văzut. Dacă are vreo 
valoare, e cea de curiozitate: 


Pre-istorie 


oate cărţile de istorie a 
Te desemnează 
anul 1962, anul lansării 
lui Dr. No. ca momentul de 
renaştere a lui James Bond, 
prin cinematograf. (“Renaștere“ 
e cuvântul cel mai potrivit, 
întrucât succesul sáu literar 
fusese până atunci limitat). 
De fapt, primul "film" cu 
James Bond e un spectacol 
de teatru TV de o oră, difuzat 
în 1954 de canalul american 
CBS - o adaptare a romanului 
lui lan Fleming Casino Royale 
(debutul literar al lui Fleming). 
Filmuletul respectiv, multă 
vreme uitat, a fost descoperit 


007, transformat în agent 
american, e interpretat de un 
actor obscur numit Barry 
Nelson. El, si nu Sean 
Connery, se poate mándii a fi 
fost primul interpret al lui 
James Bond! În rolul dusman- 
ului lui Bond, agentul sovietic 
Le Chiffre, apare Peter Lorre, 
aflat in ultima fazá a carierei 
sale. Dar sá trecem mai 
departe; Casino Royale din 
1954 nu meritá mai mult decát 
o menţiune trecătoare. 


Nașii din umbră 


ei doi producători care 
Ca cumpărat de la lan 
Fleming drepturile de 
ecranizare a romanelor sale (cu 
excepția lui Casino Royale, care 
fusese deja vândut, si a 
lui Thunderball, pentru care 
Fleming se afla in litigiu), au fost 
Albert R. Broccoli si Harry 
Saltzman. Numele lui Broccoli e 
legat pe vecie de originalitatea, 
de gloria si de longevitatea lui 
James Bond în cinematograful 
de divertisment. Broccoli, care a 
murit în 1996, la 87 de ani, a 
primit in 1982 trofeul Irving G. 
Thalberg de la Academia 
Americană de Film, pentru 
activitatea sa excepţională în 
domeniul producţiei de film - 
activitate care, din 1962, s-a lim- 
itat aproape exclusiv la seria 
Bond. Partenerul sáu, Harry 
Saltzman, care a renuntat la 
asocierea cu Broccoli in 1974, a 
avut încă de la început pre- 
ocupári mult mai variate. De alt- 
fel, el intrase în parteneriat 
aducând o contribuţie solidă de 
prestigiu cultural: în trecut 


Deși sosirea pe ecranele noastre a ultimului film din seria James Bond, 
Tomorrow Never Dies, a fost amânată sine die, interesul pentru faimosul personaj rămâne 
mereu viu. Acest dosar tematic se adresează fidelilor fani ai inventivului agent secret. 


fusese asociat cu dramaturgul 
John Osborne $i cu regizorul 
Tony Richardson $i din colabo- 
rarea lor rezultasoră troi dintre 
cele mai pasionante filme bri- 
tanice din epocă - Priveşte înapoi 
cu mânie, Cabotinul, Sâmbătă 
seara și duminică dimineaţă 


e Shirley Eaton învelită în aur in Goldfinger (1964), 
apogeul seriei 


Cei care ar fi putut 
să fie Bond 


âteva nume faimoase 
Ce actori au fost legate 
de proiectul primei 
aventuri a lui James Bond, Dr. 
No. Și e fascinant să ne imag- 
inăm cum ar fi arătat fiecare în 
rol, ce particularităţi i-ar fi adus 
personajului, cum i-ar fi primit 
publicul. 

David Niven (ales personal de 
Fleming) ar fi creat un spion 
suav și manierat, dar ar fi fost 
prea aristocratic - de fapt prea 
englez - pentru a fi acceptat pe 
toate meridianele. Richard 
Burton e atât de legat în 
conștiința noatră de antieroul 
său din Spionul care venea din 
frig - spionul obscur, alcoolic, 
singuratic și deziluzionat -, încât 
cine îl mai poate vedea ca 
Bond? La fel de greu de con- 
ceput ne apare astăzi ipoteza 


distribuirii lui Trevor Howard: 
cum ar fi putut acest actor între 
două vârste cu fata sa brăzdată 
de experienţă, cu aerul său de 
integritate austeră, cum ar fi 
putut să fie nepăsătorul și sar- 
donicul Bond? Cary Grant l-ar fi 
interpretat, probabil, cu fineţea 
pe care o adusese personajelor 
sale din filmele lui Hichcock. Și 
în sfârșit, poate cea mai intere- 
santă posibilitate în acest top de 
iluștri “James Bond virtuali“: 
James Mason. Ar fi fost complet 
diferit de Connery, poate nu la 
fel de seducător, și seria n-ar fi 
făcut aceleași furori; dar cu 
aerul său de mister romantic, ar 
fi fost la fel de fascinant. 


O revoluţie în 
cinematograful 
comercial 


rangois Truffaut a numit 
Fe No (1962) “primul 
film cu adevărat deca- 

dent" si se poate simţi o notă de 
tristeţe în verdictul său. Ceea ce 
Truffaut a intuit și a deplâns la 
acest film de aventuri e 
încălcarea legilor unei anumite 
"puritáti cinematografice“: Dr. 
No e primul film de actiune care 
isi permite sá nu se ia complet 
in serios. Íncepe ca o poveste 
obisnuitá: agentul James Bond 
e trimis de serviciul secret bri- 
tanic ca să  investigheze 
moartea  rezidentului din 
Jamaica si a secretarei sale; 
dar, pe nesimtite, filmul se 
transformá in ceva apropiat de 
SF: fortáreata submariná a dia- 
bolicului personaj negativ Dr. 
No; reactorul nuclear pe care îl 
folosește pentru a  bruia 
lansările de rachete de la Cape 
Canaveral; însăși înfățișarea lui 
Dr. No (interpretat de Joseph 
Wiseman), cu mâinile sale artifi- 
ciale, ca niște mănuși de metal. 
——- 


23 


TOU; 


UNI é 


11777778 


[1 


James Bond 


Dacá filmele de 
spionaj de până 
atunci erau grave și 
mohorâte, cu pre- 
tentii de realism, cu 
oameni in imperme- 
abile misunánd prin 
ceață în căutarea 
unor microfilme, Dr. 
No e extravagant ca 
o bandă desenată; 
nu se sfiește să ne 
aducă aminte că e 
doar un film. 

Văzându-l astăzi, 
firește că e nevoie 
de imaginaţie ca să 
ne explicám indig- 
narea lui Truffaut, 
ca să vedem îndrăz- 
neala filmului. Dr. 
No poate să ni se 
pară foarte desuet - 
aproape la fel de 
desuet ca romanele 
lui Jules Verne. Dar 
îl are pe Sean 
Connery. 

Connery (pe atunci 
în vârstă de 32 de 
ani) a adus perso- 
najului un amestec 
de insolentá cinicá 
și farmec ironic, atât 
de deosebit de tot 
ce cunoscuse pub- 
licul la generaţiile 
anterioare de eroi - 
virtuoși, calzi si 
patrioţi -, încât a 
făcut senzaţie. Bond 
al lui Connery nu 
era virtuos: când 
Ursula Andress 
apare în costumul 
de baie, cu apa 
șiroind pe ea, și îl 
întreabă neliniștită: 
„Te uiti după 
scoici?“, el zâm- 
beste cu inocentá 
prefácutá si ii rás- 
punde: ,Nu, doar 
má uit..." Bond al lui 
Connery nu era nici 
cald, nici binevoitor: 
in secventa antolog- 
icá in care ne e 
prezentat, el stá la 
masa de chemin de 
fer dintr-un club si 
câștigă, cu detasare 
arogantă, împotriva 
unei femei atrá- 
gătoare, care se 


înverșunează să joace; la un 
moment dat, ea îi spune, 
străduindu-se să pară calmă: 
„Vă admir norocul, domnule...“; 
iar el îi răspunde, aprinzându-și 
neglijent o ţigară, cu o umbră de 
interes în privire, dar fără nici o 
urmă de căldură în voce: „Bond. 
James Bond". Și în sfârșit, Bond 
al lui Connery nu era patriot: 
părea că face ceea ce face - 
inclusiv atunci când înfrunta 
pericole fantastice - doar din 
convingerea că a salva lumea e 
singura ocupaţie demnă de 
graţia și de stilul său. Interpretat 
de Connery, Bond chiar avea 
graţie și stil, și în plus umor - 
ceea ce personajul literar nu 
avusese niciodată. Era irezistibil. 


Din Rusia, cu 
dragoste 


el de-al doilea film, 
C Russia With Love 
(1963), e realist in com- 
paratie cu Dr. No si mai ales cu 
filmele care vor urma. Ca si 
Dr. No, e realizat de Terence 
Young. Cel mai pasionant 
aspect al producţiei e dis- 
tribuirea actorului Robert Shaw 
in rolul lui Grant, asasinul aflat 
în slujba organizaţiei SPEC- 
TRE, care l-a luat drept ţintă pe 
007. Lupta pe viaţă si pe moarte 
dintre Bond și Grant, într-un 
vagon din Orient Express, e un 
moment clasic în cinematograful 
de acțiune. 


Bond-mania 


oldfinger (1964) se 
(3:7 cu o secvență 

în care îl vedem pe 

James Bond ducând la bun 
sfârșit o misiune într-o ţară din 
America de Sud. Vedem mai 
întâi o rață plutind pe apă, apoi 
descoperim că rata nu e decât 
un camuflaj, si 007 iese din apă, 
îmbrăcat în echipament negru 
de scafandru. După ce lasă o 
bombă într-un depozit de hero- 
ină, Bond își scoate echipamen- 
tul și apare în fata noastră într-un 
smoking alb imaculat, la 
butoniera căruia mai pune și o 
orhidee! Apoi se duce liniștit 
într-un local de noapte și, cu 
ochii la o dansatoare, așteaptă 
ca bomba să explodeze. În timp 
ce lumea fuge în panică, super- 


® Roger Moore si 
Carole Bouquet in 
For Your Eyes Only 
(1981) 


spionul o viziteazá pe dan- 
satoare în cabina ei. Dar 
sărutând-o, vede silueta masivă 
a unui asasin reflectându-se în 
ochiul femeii, care l-a atras în 
capcană. Prompt, Bond parează 
lovitura, folosind-o pe femeie 
drept scut, apoi, după o luptă 
crâncenă, asasinul sfârșește 
electrocutat în cada de baie. 
Bond nu spune decât atât: 
„Şocant. Pur si simplu șocant“. 
lese din cameră și închide ușa 
în urma lui. 

Urmează genericul, cu Shirley 
Bassey interpretând cântecul fil- 
mului atât de energic și de 
incendiar, încât cu greu îl poti 
uita. (31 de ani mai târziu, Tina 
Turner va cânta Goldeneye în 
stilul electrizant, aproape isteric 
al lui Bassey). Si, în sfârșit, 
subiectul propriu-zis: Auric 
Goldfinger (Gert Fröbe), vrea să 
detoneze un aparat nuclear la 
Fort Knox, contaminând rezer- 
vele de aur ale Statelor Unite. 
Cinematograful de divertisment 
nu a mai fost niciodată același 
după acest film: de la trilogia 
Indiana Jones până la block- 
buster-urile lui James Cameron, 
filmul de acțiune contemporan e 
mai mult sau mai puțin direct, 
într-o măsură mai mică sau mai 
mare, influențat de Goldfinger. 


Celelalte James Bond-uri sunt la 
rândul lor variatiuni ale formulei 
acestui film. 

Goldfinger a știut să exploa- 
teze fascinația crescândă apub- 
licului pentru gadget-uri, pentru 
miracolele miniaturizării, pentru 
tehnologia sofisticată care 
răspunde la o simplă apăsare 
pe buton. Gadget-urile inventate 
de scenariști au captat imagi- 
nalia spectatorilor și au devenit 
sinonime cu seria Bond. În acest 


film, ^ simpaticul inventator 
Q  (nemuritorul Desmond 
Llewelyn, care continuă să 


joace acest rol și în cea mai 
recentă aventură a lui Bond) îi 


prezintă lui 007 ultima sa 
invenţie - automobilul Aston 
Martin dotat cu mitraliere 


ascunse în spatele farurilor, cu 
dispozitive de produs ulei și fum 
(pentru a scăpa de un eventual 
urmăritor) și mai ales cu scaun 
de pasager ejectabil. 

Realizat de Guy Hamilton 
(cândva asistentul marelui Carol 
Reed la Al treilea om), 
Goldfinger nu mai pare la fel de 
năucitor văzut astăzi, dar 
farmecul său nu s-a alterat 
deloc. E ca o chintesentá a 
lucrurilor care páreau sofisti- 
cate, ultramoderne si sexy la 
mijlocul anilor *60. Si fantezia e 


atât de inventiv concepută, 


atât de seducătoare, încât mă 
îndoiesc că filmele de acţiune 
ale anilor '90, cu efectele lor per- 
fectionate si cu bugetele lor 
imense, au reusit sá-i egaleze 
amestecul trepidant de pericol si 
strălucire. Am văzut pentru 
prima dată Goldfinger când 
aveam 10 ani și aproape nimic 
din ce-am văzut ulterior în cine- 
matograful de aventuri nu m-a 
impresionat la fel de puternic. 
Nu voi uita niciodată înfruntarea 
de la Fort Knox: James Bond 
legat de mașina infernală, în 
sala tezaurului, și încercând să- 
și deschidă cátusa cu un ac, în 
timp ce Oddjob, un coreean 
uriaş si mut, servitorul lui 
Goldfinger, se pregătește să 
arunce asupra lui arma sa 
ucigașă - propria pălărie, cu 
boruri de metal tăios. Sau 
cealaltă situatie-limitá, când 
Bond e răstignit pe o masă și o 
rază laser avansează lent și 
inexorabil între picioarele sale, 
despicând lemnul mesei. Când 
Bond, aparent calm, îl întreabă 
pe Goldfinger: ,Astepti de la 
mine să vorbesc?", Goldfinger îi 
răspunde exasperat: „Nu, dom- 
nule Bond, aștept de la dumneata 
să mori!“ 


6 Revenirea lui Sean Connery 
pentru un singur film cu 007 - 

> à Never Say Never Again (1983) 
cu Barbara Carrera 


t 
Mv 


Ani de glorie 


An 1965, Thunderball, cel 
lea patrulea Bond, 
câștigă un Oscar pentru 
efecte vizuale si devine col mai 
mare succes financiar al anului, 
deși concurența la box-office 
era reprezentată de Sunetul 
muzicii si de Doctor Jivago. No 


aflăm în epoca in care moda 
Bond face furori; agentul 007 a 
devenit un fenomen pop do talia 
Beatles-ilor. Dar Thunderball 
(realizat de Terence Young) e 
un film mai puţin sclipitor decát 


Goldfinger. Tom Jones inter 
pretează cântecul filmului com 
pus de John Barry 

You Only Live Twice (1967) 
are un titlu suporb (no traduce 
Nu tráiesti decât de două ori) şi, 
cel puțin din punct de vedere 
vizual, e unul dintro colo mai 
somptuoase filme de aventuri 
realizate vreodată - o culmo a 


cinematografului  ovazionist, 
Acţiunea se petrece in Japonia, 
În scenariul lui Roald Dahl, 
maleficul Ernst Stavro Blofeld 


(Donald Pleasence), numărul 
unu în organizaţia SPECTRE, 
își are cartierul general într-un 
vulcan; din acoa bază, camu- 
flată sub un lac artificial (de fapt 
o trapă de metal vopsit); el 
lansează o navü-pirat ca să 


intercepteze misiunile spatiale 
americane si sovietice. Fan- 
tasticul decor al vulcanului 
(contine chiar si un bazin cu 
pesti piranha) a fost conceput 
de Ken Adam, legendarul 
scenograf căruia îi datorăm și 
sala tezaurului de la Fort Knox, 
din Goldfinger. În acest film, 
Bond pilotează un elicopter 
dotat cu tot felul de arme. 
Connery, plictisit vizibil de per- 
sonaj si de aroganta tehnologică 
a superproductiei, isi asumá un 
aer de musafir distrat nimerit din 
întâmplare în propria aventură. 
În câteva momente delicioase, 
Connery îţi dă impresia cá e 
gata să caște, să ridice din 
umeri și să se retragă, lăsând 
omenirea la cheremul diabolicu- 
lui Blofeld. Filmul e realizat de 
Lewis Gilbert. 


Intermezzo 

^*| urăsc pe blestematul ăsta 
[e Bond! Aş vrea să-l 
ucid!“, declara Sean 
Connery în acea perioadă, 
simțind cum identificarea sa cu 
supereroul 007 îi slăbește credi- 
bilitatea ca actor. | se întâm- 
plase să dea un autograf unei 
fete innebunite după el si ea să- 
| apostrofeze cu indig“ „Ăsta e 
numele meu - Connery“, 
răspundea actorul, presimtind 
cu oroare replica ei, la care nu 
mai exista răspuns: „Eu voiam 
un autograf de la James Bond!“ 

Așa că Sean Connery a 
renunțat după You Only Live 
Twice. 

Interpretul agentului secret în 
On Her Majestys Secret 
Services (1969) e un debutant 
numit George Lazenby. Criticii 
l-au desființat, publicul nu a 
venit să-l vadă, așa că al șase- 
lea film din seria Bond a fost 
primul fiasco. Păcat, pentru că e 
probabil cel mai frumos film din 
serie. În orice caz, e cel mai 
îndrăzneţ: producătorii au 
acceptat să reducă tehnologia la 
minimum, iar regizorul Peter 
Hunt a insistat să păstreze 
finalul trist din romanul lui lan 
Fleming: Bond se căsătoreşte 
cu frumoasa contesă Tracy 
(Diana Rigg), care sfârşeşte 
împuşcată de Blofeld (jucat 
acum de Telly Savalas) chiar în 
ziua nunții. E un film 
surprinzător de romantic, în care 
Bond face cunoastintá cu Tracy 


salvând-o de la sinucidere - o 
scoate din valurile márii si 
o aduce în brațe pe plajă, în 
lumina zorilor -, iar mai apoi o 
salvează de la ruină în cazinou - 


un gest cavaleresc, care 
reprezintă momentul meu 
preferat din serie. Unele 


secvenţe de acţiune sunt extra- 
ordinare. 

Cântecul We Have All the 
Time in the World e interpretat 
de Louis Armstrong și e una din- 
tre ultimele lui înregistrări (a 
murit la scurtă vreme după 
aceea); îl asculti o dată si îi 
porti în suflet vocea pentru 
totdeauna. Dacă îl asculti pe 
Armstrong în acest film sau 
dacă îl vezi în Hello, Dolly! (care 
s-a făcut tot în 1969), e imposi- 
bil să nu te întrebi cum poate un 
om bolnav, aflat pe ultima sută 
de metri, să radieze atâta feri- 
cire. 


Triumful lui 


Connery 
upă dezamăgirea 
Does de Lazenby, 
producătorii și-au desfá- 
șurat toată bateria de promisiuni 
ca să-l convingă pe Sean 
Connery să se întoarcă. Știind 
cât de indispensabil e pentru a 
readuce instituția Bond pe dru- 
mul succesului, Connery a 
acceptat să revină pentru un 
singur film, pretinzând un milion 
de dolari, un procent substantial 
din încasările filmului și angaja- 
mentul Companiei United Artists 
de a-i finanța fără să crâc- 
nească două proiecte total 
anticomerciale. 
Diamonds Are Forever (1971) 
e un film lipsit de strălucire, care 
merită văzut aproape exclusiv 
datorită lui Connery. Actorul 
poartă o perucă si e mai puţin 
agil decât în trecut, dar pare şi 
mai relaxat și mai cuceritor. Are 
un raport aproape conspirativ cu 
spectatorul, nicăieri mai evident 
decât în secvenţa în care face 
schimb de acte cu un traficant 
de diamante pe care tocmai l-a 
ucis. „Vai, dar l-ai ucis pe James 
Bond!“ exclamă eroina (Jill St. 
John), verificând identitatea 
cadavrului. „El era?“ se minu- 
nează Connery, cu o sclipire de 
inteligență autoironică. „Ei, asta-li 
dovedește că nimeni nu e 


indestructibil!“. "ia FIR 


25 


James Bond 


@ 


UN CUL. 


Vitalttatea 


Despre 
supravietulri 
entru ca seria sá 

[P supravețuiasca era 

nevoie de un înlo- 
cuitor pentru Connery - unul 
mai inspirat ales și mai sim- 
patizat de public decât 
nenorocosul George Lazenby. 
S-a vorbit despre Paul 
Newman - vi-l puteţi imagina 
pe Luke Mână Rece privindu-vă 
cu ochii lui albaștri și spunân- 
du-vă că se numește Bond, 
James Bond? Dar pe Steve 
McQueen? Dar pe Burt 
Reynolds? 

Producátorii au optat in 
cele din urmá pentru Roger 
Moore, o prezentá mult mai 
neinteresantá si mai putin 
dinamicá decát oricare dintre 
ceilalti concurenti la rol, dar 
care avea meritul de a fi bri- 
tanic. Asa cá agentul 007 a 
supravietuit si seria a intrat 
sováielnic în anii “70, remor- 
catá de eleganta teapáná a 
lui Moore, dusá mai departe 
de spránceana sa arcuită 
malitios si de cantitáti tot mai 
mari de autoparodie. 

Roger Moore a debutat ca 
Bond in Live and Let Die 
(1973). Cel mai frumos lucru 
din film e chipul feciorelnic al 
debutantei Jane Seymour, in 
rolul enigmaticei Solitaire, o 
ghicitoare in cárti de tarot. 
Cea mai îndrăzneață cas- 
cadá e prilejuitá de momentul 
memorabil in care Bond 
scapă de pe un ostrov încon- 
jurat de aligatori, folosindu-se 
de spinárile lor ca de un pod 
plutitor. Paul McCartney a 
compus cántecul filmului, 
impreuná cu sotia lui, Linda, 
și l-a interpretat cu formaţia 
sa de atunci, Wings. 
Cântecul a fost nominalizat la 
Oscar. Dar James Bond în 
acest film pare deja un ves- 
tigiu lipsit de sens al deceniu- 
lui precedent. Filmul iti dă 
impresia destul de depri- 
mantă că asiști la eforturile 
unui grup de cheflii de a lua 
de la început o petrecere 
reușită, fără să realizeze că 
se află în zorii unei noi zile, 
că spiritul și entuziasmul s-au 
dus. Momentul istoric se con- 
sumase. 

Acest fapt e si mai evident 
in The Man With the Golden 
Gun (1974), care are o sin- 
gurá calitate: prestanta neli- 
nistitoare a lui Christopher 
Lee ín rolul adversarului lui 
007, Scaramanga - omul 
care foloseste intotdeauna 
un glonte de aur pentru a-si 
ucide victimele. Ca si ultimele 
douá produse ale seriei, fil- 
mul e realizat de Guy 
Hamilton, veteranul care ísi 
avusese partea sa de merit 
pentru gloria lui Goldfinger. 


Spionul 


care m-a iubit 
The Spy Who Loved Me 
(1977) e cel mai elegant si 


mai amuzant film cu 007 din perioada 
Roger Moore. Curt Jurgens e megalo- 
manul Stromberg, care vrea să 
provoace al treilea rázboi mondial si 
sá anihileze omenirea, pentru a face 
loc unei civilizaţii submarine, cârmuită 
de el. Stromberg posedă un petrolier 
imens, care înghite submarine 
nucleare, și o bază subacvatică - 
Atlantis -, care poate ieşi la suprafață ca 
un păianjen gigantic. Decorurile futur- 
iste ale lui Ken Adam sunt impresion- 
ante; unele imagini sunt ca un omagiu 
adus lui Metropolis de Fritz Lang. 


ales atunci când Carole Bouquet e pe 
ecran cu o arbaletă în mâini, căutân- 
du-l pe ucigașul părinţilor ei. Trecut de 
50 de ani, Roger Moore încetează să 
se poarte ca un play-boy: chiar dacă 
pasiunile lui Bond rămân aceleași - 
femeile frumoase, șampania Dom 
Perignon, jocul de chemin de fer -, ati- 
tudinea sa fatá de femei devine pro- 
tectoare, aproape paterná. 
Octopussy (1983) are multe de 
oferit - o vánátoare de tigri in India, cu 
Bond pe post de tigru, un general sovi- 
etic maniac, o bombă într-o bază 


Bond conduce un Lotus Esprit și în 
timpul unei urmăriri asistăm cu uimire 
la transformarea automobilului căzut 
în apă în submarin echipat pentru 
luptă. Claude Renoir (nepotul marelui 
regizor Jean Renoir) a fost director de 
imagine. Lewis Gilbert a fost regizorul. 
Barbara Bach, partenera lui Moore, 
este - pentru mine, cel puţin - cea mai 
frumoasă femeie care a apărut vreo- 
dată în această serie populată de 
atâtea frumuseți. 


Declinul 

eea ce lipsește James Bond- 
eu cu Roger Moore, pe 
lângă conștiința apartenenţei 
la o mișcare a gustului popular, la un 
moment cultural, e un anumit stil - 
acea graţie adultă pe care o adusese 
Connery. Filmele cu Roger Moore 
sunt opulente, dar umorul lor e foarte 
infantil, ca si cum realizatorii ar arunca 
tarte cu friscá în capul lui Bond, ca să-și 
ceară scuze de la noi că, de dragul 
profitului, mai tine în viaţă un personaj 

atât de anacronic. 

Moonraker (1979) e un film minunat 
pentru spectatorul norocos aflat sub 
vârsta de 14 ani. 

For Your Eyes Only (1981) 
seamănă mai puţin cu bandă dese- 
nată și are un anumit farmec - mai 


E as 


1989): Talisa Soto: 


E T TE. 
r i 007, cu partenere 


americană din Berlinul de Est -, dar 
nici un ingredient nu mai are savoarea 
din trecut. 

Cât despre A View to a Kill (1985), 
e cel mai anemic film din serie de la 
The Man With the Golden Gun (unii 
critici susțin că e chiar și mai slab). lar 
Moore arată atât de îmbătrânit (s-a 
născut in 1927) încât la finalul filmului, 
când se luptă cu Zorin (Christopher 
Walken, cu părul vopsit într-un blond 
platinat) pe podul Golden Gate din 
San Francisco, victoria sa ti se pare 
mai mult o glumă. 

Deși toate aceste filme s-au bucu- 
rat de succes comercial, e evident că 
seria 007 și-a croit drum prin anii '80 
mai mult din inerție. 


Niciodată să nu spui 
niciodată 

An 1983 Octopussy a concurat la 
|incasări cu un James Bond rival - 

un remake după Thunderball, fil- 

mul din 1965. Producătorul, Kevin 
McClory, câștigase drepturi asupra 
subiectului și asupra personajelor 
principale în urma unui proces compli- 
cat cu lan Fleming și mai târziu cu 
moștenitorii acestuia și cu producătorii 
seriei oficiale. Rezultatul nu e 
recunoscut ca un “James Bond 


oficial“, dar merită amintit datorită dis- 
tributiei, dominată triumfător de Sean 
Connery. 

Când Connery renuntase la Bond 
fără regrete și aparent definitiv, în 
1971, el jurase: „Never again!“ - 
“Niciodată!“ Filmul din 1983, în care 
Connery, la 53 de ani, revine pentru 
ultima dată la rolul agentului 007 - în 
parte ca să se amuze, în parte ca să 
demonstreze că ar fi putut să continue 
la nesfârșit, cu același succes facil și 
previzibil, dacă nu ar fi ales alt drum, 
se numește Never Say Never 
Again/Niciodatá sá nu spui "nicio- 
dată“. (Titlul a fost sugerat, se pare, de 
Micheline, soția actorului). E un film 
mediocru, surprinzător de greoi real- 
izat de Irvin Kershner. Dar îi iertăm 
totul filmului pentru cele două minute 
de încântare din sala de bal, când 
Connery dansează un tango cu Kim 
Basinger, și Klaus Maria Brandauer 
(în rolul psihopatului Largo) îi privește 
de la balcon zâmbind straniu. 


Omul care a vrut 


să fie Bond 
erioada cea mai obscură a 
[P serei e legată de domnia efe- 
meră a celui de-al patrulea 
interpret al lui Bond, Timothy Dalton. 
Cele două filme cu el, The Living 
Daylights (1987) și Licence to Kill 
(1989), au rămas fără ecou la public, 
iar criticii au observat că spionul lui 
Dalton e excesiv de meticulos și lipsit 
de umor. In favoarea lui Dalton se 
poate spune că a încercat să aducă 
pe ecran personajul creat de lan 
Fleming (foarte diferit de personajul 
impus de Connery). Bond al lui Dalton 
pare frământat de gânduri, e grav și 
întunecat. Dar încercând să îl uman- 
izeze pe Bond, realizatorii au pierdut 
pe drum acea nepăsare insolentă care 
făcea farmecul seriei în anii '60. 
Toate cele cinci Bond-uri din anii 
'80 au fost realizate de John Glen. 
Simţul excesului 
oldeneye (1995 - vezi și cro- 
Gr din numărul 3/1996) e 
cel mai viguros și mai 
încrezător Bond de multă vreme. 
Fireşte, vechea strălucire nu s-a întors 
- e la fel de îndepărtată ca epoca 
aceea în care eroii purtau sacouri la 
două rânduri de nasturi, mâncau 
caviar si jucau chemin de fer. 
(Imaginea eroului contemporan e dată 
de Bruce Willis în maioul murdar și 
plin de sânge pe care l-a purtat în 
Bătălie disperată). Dar realizatorii lui 
Goldeneye nu au uitat că gloria Bond- 
urilor stă în simţul excesului. Cele mai 
bune momente din film sunt enorme, 
trase de păr și menite să te lase cu 
gura căscată - sunt hiperbole vizuale. 
Cât despre cel mai recent Bond, îl 
are la cârmă pe regizorul Roger 
Spottiswoode, probabil cel mai talen- 
tat din câţi s-au perindat prin serie. 
Tomorrow Never Dies, cu Pierce 
Brosnan în a doua sa apariţie ca 
Bond, a luat cu asalt ecranele din 
Marea Britanie și din Statele Unite în 
decembrie 1997, la mai bine de 35 de 
ani de la Dr. No. Pentru un erou în 
aparență atât de demodat, atât de 
retro - 1960, longevitatea lui 007 e 
impresionantă. 
Grupaj realizat de 
Andrei GORZO 


Antr-un 
|raspundea comenzilor am 
intrat în vorbă cu Kenneth 
Branagh care, auzind că sunt din 
România a spus "aha", cu aerul 
că știe ceva despre tara mea. 
Era în 1995 la Valladolid, unde el 


lift care nu mai 


era invitat cu irezistibila sa 
comedie În miezul unei ierni 
mohorâte și decisese să nu dea 
nici un interviu. Deși profesional 
îi mergea strălucit și intrase de 
curând în producţie cu mult visatul 
Hamlet (pentru care se și vop- 
sise blond platinat), Branagh 
avea un aer destul de trist. Se 
despártise de numai câteva zile 
de Emma Thompson și refuza 
orice comentariu pe această 
temă. Ce legătură exista între 
România și mariajul lor aveam 
să-mi dau seama abia acum 
privind serialul Destine în vreme 
de război, excelenta producţie a 
BBC difuzată de TVR. 
Ecranizare a trilogiei romanești 
„Fortunes of War“ semnat de Olivia 
Manning, serialul debutează în 
ambianța Bucureștilor anilor 
1939, unde eroul principal, inter- 
pretat de Branagh, este atașat 
cultural al Ambasadei Britanice. 


e Kenneth Branagh si 


PINUL 


EI se află în „micul Paris" impre- 
ună cu soția sa, căreia îl dă viață 
Emma Thompson, E imposibil să 
nu se stabilească nsomânări 
între cuplul din planul ficţiunii 9i 
cel de dincolo de ecran. Recent 
cásátoriti, Branagh $i Thompson 
aveau o relaţie foarte specialà de 
complicitate si de priotenio, Era 
în 1987, iar filmările se fáconu la 
Ljubljana, căci politrucii lui 
Ceaușescu n-ar fi aprobat tur 
narea, pe teritoriul nostru, A unui 
film despre intraroa Homániol in 
război. Desi nu recunoagtem 
străzile capitalei noantro, trobulo 
să admitem că s-au alos oxto- 
rioare asemünütoarea gl că n-am 
mai tresărit, ca in atâtea alte 
cazuri, in fala inadvortonțelor 
stridente. Desigur, o vorba de o 
producție BBC, lirmă care garan- 
teazá seriozitatea, In plus, s-a 
apelat la un consultant pentru 
România de incredere: Vladimir 
Mirodan, fost student la IATC, 
Foarte bine soris 9i regizat (de 
James Cellan Jones) serialul are 
ca principal atü cuplul actoricesc 
protagonist, aflat atunci la ince- 
putul carierei, După numai doi 
ani Branagh avea să regizeze 


Branagh & Thompson 


bhus 


Henric al V-lea, film primit cu 
entuziasm de criticii care au 
văzut în cineastul-actor un nou 
Laurence Olivier. Pasiunea lui de 
a ecraniza Shakespeare (con- 
cretizată și în Mult zgomot pentru 
nimic - 1993 sau Hamlet - 1996) 
aveau să întărească această 
impresie. Ca și Olivier, Branagh 
a continuat să joace cu succes 
pe scenă, a fost convocat la 
Hollywood (vezi Frankenstein - 
1994) si are o impetuozitate 
devenită imagine de marcă. E 
temperamental, dar și raţional, 
după cum dovedesc profun- 
zimea interpretărilor sale sha- 
kespeariene și toate declaraţiile 
sale privind cinematograful. 
Asemănarea dintre cei doi 
mari cineasti britanici a fost ali- 
mentatá si de similitudinile ce se 
pot observa între cuplurile 
Laurence Olivier-Vivien Leigh si 
Kenneth Branagh-Emma Thompson. 
Ca si primii doi, ultimii doi au 
jucat de multe ori impreuná, dar 
au avut succes si separat. Asa 
cum se întâmplă adeseori în 
familiile de actori, succesul 
devine cu timpul factor de diso- 
lutie și subminează armonia vieții 


în doi. Cariera americană a lui 
Vivien Leigh l-a făcut uneori pe 
Olivier să se simtă „prințul con- 
sort“ (vezi nr. 6/1995). Așa se va 
fi întâmplat și în cazul celeilalte 
perechi: Emma Thompson a 
jucat, mai mult decât soţul ei, în 
filme americane, obținând chiar 
și un premiu Oscar (pentru 
Howards End - 1992). Prota- 
gonista rafinatelor pelicule ale lui 
James lvory (a mai jucat in regia 
lui în Rămășițele zilei - 1993) ea 
nu s-a dat în lături să apară si în 
comedii de succes (vezi Junior - 
1994 de lvan Reitman sau 
recentul Primary Colors / Jocuri 
electorale de Mike Nichols care a 
deschis festivalul de la Cannes). 
Nu se stie exact ce a dezechili- 
brat aparent perfectul echilibru al 
perechii  Branagh-Thompson, 
mai ales că cei doi n-au alimen- 
tat presa de scandal cu declaraţii 
intime. Cert este că strălucitorul 
cuplu actoricesc s-a destrămat, 
spre regretul fanilor lor. E o 
plăcere să-i vezi jucând împre- 
ună și serialul Destine în vreme 
de război ne oferă o asemenea 
șansă. 

Dana DUMA 


17 


STARURI 


5 


Ce MUZICA in SANGE 


sa cum există cântăreţi care și-au făcut o a doua carieră din cinema (despre care ati citit în numărul 5/97), 
AC și actori sau regizori care se ocupă în mod constant de muzică. Unii dintre ei nu pot trăi fără să cânte: 
pe scenă, între prieteni sau în peliculele în care joacă. Alții compun partituri pentru coloana sonoră a 
propriilor creaţii cinematografice. Desigur, cel mai faimos exemplu e Chaplin cu celebra melodie „La Violetera“ 
din Luminile orașului. Dar să vedem care sunt cazurile mai recente de staruri cu ritmul în sânge. 


WOODY ALLEN - Clarinetistul 

Despre pasiunea muzicalá a faimosului 
regizor-interpret s-a fácut nu demult un 
documentar de lungmetraj intitulat Wild Man 
Blues. Semnat de Barbara Kopple, filmul 
este reportajul turneului european întreprins 
de Woody și mica lui orchestră de jazz în 
1996, la Paris, Veneţia, Barcelona etc. 
Urmărind reacţiile fanilor marelui comic 
american, pelicula include și multe frag- 
mente din concertele sale în marile oraşe 
europene. 

Admiratorii lui știu de mult că Woody Allen 
concertează în fiecare zi de luni, de mai bine 
de două decenii, în localul new-yorkez 
„Michael's Pub“. Cântatul la clarinet, în stil 
New Orleans, îi face bine la nervi, după cum 
mărturisește el cu umor. Cei care l-au ascul- 
tat își dau seama însă că nu e numai o 
terapie, ci o adevărată vocaţie. Woody are și 
o voce foarte bună, după cum s-a putut con- 
stata în recentul său musical Toată lumea 
spune te iubesc, o superbă comedie roman- 
tică în care îi face să cânte (tot foarte bine) 
pe toți membrii distribuţiei: Julia Roberts, 
Goldie Hawn, Alan Alda, Edward Norton. 
Exceptionalul simt al ritmului se simte de 
altfel și în toate filmele sale, niciodată prea 
lungi sau trenante. Talentul muzical al lui 
Woody Allen ne va mai face cu siguranță 
surprize plăcute în peliculele sale viitoare. 


28 


CLINT EASTWOOD - compozitorul 
Actorul identificat multă vreme cu durul 


„inspector Harry a reușit să-și modifice ima- 


ginea de marcă și cu ajutorul muzicii. 
Regizând propriile sale filme el și-a devoalat 
latura sentimentală a personalităţii făcându-și 
cunoscută această pasiune. Muzica asigură 
substanţa narativă în Bird (1988), o biografie 
a celebrului saxofonist Charlie Parker și în 
Honkytonk Man (1982) povestea unui 
cântăreț de country alcoolic. 

Eastwood nu-și amintește cu plăcere de 
una dintre primele sale slujbe, aceea de 
pianist într-un bordel. În schimb nici azi nu 
poate trăi fără să cânte la pian și fără să 
asculte jazz. Gustul său muzical impecabil 
este atestat de coloana sonoră a tuturor 
peliculelor sale, în care citează piese de cea 
mai bună calitate. Cât de bine îi stă în fata 
clapelor pianului s-a văzut și în filmul lui 
Wolfgang Petersen În bătaia puștii, în 
secvența unde polițistul interpretat de el o 
seduce pe mai tânăra colegă (Rene Russo) 
cântându-i celebra melodie din Casablanca 
„As Time Goes By“. Cu vârsta, pasiunea lui 
muzicală s-a intensificat; aproape nu există 
peliculă regizată de Clint în ultimul deceniu 
în care să nu includă și o temă compusă de 
el. A făcut-o și în Podurile din Madison 
County, în Puterea dar și în Miezul nopții în 
grădina binelui și a răului pe care îl vom 
vedea și pe ecranele noastre. EI și-a trans- 
mis patima pentru muzică și fiului său Clyde 
(pe care l-am auzit cântând la Gala acordării 
premiului Institutului American de Film) și 
fiicei lui, Alison care cântă într-o secvenţă 
din Miezul nopții în grădina binelui și a 
răului, unde deţine un rol principal. 


CHITARIȘTI 

Mulţi actori au cântat la chitară, mai ales 
în formaţii rock, înainte de a se apuca de 
cinema. Pentru unii pasiunea a continuat și 
după ce au devenit staruri, cum s-a întâm- 
plat în cazul lui Keanu Reeves care con- 
certează deseori cu grupul său „Dogstar“ 
sau Johnny Depp cu grupul "P". La chitară 
cântă și Tim Robbins, după cum am văzut în 
filmul Bob Roberts, fiind și un bun solist și 
compozitor de piese folk. La chitară cântă și 
romanticul Brad Pitt, dar numai între prieteni 
și fără pretenţii. Și Lou Diamond Phillips e 
de asemenea un chitarist abil, ceea ce 
demonstrează în recitalurile grupului “Pipe 
Fitters" al cărui solist este. Un emul al aces- 
tuia este Woody Harrelson, solist si 
animator al grupui "Manly Moondog“. 


multe ore din viaţă. Ca si el, adică mai 
mult în cadru privat, își manifestă această 
i pasiune Timothy Hutton, Dennis Ouaid, 
| Eric Stolz, Gwyneth Paltrow (care a cán- 
| tat la pian si în filmul Emma), Nicole 
Kidman. Pe lista pianistilor trebuie să 
| adáugám pe compatriotul nostru Marcel 
| lures care a demonstrat cá stápáneste 
acest instrument interpretând rolul roman- | 
| ticului compozitor Franz Liszt in Vis de 
| ianuarie. 


Marcel lureș 


| 


Keanu Reeves i, n Meryl Streep 


PIANIȘTI 
Cel mai nobil instrument este “viciul secret" |“ 
al lui Warren Beatty, care îi dedică 


Johnny Depp 


VOCALISTI 

Mulţi actori și actrițe au voce bună, căci 
pregütirea muzicală este o treaptă pentru 
acoastà profesio, Unii sunt însă chiar per- 
formanti, cum o cazul lui Meryl Streep 
(caro cântă minunat în Postcards From 
the Edge) sau Glenn Close, interpreta $ 
capricioasel dive din Întâlnire cu Venus de : 
Istvan Szabo. L-am ascultat cu plăcere [E 
cântând și pe Bruce Willis în unele 
episoade din serialul Maddie si David. EI 
a fost solistul grupului “Accelerators“. În [2 
ultima vreme Bruce concertează mai ales 
la inaugurüárilo restaurantelor din rețeaua 
"Planet Hollywood". Un glas de excepţie Hobby sau pasiune publicá, muzica ni-i 
aro și Forrest. Whitaker, interpretul lui face mai simpatici pe toti interpreţii amintiţi. 
Charlie Parker în Bird, care a fost multă — Si parcă si mai umani. 
vromo cantor intr-o bisericá. Dana DUMA 


29 


30 


CE S-A MAI ÎNTÂMPLAT CU EI? 


LINDA BLAIR. La 5 ani, ea făcea publicitate 
pentru marile magazine Sears si Macy's, 
apărând în peste 70 de clipuri publicitare. 
Linda își dorise să devină medic veterinar, 
dar destinul avea să hotărască altfel. La 14 
ani a obținut rolul principal într-un film care 
avea să-i marcheze cariera și viața: 
Exorcistul (1973; r. William Friedkin). 
Posedată de diavol, ea își schimbă 
culoarea și forma, vorbea limbi necunos- 
cute, scuipă otravă, primea mesaje în relief 
pe propria piele, și, mai ales, înspăimânta 
pe cei din jur. Marcată de acest rol, cariera 
Lindei se cantonează repede în registrul 
filmelor „de duminică seară“. Acceptă o 
urmare a Exorcistului, iar între 1974-1990 
filmografia ei cuprinde: filme fantastice și de 
groază ca Vara fricii, Prezența demonică; 
filme catastrofă în care joacă ca guest star. 
Airport 75, Victoria de la Entebbe; urmează 
thrillerul urban: Patrulă de noapte, Drumul 
infernului; „Seria de serie Z “ extrem de vio- 
lentă este reprezentată de Destructor. 
Dintre toate acestea prea puţine au rămas 
în memoria spectatorilor. În 1993, Linda 
Blair abordează un gen nou pentru ea: 
Double Blast, turnat în Filipine este un film 
de arte marțiale pentru copii. Poate fi apoi 
regăsită în Skins, produs de ea însăși și în 
care se vorbește despre violența de pe 
stradă. Este partenera lui Stacy Keach 
(cumnatul lui Jane Seymour) în Prey of the 
Jaguar, în care Blair interpretează o 
polițistă. În sfârșit joacă în filmul de succes 
al lui Wes Craven, Scream (1997), în rolul 
unei ziariste. 

Cel mai important lucru pentru ea a 
devenit acum lupta pentru salvarea ani- 
malelor. După ce i-a fost furat câinele, ea și- 
a descoperit un suflet de pasionaria pentru 
necuvântătoare, organizând manifestații 
contra vivisectiei, furtului și abandonului 
animalelor de casă. Statutul ei i-a permis să 
se lanseze si pentru salvarea oamenilor. Ea 
participă la show-uri de binefacere în 
favoarea bolnavilor de SIDA, diabet, cancer 
și luptă pentru prevenirea răspândirii de 
droguri. Si totuși, azi, la 39 de ani, Linda 
Blair spune: „Mă plictisesc îngrozitor. 
Numai un Exorcist m-ar putea scoate din 
starea asta". 


RALPH GEORGE MACCHIO și-a început 
cariera în serialul tv Opt sunt deajuns, apoi 
a jucat în Up the Academy, ca în cele din 
urmă, Coppola însuși să-l lanseze în 
Outsiders, alături de câţiva tineri ce aveau 
să devină mai târziu vedete şi supervedete: 
Tom Cruise, Patrick Swayze, Matt Dillon, 
Emilio Estevez. Se întoarce însă la punctul 
de plecare cu Jos cu profesorii, titlu ce ne 
scutește de orice comentariu. Dar vine ziua 
când i se propune Karate Kid, povestea 
unui adolescent vulnerabil și timid care este 
inițiat de către un maestru în arta kung fu şi 
în filosofia orientală. Succesul este imediat 
și total. Toţi băieţii visează să devină 
înţelepţi, drepți, puternici si bronzati ca 
Daniel, iar fetele visează la el. Urmarea sau 
mai bine zis urmările intitulate Karate Kid Il 
și Karate Kid III se inlántuie într-o logică 
comercială, lăsându-i prea puţin timp lui 


Ralph să mai filmeze si altceva. 
Macchio va rămâne pentru majori- 
tatea adolescenților Karate Kid. 

În prezent, actorul nu se mai 
gândește la vreo producţie kung 
fu, iar filmografia sa nu cuprinde 
după 1990 decât trei filme: Too 
Much Sun, My Cousin Vinny, 
| Naked in New York. La 36 de ani, 
Ralph Macchio s-a profilat pe 
muzică. El a luat lecţii de canto 
timp de un an și apoi, împreună cu 
solia sa Phyllis, (s-a căsătorit în 
1987) și cu cei doi copii (Julia și... 
Daniel) a plecat anul trecut în 
turneu prin Statele Unite cu un 
spectacol muzical intitulat How to 
Succeed in Business Without 
Really Trying, adică Cum să 
trăiești în afaceri fără să te omori 
prea lare. 

Poate că fanii lui îi vor urma 
sfatul. 


PENTRU TOATE ADMIRATOARELE LUI 
LEONARDO DICAPRIO 

Fișa signaletică: 

Numele: Leonardo Wilhelm DiCaprio 

Data nașterii: 11 noiembrie 1974 

Zodia: Scorpion ascendent Balantá 

Locul nașterii: Hollywood, California 

Părinţii: George DiCaprio de origine italiană, 
consilier special al casei de producție 
aparținând lui Leonardo; Imelin, mama lui este 
de origine germaná, managerul fiului ei. 

Un frate mai mare, Adam Starr, actor cu 
mult timp inaintea lui Leonardo. 

Porecle: Leo si The Noodle (Táietel) 

Înălțimea: 1,80 m 

Greutatea: 78 kg. 

Culoarea párului: blond 

Culoarea ochilor: verzi spre albastri 

lubita: manechinul Kristen Zang 

Domiciliul: De doi ani el a párásit casa 


părintească din Los Feliz și s-a instalat într-un 
luxos apartament în Malibu, California. 

Debut: reclamă televizată pentru mașinile 
miniaturale Marchbox 

Ceea ce mulți nu ştiu: Vorbește curent limba 
germană. 

Studii: la Marshall High Center For Enriched 
Studies din Los Angeles 

Sporturile preferate: baschetul - este fan al 
echipei Lakers din Los Angeles; înotul, saltul 
cu frânghia elastică, parașutismul, schiul nau- 
tic. 

Cântărețul preferat: Harry Connick jr. 

Actorii preferaţi: Robert De Niro, Al Pacino, 
Jack Nicholson. 

Actrițe preferate: Meryl Streep și Meg Ryan. 

Filme preferate: cele trei din seria Nașului. 

Băutura preferată: limonada și Coca Cola 
light. 

Ticuri: își roade unghiile și foarte des își 
trece mâna prin păr. 

Cum își petrece timpul liber: călătorește, 
vizitează magazinele de antichităţi și joacă 
Nintendo. 

Colectioneazá: legitimatii de base-ball si 
baschetbal. Printre ele legitimatia lui Sand 
Koufax de la Dodgers din Los Angeles care 
acum valoreazá cáteva mii de dolari. 

Tinuta preferatá: haine largi, tricouri si ghete 
Doc Martens. 

Automobil: conduce un Chevy Blazer de 
culoare neagrá. Mai are un Jeep Tahore si un 
BMW coupé. 

Cartea preferatá: ,Bátránul si marea" de 
Ernest Hemingway. 

Orașele preferate: San Francisco, New 
York. 

Locul preferat pentru a-și petrece vacanța: 
Germania. 

Adrese: Leonardo DiCaprio: c/o 20th 
Century Fox Studios 10201 West B Pico 
Boulevard, Los Angeles, CA 90064; c/o Rick 
York Addis/Wechsler 955 South Carrillo Drive 
Suite 300 Los Angeles, CA 90048; c/o 
Creative Artists Agency 9830 Wilshire 
Boulevard Beverly Hills, Ca 90212-1825 USA 


Doina STÁNESCU 


e Leonardo DiCaprio alături de a 
lui preferată: Meryl Streep 


€ Demi Moore si Bruce Willis au hotărât să pună punct 
căsătoriei lor ce a durat 11 ani si din care au rezultat 3 fetițe. 
Cei doi actori, celebri nu numai prin onorariile cerute - și 
primite - ci și prin extravagantele lor, au anunţat că soluția A 
divorțului a fost găsită de comun acord si cá vor continua 4 
împreună să se ocupe de educaţia copiilor. Unii comentatori 
cred însă că este vorba doar de „o lovitură“ mediatică, știu 
fiind că la box-office cota lui Demi este în cădere liberă. , 


Supervedeta de origine 
chineză face reclamă în Orient 
pentru produsele firmei 
L'Oreal. Onorariul primit de ea 
este top secret. Intr-un recent 
interviu, vedeta declara: 

„Am filmat și în Europa, și la 
Hollywood, dar pentru mine 
cel mai important lucru este să 
lucrez cu o echipă de cineasti 
chinezi. Ei înţeleg atât cultura, 
cât și educaţia pe care am 
primit-o. Cea mai mare parte a 
scenariilor străine care mi se 
propun sunt prea violente, nu 
mi se potrivesc pentru că 
întotdeauna m-am considerat 
o interpretă de. roluri roman- 
tice. Visez de multi ani să o 
interpretez pe Wu, prima 
împărăteasă a Chinei, o 
femeie extrem de puternică, 
ambițioasă si foarte fru- 
moasă... De când Hong Kong 
a devenit teritoriu chinezesc 
locuiesc acolo (actrița s-a 
căsătorit în noiembrie 1996, 
cu Ooi Wei-Ming, om de afa- 
ceri provenit din Singapore 
n.n) dar imi petrec mult timp si 
la Beijing, unde locuieste 
familia mea. Mă întâlnesc 
deseori cu membri ai guvernu- 
lui țării mele, pentru că sunt 
consideratá o persoaná impor- 
tantá în industria cine- 
matografică. De altfel, am fost 


aleasă membră în Adunarea 
poporului - mandat ce 
durează cinci ani - și deseori 
mi se cere părerea în 
legătură cu unele hotărâri 
privind cultura în general și 
cinematografia în special. Îmi 
doresc să joc un rol impor- 
tant în politica ţării mele. 
Până atunci mă implic cât pot 
în dezvoltarea unor regiuni 
defavorizate, ajutând mai 
ales copiii talentaţi cărora le 


lipsesc mijloacele necesare | 


pentru afirmarea lor. Mă con- 
sider o ambasadoare a 
poporului chinez, iar bariera 
limbii nu a reprezentat pentru 
mine niciodată un obstacol 
de netrecut". 

Gong Li nu vorbeste decát 
mandarina, sotul ei 
indeplinind de cele mai multe 
ori oficiul de translator. 


e Noul stilist preferat de 
Madonna este tânărul belgian 
Olivier Theyskens. În seara 
Oscarurilor, cântăreaţa purta o 
tunică desenată de el (e drept 
peste o fustă Gaultier), dar 
pentru noul ei clip a ales o 
rochie de culoare mov, special 
creată pentru ea de către 
Thyskens. 

€ Minnie Driver (fosta 
logodnicá a lui Matt Damon și 


partenera acestuia în Good Will 
Hunting) va fi vedeta unei campanii 
publicitare ce va costa peste trei 
milioane de dolari. Numele cre- 
atorului de modă nu a fost dat încă, 
publicităţii, dar se stie că actriţa îi 
preleră pe Marc Jacob, Donna 
Karan și Alexander McQueen. 

e Helmut Lang este inventatorul 
fără voie al conceptului “no show. 
Anulatá în ultimul | moment, 
prezentarea colecţiei sale a fost 
înregistrată pe casetă și trimisă 
ziariștilor si personalităţilor din 
lumea filmului ce avuseseră intenţia 
să participe. Printre acestea: Demi 
Moore, Ashley Judd, Kevin Costner, 
Darryl Hannah. 

e Robert De Niro, Sophia Loren, 
Martin Scosese, Brian De Palma, 
Matt Dillon, Mira Sorvino, Lauren 
Hutton, Michael Jordan și alţii, tot 
atát de celebri, au participat la 
prezentarea colecției Giorgio 
Armani ce a avut loc în aer liber pe 
Wall Street. Inițial, Armani 
intentionase ca spectacolul să aibă 
loc în Piaţa Saint-Sulpice din Paris. 
Primăria Orașului-lumină nu i-a dat 
autorizația necesară, astfel încât 
Armani s-a “refugiat“ la New York, 
unde primarul Rudolf Giuliani i-a 
făcut o primire demnă de dalai- 
lama. Fiecare invitat a primit câte 
un CD cu muzica spectacolului, 
având titlul The Paris Show peste 
care a fost imprimat, în diagonală, 
cu roșu: “Organizat la New York“. 


= 
- 


te a Mens N ui Nei. 
^ - 
á td i " we 


. RT S ia d MeL 3 " á 7 E 
Mod SUE "e ei CA 


ri 13 » 
» E » d 
ch & 


ME 0c C adi Ri IN "707 70777 OMM HIM 


GET LUCKY 


An American Original since 1871. 


n 


Dir. Cons. CEE nr. 89/622: „Tutunul dăunează grav sănătății 


34 


De-a mama şi de-a tata... 


Macaulay Culklin, indrágos- 
tit până peste urechi, a hotărât 
la 17 ani să se însoare cu 
aleasa inimii lui, Rachel Miner, 
de-o vârstă cu el. 

Macauly a cunoscut-o pe 
Rachel la Școala pentru copii 
actori de la New York, în urmă 
cu un an şi jumătate. În 
prezent ea joacă în Jurnalul 
Annei Frank pe Broadway, dar 
este cunoscută mai ales pen- 
tru rolul Geraldinei din serialul 
tv Ură și pasiune. 

America nu pare prea 
șocată de vestea căsătoriei 
celor doi adolescenți. Nici n-ar 
putea fi, atâta timp cât 
Hollywoodul, iniţiatorul “baby 
starmaniei“, produce pe bandă 
rulantă copii-cántáreti, copii- 
actori, copii-manechine, Miss- 
uri-copii. De ce nu și ado- 
lescenti căsătoriţi? “Piaţa de 
copii-actori aduce Holly- 
woodului peste 70 miliarde 
dolari pe an“, sustine Screen 
Actors Guild. În statul 
California 6.600 de copii 
lucrează în industria filmului - 
cinema, televiziune și în pub- 


licitate. Așa că cine ar îndrăzni 
să spună că fostul copil-minune 
care a adus lui 20th Century 
Fox peste 160 milioane dolari 
cu seria Singur acasă - este 
prea tânăr? În special acum 
când fratele său mai tânăr 
Kieran i-a luat locul, lansat 
alături de Sharon Stone în 
Migthy (r. Peter Chelsom). 
Macaulay nu este singurul 
adolescent-vedetá "made in 
Hollywood" care incearcá, prin 
cásátorie, sá intre - putin - in 
normalitate. Cei mai multi 
înaintea lui au dat însă gres. 
Drew Barrymore (lansatá in 
E.T. la vârsta de 4 ani) a 
cunoscut infernul drogurilor, al 
alcoolului si promiscuitátii, iar 
la 19 ani s- cásátorit cu un bar- 
man. Mariajul a durat doar... 
19 zile; Melanie Griffith s-a 
căsătorit cu Don Johnson la 
18 ani, și a divorţat în același 
an. Judy Garland avea 19 ani 
când s-a măritat cu David 
Rose și s-au despărțit tot după 
un an; Ava Gardner, Mia 
Farrow, Shirley Temple erau 
foarte tinere când s-au 


Villa] când era (cu succes)... 
i „marginalizat“ de Hollywood 


tânăra soţie, Rachel Miner 


căsătorit cu Mickey Rooney, 
Frank Sinatra sau John Agar. 
Și ele au divorțat tot atât de 
repede. 

Pentru Macaulay căsătoria 
aceasta este un mod de a uita 
- poate - durerea pricinuită de 
propria familie și "embargoul" 
impus de Hollywood carierei 
lui artistice. Pentru părinții lui, 
Mac a fost “găina cu ouă de 
aur“. În 1995, ei au hotărât să 
se despartă si din acel 
moment a început un adevărat 
război pentru obținerea cus- 
todiei celor cinci copii, dar și a 
celor 23 milioane de dolari ale 
fiului cel mare. Mac nu se 
poate atinge de averea proprie 
plasată într-un cont special, 
până la majorat. În toiul 
bătăliei, părinţii au uitat de 
copil. Nesupravegheat, ado- 
lescentul își vopsește părul și 
se tunde punk, întrerupe 
școala pentru că nu putea 
ajunge la cursuri din cauza 
petrecerilor care se țineau 
lant, până la 3 dimineaţa. 
Paparazzi îl urmăresc prin 
barurile din Manhattan. De luni 
de zile “micuțul Culkin“ isi 
invită prietenii la “serate alcoo- 
lice“ în apartamentul lui deco- 
rat cu graffiti obscene, duh- 
nind a tutun si murdárie. 


Vecinii anuntá deseori politia 
si le interzic odraslelor sá se 
mai vadă cu Macaulay. Când 
in sfársit, tatál, Kit, este de 
acord ca mama sá pástreze 
milioanele si copiii, familia nu 
mai are nici o lescaie si este 
amenințată cu evacuarea pen- 
tru neplata chiriei. Ca să nu 
ajungă în stradă și pentru a-și 
salva familia, la 16 ani, 
Macaulay obține din partea 
Curţii Supreme “emanciparea“ 
legală, cu doi ani înainte de 
majorat și are dreptul să dis- 
pună de propria avere. Un an 
mai târziu, Mac vrea să se 
însoare, și din moment ce 
justiția a recunoscut că este 
un adult, nimeni n-ar putea să-l 
împiedice. 

Părinţii lui Rachel declară că 
fiica lor este îndrăgostită și că 
“cei doi se simt foarte bine 
împreună“. Ei sunt văzuţi 
deseori în Central Park tinán- 
du-se de mână și mâncând 
înghețată exact ca în filmele în 
care au jucat. S-ar putea ca 
Macaulay și Rachel să aibă un 
viitor luminos împreună. Dar 
dacă viitorii lor copii vor deveni 
la rândul lor, victime ale 
“mașinii de făcut vedete“ a 
Hollywoodului? 

D.S. 


Ce poti mosteni de la o mamá 
frumoasá si celebrá? Frumu- 
setea, surásul, sau talentul ei. Si 
cu putin noroc, pe toate la un loc. 

m Ornella Muti si Naike 

Când își privește fiica cea 
mare, actrița se revede pe sine cu 
20 de ani în urmă. Asemănarea 
este frapantă. „Pe Naike am 
născut-o la 18 ani. Eram singură 
și fără bani, dar nici un moment 
nu m-am gândit să renunţ la ea. 
Naike a fost prima mea hotărâre 
de adult“. Demnă fiica a mamei 
sale, Naike este deja căsătorită, și 
anul trecut Ornella a devenit 
bunică. Asemănarea merge doar 
până aici. Naike nu este actriță, a 
născut un băiat, Akash și este 
bogată. 

m Phyllida Law și Emma 
Thompson 

Mamă și fiică par a fi gemene. 
Au aceeași privire albastră și 
malitioasá, aceleași gropite in 
obraji si ambele recunosc cá ín 
locul ,ceaiului de la ora cinci" pre- 
feră un pahar de whisky. Când 
una începe o frază, cealaltă o ter- 
mină. Locuiesc pe aceeași stradă 
și au devenit partenere pe ecran 
în Mult zgomot pentru nimic (real- 
izat de fostul soț al Emmei, 


SAPERNE inimilor s£3romaioe 


Kenneth Branagh) si in Invitata 
din iarná (r. Alan Rickman) unde 
Phyllida este - la 65 de ani - pen- 
tru prima oară vedeta unui film. 

m Ivana Trump și Ivanka 

Foarte ambițioasă, Ivanka 
Trump are un singur obiectiv: „să 
fie ca și mama ei, o bună femeie 
de afaceri“. Fiica multimi- 
liardarului american Donald 
Trump nu se teme de nimic. La 10 
ani ea avea deja propria carte de 
credit Gold. La 15 ani a devenit 
top model si n-avea nevole de 
bogatul ei tată pentru a-și plăti 
datoriile. Blondă, înaltă, cu alură 
sportivă, Ivanka este portretul 
mamei sale, Ivana (fostă cam- 
pioană de ski). De curând, tânära 
Trump a prezentat colecția 
Thierry Mugler cu modele mult 
mai stilate si mai... loftino 

m Blythe Danner și Gwyneth 
Paltrow 

„Am știut de când eram mică 


şi-mi priveam mama, că 
într-o zi voi fi şi eu actrită, 
povesteşte — rásfálala Molly- 
woodului. De la mamă, Gwyneth 
Paltrow a moştenit siluota lină, 
părul blond diafan și surásul. Încă 
din copilărie, ea a jucat alături de 


mama ei pe scenă, „O idola- 


pertectà (Ornolla 


Mutti și fiica oi 
coa maro, Naiko) 
« Po urmmolo 


mamei ei la 
prozentàrile de 
modă (Jerry Hall 
si Elisaboth 
Jagger) 


A Copie aproape 


trizam". Si astăzi, când are vreun 
necaz, Gwyneth găsește alinarea 
în braţele părinţilor ei, Blythe și 
Bruce Danner (producător). „O 
admir pe mama pentru că a avut 
curajul să-și întrerupă cariera 
pentru a mă crește pe mine și pe 
fratele meu. Dacă va fi nevoie și 
eu voi face la fel". 

m Jerry Hall si Elisabeth Jagger 

O serie de fotografii fácute de 
celebrul David Bailey, prezentări 
de modă pentru Thierry Mugler și 
Viviane Westwood dovedesc că 
Elisabeth Jagger urmează un 
drum bătut mai înainte de celebra 
ei mamă. Cea mai mare dintre 
copiii lui Mick Jagger și Jerry Hall 
a moștenit de la tată forma gurii, 
de la mamă celelalte trăsături și 
tot ca mama și-a început cariera 
ca top model. Tenul de porțelan, 
privirea azurie și înălțimea de 
1,80 - o recomandă pe Elisabeth 
pentru o carieră de excepție în 
lumea modei. 

u Jane Birkin și Lou Doillon 

De când a apărut în filmultatălui 
ei, Jacques Doillon, Trop (peu) 
d'amour, multi o consideră pe Lou 
actriță. Ea are nonsalanta tatălui 
și expresia mamei. Cu un look 
hippie (foarte la modă): pantaloni 


XXL, T-shirt foarte scurt și 
adidași, Lou se machiază folosind 
khol-ul femeilor orientale și este o 
fană a piercingului. „Mă înnebu- 
neste pur si simplu“ oftează Jane 
Birkin. „La 4 ani a jucat în Kung fu 
master de Agnes Varda, apoi a 
vrut să fie fotomodel... 
N-aș dori ca Lou să fie doar un 
obiect drăguţ pentru că ea valore- 


ază mult mai mult“. 

PROCESE: 

m Tommy Lee, soțul Pamelei 
Anderson a fost condamnat la 
200 de ore de muncă în folosul 
comunităţii și la 12 ore de consul- 
tatie psihiatrică în urma procesului 
pe care i l-a intentat un camera- 
man pe care l-a lovit. Rocker-ul 
mai trebuie să plătească și 20.000 
de dolari despăgubiri. Tommy 
continuă „să facă valuri“ după 
scandalul provocat tot de el în 
familie când a bătut-o pe blonda 
„salvamară“ care a cerut ajutorul 
poliției. 

m Bruce Willis și Demi Moore 
se află în plin proces cu o fostă 
baby sitter, Kim Tannahilla. Ea a 
depus o plângere în instanță 
acuzându-i pe cei doi actori că au 
exploatat-o și au făcut „abuz de 
autoritate“. Foștii „stăpâni“ o 
acuză la rândul lor că a oferit 
informații paparazzilor și că ar fi 
furat din banii de cosnitá. 

m La rândul lui, David 
Duchovny s-a săturat ca imaginea 
lui să fie folosită abuziv. Avocatul 
său a câștigat un proces cu o 
firmă care comercializează pe 
Internet fotografii cu autogralul 
(falsificat) al actorului. Duchovny a 
primit 500.000 dolari despăgubiri, 


Doina STĂNESCU 


Pe lângă cântăreți, mane- 
chine, cascadori care au asaltat 
- cu mult sau mai puţin succes - 
lumea filmului, și vedetele 
sportului și-au dorit gloria cine- 
matografică. In ultimul timp a 
venit rândul baschetbalistilor 
americani, adevărate legende în 
viață pentru milioanelor lor de 
fani, să-și încerce norocul. 
Michael Jordan, Shaquille 
O'Neil și Dennis Rodman, trei 
dintre baschetbaliștii cei mai 
mediatizati au pășit cu dreptul si 
pe marele ecran. Personajele 
interpretate de ei ar putea fi 
numite: cel bun, cel puternic, 
cel rău. 

- Oel bun? Bineînţeles, 
Michael Jordan. 1,98 m, 95 kg... 
Simpatic, foarte politically cor- 
rect, familist convins, generos 
când e vorba de opere 
caritabile. In lumea sportivă, 
Jordan este considerat cel mai 
bun baschetbalist al tuturor tim- 
purilor. Dar și cel mai bine plătit: 
între contractul la NBA (National 
Basket Association) și apariţiile 
sale în diferite clipuri public- 
itarem el încasează cam 70 mil- 
ioane dolari pe an. 

— Cel puternic? Shaquille 
O'Neal. 2,15 m, 140 kg și 
măsura 56 la pantofi. Un colos 
care pe teren știe să-și 
folosească forța mușchilor. In 
schimb, în viaţa de toate zilele 
este „uriașul cel simpatic“, tipul 
super-eroului din jocurile video. 

— Cel rău? Dennis Rodman. 
2,04 m, 90 kg. Excentric (părul 
lui a luat rând pe rând culoarea 
galben-puișor, verde crud, roșu, 


Madonna, 
în sfârșit îmblânzită 
(cu fiica ei, Lourdes) 


o mulţime de tatuaje pe mai 
toate părţile trupului si are o 
adevărată pasiune pentru 
piercing gen La vache qui rit). 
Rodman a reușit și să se 
impună ca „tânărul furios“ al 
baschetului. Provoacă de cele 
mai multe ori scandaluri pe 
teren, dar și în afara lui: 
aventura lui cu Madonna, 
apariţiile prin barurile 
frecventate de homosexuali, 
volumul autobiografic 
extrem de provocator „Bad 
As | Wanna Be“ , l-au făcut 
„oaia neagră“ a baschetului 
de care însă fanii nu se pot 
lipsi. 

Producătorii hollywoodi- 
eni n-au ezitat ca, mizând 
pe imensul capital-imagine 
al celor trei coloși, să facă 
din ei actori. 

In Space Jam (r. Joe 
Pytka) Michael Jordan se 
joacă pe sine însuși, salvân- 
du-i pe Looney Tunes, Bugs 
Bunny și prietenii lor și 


verde-rosu, alb-negru; și-a făcut 


Lui Shaquille O'Neil și Dennis Rodman „joaca“ de pe terenul 
de baschet le aduce milioane de dolari. 
Dar și filmele în care ei (s-)au jucat 


câștigând un meci de baschet 
împotriva unor adversari răi-răi- 
răi. 

Shaquille O'Neil a realizat si 
el două roluri memorabile în 
Blue Chips (r. William Friedkin) 
alături de Nick Nolte (un film 
care vorbește despre... baschet 
și corupția din sport) și Kazaam 
(r. Paul Michael Glaser) unde îl 
găsim în rolul unui duh uriaș, 
asemănător cu cel din Aladin. In 
sfârșit, „răul“ Rodman a jucat în 
Double Team (r. Tsui Hark) 
avándu- ca partener pe Jean 
Claude Van Damme. Sportivul 
este aici un agent CIA care il 
salveazá la tanc din diferite 
situatii periculoase pe durul Van 
Damme. Un rol pe másurá pen- 
tru Rodman, mai ales cá el n-a 
fost nevoit sá renunte la tinuta 
provocatoare. 

Cel mai recent baschetbalist- 
actor este românul Ghiţă 
Mureșan, care joacă de la egal 
la egal cu Billy Crystal în Uriașul 
meu iubit pe care-l vom vedea 
pe ecranele noastre. Intrebarea 
este dacă admiratorii lor își vor 
aminti de „coşurile“ marcate sau 
de rolurile din cinema? 


NA AI Y 3h INI 


„Când devii mamă, totul se 
schimbă. Am înţeles abia acum 
că celebritatea nu poate înlocui 
dragostea“, spune Madonna, 
care nu mai vrea să fie provoca- 


toarea divă de acum câţiva ani. 
Fiica ei, Lourdes, de un an și 
jumătate, a făcut-o să se 
împace cu sine. „Nu regret 
absolut nimic din ceea ce am 
făcut: nici prima căsătorie cu 
Sean Penn, nici divorțul, nici că 
am pozat pentru Playboy, nici 
lansarea albumului numit de 
multi “sex book“... Singurul lucru 
care mă deranjează și mă face 
să-mi pierd cumpătul este când 
sunt acuzată că l-am considerat 
pe Carlos Leon (tatăl lui Lourdes 
- n.n.) doar un donator de 
spermă. L-am iubit pe Carlos și 
am trăit împreună mai mult de 
doi ani. Am rămas foarte buni 
prieteni, iar mica noastră Lola 
(cum o alintă ea - n.n.) îşi 
petrece frecvent timpul la părinţii 
lui. Nu doresc ca fiica mea să 
crească fără tată. Știu ce îngroz- 
itor este să n-ai decât un 
părinte. (Mama Madonnei a 
murit pe când ea avea doar cinci 
ani - n.n.) Rolul Evitei m-a ajutat 
să mă schimb. Mi-am dat seama 
brusc că nu sunt buricul pămân- 
tului și că în definitiv a fi un om 
obișnuit este un lucru minunat. 
E adevărat sunt un star, dar 
nimic nu se poate compara cu 
maternitatea. Privirea fetiţei 
mele îmi spune că mă iubește, 
dar nu pentru că sunt bogată, 
celebră sau talentată. Pentru 
prima oară în viața mea simt că 


sufletul meu sia găsit 

chea“. ; : 
Mii ete Rubrica „Cineglob“ 
este realizatá de 


Doina STÁNESCU 


is. 


Mf 
y ran 
UT i 
inh 9" 
| sl 
' 3 


AW 
ta 

ij 

im 


| 


jj 
„i 


38 


CINE CE FILMEAZĂ! 


> Casa Warner a re-respins scenariul pentru Superman. 
Totuși, Tim Burton și Nicolas Cage vor fi în continuare plătiți, fie 
că filmul se va face sau nu. Același „tratament“ a fost aplicat de 
compania Fox proiectului lui Jan De Bont, Ghost Riders in the 
Sky. Se pare că timpul nu mai este propice superproductiilor. 
Warner a renunţat la | Am a Legend (r. Ridley Scott, cu Arnold 
Schwarzenegger) în timp ce Universal a oprit filmările la Hulk. 
Toate aceste filme au ceva în comun: bugete de peste o sută 
milioane dolari. 

> Producătorul Paul Monash care a lansat-o pe Sissy 
Spacek în terifianta Carrie (r. Brian De Palma, 1976) va începe 
filmările la Carrie 2. Interpreti: Amy Irving (va fi Sue Snell, cea 
mai buná prietená a lui Carrie din prima serie), Emily Bergle, 
Jason London si Dylan Bruno. Regia: Robert Mandel. 

» Regizorul George Haas va intra in productie cu Friends 
and Lovers, o comedie dramatică despre un tată care-și invită 
fiul (de care nu prea s-a ocupat) să petreacă împreună 
sărbătorile de Crăciun. Alături de Danny Nucci (Fabrizio de Rossi 
în Titanic) mai apar: Stephen Baldwin, Alison Eastowood, Robert 
Downey jr. și Claudia Schiffer. 

» Taxman este o comedie canadianá produsá si realizatá 
de Alain Zaloum. În rolul principal, Billy Zane care este aici un 
comerciant confruntat cu serioasa concurentá a unui supermar- 

ket construit vizavi 


e Lena Olin a trecut (doar cu vocea) la 
filmele de animatie 


de magazinul lui. 
Zane íi va avea 
parteneri apoi pe 
Nastassja Kinski 
si Dan Aykroyd în 
Susans' Plan de 
John. Landis, o 
comedie macabrá 
despre o femeie 
care incearcá sá- 
fas idt si ucidá sotul pen- 
tru.a incasa asig- 
urarea de viaţă. 
> După ce a 
făcut parte din 
juriul festivalului 


de la Cannes, 
Winona Ryder 
filmează vara 


aceasta sub con- 
ducerea lui 
Michelangelo 


Antonioni în Just 


To Be Together. 
Parteneri: Johnny 
Depp si Andy 
Garcia. 

» O altá 
jurată a Fes- 
tivalului cannez, 
Lena Olin, a ter- | 
minat de curánd E 
Hamilton, primul 
film al realizatoru- i 
lui suedez Harald 
Zwart si lucreazá 
la un film de 
animatie, Planet 
Ice de Art 
Vitello... 

> Are doar 
18 ani și a real- 
izat primul ei lung 
metraj, La KC 
Pomme (prezen- | 
tat anul acesta la | 
Cannes). Samira 
Makhmalbaf este 


a 
ouo 

€ Johnny Depp din nou împreună cu 
Winona Ryder... doar pentru un film (Just 
to Be Together r. Michelangelo Antonioni) 


fiica lui Mohsen, 

regizorul care, aláturi de Abbas Kiarostami, se aflá in fruntea 
oamenilor de cultură iranieni ce se pronunţă împotriva funda- 
mentalismului islamic. Samira a jucat prima oară la 8 ani în Le 
Cycliste (in regia tatălui ei) și până la Márul ea a mai realizat 
două scurt metraje. La Pomme e făcut în familie: scenariul și 
montajul aparţin tatălui, imaginea fratelui ei, Mezssam, iar una 
din interprete este sora ei, Hana (9 ani) și ea autoarea unui scurt 
metraj. Samira Makhmalbat va începe în august filmările la 
coproductia franco-iranianá intitulată provizoriu Amour = 
Mensonge. 

» Cea mai proaspătă vedetă masculină a cinematografului 
asiatic care și-a început cariera hollywoodiană este Chow Yun- 
Far cu The Replacement Killers r. Antoine Fuqua. EI se află din 
nou pe platouri sub conducerea lui John Woo în Kink's Ransom, 
produs de către compania Fox. Filmul ne propune dragoste, 
acţiune şi gaguri. | 

J> până la 30 de ani Rufus Sewell a fost rând pe rând: 
muzician, tâmplar, agricultor, măturător, și în sfârșit, actor. După 
Carrington (alături de Emma Thompson), Hamlet (cu Kenneth 
Branagh), el joacă în Dark City (r. Alex Proyas) si Illuminata 


“(r. John Turturro): La sfârşitul lunii iulie el va fi Frank în Martha, 


Frank & Laurence 
(r. Nick Hamm). 
» Cunoscută 
din serialul News 
Radio, 
Tierney a trecut 


Maura 


la marele ecran 
cu Primary Colors 
(r. Mike Nichols). 
Ea are în proiect 
Instinct (r. John 
Turteltaub) — cu 
Anthony Hopkins 
si Cuba Gooding 
jr. si McBeth's - 
transpunerea 
celebrei piese 
shakespoarene 
Macbeth 
variantă 
dernă, 

petrocându-se 


intr-o 
mo- 


acțiunea 


e Billy Zane - eroul comediei Susan's 
Plan (r. John Landis) 


food. Scenariul este scris de soţul ei, actorul Billy Morrissette. În 
luna octombrie ea va juca în Force of Nature de Bronwen 
Hughes unde, împreună cu Ben Affleck si Sandra Bullock, 
formează un ciudat trio amoros. 


într-un, fast 


ha Viitorul film al regizorului Francois Ozon (Sitoom) se va 
intitula Les Amants criminels, o poveste despre sex $i moarte, 
Deocamdată, distribuţia nu este definitivată. 

» Realizatorul Alex Proyas (Dark City) a renunțat să mai 
facă Quatermass and the Pit, din cauza drepturilor de autor 
nerezolvate, dar va începe în toamnă producția unel comedii 
despre o trupă de rock din anii '80, care 
pragul dementei. 


isi aduce fanii in 


AU AVUT PREMIERĂ: 
m Shooting Fish - regia Stefan Schwartz 
Townsend, Kate Beckinsale, Dan Fitterman. Doi tinori 


Cu Stuart 
un amo 
rican si un englez - se lansează într-o escrochorio pontru a-și 
cumpára un conac la tará. 


E Scream 2 - regia Wes Craven. Scream Loudor (Tipà mai 


tare) a fost titlul de lucru al filmului. Wes Craven $i scenaristul 
Kevin Williamson au făcut totul ca cea de-a doua sorio să fio si 
mai terifiantă decât prima (apărută în 1997). Nove Campbell 
(vezi pag. 14) si Jamie Kennedy sunt acum studente; Courtney 
Cox e ziarista, iar David Arquette - polițistul, 

m Nightwatch. Doi studenti care înoată într-o bale de sânge. 
Profesia lor: paznici de noapte la o morgă. Unul dintro ei devine 
suspectul principal într-o afacere polițistă cu un criminal în serie. 


Dar și viitoare victimă. Regizorul danez Ole Bornedal ii are 


interpreţi pe Ewan McGregor, Josh Brolin, Patricia Arquette și 
Nick Nolte. Filmul este un remake după Nattevagten realizat de 
Bornedal în 1994. Adaptarea este co-semnată de Steven 
Soderbergh. 

e Les Ailes de la Colombe. Inocenta și puritatea o împiedică 
pe o tânără să aleagă între regulile stricte ale înaltei burghezii 
britanice din care face parte și dragostea pentru tânăr jurnalist 
fără un sfant. Ea găsește un sprijin în prietenia unei tinere amer- 
icane nonconformiste. Adaptarea romanului lui Henry James 
este încredințată de producătorul Kenneth Branagh, lui lain 
Softely. Costumele sunt de epocă iar casting-ul anglo-saxon: 
Helena Bonham Carter, Alison Elliott, Linus Roache, Charlotte 
Ramplig. 


SI... 


e A Simple Wish (r. Michael Ritchie, cu Kathleen Turner, 
Martin Short). e Ca n'empeche pas les sentiments (r. Jean- 
Pierre Jackson, cu Philippe Chevalie, Regis Lespales, Sylvie 
Jolie) e Good Burger (r. Brian Robbins, cu Kenan Thompson) e 
Luis et Frank (r. Alexandre Rockwell cu Steven Randazzo, Rosie 
Perez, Tony Curtis, Steve Buscemi) e Playing God (r. Randy 
Wilson cu David Duchovny, Timothy Hutton, Angelina Jolie e 
Que la lumiăre soit (r. Arthur Joffe, cu Helene de Fougerolles 
Tchéky Karyo, Ticky Holgado) 6 A Smile Like Yours (r. Keith 
Samples, cu Lauren Holly, Joan Cusack) e Armă mortală 4 (r. 
Richard Donner, cu Mel Gibson, Danny Glover, Joe Pesci) e 
Kool the Conqueror (r. John Nicolella cu Kevin Sorbo - Hercule) 
€ Armaggedon (r. Michael Bay cu Bruce Willis, Liv Tyler) e For 
Richer of Poorer (r. Brian Spicer) cu Tim Allen, Kirstie Alloy 
€ The Trigger Effect (r. David Koepp cu Kyle MacLachlan, 
Elisabeth Shue) e Rázbunátorii (r. Jeremiah Chechik, cu Ralph 
Fiennes, Uma Thurman) € Mutante 2 (r. Peter Medack, cu 
Natasha Henstridge) e 6 Days, 7 Nights (r. Ivan Reitman cu 
Harrison Ford si Anne Heche). 


€ Maura Tierney (nici o legáturá cu Gene Tierney) va fi lady 
Macbeth intr-un... fast food 


: 3 


40 


a cei 49 de ani, Nathalie Baye se reîntoarce pe marile ecrane 


Kt. Alain Barberian) 


m 


Cei care-si fáceau prob- 
leme în legătură cu situaţia 
financiară a lui James Cameron 
(în timpul filmărilor la Titanic a 
renunţat la onorariul său pentru 
a se putea continua filmările) 
pot fi liniștiți. Hollywood 
Reporter anunţa de curând că 
Fox si Paramount, în urma unor 
discuţii. furtunoase, au hotărât 


să-i ofere regizorului o primă de 


100 
încasările de peste 1 miliard 
jumătate făcute de Titanic. 


milioane dolari din 


Producătorul David Stutman I- 
a dat în judecată pe Leonardo 
DiCaprio cerându-i 10 milioane 
dolari despăgubiri pentru că 
actorul s-a folosit de influenţa pe 
care o are și a împiedicat pre- 
miera filmului Don's Plum, turnat 
acum doi ani, în doar șase zile, 
cu buget microscopic. Avocatul 


lui DiCaprio a replicat susținând 
că actorul a acceptat să apară 
în film din prietenie punând însă 
condiţia ca filmul să nu fie 
exploatat ca un lung metraj, 
ceea ce Stutman încearcă să 
facă acum, profitând de notori- 
tatea eroului de pe Titanic. 


În familia lui O.J. Simpson 
înclinația spre violență pare 
ereditară. Fiica lui cea mare, 


Arnelle, aflată sub influenţa 
drogurilor și a alcoolului, la ora 2 
dimineața a pierdut controlul 
Saab 
decapotabilă si a lovit în plin 


puternicei mașini 
casa scenaristului hollywoodian 
Keith Robinson. Arnelle a fost 
dusă la spital, iar tânărul cre- 
ator, după spaima zdravănă, s-a 
întors la masa de scris. 


Premiera de pe Broadway a 
piesei Wait Until Dark, în care 
Quentin Tarantino joacă rolul 
unui asasin sadic care teror- 
izează o biată nevăzătoare (vezi 
nr. 5/1998) a suscitat indignarea 
criticilor de teatru. În New York 
Times se afirma chiar că 
Tarantino „este un pericol doar 
pentru textul pe care-l spune“. 
Cu toată presa defavorabilă, 
spectacolul are succes si 
biletele pe următoarele patru 
luni au fost deja vândute. 


TELENOVEL 


@ Ricky Martin este interpretul imnului oficial al Campionatului Mondial de fotbal 


CONFIDENTE 


6 Leticia Calderon (Esmeralda 
serilor noastre telenoveliste): 
„Mulţi cred despre mine că sunt o 
persoană calculată și fără prea 
mare încredere în lumea din jur. 
Asta din cauză că nu-mi fac prea 
ușor prieteni. Dar pe cei care îi am 
deja îi simt tot timpul aproape de 
sufletul meu și sunt gata oricând 
să-i ajut... Sunt căsătorită cu un 
medic stomatolog pe care l-am 
cunoscut pe platoul de filmare 
(venise să trateze măseaua unui 
coleg). Este un bărbat admirabil, 
care mă înțelege și-mi înțelege 
profesia care de multe ori mă ţine 


Din 


departe de el 
obligațiilor contractuale nol dol nu 
am avut o adevaratà lună de 
miere. Spor ins oa in aoeantü 
vară să “fugim” pe Coasta de Azul 
unde pentru câlova sáptámáni 


6nuzü 


vom fi doar nol dol 9l... marea" 

€ Osvaldo Hios (nu mal are 
nevoie de nio! o prezentare): 
„Sunt fericit că in afárgit in Al aon 
del amor interpretez un personaj 
negativ. Mă süturasem sA fiu 
eroul bun, cu defecte pe lolpe 


colo... De astádatà sunt un tip 
cinic, afemeiat departe de acel 
“cod al onoarei”, Un rol adevárat", 

e Leticia Sabater (Valeria 
Santander, lomela fără norupule 
din Soapte de iubire) „Mi-am 


(găsit în sfârșit împlinirea. Se 
numește Alejandro Izquierdo 
Bueno, este mai tânăr cu un an 
decát mine (actrița a împlinit de 
curând 30 de ani - n.n.). Este om 
de afaceri și prin natura ocupației 
se deplasează foarte mult, așa că 
ne întâlnim adesea în Spania, 
unde el are contracte iar eu 
filmez. Nu ne gândim deocamdată 
la căsătorie, dar faptul că am fost 
acceptată de mama lui, o 
adevărată dona mă face să cred 
că poate, în curând, voi avea gân- 
duri de máritis". 

e Angelica Rivera (Stăpâna, 
care și în viața de zi cu zi este tot 
atât de nonconformistă: „Pentru 
mine bărbatul ideal ar trebui să 


arate ca Gregory Peck, dar cu 
spatele lui Jean Claude Van 
Damme, fundul lui Stallone și gura 
lui Michael Keaton. Soțul meu, 
Jose Alberto Castro are câteva 
ceva din toate astea, așa că nu 
trebuie să caut în altă parte, am 
tot ce-mi trebuie acasă la mine. 
Oricum, soțul meu nu are o viaţă 
prea ușoară pentru că în dragoste 
din pisică blândă mă pot transfor- 
ma într-o leoaicá neîmblânzită“. 

e Ricky Martin (noul star al 
muzicii latino-americane care are 
insá sumedenie de fani si in 
Europa): ,Dupá melodia mea de 
succes, Maria, am primit oferte de 
turnee în Franța, Italia, Spania. În 
ultima vreme, vântul suflă puternic 
în pânzele mele. Am înregistrat un 
nou album, Vuelve, joc într-un 
musical de succes dupá romanul 
Mizerabilii de Victor Hugo, am 
inregistrat si un disc cu muzica 
spectacolului. Dar cea mai mare 
bucurie pentru mine a constituit-o 
înregistrarea imnului oficial al 
Campionatului mondial de fotbal, 
Copa de la vida si includerea in 
repertoriul meu a unei melodii 
frantuzesti pe care am schimbat-o 
puțin, dându-i tonalități sud-amor- 
icane. Ea se numește Marcia 
Baila. Ceea ce regret este că nu 
prea am timp pentru viața senti- 
mentală. Dar astea sunt riscurile 
meseriei“. 

e Fernando Colunga (Jose 
Armando, iubitul nestatornic din 
aceeași Esmeralda): „Am făcut la 
viața mea o grămadă de moeserii 
înainte de a ajunge actor: portar la 
un hotel de lux, vânzător, chelner. 
Acum, chiar dacă am bani sufi- 
cienti, mi-am deschis un centru de 
închiriat mașini și motociclete 
pentru cá "motoarele" au rămas 
pasiunea mea. Și, odată cu ele, 
bineînţeles viteza“. m 


Lui Fernando Colunga admira- 
toarele îi pot scrie pe adresa: 

Hacienda de Totoapân 128 

Prado Copa 

Delegatión Tlalpán 

Código 14350 

México D.F. (México) 


Cu o experienţă de 30 de ani în sistemul bancar internațional 
în domeniul finanţării și decontării tranzacţiilor - 
și cu o reţea de peste 2000 de bănci corespondente, 


BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR S.A. 


este cea mai bună bancă comercială românească, partenerul ideal al > 


oamenilor de afaceri din țară și străinătate. 


IECETI-I PRAGUL ÎMPREUNĂ CU NC 


Calea Victoriei 15, 70012 BUCUREȘTI - ROMÂNIA, Tel.: +40.1-614 73 78; +40.1-614 91 90 Fax: +40.1-312 24 95; +40.1-311 27 51; +40.1-614 15 98 
Telex: 11 235; 11 703 ebank r, SWIFT: BRCEROBU, e-mail bancorexQ kappa.ro 


Lei 6000