Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1942_051_0016

PROPRIRBTAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub No. 163 Trib. ilfov 


- aa mr ara e ear: 





ABONAMENTE: 
antveităi şi instituții 1999 lei 
e onoare 
particulare 12 luni 360 î BUCUREȘTI 1 Str. Brezoianu 22 
6 luni 130 „, TELEFON 3.30.10 





Note de carnet 





REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA 


BAUDELAIRE în 


e Şi. x (6 
Poezia „duminicală Poezia Românească 


Am cunoscut mulţi iubitori 
de poezie, cărora le convine 
aerul sămbătorasc cu care ar 
ceastă musafiră rară pretinde 
să deretice, pe masa de lucru, 
neorânduiala hârtiilor în vraf 
şi a gandurilor wcise 'ba jumă- 
tatea gestului de înuplinire. 
Superioritatea  senioriaiă pe 
care și-o proclamă poezia faţă 
de obidita muncă zilnică a 
scriitorului, provine intrun 
spiu de superstiție :mitailogică : 
geneza axiestei olimpice apa- 
riții, Dantru oma Comun şi 
pentru Toți Câţi respirăm a- 
celaş air intozut de preju- 
decăţi şi ipre-fagurații, este în- 
vuvuiiă îvur'o mebuloasă ce se 
preveazi la legendă. Puțin llip- 
seşta să ajungem a acorda ver- 
setului biblic după care pula 
imeeaput a fost Cuvântul, 
valoare lierată. lar artei cu- 
vintelor, respectul cuvenit 
ata, Cuvâniwului. Nu TareOTI 
întraaavăr, s'a incercat O ana” 
logie între activitatea creato- 
rului de artă şi activitatea De- 
miurngucui stuhiilor. Confuzia, 
prilezuntă şi de echivocul ter- 
menubui elim, din a cărui ră 
dăcină provime „poesie“, în- 
clină să dea un sens „po-etic” 
poeziei, tot aşa cum Un Senus 
poetic pare, pentru unii, să 
aibă procesul de „poiein” de 
„facere“, de „creație“ a lumii. 

identăficanea poeziei: cu Creg- 
ţia „a modului ideal de a gândi 
fără concepte, cu una din mo- 
dalităţile acţiunii, mi se pare 
primejdioasă. Oricât genul „de 
acțiune avut în. vedere ar în- 


„. bătuea, deea sforțării penibile, 


dureroase, * nefiraști, pe care 
me-o sugeră obișnuit muncă, 
conexiunile cu aspectul prag- 
muatic ai procesului acestuia 
sunt imevitabile, Creaţia este 
un mod superior de „a face“, 
în care Spiritul creator nu se 
împiedică decât îm foarte re- 
dusă măsură, de inerția mate- 
miei pe care are rostul să o 
transforme, în sensul postula- 
telor sale, | 

Spre deosebire de producţie, 
umde materialul brut şi mij- 
loace fizice de prelucrare a lui 
țin primul loc, creaţia nu este 
colaborare între dat şi ideal, 
ci invenţie pură, până şi a da- 
tului. Așa fiimd, orice definiție 
analogică sau aluzie core a 
putea-o învecina producţiei, 
muncii practice, afartului uti- 
litam, trebue repudiată. 

A omologa procesul genetii 
al universului, desfășurat, după 
spusele biblica, de-alumgul ce- 
lor șase tridnice zile de înfăp- 
tuiri ale Cuvântului demiurg, 
este pentru poezie o onoare 
care, daparte de a-i sluji ia 
ceva, o deserveşte în chipul 
cel moi vot: ziiale creațiunii 


DRĂGUȚESCU 


„curati 





de ION FRUNZETTI 


au fost, prin cunoseata normă 
morală a repaosului zilei a 
şaptea, asimuave eapocilor de 
lucru cărona legiuitorul face 
— îm concepția socială a 
muncii — să ve Suoceadi Te 
paul duminical, 

Uri, mucă e să uzăm de 0 
metaţora ca acea de ul, Ss 
Vi UQUOT Șase Ze e muncă 
corespunde poezia, i zilei ai 
SQLUSU ot Pur COnbempiative, 
la cara datoria vmyutnuă în 
celelalte şase conferă drept. 

Conueapyua AiuminCcală a poe- 
ziei recompensă, a poeziei 
Sura Ge plucene desinieresubu, 
pasivă, neprugmatică, in-uitiă 
(uta TE-wut0vard, dar mu PEe- 
Puia E] UTE ONU  UUEDPyt 
dar vot Mute (SAU, Ina Die: 
dac. to. Gui] ttewurinuții e 
Ga de Ușor Să Conjtna, pentru 
Steiuţăbit JODr Qi Opuziyuti VOT 
Cununa Jața GE out, Mitiutio 
tun, otiuuamea :0are reușaşte 
Su se dusprendă ue Desenul 


- 2utiltutur, Cu, Sutiudhitvea Care nu 


izbuuajta sa înpăleaga vaoarea 
ulita ii. 

Desinberesarea superioară, a- 
vămauşi  jumoanveniarea în 
sendurde spiriuultu, poate ji 
lesne  conjunaată cu celall 
concept opus utuiivății: îutul.ta- 
tea. 

A vorbi despre un sens du- 
minical al poeziei, înseamnă a 
evoua pe mucnea de cuțit ce 
despaite conoapția despre re- 
paos a elitelor — rezumată 
prin adâncurea contempiativă 
in rostunuemți propriu, uzoiane 
şi meaitaţie, revenire la tine 
însuți uită, — de CONCEPȚU 


dupa  dearacții, vwșirea din 
piema proprie, acumularea de 
senzaţii neobișnuite, întrun 
cuvunit „fuga de sine însuş.“. 

Toţ ceeace imventează ca 
„divertisment“ mabbpumea,  ATu0- 
nimă, ține într'un oarecare fel 
de plăcarile rezervate inter- 
valelor duminicale, 

Domnul Tout-Le-Monde, în- 
tors dela registrul său diurn 
de contabiivate, se „„listrează“ 
cizelând versuri. 

Item, obosită de munca în 
comitetele multiple ale aso- 
ciaţiilor în care Gu onoare 
ese mambră, cutare stimabilă 
Doummă face de pildă pictură, 
sau muzică sau liberatură, sau 
pe toate la un loc („Que Dieu 
nous  prâserve!“,are dreptate 
să se îngroaească cititorul). 

Ipac, Nea Mache dân Pan 
duri merge duminecal ţa „ri- 
vistă“, profesând cu această 
ocazie o foarte originală dorc- 
trină estetică cu accemte de 
jazz și balet în costum de e- 
pocă... paradisiacă. 





(Urmare în pag. 5-a) 


€  DUlgar i JOAN . 


de CONSTANTIN-STELIAN 


Ideia tălmăcirii în româneşte a volumului de poezii Les Fleurs 
du Mal al lui Baudelaire a stăpânit pe autorul rândurilor de faţă 
dela primui contaet cu această unică operă, timp de un deceniu şi 
jumătate. Cu cât pătnunderea a fost mai atentă și mai adâncă, 
cu atât ispitirea aceasta şi-a micșorat intensitatea, :convingân- 
du-ne că — asemenea oricărei moezii veritabile — și savoarea 
baudelaireiană, nu numai că nu paşte fi vedată în măsura ei 
egată, dar nici „trădată”. dn asemenea situație, a tălmăci au 
poate însmna mai mult — şi în cel maj bun caz, — decât a inţer- 
preta — iaz corecta interpretare poetică îmbeamnează a ceda far- 
mecul ideoiogic şi exprimarea prin echivalența de expesie. 

Pornind dela acest criteriu, a trebui să reemnoaștem că posibili- 
tățile noastre sem anai prejos de cerințe. A trebuit să me zetra- 
gem în cochilia paopriei noastre modeşstii, aşa cum alţii anult mai 
inareptățiți decât noi, întru tăhnăcirea iui Baudelaire, o făcuse cu 

basuuuca pentru cel mai autentic interpret liric al sufletului 
contemporan, în ceeace acesta are mai universal şi permanent 
omenesc, mi ne-a părăsit, totuşi, şi vechea ispută ude a-l vedea 
pe Baudelaire și in siova noastră ne-a apărut, de data aceasta, 
sub indemnul unei prezentări antologate. Antoiogate nu în înţe- 
lesu. obigiust ae auezere a ceeace e mai ÎTumos uinut'0 operă său 
mai multe, ci, din tălimătirile existente făcute din poetul francez, 
de către diverși poeţi români, în decursul vremii. 

Expiorarea pe care am intreprins-o, astfel, dacă nu are vreun 
merit deosebit, odată cu desavantagiul de-a nu prezenta o inter- 
pretare unitară a verbului, bauaeiaureian, ne c.era, in scnumb, 
congtatări și concluzii foarte preţioase, nu momai pentru viitorul 
tălmăcițor integral al lui Les bveuns du Mai, dar pentru oricare 
tăimăcitor al oricărui alt poet, din oricare altă limbă, pe deo- 
parte, iar, pe de aita, remarce pline de interes pențru lirica româ- 
nească din uitimeie decenui, în ceeace priveşie influenţa baude- 
lavreiană, în felul cum ea a fecundat şi ferţilizat poezia româ- 
nească cobtemporană, 

Este foare surprinzător şi simptomatic fâptul cum, (încă pe 
când Baudelaire mai constituia an caz scarmulalos în literatura 
Eraunceză, când ecoul procesului dim 1857 era încă foarte viu şi 
Spiritul tradiţional, atât de caracteristic lrancezului, refuza 
ospitalitate cât de redusă „poetului blestemat”, în 1870, polari- 
zace 'n juru-i pe cei anai mari clasici ai nogtri, îm devenire, Con- 
VOnbunl Literare, puouca i taumăcirite iuni Vasile Pogor Don Juan 
aux enters și Bohemiens en voyage. , 

Dela această dată până în prezenti, am patul inregistra aproxi- 
mativ şaptezeci de tăumăcitori ai lui. Bamdelaire. Exceptând. faptnui 
că vreo câţiva — în ultimii ani — am fost stârmniţi de către no — 
şi aică ae .cuviau. în. foarie mare măsură, cvinte_ elogioace d-lui 
don Put, care alăturându-se iniţiativei Doaatee, nu mumai că a 
tălmăciţ el însuşi, îutr'un vohum aparţe peste patruzeci şi cinei 
de vutați din 145 Fueurs Gu Mai, aa a şi istituiț şi decernat 
un premiu d-lui Roşca, printrun juriu forenat din d-nii Perpes- 
sicmuş, Viaduanur Stremu, lompiiu Constantinescu şi scriitorul 
acestor rânduri *). 

Dacă numărul tălmăcitorilor este cel amintit, numărul tălmă- 
cinilor este cu mult mai mare. El întrece chiar pe acela al pae- 
ziilor care se găsesc în Leş Fleurs du Mal. Lucrul este cu putinţă, 
când ne gândim că mnele bucăţi au avut mai mulţi tăimăcitori. 
Amibtimn, de pudă l/Aubâtros, cae, pană acum, uimară Cinci 
sprezece tălmăcitori. Și faptul nu se mărginește numai la acea- 
stă poezie. 

Dat fiind faptul că L'Albatros se bucură de mumărui cel mai 
mare de tălmăcitori în româneşte şi fiindcă astfel ne poate dărui 
o cât mai mare varietate de interpretare, pentru a demonstra 
dificultatea pe care o presupune tălmăcirea unei poezii, în gene- 
ral şi a uneia baudelaireiane — în special — vom servi-o ca bază 
de discuţie şi o vom comenta ca atare — deşi bucata menționată 
nu este cea mai dificilă de tradus, dinire cele aproape duuă suie 
de piese care formează opera îu versuti a lui Baudelaire. 

Medam mai întăi origimalul: 





Vezi Revista Fundațiilor Regale, Ianuarie 19%, 


Souvent, pour s'aruser, les homes d'Equipage 
Prennent des albatros, vastes giseaux des mers, 
Qui suivent, imdolents compoagnons de voyage, 
Le navire plissant sur les gouffres amers. 


A peine les ont-ils deposes sur les planches, 

Que ces rois de Vazur, maldiroits et honteuz, 
Laissent pitiensement leurs gramdes ailes bianches 
Comme des amvirons trainer a câte d'aur. 


Ce voyageur ail& comme îl est gauche et veule! 
Lui, naguere si beau, qu'il est comique et laid! 
Dum agace son bec avec un brile-gueule, 

L'autre mime, en boitant, Vinjirme qui volait ! 


Lie Pocte est semblable au prince des nutes 
Qui hamte la tempâte et se rit de Varcher ; 
Exilă sur le sol au mălieu des hutes, 

Des ailes de gâant V'empechent de marcher, 


Şi acum, câteva din tălmăcirile româneşii, în ordinea cronolo- 
gică a publicării lor : 
1 
Adesea marinarii voind să se desfele, 
Atrag pe punți în cursă gigantici ulbatrozi, 
Ce însoțesc corăbii, în legănate cete, 
Pe.abisuri îmblâmzite prin jertfe de matrozi. 


Dar cum se văd pe scânduri, stăpânitorii slăvii 
Devin nemdemânatici și înduioșetor 

Işi poartă vastelearipi târâş pe puntea năvii 
Ca vâsle ostenite pe laturile lor: 


Fochistu-i mnecăjeşte și şchiopătând dă z0rul 
Să imiteze mersul sțioşilor captivi — 
Ridicol, slab și trândav sarată zburătorul 
Intimidat de râsul matrozilor naivi. 


Poetul e asemeni monarhului furtunii 
Ce vizitează norii râzându-și de arcași — 
Proscris pe sol, în prada prigoanei şi-a minciunii 
Pe aripile vaste se'mypiedică în pași. 
(P. Cerna) 
„Convorbiri Lit.“ 1901 
2 

Adesea, ca să mai petreacă, în largul mării corăbierii 
Prind albatroși, gigante păsări, ce, legănându-se sub cer, 
Urmează'n zborul lar, mobateci tovarăși de călătorie, 
Vaporul care lin plutește pe-udâncuri pline de mister. 





(Urmare în pag. 2-a) 











APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREȚUL 6 LEI 





BEN E 1 MIN 


e n 


LL 





ANUL LI Nr. 
SAMBATA 18 Aprilie 


16 
1942 


Redactor responsabili ; MIHAI NICULESCU 





a ae me 





ADINA PAULA MOSCU 


Peisaj din Moclaru 





MARIURISIRI 


Ne găseam în faţa acelei imense oglinzi 
din salon, care ne cuprindea pe amândoi 
în apele «&j ireale, Priveai extaziată acele 
forme efamere din oglindă şi dacă ades 
îți tremuna mâna strânsă în mâna mea 
sau cum tu însăţi trăiai un fel de ardere 
sacră prin acea contemplație tragică, eu 
am înţeles totuşi că te îndoești de acea 
confuzie între realitatea mea corporală și 
irealitatea din oglinzi, deacCea ţi-am spus: 
„Uită-te încă destul de bine la amândoi, 
la mine cel de aci şi la mine cel de a- 
colo. S'ar părea că nimic nu-i schimbat, 
nici fals, nici strein, că sunt astfel iden- 
tic cu celălalt. Totul îm: aparține mie: 
gura lui, fruntea, obrazul, ochii, trupul 
întreg —' îi le-am! împrumutat numai 
pentru câteva clipe. Poţi scrie peste el 
cu creta număle meu şi semnele literelor 
se impregnează în fiinţa lui. Și pe cel din 
oglindă la fel îl va chema: Serafim. Tu 
pe acesta îl iubești. Iubești numai ima- 
gina mea din oglindă, fantoma mea. Căci 
acesta este adevărul. Intr'o iubire mare 
nu poţi iubi o formă de pământ oare- 
care (care poate numai din întâmplare sau 
din eroare să se cheme om) nu poți iubi 
carnea, hainele sau diplomele mele. Tu 
imi iubeşti aparenţa, oglinâirea, spiritul 
Acum uită-te mai atentă (și în clipa a- 
ceea am luat depe un trepied vaza de flori 
şi-am spart oglinda. Ai ţipat îngrozită şi 
mai întrebat dece am făcut asta. Am 
continuat să-ţi vorbesc tot calm), Acum 
sunt sau nu mai sunt? Spune-mi! Nu, nu 
mai exist, sau dacă suni — exist în fărâme, 
exist ciopârţit. Atunci, cum de mai poţi 
iubi un om, o fantomă — care mâine sau 
ma: târziu va fi la fel rupt în bucăţi, sfâ- 
șiat de vieaţă, nimioit de cei care hulese 
destinul meu ? Scrie acum din nou cu cre- 
tă ; Serafim, nu se mai poate. Ochiul drept 
nu se mai vede, colțul gurii este întunecat, 
S'ar părea că n'am deven.ţ decât o păpușă 
sfârtecată. Orgoliul meu seste însă satistă- 
cut, Am rămas real lângă tine, viu şi firesc. 
(Ai început în clipa aceea să plângi. Și-am 
înțeles atunci: că tu nu poţi iubi ceeace 
sunt cu adevărat, ci numai neființa mea, 
amintirea mea sau apariția aceea din o- 
glinzi. Nu regret însă ce s'a întâmplat. Nu 
regret niciodată nimic, Dar dn ziua aceea 
m'a cuprins dorul de moarte. Știu bine că 
numai de-aş muri, tu ai rămâne pe pă- 
mânt să iubești fantoma mea. Dar astăza 
sunt viu, viu ca orice animal — iar tu ai 
rămas cnedincioasă aceleeaşi oglinzi. 


Intreagă umanitate răsfrânge în mine 


dureri de nețărmurit, suferinţe care mi se 
aplică așa ca și cum aș fi răspunzător de 
soarta ei. De câte ori sunt obligat să stau 


MARTHA BRONDELLO  Castelni Bran 





faţă în faţă cu umanitatea (cu istora ei, 
cu tragedia şi cu eternitatea ei) mă cutre- 
mur, simt că m'apasă o mare greutate pe 
suflet. Nu pot suporta toate gândurile, 
iluziile şi disperările umanităţii. Dels 
drama lui Aaam până la Prometeu și dela 
Isus până Ja Kierkegaard — dela sensul 
nașterii unui copil şi până la moartea ori- 
cărui neputincios inutil — totuși îi ascult 
pe fiecare, îi citesc, caut să-i înțeleg — 
dar pentru fiscare în parte ar trebui să 
plâng de sute de ori pe zi, că m'aş mai avea 
lacrămi niai pentru bucuriile mele. Dea- 
ceea aș vrea odată să fug, să m'ascund, să 
nu mai citesc și să nu mai aflu nimic. 
Contactul cu oamenii mă înfioară şi'n fie- 
care confesie sau vieață a unona din ei — 
nu văd decât propria mea decadeaţă. 

Urăsc spiritul după cum urăsc și vieaţa. 
Dar lăsați-mi-le! Fără ele n'aș şti cum 
să mă mişc pe orbita soartei mele, și pro- 
babil n'aș fi atât de fericit — pe cât sunt, 
aecând am avut revelația lor. 

Câteodată suferința mea este așa de 
mare, parcă aș asista personal la chinu- 
rile naşterii mele. Deaceaa cu toate că 
n'am văzut-o niciodată, îmi iubesc mama 
până Ja zeificare — şi glonif.c toate ma- 
mele din lume — pentrucă au știut şi vor 
ști să accepte cu simplitate nişte chinuri 
inutile. Niciun individ nou născut n'a pre- 
zentat vreo importanță istorică, dela nicâ- 
unul nu s'a așteptat răsturnarea lumii și 
niciunuia nu i sia profetizat a fi adevăra- 
tul mântu-or. S'au văzut chiar fii de regi 
care n'au avut niciun rost în istorie şi 
preoţi sau gânditori care nu ne-au desle- 
gai încă enigmele regăsirii dumnezeirii 
noastre, 

Sunt în dumea asta o mulţime de oa- 
men, care ar dori să mă sdrobească, 
să mor, să dispar — ca să nu se mai îm- 
piedice de mine. Parcă aș fi un strigoi 
neodihnit care nu le dau pace, care-i chi- 
nui și le trig necontenit: sunteţi prea oa- 
meni, sunteţi suficienți, fără măsură de 
interiori, Parcă aș fi conștiința lor din zi- 
lele de mare disperare și-ar vrea totuși să 
mă calce în picioare, să mă sfarăme. Şi 
dece toate astea ? Dece atâția oameni care 
mă urăsc? Știu, le cunosc inimile, sensul 
Pentrucă sunt mai nobil decât etichetele 
lor cumpărate cu bani, pemtrucă mu sunt 
robul nimănu:, pentrucă întotdeauna i-am 
compătimit, mai ales fiindcă am refuzat 
să intru alături cu ei în jocul vulgar al 
umilințelor şi al amonimatului. Dar asta 
nu se va întâmpla nic-odată. Nu voiu muri 
înainte de a şti că sunt cineva, că m'am 
Sbătut și am ajuns pe o culme, nu vaiu 
muri până ce nu voiu asista la moartea 
altora, până nu se vor obliga singur. să 
mă recunoască și să se plece în fața mea 
Dar, oricât dispreț aș avea pentru gloata 
asta de idioţi şi sfinţi falși ai istorie. pre- 
zente — mi-e milă în acelaș timp de «i, 
pentrucă știu b.ne că de i-aș înlocui cu 
șoareci sau cu căţei — istoria ar merge 
mai departe, nimic nu Sar schimba, Ah, 
de s'ar putea întâmpla să fiu singur, pă-= 
Tăsiţ de tot, să rămân unic în toate lumea 
—- pentruca să mă pot bucura și eu de 
vieaţa, destinul și de tinerețea mea. Dar 
au mă voiu lăsa omortit, până ce nu voiu 
învinge, 

Cea mai mare victorie a vieţii mele a 
fost clipa contactului cu moartea, în fața 
șanțului anticar dela Kubanka. Numai a- 
tunc. am înţeles cât de imense şi noui 
perspective mi se deschid, atunci mi-am 
dat seama că dacă n'am fost necesar vie- 
ţii generale — sunt indispensabil propriei 
mele morţi. O moarte violentă, fără ago- 
n-e, fără sfâșieri. Probabil însă că, nedân- 
du-mi-se posibilitatea să mor atunci — 
destinul meu s'a înflăcărat de prea marea 
bucurie a morții — că n'a mai fost în sta- 

re să se cuprindă deodată în revelațile ei. 
Dar de câteori m. se întunecă inima și 
ochii pe străzile acestui oraş stupid, îmi 
aduc aminte cu melancolie de ora 4 a zi- 
lei de 23 August 1941 — şi-mi vine să 
plâng. 
LAURENȚIU FULGA 


| 


E 2 





Cronica dramatică 


SAVOY: „SĂRACU' GICĂ“, 
COMEDIE MUZICALĂ DE 
VASILACHE şi CRISTODULO 


A fost odată un băiat cu suflet 
de zahăr, pe care-i chema Fi:f.- 
rică,.. 

A rost altădată un băiat cu su- 
f'et de zahăr pe care-i chema 
Cavaier Gândac... 

Și, actuaimente, există, toi ia 
Teatrul Savoy, un băiat cu suflet 
de zahăr pe care-l cheamă Gică. 
Mai precis: Săracu Gică. 

Seamănă foarte mult între ei 
aceşti băeți de zahăr, şi toţi trei 
la un loc seamănă cu Vasilarhs. 
E şi normal fiindcă Vasilache nu 
prea se magquillează, 

E drept că unul din acești băeţi, 
Cavaler Gândar, a vrut să se a- 
rate mai grozav şi a incercat să 
filosoteze pe marginea vieţii. 

Dar maximele și cugetările ex- 
trase din manualele înțelente su- 
nau în gura Cavalerului Gân- 
dac, la fel de ridicole cum cred 
că ar duna muzica lui tVagrer 
în saxofoanele „băeţilor“ lui Ma- 
lagamba. 

Şi ered că şi Vasilache şi-a, dat 
scama ge acest adevăr. 

Ca urmare, l-am revăzut la ul- 
tima, premieră a teatrului Savoy 
pe Vasilache — botezat de astă 
dată: Gică — în chip de Firfirică 
suzubăț, ușor îndrăgostit, uşor 
neiericii, uşor inteieligent, iar nu 
arofund îndrăgostit, profură ete. 


etc., ca buna lui reQă, Cavaler 
Gândac, 
Intorcându-se la  predacesorii 


acestui cum se cade şi „sărac“ 
Gică, ne vom aduce aminte că 
Firfirică era compozitor, sau aşa 
ceva, şi că domivuj Gândac era 
casier la o bancă, sau aşa ceva. 

Gică este, mai simplu, băiat de 
prăvălie, sau aşa ceva. Şi se în- 
d:ăsositște domnu' Gică ge iata 


n: 





patronului, Prăpastia dintre ei 
este, bine înţeles, destul de mare. 
Fata patronului e fată cu euuca- 
ție, crescuţă la pension, iar el e 
doar... Săracw Gică, 

Aşa dar, cu greu Gică se va 
putea. căsători cu fata patronului. 

Dar, fiindcă pe această fată o 
interpretează doamna Tanizi Că- 
păţână care în viaţa de toate zi- 
lele e măritată cu Gică Vasilache, 
şi fiindcă o situație tristă po sce- 
nă ar putea — toi! tol! să batem 
în lemn — influenţa situaţia rea- 
lă, domnul Vasilache şi =— soli- 
dar cu dânsul — domnul Cristo- 
dulo au căutat să ducă lucruri- 
le spre un sfârşit fericit 


2 ea 

(| = e 
vu) 

SI 


TANTZI CĂPĂȚĂNĂ 


Și deci Gică, băiat silitor, s'a 
inscris la academia comercială, 
pentru ca atunci când va avea o 
diplomă în buzunar, să poală 
cere, îără teamă, mâna domn șoa- 
rei Tantzi. 


Dar nici nu mai e nevoe de 
această diplomă, fiindcă o serie 
de încurcături — semănând leit 
cu acciea petrecute lui Firtirică 
— îl fac pe Gică — în nealilate, 





Poezia „duminicală“ 


(Urmare din pag. l-a); 


Ibidem, Conu X, „doctor în 
abecedar“ sau prim-consilier 
al municipalității din Mizil, 
duminacal dedat deliciilor ar- 
tei, afirmă cu toată ponderea 
pozițici D-sae în cosmos (COs- 
mosul, lângă numee D-sale se 
scrie cu literă mică!), precum 
că ăi mai al drăâ' p-c-or român 
este simpaticul Zozo Z.. ale 
cărui nuduri „pă cinste“ îm- 
puie interioarele dormitoarelor 
burgheze. 

Au, disigur, cu toţii, o con- 
cebț'e dum ntcală a artei: cri- 
teriila vuturor acestor respec- 
tabili reprezentanţi ai cpiniei 
pubiice se întemeiază pe capa- 
citat-a de divertisment oferită 
de spectacolul dumi.necal. 

Există plăceri ale iritabili- 
tății, (digestive, motrice, pi- 
zuale, auditive, olfactiae, se- 
zuala, ate.) şi există plăceri 
ale susceptibilității spirituale. 

„Dumimecalitatea“  amtei e 
primejdioasă, în sensul prim, 
şi de dorit în sensul cel de al 
doilea, 

Ințeleasi ca o recompensă 
de ordin costemplativ, arta — 
identif:-abilă funciar cu furie- 
ţia genariză a pozzei — pri- 
Lejuwește lucidități: active a 'spi- 
ritului răgazuri de fericită e- 
clipsă.  Preponderenţa  senti»- 
menta'ă a unuli singur moment 
de deleatare „duminecallă“, o- 
feră spiritubui obosit mecreaţia 
necesară. Să nu uităm că în- 
tr'o cpocă 'de ferventă şi apli- 
cată muncă de executie, ce- 
rută de poemul Său celebru, 
„La Jeune Parque“, Paul Va- 
lry a înitrevăzut, întrun mo- 
ment de relaxare afectivă per- 
misă sieși cu solicitudine du- 
minecală, tot calmul insonda- 
bi al magniicei sale „Palme“: 


„Patince, patience 
„Patiuno dans Vazur! 
„Ctaqus atome de since 
„Est la chance d'un fru%4 
[mur!...” 


Este atesta un splendid 
exempuu de ceeace se numește, 
pentru spiritui lucid şi activ, 
„trândăvie“, 

Într'o perioadă de asemenea 
„trânidăvie“  duminecală, ase- 
meni: păcii zilei celei ce a șap- 
tea, şi-a fntnepăzut Arthur 
Rimbaud, — poetul sbouiciume- 
lor Celor mai de necrezut, co- 
răbieru! beat al oceanului de 
contradicții interioare și aspi- 
rații învolburate, — luminoasa 
muzică a „flumimărilor“ sale. 
Tipul poemelor  duminecae 
eito, a um: chimuiț ca: Ion 
Barbu, de pildă, acea visată m 


poema „Timbru“ (din „Joc 
secund): 
„Cimpoiul vejted, luncii, 
[și fluerul în drum 
„Durerea divizată o sună 
('ncct, mai tare, 
„Dar piatra'n rugăciune 
[a humsei despuiare 
„Şi unda 1 godiă sub cer, 
[vor spune — cum? 
„Ar trebuj un cântec 
[încăpător, precum 
„Foșnirea mă .ăsoasă 
ja măr.lor cu sare 
„San lauda g.ădinei 
[de î..ger:, când răsare 
„Din cuapsa bărtătească, 
[a! Evei trunchi de fum!“. 


ION FRUNZETITI 


d ac ap dar na mc a ga Ra a e a E Ra RA E a RED apt 





cu desăvârșire nevinovat — să a- 
pară în ochii domnişoarei Tantzi, 
în chip de mare craia. 


Şi cum „marii erai” plac la 
fete, până la urmă  domnișoara 
Tantzi se mărită cu domnul Gică. 


Asta e povestea... Alături de 
Gică şi de iubita lui mai joacă 
un rol principal şi patronul câr- 
ciumei, care seamănă ca două 
picături de apă cu colonelul din 
„Yirfirică” iar nu cu gelosul „Ju 


pân Dumitrache din „O noapte 
furtunoasă“ aşa cum,  amuzân- 
du-mă, am cetit într'o cronică 
în care Vasilache era acuzat că 
l-a plagiat pe... Caragiale, Apoi 
mai apar pe scenă nevasta pa- 
tronului „coloneleasa“ din Fir- 
firică şi nu — Doamne ferește!— 
Veta din aceeaş „noapte furtu- 
noasă”), ucenicul prostănac, ser- 
vitoarea îndrăgostită, tenorul ge- 
los („boxeurul“ din „Firf'rică“), 
un tânăr îndrăgostit de duiduia 
Tantzi (acelaş tânăr din „Firii- 
rică” şi „Cavaler Gândac”, ceva 
mai caricaturizat) ete. etc. etc. 

Aceleaşi personagii din come- 
diile anterioare ale lui Vasilache, 
apar și în accastă ultimă farsă, 
<chimbată fiindu-le doar starea 
civilă, 

Așa că putem spune doar că 
Vasilache l-a plagiat pe... Vasi- 
fache. Şi aceasta numai dacă 
vrem să pronunțăm neapărat a- 
acest cuvânş în cronica noastră. 

far spectatorii s'au distrat la 
acest. „Săracu' Gică”, la fel ca 
şi la „Firfirică”. 

Buna dispoziţie a publicului a 
fost provocată şi de jocul fără 
cusur al lui Vasilache, 

Trecând cu o dibăcie de maes- 
tru pe lângă sarje, Vasilache ştie 
să scoată efecte hilariante â'n 
cele mai simple situatii comice, 
io: aşa cam cu un Simplu gest, 
poate înduioşa până la lacrămi o 
intreagă sală de spectatori. 

Doamna 'Mantzi Căpăţână i-a 
fost o foarte agreabilă parteneră, 
dovedind că in sfârşit s'a aco- 
modat perfect cu jocul plin de 
subtilităţi al lui Vasilache. 

Domnul Aurică Athanasescu a 
interpretat în chip de maestru 
priceput un rol] care uşor se 
preta la sarje, 

Lucru pe care nu l-a isbutit 
domnul Dodu, gin cale-afară de 
şarjat în rolul ucenicului pros- 
tănac. 

Domnul Niculescu-Cadetu, în- 
tr'o scurtă apariţie, a fost în nota 
justă a rolului. 

Doamna Lulu Savu, întrun ral 
deosebit de acelea pe cari le-a 
interpretat până acum, a jucat 
cu mult tact, ducând cu bine 
până ja sfârşit destul de greaua 
misiune ce i s'a încredinţat. 

Și deorece comediile muzicale 
sunt actualmente, la modă, au 
fost intercalate în cursul piesei 
câteva melodii inspirate ale mae- 
strului Vasilescu, melodii cari 
nu erau neapărat necesare pen- 
tru bunul mers al farsei, dar cari, 
de asemenea, nu au putut supăra 
Prin prezenţa Jor, pe nimeni, 


TRAIAN LALESCU 


Abia adus, lăsat pe punte, stăpânul zărilor albasire, 


Inconjurat de lume maultă, 


e-dșa stângaciu şi rușinos! 


Și lasă aripile_i albe, cu care spinteca văzduhul, 
Pe lângă capu'n nemișcare, ca pe lopeți satârne'n jos. 


Aşa frumos odinioară cât pare de urât acuma, 

Cât de stângaciu, cât de ridicol emnaripatul călător ! 

Uh om cu-o pipă îl loveşte pe cioc, silimdu-l să fumeze, 

Un altul, șchiopătând, imită infirmu-atât de mândru zbor. 


Astfel poetul e asemeni, regelui norilor cemnfruntă 

Cu picptul lui arice furtună, de vânător îşi bate joc. 
Coboară-l, adu-l între oumeni, de stângăcia-i toți var râde, 
Căci aripile-i uriaşe-l țin, pe-albatros, în loc, 


(Ana Codreanu) 
„Floarca Dorurilor“ 1907 
3 


Ca să se joace une-ori unii marinari 


Prind albastroşii, pasări 


tăcute ale zării, 


Care'nsoţese de.aproape, ca niște steaguri mari, 
Corăbiile duse de răzvrătirea mării. 


Abia lăsaţi din braţe pe scânduri, sub catarg, 
Acestor șoimi puternici ai mareilui azur 

Incep să le atârne ca un vestmânt prea larg, 
Aripile greoaie, din umeri, împrejur. 


îmfruntătorul bolții e-acum stângaci și şui 
Semej pân'adineaori, viteazul sa prostit, 


Gluminăd un om îi vâră 


în cioc luleaua lui 


Ori îl maimuţărește cu mersul ismenit. 


Asemeni e Poetul cu Prinţul dintre nori 
Stăpân peste furtună, prăpastie şi vânt, 
E'mpiedicat să meargă hult de muritori, 
Adânc aripile-i vaste i-aruncă la pământ. 


(T. Arghezi) 
„Națiunea!“ 1923 
4 


Ca să petreacă, după un obicei al lor, 
Corăbievii mării prind albatroși dim zbor, 
Aceșii giganţi ai zării, cu penele de săbii, 
Copilăroși în stoluri se ţin după corăbii. 


Răpit abia din slavă și pus să umble, jos, 
Arhanghelul tăr:ei stângaci e şi sfios. 
Aripile-i atârnă şi zac şi nusi ajung, 
Ca mânerile goale din umeri, unui ciung. 


Ce bleg e caraghiosul ceresc şi ce schilod, 
Butjocură de glumă şi râs pentru norod!? 
Un om în plisc luledua i-o vâră și-l îngână, 
Impiedicat în straie, cun, şchioapătă pe-o rână. 


UNIVERSUL LITERAR 


TREI MO 


de spectacole cu peste 1.600.000 
de spectatori a realizat până în 
prezent teatrul „Muncă şi Lu- 
mină”. 

Cif-e'e acestea dovedesc mai 
mult decât orice altă pubiicitate 
că în rându: mumiitorisor cari 
iş. csrau de mută vreme un tea- 
tru unde să intre fără sfială și 
fără brânciul propagandiştilor 
culturali, sa iscat un interes 
pentru care d. Victor Ion Popa, 
se cuvine, pe bună dreptate, feli- 
citat. 


ECRAN 


CINEMA SCALA : Nostalgie. 





Incă um film documentar 
german care ne reamintește 
inceputurile actualului războiu 
şi anume, campania dim Polo- 
nia, 

Asistăm la sistemul de per- 
secuție al guvernului polonez 
contra germanilor emigrați în 
Polonia cu mult înainte de 
data. când această țară a deve- 
nit stat independent. 

Scene dramatice impresio- 
nează spectatorul, ai căru; nervi 
nu sunt câtuşi de puțin cruțaţi. 

Pau'a Wessely, în rolul prin- 
cipal, expune simțămimtele mi- 
noritarilor germani asupriţi. 

In celelalte roluri Peter Pe- 
tersen, Atila Hărbrger și Karl 
Radatz. 

Un film care ne reaminteşte 
chinurile prin cari trec în fie- 
care clipă frații noştri din Ar- 
deaiul cedat. Și ei, nu sunt 
minoritari, 


A. N. 





TALENTE TINERE 


G. SION 
un tânăr  elemeni de elită al 
Teatrului Municipal a dat şi de 
astă dată o dovadă a rara.or sale 
calităţi artisuice, interpretând în 
condiții excelente rolul lui Luz 
din „Heidelbergul de-altădată”, 











DESTINUL 


piesei româneşti face obiectul u: 
nui judicios comeniariu semnat 
de d. N. Carandino, într'o re- 
vistă de specialitate. Domnia sa 
constată că există în viaţa tea- 
trală anume poziții-cheie, ocupa- 
te de oameni de inegală calitate 
şi de variată răspundere, decisi- 
ve pentru autori și pentru piese. 


Recunoscând că „favoarea fal- 
sifică fundamental jocul normal 
al talentelor şi presupusa ordine 


a normei”, d. Carandino evită, 
totuși, să între în analiza proble- 
mej ca să citeze nume și să stabi- 
lească răspunderi. 

E păcat ca până şi criticii tea- 
troli, pe drept cuvânt învestiți 
cu titlul acesta, se sfiesc să ex- 
prime, jără înconjur , adevărul, 


MI S'A REPROŞAT: 


„Teatrul nu se face aşa, cu gule- 
ru închis la gât, cu modestie şi 
sfiară“ — deolară, resemnată, o 
actriţă care își începuse oar'era 
“ub cele mai fericite auspicii. 

Şi tomuși... înnmuţuta femeilor 
in teatru, conţinuă spre nedume- 
rirea ceor ce socotesc această 
„năvală“ ca o maze primejdie. 
Femeile se la-ă tot mai uşor 
airase spre scenă de „succesul“ 
unor semene ale lor cari în locul 
trepte'o- urii urouş firesc, zu 
folcs't ascensorul ca opriri multe 
și repezi. Din păcate insă „arcen. 
seare'e“ sunțt  asaltate, dela o 
vreme, de prea multe cnocurente 
la gloiiia scenei — Sau numai la 
avantagiile ce decurg din exe ci- 
tarea unei pro esii oare se bucură 
de atâta publicitate, 

Bine înţeles că în această „con. 
curență“, femeie sunt obligate 
să respecte — cu toate argumen- 
teie ainsi fo'ogenii cât mai ispi- 
titoare — cunoscw'a 10zincă: ,Re- 
clama e sufletul comerțului“, 

Fiindcă cele ce mai au naivi- 
tatea să creadă că-şi not împlni 
idea'ul, folosind onest scara, sunt 
întâmpinate la prima ușe cu în- 
trebări ca aces'ea: „Cine îţi plă- 
teşie tonietele?“ „Ai un „prie= 
ten“: bogat?“ __ sau e povățută 
„dezimte esa!“, „Bi, feițo, dacă 
vrei să faci caneră, nu face pe 
sfânta“. 

Va veni vreodată ziua când 
actrițele să fie scutite de rușinea 
de a răspulnde la aceste întrebări? 

Vor avea actrițele acest suprem 
orgoliu să nu ţie seamă de sfa- 
turi'e şoptite la ureche ? 

Nu ştim... 

Dar purificarea moravurilor din 
culise, nu poate începe. decât în 
ziua când actrițee vor fi mai 
mândre de misiunea lor, decât 
de carena lor.. 

Şi tot atunci va începe ş re- 
tragerea strategică de pe te'en 2 
feme'or cari stinghe-esc buna 
tunoționare a teatrului românesc. 


$. D. 


an cane 0 an teatral 





ATA PDINCOLOsDECTA MD 


— GONG == Cronica muzicală 


le 





RECITALUL CONRAD HANSEN 


O seară plină de muzică şi de 
superioară  vealizare instrumen- 
tală a fost aceea a recitalului de 
pian Conrad Hansen. ânărul 
maestru a câștigat de sigur din- 
tru începuţ chiar pe cei mai 
exigenţi dintre auditorii cunos- 
cători prin traduoția aamirabil 
gândită, neîntrerupt de impreg- 
nată de interes expresiv, pătrun- 
să în poezia ei candidă, învălu- 
itoare, în gingăşiile genialelor ei 
armonii, în profunz'mea ei poate 
ajunsă uneori până la risipire, 
dar limpezită integral prim inter- 
pretare, a sonatei în la bemol de 
Schubert. 

A fost o revelație, prin muzica 
desvăluită şi prin alta pusă, fără 
expoziție, în serviciul ei. 

Un împromptu în la bemol, ci- 
zelat în f'agede fugăriri de su- 
nete spulberate dealungul cla- 
viaturei, cu duioşia emoţionantă 
a cantilenei desprinse din ulti- 
mele lor desţrămări, a accentuat 
impresia unei veritabile afinități 
cu această muzică, unei măestrii 
Schubert-iane, partate ia o rară 
identificare cu specificul şi ca- 
racterişticile minunante ce cu- 
prinde. 





TEATRUL IEȘEAN 


D-na ATHENA MARCOPOL 
a âobândit în actuafa stagiune um 
remeregb:l succes, interpretând 
pe scena Teatru: Naţional din 
lasi rolul. primalpal în comedia 
„Femeea îndărătnică“ de Shakes- 


pare, 


mr te Pet 


la curând va apare 


- 18 


Aprilie 1942 





Dar, marea sonată op. îiil de 
Beethoven, preludiui, fuge şi va- 
riaţiile pentru orgă de Cesar 
Franck, transerise pentru pian 
de Conrad Hansen însuș, fan- 
tasta şi barcaroila de Chopin, 
fiecare tăurite cu suflul lor par- 
ticular de poezie, cu adâncirea 
adevărată a cuprinsului, a stilu- 
lui, a cooritului lor, au putut 
arăta că nu este cazul să căutăm 
în Conrad Hansen un specializat. 
în opera lui Schubert, dar un 
spirit de luminos eclectism, de 
largi și bogate mij'cace, un mu- 
zician de admira'iil talent, pro- 
fundă  comprelensiune şi supe- 
rioară conștiință artistică, cu tem. 
peramentul de autentică şi gene- 
roasă vibraţie poetică pe care 
numai ma!ii interpreţi ai muzi- 
ci îl primesc în dar. 


CONCERTUL SIMFONIC AL 
ORCHESTREI ȘI CORULUI 
ARMATEI 


Iniţiativa alcătuirii unei mari 
orchestre simtonice şi a unei 
mari grupări corale proprii, a în- 
semnaţ nu numai o ideie ferici- 
tă adoptată de Marele Stat Ma- 
jor al Armatei, dar şi toată îru- 
moasa strădanie trebuitoz:c rea- 
lizării unui vast program de 2c- 
tivitate, depusă cu un succes ho- 
tăritor. 

Lauminoasa misiune patriotică 
şi culiurală a acestor organizaţi- 
uni, îmbrățișează întregul pă- 
mânt al Românismului şi-a şi 
aprins, în meleaguri  desrobite, 
făclia credinței în forţele sufile- 
tești şi în tăria naţională a nea- 
mutui, cu înălțătoarea elocinţă a 
manifestărilor lor ce-au străbă- 
tut până acolo de unde urgia, 
infrântă şi isgonită de armatele 
noastre și ale aliaților noștri, că- 
utase zadarnic să întunece și să 
nărue conștiințele, 

Ateneul Român a răsunat sub 
avântarea voinicească a glasuri- 
lor atât de frumoase ale marelui 
cor al Armatei şi de armoniile 
falangei instrumentale, îmbinate 
itp conducerea fie a căpitanului 
Dumitru Juncu, fie a sergentului 
Ion 'Ţiculescu, fiecare din ei cu 
meritele exccpţionale de a îi dus 
la înfăpiuize un repertoriu muzi- 
cal nu numai neașteptat. de vast, 
dar şi de o alegere făcută să afle 
marile ecouri așteptate în sufle- 
tele cărora vor vorbi. 


ROMEO ALEXANDRESCU 





„GNEAZ PESTE FURTUNI" 





de LEONIDA 


versuri =— 


SECREŢEANU 


în colecția „Universul Literar” 








“BAUDELAIRE în 


(Urmare din pag. I-a) 
Poetu-i ca voevodul din norii înălţimii, 


Poetul e de-o seamă cu pasărea frumoasă : 
Imfruntă vijelia şi arcul și nu-i pasă, 

Day surghiunit cu chiot și singur în vestriște, 
Aripa uriaşe nu.l lasă să se miște. 


(£. Arghezi) | 


„Revista Fundațiilor Regale“ 1938 


5 


Ades ca să petreacă, voioșii marinari 

Prind albatroşii, păsări gigantice de mare 

Cori însoțesc — tovarăşi de drum superbi, bizari, — 
Corabia ce zboară pe-abisurile „amare: 


Dar cum i-aduc matrozii pe-a vasului podele, 
Ei, regii atmosferii, devin, stângaci și grei; 


Aripele lor albe şi mari, 


ca vâsle grele 


Şi le târăsc, bicismici, alăturea de ei. 


El, sburătorul falnic, acuma î-0 risipă! 
EL, cel frumos odată ce comic e și hâd! 
Un mucalit îi duce la cioc, răzând, o pipă. 
Un altul îi mimează hazliu. Cu toții râd. 


Poetul e asemeni cu mândrul albastros 
Ce'ntruntă brav furtuna și-i regen univers, 
Dar exilat aicea din cerul lui frumos, 
Giganticele.; aripi, împiedică-al său mers. 


(Cornelia Z. Buzdugan) 
„Moldova de Jos 1923 


6 


Adesea, marinarii dim timp să mai omoare, 
Prind albatroşi — măreţele pasări ale mării — 
Care urmează nava în largurile zării, 
Nesinchisiţi tovarăși peste genuni amare. 


Abia zvârliţi pe punte monarhii din azur, 
Blegi, ruşinaţi îşi lasă, stârnind înduioşare, 
Aripile mari, albe, ca niște vâsle, care, 


Târîndu-se de dânșii, le- 


atârnă împrejur. 


E'naripatul drumeş stângaci şi fără vlagă! 
Măreţul de-adineaori şi caraghios şi hâd e! 
Un mârinar cu-o pipă din ciocu-i face șagă 
Şi, şchiopătână, um altul, de sburător își râde. 


Ce'nfrumţă vijelia şi-şi râde de arenş: 
imsingurat, pe tină, în huetul mulţimii, 
L-împiedică să meargă aripa=i de-urigș. 


(Constantin -Steliau) 
„Strada“ 1933 


Din, joacă, marinarii pe bord, din când în când, 
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare, 
Care'nsoţesc, tovarăși de drum cu sborul blând, 
Corabia pornită pe valurile-amare. 


De-abia î.a. pus să șeudă pe scânduri și-aceşti regi 
Ai cerului albastiu, cu gesturi rusinoase, 

Aripele lor albe şi mari le lasă blegi 

Ca niște vâsle gr." s'atârne caraghioase. 


Cât e de trist și jirav drumeţul i 


aripe! 


Frumos cândva, acum urât e și plăpând ? 
Unu-i loveşte pliscul cu gâtul unei pipe 
Şi altul fără milă îl strâmbă șchiopătând. 


Poetul e asemeni cu prințul vastei zări, 
Ce-şi râde de săgeată și prin furtuni aleargă: 
Jos pe pământ şi printre batjocuri și ocări 
Aripele-i imense l-împiedecă să meargă, 


(Al. A. Philippide) 


„Flori Aiese din Les Fleurs du Mal“, 1934 


8 


Ades pentru-a petrece, mateloţii 
Iau albatroşi — mari sburători de mare — 


Ce urmăresc nepăsător cu toții, 
Corabia lunecând pe unde-amare- 


Și abia le dă drumul pe podele, 
Că regii azurului, timizi şi grei, 
Şi-apleacă trist aripile rebele 
Târându-le ca vâsle, lângă ei. 


Pribeag înaripât acum o clipă; 

Cât pare de stângaci, urât și comic! 
Unul, ta plisc, mereu îi duce-o pipă, 
Altul imită şchiopătând ironic ! 


La fe! cu prinţul norilor ce-și bate 
Joc de arcaș și prin furtuni aleargă, 


18 


DE iai 


Aprilie 


1942 


NOTE GERMANE 


ANECDOTĂ 
înseamnă imediă pe grecește, 
Etimologia caracterizează cum 


nu se poate mai bine acest gen 
de artă verbală, căci anaadotele 
Sunt cu atâta ma: bume cu cât 
mai proazpăt și anai necunoscut 
le e conțmutul. Ghidușii cati, 
fonmal, pândesc cotituri'e logicei 
omenești obicimauite, apropierii și 
jocuri de cuvinte vehiculând 
sensuri  coniradiatoriii în apar 
Temță, tumbe ironice ale spiritu- 
lui sau şi: caltambumuri pur și 
simplu, anecdote ţin, în p-anul 
graului viu și al prozei, Jocul 
epilgramei, (Şii epignama, la vân- 
dul si, e numai epi-gramma, a- 
dică inserifațic, dacă îi cercetăm 
etimologia şi isLomiaull). 
Amecdota, ca şi epigrama, în- 
deplineşte, în zilele moastre, fie 
o funcţie Ge comice moralizator, 
fie de comice în genere. Dat fiind 
că amecdotele apar, ca ciuperciie, 
în toiul martor evenimem.e sau 
în alunul umor epocale ho'ăriri, 
se pam că spiritul cmepesc se 
apără cu astfai de mijloace iîm- 
potriva tragilcului, care l-ar Co- 
pleşi dacă ii Sar supune dimtr'o- 
aată, acceptând inevitabiul. Co- 
micul și humonul. sumt, de alt «i, 
smgure'e moasre posibiiităţi de 
a hărăzi bietei noastre fiinţe 
dmemul de superioritate care. 
deseori, o saiwează din situație 
cae ma: insuportabil= ale vieţii. 


CA ŞI TRAGICUL 


modul comic de a fi al cuiva, — 
individ sau colectivitate, — con- 
stitue una din frontiere.e sufle- 
tului nostru. Ba, s'ar putea risc. 
aserțiunea că tragicul şi comi- 
cul sunt cele două rădăcini din 
cari trunchiul ființei noastre își 
trage sevele cele mai 
şi certitudinile cele 

resimţite ale vieţii. 


mai întirn 


DELA VORBA DE SPIRIT 


şi până la comeilia cea mai rea- 


lizată, comicul poate imb'ăca 
forme literare ioarte diverse. 
Culegere de apecdo'e în sensul 


modern al cuvântului; culegere 
de în'âmp'ări comice, cum ar fi, 
vestitele Facezie ale iui Poggio 
Fiorentimo ; culegrre de sch;e 
comice, cum le-a scris un Aver- 
cenco, spre exemplu, s:u Caa- 
giale al mostru, sau americanul 
Mac Twain; povesiri sau chiar 
romane” comoe cum sunţ cee 
ale lui Gogol sau, pentru cetito- 
rul de duzină, aventurile mere- 
lui hidag, imortalizat de  Cem- 
vantes; — farsă a lui Hams Sachs 
Sau comedie a lui Moiiere sau 
Bernhard Shaw, comicul şi-a 
dovea'ţ şi 'n vremurile post cla- 
sice vitalitatea afirmată în epoca 
greco-romană. 


ATÂT COMICUL 


cât şi tragicul caracterizează 
trapamt popoarele an căror pro- 
dus este. 

Din acest punct de vedere sar 
putea sarie o foame interesantă 
luorare de tipologie. 

Intr'un fel reacţionează talia 
nu, în salt del framcezul, cu to- 
tul diferit slavul și 'n felul lor 
germanul şi 'ormul mondiic. 





nutritivc 





Isprăvi'e îmi Till Eulenspiegel, 
ale ui Miinehhauser ca și i5- 
prăvile şi pățania hui Max umil 
Movi.z cari îl 2u pe Wihelm 
Busch de autor, mu se deosebesc, 
esențial, de comicul care consti- 


tue şi, azi Geliciu, opere: mru 
Hans Sachs. 

UN SCRIITOR 

DE ANECDOTE 
germane e şi celebrul Wi.helm 


Schăfezr (n. 20 Ianuarie 1868), ti- 
pul mneamțului bonhonme, dară 
dârz pe pozițieie sujieteşti ale et- 
nicismului său. 

Schăjer a cunoscut târziu glo- 
rid, cu toată populăritutea, de cure 
sau bucurat, dela început scrie- 
rile sale. Abea cel de al treilea 
Reich i-a dat locul cuvenil în ie- 
rarhia valorilor spirituale, deși 
Wilhelm  Schăfer nu a umblat 
niciodată după recunoașteri zg0- 
motoase şi cu toate că niciodată 
nu s'a lăsat descurajat de conju- 
rația tăcerii cu care au ţinut să-l 
scoată din circulaţie creatorii 


WILHELM SCHAFER 


Germaniei weimariene. Dar nu- 
ve wunkeummânns inde (Sjărși- 
tul lui Winkeimann) 0 cască și 
Tragicu Unaiizd a sujietuvui ger- 
man ajuns, cu tot cerul îtaiic, și 
CU LOT TENUTELE PULA, — SUU 
poațe chiar din vauza acestui cer 
și 4 QCesiui renume, — în COnjuct 
cu destinul său nordic din care 
nu-l mai puţu Mântu: dicai moar- 
tea, — tivar această nuveră a sfi- 
uat interesata şi lașa atitudine 
negativă u criticilor pe atunci 


"„opciali?”, 


„Anecdotee”, în schimb, turnate 
îmtr'o jormă concisă şi perjectă, 
deși dela început populare şi di- 
juzate în massă, au trebuit să 
aștepte anul 1934, In acest an însă 
reapuriția lor a fost un trium. 
Voiumul lui Schiăjer deschidea 
ochilor poporului său un caleidos- 
cop de întâmplări în miezul anec- 
dotic al cărora sufletul german 
îşi recunoștea virtuțile cele mai 
pozitive şi mai biruitoare în și- 
voiul vehement al vieţii. Și toc- 
mai de astjel de „parabole” aveau 
nevoie cei îngenunchiaţi mate- 
rialmente spre a nu despera. Des- 
pre aceste Anecdote vom vorbi 
cât de curând. 


TRAIAN CHELARIU 


ELA GR EVEREITA O în va a ct aia 








Mi-e imposibil să gândesc, să 
vorbesc sau să scriu alteeva, de- 
cât orice în legătură cu viaţa şi 
Cu moartea, Uneori mi-e greu 
chiar să înțeleg, cum de a putut 
îi altădată în altfel şi cum m'am 
putut opri asupra unor pmetexie 
care azi îmi par ridieul de su- 
perficiale. Imi vine atunci să 
cred că toată această deformaţie 
a gândirii mele de acum, e o 
răsbunare asupra unor idealuri 
de gândire, din care altădată 
îmi făceam um prestigiu, dar 
care azi au căzut ca un cârd de 
păsări călătoare obosite. Privile- 
giu sau pedeapsă, mare impior- 
tanţă. Sigur «e însă, că împreună 
cu toţi cei 02 sunt în vecinătatea 
morţii, suntem prizonierii gân= 
dului morţii, Orice-am face, nu 
mai putem în altfel. Trebue să 
ascultăm  meapărat, ceeace ne 
şoplește şi ne spune războiul 
despre viaţă şi moarte. Sau mai 
exact, ceeace ne spunem noi, 
căci la drepi! vorbimd, războiul 
nu ne spune nimic, dar ne obligă 
pe noi să ne spunem. Şi când ne 
obligă, ne obligă în așa fel, în- 
cât fiecare își poate spune mult 
mai multe şi mai verificate lu- 
cruri, decât cine ştie ce filosof 
în timp de pace. In timp de pace 
de altfel, nu se opresc asupra 
problemei morții, decât ftubercu- 
loşii și liosofii. Oamenii adică 
incurabili. In timp de război 
nsă, când toți sunt întemmn fel 
imocurabili, toţi filosofează. 

Așa bunăoară, în războiul ac- 
tual, luptă câteva mlioane de 
cameni. Ei bine, acesie câteva 
milioame de oameni, cu vrere 
sau fără, nu fac altceva, decât 
să  filosoteze asupra, vieţii şi 
monţii. Şi poate chiar că o fac 
cu mu!t mai aultă rodnicie, de- 
-ât oine ştie ce mare teoret'cian 
din timp de pace E drept că 
soliloquiul lor nu e valabil de- 


a 





(Corabia 


UNIVERSUL LITERAR 








Carnet de războiu 


cât pentru ci, dar darăși e drept 
că nu e alterat de nici o preju- 
decaţă farise'că, din cele care, în 
alta împrejurări, fac să ne acor- 
dăm imdulgenţe și favoruri. De 
acum, compromisul, minciuna vi- 
tală şi „rața sălbatecă“* a luă 
Ibsen, atât de fieguente în viața 
cea de țtoate zilele, rămân ire- 
mediabi| fără aplicare, Căni a- 
cum nu mai putem face nici moi 
concesii vieţii și mici viața, nouă. 
Mai mult: în examenul pe care 
fortuiţ ni-l facem şi dim care 
am înlăturat şi ultima bunăvo- 
ință pe care o aveam faţă de 
noi înșne, ne privim ca şi când 
am fi altul Sau alţii Suntem a- 
dică în poziţia paradoxală de a 
privi și considera obiectiv, tu- 
cruri cu totul pe:sonale şi su» 
biective. E normal atunci, să ne 
îacem ca la o judecată de apoi, 
coniesii, pe care altă dată, le 
ascundeam cu abilitate şi îmta- 
tuare, Și «e tot atât de normal, 
ca aceste confesii, să ne facă să 
repudiem trecutul, ca pe o con- 
travenienţă muișinoasă a gânalirii. 

Oamenii războiului ştim şi simt 
toate astea şi uneori le spun 
chiar. De aceea, nu mă miră de- 
loc, că întâmplarea a făcut să 
am dovada acestei poziţii con- 
tradictorii chiar în scris şi încă 
dela un necunoscut. 

Era într'o dimineaţă de Au- 
gust și mu-ii fuseseră respinşi 
3 km, Inaintând spae noua po- 
ziţie, găsesc la un post de 00- 
mandă părăsit, întrun porthant 
pierdut, un came şi ate câteva 
hârtii fără importanță, care tre- 
bue să îi fos ale vre-unui ofițer 
sau poate ale vre-unui eley te- 





- fantomă 


Lui 1. Gr. Periețeanu 


Pomesc în larg furtunile 

Șin noaptea grea se răsvrătegu.., 
Pier sielele'n genunie 

Ce-şi cască ştizb um hău drăcesc,,. 


Pe ape, trec siciiile, 

Când cade Lnișiea în comă: 
Din. zări, apar s:cfiile 
Ce-aduc Co:ab.a-fan:'omă... 


Cu beznăi sunt catargele | 
Năluca navei trece sumbră 
În tristele şi la:geie 

„vu egale — țări cu mări de umbră... 


Stiigoii marinarilor, 


In spre-al nean.urlor port, 
Țes câniecul corsarilor 
Ș. z&d cu capee de moril 


Dând glas meutreagiaaților, 
Furtuna toarce dor și chin : 


Suspinul înecarilor 


Din vastul cimitir marin... 


Trosneşie trupul navelor 
Când vântul îşi înfige spinii : 


E sufletul epavelor 


Pe cae-l seceră rechinii... 


„eȘin mijlocul noicenului 


De piedici grele, valuri crunte, 


Scheletul căp-ianului 
Conduce vazul, de pe punte. 


ALEXANDRU BILCIURESCU 





Poezia Românească 


Poetul singur pe pământ, se sbate, 
Măreţe-aripi timpiedică să meargă. 


9 


(on Focşeneariu) 
„In Sus“, 1934 


Adesea marinarii un joc îndătinează 

Când pe.albatroși pun mâna. Sunt păsări mari de mare 
Tovarăşi leneşi care pe drumul lor urmează 

Corabia ce-alunecă peste genuni amare... 


Abia-i slobod pe scânduri și 


ei ce urcă falnic, 


Dormind pe-azur, acuma stângaci și caraghioji, 
Perechi de aripi albe și lungi își lasă jalnic 
Ca vâsle trăgănate alături de matroji... 


Nedumerit, nevolnic drumeţul care zboară, 
Frumos odinioară, ce slut e și rebel! 

Il scot din fire unii cu fumul dim țigară, 
Maimuţărindu-l alţii tot şchioapătă ca el, 


Așa-i poetul, rege caremfrățit cu norii, 
S'aţinen vijelie, de care își bat joc, 


Dar exilat pe glie îl hue muritorii, 


Giganticele-i aripi țin mersul lui în. loc. 


(G. Murnu) 


„Revista Fundațiilor Regale, 1937 


10 


Adesea, ca o glumă ușoară, echipajul 

A prins pe aibatroșii, largi zburători de mare, 
Ce urmăresc, ca leneşi tovarăși, pe silajul 
Ei, nava lunecând pe-udâncurile-amare. 


Abia i-au pus pe scânduri, ajunşi acum o pradă, 
Şi-aceşti regi din văzduhuri, acum stângaci, mișei, 


Işi lasă mizerabil aripile să 


Ca mari lopeţi lăsate alăturea de ei. 


cadă, 


Ca surghiunit în ţernă, hulit de trecători, 
Aripile uriașe să meurg'aici nu-l lasă. 


li 


(N. Iorga) 
„Cuget Ciar', 1938 


Ades, să treacă vremea, corăbierii'm targuri 


Prind albatroși, 
Ațin din urmă, 


mMAri pasări ce mărilenţruntâna, 
trândavi tovarăşi de catarguri, 


Corabia pe-amare genuni alunecând. 


Abia aduși pe puntea de scânduri fără zare, 


Ei, regii bolţii-albastre sau 


rușinat stângaci, 


Și largile-aripi albe le cad dendurerare 
Ca două vâslen lături târându=le buimaci. 


Drumeţul cu.aripi, șubred și strâmb, priveștenaltul ! 
EI, slutul şi hazliul, ce strălucit era! 

Cu-o pipă unul ciocul îi săcâie şi-un altul 

C'un şchiopătat îşi râde de ciungul ce sbura! 


Poetul e ca prinţul ce norii cârmueşte ; 
Sfidând arcașul, mare prin vijelii popas; 
Dar exilat în lumea cemn juru-i huiduește, 
De uriașe aripi nu poate face-un pas. 


(Şerban Bascovici) 
„Florile Răului", 1940 


Precum vedem, în aceste tălmăciri, înţâlnim tot atâtea chipuri 


de a tălmăci — după moi, de-a interpreta. Căci ce poate fi alt- 
fel decâţ interpretare naţională redarea cuvântului irancez prin 
cuvinte româneşti, care, uneori, sunt cu totul altceva decâţ ceeace 
însemmează in vorbirea curentă ? Dacă unor poeţi mai puţin cunos- 
cuţi şi de o valoare mai redusă nu Je poţi pune la îndoială pose- 
siunea limbii franceze sau, cel puţin a cuvântului în chestiune, 
tocmai din posibilitatea oricui de-a avea la îndemână un dicţio- 
nar francez - român, cu atât mai puţin ne vom indoi de seriitori 
ca P. Cerna, T. Arghezi, Al. Philippide sau N. Iorga, a căror fami- 


Jiaritate pentru limba lui Voltaire este notorie. 


Stângaciu se mai arată cel ce trecea zburând: 
Frumosul de odată e-urât şi caraghios ; 


Vezi unul cum luleaua pe pliscu-i o arată 
Și altul cum imită infirmul şechiopătâna. 


Asemenea_i poetul cu.ucest domn printre mori, 
Ce caută furtuna și de arcași mu-i pasă: 


Interpretarea ne va apare astfel drept străduința prin care 


unii tăimăcitari merg până acolo să sacrifice chiar conținutul noţio- 
nal pentru a-l re-creia fie cu o imagine sau o expresie adecvată. 
ideii iniţiale, fie prin sugestia muzicală de ritm. Că unii trec din- 


colo de cal, abuzând de această latitudine a tăimacimlui, precum 


alţii ajung la servilism faţă de original, sunt concluzii ce se des- 
prind dela sine. 


terist, Le-am imat şi am pornit 
mai departe. Când am avut mai 
apoi răgazul să descifrez carne- 
tul, am putut constata că pre- 
zenta o curioasă coincidenţă, came 
era o confirmare scrisă a tutu- 
ror prezumţiilor mele. Din pă - 
cate, din cauza ploii care-l udase 
şi care-l făcuse pe alocuri ilizi- 
bil, nu l-am puiut descifra în îm- 
trezime. Acolo însă unde se pu- 
tea citi, am citit cum satisfacţa 
unei preţioase  contirmări ano- 
nâme: 

„Războiul însă mi-a sădrun = 
cinat şi mi-a contraziat nu nu- 
mai felul meu de a gândi de 
Până acum, ci însuși contactul 
meu și relaţiile mele cu viaţa. 
De  altiel, mi-am notat și îmi 
notez toate aceste observaţii, toc- 
mai peniru a avea Ma: târziu o 
mărturie  sorisă, a in'idelității 
gândirii mele de până acum. 
Căci, la drept vorbind, e vorba 
de două individualităţi distincte. 
Eul meu istoric se înmparnțte în 
două: cel de până când am ajuns 
pe front şi cel de când sunt pe 
front, în război. E la mijloc un 
avatar curios spre ruşinea mea, 
dar aşa e: întimte de a veni aci, 
unde sunt acum, epuizasem toate 
argumentele care alimentează 
impulsul vital al fiecăruia. 
Trăinm vagabond şi fără pre- 
tenţii, întrun perteot raport de 
indiferenţă. Planurile pe care le 
făcusem altădată, 'căzuseră. Se 
întâmplase să întâlnesc  împre- 
jurări nefavorabile şi imerții. 
Cred însă, că tot en eram mai 
de vină şi că inerția mea le în- 
trecea pe ltoate. Acum, parcă îmi 
vine să compăiimesc eu m:u de 
atunci, mai ales când îmi am 
tesc un el de beţie de suprema- 
ţie la carne visam. Dar siab.lr-a 
acestor circumstanţe, are prea 
puţină importanţă. Fapt sigur 
esite, că înainte de a intra în răz- 
boi, totul fiind la fel de fără .m- 
portanță, trăiam numâi în virtu- 
tea unei inerţii biologice. 

Intr'o oaiecare zi însă, a tre- 
bu.j să pornesc spre îrunt, Nimo 
mai impiu decât să-ţi 1ezolve 
Soari:u probiema existenț.i. xste 
coniortui tuturor tenezuur. Nu- 
ma. că, cu prima buvu„.ută de 
tun, tovuj se schimba ca ia n :N- 
dicaţie de baghetă mag.că, Acea- 
stă piumă bubuiuură, îu marșul 
noului meu avatar, LăCi exua, CU 
aceasta primă amemnțare reală 
a moliţui, toacă epistemo.ogia mea 


de până «acum, primi radicale 
schimbări, 
In isioria filosofiei, asemeni 


schimbări sunt provocate de apa- 
riția mmnei „iguri proeminente de 
gânditor care răstoarna şi uiitori 
revoluționează  ltoacă  gârubirea 
de pana la el. In viața şi gânu.rea 
mea, ageniui PrOVOCaOt al aces- 
tei răsvumări, a tos speorul 
morții. 

La început, m'a fost o îrică 
propriu zisă. Dealtfel aşi greşi 
dacă aşi spune asta și penru 
mai târziu. Dar, cum nu-mi pu- 
sesem nciodată până acum po 
blema morții, inceul cu inccuul, 
simțeam că pot regreta. Ori, asta 
era considerabil pentru ca să nu 
reproşez cu răutate, euw-ui meu de 
până atunci: 

— Ebhei, tinere blazat, unde i 
sa reiugiat indiferența ta su- 
blimă?.., 

Da: tânărul! blazat, simțind de 


sigur că moartea nu mai e doar 


un desen simbolic al unui schelet 
cu coasă, ci o prezentă imediată, 
care amenimță de oriunde și ori 
când, se ghemuia cine știe unde 
și dispărea încetul cu încetul, ca 
un catarg naufragiat. 

De cs toată această schimbare, 
m'aşi ști să răspund, deşi ulterior 
am găsit juste fel de fel de silo- 
gisme. Un lucru e certitudine 
pentru mine: ameninţarea morții, 
modilică, criteriite de valorii care 
şi impunc o sinceritate fară ge 
tine însuţi, pe care n'o poţi av-a 
în altfel. Pentru acest moiiv de 
altfel, am făcut acest: notări. 
Dacă până la sfârșit voi scăpa 
din război, va trebui să-mi amin- 
teze că pe fromt, am fost obii- 
gat printre altele și la o corecti- 
tudime a gândirei., “ 

Mai departe, rândurile nu mai 
erau lizibile în întreg.me. Ploaia 
ştersese multe din ele. Nici nu 
era ncvoe de altfel de mai mult. 


Inţelezesem, că cel ce scrisese 
rândunile de mai sus, suferise 
aeol șoc al gând'rei, care, în 


război, te obiză la o impresio- 
nabiă sinceritate, 

Nu m'am putuțt opri însă să nu 
zâmbesc şi zâmb;und, aşa zisul ui 
„avatar“, m'a dus cu gândul că- 
tre o veche poveste pe care am 
învățat-o cândva, în cursul pri- 
mar. Era vorba în poveste, după 
câte îmi mai amintesc, de o mamă 
tare sărmană care avea mulţi 
copii şi unii dintre ei, bolnavi. 
in necazul ei zi de zi și în sue- 
rinţe.e ei, a invocat la un mo- 
meat dat, moartea, pentru atâţi 
copli pe care n'avea cu ce-i hrâni. 
Şi povesea spune că moar.ea, in- 
duioșală, a apărut şi a in.rebat-o 
pe care din copii i-l dă. Mainaa 
stat pe gânduri, sa uitaţ la iie- 
cani, Sa opiit şi asupia ceor 
bo.navi şi slabi şi până la siâr- 
Şa nu S'a imdurat de nici unul 
din ei, 

Pwvestea spune că ea s'a gân- 
dit. Eu cred că nu sa gândit 
deloc. 

Niciodată mam dat mai multă 
dreptate rândurilor pe care le-am 
tr.mis mai de muit prietenuui 
Axente în legătură cu vidurile 
de existenţă, ca acum în războiu. 
Imi amintesc că acum câţiva ani, 
sciiam de undeva de departe, că 
in viaţa oricui, sunt faze în care 
prezența e diluată până la ab- 
sență și în care esenţ.alitatea e 
şteagysă până la aparenșă. Vedeam 
atunci cu melancolie, cum în 
viaţa fiecăruia, inire două mo- 
menţe de excelenţă, între două 
momente reprezentaţive Ja care 
a luat parte într'atât tot maxi- 
mul nostru de prezență, că nu 
mai putem fi solicitau In nici un 
ful, imtervine ca o repiică dure- 
roasă, o perioadă de timp şi de 
ex.stonţă în care fimă or dis- 
ponibili la arce, prezenţa ne e 
ştearsă, î.guraată, sulă, Numeam 
aivaci ac-attă alză a prezenţei 
şi esenţ.ali.ăţii care atacă presti- 








Căci în niciuna din bucăţile prezentate nu întâlnim reprodu- 
cerea fidelă întru totul a cuvântu.ui baudela.re.an, ci d. Xutor 
Arghezi, care tălmăceşte și publică de donă ori (1923 şi 1538) ace- 
eași poezie nu ne că nici prima, nici o doua oară o tălmăcire corectă 
a originalului. Ca şi întrunele strofe tălmăciie din Au Lecieur 
a Jui Băudesaire, şi aci, an.o.ul Cuy.nit-or Loirw-a ha lasă RU 


arareori convingerea că voeşte să-l arghezieze 


pe marele său 


inspirator. Faptul presupune unul dintre ceie maj interesante 
procese, în acest sens, și el rămâne demn de toztă atenţia. 

Dacă poezia L'Albatros n'a fost realizată absolut integral în 
tălmăcirea românească, ea totuşi a fost redată potrivit origina- 
luiui în cea maj mare parte; aproape fiecare tălmăcitor a adus 
aportul său în chip destul de apreciabil. Astfel că, de aici se 
despprinde nu numai măsura corectitudinii în ceeace privește 
redarea literală, dar şi cea literară şi, mai ales, străduința depusă, 
fie intenţionat sau mu, de a promova tehnica estetică a versului 


nostru. 


Desigur, comentând — de altfel, desiul de sucini — versiu- 
nea, Albatrosului, suntem departe de-a epuiza modul de vedere a 
lui Baudelaire în româneșie; La Boauie, LEonui şi aimlte aitete 
se bucură de un număr aproape tot atât de mare de tălmăcitori 
şi, reproducând la fel traducerile respective, am ajunge la aceleaşi 


consluzii. 


Dar faptul se va impune judecății cititorului în chip şi mai 
elocvent când va citi opera poetică a marelui liric francez, prezen- 
țaiă în întregime în versiune românească, aşa cum noi aa lăcut, 
căutând să folosim dela fiecare tălmăcitor român cea mai reuşită 


traducere. 


Trecând la a doua parte a problemei, aceea pe care o oferă pre- 
zența spiritului poeziei baudelaireiane în lirica noastră, la influența 
pe care autorul volumului Les Fleurs du Mal a exene.tât.o asupra 
poeţilor noștri, se va deschide un capitol destul de bogat în exemple 


și de împortant în consecinţe. 


Credem că nu mai spunem nicio noutate când afirmăm că poeţi 
ca d-nii Tudor Arghezi şi G. Bacovia, apoi, N. Davidescu și 1]. 
M. Raşcu au fost profund influenţaţi fie direcţ, fie indirect, de 
poetul francez. In acest sens, asupra celor doui dintâi, d. Vlaai- 
mir (Streinu ne-a oferit prețioase eseuri, în ale d-sale Pagini 
de Critică Literară. Dar întâinim unii poeţi uneori, in care Baude- 
laire este chiar imitat până într'unele procedee intime ale mate- 
rialului şi tehnicei sale. Revistele apărute timp de două-trei de- 
cenii înaintea războiului de întregire a Neamului abundă în ase- 


menea exemple. 


Alţii, dintre poeţii noştri îi închină și ode. („Baudelzire“ de Al. 
Viţianu, Versuri şi: Proză 1. 12-13 anul 1913; Octavian Goga, Din 


—_T 


Larg etc.). 


Aceste motive numai sohiţate dau cu prisosință posibilitatea 
de-a se întrevedea rolul jucat de Charles Baudelaire în poezia 
românească şi legitimează în acelaşi timp încă odată mai mult 
prezentarea completă a Florilor Răului în graiul nostru. 


CONSTANTIN-STELIAN 


3 





giul fiinţei, tot aşa cum golurile 
de aer perictitează echilibrul unui 
sburător, vidul existenței noas- 
tre. Şi privina în jur și pe omul 
care gândea şi pe cel ce scria şi 
pe cei ce muncea, nu puteam să 
nu-i compătimesc pe toţi, văzând 
cum existenţa lor esențială și ju- 
biliară adezeovri, cra uzurphtă de 
o altă existenţă anonimă, pa:azi- 
tară şi ncoreatoare. Viile exis- 
tenței se încolăceau pe fiecare, 
ca şarpele pe Laccoon, invid.0ase 
de e prezenţă totală, pe cara, 
permanent, n'o poate avea decât 
divinitatea, 

Acum insă, de când Sun in 
războiu, deși nu mi-am schiinbei 
gândurile, văd dacă iu altfel de 

oameni, oameni în altfel. Aci, 
iot omul, de'a laș până la erou, 
nu poate îi alteum decât prezent. 
Czci vidurile de existenţă, au că- 
zit şi cle în srârşt, în... vid. Imi- 
nența moiţii dă de acum ointrlui 
o prezență şi o actualitate ar 
proape cerească. Ea înlătură 
toate micile complicaţii şi toate 
măruntele calcule. care altădată 
făceau superticialitatea noastră. 
Acum suntem înir'adevăr esen- 
țiali, aşa cum suntem numai în 
fața adevăratelor probleme de 
existenţă. Cine a încereaţ vreo- 
dată să moară, ştie din prel:mi- 
nările morţii, că momentele de 
limită aduc existenței noastre 0 
actualitate şi 0 prezantă, care 
trebueee considerate sublime faţă 
de banalitatea cetidiană a vietii. 
Când mori acasă însă, şi mai ales 
când mai mulţ sau mai putin ştii 
că ai să mori, peniru că așă 
te-au avertizat simptomele. e alt- 
ceva. Atunci mori, numai odată. 
Si tot numai odată încerci ea ul- 
şi bereticiul pre 

Aci însă, în tăz- 


tim mutitor 
„eniei totale. 


boi, pe front, nu poţi şti nică 
cu aprox maţie când mori.  Aci 
poți muri o'licând. Dela de: 


clararea războiului şi până la în- 
cheierea păcii, orce poate muri 
de o infinitate de ori. Ori, pen- 
ru  exirienta noastiă, aceste 
eventuaiităţi sunt un ben Aa 
ce re poieniează prezența, pe 
cara nu-l va cunnaşte nic odată 
somnolenta omu'ui oarecare. Ce 
importanță poate avea califieg- 
rea acestor stări de limită, de 
vreme c2 sensul lor a fost mai 
întotdeauna pejoaliv, e mzi Pu- 
țin de minut. Important e că 
în aceste stări, ia comiiuenţa 
violentă a vieţii cu moartea, 
simțim cu pienituă:ne că tră m. 
plicticosul „reizche“ al vieții 
noastre, care revine ca un com- 
promiţător refren, a fost de acum 
înlăturat, Trăm în stâși, așa 
cum ar trebui să ltrăim întot- 
deauna. 
pă 

Am gândit intodeauna că s0- 
luţiiie mariior drame ale vieţii 
sunt un mzufruct personal, pe 
care nu-l putera transmite şi po 
care alții nu-l pot folosi, aceât 
cel mult, în partie. Asa cum nu 
poate muri de pildă cineva în lo- 
cul meu, nu-mi poate folosi nici 

: * 
răspunsurile întrebărilor me-c. E 
o icge a firii ca, penru Ce şi 
pentru că, să fie spuse de fie- 
care în pârte, cu o valabilitate 
caxe nu va reuși niciodată să uie 
obştească. 

Totuşi, cu toate astea, eu mu 
mă pot opri să mă întreb în lo- 
cul ce'or muiţi care îau parte 
la măzhoi, care e  beneficul pe 
care îl câştigă prim  perspec ina, 
morții și câţ de creatoare reu- 
şește să fie peniru ei, tovărăşia 
de ficcare clipă, a moiţii. Aş pu- 
tea să-mi am niesc că pretextul 
a fost demonstrat cu pr:sosinţă, 
dar izelat, de oamenii mari. Ma- 
sorilatea glorii:or însă, au resim- 
it moartea in altfel decât toţi 
cei ce !uptă, Moartea a lăsat în 
mai toate glori.le, un regret pre- 
lung, pentru un sfărșit, care ori 
câi de i:derărtat ar îi, e pre- 
matur. Meditaţiile lor s'au învâr- 
tii în jurul acestui pretext, ca în 
jurul unui pivot. Şi toate, trans- 
formale îniwo revoltă resemnată 
plimă de lirism, nu sunt decât un 
fel de a comenta mitul adamic. 

Cu totul altul este insă cazul 
celor mulţi, a celor care luptă. 
Aceştia nu Sau gândi niciodată 
şi nici nu se gândesc, lu moște- 
nirea pe care ne-u lăsat-o Adam. 
Au acceptat de mult această suc- 
cesiune şi n'o mai discută. Ei nu 
discută de altfel în nici un fel. 
Ei simt. Şi simţ anume câ pot 
muri. De multe ori, mor. Uneori 
însă scapă. Dar şi atunci nu mai 
sunt ca mai înainte: an vizut 
moaitea. Si au văzut-o. amenin- 
țându-i mai prematur ca ori+ând, 
dacă  vre-v moarte poate îi 
cândva nepremaâtură. 

Ei bine, ce-au câştigat ei din 
acest contact, din această vecină- 
taie cu moaitea ? Aparent, nimic, 
ba chiar sar putea spune, au 
piertiait, In realitate însă, le ră- 
mâne ceva de nenilat. Le rămâne 
aminținea, amintirile întregului 
acest timp. Este şi acesta, oricât 
ar părea de ciudat, un câștig. 
Căci nu orice întâmplare a vieții 
e o amintire. Nu despre orice ne 
amintim, ci Numai despre ceva 
la care am participat cu întreaga 
ființă. Ne amintim adică, numai 
evenimentele. Ori, orice întâm - 
plare în războiu, «ste un eveni- 
merit. Şi orice eveniment, este un 
act creator în fapt. 


Tată deci, cum fără să vrea, 
cel ce e în războiu, determinând 
întmun fel sau altul, într'o mă- 
Sură mai mică Sau mai: mare, 
evenimentele, își creiază aminţiri 
şi prim asta e un creator. 


STELIAN TECUCIANU 








Ze 4 


Acum când Japonezul şi-a scos te pe cap 
pălănua mare de pae, rotundă de o jumătate 
de metru, ce-l apăra de puoaie şi de arşiță 
soarelui, şi și-a indesat coitui so-dățesc pe 
urechi, acum când în iungui şi în latul Ocea- 
nului Pacific plutesc cu țintă s:gură toate 
vapoare.e japoneze pe care tiutură sieagu. or: 
„O crisantzmă de aur cw 16 frunze“, astăzi 
când soudatul japcm:z, de dragul ţănii lui a 
încetat să se mai gândească .a soţia lui pe 
care o cheamă poata Floare de Lo.us, F:oare 
de :Cireș, F.oare de Vişin şi care gospodă:e- 
şte urdeva cu copi.ul L-gatţ în spate, e n me- 
zit să aflăm ceva mai muult de <i, decât ce 
am ştiut până acum. 

Nu seamănă în nimic cu noi. O complectă 
deosep.re în feiul de trai, în moravuri, în 
obiceiuri, în credinţă. Muite din ob ceiuaile 
lor ne-ar sta frumos să 'e adoptăm, dar mul- 
te ne-ar rewvo.ta, cum de exeinpiu felul lor 
de a se ruga: intră în Temp.u. popuiar cu 
ch:puri de zei, trăgând de un ciopot dela poar- 
ta Temp.ului. E mijlocul prin care se anunţă 
Divinităţii, apoi bate din paime şi-şi ros- 
tește rugăciunea; frecându-și mâinile una de 
ata; omul simplu, dorind să cunoască re- 
zultatul intervenţiei saie pe lângă Zeitate, îşi 
serie dorința pe o bucăţică de hârtie, o mes- 
tecă în gură și apoi o scuipă pe imag.nea 
Zeităţii impioraie. Dacă rămâne iipită, în- 
seamnă că rugăziunea se împiin:ște. 

Cum nimeni nu se învredniceșie să spele 
statu:a Zeuiui, ochii, nasul şi gura lui dis- 
par sub aceste aibe ciăbuce ce se Lipsc 
unele de altei. 

Cu un astfel de răspuns pripit din partea 
Zeului, se reintoarce muţumit la casa lui, 
atât de asemănătoare cu vasa vecinului. "Toate 
case.e japoneze se construesc d.n lemn, și se 
acopere cu șindrilă, paie ori țiglă, Sunt joase 
şi aproape la fel, febricându-sa în serii. Lo= 
cuinţele celor bogaţi suni însă mezi mari ŞI 
desigur fabricate dintr'un iemn mai bun. 


Fiind de lemn, rezistă mai bine deszior cu- 








tural ; dealtfel, sunt născuţi artişti și dacă ar 
î să cerceteze cineva de aproape arta japo- 
neză, trebue să păirunâă foarte adânc în ve- 
chimea miilor de ami. In secolu. care a pre- 
ceda; esa creştină, a existat o artă într'un 
fel oarecare preistorică. In secolul al V-lea 
şi seco.ul al VI-lea din era noastră, împăra- 
tul japonez chiamă la curtea sa lucrători co- 
reem: care importă cele dintâi elemente ale 
technicei chinezeşti; intervine astfel o directă 
influență în irtă a Chinei antice; o acțiune 
tot atât de decisivă a avut-o India prin Budism 
și ve_hia Persie prin creaţiile comerciale. E 
ușor de constatat influența chinezească în 
bronzuri, în stofe şi mai ales în sculpturi, ca 
de exempiu admirabila figură a preotului din 
scc. Vil păstrată a Nara, egală cu cele mai 
frumoase opere de artă egipteană archaică ; 
stilui indo-cambodgian apare în picturile bu- 
diste şi în cbiectele religioase; iar ceramica 
japoneză derivă din oiăriile coreene. 

Incepând din secolu. al VII-lea aceste di- 
verse €iemente Sau confundat într'o unitate 
unde este uşor de deosebiţ esența persona- 
jităţii japoneze. 

D.feriie.e influențe au creat o artă deo 
profundă intensitate expresivă, o artă inti- 
mit de variată, cea mai prețioasă și cea mai 
esteiică din câte a produs omenirea după Gre- 
cia;, cea mai originală şi mai raţională care 
sa manifestat în cursu: civil:zaţiei odată cu 
aceea a Egiptului antic, a Orientului Musu:- 
man şi ai Evului Mediu în timpuri gotice. 
Nici o aită formă de artă n'a fost în legă- 
tură ma: întinsă, mai directă şi mai potrivită 
cu ciima, moravurile şi mevoile ţării; este 
imag.na sintetică a poporului japonez, primii 
devoratori ai lumii. Toată expicaţiunea este- 
tice. lor se găsește în subondonarea constantă 
şi imediată a artei la cbiceiurile maţionale, 
la înfrumusețarea moravuri.or, la recrearea 
ochilor. 

Epoca dintre secolul al VIII-lea la al X-iea 
are o artă imprimată de un puternic carac- 





Trei graţii, privima luna, într'o grădină 


tremure violente decât casele noastre de câ- 
râm.dă. Uşile sunt demontebiie, ziua se îm- 
ping în iături, încât tot interiorul louuinții e 
expus vederii. Pereţii sunt acoperiţi cu un 
fel de hâriie moale ca hârtia de rmătasa gar 
rezistentă ca o țesătură. Aceeași hâztie, dacă 
e uleiată şi pictată, servește şi la umbrele. 

Se pot demonta şi pereţii dintre odăi, încât 
toată casa âpare ca o Singură încăpize. La 
locu mţele ce.or bogaţi pereţii sunt piotaţi. 
Aci se poate remarca îndemânarea pictori- 
lor, căci hârtia japoneză nu se pretează la 
reveniri şi ştersăiuri asupra unei trăsături de 
pensulă: Pe o astfe. de hârtie nu sa poate 
scrie cu cerneală; Japonezii întrebuințează 
tușul chinezzsc. Mâneree ușilor e o adevă- 
rată operă de artă din metal gravat. 

Oricare odaie — fie omul cât de sărac,— are 
pe jos rogoj:ni albe, line, .ucrate din paie de 
orez; mărimea unei odăi se socotește după 
numărul rogojinilor, care deaitfel se între- 
tin foarte cu-at, deoarece pe ele se aşează 
să mănânce și pe ele se cucă. 

Mobilierul e redus,  Japonezul neavând 
nici masă, nici scsune. Când mănâncă, se a- 
şează pe rogojină, eprijinindu=se în căicâi. 
Extrema lor agilitate şi micimea staturii lor 
le permite acest fel de a sta ; însă pentru Eu- 
ropenii ce se așează la masa 'or, e un ade- 
vărat chin. In şcoli, totuși a începutţ acum 
să se introducă bănci, obiigându-i să stea pe 
scaune și în casa păr.ntească, 

Drept măsuţă, fizcare japon:z are în faţa 
Ba o scândură groasă, care câieodală e pre 
văzută cu 4 piciorușe mititele;, tacâmul con- 
stă din 2 ibeţ.șoare de lemn. 

Pat nu există, Se cu.că pe rogojuaă unde 
întinde o plapumă de mătase vătuită, care 
serveşte şi la învelit ; în loc de pernă, între- 
buințează un fel de rezemătcare de lemn 
prevăzuţă cu un su. de vată acoperit cu hâr- 
tie de mătase. Perna femeilor diferă ca for- 
mă de a bărbaţi:or, deoarece se așează sub 
ceafă pentru a nu deranja picptănătura, 
atât de complicată dealife. că o femee nici 
nu se poate pieptena singură; la 2—3 zile 
sosește o expertă în această mszserie, care 
Prin introducere de păr fals, ace, aţă, face 
o adavărată operă de artă, Părul, uns apoi 
cu foarte mult ulei, îi dă o culoare neagră 
închisă, foante apreciată de japoneza. 

Fiecare casă are o baie, însă în acecași apă 
se îmbăiază toți membrii familiei pe rând şi 
după rang : Stăpânui casei, fiii săi mai mari, 
femeia, copiii mici și la urmă slugile, Ema 
Arnho'd, în cantea sa „Was ich in Japan 
sah“, vorbind de aceste băi, spune că na 
îndrăznit niciodată să se servească de bai2 
în Japonia, neputând şti la ce grad putea fi 
considerată în orânduirea băii, 

Gradul de temperatură al apei e mult mai 
mare dcât îl putem suporta noi; probabil că 
această cerință e o particularitate a pielei 
galbene. 

Sobe nu există; singurul izvor de că:dură 
e o că'dare plină cu manga! situată în m'j- 
locul odăii, dar căldarea e totodată un obiect 
de artă, fiind din bronz gravat. 

Simţu: frumosului e foarte desvoltat la po- 
poru: japonez; chiar umeitelor care servesc 
la uzul zilnic, el le dă o înfățișare de operă 
de artă, amestecând bronzul cu aur și argint, 
pentru a produce un cât mai mare efect pic- 


ter de nobl-ţe, deaceea e socotită ca o epocă 
cu:minaniă, atât în pictură şi souiptură cât 
și în industria lacurilor, care Prin excelență 
e o artă cu toiul naţională şi autochtonă. 

Imcă o originaltata artistică e și „Kake- 
monou.“ pic.ură făcută pe hârtie sau mă- 
tase şi încadrată de o fâşie de brocaţ pen- 
nu a se putea ruia, de aci numele de kake- 
mono — adică tabiou ce se ruiează. O ramă 
grea nu se potriveşte într'o casă japoneză. 

In secolui al XIII-lea, epoca feodaiităţii răz- 
boinice, se naște o artă eroică, energică, foar- 
te orn.ginală, 

La imcepuiul secolului al XI-lea, technica 
diferitelor ramuri ale artei mu mai avea ni- 
mic nou de învăţat; ţesăturiie, kakemonou- 
rile, porţe.anurile ating o forţă şi o pertec- 
ţiune neîntrecută. Ny trebue să judecăm arta 
japoneză după măsuţela și cutiiie de lac, ser- 
viciile de ceai de porțean și alte articole 
pe care :e vedem în Europa, căci obiectele de 
adevărată artă japoneză au o valoare foar- 
te mare. 

Japonezii iubesc mult florile. Există şcoli 
unde fe.ele urmează cursuri speciale de a- 
ranjâre a f:ori.or. N.ciodată mu se formează 
un buchet de flori ia întâmplare sau dupâ 
bunul plac al fiecăruia. Există reguli speciale 
pe care trebue să .e cunoască orice fată bine 
educată. 

Nu lipsește grădira dea nici o casă ja- 
poneză, oricât ar fi de mică, de sărăcuţă, e 
amenajată cu poteci pietruite, cu podeţuri 
arcuite, cu; leterne de piatră, astfel că cel ce 
o admiră de pe rogojina din veranda caszi 
să aibe iluzia de a admira un peisaj întins 
cu văi, cu !acuri şi cu stânci, Pentru un 
psihoiog mai rafinat, grădina japonezului e 
un studiu grafoogic. Exprimă canacterul pro- 
prietarului, temperamentu. său şi chiar 
vârs.a. 

Astfe:, un moșncag își constituește altfel 
grădina decât un tânăr, um savant attfel de- 
cât un arlist — exprimând fie liniştea, fie 
curăţenia, fie vioiciunea, alegorii meînţelese 
do nn european, 

Parcuriie, mai ales acolea din jurul tem- 
plelor, sunt exempte tipice de grădinărie ja- 
pomeză cu podurile lor arcuite, stânci, flori 
m.nunate, ceainării şi altele. 

Ceainătiile sunt pentru japonezi Instituţii 
aproapz re.igioase și iuarea ceaiului, în ceai- 
nării, sau la ei acasă, în familie se face cu 
Mare ceremonie, 

"Odaia în care se serveşte ceaiul e docorată 
cu îngrijire şi cu gust artistic. Femeia și în 
special! „gheișcle” sunt cu deosebire instruite 
în arta de a-l servi oaspeţilor. Una din par- 
t.culariţăţi e să ttoarne atât ceaiul cât și price 
aţă băutură „peste mână“, gest pe care noi, 
Europenii: îl evităm. 

Sunt prescr.pț.uni care trebue bine cu- 
noscute, precum și mărimea și materiaiul 
ceainicului şi a celorialte obiecte, culoarea și 
mărimea şervetulu; de mătase care serveşte 
la şters ceştile înainte de întrebuințare. Cine 
cunoaşte toate aceste prescripțiuni, are drep- 
tul ia tit'u. de maestru al ceaiului. Muţi 
oameni: de stat au fost mândri de acest titlu. 

Oaspeţii se așează în semicerc; o gheișă 
angajată pentru această ceremonie, apare cu 
toate obiectele necesare, pregătindu-se ca 
pentru un serviciu religios: șterge ceaini.— 
cul, pulverizează ceaiul, scoate apa cu o lo- 


UNIVERSUL LITERAR 


Cate ceva si despre Japo 


pățică fină de bambus — toate în mișcări 
măsurate după regule.e prescrise. Ceaşca o 
ia cu muită 'eviavie, ca pe un vas sfânt şi o 
oferă înclinându-se adânc. Oaspetele o pri- 
mește cu aceaşi plecâciune, mulțumindul=i, 
Ceaiul se bea din 3 sorb-turi — punându-se 
gura de fiecare dată pe altă parte a ceştii. 

Gheişele sunt fiinţe de mare atracţie pen- 
tru, japonezi ca şi pentru străini, pentrucă 
sunt cu: must mai cochet îmbrăcate decâi 
toate cele.a,te japoneze. Ele poartă aceie 
kimonouri m.nunai brodate în aur şi argint, 
legate în: spate cu acele funde impiesionante 
ca măr:me şi care formează podoaba cea mai 
însemnată a costumului, confecţionat din 
ceie maj fine țesături de mătase pictate sau 
brodate. Mânccile sunt prevăzute cu Puzu- 
nare în care păstrează batistele de hârtie pe 
care Le aruncă după întrebuințare. 

Celelalte japoneze poartă k.monouri mai 
s:mpie. Incălţămintea pentru unele şi altele 
se compune din sandaie de paie în casă și 
de lemn pe stradă, sandale ce nu dau desc 
femei:or un mers grațios, fiind nevoite să 
îndrepte picioarele înăuntru pentru a ţine 
încăţămintea bine fixată; a0i spunem așa, 
dar Japonezii consideră indecenţ mersul te- 
meilor europene. 

Cu tot musticismul lor şi gravitatea obi- 
ceiurilor, să nu ne închipuim că poporul ja- 
ponez e ursuz. Dimpotrivă, e dornic de pe- 
treceri; de mici vizitează ţeatre:e, care ocupă 
cartiere întreg. Se joacă de d:mineaţă până 
seara, reprezentându-se dansuri de f.ori și 
piese cu subiec:e luate din Istoria japoneză 
sau din legende. Femeie n'aveau voie să 
joace Pe scenă, roiuiile lor erau împlinite 
de bărbaţi ; astăzi, în schimb, femeia joacă și 
roluriie de bărbat. Teatrul fiind o distracţie 
pentru marea majoritate, femiie vin cu copiii 
cei mici legaţi pe spate — astfel îmcâţ acolo 
nu poate domni liniștea dim teatrele noastre 
europene. Scena fiind rotativă, în timp ce 
pe o parte se joacă, pe cealaltă se pregătește 
tabloul următor, astia. încât spectatorul aude 
de mute pori ciocăniturise lucrători.or. Acea- 
sta însă îl supără tot aiât de puţin ca şi silue- 
tele travestite în negnu care apar pe scenă, 
fie pentu a aranja câte ceva la costumul 
actoria, fie pertru a aduca ucrurile tre- 
bu.nc.oase, sau pentru a suf-a, Japonezul o- 
bişnuit din copi.ărie să 1e considere ca inexis- 
tente, nici nu le mai bagă în scamă, 

Feerice sunt dansurile florivor executate 
de „ghe.şe“. Fetiţa care-și alege profesiunea 
de „ghe.șă“ ge instruită, încă dela vârsta de 
7 ani, în dans şi muzică de o Gheișă mai bă- 
trână. Dansatoarele sunt în vârstă de 12—16 
ani; după această vârstă renunță la dans, 
pentru a acompânia pe cele tinere prin cân- 
tec Şi muzică, 

Des.gur, ee sunt tot ce poate fi mai opus 
„Soții.or” care nici nu dansează, nici mu se 
ara.ă pubiicului în orice oră din zi. Pentru 
aceste prezentări, sunt ore și circumstanţe 
anumite. 

Alegerea soţiei e lăsată pe seama bpărinţi- 
lor, pentru care fiii au un cult. Tinerii se pot 
vedea înainte de căsătorie însă fără a-şi 
vorbi. De se potrivesc în sentimente sau nu, 
nare importanţă; părinţii n'au în vedere 
decât averea și starea socială care trebue să 
corespundă, Manifestări de afecţiune şi săru- 
tul nu se obişnueşte. Mireasa își părăseşte 
casa părintească îmbrăcată în alb — cuoa- 
rea doliuiui — ceeace înseamnă că a murit 
pentru ai săi şi că nu-şi va părăsi casa soțu- 
lui decât ca moartă. Sosită în casa părinți= 
lor soţului său — unde va locui deacum îna- 
inte — scoate rochia albă și se îmbracă cu o 
rochie dăru.tă de soţ. 

Formalitatea căsătoriei e simplă, nu există 
căsător.e civilă sau religioasă; se mărginesc 
să facă cunoscut autorităţii că fata sa mu- 
tat din casa părintească în aceea a soţului. 

inainte, femeia considera căsătoria ca o 
hotărire a soartei şi nici prin minte nui 
trecea să se piângă de o căsnicie nsfericită— 
căci: nu Legătura: cu soţul era scopul principal, 
ci gospodăria acestuia, naşterea şi îngrijirea 
copiilor. 

După doctrina  fiiosotului chinez Confu- 
cius, femeia ere succesiv, trei imdatoriri de 
împlinit; 1) Ascultare către părinţi, 2) către 
soţ, 3) iar după moartea acestuia către fiul 
cel mai mare care rămâne capul familiei. 
Astăzi, eduzaţia modernă a fetelor a îniăturat 
în parte unele din prejudecăţi; ele primesc o 
cutură solidă științifică şi iau parte la exer- 
ciţiile sportive: fi 

Pronumele ilor e nume de fiori: Floare de 
Lotus, de Cireş, etc. Femeia îşi poartă copi- 
laşul legat pe spate; e legat cu atâa înde- 
mânare şi siguranță, încât mâinile îi rămân 
libere pentru muncile cele mnaij grele, 

Femeia japoneză cu statura ei mică, des- 
chizătura ochilor în formă de m-gdaă de un 
negru străiucitor și sprâncenele obiice, e pen- 
tru Japonez idealul de frumuseţe femenin, 

iDacă Japonezul nu ni se pare bă-bat fru- 
mos, are în schimb o expresie de inteiigenţă 
care nu e rară ia acest popor. Mintea 07 
ascuţită și priceprea or vie este apreciată 
de șoţi cunoscătorii. Copiii sunt foarte drăguţi 
în kimonourile lor diferit colorate cu fun- 
dela mari în care sburdă toată ziua pe străzi: 
Nici cel mititei nu rămâne acasă; ia parte 
la jocuri, înghemuit pe spinarea vreunui co- 
pil mare, care se joacă şi sare fără să-i pese 
de căpşonu: fraged care se leagănă încoace şi 
încolo. Străinii care trăesc vreme mai înde- 
Mungată în Japonia sunt cu deosebire impre- 
sionaţi de ceremonia ce are loc cu ocazia 
aniversări; păieților şi fetelor japoneze. Prin 
aniversare nu se înţelege ziua naşterii, ci 
toţi băeţii scabează în comun ziua a 5-a din 
luma a 5-a, iar fetele ziua a 3-a din luna 
a 3-a, 

La serbarea băieţilor sa împodobește odaia 
de primire „Tokonoma“ cu steaguri, arme 
vechi, figuri de eroi din timpuri preistorice, 
iar Ja exteriorul caselor care au băieţi, se 
atârnă de câte un catant um crap mare de 


hârtie, gol înăuntru și cu gura deschisă. La 


bătaia vântului, crapul se umilă şi se lea- 
gănă. Acest pește se bucură de reputaţia că 
din cauza agilităţii şi persistenţei sale, înnoată 
contra curentului ăpei şi Peste cataracte :— 
deaceea îl prezintă băieților ca un simbol 
al puterii de voinţă și al tenacității. 

Pentru fete se face un aranjament deosebit 


m ae nm ame 


Taine eee, 








de frumos în Tokonoma. Pe o schelă în for- 
mă de scară se așează păpuși care repre- 
zintă pe împărat, âmpărăteasa sau întreaga 
suită în costumele vechi japoneze şi în ordi- 
nea rangului, 

Sa expun şi servicii de ceai, obiecte de 
toaletă şi bucătărie, mici, ca pentru odăi de 
păpuşi. Feteie se vizitează reciproc, se tra- 
tează Cu prăjituri de orez și „Sake“, via de 
orez şi admiră aranjam:ntee de care nu 
se fo.osesc la joc, deoarece de multe ori pre- 
zintă o valoare foarte mare şi se moşștenesc 
din mamă în fiică. Sensu: acestei serbări 
este probabil pentru a obişnui fetele încă de 
mici cu sutele de instrucțiuni ce trebue să 
le observe femeia japoneză la primirea mo- 
safiru.ui, servitul mâncării și mai ales ai 
ceaiului, 

S.nguru! mijloc de transport a fost până 
în timpurile recente irăsurica cu un singur 
loc, trasă de un om. Sa numeşte Riksa. Oa- 
meni: trag foarte rep-de, încât o plimba:€ 
cu Riksa e tot ce poate fi mai poetic spre 
scară când se lasă întunericu: şi mu ai altă 
lumină decât iampioanele de pe oiștele tră- 
suri.or, E o liniște complectă, căci mu te su- 
pără mici sgomot de roți, nici nechezat de 
cai. Uşile sunt trase, iar prin geamuriie de 
hârt.e se văd siluetele  locatarisor care se 
pregătesc de cuicare 

Japonezii mu întrebuințează animale la 
muncă — nu se ocupă de creșterea vite:or. 
Laptele şi produse.e lui ie-au cunoscut de-a- 
bia la venirea europenilor, însă nu sa in- 
trodus în bucătăria omului sărac. 

Z.ua, e mare animaţie pe străzi. Negustorii 
ambuu„anțu cutreeră orașul anunţându-se din 
depărtare — fiecare cu strigătul sâu specia;, 
ca a noi. Sunt vânzători de pește, legume, 
fructe, meci, raci, Carne nu prea se mănâncă, 
fiind interzisă de religia budistă, însă 
fiind nevoe de piele p:ntru echipamentul că- 
lăreţuiui, se tăia vita, călcând asifel porunca 
bud.smuiui, dar nu e mai puțin adevărat că 
în asuel de condiţii, meseria de tăbăcar și 
măce.ar devenise meseria „oropsiţiior”. Tot 
între oropsiți se soco:esc şi călău şi groparii. 

(Ca ocupaţ.e mai e îndeietnicir-a spec.a.ă de 
curăţitori de pipe, că-i atât bărbaţii cât și fe- 
mei.e, î.ner. şi bătraui fumează foarte mu-t 
Și pipele fiind m-ci, drebuesc desfundate des. 
Vânzâtorii de ju-ării, m<seriașii şi protesio- 
n.ştii adună în jurul lor pe cumpărători prin 
fiuerat sau alte strigăte caracteristice. 

Comerţu, ior e foarte desvoltat., Japonezui 
imită azi toate mărturile europene şi ameri- 
cane, înlocuindu-.e din cauza preţur-lor mici. 

Clima înlesnește Japcuezuiui o cultură in- 
tensă de orez, cereale, egums, îructe, tutun, 
trestie de zahăr și mai a.es ceai. 

Pe lângă agr.oultură, a iuaţ o mare extin- 
dere și industria, mai ales în doinzniul ţ=- 
sătur.lor de bumbac, mâăiase, împietiturji de 
pâie şi a porțelanuilui. O ramură însemnată 
e fabricarea chibrituri.or. Pământul e bogat 
în cării un „buni şi sulf. 

Şi, --- wawătută le unde vine acest popor 
de ras=r „> cu Rohii oblici şi părul ne- 
gru, pentru care am văzut că viaţa nu pre- 
ţueste nimic, dar onoarea e totul ? 

Primii locuitori din „Țara Soareiui Răsare': 
au fost „Aino“ un popor inferior, da rassă 
europeană, foarte disprețuit de Japonezi, pe 
care cuceritorii din Sud i-au silit să se re 
tragă cât mai spre nord. 

Știnţa n'a putut preciza încă dim ce po- 
poare se trag Japonezii; se preswpume că ar 
îi un amestec de Coreeni, Maaezi și Chinezi. 
După atâtea secole, se mai văd şi azi în Japo_ 
nia tipuri de oameni mici ce par a fi malaezi 
şi o specie de oameni înalţi care seamănă cu 
Chinezii. 

Contopirea acestora a avut '0c încă în epo- 
ca preistorică. , 





Floare şi pasăre 


Prima lor cultură le-a venit dela Chinez: 
Prin mijiocirea Coreenilor au care — după 
cum vorbesc anaiele din Coreea — au avut 
multe războaie. Astfe. scrierea e chinez:ască; 
Se scrie de sus în jos şi dela stânga ia dreap- 
ta. Fiund foarte migă.oasă, japonezii, cu spi- 
ritul lor practic, sau gând.t să introducă scrie= 
rea latină, după cum înlătură fără milă to 
ce nu se poiriveşte timpului. 

Șimo.smu: este recunoscut ca religie de 
stat — deşi se praatică must şi Budismul a- 
doptat dela Chinezi, precum şi învățământul 
moral al filosofului chinez Confucius, Japo- 
nezul nu se conduce după o singură reiigis; 
e: ia parte atâţ ua serbările tempieior ş.n- 
toiste cât și a celor budiste, fără să vază 
în această practică vreo contrazicere, Deşi 
au sunt prea religioşi, fiecare casă are un 
altar al familiei şi se observă cu muită grijă 
obiceiurile impuse :a aniversarea morțior —- 
posedând cutu: strămoşilor în cel mai înalt 
g-ad. In şcoală nu se învaţă mici o religie, 
se predă însă un curs de educaţie morală. 
Religia lor constă în venerarea Zei.or — în 
a căror ceată intră și eroii morți pe câmpul 
de iuptă; aceştia însă spre deosebire de zeii 
budişti rămân cu simţurile și slăbiciunie x 
menești, astieii că la aniversările lor li se 
pregăteşte mâncare şi băutură. 

Tempiul sintoist are la intrare o poartă 
numită Torii. Mulţi neștiutotri consideră a- 
ceastă poartă ca un semn caracteristic al 
templului șintoist. Pătrunzând însă mai adânc 
aceste religii, nu se pot confunda templeie 
şintoiste şi budiste — chiar şi fără acest 
smn. 

Arta Chinei a pătruns în Japonia prin Bu- 


NeZi... 


1942 =——= 


18 Aprilie 





de ELF. ED. SAULESCU 


dism. Tot Budismul a infiltrat poporului sen- 
timentul da m..ă şi grijă pentru săraci şi 
bo.navi. Toi de.a Chinezi au introdus japo- 
nezii „Ceaiul“ şi cultura creșterii gândaciluz 
de mătase care form=ază o industrie impor- 
tantă f.:nd — după China — cea mai mare 
țară exportatoare d mătasa. 

Primul european care a că:cat pe pământul 
japonez a fost negustoru: portughez Ferdi- 
nand Mendez Pinto. Timp de aproape un se- 
co! veneau Portughezii pntru a scoate aur, 
arg.nt şi cupru din soiul jeponez. Astăzi mun- 
ţii sunt aproape goți de metale ncbile: Mai 
târziu au venit Spaniolii iar în 1600 Olandezii 
care au înființat Compania Indo-Oiandeză de 
răsărit şi în fine Enguezii, 

Creștinismul a fost introdus prin Portu- 
ghezi, iar sub Jezuitu: span:ol Francisc Sa- 
vier, propagemăa creştină a luaț un avânt 
considerab.l. Francisc Savier fusese canoni- 
zaț în secolul a. XVII-iea ca Apostol al In- 
diai şi Japoniei, Din nenorocire, se ivesc ne- 
înţeegri și invidii între diferite ordine cato- 
bice, <are ucrau unul contra aitora, astfel în- 
cât reiigia a lost pe:secutată, preoții şi toți 
Străinii izgoniți. A urmat o complectă izo- 
lare a Japoniei de străinăiate, fiind sever in- 
terz să — sub pzdeapsa cu moartea — ieși- 
rea vreunui Japonzz din țară, Deabia pe la 
mijlocui seco.u.u: al XIX-.ea, în urma unor 
tulburări sângeroase, se des-hid iar porţile 
Japonie: străină ății. impăratul — M.kadou: 
— cu reșed-nța la K:0.o a trăit până în 1868 
într'o izoare inabordabilă, împ.inindu-și nu- 
maj Obiigaţiiie de mare p:eot. Puterea mi- 
litară o deținea Sogunu, având curtea sa la 
Tokio. Revoiuţia a dus la evoluție, Impăra- 
tu ia puterea din mâna Sogunului, întemeia- 
ză monarhia constiluț ona.ă cu drept de vot 
univârsal şi serviciu, miiitar ob-igatoriu. In- 
trun t mp extrem de scurt, Japonia însușește 
Ştiinţa, tehnica şi crgan'zaâţia de stat euro- 
pană. Până la această dată, ea nu era decât 
o țară agrară, foarte curând devine și o țară 
indusurială mod:rnă, fiind legată de Europa 
și Amzrica prin numeroase linii de navi- 
gaț:e.  Vapoarele salz sunt sozotiie ca ce-o 
ma, bune ca mă:ime, navigabiitate şi como- 
ditate pentru căători, 

Japon a mau avea decât câteva şosele națio- 
maie întrebuințate numai de pi.toni. Prin- 
cipii feudali, când mergeau la Curtea So- 
Sumului, erau transportaţi cu litiera; acum, o 
reţea bogată de cale feraiă străbate întrea- 
ga Japonie. 

Sau înființat şcoli de toate gradele; deşi 
au 12 umiversități unde umele cursuri sunt 
predate de prolcsori europeni, un mare nu- 
măr din tineretul japonez își face studiite 
la şcolii te.hnice și universități.e europene 
şi americane. 

In ce priveşte însă armata japoneză, ea a 
fost organizată de generalul! german Meckel, 
câre a găsit aici un popor însuflețit de un 
adânc seniimenţ pa'rictic şi un spirit răz- 
boinic care-i duce ua război cu neţărmurită 
dorinţă de a muri pe câmpul de iuptă. Se 
pare că în 1904, în războiu: contra Ruşilor— 
a fost o grea problemă să.i facă să înţe- 
ieagă că viaţa lor aduce mai mare serviciu 
patr.ei decât moartea. 

Contactul cu Europa î-a făcut să adopte 
şi costumul europeza, care a devenit char 
ob.igaoriu. pentru funcţionarii Statului. In 
casă continuă să poarte kimomoul; femeile 
care au rămas mai fidele portului naţionai, 
pe stradă îmbracă un Kimono de culoare în- 
chisă iar în casă poartă Kimonouri colorate: 

Societatea japoneză, înainte de pzrioada: re- 
nașterii lor, era formată din cissa nobililor, 
a războ.nicilor şi poporul, care se împărția 
ia rândul său în țărani, meseriaşi și negus- 
tori. Dar, îie nobii, fie soldat, fie ţăran sau 
chiar călău, la unii şi alţi, politeţea e exce- 
sivă, 

Japonezul sawtă  îngenunchind pe rogo- 
jină, plecându-și capu. pe mânile întinse pe 
jos. Pe stradă, iîindoae numa: genunchiul, 
înciinâudu-se adânc şi frecându-şi genunchi! 
cu mâ.ni:e, Politeţa io» ni se pare exagerată, 
căci fie Japonezul cât de amării, își ascunde 
adevărata stare sufletească, arătând o figură 
veşnic surâzătoare. Nouă ni se pare că sub 
acea mzscă ascunda ceva nep'ăcut sau ipocrit 
pentru roi. Figura :ui surâzândă nu este însă 
o făţărnicie, ci o perfectă eduzaţie şi stăpâ- 
nure dz sine, socotind câ nu ar: dreptul să 
amărască pe altul cu supărăriie lui. E o ex- 
cesivă delicateţe pe care Europinii abia o 
înţeleg, căci Europenii se crzd fcarte intere- 
sanţ: când povestesc alora mecazurile lor de 
acasă. Dza.tfel, această sensibiliiate nedes- 
minţită de v<acuri, se îndreaptă în toate do- 
meniile și în special când e vorba de natură, 
de fiori. 

E: fac numeroase pe'erinaje, fie în scop 
relig os, căci fiezare munte are Zeitatea sa, 
fie p:utru a celebra să:bătoarea ficrilor, mai 
ales a florii de ci.eşi şi a crisantemâor — 
sau pentru a contempla câte un co a. na- 
turii, 

'Chrisantema «e floarea cea mai iubită şi 
num=le cel mai popular ce se cunoaște, Tot 
chrisantema a fost aleasă ca marcă a ţării, 
ca emblemă pe steag, şi ca cea mai nobiă 
distincţie japoneză. Acel ce posedă Ordinui 
Chrisanteme:or, e cu adevărat un om. 

Foarte iubitori de biazoane, ei le brodzază 
pe mătasa, le pictează pe lac, le cizeează în 
piatră, le toarnă în mztal, le scuptează în 
lemn, le poartă pe costumul naţiona, pe 
arme, cărţi, morminte, ete. Mărcile şi bla- 
zoane.e europzne reprezintă întotdeauna a- 
nimale stilizate — pe când ale japonezilor 
numa! fiori şi plante. 

Expoz.ţiile de f.ori sunt foarte originale ; 
chiar când se redau fragmente din Istoria pa- 
triei, sau a Zei.or, ele se exprimă prin gru- 
pări în mărime naturală tăcute din tor.. 
Scheletul e din lemn de bambus, cbrazul o 
mască, iar îmbrăcămintea redată prin frun- 
zşuri şi flori în teate culorie şi mărimile. 

laţă poporul a cărei vitejie o admirăm 
atât azi, popor vrednic, cumpătat, cinstit, 
vioi şi inteligent, preocupat numai de per- 
fecționarea sufietului său, născut cu spirit 
militar; cum n'ar merge ei la moarte cu zâm- 
betu. pe buze, când auo dragoste neţărmuri- 
tă pentru ţara loc sfântă, pe care o consideră 
ca o creaţe a Zei.or, iar pe Impărat ca un 
descendent din Zeița Soare.ui ? 





4 sentiment 


= 18 


Aprilie 1942 








at 
cps) 


Cronica literară 





Aa 


0 
ŢI 


INoaptea geniului“ poeme 
de DIMITRIE STELARU 


(„Bucovina“ I. E. Torouţiu, București 1942) 


Noi, Dimitrie Stelaru, mam cunoscui niciodată Fericirea 
No; n'am avut alt soare decât Umilinţa, 

Dar până când, înger vagabond, până când 

Trupul acestu gol şi flămând ? 


Se cuvine să  întâmpinăm 
cea mai stăruitoare aten- 
Mie pătrunsă de căldura, sim- 
atiei, manifestarea unei vo- 
aţii poetice inainta de a fi 
ajuns carieră, ispitită de ran- 
“pui şi încununări oficiale, 
Avind în taină confortul 
buprem al somptuoaselor «€- 
diții definitive.  Debuturiie 
“poetice prea trec de multe 
wi nebăgate în saamă și ar 
fi păcat să se întâmole la fel 
tu acela al lui Dimitrie Ste- 
ru. 

Pentru auzul ciţitorului 
subţire, familiarizat cu Mal- 
arme și Paul Valery, Noap- 
tea gentulu: e un titlu cu su- 
ne; gesueț. In cuprinsul cărţii 
e înfâlnesc poezii Care 88 
thiamă cu tot atâta emfază 
pretenţicasă, şi ridiculă: „Ca- 


davrul de autr*, „Drumul iu- 
biţei moarte“, „Cântec  uci- 
pași, „Cetatea păgână“. ete. 


i nu se socotsască totusi, 
hititorul, prea lesne edificat: 
„Noaptea geniului“ e o carte 
de poezie al cărei preţ stă în 
pimitivitatea şi stângăcia 
miscăţtoare a expresiei. în u- 
milința și supexba ei revaltă 
jeopetrivă, în bâibâiala şi 
fălbâiala chiar, emoţionan- 
tă, a unor cuvinte lipsite de 
experiența înțelesurilor mai 
subtile către care tind totuşi 
tonfuze și fînvălmășşite. E 
turburătoare această priveli- 
ge pe care ne-o înfăţişează 
Noaptea geniului“, a unor 
sforțări  disproporţionate 
pentru vorbele care-şi caută 
înțelesuri peste măsura pute- 
ilor proprii. „Cuvintele pă- 
tau stafii învăluite“, scrie 
itrun loc Dimitrie  Stelaru, 
ao justă intuiție a climatu- 
imi special în cale propriu-i 
lirism e încă aspirație infor- 
mă, stare larvară și  fanto- 
matică. 

Destinul poeziei nu e ace- 
a do a îi un simplu joc gra- 
tios si gratuit, exerciţiu mar- 
ginal meșteșugit cu artă ra- 
iinată pentru destindarea 
voluptoasă a câtorva cărtu- 
rari osteniți de înţelepciune. 
O discreție sau bunăcuviinţă, 
excesivă travesteşte suferin- 
la în poezia modernă, spu- 
nându-i eufemic, spleen şi a- 
tonie, cu o urmă totuşi de 
parvenitism în această, recen_ 
tă înobilare a unui sentiment 
din cele mai obișnuite. 


Ş Tristeţea decantată prin re- 


fecţie şi lecturi nu-și mai 
aluce aminte de originile ei 
viscerale, de suferința prima- 
N a, cărnii si ajunge să fie un 
livresc, prea rar 
trăiț cu sinceritate dar afi- 
șat ca un blazon de supremă 
distincție suflețească. Paimo- 
sul vers mallarms-ean „La 
chair est triste hâlas et j'ai 
lu tous les livres“, îmfăţi- 


- șează «desigur un 'aspect spi- 


ritual caracteristie din  evo- 
luţia poeziei moderne, satu- 
tată de intelectualism şi ra- 
finament artistic, nu însă un 
motiv  sufletese cu o circu- 
lație atât de întinsă încât să 
autorize identificarea unui 
nou „mal du siăcle“. 
Surpriza poeziei lui Dimi- 
trie Stelaru constă în regă- 
sirea climatului dela înce- 
”puturile sau isvoarele poeziei 
— care nu sunt neapărat 
limpezi așa cum sugerează a- 
- semănarea cuprinsă în me- 
tatoră. Lirismul din „Noap- 
tea geniului“ e mai aproape 
de sinceritatea uneori bruta- 
lă a strigătului de suferință 


. ntimblânzită încă prin pre- 


„ simțirea armoniei. Un exem- 
plu caracteristic e poezia în- 
titulată „Inger vagabond“, în 
care accentele de revoltă is- 
vorăsc din conștiința  desti_ 

_Dului propriu al poetului, fă- 
Tă vreo răsfrângere în aceea 
cu substrat social a unei so- 

„ ldarităţi de clasă : 





Ne-am răsturnat oasele pe lespezile bisericilor, 
Prin păduri, la marginea Orașelor — 
Nimeni nu ne-a primit niciodată, 


Nimeni, nimeni... 


Cu fiecare îndărătnicie murim 
Şi rana mâinilor caută pâinea aruncată. 


Marii judecători ne-au închis 


Stăruind în ceața legilor lor; 


Pe frunţile noastre galbene au scris : 
„Vagubonzi, hoţi, nebuni, Lepădaţii noroadelor. 
Casa lor e temmița, Pumeţi lacăte bune fiarelor”, 


Odată — poate cu înfriguratele zori vom sângera 
Și spânzurătorile ne vor ridica la cer. 

Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă ? 

Intr'o zi vom avea şi noi sărbătoare — 


Vom avea pâine, pâine 


Și-un kilogram de ismă pe masă. 


Tot atât de carazteristice, 
cu accente de revoltă încă 
mai vehemente, sunt bucăţi. 
le intitulate „Cântec de ne- 
guri“ si „Poem cerşetor“. A- 
cesta din urmă e reţiezen- 
tasiv pentru aspectul cel 
mai personâl 'al poeziei lui 

imitrie Steiaru, acsla de a 
înfrânge rcalitataa prin pu- 
tzrea traensfiguratoare a vi- 
sului — într'o viziune fan- 
iasiică, sugestivă până la 
obsesie uneori, ca în sfârşitul 
poemei intitulată „Insula du- 
hurilor“ : 


Novi de îngeri, fără formă, 
Fără aripi, dansau în întunerec 
Peste stâncile valurilor amare : 
Dansul Deşertăciunii. 

Şi maren S'a făcut sul 
Imnvârtindu-se către neant ; 

lar vuietul creștea 

Ca vuietul din Țara Chinului, 


Este desigur, destul fals 
mister în atmosfera  înceţo- 
şată şi aburoasă în care se 
estompează înțelesul poeme- 





lor din „Noaptea geniului“, 
— şi cova şariatanie naivă 
nu e străină atitudinilor 9- 
raculare și aerelor ds mag 
sau de profet în care ni se 
înfățișează Dimitrie Bieiaru. 
Dar ţoate rezervele dispar în 
fata, unei vocaţii poetice de 
o puritate atât de neprefăcu- 
tă, şi nemeşteşugilă ca aceea 
din strofele următcare, cu 
care vom încheia ; 


Se răsturnase mică, rușinată, 
Incovoiată, ca o viperă, pe jos 
Și nu vorbea. Din rochia-i 
vărgată 
Un şold ieșise palid și sfios. 


Cu fluviul părului, străină, 

obosită. 
în marea întunerecului 

adormise ; 

O lacrimă de golful ochilor 
strivită 

Vorbea îndepărtat de porțile 
închise. 
(Vânzătoarea de ziare) 


MIHAL NICULESCI 





Note românești 


LA PORȚILE ODESSEI 


se cheamă noua carte a scrii- 
torului Corneliu Penescu şi va 
apare peste puţină vreme în eai- 
tura O.FA.R. Cunoscut publicu- 
lui prin volumul său „Centrul 8" 
— d. Corneliu Penescu a sur- 
prins dintr'odată prin bogatul 
materiaj uman şi sufletese — la 
a cărui desfăşurare personal a 
luat parte, cu ocazia campaniei 
din vara trecută. Nu crau simple 
episoade întâmplătoare, nici re- 
portagii facile — ci un adevărat 
jurnai de războiu — în paginile 
căruia se puteau deosebi cu uşu- 
rinţă figuri eroice de ofiţeri și 
soldați, după cum şi pulsul unei 
trăiri proprii. LA PORȚILE O- 
DESSEI ne va duce deastădată 
un material inedit de fapte şi 
drame consumate în timpul ce- 
lebrului asediu, un emoţionant 
film al tuturor întâmplărilor și 
oamenilor care au trăit, au luptat 
şi au murit pentru cucerirea O- 
deszei, D. Corneliu Penescu vă 
dovedi cu certitudine calităţiie 
sale de viguros prozator, 


GRAIUL DÂMBOVIȚEI 


Sub conducerea unui comitet 
având ca preșdinte pe d. Victor 
Ghicuiescu, apare la Târgovişte 
revista învăţătorilor dâmboviţeni 
intitulată Graiul Dâmboviţei care 
pe lângă probleme cu caracter 
profeşionai, îşi deschide paginile 
tuturor celor ce năzuesc spre îru- 
mos şi prin asta tind la îmbo- 
găţirea sufletului. 

U.timul număr (1-4 pe lanua- 
rie-Apriiie 1942) este închinat 
eroilor învăţători cari s'au jert- 
fit în luptele dela răsărit. 

Cotaborează la acest număr: 
Victor Ghicuiescu, Lon Doru, Pr. 
C, Niţescu-Ziatiam, Iancu Milea, 
Pr. N. Popescu-Cernea, Lazăr 
Ştefănescu. Iosif Dumitrescu etc. 


„MLĂDIŢE“ 


se chemă atât de frumos revista 
societății de lectură „Timotei Ci- 
pariu” a elevilor dela liceul „Sf 
Vasile” din Blaj. Colaborarea re- 
zervată exclusiv elevilor este o 
experiență rodnică, de vreme ce 
profesorul Gh. 1. Biriş, conducă: 


torul acestei tinere publicații, o 
păstrează de cinci ani de când 
apare. 

Semnează în No. 2 (Ian.-Mar- 
tie 1942): Luca Remus-Pop Cor- 
nel: Despre doina haiducească ; 
Ion Boilă: Din minunile univer- 
sului ; Horia Lupu : Elegie ; Ionel 
Maxim: Imagini ; Mircea Sârbul: 
Cu carul ; Ioan Crișan: O fără- 
delege ; etc. 





GAZETA CĂRŢILOR 


A apărut „Gazeta Cărţilor” pe 
Martie a. c. (a. XI, N-rele 5—8) 
cu colaborarea d-lor I, A. Basa- 
rabescu (Al. Vlahuţă), Al. Sta- 
matiad, George Dumitrescu, Pi- 
men Constantinescu și Maria 
Nahlik (versuri), D. Munteanu- 
Râmnic (Gheorghe Duca-Vodă şi 
„Pentru Analeie Patriei”), Geor- 
ge D. Nedeicu (Privire în cartea 
„Spiritualități Românești”), Paul 
Papadopol (Paul și Virginia), Au- 
rei G. Stino (Ce-ar trebui să se 
retipăriască), G. Bezviconi (Na- 
talia Obrenovici şi laşii), Mih. 
Demetrescu (Drama  „Armida- 
va”), Prof. Dr. N. Dimancea (re- 
cenzi,; Ioan B. Lemeny, Volbură 
Piană şi Dinu Constantinescu), 
Ing. Cezar Cristea (Cartea Ştiin- 
țifică), Pompiliu Preca (Bibliote- 
ca Lui Odobescu), Al. Ciobanu 
(Ani-Anuarul Culturii  Arme- 
neşti), Sculptor 1. Pantazi (Expo- 
ziția Armatei) — precum şi cu 
Antologia 1a zi (Inspecţie şcolară 
Ge Paul Constant, Rugăciune de 
V. Vo.culescu şi Cartea de Rubin 
de Ec. Piti), cata.oage de cărți 
vechi (d-ra Bieonora Alexiu), pa- 
&ini şi îndemnuri alese, carnet 
bib'iografic, informaţii culturale 
(pubrcaţiile Academiei, Liga Cul- 
turală şi Ateneul Român), come- 
morarea iui Gh. Bogdan-Duică, 
presa din provincie, cărți primi- 
tc, aniversări, vitrine, note, bi- 
biiotec:, Director : Prof. D. Mun- 
teanu-Râmnite. 





UNIVERSUL LITERAR ia 


„MARTHA BRONDELLO.a 


Vă mai aduceţi aminte, iMtito- 
ilor de artă ?,,, 

A trăit cândva printre m, 
aan trăeşte înumeosul forilar die 
câmp și bunătatea în icdane, de. 
părtate de preocupările moastre 
NATI.., . A 

Așa a trăit Mariha Brondetio, 
ani şi ani, primtre noi. 

Avea o faţă cu zâmbitoare 
Chemane, p minte ageră ru IMi- 
găloase și creatoare cunoștinți ide 
tot ce are arta: adevărată şi o 
mână făcută numai să desprindă 


din fiinţe și luomuri frumuseţea” 


NEMIULr ILO2re. 

Hoinărind îmtr'o Duminică prin 
mwzes şi p'nacoteci, i-am desco- 
perit prezența doar acolo unde 
tuumai frumosul o iprrmeşte ca pe 
cimeva căruia șia dăruit scurta 
ei viață, i-am descoperit acolo, 
într'o pinasotecă din B-dul Las- 
căr Catargiu, două pânze sem- 
nate : Martha Brondello, și sumde 
stau lntr'o tânără și cuceritoare 
apropiere de cele mai de seamă 
nume, ca să arate și meritul unei 
munci grele, dar şi regretul unei 
timpuri; plecări dim viaţă, rari- 
lor vizitatori ai pinaicotecii. 

Prima ei expoziţie în luna Oc- 
tombrie 1934 din sala „Univer- 
su.“ a fost și prima ei izbândă. 
„O deplină izbândă în plastica 
română. 

Dar, ca la orice cucerire de iz- 
bândă, viața este prima jerifă ce 
se care. 

Asa sa dăcut ca numai ba 
câteva luni dela truda organiză- 
nii aceste, prime și nihtime expo- 
ziţii şi desbea la câteva săptă- 
mâni după bucunia promovării 
Ca mun rea] talent, să se îmbol- 
năvească de-o crudă boală came 
i-a șters zâmbetul, i-a stins Sui- 
fletu! și i-a răcit mâna, în sea- 
ra de 16 Aprilie 1934, când 
rândumeee chemate de anotimp 
ciripeau sub stmeașina. case: sale... 

Sunţ opt ani âmphimniţți dela 
moantea pictoriţei Mariha Brion- 
dello !.., 

Prindeţi la capătul fiecărui 2n 
scurs, viaţa atui am, anna de 
alt an, ca să vă Gai seama ce-ar 
fi putu: să dea artei plastice 
munca şi talentu. Marthei Bron- 
deflo, pe care m'o mai găsiţi azi 
decât prin pinacoteci, umde doar 
talentelor adevărate le sunt în- 
găduite aşezărie... 








„INTERVIEW -UL“.. 
Nu-i SULE= Gărerea  denutri 
țându-i pretenția ce-o arată 


când este vorba de vreun înter- 
vie, i . 

In asta poate să fie cusiirul 
vârstnicilor cunoştinţe, când. pe 
preţul unor dibace întrebări se 
punea — de atâtea ori — răină- 
șagul celor mai multe îndiscre- 
țiisca să se poată aduce sub o- 
chii, cititorilor mărturisirile cele 
mai împortunie sau chiar sensu- 
țiomale, care se obțineau după o 
migăloasă scuturate a bagajului 
de cunoștințe al „întrebatului”, 

Și aşa, temeiul unui înterziem 
sa dovedit a fi mai întâi însăşi 
intuiţia ce se cere so agită ce: 
care întreabă, pentru ca, ori să 
renunţe la a întrebare dela care 
pu poate avea un răspuns cum 
țrebue, ori să întrebe atât de „jis- 
teț”, încât cel care urmează să 
răspundă să nu mai ocolească 
sau să fugă, pentru a răsturna 
totul. e 

Deunăzi, a apărut un  înter- 
view luat de-o tânără și simpati- 
că scriitoare, unei mi CONSAcra- 
te literare. 

Atâta timp cât acest interview 
a fost parcurs pe simple Curi0- 
zități de îmbrăcăminte, de plim- 
bări, de superstiții, de cărți sau 
mumuscrise, ar fi justificat o 
plăcută convorbire între domni- 
șoare snu — dacă vreți — între 
scriitoare — ceeace e mai rar — 
hotărită să rămână acolo unde 


romă 


si 1 „diteraturii autentic 
neazcă”, | 

tăspunsul a fost ca o seriscare 
'napotată, 


lată dece nu-mi supăr păre= 
rea, făptuind îndiscreția preten- 
țimnii severe ce-o am în privința 
mterview-urilor, chiar când le-aş 
citi... „între noapte şi ziuă)... 


„TINEREȚEA“. 


E drept că fiimă la cucerirea 
doar a anilor copilăriei, cu unul 
maâi mult peste cei... „şeapte“, 
cu toate că şi aceştia sunt Imaţi 
în... „„louă serii“, se crede „ma- 
joră“, până într'atâta încât căl- 
câna chiar peste o vârstă ce l-ar 
justifica titlul, se avântă orgoli- 
oasă la o vârsinică judecată, ră- 
mzsă în urmă doar CU, Coa- 
cerea, 

„Repezeala“ aceasta timpurie 
ue ceva de-a face cu „teme- 
rara“ pomire a lui leremia al 
cărei efect a rămas doar în pro- 
verb. - 

Talentatul Ion Anestin, marea 
nea simpatie, a creat într'o re- 
vis.ă de haz, pe acel Gâgă, deve- 
mit azi mai popular decâţ o... 
carteiă de carne, pin panseurile 
lui. 

Am impresia că un soi din a- 
cest „Gâgă“ prezent Cam prm 
muite redacţii de ziare şi reviste 
cu „paranteze“, „coorit“ szu 
„relief“, hoiărit să-și atribue un 
panseu, ar Spune : 

— Cine are proprietăţi, are şi 
belele... Eu am doar un toc şi 


a fost sau cel mult, între pagini: am 0... -amâncănime“, mamă... 
le gazetei, ca o informație şi nu mamă! ! 
ca un document, 

Dar tânăra  scriitcare, nea- „APROPOS DE PANSEURI!“... 
dâncind rostul unei importante 
îmtrebări și — mai mult — ne- Pasca! a spus că: „toată su- 


pătrunzând în ovigina unui nu- 
me ca și în firescul răspuns, de- 
licot dar „minor”, ce l-ar putei 
proble- 
mă a „naționalismului cultural” 


avea, a pus importanta 


Yledation 


Imi stărue în minte 
Infăţişarea sumbră 

A recilor morminte 
Pierzându-se în umbră. 


Și câmpul de bătae 
În sura dimineată, 
Octombrie cu bura 
Cernirilor de ghiaţă. 


Prim ierburile arse 
Zăcână în spasm eroi, 
Cu fețele întoarse 
Spre sbuciumul dim noi. 


O! negura rapace 
A corbilor flămânzi 
Peste imensitatea 
Ceţoaselor oglinzi ! 


Incremeneşte pasul 
In scâncet împirtrit, 
Covârşitor popasul 
Pustiului cernit. 


Mereu îl duc sub frunie 
— Medalion ceresc — 
Calvarul cât un mumie 
De chin să-l viscolesc. 


V. O. SPINENI 


“loartea poetului 


Aşa 'mcepea legenda, dim simple destrămări 
Să urce 'ncet la tâmple curotale-i minuni 

Și împletind liane din putrede cununi, 
Imgemunchia târzie sub ramuri de uitări. 


Corolele de gâmduri, ce palide şi grele, 
Işi desfoiau lumina bolnavă în fereşti. 

Traceau pe sub arcade poeme îmgereşti 
Cu nufari mari de vise și magice imale. 


Se închidea amurgul la margine de ape... 


Imn limipedele serii zâmbea un ; 


radiis, 


Creștea'mn pupile forma celui din urmă vis -— 
Incremenită nază în unghiuri de pleompe. 


Când albe păsări triste mai fâlfâiau în zări 
Și osteneau în preajmă troene de-aminitiri 
Se'nfuneaau albaştri luceferi în priviri ; 
Vieața, ca un şarpe, trecea prin depărtări.., 


Poem pentru vremea lârzie 


N. VERONESCU 


Frânte raze, răsărituri — drumurile'n spre hotare 
Și amurguri, oare, câte mu și-au împletit chemarea?... 
Toate — sufiet în răscruce — sângerau sdrebind 


[uitarea, 


Incercând salunge visul tulburat de depărtare. 


Spumă alibă de pe valuri, zâmbetele moi din gias, 

Revărsând de peste maluri, încleştat, alt dor de stea, 
Se'ntregeau în cripta razei, mirt pentru tăcerea grea, 
Chip de jerttă'n amintirea clipelor ce-am mai rămas. 


„Dar în taina pârguită, pâlc de umbren țărm pustiu, 
Ca s'adcarmă -temătoare'nfiorarea de-altădată, 


Nepăsarea-și fugărește, 


tăvil.nd vers din poemul înf 





cartea tânărului scriitor 
LAURENȚIU FULGA 


STRANIUL 
PARADIS 


O lume Yare se turbură între 
vieaţă, iubire şi moarte 


SN STA TAN N NN NR A A 


dya::mănsufleţirea toată, 
lorit ce-am vruţ să scriu. 


MIHU PRAVĂȚ 


NON NLONNINL NIN N ININ N NIN NI N NN NN NN NN INN IN IN NIN NANNNNNNA NA 


A apărut şi s'a pus în vânzare 





SS SSN 


- care, mai țtârziu, 


prefața pămâniului ar îi los: 
schimbată dacă... nasul Cicopa- 
irsi ar fi fost mai scurt”. 
Inchilnuiți-vă dar ce sar fi 
întâmplat „dacă“ o artistă de 


revistă, azi făcând „teatru se- 
rios“ v: jucând în piesa „Baro- 
Diui ar fi vrut roinul Ginei de 
lung metnaj, decât „cele două 
vorbe și... um cuvânt“, cum a a- 
nunțat o garetă teatrală, pentou 
came a trebuit să cheltuiască, 
niki mai mut, nici ma! puţin, 
decât 200.000 de hei, pentru. 
două tcalete !.., 

Cum Sar zice, cuvântul şi mo- 
chia !.., 

„Delcă“ ar fi fost aşa, a'umei 
în toate magazmeie mu s'ar mai 
fi: găsit material măcar pentru 
un Costum  de...- balețistă şi — 
firește— această probiemă oare- 
cum izl=tă în culisele teatrelon 
ar fi: devenit o mare problemă & 
aprovizionării !,.. 

La aceasta,  adăoagându=se și 
Suma mierea ce-ar fi necesitat 
pentru cumpărarea  materiauiui 
şi comfecționatu nui, s'ar fii irams_ 
format totul întro  probiemă 
economică - finamiară, ce-ar fi 
cerut şi intervenția „capitalnuiai 
străin“ 1... 

Ba nu zău, teribiii mai sum 
şi veponterii teabiali !.., 

Aa m dar de-a scri o :mjor- 
matii despre o ,vedetă“, câteva 
rânduvieţe. despre directorul de 
gazeă,  într'p pamanteză despre 
searetanu! de redacție, eu apoi 
pe-o pazină și jumătate  niumai 
despre „cntorul poştei redacției“, 
fără poza rezpectivă, ca să ră- 
mână... „decret“, 

Luând deci, ca Măsură nu... 
„modestia“ reporterul, ci mă- 
sura ce-uniată ; cuvântui şi: tca- 
eta, am p:efena ca în „teatrul 
serios“, „fermecătoamea ingenuă“ 
să 7'be-un 20 de. mută“, ca 
să nu ma: a'be nevo> de cheltu- 
ceată pentru toare fiimdcă sar 
re 2uco totul la ceva... ceva... cm 
era jin eatrul de rew.stă şi unde 
era aşa de. binel.., ! 


ION MINCU LEHLIU 





CANTECE NOUI 





Sodron lirice 


Fenomenul literar al ultimelor 
săptămâni, precum și primăvara, 
capricioasă de dincolo lde yea- 
muri, au adus 0 sumedenie 
de gânduri, care ating — și 
nu numai în tangentă — pre- 
ocupările noastre cin acest loc. 
Dacă apele primăverii vin de- 
obiceiu mari şi tulburi, rostogo- 
lindu-se la vale din ce în ce mai 
precipitat, atunci de bună seamă 
că și aspectul poesiei care ne-a 
căzut pe masa de lucru în acest 
răstimp, are ceva din miezul a- 
cestor şuvoaie, 

Scriind aceasta, nu ne yândim 
nici decum la o judecată de va- 
loare care să cuprindă și să eti- 
cheteze poesia acestui anotimp, 
mai ales că nu credem în specii 
livico-efemere, despre care am 
mai scris de altfel, și care se 
levgă de lucru și timp. 

Contrar obiceiului nostru, ne 
vom lua îngădiința de a scrie 
mai la vale câteva cuvinte des- 
pre un aspect citadin, care ne-a 
reamintit o clipă  sbuciumul și 
preocupările noastre de fiecare 
săptămână. Primăvara bucureş- 
icană nu are prea multe puncte 
comune cu Primăvara abeceda- 
rului şi întotdeauna am fost ten- 
fați de-a apropia acest anotimp 
de paginile inegalabile din jur- 
nalul lui Mateiu 1. Caragiale. 

Treceam mai zilele trecute pe 
o stradă dosnică, una din acele 
străzi din centru în care până 
și sgomotul aspru al Urbii stră- 
bate vătuit și catițelat, gata să se 
agațe de ramurile mugurinde 
care țâșnesc peste garduri, să 
se împletească în iederile uscate 
de pe șpalierele caselor din fun- 
duri de curți. Străzile acestea au 
în aerul lor întotdeauna o stranie 
atmosferă  dulceagă, care-mi a- 
duce amimte de vers. Trecând 
prin Bacovia și Săulescu, sunt 
Caia oricând să asociez o imagi- 
ne acestei atmosfere de tăcere 
vodlaltă, De astă-dată însă, s'a 
petrecut un măc, un foarte mic 
amănuri, care me-a abătut dela 
șirul obicinuit la gândurilor de 
primăvară. Pe-un colţ de cal- 
darâm, dar şim inima străzii 
un grup de copii de vreo opt- 
nouă ami săltau în soare, Smân- 
găliseră cu-o bucată de cretă un 
dreptunghiu tremurat, şi-acuma, 
se agitau înfr'un picior, jucând 
șodronul” copilăriei noastre, pe- 
acel spațiu împărțit în regate, pe 
fiecare dintre 
moi a trecut tremurat, silabisind 
acel „mă inbește — nu mă îu- 
beşte”. Jocul candid al copiilor 
mi-a reamintit în primul rând 
acea experienţă poetică de „cu- 
vinte încrucișate”, pe care cu mai 
mulți ani în urmă o încercase un 
mare poet. 

Şodronul copiilor de pe tăi- 
nuita uliţă pavată, goama lor 


după ciobul de cărămidă pe ca- 
re-l svârleau de colo încoace. 
mi-a adus însă în gâna şi marele 


joc al poesiei noastre de fie- 
care zi. 
Șodronul pe care-l priveam; 


fără să-mi dau seama că diva- 
ghez, nu mi-a putut spune decât 
că între poesie și joucă este o 
ascunsă legătură pe care puțini 
dintre noi o bănuiesc. Poesia a 
dispărut pentr uo clipă, iar în o- 
chii noștri i-a luat locul acea dia- 
fană umbră de fată care ne înso- 
țea, şoptindu-ne că într'adevăr a- 
ceastă schimbare de termeni, la 
propriu și la figurat, ascunde 
în miezul ei mai. multe tâlcuri 
decât s'ar putea crede. Măsurat 
şi cu trudă, copiii alungă piatra 
pe caldarâm, cu cel puțin atâta 
grije, cu câtă poetul compune un 
iamb sau un dactil, Dela șodro- 
nul lor, la celălalt șodron nu este, : 
întradevăr, decât un singur pas, 
pe care oricare atent spectator 
al lumii imateriale, îl poate se- 
siza. Oricât de colțuroasă și de 
opacă ar fi, oricât de mult i-ar 
trosni încheieturile sub cuvinte 
de foc, poesia este totuși o mare 
fugă spre puritate, o cufundare 
în univers, pe care numai starea 
de suflet a poetului și a copilului 
o poate prinde. Strada cu desenul 
ei de pătrăţele stângace și hâr- 
tia cu slovele ei fără oprire, își 
dau o clipă mâna, spre au realiza 
un simbol care dincolo de limi- 
tele lui materiale, se schimbă în 
blazonul care încoronează toate 
cele mai mari taine, In caetele 
lui Malte Laurids  Brigge, Rilke 
vorbea despre copii cu aceeași 
cutremurare pe care am simțit-o 
noi, când am bănuit această ală- 
turare pe care gici am prejă- 
cut-o în cuvinte. 

Poeţii din cele patru colturi, ca 
și copiii de pe toote ulitele înun- 
date de primăvară, caută să-și 
afle imperiul în care ciobul de 
cărămidă se va preface în piatra 
de preț pe care-o asteaptă, Dar 
uneori, şi unii şi alții, se mai îm- 
piedică si cad. ripându-și picio= 
rul. Alţii vin apoi să le ia locul 
şi jocul vieţii nu se mai oprește 
NicăCumMa., 

ȘTEFAN BACIU 


N. B. — Manuscrisele se trimit 
la redacţie, menţionându-se ps 
plic: pentru Şiefan Baciu. Cei ce 
au coborat la „Cântece noui” 
sunt imvitaţi să trimită, până la 
23 Apri., câte o fotograție, cu 
mențiunea pentru Șt, B. Şi răs- 
punsurile : 1. Botez, Gh. Gheor- 
ghiu, ÎI. Arbore, Emil Dobr., Zone! 
Mih, A. Ier, En, Otroc, Al. S, 
Băic., Silviu Dor, V. R. Mocanu, 
Teodor En.: Nu, D, Baciu, G. 
Condur, Vsev. T, M, 1, Cos, Gh 
Nedeicu, 1. Bucondu:  A'tele 
George FI., Remus L, Aurel D, 
George P., A. b.c.d: Da. 


po sd 





— ——— 








REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE 


Cornelio Grandi, un bogătaş ruinat începe să povestească copilăria şi 
tinereţea copilului său adoptiv Nina Cardegna care era fiul unui fost fermier 
pe pământurile sale. E! îl creşte şi-l înpaţă cu multă sârguință. Nino îa 
și lecții de canto cu profesorul Ercole de. Pretis, fiindcă se dovedeşte a fi 
un talent remarcabil, Intre timp întâlnește pe. tânăra contesă Mariana de 
Lyra şi se îndrăgosteșie de ea. Pentru a-i satisface dorința, de Pretis îi 
introduce în casa acesteia şi după o convorbire cu tatăl fetei, un fost mili- 


Când însă Nino debutează pe scena operii acoperindu-se de glorie, 


subterfugiul nu mai poate fi valabil. 


Tatăl Mariunei, care este un om 


strict şi sever, găsește necuviincios ca un cântăreţ de operă să dea 
lecții fiicei sale. Nino este foarte mâhnit, mai cu seamă că între timp îinter- 


dime în viața lui Sonia Petrowna Mihailovici, 


care-l iubeşte, şi încearcă 


să o înlocuiască pe Mariana, fapt ce-l indispune. 

Nerorocirile se acumulează, Sonia se sinucide după o întrevedere cu 
Nino, care cu greu scapă de acuzaţia de a fi omorit-o. Mariana și cu tatăl 
său pleacă din Roma. Nino, fără astâmpăr, o urmăreşte prin Capituele Eu- 
ropei, cântând pe diverse scene şi acoperindu-se de glorie. Dar în zadar, 


Intre timp, Cornelio Grandi întâ:nește pe ciudatul personaj Ahas- 
serus Benoni, care se obligă să dea de urma lui de Lyra. 
Imtr'adevăr, puţine zile mai târziu, după câteva date foarte neclare, 


Grandi porneşte pe urma contelui De Lara. 


Are o întâlnire cu Mariana, 


care era ținută închisă de ialăl ei întrun castel, nu depirte de Roma. Ea 


îi declară, printre altele, că Benoni i-a cerut mâna. 
Când Nino vine şi el, chemat de Grandi, 


pe Mariana, 


iu hotărireu să o răpească 


Un violent schimb de cuvinte ce cure loc intre Benuwi și Mariană, DC) 
edifică şi mai mult pe aceasta din urmă, despre intenţiile cu cure se ins- 
talase bancherul evreu în locuința contelui De Lyra. 

Cu ajutorul lui Themistocle, servitorul credincios al Marianei, Grandi 
și Nino pun la cale răpirea din castel m contesei De Lyra. Departe de a se 
unpotrivi, Mariuna făcuse ea însăși cele mai minuțioase pregătiri în we- 


| 
| 
- car prusian, începe să deu tinerei femei lecții de limba italiună. 
căci nu-i dă de urmă 


Când Benoni prinde de veste, fugarii erau departe, pe potecile inac- 
cesibile ale ținutului muntos, impropriu urmăririi. 


derea evadării. 


În aa te a E i td a i a a i a trata 


CAP. X 


A doua zi a trecut, cu toate evenimentele 
deosebite care au umplut-o, destul de linişti- 
tă. Sata în cane poposilsem nu era 'Cepramnio, 
(unde Nino vroia să oficieze căsătoria civiiaj 
însă graba care îl mâna l-a împiedicat să 
mai aștepte încă o zi de drum, Eu sunt un 
om bătrân şi nouă oamenilor mai în vârstă, 
totdeauna ne este îrică de grabă. De aceea 
am căutat să-l împiedic pe Nino de-a face 
un gest pripit. Să mai spun că a fost zadar- 
nic, nu miar servi la nimic. Aţi aflat gi 
dumneavoastră cât de impulsiv era băiatul 
ucesta, şi cum nu admitea niciun sfat în ceea- 
ce priveşte dragostea lui. Din fericire, avea 
noroc ou cani. Nu știha, zănu, într'al fel cnum 2 
ii răsbit după toate nebuniile ce le înfăptuia. 

Apoi ne-am ummat cmumul ispite Roma, :0u 
o diligenţă. Odată sosiți în oraș, Nino îm- 
prieună cu doamna Cardegna, căci astfel tre- 
buita să-i spun acum Marianei, au tras ka 
hotel „Constanzi”, în țimp ce eu mam înde- 
părtat spre vechea mea locuinţă. 

Primele cuvinte pe care Mariuccia le-a 
rostit au fost: „Un domn înalt v'a căutat azi 
noapte. Părea foarte supărat”. La gândul că 
ar îi fost Benoni, am fost destul de neplăcut 
*mpresionat. 

— Era oare domnul care ma vizitat cu 
câteva zile înainte de plecarea mea? 

— Nu, domnatie conte, era mult mai bă- 
trân gi părea foante violent. :A imoeroat să 
dea cu bastonul în amine. 

— Trebue să fi fost De Lyra, am spus eu 
gândind cu voce tare. 

— Nu ştiu cine era, dar n'avea obiceiuri 
trumoase. I-auzi, să scoli lumea din somn 
n toiul nopții! 

— 1asă acum preocupărie astea, am în- 
chelat discuția mea cu servitoarea, şi mai 
bine pregătește-mi o cafea cu lapte. 

Apoi, intrat în casă, după ce mi-am schim- 
bat hainele, m'am întins pe un fotoliu, fe- 
ricit de-a mă simţi din nou sub acoperă- 
mântul liniştit al domiciliului meu. Mă gân- 
deam tocmai cum să scriu o scrisoare către 
Universitatea Gin Roma, unde eram lector, 
spre a-mi explica lipsa în zilele din urmă, 
când o vace bă'bătească și ssomotul unor 
pași grăbiţi m'au înștiințat că De Lyra nu 
era nici de cum dispus să mă uite. M'am ri- 

cat, toomai în clipa în care tatăl Marianei 
a apărut în cadruj uşai. 

— Sunt foarte onorat, domnule, de a vă 
primi în casa mea, am murmurat aproape. 
căci teama unei întrevederi furtunoase îmi 
tăiase glasul. 

— Dumneata, răspunse De Lyra, eşti dom- 
nul Grandi? 

— Da, la serviciul dumneavoastră. 

— Să nu pierdem timpul. a reluat De Lyra 
cu un aer supărat. Am de lucru cu dum- 
neata. Fata mea a fost răpită de Giovani 
Cardegna fiul dumitale, sau ce dracul rudă 
ţi-o mai fi. 

— Nu e rudă cu mine; aste um orfan, iar 
eu... 

— Nu mă interesează. Eşti responsabil ! 

Eu responsabil? O Jua cam repede. 

-— Nu pari prea mirat de cele ce-ţi spun. 
Probabil că eşti de mult în curent. 





— Dacă sunteți atât de bun să mă puneţi 
în curent cu ce, i-am răspuns foarte pofiti- 
CAS, cred că v'aşi pulea fi Kle-tun marecame 
TOLOS, 

— Eri dimineaţă, când m'am sculat, fata 
mea nu mai era sub ucelași acoperământ. 
Fiind tată! ei, am dreptul să întreb unde este. 

— Fără îndoială, şi eu ași face la fel. 

— Nu am venit să cer sfaturi. 


— în acest caz, sunt în măsură să afirm 
că în ceeace priveşte întrebările, dumneata 
mi-ai pus una singură, la care am răspuns. 

— Dacă doriţi să mai ştiţi ceva, puteţi să 
mă întrebaţi. 

— Doresc să știu unde este fiica mea. 

— Este în Roma, domnule. i-am răs- 
puns eu. 

— Împreună cu Cardegna? 


Rap vaii 





UNIVERSUL LITERAR 





— Da. 

— Bine, voiu pune să fie arestaţi imediat. 

— Mai bine nai face.o. 

— Şi dece? 

— Fiindcă sunt deja căsătoriţi, i-am răs- 
puns eu, retrăgându-mă spre ușe. Era mai 
bine să am o ieşire asigurată. 

— Dar dumneata de unde știi? 

— Am fost prezent Ja căsătoria civilă. 

— Hm! N'ai nevoe să te retragi spre ușe, 
îmi spuse el cu răceală, privindu-mă ironic, 
nu-mi voiu piende vremea să te omor. 

— Nici nu-mi închipui că veţi îndrăzni aşa 
ceva, la cineva în casă! 

— Și probabil, hotărîrea este irevocabilă, 
adăugă el, ca şi cum vorbea cu sine însuşi. 

— Foarte irevocabilă. Sunt căsătoriţi şi 
locuese la hotel Constanzi. Sunt, dealttai, si- 
gur că Nino 'Candegna vă poate da toate 1ă- 

— Hahaha ! Și dumneata crezi că mă voiju 
duce să vorbesc cu el? 

— La urma tanmei, vă este ginere. 

-- Un cântăreț... 

-- Un mare cântăreţi 
lumea. 

--- Nam venit nici ca să iau lecţii de mu- 
z:Că, mi-o tăie scurt De Lyra. Mi-e leha- 
mite de-acest pungaş. 

— Dacă ar fi aici să te asculte, ar ac- 
cepta unul din revolverele dumitale. 

— Și nu l-aşi refuza. Cred că ași fi în 
drepi, domnule. 


Admirat de toată 


. 


— Cred că nu! Dar dacă dorești să mi-l 
oferi mie, fiindcă suntem de aceeaşi vârstă... 

— Dar ce am eu cu dumneata? 

— ţi închipui duimneata că eu, ultimul 
descendant ai familiei Grandi, pot accepta 
să faci pungaș pe Nino Cardegna, când îi 
socotesc aa și pe-un fiu? 

— Nu ştiam că am cinstea să stau de vor- 
bă cu un membru al acestei ilustre familii. 








treca prin alambic şi-așa se nii ce se întâlnesc o clipă, 








18 942 


ae pe 


£ prilie 


N] EZATjECCU 38 





prelucrare de ALEXANDRU ŞTEFANESCU 


Imi pare rău însă că nu e fiul dumitale. Căci 
m'aşi exprima altfel. 

De Lyra renunțase brusc ia insultele pe 
care mi le debita. 

— Și eşti sigur că totul este perfect legal? 

— Atât de sigur, încât nu-ţi recomand să 
te opui. Pe deasupra, sunt și foarte fericiţi. 

— Poate crezi că și eu sunt fericit? 

— Mai fericit decât mine, care sunt ne- 
voit să aud cum îl insulţi pe Nino. 

— In acest caz, nu-mi rămâne decât să mă 
retrag, spuse el. Eram mult mai mulţumit 
astfel, căci convorbirea era cât se poate de 
neplăcută. L-am condus spre ușe, cu toată 
cuntoazia. Q.iedeam că va mai adăuga ceva. 
Dar mă înșelam. Și-a plecat puţin capul şi 
fără o vanbă, a ieşit. 

Puţină vreme după aceasta, a venit la 
mine Mariana cu Nino, astfel încât atmosfera 
casei s'a mai Juminat. Nu pot spune însă că 
toate greutăţile trecuseră. 

După ce am stat puţin de vorbă, Mariana 
s'a instalat la pian şi a început să cânte 
o melodie. Deodată însă chipul e: a devenit 
palid. Până să ne dăm seama ce se întâm- 
plă, o voce din dreptur. rușii ne spuse foarte 
politicos: bună ziua! Când am întors capul. 
am zăriţ pe Ahasverus Benon.. 

Nino este un om cu destulă iniţiativă, 
după cum am văzut până aaum. Cu pas gră- 
bit, sa îndreptat către Bemoni: 

— Baron Benoni, cred că nu ești aşteptat. 

— Să nu-ţi fie teamă, domnule Cardegna. 


Nu am venit sp:e a te întrerupe din clipele 
plăcute ale vieţii de familie. Am venit doar 
spre a vă face o mică mărturisire. 
— Nu i-am cerut Nimilca. 
— Nu fii aşa „de grăbit, domnule Cardegna. 
Mi-am piendul respiraţia, urcând scările. 
— 'Ţi-o poţi magăsi, coborindu-te în grabă ! 
Benoni, surâzând, ne-a privit pe fiecare 
pe rând. Apoi: 


ozistă alţii care se amestecă 


— Sunteţi nişte oameni foarte interesanți. 

— Și dumneata ești un mizerabil omdinar, 
îi răspunse Nino. 

— Un nebun, am adăugat eu. 

— O fiinţă josnică, a adăugat dim volțul ei 
Mariana, cuprinsă de indignare, 

—- Toată lumea pe care am întâlnit-o până 
acuma, mi-a spus la fel, răspunse Benoni 
surâzător, aşa că vă cred, 

— Spune-ne mai repede ce vrei să ne 
spui — și pleacă, urmă Nino cu violenţă. 

— De fapt, iubirea e un duremnu foarte ram 
şi îmi pare atât de reprobabilă, încât îmi 
face plăcere să incurce planurile celor care i 
se supun. Par nu sunteţi în stare să mă pri- 


cepeţi, mă ascultați cu prea multă indife- 
renţă. Nu-i bimic! Plec. Mă putieți regăsi 
la St. Petersburg. Dacă vă amuză, puteţi 


piiivi această hârtie, mai adăuză Benoni, a- 
runcându-ne în odaie un ziar, ieşind pe ușe. 

Pe e] scnia, printre afiele : „„Banon Benoni, 
bogatul bancher din St. Petersburg, care cu 
mulți ani în urmă a fost închis întrun azil 
de nebuni, se află acuma Ja Roma. Știrile 
primite, arată că este din nou cuprins de-o 
criză pertauloasă'. 

— Dumnezeule, exclamă Mariana, şi eu 
am fost închică cu el la Filletino. 

Apoi am început să vorbim despre vizita 
lui De Lyra. Cei doi tineri enau donniloi să 
atle amănuntele convosbirii şi nu mi-au dat 
ace, până nm le-am spus, cuvânt cu cuvânt, 
co se întâmplase. Masa am luat-o împreună 
la hote! „Constanzi”, unde, după cum de 
altfel ne aşteptam — mai de vreme sau mai: 
târziu — am primit vizita lui De Lyra. 
Acdhtiisa i-o dădusem eu, şi onisât de puţin 
ar fi ţinut la fata lui, nu se putea să nu 
caute o explicaţie. B:ne înțeles, nici Ma- 
riana, a cărei purtare dovedise hotărire, nici 
De Lyra, care era un încăpățânat, nu au re- 
nunțat la poziţiile lor. La sfârşit, i-a spus: 
„era în Sparta o lege foarte bună, după care 
copiii  neascultători enau imediat omorâți. 
Sparta era un stat serios — aproape ca și 
Prusia, numai că era ceva mai mic. înţeleg: 
ce vreau să spun? Aj trecut cu neruşinare 
peste voința mea, dovedind că mi-am pier- 
dut vremea în zadar, spre a-ţi da o educație 
potrivită rangului tău“, 

— Nu cred că aţi fost nici dumneavoastră 
în «cadnele mei juste educalii, obligând pe 
Mariana să-şi dee mâna mizerabilului acela 
de Benoni, interveni în discuție Nino, Dealt- 
fel nu ştiu dacă aţi aflat că e un nebun pe- 
riculos. 

-—In vremea când ţineam Ja căsâtorie, dom- 
nule, fil cțepezi e! pe Nimo, mu aveam cu- 
noştință de acest fapt. 

— De aceea ar fi fost mai: ibime să aiscull- 
taţi şi sentimentele fiicei dumneavoastră; îm- 
stinctui nu înșeală! 

— N'am venit să vorbesc cu dumneata. 
domnule! Am venit să-mi iau adio dela fata 
mea. 

— Tată, începu atuna: Mariana, tu mu vrei 
deloc să mă vezi fericită? Nu vrei să mă 
ierţi ? 

— Nici tu nu m'ai fi iertat, dacă-ţi impu- 
neam căsătoria cu Benoni, mai spuse el, şi 
apoi, fără mioi o vonbă, ne păkăsil iPoate că 
a fost aspru din partea noastră, dar nici 
unul nu l-am însoţit. In ceeace mă priveşte, 
n'aş fi crezut niciodată că un om poate fi 
atât de legat de unele prejudecăţi. 


Aceasta este povestea lui Nino Cardegna, 
pe care eu de mic l-am crescut, şi care mul- 
țumită mie, a primit o educație şi o cultură 
aleasă. 

Acum sunt mulţumiţi, împreună, aceste 
două fiinţe care s'au iubit atât de mult, şi 
poate că vor fi mulțumite totdeauna. Imi veţ: 
spune că în această poveste nu e vorba 
decât de dragoste, Și dacă ar fi uşa, Gece 
nu var place? Căci: iată, ca urmare a ace- 
stei iubăni, primesc tocmai acum o scrisvare 
dela ei, pe care mu i-am mai văzut de câţi- 
va ani. Nino îmi scrie că a pus deoparte 
suma nccesară spre a cumpăra Servetti şi 
mă roagă să mă duc acolo în primăvară, eu 
Mawiuecia. Mă roagă totdeodată să îngrijese 
de niște odâi pentru el. Scumpul meu caste) 
Senvetti, fără îndoială că mă vea duce! 


SFÂRŞIT 


crit e ironie vastă, ca în rg- 
manele engleze în genere, 


PSIHOLOGIA ROMANCIERULUI 


Ceeace deosebește pe ro- 
mancier de un poet, spre 
pildă, e perspectiva diferită, 
sub care-şi contemplează e- 
xistenţa. De unde poatul își 
filtrează materialul pe cane 
1-l oferă viaţa, printr'un pro- 
ces de fermentație lăuntrică, 
turnându-l în tipare ce-şi 
află corespondențe într'o lu- 
mea exclusiv intemioară, ro- 
manciarul, răsturnând obiec- 
tivul, își realizează iumea lui 
nterioară, întrun sistem, 
ăruia_i bănutm coresponden.- 
tul în girul faptelor concrete, 
sim ultimă analiză, însăși 
acea:tă lume nu-i decât ima- 
zinea virtuală ssu întoarsă a 
lumii trăite. Poetui nu opune 
dropriu zis arhitecturii uni - 
versului alt stii arhitectonic. 
Cel puţin în principiu. Poesia, 
vu de fapt decât echivalen- 
tul unui ritm al devenirii în- 
ta”o lume mai de mult consti- 
tuită. Aşa dar, poetul își mă- 
soară veşnic propriile lui di- 
meusiuni şi de-l cutremură 





Maine ee a Pet ra e PU le)? Mu = e AN ONA I î 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU 23 


colcanele unei lumi în des- 
compunere, el fși cântă rui- 
mile şi prăbușirea, dar nu clă- 
dește, precum româneierul, 
alta la, fel în locul ei. 
Romancierul are oricând 
ceva din psihologia unmuj di + 
rector de scană, care orgamni- 
zează și crânduie, poetul este 
mai ales un actor Oarecare, 
au un preot ce-ar servi în 
rropriile lii biseriai, fie că 
stă singur în altar. ca Bau- 
deiaire, sam Mallarm, fie că 
ureă pe amvon, ca Loră By- 
on, Victor Hugo sau Emi- 
nasu uneori. Natural, eonsi- 
derăm aci romancierul în 
ritualu! însuși al creaţiei și 
aa me maj intaresează îelui 
cum umblă pe stradă și cum 
intimide oamenilor mâna, Ro- 
mancierul e, în acest sens, un 
om ce stă de vorbă cu fiecare 
om în parte și-l pricepe, ca 
atare, pe când poetul, ca să 
evuizăm analogia, ori cu 
cine-ar sta de vorbă, de fapt 
vorbeşte: cu e] însuși. Pe ro- 











manier îi preocupă omul, 
ca rsalivate obiectivă sau ca 
principiu general, pe poet 
oricare om, il doare sau îl 
Ducură, Există, evident, ro- 
mamncieri, care de fapt nu-și 
pot ascunde niciodată, sait 
anareorii, individusiitatea. Să 
ne gândim punăcară la Teo- 
doream, care se răspândește 
frivol şi cu desinvoltură în 
toţi eroii lui, canta'o imprăş- 
tiere de valuri ale aceluiaşi 
pârâu. In deobşte însă, r0- 
mancierul băștinaș atribuie 
i recunoaște fiecărui ya] în 
parte forma lui imiţială, dacă 
nu înerurășează apele prin 
confluenţe, mistuind deodată 
mai multe răni şi pâraie în- 
w'un singur fluviu. De multe 
oti se'ntâmplă că romanrjerul 
pleacă dela unele principii 
sau idei misionare, dar şin 

cazul acesta, învăluie oasele 
în fășii de carne, ÎMPTUmMU » 
tându-le aspectul membrelor 
care trăiesc gi gesticulează. 
Poetul suge măduva şi-o 


ARI atare de Patrat m 


înțeleg deosebirile, Găsim de 


duelânidu-ge și se despart res- 


aici afinități între muzică şi pectându-și fiecare dsstina - 


poezie, precum de altă parte 

între roman şi sculptură, pic- 
tura ocupând când locul poe- 
siei, când, cum de obicei, lo- 
cul romanului, de ne gândim 
la, scene şi alegorii, respectând 
fireşte jocul liber al celor- 
lalte diferemţe, despre care 
nu e locul să vorbim aci. 

* 

Fără îndoială că romancie- 
rul dă ceva din el însuşi cel 
puţin unora din eroii lui. 
Flaubert zicea, el însuşi: „Ma- 
dame Bovary c'est moi“. Dar 
asta se face cu discreție şi cu 
respectul unor conveniențe, 
la care poesia ajunge numai 
când aplică tehnica teatrului 
sau perspectiva epică. 

Ori cu câtă independenţă 
și-ar administra eroii,  sur- 
prindem, dacă nu în ei înşişi, 
în economia operei ceva din 
psihologia proprie fiecărui 20- 
mamkier în parte. Iată de 
pildă oamenii veşnic preocu- 
Paji ai lui Balzac, urmărn- 
du-și fiecare linia unui destin 
particular, iată oamenii îm= 
erucișâmdu -se năvalnic în TO= 
manele lui Tolstoi, sau oame- 


ţia, ca, în romanele Imi Tur- 
ghenieif, ori, dacă vreţi, oa- 





1onel Teodoreanu 


meni „mai mult muţi”, care, 
vorba, lui Gib Mihăescu, „re- 
zolvă totul cu 9 îmbiere spre 
oala cu vin”. 

Au şi seriitorii micile lor 
preferinţe și  curiazităţi Și, 
dacă unii își privese persona- 
giile dela distanţă, ca, englezii, 





prin întimități, urmărindu-le m 
până la desfigurare, ca Gogol 
sau Dostoiewski, precum unii 
și le conduc după legi și în- 
dreptare juste și fireşti, ca 
Tolstoi sau Rebreanu, privin- 
du-le cu nepăsare și nepărti. 
nire.. Alţii vor neapărat să-şi 
înţeleagă propriile lor cons- 
trucţii, ca Zola de pildă, 
care-și experimentează de 
obicei eroii, ca și cum mereu 
sar îndoi de consistenţa lor. 


Din acelaș punct de vedere, 
Cezar Petrescu se înduioșează 
parcă de oamenii lui, cum face 
Brătescu-Voinești, scriind nu- 
vele, tratânâu-i cu bunăvoin- 
ţă şi iubire, înțelegându-i și 
scuzându-i ca un amifitrion ce 
tolerează toate capriciile oas- 
peților. Se adaogă, în fine, 
Șirul celor ce-și  batjocorese 
eroii, ca Flaubert, sau ş-i 
ma:acrează ca Zola, ori îi des- 
flințează, ca Proust si toţi 
psihanaliștii. Răsbate prin 
uhete romane un suflu jarg de 
omenie şi bunăvoință tau un 
rânjet, crud de răutate, ca la 
Zcla şi Cehov, un spișii larg 
de bonomie indulgentă, ca la 
Dickens, sau un zâmbet ină- 





De-alci, uşor delucem, sa- 
tisfăcând și ale noastre cu- 
riozităţi, sufietui și firea ori- 
cărui romamrier, dar în ce pri- 
vește psihologia însăși a artis- 
tului, conchiidem că roman - 
cieru!, cu cât mai riult se dis- 
pensează de el însuși, cum nu 
i se pretinde de obiceiu poetu- 
lui, cu atât smulgeându-se din 
cadrele vieţii ce o duce, 
ajunge. mai desăvârșit întae 
hotarele care despart lumea 
de himere și strigoi, ce-i plu- 
ie 3 deasupra, Ge lumea aces. 
top cameni, cărora le scurmă 
exisiența, ca să le-o trans- 
pună, oglindită, în alcătuiri şi 
îorme moi. In cele din urmă, 
cum se vede, portul e conva- 
lescentul propriilor sale ago- 
nii, jar romansisrul, dacă-i 
istovim psihologia, seamănă 
unui  gropa“, care scoțând 
morţi; din morminte, le a2u- 
nă grijuliv coastele răstălmă- 
cite (cum Dumnezeu făcu pe 
Eva dia coasta ini Adam), îi. 
prejurul lor suflâna su: 
din sufletul lui... 


AL. HUSAR 





et 





Taxa poștală plătiță în numerar conform aprobării dir. G-le P. TD, 7. Nr. 24464720