Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0027

ci, i e Sare 


PE ve Tome au 3 
9, '%, e 4] 





e s 


mini tir: 





„N. N. PONIIZA:; FATA SAR OSTELUI BELLA (Salouul Otielal) 


An, XLIII, Na. 27 
Ş ilie ap: : 





Ze dia 


418 


Si 20 Fauă 














di 


In piept nu poartă muntele nimic 
Nici patimă de jos, nici bucurie 

De sus; nesinchisit, ca un işlie 

Pe îvunte-și pune dimineața soarele, 
lur seara cind încep isvoarele 

Să plingă ape care au să vie, 

Pe umeri-i, uşor, ca pe pie 
Şi.aruncă aerul care se'mbracă 

In stele cainir'a za de promoroacă. 


In piept nu poarlă “ntr'adevăr nimic. 


Şi-i erese stejari coseinguri pentru'n dric 


:"In care ne-om plimba, îi urcă ciute 
- Pe braţ, cum şi-ar sui în virf o lespede 


Iar codrii cîntă din străvechi lănte 
Spre creşietu-i, din care repede 
Arcuşuri fulgeră mai pină jos 

A moarie pentru tot ce-i de prisos. 


Da, pentru tot ce mişună și-i căznet 


" Şi-i face pielea de nesuferit... 


n atei” 


„ Se scarpină voinicul cu'n chibrit 


Urcuş 





UNIVERSUL LITERAK 


prietenului 'PUDOR VIANU 


După ureche cind aruncă-un trăznet ; 
Un mineral dacă-l mănîncă-l svirtă 
pe lumea rca în formă de sopirlă, 

Iar apele că pling un scaloian 

In trupu-i îără umbră de alean 

Le dă alară'n fluvii de pgargară! 

Şi astfel. argintat, purilicat 

Păşeşte muntele din scară seară 
Cu un răsutlu tot mai rar şi înghețat 
Ducînd cu el, ca pe un spalier, 

Tot ce murind sc-apropie de cer. 


Tovarăşe. e holia-acum o punte! 
Frumoasă ești ; şi virfu-i s'a “nbrăcat 
[n stele ca în zale un bărbai. 

Nu te sărut, E bolta-acum o punte 

Și uită-te : sintem pe piept de munte. 


DRAGOŞ PROTOPOPESCU 


Cântări armonioase 
G,. DANNUNZIO 


Cântările mele's odrasle 
de-ale pădurilor, 

altele de-ale undelor, 
altele de-ale nisipului, 
altele de-ale soarelui, 


aliele de-ale vintului 


Cuvintele mele 

sînt atâncite 

ca rădăcinile 

din pământ, 

altele senine 

ra firmamentul 
fierbinţi ca vinele 
adolescenților, 

fără gust ca spinul 
încureate ca fumurile 
cele*ncâlcite. 

netede ca eristului 
din munte, 
tremurătoare ca frunza 
de plop, 

dilatate ca nările 


cailor 


în galop, 
suave ca pariuimuri 
risipite, 


feciorelnice cum e floarea 
abia'mbobocită, 


nociurne ca roua 

din cer. 

îunebre ca asfodelele 
Imi Pluton, 
mlădiouse ca sălciile 


lacului, 
delicate ca pânzele 


ce fese'ntre două tulpin 


Pa 
A] 


” păianjenul, . . 


Argeste, 


trad, de ALEX. MARCU 
* Din „Landi“ Alcione (III). i. , 





UNIVERSUL LiTERAk 


S.D. 


IV 


E.P.U.N.I.A. 


de ION CĂLUGĂRU 


MUSAFIRII IDEEI . 


Peste pleoapele leneviie, somnul pre- 
lungeşie exisțența «eu încă una, Se des- 
chide sucursala unei prixelişii supra-ci- 
tadine. Priu pâbnii se multiglică, sonori- 
zând neclintirea,  nechezatul  mâniilor, 
pâlpâiri de sunet, arome sangvine râşnite 
în pulbere. Preeria răsună de fugă, co- 
leciează tropotul copitelor. chiote viteze, 
şuerele ascunse în fânețe. Ca vrejul gal- 
ben, şoseaua se tărâie pe dealul de var, 
lără urmă de pom-şi vegcial., Urcă pro- 
cât urei, cu tine şi împotrivă-ţi, gremer- 
gându-te şi a«vârlindu-se patetică, la pi- 
ctoare. În svârcolirea cărnurilor de ie- 
nebre te uiţi. Umbli fără frâu, gonind; 
te mişcă ceva expess ce te transmite pe 
plange, Suferinzii pământului şi apei ur- 
măresc cotirile şoşelei, suspinând psalmi. 
Plânsul lor e de lilieci ce-şi scuiură, pu- 
ful, de sălciii ce-şi telegrafiază mâţişorii 
pe unda vânturilor. le unde cântarea de 
spaimă, în danțul de ceţuri ? Cine se hli- 
zeşte când geme toată suflarea după nn 
pise de diamant, după o linişte de parc ? 
Spirite reptile se îndeasă la disymta tă- 
ecvii, gurile întinse după răcoarea ne- 
sorbită, nrechile ciulite după vânat de 
sgomote din  şoapta scoiriloc, oscură, 
Stimdarde de spaimă și doliu orbesc vă- 


zul şi fălfâie glasul lui Saian, solzit de 


mătreaţă : 

—— Să curgă ochii ca pâraiele; să 
flucre găunos glesnelu, oase golile 
de măduvă. să tremure sub pielea 
tăbăcită ; g 

să se'ngâmțe sluții pânta nu zări pâi- 
nea 'pe masă, pâna nu auzi cuvâni 
plăcut. 

La sfatul lor de boeriţe şi curteni, să 
se audă numai cuvinte de ocară, 
să se răspândească miros de osânză 
fiartă, să năvălească băulind prea- 


curvitele, pezevenghii şi flămânzii; | 


să sc rătăcească gândul până a- 
junge la limbă ; limba să bâlbâie 
când creerul sângeră. 

Buchetul de flori, oferit iubitei, în 
imăna ei să se jelacă în sânge ne. 
gru (să se sfrențească sângele tâ- 

năr!); munei să-i spună  târfă 

când vrea «o mângâie... 


— FE; drepi, aşa să fie! îşi zise Yehwdy 
care din când în când lua cunoştinţă de 
sine ca de ut cunoscut cu care te întâl- 
neşti la toate răsvântiile. Fără îndoială ; 
planeta trebuie incendiată: omenirea 
friptă pe rug. nici pruncii cruțaţi! Dar... 
(se mui gândi în Yehudy) fieşiecare poate 
[i bun, drept. Măcarcu sineşșitără să fie 
siliti. Un al doilea poate fi altfel, Ceiace 
nu ce ncațărut obligatoriu. Dacă suprimi 
pie cel de al doilea ai suprimat suspiciu- 
nea, că celălalt ar putea căşuna rău şi ai 
întronat încrederea definitivă., 





Prin aţipirea uutdelemnie se străverde 
cetatea ce împaejmuic senatoriul. Cupo- 
le şi terase irizate. Slove cât pomii, vi- 
nete si roşii, ulbe şi v:otule semnalează 
sanatoriul de yiurificare. YVrerea automată 
a lui Yehudy atrage şi cheamă de depar- 
te seminţiile Ja isvorul tămăduirii. Ar- 
mii pacinice de vieţuitoare anonime so- 
sesq ca. lăcustele. Betegi şi scalâmbi, orbi 


şi ciungi; triburi de cârni cu iepele şi 
cămilele, triburi de canibali cu trofeele 
sacre, Sosesc din toale ungherele, să-și 
depună suferinţa şi otrava în căldări de 
aramă şi ceaune de tuci. Priuire lulgere 
şi bubuituri se îmnbulzese picioarele, go- 
pese umerii, babele şi plopii paralitici, 
bărboşii şi spânii, liliputanii şi  uriașii, 
venii şi hipopotamii, tigrii şi căprioarele. 
Vestibulul şi coridoarele purgatoriului se 
umplu de jivine. Pâlcuri de bolnavi. gău- 
gpavi şi nevropaţi. Printre dânşii docto- 
rițe cu ochii fosforescenți Triste şi pa- 
lide. Profesori ursuzi, îintirmiere ce ser- 
vese balsamuri şi purgatire. In saloane. 
suspinele se depm brumă pe geamuri. 
Tânjese milioanele . după lumina  stră- 
punsă de brazi, încolăcită peste păduri 
ca şei. Păpuşile voluntare sunt cură- 
ţite de sgură, gotile de ambiţii, 

Fiecare se poate schimba cu ceiălalt 
fără să simtă câştig sau pagubă, fără să 
simlă sa fost schimbat. Ixtazu-şi întin- 
de gheţuşul peste cei ce suu sbătui in 
mârşăvie, Tlăcările curăţă. De pretuiin- 
deni flăcări — flăcări intinse poteci, flă- 
cări ondulându-şi fluviile peste ohrazul 
scoarței sbârzite... 





Brusc şoseaua traversează  orizontţul. 
Trăieşti de mult, în netimp: în viitorul 
bănnit, în trecut şters cu buretele. Aşa 
sa râvnit Yehudy, Aci au încremenit vi- 
sele în absolut. Misterul de ari te o- 


preşte : îl ştii întreg, pedearostul şi aş-- 


tepți totuşi să te surprindă. Sus, unde o- 


419 


chiul îşi plimbă raza pe buza muchei. sa 
tolănit platoul cu o cetate de hangare şi 
etaje, concepute după simplicitatea cuti- 
ci de chibrituri şi rotunjimea oului. Spiţe 
luminate, străzile, pornesc din inima pie- 
jei, duc semne bune la bariere. Cetatea 
e un cerc întins peste lume, Artere de as- 
falt curg lin. cu suprapopulajie de femei 
vobuste, adolescenţi şi bărbaţi. Niweni 
urât: nimeni încruntat, nimeni jalnic. 

Toţi flueră, se plimbă. Nu te opreşte, 
nu te obligă. Te îmbie numai să te men- 
ţii la un nivel — consumi pe lăcute şi 
rămâi întreg ca şi cum nai îi... Cetatea 
creşte : se suprapun altele, alice cetăţi. 
Peste creştet au crescut cetăţile ; din toi- 
deauna le-a puriat ca pe o coroană de 
cerb şi nu le-a ştiut. Gazoane gceomeiri- 
ce inverzesc terasele. Fără, semn, se des- 
fac rampele de circulație, sus, peste tur» 
le fără semne de credinţă. 


Pâşii, fâşii de terenuri aşternuie cu 
pietriş de aluminiu sc populează cu me- 
etinguri. Se cuvântă potolii. Se ințeleg 
întâmplările şi cuvintele de la sinc, fără 
sforțare. Plăcerea subtilă se înfilirează 
în spirite, feţele se învioreuză cu sura- 
suri de Îructe: care rodie, care coucăză, 
prună, ananas sau sirugure. 

Yehudy se împarte intre musafirii i- 
deci lui. Vesel, ferice, fără preocupare. 
Trece printre dânşii, îi cunoaşie, ştie că 
“| iubese, stăpâni pe inocenţa lor. Cărări 
transportă umbra în brădete, unde fu- 
megă rășina şi cădelnițează arţarii cu 
frunza, mânuşi de copil. Palmieri des- 
fouie  cevanialii, descoperă razele, ex- 
cursionişiilor prin deşeri. Musufirii se 
bucură de ubicitaie şi de imaginaţie ce 
completează lumea cu alte lumii: fie- 
care işi imaginează o cctaie. un sanato- 
riu, o planetă. Toate lumile converg şi 
se centralizează in Yehundy... 





)  JALEA: ARCAȘ IN REPAUS. 


cati alineatul 


„450 


Işi aminti că, Ja, început, aceștia se nii- 
miau cu iniţiale şi cifre, într'o limbă şu- 
erat prescurtată. 

Se produseră confuzii regretabile. De 
pildă : o femelă din avion, strigă unuia 
dela et. 1080:—?7 Tr. de A (credeai că-i 
nobil) să vii la cadranul polului! Şi în 
locul efebului care iubea platonia veni 
un samoed de tundră, poreclit la fel. A- 
tunci nu sau mai numit de fel. Nimeni 
nu cra uitat, nimeni confundat. În, vremi 
uitate, să presupunem la 195, omul tre- 
buia să poarte favoriţi sau barbă ; ca să 
so deosebească impăratul de zid, capru 
de sir Baldwin. Nici mare, nici mic. La 
fel. Curgere de turme blânde în inepui- 
zabila înţelepciune. Maşini fără sbârnâit 
leagă pol de pol. Necontenit, îndârjit, tă- 
cut, ca în luncile dela 1830. Aerul puriii- 
cat de ventilatoare şi pompe invizibile 
se învedera perete străveziu. Parfume 
reci răcoriau pietrele, zidurile, parcurile. 
Bazine nenumărate spălau plăpânii văz- 
duhului de ceţuri, 

Paratrăsnete strângeau sus, sus, mâna 
nourilor de catifea, antenele, dela esca- 
drilele văzduhului şi a oceanelor. 

Lumea deveni netedă, clară. Nici tu- 
mori, nici jale. Nimic de prisos, nimic 
inutilizat şi ieşit din cinul ideal. Om şi 
panteră, cârtiță şi negresă convorbiau, 
făceau spori, atingeau, cu desinteresare 
şi cavalerism, recorduri. Ca păpușşile şi 
strigoii. O nație uriaşă unică şi nedes- 
binaiă, stăvilită de digurile uniri legis- 
lator înţelept. Slobod până la  desmăţ, 
nimeni nu muria, nu concepea durere, 
perfidie, cursă vicleană. Organisme in- 
apte pcutru răutate. Totul se păstra ml- 
croscopic, se inregistra în arhivă vie, Se 
păstrau în grăunțe mici cu creştere tir- 
tuală, flora şi fauna. Oricine purta, ca 
o legitimaţie, evoluţia scrijilită pe piele, 
redusă la o expresie tipică, măruntă. Nu 
exista prostituție, liber schimb, exploa- 
tare. Desrobit om de ou, frică de frică. 
Muzică transerisă pe guma de sus, lără 
stridenţe. Politică nu, se făcea nici în a- 
legeri municipale, deşi realitatea se ad- 
ministru totuşi. Te simţiai în pretutindeni 
şi nicăiri, ferice, crescut cu rădăcini, 
sburând ca pescăruşii, fără vrere, după 
vrere, sprinten şi tehui. 

Yehudy dori să opriască pe cineva. O 
fetiţă. 

— Ai 6ă mori! îi zise glumind. Fetiţa 
nu înțelese şi râse. Intâiaş dată îi se o- 
feria un cuvânt fără înțeles. Copii cu 
mustăţi, atraşi de cuvântul necunoscut 
se strânseră vociferând—Să ne explici ! 
Să ne explici! Yehudy îi ameninţă, — 
Veţi muri cu toţii! 

Se iscă panică. Toată cetatea ştia că 
cineva mare, mare, de piatră a spus ceva 
de ruşine, Pesemne o înjurătură rămasă 
din vremea războaielor. Un roi de musa- 
firi se strânse în jurul lui Yehudy. — Să 
explici | Să explici... 


Dar, fiind pliciisit şi neavând chef de 
discuţii Yehudy sirânse cetatea cu lo- 
cuitori şi parcuri întrun buzunar de 
vestă. Simţia, de inimă aproape, ritmul 
ei ca un ceasornic. 


1926. ION CALUGARU 


UNIVERSUL LITERAR 


De vorbă cu d. 1. Jalea 


RODIN LA LUCRU. — DUELUL BARY-RODIN. — APARIŢIA LUI BOURDEL- 
LE. — SCULPTURA ŞI CONSTRUCŢIE.— VALOAREA MATERIALULUI IN 


SCULPTURA. -— MONUMENTALA, 


Nam putul lufla până zilele trecute cine 
fusese uutorul acelui Pan, uriaş cât un g0- 
run ,câre acoperea peretele intreg din faţa 
ușei de deschidere la expoziția dela Ate- 
neu de-acum câțiva ani. Pan avea un cap 
mic de oae cu ochi sentimentali şi buzişoa- 
rele lui cântau, întovărăşindu-se  dintr'o 
harfă, desigur cele dintâi silabe omeneşti. 
Sculptorul realizase în piatră un emoțio- 
nant rezumat al unor intenții sublile şi cu- 
ceritoare ca bazmul adevărat. 

Am regăsit în atelierul sculplorului Ja- 
lea, capul de oac al lui Pan, aruncat prin. 
tre alte fragmente. Marea statue căzuse. 
Nu atrăsese ochiul nici unui bogălaş cu 
palat adânc, nu ispitise gustul niciunui 
moşier cu parc şi iaz. 

Am recunoscul însă — aşteplând să fie 
lucrată în piatră, — Elegia, arcul Larfei, 
pe care se încovoae ca un all arc, trupul 
fin al cântăreței, cu un cap atât de subtili- 
zat şi liedul ci, că întregul grup pare o sin- 
gură curbă de sentiment. 

Sculptorul Jalea, asemenea poeților puri 
înamorați numai de parfumul şi sunetul 
cuvântului, iubeşte arta lui cu exclusivita- 
te, Sculplura e sculptură, nici muzică, nici 
pictură, nici anecdotă. Piatra şi bronzul 
să aibă cea mai mare parte din merilul v- 
perei de artă. Tot ceiace, din sculptură se 
poale spune şi cu vorba, și cu alăuta și 
cu penelul, nu mai e sculplură. 

Ai acest apostol al sculpiurei pure, duce 


ie AAN = rm itp tracii 13 


ii 0: ALEA: NUD, 7 





— INDIVIDUALISMUL DE AZI 


între fragmentele lui de piatră, o viață 
schimnică, departe de ziare și de con- 
cursuri, tare în convingerea lui, încrezător 
că brațul drept — singurul pe care-l are 
— se înțelege cu marmura măi bine decât 
cu oamenii. 


RODIN LA LUCRU 


Dintr'un ungher al atelierului său cu 
degetele butucănoase în barba-i îmbâc- 
sită de pământ, Rodin priveşte trupa de 
modele — nuduri omeneşti — în evolu- 
ări incoherente înaintea lui şi gândeşte 
asupra închegărei vieţei în sculpturi 
dincolo de această trupă ontenească. 

Intre masa de scris şi cea de modelaj 
Rodin işi fixează felul său de gândire 
asupra sculpturei şi asupra căruia toată 
lumea artistică îşi îndreaptă atenţia. Pe 
lângă inteligenţa lui extraordinară mai 
avusese și noroc. L'âge d'airain care fu- 
sese expus, făcuse vâlvă mare. Inamirii 
lui îl acuzau de a-l fi mulat după na- 
tură, aşa de bine fusese modelat, Acu- 
zaţiia a fost uşor spulberată şi Rodin 


le-a arătat că acest lucru era imposibil. 
A fost pentru Rodin un prilej extraor- 
dinar de a face teorii asupra modelaju- 
Iui, de a desluşi şi a pune in evidență 
această calitate de mordelaj a lui, şi pe 
care ceilalţi 


nu o înțelegeau. Nu copie 


vc ati emma a opine dna aere a na orare, 


UNIVERSUL LITERAR 


până la confuzie cu natura, ci interpre- 
tare. In sensul rodenist se ajungea la 
virtuozitate de modeluj. 

Inamicii săi au fost reduși la tăcere 
definitivă. Rodin fie că scria fie că ins- 
pira altora să scrie, avea totdeauna pu- 
tere de stăpânire asupra celorlalţi cari 
priveau terifiaţi cum el câștigă şi se ri- 
dică tot mai mult. 

Câteva protestări în surdină pentru 
Victor Hugo care a fost aşezat în curtea 
dela Palais Royal, câteva prntru Balzac 
Gânditorul în ipsoa asezat în fatu Pan- 
teonului a avut a suferi un atentat, dar 
o replică tot în ipsos i-a lunt locul. iur 
mai târziu bronzul însuşi, în ciuda con- 
servatorilor de la Academie cari nu l-au 
iertat pe Rodin nici după moarte: când 
au expulzat în sfârşit acest bronz de 
la Panthâon. Rodin a fost toată viatn Ini 
în gardă. Atitudinea lui de luptător no- 
lemisit în care a eşit învingător totdea- 
una în modul cel mai strălucit Tau fixat 
pe el şi întreaga lume a sculpturei din 
vremea lni asupra modelajului de deta- 
lin. asupra acestei virtuozități rodeniste. 
pe care a trebuit so apere. Imptejurul 
acestui modelaj cu tot complexul lui de 
nesfârşite variante de vibrații şi dorinţă 
obsedantă de realizare a carnaţici. în 
sculptură stau învârtit toate cercetările 
lui Rodin de o viaţă întreagă. Poarta In- 
fernului concepută «de el se fărămițează 
in detalii înaintea publicului si nu a 
junge niciodată să închege  comnoritia 
căci Ugolin, Cele trei umbre, etc, făceau 


parie Qin uceastă compoziţie. 


DUELUL BARY-RODIN 


Bary cari îşi tăia cu energie anima- 
lele sale precum şi cei cari işi e.luceau 
aminte aminte de tradiţia franceză ac 
la Reims şi Chartres erau acoperiţi de 
grandiloquenia  redentistă care deturna 
atenția tuturor în admiraţia corpului 
băeţesc al Aansatourei liidora Duncan, 
interpretă a muzicei bethoveniene. sub 
lumini aranjate, din atelierele maestru- 
lui. Sculptura era văzută prin carnaţia 
omenească până întratâia încât Rodin 
găseşte să explice elevilor săi Frumuse- 
tea statuclor antice sub lumină pezise 
de lampă spre a descopert? calităţile de 
modelaj și trecând: peste ceia ce sar fi 
putut spune asupra statuei întregi. Sculp- 
tura lui când. topită în aquarelă când 
bruscată până la schilodire era  întot- 
deauna în căutarea unei espresii ome- 
neşii care să impresioneze cât mai pu- 
ternic, catastrofal cum a spus Anatole 
France. Maximum de dinamism posibil, 
mişcarea urmărea sucesiunea de ma. 
menite în corpul omenesc pe principiul 
maşinei cinematografice, 

Cu acest fel de a vedea al lui Rodin 
drumul sculpturei, din Franţa şi gin iu- 
mea întreagă pe care mersese până aci 
fusese schimbat. 

Spre bătrâneţe, a fost acuzat că-şi tăia 
statuele spre a le vinde şi a răspunde de 
numeroasele cereri ce avea. Nici setea 
de bani de care era învinuit şi nici alte 
motive nu-l împingeau la aceasta Din 
punctul său de vedere acest lucru se 
putea face. Într'o operă de Rodin, maes- 
trul însuşi atrăgea luarea aminte asupra 
detaliului celui mai reuşit şi ca el să iasă 
mai bine în evidenţă, distrugea pe delă- 
turi ceia ce nu-l mulțumea. Două detalii 
bune puteau face două sculpturi. De 
alifel en cred că acest masacru parțial 
era un fel de prevestire a operei care 
trebuia să urmeze după €l. 





JALEA : HARPISTA. 


APARIŢIA LUI BOURDELLE 


Rodin îmbătrânise, Reputația lui supra- 
încărcată trăia din ecoul periferic şi în- 
depărtat. Când apare Bourdelle îi ia lo- 
cul în mod normal şi fără conflict. Cu a- 
pariția lui Bourdelle şcoala rodenistă în- 
cetează aproape brusc. iară maestrul vi- 
braţiilor şi pitorescului fără şă lase cea 
mai mică impresie dacă a înţeles sau nu 
ideia nouă care se ridica, pentru. întâia 
oară în viaţa lui, a tăcut şi a: oprit şi pe 
alții să vorbească de „rătăcitul său elev“. 
Rodin se acoperă de umbră înaintea lui. 
Bourdelle, care se ridică ca un vultur. 
„l'oiseau  farouche qui paraissait forme 
par la foudre des Dieux*. 

Bourdelle călătorise în Grecia unde 
studia copiind direct operile marilor 
anonimi ai orientului antic. 

Era în acesti fapt, după epusele lui in- 
suşi, o reluare a meşieşugului de la în- 
ceput, de la originile lui. căci acest meş- 
teșug fusese nitat. 

În primele lui opere de puternică in- 
fluenţă grecească şi asiro-babiloniană 
pitorescul rodenist se schimbă în acel al 
pietrei mâncate de vreme, acest pitoresc 
care vagabondează astăzi la alţii şi în 
toată lumea, 

Capul lui Apolo, după cum afirmă în- 


suşi Bourdelle arată cu hotărire ruptura 
definitivă între cl şi Rodin. 

Fără modelaj şi carnatie cu expresie 
senină și fără riscuri, prezintă niște urme 
neregulate de sgâricturi pe care numai 
specialiştii le recunosc. că sunt urmele 
unui estompaj. La încheerea lucrării se 
face un tipar în care se presează pămân- 
tul de modelaj din nou şi astfel se capătă 
un al doilea exemplar sau se fac mai 
multe, după nevoie. Adică lucrarea acea- 
sta fusese studiată în mai multe excm- 
plare şi prin comparaţie. Bourdelle avea 
nevoie să le vadă întregi şi alături. Pre- 
ocupările lui difereau de cele ale lui 
Rodin. 


SCULPTURA ŞI CONSTRUCȚIE 


El şi-au clarificat singur intenția în 
care trebuia să se desvolte intitulându-se 
Sculptor.arehitect, In acest sens el vor- 
beşte de consirucţie şi materiale şi pre- 
conizează măsurătoarea de compas, grija 
de proporţii, echilibru în ordonarea ar- 
chitecturei sculpturei, Creaţiile lui sunt 
monumentale și realizează opere din cele 
mai puternice, şi cu statornicie absolută. 
O sculputură de Bourdelle este o operă 
întreagă de la care nu se poate scoate 
nici adăuga ceva, 





422 


Nimeni mai bine decât Bourdelle na 
lămurit prin scris şi vorbit opera sa de 
pur aspect mathâmatique concu tel un 
total de chifres animâs. Nimeni n'a vor- 
bit mai frumos şi mai precis. Căci pe 
lângă geniala calitate a; creatorului-cons- 
tructor, i-a mai fost dat lui Bourdelle în 
cea mai mare măsură, darul de a fi poet 
şi filosof. 


VALOAREA MATERIALULUI IN 
SCULPTURA 


Ceia ce-am spus despre cei doi muri 
aştri ai sculpturei este departe-de a-i ca- 
racteriza pe deplin. Am vrut numai ca 
prin aceasta să fac să reiasă două dri- 
muri bine bătătorite ale sculpturei vre- 
mei noastre. L'am cunoscut pe Rodin mai 
mult decât pe Bourdelle, dar dacă sim- 
patiile mele merg mai mult în spre ccl 
din urmă, este că eu mă simt sufleteşte 
mai apropiat de el. De altfel ideia lui 
Bourdelle csie cea „are a triumfat. 
Scultura de astăzi încearcă operă conş- 
tientă şi în acest sens materialul de lu- 
cru ocupă planul întâi. Astfel saloanele 
din străinătate se umplu de lucrări tă- 
iate direct în piatră şi alte materiale, 
spre a înţelege această frumuseţe de ma- 
terial în primul rând. Că la acest fel de 
sculptură sc cam pierde din vedere acea 
ordonare, acea construcție şi că se cam 
colaborează şi cu întâmplarea, este ade- 


vărat, dar ea scapă de acele neiertate 


greşeli, ale bronzurilor şi pietrelor pică- 
ţeluite, mămăligoase, săpunoase sau alt- 
fel picturile în care se complace poezia 
ieftină a sculpturei de astăzi. - 


BRANCUŞ 


Şi fiindcă a venit vorba despre aceasta, 
apoi exemplul lui Brâncuș este edifica- 
tor. Căutător de forme prețioase în ab- 
siract nu face nici o concesie văpsito- 
rească şi opera aceştui 
materie aminteşte parcă intenţia plasti- 
că de veacuri ce urmăreşte acest popor. 


SCULPTURA MONUMENTALA 


Imi pare rău că ar fi prea lung să vă 
spun cam ce se înţelege şi ce înțeleg cu 
prin această Construcţie şi Ordonare în 
sculptura monumentală de astăzi. 

Ceia ce împiedică! şi desorientează sunt 
fără îndoială formulele cari se dau cu a- 
tâta uşurinţă. 

Pentru mine detaliul mic ca şi cel 
mare îşi poate avea importanţa lui. Ar- 
tistul la masa de lucru nar trebui să 
gândească nici diagonale măreţe şi triun- 
ghiuri savante, 

Geometria şi matematica sunt ştiinţe 
precise şi sunt aplicabile numai când le 
ştii şi nu te gândeşti la ele. Artistul care 
ştie să socotească până la numărul 5 
poate fi salvat dacă își cunoaşte meşie- 
şugul. 

Calitățile de  meşieşug în sculptură 
sunt singurele care hotărăsc calitatea o- 
perei. Ideia prinsă din sbor, subiectul 
extraordinar, nu sunt de nici un folos 
dacă nu este expus într'o technică supe- 
rioară, 


INDIVIDUALISMUL DE AZI 


Toţi artiştii unei vremi colaborează. 
Influențele sunt inevitabile şi câte odată 
necesare. Aceasta face că în străinătate 
se vorbeşte de artişti pc grupuri. 

Aşi fi părtaş al operei de colaborare 


îndrăgostit de. 


7NIPERSUL LITERAR 


Corigenţă) 


10 lulie 


Sa sfârşit şcoala. 

lar eu sunt sigur că am rămas cori- 
gent la matemalică. Am rămas corigent 
pentrucă am vrut eu; sau, mai exact, 
nu am promovat pentrucă nu am vrut, 

Nu' mi-e ruşine. Ştiam de mult că sunt 
cu desăvârşire lipsit de voinţă. Numai 
inocenții mei colegi mă, pot socoti un 
băiat voluntar, pentrucă citese până 
noaptea târziu cărţi de ştiinţă. 

Fu le-am spus că mie'mi place să ci 
tesc, nu-mi impun aceasta. 

Dar ei nu au vrut să înțeleagă. 

Totul s'a petrecut firesc și după cum 
era de aştepiat. In cea din urmă lecţie. 
Vanciu ne-a spus: 

__— Cei cari vor să şi îndrepte notele, 
Să vină peste trei zile la orele 2 după 
amiază, la liceu. Pot să-şi îndrepte orice 
notă, pentrucă îi întreb din materia fic- 
cărui trimestru. i 

Eu aveam pe toate trimestrele mexlin 
„insuficient“. M'am ridicat pe o bancă. şi 
am strigat către clasă : 

— In noaptea asta nu se 
băieţi ! | : 

Spuneam oricărui: voia să mă asculte : 

— Mă apuc să învăţ la două. Lucrez 
până la zece noaptea. Mănânc, mă caile ; 
mă scol la două, Lucrez până mâine di- 
mineaţă, apoi repet operaţia de două 
ori, Astăzi isprăvese triponometria, mâi- 
ne până la prânz învăţ din algebră com- 
binaţiile, binomul lui Newton şi triun- 
ghiul lui Pascal. După masă, sfârşese al- 
gebra. Poimâine repet. Răspoimâine ies 
la tablă cel diniâi și îl tâmpese pe Van- 
iu. În trei zile învăţ ce n'am învăţai un 
an şi scap... După aceia mă culc și dorm 
patruzeci de ore în şir, ca Champollion 
după ce a descifrat hieroglifele,..“ 

Eram entuziasmat şi credeam. Când 
mă părăsea însă entuziasmul, începeam 
să mă îndoesc.-- Dar mă trudeam să-mi 
păstrez entuziasmul neceşar, 

Acasă, cum am ajuns, am 
hotărîrea mea. Spuneam : 

— Până mâine dau dracului 
metria. 

Sa sfârşit masa şi eu m'am urcat în 
mansardă. Cald, şi mie îmi era somn. 
Imi spusei : 

— Nu mă pot apuca deodată de Mate- 
matici. Trebue să-mi obișnuesc creerul, 

Și citii vreun ceas dinir'o «arte care 
p'avea câtuşi de puţin legătura nici cu 
binomul lui Newion, nici cu triunghiul 
lui Pascal. 


— Haide, îmi porunci 


doarme, 


împărtăşit 


trigono- 


cu glas turc, 





şi anonimat absolut. Din nenorocire a- 
ceastai uu se poate pentru timpul nosiru. 
Este vremea personalităţilor artistice şi 
a industriei creiată alături. Lupta este 
pentru colțişorul mic pe care voim să-l 
păstrăm neatins. 


ss î. . . . . . . |. . . [a 


Vu avea Jalea prilejul unei construcții 
ulâi de impunătoare încât să fie lintr'ade- 
văr o creație „anonimă“ — a țării şi a 
veacului său ? E o întrebare nu wumai pen- 
tru Jalea... îi 


F. ADERCA 


când văzni că se face ceasul trei; hâr- 
tie, creion, tabla de logaritmi şi cartea 
de trigonometrie. 

Prudent, îndepăriai de pe masă toi 
ce-mi putea ispiti atenţia : un volum din 
Auguste Comte. „Istoria literaturilor ro- 
manice“, vol. III, a lui lorga, „Sanctuai- 
res d'Orient“ de Schurs, revistele, bro- 
şurile. — şi adunai tot ce'mi poruncii. 

— Priinele lecţii nu sunt grele de loc. 
îmi mărturisii cu jumătate de glas, ca 
să.mi fac curaj. Să începem cu liniile 
trigzometrice ; .Sinusul şi Cosinut”. 

Dar mă aflai citind prefața, în care 
d, Tutuc reproducea un pasagiu de d-l 
Bianu. În pasagiiul acela autorul afirma 
că, «en toată inteligența dumisale soco- 
tită de profesori obtuză matematicei. 
— cartea de trigonometrie a lui Spiru- 
Haret i sa părut delicioasă. 

— Trebue că e, într'adevăr, foarte in- 
teresantă trigonometria, îmi spuneam eu, 
fără conviingere. Ă 

Dar d$. câte ori incercam să citese pri- 
mul capitol, descopeream ori că creionur 
nu e destul de ascuţit, ori că tabla de ]o- 
garitmi nu e la îndemână, că fereastra 
scârţâie, că nu mi-am așezat comod pi- 
cioarele, că gulerul dela cămaşă mă sn- 
pără, că hârtia de pe masă e pătată, că 
praful de pe iconiță n'a fost şters dela 
Duminica Tomii, că sa uscat cerneala în 
călimară, că nare să-mi ajungă hârtie. 
ș. a.m.d. 

Auzii ceasul trei și jumătate. 

— Haide, domnule! — mă răstii ru 
către mine însunni. 

Şi desenui un core, și-l îmmăriii în pa- 
tru şi serisei la fiece capăt al diametre- 
lor câte o literă mare: A. BC, D.S 
îmi închipui că am un arc de treizeci, și 
cinci de grade, şi unii extremitatea ar- 
cului cu centrul cercului. Dar observai 
că ohţinusem un arc de patruzeci şi 
cinci de grade. 

— Ăsta nu-i bun ! rosti eu bucuros, că 
cram nevoit să consiruesc un alt cerc 
Asta-i a opta parte dinti'un cere și sinu- 


<, 
= iar osinul 
Ve V3 


sul lui e 


Ştersei cercul cu arcul de pairuzeti şi 
cinei de grade, şi făcoi alături un altul, 
cu un arc numai de treizeci și ciuci de 
grade. Dar când fu să-l crestez cu două. 
diametre perpendiculare, luai în seamă 
că cercul ştera cu creionul îmi atrage u- 
tenţia. Atunci mototolii hârtia şi o zvâr- 
lii pe fereastră. Al treilea cerc era mai 
reuşit — şi-i dărui un admirabil are de 
treizeci şi cinci de grade. Arcul cra A, 
B, = 35, iar la ceniru pusei O, penirucă 
aşa se pune în totdeauna la centru. 

Apoi. am citit trei pagini fără să mă o- 
presc. Erau foarte bine scrise şi foarie 
limpede, dar în mansardă era cald şi cu 
mă gândeam mereu că peste o lună voi 
fi în „Dumbrava Sibiului“. 

Până seara citisem douăzeci și şapte 
de pagini şi mai îmi rămăseseră o sută 
nouăzeci şi una. Aceasta. pentrucă li: pa- 
tru şi jumătate m'am dus să, fac duşul 
xece ; la cinci ş jumătate mam convins 
că sufăr de foame și m'am coborit să 
mănânc ; la șase jumătate am cilil o re- 
vistă ; la şapte mi-a fost sete. la șapte 
şi un sfert rii sa rupt creionul, la 
şapte jumătate am devenit melanco- 








1) Fragment din „Romanul adolesceun- 
tului miop“. 


pe ep e o Ta DEPP 9 gre e 


„Fără 


UNIVERSUL LITERAR 


Memorial 


N'am uitat întâia călătorie, 

dramuri drepte lângă linia de fier 
cantoane unde steagnri mici se-închină 
şi fiecare gară sub alt cer, 


Nam uitat privelişti care fug, 
printre dealuri îluere prelungi 
roșu dans al stelelor la geamuri 
— zări prea departe ca să le ajungi --- 


N'am uitat o fată 
cu portocale, țigări şi limonată 
rămasă între lămpi pe un peron. 


Fata cu privirile căzute 
am iubit-o prin fereastra de vagon 
întro gară din Moldova, câteva minute. 


SERGIU DAN 





lic auzind ciripitul paserilor,. la opt 
m'am socotit persecmtat, la opt şi un 
sfert am aprins lampa — cu toate că nu 
era absolută nevnie —. la npt jumătate 
mi-am examinat faţa în oglindă, la nouă 
douăzeci am luat niște însemnări 
psichologice pentru romanul meu. la 
nouă fără zece m'an hotărît să mă odih- 
nesc puțin ca să nu mă, surmenez, iar la 
nonă fără ciuci am fost chemat la masă. 

După masă am descifrat la pian foarte 
mult, ceeace nn se mai întâmplase de 
câțiva ani. Fra unsprezece şi un sfert 
când m'am suit din nou în mansardă. 

— Lasă, mi-am spus. Să nu-mi obosesc 
ochii citind noaptea. 

Să pun ceasul să mă scoale la trei. 

Am început să mă dezbrac, fericit. Nu 
e nrea devreme la irei? 

Hotării : mă, scol la patru, 

Când mă îndreptam spre masă, să 
sting lampa — m'am răsgândit, și arm 
pus ceasul să sune la cinci. 

Şi ceasul a sunat la cinci. Dar eu vi- 
sasem vise rele toată noaptea, și l-am 
lăsat să sune. 

— la mai slăbeşte-mă, i-am spus pe ju- 
mătate. adormit, ca şi cum ceasul ar fi 
fost de vină dacă suna la cinci, Şi m'am 
întors pe partea cealaltă... 

— Bre, ai Matematica !... Scoală-te. 

— Fi, şi ce e dacă am Matematica? 
Matematica mă creiază pe mine, sau eu 
pe ea ? 

Și iar am adornii. Dar m'a lovit lu- 
mina dimineții în ochi și m'am deştep- 
iat, A început să-mi pară rău că dormi- 
sem un ceaş şi jumătate mai mult decât 
trebuia. Am început să mă ocărăsc în 
gând sau cu glas tare. 

— Nu sunt decât un adolescent ca şi toţi 
ceilalți. N'am să ajung niciodată nimic. 
Nu-i nimic de capul meu. Păcat de tim- 
pul pierdut cu şcoala. Nam voinţă nici 
cât un clapon. 

Toate acestea, meniie să mă cutre- 
mure şi să mă îndrăgostească de trigo- 
nometri€. 


Zadarnic. După ce m'am spăla! şi m'am 
îmbrăcat, am început să citesc un capi- 
tol din cartea lui lorga. 

— „Nu sunt atât de naiv, să mă con- 
sum de la şase cu Matematica ! 

In realitate nu erau șase, ci șapte fără 
cinci. Am citit din „Istoria literaturilor 
romanice“ până la opt. Atunci mi-a adus 
iata laptele și pe mine m'a găsit răsfoind 
înfrigurat logariimii. Părea foarte mul. 
jumit, 

— Merge ? Merge ? 

— Greu, foarte greu. Dela patru mă 
lut cu ea. 

Nu știu ec-oi face. Sunt foarte obosit, 

Tatăl mă privi mângâietor. 

— Mai plimbă-te putin prin grădină, 
si apoi mai citeşti iar. Cred că n'o fi atât 
de rău să vă asculie greu... 

— A spus că ne ascultă foarte greu... 

La opt şi un sfert am început să soco- 
tesc câte mapini mai aveam de citit, și 
le-am împărţit la numărul orelor dispo- 
nibile, a di 

Am repetat socoteala de trei ori. pen- 
trucă părea că mă interesează foarte 
mult rezultalul exact. 

Am desenat un cerc. 

— Fi. şi ce-are să fie dacă nu m'oi pre- 
zenta la examen ? - 

— Are să mă lase cotrigent. A 

m Ei, şi ce-are să fie dacă m'o lăsa 
corigent ? 

— Au să râdă toţi de mine, 

-- Fi, şi ce-are să fie dacă au să râdă 
toți de mine? 

Indoiala nu mai mă lăsa să împart «cer- 
cul în patru şi să-i însemn extremităţile 
diametrelor : A, B, C, D. 

— Ce-mi pasă mie dacă mă lasă cori- 
gent ? Nu ştiu eu cine sunt ? Nu sunt eu? 

Aveam dreptate : eu eram. Dar acea- 
sta nu însemna nimic pentru Vanciu. 

— Ei, şi ce-mi pasă mie de Vanciu? 

Aşa era: ce-mi păsa mie de Vanciu? 

— Chiar e mai bine să mă lase coii- 
gent. Am destulă vreme la vară, să în- 
văț cu sârg, Am să învăt patru ceasuri 
pe zi, de va rămâne Vanciu ulvit. Si a- 
tunci nu vă va lăsa corigent la anul, nici 
în clasa VIII-a. Trebuia să învăţ, odată, 
temeinice Matematica. Am să învăţ la va- 
ră. E chiar foarte inteligentă hotărîrea 
mea : să învăţ la vară... 

Mi-am strâns bucuros cărțile şi le-am 
înghesuit sub măsuţa cu reviste. Am a- 
lergat jos, şi i-am vestit pe toți că nu mă 
prezint la examen. 

— Cum? voiţi să promovez iarăş su- 
perficial ? 

Şi la anul să rămân iarăş corigent, şi 
iar în clasa VIII ? 

Trebuia să învăţ, odată, temeinic, Ma- 
jematica. La vară, am vreme destulă. E 
foarte inteligent ceiace fac... 

Astfel, şi anul acesta, ca în totdeauna 
-— rămân corigent. 

Ceiace era de aştepiat. 
proorocisem, numai pentru mine, 
din iarnă, 


încă 


1924, MIRCEA ELIADE 





E ACR 


Și ceiace eu. 





Arhiepiscopul suedez Lindberg a avut 
adniă o pățanie penibilă. ] se povestise 
despre un ofițer foarte îndemânatec în 
scamatorii. Intâlnind odată pe acest tâ- 
năr îi zise: 

— Ca episcop sunt dator să: 


combat 
toate farmecele. Având însă acum în 
fața mea pe cel mai teribil fermecător 
din Karlstad, ași vrea să văd şi eu ceva 
din meşteşugul d-tale. 

Ofiţerul se scuză : toată arta sa se re- 
ducea la dat în cărți, dar n'are la dân- 
sul nici o" pereche ; are poate d. arhie- 
piscop ? 

Atâta i-a trebuit, 
răsti la dânsul: 

— Dar ce, sunt eu oare un jucător de 
cărți, care umblă cu cărţile în buzunar ? 

— lertaţi, Prea sfinte, dar iată regele 
de pică în buzunarul d-voastră ! 

Şi impertinentul ofiţer scoase din bu- 
zunarul arhiepiscopului nu numai pe 
regele de pică, ci două perechi comple- 
te de cărţi de joc, spre marea ilaritate 
a celor de faţă. Bineînţeles că scamato- 
i le avusese ascunse în mâneca haine! 
sale. 


Arhiepiscopul se 


[zi 

Se ştie că Papei Leon XIII îi plăcea ca 
subalternii lui să lucreze repede. A- 
flând că biblioteca lui particulară e în 
mare neorânduială chemă pe  bibliote- 
car. 

— Cât timp ţi-ar trebui să-mi faci or- 
dine în bibliotecă ? 

— Cel puţin 15 zile, răspunse biblioie- 
carul. 

— Opt zile îţi vor fi deajuns. Hai, 
să-ți dovedesc că poţi face și mai iute. 

Şi întorcându-se către servitor, îi po- 
runci să aducă o scară, După ce a fost 
adusă, Papa zise către bibliotecar: 

— Vei rămâne aci până ce vei isprăvi 
lucrul. Servitorul va închide uşa şi de 
trei ori pe zi îţi va aduce de mâncare. 

După şase zile, biblioteca fu pe dean- 
iregul orânduită. 


Marcel Couland A cst în „Le Jour- 
nal“ următoarea anecdotă : 

Mareșalul Joffre ieşea acum câteva 
lani dela ministerul de război. Îl căută 
zadarnice pe şoferul său şi. maşina sa, 
care dispăruseră. Se hotări atunci să ia 
un taximetru, 

— Pssst!!,. 

Soferul chemat, opri. 

Dar mareșalul se opri cări șoferul râ- 
dea cu, hohote... îl crezu nebun. Celălalt 
spuse :. A a E i 

— Viaţa e caraghioasă.,. Nu mă recu- 
noaşteţi ? 

Şi “cum mareşalul răspunse 
dând din cap... 

— Sunt colonelul Hemelgari, din ar- 
mata rusă. Vă amintiţi mareşale... Era 
la începutul războiului, în 1914... Am ve- 
nit să vă caut la marele cartier general, 
având o misiune de la guvernul meu. 
Voiam să văd frontul. Maţi întrebat: 
Unde voiţi să mergeţi ?... Ahl vă rea- 
mintiți acum. Aveaţi mașina voastră şi 
eu v'iam spus atunci: „Vreţi să mă du- 


ceţi“ ? 
RUD. A. ENAPP 


negativ, 


424 


Floarea lui 


UN FLUTUR 
Să zburăm 


Spre ţara noastră caldă ! Pe-aicea tremurăm ! 


O FURNICA 
Din vina lui! 


TOŢI 
Aşa el... 
BARGAUNELE SFETNIC 
lertaţi-l : e iubit !... 
TOŢI 
labirea lui ne pierde ! 
O ALBINA 
nebun !.., 
ALTELE 
nesocotit ?... 
GLASURI AMENINȚATOARE 


Tu ne-ai ucis surata! 


ALTELE 
Tu ai ucis-o!. 
ALTELE 
Laşul ! 
Şi-acum râvneşte alta... 
ALTELE 
„o Aşa el, 


TOȚI (răsculați) 


Ucigaşul !... 
(Mulțimea se ridică amenințătoare. Se trânge pe culmea 
din fund, Se aud strigăte : „ucigaşul“, „înnapoi“, „acasă;; 


MULȚIMEA 


Ne lepădăm de tine !... Destul !... Omorâtor !... 
Să te blesteme cerul! Spre casă! 
(Deodată tăcere. Apoi un strigăt unic de groază). 
Ajutor !.., 


ŢANŢARUL MARACINE 


Fugiţi, fugiți cu toţii, voi fluturi de grădină! 
Şi jocul să'mpietreaseă în ploaia de lumină ! 
Vă strângeți dintre ronduri... 

(Gâfâind, coboară scena) 


SANZIEN 
Ce sia întâmplat?... 
ZEFIR 
Ce spui ?... 
SANZIEN 
De ce? 
= De teama cui?,. 


UNIVERSUL LITERAR 


Sânzien 


ŢANŢARUL MARACINE 


Priviţi de-asupra, cerul..! 
(pe cer lunecă umbre mari) | 
Vedeţi cum umbre moi 
Alunecând pe boltă se lasă peste noi !.., 


ZEFIR 
Dar ce sunt ?... 
SANZIEN (țânţarului) 
Nu-i nimica! De teamă să te scuturi!... 
ȚANŢȚARUL (îngrozit) 


Sunt plăşi cu care omui aleargă după fluturi! 
Pe ronduri se coboară! O!... Plasă blestemată ! 
Şi încăj una, alta... Au să-i cuprindă, iată. 

Voi fluturi și albine 1... Fugiţi... Or să ne lase 
Cu gând ca să vă prindă în plase! 


UN FLUTUR 
Plase 


ALŢII (speriaţi) 
Vai nouă! Moarte, moarte]... 


(O plasă enormă. cuprinde în mrejele ei toată oastea re- 
voliată. Strigătele continuă. Trupurile se sbai.) 
Ne-au prins ! Ne-au prins în plasă! 
(se zbuciumă până amortese în firele albastre) 


Plase !... 


SANZIEN (către Bărgăune) 


Bătrâne, la o parte! Eu nu mămntore spre casă! 
(se clatină) 
(Străjer-Răgace, Bărgăunele Sfetnic, Țânţaru. Mărăcine 
și Greierul Bătrân. câteva albine care au mai rămas din 
oaste şi care nu lau părăsit, se adună în jurul lui.) 


SANZI”” 


Voi aţi rămas cu mine?.. 
(şovăe) 


BARGAUNELE 
Te cletini iar, 
ZEFIR. (milos) 


„- Mai stai! 
O să-ţi întind o floare, drept razim, un fir de pai... 


SANZIEN 


Nu, nu! Tot înnainte! 
(Se clatină iar, înfrânt. Bărgăunele face un semn albine- 

lor care aduc o targă de flori). 

Tot doru'n. piept sadună ! 
Cn ea în gând, vor ochii cu ea în ochi s'apună. 

(către Zefir) 

Iţi iert, Zetir, tot răul! De-o fi să mor pei drum 
Să plângi, în fluer, seara, durerea mea de-acum 
So spui în taină frunzei, să tremure usor. 
Din ram în ram să-mi ducă, pieirea, tuturor... 
lar ziua'n luminişuri s'alergi din iloare!'n îloare, 
Alţi fluturi albi ca mine cu-aripele de soare, 
Să mângâi... Şi de mine în taină să le spui.. 

(slab) 
Ca Sânzien, oricare, îşi are floarea lui,,. 


(Cade pe iarga de petale) 


UNIVERSUL LITERAR 


BARGAUNELE (în taină mare, albinelor :) 
Albinetor, pe-aicea... Poteca de lumină 
So ţineţi drept... Și targa n'o pogorâţi în tină, 
Să na'atinaţi în umbră lumina de petale... 
(către Țânţarul Mărăcine şi greerul bătrân :) 


Pridteni, înnainte! Avem atâta cale!... 


(Tăcere. Au eşit cu toţii. A mai rămas, si | 
chinuit de gând). ămas, singur, Zetirul 


ZEFIR (sie-şi :) 
Zetir, strânge'n tine iubirea şi ura 
O lacrimă caldă îmi 'năbuşe gara ! i 
ŞI vremea“mpietreşte !... Pădurea nu cântă 
Când seara tot trupul în giulgi mi'nvesmântă. 
Şi maica nu vine, şi nici primăvara |! 
Ce dulce mi-e moartea odată cu seara... 
Tăcu pân'şi Crivăj şi țurțurul sbir, 
Tăcere... tăcere... tă plânge zeţir,,. 


(Pauză. Apoi 'cu paşi hotărîţi, înnaintează către peşteră 


Incepe să se întunece şi să sufle vântul. Se aude suflarea 
grca a Crivăţului). 


ZEFIR (apropiindu-se de peşteră) 
Și-acuma viu la tine! Ajută-mă ?... 
sRIVAŢUL 
Dar cum ? 
ZEFIR (rezemându-se de peşteră cu glas stins) 
Vei lua-o înainte fireşte pe alt arum, 
Ca oastea lui de gâze să n'o isbeşti, în faţă, 
Şi ajungând. la apă, să o presehimhbi în ghiaţă. 


ien, putea-va astfel, — să treacă maj “ 
Ascnltă-mi dar îndemnul ti ai 'najnte... 


CRIVAȚ 


SA Da frate iau aminte. 
Nu-i nimeni pe aproape! Aşa! Acum dă-mi dramul! 


ZEFIR (pierdut) 
Şi vei zbura departe... 


CRIVAŢUL (nebun) zi 
Descătuşat. !... 


ZEFIR (stins) 
Ca fumul? 


(îngenunohe lângă peşteră) 


Frate, 
Ți-aduc iarba vrăjită 
Iarba fiarelor 
Dela poarta de muşehi acoperită 
Umbra se îngroaşe 
De ce te întuneci 
Din peşteri să luneci 
Pe dâri de poleu, 
Fugă isteaţă 
Goană răsleață 
Marea înghiaţă 
Pentru Sânzien. 
(Lespedea de piatră care închidea peştera, se dă la o par- 
te. Zefir câutând pe Crivăţ :) 


Hei! unde eşti ? Sau poate în piatră ţi-ai săpat ascunzătoare 
(Vijelia îi acopeă vorbele) 
Frate răspunde !... 
(CRIVAȚŢUL (năvălind afară cumplit) 
(Se face lumina albă. Tabloul complet schimbat. E un 
câmp de zăpadă. Nici urmă de flori şi Zefir. Pe întinderea 
albă ninge nesfârşit. Plasa de adineaori e de ghiaţă. GÂ- 


zele nu mai sunt decât nişte omize de zăpadă. ln gura peş- 
terei crese doi sloi enormi). 


CRIVAŢUL 


Oştirea mea de sloiuri va lua în suliţi cerul, 

si pieptul men, câ zale, mi-l oeleşte gerul ! 

Ce-mi pasă care-i drumul şi cât va fi de lung, 

Când ştiu că voi ajunge-o! Şi trebue s'ajung !.. 
(pauză) 


Să iau o altă cale ?... (rar) 
Să viu în ajutor ?.. 


(isbueneşte în hohot fugind :) 


Pe acelaş drum spre floare... Ha-ha ?... Pe drumul lor !... 
(ese) 


Ninge şi zăpada crește. Apoi muma Vânturilor speriată 
cu ochii rătăciţi aleargă de afară :) 


O plasă în care'nghiaţă un roi de gâze !.. larnă !... 


Omătul se întinde şi crivățul răstoarnă ! 
Şi peştera e goală... Pustiu de cimitir... 


(căutând în jurul ei, îngrozită :) 
Dar unde mi-i copilul ?... 


(îngenunche în omăt şi scormonindu-l nebună cu unghiile :) 
Zefir !... Zefir î... Zefir !... 


(CORTINA) 
N. NILCU şi RADU GYR 








6 


Au căzut pentru libertate 


— IN MORTEM COMMILITONUM — 
VII/XX NOEMBRIE MCMXVIII 


Carte cu litere de foc e războiul, din 
care mintea neastâmpărată a popoare- 
lor lumii înavaţă din veac în veac, ce e 
jertfa. ce e idealul, ce e patria, 

In pace omul simplu se închircește în 
măruntele gândurii egoiste ; inima lui 
vibrează doar la micile accidente ale 
vieții familiare . simţul lui politie se to- 
ceşte în intrigele şi certele meschine cu 
adversarii de bisericuţă. Sensul vieţii in- 
dividuale ajunge, în vreme de pace, dacă 
nu e iluminat de un gând superior, social 
filosofic, o icoană slută a prea măririi 
de sine întru nevoile animalice ale vieţii. 

Nevoia neprecupeţiiă a jerifei pentru 
altul. a jertfei pentru naţiune, e înăbu- 
şită în preocupările de propria înaintare 
către o stare mai bună. Sensul existenţii 
națiunei peste, şi chiar împotriva exis- 
tenței tale proprii, e aproape o  blasfe- 
mie în timp de pace; cu o superioară 
conştiinţă de sine epicureică se pune ca 
deviză a vieţii în comun maxima : „pros- 
peritatea naţiunci e suma prosperităților 
individuale“. 

Și totuşi, când războiul începe opera 
lui de purificare prin foc şi fier, cândi 
nenumăratele prosperități individuale se 
topesc în, cataclismul universal şi din ja- 
lea unei generaţii întregi se pregăteşte 
zâmbetul de mântuire şi bucurie a gene- 
rațiilor următoare, chiar sufletele cele 
mai devotate patriei şi idealului nu-și 
not încă opri dureroasa întrebare, care 
dela începutul vieţii omeneşti în socie- 
tate s'a. pus în ceasurile de îndoială ori- 
cărui martir şi oricărui erou, chiar de ar 
fi fost el cât de umil în puținătatea vieţii 
lui solitare, dar a unei vieţi pe care a 
doua oară n'o va mai avea, odată dărul- 
tă : „Pentru cine să te sacrifici ?“—Fără 
îndoială : „Numai pentru cel care e mai 
bun decât tine“. Şi cu toate acestea în 
viață e tocmai dimpoirivă ; ne jertfim 
foarte de multe ori pentru bestii cu faţă 
omenească — numai pentrucă aspra noa- 
stră conștiință ne impune nouă înşine 
totdeauna partea cea mai grea a datoriei, 
Câtă frumuseţe se pierde în această jeri- 
fă stupidă. Ce dureroasă învăţătură e a- 
ceea a sensului vieţii în comun. 

Iată-i pe cei cari pier: pe câmpul de 
luptă flăcăul îndrăzneț, care înaintând 
mai departe ca ceilalţi, a rămas acum, 
uitat, rănit, în agonie. fără chip de om 
să-i vină în ajutor. prăpădindu-se în se- 
te şi dureri ca un leu rănit de moarte în 
mijlocul pustiei ; la spital, Inptătorul care 
nu sa cruțat, mugind subt cloroform, 
măcelărit, însângerat, părăsit — fără spe- 
ranţă ; — o lume de suflete indiferente— 
pentrucă; tocite de atâta perindare pe 
dinaintea lor a mizeriei omeneşti — agi- 
tându-se împrejuru-i ; medici, surori, sa- 
nitari, glumesc; bietul corp liniștit în- 
sfârşit din spasmele lui în moarte a de- 
venit numaidecât o povară şi se grăbese 
să-l scoată : e un simplu număr, el care 
era pentru întreaga lume a alor lui un 
nesfârşit de speranţe și iubire . şi iată pe 
cei aruncaţi grămadă în care, încă îm- 
brăcaji în mantalele lor, duși dela locul 
unde boala cu pete i-a chinuit până la 
nebunia sinuciderii, duşi la morminte: 


Li 


VASILE PARVAN 


e iarnă, țărâna e prea tare: sunt îngro- 
paţi la fața pământului : câte-o parte din 
trupul lor rămâne afară, așa ca nici în 
moarte să nu fie feriți de profanare ; ia- 
tă pe cei cari şi-au pierdut regimentele 
şi cari cutreieră — suflete fără odihnă— 
drumurile dela Miazăzi la Miazănoapte şi 
înapoi, înfometați, îngheţaţi și sfârşiți de 
puteri : ei se culcă pe marginea drumu- 
lui adormind pentru totdeauna ; şi cei 
trimiși pe drumuri cu vitele hămesite de 
nu mai pot merge şi cad, iar ei ne maj 
putând împlini porunca, 6e aşează cu 
blestemul pe buze lângă animalele nervi. 
novate şi aşteapiă şi ei moartea ; şi cei 
cari, de multa snferiță, au devenit ne- 
buni... | 
“Şi iată-i pe cei cari nu pier : cunoaşteţi 
voi cultul mâncării ? Cunoaşteţi voi pe 
preoții acestui cult ? Liniştiţi, siguri de 
sine, monumentali, cu gesturi largi, plin? 





VASILE PARVAN 


de demnitate, iau ei la sine, prețuind-o 
cu sigură cercetare a excelenţii ei, hrana. 
li vezi, pe aceiaşi, cum tot aşa de impa- 
sibili, trec ei în viaţă: printre întristare, 
lacrimi, chinuri, grija de alţii şi grija de 
gânduri, urmându-şi siguri de sine, mo- 
mumentali, cu gesturi largi, plini de dem- 
nitate — drumul spre hrană. Sunt cei 
cari în naufragiu şi în incendiu calcă în 
picioare femeile şi copiii, spre a se salva 
pe ei. Sunt cei cari în războiu iau hrana 
bolnavilor, chinuesc şi lasă flămânzi pe 
ostaşi, necinsiesc pe femei, îşi crese 
propria bogăţie, luând din a ţării, îşi 
caută în luptă locul din urmă şi îşi caută 
la răsplată locul întâiu. Viaţa lor nu tre- 
bue turburată cu nimic. De sunt medici, 
ei trebue să-şi aibă tabieturile lor, chiar 
dacă sute de ostaşi ar pieri, de sunt șefi 
de front, ei trebue să-și aibă viața lor 
îmbuibată, chiar dacă soldaţii lor ar pie- 
ri de foame şi ger. 

Ce uriaş e instinctul de conservare la 
cei stupizi şi netrebnici ! Cum ştie acens- 
tă dioidie a umanităţii, în vâltoarea tra- 


UNIVERSUL LITERAR 


g'uă a războiului, să-şi găsească culcușil, 
cel mai cald, adăpostul cel mai sigur! 
Cei cari sunt vrednici să trăiască nu-s 
aşa de îngrijiţi de mântuirea lor, nu se 
apără de ceeace trebue suportat, nu fug 
de ceeace trebue combătut. Ţi se ridică 
în suflet un blestem împotriva firei, care 
lasă pe această pleavă să trăiască şi u- 
cide pe cei buni, pe cei frumoși, pe cei 
ce au biruit animalul din ei. Şi cât de 
sfioşi,' cât de modeşti sunt, cei ce-și dau 
viaţa lor la primul semn. — ce insolenţi. 
ce provocători sunt netrebnicii, când pre- 
tioasa lor persoană e pusă fie şi numai 
la vre-o uşoară încercare a rezistenţei ei 
în lupta pentru aproapele ! 

Atâţia totuşi, dintre cei cari erau să 
piară, pentrucă erau gata să dea pentru 
ideal tot ce aveau. n'au perit. Soarta a 
trecui peste ei fără a-i zdrobi. Ei sunt 
printre noi. Sfioşi, modeşti,nemonumentali 
Putea-veţi voi deosebi acum pe cei ce au 
fost să piară, şi n'au pierit, de cei ce 
n'au pierit pentrucă au fugit de jertfă ? 
Cine va alcătui acum „noua generaţie ?* 
Cine va hotărî de gândul într'aripat, 
spre cele vecinice ale acestui neam? — 
Preoţii jertfei. ori preoţii hranei ?—Căci 
preoţii hranei ştiu încânta mai iscusit 
turmele nevinovate de oameni săraci cu 
dnhul. Şi grava demnitate cu care se îm- 
podobese ei, e așa de impunătoare, că ei 
par a fi înşişi îngerii virtuţii. 

Cine va lămuri pe viitor, care-i sensul 
existenței naţiunii noastre ? Cine va feri 
națiunea noastră întru eroismul activ, 
creator şi sigur de rostul jertfei sale, 
națiunea noastră. care de două mii de 
ani nu cunoaşte decât suferința martiriu- 
lui. răbdarea infinită, subt loviturile 
sorții, nebiruită în ființa ei numai ca un 
element al naturii organice mereu re- 
născute din înghețul iernii, ci nu mereu 
biruitoare ca puterile sufletului, cari su- 
pun lor firea și parează loviturile ei? 
Cine va învăța națiunea noastră, ce e 
ideia în viața popoarelor, ce e întruchi- 
parea spre vecinicie a gândului în formă 
vie şi în putere renăscătoare ? Cine va 
da naţiunii noastre suprema sanctificare 
a scopului vieţii spirituale, acordarea în- 
tru sublim a scopurilor individuale, cu 
cele sociale şi cu cele universale ; cine 
va revela naţiunii noastre sublimul vieţii 
spirituale active, ca biruire a morţii celei 
a toate distrugătoare ; cine-i va revela 
armonia eternă dintre legile neschimbate 
din Cosmes și legile după cari se ritmea- 
ză gândul nostru, omenesc ? 

Vor fi preoţii jertfei, ori vor fi preoţii 
hranei ? 

Căci e mincinoasă învăţătura că fru- 


musețea omenească e prin sine însăşi lu- 


minoasă, că oricare o vede, şi că ea e 
dela sine destinată a fi înţeleasă şi trăită 
de muritori ; că viața noastră e în chip 
firesc socială şi că supremele calităţi ale 
sufletului sunt toi aşa de firesc consacra- 
te societăţii, cum frunzele arse de bru- 
mele toamnei sunt consacrate pământu- 
Jui, Diamantul rămâne vecinic închis în 
zgura care-l acopere dacă întâmplarea 
nu îl descoperă şi nu îl trezeşte la noua 
lui viaţă; tot întâmplarea descoperă şi 
pe om. Ci noi nu trebue să ne socotim 
nenorociţi, dacă murim. neînţeleşi. Care 
om a contemplat vreodată floarea cres- 
cută pe marginea prăpastiei în înălțimile 
ameţitoare ? Ea totuşi a înflorit în ziua 
care i-a fost hotărită de destin și la al 
doilea răsărit de soare a murit. Noi în- 
şine ne simțim deplini în înflorirea noas- 
tră deplină — poate chiar avântaţi: e 


UNIVERSUL LITERAR 


singura fericire dată de soartă muritori- 
lor. 

Putem totuşi — de iubirea Patriei —' 
face mai mult decât poate face floarea 
abisului. Noi putem să ne arătăm oame- 
nilor, şi cei ce au ochii de văzut să vază! 
Pentru noi singura biruire a bestiei din 
noi — singurul scop al vieţii — e lucra- 
rea pentru aproapele . suprema sanciifi- 
care a vieţii, e moartea pentru aproape- 
le : cn atât mai mult însă pentru ființa 
ideală, prin excelenţă spirituală, care e 
patria : suprema caritate e darea vieţii 
tale spre a păstra viața celui iubit : cu 
atât mai mult spre a păstra viaţa patriei 
tale. 

Va chema națiunea, să a lumineze, pe 
cei singurateci şi tăcuți, ori pe cei cari 
iși strigă în piețe şi la răspântii preţul 
vieţii lor ? 

- 

Faţa cea mai aspră a marelui război, 
învățătura cea mai crudă a lui, a fost 
cererea jertfei supreme, nu unui popor, 
nu unei generații ci tuturor popoarelor 
şi tuturor vârstelor. Nu eroismul pe câm- 
pul de luptă, ci martiriul sutelor de mi- 
lioane în şanțurile eu sânge, ori în coli- 
bele cu lăcrămi, răbdarea. mucenicilor 
bărbaţi, femei şi copii, a hotărît de bi- 
ruință. 

A fost războiul martirilor : popoarele 
îngrozite de spectrul robiei la străin, au 
aruncat desnădăjduite în jăratecul in- 
cendiului uniiversal tot ce au avut mai 
bun şi mai iubit: doar se vor îndura 
zeii să le lase celor ce vor rămâne după 
cei de azi sufletul neîntinat, adică liber- 
tatea. Vedem. azi naţiunile mucenice ză- 
când greu rănite pe pământurile lor stră- 
moşești. însfârșit recucerite, nu jubila- 
rea biruinţei repezi, uşoare, glorioase, se 
vede pe chipurile lor, ci zâmbetul voa- 
lat de doliu şi de durere, după o supra- 
umană suferință, în aşteptarea unei blân- 
de convalescenţe. 

Ce greu a fost, fraţii mei, eroismul în 
acest răsboiu. Ă 

FI na fost nebunia unei clipe: saltul 
desnădăjduit în fatal — în neant ; el n'a 
fost numai o enormă sinucidere în massă: 
sinucidere alcătuită din furie, din elăbi- 
ciune, din turbare şi din laşitate în fața 
Destinului şi a legilor umane ale onoarei 
şi sacrficiului ; el n'a fost numai beţia 
contagioasă a celor simpli, alcătuită din 
delirul distrugerii—asemănător delirului 
iubirei — din instinctele preistorice ale 
omuciderii, deslănţuite din nou, şi din 
frica animalică de a nn fi, tu întâi ucis, 
Eroismul din acest războiu a fost mai 
mult decât toate acestea : el a fost actul 
rece, conştient, deplin precugetăt al jert- 
fei de sine, peniru salvarea unei idei su- 
preme. Eroismul luptătorilor :n'a. fost în- 
să asemenea jertfei rezignate a mariiri- 
lor din dosul fronturilor, sau chiar a lor, 
a luptătorilor, în timpul când nu erau la 
asalt — ci a fost eroismul activ, agresiv, 
care înfruntă soarta, Na fost numai e- 
roismul datoriei, ci a fost şi eroismul 
convingerii. Ca  „Prometheu  înlănțuit“. 
Războiul cel mare poate zice despre sine: 
„Am pus capăt groazei pe care aștepta- 
rea morţii 0 inspiră muritorilor. Am fă- 
cut să locuiască în. sufletul lor speran- 
țele oarbe“ (Eshil). — Şi jertfa eroică a 
irebuit repetată până ce din primele şi- 
ruri ale luptătorilor războiului aproape 
nau mai rămas în viață martori ai pri- 
mului asalt, Ci locul celor căzuţi a fost 
mereu prins de alţii şi iar de alţii, în 
sufletul cărora era aceeaş sublimă voinţă 


rece de a birui materia prin spirit. 

A fost războiul risipei de suflete ome- 
neşti, Câte osteneli și câte avânturi fîan. 
te dela părinţii țărani la urmașii poeţi şi 
artişti. Şi totuşi câte încă, dela aceștia 
la nouii Michelangelo, cari erau. ascunși 
în atâţia eroi sfâşiaţi de obuze. 'Toate 
aceste suflete supraumanizate, cari nu 
[usese obţinute decât prin durerea a 
treizeci de generaţii sunt acum disolvate 
în neant şi trebue reîncepută întreaga 
luptă dela etapa dintâi a apiritualizării 
raselor noastra creatoare. 

Ni-i milă de soarta catedralelor, în cari 
spiritul genial transfigurat în chipuri 
cioplite a fost nimicit în mod idiot și 
bruta]. Şi nităm că suflete. cari ar fi 
creat alte catedrale, s'au pierdut tot așa 
de idioi şi tot aşa de brutal, 


Ne-am indigna să vedem obuze de aur 
si grenade presărate cu pietre. scumpe. 
Ci cât mai tare trebue să blestemăm că 
în noroiul şanțurilor infame sau murit 
geniile vremii noastre, 

Cât suntem încă de barbari, cât e încă 
de imperfectibilă natura omenească în 
massă ! O mână de mediecrități ambiţi- 
oase şi meschine conduc omenirea şi o- 
menirea suportă sacrificiul oribil al du- 
cerii la tăetor a tot ce sufletul nostru 
contemporan. avea mai nobil, 
praful şi cenușa să se fi ales de acele 
mediocrităţi, În&ă înainte de înfăptuirea 
crimei. i 

Ce greu a foşt eroismul, atunci când 
până şi sufletul ţi se furase. Muncă fi- 
zică în noroiul șânțurilor, până la exte- 
nuare. Foame perpetuă. Sete perpetuă. 
Murdărie perpetuă. O viaţă animalică. 
având pe deasupra şi disciplina, care 
completează această animalitate, — iar 
ca ornâment o vagă idee de glorie, de 
onoare, de nemurire, In războiu n'avem 
nume propriu, ci un număr de ordine. 
a cărui existență e Jerifită fără ceremo- 
nii. E totala anihilare a valorii noastre 
omenești. Extremul stoicism (creştin sau 
păgân, după cum poţi ori nu, crede), sau 
extremul entusiasm, “ned pun. singurele 
în stare, unul conștient, celălalt în ne- 
bunie, să ne dăm viaţa în astfel de con- 


- dițiuni. Cu toate că pare absurd, deabia 


în moarte, deabia după pierderea perso- 
nalitățiii noastre îşi aduc aminte de nu- 
mele nostru, de sufletul nostru, şi încear- 
că să ne dea satisfacția — pentru noi 
acum zadarnică — a memorialelor. Si 
totuşi, chiar asta, nu-i decât o formă. 
Pentru că după moarte suntem încă şi 
mai deplin unificaţi cn massa anonimă, 
de toţi cei cari prin moartea noastră au 
fost salvaţi și cari ne uită, eroizându-ne. 

Indărătul frontulai, cei cu şi cei fără 
haina condamnaților la moarte fac, deo- 
potrivă, socoteala celor ucişi, cu senti- 
mentele spectatorilor din circul Flavii- 
lor : „prea puţin sânge ; mai mult ; acum 
e, bine ; e interesant. e emoţionani“ : un 
sfert de oră ; apoi, „critica“ — beată şi 
stupidă, 

Din această dublă trivialitate se ţese 
apoi, printr'o înceată lucrare de ideali- 
zare, visul poeților, al artiştilor, al cu- 
getătorilor. Ei seamănă acest gunoi de 
gânduri, pentru a culege din el spicele 
de aur, ei iau informele stânci rupte 
din pământul părinte, spre a le insufla 
durerea nouilor Lafocooni; Dacă prin 
gândul creator, care purifică toate, se 
reface incomparabila frumuseţă a celor 
pe veci pierdute, nu e o dovadă că răz- 
boiul e frumos ori ideal. EI e, ca orice 
patimă primitivă, general omenească, 


fără ca: 


427 


Vasile Pârvan 


Ştiinţa românească e adânc încereată 
prin prematura pierdere a profesorului 
de arheologie Vasile Pârvan. Nobila râv- 
nă a desgropătorului vechilor civilizaţii 
din pământul Daciei, autorul monumen- 
talei „Getice“, organizatorul acelai Ins- 


_titut Arheologic Român, care activa de 


ani de zile în ciuda nerecunoaşterii lui 
oiiciale, atâtea însuşiri de erudiție, de 
inspirație lirică vibrând la sensurile as- 
cunse ale vieţii şi ale morţii şi nemăsu- 
rata modestie în care se desfăşoară toată 
această osârdie ştiinţifică — an căzut Tă- 
puse de nemiloasa seceră a. morții. 
"Renaşterea noastră culturală, intrată 
cu Vasile Pârvan în lumea culturilor o€- 
cidentale, primeşte o lovitură pe care a- 
ducerea aminte şi lacrima depusă la că. 
pătâiul, neînsaflețit al Savantului nu le 
poate nici de cum alina, 


Vasile Pârvan s'a născut lu 1882 în comuna 
Hurueşti, jud. Tecuci. 

Studiile liceale le-a făcut ja Bâriad, jar pe 
cele superioare la Bucureşti și Berlin 

Im anut 1909 a fost numit profesor al Uui- 
versității dim Bucureşti la catedra de istorie 
antică, 

Curând apoi a fost ales membru al Acade- 
miei Române, a! cărei secretar, general a fost 
până îm clipa morţii. 

Stră:nătatea. recunoscându-i marie însuşiri 
de om de ştiinţă. Pârvan a fost ales membru 
al diieritelor societăţi savante. Între altele ci 
era agregat la Sorbonna. 

A condus ca director Muzeul de antichităţi 
și era director şi al Şcoalei române dela Roma. 
Deasemeni a fost preşedinte al consiliului de 
admiristrație al soc. Ciitura Naţională, 

lati diversele fucrări cari constitwesc opera 
d2 înaltă valoare ştiinţifică a ui Pârvan: 

Organizaţia provinciei Dacia. (1906). 

Saisovia (1906). 

Die Nationajităt der  Kautleute îm Romani- 
scl;en Keiserreiche; Breslau (1909). 

Marcu Aureliu (19%). 

Istoria creştinismului daco-roman (1912), 

Cetatea Tropaeum (1912). . 

Cetatea Uinyetuan. 4 vol. 1912—I1914. 

Descoperiri nouă în Scythia Mimor (1914). 

Castrul dela Pciana şi Drumul roman prin 
Mcidova de jos (1913). 

Stiri nouă din Dacia Malvensis (1913). 

Archăologische Funde im Rumânien. Berlin 
1913. 1914. 1915. i 

Zidul cetăţii Tomis. 

Histria IV (1916). 

Parentalia (1919), 

Cânduri despre lume si viată la Greco-Ro- 
manii din Pnntul stâng (1920). 

Sulie origini della civiltă  Romena, 
1922). 


(Roma 


| nrimoridi della civiltă romena alle foci dei 
Danvhio, Roma 1922 (extras din revista Au- 
seria). pă LR i 

Tie; si farme istorice, 

Memoriale. . 

Imcrputurile -vieţii: romane la . gurile Dunării 

Getica, 


Condacea revista „Dacia”, organ al msi 


tutui Arheologic Român. 





ceva respingător, imbecil şi murdar, — 
en atât mai respingător și mai murdar, 
cu cât nici măcar numai idealiştii spa: 
dei, pe fundamente de drept cavaleresc, 
ci masse amfore şi nenorocite se bat, or- 
beşte, în şanțurile de noroiu. 


. . Bi . . . . . Li . 


VASILE PARVAN 





428 


Directia Teatrului Naţional 


Indată după venirea unui nou guvern, 
încep prim gazete interview-urile cu o- 
biect : „ce credeţi despre direcția Tea- 
trului Naţional ?“ Şi atunci o mulțime 
de domni mai mult sau mai puţin cum 
se cade, își dau cu părerea cum ar trebui 
condus Teatrul Naţional. Astfel ei anun- 
ță că vor juca „piese bune“ nu proaste 
ca alea care au fost jucate până acum, 
că vor da afară din teatru pe toţi acto- 
rii fără talent ca să rămâie numai cei cu 
talent, că ei erau siguri că piesele 
proaste care s'au jucat erau proaste şi 
că totdeauna au susținut că sunt prea 
mulți actori în ţara românească. In ge- 
nera] un punct e câştigat. Nici unul din- 
tre aceşti domni nu va juca piese 
proaste. Şi poate că sunt sinceri : ei vor 
juca piese la înălțimea propriei lor inte. 
ligenţe, convinşi că de vreme ce piesele 
sunt la înălțimea propriei lor inteligenţe 
sunt geniale. De altfel nu sia văzut ca- 
pul unui seoretar general care deşi de- 
clară că nu se duce niciodată la teatru, 
se socotea totuși indreptățit să  refor- 
meze prima noastră scenă. Pasămi-te a- 
flase şi dânsul dintr'o gazetă oarecare 
că Naţionalul merge prost. Când a fă- 
cut descoperirea a oferit entuziasmat o 
subvenție grasă gazetei teatrale, şi dând 
un interviu plăcintă a exclamat napo- 
leonian : Nu va mai merge prost... Şi a 
dat nenorocitele ordine de concediere. 

Şi înaintea lui fuseseră alţii. 

După el vor veni alţii. 

Mici şi mari, reformatori identici ca 
ghetele eşite din fabrică, în scrie. 

Reţeta priceperii lor e acecaşi, costă 
86 de lei, costul unni manual, din care să 
afle care sunt cei „mai mari“ autori dra- 
matici ai lumii, mai ales când candi- 
datul n'a terminat liceul şi dacă nu ne 
înşelăm mai nici unul dintre cei cari can- 
didează azi na termivat şcoala subt 
pretext că studiile tâmpesc. Maii ex- 
peditiv -unul dintre foștii directori şi mai 
sincer în candoarea lui, a chemat pe ad- 
ministratorul teatrului şi l-a întrebat 


grav. 

— Ascultă mă Plopene ce autori mai 
mari cunoşti tu ? 

— 12... Sunt mulţi. 

-— Bine, spune care... 

— Aşa e... Shakespeare. 

— Shakespeare, bun. Altul mai e? 

— Cum să nu fie, Ibsen, 

— Ibsen? Bun... Ascultă, spune-i lui 
Gusty să pună vre-o două-trei piese de 
Shakespeare, şi una-donă, acolo, de ălă. 
sali... cum i-ai spus? 

Spunei să puie decor şi muzică... Să nu 
se uite la bani, că bani este. Și toată iar- 
ma aceea afișele galbene ale teatrului 
nu conţineau decât numele lui Shakes- 
peare şi Ibsen. Căci începutul fusese 
greu. 

— Aga! Să mai îndrăznească domnii ăia 
de la jurnal să mai critice pe Ibsen şi 
Shakespeare. 

Teatrul a avut o stagiune cu, „cassa în- 
chisă“ și cu critic? unanime în elogii. Di- 
rectorul nici nu jubila măcar, era nu- 
mai satisfăcut şi important : | 

„Aşa se face teatru, domnule... Ja chia- 
mă. pe ăla de la gazetă să-mi maia 
un interview“. | 

Un altul mai smecher a jucat pe Sha- 
kespeare şi pe Ibsen, dar a voit să facă 
pe hoţul... Tocmai citise le Adevărul, 
după uninterview al şefului, că e în An- 


glia un autor care a speriat lumea cn 
şotiile lui. Directorul nostru a surâs 
gras, a făcut cu ochiul şi a plasat „une 
bună“: „Am să joc o piesă de englezu 
ăsta nebunu. Zău dacă n'o joc... o să ve- 
deți“. : 

Pe urmă a chemat pe d, Gusty şi i-a 
spus : „Să-mi joci o piesă de'Şav. 

— av, ăla englezu. 

Bătrânul regizor, care a văzut atâtea 
surâde : A... Bernard Shaw. 

Și directorul important, vexai şi sigur. 

— Ei ecum Şav, Şo tot un drac e. Să-mi 
joci o piesă de el 

Și în tot anul acela afişul a fost ţinut 
de Shakespeare, Ibsen şi Shaw şi un au- 
tor original. 

Cu autorul original chestiunea a fost 
amuzantă. Toată critica îl plictisea, că 
rostul „Teatrului Naţional“ e să creeze 
o literatură dramatură originală, nu să 
descopere America: după ce alții de mult 
se ospătează cu owmlete la Chicago. Şiret 
amicul nostru, mărturisea unui prieten : 
Să joc piese originale ? Ce, sunt agea- 
miu. Joc numai piese străine. Ai văzut 
yre-un critic săi înjure vre'o piesă străi- 
nă ? Şi „delictul în noaptea nunţii“ e 
pentru critica noastră o comedie „deli- 
cioasă'. Și e destul să joc o piesă origi- 
nală ca domnii aceştia care îmi pretind 
piese româneşti; să ee năpustească asu. 
pra teatrului. Lasă că-i cunosceu. Nu cad 
în curse de-astea întinse pentru proşti. 

Dar într'o zi cum mângiia formele 
molatece ale unei stagiare, între două 
şoapie mai dulci, mica eva puse chestiu_ 
nea net : 

— Maică drag., de ce nu pui tu o pie- 
să în versuri... Am boală să spun ver- 





UNIVERSUL LITERAR 


suri,.. Vre'o piesă cu lună. cu  tranda- 
firi... Ceva: şic, ştii? Joacă Vasilică pe 
Făt-Frumos. Ne potrivim admirabil. 

Directorul nostru rămâne gânditor : 

— Ibsen a scris vre-o piesă d'astea ? 

— (Stâna la îndoială). Fu ştiu !? 

— Dar Şav? 

Tata îl ia tandră de după gât: Maică 
dragă, ştiu eu una din Conservator. am 
eşit cu ea la producţie: „Pătlăgelele roșii“. 

Pune-o p'aia.. (languros) zău... 

— Dragă, de autori originali mi-e fri- 
că... îl înjură critica... 

Şi fata e în picioare: Să-l înjure criti- 
că pe ăsta... Maică dragă păi am citit eu 
că ăla care a scris „Pătlăgelele roşii”, e 
tot aşa de mare ca Sofocle. 

Dar gravul nostru director are încă 
îndoeli. Stagiara noastră e încă prea ju- 
nă. Dar în cele din urmă ea acceptă 
să dubleze rolul și în anul acela „Pătlă- 
gele roşii" s'au jucat de 147 de ori. Cri- 
tica a jubilat,,. Radios, directorul nostru 
explică taina succesului lui: „Domnule 
eu ştiu să aleg o piesă originală; nu joc 
orice“. Şi pentru anul următor a coman: 
dat aceluiaș autor tot în versuri „Pătlă- 
gele vinete“ care sau jucat tot de 147 
de ori, dar cu sala goală... Căci directo- 
rul nostru „e ambițios“, 

Intro zi un amic perfid, i-a tiiiat o 
frază dintre cele mai de efect: Ai ju- 
cat ? Ce-ai jucat? Parcă e meritul tău ? 
Chemi un regizor ţi-i dai ordin să joace 
o piesă ! Mersi. aşe poate fi oricine di- 
rector. 

Directorul nostru a rămas pe gân- 
duri... A doua zi a chemat la el pe un 
gazetar, care publicase un foarte savant 
studiu despre Sofocle. 

— „Ascultă dragă, scrie-mi un articol, 
aşa, despre Shakespeare... Îl punem în 
program. Și treci pe la cassă cu bonul 


R. IOSIF: STRADA DIN BUCUREŞTI (Aquaforte) 


aut 


UNIVERSUL LITERAR 


Pământul e prea mic 


— Nuvelă — 


La  Lukau, în pădurea Bavariei, 
venise un nou judecător — din distric- 
tul Minchen, — mutat după 'donimţa ui, 
căci fiind cam bolnav avea nevoe de aer. 
Era un holtei, care avea o cultură aleasă. 
Din întâmplare, era şi şeful silvic din 
Liukau liber, farmacistul văduv, preotul 
vesel şi tânăr. Asia îi făcu eă se împrie- 
tenească iute la masa obişnuită și la o 
partidă de taroc, 

Tar şi mai mult atras se simțea jude- 
cătorul de d-rul Schmalt, medicul de 
plasă. Foarte rar se poate găsi un om 
mai inimos. El răspândea o aureolă de 
sănătate, încredere şi cu toată puterea-i 
a liniştită şi binefăcătoare melancolie. 
Funcţionarul, cu pieptul slab şi nervii 
slăbiţi, avea nevoe de îmbărbătare, O 
găsi în doctorul acesta voinic. Schmalt 
uvea darul de-u asculta cu răbdare şi 
clipea curios cu un ochiu—iar când vor- 
bea înăbuşit şi înjelegător cu cineva, te 
simțeai imediat înviorat. Doctorul Schmalt 
venise acolo după război din captivitatea 
Siberiei, Toţi îl iubiau. Se însurase acolo 
cu singura fată a angrosistului localnic, 
domnul Firber, — o femeie prietenoasă 
şi drăguță. Socrul le dăruise vila sa, A- 
cum zburdau patru copii în grădină; 
după şapte ani de căsătorie, al cincilea 
sta în leagăn. A 

Într'o zi, juecătorul avu întâia oară 
treabă cu doctorul în interes de servi- 
ciu: la graniţă fusese omorit unul și 
doctorul trebuia să facă autopsia cada- 
vrului. El făcu aceasta cu atâţa neplă- 
cere şi atâta nepricepere, încâi atrase 
atenţia judecătorului, 











CCIA 


Se CĂ PPE ai 
ce BO Ari i, 





Daia Di a 

tat 

ANS: 
F 





ăsta pentru o traducere“, 

Articolul despre Shakespeare, n'a a. 
părut în programul teatrului ci în îoi- 
letonul unei gazete şi cu un mic adaos. 
La sfârșit inițialele directorului nostru. 

Peste o săptămână la cafenea un amic 
îi şopteşte maliţios : Scumpule, când ai 
învățat franţuzeşte ? 

— 12 

— Ei, articolul despre Shakespeare 
pe care lai tradus din „La grande En- 
cyclopedie“, ? 

Un moment directorul nostru crezu că 
ameţeşte, dar mai târziu își luă seama 
căci o idee genială îi încolți în minte. 
După câteva investigaţii descoperi o 
carte despre „Istoria teatrului“ în fran- 
țuzeşte. De câte ori are nevoie să vor- 
bească despre un autor (sau despre cos- 
tume), trimite cartea la un. biuron. de 
dactilografiat, însemnând cu creionul 
aproximativ (luându-se după titlu sau du- 
pă poze) pasagiul care-l interesează. Pe 
urmă singur aceasta se dedă la o mică 
remaniere :. „Foarte mare“ devine „re- 
marcabil“, „impresionat” devine „satis- 
făcător“, sguduitor devine „foarte eatis- 
făcător“. 

lar o gazetă oarecare publică de a- 
tunci savante foiletoane teatrale. 

Alta publică interview-ul d-lui can- 
didat, In scurtă vreme de altfel amicul 
nostru va deveni şi autor dramatic, dacă 
Bu cumva va (i având în seriaze tree 


“ASC: Cu GETAEEEUI 


RODA RODA 


Fără presimţiri reale, — numai ca să- 
şi dea părerea, judecătorul povesti des- 
pre aceasta farmacistului, iar acesta 
răspunse tacticos : 

— Nu trebue să te miri, domnule ju- 
decător. Schmalt al nostru e foarte ciu- 
dat. Eu ştiu mai întotdeauna ce le lip- 
seşie oamenilor, cari îl cheamă pe doc- 
tor. Sunt lucruri cunoscute de veacuri. 
Puţină morfină ori digitalină şi ţărăn- 
cei i-ar fi de folos. Dar doctorul nostru 
nu şarescrie otrăvuri ; el ajută cu bună- 
tatea. De. când e aici. n'am fost nevoit 
niciodată să deschid dulapul de otră- 
vuri. 

— De ce se vorbeşte în micile cuiburi? 
Unul despre altul, zise atunci şeful sil- 
vic, 

— Pe D-zeul meu ! eu nu sunt mișel, 
Dar aci, la granija boemă, o duci greu: 
căsuțele sunt sărace, pădurile dese, A- 
tâția contrabandişti ca în ținutul acesta 
uu se găsesc nicăeri. Şi doctorul se duce 
singur pe bicicleta lui în cele mai întu- 
necoase cătune; noaptea, unde nici u- 
nul din noi nu sar încumenta vreodată. 

— Eu cred totdeauna, că-mi fură săl- 
bătăciunile pe care le-am împuşcat şi nu 
mă înştiințează, zise taxatorul vamal. 

— Cu criminali nu trebuie să vii de 
fel la doctor; el nu vrea să-i urmăreas- 
că, ci-i iartă, 

Preotul zise zâmbzimd: Doctorul în- 


_țelege să iubească oamenii ; să-i mân- 


găe ; casa, în care intră, e binecuvân- 
tată ; nici un sărac nu pleacă nedăruit. 

— Numai una nu înţelege doctorul : 
latina. Când spui o vorbă latinească, se 
supără stânjenit. 

Pompierii l-au numit pe doctor ca 
membru de onoare. Tot aşa Uniunea mu- 
zicală şi gimnasticii , sătenii îl aleg în 
consiliul comunal, nu se găseşte nici o 
distincțiune, care să nu fie dăruită răs- 
fățatului Qin Luckau. 

Dar judecătorului îi vine intruna în 
gând: Schmalt nu ştie să facă autopsie, 
nu. ştie latineşte, — nu prescrie otrăvuri; 
— Schmalt se duce cu sânge rece — 
noaptea, când e nevoie — la contraban- 
dişti... Și ce-l preocupă mai mult pe ju- 
decător este o neînsemnată aparenţă ex- 
terioară : doctorul clipeşte cun ochiu. 

Judecătorul îşi făcuse iute cariera, 
mulțumită ştiinţei lui — şi fiindcă supe- 
riorii aveau încredere intrînsul, Așa, el 
fusese acela care reorganiză poliţia din 
Miinchen, chiar atunci când un funcțio- 
nar mai mare îi împrumuta numele : ju- 
decătorul a mai fost ca asistent elev 
al ariminologilor berlinezi Şi atunci, — 
asta îşi aminteşte el nelămurit,— fusese 
căutat un tânăr voinic : Bavarez, „cli- 
peşte c'un ochiu“. — Un amestec cara- 
ghios de idei, — nu e aşa 2—ca, crimina- 
lul jefuitor de atunci să fie medicul 
plăşei din Lunckau, Schmalt, doctorul a- 
tât de bun, ginerele angrosistului, capul 
familiei celei mai bune din orăşel, pre 
şedinte onorific al societăţilor, membru 
în consiliul comunal ! .. 

Dar judecătorul nare totuşi liniște, 
Incepe să observe pe Schmalt, iar 
Schmalt observă asta, 

rara judecătozul îi tuţrebă pa ne 
așiuptate i i 

aa îaq se ibieariitate lui luat dis 
piomaf? ae i 


4% 


Doctorul îl privi foarte trist în ochi şi 
râse înăbuşit : 

— Dota scormeneşti prea mult, — şi 
plecă liniştit. 

Judecătorul rămase uluii : 

— D-ta scormoneşti prea mult... 

Să îi fost v glumă? 

În ziua următoare, judecătorul trebui 
să plece la Miinchen,.. Şovăind, căci şi- 
rul gândurilor e prea liber, bănuiala, o 
criză, de nebunie — la prefectură, jude- 
cătorul întrebă de d.rul Schmalt. 

Răspuns : A fost un doctor cu numele 
ăsta în regimentul 11 de rezervă; dar 
de când cu luptele armatei Bothmer, în 
Galiţia, a dispărut. 

— Şi cine încă? 

-— Alţi o sută! cari căzuseră 
vuseşti la Zlota-Lipa, 

După multe cercetări: printre manda- 
tele de arestare, judele găseşte şi pe ce) 
care clipește din ochi : lakob Minz, ser- 
vitor din Tegernsee, de trei ori criminal ; 
din cauza tinereţii sale, pedepsit numai 
cu 15 an închisoare, 

Şi-a ispășit pedeapsa. 

La urmă, îngrijitor de bolnavi în al 
unsprezecelea  zegimeni, dispărut le 
Zlota-Lipa. Urmele digitale sunt păstrate 
în arhivă. 

De acum este pe deplin lămurit: 

Sehmalt a murit ca prizonier în Sibe- 
ria,  Minz, îngrijitorul de bolnavi, s'a 
întors cu: hârtiile doctorului ! 

Judecătorul nu scapă nici o vorbă ; 
cere numai emoţionat urmele digitale şi 
pleacă la Luckau, 

In gara Luckau fâlfâie. un steag ne- 
giu!  Astă-noapte sa sinucis iubitul 
nostru, nespus de bunul nostru medie 
dr. Schmalt— cu; primul şi singurul me- 
dicament ce-Y presenisese din dulapul 
de otrăvuri, — morfină în doză prea 
mare. ' Farmacisiul s'a mirat foarte mult 
şi-a făcut reţeta abia după dorința ex- 
presă a inedicului. 

Grupuri de țărani şi ţărance, cerşe- 
tori, servitori, mici burghezi înconjoa- 
ră casa cernită. Tânăra, frumoasa vă- 
duvă scăpată în lacrimi de strălucitul ei 
bărbat, bătrânul socru ca şi când ar fi 
fost lovit.cu o măciucă în cap, 

Nimeni nu-şi poate lămuri taina. 

Numai judecătorul. 

Dar el tace. 

„Nu mai trebuie să compare urmele di. 
gitale ; a găsit acasă un bilet: 

„— Eu voiam să mă întorc în buaghe- 
zime : 

_ Intrebarea d-tale neașteptată de eri 

îmi arată, că pământul e prea mic, pen- 

tru o viaţă dublă. Uruţă pe nevinovaţi! 
Miăuz 


Jeztfele criminalului dorm adânc, de 
mult în nesimţire, uitate. Câtă tămădai- 
re a răspândit de atunci pocăitul! 

— Dreptate trebue să se facă chiar 
de sar scufunda lumea ! — Desigur. Dar 
asta e dreptate ? 

Judecătorul puse haina de gală spre 
a-conduce la mormânt pe cetăţeanul 
Schmalt, cruţă pe nevinovaţi şi tăcu. 


în mâini 


Trad, de ELIZA B. MARIAN 








430 


Cronica muzicală 


„FIDELIO“, DE BEETHOVEN REPREZENTAT LA TEATRUL LIRIC DE CA. 
TRE ANSAMBLUL OPEREI ROMÂNE DIN CLUJ 


Tuchiderea stagiunii ne aduce o neaş- 
teptată mângâiere : reprezentarea lui 
„Fidelia“ de către Opera română din 
Cluj. Este adevărat că şi cu acest prilej 
am retrăit amintirea -nedreptelor jigniri 
pe care viața muzicală românească le-a 
indurat în solemna împrejurare a serbă- 
rilor centenarului beethovenian în Ru. 
cureşii. Dar Opera română din Cluj, în 
turneul său de propagandă, oprindu-se 
şi în Bucureşti, ne răsbună. Nu. numai ca 
prestigiu artistic, ci şi ca iniţiativă. Fes. 
tivitățile seculare pentru comemorarea 
celei mai sublime afirmări: a geniului 
artei sonurilor, nu sunt adică, trecute cu 
vederea de splendida organizaţie de o- 
peră din Cluj, cum au fost, bunăoară, 
trecute cu vederea la Bucureşti. Ci a- 
colo au biruit şi domnesc, se vede, alte 
principii şi sunt nutrite alte năzuinţi. A- 
colo capriciul şi bunul plac nu sunt ri- 
dicate la rangul de legi conducătoare sau 
principii de organizare întrun  aşeză- 
mânt de artă. Acolo nu de ex, ambijia cu- 
tărui cântăreţ hotărăște formarea reperto- 
rului. Ci acolo domnește adânca înţelegere 
a vieţii muzicale, a necesităților de a v 
promova și a o perfecționa. Căci astfel 
interpretăm noi faptul că Opera română 
din Cluj a aflat mijloacele şi energ:a 
necesare pentru a monta în anul solem- 
nităților beethoveniene, opera „Fidelio“. 
O instituţie de operă n'avea altă cale 
mai potrivită şi mai demnă pentru co- 
memorarea centenarului lui Beethoven, 
decât punând în scenă singura lucrare 
dramatică a geniului sărbătorit. Şi astfel. 
sub inspirația și îngrijirea meticuloasă 
a tuturor detaliilor de interpretare din 
partea mult repretatului fost director al 
Operei din Cluj, profesorul Popovici- 
Bayreuth, opera „Fidelio“ a fost mon- 
tată în bune condițiuni tehnice, de imsti- 
tuția noastră ardeleană de teatru mnv- 
zical. A 

Pe scena Teatrului Liric din Bucureşti, 
opera română din Cluj a dat donă re- 
prezentaţiuni de „Fidelio”, în scrile „de 
13 şi 14 Junie curent. Reuşita artistică a 
reprezentațiunilor a fost la înălțimea 1 
niţiativei de sărbătorime a geniului bee- 
thovenian. De bună seamă. în realizările 
Operei din Cluj, este de remarcat, din 
capul locului, concepțiunea de teatru 
muzical ce trebue să fie infiltrată în spi- 
ritul tuturor artiştilor cari iau parte la 
reprezentarea: unei lucrări dramatice, 
Trebue să fie la această operă o mai vs 
che experiență teatrală, dendată ce ni 
se prezintă un „Fidelio“ în aşa de bume 
condițiuni de expresiuie dramatică. Mai 
ales dacă luăm în considerare lipsurile 
dramatice ale acestei unice opere a lui 
Becthoven, ne putem da seama de înte- 
resantul aport dramatic cu care ansain- 
blul operei clujene intervine în execu- 
tarea lui „Fidelio“.  Intreg personalul 
care colaborează la interpretarea operei, 
pare pătruns de sensul ei dramatic. Des- 
făşurarea teatrală, realizarea scenică a 
acţiunii, este permanent animată de flui- 
dul interior al concentrării și intensifi- 
cării legăturilor şi înlănţuirilor logicii 
dramatice. Expresiunea muzicală nu este 
urmărită şi realizată în sine şi pentru 
sine, ca muzică, ci este produsă ca ele. 

+ 


ment de afinmare şi intensificare a dra- 
mei, Chiar momentele, frequente de alt- 
fel, de slăbire a interesului drumnatic: 
sunt tratate de Opera clujeană cu suli- 
cientă dinamică scenică pentru ca firul 
acţiunii să nu fie rupt. 

Aşadar o interesantă concamjie de tea- 
tru muzical irehue constatată în interpre- 
tarca lui „Fidelio* de către opera arde- 
leaună. Ha se datorește — această  con- 
cepție —- experienţei vaste pe care o a- 
cumulase în splendida sa carieră artistică 
pe scenele mari ale lumii, Popovici- 
Bayreuih. Lui se datoreşte şi studiul a- 
mănunţit al Operei „Fidelio“, la ale că- 
vei rej:rezentaţiuni şi succese nn a mai 
putut lua parie. Spiritul ni însuflejeşte 
insă şi acum reprezentanţiile lui „Fire- 
lio“, şi măreşte durerea noastră că am 
pierdut în Popovici-Bayreuth poate pe 
singurul om de teatru muzical pe care 
l-am avut în țară. 

Ansamblul muzical al operei a fost 
încredințat şefului de orchesiră St, Don- 
browski, care se preziniă ca o persona- 
litate. divigenţială cu însuşiri deosebit de 
preţioase pentru muzica de operă. Mai 
întâi ştie menaja soliştii, lăsându-le li- 
ber teren pentru expansiunea vocală, 
fără însă a merge până la ruperea echi- 
librului dintre vocal şi. instrumental. 
Ceiace îl conduce la nuante variate, lo- 
gice și la ansambluri penerale imipe- 
sionante. Soliştii, în frunte cu Mimi Nes- 
torescu, Marius Niculescu şi C. Ujeicu 
dovedesc prestigiul elementelor. operei 
clujene, care se dovedeste a nn fi ilelov 
o instituţie de provincie. Difienltăţile vo. 
cale ale rolurilor au fost trecute cu a- 
tâta bravură şi cu atât elan, în cât ne 
xândeam dacă în Bucureşti n'am fi: mân- 
dri de a avea permanent asemenea ele. 
mente. Ceiace a entuziasmat întreg aui- 
torul, este incontestabil admirabilul cor 
a] operei clujene, Cele mai curate emo- 
ţii de arlă ne-au fost trezite de realiză- 
rile, şi muzicale şi teatrale, ale corului. 
Rar se pot înjgheba în ţară la noi ase- 
menea perfecte asambluri. corale, omo- 
gene, sensibile la toate indicațiunile di- 
namice, de o varietate nesfârșită. în jo- 
cul teatral, de impresionante crescen- 
duri şi decrescenduri. 

Publicul numeros ce a asistat la cele 
două reprezeniaţiuni de „Fidelio" a a- 
plaudat și ovaţionat îndelung pe merito. 
şii noştri oaspeti ardeleni. Le mulţuruiin 
şi pe această cale pentru fiorii de artă 
ce ne-au dat şi-i felicităm din toată ini- 
ma "pentru lupta ce înţrețin în favoarea 
ridicării prestigiului muzicii noastre ro- 
mâneşti. 


GEORGE DIACU 





-sărutările, prin spaţii, 


DINIVERSUL LITERAR 





INTRE SPECIFIC ROMANESC ŞI 
FUTURISM 


Jalnica tragodie a unui june pictor 
român) 


I 


Primesc dela un prieten următoarea 
epistolie : 


Am trei copii —- două fete şi un băiat. 
Pe băiat lam botezat PETRU, ca să poar- 
te, mai adânc în vreme, numele. unui un- 
chiu al men, căruia îi păstrez o amintire 
sfântă — dar și pentru că numele acesta, 
hisilabic și aspru, „„.PE-TRU.. răzbună 
din el o muzicalitate sobră, hotărită, vi- 
rilă, ca un ordin irevocabil şi corect, 
N'am suferit niciodată să i se spună PE:- 
TRE. Chemarea aceasta, îndulcitiă pre- 
fios În coadă, pe care am auzit-o foarte 
des în peregrinările mele triste prin Bal- 
cani, are ceva din aristocratica minode- 
rie bulgărească, ascunzând, în siropuri 
de trandafir, impetuozitatea brutalităţii 
atavice. 

Tetei celei mari i-am zis CATRINA — 
mai întâi pentru dragostea nevestei, pe 
care o chiamă la fel, şi apoi, fiindcă, în 
ciuda rudelor simandicoase cari susți- 
neau că numele acesta e rezervat exclu- 
siv slugilor — (toate rudele mele eiman- 
dicoase fac parte din L. A, N. C.) — mi 
sa părut mie aşa, că sună atâta de fru- 
mos CA-TRI-NA,. mult mai frumos, de 
pildă, ca Ecaterina — (lung, solemn și 
goi) — şi, oricum, mai puţin banalizat — 
ca TITINA — la chefurile sublocoienen- 
ților chiulangii şi seci, cu tapări pe sub 


masă şi cocote franceze originare din 
Herţa : 
Titina, 'Titina... 
Titina.., ah !.. Titina!?. 
Fă, te rog, ubstracţie de vița d-tale 


românească. Și—(dacă e cu putinţă ceea 
ceţţi cer) — transpune-te întrun ins neu- 
iru ca naţionalitate... şi înregistrează în 
ureche, obiectiv, aceste trei succesiuni 
muzicale : CA-TRI-NA. Auzindu-le — nu 
ți se năzare murmur de izvor cristalin ? 
picurări de eenin albastru ?... chemări de 
răcoare ?... puritate ?.... 

Pe fata cea mai mică am botezai-o IRI- 
NA, iar nu IRENE, după cum mă sfă- 
“uiau o sumă de naşi cu impresionabilă 
suprafață socială. IRENE e o împăreche- 
ve de sunete, imposibilă pentru urechea 
mea de pictor. Când zic IRENE aud parcă 
foşnetul tranșant al unui brici chirurgi- 
cal, în țesutul unui pântec tare, alb şi 
viu, de adolescent. Dar când aud L-RI- 
NA — jubilez ca la atingerea unei adieri 
primăvăratice, Primesc, în nări, pros- 
peţime de ghiocei , în urechi larmă de 
păsări bucuros sositoare ;... şi, pe tâmple 
ale Mediteranei 
nostalgice. A 

Nu ţi se pare curios că-ți debitez a- 
tâtea nimicuri pe marginea buletinului 
stării civile al familiei mele ? _ ; 


IINIVERSUL LITERAR 


Nu ţi se prezintă stranie la mine — 
(tip fără veleităţi patriotice în artă) — 
încăpățânarea aceasta de a'mi boteza 
odraslele cu nume aşa de puţin '„moder- 
ne“, ba, din. potrivă. atât de româneşti — 
româneşti până la provocare? Puteam, 
foarte bine, să-i spun băiatului, de pildă 
Jean sau Artur. Fetelor să le zic, bună- 
oară, Beatrice sau Mimi — şi să militez 
furios pentru specificul naţional, adică 
să fac artă pe placul Jeanilor şi Arturi- 
lor. 

Căci — vai... Jeanii şi Arturii noştri 
naţionali — nu-mi înghit de loc zugră- 
vitura |... | 

Stau şi meditez, într'una, cu tristeţă 
mare : Sunt vlăstar de vechi răzăși ;... 
am dormit, de mic, pe arie, deavalma cu 
țăranii noştri .... am chiuit cu flăcăii noş- 
iri la culesul viilor; m'am hrănit, de 
crud, cu poveştile, legendele şi baladele 
sirăbune ;... cunosc istoria tragică a nea- 
mului nostru — şi m'am păiruns de tâl- 
cul ei adânc ;... poi ceti şi scri în limba 
lui Neculce şi a lui Miron Costin; „la 
târg am învăţat rişca, oina şi eram neîn- 
vins în jocul cu nasturii şi în şterpelitul 
curelclor, la scăldăioare ,... mă nebunesc 
după lăutari şi după îleici în sânge;.. 
am grouză de punectualitate şi de credi- 
tori ;... simt o deosebită voluptate în văl- 
mășagurile cu mardeală.. la război nu 
lac casă cu ambuscaţii ;... mă chiamă 
pur şi simplu Vasile ;... nu ştiu a juca 
ciarlston ;... nu beau mazagranuri cu 
paie ;... şi nu vorbesc, a cătării, nici o 
limbă străină. Lucrez, în schimb, de di- 
mineaţă și până înoptează, pentru că toi 
ce văd acum în jurul meu mi-i drag — şi 
dragul acesta se cere exteriorizat prin 
singurul material ce-am izbutit să cunose 
şi să stăpânesc, după puterile mele : CU- 
JOAREA. i 

Şi nu mi-i nimic mai drag pe lumea 
asta — (de ce-aşi minţi oare?..) — ca 
cele două odăițe ale mele, închiriate la 
mansardă ; ca mohilele mele parte moşte- 
nite, parte cympărate „de ocazie“... cari, 
toate la un loc, nu preţuesc cincizeci de 
poli ;.., nimic pu mi-i mai drag ca băiatul 


şi fetiţele mele cari sburdă cu braţe tran- 


dafirii pe lângă mine ;... ca nevasta ve- 
selă, grăsulie şi albă, tare mândră în ca- 
potul ei de marchizet cu desene nemţeşti 
În sfârșit, ce să-ți mai spun... mi-i drag 
interiorul meu în care muncesc cuminte, 
mă cert cu nevasta,.., mă hârjonese cu 
prichindeii... zac de boală, or petrec, 
la zile mari, aşa cum petrece orice oră- 
şean de teapa mea: cu vin prost, sifoa- 
ne calde — şi gramofon. 

Deci dară, zugrăvesc şi eu lumea în: 
cure trăesc, pe care o pricep şi o simt 
mai limpede şi mai adânc decât oricare 
ulta, 

Credeam că, neafectând nimic,  neîn- 
hămându-mă la nici o teorie bătrână sau 
jună, nefrecnentând cluburile politice, 
cafenelele, cenaclurile, din cari să pom- 
pez atitudinile zilei, ci rezumându-mă 
numai să observ, să înţeleg şi să exprim 
ceeace este mai aproape de ochiul şi su- 
fletul meu, — credeam, zic, că fac muncă 
de om cu bun simţ şi cu mintea la 
locul ei. Dar mm pomenit cu buclu- 
curi în cap şi cu supărări, la cari nu mă 
gândisem niciodată. Cronicarii au năvă- 
lit pe mine, la ultima mea expoziţie — 
de m'au întors pe dos. Unii m'au pârât 
publicului că umblu să import în ţară 
toate cubismele, dadaismele, integralis- 
mele și futurismele Europei apusene ; — 
alţii, din cealaltă tabără, m'au ocărât că 


nu sunt om subţire, că am rămas în coa- 
dă față de progresele extraordinare ale 
iechnicei şi concepţiei de artă, moderne. 
Cei dintâi mau denunţat că, dându-mă 
cu străinii, şi cu arta lor, compioiez la 
prăbuşirea  românismului —  secunzii 
m'au luat la vale că sunt un papă lapte 
de burghez, fără orizonturi largi, fără 
îndrăzueli de creator internaţional. 
Mi-am zis : or ti avânil oamenii dreptate! 
Din strâmtoarea odăiţei mele dela man- 
sardă, ce pot şti eu despre frământările 
intelectuale şi artistice ale globului!... 

Ca să nu mai supăr pe nimeni — fiind 
că sunt om de înţelegere — dar, mai 
vârtos, ca să arăt că, la o adică, pot li 
şi eu de lolos obşiii — m'am hotărit într'o 
bună dimineaţă să arunc un ţol peste 
suileiul meu şi să, încep u zugrăvi după 
prescripţiile iudicate la gazetă. 

De am chemat pe fetița mea cea mai 
mică — (are, bat-o norocul !... o cărmţă 
albă şi nişte ochi albaştri !...) — am îm- 
brăcat-o într'un costum naţional împru- 
inutat dela moaşa din curte — (când era 
jună, dansaee cu el la o serbare câmpe- 
acască în Cişmigiu) — i-am pus fetiţei o 
lurcă în mâini. am silit-o să ia o poza, 
îu trei sferturi, visătoaure — şi m'am az- 
vârlit, cu entuziasm, la lucru. 

A mers mult mai repede şi mai ușor 
de cât îmi închipuisem. Imi mai trebuia 
uu îond, potrivit, la figură. Copii mi-au 
răsturnat în mijlocul odăiei lada lor cu 
telurite „Souvenir din Roumanie“, am 
tules din ele câteva vederi cu plaiuri 
line, mesteacăni albi şi troițe — le-am 
ajustat cu socoteală pe suprafaţa carto- 
nului meu — și am scris pe dosul muca- 
valei, precum ca să nu uit: 

„ROMANIŢA“ 

Izbâuda aceasta a mea, naționalistă, 
mi-a îndoit energia. A doua zi, lam pof- 
tit pe un; unchiu bătrân, fost slujbaş la 
Primărie, şi pensionar de vre'o două de- 
cenii, care sa înfăţişat grăbit — (ţine 
tare mult la mine, moşiliculi!) — cu chi- 
tia lui verde ca o tigăiţă, cu barbişonul 
lui, care tremură mereu, cu buşmachii 
de pâslă, roşcovii, şi cu ţigaretul de chih- 
limbur, cât un mucuşor de lumânare de 
ceară veche. 

După ce — spre marea lui indignare— 
Iam siilt să'şi scoată cămaşa de noapte, 
peste pantaloni — am tras în mjlocul 
odăiei mașina de cusut a nevestii — (un 
„Singer“ nou nou, cumpărat în rate) — 
lam rugat pe bătrân să ia o poză mar- 
țială ca Napoleone Bunăparte — (așa îi 
zice maşul) — şi — asifel, fioros, cu o 
mână în șold şi alta pe muchea „Singe- 
rului“, moş Tudorache îmi trezi fulgeră- 
tor imaginea unui erou național. Până 
seara scosei proaspăt, impunător, teribil 
şi frumos un: 

„AVRAM IANCU“ 

Dar, după un riguros consiliu de fami- 
lie, în care ultimul cuvânt la avut moş 
Tudorache — am schimbat titlu tablou- 


lui în: 
„PAUNAŞUL CODRILOR“ 
ca fiind, oarecum, mai rar, mai plin de 
poezie şi mai simbolic. Uiiasem să-ţi 
spun că, în focul fierbinte al inspiraţiei 
mele, maşina „Singer“, pe care se răzima 
mâna voinicului meu, s'a prefăcui într'o 
străveche, cişmea de piatră pe care se 
zărea, săpată în chirilice, frumoasa ma- 
ximă a Împăratului Traian : 
SIT-TIBI-TERRA-LEVIS 

La trei ziile după încercările acestea 
victorioase în artă naţională, mi-am che- 
mat din nou fetița cea mică, am dezbră- 


sii 





MINA BYCK-WEPPER : PORTRET 


cat-o de rochiţa ei roşie cu puchiţei albi, 
am cocoțat-o în vârful unei enorme pi- 
ramide clădită din cufărul :cel mare (for- 
mând o bază solidă) două geamantane de 
piele, una tavă de plăcinte şi un borcan 
voluminos, de lut, pentru murături — şi 
am prinş a privi în 6us, departe, pătrun- 
zător, cu ochii mici. tot mai mici până 
ce cufăr, geamandane, iavă, borcan şi 
fetiţă se contopiră într'o surprinzătoare 
străluminare şi întretăiere geometrică, 
Haosul lumii plastice obişnuite, se ordo- 
na acum într'o magistrală îmbinare for- 
mală, în armonii de ritmuri nebănuite, 
în angrenări ideale, de o preciziune ului- 
toare. lar pentru ca nimic să nu fie pier- 
du: din această nouă revelaţie — bazată 
pe nestrămutate legi de mecanică, fi- 
zică şi chimie — (aşa aflasem eu din ga- 
zete) — am adunat în jurul meu, «u 
grabă febrilă, toate teurile, compasurile, 
riglele, centimetrele, busolele, epruvete- 
le şi cumpenele — cu sfoară suu apă — 
şi m'am aşternut neîntârziat la lucru. 
După unsprezece ceasuri de nbiîntrerupte 
calcule, măsurători, cântăriri şi analize 
am putut termina şi iscăli noua mea lu- 
crare, pe care am botezat-o: 


„COMPOZIȚIE“ 


E tare greu să-ți lămuresc, prin scris, 
anume cum se prezinta, ochiului şi spiri- 
tului, compoziția aceasta. Atâta pot să-ți 
comunic, că în sânul familiei mele. lu- 
crarea mea a provocat o cumplită diver- 
sitate de impresiuni şi opinii. Așa, de pil- 
dă, PETRU, care e în clasa a II la „Mi- 
hai Bravul“, susținea că tabloul meu în- 
chipueşte o pompă pneumatică; CATRI- 
NA, care e la „Centrală“ îmi făcu, şirea- 
ta, cu ochiul şi mă înformă că a înţeles 
numai decât, dar că-i lasă pe ceilalţi, că 
se ardă cu răspunsurile: — „Tăticule, 
asta e o tiribombă, : din alea cu lanţuri, 
dela Moşi...* Moş Tudorache îmi spuse 
că, după cât se pricepe el, tabloul trebue 
să reprezinte o furtună cu grindină mare 
şi fulgere. Nevasta singură tăcea încre- 
menită, cu ochii ţintă la „Compoziţia“ 
mea — ceeace, fireşte, m'a jignit. Dar fe. 
tiţa 'care'mi .pozase, şi care timp de uns- 
prezece ceasuri se sacrificase pentru artă 
în vârful piramidei, sfrijindu-se de foame 
şi de sete, — veselă de incompetința ce- 





42 


UNIVERSUL LITERAR 


ECOURI 


APELUL D-LUI 
RADULESCU-MOTRU 
Ultimul număr al „ideei Europene”, 
publică un apel la organizare, către in- 
telectualii din şi din afara partidelor 


politice, semnat i d. prof. C. Rădulescu- - 


Motru. 

Afrosimele şi directivele sufletești ale 
profesorului. de psihologie dela Univer- 
silatea din Bucureşti, sunt, ca intotdea- 
una, pline de interes. Deaceea vom spi- 
cui din ele acele pasagii cari vorbesc 
despre lipsa organizării, proprie româ- 
nului şi cuvintele din urmă ale apelu- 
lui. Poate că acest apel ar îi putut să 
vină mai curând, Ultima experiență po- 
litică a d-lui Rădulescu-Motru dă însă 
gândurilor sale un îndoit preț, de măr- 
tuzisire sinceră. 

In plămădeala sufletului nostru, ește un im- 
puls de aversiune în potziva organizării, Nu 
credem in ea de îel. Suntem gata să-i fim 
necrediucioşi, la prima ovazie. Realizarea idea- 
burilor meastre o încredințăm mai curând noro- 
cului, decât unui plan de organizare, Suntem 
dedicați improvizaţiei !  improvizaţia me teii- 
tează în fiece moment, în: vorbă ca şi în iaptă! 

Ultimele improvizații sunt în curs, Partidul 
-Poporului cade dela putere în chip improvizat, 
aş după cum şi venise. Se improvizează un 
guvern de alegeri, după care va urma n sd 
zaţia de mâine. 

2 8. î . o. 1 . . . e. n» . . 

Prima condiţie a organizării, este respecta- 
rea aptitudinelor de muncă ale fiecăruia. Nu- 
mai acela care ştie pune pe fiecare ja locul său, 
numai acela organizează de fapt. Dar respec- 
tut aptitudinetor de muncă nu este un sentiment 
îuăscut în fiecare. Multe popoare nu-l Cunosc, 
Ei vine numai cu mult în urmă, prin: educaţie, 
Şi mei ales prin educaţie religioasă. Pentru a 
ajunge să respecţi felul de muncă al altuia, 
trebue ca mai întâi să crezi că însuş felul tău 
de muncă leagă persoana ta de ceva siînt. Cine 
se crede destinat peiitru o anumită “muncă, cre- 
de şi în vocaţia altuia. Cine, dinpotrivă, crede 
că genurile de muncă. sant produsul întâmplării, 
acela nu va avea nici ww respect de munca al- 


ANCA a SAI IA 





lorlalți — începu a jopăi şi a striga prin. 


odaie : — „Eu sunt acolo!.. Eu sunt. 
acolo !,.. Eu sunt 1...“ 
Nevasta îşi înfipse privirile în ochii 


mei — şi mă întrebă, cu stranie tremura- 
re în glas: 

— muAi vrut să faci pe IRINA ?...“ 

— „Da, răspunsei eu, laolaltă indignat 
şi mândru: am „compus acolo portretul 
fetiţei noastre... 

Apoi, ca apucată de nu ştiu ce teamă 
drăceasacă, nevastă-mea o tuli pe uşă, în- 
tr'un hohot de plâns sfâşietor. 


Când — după câteva clipe — m'am 


dus să văd ce are — ia-o de unde nu-i. 


Intreb furios și îngrijat, pe servitoare : 
— „Unde-i, mă Roso, cocoana ?î..“ 
— „Păi a pornit-o la fugă pe scară, în 

jos — zicea că se duce la doftor... 

Intrerup aici scrisoarea tânărului pic- 
tor, pe care voi continua-o, fidel, în nu- 
merile viitoare. 

Sub căldurile acestea e sălbatic să a- 
buzăm chiar de răbdarea celor mai în- 
găduitori dintre cetitorii noştri, 

p N, N, TONITZA 


tuia, Un bun organizator este pătruns de res- 
pectul meritului fiecăruia. Cum ar putea pune 
pe omul care nu merită, im locul celui care 
merită ? Ar fi ca o trădare îaţă de mvenirea 
poporului său; menire pe care Dumnezeu. însuş 
o cilăuzeşte, prin distribuirea aptitudinelor. 
Fac apel ja muncitorii intelectuali ai acestei 
țări; da cei din partide ca şi la cei din aiară 
de partide. 

Imtelectualii noştri au mijlocit până acum în- 
îrățirea sulletutui românesc cu sufleuul modern 
curopean, 

Lor je revine datoria să activeze această în- 
frăţire până la deplina rodire a geniului nostru 
naţional şi împlinirea ursitei sale de pe. urmă. 

lur România Nouă are astăzi nevoie de or- 
Runizarea forţelor sale reale şi. de „adeviratii 
creaţie. 

lar pertru ca organizarea aceasta să reuşeas- 
că, este necesară mai întâi crearea. unei at- 
mosfere sufleteşti respectuoasă faţă de mumcă 
şi faţă de merit. 

Ne mai tbrebwesc 
curaj. 

Şi aceasta cât mai, curând, 
ceasul cel de pe urmă. 
BACALAUREATUL ŞI INSTITUTUL DE 

LITERATURA 

In chip de îndreptar pentru candida- 
ţii la bacalaureat, d. M. Dragomirescu 
tipărește o broşură : „Limba și literatura 
română, Schițe pentru examenul de ba- 
calaureat, după programa olicială“, edi- 
ţia 1; Bucureşti, ed. librăriei Socec, 1927, 
Preţul lei 40. 

Remarcaţi în treacăt, acel sigiliu de 
rentabilitate, ce se cuprinde în cuvinte- 
le : „ediţia [“ și apoi spicuiți câie ceva 
din „reabilitările“ cu care d, M. D. a cre- 
zut că trebue să îmbogăţească sufletul 
candidaţilor la bacalaureat: a) la capi- 
tolul „Marii noștri prozatori“ (în proza 
ideală sau distins şi se disting...): 6) 
„Mihail Dragomirescu (născut  Plătă- 
reşti-Iifov 1868) care a scris „Dela mis- 
ticism la raționalism”, „Ştiinţa literatu- 
n 

b) la capitolul „Critici mai însemnați“, 
„Directiva lui (Maiorescu) critică, îmbo- 
gățită însă cu un fundament nou (vezi 

critica ştiinţifică şi Eminescu”, „Știința 
literaturii” şi „Teoria poeziei”) este ur- 
mată de Mihail Dragomirescu care în 
această direcțiune scoate „Convorbiri 
critice“ (1907—1910) şi înfiinţează „Ins- 
titutul de Jiteratură” (1922), 

c) la copitolul „Reviste care au, repre- 
zentat curente“: „Falanga“, „Ritmul 
vremii“ şi „Buletinul institutului de Ii- 
teratură“,. organele „Institutului de lite- 
ratură"” care susțin naționalismul tradi- 


oameni de adevăr şi de 


până mu va Suna 


-țional în nota clasică“ (sic ]). 


VIAŢA LITERARA 

No, 56 aduce următorul sumar : 

Hortensia Papadat-Bengescu ; Oameni 
care trebuesc la locul ce li se cuvine; 
G. Bacovia : Poezii ; |. Valerian: De vor- 
bă cu d. Caton Theodorian. Calomnia ; 
Al Bădăuţă: G. Bacovia; Pompiliu 
Constantinescu : |. A, Bassarabescu; V, 
Voiculescu: Ruga  aieului:. modem; 
Adrian Savu: Peisaj, A. Lambrino: Cân- 
tec din străbuni , Otilia Ghibu: Povestea 
femeii care a născut ; N. Crevedia: Epi- 
grame, Cronici şi informaţiuni literare. 

Cu acest număr „Viaţa Literară“ a in. 
ii în obișnuita vacanță de vară până 
în luna 


BANATUL 

Avem sub ochi un număr ce apare la 
Timişoara, din reorgenizaia revistă cul. 
turală „Banatul“. Ne amintim de anemia 
spirituală de care suferea revista înain- 
te,  cercetăm numele colaboratorilor şi 
apreciem. distanța. Opera de refacere se 

datorește poetului ardelean A. Cotruş. 
E] izbuteşte să împace năzuinţele pa- 
îriei sale modeme cu preocupări de re- 
gionalism cultural, singurele de altmin_ 
teri care justifică necesitatea unei re- 
viste de provincie, 

Aşa. în numărul de care amintim (I. 
3. 1927), pe lângă literatura originală de: 
A. Cotruş, Em. Bucuţa, Al. Negură; re- 
tinem articolul d-lui Em, Bucuţă: „Sem- 
per în. Ineribus erat“, o succintă evoca- 
re a acelui misionar Samoil Dragsin din 
Peirorăşelul Banatului, drumeţ la fraţii 
dintre Vidin şi Timoc şi apoi la lerusa- 
lim — figură pasionantă despre care d, 
Em. B., a mai scris şi promite să revie 
cu un studiu amănunţit; 

Şi articolul d-lui Onisifor Ghibu : „Un 
dascăl bănăţean de acum 100 de anis, 
Const. Diaconorici-Loga“. . Din Andrei 
Ady se traduce o nuvelă creiată între 
ai noştri: „Fantoma Rabhilei Sălăjan“. 


EDIPORIALE 

Din programul publicaţiilor pe anul 
viitor al editurii „Cartea Româneascâ“”, 
face parte şi romanul lui Al. Antemi- 
reaniu : „Din vremea lui căpitan Costa- 
che“. E o descriere a Bucureştilor în 
19848 şi a câtorva personagii cari au luat 
parte la revoluţia din acel an. 

Tot în programul publicaţiilor pe a- 
nul viitor al acestei edituri se află şi 
traducerea d-rei Apriliana Medianu „Ar. 
ta Mimicei“, după Ch. Aubert, cu o pre- 
faţă a d-lui Prof. Rădulescu-Motru. 

CARŢI NOI 

D. CARACOSTEA : Un. mare critic ro- 
mân modernist, Domnul Eugeniu Lovi- 
nescu ; editura „Cartea  Româneagcă!, 
1927. 61 pagini; lei 30. 

ION MUREȘEANU : „Ardealul” (scrie- 
re premiată de „Cartea Românească") 
ed. „Cartea Românească“ ; 1927, 335 pa- 
gini ; lei 100. 

V. 'FPEODORU (Doru): Vlahula, ro- 
man, ed. Il-a, ed. „Cartea Românească“ ; 
1927 ; 224 pagini ; lei 60, 

ST, CARACUDOVICI, AL. GHEOR- 
GHIU şi |. G. BRATU : „Lecturi geogra- 
fice“ (Europa). Ed. librăriei Soceo et 
Comp, Bucureşti, 1927, 121 pag, lei 25. 

AL. GHEORGHIU, Sr, CARACUDO- 
VICI, AL. VOINESCU: „Lecturi. geo- 
grafice“, (Asia, Africa, America, Oceania). 
Edit. librărisă Socec et Comp. București, 
1997. 154 pag. lei 25. 

A. C, CUZA: Naţionalitatea în artă. 

Principii, fapte, concluzii, Introducere 
la Doctrina naţională-creştină ; ed. II-a 
adăogită . ed. „Cartea  Româneabcă ; 
1927 ; 305 pag. ; lei 110, 
MARIA. S$. PALLADE GALAŢI : : Din 
umbra vieţii“, roman? Tip. „Cultura Po- 
porului“ — Galaţi, 1927; 264 pag.; lei 
40, 

MARIA S$. PALLADE-GALAȚI : 
merus clausus“, roinan, Tip. „Cultura 
devotat i Galaţi, 1927; Î15 pag, lei 


"AMELIENELE 306. ANONIBE CE EUL a BUCUREPIL,