C.Bacalbasa- Bucurestii de alta data 1871-1884 — Vol.I Ed.II-a (1935)

CONSTANTIN BACALBAŞA 


BUCUREȘTII 
DE ALTĂ DATĂ 
1871-1884 


VOL. I — EDIŢIA H 


— BUCURESTI — 
„EDITURA ZIARULUI „UNIVERSUL” S. A. 
Strada Brezoianu Nr. 23—25 
—1935 — 


www.dacoromanica.ro 


O LÂĂMURIRE 


Pe lângă atâtea reprezentări noui, războiul cel mare — nu 
ştiu de ce—a deșteptat impulsivitatea publicărei „Memoriilor“. 

In fiecare zi la vitrina librăriilor din marile centre, vedem 
un nou volum de „Memorii“. Oameni politici, generali, ziarişti, 
femei, — cu şi fără ciorapi albaştri, — capete odinioară înco- 
ronate, artiste intrate în vârsta critică, frumuseți perimate, 
toate şi toţi sunt cuprinși de frenezia publicărei „Memoriilor“. 

Cele mai multe din aceste monografii, sunt auto-apărări. 
Foşti monarhi, diplomaţi, generali, bărbaţi de stat simt parcă 
nevoia de a se justifica în fața eternului tribunal al opiniei 
publice. Faptele lor, fie că au fost înfrâgeri, fie că au fost iz- 
bânzi, sunt scuzate, apărate, tălmăcite sau numai amintite 
spre a fi scoase de sub praful uitării sub care erau amenințate 
să fie înmormântate. 

Femeile din câmpul artei, al literilor sau chiar numai al 
galanteriei, sunt şi ele muşcaie de prea cunoscutul șarpe al de- 
şertăciunii. „Memoriile“ femeilor dornice de a deveni celebre 
împodobesc vitrinele, şi astfel nesfârşitul domeniu al cunoştin- 
telor umane este îmbogățit, astăzi, cu un bagaj de nimicuri a- 
greabile şi chiar de lucruri intime, pe care pudoarea femeiască 
se silea altă dată să le ascundă cu îngrijire indiscreţiei profa- 
natoare a vileagului. 

Astăzi toate aceste precauţiuni nu mai sunt lucruri „la pa- 
gina“ zilei. 

Astăzi fiecare vrea să scrie cât mai mult despre dânsul 
pentru ca lumea să aibă zilnic gura plină cu numele său. 

Oamenii vor să se perpetue, cel puţin să se prelungească 
cât mai mult în cercul conştient al omenirei, de aci dorința 
veşnic deşteaptă de a nu fi uitaţi. Și atunci când simt că fu- 


www.dacoromanica.ro 


gaciul timp a întors pagina pe care era înscris numele lor, şi 
că nimenea nu mai vorbește despre ei, se grăbesc să amin- 
tească că trăesc încă. 

Dorul eternizărei. care este un atribut al materiei veşnic in 
transformare şi veşnic nemuritoare, şi care a născut religia 
vieței viitoare, este acela care a pus la modă intensa publici- 
tate a „Memoriilor“. ` 

Cartea însă, pe care o public astăzi, nu are nimic din acest 
caracter egoist. In volumul de față, ca şi în toate cele ce vor 
urma, vorbesc numai despre alţii, despre mine foarte rar, foarte 
pe scurt și numai atunci când interesul povestirei reclama. 

Apoi preocuparea mea de căpetenie a fost să fiu nepărtini- 
lor și veridic. Stilul, m'am silit să reprezinte felul în care 
vorbesc. 

Imi dau seama că altă racilă postbelică este şi sportul, în 
adevăr atletic, al unor scriitori, de a face „stil. Si nu odată 
m'am întrebat, în clipele când citirea oarecăror  știlişti chia- 
buri în adjective, mă amenința cu înăbușirea, la ce severitate 
de sudație se supun acești scriitori când scriu pentru publi- 
citate. 

Acest fel de a scrie este și el o poză, adică un atentat la 
bunul simţ în interesul originalităţei. Dacă molima nu se va a- 
bate din calea civilizaţiei nodstre, suntem amenințați cu o bo- 
găție nouă : fiecare scriitor va avea în viitor, pe lângă panta- 
loni, ghetele sau pălăria sa și „stilul“ său particular și breve- 
tat. Marca de fabrică, de altfel, a oricărui scriitor mare. 

Cărticica de față este scrisă fără „stil“. Am scris tot aşa 
cum vorbesc: simplu, limpede, precis şi fără înflorituri. Am scris 
pentru ca să informez și pentru ca lumea să mă înțeleagă. 

Cel mai frumos stil este acela pe care îl pricepe uşor, de la 
cel mai cult până la cel mai incult. Scrisul nu este nici un 
mister, nici o știință rezervată priceperei specialiștilor, este nu- 
mai o unealtă de reprezentare a cugetărei. Acel scriitor care 
știe să redea în chipul cel mai ușor de înțeles lucrul pe core îl 
spune, acela este scriitorul cel mai mare. Adaosurile de înţlo- 
rituri seamănă cu acele ştucării care, sub cuvânt de a înfru- 
museta, încarcă şi îngreunează, 


www.dacoromanica.ro 


Linia simplă este, în literatură, ca și în arhitectură, cea 
mai estetică. Negreșit, cu condiția ca acel care o trage så fte 
însufleții de sentimentul artistic. 

Pornind de la această credință, am scris paginile ce vor 
urma, precum spuseiu, simplu, fără meșteşugire căutată, le-am 
scris, cum se spune „pe înțelesul tuturor“. 

A doua preocupare mi-a fost să nu spun neadevărurt. 

Negreșii preocupare mi-a fost să fi înregistrat, toate fap- 
tele petrecute de la 1870 la 1914, fără să fi uitat pe unele. Me- 
moria unui om, chiar completată cu consultări ulterioare de 
documente ale vremurilor, are slăbiciunile ei firești. De aceea 
previu că lipsuri trebue să fie în volumul pe care îl pun acum 
sub ochii cititorului, neadevăruri însă nu. 

Faptele, câte le-am înregistrat, mi le-a pus la îndemânu 
numai memoria, dar actele autentice cât și stabilizarea crono- 
logică mi le-au procurat colecțiile ziarelor din răstimpul aces- 
tor 55 de ani. Nici o îndoială, deci, asupra veracităței. 

Pentru ușurarea  scurgerei în public a lucrărei ţinând 
seama de marea scumpete a hârtiei, cernelei, a mânei de lucru 
și a operației tipăritului în general, „Bucureştii de altă dată“ 
va apare în mai multe volume. 

Volumul al 2-lea va apare cât mai curând. 

Sunt un povestitor. Astfel wam avut altă grijă decât să 
scriu adevărul asupra trecutului fiind cât mai complet despre 
fapte și cât mai nepărtinitor despre oameni. 


CONSTANTIN BACALBAŞA 


www.dacoromanica.ro 


IN BUCUREŞTI 


La sfârşitul lui August 1871 tatăl meu mă aduse din Brăila 
la Bucureşti, 

Născut în Capitală la 21 August 1856, pe Dealul Spirei (mai 
târziu „calea 13 Septembrie“ şi acum „strada Uranus“) în casa 
care poartă astăzi No. 32, aveam atunci 15 ani împliniţi. Copi- 
lăria, clasele primare și 3 clase gimnaziale le absolvisem în 
Brăila ; acum eram adus să fiu înscris în clasa IV-a a unui li- 
ceu din București. 

Am tras la hotel Concordia-Veche, de pe strada Germană, 
astăzi strada Smârdan. Era pe seară. Am prânzit la restauran- 
tul hotelului iar a doua zi dimineaţa am dejunat la birtul lui 
Hristodor, cel dintâi birt din București pentru bucătăria zisă o- 
ientală. Coana Uţa, soția sa, femes frumoasă și cu virtute in- 
transigentă, bucătăreasă de mâna întâi, mâna dreaptă a băr- 
batului pentru cârmuirea fondului de comerț şi prietenă de 
mâna stângă pentru mulţi clienţi pe alese, era îngerul tutelar 
al acestui local gastronomic. Acest birt era instalat într'o că- 
suță joasă pusă în colțul stradei Râureanu cu calea Victoriei, 
atunci „Podul Mogoșoaiei“. Astăzi casa nu mai este, în locul ei 
s'a clădit o casă cu etaj în care e instalată librăria Herţ. 

Când am intrat înăuntru am rămas în admirație în faţa 
unui nesfârșit galantar așezat în mijlocul sălei pe care erau a- 
şezate tăvi şi farfurii lungi cu movile de raci fierți, pilaf de 
raci, pui îripți, fructe și alte felurite bunătăţi. 

O zi mai-târziu tatăl meu mă instalează în Pensionatul 
Bucholţer. In fundul unei mari curţi se afla casa, dărâmată a- 
cum, care era pensionatul. In dreapta era pensionatul de fete 
Gachstater, fost Manalotti, în stânga Curtea de apel. Toate a- 
ceste au dispărut spre a face loc Palatului de justiţie și stradei 
din dosul său. | 

Toată, regiunea aceea de pe vremuri a dispărut și a lăsat 
locul unor radicale transformări. 

Dâmbovita necanalizată, îngustă, joasă, murdară, trecea 
tot mai jos de biserica Domnița Bălașa, însă albia ei era mai 


www.dacoromanica.ro 


apropiată de strada Carol, apoi cotea la stânga în dosul liceu- 
lui Sf. Sava şi uda grădina din dos a institutului Bucholtzer. 
Acolo era şi un vad de unde luau sacagii apă, iar noi elevii ne 
scăldam vara. 

Cheiurile Dâmboviței nu existau, grădina Bisericei Dom- 
Diţa Bălașa nu exista, spitalul și ospiciul nu erau clădite. Pa- 
latul de justiţie nu exista. 

Pe marginea gârlei, cam pe terenul pe unde trece astăzi 
albia ei, era o casă măricică, în care era instalat institutul de 
băeţi Seicaru. 

Când am intrat în Pensionat m'am pomenit în altă lume 
decât aceea în care trăisem. Amestecul de tot felul ae elevi, 
lipsa unei discipline severe, licenţa și absența simțului moral 
la mulţi dintre colegi, îmi făcu, de odată, o rea impresie. Dar 
m'am deprins. Eram la vârsta repedei convertiri. 

Am admirat repede spiritul de iniţiativă, şi de şiretenie al 
multora dintre colegi. Eu eram o perfectă mazetă care nici o- 
dată nu m'aș fi priceput să rezolv cu atâta destoinicie atâtea 
probleme de-ale noastre, 

Iată o dovadă, de şiretenie: 

Elevii erau obligati să vorbească în timpul recreaţiilor nu- 
mai în limba franceză. Acela care era prins că vorbea româ- 
nește primea o bilă de lemn pe care trebuia s'o poarte până ce 
prindea pe un alt elev vorbind în limba română spre a i-o 
trece. Elevul care avea bila, fie la dejun. fie la nasa de seară, 
pierdea dreptul la un fel de mâncare. 

Dar s'a găsit repede mijlocul de a se eluda măsura. A- 
nume s'a întocmit o listă în care toţi elevii s'au înscris cu felul 
de mâncare ce nu le plăcea și la care renunțau de bunăvoe. Cu 
o jumătate de oră înainte de fiecare masă ne informam la 
bucătărie despre feiurile de bucate. Fra de pildă, cartofi cu 
carne, ne uitam pe listă și găseam că acest fel de mâncare nu 
place lui Vasilescu. Ei bine, Vasilescu primea bila la prânzul 
acela, 

Apoi erau elevii bucureșteni pe care părinții îi luau acasă 
Sâmbătă seara și-i aduceau înapoi Luni dimineaţa. In tot- 
deauna bila era la unul din elevii care plecau acasă. Bineînte- 
les că, ne mai fiind bila în pensionat, toată lumea vorbea ro- 
mâneșşte. 

Insă nici odată direcţiunea institutului nu sa gândit că e 
păcălită, de și sistematic bila era în totdeauna la un elev care 
pleca acasă Sâmbătă seara. 

Şi astfel toată lumea vorbea acum românește fără nici o 
sfială. 

Cu toate acestea, însă, între elevi era mare solidaritate şi 


www.dacoromanica.ro 


multă bună credinţă. Nici odată complotul n'a fost trădat şi 
niciodată un elev, surprins că vorbește românește, nu a con- 
testat faptul și nu a refuzat să primească bila. 

Totuși spiritul de abnegaţie și de cavalerism nu prea era 
răspândit. Dela vârsta aceasta tânără spiritul de conservare și 
un fel de diplomaţie şireată caracterizau pe cei mai mulţi. 

Faptele următoare vorbesc ' 

De mai multă vreme un vânt Ye nemulțumire sufla prin- 
tre elevi din cauza proastei calități a mâncărei. Eu, personal, 
nu eram nemulțumit, fiinucă la vârsta aceca —- nu aveam de 
cât 15 ani — nu dam nici o importanţă hranei. Dar. din spi- 
rit de solidaritate şi împins de acel imbold, care m'a animat în 
totdeauna de a nu-mi părăsi tovarășii de luptă, am intrat cu 
entuziasm, în mișcare. Era vorba să se găsească cineva care să 
redacteze o plângere către director şi să semneze cel dintâi în 
capul celorlalţi. 

Iniţiatorii ideei, cari erau din clasele superioare deci mai 
vârstnici decât mine. se codeau. Le trebuia unul care să scoată 
castanele din foc şi să ia răspunderea. Atât de tineri și totuși 
aveau acel simt de conservare care, în viata de mai târziu, se 
numește „dibăcie“ si „deșteptăciune“. 

Omul fu găsit, acela eram eu. Incă de atunci am avut cu- 
rajul faptelor ce săvârşeam și nu mi-a plăcut să fiu în dosul 
paravanelor. Spiritul de revoltă începea să mă însufletească. 
Deci am scris plângerea și am semnat-o cel dintâi. Apoi am 
dus-o singur domnului director Bucholtzer. 

Seara, înainte de culcare, era obiceiul ca toţi elevii să se 
adune în holul de jos și să facă rugăciunea. Unul o spunea și 
ceilalţi, sub privigherea pedagogilor, făceam crucile. Din când 
în când apărea în capul scărei si bătrânul Bucholzter care a- 
sista. 

In seara, zilei în care i-am dat petiția, Bucholtzer apare şi, 
după ce sfârșim rugăciunea, face semn cu mâna că vrea să 
vorbească. 

Bucholtzer ne domina de sus, din capul scărei, cu staturu 
lui erculeană și, fiindcă era domnul director. Apoi cu glasul 
său de bas adânc începe: 

— Cine e Bacalbaşa ? 

Es din rânduri și mă arăt. 

— Eu, domnule director. 

— Tu ai scris petiția asta ? 

— Eu. 

— Tu ai compus-o ? 

— Da, eu. 

— Cine te-a îndemnat ? 


www.dacoromanica.ro 


— Nimenea, dar am fost toţi de părere. 

Aci nu spuneam adevărul fiindcă ideea nu eisi a mea ci 
fusesem îndemnat 

— Care va să zică tu eşti capul bucatelor, tu faci revoluție 
în pension ; până a fi venit tu toți erau mulțumiți de mâncare 
şi acuma ție îți pute. Dar la tat-tu acasă ce ai mâncat? Zici 
că nu aveți pâine destulă, dar pâinea multă nu e bună, face 
scrofule ; întreabă pe doftor! Fiindcă tu eşti capul bucatelor 
și îndemni pe ăilalți la revoluție, n'ai să ieşi patru Duminici ! 

Amin. 

M’am uitat împrejur, dar n'a mişcat nimeni, nici un gest 
de solidaritate ! 

De şi eu fusesem îndemnatul, eu treceam drept indemnă- 
torul. Deși eu nu mă plânsesem niciodată împotriva mâncărei, 
cu eram cel căruia mâncarea îi pute. 

In loc să găsesc la ceilalți compătimire, am găsit sene- 
meaua. Care mai de care mă lua în râs: 

— Ai cam păţit-o ! Te-a luat dracul! Te-a luat Bucholtzer 
la ochi ! etc., etc. 

Aşi fi putut să denunț pe adevărații instigatori, mai ales 
că petiția era acoperită de multe semnături, dar consideram 
lucrul ca rușinos. 

De multe ori mai târziu, m'am gândit la această întäm- 
plare. Si instruit de faptele vieţei, am înţeles că mai nici odată 
cei cari stau în capul mișcărilor nu sunt adevărați conducă- 
tori. Masele nu sunt conduse nici odată din fată ci totdeauna 
din dos. 

Sefii politici sunt ca și generalii; comandă acoperiţi. 

Conducătorii aparenţi, cei cari au onorurile rândului dintâi, 
sunt, de cele mai multe ori instrumentele 

Moralitatea acestui tineret lăsa foarte mult de dorit. De 
altfel vina venea şi de la desăvârșita incapacitate şi nepăsare 
morală a direcţiunei. 

Intr'o zi imi vine de-acasă o ladă cu de-ale mâncărei, mai 
ales lucruri dulci. Elevii au simțit şi i-au pus gând rău. 

Alături de sala de meditaţie unde ne preparam lecţiunile. 
era odaia cuferelor. In această cameră erau așezate toate cu- 
ferele elevilor şi tot această cameră era fumătorul școalei. 
După dejun ca şi după masa de seară ne adunam acolo, toţi 
cei mai mari şi fumam. 

Dar fiindcă nu toţi aveam, în totdeauna, tutun și parale, 
se introdusese sistemul abonamentului. Adică cel care n'avea 
tutun se înscria la ţigara celui care avea şi care fuma. Aceasta, 
nu avea, dreptul să fumeze ţigara întreagă ci, după ce consuma 
două, trei părti, o trecea abonatului No. 1. Fiindcă de multe ori 


www.dacoromanica.ro 


erau înscriși câte doi şi trei abonaţi, cel din urmă de-abia dacă 
mai prindea mucul cu vârful degetelor și nu mai avea decât un 
singur fum de tras. 

De și acest fumător era cu totul public, niciodată direcţia 
pensionatului nu a intervenit. 

In această, sală era și lada mea cu bunătăţi. 

Intr'o Duminică am simţit că se pregătește ceva. După de- 
jun elevii eșeau în permisie, dar văzui că unii granguri se plim- 
bau prin curte. In sfârşit am eşit, iar când m'am întors m'am 
dus drept la camera cu lăzile. Lada mea era complet golită, nu 
mi se lăsase nici de poftă. 

Bine înţeles am reclamat imediat, însă d. subdirector Radu 
mi-a răspuns că: 

— Ce vrei să le fac ? Păzește-ţi lucrurile mai bine altădată! 

Aceasta era a doua decepţie. Venisem de acasă cu alte 
principii, cu ideia că orice faptă rea, că, mai ales furtul, trebue 
aspru pedepsit; da aci, într'un institut de educațiune, furtul 
nu era nici măcar urmărit. 

Aveam printre colegi chiar hoţi de profesie. Imi aduc a- 
minte de unul care avea un belciug cu vre-o patruzeci de chei 
de toate mărimile și pentru toate felurile de broaște. Ori unde 
găsea o cheie şi-o adjudeca, apoi opera toate lăzile și pupitreie 
colegilor, de unde fura mai ales lucrurile de mâncare. 

Dar era ceva și mai rău. Printre pedagogi aveam pe un 
oarecare ,„Musiu Wiess”, un evreu elveţian roșu la păr şi la față, 
care avea vitiul rusinos de a masturba elevii. Nu era din dor- 
mitorul meu, ci din cel de alături. Când mi s'a spus lucrul nu 
am vrut să-l crez; dar când mi-a fost confirmat de mai mulţi. 
am pus la cale o mică revoltă. De rândul acesta am fost eu 
instigatorul. Intr'o dimineață dormitorul nostru s'a revoltat şi 
Musiu Wiess a fost bătut cu pernele. Cazul a ajuns la urechile 
lui Bucholtzer şi Musiu Weiss a fost concediat. 

In asemenea împrejurări am făcut cunoştinţă cu Bucu- 
reștii și cu moravurile lui. 

— Dimineaţa, la orele 7 jum., puși pe două rânduri. elevii 
de liceu erau conduși la liceul Sf. Sava. Treceam pe strada Ca- 
rol, unde se găsea cofetăria lui Iorgu Constantinescu. Această 
cofetărie era foarte cunoscută pentru lipsa de priveghere. In- 
tr'adevăr, elevii din diverse şcoli, și mai ales cei din şcoala mi- 
litară, veneau aci la prăjituri, mâncau câte patru sau cinci dar 
nu plăteau decât una sau două. Sistemul era cunoscut în tot 
Bucureştiul. Și prăşitura costa numai 15 banı. 

La liceu fac cunoştnţă cu profesorii met. 

La religie părintele Veniamin Catulescu, preot cult şi res- 
pectabil, foarte iubit de elevi. 


www.dacoromanica.ro 


— 12 — 


La franceză d. Tănăsescu, gras, rotund şi roşu ca un rac. 
Era cunoscut că bea în toate zilele multă bere la berăria Gre- 
bert, mai târziu Oswald, în strada Câmpineanu. 

Ilie Benescu, profesorul de elină, un om foarte de treabă 
Gar cu totul agramat. Nu avea decât o singură lecţie: cercul 
vocalelor. Se știa, însă, că bea în toate serile vin roşu la Pisica 
Neagră, în casa care înconjura biserica Ziătari. 

Anghel Dumitrescu, tânăr profesor, sosit de curând din 
Germania, unde avusese o bursă. Era respectat fiindcă era se- 
rios și își cunoștea materia. Preda geografia și istoria. 

Doctorul Racoviceanu, profesor de fizico-chimice. Fiindcă 
era foarte slab și mititel, era supranumit „Pițurcă“. Se spunea 
că, cu câţiva ani mai înainte, a fost bătut de elevii clasei a 
treia, 

D. Iacomi preda latina. Era simpatic. Un bătrân iubit, fără 
a se putea spune că era un foarte bun profesor. 

Pentru matematici era Zefir Herescu, profesor bun și mai 
ales foarte serios şi extraordinar de sever. Cu omul acesia nu 
puteai să te joci, 

In cursul superior, unde am trecut anul următor, iată pro- 
fesori: 

Ion Maxim pentru latină. Bun profesor dar începând să 
fie atins de cruda boală a paraliziei generale ce i-a răpus zi- 
lele. Om de caracter și cu un sănătos fond moral. Adevărat pe- 
dagog. Iată o dovadă, 

In ajunul zilei Sf. Sava, patronul liceului, hotărim să nu în- 
trăm în clasă după prânz. Era tocmai ora lui Maxim, De ce am 
luat această hotărâre, numai Dumnezeu ştie. Nu am tras la fit 
— cum era expresia — pentru ca să mergem la vre-o petre- 
cere. ci numai din spirit de împotrivire. Ploua cu găleata, iar 
noi, vre-o 70—80 de elevi, am stat tot timpul în curte cu um- 
brelele deschise. In clasă n'au intrat decât trei elevi: Barbu 
Păltineanu, un evreu Greif Frantz și un bursier al cărui nume 
l-am uitat, 

Maxim, când a intrat în clasă și a văzut camera goală, a 
înţeles. Dar liniştit a scos catalogul şi a făcut apelul. A pus 
absenţe tuturor celor cari lipseau, apoi adresându-se celor trei 
de faţă, le spuse: 

— Voi de ce n'aţi asta solidari cu colegii voştri ? Vreţi să 
vă recomandaţi mie ? Asta nu se asta caracter. Lor le asta ab- 
sentă, vouă nota 3 la purtare. 

Bietul Maxim pierduse verbele pe cari le înlocuia invaria- 
bil cu vorba asta. 

După eşirea lui Maxim am intrat în clasă. Unul din ai 
noștri care ascultase la ușă, auzise lecţia profesorului. Bine in- 


www.dacoromanica.ro 


teles cei mai zvăpăiaţi au pus mantalele în capul celor trei 
„trădători“ şi le-au tras un număr de pumni. 

Respectul nostru pentru Maxim a crescut corsiderabil. O 
dovadă puternică a înrâurirei pedagogului asupra sufletelor ti- 
nere, O dovadă mai mult că profesorul trebue să fie nu numai 
învăţător ci și pedagog. 

Conul Alecu Borănescu era pentru matematici. Dar nu 
prea se prăpădea cu firea. Foarte vanitos de naşterea lui boe- 
rească, în clasă perora mai mult despre altele decât despre 
știință. 

Una caracteristică. 

Intr'o bună dimineaţă vine ordin dela minister ca profe- 
sorii de matematici să înceapă a se sluji şi de instrumente pe 
cari, de ani nenumărați, le rodeau praful într'un cabinet. Co- 
nul Alecu trebui să scoată și el Teodolitul. Dar habar nu avea 
de Teodolit. Nu pusese poate niciodată mâna pe el. In sfârşit; 
Teodolitul fu aşezat în curte şi, înconjurat de cei 6 elevi ai cla- 
sei a 7-a, începu să peroreze pretinzând că explică măsurarea, 
distanțelor zenitale. La un moment puse mâna pe un șurub fix, 
despre care credea că e mobil. Și începu: 

— Precum vedeţi, dacă punem mâna pe acest surub, ve- 
dem că se învârtește, se învârteşte, se învârteşte... 

Dar u toate că conul Alecu făcea storţări desperate ca 
să-l sucească, şurubul nu se mișca de loc. Și atunci conchise: 

— „se învârteşte, întrun mod imperceptibil ! 

Cu o vorbă de spirit conul Alecu a scăpat de rușine. 

La franceză un foarte cult şi distins profesor Antoniu Ra- 
ques, căruia, însă, elevii îi făceau tot felul de zile amare, fiind- 
că era străin 

La științele naturale Ananescu, un conştiincios profesor și 
foarte serios care nu putea pronunţa nici pe ce, nici pe ge. De 
exemplu în loc de geografie zicea gheografie şi în loc de mă- 
ciucă, pronunţa măchiucă. Se spunea că este armean. 

La, filozofie Dimitrie Laurian, un foarte distins dascăl. 

La istorie Dragomir, cea mai impunătoare figură a liceu- 
lui. Admirabil explicator, orator de valoare, o podoabă a învă- 
tțământului. 

Aceștia mi-au fost profesorii. 

— Incă din liceu un sentiment se deşteaptă în noi și un 
număr de oameni ne atrag către ei. Acest sentiment este poli- 
tica, iar oamenii cari ne atrag sunt corifeii liberalismu- 
lui : Ion Brătianu, Mihail Cogălniceanu, Costache Rosetti. Ni- 
colae Ionescu, etc., sunt oamenii cari înflăcărează tineretul și 
pregăteşte generaţia de mâine. 

Din punct de vedere politic: Bucureştiul este liberal. 


www.dacoromanica.ro 


— La Brăila, ca și la București, erau unele moravuri și de- 
prinderi de care nici că ne putem da seama astăzi. 

Fiecare familie mai,răsărită avea medicul ei curant plătit 
cu abonament anual. Preţul abonamentului era 1 galben pe an. 

Fiecare familie avea și preotul său plătit tot cu abona- 
mentul de 1 galben anual, preotul trebuia să vină în fiecare 
Sâmbătă să facă slujba „pentru copii”. Aceasta era sparaclisul. 

Copii erau siliţi să stea îngenunchiaţi sub patrafirul preo- 
tului care le citea slujba. Părinţii nu participau niciodată. Dar 
aceste Sâmbete, cu tot aparatul lor, wau deșteptat de loc sim- 
tul meu religios. 

Pe lângă aparatul religios, copii erau domesticiţi și cu ins- 
cenăi de spaimă. Unul din servitori se îmbrăca întrun cear- 
şaf alb și sosea în odaie spunând cu glas răgușit vorbe amenin- 
ţătoare. Aceasta, când copii făcuse „nebunii“. Apariţia înfrico- 
șătoare se numea „Joimăriţa“. 

Sistem de educaţiune absurd, la îndemâna oamenilor in- 
culţi, care contribuia să înmoaie curajul copilului, să-l facă fri- 
cos și laş și să-l dezarmeze în viață. 

Mai era și descântecul ; când un copil avea durere de cap 
sau altă indispoziţie, se aducea un pahar cu apă şi un cărbune 
aprins. Copilul trebuia să sufle asupra cărbunelui care era, a- 
poi, aruncat în pahar spre a se stinge. 

Aceasta era în parte, viața românească de familie, educa- 
ție cu totul străină de metodele moderne și de pedagogia 
științifică. Nici un precept pentru desvoltarea fizicului prin 
sporturi, copii creșteau pe mâna și în tovărăşia slugilor de la 
care contractau vicii precoce. Din acest punct de vedere cred 
că astăzi, când mamele iși petrec întregul timp afară din casă, 
este poate și mai rău. 

Pe vremea copilăriei mele atracțiile publice fiind aproape 
neexistente, toate petrecerile se făceau în familie. 


BUCUREȘTIUL IN 1871 
Politica 


— La guvern era partidul conservator. Ministerul era ast- 
fel compus : Lascar Catargiu, președinte de consiliu și rninistru 
de interne, generalul Christian Tell la culte şi instrucţia pu- 
blică, general Ion Em. Florescu la război, Gheorghe Costa-Foru 
la externe, Nicolae Creţulescu, justiţie şi interim la lverări pu- 
blice, Petre Mavrogheni la finanţe. 

Acest minister a venit la putere, adus de Prinţul Carol 
Domnitorul, în urma evenimentelor petrecute la Buvureşti în 
seara de 11 Martie 1871. 


www.dacoromanica.ro 


— 15 — 


Războiul franco-german fusese fatal Franței. Colonia ger- 
mană din Bucureșii, în urma victoriilor hotăritoare ale arma- 
telor germane pune la cale un banchet de veselie. Membrii 
acestei colonii se adună în'seara de 11 Martie în sala Slăti- 
neanu, actuaia casa Capşa. Pe când petrecerea era în toiu, 
şampania curgea și toasturile slăveau gloria armelor germane, 
o ploaie de rietre se abate, din stradă, asupra geamurilor. 

Geamuri făcute ţăndări, germani loviți înăuntru, consulul 
Germaniei, d. de Radovitz, lovit şi el, chiamă prefectul de po- 
liție, Simion Mihăilescu, şi-i ordonă, bătând din picior. ca să 
restabilească crdinea. 

La guvern era o fracțiune a partidului liberal iar prim- 
ministru Ion Ghica. Domnitorul cheamă; pe șeful guvernului 
şi-i cere să-l puie în curent cu cele petrecute. Ion Ghica răs- 
punde că poporul Capitalei s'a revoltat iar guvernul nu mai 
poate fi stăpân pe revoltă. Domnitorul răspunde că va abdica, 
dar că nu va abdica decât în mâinile locotenenților domnești, 
aceleași mâini cari i-au trecut tronul la 1866. Locotenenţii 
domneşti : Lascar Catargiu, general Golescu și colonel Hara- 
lambie sunt chemaţi îndată la Palat. Lascar Catargiu ia a- 
tunci răspunderea situaţiei, sfătuește pe rege să nu abdice, 
asigură că poporul capitalei stă liniştit, că dezordinea este a- 
pera numai a câtorva sute de studenţi și de școlari instigați de 
liberali, în sfârşit garantează pentru repedea potolire a spiri- 
telor, fără vărsare de sânge şi fără nici o greutate. 

In realitate faptele erau cam așa cum le arătase Lascar 
Catargiu. 

De și poporul Capitalei era mai mult ostil Domnitorului, 
totuși la neorînduelile de la 11 Martie n’au luat parte decât 
un număr de școlari și de studenți, la care s'au adăugat oa- 
menii de stradă obicinuiţii tuturor acestor mișcări. 

Dar cine a pus la cale atacul germanilor dela sala Slăti- 
neanu ? Partidele politice au aruncat vina unul asupra celui- 
lalt, iar adevărul n'a putut fi precizat nici odată. Adevărul este 
că oameni din amândouă partidele, cu simpatii franceze, au 
împins tinerimea asupra germanilor. Atât s'a putut ști cum că 
cele dintâiu întruniri și conciliabule studențești sau adunat 
la şcoala de medicină a doctorului Davila. 

Ministerul Lascar Catargiu s'a prezentat în fața Camerei 
la 12 Martie. Camera era în majoritate liberală iar președinte 
N. Pâcleanu. 

De cum se arată în Cameră noul minister este interpelat 
și i se contestă origina cum că nu ar fi constituţională. Dez- 
baterea asupra acestei interpelări durează 2 zile. Lascar Ca- 
targiu înţelege că nu va putea lucra cu această Cameră însă 


www.dacoromanica.ro 


= AIG e 


îi trebuia un motiv pentru ca s'o dizolve. De aceea la sfârșitul 
zilei de a doua cere Camerei să închidă discuţia asupra inter- 
pelărei și pune chestia de încredere. Cu 66 voturi contra 57 
Camera votează prelungirea discuţiei. In urma acestui vot Ca- 
targiu cere Domnitorului dizolvarea Camerei care i se acordă. 

Dar evenimentul de la 11 Martie — atât atacarea germa- 
nilor la sala Slătineanu cât și ameninţarea Domnitorului cu 
revoluţia poporului spre a-l sili să abdice, — aveau o origină 
mai depărtată. După căderea cabinetului Ion Brătianu la 1868 
în contra Domnitorului s'a pornit o campanie vehementă şi de 
multe ori injurioasă,; cu încetul Domnitorul devenea tot mai 
nepopular. 

Oare care evenimente au contribuit ca această nepopulari- 
tate să prindă rădăcini. Să ne intoarcem, dar, înapoi aruncând 
o privire asupra situaţiei și întâmplărilor politice, 

In anul 1870 legenda cuzistă nu se stinsese încă. Patru ani 
trecuse numai dela detronarea lui Alexandru Ion I Cuza și 
spectrul cuzist era agitat de unii politiciani. La începutul anu- 
lui 1870, sub ministerul Alexandru Golescu (Arăpilă), candida- 
tura lui Cuza este pusă la colegiul al IV-lea, care era colegiul 
țăranilor, în judeţele Dolj și Mehedinţi. 

Cine îi pusese candidatura ? Pentru ca să nu fie bănuiţi că 
este opera lor, liberalii — roșii după cum li se spunea atunci 
iar albii erau conservatorii — liberalii opun în Dolj candida- 
tura lui Ion Brătianu candidaturei lui Cuza. Ion Brătianu este 
ales. Dar la Mehedinţi triumfă candidatura lui Cuza. 

In Cameră alegerea lui Cuza este contestată, dar nu se gă- 
sesc 55 deputaţi cari să susțină contestaţia ; singuri doi depu- 
taţi roșii, Sefendache și Scafeș, amândoi mehedinţeni, o susţin. 
Cuza este validat. Iar președintele Camerei îi trimite urmă- 
toarea, telegramă la Viena : 


Principe Alexandru Cuza. 


Colegiul al IV-lea de Mehedinţi alegând pe Alteța Voastră 
deputat al său la Camera deputaţilor, comisiunea pentru veri- 
ficarea titlurilor și Camera întreagă a validat alegerea. In con- 
secință am onoare să rog pe Alteța Voastră! să binevoiască a 
veni să-şi ia locul în Adunare. 


Preşedintele Adunărei Gr. Bals 


Termenii acestei telegrame dovedesc, nu numai respectul 
pentru fostui Domnitor. dar ceva mai mult: mulţi priveau pe 
Carol de Hohenzolern ca pe un Domnitor vremelnic și nu erau 


www.dacoromanica.ro 


= JT -a 


puţini aceia cari întrevedeau reîntoarcerea lui Alexandru Ion 
I pe tronul perdut la 11 Februarie 1866. 

Dar Cuza declarase categoric şi de repeţite ori că numai 
are nici o ambițiune şi că niciodată nu vă turbura linistea țărei 
cu aspiraţia de a relua tronul. De aceea el refuză să primească 
locul din Cameră, 

In şedinţa de la 27 Februarie preşedintele dă citire urmă- 
toarei scrisori: 


Domnule Președinte, 


Am primit depeșa din 1/13 a lunei acesteia prin care 
d-voastră aţi binevoit ami vesti cum că Camera deputaţilor 
României a întărit votul cu care mă trimite în reprezentaţia 
ţărei, ca alesul său, colegiul IV de Mehedinţi. 

Această încunoștiințare m'a pătruns, d-le președinte, şi 
mai întâiu de toate vă rog să arătaţi Camerei simţirile mele de 
recunoștință și să primiţi pentru d-voastră, prin al cărui organ 
îmi vine. viile mele mulțumiri. 

Puternice temeiuri, însă, mă opresc a primi acest onor, mie 
făcut de colegiul al IV-lea Mehedinţean ; cu toate că scump 
Imi este a vedea în votul său și a lui întărire că ţara, în a sa 
neatârnare știe ași revărsa dreptatea asupra urei și a orbirei 
patimilor. Mai este aceasta o dovadă că, dacă am putut face 
ceva pentru ţară, ea nu a uitato si tot crede că, de departe ca 
şi de aproape nici o înconjurare nu-mi poate stinge adânca 
dorinţă de a o vedea fericită și în înflorire, 

Primiţi domnule președinte, încredințarea înaltei mele 


consideraţiuni. 
A. 1. Cuza 


Dar Camera a primit aproape cu indiferenţă citirea acestui 
răspuns. 

Ziarul cuzistului Cesar Bolliac Trompeta Carpaţilor jubila 
de maniiestaţia țărănimei mehedinţene. In numărul său de la 
19 Februarie acest ziar scria : 

„Un mare act de justiţie s'a săvârșit zilele acestea în Ro- 
mânia de către poporul plugar român, de către guvern, de 
către Domnitor şi de către Camera legislativă toţi împreună“. 

Cuvintele „de către Domnitor“ ar putea părea stranii, căci 
ce amestec putea avea el în alegerea lui Cuza ? Aceste cuvinte 
se referă de vorbele rostite de Carol de Hohenzollern când mi- 
nistrul preşedinte i-a raportat că fostul Domnitor a fost ales. 
Carol de Hohenzollern a declarat atunci că această alegere 
nu-l supără de loc, că-l bucură, din potrivă, fiindcă vede că 

2 


www.dacoromanica.ro 


poporul român știe să fie recunoscător pentru cei care-i fac 
binele. Iar în lealitatea prinţului Cuza are toată încrederea. 

Dar în cercurile partidului roșu, în opoziţie atunci, alege- 
rea lui Cuza n'a fost plăcută, căci deşi dovedea slăbiciunea gu- 
vernului și o lovitură dată Domnitorului, totuși reîntoarcerea 
lui Cuza ar fi însemnat suprimarea februariștilor ca partid de 
guvern. 

Ziarul Românul, ziarul lui C. A. Rosetti, ziar roșu prin 
urmare, scria asupra alegerei dela Dolj și dela Mehedinți. 

„Care să fie cauza că principele Cuza reînvie de o dată și 
devine la modă în colegiile electorale din România ? 

D-l Dumitru Ghica, fiind preşedinte al Ministerului, a zis în 
Cameră că această alegere este „un avertisment“, de către 
cine şi cui se dă acest avertisment?”, 

Totuși nepopularitatea Domnitorului creștea. 

In public se răspândește zvonul cum că prinţul Carol s'ar 
fi arătat nemulțumit de modicitatea, listei civile, iar guver- 
nanţii sar fi arătat gata ca să propună Camerei votarea unei 
dotaţiuni anuale de 300.000 lei. 

Ziarul Românul deschide focul și atacă guvernul pe a- 
ceastă chestiune. 

Ziarul Trompeta Carpatilor, povestește astfel : 

„La Concordia (Hotel Concordia strada Smârdan N. A.) se 
tin de două ori pe săptămână, seara, adunări de deputaţi. In- 
truna din aceste adunări d. Ceaur Aslan propune următorul 
proiect de lege: 

ART. I. — Se fixează pentru Miria Sa Doamna Elisabeta o 
dotaţiune anuală de 300.000 franci (cititorul nu va perde din 
vedere că la acea epocă toată lumea, întrebuința vorba „franc“ 
în loc de „leu“), plătibili în tot timpul vieţei sale și chiar când 
ar rămâne văduvă. 

ART. II. — Când moștenitorul tronului va ajunge etatea de 
18 ani împliniţi i se va fixa o dotaţiune prin o lege specială. A- 
semenea se va urma și cu ceilalţi fii ai Domnului. 

ART. III. — Una sau două din moșiile Statului cu venit 
anual de 30.000 franci, se declară domeniu al Coroanei şi va fi 
pus la dispoziția exclusivă a Domnului. 

A fost mare într'adevăr surprindere în toţi auzind propu- 
nerea proiectată. Nimeni nu sar fi gândit ca un amic sincer al 
dinastiei, un sprijinător înfocat al stabilităţei precum ne place 
să credem că este domnul Aslan, să vină cu o aşa propunere, 
care era de natură a ridica blăsteme în loc de binecuvântări 
meritate iunei dinastii, 

In stupefacţiuni generale, d-l Cesar Bolliac care ocupà 
fotoliul de preşedinte, se ridică, şi, în câteva cuvinte în sen- 


www.dacoromanica.ro 


sul de mai sus, protesta contra acestei propuneri pe care o şi 
respinge cu indignare ca amic leale şi stabile al stabilităţei, în 
aplauze mai unanime, după, care voeşte să plece îndată dar, 
este reţinut și rugat de către deputaţi să-şi reia locul de pre- 
sedinte. 

După d-l Bolliac ia cuvântul d-l Constantin Boerescu ca să 
sprijine propunerea d-lui Aslan. Insă în mijlocul peroraţiunei 
sale, președintele d, Bolliac neputând suferi această tenta- 
țiune (!) de a se compromite prestigiul dinastiei, aruncă clo- 
poţelul din mână protestând din nou şi gătindu-se să iasă cât 
mai curând din Adunare în care simțea o atmosferă asfixie- 
toare“. 

După alte consideraţiuni ziarul urmează astfel : 

„Patalitatea făcu să cadă în una din zilele săptămânei tre- 
cute în mâna d-lui Massim un peticel de hârtie pe care era 
scrisă întocmai propunerea în cuprinderea de mai sus. Câţiva 
deputaţi curioși ca și d. Massim care o ridicase de jos, îl în- 
conjură, unul pune mâna pe dânsa ca să citească mai bine, 
recunoaște scrisul d-lui ministru Boerescu (Vasile). Etc., etc.“. 

In sfârșit în Cameră propunerea semnată de 65 deputaţi 
este prezentată de către colonelul Grigore Sturza, însă, depu- 
taţii semnatari declară că au semnat numai de formă fiindcă, 
de fapt Doamna va refuza Gotaţia. Si, în adevăr, după ce co- 
lonelul Sturza a citit propunerea, primul ministru a luat cu- 
vântul şi a refuzat dotaţia în numele Principesei, 

Este uşor de înţeles că Doamna a refuzat dotaţia numai în 
urma furtunei ridicată de către propunerea guvernului. Fiindcă 
în realitate guvernul o propunea. 15 ani mai târziu sub guver- 
nul liberal al lui Ion Brătianu, parlamentul instituia Domeniul 
Coroanei. 

In sfârșit și actul acesta a contribuit la creșterea nepopu- 
larităței „Neamțului care a venit să se înțolească în România“. 


REVOLUȚIA DIN PLOESTI 


Curentul antidinastic creștea. In ziua de 8 August isbuc- 
nește revoluţia dela Plioeşti. La guvern era Manolache Costa- 
che Epureanu, cu ministerul lui compus din debutanţi, minister 
numit „Cloșca cu pui“. In adevăr Epureanu nu mai era tânăr 
căci prezidase Constituanta dela 1866, dar ceilalți miniștri e- 
reau toţi începători și anume: Petre Carp la externe, Con- 
stantin Grădişteanu la finante, colonelul Gheorghe Manu la 
rezbel, Gr. Triandafil la justiţie, Vasile Pogor la culte, George 
Gr. Cantacuzino la lucrări publice. Când a izbucnit revoluţia 


www.dacoromanica.ro 


— 20 — 


din Ploești, Pogor şi Triandafil eşise din guvern iar la justi- 
ție se afla Alexandru Lahovarv. 

Revoluţia din Ploeşti a fost, — dacă o examinăm acum, — 
o simplă copilărie ca executie ; dar răsturnarea dinastiei şi pro- 
clamarea republicei arătau că în ţară este un curent impotriva 
Domnitorului 

In fruntea, revoluţiei găsim pe Alexandru Candiano-Po- 
pescu, fost căpitan de artilerie, unul dintre ofiţerii cari au par- 
ticipat la detronarea lui Cuza. Demisionând din armată sa 
dus în Franţa, unde a luat doctoratul în drept. Apoi s'a stabilit, 
la Ploeşti avocat. 

Din actele dosarului găsim că Candiano Popescu a procla- 
mat Republica numind ca regent pe generalul Nicolae Golescu 
iar ministru de rezbel pe Ion Brătianu. Pe el sa numit prefect 
de Prahova. 

La dosar s'au găsit următoarele acte, câteva telegrame cu 
acest cuprins : 

„D-lui căpitan Georgescu, comandantul punctului Predeal. 

„Principele Carol răsturnat, guvernul provizoriu instalat 
având de cap pe generalul N. Golescu ca regent ; sunt prefec- 
tul districtului numit de guvernul provizoriu. Concentraţi ime- 
diat grănicerii şi în 24 ore dacă se poate. să fiţi în Ploeşci. 
Aştept dela patriotismul d-voastră şi dela energia d-vâastră 
acest serviciu 

Candiuno Popescu 


Jurnalului „Albina“ la Pesta : 
Principele Carol este răsturnat, guvernul provizoriu înfiin- 
tat sub titlul de regență. In Ploeşci mare entuziasm. 
Candiano Popescu 


Apoi următoarea, telegramă, trimisă maiorului Polizu cu 
comanda batalionului de infanterie din locailtate. 


București, 8 August 7 ore 10 minute M.D. 


D-lui maior Polizu la Ploeşti 


Vă fac cunoscut că Prinţul Carol I s'a detronat astă 
noapte de către popor. In numele guvernului provizoriu vă 
ordon a lua comanda garnizoanei şi pe dată a supune armata 
la jurământ pentru noul guvern. Totdeodată vă veţi pune la 
ordinile prefectului Alexandru Candiano Popescu, veţi men- 
ţine ordinea iar de urmare veţi raporta pe dată. 

Ministru de rezbel ad-interim [cn Britianu 


www.dacoromanica.ro 


- 


Bine înțeles această; telegramă a fost plăsmuită la Ploeşti 
de către Candiano Popescu cu complicitatea altora. 

Maiorul Polizu n'a voit să dea crezământ acestei tele- 
grame, s'a închis cu trupa în cazarmă și s'a împotrivit revolu- 
ționarilor foarte puţini la număr, câţi-va hamali, câţi-va pom- 
pieri și un număr de mahalagii. 

Complotul a fost descoperit mulțumită şefului oficiului te- 
legrafic din Predeal și telegrafiștilor punctului care, prinzând 
telegrama trimisă ziarului „Albina“ la Budapesta cât şi aceea 
adresată comandantului grănicerilor, au comunicat faptul la 
Bucureşti. 

Revoluţia dela Ploești, deşi executată  copilăreşte, deşi 
prăbușită după câteva ore era rezultatul sentimentului ce 
creştea împotriva Domnitorului. Informaţiuni cunoscute cu 
mult mai târziu au spus că ceeace s'a petrecut la Ploeşti în 
ziua de 8 August trebuia să izbucnească de odată în mai multe 
orașe din Moldova și Muntenia, însă: Ploeștenii nerăbdători sau 
având ambiţiunea de a fi început ei cei dintâi, au pornit mai 
înainte de vreme. 

Valul antidinastic creștea. Ministerul Manolache Costache 
Epureanu primește la Cameră un vot de neîncredere pe la ju- 
mătatea lui Decembrie, iar Domnitorul, de voie de nevoie, în- 
sărcinează pe liberalul Ion Ghica cu formarea cabinetului. 
Ministerul cel nou se prezintă înaintea Camerelor în forma- 
tia următoare : Ion Ghica preşedinţia şi internele, Dimitrie 
Sturza finanţele, N. Gr. Racoviţă cultele, instrucţia şi interim 
la externe. Dumitrie Berendeiu la lucrări publice, D. Cariagdi 
justiția, colonel Pencovici războiul. 


SCRISOAREA CATRE AMBRON 


Sub acest minister care a trăit mai puţin de trei luni, dela 
22 Decembrie 1870 la 11 Martie 1871, a apărut într'un ziar, din 
străinătate o scrisoare a prințului Carol adresată unui bun 
prieten al său din Germania numit Ambron. In această sceri- 
soare principele Domnitor se plânge de condiţiile în care este 
silit să domnească în România şi își exprimă dorinţa vie de 
a se putea reîntoarce în iubita lui patrie, Germania. Această 
scrisoare a fost exploatată multă vreme de ziarele liberale, în 
special de ziarele umoristice care, pe sub mână, erau tot ziare 
liberale, 


Iată scrisoarea * 


www.dacoromanica.ro 


— 2 — 


Stimabile amice, 


Mult timp am trăgănit până să-ți dau iar semn de viaţă. 
Aşi voi să te văd numai o oră în locul meu ca să te pătrunzi 
cât de sfărâmată îmi este existenţa, şi de câte lucrări. de câte 
griji si decepţii este plină. 

Sunt aproape cinci ani de când am luat hotărirea stator- 
nică a mă pune în capul acestei ţări atât de săracă și cu toate 
acestea atât de cu iîmbelşugare dotată de natură. 

Şi, când îmi întorc privirea către acest period ce s'a scurs, 
scurt în viața unui popor, dar lung în aceea a unui om ale 
cărui aspiraţiuni tind neîncetat spre progres, trebuie să-mi 
zic că n'am putut face decât prea puţin pentru această fru- 
moasă țară. 

Mă întreb adesea a cui e vina? A mea care nu am cu- 
noscut caracterul poporului, sau a lui care nu voeşte să, se lase 
guvernat sau nu știe să se guverneze ? 

Prin numeroasele mele călătorii în ambele principate și 
prin diversele mele relaţiuni cu toate clasele societăţei, am 
dobândit convingerea că aceste imputări nu trebuesc adresate 
nici poporului în general, nici mie personal, ci mai ales ace- 
lora cari, născuţi chiar în Principate, au pus mâna pe guver- 
nul lor. Acești oameni cari, uitând situaţiunea patriei lor, s'au 
dus să-și facă educaţiunea politică și . socială în străinătate, 
n'au alta în gând decât să aplice la dânşii si fără discernă- 
mănt, niște idei admise acolo și învestite într'o oare care for- 
mă, utopistă. , 

Astfel această nenorocită ţară, care a trăit mereu, în cea 
mai aspră servitute, a trecut, fără nici o tranziţiune dela un 
guvern despotic la Constitutiunea cea mai liberală, — o Con- 
stituțiune cum nu mai posedă nici un alt popor în Europa. 
Consider aceasta, după experienţa mea proprie, ca o nenoro- 
cire cu atât mai mare cu cât Românii nu se pot măguli că po- 
sedă virtuțile domestice indispensabile unei  Constituţiuni 
quasi-republicane. De nu mi-aşi fi pus toată inima la intere- 
sele acestei măreţe ţări, căreia s'ar putea prezice în alte cir- 
cumstanțe viitorul cel mai strălucit, aşi fi pierdut de mult 
răbdarea. 

Am făcut acum cea din urmă cercare prin care, trecând 
drept nepăsător la prosperitatea Principatelor, nu voi fi com- 
promis numai în ochii partidelor și ai promotorilor programei 
Marei Românii, dar încă, sacrificându-mi simţimintele perso- 
nale, mi se va nimici cu totul popularitatea. ; 

Ar îi fost, însă, o neglijenţă din cele mai de osânâă să mai 
ascund răul învechit care ne roade și să părăsesc viitorul ţărei 


www.dacoromanica.ro 


în voia, coteriilor. Cel ce într'o oare care poziţiune are curajul 
să spună adevărul și să numească, lucrurile pe adevăratul lor 
nume, negreșit că se vede imediat părăsit propriilor sale forțe, 
însă cu această diferenţă în avantajul meu, că conserv liber- 
tatea de a mă întoarce în scumpa mea patrie și a duce acolo 
în sânul unei fericiri domestice fără pereche, un traiu. e exis- 
tentă independentă şi scutită de griji. 

ACEASTĂ PUTERNICĂ IUBIRE DE PATRIE n'a încetat 
niciodată, chiar în mijlocul asprelor încercări la care am fost 
supus, a-și exercita asupră-mi influenţa. 

Regret numai, din toată inima, că bunele mele intențiuni 
au fost nesocotite și primite cu atâta ingratitudine. Insă pre- 
cum soarta aceasta îmi este comună cu a tuturor muritorilor, 
voi ști să mă mâneâi și să uit, încetul cu încetul, în mijlocul 
schimbului intelectual și întăritor al societăţei voastre, vechiul 
scop al silinţelor mele. 


CAROL 


CURENTUL FRANCOFIL 


Curentul contra Domnitorului era hrănit și de sentimen- 
tul francofil al publicului. Victoriile armatelor germane de- 
parte de a înfrânge acest, sentiment, îl îndârjea incă și mai 
mult, iar partidul liberal se folosea de această dispoziție a spi- 
ritului public, spre a lovi în Domnitor. 

Prin grădinile de petreceri, prin celelalte localuri publice, 
lumea cerea lăutarilor să cânte  Marsilieza. Era o adevărată 
frenezie. Lăutarii atacau cântecul revoluţiei franceze, aplauze 
furtunoase urmau și strigătele de: Trăiască Franţa !, izbuc- 
neau din toate piepturile. In urma observaţiunilor reprezen- 
tantului Prusiei, guvernul fu silit, să interzică cântarea Marsi- 
iiezei prin localurile publice. 

Chiar și preoțimea se dedea la manifestaţie în favoarea 
Franţei. 

Când preoții veneau cu botezul la zi întâi cântau: 


Mântuește, Doamne, norodul tău 

Și blagoslovește moștenirea lui 
Biruinţă națiunei franceze 

Asupra celor protivnici, dărueşte ! etc. 


Toate aceste fapţe și împrejurări au contribuit ca eveni- 
mentul de la 11 Martie să se producă. 


www.dacoromanica.ro 


= 94 — 


POLITICIANIZMUL 


— Când am intrat în cercul camarazilor m'am mirat de 
pasiunea, cu care făceau politică. Mai toţi erau liberali sau, 
mai bine zis, roşii. 

Mai era și „Fracţiunea liberală și independentă“ din Mol- 
dova. Acest, partid format din profesorii Universităţii din Iași : 
Nicolae Ionescu, Andrei Vizanti, fraţii Ştefan și Alexandru 
Şendrea, Petre Suciu, ete. și care recunoaștea de șef pe Nico- 
lae Ionescu, era un partid liberal, cu program liberal şi demo- 
crat. Dar nu toți liberalii moldoveni erau fracţioniști. Mai erau 
şi liberali de nuanța lui Mihail Cogălniceanu. Cogălniceanu, 
însă, nu mai avea partid, și odată cu detronarea lui Cuza, co- 
gălnicenizmul pierise. Pe francţioniștii conservatori din Bucu- 
rești, adică „albii“, îi numeau : roși din Moldova. 

Fruntașii celor două! partide în luptă erau: Din partea 
conservatorilor de nuanţe diferite, o puternică pleiadă com- 
pusă din: Prinţul Dumitrie Ghica, (Beizade Mitică), Lascar 
Catargiu, general Chr. Tell, Petre Mavrogheni, general I. Em. 
Florescu, Gheorghe Costa-FPoru, Nicolae Creţulescu, Vasile și 
Const. Boerescu, Manolaki Costaki Epureanu, Ion Strat, Petre 
Carp, Gheorghe Cantacuzino, Titu Maiorescu, Alexandru La- 
hovary, colonel Gheorghe Manu, Ion Cantacuzino, etc. 

Liberalii, — iarăşi de mai multe nuanţe — aveau în frunte 
pe: Fraţii Golescu, Ion și Dimitrie Brătianu, C. A. Rosetti, Mi- 
hail Cogălniceanu, Ion Ghica, Nicolae Ionescu, etc. 

Intre partide erau câteva personalităţi însemnate precum 
jurisconsultul și profesor universitar Constantin  Bosianu un 
independent, dar mai mult liberal, Gheorghe Vernescu de a- 
ceiaşi nuanță precum și alte personalităţi, de pildă: B. P. 
Haşdeu și V. A. Urechie cari, de și liberali, nu aparţineau par- 
tidului liberal sau roșu. 

Un număr de tineri: Petre Grădișteanu, Eugen Stătescu, 
Nicolae Leva, Pake Protopopescu începeau. 

Personalități cu importanţă în politica bucureşteană erau 
doi preoţi, unul liberal și celalt conservator. Preotul liberal era 
Grigore Mușceleanu, preotul conservator era Popa Take. 

Preotul Grigore Musceleanu era un fanatic liberal, om cu 
oarecare cultură, era autor a oarecăror cănți religioase, redacta 
şi un ziar de literatură specială intitulat Biserica Română. Li- 
beral ireductibil din vechea şcoală era și organizator electoral 
plin de pasiune. De aceea albii îl numeau: Cap de bande. In 
realitate popa Grigore nu era un bătăuș. 

In schimb Popa Take al conservatorilor era un adevărat 
comandant al bandelor. 


www.dacoromanica.ro 


— 95 = 


De o statură erculeană, un gât de taur, o frunte de 2 de- 
gete, Popa Take era o brută. Lipsit cu totul de inteligenţă, lip- 
sit cu totul de simţ moral, cinic, Popa Take organiza bandele 
de ciomăgaşi și petrecea nopţile prin cârciumi în tovărășia lor. 
Din cauza purtărei sale nedemne, Mitropolia l-a ras şi i-a luat 
dreptul de a oficia. Acum trăia numai din subvenţiile ce pri- 
mea pentru a organiza bandele și din sansarlâcuri pe la auto- 
rităţi. 

— Epoca în care am venit în București era epoca băsăuși- 
lor. Un vestit cap de bandă era Ilie Geambaşu zis şi Ilie 
Tabacu. 

Foarte sprinten, foarte ager, foarte îndrăzneţ era un tip 
excepţional. Nu înalt de talie, uscăţiv, încăleca calul și însoţit 
de tovarăși călări, pornea prin mahalale după aventuri şi or- 
gii, intra călare prin cârciumi, chiuind și trosnind din biciu, 
galopa în fruntea bătăuşilor săi, iar lumea speriată fugea din 
fața lui. Când pornea Ilie Geambașu la petrecere prin stradele 
mărginaşe se răspândea teroarea. Căci, dacă întâlnea vre-un 
adversar sau pe unul pe care avea pică îl znopea în bătăi. 

Apoi erau femeile. Nenorocire pentru aceea pe care punea 
ochiul Ilie Geambașu. Trebuia s'o aibă cu orice preț. Viola do- 
miciliurile, spărgea, ușile, intra pe ferestre, lua femeia de lângă 
bărbaţii terorizaţi, zmulgea fetele din casa părinţilor. Şi tre- 
buia să le necinstească,. 

Un contimporan povestea cum odată acest celebru bătăuș 
a răpit pe tânăra şi frumoasa soţie a unui cârciumar. A intrat 
călare în cârciumă însoţit de tovarăși călări, a zmuls femeea 
de la tejghea, a trântit-o pe gâtul calului şi a eşit în stradă. 
Apoi cavalcada a pornit chiuind de bucurie, slobozind pistoale 
şi caii, în fugă nebună, scoțând schintei din caldarâm. 

O astfel de „fantazie“ era cu putinţă în Bucureștiul de la 
1871. 

Timp de ani de zile a stăpânit marginile orașului, a îngră- 
mădit asupra lui urile nenumărate până ce a fost ucis ca un 
câine la alegerile pentru Cameră în 1875. 

Datorită acestor fapte, conservatorii erau priviți ca nişte 
reacţionari primejdioși. 


PETIŢIA DELA IAȘI 


In ziua de 2 Mai 1871 un grup de oameni politici conser- 
vatori, în cap cu prinţul Grigore Sturza și cu toţi fruntașii 
Junimei literare : Petre Carp, Titu Maiorescu, Iacob Negruţi, 
N. Pogor, D. Cornea, etc., se constitue la Iaşi în partid și elabo- 
rează un program numit „petiţie-program“. 


www.dacoromanica.ro 


— 26 — 


Iată această  „Petiţie-Manifest“, adresată Corpurilor le- 
giuitoare : 


Domnilor senatori, 
Domnilor deputati, 


Noi subscrişii, alegătorii domniilor-voastre aflăm de a 
noastră datorie să vă propunem câteva măsuri. a cărora nea- 
părată trebuinţă este simțită de toată lumea. 

Mai întâi credem, că veti găsi foarte legitim pasul nostru: 
căci ca unii, ce sunteți mandatarii noștri, aveţi de datoria a 
ţine seama de nevoile țăriei și a lua măsurile legislative nea- 
părate pentru vindecarea suferințelor ei. 

Sunt acuma cinci ani de când se aplică noua constitu- 
țiune. Acesta este un timp foarte scurt în teorie; iar în prac- 
tică, când lucrurile merg rău, cinci ani de anarhie sunt în des- 
tul pentru a dezorganiza și a pierde o ţară întreagă. 

Cine ar putea zice că aceasta este o exagerare? Oare nu 
am văzut momentul unde principele Domnitor era să pără- 
sească tronul, fiindcă licenţa și anarhia domnea în ţară ? 

` Oare puterile mari garante, cari au dat patriei noastre a- 
tâtea probe de bună-voinţă și ne-au încuviințat toate cererile 
noastre, oare aceste puteri nu vor pierde în fine răbdarea, vă- 
zând reaua întrebuințare iăcută de drepturile ce ni le-au con- 
sacrat, și nu vor hotărî ocuparea ţărei cu armate străine, la 
cea dintâi turburare care ar mai urma la noi? 

Oare o asemenea stare de lucruri nu pune în pericol chiar 
existenta noastră naţională? Ar trebui cineva să fie orbit de 
patime sau trădătorul ţărei, ca să o tăgăduiască, 

Noi, cari nu aveam altă ambiţiune, decât a trăi liberi ca 
cetățeni Români în patria noastră, și a vedea onoarea, viața şi 
averea fiecăruia garantate prin instituţiunile țărei ; noi, cari 
ne-am săturat a vedea, că datoriile Statului sporesc în aceeaşi 
proporțiune, în care sporesc şi dările ce ne sunt impuse, sun- 
tem nu numai în tot dreptul a vă cere vindecarea, răului, dar 
suntem tot odată în poziţiunea cea mai favorabilă, pentru & 
vedea și a judeca lucrurile cu nepărtinire şi aceasta pentru 
următoarele cuvinte : 

Adunările noastre legiuitoare până acuma au consumat 
cea mai mare parte a puterilor lor cu lupte de partid şi ţintiri 
personale, cari în adunarea din urmă și sub ministerul care 
avea, încrederea majorității ei, au fost ajunși la un așa grad 
de înverșunare, în cât dacă nu urma disolvarea ei și depărta- 
rea acelui minister. se făcea în ţara noastră o răsturnare, a 


www.dacoromanica.ro 


— 2 — 


cărei consecințe ar fi fost în Bucureşti copiarea Comurei din 
Paris, iar în Iaşi separatismul. 

In fața unor împrejurări atât de grave, avem nu numai 
dreptul, dar și datoria de a vă propune, domnilor deputaţi si 
domnilor senatori, noi alegătorii domniilor-voastre. măsurile. 
cari le judecăm neapărate pentru vindecarea răuiui şi cerem 
de la domnia-voastră, să vă însușiţi aceste propuneri şi să le 
prefaceţi în legi, dacă voiţi a avea şi pe viitor încrederea 
noastră. 

Pentru a propune 'remediul, trebue mai întâi a constata 
răul. Să vedem dar, domnilor, cari sunt relele cele mai nari 
cari rod până la os ţara noastră. 

Mai întâi ne aflăm faţă cu un fapt foarte grav, care tre- 
bue să facă obiectul cel dintâi a propunerei noastre. Vocea pu- 
blică bănuește, că unii din foștii deputați, au luat mită de la 
concesiunea drumului ferat, a d-lui Strusberg. O asemenea in- 
culpare lovește în modul cel mai grav caracterul și demnitatea 
reprezentaţiunii noastre naţionale. Noi cerem, dar, de la dom- 
nia-voastră, să orânduiți o anchetă, parlamentară, care să cer- 
ceteze cu pătrundere, dacă în adevăr vreunul din foștii depu- 
taţi a înjosit până la așa grad caracterul de mandatar al ţărei. 
Căci înaintea unei bănueli atât de grele, sau trebuește a do- 
vedi că ea este neîntemeiată, sau dacă sunt culpabili, să fie 
supuși la toată, asprimea legei. 

Să venim acum la răul cel mai mare, care dezorganizează 
cu totul ţara noastră : acest rău este lipsa de dreptate. Oricare 
societate civilizată, pentru a trăi, are neapărată trebuinţă mai 
întâi de toate de două lucruri : de libertate, căci fără ea nu se 
poate desvolta, şi de dreptate, căci fără ea se disolvă. Egalita- 
tea este o ramură a dreptăţii, de aceea ea este bună numai în- 
tru căt este dreaptă, precum egalitatea înaintea legii; îndată 
însă, ce este nedreaptă, este rea. Astfel este nedrept, ca cel ce 
nu are nimica, să voteze impozite pe spinarea aceluia care are 
ceva, și de aceea această egalitate este rea. 

Aşa dar, nu ne trebue faimoasa trilogie revoluţionară : li- 
bertatea, egalitatea și fraternitatea, cu atât mai vârtos că a- 
tunci când s'a proclamat fraternitatea, s'au făcut, despuierile 
cele mai nerușinate și măcelurile cele mai crunte; ci ne tre- 

' bue mai presus de toate libertatea şi dreptatea. Acolo unde 
dreptatea nu există, libertatea degenerează în licenţă Acesta 
este cazul la noi. Dreptatea înfrânătoare lipsește şi impuni- 
tatea este garantată tuturor delictelor și tuturor crimelor. 

Astfel a ajuns la noi licenţa presei până a fi un adevărat 
scandal. Noi nu zicem aceasta pentru a cere în contra prese; 
vreo măsură preventivă, căci noi suntem pentru libertatea ab- 


www.dacoromanica.ro 


solută a rostirii ideilor, dar o zicem, pentru că voim ca inju- 
riele personale, defăimările și calomniile şi batjocurile făcute 
prin presă, să fie judecate nu de juriu, care le achită totdea- 
una și agravează prin aceasta încă injuria făcută persoanei a- 
tacate, ci să fie judecate de tribunalele corecţionale, ca în tă- 
rile civilizate. 

Pentru ca să adopti această măsură binefăcătoare, este în- 
destul să vă amintiţi atacurile infame făcute de o parte a pre- 
sei noastre nu numai în contra persoanei Domnitorului, dar și 
în contra familiei sale, până) și în contra copilului din fașă. 
Prin urmare, propunem ca alineatul al 2-lea din articolul 24 al 
constituţiunii, care rostește : „Delictele de presă sunt judecate 
de juriu“, să fie interpretat. în acest înţeles. 

Să trecem acuma la delicte şi crime de o altă natură. Din 
96 de delapidatori de bani publici, 92 s'au achitat de juriu. Prin 
urmare propunem ca funcţionarii prevaricatori să fie judecaţi 
de Curtea de Casaţiune. ” 

Uciderile cele mai crunte. asasinatele cele mai semete s'au 
înmulţit la noi întrun grad ameninţător pentru societate, de 
când s'a ridicat pedeapsa morţii și de când juriul, prin indul- 
genţa sa, le asigură impunitatea. Astfel am văzut într'un sat 
aproape de Iași o familie întreagă, tatăl, mama și trei copii. 
între cari și un copil de trei sau patru ani, ucişi cu toporul. 
Traupmann nu a făcut mai mult, însă la noi crima a rămas 
nepedepsită. 

Un membru al clerului mai înalt, un archimandrit, vine 
la capul său spiritual, la mitropolit, cu un revolver în buzunar 
şi-descarcă patru focuri în Prea Sfinţia Sa +1), cu premedita- 
țiunea cea mai semeaţă, Juriul achită pe acest paricid, căci o- 
sânda la închisoare corecțională de doi ani nu se poate privi 
ca o pedeapsă, serioasă pentru o așa crimă. Și pentru a pune 
vårf inichităţii, îl achită, după ce asasinul a fost apărat în faţa 
juriului și a publicului cu calomnii aruncate asupra victimei 
sale. Conştiinţa publică se revoltă în contra unor nedreptăţi a- 
tât de monstruoase. 

N Un alt fapt de o însemnătate foarte gravă, și care dove- 
dește simptome foarte periculoase pentru țara noastră, este ur- 
mătorul : Un revoltat încearcă; cu arma în mână a face o lo- 
vire de Stat şi proclamă la noi republica, pe când forma legală 
a Statului nostru este monarhia constituţională. Acel criminal 
este achitat de juriu şi în urmă, nu numai primit în sânul său 
de fosta Adunare, dar încă îngăduit de a o reprezenta înain- 


( 
1) Asupra Mitropolitului Primat Nifon se făcuse o încercare de asa- 
sinat pentru motive intime. 


www.dacoromanica.ro 


— 29 — 


tea Domnitorului, ca membrul comisiunii însărcinate cu răs- 
punsul la mesagiul tronului. Ni se pare, că impunitatea și ne- 
ruşinarea nu pot să meargă mai departe 1) 

Pentru asemenea cazuri, siguranţa Statului şi a Constitu- 
țiunii reclamă, neapărat de a se proclama „starea de asediu“ 
De aceea cerem ca să se introducă în Constituţiune un ase- 
menea articol, care să! răspundă la această mare trebuinţă a 
oricărei societăţi constituite. 

De când s'a introdus juriul și s'a ridicat pedeapsa morţii 
pentru asasini, prădăciunile și omorurile au luat la noi o în- 
tindere înspăimântătoare și se produc cu o semeţie neauzită. 
Astfel am” văzut formânduse bande de douăzeci de hoţi chiar 
prin reședința ținutală, şi ceeace este încă mai grav, acele 
bande s'au recrutat în parte chiar printre agenţii puterii pu- 
blice, cari sunt chemaţi a apăra societatea în contra făcăto- 
rilor de rele. 

In timpul Principelui Mihail Sturza, după ce s'a spânzurat 
câțiva hoţi, securitatea persoanelor a devenit absolută şi nu 
sa mai produs nici o prădăciune, nici un omor. Experienţa 
este aci mai presus decât niște teorii a căror consecinţe la noi 
au fost omorirea celor buni și asigurarea impunităţii celor rău. 

Şi apoi oare toate statele civilizate, Anglia, Franţa, Ger- 
mania, Italia, Belgia, nu au astăzi pedeapsa morţii ? 

Şi dacă în viitor națiunea română va cunoaşte, că poate 
ridica cu totul pedeapsa morţii, fără pericol pentru societate, 
oare nu poate s'o ridice prin o anume lege, oricând va voi? 
Insă până atunci propunem să se modifice art. 18 din Consti- 
tuţiune în chipul următor: „Pedeapsa morţii nu se va putea 
reînființa, afară de cazurile prevăzute în codul penal militar 
şi pentru asasinat“ 

Cât pentru juriu, având în vedere răul ce l-a produs la 
noi până acum, măsura cea mai raţională este de a-l suspen- 
da, până când se va forma la noi un spirit public mai conștiin- 
cios. Atunci va fi uşor adunărilor a reînfiinţa juriul prin o a- 
nume lege. Iar dacă nu s'ar hotărî acum adunarea la desfiin- 
țarea timporară a juriului, apoi trebue să adopte pentru în- 
dreptarea lui cel puţin următorul corectiv: „Când procurorul 
general apelează la Curtea de Casaţie în contra verdictului ju- 
riului. atunci această, Curte are facultatea, sau de a casa ver- 
dictul numai în interesul legei, sau de a trimite cauza spre o 
nouă judecare, înaintea secţiunilor unite a unei „Curți de 
apel“. 

1) Candiano Popescu, ales deputat, căzuse la sort să reprezinte Adu- 


narea deputaţilor când a fost dusă la Palat Adresa. Era o sfidare pentru 
Domn din partea ultimei camere dizolvată de Catargiu. 


www.dacoromanica.ro 


— 3 = 


Să trecem acum, domnilor deputați și domnilor senatori. 
la legea electorală înscrisă în Constituție. Acea lege, după ce 
sancţionează un principiu salutar, adică acela de a fi repre- 
zentate în adunare toate interesele legitime și vitale ale ţării. 
pentru care sfârşit împărţesc corpurile electorale în patru co- 
legii, apoi în dispoziţiunile sale falsifică acest principiu. 

Il îalsifică, fiindcă în colegiul întâi, care trebue să întru- 
nească pe marii proprietari, pune și pe acei cu venit de şapte 
sute galbeni, care este o proprietate abia de mijloc. 

Legea electorală mai falsitică încă acel principiu, fiindcă 
sub cuvânt de venit funciar vâră între proprietarii de moșii și 
pe acei, cari au un venit de la o bina sau de la o întreprindere 
industrială, când locul cuvenit al acestora nu este nici de cum 
între proprietarii de moșii. Pe de altă parte pe posesori, (a- 
rendași), ale căror interese sunt strâns legate cu proprietatea 
îi pune să voteze în colegiul orașelor. 

Pe urmă dă legea electorală din Constituție colegiului al 
treilea al orașului un drept abusiv, fiindcă nesocotind cu to- 
tul pe proprietarii și industriașii mari și mijlocii de prin o- 
rașe, lasă toată alegerea în mâna celor mai puţin impuși. Pen- 
tru a se face o justă repartiţiune a drepturilor electorale de 
prin orașe, ar trebui ca aceste trei clase de contribuabili să 
aibă o deopotrivă înrâurire asupra alegerii deputaţilor oraşe- 
lor. Pentru acest sfârșit vă propunem mai jos măsuri, cari le 
cunoaștem cu toţii că vor fi foarte eficace. 

Vom mai observa în ceeace privește numărul de deputaţi 
ai orașelor, că el este prea mare în proporţiune cu interesele 
ce le reprezintă. Astfel ar fi destul ca Bucureștii să, dea patru 
deputaţi, Iaşii trei, Craiova, Galaţi, Focșani, Bârlad și Boto- 
șani câte doi; iar celelalte oraşe câte unul. 

Pentru aceste cuvinte vă propunem, domnilor deputaţi şi 
domnilor senatori, următoarele modificaţiuni la legea electo- 
rală înscrisă în Constitutiune : 

„Articolul 59. Fac parte din întâiul colegiu proprietarii de 
moşii, al căror câștiu anual este dela șapte sute de galbeni în sus. 

„Articolul 60. Fac parte din al doilea colegiu proprietarii 
de moșii al!'căror câștiu anual este de la șapte sute galbeni în 
jos până la două sute galbeni inclusiv. 

„Fac parte din acest colegiu și toți posesorii (arendasii) 
pământeni cari fără a avea vreo proprietate, ţin în posesie 
moșii, al căror câștiu anual este dela cinci sute galbeni în sus. 

„Articolul 61. Colegiul al treilea al orașelor este alcătuit 
din trei case de alegători. 

„Fac parte din clasa întâia toţi proprietarii de case, a că- 
ror chirie ar fi dela o sută, galbeni în sus. Asemenea fac parte 


www.dacoromanica.ro 


— 31 — 


din această clasă si toţi comercianții şi industriașii, cari plă- 
tesc patentă de clasa întâia. 

„Fac parte din clasa a doua toţi proprietarii de case. a că- 
ror chirie ar fi dela o sută galbeni în jos până la 20 inclusiv. 
In această clasă intră și toţi industriașii şi comerciantii can 
plătesc patenta de clasa a doua. 

„Fac parte din a treia clasă comercianții” și  industriasii 
cari plătesc către Stat o dare de 30 lei noi cel puţin. Sunt scu- 
tiţi de cens în această clasă toate profesiunile libere, ofiţerii 
în retragere, preoţii şi pensionarii Statului. 

„La orasele unde are a se alege numai un deputat sau 
doi. aceste trei clase de alegători ai colegiului al treilea aleg 
fiecare câte un candidat ; acești trei candidaţi convin în una- 
nimitate, cari din ei să fie deputatul colegiului acela : iar dacă 
nu se unesc, sorțul decide“. 

„La oraşele unde sunt de ales trei deputați, fiecare clasă 
din colegiul al treilea își alege deputatul său. Iar unde sunt 
patru deputaţi de ales, a treia clasă alege doi deputaţi şi cele- 
lalte fiecare câte unul. 

„Articolul 62. Aceste trei colegii aleg direct: 

„Cele două dintâi câte un deputat fiecare, iar cel de-al 
treilea, precum urmează : 

„Bucureşti patru ; Iaşi trei; Craiova, Galaţi, Ploeşti, Foc- 
șani, Bârlad, Botoșani câte doi; iar celelalte câte unul; peste 
tot patruzeci şi patru. 

„Toate oraşele unui district formează un singur colegiu 
cu orașul de reședință“ 

Să trecem acum la alcătuirea Senatului. In toate ţările 
constituţionale, Senatul trebuie să fie un corp conservator şi 
ponderator între tron şi adunare. Pentru a răspunde la acest 
scop, trebuie ca atât alegătorii, cât şi aleşii să aibă o avere 
teritorială insemnată şi un număr oarecare de senatori tre- 
buie să fie numiţi, cu anume condițiuni de admisibilitate, di- 
rent de către Domn. Acest drept îl au și Suveranii din Engli- 
tera, care este tara cea, mai constitutională. 

Pentru aceste cuvinte, vă propunem, domnilor, următoa- 
rele modificațiuni la secţiunea II-a din. Constituţiune, care 
tratează despre Senat: 

„Articolul 68. Membrii Senatului se aleg câte unul de fie- 
care judeţ de proprietarii de moşii, a căror câștiu anual este 
cel puţin dela una mie galbeni în sus“. 

„Venitul se dovedește prin rolurile de contribuţiune“. 

Articolele 69, 70 şi 71 să se suprime ca unele ce nu mai 
înseamnă nimic, dacă se modifică articolul 68. după cum îl 
propunem. 


www.dacoromanica.ro 


Articolele 72 şi 73 trebuie să rămână cum sunt, iar la ar- 
ticolul 74, punctul al 5-lea, care hotărâște ce avere să aibă 
cineva, spre a putea fi ales la Senat, trebuie modificat în 
chipul următor : 

„5) A fi proprietar de moşie cu câștiu anual cel puţin de 
una, mie galbeni“. 

„Articolul 75. Domnul are dreptul de a numi direct șusc- 
sprezece senatori dintre persoanele cari întrunesc însuşirile 
arătate la articolul precedent, sau și dintre persoanele mai jos 
însemnate, cari sunt dispensate de acel cens: 


„a) Președinții sau vicepreşedinţii vreunei adunări legis- 
lative. 

„b) Deputaţii cari au făcut parte din trei sesiuni, 

„C) Generalii. 

„d) Colonelii cari au o vechime de trei ani. 

„e) Cei ce au fost miniștrii sau agenţi diplomatici ai ţării. 

„î) Cei ce vor fi ocupat în timp de un an funcțiunile de 


președinte de Curte, de procurori generali, de consilieri la 
Curtea de Casaţiune'. 

să vă vorbim acum, domnilor, de un articol interesant 
pentru desvoltarea noastră, agricolă. 

Articolul 3 ar trebui modificat în chipul următor: „Nu 
se poate face nici o colonizare cu populaţiuni străine în teri- 
toriul României, decât în puterea unei anume legi“. 

Noi socotim, că ar fi foarte de folos pentru sătenii noștri 
Români, să aibe sub ochii lor exemplul salutar ce le-ar da 
câteva colonii germane, precum sunt în Basarabia. Asemenea 
colonii laborioase și în căutarea vitelor, dacă ar fi aşezate pe 
unele din moșiile sterpe ale Statului, ar produce un mare 
bine la noi. 

Iar cât pentru pericolul de a se înmulţi prea tare la noi 
asemenea, colonii cu populaţiuni de gintă străină, el nu există 
deloc, de vreme ce adunarea și Senatul au deciziunea în mână 
lor la fiecare caz de golonizare. 

Articolul 131, care, desființează consiliul de Stat, ar trebui 
suprimat. Experiența | "6-a dovedit că nici miniştrii, nici adu- 
narea, nu au timpul'și liniștea trebuitoare pentru a elabora, 
după cum se cuvine, proiecte de legi. Prin aceasta noi nu 
voim a zice, ca să li se ia iniţiativa legislativă, ci din contra 
acel mare drept trebuie să le rămână în toată întregimea sa ; 
dar un consiliu de Stat compus din oameni capabili, cu mi- 
siunea specială, de a elabora proiectele de legi prezentate de 
guvern, ar înlesni mult lucrările legislative și ar produce un 
adevărat bine. 


www.dacoromanica.ro 


Acum ne rămâne, domnilor, să vă mai facem încă o pro- 
punere, 

După legea comunală în vigoare, alegerile consiliilor co- 
munale sunt date cu totul pe mâna mulţimii, Acest sistem rău 
şi nedrept a produs la noi cele mai rele rezultate. Consiliile 
comunale de prin orașe au devenit privilegiul unei clice şi au 
tras după sine demoralizarea şi feluri de abuzuri. Iar consiliile 
rurale de prin sate, compuse numai din săteni fără învăţă- 
tură și fără o pozițiune socială mai înaltă, sau sunt inerte, sau 
dacă voiesc a exercita o acţiune proprie, atunci caută a lovi 
interesele cele mai legitime ale proprietăţii mari. Această, rea, 
stare de lucruri decurge dela o nedreptate flagrantă, 

Principiul echitabil, care cere ca toate interesele vitale ale 
ţării să fie reprezentate, acest principiu salutar care s'a res- 
pectat în compunerea corpurilor legiuitoare, este încălcat în 
compunerea consiliilor comunale. 

Pentru aceste cuvinte vă propunem; domnilor deputaţi și 
senatori, următoarea dispoziţiune legislativă: 

„Consiliul comunal se compune în următorul mod: O 
treime se alege de către proprietarii de case, cari ar justifica 
o chirie de cel puţin una sută galbeni. In această clasă intră 
şi comercianții şi industrialii cari plătesc o patentă de clasa, 
întâia. A doua treime se alege de către proprietarii de case 
cari justifică o chirie de 99 de galbeni până la 20 inclusiv. In 
această clasă intră şi comercianții și industrialii cari plătesc 
patentă de clasa a doua. A treia treime se alege de către pro- 
prietarii, comercianții şi industrialii cari plătesc Statului o 
dare de treizeci lei noui cel puțin. Sunt scutiţi de cens în a- 
ceastă clasă toate profesiunile liberale, ofițerii în retragere, 
preoții, profesorii şi pensionarii Statului”. 

In acest chip, toate elementele vitale vor fi reprezentate 
în consiliile comunale ca şi în adunare, 

Primarii trebuie să fie numiţi de-a dreptul de Domn, pen- 
tru ca să aibă și guvernul reprezentantul său în acest consi- 
liu, dela care atârnă atât de mult linistea şi prosperitatea o- 
rașelor, 

Cât pentru comunele rurale, ca să fie reprezentată în ele 
și proprietatea mare, trebuie a se adopta următoarea dispo- 
zițiune: 

„In comunele rurale, acela care are singur în proprieta- 
tea sa atât pământ cât toți ceilalți locuitori ai comunei îm- 
preună, acela este de drept membru al consiliului comunal. 
El se poate reprezenta prin delegaţiune”. 


www.dacoromanica.ro 


— 34 — 


D-lor senatori şi d-lor deputați, 


Noi vă facem aceste propuneri cu deplina încredere, că 
le veţi lua în serioasă) consideraţiune și le veţi introduce în 
instituţiunile şi în legile noastre. Dacă însă ele nu sar admite, 
noi alegătorii vom face o propagandă activă, pentru a nu mai 
fi realeși pe viitor acei deputaţi, cari nu vor fi susținut pro- 
punerile noastre. In acest chip sperăm că vom dobândi in fine 
o adunare, care să răspundă la trebuinţele ţării, 

Iar dacă veţi adopta, d-lor senatori și d-lor deputaţi, a- 
ceste măsuri legislative, cari singure pot scăpa ţara noastră de 
anarhie şi de pieire, atunci veţi dobândi recunoştinţa publică 
pentru binele ce veţi fi făcut patriei noastre. 

Gr. M. Stourdza, D. Korne, Petru Rosetti Bâl&nescu, L. 
Cantacusinu, Costaki D. Stourdza, Generalul G. Ghyka, Iancu 
Prăjescu, Gen. N. Mavrocordat, $t. Mavrody, C. Haritonescu, 
Dr. G. Sachellari, Neculai Burchi, A. Baronzi, Colonel Pavlov, 
K. Sion, M. Mihalachi, L. Mihalachi, C. Carp, Gr. Carp, Gr. 
Dimachi, Panaiot  Papadopolu, A. Chiselev, Iancu Cațichi, 
Theodor Aslan, Andrei Millo, I. Tăutu, A. Gusti, Anastase 
Ciulei, D. Trifanu, I. Holbanu, M. Hriste, C. Angonescu, Șt. 
Iamandi, Colonel Affendule, Alexandru Dr. Suţu, D. Castro- 
eanu, I. Korne, C. Pavlov, Gregorescu, K. Pancrati, G. Mircea, 
C. Bossie, I. Negruși, Anastase Leon, M. Cerchezu, G. C. Ne- 
gruzzi, I. P. Stourdza, A. Cerne, G. Schiletti, I. Constantin, 
Lascar N. Oprişanu, I. G. Becher, D. M. Gavrilescu, Avram 
Ioanu, G. Tironu, G. Pralle, D. K. Luppu, C. Paraschivescu 
Naiman. Alexandru Sofianu, I. Costinescu, Gheorghe Paladi, 
Stăgărescu, D. Mangirovu, Dumitru Ioan, G. Neculau, I. Ko- 
dreanu, I. Ştefanov, Dumitru Coste, Vasile Gheorghiu, Maftei 
Popovic, Vasile Maftei, Ioan Chițu, D. Zotta, C. Botezu, A. 
Nicolau, Gh. Păun, Iancu Kosmescu, N. Sutzo, V. Branișteanu, 
D. Gherghel, I. Albineţu, E. Filipescu, V. Gheorghiu, Ştefă- 
niu, M. Hagiu, Samuil Popa, I. Pandelea, Sc. Tăutu, T. A. 
Vrabie. 

Subscrișii deputaţi, unindu-ne cu tendinţa acestei peti- 
tiţiuni, o vom prezenta adunării legislative. 

C. D. Stourdza, V. Pogor, M. Kostaki. General M. Mavro- 
cordat, Iacob C. Negruzzi, G. Stourdza, Gh. Racovită, T. Ma- 
iorescu, Dimitrie Korne. 

Acest program, care a purtat numele de „Petiția dela 
Iaşi”, a stârnit o mare agitație și a fost aprig combătut de că- 
tre liberali. De câte ori liberalii se ciocneau cu Petre Carp, cu 
Titu Maiorescu sau cu vreun altul dintre subscriitorii Progra- 
mului, întotdeauna le reamintea că sunt partizanii pedepsei 


www.dacoromanica.ro 


= 35 = 


cu moartea, ai colonizării ţării cu Nemţi, ai desființării juriu- 
lui, ai restrângerii drepturilor electorale, etc. 

Toate aceste fapte întrunite, originea guvernului Lascăr 
Catargiu, — pe care liberalii îl acuzau că! este esit de sub pă- 
taia din picior a Consulului prusian Radovitz — orgiile ban- 
delor electorale, petiția reacționară dela Iasi şi propaganda 
virulentă a liberalilor, contribuiau ca, încă din anul consti- 
tuirii sale, ministerul conservator să fie atacat de o mare ne- 
popularitate. 

Aceasta era situaţia și atmosfera politică când am venit 
în București. 

Dar, ciudățenie a lucrurilor şi putere a fatalităţei, peste 55 
de ani, partidul liberal votează a compoziţie a Senatului şi o 
lege electorală comunală în care unele din principiile de că- 
petenie ale „Petiţiunei dela, Iași” sunt adoptate. 


LITERATURA 


Părintele literaturi române, Ion Heliade Rădulescu era 
în declin. Avea încă numeroși admiratori, dar nu mai putea 
produce. Trăia numai pe trecut, iar influența lui se resimțea 
asupra limbei scrise, care păstra încă formele degenerate ale 
eliadismului în agonie. 

La 1870, Ion Heliade Rădulescu inaugurează un nou fel 
de petrecere literară; el începe, în ajunul anului nou 1870, 
seratele sale literare, cu 104 oracoli după tradiția evree. Acești 
oracoli au fost instituiti de Moise şi emişi de marele preot al 
lui Israel. Oracolii erau răspunsurile pe care zeii păgâni le 
dedau celor cari le puneau întrebări 

Bineînțeles că nu voi da aci explicaţia acestor oracoli; 
când oracolul era consultat, el răspundea la următoarele ce- 
rințe, după cum spunea Heliade: Speranţă, fortună, maritagiu 
sau mire, geniu, reușită, satisfacţiune, fericire. 

Oracolul se putea formula în modul acesta: 

„Ai speranță spre o norocire, prin împlinirea unui mari- 
tagiu strălucit cu un june plin de geniu și că va aduce toată 
satisfactiunea și fericirea”. 

Iată câţiva din acești oracoli scriși, bineînțeles, de He- 
liade: 

Oracolul căzut unui tânăr: 


De nu ti-ar lipsi banii, precum ai geniu, minte 
Ai fi un drac de frunte, cum place la femei, 

A spune la-aventure ca Evea în Didone 

Și la ospățul mare ti-ar dn și plumbutingu... 


www.dacoromanica.ro 


Altul: 


Ori mire ori călugăr vezi de te fă odată 

Căci soarta ţi-e propice s?n dreapta și în stânga. 
De nu poti strânge-avere în țara ta amată 

Te du în himea mare că Fiute te așteaptă. 


Transcriu de pe Trompeta Carpaţilor şi cu ortografia elia- 
distă a ziarului acesta, oracolii lui Vasile Boerescu și Con- 
stantin Esarcu: 


Lu B. BOERES&:CU 


Diseretu dupe nalura când sou ia-a decretatu 
Cădutu-fia in parte cilu totu ce-odinioară 

In Mizraim se dete la Basilogremmai. 
Cancelierul mare cum eșci tu, bunioară, 
Trecându şciința dreptului galle mare trepte 
Adiunge-vei ministru pre căile mai drepte 

Ci veri că'n evul nostru iui Chsast şi lui Platon 
Suntu cetățeni miniştrii nu servi lui Pharaon. 


II 


O Basilogrammate orgunisându dreptatea 

Să treci Pagricultură, la pubiice lucrări, 

Să faci binele țărei, să *;npingi prosperitatea 

Mulţindu cornele plugului, fecundele brăsdări 

Commerciul și 'mdustria să faci să înflorească. 

Prin construiri gigantice să nalti Architectura 

Cu alte pyramide, mărimea românescă; 

So eternisese 'n seculi întocmai ca scriptura, 

Să alluneci pe callea ce-ei dicu diplomatie 

Cu două fecie talleru, ce'i dicu şi limbutie 

Să nu te 'mpingă *n cursă s'ujungi Mamamuşi 

Ci las'o alde Cornea a o cagălași. 

So facă cu papară 

Unde “și înțarcă puii preste hotaru din țerră 
Etc.. ete 


VII 
Ai ânima deschisă şi characteru voiosu 


Di albu e albulu, frumosului frumosu 
Ci di şi negru 'n negru, hidosului hidos. 


www.dacoromanica.ro 


= 37 — 


Lu C. ESARCU 


Intelligenta, amorulu de arte, de şciințe 

Și erudiție, plus ardentele dorințe 

De studiuri profunde voru face a te distinge 
In lumea sapienței şi 'nvidioși a 'nvinoge. 


IN 


Currendu și hymeneulu te chiamă să dai mâna 
Unei copile blânde ce'a învățatu să stime 

Și arta, și șciința. şi limba ei română 

Şi care-a pusu în tine speranțe legitime 


III 


In viața conjugale, în viața sociale 

In cerculu sapientiloru, în cursu îerachiei 
Ti-e scrisu să fii ferice cu-uă sorte speciale 
Si numele-ți celebru în fastele istoriei 
Sonore România. 

Câtu te-amă poesia 


Este destul să citim aceste câteva rânduri spre a ne încre- 
dința că Heliade atinse pragul decadenței, căci în lipsa pro- 
ducției valoroase, pentru care pierduse înzestrarea, se deda 
acum la aceste copilării menite numai să distreze pe obicinui- 
ţii seratelor sale. 

Dacă Heiiade scobora. către Zenit se înălța steaua lui 
Hașdeu. 

Haşdeu criticul, Hașdeu istoricul, Hașdeu filologul, Haş- 
aru literatorul, Haşdeu autorul dramatic, era puternicul scrii- 
vor și polemist în toată plenitudinea darurilor sale creiatoare 
atunci. ` 

Bogdan Petriceicu Haşdeu lupta pe două fronturi: iupta, ' 
pe deoparte ca filoiog și glosist, împotriva seratei lui Heliade, 
care apunea fiindcă era nefirească, lupta, pe de alti parte, îm- 
potriva Junimei dela Iași. în special împotriva influenţei cul- 
turii germane. 

Heliadismul avea la obârşie marele motiv național de a 
curăti limba de influența de demult a slavonismului; dar He- 
liade mersese prea departe. Exagerația a omorât heliadismul. 

Lupta împotriva Junimei dela Iaşi avea acelaş motiv. Haş- 
deu, ca şi toți cei cari se puneau de-a curmezișul şcoalei ie- 
șene, luptau împotriva reîntoarcerii la un archaism pe care 
ei îl socoteau exagerat dintro parte și contrar atât geniului 
limbei cât și marilor intercse politice ale neamului, din altă 
parte. 


www.dacoromanica.ro 


— 38 — 


Când am venit la București, era la ordinea zilei şi se fă- 
cea mare haz în cercurile școlare, de păcălitura pe care Haş- 
deu o administrase Junimei. Iată articolul publicat şi semnat 
de Haşdeu. Articolul este întitulat: Un rămășag. 

La 3 Iunie, în aiunul marei serbări naţionale în unoarea 
lui Tudor Vladimirescu, mai mulți amici se întruniseră seara 
la mine, dintre cari mi-aduc aminte pe d-nii Alexandru Lu- 
pașcu, dr. Vlădescu, Gregoriu T»rilescu, T. Rădulescu, N. Po- 
povici şi Scurtescu. 

In acel moment mi se adu:e numărul Convorbiril:r Lite- 
rare în care d-l Titu-Liviust) Maiorescu, bătându-și joc de 
Barnuţiu, de Șincai, de Cichindel, de Cipariu, de Sion, e 
Bolintineanu, de toate sornităţile cugetărei române şi mai ales 
de poeţi, celebrează cu emiază ata numita Noua Direcţie inau- 
gurată — risum teneatis — ce d-nii Bodnărescu, liciinescu, 
Iacob Negruţi şi fuiti quanti. 

Pentru a arăta cât de ridicule sunt criticile în bine și în 
rău ale d-lui Titu-Livius Maiorescu, eu propusei atunci un 
rămăşag afirmând cu certitudine că nu este nici o galimatie 
pe faţa pământului, în proză sau în versuri, pe care Convur- 
birile Literare să nu se grăbească a le primi în sânul lor, cu 
singura, condițiune esențială, ca să nu cuprindă nimic ro- 
mânesc. 

Drept probă luai conaeun şi împrovizai pe loc urn:ătoarea 
frivolitate rimată: 


EU ȘI EA 
(Din Gablitz) 


Ca o liră fără sunet 
Ca un fulger fără tunet 
Ca un râu fără murmur 
Ca o pasăre tăcută 
Ca o casă ce stă mută 
Și pustie împrejur 
Astfel sunt şi eu, vai mie! 
Formă fără melodie, 
Pur spectacol făr idei! 
De când dânsa nu-i sub soare 
Și puterea-mi cântătoare 
A perit cu moartea ei. 
M., I. ELLIAS 


1) Pe Maiorescu îl chema numai Titu; adăogirea „Liviu“ era o rău- 
tate a lui Hașdeu. 


www.dacoromanica.ro 


— 39 — 


Observaţi bine că, dela cea dintâi și până la ultima literă, 
totul este vag, absurd, rece, mistificat, fără creer şi fără inimă, 
o adunătură de silabe, sonore. 

Titlul „Eu şi Ea“ ne face a râde din capul locului. 

Gablitz este un poet care n'a existat nicăieri şi niciodată ; 
inventând acest sunet nemțesc, eu avui în vedere predilecţiu- 
nea Convorbirilor Literare pentru tot ce se.aduce de pe la 
Berlin. 

Subscrierea M. I. Ellias este un nume evreiesc creiat în- 
tr'adins pentru a măguli simpatiile și aspiraţiunile israelite 
ale d-lui Titu-Livius Maiorescu. 

Primul vers : „Ca o liră fără sunet“ este tot ce poate fi 
mai comic prin echivocitatea de a desemna tot așa de bine a 
harpă ca şi o monetă turcă falsă, 

Apoi „un fulger fără tunet“, „o formă fără melodie“, o pu- 
tere cântătoare“, tot vorbe în vânt, fără nici un înţeles. 

In fine un „vai mie!“ era necesar, pentru a complecta 
timpul sinagogic al acestei bufonade. 

Am câștigat rămășagul ! 

Era destul o fantasmagorie evreo-nemţească, un Gablitz 
în cap, un Elias în coadă și un înșiră-te mărgărite la mijloc, 
dar nici o idee, nici o simțire, nici o inspiraţiune românească, 
pentru ca „Eu și Ea“ să placă d-lui Titu-Livius Maiorescu, etc., 
etc. 

Iată-vă Noua Direcţie. , 
Hașdeu 


Altă dată Hașdeu a întrebuințat într'o scriere cuvântul 
„Vergură/'. Dar Convorbirile Literare a criticat pe Hașdeu spu- 
nându-i că vorba nu este românească, că nici odată un țăran 
român nu va întrebuința cuvântul Vergură, fiindcă românul 
nu cunoaște decât cuvântul „fecioara“ care este şi mult mai 
eufonic decât „Vergura'. 

Hașdeu răspunde : 

„Mai întâi citează din cronicari şi texte religioase unde se 
găsește cuvântul „Vergur“. Dacă este în vechea limbă Vergur 
la masculin de ce n'ar fi românesc şi Vergură la femenin? 
Apoi, adaogă Hașdeu cu umorul său sclipitor. Dacă e vorba de 
eufonie : 


De cât cu Cioara 
De la fecioara 
Mai bine gură 
De la Vergură 


www.dacoromanica.ro 


Este fără contestaţie că limba românească suferise multe 
alteraţiuni şi fusese oprită în desvoltarea ei firească de către 
unii reformatori, atât din cauza influenței lui Heliade, în e- 
poca decadenţei, cât şi din cauza dascălilor ardeleni. Acești 
reformatori au contribuit ca limba română scrisă să nu mai 
fie, câtva timp, limba vorbită. Era numai o limbă de compo- 
ziție şi de tendință. 

Cu mai mulţi ani în urmă se scria o românească mult mai 
eufonică şi logică decât limba scrisă pe la 1871 când am venit 
în București. Iată, de pildă, o satiră, scrisă pe la 1838 de către 
C. Bălăcescu care avusese mare răsunet la vremea ei și care 
era încă citată de către cei mai în vârstă. Această satiră era 
o şarjă împotriva nouei pături de ciocoi care se ridica, ciocoi 
cari, ca toți parveniții din toate epocile, erau nesuferiți. Fiind- 
că fiecare transformare socială şi fiecare revoluțiune ridică la 
întâietate pături noui nefasonate în destul pentru exerciţiul 
nouei lor funcțiuni. 

Satira lui C. Bătăcescu este intitulată : „Fămă, tată, să-ți 
seamăn sau Căftăniiul de țară la București”. 

Iată câteva strofe : 


Un străvechiu mazil de țară, 
De multe pilde 'nboldit, 

Se hotărî, într'o vară, 

A fi şi el un călit. 

Și, voind să mai descoasă 
Pe fiul său din Porcești, 
Părăsindu-şi plug și coasă, 
Plecară la Bucureşti. 


Ca să-l facă să privească 
Lumea mare cu ai săi, 
S'aibă ce să povestească 

Și el Palti mai nătărăi, 

Să nu mai poată zapciul 
Al tracta de bădăran 

Nici Kir Trandafir hangiul 
A nu-i da'ndator la han. 


Aci, dară, cum sosiră 
Imbucând câte cevaș, 
Se cârpiră, se'nțoliră 
Si porniră prin oraș. 


www.dacoromanica.ro 


Ascultă-mă, Ioniţă, 

(Zicea bătrânul mereu) 

Ce casci gura pe uliţă ? 
Bagă seama, fătul meu ! 
Ca-i să vezi lucruri ciudate 
Clădiri frumoase și mari 
Nişte întocmiri minunate, 
Oameni străluciți şi tari. 
Nu te speria deodată 

Nici sta ca un blăndărău 
Ci, cum ţi-am mai zis eu, tată, 
Fă cum vezi că fac şi eu. 


Vezi această casă lungă 

Ca pătulul de la noi? 

Aici, cu puțin în pungă, 

Lezne te scapi de nevoi. 

Curtea judecătorească, 

Lăsata de Dumnezeu, 

Pe mari şi mici să-i umbrească ! 
Ia'ţi căciula, fătul meu? 


Dreptatea aici luceşte, 

Aici este cuibul ei, 

Milă nu se pomeneșie 

Scrie bun cât ai să iei. 

Dar ai să'i dai?... Și mai bine 
Că nimeni nu-ți dă vre-un zor, 
Plătești când ţi-o veni bine 
Mai ales d'ei fi d'al lor. 


— Taică, dar o văd pustie, 
— Reglementul așa vrea 
Până pe la Sântă Mărie 
Nimeni p'aci să nu dea... 
Așa e făcut boerul, 

Nu poate lucra mereu... 
Dar iată domnul graferul! 
Ia'ţi căciula, fătul meu! 


Asta vezi, este teatru 

Aci afli lucruri mari, 

Cum a băut împăratul, 

Cum s'au certat doi măgari, 


www.dacoromanica.ro 


— 43 — 


Fetele cum să iubească, 
Flăcăii, iarăși mereu, 
Cum să le tot amăgească ! 
Ia'ți căciula fătul meu! 


Aici sadună și sfatul 
Domnului de ajutor. 

Care cârmuește Statul 

Așa bire şi ușor. 

Iată Vornicul cel mare, 

Al doilea Dumnezeu, 

Stii câtă putere are ?.., 

Jos la pământ, fătul meu ! 


Nimic nu se mișcă'n tară 
De n'o ji prin știrea lui 
asta nu e o povară 

De grumajii fi-te cui. 
Trebuie o minte mare 

Să poată dăinui mereu, 
Pe toate să le împresoare 
Nu e glumă, fătul meu |... 

Etc., etc. 


Această satiră este scrisă într'o limbă pură lipsită de neo- 
logisme, lipsită de rătăcirile heliadismului, lipsită de slavo- 
nisme supărătoare. o limbă în care s'ar putea exprima şi astăzi 
orice scriitor de seamă. 

Dar pe când la 1838 Bălăcescu scria precum am văzut iar 
Hașdeu la 1871 întrebuința limba, literară, în care se scrie as- 
tăzi la anul 1927, iată cum scriau, la aceeași epocă, ultimii ad- 
miratori ai heliadizmului, însă mult mitijat. 

Reproduc următorul pasagiu din cel mai bine scris ziar 
de la 1871: 

„Voru fi observată lectorii noștri că vaŭ petrecută multe 
alegeri generali și parțiali chiar la municipalitate și moi n'am 
disă mici-uă vorbă despre candidaţi. Ami resistati chiar şi 
totor îmtrebăriloră ce ni vaŭ făcutu fie pre facta, tie în parti- 
culari, 


Credemu că venind cu o aşa ideă dupe ce ami isprăviti 
lucrulă. nu pote bănui nime că venimi să combatemi cutare 
sau cutare candidatură și avem martori pre numeroasele per- 
soane cari ne-au făcută onoarea să ne toti întrebe dilele aces- 
tea pre cine să allegă deputati în locul D-lui Cost. Negri, că 


www.dacoromanica.ro 


către nime nu ami rostiti acestă ideă pre care o socoteamil 
de prisos să o spunemi la începutului bucrului, și pre care oO 
credeamii de prisos să o spunemi acum cându s'a sfârșiti 
Tucrulŭ““. 


Ortografia și mai ales construcția frazei, puse alături de 
fraza lui Haşdeu, din aceleaşi an arată inferioritatea și marea 
eroare a heliadizmului întârziat. 

In Bucureşti, pe lângă Haşdeu și tendința lui, mai era şi 
cenaclul literar al celor grupați, câțiva ani mai târziu, în ju- 
rul Revistei Contimporane. Numele lor erau cunoscute, aceste 
nume sunau: Petre Grădişteanu, Ciru Economu, Mihail Zam- 
firescu, Nicolae Ține. Nicolae Scurtescu, D. Petrino şi alţii. Ca- 
vacteristica acestui cenaclu, dezbrăcat cu totul de școala He- 
liade, era lupta împotriva Junimei dela Iaşi. 

Câţi au mai rămas azi dintre toţi aceștia ? 

Dela Junimea au rămas Eminescu și Maiorescu, însă de 
dincoace nimeni afară de Hașdeu. 

Totuşi era un mare progres dela Enăchiță Văcărescu până 
la Heliade. 

Progresele făcute de limba vorbită ca și de limba scrisă în 
trecerea unui secol sunt foarte mari. Limba de acum o sută 
de ani, nu o mai cunoaștem. Influenţaţi, fie de greci, fie de 
slavi, scriitorii Români nici măcar nu aveau la îndemână o 
limbă literară în care să se poată exprima. 

Este interesant să arăt cititorilor care era limba lui Iănă- 
kiță Văcărescu. Iată cum se exprimă în cartea sa: Prima gra- 
matică Română : 

„Ce este gramatica ? şi pentru împărţeala slovelor și pen- 
tru părţile cuvântului. 

Gramatica este meșteșugul cuvântului care arată construc- 
ţia sau syntaxis, adică alcătuirea părţilor cuvântului și orto- 
grafia cu care să poată nescine scriere bine și meșteșugește. 
Aceasta se împarte în părţile cuvântului care la noi sunt nouă. 
Deci până a nu arăta de aceste părţi prin carele se alcătueşte 
fiește cuvânt, arată să arăt întâi pentru slove şi pentru îm- 
părțeala lor fiindcă acestea sunt acelea ce făcând adunare 
într'una, arată și termenii și cuvântul la vedere“. 

Etc., etc. 


CHESTIUNEA EVREE 


In ţară era un puternic curent antisemit care creștea. 
Motivul era că, de câte ori se ivea prilejul în totdeauna evreii 
se adresau Puterilor streine ca să, intervină în România spre 
a rezolva cu autoritate chestiunea evree. 


www.dacoromanica.ro 


= 4 — 


Când, după detronarea lui Cuza, Constituanta, sub pre- 
siunea streinătăței, a voit să introducă la art. 6 principiul a- 
cordărei drepturilor politice tuturor evreilor, adversarii acestor 
drepturi au răsculat Bucureştii. Poporul din mahalale, s'a 
sculat, cu mic cu mare, a înconjurat Camera și, prin atitudi- 
nea lui hotărâtă, a impus Constituantei revotarea art. 6. Apoi. 
răspândindu-se prin cartierele evreeşti, a săvârșit devastaţiuni 
iar sinagoga din str. Sf. Vineri a asaltat-o, i-a spart geamurile 
şi i-a stricat mobilierul. 

Cremieux, evreu francez republican, scrie o broșură în care 
cere intervenţiunea Puterilor în România pentru ca să ia apă- 
rarea evreilor și să impună încetățenirea lor. Această broșură 
este trimisă tuturor cabinetelor și tuturor ziarelor europene. 
Când a fost cunoscută în România, ura împotriva evreilor a în- 
ceput să, crească. 

Unul din cele mai principale ziare franceze : Le Constitu- 
tionel scria la 8 Februarie 1870: 

„Primirăm zilele acestea scrisoare de la d-l A. Cremieux re- 
lativă la situaţiunea Israeliţilor în România. D. Crémieux, fidel 
generoasei misiuni ce a împlinit în curs de mulţi ani, apără 
cauza și interesele coreligionarilor săi din Principatele danu- 
biene. El este în rolul său și opiniunea publică din Franţa va fi 
totdeauna cu dânsul, pe cât timp va căuta să susțină princi- 
piile de libertate religioasă, și de egalitate a cetăţenilor înaintea 
legei, contra spiritului de netoleranţă. 

Insă când vine d. Crémieux să ceară intervenţiunea pute- 
rilor streine în chestiunea Israeliților Români, cată să ne in- 
țelegem. Franța și celelalte puteri mari, pot să procedeze pe 
calea consiliilor, aceste consilii vor fi totdeauna, suntem si- 
guri, în sensul progresului și al libertăței confesionale. Decât 
aceste consilii nu pot fi decât confidențiali și de natură a- 
micală. 

D. Cremieux invoacă în favoarea tezei sale art. 46 din con- 
venţiunea dela 1858, dar uită preambulul statului dela 1864 
care zice: 

„Principatele-Unite pot în viitor să modifice şi să schimbe 
„legile relative la administraţiunea lor interioară, cu concursul 
„legal al tuturor Puterilor stabilite, și fără nici o intervențiune. 
„Numai în virtutea acestei clauze România a adoptat Consti- 
„tuţiunea din 1866, care înlocueşte, în tot ce privește afacerile 
„interioare ale României, Convenţiunea din 1858“ 

De aci rezultă, cum am arătat că puterile garante pot 
consilia, ca amice, pe guvernul român, dar că n'au dreptul după 
cum doreste d. Cremieuz, să dea ordine ministerului din Bu- 
cureşti“. 


www.dacoromanica.ro 


= 45 = 


In aceiaşi chestiune ziarul parisian La Patrie, scria tot in 
ziua de 8 Februarie 1870, un articol din care reproducem ur- 
mătoarele rânduri : 

„Noi am fost întotdeauna de părere că cea mai bună pro- 
pagandă ce ar putea face apărătorii israeliților, în favoarea 
coreligionarilor lor din România, ar fi să civilizeze pe acești 
din urmă, să-i pună la nivelul exigențelor moderne și să ia 
astfel Românilor dreptul de a reclama în contra invaziunei 
unei rase străine. Ar fi mai bine, credem, a proceda astfel. 
decât a mai inăspri spiritele prin niște pretinse persecutiuni 
religioase și prin necontenitul apel la iîntervențiunea streină. 
totdeauna dezagreabilă, dacă nu periculoasă în niște asemenea 
cazuri“. 

In urma, devastărei sinagogei din București evreii au re- 
luat agitația în streinătate acuzând țara de netoleranță: a- 
tunci alianţa israelită s'a pus în mișcare și a trimis în ţară pe 
un evreu influent numit Armand Levy. 

Armand Levy sosește în București înarmat cu protecţiuni 
tari, susținut de masonerie și de unele puteri streine. El pre- 
tinde guvernului ca să aibă libertatea de a cutreera Moldova 
şi de a studia situaţia evreilor la fața locului. In epoca aceea 
în 1869, guvernul era prezidat de Beizade Mitică Ghica iar 
ministrul de interne era Mihail Cogălniceanu. Toate aceste in- 
îluențe tari silesc mâna lui Cogălniceanuu, care dă trimisului 
ee bla israelite următoarea scrisoare de liberă trecere prin 
tară : 


Ministerul de Interne 


„Sunt invitate toate autorităţile administrative și comu- 
nale de a da tot ajutorul de care vor avea trebuintă d-nii M. 
Armand Levy din Paris și M. Antoniu Levy, rabin predicator la 
Bucureşti, cari merg în partea României de peste Milcov pen- 
tru a studia la faţa locului starea de cultură a israeliților şi 
plângerea locuitorilor în contra lor spre a-şi forma o cunoş- 
tință deplină si constiincioasă“, 

Ministru, M. Cagălniceanu 

De îndată ce a fost cunoscută această scrisoare o mare a- 
gitație se pornește în toată ţara. Un deputat moldovean Ioan 
Codrescu din Rârlad, membru al fracţiunei liberale din Mol- 
dova, înterpelează pe ministru de interne. Dar interpelarea 
era făcută nu atât contra ministrului pe cât înpotriva Alian- 
ței israelite. 

In răspunsul său ministrul spune : 

„Vă asigur că nu a făcut nimeni mai mult rău jidanilor 
din România decât Alianţa israelită ; şi câtă vreme se vor a- 


www.dacoromanica.ro 


= 48 = 


dresa la streini ei vor fi un popor care, — precum a zis d. Co- 
drescu — se tine la pândă ca să ne lovească în momentul cel 
mai greu“. 


Și mai departe: 

„Când am intrat în minister, peste trei zile m'am trezit, 
cu o persoană care a cerut audienţă spunând că este rabinul 
Levy. Acest domn a venit la mine și s'a adresat astfel: „Sunt 
însărcinat de Alianţa israelită să-ti fac întrebarea : care e poli- 
tica ce dumneata eşti hotărit să păzești în chestiunea, israeliți- 
lor ?“ La această întrebare, — ertațimi expresiunea — am pus 
mâinile în buzunare și am răspuns: Nu cunosc alianța israe- 
lii. (Aplauze unanime).Ea nu face parte din acele puteri ga- 
rantate care au dreptul... (Aplauze zgomotoase). 

Când toate aceste fapte și declarațiuni au fost cunoscute 
în ţară curentul antisemit a crescut. 

Pierbere mare a produs, mai ales, tonul arogant al eyrei- 
lor cari veneau din afară ca reprezentanți ai Alianţei israelite. 
Tonul acesta a crescut când Mihail Cogălniceanu a luat două 
măsuri, întâia o circulară adresată prefecţilor prin care le 
cerea să oprească invazia, evreilor la sate şi să le interzică de 
a fi cârciumari, a doua o adresă către prefectul de Boigrad 
ca să adune pe evrei într'o colonie și să-i oblige la munca 
cămpului. 

In răspunsul dat interpelărei lui Ioan Codrescu, Cogălni- 
ceanu a mai spus că evreii veniți de peste graniță şi aslcme- 
rați în judeţul Vaslui, au dat naştere boalei biblice: elefan- 
tiasis. Și a cerut apoi votarea, unei legi sanitare care să opreas- 
că aglomerarea oamenilor prin locuinţe. 

Ingrijorarea mare era invazia neîncetată a evreilor din 
Rusia, şi mai ales din Polonia. Zilnic intrau în țară mase de 
evrei, se strecurau printre pichete, veneau peste munţi şi co- 
tropeau oraşele şi începeau să se infiltreze la sate. In parla- 
ment fierberea era foarte mare. Mulţi deputaţi cereau ca evreii 
să fie goniți din ţară și trimiși înapoi de unde au venit. Co- 
gă!niceanu a răspuns că în adevăr sunt acum în România 
400.000 jidani însă nu-i poate scoate din țară fiindcă nici Tur- 
cia, nici Rusia, nici Austria, nimenea nu vrea să-i primească. 
Deşi evreii făceau să răsune Europa cu doleanțele lor, deși A- 
lianța, israelită mijlocea la toate cabinetele marilor puteri ca 
să intervie în România şi să impue ţărei pe evrei, totuşi a- 
ceştia fugeau din celelalte ţări și-și căutau adăpostul tot pe 
pământul României netolerante. (?) 

Din cauza, circulărilor sale împotriva evreilor și din cauză 
că a sfidat Alianţa îisraelită, Cogălniceanu cade dela putere 
peste două luni. 


www.dacoromanica.ro 


— 41 — 


La sfârşitul lui 1870, când am sosit în București, situaţia 
nu mai era aceiaşi. Luptele mari dintre partide canalizase 
toate nemulțumirile împotriva guvernului Lascar Catargiu, 
însă sentimentul anti-evreu stăruia. Românii nu puteau sá, 
uite amestecul arogant al streinilor care rănea demnitatea na- 
ţională. 


FINANȚELE 


Situaţia financiară a ţărei era foarte rea. Veniturile nu 
mai acopereau cheltuelile, datoria flotantă creştea, serviciile 
publice nu mai puteau fi întreţinute decât cu emisiuni repe- 
tate de bonuri de tezaur 
PUR tu de pildă. care era bugetul şi situaţia financiară pe 


Venituri : 69.230.000 lei: 
Cheltueli : 79.002.000 lei ; 
Deficit © 11.172.000 lei: 

Datoria flotantă : 46.303.553 lei: 
Datoria externă : 116.577.964 Jei. 


Mai târziu Petre Mavrogheni, noul ministru de finante, a 
restabilit situația financiară. a creat însemnate resurse nouă 
şi a ridicat creditul României în streinătate. 


TEATRUL 


La Teatrul Naţional sau „Teatrul cel Mare“ trona M. Pas- 
caly. Pascaly era directorul trupei sale, căci pe vremea aceea 
nu exista încă Compania dramatică de astăzi, 

Repertoriul era compus din foarte puţine piese originale 
majoritatea pieselor erau traduceri și mai ales melodrame. 
Genul melodramatic era genul cel mai plăcut al lui Pascaly. 

Dar și în comedia, de salon acest actor se distingea. Avea 
un mare aer de distincţie şi purta fracul cu o rară eleganţă. 

Matei Millo, cel mai mare actor al României de atunci. 
nu era administrator, de aceea toate trupele înijghebate de el 
s'au dizolvat repede. Millo juca mult prin orașele din ţară iar 
în București, juca, când avea trupă, în mica sală Rossel, astăzi 
dispărută. Totuşi câte odată Millo juca și la Teatrul Naţional 
la vre-o reprezentaţie extraordinară vu aprobare specială. 

Am dinainte câteva afişe din anul 1871. Xată-le: 


TEATRULU NAŢȚIONALU 


Cu autorizaţiunea onor. Comitet instituit de guvern 
Reprezentaţie extraordinară 


www.dacoromanica.ro 


— 48 — 


Se va da în beneficiul 
D-lui M. FELBARIAD 
i Piesa 
LIPITORILE SATELOR 
Vodevil național de V. Alexandri și d-l Millo 


PERSOANELE 

Chir Jani Avdelas * D-nul Felbariad 
Jupin Moise i Comino 
Vântură, ţerră, Gestian 
Ion Teslaru G. Botez 
Catrina femeea lui D-na Dimitrescu 
Niţu copilulu loru D-nul Fraivalt 
Gavril Sîrbu D-nul Magheru 
Marinca, orfana D-na F. Sarandi 
Jupînésa Luxandra eors 

Subprefectulu D-l Protto 
Un terranu D-l Mihăilescu 
Martin păduraru D-l Deleanu 


Țărani, ţărance şi soldaţi. 

Scena, se petrece la moșia Haramului. 

Beneticientulu se crede datoru a mulțămi  domniloru şi 
doamneloru artiste pentru concursul graţiosu ce au datu la a- 
ceastă reprezentaţiune. 

Asemenea mulțămeste d-nei F. Sarandi că a primitu să 
joace din complesență rolul Marinchei. 

Preciurile: Benoarele și loja I 24 lei nuoi, loja II 12 lei, 
stalu I 4 lei, stalu II 3 lei, stalu III 2 lei, galeria 1 leu nuoi. 


TEATRULU BOSSEL 
Duminică la 7 Mai 1871 
Reprezentaţiune extraordinară 
dată de d-şoara 
ALBINA DI RHONA 


prima, subretă/ și dănţuitoare a teatrului St. James din Londra 
Cu concursul d-lui 
COMINO 
Se va reprezenta 
CAMILA 
Farce en 1 acte mele de danses 
PERSOANELE 


Otto Photographe D-lu G. Magheru 
Lorens son domestique D-l Kyriţescu 


www.dacoromanica.ro 


— 49 — 


Lupesco directeur de theatre D-l Preval 
Camila Cameriste d-na Albina di Rhona 
In timpul piesei d-na ALBINA DI RHONA 
Va executa 
YERMECAREA ȘERPILOR 
Dant Egiptean 
Cu costum naţional de Harem, executat pentru prima oară 
înaintea M. S. Sultanului și Vice Regelui din Egipet. 
GURA CASCATA , 
Canţonetă comică de d-nul Alexandri executată de d-l 
Comino. 
Spectacolul se va fini cu 
UN TATA IN INCURCATURI 
Comedie en un acte execute en langue Francaise et Roumaine 


Morcovescu deputat d-nul G. Magheru 
Gurguţa fiul său practicant la minister Michaelescu 
Charlota Duval dănțuitoare d-ra Albina di Rhona 
Lisette camerista d-ra Georgesco 


In cursul piesei d-șoara Albina di Rhona va executa ur- 
mătoarele danţuri: 
PARODIE-POLCA 


HIGLAND-FLING 
Dans naţional scoţian executat în costum național 
PAS DE DEUX COMIC 
Executat de d-șoara Albina di Rhona şi domnu G. Magheru 
PRECIURILE LOCURILORU 
O lojă 3 galbeni, Stal I 4 franci, stal II 3 franci, stal III 
2 franci, galeria 1 franc. 


Atragem atenţiunea asupra obiceiului vremei de a se ames- 
teca vorbele franceze printre cele române. 

Albina di Rhona a fost o foarte frumoasă dănţuitoare, de 
ea s'a amorezat Ion I. Heliade Rădulescu făcând escese până 
ce a căzut în demenţă. Pentru dânsa a scris o poezie, cea 
stârnit multă curiozitate atunci, poezie în care declinul mare- 
lui literat era foarte accentuat. 

Această, poezie începea cu versul: 

„Esci bellă Seraphito, bellisimă'ntre toate“. Etc., etc. 


SALA ATENEULUI 
Societatea Filarmonică Română 
Anul allu II-lea 
Duminică la 18 Aprilie 1871 
al 5-lea Concert Symphonicu 


www.dacoromanica.ro 


— 50 — 


PROGRAMMA 

Partea I 
1. Uvertura din Prometeu Beethoven 
5. Sarghetto (din Simf. No. 2). Beethoven 

d-l L. Wiest Mendelsohn 

3. Allegretto Scherzando din Simfonia No. 8 Beethoven 

Partea II 
4. Uvertura din Răpirea din Serail Mozart 
5, Sarghetto (din Simf. No. 2) Beethoven 
6. Simfonia No. 4 în re major Haydn 
a) Adagio-pressto. 
b) Andante. 
c) Menuetto. 
d) Vivace. 


Orchestra va fi dirijată de d. Eduard Vachmann, capulu 
orchestrei Societățel. 
Preciurile locuriloru: Locul I 7 sfanți, locul II 3 sfanți. 


Grand Theatre de Bucharest 
Mardi 26 (28 Fevrier) 1871 
Representation extraordinaire 
En faveur 
Des paysans et des ouvriers francais 
Victimes de la Guerre 
Pour les blesses 
Ouverture de Fra-Diavolo d'Auber execute par l'orchestre 
de lOpéra sous la direction de Mr. L. Wiest. 
Pour les blessés 
Un oficier francais þlessé M. Ulysse de Marsillac 
Une infirmiére Melle Smaranda Cantacuzėne 
Deuxieme Partie 
Ouverture de la Dame Blanche de Boieldieu. 
La Comedie chez soi 
Comedie en 1 acte de Mery 


Le Comte M. I. A. Cantacuzene 
La Comtesse M-me Catherine Polyso 


Brigitte Melle Maria Rosetti 
Troisiéme Partie ” 
Fragments de Opéra Romeo et Juliette de Gounod 
LE BONHOMME JADIS 
Comedie en acte d'Henry Murger 


M. Jadis Mr. Ulysse de Marssillac 
Octave M. Emmanuel Florescu 
Jacqueline Melle Smaranda Cantacuzene 


www.dacoromanica.ro 


— 51 — 


Prix des places 


Lojes de premier et de second rang soixante francs, loges 
de troisieme rang trente francs, fauteuils d'orchestre vingt 
francs, stales de parterre dix francs, galerie un franc. (On 
commencera a 8 heures et demie très precises). 

4 


In 1871 Mihail Pascaly obţine autorizarea de a juca, cu 
începere din luna Septembrie, în teatrul Naţional, adică 1 se 
acordă concesiunea. Atunci el adresează ziarelor următoarea 
scrisoare : 


Domnul meu, 


Nefericita şi nemeritata pozițiune în care se află Teatrul 
Naţional al României vă este deja destul de cunoscută. 

Artist al ţărei în 24 de ani de lucru, de studiu şi de devo- 
tament, fără nici-o recompensă, fără nici-o perspectivă decât 
profesiunea artei mele, forțat să lucrez ca om, dator să perse- 
verez ca artist, am obţinut dreptul de a juca la Teatrul cel 
Mare, în limitele regulamentului promulgat de minister şi a- 
probat de Domnitor. In aceste condițiuni, lipsit de mijloace ca 
să țin ușile teatrului cât se va putea mai mult timp deschise. 
voiu continua reprezentaţiunile stagiunei de ţarnă regulate. 
exacte, îngrijite, cu toată devotaţiunea ce am pentru artă, cu 
tot respectul ce am probat că am pentru publicul român. . 

Aşi fi fericit dacă suferințele, sacrificiile, devotamentul şi 
amorul artei cu care se va prezenta Teatrul român în prezența 
publicului, în interesul dezvoltărei noastre morale, ași fi feri- 
cit zic, dacă toate acestea, vor putea să atingă o fibră din inima 
Românilor și să-i facă să se uite cu mai multă iubire, cu mai 
mult dor la Teatrul Naţional, simbol de cultură, de poleire și 
de mărire, pentru o naţiune mare, poleită și cultă. 

Presa, care este lumina conducătoare a popoarelor, scutul 
cel mai putinte al instituţiunilor naţionale, presa, să-și îndrepte 
privirea mai afabilă, mai benevolă, mai frăţească la această 
amară încercare: un cuvânt de încurajare, un strigăt de deş- 
teptare şi teatrul Naţional va fi salvat, teatrul Naţional va fi 
restabilit. 

M. Pascaly 
Artist Comedian 


Acesta era sistemul reclamei teatrale acum mai bine de o 
Jumătate de secol, iar Pascaly abuza de el. Genul plânsător. 
apelurile desperate la public, și declaraţia sărăciei sale era 
genul său; declamaţia jalnică îl caracteriza. 


www.dacoromanica.ro 


— 52 — 


Dar, fireşte, ceasul „teatrului“ nu sunase încă în România. 

La aceeaş epocă, în Septembrie 1811, venise și marea tra- 
gediană italiană, Adelaida Ristori. Dar iată cum scria Cesar 
Bolliac că a fost primită : 

' „Tragediana care a vrut să ne dea şi nouă din plăcerile ce 
a dat în viata ei, celorlalte capitale ale Europei, cred că nu 
var fi așteptat la o primire așa de rece a talentului său arzând. 
într'un oraș de mai bine de două sute de mii suflete, rasă la- 
tină, italieni de sânge și francezi de educațiune :) (2). 

A se vedea gentilul teatru ce a primit pe marea artistă, 
gol, când se știa că joacă Ristori pe Phedra, pe Phedra pe care 
a mânzălito Racine manieratul şi etichetosul de pe cum a 
creiato Europides în Hypolyt, a se vedea teatrul nostru gol 
când Ristori ridică pe Phedra la creiațiunea e, etc. etc., este 
a dovedi că bucureştenii nu sunt pentru altceva decât pentru 
farse din vodeviluri și pentru bastarda teatrului; opera, pe 
care n'o înțeleg în limbagiul său cel metafizic, dar fac haz 
când văd pe scenă, între machinării şi costume, că-și dau oa- 
menii bună dimineața cântând, se gâlcevesc cântând, se ceartă 
şi se omoară cântând“. 

Teatrele făceau, toate, afaceri foarte rele, publicul era 
puţin, clasa aristocrată nu se ducea decât la operă, niciodată o 
familie boerească nu s'ar fi compromis într'o loie la teatrul 
românesc ; și, dacă nu mergeau boerii, cum era să, se compro- 
mită burghezii ?.... 

Ceilalţi, mahalalele, nu ieșeau pe vremea aceea ca să pă- 
trundă până la... Teatrul cel Mare !... 

Dar era Opera, teatrul aristocrației, care, din cauza aceasta, 
atrăgea și pe celălalt public amator 

In anul 1871, impresa o avea tot vechiul impresar italian 
Papa Francheti cel care avea meșteșuzul să aducă în totdeauna 
câteva elemente de mâna întâia. In anul acela adusese, printre 
alţii, pe un foarte reputat tenor, numit Patierno. Patierno mai 
fusese în Bucureşti, așa că a debutat în mijlocul nesfârșitelor 
aplauze. 


TARGUL MOŞILOR 


Cei cari au scris despre Târgul Moșilor spun că este răs- 
pândit prin toată România, dela Nistru și până la Mureş, fiind 
mai slab peste Cerna și peste Prut, din cauza dominajţiunei 
străine. Târgul începea peste tot Lunea, înainte de Sâmbâta 


1  Boliac vorbea, negreşit, nu de cei 200.000 locuitori ai craşului, ci 
numai de clasa restrânsă aristocrată. 


www.dacoromanica.ro 


= 53 


morților și ținea până Sâmbătă, când se împărțeau lucrurile 
cumpărate în târgul Moşilor. Aceasta era tradiţia. 

La 1871, târgul începea, să degenereze. 

Tradiția era să se împartă Sâmbătă următoarele lucruri : 
1) O oală nouă roșie, nesmălţuită, cu vin; 2) O doniţă nouă 
cu apă ; 3) Un colac; 4) O lumânare de ceară galbenă, aprinsă: 
5) O strachină nouă, cu pâsat fiert cu lapte. Aceste lucruri dă- 
ruite, constituiau pomana. 

„Pomana, sau po-manea, ne spune Cesar Bolliac, este da- 
rul pentru sufletul celor morţi, pentru zeii mani, cari după tra- 
diția păgână nu sunt decât sufletele celor morţi din familie 
cari, transformați în spirite, aveau influenţă şi în bine și în 
rău asupra membrilor familiei rămași în viaţă pe pământ. E 
semnificativ că, precum Romanii aveau 3 zile pe an pentru 
celebrarea zeilor mani, tot astfel Românii au 3 Sâmbete ale 
mortilor“. 

Târgul Moșilor este, prin urmare, Târgul strămoşilor, el se 
aduna în preziua uneia din Sâmbetele morţilor, anume în cea 
din luna Mai, pentru ca să se facă pomenile. 

La 1871, precum am spus, Târgul începea să degenereze și, 
afară de asta, era foarte rău îngrijit. De unde, la mijire, nu 
veneau în târg decât acei cari vindeau lucrurile destinate po- 
manei, precum olarii și dogarii, acum. târgul era un baâlciu ca 
oricare, unde se vindeau toate felurile de mărfuri. Apoi, târgul 
era instalat întrun câmp noroios, fără strade, fără pavaje, 
murdar și neluminat,. 

Vechii comercianţi străini, cari făceau şi ei originalitatea, 
târgului, nu mai veneau. 

Nu mai veneau orientalii cu mărfuri fabricate în Persia. 
la Smirna, în Egipt. Nu mai veneau elvețienii cu lucruri fa- 
bricate din lemn. Și alţii şi alții. Și nu mai veneau fiindcă, pe 
deoparte era mizerie materială, iar pe de alta taxele comunale 
erau din ce în ce mai mari. 

Astăzi, desi Târgul Moșilor este încă şi mai departe de tra- 
diție, cel puţin este în mare progres, și moral, și material. 


TRAGEREA LA SEMN 


Poporul român a fost întotdeauna un popor iubitor de 
sporturi. 

Danturile naționale atât de numeroase, jocurile, precum: 
oina, poarca și altele, vânătoarea, întrecerile călări, ete., sunt 
atâtea dovezi că românul are mari aptitudini pentru aplicările 
sportive. 

In București, o veche tradiţie făcea ca în ziua de Sf. Toa- 


www.dacoromanica.ro 


der să se facă la Tei întrecerea sau încurarea cailor, dar tra- 
diția a slăbit până ce a pierit. 

Exerciţiul armelor era iarăş în obiceiuri; îmi amintesc, 
de pe timpul când eram copil, bunul obicei al tragerilor la 
semn, pe judeţe, cu premii. Dar și aceste concursuri au fost 
părăsite. 

In 1871, pentru întâia oară, se organizează la Societatea de 
tragere la semn, trageri în ţinte militare. Aceste trageri au fost 
organizate de către generalul Ion Emanoil Florescu, ministrul 
de război, şi la ele a participat și Domnitorul. 

Tragerile s'au făcut în zilele de 22 și 24 Iulie: 


Ofiţeri, cu arma Peabody : 


Distanta mare, 300 metri : 
I-ul. Maiorul Constantin Cruţescu, din I-ul de geniu, me- 
dalia de aur. 
2-lea. Locotenent Celăreanu, din dorobanţi, dublă medalie 
de argint. : 
3-lea. Sublocot. Poenaru din Călăraşi, medalia de argint. 
Distanța mică 176 metri. 
1. Ionescu Constantin, sublocotenent, batalion 9 grăniceri, 
medalia de aur. 
2. Maior Cruțescu din 1-ul Geniu, medalie de argint. 
3. Sublocotenentul Dosache George din bat. 4 vânători, me- 
dalie de argint. 


Pistol, 25 metri, 

1-iul. Colonel Lupu George, 1 linie, medalie aur. 

2-lea. General Ion Florescu, ministrul de război, medalia 
argint, —- 

3-lea. Maior Peretz Alexandru din regimentul Călărași, 
med. argint. 

Apoi urmează tragerea oamenilor din trupă, cu aceleași 
premii, numai cu pușca la 300 şi 176 metri. 

Osebit de medalii s'au împărţit premianților şi daruri: cea- 
sornice, truse, butoni, etc. oferiţi de Domnitor și de juriu. Apoi 
oamenilor din trupă li s'au distribuit bani, iar alții nepremiaţi 
citați în Monitorul Oastei, 


REZULTATELE LA 24 IULIE 
Ofiţeri cu arma Peabody 


Distanţa mare, 300 metri. 
1. Sublocotenent Dănescu din 2 artilerie medalia de aur. 
2. Sublocotenent Lerescu din 1 linie medalia de argint. 


www.dacoromanica.ro 


sa 55 aa 


Distanță mică 116 metri. 


l-iul. General Ion Florescu ministrul de război med. aur. 
2. Carol I Domnitorul României med. argint. 
Pistol 25 metri : 

1. Căpitan Dumitrescu Dimitrie din stabilimentul artile- 
viei med. aur. G 

Oamenilor din trupă li sau distribuit ca premii obiecte 
și bani. 

Apoi, Generalul Florescu rosti următoarea cuvântare : 


Prea Inăltate Doamne, 


Deprinderea la arme, care din timpii cei mai vechi a fost 
considerată ca cea mai nobilă și mai bărbătească continue în 
timpii noştri, a fi încurajată nu numai de guvern dar şi chiar 
de fiecare cetățean. In adevăr, fiecare simte cât este de sacră 
datoria de a se pregăti la apărarea țărei sale, cu acea conștiință 
şi cu acea inteligență ce se cere astăzi de progresul artei mili- 
tare și de perfecțiunea armelor de foc. 

La concursul militar de dare la semn, în acest an, au luat 
parte reprezentanţii întregei puteri armate a ţărei. In numele 
lor am, prea înălțate Doamne, marea onoare de a exprima Mă- 
riei Voastre cea mai vie recunoștință pentru înalta bunăvoință 
ce ați avut de a încununa împreună roadele silințelor noastre : 

Să trăiţi, Măria Voastră |! 

Să trăiască România ! 

Domnitorul a răspuns câteva cuvinte, apoi, cu propria-i 
mână! a prins medaliile pe pieptul premianţilor. Când i-a venii 
rândul, Domnitorul a înaintat iar colonelul Lupu din juriu i-a 
pus medalia pe piept. 


ORAȘUL 


Bineinteles, nu voiu descrie orașul întreg, fiindcă nici nu 
intra în mijloacele mele ca, la vârsta de 15 ani să-l fi cunoscut 
pe tot; afară de asta, o amănunţire prea mare nici n'ar fi in- 
teresantă. Mă voi mărgini, dar, a vorbi numai de cartierul si 
stradele centrale cât şi de marile lucrări edilitare realizate în 
cursul vremurilor. 

Am spus mai sus că Dâmboviţa nu era nici canalizată, nici 
rectificată pe vremea aceea. Puțin adâncă, şerpuind într'o albie 
la nivelul stradei, murdară, fără cheiuri, cu poduri de lemn 
prost întretinute, alergând în zigzaguri întortochiate, avea nu- 
meroase vaduri de unde sacagii scoteau apă. 

Fiindcă acum 50 de ani, apa nefiind introdusă la domi- 


www.dacoromanica.ro 


— 56 — 


ciliu, era vândută de sacagii, fie că o aduceau abonaților pe 
prețul mediu de 50 bani sacaua, fie că o vindeau pe strazi, 
strigându-și marfa, la fel cu toţi ceilalți vânzători ambulanii. 

Ori pe ce stradă locuiai, auzeai, sacagii strigând : 

— Apă! Apă! Haap!.. 

Mai era și obiceiul — o reminiscență a păgânismului — ca, 
urmașii unui mort să dea apă de pomană. Aceștia plăteau apa 
din saca și obligau pe sacagiu să o impartă gratuit la lume. Si 
atunci sacagiul pornea pe străzi strigând : 

— De pomană! Apă! Apă! Aaap! 

Acum stradele. Nu existau pe acea vreme nici unul din 
bulevardele actuale. Nu exista decât crâmpeiul de bulevard 
al Academiei între calea Victoriei şi strada Colţei. 

Dacă plecai dela Dâmboviţă spre şoseaua Kiseleff, Calea, 
Victoriei — pe atunci Podul Mogoşoaiei — avea cu totul un alt 
aspect. Cititorii vor judeca, 

Pe stânga, casa Barbu Păltineanu nu exista, în locul pe 
care e clădită, era liceul Sf. Sava. 

Casa din colţul stradei Râureanu, în care se află instalată, 
librăria, Ignatz Hertz, nu exista, In loc era o căsuță joasă fără 
etaj, în care se afla cel mai bun birt de mâncări orientale, ves- 
titul pe atunci birt Hristodor, cum am mai spus. 

Casa Prager era, pe atunci, o veche casă boerească, casa, 
baronului Barbu Belu. N'avea prăvălii, era un mic palat parti- 
cular, reședința baronului rămas vestit prin aceea că, sub dom- 
nia lui Cuza, Vodă, ucisese în duel cu pistolul pe un ofiţer. 

Marele edificiu în care este instalat magazinul Universel, 
nu exista. Locul făcea parte din curtea caselor baronului Belu. 

In locul actualului edificiu al Casei de Depuneri, era un 
alt edificiu mai mic în care era instalată aceeași instituţie. 

Grand Hotel nu era clădit, dar exista „Hotel de France“, o 
mică clădire cu un etaj vopsit în coloare galbenă. Sus era ho- 
telul compus din câteva camere, şi jos cafeneaua în care intrai 
scoborână câteva trepte în subsol. 

Strada care desparte Grand Hotel de librăria Socec nu fu- 
sese deschisă, iar librăria Socec era instalată într'o prăvălie cu 
mult mai mică, cu intrarea pe Podul Mogoşoaiei. 

In locul marelui loc viran unde astăzi se află cinemato- 
graful Colos erau, pe vremea aceea, un șir de case cu prăvălii. 
In stradă, lângă un şir de uluci, erau instalate două dulapuri 
cu cărţi ale anticarului Leon Alcalay. 

Acolo l-am cunoscut, -— stând toată ziua înaintea dulapu- 
Tilor sale, pe arşiţa soarelui sau în crivățul ernei, cumpărând și 
vânzând cărţile, leu cu leu, pe acela care, cincizeci de ani mai 
târziu, trebuia să moară de mai multe ori milionar. 


www.dacoromanica.ro 


Micile prăvălii dela poarta legaţiei rusești nu erau clădite. 
Marele hotel al Bulevardului, nu exista. 

In locul Cercului Militar şi al squarului, era biserica Să- 
rindar cu o mare curte împrejur şi cu un grilaj de fier în- 
conjurată.,. 

Strada Sărindar nu exista. Marea clădire în care este insta- 
lat Hotel Luvru, nu fusese înălțată. In loc era o mică căsuţă 
cu un etaj, în care se mutase mai târziu birtul Hristodor. 

Marea casă de alături, proprietatea familiei Lahovary, clă- 
dită pe la 1912, nu era; dar era o vechitură de casă cu prăvălii 
și un etaj. Intw'una din prăvălii era instalată casă de muzică 
şi editura de muzică Ghebauer, care moștenise magazinul lui 
Alexandru Flechtenmacher. 

Până la Pasagiul Român nu este nimic schimbat. Atât nu- 
mai că actuala Terasă Oteteleșanu era casa boerească unde 
trona una din cele mai mari cucoane ale vremei, d-na Otetele- 
şanu, o mecenă, o femee foarte primitoare şi cu o foarte mare 
autoritate şi influență în societatea bucureșteană. Recepţiile, 
balurile şi prânzurile Oteteleșancei, la cari defila „tot Bucu- 
reștiul“, erau vestite, iar hotelul Oteteleșanu mai târziu „Hotel 
Frascati“, a fost renovat și înălțat cu un etaj. 

Pasagiul Român era flancat de două rânduri de case, cari 
au fost refăcute și înălțate mai târziu; casele bisericei Cre- 
țulescu au fost refăcute şi ele. 

Din actualul Palat Regal nu exista decât corpul de case în 
care sunt instalate cancelariile, cu grădina, o mică curte și 
corpul de gardă în faţă, Aceasta a fost casa Goleștilor. Mult 
mai târziu, după războiul din 1877, a fost clădit Palatul cel 
mare cu aripa din dreapta, unde e corpul de gardă. In urmă a 
fost deschisă strada care desparte Palatul de Hotel Imperial. 
Tot spaţiul pe care se ridică astăzi Hotelul Imperial, casa Wap- 
pner și casa Stelorian, era un mare loc viran și în fund o casă, 
măricică pentru vremea aceea, unde era instalat un institut- 
pension de băeţi numit Codreanu. 

Hotelul High-Life nu era clădit. Casa de alături în care se 
află magazinul Leonida nu era. Era o altă căsuţă cu un etaj, 
iar jos cofetăria fraţilor Tănăsescu. 

Lipit era hotelul Orient, mic hotel cu un etaj şi dirijat de 
către un bătrân simpatic, numit Demetrescu. 

In colțul stradei Grigorescu — pe atunci strada Modei — 
o mică căsuţă. In colțul celălalt o altă căsuţă joasă. Alături era, 
o casă mai mică cu un singur etaj, numită casa Enciulescu. 
Sau mai clădit şi alte case, dar puţine, Apoi casa cu 3 etaje, 
zisă casa Goligher. 

Pe această parte cu numerile fără soţ, până la Şosea, nu 


www.dacoromanica.ro 


— 58 — 


sau mai clădit şi transformat, decât : casa în care e instalat 
ministerul de industrie, fosta casă poerească a unui Ghica mi 
se pare, cumpărată de Gheorghe Vernescu, transformată radi- 
cal precum o vedem. astăzi, apoi vândută ministerului pe un 
preț, derizoriu de către moştenitori. 

Apoi a fost clădită casa Filipescu, colţ cu strada Verde, 
palatul Gheorghe Cantacuzino și frumoasa casă Grigore Cer- 
ckez, în stil gotic. Ultima casă clădită din nou este Palatul 
Funcţionarilor pubiici. 

In anii din urmă sau mai clădit câteva case moderne. 

Pe partea cu numerile soţ transformarea a fost mai în- 
semnată. In colţ, faţă cu cheiul era o mică căsuţă și alături 
Schitu Măgureanu. 

Ca clădiri noui avem mai întâi casa colț cu str. Carol, 
unde este instalat biroul Casei Pathé. 

Pe locul unde este clădit palatul Poştelor se înălța o imensă 
construcţie de lemn a Circului Suhr. Mai târziu circul a fost 
dărâmat iar locul a rămas viran purtând numele de Piaţa 
xonstantin-Vodă,. 

Alături, colț cu str. Carol, un şir de prăvălii mărunte. evrei 
cu mărunțișuri și o cunoscută berărie, mi se pare berăria la 
Carul cu bere. Intro bună dimineață. în localul acestei berării 
sa deschis un „Cafe chantant“, iar sala a primit numele de 
Jalhala,. 

Biserica Zlătari era înconjurată, pe cele trei strade, cu 
un şir de case vechi, având prăvălii de jur împrejur. Pe strada 
Stavropoleos era o berărie şi birtul la Pisica Neagră renumit 
pentru vinul ce debita. 

Pe podul Mogoşoaiei era cofetăria lui Baltador, cunoscută, 
de studenţi, apoi băcănia lui Păun Popescu unde, la ora deju- 
nului şi a prânzului, se lua ţuică. La aceste ore băcănia gemea 
de lume. 

Serbarea Bobotezei se făcea lângă podul dela Mihai Vodă. 

Dâmboviţa trecea pe vremea aceea puţin mai aproape de 
Hotel de France, podul de peste apă era singurul pod de fier, 
de acsea şi cafeneaua de lângă apă și pod, o mare cafenea cu 
terasă, purta numele de „Cafenea la podul de fier!“ 

Casa societăţei „Dacia“, unde e instalată Banca Agricolă, 
nu exista. Clădirea Pasagiului Vilacros şi Maca, precum și Pa- 
sagiile, nu erau făcute, căci pe acest teren era o mare cafenea, 
restaurant și cafe-chantant cu grădină la fațadă, purtând nu- 
mele de „Stadt Pesth“. 

La „Stadt Pesth“ petreceau mult bucurestenii si au petre- 
cut ascultând cântărețele germane, până ce a fost dărâmat 
localul. 


www.dacoromanica.ro 


Toate celelalte case până în strada Doamnei — astăzi 
Paris — sunt neschimbate. 

In colțul de peste drum s'a clădit palatul Nifon, înlocuind 
oarecari cocioabe. 

In colțul bulevardului Academiei cu calea Victoriei a fost 
clădită casa Greceanu. Actualul hotel Capşa nu era pe atunci, 
iar casa, care nu avea decât un etaj, cuprindea și Sala Slăti- 
neanu atât de cunoscută și vestită. Era cunoscută fiindcă în 
această, sală se dădeau cele mai frumoase baluri mascate ale 
epocei, foarte căutate pe atunci, foarte mult frecuentate de 
către toată societatea înaltă. Multe intrigi sentimentale se îno- 
dau ín sala aceasta. 

Casa Lahovary, in care se află instalat Clubul Tinerimei, 
era o veche casă boerească cu, un portal sculptat după modelul 
celor mai multe case boerești ale vremei. Modernismul a abă- 
tut-o deși acel portal prezenta un interes oarecare ca docu- 
ment al epocei. 

Localul în care este instalat ziarul L'Indépendance Rou- 
maine este cu totul altul. Pe acea vreme era o casă veche cu 
un etaj ; sus sala Bossel, sală de teatru cu tavanul scund și cu 
un rând de loji la nivelul sălei, în genul sălei Majestic; era și 
sala de bal mascat. După dispariţia sălei Slătineanu, această 
sală a rămas cea dintâi și mai şic întâlnire de bal mascat. Jos, 
intrai pe sub scară întrun local de berărie și, de multe ori, 
local de cafâ-chantant. 

Palatul Imobiliara e de dată recentă, la 1871 era „Hanul 
Mercus“. 

Engliș Hotel nu era decât o casă cu un etaj. In acest imobil 
a deschis Papa Gilet restaurantul său select numit „Frascati“. 
Mai târziu cunoscutul Eliad Cârciumărescu transformă casa cu 
totul, îi adăogă etagiile 3 și 4 şi făcu hotelul pe care îl vedem. 

Dar despre Cârciumărescu voiu vorbi mai târziu când voiu 
scrie despre oamenii vremei. 

Casa Riegler era Hotelul Hugues. Aci era restaurantul îran- 
cez cel mai prețuit, aci se aduna toată boerimea și toţi cheflii 
de calitate ai vremii. La restaurantul Hugues, într'un cabinet 
particular, a fost reţinut fostul prefect de poliţie al lui Vodă- 
Cuza, Alexandru Beldiman, în noaptea de 11 Februarie 186f, 
noaptea detronărei. Până la moartea bătrânului Hugues acesta 
a fost cel dintâiu restaurant al Capitalei. 

Alături era Grand Hotel. Fiind dărâmat de către proprie- 
tarul său, în locu-i a fost înăltat Hotel Continental. Și la Grand 
Hotel se înființase un restaurant francez de lux cu pretenţia, 
de a concura pe Hugues; însă acesta și-a păstrat întotdeauna 
întâietatea. 


www.dacoromanica.ro 


In acest hotel se afla magazinul celui dintâi pălărier al e- 
pocei, francezul Paul Martin. Pălăriile lhii Paul Martin costau 
20 de lei una și nu era de nasul tuturor ca să le poarte. Mai 
înainte venise în București alt pălărier francez anume Jobin, 
instalat într'o prăvălie din palatul Creţulescu. Acesta a adus 
în București cele dintâiu pălății înalte, cari au rămas cu nu- 
mele de ,„joben“. 

Până la fosta casă Musu, din fața Palatului Regal, clădi- 
rile sunt aceleași. In locul casei Musu era o cârciumă, cu o 
foarte mică grădiniță înăuntru ; deasupra uşei de intrare era 
firma „La ochiul lui Dumnezeu“. Aci mâncam noi studenţii, 
fiindcă, porția de mâncare costa 40 de bani, dar se dedeau şi 
jumătăți de porţii cu 20 de bani. 

Hotelul Metropole şi casa Assan au înlocuit alte case mă- 
runte. 

Palatul Băncei Națiunii s'a înălțat pe locul unde era casa 
Crețeanu. Casă mare boerească cu prăvălii. Pe calea Victoriei 
era băcănia Colţescu, în colț, băcănia Petrache Ioan. Amân- 
două, mai ales aceea a lui Colţescu — băcănii de lux, Petrache 
Ioan nu a prea făcut treburi dar Colţescu a eşit milionar. Ac- 
tualii băcani Ciobanu și Dragomir au făcut ucenicia la Col- 
tescu. 

Piața Palatului este toată refăcută. Totul e nou: vechiul 
București a dispărut aci cu totul, 

„In locul refugiului din fața Palatului Regal şi a clădivei în 
care este instalat Automobil-Club era un lung șir de case mă- 
runte, unele proprietatea familiei Lahovary (Emanoil Laho- 
vary), parte proprietatea unui bătrân anume Ioanid. 

Fundațiunea Universitară Carol I eră situată pe o prelun- 
gire sucită a stradei Clemenţei și a fost construită după dărâ- 
marea casei lui Grigore Păucescu fost ministru, de la care a 
cumpărat-o Resele Carol. 

Palatul în care se află instalat Jockey-Club, bineînţeles, nu 
exista. In locul acela era o casă întunecoasă cu o curte mare, 
după modelul caselor boereşti de pe vremuri, proprietatea co- 
lonelului Filitis, fost aghiotant regal. 

Grădina Ateneului nu exista şi nici Palatul Ateneului. E- 
xista în locul Ateneului un început de biserică şi Metohul Epis- 
copiei de R. Vâlcea. De aceea locul acesta se numea „la Episco- 
pie“, iar strada din dreapta purta numele de strada Episcopiei. 
Mai târziu Casa Episcopiei a fost dărâmată, iar curtea plantată 
primind numele de: Grădina Episcopiei 

Pe locul Casei Episcopiei s'au săpat temeliile circului despre 
care voiu vorbi la timp. 

Multă vreme s'au văzut în București fundaţiile foarte solid 


www.dacoromanica.ro 


= Gl 


zidite, până ce, prin marea stăruință a lui Constantin Esarcu, 
s'a pus la cale ridicarea actualei clădiri a Ateneului Român. 
Ateneul este ridicat pe fundaţile circului. 

Hotelul Athenée Palace a fost clădit relativ de curând. De 
aci și până la Piaţa Victoriei transformarea este minimă. 

Din nou clădite, în locul a ceea ce era în 1871, sunt un nu- 
măr restrâns de case, precum : Casele din dreapta şi din stânga 
pisericei Albe, casele din dreapta şi din stânga străzei Piaţa 
Amzei ; casele Anagnostiadi ; casele din fața căei Griviţa și cele 
retrase cu șase metri din fața ministerului de finanţe; casele 
d-lui Ion C. Grădișteanu, casele de alături ale d-rului Tomescu, 
liceul Sf. Gheorghe ; casele d-lui Mișu Cantacuzino, casele 
d-rului Demostene. In locul tuturor acestora erau, fie locuri 
virane, fie vechi căsuțe, aproape niște ruine. 

Piaţa Victoriei nu exista. Şoseaua Ștefan cel Mare și şos. 
Bonaparte se împreunau pur și simplu, iar pe dreapta era un 
han lung şi scund, cunoscut de tot Bucureștiul care petrecea, 
și hanul Niculcea. 

Prin partea locului nu exista nimic din ceea ce există as- 
tăzi, nici palatul ministerului de externe, nici b-dul Colţei (as- 
tăzi Lascar Catargiu), nici plantația de pe șos. Ştefan cel Mare, 
nici pavaj, nici alinierea, Era cu totul un alt cartier, îngust. 
înoroiat, fără aer şi fără lumină. 

Strada Lipscani e mult transformată din punctul de ve- 
dere al clădirilor. Aproape nimic, din ceeace vedem astăzi, nu 
exista la 1871. Primăriile ar fi putut profita de ocazie ca să 
îndrepte şi să lărgească această străduţă cu o atât de mare 
circulaţie, dar, de când ţin minte, primăriile noastre au fost 
aceleași. 

Pe stânga nu existau: Palatul Băncei Agricole, Banca de 
Scont, Banca Naţională, casa Schlesinger, magazinul Missir, 
Casa Crisoveloni și încă câteva. 

Pe dreapta nu existau: Grădina bisericei AZlătari, hotelul 
Carol, palatul Daciei, casa din colţul stradei Smârdan, La Glo-- 
bul Verde, casa Bechianu, etc., etc. Pe întregul parcurs al Lip- 
scanilor erau numai case joase, mici și vechi. 

Strada Academiei nu mai e de recunoscut. Aproape totul 
e nou, Incepând din strada Paris avem în coltul din dreapta 
cinematograful Volta, care nu exista, apoi hotelul Minerva clă- 
dit de d-rul Steiner, în locul unor căsuțe mizerabile. Casa în 
care e instalată drogheria Zamfirescu nu exista, grădina din 
fața Universităţei nu exista. Aci se aflau niște case ruinate cât 
si o berărie cu un biliard de o schioapă și o grădiniţă de vară 
cu firma la „Der grosse Fritz“. In locul clădirei de prelungire 
a Universităţii era o casă și curte, proprietatea unui dornn Ri- 


www.dacoromanica.ro 


toride. Alături grădina Rașca. Această grădină avea o mare 
trecere, era unul din puţinele localuri de elită ale Bucureștilor. 
La grădina Rașca nu se ducea ori cine. 

Dar ce era grădina Rașca ? 

Un ceh, anume Hriska, vine în Bucureşti şi deschide lo- 
calul de consumație, birtul și grădina de vară din str. Acade- 
miei. Dar cum românii nu puteau pronunța acest nume l-a 
transtormat în Rașca și Rașca a rămas. Dar pe firmă a rămas 
până târziu numele adevărat al boemului. 

In locul casei, acum tăiată pe jumătate, în care e insta- 
lată firma Watson și Youell, era o mică căsuţă gălbue, în care 
era instalat birtul lui Raşca. Grădina de vară avea o mare 
vază şi era locul de întâlnire al societăţei alese. In această 
grădină cânta, de obiceiu, violonistul Wiest, despre care voi 
vorbi. 

Casele Carpaţi de alături erau până la hotel Union, tot ce 
mai avem din vechime. 

Strada Regală era de dată recentă. Această stradă a fost 
deschisă pe un vast teren al boerului Cornescu ; locul era chiar 
cunoscut sub numele de grădina lui Cornescu. 

Fusese cumpărat de către un cismar ungur anume Ioje, 
care avea patima construcţilor. Deschiderea, stradei Regale, 
clădirea hotelului Union, a hotelului Regal și a celor mai multe 
case de pe această stradă, sunt opera lui Ioj€. 

Birtul Enache era instalat alături de palatul ministerului 
de interne. Pe vremea aceia, în curtea actualului minister de 
interne se aflau instalaţi : ministerul de interne, cancelaria 
consiliul de miniștri, în dreapta "ministerul de externe şi în 
stânga, ministerul de lucrări publice. 

Birtul Enache, era instalat într'o singură odăiță de cel 
mult patru metri pătraţi. Nu avea de cât patru sau cinci mese. 
în faţă, cârciuma şi un spaţiu închis în curte, zis „grădină“. 

Repede s'a dus vestea că la Enache se mănâncă bine şi 
eftin. Dar despre acest birt voi vorbi mai târziu. 

Alături era curtea, caselor Rioșanu. 

Pe stânga, plecând din str. Paris, unde s'a construit localul 
cinematografului „Lux“, era un local de bancă, era banca Pou- 
may, apoi niște căsuțe mărunțele. Nimic din ceia ce e astăzi, 
bine înţeles nici hotelul Bristol nu exista, nici construcţiile de 
alături. 

De la strada Nouă (actuala stradă Edgard Quinet) în sus 
totul este nou. 

In colţ era o casă măruntă, alături o prăvălie, înăuntru un 
restaurant-berărie cu firma la „Drei Betler“. (Trei cersetori). 
Apoi o baracă — în care mai târziu a fost instalat biroul tipo- 


www.dacoromanica.ro 


aa 63: m 


grafiei Grigore Luis. O curte imensă și o casă boerească în fund 
proprietatea lui Nicolae Lahovary. Această curte boerească a 
avut o foarte frumoasă carieră. Decăzând din splendoare, a 
fost închiriată ministerului de justiție, după aceea a trecut cu 
chirie în mâna unei evreice care dădea camere mobilate. Mai 
târziu a fost luată cu chirie de către celebrul, pe vremea aceea. 
Mihăiţă Lăncierul, antreprenorul tunelului de sub Pasagiul ro- 
mân, care a transformat-o în casă cu odăi mobilate, mai ales 
pentru uzul femeilor galante. 

Grajdul acestor case a devenit, mai târziu, tipografia Gr. 
Luis, iar magaziile-barăci pentru vânzători de fructe, etc. 
Locuri virane, mici căsuțe urmau mai departe, dar toate, fără 
excepție, afară de două singure, în fața ministerului de interne, 
au fost înlocuite cu timpul. Strada Academiei a fost aproape 
toată prefăcută. E 

Strada Paris — pe atunci strada Doamnei — a suferit, şi 
ea, o radicală transformare. 

In locul Palatului Nifon un șir de prăvălioare joase fără 
etaj, strâmbe, scoase în stradă de puteai să le prinzi de strea- 
şină. Alături casa Petrovici Armis, o vechitură, în colț banca 
Poumay. 

In celălalt colţ franzelăria Gagel cu grădina mai târziu 
„Grădina Blanduziei“, unde vara cânta orchestra, se mâncau 
crenvirști și la ora 11 jum. noaptea apărea întâiul transport cu 
cornuri calde. 

Apoi banca Derussi și Poșta Centrală. 

Intr'o curte mare o casă veche, o ruină destul de încăpă- 
toare pentru vremea aceea, servea drept direcţie a poștei şi te- 
legrafelor. Actualul palat al Bursei este construit pə localul 
vechei poște. 

Strada Bursei nu exista, dar exista o trecătoare care ducea, 
în stânga, la o proprietate particulară, unde mai târziu a fost 
instalat Institutul de hidroterapie al medicilor asociaţi, iar la 
Greapta strada Vestei. 

Localul Maior Mura cât și casa Bilcescu, colţ cu strada 
Colţei nu existau. Pe partea ceaialtă nu exista creditul rural 
şi nimic din ceea ce se vede: tipografia GObl, palatul Naţio- 
nala, casele dr. Rădulescu, casele Caragheorghevici, strada Ca- 
vagheorghevici, banca Marmorosch Blank, etc. Totul e nou. 
Strada Caragheorghevici nu exista, în loc era o casă mare în 
care locuia maiorul Mişa Anastasievici, administratorul averei 
principilor Caragheorghevici, un fanatic partizan al dinastiei 
actuale din Serbia, suspect şi exilat din patrie. In locul băncei 
Marmorosch Blank, o mare casă boerească într'o curte imensă 
casa lui Ion Cantacuzino, tatăl d-rului I. Cantacuzino si al 
d-nsi Petre Carp. 


www.dacoromanica.ro 


— 64 — 


Marile bulevarde nu existau, nu exista de cât crâmpeiul 
numit bulevardul Academiei precum am spus. In locul marilor 
edificii de astăzi, pe dreapta, mergând către statuia lui Brătia- 
nu, era un lung şir de prăvălii înalte cât un om, într'una din. 
ele era instalată iaurgeria unui bulgar numit Hagi Stanof, ce- 
lebru pentru iaurtul, cataifurile și sugiucurile sale. In locul hote- 
lului Bristol, cu intrarea pe strada Academiei, era iarăşi o veche 
casă boerească într'o curte mare, in care se afla tipografia Is- 
pirescu. 

Strada Carol, pe vremea aceea se numea, încă „Uliţa fran- 
ceză“. De fapt tăbiiţele purtau numele de „Strada Carol“ însă 
botezul fusese de dată recentă. Şi iată de ce. Această stradă 
fusese numită „Strada Franceză“, însă, în urma războiului din 
1870—71 şi a victoriei germane, numele i-a fost schimbat în 
acela de Carol I. Publicul, însă, era obicinuit cu celălalt nume, 
după cum mulți ani după 1878, calea Victoriei era cunoscută 
tot ca Podul Mogoşoaiei. 

Pe strada Carol iarăși destule transformări. Au fost cons- 
truite după 1872 un număr de case, precum palatul poștelor, 
imobilul în care se află instalată Casa, Pathé, hotelul Central. 
etc. Actualul Hotel Dacia, era o vechitură cu un singur etaj, și 
se numea Hanul Manuc. Cumpărat de un domn Lambru a fost 
transformat, reparat şi botezat cu un nume patriotic. Curentul 
naţionalist era pe atunci puternic. Piaţa de flori și hala actuală 
din față, nu existau. 

Halele Centrale au fost clădite mai târziu. Primăria era 
instalată între calea Șerban Vodă și actualele hale într'o casă 
poerească a unor Ghiculeşti ; cam pe unde sunt astăzi olăriile. 

Cheiurile Dâmboviţei au transformat complect regiuni în- 
tregi ale orașului. Foarte multe strade purtau nume deosebite 
decât, cele de astăzi. Calea Victoriei era Podul Mogoșoaiei, calea 
Rahovei era, calea Craiovei, iar mai din vechime, Podul Galiţei: 
calea Plevnei : Podul de pământ ; calea Griviței, era strada Târ- 
goviștei ; strada Smârdan era strada Germană ; calea Moșilor 
fusese numită Podul Târgului de afară, strada Câmpineanu era 
Stirbei Vodă. 

Trebue să pui capăt acestui capitol. Mi-ar fi greu să prelun- 
gesc această enumeraţie, fiindcă .nici nu-mi pot reaminti toate 
transformările făcute în curs de aproape 50 de ani. 

— Când mă uit înapoi îmi dau seama cât de însemnate 
transformări au suferit Bucureștii. In alte orașe mari din Eu- 
ropa, întâlneşti, pe iângă numeroase firme comerciale noui dar 
şi foarte multe firme vechi. In București firmele comerciale 
apar şi dispar ca pe dinaintea unui: Caleidoscop, aproape nimic 
nu este stabil, totul este înlocuit. Bucureștii dela 1871 nu-i mai 
întâlneşti în nici o direcțiune. 


www.dacoromanica.ro 


HOTELURI: Aproape nici unul din hotelurile dela 1871 nu 
mai există. Ca hotel de lux era pe vremea aceea Grand hotel 
Brofît, în locul hotelului Continental. Hotelul de Englitera, cu 
sală de restaurant la etaj, era instalat de-asupra băcăniei Dra- 
gomir. In locul hotelului Splendid era un mic hotel numit Hotel 
Orient. 

Existau pe strada Smârdan, pe atunci strada Germană, 
cele două concordii : Concordia nouă și Concordia veche, am- 
bele hoteluri. 

In dosul Lipscanilor, alături de actualul hotel Kiriazi era 
hotel Simion de mâna a doua, 

Actualul hotel Victoria din Şelari era hotel Caracaș; mai 
jos hotel Fieschi. 

Hotelul Dacia de astăzi nu avea decât un etaj. 5 

In Gabroveni era hotelul Gabroveni Vechi, hotelul Tran- 
silvania, hotelul Bulgaria. 

Apoi mai erau hotelul Moldo-Român si hotelul Principa- 
tele-Unite. 

Pe calea Moşilor erau foarte cunoscute : hotel de Londra şi 
hotel de Atena; hotel de Atena a fost tăiat când s'a deschis 
bulevardul Carol. Bulevardul i-a trecut drept prin mijloc. 

Grand Hotel du Boulevard şi hotel Union s'au deschis cam 
pe atunci. 

Lângă Mitropolie era actualul hotel Avram, apoi sub Mi- 
tropolie hotel Nemțoaica. 

Mai era hotel Macedonia, hotel de Rusia lângă hotel Prin- 
ciar. Hotel Patria, prin piață, și alte câteva hoteluri mai mici. 

COFETARIILE : Din toate cofetăriile de pe vremuri n’a 
mai rămas decât o singură firmă : Casa Capşa, . 

Cofetării de lux pe calea Victoriei şi în piaţa teatrului erau 
trei : Capşa, Fialkovsky. unde este astăzi Elysee și Giovani. 

Giovani era în fața poliţiei. Mai târziu s'a mutat în faţa pa- 
latului regal. 

Obiceiul vremei era ca toată lumea din elită, care rămânea 
vara în București să vie să ia, îngheţată la Capşa. Lucrul şic era 
ca cucoanele să nu se dea jos din trăsură ca să consume la o 
masă pe trotuar. Cucoanele stăteau în trăsuri înșirate dealun- 
gul trotuarului şi erau servite acolo, iar la mese stăteau tinerii 
civili sau ofițerii și priveau acea expoziţie de femei tinere şi 
nostime. 

Intr'una din veri o parte din lumea „bună“ s'a supărat pe 
Capşa și s'a transportat la Giovani. Giovani era pe atunci în 
fata Palatului unde este astăzi hotel Metropole. Toată vara 
aristocrația bucureșteană a luat îngheţată! la Giovani. După 
aceea sa împăcat și s'a întors la adevărata cofetărie hign-life. 

5 


www.dacoromanica.ro 


Mai erau câteva cofetării cunoscute, dar de clasa 2-a şi a 
3-a. In strada Carol cofetăriile Iorgu Constantinescu şi Pascu. 
La Zlătari cofetăria Baltador. La Episcopie cofetăriile Tănă- 
sescu şi Rădulescu. 


CAFENELE erau multe. Cea mai însemnată era cafeneaua 
Fialkovsky. Aci se făcea marea politică a zilei, aci veneau toţi 
liberalii, cari erau în opoziţie pe vremea aceea; aci se punea 
ţara la cale. 

Cafeneaua cu două biliarde și cu o altă sală în fund unde 
se jucau tablele şi nestârșitele partide de domino, era alăturată 
cotetăriei. La bufet trona şeful cofetar d. Ilie, iar marcher era 
un grec foarte înalt cam bătrân cunoscut de toţi Bucureştii. 
Obișnuiţii îl porecliseră : Manafu, numele lui era Iani. 

Fialkovsky nu mai era o cafenea ci ajunsese o adevărată, 
instituţie. 

La Fialkovsky juca tablele cunoscutul profesor de mate- 
matici dela liceul Sf. Sava, Conul Alecu Borănescu. Când juca 
Conul Alecu Ghiulbaharul era reprezentaţie. Toată cafeneaua. 
se aduna de jur împreiur, erau câte trei rânduri de spectatori. 
unii chiar în picioare pe scaune admirau și ascultau; fiindcă 
Conu Alecu cânta fiecare zar, avea rime triviale şi „bon mouri“ 
cum le numea el. 

O farsă făcută conului Alecu a rămas celebră și a înveselit 
cafeneaua ani de zile. Cum am spus Conul Alecu iubea trivia- 
litatea deși se îngâmfa grozav ca fecior de boer. Unul din obi- 
ceiurile lui era să răspundă celui care îl întreba, pe ce miză 
vrea să joace: „Jucăm pe un c...“ 

Intr'o zi i se face o farsă. 

Șeful cofetar, domnul Ilie era un artist. Intrebat dacă 
poate fabrica din ciocolată o prăjitură care să semene cu... mi- 
za propusă de Conul Alecu, răspunse afirmativ. In adevăr Co- 
nul Alecu veni la cafenea, propune partida de ghiulbakar şi 
propune adversarului său să joace pe miza cunoscută, 

Celălalt, răspunde : 

— Bine, Coane Alecule, primesc, dar să ştii, cine îl câștigă 
să-l mănânce chiar aci. 

— Să-l mănânce, mă, răspunde Conul Alecu, crezând că e 
numai o glumă. 

Partida începe, adversarul face tot felul de greşeli şi 
pierde. Pierzând acesta strigă : 

— Să vie c... al Conului Alecu. 

Si chelnerul aduce pe o farfurioară o prăjitură atât de 
bine imitând... miza, încât Conul Alecu, deşi era un om inteli- 
gent, se înșeală. 


www.dacoromanica.ro 


— 67 — 


Furios ia farfuria cu prăjitura, o aruncă în mijlocul cafe- 
nelei și pleacă urlând : 

— Sunteţi niște mitocani ! Am făcut rău că vam dat nas! 
Etc., etc. 

Bucureștiul nu avea pe vremea aceea, nici un club. Erau 
câteva case de joc și atât. Era un fel de club în casele TOrGk 
unde se întâlneau și își făceau partida un număr de bătrâni 
profesori, oameni politici, funcționari, precum profesorul Za- 
lomit, Al. Orăscu, Petrache 'Teulescu, etc., ceilalţi se duceeau la 
cafenea. 

O cafenea foarte căutată de studenți, funcţionari, tineret 
în genere era cafeneaua Fieschi din Șelari. Vastă încăpere, a- 
colo se juca biliardul Tinerii licieni debutau la Fieschi. 

Pentru liceul Sf. Sava mai era în apropiere, pe strada 
Stavropoleos, lângă Hanul Zlătari, într'o căsuță, o cafenea 
micuță cu un biliard și două mese pentru consumaţie. Cafe- 
neaua era ţinută de un evreu și purta numele „La Iancu“. 
Iancu avea și o fată nostimioară care servea. Elevii mergeau la 
Iancu pentru ca să facă curte fetei. 

Spre a-și face publicul o idee de grija ce au pus întotdea- 
una învățătorii de pe vremuri la educaţia morală a tinerimei, 
voiu adăoga cum că în curtea acestei cafenele era instalată și 
o casă de prostituție ţinută; de o femeie, foarte cunoscută pe 
vremuri numită Pupăza sau Pica. Autoritatea școlară niciodată 
nu a intervenit ca elevii să nu mai frecuenteze acest local. 

O cafenea cu clientela lumei din societatea de sus, era ca- 
feneaua Briol din Pasagiul Român, mai târziu cafeneaua Ca- 
zes. La Briol se juca biliardul, fiindcă era o cafenea după mo- 
Gelul francez şi avea 7 biliarde. Aci se juca şi cărţi. 

Biliargii cei tari ai epocei erau Constantin Câmpineanu, 
fratele lui Ion Câmpineanu și căpitanul Vărzaru. Acesta era cel 
mai tare. Dar sosi dela Paris un domn Papadopolu, student în- 
târziat, care juca și mai bine. Era'foarte tare, făcea serii de 
câte 100 și 150 de puncte. Acesta a fost profesorul lui Henri 
Cazes care, după câteva luni, Pa întrecut. 

Alături era o mică cafenea unde se juca mai ales cărți şi 
table. Era cafeneaua la Radu în Pasagiu. Aci se întruneau ju- 
cătorii de profesie. șmecherii și trișorii. Mulţi naivi au fost 
dezbrăcați în această speluncă. 

Cafeneaua lui Brener era situată pe strada Stavropoleos pe 
locul unde se află astăzi Palatul unei mari Bănci. Era o casă 
cu un etagiu destul de mare având o grădină vastă. Aci era 
cafenea şi restaurant şi mare joc de cărţi. Era locul de înțâl- 
nire de preferinţă al agricultorilor. Arendaşii, proprietari, greci 
în mare parte, se adunau aci şi jucau cărțile pe sume mari. 


www.dacoromanica.ro 


— 68 — 


Stosul era jocul la modă şi diferentele erau foarte însemnate. 
Localul era ţinut de un grec anume Colaro, care, mai târziu, 
a ridicat hotelul și restaurantul Colaro pe strada Smârdan. 

Pe vremea aceea, şi câţiva ani mai târziu în localul actua- 
lului hotel Colaro, era altă casă mai mică şi o cafenea curățiică, 
ținută de un german anume Labes. Cafeneaua Labes era mult 
frecuentată de tineret. 

Cafeneaua Strobel din strada Lipscani era instalată într'o 
casă cu un singur rând şi o mică grădiniță în faţă. Foarte 
îngrijit ţinută de un german, avea două biliarde și restaurant, 
Era foarte căutată de societatea mijlocie. 

O mare cafenea în faţa hotelului Simion. O altă mare ca- 
fenea la hotelul Concordia Nouă unde era întâlnirea mai ales a 
evreilor. 

La hotel de France era în subsol o cafenea cu biliard. Li- 
cienii și studenţii o frecventau mult atrași fiind de către cele 
două frumoase blonde, fiicele antreprenorului. In seara în care 
am fost adus pentru întâia oară în acest local am fost îngro- 
zit. 

De cum am scoborât treptele acestei taverne, văd o mare 
aglomerațiune de oameni în jurul unuia care sta întins pe 
scânduri cu fața în sus. Mi s'a părut că este mort. Mă apropii 
şi cunosc pe mort, era un coleg al meu din clasa 4-a liceală. Mă 
informez și mi se spune că nu e mort, dar, numai beat mort. 
Acest coleg a ajuns mai târziu magistrat și a murit recent ca 
membru al înaltei mapistraturi. 

Mai erau și alte cafenele cunoscute. Cafeneaua la Podul de 
fer lângă podul Mihai Vodă, acea din Piaţa Amzei, acea dela 
Hotel du Boulevard. dela hotel Union. etc. 

E de observat că cele mai multe erau ţinute de germani 
şi câteva de greci. In această profesiune românii nu excelau. 
Aproape nu era cafenea românească. 


BIRTURI: Cel mai elegant era restaurantul francez Hu- 
gues, — actualul local Riegler, — local de întâlnire al societă- 
ţei elegante. 

Alături Grand hotel Broft, marele concurent al lui Hu- 
gues, însă cu o clientelă mai mică, 

Hristodor în strada Râureanu, colt cu Podul Mogoşoaei, 
restaurant pur oriental, foarte bine asortat căci bucătăria era 
condusă de soția lui Hhistodor, cucoana Uţa. 

Hotelul de Englitera avea restaurant la etaj. 

In locul actualei clădiri a restaurantului Epurescu, era o 
sandrama galbenă, o casă joasă de-i puteai pune mâna pe aco- 
periș, o adevărată ruină umedă dar cu grădină, unde era res- 


www.dacoromanica.ro 


tiaurantul „La Clopotel”. Mai tărziu s'a deschis birtul lui Cons- 
tantin care a avut multă vreme vază pentru bucătăria aleasă 
și buna conducere. 

Actuala clădire a restaurantului Iordache din Covaci nu 
exista. In locu-i tot o șandrama la fel. Intrai înăuntru aple- 
cându-te, dar mâncarea fiind bună, era lume multă. 

Marea vâlvă a restaurantului acestuia care avea bucătă- 
ria curat românească, a început din ziua în care umoristul Nae 
Orășeanu a compus nostima lui listă de bucate care, în parte, 
a rămas până la noi și se va perpetua. 

Iată, atât cât îmi amintesc, o parte din poreclele lui N. T. 
Orăşeanu. 

Pâinea era numită o abondenţă. Ghiaţa: cremă de Siberia. 
Scobitoarea: o baionetă. Tacâmul: un regulament. Ţuica o 
idee. Socoteala: protocolul. Cârnaţii mici: mititei.  Cârnaţii 
mari: patriceni. Un ardeiu roșu: o torpilă. Varza acră: origină 
de Belgrad. Sticluţa de vin: o pricină. Ocaua de vin cu borvis 
ja răcitoare: o baterie. Apa: o naturală. Paharele pentru vin: 
semi-plutoane. Cafeaua neagră turcească: un taifas, etc. etc. 

Restaurantul dobândise chiar supra numele La idee. Dar 
vorba nu s'a păstrat. In schimb: mititei, bateria și protocolul 
sau împământenit. Mititeii şi Bateria vor trăi lungă vreme 
în viitor. 

Peste patru ani când am intrat în Universitate, am cunos- 
cut şi micile birturi pentru studenţi și cu abonament. 

Obiceiul era ca abonamentul să prevadă patru feluri de 
mâncare: 2 la orele 12 și 2 la orele 6 sau 7. Dimineata nu luam 
nimic pe stomacul gol. La birt prânzeam fără vin şi fără de- 
sert, iar abonamentul varia între 30 şi 40 lei lunar, după cali- 
tatea birtului. Pe ulicioară, — la Sf. Nicolae — între strada Lip- 
scani și strada Doamnei — era un birt încă şi mai eftin, se 
mânca cu 20 de lei pe lună. 

După războiul din 1877 am făcut cunoștință cu alte bir- 
turi mai săltate... 

Era birtul lui Enache de lângă Ministerul de Interne în 
strada Academiei. Am mai vorbit. Intr'o mică odăiţă, cât se 
poate de primitivă, și cu 4 mese numai, se mânca o excelentă 
bucătărie românească şi eftină. Preţurile varia dela 20 bani 
portia până la maximum 80; cu 80 bani aveai mâncările ex- 
cepționale, precum fripturi de curcan, de epure etc. 

Eu dejunam cu 90 de bani și anume: pâine 10 bani, 2 ouă 
fierte 20 bani, o fleică 40 bani, 1 măr 10 bani, bacşișul 10 hani. 
Fără vin. Cu vin costa 1 leu și 10 bani. 

Birtul Giinther în dosul Pasagiului Român, strada Câm- 
pineanu, unde mâncam patru feluri pe zi, vin şi desert cu 80 


www.dacoromanica.ro 


lei lunar. Birtul lui Madame Mari la biserica Albă, cu firma la: 
Mielul Alb. Casa a ars şi în loc s'a clădit o alta. Se mânca 
excelent cu porţii foarte mari pentru 80 lei pe lună. 

Berăria și birtul cu bucătăria germană a lui Grebert mai 
târziu Osvald în strada Câmpineanu colț cu strada Regală. 
Porții mari și mâncare bună. Dar mai ales bere vestită. Aici 
venea, să bea bere unii fruntași ai baroului și ai politicei pre- 
cum advocatul liberal Tache Giani, mai târziu ministru al 
justiţiei. - 

Foarte vestite pentru cârnaţi și fripturi erau restaurantele 
şi grădinile populare: Leul și Cârnatul, Herăstrăul, Zdrafcu, 
Bordeiul, mai târziu Floreasca. 

Leul şi Cârnatul era vestit pentru cârnaţii cu piele, Zdraf- 
cu pentru fleici. In adevăr nicăeri nu mâncai o fleică mai 
bună, o fleică de cel puțin un chilogram servită pe o mare far- 
furie de lemn. La Bordeiu se petrecea de Paște, la Sf. Gheorghe 
și la 1 Maiu. Aceasta era tradiţia populară. 

Dar despre localurile de petrecere, teatre, baluri mascate, 
mustării, dulapuri, circ, petreceri de vară, Şosea etc. voiu scri 
mai târziu. 

Ce departe suntem de epoca pe care o descriu. 


TEATRELE: Astăzi avem în București iarna: Teatrul Na- 
tional, Teatrul Regina Maria, Teatrul Fantasio, Teatrul Mic, 
un teatru evreesc, opereta, opera, cel puţin 15 cinematografe, 
Circul, concerte filarmonice, două teatre de varietăţi, Alham- 
bra și Majestic, patru sau cinci cabareturi de noapte, Teatrul 
Popular. Vara: două operete, trei teatre de reviste, etc. 

Dar când am venit la Bucuresti, nu erau iarna de cât 
două teatre românești: Teatru Naţional și Sala Bossel, cât şi 
opera italiană. Apoi un cafeu-chantant la Paţac. Atât. 

Teatru Naţional era închiriat lui Pascali, fiindcă Socie- 
tatea dramatică nu exista încă. Pascali juca me!'odramele lui 
sforăitoare, critica, cea serioasă, îl cenzura, dar publicului îi 
plăcea genul. 

Pentru întâia oară am fost dus la teatru de către un pric- 
ten al familiei, locotenentul Boteanu mai târziu generalul Bo- 
teanu. Se juca Don Juan de Marana. 

Am prins gust de teatru: mă duceam des căci stalul al 
3-lea costa 2 lei. Rând pe rând am văzut: Rotarul Idiotul, Ho- 
ţii de codru și hoţii de orașe, Răposatul Dumnealui, Caterina 
Hovard, Ştrengarul din Paris, etc., etc., melodrame şi comedii 
traduse ori localizate de Pascali. 

La Sala Bossel juca Matei Millo cu un repertoriu de co- 


www.dacoromanica.ro 


— 11 — 


medii. Repertoriul său era compus din piesele: Lipitorile Sate- 
lor, Avarul lui Moliere, Nunta lui Figaro, Paraponisiţii, etc. 

Deși repertoriul lui Millo era mult superior ca valoare li- 
terară şi teatrală, totuşi educaţia publicului era făcută în di- 
recţia declamatoriei melodramatice. 

Millo nu era numai un actor dar era și un educator prin 
teatru, el era unul din acei câţiva boeri moldoveni, cari, în e- 
poca redeșteptărei naţionale au fondat teatru! românesc. Millo 
păstra în el scânteia care-i aprinsese în suflet focul sacru şi nu 
se putea despărţi de repertoriul care cuprindea atâtea capo- 
d'opere. 

Opera a fost concesionată ani îndelungaţi unui italian a- 
nume Franchetti; iar reprezentațiile în sala Teatrului Naţio- 
nal. Toată aristocrația era de față. Casele mari și bogate aveau 
loja abonată, tot asemenea mulţi chiaburi și oameni de lume 
își aveau stalul abonat. Căci pe vremea aceea „Fotoliul” nu ` 
exista, exista numai stalul I-iu. 

Mai era şi un cafeu chantant cu cântărețe germane la 
Paţac, pe strada Carol. Mai era și altul la Stadt Pest, actualul 
Pasagiu Vilacros, 

La Paţac găseai în toate serile pe Pantazi Ghica, fratele 
lui Ion Ghica, boem literat, amator de cântărețe, de crenvirști 
și de bere. Inconjurat de câţiva prieteni, Pantazi Ghica trona 
în toate serile în acea atmosferă plină de fum, de miros de 
bere şi de aburi de crenvirșşti cu hrean. 

Din când în când apărea câte un actor român care spu- 
nea cupletul. Pantazi Ghica şi mai târziu Ion Moşoiu, tatăl 
d-lui Alfred Moșoiu, au scris multe cuplete pentru acești am- 
bulanţi printre cari cel mai celebru a fost I. D. Ionescu, venit 
mai târziu. 

Inainte de I. D. Ionescu a fost Romanescu. Acesta își de- 
bita monoloagele şi versurile prin cafenelele concerte întune- 
coase ; tot pe asemenea scene inferioare a debutat și Aristiţa, 
fiica lui Demetriadi, — soţia lui Romanescu, — mai târziu cea 
mai însemnată artistă a scenei române. 

In aceeaș vreme Cafeul concert a fost înveselit de verva 
unui comic anume Fialkovski. Despre acesta îmi aduc foarte 
puţin aminte. Stiu numai că era foarte mult apreciat, căci el 
a inaugurat genul cupletului satiric de actualitate. 

Pe vremea pe care o descriu exista, cântărețul care, a doua 
zi, după fiecare eveniment însemnat, îl cânta în versuri de ac- 
tualitate. Astăzi, cântăreţul a dispărut. După 50 de ani. acest 
gen vesel, curat, lipsit de obscenităţi, plăcut intelectualităţei, 
literar nu-l mai cultivă nimeni. Neapărat, cauza este că nu 


www.dacoromanica.ro 


— 72 — 


mai rentează, Căci, să nu uităm că trăim azi o vreme în care 
supremul câștig bănesc este suprema aspiraţiune, 

Vara, Bucureştii nu aveau spectacole. 

Lumea din elită sau pleca la moșii, sau se ducea la Paris, 
sau pe la băile din Austro-Ungaria. Valea Prahovei, cu toate 
staţiunile ei, era necunoscută atunci. Regele Carol, alegându-și 
reşedinţa la Sinaia, a pus în vedere și în valoare această re- 
giune. Până atunci în Muntenia o parte a publicului — câteva 
familii dintr'un cerc restrâns — se ducea la Câmpulung. 

Cine rămânea în Bucureşti se mulțumea cu grădinile Sta- 
vri și Raşca dacă era din lumea bună, sau cu Giaferul, gră- 
dina cu cai, Leul și cârnatul, dacă era de a doua mână. 

Din când în când câte un circ de vară care'și instala ba- 
raca pe un maidan central, distra pe bucureșteni. Alte ori cu- 
teza câte o trupă de comedii sau de operetă franceză să, de- 
barce la București. Dar altceva nimic. O trupă de teatru ro- 
mânească n'ar fi îndrăznit să anunţe o stagiune de vară la Bu- 
curești. 

De altfel nici nu era lumină, căci intregul oraș era lumi- 
nat cu petrol. 

Gazul aerian a fost introdus și inaugurat mai târziu. In- 
tr'o seară de toamnă am fost scoși din pension,pe două rân- 
duri şi plimbaţi pe calea Victoriei ca să vedem inaugurarea 
gazului. Vremea rece și lume multă se plimba pe străzi. Lu- 
mina becurilor juca permanent, fiindcă instalaţia, era, pe 
semne, primitivă, iar sita Auer nu era încă; inventată. La tea- 
trul Naţional o inscripţie în litere de flacări se juca și prelingea 
balconul, din bătaia vântului. , 

Din timp în timp veneau în Bucureşti și celebrităţi străine. 
Imi amintesc pe Adelina Patti. Imi amintesc de Madame Kel- 
ler frumoasa stea a unei trupe de operetă franceză, care ne-a 
adus de la Paris, muzica și teatrul lui Offenbach. Marii trage- 
diani Rossi si Salvini au venit mai târziu, 

Dacă nu erau cabareturile de noapte erau grădinile de 
vară, 

Incontestabil că bucureșteanul jertfește prea mult pe al- 
tarul mâncărei, băuturei şi petrecerilor, iată de ce viaţa de 
noapte cu vin bun și cu lăutari a cultivat-o cu sfințenie. 

Herăstrăul vechiu era grădina de predilectie a bucurește- 
nilor. Mai târziu s'a deschis și Herestrăul nou dar fără prea 
mare succes. Şi mai era și Teiul unde se făceau petrecerile. 
ziua și unde cheflii se scăidau când se încălzeau prea tare, 

Dar Teiul era un lac periculos din cauza stufului care era 
trădător. Nu odată scăldătorii imorudenți, — fie din cauza 
congestiei, fiindcă se scăldau după mâncare  copioasă, fie că 


www.dacoromanica.ro 


— 73 = 


înotau în locuri unde se încurcau în vegetație, — s'au înecat. 
Când am venit în București era încă recentă în memoria bu- 
cureștenilor oameni de petreceri, nenorocita întâmplare a unei 
tinere femei de viaţă liberă, anume Ioana, vestită pentru fru- 
museţea ei. Ioana, fiind în tovărăşa, mai multor prieteni, prin- 
tre cari și poetul Geanolu, sa dus la Teiu, a petrecut, a băut, 
s'a scăldat și s'a înecat. Poetul Geanolu, amantul ei, era ac 
față. Şi el a cântat-o, în versurile publicate apoi în „Dorul“, 
colecţie de poezii foarte populară pe vremuri 


Ca un crin de vară, 
Ce vântul îngheață, 
Frumoasă, Ioano, 
In valuri perisi! 


Un alt loc de petrecere era moara cu iaz de la Floreasca. 
Nicăeri, în București, nu se găseau raci mai mari și mai gus- 
toși. In jurul iazului erau cabincle de bae foarte primitive. Nu 
era nimic pitoresc. Se mânca raci, pește, ouă şi pui fripți, iar 
vinul era foarte bun. Intr'un an, pe seară, s'a înecat și aci un 
bucătar francez de la Capşa. Apoi clientela s'a rărit. Acea tra- 
gică întâmplare nu a omorît numai un om, dar și localul. 

Bordeiul era grădina populară de vară. 

Aspectul stradelor era cu totul altul cu 50 de ani în urmă. 

Iarna erau, parcă, mai multe căderi de zăpezi, iar primă- 
ria nu le ridica. Una din plăcerile bucureșteanului era să se 
plimbe cu sania. 

De cum se așeza zăpada în straturi groase și se făcea pâr- 
tie, apăreau săniile cu sutele. Nici o birjă nu mai circula şi nici 
o trăsură particulară. i 

Pe lângă numeroasele sănii birjăreşti erau multe sănii 
particulare, toate luxoase, cu mari rețele acoperind caii, cu şi- 
luri dese de clopoței cari atârnau greu de gâtul lor și umpleau 
văzduhul cu zăngănitul. Un lucru care a dispărut compiect din 
Bucureşti este acest sunet de clopoței ce se auzea iarna răsu- 
nànd din toate părțile. Pitorescul valtrapului şi al muzicei clo- 
poțeilor îl regretăm noi cari l-am cunoscut. 

Plimbatul în sanie sub ninsoarea deasă și liniștită era una 
din voluptățile epocei. 

Iarna mai avea şi plăcerea deosebită a balului mascat. 
Incă o petrecere care a dispărut cu desăvârşire. 

D'abia venisem în Bucureşti şi camarazii mă fac să-i cu- 
nosc deliciile. Bineînteles în mod platonic. 

Intr'o Duminică seara fusesem la teatru în companie, dar 
la eșşire ne oprirăm în fața sălci Bossel. Era aproape miezul 


www.dacoromanica.ro 


= 4 — 


nopței ; măştile, unele intrau și altele eșeau. Pe stradă tinerii 
le apostrofau și „se legau de ele“. Măştile ripostau și mergeau 
repede. In serile de bal mascat, Joile și Duminicile, era un spec- 
tacol pe care nu-l mai vedem astăzi pe calea Victoriei. 

Când am venit în București era un singur bal mascat de 
elită, acesta era balul de la sala Bossel. 

Mai erau baluri mascate la sala Franzelaru, la sala 7iep- 
ser, la Pomul Verde, la Jignitza. Apoi un altul la „Dacia“, altul 
ia Hârlău, etc. 

Balul de la Hârdâu era numit astfel, fiindcă măsculiţele, 
mai cu seamă, servitoarele, veneau desculțe, își spălau picioa- 
rele în hârdău, își puneau ciorapii și ghetele sau pantofii pe 
care îi aduceau în mână și apoi intrau în bal. Motivul e lesne 
de înțeles : antreprenorul nu tolera ca măştile să intre în sală 
cu incălțămintea murdară de noroiu sau de zăpadă 

Balul acesta atât de inferior, frecuentat de elementul fe- 
meiesc, era foarte căutat de bărbaţii din societatea mai de 
sus ; tot tineretul băeţilor „de familie“, venea la acest bal spre 
a danța cu servitoarele care, pe vremea aceea erau, de multe 
ori, fete drăgălașe. Pe atunci profesia galanteriei nu era destul 
de răspândită pentru ca să atragă şi să le facă cocote de mar- 
că, pe toate câte erau frumușele. 

Aveam 18 ani când am intrat pentru întâia oară la Bossel. 
Cu toate ifosele ce-mi dădeam ca să mă arăt degajat, cu toate 
că-mi luam aere de Don Juan rafinat, măsculițele experimen- 
tate m'au cunoscut, dintro ochire, că sunt agiamiu. Două 
măști în domino negru m'au luat în primire şi cu toate împotri- 
virile mele, m'au dus la bufet și mau silit să le plătesc un cor- 
net de bomboane. Costa 4 lei. 

Am plecat, dar m'am reîntors, auzindu-mi numele chemat 
de un camarad. In dosul galantarului măsculiţa mea schimba, 
cu unul din chelneri, cornetul pentru 2 lei. 

Am aflat după aceea, cum că prin balurile mascate cir- 
culau un număr de veterane ale galanteriei cari, ne mai pu- 
tându-și agonisi viața într'altfel, se acopereau cu un domino 
și o mască, pândeau pe naivi și le storceau, nenorocitele, câţiva 
lei, pâinea de a doua zi. Fie sub pretextul leului pentru gar- 
derobă, fie printr'un cornet de bomboane, fie sub pretextul 
leului de birjă, aceste femei. după câteva ore de stăruințe şi 
de cersetorie. izbutea să câștige 8 sau 10 lei cu cari trăiau 
două-trei zile, până la balul viitor. Lovitura cornetului era cu- 
noscută, ele il obținea de la client numai spre al revinde 
imediat ţal-chelnerului pe prețul jumătate. 

Mai târziu balurile mascate au degenerat căci, după des- 
ființarea sălei Bosel, ajunseseră cotidiane la sala Edison. Dar, 


www.dacoromanica.ro 


ca tot lucrul trecut de vreme, au murit, și pentru totdeauna. 

Toamna erau mustăriile si tăerea. 

La unele răspântii anumite erau instalate teascuri și li- 
nuri în care se fabrica mustul. Aceste mustării funcționau în 
baza unei taxe ce plăteau axizarilor primăriei. Lângă mus- 
tărie era grătarul cu cârnaţi, apoi, mai pe la margine, venea 
și jarcalețul și se încingea și joaca. Bineînţeles că, de multe 
ori, afacerea se sfârșea cu păruială și la comisie. 

Pe vremea aceea poliția avea cu totul o altă organizare; 
nu existau circumscripțiile și nu existau inspectoratele; nu 
erau decât 5 comisari pentru întreaga Capitală cu subcomi- 
sarii respectivi. 

Când am venit în București prefect al poliției era Vasile 
Hiotu, tatăl ministrului actual al Palatului Regal. Director al 
poliţiei un colonel Murat. Seful sergentilor de oraş Sașa An- 
tonescu. Sub şeful sergenţilor vestitul tist Sarandi, fratele ac- 
triței Frosa Sarandi. Acest Sarandi, mai popular sub numele 
de „tistul”, era o figură tipică a Bucureștilor, scund, purta un 
barbişon subtire și două mustăţi lungi, călărea un cal mic alb 
şi avea pe mână, legat cu o curea, un biciu după modelul ru- 
sesc. 

Ce vremuri, nu'i aşa: 

Cei cinci comisari erau: Romniceanu în roşu, Miulescu — 
cel cu crima din str. Soarelui — în verde, Gălășescu în negru. 
Slăvescu în galben. In albastru era un bătrân al căruia nume 
nu-l mai rețin. 

Dulapul era încă în floare. Așteptam Paștele cu nerăbdare 
pentru multe lucruri, dar mai ales pentru bordei și pentru 
dulap. t 

Erau dulapuri mici numai de patru polițe, acestea n'aveau 
mare clientelă, dar erau și dulapurile cu 6 și chiar cu 8 polițe. 
Cele mai multe erau, însă, cu 6 polițe. 

Imi amintesc de două din acestea, cari erau foarte căutate 
și atrăgeau o lume imensă; dulapul din capul stradei Duduști 
și dulapul din şos. Ștefan cel Mare. Dar moravurile noui au 
desființat o întreagă și depărtată tradiție. 

Petrecerile bucureștene erau nedespărțite de lăutari. Lău- 
tarii înveselesc și au înveselit din timpuri pe care nu le pu- 
tem preciza, lăutarii bucureşteni erau oaspeți iubiţi ai tuturor 
chefurilor. 

Cel mai bătrân lăutar pe care lam cunoscut încă din casa 
părintească era Marinică. Foarte vestit pe vremuri, când lam 
văzut pentru întâia oară era aproape retras din activitate. Era 
un bătrân cu barba albă, foarte mic de statură, dar încă vioiu. 


www.dacoromanica.ro 


Sa încercat să'mi dea câteva lecţiuni de vioară. Dc şi ins- 
trumentul îmi plăcea mult, n'aveam aptitudini. 

Lăuţarii epocei erau: Angheluș celebru muscalagiu, Pă- 
dureanu bătrânul, Ionică Dinicu, tatăl lui Grigoraş Dinicu. 
Ochi Albi bătrânul, Pădureanu  surdul care cânta la berăria 
Strobel, al doilea Angheluș din Ploești care, în realitate nu 
era Angheluș, ceva mai târziu Marin Buzatu chitarist şi cân- 
tăreţ, un alt lăutar numit Muscalu, care avea în repertoriu us 
cântec pe care-l cânta râzând cu hohote, ete. 

Pădureanu — nu surdul — a făcut senzaţie la expoziţia 
din Paris și în Rusia. 

Alături de lăutari erau viorişti streini. 

Mai întâi Wiest, o figură foarte expresivă și foarte popu- 
lară a epocei. Fără să fi fost un artist mare, era, însă, un 
muzicant care cânta cu tot sufletul. Wiest cânta cu mâinile, 
cu picioarele, cu ochii, cu toată fiinţa lui, arcușul sălta pe 
coarde în voltigiuri fantastice, era un pasionat și un fantasc 
care entuziasma și ridica sala în aclamatiuni furtunoase. 

A fost cel mai popular viorist pe care l'a avut Bucureștii. 

Mai târziu au venit fraţii Schipek, doi viorişti boemi de 
mare valoare. Mai ales cel mare. 

Schipek cel mare era cu mult superior fratelui său, şi era 
un executant de un rar talent. Era aproape un virtuos desti- 
nat la o mare celebritate dacă viţiul băuturei nu Var fi omorât 
prematur. 

Capelmaistrul Hübsch a fost şi el o figură populară. La 
teatrul Naţional când dirija orchestra, plăcerea cea mai mare 
o avea când galeria îi cerea un cântec. Când, după executarea 
unei bucăţi clasice, răsuna de sus strigătul: ,„,Sârba!”, Hubsch, 
se înălţă pe scaun, apuca bagheta, ridica ochii către galerie 
și dădea semnalul. Şi orchestra ataca o sârbă pe care capel- 
maistrul o dirija într'un tempo vivace. Si aplauzele izbucneau 
de sus pentru marea fericire a artistului. 

Acestui neamt îi plăcea poporul și îi iubea fanteziile. 


BACANII: Bucureștiul a avut întotdeauna băcănii bine 
garnisite fiindcă românului i'a plăcut să trăiască bine. 

De și am avut la București atâţi băcani de frunte, totuși 
aproape nici o firmă n'a ajuns până în zilele noastre. Și din 
acest punct de vedere fragilitatea tuturor lucrurilor și lipsa 
spiritului de continuitate ne deosebește. 

Cel mai însemnat băcan al timpului era Staicovici. Ne- 
gustor de vremea veche, ponderat, cinstit, conştiincios, serios, 
fisură impunătoare, parcă’! văd încă în ușa prăvăliei de pe ca- 


www.dacoromanica.ro 


— 7 - 


tea Victoriei, întrun lung pardesiu cenușiu, cu ochelarii pe 
nas, privind de sus. Era prototipul negustorului din vremea 
aceea, a marelui negustor cu greutate care însemna mult. 
Staicovici, dacă n'a lăsat în urma lui băcănia, a lăsat fabrica 
de conserve și pe fiii săi în frunte cu doctorul Staicovici, ocu- 
listul distins și medic șef al Capitalei. A fost cel dintâi român 
care a îndrăsnit să atace această industrie, și cel dintâi care a 
sustras clientela românească birniciei conservelor streine. 

Băcani mari mai erau: Păun Popescu în hanul Zlătari, 
Martinovici și FPundescu in Lipscani, Sălcianu şi Câmpineanu 
(azi hotelul Simplon), Colţescu şi Petrache Ion în casele Cre- 
țeanu (astăzi Palatul Băncei Naţiunei), Cavadia, Rietz în strada 
Carol, Angelescu în fața palatului regal, etc. 


BISERICILE: Bucureștii au fost un oraș cu foarte multe 
biserici; aproape pe fiecare stradă era o biserică; însă multe 
din ele au fost dărâmate. 

Pe calea Victoriei numai între cheiul Dâmboviţei şi Piaţa, 
Teatrului au fost dărâmate trei: una era biserica Măgureanu 
în fața liceului Sf. Sava; a doua Sf. Ion pe locul unde se află 
astăzi Casa de depuneri; a treia, biserica Sărindar pe locul 
squaruiui Cercului militar. 

Biserica Zlătari a fost cu totul renovată, 

Biserica Domnița Bălașa nu era decât o mică bisericuţă. 
Mai târziu a fost refăcută cu totul. 

Multe biserici au fost dărâmate în acest interval de 50 de 
ani, dar nu am să mă ocup de ele. 


LIBRARIILE: Din toate librăriile de astăzi două singure 
existau la 1871, librăria Socec și librăria, Ioaniţiu. Pe atunci 
mai erau: Librăria Danielopolu în colţul Pasagiului Român, 
librăria Ioanid, librăria Vartha, mai târziu librăria Haiman. 


TIPOGRAFIILE: Cele mai însemnate erau: tipografia Is- 
pirescu, Conduratu, Göbl. Mai erau încă şi altele, precum a lui 
Weiss, a lui Cucu, etc. 


FARMACIILE: Farmacii ținute de români nu cred să fi 
fost pe atunci. Comerțul farmaciei a fost introdus În Romå- 
nia de saşi. Cele mai multe farmacii. dacă nu chiar toate, erau 
ale saşilor. Imi amintesc mai multe nume, precum: Brus, Thois, 
Türingher, Risdörfer. 


DOCTORII: Nu mai trăesc de cât foarte puțini medici de 
pe acele vremuri. Doctorul Măldărescu venise atunci tânăr 


www.dacoromanica.ro 


— 08. — 


dela Paris. Mi-l aduc aminte, fiindcă locuind la o rudă în stra- 
da Mihai Vodă a fost chemat ca să mă examineze pentru o ră- 
ceală. Mai trăeşte şi doctorul Severeanu, cunoscutul chirurg. 

Der medicii cunoscuţi, cu reputaţie stabilită, unii bătrâni. 
alții în puterea vârstei erau: doctorul Carol Davilla, cea mai 
populară figură medicală ə Bucureștilor, doctorul Marcovici, 
doctorul Obedenaru, cara se ocupa mai mult de literatură de 
cât de medicină, doctorul Fotino. doctorul Polizu, doctorul Fia- 
la, doctorul Protici, doctorul Atanasovici, doctorul Calenderu, 
doctorul Teodori, doctorul Felix, doctorul Turnescu. doctorul 
Alexianu, etc. 


MAGAZINE: Cine mai poate recunoaşte Bucureștiul? Co- 
merţul său a luat cu totul o altă înfățișare. 

Lipscanii, unde astăzi domină aproape exclusiv firmele 
evreești, pe aceea vreme era al firmelor românești sau al firme- 
lor bulgarilor și ale grecilor romanizați. Imi mai amintesc 
numele: Stancu Bechianu, Radulianu, Martinovici. Păun Po- 
pescu, Dancovici, Pundescu, Coemgicpolu. 

Cele mai mari magazine cu articole de mode erau române 
sau franceze. Pentru pălării era Madame Volays. Pentru mă- 
tăsuri magazinele Aur villes de France şi A la ville de Lyon. 


AVOCAȚII: Cei mai însemnați avocaţi ai epocii erau: Bo- 
sianu, considerat ca cel mai mare jurisconsult al ţărei şi având 
cea mai mare autoritate cât şi Gheorghe Costa-Foru. 

Amândoi aceștia s'au dus la Paris fiind oameni maturi. Au 
luat doctoratul în drept ia o vârstă relativ înaintată. 

Avoi se citau numele avocaţilor: Vasile şi Constantin Boe- 
rescu, G. Danieleanu (Danielopolu), care începea, Gheorghe 
Vernescu, Vericeanu, Petre Grădișteanu, Take Giani. Aceștia 
doi din urmă mai tineri, ca şi Gheorghe Cantili, profesor de 
drept penal la facultatea de drept. 

Aspectul Capitalei, ziua și noaptea, era cu totul deosebit. 

Tribunalele erau instalate în casele, astăzi pe jumătate 
dărâmate, lângă Teatrul Lyric, şi pe trotuarul din faţă) vechiul 
anticar evreul Zwiebel. Acesta era un om foarte cum se cade. 
Cunoscut de toată lumea juridică și mare bibliofil. A lăsat un 
fiu care face acelaşi comerț, însă fără dulap pe stradă. 

Cilibi Moise, un tip original, poate cel mai original al Bu- 
cureștilor, avea baracă de mărunţișuri lângă podul de la 
Doamna Bălasa., 


CRACIUNUL: Au trecut 50 de ani şi par'că era eri. Am 
rămas fireste tot ce-am fost şi mi se pare că nimic nu este 


www.dacoromanica.ro 


schimbat. Văd, ca şi în copilăria mea, tot felul de oameni cu 
tot, feluri de vărste, și văjd sexele diferite, și soldaţi trecând cu 
pasul târâș și preoţi cu bărbile lungi și cărunte și mi se par 
toți că sunt aceiaşi, 

Şi cu toate acestea din câţi camarazi am cunoscut în cele 
dintâi clase liceale, din foștii mei colegi dela universitate, din 
cei câți-va cu care am început gazetăria cât de puţini au ra- 
mas! 

Spuneam deunăzi unui prieten că încep să mă simt străin 
si singur. Aproape toţi oamenii generaţiei mele şi a genera- 
tiilor mai apropiate de a mea, fie mai dinainte, fie mai din 
urmă. au căzut în mersul vecinic neobosit către o ţintă, de toţi 
necunoscută si care este neantul şi eternitatea. De câte ori îmi 
arunc ochii împrejurul meu văd că mai lipsește unul. Si tot 
astfel va fi până la cel din urmă. 

Crăciunul dela 18712 

Vârsta de atunci îl aştepta cu nerăbdare. 

De pe la ceasurile 10 din seară. începea să răsune Bucu- 
reștiul de strigătele ascuţite ale colindătorilor, în noaptea a- 
junului. Pe vremea acea colindătorii erau copii din maha- 
lale, coviii oamenilor săraci cari eşeau ca să aducă, acasă. acolo 
unde erau vetrele mai reci și inimile mai pustii, tot ce puteau 
aduna ca mere, nuci şi covrigi, 

Centrul comercial era mai rece și mai puţin primitor de 
astfel de manifestaţiuri tradiţionale, însă cu cât te depărtai 
către margine, răsuna tot mai des cântatul cristalin al copii- 
lor: „Bună dimineaţa la moș ajun! Ne daţi? Ne daţi?”. 

Fără să cred în magia datinelor am ascultat şi aud şi as- 
tăzi cu plăcere acest cântat prevestitor de ceva nedesluşit dar 
care în totdeauna înduioşează. Si când îl mai aud astăzi în 
spre răvărsat de zori, îmi reamintesc melancolic de anii cei 
fără de grijă, anii tuturor speranţelor, ani care mau să se mai 
întoarcă 

Când au mai trecut doi ani după ce am venit în București 
am plecat şi eu cu „bună dimineața“. Era pe vremea aceea obi- 
ceiul că si liceanii adunaţi în grupuri măricele. care de multe 
ori ajungeau până la 40, să plece cu moș ajunul. Fiindcă erau 
pe acea vreme multe case care respectau datina şi'şi făceau 
o plăcere și o petrecere din primirea colindătorilor. 

Era actorul Pascaly care, de cu seară se instala în an- 
tretul casei, din dărătul unei mese mari pe care se aflau coșuri 
cu nuci, cu covrigi de cei mici, cu mere, cu pahare pentru vin, 
cu samovarul cu ceaiu. Și alăturea damigenele cu vin. Până 


www.dacoromanica.ro 


aproape de ziuă Pascaly primea neobosit şi vesel şi ura copiilor 
sănătate şi un an mai spornic şi ciocnea paharul şi avea câte 
o vorbă bună pentru fiecare. 

Era și profesorul nostru de limba elenă de la liceul Sf. Sava 
care primea prietenește. Intr'o căsuţă mai mică asistat de 
fiica, lui, o frumoasă și încântătoare tinereţe brună, — moar- 
tă prematur ca soţie a unui ofiţer Olănescu, — Ilie Benescu 
primea, împărțea, ciocnea dar şi bea. Căci îi plăcea vinul cel 
bun pe care îl găseai în Bucuresti pe vremurile acelea. 

Mai erau şi alţii, mai erau si altele. Diavolii de băeţi cu- 
noşteau oare cari tinere drăgălăşenii bucureștene care res- 
pectau tradiţia şi primeau colindătorii. 

Intr'un an oarecare ne-am adunat mulţi, eram aproape 
de patruzeci, dar nu'mi mai aduc aminte de nici unul. Știu 
numai că printre noi era şi Alexandru Macedonski. Tot cioc- 
nind paharele prin casele pe unde trecusem am ajuns destul 
de amețit la locuinţa surorilor Laura și Smărăndiţța B. unde 
întreaga familie era adunată. Am fost primiţi cu braţele des- 
chise. Drept mulțumire am vărsat un pahar de vin peste mâ- 
neca d-şoarei Laura care, în camizolă albă, făcea onorurile 
casei. 

După colindă) venea Crăciunul cu toate stelele, vicleimuri- 
le şi balurile mascate. 

Trecând vremea toate obiceiurile au degenerat. Mai târziu 
băeţii cu steaua ori cu vicleimul nu maierau de cât nişte 
țigănuși sau alți derbedei din pleava mahalalelor care intrau 
prin curţi pentru ca să fure. Apoi biata datină a devenit o 
meserie pentru exploatatorii perverşi. Oare-cari ţigani profe- 
sioniști formau cete de copii pe care îi încorporâu în grupuri, 
îi învățau câteva cântece de stea şi îi urmăreau la distanță. 
Când copiii eseau dintr'o curte antreprenorul era lângă ei și 
le lua tot ce încasase. Bine înţeles copii erau plătiţi în moaâ 
derizoriu cu câţiva goloani pe noapte. 

Poliţia primind numeroase plângeri în urma hoţiilor să- 
varşite, şi fiind pusă în cunoștintă despre felul în care sunt 
exploataţi copiii cu steaua, a luat într'un an dispoziția de a in- 
terzice cu totul și colinda și vicleimul și steaua. 

In timpul ocupaţiunei dușmane, toate acestea au fost ri- 
guros oprite. După războiu s'a acordat oarecare libertate, dar 
cu autorizaţia poliției. 

Stelele erau foarte numeroase pe vremea venirei mele în 
București, iar populaţia le primea bucuros. Dacă eşeai seara 
pe stradă, nu făceai doi paşi şi întâlneai o stea; iar dacă te 


www.dacoromanica.ro 


a BI 


opreai înaintea unei curţi în care stelarii cântau la fereastră, 
auziai aceste cântece: 


In orașul Viileem 

Veniti, boeri, să vedem 

Că astăzi ni s'a 'nplinit 

Proorocirea de demult 

Că se va naște Hristos 

Mesia cap luminos 

Din fecioara Maria 

Din neamul lui Avram 
Etc. 


Sau: 


Trei crai dela răsărit 

Spre stea au călătorii 

Și au mers precum citim 

Până la Ierusalim, 

Acolo cum au auns, 

Steaua în nori s'a ascuns 
Etc. 


Vicleimuri erau iarăşi numeroase: astăzi d'abia dacă 
întâlnim doar câte unul, Acum cincizeci de ani actorii viclei- 
mului erau amatori, cari asociați lucrau pe socoteala lor; 
astăzi este iarăşi o afacere a întreprinzătorilor cari exploa- 
tează pe cei cari joacă, 

Vicleimul — Betleemul, orașul unde sa născut Christos — 
când era complect, fiindcă erau vicleimuri mari și vicleimura 
mici, — era compus din următoarele persoane: 

Irod împăratul era îmbrăcat cu mantie roșie încadrată cu 
blană albă, cu sabie, coroană, etc. 

Ofiţerul îmbrăcat în costumul legionarului roman. 

Cei Trei crai, adică Magii cu costume orientale, anume 
Gașpar, Melhior şi Baltazar. 

Pruncul, copil între 12 și 14 ani. 

Paiaţa îmbrăcată cu haine strâmte și cu diferite petice. 

Moşul cu mască, barba lânoasă cu cojocul și căciula în- 
toarse pe dos. 

Vicleimul, bine înțeles, a degenerat. De unde  vicleimul 
original avea un dialog inspirat din mistere sau nașterea lui 
Hristos, cu vremea sa vulgarizat și chiar s'a trivializat. Ast- 
fel am ajuns la vicleimul zis „fără perdea”. care nu mai are 
nimic comun cu vicleimul tradițional. 


www.dacoromanica.ro 


— 83 — 


Acum cincizeci de ani vicleimul ca şi steaua erau încă in 
multă favoare. Tradiția spunea că, oricărei case care va primi 
vicleimul, îi va merge bine, că oricărei case care respinge 
steaua ii va merge rău. Se'nţelege că acestea erau eresuri bine 
întreţinute de cei interesaţi, dar care avea credincioşi în oame- 
nii de pe vremuri. Cu încetul, tradiţia a pierdut înrâurirea şi 
lucrul a dezenerat. 

Când vicleimul era încă pur, oamenii vicleimului mare 
intrau în case, depuneau cutia care figura orasul Betleem. 
Irod se aşeza pe scaun, având la dreapta și la stânga câte un 
soldat, apoi ordona să i se aducă înainte Cei trei Magi sau 
Crai de la răsărit prinși pe cuprinsul împărăției lui Irod. Când 
trupa pleca întru căutarea lui Isus, corul cânta: 


In orașul Vitleem 

Veniți cu toți să vedem 

Că astăzi ni s'a născut 

Domnul cel fără de 'nceput 
Etc. 


TIPURI BUCUREȘTENE 


Pe vremea întâiei mele tinereţi, Crăciunul venea in tot- 
deauna cu purcelul fript, cu sarmalele, cu caltaboșul şi cu 
cozonacii. Ziua întâia era a meselor în familie, ziua de-a, doua 
a meselor pe la prieteni, iar ziua de-a treia a vizitelor. 

In această privinţă, multă schimbare nu s'a făcut în Bu- 
curești. 

Bucureştii aveau pe atunci câteva specimene, câțiva „tipi“, 
cum s'ar spune astăzi, sau chiar câteva „numere”. 

Unul era Cilibi Moise. , 

Cilibi Moise era un ovreiu vânzător de mărunțișuri, îm- 
povărat de o casă de copii, foarte de spirit dar şi tot pe atât 
de fără de noroc. Cine nu-l cunoștea în București? 

Cuvintele lui de duh circulau din gură în gură -— ba au 
fost chiar şi tipărite într'o broșurică pierdută, hine înţeles, 
pentru cei de astăzi. 

Ca orice vânzător ambulant Cilibi Moise era nomad, locul 
lui de vânzare era când în ușa unei cafenele. când lângă un 
pod al Dâmboviţei, când în piaţă, etc. etc 

Odată avea masa lângă podul gârlei dela Doamna Bălașa. 
Pentru a face reclama articolelor ce vindea avea vorbele lui. 
De pildă: 

„Doi lei perechea de mânuşi, doi lei! In altă parte daţi 4 


www.dacoromanica.ro 


lei ca să vă căzniţi câte două. săptămâni să le rupeţi, la mine 
daţi 2 şi le luaţi rupte gata”. 

Sau: 

„Un leu ciorapul, un leu ciorapul. Pe ăl de-al doilea îl dau 
gratis!” 

Intro zi, vara, apare la cafeneaua Fialkovski încălțat cu 
ghete nouă. Cum îl văd, toţi îl iau în primire, 

-— Bre, dar ce frumoase ghete! Dar cât ai dat?... Dar de 
unde le-ai luat? 

Cilibi Moise, răsturnat pe un scaun, ridică piciorul drept 
și-și arată gheata care în adevăr, era de bună calitate. 

-— Bune și eftine, răspunde el, fiindcă numai Cilibi Moise 
ştie să târguiască,. 

— Dar de unde le-ai luat? 

— Dela Steaua Albastră, în uliţa franţuzească. 

— Si cât ai plătit? 

— Şase lei. 

— Sase lei?!, exclamă toţi într'un glas. 

Fe vremea aceea, magazinul care avea cea mai bună în- 
călțăminte gata era Steaua Albastră, iar perechea de ghete de 
întâia calitate, marca Polak dela Viena, costa 12 lei. 

— Mă, nu minţi? întrebă cei de față, miraţi. 

— Să n'am parte de copii, să mor aici pe loc dacă spui o 
minciună! Eu am plătit 6 lei. 

Imediat, un număr de clienţi se aruncă, claie peste gră- 
madă în două trăsuri şi... mână la Steaua Albastră. Iar Cilibi 
Moise rânjea. 

Peste douăzeci de minute ceata se întoarce furioasă. Dar 
evreul era impasibil. 

Un potop de imprecaţiuni izbucnește. 

— Măgarule! Ţi-ai râs de noi! Şi te-ai jurat și pe copii! 
Ghetele costă 12 lei; de ce ne-ai minţit?... 

— Staţi, domnilor, eu nu vam minţit. E adevărat că 
perechea de ghete costă 12 lei, dar eu când vam spus că am 
plătit 6 lei nu v'am arătat de cât piciorul drept. O gheată 
costă 6 lei. 

Un ah „tip” era „Chimiţă”. Chimiţă nu era numele lui. 
Chimiţă era numai o poreclă pe care i-o pusese bucureştenii 
din cauză că omul, fiind un maniac, şi chiar puțin de- 
ment, circula pe străzi îmbrăcat cu o eleganţă extravagantă, 
ridicolă şi cu aere de grandoare. 

Porecla Chimiţă a rămas în limba bucureştenilor foarte 
multă vreme, Orice om care se îmbrăca pretențios și lua aere 
afectate era un Chimiţă. Astăzi vorba nu se mai întrebuinţează 
şi nu mai are înţeles. 


www.dacoromanica.ro 


— 84 — 


„Sânge-rece” era un alt tip bucureștean. Era dement de-a 
binelea. Era neamţ de origină și se numea Wentzel. Nu-mi dau 
seama cum a dobândit această poreclă, știu numai că, de câte 
ori eșea pe stradă îl vedeam mărunțel, îmbrăcat în haine uzate, 
fără guler la cămașe și gonind repede. De cum îl zăreau, copiii. 
birjarii, toți oamenii din popor, imediat îl luau în primire. Din 
toate părţile răsunau strigătele: „Sânge-rece! Sânge-rece”, iar 
el furios, făcând spume la gură alerga să se sustragă atacuri- 
lor; gonea câte un băeţaș care "1 plictisea mai tare şi profera, 
cu o iuțeală neiînchipuită, o serie de îniurâturi originale, in- 
ventate de el și care făceau deliciul tuturor trecătorilor. 

Şi porecla Sânge-rece a fost multă vreme întrebuințată şi 
se aplica celor cari, în discuţiune, se aprindeau peste măsură 

„Bărbucică”' era altul. Acesta era un ramolit, slab de minte 
în toată viața, pe care bătrâneţea îl clasilicase drept un perso- 
nagiu ridicol. Când au fost descoperite upele feruginoase dela 
Văcărești, glumeţii iau spus că dacă se va spăla cu apa aceasta 
se va întări ca fierul. Rezultatul a fost că barba lui Bărbucică 
s'a înroșit pentru marea bucurie a bucureştenilor. 

„Ibric” era un tip foarte cunoscut pentru un viciu ruşinos 
pe care îl practica. Fusese de foarte multe ori surprins chiar 
în locuri publice, fusese arestat, dar, bineînţeles, fără urmări. 
Era mărunțel, slab, purta barbete negre ruseşti și era șaşiu. 
Numele său era Ionescu şi profesia: funcţionar public. De 
altfel Ibric era universalmente cunoscut. De câte ori trecea pe 
stradă era privit cu repulsiune şi aproape toată lumea îl arăta 
cu dezetul. 


VIAŢA BUCUREȘTEANA 


Viaţa, bucureșteană era cu totul deosebită. 

Pentru societatea de sus câtă schimbare? Când intrai în 
sala teatrului Naţional în serile de Operă italiană, vedeai în 
toate lojile elita socială tronând. Toate lojile benoare erau 
abonate sau mai toate şi în fiecare o familie cunoscută. Flo- 
rești, Filipești, Oteteleşeni, Cantacuzineşti, Şuţulești, Văcăreşti, 
Creţuleşti, Manu, Creteni, etc. Din toată lumea aceasta n'a 
mai rămas nimic sau aproape nimic. Burghezia, care domină 
astăzi, pe vremea aceea de-abia începea să îndrăznească. Rar 
câte unul. câte un Boerescu, sau vreun alt exemplar ilustru al 
clasei de mijloc îşi lua locul la banchetul celor mari. 

Personagiile de frunte cari dominau și politica şi viața 
socială erau: un beizade Mitică Ghica, presedintele Camerei, 


www.dacoromanica.ro 


generalul I. Em. Florescu ministrul de război şi încă câțiva din 
marea aristocrație a ţărei. 

Două saloane bucureștene ţineau recordul: acela al doam- 
nei Oteteleșanu, unde este instalată astăzi Terasa Oteteleşanu 
şi acela al Principesei Irina Grigore Suțu în casele din str. 
Colţei, ocupată de biurourile Municipiului București. 

Salonul doamnei Oteteleşanu era cel dintâi fiindcă o in- 
timitate mai mare îl lega de lumea elitei bucureștene. Şi, prin 
elită, nu se înțelegea numai oameni Ge sânge, ci tot ceea ce 
avea un nume sau o situație în politică, în magistratură, în 
barou, în armată, în diplomaţie, în literatură, etc. 

Salonul Oteteleșanu te consacra. Spre a fi cineva în lumea 
de sus trebuia să treacă prin acest salon şi pe sub autoritatea, 
acestui matronagiu. Aci se lansau fetele în lume, aci se lan- 
sau tinerii, aci se înodau intrigele sentimentale, aci se puneau 
la cale căsătorii, aci se hotărau și multe combinatii politice. 

Acest salon era deschis întregului Bucureşti „din socie- 
tate”. 

Un astfel de salon primitor nu mai există astăzi. 

Cel de al doilea salon era al principesei Irina Suţu. Acesta, 
tot atât, de larg primitor, era deosebit. de celălalt printr'o nuanţă 
de oarecare rezervă mai mare. Dar, de asemenea întregul Bucu- 
reşti circula, în zilele hotărâte. 

In salonul d-nei Oteteleșanu n'am intrat pe când în salonul 
prințului Grigore Șuţu veneam în vizită de două ori pe an la 
onomastice. Protocolul era cunoscut. 

Prințul Grigore Şuţu, un om mărunţel cu mustăţi lungi şi 
arnăuțeşti, acum încărunţite, cu tipul clasic al grecului din 
caricatură, întotdeauna elegant, primea în picioare în cel din- 
tâi salon, aproape la uşa holului, pe toți vizitatorii. Si în zilele 
de recepţie vizitatorii erau gloată. In al dolea salonaş princi- 
pesa Irina trona pe un fotoliu luxos iar pe dinaintea ei, în or- 
dinea intrărei, defilau cei care o vizitau. 

Te înclinai, sărutai mâna, te opreai mai lung ori mai 
scurt după cum erai mai intim ori mai puţin, după cum erai 
doamnă sau domn; după rang și importanţă schimbai două 
trei cuvinte de politeță, te înclinai și eșeai. 

In salon mulțimea, era mare, unii veneau, alţii plecau. Prin- 
tul Grigore avea câte un cuvânt amabil pentru fiecare și 
plecai. Toată afacerea nu dura mai mult de zece minute. 

Protocolul era acela al unei Curți, cu mai puţină rigiditate 
şi cu mai puţin fast. 

Familia Grigore Suţu avea un caracter special şi era una, 
din curiozităţile bucureștene. 


www.dacoromanica.ro 


— 86 — 


Aproape în toate zilele când era vremea frumoasă, domnul 
și doamna Grigore Şuţu eșeau la Şosea în echipajul lor sui- 
generis. 

Intr'o trăsură-victoria, Printesa stătea drept, majestoasă, 
iar prințul Grigore mărunțel, ghemuit între perne de unde de 
abia îl vedeai ; iar un câine pudel de o talie mare, în totdeauna 
bine spălat și pieptănat, stătea culcat la picioare. i 

Pe capră arnăutul în fustanelă, cu fesul cu ciucure lung, 
cu sabie și cu pistoale în brâu. Era vechea tradiţie și vechiul 
fast al curților domnești din perioada fanariotă. Arnăuţi nu 
mai erau de cât câţiva în București, mai aveau și alte câteva 
case, printre ele şi răposatul Petrovici-Armis, mareie bogătaș 
al vremei. Astăzi, la 1927, acest spectacol s'ar părea teatral. 

In spatele trăsurei, pe un scaun ridicat, stătea cu mâinile 
la piept un negru copilanădru. Arapul lui Şuţu era o fiinţă 
populară în București. l 

Obiceiul de a avea Negri sau Arapi ca un semn de mare 
lux nu era pierdut cu totul. In anul 1884, când am fost arestat 
5 zile la Văcărești. în urma mişcărilor studenţeşti, am găsit a- 
colo pe negrul din serviciul doamnei Petre Grădisteanu. ac- 
tuala doamnă Theodor Căpitanovici. Negrul, necredincios ser- 
vitor, fusese arestat pentru hoție. 

Am găsit în Bucureşti epoca celei din urmă manifestări con- 
servatoare. Cu căderea cabinetului Lascar Catargiu, patru ant 
după aceea, și cu venirea liberalilor, s'a inaugurat, nu o eră de- 
mocratică, ci înălțarea burgheziei deasupra vechei boerimi na- 
ționalo-fanariote. 

Fiindcă, dacă, precum am spus, vechile familii boereşti din 
neam băștinaș erau încă puternic reprezentate în înfăţişarea 
de suprafaţă a Bucureştilor, înalta societate era împănată cu 
foarte multe familii de origină greacă şi fanariotă. Căci nu toţi 
grecii romanizați erau fanarioți. 

Viaţa publică fiind mult mai puţin desvoltată decât 
astăzi, se înțelege că viața de familie era mai strânsă. Lumea 
petrecea în casă, în cercuri mai mult sau mai puţin restrânse, 
revelionul la restaurant sau chiar prânzurile prin birturi si cu 
toată familia erau lucruri absolut necunoscute. De aceea nu- 
mărul marilor baluri în lumea de sus era destul de însemnat 
pe timpul ernei 

Infăţişarea Capitalei era cu mult mai naţională decât 
este azi. Pe când astăzi, şi mai cu seamă de la războiu încoace, 


- Bucurestii au luat înfățișarea unui oraș curat cosmopolit, pe 


atunci era un oraş pur naţional. Pretutindeni, la spectacole, în 
cafenele, în cofetării, în birturi, la șosea, ori unde, nu erau decât 
români. Rare ori întâlneai câte un străin, și când îl vedeai îl 
arătai cu degetul. 


www.dacoromanica.ro 


— 81 — 


Iată de ce toţi ne cunoșteam ori unde iar astăzi nu mai 
cunoaștem aproape pe nimeni. 

Un om despre care se vorbea pe vremea aceea, de unii cu 
admirație, de alţii cu ură, de alţii cu temere, era Ionel Is- 
voranu, 

Ionel Isvoranu. fost ofițer de cavalerie, descendent dintr'o 
familie boerească din Oltenia, unchiul lui Alexandru Marshi- 
loman, era un fel de teroare a Bucureştilor. 

Om de lume, de altfel, însă un chefliu de întâia forţă, avea 
banda lui cunoscută și temută. Când intra prin locurile de pe- 
trecere, mai ales prin localurile de noapte și prin grădinile din 
afară de oraș, era îngrijorare. La cea dintâiu supărare lonei 
Isvoranu sărea la bătae cu întreaga lui companie. Nimeni nu 
putea să i se împotrivească, fiindcă Ionel Isvoranu, pe lângă 
prestigiul invincibilităţii lui, adăoga numărul, forta organizată, 
o mare îndrăzneală și o grozavă agerime în luptă. 

Isprăvile lui Isvoranu se citau cu duzinele, căci nu trecea 
o săptămână fără să nu se audă că Izvoranu a mai făcut încă 
una, 
O ispravă a fost bătaia de la Opera Italiană, 

Din diferite motive foarte copilărești, Isvoranu și banda sa 
nu voiau să permită unei primadone să cânte. De câte ori ar- 
tista eșea în scenă, amicii lui Isvoranu, cu acesta în frunte, 
începeau să fluere și făceau atâta sgomot încât reprezentaţia 
nu putea urma. In sfârșit, poliția fu nevoită să intervie. Pretec- 
tul Hiotu luă măsuri la viitoarea reprezentaţie, postă în holul 
Teatrului Naţional un număr de polițiști şi îndoi posturile de 
jandarmi călări, 

Sala teatrului era plină. Când primadona apăru pe scenă 
o furtună de fluerături izbucni din sală. Atunci poliţia inter- 
veni și o crâncenă bătaie începu. 

Din ceata lui Isvoranu făceau parte, între alţii, un fiu al 
generalului Christian Tell, cât şi tenorul Theodor Popescu, un 
om de o statură herculană, foarte puternice şi foarte frumos 
bărbat. Fiindcă purta plete lungi, doi jandarmi lau înșfăcat 
de păr şi numai așa lau putut domoli. Isvoranu biruit şi vă- 
zându-se ameninţat sări din stal în benoara fostei sale soţii și 
se refugie acolo. Acest scandal fu cauza, unei agresiuni în contra 
> prefectului Hiotu. 

Una din plăcerile favorite ale lui Isvoranu era să iasă 
seara pe Podul Mogoşoaiei şi... să se lege de femei, cum se 
spune în limbajul popular. Câteodată el şi ceata, luau scaune 
de la cofetăria Pialkovsky, le ducea până pe trotuarul Podului 
Mogoșoaiei (calea Victoriei) chema câţiva vânzători de ziare pe 
cari îi comanda, şi le da ordin să ridice poalele femeilor care 


` 


www.dacoromanica.ro 


— 88 — 


treceau. Și, cum pe vremea aceea, cocote erau puţine, cele mai 
multe victime ale acestor agresiuni, erau chiar la braţul băr- 
baţilor. Dar cine îndrăznea să se opună lui Ionel Isvoranu ? 

Ionel Isvoranu întrebuinta de multe ori pe acești vânzători 
cărora le distribuise numele fruntașilor partidului conservator 
de la guvern, în special ale miniștrilor. 

In adevăr desele lui conflicte cu poliţia îl arunca în opo- 
ziție. Una din formele acestei opoziții era aceea de a ridicula 
pe miniştri, dându-le numele vânzătorilor de ziare. Aceștia, 
când se întâlneau prin localurile publice se strigau nu pe 
nume, ci pe poreclă : era Costatoru, Boerescu, Catargiu, Beiza- 
deaua, etc. 
| Ionel Isvoranu a sfârşit rău. In aful 1877 exasperâră pe 

țăranii de pe moșia lui aceștia i-au asediat casa. Isvoranu era 
crud. dar era brav: s'a baricadat și s'a apărat împușcând în 
mulţime, dar țărănimea înfuriată a spart ușile și Pa sfâșiat, 

Când îmi amintesc de epoca aceea şi când mă gândese 
cum că faptele lui Isvoranu, care astăzi ar ridica, presa și în- 
treaga opinie publică, pe vremea aceea erau privite ca ino- 
cente petreceri ale unui cuconaș, nu pot să nu spun că, oricare 
ar fi ticăloşia oamenilor, vremea are, în mersul ei înainte, vic- 
torii morale pe care le prețuim numai când ne uităm înapoi. 

Oare ce vor zice urmașii noștri de peste o sută de ani, des- 
pre epoca în care trăim ? 


MORAVURI ȘI FARSE 


Pe vremea aceca se întâlnea încă adevărata veselie. Ca- 
menii râdeau cu toată inima. Se făceau farse cari făceau epocă, 
Se vorbea de ele ani îndelungaţi și tot se mai făcea haz. 

Trăiau pe vremea aceia doi domni Creţeanu : unul Ulysse 
şi celălalt Nicu. 

Ulysse Crețeanu nu era numai un fecior de boer, un om 
inteligent şi îndemânatec, o ființă amabilă şi plăcut în socie- 
tate, Ulysse Creţeanu, era o instituţie. 

Ulysse Creţeanu era de toate: advocat, confident, om de 
afaceri, negociator, știa tot, făcea tot, avea toate ușile des- 
chise, în sfârșit, unul era Ulysse Creţeanu. 

Câte nu se citează, adică nu se spuneau despre el. Astăzi, 
excepție făcând câţiva bătrâni, nimeni nu mai ştie că. a 
existat. 

Am spus că Ulysse Creţeanu era și avocat. Bine înţeles a- 
vocat de... Târgovistr 

După cum era avocat sui-generis, tot la fel îi erau şi ple- 
doariile. Intr'o zi, trebuia să apere înaintea tribunalului pe o 
doamnă din societate care era acuzată de bărbatul ei pentru 


www.dacoromanica.ro 


— 89 — 


adulter. Decât, doamna era tânără şi frumoasă iar bărbatul 
cam trecut. Care a fost pledoana lui Creţeanu ? 

— Domnilor judecători, onorat tribunal. Inchipuiți-vă fie 
care din dumneavoastră că aveți acasă o glastră cu o floare de 
endrușaim tânără şi frumoasă. Pentru ca floarea asta să creas- 
că, să trăiască și să se facă tot mai frumoasă nu-i aşa că tre- 
buie să fie udată în fiecare zi măcar odată ? Dacă floarea nu e 
udată se usucă, și moare. Tot așa este şi cu noi, onorat tribunal. 
Grădinarul nostru nu ne uda nici în fiecare zi nici măcar la 
câte două zile și nici mai rar. Din pricina asta noi ne uscam 
şi eram gata să ne prăpădim. Văzând primejdia ne-am ales un 
alt grădinar care să ne ude mai bine și mai des. Ce rău am 
tăcut cu asta, onorabil tribunal ?,.. 

Se spune că dibaciul avocat, urmându-și pledoaria în mij- 
locul veseliei, care zguduia de la judecători până la aprozi, a 
câștigat procesul. 

Ce vremuri fericite. 

Nicu Creţeanu era un om înalt şi de o extraordinară cor- 
polență. Era un colos și nu umbla nici odată pe jos. 

Odată prietenii i-au făcut una din acele farse cum nu se 
mai fac astăzi. 

Nicu Creţeanu era un mare mâncăcios, Gourmand și 
Gourmet. 

Intr'o zi intrând în birtul Hugues — actual Riegler — unde 
mânca de obiceiu, vede pe galantar o farfurie plină cu niște 
raci mari de toată frumuseţea. Frecându-și mâinile de satisfac- 
ție, Crețeanu poruncește : 

— Duceţi-mi farfuria cu raci la masa mea. 

— Nu se poate, coane Nicule, îi spune maître d'hotel, fiind- 
că sunt deja luaţi. 

— Cum se poate? Cine ia luat?... 

— Un domn Negroponte care a venit eri de la Galaţi, Cum 
a văzut racii, i-a cumpărat pe toţi şi i-a plătit, 

Furios, roșu-stacojiu la faţă, și pufnind de indignare, Nicu 
Creţeanu se așeză ia masă, mâncă cu noduri, apoi ese, 

Pe piaţa Teatrului își vede Muscalul favorit staționând, și 
îi face semn cu bastonul. 

Muscalul trage la trotuar şi scoate sapca. Creţeanu dă să 
se urce, dar Muscalul îl opreste. 

— Sărut mâna, Cacanaş Nicu, azi nu sunt slobod. 

— Cum? ce? 

— Da, Cacanaș, sunt angajat pentru trei zile de Cacanaş 
Negroponte din Galaţi. 

Nicu Creţeanu dă să cadă pe spate ! 

Cu mâinile ridicate în sus, roșu la față, spumegând, voci- 
ferează pe trotuar : 


www.dacoromanica.ro 


— "00: — 


— Negroponte ! Iar Negroponte ?)... 

Nicu Creţeanu ţinea un magazin special, un fel de biurou 
pe calea Victoriei unde este astăzi un magazin de ghete alături 
de băcănia Dragomir. 

Pe la orele 8 dimineața Creţeanu se plimba tacticos prin 
prăvălie. Deodată vede un precupeț trecând încet cu două cutii 
deschise pline cu icre proaspete de morun. Parcă într'adins 
precupețui își expunea marfa pentru ca s'o vadă cel din pră- 
vălie. 

Am spus că Nicu Creţeanu era un mare mâncăcios. Cum 
văzu icrele, bătu în geam şi chemă pe precupeţul pe care-l cu- 
noștea. 

— Cum dai icrele, Vasile ? 

— Nu sunt de vânzare, să trăiţi Coane Nicule, sunt vândute. 

— Cum vândute ?... Cui le-ai vândut ? 

— Zău aşa, crede-mă, Coane Nicule. Le duc alături la ho- 
tel, la un domn Negroponte din Galati. 

E de prisos să mai descriu explozia lui Creţeanu. 

Seara vine să prânzească, la Hugues. In galantar ce să-i 
vadă ochii ? Un miel. Pe vremea aceea un miel în luna lui Ia- 
nuarie era lucru extraordinar, aproape nu se vedea. Cum il 
văzu Creţeanu urlă : 

— Să-mi puie o ciosvârtă la frigare numai decât! Să fie 
dela rinichi... 

Chelnerul-şef se apropie politicos : 

— Nu putem, coane Nicule, mielul nu este al nostru, la 
adus domnul Negro... 

— „„ponte! Iar Negroponte?! Toată viața o să mă perse- 
cute Negroponte ăsta ?... i 

In sfărșit, cu vai cu chiu, omul prânzi destul de copios apoi 
trimise chelnerul peste drum la Teatrul Naţional ca să-i ia 
biletul de Operă. 

Nicu Crețeanu. fiindcă era foarte gras, lua întotdeauna 
No. 3 din rândul intâi, cap de bancă. Apoi avea învoială cu 
casierul ca să-i reție locul până la ora 7 jumătate: dacă până 
la 7 și jumătate nu retrăgea biletul casierul îl putea vinde. 

La 7 jum. punot chelnerul ese din birt şi se repede la Casa 
Teatrului, dar se reintoarce cu mâna goală : biletul No. 3 era 
vândut. 

Furios, Nicu Creţeanu se îmbracă şi trece gâfâind strada, 
La casă trona casierul, italianul Gheli. 

O altercatie urmează : Casierul pretinde că era în regulă 
de oarece cuconul Nicu trimisese chelnerul după ora hotărită. 

— In sfârșit, cui l-ai vândut, poate că o vrea să-l schimbe? 

— Nu cunosc, cocoane Nicu, este un străin, îl chiamă Ne- 
groponte... 


www.dacoromanica.ro 


— Negroponte ?!... Spune-mi unde e, ce fel de om e, vreau 
să-l văd îndată! 

— Este un om mare, gros, cu favorite negre. 

— Ai un bilet alături ? 

— Am numărul 5. 

— Adu-l, 

Şi Nicu Creţeanu ia numărul 5 și intră. 

La No. 3 vede o matahală. Un ăla înalt, gros, cu o jiletcă 
eadrilată, cu pantaloni prăzulii, cu niste ghete grosolane în pı- 
cioare și pieptănat cu freză bărbierească. 

Se juca 'Trovatore ! 

Când Nicu Creţeanu savura cu mai mult deliciu armonia 
vocală, se pomenea cu câte un cot al lui Negroponte că-l pocnea 
în coaste. 

Nicu Creţeanu spumega, însă, fiindcă era om de lume bine 
crescut, înghiţia în sec şi nu spunea o vorbă. 

Dar Negroponte îl persecuta grozav. Când îl lovea cu cotul, 
când se întorcea și îi tușea în obraz, când îl călca pe picioare. 

Tortura a durat trei ceasuri, 

La plecare omul n'a mai putut să rabde. Negroponte îl căl- 
case pe bătătură mai apăsat ca până atunci. 

— Pardon, domnule, dumneavoastră sunteţi domnul Ne- 
groponte 3... 

— Ce fel, coane Nicule, nu mă cunoşti ? Eu sunt Tănasc! 

Prietenii lui Creţeanu cari, timp de trei zile, îi pusese la 
cale această farsă, luase pe Tănase ţiganul, bărbierul păcăli- 
tului, îl deghizase și-l trimisese la teatru ca să-l plictisească, 

Acesta era spiritul vremei. 

Obiceiul acestui soiu de păcăleli exista mai de mult. Păcă- 
litura chiar păgubitoare, era foarte gustată și ţinea locul lu- 
crului de duh. 

Pe la 1871 şi mai tărziu chiar, se citau curent numeroasele 
păcălituri făcute de C. A. Rosetti care, în tinereţe, fusese un 
păcălitor de mâna întâia. 

Două din păcăliturile lui C. A. Rosetti erau vestite 

Odată, fiind polițaiu ia Piteşti, a plăzmuit -un ordin dela 
mitropolie, ca toţi popii din oraș să fie tunși. Apoi a adus la 
poliţie pe toți preoții, i-a pus pe o tobă și i-a tuns la piele. 

Mai înainte fusese ofiţer de cavalerie și, ca fiu de boer, 
făcea, parte din garda domnească. 

Domnitor era Știrbey, căruia Rosetti îi lua dese ori parale. 
sub felurite motive, 

Fiind peste câteva zile o sărbătoare, când Vodă trebuia să, 
se ducă cu alaiu la mitropolie, Rosetti ceru din nou parale sub 
cuvânt că nu are uniforma în bună stare. Altfel nu poate în- 


www.dacoromanica.ro 


— 92 — 


căleca. Vodă, supărat de atâtea cereri de bani. trimise ordin 
lui Rosetti să, încalece cu uniforma pe care o are şi să vie la 
paradă, la nesupunere arestul timp de o lună. Rosetti se e- 
xecută,. 

Insă în ziua paradei îşi rupse turii pantalonilor. Fiindcă 
era din escortă călărea întotdeauna lângă portiera  ttăsurei 
domnitorului și sălta pe șea astfel încât să i se vadă pantalonii 
găurii la partea cea mai intimă. 

Dela paradă C. A. Rosetti trecu în arest. Dar păcăleala fu- 
sese făcută. 

Când am venit în București, C. A. Rosetti era fruntaş po- 
litic, iar cu păcăliturile se îndeletniceau alţii. Unul foarte popu- 
lar era N. T. Orăşanu, scriitorul umoristic, om al zilei din acest 
punct de vedere. 

Nae T. Orăganu scria la Ghimpele, ziarul umoristic al opo- 
ziției liberale, proprietatea unui domn Stoenescu 

In timpul domniei lui Cuza a fost de nenumărate ori trimis 
la Văcăreşti, fiindcă pe vremea aceea exista arestul preventiv 
pentru delictul de presă. De câte ori Orășanu scria câte un 
articol violent sau atingător la Vodă, își trimitea imediat sal- 
teaua, plapoma și pernele la Văcăreşti. Directorul penitencia- 
rului nu voia să le primească, însă Oăşanu îi răspundea . 

— Nu-ţi fie teamă o să primeşti ordinul peste câteva cea- 
suri. 

Şi, în adevăr, ordinul venea întotdeauna. 


ZIARIŞTII ŞI SCRIITORII 


Pela 1871 şi 1872 scriau la Ghimpele un mănunchiu de scrii- 
tori de valoare. Afară de N. T. Orăşanu, directorul Stoenescu 
știuse concentra mai pe toţi scriitorii de talent. Scria Gh. Dem. 
Theodorescu sub pseudonimul Ghedem. Toată viața, după aceea, 
Gheorghe D, Teodorescu a fost cunoscut sub numele de 
-Ghedem. i 

Mai scria şi Cocris, Cocris era Constantin Christescu, func- 
ționar mi se pare la ministerul lucrărilor publice, 

Dar să spun şi despre scriitorii tineri și bătrâni cari erau 
la suprafață şi reprezentau elita gândirei românesti şi spe- 
ranţa pentru viitor. 

In 1871, de abia elev în clasa IV-a gimnazială, nu prea 
știam multe din viaţa bucureşteană. 

Dar prin zidurile şcoalei și ale pensionatuiui unde inter- 
nam, străbătea zvonul lucrurilor din afară. 

Ziare citiam puţine, rareori citeam ziarele, totuși începeam 


www.dacoromanica.ro 


-= 93 = 


să cunosc oamenii cari aveau notorietatz, cari scriau, cari 
reprezentau curentele noui şi stăpâne ale zilei de mâine. 

Ziare nu erau multe și nici nu apăreau în toate zilele. Co- 
tidianul nu prea era răspândit, 

Ziar cotidian și cel mai important era „Românul“ lui 
C. A. Rosetti, organ al liberalilor, 

Ziar important, nu atât prin forţa politică ce reprezenta, 
cât prin marele talent de polemist al directorului său. era 
[Trompeta Carpaţior'“ al lui Cesar Boliac, 

Acest ziar n'a fost niciodată cotidian. A apărut de două 
şi de trei ori pe săptămână, iar pe la, 1872, 1873, 1874 nu mai 
apărea de cât odată pe săptămână. Foarte rar de două ori. Era 
un ziar independent dar antiliberal. 

„Presa“, organ zilnic cu idei conservatoare, apăra guvernul 
lui Lascar Catargiu. 

„Reforma“ fondată de N. Coculescu, avea acum ca direc- 
tor pe I. G. Valentineanu. Acest, ziar era independent dar de 
nuanţă liberală. Apariţia îi era neregulată, dar mai mult a- 
părea de 2 ori pe săptămână. 

„Ghimpele“ era un ziar umoristic transformat din vechiul 
ziar umoristic „Nichipercea;, 

In 1871, proprietar și director al Ghimpelui era T. I. Stoe- 
nescu. Ziarul apărea odată pe săptămână şi avea nuanţă opo- 
ziționistă liberală. 

Totuși era un ziar independent. 

„Ziua“, organ conservator guvernamental. A apărut în A- 
prilie 1873 şi a durat până în Iunie 1874. Apărea de trei ori pe 
săptămână. Il redacta Grigore Dianu. dar era anonim, 

„Viitorul“, apărut la sfârşitul anului 1871, a durat până la 
jumătatea lui 1874. Eşea odată pe săptămână și avea ca direc- 
tor pe Nicolae Fabiu Bădescu. A fost întâiul ziar cu idei demo- 
cratice înaintate pentru vremea aceea. Bădescu a murit tânăr 
iar ziarul nu i-a supraviețuit mult 

„Le Journal de Bucharest“, apărut în 1870 sub direcția lui 
Ullysse de Marsillac, profesor de limba franceză la Facultatea 
de litere din București, a trăit până la 1877. Eşi de 2 ori pe săp- 
tămână. Ziar în limba franceză, în format de revistă, a in- 
trodus rubrica mondenă în presa din România. 

„Telegraful“, imprimat Telegraphuli. Ziar cu apariţie ne- 
regulată era de nuantă liberală! dar ziar independent, 

„Daracul“ ziar umoristic, fondat în 1869, apărea odată pe 
săptămână. Era indepeadent 

In afară de aceste 11 sau 12 publicaţiuni nu-mi mai amin- 
tesc să fi apărut altele pe vremea aceea. 


www.dacoromanica.ro 


— 94 — 


Cititorii au putut observa din enumerajţia făcută cum că 
presa de acum 50 de ani se distingea prin două caracteristice. 

Intâia că erau puţine ziare cotidiane iar apariţia celor mai 
multe nu avea dată fixă; apăreau când odată, când de două, 
când, cel mult, de trei ori pe săptămână. 

A doua că mai toate ziarele erau independente, trăiau cum 
puteau fără să se sprijine pe partide, fără fonduri secrete, cu 
înarte puţine anunciuri, trăind aproape numai din abona- 
mente și din vânzarea cu numărul, foarte redusă şi aceea. 


OAMENII ZILEI 


Deși în Bucureşti apăreau 10 sau 12 ziare, totuși, afară de 
trei : C. A. Rosetti, Cesar Boliac şi N. T. Orăşanu — nici un nu- 
me din presă nu strălucea în afară. Personalitate nu aveau de 
cât aceştia trei. 

Cesar Boliac era cunoscut pentru puternicul său talent de 
polemist şi pentru fraza lui impecabilă. Era un scriitor de rasă. 
Era un stilist de mare valoare aşa cum erau foarte puţini la e- 
poca aceea. Intr'o formulă populară pot spune că Boliac era zia- 
ristul care scria mai bine. 

Dacă Cesar Boliac n'avea, însă, o prea mare influenţă asu- 
pra tinerelor generațiuni şi dacă n'avea credit asupra vrenei 
pături sociale este pentru că nu era omul unei convingeri ṣi nu 
avusese statornicie de credinţe. 

Căci un ziarist mare nu este acela care știe numai să scrie 
frumos, ori să scrie mult, ori să varieze subiectele, dar mare și 
cu înrâurire asupra contemporanilor este ziaristul legat de u- 
nele convingeri, cu o puternică temelie morală, cel care iubeşte 
cu putere ceva din lucrurile mari: patria, poporul său, în ge- 
neral oamenii 

Cesar Boliac scria bine, însă sufletul popular urma pe alți 
ziarişti cari scriau mai puţin estetic, însă mai mult înțeles de 
masă, 

N. T. Orășanu avea un nume. Satirele lui, versurile lui umo- 
ristice toate cu caracterul diatribei politice foarte naive, foarte 
primitive şi incorecte ca factură gramaticală, resimţindu-se de 
incultura epocei, plăceau totuşi. De satirele lui Orăşanu toată 
lumea făcea haz, iar unele din ele erau cântate în oraș. 

De altfel marele public nici nu-l cunoștea sub numele lui 
de Orășanu ci îl cunoștea sub numele de Nichipercea. Acesta 
era titlul gazetei umoristice unde debutase. 

Cel dintâiu ziar bucureştean era „Românul“, proprietatea, 
lui C. A. Rosetti care, însă, nu locuia în ţară, locuia la Paris, 
„Românul“ era foarte citit şi mai ales avea mare influenţă în 


www.dacoromanica.ro 


tară, insă Rosetti nu era iubit de public. Nici chiar roșii nu-l iu- 
beau toti. 

Cauza acestei răceli era datorită, pe de o parte propagan- 
dei conservatorilor care prezentau pe Rosetti drept geniul rău 
al lui Ion Brătianu. iar pe de altă parte era datorită înfăţişărei 
sale. 

Căci, pe când Brătianu avea o figură simpatică, deschisă, 
frumoasă, Rosetti dimpotrivă, cu ochii lui bolbocaţi, cu privi- 
vea lui tăioasă. cu urâțenia ce-l caracteriza, făcea antipatii. 

Pe la 1871, 1872, 1873 şi 1874, curentul liberal creștea me- 
reu și cucerea conștiințele. Tineretul în proporţie de 90 la sută 
mergea către liberali, dar. cu toate acestea, pe cât era de iubit 
Brătianu pe atât nu era iubit Rosetti. 

Una din cele câteva cauze era și situația bănească a fie- 
căruia. 

Brătianu avea oarecare avere. Moșia lui, Florica din județul 
Muscel, producea. Producea unt, producea vin, producea ţuică; 
iar produsele, toate de cea mai bună calitate, erau foarte 
mult căutate pe piață. Deci, Brătianu era cel dintâiu „boier“ 
care punea în comerț lucruri fabricate în ferma lui. Acesta era 
un mare merit pentru vremea aceea și crea omului un titlu 
mai mult de democratizm. 

Ce document interesant al timpului. Faptul că Brătianu 
devenea negustor și intra în rândurile burgheziei, era o dovadă 
de democratizm ! 

C. A. Rosetti împărtășea soarta tuturor săracilor. Simplul 
gazetar fără avere, care totuși putea trăi la Paris cu nevasta și 
cu patru copii, nu putea fi un om cinstit. Și de aci calomnia. 

Rosetti—pe care adversarii îl porecliseră Berlicoco—era a- 
cuzat că a putut agonisi averi mari pe care le avea depuse la 
oarecari bănci din străinătate. Avea și castele în Elveția, ba pri- 
mea și subvenții dela Alianța Israelită ? ! ?... 

Faptul că Brătianu trăia în țară, retras și modest la via lui, 
de și avea oarecare stare, pe când Rosetti, fără nici o avere vă- 
zută, putea trăi la Paris împovărat de o grea familie, dăduse 
arme adversarilor. Iată de ce C. A. Rosetti personal nu avea 
simpatiile de care se bucura Ion Brătianu. 

Au trecut 50 de ani de atunci și cât de fundamental s'a 
schimbat judecata socială. Cu cincizeci de ani în urmă Cesar 
Boliac era un mare fruntaş al presei române iar C. A. Rosetti 
avea reputația unui scriitor mediocru. După jumătate de secol 
despre directorul Trompetei Carpatilor nu se mai vorbeşte, dar 
C. A. Rosetti a rămas pentru profesioniști și pentru țară, unul 
dintre cei mai mari ziarişti ai neamului. 

Vremea şi-a îndeplinit, ca în totdeauna, opera. A modelat, 


www.dacoromanica.ro 


— 96 — 


a fasonat, a șlefuit. A curățat, de pe reputaţia omuiui tot ce era 
făţărnicie, calomnie sau laudă nemeritată, a pus sufletul, min- 
tea și caracterul celui dispărut sub lupa nepărtinitoare a isto- 
riei, și ne-a dat nouă celor de azi şi va tranzmitie celor de mâi- 
ne şi de în totdeauna un alt C. A. Rosetti care a fost, nu numai 
gazetarul scriitor, dar gazetarul luptător pentru cauza poporu- 
lui său. 

Nimic din ceea ce gândim astăzi nu gândeau oamenii dela 
1871. Pe vremea aceea ziaristul C. A. Rosetti trăia însă, era în 
câmpul luptelor, era judecat după toate faptele lui împreunate, 
neghina era încă amestecată cu grâul iar ochiul mulțimei con- 
timporane nu era în stare să aleagă ceea ce era destinat traiu- 
lui trecător de ceea ce era destinat eternităţei 

C. A. Rosetti a rămas totuși. Dintre toţi ziariștii, dela 1871 
C. A. Rosetti e singurul care a rămas. Cu toate că nu este operă 
mai plăpândă decât opera ziaristului si nu este scris mai efe- 
mer și mai lipsit de însușirile vieţei îndelungate, 

Ziaristul — acesta e sorțul său — are datoria, să scrie spre 
a fi înțeles de cei de faţă iar nu spre a fi apreciat numai de cei 
viitori. Insă ziaristul care a putut izbuti să fie și omul zilei de 
azi dar și omul zilei de mâine acela a fost negreşit un mare pro- 
fesionist, şi o minte superioară, 

C. A. Rosetti a fost dintre aceștia, 

Ceilalţi ziariști : Valentineanu, Basarabescu, Fundescu, ete., 
nu aveau personalitate, lumea îi ignora. Ziarele lor d'abia erau 
citite. Cesar Bolliac a rămas uitat sub pulberea trecutului, 
fiindcă a fost antisemit. Evreii, cari desmormântează pe toţi 
ziariștii trecutului şi-i acoperă de laude dacă au fost filosemiţi, 
fac tot ce pot ca să fie uitat Cesar Bolliac care a fost şi un mare 
democrat dar și un foarte mare român. 

Dar mai erau alți oameni ai condeiului care răsăreau, 

Era Hașdeu, era Laerţiu, era Scurtescu, era poetul Zamfi- 
rescu., i 

Hașdeu începea să fie mare după cum am mai spus. Prin 
școli se vorbea de Hașdeu. Polemicile lui cu Junimea din Iaşi 
erau urmărite cu simpatie. Fiindcă junimiștii erau politicește 
conservatori și fiindcă la București tineretul începea să fie li- 
beral, aproape toate glasurile erau pentru Hașdeu 

Laerţiu, pseudonimul lui Lăzărescu, era un critic teatral 
foarte apreciat. 

Criticile lui teatrale erau urmărite și citate cu multă defe- 
rență. Criticile lui Laerţiu făceau autoritate. Totuşi reputaţia 
lui Laerţiu a trăit într'un cere restrâns şi nu i-a supraviețuit. 

Nicolae Scurtescu era cunoscut iarăși întrun cerc mărginit. 
Il cunoşteau intelectualii, profesorii, ziariștii, studenţii. Insti- 


www.dacoromanica.ro 


tutor în București scria în Telegraful şi în alte publicaţii, avu- 
sese câteva polemici şi întrebuința stilul declamator, atât de 
mult în favoare pe vremea aceea. După urma lui Scurtescu a 
rămas o dramă în versuri intitulată Rhea Silvia și un volum 
de versuri 

Fiindcă făcea polemică şi întrebuința ziarele, era pus în 
vază şi făcea oarecare zgomot în jurul său. Pe vremea aceea 
era aproape printre fruntașii literelor române. 

Dar n'a putut rămâne. 

Poetul Zamfirescu, funcţionar la Eforia Spitalelor Civile. a 
murit nebun. 

Zamfirescu a avut talent. Publicului celui mare a început 
să-i fie cunoscut după apariția Revistei Contimworane în anul 
1873, în care a scris. 

Excela, mai ales, în satiră. Moartea prematură datorită a- 
celei boale nenorocite, l-a împiedicat să sfârșească poemul său 
satiric intitulat Muza dela Bolta rece, satiră îndreptată împo- 
triva Junimei din Iaşi. Din această operă menită să fie o piesă 
teatrală, fiindcă era dialogată, mi-au rămas în memorie câteva 
versuri ’ 


Am plecat, plecat, plecat-am, 
De la Iași în cărucior, 

Vam sosit, sosit, sosit-am 
Z'al Olimpului picior. 

Văzui oameni de hârtie 

Cu mustăti de chihlibar 

Lei de cocă pe câmpie 
Mâncând stridii cu muștar 
Am văzut... elc. 


Volumul de versuri rămas de pe urma lui Zamfirescu con- 
ţine bucăţi cari pe vremuri, plăceau mult si erau citate aproape 
cu admiraţie ; de pildă poezia Lună, lasă-mă să dorm, 

Dar oamenii nu au fost binevoitori cu Zamfirescu. 

Tot pe vremea, aceea se mișca şi atrăgea atenţiunea V. A. 
Ureche, d-rul Obedenaru (Gheorghiadi), N. D. Popescu, ete. 

V. A. Ureche scria mult, vorbea mult, se producea in con- 
ferinţe, se producea în teatru. scria istorie, se afirma ca un cem- 
pion naţionalist. Dar fără influenţă asupra generațiunilor ti- 
nere de atunci. 

TIn ciuda marei lui activităţi wa avut nici admiratori. nici 
discipoli. 

octorul Gheorghiadi Obedenaru a scris pentru teatru, 
dar fără mare succes. Era totus în vază ca situaţie socială, In 


7 


www.dacoromanica.ro 


— 9% — 


cercurile noastre se vorbea de doctorul Obedenaru, însă a fost 
numai un foc de paie. 

Tot pe vremea aceea se afirma şi actorul Dimitriadi — ta- 
tăl natural al Aristiţei Romanescu, fiica legitimă a artistei Sta- 
vrescu dela Craiova. Părăsind teatrul, acest om original, nes- 
tâmpărat, veșnic în căutarea unui mijloc de a se îmbogăţi a 
scris o carte de higienă. Cu acest prilej Titu Maiorescu a spus 
— dacă nu altcineva: 

— Ciudată țară e România : doctorii scriu piese de teatru 
iar actorii cărţi de medicină“. 

N. D. Popescu — popular Nedea Popescu -— era autorul ro- 
manelor istorice tipărite în Calendarul pentru toți. 

Calendarul pentru toți era calendarul la modă, aproape 
Singurul calendar pe piaţă. De aceea era în toate mâinile. Era, 
proprietatea librăriei Vartha dacă nu mă înșel. 

N. D. Popescu își alesese o specialitate: subiectele istorice, 
In fiecare an scria un roman cu subiect istoric care plăcea mult 
publicului de a doua mână. 

Aceste romane erau atât de rău tratate și atât de naiv şi de 
fantastic construite, fără respect de adevărul istoric și fără 
cunoștința technicei acestui gen literar, încât, cu drept cuvânt 
s'a putut spune că: 

„Nedea Popescu a ucis romanul istoric în România“. 

N. D. Popescu era arhivar la ministerui de externe. 


— In Camerele lui Lascar Catargiu alese în 1871 în urma 
scandalului dela Sala Slătineanu, șefii partidului liberal din 
Muntenia I. C. Brătianu şi C. A. Rosetti nu figurau. 

In fruntea opoziţiei din Cameră era Mihail Cozălniceanu. 
Mai era Nicolae Ionescu. Alegerea lui Cogălniceanu fusese a- 
jutată de Lascar Catargiu căruia îi trebuia o opoziţie moderată. 
Dar Rosetti şi Brătianu, — roşii după cum li se spunea, — tu- 
seseră combătuţi cu înverşunare. 

Papt caracteristic este că, pe când Rosetti şi Brătianu nu 
erau nici în Cameră, nici în Senat, Ion Ghica, şeful guvernului 
dela 11 Martie 1811, acela care ceruse Prințului Carol să ab- 
dice. fusese ales în Senat. El era şeful opoziţiei din maturul 
corp. In jurul său erau Ion Deșliu, Lungeanu dela Buzău, etc. 

Dacă Ion Ghica era cel mai însemnat om politic al opozi- 
ţiei, în schimb adevăratul luptător de toate zilele, omul popular, 
omul al cărui nume răsuna în ţară și atrăgea tineretul în ga- 
leria Senatului. îi zilele de mari desbateri, era Ion Deşliu. 

Om independent, fără idei hotărite, asa după cum erau cei 
mai mulţi pe vremea aceea, puţin cam desordonat și, bine în- 
teles, nu om de mâna întâia. Ion Deșliu făcea multe zile amare 


www.dacoromanica.ro 


— 99 — 


guvernului. El lungea discuțiile, el cerea cuvântul la toate le- 
gile, la toate articolele, propunea tot felul de amendamente, el 
vorbea contra închiderei discuțiunei, el cerea votul cu bile, el 
punea guvernului toate piedicile cu putință, el făcea obstruc- 
ţiunea. 

Era un luptător hotărît, un opozant sistematic fără odihnă, 
care nu da răgaz miniștrilor și nu lipsea dela nici o discuţie. 

Imi aduc aminte de o şedinţă în care Deșliu a interpelat pe 
generalul Florescu asupra proastei fabricațiuni a cizmelor sol- 
daţilor. Interpelatorul a venit cu o cismă în ședință și i-a tăiat 
tocul cu un briceas spre a dovedi domnilor senatori că este de 
mucava. Şi, în adevăr, tocul era de mucava. 

Deșliu stătea în capul băncei prelaţilor faţă cu banca mi- 
nisterială. 

Când Deşliu anunţa o interpelare tribunele gemeau de 
lume. Bineînteles nimenea nu ieşea mai învăţat dela aceste şe- 
dinţe, dar agitația era întreţinută. 

Peste un an sau doi ziaristul Valentineanu i-a cumpărat o 
ţiearetă de chihlibar prin subscripţie publică. 

Țigareta a fost expusă în fereastra redacţiei ziarului Re- 
forma în Pasagiul Român deasupra unei coale de hârtie pe 
care era scris: „Lui Ion Deșliu, marele luptător“. 

Iată încă unul care între anii 1871 și 1875 a fost un om 
foarte popular, chiar cel mai popular parlamentar, însă despre 
numele lui nici nu se știe astăzi măcar. Cine a tost Ion Deșliu? . 
Nimenea nu-l cunoaște. Ce a reprezentat Ion Deșliu ? Nimenca 
nu știe. Ce idei a avut Deșliu, ce a fost Deșliu ?... Neantul. 

A fost numai un opozant de modă veche, un opozant sis- 
tematic care combătea toate actele guvernului, toate proectele 
de legi, tot ce venea, dela adversar, 

Bineînteles popularitatea lui Ion Deșliu era numai de su- 
prafaţă, păturile adânci ale poporului nu-l cunoșteau. 

Un orator apreciat de public şi de tinerime era George Bră- 
tianu, deputat conservator dizident din Pitești, om de talent, 
care vorbea frumos. Faima lui n'a durat mult. 

Foarte la modă în cei patru ani ai guvernărei conserva- 
toare, a dispărut definitiv de îndată ce au venit liberalii la 
cârmă în 1877, 

In alegerile făcute sub ministerul lui Manolache Costacle 
în 1876, George Brătianu a fost combătut si de conservatori cari 
nu-l iertau că a luptat contra lui Lascar Catargiu, și de liberali 
cari aveau candidaţii lor. Şi astfel acest om care nu numai fu- 
sese o podoabă a parlamentului, dar care contribuise la răstur- 
narea regimului conservator, a dispărut din scenă odată cu 
regimul pe care-l combătuse. 


www.dacoromanica.ro 


— 100 — 


Nu trebue să pierdem din vedere, acest fenomen, anume că 
cei doi parlamentari cari, în Cameră și în Senat au lovit mai 
zilnic şi mai tare în regimul lui Lascâr Catargiu au pierit 
odată cu acesta. Cauza am spus-o vorbind de Ion Deșliu. Oa- 
menii aceștia, de şi aveau unul un deosebit talent şi celalt un 
extraordinar temperament de luptă, nu aveau idei organice pe 
care să-și întemeieze acţiunea. 

Conservatorii, atunci la guvern, aveau o puternică pleiadă 
de personalităţi preţioase. Din punctul de vedere al valoarei 
personale, al culturei, al talentului, conservatorii erau mult su- 
periori liberalilor . 

In câmpul conservator găseai pe Lascar Catargiu, general 
Florescu, Petre Mavrogheni, Beizadea Dimitrie Ghica, Vasile 
şi Constantin Boerescu, Gheorghe Costaforu, Manolache Cos- 
tache Epureanu, Ion Strat, Petre Carp, Titu Maiorescu, generai 
Manu, Alexandru și Ion Lahovary, Aristid Pascal, Mişu Corne, 
Gheorghe Cantacuzino, general Tell, Ceaur Aslan, Gheorghe 
Apostoleanu, etc. Partidul liberal era mai sărac în oameni. 

Cu toate acestea tot cei câţiva corifei liberah aveau mai 
multă popularitate şi înflăcărau tineretul. Numele lui Cogăl- 
niceanu, de pildă, era fascinator, iar elocuenţa înflorită a lui 
Nicolae Ionescu entuziasma. 

Liberalismul se înălța către Zenith ! 


DOCTORUL DRASCH 


In anul 1836 a venit în România un croat anume Ludovic 
Drasch. 

De cum a venit a început să exercite medicina. Era ori nu 
era, medic, avea ori nu avea diplomă. Invăţase ori nu învătase 
medicina ? iată ceea ce nu s'a putut ști niciodată. Ceea ce e cert 
e că la moartea sa nu s'a găsit nici o diplomă și nici un certifi- 
cat care să fi dovedit contactul său cu vre-o școală de me- 
dicină, 

Cazul d-rului Drasch este caracteristic, este documeniar, 
este ilustraţia stărei de incultură în care se găsea societatea 
românească acum aproape un secol. 

Doctorul Drasch a venit în România așa întocmai după cura 
un explorator scoboară într'un continent sălbatec. După cum 
călătorii aduc sălbaticilor oglinzi și tot felul de tinichele po- 
leite pe cari le preschimbă împotriva dinţilor de elefant şi altor 
lucruri de preţ, tot la fel și d-rul Drasch şi-a putut impune lipsa 
lui de cunoştinţi medicale trecând-o drept o minunată medi- 
caţie. 

Oameni de știință cari mai trăesc încă și cari au fost în con- 


www.dacoromanica.ro 


— 101 — 


tact foarte apropiat cu răposatul Drasch, spun că, în materie 
de medicină, el nu avea alt bagaj decât zece formule. Aceste 
zece formule le aplica invariabil la toate boalele, iar dozele le 
dedea, fără nica un discernământ și fără nici o gradaţie. 

Este bineînţeles că de medicamentele noui nici nu auzise 
măcar. El întrebuința : saburul, oxidul de fier, oxidul de zinc şi 
încă vre-o două medicamente. Apoi făcea o foarte deasă între- 
puinţare de panglică, 

Panglica lui Drasch era foarte cunoscută, Această panglică 
o aplica tuturor istericilor și nervoșşilor fără exceptie. Această 
aplicatie o făcea astfel: cu un instrument special găurea pie- 
lea cefei apoi trecea repede în mod violent o bucată de pan- 
glică. Acţiunea momentană era revulsivă și producea o uşurare 
vremelnică, mai mult sugestivă. Drascti a spus unui intim că, în 
lunga lui carieră medicală, a tras în Bucuresti 32 mii de pan- 
glicl. 

Acest empiric şi-a câștigat repede o mare popularitate în 
clasele de jos ale societăței ; apoi faima lui s'a urcat și în stra- 
turile de sus. Atât de puternică este sugestiunea și atât de în- . 
tinsă era incultura, în cât. la cele mai multe consulturi, când 
cazurile erau desperate, doctorul Drasch trebuia să fie chemat 
ca un salvator. 

De cum a venii în București a tras la hotelul Avram de sub 
Dealul Mitropoliei ; aci a locuit foarte multă vreme până ce a 
îmbătrânit. şi aci primea, într'o cameră modestă. Mai târziu, 
către sfârsitul carierei, s'a mutat la farmacistul Nirischer din 
calea Mosilor, colţ cu strada Armenească, farmacia cu firma 
„La Sfinţi“. 

La Nirischer avea locuinţă și masa pentru care nu plătea 
nimic. Avea, însă obligaţia să dea consultaţiile în localul far- 
maciei şi să impue clientelei ca să-şi procure medicamentele 
de aci, Farmacistul făcea de pe urma doctorului Drasch. afa- 
ceri destul de bune. 

Popularitatea și-a datorit-o doctorul Drasch, la doi factori, 
mai întâi dezinteresarea fiindcă nu primea de vizită mai mult ' 
de 2 lei; celor săraci le dădea consultaţii gratuite. Apoi îşi da- 
tora popularitatea, originalităţei. De câte ori se afla în faţa 
unui caz pe care nu-l înțelegea — și de acestea erau aproape 
toate — proceda cu lovituri de palme, cu strigăte și cu medica- 
mente eroice, precum : panglica, apa rece. etc. 

Acest original avea o mare aversiune de doctori — pe cari 
îi acuza că nu stiu nimic. Cineva l-a întrebat odată cum face 
în consulturi şi in cealaltă, clientelă de ordonă medicamentele 
fiindcă el nu prea ştie medicina, 

Fără a se turbura a răspuns: 


www.dacoromanica.ro 


— 102 — 


Eu recomand în totdeauna contrariul de ce recomandă doc- 
torii ceilalți și sunt sigur că o să nemeresc. 

Pe doctorul Marcovici, care era un mare practician, mai 
ales un mare diagenostician îl ura de preferinţă. Aceasta din 
cauză că Marcovici îl lua în zeflemea de câte ori se întâlnea cu 
el într'un consult. Odată, eşind dela o consultaţie, Marcovici 
i-a băgat bastonul între picioare și l-a făcut să-și piardă echi- 
librul. Din ziua aceea, Drasch i-a jurat o ură eternă. 

Cazul cu hapurile de ghicit au trecut în legendă, 

Intr'o zi câţiva medici au voit să-i joace o festă ; i-au tri- 
mis pe cineva ca să-l consulte pentru boala dea spune 
minciuni. 

Intrebat de doctor asupra manifestărilor boalei. acest 
pseudo-bolnav i-a răspuns : 

— Uite așa, domnule doctor, spun minciuni tot mereu. îm: 
dau seama că mint dar nu mă pot abţine. Am consultat pe toti 
doctorii din Bucureşti. dar nici unul nu mi-a găsit leacul. Acum 
toată speranţa mi-e la dumneata. 

Drasch era ignorant, dar era foarte pătrunzător; a înțeles 
că i se întinde o cursă. Şi atunci a răspuns clientului: 

— Eu cunosc boala dumitale, e o boală foarte rară. dar se 
întâmplă. Doftorie pentru această boală nu se găsește la nici o 
farmacie, de acea trebue să ţi-o pregătesc eu. Vino mâine, tot 
la ceasul ăsta, și vei găsi medicamentul preparat 

Doctorii, cărora pseudo-bolnavul le-a raportat rezultatul 
consultaţiei, au jubilat. 

A doua zi mincinosul s'a prezentat la doctorul Drasch care 
îi dădu o cutiuţă cu trei hapuri spunându-i: 

— Uite, domnule, aci ai trei hapuri: unul să-l iei acum, 
înaintea mea, altul mâine tot pe vremea asta și pe cel de-al 
treilea poimâine. 

Clientul îi ceru un pahar cu apă, însă Drasch îi zise că ha- 
pu nu trebue înghiţit, ci mestecat. Ceea ce clientul făcu pe loc. 

Dar pe când amesteca hapul, omul începu să se strâmbe şi 
spuse ; 

— Bine, domnule doctor, dar ăsta e curat c.at. 

— Adevărat, așa este, îi răspunse Drasch. Vezi dumneata, 
numai un hap ai luat și ai început să spui adevărul. Dacă le-ai 
lua pe toate n'ai să, mai minţi cât vei trăi. 

Istoria a fost cunoscută. Și din ziua aceea a luat naștere 
vorba cu „Hapurile de ghicit“. 

In lumea incultă, care a făcut popularitatea d-rului Drasch 
făceau mare efect medicamentele acestuia. In special impre- 
siona un purgativ cu materii colorante care colora în negru 


www.dacoromanica.ro 


— 103 — 


materiile evacuate. Oamenii simpli, cari vedeau dejecţiile ne- 
gre, rămâneau entuziasmați și spuneau : 

— Asta doftor, iată ce fel de doctorii îți dă, că-ţi scoate 
toată răutatea din trup. Negreala asta e numa: boală. 

Cu timpul, clientela a început să nu mai primească cu atâta 
favoare medicamentele lui Drasch. mai ales saburul nu mai plă- 
cea. Atunci Drasch a întâlnit pe farmacistul B. Welles căruia, 
i-a cerut să-i prepare un purgativ dulce după cum cer clienţii. 
Iar Welles i-a scris purgativul „citrat de magnesiu“ cu sirop de 
lămâe. Când farmaciştii au văzut că d-rul Drasch a început să 
scrie citrat de magnesiu s'au minunat. 

Tot atâta surprindere au pricinuit și reţetele care coprin- 
deau medicamente cu vaselină. Drach nu întrebuinţase până 
atunci decât untură ; numai după povaţa lui Welles s'a hotărît 
să renunte la această, grăsime. 

Intr'o zi, stând pe gânduri, a spus acestuia: 

— Dacă te cunoşteam mai de mult, bună treabă am fi fà- 
cut împreună. 

Cu cât incultura lui Drasch apărea mai evidentă, cu atât şi 
popularitatea lui creştea mai mult. însă această popularitate 
se exercita numai printre clasele cele mai de jos, printre servi- 
toare, mahalagioaice, precupeţi și precupeţe, etc. 

Manierele ca şi înfățișarea doctorului impresionau adânc 
aceste naturi primitive care nu vedeau decât aparențele. Drasch 
era înalt, avea o figură energică, purta întotdeauna pălărie cu 
marginile foarte largi, avea un picior colosal de mare ce era 
proverbial. Călca apăsat și impunător, vorbea răstit și cu glas 
de bas profund, la consultaţii era brusc, avea ton autoritar, nu 
avea nici odată îndoeli și lăsa tuturora impresia că este grozav 
de învăţat și că nu se înşeală nici odată. 

De și personal era dezinteresat și cinstit totuş alții au fă- 
cut avere exploatându-i popularitatea ; aceştia erau unii far- 
macişti — cei dela Sfinţi — a căror farmacie trecea că este 
„farmacia doctorului Drasch“. Dar un fapt este într'adevăr ex- 
traordinar : deși la consultaţiile date la domiciliul său nu lua 
mai mult decât 2 lei de persoană, totuș de pe urma carierei sale 
medicale din România a putut cumpăra în Croaţia o moşie ce 
era pe atunci, evaluată la 2 milioane lei. 

De unde banii aceștia ? 

Mai întâi Drasch era foarte modest în cheltueli, iar în cele 
din urmă, n'a mai avut nici grija locuinţei și a mâncărei. Prin 
urmare, este cert că, dacă dela cei săraci nu lua decât un foarte 
modest onorar, în schimb dela cealaltă clientelă de oameni cu 
dare de mână, lua din belșug. 

Doctorul Drasch avea și o mare pasiune : mânca mult. 


www.dacoromanica.ro 


— 104 — 


In contra tuturor prescripţiilor științei mânca enorm și tot 
lucruri indigeste şi vătămătoare. De aceea a murit de un ulcer 
al stomacului. 

Ignorant cum era și încăpățânat ca toţi ignoranţii, deși in- 
teligent, nu a voit nici odată să țină) seamă de prescripţiile și 
recomandările doctorilor. Şi nu ţinea seama, pe de o parte, 
findcă era lacom și-i plăcea să mănânce mult și de toate, iar pe 
de altă parte fiindcă, neavând destulă cultură medicală, nu era 
convins că dieta impusă de confrații săi, cari știau mai mult 
decât el, este în adevăr necesară. 

De pe urma sa a rămas un medicament care poartă și 
astăzi numele de „hapurile doctorului Drasch“. Aceste hapuri 
sunt purgative amare făcute din sabur. Precum am spus, toată 
medicaţia lui se reducea, la câteva formule și la câteva medica- 
mente, avea un fel de educaţie zisă, „băbească“ cu oarecare apa- 
rentă de ştiinţă medicală, 

Nu-i așa că este foarte interesant cazul doctorului Drasch ? 

Acest om îndrăzneţ a debarcat într'o bună dimineață în 
București, a tras la un hotel, a vestit că este dottor şi a început 
să profeseze medicina. 

Nimeni nu l-a întrebat ce este, de unde vine, dacă este ori 
nu este, în adevăr, doctor, dacă are diplomă. Şi în scurtă vreme 
și-a făcut un nume. 

Nici odată un alt doctor nu i-a egalat reputaţia. La casa 
lui Drasch era bâlciu. 

Toţi bolnavii cari pierdeau nădejdea să fie vindecaţi de cel- 
lalţi doctori, veneau, ca la cea din urmă resursă, la marele în- 
vățat dela hotelul Avram. Și cu toate că nu s'a cunoscut nici o 
vindecare miraculoasă la activul său, totuși popularitatea nu 
i-a slăbit nici un singur moment. 

De altfel legenda l-a mărit considerabil în mahalalele Bu- 
cureștilor. Toate minunătiile se vorbeau pe seama lui. Bine în- 
teles că d'abia zece la sută din ceeace i se atribuia. era ade- 
vărat. 

Cu toate acestea să nu se creadă că terapeutica lui Ludovic 
Drasch nu se întemeia pe un oarecare adevăr. Drasch credea 
mult în influenţa sugestiunei, dar credea mai mult decât se cu- 
venea. Aproape întreaga lui terapeutică era închinată sugestiu- 
nei. El credea mai mult în acest agent de ordin moral decât în 
medicamentele înghiţite. 

Bineînţeles că medicatia lui putea fi potrivită faţă de unele 
afecţiuni nervoase ; dar ce putere putea să aibă sugestiunea, 
panglicele, palmele, țipetele, răstelile, saburul sau siminichia, 
în tuberculoză, cancer, febră tifoidă, boalele de ficat, de ri- 
nichi, etc., ete. 


www.dacoromanica.ro 


— 105 — 


Cât de superficială sau cât de nulă idee avea despre ştiinţa 
medicală invederează următorul fapt : cu câtva timp înainte de 
a muri, simțindu-se cam sovăind a spus unui prieten intim : 

— 'Trebue să mă gândesc ca să-mi las un urmas, 

— La cine te-ai gândit ? l-a întrebat prietenul. 

-— Ya fratele meu ! 

— Unde profesează acum medicina ” 

-— Ah ! nu e medic, este inginer de mine 

Acest răspuns arată. mai mult decât toate celelalte ex rm- 
ple, câtă stimă avea Drasch pentru medicină. El era convins că 
un inginer de mine putea foarte ușor să devie doctor fáră nici 
O pregătire. 

Dar acest răspuns mai dovedește că el însuşi nu era u.edic. 
fiindcă, precum am spus, nici odată nimeni nu i-a văzut fie di- 
ploma, fie un simplu certificat de trequenţă la vreo școală de 
medicină, de undeva. 

Când a murit. mai multe mii de oameni i-au urmat coşciu- 
gul până; la cimitir. Iar în capul mulțimei mergea un alt mare 
empiric : politicianul Nicolae Fleva. 

— In ziua de Duminică 31 Octombrie s'a inaugurat în Bu- 
curești, iuminatul cu gaz aerian. Până atunci Capitala era lu- 
minată în întregime cu petrol. Dar și după introducerea gazului 
aerian părţile periferice ale orașului au rămas luminate tot cu 
petrol. 

Societatea care a construit uzira dela Filaret este aceeaș 
societate franceză care funcţionează și astăzi, dar în participare 
era și un român anume Mehedinţeanu. 

Imi amintesc seara inaugurării. Elevii cei mai mari din 
cursul liceal am fost scoși pe calea Victoriei ca să vedem mi- 
nunea. Pedagogii ne însoțeau. Am trecut pe strada Smârdan, 
prin Lipscani și pe calea Victoriei. Pe aceste străzi era ilumina- 
tul cu gaz. 

Deși sita Auer nu exista încă deși lămpile ardeau cu fla- 
căra liberă în evantaliu, cu o lumină gălbue și tremurătoare to- 
tuş era mare progresul față de lampa cu petrol. 


INTAIUL CONGRES AL PRESEI 


Tot cam pe vremea aceea, poate o lună mai de vreme, 
funcționarii poșştali, oficianţii ca și ceilalţi, au fost uriformați. 
Ce haz a fost când au apărut pe străzi cu uniforme şi cu 
săbii ... 

— In ziua de 26 Octombrie se întruneste congresul presei, 
întâiul congres al presei din România. In realitate acest con- 


www.dacoromanica.ro 


— 106 — 


gres nu fu al întregei prese din ţară ci al presei liberale, plus 
„Trompeta Carpaţilor“ a lui Cesar Boliac care a participat. 

Congresul s'a întrunit în sala hotelului Lazăr Nou, de pe 
Podul Mogoşoaiei, deasupra băcăniei Dragomir. In urma dezba- 
terilor de câteva zile, congresul a votat următorul program= 
manifest : 

„Naţionalitatea, interesele și libertăţile ei, trebue a fi re- 
gula noastră de conduită a tuturor, în toate ramurile activităţii 
publice și private. | 

Națiunea română este complexul întregului popor român : 
adevărata politică naţională nu poate admite asuprirea unei 
părţi din naţiune prin cealaltă. 

Presa va lupta dar pentru realizarea unui guvernământ ro- 
mâmnesc, prin naţiune și pentru naţiune, întemeiat pe adevărata 
libertate naţională. 


II 


România, făcând parte din marea familie latină, presa va 
lucra, prin toate mijloacele de care dispune, pentru întemeierea 
celor mai strânse legături cu națiunile latine din Occident. 


III 


Germanismul amenință pe față tările Dunării. Presa .va 
combate cu tărie orice încercare, directă sau indirectă, de colo- 
nizare a țării cu Nemţii. De asemenea va lupta cu energie în 
contra invaziunii sistematice și crescânde a jidovimei, această 
adevărată antegardă a germanismului. 

Presa va cere aplicarea cu rigoare a legilor existente și lua- 
rea, de noui și eficace măsuri, în interesul ordinei publice și al 
moralei, contra exploatării ce fac jidovii în România şi la care 
este expusă, poporațiunea noastră, mai ales în comunele rurale. 

Presa va combate societăţie francmasonice din România, 
ca funeste tuturor intereselor naționale. 


TV 


Concesiunile şi întreprinderile la străini sunt funeste inte- 
reselor națiunii române. 

Presa va combate dar toate concesiunile și întreprinderil? 
la străini. Ea va cere complectarea constructiunei căilor noas- 
tre ferate cu întreprinderi prin români, și regia pentru exploa~ 
tarea lor, 

Presa va combate concesiunea vămilor şi ocnelor, la străini 
sau la pământeni, precum și monopolul tutunului. 


www.dacoromanica.ro 


— 107 — 


Presa va lupta pentru neatârnarea învățământului public 
de puterea ministerială și administrarea lui de către un corp 
separat și ales — persoană juridică — dotat cu fonduri speciale. 
Va stărui ca învățământul general, gratuit şi obligatoriu, să de- 
vină o realitate și să fie distribuit într'ur. mod proporţional și 
practic, astfel în cât să răspunză la toate trebuinţele noastre 
politice, sociale și economice. 

Presa va cere desființarea institutelor de educaţiune jesui- 
tică — Sacrecoeur și altor asemenea, — cari sau înfiinţat în 
ţară, cu scopul de proselitism. 


VI 


Autonomia judeţeană și comunală, în limitele unității na- 
tionale, este o chestiune vitală pentru români. Aieperea tuturor 
2nagistraților judeţeni și comunali, este unul din drepturile fun- 
damentale ale judeţului și ale comunei. Presa va lupta pentru 
realizarea lor. Presa va combate asemenea noua împărţire teri- 
torială a României, 


VII 


Presa va cere înființarea de bănci judeţene și urbane na- 
tionale. ca unul din cele mai puternice mijloace pentru eman- 
ciparea noastră de exploatarea cămătarilor, 


VIII 


Presa, va cere cu stăruință aplicarea legii rurale, relativă la 
împroprietărirea insurăţeilor, protestând în contra oricărei 
vânzări a moșiilor statului, mai înainte de îndeplinirea pres- 
cripţiunilor menționatei legi. 


IX 


Apărarea ţării este iluzorie fără înarmarea generală a po- 
porului. Presa va stărui pentru realizarea ei : ea va cere aseme- 
nea și introducerea, exerciţiilor militare în toate școlile. 


X 


Pentru asigurarea justiţiei, presa va cere introducerea unei 
sisteme mixte de numirea și de alegerea judecătorilor, pe un 
termen hotărît, după principiul dominant în organizaţiunea ju- 
diciară din Belgia. 


www.dacoromanica.ro 


XI 


Presa va combate orice imposite noui, cari nu se înteme- 
iază pe necesitatea unei îmbunătăţiri determinate şi general- 
mente recunoscute ; va respinge taxele de timbru şi de înregis- 
trare, pentrucă nimicese cu totul principiul gratuității justiţiei 
şi lovesc mai mult în acele stări ale societăţii, cari fiind mai lip- 
site de instrucţiune, sunt mai lesne împilate. Ea va stărui încă 
pentru desființarea legii băuturilor spirtoase. 

In fine, presa va cere revizuirea sistemei existente de dări, 
din punctul de vedere al justiţiei, echităţii şi al egalităţii. 


XII 


Presa va apăra naționalitatea și autocefalia bisericei noas- 
tre contra încercărilor d'a o subordona supremaţiei patriarchu» 
lui dela Constantinopole. Ea va cere îmbunătăţirea poziţiunii 
materiale şi morale a clerului mirean. 


XIII 


Presa va stărui pentru conservarea bunelor relațiuni cu 
Inalta Poartă, pe baza tratatelor noastre. Ea va denuţa inge- 
rinta ce se simte în afacerile noastre din partea Prusiei. 

Noi datorim tuturor puterilor o egală consideraţiune şi, 
spre a proba respectul nostru pentru toate deopotrivă, nu pu- 
tem tolera în România imixtiuni politice, jignitoare demnităţii 
noastre, 


XIV 


Presa va combate orice convențiuni pentru jurisdictiunea 
consulară. Nu convențiuni se cer pentru aceasta, ci simple de- 
clarațiuni de renunțare. 

Congresul protestează în contra stabilirii, în mai multe 
din orașele noastre, de noui consuli austro-germani, cari n'au 
existat niciodată, cari n'au nici o rațiune de a fi, fiindcă nu se 
întemeiază pe nici un drept ci numai pe toleranța arbitrară a 
guvernului, şi a căror ființă în tară nu poate decât să aducă 
noui complicațiuni în raporturile noastre publice. 


XV 


Congresul presei declară că libertatea electorală, libertatea 
cuvântului, libertatea presei, libertatea întrunirilor, libertatea 


www.dacoromanica.ro 


— 109 — 


învățământului naţional, dreptul de petiţionare, institutiunea 
juriului, sunt punctele cardinaie, pe care se reazimă edificiul 
nostru politic. 

Aceste rezoluţiuni s'au votat în total, în ședința congresulu 
presei române dela 8 (20) Noembrie, 1871. 

Emiliu Costinescu, reprezentantul jurnalului „Românul“. 

Al. D. Holban, reprezentantul „Uniunii liberale din Iași. 

George Misail, reprezentantul „Gazetei de Bacâu“. 

Cesar Boliac, reprezentantul „Trompetei Carpaţilor“. 

Alexandru Lupaşcu, reprezentantul „Semănătorului“ din 
Bârlad, 

V. Al. Urechia, reprezentantul jurnalului „Informatiunile“ 

Pr. Gr. Musceleanu, reprezentantul „Biserica-Română“. 

N. T. Orășanu, reprezentantul jurnalului „Daracul'“. 

G. Dem. Theodorescu, reprezentantul jurnalului .„Ghim- 
pele“. 

Dem. Pandrav, reprezentantul jurnalului „„Asmodeu'“. 

Alex. Lăzărescu, reprezentantul  „Informatiunilor din 
Galaţi. 

Dr. Dumitru Severeunu, reprezentantul „Gazetei medico- 
chirurgicale“. 

M. Nerone Popp, reprezentantul „Opiniunii Publice“. 

In timpul când funcţiona Congresul se iveşte un incident 
care face senzaţie şi agită presa. Ministrul de externe Gheorghe 
Costaforu rosteste în Senat câteva cuvinte care ijicnese pe 
ziarişti, 

Ministrul de externe este atacat în Senat de către senato- 
rul opozant Ion Deşliu care-i arată că majoritatea ziarelor îl 
acuză că este interesat în chestia Strusberg care era la ordinea 
zilei pentru rezolvare. Ministrul Costaforu declarase odată în 
parlament că întreaga-i avere o are plasată în acţiuni ale Com- 
paniei Strusberg, iar acum era la ordinea zilei lichidarea eor- 
cesiunei. 

Opoziția îl acuză că a pregătit o lichidare păgubitoare pen- 
tru ţară și favorabilă concesionarului ; guvernul mai era acu- 
zat că a primit un aranjament ce i-a fost impus de către gu- 
vernul din Berlin 

Ministrul Costaforu răspunde că: „Ziariștii îi atacă fiindcă 
i-au tot cerut bani pentru ca să susțină concesiunea, că el le-a 
dat destul ca să mănânce şi ei o bucată, de pâine, dar câ mm 
le mai poate da“. 

Acest răspuns provoacă o mare agitaţie In sânul Congresu- 
Jui: care votează următorul protest pe care l-a prezentat G. 
Dem. Teodorescu, ministrului. Dar ministrul și-a tăsăduit vor- 
bele pretinzând că a voit să vorbească de ziarele străine. 


www.dacoromanica.ro 


— 110 — 


D-lui Costaforu, ministrul afucerilor externe al României 
Domnule Ministru. 


„Conform rezoluţiunii votate de unanimitatea membrilor 
Congresului presei române, în ședința sa din 8 (20) Noewmbrie 
1871, avem onoare, d-le ministru, a aduce la cunoștința d-voas- 
tră că presa română s'a simţit adânc lovită prin declaraţiunile 
ce aţi făcut în şedinţa din 4 Noembrie a, Senatului. 

„Domnia-voastră aţi afirmat, în mentionata şedinţă, că re- 
dactori d'ai ziarelor opoziţiunii vă combat acum pentru refuzul 
ce aţi făcut d'a le da bani. Această, acuzaţiune este cu atât mai 
gravă, cu cât—în modul cum a fost formulată—lasă să planeze 
bănuiala asupra întregei prese române, și de aceea Congresul 
ne-a autorizat să vă rugăm a ne spune cari sunt anume redac- 
torii ziarelor ce v'au făcut această degradatoare cerere ? 

„Domnia-voastră cunoașteţi cât; de mare şi necesar este ro- 
lul presei în mecanismul politic al unui stat constituţional, 
pentru controlul suprem ce exercită, prin intervenţiunea presei, 
opiniunea publică asupra tuturor afacerilor, și ştiţi că, a lovi 
presa cu desconsiderare, este a lovi și desarma însăși opiniu- 
nea publică. 

„Nu putem cugeta un moment măcar că d-voastră ministru 
constituţional al Măriei Sale, aţi voit să ajungeţi acest scop. 

„Nu putem crede că un om, în înalta pozițiune ce i-a fost 
dat să ocupe în Statul român, ar cuteza să se servească de acu- 
zaţiuni neadevărate, ca să veștejească onoarea publicismului 
român; pentru a-și multumi rancunele sale personale sau pen- 
tru ca să umilească, cu arme nelale, pe adversarii săi politici. 

„Eu, președintele Congresului presei române, nu pot ad- 
mite o asemenea presupunere, şi de aceea am onoare a vă ruga, 
domnule minstru, să ne declaraţi cari sunt ziariștii ce v'au ce- 
rut bani, pentru ca să putem lua măsuri în contra tuturor ace- 
Jora ce discreditează prestigiul presei române și speculează cu 
interesele poporului. 

„Vă rugăm să binevoiţi a satisface legitima, noastră cerere 
până în douăzeci și patru de ore, considerând tăcerea domniei- 
voastre ca o probă despre neveracitatea tuturor acuzaţiunilo: 
ce ați aruncat în contra presei, 

Primiţi, etc, 


Presedinte, Alex. D. Holban 
Secretar, G. Dem. Teodorescu 


www.dacoromanica.ro 


— 111l — 


LIBERALIZMUL EPOCEI 


Acum cincizeci de ani trăia cu totul o altă lume — vorbesc 
despre lumea de idei și de sentimente, despre lumea morală. 

Intro mică odănţă din strada Armenească, odăiță mobilată, 
cu o masă de brad și câteva scaune desperechiate, un număr 
de elevi din cursul superior al Liceului Sf. Sava se adunau 
constituiți în Societate. 

Nu-mi mai amintesc numele, dar îmi amintesc scopul. Un 
statut, al căruia întâi articol cuprindea atât de stereotipa for- 
mulă : ...„spre a strânge legăturile de colegialitate între mem- 
bri, a desvolta spiritul și a îmbogăţi cunoștinţele...“, spunea, că 
membrii acestei societăţi se vor întruni odată pe săptămână, în 
fiecare Duminică, spre a ţine conferinţe, literare și științifice. 

Făceau parte din această societate, mai ales elevii clasei a 
V-a dela Sf. Sava, printre cari imi mai amintesc de: Gheorghe 
Ionescu, mai târziu Ionescu-Gion, Grigore Andronescu, fost 
procuror general sau prim-procuror în București, cu supra- 
numele Andronescu-dulap ; trei Macedoneni bursieri ai Statu- 
lui Gulioti, profesor după aceea la gimnaziul din Brăila, Io- 
nescu și Simota ajunşi telegrafiști, Nicolae Constantinescu, un 
nepot al lui Simion Mihăilescu. Mateiu Theodor, în urmă pro- 
fesor de liceu în București, un Pangăl, ete., etc. 

Bineînţeles, afară de literatură și știință, se făcea prozeli- 
tizm politic, 

Cel mai sprinten şi unul din iniţiatori, era Gheorghe Io- 
nescu, Mateiu Theodor a ţinut conferinţă în limba latină, pe 
care n'a ascultat-o nimeni. Spre a nu rămâne mai pre jos, am 
tinut şi eu o conferinţă „Despre Progres“, cu care prilej am 
spus multe prostii. Colegii m'au felicitat, însă eu simțeam că 
plictisisem auditoriul. 

Spre a încălzi odaia eram obligaţi să aducam fiecare câte 
un lemn la subțioară. După două săptămâni de activitate, con- 
form bunului obiceiu românesc, am și început să ne certăm. 
Ne-am împărţit în două partide : în aparență s'a format o opo- 
zițiune în contra comitetului, în realitate liberalii și conserva- 
torii s'au luat la hartă. Cum biroul era compus din conservatori, 
liberalii au dat asalt şi l-au răsturnat. 

Eu eram din opoziţiune şi lucram mână în mână cu Gheor- 
ghe Ionescu. 

Conferinţele, cu literatura şi cu știința, au rămas pe pla- 
nul al doilea, și de-acum devenisem un mic parlament, unde 
înfloreau polemicele, interpelările, personalităţile şi voturile de 
blam pentru comitet. 

După fiecare şedinţă eșeam înfierbântațţi de lupta orato- 


www.dacoromanica.ro 


— 112 — 


Trică, și prelungeau până în stradă, vociferările, protestările şi a- 
cuzările. 

Apoi au urmat ineţitabilele demisiuni ale celor rămași în 
minoritate, lipsa de fonduri spre a plăti chiria și, în sfârșit, di- 
zolvarea Societăţii. 

In tot timpul cât a durat această instituţie sau ţinut vreo 
trei sau patru conferințe. Insă în schimb comitetul a fost răs- 
turnat cel puţin de 7 ori. 

Societatea a durat o iarnă. 

Ab ovo, firea românului ușuratecă și pornită către patima 
lucrurilor mici cât și sentimentul lui destructiv, se manifesta. 
Imi amintesc şi simt parcă și acum febrilitatea cu care astep- 
tam ziua şi ora ședinței în care era să se desbată grava ches- 
tiune a răsturnării comitetului. Pătimaș de luptă; militant prin 
temperament, eram. în totdeauna unul dintre cei dintâiu îc in- 
cinta marilor pugilate morale. 

Curentul liberal creștea și cucerea tânăra generaţiune. 

Pe vremea aceea, între 1872—1874, liberalismul era accea 
ce este astăzi socialismul, mai mult, acea ce se numește astăzi 
„Dolșevism“. 

Liberali erau numiţi încă „roșii“. Roșii erau o sperietoare 
pentru burghezia cuminte și liniștită. 

Pe vremea aceea socialismul nu exista, nici vorbă nu era 
cunoscută. Țara era împărţită numai în două tabere: albii și 
roșii. Partide și păreri politice intermediare nu existau, orga- 
nismul politic românesc era încă într'o fază primitivă, ca și la 
animalele inferioare toate funcțiunile de ordin public erau în- 
deplinite de organe puţine. 

Regimul conservator, atât prin origina lui cât și din cauză 
că burghezia, în ascendenţa ei, nu mai putea tolera, din ins- 
tinctul de clasă, pe urmașii privilegiaţilor, era urît de opinia pu- 
plică. Insă mulți adversari ai guvernului și ai regimului boie- 
resc, se temeau de roșii. 

Ion Heliade Rădulescu trăia încă iar în țară, mai ales în 
București, erau mulţi cari gândeau cu capul lui Heliade, acest 
adversar al lui Rosetti și Brătianu. Aceștia formau o lume in- 
termediară, între albi și roșii, un fel de liberali moderați. 

Pentru această lume heliadistă Rosetti era tot Berlicoco, 
iar Ion Brătianu tot Firfiric. Aceste două porecle zugrăveau pe 
vremuri, pe scamatorul ca şi pe omul flușturatec. C. A. Rosetti 
era socotit ca fiind inspiratorul lui Brătianu, ca geniul rău al 
dualității, ca omul cu resurse şi cu tot felul de manopere ne- 
leale. De aceea fusese poreclit Berlicoco după numele unui sca- 
mator care trecuse prin București. 

Ion Brătianu trecea, pe atunci, drept instrumentul, drept c 


www.dacoromanica.ro 


— 113 — 


jucărie în mâna lui Rosetti. Oratoria lui împetuoasă şi decla- 
matoria, epocei, îl prezentau oamenilor gravi ca pe un uşura- 
tec ; de aci porecla de Firfiric, Firfirica era o monedă de argint 
de jumătate sfanţ. iar altă firfirică avea o valoare și mai mică, 
Ion Brătianu, era şi mic de statură, era privit ca un fel de ni- 
mic. Un firfiric. 

Dar firfiricul crescuse şi devenise un şef de partid în tovă- 
răşia lui C. A. Rosetti ; și acum era omul către care sc îndreptau 
privirile tineretului. 

După cum am spus în alt loc, nici Rosetti nici Brătianu nu 
făceau parte din parlament. Dar nici un alt roșu nu făcea 
parte. In parlament erau liberali din celelalte nuanțe mode- 
rate : Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Ionescu. Cu 
toate acestea sufletul popular mergea către roși, fiindcă aceștia 
reprezentau o putere politică organizată cât şi o mare speranță 
de propăşire. 

Aceşti roşii erau democraţii epocei. Erau prigoniţii, erau 
săracii, erau umiliţii, erau oamenii despre cari, mai târziu, zia- 
rele conservatoare spuneau că umblă iarna în pantaloni de 
dril, iar vara în şoşoni-galoşi. 

Acești nedreptăţiți de soartă, și de Vodă, erau simpaticii- 
persecutați pe care întotdeauna, masele i-au îmbrățișat. 

Tineretul generos și plin de aspirațiuni neînţelese dar fi- 
reşti, era cu fața către aceşti roșii dela care aștepta oarecari 
minuni nedeslușite. Vecinica goană după un ideal pierdut în 
ascunzișurile viitoruiui. 

De și din obârşie conservatoare, deși tatăl meu era polițaiu 
al guvernului conservator, dela întâile luni, după venirea mea 
la București, m'am aruncat în direcția opusă. Căutam lucrul 
nou. In pensionatul lui Ştefan Velescu cu firma „Institutul 
Eliade“, am fost cel dintâi care am citit--tără a o prea înţelege 
atunci — Forge et maiiere a lui Louis Buchner. Apoi am trecut 
francamente în tabăra liceanilor liberali, către care mă atrăgea 
întreaga mea, fire. 

Un amănunt: Treceam pe stradă în tovărășia unui coleg, 
când, iată că ne încrucișează un bărbat de statură de mijloc cu 
părul și barba creţe şi cărunte. O figură caldă, deschisă și atră- 
gătoare, un ochiu care zâmbea şi intra în suflete. Colepul meu 
îmi spuse: „Uite, ăsta e Brătianu“. 

Am rămas cu chipul lui în cap și n'am mai ezitat. Eram 
liberal. 

Cu câtă ușurință. se dau conștiinţele tinere. 

Din ziua aceea am devenit şi eu militant (?) liberal in 
rândurile colegilor mei liceani. 

— Ziarele din Paris aduc o știre care stârnește interes în 


8 


www.dacoromanica.ro 


— 114 — 


cercurile boereşti din Bucureşti : Principele Gheorghe Bibescu, 
fiul fostului domnitor al Munteniei, Gheorghe Bibescu, a avut 
o întâlnire cu spada, la Montrelont, cu Principele de Beauffre- 
mont. Principele de Beauffremont a fost grav rănit la piept. 
Motivul duelului: o chestiune cu totul intimă. 


MOARTEA LUI ION HELIADE RADULESCU ȘI A LUI 
DIMITRIE BOLINTINEANU 


In ziua de 27 Aprilie, la ora 3 după amiază, a murit Ion I, 
Heliade Rădulescu. Duminică, la 30 Aprilie, i s'a făcut înmor- 
mântarea naţională la care au participat mii şi mii de oameni, 
Corpul i-a fost înmormântat la biserica Mavrogheni dela şo- 
seaua Kiselef. S'au rostit, ca de obiceiu, numeroase cuvântări 
iar marele B. P. Hasdeu a vorbit în numele presei. Discursul și 
l-a terminat astfel: 

„V'am obosit de emoţiune... nu, am obosit de admiraţiune ! 
Un cuvânt și am terminat. Se zice că Mircea cel Mare se dusese 
după moarte se bată la poarta raiului. Ii ese înainte Sfântul 
Petre 


Ce poftești, omule ? întreabă, cu asprime, chelarul para- 
disului pe viteazul domn al Românilor. 

— Să văd faţa lui Dumnezeu, răspunse marele Mircea, 

-— Tu, păgânule ! tu care ai făcut mii de păcate şi d'abia 
numai o mânăstire ?! Afară ! 

Auzind zgomot la poartă, se arată însuşi Dumnezeu. 

— Ce este, întreabă pe Sfântul Petre ? 

— Iată așa şi așa, doamne, acest muritor încărcat cu mi de 
păcate, pe care a crezut că o să le poată răscumpăra cu un pe- 
tec de mânăstire! Vrea să intre cu orice preţ, în locaşul sfinţilor. 

— Fă-i loc la dreapta, mea, zise bunul și dreptul Dumnezeu. 
Fă-i loc la dreapta mea. Multe au fost pătatele sale și puţin 
lucru este o singură mânăstire, dar el şi-a iubit ţara, s'a luptat 
pentru țara lui, a lucrat pentru ţara lui şi toate i se iartă“, 

— La începutul lunei Mai s'a adjudecat Monopolul tutunu- 
rilor asupra unei companii ungare. 

La licitaţie au participat 23 societăţi dar în cale din urmă 
v'au rămas în luptă, decât două : societatea ungară care a biruit 
și o societate română, societatea Oltenilor, reprezentată prin- 
trun domn Vlădoianu. 

Operația s'a făcut în modul următor 

Licitaţia a fost orală în localul ministerului de finanţe, 
fiind de faţă toţi miniştrii. 

S'au luat trei bucățele mici de lumânări de stearină și sa 


www.dacoromanica.ro 


— 115 — 


aprins una din ele ; întâia serie de licitaţie s'a încheiat când 
s'a stins lumina. 

A doua serie a urmat la, fel. 

Apoi a fost aprinsă a treia bucăţică, iar lupta crâncenă a 
început între compania oltenească și compania ungară. Compa- 
nia Oltenească s'a urcat până la oferta de 8 milioane, dar com- . 
pania ungară a dat 10 mii lei mai mult. In acel moment s'a 
stins şi a treia bucăţică de lumânare. 

Ungurii au obţinut aprobarea licitaţiei pentru dânşii la 
suma de 8 milioane zece mii lei. 

— In anul acesta grădina lui Ioanid librarul pune, pentru 
întâia oară în consumaţie, legumele și fructele cultivate în 
grădina lui din strada Polonă. 

Această grădină se numea, înainte de a fi proprietatea lui 
Ioanid, grădina „Brâslea''. Era o grădină de margine de oraş 
unde se făceau petrecerile, unde mergea lumea să chefuiască ; 
unde se întâineau amorezaţii și cântau prin tufișuri lăutarii. 
Astăzi a dispărut grădina Ioanid, cu serele sale calde şi cu po- 
ni săi roditori din speciile cele mai renumite ; astăzi, grădina 
parcelată şi clădită, a devenit „Parcul Ioanid“, 

— La 21 August, a murit în spitalul Pantelimon, după o 
lungă și crudă boală, în cea mai neagră mizerie, fără familie, 
fără ajutor de nicăeri, în mijlocul nepăsării generale, poetul 
Dimitrie Bolintineanu. 

Poet al redeșteptării naţionale, fost ministru al cultelor și 
instrucţiunii, acest om, asistat, în anii cei din urmă ai boalei 
și mizeriei sale, numai de un singur prieten devotat anume 
Zane a murit neştiut aproape de nimeni, iar cadavrul lui a stat 
în spital până, ce oarecari membri ai familiei Pau ridicat și lau 
dus în comuna Bolintinul din Vale unde a fost înmormântat. 

Nimeni, absolut nimeni n'a urmat trupul neînsufleţit al 
poetului, nici o coroană, nici chiar ministrul cultelor şi instruc- 
ţiunei n'a trimis măcar un delegat. 

Rare ori ingratitudinea omenească a tost atât de cinică. 


DIVERSE 


— In seara de 30 Octombrie un mare număr de proprietan 
rurali s'au adunat în sala Ateneului (actualul teatru Lyric tran- 
sformat cu totul), și au ales un comitet pentru ca să alcătuia- 
scă, statutele unui Credit Rural 

Comitetul compus din : Lazăr Kalenderu, Ioan Cantacuzino, 
B. Boerescu, Ion Brătianu, Dimitrie Ghica, Ion Ghica, Gheorghe 
Vernescu, Gheorghe Cantacuzino şi Aristid Pascal, adresează 
proprietarilor un apel, invitându-i să se asocieze spre a se pu- 


www.dacoromanica.ro 


— 116 — 


tea fonda Creditul rural. Acest comitet lucrează statutele pen- 
tru realizarea Creditului rural care a fost inființat câtva timp 
mai târziu. 

— In Decembrie 1872, ministerul de finanţe aduce din Bel- 
ga pentru 25 milioane lei o nouă monetă de argint, toate pie- 
se de 2 lei. 

Ziarele critică această aducere pentru numeroase motive : 
moneta slab reliefată, desenul urit şi, mai presus de toate, fi- 
gura Domnitorului, care se afla pe celelaite monete mai vechi, 
dispărută în urma cererei Turciei, Apoi ziarele întrebau de ce 
noua monetă a fost turnată în Belgia pe câtă vreme Statul a- 
vea o rnonetăric bine montată și cu personal special ? 


ANUL 1873 
APELE DE LA VACAREȘTI 


Napoleon a murit în ziua de 9 Ianuarie stil nou în castelul 
Chislehurst din Anglia. 

Ziarele din Bucureşti consacră articole elogioase și recu- 
noscătoare acelui care a ajutat mult România și i-a fost întot- 
deauna protector în vremurile cele mai grele. 

— In luna Ianuarie se constitue un comitet care să strân- 
gă fondurile și să lucreze pentru ridicarea unui monument 
marelui literat, I. Heliade Rădulescu. Acest comitet e compus 
din : Dimitrie Ghica, președinte ; Mihail Cogălniceanu, Theo- 
dor Aman, Al. Odobescu, B. P. Hașdeu, V. A. Urechiă, P. S. Au- 
relian, St. Icanide, C. Boerescu, G. Gr. Cantacuzino. 

După ce comitetul hotărăște inscripţiile ce vor figura pe 
piedestal, decide a se acorda următoarele premii artiștilor cari 
vor concura : premiul I, 2000 lei noui proectul ce va fi admis 
spre a fi executat, 1000 lei noui pentru premiul al 2-lea și 500 
lei pentru premiul al 3-lea. 

— In luna Februarie izbucnește revoluţia în Spania, mo- 
narhia e răsturnată și republica e proclamată. Adunarea Ma- 
ţională întrunită special alege noul guvern; se introduce astel 
inovaţiunea ca toți miniștrii să fie numiți direct prin votul par- 
lamentului. Nouii miniștri sunt : Figueras, Emilio Castelar, Piy 
Margall, Nicola Salmeron, generalul Aosta, Juan Zustan, ami- 
ralul Arengo, Echao, Sorni. Constituanta va fi convocată la 20 
Martie. 

— Bucureştii au o nouă distracţiune şi o nouă senzaţie. 
Aproape de închisoarea Văcărești s'au descoperit niște isvoare 
feruginoase, cărora le face o mare reclamă un medic: doctorul 
Penescu. 


www.dacoromanica.ro 


— 117 — 


In scurt timp s'au instalat câteva bărăci și un adăpost aco- 
perit cu scânduri, s'a așternut nisip pe o distanță șosaluită şi 
lumea a început să vie. Mai ales Duminicile și sărbătorile era 
lume multă, doamnele veneau să flirteze, tineri tot la fel, dar 
moda era ca fiecare să poarte în mână o ceșculiță plină cu apă 
și să se plimbe, de colo până colo, căci așa era prescripția me- 
dicală,. 

Duminicile venea să cânte și o muzică militară, tramvaele 
cu imperiale pline de lume se succedau, în frunte vagonul cu 
muzica şi în urmă trei sau patru vagoane cu public. Până la 
ora 12 dimineața, petrecerea bucureştenilor era la Apele dela 
Văcăreşti. 

In vrema aceea trăia în București, un bătrân cam ramolit 
și căzut în senilitate numit Bărbucică. Am mai vorbit de el. 
Glumeţii l-au convins că, dacă își va muia de trei ori în fiecare 
dimineață barba în izvorul dela Văcărești, va întineri. Aşa a şi 
făcut. Insă apa fiind feruginoasă i-a roșit barba. Si astfel Băr- 
bucică a umblat câtăva vreme cu barba roşie dar de loc în- 
tinerită, 

Apele dela Văcărești au dat prilej marelui artist Matei 
Millo, dar acum în mare declin, ca să facă o piesă cu titlul 
„Apele dela Văcărești“. Această piesă a avut un număr destul 
de mare de reprezentații pentru vremea aceea. Iată, de pildă, 
afișul pe ziua de 9 Aprilie: 


„Teatru Naţional“ 
Salla Bossel 
Luni la 9 Aprilie se va reprezenta pentru a cincisprezecea oară 
ingenioasa piesă ` 
APEL DE LA VĂCĂRESTI 
cu un nou adaos 
CREDITUL FUNCIAR 
sau 
„SÂNGELE BERE NU SE FACE“ 


Autorul piesei fini clasicul nostru artist Willo şi titlul 
noului adaos fiind destui de expresiv şi de semnij'cativ, credem 
că bucureştenilor li s'a asigurat petrecerea pentru un interval 
mai îndelungat de acum înainte“, 

Această, piesă — precum se vede — era un soiu de revistă 
în care autorul adăoga scene și cuplete noui privitoare la eve- 
nimentele zilei. 


www.dacoromanica.ro 


— 118 — 


Piesa în general era slabă și jucată de câtiva actori adu- 
naţi la întâmplare. 

In același timp este instalat pe Piaţa Constantin Vodă (ac- 
tualul palat al postelor şi telegrafelor) Circul Suhr. Deosebin- 
du-se de celelalte circuri acoperite cu pânză, circul Suhr des- 
tinat să joace şi iarna, este construit tot din lemn. 

Iată de pildă programul dela 2 Iunie: 


CIRCUL SUHR 
— Sâmvătă 2 Iunie 1873 — 
MARE REPREZENTAȚIUNE BRILLANTA DE GALĀ 


D-l și D-na Davene vor escela mai cu osebire prin incredi- 
bilele sale producțiuni gimnastice pre cele trei trapeze în aer. 

D-l Albert Suhr va escela, mai cu osebire în producțiunea sa 
mimică pe cal, sub titlul: „Matrosul pe timpul furtunei pe 
mare“. 

D-l Cotaki se va distinge prin miraculoasele jocuri japo- 
neze cu membrele pe picioare. 

D-na Francisca Suhr în posiţiunea sa mimică pe cal. 

Etc., ete 

In total 16 numere, 

— D-şoara Francesca Suhr, de care se amorezase un domn 
Ghica, mai târziu secretar general al Ministerului de lucrări 
publice, a fost apoi soţia acestuia şi soacra generalului Nico- 
leanu, actualul prefect al poliţiei Capitalei. 

— In partidul conservator frământările sunt mari. Doi mi- 
niștri dintre cei mai cu vază, Gheorghe Costaforu, ministru de 
externe și Manolaxi Costaki Epureanu sunt siliți să iasă din 
guvern. 

Gheorghe Costaforu a, fost silit să părăsească portofoliul 
și guvernul din cauză că era partizan al joncţiunei căilor noas- 
tre ferate cu cele austro-ungare, joncțiune împotriva, căreia se 
ridicase o mare agitaţie în ţară. Urmașul lui Costaforu a fost 
Vasile Boerescu. 

Această criză ministerială a făcut mult zgomot pe vremuri 
fiindcă ministrul silit să iasă din guvern era lovit cu nume- 
roase bănueli şi acuzaţiuni. 


MOARTEA PRINȚULUI ALEXANDRU CUZA 
— Miercuri la 2 Mai moare la Heidelberg prinţul Alexan- 
dru Ioan Cuza. Moartea i-a fost pricinuită de un anevrizm al 


aortei. In ţară, și mai ales în Moldova, știrea acestei morți pro- 
duce o mare emoție. 


www.dacoromanica.ro 


— 119 — 


Din toate oraşele roesc telegramele de condoleanţe și ma- 
nifestaţiunile de adâncă jale a celor cari mai păstrau încă în 
inimă cultul marelui Domnitor. 

Toţi poeţii vremei scriu necrologuri rimate. Poetul Gheor- 
ghe Baronzi, prefect de județ la Brăila la epoca detronărei lui 
Cuza, scrie următoarele versuri intitulate : 


DATE NEFASTE 
La moartea Principelui Alexandru Ioan I Cuza 


De pe malurile Senei 
Unde-un Geniu infernal 
Străbătea prin focul Ghenei 
P'un cadavru bucejal, 
Spulberând cu pași profan 
Gloria a mii de ani 


Galicul alectrion 
Anunţă în depărtare 
Sfărâmarea unui tron 
Si a unui Cesar mare. 


De pal Dunărei mal verde 
Unde geniul duşman 
Rătăcise, pân'a pierde, 
Calea divului Traian. 

Prin căi alte nerăabile 

De mâini vitrege urzite, 


Buciumul lugubru sună, 
Anunţțând şi el de sus 
Căntra noptei manta brună 
Un luceafăr a apus. 


Doamne, mult au fost fatale 
Nopțile ce-au revărsat 

O lumină ca de jale 

P'ăst pământ răscumpărat 
Prin atâția mari martiri, 

Ai duioasei omeniri. 


Care trec, fără încetare, 
Cu al umbrei pas ușor, 


www.dacoromanica.ro 


— 120 — 


Ca o stea ce-abia răsare 
Și s'asvârle întrun nor. 


Blând luceafăr, dulce soare. 
Ale cărui raze-apun, 

Țara recunoscătoare 

Roagă geniul tău bun 

Să o facă-a merita 
Binecuvântarea Ta. 


Căci tu ești ce ne-ai chemat 
La concordia de frat 

Tu ești domnu-adevărat 
Intre Domni adevărați 


Iati dar zborul către stele 
Rangul între semi-zei 
Binefacerile Tale, 
Părinteasca ta Domnie, 
/ât va fi o Românie 

Cu o inimă ce bate 

Ele nu vor fi uitate 
Dintre noi orfanii tăi. 


Am dat această bucată în versuri ca o mostră a felului in 
care se scria la 1873. 

Dar moartea lui Cuza dă prilejul unui conflict între cei 
doi Mitropoliţi ai țărei. 

Mitropolitul Moldovei trimite următoarea telegramă : 


„Fratelui Mitropolii al Ungro-Vlachiei 


„Rămășițele fericitului întru pomenire Alexandru Ioan I 
primul Domnitor al României Unite se vor înmormânta la mo- 
șia Ruginoasa Marţi în 29 Mai. Viu, dar, frățeşte a vă ruga să 
binevoiţi, de vă este cu putinţă, să luaţi parte la ceremonia re- 
ligioasă și Inalt Prea Sfinţia Voastră, iar în caz de a nu putea 
veni, să delêgați doi frați Episcopi din Eparhia Jurisdicţiunei 
Inalt Prea Sfinţiei Voastre, căci credem că e bine ca, la această 
dureroasă ceremonie, în unire să ia parte clerul din toată Ro- 
mânia Unită sub răposatul Domn Cuza. 


Calinic al Moldovei 


Iată răspunsul Mitropolitului Primat 


www.dacoromanica.ro 


— 121 — 


Prea Sântiei Sale Inaltul Mitropolit al Moldovet 
şi Sucevei 


Guvernul luând toate dispozițiile cuvenite pentru înmor- 
mântarea fostului Domnitor Cuza, conform programelor pu- 
blicate în Monitorul Oficial, datoria ori cărui bun cetățean și 
mai cu seamă a unui Mitropolit, este să se supună guvernului. 
Iniţiativa ce ai luat Prea Sfinţia Ta la această înmormântare, 
nefiind conformă cu spiritul canoanelor Sfintei noastre Bise- 
rici, nu aderez la propunerea ce-mi faci‘ 


Niphon Mitropolitul Ungro-Vlachiei 


Dar Mitropolitul Moidovei răspunde la rândul său: 

„Cu frățească în Christos dragoste îmbrățişăm pe Inalt 
Prea Sifinţia Voastră. 

„Primind telegrama răspunzătoare la invitarea ce vam 
făcut de a veni la înmormântarea fostului Domnitor Cuza, cată 
să vă dau oarecari explicări din care foarte luminat veţi putea 
vedea că scopul invitărei a fost cu totul departe de usul regre- 
tabil ce ati făcut cu ea. 

1) Locul înmormântării fiind moşia Ruginoasa ce este în 
Eparhia noastră, am crezut că împlinind uzul de distinsă poli- 
teță, scutindu-vă de cererea permisiunei după conoane, vom în- 
lătura astfel şi dificultatea ce aţi avea de a vă conforma cu ele, 
în caz când Frăția Voastră v'aţi figura existenţa unei supre- 
mații, după cum chiar tonul ce-l ţineţi către un egal, pare a 
însinua. 

2) Incât pentru aserţiunea că întreprinderea noastră ar fi 
o manifestare contrarie dispozițiunilor guvernului, ar fi de a- 
juns a vă rechema, că atitudinea noastră faţă cu el, a fost tot- 
d'auna pentru ori cine, în vederea convingerei noastre, că toată 
stăpânirea este dela Dumnezeu. 

Dar pentru a vă arăta că și în cazul de față vă este puţin 
profitabilă schimbarea caracterului invitărei Noastre, n'aveţi de 
cât să recitiţi programul guvernului și veţi vedea că el singur 
lasă Bisericei libertatea de a-și face programul ceremoniei 
religioase, rezervând pentru sine ca şi în orice parte a lumei. 
regularea ceremoniei militaro-civile. 

Aceasta fiind exacta interpretare a programului oficial, nu 
este de mirare că Frăția Voastră să înțelegeti că corpul să se 
înmormânteze la Ruginoasa, iar ceremonia funebră religioasă 
să se celebreze numai ca o panachidă în Catedrala din Capitală. 

Terminând aceste câteva lămuriri necesarii, este neexplica- 
bil pentru Noi, că, la o politeţă răspundeţi cu o invocare de ca- 


www.dacoromanica.ro 


— 12 — 


noane ce nu există, și invitarea de a asista la înmormântarea 
Domnitorului dela care aveţi titlul ce poate vă inspiră tonul 
telegramei, drept recunoștință o desfiguraţi într'o cestiune cu 
totul streină de Noi“. 
Al Inalt Prea Sânției Voastre în Christos frate, 
Calinic Mitropolitul Moldovei 


Această polemică, care a întristat mult pe acei cari ţineau 
la prestigiul bisericei, nu avea decât un singur motiv, acela al 
Mitropolitului Primat de a nu fi displăcut Domnitorului și a- 
cela al Guvernului care nu voia să se dea o strălucire prea mare 
înmormântărei. 

Inmormântarea s'a făcut în fața a cel puţin 30.000 ţărani 
care au alergat până și din Bucovina spre a fi de faţă. Și la- 
crămi au curs în ziua ceea. 

Numeroase cuvântări funebre au fost rostite, dar cele mai 
însemnate au fost acele ale lui Mihail Cogălniceanu, Nicolae 
Ionescu şi Petre Girădișteanu, A lui Mihail Cogălhniceanu 
a fost o mică capo-d'operă de elocinţă, înălţime de cugetare şi 
perfectiune literară. De aceea îl dăm ari în întregime pentru 
ca să rămâe ca un model al genului spre uzui celor cari vor 
veni după noi, 


DISCURSUL LUI MIHAIL COGALNICEANU 


Iustră Doamnă, Prea Sfinte Mitropolit, Sfinţi Părinţi și 
frați. 

Biserica ne zice : „deșertăciunea deșertăciunilor toate sunt 
deșertăciuni“. Ei bine îmi permit a zice cum că acest mare a- 
devăr își are şi el excepţiunea sa. Nu este în lumea aceasta to- 
tul deșertăciune, rămâne ceva statornic; rămân faptele mari 
cari sunt neperitoare. Da, fraţilor, faptele mari opresc chiar 
moartea. f 

Se zice că Vodă Cuza a murit. Dacă renașterea României 
a murit, apoi a murit și Vodă Cuza, căci Vodă Cuza nu este de 
cât renașterea României. 

Dar vă rog credeţi, oare, că viu aci să fac istoria acestui 
Domn ? Nu, căci care glas poate să o facă ? Care pagină tipă- 
rită poate să fie aşa de adevărată şi aşa de elocuentă. ca faţa 
țărei însăşi ? 

Faţa ţărei este pagina istoriei lui Alexandru Ioan I. A- 
lexandru Ioan I nu are trebuinţă de istoriograf. El singur și-a ' 
scris Istoria, Sa prin legi, prin actele cu care a făcut un Stat, o 
societate alta decât aceea ce i s'a fost dat când l-am proclamat 
Domnitor. 


www.dacoromanica.ro 


— 123 — 


Sunt patrusprezece ani trecuţi de când în Adunarea ţărei, 
în capitala Moldovei, mi s'a făcut rara onoare de a spune eu 
cel dintâi, Colonelului Cuza, cuvântul „Măria Ta” şi tot de o 
dată de a-i spune care era voinţa naţiunei și care erau aspira- 
ţiunile națiunei, ce i se dau lui spre îndrumare. 

Cei bătrâni aduceţi-vă aminte, cei mai tineri consultaţi 
paginele Monitorului și veţi vedea ce s'a cerut dela dânsul. 
Veţi vedea că în cei șapte ani de ilustră domnie şi eternă me- 
morie, Vodă Cuza, nu numai că a fost om onest dar și-a ţinut 
totdeauna cuvântul. Pe lângă aceasta în fiecare lună a Domniei 
sale înzestra ţara cu câte o lege, în fiecare zi sporea numărul 
cetăţenilor şi puterea noastră. Ce voia națiunea atunci ? Naţiu- 
nea voia legi noui şi oameni noui. Cuza a fost omul nou şi a 
făcut legi noui care au făcut apoi lume nouă, căci lumea de la 
63 este alta. Astăzi Statul român nu mai este provincia vasală 
a Moldovei sau a Valachiei. 

Iată ce a făcut Alexandru Ioan I. 

Ce i se zicea atunci ? 

— „Tu, Măria Ta, fii bun, fii blând, mai ales pentru aceia, 
pentru cari toţi domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi!) 

Ei bine, vă fac o întrebare : luaţi Istoria, României de din- 
coace şi de dincolo de Milcov, căutaţi paginile ei şi se va găsi 
vrun domn care să poată să se compare cu Vodă Cuza? Nu! 
nu poate fi comparaţiune între faptele foștilor Domni și ale lui 
Cuza făcute ca om, ca cetăţean şi ca oștean 

I sa mai zis lui Cuza că națiunea dorește ca, prin drepta- 
tea Europei, prin desvoltarea instituţiunilor noastre, prin sen- 
timente cu totul patriotice să mai putem ajunse la acele tim- 
puri glorioase ale naţiunei noastre când Alexandru cel Bun zi- 
cea imperatorilor din Bizanţ că tara noastră nu are decât sa- 
bia sa. 

Ei bine, fraţilor, când România a ţinut un mai mare lim- 
bagiu în Europa, decât acel ţinut de Alexandru Ioan I? 

Alexandru Ioan I ţinea cheea Orientului şi nimic nu se fà- 
cea în Orient, nu numai fără ştirea, dar fără voia lui, E] era 
gata, a-și sacrifica tronul, persoana sa, numai să-și apere ţara 
de or ce pericol, Pentru că el era conştiincios naţiunei române. 
Șapte ani ne-am odihnit, şapte ani n'a fost umilire !... dar a 
căzut silnic şi România și-a întrerupt cariera.. 

A! ertaţi-mă, Aici în faţa unui mormânt deschis în fața 
acestei figuri care va fi veșnic glorioasă, nu ne este permis să 


1) Cuvinte din discursul rostit de Cogălniceanu, spre a saluta pe Vodă 
Cuza când a fost ales Domn de Adunarea din Iaşi, 


www.dacoromanica.ro 


— 124 — 


facem polemică dar suntem datori să spunem că nu greșalele 
lui l-au răsturnat ci faptele lui cele mari. 

Odată cu exilul a expirat emanciparea poporului român, 
odată cu exilul vechile societăți retrograde şi demagoge s'au 
aliat, şi când o zic aceasta, fraţilor, ca să vedeţi dacă este aşa, 
uitați-vă la cei şapte ani de exil care au trecut. Apoi care domn 
a fost mai demn în exilul său, care Domn a apărat țara sa mai 
mult, pe acea ţară care permisese să i se închidă porţile ? Țara 
va mărturisi şi chiar mărturisește, mărturisesc mulți chiar din 
acei cari l-au răsturnat că ma demn nu s'a purtat alt Domn, 
Pentru ca să nu ne înșelăm, fraţilor, Domnul Cuza Alexandru 
Ioan I, or când voia putea să fie Domnitor. Alexandru Ioan I 
nu avea trebuinţă să zică ca Alexandru Lăpușneanu, că „dacă 
ţara nu-l vrea, el o vrea“, Cuza nu a voit de şi țara l-a voit 
pentru că el nu a voit resbel civil, pentru că a voit tăria acestei 
ţări, pentru că a voit să fie demn de numele ce poartă. 

Şi cum, fraţilor! După ce v'am spus aceste cuvinte, noi 
cari suntem aci, unii mai bătrâni decât Dânsul, unii luptători 
sub el, mulţi admiratori ai lui, alţii amploiaţi ai săi, alţii cari 
s'au folosit de legile lui!) putem zice numai: „Dumnezeu să-l 
ierte ?“ Dar de aceasta nu are trebuinţă, căci şapte ani bine- 
cuvântat din partea a trei milioane de locuitori pe care i-a fă- 
cut cetățeni, nu este oare de ajuns? 

Noi avem trebuintă să ne rugăm pentru iertarea altora, 

De aceea, noi cari am avut onoarea de a-i fi miniştri și 
funcţionari, ne întrebăm : nu avem nimic de făcut ? La 59 Ro- 
mânii au dat dreptul lui Cuza să facă tot şi de aceea se zicea 
că unul lucrează pentru toți: era conștiința națională. Acel u- 
nul nu mai este azi, toţi dar trebue să lucrăm şi să lucrăm în 
spiritul lui, să fim oameni ai ţărei noastre, să ridicăm sus stin- 
dardul ei în afară şi înăuntru, principiul acela fără de care nu 
poate să fie un Stat, prin instrucțiune, prin administrațiune 
bună, fiecare prin exerciţiul paşnic al drepturilor ce fiecare da- 
torim lui Vodă Cuza. 

Tustră Doamnă, sfântă şi mumă a Românilor! nu plânge 
căci Alexandru Ioan I nu a murit! Alexandru Ioan I nu poate 
să moară. Nu lacrămile acelora cari sunt aci vor putea dovedi 
aceasta ci lacrimile tuturor, lacrimile unui popor întreg. la- 
crimile ce se varsă de ori unde se vorbește românește. De la 
Carpaţi până la Marea Neagră, și de la Tisa până la Nistru nu 
este hotar politic pentru tristeţa ce se poartă, de soţia lui A- 
lexandru Ioan I. 

Şi acum, după ce biserica a zis veşnica pomenire în spiri- 


1) Țăranii cari au fost împroprietăriți. 


www.dacoromanica.ro 


— 125 — 


tul lui Alexandru Ioan I, veşnica lui amintire, în spiritele 
noastre nu se va şterge din inimile noastre şi ale fiilor tiilor 
nostri. 

Si cât va avea ţara aceasta o istorie, cea mai frumoasă pa- 
gină va îi aceea a lui Alexandru Ioan I“ 


Iată şi testamentul lui Cuza ' 
TESTAMENT 


„In privința toatei mele averi mișcătoare și nemișcătoare 
ce voiu lăsa la încetarea mea din viaţă, statornica mea voință 
este de a se regula şi a se urma precum arăt aci: „Pre iubiții 
mei fii Alexandru şi Dimitrie, adoptați de mine şi de prea iu- 
bita mea soție Elena Doamna, fără părinţi cunoscuţi, conform 
legilor în vigoare ca singurii mei moștenitori vor împârţi deo- 
potrivă între dânșii toată averea mea mișcătoare așa precum 
se va, afla la deschiderea, moșştenirei. 

Din această avere las prea iubitei mele soții Elena Doamna 
uzufructul unei a treia părţi spre a se bucura de dânsul în 
toată: viaţa sa, după încetarea uzufructului legal ce va avea ca 
mamă asupra întregei moșteniri, purtând în această calitate şi 
sarcina de firească şi legală epitroapă cu consiliul dumnealor 
Prea Sfinţitul Calinic Miciescu mitropolitul Moldovei şi al Su- 
cevei şi Căpitanul Efrem Ghermani. 

Dacă prea iubita mea soţie, va înceta din viaţă înainte de 
a ajunge fii mei la majoritate, atunci epitrop va fi Prea Sfinţia 
Sa archiepiscopul Calinic Miclescu, mitropolit al Moldovei și 
Sucevei, care prin înțelegere cu consilierul Căpitanul Efrem 
Ghermani, vor numi un consilier ca așa tutela să fie pururea 
de trei, 

Dacă va înceta din viaţă Prea Siinţia Sa arhiepiscopul Ca. 
linic Miclescu mitropolitul Moldovei şi Sucevei înainte de a a- 
junge fii mei la majoritate, atunci epitrop va îi căpitanul E- 
îrem Ghermani care în înţelegere cu Consilierul vor numi un 
consilier. 

Dacă va înceta din viaţă şi Căpitanul Ghoermani înainte 
de a ajunge fii mei la majoritate, atunci va fi epitrop consi- 
liarul care se află mai vechiu în tutelă şi el prin înţelegere cu 
colegul său, vor numi pe al treiiea şi aşa se va forma tutela 
până la majoritatea fiilor mei iubiţi, fără să poată vreo dată, 
sub nici un pretext, vreuna din rudele mele sau ule soţiei 
mele, a avea vreun amestec sau ingerinţă, fie spre a reclama 
vreun drept în numele său fie spre a interveni în interesul 
moștenitorilor mej 

In caz de a înceta din viaţă vreunul din fiii mai iubiţi îna- 


www.dacoromanica.ro 


— 126 — 


inte de a avea vârsta legală spre a putea testa; după această 
vârstă, fără, însă, a fi testat, sau pentru or ce avere ar rămâne 
afară din testament, moştenitor va fi fratele său supravie- 
ţuitor. 

In caz de a înceta din viaţă și celalt fiu al meu iubit, 
înainte de vârsta legală spre a putea testa, sau fără a fi făcut 
testament sau având făcut testament pentru averea ce va ră- 
mâne afară din testament, de va trăi încă prea iubita mea 
soţie, se va bucura de tot uzuifructul iar după moarte, toată 
această avere de care nu vor fi dispus fiii şi moştenitorii mei 
va servi pentru creaţiunea și întreţinerea unui asil de copii 
orfani şi găsiţi în orașul Huşi care va purta numele de Asilul 
Cuza şi se va administra de tutela hotărită pentru fiii mei, în 
minoritate, fără să poată vreodată nici Statul nici rudele mele 
a avea vreun amestec sau ingerinţă. 

După încetarea mea din viaţă, epitropul prin ştiinţa con- 
siliarului, va plăti 7000 napoleoni de aur, zic şapte mii napo- 
leoni de aur, persoanei ce va înfățișa oblieaţiunea mea olo- 
grafă scrisă în întregul său de mine în limba franceză, datată 
în opt luna lui Ianuarie una mie opt sute şapte zeci şi trei 
calendarul nou sau două zeci și șapte Decembrie anul 1872 
calendarul vechiu și subscrisă de mine, slobozită în Florenţa 
(Italia) şi făcută în aceiaşi zi când am făcut acest testament. 

Veri ce dispoziţiune și testament anterior acestuia sunt 
și rămân desființate. 

Acest testament olograt scris în întregul său. datat şi sub. 
scris de mine, s'a făcut astăzi în Florenţa (Italia) la opt în 
luna Ianuarie 1873 calendarul nou sau douăzeci şi șapte De- 
cembrie 1872 calendarul vechiu în patru exemplare asemenea, 
din care unul lam încredințat prea iubitei mele soţii Elena 
Doamna, unul Prea Sfinţiei Sale arhiepiscopul Calinic Mi- 
clescu, Mitropolit al Moldovei și Sucevei, unul Câpitanului 
Efrem Ghermani şi unul se va găsi în portofoliul meu roşu 
care se deschide cu numerile 5555. 

A, I. CUZA 


DIVERSE 


— SȘaptesprezece zile mai târziu vine vestea morţei la 
Paris a prințului Gheorghe Bibescu, fostul domnitor al Mun- 
teniei. Gheorghe Bibescu, care era pe tron când a izbucnit 
revoluţia de la 1848, a murit la vârsta de 71 ani. 

— In luna Maiu ministrul de finanţe Petre Mavrogheni 
publică un decret prin care fixează un nou curs monetelor 
streine ce circulau în ţară. Toate aceste monete sunt supuse 


www.dacoromanica.ro 


— 121 — 


la scăderi, iar decretul spune că, începând de la 1 Decembrie 
1873, ele nu vor mai fi primite la casele publice pe nici un 
preţ. 

Iată acum numele monezilor şi cursul din nou hotărît: 

Icoşarul (Iermelicul) Lei 4 şi 20 bani. 

O jumătate Icoșar (Iermelicul) lei 2 şi 10 bani. 

Un sfert icoșar (Iermelicul) lei 1 și 05 banis 

Rubla rusească de argint 3 lei 70 bani. 

O jumătate rublă, rusească de argint 1 leu 85 ban. 

Tn sfert rublă rusească 0.92 bani. 

Piesa de 30 capeici 1 leu 05 bani, 

Piesa de 20 capeici 0,50 bani. 

Piesa de 15 capeici 0,35 bani. 

Piesa de 10 capeici 0,25 bani. 

Sfanţul, piesa de 20 kreițari vechi 0,70 banı. 

Jumătate sfanț piesa de 10 kreiţari vechi 0,35 bani. 

— Duelul în armată începe să ia întindere îngrijitoare de 
aceea Ministrul de război Generalul I. Em. Florescu trimite 
tuturor comandanților de corpuri o circulară prin care dispune 
ca, în caz de conflict între militari, să se procedeze în felul 
următor: 

„1) Or ce conflict s'ar ivi între doi militari, ei sunt datori 
a denunța faptul șefului corpului sau al serviciului care, fiind 
răspunzător pentru disciplina și onoarea corpului, judecă și 
hotărăşte în prezenţa ofițerilor care fac parte din acelas corp 
sau serviciu, care din doi are să facă scuze celuilalt, după 
care declară onoarea satisfăcută, Ei, după. gravitatea faptului, 
pedepsesc disciplinar pe culpabil, sau, dacă cazul este grav, 
cere ministerului, prin calea ierarhică, numirea unei comi- 
siuni de trei ofiţeri prevăzută de legea poziţiunei ofiţerilor 
pentru punerea culpabilului în neactivitate pentru rea cre- 
dinţă sau greșeli grave în serviciu. 

Şeful Corpului sau al serviciului, dacă faptul e şi ma: 
grav, poate cere chiar numirea unui consiliu de anchetă pen- 
tru a se pronunța asupra cazului de reformă a militarului. 

2) Dacă afară din toate previziunile poliţiei militare due- 
lul va avea loc, se vor adresa, de îndată, atât luptătorii cât și 
martorii şi diviziunea teritorială va orândui de urgenţă, cu- 
venita cercetare spre a se trimite toți înaintea justiţiei, con- 
form legilor. 

Aceste dispoziţiuni se aplică și la celelate elemente ale 
puterei armate îndată ce faptul sar fi petrecut între doi 
ostaşi pe timpul aflărei lor sub arme“ 


Ministru de război GENERAL FLORESCU 


www.dacoromanica.ro 


— 128 — 


Nu-mi amintesc ca dispoziţiunile acestui ordin să fi fost 
aplicate vreodată, de altfel dispoziţia era absurdă. Fără un 
text de lege, şi numai pe baza unui ordin ministerial să se 
proceadă la arestarea martorilor, cari puteau fi şi din ele- 
mentul civil. era un lucru copilăresc. De aceea ordinul a că- 
zut în desuetudine. 


STATUIA LUI MIHAI VITEAZUL 


La ordinea zilei, statuia lui Mihai Viteazul încredinţată 
pentru execuţie sculptorului Carrier-Belleuse din Paris, 

Ministerul de lucrări publice se adresează Societăţii Ami- 
cilor bele-artelor spre a-și spune cuvântul asupra acestor trei 
puncte: 

1) Asupra aspectului şi formei proiectului trimis de 
sculptor. 

2) Inscripţiile. 

3) Instalarea în raport cu proporţiile și caracterul mo- 
numentului. 

Comitetul acestei societăţi compus din: Grigore G. Can- 
tacuzino, C. Esarcu, N. Grigorescu, A. Odobescu, D. Berendei, 
C. Bolliac, Tr. Aman, G. M. Tătărăscu și Ch. Stăncescu au 
arătat părerile lor în toate privinţele. 

In ce privește locul aşezărei statuei, comitetul a emis ur- 
mătoarea părere pe care o transcriu în original din Procesul- 
Verbal încheiat de comitet: 

„Mihai Viteazul a lăsat în Bucureşti numele său unei mâ- 
năstiri pe care la 1598 a clădit-o cu ziduri întărite pe una din 
înălțimile Capitalei. Acea clădire, Mânăstirea Mihaiu Vodă, 
cade azi în ruine şi în curând timp ea va trebui dată la pă- 
mânt. Spre a preintâmpina însă peirea acestui monument în 
care numele lu Mihaiu se va şterge poate din colţul Bucu- 
reștilor ales de dânsul, nu s'ar putea oare doborând acum de 
îndată clădirile ruinate ale mânăstirei, să se creeze pe plat- 
forma acestui deal o esplanadă măreaţă și frumos pctiivită, 
pe care locul altarului actual ar fi prefăcut într'o criptă bol- 
tită subterană d'asupra căreea sar înălța monvmentul pla- 
nând astfel asupra unei mari părţi a oraşului? 

In acea criptă sar depune și sar păstra cu religivzitate, 
pe vechiul lui altar, capul lui Mihai Viteazul, care cu ono- 
rurile cuvenilc, s'ar transporta aci din mânăstirea Dealului. 
unde nirnic nu asigură conservarea acestei prețioase relique. 

Esplanada pe care sar înălța monumentul lui Mihaiu Vi- 
teazul ar fi, tot de odată, și o mică piaţă de arme situată la 
intrarea cartierului militar al Capitalei, ea ar fi ca Propyleele 


www.dacoromanica.ro 


— 129 — 


acelui şir de cazarme ce se destind pe dealul Spirei, și ostașii 
Români, intrand şi eșind din acel cartier, ar avea pururea di- 
naintea lor monumentul care le-ar antinti despre gloriile mi- 
iitare als patriei. 

Nici un loc, credem, p'ar fi mai nemerit din punctul de 
vedere al pioaselor tradițiuni şi al efectului moral“. 

Când ne gândim la acest proiect avem viziunea aspectu- 
lui marțial pe care lar fi avut Statuia lui Mihaiu înălțată 
deasupra dealului unde se află acum biserica Mihai Vodă. 
Toate clădirile ce sunt acum de jur împrejur war fi fost, în- 
tregul teren ar fi fost transformat într'o piață de arme, stra- 
da Mihai Vodă ar fi mers în linie dreaptă de la Podul Dâm- 
bowiței pană în fața statujei, iar cotitura ce începe depe stra- 
da Sfinții Apostoli ar fi fost evitată. Dar domnitorul Carol I 
a fost de altă părere hotărând locul actual din fața Palatului 
Universității unde statuia se pierde în acel loc strâmt, fără 
perspectivă și fără legătură cu împrejurul. 

— Către sfârşitul lui Septembrie, M. Pascaly deschide 
stagiunea la Teatrul Naţional. Iată afişul cu care anunţa în- 
ceperea, reprezentațiilor cât şi repertoriul. Dau în întregime 
repertoriul anuntat pentru ca lumea de teatru de astăzi să 
cunoască care era nivelul teatrului la 1873 și cât de neiîn- 
semnată era literatura originală în comparaţie cu literatura 
în traducere. 


PIESE NOU! 


Miron Costin, dramă naţională. 
Lăpuşneanu id, id. 

Banul, Craiovei id. id. 

Rubedniile, comedie locahzată 
Nerușinaţii id. id. 

Lingăii id. id. 

Răposatul Dumnealui, id. id. 

Ce scie satul nu scie, id. id. 

De Drumărescu, id, id. 

Copii, dramă traducţie. 

Copii Regimentului, comedie tradusă. 
Junețea lui Mirabeau, dramă tradusă 
Jean Postaşul, id. id. 

Trăsnetul, comedie tradusă. 
Marchizul Caporal, id. id, 

Marchizul Arpagon. id. id. 

Maura, id. id. 

Nepotul lui Poupiniac, dramă tradusă. 


www.dacoromanica.ro 


— 130 — 


Muzicele, comedie tradusă. 

Pălăria Ceasornicarului, comedie tradusă 
Așa sunt femeile, comedie tradusă. 
Oitele mele, comedie tradusă. 

O mare răzbunare, dramă tradusă. 
Nevastă sau amorează? comedie tradusă. 
TIn bărbat care plânge, id. id. 

O vizită la nuntă, id. id. 

Fratele cel mare, dramă tradusă 

Erman bețivul, id. id. 

Regina Margot, id. id. 


Reprise 


Richard al 3-lea, dramă tradusă 
Nopțile râului Senei, dramă tradusă. 
Copiii Negurilor, dramă tradusă. 
Muşchetarii, dramă tradusă. 
Cuvântul Mortului, dramă tradusă. 
Fiul Nopței, dramă tradusă 
Stăpânul şi Valetul, dramă, tradusă. 
Omul din nimic, comedie tradusă. 
Paiața, dramă tradusă. 

Vrăjitoarea, dramă tradusă. 
Idiotul, dramă tradusă. 

Curierul de Lyon, dramă tradusă. 
Lucreția Borgia, dramă tradusă. 


Apoi anunţul vestea că reprezentațiile vor urma de 70 
până la 12 ori pe lună de oarece ru era destul public pentru 
ca, reprezentațiile să poată fi date zilnic. 

Preţurile serale erau: Benoare 24 lei noui, Lojă de ran- 
gul I 20 lei noui, Loja de rangul II 12 lei noui, Stal I 4 lei 
noui. Stal II 3 lei noui, Stal III 2 lei noui. Galeria 1 leu nou 

Studenţilor li se face cu plăcere un scăzământ de 50 bani 
la, orice loc. 

Apoi se făceau şi abonamente. 

Duminică la 23 Septembrie s'a deschis stagiunea cu Ru- 
bedeniile, comedie naţională locală în 4 acte. A doua repre- 
zentație era cu Paiața, a treia cu Hoţii de codru. a patra cu 
Radu Basarab, ete. 

Piesele pe vremea aceea, nu făceau serie, afișul trebuia 
schimbat în fiecare seară de și reprezentațiile nu se dădeau 
de cât de 2 sau cel mult de trei ori pe săptămână. 

— Hanul Manuc de pe strada Carol schimbă numele ; pro- 


www.dacoromanica.ro 


— Bi — 


prietarul său anunţă la sfârşitul anului 1873 cum că acest 
han va purta, de aci înainte, numele de „Hotel Dacia“. 

— Ateneul Român anunță ciclul conferinţelor sale pe 
anul 1873—74. Iată zilele hotărâte şi conferenţiarii : 

Duminică 30 Decembrie 1873: I. MASSIM, despre limbă. 

Joi 3 Ianuarie 1874: ULYSSE DE MARSSILLAC, despre 
poezia infinitului. 

Duminică 6 Ianuarie: COLONEL STEFAN PAĂLCOIANU, 
Calendarul. 

Joi 10 Ianuarie : D. GR. TOCILESCU : Petru Cercel. 

Duminică 13 Ianuarie: D. T.CHARLIER : Drumurile de fier, 

Joi 17 Ianuarie : I. C. BRĂTIANU : Mişcarea economică. 

Apoi în fiecare Duminică Şi Joi până în ziua de 24 Martie 
inclusiv : 

D. V. A. URECHE: Convorbiri literare; ŞTEFAN MIHĂI- 
LESCU : Darvinismul; I. A. CANTACUZINO: Teoria fizică și 
fiziologică a muzicei ; Dr. DAVILA : Conservarea vinurilor ; B. 
P. HASDEU: Despre limbă; GR. VENTURA: Despre trecutul 
şi viitorul muzicei în România; d. VERICEANU: Convorbiri 
economice ; D. A. LAURIAN: Heliade și operele lui; CHR. 
PAȘCANU : Despre alimente ; P. GRADIȘTEANU : Despre Ma- 
chiavel; G. SION: Păcală și Tândală; G. NEGRE: Vesuviul 
şi erupţiunile sale ; Dr. DAVILLA : Despre ambulanţe; A. RO- 
QUES : Drama Română ; U de MARSILLAC : Frumosul și fru- 
museţea ; ST. C. MIHAILESCU: Selecţiunea naturală; C. 
STANCESCU : Studiu asupra artelor plastice la Expoziţiunea 
Universală din Viena; DUMITRESCU TASIANU : Despre şcoa- 
lele de aplicaţiune ; A. ODOBESCU : Arta bizantină. 


ANUL 1874 


La 1 Februarie, Ministerul de finanţe Petre Mavrogheni pre- 
zintă Camerei proiectul de lege pentru înfiinţarea Băncei Na- 
tionale de scont şi circulaţiune. 

Art. 1 era astfel redactat : „Se institue o bancă de scont şi 
circulațiune sub denumirea de „Bancă Naţională a României“. 

Durata băncei era de 25 ani cu posibilitate de prelungire. 

Capitalul social fixat la 20.000.000 lei împărţit în 40.000 
acţiuni a 500 lei. 

Banca putea face numai următoarele operaţiuni : 

1) A sconta sau a cumpăra poliţe sau alte efecte având de 
obiect operaţiuni de comerciu și bonuri de tezaur în marginile 
ce se vor hotări de statute. 

2) A face comerciu de materii de aur sau de argint. 

3) A face avansuri pe fonduri de monete sau pe bucăţi de 
aur sau de argint. 


www.dacoromanica.ro 


= 132 — 


4) A se însărcina cu încasarea depe efectele ce-i vor fi tn- 
credințate de particulari sau de stabilimente. 

5) A primi sume în cont curent şi în depozit, titluri. meta- 
luri preţioase și monete de aur și argint. 

8) In fine a face avansuti în cont curent sau pe termene 
scurte pe depuneri de efecte publice naţionale, scrisuri finan- 
ciare sau alte valori garantate de statin marginile şi după 
condiţiunile ce se vor fixa, etc, 

Banca va face şi serviciul de cassier al Statului fără, vreo 
indemnizaţie, 

Banca va putea emite bilete la purtător garantate prin nu- 
merar în cantitate de o treime. 

Biletele emise nu vor putea fi mai mici de 50 let. 

Etc., etc. 

Tată în linii mari care cra proiectul acestei bănci care, 
după cum se vede, era şi o bancă de emisiune. 

Motive, pe care nu le-am putut cunoaște atunci, au zădăr- 
nicit realizarea băncei, iar Ministrul Mavrogheni n'a întârziat 
mult de a părăsi guvernul. 

— In Iulie se fac alegeri comunale în Bucureşti. Alegerile 
se făceau atunci pe 4 colegii, după cens, iar candidaţii erau 
aleşi numai dintre cei mai însemnați fruntaşi. Iată numele 
aleşilor cât şi numărul de voturi obţinut de către aleşi : 


COLEGIUL I 


Principele Dimitrie Ghica 90 voturi ; 
Colonel George Manu 81 voturi; 
Principele Alex. Stirbey 81 voturi ; 
D. C. Atanasiu 48 voturi. 


COLEGIUL IJ 


Grigore Cantacuzino, 122 voturi ; 
Vasile Paapa, 97 voturi ; 

Dimitrie Gherman, 87 voturi: 
Nicolae Csanto. 76 voturi 


COLEGIUL III 
Aristofi Zerlenti, 402 votun ; 
Nicolae Gherasi, 402 voturi; 


D. Hagi Pandele, 395 voturi: 
I. Niculcea, 391 voturi 


www.dacoromanica.ro 


— 133 — 


COLEGIUL IV 


Gr. Triandafil, 5051 voturi, 

I. N. Lahovari, 5026 voturi: 
Alexandru Orăscu, 5025 voturi : 
I. N. Șoimescu, 4995 voturi: 
Dobre Nicolau, 4977 voturi. 


Primar a fost ales colonelul Manu, mai târziu generalul 
Gheorghe Manu. 

— Generalul Florescu, ministrul de război, era un bun ro- 
mân, patriot și lucra sârguitor pentru mărirea puterei militare 
a ţărei. 

Ca ministru de război, sub Vodă Cuza din 5 regimente de 
infanterie de linie, 2 baterii de artilerie și 6 escadroane de lån- 
cieri, a sporit armata la : 7 regimente de linie, 1 batalion de 
vânători, 1 de geniu, 8 baterii de artilerie, 2 regimente de lăn- 
cieri, etc. 

De când a devenit ministru de război sub noul Domnitor a 
sporit şi mai mult forţele militare. A creat cavaleria ușoară 
grupând-o în 3 regimente cu 32 escadroane, infanteria de li- 
nie era reprezentată prin 8 regimente, trupele de grăniceri le-a 
transformat în trupe de infanterie, dorobanțţii, formând cu ele 
16 regimente. 

In acelasi timp a iuat măsuri pentru ca tineretul din scoli 
să capete o sumară pregătire militară. 

Imi amintesc cu câtă însufleţire mergeam Duminicele la 
Cazarma Alexandria de pe calea 13 Septembrie ca să primim 
instrucţia militară. Instructorul nostru era un domn căpitan 
Sesărceanu din infanterie. i 

După câteva săptămâni ni s'a cerut ca să ne uniformăm. 
Fiind în luna lui Mai ne-am făcut uniformele din pânză: tu- 
nica și pantalonii dorobănţești și căciula de oaie la fel. Imi a- 
mintesc că .cu 22 lei mi-am plătit toată această uniformare. 

In sfârşit de la mișcări și cele dintâi principii din şcoala 
soldatului, am primit şi pușca Peabody. Acum eram soldaţi 
de-a binelea. 

Intro Duminică — fiindcă instrucţia se făcea numai Du- 
minicile — generalui Florescu vine în persoană ca să vadă pro- 
gresele realizate. Se oprește în faţa mea, îmi comandă: arma 
la mână. apoi îmi cere ca, în această poziţie să fac trei pasi 
înainte. 

Duminica viitoare facem un marş militar pe stradele Ca- 
pitalei, cu puscile şi cu muzica în frunte. Am scoborit strada 
Mihai-Vodă, am trecut pe Podul Mogoșoaiei, strada Carol, 


www.dacoromanica.ro 


— 13 — 


strada Craiovei (actuala Rahovei) şi ne-am oprit pe câmpia de 
la Filaret. După câteva exerciții ne-am înapoiat. 

Pe vremea, aceea lume puţină în Bucureşti iar accea câtă, 
era nu avea obiceiul stradei precum are cea de astăzi. De a- 
ceea marşul nostru nu a avut un prea mare succes de curio- 
zitate. ` 

Generalul Florescu era omul pasionat pentru organizarea ar- 
matei, el lucra în această direcție, nu numai cu pricepere şi 
stăruință dar și cu o mare și sufletească pasiune. 

In luna lui August, în înțelegere cu ministrul de instruc- 
țiune Titu Maiorescu — intrat în guvern de câteva luni — a 
dat următorul Regulament asupra instructiunei militare în 
şcoli ; 

1) Instructția militară este obligatorie pentru toţi elevii dir 
scoalele publice, fie primare, fie secundare şi facultativă pentru 
cei din şcoalele private. 

2) Elevii de la 13 până la 15 ani vor fi exercitaţi la şcoala 
soldatului şi scoala de campanie fără arme: de la 15 ani. în 
sus aceleași exerciții cu arme. 

Această instrucţie se va face numai în practică. 

3) Elevii din cele două clase din urmă ale școalelor secur- 
dare sunt datori a învăţa și în teorie şi în practică cu arma 
școala, soldatului, școala de campanie, tragerea la ţintă, servi- 
ciul în campanie, serviciul de garnizoană şi serviciul interior. 

4) Elevii cuprinși în art. 3 și care se vor distinge la instruc- 
ţia militară şi vor fi dobândit și la celelalte cursuri ale clasei 
cel puţin nota 7, pot fi înaintați la gradul de caporal şi sub- 
ofițer-elev. Aceste grade se confer pentru timpul în care ele- 
vul se află în scoală. 

5) Fiecare școală va forma o gradaţie de trupă după nu- 
mărul elevilor dela o secţie până la o campanie inciusiv 

Intrunirea mai multor şcoale alcătuind batalionul. instruc- 
ţia se va face în zilele de sărbători. 

6) Fiecare şcoală va avea un instructor militar. 

7) Şcoalele ce formează o companie și sunt compuse din 
elevii prevăzuţi la art. 3, vor fi comandate de un ofiter din ar- 
mată hotărît în fiecare garnizoană de ministerul de rezbel; o- 
fiterul comandant are sub ordinele sale pe instructorul militar 
și execută singur exerciţiile în zilele şi orele hotărite. 

Ofițerul comandant poate merge în instrucții însoţit de 
subofiţerii din corpul său spre a-l ajuta în instrucţia elevilor. 

8) Instructorul militar va fi însărcinat şi cu exercitiul 
gimnasticei. 

9) Una sau mai multe scoale alcătuind batalionul vor avea 
drapelul cu inscripția : „Viitorul“ şi inițialele Domnitorului. 


www.dacoromanica.ro 


— 135 — 


10) Exerciţiul militar se face în curtea școalei sau în locuri 
apropiate si anume destinate de două ori pe săptămână iar 
exerciţiile gimnastice la aceleaşi ore de 2 ori pe săptămână în 
localul şcoalei. 

11) Uniforma elevilor din orice şcoală va fi ca aceea a do- 
robanţilor cu deosebirea ca la gulerul bluzei tunicei sau man- 
talei vor purta câte 2 frunze de postav alb de fiecare parte a 
g&ulerului. 

Facerea si purtarea uniformei din partea elevilor este fa- 
cultativă. Nu se va permite, însă, nici o altă uniformă. de cât 
cea descrisă mai sus. 

12) Elewi în uniformă sunt datori a da respectul cuvenit 
gradelor militare superioare și sunt constrânşi îndatoririlor 
disciplinei militare în limitele regulamentelor şcolare. în ceea 
ce priveşte penalităţile. 

13) Școalele din București și Iași vor fi puse, cât pentru ins- 
trucţia militară, sub direcţiunea unui colonel șef de regiment, 
în celelalte orașe reședință de prefectură, sub direcţia unui 
maior, iar în comunele rurale sub aceea a sefului companiei de 
dorobanţi. 

14) La finele fiecărui an şcolar şi înainte de Sf. Petru, un 
examen public se va face în prezența comandantului fiecărei 
școale ; rezultatul examenului va fi consemnat pentru iiecare 
elev în certificatul său de studii. Iar parada militară a elevilor 
tuturor școalelor, concentrate întrun loc anume determinat, 
se va face în dimineaţa zilei de Sf. Petru înainte de împărţirea 
premiilor“, 


Ministru de rezbel Florescu. 
Ministru instrucțiunei publice și al cultelor T. Maiorescu. 


Acest regulament nu a fost nici odată pus în practică ; iar 
exerciţiile militare începute, precum am spus la cazarma A- 
lexandria, au rămas fără urmare. 

Frământările politice, căderea guvernului conservator şi 
războiul din 1877 au zădărnicit acest început care făgăduia a- 
tât de frumoase rezultate. 

Generalul Florescu pregătea armata în vederea marilor e- 
venimente ce se anunţă în peninsula balcanică, 

In fiecare Duminică, primăvara se făcea în Cișmigiu un 
răzvod. Detașamente din toate armele, ofiţeri, generalul Flo- 
rescu urmat de aghiotanţii săi veneau în Cişmigiu și dedeau 
răzvodului o înfăţişare de spectacol militar, fiindcă generalu- 
lui îi plăcea, pe lângă altele, și fastul. 

Prințul Milan al Serbiei venise în București sub aparența 
unei vizite de bună vecinătate dar în realitate vizita avea ca- 


www.dacoromanica.ro 


— 136 — 


racter politic, prinţul Serbiei ştia că se apropie ziua când ráz- 
boiul în contra Turciei va izbucni în Balcani şi voia să cunoască 
dispoziţiile României. 

Vom vedea mai departe care era situația Europei în pre- 
ziua războiului ruso-turc. Dar generalul Florescu pregătea 0ş- 
tirea, umplea depozitele cu efecte de echipament, cu căciuli, 
cizme, lopeţi, etc., etc. Fiindcă sferele puvernameniale stiau ce 
se pregăteşte în apropiere şi erau încredințate că partidul con- 
servator va fi la cârmă în ziua, cea mare. 

— La 25 Iulie se pune piatra fundamentală a Circului. 

In București se înfiinţează o ..Societate ecuesirâ“ al cărei 
scop era să construiască un circ de zid în dosul Episcopiei, a- 
dică pe locul unde s'a înălţat clădirea Ateneului Român. 

Comitetul acestei societăţi era compus din : generalul Flo- 
rescu, preşedinte, iar membrii: senatorul N. D. Racoviţă, pro- 
curorul de la Casaţie N. Filitis, locotenentul colonel Eraclie A- 
rion și inginerul Alfred Berlon. 

Terenul a fost cumpărat de la comună, sau emis acţiuni 
pentru 100.000 lei cu care s'au început lucrările. 

In proect era ca acest local, care trebuia să coste 600.000 
lei, să servească ca circ. şcoală de călărie, pensionat de cal, ca- 
zinouri, local pentru baluri, etc. 

Dar au lipsit fondurile. Din lipsă de bani nu s'au putut 
clădi decât fundaţiile care au fost în cele din urmă lăsate în 
părăsire mai mulţi ani în şir. Mai târziu Societatea Ateneului 
a cumpărat terenul şi pe temeliile zidite pentru cire. s'a înăl- 
țat Palatul Ateneului de azi. 

— Imbirea pentru Franţa a inspirat unui comitet de tineri 
facerea unei medalii care să fie trimisă lui Thiers numit şi ,„li- 
teratorul teritoriului“. O adresă semnată de peste 2000 tineri 
bucureșteni fu trimisă marelui francez dimpreună cu medalia. 
Tar Thiers răspunse astfel : 


Domnilor. 


„Am primit medalia ce aţi bine voit a-mi trimite și vă mul- 
tumesc din inimă. Voiu păstra-o ca una din cele mai prețioase 
amintiri ale timpurilor prin care trecurăm. 

Ajuns la capătul carierei și căutând să mă asigur de viito- 
rul țărei mele îmi place să-și arunc privirile asupra. tinerimei, 
nu numai a Franței dar şi a popoarelor menite a fi prietenele 
noastre și cu bucuria speranţei o văd însufleţită de simţimânte 
atât de bune. Junimea rumâmă este studioasă. setoasă, de pro- 
gres, pasionată pentru libertăţi. O felicit dar iată ce-mi permit 
a-i spune : i 

Tubiţi libertatea nu aceea de azi, dobândită prin avânturi 


www.dacoromanica.ro 


— 13 — 


violente, ci aceea care se dobândeşte prin ordine, prin stă- 
ruință, prin progres susținut şi care singură dăinueşte pentru 
că singură este meritată. Iubiţi independenţa, amintindu-vă, 
însă în totdeauna că pentru naţiuni ca şi pentru indivizi, nu 
este nici o siguranţă de a căuta buna starea sa aiurea decât în 
buna stare generală ; pentru acest motiv respectaţi pacea lu- 
mei atât de prețioasă, mai cu seamă pentru popoarele a căror 
independenţă este de origină recentă, căci în timp de război a- 
ceastă independenţă se pune în joc pe oaruncătură de zar. Fiţi 
uniți, liniștiți, studioșşi, faceţi să vă stimeze Europa, cesace aț' 
si început a face, şi acesta va fi mijlocul cel mai sigur de a vă 
garanta independenţa şi libertatea. 

Iertaţi-mi a răspunde simpatii voastre prin sfaturi: acea- 
sta este rolul obișnuit al oamenilor care au trecut prin lume, 
care o cunosc si au s'o părăsească. Aceste sfaturi vi le dau ca 
amic sincer al nobilei voastre neţiuni, care a primit civiliza- 
țiunea de la Romani si căreea-i place a veni astăzi să o caute 
în Franța. Aveti dreptate să o căutaţi la dânsa căci credeţi, 
dacă Franţa atât de fericită adesea în teribilul joc al războiu- 
lui, n'a fost și în ultima dată, nu este fiindcă ea nu şi-a păstrat 
vechile calităţi ; ea este tot una din naţiunile cele mai lumi- 
nate, mai generoase, una din cele mai brave ale lumei si va fi 
în totdeauna din numărul acelora unde va trebui să se caute 
știința umană. Ea vă iubeşte, vă preţueşte și vă trimite dorin- 
tele şi speranţele ei. 


22 Septembrie 1874. A. Thiers 


STATUIA LUI MIHAI VITEAZUL, CAUZA DE TURBURARI 
STUDENŢEŞTI 


— In Noembrie 1874 într'una din sălile Universităţei era 
instaiată școala preparatoare de bacalaureat. Intr'o bună di- 
mineață un coleg comunică elementelor militante, printre care 
mă număram, cum că se pune la cale desvelirea statuei lui 
Mihai Viteazul. i 

Statuia lui Mihaiu, aşezată pe soclul ei era învăluită ìn- 
trun sac de pânză, iar ziua inaugurăre;, fixată de mai multe 
ari. fusese în totdeauna amânată. 

In public circulau mai multe versiuni: ba că guvernul nu 
îndrăznea să se împotrivească Turciei care se opune categoric, 
ba, că aliajul din care era turnat blocul nu era în condiţiunile 
contractului, ba că Austro-Ungaria a opus un veto la sărbăto- 
rirea eroului care cucerise Transilvania. Nimic pozitiv nu se 
ştia, dar versiunile se succedau. 


www.dacoromanica.ro 


— 138 — 


O mână nevăzută opera tineretul, era mâna partidului li- 
beral. Tineretul universitar n'a putut fi atras în acţiune — de 
altfel studenţii universitari erau pe vremea aceea destul de 
puţini — deci toată nădejdea era la școala preparatorie.. 

Dar conspirația se făcea în gura mare așa că poliţia ştia 
totul. 

Planul era următorul : 

Profesorul universitar Grigore Ştefănescu ţinea in toate 
Duminicile într'una din sălile Universităţei câte o conferinţă 
din Istoria naturală. Şi la toate conferințele venea lume foarte 
multă. Deci conspiratorii, spre a ru fi observați, trebuiau să 
se amestece cu publicul conferinței; apoi, eşind de o dată cu 
acesta, să se repeaGă, asupra statuei și să-i scoată sacul din cap. 

Planul fusese studiat o săptămână întreagă. Toată grija 
noastră era cum să ne ferim de unicul sergent de stradă care 
păzea postul. Tot felul de soluţiuni erau date și încă nu se ho- 
tărâse nimic. 

Când am sosit în conferinţă pe la orele 2, am găsit pe 
Bulevarul Academiei o desfășurare neobicinuită de forțe po- 
lițieneşti. In dosul Universităţei numeroşi sergenți de oraș, în 
cele două curţi din dreapta și din stânga Universităţei, alte 
forțe polițienești, pe strada Colţei jandarmi călări, pe Bule- 
vard numeroşi sergenți de oraş sub comanda tistului Sarandi, 
în jurul statuei și pe trotuarul erădinei botanice agenţi secreţi 
și bătăuși. 

Pe la ora 4 publicul începe să iasă în valuri dela Conferinţă 
şi noi dimpreună, cu publicul. Pe peron ne grupăm coloana de 
asalt și ne repezim. 

Atâta neobicinuită desfăşurare de forțe militare și poli- 
țienești cât și oarecare zvonuri puse în circulație, atrăsese un 
public numeros de curioși care nu înțelegeau nimic. Aşa că, 
atunci când am eşit de la Conferinţă, ne-am pomenit în mij- 
locul unei mulțimi care staţiona pe ambele trotuare aşteptând 
marele eveniment. 

Coloana, de asalt se repede în cap cu Vasilache Lambru, 
fratele d-lor George şi St. Lambru. Bătăuşii se reped și bătălia 
începe. 

Ca în totdeauna, victoria a rămas de partea forţei organi- 
zate, Vasilache Lambru a putut ajunge până la piedestalul sta- 
tuei pe care s'a încercat în zadar ca să’l urce, însă o mână vi- 
guroasă l-a înfășcat de pantaloni şi l-a dat jos. 

A urmat o scurtă bătălie între agenţi, poliţişti şi studenti. 

D-l Trandafir Diuvara, actual ministru plenipotenţiar, s'a 
apărat cu un box în contra unui bătăuș. 


www.dacoromanica.ro 


— 139 — 


Studenţii Vasile Lambru, Nicolae Bulaiu, Paul Scorţeanu 
şi Alexandru Serghiescu au fost arestat; 

Bulevardul gemea de lume. Bătăi, ţipete, jandarmi căiări în 
cap cu celebrul căpitan Tulea, şarjază mulţimea, prefectul 
poliţiei colonelul Blaremberg, socrul lui Nicolae Filipescu, 
apare în trăsură şi dă ordine, procurorul general Ion Lahovary 
intră în mijlocul studenţimei surescitate și se sileşte să o li- 
Diştească. 

In tot timpul acesta nu s'a arătat nici un fruntas liberal 
pe stradă. Numai după potolirea scandalului. doi ziaristi de la 
ziarele liberale, Ghedem Teodorescu și C. Cristascu  (Cocris) 
îşi fac apariţia şi se informează. A doua zi presa conservatoare 
învinuia partidul liberal că a provocat dezordinea. 

Pe vremea aceea nu exista repaozul de Duminică: așa că 
magazinele erau toate deschise sau aproape toate. Ciocnirea 
de pe Bulevard se răspândise ca fulgerul prin toate cartierele 
centrale şi o semnificativă emoție le cuprinse. 

Respinşi de pe Bulevard de forţele polițienești, un grup de 
studenti, tare de vre-o 30—40 de inși, a plecat pe strade cân- 
tând cântece patriotice şi Marsilieza. Trecând prin Lipscani 
din ușa fiecărei prăvălii primeam salutul şi încurajările ne- 
gustorilor cari se îngrămădeau să ne vadă. Obloanele fuse- 
seră trase în grabă, uşile erau pe jumătate deschise, căci se 
și svonise că „este revoluţie pe Buluvard“. 

Negustorimea, mai ales negustorimea mai răsărită din 
Lipscani, era toată liberală. 

De aceea, mișcarea studenților era privită ca o mișcare 
împotriva, guvernului. 

Adevărul este că acest neînsemnat incident, a fost sem- 
nalul curentului care a împins tineretul din școli către parti- 
dul iiberal. Dintrun lucru de nimic. din faptul că guvernul 
îşi îndeplinise datoria ca să mentină, ordinea pe stradă, noi 
am tras concluzii în contra guvernului... „Ciocoilor și stri- 
goilor!“. 

Pe vremea pe care o descriu Capitala devenea din zi în zi 
tot mai mult, liberală, rareori întâlneai un partizan al guver- 
nului, presa de opozitie izbutise să prezinte pe conservatori ca 
pe niște ființe odioase lipsite de toate bunele însuşiri, lipsite 
de patriotism, lipsite de omenie, de spiritul de dreptate, lipsite 
de respect pentru om. 

Sentimentul dominant în public şi în rândurile tineretu- 
lui, mai ales, era un sentiment complex, un fel de eclectizm 
compus din liberalizm, democratizm si patriotizm. Era prin. 
cipiul negaţiei față de cârmuitori sub toate formele şi fără 
hici o cercetare. 


www.dacoromanica.ro 


— 140 — 


OAMENI NOUI 


Ca în toate epocile, ca în toate ţările fie care moment is- 
toric este reprezentat prin unii oameni cari se desprind din 
mulțime și cresc mai înalți de cât alţii. Acest fenomen se ma- 
nifesta cu o mai puternică intensitate în vremile agitate. Miş- 
carea violentă a valurilor sociale înalţă pe unii şi înghite pe 
alţii; unii dispar pentru totdeauna, alţii apar vremelnic pe 
culmile înălțate de furtună, 

Câteva nume încep să umble din gură în gură. 

Mai întâi Nicolae Fleva. 

Nicolae Fleva, un advocat din Focşani, care se manifes- 
tase liberal și în potriva regimurilor conservatoare, luând apă- 
rarea, republicanilor din Ploești în faţa juraţilor de la TYTârgo- 
viște, se aruncă unul dintre cei dintâiu în luptă. 

Temperament clocotitor, om de acţiune, cu capul plin de 
toată frazeologia liberalismului epocei, ambițios, purtând În 
ochi şi în toată firea lui soarele arzător al Italiei, undeși fă- 
cuse studiile de drept. Nicolae Fleva, cu înfățișarea lui extraor- 
dinar de simpatică, devine repede eroul zilei. 

Un al doilea nume care va începe să circule este acela al 
lui Bonifaciu Florescu. Dar câtă deosebire : 

Bonifaciu Florescu, venit de curând din Paris unde învă- 
tase literile, om cu multă lectură, cu multă pasiune literară 
avea temperamentul luptătorului. De aceea îl vedem că se 
aruncă în luptă în contra guvernului. 

Temperament combativ, scria mereu deși nu avea talentul 
scriitorului, şi ţinea conferinţe și se avânta la tribuna întru- 
nirilor politice de și nu avea de loc darul vorbirei. 

Era un boem, a trăit şi a murit boem. Cei iniţiaţi pre- 
tindeau că era un copil natural al lui Nicolae Bălcescu cu 
care avea o mare asemănare de figură. 

Un alt treilea nume era acela al poetului bucovinean Di- 
mitrie Petrino. 

Petrino nu lua parte la viaţa publică şi la agitația din 
Principat, dar numele său era foarte popular în rândurile tı- 
neretului liberal și democrat din București. 

Al patrulea nume, un nume care gpijeşte, acela al poetu- 
lui Alexandru Macedonsky. 

Epocile turburi, stările agitate au darul de a produce ge- 
neraţii spontanee de eroi trecători cari pier de o dată cu spu- 
ma valurilor efemere. Le aceea aproape toți încercătorii de 
notorietate, toţi acești candidaţi la un bun plasament politic 
— afară de Nicolae Pleva — au pierit fără să poată juca nici 
măcar un cât, de neînsemnat rol în politica ţărei. 


www.dacoromanica.ro 


— 141 — 


Insuşi Nicolae Fleva, în ciuda marei lui popularităţi, n'a 
dat nici pe de parte, aceea ce făgăduiau şi temperamentul şi 
marele lui pasionizm politic. 

— In lumea politică începe să circule versiuni neliniști- 
toare. Se spune că Turcia se opune categoric ca România și 
Serbia să poată încheia convenţiuni comerciale cu statele 
străine, în specie era vorba de nişte convenţiuni comerciale ce 
trebuiau să fie încheiate cu Austro-Unagria. Dar atât Serbia 
cât și România se apără şi protestează, 

Turcia invocă dreptul ei de putere suverană şi contestă 
statelor tributare capacitatea de a semna convenţiuni ca state 
independente, ceea ce îndeamnă pe Sârbi și pe Români să pro- 
cedeze de comun acord. De aci zvonul că o întelegere militară 
a fost încheiată între ei. 

Ministrul de externe al României Vasile Boerescu lucrează 
cu multă activitate ca să poată încheia convenţiunea cu Aus- 
tro-Ungaria. Berlinul, Petersburgul și Viena au recunoscut Ser- 
biei, dreptul de a încheia astfel de convenţiuni, acest drept a 
fost recunoscut şi României însă cu oarecare restricțiuni. In 
schimb Anglia și Franța nu vor să se unească cu celelalte trei 
puteri. 

Guvernul român trimite la Belgrad 2 ofiţeri, pe colonelul 
Cerkez și pe căpitanul Boldescu ca să constate starea armatei 
sârbe. Prezenţa acestor doi ofiţeri dă loc la demonstraţiuni și 
la comentarii, presa sârbă, scrie articole entusiaste şi în aer în- 
cepe să miroasă a iarbă de pușcă. 


REVISTA“ LA TEATRUL NAȚIONAL 


— La Teatrul Naţional criză Sala n'a mai fost acordată 
lui M. Pascaly, ci unei Societăţi de actori care cuprinde pe cei 
mai meritoși artiști ai epocei: Matei Millo, Demetriadi, Ştefan 
Velescu, Frosa Popescu, etc., etc, 

Adevărul era că genul melodramatic inferior al lui Pas- 
caly nu mai plăcea oamenilor cu gust şi pricepre cari cereau o 
schimbare a direcţiei și a repertoriului. 

Pascaly este exasperat, el anuntă începerea repetiţiilor, 
spunând în același timp că sala în care va juca va fi anunţată 
la timp. Apoi afișul adaogă : 

„Cauzele care au provocat această procedare se vor expune 
în o ședință publică care se va ţine în o sală particulară“, 

Un mare afiș apare pe zidurile Capitalei, în acest afiş Pas- 
caly anunţă că fiind gonit de la Teatrul Naţional, a luat sala 
Circului Suhr. Pascaly face apel la public ca să-l ajute. El 
scrie că şi Moliere a jucat întro baracă și a rămas cel mai 
mare autor dramatic al Franței. 


www.dacoromanica.ro 


=o a — 


La Teatrul National sau Teatrul cel Mare „Artiştii aso- 
ciaţi“ încep cu piesa „Boerii și Ciocoii“ de Vasile Alecsandri. La 
Teatru-Circ Pascaly începe melodrama „Liberi“ dramă istorică 
în 5 acte, în traducțiune. 

Prin spirit de opoziţiune cât și din reaua educaţiune a gus- 
tului fâcută în atâţia ani de teatrul-melodrainatic, publicul — 
mult, puţin cât era atunci, — se abate aproape tot către Cir- 
cul Suhr şi ocolește Teatrul Naţional. Şi cu toate acestea la 
Teatrul National (Teatrul cel Mare) erau întruniti toţi cei mai 
de frunte actori ai ţărei, iar repertoriul era mult superior tea- 
trului lui Pascaly. 

Atât de ocolit era Teatrul Naţional în cât falimentul nu 
mai lăsa loc la îndoială. Intr'o seară chiar nu s'a putut încasa 
Ge cât 12 lei și 50 din care cauză spectacolul a fost amânat 

A doua zi afişele erau astfel libelate: 

„Spectacolul anuntat pentru Duminică 17 Noembrie, amă- 
nându-se din cauza răului timp, se va reprezenta Joi 21 corent 
și care este piesa 


LUPTA PENTRU CREDINȚA 
Dramă cu mare spectacol în 5 acte 


Adaog câ Teatrul cel Mare nu mai atrăgea pe nimeni, de şi 
reprezentațiile nu se dădeau de cât de 2 ori pe săptămână: 
Joia și Duminica, 

Pentru ca actorii și celalt personal så poată fi plătit s'a 
recurs la reprezentații de filantropie. 

Aşa, Luni 2 Decembrie trupa de operă italiană, de sub di- 
recția lui B. Franchetti, a dat o „reprezentație extraordinară în 
beneficiul fondului teatral. Afișul anuntă că prima dona, d-na 
Virginia Bianchi va cânta din compleaeniii rolul Adalpisei“, 

Dar acestea erau paliative. Atunci grupul literar compus 
din Petre Grădișteanu, Ciru Economu, poetul Zamfirescu, etc., 
se pune pe muncă, şi scrie, spre a fi reprezentată la Teatrul Na- 
tional, revista Cer Cuvântul, 

In ziua de 8 Decembrie revista a fost citită în comitet, a 
plăcut mult și a fost primită, 

Aceasta a fost cea dintâi revistă teatrală în București, a 
avut în sir un mare număr de reprezentaţiuni cu săli foarte 
pline și a salvat Societatea „Artiștilor Asociaţi“. 

Millo juca rolul protagonist adică, ceea ce se numeşte în 
Franța : „Comperul“ iar Frosa Sarandi ,„Comera“. 

Pe ariile la modă erau cântate numeroase cuplete. Pretu- 
tindeni auzeai răsunând cupletul Cișmigiului, al Circului, al 
Academicienilor, etc. 


www.dacoromanica.ro 


— 143 — 


Ce petrecere frumoasă 
E în Cișmigiu pe lac 
Barca mică și voioasă 
Te conduce după piac 
Ici și colo câte-un peşte 
Tot de dragoste vorbește 
Iar brotacii toţi în cor 
Declar broaștelor amor 
Oac! Oac! Oac t 
Tiri-liri tam ! 


Acest succes neaşteptat a dat dovada ingratitudinei ome- 
neşti, publicul a părăsit în massă pe Pascaly pentru revista de 
ia Teatrul Naţional şi acum Pascaly era cel ameninţat de fali- 
ment. In disperare de cauză Pascaly a pregătit şi el în grabă o 
altă revistă cu titlul: „Ai Cuvântul“, insă, fiind cu mult mai 
slabă de cât rivala de la Naţional. n'a avut de cât puţine rebre- 
ventații. 


ANUL 1875 


Cu capitolul acesta intru într'o nouă fază a vieței bucureş- 
tene. Aceasta este faza pregătitoare a marilor evenimente cari 
vor schimba faţa ţărei, vor aduce definitiv la cârmă burghezia, 
vor pune temelile puterei partidului liberal. 

Clasa dominantă a ţărci era încă puternic reprezentată 
prin fruntasii partidului conservator. ; 

Liberalii, de și aveau un număr de personalități de va- 
loare, puși în lumină prin revoluția dela 1848, totuşi nu dispu- 
neau de un personal destul de pregătit ca să guverneze. 

Liberalii aveau oratori, agitatori, foşti revoluționari, pe 
cari îi pusese în vază, nu calităţile lor de bărbaţi de Stat, dar 
mai mult calităţile lor de luptători pentru răsturnarea vechiu- 
lui regim. De aceea conservatorii opuneau liberalilor aceleaşi 
argumente pe cari ie opun astăzi liberalii nouilor partide ieșite 
din puterea sufragiului universal, anume că nu au ştiinţa de a 
guverna Statul. 

Conservatorii se mândreau că au oameni de Stat, oameni 
deprinşi a comanda şi a cârmui, şi lucrul era adevărat. 

Se întâmpla cu conservatorii noştri aceea ce se întamplă 
astăzi cu liberalii: o lungă stare privilegiată făcuse din clasa 
lor o clasă de stăpânitori. Iar vechiul și neîntreruptul exerciţiu 
al funcţiunei creiase un tip fiziologic special. De aceea conser- 
vatorii din toate îufăţișerile lor, nu păreau a fi oameni ca toți 
oamenii ceilalți. Poporul le spunea : Ciocoi. 


www.dacoromanica.ro 


— 144 — 


Așa se explică pentru ce împotriva guvernului lui Lascar 
Catargiu se înscriau, nu numai oamenii cari aveau alte idei 
decât ale conservatorilor, dar toţi oamenii cari erau din altă 
stare socială. Era toată lumea nouă, tot produsul revoluţiei de 
la 1848 având conștiința maturităței sale politice. 

Pe vremea aceea, 1874—1878, expresia „democraţie“, de şi 
era cunoscută, nu era însă o expresie curentă. Nu era între- 
buințată spre a marca deosebirea dintre partide.. Pe vremea 
aceea erau numai două tabere : Ciocoii şi liberalii. Cealaltă ex- 
presie „albii şi rosii“ începea să dispară, de şi toţi oamenii cari 
aveau până la 40 de ani o întrebuintau încă. 

Colectivităţile sociale, întocmai ca şi indivizii cari le com- 
pun, au o doză de putere activă, care trebue cheltuită în ac- 
tiune. 

In România era o foarte slabă activitate literară, activita- 
tea şiiinţifică era si mai nulă, viaţa publică era prin urmare, 
redusă la politică. Tot ce era om de acţiune, temperament mi- 
litant, pasionat pentru luptă, trebuia să facă pohtica. 

Până si elevii de liceu erau cuprinși de patima care străbă- 
tuse clasa orășenească, dela 16 ani mulţi şcolari erau politi- 
ciani. 

In cercurile politice începea să se simtă și să se afle cum 
că se pregătesc evenimente mari în Orient. Rusia cerea Ger- 
maniei ca, drept răsplată a pasivităţei sale în războiul franco- 
german dela 1870, să i se lase mâna liberă împotriva Turciei ; 
Austro-Ungaria se opunea războiului ruso-turc, însă Bismark 
avea angajamente, dăduse făgăduiala și era nevoit să se e- 
xecute. 

Anglia, pe de o parte, își urma politica ei de protectoare 
a creștinilor supuși Turciei. Partidul liberal englez cerea Tur- 
ciei să se modernizeze și să schimbe politica față de creştini ; 
însă pe de altă parte nu vedea cu ochi buni agresiunea ru- 
sească. Stăruinţele Angliei pe lângă Poartă erau motivate, în 

' mare parte, din dorința de a înlătura intervenţia armată a Ru- 
siei. 

Franţa, care era incă prea slabă spre a face o mare politică 
europeană, dar în care clocea dorul revanșei, visa, încă de pe 
atunci, la o alianță cu Rusia împotriva Germaniei. 

De aceea, politica ei era mai mult binevoitoare Rusiei. 

Domnitorul Carol era în curent cu cele ce se ventilau, de 
aceea luă măsuri ca să crească puterea militară a ţării. 

Atmosfera se încărca zilnic, 

Alegerile generale pentru Cameră se apropiau. 

Incetul cu incetul rândurile opozițiunei se îngroaşe. Ma- 


www.dacoromanica.ro 


— 145 — 


nolache Costache Epureanu, un vechiu conservator, trecuse in 
opoziţie după ei mai mulţi conservatori făcură la feli. 

Preşedintele Camerei, Beizadea Mitică Ghica nu mai era 
în termeni dulci cu Lascar Catargiu, generalul Florescu, de și 
ministru de război, era nemulțumit şi intriga. In cercurile 
aristocrației bucureștene, se proecta răsturnarea lui Lascar 
Catargiu şi înlocuirea lui cu un minister Dimitrie Ghica şi cu 
general Florescu. 

Vasile Boerescu, ministrul de externe, înclina către Bei- 
zadea Dimitrie Ghica. 

Dacă toţi acești conservatori ar fi rămas strânși uniţi, e de 
presupus că; opoziţia liberală n'ar fi izbutit să răstoarne pe 
conservatori cari posedau, precum am mai spus, un mănunchiu 
însemnat de oameni de valoare. Dar dihonia intrase în parti- 
dul dela cârmă. 

Clasele dominante au, ca orice organism, boalele lor spe- 
cifice, 

Clasele stăpânitoare suferă de boala rivalităţilor. 

Cu cât un partid posedă mai mulţi oameni de mare va- 
ioare cu atât tendinţa fiecăruia de a ajunge la locul cel dintâiu 
este firească. Dacă în sânul maselor rivalitatea politică nu e- 
xistă, dela individ la iădivid, motivul e uşor de înţeles, mo- 
tivul este ca în sânul acestei masse nu există întâietăţi de re- 
vendicat. 

Astfel se explică de ce partidele, atât timp cât sunt în opo- 
ziţie, îşi păstrează disciplina și nu o pierd decât după ce au 
ajuns la putere. In opoziţie nimeni nu râvneşte locul celuilalt 
care este un loc de o egală; resemnare, pe când la guvern e cu 
totul altceva. 

Pe lângă disensiunile și geloziile inerente unei guvernări 
de patru ani — guvernare fără precedent în România — pe 
lângă setea unora dintre fruntași de a lua locul lui Lascar Ca- 
targiu, mai erau și evenimentele din afară cari se apropiau, 
Se apropia războiul oriental. 

Cu un an mai înainte,Prinţul Milan al Serbiei făcuse u 
vizită prinţului Carol la Bucureşti, Bineînţeles că această vi- 
zită, anunţată numai ca o vizită de curtoazie, era o vizită cu 
însemnătate politică. 

Prinţul Milan, care ştia că în curând va intra în luptă cu 
impărăţia turcească, venea la Bucureşti să pipăie terenul. 

Ei bine, oameni ca Beizadea Mitică Ghica și generalul Flo- 
rescu nu voiau să lase lui Lascar Catargiu cel dintâi rol în nişte 
împrejurări atât de însemnate. 

Pe când la Bucureşti se ţeseau intrigile acestea, în Bal- 


10 


www.dacoromanica.ro 


— 146 — 


cani bandele bulgare încep să se miște. Iar Serbia face pre- 
gătiri militare. 

In această atmosteră se fac alegerile generale pentru Ca- 
meră în luna Aprilie 1875. 


VESTITELE ALEGERI DIN 1815 


După legea electorală de atunci, corpul electoral pentru 
Cameră era împărţit în patru colegii; în colegiul I votau ma- 
rii proprietari rurali și urbani, în colegiul al II-lea micii pro- 
prietari și patentarii, în colegiul al III-lea, profesiile libere și 
birnicii cei mici, în colegiul al IV-lea ţăranii. 

Alegerile pentru Senat nu se făceau în acelaș timp, căci 
Senatul se reînoia pe jumătate, prin tragere la sorți, la iumă- 
tatea legislaturei. 

In București situaţia era a liberalilor, Dacă ar fi fost a- 
legeri libere, nici un conservator nu ar fi putut pătrunde în 
Cameră. 

Operaţiile durau câte două zile la fiecare colegiu, iar biu- 
rourile nu erau prezidate de magistrați ci tot de alegătorii a- 
leşi de către corpul electoral în dimineața primei zile a ale- 
gerci. 

Alegerile au fost precedate de o animată campanie con- 
dusă de ziarele „Românul“ organul lui C. A. Rosetti și al 
partidului roșu, cât şi de „Alegătorul Liber“, apărut la 23 Ia- 
nuarie 1875 ce esea de două ori pe săptămână. Acesta era de 
formă organul întregei opozițiuni sau a coaliţiunei dela Ma- 
zar-pașa, dar în realitate tot elementul roșu predomina. 

Comitetul acestui ziar era compus din Alex, Lupaşcu, Du- 
mitru Brătianu, Dimitrie Sturza, Dimitrie Giani, Eugeniu Pre- 
descu, Eugeniu Stătescu, Emanoil Protopopescu-Pake, Grigore 
Vahovari, George Danielopolu, Ion Ghica, Ion Boambă, Ion 
Brătianu, Ion Câmpineanu, Nicolae Pâcleanu, Nicolae Fleva, Ni- 
colae Calenderolu. Remu N. Opreanu. Sava Vasiliu, Vasile Con- 
stantin. 

Girant responsabil era viitorul mare scriitor I. L, Cara- 
geale şi corectorul gazetei, iar administrator Grigorie Serurie, 
puternicul elector roșu din Dealul Spirei 

Campania electorală se deschide cu o întrunire publică 
la sala Bossel. Sala nu era prea mare, dacă ar fi putut încape 
500—800 oameni. Inăuntru mai mult tineret din licee şi un 
număr de studenţi universitari. Bineînţeles că toată agentura 
roşie era acolo. Dar întrunirea nu era, convocată de partidul 
liberal, ci de Nicolae Fleva personal. Cu această întrunire a 


www.dacoromanica.ro 


— 141 — 


început marea popularitate a lui Fleva, a celui care trebuia, să 
poarte timp de patruzeci de ani, apoi, titlul de „tribunul“. 

Fleva, cu verva lui scânteetoare, cu înfățișarea, lui foarte 
simpatică, frumos, arătos, și plin de natură vulcanică, a elec- 
trizat şi a cucerit toată acea lume tânără care l'a ascultat. 

Am aplaudat şi am strigat atât de tare în cât, reîntors la 
pensionat, am scuipat sânge. Dar nu erau decât rupturi de 
mici vase capilare care au cedat sub răgetele mele entusiaste. 

Acum eram în voia curentului şi mergeam. 

Primisem botezul sângelui politic?... 

— Doi prieteni vin la institutul Heliade unde eram în pen- 
siune să-mi anunţe o veste mare: Poetul Macedonski a fost 
arestat la Craiova din cauza unei poezii ofensătoare pentru 
Domnitor. A doua zi Macedonski trebuia să fie adus cu trenul 
de noapte. 

Mare agitație toată ziua. Am alergat după aderenţi și, după 
silințe supraomeneşti, la orele 12 noaptea eram în gara de 
Nord. 

Peste puţin sosește trenul. Gara era pustie. Fe vremea a- 
ceea lipsea, acel public al manifestaţiilor de stradă care astăzi 
iese, nu ști de unde, de prin toate găurile și-ţi dă un spec- 
tacol impunător ; la 1875 șapte oameni hotărîţi a înfrunta ur- 
gia polițienească nu era lucru puţin. 

Macedonski scoboară din vagon având la spate un poli- 
tist, şi noi îl înconjurăm. Poetul, care era destul de vanitos, 
se aștepta la mai mult, se aştepta la o manifestaţie impună- 
toare, ceva care să semene cu „Capitala în picioare“ aclamân- 
du-l! Macedonski sconta această arestare ca punctul de ple- 
care al carierei sale politice ; se vedea deja omul zilei, acla- 
mat, răsfăţat și purtat în triumf. Am înțeles aceasta din ră- 
ceala, cu care a primit manifestaţiile noastre de simpatie. 

De altfel arestarea lui fusese ordonată| din cauza unui 
fapt fără nici o valoare, din cauza, unei poezii cu intenţia de a 
lovi în Domnitorul Carol de Hohenzollern, ale cărei strofe sfâr- 
șeau cu refrenul : 

Vodă Car... Vodă Car... 

Crudul Vodă Caragea !.. 

Astfel de opoziţie era atunci la modă. Fâră luptă, fără 
nici o jertfă, un om credea că se poate face celebru, cu câteva 
fraze cu tâlc și cu subînţelesuri publicate ostentativ întrun 
ziar, 


www.dacoromanica.ro 


— 148 — 


COALIȚIA DE LA MAZAR-PAȘA 


Opoziția dela Mazar-Pașa se agita împotriva guvernului 
lui Lascar Catargiu. 

Ce era opoziția dela Mazar-Pașa? 

Pe locul ocupat astăzi de Baia Centrală, din strada Enei, 
era o casă boerească în fundul unei mari curți, după obiceiul 
vremei. Această casă era proprietatea maiorului Lakeman, fost 
ofițer în armata turcească sub numele de Mazar-Pașa. Maiorul 
Lakeman era liberal, el își pusese casa la dispoziția coaliției 
care lupta împotriva regimului conservator. De aci porecla dată 
acestei opozițiuni. 

Legea electorală — cred că am mai spus — împărțea cor- 
pul electoral pentru Cameră în patru colegii. In colegiul I-iu 
votau marii proprietari, în colegiul al 2-lea micii proprietari 
şi patentarii, în colegiul al 3-lea, profesiile libere și contribua- 
pilii cei mărunți, în colegiul al 4-lea țăranii prin delegaţiune. 

Tn realitate lupta nu se dedea dârză decât numai în cole- 
giul I-iu și în colegiul al 3-lea. Celelalte două colegii erau com- 
puse din elemente prea slabe pentru ca să poată rezista. Cole- 
giul al 2-lea era un fel de zestre guvernamentală, la fel după 
cum era și colegiul țărănesc. 

De și opoziţia dela Mazar-Pașa, era compusă din mai multe 
nuanţe politice, de și figurau în coalițţiune chiar și conservă- 
" tori precum Manolache Costache Epureanu, de fapt lupta se 
dedea intre partidul conservator sau partidul alb, şi partidul 
liberal sau partidul roşu. 

Ce era partidul roșu? 

Partidul roșu era cel mai înaintat partid cunoscut pe a- 
tunci în ţară. Era partidul ce avea în frunte pe Ion Brătianu 
şi C. A. Rosetti, partidul cu tradiţie în anul 1848, partidul 
care fusese revoluţionar la Paris și purta încă ponosul ideilor 
răsturnătoare. 

Acest partid reprezenta în România toată democraţia şi 
venind la cârmă după revoluţia din 1866, adusese câteva re- 
forme care aminteau opera revoluționarilor francezi dela 1848. 
Intre altele și garda naţională, 

Un politician cu mare notorietate electorală -vra Grigore 
Serurie. Fost revoluţionar liberal. a rămas neclintit alături de 
dualitatea Rosetti-Brătianu, a suferit persecuţiuni şi închisori, 
și şi-a dobândit o mare popularitate în culoarea de Verde. Sub 
guvernul liberal dela 1877 era un atotputernic în partea locului 
de unde i se trăgea și supranumele de: Paşa din Dealul Spirei. 

Partidul compus din astfel de oameni fanatici, hotăriîţi, ne- 
clintiţi, reprezentând clasa burghezilor cari lupta să pătrundă 


www.dacoromanica.ro 


— 149 — 


şi să înlocuiască la întâetate vechea clasă boerească, era par- 
tidul care stetea în fruntea coaliţiei, atât prin numărul mare 
de aderențţi, care urmau pe șefii cei activi și combativi, cât și 
prin puternica sa organizare solidară în întreaga tară. 

Lupta electorală se anunța dârză. Fiindcă nu era numai 
lupta între două sau mai multe partide politice, dar era. mai 
ales, lupta între două tendinţe, între două lum? antagonice. 

Guvernul lui I.ascar Catargiu reprezenta ultima guvernare 
a unei oligarhii care nu mai era înţeleasă! și primită de nouile 
generaţiuni. Invățământul public rodise prea mulţi oameni 
străini de pătura privilesiaţilor cari se împuţinau văzând cu 
ochi, așa că nu numai o schimbare de guvern se prevedea, 
dar se simtea că altă pătură socială se aşează la suprafaţă. 

Cu toate acestea nu în alegerile din 1875 trebuia să se 
facă schimbarea, alegerile din 1875 erau sortite să fie numai 
semnalul, Era întâiul asalt respins de puterea guvernului oli- 
garhic. dar asalt destul de puternic pentru ca fortele învingă- 
toare să rămâie rănite și definitiv atinse. 

In București toţi candidaţii opozițiunei aparțineau parti- 
dului roșu cu slabe exceptiuni. 

Tn colegiul I candida Gheorghe Vernescu, care nu era roșu. 
Era un liberal moderat, un adevărat reprezentant al burghe- 
ziei capitaliste care, prin crigina ei, ura pe boeri, care prin in- 
teresele ei de clasă se temea de roşi. Un candidat roşu, un Ion 
Brătianu, sau mai ales un C. A. Rosetti, nu ar fi avut nici un 
sort de reuşită la colegiul I-iu. 

La colegiul al doilea candida Dumitru Brătianu. Este 
foarte semnificativ cum simţul public stia să catalogheze pe 
fruntașii partidului roşu. 

C. A. Rosetti —care în realitate era cel mai înaintat în idei 
— reprezenta sperietoarea. De Rosetti fugeau burghezii, pe 
când de Ion Brătianu nu se prea temeau. Totuşi, pe Ion Bră- 
tianu îl considerau cu mult mai zvăpăiat liberal decât pe fra- 
tele său Dumitru. Incă dela Paris se făcuse deosebirea între 
Brătianu moderatul şi Rosetti înaintatul. Rosetti poreclea pe 
Ion Brătianu cu numele de; micul Proudhom. 

Marii proprietari cari votau la colegiul I-iu, cu toată re- 
pulsiunea lor pentru regimul boeresc care nu mai reprezenta 
interesele clasei lor burgheze, nu ar fi votat nici odată pentru 
Ion Brătianu. nici chiar pentru Dumitru Brătianu. Despre C. 
A. Rosetti nu mai vorbesc. Dar proprietarii mai mici, proprieta- 
rii urbani şi comercianții mijlocii votau pentru Dumitru Bră- 
tianu, care reprezenta, pe lângă prestigiul numelui său și repu- 
tațiunea unui liberalism mai moderat. 

La colegiul al 3-lea candidau tinerii liberali viitorii mi- 


www.dacoromanica.ro 


— 150 — 


niștri, viitorii fruntași ai partidului: Eugen Stătescu, Fleva, 
Opranu. etc. 

Guvernul avea candidat, la colegiul I-iu pe prinţul Dimi- 
trie Ghica. în realitate guvernul nu-i susținea credincios. Bei- 
zadeaua dăduse prea multe semne de independenţă şi-şi făcuse 
dușmani în partidul conservator. De acea, Lascar Catarigiu îl 
lăsase să se apere singur. 

Beizadeaua nu căzuse nici odată la colegiul I-iu de Ilfov, 
de aceea, în îngâmfarea lui. spusese odată cum că-i pare rău 
că mare un fiu pentru ca să-i lase moştenire colegiul acesta. 

La colegiul I-iu lupta a fost liniștită, Nici ingerinţe văzute, 
nici bande de bătăușşi. Lupta sa dat între Beizadeaua şi forțele 
conservatoare uşor ajutate de administraţie, şi Gheorghe Ver- 
nescu, candidatul opoziţiei unite, susţinut aprig de către prin- 
mul său partizan, avocatul Pake Protopescu. 

Gheorghe Vernescu se distinsese în Camera trecută ca un 
foarte energic opozant, fapt care-i făcuse o bună situaţie și în 
lumea politică şi în corpul electoral 

Operaţiile durau câte două zile pentru fiecare colegiu. 

Incă din ziua întâia se știa că Vernescu va fi ales cu o mare 
majoritate. Biroul fusese luat de opoziţie, căci la acea epocă 
biurourile electorale nu erau prezidate de magistrati. Mai în- 
tâiu se instala un biurou provizoriu, prezidat de cel mai în 
vârstă dintre alegătorii prezenţi, apoi alegătorii alegeau biu- 
roul definitiv care prezida alegerea deputaţilor şi senatorilor, 

Intregul biurou era, de astă dată al opoziţiei, fapt care a 
îngrijorat mult pe Beizadeaua. 

In tot cursul zilei, Pake Protopopescu a lucrat febril pentru 
reuşita candidatului opoziţiei. Preşedinte al biuroului fusese 
ales un bătrân liberal Opranu, tatăl lui Remus și Romus O- 
pran, mai târziu unul consilier la Casaţie și celalt prefect la 
Constanţa, iar secretar era Ionel Isvoranu, fost otiţ2r de cava- 
lerie, unchiul lui Al. Marghiloman. Ionel Isvoranu fusese ales 
în biurou fiindcă era om de o mare îndrăzneală care terarizase 
o bună parte din Bucureşti. 

Urna trebuia păzită noaptea de către o gardă, militară, dar 
şi partidele politice aveau voie să vegheze pentru ca peste 
noapte să nu se violeze urna, 

Pe la ora ]1 din noapte, noi, un grup de studenți ne-am 
dus la Primărie, - unde era instalat biuroul electoral, — și am 
intrat înăuntru. Venirca noastră a fost foarte bine primită., Mai 
târziu am aflat, că unul dintre studenți, fiind ruda unui frun- 
taș liberal, avusese însârcinarea să recruteze câţiva studenţi 
cari să stea dc gardă benevolă; unele zvonuri spunând că po- 


www.dacoromanica.ro 


— 151 — 


liţia ar avea de gând să atace noaptea urna cu bătăuşii, opozi- 
ţia îşi lua măsurile defensive. 

Când am ajuns la Primărie am găsit sus petrecere. In sala 
urnei, biuroul era în păr, apoi încă câţiva liberali notăriţi să. 
apere urna, printre care ziaristul umorist N T. Orășanu. 

Priveliştea, era, pitorească. 

Intr'un colț stătea soldatul de sentinelă cu pușca la picior, 
iar pe scaune în jurul meselor lumea cealaltă. 

Oarecari inimi generoase trimiseră bunătăţi : o mare 
tavă cu baclavale, una cu mititei, apoi două donile cu vin şi 
pâine. 

N. T. Orăşanu era în vervă. Versurile curgeau. 

Când sa turnat întâiul rând prin pahare, Orăşanu, zis Ni- 
chipercea, ridică paharul şi toastă: 


Domnul presedinte 
Să bea mai 'nainte 
Fiinacă'i mai cuminte! 


Apoi la desert: 


Pentru musiu Gună 
Să bem împreună 
Dám o baclavu 
Pentru beizadea ! 
Etc.. etc. 


Lui George Vernescu i se spunea Gună VernesGu. 

Toată noaptea am petrecut-o astfel; am băut, am mâncat, 
am glumit până ce s'a luminat de ziuă. 

La 6 ceasuri dimineața ne pomenim cu colonelul Algiu, 
care era comandantul pieţei, urmat de o gardă înarmată. Colo- 
nelul ne somează, pe toţi cei cari nu erau în bircu, să eșim. 
Unii studenţi vor să se împotrivească, dar președintele biurou- 
lui ne sfătueşte să ne retragem în ordine. Am înțeles și am 
plecat. A doua zi s'a complectat victoria opoziţiei; căci Gună 
Vernescu fu ales deputat cu îndoite voturi decât Beizadeaua. !). 
In tabăra liberală veselia era mare, iar dincolo era deprimare. 
Guvernul îşi aștepta revanşa la celelate colegii. 

Văzând libertatea ce domnise la alegerea colegiului I-iu, 
mulţi credeau că așa va îi și la colegiile celelate. Liberalii 
scontau și alegerea lui Dumitru Brătianu la colegiul al 3-lea. 
Pointagiile făcute dedeau o majoritate mare candidatului li- 
beral cu condiţia ca să nu se facă acte de teroare. 


1) Vernescu 185 voturi iar Dimitrie Ghica 99. 


www.dacoromanica.ro 


— 152 — 


Alegerea colegiului al 2-lea s'a făcut într'o frumoasă zi de 
Duminică din luna Aprilie. 

Dis de dimineaţă, noi, grupul studenţilor militanţi, ne-am 
dus în strada Carol unde ne-am cumpărat bastoane cu măciu- 
liile de plumb. Ne înarmam pentru luptele pe care le preve- 
deam. 

Ajunși în strada Carol ne încrucişează o trăsură în care 
se afla vestitul Popa Take şi alți trei bătăuşi. Popa venea dela 
Primărie unde urma să se facă alegerea din ziua aceea; acolo 
inspectase posturile de ciomăgași. De cum ne-a văzut în grup, 
Popa Take a înțeles cine suntem. De aceea ridicând hasto- 
nul ne-a amenințat stzigându-ne: 

— Să poftiţi astăzi! 

Această vorbă însemna: „Eri la colegiul I-iu v'aţi jucat 
calul, dar azi n'o să vă mai meargă tot aşa!“ 

Bine înţeles că am răspuns popei ameninţțându-l cu bas- 
toanele la rândul nostru. Insă cele ce s'au petrecut după aceea 
au dovedit că tot sfinţia sa avea dreptate. 

Cu alegerea dela colegiul al 2-lea a început teroarea în 
Bucureşti, teroare care a culminat apoi în alegerea dela cole- 
giul al 3-lea. i 

Alegerile colegiului al doilea trebuiau să se facă cu totu 
în alte condițiuni de libertate fiindcă guvernului îi trebua o 
revanșă strălucită. Dar revanșa nu putea fi luată decât cu mari 
presiuni şi cu o extraordinară violență, fiindcă spiritul liberal 
era atât de puternic încât pătrunsese chiar în rândurile parti- 
dului conservator dela cârmă, 

Conservatori, deşi aveau puterea în mână, înțelegeau că 
nu mai pot lupta și învinge decât cu o mască liberală, de aceea, 
în ajunul alegerilor țara s'a pomenit cum că din sânul parti- 
dului conservator dela cârmă răsare un partid liberal-couser- 
vator sub președinția lui Beizadea, Mitică, adică) a prințului 
Dimitrie Ghica, fostul președinte àl Camerei. 

In adevăr, în ziârul „Presa“, organul guvernamental, organ 
personal al lui Vasile Boerescu, ministrul de externe, a apă- 
rut următorul manifest adresat ţărei, manifest a cărui apariţie 
a făcut de altfel destul sânge rău printre vechii conservatori: 


MANIFESTUL PARTIDEI LIBERAL-CONSERVATOARE 
Către alegătorii districtului Ilfov 
Adunarea deputaţilor aleasă acum 4 ani şi-a terminat mi- 
siunea. Corpul electoral este chemat din nou să trimită repre- 


zentanţii săi. Unitatea de vederi şi principii, care a domnit în 
sânul partidului liberal conservator, în acest interval a dat 


www.dacoromanica.ro 


— 153 — 


țării stabilitatea de care avea atâta nevoie și a permis rezol- 
varea atâtor cestiuni importante; aceiaşi unitate domnind în- 
tre noi, va produce, în viitor, aceleași efecte. 

Acţiunea tuturor, acţiunea onestă şi leală a partidului 
nostru în viitoarele alegeri este necesară pentru a înlătura pe 
aceia cari nu se stiesc spre a triumfa să săvârşească, acte vio- 
lente și brutale. Indiferenţa multora sau lipsa noastră de uni- 
tate în acţiune, a constituit pentru aceștia un mijloc puternic 
de reuşită. i 

Pentru a evita aceste rele rezultate, câţiva alegători, luând 
inițiativa, a format un comitet electoral pentru districtul Ilfov, 
cu scop de a menţine unitate de acţiune care trebuie să dom- 
nească în cele patru mari colegiuri ale acestui district. Fac 
d'adreptul parte din comitet toţi câţi împărtăşesc opiniunile 
noastre politice. 

Acest comitet, de şi menit a se ocupa special de afacerile 
electorale ale Ilfovului. va urma cu cel mai viu interes tot ce 
va fi relativ la alegeri în toată ţara şi va fi gata să dea concur- 
sul său tuturor amicilor pulitici din districte. care ar voi să se 
puie în relații cu dânsul. 

Dacă vom păstra cu toţii, precum am păstrat în trecut a- 
ceiaşi unitate în principii vom fi siguri de triumf în viitoarele 
alegeri, şi vom da țării liniștea, stabilitatea, cari unite cu ordi- 
nea şi libertatea, ne vor permite să mergem cu paşi repezi pe 
calea adevăratului progres. 

Preşedinte: DIMITRIE GHICA. 

Secretari: Const. Boerescu. Const. Blaremberg, Vas. ĦA 
Christovolu, Ion Lahovary, Gr. G. Păucescu 

Membri: Const. Boerescu, Const. Blaremberg, Lazăr Ca- 
lenderoglu, Vas. H. Christopolu. Ef. Diamandescu, George Gher- 
man. Dimitrie Ghica, Vladimir Ghica, Vasile Gugiu, N. Ioanid, 
Ştefan Ioanid, Al. Lupescu, Al. Orăscu, G. G. Meitani, Gr. G. 
Păucescu, dr. Suţu, G. St. Solacolu, Al. Știrbey, dr. Turnescu. 
M. Xanto. Ion Zalomit.. 

Precum văd cititorii, acest apel este semnat de către unii 
foarte vechi conservatori. El era pe de o parte o încercare de 
zăpăcire a publicului și de reconciliere a conservatorilor cari 
făceau opoziție, iar pe de alta o concesie necesară spritului pu- 
blic care devenea. din zi în zi tot mai liberal. 

Alegerea colegiului al doilea s'a făcut în zilele de Dumi- 
nică şi Luni, 27 şi 28 Aprilie. 

Agitaţia în oraş mergea crescând. Un motiv de mare agi- 
taţie era centenarul răpirei Bucovinei. Partidul liberal luase 
chestia în mână şi făcea zile negre guvernului. 

Bonifaciu Florescu, om de litere, de curând sosit dela Pa- 


www.dacoromanica.ro 


— 154 — 


ris, anunță că va ține o conferinţă, la Circul Suhr de pe piața 
Constantin Vodă. Anunţul apăru în ziarele opoziţiei astfel: 
„Refuzându-mi-se de către consiliul permanent sala Ate- 
neului spre a tine conferința despre Grigore Vodă Ghica şi 
Răpirea Bucovinei, anunt, publicului că voiu face această con- 
ferinţă la Circ, Sâmbătă 26 Aprilie la 11 ore antimeridiane“. 


Bonifaciu Florescu 


In acelaş timp partidul liberal iucra printre studenți. Din 
grupul acestor studenţi activi — vreo 10 la număr — eram și 
eu. Uitându-mă înapoi, văd acum că am rămas singur în viață. 
Aceşti tineri se numeau Anton Nenoveanu, Paul Scorțeanu, 
Gheorghe Otnescu, C. Constantinescu, Ion Rădulescu, etc. 

In Românul dela 26 Maiu apăru următoarea: 


INVITARE 


Junimea studioasă din Capitală este invitată a se întruni 
mâine 26 Aprilie la orele 1 înainte de amiază în sala Circului. 
Se vor trata, cestiun de interes vital pentru România. 


Comitetul studenților. 


Acest comitet al studenţilor eram noi, sau mai bine zis 
partidul liberal, 

Dar în Românul de a doua, zi se citea în fruntea, ziarului : 

„Guvernul, executor al ordinelor streinilor şi susţinător şi 
ultragiilor îndreptate de aceştia contra naţiunei române, a o- 
prit şi astăzi conferinţa asupra Bucovinei ce era so ţie d. B. 
Florescu, 

„Sala particulară a circului este închisă cu lacăte, „din 
ordinul d-lui ministru al instrucţiunii publice“, așa zice afip- 
tul oficial. 

„In fine în urma unei altercaţiuni cu prefectul poliţiei, d. 
Florescu a dobândit încredințarea, că mâine va putea ţine nea- 
părat conferinţa sa 1). 

„Se anunţă dar pentru mâine Duminică 27 Aprilie în sala 
circului la ora 11 dimineaţa conferinţa asupra: 


1) Bonifaciu Florescu era omul zilei pentru o vorbă de duh se spusese. 
Eşind dela prefectul poliţiei care era Enăchiţă Văcărescu şi care-l ame- 
ninţase, a scris un protest adresat ziarelor: „Am înţeles atunci că nu mai 
era, vorba de Văcărescu ci de Văcărești“, 


www.dacoromanica.ro 


— 155 — 


RAPIRII BUCOVINEI 
de „Bonifaciu Florescu“ 


In sfârșit, conferința lui Bonifaciu Florescu se ţine Du- 
minică 27 Aprilie, la, orele 11 dimineaţa. 

Capitala era în plină agitaţie. La Primărie se făceau alege- 
rea colegiului II deputaţi, pe piaţa Constantin Vodă alergau 
miile de oameni şi mai ales tineretul școiar, ca să asculte con- 
îerința, patriotică asupra Bucovinei. Vasta sală a circului Suhr, 
poate mai vastă decât actualul circ Sidoli, era neîncăpătoare 
ca să cuprindă publicul. Erau pe neminţite, cel puţin între 5000 
şi 6000 de oameni. Şi pentru vremurile acelea era enorm. 

In timpul cât conferenţiarul a vorbit, tot felul de vești 
alarmante au sosit dela Primărie. Se spunea că bandele de 
bătăuși au pus stăpânire pe local, că alegătorii, cunoscuţi ca 
opozanți, sunt goniţi dela vot, că Pană Buescu a fost bătut în 
localul de vot și dat afară... 

In sfârșit, ștafetele cari veneau neincetat, făcea apel la ti- 
neret ca să vină la Primărie să întărească opoziţia. 

Dela o vreme, noi studenţii militanţi n'am mai ascultat 
pe conferenţiar, — care de alfel era cu totul lipsit de talentul 
oratoric — ci am început să agităm, îndemnând publicul ca la 
sfârşitul conferinţei să meargă la Primărie. 

Pe la ora 12 valurile mulţimei încep să iasă din circ. A- 
tunci răsună glasurile agenţilor liberali şi ale noastre: „La 
Primărie! Cu toţii la Primărie! Bătăuşii gonesc pe alegători! 
etc., etc“, 

Sute de voci răspund: „La Primărie! La Primărie!“ Şi 
massa, puternică, de câteva mii de oameni, pornește. 

Deodată, vedem în capui manifestaţiei pe Nicolae Fleva, a- 
vând la braţ pe d-na, Ecaterina Fleva, intâia lui soție. 

De unde ieşise? Cum s'a brodit să fie acolo tocmai la mi- 
nută?... Fiindcă la conferință nu-l văzusem. 

Uralele isbucnesc: „Trăiască Fleva! Ura!“ 

O luăm pe strada Carol, cotim la stânga pe strada Căldă- 
rari și ajungem în piața Ghica, în fața Primăriei. 

Intrarea Primăriei, unde era biroul electoral, era barată 
de amândouă părţile prin cordoane de pompieri cu căscile pe 
cap şi cu puștile în mână. Comanda o avea un foarte simpatie 
şi cunoscut ofiţer, căpitanul Mărculescu. Bărbat frumos, înalt, 
purtând mustaţa blondă în chip de cuceritor. 

In capul manifestaţiei suntem noi studenţii: Nenoveanu, 
Scorţeanu, Alexandru Serghescu, Constantinescu, Ion Rădu- 
lescu dela Piteşti, etc. 

Suntem la zece paşi de trupă; înaintăm şi începem să 
strigăm: 


www.dacoromanica.ro 


— 156 — 


— Vrem alegeri libere! Afară bătăuşii! 

In piață, în faţa halei de carne, mulțimea era mare; tre- 
bue să fi fost în Duminica aceea cel puţin 10.000 de oameni. 

Văzându-ne venind, în număr mare, cei din piaţă prind 
curaj şi strigătele izbucnesc. 

Un pantalon creţ, înalt, voinic, frumos, anume Dincă Pu- 
ţureanu, se urcă pe zidul-balustradă al halei şi începe să apos- 
trofeze pe cei din Primărie: 

— Afară ciocoii! Ne-aţi adus bătăuși, etc. 

Pe fereastră. zărim capetele lui Vava Ghica, candidatul gu- 
vernamental, a lui Alexandru Orăscu, senator și profesor uni- 
versitar, care prezida biroul, si alții. 

Căpitanul Mărculescu, văzând că afacerea devine serioasă, 
comanda cu vocea-i puternică: 

— Arma la mână! 

Un răpăit scurt de armă și o linie de baionete se îndreaptă 
către noi. In acelaș moment aud în urmă ceva care se asea- 
mănă cu sborul unui stol de păsări. Mă întorc şi nu mai văd 
pe nimeni. Spaţiul era gol; miile de oameni cari veniseră în 
urma noastră, dela circ. zburaseră! Doar câteva călcâe în fugă 
şi atât. 

Rămăsesem în faţa baionetelor numai noi vreo zece, co- 
mitetul studenţilor. 

Dar un iureș izbucnește din localul Primăriei, un nesfâr- 
şit număr de bătăuși, toți mitocani tineri, sprinteni și voinici, 
toţi cu pantalonii creți, toţi purtând câte o ghioagă în mână, se 
revarsă afară, urcă scările parapetului și se reped asupra mul- 
ţimei. Dincă Puţureanu este aruncat jos. Omul luptă ca un 
leu și domină cu talia, căci e înalt și foarte voinic, dar în cå- 
teva clipe dispare copleşit de număr. 

Văzând unde este pericolul păxăsim intrarea Primăriei și 
ne repezim pe scări. Ne aruncăm in grămadă, dar... mă văd 
singur; lupta, valurile mulțimei ne-au despărţit, 

Laşitatea mulțimilor neorganizate e desnădăjduitoare. In 
fața a treizeci de soldaţi cari au întins doar puștile, au fugit 
cel puţin 3000 de oameni. In fața a 50 bătăuși, sau risipit 
10.000 de oameni, fără să opună nicio împotrivire. Singurii cari 
am stat nemișcaţi în fața pompierilor şi cari, după aceea, 
he-am aruncat în luptă până ce am fost doboriţi, am fost noi 
câţiva copii. Dar, pe lângă: pasiunea ideală, care ne mobilizase, 
noi aveam și organizarea. Eram organizaţi, eram solidari, ne 
simțeam cotul. Ne împingea emulaţia şi ne ruşinam unul de 
altul ca să fugim. Pentru nimic în lume n'aş fi dat înapoi. 

Gustave le Bon a scris despre psihologia mulțimilor și a 


www.dacoromanica.ro 


— 157 — 


dat explicarea marelui adaos de puteri pe care individul îl do- 
bândeşte dela colectivităţile în mijlocul cărora se află. 

In ziua de 27 Aprilie 1875 mulțimea a fost de o laşitate 
dezgustătoare, n'a ştiut să, reziste și a fugit în faţa unor forţe 
udverse neînsemnate. Dacă a fost rezistenţă şi oarecare mani- 
festaţie de bărbăţie, acestea n'au venit decât din partea agen- 
ţilor și a câtorva studenţi. 

In sfârşit mă văd singur în fața halei şi a balconului pri- 
măriei. Un bătăuş, om matur — acesta era agent cu pantalon 
cret — trece pe lângă mine şi-mi spune răstit: 

— Haidi, pleacă de aci mai repede! 

Nu era răutate în vorba omului, par'că era mai mult soli- 
citudine, văzându-mă atât de tânăr. N'aveam decât 18 ani. 

Dar eu nu-mi văd de treabă?... din contră ripostez răstit: 

— Ce treabă ai dumneata cu mine? Drumul e liber pen- 
tru toată lumea. 

Omul mă împinge și ridică bastonul, dar nu mă lovește. 

Eu devin țanţoş şi ridic bastonul la fel. Și încăerarea 
începe. 

Alți trei bătăuși aleargă spre mine. Având instinctul apă- 
rării mă retrag repede și mă așez cu spatele în păretele halei 
spre a nu fi atacat pe din dos. Bătăușii mă lovesc din toate păr- 
ţile. Spre a nu fi lovit în cap, ridic braţul stâng și cu bra- 
tul drept lovesc cât pot. Pălăria îmi cade. Unul dintre bătăuși, 
tocmai agentul care mă apostrofase întâiu, primeşte din par- 
te-mi o lovitură în frunte de-asupra ochiului şi sângele curge 
Ceilalţi bătăuși se înfurie și mă copleșesc. Unul îmi smulge 
bastonul din mână; văzându-mă dezarmat o rup de-a fuga 
spre a nu fi stâlcit. Dar nu fac prea mulți paşi. O ghioagă tri- 
misă ca o praștie de către unul din bătăuși mă loveşte în creş- 
tetul capului. Pierd cunoștința şi cad. 

Când îmi vin în fire un ipistat în haine civile, un biet om. 
mărunt, oacheș şi slab, se afla lângă mine. . 

. Cum mă scol încep să vociferez! Nu-mi mai amintesc ce 
am spus, dar ştiu că am perorat în contra guvernului, a ban- 
delor și a asasinilor. 

Omul a încercat să mă liniștească cu vorbe blânde, apoi, 
fiindcă sângele îmi curgea pe pardesiul meu gris-fer, m'a dus 
într'o cârciumă din str. Căldărari. Acolo o femee mi-a spălat 
rana — a căreia urmă o am şi astăzi — și mi-a presărat făină, 
în creștet. Apoi am, eșit bandajat cu batista pe sub fălci. 

Ce se petrecuse în ziua aceea ? 

Am aflat apoi, că dis de dimineaţă, un număr de peste 150 
de alegători ai colegiului al doilea se adunaseră la hotel Dacia, 
de unde în corpore trebuiau să meargă la primărie spre a lua 


www.dacoromanica.ro 


— 15 — 


parte la votarea biroului. Dar când au ajuns acolo au găsit lo- 
calul ocupat de bătăuşi. 

Parlamentările n'au dat nici un rezultat şi alegătorii au 
fost puşi pe goană. Atunci au început operaţiile în stil mare. 
Biroul a fost luat cu asalt, alegătorii opozanți alungaţi sau 
chiar bătuţi. Pană Buescu înconjurat de bătăuși în sala de vot 
și amenințat cu stâlceala. Cerând protecţia lui Vava Ghica, 
candidatul guvernamental, acesta i-a răspuns : 

— Oare eu v'am cerut eri să mă protejați ? 

Dar adevărul este că în ajun. la colegiul I, nu se întâm- 
plase nici o dezordine. 

Nicolae Fleva era în mijlocul mulţimei când fu recunoscut 
de bătăuși. Imediat bătăușii s'au repezit să-l atace. Fleva izbu- 
tește să se arunce într'o birjă apărat de colonelii Schina şi Sal- 
men. Dar bătăușii se luară după el. Ajuns în stradă. sări jos şi 
se refugie întrun magazin de muzică. 

In Românul dela 30 Aprilie se face darea de seamă, a bă- 
tăilor și orgiilor petrecute la alegerea, colegiului al doilea. 

Iată câteva spicuiri * 

„După ce d-l Fleva putu să scape de urmărrea bandiţilor 
sărind din: trăsură în magazinul de muzică Tal, publicul, care 
asistase la conferința pentru trădarea Bucovinei, eşind și au- 
zind de cele ce se petrec în piața Ghica, mulți, și mai cu seamă 
junimea, merse ca să vadă ce se întâmplă. Sosind acest adaos 
de mulţime, alegătorii și publicul prezenţi începură să strige 
„afară bandele“ 

Atunci capii bandelor ce erau în sala alegerii și anume 
Tase Scorțeanu, Mihuleţ și un Tănăsescu, funcţionar destituit 
pentru delapidare, eșind în balconul primăriei, comandară ban- 
delor „daţi băeți !“ 

Imediat se începu goana generală, 

Bandiţii năvăliră asupra alegătorilor şi spectatorilor ; ti- 
nerimea universitară şi liceală mai cu osebire, era, obiectul unei 
goane speciale. Capete sparte, oameni călcaţi în picioare, tà- 
râţi de păr, două zeci de bandiți şi sergenţi polițienești grămă- 
diţi asupra unui singur om, etc. O teroare generală, tobele şi 
trompetele sunând, jandarmi călări alergând în carieră! cu să- 
biile scoase, dorobanţi, jandarmi pedeștri, pompieri, etc., etc. 
D-l Petre Dragomirescu, alegător la colegiul I fu bătut cumplit. 

„D-l C. Bacalbaşa fu lăsat de bandiți spre a fi transportat 
la spital unde, se zice, că astăzi ar îi murit, ete., ete.“ 

Dar versiunea nu era adevărată. La spital, nu am fost nici 
o clipă şi... pot afirma, de asemenea, că nici nam murit. 

Acum Capitala era în peroxismul fierberei!... 

Când am ajuns pe strada Carol prăvăliile erau toate în- 


www.dacoromanica.ro 


— 159 — 


chise şi cu obloanele trase. Patrule de soldați circulau. Prefec- 
tul de poliție Enăchiţă Văcărescu, în uniformă de ofițer de că- 
lăraşi, galopa către prefectura poliției. Alegătorii fugăriți nu 
s'au mai apropiat de biroul electoral. Rezultatul scrutinului a 
fost bine înțeles alegerea lui Vladimir Ghica numai cu 145 vo- 
turi, Dumitru Brătianu a întrunit 40. 

Cea dintâiu urmare a urgiilor electorale dela 27 Aprilie a 
fost demisiunea în corpore a unui număr de magistrați dela 
tribunalului Ilfov. Iată. aceste demisiuni. 


Domnule ministru, 


Faptele petrecute în ziua de eri 27 Aprilie 1875 cu ocazia 
alegerilor, bătăile, presiunile și violențele de tot felul comise 
asupra celor ce veniau să exercite drepturile lor de cetăţeni și 
la care am asistat ca martori oculari, fiind nu numai întristă- 
toare pentru orice om care mai conservă în sufletul său un rest 
de respect pentru legalitate dar încă și înjositoare pentru ma- 
gistraţii însărcinați cu apărarea şi aplicarea legei; vă rugăm, 
d-le ministru, să primiţi demisiunea noastră din posturile ce 
ocupăm. 

Primiţi, etc 

Ion Pretor, licenţiat în drept din Paris prim-preşedinte al 
trib. Ilfov. 

I. Procop Dumitrescu, licenţiat în drept din Paris, jude- 
instructor trib. Ilfov. 

Ciru Economu, licenţiat din Paris procuror de secţiune trib. 
Ilfov, . 

N. H. Stoica fiul, licenţiat din Paris supleant comercial 
trib. Ilfov. 

Urmează apoi a doua Gemisiune. 


D-lui ministru al justiţiei, 


In faţa declaraţiunilor colegilor noștri I. Pretor, Procop 
Dumitrescu, Ciru Economu, N. H. Stoica, etc., bazaţi pe încre- 
derea reciprocă, ce a existat în totdeauna între noi și în faţa 
imposibilităței d'a se constata judiciarmente faptele expuse de 
dânşii deoarece consiliul de miniștri s'a substituit d-lui prim- 
procuror, vă rugăm, d-le ministru, să primiţi demisiunea noa- 
stră din posturile ce ocupăm. 

Primiţi, etc. 

M. Pocnaru-Bordea, licenţiat din Paris, preşedintele trib. 
Ilfov, secția III civilă. 


www.dacoromanica.ro 


— 160 — 


G. Constantinescu, licenţiat din Paris, membru trib. Ilfov 
secția I civilă. 

M. Zenidi, licenţiat din Bucureşti, membru civil pe lângă 
trib. comecrial Ilfov. 

I. Darvari, licenţiat din Paris supleant civil pe lângă trib. 
com. Ilfov. 

I. Vilacros, licenţiat din Paris procuror Ilfov. 

I. Creţeanu, licenţiat din Bucureşti jude-instructor trib. 
Ilfov. 

I. Macca, licenţiat din Paris supleant secţia I corecțională 
Ilfov. 

Şi ziarul Românul adăoga : 

„Ministrul justiţiei a refuzat de a primi aceste două demi- 
siuni sub cuvânt că ele sunt o manifestare politică. Așa dar 
orice magistrat care nu se va îmbrăţișa cu bandiți: este un răz- 
vrătitor“. 

Au urmat apoi un număr de alte demisiuni, precum acelea 
ale d-lor C. G. Politimos, C. Nacu, B. Arvanezu, Anton Carp, 
Grigore Brătianu, etc., precum şi alte numeroase demisiuni din 
țară, 

Alegerile pentru colegiul I şi II de Cameră se făceau în 
localul primăriei de pe calea Șerban-Vodă, astăzi dărâmat. 

' Alegerile pentru colegiul al III-lea se făceau în 5 secţiuni 
și anume : 

Culoarea, roșie : secțiunea I-a in localul primăriei unde era 
şi biroul central al alegerei ; 

Culoarea galbenă : secțiunea II în localul ofițerului de 
stare civilă din str. Armenească ; 

Culoarea, verde : secțiunea III, în localul cancelariei ofiţe- 
rului stărei civile din str. Belvedere ; 

Culoarea albastră, secțiunea IV, în localul ofițerului stărei 
civile pe str. Radu-Vodă, casele d-nei Natalia Fănuţă ; 

Culoarea neagră: secţiunea V, în localul ofițerului stărei 
civile casele lui Nicolae Andronescu, str. Remus 3, suburbia 
Lucaci; 

Alegătorii din Olteniţa : secţiunea VI, peste tot 403 alegă- 
tori votau în localul mânăstirei Radu-Vodă ; 

Secțiunea VII: compusă din alegătorii din Sabaru, Ne- 
goești, Mostiştea, Znagovu şi Dâmboviţa, peste tot 601 alegă- 
tori, votau în localul şcoaiei de băeți No. 3 din casa Poenărescu 
de pe strada Justiţiei, suburbia Antim. 

Primarul Capitalei G. Manu, viitorul general G. Manu, a- 
fișa a doua zi următorul „apel către cetăţenii Capitalei“. 

„Dezordinile regretabile ivite eri în jurul ospelului comu- 
nal, cu ocaziunea alegerei deputatului colegiului II, ne impun 


www.dacoromanica.ro 


— 161 — 


datoria de a face apel la bunul simţ şi patriotizmul cetăţenilor 
și a-i consilia să se abțină dela manifestajțiuni sgomotoase şi 
violente care, dacă sar repeţi şi ia viitoarele colegiuri, ar com- 
promite liniștea publică. 

Lăsaţi pe alegători a merge la vot și a-şi exercita în pace 
drepturile politice. 


Primar, G. MANU. 


Alegerea, colegiului al III-lea se anunţă foarte îndârjită. 

Dacă la colegiul II unde votau, oarecum proprietarii şi 
fruntașii comerțului, sau putut petrece astfel de presiuni şi 
violenţe, ce va fi la colegiul al 3-lea. 

Din ajun noi „Comitetul studenţilor“, spre a împărţi for- 
tele polițienești a doua, zi, am imprimat şi am împărţit printre 
studenţi şi cu grija de a cădea in mâinile poliţiei, următorul 
aviz * 

„Toţi studenţii sunt înştiințaţi că mâine Marţi, 29 Aprilie, 
la ora 6 să se întrunească în cele 5 localuri hotărite spre a 
porni către localurile de vot“. 


Comitetul studenților 


Conform bunului obiceiu al pământului biurourile provi- 
zorii se luau cu asalt. Cei cari veneau mai de vreme — şi de o- 
piceiu era poliţia — ocupau localul şi împiedicau pe adversari 
să pătrundă. In aceste condiţii biuroul definitiv era în tot- 
deauna al brimului ocupant. Apoi, cum operaţiile durau câte 2 
zile, peste noapte se opera frauda şi alegerea era, aproape fără 
excepție, în favoarea partidului care luase biuroul 

Pentru alegerea colegiului al 3-lea din Bucureşti (Ilfov) 
poliţia a putut pune mâna pe biurourile culorilor: negru, galben 
şi albastru, cât şi pe cele 2 secţii unde votau ruralii. Insă biu- 
roul central al culoarei de roşu cât şi biuroul coloarei de verde 
fură luate de liberali. 

La roşu preşedinte al biuroului a fost ales Pantazi Ghica 
om de litere şi frate al lui Ion Ghica. La verde, însă, a fost bă- 
taie mare. 

Grigore Serurie. vechiu elector și admirabil organizator po- 
litic, îşi disciplinase perfect coloarea, Dis de dimineaţă, de cu 
aoabte chiar, ocupă localul de vot cu 150 de partizani. Când au 
venit adversarii au găsit localul plin. O luptă disperată s'a dat. 
Biuroul fiind la etaj oamenii poliţiei în cap cu bătăuşii sau ur- 
cat sus în iureș, dar cei de sus, înarmați cu bastoane si cu ar- 
deiu pisat, răspundeau chiorind pe asaltatori. Imi amintesc că 
se vorbea atunci de un fierar care făcuse minuni de vitejie res- 
pingând el singur atacul bătăuşilor celor mai dâriji. 


www.dacoromanica.ro 


— 162 — 


Bătăușii, văzând că nu pot izbuti să ocupe biuroul, au 
schimbat tactica : sau dat jos, şi au început să bombardeze pe 
cei dinăuntru cu pietre şi cărămizi. Toate geamurile localului 
au fost sparte precum şi câteva capete. Dar biuroul a rămas în 
mâna, lui Serurie. 

Dându-se alarma a dat fuga la faţa locului şeful suprem 
al bandelor, vestitul Popa Tache. Dar marele elector a avut o 
soartă destul de tristă, liberalii îl pândeau şi îl aşteptau. De 
îndată ce Popa Tache apăru, agenţii liberalilor îl atacară arun- 
cându-i cu ardeiu în ochi. Bietul popă abia a putut să scape de 
o zdravănă văruială. trecând Dâmboviţa cu picioarele. 

Eu fiind invalid. n'am putut participa la luptele din ziua 
aceea. Eram internat în Institutul Heliade şi directorul Ștefan 
Velescu care avea răspunderea, m'a împiedicat să ies. Apoi 
d-rul Felix, care a fost chemat să mă îngrijească, mi-a interzis 
de asemenea să părăsesc odaia. Afară de cap care era rănit, a- 
veam braţul stâng umflat, braţul cu care îmi apărasem capul. 
Dar în oraş au fost drame. 

La culoarea de galben a fost bătaie mare şi şarje de cava- 
lerie. Fiindcă poliţia ocupase biuroul iar bandele alungau pe a- 
legători dela vot, aceștia în număr de peste 300 au dat asalt lo- 
calului. Atunci au fost, chemaţi jandarmii călări cari au venit 
în cap cu comandantul lor, căpitanul Tulea. Căpitanul Tulea 
primind ordinul să şarjeze pe alegători, unul dintre aceştia, un 
croitor, văzându-se ameninţat ca să tie răsturant de calul a- 
cestuia îi apucă calul de dârlogi: căpitanul Tulea ripostă cu o 
lovitură de sabie crestându-i urechea. 

Dându-se de știre la statul major al opoziţiei, Nicolae Fleva 
şi Ion Câmpineanu veniră să restabilească liniștea, 

La culoarea de roşu, la ospelul comunal, însă. au fost lu- 
cruri grave. 

Vestitul cap de bandă fiorosul Ilie Geambașu, dimpreună cu 
un alt bățăuş de talie herculeană Temelie 'Trancă, apărură 
beţi în vecinătatea localului Primăriei, și intrară într'o cârciu- 
mă. Bătăușii erau beţi și veneau de pe la celalalte secţii unde 
operaseră. De cum fură semnalați cârciuma fu asediată. 

In ziua aceea mai multe mii de oameni staţionau împreju- 
rul Primăriei prin piață și pe calea Şerban-Vodă. 

Ilie Geambașul avea mulţi dușmani, pe mulţi îi bătuse, 
multora le necinstise femeile, pe toată lumea o teroriza la ma- 
hala. Nu e de mirat, dar, că ura dezlănțuită se abătu asupra 
lui. Intr'o clipă fu atacat, înconjurat și doborât. Ilie primise 
un glonte de revolver şi o împunsătură de cuţit. Temelie Trancă 
fu lovit cu aceiași furie. De îndată ce sa aflat despre prezenţa 
Geambașului, valurile mulţimei se abătură asupra cârciumei. 


www.dacoromanica.ro 


— 163 — 


Unii s'au înarmat cu bastoane, ciomege, pietre, alţii au scos pa- 
rii de pe marginea Dâmboviţei, — căci pe vremea aceea, gârla 
curgea, joasă puţin mai spre Nord și era, pe alocurea, împrej- 
muită cu uluci. 

Mulțimea năvăli în cârciumă și o pocnitură de revolver se 
auzi. Geambașul căzu fără să sufle, dar Temelie Trancă, care 
avea o statură de hercule, rezistă mult și fu copleşit. Erau a- 
tâtea, răzbunări adunate acolo în cât nu-i fu cu putinţă, să sca- 
pe. Temelie Trancă fu doborit, lovit, călcat în picioare, strivit. 
Dar, atât de puternic era omul acesta că zăcu o lună întreagă 
în spitalul Colțea, cu toate că medicii îl condamnaseră din pri- 
ma zi. In sfârșit își dete obștescul sfârșit. 

Când a murit, noi, „Comitetului studenţilor“, am tipărit a- 
nunciuri mortuare astfel libelate : 

„Noi jalnicii Lascar Catargiu, general Florescu, Vasile Boe- 
rescu, etc., anunțăm moartea bravilor noștri Ilie Geambașu și 
Temelie Trancă morţi întru partid în zilele de... şi de... Ruga- 
ţi-vă pentru ei“. 

Iar un poet de oarecare talent, anume Nicolae Safir, a scris 
următorul epitaf: 


Aicea răposează cu jale în vecie, 

Ilie zis Geambașul și Trancă Temele. 
Ei fură’n a lor viață iluștrii cduzaşt 
Vestiti în retevee și groaznici ciomăgaş:. 


Moartea lui Ilie Geambașul și strivirea lui Temelie Trancă 
exasperă presa guvernamentală și chiar pe guvern. O violentă 
campanie de presă începu și guvernul se hotărî să reprime. Se 
făcură mai multe arestări spre a se descoperi acela care tră- 
sese cu revolverul în Geambașul dar fără rezultat. Nicolae Fle- 
va, fu arestat ca instigator al omorului și al dezordinei. Iată ce 
scria Românul asupra acestei arestări. 

„Astăzi dimineață d-l Fleva mergând la d-l judecâtor de 
instilucţie, fu arestat și trimis la poliţie, d'aci sub escortă a 
două compănii de infanterie comandate de însuși d. colonel 
Costaforu, fu condus pe jos în pas grabnic, din nou la d-l jude- 
cător de instrucţie și după aceasta retrimis la poliţie sub a- 
ceiaşi înaltă escortă de unde îl înaintară (în trăsură credem) 
la Văcăreşti. 

D-l Fleva dus de guvern cu alaiu domnesc la judele in- 
structor şi la poliție, este ținut la secret. Mai toţi arestaţii au 
ziua și noaptea lacăte la celulele lor dela Văcărești. 

Pentru ca un om ca Nicolae Fleva să fie maltratat în felul 
acesta, să fie purtat pe jos și în pas grabnic între două com- 


www.dacoromanica.ro 


— 164 — 


pănii de soldaţi pe străzile Capitalei de colo până colo, erau 
două motive: Intâiul îndârjirea din tabăra guvernamentală, 
al doilea temerea că Fleva să nu fie liberat de mulţime. 

Ziarul guvernamental Presa, organul lui Vasile Boerescu, 
ministrul de externe, într'un articol violent, aproba arestarea 
lui Nicolae Fleva, numindu-l cap de bandă. Fleva răspunde 
prin următoarea scrisoare publicată în Românul dela. 1 Mai. 


Domnule redactor, 


Stiu că cele ce se relatează în ziarul oficios al bandiţilor 
nu merită nici o desminţire de oarece publicul român cunoștea 
că tot ce iese din pana acestor constiinți vândute nu este de cât 
calomnie şi neadevăr. Dar indigl.aţiunea nu mă poate opri de a. 
releva cele scrise de dânsul cu ocazia alegerilor din Capitală, 
în No. său de azi. 

Se zice în acel ziar că în capul a 300 bandiți aşi fi mers 
dela, primărie la culoarea de Galben spre a lua urna care fu- 
sese, prin forță și înșelăciunea poliției, răpită alegătorilor. 

Ceea ce vă rog să faceţi cunoscut este că la Galben arn 
mers în trăsură cu d-l Câmpineanu, după ce acei 300 alegători 
erau acolo, unde s'au găsit indignați ca oricine se vede vic- 
timă fără de legei, și că numai cuvintele de împăciuire ale ami- 
cului meu Câmpineanu au putut să liniștească şi să evite văr- 
sarea unui sânge inocent. Pentru aceasta mă refer la onoarea 
d-lui Bagdat care era acolo. 

Cât pentru epitetul de cap de bandă ce mi se aruncă de 
cei dela Presa, dacă masa alegătorilor români au ajuns să fie 
trataţi astăzi ca bandiți în tara lor, eu nu pot râvni la un titlu 
și invoca mai mare cinste de cât a fi în capul lor și a împărtăși 
această onoare cu fiul Câmpineanului care a ajuns a fi tratat 
și el de cap de bandă de acei cari s'au hrănit în grajdurile pă- 
rintelui său“. i 

Această scrisoare a făcut mare zgomot pe vremea aceea, 
mai ales pentru ultimele cuvinte adresate lui Vasile Boerescu, 
despre care se spunea că ieşise dintr'o poziţie foarte umilă. 

Arestarea, lui Nicolae Fleva provocă, o mare agitaţie în Bu- 
curești. Intelectualitatea era indienată, tineretul se agita, ma- 
halalele erau în mare fierbere. Tot felul de veşti sinistre înce- 
pură să circule. 

Conform legei, biroul electoral dela Primărie fiind biuroul 
central, acela libera certificatele aleşilor, însă acest hiurou era 
în mâna opoziției. Astfel că au fost proclamaţi două rânduii 
de deputaţi : unii proclamaţi de către biuroul central, dar nu- 


www.dacoromanica.ro 


— 165 — 


mai în numele coloarei de Verde și de Roșu, ceilalţi proclamaţi 
de către celelalte trei secţii. 

Candidaţii guvernamentali cari au intrat în Cameră erau: 
Prințul Dimitrie Ghica, Const. Blaremberg, Dobre Nicolau, Şte- 
fan Ioanid, Gr. Păucescu şi D. Gherman. 

Candidaţi opozanți proclamati de biuroul central erau: 
Stancu Becheanu, Eugen Stătescu, Ion Câmpineanu, N. Fleva 
Remus Opreanu și dacă nu mă înșel, G. Danieleanu, 

Tineretul nu putea primi arestarea lui Fleva, de aceea o 
hotărâre aproape generală, fu luată : să liberăm pe Fleva din 
Văcărești. 

Iată cum am voit, în naivitatea noastră, să executăm acea- 
stă idee. 

Conducătorii mișcărei studențești — cari, bine înteles, erau 
agenţi ai partidului liberal, — ne convoacă într'o seară în loca- 
lul ziarului Alegăiorul Liber. Administratorul ziarului era Gri- 
gore Serurie. Alegătorul Liber era instalat în casa Slătineanu 
actuala Casă Capşa. 

Imi aduc aminte că am venit cu toţii înarmaţi, care cu un 
revolver, care cu un pumnal, care cu un box. Eu, de când cu 
bătaia, de la colegiul al doilea, renunţasem la baston şi-mi lua- 
sem un box. 

De afară veneau zvonuri sinistre. Patrulele de cavalerie se 
plimbau pe străzi și se zvonea că la noapte va fi revoluție, că 
în mahalale e mare fierbere, că, Dealul Spirei și Tabaci pornesc 
către centru, că alte mase se îndreaptă către Văcărești spre a 
libera pe Fleva. 

Din minută îr minută surescitarea creștea. 

Se ţineau cuvântări înflăcărate și se discuta în ce chip am 
putea libera pe Fleva chiar în noaptea aceea. 

Imi amintesc că cel mai înflăcărat era un domn Zăpă- 
nescu. Acesta propunea lucruri extreme. El era de părere ca să 
pornim în corpore către Văcărești ; el care era un bun gimnas- 
tic se va urca pe stâlpii telegrafului și va tăia firele pentru ca 
cei de la închisoare să nu dea alarma. Bine înțeles toate aces- 
tea erau numai copilării. Atâta îndrăzneală începu să dea de 
bănuit. 

Cu spikitul nostru bănuitor am și conchis că Zăgănescu 
este un spion al poliţiei. Bine înţeles că poliţia avea cel puţin: 
un spion printre noi, căci era sigur că poliția avusese cunoş- 
tinţă de întrunirea, noastră. La un moment dat cineva vine să 
ne anunțe că poliţia mișună prin prejurul casei și că va invada, 
înăuntru. Cum în toate mulțimile sunt și destui fricoși, aceştia 
sfătuiră să ne retragem cât mai repede. 

Grigorie Serurie a înţeles din atitudini şi din discuţii că nu 


www.dacoromanica.ro 


— 166 — 


e nimic serios, de aceea ne-a sfătuit să lăsăm în local toate 
armele ce aveam asupra noastră şi să ne retragem câte unul. 
Ceea, ce am și făcut. Toţi ne-am aruncat arsenalul în coşul so- 
bei și, apoi, în cea mai mare tăcere, ne-am strecurat prin stra- 
da Nouă, actuala Edgar Quinet. 


ACȚIUNEA ȘI AGITAȚIA OPOZIŢIEI 


Demisiunile magistraților curg, dar guvernul le respinge pe 
toate. Ziarele opoziţiei sunt pline cu telegrame şi scrisori de 
felicitare către magistrați. Se pun la cale banchete, manifesta- 
ţiuni şi organizarea opoziţiei într'un mare partid cu un pro- 
gram de acţiune şi de guvernământ. 

Opoziția hotărăşte să dea un mare banchet magistraţilor 
demisonaţi. Acest banchet este dai și la el participă toate no- 
tabilitățile opoziției, precum : Dumitru şi Ion Brătianu, M. Ko- 
gălniceanu. Ion Ghica, M. K. Epureanu, Blaremberg, Câmpi- 
neanu, Stătescu, G. Vernescu, Pake Protopopescu, ete. 

Cel dintâi toast l-a ridicat G. Vernescu, la care a răspuns 
C. Nacu. 

D-l Danieleanu (Danielopolu) a ridicat un toast pentru în- 
trunirea tuturor bărbaţilor pe terenul principiilor de libertate 
şi democraţie, la care a răspuns Mihail Kogălniceanu. 

Au mai vorbit Nicolae Blaremberg, Ion Brătianu, Stătescu, 
Câmpineanu, Ion Ghica. etc. 

Iată ca mostră a elocinței vremei, toastul lui N. Blarem- 
berg : 

„In momentul unde atâţi fii vitregi sfâşie cu mâinile lor 
înşişi sânul matern al țărei, ne rămâne o mângâere si o mån- 
drie aceea de-a vă putea arăta... 

„Simţimintele ce ne animează, în acest moment ne sunt așa 
de comune încât ne putem înțelege și cu jumătate vorbe. Di- 
vorțul între guvern şi naţiune este astăzi consumat, este com- 
plet şi irevocabil. Fericiți dar acei ce în această ocaziune au 
ştiut să se aranjeze în partea naţiunii : viitorul e al lor, căci 
guvernele trec și națiunea rămâne. 

Inchin, dar, în sănătatea magistraţilor demisionaţi, floarea 
și podoaba unei generaţiuni, închin pentru toți aceia ce, în má- 
“sura puterilor lor, sunt hotărâți a lucra la restaurarea dreptă- 
ţei și libertăţei în România. Inchin în sfârșit la acel scump ab- 
sent la acel om de inimă şi de talent (N. Fleva), de care recea 
închisoare, persecuția şi arbitrarul ne despart. 

Aceste alegeri cari au pasionat atât de mult Capitala și 
ţara întreagă, aceste alegeri cari au fost punctul de plecare al 
întregei transformări politice din România, au avut răsunet 


www.dacoromanica.ro 


— 167 — 


pretutindeni unde erau români. Studenţimea română din Paris 
era și ea, în mare majoritate, sub influenţa ideilor liberale cari 
năvăleau asupra conștiinţelor. 

Aceşti studenţi au trimis magistraţilor următoarea adresă 
de felicitare. O public cu toate iscăliturile, ca un document in- 
teresant : 


Onorabililor magistrați demisionaţi, 


Onoare vouă. 

Masgistraţi demni, ați pus demnitatea ţărei mai presus de 
interesele voastre. 

Demisiunile voastre sunt protestaţiunea dreptului contra 
fără de legei. 

Prin purtarea voastră aţi aruncat strigătul de alarmă care 
ne va păzi de prăpastie, în aceste momente de suferinți cum- 
plite ați răspândit un balsam dătător de viaţă pe rănile sàr- 
manei Românii. 

` Aţi sacrificat fără esitaţiune funcțiunile, pozițiunile vcas- 
tre ; acest sacrificiu este însă temporar. 

Nu e departe momentul în care acţiunea puternică a oame- 
nilor onești va şti să zdrobească instrumentele de corupţiune 
cari împing ţara spre pieire. 

Incă odată : Onoare vouă. V'aţi împlinit datoria. 

Curagiu, perseverenţă şi la revedere în curând. 

(ss) Ștefan D. Marinescu, T. Bancu, George Lambru, Ion 
T. Demetrescu, Ion N. Guran, C. C. Cantacuzino, Mihail Ioan 
Demetrian, Vasile C. Vârnav, George Bârsan, G. C. Cantacu- 
zino, G. D. Milion, Const. C. Arion, Nic. Vas. Pleșoianu, Mircea 
C. A. Rosetti, Al. P Tătăranu, Urseanu Valerian, Vasile R. Ru- 
sescu, Const. N. Guran, D. Protopopescu, G. A. Morţun, N. P. 
Romanescu, R. Sturza, Vintilă C. A. Rosetti, M. G. Râmniceanu, 
G. I. Sion, C. Agarici, Panteli G. Obedenaru, dr. I. Carp, G. 
Baltă, C. Stamatin, C. Stoicescu, Al. Cottescu, C. Botez, G. A. 
Dimopolu, Orest Buzdugan, Q. M. Stroici, Elie Niculescu, Chi- 
riță Stătescu, Nicolae Geblescu, Corlătescu, N. S. Lipati, C. Dră- 
gulinescu, Horia, C. Rosetti, C. Stoienescu, C. Popovici, C. Scar- 
lat Vârnav, I. Carcaleţeanu, C. D. Vartiadi, D. Culcer, A. Anto- 
nescu, Paul Eleuteriad, T. Cămărăşescu, C. C. Cantacuzino, A 
P. Dumitrescu, Baschin Manoilescu, N. Hasnaş, D. Stoicescu, S. 
Miculescu. G. Târnoveanu, Pădeanu, M. Cosmescu, C. N. Tătă- 
ranu, D. Gârleşteanu, S. C. Teodorescu, D. Petreanu, A. Atana- 
sovici, Ion Taușanu, C. Sturza, G. Dărmănescu. M. H. Cara- 
costea, dr. Al. Vlădescu. 


www.dacoromanica.ro 


— 168 — 


Să mă reîntore acum la celelalte evenimente petrecute In 
Capitală înainte de perioada electorală de care vorbim. 

Luni, la 23 Martie, s'au întrunit în saloanele hotelului Da- 
cia proprietarii, cari au hotărît înființarea unei societăţi de asi- 
gurare mutuală. Comisiunea aleasă spre a discuta statutele, a 
fost compusă din Ion Ghica, Al. Golescu, Ion Brătianu, D. Cor- 
nea. D. Sturza, Jacques Elias și Em. Protopopescu Pake. 

— Ziarele anunţă că la înmormântarea marelui filo-român 
Edgar Quinet — petrecută atunci la Paris — au asistat peste 
100.000 oameni. 

— Domnul G. Meitani, fost prefect şi deputat, a fost împa- 
mântenit de Cameră, Ziarele opoziţiei întreabă ce se fac cu ac- 
tele făcute de d-sa ca prefect si de legile votate de d-sa, pe 
când nu era încă român. 

—- Cititorii au observat poate că C. A. Rosetti n'a figurat pe 
lista candidaţilor din București. Iată motivul: C. A. Rosetti, 
care locuia la Paris, a refuzat candidatura pe care s'a grăbit să 
i-o propună comitetul electoral al opoziţiei. 

Iată ultimele cuvinte ale scrisoarei sale de refuz: ,„,Timpii 
de astăzi chemând la această înaltă funcțiune pe membrii cei 
mai distinși ai nouilor generaţiuni, sunt dator a mă da în- 
lături”, 

Dar adevăratul motiv al refuzului era acela că Rosetti era 
nemulțumit de felul în care lucra opozitia. 

Parlamentul se deschide. Preşedinte este ales Dimitne 
Ghica. i 

După câteva săptămâni de hârțueli vine în fața Camerei 
concesiunea pentru facerea căei ferate Ploești-Predeal. Această 
chestiune, numită chestiunea Crawley, după numele conce- 
sionarului englez care a fost agreat de Cameră, a pricinuit un 
mare scandal şi a contribuit mult la discreditarea și la prăbu- 
şirea regimului, 

In Cameră, conservatorii se împart în două tabere și se 
combat furios. Ion Lahovary, într'un moment de indignare, de- 
clară că asupra acestei concesii s'a deschis un Sultan-Mezat. 

O societate română cu capital de peste 60 milioane se for- 
mează spre a lua concesiunea. Bine înțeles avem a face cu o 
armă politică. Acţionarii, cari sunt toți fruntaşi politici, adre- 
sează preşedintelui Camerei o cerere de concesiune semnată de 
Ion Brătianu. Ion Katenderu, Grigore Eliad şi D. Sturza. 

Guvernul susține ca să se dea concesiunea unui consorțiu 
străin. Mai este un consorțiu reprezentat prin englezul Crawley. 
Raportor al proectului de lege în Cameră este Vasile Alecsandri. 
Este curios de văzut cum îl combate Petre Carp, tovarășul po- 


www.dacoromanica.ro 


— 169 — 


litic dela „Junimea“. Vasile Alecsandri combate în raportul său 
propunerea lui Crawley. Petre Carp spune: 

„Descrierea pe care o face raportorul despre proiectul 
Crawley este demnă de poetul transformat astăzi in raportor 
de lucrări publice. Ministrul combate traseul Crawley, raporto- 
rul e ademenit de idei poetice, dar nu reale, unde e dar mijlocul 
de a ne forma convicţiunea ?“ 

Ion Brătianu şi Alecu Catargiu au cerut votul pe faţă la 
votul în total, dar biuroul a pus votul secret. Convenţiunea a 
fost admisă,—după furtunoase desbateri şi după ce Ion Laho- 
vary a declarat în Cameră că asupra acestei Convenţiuni s'a 
deschis un Sultan-Mezat—cu 62 bile contra 46. adică cu 9 vo- 
turi majoritate. 

— In ziua de 24 Mai Nicolae Fleva este liberat din închi- 
soare în urma ordonanţei de neurmărire. 

Ziarele opoziției publică sub titlu Programa, actul de con- 
stituire al coaliţiei parlamentare. Acest act e semnat: M. K 
Epureanu, I. C. Brătianu, M. Kogălniceanu, Al. G. Golescu. G. 
Vernescu, Take Anastasiu, C. Fusea, Al. Cadiano-Popescu, An. 
Stolojan, G. Chițu, C. G. Peşacov şi N. C. Furculescu, 

—. In şedinţa Camerei dela 1 Ianuarie este ales mitropolit 
primat —în urma morţii, la 5 Mai, a lui Nifon, — Calinic Mi- 
clescu, mitropolitul Moldovei, cu 106 voturi, contra episcopului 
de Argeș Iosif Naniescu, care a întrunit 84. 

Lupta a fost crâncenă și numai faptului că Calinic era mi- 
tropolit al Moldovei, i-a dat reușita. 

— In ziua de 1 Iunie s'a făcut alegerea consiliului de disci- 
plină al baroului. 

Iată cum publică, ziarele opoziţiei rezultatul : 

„Duminică la 1 ale curentei a fost alegerea consiliului de 
ordine al advocaţilor din București. 

In precedentul consiliu figurau ca membri d. Gr. Peucescu, 
trimisul în Cameră de bandele lui Greambaşul și 'Temelie. 

Baroul Capitalei a eliminat în ncul consiliu asemenea per- 
soane și a ales pe d. G. Vernescu, decan şi pe d-nii N. Blarem- 
berg, N. Fleva, Ion Câmpineanu, Eugen Stătescu, C. Danieleanu 
și D. Voreas, membri. 

—. Ziarele anunţă pentru Sâmbătă 7 Iunie debutul marei 
tragediane Giacinta Pezzana Gualtieri. la 'Teatrul Naţional, cu 
„Medeea. . 

— Ziarele publică liste de subscripţie pentru ridicarea 
unui monument regretatei Ana Davila. 


www.dacoromanica.ro 


— 170 — 


CONVENŢIUNEA COMERCIALA CU AUSTRO-UNGARIA 


— In sfârşit vine şi ziua cea, mare, adică guvernul aduce 
înaintea Camerei Convenţitnea comercială cu Austria. 

Ziarele guvernamentale exaltează succesul guvernului, iar 
Presa lui Vasile Boerescu, ministrul de externe, consideră ca o 
mare victorie faptul că România a izbutit să se afirme ca un 
stat de sine stătător care, pentru întâia oară, în existenţa sa, 
a putut trata dela egal la egal cu o mare împărăție. *) 

In Cameră au fost discuţii pasionate. Mihail Kogălniceanu, 
din opoziţiune, a rostit cel mai insemnat discurs în contra Con- 
venţiunei. Opoziţiunea a calificat Convenţiunea ca fiind o 
mare nenorocire pentru ţară. 

Românul dela 1 Iulie apare încadrat în doliu. 

In capul ziarului, pe întâia coloană se citeşte : 

„Bucureşti, 30 Cireşar (12 Cuptor). 

Ieri 29 Iuniu, s'a înfipt cuțitul până în mâner în pântecele 
Româniti; corpul ei palpitând încă, fu îmbrâncit la picioarele 
contelui Andrassy. 

In ziua de 29 Iuliu 1866, Camera a făcut cel mai mare act 
de autonomie : a dat ţărei Constituţiunea. 

In ziua de 25 Iuniu 1875 Camera a votat actul prin care se 
dă d-lui Andrassy în posesiune comerțul țărei și industria ţărei, 
Dunărea cu țărmurile ei. orașele cu satele ţărei, vămile și chiar 
dreptul ţărei d'a legifera. 

In zilele de la 29 la 30 Iuniu 1866, națiunea toată s'a în- 
vestmântat în haine de serbare și din inimă a strigat: 

Trăiască Carol I, Domnul constituţional al liberei şi auto- 
nomei Românii. ' 

In zilele de 29 și 30 Iuniu 1875, toţi Românii creștini şi 
chiar israeliți pământeni, dacă au simţiminte româneşti, tre- 
bue să puie vestminte de doliu și să suspine. 

Contele Andrassy este Domn suveran absolut al robitei Ro- 
mâinii. f 

La 28 şi 29 Iunie 1875 au vorbit în Cameră câți au putut 
dobândi cuvântul din adevărații reprezentanţi ai ţării“, 

In urma votării convenţiunei comerciale cu Austro-Unga- 
ria și a concesiei pentru linia Ploeşti—Predea), deputaţii din 
opoziţie s'au retras din Cameră. Acești deputaţi erau în număr 
de 10 și anume: Manolache Costache, Kogâlniceanu, Vernescu, 
Ion Brătianu, Stolojan, Chițu, Candiano, A. G. Golescu. C. Fu- 
sea şi Furculescu. 


*) Am spus în alt loc cum că Turcia a stăruit multă vreme în opoziția 
ei ca România să încheie convențiuni comerciale ca orice stat autonom. 


www.dacoromanica.ro 


— 11 — 


— Incă din luna Mai 1875 se răspândesc zgomote nelinişti- 
toare. Ziare americane mari precum „limes“, „Herald“ şi „Tri- 
buna“ spun că ar fi vorba de un război franco-german. 

Ziarele americane se pronunțau toate în favoarea Franţei. 

— Un eveniment politic mare : se constitue partidul națio- 
nal liberal, care cuprinde toate nuanțele liberale și chiar foști 
conservatori. Actul de constituire şi programul sunt sem- 
nate de: 

M. Ferekide, D. Sturza, I. C. Brătianu, V. Maniu, I. Câmpi- 
neanu, C. Costescu Comăneanu, D. Giani, A. Stolojan, M. Ko- 
gâlniceanu, G. Vernescu, A. G. Golescu, dr. N. Calinderu, Petre 
Stoicescu, Candiano Popescu, I. Al. Sturza, C. Plitos, maior 
Radu Mihai, C. A. Rosetti, G. Petrescu-Pâcleanu, Em. Protopo- 
pescu-Pache, Romulus Opran, Remus Opran, D. Brătianu, C. 
Fusea, Manolache Costache Epureanu, D. Cariagdi, A. Puri- 
cescu, colonel N. Bibescu, Gr. Vulturescu, Petre Opran, Pantazi 
Ghica, Gr. Arghiropol, Gr. Niculescu, D. Bilcescu, G. Chiriţescu, 
Ciru Economu, B. D. Arvanezu, G. Goga, Petre Grădișteanu, 
Radu Manolescu, C. Grădișteanu, T. Bagdat, D. Pruncu, C. Ca- 
ramanliu. I. Gârleanu, P. Rucăreanu, C. Ciocârlan, Simion Mi- 
halescu, C. Bontaş, G. Caramfil, G. A. Florescu. Pană Buescu, 
C. Leca. A. Teriachiu, N. Crătunescu, D. Ionescu, D. Berendei. 
G. Cantilli, I. Ghica. 

Apoi s'a ales comitetul partidului compus astfel : 

Arvanezu V. Berendei D., Pană Buescu, Brătianu I., Bră- 
tianu D., Cariagdi, dr. Calinderu, I. Câmpineanu, Ferechide M, 
Fleva N., Ion Ghica, C. Grădișteanu, D. Giani, Al. Golescu, M. 
Kogălniceanu, Manolache Costache, Lupescu Al., C. Nacu, Re- 
mus Opran, Protopopescu-Pache, E. Stătescu, Stolojan A. D 
Sturza, C. A. Rosetti, G. D. Vernescu. 

— In ziua de 1 Iunie s'a judecat procesul de presă al lui 
Alexandru Macedonski care stătea în arestul preventiv de trei 
luni de zile. Acuzatul are 17 apărători. Toată elita baroului se 
înscrisese ca să apere pe ziaristul întemnițat. 

Apărarea a ridicat excepțiunea că delictul este prescris. 
Legea de pe vremea aceea prevedea că delictele de presă se pre- 
scriu după 4 luni. iar Macedonski fusese arestat pentru un de- 
lict comis cu 8 luni mai înainte. 

Cu toată împotrivirea procurorului Călinescu, Curtea a 
pronunțat liberarea acuzatului care fusese arestat arbitrar. 

Iată una din binefecerile arestului preventiv în materie de 
presă. 

— La 16 Iunie colegiul pentru alegerea mitropoliților și e- 
piscopilor alege mitropolit al Moldovei pe Iosif Naniescu, epis- 


www.dacoromanica.ro 


— 172 — 


copul de Argeş. Episcopul Melhisedec al Dunării de Jos a în- 
trunit 38 voturi. 

— Ziarul „L'Evenement“ din Paris scrie : 

„Ni se comunică din Bucureşti că consiliul de miniştri a 
decis să gonească din România pe d. Frederic Dame, vechi se- 
cretar al primăriei din al 2-lea arondisment al Parisului, după 
4 Septembrie. D Dame e colaboratorul literar al „Europei 
Orientale“, ziar francez din București“. 

In urma intervenţiunei consulului Franței, expulzarea d-lui 
Dame a fost revocată. 

— Ziarul „Presa“ plânge pe B. P. Haşdeu că nu este pre- 
tuit cum trebue. Marcle Hasdeu răspunde : 

„1) Camera actuală este aceea care a sters mica subven- 
țiune ce mi se da pentru continuarea, „Istoriei Critice a Româ- 
nilor“. 

2) D-1 T. Maiorescu este acela care m'a oprit de a ţine gra- 
tis la facultatea, de litere din Bucureşti cursul meu de „filologie 
comparativă, 

3) D-l Lascar Catargiu este acela care a refuzat tipărirea 
acestui curs, câte două coale pe lună la imprimeria statului. 

Comunicându-vă acestea cu rugămintea de a da loc în cel 
dintâiu număr al ziarului dv.. exclam şi eu: „Ce deriziune“. 


B. P. HAȘDEU 


— Se Înființează societatea de asigurare mutuală „Unirea“, 
Ziarele publică lista societarilor și sumele subscrise. 

S'au adunat în total 17.768.700 lei. 

Cel mai mare subscriitor este Lambru Vasilescu cu lei 
3.200.000. Cel de al doilea Jacques Herdan cu 1 milion. 

— Vasile Boerescu a eşit din minister. 

In Cameră încep hărţuelile între Boerescu de o parte şi 
Maiorescu, ministrul instrucției, de alta. 

— La 14 Decembrie 1875 se alege întâiul consiliu de admi- 
nistraţie al societăţei de asigurare „Unirea“. Au fost aleşi de 
către cei 525 acţionari: 

G. Vernescu, Ion Ghica, Ion Câmpineanu, N. Fleva, Eugen 
Stătescu. Lambru Vasilescu, Al. Cretescu, Al. Golescu, dr. P. 
Iatropolu, Al. Băicoianu, Al. Lupaşcu. 

Iar în comitetul de control: D. Sturdza. D. Cariagdi, I. C. 
Brătianu, D. Cornea. 

— Ziarele din Paris anunță că: 

Statuia lui Napoleon I a fost înălţată în vâriul Coloanei 
Vendome de pe piaţa cu acelaș nume. Lucrarea a durat de di- 
mineaţă până seara în amurg. 

Pantazi Ghica, fratele lui Ion Ghica, publică în „Româ- 


www.dacoromanica.ro 


— 173 — 


nul“ o scrisoare deschisă către Mircea C. A. Rosetti care este 
la Paris. Este o scrisoare politică cu mult umor scrisă. Din a- 
ceastă scrisoare cităm: 

„In locul acvilei s'au pus armele ţărei cu deviza „Nihil sine 
Deo“, care în traducere liberă este: „Cum o da Dumnezeu!“ 

— O notiţă interesantă: „Journal de Geneve“ dela 6 Iulie 
publică lista elevilor premiaţi la ultimile examene liceale. Prin- 
tre acești elevi se aflau și următorii români: 

Nicolae Filipescu, Leon Ghica, C. Băicoianu, Grigore Gră- 
dișteanu, Henric Lupu, lt. Mărgăritescu, T. Ghica, Al. Cimbru, 
George Pascal, Eug Constantin, Mihail Mărgăritescu. 

— Luptele politice interne se înteţesc, votarea convenţiu- 
nei comerciale cu Austria slujește drept argument coaliţiunei 
ca să sdruncine încă și mai mult guvernul. Şefii coaliţiunei se 
întrunesc la Mazar-Pașa. 

Coaliția hotărăşte să trimită Domnitorului un delegat al ei, 
care să-i ceară să nu sanctioneze convenţiunea,. 

Delegatul trimis a fost un om politic nou, Mihail Ferikide, 
care atunci pășea îa viaţa publică. 

Domnitorul a primit foarte amabil pe Ferikidi, și, fiindcă 
acesta, era un pasionat vânător, nu i-a vorbit, în tot timpul au- 
dienţei, decât de vânătoare. 

Bineînțeles Convenţiunea a fost sancţionată, 

— Toată viaţa publică este concentrată în jurul politicei. 
Marea partidă începută între partidul conservator dela putere 
şi coaliția dela Mazar-Pașa pasionează lumea în gradul cel 
mai înalt 

Precum am mai spus, bătălia nu urmează numai între gu- 
vernamentali și opozanți, dar între două idei, vechea lume 
conservatoare și lumea nouă care răsare și vrea să ia parte 
activă la conducerea Statului. Tot tineretul venit din școlile 
din Paris, se înscrie — cu foarte puţine excepţii — în rândurile 
partidului liberal. Se va vedea mai târziu cum că, după căde- 
rea regimului conservator, tineretul liberal sa grupat în jurul 
unei organizări democratice cu un program de idei care a fost 
cea mai înaintată manifestare politică pe vremea aceea. 

Anul 1875 se termină într'un marazm. Situaţia internă este 
foarte nesigură și toată lumea este în aşteptarea deznodămân- 
tului. Dar din afară vin tot felul de veşti neliniștitoare. 

In Peninsula balcanică, cazanul colcăe. Rusia pregătește 
războiul în contra Turciei și, după cum s'a aflat mai târziu, 
guvernul, în special generalul Florescu, înclina pentru o înțele- 
gere cu Rusia. 

Cabinetele din Viena și Budapesta sunt în curent cu tot ce 
se pregătește. Rusia este înțeleasă cu Germania. Prinţul Bis- 


www.dacoromanica.ro 


— 174 — 


mark, spre a zădărnici alianța franco-rusă, care se punea la 
cale încă de pe atunci, făgăduește Rusiei să-i plătească polița 
dela 1870. După cum Rusia n’a intervenit în războiul franco- 
german, spre a împiedica victoria prusacă, tot astfel Germania 
nu va împiedica Rusia ca să-și execute programul în Balcani. 
Dar Austro-Ungaria e cu totul de altă părere. 

O izbucnire este iminentă. Dar de unde va veni ? 


ANUL 1816 


Spre a se inţelege situaţia de atunci, så reproduc câteva 
din știrile publicate de ziarele epocei. 

In „Românul“ dela 1 Ianuarie 1876 era tipărit la pagina 1: 

„Se face mare larmă de pregătiri militare şi de armare și 
cu toate acestea, de un an de zile, de când s'a decis a se cum- 
păra pusci pentru armată, nici până azi nu s'a adus o singură 
pușcă, nu s'a făcut măcar vreo comandă de pușci ; armata este 
redusă tot la puţinele pușci aduse de mult atacatul şi calom- 
niatul guvern dela 1868. Ba se mai afirmă că în cestiunea puș- 
cilor se urzese afaceri demne întru toate de curata concesiune 
Crawley“. 


IMPORTANTE ŞTIRI POLITICE 


In No. dela 9 Ianuarie, în locul primului articol, sunt pu- 
blicate următoarele ştiri : 

— „Austria mobilizează toată puterea sa armată și a che- 
mat toate rezervele. Ştirea e pozitivă, deoarece supuşii austriaci 
din România, cari fac parte din rezerve, sunt invitați a merge 
la corpurile lor. 

— Ungurii cugetă a proclama de rege al Ungariei pe prin- 
cipele Rudolf, moștenitorul tronului Austriei. Ştirea ne este 
adusă de mai multe ziare germane, —cărora ideea le surâde, — 
austriace şi ungurești. 

— In fine se asigură că ministerul impus la noi de înrâu- 
riri străine în noaptea de 11 Martie 1871, se clatină foarte se- 
rios tot prin înrâuriri străine, negreşit. Se fac tot felul de com- 
binări și se pun stăruințe pe lângă mai mulţi bărbaţi politici“, 

Foarte interesant este articolul publicat în „Românul'“ de 
la, 10 Ianuarie 1876, sub titlul Basarabia și Dobrogea. Iată-l: 

Citim în ziarul „Le Monde": 

„O corespondenţă adresată din București către „Pall-Mail- 
Gazette“ a produs o senzaţie destul de vie. Acea corespondență, 
zice în substanţă, dar sub formă dubitativă: Generalul Ion 


www.dacoromanica.ro 


— 1735 — 


Ghica, agentul României pe lângă Sublima Poartă, este aci. 
Revenirea sa în Capitală ar fi provenind din negocieri relative 
la răscumpărarea independenței Principatelor printr'o sumă de 
912.500 franci, dată Sultanului. Principele Carol şi miniştrii săi 
au speculat asupra penuriei tezaurului otoman și proectul lor 
este deja aprobat de Rusia și de Germania. Se asigură însă că 
aderarea Rusiei, este făcusă pe învoiala de a se reda tronului 
imperial partea meridională a Basarabiei din nou încorporată 
cu Moldova în virtutea tratatului dela 1856. Aderarea Germa- 
niei ar îi fost cumpărată prin concesiuni favorabile Germaniei 
în chestiunea căilor ferate. Insă se mai adaogă că dând fiecare 
parte, ceeace pierde principalul creditor pe de o parte, va lua 
pe de altă parte mulțumită înrâurirei Cabinetului dela Peters- 
burg, Dobrogea împreună cu Kustendge“. 

Și „Românul“ urmează apoi cu comentariile. Din articolul 
acesta reproducem următoarele linii : 

„Nu este mai iertat de a se întreba care ar fi echivalentele 
Basarabiei orientale pentru un Român, decât ar fi da se în- 
treba care ar fi echivalentele Alsaciei şi Lorenei pentru un 
Francez. Și dac'ar place principelui Carol—urmăm numai des- 
voltarea unei ipoteze—d'a subscrie la vederile ambițioase ale 
principelui Gorciacof și ale principelui de Bismark, el ar sub- 
scrie atunci propria sa detronare“, 

Pe vremea aceea—pe la 1876—presa nu avea dezvoltarea 
de azi, și nici opinia publică nu era atât de deşteaptă față de 
afacerile publice ; de aceea puţinele articole ale ziarelor, asu- 
pra celor mai vitale chestiuni naţionale, rămâneau fără mare 
înrâurire asupra publicului. Dar acest articol al „Românului“ 
dovedeşte un lucru, dovedește că Rusia n'a prezentat chestia, 
Basarabiei în chip neașteptat la congresul din Berlin în 1878, 
ci o pusese în lumea diplomatică, a tratativelor și a intrigilor, 
cu doi ani mai înainte. De unde rezultă că protestarea de mai 
târziu a prinţului Carol şi a guvernului său, nu era francă. 

Prinţul Carol când a trecut Dunărea să, dea ajutor ruşilor 
bătuți la Plevna, ştia că Rusia pretinde Basarabia, a crezut, 
însă,—așa ne închipuim,—cum că în urma marelui ajutor dat 
aşa de bine și la timp Rusiei, aceasta, drept gratitudine, va re- 
nunţa la pretenţia ei. 

Faptul real este, că încă dela începutul anului 1876 se cu- 
noștea nu numai în cercurile diplomatice, dar și în publicitate, 
că Rusia ne cerea Basarabia meridională şi că, în schimb, ne 
oferea Dobrogea. 

Pe cât îmi aduc aminte, în țară, această veste nu produ-' 
sese aproape nici o emoţiune. Poporul român nu era încă copt 


www.dacoromanica.ro 


— 116 — 


ca să se conducă singur. Masele democratice nu luau încă parte 
la viața publică. Dreptul acesta îl avea atunci numai o restrân- 
să oligarhie. 

— In București exista o trupă de Operă franceză. Marţi la 
13 Ianuarci, se reprezenta „La Dame blanche“ de Boyeldieu. 

— La 14 Ianuarie, Lascar Catargiu, șeful guvernului, a fost 
atacat, când a intrat pe Dealul Mitropoliei, de către un fost 
functionar anume Paraschivescu, care l-a lovit de mai multe 
ori cu bastonul 

— In ședința Senatului dela 27 Ianuarie, senatorul I. Degliu 
și-a desvoltat interpelarea adresată d-lui Maiorescu, ministrul 
instrucțiunei, cu privire la violarea mai multor articole din le- 
gea instrucţiunei publice. 

Interpelarea fusese amânată de mai multe ori deoarece Se- 
natul se descompleta și ședințele nu se mai puteau ţine. 

In ziua de 27, în urma unor cuvântări agresive și mustrări 
adresate mitropolitului primat pentru felul cum a aplicat re- 
gulamentul, mustrăn venite din partea profesorilor Al. Orăscu, 
vice-președinte al Senatului, și a marelui jurisconsult C. Bo- 
sanu, Ion Deșliu şi-a putut dezvolta interpelarea. 

După o lungă și foarte animată desbatere, care pasionase 
întreaga Capitală,—-căci tribunele erau peste pline,—a luat cu- 
vântul Alexandru Orăscu. După un aspru rechizitoriu făcut lui 
Maiorescu pentru suspendarea profesorului G. Danieleanu, a 
propus următoarea moţiune : 

„Senatul, ascultând pe d. ministru și având în vedere aba- 
terile și călcarea legei instrucțiunei publice, declară neîncre- 
derea sa în d. ministru al instrucțiunei publice şi trece la or- 
dinea, zilei“. 

Deși Lascar Catargiu intervine personal în discuţie și cere 
respingerea moțiunei, aceasta este votată, în aplauzele frene- 
tice ale majorităţei Senatului şi ale tribunelor, cu 31 voturi 
contra 21. 

In urma acestui vot, Maiorescu și-a dat demisiunea şi în 
locul său a fost numit Petre Carp. 

Petre Carp, luând portofoliul instrucțiunei, vine la Cameră 
și declară că va fi în totul, continuatorul lui Maiorescu. Această 
declarație e privită ca o sfidare. Antipatia împotriva a ceea ce 
se numea atunci „aroganța junimistă“, crește și mai mult. In 
lumea politică se prevede că baraca guvernamentală nu va pu- 
tea dura mult. 

s — In „Românul“ dela 5 Februarie, B. P. Hașdeu publica p 
scrisoare prin care anunță păcălitura trasă revistei junimiste 
din Iași, Convorbiri Literare, căreia i-a trimis spre publicare 


www.dacoromanica.ro 


— 17 — 


bucata versificată cu titlul LA NOI și, având acrostıhul : „La 
Convorbiri Literare". Această păcălitură iscălită „P. A. Călescu“ 
a produs atunci o mare veselie în cercurile literare. Junimiştii 
se bucurau atunci de o nepopularitate foarte întinsă. 

— In tabăra guvernamentală dezagregarea urmează: se 
anunță că generalul Florescu a demisionat dela ministerul de 
război, apoi la 16 Februarie demisionează prințul D. Ghica de 
la președinția Camerei. 

Cu toate stăruințele puse de către Lascar Catargiu in șe- 
dința publică, care conjura pe beizadeaua să-și retragă demi- 
siunea, acesta refuză. A doua zi este ales preşedinte C. Brăiloiu 
cu 68 voturi contra 26 date lui D. Ghica. 

In urma acestei alegeri, Vasile Boerescu își anunţă demisia 
dela vice-președinţia Camerei. 

— In ziua de 22 Februarie, Millo repreziută la sala Bossel, 
cu concursul d-nei Mary Polizu, a lui C. Demetriadi și a ma- 
relui viorist Schipek : 

„Soldan-Viteazul'“, canţonetă comică de Alecsandri, jucată 
de Millo ; „Vara la ţară“, de Depărăţeanu, recitată de Deme- 
triadi ; „Variaţii“, executată de Schipek ; „Tu care întreci pe 
Venus“, romanţă națională de Ferlendis, cantată de d-na Po- 
lizu: „Mama  Anghielușa“, de Alecsandri, jucată de Millo; 
„Cerşetoarea'*, poezie de Ciru Economu, recitată de Demetriadi; 
„Steluţa“, de Alecsandri, pusă pe muzică și cântată de d-na 
Polizu: „Paraponisitul pus în slujbă“, de Alecsandri, jucată de 
Millo. 

La Teatrul cel Mare, compania dramatică română joacă 
„Două Orieline'“ în beneficiul d-nei R. Stavrescu. 

— La 26 Februarie, în sala Ateneului se da concertul marei 
cântărețe italiene Carlotta Patti. 

— In Cameră, după retragerea opoziției liberale, s'a for- 
mat o altă opoziţie, în cap cu D. Ghica, V. Boerescu, Ceaur As- 
lan, G. Cantacuzino, etc., care numără vreo 40 aderenţi. 

— Ziarului „Telegraful“ i s'a făcut de guvern un proces 
de presă. 

— In sfârşit, din cauza, hârțueliior din sânul partidului său, 
Lascar Catargiu se hotărăşte să treacă mâna opozițiunei. El 
dizolvă Senatul mai mult a spre pedepsi pe conservatorii dizi- 
denţi : printul D. Ghica, Vasile Boerescu, Al. Orăscu, ete. Ale- 
gerile cele noui sunt fixate pentru zilele de 26 şi 28 Martie. 


www.dacoromanica.ro 


— 1738 — 


CADEREA CABINETULUI LASCAR CATARGIU 


Dizolvarea Senatului însemnează începutul sfârşitului pen- 
tru regimul conservator. 

Costache Rosetti, care refuzase să candideze în alegerile 
din 1875, vine din Paris; el ştia că acum regimul conservator 
e sfârșit și că; partidului liberal fi va reveni datoria de a lua 
puterea. Dar mai sunt piedici. 

La Palat, partidul conservator are încă, multă influenţă, 
apoi sunt motivele politice din afară. După cum am spus între 
politica, Rusiei și aceea a Austriei e o prăpastie, dar prinţul Ca- 
rol înclină către politica Rusiei fiindcă aceasta este politica, 
Prințului de Bismarck. 

In curând se va vedea că presa austriacă va ataca pe prin- 
tul Carol. 

Opozitia se agită şi trimite la printul Carol pe Ion Brătianu 
ca să-i ceară ca alegerile senatoriale să fie libere. Eşind dela 
Palat, Ion Brătianu face să se publice în fruntea ziarelor de 
opoziţie următoarele rânduri : 

„Am. dizolvat Senatul, a zis Măria Sa, pentru ca să se des- 
chidă drumul legal al reintrărei în reprezentațiunea, naţională. 

Alegerile vor fi libere, am dorit-o. o doresc şi răspund că 
libere vor fi“. 

Când aceste rânduri au apărut în public cu autorizaţia 
Domnitorului toată lumea a înţeles că, rezimul conservator 
era sfârşit. 

Pentru întâia oară Prinţul Carol se depărta dela neutra- 
iitatea Sa, spre a se prezenta fățiș ca un adversar al guver- 
nului său. 

Expresia : „răspund că alegerile vor fi libere“ erau fără re- 
plică, guvernul și regimul conservator erau osândiţi. 

Alegerile care au urmat și au dat o mare majoritate opozi- 
ţiei, nu au fost libere, ideal bbere, dar au lipsit violențele, iar 
opozitia atât cerea. 

— Din afară știrile sunt mai rele ; în Bosnia și Herţegovina 
se prepară o răscoală, în Serbia se fac pregătiri militare pe pi- 
cior întins. Se află că pe Dunăre trec vapoare ruseşti cu mates 
rial de războiu. 

Turcii se pregătesc şi ei să concentreze trupe pe graniţele 
Serbiei și Muntenegrului, 

— In ziua de i6 Ianuarie stil nou, George Clemenceanu, în 
calitate de președinte al Consiliului Municipal al Parisului, s'a 
dus la marele Victor Hugo și i-a anunţat alegerea sa ca dele- 
gat al Parisului, 


www.dacoromanica.ro 


— 119 — 


In răspunsul dat lui Clemenceau, Victor Hugo a spus şi ur- 
mătoarele elocinte cuvinte: 

„Funcțiunea ce-mi daţi este o onoare. Dar ceeace se nu- 
mește onoarea în monarhie, se numeşte datorie în Republică“. 

— Alegerile senatoriale încep. In București animația este 
extrem de mare. 

La colegiul I conservatorii prezintă pe prințul Dumitru 
Ghica, iar opoziţia pe Constantin Bosianu. Lupta a fost foarte 
grea fiindcă colegiul I de Senat era un apanagiu al conserva- 
torilor. In acest colegiu vota pe vremea aceea întreg statul ma- 
jor al boerimei. In acest colegiu Beizadeaua era foarte tare. 

Pentru colegiul al II-lea încep să se manifeste rivalitățile 
din sânul opoziţiei. Roșii vor să pună candidatura lui C. A. Ro- 
setti, dar ceilalţi opozanți susţin pe Vernescu. Spre a se lua o 
hotărire alegătorii colegiului II de Senat sunt convocați la o 
întrunire pregătitoare în casele giuvaergiului Carapati, peste 
drum de prefectura poliţiei. 

Comitetul studenţilor, deși nu avea nici un rol, era în păr 
la întrunire. 

Mai înainte de a se începe votarea a fost propaganda, şoap- 
tele la ureche, insinuările, etc. Noi studenţii eram pentru Ro- 
setti. Gazda era vernescan. Imi aduc aminte că venind într'un 
grup în care mă găseam și eu, Carapati ne spune: 

— Nu zic, bun e Rosetti, bun e la gazetă, bun pentru propa- 
gandă, dar la alegeri nu e bun; la alegeri e mai bun Vernescu. 

De ce nu era bun Rosetti, și de ce era mai bun Vernescu? 
Fiindcă Rosetti trecea drept un revoluţionar zvăpăiat, franţu- 
zit, şi cu idei nepotrivite pentru țara romanească, pe când Ver- 
nescu era un liberal moderat, aşezat și mai ales cm cu o avere 
însemnată, 

Averea a fost în totdeauna cea mai bună carte de reco- 
mandaţie ! 

In sfârșit alegătorii prezenţi se pronunţă pentru Vernescu 
cu o mare majoritate. 

La colegiul I, operaţia a decurs în liniște, administraţia nu 
s'a amestecat fățiş. Sa votat liber. Şi rezultatul a fost paritate 
de voturi între cei doi candidaţi. Biroul a procedat la tragerea 
sorților şi sorțul a favorizat pe Beizadeaua, dar opoziţia a con- 
testat alegerea căci sorţul era contra legei. De altfel nici Beiza- 
deaua n'a primit să fie alesul sorțului și a demisionat. Iar cole- 
giul a fost declarat vacant. 

La colegiul al II-lea, s'a votat iarăși în toată libertatea. A 
eşit Gheorghe Vernescu cu o mare majoritate. 

Alegerile colegiului I dau o mare majoritate opoziţiei. Au 


www.dacoromanica.ro 


— 180 — 


fost aleși: Bolgrad C. Bosianu, Muscel Ion Deșliu, Romanați 
Ion Ghica, Mehedinţi Ion Ghica, Roman M. Cogălniceanu, Ar- 
geş Dumitru Brătianu, Dorohoi Ion Brătianu, Bacău C. Rosetti- 
Tescanu, Dolj Colonel Haralambie, Prahova George Cantacu- 
zino, Brăila N. Blaremberg, Botoșani Dr. Iorgu Mavrocordat, 
Cahul N. Lahovary, Covurlui Lascar Catargiu, Dâmboviţa Co- 
lonel Haralambie. Fălciu Nicu Giuvara, Gorj Gr. Săitoiu, Ialo- 
miţa N. Cămărășescu, Iași N. Drosu, Ismail P. Malaxa, Neamţu 
N. Gridov, Olt N. Bâţcoveanu, Putna Teodor Ciâţă, R.-Sărat 
C. Grâdişteanu, Suceava Alecu Greceanu, Tecuci D. Sturza, Te- 
leorman D. Stefanopolu, Tutova M. Epureanu, Vâlcea C. Laho- 
vari, Vaslui I. Em. Miclescu, Vlașca Hariton Racotă, Buzău G. 
Vernescu 

Deci 19 opozanți, 13 guvernamentali şi 1 opozant inde- 
pendent 

La colegiul al II-lea tură aleşi: 

Argeș Colonel Călinescu, Bacău D. G. Leca, Bolgrad D. Ma- 
vrocordat, Botoşani Gr. Holban, Brăila C. A. Rosetti, Buzău N. 
Pâcleanu, Cahul G. Dimitriu, Covurlui N. Vlaicu, Dâmboviţa 
Isaia Lerescu, Dolj G. Chițu, Dorohoi P. Casimir, Fălciu Colo- 
nel N. Iamandi, Gorj T. Moscu, Ialomiţa St. Petrovici, Iași An- 
toniadi, Ilfov G. Vernescu, Ismail Colonel Costaforu, Mehedinţi 
M. Isvoranu, Muscel Al. Golescu, Neamtu N. Albu, Olt C. De- 
leanu, Prahova C. A. Rosetti, Putna Ghiţă Orleanu, Roman 
Gen. Florescu, Romanați Achil Teohari, R.-Sărat I. Bălăceanu, 
Suceava V. Gugiu, Tecuci Tache Anastasiu, Teleorman Gene- 
ral Florescu, Tutova Iorgu Radu, Vâlcea Ștefan Pleșocianu, Vas- 
lui D. A. Râşcanu, Vlașca Apostol Grăidănescu. i 

Astfel opoziția liberal-națională obținea 36 mandate, con- 
tra 23 ale guvernului. 

Un opoziționist independent : Gheorghe Cantacuzino și u 
alegere nulă la Ilfov. 

Universitățile au ales : la București pe Al. Orăscu opozant 
din partidul D. Ghica, iar la Iași pe Nicolae Ionescu, şetul frac- 
țiunei liberale. 

De indată ce rezultatul alegerilor fu cunoscut, Lascar Ca- 
targiu s'a dus la, Palat și şi-a prezentat demisiunea. 

Vineri la, 2 Aprilie „Românul“ anunţă că regele a chemat 
pe Gheorghe Vernescu spre a-l însărcina să compue cabinetul, 
A doua zi Sâmbătă, 3 Aprilie, acelaș ziar anunţă, că Gheorghe 
Vernescu, fiind însărcinat să formeze cabinetul, a prezentat 
Domnitorului lista ministerială, următoare : 

Preşedinte şi la interne G. Vernescu, Manolache Costache 
la lucrări publice, Ion Ghica la justiţie, M. Cogălniceanu la 


www.dacoromanica.ro 


— 181 — 


afacerile străine, Ion Brătianu la răzhoiu, Dumitru Sturza la 
finanțe, Eugen Stătescu la instrucţie. 

Domnitorul cerând să se facă modificări în listă, Gheorghe 
Vernescu şi-a depus mandatul. 

Domnitorul ceruse între altele, înlăturarea lui Ion Ghica, 
acela care prezidase guvernul dela 1871 când cu scandalul dela 
cala Slătineanu, Domnitorul a observat că această numire ar 
ii rău văzută la Berlin. 

In sfârşit la 4 Aprilie ministerul este compus sub preșe- 
dinția generalului Florescu. Iată cumpunerea : 

General Florescu la război, ad-interim la interne; gene- 
ralul Christian Te!l la finante: Paul Vioreanu, procuror ge- 
neral la Casație, justiția ; Dumitru Cornea, comisar general la 
Credite, externe ; Al. Orăscu, arhitect general, la instrucţie și 
cuite ; general Tobias Gheorghe, la lucrări publice. 

Ziarul „Deutsche Zeitung“, văzând atâţia generali (?) pe 
listă, a botezat ministerul Florescu : Säbel Ministerium, adică 
„Ministerul Săbiei“. 

Acest minister este primit în toate cercurile numai cu glu- 
me, căci e văzut că este numai un minister de tranziţiune care 
va trăi d'abia până la deschiderea Camerilor. 

— Intre timp ziarele anunţă că d. Stefan Sinleanu fiul a 
dobândit la Neapole titlul de laureat în stiinţele naturale, pre- 
zentând şi o lucrare întitulată: „Despre peştii electrici și 
pseudo electrici“. 

— Ziarul „Deutsche Zeitung“ vine în Bucureşti cu artico- 
lul intitulat Săbel Ministerium, Reproducem din el câteva pa- 
sagii foarte interesante mai ales fată de felul în care s'au des- 
fășurat evenimentele până astăzi : 

„Căldarea farmecilor orientale ne aduce în fiecare zi câte 
o nouă surprindere, La Bucureşti s'a instalat un minister Flo- 
rescu. Portofoliile de interne, finanțe si lucrări publice sunt in 
mâinile militarilor. Trei generali sunt chemaţi în România să 
decidă lupta dintre liberalii-naţionali și conservatori, 

Etc., etc. 

Care sunt deci, tendințele acestor două mari partide din 
tară ? 

Se zice că liberalii naţionali doresc o Dacie Mare. Se poate. 
Noi, însă, să nu le turburăm acest vis, pentru că el nu va de- 
veni nici odată o realitate, rămânând pentru totdeauna numai 
un vis şi nimic mai mult. 

Cu modul acesta liberalii-naţionali nu vor înscena nici o- 
dată calea croită de roşii de odinioară, ci „în prima, linie, cu 
sau fără dinastia domnitoare, vor să aducă, ordine în finanţele 


www.dacoromanica.ro 


— 182 — 


Statului, să reducă bugetul armatei și să se emancipeze de in- 
îluența politicei străine și în special de aceea a Rusiei care 
este ruina României, 

Politica viitoare a liberalilor-naţionali nu poate fi nici o- 
dată periculoasă pentru Austria, de oarece liberalii nu se vor 
lăsa niciodată a fi îmbrânciţi de politica rusească, 

Negreșit liberalii-naţionali iubesc mult a juca un rol de 
putere mare însă aceasta este pentru Austria mai puţin peri- 
culos de cât ca guvernul din Bucureşti să se lase a fi influen- 
tat de către cabinetul din Petersburg cum se întâmplă cu aşa 
numiții conservatori români, 

In totul atacerile din România nu trebue puse într'o para- 
lelă cu cele din Serbia. Pe când în Serbia războiul, mărirea şi 
întinderea Statului e o dorintă a poporului, care apucă tronul 
pentru realizarea ei, în România singur tronul face politică 
aventuroasă. Iar poporul suspină după liniște şi repaos, 

Misiunea Austriei nu este, dar, d'a menţine pe principele 
Carol pe zăruncinatul său tron. Noi, urmărind în Orient o po- 
litică, curat de interese, nu putem prinde gust pentru noul mi- 
nister al săpiei din Bucureşti“. 

Acest articol deslega multe mistere, însă opinia publică 
din țară nu-i dădu o prea mare importanţă. 

Mai intâi se vedea lămurit câ ministerul Lascăr Catargiu 
căzuse sub influența Austriei care nu mai avea încredere în- 
tr'un guvern care se dăduse în braţele Rusiei. Așa cel puţin, 
se bănuia ila Viena și la Budapesta. Apoi, Viena şi Budapesta 
doreau acum un minister liberal, pe care îl socoteau a fi şi 
contra regelui, și contra Rusiei și contra Germaniei. Eveni- 
mentele ulterioare au arătat cât de rău s'au înșelat cei din 
Austro-Ungaria. 

Cât privește profeția ziarului austriac, cum că visul unei 
Dacii viitoare va rămâne etern un vis, vedem astăzi cât a fost 
de adevărată. Insă la anul 1870 cine ar fi îndrăznit să creadă 
în realizările dela 1919? 


CUM MI-AM LUAT BACALAUREATUL 


— In primăvara acestui an mi-am trecut examenul de ba- 
calaureat. Imi amintesc de un incident, pot spune de câteva 
incidente ale acestei probe astăzi din domeniul istoriei antice. 

Mă, pregătisem; excelent pentru științele naturale, însă, 
mai puţin satisfăcător pentru fisico-chimice totuşi la științele 
naturale d'abia am putut obține nota de trecere 6 pe când la 
fisico-chimice am obținut 9. Si iată cum: 


www.dacoromanica.ro 


— 183 — 


La zoologie, geologie şi botanică cunoșteam materiile cum 
nu se putea ma bine, dar neglijasem să repet, din zoologie, 
capitolul clasificărei animalelor inferioare. Era o chestiune 
„de pură mecanică a memoriei care nu mă interesa, Și afară 
de asta mi-am zis: „Ce dracu, tocmai chestia asta o să-mi 
cadă,!?“ 

Ei bine fatalitatea neroadă așa a hotărit, mi-a scos înainte 
biletul cu clasificarea animalelor inferioare. 

Atât am fost de îndârjit de această demonstraţie a neno- 
rocului că am refuzat să mai încerc a răspunde şi am spus 
examinatorului, domnul profesor Brânză : 

— Domnule profesor, cunosc toată materia afară de a- 
ceastă chestiune pe care n'am avut vreme s'o repet. Vă rog 
întrebaţi-mă ori care chestiune veti bine voi. 4 

Brânză tra un om cam aspru, şi mi-a răspuns: 

— La zoologie nu vă mai pun nici o întrebare. Să vedem 
cum aveţi să răspundeți la geologie şi la botanică. La geologie 
și la botanică am răspuns în perfecţie, la amândouă mi-a pus 
nota, 9, deci de două ori 9 făceau 18 care cifră împărţită cu 3, 
— fiindcă la zoologie luasem nota zero, — îmi dădea nota 6. 

Acum la fisico-chimice, 

Examinator aveam pe bătrânul Alexie Marin, un om de o 
bunătate fără pereche. Ne având grijă de dânsul nu am re- 
petat de loc materia; atât numai că în clipa când am plecat 
la examen am luat fizica, lui Nanianu și am deschis la noroc, 
Am deschis la „pompe“ şi am citit materia toată. 

Iar Ja examen, pe biletul care lam tras la noroc, era 
scris: Despre pompe. 

Fireşte că am răspuns fără greşală. 

Acum la limba elină. 

Profesorul V. A. Ureche ne dăduse la toţi candidaţii să 
cetim o compoziţie literară asupra subiectului: „Emoţiile unui 
candidat în ajunul examenului de bacalaureat“. Trebuia să 
umplem o coală ministerială. V. A. Ureche ne-a supraveghiat 
un timp, apoi a schimbat cu profesorul de elină Epaminonda 
Francudi. Venirea profesorului Francudi mi-a sugerat o idee, 

Până cu trei zile înainte de începerea examenelor ştiam 
că examinator de limba elină era profesorul Damarat, un pro- 
fesor de o indulgentă fără margini. Dar cu trei zile până la 
examen, se îmbolnăvește examinatorul de latină și atunci se 
face o remaniere în comisiune: Demarat trece examinator de 
limba latină și în locul său vine examinator de limba elenă 
Epaminonda Francudi. 

Pe cât era de uşor la note Demarat, pe atât era de sever 


www.dacoromanica.ro 


— 184 — 


Și greoiu Francudi. De aci spaima noastră care numai tari la 
elenică nu eram. 

Ei bine, când am văzut pe Francudi pe catedră am dat zor 
să-mi termin compoziția şi am încheiat-o cu acest period: „In 
sfârșit cea mai puternică dintre toate emoţiunile a fost aceea 
că, de unde mă aşteptam să am examnator de elenă pe d-l 
Demarat, m'am pomenit cu d-l Francudi“. 

Şi cel d'intâiu am dus coala de hârtie supraveghetorului. 

Neavând ce face şi voind să-și dea seama, despre ce putea 
un absolvent de liceu, mi-a luat compoziţia și a avut răbdarea 
să o cetească până la sfârşit. Deodată îl văd că-l umilă râsul. 
Apoi ridică capul şi întrebă : 

— Cine e domnul Bacalbașa? 

Mă scol răscolit de emoție și de o secretă mulțuinire, și 
răspund liniștit: 

— Bu, domnule profesor. 

-— Bine, şedeţi jos. 

La examenul oral — de și lucru mare nu știam la elină, 
am răspuns minunat numai din cauza simpatiei ce mi-a ară- 
tat Francudi. Atât este de adevărat că atitudinea examinato- 
rului intră pentru un mare procent în putinţa de a răspunde 
pine, a candidatului. 

— In urma trecerii ziarului „Presa“ în opoziţiune contra 
cabinetului Catargi, partizanii acestuia au făcut să apară zia- 
rul „Timpul“. 

In ziua de 15 Aprilie s'au deschis Corpurile legiuitoare. 
Tot interesul este la Senat unde se va da marea bătălie de- 
cisivă. 

La Senat biuroul provizoriu este compus din P. Metaxa ca 
mai bătrân, președinte, iar secretari: C. Grădişteanu, Tache 
Anastasiu, D. Sturza şi Gh. Cantacuzino. Președintele e gu- 
vernamental iar trei secretari liberali. 

Tribunele sunt arhipline, este o mare de capete de sus 
ŞI până jos. 

Ședinta începe în mijlocul celei mai mari emoţii. 

E greu opoziţiei aleasă, în Senatul din Martie 1876 să de- 
semneze un președinte. 

Pe cine ar fi desemnat? 

Fiind, nu un partid, ci o coalițiune, cărei fracțiuni din 
coaliţiune să se dea precăderea? Acela care ar fi fost ales ca 
președinte ar fi fost desemnat ca șef, dar cine să fie şeful? 

In linie se aflau mulţi bărbaţi de întâia mână, aproape 
de aceiași vârstă şi cu titluri egale, mai ales în împrejurările 
de atunci. Acești bărbaţi erau : Manolache Costache Epureanu, 


www.dacoromanica.ro 


— 185 — 


Gheorghe Vernescu, Ion Brătianu, Mihail Cogălniceanu, Ion 
Ghica, C. A. Rosetti. Apoi mai erau C. Bosianu, Dumitru Bră- 
tianu şi Nicolae Ionescu. 

Nu era în discuțiune numai întâietatea sau vanitatea per- 
sonală, dar era vorba de o indicaţiune politică; și indicaţia 
aceasta trebuia dată astfel încât, pe deoparte Coroana să fie 
îndatorată a ţine seama de ea, pe de altă parte să nu provoace 
o spărtură în rândurle coalițiunei tocmai în aceste ceasuri ho- 
tăritoare. 

Cu marele său simţ politic Ion Brătianu, știind câ, prin 
marea forță organizată, ce poseda în țară, rândul său va veni 
neapărat, se dete în lături. C. A. Rosetti, declarase în totdeauna 
că nu e om de guvern și lasă rolul acesta lui Ion Brătianu. 
Ion Ghica nu era omul situaţiunei. Mihail Cogălniceanu nu 
avea partid. Dumitru Brătianu n'a stat niciodată pe aceiasi 
linie cu Ion Brătianu şi C. A. Rosetti, din cauza activităţii 
sale mai reduse. Constantin Bosianu era prea puţin om po- 
litic activ, era prea bătrân şi se mulțumea cu rolul unui sfă- 
tuitor. Nicolae Ionescu un eiocuent profesor, n'avea în pară 
greutatea celorlaţi. 

Rolurile fură împărțite astfel: Nici unul nu obţinu autou- 
ritatea președinţială, deci titlul reprezentativ de șef. 

Manolache Costache şi cu Gheorghe Vernescu, cei mai 
puţini colorați din coalițiune fură desemnaţi ca vice preșe- 
dinţi. Iar Ion Brătianu primi însărcinarea de purtător de cu- 
vânt al coaliției, omul care trebuia să anunte cum au fost îm- 
părțite rolurile. 

Ton Brătianu apare la tribună. Senzaţia e mare. „Domnilor 
senatori, spune el, noi cei din partidul naţional am hotărît să 
alegem președinte pe mitropolitul Primat ca deferenţă pentru 
religia țărei și fiindcă religia este afară din luptele politice. Vo- 
tul nostru politic ii vom exprima la alegerea vicepreședinților'. 

Mitropolitul Primat este ales cu 47 voturi din 53 votanţi. 

In şedinţa, de a doua zi sunt aleși vicepreședinți: Mano- 
lache Costache Epureanu cu 33 voturi si Gheorghe Vernescu 
cu 34. 

Lascar Catargiu se scoală și cere ca alegerea vice-preşe- 
dinților să fie amânată pe a doua zi. Coaliția, care avea ma- 
joritatea, se opune și cere votul imediat. Atunci Lascar Ca- 
targiu urmat de toţi conservatorii, părăsește sala. Cei rămaşi 
ar fi putut proceda imediat la vot, însă, spre a nu se spune 
că au vroit să protite de lipsa adversarilor, amână alegerea pe 
a doua zi. 

In tot timpul, până la constituirea ministerului Manola- 


www.dacoromanica.ro 


— 186 — 


che Costache, Lascar Catargiu a luptat fără preget. Acum vă- 
zând că a rămas definitiv în minoritate, singura lui speranţă 
şi-o puse în intrigă; trebuia găsit ceva, o formulă, o combina- 
ție spre a determina o spărtură în coaliţie. De aceea îi trebuiau 
24 ore de lucru. Soluţia, găsită până a doua zi a fost aceea ca, 
senatorii guvernamentali să-și concentreze voturile asupra iui 
C. Bosianu din opoziţie care a întrunit 24 voturi și asupra lui 
Panait Casimir, conservator, care a întrunit 21, 

La Cameră, un deputat, Văleanu, interpelează zuvernul a- 
supra motivelor care au determinat căderea cabinetului Catargi 
şi chemarea actualului guvern Florescu. După câteva ore de 
discuţiuni, Camera votează încrederea în cabinet cu 58 bile 
albe contra 27 negre. 

Totuși, ministerul generaluiui Florescu își dă demisiunea 
şi în locul său vine, în ziua de 26 Aprilie, cabinetul Manola- 
che Costache Epureanu, astfel compus: 

Epureanu M. C., președinte și titular la comerţ, industrie 
şi lucrări publice; G. Vernescu, la interne; M. Kogălniceanu 
la externe; Ion Brătianu la finanţe; Gh. Chițu la culte și in- 
strucție ; M. Ferechide la justiţie şi colonel Slăniceanu la 
războiu. i 

La Senat în locul lui Epureanu și Vernescu sunt aleşi vice- 
președinți Ion Ghica cu 32 voturi şi D. Sturza cu 27. 

La Cameră, noul minister se prezintă. Dimitrie Ghica, B. 
Boerescu și Al. Lahovary declară că vor vota legile financiare 
cerute de guvern însă aceasta nu implică încrederea în mi- 
nister. 

Senatul alege 4 comisiuni de anchete asupra gestiunei gu- 
vernului Catargiu. 

Abia ajuns la, cârmă partidul liberal-naţional începe să 
fie ros de intrigi. Roșii de sub șefia dualităţei Rosetti -Brătianu 
fiind cei mai tari şi mai bine organizaţi, inspiră celorlaţi teme- 
rea, că, în viitoarea, Cameră vor veni în majoritate ahsolută. 

Se spune că Gheorghe Vernescu, care tine ministerul de 
interne, trage sforile. In adevăr un nou partid se formează în 
seara de 30 Aprilie și este pus sub direcţia următorului comi- 
tet : Președinte G. Danieleanu, membri C. D. Sărăţeanu, D. P. 
Orbescu. P. Borş, I. Lupulescu, S. M. Şoimescu, cassier I. Ciu- 
flea, iar cei mai mulți sunt viitori conservatori. 

Camera e dizolvată 

— D-rul Obedenaru serie din Montpelier presei din Ro- 
mânia că un alt român a trecut în mod strălucit examenul de 
doctorat în medicină la Paris, unde a fost intern de spitale. 
D-rul Obedenaru amintește că la Paris, internul indeplineşte 


www.dacoromanica.ro 


— 187 — 


aceiaș funcțiune ca medicul secundar la București. Numai 
trei români au mai putut fi interni la Paris, aceştia cunt doc- 
torii Marcovici, Kalenderu și Obedenaru. 

— In ziua de 8 Maiu un mare doliu pentru societatea 
înaltă bucureșteană. A murit Ion Oteteleșanu, soţul Elenci O- 
teteleșanu, marea mecenată a Bucureștilor. Oteteleșanu locuia 
în casa, unde este astăzi Terasa cu parcul în care este instalat 
un teatru de vară 

— Marele istoric şi filo-român Jules Michelet a murit la 
Paris și a fost înmormântat în ziua de 18 Maiu.. A fost și o 
deputaţiune de studenţi români, compusă din: C. Cantacu- 
zino, Mircea C. A. Rosetti, C. C. Arion, C. Tătărânu şi G. Sion. 
După carul funebru a urmat imediat trăsura de doliu în care 
se aflau d-nele Michelet «și Maria C. A. Rosetti, d-nii Guiche- 
rat şi Celliez, executori testamentari ai defunctului. 

Printre românii cari au urmat carul funebru citez nume- 
le următoare: C. Cantacuzino, G. Arion, C. Tătăranu, G. Sion 
Grigore Brătianu, Simu, Vintilă Rosetti, Horia Rosetti, Burs- 
san, Vasile Vârnav, Mironescu, Vasilescu, Grant, Baltă, Bas- 
taky, Fântâneanu, toţi cu frac și cocardă tricoloră. C. Cantacu- 
zino a vorbit din partea studenţilor români. 

— Alegerile generale pentru Cameră sunt fixate în zilele 
de 3, 5, 7 şi 9 Iunie. 

— „Foaia scolastică“ publică un fenomen rar. In ziua de 
19 Aprilie între 5 jum. şi 7 jum. dimineaţa în jurul soarelui 
era ceaţă transparentă pe când cerul în alte părţi era cât se 
poate mai senin. Un cearcăn pompos în culorile curcubeului se 
întindea pe lângă soare, însă așa că mai a patra parte din el 
se pierdea sub orizont, In perihelia cercului sirăluceau la dreap- 
ta şi la, stânga doi sori laterali, în partea, de sus a cearcănului 
se vede un al treilea soare. Cearcănul acesta era, închis de un 
al doilea, tot în culoarea curcubeului însă mai palid. Fenomenul 
a durat două ore. Dar soarele și la o oră d. a. era înconjurat 
de un cearcăn palid. 

— Gheorghe Vernescu, spre a împiedica triumful prea 
mare al roşilor în alegeri precum și spre a-şi alege un număr 
respectabili de partizani, numește, aproape în toată țara, nu- 
mai prefecţi oameni noi, în special tineri avocaţi şi foşti ma- 
gistraţi. Vernescu declară că voește să scoată administraţia 
din politică procedânăd astfel. 

Em. Protopopescu-Pake, puternicul elector vernescan, este 
numit prefect de poliție în București, tocmai spre a împiedica, 
pe roșii de a face presiune asupra alegătorilor. 

Se va vedea, însă, că deși șeful guvernului era Manolache 


www.dacoromanica.ro 


— 188 — 


Costache și cu toate că ministerul de interne era dat lui Ver- 
nescu, roșii au venit în Cameră cu cel puţin trei pătrimi din 
deputaţi. Președintele consiliului n'a avut decât doi deputați, 
iar Vernescu trei sau patru. 

Pake Protopopescu debutează la prefectura poliţiei cu ca- 
recari măsuri organizatoare. 

Intre altele ia măsuri în contra prostituţiei. El obligă ca 
femeile înregistrate să circule pe stradă cu un semn distinc- 
tiv, o lentă în eşarpă. Iar toate casele de toleranță să zibă la 
intrare un număr mare, lesne de văzut de departe, şi un feli- 
nar roșu. Pe vremuri sau făcut multe zeilemele asupra aces- 
tor inovaţiuni care, de altfel, nu s'au putut împământeni. 

Acţiunea pentru alegeri începe. Partidul roșu se organi- 
zează cu scopul de a dobândi majoritatea absolută. In Bucu- 
rești se ţine în sala Ateneului, — vechiul Ateneu pe locul ac- 
tualului Teatru Lyric, — o întrunire publică în care se alege 
comitetul electoral Cetăţenesc (?) compus din 23 membri şi 
anume: Anastasiu Mihai, Stancu Becheanu, Brătianu D., Bu- 
escu Pană, Bosie Constantin, Ciocârlan C., Costinescu Emil, 
Crătunescu N., Fieva N., Hernia Veniamin, Tatropolu Dr., Chi- 
riță Teodoru, Mavrus Anton, Opreanu N., Paulescu C., Predescu 
Eugeniu, Rădulescu Ghiţă, Radoviceanu Gh., Rositti C. A. 
Robescu C., Sergiu Dr., Serurie Grigore, Stătescu Eugeniu. 

Toţi sunt din partidul roșu. Singurul mare elector vernes- 
can Protopopescu Pake e prefect de poliţie. 

De și există un partid liberal-nsţional în care intrase în- 
treaga opoziţie de sub Lascar Catargiu, alte grurnvri încep să 
apară, 

Astfel la 25 Mai, „Românul“ publică programul noului par- 
tid politic intitulat: „Unirea democratică română“. Acest par- 
tid este format din intelectualii tineri ai partidului roșu. Pro- 
gramul este iscălit nu numai de fruntași ai partidului Rosetti- 
Brătianu, dar şi de câtiva membri ai partidului vernescan. 

Foarte semnificativ este programul care—nu trebue să pier- 
dem din vedere — a fost făcut acum 51 de ani. 

Iată spicuiri din acest program: 

„Românii nu trebue să înceteze de a urmări relaţiunile 
de ginte şi marea ideie a solidarității gintei latine, cure, a- 
tunci când va ajunge să fie o realitate, va forma cea mai pu- 
ternică, garanţie a existenței noastre naționale. 

Dacă vreodată revizuirea Constituţiei va fi în cestiune, 
vom lupta, ca modificările ce i se vor face să fie conforme 
principiilor democratice și naţionale. Vom stărui ca dreptul e- 
lectoral să înceteze de a admite altă distincţiune decât a in- 


www.dacoromanica.ro 


— 189 — 


gea electorală, care vor avea drept scop să asigure indepen- 
dența corpului electoral, etc. Vom cere ca, oricine ştie ceti şi 
scrie, să voteze direct“, 

Programul cerea descentralizarea administrativă şi auto- 
nomia comunală. 

Este foarte semnificativ că pentru populaţia rurală progra- 
mul cerea numai: răspândirea instrucţiunei, uşurarea dărilor 
și stârpirea abuzurilor, măsuri higienice pentru stavilirea ma- 
rei mortalităţi și o sistemă completă de ajuiare, protejare și 
încurajare prin toate mijloacele. 

Nici un cuvânt despre starea economică a ţăranului, nici 
un cuvânt despre împroprietărire. 

Programul cere desființarea arestulu' preventiv în mate- 
rie de presă. 

La impozite se cere impozitul proporţional şi pe venit și 
desființarea impozitelor indirecte. 

Programul recunoaşte că armatele permanente sunt vătă- 
mătoare și ruinătoare, totuşi cere ca armata să fie menţinută, 
iar elementele teritoriale desvoltate. 

Ajungând la partea economică, programul cere protegui- 
rea contra invaziunilor şi încălcărilor economice străine, care 
au ajuns în unele părți ale ţărei a pune în pericol chiar naţio- 
nalitatea. Programul este foarte naţionalist şi protecționist. 

Programul termină spunând: 

„Angajamentul Statului ca mare consumator, a nu se pune 
în relațiuni de cât cu românii, cu producerile naționale și cu 
mijloacele naţionale pentru tot ce priveşte trebuinţele lui“. 

—- In timpul acesta, atmosfera se întune-ă în orient. In 
Bosnia şi Herţegovina insurecție, în Balcani bande bulgărești, 
în Serbia și Muntenegru pregătiri de războiu. 

Rău voitorii guvernului răspândesc în străinătate și în 
presa străină svonul că România a încheiat un tratat de alianţă, 
cu Serbia, spre a ataca Turcia. Mihail Kogălniceanu, în cali- 
tate de ministru de externe, trimite agenţilor noștri diploma- 
tici, următoarea telegramă : 

Sunteţi autorizați a da dezminţirea cea mai formală a- 
serţilinei după care România ar fi încheiat o alianţă cu Serbia 
în contra Turciei. Guvernul român e hotărît a sta în cele mai 
bune relaţii posibile cu guvernul Sultanului şi a menţine neu- 
tralitatea'“. 

In ziua de 8 Iunie, Sultanul a acordat amnistia complectă 
insurgenților din Bosnia și Herţegovina. 

In București este neliniște, din cauza ştirilor din afară. 


www.dacoromanica.ro 


— 190 — 


Telegrame din Cetinge anunţă că Prinţul Nikita a ordonat să 
se cheme sub drapel toţi supușii din străinătate. 

Insurgenţii Bosniaci au respins amnistia şi războiul cu 
Turcia urmează. Insurecția, este încurajată, se zice, nu numai 
de Rusia, dar chiar de Austria. 

— Un om cu mare vază, un om la ordinea zilei este I. D. 
Ionescu. cântărețul bucureștean. Canţonetele lui politice sunt 
foarte gustate, mai ales în timpul cât era Lascăr Catargiu la 
putere, canţonetele — multe dir. ele de Pantazi Ghica, deși 
anonime — făceau furori. Acum dădea reprezentații la Hotel 
Dacia într'o sală de jos, în tovărăşia unui cântăreț trancez a- 
nume Charles Valtier și a unei tinere cântărețe numită Sera- 
phine, mai târziu o cunoscută corsetieră bucureșteană. 

Pe vremea aceea petrecerile bucureștene de vară se măr- 
gineau la grădinile Rașca și Stavri. Şoseaua, cofetăria Capşa şi 
cofetăria Fialkovsky. Leul și Cârnatul, grădina Constantin 
(actual Epurescu). Vara boerimea se ducea, la Paris sau pe la 
moșii, puţină lume pe la Câmpulung. Teatre de vară nu erau. 
Rare ori câte o grădiniţă cu cântăreţi. 

— Ziarele liberale publică lista candidaţilor guvernamen- 
tali pentru judeţul Ilfov, la Cameră: Colegiul I, Gheorghe Ver- 
nescu; colegiul II, Eugeniu Predescu; colegiul LII, General Go- 
lescu, C. A. Rosetti, Dumitru Brălianu, Stancu R. Becheanu, 
Eugeniu Stătescu, Grigore Serurie, col. IV Nicolae Fleva. 

Anunţarea acestor candidaturi s'a făcut într'o întrunire 
la Circul Suhr. Bonifaciu Florescu, care era și el dornic de a 
candida, a cerut cuvântul spre a combate candidatura lui Se- 
rurie și a lui Stătescu. In sala plină de lume a fost un moment 
de zăpăceală și mare zgomot. O parte din public susținea pe 
Bonifaciu, dar majoritatea era dincolo. ©. A. Rosetti, în per- 
soană, a vorbit luând apărarea lui Serurie și arătând meriteie 
lui ca luptător şi nestrămutat membru al partidului. 

Bine înțeles, lista a fost aprobetă astfel după cum a fost 
aprobată de comitet. 

A doua zi generalul Golescu, refuzând candidatura, a fost 
înlocuit cu Emil Costinescu. 


NOUL REGIM LIEERAL. 


In alegerile colegiului I nau izbutit aecât 2 conserva- 
tori: Prințul A. Știrbey şi colonel Roznovanu. 

La, colegiul II din Brăila, Nicolae Blaremberg a fost bătut 
de către un liberal roșu C. Giuvara cu 66 voturi contra 58. Bla- 
rembreg a fost ales în colegiul al 4-lea. 


www.dacoromanica.ro 


— 191 — 


Alegerile dau o foarte mare majoritate partidului Rosetti- 
Brätianu. Dar la alegerile senatoriale parțiale liberalii suferă o 
înfrângere, căci la Ilfov, Putna, Bvzău şi Mehedinti ies con- 
servatorii. 

La Ilfov Dimitrie Ghica e ales cu 63 voturi contra lui Ion 
Cantacuzino care n'a întrunit decât 10. Bine înţeles rcșii l-au 
lăsat să fie ales. 

C. A. Rosetti este ales președinte al Camerei cu 70 voturi 
contra 41 date lui Dumitru Brătianu. Pe numele lui Dumitru 
Brătianu s'au numărat toţi liberalii ne-roşii. Vernescanii, in- 
dependenţii, Fracţiunea din Moldova, ai lui Manolache Cos- 
tache, etc. 

Dovada este acum făcută: partidul roșu este absolut stă- 
pân pe situaţie. Incercarea cea mai importantă a tuturor celor- 
lalte nuanţe liberale, aceea de a învinge pe Rosetti, chiar opu- 
nându-i un candidat roşu, n'a izbutit. 

De acum situaţia se va dezvolta în mod logic. Toate cele- 
lalte personalităţi politice: Cogălniceanu, Manolache Costa- 
che, Vernescu, Ion Ghica, Dumitru Brătianu, etc., vor fi în- 
lăturate sau se vor supune. , 

C. A. Rosetti nu era în București când a fost ales preșe- 
dinte al Camerei. Inștiinţat de alegere a trimis președintelui 
de vârsvă, generalul Magheru, următoarea, telegramă: 

„La dumneavoastră recurg, venerabile, pentru a exprima, 
Cainerei, până să pot să împlinesc însumi această sacră dato- 
rie, sentimentele mele de gratitudine şi de devotament cu res- 
pect si iubire“, 

C. A. ROSETTI 


Indată după constituire, Camera numește o comisiune de 
anchetă parlamentară pentru darea în judecată a miniștrilor 
conservatori din cabinetul Lascăr Catargiu. 

Sunt propuși la darea în judecată: 

1) Lascăr Catargiu, fiindcă în ințelegere cu colegii săi, a 
abuzat de putere spre a falsifica, alegerile, că a întrebuințat 
în folosul său banii publici, că a oprit pe magistrați de a-și 
îndeplini datoria, etc., etc. 

2) Petre Mavrogheni, fost ministru de iinanţe, că a falsi- 
ficat bugetul' Statului, cu scopul criminal de a ascunde ade- 
vărata situaţie financiară spre a se menține la putere, etc., etc. 

3) George Cantacuzino, fost ministru de finanţe pentru 
aceleași motive ca predecesorul, 

4) Generalul Florescu aproape pentru aceleaşi motive ca și 
' Lascar Catargiu. 


www.dacoromanica.ro 


— 192 — 


5) Al I. Lahovary fost ministru de justiţie pentru că a in- 
fluențat alegerile, a numit magistrali personali, căutând să 
conrupă magistratura, etc. 

€) Vasile Boerescu, fost la externe, pentru aceleași motive. 

7) Gheorghe Costaforu, id. id. 

8) Titu Maiorescu, id. id. 

Raportor a fost Anastase Stcloian. deputat de Dolj. 

In raport găsim următoarele piese interesante, 

„14 Aprilie 1875. Prefectul de Ploești, Buzău, etc. 

„Ardeţi toată corespondenţa secretă și dicționarul, căci ve- 
nind noul minister va da dictionar altul prefecţilor. 


L. Catargi 


„D-lui Grigore Lahovary prefect de Mehedinţi. 


„Răspund la nota dv. citrată. Am vorbit cu ministru de 
finanţe, sper însă că acești domni nu vor tocmai astfel vo- 
turile dumnealor. Să fie dumnealor siguri că se va face tot ce 
se va putea și că dumnealor vor fi preferaţi. 


Ministru, L. Catargi 


„D-lui I. Ventura prefect de Botoşani. 


„Scrisoarea d-voastră din 26 Februarie am primit-o şi am 
* luat dispoziţiile de care-mi vorbiţi. Tineţi-mă în curent de tot 
cs se petrece acolo și pentru inlesnirea cheltuelilor vă trimit, 
un mandat de una mie franci. 


Ministru, Lascar Catargiu 


„Confidenţial d-lui Odobescu, prefect de Dâmboviţa. 


„Răspundeţi îndată dacă, punându-se candidatura genera- 
lului Florescu la Colegiul I vå faceţi 1urte a reuși. 


Ministiu, Lascar Catargiu 


„D-lui Chintescu, prefect la Măgurele. 

Mi se raportă că alegerea d-lui Efrem Ghermani, nar fi 
sigură, și că se fac dificultăţi. Vă invit a stărui ca d. Efrem 
Ghermani să se aleagă negreșit., 

Ministru, Lascar Catargiu 
Se cere darea în judecată şi a generalului Tell, fost mi- 


nistru de instrucţie, dar cererea e respinsă cu 46 bile albe con- 
tra 36 negre. Propunerea n’a întrunit 2 treimi reglementare, 


www.dacoromanica.ro 


— 1983 — 


Comisiunea, propune ca miniștrii daţi în judecată să fie 
arestaţi preventiv. S'au împotrivit Ion Câmpineanu, Gheorghe 
Mârzescu, Mihail Kogălniceanu, Manolazhi Costachi, G. Ver- 
nescu însă Camera cu 62 voturi contra 29 aprobă părerea co- 
misiunei. 

Apoi Camera alege o comisiune de 7 membri spre ~, face 
instrucția foștilor miniştri. Sunt aleși : An. Stolojan, N. Ionescu, 
Eugen Stătescu, D. Brătianu, N. Fleva, D. Giani şi N. Voinov. 

Chestiunea, dărei în judecată a miniștrilor conservatori cât 
şi a arestărei lor preventive a inăsprii raporturile între guvern 
și majoritate. Cu prilejul votărei preventiunei acestor foşti mi- 
niştrii, Manolache Costachi văzând că părerea sa nu e împâr- 
tăşită de majoritatea Camerei, 2 spus să se vede în această Ca- 
meră ca şi un copil orfan. Cu acest prilej şi-a anunțat hotă- 
rirea de a demisiona. 

De altfel alegerea lui Costache Rosetti la preşidenția Ca- 
inerei era categorică pentru șeful guvernului Manolache Cos- 
tache Epureanu ; acest conservator care prezida un guvern li- 
beral, nu avea în Cameră decât 2 partizani. De aceea, întrun 
scurt discurs pe care îl rosti după alegerea lui C. A. Rosetti, 
făcu declarația de mai sus. 

Ion Brătianu îi răspunse printr'o cuvântare foarte curte- 
nitoare aducând laude caracterului integru al lui Manolache 
Costache cât şi mulţumiri pentru serviciile aduse cauzei libe- 
ralismului, însă Epureanu se retrase iar prim ministru fu 
numit Ion Brătianu. é 

Cu acest prilej cabinetul fu remaniat. Odată cu Epureanu 
mai eșiră din cabinet Kogălniceanu și M. Ferikidi. In locul lui 
Kogălniceanu veni la externe Nicolae Ionescu. în locul lui Fe- 
vekidi Eugeniu Stătescu, iar în locul lui Epureanu, D. Sturza. 

Alegerea lui C. A. Rosetti la presedinţia Camerei făcuse 
dovada că în acest corp era o opozițiune puternică care putea 
crește şi deveni neliniștitoare. Să nu uităm că Rosetti întru- 
nise 70 voturi iar Dumitru Brătianu 41, deci Rosetti nu fusese 
ales decât cu o majoritate de 14 voturi din 111 votanţi. Bră- 
tianu întelegea că blocul opoziţionist dobândit prin coaliţiu- 
nea, mai multor nuanțe liberale, trebuia spart. 

Cel mai puternic grup din opoziţiune fiind acela al frac- 
ţiunei libere si independente din Moldova, către acesta își în- 
dreptă privirile Ion Brătianu. Seful cr ile fiind Nicolae Io- 
nescu, Brătianu îi oferi portofoliul externelor. 

— Din comisiunea de anchetă parlamentară demisionând 
N. Voinov şi Dimitrie Brătianu sunt aleşi în locul lor George 
Misail şi Emil Costinescu. 

13 


www.dacoromanica.ro 


— 194 — 


Văzând că au tost omiși dela darea în judecată, foștii mi- 
niștrii Theodor Rosetti și Petre Carp au cerut să fie trimiși şi 
ci înaintea Casaţiei. Bine înţeles dorinţa nu le-a fost înds.- 
plinită. G 

Petre Carp fusese prea puțin timp ministru, el înlocuise 
pe Maiorescu la instrucție după ce acesta primise votul de blam 
la Senat. Primind portofoliul şi reprezentându-se în faţa parla- 
mentului noul ministru indispusese dela început majoritatea 
declarând că el se consideră urmaşul lui Maiorescu şi a spe- 
rei sale. i 

Impotriva lui Theodor Rosetti nu se găsise nici o vină. 

Carp era foarte dispus pentru asemenea acte de bravadă 
ca și pentru zeflemele. 

A doua zi după constituirea cabinetului Brătianu, ziaristul 
Ventura îl întâlnește pe Calea Victoriei. Acesta ii spune: 

— Liberalii roşii s'au instalat definitiv şi pentru multă 
vreme. 

Carp îi răspunde: 

— Scoate carnetul 

Şi după ce Ventura îi întinde carnetul, Carp scrie cu 
creionul. 

— Acest regim nu va sta la cârmă mai mult de 2 săp- 
tămâni, fiindcă în acest guvern nu este nici un om de Stat, 

Dar regimul Brătianu a stat 12 ani la putere. 

— Miniştrii conservatori daţi în judecată chemaţi ca să 
depuie în faţa Comisiunei de anchetă parlamentară, refuzând 
să se prezinte, se dau contra lor mandate de aducere. Forța pu- 
blică este însărcinată să-i aducă. In fafa acestei violențe, toţi 
fostii miniştri conservatori se prezintă în fața comisiunei însă, 
refuză să răspundă la întrebările ce li se pun. Foștii miniștrii 
declară că contestă legalitatea procedurei și nu recunose mem- 
brilor comisiunei dreptul de a-i supune la interogatorii. Comi- 
siunea se găsește în fata unui punct mort. 

Partidul conservator, văzându-şi situaţia internă foarte 
compromisă — mai ales în urma dărei în judecată a tuturor 
fruntașilor săi — a căutat să sape situaţia guvernuiui în afară. 
Atât la Paris cât şi la Berlin, Viena şi Budapesta regimul era 
acuzat că face o politică revoluţionară, antisemită şi rusofilă. 

Din corespendența intimă a lui Nicolae Ionescu, ministru 
de externe de scurtă durată, în 1876, se vede cu ce greutăţi avea 
de luptat guvernul. Finanţa evree era aţâţată ca să nu dea 
concurs guvernului, deşi nici un act de antisemitism nu se 
produsese in ţară. 

Dintr'o scrisoare din 6 Septembrie pe care C. A. Rosetti 


www.dacoromanica.ro 


— 195 — 


— trimis extraordinar al țăre la Paris — a adresat-o la § 
Septembrie 1876 lui Nicolae Ionescu, reproduc următoarele 
rânduri: 

„Reacțiunea dela noi, PUTERNIC AJUTATA DE EVREI, 
a lucrat și lucrează, nu numai în Austria şi în Germania, dar și 
aci. Are cu dânsa pe d. Mitilineu, care a comunicat și-i comu- 
nică actele ministerului schimonosite, şi chiar ultimul memo- 
riu personal al lui Kogălniceanu 1). Are pe Chartier. care a 
scris şi scrie necurat la foarte multe ziare d'aci politice și 
financiare. Francezul dela legaţiunea noastră d'aci, nu numai 
că nu face nimie decât, din când în când câte un slab articol 
“n „Memorial Diplomatique“ (care nu are nici o valoare) dar 
ne este ostil și lucrează contra noastră trădânăd ce știe şi ca- 
lomniind. 

Toate ziarele financiare răspândesc cele mai infame neade- 
văruri care ne fac mare rău. Foarte multe ziare publică articole 
contra guvernului actual spunând că ruinăm ţara, că mâncăm 
banii din Casa de depuneri, tot în five ce scrie acolo „Timpul“2), 

Că darea în judecată a ministerului este provocată numai 
de ura noastră personală, că ţara este cu dânsul”) şi cam fă- 
cut'o din răzbunare şi ca să-i înlăturăm dela guvern pentru 
câteva luni. Că Carol face rău și se pierde lăsând acest mi- 
nister, că demisiunea lui Epureanu, Cogălniceanu şi Ferikide 
a fost că nu mai puteau lua răspunderea actelor nesocotite şi 
compromitătoare ale guvernului actual. Iacă aci un specimen 
din „Courrier de France“ (Centrul stâng). Chiar şi „L/Evene- 
ment“ care este din stânga înaintată si era cu noi, a căzut în 
cursă şi ne atacă şi ne insultă, că persecutăm pe Francezi, etc. 

Din aceste rânduri se vede câte parale cheltuiau adversarii 
guvernului spre a putea avea o astf.al de campanie de presă. 

Dovadă că totul se făcea cu bani ne-o dă tot C. A. Rosetti 
în aceeaş scrisoare, când spune: 

„Remediul să se facă cu mare grabă. Să mă autorizaţi să 
angajez patru francezi ca să scrie articole pentru noi, dându-le 
câte 500 de franci pe lună), pe cât veţi fi la guvern. 

Să mă autorizaţi să fac oarecare cheltueli indispensabile 
pentru a urni acțiunea în favoarea roastră, cam 4—5 prânzuri 
si 4—5 cadouri a câte 1000 franci fiecare“. 

A doua scrisoare Rosetti o trimite lui Nieolae Ionescu la 


1) Mihail Cogălniceanu fusese ministru de externe inaintea lui N. 
Ionescu, 

2) Ziarul partidului conservator în Bucureşti. 

3) Ministerul conservator dat în judecată. 

4) Pe vremea aceea sumă foarte mare. 


www.dacoromanica.ro 


— 1% — 


17 Septembrie ; din ea se vede căt de grea era situaţia guver- 
nului liberal în străinătate şi ce silinţe trebuia să'şi dea spre 
a o linişti și a-i dobândi încrederea. 
Paris, 17 Septembrie 
Rue St. Honoré 390 


Iubite ministre, 


Ti-am telegrafiat azi, îți scriu şi aceste linii ca expresive. 

Nu cunosc Londra şi, prin urmare, înţelegi câtă perdere 
de timp până să fac cunoştinţă cu bărbații politici ai guver- 
nului și ai opozițiunei. 

Cheltuelile acolo sunt mult mai mari căci trebuie să stau 
la un birt mare și să am un salon, cu cât ma: mult se cere 
aceasta la Londra. Aci am luat apartamentul până la 11 Oc- 
tombrie și plătesc peste tot 700 de franci. Sunt, apoi, silit să iau 
cu mine un secretar care să știe bine și limba enzleză. Am apoi 
aci treburi politice, fac ceva. Te rog, dar, înduplecă pe d. Bră- 
tianu a se repezi el care ar face acolo tot cu mult mai bine decât 
mine. 

In Italia am cunoscuţi dar în Londra absolut nimic. 

Ducele 1) mi-a făcut nu numai o primire din cele mai bune 
dar mi-a vorbit de toate cum mi-ai vorbi dumneata, adică cu 
amicie şi cea mai mare încredere, 

Vor fi presentat, în curând, Mareșalului °). 

In guvern am început lucrările. Indată ce va veni Thiers 
îl voiu vedea şi el mă va ajuta mult, 

Săptămâna viitoare voiu vedea pe ambasadori. 


Al d-tale cu iubire și devotament 
ROSETTI 


— In timpul acesta evenimentele din Balcani se precipità, 
răscoala din Bosnia şi Herțegovina cât și războiul sârbo-turc 
pun în primejdie pacea în Balcani. Intrarea Rusiei în acțiune 
nu mai este o taină pentru nimeni, acum diplomația se stră- 
duește numai ca să locajiizeze conflictul. 

Rusia încunoștiințează formal pe prinţul Carol cum că la 
primăvară armatele rusești vor intra în România spre a trece 
Dunărea. Situaţia era foarte serioasă. In presa străină apăruse 
știrea, dată, cu preciziune, cum că Rusia cere retrocedarea celor 


1) Ducele Decazes, ministru de externe al Frantei, 
2) Maresalul Mac Mahon, presedintele Republicei, 


www.dacoromanica.ro 


— 191 — 


trei judeţe basarabene și ștergerea ultimelor urme ale tratatului 
dela Paris. 

In România, faţă cu această ştire, se pornește un curent, 
susținut de bărbaţi politici serioşi, ca România să stea de par- 
tea Turciei și să se opună cu armele invaziunei rusești. Dar ce 
putea face România cu mica ei oştire de 40.000 oanieni ? 

Pe de altă parte Turcia, cunoscând pericolul, se adresează 
guvernului român întrebându-l care-i va fi atitudinea în caz 
de războiu și dacă este hotărit să stea leal alături de puterea 
suzerană. ` 

Nicolae Ionescu, ministrul de externe, răspunde printr’o 
notă ce a făcut pe vremuri zgomot, în care a întrebuințat o ex- 
presiune căruia nimenea nu i-a putut descoperi înțelesul ; Ni- 
colae Ionescu, — retorul cum îi spunea Maiorescu — scria că 
situația este de o nedefinită practică. In acelaş timp ministrul 
nostru cerea Porţei să îndeplinească datoriile sale de Putere 
suzerană aducând în România o armată de 200.000 oameni cu 
care să poată fi apărat teritoriul român. 

Această notă a fost foarte mult criticată și zeflemisită, dar 
mai ales osândită, fiindcă, dacă Turcia ar fì dat ceea ce i se ce- 
rea, teatrul războiului ar fi fost transportat pe teritoriul Ro- 
mâniei. 

Ion Brătianu a socotit mai cuminte să se înţeleagă direct 
cu Rusia pentru ca trecerea armatelor rusești prin România 
să se facă pe baza unei convențiuni. De aceea a solicitat ca să 
fie primit de către Țarul Rusiei. Acesta l-a și primit la Livadia, 
localitate rămasă multă vreme pomenită din cauza acestei in- 
trevederi. 

S'a discutat la Livadia chestiunea Basarabiei? Asupra a- 
cestui punct a existat controversă. 

Propaganda, prin urmare, se făcea și atunci ca și acum 
cu cheltuială, cu singura deosebire că, ceea ce costa pe la 1816, 
treizeci ori patruzeci mii de lei, astăzi costă zeci de milioane. 

Guvernul liberal avea ţara de partea lui. Incontestabil este 
că la 1876 regimul conservator era foarte nepopular în mase. 

Fie datorită politicei sale, fie datorită propagandei ten- 
dențioase a opoziţiei, adevărul este că guvernul lui Lascar Ca- 
targiu avea împotriva lui cel puțin 9 din 10 a opiniei publice. 

Acapararea puterei de către partizanii dualității Rosetti- 
Brătianu, adică de către partidul roșu, a provocat, fireşte. sfă- 
râmarea acelui mare partid naţional-liberal care se înjghebase 
în opoziție, cu toate elementele ostile regimului conservator. 

Unul câte unul: Manolache Costache Epureanu, Cogâlni- 
ceanu, Gheorghe Vernescu, Nicolae Blaremberg, Pake Proto- 


www.dacoromanica.ro 


— 193 — 


popescu, etc., etc. au părăsit guvernul şi au trecut în opoziţie. 
Partidul roșu a rămas stăpân al situaţiei întrucât dispunea de 
majorităţi parlamentare, şi era singurul partid bine, organizat 
și cu rămificațiuni în toată! ţara. 


IN PREAJMA ANULUI 1877 


Pe când aceste frământări se petreceau în politica dină- 
untru, războiul ruso-turc izbucnește în primăvara anului 1877. 

Deodată cu intrarea armatelor ruseşti în țară orice viaţă 
politică încetează : Este de observat, însă, că la 1877 toate li- 
vertăţile publice rămân neatinse; nici cenzură, nici stare de 
asediu, presa este absolut liberă, iar cât despre întruniri cine 
se gândea pe vremea aceea ca să le convoace? Ţara, nu avea 
de cât două partide și printre ele câteva individualităţi cu foarte 
puțini partizani după ei. Partidul socialist nu exista, ţara nu 
avea nici măcar un partid radical. 

Izbucnirea acestui războiu era așteptat de câţiva ani; în 
cercurile diplomatice nu era o taină cum că Rusia se pregă- 
teşte ca să atace Turcia. Atât activitatea bandelor bulgare cât 
şi războiul turco-sârbo-muntenegrean nu erau alt decât pre- 
ludiul marelui războiu, nu erau alt de cât o prefață a agre- 
siunei rusești. 

Când se vor publica, mai târziu, documentele secrete ale e- 
pocei se va vedea cum că, încă de pe timpul guvernului Catar- 
giu, au urmat tratative cu cercurile guvernamentale din Bucu- 
resti, spre a hotări România să intre în război alături de Ru- 
sia. Dar nu întregul guvern era în secret. Guvernul era împărţit 
în două fracțiuni : de o parte Lascar Catargiu care nu cunoștea, 
în deajuns situaţia, de cealaltă parte generalul Y'lorescu care 
fusese câştigat cauzei. De aceea generalul Florescu făcea pre- 
gătiri neincetate atât spre a mări efectivele armata cât și spre 
a dota armata cu materialul necesar. Bine înţeles că prințul 
Carol, pus în curent de la Berlin, cunoștea situaţia și sprijinea 
lucrarea generalului Florescu. 

Când au venit liberalii la putere şi au început marea an- 
chetă parlamentară împotriva gestiunei guvernului conserva- 
tor, unul din capetele de acuzare a fost și acela că generalui 
Florescu făcuse mari depozite de căciuli dorobănţești cât și 
mari depozite de lopeii scurte pentru arma geniului. In capul 
acestei strasnice campanii stătea inexorabil Dimitrie Sturza, 
— viitorul sef al partidului liberal — care era campionul celor 
mai drastice economii. La intrarea în războiu colonelul Slăni- 
ceanu, ministrul de războiu, s'a pomenit fără căciulile care fu- 


www.dacoromanica.ro 


— 19 — 


seseră vândute la licitaţie, iar la asediul Plevnei lopeţile române 
au făcut un mare serviciu, mai ales că armata rusească nu 
le avea. 

Rușii, la inceput n'au cerut concursul armatei române. Erau 
prea mândri ca să solicite ajutorul micei oștiri române com- 
pusă doar din 40.000 oameni. Tot ceea ce cereau României era 
să le lase libera trecere prin ţară. 

Dată armatele ruseşti ar fi fost victorioase de la început 
cine știe ce sar fi ales de România. Putem judeca după cale 
întâmplate. Bătute la Pievna și amenințate a fi aruncate în 
Dunăre armatele rusești nu mai puteau învinge. Atunci Țarul 
Alexandru al II-lea a făcut apel la ajutorul oștirilor României. 
Ei bine, dacă cu tot acest ajutor eficace și totuşi Rusia ne-a 
luat Basarabia, ne putem închipui ce s'ar fi ales de noi dacă, 
nici n'am fi luat parte la acţiune. y 

Norocul României a stat intotdeauna în înfrângerea Rusiei. 

După războiul Crimeei, România sa putut întări și a putut 
trăi fiindcă Rusia a fost înfrântă. La 1877 România na eşti 
mai mult știrbită numai fiindcă armatele rusești au fost zdro- 
bite la Plevna. In războiul mondial învingerea Rusiei și eșirea 
ei din rândurile aliaţilor au putut lăsa României putinţa de a 
ajunge unde este. Cu o Rusie învingătoare şi, mai ales cu o 
Rusie, căreia aliaţii i-ar fi datorit victoria, nu numai că n'am 
îi avut jumătate Bucovina dar poate, am fi pierdut chiar o 
parte din Moldova. 

Rușii încep campania cu o serie de mici victorii. Coman- 
damentul armatei turcești hotăreşte să nu apere Dunărea. 
Deși Dunărea era privită ca un obstacol militar de întâiul ordin, 
totuși rușii sunt lăsaţi ca să treacă nesupăraţi fără ca, să piardă 
un singur om. 

România nu părea chemată ca să joace nici un rol în 
acest război. Mica ei armată, stătea concentrată în retragere, 
ţara întreagă până aproape de Olt, era pe mâna rușilor; si- 
tuaţia noastră nu era de loc de invidiat. Ceva mai mult, presa 
maghiară ne lua în zeflemea, ne batjocorea oștirea, zicând că 
două regimente de honvezi ar fi singure în stare să arunce în 
Dunăre toată armata română. 

In ţară se ivește opoziţia impotriva politicei ruso-file a gu- 
vernului. Dumitru Brătianu scoate o broșură intitulată :„O da- 
torie de conștiință către tara mea” prin care cerea ca armata 
română să se retragă la munţi şi să nu dea nici un concurs 
ruşilor. Toţi oamenii politici anti-ruși și favorabili politicel en- 
gleze, precum Ion Ghica și Dumitru Sturza, sunt pentru aceiași 
politică. Dar evenimentele hotărâsc poziția României. 


www.dacoromanica.ro 


— 200 — 


Armata rusească fiind bătută cumplit la Plevna de către 
Osman-Pașa, pierde 15.000 oameni într'o zi și este fugărită, 
spre Dunăre. Norocul armatei țariste este că turcii nu aveau 
cavalerie. Dacă turcii ar fi avut cavalerie ar fi fost un de- 
zastru : armata centrală rusească, care era armata principală, 
ar îi fost nimicită. 

In fața acestei catastrofe, Țarul Alexandru adresează prin- 
tului Carol telegrama istorică prin care-i cere să alerge în aju- 
torul cauzei creștinătăţei, ori pe unde ar voi şi în orice con- 
dițiuni, 

Colonelul Gheorghe Manu care comanda una din divizii 
în apropiere de Zimnicea, primind ordinul ca să treacă Du- 
nărea, ordin venit de la cartierul general rusesc, a refuzat să 
se execute, declarând, cu bună dreptate, că fiind ofiţer român 
nu poate primi ordine de cât din partea șetului armatei ro- 
mâne. Colonelul Gheorghe Manu şi-a îndeplinit atunci dato- 
ria de bun român și de ofiter cu demnitate. Insă această 
demnă! și corectă atitudine, nu a împiedicat guvernul român ca 
să-i ridice comanda diviziei, în urma cererei înaltului coman- 
dament rusesc. 

Rușii au debutat cu sila și au sfârșit cu felonia. 

In siârșit armata română trecu Dunărea, opri îuga Ru- 
șilor și alergă la Plevna. 

Pe când Brătianu era la Livadia sau după întoarcerea lui 
în ţară, ziarul „La France” din Paris a anunţat că România 
a încheiat alianță cu Rusia și că C. A. Rosetti — care se afla 
atunci la Paris — a fost rechemat subit în țară. 

C. A. Rosetti fusese trimis la Paris cu o misiune politică, 
importantă pe lângă guvernul francez, de aceea el se grăbi 
ca să desmintă știrile ziarului parizian, mai cu seamă în păr- 
țile unde afirma că România s'a angajat într'o politică ostilă 
Franţei. 

Iată scrisoarea iui C. A. Rosetti: 

„Permiteţi-mi a releva câteva pasagi din articolul dv. de eri. 

Nu ştiu absolut nimic în privinţa tratatului ce ziceţi că 
sar fi încheiat între împăratul Alexandru și Principele Ca- 
rol și necrezând chiar aceasta, las răspunderea asupra acelora 
care v'au dat această noutate. 

Dar ceea, ce ştiu şi afirm sus şi tare este că nu e nimic îti- 
temeiat în ceea, ce ziceți în cel din urmă paragraf în privniţa, 
intențiunilor ţărei mele, a rechemărei mele în București și 
a scopului ce: vă place a da misiunei cu care am fost însăr- 
cinat pe lângă guvernul francez. 

Nu, domnule, România n'a șovăit niciodată în sentimen- 


www.dacoromanica.ro 


tele sale de adânc devotament și respect pentru Franța pe care 
o consideră ca o binefăcătoare şi declară că, în încercarea du- 
reroasă ce străbatem, marea partidă naţională română este 
și va rămâne devotată naţiunei franceze“, 

Nu era, însă, mai puţin adevărat că la Livadia se hotărise 
Convenţiunea care autoriza și reglementa trecerea armatelor 
rusești prin România, 

— Inainte de a merge mai departe cu povestirea evenimen- 
telor care pasionau publicul bucureștean ca şi publicul din 
întreaga ţară, să dau câteva lămuriri asupra expresiunei „par- 
tida naţională“ întrebuințată de C. A. Rosetti în scrisoarea sa. 
Partidul liberal sau partidul roşu nu purta numele de partidul 
naţional-liberal precum îl poartă astăzi; pe vremea aceea era 
numai „Partidul naţional“ sau „Partida naţională“ cum scria 
încă „Românul“ la epoca aceea. 

De altfel „Românul“ cât timp a trăit C. A. Rosetti nu a 
părăsit nici ortografia şi nici formele literare cu totul în con- 
tradicție cu dezvoltarea și progresele limbei scrise. 

— Un ministru care e aprobat d2 toată lumea este minis- 
trul justiţiei Eugeniu Stătescu, 

Stătescu, Verdele Stătescu, cum i s'a spus o viaţă întreagă; 
Stătescu despre care Beizadea Mitică Ghica a zis, în Senat: 
„Dacă în lume ar ti o oca de venin trei litre sunt în Stătescul!“ 
Stătescu, care la această apostrofă, a răspuns beizadelei: „Sun- 
teţi prea plin de persoana dumneavoastră“, în fine Eugeniu Stă- 
tescu a trimis o lungă circulară procurorilor generali cărora, 
intre altele, le-a indicat să respecte libertatea presei şi să nu 
mai aresteze preventiv pe nici un ziarist. 

Iată pasajul privitor la libertatea presei : 

„Aşa dar, domnule procuror general, nu numai că se va 
părăsi cu totul sistemul arbitrar admis până eri, de a se în- 
chide preventiv ziariștii, sistem care nu sa putut introduce 
decât printr'o abuzivă interpretare a legei, dar încă veți bine- 
voi a interzice formal orice urmărire directă din partea par- 
chetului contra ziarelor pentru delicte comise contra guvernu- 
lui sau a reprezentanţilor săi“. 

Această circulară a făcut mult zgomot şi în străinătate 
unde România era dată drept exemplu ca una din tările cele 
mai liberale din lume. 

Ziarul „La France“, între altele, a scris: 

„Până acum am avut obiceiul de a ne duce să căutăm 
termeni de comparaţiune, exemple si lecţiuni de bună politică 
în Anglia sau în America, 

Astăzi iată un mic popor născut de eri și poate în ajunul 


www.dacoromanica.ro 


— 202 — 


unui războiu spăimântător, care vine la rândul său. să ne arate 
cum guvernează şi să umilească patriotismul nostru. In momen- 
tul când îsi mobilizează armata, România proclamă ce? Starea 
de asediu? Nu! Ea prociamă libertatea absolută a presei!“ 

In luna lui Decembrie 1876 parlamentul a votat apoi şi o 
lege care desfiinţa arestarea preventivă în materia delictelor 
de presă. 

— Dimitrie Sturza își dă demisia din minister din cauză 
cá nu împărtăşea politica antiturcă a lui Brătianu, 

— La sfârşitul lui Decembrie moare Gheorghe Costaloru, 
fost ministru de externe şi de justiţie, fost agent dipionatic în 
străinătate, unul din cei mai însemnati jurisconsulţi, profesor 
de drept civil la facultatea de drept din București. 

Am fost elevul lui Costaforu în anul întâiu de drept, și 
am încă în memorie unele din prelegerile lui. Era un profesor 
eminent și un mare partizan al drepturilor evreilor. Unii spu- 
neau că are în ascendenţa lui origine semită. 

Locuia în strada Scaune în casa care a trecut apoi în pro- 
prietatea lui Nicolae Filipescu. Am asistat la ceremonia fune- 
bră și la înmormântare. Acasă cuvântarea funebră a rostit-o 
Vasile Boerescu. Până la carul funebru l-am dus pe umeri pa- 
tru studenţi de-ai iui. Eu eram unul din cei patru. 

Gheorghe Costaforu a murit de uremie. 

— Știrile de peste Dunăre sunt rele pentru insurgenții bos- 
niaci si pentru Sârbi. Deși Ruși au trimis Sârbilor mult mate- 
rial de războiu, mulţi voluntari și ofiţeri, aceștia sunt învinși 
In ultima luptă dela porţile Belgradului, Sârbii au suferit o grea 
înfrângere iar voluntarii ruşi, cari s'au bătut cu mult curagiu, 
au căzut în proporție de 80 la sută. 

La București lumea politică este îngryorată fiindcă acum 
nu mai rămâne îndoială că Rusia, spre a nu-și pierde prestigiul 
față de lumea slavă, va trebui să intre în luptă 

La Budapesta însă, Ungurii jubilează. Studenţii universitari 
deschid o subscripţie spre a oferi o sabie de onoare lui Abdul- 
Kerim-Pașa, comandantul suprem al armatelor turcești. 

O delegaţie a studenţilor pleacă la Constantinopol: ca să 
aucă sabia, dar ìn portul Triest suferă o manitestație ostilă 
ain partea italienilor, sârbilor şi grecilor. O mare mulţime a- 
saltează vaporul şi bombardează pe unguri cu mere şi ouă 
stricate. 

— Dar o mare agitaţie cuprinde cercurile politice din cauza 
evenimentelor politice din Turcia 

In 'Turcia se produce o revoluţie. Membrii societăţii „Juna 


www.dacoromanica.ro 


— 203 — 


Turcie“ răstoarnă guvernul și aduc la putere pe Midhat-Pașa 
cate vine cu reforme constituționale. 

Midhat-Pașa, mare vizir, aduce o constituţie nouă care tem- 
perează absolutismul, dar, în acelaş timp, la articolele 1 şi 7, 
aduce o gravă atingere suveranităţei României. Prin aceste 
articole România ca şi Egiptul şi Serbia, sunt considerate drept 
provincii turcești. 

Guvernul întreprinde o puternică campanie de împotrivire 
față de pretenţiunile Turciei şi de stăruințe pe lângă cabine- 
tele europene ale Puterilor garante. 

Chestiunea e serioasă și arzătoare. Camera şi Senatul țin 
două ședințe secrete în care guvernul comunică stadiul ches- 
tiunei și întreaga situaţie politică. Apoi la Cameră, la 22 De- 
cembrie, se ține ședința publică în care se discută o Moţiune 
prin care guvernul este invitat să protesteze împotriva nouei 
Constituţii turcești în ceea ce privește drepturile României. 

Nicolae Blaremberg, Mannlaki Costaki şi Petre Grădişteanu 
combat Moţiunea pentru chestiuni de formă sau de tactică însă, 
în realitate, fiindcă aceștia erau acum în opoziţie. Ion Brătianu, 
șeful guvernului, roagă, însă, Camera ca să voteze Moţiunea cu 
unanimitate. Interesul României este ca parlamentul să fie u- 
unanim în această, chestiune. In sfărșit Moţiunea e votată cu 79 
voturi albe și 7 abţineri. 

Dar agitația este și atară. Guvernul, prin agenţii său, pro- 
voacă agitația studenţilor universitari. Imi amintesc că ne-am 
adunat în număr foarte mare în una din sălile Universităţei. 
Discuţia a fost foarte agitată. Ion Bibicescu, student la facul- 
tatea de litere și redactor la „Românul“, rostește o cuvântare 
înflăcărată în mijlocul zgomotului mare. Cum mulți dintre stu- 
denți erau conservatori sau adversari ai roșilor, Bibicescu nu 
era agreat fiind bănuit că este agent guvernamental. In sfârşit, 
acoperită de un zgomot ce asurzea şi în agitația febrilă, se vo- 
tează, o moţiune de protestare impotriva lui Midhat-Pașa şi, în 
acelaș timp, studenţimea cerea guvernului instructori militari 
spre a se pregăti pentru apărarea ţării. 

Așa, se termină anul 1876. 


ANUL 1877 


La începutul anului 1877 presa străină începe iarăși să 
scrie în contra persecuțiilor îndurate de evrei în România. 
Fiindcă Alianţa israelită știa că un mare războiu va izbucni 
în Europa și o Conferinţă pentru pace se va întruni, de aceea 
pregătea terenul din vreme făcând să răsune lumea cu „bar- 


www.dacoromanica.ro 


— 204 — 


mănia, deslănțuită împotriva României va deslănţui dușmănia 
bariile, torturile şi celelalte sălbăticii“ suferite de evreii din Ro- 
mâna, ma R 

` Dar evrei însăși, — cei de bună credință şi inteligenți -- 
protestează împotriva manoperilor Alianţei, înțelegând că duș- 
Românilor contra evreilor. 

Pe ziua de 1 Ianuatie ziarele publică următoarele protes- 

tări ale evreilor, 


Intâia : 
D-lui Redactor al „Românului“, 


„Convinşi că următoarele rânduri vor avea distinsa feri- 
cire să capete aprobarea d-voastră, vă rugăm să binevoiţi a le 
da adăpost în stimabilul dv. ziar. 

Societatea „Românizarea'“, compusă din tinerimea israelită 
română ale cărei tendinţe sunt: propagarea sentimentelor de 
patriotism, de limbă și moravuri românești, declară că respinge 
cu indignare orice solidaritate cu ziarele care au răspândit in- 
îurii și invective contra României, 

Societatea ,„Românizarea'“ protestă cu energie contra ori- 
cărei bănueli de complicitate atât cu autorii cât şi propaga- 
torii acelor insulte, menite să discrediteze demnitatea Statului 
român, în momentul când evenimente supreme par a-i im- 
pune lupta pentru existenta națională. 

Fidelă numelui. principiilor şi credințelor sale, societatea 
„Românizarea'' va dezminţi prin fapte, când patria o va cere, 
bănuelile care au pus la îndoială simţimintele şi deyotamentul 
patriotic al israeliților români. 

Delegații societăţii „Românizarea': Joseph Stern, I. Mar- 
gulies Arnimin Iasiovici“. 


A dtua: 
D-lui redactor al ziarului „Unirea Democratică“. 


„In urma necalificatelor calomnii aduse asupra României 
şi tuturor Românilor, în general, de către ziarele străine rău- 
voitoare acestei ţări, subsemnaţii. în numele tuturor coreligio- 
narilor noștri din Româfia care suntem foarte indignați de ne- 
adevăruirle inventate de nu știm cine, cum că am fi maltrataţi 
de Români în căminurile noastre, mai rău decât au fost Sârbii 
şi Bulgarii de Badşibuzuci — şi pentru a se convinge lumea în- 
treagă de ce credinţă trebue să pună în calomniile ce umplu 
coioanele acelor ziare străine — declarăm, ceea ce nu poate 


www.dacoromanica.ro 


— 205 — 


nega nimeni, că trăim în Romania în cea mai bună armonie cu 
Românii, fără a ni se cauza nici cel mai mic rău, după cum in- 
sinuiază acele ziare străine prin exorbitantele și intenţionatele 
lor învenţiuni. 

Rugăm, prin urmare, pe zisele ziare a nu mai produce aşa 
neadevăruri care scandalizează lumea, pentru că sunt vădite 
calomnii date la lumină de niște oameni, cari, pe lângă reaua 
lor voinţă, nu au cel puţin, nici cea mai mică ideie despre 
ce este România, și ce sunt Românii, 

Vă, rugăm, deci, d-le redactor, a da ospitalitate acestei de- 
claraţii, în ziarul d-voastră la care, din graba ce am pus pen- 
tru a ei publicare, nu am putut aduna mai multe semnături, 
dar la care promitem a adăoga în curând semnăturile mai tu- 
turor coreligionarilor noștri din România și a primi cu mulţu- 
miri anticipate, etc. 


Avram Leibu, Isac Aron, Lazăr Iosif, Ițic Marcovici, etc, în 
total 27 evrei fruntași“. 


Acum iată Nota pe care ministrul de externe N. Ionescu 
a trimis-o reprezentanțului României la Constantinopole, în 
urma votului Camerei: 


Bucureşti, 3 Ianuarie 1877. 


„Am primit telegrama d-voastră dela 20 Decembrie (J Ia- 
nuarie) prin care-mi comunicaţi declarațiunile date de Es. Sa 
Safvet Pașa, asupra înrițelesului și scopului art. 7 din charta Con- 
stituțională otomană. 

Aceste declaraţiuni au produs o impresiune penibilă asu- 
pra guvernului A. S5. Principelui Carol. 

Capitulaţiunile principilor români cu Sultanii otomani au 
stabilit între Sublima Poartă și Principate raporturi bine defi- 
nite, care wau alterat întru nimic poziţiunea lor de Stat su- 
veran. Existenţa legală a acestor raporturi a fost consacrată 
prin tratatul şi convenţiunea dela Paris. 

Aceste capitulațiuni fac astăzi parte din dreptul public eu- 
ropean. 

Şi tocmai în virtutea acestor drepturi, a îndeplinit Kkomâ- 
nia în timp de 20 ani diferite acte politice și de suveranitate 
naţională recunoscute de puterile garante și chiar de Sublima, 
Poartă. 

Orice transformare ar face guvernul otoman în regimul 
său interior prin charta-i Constituţională, aceasta nu poate 


www.dacoromanica.ro 


— 206 — 


absorbi individualitatea, noastră politică. asigurată prin capitu- 
laţiunile noastre şi prin tratatele europene. 

Charta acordată de M. S. Sultanul supușilor săi nu poate, 
dar, s'atingă întru nimic relaţiunile stabililte prin aceste acte 
internaționale. 

Afirmarea Excelenței Sale Safvet Paşa că România e una 
din provinciile privilegiate ale Imperiului, e dar, de natură a da 
cea mai gravă atingere drepturilor noastre seculare. 

Țara, noastră a format totdeauna un Stat deosebit. de pro- 
vinciile şi posesiunile Turciei și Suveranul nostru nu poate fi 
comparat cu un Cap de provincie otoman. 

Guvernul A. S. Principelui Carol îndeplineşte o datorie 
din cele mai imperioase declarând nule și neavenite cispozi- 
ţiunile Chartei otomane întru tot ce privește pe România și 
protestăm în modul cel mai formal în contra violărei dreptu- 
rilor noastre garantate de tratate. 

Răspunderea şi consecinţele unei violări atât de flagrante 
cad cu totul asupra guvernului otoman care a rupt legăturile 
pe care Românii au știut să le respecte totdeauna. 

Guvernul A. S. Principelui Carol, tare de dreptul său și 
încrezător în simţimântele de dreptate ale Furopei, speră că 
Puterile garante vor aviza a face să se respecte drepturile 
nâțiunei române. 

Vă autorizez a lăsa copie de pe această protestare atât in 
mâinile Ex. Sale Safvet Pașa cât și reprezentanţilor puterilor 
garante. 

Ministru, N. Ionesct 


Aceasta era prefața proclamărei independenţei Românie! 
care a fost făcută peste puţine luni. 

Ziarul Messager de Vienne publică în timpul acesta că, 
Poarta a cedat protestărei României, si adaugă : „Aceasta nu 
e cu totul independenţa absolută a României, dar e preludiul 
ei. Răbdare. Totul vine la timpul său“. 

— Un incident la Teatrul Cel Mare (Teatrul Naţional). 

Teatrul era acum iarăsi închiriat lui M. Pascaly, însă Co- 
mitetul îsi rezervase 2 seri pe săptămână pentru a închiria, sala 
şi altor artiști. In una din seri o închiriase lui Matei Miilo, care 
pusesc pe afiș, între alte piese, și o satiră politică intitulată: 
„Haine vechi sau edrente politice“, 

Seara, Comitetul interzice lui Millo să joace satira sub cu- 
vânt că este indecentă şi slujeste drept pugilat politic. 

Dar sala gemea de public, fiindcă tocmai: această bucată 
stârnise marea curiozitate a amatorilor, 


www.dacoromanica.ro 


— 207 — 


După jucarea celorlalte bucăţi tocmai când publicul era 
mai nerăbâător, Millo apare pe scenă și anunţă că i sa inter- 
zis jucarea „zdrenţelor”. 

In sală izbucnește un mare huet! Publicul aplaudă, flueră, 
strigă și cere ca satira să fie spusă. Dar de odată sala rămane 
în întuneric, căci direcţia pusese să se stingă policanădrul cel 
mare. Un zgomot asurzitor izbucnește. Millo apare pe scenă 
între 2 lumânări aprinse și spune că este sechestrat de pom- 
pieri. Publicul strigă, unii sar din sală pe scenă, însfârşit, ma- 
rele Millo este silit sâ-și spună satira în fața unei săli oarbe, 
numai cu două lumânări aprinse. 

A doua zi la Cameră mare iierbere. 

Deputatul Grigore Vulvurescu interpelează guvernul. La n- 
terpelare se asociază Pantazi Ghica, Colonelul D. Leca, N. 
Dimancea, Lascăr Costin, etc. Toţi spun că s'a violat Constituţia 
și cer destituirea membrilor din Comitet. 

Petre Grădișteanu, care făcea parte din Comitet, ia apåra- 
rea Comitetului, apoi intervine ministrul Cultelor G. Chițu si 
chiar primul ministru Ioan Brătianu. 

Camera a votat în urmă următoarea moţiune, după ce 
amândoi miniștrii au declarat că vor da satisfacţie Camerei: 

„Camera, în urma explicărilor date de ministru și având 
deplină, încredere că se va da deplină satisfacție libertăților 
publice și constituționale lovite, trece la ordinea zilei“, 

— Dumitru Sturza s'a retras din guvernul Brătianu de 
oarece era cu totul protivnic politicei ostile Turciei. El nu a- 
probase protestul împotriva Constituţiei lui Midhat Pașa, el, 
— care vedea venind războiul ruso-turc — era protivnic alian- 
teil României cu Rusia. De aceea, pe toate căile lupta, ca să 
pună România în neputintă de a participa la acest războiu. 

Finanţele României erau în rea stare, iar Sturza propo- 
vădua economiile la extrem. Asupra accstui subiect adresă 
guvernului o interpelare în Senat ; cu acest prilej face o lungă 
expunere a situaţiei financiare a ţărei iar pentru vindecare 
a propus vânzarea moșiilor Statului pentru plata datoriei pu- 
blice, restabilirea licențelor băuturilor spirtoase, urcarea impu- 
zitului-fonciar și scăderea bugetului armatei la 8 milioane. Mai 
ales această din urmă propunere însemna desființarea armatei, 
și neputinţa României de a lua parte la războiul ce se anunţa, 

— Ziarele anunță că Americanul Remington a inventat o 
mașină de scris. Deci la 1876 s'a inventat întâia mașină de scris. 

--- In minister şi în parlament sunt fricţiuni ; mai ales în- 
potriva lui Gheorghe Vernescu sunt numeroase nemulțumiri; 
asa fiind pe la sfârșitul lui Ianuarie, o remaniere a ministerului 


www.dacoromanica.ro 


— 208 — 


se face. Vernescu și Eugen Stătescu ies din guvern, iar în lo- 
cul lor intră: Dimitrie Sturza la finanţe, Ion Brătianu la lu- 
crări publice şi Ion Câmpineanu la justiție. 

— Moare Costake Caragiale unul dintre întemeietori tea- 
trului naţional. După propunerea ministrului de instrucţie Ca- 
mera votează 2000 lei pentru cheltuelile de înmormântare. 

— Bugetul pe anul 1877 este votat. Pe 1876 cheltuelile au 
fost de 95.555.097 lei iar veniturile de 80.625.336 lei. Bugetul 
s'a încheiat cu un însemnat deficit pentru epoca aceea. Defici- 
tul real al exercitiului a fost de peste 34 milioane lei, 

— Camera votează un ajutor viager lui Cesar Bolliac pro- 
prietarul și directorul Trompetei Carpaților. De şi conservator, 
dar fiind un foarte bun român, și urul din marii ziarişti ai Ro- 
mâniei, Camera, liberală nu pregetă să-i acorde acest omagiu. 

y- In luna Martie Comitetul de acuzare al foștilor miniş- 
trii conservatori îşi depune raportul. Comitetul menţine sub 
acuzare pe Lascăr Catargiu, Al, Lahovary, general Florescu, 
Titu Maiorescu și Petre Mavrogheni, retrage acuzarea cu pri- 
vire la P. Carp și N. Creţulescu. 

Lasă la aprecierea adunărei în privinţa lui Georze Can- 
tacuzino, B. Boerescu și Teodor Rosetti. 

Camera scoate pe Carp, Creţulescu, Cantacuzino și Rosetti 
de sub acuzație, dar menţine pe Boerescu, 

— Războiul ruso-turc se apropie şi tot mai mult prinde 
credinţa că Rusia, cere restituirea, celorlalte judeţe basarabe- 
ne, Dar guvernul rus, spre a înșela opinia publică mondială și, 
mai ales pe România, trimite prin agentia telegrafică rusă, ur- 
mătoarea notiță ziarelor din străinătate : 

„Ziarele oficioase declară lipsite de orice temei informa- 
țiunile publicate de Petersburger Herald după care ar fi fost 
cestiune de abrogarea tratatului dela Paris și de înapoierea unei 
părți a Basarabiei, Rusiei. 

Se declară întrun mod formal că aceste zgonote au fost 
pase în circulaţie cu un gând rău voitor pentru guvernul rus”, 

— In Cameră Nicolae Fleva face propunere ca patru din- 
tır miniștrii conservatori daţi judecăţei; Lascăr Catargi, Ge- 
neral Florescu, Al. Lahovari și Petre Mavrogheni să fie ares- 
taţi din cauza crimelor săvârșite. Dar propunerea o combate 
Ion Brătianu, şeful guvernului. Camera respinge cererea cu 
54 contra, 14 voturi. 

-— Suntem la începutul lunei Aprilie iar războiul între 
Rusia și 'Turcia este considerat ca și început, numai formali- 
tatea lipsește încă. 

Colonelul Slăniceanu, ministrul de război, demisionează, din 


www.dacoromanica.ro 


— 209 


guvern spre a trece în capul Statului major, iar Generalul Cer- 
nat îi ia locul în guvern, 

Principele Carol convoacă la Palat un mare Consiliu com- 
pus din membri guvernului, toți fostii preşedinţi ai Consiliu- 
lui și alți oameni de Stat fruntași. In acelas timp Nicolae Io- 
nescu ese din guvern și în locul său la departamentul aface- 
rilor străine vine Mihail Cogălniceanu. 

— In urme hărţuelilor la care era supus guvernul la Senat, 
în Senatul ales sub Yascăr Catargiu, dar care l'a rasturnat, 
acest corp e dizolvat iar alegerile sunt fixate pentru A Aprilie. 
La Bucureşti liberalii susțin la colegiul I pe Constantin Bo- 
sianu iar la colegiul al 2-lea pe Doctorul Severin. Dar la cole- 
giul I este ales cu mare majoritate Beizadea Mitică susținut 
pe sub mână chiar de liberali. Bosianu, de și ilustru juris- 
consult, era acum bătrân și nu mai prezenta nici un interes 
partidelor. Afară de asta Bosianu era un independent pe care 
nici un partid nu avea interes să-l susţină cu staruinţă. 

Alegerile dau oc mare majoritate guvernului, umire frun- 
taşi opoziţiei surd. aleşi: D. Ghica, Lascăr Catargiu, Vasile Boe- 
rescu, Manolache Costache, Petre Carp. Generalul Florescu, a- 
juns la paritate de voturi cu Ioan Brătianu la colegiul I de 
Vlașca, este bătut ru un vot la balotaj. 

Corpurile legiuitoare sunt convocate în sesiune extraor- 
dinară. In ţară însufleţirea este mare, un vânt patriotic suflă 
asupra tărei. 

Cei mai fruntași medici din Bucuresti îsi oferă serviciile 

gratuit în următorii termen ; 


Domnule prim-ministru, 


„Subsemnaţii d-ri în medicină văzând că înaltul guvern, 
în prevederea războiului, este silit a face concentrări, a chemat 
rezervele și milițiile; 

Știind că nimic nu ridică moralul soldatului decat o bună, 
îngrijire, pentru care înaltul guvern îsi dă toate silințele: 

Cunoscând, încă, greaua poziţie în care se află finanțele 
tărei, nevoind a rămâne spectatori sacrificilor ce trebuie să 
facă fiecare cetăţean; 

Cu respect vă facem cunoscut că ne punem chiar de astăzi 
gratis la dispoziția d-lui ministru de rezbel pentru a face ser- 
viciu în spitalele militare din Capitală, precum și a tutulor 
corpurilor ce ar rămâne în București. Cu acest mijloc, cre- 
dem, că sar putea umple golurile ce se simt în personalul 
medical. 


14 


www.dacoromanica.ro 


— 210 — 


Doctori: Marcovici, Kalenderu, Felix, Fialla, Sergiu, Măl- 
dărescu, Romniceanu, Drăghiescu, Teodorescu Florea Bălanu, 
Danielopolu, Cherenbach, M. Petrini din Galaţi”. 


Aceștia erau cei dintâi medici din București. 

Suflarea de înviorare trece peste tor. 

Studenţii universitari, cari ceruseră instructori militari, 
sunt convocați, încă din luna Ianuarie, în marea curte din do- 
sul prefecturii poliției și puși sub autoritatea maiorului Comă- 
neanu. 

in zăpadă până la genunchi făcea exercițiile comandate. 
Văd încă capul flancului drept silueta înaltă a doctorului 
C. Istrati, pe atunci doctorand în medicină, a d-rului Aposto- 
leanu, doctorant de asemenea şi atâţia alți. Mai târziu, am ur- 
mat, exerciţiile în grădina Cișmigiului. 

—- Știrile din Rusia spun că Țarul Alexandru II, vine la 
Chişinău și la Odesa ca să inspecteze trupele concentrate 
pentru pornire. In acelaş timp la București este mare iier- 
bere fiindcă știrile din afară spun că, deoarece neutralitatea 
României nu e garantată prin nici un tratat, trupele turcești 
vor ocupa punctele strategice de pe malul stang al Dunării de 
îndată ce ruși vor intra în Moldova. 

In ziua de 12 Aprilie, consiliul de miniștri adresează popo- 
rului următorul manifest : 

„In dimineaţa, de 11 Aprilie guvernui a primit dela marele 
vizir al Imperiului otoman invitaţiunea ca să se înțeleagă cu 
comandanti armatelor turcești dela Dunăre, Excelenţa sa 
Abdul-Kerim Pașa, spre a apăra teritoriul român de invaziunea, 
armatelor imperiale ruse care se arată a fi iminentă. 

In cursul aceleași zile și în dimineaţa de astăzi prefecţii 
limitrofi cu Basarabia 1usească, au încunostiințav pe guvern 
că armata imperială rusă a început ași opera intrarea în Ro- 
mâria trei puncte, anume:  Bestimac, judeţul Cahul, faţă 
cu orasul Leova pe Prut, unde a si ajuns avantgarda ; Tabac, 
oraşul Bolgrad și Ungheni, capul liniei ferate Iași-Ungheni, 
intrând deja avantgarda în orașul Iași. 

In faţa acestor fapte întâmplate înainte de a fi Camerile 
legiuitoare întrunite, guvernul n'a putut şi nu poate face alt- 
ceva decât a se ţine de linia de purtare trasă de corpurile le- 
giuitoare în ultima, lor sesiune: menţinerea drepturilor Ro- 
mâniei și neutralitatea. Până la întrunirea parlamentului, 
care se face poimâine 14 Aprilie când țara va fi pusă în pozi- 
tiune să'și spună hotăritorul ei cuvânt, guvernul, nevoind să 


www.dacoromanica.ro 


ia asupră-şi de a prejudeca această hotărire, a luat următoarele 
măsuri în interesul ordinei publice: 

1) Spre a evita orice conflict care ar putea angaja naţiu- 
nea înainte ca vocea ei să se rostească prin legiuitele sale 
organe, trupele române staționate la fruntarie au primit or- 
din a se retrage înăuntrul ţărei ca astfel să se evite din parte-i 
orice conflict care ar putea să atrasă rezbelul înăuntrul ţărei. 

2) Prefecţii judeţelor limitrofe sunt ordonaţi în faţa cere- 
rilor formulate de comandanții trupelor intrate şi care ar mai 
intra, să nu intervină ca agenţi ai puterei centrale ci ei vor 
avea a se mărgini ca simpli funcţionari polițienești şi prin 
mijlociri oficioase să ferească  populaţiunile de eventuale 
neajunsuri și conflicte lăsând ca autorităţile municipale, în 
fața comandanților de trupe, să reprezinte comunele ocupate. 

3) Populaţiunile dealungul Dunării au fost deşteptate de 
ași retrase familiile și averea în comune mai depărtate de 
Dunăre. 


Ori ce fapte noui se vor produce vor fi de indată aduse la 
cunoștința publică. 


I. C. Brătianu, M. Cogălniceanu, I. Docan, G. Chitu, I. Câm- 
pineanu, General Cernat. 


Vrea să zică la 11 Aprilie 1617 rușii au pus piciorul pe te- 
ritoriul României. La 14 Aprilie se întruneşte parlamentu! în 
sesiune extraordinară. 

In acelaș timp un potop de știri senzaţionale, dar toate 
false se abat asupra Bucureștilor. Guvernul nu institue cen- 
zura și nu o va institui de și avem și o armată streină în iară. 

Pe de altă parte se simte că guvernul român caută un 
simplu pretext spre a putea rupe cu Turcia, de aceea ziarele 
oficioase anunţă zilnic că trupele turcești au violat în mai 
multe puncte teritoriul României. In Rusia, însă, e cenzură 
strașnică, iar telegraful anunţă că ziarul „Golos” a fost suspen- 
dat pe 2 luni. 

— Guvernul depune în parlament  următcarea Conven- 
ţiune încheiată intre guvernul rus și guvernul român spre a 
reglementa trecerea armatelor rusești prin România. 


CONVENȚIUNE 


ART. 1. — Guvernul Alteţei sale Domnul României Carol 
I asigură armatei ruse, care va fi chemată a merge în Turcia. 
liberă trecerea prin teritoriul României și tratamentul rezervat 
armatelor amice. 


www.dacoromanica.ro 


— 212 — 


Toate cheltuelile care ar putea fi ocazionate de trebuinţele 
armatei ruse, de transportul său, precum şi pentru satisfa- 
cerea tuturor trebuinţelor sale, cad, naturalmente, în sarcina 
guvernului imperial. 


ART. II. — Pentru ca nici un inconvenient sau pericol să, 
nu rezulte pentru România din faptul trecerei trupelor ruse 
pe teritoriul său, guvernul Maiestăţei sale Imperatorul tuturor 
Rușilor, se obligă a menţine și a face a se respecta drepturile 
politice ale Statului român astfel cum rezultă din legile inte- 
rioare şi tratatele existente precum și a menţine şi a apăra n- 
tegritatea actuală a României. 


ART. III. — Toate detaliurile relative la trecerea trupelor 
ruse, la relaţiunile lor cu autoritățile locale, precum şi toate 
învoelile care ar trebui să fie luate pentru acest sfârșit, vor fi 
consemnate într'o convenţiune specială, care va fi încheiată, 
de delegaţii ambelor guverne, și ratificată, în acelaş timp, ca 
și cea de față și va intra în lucrare deodată. 


ART. IV. — Guvernul Alteţei Sale Domnului României 
se obligă a obţine pentru conventiunea de față precum și pen- 
tru cea menţionată la Art. precedent, ratificarea cerută de 
legile române și a face imediat executorii stipulațiunile coprinse 
într'însa. 

Făcut în București la 4 Aprilie anul 1877. 


Baron DIMITRI STUART 
Agent diplomatic şi Consul General al Rusiei în Romenia 


M. COGALNICEANU 
Ministrul afacerilor streine în România 


Precum se vede, această Convenţiune fusese semnată cu o 
săptămâna mai înainte de intrarea armatelor rusești în Româ- 
nia. Negocierile, firește, urmau mai de mult. Şi totuşi guver- 
nul a invocat, pentru ca să motiveze ruperea relaţiunilor cu 
Turţia, oarecare violare de bastimente particulare în portul 
Bepfehet, fapt petrecut în urma încheierei acestei Convenţiuni. 

De fapt Romània era aliata Rusiei încă din 1876, după 
vizita lui Ion Brătianu la Livadia. 

In ziua de 11 Aprilie în clipa în care armatele ruse au 
pus piciorul pe teritoriu României, Marele Duce Nicolae, Co- 
mandantul suprem al armatelor ruse, a acresat următoarea 
proclamațiune către România. 


www.dacoromanica.ro 


— 213 — 


Locuitori adi României, 


Prin porunca Maiestăţei Sale Impăratul a toată Rusia, ar- 
inoata, sa ce, sub a mea comandă, e însărcinată a combate în 
contra, Turciei, intră astăzi în ţara voastră, care nu pentru în- 
taiași dată întâmpină cu bucurie oștile rusești. 

Vestindu-vă aceasta declar că venim la voi ca vechi prie- 
teni și voitori de bine; nădăjduesc a găsi la voi aceiași sufle- 
tească primire care 2u arătat străbunii noştrii ostirilor noastre 
în trecutele rezbele ce le-am avut cu Turcii. Din partea mea, 
conformându-mă poruncilor împărăteştei sale măriri, prea înal- 
tul meu frate, socot de a mea datorie a face cunoscut vouă, 
Românilor, că trecerea oștirilor noastre prin ţara aceasta, unde 
vor sta numai vremelnicește, nu trebuie nici de cum să vă 
turbure, guvernul vostru fiind considerat de noi ca un suvern 
amic. 

vă invit dar, prin aceasta, a urma în pace îndeletnicirile 
voastre și a ușura armatei chipul de a satisface nevoile și tre- 
buințele sale; tot deodată am luat toate măsurile pentru ca or 
ce sar da armatei să fie plătit fără întârziere și integral de 
către Casieria militară. 

Vă este cunoscut că armata maiestăţei sale se vestește prin 
puternica sa disciplină, sunt încredintat că ea îşi va păzi cins- 
tea în mijlocul vostru, oştirile noastre nu vă vor turbura liniș- 
tea și vor respecta, legile, persoanele şi averile pacinicilor cetă- 
teni. 

Románi, strămoşii noştri şi-au vărsat sângele pentru liber- 
tatea voastră, mă socot în drept a vă cere concursul pentru 
armata care trece prin țara aceasta, spre a da mâna de aiutor 
chinuiților creştini de peste Dunăre, a căror nenorocire a atras, 
nu numai compătimirea Rusiei, ci chiar a Europei întregi. 


NICOLAE 


— In Senat Convenţiunea încheiată cu Rusia pentru tre- 
cerea, armatelor ruse este combătută de P. P. Carp. Manolaki 
Costaki, B. Boerescu și Dimitrie Sturza; o susțin Prinţul Di- 
mitrie Ghica care e raportorul, I. Brătianu și Cogălniceanu. 

Conventiunea e votată cu 41 voturi contra 10. 

La Cameră raportor este Gheorghe Mârzescu. Convenţiunea 
e combătută de Nicolae Blaremberg și Gheorghe Danieleanu 
(Danielopolu) și o susțin Missail, Cogălniceanu şi Ion Brâtia- 
nu. Convenţiunea e votată cu 79 bile albe contra 25. 

In urma acestui vot, Nicolae Blaremberg îsi dă demisiunea 


www.dacoromanica.ro 


— 214 — 


din Cameră întrebninţând expresii injurioase pentru Adunare. 
Demisia e primită cu 63 voturi contra 31. 

— Bucureștiul este în ferbere. Se fac rechiziţiuni de cai 
pe picior mare, se rschiziționează alimente, în mai toate casele 
femeile fac scamă și o predă Crucii Roşii. 

Ziarele anută că Turcii trecând cu vasele pe Dunăre trag 
asupra soldaţilor români ; în urma acestor provocaţiuni guver- 
nul dă ordin soldaţilor de pe linia Dunărei ca să răspundă cu 
gloante. 

La 26 Aprilie ziarele anunţă cu litere groase că Turcii 
bombardează din Vidin Calafatul. Ghiulele cad în Dunăre. Tu- 
nurile românești au început a răspunde. 

Ediţiile ziarelor sunt smulse de trecători, stradele sunt 
pline de public, emoția, este fără putinţă de a fi descrisă. 

La 26 Aprilie cele dintâi trupe rusești ajung în gara Târ- 
goviștei (azi gara de Ncrd) și încep să se îndrepte în grabă că- 
tre Giurgiu. 

Regele Carol ia comanda cfectivă a armatei române cu 
următorul Comandament : 

Șeful Statului major Colonel Slăniceanu George, 

Dr. Carol Davila inspector general sanitar. 

Comandantul Corpului I de armată general Lupu George. 

Divizia I, comandant colonel Cerkerz Cristodor. 

Divizia II-a comandant colonel Logadi Ion. 

Comandantul corpului II de armată general de brigadă Ra- 
dovici Alexandru. 

Divizia III-a comandant colonel Anghelescu George. 

Divizia IV-a comandant general de brigadă Manu George. 

—: Se telegrafiază din Olteniţa că Turcii 2u început bom- 
bardarea orașului. Tunurile românești au râspuns şi lupta de 
artilerie a durat până la 7 ore seara. Bine înțeles că la Bucu- 
vești faptul capătă cu totul alte proporții, se vorbește de o de- 
barcare turcească, de omoruri, de jafuri și incendieri operate 
de bandele de Cerkezi şi baș-buzuci. 

Domnitorul, însoţit de comandantul Corpului 2 de armată 
general Radovici, pleacă la Olteniţa spre a vizita orașul bom- 
bardat de Turci și trupele române cantonate în apropisre. Dom- 
nitorul felicită cu deosebire pe oamenii bateriei de artilerie care 
s'a distins în lupta contra Turtucaiei. 

In București însufleţirea crește și opinia publică cere, cu 
glas tare, ca România să declare războiu Turciei. 

— La 29 Aprilie o mare zi istorică. 

Anastase Stolojan. deputat liberal din Craiova, interpelează 
guvernul asupra provocărilor repetate ale Turcilor şi întreabă 


www.dacoromanica.ro 


— 215 


ce măsuri va lua România spre a-si apăra libertatea și terito- 
riul. Bine înţeles interpelarea era făcută din iniţiative guver- 
nului. 

La Cameră — în vechiul local din dealul Mitropoliei — lu- 
mea umplea până la ultimul loc. După o discuțiune caldă, cu 
care prilej au rostit mari discursuri Mihail Cogălniceanu și Ion 
Brătianu, Camera a votat cu 58 voturi contra 29, următoarea 
Moţiune care însemna, de fapt, — dacă nu și în formă, — pro- 
clamarea independenței Românici. 


MOȚIUNE 


Adunarea, pe deplin satisfăcută de explicările d-lui mi- 
nistru de externa ; 

Considerând că TURCIA, prin declarațiunile şi actele sale 
de agresiune în contra Românici, A RUPT SINGURA VECHILE 
LEGĂTURI CE NE UNEAU CU DÂNSA și s'a pus în stare de rez- 
bel cu Statul român ; 

Luând act de declaraţiunea guvernului că tunul român a 
răspuns deja la declararea de rezbel făcută de Turcia ; 

Adunarea naţională recunoaşte starea de rezbel creată Ro- 
mâniei prin însuși guvernul otoman ; 

Aprobă atitudinea guvernului față cu agresiunea streină, 
se razimă pe simțul de dreptate 'al Marilor Puteri garante, care 
de la tratatul de Paris, au luat sub scutul lor dezvoltarea indi- 
vidualitătei politice a României, 

Având plină încredere în energia şi patriotizmul guvernu- 
lui îi dă autorizarea ca, cu toate greutătile, să pună toată stă- 
ruința și să ia toate măsurile spre a epăra si a asigura exis- 
tența Statului român, astfel ca la viitoarea pace, România să 
iasă cu o poziţiune politică bine definită și națiunea, DE SINE 
STĂTĂTOARE, să poată împlini misiunea sa istorică. 

Independenţa României cra apropiată. 

A doua zi, Senatul a votat aceiasi Moţiune cu 36 voturi con- 
tra 1 si 1 abtinere. 

In Cameră au combătut Moţiunea Nicolae Ionescu, fostul 
ministru de externe până în ajun, și Dimitrie Ghica, fiul lui Ion 
Ghica. In Senat a combătut-o Manolaki Costaki. 

Faptul important la Senat a fost acela că Moţiunea a fost 
prezentată de Beizadea Mitică Ghica și susținută atât de D-sa 
cât si de Vasile Boerescu și Alexandru Orăscu, toți membri ai 
disidenţei conservatoare. 

Peste puţin cu toţii vor intra în partidul liberal, Beizadeaua 


www.dacoromanica.ro 


— 216 — 


va, deveni președintele Senatului iar după rezbel, Vasile Boe- 
rescu, ministru externe, 

— Acum starea de r.zbel este declarată oficial între Tur- 
ca și România. 

La 4 Mai soseşte în București Marele Duce Nicolae ; la gară 
este primit de către Domnitor, Doamna si Primul-Ministru. Lu- 
mea în număr foarte mare este pe stradă. 

Ziarele sunt smulse din mâinile vânzătorilor fiindcă anunţă 
lupte violente între Olteniţa şi Turtucaia. 

Aceste ziare mai anunţă că oamenii regimentului 16 doro- 
banţi sosit la Turtucaia, văzând lupta şi mirosind praful de 
pușcă, au esit pe străzi şi au cerut să treacă Dunărea ; unii au 
declarat că dacă nu li se dă voie să treacă cu luntrile, vor trece 
înnot. Cu mare greutate ofiţerii i-au oprit. 

Această știre provoacă în toată Capitala o adevărată fre- 
nezie de entuziasm. 

Ziarele anunţă a doua zi că la Dunăre, intre Clteniţa și 
Turtucaia a fost şi luptă de infanterie. Cu acest prilej s'a dis- 
tins bateria comandată de căpitanul Lnpascu. In general tru- 
pele din divizia colonelului Manu s'au distins prin bravura lor. 

— Cu intrarea rușilor în ţară, a venit și invazia rubleior ru- 
sești. Camerele votează, o lege care statorniceste astfel cursul 
acestor monede . rubla de argint 4 lei, o jumătate rublă 2 lei; 
sfertul 1 leu; bucată de 40 capeiti 80 bani; de 20 capeici 40 
bani ; de 10 capeici 20 bani, 

Gheorghe Mârzescu, deputatul de Tasi, este numit comi- 
sar al guvernului pe lângă armetele rusești. 

— La 29 Aprilie Camera și la 30 Aprilie Senatul votează o 
Motiune prin care România declara că Turcii rupsese vechile 
legături ce o unea de România. La 9 Maiu independenta este 
proclamată și în acte. 

— La 9 Maiu, în urma unei interpelări a lui Nicolae Fleva, 
Camera votează, cu unanimitate de 79 voturi și cu apel nominal 
și 3 abţineri următoarea Moţiune : 


PROCLAMAREA INDEPENDENȚEI 


„Camera, mulţumită de explicările guvernului asupra ur: 
mărilor ce a dat votului ei de la 29 Aprilie anul curent, 

Ia act că rezbelul între România și Turcia, că ruperea legă- 
turile noastre cu Poarta și că Independenta absolută a Româ- 
riei au primit consacrarea lor oficială si: 

Comptând pe dreptatea Puterilor garante, trece la ordinea 
zilei. i 


www.dacoromanica.ro 


217 — 


Senatul a votat imediat aceiasi moţiune. 

Acum independenţa Rcmâniei era definitiv hotărită. 

Marea mulțime care asistase la Cameră, atat în tribunele 
publice cât si în curte, și pe dealul Mitropoliei la săvârşirea ma- 
relui act, se revarsă spre centrul Capitalei. Drapelele sunt ar- 
borate, valurile mulțimei străbat orașul, studenţii manifesteaza 
cu cântece patriotice, se aude răsunând: „Deşteaptă-te Ro- 
mâne“. Și până târziu în noapte poporul Capitalei fericit pe- 
trece. 

— In aceiași ședință de la 9 Mai, sa votat instituirea de- 
corațiunei „Steaua României“, Raportor a fost Mihail Ferikidi. 

In Comitetul delegaților s'a propus ca decorajiunea sa fie 
numită „Credintă“, însă a fost admis numele propus de guvern. 

In Cameră un mare număr de deputaţi, toti din majoritate: 
Grigor? Vulturescu, Pană Buescu, D. I. Ghica, Furculescu au 
combatut decorarca și a civililcr deoarece actul ar fi antidemo- 
cratic ; toţi au cerut ca Steaua României să fie numai o deco- 
ratie militară. 

Sentimentul Camerei este hotărit democrat aşa că legea e 
votată cu un amendament al lui A. Candiano-Popescu care de- 
cerna decorația numai pentru fapte militare. Dar Senatul mo- 
difică legea, acordând decorația și civililor. 

Reîntors la Cameră proectul întâmpină o mare împotri- 
vire. A trebuit să ia cuvântul însuși Ion Brătianu pentru ca le- 
gea cu amendarea Senatului să poată trece cu 48 voturi con- 
tra 26. 

Ce bine ar fi fost dacă decoratiunea nu ar fi putut fi dată 
decât militarilor ! Multe acte de corupţiune ar fi fost înlătu- 
rate, iar guvernele ar fi avut mai putin o armă de încovoiare 
a energiilor şi a caracterelor, 

De altfel viitorul a dovedit că dreptatea era de partea ma- 
joritătei reale a Camerei. 

— Vine în discuţiunea Camerei proectul de lege pentru e- 
miterea a 30 milioane lei în bilete hipotecare cu care să se 
stingă datoria Statului pe 1876. Proectul este combătut de un 
mare număr de deputaţi diutre fruntașii partidului liberal și 
specialişti în materie. Au combătut proectul ; Constantin Gră- 
dișteanu, Pake Protopopescu, Nicolae Ionescu, Pană Buescu, 
Gheorghe Cantili. Cu toată stăruința lui Ion Brătianu care era 
și ministru de finanţe, votul pentru luarea în considerație a 
proectului dă 35 bile albe şi 34 negre, deci votul nul. 

După ce proectul a fost modificat parlamentul 1-a primit. 


www.dacoromanica.ro 


— 218 — 


ROMANIA IN RAZBOIU 


Domnitorul s'a dus în inspecţie la Calafat și a intrat 
într'o baterie; în acel moment Turcii au început să tragă. O 
ghiulea a căzut aproape de Domnitor. Acesta, nepăsător, a spus 
zâmbind: 

— Asta-i muzica care-mi place mie. 

Pentru a răsplăti acest gest de vitejie Consiliul de miniștri, 
în urma rapcrtului generalului Cernat ministrul da războiu, 
hotărăşte ea să se acorde lui Carol I medalia .,Virtutea Mili- 
tară“, înființată atunci. 

Consiliul de miniștri subscrie următorul act : 

„Astăzi, 20 Mai 1877, Consiliul miniștrilor, având în vedere 
referatul d-luii ministru de rezbel, decide ca cu toţii să meargă 
și să roage pe Măria Sa Domnitorul, în numele armatei, ca, 
în calitatea Sa de întâiul oștean român, în memoria zilei feri- 
cite în care armata a admirat curagiul și devotamentul Suve- 
ranului ei pentru patrie şi ca un semn de afecţiune și solidari- 
tudinea ce Măria Sa a arătat în totdeauna pentru armată, să 
binevoiască a accepta și a purta pe pieptul Său medalia „Vir- 
tutii militare“. 

I. C. Brătianu, M. Cogălniceanu, I. Docar, G Chițu I. 
Câmpineanu, Al Cernat”. 

— Cea dintâiu decoraţiune Steaua României a fost dată de 
Domnitor Generalului Nicolae Golescu, fost locotenent dom- 
nesc la 1866, care de doi aui zăcea pe patul suferinţei. 

Domnitorul i-a, pus singur pe piept decoratiunea în gradul 
de Mare cruce. 

Marea Cruce a fost dată apoi lui Ion Brătianu și lui Minail 
Cogălniceanu. ) 

— Ziarele bucureștene publică stiri eronate asupra scufun- 
dării unor vapoare de războiu turcești în fata Brăilei. Fiindcă 
la epoca aceea mă aflam tocmai în portul brăilean cunosc 
toate amănuntele acelor fapte la care am fost chiar martor 
ocular. 

Intr'una din zilele începutului lunei Maiu se aude de o dată 
tunul bubuind. In câteva minute panica cuprinde orașul, ma- 
gazinele încep a se închide și lumea aleargă îngrozită pe străzi. 

In timpul acesta știrile cele mai absurde încep să cir- 
cule. Se spunea că un număr de câteva sute de bașbuzuci au 
debarcai, că măcelul populaţiei a început, și că în acelaș timp, 
câteva. vapoare de războiu bombardează orașul. In realitate era 
altceva, 

Trei monitoare turcești de un slab tonasiu sa arătat pe 


www.dacoromanica.ro 


— 219 — 


Dunăre eşind din braţul Măcinului; de cum le-a zărit bateriile 
ruseşti instalate pe malul brăilean au deschis focul asupra lor. 
Dar tunurile rusești erau de calitate interioară, având bătaia 
prea scurtă; de aceea toate proiectilele lor cădeau în Dunăre. 
Cele trei monitoare au ripostat, dar fiindcă Dunărea era agi- 
tată în ziua aceea, proiectilele trimise, în loc să cadă asupra 
bateriilor de uscat, au căzut la întâmplare, ici şi colo, găurind 
câteva ziduri vechi, dar fără să facă explozie. Toată afacerea 
a ţinut vreo 15 sau 20 minute, apoi monitoarele s'au retras pe 
braţul Măcinului. 

Rușii hotăriră, însă, să se descotorosească de aceste moni- 
toare care erau supărătoare. 

Intro noapte tăra lună, cam pe la 1 după miezul nopței, 
câteva bubuituri mă deșteptă. Şi tiindcă locuiam aproape de 
malul Dunărei am eşit repede; însă liniștea se restabilise. 

A doua zi am aflat evenimentul. 

Peste noapte patru șalupe cu aburi, rusești, au atacat cele 
trei monitoare turcești care, în toate nopțile staționau de pază 
la intrarea canalului Măcinului. 

In prima șalupă purtând numele Țarevici, se afla locote- 
nentul Dubașoi; în a doua Benia (numele unei fiice a Țarulu:) 
se afla locotenentul Seștacof. In fiecare din aceste șalupe se 
aflau și alţi militari inferiori; pe Xenia se afla și maiorul Mur- 
gescu din matina română, 

Şalupele se apropiară în tăcere, dar sentinela de pe unul 
din monitoare, simțind apropierea, întrebă: Cine e acolo? Du- 
bașoi, care cunoștea limba turcă, răspunse: prieteni! Dar ac- 
centul îl trădă, iar sentinela dete alarma. In acel moment Du- 
bașoi slobozi torpila care merse să se izbească de vapor. Ex- 
plozia se produce şi monitorul se scufundă. 

Imediat apoi Seştacof slobozi și el torpila în contra altui 
monitor. Eefectul fu fulgerător. Monitorul lovit sub linia de 
plutire, se sparse şi se scufundă, repede. Dar Xenia, voind să se 
retragă spre a nu fı atrasă în vâltoare, se aplecă pe o parte 
şi primi apă la mașină, Era primejdie de înecare. Atunci ma- 
îorul Murgescu, cu preţul vieţei, se scobori în compartimentul 
mașinei si o puse din nou în stare de a funcţiona, 

A doua zi seara ofiţerii, ruși aflaţi în Brăila, dădură un 
mare banchet spre a sărbători pe eroicii ofițeri, Când intră în 
sală maiorul Murgescu, toată sala izbucni în strigăte de: „Jivio 
Murgeski!“ 

Peste câteva zile — ziua precisă n'am notat-o — Marele 
Duce Nicolae, comandantul armatelor rusesti, sosi în gara Brăi- 
la. In acel moment, crucișătorul protejat Lufti Gelil, care sta- 


www.dacoromanica.ro 


— 220 — 


ționa mascat pe braţul Măcinului, aruncă câteva proiectile din 
tunurile sale de mare calibru. Două din acele proiectile, desti- 
nate să lovească trenul, căzură la câtiva metri departe de gară, 
dar fără să facă explozie. Marele Duce se apropie de unul din 
proiectile și, arătându-l ofiţerilor din jurul său, le spuse: „Iată 
inamicul! Pe acesta trebuie acum să-l combatem!“ 

Imiti-Gelil plecă în susul Dunărei, peste o zi sau două 
bombardă Olteniţa, apoi se reîntoarse pe Canalul Măcinului. In- 
tenția turcilor era -— așa, se svonea în Brăila — ca să răz- 
bune scufundarea celor două monitoare, bombardând oraşul. 

Era o zi plină de soare şi o lume imensă stationa pe lun- 
gul mal brăilean. 

Bateriile rusești de calibru mic și de calitate inferioară -- 
cum am spus —- începură să tragă asupra crucisătorului, dar 
fără nici un rezu'tat. La un moment persoane care se afla 
in apropierea mea şi priveau vaporul cu un vchean, spuseră 
că Turcii, impasihili până atunci, au rescoperit bateriile şi au 
deschis magazia cu munițiuni. Ruşii trăsese până atunci 53 lo- 
vituri de tun, iar ghiulele lor cădeau, când prea departe, când 
prea aproape; aceasta se vedea după săriturile apei. 

Noi, de pe mal, număram loviturile. Lovitura 54 e trasă. Şi 
în aceiași clipă auzim o groaznică detunătură şi vedem un vul- 
can uriaș înălțându-se spre cer. Şi, peste un minut, nimic. 
Crucisătorul dispăruse. Lufti Gelil în mai puţin de un minut, se 
scufundase. 

Din echipagiul de 210 oameni nu a scăpar atunce. decât bu- 
cătarul pe care întâmplarea a voit să-l arunce într'o ralaştină 
Ge pe mal. 

Versiunile date de către ziarele din Eucnrești nu erau 
deplin exacte, nici numele crucisătorului; nici felul în care sa 
făcut scufundarea nu a fost redat credincios. 

— in sfârşit, vestea cea mare, Impâratul Alexandru al II-lea, 
sosește în București. 

Venirea Țarului e precedată de o întreagă armată de po- 
liţişti şi de spioni cari intră în ţară şi invadează Bucureștii. 
Aceştia se pun în legătură cu poliţia noastră si iau toate mă- 
surile pentru paza Țarului și pentru supravegherea tuturor 
streinilor cari, sub diferite motive și pretexte, au venit în Bu- 
cureşti. , 

Prefectui de poliţie P. Ciocârlan nu este judecat la înăl- 
țimea, situaţiei, Afară de asta nici nu vorbea limba franceză, 
Ciocârlan este mutat la Brăila, iar la Bucureşti, în capul pre- 
fecturei politiei, e adus prefectul de Brăila, maiorul Radu 
Mihai, 


www.dacoromanica.ro 


— 221 — 


x 

— In ziua de 10 Maiu studenții universitari au făcut o caldă 
manifestațiune de simpatie Domnitoruiui și Doamnei. O dele- 
gatiune de studenti s'a urcat în palat și a oferit un buchet de 
flori Doamnei. Unul din membrii delegatiunei a rostit o cu- 
vântare căreia i-a răspuns Domnitorul. Apoi, în aclamaţiuni, 
studenţii în mare număr, urmati de un numeros public, s'au 
îndreptat spre locuința lui C. A. Rosetti în strada Doamnei 
(astăzi Paris) şi l-au aclamat. C. A. Rosetti a ieşit în balcon şi 
a rostit o scurtă cuvântare entuziastă. 

— În ziua de 24 Maiu sosește în gara Târgoviște (gara de 
Nord) Impăratul Rusiei, 

Işi poate oricine închipui ce îmbulzeală de lume era pe 
toate stradele. Calea Griviței de astăzi, strada Târsovișiei de 
atunci, ca și Podul Mogoşoaei (Calea Victoriei), erau pavoazate 
cu drapele române şi ruse. 

'Trotuarele gemeau și un puternic serviciu de pază era or- 
ganizat. Se observa numeroși agenţi ruşi pretutindeni. 

Primarul a rostit următoarea cuvântare: 


Sire! 


„Oraşul București e fericit a saluta în augusta persoană a 
Maiestăţii Voastre pe oaspele cel mai ilustru ce a onorat vreo 
dată țara noastră! ' 

Actele mari prin care Maiestatea Voastra æ ştiut să gra- 
veze adânc numele său în inimile supușilor săi și în fazele 
Istoriei, ajutorul tutelar ce Rusia ne-a acordat cu generozitate 
în timp de nefericire, fac ca întreaga națiune să considere şe- 
derea Maiestăţii Voastre între noi ca o probă de bunăvoință 
specială de fată, de o garanţie puternică pentru viitor. 

Devenit numai de ieri Capitala unui Stat pe deplin inde- 
pendent, orașul București e mândru să deschidă astăzi porţile 
sale liberatorului popoarelor din Orient. El m'a însărcinat a 
ridica vocea în numele său pentru a saluta cu cel mai profund 
respect pe marele monarh care, prin vizita sa. a binevoit a 
face îndoit memorabilă noua fază în care a intrat România li- 
beră și independentă. 

Trăiască Maiestatea Voastră! Trăiască familia imperială!“ 


Primar al Capitalei era atunci C. A. Rosetti, care a primit 
această însărcinare special pentru această festivitate. 
La gară primire strălucită, Domnul și Doamna erau de 
faţă. 
Dela gară la Palat, în mijlocul aclamaţiilor, cortegiul a 


www.dacoromanica.ro 


— 222 — 


fost astfel format: în prima trăsură Ţarul, Doamna și 2 fii ai 
"Țarului. In a doua trăsură Domnitorul cu Marele Duce Nicolae. 
In a treia trăsură, cancelarul prinţul Gorceacof cu Ion Brătia- 
nu. In a patra ministrul de rezbel general Miljutin cu Mihail 
Cogălniceanu. In a cincea generalul Ignatief. fostul ministru al 
Rusiei la Constantinopol, cu generalul Ion Ghica, fostul agent 
al României în aceiași Capitală. 

Țarul a dejunat la palat, apoi la ora 2, a fost recondus la 
gară cu acelaş ceremonial. 

Discursul primarului Capitalei a fost viu criticat în unele 
cercuri politice, chiar în cercurile liberale. Sa făcut o vină lui 
C. A. Rosetti cum că a pus fraza că România datorește liber- 
tatea ei tutelei rusești şi că această tutelă a fost acordată cu 
generozitate. C. A. Rosetti a fost învinovăţit că s'a aplecat astfel 
în faţa 'Tarului de și Istoria era martoră spre a spune că, spre 
a-și realiza planurile, Rusia ne-a răpit Basarabia. 

Guvernamentalii răspundeau că aceste cuvinte au fost ros- 
tite numai spre a face impresie asupra "Țarului și al îndemna 
să nu mai reclame cele 3 judeţele basarabene restituite nouă 
prin tratatul dela Paris. 

— Evenimentele inspiră pe Vasile Alecsarâri care în acele 
zile glorioase este poetul epocei şi al neamului. Nimeni nu 
era mai fericit înzestrat dela natură ca să cânte rcdeşteptarea 
vitejiei române și gloria clipelor de atunci. 

Ziarele publică poezia lui Alecsanări. 


BALCANUL ȘI CARPATUL 


Balcanul și Carpatu! la Dunăre măreaţă 
Ca doi giganți năpraznici stau astăzi față'n fată 
S'aprinși de dor de luptă, cu ochii se măsoară, 
Cu glasul s'amenință, cu gândul se doboară 
Zicând: „Nu pot să 'ncapă doi paloși într'o teacă. 
E scris, din noi doi unul în pulbere să treacă! 

. 
Balcanul cel fanatic muncit de aspră ură, 
Nu știe să "'ngrădească sălbateca lui gură 
Și zice în trufie: „Carpatule, vecine, 
De nu vei pleca fruntea, amar va fi de tine, 
Căci repezi-voiu grabnic din plaiurile ni nalte, 
Torente 'necăloare deprinse ca să salte 
Din maluri peste maluri, din munte peste munte 
Să bată a tale coaste, s'acopere-a ta frunte. 


www.dacoromanica.ro 


— 223 — 


Să se facă într'o clipă ca să dispari din lume 
Cu-atale stânci şi codri, cu-ai tăi copii şi nume 
Mișcânăd coama-i de codri ca leul în mânie. 

Și *n hohot lung răspunde: „Balcane — a ta trufie 
Arată, că tu astăzi căzut ești în pruncie. 

Nevoie ai de-o cârje ruina-ti so supoarte 

Căci ai ajuns, sărinane, acum. la prag de moarte! 
Ai fost odinioară gigant prin înălțime, 

Amar, prin fanatizmu-ţi, puternic prin cruzime. 
Carpatul scoate-un freamăt teribil de urgie 


Ai revărsat pe lume şi groază și rușine 

Si te-ai scăldat în sânge, pân'ce ai dat cu mine. 
De-atunci au trecut secoli !... Plăpânda omenire 
Sa deșteptat și numai tu stai în adormire. 
Ademenit de visuri nebune și trufaşe 

Fără-a pătrunde norii care te tin în fașe 

Orb uriaș cu cârjă, lu genele "ţi ridică 

Și vezi Pa tale poale cât umbra ţi-e de mică. 
Eşti șters din cartea lumei tu care de vechime 
Stai rezeinat în somnu-ti, de-o putredă mărime. 
Și vrei să tii în lanțuri popoarele creştine ? 

Si vrei, Balcane gârbov, eu să mănchin la tine ? 
Dar m'auzi cum te râde și Dunărea şi Marea? 
Deviza ţi-e sclavia, ș'a mea neatârnarea ! 


Cum zic, doi vulturi ageri, zburând Gin vârf de munte, 
Senalţță pănă 'n ceruri şi scot țipete crunte. 

Mult repede li-i sborul, mult falnic li-i asaltul, 

E unul din Balcanuri și din Carpaţi e altul 

Căci se isbesc ca fulaeri la luptă-ucigătoare !... 
Intinsele lor aripi se bat, lucind de soare. 

Sa lor cumplite ghiare și pliscuri oțelite 

Işi dau loviri de moarte și răni îşi fac cumplite 


Deodată unul cade ucis, pe-a noastre lanuri, 
E vulturul prădalnic din stristele Balcanuri 
Sin patru părți a lumei zbor amulsele lui pene, 
Si cântă libertatea pe maluri Dunărene. 
Mirceşti, 18 Mai 1877. 


— In timpul acesta amatele turceşti sunt învingătoare 
împotriva muntenegrenilor pe care-i resping neiucetat către 


www.dacoromanica.ro 


— 224 — 


Cetinge. Generalul Ali Saih repurtează o însemnată victorie și 
cucerește cele mai importante defileuri. 

Intervenţia, grabnică a armatei ruse este cerută. Căci în- 
tr'altfel atât bosniacii și herţegovinenii cât şi muntenegrenii 
vor fi zdrobiţi. 

— N. T. Orășanu, vestitul umorist care a scris ani întregi în 
Ghimpele, Daracul, Nechipercea, ete. şi care e mai mult cunos- 
cut sub numele de Wechipercea decât sub numele său de Oră- 
șanu, scrie o poezie festivă în onoarea Domnitorului. 

El care aruncase asupra lui Carol I cele mai cumplite o- 
fense, mai ales fiindcă era, neamt, el care scrisese versurile, re- 
petate la vremuri, din gură 'n gură: 


Ia-ți lădița şi cheița 
Neamțul ! etc. 


acum a scris „O dedicațiune Domnitorului“, care sfârșea cu 
strofa : ' 


Tricolorul mândru zboară 
Peste fiii de eroi, 

Domnul țărei ’l desfăşoară 
Cu el fiţi, căci e cu voi! 

E viteaz, înimă are 

Si-și iubește-al său popor 
E din Frederic cel Mare 
Si va fi învingător ! 


Săi, Române, și îa arma 
Domnul țărei-a dat alarma ! 


— Ofrandele și listele de subscripţie pretutindeni. Ziarele 
publică aproape zilnice subscrieri în bani, scamă și tot felul de 
alte obiecte pentru soldati. 

Clubul Tinerimei din București face o subscripţie care va 
rămâne în permanentă deschisă, pentru armată. 

Presedintele Clubului, P. E. Schina, trimite primului mi- 
nistru suma însoţită de o adresă. Ion Brătianu răspunde per- 
sonal printr'o scrisoare publicată de ziare, 

— La începutul lunei Mai moare Ion Massim, profesorul de 
limba latină de la liceul Sf. Sava. A fost un erudit discipolul lui 
Heliade și conservator de idei. 

A figurat şi în Cameră ca ales al colegiului țărănesc din 
judeţul Brăila unde era născut. 


www.dacoromanica.ro 


— 225 — 


— Pe la începutul lui Iunie ruşii încep operaţiunile lor mi- 
litare. Intâia acţiunea o încep în Dobrogea pe care o ocupă tre- 
când pe ia Galaţi și pe la Brăila. Aceasta este numai o diver- 
sune fiindcă acţiunea principală se va desfășura cu mult mai 
la sud. Comandantul era generalul Zimerman. 

Luptele de artilerie urmează între Vidin și Calafat cât și 
între Bechet şi Rahova. Aceste lupte între Români şi Turci 
sunt întreţinute din partea noastră spre a deprinde pe soldaţi 
ea și pe ofițeri cu zgomotul şi acţiunea războinică, 

Trupele noastre, cele mai multe tinere, fără experienţa 
războiului, iar majoritatea compusă din trupe de ţărani luaţi de 
curând de la ocupațiile câmpului, aveau nevoie de aceasta de- 
prindere. 

Prinţul Carol şi guvernul român voiau ca între Ruşi şi Ro- 
mâni să se mențţie o alianță formală pentru ca și armata ro- 
mână, să participe la război, însă ruşii au cerut ca armata ro- 
mână să rămâie concentrată dacă vrea, dar au declarat că ei 
n'au nevoie de concursul armatei române de astfel destul de 
neînsemnată ca număr. 

Românii cereau să intre în acţiune spre a-și valorifica drep- 
turile la sfârșitul războiului. Rușii nu voiau să contracteze o 
datorie de recunoștință faţă de Români şi nici nu voiau să se 
spună că n'au putut birui fără ajutorul românesc. 

Armaia română a stat concentrată, timp de 3 luni în pasi- 
vitate, dar aceste trei luni i-au servit foarte mult, căci a de- 
prins pe ţăran cu viața militară şi cu disciplina taberei. A mai 
deprins pe oameni şi cu bubuitul tunului şi cu unele elemente 
ale luptelor active. 

Când, după dezastrul ruşilor la Plevna, când armata ro- 
mână a trecut Dunărea, soldatul român nu mai era un novice. 

După jumătatea lui Iunie Țarul Alexandru strămută car- 
tierul general, dela Ploești, unde era, la Zimnicea. Trecerea 
Dunărei este apropiată. 

— Problema irecerei armatei române peste Dunăre — după 
ce armata rusă a trecut — preocupă presa. Ziarele opo- 
ziției atacă guvernul fiindcă n'a izbutit să încheie un tratat 
de alianţă cu Rusia. Aceiași adversari cari au combătut Cen- 
vențiunea pentru trecerea ruşilor prin ţară, acum ţin celalt 
limbagiu. Veșnicul politicianism!.. Conservatorii spun libera- 
lilor : Aţi început Mazinişti şi sfârşiţi Cazaci. 

Ziarul Presa, organul lui Vasile Boerescu, scrie la începu- 
tul lui Iulie: 

„In vederea preparativelor ce vedem că se fac pentru o ne- 
întârziată trecere a Dunărei de către armata noastră, trebue să 


15 


www.dacoromanica.ro 


— 226 — 


credem că guvernul a izbutit, sau este în ajun de a izbuti, să 
încheie acest tratat“, 

Dar Românul, oficiosul guvernului, mustră pe acest ziar 
spunându-i că nu este în interesul ţărei ca să facă asemenea, 
insinuări sau denunțări. 

Armata, română ia totuş — și fără încheierea, acestui tra- 
tat, — o parte activă la cucerirea cetăţei Nicopole. Au luat 
parte la luptă bateriile românești de la Islaz. 

— C. A. Rosetti, care primise demnitatea, de primar al Ca- 
pitalei numai spre a primi pe Ţarul Rusiei, își dă demisia din 
această demnitate. 

— Războiul începe peste Dunăre în condițiuni  nenorocite 
pentru Turci. Din cauza aceasta și fiindcă, n'au știut apăra Du- 
nărea — pe care Ruşii au trecut-o fără mai nicio pierdere — 
Abdul Kerim-Pașa este înlocuit la comanda supremă cu Meh- 
met Ali. 

Mehmet Ali se distinsese în luptele contra Sârbilor, dar 
își datora norocul faptului că avea protecţiuni înalte. 

Mehmet Ali era de origină german. Se numea Iulius De- 
trois. Fugise din țara sa natală, se făcuse chelner ia Viena; 
dar, fiind foarte frumos, a fost luat de către ambasadorul Tur- 
ciei în capitala Austriei, Ali Pașa, ca valet de cameră și trans- 
format în metresa lui. Vânzându-și corpul mai târziu marelui 
vizir la Constantinopol, fu trimis în școala militară de unde își 
făcu cariera. 

— Armata română a trecut Dunărea. 

Bătuţi la Plevna şi fugăriţi spre Dunăre, Ruşii sunt ame- 
ninţaţi de a fi aruncaţi în apele acestui fluviu. Intreaga ar- 
mată rusă este amenințată cu un dezastru. Atunci impăratul 
Alexandru trimite cunoscuta telegramă plină de accentul dez- 
nădejdei: „Cauza creștinătății fiind în primejdie, treceţi Du- 
nărea, în ce condițiuni vreti, dar treceţi cât mai grabnic“. 

Telegrama era trimisă generalului Manu, care declară că 
nu se poate mișca decât dacă va primi ordinul de la guvernul 
român. Această atitudine foarte corectă atrase generalului 
Manu înlocuirea. Ruşii au cerut cu stăruință aceasta, iar Dom- 
nitorul Carol, spre a-şi atrage buna voința Țarului, sacrifică 
pe generalul Manu. Despre acest incident am mai vorbit. 

Trecerea armatei române era descrisă de ziarele din Bu- 
curești în termeni înălțători şi mișcători. 

Românii au trecut Dunărea pe la Corabia. Soldaţii treceau 
cântând. Alături de ei mergeau femeile, unele cu copii în braţe. 
Toate femeile au mers până la pod unde sau oprit. Soldaţii 
treceau, iar cei rămași pe mal nu mai conteneau cu urale și a- 
clamaţii. 


www.dacoromanica.ro 


— 221 — 


Trupele din milițiile oltenești, puse sub comanda  colone- 
lului Haralambie, ocupă Nicopole. 

Trecerea repede a armatei române a oprit brusc fuga și 
debandada rușilor. In timpul acesta, pe când Osman-Pașa a o- 
cupat sdilg Plevna, Mehmet Ali, generalisimul, înaintează e- 
nergic către Târnova. i 

Trupele rusești aflate pe drum și în România sunt aduse în 
grabă la Dunăre ; s'a dat ordin ca întreaga gardă imperială 
rusă să plece din Petersburg şi să vie la Plevna. Cu toată in- 
tervenţia armatei române situaţia, este încă foarte ingri- 
jorătoare. 

Bombardarea Giurgiului începe acum cu mai multă furie 
fiindcă Românii au trecut Dunărea ; pagubele pricinuite ora- 
șului sunt mari. 

— D-na Maria Rosetti, soţia lui C. A. Rosetti, ia conducerea 
unui spital pentru răniţi. 

— Ruşii nu se mai simt în stare de a învinge singuri după 
cum le era ambiţiunea. După ce au cerut, tot la fel micei Ser- 
bii, istovită după rezbelul ce făcuse, ca să lupte din nou, ace 
laş ajutor îl cere şi de la Grecia, iar Muntenegrul era mereu 
în luptă. 

La începutul lui August Serbia intră din nou în foc. 

Pe la 19—20 August garda imperială! rusă începe să sosească 
în Bucureşti de unde pleacă neîntârziat la Giurgiu. Sosește şi 
generalul Toțleben, marele general rus specialist în fortifica- 
ţiuni, acela care în timpul războiului Crimeei, fortificase Se- 
bastopolul. 

— Generalul Cernat, ministrul de război, a primit comanda . 
trupelor române din faţa Plevnei. Ion Brătianu a luat porto- 
foliul războiului, iar Ion Câmpineanu interimatul finanţelor. 

In acelaș timp principele Carol, care se afla în capul ar- 
matei române în ziua când a trecut Dunărea, a rostit pentru 
trupe, următoarea cuvântare : 


Ostași,. 


A trecut anul de când lupta de peste Dunăre intre Turci și 
Creştini pune în primejdie hotarele noastre. 

Pentru a le apăra, țara a făcut apel la voi. La glasul ei 
vaţi părăsit căminele cu avântul oamenilor cari au conștiință 
că, de la devotamentul lor atârnă fiinţa statului român. 

Pe cât timp oştirile operau in depărtare și noi nu eram a- 
menințaţi decât de năvălirile unor cete de jefuitori ne puteam 
ţine numai la apărarea ţărmurilor. Acum, însă, rezbelul se a- 


www.dacoromanica.ro 


— 228 — 


propie de hotarele noastre și, dacă Turcii ar fi învingători, este 
învederat că ar năvăli cu toţii, asupra ţărei aducând cu dânşii 
măcelul, prădarea și pustiirea. In accastă poziţiunile ca să scă- 
păm ţara de sălbătăciile năvălitorilor este de datoria noastră 
să, mergem să-i combatem pe chiar țărmul lor. 

Ostași Români, voi ştiţi cât de mult a suferit patria voastră 
în timp de peste 200 de ani în care vi se răpiseră mijloacele de 
a mai apăra bărbătește, pe câmpurile de bătaie, drepturile ei. 

Astăzi aveţi ocaziunea de a arăta din nou vitejia voastră, 
și Europa întreagă stă cu ochii ţintiţi spre voi. 

Inainte dar cu inima românească şi lumea să ne judece 
după faptele noastre. 

Reîncepem, ostaşi, luptele glorioase ale străbunilor alătu- 
rea cu numeroasele și bravele armate ale uneia din cele dintâi 
puteri din lume. Armata română, de și mică, se distinge, sunt 
sigur, prin bravura și disciplina ei. Ea va reda asttel României 
rangul de altă dată ce i se cuvine între naţiunile europene. 

Aceasta este și credința Augustului imperator al tuturor 
ruşilor, d'aceea nu numai Românii vor lupta alături cu ruşii, 
p'același câmp şi pentru acelaș scop, dar încă comanda supe- 
rioară a ambelor armate despre Plevna îmi este încredin- 
tată Mie. 

Aceasta este o onoare care se resfrânge asupra ţărei, asu- 
pra voastră. 

Faceți, dar, să fălfâie din nou cu glorie drapelul românesc 
pe câmpul de bătaie, unde strămoșii vostri au fost, secoli în- 
tregi, apărătorii legii și ai libertăței. 

Inainte dar, ostaşi Români, înainte cu bărbăţie şi în cu- 
rând vă, veţi întoarce în familiile voastre, în ţara voastră li- 
beră prin voi înșivă, acoperiţi de aplauzele întregei națiuni. 


CAROL 


Armata răspunse cu un ura răsunător și, în aceiași clipă 
soldaţii Români, cu drapelele desfăsurate și în sunetul muzici- 
lor, trecură Dunărea. 

Generalul Cernat, noul comandant, şeful armatei române, 
trecu în urmă cu întreaga cavalerie 

— Ruşii, care până la dezastrul lor de la Plevna, nici nu 
voiau să audă de cooperarea armatei române, acum se plecau. 
Strânși cu uşa ofereau totul; cooperarea, condițiile cerute: 
Domnitorului României comanda supremă la Plevna chiar și 
asupra trupelor rusești, toate onorurile. Numai mâna hrăpă- 
reat deasupra Basarabiei nu și-au ridicat-o. 


www.dacoromanica.ro 


— 229 — 


— Deoarece toate forţele militare active au fost trecute 
peste Dunăre, guvernul a dispus ca garda civică, să treacă, sub 
legile și regimul militar. 

— In sfârşit vin luptele de la Plevna, de la 29 și 30 August. 

Ruşii nu aveau încredere în români, ba îi şi batjocoreau. 
Corespondentul ziarului rus Golos scria : „Românii își dau un 
aer îngâmfat și războinic când sunt în România, dar pe câra- 
pul de bătaie vitejia şi bărbăţia lor se schimbă în frică“. 

In București emoţiunea este culminantă. Cele dintâi știri 
asupra bătăliei de la 30 August sosesc. Se află că regimentul 
13 de dorobanţi (curcanii, cum îi botezase soldații din celelalte 
arme, fiindcă, purtau la căciuli pene de curcanii din judeţul 
Vaslui) a fost glorios ; deasemenea şi bateria de artilerie de sub 
comanda căpitanului Alexandrescu, 

Țarul Rusiei a acordat trupelor române care au luat reduta 
Griviţa, vre-o 40 Cruci Sf. Gheorghe, iar Domnitorul decorează 
drapelul regimentului 13 de curcani cu „Steaua României“. In 
această bătălie s'a distins şi regimentul 5 de infanterie. 

— Ion Docan a ieşit din guvern și în locul său a intrat P. 
S. Aurelian, 

Cabinetul e compus acum numai din 5 miniștri: I. Bră- 
tianu la interne și ad-interim la rezbel, M. Cogălniceanu la ex- 
terne, G. Chițu la instrucție, I. Câmpineanu la justiţie, P. S. 
Aurelian la agricultură, comerț şi lucrări publice. 

— Din Paris vine ştirẹa că A. Thiers, liberatorul teritoru- 
lui francez, a murit. Cogăiniceanu trimite o telegramă de con- 
doleanțe văduvei marelui dispărut. 

— Bătăliile din jurul Plevnei aduc ştiri numeroase zia- 
relor. 

D-1 Lackman, corespondentul ziarului Bund din Berna şi 
al Gazetei de Chicago scrie ziarului Românul asupra aețiunei 
regimentelor 13 dorobanţi şi 5 de infanterie . 

„In ziua de 27 a fost ziua ceremoniei botezului infanteriei 
române. Nici odată n’aş fi crezut să văd atâta bravură la o 
trupă, care până acum n’a cunoscut focul. 

Astăzi am ferma convingere că armata română merită a fi 
pusă lângă orice altă armată a Europei şi ori cine poate fi 
mândru de soldații și ofițerii ei care au dat probe atât de stră- 
lucite de vitejie. ; 

Nu mai menţionez artileria căci valoarea ei este destul de 
cunoscută“, 

In adevăr artileria română era atât de superioară artile- 
riei rusești şi ca material și ca îndemânare, în cât nu odată la 
Plevna, comandamentul rusesc a cerut ca 2 baterii ruse care 


www.dacoromanica.ro 


— 230 — 


trăgeau, aproape fără folos, să fie înlocuite cu o singură bate- 
rie română. 

Vine ştirea morţei maiorului Sonțu, a căpitanului Valter 
Mărăcineanu, rănirea maiorului Lipan, etc. 

Regimentul 14 curcani a intrat cel dintâi în reduta Grivița. 

Afară de căpitanul Mărăcineanu regimentul al 8-lea de 
infanterie a pierdut pe căpitanul Pană Alexandrescu, pe sub- 
locotenenţii Horea, Ulescu, Iarca și Marcovici. 

Din regimentul 5 căpitanul Roman Mihail și sublocotenent 
Botescu. 

Numărul răniților e mare. 

Bucureştiul este în fierbere şi cu îngrijorare așteaptă şti- 
rile de pe câmpul de bătaie pe care ediţiile speciale ale ziarelor 
le aruncă în public, 

La Griviţa a fost luat un drapel turcesc de către vânătorii 
batalionului 2 comandaţi de A. Candiano-Popescu. Acest dra- 
pel este adus în București de către maiorul, sergentul, capora- 
lul și soldatul cari l-au luat. 

In ziua de 6 Septembrie drapelul a fost condus la Arsena- 
lul armatei cu mare solemnitate militară, pe următorul 
parcurs ; 

La ora 3 d. a. a plecat de la Cotroceni, a trecut pe şoseaua 
Franecmasonilor, calea Târgoviștei, Podul Mogoșoaiei şi strada 
Mihai-Vodă, 

Pe întregul parcurs populaţia Capitalei era în picioare. Pe 
unde trecea drapelul cu bravii lui cuceritori, era o furtună de 
uraie și strigăte de „Trăiască!"” De pe la ferestre lumea arunca, 
cu îlori, cu mici drapele tricolore, etc. 

Seara a fost la Teatrul Naţional o reprezentaţie festivă ; 
Sala geme de un public care exaltează de entuziasm. După 
imnuri şi cuvântări ocazionale apar pe scenă eroii cari au cu- 
cerit steagul. 

Toată sala e în picioare şi muzica cântă imnul naţional. 
Aclamaţiile vuesc ca o furtună, doamnele din loji în picioare 
` aplaudă, unele îşi smulg giuvaerurile și le aruncă pe scenă. 
Niciodată un public român nu a fost atât de mare. 

Lista ofiţerilor morţi sporește neîncetat. In groaznica bă- 
tălie de la 6 Septembrie au căzut morți: Maiorul Nicolae Ion 
(15 dorobanţi); Căpitan Năstase N.; Căpitan Pogdan 3 vână- 
tori; Locotenentul D. Călinescu N.; Sublocotenent  Dănescu 
(15 dorobanţi) ; 15 ofiţeri răniţi. 

La Griviţa armata română (14 dorobanţi şi 2 vânători) a 
cucerit, de la turci 3 tunuri. 

Printr'un ordin de zi Domnitorul hotărăște ca două să fiə 


www.dacoromanica.ro 


= 2931 — 


așezate lângă statuia lui Mihai-Viteazul, iar unul lângă corpul 
de gardă de la palatul princiar. 

In seara de 11 Septembrie a sosit în Capitală drapelul luat 
de cavaleria română de la Cerchezi. 

Sosesc și cele 3 tunuri luate de la Turci. Sunt debarcate 
în gara Târgovişte şi aduse pe Podul Mogoșoaiei până la sta- 
tuia lui Mihai. 

Acolo așteaptă Doamna Elisabeta, care a prezidat instala- 
rea tunurilor, în mijlocul unei mulțimi enorme și a unei mari 
insuflețiri. Cel de-al treilea tun a fost dus la palat. 

Tunurile erau însoţite de sublocotenentul Hartel, Doamna 
îi oferi un buchet de flori iar Domnul îl decoră cu Virtutea 
Militară. 

— La mijlocul lui Septembrie Eugeniu Stătescu intră în 
guvern luând portofoliul justiţiei, Ion Câmpineanu rămâne ti- 
tular la finanţe. 

— Garda imperială rusă superbă, oameni cu înfățișare 
marţială și toţi de statură herculeană, având cai coloși, defi- 
lează în faţa Doamnei Elisabeta. In aceiași zi garda pleacă 
către Plevna. 

— Viaţa bucureşteană ia o mare desvoltare de îndată ce 
intră rușii în București. 


BUCUREȘTII PE VREMEA RUȘILOR 


Rușii, oameni de petrecere, foarte dedaţi la băutură, mulţi 
din ei plini de parale umple toate localurile de petrecere și a- 
runcă banii cu amândouă mâinile. 

Local de petrecere la modă era atunci grădina Union 
Suisse, unde s'a înălțat de câţiva ani marele hotel Simplon. Pe 
vremea aceea era numai un șir de prăvălii mărunte fără etaj. 
In cea din mijlocul care ţinea colțul între stradele Câmpi- 
neanu și Sf. Ionică, era instalată băcănia Sălcianu, iar în cele- 
Jalte, de obiceiu un mic birt eftin. 

Prin strada Câmpineanu se intra direct în ceea ce se nu- 
mea „Grădina Union“, o curte cu câţiva copaci, apoi o căsuță 
unde se afla instalat clubul coloniei elveţiene și o instalaţie de 
popice. Acolo veneau să joace popice elvețienii și câțiva invi- 
taţi ai lor. 

Pentru vară grădina era închiriată la trupe de cafeu con- 
cert, 

Anul acesta, în prevederea deverului mare ce trebuia să 
aducă afluenţa rușilor, luase grădina în exploatare cântăreţul 


www.dacoromanica.ro 


— 232 — 


comic I. D, Ionescu, care dăduse direcţia nominală unei artiste 
franceze, cântăreaţa Fanelli. 

Câteva cuvinte despre acest cântăreţ care, timp de 19 
ani, a fost copilul răsfățat al Bucureștilor. 

Incă de pe la 1873 s'a ivit în Bucureşti I. D. Ionescu, ro- 
mân transilvănean, comic, cântăreţ după modelul comicilor 
austriaci. 

Inaintea lui Ionescu fusese cântăreț la modă prin cafeu- 
rile concerte, un oacerae Fillkosky care a dispărut repede. Io- 
nescu a cultivat cupletul de actualitate, politic și social, iar au- 
torii acestor cuplete erau Pantazi Ghica, Ion Moșoiu, N. T. O- 
răsanu, etc. 

In 1877 I. D. Ionescu era în apogeul carierei sale. Grădina 
Union Suisse era prea mică spre a putea cuprinde pe toți cei 
cari veneau să asiste la reprezentaţie. Mesele erau așezate până 
aproape de trotuarul străzei iar în fiecare seară erau refuzate, 
din cauza lipsei de spaţiu, între 200 și 300 persoane. 

Ionescu avea canţonetele lui de mare succes. 

Satira împotriva unui bulgar cântată pe o arie populară: 


Să vezi na Petrana noastră, 
Când ese na portă 

Cum se strânge lume totă 
Și se face rotă. 


Sau : 


Cu o botină 

De cea mai fină 
Și Cun picior 
Foarte ușor... 


Colo *n grădină 
Văd o blondină, 
Ca un amor 

De dânsa mor. 


Ionescu câștiga ce voia la Union Suisse. In fiecare săptă- 
mână se ducea, la Galaţi și-și depunea, economiile la o bancă, 
lar în fiecare seară, după reprezentaţie, un şir de 5—6 trăsuri 
lua drumul Herăstrăului vechiu : era I. D. Ionescu cu amanta 
lui și cu un număr de prieteni — întotdeauna aceiaşi — cari 
în toate nopțile petreceau pe socoteala artistului, 

I. D. Ionescu putea face avere căci rare opẹ un actor ro- 
man a avut prilej mai prielnic, dar a fost mână spartă; i-au 


www.dacoromanica.ro 


— 233 — 


plăcut prea mult petrecerile și a avut prea mulţi prieteni dintre 
aceia pe cari francezii îi numesc: pique-assiette. 

Dar Ionescu nu era singur la Union Suisse. El avea o trupă. 
Steaua, acestei trupe era o cântăreaţă franceză cu numele 
Fanelli. Fanelli era o veche cunoștință a Bucureștilor; era 
o artistă de talent și foarte inteligentă ; de aceea succesele ei 
nu erau mediocre. 

Odată Gorciakoff, cancelarul rusesc, care însoțea pe Im- 
păratul Alexandru al II-lea în România, dădu un prânz, sau 
îu invitat la un prânz. La această masă erau invitaţi, pe lângă 
un număr de generali și alţi funcţionari ruși, și câţiva români ; 
printre aceştia Mihail Cogălniceanu, ministrul nostru de externe, 
și Dimitrie Sturza, ministru de finanţe. La şampanie ușile se 
deschid zgomotos şi un număr de femei de cafeu-concert intră 
sărind şi cântând. Şi una din ele sare pe genunchii lui Dimitrie 
Sturza pe care îl prinde de gât și-l sărută. 

Sturza, care era pudicitatea pe picioare, s'a roşit, s'a zăpă- 
cit, a pus ochii în pământ si a rămas mut de groază. Iar toţi 
ceilalți se prăpădeau de râs. 

Aceasta fusese o bună farsă urzită de Mihai Cogălniceanu. 

— In scurt timp Bucureștiul se umple de parale. In fie- 
care zi vedem o nouă frumuseţe răsturnată într'o birjă luxoasă 
sau chiar într'o trăsură de casă. Fete, dela modiste şi croitorese, 
servitoare frumuşele, cccote foarte modeste se înalţă deodată; 
au parale şi au lux. 

Altele, feme cunoscute, văduve, femei măritate, lucratoare 
sau cocote dispar deodată. Toate acestea urmează pe câte un 
ofițer rus peste Dunăre în Bulgaria sau în vreun oras de pe 
marginea Dunării. Rușii plătesc bine, polii imperiali se văd 
în toate mâinile. 

Petrecerile bucureștene urmează şi se desvoltă. Iată pro- 
gramul grădinei Union-Suisse din strada Câmpineanu pentru 
z6 Iulie: 

„Trupa de sub direcţia Fanelly va da, în beneficiul d-lui 
Ercole Carini, o frumoasă şi variată reprezentațiune, după ur- 
mătoarea programă : 

1. Parte: Trifouillar le Brasseur, Athend-moi-z-y ; Chan- 
son Russe; Ho! Y a ho!; Moda din ziua de astăzi, romanţă. 

2. Parte : Une lune de miel Normande. 

3. Parte : Cliquot, Fantaisie (Lombard). Le champagne, mu- 
sique de Mr. Carini; Romance, Steluţa (romanţă), La Gail- 
larde, polca mazurca de Mr. Carini. 

4. Parte: Deux beautés d'autrefois. 


www.dacoromanica.ro 


— 234 — 


In grădina Guichar din dosul palatului regal juca Pascaly 
în teatrul numit : Teatrul de vară. 

La 22 August se juca: La sânul mamei; Filosofia bărbaților 
iar Teodor Popescu, va cânta între acte aria lui Ţepeş, operetă 
natională Fata dela Cozia de Eugen Carada. Preţurile 2 si 1 leu. 

* 
* * 

— Cotidiane ale epocei nu erau puţine. Aveam: Românul 
şi Telegraful ziare liberale, România Liberă de sub direcţia lui 
D. A. Laurian, prim redactor fiind Stefan Mihăilescu, 
cu inclinaţiuni junimiste, Timpul organul conservatorilor ca- 
targiști, Presa organul conservatorilor nuanţa Vasile Boerescu, 
L'Orient ziar francez scos de către Emile Galli, un francez de 
curând venit în ţară, care pune ziarul sub direcţia nominală 
a lui Al. Ciurcu, Națiunea Română editat de un alt francez 
Frederic Dame și Războiul, cel mai răspândit organ atunci, 
organ de opoziţie crâncenă, editat de tipograful Weiss, dar re- 
dactat de către poetul Haralambie Grandea. La 15 Noembrie a 
mai apărut un ziar liberal, în genul Războiului lui Weiss, cu 
numele Dorobanţul. Deci 9 cotidiane. 

Nici unul din aceste ziare nu mai trăeşte astăzi. 


* 
* * 


Fiindcă toate faptele omenești sunt relative, bătăliile de la 
1877, care nu erau de cât niște inocente încăerări față de 
groaznicile bătălii din ultimul mare războiu mondial, aveau 
proporţiile unor întâmplări colosale. Luarea unui singur drapel 
de către un soldat într'o luptă singulară fu apoteozată în toate 
felurile, iar soidatul Grigore Ion prezentat ca un erou le- 
gendar. ' 

Această înscenare era de altfel impusă, căci trebuia întărit 
curajul unei armate de ţărani, fără tradiții militare, fără cadre 
solide, fără conștiința valoarei sale. 

Dar o ccntroversă se ridică repede. Drapelul luat de Gri- 
gore Ion fu adus în Bucureşti de către maiorul Candiano Po- 
pescu însuși, care fu înaintat, decorat și sărbățorit, prezentat 
fiind ca adevăratul erou al drapelului. 

Toate ziarele opoziţiei dezaprobară cu energie această sub- 
stituție, iar în public se răspândi chiar svonul cum că Can- 
diano Popescu nu sar fi purtat tocmai curagios pe câmpul 
de bătaie. Adevărul era greu de aflat, fiindcă patima, politicei 
de partid era amestecată. In adevăr, Canaiano Popescu find un 
cunoscut liberal-roșu, trebuia să fie ţinta atacurilor opoziţioniste. 


www.dacoromanica.ro 


— 235 — 


Candiano Popescu era acuzat de conservatori că singura lui 
ispravă ar fi fost să răpească în mod abuziv, dela un maior turc, 
un admirabil armăsar arab, pe care îl adusese în Bucureşti dim- 
preună cu drapelul. Se pretindea că maiorul ture înaintase 
chiar o plângere guvernului român în această privință. 

Dar liberalii nu se lăsară mai pe jos. Revanşa lor veni 
repede. 

In ziua de 30 August, colonelul Alexandru Anghelescu — 
mai târziu ministru de războiu, care sfârşi printr'o condam- 
nare în celebra cauză Broadvell — comandantul diviziei a IV-a 
înaintea Plevnei, dete un asalt nenorocit asupra redutei Gri- 
vița. Se spune că, fără un ordin expres şi fără nici o pregătire 
prealabilă, colonelul Anghelescu, din singura inițiativă, dete 
asaltul în ziua sfântului Alexandru, care era ziua numelui săv. 
ca şi al ţarului Alexandru II. Colonelul Anghelescu voise să 
facă o mare și plăcută surprindere ţarului, oferindu-i de ziua 
numelui său una dintre cele mai însemnate întărituri ale Plev- 
nei. Dar asaltul fu respins cu pierderi sângeroase, Mulţi ro- 
mâni rămaseră în valea care despărțea reduta Griviţa No. 1 de 
Griviţa No. 2 şi care fu botezată de soldaţi: Valea Plângerii. 

Acest eșec sângeros provocă vii polemici în București. Mai 
puțin în presă dar foarte mult în cercurile politice cât şi în 
public, nenorocirea era comentată cu vehemenţă. 

Conservatorii cereau să se ridice comanda colonelului An- 
ghelescu spre a fi dat în judecată. Colonelul Alexandru An- 
ghelescu era, şi el, un liberal categoric. 

Dar liberalii răspândiră zvonul că atacul nu fusese res- 
pins din vina colonelului Anghelescu, ci din vina maiorului 
Tacob Lahovary, ofiţerul de stat-major însărcinat cu recunoaș- 
terea terenului. Lahovary era conservator. 

In public se spunea că maiorul Lahovary, fiind însărci- 
nat cu recunoașterea terenului, nu mersese mai departe de 
Griviţa No. 1 şi nu descoperise că, după Valea plânperii, se afla 
o altă redută Griviţa No. 2. Bine înțeles, se adăbga că Lahovary 
nu-şi îndeplinise însărcinarea, din lașitate, Deci, când soldaţii 
români, în asalt, au ajuns în fața obiectivului, au fost trăzniţi 
de focurile încrucișate ale celor două redute. 

Afacerea veni în parlament în urma stăruințelor lui Ni- 
colae Lahovary, tatăl maiorului. Intr'o ședință a Camerei Ion 
Brătianu respinge acuzarea adusă maiorului și-i aduce laude 
pentru priceperea și curajul său, 

Victoriile dela Plevna şi eroizmul dorobanţilor din regi- 
mentul 13 de Vaslui inspiră pe Vasile Alecsandri care publică 
atunci Peneș Curcanul 


www.dacoromanica.ro 


— 236 — 


In lauda vitejilor din regimentul 13, Alecsandri scrise ne- 
peritoarele lui versuri: 


Plecat'am nouă din Vaslui 
Și cu sergentul zece 

Și nwi era, zău, nimărui, 
In piept inima rece! 


Poeziile epice ale lui Alecsandri străbat ţara și renasc su- 
fletele. Neamul, îngenunchiut de atâtea veacuri, ridică capul 
și fiecare român începe să se cunoască și să dobândească în- 
crederea, pierdută dealungul restriștelor. 

Alecsandri este marele bard al românizmului. 

Am cetit un număr de critice făcute literaturei lui Alec- 
sandri și am auzit pe mulţi întrebând: care dintre Alecsandri sau 
Eminescu, este mai mare? Dar opera lui Alecsandri nu poate 
îi supusă examenului comparativ fiind că nu poate fi jude- 
cată numai de pe valoarea ei literară, ci mai ales din punctul 
de vedere moral și naţional. 

Istoria — nu cea de astăzi, ci Istoria de mâine și de poi- 
mâine — va spune că Alecsandri a fost marele poet al ceasului, 
care a cântat gloria neamului său în cea mai încântătoare 
limbă literară. Istoria va spune că a fost singurul bard care 
a cântat epopeea din 1877-78 şi a cântat-o în versuri dt o fru- 
museţe epică necunoscută limbei române nici mai 'nainte nici 
după aceea. Și, totuși, în dicţionarul lui Lazăr Şeineanu nici 
măcar nu se pomenește despre opera lui Alecsandri dela 1811-13, 
Se pomenește despre Doine, despre Pasteluri și despre Despot 
Vodă, dar nici un cuvânt de Fântâna Blanduziei. Cântul gintei 
latine și poezia înălțătoare şi nemuritoare care a cântat vitejia 
desteptătoare a neamului românesc la 1877. 

Iată de ce spun că alți istorici în alt viitor vor trebui să 
judece pe Vasile Alecsandii. 

— Clipa dela 1817 a fost redeșteptătoare pe toate tărâ- 
murile, Superioară zilelor pe care le trăim, a făcut ca războiul 
dela 1877 să fie urmat, de o perioadă de optimism obştesc. Toate 
rănile războiului din Bulgaria au fost îndurate cu stoicism şi 
şi voioșie. Bucureștii aveau înfăţişarea unui oraș pur românesc 
şi fericit. Infăţişarea Bucureştiului de astăzi,—în urma marelui 
războiu care ne-a dat întregirea neamului — murdar, bastard, 
fără conștiința marei glorii naționale dobândite, numai cu 
preocuparea lucrărilor mici şi a câștigurilor mari, era necunos- 
cută Pucureștilor dela 1877 şi 1878. 

In acelaș timp se impune şi Eminescu Bucureştilor. 


www.dacoromanica.ro 


— 231 — 


Eminescu era cunoscut la Junimea din Iaș unde avea ad- 
miratorii săi, dar nu era decât — spre a întrebuința un ter- 
men preferit astăzi — un poet regional, Cu „Scrisoarea a 3-a“, 
în care poetul a pus toată patima lui politic și toată ura în- 
potriva liberalilor, se relevă și se impune. De aci înainte Emi- 
nescu rămâne, căci este consacrat mare poet naţional. 

Alături de cei doi mari poeți de geniu, apare, dând multe 
speranțe pentru viitor, poetul căpitan Carol Serob. 

Cine cunoștea până atunci pe Carol Scrob? Aproape ni- 
meni. Intro bună dimineaţă aflăm, din gura lăutarilor, că un 
oarecare poet Carol Scrob a scris două bucăţi care încap să 
zboare din gură în gură, Aceste două cântece sunt: 


Aşi dori din piept smi scot 
Inima cu dor cu tot, 

Și So pun în pieptul tău 
Ca să simți precum simt eu. 


Al doilea: 


Luna doarme, luna doarme, 
Grațioasă, 
Peste dealuri, peste dealuri 
Și câmpii. 


Aceste două bucăți plac mult bucureştenilor, aceste două 
cântece devin cântecele la modă; nu este petrecere la Heră- 
strău, la Leul şi Cârnatul sau prin celelalte grădini unde lău- 
tarii să nu cânte și să nu repete neîncetat operele lui Carol 
Scrob. Car poetul, care dedea atâtea speranțe, s'a oprit aci; ni- 
mic din ceea ce a mai scris după aceea n'a mai plăcut și n'a 
mai pasionat. 

— Asediul Plevnei se prelungeşte şi începe să obosească, 
opinia publică. Incep murmurele, iar încrederea în destoinicia 
militară a comandamentului rus slăbeşte. La București, ca şi 
In alte oraşe ale țării, dese conflicte izbucnesc prin localurile 
publice între militari ruși şi publicul român. 

Intârea României în război a pricinuit la Budapesta nu 
numai decepţii, dar și o mare turburare. Ziarele evreo-ma- 
ghiare sunt pline de obrăznicii la adresa Pomâniei. Unul din 
aceste ziare ia în zeflemea armata română, spunând că este 
o armată de iepuri, pe care numai două regimente de honvezi 
unguri ar fi de ajuns spre o arunca pe toată în Dunăre. 

Dar acei corespondenți ai ziarelor străine care au asistat 


www.dacoromanica.ro 


— 238 — 


la crâncenele bătălii din fața Plevnei sunt cu totul de altă 
părere. 

Corespondentul ziarului londonez Daily Telegraph, serie 
ziarului său chiar din Budapesta: 

„Soldatii Români sau condus cu o bravură demnă de 
cele mai bune elogiuri, mergând de mai multe ori la aslat, de 
şi respinși sub focul omoritor al împușcăturilor 'Turcilor. Mai 
mulţi fură uciși chiar pe parapetul redutei pe care o escalada- 
seră cu atâta, curagiu şi tenacitate. 

Dacă se va ţine în socoteală că aceşti soldaţi erau la în- 
ceputul carierei lor și că se luptau în contra unor lucrări pu- 
ternice apărate de o armată redutabilă, trebue să se recunoască, 
că s'au bătut într'un mod remarcabil. 

In ceea ce privește artileria română rușii îi fac un elogiu 
nemărginit, Cavaleria n'a fost încă angajată intrun mod se- 
rios în foc; cu toate acestea atât oamenii cât şi caii s'au ţinut 
întrun mod perfect în mijlocul sgomotului luptelor. Infante- 
ria a mers cu hotărire în foc și a arătat o energie rară în îm- 
prejurări într'adevăr extrem de dure pentru o armată tânără și 
câte odată rău dirijată, Pierderea a 2000 oameni din 7000, a- 
dică o a treia parte din cei cari erau angajaţi, este o probă in- 
contestabilă că Românii nici n'au ezitat, nici nu s'au dat înapoi 
dinaintea, pericolului. Ei au dat prin aceasta o dezminţire prog- 
nosticurilor nedrepte de care a fost plină presa austro-ungară 
şi germană în aceste din urmă luni, care aruncau calomnii a- 
supra acestei tinere armate. 

Românii s'au bătut şi încă s'au bătut cu bravură, In ziua 
de Sf. Alexandru ei au ţinut postul lor cu onoare căci aveau 
să se lupte la postul cel mai periculos 

— Ziarul Le Temps din Paris, vorbind despre atacul Ro- 
mânilor dela 19 Octombrie asupra redutei Griviţa No. 2, spune: 

„Ofițerii superiori ruși şi streini cari sosesc dela Plevna 
fac mari elogii bravurei trupelor române. Ei raportează că în 
lupta dela 19 Octombrie, după un prim atac fără succes făcut 
spre miazăzi contra redutei turcești dinaintea Pievnei, coman- 
dantul diviziunei a 4-a a reînceput atacul pentru a da 
satisfacţie dorinței soldaţilor cari luaseră deja parte la în- 
tâia luptă, 

Românii luară șanțurile şi se luptară corp la corp cu 
Turcii cani puneau silințe desperate spre a opri de a escalada 
parapetele. 

Românii erau atât de înverșuraţi încât se luptară astfel 
timp de mai bine de o oră fără a slăbi contra unui inamic bine 
adăpostit şi superior la număr”. 


www.dacoromanica.ro 


— 239 — 


— La începutul lunei Noembrie moare Ulysse de Marsillac, 
profesor de limba, franceză, la facultatea de litere din Bucu- 
reşti. Marsillac era un distins literat și publicist. El făcea să 
apară ziarul săptămânal Le Journal de Bucarest. 

— Postul circ Suhr este transformat în sală de teatru, 
Reprezentațiile încep cu spectacole variate, tombolă, etc, 

— La Teatrul Naţional se reprezintă pentru întâia oară 
la 8 Noembrie următorul spectacol: 


OȘTENII NOȘTRI 
1877 
Piesă națională în 6 tablouri și un prolog 
(Episod din rezbelul actual) 
Lucrată de d-l Frederic Dame și Dem. C. Olănescu. 


PROLOG 


Poemă dramatică în versuri de d-l Frederic Damă. 
Tradusă, de d-l „ * , muzica de d-l A. Caure. 


Persoanele prologului; 


Dochia D-na E. Popescu 
România, D-Yoara M. Vasilescu 


— Pe la începutul lunei Noembrie Românii repurtează 
victoria dela Rahova. Aci au murit maiorii Ene și Giurăscu, 
locotenenţii Radovici şi Georgescu, cum și 66 soldaţi. 

Au fost răniţi: locot.-colonel Măldărescu alți trei ofiţeri şi 
149 soldaţi. 

La această bătălie au luat parte un batalion din regimen- 
tul de dorobanţi (Mehedinţi și Dolj), un batalion din 1 do- 
robanți (Muscel și Argeș), 1 batalion din 6 Ilfov ‚regimentul 10 
dorobanţi Putna, două regimente de călărași, 2 regimente de 
roşiori şi un regiment de ulani ruși. 


CADEREA PLEVNEI 


— In Bucureşti prelungirea asediului Plevnei face ca e- 
nervarea, populațiunei să crească, zi cu zi. Pe de o parte se dă- 
deau asigurări formale că zilele Plevnei sunt numărate, lar 
pe de alta se invita lumea să aibă răbdare. 

Românii aveau alte succese, ocupau Nicopole, Lom Pa- 
lanca, biruiau la Rahova, însă Plevna nu cădea. 

Intro zi o bombă: Ziarul lui Frederic Dame Națiunea 
Română, publică o telegramă, din T.-Măsurele cum că Plevna 


www.dacoromanica.ro 


— 240 — 


a căzut. A fost ca o scânteie electrică, Mașinile tipografice nu 
mai pridideau ca să tragă, publicul asedia intrarea tipografiei 
și cerea foi, instantaneu se scot drapelele, grupurile de mani- 
festanți se succed ca valurile mărei, orașul este în delir. 

Insă, după câteva ore, o știre sinistră străbat mulţimea: 
știrea ziarului Națiunea Română nu era exactă, Plevna nu 
căzuse. 

Aceiași mulțime, care două ceasuri mai ‘nainte n'avea des- 
tule laude pentru ziarul care știuse să dea, cel dintâiu, fericita 
noutate, acum alersa să spargă geamurile redacţiei. 

A doua zi guvernul a impus lui Frederic Dame să înce- 
teze apariţia acestui ziar, 

* 
* * 

Dar la 28 Noembrie, pe la orele 3 după amiază sosește 
ştirea că, de astădată, Osman-Pașa, făcând o ieșire cu toată ar- 
mata sa spre a se retrage spre Vidin, a fost silit să capituleze 
după o luptă vitejească de 4 ore și după ce a fost rănit la 
picior, 

Stirile ulterioare arătau că lupta a ţinut dela 8 jum, di- 
mineaţa până la 1 jum. după amiază, Eşirea s'a, făcut prin trei 
părți. Osman-Pașa comanda eșirea în persoană. 

De astă dată, bucuria populaţiunei bucureştene este fără 
pereche. Toată lumea ese pe străzi, drapele, torţe, muzici, 
procesiuni. Podul Mogoșoaei rămâne plin până noaptea târziu. 

Un mare grup de manifestanți se duce la locuinţa, lui C. A, 
Rosetti spre a-l aclama. Rosetti iese în balcon, răspunde ma- 
nifestanţilor și cu acest prilej a rostit cuvintele pe care ccn- 
servatorii i le-au imputat până ce au murit; Rosetti a spus” 

„Domnilor, am luat Plevna externă, e adevărat, acum, însă 
ne mai rămâne ca să luăm Plevna internă”, 

Plevna internă era înfrângerea definitivă a reacțiunei şi 
realizarea, reformelor democratice, 

Plevna a căzut într'o Luni. Comandamentul aliat ştia bine 
că Turcii pregătesc ieșirea; de aceia se ţinea bine și aștepta, 
pregătit, Un dezertor turce veni Sâmbătă şi anunță rușilor cum 
că Osman-Paşa a împărţit trupelor hrana pe 3 zile și câte 1.590 
cartuşe de om, Aceasta era dovada că Turcii vor ataca cât de 
curând. 

Apoi a urmat eșirea și, după 5 ore de luptă eroică, capi- 
tularea. - 

— In ziua de 2 Decembrie, Serbia declară război Turciei. 

—- Duminică 4 Decembrie, ţarul Rusiei intră în Bucureşti 


www.dacoromanica.ro 


— 241 — 


spre a se reintoarce în Rusia. Primirea ce i se face e gran- 
dioas, orașul e pavoazat, seara iluminafţii. 

Ne mai fiind armată activă în București, onorurile au fost 
date de Garda Naţională care era înşiruită pe străzi. Ajuns la 
Palat ţarul întrebă ce este această nouă armată? I s'a răspuns 
că este Garda Naţională. Atunci, Ţarul îmbrăcă mantaua, sco- 
bori în Curtea Palatului, trecu în revistă Corpul de gardă şi 
îl salută de trei ori. 

In București Impăratul a fost primit de Doamnă, fiindcă 
Domnitorul era în Bulgaria. 

— La 10 Decembrie a murit Nicolae Golescu fost locote- 
nent Domnesc, mare patriot român, acela care a fost cel dintâi 
decorat cu Steaua României în gradul de Mare Cruce. 

Două zile msi târziu vine ştirea morței lui Victor Emanuel, 
acela, căruia i se spunea IZ Re galantuomo. acela care făcuse 
unitatea Italiei. 

— In tot timpul anului, dela declararea războiului, sau 
deschis în toată ţara subscripțiuni pentru cumpărare de arme. 
Toate consiliile comunale și judeţene au subscris sume însem- 
nate; de asemenea și foarte mulţi particulari. 


DOUA CRIME CELEBRE 


— O telegramă din Braşov anunță că asasinii din strada 
Renasterei din București au fost osândiți la moarte prin 
ștreang. 

Dar ce era asasinatul din strada Renaşșterei ? 

In luna lui August 1876 Bucureștiul a fost îngrozit deo 
crimă petrecută în plin centru al Capitalei şi în timpul zilei; o 
doamnă, Orăscu, şi fiica sa, Cleopatra, au fost găsite în pim- 
niță moarte prin strangulare. 

Iată cum s'a petrecut crima : 

Doamna Orăscu locuia cu fiica sa Cleopatra. Aveau în ser- 
viciul lor un bătrân servitor român și o servitoare unguroaică 
anume Rosa. Servitoarea Rosa se învoi cu amantul ei, un ungur, 
şi cu un alt ungur. prieten al aceluia, ca să omoare pe amân- 
două femeile spre a le prăda. 

In ziua crimei Rosa a îndepărtat pe bătrânul servitor tri- 
miţându-l în Lipscani ca să aducă pentru stăpânele sale niște 
mostre; după plecarea servitorului, Rosa a introdus pe cei doi 
unguri în pimriţă, apoi a chemat pe domnișoara ca să-i arate 
în pimniţă ceva. Servitoarea mergea în urmă. Când fiica doam- 
nei Orăscu ajunse jos, cei doi unguri se repeziră asupra si şi o 
prinseră de mâini şi de picioare iar Rosa îi aruncă după gât o 


16 


www.dacoromanica.ro 


— 242 — 


frânghie cu care o sugsrumă, Apoi servitoarea se duse iarăşi sus 
şi chemă grabnic pe doamna Orăscu spunându-i că domni- 
şoara și-a rupt piciorul. D-na Orăscu alergă, dar când ajunse 
în gura pimniţei își văzu fiica întinsă jos, moartă. Se întoarse 
repede,  ţipând şi chemând ajutor, dar servitoarea îi a- 
runcă și ei lațul după gât și cu ajutorul celor doi unguri o tâ- 
rîră în pimniţă, 

Asasinii au fost prinși la Brașov după scurtă vreme. 

— La sfârșitul lunei lui Decembrie, precis în noaptea Cră- 
ciunului, pe o vreme viscoloasă cu multă zăpadă, s'a întâmplat 
vestitul furt al Closcei cu pui de la Muzeul de antichităţi. 

Muzeul de antichităţi era instalat în palatul Universităţii. 
De cu ziuă un tânăr, numit Pantazescu, sa ascuns într'una din 
sălile Senatului, situată tocmai deasupra sălei în care se afla 
vitrina Cloșcei cu pui. O santinelă se plimba în totdeauna în 
coridorul de jos, pe dinaintea ferestrelor acestei săli. 

Pantazescu începu operaţia când viscolul sufla mai tare; 
tăie tavanul şi făcu o gaură atât de mare cât să poată intra o 
umbrelă închisă. Din cauza viscolului sentinela nu auzi că- 
derea micilor bucăţi de tencueală. Apoi deschise umbrela şi 
lărgi gaura atât cât să poată trece corpul său. Acum bucăţile 
cele mari din tavan cădeau în umbrelă și nu mai erea nici un 
pericol ca să facă zgomot. 

Când deschizătura fu destul de mare ca să poată trece un 
om, Pantazescu trase umbrela sus, legă o frânghie de piciorul 
uneia din mesele cele grele, apoi, fiind un bun gimnastic, sco- 
bori în muzeu. După ce luă toate piesele Cloșcei se urcă din 
nou cu puterea braţelor, introduse piesele în ambii pantaloni 
pe care îi legă jos, iar a doua zi, dis de dimineaţă, eşi din palat. 

Lucrurile furate le-a dus acasă la dânsul şi le-a ascuns 
in pian. Locuia în strada Italiană, într'o mică și veche căsuţă, 
care a făcut loc mai târziu casei doctorului Nicolae Tomescu. 

Una din piesele Cloșcasi a vândut-o unui bijutier-ceasor- 
nicar din stada Şerban Vodă, care a topit-o. 

Descoperit, din cauza indiscreţiilor sale, Pantazescu a fost 
osândit precum și ceasornicarul. Acesta din urmă și-a făcut 
anii de osândă la penitenciarul Văcărești, iar Pantazescu la 
penitenciarul Cozia din judeţul Râmnicul Vâjcei. 

Mult mai târziu, tocmai când era aproape de termenul li- 
perărei, a voit să fugă și a fost împușcat. O versiune foarte acre- 
ditată a pretins că Pantazescu a fost asasinat ; unii spun din 
ordin superior, alţii pretind de către directorul închisoarei că- 
ruia Pantazescu îi încredinţase secretul unor ascunzători 
unde s'ar fi aflat produsul numeroaselor lui furturi. 


www.dacoromanica.ro 


— 243 — 


ANUL 1878 


Dacă anul 1877 a fost anul entuziasmului, al speranţelor 
mari şi al victoriilor, în schimb anul 1878 fu anul decepţiilor 
şi al deziluziilor. 

Țara începea să se umpie de răniţi. Cele două ziare ilus- 
trate şi de format Nr. 4 Războiul și Dorobanțul dădeau fotogra- 
fiile ofiţerilor morți şi răniţi. 

Spitale peste tot. Mulţi particulari pusese la dispoziţie câte 
o cameră din locuința lor şi cu paturile trebuincioase pentru 
căutarea, răniților. Văduvele celor căzuţi începeau să ceară 
pensiuni, fiindcă nu mai aveau. cu ce trăi, poliţele victoriei în- 
cep să devie exigibile. 

Bucureștiul se umple şi de prizonieri turci care, pe o iarnă 
cumplită, au fost aduşi pe jos, goi şi flămânzi. Era o jale să 
vezi pe acești nenorociţi. 

— La începutul anului regimentul 13 dorobanţi din Iaşi- 
Vasluiu, este trimis acasă de pe front. Pentru vitejia purtărei 
sale la Plevna în ziua de 27 August 1877, Domnitorul decorează 
drapelul regimentului cu Steaua României. Fiind răcit, cere- 
monia s'a făcut la Palat în sala tronului, Cu acest prilej au 
fost decoraţi mai mulţi ofițeri. Doamna le-a pus insemnele 
pe piept. 


k 
* * 


— Bilanțul Casei de Depuneri la 31 Decembrie 1877 a fost 
următorul: In numerar lei 279.567, în efecte lei 86.690.000. 
Futem face comparația cu ce este astăzi spre a trage con- 
cluziile. 

Consiliul de administraţie era astfel compus: Ion Ghica, 
Dimitrie Brătianu, Const. Cornescu, Menelas Ghermani, D. Ca- 
riagdi, M. Sachelarie, Stancu R. Becheanu, G. Missail, C. D. 
Atanasiu. 


* 
* * 


— Acei cari au combătut înfiintarea, nouei decoraţiuni pen- 
tru civili, au avut dreptate ; de abia realizată şi decoraţiile se 
împart cu miile, toată lumea vrea să fie decorată, toată lumea 
e decorată. In curând ordinul pierde orice însemnătate şi serio- 
zitate. Atât de repede a fost discreditat ordinul, încât într'o 
zi..pe când calea Victoriei era plină de lume. un câine stră- 
bate strada în fugă, având la coadă atârnată Steaua României. 

S'a râs mult de această glumă a unui farsor, dar gluma 
avea înţelesul ei serios. 


www.dacoromanica.ro 


— 244 — 


— Un incident supărător se produce : un domn Bibănescu, 
magistrat, fiind destituit de către ministrul justiţiei, Eugen 
Stătescu, pândeşte pe consilierul tronului și-l loveşte. Faptul 
produce, firește, mare senzație. 

Presa conservatoare de opoziție jubilează; iar cel mai vio- 
lent dintre aceste ziare, Războiul, introduse în limbă verbul : 
A bibăni — bibănire, 

Războiul înfiinţează și o rubrică permanentă cu titlul Bi- 
bani, unde se înregistrau toate glumele. Rubrica aceasta a ră- 
mas cât timp a trăit ziarul. 

x 


* * 
Ziarul Românul păstrează încă vechea nomenclatură a 
lunilor anului. In fruntea articolului întâiu — „editorialul“ 


cum se spune în Franţa, articolul de fond cum se spune la noi— 
citim tot: Călindar, Făuraâr, Mărţişor, Priar, Florar, Cireşar, 
Cuptor, August, Răpciune, Brumărel, Brumar, Undrea. 


* 
* * 


— D-şoara E. Teodorini concertează la Teatrul Naţional 
în ziua de 16 Ianuarie. 

Au dat concurs la serată: d-şoara Niculescu Aman, d-na 
Gianetti, d-nii Castagna, Fattori, L. Wiest și Bianchi. Bene- 
ficienta, între altele, a cåntat Hora Grivitei de Vasile Alexandri, 
muzica de Grigore Ventura. 

— O mare ştire artistică pentru Bucureşti: marele artist 
tragedian Rossi, vine în Bucureşti pentru o serie de 14 repre- 
zentatiuni, Intâia reprezentaţiune a fost cu Othello în ziua de 
20 Ianuarie. Este de prisos să spunem marea impresiune pro- 
dusă de jccul artistului neîntrecut al Italiei. 

— La Senat Dimitrie Ghica (Beizade Mitică) interpelează 
guvernul în urma zvonurilor ce au început să circule cum că 
Rusia, pretinde României Basarabia. 

Iată interpelarea anunţată în urma comunicărei făcute în 
Camera Comunelor de către guvernul englez cum că, între con- 
dițiile de pace ale Rusiei, este şi: „Independenta României cu 
indemnitate teritorială suficientă“. 

„Subsemnatul interpretez pe domnii miniștri : 

1) A face cunoscut Senatului dacă a participat, întru câtva, 
şi ţara, noastră ca beligerantă ia formularea acestor condițiuni; 
` 2) Dacă acea condițtiune este de natură a îngriji pe Ro- 
mâni, și dacă guvernul ne poate asigura că integritatea teri- 
toriului patriei noastre, asa cum este astăzi, are să fie respec- 
tată şi menținută“, 


www.dacoromanica.ro 


— 245 — 


La Cameră profesorul Vasile Alexandrescu Urechia face o 
interpelare la fel. 

Bine înţeles aceste interpelări ereau anunțate din iniţiativa 
guvernului, care voia să silească pe ruși a-și də pe faţă jocul. 

In ziua de 20 Ianuarie, după propunerea lui Mihail Cogăl - 
niceanu, susținută de Ion Brătianu, se ţine o şedinţă secretă a 
Senatului la care participă și deputaţi. In această şedinţă gu- 
vernul a comunicat actele privitoare la intrarea României în 
război alături de Rusia, cât și tot ce era în legătură cu această 
alianţă. 

Sedința secretă se ţine wei zile in şir şi dezbaterile sunt 
foarte pasionate. Afară, tot telul de ştiri îugrijitoare circulă. 
Emoțiunea populară e mare. Oameni, cari spun că sunt foarte 
bine informaţi, afirmă că Basarabia este pierdută si că Impă- 
ratul Alexandru, or care i-ar fi bunăvoința, este silit, de guver- 
nul său şi de voinţa armatei să nu facă României conce- 
siuni pe această chestie. 

După trei zile de o mare și legitimă emoţiune Senatul, în 
şedinţa de la 26 Ianuarie, după ce Dimitrie Ghica işi dezvoltă 
interpelarea și îi răspunde ministrul de externe Cogălniceanu, 
votează cu apel nominal, pe faţă şi cu unanimitate de 45 voturi, 
următoarea Moţiune semnată de Dimitrie Ghica Dimitrie 
Sturza si Vasile Boerescu : 


MOȚIUNE 


„Ascultând explicările ministerului în privința dispozițiu- 
nilor ce a arătat guvernul rusesc de a lua o parte din teritoriul 
României în schimb cu pământurile de peste Dunăre ; 

Având în vedere că integritatea teritoriului României este 
garantată de Marile Puteri europene ; 

Având în vedere că, prin Convenţiunea de la 4 Aprilie 1877, 
Rusia în special a garantat din nou această integritate prin 
art. 2 în coprinderea următoare : „Pentru ca nici un inconve- '’ 
nient sau pericol să nu rezulte pentru România din faptul tre- 
cerii trupelor ruse pe teritoriul său, guvernul Majestăţei Sale 
Imperatorului tuturor rusilor se obligă a menţine și a tace a 
se respecta drepturile politice ale Statului român, astfel cun 
rezultă din legile interioare şi tratatele existente, precum şi a 
menține și a apăra integritatea actuală a României“. 

Considerând că România şi-a îndeplinit cu fidelitate obli- 
gațiunile ce decurg din acea Convenţiune şi este deplin con- 
vinsă de sentimentale de înaltă dreptate ale Majestăţei Sale 
Imperatorul Rusiei ; 


www.dacoromanica.ro 


— 246 — 


Considerând marele sacrificiu și chiar sacrificii de sânge 
făcute de ţară pentru păstrarea integrităţii şi pentru consoli- 
darea independenței sale ; 

Considerând că o Românie independentă și omogenă răs- 
punde, atât la interesele vecinilor săi cât şi la acelea ale Eu- 
ropei întregi ; 


Senatul declară : 


Că, este hotărit a menţine integritatea teritoriului ţării şi 
a nu admite o înstreinare din pământul ei, sub nici o denu- 
mire și pentru nici o compensaţiune teritorială sau dezdăunare“. 

In aceiași zi Camera, în urma interpelărei lui V. A. Urechia, 
a votat aceiași Moţiune cu unanimitate de 93 voturi. 

Moţiunea a fost prezentată de Gheorghe Vernescu, care a 
declarat : 

.— „Dacă poate fi salvată Basarabia cu averea mea, o dau 
toată ţărei“. . 

indată după votarea Moţiunei Ion Brătianu a cerut Came- 
rei ca, în interesul patriei și al înfrățirei românilor în aceste 
împrejurări atât de mari, să scoată de sub acuzare pe toştii 
miniștri conservatori. 

Fără discuţiune și cu apel nominal, Camera, cu 61 voturi 
contra 6 şi 3 abţineri, votează ridicarea acuzaţiunei. 

Prin urmare acum chestiunea e lămurită. Rusia ne cere 
cele 3 judeţe basarabene ce ne-au fost restituite prin tratatul 
de la Paris, 

Din ceasul acesta prietenia Românilor pentru Rusia este 
sfârşită. In ţară naşte, de o dată, simțirea antirusă. Rusii sunt 
de acum, priviţi cu răceală sau cu dușmănie. Conflicte zilnice 
se întâmplă în toată ţara cu militarii ruși. Ingratitudinea ru- 
sească cât și călcarea fără pudoare a angajamentelor luate for- 
mal prin Convenţiunea de la 4 Aprilie, revoltă toate suiletele 
românești. 

Cauza Rusiei în România este pierdută pentru totdeauna. 

— La 31 Ianuarie se incheie armistițiul între turci şi toţi 
beligeranții ; termenul de renunțare la armistițiu e de trei zile. 


* 
* * 


— In Bucureşti, la Sala Bossel, joacă o trupă franceză de 
operetă având o celebră stea, frumoasa şi talentata artistă Kel- 
ler. Aceasta a adus, pentru prima oară în România, operetele 
lui Offenbach, Lecocg și alţii, precum: La Fille de Madame 


www.dacoromanica.ro 


247 — 


Angot, La Belle Helene, Les Brigands, La Grande duchesse de 
Gerolstein, etc. ` 

Succesul acestei artiste e foarte mare și mulți ani în urmă 
s'a vorbit în București de această divă a operetei. 


* 
* * 


— Parlamentul votează legea răspunderei ministeriale. 


* i * 

— Armistițiul încheiat între turci şi beligeranţi provoacă 
o nouă fierbere mare în ţară. Emoţiunea, e pricinuită de faptul 
că Rusia a încheiat armistițiul fără să consulte şi România şi 
fără să-i dea vce a avea un reprezentant. Când colonelul Arion 
s'a, dus la locul întălnirei ruşii nu au voit să-l primească printre 
beligeranţi. 

Dimitrie Ghica interpelează în Senat: 

1) Dacă s'au comunicat guvernului condițiunile de pace în 
ceea ce priveşte România, 2) cari sunt principiile care au să 
conducă pe guvern față cu întregul Congres, 3) Ce dispoziţiuni 
a luat guveinul, pe cale diplomatică, spre apărarea intereselor 
țării. 

Ghica şi conservatorii susțineau că guvernul radieal al lui 
Brătianu, nu convenea Rusiei şi, că; dacă România va perde 
Basarabia aceasta va fi din cauză că are un guvern roşu care e 
suspect în Rusia monarhică. 

Cogălniceanu a răspuns recunoscând că bazele armisti- 
iului sunt jignitoare pentru România arătând că a protestat 
contra acestor baze în ceea ce priveşte România. 

O pasionată discuţiune se încinge în Senat şi, de astă dată 
Dimitrie Ghica, ca și Vasile Boerescu şi Epureanu, susținând 
că guvernul a lucrat greșit, a propus următoarea Moţiune de 
blam : 

„In urma interpelării Principelui D. Ghica, Senatul, ascul- 
tând explicările guvernului, declară că ministerul n'are destulă 
autoritate morală pentru a apăra adevăratele interese ale țării 
faţă, de viitorul Congres“. 

(Semnaţi) D. Ghica, P. P. Carp, P. Vioreanu, B. Boerescu. 

După un lung discurs al lui Cogălniceanu şi altul al lui Ion 
Brătianu, Senatul a respins moţiunea de blam cu 36 voturi 
contra 16 şi 3 abţineri ale miniștrilor. 

Moţiunea, de încredere prezentată de N. Voinov e primită 
cu 39 voturi contra 2 şi 2 abţineri. 


www.dacoromanica.ro 


— 248 — 


— Atacul în contra guvernului era în realitate, atacul 
numai în contra lui Cogălniceanu. 

Partidul centrului, de curând înființat având în cap pe 
Prințul Dimitrie Ghica, dar al cărui suflet era Vasile Boerescu, 
voia să vină la putere. Ca să vină singur era cu neputinţă, 
ca să răstoarne, acum în toiul războiului, pe Ion Brătianu era 
foarte greu dacă nu chiar imposibil. Manevra era deci, să facă 
o spărtură în Cabinet și să mănânce pe Cogălniceanu pe moti- 
vul că nu a știut apăra cu destulă dibăcie interesele ţării. 

Dar Cogălniceanu era o prea mare capacitate pentru ca 
învinuirea de nepricepere să prindă : atunci opoziţia conserva- 
toare a găsit un argument : de oarece guvernanţii erau libe- 
rali și trataţi încă ca radicali-roşii, aceştia nu se puteau bucura 
de simpatiile unui monarh autocrat. Deci, Basarabia se perdea 
fiindcă erau la putere roșii; deci, Basarabia ne-ar rămâne 
dacă ar veni la putere albii. 

Argumentul era prea copilăros pentru ca să prindă. Şi 
na prins. 

Dar n'a trecut prea multe luni și partidul centrului a intrat 
în partidul liberal; prințul Ghica a ajuns preşedintele Sena- 
tului, iar mai târziu, Vasile Boerescu ministru de externe. 


* 
* E 


— Cogălniceanu, de şi o mare capacitate, nu era omul unu 
partid. Cu toate eminentele lui calități a suferit soarta tuturor 
individualităților; nesprijinindu-se pe o puternică organizaţiune 
era la discreţia celorlalte partide. In ultimul timp era la dis- 
cretia lui Ion Brătianu. Când Brătianu n'a mai avut nevoie 
de el și, mai ales, când a simţit nevoia de a dezorganiza opoziția 
conservatoare care începuse să devie supărătoare, și-a atras 
centrul, a adus pe Vasile Boerescu la externe şi a jertfit pe 
Cogălniceanu. 

Asa au păţit, rând pe rând, Manolaki Costaki, Gheorghe 
Vernescu, Nicolae Ionescu și alţii. 

Rândul lui Cogălriceanu se apropia 


* 
* * 


— In ziua de 12 Februarie cetatea Vidinului, care era 
asediată de români, cât şi fortăreața Belgradiikul, capitulează. 

Intre Izet-Paşa, comandantul Vidinului, şi generalul Manu. 
comandantul” trupelor române, sa încheiat o Conventiune în 
termenii căreia armata turcă nu capitula, ci numai preda ce- 
tatea armatei române şi se retrăgea, nu numai cu arme și ba- 
gaje, dar şi cu toate onorurile. Art. V al Convenţiunei spunea: 


www.dacoromanica.ro 


— 249 — 


„Onorurile militare se vor da reciproc. Statul-major român 
va primi defilarea, trupelor imperiale la eșrea lor din fortă- 
reață şi vice-versa; statul major otoman va primi defilarea tru- 
pelor române la intrarea lor în cetate“. 

Duminică 12 Februarie la orele 3 jum., armata română a 
intrat în ultima cetate de pe Dunăre care mai rămăsese ocu- 
pată, de turci. 

Intrarea trupelor române în Vidin sa făcut în mijlocul 
entuziasmului populaţiunei ; seara Izet-pașa a invitat la un 
prânz pe generalul Manu și ofiţerii superiori români; a doua 
zi generalul Manu a invitat pe Izet-pașa şi pe ofițerii superiori 
turci la dejun în Calafat, - 

O reală cordialitate creştea intre turci și români ; în același 
măsură creștea animozitatea, românilor faţă de ruși. In Bu- 
zurești toată lumea, fără excepţie, arăta simpatie prizonierilor 
turci, iar pentru ruși nu mai era decât ostilitate. 


PACEA DELA SAN ȘTEFANO 


— La 20 Februarie vine știrea că, în urma tratativelor di- 
recte între turci și ruși, pacea a fost încheiată la San-Ştetano. 

Condiţiile acestei păci erau în parte : 

Bulgaria nu va cuprinde Salonicul, nici Xeres, dar va cu- 
prinde Kavala și Drama. 'Țărmii Bulgariei se întindeau dela 
Mangalia până la Midia, Dobrogea era delimitată, printr'o li- 
nie dela Mangalia la Cernavoda. Bulgaria mergea până în im- 
prejurimile Monastirului trecând prin Ciarman la vreo 20 de 
mile la vest de Adrianopol. 

Scrbia va poseda Lieniţa, Novibazar, Leskovat, Wranza, Pi- 
rot și Cearkici. Muntenegrul va avea Antivari, Podgoriţa, Lpuz 
şi Wikoici. Despăgubirea de războiu era socotită la un miliard 
patru sute zece milioane ruble. Cesiunea teritorială era repre- 
zentată printr'un miliard o sută milioane ruble. In definitiv 
300 milioane ruble formau despăgubirea în bani propriu zisă. 

Dar acest tratat de pace produce revoltă generală. Prin 
acest tratat României nu i se acorda despăgubiri de răsboiu, 
în bani, pe de altă parte Anglia și chiar Austria nu puteau 
primi întinderea Bulgariei aşa cum o cerea tratatul dela San- 
Stefano. 

In această privinţă diplomația turcă a fost dibace. Acor- 
dând Rusiei o Bulgarie cât mai mare care se întindea până a- 
proape de Galipoli, acordându-i, dar, putinţa de a fi la Con- 
stantinopole ori când va voi Rusia, ştia bine că va ridica pe En- 
glezi si pe Austriaci. Ceace sa şi întâmplat. 


www.dacoromanica.ro 


Telegramele spuneau că Conferinţa europeană pentru ra- 
tificarea păcii se va ţine la Baden-Baden ; alte telegrame anun- 
țau că Austria cere ocuparea Bosniei și Herțegovinei. 

Telesramele ulterioare din Berlin comunicau mai pe larg 
condiţiile de pace dela San Ştefano. 

Dobrogea era cedată Rusiei pentru ca s'o schimbe even- 
tual cu România contra Basarabiei. România urma să formeze 
un stat independent de Turcia și i se recunoștea dreptul la des- 
păgubiri de răsboiu. 

Această din urmă condiţie era o rectificare a condiţiei 
publicată de către ruși. 


* * 
E 

— La Teatrul National trupa artiștilor asociaţi, joacă o 
piesă nouă a ziaristului Grigore Ventura, Curcani. Fiind o 
piesă cu subiect eroic în legătură cu ultimul războiu al Inde- 
pendenţei, succesul e însemnat. 

+ 
* * 

— Animozitatea contra Rusiei crește. Țarul, având remuș- 
cări și ìințelegåánd cât de odioasă e fapta Rusiei, care răpea pă- 
mântul unui popor ce-i salvase la Plevna onoarea militară, face 
cele mai largi propuneri României; îi oferă mari despăgubiri 
bănești. îi oferă o cât mai mare compensaţiune teritorială în 
Bulgaria, numai să renunţe de a protesta în contra răpirei ce- 
lor 3 judeţe basarabene. Bine înțeles toată opinia publică, ca 
şi guvernul, resping aceste oferte nedemne. 

Dar Anglia face febril pregătiri de răsboiu. 

Rusia, pe de o parte refuză să supună tratatul dela San- 
Ştefano ratificărei unui congres european, iar pe de altă parte 
concentrează trupe numeroase către Galipoli, Bosfor și Dar- 
danele. Anglia protestează energic și amenință să: intre în 
acţiune. 

+ 
* * 

In luna Martie Camera votează legea prezintată de mi- 
Distrul justiției, Eugen Stătescu, prin care se desfiinţa clauza 
penală la contractele în bani. 

+ 
* * 

— Trupa franceză de operetă Keller trece să joace la 

Teatrul Naţional. 


www.dacoromanica.ro 


— 251 — 


— Situaţia externă se încordează,. 

Austria nu poate vedea cu ochi buni întărirea prea mare 
a Rusiei în peninsula balcanică, pe de altă parte Anglia pune 
cu hotărire piciorul în prag și-și trimite flota în Marea de 
Marmara. 

Rusia protestează şi cere Angliei să-şi retragă flota afară 
din Dardanele. Anglia ameninţă că nu va veni la Congres ; 
apoi, sunt.semne că, în acest caz, Franța şi Italia o vor urma. 

Răspunsul, cu un top luat ace al Cancelarului Gorciakof, 
către guvernul englez, produce îh Anglia furtună. Toată presa 
engleză, aproape, cere răsboiul contra Rusiei. Guvernul cere 
reginei să semneze decretul pentru convocarea rezervelor, or- 
dine sunt date flotei engleze d'a se concentra către Dardanele, 

Neaprobând convocarea rezervelor şi răsboiul contra Ru- 
siei, lordul Derby își dă demisia dela departamentul externelor; 
în locul său vine Marchizul de Salisbury. 

La București atitudinea Angliei produce entuziasm și ma- 
nifestaţiile contra ruşilor devin mai tari, 

In urma atitudinei energice a Engliterei şi a febrilelor sale 
pregătiri de răsboiu, Austria își schimbă atitudinea cea în doi 
peri și declară oficial că nu poate primi tratatul dela San- 
Ștefano. 

Dar, după tratative, care durează aproape două luni, si- 
tuaţia se îmbunătăţeşte. Rusia cedează în multe părți ale tra- 
tatului, afară de Basarabia, şi astfel pericolul răsboiului anglo- 
rus dispare. 


CANTECUL GINTEI LATINE 


— Societatea, limbilor romanice de la Montpellier publi- 
case, cu un an mai înainte, un concurs pentru cel mai bun 
poem cu titlul: „Cântecul latinului“ sau, „Cântecul gintei la- 
tine“. Au concurat mulţi poeţi francezi, italieni, spanioli, etc., 
dar premiul l-a obţinut Vasile Alecsandri în ziua de 7 Mai. 

De Roqueferrier, secretarul perpetuu al Societăţii, a vestit 
pe Alecsandri prin următoarea telegramă : 


ALECSANDRI 
Mircești 


„Juriul compus de Mistral, Tortoulon, Quintana, Obede- 
naru şi. Ascol, vă conferă în unanimitate premiul. Vă așteptăm“ 
Premiul consta dintr'o cupă simbolică, 


www.dacoromanica.ro 


Iată cântecul : 


Latina Gintă e regină 

Intr'ale lumei ginte mari, 

Ea poartă *'n frunte-o stea divină 
Lucind prin timpii seculari. 
Menirea ei, tot înainte, 

Măreț îndreaptă pașii săi, 

Ea merge’n capul altor ginte 
Vărsând lumină*'n urma ei. 


Latina gintâ'i o regină 

Cu farmec dulce, rapitor. 
Streinu "n cale’i se închină 

Și pe genunchi cade cu dor. 
Frumoasă, vie, zâmbitoare. 

Sub cer senin, în aer cald, 

Ea se oglindă "n splendid soare, 
Se scaldă 'n mare de smarald. 


Latina ginta are parte 

D'ale pământului comori 

Și, mult voios, ea le împarte 
Cu celelulte-a ei surori! 
Dar e teribilă 'n mânie, 
Când brațul ei liberator, 
Loveste 'n cruda tiranie 

Si luptă pentru al ei onor ! 


In ziua cea de judecată, 

Când, față *'n cer cu Domnul sfânt, 
Latina gintă-a fi'ntrebată : 

Ce-ai făcut p'acest pământ ? 

Ea va răspunde, sus și tare: 

„O doamne ! *n lume cât am stat 
„In ochii săi, plini de-admirare, 
„Pe tine te-am repre>entat'. 


— Pe la sfârșitul lunei Mai guvernul pune în circulaţiune 
o mică parte din biletele hipotecare a căror emisiune a fost vo- 
tată, de parlament în anul trecut. Bancherii, convocați de gu- 
vern. au declarat că vor primi aceste bilete al pari. 

Biletele sunt primite cu mare încredere de întregul publie 
chiar de la începutul circulaţiunei. 


www.dacoromanica.ro 


— 253 - 


CONGRESUL DIN BERLIN 


—. La 11 Iunie sa intrunt Congresul care va hotări asu- 
pra tratatului de pace încheiat între ruşi și turci. 

La acest Congres Germania e reprezentată prin Bismark, 
Rusia, e reprezentată prin cancelarul prinţ de Gorciakof, Fran- 
ta prin D. Wadington, italia prin d-l de Corti, Austro-Ungaria 
prin contele Andrassy, Turcia prin Safvet-paşa. România prin 
Ion Brătianu și Mihail Cogălniceanu, având ca secretari pe Mi- 
hail Ferikidi şi Ion Sturza, deputați liberali. 

Pe lângă principalii delegați mai figurau și diferiți amba- 
sadori pentru fiecare ţară. 

ILa prima ședință, după propunerea contelui Andrassy, 
printul de Bismark este aies președinte. 


* 
* k 


— Un sugestiv proces la Curtea cu jurați. Un oarecare Lo- 
gositopolu şi-a ucis mama tăind-o în bucăți cu cuțitul. In fața 
juraților asasinul a avut un fel original de a se apăra: el a 
invocat înrâurirea eredității spunând că scoboară dintrun 
neam de ucigași: tatăl sâu şi-a omorât soţia, un frate al său 
și-a omorât soţia și copii. Dar juraţii l-au osândit și a primit, 
pedeapsa muncii silnice pe viaţă. 

* 
* * 

— Plecând Brătianu la congresul din Berlin C. A. Rosetti 
este numit ministru de interne ; imediat în unele ziare streine 
apar articole alarmiste ce spun că Rosetti este un revoluționar 
anarhist. Aceasta spre a scade influența, delegaţiei române la 
Congres. 

La București se aștepta cu înfrigurare rezultatul tratative- 
lor de la Berlin. Tot soiul de versiuni circulan. Din spirit de 
opozițiune conservatorii prognosticau că Basarabia e pierdută 
definitiv, dar adăugau : firește, că e pierdută atât din cauza 
incapacității guvernului cât, și din cauză că la putere se află 
un guvern radical pe care Rusia oficială nu-l poate iubi. 

Conservatorii susțineau în, presa lor că România nu putea 
fi bine reprezentată la Berlin prin Ion Brătianu deoarece a- 
cesta vânduse Impăratului Rusiei, Basarabia, încă de la Liva- 
dia. Prin urmare Brătianu nu mai avea autoritatea ca să apere 
Basarabia. 

Liberalii răspândeau știri optimiste şi sperau mult de la 
influența pe care Brătianu o va putea exercita asupra diplo- 
' maţiior europeni, apoi își închipuiau că capacitatea, diploma- 


www.dacoromanica.ro 


— 254 — 


tică a lui Cogălniceanu va face minuni. Dar știrile de la Ber- 
lin sunt rele. Brătianu și Cogălniceanu în întrevederile ce au 
cu membrii Congresului nu câstigă nimic, toți diplomații le 
spun că Rusia, care e dispusă să, facă concesiuni pe toate cele- 
laite puncte, la Basarabia nu renunță cu nici un preț. Prin 
urmare, toți sfătuesc pe delegații români să se înțeleagă direct 
cu Rusia, de la care pot dobândi cesiuni teritoriale cát mai 
largi în Bulgaria. 

La Bucureşti o părere identică îşi face apariția. Nicolae 
Crețulescu, un fruntaş om politic, dă la lumină o broșură prin 
care sfătuește tocmai acelaș lucru : Renunţarea la Basarabia și 
tratative directe cu Rusia spre a obţine căștiguri însemnate 
peste Dunăre. 

Dar opinia românească, respinge cu indignare acest târg 
nedemn cu preţul pământului strămoșesc. 

Brătianu și Cogălniceanu resping și ei propunerea așa că 
delegaţia română părăsește Berlinul. 

x 
%* * 

Asupra, participărei şi acţiunei plenipotențiarilor Princi- 
pelui Carol I al României la congres să adaug următoarele : 

Deși beligerantă România n'a fost admisă la Congres ca 
deliberaută. Congresul a admis, însă, ca cei doi plenipotenţiari 
ai Principelui Carol I al României, să fie ascultați. 

In ședința de la 19 Iunie s. v. 1 Iulie s. v. au vorbit intâi 
Cogălniceanu, al doilea Brătianu, în urma următoarei invita- 
țiuni trimisă lor de către președintele Congresului : 

„Principele de Bismark, cancelar al Imperiului, confor- 
mându-se unei deciziuui a Congresului luată în şedinţa de as- 
tăzi, are onoarea a  înştiința pe excelențele lor, domnii Bră- 
tianu și Cogălniceanu, miniștrii ai înățțimei sale Principele 
Carol al României, că Congresul stă gata a asculta, în şedinţa 
hotărâtă de Luni, 1 Iulie (la 2 ore), comunicările ce excelen- 
țele lor ar avea a-i face din partea guvernului lor“. 


Berlin, 29 Iunie 1878 


* 
* * 


La Bucureşti face o foarte jalnică impresiune faptul că 
România a fost atunci părăsită de toată Europa. 

Cele două puteri interesate mai ales ca Rusia să nu ră- 
pească Basarabia, Anglia și Austria, au tăcut şi au lăsat să se 
facă. Tăcerea şi consimțământul Austriei au fost cumpărate 
cu mandatul ce i s'a dat în Bosnia și Herțegovina. Consimţă- 


www.dacoromanica.ro 


— 255 


mântul Angliei a fost cumpărat cu autorizarea de a ocupa in- 
sula Cipru și alte mari concesiuni în Asia. 

— In dezacord cu limbagiul mândru și atitudinea dârză, 
cu două luni în urmă, când şeful guvernuiui englez anunța 
convocarea rezervelor și răsboiul contra Rusiei, lordul 73eacon- 
sfield a mers până a justifica jaful Basarabiei ; lordul Beacon- 
siield a avut atunci micimca de suflet de a susține cum că re- 
trocedarea către România, la 1856 a celor 3 judeţe basarabene, 
a fost o eroare și o nedreptate. 

Românii aveau atunci o singură mângâere, aceea că pre- 
micrul englez se numea Disraeli și că era evreu. 

Toate glasurile independente din Europa au vestejit; opera 
acestui congres în care s'a consacrat dogma jafului, nedrep- 
tății și a imoralităţii. 

Țările mici au tost jertfite fără nici un scrupul, ţările mari 
precum Rusia, Anglia şi Austria ieseau din Congres cu prada 
în gură : Rusia cu Basarabia, Anglia cu insula Cipru și Austria 
cu Bosnia si Herţegovina. 

Afară de asta, evreii au exercitat la congres înrâurirea lor, 
au impus României — prin delegatul Franței de astădată, — 
revizuirea articolului 7 din Constituţie. 

România dobândește, doar, recunoașterea independenţei 
sale. 

Articolele 43 până la 57 din tratatul de pace, sunt privi- 
toare la România, la Dunăre și la gurile Dunărei. Prin art. 46 
al tratatului, Delta Dunărei, insula Şerpilor și Dobrogea erau 
date României ; Dunărea este declarată liberă, în jos de Por- 
tile de fier nu vor fi ţinute vase de răsboiu afară de cele uşoare 
pentru poliţia fluvială și serviciul vamal. 

Congresul, închizându-se în ziua de 13 Iulie, a durat exact 
o lună. 

Tratatul de pace s'a tipărit pe 23 pagini și are 64 articole. 

— După întorcerea de la Berlin, Ion Brătianu este victima 
unui accident de trăsură. Eşind de la palatul Cotroceni unde 
prânzise, caii de la birja în care se afla s'au speriat. Trăsura 
răsturnându-se, Ion Brătianu se lovi cu capul de un stâlp şi-şi 
pierdu cunoștința. In starea aceasta, a fost ridicat de doctorul 
Davila și dus la el acasă. 

Dar rana ce primise la cap nefiind primejdioasă restabili- 
rea a venit repede. 

— Curentul anti-rusesc creştea astfel în ţară în cât ruşii 
îngrijoraţi cer guvernului român să ia măsuri, iar ei iau mă- 
suri militare spre a preveni orice atac neașteptat. 

Din Basarabia vin știri neliniștitoare pentru ruși. Ziarelor 


www.dacoromanica.ro 


— 256 — 


se comunică următorul cântec pe care au început să-l cânte 
țăranii acolo : 


Frunză verde barabni 

Ne-a făcut maica pe doi 
Unul Miercuri, altul Joi 

Sa umplut lumea cu noi. 
Ș'am avut o surioară 

Ce-a umplut lumea de pară 
Maica s'a luat prin țară 

Să ne strângă grămăjioară 
Să ne dea în Bălţi!) la şcoală 
(Mai bine-am muri de boală) 
Muscalește să'nvăţăm 

Și la oaste să intråm 
Muscalește-oiu învăța 

Când eu limba mi-oiu wia, 
Când o crește grâu în tindă, 
So ajunge până'n grindă 
Când o crește grâu în cusă, 
So ajunge până'n masă ! 


— In urma recunoașterei independenţii României, Princi- 
pele Carol se hotărăște să ia titlul oficial de Alteță Regală, 
iar agenţiile oficioase sunt înălțate la rangul de legaţiuni ofi- 
ciale. Deocamdată aceasta s'a decis pentru Paris, Viena şi Ber- 
lin ; titularii: Calimaki Catargi, Ion Bălăceanu si Vârnav Li- 
teanu au primit acest titlu. i 


— La 15 Septembrie camerele sunt convocate în sesiune 
extraordinară spre a ratifica tratatul de pace. Unii parlamen- 
tari din minoritate propun ca să se retragă autorităţile din Ba- 
sarabia dar să nu se primească Dobrogea în schimbul Basara- 
biei. Această propunere nu trece iar noua situație creată prin 
tratat, este ratificată. 


— In ziua de Duminică, 8 Octombrie, armata română își 
face intrarea triumfală în Capitală. 

Programul a fost următorul : 

La ora 8 dimineaţa 21 lovituri de tun. 

La ora 12 Mările Lor Regale Domnul si Doamna au venit la 
Băneasa, unde, în mijlocul trupelor, era un altar de câmp, 
împrejurul altarului erau trofeele luate de la inamic. 

Mitropolitul primat a oficiat, 


1) Satul Bălti. 


www.dacoromanica.ro 


— 257 — 


La capul şoselei Kiseleff a fost ridicat un arc de triumf, 
iar la dreapta şi la stânga tribune pentru corpul diplomatic, 
autorităţile înalte, etc, 

După terminarea serviciului divin M. S. Regală Domnul s'a. 
pus în capul trupelor, a trecut pe sub arcul de triumf și a in- 
trat în Capitală. Aci a fost întâmpinat de către primarul Ca- 
pitalei şi delegaţiunile județelor şi comunelor. 

Garda orășenească şi Societăţile de tir erau înșiruite în 
bătae pe ambele lature ale Şoselei, 

Domnul, care a condus însuși defilarea, a primit defilarea, 
pe Piaţa Teatrului. 

Iată ordinea : 


Un ploton de jandarmi călări. 

Răniţii și 

Drapelele luate trofee, duse de sergenţii decoraţi, 
Măria Sa Regală Domnul. 

Statul major domnesc, 

Comandantul superior al trupelor. 

Statul său maior. 

Muzicele de la toate regimentele de infanterie. 
Drapelele și stindardele armatei de linie și teritoriale, 
Comandantul diviziei I de infanterie. 
Batalionul de geniu, 

Batalionul I de vânători, 

Batalionul II de vânători. 

Tunurile luate trofee conduse de pompieri. 
Regimentul mixt de dorobanţi. 

Regimentul 2 de linie. 

Rezimentul 3 de linie. 

Regimentul 2 de artilerie. 

Comandantul diviziei 2 de infanterir, 
Plotonul de marinari. 

Batalionul 4 de vânători. 

Regimentul 4 de linie. 

Regimentul 5 de linie. 

Ambulanţa, 

Regimentul 7 de linie. 

Regimentul 1 de artilerie. 

Comandantul brigadei de cavalerie, 
Muzicele regimentelor de roșiori. 
Divizionul mixt de călăraşi. 

Regimentul 1 de roşiori. 

Regimentul 2 de roșiori. 


www.dacoromanica.ro 


— 258 — 


Tunurile luate trofee aveau ghirlante de stejar cu inscrip- 
ţia bătăliei unde au fost cucerite. 

In acea epocă Capitala nu avea primar, locul îl ţinea aju- 
torul de primar I. Procop Dumitrescu. 

Tot orașul era bogat gătit cu drapele și lampioane, o lume 
imensă alergase din toate colţurile României așa, că pe Podul 
Mogoșoaiei nu se mai putea circula. 

Niciodată Bucureștii nu au avut un atât de sărbătoresc as- 
pect. Seara, iluminaţiune din belșug. 

Cu acest prilej primăria a schimbat numele câtorva strade. 

Podul Mogoşoaiei a luat numele de calea Victoriei ; strada 
Târgoviștei, calea Rahovei?>. Podul de pământ, calea Plevnei; 
strada Craiovei, calea Rahovei; actuală stradă Clemenceau 
care nu avea nume, strada Corăbiei ; strada Germană, strada 
Smârdan, 

Arcul de trimf s'a ridicat la rondul al 2-lea de la Şosea. Pe 
capitel, sub statuia Victoriei, era inscripţia „Apărătorilor In- 
dependenţei“, apoi dedesubt : „Orașul București“. 

Mai jos de o parte și de alta numele: Griviţa, Opanez, 
Plevna, Rahova, Arcer-Palanka, Lom-Palanka, Smârdan, Vidin. 
Dedesubt datele bătăliilor. De o parte şi de alta, între două 
colonade, literele MM. LL. Regale Domnul şi Doamna și faima 
cu trâmbița ei. 


* 
* * 


— In toată ţara se fac alegeri comunale pe 4 colegii cum 
era legea de atunci. 

La București liberalii susțin la colegiul I pe Constantin 
Bosianu, Dimitrie Cariagdi, doctorul Calenderu și Costescu Co- 
măneanu, dar sunt aleși generalul I. Florescu, general G. Manu, 
Vasile Paapa și Cariagdi. Deci trei conservatori și numai un 
liberal. La celelalte colegii au eşit numai liberalii. 

Conservatorii jubilează căci au biruit la Iaşi, la, Tecuci și 
în alte orașe la colegiul I. Perderea Basarabiei a provocat un 
curent ostil guvernului. 

— Domnitorul se duce la Brăila de unde trece în Dobro- 
gea ca să ia, în stăpânire provincia. Prefect de Constanţa e nu- 
mit Remus Opran, iar de Tulcea George Mihail Ghica. 

De pe vaporul Ştefan cel Mare Domnitorul a asistat la tre- 
cerea armatei dincolo, după ce a stat față la serviciul divin 
oficiat la Brăila. 

Cu acest prilej strada Mare din Brăila a primit numele de 
strada, Regală. 

Domnul a trecut la Ghecet şi acolo a pus piciorul pe pă- 


www.dacoromanica.ro 


— 259 — 


mântul dobrogean. După ce a trecut trupele în revistă s'a ina- 
poiat. 
* 
* * 

—- Camerele se deschid. C. A. Rosetti, demisionând de la 
ministerul de interne, e ales preşedinte al Camerei. Cu câteva 
zile mai înainte demisionase și Gheorghe Chițu de la departa- 
mentul instrucției publice. 

După deschiderea parlamentului ministerul se remaniază 
şi Cogălniceanu este jertfit. Iată compunerea noului cabinet: 
I. Brătianu, președinte la interne, D. Sturza, la finanţe, Eug. 
Stătescu, la justiţie, Ion Câmpineanu, la externe, Mihail Feri- 
chidy, la lucrări publice, George Cantili, la instrucție. Peste cå- 
teva zile colonelul Dabija la răsboi. 

La Senat vice-președinţi sunt aleşi Dimitrie Ghica şi Con- 
stantin Bosianu. Trecerea lui Beizadea Mitică în partidul libe- 
ral este un lucru făcut de fapt, în curând Vasile Boerescu va 
intra în guvern luând portofoliul externelor. 

Ion Brătianu lucrează ca să dezorganizeze opoziţia care în- 
cepea să devie supărătoare, apoi îndepărtează, pe unii fruntași 
cu personalitate. Astfel Ion Ghica fusese trimis agent al Ro- 
mâniei la Londra, iar Dimitrie Brătianu e numit, la sfârşitul 
iui 1878, ministru plenipotenţiar la Constantinopole. 


DIN TIMPUL RUȘILOR 


— Societatea bucureşteană a oferit în timpul acestui răz- 
boi un contrast : pe de o parte devotamentul și spiritul de sa- 
crifiaiu al tuturor claselor, iar pe de alta înflorea viaţa de pe- 
treceri şi de afaceri, ce se desvoltau zilnic sub influența poto- 
pului de ruble rusești. ' 

Administrațiile rusești erau corupte din felul lor, iar co- 
rupția se ipertrofia acum cu atâtea prilejuri oferite de război. 

Erau în București — în afară de puținele cluburi ale epo- 
cei, două sau trei — și un număr de case de joc înființate de 
ocazie. In aceste case clandestine ofițerii ruși, mai ales cei din 
fruntea întendențelor, veneau să reverse valurile de poli im- 
periali de aur. Acum ela momentul jocului de cărți, al băuturei, 
al femeilor cu viața ușoară și al fraudelor pe scară întinsă. 

Toate atelierele de croitorie, modiste, rufărie, etc., înce- 
peau să se golească de lucrătoare. 

Prin aceste ateliere nu mai rămăsese decât lucrătoarele 
bătrâne, cele cu totul urite şi oarecare ucenice prea copile; 
toate celelalte erau în braţele ofiţerilor ruși. 


www.dacoromanica.ro 


— 260 — 


Acelaș deficit în lumea servitoarelor. In fiecare zi, gospo- 
dinele se plângeau că le-a dispărut servitoarea când era tâ- 
nără şi curăţică ; peste câteva zlie o vedeau la Sosea răsturnată 
întrun Muscal, alături de un ofițer rus. 

Un avocat de pe vremuri, prieten al meu, care era secretar 
al marblui avocat Petre Grădișteanu, mi-a povestit următoa- 
rea întâmplare : 

Fusese angajat de către una din Intendenţele ruseşti ca să 
o reprezinte într'un proces ; pe vremea aceea, un avocat mic 
și începător, pleda pentru un pal. Dar fiindcă era vorka de o 
administraţie rusească, amicul meu se hotări să forțeze nota, 
Astfel când veni la ghişetul de plată, prezintă o chitanţă de 
5 poli. 

Ofiţerul plăţilor, un colonel gros și bărbos, luă chitanţa o 
citi şi o respinse cu dispreţ. , 

Iată cum povestește amicul meu aceasta : 

— Când am văzut asta, am început să bâlbâiu sfios spu- 
nând : „Am avut alergături lungi... cheltueli... timbre... amâ- 
nare !" 

Dar Muscalul mă întrerupse brusc: 

— Nu 5 poli... 25 poli!... 

— Nu-mi credeam urechile ! 

M'am tras de o parte, am făcut repede altă chitanţă de 25 
poli și i-am prezentat-o. In schimb am primit 5 poli. Plusul de 
20 poli l'a împărţit rusul pe din două cu mine“. 

Astfel se opera peste tot şi pe o scară foarte întinsă în 
toate afacerile ce priveau administraţiile rusești. 

Avocatul de care vorbim. se numea Constantin Ştefănescu- 
Suchățeanu, supranumit și Vulcan din cauză că era înalt şi 
oacheş. Era fratele lui Barbu Delavrancea. 

Epoca de ocupaţie rusească a fost însemnată şi prin multe 
drame rămase necunoscute, inerente războiului. Iată o întâm- 
plare ce mi-a povestit-o d. colonel Obedenaru, căpitan la co- 
menduirea, pieţei pe timpul războiului din 1877, îl las să vor- 
bească. 

„Aveam obiceiul, pe când eram la Comenduirea pieţei, ca 
în fiecare dimineaţă — dimineaţa de tot — să fac câte o pre- 
umblare călare prin împrejurimile oraşului. 

Intr'o dimineaţă de vară, poate erau orele 5, călăream pe 
soseaua Filaretului cam prin regiunea viilor. Când văd venind 
în spre mine un grup compus dintr'o trăsură și oarecari cazaci 
călări. Grupul d'abia se zărea. Din spirit de prudenţă m'am as- 
cuns repede în dosul unor tufișul dese spre a nu fi zărit. Și, în 
adevăr, bine am făcut. 


www.dacoromanica.ro 


— 261 — 


Grupul se apropie. In cap erau doi cazaci călări, apoi o 
trăsură, având pe capră doi militari, iar înăuntru un alt militar- 
ofiţer şi un civil. Trăsura fu oprită nu departe de locul unde 
stam ascuns. 

După ce s'au asigurat că locul e pustiu și că nici o privire 
indiscretă nu-i vede, cazacii s'au dat jos de pe cai, dimpreună, 
cu unul dintre militarii de pe capră, au scos niște sape din lă- 
dita trăsurei și au început să sape în grabă, o groapă. Când 
groapa fu săpată în deajuns, ţivilul — care părea amorțit căci 
probabil i se administrase un narcotic — fu dat jos din trăsură 
şi așezat în groapă, apoi unul dintre cazaci îi aplică revolverul 
pe tâmplă și trase. Trupul se prăvăli. Pământul fu aruncat de- 
asupra cu niște lopeţi, groapa fu astupată, pământul fu bătă- 
torit cu picioarele, apoi, cu aceiași grabă, convoiul porni înapoi. 

In tot timpul acestei operatiuni, care a putut dura vreo 
jumătate de ceas, am stat pitulat de teamă ca să nu mi se des- 
tăinuiască prezenţa prin vreo miscare. Căci cine ştie de ce-ar 
fi fost capabili rușii în cazul când v'ar fi văzut descoperiţi. 

Am aflat, după, aceea, că cel ucis şi îngropat era un spion 
grec“. 

Ruşii se slujeau, pe vremea aceea, mai ales de spioni 
greci şi armeni cari, fiindcă știau limba turcă, pătrundeau cu 
uşurinţă până în rândurile armatei turcești peste Dunăre. Dar 
mulţi dintre acești spioni mâncau la câte două iesle, adică 
spionau pe turci în folosul rușilor și pe ruși în folosul turcilor 
şi primeau bani din două părţi. Când rușii descopereau tră- 
darea, vinovatul era executat după cum am văzut. De altfel, 
ca măsură de precauţiune, chiar dacă nu aveau nici o dovadă 
împotriva unora dintre acești spioni, tot îi suprimau, după 
ce se serveau de dânșii câtva timp. 

Căderea Plevnei a provocat în București iarăși un curent 
de animozitate împotriva rușilor ; pe când ziarele române a- 
nunțau că Osman Pașa a capitulat faţă de armata română, și 
că spada și-ar fi dato unui colonel român, rușii anunțau în 
mod oficial, că comandantul turc a capitulat la ruși. 

Bine înţeles că comanda supremă în fața Plevnei o avea 
Tarul Rusiei și că formalitatea capitulărei oficiale trebuia în- 
deplinită către dânsul, dar versiunea sprijinită pe dovezi spunea, 
că armatele turce, căutând să treacă printre liniile de înves- 
tire ale armatei ruse, au trecut două linii de tranșee și n'au 
fost, oprite de cât la linia e treia unde se aflau regimentele 
gardei imperiale. Dar aceasta, era diversiunea, căci Osman Pașa, 
luând altă direcţie, a voit să treacă pe unde ţineau românii 
tranșeele. Şi aci a fost rănit și prins. 


www.dacoromanica.ro 


— 262 — 


— Sufletul omenesc are ciudate manifestări și complexe 
complicaţii. 

Deși românii se băteau contra turcilor şi aveau de tovarăşi 
pe ruși, totuși toate simpatiile populare mergeau către turci. 
Prizonierii turci aduși în Bucureşti erau obiectul tuturor soli- 
citudinilor, după cum am mai spus, iar presa, sărbătorea pe 
Osman Pașa, eroul apărător al Plevnei. Afară de rusofilii din 
clasa aristocratică, ceilalţi români nu iubeau pe ruşi. Fiind că 
cu nimic în purtarea şi în manifestările lor sufletești nu se 
impuneau admiraţiei. In războiu se arătase militari interiori, 
în viața publică şi socială nu excelau decât prin prevarica- 
țiuni, excese de băutură, joc de cărţi şi luxurie. 

Vechea, admiraţie a unora din clasele noastre faţă de pu- 
terea moscovită pierise. 

Dar chestia Basarabiei dete lovitura de graţie influenţei 
ruseşti în România. 

— Intrarea rușilor în țară făcuse bucuria nu numai a lău- 
tarilor, birjarilor şi a femeilor cu moravuri uşoare, dar şi a 
unora, dintre vechii boeri cari își aduceau aminte cu drag de 
vremea lui Kiseleff și a Regulamentului organic. 

Din numărul acestora era un descendent din familia, Fili- 
peștilor, un bătrân, încărcat de ani, care fusese ofiţer de ca- 
valerie în armata moscovită. De cum au intrat rușii în Bu- 
curești, Dadu Filipescu și-a comandat o scânteietoare unifor- 
mă de colonel din gardă, a imbrăcat-o, a încins sabia şi în 
fiecare zi bucureştenii îl vedeau, trecând pe jos pe Podul Mo- 
goșoaiei puţin cam încovoiat şi tărând piciorul, Lumea îl pri- 
vea cu mirare căci, în adevăr, atât prin vârsta cât şi prin uni- 
forma lui, era o arătare din alte vremuri, un fel de strigoiu 
care redeştepta în minţi o epocă de înjosire și de toate umi- 
linţele naţionale. 

Când omul acesta, îmbrăcat în uniforma străinului, trecea 
pe străzi, îţi trecea, pe dinaintea ochilor trecutul. 

— Dar Bucureştii aveau şi nota lor veselă. Un om al zilei 
era și poetul State Prodănescu. 

Acest poet (?) era de origină bulgar, un fel de maniac, nu 
departe de a fi cretin, dar om cu trecere printre mahalagii lui. 
Este destul să spun că State Prodănescu era ctitor la biserica 
Sfinților. 

Activitatea lui poetică nu era mică ; tipărise cărți cu poe- 
zii şi cărți de filosofie pe care le trimisese spre aprobare con- 
siliului permanent al învățământului. 

Mărgăritarele poetice ale Jui Prodănescu (lumea îi spunea 
Prudănescu) erau în toate gurile. 


www.dacoromanica.ro 


— 263 — 


Cel puţin timp de 40 de ani numele acestui om a fost în 
toate gurile ca prototip al pedantului tâmpit şi încântat de 
persoana lui. 

Pe vremea aceea, cine nu cunoștea celebrele poezii ale lui 
Prodănescu ? 

Intr'un an s'a dus să viziteze Mehadia; de îndată a càn- 
tat-o în versuri : i 


La băi la Mehadia 
Cine avea parale 
Maânca macaroane 
Iar cine wavea, 
şedea și se uita. 


Oprindu-se pe podul care trece peste râul Cerna, a cântat : 


Pe pod lume multă trece 
Pe dedesubt apă rece. 


Intrând într'o cafenea din strada Sfinţilor, o cafenea mare 
cu 3 biliarde, a văzut în perete câteva portrete ale foștilor noș- 
tri Voevozi. Instantaneu geniul poetic l-a inspirat : 


Ștefan, Mihai şi cu Mircea 
Trei biliarde sunt aicea |... 


State Prodănescu, stâlp al societăţei, ctitor la biserica, 
Sfinţilor, credincios pravoslavnic, era și proprietar urban. Avea 
pe la Sfinţi case pe care le dedea cu chirie. Pe vremea războiu- 
lui avea printre alţi chiriaşi și pe un militar, căp. Câpităneanu, 
specialist în astronomie. Nu știu cum se făcu, dar căpitanui 
nu-i plătea chiria la timp, ba îl purtă cu vorba mai multe câşș- 
tiuri ; drept răzbunare Prodănescu îl fuleeră cu versurile sale. 
După ce arată cum se poartă lumea în alte ţări, el exclamă in- 
disnat : 


Așa se petrec lucrurile în Europa 
Și chiar în. Austria, 

Iar nu ca căpitan Căpităneanu 
Care nu mi-a plătit chiria |]... 


State Prodănescu a avut ceasurile lui de mare celebritate. 
Emulul lui la Craiova era poetul Basma. 


—: Rușii încep să se retragă din ţară urmaţi de blestemele 


www.dacoromanica.ro 


— 264 — 


şi de ura românilor. La un moment există temerea că va fi 
ciocnire între cele două armate. In București se zvoneşte că ar- 
mata română va fi concentrată în Oltenia ca să supravegheze 
mișcările rușilor și să fie gata pentru orice acţiune, = 

Masele de pahonțţi, acei cărăuși cari veniseră cu miile c 
să aducă din Rusia provianturi, încep să ia drumul întoarcerei, 
Apoi se începe incendiarea depozitelor cu provizii. Marile ma- 
gazii de sub administraţia lui Varșavsky -— nume devenit ce- 
lebru în urma marelui foc care a distrus magazii cu multe mi- 
lioane de ruble, — sunt distruse pâvă în temelie. Ruşii în re- 
tragere lichidau tot, adică distrugeau toate urmele marilor ho- 
ţii săvârșite cu toate furniturile de război. 

Din acest contact între ruși și români, sa tăcut un schimb 
de daruri foarte iraportante. 

Mai întâi rușii au lăsat în ţară multe ruble mulțumită că- 
rora Bucureștii au luat imediat un mare avânt edilitar. Din a- 
cest punct de vedere e bine înțeles că Bucureștii au rămas cu 
un mare câștig de pe urma trecerei armatelor moscovite. 

Imediat după război oraşul a început să ia o față nouă, 
multe clădiri au fost ridicate, comerţul a luat un nou avânt, 
lucrări mari au fost concepute și începute, precum : Canaliza- 
rea orașului, lărgirea și rectificarea Dâmboviţei. 

Rușii ne-au lăsat sămânţa nihilistă. Numai din contactul 
direct cu Ruşii a putut lua cunoștință tineretul şcolar român 
de ideile socialiste cari au prins rădăcini, mai întâi la Iași, și 
ceva mai târziu la Bucureşti. 

In schimbul acestor două daruri Rușii au plecat din Româ- 
nia cu dragostea de libertate ale cărei binefaceri le-au putut 
constata personal. 

In adevăr, militarii ruşi erau minunaţi de ceea ce vedeau 
în România. Erau minunaţi când vedeau cum prinţul Carol 
circula liber prin mulțime, fără un singur jandarm la spatele 
lui. Erau minunajți când vedeau libertăţile publice, când ve- 
deau cum presa este liberă chiar în timp de război, chiar cu o 
armată străină în ţară. Erau minunaţi văzând că trebile pu- 
blice se desbăteau întrun parlament în care toată lumea, gu- 
vernamentali și opozanți, puteau vorbi în deplină libertate. 

După cum, după retragerea Rușilor sa putut observa în 
România începuturile mişcărei socialiste, tot astfel, acţiunea 
nihilistă a dobândit în Rusia o vigoare și o impulsiune extra- 
ordinară imediat după încetarea războiului. 

Mai târziu un ministru rus a spus: că mai de grabă Rusia 
s'ar fi dispensat de războiul victorios în contra Turcilor decât 
să-l câștige cu preţul otravei adusă de armatele rusești din 
România. Otrava erau ideile liberale. 


www.dacoromanica.ro 


— 265 — 


Pe lângă alte neajunsuri, pe lângă! știința de a da foc de- 
pozitelor şi de a falșifica registrele — știința care s'a desvol- 
tat la noi până la virtuozitate — ocupaţia rusească ne-a lăsat 
pe cap și potopul de ruble de argint cărora li se dăduse un 
curs cu mult mai sus de cât valoarea lor intrinsecă. Una din 
cele dintâiu griji ale guvernului fu, îndată după plecarea ru- 
șilor, ca să scadă treptat valoarea rublei, până la complecta de- 
monetizare. 

Cea dintâiu ştirbire, făcută de către ministrul de finanţe 
Dimitrie Sturza, a stârnit o mare nemulţumire în rândurile 
deţinătorilor, mai cu seamă în rândurile bogătașilor. 

Din cauza acestei operaţiuni ziarele din opoziţie au tăbărit 
asupra ministrului căruia i-au adus porecla de „Mitiţă roade 
ruble“. 

Imi amintesc, că din cauza acestei srăderi, am fost pă- 
călit și eu cu câteva parale. Şi iată cum. Eram copist în minis- 
terul de instrucție unde primiam salariul lunar de 88 lei. E 
lesne de înțeles că întotdeauna, noi micii slujbaşi, trăgeam pe 
dracul de coadă. 

Când ne puteam împrumuta asupra acestor salarii, con- 
sideram lucrul acesta ca o binefacere. 

Ei bine, într'o zi, un ajutor de șef de biurou, care era și | 
mandatarul nostru, — adică acela asupra căruia se făcea man- 
datul de plata salariilor, — ne oferi la toți funcţionarii din 
divizia școalelor ca să ne împrumute cu salariul integral pe 
o lună, şi cu o dobândă ceva mai mică decât ne lua cămi- 
tarii profesioniști care operau în ministerul nostru. Am pri- 
mit cu entuziasm, iar împrumutul lam primit numai în sfanţi 
rusești. 

Peste câteva zile un nou scăzământ al monetei rusești fu 
decretat, așa că de odată ne-am găsit scăzuţi cu cel puţin 25 la 
sută asupra banilor din buzunar. 

Mai târziu am aflat cum se făcuse operaţia. Unul din că- 
mătarii de care vorbii, aflase prin relaţiile pe care ie avea 
la ministerul de finanţe că, peste câteva zile o nouă scădere 
a rublei de argini va fi decretată. Imediat a dat fuga la mi- 
nister, s'a înţeles cu mandatarul nostru ca să înlesnească ope- 
rația împrumutului şi... farsa ne fu jucată. 

Bine înteles, numai mandatarul nostru n'a păţit pățania 


noastră. 


www.dacoromanica.ro 


— 266 — 


ANUL 1879 


— Anul 1878 s'a închis asupra unei mari deziluzii și cu o 
însemnată îngrijorare. 

România nu primise târgul ce-i oferea Rusia. Generalul Ig- 
natief, fostul ambasador al Rusiei la Constantinopole, fusese 
trimis de către Țar cu o scrisoare pentru regele Carol. In a- 
ceastă scrisoare Țarul făcea stăruinţe ca România să 1napoieze 
Rusiei de bună voie cele trei judeţe basarabene, în schimb 
dedea României or câtă întindere de pământ ar îi dorit în Bul- 
garia. Dar oferta a fost respinsă de toată lumea. 

Rămăsese acum pe spatele României chestiunea evree. 

Alianța israelită ţinuse la Paris o întrunire în preziua Con- 
gresului din Berlin ; subiectul: drepturile politice ale evreilor 
în România și Bulgaria. 

O delegaţiune fu trimisă la Berlin, care vizită, pe rând, pe 
toţi plenipotenţiarii Puterilor și pe lângă taţi stăruiră cu mij- 
loacele pe care această Alianţă știa să le întrebuinţeze. Re- 
zultatul a fost că acest Congres a dat drepturi depline evreilor. 

De altfel Congresul din Berlin n'a mulțumit pe nimeni pe 
deplin, afară de Anglia care, după spusa unui diplomat „.pă- 
călise și pe Rusia și pe întreaga Europă“. 

* 
* * 

— Anul începe la Teatrul Naţional cu o piesă originală a 
lui B. P. Hașdeu întitulată Trei Crai de la Răsărit. Comedia are 
mult succes, critica, o compară cu Les Precieuses ridicules a 
lui Moliere. Această piesă este o satiră împotriva celor cari 
poceau limba română. Musiu Jorj franțuzitul, Numa Consule 
latinistul și Petrică băiatul de prăvălie care vorbește româ- 
nește pe șleau. Piesa se încheie cu o tiradă în versuri, spusă 
de Petrică și care se termină astfel : 


Sucind limba românească, 
Stricând graiul strămoșesc 
După moda franțuzească 
Sau cu modul latinesc 
Ne-am strâns minţile cu fracul 
Și simţul ne-am îmbrăcat 
Cu haina, de unde dracul, 
Copii şi-a înțărcat ! 
România cât trăeşte, 
Graiul nu și-l va lăsa, 

Să vorbim, dar românește ! 
Orice neam cu limba sa! 


www.dacoromanica.ro 


— 267 — 


Factura piesei naivă, adevărată reprezentare intelectuală a 
vremei, a plăcut, totuș, unui public restrâns, singurul public 
care exista, la vremea aceea. Apoi era numele lui Hașdeu. 

Dar Teatrul Naţional nu merge prea strălucit bănește, de 
aceea, direcţiunea hotărâște să dea în sezonul iernei 6 baluri 
mascate. Era o inovaţiune. 

Tot în anul 1879 s'a deschis grădina de vară cu Teatrul 
din curtea otelului „Dacia'', Acel teatru, unde se dedeau atunci 
spectacole de varietăţi, a avut, ceasurile lui de izbândă, dar, 
mai ales pentru acea vreme, teatrul erea prea departe de cen- 
tru. Puţina lume care venea la teatru aceiași și tot aceiași— 
se depărta cu greu de centru, adică de spaţiul cuprins între 
grădina Episcopiei şi Bulevard, plus strada Academiei pe a- 
ceiaşi întindere. Tot ce era mai departe era excentric. 

Direcția acestui teatru o avea artistul I. D. Ionescu. 

— Preocuparea pentru revizuirea Constituţiei începe să 
prindă pe oamenii politici, preocupare foarte serioasă fiindcă 
trebuiau alese Camere Constituţionale, în cel mai scurt timp 
spre a, revizui art. 7 din Constituţie. 

La Senat, după declaraţia primului ministru, se alege o 
comisiune compusă din Dimitrie Ghica, C. Bosianu, B. Boe- 
rescu, Al. Giani, N. Voinov, P. Carp şi C. Cornescu care să 
studieze chestiunea şi să prezinte un raport. 


* 
* * 


— Dimitrie Sturza noul ministru de finanţe stârnește îm- 
potriva lui o mare furtună; el scade valoarea rublelor. Toți 
deținătorii de ruble, adică toată lumea, sunt furioși. 

Iată cum au fost scăzute monetele de argint ruseşti. 

Rubla de la 4 lei la 3,70. 

Jumătatea de ia f lei la 1.85. 

Stertul de la 1 leu la 92 bani. 

Aceasta este ultima scădere, după care a urmat demone- 
tizarea. i 

— Senatul şi Camera declară că este loc a se revizui Art. 
7 din Constituțiune. La Senat raportorul declarațiunei este P. 
P. Carp, iar la Cameră; este Dimitrie (Take) Giani. 

Este de observat că numai bătrânii conservatori nu iau 
parte activă la această lucrare. 

Pe când conservatorii din centru (D. Chica-V. Boerescu) 
stau bine cu partidul liberal, pe când Petre Carp este un in- 
dependent şi-l vedem în Senat raportor al Declaraţiunei pen- 
tru revizuirea Constituţiei, bătrânii conservatori, precum Las- 
car Catargiu și Manolaki Costachi sunt în opoziție ireducti- 
bilă. Partidul conservator se firimițează pe zi ce trece. 


www.dacoromanica.ro 


— 268 — 


ACORDAREA DREPTURILOR POLITICE LA EVREI 


— La 25 Februarie se inaugurează noua fabrică de chi- 
brituri în fata Domnitorului. Discursul, din partea fondatorilor 
îl citește Vasile Boerescu. 

Fabrica este aceea ce o vedem la Filaret iar fondatorii ei 
au fost: Dimitrie Ghica, B. Boerescu, G. Cantacuzino, general 
Ion Florescu, G. Vernescu, Gr. Cantacuzino, Ion Alexandrescu, 
C. Boerescu, D. Gobart, George Filipescu, 

După cum pot vedea cititorii pe vremea aceea numai Ro- 
mânii contribuiau pentru asemenea creațiuni economice şi de 
interes național. Neo-românii nu existau încă. 


x 
* * 


— Senatul şi Camera, după lungi și pasionate dezbateri, 
votează că este loc să se revizuiască Art. 7 din Constituţie. Dar 
pasiunile se ciocnesc, 

In toată țara un puternic curent antievreesc se afirmă, 
mai cu seamă în Moldova. Opinia generală) este protivnică re- 
vizuirei și acordărei de drepturi politice evreilor. 

Toată puternica popularitate a lui Ion Brătianu abia este 
de ajuns, pentru ca să ţină în frâu surescitarea populară. Opo- 
ziția, de şi foarte divizată, ameninţă să aibă succese. 

Această opoziție de mai multe nuanțe și chiar unii care 
sunt foarte aproape de guvern, vor să profite de ocazie, pentru 
a zdruncina guvenul. Astfel la Senat Dimitrie Ghica, Petre 
Carp, Vasile Boerescu, Mihail Cogălniceanu, cer într'o lungă 
discuție, formarea unui minister de coaliție a partidelor pentru 
ca revizuirea Constitutiei să se poată face fără primejdia re- 
voluției. Dar Brătianu nu primește. 

In sfârşit la 25 Martie parlamentul e dizolvat. 


* 
* * 

— Este interesant să dăm cifrele sumelor cheltuite cu răs- 
boiul din 1877-78, 

Cu războiul propriu zis, în anii 1876, 77 şi 78 sau cheltuit 
48.184.233 lei iar cheltuelile din cauza războiului sau urcat 
la 9.285.700 lei. 

Cât de departe suntem de nenumăratele miliarde, ce ne-a 
costat războiul dir 1916. 


* 
* * 


— Agitaţia electorală începe în toată ţara. De şi partidul 
conservator era îmbucătăţit, totuşi în București se alege co- 


www.dacoromanica.ro 


— 269 — 


mitetul electorăl central compus din conservatori și centrști. 

Membrii acestui comitet sunt: Printul D. Ghica, General 
I. E. Florescu, Vasile Boerescu, G. Cantacuzino, P. Vioreanu, 
General Chr. Tell, George Filipescu, Al. Orăscu, prinţul Al. 
Știrbey, Al. Catargi şi Nicolae Ioanid. 

— Un însemnat fapt economic se produce: în ziua de 6 
Aprilie guvernul reziliază contractul cu Societatea Monopolu- 
rilor tutunurilor şi intră în posesia acestui monopol De aci şi 
până la organizarea actuală a Monopolurilor nu este de. cât 
un pas. 


* 
* * 


— Dimitrie Cariagdi este ales primar al Capitalei. El pre- 
zintă şi face să se voteze un credit de 15 milioane lei trebuin- 
cioşi la rectificarea şi canalizarea Dâmboviţei. 

— In vederea alegerilor încep mari schimbări în perso- 
nalul administrativ superior, astfel prefectul de poliție din 
București Radu Mihai e mutat la Iași, iar Locotenentul-Colo- 
rel Candiano Popescu e numit la Bucuresti în locul lui Radu 
Mihai. Trimeterea lui Radu Mihai la Iasi erea motivată de 
faptul că opoziția conservatoare erea foarte tare acolo. Dar 
Radu Mihai, oni cât erea el de tare elector, n'a avut nici un 
succes. Conservatorii s'au ales pe toată linia. 

— Alegerile dau majoritatea de 2 treimi necesară guver- 
nului pentru revizuire, dar opoziţia înregistrează succese mari. 
De pildă la, Colegiul I de Senat din 30 mandate, 2 sunt indoite, 
opoziţia de toate nuanțele ia 17 mandate iar guvernul numai 
11. Toţi fruntașii opoziţiunei intră în parlament unde lupta 
va fi foarte grea. Dar și foarte mulţi dintre liberali precum 
și dintre acei cari s'au ales cu voturile liberalilor — precum 
Gheorghe Vernescu la Ilfov — vor vota contra guvernului. 

Aceste alegeri au făcut dovada că partidul conservator, de 
și divizat, erea o mare forţă. Din acel moment liberalii s'au 
gândit la revizuirea legei electorale pentru ca să desființeze 
colegiul I cel prea, conservator. 

Dar, ceea ce a ajutat, mai ales partidului conservatori și 
întregei opoziții, erea chestia evree ; ţara era împotriva acor- 
dărei drepturilor politice, erea contra revizuirei Art. '7 cerută 
de guvern. Adică impusă de tratatul de pace. Prin urmare ori 
cine făgăduia că va vota împotriva revizuirei avea toţi sorții 
ca să fie ales. 


* 
* * 


— Evreii au făcut și urmează să facă o întinsă propagandă 


www.dacoromanica.ro 


— 210 — 


pentru izbânda cauzei dor, în România ; printre alte întrebuin- 
ţări a energiei și, bine înțeles, a bogatelor resurse ce au. a 
fost și punerea la contribuțiune, a autorităţei profesorului dela 
Universitatea din Heidelberg, doctorul Bluntschli. 

Bine înțeles Bluntschli ia, cu toată căldura apărarea, evrei- 
lor susținând teoria destul de excentrică, cum că .baza stutu- 
lui civilizat modern este egalitatea politică a tuturor confe- 
stunilor“, 

Consultaţiunei doctorului evreu de la Heidelberg a răspuns 
atunci, într'o serie de articole bine documentate, ziarul Augs- 
burger Allgemeine Zeitung. 

” Camerele se întrunese şi încep discuţia asupra revizuirei 
Art. 7 din Constituţie, La Cameră se prezintă două propuneri 
una care admite revizuirea cu condiţiile arătate în text, cea- 
laltă care declară că „cât pentru acum, nu este loc pentru revi- 
zuirea Art. 7 din Constituţie“, 

Această propunere este semnată, între alţii de Nicolae Bla- 
remberg, Iacob Negruzzi și filosoful Vasile Conta. 

Este interesant de transcris aci o parte a motivaţiei aces- 
tei propuneri : 

„Considerând în fapt că evreii pretinși persecutați, de de- 
parte, o mai repetăm, de a emigra din ţara, noastră ca să fugă 
de pretinsa persecuțiune, din contră numărul lor crește neîn- 
cetat prin mulţimea ce năvăleşte zilnic aci, părăsind chiar și 
acele tări în care ei se bucură de toate drepturile civile și po- 
litice, şi prin această emigrare dă înșiși ei cea mai formală și 
mai eclatantă desminţire calomniilor de netoleranță religioasă 
a Românilor, sistematic răspândite în Europa ; 

Considerând că numele de Evrei nu este numai acela al 
unei secte dar și a unui neam care, de și răspândit pe întreaga 
suprafaţă a globului, are, însă, trecutul, tradiţiunile şi aspira- 
țiunile sale proprii, la care n'a înţeles nici o dată să renunţe 
precum o dovedește experiența, chiar în ţările unde ei nu sunt 
de cât întrun număr cu totul restrâns, necum la noi, unde pe 
alocurea, ei reprezintă două treimi din numărul total al popu- 
laţiunei ; . 

Considerând că un Stat, pentru a fi bine constituit trebuie 
să aibă cetățeni din o singură rasă, sau cu dispozițiuni de a 
se contopi pentru a forma un element omogen ;- 

Considerând că Evreii stabiliţi în România se află în con- 
dițiuni morale care-i împiedică de a se asimila și contopi cu 
națiunea română ; 

Considerând că Evreii din România, prin numărul lor zdro- 
bitor, prin imigraţiunea lor neîncetată, prin tendința lor de a 


www.dacoromanica.ro 


— 211 — 


forma în România Stat în Stat, prin solidaritatea, lor cu toți 
Evreii din celelalte părţi ale lumii cu care conspiră pentru for- 
marca unui Stat ebraic pe malurile Dunărei, amenință de a 
subplanta națiunea română, în loc de a se asimila cu dânsa, 
ceea ce constitue pentru noi un pericol de distrugere şi ca Stat 
şi ca naţiune; 

Considerând că : în fața acestei tendințe de a se constitui 
ceva distinct şi a invaziunei continue şi uriașe la care suntem 
expuşi din partea acestui neam, suntem, faţă de dânsul, în 
cazul de legitimă apărare a neamului nostru, bazat pe dreptul 
ce-l are ori ce fiinţă individuală sau colectivă de a pune pro- 
pria sa viaţă mai presus de cât poftele altuia; 

Considerând că a admite aceste pretenţiuni ale alianţei 
universale israelite și aceea ca legile ce ni se impun din afară, 
este tot una cu a abdica ca Stat şi ca naţiune, că concesiunile 
făcute astăzi, în aceste condițiuni umilitoare, ar fi sancţiona- 
rea unor alte pretenţiuni latente care mâine vor deveni la 
rândul lor exigibile căci, deschizând ușa intervenţiunei streine 
cine ne poate spune unde se va opri mai târziu pretenţiunile 
nedrepte din afară ; 

Etc., etc. 

Declară că nu e loc, cât pentru acum, la revizuirea Art T 
din Constituţie“. 

x 
x %* 

Dar evreii: sunt neobosiţi ;Alianţa, israelită universală lu- 
crează energic pe lângă toate cabinetele cerând, stăruind ca 
să se impue României solutionarea grabnică a problemei. Dar 
la Bucureşti parlamentul nu se grăbeşte de loc. 

Opoziția împotriva revizuirei Art. 7 este din ce în ce mai 
puternică, așa că guvernul vede că nu are cele două treimi. 

La sfârşitul lui Iunie se întrunesc la Paris ambasadorii 
Franţei, Angliei, Germaniei şi Italiei spre a găsi soluţia care 
să impună României revizuirea Art. 7. 

Alianţa israelită zorea de la spate. Puterile negăsind so- 
Iuţia, Austria ia asuprăși ca să intervie la București în mod 
amical. Adăugăm că Anglia, Franţa, Germania și Italia con- 
diţionaseră recunoaşterea independenţei României de revizuirea 
Art. 7. 

In timpul acesta presa, evreiască din Austro-Ungaria este 
foarte violentă împotriva României, în special împotriva cpo- 
ziţiei care nu voia să revizuiască. 

Toată presa evreiască sau inspirată, sau subsidiată de 
evrei, tună. 


www.dacoromanica.ro 


— 212 — 


In cele două Camere opoziţia contra revizuirei e atât de 
mare că la începutul lui Iulie C. A. Rosetti își dă demisia de 
la preşedinţia Camerei, iar Ion Brătianu declară că va demi- 
siona, şi el. 

C. A. Rosetti este reales președinte în aceiași ședință, cu 
73 voturi dar sunt și 42 abţineri. Cele două treimi lipsesc gu- 
vernului. A doua, zi Ion Brătianu demisionează. 

Domnitorul însărcinează pe Constantin Bosianu, preşe- 
dinte al Senatului să formeze un cabinet cu Gheorghe Vernes- 
cu, dar Bosianu refuză. In faţa, acestui refuz, tot Ion Brătianu 
e însărcinat cu formarea cabinetului cu condiţia de a forma 
un cabinet de colaborare cu elemente de mai multe nuanţe. 

Cabinetul e astiei constituit: Ion Brătianu președinte și 
lucrări publice, M. Cogălniceanu internele, Nicolae Kreţulescu 
cultele, Vasile Boerescu externele, Anastase Stolojan justiţia, 
Dimitrie Sturza finanțele, Colonelul Dimitrie Lecca războiul. 

Cu chipul acesta cpoziţia conservatoare este slăbită și dez- 
organizată. Centrul s'a deslipit definitiv de dreapta și a trecut 
în partidul liberal. 

In acelaş timp Camerele sunt, prorogate pentru o lună, 
până la 11 August. 

— In timpul prorogărei, numai presa mai participă la lup- 
tele politice, ministrul de externe Vasile Boerescu pleacă în 
misiune în străinătate spre a pleda cauza României pe lângă 
cabinetele europene. 


* 
* + 


— Inainte de intrarea lui Cogălniceann în cabinet, făcuse 
senzaţie şi fusese mult exploatată de opoziţiune o acuzaţie 
îndreptată împotriva lui şi a lui Simion Mibălescu, fruntaș li- 
beral si fost prefect de poliţie în seara istorică de 11 Martie 
1871, acuzaţia era, cum că ar fi fost plătiți de către un oarecare 
antreprenor rus, anume Warșafsky, spre a-i pune la dispoziţie, 
prin rechiziție, vreo 500 care țărănești, 

Denunţarea o face un oarecare Moldoveanu care declară, 
prin ziarele opoziţiei, cum că el însuşi a plătit mita. Afacerea 
ajunge, fireşte, la parchet, dar... rezultatul anchetei se pierde 
în noaptea timpurilor. 


4 
* * 


— La Teatrul Dacia apare un fenomen. Este americanul 
James Lwone care, întrun aquarium plin cu apă limpede, intră, 
se scufundă, scrie, bea, mănâncă și fumează, timp de 5 minute. 
Care era „trucul“ acestui scufundător care a izbutit să fumeze 
în 2pă, nimeni nu a putut afla, 


www.dacoromanica.ro 


— 213 — 


— La teatrul de vară Guichard, joacă Pascali în drama 

Sărmanul artist. 
* 
* * 

— Indată după formarea noului minister, Mihail Cogăl- 
niceanu trimite prefecţilor o foarte lungă circulară, în care 
începe prin a le spune că ministerul cel nou nu este un mi- 
nister de coaliţiune ci un minister obținut din fuziunea mai 
multor elemente ale partidului liberal. 

* 
* * 

— Din străinătate vin două ştiri de multăl senzaţie: una 
este moartea prințului Louis Napoleon, care a fost ucis în 
rândurile engleze luptând contra zulușilor, cealaltă e retrage- 
rea Contelui Andrassy din capul ministerului de exteme al 
Austro-Ungariei. 

Cu moartea prințului Napoleon cauza imperială primeşte 
în Franța o grea lovitură. Prin retragerea Contelui Andrassy, 
influenţa Ungariei la Viena scade simţitor. 

* * * 

— La începutul lunei August principele Alexandru de Ba- 
temberg este învestit de către Sultan, ca prinț domnitor al 
Bulgariei. ` 

Pe la jumătatea lvi Septembrie Alexandru de Batemberg 
vine în Bucureşti spre a face o vizită Prințului Carol. 


* 
+ * 


— In sfârşit, după lungi şi pasionate discuțiuni aproape 
toate partidele cad de acord ca să voteze revizuirea Art. 7 din 
Constituție. 

Jn Cameră revizuirea e votată la 6 Octombrie cu 132 voturi 
contra 9 ; la Senat în ziua de 11 Octombrie cu 56 voturi contra 
2. La, Senat a votat contra numai Nicolae Voinov și s'au abţi- 
nut: Vasile Alecsandri, C. Brăescu şi N. Bujoreanu. 

Imediat după votarea revizuirei și, în conformitate cu noul 
text constituţional, parlamentul a vetat naturalizarea a 883 
evrei care au fost sub drapel în timpul războiului. 


* 
* * 


— Revizuirea s'a făcut cu mare greutate. Cea mai mare 
parte a deputatilor şi senatorilor — fie opozanți, fie guverna- 
mentali — fuseseră aleşi pe făgăduiala că nu vor vota revi- 
zuirea. Apoi era revolta produsă în țară de presiunile Alianței 


18 


www.dacoromanica.ro 


— 204 — 


israelite universale și de condiţionarea impusă de Marile. Fu- 
teri cum că independenţa. României nu va fi recunoscută până 
ce nu vor fi date drepturi evreilor. 

Revoltătoarea silnicie a Marilor Puteri fată de un popor 
mic și brav care-și câștigase dreptul la viaţă prin eroizmul 
liilor săi, impunea parlamentarilor rezistenţa ce făceau con- 
dițiunei impuse. România nu venise la Congresul din Berlin 
ca să cerșească independența. Independenţa o cucerise ea n- 
săși dinaintea Griviței, la Plevna, la Smârdan, la Vidin ; pen- 
tru această independenţă ea plătise cu viaţa a 10.000 ostași şi 
cu Basarabia răpită. Iar Marile Puteri, pentru ruşinea Europei 
şi a veacului, mai impuneau României și drepturi pentru evrei, 
condiţiune cu care independenţa ei era recunoscută. 

Articolul 7 a fost revizuit dar a rămas şi ura împotriva 
evreilor, 

— Altă mare chestiune la ordinea zilei: răscumpărarea 
căilor ferate. 


RASCUMPARAREA CAILOR FERATE 


In presă și în cercurile opoziţiei se ridică critici violente. 
De si toată lunea e partizană a răscumpărărei, dar se spune 
că, unii liberali au făcut o afacere cu câştig personal din aceas- 
1ă operaţie. Și, în adevăr, pe piața Berlinului, de unde acţiunile 
erau scăzute la 40, de o dată se ridică până la 30 valoarea 
nominală. 

Ce se spunea în culise ? Se spunea că în Consiliul de mi- 
nistni în care s'a hotărât răscumpărarea, sa decis, pe cuvânt 
de cinste, ca taina, absolută, să fie păstrată. Aceasta, pentru ca 
Statul să poată cumpăra pe nesimţite acţiunile pe preţ scăzut. 

De o dată, însă, actiunile se urcă, iar Statul e silit să le 
cumpere la valoarea nominală. Ce se întâmplase ? 

Se spunea, în cercurile opoziţiei, cum că urul dintre mi- 
nistri cât şi un ziarist guvernamental, îndată după hotărârea 
Consiliului de miniştri au trimis la Berlin emisari ca să cum- 
pere câte acţiuni ale căilor ferate române vor putea. Acești 
emisari au cumpărat mult în contul celor două personasii po- 
litice, dar deșteptarea a fost dată pe piaţa Berlinului, şi acţiu- 
nile s'au urcat fulgerător. Când a venit rândul Statului ca să 
cumpere a trebuit să le cumpere la maximum. 

Multă vreme cei doi oameni poiitici au fost învinuiți că 
au traficat şi sau îmbogăţit spre paguba ţării. 

In sfârşit în Decembrie 1879 răscumpărarea a fost votată. 

— După cum apele Nilului, retrăgându-se, lasă în urma 


www.dacoromanica.ro 


— 215 — 


lor atâtea elemente germinatoare pentru pământ, tot așa, rușii 
au lăsat în România germenii socialismului. Nihilismul latent 
până la 1877, devine activ în Rusia, dar a pus piciorul şi în 
România. 

Un român basarabean, Nicolae Zubcu Codreanu, își face 
apariţia printre studenţii în medicină și începe opera de pro- 
zelitizm. Dar, în curând, moare şi este înmormântat la Curtea 
de Argeș. 

In Iași se așează un socialist anume dr. Russel. In Bucu-: 
rești se lucrează printre studenţii în medicină. Cine ?... Nu se 
ştie. 

Intr'o seară sunt învitat la o întrunire secretă la spitalul 
Filantropia, Sunt acolo următorii studenţi în medicină și în 
drept : Sabin, Stăuceanu, Spiroiu, Frunzescu, Scorțeanu, Ma- 
nicea, Inotescu şi poate, încă vreo câtiva. 

Intro zi aflăm că a picat un alt basarabean, Zamfir Ar- 
pure cu care facem cunoștință. In sfârsit la o întrunire tainică 
dela spitalul Colțea, facem cunoștință şi cu Costică, Dobro- 
geanu. 

Dobrogeanu venea din Rusia. In timpul războiului se a- 
şezase la Brăila unde deschisese o spălătorie, dar descoperit 
de către poliția rusească, a fost ridicat într'o noapte şi trimis 
în Rusia. Printr'o fericită întâmplare, pe când era transportat 
în Siberia, a putut evada, a trecut cu o luntre în Norvegia 
de unde a revenit în România. 

Intrarea lui Costică Dobrogeanu în România a fost înce- 
putul adevăratei activități socialiste. 

Deocamdată acţiunea se mărginea în cercurile studenţilor 
fiindcă lumea, lucrătorilor era cu totul neaccesibilă propa- 
gandei. 

— Epoca dintre anii 1819 și 1884 este fără mare relief. Este 
epoca care a urmat războiului, epoca de odihnă, de culcare pe 
laurii câştigaţi, epoca în care cerul este fără nouri şi oamenii 
fără griji. 

Partidul liberal este în toiul atotputerniciei sale. 

ANUL 1880 
BUCUREȘTIUL DUPA RAZBOIU 

Marile frământări au trecut. 

A trecut războiul, lumea s'a deprins cu pierderea Basara- 
biei, amatorii de îmbogățire se reped asupra Dobrogei unde 


cu o petițiune de 25 bani, se poate cumpăra un pământ rā- 
mas fără stăpân. Fiindcă stăpânul a fugit. A trecut și hopul 


www.dacoromanica.ro 


— 216 — 


recunoașterii independenții, şi hopul revizuirii arteolului 7 
din Constituţie. De acum începe o lungă perioadă de linişte 
şi de consolidare, în care partidul liberal, până aproape de 
anul 1885, domneşte fără supărare. 

Centrul a devenit, liberal, Beizadea Mitică e președintele 
Senatului, iar Vasile Boerescu e ministru de interne, Petre 
Carp şi Vasile Alecsandri vor primi misiuni diplomatice. 

Fartidul conservator este slăbit, bătrânii sunt cu totul 
reduși. 

Neexistând o opoziţiune unitară și puternică, se fac dife- 
rite încercări de înjghebare de partide. Așa ne pomenim în 
anul 1879 cu apariţia în București a lui Beizadea Grigore Sturza 
— cunoscut mai popular sub numele de Beizadea Viţel. Nume 
dobândit în urma reputației ce-şi făcuse cum că, fiind de o 
mare îorţă atletică, ridica în toate dimineţile un vițel. 

Tot felul de veşti circulau în public. Se spunea prin cercu- 
rile tineretului cum că Beizadeaua lucra în înțelegere cu Rusia 
care plănuia să atragă România în sfera ei de acţiune. 

Prinţul Grigore Sturza — care a clădit palatul în care se 
află instalat astăzi ministerul de externe — fondează un nou 
partid intitulat al „democraţiei naționale“ si face să apară 
ziarul zilnic și în format mare intitulat Democraţia Națională. 
La acest ziar scriu mai mulţi partizani recrutaţi de ocazie, pre- 
cum un fost ziarist anume Milone Lugomir=scu — sub pseu- 
donim Baba Novak, — un jurist de valoare avocatul Petre Borş 
şi alții. Beizadeaua își numise și un prefect de poliție care 
venea zilnic la raport ca să-i comunice toate informaţiile po- 
litice : acesta era căpitanul în rezervă Florescu, supranumit și 
„păpușică“, fiindcă în tinereţe era un bărbat frumos și în 
totdeauna era elegant îmbrăcat, parfumat, pomădat şi cu mus- 
tătile maşinate. Flo-Flo Florescu, ministrul nostru la Varșovia 
după războiul din 1916, era fiul său. 

Partidul şi ziarul au trăit de la 25 Decembrie 1879 până 
la 21 Septembrie 1880. 

— După plecarea ruşilor apar în Bucureşti un mare număr 
de femei cari dispăruseră din Capitală, fiind duse de ofițerii 
rusi, care în Bulgaria, care în Rusia, care în celelalte orașe 
ale României Aceste femei, pline de ruble și de poli imperiali, 
se arată prin localurile pub ce rezervate acestui soiu de clien- 
telă si fac fericirea tuturor vânătorilor de femei cu bani și cu 
naivitate. 


* 
* * 


—. Anul 1880 este anul în care liberalii încep să fie ata- 
caţi pe chestia afacerilor şi a îmbogățirilor fără muncă. Doi 


www.dacoromanica.ro 


— 21 — 


oameni stau în fruntea celor loviți, aceștia sunt: Anastase 
Stolojan, ministrul justiției și Emil Costinescu primul redactor 
al Românului. 

Răscumpărarea căilor ferate a fost votată de Cameră, nu- 
mai în urma presiunilor lui Brătianu, altfel n'ar fi trecut nici 
odată. Dovadă e votul: din 120 votanţi, majoritatea fiind 62 
legea n'a putut întruni decât 72 voturi; 42 au votat contra 
iar 12 deputaţi s'au abținut. 

Opinia, publică spunea că răscumpărarea era necesară dar 
că afacerea nu este curată. 

Li 
Li * 

— Dar lumea acum petrece. 

In țară și în Transilvania au fost mari inundaţiuni, de 
aceea serbările de binefacere se succed. 

La Teatrul Naţional se dă un mare bal de binefacere sub 
patronagiul Măriei Sale Regale Doamna. Balul e dat din ini- 
țiativa d-nei Pia Brătianu, soția primului ministru. 

Dăn:, ca lucru interesant, preţurile vremei aceleea : in- 
trarea, unei persoane 5 lei, lojile I și II 50 lei, loja III 25 lei. 
Sunt 47 de ani de atunci. 

— La Teatrul Naţional se reprezintă piesa originală a lui 
Ventura : Peste Dunăre. Este mai mult un succes de stimă, 

de cât un mare succes real. 
Altfel Teatrul Naţional e jos de tot; se joacă melodrama 
Don Juan de Marana şi feeria Fata Aerului. Teatrul e în tot- 
deauna gol pe trei sferturi iar în loji nici odată nimeni. 

Dacă n'ar fi închirierile teatrului la trupele străine şi ba- 
Jurile mascate actorii ar muri de foame. 

— Dar iată că sosește și marele tragedian Tonmmasso Sal- 
vini, rivalul lui Rossi. Intâia lui reprezentaţuine este Moartea 
civilă. 

Succesul lui Salvini e mare, dar amintirea lui Rossi n'a 
putut-o dobori. Inrontestabil artist superior. unul din cei mai 
covârşitori ai Europei de atunci, însă parcă tot Rossi întrunea 
cele mai multe sufragii. 

Critica la noi rudimentară, atunci s'a mărginit a lăuda şi 
a înălța fără a dovedi de ce înalță și laudă. 

— La teatrul „Dacia“ I. D. Ionescu a adus o trupă de 30 
zuluşi dănțuitori numită trupa tribului Beni-Zug-Zug. 

Multă vreme s'a vorbit în București despre acești Beni- 
Zug-Zug. 

— Afară de marele Louis Wiest vioristul atât de popular, 
Bucureștii mai avea un mare muzicant, vioristul Frantz 
Shipek. 


www.dacoromanica.ro 


— 218 — 


Erau trei fraţi Shipek, cehi de origină, muzicanți de în- 
tâia mână, însă Frantz, cel întâi născut, erea cu mult superior 
fraților săi din urmă. 

Frantz Shipek şi fraţii săi, dimpreună cu violoncelistul 
nostru Constantin Demetrescu, concertau în quartet la Ate- 
neu unde alerga să asculte muzică aleasă tot Bucurestiul oa- 
menilor de gust. 

— Să dau o idee despre ce erau alergările de cai acum 47 
de ani. 

Alergările din primăvara anului 1880 au durat dela 14 la 
26 Mai şi se făceau numai Dumineca. 


I 


Premiul Alteței Sale Domnitorului, alergare de garduri 
pe distanță de 2000 metri. Premiul I un obiect de artă oferit 
de Domnitor, premiul II 500 lei. 


II 


Premiul Societăţii de încurajare, alergare de iuțeală pentru 
mânzi de 3 şi 4 ani născuţi în România. Distanţă 2000 metri. 
Premiul I 3000 lei, pr. II 500 lei. 


III 


Premiul vice-presedinţilor Jockey Clubului, alergare de iu- 
țeală pentru cai orice provenienţă, distanță 2000 metri, pr. I 
2000 lei, oferiţi de d-nii generali Ion Em. Florescu și general 
G. Manu, pr. II intrările până la concurenta de 500 lei. 


IV 


Marele premiu al Jockey Clubului, alergare de fond pen- 
tru cai de orice provenienţă, pe 3000 metri. Pr. I 3500 lei, pr. 
II, 500 lei, pr. III 200 lei. 

Alergare militară pentru călărași pe 1500 metri, pr. I 500 
lei oferiti de d. Ștefan Petrovici Armis, pr. II 200 lei, pr. III 
100 lei. 

— Premiul al 2-lea nu se acorda decât atunci când aler- 
gau cel puţin 5 cai. 

Marele sportsman al vremei de atunci era Constantin Bla- 
rembreg, el era cel dintâiu posesor de grajd, caii lui câştigau 
cele mai multe premii. Numai când, mai târziu, apăru Alexan- 
dru Marghiloman steaua lui începu să pălească, 


* 
* * 


www.dacoromanica.ro 


— 2709 — 


— Nevoia de a crea în ţară o fabrică de hârtie începe să 
fie simțită. Prea eram tributari streinilor pentru acest arti- 
col de întâia trebuință. La începutul lui 1880, un comitet face 
apel la public spre a subscrie pentru înfiinţarea unei aseme- 
nea fabrice. Comitetul este format din: C. Porumbaru, V. I. 
Socec, P. S. Aurelian, G. Dem. Teodorescu, Dr. Carol Davila, 
Teodor Ştefănescu și I. P. Balanolu. 

* 
* * 

— Dimitrie Sturza ese din minister părăsind departamentul 
finantelor. 

— La sfârşitul lui Martie moare generalui Gheorghe Ma- 
gheru unul dintre aceia cari au proclamat revoluțiunea la 1848. 


E i 
* * 


C. A. Rosetti incepe să fie aatcat cu cruzime de către ad- 
versari. Cameră în ședința dela 30 Martie, îi votează o recom- 
pensă națională de 1111 lei lunar reversibilă asupra soției. 

Dar lui Rosetti Camera îi mai votase şi la 1868 o recom- 
pensă națională de 3000 lei vechi pe lună, la 1868, însă, Rosetti 
a refuzat recompensa spunând că nu i-a sosit încă vremea ca 
să fie pus la arhivă. Acum, pe lângă recompensa naţională lu- 
nară, Camera i-2 mai acordat şi ceea ce ar fi trebuit să ia dela 
1868 până la 1880, adică și suma de lei 158.518. 

De astădată, Rosetti a primit zicând că acum are 64 ani şi 
este bolnav. 

Cum am spus, opoziţia a atacat multă, vreme pe C. A. Ro- 
setti, nu atât pentru recompensa națională de 1111 lei pe 
lună, cât pentru faptul că a primit și pensiunea ce ar fi tre- 
buit să primească dela 1868 la 1880, dar pe care o refuzase 
atunci. 


E i 
* * 


— La sfârşitul lunei Maiu C. A. Rosetti trimise lui Vasile 
Boerescu, ministrul afacerilor străine, o scrisoare în care ii 
spune cum că cel din urmă dintre Văcărești, poetul Văcărescu, 
i-a încredinţat sabia lui Tudor Vladimirescu. 

Rosetti spune în scrisoarea sa că astăzi această: sabie nu 
poate fi decât a naţiunei, de aceea o încredințează ministrului 
spre a o depune în Muzeul naţional. 

Vasile Boerescu a mulțumit. 


E i 
* * 


— In zilele de 14 şi 15 Iulie s'au întrunit actionarii Băn- 
cii Naţionale din nou înfiinţată. 


www.dacoromanica.ro 


— 280 — 


Banca Naţională, înființată ca bancă de scont şi de emi- 
siune, era o creaţiune pur liberală și organizaea ei era dato- 
rită, în mare parte, muncii şi prevederilor lui Eugen Carada. 

Mă aflam printre acţionari având o procură de 10 voturi 
din partea unchiului meu, Nicolae Bobescu, candidat pentru un 
post de director. 

De astă dată liberalii erau în mare dihonie, fiindcă nu- 
mărul candidaţilor întrecea cu mult numărul locurilor de di- 
rectori şi de censori. 

Ion Brătianu intră cu buletinul său de vot în mână, toți 
candidaţii îl înconjoară cerându-i votul și protectiunea. Aud 
încă glasul primului ministru: 

— De ce vă adresaţi mie? Guvernul nu are decât 10 voturi! 

Pană Buescu e candidat și e foarte nccăjit că nu-l spri- 
jină guvernul. Au fost de faţă 562 votanţi reprezentând 2719 
acţiuni. Majoritatea era dar de 1360. 

La întâiul scrutin sunt aleşi Theodor Ștefănescu cu 1933 
voturi și Theodor Mehedinţeanu cu 1743. Numai 2 candidaţi 
au întrunit majoritatea, ceilalţi doi, Emil Costinescu și D. bil- 
cescu sunt aleși a doua zi. Toţi patru aleși sunt candidaţii 
guvernului. 

Cel mai puternic dintre contra candidaţi era Ion Proco- 
piu Dumitrescu care a întrunit la întâiul scrutin 1192 voturi 
pe când Emil Costinescu nu întrunise decât 1075, iar D. Bil- 
cescu 862. 

Censori au fost aleşi Stefan Ioanid, Menelas Gherman, 
Hillel Manoah şi C. Angelescu. 

Guvernator al Băncii Naţionale era numit Ioan Câmpi- 
neanu. 


* 
* * 


— In partidul liberal încep agitațiile împotriva intrușilor 
din guvern; acvm după ce au trecut hopu revizuirei art. 7 
din Constituție şi celelalte greutăți, liberalii puri cer omoge- 
nitatea în cabinet. Nicolae Fleva depune o moțiune în acest 
înţeles în ultima zi a stsiunei parlamentului. In urma acestei 
mișcări Mihail Cosgăiniceanu este silit să iasă din cabinet şi 
primește postul de ministru plenipotențiar la Paris. Ministru 
de interne e numit Teriachiu. Vasile Boerescu nu poate fi urnit. 


* 
* * 


— Studenții universitani din Bucureşti iau inițiativa ține- 
rei de congrese studențești în fiecare an, pe rând întrun oraş 
dn ţară. Inițiativa personală, pleacă dela Const. Dobrescu, pre- 
şedintele Societății studențești” „Unirea“. 


www.dacoromanica.ro 


— 281 -- 


Din comitetul de inițiativă de 7 fac și eu parte. Congresui 
— lá care au aderat şi eșenii, — se ţine la Focșani. 

Președinte al primului congres ar fi dorit sa iie Dobrescu 
dar l-am înfrânt și am ales pe studentul medicinișt Alexandru 
Pâcleanu, de fel din Focșani. 

Intâiul gând a fost către poetul dela Mircesti, acel care a 
cântat Unirea. Pâcleanu i-a trimis următoarea telegramă: 

„Studenţii universitari, dându-și astăzi mâna de înfră- 
țire pe malul Milcovului, salută cu căldură pe bardul care a 
cântat atât de duios Unirea Românilor şi a lucrat din toate 
puterile pentru îndeplinirea ei. 

Președintel> societăţii generale a studentilor, Pâcleanu 


Privesc cu mândrie înapoi la acele vremuri; au trecut de 
atunci 47 de ari și mă mândresc că am figurat în acel comi- 
tet de inițiativă şi de organizare a primului congres studenţesc. 

+ 
* * 

— O telegramă din stràinătate anunță moartea lui Ma- 
nolache Costache Epureanu, fostul presedinte al Constituantei 
dela 1866, fostul prim-ministru dela 1870 când a tost procla- 
mată republica la Ploești, fostul prim-ministru după căderea 
lui Lascar Catargiu și a ministerului Florescu la 1876. 

Manolache Costake era conservator, dar in ultimul timp 
in dezacord cu Lascar Catargiu. Unii conservatori, crezând câ 
vcr putea astfel întineri partidul și reface adunând la un loc 
îracţiunile răsleţe, l-au ales șef în locul lui Lascar Catargiu, 
“are s'a retras resemnându-se. Dar Manolache Costache n'a pu- 
tut face prea mult, mai ales fiindcă nu era aproape de loc 
om de acţiune. 


RECTIFICAREA DAMBOVIȚEI. — LEGEA GRADIȘTEANU. — 
ATENTATUL LUI PETRARU 


In urma licitaţiunii publicate de primărie, lucrările pentru 
rectificarea Dâmboviţei, au rămas asupra antreprenorului fran- 
cez d. Boisguerin care a oferit 11 ia sută sub deviz. 

Au fost în total 11 concurenţi din care nau rămas în li- 
nie decât 5. 

Din partea primăriei e numit director al lucrărilor d. ingi- 
ner Matak, nepotul primarului Cariagdi. 

In ziua de 2 Noembrie au început lucrările pentru rec- 
tificarea Dâmboviţei. 

Erau de față: Domnitorul, colonel Dabija, ministrul de 


www.dacoromanica.ro 


— 282 — 


lucrări publice, d. Cariagdi, primarul Capitalei, alte notabili- 
tăţi și un foarte numeros public. Serviciul divin şi toată so- 
lemnitatea s'a săvârșit într'un pavilion înălțat pe axa proiec- 
tată a Dâmboviţei, aproape de podul de fier de pe calea Văcă- 
rești, lângă fântâna apelor zise „apele dela Văcăreşti“. Apoi 
în faţă erau tribunele pentru invitați. 

După discursul primarului şi răspunsu! Domnitorului, pri- 
marul prezentă Domnului o lopată cu care acesta, făcând câțiva 
pasi înainte, ridică o cantitate de pământ. Lumea izbucni în u- 
rale și imediat lucrătorii, înşiruiți pe amândouă malurile, în- 
cepură lucrarea. 

In pavilion se servi sampanie și se ridicară toasturi. Mu- 
zica gardei naţionale intonă imnul regal, iar oamenii din po- 
por învârtiră hore și chindii. 

Lopata cu care Domnitorul ridică cea dintâi bucată de pă- 
mânv era un obiect ce artă: limba era de argint şi coada de 
abanos de care cra încovoiată o lamă iarăș: de argint. Pe limbă 
era scris: 

„Casma întrebuințată la începea lucrărilor Dâmboviţei 
in ziua de 2 Noembrie 1880, sub domnia lui Carol I. 

Primar D. Cariagdi; ajutori: Gr. Serurie, Dr. Sergiu, N. 
Manolescu. 

Preşedinte al consiliului de miniștri, I. C. Brătianu. 

Direcţia: profesor N. Culman și Barkli- a E D. Matak, 
reprezentant, inginer șef C. Simţion, întreprinzător A. Bois- 
guerin. 

* 
* * , 

— In calea Rahovei 16 se deschide Expoziţiunea Naţio- 
nală a Societății Concordia. 

Animatorul acestei Expoziţiuni este un domn Porumbaru 
cât şi d. Butculescu, un pasionat îndrumător al mișcărilor 
economice naţionale. Expoziţia este un început foarte modest 
care va avea, însă imitatori mai târziu. Intrarea: Duminicile 
50 bani, celelate zile 1 leu. Marţile 3 lei. 

* Š * 

— Rublele ruseşti de argint sunt demonetizate pe ziua de 
21 Noembrie 1880. La casele publice sunt primite până la 31 
Decembrie. 

* . 
* * 

— In sesiunea de toamnă a Camerelor, Senatorul Petre 
Grădișteanu a prezentat o „propunere“ care a devenit proiect 
de lege, prin care pensiunile de retragere, recompensele naţio- 


www.dacoromanica.ro 


— 283 — 


nale şi remuneraţiunile mensuale sau zilnice ale eclesiasti- 
cilor, militarilor, impiegaţilor în genere si tuturor celor plătiţi 
cu luna sau cu ziua din tesaurul public sau din casele altor 
stabilimente publice sau persoane juridice, îie chiar în vir- 
tutea titlurilor anterioare sau puse în execuţiiune, nu se pot 
ceda nici urmări decât până la o treime pentru datorii către 
Stat provenind din exerciţiul tuncțiunei ori în caz de pena- 
litate prevăzut de lege şi până la jumătate pentru întreţinerea 
legiuitei soții și creşterea copiilor. 

O asemenea lege era cerută de faptul că întreaga func- 
ţionărime și toţi pensionarii erau prada unor cămătari cari íin- 
tocmai ca paraziţii, roiau în jurul ministerelor şi a celorlalte 
autorităji şi sugeau sângele bieţilor slujbași şi pensionari. 

Toţi funcţionarii şi toti pensionarii erau datori vânduți 
cămătarilor, bietul slujbaș şi bietul pensionar nu mai avea 
ce mânca literalmente. Pentru nevoile războiului Camera vo- 
tase o reţinere de 5 la sută asupra salariilor și pensiunilor. 
Cămătarii luau 2 lei la 20, pe lună, iar salariile începean dela 
sume ridicule, e destul să spun că un copist — după toate re- 
ținerile —- primea în mână 87 lei. Legea Grădisteanu — cum 
i-a rămas numele — venea la timp. 

— In ziua de 2 Decembrie se întâmplă la esirea din Ca- 
meră, atentatul îndreptat de profesorul Ioan Petraru împotriva 
lui Ion Brătianu. 

Ioan Petraru, fost profesor la Bucureşti şi la Târgovişte, 
era, atunci funcţionar la Ministerul de finanţe. Când Ton Bră- 
tianu a eșșit singur din Cameră, Petraru s'a repezit asupra-i 
cu un cuţit şi a voit să-l lovească; Brătianu a oprit lovitura, 
dar cuțitul a pătruns paltonul, cămasa și a zgâriat pielea în 
„partea pieptului. Alergând deputatul Goga, care tocmai eșea, 
a lovit pe atentator cu bastonul în cap şi apoi lumea ce a 
alergat, l-a dezarmat. Brătianu s'a ales cu contuziuni uşoare 
la cap și la obraz. 

A doua, zi la Cameră a fost semnată şi votată cu aclama- 
tiuni, o moţiune de veştejire a atentatului, moţiunea, era, sem- 
nată si de P. Carp şi T. Maiorescu. La Senat cel dintâiu care 
a luat cuvântul spre a dezaproba atentatul, a fost generalul I. 
Em. Plorescu. 

Aceste protestări erau impuse de împrejurări fiindcă zia- 
rele liberale, în explozia indignării lor, acuzau partidele de o- 
poziţie că, prin violențele scrisului lor, au înarmat brațul a- 
sasinului. 

Atentatul avu darul de a face să dispară ziarul Democrația 
Națională al lui beizadea Grigore Sturza. Beizadeaua a, trimis 
o telegramă unui domn Hrisoscoleu la București, care-i era 


www.dacoromanica.ro 


—- 284 — 


partizan și om ds încredere, anunțându-l că desfinţează zia- 
rul, întâiu, fiindcă a insultat pe generalii cani au combătut 
peste Dunăre, al doilea fiindcă zilnic insultă, nu numai pe 
Rosetti și pe Brătianu, dar pe întregul partid liberal de care 
partidul democrat-naţional este mai aproape decât de toate 
celelalte. Și, fiindcă rusofilizmul lui Beizadea Grigore era cu- 
noscut, adăoga că se află mai aproape de partidul liberal de- 
oarece liberalii au luptat alături de ruşi, 

După desființarea ziarului se desființează și partidul. De 
altfel poliția pretindea că atentatul a fost pregătit de către 
partidul lui Beizadea Grigore. 

Beizadea, Grigore scrie, însă, o scrisoare în care spune că 
reprobă cu indignare atentatul, că e convins că toti membrii 
partidului său arestaţi în urma atentatului sunt inocenți, iar 
dacă se va găsi vreun vinovat să sufere toată rigoarea legilor. 

Acest atentat a provocat numeroase manifestaţiuni de sim- 
patie pentru Ion Brătianu și a silit ziarele opoziţiei din dreapta 
să scoboare tonul care, atunci, era foarte violent. 


ANUL 1881 


— Ion Brătianu era un maestru în arta de a dezorganiza 
opoziţia. Ori de câte oni vedea că se organizează un centru o- 
poziţionist îl cucerea, ori de câte ori un om de valoare se ma- 
nifesta, împotriva guvernului, îl iua în minister. Astfel a pro- 
cedat cu Nicolae Ionescu în 1876, astfel cu Gheorghe Vernescu, 
astfel cu Vasile Boerescu și Dimitrie Ghica; tot la fel va pro- 
ceda mai târziu cu junimiștii şi cu disidențţii eșeni. 

In ultiniul an se formase la Iaşi un grup de 9 intelectuali, 
profesori universitari, toţi oameni de mâna întâia; din acest 
grup politic făceau parte Gheorghe Mârzescu—care era şeful— 
profesorul Brânză, fraţii Șendrea, filosoful Vasile Conta, etc. 
Grupul începu să facă opoziţie şi deveni supărător. Brătianu 
întinse cursa ademenitoare și prinse în capcană grupul dela 
Iaşi numit în zeflemea: „Grupul lui opt și cu brânza nouă“. 

Aproape toţi membrii grupului primiseră, câte o atențiune, 
iar sfârşitul anului 1880 îl găsește pe Vasile Conta, ministru 
al Instrucțiunii. 

Grupul lui „opt și cu brânză nouă“, trăise. 

Acest sistem dibaciu încât privea, dezorganizarea opozi- 
tei, prezenta însă și un mare neajuns: miniștrii schimbân- 
du-se foarte des nu mai era nici o continuitate de concepție 
pe la departamente. Sub nici un regim miniștrii nu sau schim- 
bat atât de des ca sub Ion Brătianu. 


Li 


+ 
* * 


www.dacoromanica.ro 


— 285 — 


— Ziarele liberale anunță dispariția partidului național- 
democrat, al Beizadelei Viţei (Grigore Sturza) si anunţă aceasta 
cu multumire. Fiindcă acest partid, considerat ca un partid 
rusofil protejat și sustinut pe sub mână de legația rusească, 
era privit ca un mare tăcător de boclucuri viitoare. 

Printre complicii arestaţi ai lui Petraru, era și căpitanul 
Al. Florescu, zis şi „Păpuşică'“, fiindcă era foarte elegant. Nu 
prea târziu „Păpușică“ a trecut în partidul liberal și a reintrat 
în armată primind și un grad mai mare. Este cunoscut că. cei 
mai mulţi dintre intimii prințului Grigore Sturza au fost cum- 
păraţ;' de guvern. Asa s'a întâmplat, că acest partid, datorit nu- 
mai ambiţiunei lui Beizadea Grigore, a dispărut în 24 de ore. 

* 
* * 

— In timpul acesta, două evenimente însemnate se produc, 
cel dintâi este constituirea partidului liberal sub şefia lui 
Gheorghe Vernescu, cel de al doilea este un articol pe care 
Titu Maiorescu îl publică în Deutsche Revue şi prin care ple- 
dează alăturarea României la alianța Austro-Germană. 

Constituirea partidului vernescan, având drept organ Bi- 
nele Public, îngrijorăște mult pe Brătianu și pe Rosetti, iar 
articolul lui Maiorescu provoacă o mare indispoziţie în parti- 
dul conservator a cărui îndrumare e curat rusofilă, In curând 
vom vedea, că, tocmai când Lascar Catargiu trebuia să devie 
din nou șeful oficial al partidului conservator, partidul se va 
sparge din nou. Și atunci vor rămâne atât de puţini membri la 
clubul conservator, încât Alexandru Lahovary a putut spune 
mai târziu: 

— A fost o vreme când la Clubul.conservator rămăsesem 
atât de puţini încât nu mai puteam face nici o partidă de poker. 


* 
* * 


— Ion Brătianu, conform tacticei sale cunoscute, își dă- 
dea silințe ca, pe de o parte să zădărnicească întregirea parti- 
dului conservator, iiar pe de altă parte, să atragă în guvern 
pe unii dintre conservatorii cari nu se supuneau disciplinei 
partidului lor; aceștia erau Petre Carp şi Titu Maiorescu. Dar 
mai era altceva. 

Articolul lui Maiorescu din Deutsche Revue a pus zâzanie 
în familia conservatoare. 

Conservatorii-hoeri erau toţi rusofili. Ziarul L'Indépendance 
Roumaine, proprietatea lui Emile Galli, având director pe Gri- 
gore Ventura, era rusofil. Maiorescu, pledând alăturarea Româ- 
niei la dubla alianţă austro-germană, indispunea pe conser- 


www.dacoromanica.ro 


— 286 — 


vatori şi aducea un nou motiv de vrajbă în rândurile opoziţiei. 
Dar Ion Brătianu profită de împrejurare. 

Pe când în partidul liberal creștea curentul omogenităţii 
și excludere! elementelor neliberale, precum era Vasile Boe- 
rescu, pe când mulţi liberali — mai ales moldoveni—cereau ca 
Hoerescu să fie scos din guvern şi în locul său să fie adus Mi- 
hail Cogălnigeanu dela Paris. Ion Brătianu aluneca pe nesimţite 
către elementele conservatoare. In curând, vom vedea că a 
făcut încercări chiar pe lângă Alexandru Lahnovary spre a-l 
atrage în minister. Acesta era ministerul care peste câteva luni, 
trebuia să prezideze la proclamarea regalității. 

In cercurile liberale și în toată taina, Ion Brătianu lucra 
în înțelegere cu regele, pentru acest sfârșit. 


VIAȚA BUCUREȘTEANA 
) 

— Suntem în epoca lui Claymoor. 

Redactorul cel mai popular al ziarului francez L'Indepen- 
dance Roumaine era Mișu Văcărescu care, sub pseudonimul 
Claymoor, scria cronicele „mondene“, ajunse repede la modă. 

Claymoor devenise un fel de arbitru al eleganţei, cronicele 
lui erau foarte apreciate de către toate doamnele din elită, 
când după vreun bal sau după vreun spectacol vreuna din 
ele fusese trecută cu vederea, şi nu fusese numită cu amănun- 
tele toaletei, cu vorbe măgulitoare, cu toată atenţia, era o a- 
devărată nenorocire. Ofensă mai mare era greu de închipuit. 
Claymocr ajunsese o mare autoritate în specialitate şi nu erau 
puține cucoanele care-i trimiteau daruri frumoase pentru ca 
să le acorde, în cronicele sale, cele mai deosebite laude. 

Şi la Teatrul Naţional era Ion Ghica director. Sub directo- 
ratul lui Ioan Ghica au fost trimişi la Paris ca să vadă şi 
să se instruiască Aristiţa Romanescu și Grigore Manolescu; 
sub directoratul lui Ioan Ghica, Vasile Alecsandri apare vic- 
torios. 

George Marianu face să i se joace comedia de salon După 
despărtenie, Frederic Damé prezintă drama istorică Hatmanul 
Drăgan, literatura dramatică originală începe să se afirme. 

La Teatrul National este acum o reînoire, de şi bătrânul 
Millo apare din nou, numai steaua lui Pascaly intră din ce în 
ce mai mult în eclipsă. Cu încetul se ridică, acum ìn teatru: 
Aristiţa Romanescu, Dăneasca, Ștefan Iulian, Grigore Mano- 
lescu, Costache Notara, Ștefan Mateescu, etc. 

In această, epocă trebue să punem cai ini transfor- 
mării Teatrului Naţional. 

— Dar balurile particulare?!.. 


www.dacoromanica.ro 


— 287 — 


S'a dus epoca aceea — și nu sunt decât 45 de ani — când 
în două mari saloane aristocratice, în salonul prinţesei Grigore 
Şuţu din strada Colţei și în salonul doamnei Oteteleșanu din 
calea Victoriei — astăzi Terasa Oteteleșanu — trecea întreaga. 
societate de sus a ţăriii). 

Recepțiunile și balurile acestor două aristocrate erau eve- 
nimente și n'au fost niciodată egalate, necum întrecute. „Tot 
Bucureștiul“ — după cum se spunea atunci — defila în aceste 
două case, și nu era om de rasă, om de naștere boerească sau 
chiar burghez ajuns sau intelectual cu vază care să nu fie invi- 
tat la marile serbări date de gazde. 

Imprumut penei lui Claymoor din L'Indépendance Rou- 
maine din anul 1881, amănuntele unui mare bal dat de către 
prinţul Gheorghe Bibescu de curând venit în ţară. A fost un 
bal costumat care a făcut, senzaţie și despre care sa vorbit 
mult în saloanele bucureștene. 

Costumul francez predomină firește. 

Prinţul Bibescu, în ducele de Marly, costum Ludovic XI, 
Grigore Cantacuzino (Grigri) în Cromwell, Emanuel Băleanu 
în Don Juan, Nicolae Cerkez în Jean de Nivelle, Grigore Cerkez 
în Cigogniac din „Capitaine Francasse, prinţul Ferdinand Ghica, 
în patrician din Veneţia, Mihail Marghiloman în Pomprinet 
din „La fille de M-me Angot“, Alexandru Marghiloman marchiz 
Ludovic XV, etc., ete. 

Doamnele, una mai răpitoare decât alta — așa ne spune 
Claymoor, Natalia Șuţu în domesticitoare, trăbând după ea un 
urs lănțuit, prințesa Bibescu în țărancă din Mans, prinţesa 
Ferdinand Ghica în nebună, prințesa Maria Stirbey în noapte 
de toamnă, Marchiza D'Aubepine Sully în buchetiera din piața 
inocenților, etc., etc. 

Şi în mijlocul tuturor acestor splendori occidentale şi o0- 
rientale un singur costum național-românesc: D-na Olga Ma- 
vrogheni, marea doamnă de onoare a Doamnei Elisabeta. 

Delicată atenţiune și lecţiune severă pentru toată această 
lume de sus care, cucerită de mândrețele civilizaţiunilor mai 
inaintate, uita, în viaţa de toate zilele, şi graiul și portul ro- 
mânesc. 

De altfel, dacă portul naţional a fost introdus mai târziu 
la balurile și solemnităţile noastre, datorim aceasta inițiativei 
stăruitoare a Doamnei de pe tron. 

O germană învaţă pe femeile române ca să-și cinstească 
şi să-și iubească neamul!.. 


1) Cititori vor observa, că unele înregistrări sunt repetate de două şi 
de trei ori. Așa comandă respectarea ordinei cronologice. 


www.dacoromanica.ro 


— 288 — 


Un bal ca acela dat de printesa şi prințui Bibescu nu mai 
e cu putință astăzi. Acea lume de prinți acea atmosferă aris- 
tocratică a murit. Și a murit pentru totdeauna. 


* 
* * 


— La 1 Martie telegraful aduce stirea asasinării Țarului 
Alexandru al II-lea al Rusiei. 

Țarul Alexandru fusese în România în timpul războiului 
de peste Dunăre, era, dar, cunoscut. Țarul căzuse sub bombele 
nihiliştilor. 


* 
* * 


— La începutul lunei Martie Curtea cu Juraţi judecă şi 
condamnă pe atentatorul la viața lui Ion Brăjianu şi pe com- 
plicii săi. Procesul a atras la Curtea cu juraţi o mulţime 
mare. Nici un membru al partidului naţional-demoerat n'a 
luat apărarea vinovaţilor. 

Petraru a fost osândit la 20 ani muncă silnică, profe- 
sorul Pătescu și diaconul Cârlova, complici, la câte 9 ani re- 
<luziune. 

* 
* * 

— Societăţile Daciu și Român fuzionează. Consiliul de 
administrație e astfel compus: presedinte, prințul Dimitrie 
“Ghica, vice-președinte, Vasile Boerescu, membrii: prințul Al. 
Știrbey, George Cantacuzino, colonel Dabija, Protopopescu- 
Pake, Dimitrie Frank, Cozadin și Hiiel. Director general Se- 
-culicș. 

* 
* * 

— In cercurile politice se știe acum, aproape sigur că Ro- 
mânia va fi ridicată la rangul de regat. Toate Puterile şi-au 
dat, se spune, adesiunea. Singură Austria ar face greutăți, căci 
ea își subordonează consimţământul, consimțământului Româ- 
niei la pretenţiile austriace în chestia Dunării. In curând 
chestia Dunării va deveni arzătoare pentru România. 


PROCLAMAREA REGATULUI ȘI SERBARILIE 
INCORONAREI 


Cercurile iniţiate, dar conservatoare, pretind că prinţul de 
Bismark și-a dat consimţimântul, însă a sfătuit ca România 
să aibă, când va proclama regatul, nu un minister pur liberal 
al unui singur partid, ci un minister de coaliţiune. 

Ion Brătianu a făcut atunci demersuri pe lângă conserva- 


www.dacoromanica.ro 


— 289 — 


tori, dar n'a putut izbuti să convingă pe nici un fruntaș. 
Carp, Maiorescu, Lahovary, etc., au propus atunci un minister 
sub preşedinţia altcuiva decât Ion Brătianu. din minister să 
facă numai tineri conservatori și tineri liberali. Camerele să 
fie dizolvate, Lascar Catargiu să fie ales președinte al Sena- 
tului și Ion Brătianu președinte al Camerei. Bine înţeles libe- 
ralii au refuzat. 

Pe când se credea, în genere, că regatul va fi proclamat la 
10 Mai, iată o lovitură de teatru la 14 Martie. 

Sâmbătă! 14 Martia la ora 3 după amiază, generalul D. 
Leca se scoală, si propune Camerei să proclame regatul român. 
Uimire şi aplauze frenetice. 

Camera trece imediat în secţii, apoi generalul Leca, numit 
raportor, aduce următorul proiect de lege. 

ART. 1. — Principatul României este înălţat la regat şi 
prinţul Carol I de Hohenzollern ia titlul de rege. 

ART. 2. — Prinţul moștenitor ia titlul de „Alteță regală“, 
prinţ moștenitor“. 

C. A. Rosetti, preşedintele Camerei rostește o cuvântare 
entuziastă şi foarte aplaudată. 

Alexandru Lahovary, în numele partidului conservator, se 
asociază și declară că propunerea va fi votată în unanimitate. 

Apoi a vorbit Vasile Boerescu, ministrul de externe, după 
care propunerea a fost votată cu unanimitate de 90 voturi. 

Taina acestei proclamări fusese foarte bine păstrată. 

In câteva minute ştirea se răspândi în tot orașul. Era o 
zi călduroasă, de Martie cum rar se văd multe la acea epocă. 
In câteva clipe lumea năvălește pe Calea Victoriei, apoi drape- 
lele apar la ferestre şi la magazine. Este o însufleţire generală 
și sinceră, este sufletul românesc care saltă. 

La Senat, preşedintele prințul Dimitrie Ghica ceteşte tele- 
grama preşedintelui Camerei, care anunţă proclamarea rega- 
tului în Camera tânără. 

După câteva cuvinte ale senatorului Gheorghe Leca, Dumi- 
tru Ghica se scoală, şi strigă: 

— „Trăiască Majestatea, Sa Carol I, regele României!“ 

Toţi senatorii în picioare și publicul din tribune aplaudă 
*urtunos. 

Raportor al legei votată a fost la Senat Ion Ghica. 

Au vorbit George Cantacuzino, Lascar Catargiu şi Vasile 
Alecsandri, aducând adeziunea lor. A vorbit și şeful guvernului. 

Legea a fost votată cu apel nominal și cu unanimitate de 
40 voturi. 

Ministerul care a semnat actul acesta era astfel compus: 

Ion Brătianu prim și ministru de finanțe. 


19 


www.dacoromanica.ro 


— 290 — 


B. Boerescu, externe. 

Al. Teriakiu, interne. 

General Slăniceanu, războiu. 

Colonel N. Dabija, agricultură, comerţ şi lucrări publice. 

B. Conta, instrucţia și cultele. 

D. Giani, justiţia. 

Pentru câteva zile patimile politice și polemicile acre lasă 
locul entuziasmului pentru marele act naţional săvârșit. 


* 
* * 


— Comerţul Capitalei dă lui Ion Brătianu un banchet ae 
peste 300 tacâmuri spre a-l sărbători pentru norocoasa salvare 
de atentat. 

— Pe ziua de 1 Aprilie 1881 s'au inaugurat Casa de Eco- 
nomii din nou înființată. Cassa a fost instalată în localul Cassei 
de Depuneri. : 

Regele a fost de față şi a făcut întâiul vărsământ de 300 lei. 

— Cu acest prilej încă o faptă a Regelui pe care am omiso 
la timp. Promulgarea legei care înălța țara la rangul de regat, 
a semnat-o Suveranul cu un condeiu și o călimară nouă. 

Academia Română a rugat pe rege să-i doneze pe amân- 
două, fiind, de acum, piese istorice. Regele s'a grăbit să satis- 
facă cererea Academiei. 

— Imediat după atentatul şi asasinarea Țarului Alexan- 
dru II, ministrul Rusiei la Bucureşti a cerut guvernului român 
să ia măsuri severe și imediate împotriva unui număr de ruşi 
stabiliți în România. 

Adevărul e că un număr de nihiliști ruși se aflau în ţară, 
la Iaşi era doctorul evreu Rusel, care desfășura o mare activi- 
tate revoluţionară iar în București mulţi nihiliști erau adă- 
postiţi. 

Guvernul luă imediat măsuri și operă numeroase arestări. 
Apoi Parlamentul votă legea care autoriza fixarea domiciliului 
streinilor şi chiar expulzarea. 

Această, lege provoacă o mare mişcare de protestare, dar 
toată lumea conștientă înţelegea că legea este impusă de Rusia. 


* 
* * 


— Atacat din toate părţile cu violenţă, ameninţat cu 
moartea, neputând compune un minister după dorința sa spre 
a prezida serbările încoronării regelui, Ion Brătianu își prezintă 
demisiunea. 

Dorinţa lui Ion Brătianu era să compue un cabinet cu: 
elcmente din dreapta tânără, de aceea a făcut propuneri lui 
Gheorghe Cantacuzino, Carp, Maiorescu și chiar lui Alexanaru 


www.dacoromanica.ro 
Li 


— 291 — 


Lahovary, dar toate propunerile au fost respinse, ori au fost 
primite cu condițiuni de neprimiţ,. 

In timpul acesta intimii primului ministru deschid în 
toată ţara o listă de subscripţiune spre a oferi lui Ion Bră- 
tianu un milion. Această inițiativă provoacă o nouă campanie 
violentă a opoziţiei având drept temeiu: Milionul lui Brătianu. 

Desgustat dar și silit de împrejurări, sigur că nu va trece 
mult şi majoritatea nu va putea trăi fără el, Ion Brătianu își 
dă demisia, iar regele, după. refuzul lui C. A Rosetti de a 
compune noul minister, dă însărcinarea lui Dumitru Brătianu. 

Cabinetul care va prezida serbările încoronării este astfel 
format: 

Dumitru Brătianu, preşedinte și externele. 

Eugeniu Stătescu, internele. 

Generalul Slăniceanu, războiul. 

D. Sturza, finanţele. 

Colonel Dabija, lucrări publice. 

M. Ferekidi, justiţia. 

V. A. Ureche, instrucţia. 

A biruit, dar, părerea omogeniștilor, în cabinet nu sunt 
decât puri liberali roșii. 

Fostul ministru B. Conta e numit consilier la Casaţie. 

— Pentru serbările încoronării a fost bătută o medalie 
care purta pe o parte următoarele cuvinte: 


Se barea proclamării regatului 
10 Mai 1881 
In. centrul textul legei votată la 14 Martie 1881 cu numele 
președinților Camerei și Senatului și numele miniştrilor. 
Pe cealaltă parte cuvintele: 
Serbarea 
Proclamării Regatului 
10 Mai 1881 


Legea din 14 Martie 1881. 


Ion Brătianu 
Ministru președinte 


Au fost bătute medalii de aur, de argint și de bronz. 

— Serbpările încoronării s'au făcut, cu un fast deosebit 
ajutate de asentimentul, entuziasmul și însufleţirea generală. 

La 1866, adică cu 15 ani mai înainte, Prinţul Carol de Ho- 
nenzollern fusese primit de o locotenenţă domnească compusă 


www.dacoromanica.ro 


— 292 — 


din: gencralul Micolae Golescu, Lascăr Catargiu și colonelul 
N. Haralambie, iar ministerul era astfel compus: 

Ton (Ghica, prim-ministru și externele. 

Dimitrie Ghica, internele. 

Petre Mavroaheni, finanţele. 

C. A. Rosetti, cultele și instrucţia. 

D. Sturza, lucrări publice. 

Dimitrie Leca, războiul. 

Ion Cantacuzino, justiţia. 

Acu la putere erau numai liberali, nuanţa zisă roșie, dar 
nici la 1866, nici la 1881, pentru serbările încoronării Ion Bră- 
tianu nu a fost în guvern. 

Pentru serbările încoronării au sosit în țară prinţul Leo- 
pold, fratele regelui și cei doi fii ai săi Ferdinand și Carol. 

Prinţul Ferdinand era moștenitorul tronului, 

Nu voiu face descripţia întreagă a serbărilor, voiu da nu- 
mai o ideie generală. 

La, ora 10 iese dela palatul Cotroceni cortegiul. 

Regina este într'o trăsură de gală înhămată à la Daumont. 
Trăsura e deschisă și capitonată cu catifea purpurie ce cade în 
falduri peste tot. Capra era un coș de flori, în locul scărilor o 
mare coroană, 

Regina era îmbrăcată într'o rochie de brocar alb, gule- 
rul Valois cu perie de toate culorile, o trenă nesfârșită garni- 
sită, cu dantele, pe umeri o mantilă, de satin alb pe margine 
cu zibelină, pe cap diadema de perle oferită de craşul Bucu- 
ești la căsătorie. 

Opt cai bogat inhămați, cu pene și egrete albe sunt încă- 
lecați de jokey imbrăcaţi în unitormele roșu și argint; de 
partea fiecărei portiere câte 2 lachei în livrele de mare ţinută. 
Inainte doi picheri călări pe cai cu panaşe tricolore. Prinţul 
Leopold în mare ţinută de general prusian stă alături de re- 
gină, dinainte prinții Ferdinand și Carol. 

Regele Carol călare, merge înaintea trăsurei regale. In 
jurul regelui o strălucită escortă: de generali şi de ofițeri su- 
periori călări. 

După, serviciul divin oficiat la Mitropolie, care a rost cere- 
monia încoronării, a urmat defileul din sala tronului. 

La plecarea dela Cotroceni cortegiul a urmat calea Gri- 
vitei, Victoriei, stradele Lipscani, Şelari, Rahova și Bibescu 
Vodă; la întoarcere acelaş parcurs până la palatul regal din 
calea Victoriei. 

La Mitropolie, după oficierea, serviciului divin, primul mi- 
nistru a prezentat regelui actul încoronării pe care l-a semnat 
dimpreună cu prințul Leopold. 


www.dacoromanica.ro 


293 — 


La Palatul din Calea Victoriei regele intră în sala tronului. 
60 drapele erau înșiruite, ţinute de militari. Foarte mișcător a- 
cest spectacol, al mulțimei drapelor sfâăşiate de gloanțe. 

Un sunet de vrâmbițe se aude şi cortegiul regal se arată. 
Patru generali purtând coroanele intră. Coroanele sunt depuse 
inaintea tronului. Apoi intră corpurile constituite şi demnita- 
rii înalţi. 

La ora 2 jum. regele și regina intră și se așează. 

Prinţul Dimitrie Ghica, președintele Senatului înaintă, și 
rosti cuvântarea care începu cu vorbele: 


Sire, Doamnă, 


„Astăzi România se coronează pe sine punând coroana re- 
gală pe fruntea Majestăţilor Voastre. 
Etc., etc. 


Și prezintă regelui Coroana de oţel. 

In același timp C. A. Rosetti, președintele Camerei, făcu 
câţiva pași către regină și, punând un genunchiu în pământ 
zise : 

„Doamnă, privindu-te, națiunea se vede frumoasă“. 

Apoi, sărutând mâna reginei, îi oferi Coroana. 

Regele răspunse. Cuvintele sale din urmă au fost de o 
mare elo uență și de răpitoare căldură. 

— „Sù ne unim, dar, toţi înaintea acestor drapele cari au 
strălucit pe câmpul de onoare, înaintea acestei Coroane em- 
blema regalității şi în jurul căreia întreaga națiune trebue 
să se strânsă ca niște soldați în jurul drapelului... Să ne unim 
cu acest strigăt scump, inimilor noastre și care găseşte un 
ecou puternic în acest loc consacrat prin proclamarea ac- 
telor celor mai solemne: „Trăiască România noastră mult iu- 
bită, înccronată astăzi prin virtuțile sale civice şi militare. 

Apoi a început defileul tuturor demnitarilor și a delega- 
ților din toate unghiurile țării, delegaţii a 3000 de comune. 

Seara iluminaţie strălucită, în oraş şi la șoseaua Kiseleff. 

După urma acestei sărbători au rămes câteva amintiri 
nostime. 

Așa, de exemplu, s'a comentat mult cuvintele rostite de C. 
A. Rosetti reginci. 

Se spunea că Rosetti era amorezat de regină şi că nu pier- 
dea nici odată prilejul de a-i spune o amabilitate. De rân- 
dul acesta a găsit o vorbă, de spirit spre a-i spune că este fru- 
moasă. 

Defilhul delegaților a fost presărat cu multe incidente haz- 


www.dacoromanica.ro 


— 294 


li. Așa un delegat sa pus în genunchi în faţa regelui și nu 
mai voia să se scoale. Alt delegat dorea morţiș să sărute pe mi- 
cul principe Carol, fratele regelui Ferdinand. Cu mare greu- 
tate a fost scas din sala tronului. 

A doua zi, 11 Mai, a fost consacrată defileului carelor sim- 
bolice. Au fost 43 de care de o mare frumuseţe. 

Regele și Regina primesc defileul la statuia lui Mihai Vi- 
teazul. ia'' carele simbolice au fost concentrate la Sosea de unde 
scoboară dealungul Căii Victoriei. 

Iată cortegiul : 

Membhrii comitetului executiv, studenții, mai mulți Dom- 
nitori din trecut, Traian împăratul, un șef însoțit de soldații 
lui îmbrăcaţi în fier, un stindard turc și soldați turci în lan- 
ţuri, cinci ţărance tinere ducând pe pernă de catifea o coroană 
regală, şcoli, etc. 

Apoi carul agriculturei, al Teatrului Naţional, al comerr 
ciului rerrezentat printr'o corabie, steagurile căilor ferate, ca- 
rul florarilor o splendidă coroană de flori. când a trecut carul 
în faţa Reginei i s'a oferit coroana. Carul ţesătorilor şi al 
boiangiilor, cismarii, croitorii, pălărierii, brutarii. Carul bru- 
tarilor e bras de 8 boi măreţi. Pe car brutarii fabrica pâinea 
şi o arunca mulţimei de jos și lumei de pe la ferestre. Carul ca- 
retașilor tras de cai de lux. Carul birjarilor muscali, înhămat 
în troica, este dintre cele mai reuşite. Carul tramvaielor tras de 
cai foarte frumoşi călăriți de surugii în costume pitorești. Ca- 
rul Socie! tei de tragere la semn, al vânătorilor, al israeliților, 
marea lojă masonică raţională română. Societăţile germane, 
şi Luther, măcelarii. Aceştia vin cu 6 boi: 4 albi şi doi negri, 
dar atât de frumoși că zmulg aplausele pe toată trecerea. Lău- 
tarii, pescarii. Aplause numeroase salută carul constructorilor 
români. JLăcătuşii, topitoria Lemaitre, Societatea de bazalt ar- 
tificial, (âmplarii, dulgherii, tapiţerii, plăpumarii, fabrica de 
bazalt astificial, săpunurii, fabrica de bănturi gazoase. Carul 
foarte fiumos a fost desenat de pictorul Aman. Dintr'un basin 
ţâșnesc în ploaie valurile de apă gazoasă și pubilcul aplaudă 
frenetic. Pabricanţii de chibrituri lucrează în mers. Tăbăcarii 
urmează Apare un car monumental tras de 24 boi reprezen- 
tând noua matcă a Dâmboviţei. Dar carul e atât de înalt și vo- 
luminos iar atelajul atât de numeros în cât, când ajunge în 
fata maxelui hotel de Bulevară şi boii vor să cotească la stânga 
spre statua lui Mihaiu, vârful se acaţă de balconul hotelului. 
de asupra actualei librării Alcalay, pe atunci fiind instaiat acolo 
magazinul de covoare Haas, actualmente în Lipscani. 

Un moment de emoție, o parte a carului se rupe, scându- 
rile cal, dar boii cârmesc la stânga şi trec. 


www.dacoromanica.ro 


— 295 


Ap)i carul fabricei de efecte militare, în sfârşit Crucea 
roșie. 

Acest defileu a fost un mare succes atât pentru organiza- 
torii serbărei cât şi pentru artiștii cari au desenat carele sau 
le-au realizat. Industria română a meritat, tot la fel, toate 
laudele. i 

Această serbare a lăsat cele mai frumoase impresiuni căci 
a fost, în adevăr, strălucită din toate punctele de vedere. 

In zilele noastre mai ales din cauza scumpetei tutulor 
materialelor, o serbare ca aceea nu s'ar mai putea organiza. 

La 12 Mai trebuia să fie defilarea armatei, însă din cauza 
ploilor ce cădeau necontenit, a fost amânată pentru 13 Mai. 


CHESTIUNEA DUNAREI 


— Serbările încoronărei trecând, vine la ordinea, zilei ches- 
tiunea arzătoare a Dunărei, 

Acum începe să se lămurească pentru care motive s'a re- 
tras Ion Brătianu dela guvern și dc ce a plecat şi Vasile Boe- 
rescu dela departamentul externelor. 

Austria era singura putere care mai punea piedici ridică- 
rei României la rangul de regat; Austria făcea un şantaj, fă- 
găduia că va consimţţi la cererea României, dar pretindaa con- 
cesiuni în chestiunea Dunării. Spre a obţine acest consimță- 
mânt, care era esenţial, Bocrescu a făcut Austriei concesiuni 
mai mari decât ar fi trebuit. 

La o întrunire ţinută la clubul liberal cu parlamentarii, 
Dumitru Brătianu, șeful guvernului, a arătat că noul guvern se 
găsește aproape în faţa faptelor împlinite, de aceea situaţia 
este foarte gingașă. Adunarea a telegrafiat lui Ion Brătianu, 
cerând să vie în București spre a da lămuriri. 

Agitaţia parlamentară ce urmeuză are acum şi o parte cu 
dedesubturi: amicii lui Ion Brătianu vor să răstoarne guver- 
nul pe această chestie a Dunării, susținând că guvernul Du- 
mitru Brătianu este incapabil, că nu ştie să apare interesele 
României, că este inferior guvernului trecut. In fața acestor 
hărţueli Dumitru Brătianu face declaraţia, că chestiunea a fost 
eompromisă de guvernul care l-a precedat. 

Dar în cercurile iniţiate crește credinţa că ministerul Ion 
Brătianu s'a retras tocmai spre a lăsa, locul altui guvern care, 
în chestiunea Dunării nu era legat de nici un angajament. 
Era România legată împotriva intereselor sale în chestiunea 
Dunării prin nedibăcia guvernului Ion Brătianu—Vasile Boe- 
rescu? Iată care era întrebarea. 


www.dacoromanica.ro 


— 296 — 


In fața agitaţiei care creştea în cercurile parlamentare, în 
presă și în public, C. A. Rosetti, președintele Camerei, a pus sâ 
se afișeze următorul avis în culoarele Camerei : 

„In faţa celor ce se spun, se scriu și se colportează în ches- 
tiunea Dunării. 

In faţa acuzaţiunilor adversarilor nostri; 

Amicii noștri din majoritate sunt rugaţi să se întrunească 
astă seară la clubul liberal spre a se consulta asupra acestei 
chestiuni. 

D-l Ion Brătianu a făcut cunoscut prin telegramă că va 
veni însuși spre a da lămuririle trebuincioase. 

Domnii miniștri vor asista la întrunire. 


C. A. ROSETTI 


Chestiunea Dunării care agită cercurile politice de mai 
bine de un an de zile era în rezumat următoarea: Art. 55 al 
tratatului dela Berlin, instituind o comisiune europeană a Du- 
nării cu autoritatea de a administra fluviul dela Porţile de fier 
până la gurile lui, acest regim convenea României, dar Austro- 
Ungaria, vrând să puie stăpânire exclusivă pe Dunăre, a obti- 
nut dela comisiunea europeană instituirea unei delegaţiuni pur- 
tând numele de „Comisiunea mixtă“, care în realitate dădea 
Austriei supremația și punea România în poziție de subor- 
donanță,. 

Agitaţia e mare. Opoziția îndreaptă loviturile în contra ca- 
binetului precedent Brătianu—Boerescu, iar liberalii, precum 
Gheorghe Chițu, N. Fleva şi alţii, atacă pe Vasile Boerescu, a- 
cuzându-l că a primit instituirea Comisiunei mixte, pe care, 
de altfel, o combătuse delegatul României în comisiunea du- 
năreană. 

Interpelări sunt desvoltate la Senat și Cameră, iar din des- 
bateri iese cam micșorat Vasile Boerescu. 

Ion Brătianu simțindu-se atins de toate aceste împrejurări 
şi mai ales de faptul că fratele său Dumitru — actualul pre- 
sedinte de consiliu -—nu a luat, cu căldură apărarea guvernu- 
lui său în această chestiune, îşi dă demisiunea dela conduce- 
vea partidului, şi din mandatul de senator. 

Mâhnirea lui Ion Brătianu venea si din faptul că nici mă- 
car un singur membru al majorităţii din Cameră sau din Se- 
nat nu a luat cuvântul spre a-i susține politica în chestiunea 
Dunării şi spre a răspunde atacunilor lui Alexandru Laho- 
carw și lui Nicolae Ionescu. 

Mare fierbere în partid! O delegaţie din Cameră și din 
Senat se duce la Măgura, unde se retrăsese Ion Brătianu, îl 


www.dacoromanica.ro 


297 


convinge să se reîntoarcă, să ia parte la lucrările Senatului 
şi să aducă, puţină, liniște în partid. 

Dar Ion Brătianu era atunci prea mult deasupra tutulor 
situaţiilor și a tutulor oamenilor politici pentru ca să stea 
prea mult timp afară de guvern. Iar intrigile și manoperile pe 
dedesubt urmau înainte. 


* 
* * 


— La 10 Mai Regele iscălește decretul prin care se insti- 
tuia a doua decorațiune română: Coroana României. 


* 
* * 


— In lumea „de sus“ mari hohote de râs apropos de o 
greșeală de tipar apărută în „L'Indâpendance Roumaine“ la ru. 
brica Echos Mondains a lui Claymoor. 

Vorbind de o recepţiune dată de mecena doamna Elena 
Oteteleșanu, Claymoor scrie: „Les salons tout garnis de fleurs. 
Lu maitresse de maison les aime a la folie. Tous les mating 
ces nombreux valets doivent garnir de roses les grands vases 
du petit salon on elle se „TEINT“. 

„On elle se TEINT“ în loc de ou elle se „TIENT“ provoacă 
veselii nesfârșite, mai ales pentru ca să potrivea. D-na Otete- 
leșanu era destul de bătrână. 

Această greșală a apărut în „L'Indépendance Roumaine“ 
cu data de 9/21 Iunie 1831. 


x 
æ * 


— Atacurile făţișe' împotriva cabinetului Dumitru Brătianu 
încep. Mai ales Senatul îi este hotărât ostil. 

Intâiul atacat este ministrul de războiu generalul Slăni- 
ceanu. In urma unei interpelări a lui Petre Grădișteanu care-l 
acuza de nereguli la o licitațiune, Senatul votează moţiunea de 
blam cu 27 voturi contra 4. 

E drept că ministrul nu a tăgăduit faptele cei sau impu- 
tat, a declarat numai că el este cu totul afară din cauză, dar 
a urmat sistema practicată sub toţi miniștrii de răztoiu de când 
este minister de războu în România. 

Acesta era adevărul. 

Inceputul era făcut, de şi ministrul de răzbuiu era, în parte, 
victima urâtelor moravuri consacrate prin obiceiu. 

O întrunire intimă a majorităței invită pe Dumitru Bră- 
tianu să se retragă, iar la începutul lui Iunie cabinetul cade. 
Dumitru Brătianu îşi prezintă demisiunea. 

Regele însărcinează pe C. A. Rosetti să formeze cabinetul 


www.dacoromanica.ro 


— 298 — 


. 


dar „bătrânul vulpoiu“ știind că lar aștepta, fără îndoială, 
soarta lui Dumitru Brătianu, răspunde regelui: „Sire, națiunea 
vrea pe Ion Brătianu!“ „Națiunea“ era majoritatea din Ca- 
meră şi Senat. 

Cabinetul e astfel format : 

Ion Brătianu președinte, finanţele și interimatul războiului, 
C .A. Rosetti internele, Eugeniu Stătescu externele, colonelul 
Dabija lucrările publice, M. Ferekyde justiţia, V. A. Urechie 
instrucţia, 

Cu venirea lui Ion Brătianu liniștea se restabilește în par- 
tidul liberal. Acum ţara are un minister omogen, cum l-au 
cerut neincetat Gheorghe Chițu și Nicolae Fleva, dar nici Fleva 
nici Chițu, cu toată dorința și năzuinţa lor, nu pot ajunge 
până la un portofoliu. î 


k 
* * 


—- Vacanța începe și nu mai avem decât pe Claymsor ca 
să înveselească,. 

La grădina Stavri din strada Academiei — actualmente 
Liedertafel —. joacă o trupă franceză de comedii. Se joacă 
L'Etincelle și Une demoiselle en loterie. 

Claymoor scrie : Les loges sont bien garnies, quelques fti- 
gures connues. Madame Elise Millo qui, malheureusement, va 
bientot nous quitter, madame Alexandrine Yloresco, en capote 
duchesse, madame Candiano toujours gracieuse. M-m= Charles 
Pherikyde en bleu Minerve coiffée d'un chapeau empire a 
plumes bianches, M-me Pilat en merveilleuse, etc. 

Dans les fauteuils la jeunesse dorée, la haute gomme, tout 
le high life masculin“. 

Ce stil, ce oameni şi ce vremuri ! ?... Toate acestea parcă ar 
fi din o mie şi una de nopţi şi sunt numai de ieri: 

* 
x * 

— Marţi la 14 Iunie a fost pusă, în fața regelui și reginei, 
piatra fundamentală a bisericii Domnita Bălușo. care a fost 
în întregime reconstruită așa cum o vedem astăzi. 

Această biserică a fost clădită întâia oară la anul 1784 
de către Domnița Bălașa fiica prinţului Constantin Basarab 
Brâncoveanu, reclădită în 1831 de către Banul Grigore Basarab 
Brâncoveanu, din nou reclădită în 1831 de Băneasa Safta Gri- 
«ore Basarab Brâncoveanu. 

După ce serviciul divin a fost oficiat de Mitropolitul pri. 
mat, s'a procedat la semnarea actului comemorativ al clădirei. 
Acest act a fost închis într'un tub de sticlă uude au fost intro- 


www.dacoromanica.ro 


— 299 


duse și câte o piesă nouă din toate monetele românești de 
metal ale epocei, de la piesa de un ban până la cea de aur de 
20 lei. Tubul a fost învelit în câte o foaie a tuturor ziarelor ce 
apăreau atunci în București și a fost introdus în alt tub de 
metal, 

Regele, Regina, Mitropolitul primat şi doamnele de onoare 
au primit câte un șorţ de satin alb cu ciucuri de aur. Apoi 
regele, cu sculele de argint ce i sau dat, a pus întâia cără- 
midă pe piatra fundamentală sub care a fost închis tubul, a 
doua cărămidă a pus-o regina,a treia Mitropolitul și așa mai 
departe. 

Arhitectul a fost Alexandru Orăscu asistat de Dobre Ni- 
colau şi Benes. 

%* 
%* %* 

— Dimitrie Brătianu, find răsturnat de la putere este 
ales președinte al Camerei. Dar în acelasi timp face să apară 
ziarul Națiunea care, ziar independent deocamdată, va deveni 
nu prea târziv, un ziar de crâncenă opoziţie. 


C. A. ROSETTI, MINISTRU DE INTERNE 


— C. A. Rosetti se semnalează la ministerul de interne 
pnintr'o vehementă campanie împotriva subprefecţilor, a zap- 
ciilor cum li se spunea atunci. 

In urma unei lungi inspecții făcută prin țară, constatând 
destrăbălarea administrației a cerut prefecților, prin o serie 
de circwmări, să puie capăt acestei stări de lucruri; în același 
timp le-a mai cerut să-i recomande alți subprefecţi mai ales 
tineri cu diplome, foști militari onorabili, etc. 

C. A. Rosetti este acela care a dat cel dintâiu aiarma îm- 
potriva zapciilor care erau o plagă pentru biata populație. 

Bine înţeles, date fiind moravurile vremei, Rosetti a fost 
mai mult zeflemisit, decât luat în serios pentru încercarea ce 
făcea de a tăia în carnea putredă a urâtelor deprinderi. 


* 
* * 


— Eugeniu Stătescu, ministrul de externe creiază biuroul 
presei la ministerul său. E numit în acest post Grigore Ventura, 
directorul politic al ziarului L'Independence Roumaine, ziar in- 
dependent pe vremea aceea. 


* 
* * 


-— Rosetti aduce numeroase propuneri democratice, între 


www.dacoromanica.ro 


— 300 — 4 


altele aduce și propunerea eligibilităţii magistraţilor. Rosetti 
comunică propunerea sa corpurilor constituite a oamenilor de 
drept, Membrii baroului de Ilfov se și întrunesc ca să discute 
propunerea. 

Bine înţeles în opinia publică toate aceste reforme demo- 
cratice erau primite cu neîncredere şi chiar ca lucruri glumețe. 

Reformele democratice aduse de C. A. Rosetti la ordinea 
zilei îi erau inspirate de fiul său mai mare Mircea Rosetti care, 
venit de curând dela Paris, aducea toate iluziile cercurilor so- 
cialiste pe eare le frecuenta, Mircea Rosetti și ideile lui, au 
fost motivul cel dintâi al răcirei legăturilor dintre C. A. Rosetti 
si Ion Brătianu, vechi prieteni și tovarăși de luptă. 

Atunci şeful de cabinet al lui C. A. Rosetti era Gheorghe 
Panu. 


* 
* * 


— Moravuri ale vremurilor. La colegiul țărănesc din Me- 
hedinți este o vacanţă de deputat. Printre candidaţi se pre- 
zintă şi Ion Bibicescu redactor la Românul. 

Să nu se uite că ministru de interne era C. A. Rosetti. 

In ultimul moment toate partidele din opoziţie își retrag 
candidaţii şi prezintă candidatura lni Mihail Cogălniceanu. 

Cogălniceanu, care demisionase din postul de ministru al 
țărei la Paris, este ales cu 288 voturi contra lui Bibicescu, care 
nu întruneşte de cât 10. 

Opoziția jubilează, dar Românul lui C. A. Rosetti şi pe 
care îl redactează Bibicescu, scrie a treia zi: 

„Izbânda amicului nostru Bibicescu faţă de un om de ca- 
librul lui Cogălniceanu ar fi fost pentru noi o înfrângere mo- 
rată. S'ar fi spus că reuşita redactorului Românului a fost a- 
sigurată de guvern. Alegerea d-lui Cogălniceanu va pune ca- 
păt la toate aceste insinuări. Nu se mai poate spune că gu- 
vernul face pe deputați după bunul său plac. Aceste timpuri 
intunecate și arbitrare au trecut. Soarele libertăţii luminează, 
încălzeşte și reînvie România“. 

Ce departe suntem „astăzi la 1927, şi de acele vremuri şi 
de acei oameni și de aceste simţiri. Libertate electorală, cântată 
și visată de vizionarul Rosetti, dormi somnul drepţilor alături 
de cenușa lui. Generaţia noastră nu a cunoscut-o și nu o va 
cunoaște. 


sk 
* * 


— Trecerea lui C. A. Rosetti pe la ministerul de interne 
produce agitație. Rosetti vine cu un număr de idei înaintate, 


www.dacoromanica.ro 


— 301 — 


toate circulările lui, toate reformele ce propune sunt colorate 
cu acea simtire democratică care încă, la acea epocă nu era 
înțeleasă în România. 

Rosetti se ridică împotriva, proprietarilor şi arendaşilor 
cari impilează pe ţărani. El trimite prefectilor o circulară in 
care le cere să ia măsuri urgente "ca tăranii să fie dijmuiţi 
la vreme și să se puie capăt șicanelor care toate au de scop 
despoerea ţăranului. 

Rosetti propure alegerea magistraţilor și reforma radicală 
a acestei instituțiuni. 

Toată lumea conservatoare se ridică împotriva omului de , 
idei; clasele conservatoare, în întregime, repudiază pe Rosetti, 
însuși partidul liberal nu-l mai cunoaște; majoritatea cea mare 
a liberalilor nu mai este purtătoarea tradiţiei dela obârşie, li- 
beralii încep să devie conservatori. Omul lor este Ion Brătianu 
dar de loc .C. A. Rosetti. 

Pentru a discuta chestiunea reorganizării magistraturei 
pusă la ordinea zilei de marele democrat, avocaţii se întrunesc 
în cele din urmă zale ale lui August. 

Constantin Ghiţă Ioan, fratele mai mare al lui Take Io- 
nescu, doctor în drept dela Paris, de curând sosit în ţară după 
studii strălucite, ia apărarea reformelor democratice. C. czhiţă 
Ioan era ascultat. El propune alegerea magistraților de un su- 
fragiu universal, compus din cci cari au o diplomă și 2 ani de 
stagiu în barou. Propune: un singur judecător la prima instanţă, 
3 în apel și 5 la Casaţie. Apoi lefuri de trei ori mai mari. 

D. Constantin Dissescu, iarăş unul din cei tineri, combate 
eligibilitatea, pentru chestiunile de fapt, cere juriul, admite ju- 
riul și în apel. Cere numirea prin concurs şi un fel de inamovi- 
bilitate. Primește judecătorul unic la întâia instanță, 3 la apel 
și 5 la Casaţie. 

Cel mai lung și interesant discurs a fost al lui Take Io- 
nescu de curând sosit dela Paris. Discursul său a fost foarte 
ascultat. Take Ionescu a cerut instituirea, juriului civil. Combate 
apoi dreptul de apel. Judecătorul de întâia instanţă propune 
să fie ales pe 5 ani de către toţi alegătorii celor 3 colegii pen- 
tru Camera deputaților, plus de delegații colegiului 4 cu con- 
dițţia ca să ştie scri şi ceti. Judecătorul va trebui să aibă mini- 
mum 25 ani și 5 ani în barou (?). Jurat civil va putea fi oricare 
cetățean ștind ceti și scrie. Judecătorul de ocol va fi înlocuit 
printr'un judecător ales de către toţi alegătorii circumsceripției. 
A cerut organizaţia corpului notarilor şi avocaţilor și revizuirea 
desăvârşită a codicelui de procedură civilă si de instrucție cri- 


www.dacoromanica.ro 


— 302 — 


minală. Take Ionescu a spus că răul la noi este confuzia ce se 
tace între chestiunea de drept şi chestiunea de fapt. 

Au mai fos: două ședințe, fiindcă chestiunea a fost desbă- 
tută trei Duminici la rând, 

Avocaţii Grigore Păucescu şi Pală au combătut eligibili- 
tatea, cu vorbe violente şi efensătoare pentru C. A. Rosetti. Ion 
Lahovary a fost şi el în contra eligibilităţii. Apoi discuţia s'a 
sfârşit cu un mic scandal. 

Take Ionescu, pe care îl combătuse toţi avocaţii cari au 
vorbit, a voit să răspundă dar adunarea nu l'a mai lăsat să 
vorbească și a închis discuţia. Față cu acest procedeu, au pă- 
răsit sala Take Ionescu, C. Disescu, C. Nacu și C. C. Arion. Iar 
cei rămași în sală, în număr de 16, au votat următoarele pro- 
puneri : 

1) Inamovibilitatea pentru judecătorii dela Curți. 

2) Noviciatul fără concurs pentru judecătorii de întâia in- 
stanţă. Pe viitor ministrul să nu mai poată, muta un magistrat 
fără consimţământul său. Iar înaintările se vor face pe două 
liste, una întocmită de ministrul luând de normă vechimea, cea- 
laltă alcătuită de membrii baroului, 

3) Inaintarea pe loc pentru judecătorul de instrucţie, 

4) Sporirea salariilor 

Bineînţeles nimeni n'a dat importanță acestei hotăriri re- 
alizată în astfel de condițiuni. 


* 
* * 


— Cercurile societăţii de sus au de ce face spume la gură 
și tot poporul râde. Tribunalul corecţional osândește în lipsă 
pe d. baron de Reineck fiindcă a bătut şi a rănit p2 doamna 
baroană, la 3 luni închisoare. Făcând opoziţie d-nul baron a 
rămas osândit la 100 lei amendă. 

Care va să zică și între baroni se obicinuește păruiala ?.. 

Dar de ce, oare, să fi fost silit d. baron a veni la această 
extremitate ?,,. 


* 
* * 


;— Se fondează în luna Septembric intâia fabrică de hârtie 
în România. Aceasta e fabrica Letea. Iniţiativa este a lui Con- 
stantin Porumbaru. 

Comitetul este compus din: C. Porumbaru, I. Palanolu, V. 
I. Socec, Al Creţeanu, Gr. Păucescu, N. Zahariad, Olmazu, G. 
Dem. Teodorescu. 

— Claymoor reapare după vacanţă. Noul circ Sidoli, acela 
pe care îl avem astăzi, se inaugurează. Repezentaţiile încep 


www.dacoromanica.ro 


— 303 — 


din luna Septembrie şi durează câteva luni. Pe vremea aceea 
nu era, cinematograful ; cinematograful aproape a omorit circul 

Claymoor face darea de seamă a spectacolului. Ascultaţi-l, 
fiindcă merită : 

» A droite îl-me Pierre Gradisteano toujours (?) belle et 
très entourée. M-me Gradisteano portait un costume en drap 
vieil or garni de satin vieil or, corsage a Venfant avec fraise au 
` COU; sur la tête un chapeau gris avec une plume bleue lraverse 
d'une plume vieil or. 

Etc., etc. 

Aur fauteuils tout Bucarest, hommes serieux, haute gom- 
me, sportsmants, la jeunesse dorée, ruolzee et cuivree. 

Les chevauz paraissent bons, mais îl ne faut pas trop en- 
tenser, car en somme ce west bien que pour le moment, puis 
le prix des places et trop elevé pour un cirque: vingt francs 
une loge, et quatre francs un stale, c'est exorbitant. A Paris 
on paye la meilleure place 2 francs“. 

Nu'i așa că astăzi aceste copilării ne fac să râdem ? 

Și au trecut, 45 de ani de atunci, decând 20 lei o lojă şi 
4 lei un stal păreau preţuri exorbitante !?... 


PANCHETUL LUI C. A. ROSETTI 


— Duminică la 27 Septembrie s'a oferit un mare banchet 
lui C. A. Rosetti, pentru împlinirea a 25 ani de la fondarea zia- 
rului Românul. Era nunta de argint. 

Banchetul a început la ora 6 în foaierul Teatrului Na- 
tional. 

Redacția Românului oferise lui Rosetti o masă de stejar 
sculptată având deasupra bustul maestrului. Masa şi bustul 
erau așezate acolo. In foaier a vorbit Emil Costinescu în nu- 
mele redactiei. Ia răspuns Rosetti care a sfârșit cu aceste vorbe 
călduros aplaudate : 

„Eu n'am nici un merit, tot meritul revine celor cari m'au 
înconjurat ; singurul meu merit este că am fost cu voi“. 

La ora 7 a început banchetul în sala teatrului. Erau trei 
rânduri de mese aranjate de arhitectul Munteanu. Masa a fost 
servită de restaurantul Hugues. 

Intâiul toast a fost rostit de primarul Capitalei, apoi Emil 
Costinescu a citit o scrisoare a regelui. 

Banchetul a fost foarte impunător, la el au luat parte peste 
300 persoane. 

Au toastat: Ion Brătianu, prinţul Dimitrie Ghica, I. Câm- 
pineanu, G. Chițu, bătrânul artist Matei Millo, etc. 


www.dacoromanica.ro 


— 304 — 


S'au spus şi un număr de glume. 

Pe menu era, între altele și „Filet de Plevna“. Când cei 100 
chelneri ai lui Hugues apărură cu farfuriile pline de acess 
fileu, era parcă o armată care trecea. Atunci un musafir spuse : 

— Ia priviţi defileul fileurilor de la Plevna. 

La masă era și V. A. Urechia „ministrul instrucţiunei. De 
o dată se aude o voce care scamănă cu a sa. Unul din co- 
meseni întrebă : i 

— Vorbește Urechia ? 

— Nu, răspunde vecinul său, Urecia nu verbeşte nici o- 
dată, ascultă ! 

C. A. Rosetti a spus : uns Æ 

— Dacă am izbutit să conduc un ziar timp de e-jumătate 
de secol, datorez aceasta redactorilor mei. Intre alții domnului 
Brătianu, acestui domn Brătianu pe care îl vedeți acum alături 
de mine, şi care, sub articolele sale punea în totdeauna „va 
urma“, însă urmarea nu o dedea niciodată. 

Bine înțeles au fost mari hohote de râs în sală. 

Sfârşind, Rosctti s'a adresat tinerimei spunându-i : 

— Să nu credeţi că noi am făcut tot ce era de făcut. Dacă 
noi am cucerit libertățile de care ne bucurăm astăzi, celor vii- 
tori le revine ca să le păstreze. $i, de multe ori, e mai greu să 
păstrezi, decât să crezi. 

Sfârşind, Rosetti a băut pentru presa de toate nuanțele. 


* 
* * 


— Ion Ghica nu mai este director al Teatrului Naţionai 
fiindcă e trimis ministru la, Londra. Chestia Dunărei fiind la 
ordinea zilei în mod arzător, guvernul trimite în toate capi- 
talele mari numai oameni de mâna întâia indiferent căror par- 
tide aparţineau. 

Astfel la Londra trimite pe Ion Ghica, un vechi partizan 
al anglo-filiei. La Petrograd pe Nicolae Creţulescu, cel care, în 
preajma congresului din Berlin ceruse printr'o broșură ca Ro- 
mânia să cedeze de bună voie Basarabia, pentru ca să capete 
concesiuni teritoriale cât mai întinse în dreapta Dunărei. La 
Roma a fost numit Petre Mavrogheni fruntaș al vecniului par- 
tid conservator, fost ministru de finanţe în cabinetul lui Lascar 
Catargiu. 

Bătrânii conservatori primeau o lovitură fiindcă li se răpea 
încă un fruntaș de mare valoare, dar Mavrogheni avea o si- 
tmaţie financiară foarte rea şi a primit dın nevoie și după ru- 
gămințile soţiei sale care — tot pentru acelaş motiv al lipsei — 
primise postul de mare doamnă de onoare a Rezinei. 


www.dacoromanica.ro 


— 305 


La Teatrul Naţional cu mare greutate a putut găsi guver- 
nul un înlocuitor în locul lui Ghica. Direcţia a fost mai întâi 
oferită lui Petrache Grădișteanu care a refuzat. 

Grigore Ventura, pe atunci director politic al ziarului L'In- 
dependance Roumaine, a cerut să i se încredinţeze lui direcţia, 
dar toți membrii Comitetului teatral, în cap cu Vasile Alecsan- 
dri, au declarat că, dacă vine Ventura, demisionează în cor- 
pore. In cele din urmă, direcția a fost încredințată lui Grigri 
Cantacuzino, boer de neam dar senator liberal. 

Teatrul Naţional are un repertoriu inferior, piesele sunt 
rău montate şi tot atât de rău jucate; afară de cei câțiva 
artiști de mâna întâia, ceilalţi nu sunt demni de prima scenă 
a regatului. 

In sfârşit după atâtea melodrame jucate prost, precum 
Marion Delorme, Cazacii şi Polonii, etc. Alexandru Odobescu, 
fibal prozator, trimite teatrului o localizare : Nea Frăţilă, lo- 
ralizată după L'Ami Fritz a lui Erckman Chatrian. 


* 
* * 


— La Iaşi studenții fac o mişcare socialistă. Cu aczst pri- 
lej sunt eliminați din Universitate câţiva studenţi printre cari 
Constantin Mille și Alexandru Bădărău. 

Faptul produce agitaţie la București. O întrunire de pro- 
testare este convocată !a Universitate, se rostesc discursuri vi- 
olente în contra ministrului V. A. Urechie care procedase cu 
atâta asprime. Eu, copist la ministerul de instrucţie, vcrbesc 
și atac pe ministru. Bine înțeles am fost destituit. Faptul a- 
acesta a hotărît cariera mea. Peste o lună am intrat în presă. 

Un prieten brăilean Christache Sulioti doctor în drept, li- 
tere şi filosofie dela Paris face să apară un ziar cotidian. 

Pentru ca ziarul să aibă, succes, Christache Sulioii încre- 
Ginţează direcţia lui Gheorghe Danielopolu, profesor de drept 
roman dela facultatea de drept din București, iar cu fiul lui 
Ion Heliade Rădulescu cade de acord ca să-i cedeze titlul zia- 
rului tatălui său: Curierul Român. 

Dar nimenea nu știa să facă un ziar. Peste câteva luni 
ziarul căzu. 


— In timpul acesta, Prinţul Gheorghe Bibescu, inaugurează, 
sala de scrimă de la Jockey Club și aduce de la Paris pe pro- 
fesorul Michel. Cine, pe vremuri, n'a cunoscut pe Miche). una 
din fiinţele cele mai vesele, original, om de petrecere și auto- 
rul a nenumărate farse foarte pipărate. 

Voiu povesti numai una din ale lui. 


20 


www.dacoromanica.ro 


— 306 — 


Michel era omul petrecerei şi al paharului; într'o seară 
pe la ora 8, după ce vizitase mai multe localuri und= se bea, 
ajunge înaintea grădinei Episcopiei cu prietenii cu care pe- 
trecuse până atunci. Aici, unul din grup propune o staţiune 
la Pisica Albă. Toată lumea aprobă. Dar Michel își aduce a- 
minte de ceva şi strigă : 

— Imposibil! E ora 8 și trebuie să mă duc acasă. Azi e 
Sfânta Maria ziua nevestei mele și am mosafiri la masă, 

Toți izbucnesc în hohote. 

— Sfânta Maria a fost ieri, îi strigă toţi. 

Michel chefuia de 48 de ore și pierduse noțiunea timpului. 


* 
* * 


— La deschiderea Camerelor — 15 Noembrie 1881 — Du- 
mitru Brăļianu este ales preşedinte. Insă discursul său nu 
place guvernului. 

Dumitru Brătianu spune că, atât timp cât guvernul va 
face binele va fi amicul guvernului, dar când guvernul va face 
răul nu va avea dușman mai mare ca pe dânsul. Şi termină 
spunând : „Ceea ce vă rog, însă, este să fiți încredințaţi că nu 
sunt şi nu voiu fi instrumentul orb al guvernului“. 

Dar în partid fricțiunile sunt iarăși foarte mari așa că nici 
acest cabinet Ion Brătianu nu are viaţă lungă 

* 
* * 

— Pentru inaugurarea, statuei lui I. Heliade Râdulescu re- 
prezentanţii ziarelor din București se intrunesc. O delegaţie de 
5 este aleasă spre a redacta discursul din partea presei. Acești 
5 delegaţi sunt : G. Dem. Teodorescu din partea Rinelui Public, 
D. A. Laurian, din partea României Libere, Constantin stoi- 
cescu din partea ziarului L'Indépendance Roumuine, Frederic 
Dame de la Românul și M. Eminescu de la Timpul, 


SCANDALUL CALIMAKI CATARGI 


—. Dar iată-ne cu o încurcătură diplomatică în chestiunea 
Dunărei, care e tot pendinte. 

Guvernul român rezista şi nu vrea să primească Comi- 
siunea mixtă propusă de Austria și susținută de reprezentantul 
Franţei, de Barrere. 

Pentru susţinerea intereselor române la Paris, guvernul 
numește ministru pienipotenţiar pe Mihail Ferikidi care pă- 
răsește portofoiliul justiţiei. Ministrul plenipotenţiar de până a- 


www.dacoromanica.ro 


— 307 — 


tunci, Calimaki Catargi este inlocuit pentrucă a făcut oare care 
indiscrețiuni păgubitoare ţărei. 

Dar iată şi un conflict direct cu Austro Ungaria. In dis- 
cursul tronului de la 15 Noembrie, între altele, sta scris cum 
că Austria, sub pretext de epizootie, a închis graniţele pentru 
vitele noastre. Expresia „sub pretext indispune guvernul de la 
Viena care dă ordin contelui Hoyos, ministrul Austriei la Bu- 
cureşti, să înceteze relaţiile diplomatice cu guvernul român 
şi să rămâie numai spre a expedia afacerile curente. 

Chestiunea Dunărei se complică, însă, zilnic până ce ia 
proporţiile unui scandal. 

Calimaki Catargi, fostul ministru al ţărei la Paris, acuzat 
că n'a ştiut să apere interesele României în această chestiune, 
face să apară o broșură în care pune toată corespondenţa di- 
plomatică pe care a avut-o cu guvernul din Bucureşti în a- 
ceastă chestiune. 

La Cameră, Nicolae Ionescu se urcă la tribună și voește 
să citească din cuprinderea ei, dar Camera nw'l lasă să citească, 
Scandalul ia proporţii în ţară, iar guvernul pune chestiu- 
nea dării în judecată a lui Calimaki pentru divulgarea de 
secrete de stat. Ziarul L'Independance Roumaine, al cărui di- 
rector era Constantin Stoicescu, viitor ministru liberal, repro- 
duce toate actele din broșură. Acestea sunt scrisorile schimbate 
între Calimaki Catargi de o parte și Ion Brătianu-Vasile Boe- 
rescu de alta. In toate scrisorile lor atât Brătianu cât şi Boe- 
rescu sfătuesc pe Calimaki să stea în defensivă iar nu să ia o- 
iensiva, în nici un chip să nu devie agresiv față de Austria. 

Sub acuzările ce i se aduc și sub amenințarea de a fi dat 
judecății, fiindcă ar fi divulgat secrete de Stat, Calimaki Ca- 
targi trimite o scrisoare de apărare ziarelor. El se apără spu- 
nând că n'a publicat corespondența de cât după ce a fost a- 
cuzat de Ion Brătianu că n'a ştiut apăra interesele țărei pe 
lângă guvernul englez, unde fusese trimis în misiune extra- 
ordinară. 

Conflictul cu Austria se aplanează în urma unei note de 
explicațiune“ (2) care nu era decât o notă de scuze. Iar 
conflictul cu Calimaki Catargi nu are alte urmări din cauză 
că nu aveam o lege care să pedepsească o astfel de vină. In 
urmă guvernul a făcut ca Parlamentul să voteze o lege spe- 
cială, 


www.dacoromanica.ro 


— 303 — 


UN DUEL SUI GENERIS 


— Pedealtă parte, Bucureştiul petrece. 

Pe acea vreme exista încă restaurantul Fugues cel mai 
bun din București, acolo unde azi este cofetăria Riegler. 

Intr'o bună, dimineaţă aflăm despre o provocare la duel; 
duelgii erau Don Aladro ministrul Spaniei şi Constantin Isvo- 
ranu unchiul lui Alexandru Marghiloman. Martorii celui d'în- 
tâiu : Dimitrie Bărcănescu şi Mihail Paleologu, martorii celui 
de al doilea: Alexandru Ghica Eragadir și Mihail Marghi- 
loman. 

Dar nu vă fie teamă, duelul era un duel vesel: marea pro- 
blemă era care din doi adversari va mânca mai mult din ur- 
mătorul menu, cum numai pe vremea aceea se mai putea servi 
la Hugues: 


Huitres d'Ostende 
Caviar frais 
'Turtle-Loup 
Consomme Royal 
Paris-bouchees 
Homard a l'americaine 
Cotes de moutons pressal€ sauce Bearnaise 
Ragout de perdreaux a la Lucullus 
Terrine de foie gras 
Truffes au champagne 
Punch glâce 
Pieds de celeri 
Asperges en branches sauce hollandaise 
Gateau Espagnol 
Café, liqueurs 
Fine Champagne 1855 
Iohanisberg Cabinet (cave Metternich) 


Grand vins de Chateau Lafitte (monopole Rousanée Centi (1869) 
G. H. Mumm et Roederer frappé 


Duelul era în două prânzuri și cu „contra“ în caz când 
fiecare adversar ar fi câștigat o partidă. Intâiul prânz dat de 
Jsvoranu a fost câstigat de acesta. 

Al doilea prânz dat de Don Aladro a fost încă şi mai stră- 
lucit. Toţi musafirii — astă dată 8 la număr — erau în frac, 
pe fiecare şervet un buchet de violete, tlori peste tot iar Me- 
nu-ul, iată-l : 


www.dacoromanica.ro 


— 309 — 


Huitres d'Ostende 
Caviar frais 
Potage a la St. Hubert 
Potage purce d'Artichaut a la Madrilene 
Pastelilles Bar sauce Hollandaise 
Homard frais sauce remoulade 
Filet de boeuf a la Zoulon 
Chapon du Mans a la Gargantua 
Chaud-froid d'Ortolana Lilliputien 
Céléri a lAndalouse 
Faisans de Bohéme truffés 
Salade a la Revanche 
Charlotte Pompadour 
Glace (bouquet) 
Dessert 
Café et liqueurs 
Fine Champagne (1885) 
Vins 
Steinwein-Cabinet 
Mouton Rotschild (1875) 
Chateau-Latour (1869) 
Clos Vougect (monopole) 
G. H. Mumm frappé et Moselle mousseux 


Lupta rămânând indecisă, o a treia masă 
Nu voiu da deznodământul acestui duel sui-generis, voiu 
spune numai că, pe vremea aceea oamenii aveau încă vreme 
să petreacă în felul acesta iar la Bucuresti se putea mânca 
foarte bine. 
ANUL 1882 


UN BAL AI. PRESEI 


— La 4 Ianuarie un mare incendiu: Circul Kremsler in- 
stalat pe Bulevardul Elisabeta, acolo unde sunt astăzi cinema- 
tografele Clasic și Vlaicu, ia foc. 

Focul a fost cu aşa mari proporţii încât multă lume a a- 
lergat la faţa locului. Insuși Regele, s'a dus a doua zi la locul 
dezastrului. Din tot materialul și din toți numeroșii cai atât 
de superbi ce avea, nu i-au rămas nenorocitului director de 
cât 26 cai. Subscripţii și mari serbări au fost angajate imediat. 

La Teatrul Naţional, Presa a dat sub președinția prinţului 
G. Bibescu un bal extraordinar de reușit. Despre balul acesta 
vom spune câteva cuvinte. 


www.dacoromanica.ro 


— 310 — 


Dar în timpul acela ziarele publicau zilnic lungi liste de 
subscriere pentru românii căzuţi victime în marele și dezas- 
trosul incendiu care, în anul precedent, consumase Teatrul 
Ring din Viena. 

— Balul comitetului presei, în folosul incendiaţilor de la 
circ şi al românilor săraci, s'a dat pe la sfârșitul lui Ianuarie 
Comiteiul era astfel compus : 

Președinte prințul George Bibescu. 

Vice președinți : George Filipescu, Emil Costinescu, Theo- 
Gor Aman, Emil Galli. 

Secretari : Frédéric Damă, Tătăranu, I. St. Brătianu, Al. 
Ciurcu. 

Casieri : Lucasievici şi Petre Millo. 

Membri : C. Arion, Atanasovici, Bauer, Boambă G. Boam- 
bă, I. D. Butculescu, Calerghi, Capșa, Al. Catargi, G. Cerkez, N. 
Cerkez, Emanuel Culoglu, C. Disescu, Dobrovici, Epureanu, 
Fialkovsky, G. O. Garbea, Gr. Ghica, Cotereau arhitectul, Ed. 
Grant, Leon Halfon, E. de Herz, Hubsch, C. Ionescu, Take Io- 
nescu, Gr. Crisenghi, Iacob Lahovari, Maior Lamotescu, C. Ma- 
nu, Al. Marghiloman, M. Marghiloman, Marinescu Bragadir, 
Moroianu, Al. Moruzi, C. Năcescu, Obedenaru, C. Polisu, Rom- 
niceanu, Rubini, Petre Săvescu, Socec, Al. Steriadi, N. Ţincu. 

Acest bal, atât de strălucit cum n'a mai tost altul în Bu- 
curești, s'a dat la 21 Ianuarie. Regele, însoţit de prinţul de Mo- 
naco, care se afla în București în călătorie de studii, a vizitat 
balul. 

Cu acest prilej ziariștii din comitet au redactat un ziar 
Caritatea cu coperta ilustrată de Theodor Aman. Hârtia a tost 
dată gratuit de I. V. Socec, marele librar, iar Carol Göbl a 
oferit tiparul. 

Regina Carmen Sylva a publicat câteva cugetări. Iată u- 
nele din ele : 

„Meritul e rar recunoscut, încă și mai rar răsplătit. Succe- 
sul totd'auna. 

„Cea mai mare greșală ce o poate face cineva este să uite 
că a fost intim cu cineva, 

„Lirguşitoria este omagiul pe care un spirit mic îl dă, 
altuia. 

„Bunătatea tinereței e îngerească. Bunătatea bătrâneţei e 
dumnezească. 

„Poetul și păianjenul iau firul măruntaelor lor spre a dura 
clădirile aeriene”. 

Balul a produs un beneficiu net de 37.000 lei care a fost 
împărțit pe jumătate între Kremsler și românii săraci. 


www.dacoromanica.ro 


— 311 


— Din cauza intrigilor și a campaniei dusă din partidul 
liberal împotriva sa, și a reformelor sale democratice în special 
împotriva, legei tocmelilor agricole, pe care o alcătuise, C. A. 
Rosetti se retrage din guvern. 

Cabala în contra lui Rosetti o duceau marii proprietari din 
partid cari exploatau pe ţărani, iar în capul nemulțumiţilor 
sta Nicolae Fleva, care aştepta de mult un portofoliu pe care 
Ion Brătianu nu i Va oferit nici odată. 

Retrăgându-se Rosetti din guvern, cabinetui este astfel 
reconstituit : I. Brătianu, președinte şi internele, &. Kiţu jus- 
tiția, George Leca finanţele, generalul George Angelescu răz- 
poiul, V. A. Ureche instrucţia. colonel Dabija lucrări publice, 
Eug. Stătescu, externele. 

— Intermezzo vesel : Profesorul Crătunescu de la faculta- 
tea de drept din București are interesanta idee de a forma un 
nou partid, ascultați : „Partidul... virtuţei !?!“ 

La acest partid au aderat fraţii Remus și Remul Opran, 
Poenaru Bordea, C. Nacu şi alţi câţiva. 

Un ziar, anunțând noua creaţiune, a adăugat că acest par- 
tid nu va fi prea numeros. A fost atât de puțin numeros încât 
nici n'a existat. Și cu toate acestea toți protagoniștii erau oa- 
meni de însemnată valoare intelectuală, unii din ei şi de în- 
semnată valoare morală. 

Virtutea are, în compozitia, ei, și un element de naivitate 
care-i dă înfățișarea unei severități comice. 

— Ziarele din Bucuresti publică, după statistica profeso- 
rului Bruniati din Roma, cifra populaţiunei evreie acum 44 de 
ani ; la, 1882 era evaluată la 7.000.000 suflete din care : 


In Rusia 2.700.000. 
Germania 650.900. 
România, 400.000. 
Turcia, 100.000. 
Olanda '70.000. 
Franta 50.000. 
Anglia 70.000. 
Italia 40.000. 
Elveţia, 7.000. 
Grecia 4.500. 
Serbia 3.000. 
Belgia 2.000. 
Suedia 1.000. 
Portugalia 1.000. 
Continentul african 500.000. 


www.dacoromanica.ro 


— 312 — 


Mica Românie era, dar, a treia ţară cu cel mai mare nu- 
măr de evrei și cea dintâiu țară din lume la proporționalitate. 
Evreii în România reprezentau 15 la sută din populaţie, pe când 
în Germania, de pildă, reprezentau 1 la sută, în Austro-Unza- 
ria 3 la sută, în Rusia un sfert la sută, etc, 


x 
* * 


— Impotriva proectului de lege al Contractelor agricole, 
prezentat de C. A. Rosetti, se scoală toată lumea çonservatoare. 
Acci cari vor să ție pe țăran sub apăsarea genunchiului lor, la- 
comii și neomenoșii arendaşi ca şi proprietarii cari, mai întot- 
deauna absenteiști, cheltuiau în viața uşoară a Parisului rentele 
moşiilor arendate, se scoală ca un singur om, împotriva re- 
formei democrate a lui C. A. Rosetti. 

O numeroasă întrunire de proprietari rurali se întrunește 
in București. Fartidul vechiu conservator, înțelegând că poate 
bate monetă din această chestie, se pune în fruntea mişcă- 
rii; la această întrunire vorbesc împotriva reformei fruntașii 
partidului conservator : general I. Em. Florescu, Alexandru La- 
hovari, Grigore Peucescu şi Al. Holban. Apoi, cu unanimitate, 
adunarea votează o mcţiune de protestare. 

— In luna Martie moare marele. jurisconsult Constantin 
Bosianu în vârstă de 67 ani. Bosianu a fost cel dintâiu pro- 
fesor de dreptul roman la facultatea de drept din București, 
fost preşedinte al consiliului de miniștri sub domnia lui Cuza, 
fost presedinte al Senatului, Bosianu era o ilustraţiune a ţărei. 


* 
* * 


— Clubul Regal, care a fost fondat în Martie 1881, săr- 
bătoreste la 21 Martie aniversarea de 1 an. 
Presedinte era atunci Constantin Skina. 


SERBARILE PRINȚULUI GEORGE BIBESCU 


— In tară izbucnesc de câtăva vreme, numeroase incendii, 
pagubele sunt mari, mii de oameni rămân pe drumuri. Atunci 
principele George Bibescu se pune iarăș în capul unui Comitet 
de caritate care pune la cale o serie de serbări, printre care 
faimoasele serbări din Cișmigiu din ziua a 2-a şi a 3-a de 
Paște care au făcut epocă prin bogăţia organizaţiunei lor. 

Dar liberalii nu văd cu ochi buni aceste prea dese ma- 
nifestațiuni, fie măcar filantropice, ale priuţului Bibescu, de 
aceea un al doilea Comitet, tot de caritate, este constituit A- 


www.dacoromanica.ro 


— 313 — 


cesta este „Comitetul Presei” și e pus sub președinția lui C. 
A. Rosetti. 

Serbările de sub președinția prinţului Bibescu sau dat în 
Cișmigiu în zilele de 29 şi 30 Martie — 2-a şi a 3-a zi de Paşte 
— apoi prelungite şi Dumineca următoare. 

In cele dintâi 2 zile intrarea generală în Cișmigiu a fost 
1 leu de persoană, iar a doua Duminecă, la ô Aprilie numai 50 
de bani. 

Serbările au produs suma netă de peste 102.000 lei, ceace, 
pentru epoca aceea, era o sumă foarte mare. 

— Activitatea prinţului Bibescu nu plăcea, însă nici cercu- 
rilor guvernamentale, nici chiar Palatului. Prinţul Bibescu avea 
reputaţia unui franco-ruso-til; toate silinţele lui, tindeau ca 
să împingă tara, sau cel puţin partidul conservator în sfera de 
acţiune a politicei franco-ruse ; el inspira campaniile ziarului 
L'Indépendance Roumaine. 

Unele cercuri — mai ales cercurile liberale, — atribuiau 
prințului Bibescu vederi şi mai departe, se insinua că prinţul 
are ambițiunea să reia tronul tatălui său ajutat de Rusia. 

Ministru al Rusiei la Bucureşti, era atunci Hitrovo, activ 
şi periculos agent panslavist care împănase ţara cu spioni ruși, 
vânzători de icoane şi jugănari, iar acţiunea, lor se întindea în 
toată peninsula balcanică. Hitrovo se afla în strânse legături 
cu prințul Bibescu iar membrii aristocrației române erau toti 
rusofili declarați. De aci ruptura, din partidul conservator : bă- 
trânii pentru politica rusofilă, junimiștii pentru politica ger- 
manofilă. 

Serbările din Cișmigiu şi marele lor succes precum și alte 
serbări proectate de „Comitetul de caritate“ pus sub preşedin- 
ţia prinţului, erau privite cu neincredere şi cu invidie chiar. 
Căci din banii adunaţi, atât de la Cișmigiu cât și din alte sub- 
scripţii, baluri etc. s'au trimis în toate unghiurile țărei și prin 
multe sate ajutoare bănești, toate pe numele prinţului Bibescu. 
Prinţul îsi făcea, astfel, pe nesimţite, o popularitate care dedea 
de bănuit. Acesta a fost unul din motivele care a îndemnat pe 
liberali să constitue comitetul numit „Comitetul Presei”, care 
a organizat, peste câteva zile alte serbări populare în Cişmigiu. 

Comitetul presei de sub președinția doamnei Maria C. A. 
Rosetti, dă la rândul său mari serbări populare, în Cismigiu 
tot în beneficiul incendiaţilor. Aceste serbări n'au strălucirea 
celor ale prinţului Bibescu, fiindcă de astă dată aristocrația 
română nu a participat, totuşi venitul acestor serbări pur 
populare, a fost de 30.000 lei. 

Partidul conservator a avut, cu acest prilej, victoria lui. 


www.dacoromanica.ro 


— 314 — 


CHESTIUNEA BARRERE 


—- Chestiunea Dunărei revine la orâinea zilei, de astă dată 
purtând numele de „Propunerea Barrere”. 

De Barrere, delegatul Franţei, a reluat propunerea aus- 
triacă care instituia o Comisiune mixtă, din care trebuia să 
facă parte și Austria. Dar Austria nu era stat riveran de la 
Porțile de fer la gurile Dunărei, 

Tratatul din Paris de la 1856 instituise, pentru reglemen- 
tarea regimului Dunărei ,o comisiune europeană compusă din 
reprezentanţii tuturor marilor puteri, această comisiune, ai 
cărea membri erau numiţi pe 2 ani, aveau să se ocupe cu ad- 
ministrarea Dunărei ca fluviu liber. La 1871 tratatul din Londra 
a menţinut dispoziţiile tratatului din Paris cu oare care modi- 
ficări, iar congresul din Berlin de la 18718 a menţinut drepturile 
riveranilor prelungind puterile Comisiunei dunărene până la 
1883. 

Austria a propus înființarea  Comisiunei mixte cărea Co- 
misiunea dunăreană iar fi delegat puterile sale. 

Această propunere Barrâre a fost primită de toate Puterile 
mari. 

La Cameră Gheorghe Vernescu interpelează guvernul şi se 
pronunţă împotriva propunerei. 

Ministrul de externe Stătescu arată că toate puterile au 
primit propunerea Barrere dar că România n'o poate primi, 
d-sa propune ca acestei Comisiuni mixte să i se acorde numai 
o misiune de supraveghere. Comisiunea să fie compusă din 
toate statele riverane plus 2 delegaţi ai Comisiunei dunărene, 
însă numai Comisia dunăreană să aibă dreptul de a regle- 
menta. ` 

Pe Stătescu îl combat: Vernescu, Al. Lahovary, Carp și 
Cogălniceanu. i 

Alexandru Lahovary rostește unul din acele discursuri o- 
bicinuite lui, prin care'şi fulgera de sus adversarii. 

— „Ce aţi făcut din regalitatea d-voastră ? Veţi pierde Du- 
nărca, precum aţi perdut Basarabia, Arab-Tabia și chestiunea 
evree, Și atunci Coroana dumneavoastră regală, ciuntită nu va 
mai servi de cât spre a fi pusă pe portierele trăsurilor și pe 
nasturii Jacheilor“”. 

Eugeniu Stătescu răspunde imediat. 

„Să n'aveţi nici o grijă de strălucirea coroanei regale, ea va 
fi în totdeauna mare, cu toată dorinta d-lui Lahovary de a o 
vedea scoborâtă la nivelul blazcanelor vechilor hoieri”. 

Dupii un discurs al lui Cogălniceanu şi altul al lui Ion 
Brătianu, camera a trecut la ordinea zilei. 


www.dacoromanica.ro 


— "315 — 


PETRECERI ALE VECHIULUI BUCUREȘTI 


— Prin anii aceștia grădina Bordeiului, care era lipită. 
de Herăstrăul vechiu, pe aceiași șosea care duce astăzi la gră- 
dina Fronescu, era în toiul ei. 

Obiceiul era, ca la Paște, la. Sf. Gheorghe și la 1 Mai po- 
porul să, petreacă în această vastă grădină. Lumea putea să 
vie cu proviziunile de afară precum şi cu vesela, fiindcă. aci nu 
era servit nimeni. Iată, care era procedura. 

Lumea venea în grupuri de prieteni sau pe familii, oa- 
menii alegeau un loc pe iarbă printre tufișuri unde era mai 
mult adăpost şi umbră, întindeau pe iarbă şervete sau ziare, 
api bărbaţii plecau după merinde. 

Aci se debita numai vinul, mititeii, cașcavalul, pâinea, ri- 
dihile, cât și oale nouă de capacitatea unui litru. 

Cumpărai, mai întâiu o oală nouă nezmălțuită — sau mai 
multe, —. pe preţ de 10 bani una, apoi te duceai la cumpăratul 
vinului. Intr'un gârliciu de pivniţă era așezat un butoi cu vin; 
un om sta în picioare și împărțea. Fiecare mușteriu întindea 
cala sub cana, vinarul o deschidea și lăsa să curgă; vinul, 
după ce primea anticipat suma de 80 bani, plata litrului. O 
coadă nesfârșită aștepta ca să vie rândul fiecăruia. 

Apoi erau mititeii. Câteva grătare în plin aer frigeau mi- 
titeii, pe care alături îi fabricau mereu bucătarii. Zecimi de 
mii de mititei treceau astfel din mâinile bucătarilor în mâinile 
grătaragiilor și de pe grătare pe hârtiuţele pe care le întindeau 
clienții grăbiţi şi înfometați. 

In timpul acesta strigăte, împinsături, înghesuială, miros 
de cârnaţi, înădușeală. | 

In sfârşit, încărcaţi cu oalele cu vin, cu mititeii purtați 
în hârtii, cu pâinea, cu ridichile, cu cașcavalul, oamenii își re- 
găseau culcușurile, se trânteau pe iarbă şi începeau petrecerea. 

Era, pitoresc. | 

Bărbaţii desbrăcați la jiletcă, or la cămașă, femeile cu tis- 
timelele desfăcute, cu coadele resfirate, toți învioraţi de bău- 
tură, vorbeau de o dată or cântau; câte odată aceste petreceri 
se sfârșeau și cu strașnice părueti. 

Lăutarii, nelipsiţii lăutari, cântau la ureche de inimă al- 
bastră, din când în când auzeai câte un oftat prelung, chiote, 
glasuri răgușite. 

Când soarele începea să apună, grupurile se sculau și ìn- 
cepcau să, plece, lăutarii se mai ţineau după câte unii mai 
„damblagii”, iar pocnetele oalelor sparte răsunau neîncetat 
până ce grădina se deserta. 


www.dacoromanica.ro 


— 316 — 


Fiindcă obiceiul traditional era ca, după ce au petrecut 
bine, oamenii să dea cu oalele de pământ și să le audă pocnind 
ca un pistol. Această tradiţie nu avea la origină decât un in- 
teres higienic. Căci, dacă oalele ar fi rămas pe loc negustorul 
le-ar fi revândut ca noui, la viitoarea petrecere. 

Imi amintesc de o scenă comico-tragică, petrecută în 1886, 
a doua sau a treia zi de Paste. 

Soarele începuse să sccboare și grupurile — mai multe 
mii de oameni — se îndreptau către poartă. De odată o mare 
mișcare se produce, strigăte, înjurături şi ropote de oameni 
venind către ieșire. Eu eram lângă poartă. Ca fulgerul trec 
prin faţa mea vre-o 20 de macedoneni pietrari, toţi oameni 
alţi, bine legaţi, voinici în toată puterea cuvântului. Mace- 
conenii fugeau de mâncau pământul, iar după ei câteva mii 
ie oameni din popor îi goncau de foc. 

Goana s'a sfârșit tocmai în şoseaua Kiseleff, unde lumea 
a risipit, 

Conflictul izbucnise de la o femee. Unul din macedoneni, 
„sa legat” de nevasta unui cismar și de aci iureșul. 


* 
* * 


— In anul 1882 apare ziarul umoristic Scaiul, proprietatea 
vâtorva ziarişti, anume : Nicolae Ghiţescu, D. Roco, etc. 
` Spre a asigura succesul ziarului, direcţiunea este oferită 
unui avocat cocoșat numit Ion Athanasiade. 

Athanasiade era o figură foarte cunoscută a Pucureștilor 
si trecea și drept un om de spirit. Și, fiindcă o zicătoare popu- 
„ară atribue cocoșaţilor mult duh, direcțiunea i-a fost oferită, 
ca un element de succes. 

Insă Athanasiade a pățit una bună cu directoratul lui. 

Intrunul din numerele Scaiului s'a publicat o zeflemea 
pentru un domn Ghica. Acesta s'a supărat și a trimis redac- 
tiunei o scrisoare de protestare. cerând o rectificare. Dar în 
loc de rectificare omul s'a ales cu o altă zeflemea încă și mai 
sărată. Atunci d-l Ghica s'a hotărît pe răzbunare. 

Peste câteva zile o trupă teatrală juca la grădina Rașsa, 
o piesă într'un beneficiu oarecare. Beneficiantul aduse un bi- 
let de intrare lui Ion Athanasiade, cu rugămintea stăruitoare 
ca să vină negreșit la reprezentaţie. In seara reprezeniărei 
fiind vremea frumoasă, Athanasiade se duse la grădina Rașca 
din strada Academiei. Locul său era cap de bancă pe dreapta 
în rândul I de scaune. 

Athanasiade se așeză. Dar peste câteva minute apare încă 
un cocoșat care se aşeză pe acelaș rând ceva mai departe. Iar 


www.dacoromanica.ro 


— 317 


peste alte câteva minute un alt cocoșat; si încă unul, şi încă 
unul, până ce întreg rândul de 10 scaune fu ocupat cu 10 co- 
coşaţi. 

Dela al treilea cocoşat publicul din grădină a început să 
se înveselească apoi senzaţia a crescut cu înmulţirea cocoşaților, 
iar când tot rândul de scaune fu ocupat, în grădină era un 
hohot de râs, toţi spectatorii se îndesau ca să vadă tabloul, căci 
adevăratul spectacol nu era acum, sus pe scenă, ci jos în 
grădină. 

Athanasiade a înţeles lovitura, iar după actul I-iu părăsi 
grădina. 

In Februarie 1883 dânsul a părăsit direcțiunea acestui ziar 
care trecu unui alt cocoșat numit Ion G. Isvoranu. Athanasiade 
se puse în fruntea ziarului umoristic Ciulinul până în Octom- 
brie 1884. 

E i 
x * 

— In redacţia ziarului Războiul se întâmplase cu doi ani 
mai înainte o sciziune : Gr. Haralamb Grandea se despărțise de 
tipografii Thiel și Weiss şi scosese la rândul său, un ziar cu 
acelaș nume. Acum apăreau două ziare cu numele Războiul. 
Dela 1 Noembrie 1880, în urma unei sentinţe a tribunalului, 
Grigore Grandea fu silit să adaoge Războiului său un califi- 
cativ. Până când a încetat a avut titlul de Războiul Român. 

+ 
* * 

— Viața bucureşteană era mult deosebită de ceeace este 
astăzi. 

Iarna era un singur teatru, Teatrul Național. Alătun mai 
putea trăi opera italiană care mai întotdeauna, dădea deficit 
Un al doilea teatru românesc nu era cu putință. Lipsea clien- 
tela. Toate încercările făcute, fie cu trupe din provinsie, fie 
cu actori din Bucureşti, au dat gres. 

Trupa fraților Vlădicescu şi Fani Tardini, cu Anestin, cu 
Mincu, a avut un carecare succes la sala Dacia, dar nu s'a 
putut menține. Văzând că nu mişcă de loc, Vlădicescu primi să 
Joace o piesă antisemită a cunoscutului anti-evreu I. N. Poli- 
chroniadi ; piesa era intitulată, dacă nu mă înşel: Nici un ac 
de la Jidani. 

Imediat toţi evreii s'au pus în grevă, iar Românii wau 
secondat de loc încercarea antisemită. Și astfel iu Vlădi- 
cescu-Tardini îu silită să plece. 

Vara aproape nu cra spectacol în București. Din când în 
când vâte o trupă de comedii sau de operetă franceză, câte 


www.dacoromanica.ro 


318 


vdată câte o mică trupă de varietăți germană. Cinematograful 
nu era descoperit. Circ de vară nu mai venea, toată lumea 
„bună“ pleca, în străinătate, așa că! toată distracţia se reduce 
la orchestrele care cântau în câteva grădini-restaurant,. 
* 
* * 

"Grădinile cunoscute şi căutate erau: Grădina Gagel mai 
târziu Blanduzia ; Grădina Rașca ; Grădina la Constantin, as- 
tăzi Epurescu ; Grădina Alcazar, sau Guenter în dosul Pasa- 
giului român. Pentru cei din înalta societate care mai rămâ- 
neau în București, nu erau decât Capşa și Şoseaua Kiseleff. 

Pe vremea aceea — acum 40—45 ani — vara Bucureștiul 
era aproape pustiu. Seara, Calea Victoriei era goală, cei câţiva 
muscali cu birjile luxoase încrucișau mereu prin fața lui Capşa 
rugându-se de cei câțiva cunoscuţi cari se plictiseau pe tro- 
tuarul cofetarului ca să facă un „tur“ la Șosea pentru 5 lei. 

Ce vremuri !?... 

Pentru cheflii, cu oare care dare de mână, erau grădinile 
de afară : Herăstrăul vechiu, Vila Regală, Avedic şi Sans Souci. 

Aceasta din urmă era ţinută într'o vreme de către Papa 
Gilet, antreprenorul restaurantului Frascati, dar avea și pre- 
turi pipărate. De aceia cineva făcuse un joc de cuvinte asupra 
scumpetei : „On y entre sans souci, on en sort sans six sous“! 
(Intri fără nici o grijă și ieși fără para chioară). 

Acestea erau vremurile când cu 3 şi 4 lei puteai mânca 
un prânz bun la orice restaurant de mâna întâi, afară de Capşa 
si de Hugues unde trebuia să mergi până la 7—8 lei. 

In toate birturile românesti, la Iordache, la Constantin, la 
Enache pe strada Academiei, la cele de mâna a doua precum, 
Leul și Căârnatul, Zdrafcu, Purcel, etc. o fleică costa 40 de 
bani, o vrăbioară 80 de bani, un cârbat patrician 40 de bani, 
un fel de mâncare cu sos între 40 și 80 bani, cele de W bani 
tiind mâncările de păsări, vânaturi, pescărie. Puiul de găină se 
cumpăra în piaţă cu 40 bani, chilogramul de peşte cu 60 și 70 
bani, chilogramul de vin 60 de bani, sticla de vin „d'al lui Bră- 
tianu” cel mai scump şi mai fin vin românesc, 2 lei. Cu preţ 
fix de 5 lei de cap se mânca un prânz complet cu cafea și 
vin la restaurantele cu bucătărie occidentală, precum : Frascati 
si Hotel Union. 

La birtul „La Mielul Alb” ținut de către madam Mari Po- 
povici lângă biserica, Albă într'o casă care a ars, se mânca 
ioarte bine, cu porţii mari, cu fripturi vestite, cu vin și cafea, 
pentru 80 lei pe lună abonamentul. 

Aci mâncau aproape toți parlamentarii moldoveni în cap 


www.dacoromanica.ro 


— 319 — 


cu generalul Leca şi Ion Agarici președintele și vice-preşedintele 
Camerei. 

Bacșișul la chelneri era de 10 bani, numai chiaburii își ier- 
tau luxul a 20 bani. Când vedeai pe unul care da 20 bani te 
uitai cu invidie la el. 

Şi nu sunt de cât 40 de ani de-atunci... 


INCIDENTUL NICOLAE BLARENBERG— 
GEORGE SAN MARIN 


e 

— In zuia de 26 Mai un mare scandal emoționează toată 
societatea bucureşteană. La Şosea avocatul şi omul politic Nico- 
lae Blaremberg, pe când stătea în trăsură, a fost lovit de către 
brigadierul de călărași George San Marin, cumnatul lui Con- 
stantin Stoicescu, mai târziu ministru liberal. 

Iată cum şi de ce s'a petrecut agresiunea, după declarațiu- 
nea părţilor și martorilor. 

George San Marin, în etate de 23 ani, era un om de o 
putere atletică. La Paris avea în sălile de luptă și de box o re- 
putaţiune făcută, trecea drept unul dintre cei mai tari oamenu 
din lume și mai ales omul cu fizicul cel mai estetic. 

Intr'una din zile o ftemee necunoscută s'a prezentat la d-na 
Stoicescu, sora lui San Marin, și ia făcut propunerea unei în- 
tâlniri amoroase din partea lui Nicolae Blaremberg. In adevăr 
d-na Stoicescu era una din rarele frumuseți ale Bucureștilor. 
George San Marin surprinzând pe  intermediatoare pe cand 
convorbea cu sora sa — care îşi prevenise fratele — a luat-o 
de păr, a târât-o în camera de alături, a lungit-o jos şi a 
bitut-o peste tot spatele până ce a leșinat. Apoi i-a tăiat părul, 
i-a tăiat rochia cu foarfecile, i-a rupt lanțul de aur al ceasor- 
nicului, i-a zdrobit ceasornicul cu călcâiul şi, după ce femeia 
şi-a, venit în fire, a aruncat-o astfel dezbrăcată și mutilată în 
stradă. Aceasta este declaraţia lui Georges San Marin în faţa 
judecătorului de instrucție. 

A doua zi la Şosea Blaremberg a fost atacat de Georges 
San Marin și bătut. 

Această agresiune a pricinuit o mare fierbere în tot Bucu- 
reștiul și a mişcat adânc cercurile politice. 

De oarece C. Stoicescu era liberal iar Blaremberg din o- 
poziţie, partidele politice s'au luat la hartă pe această ches- 
tiune, iar la judecată, cei mai mari avocaţi ai timpului precum : 
Gheorghe Vernescu, Petre Grădișteanu, Nicolae Fleva, Iancu 


www.dacoromanica.ro 


— 320 — 


Lahovary, C. Arion, Take Ionescu, V. Missir, etc., ete, au ple- 
dat fie de o parte, fie de alta, 

Iu vederea marei afluenţe de public, procesul s'a judecat 
nu în sala tribunalului, ci în sala teatrului Orfeu din strada 
Câmpineanu, amenajată atunci special pentru acest proces, 

Lupta era atunci, din partea opoziţiei ca să impiice în pro- 
ces și pe Constantin Stoicescu fruntașul liberal, dar au lipsit 
dovezile. Singur George San Marin a rămas în cauză şi a fost 
osândit la închisoare, bine înțeles. 

Voiu da mai departe amănuntele. 


* 
* * 


— La începutul lunei August, Ion Brătianu îşi remaniază 
iarăș cabinetul. Era a 20-a sau a 30-a în curs de 6 ani. Ion 
Brătianu trece de la interne la război, Chițu de la justiţie la 
interne, Stătescu de la externe, la justiție, Dimitrie Sturza intră 
în guvern la externe, V. A. Ureche iese din guvern şi în locul 
său vine P, S. Aurelian. Eliminat a mai fost și generalul G, Ap- 
gelescu, ministrul de război. 

— Procesul San Marin-Blaremberg s'a judecat pe la ince- 
putul lunei Septembrie. 

Nicolae Blaremberg este asistat de avocații: George Ver- 
nescu, Aristid Pascal, Take Ionescu, Mișu Cornea, Nicolae Fleva, 
Tache Giani, 

Apărarea o fac avocații Petre Grădişteanu, Grigore Pău- 
cescu, N. Crătunescu; Grigore Ventura, Vlădescu, Radu Stanian, 
Pretor, Schina, Stoica și D. Ionescu. 

Tribunalul e compus din: M. Ciocârdea, președinte, jude- 
cători Triandafil şi Ghimpa, 

Procesul a durat mai multe zile și a dat naştere la mai 
multe incidente violente. In sală publicul este în număr extra- 
ordinar de mare și numai cu multă greutate jandarmii pot 
menține ordinea. 

Nicolae Blaremberg s'a apărat și el de şi au pledat pentru 
dânsul atâţi avocaţi mari, 

Afară în stradă muiţimea staționează în număr mare și, 
de câte ori se deschide ușa sălei, dă năvală spre a intra. 

In timpul dezbaterilor s'au mai asociat, spre a lua apărarea 
lui Blaremberg, și avoczţii I. Lahovary, Nicolae Ionescu. C. Di- 
sescu, etc, 

După nesfârșite pledoarii, tribunalul condamnă pe briga- 
dierul George San Marin la 2 ani închisoare şi 2000 lei amendă, 
iar pe Constantin Stoicescu la 3 luni închisoare, Femeei Anica 


www.dacoromanica.ro 


— 321 — 


Bcorțeanu, pe care San Marin a bătut-o și i-a stricat; obiectele 
Ii acordă 1000 lei despăgubiri. 

Atât osândiţii cât şi N. Blaremberg au făcut apel. 

In apel C. Stoicescu a fost achitat iar pedeapsa lui San 
Marin scăzută la 1 an închisoare, 10.000 lei despăgubiri pentru 
Blaremberg si 300 pentru Anica. 

— Mare senzaţie în lumea politică. C.'A. Rosetti, printr'o 
scrisoare pe care o publică în Românul, declară că se retrage 
din viața politică. Motivul era că, fată de mişcarea marilor pro- 
prietari, Ion Brătianu nu vrea să suţie reformele democratice 
ale lui Rosetti. De altfel majoritatea în partidul liberal era ostilă 
lui Rosetti, iar Ion Brătianu încline către dreapta. 

Plecând din politică și din ţară, Rosetti scrie în „Românul“, 
adresându-se liberalilor * „Iubiti poporul, iubiti pe tărani !“. 

xk 
* * 

— Un mic incident care face plăcere lumei gastronomice şi 
high-life -ului. Restauratorul la modă, dela hotelul Hugues anu- 
me Baptistin Mars, a angajat un bucătar celebru din Paris A- 
cesta este Trompette, bucătarul lui Leon Gambetta, pe care l'a 
părăsit la căderea sa dela putere. 

Intâiul menu, la Hugues, a fost următorul: 


Soupe brouillee au scrutin de liste. 
Sole a la presidence. 
Salmi de beacasses a la Gambetta. 
Dindonneau en tribune 
Petits pois a l'egyptienne. 
Salade a la Leon. 
Poires francaises, raisins de Ville d'Avray. 


%* 
* % 

— In 15 Octombrie, Camerele sunt convocate în sesiune 
extraordinară. dar frământările din partidul liberal sunt foarte 
mari. 

In şedinţa Camerei dela 21 Octombrie este cetită demisiu- 
nea lui C. A. Rosetti care e primită. Imediat Pimiterie Brătianu 
demisionează dela președinția Camerei. 

Alexandru Lahovary deplânge hotărîrea acestui om ne- 
părtinitor împotriva căruia nimeni nu are să se plângă. 

Demisiunea lui Dimitrie Brătianu e primită cu 44 voturi, 
contra 22, iar generalul Leca e ales președinte al Camerei. 


21 


www.dacoromanica.ro 


— 32 — 


Astfel începe marea sciziune care va slăbi neîncetat par- 
tidul liberal, de şi el mai stă la cârmă încă 6 ani. 


x 
* * 


— La 18 Decembrie vine ştirea morței lui Leon Gambetta 
La Cameră preşedintele general Leca pronunţă câteva, cuvinte 
de ocazie, iar Nicolae Blaremberg urmează cu un scurt dis- 
curs în care face elogiul defunctului. Discursul sfârșește cu 
strigătul: „Trăiască marea naţiune! Trăiască Franța!“ 

x 
x % 

— Anul 1882 se încheie cu două acte politice importante: 
întâiul este hotărîrea guvernului de a face noui alegeri pentru 
parlament cu scopul dea revizii Constituţia. Al doilea act 
este coaliția partidului liberal-vernescan cu partidul conser- 
vator spre a lupta în alegeri împotriva guvernului. Coaliția 
adresează țării un manifest cerându-i să înlăture ipocrizia și 
imoralitatea dela cârmă. 

Ideia revizuirei şi a reformei legei electorale pornise dela 
C. A. Rosetti. C. A. Rosetti se retrăsese din guvern şi din Ca- 
meră tocmai fiindcă majoritatea partidului nu înţelegea ne- 
voia reformelor democratice, tocmai fiindcă partidul incepea 
să se plece spre dreapta, de când mulţi din membrii săi se îm- 
bogătiseră. 

In cele din urmă și Ion Brătianu primi ideia revizuirei 
din cauza primejdiei ce o prezinta pentru partidul liberal 
colegiul I. 

Reformele democratice ale lui C. A. Rosctti, în special le- 
gea tocmelilor agricole, ridicaseră pe marii proprietari împo- 
triva guvernului și-i împinsese către partidul conservator. Co- 
legiul I era dar, aproape pierdut. Trebuia ca acest colegiu să 
fie înnecat în massa alegătorilor colegiului al II-lea, ceea ce 
s'a şi făcut. 


* 
* * 


— Tocmai la epoca eceasta eu eram redactor ia ziarul 
„Telegraful“. 

Cu acest prilej să spun cum am intrat în presă. 

In toamna anului 1878 am revenit în Bucureşti. Aveam 
bacalaureatul şi îmi trebuia o ocupaț.une ca să pot trăi. Presa, 
în mod instinctiv, mă atrăgea. Tocmai citesc în Războiul lui 
Weiss că ziarul caută un traducător din limba franceză. Fiindcă 
ştiam mai mult sau mai puţin binișor această limbă, m'am pre- 
zentat a doua zi dimineaţa, la redacţie. 


www.dacoromanica.ro 


— 323 — 


Ziarul Războiul era instalat în localul tipografiei Weiss 
din strada Lipscani, acolo unde mai târziu s'a mutat la etaj 
Banca Agricolă. Acolo mă adresez redactorului principal Gri- 
gore Haralambie Grandea, care — după ce află scopul vizitei 
mele — imi prezintă un ziar francez cerându-mi să traduc un 
articolaş pe care mi-l indică 

Articolul purta drept titlu: Les canards vienois. 

„Din cuprinsul articolului am înțeles că vorba „canards“ 
nu însemna de 10c aceea ce știam eu, adică nu era de loc vorba 
despre „rate“; însă franțuzeasca mea se oprea aci; ceea ce 
mai însemna cuvântul „canards” nu știam. 

Peste câteva luni cetesc în L'Indépendance Roumaine că, 
redacţia caută un traducător din limba română. Mă prezint. 
Era Emile Galli, proprietarul gazetei, care făcea angajamentele. 

Angajat, mi s'a dat însărcinarea de a traduce după „Mo- 
nitorul Oficial“ în schimbul a 100 lei pe lună. Fiind și copist 
la ministerul de instrucțiune — instalat atunci în strada Col- 
ței în casa Ritoridi colț cu Batiștea, casă dispărut de mult, 
făceam serviciul la ziar seara. După o lună am părăsit redac- 
tia fiindcă Eml Galli nu a voit să-mi plătească. De altfel aşa 
pățeau mai toți redactorii lui Emile. Gali, era un tip fără 
scrupul din acest punct de vedere. 

Mai târziu, în 1881, după ce V. A. Urechiă! m'a destituit din 
funcțiunea de copist al ministerului de instrucțiune pentru 
faptul că participam la agitațiile socialiste ale studenţilor, am 
fost primit corector la ziarul Telegraful cu leafă de 200 lei 
lunar. Acum eram în presă. Trecerea mea pe la Curierul Ro- 
mân a lui Costache Sulioti, cu un an mai înainte, n'am consi- 
derat-o ca o intrare în carieră. 


ANUL 1883 
VIAȚA BUCUREȘTEANA. 


— Obiceiul de a face revelionul în restaurante nu este de 
astăzi, nu este nici post-belic, nu este nici de când s'a deschis 
în București Casinoul de Paris, este cu mult mai vechiu. Este 
astăzi aproape o jumătate de secol de când „lumea cea bună“ 
mergea la restaurant pentru revelion. Claymoor ne spune a- 
ceasta în L'Indépendance Roumaine dela 3 Ianuarie. 

„La miezul nopţei s'a revelionat mai peste tot, în cerc în- 
tim, în lumea mare ca şi la cârciumă. 

Câteva doamne mari (grandes dames) au trecut dla teatru 


www.dacoromanica.ro 


— 324 — 


la restaurant unde, întrun cabinet particular, şi-au muiat ru- 
menele ior buze într'o cupă de Mumm frapată“. 

Iată singura deosebire : pe când astăzi lumea revelionează, 
în sălile mari ale restaurantelor, întrun general amestec şi în. 
sunetele  Jazzbandului, pe vremea anului 1883 se reveliona 
discret în cabinetele particulare. 

* 
* * 

— Iarna fiind geroasă, lacul Cișmigiului începe să aibă 
clientelă; pe ghiaţa lucie înalta societate își dă! plăcerea de a 
aluneca, în toate zilele. 

Inalta societate acaparsază lacul și-i dă autoritate şi „vază“. 
Se organizează curse cari încep la ora 2 după amiază. Sunt 2 
muzici militare, iar comitetul acestor întreceri e compus din 
oameni serioși din societatea de sus. Iată compoziţia: Constan- 
tin Boerescu, maior Vlădoianu, Iancu Lahovary, M. Șuţu, Ion 
Stavri Brătianu, Emil Costinescu și A. Docan. 

Arbitrii pentru plecare şi sosire: generalul Haralambie, Gr. 
Cerkez, Leon Lebel, N. Cuţarida, N. Cerkez, I. Ghica, Al. Ote- 
teleșeanu. 

Duminică 9 Ianuarie, au fost cursele. 

In cursa de mică iuțeală, înconjurul lacului, odată, a luat 
premiul maiorul Vlădoianu, rătând cu un cap pe Tilică (Chris- 
tian) Orăscu. Au fost 13 concurenți. 

Cursa a doua a figurilor timp de 15 minute a fost câști- 
gată de L. Edouard, bătând pe Benedict Petrescu, sosit al doilea. 

La a treia cursă, vânătoarea drapelului, cea mai intere- 
santă, au concurat cei mai tari patineuri în număr de 8. Tilică 
Orăscu, Radu Cornescu, G. Capeleanu, Rădulescu, Popini, Scar- 
lat Ghica, Constantin Duca şi I. Ghica. Trebuia de făcut de 
două ori înconjurul lacului, jără să se fi luat drapelul din mână. 
Premiul a fost câștigat de Țilică Orăscu, după multe peripeții, 
lupte, căderi și situaţii comice. 

A patra cursă de fond: trei ori înconjurul lacului, a fost 
câstigat uşor de N. Cutarida, Tilică: Orăscu al 2-lea. 

Publicul era foarte pasionat după aceste întreceri sportive; 
la 9 Ianuarie s'au înregistrat 1700 intrări plătite, ceea ce era 
fcarte mult pentru vremea aceea. 


* i K 
— Epoca de care mă ocup era și epoca marilor baluri în 
casele particulare ale boierilor nostri. Fiindcă au dispărut bo- 
ierii au dispărut şi balurile. Astăzi toată lumea petrece prin 
sălile hotelurilor şi restaurantelor, organizând ceaiuri dansante 
şi alte kermese cu scop de binefacere. 


www.dacoromanica.ro 


— 325 — 


Iată programul acestor serbări pentru luna Februarie 1883 
după Claymoor : 

Joi 3 Februarie mare serată la hotelul prințului Bibescu. 

Sâmbătă 5 Februarie mare bal mascat la Operă, (adică 
Teatrul Naţional). Toate benoarele au fost retinute. Se vor- 
beşte de o mare bandă de „bebei“ și de „bone“ care vor asista, 
la această serbare. 

Marţi 8 Februarie mare reprezentaţie de gală dată de prin- 
vesa Elena Bibescu ia Teatrul Naţional cu graţiosul concurs al 
mai multor persoane din societate. 

Mercuri 9 Februarie, mare bal țărănesc al societății Fur- 
nica. 

Joi 10 Februarie bal la hotelul Șuţu. 

Vineri 11 Februarie mare bal la d. Ion Marghiloman. 

Mai multe recepţiuni cu ceai la Legațiunea Rusiei. 

In ultimele zile ale Carnavalului mare bal la George Can- 
tacuzino. 


4 * 


* á 

-— Camerele votează revizuirea Constituției după desbateri 
violente şi foarte agitate. 

C. A. Rosetti e tot în streinătate, dar partizanii săi din 
parlament încep să ia atitudini neprietenești faţă de guvern. 

Pe de altă parte opoziția de toate nuanțele — afară de 
Dumitru Brătianu care nu este încă opozant declarat — ia 
atitudini belicoase. Ziarul L'Independance Roumaine, moderat 
până aci, trece hotărît în câmpul adversarilor ireductibili al 
guvernului. 

Opozitia se hotărăște pentru un front unic şi pentru lupta 
dârză în alegerile pentru Camerele de revizuire. Un comitet de 
luptă este ales. El e compus din: Mihail Cogălniceanu, Gheor- 
ghe Mârzescu, C. Şuţu, Al. Holban, Gheorghe Vernescu, Ale- 
xandru Lahovary. 

Dar junimiștii lipsesc din front. Petre Carp a fost numit 
ministru al României la Viena, Titu Maiorescu profesor la fa- 
cultatea, de litere din Bucureşti, Maiorescu și Vasile Alecsandri 
membri ai Academici Române, liar tratativele urmează pentru 
ca 15 junimiști să fi aleşi pe listele guvernamentale, în Ca- 
merele de revizuire Cu chipul acesta Brătianu dezorganizează 
iarăși partidul conservator, slăbeşte frontul opoziţiei și crează 
un partid de opoziţie de care să poată dispune la trebuinţă. 

— In sfârșit se înființează o Societate a Presei. Treizeci și 
trei de ziarişti se aduriă şi aleg următorul comitet : Președinte 


www.dacoromanica.ro 


— 326 — 


B. P. Hașdeu, vice-președinţi D. A. Laurian și colonel Skeletti, 
i. G. Bibicescu, Al. Ciurcu, Eminescu, Missail și Barbu Cons- 
* tantinescu membri, M. Minovici casier. 

Dar această societate nu va avea această viaţă; unul din 
motive e faptul că preşedinţia nu a fost dată lui C. A. Rosetti. 

Motivul nealegerei lui Rosetti a fost Eminescu care, cu 
nici un preț, na voit să admită președinția directorului Româ- 
nului. 


* 
E] * 

Eminescu cra un om mare căci era un poet genial, dar în 
"politică vedea strâmt, n'avea lărgimea de orizont a lui Rosetti, 
era, pătimaș, nu erta lui Rosctti cele două mari păcate, întâiul 
că era liberal, al doilea că avea și sânge grecesc în vine. 

Rosetti era cel dintâi ziarist al epocei lui, cine-i putea con- 
testa aceasta; preşedinţia unei Societăți de presă se cuvenea 
de ârept omului care luptase o viaţă pentru libertatea presei ; 
totuşi glasul lui Eminescu a avut mai multă! trecere şi Rosetti 
a fost înlăturat. 

Și atunci, câ și mai târziu, oamenii cu adevărată valoare 
pătrundeau mai greu de cât mediocrităţile. Mediocritatea nu 
deştepta niciodată invidia. 

Eminescu era ziarist politic ca și Rosetti, B, P. Hașdeu era 
numai publicist. Eminescu nu admitea să existe în România 
un ziarist politic deasupra lui. Incă un motiv ca să înlăture pe 
Rosetti şi să se puie sub președinția lui Hașdeu care nu-i su- 
bordona întâietatea lui ca ziarist politic. 


CONTRABANDELE BUCUREȘTENE 


— Nicolae Xenopolu redactor la Românul plecase în conce- 
diu; trebuia cineva care să-l înlocuiască pe timp de o lună. 
Am fost cerut eu dela Telegraful. Astfel am fost, timp de o lună, 
redactor la Românul. 

Dela Românul am trecut, sef de biurou la serviciul axizelor 
dela, Primăria Capitalei. 

Doctorul Sergiu, care era ajutor de primar, prinsese sim- 
patie de mine din puţinul cât serisesem la Telegraful și Romă- 
nul. Aşa că mă voia la primărie. 

Pe vremea aceea existau încă axizele comunale. Axizele fu- 
seseră arendate unei asociaţii particulare, sub preşedinţia 


www.dacoromanica.ro 


— 327 — 


d-rului Balanolu. Dar tocmai în anul 1883, primăria, luase cău- 
tarea în regie a acestor venituri. 

Directorul serviciului era Apostol Aricescu, fratele poetului 
Constantin Aricescu, care era tatăl pictorului nostru de astăzi 
și a colonelului Tudorică Aricescu din cavalerie. 

In anul prim al regiei veniturile au fost mai mari, nrește, 
decât câștiga comuna de pe urma antreprizei, însă toi nu au 
fost la înălțimea consumaţiei. Și iată de ce: Când antreprenorii 
au fost în ultimul an al concesiunei au oferit băcanilor, angro- 
siștilor, cârciumarilor, etc., să le reducă taxele la jumătate, şi 
chiar la un sfert dacă vor voi să: se aprovizioneze pe mai mulţi 
ani. Firește că cei mai mulţi au primit, iar antrepriza a înca- 
sat sume însemnate. De aceea în anul care a urmat încetarea 
antreprizei, Capitala era saturată cu mare parte din articolele 
de consumaţie. 

Apoi era contrabanda organizată pe o scară întinsă, 

Bucureștiul, având o rază foarte întinsă şi foarte multe 
locuri deschise sau mascate cu vii, paza era extraordinar de 
grea. In special era greu de tot de păzit extremităţile Capitalei 
din spre Vitan, Văcăreşti, Belu, etc. 

Pe vremea aceea erau cartiere întregi cari trăiau de pe 
urma contrabandei, în special de pe urma contrabandei spir- 
tului. Fiindcă spirtul era un articol foarte sus taxat — 7 lei la 
decalitru. A 

In înțelegere cu fabricanţii, ale căror fabrici erau instalate 
afară de raza și raionul orașului, șefii contrabandiști aveau sub 
ordinele lor echipe întregi de mahalagii de pe la Vitan, Belu, 
etc., care nu se ocupau decât cu contrabanda. Iar contrabanda 
le aducea câștiguri însemnate. 

Bucureştenii de astăzi nici nu-și pot închipui că, în chiar 
capitala României, pe la periferie, se petreceau scene și lupte, 
pe care astăzi le văd numai în filmele cinematografice. Dar nici 
chiar bucureştenii de atunci nu cunoșteau misterele nopţilor 
din unele cartiere. 

Manoperile acestor contrabandiști erau nesfârșite. 

In calitatea, mea de şef al biuroului axizelor, am văzut nu- 
meroase instrumente care slujeau la introducerea spirtului prin 
barierele orașului, pe dinaintea perceptorilor și controlorilor 
comunali. 

Găzarii: Aceștia aveau garnițe cu două funduri. Deasupra 
era petrolul iar în fund spirtul, romul sau cognacul. 

Geamgii: Punătorii de geamuri, aveau cutiile lor măsiuite. 
In peretele de jos era practicată o deschizătură în care era in- 
trodus un tub de tinichea, conținând spirt. 


www.dacoromanica.ro 


— 328 — 


Lemnarii: Căruţele cu lemne dela păliure treceau bariera 
încărcate, ca de obiceiu, Dar printre aceste lemne erau câteva 
trunchiuri mai groase, scobite în tot lungul lor, iar înăuntru - 
„arăşi tuburi de tinichea, cu spirt. 

Inmormântările : Un convoiu mortuar trecea bariera către 
un cimitir din oraș. In cap era popa care.citea, în dosul cos- 
ciugului femei care se jeleau, ete. In realitate era o bandă de 
contrabandiști. Popa era un contrabandist, femeile erau din 
bandă iar dacă ridicai capacul coşciugului găseai cutii de tini- 
chea pline cu spirt. 

Femeile borţoase : Zilnic treceau prin barieră câteva fe- 
mei cu pântecile la gură. Inir'o bună zi un controlor mai cu- 
rios a pus mâna : pântecele nu era altceva decât o cutie de ti- 
nichea plină cu spirt şi fasonată astfel în cât să se adapteze 
corpului şi să simuleze sarcina. 

Trăsurile de Heressca : Sunt cunoscute acele trăsuri. zise 
„de Hereasca'“ cu coviltir acoperite. Ei bine, acest coviltir, bine 
acoperit și bine căptușit, cuprindea în toată întinderea o mare 
cutie de tinichea plină cu spirt. 

Căruţeşii: Am văzut căruţe al căror fund era dublu, iar 
înăuntru aceleași cutii cu spirt. Am văzut o căruţă de chiristi- 
giu a cărei osie era găurită și înăuntru tubul cu spirt. 

Butoaiele cu dublu fund: La control se declara vin, fiindcă 
vinul era mult mai ușor taxat, dar butoiul avea două duble 
funduri în două părți sau un singur dublu fund. In aceste com- 
partimente era spirt, rom sau cognac. 

Dacă cotarul comunei era de rea credinţă, fiind cumpărat 
de contrabandiști, afacerea mergea strună şi contrabanda tre- 
cea, Dar dacă cotarul era cinstit prindea imediat frauda. Cotul 
nu intra în butoi atât de adânc cât trebuia. 

Căruţele cu fân: Butoaiele cu spirt erau ascunse în mijlo= 
cul fânului. Aceste care erau sondate cu niste țepe lungi şi 
ascutite. Dacă controlorul era mituit declara că totul e în re- 
gulă. 

Femeile cu copii: Foarte ingenios mijloc. Femei cu copii 
de ţâţă în braţe treceau dela ţară la oraş. In pachetul din braţe 
— care nu era altceva decât un butoiaș cu spirt special — se 
afla așezat un instrument ingenios : când femeia bătea cu pal- 
ma peste spatele butoiașului, acesta scotea un țipăt de copil. 
Spiritul totdeauna bănuitor al controlorilor şi perceptorilor, a 
descoperit şi această fraudă.” 

Luptele : Dar, în afară de toate aceste fraude ascunse, erau 
şi contrabandele făţișe, 

Am spus că, unele extremităţi ale Capitalei, fiind deschise 


www.dacoromanica.ro 


— 329 — 


sau având ascunzători, paza era foarte greu de făcut. Prin a- 
ceste locuri, — destul de bine cunoscute de altfel, — treceau 
contrabandele în mare. Pe aci treceau căruțele încărcate cu 
butoaie sau contrabanâiști, bărbaţi și femei, venind îi şiruri și 
purtând în spinare câte un butoiaş. 

Bine înțeles că, în afară de guarzi călări şi pedeștrii, di- 
recţia axizelor se slujea și de spioni. Aceşti spioni aduceau in- 
formaţiile și denunţau locurile pe unde trebuia să treacă ne- 
greșit contrabandiștii. 

Se specifica banda care trebuia, să lucreze cât şi noaptea 
și ora. 

De cele mai multe ori denunţările erau opera contraban- 
diștilor, căci, se dedea Direcţiei o pistă falșă; pe când agenţii 
erau concentrați la, locul denunțat contrabanda trecea prin 
altă parte. 

Imi amintesc cum o dată a fost organizată o cursă. Infor- 
matiuni sigure spuneau că în noaptea cutare, la ora cutare o 
mare contrabandă va intra pela Vitan, dacă nu mă înșel. Di- 
recţia a concentrat oameni de pază. 

In anul întâiu al regiei garda comunală nu era încă, înfiin- 
tată, de aceea comuna se slujea de oameni recrutaţi la întâm- 
plare. Mai întâi erau inspectorii, apoi revizorii călări şi în fine 
paznicii pedestri. Printre revizorii călări se afla și Nae Ulmea- 
nu al căruia nume, ca bătăuş politic al liberalilor, era celebru 
prin anii 1885—1888. 

Rolurile au fost împărţite, forţe însemnate 2u fost concen- 
trate si paza pusă. Denunţul era, de data aceasta, exact, 

La ora indicată şirul de contrabandiști apăru. Imediat oa- 
menii comunei, se repeziră, din toate părțile asupra lor. 

Dar nici contrabandiștii nu dormeau. Știind că în noaptea 
aceea va trebui să treacă o foarte însemnată cantitate de spirt 
toată populaţia din partea locului veghea. La întâiele ţipete, au. 
ieşit, de prin toate casele bărbaţi și femei înarmaţi cu ciomege, 
cu topoare, cu furci și o luptă crâncenă începu. 

Rezultatul a fost că doi guarzi comunali au fost stâlciţi în 
bătaie, iar un contrabandist a fost ucis. Bine înţeles căl s'au 
tras şi focuri de revolver. 

După cum era și firesc, în acea noapte întunecoasă, numai 
o parte a contrabandei a fost capturată. 

Casa de la Colentina : Iri sfârșit mai era și casa de la Co- 
entina. 

Intre comuna București și comunele rurale din prejur e- 
xista o limbă de pământ neutră numită „raion“. In comuna 
Colentina, la marginea raionului se afla o cârciumă unde se 


www.dacoromanica.ro 


— 330 — 


făceau mari depozite de spirt, fiindcă acolo taxa axizului era 
numai de 50 bani la decalitru. Iar la limita cealaltă a raionulu - 
lui pe teritoriul comunei Bucuresti era o altă cârciumă. Dela 
cârciuma din comuna, Colentina până la cârciuma din comuna 
Bucureşti, era săpat, pe sub șoseaua raionului, un tunel; şi 
astfel butoaiele cu spirt dela cârciuma din comuna Colentina 
treceau în comuna cealaltă. Cu chipul acesta o mare parte a 
Bucureștilor era alimeniată cu spiri pentru care nu se plătea 
mai mult de 50 banı la decalitru. 

Un contrabandist de forță era un evreu anume Sevilio. A- 
cesta era și contrabandist și denunțător. 

Negreșşit nu el trecea personal marfa în contrabandă dar 
avea echipa lui cu care lucra pe picior mare. De foarte multe 
ori lam văzut la Direcţia axizelor venind să aducă denunţuri. 

De cele mai multe ori denunțurile lui erau exacte. Fiindcă 
Sevilio, ca om deștept ce era, avea un întreit scop când de- 
nunta : 

1) Că Ia parte din prima cuvenită destăinuitorilor unei 
contrabande ; 

2) Fiindcă punea bețe 'n roate concurenţilor săi, în con- 
trabandă, contribuia, ca, să fie desfiinţaţi și rămânea el singu- 
rul contrabandist în ramura spirtului. 

3) Fiindcă depărta, bănuelile de la dânsul. 

Sevilio era foarte dibaciu, Şi iată cum: dacă afla, în mod 
cert, că o contrabandă mai însemnată trebuia să, se facă într'o 
noapte anumită şi anume în ce direcție, venea imediat la Di- 
recția axizelor și făcea denunțarea. Dar, în acelaș timp, punea 
la cale o altă contrabandă însemnată de spirt pe cont propriu, 
în aceiași noapte, la aceiaşi oră şi, bine înţeles. pe la un alt 
punct de trecere. Cum Direcţia dispunea, de foarte puţine forţe 
de pază, acestea fiind aproape toate concentrate în punctul pe 
unde aveau să treacă, contrabandiștii denunţaţi, punctul de tre- 
cere al lui Sevilio rămânea pustiu. 

De altfel Direcţia știa bine că Sevilio face contrabandă : îl 
pusese chiar în urmărire însă, închidea de multe ori ochii, fi- 
inâcă aducea servicii destul de bune. Era unu! din spionii di- 
baci ai administrației conunala. 

E cunoscut numele acelor fabricanți de spirt cari, până la 
desființarea axizelor, s'au îmbogăţit de pe urma contrabandei. 

Aceasta este una din feţele Bucureştilor de altă dată care 
a dispărut definitiv. 


www.dacoromanica.ro 


— 331 — 


PETRECERI ARISTOCRATICE ~ 


— Teatrul Naţional schiopăta mereu. Publicul nu venea la 
Teatrul Naţional. Inalta societate nici nu vrea s'audă, de piesele 
şi de actorii români. Femeile din aristocrație nici nu prea știau 
românește, toată educația lor, tot sufletul lor, era strein. Cchii, 
mintea și inima lor, erau pironite asupra Parisului. Această 
elită, înstrăinată, de neamul ei, vorbea, scria, citea, cânta şi 
petrecea franțuzește. O greşală de limba franceză în această 
societate era descalificarea și ridicolul pentru vecinicie. O gre- 
șeală de limba română o delicioasă glumă. 

Dar înalta societate este miloasă, aceste femei fără simţ 
şi ambițiune naţională, condescind să vină în ajutorul „Des 
pauvres acteurs roumains“, cu ofranda lor generoasă. 

O reprezentaţie de gală fu pusă sub patronajul înaltei so- 
cietăţi, biletele se vând în „societate“ cu prețuri urcate, toți 
znobii se bat după bilete, fiindcă toată aristocrația va fi acolo. 

Poporul, care urăște pe aristocrați, n'are cu toate acestea, 
dcrinţă, mai vie de cât să-i imite şi să le intre în suflet. 

In Februarie se dă o mare reprezentatie de gală la Teatrul 
Naţional. 

Sala este strălucitoare de toată iumea aristocrată și bogată, 
a epocei. 

Mai întâi e cântat la pian prințesa Bibescu. 

Apoi a apărut frumosul şi talentatul bariton brăilean Iorgu 
Cavadia, care cu vocea lui armonioasă, a cântat Santa Maria 
de Faure cât și Unde ești? versuri de Șerbănescu, muzica de 
Cavadia. cât si Epistola de Grigore Ventura. 

Apoi teatrul: După Kleftul de Abraham Dreyfus s'a jucat 
Un leu şi un zlct, comedie localizată după Les 37 sous de Mon- 
sieur Montodoiu. Piesele au fost jucate de amatori. 

Un leu şi un zlot a fost jucată în mijlocul râsvtelor nebune, 
de către Grigore Paleologu, mai târziu înalt magistrat, d-na 
Ana Marian, mama talentatului nostru artist diletant Lică Ma- 
rianu, A. de Lenș, Alexandru Brăiloiu, Constantin Grant, dom- 
nișoarele Burelly şi în sfârșit d-nii Docan şi Alexandru Mar- 
ghiloman, viitorul ministru şi șef de partid. 


* 
* * 
— Camera, Înainte de a fi dizolvată, votează bugetul pe 


exercitiul 1883—1884 ; acest buget se balanțează cu cifra de lei 
125.039.535,61. 


www.dacoromanica.ro 


— 332 — 


— In Duminica Floriilor, — 10 Aprilie, — se execută în- 
tâia vânătoare de „paper-nunt“. 

Este o petrecere jumătate sportivă, jumătate „mondenă“ ia 
care participă numai înalta societate. Fiindcă trebuie ştiut că 
pe la anul 1883 numai petrecerile societăţei aristocratice erau 
îvregisrate de ziare şi aveau preţ. 

Intâlnirea a fost la rondul al 3-lea de la Şosea. Aci Cons- 
tantin Isvoranu și Alexandru Marghiloman, îmbrăcaţi cu ja- 
cnete roşii, șepci negre, trâmbița la spinare și cisme de lac, că- . 
lări pe cai superbi, așteptau toate echipagiile pe drumul He- 
restrăului. 

Bestia era locotenentul Mihail Laptew care trecu repede 
au iuțeala fulgerului. Goana a durat 2 ore. 

După aceea doamnele au scoborit din trăsuri, domnii le-au 
dat braţul și toată această lume aristocrată a intrat în pădu- 
ricea Bănesei unde s'a mâncat, s'a băut și s'a dansat. 

Dar ce lume a vremurilor pierdute acum în besna trecu- 
tului ?... 

Principesa Urusof, principesa Ferdinand Ghica, D-na Lili 
Bălăceanu, D-șoarele Laptew, d-na Petre Grădișteanu, d-na 
Scarlat Ferikidi, d-na Isvoraau, etc. 

Vânătoarea a tost condusă de Alexandru Marghiloman. 


CAMERELE DE REVIZUIRE 


— Lupta electorală pentru Camerele de revizuire este foar- 
te vehementă. Partidul consevator, înțelegând că revizuirea le- 
"sei electorale și desființarea restrânsului colegiu I înseamnează 
o grea lovitură pentru el, face mari sforţări ea să biruiască,. 

Pentru întâia oară, de când au venit liberalii la putere, În- 
treaga opoziție se coalizează şi retrage lui Ion Brătianu încre- 
derea. Până aci aproape toată lumea politică era ds acord cum 
că omul situațiunei este Ion Brătianu ; acum. însă, se dă lupta 
sde răsturnare. 

Ion Brătianu începe să fie numit „dictatorul“, „vice regele“ 
Și „Vizirul“. Toate ziarele opoziției iau tonul violent şi chiar 
injurios, însăşi //Independance Roumaine, cum am mai spus, 
trece de la tonul moderat şi curtenitor de opoziţie, la tonul vio- 
Tent al ziarelor româneşti. 

Opoziția știa bine că nu va dobândi majoritatea in alegeri 
dar voia să ia lui Brătianu putinţa de a dobândi cele 2 treimi 
mecesare spre a face revizuirea. 

Alegerile se fac în mijlocul protestărilor zgomotoase ale 
«opoziţiei care se plânge de ingerințe. 


www.dacoromanica.ro 


— 33 — 


Colegiul I de Cameră din București e iuat de guvern cù 
cea mai mare greutate, Ion Câmpineanu, candidatul guvernului 
trece cu 223 voturi contra lui Gheorghe Vernescu candidatul 
opoziției care întrunește 220. Dar la Senat Vernescu e ales la 
culegiul I cu mare majoritate împotriva lui Beizadea Mitică 
Ghica fostul preşedinte al Senatului. 

La Iaşi opoziția, biruie aproape pe toată linia, opoziţia mai 
ia câteva locuri în restul țărei dar guvernul dobândește o ma- 
joritate zdrobitoare de cel puţin șase șeptimi, asttel că revi- 
2uirea este asigurată. 

Acum opoziţiei nu'i mai rămâne de cât să recurgă la arma 
atât de obicinuită în luptele noastre politice: retragerea din 
parlament. 

Din această cauză lupta se va da în amândouă Camerele, 
numai între cele două fracțiuni ale partidului liberal : fracţiu- 
nea radicală a lui C. A. Rosetti şi fracțiunea conservatoare a 
lui Ion Brătianu. 

Dumitru Brătianu, căzut la Cameră, este ales la colegiul 2 
de Senat din Argeș pe lista guvernamentală. Dumitru Brătianu 
adresează o scrisoare alegătorilor săi spunându-le că, ales în 
aceste condițiuni, nu poate primi mandatul. Şi Dumitru Bră-— 
tianu nu va face parte din Camerele de revizuire. iar din cea- 
sul acesta fratele mai mare al primului ministru va deveni, din 
zi în zi, tot mai ireductibil opozant. 

Două amănunte ale acestor alegeri: intâiul este acelu că 
Gheorghe Panu, mai târziu director al ziarului Lupta şi şef al 
partidului radical, este ales pentru întâia oară deputat. El e 
trimis în Cameră de către colegiul al 4-lea, de Iași şi va figura, 
în grupul înaintat al lui C. A.Rosetti. 

Ai doilea amănunt e că generalul Dimitrie Leca, președin- 
tele fostei Camere, cade în județul său la Bacău, așa că guver- 
nul e silit să-l aleagă la colegiul al 4-lea de Prahova. 

Opozitia este sfărâmstă din alegeri, ea nu poate obține de- 
cât 13 mandate la Cameră și 11 la Senat. Inţelegând că nu mai 
poate juca nici un rol activ în Camerele acestea și că revizui- 
rea legei electorale nu o mai poate împiedeca, ea se retrage atât 
din Cameră cât și din Senat, trei zile după deschiderea parla- 
mentului în ziua de 10 Mai, mai înainte chiar de alegerea biu- 
rourilor. 

Retragerea din parlament este motivată de faptul că ale-— 
gerile nu au fost libere. 

Actul de retragere este semnat de Nicolae Blaremberg, Las- 
car Catargiu, N. Drosu, A. Gheorghiu, Al. Lahovary, General G- 


www.dacoromanica.ro 


— 334 — 


Manu, Lascăr Rosetti, George Vernescu, Christian Tell, M. Co- 
gălniceanu, D, S. Cesianu, Gr. Peucescu, 

Junimiștii nu sau asociat acestora și au rămas în parla- 
ment. Tot la fel nu s'au asociat nici fracționiștii moidoveni în 
cap cu Nicolae Ionescu fiindcă erau revizioniștii, 


O MANIFESTAȚIE IREDENTISTA 


La Cameră, în comisiunca de revizuire sunt aleși: General 
D. Leca, Iancu Sturza, N. Gane, Agarici, Berendeiu, N. Voinov, 
P. Cazotti, C. A. Rosetti, Anastase Stâlojan, C. Nacu, Al. Papa- 
dopolu Calimachi, I. Poenaru-Bordea, Nicolae Ionescu, Emil Cos- 
tinescu și V. Lascăr, 

Gheorghe Panu, rămas în balotaj cu V. Lascăr, este băiut 
la al doilea scrutin și nu intră în Comisia de revizuire, 

Mujoritatea Comisiunei nu este favorabilă unei revizuiri 
radicale, nici colegiului unic susținut de Rosetti, nici unai le- 
giviri de presă prea largi. Camera este mai mult aplecată să, 
facă o revizuire pe baze conservatoare. De aceea alegerea mem- 
brilor comisiunei care să redacteze proectul nouei Constituţii, 
e semnificativă. In adevăr, pe când generalul Leca, care cu cå- 
teva zile mai înainte rostise un discurs violent împotriva so- 
cialiștilor care „mănâncă biftec și beau șampanie“ — aluzie 
la fiii lui C. A. Rosetti — este ales cu 87 voturi. C. A. Rosetti 
președintele Camerei nu trece decât al optulea pe listă cu 70 
voturi. Inaintea lui, cu mai multe voturi, sunt aleşi oameni 
fără nici o însemnătate precum P., Cazotti și alţii, 

Situaţia se desemna in Camerii; în curând C. A. Rosetti 
va fi pus în minoritate hotărită,. 

— Un incident care emoţionează. La Iaşi este inaugurată 
statuia lui Ștefan cel Mare, la care solemnitate asistă, și re- 
gele. Cu acest prilej senatorul Petre Grădișteanu rostește un 
discurs spunând că, din Coroana de oţel mai lipsesc câteva 
pietre nestimats; urează regelui Carol ca să le câștige, Bine 
înțeles Grădisteanu făcea aluzie la provinciile subjugate., 

La București mare emoție, la Viena și la Pesta, emoție încă 
şi mai mare, 

Ziarele conservatoare exploatează incidentul iar L'Indepen- 
dance Roumaine care e câştigată cu desăvârșire politicei ru- 
sofile, atacă Austria şi toarnă untdelemn peste foc. 

La Iași au vorbit: Nicu Ganea, membrul din Comitetul 
statuei, Leon Negruţi, primarul Iașilor, C. A. Rosetti preşedin- 
tele Camerei, D. Sturza din partea Academiei, Nicolae Ionescu, 
care singur nu-și citeşte discursul, B. P, Haşdeu din partea 
tineretului oltenesc, 


www.dacoromanica.ro 


— 335 — 


Cuvântarea lui Leon Negruţi a fost foarte apreciată; această 
cuvântare a început cu vorbele: „Mărirea de faţă salută mă- 
rirea trecută“, 

La banchet au vorbit mai mulți oratori iar seria toasturilor 
a încheiat-o Petre Grădișteanu care a spus că „bea pentru 
toți absenţii, pentru Regina mai întâi, pentru .președintele 
consiliului şi pentru toți miniştrii care sunt de fată și, in 
sfârșit pentru provinciile surori ale regatului nostru, precum 
Bucovina, Transilvania şi Banatul care, din nenorocire, lipsesc 
Coroanei regale, dar care nu vor lipsi poate întotdeauna”. 

Apoi, adresându-se regelui, i-a spus: „Coroana Mejestăti 
Tale e frumoasă, Sire, dar îi lipsesc câteva perle; fie ca într'o 
zi să le aibă“ 

Regele a ciocnit paharul cu al lui Petre Grădişteanu, apoi 
s'a dus şi i-a strâns mâna în mijlocul aplauzelor furtunoase 
a celor 500 oaspeți. 

Intr'o scrisoare adresată ziarului România Liberă, Gră- 
dișteanu rectifica darea de seamă a ziarelor adălogând că a 
vorbit astfel: 

— „Sire, sunt mulţi cari lipsesc dela această masă și care 
ar fi dorit să fic; aceștia vă iubesc, Sire, ca și noi toți căci ei 
văd în Majestatea Voastră, nu pe Regele Româriei ci pe Regele 
Românilor. Si cu ajutorul lor Majestatea Voastră. va recuceri 
pietrele nestimate ce lipsesc încă la Coroana lui Stefan cel 
Mare“. 

Aceste cuvinte au provocat o furtună mare în toate ziarele 
austro-ungare. Nu este ocară pe care aceste foi să nu o arunce 
asupra Românilor; cele mai ovine ameninţă cu pedepsirea 
României, altele cer o intervenţiune diplomatică energică. 

In sfârşit intervenţia diplomatică se face, iar guvernul este 
silit să publice un Comunicat în care spune că vorbele lui Gră- 
dișteanu n'au fost rostite astfel precum le-au reprodus ziarele, 
că Grădișteanu nu avea nici o calitate oficială la acel banchet, 
că toastul acestui domn nici n'a fost reprodus în ‚Monitorul * 
Oficial” și că afacerea este, eţâţată numai de ziarele dușmane 
tără“, i 

Și, în adevăr, peste câteva zile, Emil Galli, proprietarul zia- 
rului L'Indépendance Roumaine, este expulzat din ţară. 

— Dar relaţiile noastre cu Austria nu sunt de loc bune, 
zilnic ele se înrăesc. 

Mai întâi avem chestiunea Dunării care nu e încă rezol- 
vată. Avem apoi toastul lui Petre Grădișteanu la Iaşi, avem 
un incident de graniță la Ițcani unde grănicerii austriaci, mai 
mulţi la număr, au atacat grănicerii noștri, i-au lovit şi i-au 
arestat, avem în sfârșit cazul generalului belgian Brialmont. 


www.dacoromanica.ro 


— 336 — 


Generalul Brialmont, o autoritate în materie de fortifi-— 
caţii, chemat de guvernul român, a venit în România spre a 
redacta planurile fortificării Bucureștilor și alte fortificaţii. Ime- 
diat mare emotie în Austro-Ungaria. Austro-Ungaria intervine 
la Bruxelles şi întreabă dacă guvernul belgian a autorizat pe 
generalul Brialmont — care era militar în activitate -- să 
meargă în România. Răspunsul e că generalul a lucrat fără 
să ceară voia guvernului său. Și generalul e pedepsit, fiind pus 
în disponibilitate. 


x 
* * 


— Un incident foarte penibil în lumea literară, toţi inte- 
lectualii sunt foarte mâhniţi, uni foarte indignați. 

O nenorocire s'a întâmplat, marele poet Eminescu a ine- 
bunit. Toată lumea, prieteni și dușmani, deplâng această ca- 
tastrotă. Numai un rival în literatură, poetul Alexandru Ma- 
cedonschi, face excepţie. In revista Literatorul pe care o dirige, 
el scrie următoarele versuri: 

t 


l EPIGRAMA | 


Un X... pretins poet — acum 
Sa dus pe cel mai jalnic drum. 
P'aș plânge dacă `n balamuc 
Destinul său war fi mai bun. 
Căci, până eri, a fost năuc 

Și nu e azi decăt nebun. 


Indignarea in cercurile literare şi ziaristice e mare. Gri- 
gore Ventura publică în L'Indépendance Roumaine o scrisoare 
de dezaprobare intitulată O infamie. 

Atunci această afacere a provocat indignare, dar erau 
mulți cari credeau, ca și Macedonski, cum că Eminescu e un 
pretins poet. Era patima politică care lovea în Eminescu reac- 
tionarul și redactorul Timpului. Cine ar mai putea îndrăzni 
astăzi acelaşi lucru? 


* 
* * 


— In toamnă se deschide Expoziția Cooperatorilor. Iniţia- 
torul şi animatorul este Dimitrie Butculescu care, un număr de 
ani de aci înainte, va fi un energic luptător pentru cauza eco- 


nomică a României. 
Expoziţia este instalată pe un loc viran în Calea Victoriei, 
aproape ae cofetăria Nestor, acolo unde astăzi este o clădire 


cu două etaje. 


www.dacoromanica.ro 


— 337 — 


Expoziţia era doar o miniatură mai ales din cauza spa- 
ţiului restrâns pe care se afla instalată. Totuși multe produse 
românești erau acolo iar munca naţională a fost bine repre- 
zentată. 

x 
* * 

— Camerile redeschizându-se începe lupta pentru revi- 
zuire. In majoritate Parlamentul este ostil idelior radicale ale 
lui C. A. Rosetti. Din această cauză Rosetti demisionează dela 
președinția Camerei, iar generalul Leca e ales în locul său. 

Bine înţeles din ziua aceasta legăturile de prietenie, vechi 
de patruzeci de ani, dintre Rosetti şi Ion Brătianu încep să 
se desfacă,. 

Puţine zile după demisiunea lui Rosetti, Camera se îm- 
parte în două tabere: liberali moderați cari urmează pe Ion 
Brătianu, şi liberalii radicali cari urmează pe C. A. Rosetti. 
Aceştia din urmă sunt cei mai puţini. Intâ:a ciocnire se dă 
între Ion Brătianu și Gheorghe Panu, debutant în Parlament. 
La admonestările acre ale primului ministru, Panu răspunde 
înțepat cum că, dintre toţi șefii partidului liberal, C. A. Rosetti 
este singurul care stie ce vrea. De acum spărtura dintre cele 
două tabere se lărgeşte mereu. 

Dar prăpastia din Cameră se face și afară, guvernul vrea 
să distrugă rosetizmul, tineretul liberal cere să intre în rân- 
duri şi să scoată din circulaţie pe bătrâni. Cu scopul acesta 
consiliul comunal ales, nici de un an, e disolvat. 

X 
x * 

— Marele eveniment teatral este apariţia pe scena tea- 
trului Naţional a Nopței Furtunoase a lui I. Caragiale. Repre- 
sentarea piesei, datorită stăruințelor lui Vasile Alecsandri care 
e membru în Comitetul Teatrului, provoacă un scandal gene- 
ral. Aproape toţi criticii, toate penele competente, toţi camenii 
de teairu, toți oamenii de gust înalţă mâinile la cer și-și astupă 
«urechile ca să nu mai audă. 

Claymoor scrie în L'Indépendance Roumaine: 

— „A lOpėra la salle este superbe, une vraie serre. Les lo- 
ges apparaissent comme des jardinieres, d'ou se dressent les 
fleurs les plus enivrantes. 

Dans les fauteuils tout un essalm de papilons attires par 
le parfum et la lumière. 

Le samedi a été pris comme jour pschutt par le monde 
vlan“. 

Și, după această amețeală de vorbe și după aceste copi- 
lării care astăzi ne-ar face să ne ținem coastele, urmează: 


22 


www.dacoromanica.ro 


— 338 — 


— „N'est il pas navrant de voir madame Romanesco, si 
bien dans le Supplice d'une femme, une jeune ingenue de grand 
talent, jouer le rol trivial de saute ruisseau dans Noaptea Furtu- 
noasă ? Et dans quel travesti, bon Dieu!“ 

Noaptea Furtunoasă, care, la 1833 era privită ca o ruşine 
şi o trivialitate, astăzi este una din marile valori ale literaturei 
noastre dramatice! 


x 
* * 


— Consiliul comuna ldin București este dizolvat cu raport 
motivat sub acuzajiunea malversaţiunilor. Afacerea face sgo- 
mot, Camera numește chiar o comisie de anchetă parlamentară 

Guvernul are acum o linie de conduită: desființarea între- 
gei vechi falange liberale, cu toţi Serurii, Mavrușii, Veniamin 
Hernii, Pană Buescu, etc., și aducerea la suprafață și onoruri 
a tineretului. 

Spre a începe toţi şefii legiunilor gardei naţionale, care mai 
exista încă, sunt înlocuiţi cu oameni noui. Dar situatia tot nu 
este destul de netedă, fiindcă, pentru demnitatea de primar 
sunt doi candidaţi foarte serntoși, unul este Nicolae Fleva, cel- 
lalt este Doctorul Sergiu. 

Opoziția conservatoare şi vernescană nu participă la alegeri 
din tactică; interesant era ca câinii lui Orole să nu se împace 
văzând lupul conservator. Pentru ca liberalii să se mănânce 
între ei și să se uzeze opoziția se abţine. 

Spre a compensa pierderea vechilor cadre liberale, guver- 
nul face apel la intelectualitatea junimistă. Ziarul România 
Liberă aprobă dizolvarea consiliului comunal și... are candidaţii 
săi pe lista viitorului consiliu. D. Aug. Laurian, directorul Ro- 
mâniei Libere, este ales pe lista oficială. 


ANUL 1884 


— Alegerile comunale se fac şi în capul listei este ales 
Eugeniu Stătescu, desemnat pentru demnitatea de primar dar 
Stătescu nu primește. Lupta se dă, după aceea, între Fleva şi 
doctorul Sergiu. Pentru motive politice, Ion Brătianu alege 
pe Fleva, însă majoritatea consiliului comunal nu-l agrează. 
După multe târgueii Nicolae Fleva este ales primar cu 15 vo- 
turi din 27 votanţi, fiind şi 3 consilieri absenţi. 

In realitate Fleva nare majoritatea din numărul de 30 
consilieri câţi compuneau consiliul, dar avea majoritatea — o 
foarte slabă majoritate — din numărul consilierilor prezenţi. 


www.dacoromanica.ro 


— 339 — 


— In luna lui Ianuarie a murit Vasile Boerescu, fost minis- 
tru de externe, profesor la facultatea de drept din București, 
unul din oamenii fruntaşi ai epocei sale. Când a murit stătea de 
câtva timp în neactivitate, atât din cauza nefritei de care su- 
ferea cât şi din cauză că în chestiunea Dunării nu avusese 
mâna fericită în calitate de ministru de externe. 

* 
* * 

— Incepând în Cameră dezbaterile asupra revizuirei Con- 
stituţiei, agitația începe și afară, 

Dumitru Brătianu, ales deputat de colegiul I de Argeș, re~ 
fuză din nou mandatul, sub cuvânt că acea Cameră era aleasă, 
prin fraudă, N 

Adresează ţării un apel cere sfârşeşte cu vorbele „Jos re- 
gimul corunțiunei și al minciunei“ Era acelaş Dumitru Bră- 
tianu care, fiind chemai dela Constantinopole în anul 1881 
ca să ia frânele guvernului, a rostit în Cameră un discurs care 
a făcut senzaţie și a culminat cu vorbele: „Hoţii la puşcărie, 
oamenii de treabă la lucru“. 

Dumitru Brătianu n'a stat la lucru decât un mic număr de 
săptămâni. 

In urma scrisorii lui Dumitru Brătianu intră în scenă prin- 
tul George Bibescu care, sub tilul Reforma, cere tutulor nuan- 
telor opoziționiste să-şi dea mâna pentru ca, sub un singur 
sef, să plece la luptă pentru răsturnarea guvernului și refor- 
marea moravurilor politice. Candidatura prințului Bibescu la 
şefia întregei opoziții era astfel pusă, dar apelul n'a avut alte 
urmări deocamdată, Prinţul era bănuit că manevrează pe con- 
tul Rusiei de aceea lumea politică a stat în rezervă, 

kod 
%* * 

— In Februarie 1884, a murit la vârsta de 77 ani, gene- 
talul Christian Tell, fostul membru al comitetului revoluționar 
dela 1884, de mai multe ori ministru și membru al partidului 
conservator. 


Lui Tell i sau făcut funeralii naţionale; Ion Brătianu a 
mens în urma cortegiului. 


* 
* * 


— Un incediu distruge redacţia și atelierul tipografic 
al ziarului Românul. Rosetti era sărac şi n'avea alt mijloc de 
trai decât ziarul său. Atunci s'a format un comitet care să-i 
adune o sumă care, purtând numele de „Recompensă Naţio- 
nală“, să-i fie oferită. Comitetul era compus dia: Prinţul Gri- 
gore Sturza, general Haralambie, Dumitru Giani, Ştefan Ioa- 


www.dacoromanica.ro 


— 340 — 


nide, V. Al. Urechiă, Stancu Becheanu, G. Cantili, I. I. Manoach, 
D. Pruncu, Al. Băicoianu, C Nacu, P. Enciulescu, Anton Carp, D. 
Bilcescu, doctor Marcovici, Pană Buescu și bancherul Mauriciu 
Blank. 

C. A. Rosetti, printr’o scrisoare publică, a refuzat categoric 


acest dar. 


+ 
+ + 


— Un fapt picant şi edificator pentru regimul electoral 
cenzitar al epocei. 

In urma retrageri lui Gheorghe Vernescu din Parlament, 
a rămas vacant colegiul I de Senat din Ilfov. Colegiul fiind con- 
vocat Vernescu face un apel către alegători ca să se abție: can- 
didatul guvernului este un domn Solacolu. Dar la vot, din 200 
alegători înscrişi, agenții nu pot aduce decât 12 alegători din 
care 8 votează pentru Solacolu şi 4 votează alb. Colegiul I de 
Senat din Capitala țării, a rămas atunci reprezentat de către 
un domn care întrunise 8 voturi din 200 înscrişi. 

Şi tot mai erau oameni cari nu primeau reforma legii elec- 
torale propusă de C. A. Rosetti. 

Bine înțeles cetățeanul Solacolu n’a putut fi senator fiindcă 
nu putuse întruni quoromul cerut de lege. 


+ 
* + 


— Un mare eveniment teatral, Joi la 22 Martie se repre- 
zintă pentru prima oară Fântâna Blanduziei a lui Vasile Alec- 
sandri. 

Distribuţia e următoarea: Horaţiu—C. Nottara, Meceniu— 
Petre Velescu, Postumiu—ștefan Iulian, Scaurus—I. Cristescu, 
Zoil—D. Rașşianu, Glutto—M. Mateescu, Hebrea—I. Petrescu, 
Gallus—Vasile Hasnaș, Neera—Amelia Nottara, Getta—Arnis- 
tija Romanescu, 

Dintre toţi acești interpreţi, nu mai trăes2 astăzi la 1927 
decât doi: Nottara şi Iancu Petrescu. 


+ 
+ + 


— In noaptea de Vineri 23 Martie spre Såmbătăį a luat 
foc aripa dreaptă a Palatului Universității despre strada Aca- 
demiei. 

Focul, care clocise toată noaptea, a izbucnit către dimi- 
neață şi a dat alarma în tot orașul. In câteva minute bule- 
vardul era plin de lume. Primul ministru a fost unul dintre 
cei dintâi la fața locului. 

Doi pompieri şi locotenentul Albu, prinşi în incendiu la 
etajul de sus, au fost salvați cu ajutoare de jos. Cei doi pom- 


www.dacoromanica.ro 


— 341 


pieri au sărit într'un cearceaf ţinut de pompieri, iar locotenen- 
tul Albu a legat sus îurtunul unei pompe și s'a lăsat în jos pe el. 

Focul, foarte violent, s'a propagat repede. El a consumat, 
din nenorocire, și lucruri de mare valoare. Şcoala de Bele-Arte 
a ars cu multe desene, modele, tablouri și amintiri dar mai du- 
reroasă a fost pierderea întregei colecţiuni botanice a docto- 
rului Brânză. Diminesţa, profesorul era pe trotuar plângând 
ca un copil când și-a dat seama că rodul atâtor ani de muncă 
. a fost mistuit în câteva clipe. 

Acest sinistru era datorit incuriei. Sub același acoperă- 
mânt unde erau înmagazinate atâtea lucruri de valoare, mu- 
zeul de antichităţi, Școala de Bele Arte, etc., etc., locuiau mai 
toţi servitorii cu familiile, cu bucătăriile, cu spălătoriile şi cu 
toată neglijența culpablă dela roi. Și afară de asta, în acest 
palat nu era nici măcar o gură de apă. 


In sfârșit intrăm în chestiunea cea mare: revizuirea Con- 
Atituţiei. Dar în acelaş timp începe și marele proces de des- 
compunere al majorității: legătura, de prietenie între C. A, Ro- 
setti și Ion Brătianu e sfârşită. 

Pe un lucru de nimic Ion Brătianu prezintă demisiunea 
Cabinetului. Ce se îrtâmplese? Raportul Comisiunei pentru 
revizuire fiind depus, Ion Brătianu cere ca discuţia să înceapă 
a doua zi. C. A. Rosetti se sculă și spuse că, a doua zi nu e tu 
putinţă, căci raportul trebue studiat. Cere, dar, ca discuţia să 
înceapă, a treia zi. Cu 57 voturi contra 48 Camera dă dreptate 
lui Rosetti. Iar Brătianu demisionează. i 

A doua zi Camera, cu 89 voturi acordă încrederea guvernu- 
lui, însă C. A. Rosetti, cu puținii lui amici, se abțin. Situația e 
categorică, în partidul liberal nu mai e unitate. 

Dacă defecțiunea lui Dumitru Brătianu n'a produs mare 
pagubă lui Ion Brătianu, cu defectiunea lui C. A. Rosetti e cu 
totul altceva. De îndată se creiază în țară o atmosferă nouă, 
așa că toți democrații, toți tinerii cu idei înaintate care acor- 
dau încă încredere guvernului liberal, din antipatie sau neîn- 
credere pentru conservatori, acum trec francamente în opoziţie. 

Demisiunea lui Ion Brătianu produsă în urma, votului Ca- 
merci de care am vorbit, a fost precedată de un număr de cu- 
vinte amărâte pe care le-a rostit atunci. Aceste cuvinte au 
rămas în Istorie. 

Necăjit pentru că majoritatea a putut da un vot împotriva 
dorinței sale Ion Brătianu a strigat: 

„Am suportat atâtea abuzuri, am răbâat asasinate şi a- 
ceasta numai pentru ca să se poată face revizuirea. Astăzi văd 


www.dacoromanica.ro 


— 342 — 


că, revizuirea nu se poate face așa după cum doresc, sunt obo- 
sit şi nu mai am raţiunea de a sta la putere". 

In urma acestor cuvinte, Camera şi Senatul au dat lui Bră- 
tianu voturi de încredere. 


+ 
X * 


La Cameră se începe discuţia revizuirii. 

Titu Maiorescu se declară antirevizionist, el nu admite re- 
vizuirea legei electorale. 

Art. 1 este astfel redactat: 

„Regatul României cu tot teritoriul său de dincoace şi de 
dincolo de Dunăre constitue un singur stat indivizibil“. 

Maiorescu combate redactarea întrebând ce caută Dună- 
rea aci. 

A vorbi de România de dincoace şi de dincolo de Dunăre, 
asta iînsemnează că am renunţat la Basarabia. Deputatul ju- 
nimist propune o altă redacţiune care se votează cu unanimi- 
tate de 123 voturi, mai puțin votul lui Iepurescu dela Vlaşca. 
Noua redacție este: 

„Regatul României si districtele sale de dincolo de Du- 
năre formează un stat indivizibil“. 

Discuţiunea asupra revizuirei se opreşte în loc când vine în 
desbatere chestiunea cea gravă a libertății presei. Aci ciocnirea 
se produce direct între C. A. Rosetti, care e partizanul celei 
mai largi libertăți. și Ion Brătianu care cere îngrădiri. 

Vacanța Paștelui dă câteva zile răgaz luptătorilor. 


* 


+ * 
, — Duminică 8 Aprilie, Circul Sidoli, instalat pe Bulevardul 
Elisabeta, — acolo unde este astăzi cinema Central și Vlaicu, 


tot acolo unde. a ars şi Circul Cremsler s'a prăbuşit asupra 
publicului. 

Am alergat unul dintre cei dintâi la locul catostrofei. 

Circul er2 o instalaţie primitivă învelit cu pânză dar des- 
tul de încăpător. 

Era ziua întâia de Paşte şi circul gemea de lume; d'abia 
se jucase 3 numere din program și, pe la orele 9, din cauza unei 
furtuni, marele catart din mijloc care susținea pânza se FUSE 
şi întregul cort căzu asupra publicului. 

Ori cine îşi poate închipui ce a urmat. 

O doamnă Hemperle a fost ucisă. Mai multe persoane au 
fost rănite, unele chiar grav, altele călcate în picioare. Femeile, 
mai ales, au avut mult de suferit. Dintre cei ușor răniţi au 
fost şi generalul Haralambie şi Alexandru Marghiloman. Incen- 
diul care se declarase, a fost uşor localizat. 


www.dacoromanica.ro 


— 343 — 


— La jumătatea lui Aprilie au sosit în București Arhidu- 
cele Rudolf, moștenitorul tronului Austriei şi soția sa, arhidu- 
cesa Ştefania. Arhiducele şi soția au sosit cu vaporul la Giur- 
giu, de unde cu trenul au venit la București. Regele Carol şi 
Regina Elisabeta au așteptat pe oaspeţi la Comana. 

Dela gara Filaret la Palatul regal Regina și arhiducesa au 
mers în trăsură închisă, regele şi arhiducele în trăsură deschisă, 
amândouă înhămate a la Daumont. 

Au fost prânzuri, serbări şi un mare bal la Teaturul Na- 
țţional. Revista militară hotărită la Băneasa, nu s'a, putut face 
din cauza ploiei. După încetarea ploiei defilarca s'a făcut prin 
fața Palatului regal, regele și arhiducele luând pozitie în fața 
corpului de gardă. Au defilat toate trupele prezente în Capi- 
tală din corpul 2 armată. 

Regina şi arhiducesa au primit defileul dela una din fe- 
restrele palatului. 

Balul dela Teatrul Naţional a fost organizat cu o intenţie 
deosebită, toate doamnele erau în costum naţional românesc. 

In vestibul prinţul Dimitrie Ghica înconjurat de unii din- 
tre miniștri și alţi demnitari, a primit pe rege care dădea, bra- 
ţul arhiducesei, iar regina era la brațul arhiducelui. 

Regina ca şi arhiducesa erau în costum naţional româ- 
nesc. Această punere în scenă avea de scop să facă pe arhi- 
duce simpatic în România și să ameţească pe români spre a 
uita şi chestia Dunărei şi soarta românilor subijugaţi în Au- 
stro-Ungaria. 

Zadarnice încercări cari nu puteau înșela pe nimeni. 

Arhiducele Rudolf, de altfel nici n'a domnit căci a avut un 
trist sfârșit la Mayerling. 


* 
+ * 


— In timpul vacanței de Paşte partizanii colegiului unic, 
adică rosetiștii, întreprind o campanie de întruniri prin ţară 
în favoarea ideii lor, dar fără ecou; publicul nu era copt pen- 
tru această reformă. In acelaş timp opoziția retrasă din 
parlament, înțelegând că retragerea ei se arată ridicolă dacă nu 
e urmată de o acțiune extrsperlamentară, convoacă în seara 
de 28 Aprilie o întrunire publică în sala Bossel. Au vorbit Ni- 
colae Blarenberg, Gheorghe Vernescu, Al. Lahovari. 

Opoziția, pusese la cale o manifestaţie de stradă la orele 
12 din noapte, după eşirea de la întrunire. Toată organizaţia, 
era a prințului Bibescu care se înscrisese oficial în partidul 
liberal conservator, şi luase comanda acţiunei. Intervenind ar- 
mata și poliţia au fost mari dezordini de stradă. 

Manifestanţii aveau consemnul să invadeze curtea Pala- 


www.dacoromanica.ro 


— 344 — 


tului regal şi să manifestezc zgomotos. Primul ministru pre- 
venii, a dat fuga la Palat, uude în scurt timp au sosit mi- 
niștrii Kiţu și Voinov cât și alți demnitari și militari. Rege, 
sculat din somn, a fast pus în curent cu intenţiile opoziţiei, pe 
când afară se dedeau lupte între agenţii acesteia şi forțele 
polițienești. 

In sfârşit, pentru a împrăștia mulţimea care nu veia să 
golească Piaţa Teatrului, în ciuda șarjelor jandarmilor călări 
comandaţi de maiorul Fănuţă, fură aduși măturătorii primă- 
riei cari, cu măturile lor, înălţară nouri de praf în văzduh. 
Mulțimea astixiată se împrăștie repede şi manifestaţia încetă. 

Dar Clubul Conservator întreținea şi mișcarea printre 
studenţi. 


MIȘCAREA STUDENŢȚEASCA 


La Facultatea de medicină din București o mișcare de ne- 
mulțumire se manifestă în contra unora dintre profesori, mail 
ales în potriva profesorului doctor Grigore Romniceanu. A- 
ceasta prin anii 1883—1884. 

In acelaș timp pătrund în facultate și ideile socialiste. Este 
de notat că mediciniştii au fost aceia cari fură mai întâiu 
influenţaţi de socialism. 

Mediciniștii se plângeau împotriva mijloacelor acestui 
profesor. Elevii cari nu știau răspunde repede şi bine, atât la 
cursul dela facultate cât și la clinica spitalului, erau ofensaţi cu 
apostrofe violente. Se spunea — şi aceasta e bine de cunoscut 
ca document al epocii, — că pe la anul 1883 și pe la 1884, stu- 
denţii universităţii cari răspundeau greşit și dovedeau lene sau 
lipsă de inteligenţă la studiu, erau scoşi din bancă și puşi în 
genuchi într'un colţ al sălei. Este demn de notat, nu numai 
pentru că se puteau găsi profesori capabili de a-și înjosi astfel 
elevii, dar, mai ales, fiindcă se găseau studenţi cari se lăsau 
pedepsiţi în felul acesta. Da, studenți universitari aveau laşi- 
tatea de a se aşeza pe genunchi în faţa colegilor lor, iar cei- 
lalţi studenţi tolerau fără să protesteze. 

Mai este încă ceva de notat, anume că, pe poriița pe care 
au pătruns ideile socialiste în facultate, a pătruns și sentimen- 
tul demnităţei şi spiritul de revoltă. Iutr'o bună zi studenții 
au înţeles să nu mai tolereze acest tratament și s'au pus în 
grevă. | 

Greva în contra profesorului (šrigore Romniceanu a ți- 
nut în agitaţie facultatea timp de mai bine de un an. Un nu- 
măr de studenţi erau personal ţintiţi iar unii din ei, precum : 
Dumitropolu, Thedor Crinescu, Emil Frunzescu, etc, au fost 


www.dacoromanica.ro 


345 — 


siliți să părăsească facultatea. Unii sau dus la Paris ca să 
obţină diplome, alţii au trecut la facultatea de drept. 

Studenţii facultăţii de medicină se adunau acum de mai 
multe oni pe săptămână, unde veneau şi mulţi studenţi dela 
alte facultăţi. Agitaţiunea. o întreținea elementul socialist din 
universitate, precum şi ua număr de studenţi conservatori 
cari, agitând în contra profesorului Romniceanu, agitau im- 
potriva guvernului Brătianu. Aceasta fiindcă d-rul Romniceanu 
era deputat și corifeu libera]. 

„Intrunirile se ţineau la sediul Societăţii studențești „Uni- 
rea”, strada Colţei nr. 30, acolo rosteau cuvântări îulgeră- 
toare studenți : Stăuceanu, Spiroiu,  Inotescu, Bianu, Frun- 
zescu, Ghica-Simionescu, Costică Iliescu, Jano Iancovescu. 
Paul Scorţeanu, Gogu Florian, Costică Rădulescu, N. Maima- 
rolu, autorul acestor rânduri, etc. etc. 

Pe lângă studenţii convinși și indignaţi erau și studenţii 
agenți ai clubului conservator. Fiindcă trebu= să se ştie că, 
pe vremea aceea, cele două partide de guvernământ între- 
buințau, rând pe rând, pe studenţi ca element de agitaţie în 
contra guvernelor. Și în agitația în contra d-rului Romnicea- 
nu clubul conservator juca un rol activ. 

Pe vremea aceea la clubul conservator acţiunea era con- 
dusă, cum am spus, de prințul Gheorghe Bibescu. 

Agitaţia studenţilor  mediciniști se complica, în timpul 
acesta, şi cu alte elemente de agitație. De astă dată opoziţia 
conservatoare puse mâna pe o chestie naţională pe care o spe- 
cula contra guvernului prin canalul studenţilor. Iată despre 
ce îu vorba: 

La Cluj se întâmplase o ciocnire între studenţii români și 
studenţii unguri. Studenţii unguri, în majoritate, bătură pe 
români, şi-i izgoniră din universitate; o parte dintre români 
fură eliminaţi, iar cealaltă parte împiedicată de a frecventa 
cursurile. Injuriile, batjocurile, loviturile aşteptau pe fiecare 
student român care se arăta. 

Studenţii și publiciștii ardeleni, Secășanu, Ocășanu, Droc- 
Bănciulescu și alții se puseră în capul agitaţiunei. Studenţii 
dela toate facultăţile se mişcară de astă dată. 

O întrunire publică, ațâţată, firește de la clubul conser- 
vator, îu convocată. Această agitaţie făcea parte din acţiunea 
extraperlamentară a opoziţiei retrasă din Cameră. 

Studenţii conservatori, cari primeau instrueţiile şi chiar 
subsidiile de la clubul conservator din casa Mandy, împingeau 
în totdeauna la violenţe. nI seara aceea consemnul era ca 
studenţii, după întrunire, să iasă în stradăj să treacă pe la 


www.dacoromanica.ro 


— 846 — 


legația austro-ungară, să huiduiască și să spargă geamurile. 
Dar poliția, care şi ea, avea printre studenţi spionii ei, ştia ce 
se plănuise, de aceea pe de o parte a vestit Legația din strada 
Vienei — astăzi strada Wilson — ca să închidă mai de vreme 
porţile, apoi forțe polițienești au fost aduse în apropiere spre 
a interveni la nevoie și imediat. 

Intrunirea s'a ţinut în sala Carpaţi, acolo s'a votat o Mo- 
țiune de protestare contra celor petrecute la Cluj, Moţiune ce 
a fost, în urmă, semnată, de sute de studenți. Apoi studenți- 
mea, a redactat următoarez, adresă către studenţii români din 
Cluj : 

„Fraţilor noştri, 

Studenţi Români din Cluj, 

Stirea laşului atentat îndreptat în potriva voastră de către 
sugrumătorii neamului românesc a umplut de amărăciune si 
de indignare inima tinerimei universitare din Bucureştii. 

Dar să nu vă coprindă desnădejdea, căci loviturile duş- 
mamnilor voştri nu vor avea alt rezultat de cât să grăbească 
ziua când vom trece munţii spre a lupta alături de voi spre 
a sfărâma jugul ce vă apasă, după cum voi ne-aţi trimis pe 
Gheorghe Lazăr spre a lupta lângă, noi pentru regenerarea Ro- 
mâniei. 

Dar până ce ne vom putea da mâna pe deasupra Carpa- 
ţilor, până ce vom putea ţese pe stindardul românismului cu- 
vântul : „Dacia independentă“, până atunci, fraţilor scumpi 
inimilor noatsre, luptaţi fără încetare. Nu obosiţi, nu vă des- 
curajaţi, apărați-vă drepturile și pământul ce vi s'a luat, cu 
orice armă, de vreme ce toate armele sunt bune în mâinile a- 
păsătorilor. 

Faceţi din fiecare casă o cetăţue, din fiecare femee o eroi- 
nă. din fiecare copil un luptător. Luptaţi, luptaţi Fără preget 
şi, când cea din urmă cetătue va fi luată, când cel din urmă 
voinic va cădea, când ultima armă va fi frântă, femeile şi co- 
pii să se urce pe culmile munţilor ca 


Luând fulgerul din nouri 
Şi de sus din înălţime 
Să’l arunce 'n ungurinie. 
Comitetul studenților bucureșteni 


I. M. Iancovescu-Smeurat, Vasile Cârlova, Constantin Ba- 
calbaşa, Emil Frunzescu, Theodor Canari, Ghica Simionescu, 
Const. Iliescu. 

Din acești 7 studenţi au murit 4. Astăzi la 1927 mai trăesc 


www.dacoromanica.ro 


— 3417 — 


doi: Emil Frunzescu, avocat, şeful stenografilor Senatului şi 
autorul acestor rânduri. 

Legația Austro-Ungară a protestat energic pe lângă gu- 
vern cerând să se ia măsuri împotriva studenților cari au sem- 
nat protesturile împotriva faptelor de la Cluj. Imediat minis- 
trul instrucțiunei a cerut rectoratului ca studenții vinovați să 
fie eliminaţi din Universitate. 

In capul semnatarilor celorlalte manifeste, eram eu. 

De acum agitația meaiciniștilor în contra d-rului Romni- 
ceanu s'a contopit cu agitația naționaliştilor. 

Spre a potoli fierberea care sporea, și tot mereu creştea. 
doctorul Romniceanu hotărî pe d-rul Severin, decanul facul- 
tăţei de medicină, și senator liberal, să convoace pe studenți 
în marele amfiteatru al facultăţii de drept spre a încerca să 
pună capăt asitaţiei. 

La ziua hotărâtă amfiteatrul gemea de studenţi. Băncile 
din față erau pline cu studenţii dela medicină, însă băncile 
din fund erau ocupate de studenţi de la celelalte facultăţi. 
Erau aci toți militanţii și toţi agitatorii. 

Decanul dr. Severin — poreclit de mediciniști cu numele 
de „Moş Tăbârcă'* — intră legănându-se, — căci era scurt și 
borțos — urmat. de secretarul universităţei, şi se urcă la, tri- 
bună. Dar n'apucă să spuie întâiele cuvinte și un zgomot dră- 
cesc izbucnește : 

— Jos, Moş Tăbârcă ! 

— Afară !... 

— Hoo!... 

Si a ploaie de-pleznituri, aruncate din fundul sălei, încep 
să se spargă în peretele din spatele tribunei. 

Ingrozit, zăpăcit, bietul moș Tăbârcă scobori repede cate- 
dra și fugi pe uşă, urmărit de huiduielile, ţipetele şi pleznito- 
rile din sală, care acum răpăiau ca o descărcătură de mitra- 
lieră. 

In altă zi a fost atacat însuș omul care era cauza acestei 
mișcări. Se ştia că doctorul Romniceanu va veni la spitalul 
Colțea. Aci studenţii îl așteptau. Manifestaţia era pregătită din 
vreme, camerele, coridoarele, curtea, erau pline de studenţi. 
Când doctorul Romniceanu apăru, fu primit cu aceleași ară- 
tări de ostilitate. Insă Romniceanu era îndrăzneţ și dârz. Re- 
zista cu cuvinte violente dar, în fața numărului și a hotărârei 
manifestanţilor, fu silit să bată în retragere. 

Repede se sui în careta care-l aștepta la poartă. După el 
studenţii vociferau și amenințau, i s'au aruncat cu pleznitori 
în caretă, i s'au lipit pe spatele trăsurei afișe injurioase ! 


www.dacoromanica.ro 


— 348 


După ce d-rul a plecat în fugă, poliţia inștiinţată, veni cu 
forţă şi ocupă curtea spitalului, 

Noi studenții din agitaţie țineam cartierul general la ca- 
feneua Regală instalată sub hotel Regal în colţul str. Re- 
gale cu sir. Academiei. Era o mare cafenea care cuprindea 
întreg parterul, 

Un medicinist în fugă vine să anunţe, gâfâind, cum că la 
Spital a pătruns poliţia și că) bate pe studenţi. Eram în ca- 
fenea vre-o 20; Nicolae Maimarolu, Costică Iliescu, Paul Scor- 
teanu, Iancovescu, eu și alţii, Ne sculăm si plecăm în fugă, 
intrăm ca un vârtej în curtea spitalului Colțea, dar sub gan- 
gul turnului ne lovim de corifeii poliţiei de pe atunci: căpi- 
tanul Stănciulescu, comandantul jandarmilor pedeștri, — un 
adevărat zbir care a sfârșit osândit pentru delapidare, — co- 
misarul Coemgiopolu, un hercule, înalt de doi metri, otiţerui 
de sergenți Chipiliu, celebrul Mischiu alt ofițer de sergenţi, etc, 

Venirea noastră a reîncurajat pe mediciniștii înghesuiți 
prin celule și coridoare. O explozie de vociferări izbucnește. 
Mediciniştii — în parte — reapar în curte, o scurtă învălmă- 
șeală urmează, dar, liniștea se restabili. Emil Frunzescu, Petre 
Inotescu și Leon Constantinescu fură arestaţi. 

Procurorul Chiru Economu veni la spital și arestă pe Emil 
Frunzescu care fu personal desemnat de d-rul Romniccanu 
cum că s'ar fi dedat la o brutală agresiune asupra sa. 

Ceea ce este exact e că, atunci când poliţia însoţită de 
vestiții pătăuși, porecliți mai târziu „cetăţeni indignaţi“, au 
năvălit în curtea spitalului Colțea, studenţii s'au apărat cu ce 
au putut, servindu-se de seringe cu acid sulfuric, ardei pisat, 
etc. In amestec d-rul Romniceanu a fost lovit la ureche şi 
ănit, 

Emil Frunzescu, acuzat că a lovit pe doctorul Ronnicea- 
nu, S'a judecat până la Curtea de Casaţie unde a rămas osân- 
dit la 200 lei amendă pentru... insultă adusă superiorului în 
exercițiul funcţiunei, 

— Fierberea crește, Politica, nelipsită, ca în totdeauna, din 
mișcările studenţeşti, întreține agitația. 

In timpul acesta în parlament se discută revizuirea Cons- 
tituţiei, iar agitația se întinde din cauza dezbaterilor asupra 
legei de presă. 

Atitudinea lui C. A. Rosetti, influenţează mult pe o parte 
din tineret, pe toţi aceia, cu idei înaintate, C. A, Rosetti, sus- 
ţine libertatea deplină a presei , el cere ca toate delictele de 
presă să fie judecate de juraţi, el cere ca atacurile în contra 


www.dacoromanica.ro 


— 349 — 


familiei regale şi a suveranilor străini să nu fie judecate de 
către tribunalele ordinare. Camera dă dreptate lui Rosetti. 

La Senat ideea contrarie lui C. A. Rosetti triumfă, 

Impotriva părerei rosetiste, adică a principiului libertăţei 
absolute a presei, se ridică cel mai cu autoritate jurist al par- 
tidului liberal, Eugeniu Stătescu. El, împreună cu Beizadea Gri- 
gore Sturza propun şi fac să se voteze un amendament care 
trimite atacurile în contra familiei regale şi a suveranilor stră- 
ini la tribunale. Teza contrarie o susțin senatorii : Mişu Schina, 
Nicolae Fleva şi alţii. 

La Cameră discuţia asupra acestui amendament provoacă 
furtuna. C. A. Rosetti îl combate și face apel la Ion Brătianu, 
șeful guvernului, ca să apere libertatea presei. Ion Brătianu 
răspunde în mod evasiv, dar convingerea sa este pentru a- 
mendament. Atunci C. A. Rosetti, simțind că Adunarea va vota 
amendamentul Senatului, demisionează din Cameră ca o pro- 
testare. 

Acest eveniment ne aruncase şi pe noi, studenţii cu idei 
radicale, în tabăra opoziţionistă. 

— Pentru ziua închiderei Camerelor care trebuia să vină 
peste câteva zile — la 6 Iunie —, se plănueşte o manifestaţie 
în contra lui Ion Brătianu. 

Era o zi de Duminică plină de soare. Un număr de câteva, 
sute de studenţi, ne adunăm la societatea „Unirea“, unde se 
rostesc discursuri aprinse în contra guvernului. 

Pe la orele 11 jum. ieșim în masă, și ne revărsăm către 
Piaţa Teatrului, unde trebuia să se petreacă manifestaţia. 

Pe piaţă găsim lume multă, iar balcoanele şi ferestrele 
clubului conservator gemeau de fruntași ai partidului şi alți 
membri. Aceştia erau iniţiaţi şi aşteptau scandalul. Clubul con- 
servator cra instalat atunci în casa Mandy, acolo unde acum 
e un club de joc de cărți. Bine înţeles poliţia și bătăușii erau 
în .păr. 

Ion Brătianu apare în trăsură alături de generalul Dimi- 
trie Leca, preşedintele Camerei. Un huiduit prelung isbucneşte. 

Brătianu opreşte trăsura și chiamă un ofiţer de poliţie 
căruia îi dă un ordin ; pe loc bandele, sergenţii, agenţii se nă- 
pustesc asupra studenţilor și znopeala începe. 

Unii studenţi, precum Costică Rădulescu de la Pitești şi 
Gogu Florian, au fost arestaţi pe loc. Costică hădulescu a fost 
bătut măr. 

Eu am fost arestat peste câteva ore în cafeneaua Regal, 
sub hotelul Regal. 

Doi agenti de poliţie m'au condus în cabinetul directo- 


www.dacoromanica.ro 


— 350 — 


rului de poliție, pe atunci Alecu Lahovary. Procurorul An- 
ghel Solacolu m'a anchetat. Am fost întrebat câţi bani am a- 
supra mea. Am arătat că am 60 de lei. 

Alecu Lahovary observă : 

— Ciudat, şi la ăiv'alţi doi s'a găsit aceiaşi sumă. 

Eram bănuit că am primit bani de la clubul conservator. 

Lahovary știa bine că eu nu eram conservator, dar avea 
în contra mea motive de ordin intim ca să spue o mică o- 
prăsnicie. 

După anchetă suntem urcați în dubă și conduși la Vă- 
cărești. 

Eram înăuntru cinci: Costică Rădulescu, Ion Iancovescu, 
Vasile Cârlova, Gogu Florian şi cu mine. 

In jurul dubei galopau jandarmii călări. De. teama mani- 
festaţiilor studenţeşti am fost conduși pe cheiurile Dâmboviţei. 

Costică Rădulescu, care era o natură de farsor, sa văi- 
cărit în tot timpul parcursulu, stând cu gura la crăpătura 
aubei și strigând: 

— Săriţi, fraților ! că ne omoară! Săriţi de ne scăpaţi!... 
Suntem studenţi români !... etc.“ 

In sfârşit ajungem la Văcărești. 

Duba e descuiată, suntem scoborâţi. Unul câte unul să- 
rim sprinten, afară de Rădulescu care, făcând pe mortul, ur- 
mează să se vaite și este dus pe mâini! 

Poarta Văcăreștilor se deschide !... 

Şi intrăm... 

In cca dintâi curte vedem o mare desfăşurare ds forțe. 
Postul de gardă este întreg în picioare, soldaţi în cerc și cu 
arma la mână, d. director și d. grefier Luca Manovici. Acesta 
un tip despre care voi mai vorbi. 

De ce această desfăşurare de forțe militare ? Iată ce se în- 
tâmplase. 

Nu stiu prin ce mijloc de comunicare deţinuţii de la Vă- 
cărești aflaseră că în București studenţii au făcut revoluţie, şi 
se mai aflase că o mare parte din aceștia, fiind arestaţi, vor 
fi aduși la inchisoare. Și daținuţii erau hotărâți ca, în momen- 
tul în care studenţii vor intra pe poarta Văcăreștilor, să se re- 
volte şi să încerce o evasiune generală. 

Luca Manovici, care era, foarte deştept și şiret, prinsese 
de veste. De aceea, pe de o parte, înainte de a fi aduşi la in- 
chisoare, toţi deţinuţii fură închiși piin dormitoare, iar nouă 
ni se făcură onorurile unci primiri ce nu era banală. 

După formalităţile de rigoare la cancelarie, cu scotocelile 
prin buzunare, luarea banilor, etc., am fost puşi la secret fie- 


www.dacoromanica.ro 


— 351 — 


care în câte o celulă. Şi în seara aceea am prânzit cu câte o 
bucată de pâine cu o bucată de brânză telemea. Iar pentru 
distracţie Luca Manovici ne-a gratiiicat cu romane franceze 
de clasa III-a. 

A doua zi de dimineaţă ni s'au deschis celulele. Ceilalți a- 
restaţi, afară de Costică Rădulescu și de mine au fost duși la 
tribural spre a depune ca martori în chestia dr. Romniceanu- 
Emil Frunzescu ; eu m'am dus în celula lui Rădulescu — care 
încă zăcea pe coaste — spre a dejuna. 

Dejunul fusese comandat la o cârciumă din faţa temniţei. 
O cutie cu sardele este deschisă. Trebue să fi fost din alt secol 
căci untdelemnul era rânced. Apoi vin patru ouă fierte. In- 
tâiul pute, al doilea este putred, din al treilea apare un pui 
mori. Cârc:umarul, neavând ouă proaspete, ne vânduse ouăle 
răcite de la o cloșcă. 

In urma ordinelor venite „de sus“ suntem scoşi de la se- 
cret şi instalați în două camere mari. Eu sunt într'o cameră 
cu 4 patrui împreună cu Iancu Iancovescu, Gogu Florian și C. 
Costaforu. 

Aci este și sala de mâncare a celor 1 deţinuţi fiindcă, cu 
Costică Rădulescu, Vasile Cârlova și Christescu suntem, şapte. 

Peste zi ne vine și un mcsâfir; acesta este Milone Lugomi- 
rescu care în ziare iscălea Baba Novak. Ce căuta Baba Novak 
care nu luase parte la mișcare — nefiind student — și nici nu 
fusese arestat ? El spunea că a verit să ne ţie de urât și că 
a fost introdus pe îuriș de directorul pe care îl cunoștea bine. 
Insă unii îl bănuiau de spionaj. Adică l-am bănuit toţi fiindcă 
aducerea lui la Văcărești și instalarea în a doua cameră, îm- 
preună, cu prietenii noştri era făcută ca să fi? bănuită. 

Am stat 5 zile în temniţă. Dar ce temniţă veselă ?... 

Fruntașii partidului conservator în cap cu prinţul Gheor- 
ghe Bibescu, ne-au trimis imediat sumedenie de bunătăţi. Chi- 
Icgrame de icre tescuite, șunci, prăjituri de la Capşa, pui îripţi, 
ouă proaspete, sticle cu vin, duzini de butelii cu șampanie. 

La ora dejunului și la ora prânzului o mare masă erea 
întinsă în camera mea — fiindcă era cea mai mare — şi aci 
mâncam cu toţii plus doi militari condamnaţi cari'şi făceau 
osânda la Văcărești, plus Luca Manovici, prieten al nostru al 
tuturora. 

Am spus că Luca Manovici era un tip. Foartə inteligent, 
foarte istet, foarte boem, foarte original, dar şi foarte viţios. 
Nu făcea sat nicăeri, ori în ce slujbă era numit, nu trecea 
mult şi trebuia să facă o boroboaţă. Era ceeace se chiamă, 
un adevărat papugiu de București. 


www.dacoromanica.ro 


— 352 — 


Părăsind de vreme gimnaziul pentru ca să hoinărească 
prin cafenele, maidanuri, și alte localuri clandestine ale ora- 
şului, încercase de toate: fusese actor, ziarist, funcţionar, etc. 
Vorba lui: numai popă nu fusese. 

Bine înțeles că a sfârșit prost răpus de mizeria fiziologică; 
a murit tubercuios. Dar mai 'nainte cu câţiva ani, de aşi da 
obştescul sfârşit a avut grija să se însoare şi să facă și un 
copil. 

Luca Manovici, în calitatea lui de secretar-contabil al în- 
chisoarei, ducea de nas pe director, care era un om blajin și 
foarte de treabă. Luca ii spunea gogoși şi îi făcea farse. 

Am constatat imediat că, din fiecare duzină de butelii de 
șampanii, ne vămuia câte şase. Când lam tras ia răspundere 
ne-a răspuns: 

— „Regulamentul închisorei nu permite consumarea bău- 
turilor spirtoase. Şi atâta cât vă dau e numai pe răspunderea, 
mea. 

După masa de seară jucam. cărţi, făceam o partidă də 
Chemin-de fer. Regulat Luca ne câștiga pe toti. Dar cum ve- 
dea că norocul i s'a oprit și îndată ce-şi făcuse porţia, se scula, 
scotea pe streini din odaie și ne încuia, spunându-ne : 

— Regulamentul iînchisorei !... 

Peste ora 9 nu mai pot lăsa ușile deschise“. 

Noi râdeam şi înghițeam. 

De altfel eram serviţi de minune. Aveam, nu mai puţin 
de trei servitori. 

Un grec, osândit nu știu pentru ce, ne făcea cafelele tur- 
cești. Eşeau toate cu caimac și delicioase. 

Un negru, fost în serviciul doamnei Petre Grădişteanu, a- 
restat pentru furt, ne servea la masă, ne văcsuia ghetele și ne 
peria hainele. 

Un alt deținut mătura odăile și făcea paturile. 

Când am eşit eram buimăciţi ! 


Efectele deprimante ale detențiunei au fost de mult, cons- 
tatate. Intemniţarea celulară dezorganizează sistemul nervos, 
topește energiile, sleiește puterea de rezistență a voinţii. Chjar 
o întemaiţare de scurtă vreme și în condițiuni de quasi-li- 
bertate lasă urme. Numai după cinci zile de şedere la Văcă- 
rești, când am eşit pe calea Victoriei eram parcă străin între 
străini. 

In urma, scandalului din Piaţa Teatrului am fost destituit 
de la primărie. Primarul Nicolae Fleva, cunoscutul tribun al 
poporului, — titlu ce i se da mai mult în zeflemea — nu mă 


www.dacoromanica.ro 


— 353 — 


avea la stomac, de oarece mă privea ca pe un protejat ai riva- 
lulu; său la postul de primar, d-rul Sergiu — ceeace nu cra a- 
devărat. După scandalul din Piaţa Teatrului, a profitat de o- 
cazie spre a mă inlocui. 

Atunci s'a înființat „Societatea Capuţiviştilor“ cu sediul la 
Cafeul Regal. 

Ce era Societatea Capuţiniștilor ? 

Din această Societatea făceau parte toţi acei studenţi lip- 
siti de ocupaţiune, cari n'aveau asigurată hrana zilnică. Şi eu, 
ca unul care din Iulie 1884 şi până în Februarie 1835 când a 
apărut ziarul Drepturile Omului, n'am avut slujbă, — eram de 
arept membru al acestei societăţi. 

Președinte al acestei instituţii a fost ales profesorul de 
matematici, Nicolae Chinilov, un boem incorigibil și un tem- 
perament nedisciplinat. Secretar fusese ales Luca Manovici. 

Luca Manovici, prieten cu cei mai mulţi dintre noi, na 
mai putut trăi închis cu slujba lui la Văcărești, după ce am 
plecat. Spiritul revoltat al nostru convenea de minune naturei 
lui fără disciplină, de aceea cum am plecat noi, a pleca: şi el. 
A venit după noi, — de şi era sărac lipit, — şi sa, instalat la 
Cafeneaua Regală ţinută de către un evreu Roth, mai târziu 
administrator al mai multor ziare. 

Rolul lui Manovici era să constate gradul de inanitiune al 
membrilor societăței și dreptul lor Ja un capuţiner cu un corn. 
Iată procedarea. 

Când un membru se prezenta la cafenea şi cerea un ca- 
puţiner gratuit Luca Manovici era însărcinat să-l cerceteze 
corporal. Adică îi descheia jiletca, îi aplica urechea pe stomac 
şi îl bătea cu două| degete: dacă suna a plin cererea era res- 
pinsă. Fiecare membru avea dreptul la 2 capuţinere pe zi. 
Aceste capuţinere' erau plătite dintr'un fond format prin co- 
tizarea membrilor cu dare de mână, mai ales acelor cari a- 
veau familia în București, 

Din această societate făceau parte, — după cât îmi acuc 
aminte, — pe lângă Kirilov, Luca Manovici și cu mine, şi stu- 
denţii : Nicolae Maimarolu, Costică Iliescu-Olt, Paul Scorţeanu, 
Emil Frunzescu, C. Ghica-Simionescu, Jeano Iancovescu, Gogu 
Florian, etc., etc. 

Pe lângă capuţiniști erau și „Inimile generoase“. 

Inimile generoase erau acei studenți cu dare de mână, 
care apăreau, din când în când, pe la Regal şi ne invitau la 
masă. Când o inimă generoasă, bine cunoscută, se ivea în uşa 
cafenelei, era o furtună de aplauze și de aclamări. Apoi, fără a 


23 


www.dacoromanica.ro 


— 354 — 


mai pierde timp, luam „inima“ pe sus şi intram cu ea busna, 
în câte un birt de mâna a doua ori a treia. 

Imi amintesc cum odată Nicolae Maimarolu, apare cu un 
prieten al său anume Borcănescu. Era un băiat timid, bun 
băiat de altfel şi cu parale. Maimarolu îl cam pusese în cu- 
rent cu situația când l-a adus la cafenea. Ii spusese că va tre- 
bui să, invite la masă pe câțiva capuținişti, tiinacă aşa e tra- 
ditia. Borcănescu a primit condiţia cu bună-voință. Dar nu 
credea că i se va întâmpla ce î sa întâmplat. 

In ziua în care s'a ivit el la Regal era ședință mare, toţi 
capuținiștii erau în păr. Astfel când s'a aflat despre apariţia, 
une inimi generoase excepţionale, toată lumea aceasta s'a so- 
cotit invitată. Și in adevăr, bietul Borcănescu s'a pomenit în 
pirtul modest din strada Academiei unde am intrat, înconjurat 
de 25 de capuţiniști care i-au mâncat și urechile. 

Pentru cafegiu Societatea, capuţiniștilor a fost o calami- 
tate. 

Şedinţele se ţineau de mai multe ori pe zi în jurul unei 
mese mari rotunde iar zgomotul era infernal. Unul câte unul 
clienții au părăsit cafeneaua, aşa că, în cele din urmă, am rå- 
mas numai noi. 

Intro zi, cam pe la ceasurile 10 dimineaţa, apare în sfârşit 
un neamţ ca de vre-o 50 de ani, cu părul lung și cu ochelarii 
după urechi. 

Omul cere o cafea cu lapte și se așează lângă o fereasiră 
cu „Neue Freie Presse“ în mână. insă noi eram în şedinţă așa 
că un zgomot nebun izbucnește. Bietul neamț a răbdat câtva 
timp în tăcere, dar, în cele din urmă, răzbit, a trântit cornul 
pe tavă, si, lăsând capuţinerul pe jumătate nemâncat, a fugit 
pe ușă înjurând. 

Acesta, a fost ultimul client al cefenelei Regal, cât timp a 
mai durat Societatea capuţținiștilor. 


FARSE STUDENȚEȘTI 


— Iată câteva anecdote din viața studențească. 

La spitalul Filantropia era, un centru studenţesc foarte ve- 
sel. Studentul Sabin şi alţii își făceau zilnic farse. De pildă: 
dacă un bolnav era adus la spital, internul de serviciu era o- 
bligat să iasă înainte, să-l primească și să-l instaleze într'o ca- 
meră. De multe ori, tocmai în timpul deiunului, răsuna clopo- 

„tul care anunţa aducerea unui bolnav. Atunci internul trebuia 
să, se scoale de îndată dela masă și să primească pe noul venit. 

Insă ceilalți camarazi, îi făceau, mai întotd=auna farsa de 


www.dacoromanica.ro 


— 355 — 


- 


a-i mânca friptura. Sabin găsi într'o zi, mijlocul de apărare: 
era tocmai de serviciu când de odată răsună clopotul. Insă, 
friptura de abia fusese pusă pe masă. Atunci Sabin avu o ins- 
piraţie genială, trase un scuipat deasupra cărnei fripte și lăţi 
scuipatul cu cuțitul, apoi se duse liniştit la datorie. 

Când s'a întors friptura îi era neatinsă. 

Să povestesc şi farsa cu „pălăria lui Olchovsky“, 

Olchovsky, doctorand pe vremea aceea, era unul din cei 
mai veseli și mai inteligenţi studenţi. 

Mai târziu, ca doctor de boale interne, era foarte apreciat, 
El este fundatorul sanatoriului din calea Călăraşi, 

Intr'o seară din luna lui August, ne aflam, vreo zece ca- 
marazi, în grădina Alcazar pe strada Câmpineanu. După un șir 
de rânduri de halbe de bere, nimeni nu mai avea para chioară, 
Numai Olchovsky avea o hârtie de 20 lei, pe care, însă, o păs- 
tra, ca ochii din cap, spre a-și cumpăra o pălărie. Și avea am- 
bitia ca să-și cumpere o pălărie de întâia calitate, de la întâiul 
pălărice din București, francezul Paul Martin. 

Paul Martin avea magazinul instalat sub Grand Hotel, ac- 
tual Hotel Continental, iar preţul celei mai scumpe pălării era, 
de 20 lei, 

Deci Olchovsky nu voia să se atingă de polul său. 

Dar unul dintre noi îi tinu următorul discurs : 

— Bine, mă Olchovsky, de ce să dai atâtea parale pe o pă- 
lărie ? Şi de ce n'ai lua-o dela Fain? Cu 15 lei poţi lua dela 
Fain o pălărie tot atât de bună ca și dela Paul Martin. 

Olchovsky se sândi, se scârpină în cap, apoi se convinse. 
Și rândul de 10 halbe sosi, 

Dacă pofta de mâncare vine mâncând, pofta de băutură 
nu e mai pe jos. Cele 10 halbe fură repede înghiţite. 

Atenei un alt coleg luă cuvântul: 

— Adică, mă Olchovsky, de ce să, iei tu pălărie dela Fain ? 
la Fain cumpără Nababul nu studenţi pârliți ca noi. Ia-ţi pă- 
lărie de la Fain Martin. Cu 10 lei ai o pălărie admirabilă; şi 
unde mai pui că o ai şi dela Fain și dela Martin. 

Am râs cu toţii, a râs şi Olehovsky şi al doilea turneu a 
sosit. 

Dar... mai erau 10 lei la bătaie și ne steteau în gât. 

— Măi Olchovsky, de ce să iei pălărie dela Fain Martir, 
spuse altul? Fain Martin are marfă proastă. Mai bine repar-o 
pe asta care e de prima calitate, Pentru 5 lei la Constantines- 
cu, în strada Carol, ţi-o face ca şi nouă. Și ai și pălărie bună. 

Olchovsky se convinse pentru a treia oară, şi zece pahare 
spumoase se înșiruiră pe masă, 


www.dacoromanica.ro 


— 356 — 


Dar mai erau 5 lei. Trebuiau bătuţi şi ăștia la tălpi. 

Unul din medicinişti luă pălăria lui Olchovsky în mână, o 
suci, o învârti, o privi cu admiraţie și zise : 

— Bine, mă, da de ce să repari tu pălăria asta ? E pălărie 
încă, foarte bună, De ce so dai la un cârpaciu ca Constanti- 
nescu și să ţi-o strice ? Caulă-ţi de treabă, mă, şi ţine-ţi pălă-— 
ria aşa cum e fiindcă e foarte bună. 

Toţi am fost, în cor, de aceiaș părere, și... Olchovsky s'a 
executat. 

Pe la, 2 din noapte am ieșit dela Alcazar cu cea mai bună. 
dispoziţie și fiecare necăjeam cum puteam pe bietul Olchovsky- 

— Cum se poate, mă, să rămâi tără pălane ? 

-— Măcar dacă ţi-ai fi băut-o tu, dar să ţi-o bea alţii?i,.. 

— Da prost ai fost, mă Olchovsky! 

— Să rămâi tu cu ruptura asta de pălărie pe cap! 

— Şi soioasă, de ţi-e scârbă să pui mâna pe eal.. 

Si tot așa mai încolo. 

Bietul O.chovsky răspundea și el ce putea, dar a doua zi, 
când s'a, desmeticit, ne-a tras la fiecare câte o gură, 

— Prieteni sunteți voi, mă ? Să-mi beţi pălărăia și apoi să 
vă și bateti joc de mine ?... 

Cam asa se petrecea între mediciniști. 

Dar mai erau și celelalte facultăţi, 


VIAȚA STUDENȚEASCA 


— Mă opresc un moment spre a spune câteva cuvinte 
despre viața studențească între anii 1879 si 1884. Fac, deci, o 
ușoară, întoarcere înapoi, 

Studentii de astăzi vor face o apropiere între ce era și ce 
aste. ` 
Nevoile băneşti, destul de mari și pe atunci, împingeau pe 
studenți ca să ia funcțiuni publice; cei mai mulți erau func- 
ționari prin ministere, alții pe la diferitele autorităti iar dela 
o vreme, intrau și în poliție. 

Colonelul Radu Mihai prefectul de poliție, cel mai vestit 
prefect al lui Ion Brătianu, voind să' reformeze poliţia si să-i 
întinerească, cadrele, a numit un număr de studenţi în postu- 
rile de comisari. Printre aceștia, îmi amintesc de unii studenţi 
foarte distinși, precum Teodor Canari de fel din Bârlad, mai 
târziu avocat la Iași. Canari era un tânăr foarte simpatic şi 
foarte inteligent. La Iaşi se înscrisese în partidul junimist şi 
ar fi avut un frumos viitor politic, căci avea una din minţile 


www.dacoromanica.ro 


— 357 — 


cele mai bine echilibrate, dar din nenorocire o nefrită cu for- 
mă gravă l-a omorît prematur. 

Studenţii dela, celelalte facultăţi, afară de  mediciniști, 
trăiau mai răzleţi, pe când mediciniștii, — mulțumită faptului 
<ă erau concentrați prin spitaluri — erau strânşi legaţi. Grupul 
de studenţi în medicină care trăia în mare camaraderie era 
compus din: Stăuceanu, mai târziu doctor, tatăl inginerului 
cunoscut în București, Al. Spiroiu, vesel camarad și bun medic, 
mai târziu doctor, mort în plină tinereţă dintr'o intoxicație cu 
alimente, Petre Inotescu, doctor, mort deunăși la Buzău, Ştefă- 
nescu, fost subdirector al serviciului sanitar mort probabil, U- 
ziel, evreu, mâi târziu doctor la Ploeşti ; a murit infectându-se 
pe când diseca un cadavru. Era un bun român, excelent ca- 
marad și bun medic. Sicriul, până la mormânt a fost urmat de 
o mare mulțime de ploeşteni. Olkovsky, mai târziu doctor, a 
fundat Sanatoriul din calea Călărași. Eminent practician, mort 
tânăr cosit de o boală mizerabilă. Emil Frunzescu, a părăsit 
medicina pentru ziaristică, apoi pentru stenografie și pentru 
avecatură. Sabin, doctor actualmente la R.-Vâlcea. Nae Tome- 
scu distins medic de copii, mort după război luat de un erizi- 
pel. Manicea a murit fără să ajungă doctor; Chiriac ionescu, 
actualul chirurg, a fundat Sanatoriul din strada Sft. Ionică, 
Popovici, cred că a murit undeva prin Moldova. Bianu, fratele 
d-lui I. Bianu, dela Academie, mai târziu doctor. Bianu era, 
umolristul bandei. Cuvântările sale comice dela diferitele agape 
înveseleau și plăceau mult. Avea umorul fin fără trivialităţi, 
astăzi la modă. Nu ştiu pe unde se ascunde acum. 

Mai erau și alţii mai tineri precum Nae Bărdescu, Ràutoiu, 
etc., acestia, însă, nu făceau parte din camaraderia de toate 
zilele, a celor de mai sus. 

Eu, de și nu eram medicinist, mi-am ales tovarășii de via- 
tă, printre aceştia, şi mi-am trăit câţiva ani ai tinereței prin 
spitalul de copii, pe la Colțea și pe la Filantropia. Aveam pen- 
tru Olkovsky o prietenie deosebită, aproape nu era zi să nu-l 
văd. Era o minte subțire, având rasa polonezului rafinat. In 
afară de medicina lui, cunoştea, perfect farmacia, citise filo- 
zofic, muzică, literatură, de toate. 

Când l-am cunoscut era farmacistul spitalului de copii. Ne- 
având bacalaureatul nu putea obţine doctoratul în medicină. 
Era numai licenţiat în medicină şi în farmacie. Dar a trecut e- 
xamenul de bacalaureat și a devenit doctor. 

In aceiași categorie era şi Chiriac Ionescu actualul chirurg 
doctorul Chiriac. Când l-am cunoscut era telegrafist şi licen- 
tiat în medicină. Căci n'avea bacalaureatul. Mai târziu s'a pus 


www.dacoromanica.ro 


— 358 — 


în regulă cu regulamentul facultăţei de medicină şi a putut: 
lua, doctoratul. 

Ma tânăr puţin era şi Obreja și încă și mai tânăr actua- 
lul doctor G. Marinescu specialistul de boli nervoase pe care 
Yam cunoscut în treacăt pe la spitalul de copii. 

Pe lângă mediciniști aveam şi alți prieteni printre studen- 
ţii dela, drept; aceștia erau: Paul Scorteanu, despre care am 
scris altă dată; Ion Iancovescu-Jano; Grigore Golescu tost 
director al Băncei Agricole, etc. Toţi aceștia erau dintre cei 
mai inteligenţi și buni camarazi din facultate. 

In grupul: Golescu-Iancovescu-Nae Papadat, Mişu Alexan- 
drescu-Guranda, Marinescu dela Plocşti şi încă vreo doi am 
petrecut ani de zile, anii începători în studenţie, 

In colțul stradei Pictor Grigorescu cu calea Victoriei, în 
fața farmaciei Kihăescu era un birt sărăcăcios, ţinut de Ma- 
dame Caliopi și sora sa. Madame Câliopi fusese frumoasă în 
tinereţe, dar acum, nu mai avea de cât niște rămăşiţe pe care, 
totuși, căuta să le pue în valoare. Căci madame Caliopi avea 
în totdeauna un amic, de obicei un sergent major din inten- 
denţă sau un fcst agent de percepție, 

La madame Caliopi plăteam 30 lei pe lună pentru 4 feluri 
de bucate: 2 la dejun şi 2 la prânz. Cu pâine dar fără vin și 
cafea. 

Madame Caliopi avea atenţiuni deosebite şi pentru unii din 
tinerii studenţi din grupul nostru. Când a doua zi vedeam că 
unul din noi primea porțiile mai arătoase înţelegeam, numai 
de cât, cum că nu era lucru curat la mijloc. Colegul și amicul 
nostru Grigore Golescu, de pildă, primea cele mai monumen- 
tale porții de varză acră cu costițele de purcel ce nu se văzu- 
seră vrecdată sub tavanul lui madame Caliopi, „Honn soit qui 
mal y pense". 

Unde vor fi odihnit astăzi necăjitele oase ale acesta mi- 
lostive restaurairice ?!... 

Mai târziu ne-am reslăţit. Căci mai toţi din grupul acesta 
de studenţi în drept — ba chiar toți afară de mine, — aveau 
idei conservatoare. Pe mine m'au împins ideile înaintate către 
mediciniști, spre care m'am dus cu Paul Scorteanu. 

Am spus că viaţa studenţească era grea pentru mulţi. Eu, 
p2 la 1879—1881, eram un simplu copist la ministerul de ins- 
trucție de unde primiam 88 de lei lunar. Cu ce să plătești chi- 
ria, cu ce să mănânci, cu ce să te îmbraci, cu ce atâtea şi a- 
tâtea ? Rezultatul era o viaţă de expediente, de împrumuturi la 
cămătari, neîndeplinire de angajamente către proprietar, bir- 
tas, etc, 


www.dacoromanica.ro 


— 359 — 


Pe lângă fiecare minister foiau un număr de cămătari 
care re împrumutau — cu leafa pe o lună ~- nici odată, mai 
mult — şi cu o dobândă de 2 lei la napoleon opriţi dinainte. La 
darea lefurilor trebuia, să plătești, fiindcă ne executa manda- 
tarul. Pentru ca, să ai cu ce trăi, trebuia să te împrumuţi ime- 
diat la alt cămătar. Și tot așa până ce nu te mai alcgeai cu ni- 
mic din leafă. 

Pe vremea aceea nu se votase încă legea lui Petre Grădiș- 
teanu care apăra salariile de popriri. Trebuia, dar, să trăesc cu 
58 de lei şi 35 de bani. 

Intr'o zi birtăşița unde mâncam pe credit — tot inadame 
Caliopi — a dat faliment şi a închis birtul. In ajun îi plătisem 
ce-i datoram, adică tot ce aveam în buzunar. 

Şi astfel am rămas pe drumuri, fără para chioară și fără 
putinţa de a mai găsi bani cu împrumut, 

Dar tinereţea este plină de încredere şi de nepăsare. Ce'mi 
păsa că eram fără franci pe câtă vreme aveam atâta viitor 
înaintea mea ?!... 

E” 
% %* 

Steteam în piaţa Amzei în aceiaşi cameră cu Doicescu — 
supranumit şi Ispahan — ajutor de şef de biurou la Prefec- 
tura, Poliţiei cu leafă, de 120 lei lunar. Il învidiam. 

Student, ca şi mine, trăgea, ca şi mine, pe dracul de coadă. 
Cu leafa, secfestrată, rămăsese „pe drumuri" întocmai cum ră- 
măsesem eu, fiindcă mânca tot la madame Caliopi. 

Vorba aia : 

Ce te faci Ghincule ? 

Dar, ca oameni citiți, ştiam că Alecsandri scrisese odată: 


Unde 's doi puterea crește, 
Și Chesatul nu sporeşte. 


Şi ne-am pus pe treabă. 

Era vară, prin Iulie. La grădina Raşca era un oarecare 
spectacol cu orchestră unde se plătea 1 leu intrarea. Ne-am 
împărțit rolurile. 

Doicescu avea mai mult tupeu decât mine. Plecam pe 
Podul Mogoșoaei amândoi. De cum întâlnea un cunoscut Doi- 
cescu îl oprea: 

— Mă. Mitică, împrumută-mă cu 10 bani. Vreau să mă 
duc la Raşca şi n'am pentru intrare decât 90 bani. Ți-l dau 
mâine negreșit, 


www.dacoromanica.ro 


— 360 — 


Operația se repeta de patru ori cu acelaș succes. Aveam 
acum. 40 de bani preţul unei pâini. 

Am spus că rolurile noastre erau împărţite. Eu, pentru 
nimic în lume n'aşi fi cerut cuiva bani cu împrumut, iar Doi- 
cescu, iarăş pentru nimic în lume, nu ar fi intrat într'o bru- 
tărie ca să cumpere v pâine. Fiindcă Doicescu era un elegant, 
întotdeauna era îmbrăcat după ultima modă, purta mustaţa, 
— o mare mustață mare şi frumoasă — răsucită în sus, în- 
totdeauna ras, întotdeauna mirosind frumos. 

Așteptam până la ora 1 noaptea când eșea pâinea din 
cuptorul întâiu. Alături de noi pe strada Piaţa Amzei era o 
brutărie. Doicescu sta la distanţă respectabilă, ferindu-se ca 
să nu-l bănuiască cineva că e prieten cu mine — de şi era 
ceasul unu după miezul nopţii. Eu intram curajos în brutărie, 
cumpăram pâinea și porneam repede spre casă, fiindcă nu 
mâncasem de 24 de ceasuri, In urma mea Doicescu, uitându-se 
în dreapta și în stânga ca nu cumva să se compromită, intra 
busna după mine. Și intram în odaia, care, bine înţeles, cra 
cufundată în întunerec. De unde bani pentru gaz? 

Par'că revăd scena. O fâşie din lumina lunei albea în 
parte odaia. Eu rupeam în două pâinea, care-mi ardea degetele 
şi dedeam o jumătate lui Doicescu. Fiecare stând pe marginea 
patului său, mâncam în tăcere, și cu lăcomie pâinea care fu- 
mega și care la 23 de ani nu prea cădea greu la stomac... 
Apoi luam cana, mergeam pe sală unde se afla o putină cu 
apă de băut bătută cu piatră acră, şi mă întorceam în odaie. 
Eu băusem la putină, Doicescu bea în odaie, gâtâind și bând 
încă odată. Apoi, cu burţile pline de apă şi de cocă, amândouă 
calde, ne culcam. 

A doua zi făceam acelaş lucru. Campania de lucru a ţinut 
15 zile. 

Intr'o zi un prieten dela R.-Vâlcea, Costică Vlădescu, cum- 
natul lui Grigore Golescu veni proaspăt din provincie. Bine 
înţeles ne-a, poftit pe Golescu, pe Iancovescu şi pe Iancu Zo- 
grafos, un alt camarad din Vâlcea, la o înghețată la cofetăria 
Rădulescu sub hotel High-Life, hotel Mano pe atunci. Bran: 
nemâncat de 9 zile și grozav ași fi luat, în schimb, o cafea cu 
lapte. Insă, de şi prieten intim cu Vlădescu, mi-a fost rușine 
şi am mâncat înghețată pe stomacul gol. 

Când, după 15 zile am dat de bani — 58 de lei și 35, — a 
dat şi Doicescu de cele două treimi din leafa lui. Și atunci 
ne-am repezit la un birt mai... scump. 

Acest birt mai scump care nu era de nasul nostru, stu- 
denți săraci lipiţi, era, firma „La Ochiul lui Dumnezeu“ şi era 


www.dacoromanica.ro 


— 36i — 


așezat în fața Palatului regal lângă hotel Metropol. Era o 
cârciumă-birt-simigerie, cu un mic colţ de curte botezată „pră- 
dină“ unde întotdeauna puțea a latrină. Porţia de mâncare 
costa, 40 de bani dar serveau și jumătăţi de porţii cu 20 bani, 

După 15 zile de post ne-am luat inima în dinţi şi ne-am 
hotărît pe lux: haidi la Ochiul lui Dumnezeu! 

— O căpățână de miel la tavă! 

Era, eroic. Căpâţâna singură costa 60 de bani. O căpățână 
de miel în luna lui Iulie nu era banal de loc. 

Dar n'am înţeles nimic dintr'însa fiindcă, în urma curei 
de 15 zile, pierdusem cu desăvârșire, simțul gustului. D'abea 
după câteva zile l-am recăpătat. 

In sfârşit am găsit un alt birt. Pe strada Lipscani, lângă 
casa, unde este instalată Banca Agricolă era, o intrătură și peste 
drum tipografia P. Cucu. Acolo era instalat într'o odăiță bir- 
tul pentru studenți ţinut de către macedoneanul Costache Be- 
limace. 

Costache Belimace era un tip, înflăcărat patriot român, 
adversar al lui Apostol Mărgărit, om cu idei destul de înain- 
tate pentru cutura lui, însă om foarte energic și foarte inteli- 
gent, după cum era şi foarte afabil şi simpatic. 

Anii de care îmi aduc aminte cu cea mai mare plăcere din 
toată tinereţea mea, sunt acești ani în care, în birtul sărac, ca 
şi noi toți, ne întruneam spre a discuta despre toate, dar mai 
ales despre românii macedoneni. 

Aci venea Ghejan, un foarte inteligent student în drept 
mai târziu avocat, mort foarte tânăr de tuberculoză, Incă o 
pierdere dureroasă. Apoi toți studenţii macedoneni din gene- 
rația cea mare a macedonenilor aduși în şcolile din România. 
Era Andrei Bagav, un hercule, mort de tuberculoză și îngropat 
la Câmpulung, Costache Cairetti, cel mai vesel camarad ce am 
cunoscut, plin de viată, plin de inimă, plin de cinste, plin de 
focul nestins al patriotismului. Un entuziast fără seamăn. A 
murit şi el de tuberculoză. 

Toţi aceşti atleți, toţi acești premianţi întâi la gimnastică, 
rupţi dintre brazii Pindului n'au putut trăi în aerul mlăștinos 
al Bucureștilor. Unul după altul s'au culcat în mormâni, când 
erau încă tineri și plini de toate puterile vieţei. 

Mai veneau şi Gulioti, şi Smota, și Niculescu, toți studenți 
macedoneni, mai venea şi bătrânul octogenar, dar încă verde, 
bătrânul Zissu. Sărac lipit şi el, trăia la masa săracului dar 
inimosului Costache Belimace. 

Aci. în birtul obscur şi ascuns, era unul din colţurile cele 
mai vii àle Bucureștilor. Căci, pe lângă macedoneni, mai mân- 


www.dacoromanica.ro 


— 362 — 


cau şi alţi camarazi, studenţi şi ei: Nicolae Ratnu dela Foc- 
sani, Iancu Stătescu dela Romanați, şi, din când în când, dis- 
tinsa noastră artistă Marieta Ionașcu. O văd încă tânără, dom- 
nișoară, elevă a Conservatorului de declamație, venind mo- 
destă, la masa sărăciei vesele, cu ghiozdanul la subţioară, inso- 
țită de lcgodnicul ei, mai târziu soţul, studentul Papadopolos. 

Din birtul acesta a plecat întâia pornire socialistă! --- cu 
Paul Scorţeanu și cu Spiroiu. 


* 
* * 


Viaţa studențească este întotdeauna şi peste tot aceiaşi: 
sărăcie, nepăsare de viitor, veselie, glume. 

Pe la anii de care mă ocup acum, între 1879 şi 1884, viaţa 
studenţească era, din multe puncte de vedere, cu totul dco- 
sebită de cea de astăzi. 

Mai întâiu nu eixista curentul ideilor socialiste. Câţiva rari 
studenţi cari începeau să guste din cetitul filozofiei materia- 
liste, câţiva studenţi cari ceteau pe Lamenais, ori pe Michelet, 
Edgard Quinet, Rousseau sau Voltaire. Mai târziu Buchner, 
Auguste Comté şi Darvin. 

Tinerimea când se ocupa de altceva decâr de studiu și 
de petreceri, când făcea politică şi discuta idei, era împărţită 
în două tabere: unii susțineau pe liberali cari erau la putere 
şi reprezentu, încă, ideile democrate înainte, alții apărând 
pe conservatorii reprezentați prin Lascar Catargiu, Alexandru 
Lahovari sau Titu Maiorescu. 

In strada Brutari locuiau cu chirie patru studenți, toți din 
Râmnicu-Vâlcea şi anume: Ion Iancovescu, Grigore Golescu, 
Costică Vlădescu, fratele fostului jude-instructor și avocat Nicu 
Vlădescu şi Ion Zografos. 

Zografos era liberal după tată, Grigore Golescu şi Vlă- 
descu nu se prea prăpădeau cu firea după politică, iar Ion 
Tancovescu era un conservator fanatic care, pe vremea aceea 
începea să fie maiorescian. 

Eram bun prieten cu acest quator și, de multe ori, netre- 
ceam în strada Brutari, casă primitoare cu 2 odăi și piano. 

Imi amintesc cum Grigore Golescu era un mare amator de 
femei, trecea drept taurul quartetului şi avea o păsânească, 
pasiune pentru „ma belle Catrine“, o eteră tânără, frumoasă 
şi... generoasă. 

De multe ori petrecerile ţineau până la 2, 3 şi 4 după 
miezul nopței, cu băuturică și cu demne tovarășe studențești. 
Cânc erau parale mai multe, petrecerea era udată cu vin roșu, 


www.dacoromanica.ro 


— 363 — 


cumpărat cu 2 lei butelia dela Păun Popescu sau alți băcani 
cu bună reputaţie. 

Oamenii se culcau lăsând de multe vri o parte din vin, ne- 
băut. Dar a doua zi dimineața, vedeau cu surprindere, că vinul 
era evaporat până la ultima picătură. 

O anchetă minuțioasă a dovedit cum că cucoana gazdă 
era evaporizatoarea. 

In toate dimineţile, după ce se crăpa de ziuă cucoană 
gazdă intra binișor în odaia în care dormeau trei din cei patru 
locatari. Binișor, lua ghetele și hainele spre ale curăţi, apoi 
se apropia de masă și golea sticlele încă cu rămăşiţe de vin. 
Faptul era dovedit. 

Atunci o ideie diabolică trecu prin capul unuia; o farsă 
grotească fu pusă la cale pe socoteala intemperantei bâtrâne. 

Seara şi noaptea fusese petrecere mare, se mâncase cren- 
vurști, piftii și pastramă, se fumase și se băuse mult. 

Pe lu 6 ceasuri dimineaia, a doua zi, cocoana gazdă, intră, 
ca de obiceiu, cât se poate mai tiptil, călcână în vârful dege- 
telor. Un miros greu de usturoiu, de ceapă, de tutun, de vin 
şi de alte mirodenii umplea verul. Pe masă o sticlă, pe jumă- 
tate încă plină cu un generos vin negru provoca privirile. Era 
prea mut. 

Cocoana gazdă, ținând în mâna stângă trei perechi de 
ghete și pe acelaș braț un număr de pantaloni, de jiletzi și de 
sacouri se îndreaptă către masă. Cu dreapta prinde sticla, o 
duce la gură şi un prelung gâl-gâl-gâl se aude... 

Dar imediat o explozie!.. Sticla cade pe masă shetele și 
tainele se împrăștie pe covor, iar cucoana gazdă scuipă, varsă, 
icnește, tușeşte, lacrimile îi curg din ochi, balele ii curg din 
gură. Aiurită, sufocată iese pe ușă, urmată de râsul sgomotos 
care ţâșneşte de sub toate plapomele! 

Cetitosul a înțeles despre ce e vorba. Cetitorul giiceşte cu 
ce fel de lichid fusese adăpată sărmana bătrână lacomă. 

In urma războiului din 1877—78 studențimea trăia bine 
în societatea tuturor femeilor pe care invazia rusă le înţulise. 
Imi amintesc de o oarecare tinereţe castanie, care se întorsese 
în Capitală după o lungă peregrinație prin Rusia si prin Bul- 
garia şi care acum era plină de poli imperiali. Generaţia mea. 
studioasă — dacă nu este plină de ingratitudine —- ar trebui 
să-şi aducă aminte de această femeie sentimentală căreia îi 
plăcea cântecul privighetoarei. 

Era vara. In toate serile, răsturnată într'un Muscal. femeea 
se oprea înaintea cofetăriei Rădulescu din fața Grădinei Epis- 
copiei, și invita un tânăr cunoscut la Sosea. Acolo era o pri- 


www.dacoromanica.ro 


— 364 — 


vighetoare care, între orele 11 și 1, cânta invariabil în verzi- 
şul grădinei Cogălniceanu. 

De câte ori n'am ascultat și eu privivhetoarea!?,,, 

Dar să reviu la evenimentele dela 1884. 


AGITAŢIA URMEAZA 


— Studenţii universitari publică un memoriu împotriva 
d-rului Romniceanu. Broșura poartă titlul: „Memoriul štu- 
denţilor universitari, contra profesorului dr. Romniceanu, pre- 
zentat consiliului profesoral universitar“. 

Ca cuvânt înainte cetim: 

para întreagă a fost alarmată de o mișcare a studenţilor 
universitari și toţi se întreabă care e cauza, care e scopul ce 
urmărește această din urmă mișcare a tinerimci. 

„Multe ziare și cei chemaţi a lumina opinia publică n'au 
tăcut decât a denatura cu totul adevărul prin insinvări rău 
vaitoare. i 

„Publicarea acestui memoriu devine, dar, imperioasă. 

„In el va vedea ori cine că cauza mişcării noastre e nu- 
mai profesorul dr. Romniceanu, că scopul mișcării e depărta- 
vea sa din Universitate, că mișcarea, în fine, e legitimă, și tre- 
buia să, se facă“. 

Iar la sfârşit se afla semnăturile a 277 de studenţi din 
toate facultăţile, dar cei mai mulţi medicinisti. 

Public, aici imediat, numele tuturor acestora. Este de fă- 
cut o foarte interesantă constatare, anume ce s'a ales din toţi 
acești tineri cari formau atunci, fruntea universităţilor și par- 
tea ei cea mai militantă, Câte valori sau manifestat. câţi au 
ajuns în fruntea treburilor publice ori au devenit fruntaşi în 
cariera lor. 

Iată aceste nume : Adam Petre, Mărăscu Ştefan, Andreesci! 
Q. M., Atanasescu N. Aronovici D., Antonescu G., Axente Au- 
gust. Alexescu I., Bradu V., Bădulescu I., Băleanu N., Bălăescu 
TP., Bărdescu N., Basnea I., Bernstein Sol., Berberianu I., Basile- 
scu Elie, Blernoski I., Bolintineanu, Caloian T., Brauer Adolf, 
Butea A.. Butea G., Bucur Ion, Bârzănescu V. Buescu I, V., 
Braunstein S., Bistriteanu Ion Niţulescu, Călinescu Mihail, Cal- 
alb A.. Calalb V., Capeleanu N., Ciolac Mardari, Căpitanovici 
Toma, Costăchescu Cr., Cristescu Corneliu, Constantin Mihala- 
che. Constantinescu Nicolae, Constantinescu Petre, Constanti- 
nescu Iulian, Constantinescu Dumitru, Codrea Iulius, Cosma G., 
Cristescu N., Crinescu Teodor, Calotă Const., Demetriade George 
E., Dumitriu M.. Damian Cutcudache, Duma M. I., Deil C. B, 


www.dacoromanica.ro 


— 365 — 


Diamaniberger M., Drugescu Nicolae, Dumitrescu D-tru, 
Dumitrescu I, Dumitrescu T., Emilian G., Eremia I., Elian N., 
Enășescu C.. Foulquier F., Fluturescu I., Frunzescu Emil, Flo- 
rescu E. P., Gheorghe Constantin, Georgescu Ştefan, Golden- 
berg Ad., Gropper Herman, Gardarianu D., Goldenberg Iosef, 
Goldstein I., Georgescu S., Gheţu G., Gaster Anghel, Grunau 
Pavel A., Georgescu N., Grosovici Cal. M., Ghica Simionescu 
C., Hrisodorescu M., Hornstein B. Helfant Lazăr, Hâldan M, 
Halunga M., Ionescu Daniel, Inotescu P., Ioanid C., Istrătescu 
C., Iliescu Sava, Ianșa Gheorghe, Ianulescu M., Ionescu N., 
Ighel Ioan, Iliescu Pavel, Iliescu C., Iliescu A., Ionescu N., Io- 
nescu I, Iurist E., Iurașcu V., Ionescu G., Iinde V., Liade C., 
Macovei Dumitru, Manasian Nicolae, Marinescu I., Mihalcea 
Ion, Mihalcea P., Mărculescu, Mendonidi Ion, Margulius I., 
Marinescu N., Macedonescu Vasile, Mihăescu M., Mihăescu E., 
Mihăescu Al., Marcovici P., Marinescu I., Miloş, Mutescu M., 
Nanu I. Gh., Neuman Iulius, Ninoreanu Gr., Neuman H., Ni- 
colau Gr., Oardă C., Ornstein H., Obrejeanu Al., Ocășanu G. 
Petrol A., Popovici I., Palauz Andrei, Petrașcu V., Popp E, 
Popescu Grozeanu I., Popescu D., Popovici I. I., Pleşoianu C., 
Posulescu I., Paladi G. D., Patron G., Popescu Pompiliu, Pa- 
padopolu D., Popescu Petre, Possa Stefan, Pohl Fr., Păcuraru 
Corneliu, Popovici Ion. Petrescu Mihail, R. Rosen, Rosen Ra- 
fael Risdörfer I., Rădulescu, I., Rapaport S., Rădulescu M. 
Rigani N., Radian Ion St., Rădulescu C-tin, Rădulescu Marin, 
Stăiculescu George,  Ștefanovici A. E., Scherer Solomon, 
Schwartz V., Succiu M., Stein Leon, Segala R., Stoianovici I., 
Savini Nicolae, Şapcaliu I., Schlandt, Spartali I., Serman 
Adolf, Sabner Tudcri Al., Stoenescu G., Silva Pandele, Scu- 
vea G. Sănduleanu, Staicovici N., Soiu Ion, Stinghe N., To- 
mescu N. C., Tneic C. D., Tătaru A, Tonciu G., Țanu A., Ţine 
Dumitru, Tiron V., Teodoriu Luca, Tomasian O, Tănăsecu 
G., Tănăsescu C., Tănăsescu A., Vasilescu G. Virgiliu, Vrabie 
Weiss L., Viădescu N. I.. Vereanu Armin, Welles Bronislav, 
Vârlănescu Al., Vineș Victor, Zamfirescu M., Zürner I., Zen- 
tler M., Zaharia P., Zaremba M. Alexandrescu G. S., Anto- 
nescu V. Aurehu I., Alexiu N. Andronescu Gr, Botea Gr, 
Bogdan N., Bacalbaşa C., Buhl Alfons, Bratu C., Botez I. 
Cârlova V., Canari Teodor, Caraş S., Coltescu T. D., Cocriş 
Petre, Censtantinescu G., Constantinescu Șt., Chernbach G. I., 
Drăgulinescu T., Dumitrescu I., Iliescu I., Izvoranu I., Iliescu 
C., Ionescu G., Florian Gheorghe Aron, Fratoştiteanu G. N. 
Georgescu D., Gancean G. T., Ghirgiu Alexandru, Klein D. 
C., Maimarolu N., Nanu Și. F., Popescu P, Popescu G., Po- 
pescu D., Parisian Al., Polțer A., Poenaru D. B., Popovici C., 


www.dacoromanica.ro 


— 366 — 


Popovici I., Petreanu Sache, Protopopescu Christian, Petrescu 
C., Tâlpianu I., Valerian C. D., Vincler Eug, Votoceanu C., 
Rădulescu Const. I., Solacol N., Stroescu P., Slăviţescu P., Pro- 
topopescu I., Pop I., Sclia C., Talianu Z. Tomescu E., Vlădescu 
M., Vasiliu G. D., Vicol G. D., Săulescu G. N., Stoenescu A, 
Vasiliu C., Vasiliu Dem. I., Vasiliu G. I. 
x 
* x 

— Agitațiunea provocată de evenimentele din urmă şi 
mai ales, revizuirea Constituției împotriva propunerilor de- 
mocratice ale lui C. A. Rosetti nu este încă potolită. Acum o- 
pozițiunea va dobândi mereu forțe noui. C. A. Rosetti și Du- 
mitru Brătianu vor trece hotărît în cea mai ireductibilă opo- 
ziție, Ion Brătianu a pierdut pe toți vechii lui tovarăși de luptă 
și nu se mai reazămă decât pe elementele mai tinere și pe tå- 
năra dreaptă reprezentată prin junimiști, 

In seara de 7 Iunie ziarul LIndependance Roumaine oferă 
un banchet la hotelul Brofiît (actualmente hotel Continental 
casă clădită din nou), acest banchet e intitulat: Banchetul li- 
bevtăței presei. 

Fra, firește, o mașină de opoziţie, 

Banchetul era dat, pe de o parte pentru a onora lupta 
lui C. A. Rosetti dată în Cameră pentru deplina libertate a 
presei, pe de altă parte spre a sărbători o izbândă a ziarului 
francez care câștigase la Curtea de Casaţie un proces în po- 
triva Creditului funciar rural. 

Au asistat la banchet C. A. Rosetti, Gheorghe Vernescu, A- 
lexandru Lahovary, Gheorghe Meitani., Gheorghe Cantili, Ni- 
colae Ionescu, D. A. Laurian, Constantin Boerescu. Ion Laho- 
vary, Bordeanu, Al. Ciurcu, Frederic Damă, ete., etc, 

La stârşitul banchetului au intrat în sală un mare număr 
dle studenţi dintre care unul a rostit o cuvântare peniru presă, 
căruia i-a răspuns directorul României Libere. D A. Laurian, 
care a băut pentru studenți. 

x 
x * 

— Agitațiunea în țară creşte și pentru un alt motiv, Ca- 
merele de revizuire votează instituirea unui Domeniu al Co- 
roanei care constitue un apanagiu regelui. 

Opoziția spune și propagă în țară cum că Ion Brătianu 
a cumpărat pe regele Carol cu acest Domeniu spre a-i aproba 
revizuirea şi a-l susține la cârmă. In tară opinia publică este 
în contra dotaţiunei și astfel nemulțumirile se înmultesc vă- 
zând cu ochii. 


www.dacoromanica.ro 


— 367 — 


In ziua de 11 Iunie, advocaţii şi oamenii politici cari au 
luat apărarea studenţilor pentru că au huiduit pe Ion Bră- 
tianu pe Piaţa Teatrului, vin să le anunțe eliberarea pe cau- 
ţiune. Acești studenţi sunt: Vasile Cârlova, I. Iancovescu, G. 
Florian, Chireulescu, C. Ioanide, C. Rădulescu și autorul aces- 
tor rânduri. Mai era şi d-l Costa-P'oru, redactor la Romania. 

Advocaţii erau: Gheorghe Vernescu, N. Blaremberg, A- 
tanasiadi și alții. 

De altfel acest proces nici nu s'a mai judecat, acţiunea 
închizân du-se. 

x 
* %* 

—- Dar agitaţiunea în Bucureşti crește. Guvernul are in- 
dicii ca se presavezve ceva. Regimentul de roșiori cu garni- 
zoana în București este trimis repede în Dobrogea de oare ce 
ofițerii, fiind din familii boerești, guvernul nu e sigur de el. 

Liberalii sunt alarmaţi şi văd cum. partidul se sfarmă. 
O întrunire publică e convocată la sala vechiului Ateneu, pe 
locul căruia s'a ridicat Teatrul Lyric. Intregul stat major bră- 
tienist e acolo. 

După ce vorbește N. Fleva. primarul Capitalei, se alege un 
comitet de salut public, zis comitet de rezistenţă împotriva 
acțiunei anarhice a opozițiunei. 

De odată apare la tribună un tânăr advocat Grigore Cri- 
senghi, nepot ai lui Take Giani, care face declaraţia că dacă 
țara e agitată iar partidul liberal divizat, cauzele sunt numai 
două : revizuirea Constituţiei cu restrângerea libertăţei pre- 
sei și dotaţiunea Coroanei. 

Un zgomot mare izbucnește. 

Eugeniu Carada se repede la tribună, și pe deasupra ora- 
torului, vorbește publicului. Zgomotul este de neinchipuit. 
In sală începe îmbrâncelile — fiindcă mulţi conservatori erau 
acolo, apoi se aud zgomote de uși trântite, de geamuri sparte 
etc. Şi întrunirea se risipește în mijlocul celei mai mari de- 
zordini. 


* 
* X 


— Legea electorală din nou votată împărțea acurn corpul 
electoral în 3 colegii în loc de 4, ca până aci. In vederea 
alegerilor noui ce trebuiau să se facă după legea nouă, C. A. 
Rosetti convoacă pe reprezentanții ziarelor la clubul ziarului 
Natiunea al lui Dimitrie Brătianu. Erau de față 14 ziarişti 
reprezentând 14 ziare. Sub preşedinţia lui C. A. Rosetti, a- 
ceştia semnează o rezoluție prin care se obligă ca ziarele lor 
să explice legea electorală nouă, să vie în ajutorul alegătorilor 


www.dacoromanica.ro 


— 368 — 


și să semnaleze toate abuzurile administraţiei şi abaterile 
de la lege. 

Moţiunea era semnată de: C. A. Rosetti (Românul); N. 
Bordeanu (Națiunea); D. D. Racoviţă (România Liberă); Fre- 
deric Dame (L'Indépendance Roumaine), D. C. Butceulescu. 
(Cooperatorul'; C. Şerbescu (Vocea Covurluiului); I. Niţescu 
(Carpatii); Chr. Negoescu (Alarma); Em. Arghiropolu (Româ- 
nul); R. C. Pătărlágeanu, (Democratul); I. C. Valentineanu 
(Reforma), V. Negruţi (Perdaful). 

Din aceşti 14 nici unul nu mai trăeşte astăzi, la 1927. 


* 
* kod 


— Un număr de studenți naționaliști ne întrunim și ho- 
tărîm sărbătorirea de 100 de ani a revoluțiunei lui Horia de 
la 21 Octombrie 1784. 

Un comitet — compus din: Gheorghe Secășanu, delegat al 
Societăței Carpaţii; C. C. Dobrescu, Droe Băânciulescu, A. P 
Crainic, delegaţi ai aceleași Societâţi, C. Bărcănescu, delegat 
el Unirii Corale, C. Ionescu, delegat al Societăţei comerciale 
„Viitorul”, P. I. Inotescu, delegat al Societăţei studenţilor în 
medicină, Al. Lenș Filipescu, delegat al Societăţii „Viitorul 
Român”, 1. N. Iancovescu, delegat al Societătei universitare 
„Unirea, Em, A. Frunzescu delegatul studenţilor în medi- 
cină, Constantin PBacalbașa. delegatul studenţilor în drept, Al. 
Shabner Tuduri, delegat al studenților facultăţii de ştiinţe, 
Al. V. Georoceanu, delegat al facultăţii de litere—este tormat. 
El redactează un apel „La Români“, cerându-le să se aso- 
cieze la sărbătorirea zilei de 21 Octombrie (2 Noembrie). Săr- 
bătorirea, se va face prin publicarea unui album intitulat: 
„Centenarul Revoluţiei lui Horia de la 1874”. Albumul a co- 
prins: 1) Reproducţia portretelor lui Horia, Cloşca şi Crișan, 
2) organizarea unui banchet la 21 Octomhie: 3) crearea unui 
fond numit „Fondul lui Horia” destinat a ajuta pe Românii 
subjugați căzuţi victimă îndeplinirei datoriei lor de Români”. 

Dintre toţi membrii acestui comitet nu ştiu dacă astăzi 
mai trăeşte vreunul afară de Frui:zescu. 

Văzând că au pierdut ziarul Românul, care a trecut în o-' 
poziţie, guvernamentalii fac să apară un nou ziar cotidian 
Voința Naţională. 

* 
kd kod 

— La 25 August a murit generalul Carol Davila, medicul 
cu atâtea merite, omul care a inaugurat serviciul medical 


militar în România, acela care a înfiinţat cea dintâiu școală 
de medicină și sub-chirurgi de unde au ieşit atâţi medici buni, 


www.dacoromanica.ro 


w ĝo - 


Huimiţi totuși cam în zeflemea „de la şcoala lui Davila”. Doĉ- 
torul Davila era una din figurile cele mai populare ale Bucu- 
reştior. 

O boală de inimă care nu iartă la răpus încă tânăr, fiind 
că a murit la vârsta de 56 ani Azilul Elena Doamna îi dato- 
reşte lui existența. 

Doctorul Davila împlinise 30 de ani de când se afla în 
Romania. 


NOUL REGIM LIBERAL 


Ion Brătianu trece prin ceasuri de grije. 

Aproape toți bătrânii liberali, toți bătrânii lui tovarăşi 
de luptă dela 1840, îl părăsise. L’a pērăsit fratele său Dumi- 
tru, l’a părăsit nedespărțitul tovarăş C. A. Rosetti și odată cu 
ei, aproape întreaga veche gardă a liberalizmului cu Grigore 
Serurie, Pană Buescu, Veniamin Hernia, generalul Adrian, 
C. T. Grigorescu din Ploești, Radu Pătărlăgeanu etc., etc. In 
fața acestei infrângeri şi spre a nu pierde puterea, neputân- 
du-se rezema nici pe bătrânii liherali moldoveni ca Mihail 
Cogălniceanu, Nicolae Ionescu și alții, cani și aceștia sunt în 
opoziţie, Ion Brătianu cârmește spre dreapta şi se apropie de 
junimiști. 

Regele Carol dorea și el această, apropiere, dorea chiar un 
minister Ion Brătianu-Carp-Maiorescu, fiindcă acești doi co- 
rifei junimiști erau partizani hotăriţi aj intrărei Românei in 
tripla alianță germană-austriacă-italiană. 

In memoriile sale apărute mai târziu regele Carol spune 
că, fiind solicitat să alăture România alianței austro-germane, 
el a răspuns că fiind dat faptul că mulţi Români sunt subjugaţi 
de Ungaria și Austria, România nu sar putea alia cu această 
putere. Cu totul alta ar fi situația dacă o altă putere, de rasă 
latină —. de exemplu Italia — ar intra în alianță. Dar la 1884 
Italia intrase în această alianţă, prin urmare situația Româ- 
niei, din acest punct de vedere se ușurase. 

Alegerile generale pentru Cameră și Senat bat ia uşă. 
Opoziția liberal-conservatoare care, sub imboldul prinţului 
Bibescu, devenise foarte activă, face o întrunire publică, 
la sala Orfeu în strada Câmpineanu, insă, de astădată bătău- 
sii organizaţi de poliție, îşi fac apariţia. Și, când ies de la în- 
trunire, şefii liberali-conservatori, banda se aruncă asupra lor. 
A fost un mare scandal de stradă, urmat după aceea de o 
desăvârşită inacţiune. 

Boerii conservatori erau luptâtori de sezon. Luptau pri- 
măvara şi iarna, însă când venea vara plecau la Paris, în El- 


24 


www.dacoromanica.ro 


— 310 — 


veţia, în Italia sau pe la moşii; nu erau mulţi cari şi-ar fi 
jertfit petrecerile din staţiile balneare sau din capitala Fran- 
ţei pentru ca să asude la munca politică în București. De a- 
ceea, cum au dat căldurile, mai toţi corifeii s'au risipit iar agi- 
tația politică a încetat. 

La alegerile generale pentru parlament opoziţia, liberal- 
conservatoare : Vernescu-Catargiu sa abținut, iar în luptă au 
rămas numai Dumitru Brătianu şi cu ai săi. C. A. Rosetti, 
printr'o scrisoare publicată în „Românul”, declară că el nu mai 
există politicește de când partidul liberal a părăsit vechile 
lui principii democratice, și se retrage din luptă. 

Ion Brătianu dă lupta luând în braţe un mare număr d: 
tineri şi de junimiști. 

La București alegerile sunt caracteristice. La colegiul I 
de Senat sunt aleși pe lista guvernului, prințul Dinutrie Ghica 
și poetul Vasile Alecsandri. Deci doi oști și chiar actuali cen- 
servatori, în contra lui Dumitru Brătianu și Mihail Cogălni- 
ceanu, doi dintre cei mai mari cvrifei ai liberalizmului. 

La colegul al 2-lea este ales junimistul D. A. Laurian, di- 
rectorul României Libere. La colegiul al 3-lea țărănesc e ales 
Take Ionescu, 

Ion Brătianu și-a atras pe toți tinerii de valoare sosiți de 
curând de la Paris, astfel sunt aleși pe listele guvernului C. C. 
Arion la București, Alexandru Marghiloman la Buzău, C. Di- 
sescu la R.-Vălcea, Iacob Negruţi, Vasile Pogor, Leon Negruţi 
la Iași, Alexandru Djuvara la Brăila. 

Guvernul dispune de o majoritate zdrobitoare în amândouă 
Camerele, la Senat aproape nu a intrat vreun opozant, la Ca- 
meră, d'abia au putut pătrunde Mihail Cogălniceahu, Nicolae 
Ionescu şi pentru intâia oară, tânărul G. Paladi, ales în opo- 
ziţie la Bârlad. 

S'a putut strecura şi marele istoric şi filolog B. P. Hașdeu, 
însă, în urma contestaţiei ridicată de către Eugenin Stătescu 
în Senat și a lui Mihail Cogălniceanu în Cameră, alegerea lui 
Hașdeu este invalidată, cu 53 voturi contra 42 sub cuvânt, că 
Hasdeu, fiind director al arhivelor statului, nu putea fi ales 
legal. 

In cercurile politice se vorbește cu stăruintă, despre rema- 
nierea, ministerială cu intrarea în guvern a junimiştilor, day 
tratativele lui Ion Brătianu nu reușesc. Liberalii nu pot primi 
programul lui Petre Carp. 


+ 
* * 


Am dat numele celor 277 studenți cari au semr, | memo- 
riul în contra profesorului dr. Gr. Romniceanu Și © atrebare 


www.dacoromanica.ro 


TABLA DE MATERII 


OLĂMURIRE ....... n aaa ca at amuza ude d ui ră 
IN BUCUREŞTI ..... ...-, eu A Stă ata 


BUCUREŞTIUL IN 1871. — Politica. — Revoluţia din Ploești. — 
Scrisoarea către Ambron. — Curentul francofil. — Politi- 
cianizmul. — Petiţia de la Iași. — Literatura. — Chestiunea 
evree. — Finanţele. — Teatrul. — Târgul Moșilor. — Tra- 
gerea la semn. — Orașul. — Tipuri bucureștene. — Viaţa, 
bucureşteană. — Moravuri și farse. = Ziariştii si scriitorii. — 
Oamenii zilei. — Doctorul Drasch. — Intâiul congres al 
Prese coso e e i e e ae e a e i a de a 


ANUL 1872. — Liberalizmul epocei. — Moartea lui I. Heliade 
Rădulescu și Dimitrie Bolintineanu. — Diverse. ...... 


ANUL 1873. — Apele de la Văcăreşti. — Circul Suhr. — Moartea 
Prințului Alexandru Ion Cuza. — Diverse. — Statuia lui 
Mihai Viteazul. — Teatrul. ........ pir ai a alta 


ANUL 1874. — Diverse. — Statuia lui Mihai Viteazul, cauză de 
turburări studenţeşti. — Oameni noi. — „Revista“ la Teatrul 
Național a r ie aie e ee a te e ia cat 0 d a e a ca 


ANUL 1875. — Vestitele alegeri din 1875. — Coaliția de la 
Mazar-Pașa. — Acţiunea şi agitația opoziţiei. — Conven- 
țiunea comercială cu Austro-Ungaria. .. .. saoao’ 


ANUL 1876 — Importante ştiri politice. Diverse. Căderea 


cabinetului Lascar Catargiu. — Cum miam luat bacalau- 
reatul. — Politice. — Noul regim liberal. — In preajma 
anului 1877. ...... Sf ka ie da 38 ai că AL Dle me a 0 ALA 
ANUL 1877. — Evreii din România. — Agitaţia politică. — 
Diverse. - Intrarea rușilor în țară. — Proclamarea inde- 
pendei. — România în războiu. — Bucureștii pe vremea 


Ruşilor. - Căderea Plevnei. — Două crime celebre. ... 


www.dacoromanica.ro 


14 


111 


116 


131 


143 


1'74 


203 


PAG. 


ANUL 1878. — Felonia rusească. Diverse. — Pacea de la San 
Stefano. — Cântecul Gintei latine. — Congresul din Berlin. — 
Intrarea triumfală a armatei române în Bucureşti. Din 
timpul ruşilor ........ dpi de adr sata a aa metale (ED ul a miza, i 


ANUL 1879. — Diverse. Acordarea drepturilor politice la 
evrei. Răscumpărarea căilor ferate. .......... 


ANUL 1880. Bucureștiul după război. — Rectificarea Dâm- 
boviţei. — Legea Grădişteanu. Atentatul lui Petraru. — 
DIVerse::s aora T o e e cat ee 0 ee e d Sat ae e io 200 at LIN a ca du dă 


ANUL 1881. — Politice. — Viaţa, bucureșteană. — Proclamarea 
Regatului şi serbările încoronărei. — Chestiunea Dunărei. 

C. A. Rosetti ministru de interne. — Scandalul Calima- 

ki Catargi. Un duel suiseneris .. cc... . 


ANUL 1882. — Un bal al Presei. — Serbările Prințului George 
Bibescu. — Chestiunea Barrere. — Petreceri ale vechiului 
Bucure ti. — Incidentul Nicolae Blaremberg-George San- 
Mar.n. — Diverse... .... tn sofia aaa 9 lie bine A tori 

ANUL 1883. — Viața bucureşteană. Contrabandele bucures- 
tene. — Petreceri aristocratice. — Camerele de revizuire. — 
.O manifestaţie iredentistă. . . .. . cc... . 


ANUL 1834. — Diverse. — Mişcarea studenţilor. Farse stu- 
dențeşti. — Viaţa studenţească. Agitaţia urmează. 
Noul regim liberal. . . . cc. cc... 


www.dacoromanica.ro 


243 


266 


215 


284 


309 


323 


338