Viata Rom. (R.), 1913, 30

————— (0 i 
Proprietatea Bibliotecii 
Universității laşi 


X-H 


LU 


4041388 Periodice 


AVIZ 


Potrivit Inştiințării din No. de Lunie al revistei, facem cu- 
noscul pentru cea din urmă dald că, după cinci zile dela expe- 
diarea numărului de faţă, vom trimite abonaţi Ttâmaşi în urmă 
cu plata — chitanţele prin poştă. 

De oare ce, în cazul acesta abonamentul se încarcă cu 4 
lei anual (cheltueh de încasare), ruzâm pe thnii abonaţi să bine 
voiască a ne trimite plata direct, prin mandat, îndată după ce 
primesc acest număr. 


Administraţia revistei 


Viaţa Rominească 


P. 3. D-nii abonaţi cari işi sehimbă adresa sint rugaţi să ne arate și 
vechea adresă, odită cn ces nouă, 


Viaţa Rominească 


Revistă literară şi ştiinţifică 
Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


VOLUMUL XXX 
Axut VII 


IASI 
Redacţia şi Administrația: Str. Cuza-Vodā No. 52 


| 1913 


——_........ 


isss 
intrai inainte 


de anul 103 


5 JUL. 1097 


Neamul Şoimăreştilor 


XXV 


Uitarea este leac al multor dureri pe pămint; dar nu toate 
sufletele oamenilor sint ca apele care se tulbură, fac crețuri şi 
se zbuciumă în furtună, iar apoi salină și 'ntind un luciu curat, 
cașicum în veci nimic nu le-ar fi răscolit. Uneori durerile 
aprige lasă pe urma lor o drojdie de otravă: sint suflete care 
cu greu se lămuresc, Așa era sufletul lui Tudor Şoimaru. 

Era în el încă o nehotărtre şo sulerință. Cind vedea în 
lumina amintirii pe Magda se incrunta, şi era bine încredințat 
<ă, dacă iar fi răsărit din pămint, ar fi fidicat pumnul s'o zdro- 
bească, Uneori insă Magda aceasta li zimbea, Vremea, cu toate 
acestea, ajutată de moşnegelul cu barba tușinată, 1l scoteau la 
un liman nebănuit de el. 

Ogorul lui rodea și livada înllorea, Vitele lui albe sunau 
din tlänci la imaş şi minzii zburdau în ceair. Cunoştea acuma 
bine toate hotarele mindrei moşii bâtrineşti. Era în frunte tot- 
deauna la adunările răzășimii și la cislele lor. Asculta cu lu- 
aresaminte slujba cu voce Inceată a părintelui Ştefan, şi adese 
ori se oprea în picioare, cu capul plecat adine, lingă mormintul 
lui tonaşcu și al Anisiei, Se amesteca în certurile și impâcările 
neamurilor, şi c'o indirjire de adevărat răzeş se scula impotriva 
vecinilor cari indrăzneau să calce hotarele, ori impotriva pribe- 
gilor hoţi de vite care treceau Nistrul în nopți furtunoase, 

Petrecu la clăci, la nunţi, la botezuri şi se întristă cu ru- 
dele la capătăiul morţilor, Se ridicase în el boernașul de țară, 
răzeșul cari fine de neamurile lui ca albina de matcă, Şi nici 
nu-şi da incă el bine seamă cum, trecind vremea, ajunsese stä- 
pinit, deşi era căpetenie a tuturor răzeşilor dela Râut, și cum 
mortul cel ucis de buzdugan supt Aron-Vodă, deși era ingropat 


şi putrezise în sicriul lui, se înălța ca o umbră din mormint, 
nesimţită dar stăpinitoare. 


8 VIAȚA RUMINEASCĂ 


In jurul lui umbla şio dragoste indrăzacaţă care, deşi nu-i 
tulbura somnul și zilele, Il invâluia într'un farmec plăcut. Aniţa 
se incrucişa totdeauna cu drumurile lui. Era o dragoste indir- 
jita şi stăruitoare, — Tudor socotea pe lata lui Savin drept o co- 
pilă, dar copila aceia avea O pielița smeadă și ochii adinci, și 
visa în toate nopţile la el. 

Domnia lui Tomşa se prelungea; căci pe vremea aceia, dacă 
petrecea un an de linişte, Voda se socotea fericit şi benchetuia, 
şi socotea anul nou ca n facere de bine a soartei. Şoimaru, la 
poruncă stăpinirii, de multe ori se repezi călare până la lași, 
De-acolo îi trimetea domnul la hotarul muntenesc, ori câtră Ho- 
țin. în fruntea unui steag de curteni. lar cătră iarna anului 1614, 
căpitanul Tudor Şoimaru se Intâțișă la porţile Iaşilor cu câlărime 
răzăşcască, ridicată de pe Râut, Șoimăreştii voiau să Implinească 
o datorie câtră Vodă Tomşa: şi veneau să facă trei săptămini 
In slujba Domniei, pentru impliniri de biruri și podvezi. 

In acel timp Tomşa stâtea bine In scaun, Insă boerii erau 
în suferință şi 'n mare nemulțămire. Asemenea domn lără pri- 
ință pentru drepturile lor, şi fără cinste pentru obrazele lor alese, 
incă nu pomeniseră ei. Prea mulți oltau acuma după plăcula 
vreme a domniei lui Irimia, care a fost cu lală, cu laude pen- 
tru boeri și cu cinsti, cu nici-o scădere in drepturile lor. Caci 
fiecare işi ocirmuia satele şi păminturile după socotință, —și nu 
îndrăznea proslimea să se obrăznicească Intr'atila, ca in această 
vreme de scădere, Şi mai ales le era lor intricoşare de năra- 
vul cel rău pe care-l avea acest Ştefan Vodă: că la cl viaţa unui 
botarin era ca a unui om de rind. Suduia și zdrobea cu mare 
ala a pe a e asta moartea cea fără dreptate era şi ru- 

peste seamă: înțepa un boer ac ji 
rind, iba la drumul ps ză citirii. i-a 
„Cu multe scrisori viclene trimise peste hotar la Lesi, iz- 
bindise să aducă din boerii fugiți la viuva Irimiei, Dar Tae 
se implini o duzină de berbeci, cum avea el obiceiu să zică, 
aNd e ate pn în curte ascuţindu-și cuțitul și, cam amețit de 
Dakar apk ip e jos rinjind câtrā Vodă, care sta la fereastră : 
a mor ai adunat berbeci grași. Nu porunceşti să-i injunghii 7» 
A: rba gidelui s'a implinit curind, caci ochiul cel fue ] 
lui Tomşa iube scli cuie 
in role că PI aripa spre singe, 
„drumurile lui la laşi Soimaru simţi, şi auzi 7 
cà boerii se lrămintă, şi că Tomşa error cu Sorg errira z 
dincioşi in preajma lui, puțini cre 
Veşti umblau pe la boerii cari stăteau la ţară, poltindu-i la 


siaturi la Birlad, la Focşani ori la S E eninticutai : 
peste hotar şi ai : Suceava, Unii pribegiră şi 
ai rame pe d cu lacrimi la picioarele doamnei lui iri- 


La începutul primăverii a i 
* A nului 1615, cind se inchei - 
drii, căzu la Șoimaârești oaspete grabnic dela | e mele 


Şoimaru tocmai eşea dela biserică, intre răzeşi, căci se ne- 


NEAMUL ȘOIMAREŞTILOR T 


merise så fie intro Duminică: Lie 1i eşi Intru intimpinare chiar 
lingā morminte, unde se aprindeau candele morților. 

«Stāpine, ti zise el încet, a sosit dela Domnie, trudit și 
frînt de drum, boerul Simeon. 

— Ce este? de ce?> întrebă răsărinc Tudor, 

Dar Lie nu putea şti nimic.—Oşteanul se uită în juru-i să 
vadă dacă-l bagă In seamă cineva, apoi se trase câtră poartă și 
porni repede spre gospodăria lui. Doi cai albi de spumă rāsu- 
flau Incă greu la cheutoarea casei și Ispas sta pe prispă dinain- 
tea lor. 

«Ce este, Ispas? întrebă Tudor neliniștit. 

— Bine, pace... — răspunse slujitorul, luînd. cu palma de pe 
frunte-i sudoarea şi scuturind-o la pâmin. Am venit ca vintul, 
Am socotit c'au să crăpe caii... Dar nau crâpat,.» adâugi el 
rizind. 

Şoimaru se repezi în pridvor; şin uşa deschisă îl Intim- 
pină cu braţele deschise Birnovă. Se sărutară, apoi intrară tä- 
cuț în odaia Imbrăcată cu scorțuri şi ştergare. Acolo deodată 
se Intoarserā unul cătră allul,—şi Şoimaru, apucind pe prietinul 
lui de mină, zise scurt: 

«Ce este? vine Moviloaia, cu leşii ? 

— Incă nu, răspunse Birnovă, 

- Atunci se borzuluese boerii. 

— Da. Asta este l», 

Şoimaru Işi așeză prietinul pe divanul cu saltea moale de 
lină şi strigă spre Lie <âscoată vin din pivniţă. Apoi stâtu gin- 
ditor şi zimbind câtră Birnovă, până ce Lie aşeză ulciorul şi på- 
harele mari, verzi, 

«Vezi de-ţi cinsteşte şi tu pe Ispas...» îi zise el rizind, Apoi, 
turnind vin în păhare şi ciocnind, grai : 

«Ei? acuma am rămas singuri. hăcoreşte-te cu acest pă- 
har, şi spune. 

— Ce săi spun? îl întrebă ințeleptul Simeon. Ce-am avut 
de spus, ţi-am spus. Mai Intăiu trebuia să răsullu și să mă 
bucur că te-am văzut —Aici! urmă el oltind In lumea asta sint 
puţini oamenii în cari poţi avea credință, Eu socot că unom în 
viață nu-şi poate face decit trei prietini, Unul poate moare. Pe 
altul poate-l apucă nebunia dragostelor. Dar unul tòt ti rămine. 
Aşa, eu îndată ce-am ajuns la tine, mă sSimțese mai Impăcat, 
căci am ajuns la prietinul meu cel adevărat... 

— Ce este, irate? ÎI] întrebă cu oarecare mirare Şoimaru, 
Nu-i fi şi tu prigonit de Tomşa, şi nu te vei fi ridicind impo- 
triva lui ? 

— Nu. Va fi fiind Tomşa om spulberatic şi singeros, dar 
a făcut multora "dreptate, și mi-a făcut și mie, Mi-a dăruit pä- 
mint şi m'a acoperit de daruri şi bunâtăţi,. Și tocmai, văzind 
eu acuma că se ridică un vint rău de câtră miază-noapte, căci 
boerii sint legaţi cu Doamna Flisabeta,—m'am uitat în juru-mi 


8 VIAȚA ROMINEASCA 


şi n'am găsit nici un om în care să am credinţă... Am venit 
la tine, 

— Cum? Domnul e chiar aşa de singur? 

— Nu, dar are să rămie singur. Și pe prosiime nu sc poale 
bizui, 

— Şi de-aceia ai venit? 

— De-aceia,..> i 

Soimaru rămase ginditor. Apoi se sculà, cu laja gravă, şi 
sărută pe Birnovă, 

«Frate, ai făcut bine...> li zise cl cu lărie. 

După ce mai băură un pâhar de vin, Simeon lămuri cum 
stau treburile, 

«Noi am avut știre, grăi el, incă dela Crăciun, că boerii 
țin sfaturi. Dar Vodă ridea. Zicea ca el nici grijă nare: câ i-a 
făcut miei, aşa de siraşnic a băgal groaza într'inşii, Zicea: l-am 
cumințit !—Eu i-am spus cuvint Ințelept, pe care l-am auzit şi 
dela tata, că boerii nu se liniştesc şi nu se cuminţesc niciodată... 
Şi 'ntr'adevär, alaltăcri ne aduce știre Nicuriţă armașul cumcă 
boerii se slătuesc în laină să dee jos pe Vodă... 

—  Nicoriţă ? cl de unde ştie ? 

__— Hm! Armaşul sa făcut că-i de partea lor, Nicoriţă e 
şiret mare,—şi vra să stee la loc bun, ori de-a izbindi Vodă, 
ori de-or izbindi boerii, Dar face rău; el nu cunoaşte că stă în 
locul zei se bat munții în capele! 

— Ei? 

— Ei, Vodă, cind a auzit asta, a ridicat din sprinceană, 
pe urmă sa supârăt grozav. Striga cu turbare şi se bâtea cu 
umnu n piepi, şi nu-i venea să creadă că boeri mari, de casa 
ut, pe care i-a miluit, vor să-l dărime şi să-l piarda. Caci se 
află printre ei Beldiman logolătul şi hatmanu!' Sturza, oameni pe 
care Tomşa li socotea cu credință în veci. Şi 'ndată m'a che- 
mat pe mine în taină și m'a pus să-i jur credință pe evanghe- 
lie... Eu i-am zis aşa: Doamne! sint doi oameni în țară, in care 
poți avea credință deplina: în mine şin căpitanul Şoimaru, ca- 
rei stăpin peste părțile Orheiului. 

— Și Ea zis Voda? 

i - Vodă m'a imbrățişat și m'a crezut, căci cunoaşte el rla- 
Tae gaki sasian Area Şi îndata mi-a poruncit A d dk 
enii cu ii i i i i 
boeri dio legi. Dar ao puani lor şi să calc, şi să prind pe toţi 
erai Şi Nicoriţă mi- 

a Hirlău, la visternicul Boul, şacolo așteaptă pe alţi boeri de 
țară și mazili, și tot adună oameni.. Cind am ata intr 'a- 
lor cu bani şi pe câpi- 
cu socoteală că până intr'o sāp- 
peri spus lui Vodă, şi m'am 
E, să vedem ce-i 
pi w oștenii var fi cu credință ? Intrebä eaan 

cocamdată da,—pentrucă Domnia are bani și-i imbracă 


NEAMUL SOIMARESTILOR a 


în strae bune. Ş'apoi Tomșa s'a at totdeauna bine cu dinșiu, şi 
plecat, stirşi Birnovă, Voda 
pusese crainici să strige în tirk prin sate că chiamă pe lirgo- 
veți şi pe mojici in leafa, » 

Tudor ti luă vorba din gură: 

«Pre cit vând, prâi el, nu e de intirziere. 

-= Nu. Mai zăbovim cât oiul dormi eu un somn, 

— Aşa. Şi cu trebue să grăesc două vorbe cu uncheșul 
Mihu şi să bucium oamenii. Mini in zori pornim la lași cu toată 
călârimea noastra orheiană,..» 

Caşicum ar Ñ flat cl un Semn, se văzu ceva umbrind la 
ferestre şi glasul indesat al bâtrinului Mihu se auzi chemind pe 
Lie. Îndată intră bātrinul în odae şi se închină cu bun-venit cå- 
tră boerul Simeon. 

«Oaspeți dela laşi. grăi el; ne bucurăm căci ne sint frați... 
Dar de ce sint caii în spumă ?..> 

Cei doi prietini schimbară o privire de înțelegere, zimbind 
de pătrunderea moşneagului. Apoi Şoimaru îndată lămuri pe bä- 
trin despre buntul boerilor, 

«Aşa? inginā bătrinul, și începu a-şi minca repede cu 
dinţii fre mai lungi din barba-i tușinată. Aṣa? Se scoală boeri- 
mea impotriva Domnului său ?> Și, ridicindu-şi ochii impungă- 
tori, li aținti asupra lui Tudor. 

«Ce-ai hotărit, fule? întrebă el, 

— Mam gindit să scol satele noastre şi să bucium şi cå- 
trå alți Orheeni. Vodă Tomșa ne-a fost ca un părinte... 

— Drept cavint.. zise moşneagul plecind capul. Porus- 
ceste, şi se vor scula... Mă duc să dau de veste...» 

Simeon privea cu oarecare mirare la supunerea lui Mihu, 
„Supunerea aceasta poate era părută ; dar moșneagul intelegea 
că vine vremea să se dea in lâturi, de oarece Şoimaru prinsese 
adincă răriăcină pe groapa lonaşeului. 

Curind se auzi bâtind la biserică clopotul de primejile, 
rar, numai intro dungă, Şi cind, după o jumătate de ceas, cei 
doi prieteni eşiră în uliţă, văzură răzeșimea sosind de pretutin- 
deni, Clopotul avea o chemare sinistră. și oamenii, râsârind câ- 
trä biserică, se priveau cu ochi mari şi intrebâlori: cunoşteau ei 
din vechi semnul acesta, 

- Şoimaru, încins cu sabia, işi inâlţă capul dinaintea uşilor 
împărăteşti, — şi vorbi rar arâtind spre Hirnovă, despre vestea so- 
sită dela lași, 

«E'n primejdie, ștriză el apoi ațițal, — Domnitorul nostru, care 
ne-a facut dreptate şi ne-a intors mnșia bâtrinilor! Deci să ri- 
dicâm steagurile noastre de răzeși credincinşi, şi să batem peste 
măsele pe cci cari calcă in picioare credința jurată 1...» 

Birnovă Il cunoştea de oștean bun şi viteaz pe Şoimaru, — 
dar acuma îl auzea grâind cun glas greu și-l vedea privind cu 
ochi ca de oțel: avea ceva din întirjirea lui Mihu baâtrinul... 


10 VIAŢA ROMINEASCA 


A ———————— 


«Trăeşte între răzeşi colțoşi şi aprigi ca mistreţii, şi-i din neamul 
lar...» se gindi bocrul zimbind, i 

Uamenii murmurată cuvinte de Incuviințare. Unul întrebă : 
Cind vom pleca î», 

Soimaru ridică mina dreaptă in sus: 

* Fraţilor! strigă el. Dacă se surpă Ştefan Vodă, care-a fost 
cu priință câtră norod, şi dacă vine văduva lui Movilă, cu toți 
boerii ei $i cu jupin Stroe al nostru. —apoi e vai şi umar. Au să 
tipe şi pruncii din sinurile maicelor lor! De mai dinainte putem 
să ne sâpăm mormintele !... 

— Mergem! mergem ! urlară deodată“ răzeşii cu minie, In- 
nălţind în sus cuşmele. Du-ne la laşi! 

— Atunci coboriţi suliţele din coardă, strigă Soimaru, şi 
incingeți să'nile! Prindeţi cai şi puneţi la ohlincuri merinde pe 
0 sâptămină, Am så numesc eu olăcar: cari să vestească şi sa- 
tele celelalte. Sa se ştie: dacă se duce Ștelan Vodă, e primej- 
die! Tot Orheiul şi Soroca trebue sa-şi pue capetele pentru el. 
Sā se aprindă focurile şi så se dee şiară în ținut,,..>, 

Răzeşii eşiră fierbind, Toţi purtătorii de arme se repeziră 
să se mâtească. Pe movilele cele mari basarabene aprinseră fo- 
cui, cum câzu amurgul —şi Mihu cu alți bâtrini porniră câlări 


spre alte sate ca să le ridice și să le facă vint dupa Tudor, spre 
scaunul lui Tomşa. 


XXVI 


__ Birnovå căzuse de uboseală intr'o oda. şi dormea, Tudor 
Şoimaru eşi să şi vadă calul şi porunci lui Lie să-i ascută pa- 
Inşul şi jungherul si să revizuiască toate curătăriile Trecu apoi 
în livada, ca să mai vadă pomii eri tineri in lumina uslințitu- 
lui, — căci, cine știe, iși cunoştea plecarea, dar pe ceasul sosirii 
gumai Dumnezeu era stâpin. Putea chiarsa nu se mai Intrarcă. 

Fusese o zi calda de inceput de Aprilie,—şi pâseri încă 
zburau şi țirliau subt cerul senin. La asfinţit, erau aburi ṣi pul- 
beri de foc. 

__ Yoimaru stâtu un timp privind la toate. Se Bindea la cele 
ce-i spusese Birnova,— și parcă avea o teamă că ajutorul lui va 
Veni prea tirziu. Inţelegea că de stăruința in scaun a lui Tomşa 
și de zdrobirea şi alungarea desâvirșiia a Movileştilor, atirna ti- 
niştea lui Yhioare şi aşezămintul neamului Şoimăresc, aşa cum 
voss pieritul de buzdugan, cel ce i se arâta din cind in cind 
ca o fantasma, in picia de singe. . 
„Se auzeau in sat din vreme în vrem 
ŞI nechezări de cai. Pe movila Braniştei 
lucea ca un luceatâr in liniştea amurgului. 


Oşteanul se indrepță spre casă, Dar 
rp i ee îi ci = z 
li eşi Inainte Anița, fata lui Savin NE Mala 


„Badiţă Tudore, te-am căutat, îi zise ea repede și giliind 


e izbucniri de glasuri 
un foc se aprinse şi 


- 


NEAMUL SOIMARESTILOR n 


uşor. Am intrat în odaia cea mare g'am găsit pe boerul dela 
lași dormind.  Dincoace nu tra nimeni... 

— Ce voiai să-mi spui, Aniţă ? întrebă Tudor, Tara s'o pri- 
vtască, Eu eram in grădină, 

— Da, mi-am închipuit. Nu voiam să-ți spun nimica. Dar 
ţi-am adus pitele de drum și brinza. Noi am copt azi Și atre- 
cut pe la noi moş Mihu şi ne-a spus că ridici călărimea ca să 
baţi răzhoiu la lași cu boerii cari au viclenii pe Voda. Vâzind 
pitele proaspete, mi-a poruncit să îngrijesc de merindea dumni- 
tale. Eu ţi-am adus din belşug; Lie are să găsească toate in 
trăistele pe care le-am aşezat supt masă...» 

Vorbind cu capul puțin inclinat pe-un umăr, se uita cun 
fel de teamă la Şoimaru, 

«Bine, zise oșteanul, Inturnind ochii spre ea, lIi mulța- 
mest, Aniţă, 

— Trebuia să te inarijim, || lămuri lata, căci ești singur 
şi nare cint...» 

Voia să plece. Şoimaru-i zise: 

«Nu intri puțintei în casa? 

— Credeam câ-ți lac supărare... răspunse cu blindeţe fata. 
Acu ai alte treburi. 

— Tot plec mini in zori.. vorbi Tudor. Şi trebue să téim- 
brățişez şi să te sărut pentr'o facere de bine...» 

El începu a ride, Fata ingălbeni: dar umbra Inserării in- 
cepea să se intărcască şi Şoimaru nu putu băga de seamă tul- 
burarea ei, 

Întrară în odae şi fata zise incet: 

« Atunci sărută-mă, bădiță Tudore. > 

Tudor o cuprinse de umeri şi-i sărută ochii cu gene moi. 

Ea oltă şi se așeză pe-un scâunel cu trei picioare, lingă 
vatră. Tudor se așeză mai In lumină, lingă fereastra. 

«Acolo am pus merinde...— zise fata, arâtind cu degetul 
masa. Pe urmă indată adăogi: Cit ai să stai la oaste, bădița? 

— Asta nu se poate ști... răspunse oşieanul. Poate mà 'a- 
torc săptămina viitoare, şi poate nu mă mai intorc...» 

Ea suspină in colțul ei. Apoi intrebă iarăşi: 

«Îţi pare rău că pleci dela noi? 

— De ce să-mi pară rău? răspunse Şoimaru, Ne ducem 
la datorie, 

— Aşa este! Vocă Ştefan ne-a [ăcut dreptate: așa zicea 
uncheşul Mihu, 

G — Dar ție-ți pare râu că mă duc? o intreba Tudor zim- 
ind, 

— Imi pare rău... şopti copila, dar ce pot face ? Trebue să 
te duci...» 

Şoimaru ştia de dragostea letei de multă vreme,—dar o. 
copilă neștiuloare are totdeauna visuri cari pier. Şi el pe Aniţa 
o socotea ca pe o păsărică, cu puțină minte, care se învăța la 
zbor subt ochii lui, 


2 VIATA ROMINEASCA 


«Bädițā Tudore, grăi deodată fata din umbra ei. E adevă- 
rat că pâna nu te intoarce la noi, dumneata ţi-ai petrecut anu 
prin străinătăţi ? , 

— Așa este, : , > 

-- Acolo sint, cum Saude, cetăți mari pâzite de soldaţi 
îmbrăcaţi în fier. 

— Şi asta e-adevarar, 

— Xai lost până la <Arşitul pămintului ? 

— intradevar, la marea cea nemărginită, în țara Talienilur 
şa Franţujilor, se sfirşeşte pămintul, 

— Atunci ai fost departe... murmură lata... Eu auzeam așă, 
cind mă ridicam copilă, cà este un neam al nostru prâpâdit prin 
lume şi umblind pe la toate limbile pâmintului, ca Alisandru 
Machedon.,,» 

Şoimaru incepu a ride. 

«Nu ride, badiţă, zise repede lata. Bunicele mele mi-au po- 
vestit multe ṣi ştiu şi cu ceva... Spunea că şi la noi odată era 
țara mai aşezată şi erau Voevozi cari au biruit pe Turci şi Tà- 
tari, Şi zice câ din neamul nostru a fost de mult un oștean vestit, 
Mirza. Inaintea căruia şi Vodă se inchina... Spuneau baâtrinii ce 
războae a purtat, cum a stat prins la Cetatea-Albă, ş'a tăiat pe 
eniceri şa fugit. Toate le știu, g'am să fi le spun eu odată... 
Şi cu cugetam aşa la el şi-mi inchipuiam că tot aşa vei fi fi- 
ind şi dumneata care umbli pe la toți craii, şi ai văzut lumea 
largă, și te-ai bătut Intr'o sută de războae.., Eu am auzit că 'n- 
tr'o sua tHe râzboae te ai luptat. Așa este” 

—— Aga este, incuviință Tudor zimbind. 

De-aceia ai fost asa de intunecat şi crunt... 
— Cum ? Aşa ai crezut? A fost o părere, 
— Ba nu. Dumneata pe mine mà socoteşti n copilă neştiu- 


toare, dar eu toate le bag în seamă. Stiu cu că nu din pricina 
răzbuaelor erai Intunecat. 


—  Atuncea de ce? 


— Dumnitale, badiţă, ţi-a fost dragă o lată frumoasă. Asa 
am auzit !..> i 
„Tudor ar fi vrut să ridă ; dar era izbil de ciudatul glas al 

fetei : spusese uşor cuvintul, dar parcă sunaseră in el lacrimi. 

«Nu-i adevărat! zise el tare, Cine ţi-a spus? 

— Nu mi-a spus nimeni. Am ințeles eu...» 

In odae se făcuse intuneric, şi Tudor vedea lucind în um- 
bră ochii Aniţei. Se scula în picioare nedumerit şi Pâși câtră ea. 


«Apoi eu mà duc! zise fata ridi . i i 
Anona e Aa licindu-se din colțul ei. 
Şoimaru era mişcat 
V må să te mai sărut odată pe ochi pentru merindea ta, zise el. 
m — Vin, răspunse ea; ca să nu mă uițicir vei fi departe !...> 
Şi se lipi la pieptul lui; dar işi feri ochii; şi-l arse prin intune- 
ne gura ti, pe care fata i-o dădu scurt şi din fuza. — Oşteanul 


NEAMUL SOIMARESTILOR 13 


se trezi singur, rizinu: căci Anija se strecurase pe ușă ca un 


In odaia tăcută, umplută de intunericul serii, stătu multă 
vreme ginditor. După aceia incepu a se plimba domol, dela ușă 
cătră fereastra care da în livada. Din cind în cind se oprea şi 
asculta un vint uşor care se strecura pe supt streşina casei şi 
susura la cercevele, — Intr'un timp se trezi rizind, şi 'ndată se 
opri, ca spâriat de sunetul unui glas străin. 

Lie întră c'un cărbune 'n cleşte şi aprinse luminările. leşi 
şi se 'ntoarse iar, cu armele, pe care le rindui pe masă. 

«Uită-te supt masă... îi zise Tudor, Sint două trăisti cu de- 
ale gurii. Sā le legi la obiincul tau.» 

Lie trase trăistile şi să minună de greutatea lor. 

«Aici trebue să fie lucruri bune .. rinji el, Cine le-a adus %- 

— Dar tu n'ai văzut? 

— Nu. Eu trâgeam cuțitul și sabia pe piatră... Mai nainte 
am isprăvi! 

— Le-a trimes uncheşul Mihu...» răspunse cu liniște Şui- 
maru. 

După ce eși Lie, nu simți de loc nevoia să se culce şi eşi 
în pridvor. 

Se auzea, departe, câtra Nistru un bucium cu jalnice și moi 
adieri,—și focul de pe movila Braniștei clipea, creștea, scădea, 
părea că se apropie şi se depărtează, Uneori invăluirea vintului 
stingea sunetele de bucium, — şi Şoimaru le simțea numai în 
gind și'n suflet, pănă ce iar năşteau in văzduhul depărtării. 

Adormi tirziu şi greu, — Şi abia se culundase în somn 
și simţi pe umar braţul lui Lie. i 

«Stâpine, scoală, zise el; se adună la poartă câlărimea...> 

Răcorit de apa rece şi de vintul zorilor, se sărută cu bä- 
trinul Mihu, apoi privi in juru-i: caşi cum ar fi căutal pe cineva. 

«Ce te uiţi? Sint gata toţi, li râspunse uncheşul: dar cei- 
lalți te așteaptă in hotarul Murgenilor. Cind se fare ziuă, ti poți 
număra, după izvod. Au sāți mai iasă 'n cale şi dela Roşia, 
dela Nagijeni și Valea-Lunga, și din alte parți. Alţii au fägā- 
duit să te calce pe urme,. Eu socot c'ai să duci Iui Voda Ste- 
fan un ajutor de doua mii de oameni, 

— Vodă are să-i răsplătească pe toți din haznaua lui! 
observă Birnovă. 

— Le-am spus, grái Mihu, Așa mai uşor am ridicat sa- 
tele, —căci am trimes vestea din unu în altul 1» 

Şoimaru strigă dintr'odată: «Tăceţi !» —Murmurul conteni. Et 
iși scoase cușma din cap si-şi făcu crure; apoi, dind pinteni 
calului, trecu Inainte,—şi câlâreţii se urniră intr'un tropot greu, 
pe drumul laşiior. 

Cind ajunseră în poiana cea mare din codri, de unde se 
vede Râutul cu satele, — soarele lucea ridicat de-o suliță, Bir- 
novă îşi aminti de-o imprejurare din trecut cind veneau ei, ò- 

dată, cu Cantemir-bei, şi 'ncă și cu alții, spre Șoimărești. Era 


14 VIATA ROMINEASCA 


peniru boer poate o amintire plăcută ; dar Todar PA pie 
i ii i şi trece repede, 

intenii in coastele murgului şi ; „cu 

inainte, caşicum nici n'auzea glasul înțeleptului Simeon. 


XXVII 


Boerit răsculați se urniră dela Hirlău, unde Inarmaseră ons- 
meni şi strinseră călărime,—și vemră mai aproape de laşi, la fa 
cuteni. Täbārirā aculo, deasupra Bahluiului, și trimiseră un pna 
puns lui Stefan Vodă, precum că să lese scaunul şi să iasă din 
țară, deoarece boerii toți nu-l mai voesc Domn. hi 

Serghie Murgulet, mazil mindru şi din neam bun, se Infá- 
țişă la marginea Urgului cu această poruncă şi o strigă CAică 
slrăjerii din margine, Hătură spre dinsul citeva focuri de să: 
neață, dar el răcni cuvintul boerilor a douaoară, și chiar sudul 
pe Vodă, cu cuvinte grele. S ; 

Luni, a cincea zi după plecarea tainică a lui Birnovā, — 
Stefan Tomşa cobori în spătărie şi trimise să cheme pe Nicoriţă 
armaşul, 

Căpitanul de darabani Petrea Armâăşel, un om scund, gro- 
zāv de lat In spete, Intră la domn şiii dâdu știre că armazul Ni- 
coriță nu se alia nicâeri. REN 

«Ce Iel de vorbă-i asta? strigă Vodă Cum de nw-i aici, 
cind am eu nevoe de el? Naţi fost acasă la dinsul ?... 

— Mâria-ta ! Se grăbi să răspundă Armăşel ; eu dela din- 
sul vin. Nu-i acasă. 

— Cum aşa? atuncea unde-i? Poate iscodeşte înspre par- 
tea boerilnr, Muerea lui nu “ţi-a spus? i 

— N'am găsit nici pe jupineasă, măria-ta, Casa era pustie 1...» 

Vodă se opri din umblet şi se intoarse cu ochii minioşi 
spre căpitan, 

«Ce vrai să spui tu, Armăşel +1 întrebă el cu glas răspicat, 

— Să nu te superi, Măria-ta, grăi culezător căpitanul de 
darabani, Bânuiala mea nu-i de azi și văd că sa împlinit. Imi 
pare râu că s'a implinit prea peste măsură; câci armaşul s'a 
hainit,— dar a tras cu el si pe cei mai mulţi din curteni...» 

Tomşa rămase intr'o tăcere amenințătoare si grozavă. O- 
chiul lui fugar fulgera, Pufni pe nas de citeva ori, parcă se In- 
năbușea; pe urmă iar incepu să se plimbe'prin odae. 

«Şi armaşul ! glăsui cl Inābuşit, cu toate că s'a tirit eri in ge- 
nunchi ş'a sărutat de nouă ori sfinta evanghelie !—Dar voi? Ce fac 
darabanii mei şi seimenii ? strigă Vodă. 

— Noi sintem in leafa mâriei-tale şi sintem oșteni buni...» 
răspunse linistit Armăşel. 

Domnul il privi ţintă multă vreme. 

«Armăşel | Sa se știe că am să dau o pildă grozavă. Amar 
“de dinsul t> 


li Iremātau buzele subțiri, de tulburare, şi crişni din dinți. 


NEAMUL ȘOIMARESTILOR 15 


După ce se mai linişti, Intrebă ce-au făcut crainicii cu che- 
mările norodului in leata. 

«Vin din tirgoveţi, măria-ta, răspunse Armăşel, Şi mai fug 
ŞI vin într acoace şi din haidăii pe cate i-au strins hoerii la Cu- 
cuteni... Dar puţini! 

— Aha! vin şi dintre-ai lor! Să bată dobule şi să strige 
cu glasuri mari | 

— Maăria-ta, bat dobele şi strigă oamenii noştri; dar tot 
sintem puţini. Ei au strins lume puzderie, 

© — Ce spui, câpitane! Nu cumva ti-i frica? striga minios 
Tomșa. Nu te tragi și tu 'nspre ei? Sint mulți? Vom vedea, 
cind imi vor sosi steagurile de răzeşi cu căpitanul Şoimaru ! 

— Vine călărime, cu Şoimaru? intreba uimit Armâăşel, 
Atuncea eu socol măria-ta, c'ai să-i răzbeşti lesne, căci Şoimaru 
e oștean cumplit... Chiar Cantemir, care-i războinic vestit, a stat 
cu mirare inaintea lui și, după cit am auzit, s'au infräțit... 

— Bine, Armâşel, du-te şi vezi străjile şi ia seama la 
toate... grăi imblinzit Tomşa, Eu numai in oştenii mei cei æ- 
devârați mai am credință...» 

Armășel eşi, și Tomşa, indata, neincrezător, işi puse In 
spate o burcă proastă, pe care o avea pregătită decind incepuse 
buntul, — ceru calul şi incălecă. Eşi să vada străjile dela Sārā- 
vie, şi oastea lui bulucită la fintina Pâcurarului. Toate erau li- 
Diştite, şi dinspre Cucuteni nu se zârea pulbere răscolită, nu ve- 
nea nici 0 veste. 

Dar Domnul era neliniștit. Prea mulţi, şi incă dintre cei 
în cari avea mai statornică credință, îl părăsiseră. Se frâminta 
fară somn, şi eşi din palat şin puterea nopții, înarmat c'o sabie 
ușoară, şi tăioasă ca briciul, și cu donă pistoale,—arme pe care 
incă nimene nu le avea şi lui i le adusese în taină, pe preţ de 
aur, un negustor genovez. Umbla prin preajma adunărilor dela 
crişme, care toate stăteau deschise din porunca lui, şi cerca să 
audă glasul prostimii. Intr'un loc auzi o inchinare la un pahar, 
care-l răsplăti de tot năduhul din ziua aceia. eMai! strigă un 
haidău răguşit; eu zic aşa, că Vodă dacă-i Vodă, trebue să tae 
boeri. Ce să-şi bată el capul cu noi! El trebue să petreacă cu 
obraze alese... Eu zic să-i dea Dumnezeu sănătate ! 

„= Da” aţi auzit cu hatmanul Nicoriţă ? intreba alt glas 
S'a dus şi el după ceilalț : corb după corb. 

— ne, măi! strigă iar cel răguşit, ce i-aşi face eu 
să fiu ca Voda?! Eu nu | ași tăia,—nu! Eu l-aşi calici, ca să 
trăiască o viață și să se canonească... 

__— Acesta-i bun cuvint.» şopti în barbă Tomşa, şi trecu 
mai departe, 

Socotea că nimene nu-l cunoaște in straiul lui moborii, 
Dar după douăzeci de paşi, se alâtura de dinsul căpitanul Ar- 
mâșel, şi și puse în pas calul, 

«Măria-ta, zise el incet —chiar acuma am prins un om din- 
„trai lor. Mini vor să loveasca laşii. Ce facem? 


1 VIAŢA ROMINEASCA 


— Trebue sa le zdrobim capetele ca la năpirei!» strigă 
Tomşa nestăpinil, 

Alt călâreţ venca in goană din urmă, Cind iu aproape se 
opri, înclină capul şi cercă să străbată intunericul cu privirea, 
Tomşa || cunoscu îndată și-și opri calul. 

«Birnovă! strigă el. Te trimete un sfint în cârarea mea. 
Ce veste? 

— Bună, măriata! şopti boerul, aplecindu-se pe oblincul 
selei. Şnimaru-i poposit supt dealul dela Râpedea co mie 
şapte suie de oameni |... 

- Buni? 

—  Săbii tari, märia-ta, Sint oameni aleşi! 

—  Atuncea, căpitane Armăşel, sau gindit tocmai la vreme 
boerii să bată Iașii. Ei nu ştiu că noi mai avem o codiță, subt 
Răpedea. Nicoriţa credinciosul n'a avut de unde să știe şi să 
le dea şaceastă veste !—Doamne-Dumnezeule. de-aşi ajunge zo- 
rile mai curind. să mă bucur de ajutorul tàu !...— Ah! scrişni el 
iară, vreau săi văd zvircolindu- se la picioarele mele !» 

Ca 'ntr'o înirigurare de bucurie, căci îşi simțise scaunul 
ciâtindu-se, Tomșa işi intoarse calul, şi trecind pe la curte chemă 
slujitori, îi luă cu el. şi porni spre câlărimea tăbărită la Repe- 
dea. Apoi, cind se inginau zorii cu noaptea, sosi, cu Simeon 
Birnuvă, la poarta dinspre asfintit a tirgului, unde toată lumea 
era trează şi seimenii și darabanii iși gāteau puștile şi sănețele 
supt privigherea lui Armâşel, 


XXVII, 


Hoerii cei mari hotăriseră, indemnaţi de armaşul Nicoriţă, 
să nu mai zăbovească de-a surda la Cucuteni, Strigârile in 
cală ale Domniei rupeau necontenit din țărănimea adunată de 
ci, Oamenii cei proști juraseră pe sfinta cruce, in genunchi, şi-i 
jekaseră preoţi cu jurâmint și cu grozav biăstăm ; dar, după o- 
biceiul tmpulvi, mojicii erau porniţi spre necredinţă și uşor îşi 
Sale legāmintul, De altminteri şi boerii și-l câlcau tot aşa de 

Deci, sunind din buciume, boerii işi urniră spre laşi gloa- 
teie dela Cucuteni, Marţi, in ziua slintului Sireca. Mazilii şi 
Per ataca tinere boerești, subt căpetenia lui Bărboiu cel tinār, 
ertora] vornicului, zvicnirā insinte, sunind din suliți şi săbii, 
oa 9 peee grozavā, Dupa ei, în capul mulțimii pedestre, 
e Borosan Ea gi sâneţe şi coase, urmau boerii cei În vristă 
zi eee: h ks 1 doamnei Elisabeta, cu Bărboiu cel båtin şi 
eniai Pata Ý rege a Sturzeştilor șa lui Beldiman, Erau 

dată ast i Şi pototiţi, cari umblau după pasul mulţimii, 
OR aG a tācuți şi ingrijoraţi, dar țăranii cei mulţi şi 
Sears ară murmur greu: unii rideau, alţii aveau glasuri 
şi le iien Soei i noaptea, cit se pregătiseră, boerii îi cinstiseră 
ră coraj cu antalele de băutură, trase cu cite şase 


NEAMUL SOIMARESTILOR 17 


boi, după oaste, dela Cotnari. Și mai ales se lăudau că vor 
tăia cumplit şi vor impunge ca pe boi pe Urgoveţii lui Tomşa 
şi pe seimenii lui cei venelici. 

«Au oamenii chef de har... zise armaşul Nicoriţă, câtră 
Bărboiu bătrinul. 

— Mie misi in grijă, răspunse vornicul ; căci Tomşa-i vic- 
jean, Noi nu-i voim pieirea,—dar de ce nu 'nţelege să se ducă? 
Nu-l mai putem suferi! Şi "mpotriva boerilor nu se poate pune: 
căci ţara fără boeri e ca trunchiul descăpăținat... 

— Are să se ducă, că mare 'ncotro..> strigă rizind Nico- 
riță, aşa ca să-l audă şi soţii din jur. 

Baârboiu bătrinul privi insulleţii spre călărimea care mergea 
cu fală Inainte, cu Niculăeş al lui: numai într'aceia ti era nâdej- 
dea, căci erau viteji şi iuți la har, precum e firea Moldovenilor. 
Işi minglie barba câruntă şi privi zimbind ta jur. 

«Acolo-i puterea !> strigă el ridicind braţul şi arătind In- 
nainte-i. 

Pe la al treilea ceas al dimineţii, zăriră trgul Iaşilor şi 
furnicarea oștenilor lui Tomşa.  Veneau bulziș de câtră vii, Su- 
nau darabane şi trimbiţi,—şi zbucniră cu sunet greu trei puşti 
de aramă. 

Calăreţii din frunte se indemnară la harţ, inâlțară săbiile şi 
sulițile şi se repeziră cu răcnete, Dar la marginea viilor iși po- 
toliră fuga, căci printre butucii proaspăt Incordați era greu să 
răzbată In goană cu caii. lar oştenii în leafā, cu meșteșug in- 
drumaţi pe acolo de Domn, incepură a bate din sănețe. 

Tirgoveţii şi celelalte gloate veneau grămadă pe drum 
drept, pe subt deal. Calăreţii boerilor lăsară în vii pe seimeni 
şi darabani, și cercară să izbească in prostime. Dar acolo era 
mulţime multă, şi aveau poruncă să ţie piept lără să se desiacă, 
pușcind şi impungind inainte cu sulițile şi coasele, 

Se iscase un zvon mare pe cimpul Babhluiului,—și gloata 
boerilor, îndirjită, venea cutezătoare, cu rācnete de indemn: 
«Hai, mai, să-i tăem! hai să-i răzbim!» 

Trecuse un ceas şi incă nu salegea nimica, pentrucă sã- 
nețele ţineau viile şi gloata lui Tomşa astupa valea, Călărimea 
boerilor mai dadu o izbire, cercind să tragă în risipă gloatele 
dinspre tirg. 

In harțul acesta cu oști puţine, în care Tomșa stătea ne- 
clintit cu şireclic, iar boerii căutau ca apa, trăgindu-se și iar 
venind, să rupă iezâtura unde se va intimpla mai slabă,—intră 
deodată, pe neaşteptate și ca trăsnetul, călărimea răzăşească a 
lui Şoimaru. 

Cele trei bătăi ale puştilor de aramă fuseseră o vestire pe 
care o poruncise Tomşa. Şi Tudor Şoimaru, imbulzit cu stea- 
gurile lui în ripele dinspre Ţigânaşi, se mişcase, işi câutase pe 
fvriş loc de eşire, şacuma cădea cu săbiile in spatele gloatei 
boerilor, 


VIAȚA ROMINEASCA 


EI i RE 


18 
i spai i, —după obiceiul 
Lovirea a fost scurtă şi spina mare, Se SAR sora 
> ilor cari aveau dese invăluin cu 4 t aA 
GOAR i ca fara pustiei, şi să izbească cu 
runcise să urle tot omu cu t Aşa incit de urlete, şuerături, 
"e si sulitile înâlțate în vint, Aşa E er 
pie E) ts nfiorindu-se și spăimintindu-se, ulotaşii luară 
cr, net ed Ori, se păpuntiră intre câlărimea lor, apoi zvir- 
peri , s s H 3 
lira armele ṣo luară la fugă spre miaşiina Babi, și prin- 
Îndată se mişeară şi guae T E alo Dai 
sri $ is Dni S cats 
sera a suiga, a hamli ia goni Sc oje de” cocor la gugiuman 
Privea cum sint bătuţi repere prom da seal oa a 
ina văei, —şi cum cad in genunchi , 
A ei ce ertare. Apoi vāzu pe eră pată 
supunind cu sabia şi prinzind cu arcanele pt boert.. rA 
rele 'n amează, trimise un slujitor, să vie Iancu figanu vița 
toric — apoi, după ce pipăi pentru a suta oară buz ugan Men 
ziua aceia, Ii desprinse dela şea şi incepu a-l îrăminta În 
MEAP taia se linişti. Prostimea, cită nu putuse scăpa, ee cu 
lrunteu ‘n pulbere, nădăjduind la mila Domnului, Dintre peri 
mulți scâpaseră, croindu-și drum cu săbiile şi poti m zei 
Scăpaseră, bătind din vreme lăturile chiar şi din cei mai bătr > 
pe care mai ales Tomşa ar fi vrut să-i vadă ingenunchiaţi la 
ul lui. 3 i 2 
cau Cind şi plini de pulberi călăreţii lui Şoimaru şi oștenii 
ceilalţi ai domnului acua roatä,—cu capetele descoperite, şi 
z a Voda işi incepu judecata. 
e ai sotalia sărată E obraji, cum niciodată nu lăcuse el in 
viața lui, pe Tudor Şoimaru şi pe Birnovă şi strigă In auzul 
rora: 
= Aceşti doi boeri şi căpitani mi-au fost mie cu adevărată 
credinţă! 
După aceia zise, intorcindu-se călră oasle, ; a 
«Vouă, bunilor mei oșteni, cari ați stat cu piepturile şi cu 
credința voastră pentru mine, am să vă plătesc cu dreptate. Şi 
am să rinduesc și fiecăruia parte din toate averile boerilor vi- 
cleni şi fugari 1» | 
Oştenii ridicară glasuri de mulțumire și strigară într'un cuvint 
«Să trăeşti Intru mulţi ani, märia-ta t» , 
«lar acuma, — strigă Tomsa făcind semn cu mina; să-mi 
aducă pe viclenii prinşi !> 
Seimenii impinseră inainte cu sulijele pe boeri. Era intre 
ei şi mazilul cel mindru, Serghie Murguleţ, şi Barboiu cel tinăr, 
şi vornicul cel bătrin Bărboiu, şi adinc umilit, cu nasul tndrep- 
tat spre pămint, armaşul Nicoriţă. — Erau toți bătuţi, rupți şi stro- 
iți de singe. d 
ma «Vai vouă, mişeilor! strigă Vodă pulnind, şi tulgerindu-i 
cu ochiul lui cel rău, Mi-aţi voit peirea, și acum aţi venit voi. 
inainte-mi, la un intricoşat judeţ!— Tu, bâtrine vornice Bârboiu ! 
Ştii că vei pieri pentru nelegiuirile tale ? 


NEAMUL SOIMARESTILOR 19 


—— 


— Doamne ! zise bătrinul ridicinil fruntea şi ochii învine- 
iți şi bătuţi de pumnii oştenilor de rind. Eu nu mi-am încărcat 
sufletul cu nici-o nelegiuire in viața mea, Sint bătrin. Pe nimeni 
n'am prădat; pe nimeni n'am tăiat, 

— Aşa? Dar nai călcat jurămint şi nu mi-ai pus la cale 
căderea ?... 

— Doamne! ai spireuit ca lupul boerimea, și asta nu se 
cuvine, căci noi am întemeiat această țară ! 

— Prost cuvint! strigă Tomşa rizind. ANă, vornice Bărboiu, 
că pentru fapta dumnitale te voiu inţepa din nădragi până 'n moa- 
lele capului, şi-ţi voiu rindui loc sus, ca să fii pradă corbilor!,.» 

Băâtrinul boer tācu şi-şi plecă îngrozit fruntea 'n piept. 

«Pe Bărboiu cel tinăr, strigă iar Tomșa, am să pun sā-l 
spinzure In poarta casei tătine-sâu, ca să fie de pildă în tirgul 
Jaşului ! 

— Părintele meu, iartă-mă pentru toale cite ţi-am greşit!» 
strigă tinarul boer», Şi bâtrinul Işi duse mina la frunte şi sus- 
pină greu, 

Tomşa işi răsuci buzduganul în mină și iarăşi vorbi; 

«lar tu, Serghie, cap lără minte din neamul nebunilor Mur- 
guleţi, care ai venit la poarta tirgului și ţi-ai destrăbălat gura, 
suduind pe Domnul tău... 

— Eu, Tomşo, nu mă tem de tine, nici de buzduganul 
tău !» strisă cu ludulie mazilul, 

Furios, Tomşa Işi repezi capu "nainte și gemu incruntat: 

«Aduceţi-l la mine !> 

Mazilul stâtu pe loc, dirz ș dar un daraban ti puse între u- 
meri indârâi şpanga, şi-l împinse inainte doi paşi. Domnul dadu 
pinteni şi-l izbi cu calul. Apoi feri In lături, şi scrișnind, cu 
toată minia pe care-o lrăminta intre dinţi, şi şi-o Inâbușa, și o 
rinjea de un șiert de ceas, icni şi ridică buzduganul, şi bătu cu 
el peste fălci pe Murguleţ. Doi oșteni se repeziră cind văzură 
pe bătut şovăind, Îl ținură de subsuori, pănă ce Vodă 1 zdrobi 
Şi-i făcu măselele gräunțe ;—după ce-l lăsară la pămint, incepură 

să-și şteargă de singe obrajele improșcate. 
__ «În curteni să intrați cu săbiile! strigă "Tomşa gilind, şi 
Să-i tăiaţi până la unul. Să-i inşirați la pămint, ca să-i vad eu...» 

Apoi deodată—deşi de mult 1l pindea cun ochiu—pâru a 
vedea, dosit intre alţii, pe armașul Nicoriţă. Incepu a ride cu 
veselie, 

«Dar pe tine, Nicoriţă dragul meu, slugă credincioasă, cu 
ce te pot sluji ?» 

Armaşul se prăbuşi la pămini şi bătu măltanie, Infingin- 
du-şi nasul ascuțit în pulbere. 

«Doamne fie-ţi milă de mine şi nu mă ucide! 

— Nu, Nicoriţă, n'am să te ucid, răspunse Tomşa rinjind. 
Dar nu ştiu dacă cunoşti cuvintul pe care l-am auzit eu astă- 
noapte, dela un mojic, care grâia cu laude despre tine...» 

Armașul gemea la pămint, fără să se clintească. 


an VIAŢA ROMINEASCA 


«Mai întâiu, urmă Tomşa, acel om m'a invâțat să dau ar- 
măşia celui câruia i se cuvine: lui Armăşel, care se cuvine să 
fie drept armaş pentru credința lui! 

— Să trăeşii, măria-ta! strigă căpilanul Petrea, cercind 
să-şi Inalțe pieptul lat dela locul lui, din fruntea darabanilor, 

— Da! Şi pe urmă m'a învățat, rise Domnul, m'a invățat 
să te las cu viață pentru toate zilele cite-ţi vor mai rămine,..» 

Nicoriţă işi ridică neincrezător capul și privi spăriat la 
Tomșa, ca să afle ce caznă ti va porunci. 

«Scoateţi-i ochii de vulpe şi daţi-i la cini!» strigă scurt şi 
c'o minie grozavă, Domnul. 

Şi Iancu Țiganul trase cuțitul dela briu, il netezi pe pal- 
mă, veni la Armașul țintuit de minile oștenilor, îl apucă de 
chică şi-i ridică fruntea şi, punind cuțitul, scoase şi zvirli globii 
singerați în țărină. Pe urmă îşi făcu datoria, mergind cu țeapa 
pirlită şi ascuțită bine la viri ca să impungă în ea ca intro 
irigare pe Baârboiu cel bătrin, şi implini și toate celelalte po- 
runci ale judecății lui Stefan, a cărui minie părea in creştere, 
ca a taurului, la vederea singelui roș, — Şoimaru Şi cu răzeşii 
lui răsullau, descălecați lingă cai, şi priveau cu nepăsare la a- 
ceastă crincenă judecată, 


XXIX 


__ Tăierea lui Botoşan, cumnatul răposatului Irimia Voevod, 
ŞI surparea atltor case boereşti, a făcut vilvă şi sunet mare, și'n 
țară, dar mai ales peste hotar, la Leşi, unde doamna Elisabeta 
de trei ani aștepta cu feciorul şi fetele ei.—Cu stropituri de la- 
Crimi a scris la răvaşe câtră prietini şi câtră rude şi a rugat 
pe soții fetelor sale Regina şi Ana, voevozi străluciți și cu tre- 
cere, Mihail Vişnioveţchi şi Maximilian Pijerebschi, să arăte cra- 
iului Sigismund marea ei durere: un cocon ucis, alții pribegi, 
domnia ţării sale în mina unui tiran aşezat de păgini. „Moldova 
intreagă plinge şi geme... spunea ea. Chiamă pe domnul ei ade- 
vârat, câci nu mai poate râbda atitea prădăciuni, atita nedrep- 
late șatita singe. Fug boerii peste hotar şi se pustieşte țara. 
S'ar trebui generoşii nobili så n'o lase pe ea, văduvă de voe- 
vod, și să aibă milă și de biata Moldovă, care-i chiamă cu jal- 
nic plas*, 

La una din adunările care aveau loc în palatul ei din Liov 
—upă povestirile infricoşâtoare ale boerilor fugari, ridică glas 
jupin Stroe Orheianu și prinse a arâta cu mare ferbințeală că 


tună şi nete și Alexa Hulpe, cari chiar acuma au 
cioarele Doamnei, arată că țara nu mai poate răbda,.. Tomşa 
Îşi face de cap: tae şi spinzură ; implineşte averile noastre paad 
cite şi-şi face ris de țara noastră cea blagoslavită...» 


juru-i cu ochii ei mindri, Pri- 


NEAMUL SOIMARESTILOR 31 


mise o scrisoare bună dela nobilul Vladimir, cuscrul ei, prin 
care-i arâta că mila Craiului a fost nespusă auzind de lacrimile 
ei, dar că pacea Republicei nu poate fi tulburată: Turcul e prea 
indrâzneţ şi prea tare, Totuşi, zicea în taină Coribut,—regele va 
inchide ochii şi se va face că n'aude, dacă ginerii Doamnei şi 
prietinii ei ar găsi de cuviință s'o ajute cu armele. «Numai să 
dea Dumnezeu să fie norocul mai prielnic decit în trecut!» slir- 
şea scrisoarea, 

«Cinstiţilor boeri ! grăi ea cu glasu-i metalic, Nici noi nu 
mai putem indura cite auzim, Ni se rupe inima de milă pentru 
Ţară, şi ne-am hotârii! lată, chiar azi aştept pe ginerele meu 
Mihail şi pe viteazul magnat Samoil Corejchi, care, de se va 
milostivi Dumnezeu, se va insoţi in curind cu copila noastră E- 
caterina. Trebue să ne Ințelegem, şi să rldicăm In scurt oaste... 

Doamna mai vorbi multe și întrebă de multe pe boerii pri- 
begi. lar pan Siroe Orheian umbla dela unul la altul, işi sco- 
tea pintecele in afară şi purta cu mindrie la braț pe ginerele 
dumnealui, șleahtic bogat, dar cam stâtut, chel şi cu barba cà- 
runtă : Anton Ludno. Nu mai era tinâr pan Anton, dar moşiile 
lui se intindeau cit ţinuturi intregi ; şi,—Minschi, tinerelul bălan, 
zburind,—vrednicul boer găsise un mire care putea să imbrace 
numai în aur și pietre scumpe pe mindra lui copila! 

«Acesta-i om mai cu scaun la cap, şoptea el totdeauna că- 
trä boeri. Eu mă alu mindru că am ginere un magnat, bogat 
cit nici el singur nu-și ştie măsura averii. Pe lingă cà-i înţe- 
lept şi mie cu priință, apoi la Magda mea ţine ca la ochii din 
cap. ba cumpărat caretă, cu cai albi ca omătul şi c'un harap 
negru care sare de pe capră și-i deschide portița,.. E om straş- 
nic, boeri dumneavoastră |» 

Intradevâr Ludno era un om cunoscut prin deșteptăciunea 
lui, Era grozav de bogat; umblase mult prin lume şi fusese la 
Paris. In tinerețe iși lacuse faima prin petrecerile ṣi destrăbala- 
rile lui, lar acuma, dintr'udată, după ce toată lumea 1l ştia cu- 
minţit, căzuse la năprasnica dragoste peniru Magda Orheianului, 
0 ceruse dela tatăl ei și se şi insurase cu dinsa cu trei luni de 
zile in urma. 

«Prea luminată Doamnă! grăi deodată Orheianu aprindu- 
se inaintea scaunului Elisabetei,  Porunceşte şi noi ne vom da 
cel dih urmă ban de nalură ca să plătim oşteni buni! 

— Cunosc credința dumnitale, jupin Stroe, răspunse Movi- 
loaia. Ne-am aduce amante, cind va așeza Dumnezeu pe Alexân- 
drel la locul lui,—de toți cei cari s'au jertfit! 

— Şi mai ales! adăogi Stroe, nu trebue să intirziem ! Țara 
nu-l mai poate râbda pe Tomşa l> 

El'sabeta aruncă o privire pâtrunzâtoare asupra Orheianu- 
lui, apoi se intoarse grâind şi zimbind câtră ceilalți boeri. 

Anton Ludno trase de minică pe socrul său şi-i zise im- 
pinaindu-l incet in laturi: 


22 VIAȚA ROMINEASCA 


«Pan Stroe, dacă țara nu-l mai poate răbda pe Tomșa ab? 
dumneavoastră, de ce nu-l alungâ!... Ce nevoe este să-ți chel- 
tuesti dumneata şi banul de nalură !» cazul - ; 

Ludno zimbea şiret: banii de nafurā ai lui Orheianu ştia 
el cine-i va plăti. 

«Apoi, vezi dumneata, ginere, râspunse boerul,—ţara-l u- 
răşie, dar nu-l poate alunga. 

— Inteleg... răspunse L.udno, 

— Fireşte, zise repede Stroe, ce pot cei slabi ? Trebue să 
ridicăm ajutor noi. Altfel cum Imi voiu putea dobindi Indărăt mo- 
şile mele, pe care Tomșa mi le-a ripit şi le-a dat la nişte rå- 
zeşi calici ! 

— Da, da.. oltă Anton Ludno. Fiecare cu durerea lui. Pe 
Doamnă aşa de cumplit o ustură durerea ării, incit abia aş- 
teaptă să pue în scaun pe cocon şi să înceapă a porunci ea. 
Doamna Elisabeta e vrednică muere! Dar aveţi dreptate. Şi da- 
că-i vorba s'avem dobindă,, lesne tti voiu putea da banii de na- 
tură pan Stroe... 

— Ehe! ce ginere am eu! vorbi încet Orheianu, lăsind pe 
Ludno şi trecind între boerii moldoveni. Pot spune că cin cuvin- 
tul meu nu ese, Și eu Îl voiu face să adune el singur, pe soco- 
teala lui, cu toate struele și armele, cinci sute de oameni, cind 
va fi să intrăm în ţară!» 

Intrau fetele Doamnei, Caterina și Ana, intovărăşite de Mag- 
da; şi Ludno se grăbi să le iasă Intru intimpinare. Îndată după 
ele sosiră nobilii Mihail Visnioveţehi şi Samoil Coreţehi, —şi ma- 
rele boer moldovan Nistor Ureche.—Cu toţii impresurară pe E- 
lisabeta, cu vorbe de ţeremaonie, intrebind-o de sănătate şi de 
veștile dela Moldova. 

Doamna suspiră cu amar, 

„__ “Pâtrunsă sint de mihnire, ca de moarte, răspunse ea, Bo- 
erii pribegiţi cari au sosit acum, din nou mi-au povestit cum 
s'a intimplat pieirea dragului meu Frate 1...» 
| Caterina şi Ana se aşezară de-a dreapta și de-a stinga ei; 
iar Mihail Vişnioveţehi cuvintă astfel : 

; «Eu, Doamnă, cunosc de mult durerea care te asupreşte ; 
și înțeleg că a venit ceasul să linistim lucrurile deplin, şi să a- 
șezăm pe cumnatul Alexandru in scaunul tatălui său, Dela cine 
vei putea dobindi o mină de ajutor, dacă nu dela noi? 

„— Fără indoiala! strigă Coreţchi, ațintind pe frumoasa E- 
caterina, Ce ne pasă nouă, domni peste păminturile şi servii 
noştri, de ce crede Regele și de ce poate spune el! Mai intâiu 
el nu-i din neamul nostru, şi l-am ales numai ca să ne păstreze- 
privilegiile... C'un rege care se teme așa de grozav de Turc, ce 
putem face? La curte la Varșovia, ci ştiu numai să petreacă... 
re pret) Are să lema imbrăcați la mascarade, şi să pë- 

" maiestatea sa regi i roi = 
ruiască Poloniei un copil...» SEART cati ct iata 

Ludno, care cra intrun colţ, 


in : şi ni i 
înțelese dacă vorbeşte Intr'adins: sepia ide; şi nimeni nm 


NEAMUL ȘOIMAREȘTILOR 23 


«Imi place mult, nobile pan, neatirnarea dumnitale! Craiul 
niciodată nu trebue să treacă peste noi; altfel zădarnic sau lup- 
tat, cu atitea rinduri de regi, glorioşii noştri strămoşi 1.» 

Boeri) moldoveni nu se mirau prea mult de indrăzneţele 
cuvinte ale lui Coreţchi, de oare ce şi ci aveau obiceiu să siişie 
din cuvinte pe Domni, ba chiar săi ṣi sudue. 

«L.uminăţia-sa craiul, grăi Elisabeta, are pricini pentru care 
doreşte pacea. Nu se cade să cercelez eu planurile sale, Totuşi 
ştiu că are cătră mine o nesecată bunătate şi se va bucura cind 
vom putea dobladi ce-am pierdut !2 

ăduva zimbi cu dulceaţă şi cu şiretenie spre pan Samoil, 
apoi Îl rugă să arăte ce planuri are,—Şi tinârul nobil arătă In- 
dată că sa înțeles cu Vișnioweţchi să ridice oșteni din servii 
lor și să ia în leafă căzăcime. — Nistor Ureche, sfetnic foarte in- 
țelept al răposatului Irimia, foarte priceput în treburile țării și'n 
schimbările pe care le orinduia Cei-de-sus In ţara Moldovei, In- 
tră şi el în sfat cu adinci cuvinte şi arătă scrisori dela mazili 
cari stăteau la moşiile lor in țară şi chiar dela boecrii care se 
mai puteau aciua pe lingă Tomsa, deşi tremurau în fiecare ceas 
de groaza lui; şi lămuri că şi aceste înțelegeri cu cei dinlăun- 
tru trag mult in cumpăna dreptății, 

«Ei toți vor fi coada toporului, cu care vom tăia copacul 
dela rădăcină!> siirşi el cu tile. 

Ureche era bărbat incercat și cărturar, şi Doamna nu fä- 
cea un pas fără sfatul lui, deşi era mindră şi ahtiată cumplit 
de domnie, nu pentru coconul éi, cit pentru ca, Şoptea Orheianu, 
care nu țăcea cum nu tace izvorul, că Doamna chiar ar (i că- 
zulă la slăbăciune pentru Nistor; dar tot el adăomea că acest 
zvon nu poate fi adevărat; că văduva se va fi arâtind cu zim- 
bet şi bunătate, numai fiindcă un om ca vornicul prețaia singur 
cit e oaste,—pentru sfaturile care le da, şi legăturile pe care le 
avea cu boerii țării. 

Lovirea lui Tomşa și intrarea cu alte uști în săraca țară 
moldovenească se punea la cale intro încăpere bogată, inflorita 
cu podoabe apusene, Şi boerii cari incă nu vâzuseră strălucită 
Lehie priveau cu uimire spre podoabele de aur şi pietre rare 
care impodobeau şi pe femei şi pe nobili, Vorbele alese şi In- 
lorite pe care magnații aceia subțiri le rosteau cu uşurinţă, 
parcă erau tot ceva de preț, cași tot cei inconjura. Ei veneau 
dintr'o săibătăcie, și laşii lor era un nevrednic tirg de magher- 

nije şi câsuțe. Cum era cu putință ca o Doamnă care trăia in- 
tr'aşa averi, cu asemenea prictim și rude, şi cu o oştire ca cea 
a Leşilor, să nu biruiască pe singerosul 'Tomşa?—şopteau in- 
cel Intre ei, impârtăşindu-și mirârile și ascultind cind pe Co- 
rețchi, cind pe Ureche vornicul; iar lata boerului Orheianu se 
apropie uşor de dinșii şi se aşeză pe-un scaun, Era imbrăcată 
c'o rochie prea de catifea vişinie și la git avea un rluşor de 

tare... Boerii se traseră puţin, caşicum ar fi vrut să-i 
lacă loc, şi se uitară unii la alții ciudat: căci In țară muerile 
p'aveau scaun în sfaturiie bărbaților, Dar ea venise, mladie şi 
frumoasă, pentr'o pricină, şi se intoarse spre ei c'un glas dulce: 


u VIATA ROMIN EASCA 


«Boeri dumneavoastră, nu vă supăraţi dacă vă 'ntreb cind 
ați venit in țară...» 3 7 Yi 

Boerii zimbiră. Era aşa de albă și cu straiu ales,—şi ei o 
crezuseră leaşcă, «M'ați crezut străină? vorbi ea şi incepu a 
ride cu ginpăşie. Eu sint fiica Orheianului şi sint măritată după 
Anton L.udnv, magnat al Lehiei, 

Imi spuneţi cind aţi venit? i | 

— Am căzut în Liov aseară, domniţă! se grăbi să răs- 
pundā boerul Vascan Furtună, 3 i E 

— Şi ați fost faţa cind s'au sculat boerii de s'au lovit cu 
Tomşa, pe cit am auzit ? SO r i 

— Da, şam scăpat dela grea primejdie, mulțămim lui 
Dumnezeu ! 

— A avut Tomșa intradevâr atita oaste? Eu am înțeles 
că i-au fost de mare ajutorința răzeşii dela Orhei... 

— E prea adevărat. l-au sărit în ajutor Orheenii, cun că- 
pitan al lor Tudor Şoimaru ., 

— Da-da.. îngină Magda; am mai auzit de el. 

— Trebue să fi auzit, o incredință Vascan, Fără el, noi 
răpuneam pe Domn !» 

Magda mai făcu şi alte ușoare întrebări, apoi iar se In- 
toarse la Orheeni. Dar boerii nu ştiau sâ-i spue mai multe, şi 
nici Mapucaseră a vedea la ochi pe tnlricoşatul Şoimar.— Ea 
tăcu şi rămase gindindu se pe scaunul ei, până ce pan Anton 
Ludno, văzindu-i ochii umbriţi de tristețe, se grăbi sa se apro- 
pie și să se Inchine inaintea ei, 

«Spune-mi, sufletul meu, la ce te gindeşti ?+ o intrebă el 
cun glas plin de dulceaţa. 

Ea Il privi ca intra mare depărtare, îl cunoscu după ple- 
Şuvie şi după ochii obosiţi, şi-şi feri în lături capul ; dar cind ti 
vorbi a doua oară işi veni în fire şi-i cuprinse brațul inălțindu- 
se in picioare. Apoi se aplecă asupra lui şi-l Intreba: 

«Te rog Să-mi răspunzi, soțul meu, ducă vei juta pe 
Doamna noastră, şi vom merge şi noi în Moldova.. 

— Daca purunceşti, de ce nu? răspunse galant Ludno. Pot 
merge şi pân' ja scaunul sultanului !ə 

Ea ola şi-l privi clâunindu-și câpuşorul; apoi fugi iar cu 
gindul departe, 


XXX 


„Un an şi mai bine Tomşa primi veşti după veşti dela mar- 
ginile Lehiei cum că Moviloaia cu feciorii şi ginerii string oşti, 
Rapezi in mai mule rinduri olăcari cu plingeri la prietinii lui 
dela Stambul, arătind că la hotarele impârâţie, despre Leşi, se 
iscă tulhuâtori ; dar sultanul igi petrecea viaţa in seraiurile lui 
cu cadinele şi se bucura de clădirea celor mai frumoase mos- 
chei şi ciuşmele din scaunul marei lui impărăţii, iar sfetnicii u- 
nui așa moale siâpinitor nu se tulburau cu grâbire pentru tot 


NEAMUL SOIMARESTILOR 25 


„ceia ce li se poate năzări raialelor moldoveneşti. Tomşa mai 
mină o fierbinte rugare, ca măcar să se trimită un cuvint de lu- 
„are-aminte lu: Cantemir-bei din Bugeac: dar oamenii lui se In- 
toarseră iar fără nici-o izbinda, 

«Atuneca ce facem? imrebă Domnul pe Birnovă, boerul 
lui cel mat de credință. Paăginii ştiu numai lăcomia să şi-o sa- 
ture. În fiecare an slujitorii lor dela Cetatea Albă, unde-i le- 
gat birul împărăției, ştiu să vie şi să ridice glas pentru drep- 
turile măritului sultan; dar la nevoe, cind chiar oștile lui Craiu 
se pregătesc Intrascuns să ne lovească, nu văd, nici m'aud ni- 
mica...» 

Erau singuri in spâtărie, şi 'n ograda întinsă a curții oșteni 
noi din fara ungurească Invâțau muştrul pedestrimii: ulasurile 
de poruncă răzbăteau lungi şi răsunătoare până la ei. 

«Eu fac tot ce pot, vorbi iar Domnul, şi cheltuesc cu leafa 
oştirii şi banii de comind, —dar parcă pot înțelege ce furtună va 
veni asupra noastră? Și chiar în oştenii noştri cu ştiu ce cre- 
dința pot avea? Ei nu sint ostaşi de ţară cum era în vremea 
veche; şi batir câ le-am făcut strae nouă verzi și le-am dat lä- 
dunci şi pene argintate la cuşmaă, de sint mai mindri de cit hai- 
«ducii leşeşti,—oare la nevoe vor muri e: pentru mine ? 

— SA sculăm ţara la nevoe, mâria-ta... răspunse Birnovă, 
mai mult ca să mingle pe Voda. 

— Cind s'o scoli? nu poţi să ţii prostimea cea multă in 
picioare in vremea verii. La nevoe îi vom chema. dar ciți vor 
veni? Ce credință pot eu avea in staroştii noştri de ţinuturi 2.. 
“Toţi sint răi şi toţi vor să ma vindă. Am tăiat atitea capete ca 
să vir arvaza,—şi degeaba! căci bocrimea-i totdeauna duşmă- 
noasă Domnului şi capetele tăiate, ca balaurului celui din po- 
veste, ti crese jaráşi la loct» 

Birnovă stâtu un timp ginditor, 

«Vra să zică, de la Turc nui nici o nădejde. Cu puţinii 
-eniceri dela cetățile marii nu putem face ispravă,  Atuncea nu- 
mai la Cantemir mai putem avea nâdejle. 

— Cantemir fară porunca porţii nu se mişcă. 

— Ba eu socol, râspunse boerul, că va veni, Săi trimi- 
tem pe Şoimaru, şi nu e nevoe de poruncile Impărăției, Avem 
noi o prietinie veche. măria-la: eu, Şoimaru și beiul Hugeacu- 
lui. Şi dacă vin Tâtarii, avem un ajutor bun, pe lingă steagurile 
noastre de răzeși...» 

Domnul dâdu cu Intristare din cap, Cuvintă cu glas greu: 

«E blăstâămat, boer Simivane, acest pâmint al Moldovei! 
Credinţa oamenilor lui e ca o floare rară. Zâdarnice sint bună. 
tăţile Domnului, zădarnice ingrozirile luit Citeodată stau şi må 
gindesc că mai bine ar îi să-mi iau lumea in cap şi să mä duc 
in larga lume! Au să ma vinda toţi... — Vesteşte, boer Simi- 
cane sfatul, sfirşi oltiad şi ginditor Voda: sa vie boerii să in- 
cepem judecâţile...> 


îi VIAŢA ROMINEASCA 


— 


i singur In curtea plină de ostaşi, trimise porun- 
cile A rivalii abc i poartă că Domnul curind incepe judeca- 
rea pricinilor. Apoi trecu singur spre chilioara lui de subt gan- 
guri şi cugetă zimbind la Inlricoșarea lui Tomsa. «Şi la mine 
se indoeşte, murmură boerul... Din singe creşte la vedere o 

tă le A 

e Ade Sikian primi după o săptâmină un rāvaş lung in 
care Birnovă îi lâmurea veştile dela Lehia şi nepâsarea Turcu- 
lui «Vodă te indeamnă, după sfaturile mele, ii mai spunea Si- 
neon, să faci un drum pănâla Nohai şi să ceri lui Cantemir să 
sară inirajutor, la nevoc... Du-te. Beiul va veni, pentru prie- 
i astră...> í 
3p Aesi scrisoare o asculta, cu fruntea plecată şi cu sprin- 
cenile îincruntate, şi bătrinul Mihu la odaia lui Tudor, in sat la 
Soimăreşti, Frau numai ei singuri, şi câpitanul ținea ridicată in 
lumină hirlia verzue cu pecețile rupte,—După ce shri de slo- 
venit şi vorbele dela urmă de dragoste și frăție, Şoimaru in- 
toarse capul şi privi pe bătrin, 

«Ce zici, uncheşule ? 

- Trebue să te duci, răspunse bălrinul. 

— Ştiu, şi mă voiu duce. Dar te intreb cind se va stirpi 
buruiana aceasta care creşte In Lehia? Abia sa aşezat fara și 
iar se ridică văduva. lar vor veni L.eși şi Cazaci, Fără linişte 
şi fără aşezare vom fi, dacă Moviloaia răpune pe Tomșa, Orhe- 
janu şi el ne va râpune pe noit.» 

Şoimaru se Inâlţă în picioare, za 

«Ce vrai să faci? il întrebă bătinul ridicind spre el ochii. 

— MA duc să-mi gătesc calul! Vara-i pe slirgit, şi-i vre- 
mea cind se ridică oștile...» ) 

Baătrinul, rămas singur, intinse mina spre răvaşul lui Bir- 
novă şi-l citi incă odată, cu luare aminte, numai el, Apoi clāti 
din cap c'o simţire de ingrijorare și respiră din adincul rărun- 
chilor, 

Tudor intră după o vreme şi incepu a trage din lăzi şi din 
cuiele de lemn, bătute In păreți, strae şi arme. Işi scoase şi 
botforii cei nalți de modă nemțcască şi pinteni de fier cu colti 


După patru zile, la Sintă Māria cea mică, a cărei slujbă 
cade în 7 a lunei lDrumărel,— Tudor Şoimaru găsi pe Cantemir- 
bei in tirg la Căuşeni, peste Nistru. Tarcii, Moldovenii, Tatarii 
Şi toată amestecătura de neamuri din părţile Muncastrului și din 
unghiul Marii pe care-l stăpineau Nohaii se allau adunați la iar- 
maroc, de carece la această zi de inceput de toamnă neguțăto- 
rii levantini și maltezi aveau obiceiu să desfacă mărfurile 
aduse de departe în corăbii cu vintrele, 

Cantemir-bei, cind văzu pe Soimaru inaintea lui, deseâle- 
cat, stind drept şi zimbindu-i, —ridică amindouă brațele în sus 
şi se repezi la el. Se sărutară de trei ori, şi se priviră in lu- 
minile ochilor, căci se despărțiseră de patru ani. 


NEAMUL SOIMAREȘTILOR s7 


Tătarul se intoarse repede apoi spre slujitorii lui şi le dădu 
porunci,— şi apucind pe Şoimaru de brațil trase după el. «Haide 
cu mine, frate, li zise,—am în tirg aici un văr: totdeauna păz- 
duesc la casa lui. Te vei hodini la el. Mini mergem unde am 
şi cu sălaş bun, cu zid de piatră,..»—Ín drumul lor erau intinse 
numai tărăhi subt adăposturi de pinză,—și tirgul statornic, ca 
toate aşezările tătărăști, n'avea decit căsuțe joase de ciamur, făra 
pomi, tără imprejmuiri. 

«Ce te uiţi așa de mirat?» grăi rizind Cantemir. Satele şi 
tirgurile noastre sint tabere. Abia ne-am așezat aici, şi mini- 
poate le dârimăm şi poposim în altă parte... 

— Poporul tău are altă fire... răspunse Soimaru ; e mişcă- 
tor ca năsipul, 

— Aşa-i, aşa! incuviință rizind beiul. Voi sinteți caşi 
codrii dela Orheiu, cari stau în locurile lor de-o mie de ani... 

— Şi vor mai sta! grăi c'un oltat Şoimaru, dacă se va 
milostivi Dumnezeu de noi...» 

Cantemir 1} privi cu luare-aminte, apoi I) trase câtră o că- 
suță joasa și lungă, Iimpărțită in locuinţă pentru bărbaţi, barem 


„ pentru femei şi grajd pentru vite, Erau toate subt un singur a- 


coperiș, şi Şoimaru simți pâtrunzindu-i în nări mirosul iute a) 
gunoiului de cai; dar intrind in cămara joasă, cu ferestre mici, 
găsi curățenie desăvirşită şi covoare de preț, şi perne de mä- 
tase pe divanurile joase de påmint bâtut şi lipit cu ingrijire, Stă. 
pinul locului, un om cărunt la barbă, cu turban în cap.—îi primi 
şi se Inchină inaintea lui Tudor, arătindu-i cu mina locuința şi 
spunindu-i, In graiu tătărăsc, că toate sint ale oaspetelui : patul 
de hodină, blidul de mincare şi vorba bună! 

«Acuma spune-mi, rate, zise Cantemir aşezind pe Şoimaru 
lingă el,—de ce-ai oftal aşa de greu mai nainte... te amenință 
vre-o primejdie? Asta nu se ponte. Te văd leafăr şi sănătos ; 
eşti lingă mine; aici nu te poate ajunge nici cel mai mare duş 
man al tău! 

— Slavă Domnului, sint tare, răspunse răzeşul, 

— Inima ți sa tămăduit 2... 

— De mult, beiule, de mult. 

— Atuncea ce este? 

— Tomşa e primejduit dinspre partea Movileştilor ş'a Le- 
şilor, grăi liniştit Tudor. 

— Aşa? Şi-mi ceri ajutor pentru Tomşa? N'am primit 
nici-o carte dela Stambul, și Voevodul vostru e un om în care 
n'am credință, şi pentru care n'am dragoste... 

— Catte-ţi va veni dela Impărăție, întimpină răzeşul, dar 
mă tem să nu fie prea tirziu, 

— Şi ce te doare pe tine? 

—- Ma doare, căci,—cum spuneai tu, frate, mai nainte de co- 
drii dela Orheiu,—am prins și eu rădăcină adincă pe moşia bä- 
trinească, Acù patru ani, cind ne-am Imprietinit, eram singur 
pe lume, Astazi mă doare inima pentru mulţi. Şi mai ales mă 


a8 VIAȚA ROMINEASCA 


fm aR că, e 268 Ia), în Pacate, pie, 
i -ai noştri, se va i i 
Sadi şi pia aine i mai rāmasšs, Dacă poți da un ajutor, 
zait mă ințeles niciodată, răspunse incet Tătarul, indir- 
jirile voastre pentru aga ogliga mingoe hieren ponn SR 
işor- dină. cind lumea ne i 1 
colțipor: ri ia ta nu poţi pricepe, grâi cu glas mişcat jgena 
Nici eu mai Inäinie nu arii iri De în Maas fear 
; rere,—şi sa vădit cu 
A O imi SA stazi mă tem: sint legat de lucrurile 
n pa cămării, pe divanurile moi stind, Şoimaru îi po- 
vesti lui Cantemir cum stau lucrurile şi-i arâtă şi râvaşul repe- 
i irnovă. š . 
a s a zise beiul, catā så mă gâtesc, poale să ai mai ce 
rind nevoe de mine. Vom pleca amindoi chiar pe loc, să ves- 
tesc aulele mele şi să le ridic. Vei Vedea şi cum pregătesc și 
lasă Tâtarii noștri hrană pentru mueri și peniru copii „> 

In adevăr, amindoi prietinii chiar in seara ceia plecară 
pe cai pe dreapta stepă a Bugiacului, in care fişiiau, cit vedeau 
ochii, erburile uscate și necosite, Era o singurătate ca peo 
mare ṣi tremurau intinderile subt lumina nehotârită a amurgului 
ca vălurele fără sfirşit şi fară hodină. Și ei cu slujitorii se du- 
ceau grâind Incet despre amintiri şi povestiri războinice. 

Intr'un tirziu, mergină așa pe cararea abia bânuită in er- 
burile pustiei, printr'un cellon necunoscut al- lumii, Cantemir, 
rizind ca de nişte minuni, incepu a povesti lui Şnimaru ce-a a- 
flat în zilele acelea dela negustorii strâini, cari călătoresc pe mări, 

«imi spuneau corăbierii, urăia domol, că umblă cu corăbiile 
nvuăzeci de zile şi ajung la lumea cea nouă pe care-au desco- 
perito Spaniolii.. Acolo sint oameni sălbatici, şi ape de zece 
ori mai late decit Dunărea, şi codri cari nu mai leapâdă frunza 
niciodată... Şi după acele ape și codri, în pustietăţi de piatră, 
unde cad izvoare in prăpăstii can nişte cupe, din veci s'au 
strins, sau frâmintat şi s'au cernut în stropi nâsipurile, şi s'au 
ales bulzi de aur mari de nu-i poate ridica omul in brațe... Şi 
ei zic că iau hrană pe un an, şi arme, şi se duc, irec apele, dau 
loc la păduri, se bat cu oamenii sâlbatici şi-i omoară, Şi citeo- 
dată ajung la aurul acela care scinieiază ca un soare printr'o 
perdea de apă... E a ; 

— Vra să zică după mări, sint alte uscaturi,,. zise cu ui- 
mire răzeşul, și pămintul niciodată nu se sfirşeşte ! 

— Eu ştiu? Dar părc'aşi vrea clteodată să pornesc şi eu 
intr'acolo... Şi-mi mai spuneau ei cà la țara Franţuzului este un 
craiu şun vlâdică.. Craiul se duce la biserică şi la petreceri, 
iar popa bate războaele crâivi... = 

— Cum vâd cu, vorbi rizind Şoimaru, lumea veche de-aici 
se slirșeșie,—ș'are să trebuiască să ne mutâm in ceialalta „> 


NEAMUL ȘOIMAREŞTILOR 29 


Astiel mergeau vorbind şi trapul cailor aproape nu făcea 
zgomot; numai tntinderile susurau ca apa în intunericul nopții. 
Şi ei erau fericiţi, subt stele, ca buni prietini cari se revedeau, 

După ce ajunseră a rouazi la tabăra Nobhailor, căzură la 
hodină; dar mai 'nainte avusese grijă beiul să trimită poruncă 
In toate părțile la aulele războinicilor. Şi 'ndată ce se strinseră 
călăreți tătari, Şoimaru fu de faţă la vinâtoarea cea mare de 
toamnă a lor, după care-şi pregătesc la fum pastrama tare de cal, 

Porniră cu toţii, cale deo zi la umblet, câtră smircurile - 
cele mari dela miază-noapte, unde obliciseră ei că se țin cau 
lăsați slobozi In stepă şi sălbătaciți de ani și ani de zile. Seceta 
Veni li adunase incet-incet cătră mlaştinele dela Curtal, 

După ce ajunseră, şi dadură de ei, li sculară din toate 
pârțile şi-i impresurară pe intindere de-o paștă, cu larmă mare, 
şi chiote; şi spăriindu-i necontenit şi tot stringind hăituiala ti 
Brâmâdiră in smircuri unde sălbaticii se inglodară cu copitele 
lor mari, fornâind. tremurind şi privind cu spaimă la vinători, 
Cind incepură a-i ucide Nohaii cu săgețile şi cu sulițele lor,—se 
văzu semnul cozii de cal fugind pe vint în lungul pustiei şi gră- 
bind spre ei, 

«Mi-au trimis bătrinii veste! strigă Cantemir intorcind ca- 
lul câtră miazăzi. Ce este oare?» 

Şoimaru căuta să pătrundă depărtarea şi se gindea că pen- 
tru el vestea nu poate fi bună: ori e veste dela Crimleni pen- 
tru râzboiu la alte hotare ale impărâţiei ş'atunci Cantemir 1l lasă + 
ori e veste dela Moldova ş'atuncea a Intrat sabie în țară, asupra 
lui Tomsa! 

Tătarul, copil al pustiei, avea priviri mai pătrunzătoare. Işi 
puse mina streaşină la frunte; apoi se intoarse zimbind spre fra- 
tele lui de arme, 

«Omul nostru nu vine singur! zise el. Aleargă după din- 
sul doi călăreți cu cușme nalte... Să știi că vestea-i pentru tine!» 

Acuma incepea a deosebi şi Şoimaru cuşma naltă a Orhe- 
enilor lui. Veneau repede cei trei câlări, parcâ-i impingea dela 
spate vintul marii. Curind steagul tâtăresc căzu In jos futurind 
şi câlăreții se oprită, cu caii giilind de trudă, la cinci pași. 

Tătarul zise scurt, inchinindu se lui Cantemir: 

«Au venit doi trimeşi dela Moldova.. > 

Cei doi flăcăi orheeni iși urniră caii spre Şoimaru, Îşi scoa- 
seră cușmele, şi unul zise: 

«Câpitane Tudare! ne-a trimes uncheşul Mihu să venim 
Intr'o intinsoare până unde le-om găsi: să-ți spunem că au in- 
trat pe la Hotin Leşii, cu doamna lrimiei și cu multă oaste!» 

Tudor iși ținuse răsuflarea, până ce trimisul işi isprăvi cu- 
vintul. Se intoarse răsullind adine spre Cantemir-bei. Acesta-i 
puse mina pe umâr şi-i zise: «Mergem!» —Apoi işi repezi calul 
Inainte şi incepu a-şi chema mirzacii, poruncindu-le să intoarca 
oamenii pe loc la tabără şi să-i gătească de războiu. 


(Urmează) Mihail Sadoveanu. 


Note pe marginea cărților 


SHAKESPEARE: NEGUSTORUL DIN VENEŢIA 


Se pare că cele peste patru mii de volume scrise sapca 
operei dramatice a lui Shakespeare n-au istovit studiul ta a 
potrivă, interesul pentru marele scriitor e în continuă shit a 
ţările civilizate, Puterea lui de reinviare e art cheu 
i i me. Acum trei ani reviste plez ; 
apti Pietei de „părăsirea* cultului pentru BA 
Anglia, pe cind In Berlin nu exista seară in scr Aa 
repertoriul Shakespearean să nu fie reprezentată in e ser eg 

Campania revistelor şi ziarelor n-a rămas lără e: erp, ded 
blicul englez: o expoziţie Shakespeare a tost organiza Ja pr 
dra, pe imensul platou dela Earl's Court, unde noae pu 
teau să se primble printr-un oraş englez din veacul zi 
cu arhitectura clădirilor de pe acea vreme, cu geantă rase 
nilor de pe atunci,—pe care îi întiineai, surprins, in pasa e ra 
colorate, prin străzile strimte şi Intortochiate ce abia ef , 
rindurile de case. In acest oraş evocator al epocei Elizabethane, 
cu indemnul lui spre trecutul glorios al Angliei, Shakespeare se 
reprezentat, ca pe vremuri, în două teatre tară a-si ra 3 
truite intocmai ca acele In care el singur îşi monta piese w E 
scena simplă şi neschimbată, dela inceputul pină la siirşi ad 
prezentației, a delilat un an de zile intreaga galerie page 
reană,— fiecare personaj anunțindu-şi intrarea printr'un ti u scris 
pe o scindură, ca publicul să fie informat de mai ape r sā 
ştie ce primire să-i facă din „pit“ /parter], ce glume teară 
seze ori ce sfaturi să-i dea, ca pe timpul acelei „merry o n 
gland" de altă dată. 


NOTE PE MARGINEA CARTILOR 31 
O O ąāē( 
Acest mod concret şi caracteristic englez de a retnvia pe 
Shakespeare a avut ecou in teatrele moderne din Londra: anul 
acesta trei teatre de mina întăi au avut „sezonul Shakespeare“, şi 
altele au reprezentat unele piese de ale lui. Pe de altă parte foarte 
adese găseşti in reviste articole consacrate lui Shakespeare, şi 
una din cele mai mari reviste, „The Contemporary Review", a 
introdus un supliment literar permanent pentru el. 

In Paris — unde numele scriitorului englez a impârtăşii In 
trecut şi insulta şi apoteoza — e acum un entuziast interes pen- 
tru Shakespeare. „D. Jean Richepin, de l'Académie francaise, a- 
vec l'éminent concours de M-me Bartel, de la Comédie-Francaise*, 
a inceput din Januarie o serie de conferinți asupra teatrului lui 
Shakespeare. Leoninul poet academician, susținut de farmecul 
artistei dramatice, a izbutit să dea un deosebit interes discuţiilor 
în jurul lui Shakespeare. 

D-na Henri Robert, la conferința d-lui Richepin asupra pie- 
sei „Macbeth*, răspunde printr'o alta conferință „Comment 
jaurais défendu Lady Macheth*. Părerile se impart şi Shakes- 
peare adeseori e luminat de o causerie atit de brillant incit el 
rămine cu totul intunecat. E atit de plăcut de a urmări in „/our- 
nal de L'université des Annales* conierinţile d-lui Richepin a- 
supra lui Shakespeare, Ele se siirșesc în ovaţii entusiaste, în 
inundaţii de buchete de flori, subt care aproape dispar „lui et la 
divine Bartet”, şi din nefericire și Shakespeare, Şi cind d. Riche- 
pin, caracterizind pe Lady Macbeth esclamă : „EL ce que je met- 
trai sur son front, avec toute la tendresse qui est dans le cœur 
d'un potte, c'est un baiser!“ rămii cu totul nedumerit asupra in- 
țelesului acestei tentative ipotetice a poetului academician. 

» 


Shakespeare, deși produs şi colorat de Anglia veacului al 
XVi-lea, a rămas modern și internațional, — aparține tuturor țări- 
lor şi va fi actual in toate timpurile, Universalitatea lui Shakes- 
peare stă în universalitatea „caracterelor“ pe care le-a creat: nu 
în ințelesul că el a construit tipuri, ori a dramatizat abstracții 
Psihologice, destilind şi selectind, după regulele arici, societatea 
în care a trăit şi pe care singură a putut să o cunoască direct, 
—să-i pătrundă viafa; nici in ințelesul că el a copiat exact şi 
adevărat realitatea in cazurile ei individuale, Eroii lui ajung „ca- 
ractere* universale pentrucă se individualizează prin mijlocirea 
datelor elementare nealterabile ale sufletului omenesc,—acele ce 
trăesc veşnic In noi, şi care in momentele intense ale vieţii izbuc- 
nese pnn toate zăgazurile ridicate de civilizație şi educaţie și 
slăpinesc singure pe om cu toată tăria puterilor elementare, des- 


32 VIAȚA ROMINEASCA 

ind aceiaşi natură omenească oricind şi oriunde, Un lago e 
kS in tt lui, fie el din veacul al XVI, fie din al XX-lea, 
fe el italian, englez, romin ori de altă naționalitate ; Othello, 
poate să-şi schimbe chiar rasa omenească, e acelaşi subt orice 
meridian şi In orice veac; Shylock nu e decit accidental evreu: 
totdeauna și oriunde sufletul omenesc chinuit îndelung de umi- 
lire, nedreptate şi dispreţ se incarcā cu ură şi răzbunare. 

+ 


Prin varietatea infinită a manifestărilor sufletului nostru, 
Shakespeare a simțit eterna natură omenească, dupăcum in 
schimbările fără sfirşit ale lucrurilor din natură, Newton a văzut 
legea universală a gravitației,— căreia i se supune deopolrivă şi: 
căderea mărului din copac şi existenţa sistemelor planetare. Dacă 
cel din urmă a descoperit mecanica universului fizic, cel dintăiu 
a stăpinit, ca nimeni altul, misterele universului moral al con- 
ştiinții omeneşti, Sint mulţi scriitori care au izbutit „să facă con- 
curență registrului stării civile", Shakespeare insă a lăcut con- 
curență Insuși Marelui Creator ; și dacă oamenii creați de Dum- 
nezeu vin pe lume cu impertecția morii, ai lui Shakespeare 
sint nemuritori. In faţa lumii reale Shakespeare a creat o altă 
lume imaginară mai cuprinzătoare: în ea trăesc şi umbrele din 
imperiul morţilor, şi spiritele din tovărâşia zeilor, Ne uitâm ne- 
dumeriți la personagiile lui de multe ori absurde şi bizare, dar 
din faptele lor înţelegem că sint minate în viață de aceleași legi 
care poartă din adinc fiinţa noastră, 

Nimeni nu contrazice mai mult regulele artistice şi niciun 
scriitor nu e atit de artist ca el. Pentru Shakespeare nu sint ge- 
nuri literare, nu sint unități dramatice; acțiunea se petrece în 
virtej peste hotarele țărilor, peste barierile morţilor şi țărmuririle 


timpului; lirica, retorica, descripţia se amestecă cu acțiunea; e- 


lementele comediei şi-ale feeriei sint amestecate In așa chip cu ale 
tragediei incit unele piese nu put fi clasificate hotărit. Cine cere 
respectarea verosimilului în artă 1l exclude pe Shakespeare: el 
crează după legile naturii, intr-un cadru care sfidează toate li- 
mitările—nu după regulele de mărginire ale artei.— Neverosimi- 
lul poate să nu fie permis in artă, dar el există in natură, și de 
aceia Shakespeare nu-l evită. El iși ia toată libertatea in lu- 
mea faptelor materiale pe care uneori simte parcă plăcere să le 
amestece in combinaţiile cele mai neadmisibile: să facă un Ro- 


meo adorat dintr-o brută cu cap de măgar, ori să transforme o 


superstiție și mai absurdă In dramă realistă. Cu toate aceste, subt 
toate travestirile, cu toate absurdităţile, prin toate mâştile găsim 


NOTE PE MARGINEA CARŢILOR 33 


același etern suflet omenesc care pulsează in noi înşine. Sha- 
kespeare trece adeseori peste posibilitățile materiale, nu încalcă 
insă niciodată legile sufleteşti; chiamă la viaţă creaţii bizare, 
dar le silește să trăcască după normele care mişcă viața ome- 
nească în toate timpurile, Shakespeare ne face să simțim per- 
manența imutabilă a naturii omenești şi varietatea ci trecătoare, 
cu o putere de realitate care face din drama lui nu o operă ar- 
tistică numai, ci o altă lume pe lingă cea creată de Dumnezeu, 
ocirmuită de aceleaşi legi ale vieții. Si dacă Dumnezeu a lăcut 
minuni în lumea reală, Shakespeare nu e mai prejos în lumea 
lui imaginară; nici prin nemurire—dacă lumea în care trăim o 
are — lumea creată de Shakespeare nu pare a fi întrecută, 


+ 


Un exemplu izbitor de procedarea şi puterea geniului ar- 
tislic al lui Shakespeare e cunoscuta piesă „Negustorii din Ve- 
neția* ori Shylock. Toată acțiunea se bazează pe doua fapte ne- 
verosimile: o temee reuşeşte să se deghizeze in judecâtor fără 
să fie cunoscută nici măcar de amante! ei, şi un contract ab- 
surd a cârui execuție se garantează printr'un pfund de carne o- 
menească. 

Din aceste duuă fapte, anume parcă alese ca să slideze bu- 
nul simţ, Shakespeare a făcut o piesă, pe care nu ştim dacă tre- 
bue s-o clasilicăm Intre comedii ori tragedii, şi-a creat un „ca 
racier* tiagic de alla realitate, indivirdualitate şi elasticitate în 
interpretare criticà, incita dat naştere unei întregi literaturi. ŞI 
cine se gindeşte măcar săi obiezteze lui Shakespeare absurdi- 
tatea intrigeti acestei piese, care, pe oricare alt scriitor, l-ar con- 
damna deodată. 

Sistemul şi clasificarea sint mijloace pentru a conduce dis- 
ciplinat cugetarea : sint o necesitate mintală pentru a Inainta pe 
drumul intelegerii; ele ajung însă imperlecări în pâtrunilerea- tu- 
crurilor cind je atribuiin o realitate cu © rezistență de sine stă- 
tătoare, şi vroim să silvim cu orice preţ infinita varietate a lu- 
crurilor subt etichetele lor „onvenţionale, Unele din piesele lui 
Shakespeare nu se pot clasifica, fără restricții, la rubrica trage 
diilor ori comediilor, pentwură ele mu sint exelusiv nici una 
nici alta, ori sint şi una şi alia. —sac mat bine zis incarnează un 
pizo de viaţă omenească. cu irageitia şi comedin ei loton a- 
mestec, intro aderenţa nedefaicatila ; sint afişe ce anunța numai 
0 piatormă pe care vin să trăiască comedia tragica a vieţii 

3 


34 VIAȚA ROMINEASCA $, 
diferite personagii ce nu ţin seamă de convenienţi, de orice na- 
tură, cind sufletele lor sint bintuite de ciocnirea patimilor ome- 
neşii. In faţa lor uităm totul: numai omw? re interesează. 

Aici Hamlet işi siişie singur sufletul In cinci acte”), și 
moartea lui e uşurarea noastră, căci moartea, in Shakespeare, 
nu constitue elementul tragic: ea vine în mod necesar ca o min- 
tuire şi ca singura scăpare In lumea aceasta a sufletelor chi- 
nuite. Tragedia e in suferință, nu în moarte. Și dacă mâcar după 
moarte n'ar mai fi suferință! Dar nu: umbra regelui Hamlet, 
subt razele sticloase ale lunei [glimpses of the moon], se tingue 
pe terasa castelului dela Elsinore de chinurile Indurate pe lu- 
mea cealaltă,--si umbrele sint tragice în tragediile lui Shakes- 
peare, vibrind în cuvintele lor fiorul mormintului și-al suferinții, 

Aici Othello ucide pe Desdemona, facind dintr'un asasinat 
cea mai poetică şi mai dureroasă scenă de iubire, şi moartea a- 
mindurora n-are nimic de adăugat la tragedia iubirii lor, căci 
suferința omenească ajunsese culmea, 

Aici Shylock umilit, lovit, scuipat, gonit ca o fiară sâlba- 
tecă de toată lumea, aleargă cu sufletul impietrit de pustiirea 
urii şi răzbunării spre singurul lui isvor de induioşare şi de iu- 
bire—spre „Jesica copilul meu“. Dar şi această singură rază 
ce-i Incâlzea sufletul i-a fost răpită, şi moartea n-a fost indură+ 
toare să se scoboare asupra sufletului lui, iar tumultul zgomo- 
las al unui vesel carnaval li batjocorește ultima lui desperare 
intr'un contrast silşietor, . 

Aceasta este „Comedia* despre care Heine spune că a- 
tunci cind a văzut-o In Londra la „Drury-l.ane*, „indârâptul lui 
Intr-o lojă stătea o palidă blondă Bretonă, care la stirşitul actu- 
lui IV-lea a inceput să plingă cu pasiune esclamind de mai multe 
ori: „Sermanului om 1 se face nedreptate 1* 

O comedie la care se plinge! 

Heine adaogă: „Cind mă gindesc la acele lacrimi trebue să pun 
„Negustorul din Veneţia“ intre tragedii,deşi scheletul piesei e decorat 
cu cele mai vesele figuri de Maşti, Satiri și Cupizi“, 

Tocmai In decorarta veselă a piesei se vede puterea ar- 
listică a lui Shakespeare de a dezlănţui un „caracter* tragic 
chiar, sau anume, in mijlocul unei mascarde a vieţii, 

Acţiunea se petrece în Veneţia, şi Heine spune că a cău- 


*) Hamlet nu e un „caracter“ | td x i VOR 
voipta lol nu descurcă acțiunea în Pe «a «i i aaa y anini: 


NOTE PE MARGINEA CARȚILOR 35 


tat pe Shylock pe Rialto, dar nu l-a găsit: insă in Sinagoga 
de acolo, spre seară, Intr-o zi stintă, cind credincioșii Inalță ru- 
gile lor cătră Dumnezeu, „a auzit o voce, cu un tremur picu- 
rat In lacrimi cum ochii omeneşti n-au plins încă, Era un sus 
pin ce nu putea să iasă decit din pieptul ce purta în eltot mar- 
tirajul îndurat de un intreg popor nefericit timp de optsprezece 
veacuri. Era agonia unui suflet doborit la porțile cerului“... era 
glasul lui Sâylock. 

Cuvintele pline de emoție generoasă, ale celui mai mare 
scriitor german după Goethe, au înțeles adine şi dau intr'o formă 
de grand style o parte de adevâr, dar prin puterea lor chiar ne 
poate indrepta Intr'o direcţie de unde să nu putem avea pers- 
pectiva cea mai bună pentru a inţelege opera lui Shakespeare. 

Heine a putut să găsească pe Shylock la Veneţia, în sina- 
gogă, — deşi Shakespeare l-a trimes numai convențional pe Ri- 
alto din veacul al XVI-lea, căci el insuşi n-a lost niciodată in 
orașul de marmoră, Shylock s-a născut la Londra în veacul al 
XVI, și Shakespeare a trebuit să-i fixeze un loc şi să-i dea o 
naționalitate, condiții materiale indispensabile pentru a concretiza 
un personaj,—a-l contura și a-l colora, —dar i-a dat și un suflet 
omenesc care trăeşte oriunde şi prelulindeni, fără să aibă nevoe 
de domiciliu ori de stare clvilă,—realitatea de om e deajuns, 
Contemporanii lui au fost în măsură să-i pwăsească mult mai 
multă precizie de asemănare în obiceiuri și suprafață cu acei 
din „tribul“ lui. Au putut să găsească chiar oarecare vigoare 
din sufletul englez de pe acea vreme In inverşunarea şi cruz» 
mea răzbunătoare a lui Shylock. 

Multe male şi culori din exteriorul lui Shylock au fost distruse 
de vreme, dar Shylock a rămas și trăește şi azi printre nai: 
nu-i nevoe să-l câulăm pe Rialto şi cu atit mai puțin in sina: 
goRă. Ce-a rămas azi din el? Ceia ce rezultă din ceia ce spu- 
ne singur în protestarea lui câtră Salarino, cind a apârut in- 
tăia dată pe scena lumii: 

„Dare Evreul n-are ochi? N-are mini, organe, trup, simţuri, 
afecțiuni, pasiuni ? Nu se hrâneşte cu aceiași hrană, nu e rinit 
de aceleaşi arme, nu e expus la aceleaşi boli şi tâmâduit cu ace- 
leaşi leacuri, nu e încălzit de acciaşi vară şi înlrigoral de aceiaşi 
iarnă, caşi un creştin ? Dacă || impunszi, nu singerează 2 Daca ji 
gidili, nu ride? Dacă Ii otrăvești nu moare? Si dacă îi faci râu 
să nu se răsbune? Dacă e una cu creştinii în toate, trebue să 
fie şi în răsbunare“. |ACLIIL sc, 1], 


a VIATA ROMINEASCA 


Am subliniat cuvintele din urmă pentrua se vedea câ,—in 
inţelesul piesei,—cruzimea răzbunâtoare a lui Shylock nu parea fr 
dată ca o caracteristică exclusiv națională, ci ca o urmare fatală o- 
menească, universală, cind viaţa e otrăvilă necontenit de umilință, 
dispreț și nedreptate. E consecinţa unei otrăviri morale treptate, 
ca acea pe care Antonio şi creştinii din Rialto o administrau 
sistematic lui Shylock : 


Shylock: „Signior Antonio, de nenumărate ori |n Rialto 
m-ai batjocorit ca pe un uzurar al banului, Am râbdat toate 
dind din umere, căci suferinţa este insemnul tribului nostru. Mă 
numeşti păgin şi cine spurcat, şi scuipi pe haina mea de Evreu 
şi pe tot ce-mi aparține mie, Acum, se pare că ai nevoe de 
mine: vii dar la mine şi-mi porunceşti: „Shylock am nevoe de 
bani“ Dat signior Antonio spune aceste cuvinte, El care şi-a 
scuipat Megma in obrazul meu, și m-a izbit cu piciorul cum re- 
pezi pe o javră peste pragul casei..." a 

Antonio : „Sint gata să-ți spun şi acum cine, să te scuip 
iarăşi, să te lovesc de asemenea Nu-ţi cer să imprumuţi bani 
ca la prietenii tăi...* [Act |, sc. 3]. 


E nevoe ca Shylock să fie numai decil evreu? Istoria o- 
menirii a produs totdeauna, În astiel de raporturi morale, nenu- 
mâraţi Shylock-i ne-Evrei, care nu s-au adresat justiției pentru 
plundul de carne, ci ṣi l-au luat deadreptul, 


1. Botez, 


PE-O CARTE-A EI 


Citesc pe cartea ta, şi nu știu bine 
De ce din rinduri mi se pare-ades, 
ua ochii tăi se uită mari la mine, 
De tremur tat, și uit ce-am înțeles. 


Și ochii tăi frumoşi au rătăcit 

Pe aceste rinduri,, tresârind ca 'n vis, 
Cind fara voeo clipă s-a'mpletit 
iubirea în, tu-a celui ce le-a scris. 


NOTE PE MARGINEA CARȚI 


Cum doi luceleri s'oglindesc 


LOR 


in ape 


In nopţi în care liniștea e sfinta, 


Şi ochii täi s'au oglindit de-a 
În versurile ce pe ei îi cintă, 


proape 


Şi fruntea ta frumoasă şi senină 


S'a inclinat pe fiecare filă, 


Ca o nespus de alba lună plină 
Veghind discret o tainică idilă. 


Suflarea ta ca un parfum de 


floare 


Piuteşte caldă incă printre Foi, 
Şi-aşa de-aproape parcă, de imi pare 
Ca stăm de vorbă iarăşi, amindoi. 


Şi nu mai pot ceti, că nu 'nțeleg;— 
Mā tulbură nenumărate ginduri. 


Şi 'ncep atunci, mai bine, să 


culeg 


Privirea ta rămasă printre rinduri, 


De file mina ta de s'a atins 
Și-a scuturat zăpada liniştii ; 


De-aceia rindul cela-mi pare nins, 


Și celălalt imi pare troenit. 


Parfumul cărții, tare, mă 'nlioară, 


De parcă tu pe-aici ai [i trecu 


t 


Cu crinii prinși pe pieptul de fecioară... 


Şi urma minii tale, o sărut, 


a 


Demostene Botez. 


Industria mică 


H 
Rolul industriei mici la noi 


Din cele de pănă acuma se poale vedea că re mn mat 
crații,—avind în vedere i: orga a a A ză ae 
trie: concentrarea capilalistă ; avin : e ear 

i răsărit, devenind mic industriaş, devine deocam 
capitalist prin aceasta dă în cap breslei de n veac a e pu 
cuvinte devenind capitalist va lucra silit la distrugerea Bind i 
șilor şi, prin urmare, drumul care va trebui să-l iri aere 
celaşi caşi al marelui capitalist, atunci toată coborta cap area 
vrind  nevrind merge la o concentrare din ce in ce ara re, 
care va fi şi moartea ei, —social-democraţii deci, se gini sec Are 
este mai bine să accelerăm acest mers spre peire al indus 
mici, pentru ca să ajungem mai repede la Societatea viitoare! 

In concepția aceasta a lucrurilor, bine ințeles că meseriaşi 
şi chiar industria mică constitue o piedică pentru a ajunge mes 
repede la țelul dorit şi, spre a înlătura această piedică, r meet 
seriaşii și chiar micii mdustriaşi trebuesc proletarizaţi. Num 
astfel ei vor inceta de a mai îi o piedică pentru n pe ga 
societăţii de astăzi, ba mai mult: odată proletari, ei vor fi 
siliți să se unească cu social-demoeraţii pentru a ajunge cit mai 
repede la țelul mult dorit. Ce-i pasă unui general că doare 
citeva regimente mai mult la o moarte sigură, că nenoroceşte 
atitea mame şi copii, cind sublimul k agoi el este să obțină o 
victorie cu citeva ceasuri mai nainte 4 ă 

4 Pe de altă parte, insă, Kropotkin găsește că prevederile lui 


INDUSTRIA MICA 39 
E 30 Se SES DRE E „ir o A 


Karl Marx nu s'au prea implinit, că societatea viitoare a social- 
demaocraţilor se cam indepârtează, în loc să se apropie; că, dacă ca- 
pitalismul de astăzi dispune de lore, pe care nu le-a minuit o- 
menirea niciodată, nu este mai puțin adevărat că și cei mai 
slabi dispun și ei de forţe, care—nefiind tot atit de extraordi- 
nare—le sint indestulătoare pentruca să-și procure un traiu, care 
să le permită și lor să guste din plăcerile vieţii; şi unul din mij- 
loacele acestea este imperecherea agriculturii cu meseria, 

Şi, avind acestea in vedere şi mai cu seamă pildele arä- 
tate mai sus, nu sintem în drept să ne Intrebăm, care precepte 
ne-ar putea călăuzi in haosul in care ne aflăm astăzi: preceptele 
lui Kautsky şi anume de a proletariza totul —și pe orăşanul fără 
mijloace şi pe țăranul sărac ; sau acelea ale lui Kropotkin, care 
ne arată că se imbunătățeşte nu numai starea economică a tă- 
ranului, dar chiar a țării, dacă agricultorul va fi și meseriaş. 

Dar pentru a merge mai departe trebue să vedem care 
esie starea in care ne aflăm astăzi și care mijloace ni se reco- 
mandă spre îndreptare, Două studii cunosc mai complecte în a- 
ceastă privință : studiul d-lui Gherea „Neoiobăgia“ şi acela al 
d-lui Sterea „Social-democratism sau poporanism* din „Viaţa Ro- 
minească“, 

In amindouă punctul de plecare este populaţia de la ţară; 
și unul și altul admit că starea actuală a ţăranului nostru nu mai 
poate să dâinuiască,— măsuri energice se impun, căci de la in- 
dreptarea stării acestei clase de muncitori depinde mersul nor- 
mal al ţării noastre. - 

D. Stere da ca mijloace de indreptare, între altele, răspin- 
direa la ţară cit mai mult a industriei casnice ; iar d, Gherea, 
găsind că țăranul improprielărit are prea puţin pămint pentru 
a-şi putea hrâni familia, el este proprietar, dar nu-și poale vinde 
pâmintul, — şi astfel, fiind legat de el, nu-şi poate vinde nici munca 
cui vrea sau cui ar da mai mult Legat find de pămintul lui, el 
este legat și de proprietarul sau arendașul moșiei pe care seall 
acest pămint, fiindcă acesta, avansindu-i bani pentruca să iasă 
dn iarnă, silit este să accepte condiţiunile impuse de pro- 
prietar şi prin urmare țăranul, nefiind stăpin pe dinsul, este tot 
iobag sau mai bine zis neoiobag, de oarece, in viața lui de as- 
tăzi se amestecă şi elemente capitaliste, Soluţiile ce le dă d. 
Gherea sint mai multe (in „Soluţia problemii agrare“); dar, de oarece 
numai statul le-ar putea aduce la îndeplinire şi fiindcă aceasta 
nu se poate face fără o ciocnire violentă de interese, atunci tot 
soluția favorită a social-democrației rămine in picioare: prole- 
țarizarea cit mai întinsă a țărănimii romine. Aceasta, mărturi- 
s:ște și d. Gherea, nu este o stare de fericire; dar, putindu-se des- 
face de proprietatea lui, țăranul va fi în urmă liber a-şi vinde 
munca pe preţ mai bun, oferind-o aceluia care plăteşte mai bine, 
fe acesta proprietar, arendaş sau mare industriaș ; — și pe urmă 


40 VIAȚA ROMINEASCA 


această prolelarizare grăbeşte venirea societății viitoare social- 
z . 
suga tri ii Gherea şi Stere nu se înțeleg asupra price: 
de indreptare, dinşii totuși au un punct asupra căruia = a 
şi anume cà marca noastrà Ioa dt nu face do 
~ ropäşirea economică a ii. , 

Ra d, ree industri- mare este rahitică, n'are posibilita- 
tea nici a se desvolta, nici a se perfecționa, --ca nu este de rand 
stătătoare şi duce o viață artificialā, parazitară, Pentru d. Ghe- 
rea această industrie este creată „mai ales în vederea sporirii 
veniturilor statului biurocrat şi în n ger oligarhiei po- 
iticianiste şi a procopselelor personale” (pag. 1). : 
Pe În ati eur stabilit, fără discuţie, şi incă de buni 
cunoscători: de-oparte o populaţie agricolă de 41$ mai nume- 
roasă ca cea orăşănească, care arc nevoe grabnică de a-și Im- 
bunătăți soarta ; iar pe de alta industria mare, făcută cu scopul 
de a întrebuința produse agricole, de a împinge astiel pe agri- 
cultori şi la alte culturi decit a griului și porumbului, — ca ast- 
fel să remedieze întrucitva crizele agricole,— în fine industria mare 
creată ca så dea de lucru ţăranului în timpul cind nu se poate 
ocupa cu lucrul pămintului,—în realitate această industrie mare, 
n'a schimbat nimic: merge bine cind avem recoltă abundentă, 
este strimtorată în anii de criză agricolă, etc... =; 

Prin urmare, o indreptare după urma industriei man nu 
este de aşteptat nici întrun caz nici Intrallul și, fiindcă de o- 
camdată ne ocupăm de o imbunătățire ce sar putea aduce pe 
cale industrială, nu ne rămine decit să încercăm industriile mici; 
şi din acestea industria legală cu agricultura, aşa după cum 
o recomandă Kropotkin, , 

Este adevărat că la iudustria mică cu motor mic, cu ma- 
şini mici, cu o mină de lucrători şi încă la țară nu sa gindit 
nimenea. Dar tocmai de aceia, n'am fi în drept să ne intrebân : 
Bine ar fi să încercăm acuma și industria mică? -N'am fate 
prin aceasta iar ceia ce am fäcut totdeauna: să imităm apusul 
în „forma“, iar „fondul* să-l lăsăm pentru mai tirziu? Este la 
noi teren favorabil pentru aşa ceva? ete. etc.. i 

Incercare nu putem să o numim, de oarece o industrie 
mică, in adevăratul sens al cuvintului, o avem. Această induse 
trie s'a născul, trăeşte şi va trăi, cu toate piedicile cei s'au creat. 
Şi dacă există, trehue să existe și „fondul“, căci numai cu „for- 
ma* ar fi dispărut de mult, oropsită cum a trăit până aa. 
Cit priveşte ferenul favorabil, ne mărturiseşte d, Gherea: 
„Sintem o ţară ecunomiceşte înapoiată şi. ca să ajungem ţăne 
capitaliste civilizale... trebue să eşim in aceiaşi cale şi să me- 


*) Cind citeşti „Neviobăgia* ţi se stringe inima văzină starea da pliis 
in eare este redată țărănimea noastră. Și nicăeri nu ne este Infățișată mui 
tristă ucoastă țărănime decit în vorbele date de d, Gherea: „Fie ce-o i, 
zice țăranul, mai rău ca astăzi nu poste să fie!™. 


INDUSTRIA MICA 4l 


e— O e 


— —— 


gem pe acelaşi drum larg de desvoliare economică şi culturalä...* 
(Neoiob. pag. 489); şi în adevăr a „merge pe același drum larg“ 
insemnează a industrializa țara. Ori, dacă am favoriza crearea mi- 
cilor industriaşi, aceștia devin In realitate mici capitalişti ; ei la 
rindul lor vor da din sinul lor naştere la marii industriaşi, tn- 
trun număr mai restrins, dar care impreună cu marii industriași, 
care nu sint compatibili cu mica industrie, vor forma o pătură 
de mari industriași, dorită şi de social-democrați şi de actua- 
lele legi industriale ale țării. 

In orice caz nu numai că terenul n'ar fi favorabil, dar a- 
cesta este şi trebue să fit mersul normal ai desvoltării noastre 
industriale; căci, dacă nu ne vom „industrializa* singuri, a- 
poi ne vor industrializa alții şi atita ambiţiune cred că ni s'ar 
putea ingâdui *). 

Este adevărat că d, Gherea nu prea vrea să audă de mica- 
industrie la țară, cind „acest țăran este ocupat intens 7—8 luni 
pe an și are ocopajii şi restul de vreme... Şi chiar dacă ar 
avea 3—4 luni de odihnă, această odihnă ar fi bine venilă, bine 
meritată şi chiar necesară... In Occident nu se pling că țăranul 
proprietar e prea puţin ocupat, ci dimpotrivă...* (pag. 492). D. 
Gherea doreşte o industrie mare puternică la oraşe „unde ţăra- 
nul va găsi loc pentru plasarea fiilor säi., o piață de desfacere 
pentru productele sale“ (pag. 484) iar la țară numai agricultori **): 
„Viitorul satului Insuşi este la oraș și in desvoltarea industrială 
a țārii* (ibid). 

Faţă de cele de mai sus, putem avea curajul să spunem, 
că d, Gherea vrea să fie prea consecvent cu teoriile social-de- 
mocrate ; căci in adevăr, în țările din Occidentul Europei, iarna 
nu este aşa de grea ca la noi,—prin urmare climatul leagă mai 
multă vreme pe agricultor de påmint sau cu ocupațiile în directă 
legătură cu agricultura şi am văzut că cu toate acestea, este 
posibilă desvollarea unei industrii mici la ţară. 

Cit priveşte „odihna meritată*, trebue să luăm firea omu- 
lui: un om, care lucrează intens!7 — 8 luni pe an, este el capabil să 
stea degeaba 3—4 luni? Căci micile ocupații din timpul ernii 
se pot reduce la '/s ceas pe zi, iar ceia ce face în cea mai mare 


*) S'a vorbit mult la nol de Danemarea si de care d. Gherea zice 
că „caută din toate puterile să devină o tură industrială, în rind cu țările 
industriale din Oecidant* (Neoiob. pag. 454), dar nu s'a spus niciodată că 
această ţară a pornit dela industria mică în legătură cu agricultura pentru 
ca să ujungă acolo unde-i place să o găsească ustăzi d. Gherea. 

=+) Aceasta mi-aduce aminte observația lui Karl Marx asupra mo- 
torului en uhuri: „Ponto schimba de loe, ponta sorvica mljloe de lucomotiune, 
orăşan lar nu dela ţară ; după roata hidraulică, motorul permite ca să con- 
e rue erage în orașe in loc să o imprăștiăm peka ţară“. Cap XV. 

poata avea astăzi ființă nceastă frază superbă ? Si ducă acesta ar 
f fost unui din rolurile însemnate ale motornlui en aburi, na putem. spune 
si noi tot așa do bine că, cu distribuția de forță electrică, industria so tn- 
toaree la țară! 


42 VIATA ROMINE ASCA 


parie a zilei de iarnă se ştie: ori lucrări care nu-i aduc aproape 
nimic, ori îşi petrece ziua la club... dela ţară bine-inţeles. 

Dar dacă țăranii au drept la o odihnă de 3—4 lunipe an, 
de ce n'ar avea acest drept şi lucrătorii din fabricile dela oraşe, 
—căci amindouă muncile sint istovitoare,—iar a lucrătorului de 
labrică apasă mai mult asupra lui prin regularitatea impusă de 


maşinism, prin faptul că respiră toată ziua aerul inchis al îa-. 


bricii, iar restul timpului aerul de canal a! mabhalalei. Dorința 
de-a da un concediu anual țăranilor nu şi lucrătorilor de fa- 
brici ar avea nevoe de o complectare, 

Şi mai este o altă față a acestei chestiuni: tocmai fiindcă 
munca agricolă se face la cîmp (la aer liber), fiindcă cere o in- 
cordare fizică mare, nu se asamănă cu munca cerută de mica- 
industrie dela țară, care se face acasă, In care motorul de ben- 
zinā sau electric, războiul sau orice altă mașină pot să fie puse 
in lucru ori şi cind, in care munca fizică este susţinută de alţi 
muşchi și în orice caz foarte redusă, inteligența omului mun- 
cind mai mult, cind e vorba de mica industrie, pentru a pro- 
duce lucruri cu gust artistic, așa după cum pricepe el arta, Tre- 
cerea dela munca cimpului la aceia de mic industriaş nu va fi 
pentru istovirea mai departe a ţăranului, ci mai degrabă ar con- 
Slitui, dacă nu un concediu „bine meritat", totuşi o distribuire 
mai naturală şi mai avantagioasă a ocupaţiilor In cursul anului. 

Atunci nu este nici un motiv ca să băgăm numai decit gro- 
sul industriei la oraşe. — Să lăsâm ca o bună parte din produ- 
sele agricole să și le consume țăranul cu industria lui, iar fiilor 
de țărani le doresc din toată inima, şi cu mine mulți, mai bine 
o muncă agricolă alternată cu cea industrială, decit inrolarea lor 
silită ca salariați în o fabrică, mai cu seamă cind se găsesc ne- 
pregătiţi pentru o asilel de viaţă, ") 

Să lăsăm fabrica In seama populației dela oraşe, să preparăm 
pentru această viață pe copiii orăşenilor, care, în lipsa de şcoală 
şi in urma vieţii de ulița, ne dau bandele de hoți minori, de a- 
paşi, de alcoolici, declasaţi şi tot ce este mai decăzut în socie- 
tatea de astăzi. Satele să depindă de oraşe, dar de pe urma cul- 
turii, iar țăranii culți, intreprinzători, indrăsneţi, etc., aceia care 
se vor simţi la strimtoare in satul lor, nimenea nu-i va impiedeca 
—ca Și astăzi—să vină la oraş, Şi astiel vom pregăti mai bine 
generaţiile pentru irămintările viitorului, 

estiunea importantă, care se naște odată cu răspindirea 


„_5) Tăranul numai cu greu se inroleuză ca lucrător în labrică şi nn- 
mai atunci cind viaţa lui de agricultor devine nesulerită. Si atunci tiranul 
n este un element stabil şi fabricantul nu poate să conteze malt pe el. Fap- 
tul că la noi ţărauli părăseae fabrica după cităva vreme, făcea po un sirein 
(american) să spună că țăranul nostru nu consumă destul combustibil, adică 
na so hrăneşte bine. Va fi şi asta, dar mai esto gi înptul că trebnese cite- 
va generaţii cn să doslipeşti cu totul țărau de pămintul lui și ueeastă 


calitate este o garanție că si i - i 
ireren Benedig cor ba slorțările de a-l înce şi mie industriaș la țară 


INDUSTRIA MICA 43 


industriei mici la ţară, este dacă această ocupaţie produce ceva, 
aşa ca să imbunâtățească starea actuală a ţăranului: d. Gherea 
găseşte că, dacă producția agricolă, mica-industrie şi industria 
casnică impreună s'ar mări dela 400 milioane cit este astăzi la 
un miliard, tot n'ar veni de cap de om decit 46 bani pe zi, și 
incă acesta este un „mod de exprimare pentru cazul cind In- 
treaga producţie a țării ar fi împărţită egal intre toţi locuitorii.” 
Deşi nu avem nimic sigur la indămină pentru a baza calcu- 
lele noastre relativ la ceia ce ar produce o industrie-mică la țară, 
totuși să considerăm lucrurile astfel cum sint. 

Țăranul fiind și meşteşugar va putea satisface singur cea 
mai mare parte din nevoile lui, ar fi astiel mai puţin silit să 
recurgă la bani gala şi aceasta va constitui o mare economie 
în gospodăria lui, Şi mai departe, cu introducerea micului motor 
şi a citorva maşini, țăranul va putea lucra și pentru alții; şi-ar 
organiza aprovizionarea materialului şi a vinzării produselor etc., 
—şi, în asemenea cazuri, repartizarea ciştigului se va face prin 
forţa lucrurilor în mod mai echitabil, iar calculul venitului pe 
cap de om va fi ceva mai apropiat de realitate, in orice caz cu 
un beneficiu mai mare de partea ţăranului de cum este astăzi, 

Şi în fine, dacă „o ţară eminamente agricolă este şi o țară 
eminamente saracă, înapoiată şi economicește şi culturaliceşie“ 
(pag. 478), și pentruca să iasă din impasul acesta „trebue o 
industrie insămnată*, cu alte cuvinte trebue numaidecit să de- 
vină o țară industrială, — atunci tot atit de logic (dacă nu mar 
mult) ar fi ca țăranul să fie în același timp şi agricultor și in- 
dustriaş şi, dacă agricultura şi industria imbogâăţesc o ţară, apoi 
vor creia şi pentru țăran o stare de lucruri mai bună, lucru care 
de altmintrelea l-am văzut In partea I-a că este posibil. La noi 
toți ar trebui să se bucure, şi guvernanţii şi poporaniştii şi chiar 
social- democrații, dacă, prin răspindirea industriei mici la țară, 
sărăcia ţăranului nostru ar deveni cel puţin relativă din absolută 
cum este descrisă astăzi, 

Nu văd absolut nici un motiv binecuvintat, care să se 0- 
pună la răspindirea cit mai mare a meseriilor şi industriei-mici 
printre țărani. Să fie oare că prin aceasta n'am lucra pentru pă- 
şirea cit mai grabnică cătră o societate viitoare, în care foji să 
tie mulţumiţi ? Dar cine ne garantează că viitoarea societate se 
va realiza intrun an sau in o sută. Toţi sintem de acord să spu- 
nem că societatea actuală dispune de forțele cele mai extra-or- 
dinare, de care a dispus omenirea vreodată și atunci lucrul a- 
cesta trebue sà ne dea de gindit, căci cu gindul la viitor pierdem 
prezentul; şi— ce este mai rău—de prezentul acesta profită alții. 

Dar poate să mai fie faptul că această industrie-mică va 
fi nimicită de industria mare, La aceasta răspund că Introduce- 
rea industriei-mici la țară trebue făcută odată cu răspindirea 
culturii printre țărani şi am văzut cum francezii, englezii, ger- 
manii ţărani şi mici industriaşi mai culți decit țăranul nostru 


- Ştiu să se adapleze imprejurărilor, plus că vremurile vor aduce 


alte gusturi, alte cereri şi en ele ate indnstrii-mici, 


u VIATA ROMINEASCA 


S'ar mai putea obiecta că industria-mică, astfel preconizată, 
ar fi un drum mai lung pentru a ajunge la același lucru, adică 
la industrializarea ţării, La această obiecțiune am răspuns mai 
sus şi aş putea să mai adaug că, dacă prin aceasta am crea cit 
mai mulți mici capitalişti, cit mai mulți mici proprietari printre 
țărani, cit mai puţini săraci absoluţi, — apoi introducerea meseriilor 
şi a industriei-mici la ţară trebue să o considerăm ca mijlocul 
cel mai potrivit, ce l-am pune la indâmina ţăranului pentru a 
se desrobi pe el și petecul de pămint ce-l leagă de moşie; de- 
ocamdală mica-industrie la ţară va fi lovitura cea mai pulernică 
dată neoiobăgiei. 

Ce este industria, unde începe și incotro merge este greu 
de definit, ceia ce nu este greu de constatat este faptul că ca 
domneşte tot mersul societății de astăzi, iar sufletul ei este „ca- 
pitalul*. *} Industria și-a creat pentru trebuinţile ei, şi numai ale 
ti, mijloace de comunicație pe uscat şi pe apă, mijloace de co- 
re ipondență prin telegraf, cabiuri şi telegrafice fără sirmă: tot ca 
—sau mai bine țările industriale— stabileşte preţul griului şi al po- 
rumbului, tot ea hotărăște dee pace sau războiu. Toată știința şi 
progresul trăesc alături cu această industrie, avidă dea întrebu- 
inja tot ce este nou pentru a produce cit mai mult şi dacă este 
posibil cit mai nou. Toate gusturile, toate nevoile care se ivesc, 
se traduc printr'o industrie nouă. În industrie toata grija este a 
prezentului, ce va fi mine este filozofie, căci mersul industrial 
nu se preocupă decit atunci, cind viitorul mai apropiat i se 
prezinta ca ceva bun dea fi utilizat la dezvoltarea ei sau spre a 
fi înlăturat, dacă s'ar incumeta să ia o atitudine impotrivitoare. 
Toată societatea de azi, măsurile de siguranță, de prevedere, de 
ordine, de morală, toate sint derivate ale industriei, Numai indus- 
tria dă dreptul la viaţă unui popor. 

Și este curios acest mers al lucrurilor: capitalul tot mai a- 
vid obligă popoarele industriale să treacă mijloacele lor de pro- 
ducţiune la alte popoare, care, folosindu-se de noutatea mijloace- 
lor, de rezultatele ştiinţifice, de cerinţile noi, lasă în urmă pe 
creatoarele lor, pentruca la rindul lor să facă acelaşi lucru. Şi 
în reinoirea aceasta, industria iesă tot mai măreață, tot mti puter- 
nică, Industria este viitorul câtră care silite sint să tindă toate popoa- 
rele, care vor să trăiască... libere, Şi dacă lucrurile ni se par 
aşa, sau sint In realitate aşa, trebue fără doar şi poate caşi noi 
să ne indrumăm pe această cale, 

_ Bine înțeles că industrializarea începe chiar atunci, cind 
părinții sau cind ei şi copiii lucreaza şi produc obiecte, pe care 
In cele mai multe cazuri le intrebuinţează tot ei. Cu alte cuvinte 
inceputul 1] facem odată cu industria casnică 

; Cind pe lingă membrii familiei, sau fără aceştia, se intre- 
buințează unul sau ciţiva lucrători salariaţi, indilerent de mijloa- 


*) Care totuşi și el se roazimă ieil i 
a a nS pe micile economii ale puzderiei do 


INDUSTRIA MICA 4% 


cele de lucru, Incepem să întrâm in industria-mică. Unde ispră- 
vește industria-mică şi unde incepe cea mare e greu de stabilit. 
Unii pusese ca mijloc de marcare motorul; dar, cu intrebuința- 
rea motorului mic, acest mijloc de demarcare a devenit fără sens. 
Motorul mic este astăzi o caracteristică a industriei mici, De a- 
ceia sa căutat să se stabilească o deosebire, plecind dela numă- 
rul de lucrători, intrebuințați în fabrică sau atelier, -dar şi aici 
a trebuit să se adopte limite convenționale. Așa unii au admis să se 
repartizeze la industria-mică orice atelier, ce ar întrebuința dela 
1—d lucrători, cea mijlocie ar întrebuința dela 6—50 lucra- 
tori, iar marea industrie ar [i aceia, care ar mtrebuința dela 50 
lucrători In sus. În orice caz acela care intrebuințează chiar 
numai un salariat, este mic industriaş şi intră asfel in hora ca- 
pitalismului, care poate duce la mărire şi glorie, dar care este 
tot atit de nesigur şi periculos pentru cei mari clt şi pentru cei 
mici, —și totuşi dispariţia a o sută, ao mie de industiași nu poate 
avea nici o importanță in dansul “acesta : alte sule, alte mii se 
ridică in acelaşi timp aiurea, cu mai meha vigoare, căci așa 
cere progresul economic al omenirii, 

Şi iată ce au in față aceia, care işi asumă datoria dea 
sfătui sau de a indrepta pe cei neștiutori, pe cei slabi, dar to- 
tuşi nevo ţi să muncească. Trebue atunci sâi indrumăm, avind 
in Vedere viitorul indepărtat, cind va curge în lume lapte şi miere, 
sau datori sintem så ne gindim mai de graba la ziua de mine? 

Dacă ne gind:m la marea mulțime a populației țarii, daca 


„ avem in vedere şi cele «puse pâna acuma, industrializarea ta- 


rii trebue să înceapă cu indusina-mica, Este bine inteles că de 
la râspindirea industriei mici prinire țărani şi populația dela o- 
raşe, nu trebue să ne aşirpiâm +ă rezolvăm in bine toate ne- 
voile de care suleră această populație, —toi aga după cum este 
sigur că această industrie-mică nare să impiedece Iniinjarea in- 
dusiriei mari atit de scumpa social-demucraţilur şi legiuitorilor 
noştri z 

In adevăr n'are să se vindece toste relele, dar cu cit re- 
giunile de mici industriaşi vor fi mai mari si mai numeroase, 
cu aut şi oamenii, care vor lua parte la banârățile vieții, ver fi 
Şi ei cu mult mai numeroşi; jar paswi în aceasta direcţie va f 
mai mare cu cit spiritul de asociație, cu cit destoinicia de a se 
iolosi de mijloacele cunoscute pâna acuma vor & mal ră pindite, 

De ssemenea introducinu indusuia-mica nu uwehue să ne 
gindim să impiedecâm intemeierea industriei mari, câci Stat in- 
dusinii: cum este cea a fabricârii oțelului, instalapile de lami- 
noare, fabrici de tunuri ett sau acelea care se pat înființa la 
noi: ca fabricile de locomotive, poduri şi altele, — care nu pot să 
aibă nici o asămânate cu intusria miră: în schimb tasa sint 
fabricile de ţăsătorii, tricotaje care sint carăcterizate prn aceia 
că au una san ta numar Înarte lrniaţ de Mașini, repetate lasă 
de zeci şi de suie de ori. 

ȘI atunci întru cit ar pierde jadusiris mare, ca fiecare lu- 


PA VIATA ROMINEASCA 
Mo ou MNT 


crător sau lucrătoare să-și aibă războiul sau maşina acasă. oară 
numai pretenţiunea că profitul ar fi mai mare în urma aglome- 
rației de mașini mişcate cu un singur motor mai puternic, faţa 
de cazul cind aceiaşi fabrică ar fi risipilă, Cu toate acestea, 
„cind examinăm... viața industriilor mici... vedem că atunci cind 
dispar, aceasta nu este din cauza concurenţii industriei mari, 
care poate să facă economie întreluinţind un motor de 100 cai 
vap., dar fiindcă capitalistul care-și instalează o uzină mare se 
emancipează de negustorii... de materii prime și mai cu scamă 
fiindcă se emancipează de vinzătorii intermediari Intrind In vorbă 
direct cu cumpărătorul en gros și cu exportatorul...” (Krop, pag, 
313); şi de altmintrelea In industria-mică motorul cu aburi nu 
are ființă decit în cazuri speciale: transmisia de forță electrică a 
schimbal cu totul lucrurile, a 4 

De asemenea nu ştia de ce nu ar exista la infinit ateliere 
mici cu cițiva lucrători : ateliere de timplărie, de lăcătuşerie, de 
strungărie de tot felul, de ferărie, de croitorie, rufărie, etc; de ce 
am căuta să facem toate acestea în mase cu sute de lucrători, 
cu o administrație impunătoare şi costisitoare etc căci, dacă am 
pleca din punctul de vedere al lucrătorului, sufletul industriei 
mari (după capital), soarta lucrătorului este mult mai bună în 
societatea patronului mic, care nu ţine să se deosebească mult de 
el, pe cind atunci cind se află in legături cu un mare industriaş, 
mare capitalist, pe care-l simte dar nu-l vede şi nu-l va cunoaște 
niciodată; în cazul dintăiu patronul sau micul-industriaş este 
pentru lucrâtor un exemplu uşor de imitat şi aspiraţiile unui 
astfel de lucrător, spiritul lui de iniţiativă şi de independenţă sint 
mai bine servite decit ale lucrătorului din industria mare. 

Astăzi, cind statul are atitea mijloace de a crea şi dea in- 
druma industria mare şi mică, dă dovada cea mai mare de ne- 
prevedere, dacă nu încurajează şi nu ia subt ocrotirea lui toate 
industriile care pot îmbrăca haina industriei-mici.  Greşala ne- 
iertată ce am făcut cu incurajarea industriei mari a fost că n'am 
făcut deosebirea intre industria care nu poate fi decit mare şi 
aceia, care se poate prezenta şi subt forma unei faorici impo- 
zante, dar şi subt forma ao sumă de ateliere mici, Incurajind pe 
acestea din urmă s'ar fi chemat o bună partea populaţiei la 
muncă rodnică și mai folositoare pentru cei ce o lac *) 

Din toate punctele de vedere o industrie mică, aşa după cum 
am arătat-o mai sus, va ridica starea economică a populației; 
căci o industrie mare înfloritoare nu este şi o dovada de o stare 
înfloritoare a populaţiei de jos, pe cind la noi buna stare a a: 
cestei populații de jos trebue să ne călăuzească în indrumàrile 
noastre economice, 

Mai râmine să vorbim de industria-mică fața de bancile 


°) Iotr'un nrtieoi viitor vom vedea cit de mare csto marea noastră in- 
Austrie natională, 


INDUSTRIA MICA +7 


populare și de scumpirea traiului pentruca să ne dăm seama de 
însemnătatea ei in îmbunătățirea noastră socială. 

Cind ne vom da seama mai bine ce importanță poate să 
aibă răspindirea cit mai mult a industriei mici la țară, cind şi 
legile, autoritățile mai de seamă şi şcolile speciale vor lucra în 
acest scop, atunci și rolul băncilor populare n'ar mai fi aşa de 
uşor criticabil, deşi în această privință criticile d-lui Gherea mi 
se par prea negre. Se poate prea bine ca o parte din impru- 
muturi să servească la plata de datorii cătră proprietar, urendaşi 
sau cămâtar, *) dar cind e vorba de o instituție bună şi mai cu 
seamă la început, ciți nu sint aceia, care se folosesc de dinsa 
pentru interesul lor propriu ? Cite personalități extraordinare n'au 
parvenit pe spinarea curentelor umanitare ale socialismului și, — 
citind chiar astăzi viața deputaților social-democraţi germani,—ciţi 
din ei n'au inceput ca simpli lucrători și azi au devenit patroni 
sau mici industriaşi, directori de tipografii, etc.. Aceşti favorizați 
ai imprejurârilor ar putea să atragă după ei critica socialismului- 
democrat fiindcă marea mulţime, a social-democraţilor sint siliți să 
renunțe la plăcerile vieţii de astăzi, sperind la o viață mai bună 
pentru urmaşii lor. Ca orice lucru nou şi bâncile populare pe 
lingă o parte bună au şi neajunsuri, dar cu toate acestea ce rol 
extraordinar ar avea banca printre țărani, cind industria mică ar 
fi cit mai mult răspindită printre ei; atunci altfel ar prezenta 
social-democraților instituția născindă a acestor bânci. 

„Dar băncile populare mai au și un alt rol, un rol educa- 
liv şi tocmai în contra acestuia, social-democraţii n'au dreptul să 
strige: in primul rind invaţă pe ţăran să-şi cunoască interesul. — 
Oricit ni s'ar părea aceasta de paradoxal, totuşi numai cei care 
sau pus cu inimă curată In fruntea unei astfel de mişcări, nu- 
mai Scela Şi-au putut da seamă de acest adevăr, Băncile vor 
mai desvolta pe de altă parte spiritul de asociație și aceasta va 
duce la cooperative, căci în acestea din urmă ințelegerea tre- 
bue să fe şi mai mare, de oarece şi rizicul este mai mare ca 
la bănci. Şi cind țăranul va fi pătruns sau, mai bine, va ciş- 
tiga Increderea, cind va învăța să-și aleagă oamenii care-i tre- 
bue, bâncile şi cooperativele il vor ajuta mai bine decit oricine 
la îmbunătățirea soartei lui de azi. 

E: Este rudă de văzul ce armă de luptă In contra neoiobăgiei 
a it mică-industrie, sprijinită de băncile po i - 
rativele de tot felul. ai FR POPRA S de cect 

Mergind mai departe industria-mică, legată cu agricultura, 
poate să aibă un cuvint in chestiunea „vitală“ a scumpirii traju- 
lui, Pe noi Scumpirea aceasta ne-a găsit mai nepregăliți decit 
pe oricine, așa după cum ne-au găsit toate formele introduse din 
Occident şi de aceia cu drept cuvint trebue să ne ingrijim, căci 
cu starea actuală a lucrurilor nu ştimiunde putem ajunge. 


+) Luerătorii socialisti din Bucureşti au înființat şi ei o bancă popu- 


lară și, ln prima vedere, mi se că ' 
a a r Bsp ă Nonio basua. şi acesteia i s'ar puten aplica toata 


5$ VIATA ROMINEASCA 


In chestiunea scumpirii traiutui un lucru este bine hotärit şi 
anume : cauzele sint generale sau, dacă vreţi, internaţionale. D, 
Gherea ne dă cauza de căpetenie la noi: creşterea rentei pă- 
mintului *) şi aceasta la rindul ei se datorește „creşterii preţului 
cerealelor pe piața universală, pe urma Inmulţirii populațiunii 
țării“ (pag, 410).—şi nu numaia țării noastre, ci a tuturor ţărilor. 

Dar in condițiunile acestea cum am putea să ne punem la 
adâpostul vintului care sulla în toate țările industriale. . 

Traiul se scumpeşte şi se va scumpi și la noi, caşi aiu- 
rea, şi nimic nu se poate opune la aceasta, De aceia, cind lu- 
crurile iau o întorsătură serioasă, şi cencelarii  atotputernici şi 
suveranii, care dispun de forțe capabile a nimici o civilizaţie în- 
treagă, se declară cu minile legate în fața acestei calamităţi, ce 
creşte în fiecare zi,—scumpirea traiului este inerentă organizării 
societăţii actuale şi am văzut de ce forțe extraordinare dispune 
această societate. In cazul acesta însă ce este de făcut? Să 
facem intruniri şi să votam rezoluții, inchipuindu-ne cà ne-am 
acut datoria, sau să facem legi *") pentru eltenirea traiului ? Este 
caşicum te-ai angaja să opreşti Dunărea In loc! 

Ca sà luptâm în condiţiunile de astăzi conira scumpirii 
traiului nu ne râmine dect un singur mijloc: să producem cit 
mai mu d, căci trebue să ştim cà, itacă nu vom procuce cit mai 
mul, vom sârăci tot mai mult. Sau, cum zice d. Gherea: „tre- 
bue. deci, pe baze nouă ide producţie, pe baze transformate, så 
mărim, Şi trebue să mârim considerabil, productui nostru național. 

„Aceasta este problema problemelor țării noastre“ (Neoiob. 
pă. 477). jar în vinutea noilor baze de producții „trebue să de- 
venim ọ țară industriala“ (pag 494| şi, curios lucru, în privința 
aceasta absolut toată lumea este de acord, singura veosebire 
este numai felul de industrie mare, zau mică, în care să ne spe- 
cializâm ;— eu aş zice că nu este vorba decit de feini de indus- 
trie cu care trebue să începeni. 

Am văzut deja cà industrializarea noastră nu poale şi nu 
trebue sa inceupă decit cu industia-mică, De alimintrelea in- 
dustria mare dela nui, este recunoscut, câ nu are nici o înrturire 
imnelâcâtoare asupra stării ţăranului ; Qar ce este mai rău şi 
prin urmare ceiz ce ar cere ca să se dea n mai mare ütenjiune 
industrie:-mici, este faptul că industria aceasta pare, în o țară 
mică ca a noasirð, unde să trâcască tot mai mult pe spinarea 
ţăranului, luindu-i din mină cuntecționarea : dimiei, iţarilor, până 
şi a opincilor, pentru care avem fubrici incurajate de stat! In- 


*} „Spurizea nemăsurată a bugetului, a impozitelor și sporirea tot ntit 
do nemăstrată a rentei pâmintalui.,. 
mÂstu e cavis udavărută, adincă, permanentă și constantă, a scumpirii 
traiului“ sNeulula pui. 465). 
as) „Și cein co e mul comio decit toata; statal chiar intervine, foarte 
grav si onerzie,. peniru a fer? publicul cansuraator fe spolieraa negustori- 
loz" (Neoiob, pug- 47ih 


à r- 


4 


INDUSTRIA MICA 43 


dustria mică se impune pentru imbunătățirea soartei ţăranului : 
el va lucra în primul rind ceia ce poate lucra pentru el, iar la 
ceia ce va lucra pentru alții va incasa şi costul lucrului şi pro- 
fitul, așa că, dacă este o țară unde industria mică ar trebui mai 
curind încurajată şi mai răspindită la sate, apoi nu văd alta 
mai bine potrivită decit țara rominească, 

in adevăr acum, cindindustria mare creată de noi nu co- 
respunde aşteptărilor nimârui, cind se simte absolută nevoe de 
meseriaşi In toate ramurile, cind în lipsă de cunoştinţe tehnice 
elementare nu ne putem folosi de atitea mijloace care ne-ar sta 
la indămină pentru îmbunătățirea vieţii noastre de toate zilele, 
—acuma este epoca cea mai potrivită de a lucra cit mai mult 
pentru răspindirea industriei mici în toate straturile populaţiei. 


P.N. P. 


PILDUIRI 


IN VIRŞE 


O ştiucă se prinsese într'o virşe, 

Biata știucă 14 

Ce făcuse, ce dresese, dăduse peste necaz, č i 

De altfel lucru de mirare. Căci, din soiul ei, știuca numai 
toantă nu e. i AA, 

Dar, vezi, aşa e cu nenorocul la fite-ce vietate, Cit s'o ţine 
ea de isteață, tot o scrinteşte cite-odată. 

Aidoma cu ştiuculița noastră. 

Cunoştea ea bine năzgodia asta de unealtă cu multe 
imbirligături pe care pescarii au poreclit-o virșe (ce cuvint sal- 
batec!). O ştia născocită pentru alde bicisnicii de obleţi şi teşita 
de caracudă. De multe ori chiar, li dase tircol şi, alături, iși căs- 
case și ea botul ei cel lătăreţ. 

Ştia, şi se ferise. 

Insă, cum se brodise acum comedia, nici ea nu se prea 
dumiria. e 

Ba, nu, Își lämurea, Din pricina unui purdalnic de ghigorț, 

Se tot furlandisise pe lingă pliscul ei cu aripioarele lui 
zbirlite, o głdilasā pe meşina fälcilor şi li zgindărise pofta. 

laca așa e cind e să te pască năpastea. 

Avea ca burta doldoră de cosaci şi plătici, să-i fie pe-o 
săptâmină, ca la un popă. 

Dar, ce-i faci lăcomiei ?! 

Prea era durduliu impielițatul de ghigorţ. Prea îi sticleau 
în căpcean mârgeluşele lui de ochişori! 


Se luase după el. Zbughiu la dreapta, Zbughiu la stinga. 


Și, țoropoc, pe gușa virșii. 
li venea ştiucii să crape de ciudă, 


PILDUIEI 5i 


Auzi, dumneta, cogeamite leică vicleană să n'o ude apele, 
să fie păcălită de un ghigorț! 

Ce cădere ! 

Işi făcuse neamul de ocară. 

li plătise ea și ghigorțului zdelca. Căci, 1l hăpuise chiar 
acolo în virşe. Dar, ce folos trăgea de pe urma răzbunării, dacă 
rămăsese prinsă in cinic? 

Cum işi vor mai bate joc de ea nespălații äia de pescari 
cind vor vedea-o ! 

Astfel se văicărea în sine ticăita de ştiucă,—o ştiucă mare 
pestriță, cu un bot cit un plisc de baboşe, 

Dar, ori cit de căzulă și de nenorocită se socotea știuca, 
ivirea ei în virşe tot iscă o spaimă de neinchipuit, 

Biata plevușcă proastă, adunată acolo, neştiutoare de soarta 
ce o aștepta pe mal, mișcodea de colo până colo prin leasă, 
Ba chiar, cite un şalliaş ceacir şi spițelat işi îngâduia să dea 
ghies, din fugă, unei scinteietoare săbiuțe. 

Cind, insă, zâriră posacul rit al noului oaspe, o frică gal- 
benă se viri într'inşii. 

— Haiti, a intrat şi aci ispraunicul bălților, indrăzniră, ti- 
câiții, să cugete. 

Şi, din fräția şi voioșia de până atunci, numai odată dä- 
dură cu toţii buzna in fundul virşii şi se făcură chitic. 

Nici nu mai suilau. 

Mare lucru fiorul Stăpinirii ! Ţine In muştiuc pănă şi fun- 
dul bălții, 

Dar, bietei știuce numai de isprăvnicie nu li mai ardea 
acum, Era copleşită de nevoia ce o călcase, 

— Incalte, cugeta ca, nu putuse să mă prinză vre-un nā- 
vod, o plasă ca lumea, sau măcar un tirboc! Ori-cum, se po- 
trivea altfel treaba. Muream mai vrednic, Dar, așa, să pic în 
leasă la un loc cu toată astă prostime pe care nam socotit-ọ 
bună de cit de hruba pintecelui meu! Prea e prea L.. 

Din astă pricină grozav se simțea ea de strimtorată In ma- 
tițele virşii, 

Cum ar mai fi vrut ea acum să fie un țipar, sau şi o pă- 
cătoasă de virlugă, ca să se poată strecura ca argintul viu prin- 
tre ochiurile leasii ! 

Cam astfel plănuindu-se, tăculă, zmerită, cu aripele pleoș- 
tite, ca e ființă fără triste, se furişă In colțul cel mai ferit al 
virşii, fără a incerca măcar o scăpare şi se lăsă pradă celor mai 
negre ginduri. 

Atit de cuminte și de rușinoasă nu fusese ştiuca de cind 
se pomenise. 


Tot stind așa, ea mahmură intr'o parte şi toată plevuşcă- 
rtimea, iniricoşată, inghesuită in cealaltă parte, numai, iată, că 


Le VIAȚA ROMWINEASCA 


i i ăruia grozav i sescur- 
tos, căpâținos şi mustăcios, c ? 
pac pre fe avar aaa se apropie cu multă fercală a VICE d 
n să-şi arâle curtenirea luă cuvintul (pe muteşte, ştie, 
pain cade pipa). i de te dăduşi prinsă ? 
= 3 iucă, fäi; cum făcuşi de te şi p 
e cae se dă, răspunse piaca DOOP jera 
RS l i de cine ar f rivnit m R 
coperită în capcană tocmai l i 
roze ai să scapi tealâr pân la toată urma? pe 
d — Adevăr grăeşti ; așa e soarta noastră, a peştilor, îi intoa 
rba somnul, induioşat la gindul că şi pe el îl păștea, poate, 
sa astea ; sintem blestemaţi ca nici-unul să nu murim de uere 
bună ci cu toţii să pierim, ori cu feasta opârită de ciorbă, ori 
cu spinarea prăjită în ligae, ori cu ochii fripți pe jăratec, 

să Soarta şi-o face singur fiecare, indreptă știuca, spre a 
se arăta că pricepe şi respinge mingierea răutăcioasă a curteni- 
torului său. De aş fi deschis mai bine ochii nu ai fi avut ra 
rilejul să-mi sufli drept în bot duhoarea ta rinceda de cari 
j Somnul se simți jicnit, dar se fäcu că nu a priceput, Nu 
degeaba este el poreclit porcul miaştinii. Totuşi nu se putu 
7 pA nea zic, ai dreptate, surato, Bună lighioae ai fi 

i nu te-ar minca lăcomia. i 
dă 2 Adick de ce lacomă ? izbucni ştiuca, uitindu-și de ne- 
aorocire şi inădindu-se la vorbă. Ce,.. eu nu trebue să mă hrănesc ? 
— Ba da, întări somnul mişcind din mustăţi. E À 
— „„Sinteu de vină dacă äl de sus m'a ursit pe mine şi 
pe tot neamul meu, să trăim numai din pradă şi să nu ne pu- 
tem nutri decit din carnea semenilor noştri? 
— Ba nu, întări iarăşi somnul din mustăţi. , 
— Pot eu, oare, să mă nutresc, bunăoară ca timpitul ala 
de crap moriăind fire de iarbă şi de costrei; care-ţi taie gura 
briciul ? 

i Bine mi-ar sta mie, neam de știucă ce sint eu, să mă In- 
üg, ca bicisnica aia de cegă, cu pliscul în nisip şi să-mi petrec 
i ugind ca pruncii din maj ? , A 
iza Ori li fi vend să ajung în halul racilor şi să-mi imput su- 

fetul răcăind la stirturi ?,.. 1 > 

z — Ba, nu; ba nu, grăiau mereu musiățile somnului, minu- 

nat de adinca pătrundere a ştiucii. 3 : 
— s Şi, are urmelor, măi somnule, și tu, tu, nu eşti 

categorisit tot în rindul peștilor hrăpitori? Nu înghiţi şi tu tot 

nemestecat ?... . f 
Somnul nu mai avu ce răspunde. Rămase timpit de lim- 

buția cumetrii sale, 

Știuca amărită, urmă să-şi verse focul :— Uita-te... Acum, 
luseși mărturie încalte, cum am stat numai de taifas cu line, 
fără să pui gura pe un singur baboi măcar. Şi, cu toate astea 
aş vrea să fii față (somnul mirii: nu; mulțumesc...) cind vor da 
cu ochii de burduhanul meu... 


PILDUIRI 53 


N'apucă să sfirşească vorba şi apa începu să se involbure, 
ca şi cum o lotcă minată de opăcini s'ar fi apropiat. 

Somnul se făcu nevăzut, fără să-şi ia cel puţin rămas bun, 

Știuca, rămasă singură, fu prinsă de istericale şi incepu să 
se zbată, ameţind cu coada pe tovarășii de robie. 

Incet-incet virșa fu tasă afară, 

Peştele fu deşărtat într'un coş de ostrețe, cintărit și dus la 
chirhan spre sărare. 

Scoasă la aer, biata știucă, leşinase în fundul coșului, 

Cind ti veni rindul la sărat şi pescarul întinse laba-i pin- 
gărită de singele cosacilor spre spinarea ei netedă, se dezmetici, 
se Incordă și il plezni cu coada peste braţ. 

Pescarul supărat de atita neobrăzare o izbi odată cu capul 
de taraba pe care spinteca, de väzu stele verzi. Apoi, nefericita 
ințeleaptă simţi ca prin vis cum virful cuțitului îi trecea ca un 
junghiu de-a lungul pintecelui, cum icrele li fură bășcăluite de 
măruntaie și cam carnea îi tresâri deo usturime inspăimintătoare 
pricinuită de vraful de sare cu care fusese presărată. 

— Acum, la argăseală, jubâneaso cherpeno, batjocori pes- 
carul aşternind:o In butoiul de saramură, d'avaima cu plălicele 
ŞI cu cosacii, 


Inainte, insă, de a inchide ochii, ştiuca zărise intrun coş, 
bășcâluit din cellalt pește, spre a li vindut proaspăt, somnul cu 
care vorbise şi care dăduse Şi el în năvod, 

O nețărmurită mihnire sufletească o podidise, o mihnire ce 
intrecea chiar și usturimea saramurii, și dindu-și sufletul, biata 
şiiucă cugetă cu amărăciune : 

— O doamne! Şi moartea face hattruri L: 


GÎNDACII 


«De talazul mării cădelniţate, ca niște şiruri de mătănii că- 
lugărești, cernesc chenarul plagei noroduri de gindaci negri, 

Vijelia nopții i-a minat în larg, In beznă, in braţele morții, 

Acum, cerul e limpede. Azurul adinc. Bolta şi-a desfăcut 
fundul. Şi soarele blind dezmiardă cosița bălaie a reniei. 

lar mării, lăsată în voe, îi zburdă a zbeghiu. Ca o pisică 
își întinde ghiarele valurilor spre ei, ti fură și li duce cu ea, Pe 
urmă din nou le dă drumul şi tiveşie nisipul cu ei, Şi, în ochiul 
ei verzui şi nestatornic, lumina li joacă şi ride... 


Sărmani gindăcei ! Jucărie a mării! De unde purcedeţi ? In 
ce cimp de măcel v'aţi zămislit ? Din stirturi de viteji neinvinşi, 
poate, Ce vieţi minunate vor fi trecut în voi? De ce v'ați izvo- 


ag VIAŢA ROMINEASCA 


dit? De ce a trebuit să pieriţi astfel ?... Vietăţi ticăite ! Vietăţi că- 
rora noi, oamenii, nu azvirlim decit dezgustul; ce avint suiletesc, 
ce avint de rătăcire va minat în vijelie, v'a dus la pieire ? 
Trăiaţi atit de tihniţi ; păreaţi atit de uitaţi de rele! De ce o 
clipă de turbarea firii v'a turburat? De ce în acea clipă, cind toată vie- 
tatea se ascunde, voi, netrebnicii, v'ați incumetat să vă destaceţi 
scoarțele lustruite şi să intindeți şubredele voastre aripi străvezii t 

Va momea atit de mult goana arcanului? „Ori, poate, in 
liniştea sării, ca niște craidoni, curtind la razele lunii gize mof- 
turoase, ați zărit în larg, departe, în coclaurile intunericului, acea 
fascie de lumină orbitoare a farului de peun vapor năpraznic şi, 
uluiți de lucire, aţi crezut că e o sărbătoare şi v'aţi năruit orbiş 
într'acolo ? A 

„Ați zburat şi vaţi lăsat plută... V'aţi lăsat plută şi aţi 
zburat... e 

„ Şi aţi inaintat mereu d'asupra valurilor ce se lingeau pe 
bot, viclene. 

„Şi deodată a izbucnit prăpădul... 

Şi a răvăşit totul. 

Şi a întors marea cu albia în sus, ca pe un gävan. 

Şi una a plămădit-o cu nourii şi cu väzduhul. 

Şi pe voi, v'a prins la mijloc, ca pe nişte stafide in alua- 
tul unei pite de făină necernulă. 

Şi v'aţi inăbuşit inainte de a atinge lumina. . 

Şi ați pierit inainte de a şti peniru ce, prin ce moarte, şi 
din a cui vină, piereați. 3 

V'ați născut fără nici-un rost. Şi, fără nici-un rost, ați pierit. 

Nimeni nu a ştiut de nașterea ; mai nimeni nu a ştiut de 
moartea voastră, 

N'aţi purtat nume. N'aţi avut botez. N'a chefuit nimeni 
şi nimeni nu a plins pentru voi... 

— Din gunoaie v'ați ivit. In gunoaie ați trăit. Ca nişte gu- 
noaie ați pierit.. 

„Şi, cu toate astea, în voi, ca şi în noi toți, cei ce ştim să 
cheluim și să plingem, cei ce sintem sărbăturiţi şi plinşi, a tre- 
cut o clipă aceiaşi scintee, căreia voi aţi căzut jertiă, același der 
cătră strălucire, cătră cucerirea neştiutului, cătră coprinderea ne- 
coprinsului... 

Da. Subt o întrupare, sau subt alta, voi aţi lost frații nog- 
trii din trupul uriaş al vieţii...; voi, pe care marea vă cădelni- 
țează In batjocură ; voi, la vederea cărora noi scuipăm și la a 
căror atingere minunata făptură femeiască ce se scaldă in va- 
luri, se cutremură... 

Sintem de o teapă. Și, totuşi, atit de departe!... 


M. I. Chiriţescu 


Principalele bănci comerciale în 
Romînia 


Prin bănci comerciale se înțeleg instituțiuni 
- p i g instituţiunil inde- 
a vas apă ps sarpe adunind Moeroa ra p Maaike 

na întrepri i 
[orma de reai rereana POSAO, în regulă generală, subt 
n Rominia, ținind seamă de stadiul dezvoltării 
* . i p 
moreeni h k egoa socoti drept principale bânci roca k 
e milioane ra pia it care au un capital social vărsat dela 
lerăm să numim bâncile din această i 
i categorie „princi- 
pa in loc de „mari“, fiindcă calificativul ales g” ba ni “i 
cre se mal indreptățit, redind mai bine situaţia şi rolul lor față de 
8 alte bānci comerciale existente, şi în același timp nu poat 
a pi we = comparații greşite, ` 
„Dacă luăm, spre pildă, marile bânci comerciale di 

per 28 poate vedea netemeinicia, neseriozitatea pa pia 
sia ot pian papae că aceste instituţii, ser une 

rätin í ) merciale din Germania, | 
y Ao pre dir social vărsat de circa 1.563,000.000 egean 
eee du n valoare de 490.000.000 lei, la 31 Decembrie 

Principalele bănci comerciale di i 
lele in Rominia, in nu 

odan sa aceiași dată, un capital propriu (adică Pern iei 
» plus fonduri de rezervă) care să atingă mă 


din valoarea fonduri i car jumătate 
din Cosma. rilor de rezervă ale marilor bănci comerciale 


Noţiunea de „principale* ni se i 
de, pate deci că i 
mai mult cu situația băncilor din țară pe care vrem sa le minei ag 


+ 


Inainte de a intra în analiza stării de laţă a principalelor 


bë VIATA ROMINEASCA 


- A A 


bănci din Rominia, socotim necesar să dăm citeva lămuriri a- 
- supra originii fiecărei din aceste instituțiuni. , 

Examinind felul cum au luat naştere principalele bänci co- 
merciale la noi, putem deosebi 3 categorii: > 

D Bănci înființate cu ajutorul capitalului de peste hotare. 

Aici numărăm : . 

1) The Bank of Roumania Ltd, —cea mai veche Bancă co- 
mercială In Rominia, fondată la 1865, cu sediul principal la Lon- 
dra şi cu sucursală la Bucureşti ; această sucursală cuprinde 
majoritatea covirșitoare a operațiunilor. 

The Bank of Roumania Ltd. a fost înființată ca „Bancă de 
sconi şi emisiune", lucru demn de reținut, cu un capital social 
de 10 milioane lei.—În 1869 se retrage insă privilegiul de emi- 
siune, iar capitalul social se reduce la suma actuală, de 7.14 
milioane lei, 

2) Banca Marmorosch, Blank & Co. S. A.; tondată ca 
soc, pe acţiuni în 1905; 

3) Banca Generală Romină, fondată In 1895; 

4) Banca de Credit Romin, fondată in 1909; 

5) Banca Comercială Romină, fondată în 1907. 

II) Bănci înfiinţate din inițiativă internă şi cu subscripția 
capitalurilor din ţară: 

In această a doua categurie avem : 

1) Banca Agricolă, care a luat ființă în 1094; 

2) Banca de Scont din Bucureşti, fondată în 1899 şi 

3) Banca Rominească, Intemeiată în 1911. 

Ii) Banci cu un caracter mixt, înființate din iniţiativă in- 
ternă, insă ajutate, în urmă, de principalele bănci comerciale din 
prima categorie, adică de cele fondate subt auspiciile capitalului 
străin. 

In această categorie se găseşte o singură bancă : 

1) Banca comerțului din Craiova, întemeiată în 1897. 

Vom vedea, mai tirziu, că acest sistem, de a interesa prin- 
cipalele bănci comerciale din capitală, prin posedarea de acțiuni, 
a lost aplicat la mai multe bănci comerciale din provincie. 

Cu privire la principalele bânci, injghebate cu ajutorul ca- 
pitalurilor străine, se poate face o constatare cu caracter general, 

Marile institnțiuni financiare din Apus au întrebuințat siste- 
mul de a alipi intreprinderea lor de firme particulare, care fac 
operațiuni de bancă de mai multă vreme în țară,—care prin ur- 
mare au legături şi cunoştinţe pe piaţă. 

Astiel e interesant să amintim chipul cum au luat ființă 
principalele bănci comerciale din prima categorie. 

The Bank ot Roumania Ldt, chemată să înlocuiască su- 
cursala Bäncei Imperiale Olomane dela noi, sa inființat cu con- 
cursul lui Jacgues Löbel, bancher din Bucureşti. 

_ Apoi, Banca Generală Romină a eşit din firmele Fraților 
Elias M. Ghermani. Casa Jescheek & Co. sa translormat în 
Banca de Credit Romin.—Din firma S. Malfon € Filis, sa năs- 


PRINCIPALELE BANCI COMERCIALE IN ROMINIA 57 


cut Banca Comercială Romină; şi casa de bancă aparținind lui 
Marmorosch şi Blank a devenit societate anonimă Marmorosch, 
Blank & Co. 

Prin urmare și aici vedem cum se desiășoară procesul de 
transformare, caracteristic vieții economice moderne : transforma- 
rea întreprinderilor particulare în întreprinderi pe acțiuni, 

Institutele financiare de peste hotare, care sint interesate mai 
mult în principalele bânci comerciale dela noi, sint: 


1) cara der Disconte-Geselischait, ( la Banca Genrrală 


II) S. Bleichrăder, Berlin | Romină 
III) Pester Ungarische Commerciele Bk., 
B-Pest 


IV) Bank für Jandel und Industrie, | la Banca Marmo- 
Berlin rosch, Blank & Co. 
V) Berliner Handels Gesellschaft, Berlin S. A. 
VI) Banque de Paris et de Pays-Bas, 
Paris 
VII) K. K. Priv. Oesterreichische Län- 
derbank, Virna 
VIII) Niederoesterreichische Escomptge- 
sellschaft, Viena 
IX) Wiener-Bankverein, Viena | 


la Banca de Credit 
Romin 


X} Banque de l'Union Parisienne, Paris 
XI) Anglo-Oesterreichische Bank, Viena 
XII) Credit Anversois, Anvers 


The Bank oi Roumania Ltd. e susținută, precum am amin- 
tit, în special de capitalul procurat de pe piața Londrei. 

Aceste instituțiuni financiare, odatä cu investirea de capi- 
taluri în acţiunile principalelor bănci comerciale dela noi, şi-au 
rezervat un drept legitim de control asupra operațiunilor. 

Şi acest drept se manilestă în ocuparea unui număr anu- 
mit de locuri în consiliul de administraţie precum şi în direcţia 
băncilor patronate. 

Interesarea capitalului străin în băncile din țara noastră, 
nu e decit una din formele de expansiune a capitalismului oc- 
cidentai. 

Capitalismul din occident revarsă capitalurile disponibile 
pe cale financiară sau comercială în țările mai nouă, unde gă- 
seşte iructilicare mai avantagioasă tocmai din cauza rarităţii lor, 

În Orientul apropiat, inclusiv Rominia, capitalurile occiden- 
tale au găsit un teren prielnic, 

Modul şi gradul de penetrațiune a capitalismului occiden- 
tal în această parte formează o problemă de o deosebită impor- 
tanță pe care o studiez de mai mult timp, 

La noi, fie spus aici In treacăt, capitalismul occidental se 
manilestă subt formā pur linanciară, prin Investirile făcute jinim- 
prumuturile publice (de stat sau comunale) prin posedarea unei 


la Banca Comerti- 
ală Romină 


58 VIAȚA ROMINEASCA 


o a a e 


părți insemnate din capitalurile aflate în intreprinderile de bancă 
sau industriale, iar subt formă pur comercială, capitalismul se 
manifestă prin politica industrială, susținută de neomercantilis- 
mul politicii vamale din statele apusene, care urmăreşte desfa- 
cerea cit mai însemnată a măriurilor pe piețele externe. 

Marile instituţiuni financiare din apus, prin estinderea opera- 
țiunilor peste hotarele ţărilor unde au sediul principal, intervin 
în mod eficace să dea imbold intereselor de export. Manifesta- 
rea pur financiară şi cea comercială a capitalismului occidental 
se întretaie, se condiţionează, se sprijină reciproc. 

Se cunoaşte In ce măsură expansiunea marilor bănci ger- 
mane a slujit comerțului exterior al ţării lor, 

Ca să ilustrez expansiunea marilor bănci apusene, extrag 
din raportul unei bănci din Paris, pe anul 1912, — e vorba de 
Banque de l'Union Parisienne,—interesată, precum am văzut, şi 
în țara noastră,—numai citeva Intreprinderi la care banca par- 
ticipă direct: 

1) Société des Embranchements de Chemins de fer (din 
Rusia); 

2) Banque d'Athènes ; 

3) Bancile din Mexico. 

Influenţa marilor institute financiare tinde să cuprindă in- 
treg pămintul. 

Activitatea lor peste hotare, in atitea ţări şi aut de felurite 
întreprinderi comerciale, nu e rezultatul unei politici urmate pen- 
tru apărarea intereselor economice generale ale statului, de unde 
sint luate capitalurile, ci această activitate e condusă de prin- 
cipiul „atothotăritor, principiul rentabilității cit mai ridicate. 

Fără să urmărească, marile bănci apusene, adesea, în mer- 
sul expansiunii lor, slujesc însă politicii generale şi intereselor 
exportului acelor țări, in care ele sint fondate, unde îşi au se- 
diul principal, şi de unde sint indrumate, 

La noi marile bânci comerciale din apus au intrat ia in- 
ceput In legături cu statul şi în urmă, direct, cu piața financi- 
ară și comercială. 1) 

In principalele bânci în Rominia, capitalul străin a pătruns 
in special, dela 1895 incoace, deci in ultimele 2 decenii, şi fără 
indoială a inriurit, în chip deosebit, dezvoltarea lor. In acest in- 
terval au luat ființă aproape toate bâncile comerciale principale; 
4 din ele întemeiate, subt auspiciul capitalului străin, şi 4 din a- 
cele cu caracter intern sau mixt 

Incercăm să analizăm situaţia principalelor bânci comerci- 
ale dela noi cu datele ce ni le pun la indămină bilanțurile lor 
pe anul 1912 în comparaţie cu anul 1911, 

In ultimul an, un an de criză, situația băncilor principale 


comerciale, se prezintă subt un aspect cu t i 
anul precedent, pe otul deosebit față de 


aA er în a ea privinţă lucrarea mea: Die rumänischen Staats- 


PRINCIPALELE BANCI COMERCIALE IN ROMINIA 59 


O analiză insă mai amănunțită asupra principalelor bânci 
comerciale cred că nu se poate întreprinde, intrucit ne lipsesc 
în bună parte elementele de comparaţie, adică nu dispunem de 
bilanţuri înocmite după un sistem unitar. 

Astfel, precum va reeși și din expunerea noastră, sint 
bănci care contopesc intrun singur cont, „depunerile spre fruc- 
lificare* cu „conturi curente creditoare“, sau altele care amestecă 
la un loc creditele acordale în conturi curente cu avansurile 
pe producte. | - 

Altele nu indică reescontul, printre sumele dela pasiv, 
deși fac această operaţiune. In siirșit la unele banci, găsim in- 
tr'un singur cont trecute „acțiuni şi efectele de state”. S'ar pu- 
tea spune că în genere bilanţurile băncilor noastre sint un la- 
birint, in care, numai cu multă trudă, poți vedea prea puţin. 
Şi acest lucru e adevărat nu numai întrucit e vorba de princi- 
palele bănci ci de toate institutele de credit. , 

Soluțiunea acestei chestiuni speciale se găseşte în aplica. 
rea rațională a unui articol din codul de comerţ, aplicare ce ce- 
rem cu toată inzistența, Acel articol, pănă astăzi literă moartă, 
(art. 179) glăsuește astfel : [ 

„Societăţile care au drept principal obiect exploatarea cre- 
„ditului sint obligate să depună la tribunalul de comerţ în cele 
„dintăi opt zile ale fiecărei luni, o situațiune sumară pe luna 
„precedentă după un iormular ce se va stabili printr'un regula- 
„ment de administraţie publică, certificindu-se contorm adevă- 
„rului printo declaraţiune semnată cel puţin de un administra- 
„tor şi un cenzor“, i i 

Socotim că obligația e prea riguroasă. Dintre toate băncile 
una singură se conformă, Numai Banca Naţională a Rominiei, 
şi aceasta nu are „principal obiect? exploatarea creditului, dă 
situația sumară—săptâminal — in „Monitorul oficial*,  Dealtmin- 
terea, nici organele Statului nu au incercat vreodată a le-o impune. 

Făcind uz de cuprinsul art. 179 credem că o comisiune, 
instituită de cătră Ministrul Industriei și Comerţului, din care să 
facă parte atit delegații ministrului cit şi delegaţii băncilor, ar 
fi chemată să întocmească „un formular* de bilanţ, conform că- 
ruia, toate institutele de credit să publice situaţia lor sumară din 
3 în 3 luni, 

In Germania, toate marile bănci comerciale, exceptind Ber- 
liner-Handelsgesellschalt, intocmesc azi bilanțurile lor după un 
formular adoptat de bună voie. 3 

Cit de necesară e aplicarea cumpătată, în felul indicat, a 
art, 179 din codul de comerţ, se va convinge oricine din cele 
ce urmează. Aproape la orice pas, în cercetarea ce intreprindem, 
ne izbim de lipsa de uniformitate a bilanţurilor, 


O analiză cit de sumară asupra principalelor bănci comer- 
ciale trebue să caute a stabili: 


ICR a. | Mita En 
$ pe s 
w VIAȚA ROMINEASCA i pi HE E 
Ea oa AA aA TE ta Esg E 
EEFE E tri 
1) Care sint mijloacele de exploatare ? zaag 353 Ég 
2) Care sint plasamentele ? și paie: gz EE-E 
3) Care e rentabilitatea acestor bănci ? ARTES Saaga 
Răspunsul la fiecare din aceste Intrebări formează obiec- saifa ‘rsr ž 
tul capitolelor deosebite din incercarea noastră, o S > ESR Be si 
1) Mijloacele de exploatare.— Mijloacele de exploatare sint A | = l| 5 a| 4 3 BiT 
capitalurile de care dispune efectiv o bancă, —Ele se procură prin S Z Ei S zi = Je 
pe Patra pasive în care banca figurează, de fapt, ca debitoare ; ý r i 
—chipul in care se procură, are o importanță deosebita pentru —z z a = — i 
Insăşi temelia instituției, Mijloacele de pirer se impit. cum sjá = 2E t z2 & AE l S8 
le Iimpărțim şi noi, în 2 mari categorii: 3S i ss = kaita! z 3 g â è 
1) Capitalul propriu (proprietatea băncilor) şi 53 z Siz z î 5 EI ai | ERE 
2) Capitalurile imprumutate (creditele acordate) băncilor, a [tă ef siia 2 Sja e: ehe £ z 
Capitalul propriu e alcătuit din capitalul social, şi fondul d $ RE SR $ “| = gg 
sau fondurile de rezervă. — Capitalurile imprumutate figurează in | Cah | 
pasivul băncilor, ca „depuneri spre fruclificare*, credite acor- sj Aki] IL 355] T asa A BE: 
date bâncii în conturi curente, „conturi curenle creditoare*, şi x| EREET ggl gig ig] Za | 4 A s 
reesconi, lombardare, etc, F SSsm Ss Z2 5g Fa) EE $ 
_O bancă cu un capital propriu mai mic, şi cu sume mai | 38| Sg| a28) 3 SSE] EI i 
mari încredințate ei, nu poate avea aceiași elasticitate ca o ins- | SERT SE a să ag RI a 
ttuție care se Intemeiază pe un capital social şi fonduri de re- | | z | | z 
zervā puternice.— Aceasta din urmă are facultatea să intreprindă a | | gg: $ & 3 | 
operațiuni active, să facă plasamente, fără a ține prea mult samă de a zl ş 3 z îl | gos le | 


angajamentele ei,—de care nu uzează intr'o măsură excesivă. 

Spre a stabili mijloacele de exploatare, impărțite in capital 
propriu şi capitaluri imprumutate, am alcătuit tuġl. 7: Capitalu- 
rile proprii față de cele împrumutate în Principalele bănci co- 

merciale la 31 Decembrie 1911 şi la 31 Decembrie 1912, 

Examinind in amânunțime cifrele cuprinse aici, vom putea a 
face un şir intreg de constatări. 

i 1) Valoarea totală a mijloacelor de exploatare, a capitalu- 
rilor disponibile, a tuturor băncilor, laolaltă, cit şi a fiecărei de- 
osebit, Se găseşte In Tabl. Il: Creşterea capitalului propriu şi 
a creditelor (sumelor imprumutate) băncilor dela 31 Decembrie 
1911 la 31 Dec. 1912. 

_ Valoarea totală a mijloacelor de exploatare a trecut dela 
493.9 mil, dei (in 1911) la 682 mil, lei (in 1912). 
Prin urmare a crescut, întrun singur an, cu 790 sul. lei. 

—o creștere enormă, cind ţinem seamă că în ultimele 4 luni ale 
anului 1912, criza de credit, produsă de evenimente externe, şi 
de absența exportului, a provocat o stagnare a afacerilor, o re- 
zervă din partea institutelor de credit, menită să ru mărească, 
ci să micşureze angăjamentele băncilor. Această creștere, proba- 
bil, sar f înfățișat şi mai mare la 31 Decembrie 1912, dacă 
nu ar fi precedat criza cunoscută al cârei efect a fost mai mult 
de nalură hegativă, să stavilească angajamentele, 

In totalul mijloacelor de exploatare este o sumă luată de 2 
ori: valoarea acţiunilor posedate de institutul de credit din ca- 
pitală, banca Marmorosch, Blanc & Co. S. A„ la banca comer- 


G7 
4 
9.37! 

67 


5.516.265 
36.644.16 


11.304.705 54 


70.810.429,44 


59,810,299,48 


42.197.31401 
ESL 

de 60456. 
11.724.204.— 
23.784.157.95 
355.96155 


|____9.816.987.10) 
5.843.543,85 
24.077.904.10 


4.242,34. — 


20.684.405,05 
7.939,791.42 
7.500.000, — 


28.754.157.55 


3 | 
«oi 
[> 33 
7A 
gg 
a 
-~~ 


87.487.672.15 
15 222.557,28 


$a 


| 
| 
| 
4 


T. DIN CRAIOVA 


propria 


BANCA AGRICOLA 
a} Plie A 
duri de rezervă 


ital socia 
fruetifcare 
curente ereditoare 
sea 


p pr 4 


to 


Conturi curente creditoare 


ont 


7) BANCA DE SCONT DIN BUC. 
Dep. s 
Contu 


b) Capitul. împrumutate : 


Contari eurente ereditoare 
Dep. spre fructificare 


Reescont 
b) Capital. impramntate: 


b) Capital. imprumutate : 


| Roescont 


ital soe 


pital soc 
Fonduri de rezervă 


a) Ca 


P 
M 
b) Capital. imprumutate : 


Reescont 
Ca 
Po 
Lombardare 
Dep. spre fructifieare 
Conturi curente creditoare 
5) BANCA COMER 
30 

Fonduri de reozevă 

a) Capital 


Ca 
| 9) THE BANK of ROUMANIA Ltd, | 


! Conturi curente ereditoare 


Fonduri de rezervă 


Cap 


| 
| 


„le 


i- 


OD'PLECEGT' OH [PO eN Jet 


arm 
VF 280 0 


: aveanmnadea "pexpir (A 


| CUG Oe DInogIpaz> atama 


(DI 00S t00 be -V use ÎL” O 1.9. "Po 
| unyuop | 
| yatozar op npiog 


g  ppeerasoszi (Prerraog fesse  eyezoosrer  E06L0'oet 
OOTO ET ș 


VAIROA VIVIIUIROD VONVIL (F 


RE 28 RULE! 


| 
uwos perden 
snpdosd pwdng (n 
m E y T | tii | 
í "GPR Ro Șaru EA z= jazz IYEPE YPES OSEP IIVARI HMVY 
SL OBOR e —"PEL LOG oieylauoosaoa 912077 
ţ "DORO 08 8161 * Pra | fz Eeki - SS. : aveguvrnaduy pda (q 
ger ooo'poozrer—trar uy 6916 0 ERE 0 'anp ate —00g'206 01 Ol 0S6ee6aI yasazaa vp mopio 
Dj v syosqns [npedr)(, horses | STIN me rde 
| : nudosd eydn) (e 
| | | VOSYVANIN ON VƏNFA (E 
mor (PI Boz uG la E ET A T | — 
VOR  fPUOSL'IOFSL [90 R9T9uR iee ÎIGSPEISGI9  OFaag ura 1u02804 
| LUI o ai vatra 6 arenon gol Km- 
| LA ip . 4 a . 
ăi ri ci TI SET ARs'96 EAN PE aega 
arm [wwo oone beot  |—omweozt DOE O RALEA Pp por arad A 
| — 000000” EI, ' os miin 
ol | 0000000? $ ERE ypas E (e 6 
4 BAe Potă SIKOA LITA IA YaNVU (ë 
000 ecese Sal | A BELA 098107 | 
1 aig loen io ai poat i rr DINOIIPaaa awasna pinza 
| t RP'UBERERGOL [PENERE Got OGRLL'LIEOR (IG BLL'LIT'RR jasa, re baia Eye 
i esa! | “once OO AN0ONOODET "DONDE garozas op papuog 
OON ET OOV Org jupo redeg 
: : apadosd peden (m 
' u BI H wI a wI | aA PI VAINOA VIPHUINAN VINYA (F 
Up EA eos z = DE = dn oÁ —— i —.——————————————— 
pimo, mung — prutiarid smug yuyo eung merd ewag 
| vunțjrasas ola e t/a e | IIONYA ATANIN 
| ! 40 | ae] gi Sta lo 1| et e 
- : N FF  . be e od PP. 
3je213w0 pueg ajaediuiud u! (ayegnwnadu aja2 ap ejez nidoad ajanţedeD) asezeojdxg ap aja>eojliuj 


t 1N018vV- e ARI 


DUL 11 
le bănci comerciale dela 31 Dec. 1911 la 31 Dec. 1912. 


CREDITORI | 
Dep. tructificare, Cont, 


Lasi, Dee. 1912 față de | 
1 Dec. 1911: 


eoa | cureni creditare, rees | Creșterea i tă 
compt, ete. în | 
talului pr ` sira | Capitatu! | Croditorii 
| | crediterilor | propriu 4 | au crescat 
prin | 1911 1912 crescut la ei 
| | | ln ui re 
1 Bj LEI: Bi LEI p) LE? Bi | 
ly | | | | | 
35000 — Ata TABIB. a » 21.026.519 15] oi 39.81 
14.73290] 24.748.467 78) A, a 45.0576) 49.64 EN 
E | 
iaig 2127.844101) 7290.705553) BO Wsad 53.57 | nai 
| | | | 
000 — 86.2957,77395. 100,393.25 s| 23625.52189 2 | 27.58 
| | 
"m 61.951.148 a 78404706 14 16.409.000 23) Ri | na 
| | 
git 32 HN 40.193.974 % 7.070.080 2 1A 21.70 
| | 
wii 28,784,157) ig 30, mea 6.218.375 so! osf | 2u 
| | | 
N 299 12 30644.160/37 44.142.581 99 7408.212536 A i Wii 
| | 
i | | 
1545 35 26463.2419) sa zau 41| 8.280.499 51 nas | Bra 


| | q] | | 
2.609 52 187.018.534 39 503.206.982 zu 165, 158.585 ad 21.14 | LH, 
| | | | 


TA 


Creşterea capitalului propriu şi creditelor în 


7 
| CAPITALUL PROP 


in 

s NUMELE BANCII i 
ë 1911 | 191 
| LEI n. LEI 
W eg ZE RE PAI A 
il Buneu Marmorosch Blank | 18.00.00 — | 23575. 
2  „ Rommimească PES, | 19.336. 
$ . Agrieolă | 11.304.735 m 17,579. 
4 r Generală Rominà 15.000.000 | 15.300 
5j 5 de Credit Romin | 12,452,000 | 13.300. 
fi .- “Comereială Rominā | 124801962 | 12.606. 
7| e. Bank of Romania | nag) isih 
S}  „ Comerţului Cruluva | * 5816.987 10) 9,194 
Ş m Seompt din Bucureşti | 210,825 n 7661 
| Total | 105.878.401 55| 124,368 


| 
| 


E 
|| 


PRINCIPALELE BANCI COMERCIALE IN ROMINIA +l 


țului din Craiova. Indicām aceasta, fără să rectificäm eroarea. 

Din Tab. Il vedem că sumele creditorilor au progresat, in- 
tr'o proporție aproape indoită decit acele ale capitalului propriu. 
Capitalul propriu a crescut cu 21.04%, pe cind creditorii s'au 
urcat cu 42,94" [aţă de situaţia din 1911, 

Şi această creștere se exprimă, de asemenea în raportul 
dintre capitalul propriu și creditorii băncilor,—raport mai puţin 
favorabil decit în anul precedent, 


Intr'adevăr : în 1911 la "e in 1912 la ° 
Capit. propriu a lost de : 106.9 mil lei sau 21.64. 129 mil, sau 18.95 
Cred. Băncilor |, 907 54 e JES , „ 81.09 

AAD a 100. 682, y 100. 


Proporția dintre capitalul propriu și creditorii principalelor 
bănci comerciale a scăzut cu 2.69". şi aceasta rezultă din fap- 
tul că pe cind valoarea capitalului propriu a trecut dela 106.9 
mil, lei țin 1911) Ja 129 mil, lei (in 1912)—valoarea creditorilor 
s'a mărit îndoit față de acea a capitalului propriu, trecînd dela 
387 mil. lei (în 1911) la 553 mil. lei (în 1912), 

Bine ințeles, această proporţie e rezultanta generală la toate 
băncile comerciale principale. Ea arată o tendință, care insă nu 
se exprimă absolut în aceiași măsură la fiecare bancă deosebit, 

Faptul se poate vedea lămurit din datele cuprinse în Tab. 
II şi mai ales din proporţia creşterii capitalului propriu şi a cre- 
ditorilor din ultimele 2 coloane, 

Creditorii au crescut mai mult decit media generală la: 


Banca Rominească, cu 182" în 1912 faţă de 1911. 
„Agricolă o | Il. a 


pe cind capitalul propriu sa urcat peste media generală la: 
Banca Comerţului, Craiova cu 58.08 în 1912 față de 191 


„ Agricolă » 39.75% a = 
„  Rominească 49.04 š i 
» Marm, Blak & Co, S. A. 25.41% = > 


Creşterea capitalului propriu la ultimele bánci se datorește 
măririi capitalului social—prin emisiunea de noui acțiuni— şi, în 
legătură cu aceasta, dotării fondurilor de rezervă cu primele tn- 
casate dela emisiuni. 

„Creșterea creditorilor la cele 2 banci cu caracter intern—in- 
tr'o măsură mult mai mare decit la celelalte instituțiuni similare, 
nu ne-o pulem explica decit prin lărgirea repede a operațiunilar— 
ceia ce e firesc mai ales la cea mai nouă bancă-— Banca Romi- 
nească—la care anul 1912 a fost intăiul ei an de plină activi- 
tate. La 31 Decembrie 1911, această bancă era abia introdusă, 
Şi de aceia creșterea creditorilor în cursul anului 1912 apare așa 
de puternică. 


Să cercetăm acum principalele bânci comerciale după mă- 


A 


Mijloacele de Exp 


— r: 


| în isia 
CUMELE BANCEI ae | La” Obsersajinni 
SUMELE BAR Suma parțială Suma totaià | i | Suma pargiala Sama totală Je | 
|- = - aii i —— i Ra == ——— —— - — 
1) BANCA GENERALA ROMINA Lei B. | lei B Lea B. | i | 
a) Capital propriu: 
Capital Soci 12.540.000. —! 12.200, D010. — 
Fondari de rezervă “SAO 18000004 iLi LAMO) IEN 1223 
bi Capital, împrumutate = | i 
OAT aonla CONARI îi 967.778.90 86967.7396] noua) 1049204) MAMARA STIA 
dorgen Tas _vcia— “TSBIVa AB MM, 
a BANCA DE CREDIT ROMIN | | 
a) Capital propriu | 
Capital goial, 10.000.400.— 10.000.000 - | 
| Fonduri de rezervă E: TA- a SAD ae 4. 
b) Capital impramtate s 
Creditur x | 26.446.136 12 ghena j | 
De ve Truntifivare „DAR | n SENERA | | 
[d uda TAGGAD CIOD | __ nau aan TRADITIA A SAM 
Fas ii, — stiva mi biwan 14100 
| EI] PARGA ea a | 
a) Capita! proprin + i 
| Capital Poslal” pr | 18898700, — | | "Capitalul subaceis a fost: 
| Fonduri ita rezervă iioo Rom 20| asasan! Saoj in 1812—1A00000A Int 
Isi) Cupit. imprumutate : poponun | y GET a | | m 1913—260.210.000 y 
| Eteete. reescotajitate CE ap poe 0.57. 78 
| Conturi curenta ereditoare sai Tia Rt | 9474046330) 9 MIRAE2,08 | MTB 7AA 
EEE F NSB 100.— 
4) BANCA COMERCIALA ROMINA | | CaCO i 
n) Capitul propriu: 
ial sor 12.000.000. : 18.000. 004).— | 
| Fonduri de rezervă _____430029,09| 12490070N a7 MISA O 10MOBABOIA, MSS 
| Fi b) Capital, m ci rii | ji mo aceia De Mii | 
'omturi curente ermlitaure A [i Eta 40.067.146.00 
Efevte do plată aS r Ea aaa a pi 40.198.974.05) MAA 
dini i i Jaaa T0 
5} BANCA MARMOR, BLANK & Co aa ~ 1 
~F ew Cupirul "propriu : 
Capital soeia! 12 500.000. — 15.000.000, — | | 
Fonduri su rezervă 5.600.000] 2HUDO UN — O TRWA) 92570000,— 33.42 
| pa Capital, împrumutate : i | | 
pera BAS GOL 
Depozite 37.487.672.15] ABOL, 1 4A] | 
Conturi curenta ereditouro l 15822.5072 BA RINA TB.AB6DAN LS 76.50 
Po SAI AR Ia 
îi BANUA AGRICOLA i ; 
w) Capitul peopriu | 
Capitul soelal 42.000.000. | 
Fonduri da rezervă 879.1126)  I7.ATATI2IS 13.40 
t) Capital. imprumutate s iaid a | 
Conturi purente ereditouro 13,810502.%5 
Dop- spra iructifeara 20890,0179 
Lomhartuee 12.067.609 70.300) 705.38 80.60 - 
i —— E A S L a 
Ti BANCA DE SCONT DIN BUC. 
n) t apitat pro: 
Capital sonia TAG. — | 
Fonduri de rezervă ABLA7A,— 7.661.370.447 1807 
| = b) Capital imprumutate : el 
eosernit 19.173.590. 
Dep. spre tractilivata 6.42.261.50) 10.519.155 i | 
Conturi curente creditoare 2.7: 6190.65 t BA00.A85.78| 94,748 741.41 8195) 
Jai 42.405.111.58 _100—] 
5) BANCA COMERT. DIN CRAIOVA | 
a) Capital propra £ | 
„ Capital soei 3.000.000. —| 5.000.000, — 1} ” De fapt aci suma e 
Fomluri de rerovă 9.516.957] DRIGZTIO Oce 41945RN22 atanena) | 17,24/mai mieă (21,631) val. ae- 
b) Capital. imprumutate = IPEER? | ținmarilor — adică neţiuni) 
Roescont [a i pă 3 ANT4G0R.20 subserise dur novarsate— 
Dep. spre fructifeare 4.07T.90410 9747449041 slip met, 
Conturi curente 1.909791.49___96:644.165,47 06842m, asi) BETE, 
| A ean 107| 
9) THE BANK al ROUMANIA Ltd. pomi ee 
| w) capital papa 
Capital rotia 7 7.0000) *) Capitalo] plasat 
Fonduri de rezervă 4.942, 4,— 11.724,204,— 4 514.626. — 11.R814.825.— sucursala din Bueu 4 
b) Capital, impeumutate = PPE ANES e de 6.800.000 lel. 
| Fonturi caronte are | 98.784.137,50_— 2154-1570, mtoza 0 *) Aci intră şi roso. 
| i i EEE ÎN CP Xa B. N.a R. val 1492407 


loatare (Capitalurile proprii față de cele imprumutate) in prin 


TABLOUL I 


H 


cipalele Bānci Comerciale 


TABLOUL H 
Creşterea capitalului propriu şi creditelor în principalele bănci comerciale dela 31 Dec. 1911 la 31 Dec. 1912. 


DP... . —_— 


| CREDITORI | Lazi 1 Dee i ina fm de de] 
| CAPITALUL PROPRIU | Catei Dep. fructificare, Cont | | s i 1 Det, ko 
in | Y curent creditore, recs N Creşterea } 
| | compt, etc, d | | 
- NUMELE BANCII — —— — capitalului ———— | | Capitala! | Croditorii 
£ | | crediterilor | uropriu a || au crescut 
Š 1911 | 1912 | propriu O 1911 1912 | | creem Er 
S i in *e 
7: | LEI B) LEI B) LEI B| LEI Bi LEI Rj LEI B| | 
| F N i a 
I| Manea Marmorosch Blank 18000.00 —| 22575 | 4.5730 — 0R10220 48 TAMARA 2I Aa 18 a asi 
i | | | | 
2 . Rominească 12922.00 -|| 19.836.98290. 6.414.782 80 ii a 69.780.003 46 45, tiu d 49,64 13, 
3 „Agricolă | 11.306.705 DA) 17,379,112 16) GAZDA 62 42427.31 ja | pannoo) BMT DA 59.87 iail 
| | | | | i 
i | i | 
4 Generală Romină 15.000.000 —, 15,300 000) — sa N 86,267. iri tai dă căi e || 273 
| f | || | || | 
bi de Credit Romin | 12.452.000 1500.000 —, a bi. SN 75.404.756 ul aiak aal | 5n 
| $ | 1 
| ' | | 
6|  . Comereiulă Romiuă 12.430.073.09)  12,616.139 ial 176.05952: 32 sarem 40193.9740) 7.070.080 dA LA | zei 
|| m | 
7. + Bank of Romania 11.242.304 —| 11.800.826 — 73.02 T 93,754. ia 30.402.536 25) aaki os | ps 
| | | | 
3.  .  Comerţalai Craiova | 5816.385710)  9.19455029,  3.87829313 $LEH. 1wa TR EERSI sj CĂ imită GA s08) | in 
| | ii | vl j 
a- „ Scompt din Bucureşti 7.21082% H A, 450.545 96, 26,463,944 90| 94.749.741 lal R,2).499 N ea | sa 
Í | | | | |] W | i 


Total 103.878.401 39| | cazi: 29 489,609 52 387,018,994 89, 552.206.993 1) 


| 
| 
f 
| 


| | | [| | i | | 


16A 188,583 8 210 


62 VIAȚA ROMINEASCA 


rimea mijloacelor lor de exploatare, a capitalurilor proprii, apoi 
a raportului dintre capitalul propriu şi creditele acordate fiecării 
bănci separat. j 

Tab. | ne pune la indămină cifrele. 

a) După mărimea absolută a mijloacelor de exploatare, gă- 
sim la 31 Decembrie 1912 bâncile in următoarea ordine: 


1) Banca Generală Romină cu 125. mil. lei 


The Bank of Roumania Ltd, 


M Marm., Blank et Co. S. A. „ 964 „p >» 
S. v de Credit Romin a SE ie 
4) „  Agricolā ai NOR i.e 
S) ci Rominească i DAI E sa 
6) . Comerțului din Craiova „ 53.53. y» 
7) „Comercială Romină on KORO a a 
i de Scont din Bucureşti A APA: a a 

» K . Ld 


Intrucit priveşte, deci, valoarea capitalurilor disponibile, ve- 
dem că băncile, care au intim contact 'cu piaţa financiară apu- 
seană, stau în fruntea tuturor: Banca Generală Romină, Banca 
Marmorosch, Blank”& Co. S. A., și Banca de Credit Romin. 

The Bank of Roumania, banca cea mai veche, are cele 
mai puţine mijloace de exploatare, Aceasta se datorește in pri- 
mul rind conducerii tradiționale a acestei instituțiuni, plină de 
conservatism, și de un exces de precauţiune in angajarea ins- 
tituţiei. 

E demn să scoatem la iveală locul ocupat de Banca Co- 
merțului din Craiova, care, deși are sediul în provincie, intrece 
intrucit e vorba de mijloacele de exploatare atit pe vechea The 
Bank ot Roumania, cit și pe Banca de Scont din București. 

Examinind acum mijloacele de exploatare ale fiecărei bânci 
principale după Impărțirea admisă, in capital propriu şi capitaluri 
împrumutate, găsim că: 

b) după însemnătatea capitalului propriu, băncile prin- 
cipale se prezintă, la 31 Decembrie 1912, astfel: 


1) Banca Marmorosch, Blank & Co. S. A. are 226 mil. lei 


2) „ Rominească „ 19.3 = 
3) Agricolă = 1744 E 
4) >. Generală Romină e 35.3 ái 
5) „ de Credit Romin „ 18.5 i 
5), “a Comercială Romină . 126 K 
7) „ The Bank of Roumania Ltd a 119 5 
8) „ Comerţului din Craiova E SK z 
T de Scont din Bucureşti REDE i z 


De-aici reesă că Banca Marmorosch, Blank & Co. S. A., e 
in fruntea tuturor intrucit priveşte valoarea capitalului propriu, 
După ea vine Banca Rominească, apoi Banca Agricolă. Cel 


PRINCIPALELE BANCI COMERCIALE IN ROMINIA 65 


mai puţin capital propriu, în cifră absolută, dintre băncile prin- 
cipale, îl are Banca de Scont din Bucureşti, 

Am arătat că suma capitalului propriu se alcătueşte din 
capitalul social vărsat, şi fondul sau fondurile de rezervă ale 
băncii. 

Fondurile de rezervă, separate de capitalul social vărsat, 
se urcă la 29.4 mil. lei. 

In Tab. III indicâm raportul dintre fondul de rezervă, şi ca- 
pitalul vărsat al principalelor bănci comerciale la 31 Decembrie 
1912, în comparaţie cu anul precedent.—Acest raport s'a urcat 
in ultimul an la 29.37", faţă de 25.59% cit era în 1911. 


TABLOUL III 
Fondul de rezervă în raport cu capitalul social varsat 


în mii de Lei |12 "le din capitalul 
NUMELE BANCEI ESS social varsat 


în 1914 gi 1912 Hin 191 gi 1912 


| 
1) Bancu Generală Romină 


2) Banca de Credit Romin 

3) Banca Rominească 

4) Banca Comercială Romină 
5) Banca Marmor., Blank & Ci 
5) Banca Agricolă l 
7) Banes de 5Scont din Buc 

8) Banta Comerţ, din Craiova 
9) Bane of Roumania 


Cele mai mari fonduri de rezervă il au, in chip firesc, băn- 
cile mai vechi 


Astfel sint: La *le din cap, soc. 


1) Banca Marm., Blank & Co. S. A. cu 7.6 mil. lei sau 50,50 
2) « Agricolă cu S4 » 4482 
3) «œ The Bank of Roumania Ltd „ 4.2 , » 83.90 
4) „ Comerţului din Craiova „43, o: 57.53 


The Bank of Roumania Ltd, a adunat fondul de rezervă 
mai ales în cursul celor aproape 50 de ani de existenţă, din be- 
neliciile nete; celelalte 3 bănci datoresc insă, in parte, mărirea 
fondului de rezervă, primelor incasate cu ocazia urcării capita- 
ului social—prime trecute la fondul de rezervă. 

Cel mai neinsemnat fond de rezervă I au Banca de Scont 
din București (606 mii) și Banca Rominească, dispunind de un 
fond de rezervă de 339 mii lei. 


Gt VIAȚA ROMINEASCA 


Importanța fondului de rezervă e invederată. , 
Cu cit ai fonduri de rezervă mai mari, cu abtai un capital pro- 
priu mai însemnat, cu atit creşte şi garanţia materială fața de an- 
gajamentele băncii, Fondul de rezervă e in acelaşi timp pen- 
tru vremuri grele supapa de simuranţă, paza capitalului social. 
Cind o bancă,—s'a văzut aceasta și la noi in două rinduri la 2 
bănci trecute printre cele principale,—nu dispune de fond de re- 
zervă insemnat şi are pierderi, e nevoită să atace, să reducă 


capitalul social. 4 k s 
Deaceia nu putem decit aproba orice întărire, orice mărire 


a fondurilor de rezervă. 

Pentru trăinicia unei instituţii de credit, este mai sănătoasă 
regulă politica alimentării fondului de rezervă, decit a te ingriji 
să distribui dividende mai urcate, cu orice preț. 

Această observaţiune îşi va găsi întemcerea ei pe fapte, în 
cursul expunerii noastre. S 

c). Principalele bânci comerciale se pot distinge, tot in 3 
grupe-—după cum le-am deosebit atunci cind am indicat modul 
lor de alcătuire—după felul special în care se iniâţişează capita- 
!urile imprumutate (creditorii) lor. ă 

Băncile principale din prima categorie, fondate sub auspi- 
ciile capitalurilor străine, au izvorul de credit cel mai principal, 
în „conturile curente creditoare*, 

Băncile principale din a doua categorie, cu caracter intern, 
îşi indestulează nevoile de capitaluri imprumutate prin reescon- 
tul ce-l fac la Banca noastră de emisiune. 

Insiirşit, banca cu caracter mixt, Banca Comerţului din 
Craiova, e o adevărată bancă de depozite; adică creditorii ei cei 
mai Insemnaţi sint acei care i-au încredințat banii spre jructificare. 

Sa întărim cu date, cele afirmate. Cifrele din Tab, I pot 
fi utilizate cu folos. 

Banca Generală Romină nu specifică creditorii ei, pe care 
li însumează în „conturi curente crediloare*. Din suma de 110 
mil. valoarea creditorilor nu putem știe deci cit aparține depu- 
nătorilor şi cit instituțiunilor financiare din străinătate. Desigur 
insă că cel puţin 75%» din suma indicată reprezintă creditele a- 
cordate în conturi curente— capitaluri de peste hotare, In special 
dela Disconto-Geselischait și Bleichriider, Banca Generală Ro- 
mină e instituția de credit din prima categorie a principalelor 
bănci comerciale, care are cele mai insemnate mijloace de ex- 
ploatare, 

Sa luăm acum Banca Rominească, cea mai Insemnată ins- 
tituţie de credit dintre băncile cu caracter intern. 


Aici vedem că din 70 mil, valoarea creditelor, 40 mil., deci i 


mai mult de jumătate e cifra efectelor reescontale. Prin urmare 
reescontul e izvorul principal de credit al acestei instituții, ca— 
în genere —la toate băncile cu caracter intern, 

Banca Comerţului din Craiova — instituție cu caracter mixt — 
are un loc deosebit.— Din creditele acordate ei de circa 45 mil, 
lei, 28 mil, lei sint depuneri spre fructificare. 


d 


PRINCIPALELE BANCI COMERCIALE IN ROMINIA 65 


Această bancă de depozite, prin urmare, nu-şi procură ma- 
joritatea capitalului ei de exploatare nici dela institutele de cre- 
dit de peste hotare, nici dela Banca noastră de Emisiune, Ea 
este expresiunea puterii de capitaluri a regiunii— Oltenia—unde 
lucrează şi unde a prins rădăcini adinci, 

Situaţia Bâncii Comerţului din Craiova este o situație pri- 
vilegiată: ea poate uza de cele două surse principale de credit: 
prin institutul de credit din capitala țării, ce o patronează, ea 
are deschise legăturile cu străinătate, și—la nevoe—poate face 
uz de reescont. 

Lăsind la o parte situația excepțională a principalei bănci 
comerciale cu sediul din provincie, se impune acum întrebarea : 
de ce băncile din prima categorie, Inființate cu capitalurile de 
peste hotare, uzează mai mult de creditele în cont curent, pe 
cind cele din a doua calegorie—cu capitaluri interne—recurg in 
special la reescont, 

Răspunsul e ușor de dat: pentrucă primele bănci ape- 
lează la capitalurile disponibile ale marilor bănci apusene, dela 
care au, în timp normal, banii in condițiuni mai avantagioase 
decit pe calea reescontului, pe cind bâncile de a doua categorie 
nu au legături cu străinătatea şi sint silite să se alimenteze dela 
izvorul reescontutui, care— în deobşte—nu poate procura bani 
An aceleaşi condițiuni, cu o dobindă egală, și cu aceleași înles- 
niri ca băncile din străinătate. 

Aceasta e adevărat în vremuri normale. În timp de criză, 
insă, cind piaţa financiară apuseană e rezervată, şi nu mai edis- 
pusă să acorde credite mari, atunci se poate intimpla,—și vedem 
uneori bâncile din prima categorie, apelind şi ele la creditul Bân- 
cii noastre de Emisiune. Anul 1912 e plin de invățăminte şi în 
această privință, precum vom vedea imediat, 

d) Totalul creditelor acordate principalelor bănci comerciale, 
am spus că se urca la 533 mil, lei (la 31 Decembrie 1912), 

După valoarea lor—a capitalurilor imprumutate băncilor— 


găsim : 


1!) Banca Generală Romină cu 110 mil, lei 


2) „ de Credit Romin > O 
3) „ Marmorosch, Blank & Co. S5. A. CR > ur A 
4) „ Agricolă ap OIEI o i 
5) .  Romincască E rc ar 
6) „Comerţului din Craiova i i 
7) , Comercială homină d 
8) „ de Scont din Bucureşti Pai Ce a 
9) , The Bank of Roumanie Ltd, DS o i 


Punind acum față in față cifra creditelor cu valoarea capi- 
talului propriu din fiecare bancă, găsim mai multe fapte, pe 
care le putem reţine, 

, 1) Băncile care au capital propriu relativ mai puțin au an- 
gajamente mai mari. 
5 


66 VIATA ROMINEASCA 


Astfel e cazul cu Banca Generală Romină şi Banca de 


Credit Romin, W j | 
Capitalul propriu al Bâncii Generale Romine infățişa 12 22", 
iar al Bâncii de Credit Romin 14.69%, din totalul mijloacelor lor 


de exploatare. : > A . 
Raportul dintre capital propriu şi creditele principalelor bănci 


comerciale se prezintă astfel: 
Cap. propriu Cap. impr.. 


1) La Banca Generală Romină 12.229 87.78" 
2 = de Credit Romin 14.09 85.31" 
3) “á Comerțului uin Craiova 17.24" 82.76% 
4) õ de Scont din Bucureşti 18 07% 81.93% 
5) 2 Agricolă 19 40° BO 60" 
6) ý Rominească 21.69 78 31° 
7) = Marmorosch, Blank & Co. 23,42 76.58" 
8) 4 Comercială Romină 23 58% 76,12%) 
9) è The Bank of Roumania Ltd. 28 25" 71.75" 


Raportul cel mai iavorabil--adică angajamentele cele mai 
neinsemnate față de capitalul propriu—il găsim la The Bank of 
Roumania Lid., Banca Marmorosch, Blank & Co. şi Banca Co- 
merțului din Craiova. Dintre acestea Banca Marmorosch, Blank 
& Co. S, A. are mijloace de exploatare incomparabil mai mari 
decit celelalte două, Capitalul ei propriu însemnat (22.6 mil, 
lei) păstrează insă raportul favorabil față de creditorii ei, Cele- 
lalte bânci, ale căror capitaluri imprumutate fac peste 80°% din 
totalul mijloacelor de exploatare, socotim că sint prea angajate. 

Acestora le râmine o cale: sau să-şi mârească capitalul 
propriu--ceia ce e mai probabil—sau sâ-și reducă angaja- 
mente!e, 

Şi dintre institutele care au peste 50", din mijloacele de 
exploatare imprumutate, băncile cu caracter intern au o situație 
inferioară celor patronate de marile bânci apusene, Explicarea 
se găseşte într'o deducție naturală, 

Capitalurile imprumutate băncilor din prima categorie — Bän- 
cii Generale Romine sau Băncii de Credit Romin—aparţin in 
bună parte institutelor ce le patronează. O denunțare a credite- 
lor din partea acestora, e aproape exclusă, Ar fi ca băncile cre-- 
ditoare să-şi dea lor inşi-le o lovitură. 

Altfel stau lucrurile la băncile cu caracter intern, care nu au 
decit reescontul la Banca Naţională. Ele sint mai expuse, fără 
îndoială, in vremuri grele, ncavind de cit un izvor de credit la. 
Indeminä, * 

__2) Dacă privim raportul dintre capitalul propriu și capita- 
lurile imprumutate, la fiecare bancă, în 1912 comparativ cu 1911, 
observăm că se prezintă mai puţin favorabil la toate băncile, a- 
dică,— ceia ce am arătat și in altă parte,—-creditoni au crescut mai 
mult decit capitalul propriu al băncilor. 


PRINCIPALELE BANCI COMERCIALE IN ROMINIA Li 


O singură excepţie face Banca Comerţului din Craiova, In 
urma ridicării capitalului social dela 3 Ja 5 milioane şi a mări- 
rii fondului de rezervă dela 2.8 la 4.2 mil. lei, capitalul propriu 
care la 1911 era de 13.69%» s'aurcatia 17.24'+—o îmbunătăţire 
simțitoare. Astel a cedat locul ei Bâncii Generale Romine pre- 
cum se vede din datele de mai sus, pe 1912, 

e) Trecem acum la examinarea capitalurilor imprumutate, 
după natura lor specială, făcind comparație inire situaţia lor in 
1912 față de 1911. 

1) Conturi curente creditoare, curate, adică acele care nu 
cuprind şi suma depunerilor spre fructihcare sau chiar reescon- 
tul, dau in bilanţurile lor numai 5 din cele 9 bânci despre care 
vorbim aici, 

La aceste 5 bânci, conturile curente creditoare se prezintă 
asife] : 

in 1911 în 1912 Creștere abs. 


in milioane lei 


1) Panca de Cred. Rom. - 268 32.8 16.— 
2) . Marm, Blank & Co. 13.— 33.— 18.— 
3) „ Agricolă 13.8 13.8 
4) ,„ de Scont din Buc, 2.5 5.— 2,5 
5) „ Comerţului din Craiova 7.- 10.7 Sp- 


Total — 51.3 95.8 44.— 


Vedem deci că la aceste bânci creditele In conturi curente, 
acordate lor, au crescut întrun an cu 44 mil. lei. 

De aici putem trage concluzia, Inlăturind astfel o afirmaţie 
greşită, deseori repetată şi pe cale de a dobindi crezămint gene- 
ral, că nu s'au retras capitalurile puse la dispoziţia principalelor 
noastre bânci comerciale, mai ales de câtră instituţiunile finan- 
ciare străine. 

Banca Marmorosch, Blank & Co. S. A. se prezintă cu dez- 
voltarea cea mai considerabilă a conturilor curente creditoare, 
valoarea acestora trecind dela 15.3 mil. (în 1911) la 33.—mil. 
lei (în 1912). 

2) O creştere considerabilă găsim deasemenea la depune- 
rile spre fructificare, pe care le putem cerceta, iarăși numai la 
o parte din principalele bănci comerciale, tot din cauza lipsei de 
sistem unitar In care sint alcâtuite bilanțurile. 

La următoarele 5 bănci, depunerile spre fructificare se pre- 


zintă astfel: 
in 1911 în 1912 Diferenţa 


in milioane lei 


1) La Banca de Credit Romin 21.8 45.2 17.4 
2) 3 Marmor., Blank & Co, 37.5 35.— 2.5 
3) „ Agricolă 20.7 28.9 6.2 
4) K Scont din Buc, 6.5 10.5 4— 
5) Š Comerțului din Craiova 24.1 27.5 3.4 


pun te PE Acu a 
Total 116.6 145.1 29.5 


65 VIAȚA ROMINEASCA 


In total depunerile spre fructificare au crescut în ultimul an 
cu 29.3 mil. lei. A 

Această constatare înlătură credința aşa de mult răspindită 
că in cursul crizei au avut loc mari retrageri de depuneri.—Ci- 
firele de mai sus dovedesc pănă la evidenţă că afirmaţia nu e 
exactă sau, cel puțin, nu se aplică la principalele bănci comer- 
ciale, 

Bâncile mijlocii și mici, mai ales cele mai vechi, intr'ade- 
văr, au avut de sulerit, din cauza retragerei depunerilor ce le 
fusese încredințate. Din bilanțurile lor, se poate constata uşor 
aces! fapt : 

Scăderea depunerilor spre fructificare cu 25 mil. lei pe 
care o înregistrează Banca Marmorosch, Blank & Co. nu se 
poate explica prin neincrederea, prin teama ce ar fi cuprins pu- 
blicul depunător față de instituție, Ea are o cauză cu totul spe- 
cială. La această bancă, nu s'au primit depuneri, în ultimul 
timp, În toiul crizei, decit In condițiuni ingreunătoare pentru de- 
punitori, cărora li se oferea o dobindă mai mică, tocmai pentru 
a sc pune stavilă alluxului de depuneri. 

De ce s'a urmat această poltică ? Fiindcă in timp de criză, 
datoria unei instituțiuni financiare constă mai ales în aceia de 
a găsi modalitatea, prin care operaţiunile pasive, deci angaja- 
mentele, să fie cit mai reduse; iar cele active să [ie intreprinse 
in aşa chip incit instituţia să aibă cit mai numeroase mijloace 
lichide, sume disponibile, spre a face față angajamenteior ei, 
Dar asupra acestui punct vom reveni mai pe larg în alt capitol. 

După cum ne este greu să lârgim cercetarea noastră asu- 
pra felului cum se alcătuesc toate mijloacele de exploatare, tot 
așa intimpinăm piedici pentru analizarea mai amănunțită a de- 
punerilor spre iructilicare în deoschi, 

Amintim numai că în nici un bilanţ nu găsim depunerile 
spre Íructificare deosebite in depuneri «la vedere» sau pe «ter- 
men fix» (de 1, 3, 6 luni, etc.). 

Şi această chestiune prezintă un deosebit interes, 

Altfel se prezintă o bancă din punct de vedere al elastici- 
tății, al libertății ce poate avea în operațiile active, dacă are de- 
puneri spre Iructificare, pe termen lung, şi altiel una la care su- 
mele depuse se pot retrage la vedere, —adică imediat, la cererea 
depunătorilor, 

„Cind o instituţie, spre a atrage depunerile, oferă o dobindă 
mai mare decit cea obișnuită, ea poate să izbutească să adune 
sume mai mari, Aceasta insă nu insemnează că operaţiunea este 
necrilicabilă, 

Dintre principalele bănci, care dau în bilanț contul depu- 
nerilor separat, observăm că Banca de Credit Romin şi-a mā- 
rit depunerile cu 17.4 mil. lei, iar Banca Agricolă cu 6.2 mil. 
lei în anul 1912. 

Tinem să amintim aici că angajamentele unora dintre prin- 
cipalele bänci,—intrucit sint depunerile spre fructificare sau con- 


PRINCIPALELE BANCI COMERCIALE IN ROMINIA - 69 
A i a 


turile curente creditoare nu putem preciza, dar faptul e cert, — 
cel puțin unele angajamente, sume încredințate băncilor, provin 
din banii depuși la diferite bânci de câtră Ministerul de Finanţe sau 
alte instituțiuni publice (spre pilda Poșta, Casa Centrală a Mese- 
fiilor, Creditului şi Asigurărilor Muncitorești) şi care desigur au 
folosit mult, în anumite momente. 

3) Precum am arâtat, «reescontul» este izvorul principal de 
credit al bâncilor cu caracter intern. 

Extrem de interesant se prezintă mersul reescontului la 
Banca Naţională. cum putem să-l constatăm din bilanţurile princi- 
palelor noastre bănci comerciale în ultimul an. 

ȘI în această privință sintem siliți să excludem din ana- 
liza noastră Banca Generală Romina şi Banca Comercială Ro- 
mină ale căror conturi din pasiv sint prea sumare şi nu ne jn- 
dică de fel dacă şi intrucit aceste 2 instituțiuni au făcut uz de 
creditul Băncii noastre de Emisiune. 

La aceste 2 instituţiuni lapidarul titlu «conturi curente cre- 
ditoare> insemnează aproape întregul pasiv și de aceia ne lasă 
nedumeriţi. 

La celelalte 7 bânci, reescontul se prezintă precum urmează : 


in t911 în 1912 Diferenţa 
in milioane lei 


1) La Banca de Credit Romin 7.3 0.4 69 
2)  „ Banca Romineasca 17,4 399 235 
3) „ BancaMarmorosch,Blank&Co, — 5:2 5.2 
4)  „ Banca Agricolă 10,— 194 9.4 
5) „ Banca de Scont din Buc. 17.4 19.2 1.8 
6)  „ Banca Comerț. din Craiova 5.4 6.— 06 
7) „ The Bank of Roumania — 2— 2— 
57.5 921 346 


Privind aceste cifre sintem izbiți de creșterea mare a re- 
escontului, mai mare decit insâşi creșterea depunerilor spre fruc- 
tilicare, chiar dacă ţinem seama că datele asupra reescontului 
privesc 7 bânci, pe cind cifrele depunerilor se referă numai la 5 
bânci principale, 

aceste bânci, reescontul a crescut cu 34,6 mil. lei, tre- 
cind dela 57,5 mil, lei (in 1911) la 92,1 mil. lei (in 1912). Ur 
carea aceasta neobicinuită se datoreşte în mare parte crizei de 
credit. 

Nu numai băncile cu caracter intern au apelat la credi- 
tul Băncii noastre de Emisiune, dar chiar băncile, care au legă- 
turi cu piaţa financiară din străinătate, au găsit mai chibzuit, mai 
avantagios, să-şi procure In anumite momente capitalul prin ree- 
scont decit prin mărirea angajamentelor lor în străinătate. 

De aceia anul 1912 prezintă un invățămint. Făcind uz de 
scontul relativ scăzut al Băncii Naţionale, căci numai din No- 
embrie st. n. al anului trecut scontul a fost urcat la 6'i —bän- 


70 VIAȚA ROMINEASCA 


cile din prima categorie sau _tulosit de împrejurările hram 
ce le oferea creditul intern prin reescont, pe cind în străinătate, 
chiar daca ar fì gasit capital, l-ar fi mat pe un preţ mai scump, 

Banca care a facut mai mult uz de reescont este Banca 
Romineasci.—Intr'adevâr mai muit de "a din valoarea totală a 
reescontului, 19.9 mil, lei din 92.1 mil, lei, cade în srama ae 
tei instituțiuni.—Din creşterea de 34,6 mil. lei, sumā de r re 
lei reprezinta creşterea reescontului Băncii Romineşti, — În al doilea 
rind Banta Agricolă prezintă o urcare considerabilă a reescon- 
tului, aproape o dublare, — intrucit suma reescontului dela 10 
mil. lei (in 1911) a trecut la 19,4 mil. lei (în 1912), la această 
aie e Mudttala, şi din cifrele de mai sus reese adevărul e- 
nunțat de noi, că bâncile din a doua categorie, acele cu carac- 
ter intern. tac mai mult uz decit celelalte de creditul ce le oferă 
Banca no: stră de Emisiune. i 

Am putea spune că re edea creştere a reescontului este e 
fectul perioadei d la hausse din anul trecut până in toamnă; iar 
în timpul crize», gratie ajutorului dat de Banca Naţională a Romi- 
niei, s'au pus la dispuzipa bâncilor sumele necesare pentru pre- 
intimpinarea nevoilor urgente, i : 

E phină de elocinţă, credem, comparaţia intre cilra reescon- 
tului celor 7 bânci comerciale amintite şi valoarea totală a scon- 
tului, cum o găsim în bilanţul lâncii Naţionale, pe anul 19i2 în 
comparaţie cu anul 1911, adică intrun an de criză aculă de cre- 
dit faţă de un an în plină activitate comerciala, 


In Reescont Scontul B. Naţionale La's» din scontul total 


1911 575mil.lei  J61.4 mil, lei 45.62 
191. 922 . » SAA i la T 58.67 


Aceste cifre dezvâlue un fapt extrem de interesant. Pe 
cind valoarea totală a portofoliului Băncii noastre de Emisiune a 
scăzut dela 161,4 la 157,1 mil. lei, reescontul celor 7 banci co- 
merciale, crescind considerabil, a luat o parte mai mare din a- 
cest portofoliu în 1912 (adica 58,67 e) decit in 1911 (cind Iniáțişā 
BRIGT +). 

Ce aaa ce facem nu trebue tâlmăcită In mod unilate- 
ral, spre pildă in sensul că Banca noastrâ de Emisiune nu numai 
că a restrins scontul, în vremuri grele, dar chiar ar fi avanta- 
giat principalele bânci comerciale In dauna celeilalte chentele. 

Amintim că principalele bânci comerciale, fară excepţie, au 
la rindul lor rolul de bânci de scont faţă de bâncile mai mica 
din capitală și mai ales din provincie. | 

Aceste bânci din urmă apelează la principalele bănci co- 
merciale, cind vor să pompeze capitalul pe care reescontul limi- 
tat al Băncii Naţionale nu-l poate da, 

Şi cie platesc, pentru sumele căpăta e prin reescont pe a- 


i} Vezi sraportul B. X. a R. pe anul 19124, pg. 35, 


PRINCIPALELE BANCI COMERCIALE IN ROMINIA Ti 


«ceastă cale, o dobindă mai mare, in mijlocie 2”. peste scontul 
“oficial, insă In schimb măresc considerabil mijloacele lor de ex- 
ploatare, pe care le plasează cu minimum 12%, 

Astfel stini lucrurile, desigur cota parte din scontul Bän- 
cii noastre de Emisiune, ce revine principalelor bânci comerciale, 
“cuprinde in bună paite, poate mai mult de 50" din va'oarea sa, 
portofoliul comercial al băncilor mai mici. 

Aceasta este arlevărat, în deosebi, intrucit e vorba de reescon- 
tul băncilor cu caracter intern: Banca Rominească, Banca Agri- 
colă şi Ranca de Scont din Bucureşti. 

Nu este de mirare că Banca de Emisiune preferă să scon- 
teze indirect, prin intermediul principalelor bânci comerciale, de- 
“cit direct, portoloiiul băncilor mai mici, mai ales în vremuri 
de criză, 

Garanţia principalelor bănci comerciale este bine venită, 

Dacă examinăm mai departe scontul Bâncii Naţionale im- 
părţit în capitală şi In provincie, căpătăm încă un rezultat ce nu 
poate îi lipsit de interes. 

Scontul Băncii Naţionale a fost: 


In 1911 în 1912, în milioane lei 


In capitală (la centrală) 120.3 102.— 
» Provincie (sucursale) 409 55.1 
161.4 157.1 


Adunind acum reescontul principalelor bănci din capitală 
“dela care avem date, vedem că valoarea a fost: 


In 1911 52.1 mil, lei sau 43.23% din portol. de scont al B.N. a R. 
1912061, i; y e BAAT i zi 


Mai ales din aceste date reese formidabila creşiere a rees- 
contului principalelor bânci comerciale din capitală în raport cu 
contul centralei Băncii Naţionale, ajungind la 31 Decembri 
1912 să ia mai mult de t/s din valvarea twtală. = 

Principala bancă comercială din provincie, deşi nu este le. 
gată de reescont ca bâncile cu caracter intern, totuşi în 1912 a 
dost silită să uzeze ceva mai mult de acest izvor de credit de- 
„ch în anul precedent. Astiel observâm și la Banca Comerţului 
din Craiova un uşor progres al reescontului, 

Ca o concluzie a analizei atit cit ne-a fost ingăduită de chi- 
pul nesistematic în care sint alcătuite majoritatea bilanţurilor, 
teese lămurit că anul 1912 a adus o mărire considerabilă a an- 
gajamentelor In principalele bănci comerciale, 

Creditorii s'au urcat intr'o propoiție Indoită față de progre- 
sul capitalului propriu,—Şi printre creditori, se observă o mărire 
relativ mai mare a conturilor curente, deci în special a angaja- 
“mentelor în străinătate, precum şi © creştere neobicinuită a rees- 
“contului. — Chiar depunerile spre lructilicare nu au scăzut, ci se 
prezintă cu nn plos considerabil față de anul precedent. 


12 VIATA ROMINEASCA 


PR >, 


Dacă luăm totalul angajamentelor, adică totalul pasivuluš 
din bilanțurile pe 1911 şi 1912, vedem că creşterea lor, de circa. 


200 mil. lei în ultimul an, corespunde intru cilva cu cifra care 
reprezintă creșterea mijloacelor de exploatare pe care am căutat 
să le cercetâm în cele ce preced. 

Tabl. No. IV de mai jos redă creşterea angajamentelor pent- 


tru fiecare bancă principală dela 31 Decembrie 1911 la 31 De- 


cembrie 1912. 


TABLOUL IV 


Creşterea angajamentelor totale 


fi 
| 1914 | 1312 teren 
NUMELE BANCEI 
| In milioane Lei 


No, Curent 


Bunca Generală Romină 

= Credit Romin 
Hominească 
Comercială Romină 
Marmorosch, Blank & Co. 
Agricolă 
de Seont din Bacuresti 
Comerţului din Uralova 
Rominiei 


DIE Ma Ca 


La sfirşitul acestui capitol ne punem întrebarea la care de- 
clarăm dela inceput că nu se poate răspunde cu exactitate : din 
totalul capitalurilor disponibile, adică al mijloacelor de exploa- 
tare, în principalele bănci comerciale, care este partea capitalu- 
lui intern ? 

Ne dăm seama cit este de greu să faci o deosebire reală, 
după naţionalitate, a capitalului investit sau pus la dispoziţie in 
instituțiunile financiare, a capitalului care este așa de mobil in- 
cit nu-l poți urmări decit In linii cu totul generale, nehotărite. 

Totuşi credem că evaluind capitalul intern la circa 350 mil. 
adică 50 din totalul mijloacelor de exploatare ale principalelor 
bânci comerciale nu ne depărtăm prea mult de adevăr, 


1) Aci am adăogat reescontul la Banca Naţională în val. de 52% 
milioane lei, 

2) Din totalul angajamentelor am scăzut in 1911 suma de 66 mil, iar 
în 1919, suma de lei 1 mil, valoarea conturilor de ordine ce se găseşte: 
atit la activ ett şi la pasiv, 


PRINCIPALELE BANCI COMERCIALE IN ROMINIA 15: 


În această evaluare am ţinut seama și de suma capitaluri: 
lor disponibile de băncile cu caracter intern, în majoritate luat 
de pe piaţa noastră financiară, precum şi de faptul că cele mai 
multe depuneri spre fructificare, încredințate băncilor, în care 
lucrează capitalul de peste hotare, aparține tot capitaliştilor 
din Rominia, 

In afară de aceasta trebue să luăm în consideraţie că chiar 
acțiunile principalelor bânci comerciale, înființate subt auspiciile 
instituţiunilor financiare străine, se găsesc in bună parte în mina 
posesorilor dela noi. 

De aceia socotim că cifra noastră, luată cum grano salis, 
nu este prea departe de realitate, 

In expunerea noastră de pănă acum, am căulat să indicâm 
care sint capitalurile disponibile şi cum sint ele alcătuite în 
principalele bânci comerciale dela noi, 

Raportul dintre capitalul propriu și sumele imprumutate 
băncilor, asupra cărui am inzistat, e inrâurit firește de felul în 
care sint procurate creditele, dacă sint credite în cont cu- 
ment dela institutele financiare ce patronează bâncile sau dacă 
acele credite aparţin unor simpli clienți, dacă depunerile spre 
fructificare pe termen fix sint Intr'o sumă mai mare decit acele 
la vedere sau decit reescontul ș. a. m. d. 

O inrturire favorabilă asupra raportului dintre capital pro- 
priu şi celelalte angajamente ale unei bănci nu exercită însă 
numai natura, felul şi mărimea fiecăreia din categoriile ca- 
pitalurilor puse la dispoziția băncii, dar mai ales chipul în 
care ele sint indrumate şi fructificate, adică plasarea lor, 
ce are loc prin operațiunile active, în care banca apare ca cre- 
ditoare după cum în operaţiunile pasive, precum am spus, ca 
este debitoare. 

Capitalul propriu al bâncii reprezintă garanția materială, 
după cum conducerea ei inlățișează garanția morală față de ca- 
pitalurile ce ti sint incredinţate. 

De aceia operațiunile active, adică plasamentele unei bănci 
urmează să fie astfel intreprinse incit să corespundă în spe- 
cial la doua cerinți fundamentale : 

1) Să fie cil mai sigure; 

2) Să se conforme naturii deosebite a operaţiunilor pasive,. 
cu alte cuvinte a felului In care instituția iși procură mijloa- 
cele de exploatare, 

Ne rămine deci să Incercăm a analiza plasamentele princi- 
palelor noastre bănci comerciale şi subt acest raport, —nu numai din 
punctul de vedere al insemnătâții ceau ele pentru viaţa econo- 
mică a țării. 

Dr. |. Răducanu 


O NOAPTE 


Noaptea trece lin, tirindu-şi trena lungă prin frunzişuri, 
“ŞI învăluind cuprinsul în subţiri painjenişuri 

De lumină şi de umbră,—trece calmă și senină. 
Luna "mprăştie, bogată, pete albe de lumină, 
Zugrăvind tremurătoare mozaicuri pe alee ` 
Ş'aprinzind în fiecare strop de rouă o scintee... 

Şi din blonda ei comoară peste lilieci coboară 

“O ninsoare albăstrie, parfumată şi uşoară. 

Prin perdelele lăsate își strecoară blind văpaia, 
Poleind cu flori măestre, din argintul ei, odaia, 
“Şademenitor mă cheamă ‘n umbra deasă din cerdac 
“Unde plouă liniștite florile de liliac. 


-Strada doarme, albă, mută... Paşii tăi, ca 'n altă vreme, 
Nu mai vin s'o mai trezească, glasul tău să mă mai cheme, 
S'o pornim tăcuţi de-alungul ulicioarelor bătrine, 
“Urmăriţi arar de glasul somnoros al vre-unui cine... 
Nu mai vii... 

Şi doarme strada, dorm grădinile subt lună. 
Noaptea trece 'ncet, pustie, albă, rece... 

Noapte bună! 


Otilia Cazimir 


Vis de femee 


Ne spun cite odată unii: „Eu visez adesea şi atit de multe“... 

Visele lor—ale fiecăruia... ale tuturor —cine le poate ghici, 

«cine le poate cunoaşte ?... 

Am intrebat într'o zi pe cineva, fiindcă ședeam demul: a- 
dături şi nu ni se mai depânau cuvintele: 

— Ce ai visat astă noapte ? 

Intăi mi-a răspuns: 

— Nimic! Nu am visat nimic care să fie măreț, sau tn- 
„grozitor, sau prevestitor ! 

Pe urmă mi-a spus -şi nu mai intrebasem...: 

„Am visat frumos astă noapte! Părea că m'a desmiecrdat 
maşor pe frunte somnul, cu o floare“... 

Am tăcut caşicum nu aş fi fost acolo, pentruca nici hi-ţa, 
nici glasul meu, să nu sperie amintirea lrazedă şi lesne ris pi- 
“toare a visului. 

Mi-a povestit aşa o lemee: 


„Visele dimineața dispar; numai fumul și parlumul lor 
xămine... Mai sint şi vise de care ne aducem aminte... Altele, pe 
care poate am visat numai că ie visam... 


lată cum fuse visul meu mic: 
Era intrun loc străin... Muzică şi Flori! Eram fru- 


„moasă |—se vede că imbrăcâm atunci sufletul nostru cu vest- 
mintul ce i-am dori, şi alţii. imprejurul nostru. au şi ei chi- 
purile ce sar fi cuvenit să aibă, ca, astfel, să fie ființe armo- 
nioase, nu chipuri dăruite la intimplare, ca măşti mincinoase 
in dosul cărora ne ascundem, sau care ne ascund indârâtul lor. 

Eram lrumoasă şi așteptam,—cine nu așteaptă?.. 

Parcă era o lojă, unde şedeum în lumina vie, pecind inapoia 
mea, in umbră, locurile erau prinse de alţii. De care alţi ? Din acei 
„cunuscuți. cu care umblu pe drumurile vieți, și parcă și.. ne- 
«cunoscuţi... Erau o clipă ei ṣi... uneori erau altfel... 


76 VIATA ROMINEASCA 


Am tresärit cind sa deschis o ușă, ṣi.. L'am vâzut in- 
trind, pe Acel care e farmecul viseior,—necunoscut cu față pre- 
simțită, prietin cu obraz străin, chip odată văzut, apoi umbrit de 
depărtare şi reinviat în somn caşi acvea. 

M'am sculat dintr'odală câtră El... Apoi, amindoi tăcuţi, 
ne-am aşezat și.. scaunele acum erau goale, și pâreau a-l aştepta“, 

-— Astfel, în vis, oamenii sint fluizi, apar și dispar ca prin 
farmec... 

Tinea in mină un sipet, şi a spus tare ca să-l audă toți, 
fiindcă erau jar acolo, a spus aşa: «ți aduc un Dar, dela 
Doamna Frumoasă 1» * 

— Visele au așa Doamne, care vin din tainele necunoscute 
ale lantaziei, să impodobească în chip firesc peisagiile nopți- 
lor noastre... 

„Prin capacul de piele, străveziu ca sticla, am zărit cinci 
rinduri de hurmuz, pe care le mai văzusem pe un guler de fe- 
mee., Un neastimpâr m'a cuprins! Unde le mai văzusem? La 
cine? Imprejurul meu, sau departe, pe filmul desfășurat ce 
trece odată pe dinaintea ochilor vieții noastre, şi nu se mai in- 
toarce ?..., 

Mi-am adus aminte, cu ușurarea unui chin ce încetează: 
văzsem hurmuzul la gitul unui tablou“, 

— Intilneşti odată ochii unei pinze. Ce vor ei dela tine ? Şi 
de ce nu deslipești pe ai tâi de dinşii?,.. Ea e născută din 
creerul unui artist poate demult dispărut, e un copil fictiv al fan- 
taziei, şi, aşa, de două ori moartă, ne chiamă totuși și ne vor- 
beşte, pe cind alte pinze dorm indiferente şi străine, Obrazul 
ei e făcut cu carne de culoare! Ce cere ea dela noi?.. Acel 
care a concepul-o ne era străin, și buzele noastre cu silabe ar- 
monioase nici măcar nu pot desluşi numele lui, cu sunete barbare ; 
țara de unde vin, şi el şi ea, ne e necunoscută, nimic nu ne 
leagă de ei, In trecutul cit de adinc, și în viitorul cit de lung!,.. 
Sau poate că nu e o ficţiune, nu e un tablou,—e portretul vre- 
unei femei, care a trăit în Evul Mediu! De ce se pune ea in 
curmezişul drumului nostru, pe cărările aşa de incilcite ? 

Din mulţimea ce i-a trecut pe dinainte, de ce ne alege și 
ne chiamă, din fundul ramei poleite, cu priviri de tovărăşie ca 
semnele masonice, cu priviri dulci de cobalt sau posomorite de 
sepie, şi noi nu le înțelegem desluşit, dar simţim suflarea uşoară 
a dragostei şi a duşmâniei lor? Ne impărțim cu alții urile'şi bu- 
curiile în viață, pe cind ele, trecătoarele vedenii ale visului, ne 
vin numai noaptea uneori, dar atunci nimic nu ne e mai apro- 
piat ca depărtatele lor ființe, nici mai existent ca inexistenţa lor, 
nici mai pipăit ca irealitatea lor. 

Ele sint ale noastre in clipa aburită a visului, şi cei ce 
sint ai noştri ne sint atunci departe... E țărmul altei lumi, de 
unde ne-am desprins cine ştie din ce mister sau din ce păcat, 
și am căzut în aerul des al pămintului, robi ai țărinei, păstrind 
din forma noastră trecută numai suflarea visului? 


VIS DE PEMEE 71 


Ochi de tablou t.. Ochi de portret!... Uneori întilnești ochi 
de duşman ce te desmeardă, şi ochi de străin cu suris ce Ifi a- 
duce aminte... Unde ne-au cunoscut ?... Şi unde i-am iubit?... 
Undeva, unde vom fi fost de mult inainte de a veni aci, sau 
undeva unde ne vom duce! Pe dira îngustă de nisip pe care 
ne lirim traiul de furnici cu dureri ce le credem uriaşe, Hazardul 
ni i-a trimis în cale, rătăcitori Iraţi pe care nu-i recunoaştem, 
tot așa cum, uneori, vintul serii ne aduce vr'un parfum mai dulce 
pe o cărare mai uşoară de aer, şie pornit de acolo, de deparie. 

„EL mi-a zis: «Ți-am adus un dar dela Doamna Frumoasă». 
Am luat pe genunchi podoaba, și am spus, şi nu mă auzea ni- 
meni, căci ascultam cum imi vorbeşte gindul... Am zis: «Ştiu! E 
şiragul de mărgăritar ce impodobeșie cu lumina lui grumazul 
iubitei tale. Ea mi-a dăruit colanul... şi a păstrat iubirea!.., Ce 
bogată a rămas şi... cit e de uşor să fii darnic astel!> Am su- 
Tis... surisul amar, şi privirea desmerdătoare,.. Mă simțeam tristă 
şi vicleană, și singură vedeam în vis surisul şi privirea mea, 
ademenitoare ca un lat intins, 

S'a aplecat ușor peste umărul meu şi mi s'a lăcut frig de- 
odată... «Ce ai gindit, nu e adevărat> mi-a spus, şi părea firesc 
să fi citit gindul subt fruntea alba şi mută, cași cum ar fi lost 
scris pe ca, 

Ochii şi surisul meu s'au indulcit şi am fost frumoasă a- 
cum de fericire! Buzele mi-au murmurat: «Eu n'am gindit a- 
devărat şi, nici tu adevărat n'ai spus; ai vorbit astfel, ca să audă 
alții.» Şi rotind ochii imprejur, jilțurile, iarăşi goale, imi su- 
videan. 

Peretele din fund, în loc de tapetul cenușiu şi de uşă, se 
adincea, acum, In umbra unui parc imbālsämat*... 

— Ce minunate-s visele! Ele sint solii unei a doua vieți a 
noastre, incă tainică ; in lumea lor, sezoanele, timpul, distanţele 
nu mai sint statornice, ca aci: măsura locului şi a vremii tre- 
bue să fic alta acolo. 

Ce puteri ascunse în noi, In adincimi necunoscute, învie 
atunci? Ce legături nepipăite leagă viaţa cu visul? Se des- 
prind din noi, in noapte, ființe uşoare, surori ale intunericului. På- 
Şesc lin prin țări ciudate, deabea inrudite cu ale noastre, Blinzi 
Arhangheli de fericiri necuprinse în viață, sau Arhangheli trişti 
de negură şi groază, ne aduc de pe țărmurile tainice, bucurii cu 
gust necunostul sau negre vești, care string apoi sufletul nostru 
treaz, în cleștele dureros al Presimțirilor! 

Tot visele dau glas şi mişcare minunilor din Basme... 

„Și iată că, de pe o creangă de platan, în parcul imbaăl- 
sămat, s'a desprins un mâr de aur, şi a venit lingă gura mea... 
Am mușcat lacomă in aur, Și curgea din el singe; iar in somn, 
părea că simt pe buze un suc cu gust plăcut. Eram singuri ! 
Lumină vie se domulise şi gitul meu gol albea penumbra... 
Simţeam linga mine prezenţa scumpă!,.. «Vorbește acum —numai 
pentru mine», . 


76 VIAŢA NOMINEASCA 


i | ei 

Mi-a lit. ca o suflare: «Am smuls şirazul dela gitul ei, 
şi i inod singur pe grumazul tău iubit». evite 
pală in intuneric, s'a intins să-i astupe gura, ca orng oi ae 
cuvinte aşa de dulci şi de nebune şi... mi sa făcut c 
e preda Şi, am simţit că ceva frumos se apropie, mai 
desluşit decit cind vezi, mai sigur decit cind auzi: re pap 

— Ce venea, nu ştiu să spun. Adun de abia vorbele a - 
povestesc visul: cum să spun cu cuvinte frumusețea minutului ce 
paza i pen) somn si... vis,—de trei ori linişte și cazarea 
Şi s'a lăcut tăcere... Cum să inchipui puterea tăcerii gigi : 
sat atunci intre noi? Simţeam o frică nebună să nu m aa 
tept, să nu mă mişc, să nu sperii ceia ce venea uşor spre vara nea 
fiindcă in adincul mut al tăcerii ceva se pregălea, e vor! 
fără cuvinte... Ce era, nu ştiu să desluşesc, dar era ra 
Sa fi lost mărturisirea tăcerii, sau sărutul ei ?.., Nu! E cs 
mult... La o răspintie a visului, trebue să fi intilnit... vune za 
Ea trece şi cind eşti deştept şi nu bagi de seamă, o pror , 
o dai in lături sau treci tu pe alături de ea, fiindcă e soare, S 
mină, sint oameni şi vorbe şi sgomote şi lucruri şi D ar 
in umbra intreitului mister al nopții, mi-a lost dat să cunosc a 
merdarea ei. Am simțit cum se pregătește şi vine spre eri 
din umbră şi nemişcare; apoi a sosit, asemenea unei razna i 
lumină slabă, dulce şi calda, care ma inlâșurat aripa ncet, 
şi tot incet s'a dus, și a lăsat dulceața ei, încă după ce p scada, 
Nu știu dacă mă înţelegi bine... nu era, nu se vedea, p eta. og 
era numai simfire, numai vis de simfire, abur de simțire.... E x 

M'am aplecat pe por tea MS ei hers ea se intindea 

se oglindea o cas si 

A pi Ee Skanii. sînt visela ! Numai in ele tot necuprinsul ne 
aparține. Ele aştern feţe de apă in marginea pleoapelor aaaea 
ele clădesc la indămina noastră palate mindre, ele ne leag aripi, 
ca să ne ducă câtră locurile unde nu vom merge etern ze 
ne pun la picioare bărci mititele pentru mările nesiirşite ale 
i Li 
cca privit în apa limpede, unde acum se desluşea un alb 
peisagiu de iarnă, ce mai văzusem aiurea; apoi el sa ops a 
aburul pe fața unei oglinzi și acum portretul de aget wa ros 
in undă, iar pe gitul ei o dungă viorie arâta locul ol al ce or 
cinci rinduri de mărgăritar... Am vorbit pentru mine singură: 
«Amorul e pururea crud», Atunci am zărit ochii MAEA a 
cenușii ai prietinei ce mă priveau cu neliniște de pe un ii in 
fața mea. Am ris cu hohot!... fiindcă ochii şedeau pe un ji gi 
Ce caraghioase-s visele !—şi fiindcă mă priveau cu nelimgte ? 
„Nu te teme, prietină. lubirea de mine nu doare inima parta 
Ea e esență curată de suliet! Numai de faptele noastre pe em 
da seama, nu şi de ginduri! Gindurile şi visele ne vin è zi 
iurea, din regiuni necunoscute ale Eului nostru, din mistere înc 


VIS DE FEMEE 7% 


nepătrunse ale ființii noastre. Visele sint oaspeţi nepoltiţi ai nop- 
ţii, şi gindurile sint oaspeţi neașşteptaţi ai zilei! Oare de sim- 
țirile noastre sintem totdeauna vinovaţi? Fiorul nu vine el ne- 
chemat—şi e divin; și nici de lacrâmi nu avem păcat... isvoa- 
rele lor nenumărate nu ştim unde se ascund, ele vin lără voie 
de Inrourează marginea pleoapelor—singure ele sint concretiza- 
rea sulletului, şi vezi bine că dulci, sărate sau amare, tot lim- 
pezi sint», 

Așa spuneam prielinei... Strigătul răguşit al unui vinză- 
tor, mi-a intredeschis ochii... Vream să mai visez.. O singură _ 
mişcare de glas a vieţii treze, legată cu ghiulele grele de pā- 
mint, a speriat fantasma albă și străvezie a visului, a rupt im 
minile mele firul nepipâit de mătasă desirămată, din ghemul pa- 
ienjeniu al nopții. 

Acum pe marginea de catifea roşie a lojei, se Inşiră, se- 
inalță şi crește o piramidă de portocale poleite...* 

Ce prouste-s visele ! 

„O ceaţă a cuprins și a amestecat totul... Glasul stins at 
vinzătorului, strigă un nume de oraş depărtat. Mi-am zis: «Cite 


leghe vor fi de aici până acolo, pe care numai visul le-ar putea- 
străbatez*, , . sis 


Aşa mia povestit femeia, un vis al ei mic, apoi m'a in- 
trebat: „Cine sint oare acei, care nu ne sint nimic şi, ne sint 
lotul în clipa trecătoare a nopții... cu care plingem, urim, lop- 
tām, iubim, cașicum sufletul nostru ar fi ṣi al lor, pe cind viața 
noastră nici ti ştie, nici li cuprinde ?* M'a intrebat şi a mat 
spus: „Visul are forme care vorbesc, culori care cintă, sunete- 
care mărturisesc !... și mai mult decit atit.. şi dincolo de atit... 
cum să le pot eu povesti!" 

Apoi a tăcut. 

Mă uitam la ea. Cu minile întinse pe genunchi, cu de- 
getele intredeschise ce păreau a?stringe sipetul,—gitul ei gol aş- 
tepta parcă podoaba cu cinci rinduri de mărgăritar. M'am 
uitat, apoi am strinsin mine puterile Tăcerii, pentruca ființa ei> 
mută +ă nu sfărime cu degete incă tari, chipul nepipăit şi tran- 
dafiriu al visului călător T 


. - . . - -o . . . - 


Da!... ne spun cite odată unii: „Eu visez mult şi multe*. 
Dar visele lor—ale fiecăruia... ale tuturor—cine le poate 
ghici, cine le poate cunoaşte 7... 


Hortensia Papadat Bengescu 


Pi iti au 


Contribuţiuni la istoria chestiunii 
Dunărei 


nărea fiind una din principalele artere economice şi trä- 
PP pp intre apusul și răsăritul Europei, era firesc cau 
pe măsură ce statele apusene se desvoltau Tie H 3 
tențiunea lorin privința Dunărei să crească. Si, AEP ze AR 
timpurile moderne nu avem o chestiune „dunăreană că e c ură 
dustria şi comerţul din apus nu-și ispriviseră incă evo ujia; c a 
la inceputurile lor, iar lupta pentru asigurarea de gennyes. ng 
incepuse. De aceia nu avem un comert dunărean n na 
până în secolul al XIX-a, pănă în a doua jumătate a mese pi 
secol. Riurile mari europene, care ar fi trebuit să fie cana m 
naturale pentru scurgerea bogățiilor nu riseg ei Apei 
Rinului—un tablou de viaţă comercială intensă. Politica er 
a principilor feudali din apus, care prin taxele lor de Rave $ 
nu făceau decit să îngreueze navigația fluvială şi să întirzi „E 
mişcare naturală, a fost cauza principală, pe lingă situația gra 
tică nesigură, că fluviile navigabile nu au fost atit de ai one 
trebuințate ca drumuri comerciale. Pentru Dunăre ae a 
considerațiilor de mai sus, greutăţile pe care le cpt = pad 
gaţia din pricina cursului neregulat al apei şi al mu Moe er 
obstacole, arbitrarul extrem al diferitelor autorități şi lipsa de 
drumuri sigure dela Dunăre inspre inima țărilor romine şi in- 
terese politice deosebite ale Austriei şi Rusiei. i 
Numai odată cu schimbarea situației politice, cu crearea 
de state unitare şi autoritare, chestiunea fluviilor europene putu 
să fie şi dinsa rezolvită. Inlăturarea obstacolelor de bir 
micșorarea taxelor fluviale, internaționalizarea căilor p 
navigabile, —iatä un program,intens de lucru care, pe nr ker 
simplu în aparenţă, pe atit e de complicat in realitate căci as- 
cunde o sumedenie de Intrebäāri economice ṣi politice, care = 
făcut obiectul atitor conferințe europene în decursul veaculu 


CONTRIBUȚIUNI LA ISTORIA CHESTIUNII DUNAREI 51 


trecut. Şi dacă aceste întrebări au putut fi, în apus, rezolvite 
mai ușor, din pricină cà aveam aci state unitare, independente, 
cu un comerț şi o industrie mai mult sau mai puţin desvoltate, 
nu tot aşa a fost şi in răsăritul european, Principatele romine, 
desbinate, fâră cultură politică, fără comerţ și industrie, plutind 
cind în apele rusești, cind in cele austriace, cind în cele tur- 
cești, erau nesocotite şi de Austria şi de Rusia care nu vedeau 
întrinsele decit un tentoriu bun de anexat. Rusiei, care socotea 
Dunărea ca prima etapă in drumul său spre Constantinopole, 
bine ințăles că nu prea li zimbea perspectiva unui amestec eu- 
ropean în chestiuni pe care ea le considera ca neprivind-o de- 
cit pe dinsa, 

Austriei, care nu putea vedea şi nu putea admite luarea 
în stăpinire a Principatelor romine de cătră Ruși şi care, în a 
iară de accasta, avea oarecare interese comerciale pe Dunăre pe 
care voia să le reguleze după propria ei dorință, iar nu li con- 
venca un amestec european. 

lată de ce hotăririle congresului dela Viena nu au putut fi 
aplicate Dunărei decit foarte tirziu. 

Şi chiar In urmă, după formarea unui stat unitar la Du- 
năre, după emanciparea sa de subt tutela Austriei și Rusiei, a- 
ceste două state au căutat să zădărnicească orice măsură care 
ar îi pecetluit dreptul acestui stat de a lua hotăriri privitoare la 
navigația pe acest fluviu, în afară de voința lor. Congresul de 
la Londra e un exemplu tipic in această privinţă, 

in. rindurile următoare vom arăta mai de aproape, fazele 
prin care a tre ul chestiunea Dunărei şi vom câula să anali- 
zām, din puonriul de vedere juridic, această problemă. 


Congresul dela Paris din anul 1814 hotărise următoarele : 

„La navigation sur le Rhin, du point oi il devient navi- 
gable jusqu'à la mer et réciproquement, sera libre de telle sorte 
qu'elle ne puisse ctre interdite å personne, et l'on s'occupera 
au futur congres des principes d'après lesquels on pourra règler 
les droits å lever par les Etats riverains, de la manière la plus 
égale et la plus favorable au commerce de toutes les nations“, 

Acest „futur congrès", despre care e vorba, este Congresul 
dela Viena din anul 1815 care, in afară de sancţionarea hotări. 
rilor luate la Paris, mai întinse principiile navigației libere şi 
asupra altor fluvii, 

Actul dela Viena, în care sint cristalizate toate principiile 
de libertate și egalitate în materie de navigație fluvială, a râmas 
până astăzi baza intregii jurisprudențe fluviale şi cu rept cu- 
vint îl numește Holtzendorii: „Constituţia dreptului de naviga- 
fie fluvială europeană" (Veriassungsurkunde des europäischen 
Flusċhiffahrtsrechts). 

Cele opt Puteri care se intruniseră la Viena hotărisera a- 


piepe > 


32 VIAȚA ROMINEASCA 


legerea unei comisiuni de 4 delegaţi. care urma să se ocupe 
in mod special de tot ceia ce privea navigația pe Rin și „pe Es- 
caul. Această comisiune chemă in sinul ei şi delegați ai state- 
lor riverane şi, impreună cu aceștia, fu redactat actul care mai 
apoi, după examinarea sa de cătră congres, fu admis și sanc- 
ționat aproape fără de schimbări importante (Art, 108—117). 

Subiect de discuţie apriză nu dete decit art, 109. artical 
care ne interesează şi pe noi mai mult. El hotăra în forma sa 
primitivă că fluviile care străbat mai multe state, trebuesc de- 
<larate absolut libere, 

Această libertate absolută fu interpretată la Congres în 
două feluri; Anglia, prin delegatul său Lordul Claucarty, susți- 
nea că această „liberit entiere* inseamnă absoluta libertate a 
navigaţiei pe tot întinsul fluviului și pentru toate paviliaonele, 

Altfel era interpretarea pe care o da Prusia prin delegaiul 
său Wilhelm von Humboldt care înțelegea prin „libert€ entitre* 
libertatea navigaţiunii comerciale. Congresul admise această de 
a doua teză, aşa că articolul 109 fu redactat în modul urmâtor: 
„La navigation dans tout le cours des rivières indiquées dans 
l'article precedent, du point od chacune d'elles devient navigable 
jusqu'ă son embouchure, sera entièrement libre et ne pourra, 
sous le rupport du comimerce, ètre interdite å personne: bien 
entendu que lon se conformera aux règlements relatifs à la po- 
lice de cette navigation, lesquels seront conçus d'une manière 
uniforme pour tous et aussi favorable «ue possible au commerce 
de toutes les nations“. 

Mai mulți jurişti au susținut mai tirziu, cind a fost vorba 
de remularea chestiei Dunărene—de care ne ocupâm mai de- 
parie—că actul congresului dela Viena ar fi nesocotii suverani- 
tatea statelor riverane 

Noi nu putem vedea în diferitele articole ale acestui act de- 
cit tocmai contrariul acestei presupuneri, tocmai grija cea mai 
mare pe care o are congresul de a respecta dceastă suverani- 
tate, De pildă articolul 108 stabilește în materie de navigație 
generală câ: „Puterile ale caror state sint despărțile sau tăiale 
de un acelaşi fluviu  avigahil işi iau Insârcinarea de a regula 
de comun acord tot ceia ce are vreo legătură cu navigația a- 
cestui fluviu“, : 

Se hotărăşte aşa dar, că statele trebuesc să se ințâlează 
intre dinsele şi aşa unite, de comun acord, să reguleze naviga- 
ţia Muvială. Vedem deci că nici unul dintre state nu este sub- 
ordinat celuilalt, ci râmine absolut suveran şi tratează. cu celc- 
lalte state dela egal la egal. 

De altfel și articolul 116 al aceluiaşi act stabileşte: 

„Tot ceia ce e indicat în articolele precedente va fi deter- 
minat prini un regulament comun care va mai cuprinde şi tot 
ceia ce ar avea nevoie să fie fixat ulterior. De indată insa ce 
regulamentul ar fi hotarit, me va mai pulea fi schimbat decti cn 
consimtimintul tuturor statelor riverane". 


CONTRIBUŢIUNI LA ISTORIA CHESTIUNI! DUNAREI 83 


Nici nu poate îi vorba de o nesncotire a suveranității sta- 
telor riverane din clipa in care—după cum ne arată citatul de 
mai sus —toate hotăririle trebuesc luate in mod comun şi nu 
pot fi schimbate decit cu consimţimintul tuturor statelor. Prin 
urmare aci e vorba de unanimitate și nu numai de majoritate 
care ar putea să Inăbuşe glasul vre-unuia dintre riverani. 

E drept că pe lingă aceste principii se stipulează şi mai 
multe regulamente privitoare la ridicarea şi perceperea diferite- 
lor taxe de navigaţie, dar aceste regulamente sint aplicabile 
tuturor statelor care au fluvii în felul celor de care e vorba in 
articolul 105. Şi apoi e greu de crezut că Puterile semnatare 
dela Viena ar fi avut de gind să-şi atingă propria lor suvera- 
nilate, In toate aceste congrese de stat nu poate fi vorba de 
mărinimie decit atunci cind rezultatul hotăririlor luate nu aduce 
nici un prejudiciu semnatarilor, intreaga istorie a tratatelor ñi- 
plomatice în secolul al XIX nu face decit să confirme aceasta, 

Tot în legătură cu 'acest „comun acord* al art. 108 trebue 
să privim şi hotărirea congresului dela Aachen din anul 1818, 
cu atit mai mult cu cit sa căutat să se dea o interpretare dife- 
riță acestei hotăriri, o interpretare adaptată deosebitelor scopuri 
urmârite. (eia ce ne interesează pe noi in mod special din a- 
ceastă hutărire este paragralul 4 al Protocolului dela 15 Noem- 
brie 1818, in care este vorba despre calea care trebue urmată în 
viitoarele congrese diplomatice. Se spune lămurit în acest pa- 
răgral, că materiile care vor [i puse în discuţie la viitoarele con- 
grese diplomatice vortrebui fixate mai întâiu prin bună înţelegere, 
prin ajutorul comunicărilor diplomatice și apoi, dacă ar f vorba să 
se discute in aceste congrese despre afaceri care sint legate în 
mod special de interesele celorlalte state europene, să nu se 
poată trece la discuția acestor afaceri decit după ce statele in- 
teresate vor fi fost invitate in mod formal. *) 

Prin urmare aci se stabileşte principiul că statele direct in- 
teresate trebucsc să ia parte la Congres, Această participare a 
lor nici nu e pusă la indoială, Bine ințāles că din moment ce iau 
parie, fie direct, fie prin intermediul trimişilor lor la discuţia u- 
nei afaceri care le interesează in mod direct, aceste state au 
dreptul să delibereze impreună cu celelalte Puteri, nu numai să 
figureze ca simpli invitaţi fară nici un drepti. Dacăar f alfel, 
dacă şi in lipsa lor sar putea lua hotăriri care sà le privească, 
desigur că s'ar fi găsit o altă formulă, şi protocolul dela Aa- 
chen nu ar fi insistat atit de mult asupra acestei participări 
directe, 


3) „dans le cas oii ces munions anrajont pour objet des affaires spå- 
rialement lices anx intérêts das autres Ftata de l'Europe, elles n'anront lieu 
qu'à la suite d'une invitation formelle de la purt de ves Etats qad les di- 
tes aliuires convernoraient ot sous la réserve expresse de leur drult d'y par- 
ticipor directement ou par leurs Plènipotentinires*, 


B4 - VIAŢA ROMINEASCA 


Putem spune cu drept cuvint că chestiunea oean până 
la 1556 nu este decit arte pal Pong Rai in «Să 
i tea vechea sa po y j 
dul acne tara ca ţintă finala Dardanelele, aceste Tappo 
pe care impăratul area al sare e denumise în pace 
“ilsitt şi A $ eile casei sale“, 
i rect ` isa insă de ele trebuia să se inlăture ob- 
stacolul Principatelor romine şi Dunărea. „Acest din snos ge 
viu mai ales, era prima etapă in drumul spre Constan p şi 
Ruşii nu au neglijat niciunul din mijloacele prin aA $ e 
tut ajunge la stăpinirea sa, Chiar şi prietenia cu apo p = 
urmărea decit tot acelaşi scop, acela de a avea ee li tiu 
Balcani, şi de a se poe bizui pe neutralitatea aceluia can 
; arbitrul Europei. 
ca = pesti cu marele împărat nu tiny însă decit foarte pe 
țin timp, aşa că Rusia se văzu medeea os lucreze cu propriile 
ij la ajungerea scopului urmărit, 
i pakian 812 e este In pont privință un Succes stră- 
lucii al diplomaţiei ruseşii, căci este ştiut că, dacă en = of 
fi tntirziat cu citeva zile Incheerea acestei pâci, probabil c ss ie 
` trebuit să se mulțumească In cazul cel mai favorabil cu er z5 n 
quo ante> și ar fi plecat fără vre-o Gedpațpudite oratoriul a. ü t 
abia după incheerea păcii dela Bucureşti (28 Mai 1812) pati 
Turcii despre expediţia îranceză in imperiul rusesc. să n 
prea tirziu. Basarabia şi gurile Dunărei luseseră cedate ra 
Situaţia la Dunăre se prezintă de aci incolo astfel : ră 
tiera o formează braţul Chiliei, dela revărsarea Prutului pâna la 
Marea Neagră. Nawgaţia râmlne comună ambelor state iar in- 
sulele mici intre Ismail și Chilia, care inaintea războiului erau 
pustii, trebue să rămină şi eri aeaye in aceiaşi situafie, ne- 
i subt nici un pretext fortificate. i d 
„ae Eo cele ina situate în faţa Ismailului și Chiliei a 
pot fi locuite pe o depărtare de un ceas de malul sting al Du- 
cc Rusia cheltuise n sumă enormă de bani pentru a putea 
cumpăra pe funcționarii turci, dar şi recola era cum se vede 
i i itoare. 
MRE ponei in drumul Ruşilor însamnă tratatul de 
la Adrianopole dela 14 Septembrie 1829 care dete Rusiei In- 
treaga Delta a Dunărei, Rusia se mulţumise in pacea dela Bu- 
enieşii cu un singur braț. acum Insă Inaintează mai mult e 
sud așa câ frontiera e formată dela 1829 de cātrà brațul E, 
Gheorghe. Toate insulele din Dehă cad in stêpinirea Rusiei cu 
singura condiţie de a nu fi fortificate, In schimb e admisă sta- 
bilirea de carantine pe aceste insule, dă . 
Stipulația aceasta nu are insă niciun rost de oarece mai 
departe se hotărăşte că malul drept al brațului St. Gheorghe, de 


i 


CONTRIBUȚIINI LA ISTORIA CHESTIUNI! DUNAREI s5 


—. 


ia punctul unde se desparte de gura Sulinei, pănă la o de- 
pârtare ue două ceasuri de iluviu, trebue să rămină nelocuit, in 
modul acesta, orice control al Turciei devine iluzoriu, căci pe 
toată această întindere Turcia nu puate Iva nici o măsura im- 
potriva unei eventuale fortificări a insulelor neutralisate, 


„tit despre stipulațiu- 
, € uşor de prevăzut că 
ele vor avea ca urmare punerea navigaţiei şi comerțului duna- 
rean subt controlul exclusiv al Rusieie. 

Lordul Aberdeen nu se inşelase în temerile sate, Rusia 
căuta pe toate câile posibile să pregătească greutăți vaselor stră- 
ine. În anul 1835, autorițăţile rusesti opriră niște vase subt pa- 
vilon englez şi, după ce ji se examină documentele, fură silite 
să plăteascâ— contra obiceiului —taxe de navigaţie. 

Mai complicată era situația in anul 1836, pe vremea caran- 
tinei dela gura Sulinei. Vasele erau oprite la Sulina, iar märfu- 
rile trimise la Odesa pentru a fi desinfectate. Ne putem face o 
idee ciià perdere de vreme şi ce cheltueli enorme insamnă a- 
ceasta. Așa de pilda „The Economist® dela 21 Decemvrie 1853 
scrie despre un vas care trebui să râmină in carantina dela Ga- 
laţi 65 zile şi a'e cărui cheltueli în această vreme se urcă la 
820 Piaştri, 

Guvernul englez protestā In zăda- impotriva acestor Şicane, 
căci Rusia sau nu răspundea deloc notelor diplomatice sau a. 
râta intotdeauna, cu un cinism nemai pomenit, că procedeele au- 
tontăților sale sint îndreptățite, 


Singură Austria ştiu să profite de pe urma acestei stări de 
lucruri, 

Metternich sprijini Rusia la incheerea tratatului dela 15 
Iulie 1540, bine inţăles nu fără a fi hotărit de mai Inaint 
acestui serviciu. Citeva zile mai tirziu, la 2 


Cele două Puteri contractante declară In mod solemn liber. 
tatea navigaţiei pe Dunăre. Aceasta navigație „ne pourra sous 
le rapport du commerce, être interdite å personne, soumise à au- 
cune entrave, ni sujette à un péage queiconque, et il ne sera 
payt pour cetle navigation d'autres redevances, que celles fixées 
ci-apres.* (Art, 1) Ceiace se sancţionează in acest prim articol 


Un fapt ciudat stabileşte articolul al doilea din aceiaşi con- 
venţiune prin care se hotărâște că numai vasele statelor care 
sint în legături de prietenie cu Rusia au dreptul sa intre din 
Marea Neagră în gurile Dunărei, fară să tie nevoite a plăti dări 
speciale, Importanță practică nu se pulea să aibă această hota. 
rire, câci altfel ar fi decurs că Turcia, în timpul războiului Cri- 
meii, nu ar fi avut niciun drept pe Dunăre. 


«i VIATA ROMINEASCA 


e 


i mär- 
Speciale înlesniri pentru Aamin miez vea ar 4, care 
pi izitati as austriace. 
i 1 ġe vizitațiune pe vasele au: , aia 
TS tiecesant prin aceia că Rusia roată să inceap 
it is curind lucrările de curăţire la gura Su că C dii 
zei In ori şi ce caz nu se poale nega faptu A. ae 
vențiune a contribuit in mare măsură la pier ont atare 
austriace de navigaţie pe idunăre, societate ca t 
s Le 
a i ici "astă 
si mi-ai obiceiului său, Rusia nu respectă nici acca 
Er 4; iz- 
T gp mai merseră până in anul 1854; der oan pa că 
bucnirea războiului, toate şicanele din trecut ep cin arteră 
te. Cu toate făăduelile Rusiei că va păstra pei a E A, 
A rciale de pe Dunăre o neutralitate absolută— pe MRE apr 
tria statele neutrale —autorităţile u pp să ean barry aa 
3 ile navigației ; ba, mai mut, : J 
panek gauri seg faca pura Sulinei cu totul improprie na 
€c - Li 
AS enny a pupe capât acestor lucruri, pentru a punte Sal 
itiv şi pentru navigațiunea dunâreană pisnge pones n 
dela Viena, se Intruni o nuuă conierinţa a ie za pă etil 
55. C i loc la Viena şi la sa | 
ul 1835, Conierinţa avu ioc j şi la di f 
delegati ai Austriei, Angliei, Franţei, geci pr ce 
Prokesch-Osten propune formarea unu rege i ile Da 
care să fie insărcinat cu înlăturarea dificultăţilor rin ie pe 
Dunăre Bine ințăles că Rusia nu putea vedea CA Se portii 
cest amestec al Puterilor în niye afaceri pe ieri ele 
dera ca find strict personale. DO gneri subt motivul că Rusia a 
i se şi opuse acestei prop su ca 
oa ară s pecit i-a fost cu putință de ete în pin $ 
ție şi pentrucă cuvintul sindicat e „nelămurit şi nara re rise 
jaţiile diplomatice*, Resultatul fu înlocuirea cuya praan 
ai acela de comisiune, —aşa că in texte vorba de 0 p 
ice rap comisiune  curopeană aean g si EE 
i buia să fie „p - 
rile semnatare. Dinsa tre i A 
egiri prak impreună, ca „putere PE led g 
i i statelor riverane : i i 
e o nouă comisiune a statelor i ete 
Á natrii In zădar incercă delegatul Angliei agregate, să 
rea Angliei la această de a doua grec, i ga pri orară 
A i se din răsputeri, : 
omerciale. Austria se opuse ai te g 
ol să se mulțumească cu un loc în comisiunea piane 
Puterile se înțâleseră însă că această din urm e gneeneri 
„pentru a i da un caracter permanent — nu pone | 
ge men ip ta ae Darariu din comisiunea sta- 
od foarte şirel fu exc € ; 
telor e stimei: eră poe că e vorba numi de cursul Supe 
al Dunărei şi că pentru cursul superior ar exista eri ta aie a 
între Bavaria și Austria, urmează câ acest stat, care s 


L spă 


CONTRIBUȚIUNI LA ISTORIA CHESTIUNI DUNAREI s7 


veran în cursul inferior al fluviului, nu are ce căutain comisiu- 
nea statelor riverane. Cu asemenea argumente căuta Austria şi 


a căutat și mai tirziu să capete preponderența In comisiunile du- 
nărene, 


Rezultatele conferinței dela Viena din 
în modul următor : 


1) Actul dela 1515 este intins şi asupra Duoărei cu Ince- 
pere dela punctul de unde dinsa formează frontiera intre Aus- 
ina şi Turcia, până la revărsarea ei în mare. 

2) Pe toată această intindere este oprită perceperea ori şi 
cărei dări; rompromisele anterioare, care nu sint în contradicție 
cu libertatea navigației, râmin in vigoare. 

3) Lucrările pentru curățirea gurilor Dunărei să fie Ince- 
pute cit de curind, iar cheltuelile lucrărilor să fie acoperite de pe 
urma veniturilor unor taxe fixe „d'un taux convenable* și care 
se vor percepe dela toate pavilioanele „Sur le pied d'une par: 
faite égalité", 

4) Puterile participante vor alcâtui o comisiune europeană 
care trebue privită ca putere legislativă; alături de dinsa. ca pu- 
tere executivă, va funcționa o comisiune riverană in care vor fi 
reprezentate Austria, Rusia şi Turcia. Comisiunea europeană nu 
va putea fi dizolvată decit numai prin comun acord, 


5) Comisiunea nverană va lucra tn numele Europei și va 
avea caracter permanent. 


6) Rusia renunță la carantina dela gura Sulinti şi se o- 
bligă să nu ridice fortificaţii. 

Toate aceste dispoziţiuni ale congresului dela Viena n'au 
avut nici un rezultat practic şi au rămas numai pe hirtie. Cu toate 
acestea ideia libertăţii navigaţiei pe Dunăre nu a fost părăsită ci 
pusă din nou pe tapet la congresul dela Paris. 


1855 se pol rezuma 


II 


Nu tocmai uşor se hotări Rusia, după războiul Crimeii, să 
retriycedeze Basarabia, Prin această retrocedare urma să renunțe 
la pozițiunea sa de stat riveran pe Dunăre; şi Rusia, care avea 
atitea interese politice la Dunăre, nu putea să rămină nepăsă- 
toare cind îi se luau printro singură trăsătură de condei drep- 
turi ciştigate in decursul atilor ani. 

Această retrocedare odată indeplinita, se simți nevoia unui 
nou regulament de navigație. ru atit mai mult cu ctt negocie- 
rile dela Viena din anui 1853 nu avuseseră nici o urmare şi cu 
cit un asemenea regulament devenea din ce în ce mai necesar 
îață de importanța mereu crescindă a Dunâărei, 

Tratatul dela Paris, rezultatul desbaterilor congresului din 
acel oraș din anul 1856, îşi luă e! asupră-și această sarcină. 

Art, 15—19 ale acestui tratat sint redactate in spiritul ac- 
tului dela Viena din 1815. 


"Art, 15 hotărăște printre altele că principiile actului dela 


pi VIAŢA ROMINEASCA 


Pa 


Viena vor fi aplicate pe viitor şi asupra Dunărei cu gurile sale, 
Afară de aceasta, Puterile participante garantează solidar hberta- 
vigaţie. * 

a T death care vorbim îinsamnă așa dar față de pro- 
ectul congresului dela Viena din 1855 un pas mare innainte, in- 
trucit principiile libertăţii navigaţiei nu mai râmin mărginite a- 
supra cursului inferior al Dunărei, ci sint întinse asupra între- 
y curs, i f 

Pa Art, 17 confirmă şi dinsul acest fapt, căci pune și Bava- 
ria în rindul statelor riverane, al acelor state care au să ia 
parte la alcâtuirea comisiunii riverane, Singură Rusia e scoasă 
din comisiune : în locul său trec Turcia, cele două principate 
dunărene — Moldova şi Muntenia—şi Serbia. 

Tratatul dela Paris dete acestei comisiuni riverane, care fu- 
sese socotită de cătră congresul vienez din anul 1855 ca putere 
executivă, pe lingă această putere executivă, şi pe cea legisiativā. 
Ei îi incumbă datoria de a redacta legile privitoare la naviga 
ție şi de a Ingriji de poliția fluvială, pe cind comisiunea euro- 
peană, din care fac parte Franţa, Austria, Anglia, Prusia, Turcia, 
Rusia şi Sardinia (art. 16), va Ingriji de executarea lucrărilor ne- 
cesare pentru înlăturarea tuturor obstacolelor navigației pe intin- 
derea Isaccea — Marea Neagră. 

Fondurile necesare lucrărilor vor fi adunate de pe urma 
perceperii unei dări fixe asupra tuturor pavilioanelor (art. 10), 
ceia ce e oarecum in contradicție cu art 15 care hotărise că 
nu e permisă perceperea nici unei taxe care nu s'ar bizui pe 
nimic altceva decit pe faptul insăși al navigaţiei. 

De foarte mare importanță este accentuarea caracterului 
mărginit al comisiunii europene (art. 18}: „il est entendu que 
la Commission Européenne aura rempli. sa tâche et que la Com- 
mission Riveraine aura termine les travaux désignés dans l'ar- 
ticle précédent, sous les N-os 1 et 2 dans l'espace de deux ans, 
Les Puissances signataires réunies en conférence, informées de 
ce lait, prononceront, après en avoir pris acte, la dissolution de 
la Commission Européenne et, dès lors, la Commission Riveraine 
permanente jouira des mêmes pouvoirs que ceux dont la Com- 
mission Européenne aura été investie jusqu'alors“. T 

Prin urmare durata acestei comisiuni europene este limitată 
la dpi ani. În acest timp trebuesc Inlăturale obstacolele de pe 
Dunâre și apoi, „après en avoir pris acte”, Puterile vor hotări di- 
zolvarea ei şi trecerea prerogativelor asupra comisiunii riverane. 

Deci nu se poate pretinde că ar fi existat aci vre-o ten- 
dință de a atinge cituşi de puţin suveranitatea slatelor țărmu- 
rene, căci altlel nu s'ar fi limitat viața comisiunii europene. Pu- 
terile nu doreau decit înlăturarea stării anormale de pe Dunăre. 


Ri s- Seront également uppliquis au Danube et à ses ambouchures. 
Elles dóclsrent ue cette åispositioa ait desormnis partie du droit publie de 
l'Europe at la pronnont sous leur garantie", 


sa pi = 


CONTRIBUȚIUNI LA ISTORIA CHESTIUNII DUNAREI B9 


S'ar putea obiecta că pentru, aceasta nu era nevoie nici de 
comisiune europeană, nici de comisiunea riverană care nesoco- 
tea drepturile statelor. 

Răspunsul e foarte uşor de dat. Cine oare să fi executat 
lucrările ? Turcia ? Poate cå ar fi fost însărcinată să le facă, dacă 
situația ei ar îi fost mai bună. Dar Turcia dela 1856 nu ar 
fi putut duce niciodată la bun sfirṣit aceia ce a lost executat de 
cătră comisia europeană, in cițiva ani. Şi apoi, cit priveşte co- 
misia riverană, nu putem descoperi de loc intenția de a atinge 
susceptibilitățile, intrucit nici unui stat nu i sa creat o situație 
predominantă, ci toate, dar absolut toate, au drepturi egale In confe- 
rență : Bavaria, Woârttemberg, Austria, Turcia şi delegaţii princi- 
patelor dunărene. 

Comparind datoriile celor două comisiuni, numai decit ve- 
dem că acele ale comisiunii europene sint mult mai grele: 
«Die europäische Kommission hatte die in politischer und tech- 
nischer Hinsicht überaus schwere Aufgabe, die damals an der 
Mundungsstelle der Donau gleichsam abhanden gekommene 
Schilfbarkeit eines in Schlamm, Sand und Schitfstrümmern ver- 
kümmerten Stromes neu zu schaffen, die Donau zu befähigen, 
im Sinne des Wiener Kongresses ein bis zu seiner Mündung 
uni von seiner Mündung der Schiffahrt zugänglicher Stromlauf 
zu werden, den Principien des Verkehrs cine geographische Grund- 
lage zu schaffen,» *) 

Pentru comisia riverană greutățile nu erau atit de mari, 
dinsa trebuind så redacteze numai regulamentele navigației şi 
poliției dunărene, Lucrul ar f fost mai greu dacă ne-am fi afat 
la inceputul mişcării pentru libertatea Nuvialā. Dar aşa. din ar- 
senalul de regulamente privitoare la celelalte Nuvii europene, era 
uşor să se adune materialul necesar reglementării Dunărei, 

Ce! dintăiu rezultat al lucrărilor comisiunii riverane este 
actul de navigație pe Dunăre de la 7 Noembre 1857, Actul a- 
cesta trebuia să fie o relnuire a principiilor de la 1815, însă pe 
baze mai largi. In realitate el nu reprezintă decit o îngrădire a 
acestor principii, pe baze mult mai înguste. 

Art 3, consecvent spiritului actului dela Viena hotărăște : 
«Tous les droits forces: d'étape, de dépôt, de rompre charge, de 
premier achat et autre de méme nature, qui peuvent avoir existe 
sur le Danube, sont des à présent abolis à tout jamais. En con- 
stquence, nul conducteur de bâtiment ne ponrra ètre contraint à 
l'avenir, pour un tel motif, d'aborder, de déchàrger ou de trans- 
border dans aucun port de ce fleuve, ni de s'arrêter malgré lui 
un certain temps dans un endroit quelconque,**) 

Tot att de consecvent este şi articolul 5 care statuiază li- 


* v, Holzendorff: Rumāniens Uferrochte un dar Donau. Pg. 2 si 
următoarele. 
+) Sturdza, pg. 52. 


20 VIAȚA ROMINEASCA 


_— 


bertatea navigaţiei (pentru toate pavilioanele) din Marea Neaură 
la oricare port de pe Dunăre şi invers. 

Spiritul ingust al acestui act se oglindește însă In intregime 
în articolul 8. 

L'exercice de la navigation fluviale proprement dite, entre 
les ports du Danube, sans entrer en pleine mer, est réservé aux 
bâtiments des pays riverains de ce fleuve. 

Tous les båtiments de cette categorie, étant legitimes con- 
formément ă la teneur des articles suivants, ont le droit d'exer- 
cer la navigation fluviale du Danube sur le pied dune parfaite 
égalité") 

In acest articol se face prin urmare deosebire intre navi- 
gația propriu-zisă. care rāmine liberă pentru oricine și navigația 
riverană, «cabotage», care rămine rezervată ţârmurenilor. Hota- 
firea aceasta numai în spiritul actului dela Viena nu este. Şi 
cel puţin dacă toate statele s'ar fi folosit în mod egal de această 
clauză. Dar Turcia şi cele trei principate dunărene nici nu se 
gindeau să tragă foloase de pe urma acestui cabotaj, din sim- 
plul motiv că nu aveau o flotă dunăreană, așa incit hotărirea 
râminea pentru aceste state pe hirtie, pe cind pentru Austria a- 
vea o importanță capitală, favorizind Societatea austriacă de na- 
vigaţie pe Dunăre şi inaugurind în modul acesta un monopol al 
societății asupra vaselor celorlalte state, 

Tot o călcare a congreselor din Viena şi Paris, care o- 
prese perceperea oricărei dări care nu se bizue decit pe faptul 
însuși al navigaţiunii, Insamnă şi art, 21, Se Invoia prin acest 
articol comisiunea europeană să perceapă dări pentru a-și putea 
acoperi cheltuelile făcute cu lucrările pe Dunăre. Afară de a- 
ceste dări, alineatul 2 al 'articoluiui 21 mai permitea perceperea 
de taxe avind de scop acoperirea altor cheltueli decit cele pre- 
cizate, cheltueli făcute pentru întreţinerea şi Imbunătățirea navi- 
gaţiei dunărene precum și pentru acele instituţii permanente pe 
care comisiunea riverană, prin bună ințălegere, ie va fi socotit 
în interesui navigației. 

Nu e prin urmare lucru de mirat dacă aceste hotăriri nu 
au uăsit asentimentul celorlalte Puteri care nu puteau să se in- 
voiască cu o asemenea călcare a regulilor de navigație îluvială, 
până acum uzitate. De aceia, Puterile acestea își arătară in con- 
gresu! dela Paris din anul 1858 nemulțâmirea, cerind modifica- 
rea actului de navigație, 

Comisiunea europeană trebuia, conform art. 18 al Congre- 
sulu: dela Paris din anul 1856, să siirșească lucrările sale după 
doi ani. După expirarea acestui lermen Puterile aveau numai 
să constate acest fapt, luind drepturile acestei comisiuni și din- 
du-le comisiunii riverane care şi dinsa la rindul ei, trebuia să 
dea mai tirziu seamă de lucrările efectuate, Puterilor care lus- 
seră parte la conterența, 


*) Sturdza, pr. 53. 


CONTRIBUŢIUNI LA ISTORIA CHESTIUNII DUNAREI n 


Conferența din 1858 dela Paris era indicată să execule 
tocmai această transmitere de drepturi, Discutind actul de na- 
vigaţie dela 1557 nu se putea să nu se nască deosebiri de 
veeri. Lordul Cowley, delegatul Marei Britanii, se declară im- 
potriva actului şi cere modificarea lui, După dinsul, libertatea 
absolută a navigaţiei. în înţelesul articolelor 15 şi 16 ale Trata- 
tului dela Paris şi după concepţia actului dela Viena, trebuește 
restabilită. De asemenea nu e mulțumit de articolele 11—18 
care confirmă un munopol austriac pe Dunăre şi cere desființa- 
rea lor, Tot atit de puțin li place şi art, 34 care hotărăşte că gu- 
vernele statelor riverane işi rezervă dreptul de a elabora prin 
bună ințălegere și prin intermediul comisiumi permanente re- 
pulamentele mai complicate asapra poliției de navigație şi a ce- 
lei fluviale. Lordul Cowley cere să i se dea asigurarea că nici 
o schimbare nu se va putea face lără asentimentul Puterilor sem- 
patare dela Paris. 

De aceiaşi părere e şi reprezentantul Franţei, contele Wa- 
lewsky, care cere același lucru, ba incă mai mult : intinderea a- 
cestor principii şi asupra afluenților Dunărei (Sturdza, pg. 71). 

S'a intimplat, la această conterenţă, ceia ce trebuia să se 
intimple: Austria rămase izolată şi Baronul Hübner fu nevoit să 
apere singur navigația dunăreană. Cu drept cuvint arătă din- 
sul că navigația țârmureană pe Dunăre nu e deosebită de aceia 
de pe Rin şi Elba unde cabotajul e rezervat statelor riverane. 

Talentul său oratoric nu fu Insă In stare să convingă pe 
delegaţii celorlalte Puteri şi nici incercarea sa de a dizolva co- 
misia europeană nu fu încoronată de succes. Dimpotrivă, toți 
ceilalţi participanţi la conterenţă se declarară gata de a prelungi 
prerogativele acestei comisiuni așă incit, din cauza deosebiri 
de păreri, nu se ajunse la niciun rezultat, 

Arţiculele adiţionale dela 1 Martie 1859 aveau de scop să 
impace diferitele opinii; Insă cu greu am putea descoperi a- 
ceastă tendinţă în articolele votate. Interesant pentru noi şi pen- 
tru cele ce vor urma este modul în care se caută a se inter- 
preta art. 5. Se recunosc duuă feluri de drepturi: 1) Deoparte 
dreptul navigaţiei maritime, liberă de a lua pasageri dela un 
port la celalalt, fie chiar şi pe Dunăre; 2) de altă parte dreptul 
statelor riverane de a acorda navigaţiei fluviale naţionale, con- 
cesiuni și favoruri care nu sint în conirazicere cu actul de na- 
vigație. 

Dar să ne intoarcem la comisiunea europeană a Dunărei. 

Termenul de doi ani, stipulat la Inceput, pentruca această 
comisiune să-şi termine lucrările, era, fajā de greutățile care 
trebuiau inlâturate la Delta Durărei, prea scurt, —așa că trebui 
prelungit; și de abia după nouă dni, după o muncă încordată, 
în care timp sau făcut multe pentru navigația dunăreană, ac- 
tul public din 2 Noembrie 1865 putu să fie iscălit la Galaţi. 

Art. 1 stabileşte : „Tous les ouvrages et établissements créés 
en exécution de l'article 16 du Traité de Paris du 30 Mars 1856, 


92 VIAȚA ROMINEASCA 


avec leurs accessoires et dépendances, continueront à être af- 
fectés exclusivement à l'usage de la navigation danubienne et 
ne pourront jamais ètre détournés de cette destination“ ; iar mai 
departe: „La Commision européenne ou l'autorilé gui lui suc- 
cédera en droit., *) 

Prin urmare nu e vorba de un definitivat, ci numai de o 
stare provizorie. Am putea afirma chiar câ această declarație 
nu face decit să sublinieze caracterul interimistic al comisiunii 
curopene, intrucit se vorbeşte mereu de cealallă autoritate care 
va trebui să o Inlocuiască în drept, 

Dreptul nediscutat al statelor riverane de a face poliţia pe 
Dunăre este absolut respectat in timpul cit va dura provizoratul, 
căci poliția şi inspecția navigaţiei sint date pe minile unui ins- 
pector general şi unui căpitan de pori, care sint numiţi de că- 
trä Turcia şi stau subt supravegherea comisiunii europene atita 
vreme cit aceasta din urmă va funcționa, Aşa dar nu fn per- 
manenjã, ci numai pănă la dizolvarea acestei comisiuni, 

Dar şi protocoalele şedinjelor conferenței ne arată cà de- 
legații nu aveau de loc intențiunea de a atinge drepturile de 
suveranitate ale statelor riverane, 

Aşa de pildă protocolul No, 149 din 2 Noembrie 1865 
care zice: 

„Îl a été bien entendu, que cette déclaration ne devait pas 
impliquer de la part de la Sublime Porte, une consécration à 
perpétuité de ce principe, ni ne devait apporter le moindre pre. 
judice aux droits des états riverains et aux principes ctabh's par 
le congrès de Paris", 

Ca în urmă comisiunea avea mai multe drepturi decit i se 
dase la Inceput, nu se poate nega. Dar daca nu şi-ar fñ asu- 
mat cu dela sine putere mai multe drepturi poate că nici re- 
zultatele lucrărilor sale nu ar fi fost atit de irumoase, căci şi 
greutățile care trebuiau înlăturate se arâtau a fi mai mari decit 
se credea la incepul. 

Foarte bine descrie Engelbardt caracterul comisiunii euro- 
pene **): „A certains égards. la Commission a quelques-uns des 
attributs d'un gouvernement autonome. Elle traite parfois sans 
intermédiaires avec les états voisins... Elle a ses revenus publics, 
qui s'lovenţ en moyenne à 900,000 irs, par année, et dont elle 
determine l'emploi par un budget cificielement public dans cha- 
que état... Elle possède 3 bateaux à vapeur et de nombreux 
chalands de remorque. Ces bâtiments portent un pavilion 
spiicial reconnu par la plupart des puissances signataires du 
traité de Berlin et notamment par la France. Leurs papiers de 
bord sont délivrés par la tommission“, După Engelhard a- 
cesie drepturi şi prerogative îi dau caracterul unui stat în stat, 
dar to! dinsul mai adaugă că trebue totuşi să se ia în samă „les 
circonstances exceplionelles où les agents curopeens ont dú ac- 
complir lcur mandat*, 


+j Stordzu op. cit, pg. ȘI, 
**) Engelhardt tn Rovue des Deux Mondes. 


CONTRIBUȚIUNI LA ISTORIA CHESTIUNI! DUNAREI 9: 


a a RR 


Conterenţa dela Paris din anul 1866, după ce primi în in- 
tregime actul public, avea să se ocupe şi cu chestiunea pre- 
lungirii comisiunii europene pe tot timpul pănă cind se vor fi 
terminat definitiv lucrările pe Dunăre şi până ce se va fi recon- 
stituit comisiunea riverană care nu se putuse întruni incă din 
pricina evenimentelor petrecute in principatele dunărene. 

Toţi delegaţii sint de acord în a cere numirea cit mai re- 
pede a doi delegaţi moldo-valachi pentruca şi comisiunea sta- 
telor riverane să-și poată incepe lucrările. 

De asemenea se pune pe tapet intinderea puterilor comi- 
siei europene până la Brâila;—dar chestiunea aceasta nu putu fi 
lămurită decit la conierența dela Londra din anul 1871, 

Nici la această conierența nu se putu obține întindrea com- 
petenţii comisiunii până la Brâila din pricina impotrivirii Tur- 
ciei ; dar timpul funcţionării acesteia fu prelungit cu incă doi- 
sprezece ani, până la amortizarea complectă a imprumutului 
contractat de cătră dinsa, 

Lordul Grandville, care ceruse intinderea competenţei până. 
la Brăila, îşi susținea propunerea arătind ca această intindere e 
cerută numai din punctul de vedere comercial şi fără ca va să 
poată fi interpretată ca un precedent! „pour des extensions even- 
tuelles*, 

Puterile admiseră însă, cum am spus, numai prelungirea 
duratei comisiunii. 

Afară de aceasta se hotâri ca modalitățile reunirii comisi- 
unii riverane să fie precizate de comun acord printr'o in- 
tālegere prealabilă a acestor state „sans préjudice de la clause 
relative aux trois principautes danubiennes* *) 

Art, 15 al tratatului dela Paris işi pierde In cea mai mare 
parte valoarea, de oarece Puterile acordă la Londra statelor ri. 
verane situate In acea parte a Dunărei, unde sint cataractele și 
Porţile-de-fier. dreptul de a ridica taxe, dar numai până la a- 
mortizarea datoriilor contractate pentru înlăturarea obstacolelor 
de navigaţie, 

Dar, pentrucă s'ar fi putut spune că aceste hotăriri atin- 
geau drepturile suverane ale Turciei, Puterile au căutat să pre- 
vie unei asemenea interpretări prin dispozițiunile ultime ale art. 
7: „Il est bien entendu que les dispositions de cet article (neu- 
tralitatea lucrărilor și insutuţiilor comisie! europene) n'alfecteront 
en ricn le droit de la Sublime Porte de faire entrer, comme de 
tous temps, ses bâliments de guerre dans le Danube, en sa 
qualité de Puissance territoriale*, *) 

Situaţia se prezintă aşa dar, innainte de războiul indepen- 
denții romine, astfel : 

1) Dela Marea Neagră până la Isaccea, comisiunea euro- 
peană. 


*) Sturdza, p. 108. 


4 VIAŢA ROMINEASCA 


2) Dela Isaccea la Orşova, vechiul regim turcesc, din pri- 
cina neaplicârii actului de navigaţie din 1857. 

3) Dela Orşova şi până la riul Iller. regimul austro-german. 

Tratatul dela Berlin din anul 1878 a schimbat, pe lingă 
multe altele, şi situația de pe Dunăre: 


IV 


Tratatul dela San Sieiano, care pecetluise inlringerea Tur- 
ciei, rezerva Rusiei libertatea de a putea să schimbe Dobrogea 
cu Basarabia, în disprețul garanţiei de integritate pe care o dase 
Rusia înnainte de războiu, Rominiei. Tratatul de la Berlin decre- 
tează în mod definitiv acest schimb de teritorii, 

Dar nu toate Puterile erau de acord cu această schimbare 
fără de voia Rominiei, care, în alară că insemna o câlcare a art. 2 
din convenţia ruso-romină dela 16 Aprilie 1877, mai era şi un 
amestec în hotăririle congresului dela Paris din 1856 care nu 
luase Rusiei Basarabia decit «pour mieux assurer la liberté de 
la navigation du Danube.» Dar cu tot protestul rominesc, cu 
toate că Lordul Beaconsfield ne-a dat ajutorul său, congresul de- 
cise retrocedarea Basarabiei. 

Bismarck, pe atunci in culmea gloriei sale de om de stat, 
fu de partea Rusiei pentrucă. după pârerea sa, ar f neinţelepi 
ca un stat mic ca Rominia să trăiască din rămäâşițele unui stat 
ca Rusia şi apoi pentrucă principele Gornchakoff || asigurase că 
navigația pe Dunăre nu va suferi nimic din această schimbare, 

De aceia, Bismarck slărui pe lingă ceilalti diplomați, sen 
se plaçant moins au point de vue desinterttes de la Rusie qu'à 
celui de la paix durable de l'Europe», să se admită cererea Rusiei, 

Tratatul dela Berlin hotărăşte următoarele schimbări pe 
Dunăre: 

1) Dunărea dela Porţile-de-ler pănă la gurile sale e neu- 
tralizată, Toate fortificațiile trebuesc, in interesul liberei navigaţii, 
să fie dărâmate. Pe toată această intindere nu poate circula nici- 
un vas ide războiu. Numai vasele de războiu ale Puterilor străine 
staționate la gurile Dunărei, vor putea să urce fluviul până la 
Galați. (Art. 52) 

2) Competența comisiei europene dunărene este întinsă 
până la Galaţi. intrinsa va fi, de aci incolo, reprezentată şi Ro- 
minia, (Art. 58), 

3) Cu un an înnainte de expirarea termenului de funcţio- 
pare a comisiei europene, Puterile se vor ințâlege asupra pre- 
lungirii prerogativelor sale şi asupra unor eventuale schimbări 
(Art. 54). 

H Regulamentele de navigație, ordonanțele de poliţie fu- 
vială şi de supraveghere, dela Gala pana In Purţile-de-fer, vor 
fi stabilite de câtă comisia europeană cu ajutorul delegaților 


*) Stardza, pe. 109. 


CONTRIBUȚIUNI LA ISTORIA CHESTIUNII DUNAREI 95 


țârmureni, și puse In concordanță cu regulamentele existente 
mai jos de Galaţi. (Art, 55), 

5) Comisia europeană de pe Dunăre se va ințālege cu 
autoritatea competentă pentru a asigura intreţinerea farului de pe 
insula Şerpilor (Art. 56) $ 

6) Lucrările la cataracte şi la Porţile-de-fer, sint incredin- 
fate Austriei. (Art. 57). 

Pe noi ne interesează mai mult articolele 55 şi 57 pentru 
că îinsamnă o noutate în libertatea de pănă acum a fluviilor. 

Ne amintim că actul de la Viena și mai tirziu conlerențele 
dela Paris şi Londra interziseseră perceperea de taxe care nu s'ar 
sprijini pe nimic altceva decit pe faptul Insuși al navigaţiei, 

Tratatul dela Berlin este in contrazicere cu ideia de liber- 
tate fluvială predominantă până atunci. E adevărat că taxele ad- 
mise de acest tratat nu trebue să fie prea mari, numai că cine 
ne dă garanția că Austria nu va proceda după plac şi că taxele 
percepute nu vor fi mai mult un obstacol decit o favorizare a 
navigației dunărene ? Această hotărire a delegaților dela Bemin 
insamnă pentru noi un pas greşit şi crearea unui monopol aus- ` 
triac. Şi apui de ce e tocmai Austria, Insârcinată cu executarea 
lucrărilor la Porţile-de-fer ? Oare celelalte state riverane nu erau 
în stare să le îndeplineasca? Şi chiar admiţind faptul acesta, 
tot mai răminea posibilitatea unei execuții în regie de că- 
irā comisia europeană, Dar nimeni nu se pindea că rezulia- 
tele vor fi atit de rele cum sau arătat a fi mai tirziu. 

Art. 55 dete naştere la şi mai mari greutăți, căci hotăra 
alcătuirea regulamentelor Nuviale şi ale celor de navigaţie de 
câtră comisia europeană cu concursul statelor riverane. Dela 
congresul din Viena acesta este primul caz în care se admile 
principiul amestecului statelor neriverane în materia de legislație 
Muvială a statelor țărmurene. E drept că tratatul din Berlin nu 
spune nimic precis în privința modului în care se va face alcă- 
tuirea regulamentelor, dar tocmai in această neprecizare este 
cauza neințelegerii : Poliţia de navigaţie fi-va ea făcută de câtră 
comisia europeană, de câtră statele riverane sau fi-va vre-un alt 
organ insârcinal cu dinsa ? 

Nu se poate ca tratatul din Berlin să fi dat acest drept 
comisiei europene, pentrucă atunci nu i-ar fi limitat prerogau- 
vele până la Galaţi ci i le-ar fi intins dela mare până la Por- 
țile-de-ier. 

Un alt organ nu se poate să fi fost insărcinat cu dinsa din 
cauză că nu exista precedent şi ar fi lost o calcare flagrantă a 
drepturilor țărmurenilor. Rămin prin urmare statele riverane. 
Toate iluviile reglementate în spiritul actului dela Viena din 1815 
lasă poliția fluvială în minile statelor riverane. Astfel e cu Rinul, 
astfel cu Elba şi tot astfel cu Escautul şi Weserul, Prin ur- 
mare putem să admitem fără șovăială că aceasta a fost şi ten- 
dința delegaților dela Berlin cu atit mai muit cu cit pacea dela 


96 VIAȚA RONINEASCA 


Paris din 1856 precum şi conferența dela Londra din 1871 ad- 
miteau acelaşi lucru. 

Art. 17 al tratatului de pace dela Paris rezerva poliţia unei 
«Commission riveraine», iar art. 5 al Conlerenței dela Londra e 
redactat în acelaşi spirit. In zădar insă am căuta aceste hotăriri 
in tratatul dela Berlin. Ele au dispărut, şi locul lor l-a luat art, 
55 care este un exemplu tipic de nelămurire şi de intunerec. 

Dar cum Austria deoparte nu voia să admită aceasta, ținind 
morțiş la crearea unui organ special în care să intre atit statele 
riverane cit şi cele neriverane şi cum, de altă parte, guvernul romin 
nu voia să se supue unei asemenea călcări a drepturilor sale de 
suveranitate, şedinţele comisiunii speciale din anul 1882 n'au 
avut nici un rezultat şi comisia trebui să fie disolvată. 

Să arâtâm pe scurt, motivele dizolvării : 

In şedinţa comisiunii europene din 17 Decemvrie 1879 se 
hotărise numirea unui Comité d'études» care să se ocupe de 
studiul regulamentelor în chestiune şi de redactarea unui ante- 
proect pentru porţiunea Galaţi — Porţile-de-fer. In acest comitet 
de ștudii trebuiau să fie reprezentate numai state neriverane şi 
ca urmare a fost alegerea Germaniei, taliei și Austriei ca mem- 
bri ai comisiei. Această comisiune redactă proectul creării unei 
alte comisiuni mixte in care urmau să fic reprezentate cele trei 
state riverane prin cite un delegai fiecare, şi Austria cu un de- 
legal al său. Acestui din urmă delegat i se rezerva preşedinţia 
şi votul decisiv în caz de paritate de voturi. 

Bine înţâles ca statele riverane nu puteau îngădui o ase- 
menea ingrâdire a drepturilor lor, şi crearea unci situațiuni pri- 
vilegiate pentru Austria, Ar fi fost o subordonare a intereselor 
suverane ale statelor riverane in folosul intereselor comerciale 
austriace, Căci aceasta este singura motivare a propuncrii nead- 
misibile. Austria cerea un loc în comisiunea statelor riverane 
pe cuvint că ar avea interese comerciale superioare pe Dunăre. 
Vrea să zică suveranitatea statelor riverane trebuia jerifită aces- 
tor interese de mina a doua, primindu-se Austria acolo unde 
nu avea ce căuta, 

Dar, în istoria chestiunii dunărene, mai avem un precedent 
pe care ne putem bizui ca să arătăm că Austria nu avea nici- 
un drept la ceia ce câula să obțină. 

In conierența dela Viena din 1855, Lordul John Russel ce- 
ruse admiterea Angliei în comisia statelor riverane, pe motivul 
aceloraşi interese comerciale pe care le invoca şi Austria mai 
tirziu, Ei bine, această cerere nu a fost combătută de nimeni cu 
mai mare violență decit de reprezentanții Austriei, care i-au răs- 
puns că: eselon l'acte du Congrès, les commissions de naviga- 
tion ne devaient étre composées que des délégués des Etats riverains 
et que l'Autriche, en tant que cela concernait la partie du Da- 
nube qui traverse son territoire, tenait à l'application stricte de 
cette stipulation,» 

Şi trebue să ne gindim că interesele comerciale engleze 


CONTRIBUŢIUNI LA ISTORIA CHESTIUNII DUNAREI 97 


pe Dunăre la 1855 erau mai mari decit cele austriace la 1882, 
că din vasele care soseau pe Dunăre 67%, purtau pavilionul 
englezesc. 

Dacă deci Austria se upunea la 1055 dorinţii Angliei de 
a figura in comisiunea riverană, incercarea sa dea pătrunde la 
1882 acolo este sau o inconsecvență gravă sau că se bizuia pe 
credința că Rominia, ca stat mic şi tinăr, va ceda uşor, Expe- 
riența insă a arătat alilel, Şi apoi, din punctul de vedere juridic, 
nu există nici o deosebire între un stat mic gi un altul mare: 
«Auch der kleinste Staat in Hinsicht aul politische Bedeutung, 
hat demnach das gleiche Recht mit dem grösseren und mäch- 
tigeren in Anspruch zu nehmen.*) 

Spre a impăca cele două puncte de vedere diferite, Franța 
luă iniţiativa unui arbitraj, prin «Propoziţiunea Barrère.» Conţi- 
nutul principal al propunerii e următorul : 

a) Se alcătueșşie o comisiune mixtă in care vor fi repre- 
zentate, prin cite un delegan, Austro-Ungaria, Bulgaria, Rominia 
şi Serbia (art, 97), Delegatul austriac va fì prezidentul perma- 
nent al comisiunii, la ale cărei şedinţe va participa şi cite un 
delegat al Puterilor din comisiunea europeană, luate in ordinea 
alfabelica, și numit pe 6 luni. 

Dela prima vedere descoperim slăbiciunea acestui punct 
primordial : Delegatul european va fi luat, în ordinea alfabetică 
a Puteriior repezentate în comisia europeană. Deci, la un mo- 
ment dat, Austria şi Rominia vor avea doi delegați in comisi- 
unea mixtă, Într'o adunare, în care numărul membrilor este mär- 
ginit la cinci, faptul acestei reprezentări duble dă loc la ingri- 
jorare, 

ad a) Cu totul altfel sună propunerea guvernului romin: 
Comisiunea mixtă poartă numele de «Commission de surveil- 
lance,» Austria nu e trecută in rindul statelor riverane, dar nici 
nu è exclusă din cumisiunea de supraveghere prin faptul că pe 
lingă cei trei delegaţi ai Rominiei, Serbiei și Bulgariei, ver mai 
fi admiși la ședințe încă doi delegaţi, luaţi in ordinea aliabetică 
a Puterilor, din sinul comisiunii europene şi numiţi pe timp de 
două luni. Unul dintre acești doi delegaţi va fi numit prin ma- 
joritate de voturi ca preşedinte al comisiunii. Propunerea romină 
mai are şi avantajul că impedică reprezentarea dublă a unei Pu- 
teri, de oarece -Rominia renunță la rindul său In comisiunea eu- 
ropeană și il cedează Puterei următoare. Cum vedem deci, o 
propunere pe cit de nepărtinitoare, pe atit de impăciuitoare. 

b) Din art. 99 al Proposiţiunii Barrère reesă clar că a- 
ceastă comisiune mixtă are caracter executiv; ea dictează Inșiși 
agenţilor săi hotăririle luate een vue de l'application du present 
règlement.» A 

ad b) Art, 99 al propunerii rominești este cel mai de 
seamă şi e redactat in modul următor: «La commission de sur- 


*)  Hotiter (Geticken): Das europäische Völkerrecht 7 Aufl. 


98 VIAȚA ROMINEASCA 


illance a pour mission de veiller ă la stricte „Observation des 
hyip Kg de proposer les mesures nécéssaires pour l'amé- 
lioration de la navigabilité du fleuve et le développement de la 
navigation, Dans ce but elle nomme l'inspecteur, lui donne des 
instruciions el reçoit ses rapports ; elle recueille les elements de 
nature à l'čclairer sur la manière dont les règlements sont exé- 
cutes ; elle rédige des comptes-rendus périodiques sur le mou- 
vement et l'état de la navigation ; elle donne des instructions, 
par l'entremise du délégué de l'état riverain réspectif, à tous les 
agents de la police fluviale, pour autant que leur action s'exerce 
sur la voie fluviale; enfin elle juge en appel tous les litiges, 
dont elle aura été saisie par la partie interesée, conformément 
au present règlement»; şi mai departe : «Les décisions seront pri- 
ses àla majorité des voix, sans que toutefois la commission de 
surveillance puisse, par ses décisions, imposer à un état rive- 
rain «uelquonque des obligations ou des charges nouvelles, 
auxqurlles il n'aurait pas préalablement consenti.» ri 

In forma de redactare a guvernului romin, comisiunea este 
prin urmare numai un organ supraveghetor care trebue să in- 
tre numai atunci In acţiune cind celelalte organe ale statelor 
țărmurene nu-și pot indeplini funcțiunile, Pe cind, după propo- 
zițiunea Barrère, ea iși instrueşie agenţii «en vue de l'applica- 
tion du Reglement>,—după propunerea romină ea nu dă agenţilor 
de cit acele instrucţiuni «touchant l'exercice de la surveillance». 

c) Cheltuelile de administraţie sint impărțite 1n procctul fran- 
cez in așa fel incit Austro-Ungaria și Rominia contribue cu pa- 
tru zecimi, Bulgaria cu deuă zecimi, iar Serbia numai cu o ze- 
cime din total. } 

ad c) In proectul romin, Bulgaria contribue cu două, Serbia 
cu una, iar Rominia cu patru şeptimi. 7 

d) Comisiunea mixtă numeşte şi retribue un inspector şi 
doi subtinspectori. Aceştia din urmă vor fi aleși din cite trei 
candidaţi care li vor fi propuși de fiecare dintre statele riverane. 
Inspectorul este şeful direct al subtinspectorilor şi căpitanilor 
de port. 

ad d) In contra proectul romin, subtinspectorii şi căpitanii 
porturilor sint numiţi şi retribuiţi de cătră țărmureni,—aşa dar o 
deosebire capitală de Proposiţia Barrère. 

e) Dunărea, intre Galaţi și Porţile-de-fer, e impărțită in pa- 
tru secțiuni de inspecție. Secţiunea intăi va f subt privigherea 
unui inspector sirb, a treia subt privigherea unui inspector bul- 
gar, a doua și a patra subt aceia a doi inspectori romini. Re- 
şedinţa fiecărui subinspector va fi determinată de cătră comisiu- 
nea mixtă, 

ad e) Procctul romin imparte malul sting In patru, iar pe 
cel drept în cinci secţiuni, Poliția fluvială este executată în fie- 
care secțiune de cătră subtinspectorii şi căpitanii de port ai sta- 
tului respectiv, In secțiunea a patra nu este decit un singur subt- 
inspector pentru ambele țârmuri, numit de guvernul romin. Re- 


CONTRIBUŢIUNI LA del CHESTIUNII DUNAREI sa 


“Şedinţele acestor funcţionari! văr fi determinate de cătră statele 
respective în înțălegere cu c misiunea de supraveghere. 

Î) «Forturile sau sche ele vor fi puse subt supraveghe. 
vea câpitanilor de port, care | Vor depinde direct de inspector, 
(Art. 106). 

ad f) Dimpotrivă în propunerea romină : „Porturile sau sche- 
lele vor fi puse subt jurisdicţiunea căpitanilor de purt, care vor 
depinde impreună cu sublinspectorii, de statul care li va fi 
numite, 

Intre cele două texte este o deosebire capitală : După cel 
francez, căpitanii de port sint subordonați în mod direct inspec- 
torului și nu au altă treabă decit supravegherea porturilor. Cu 
alte cuvinte se afirmă că poliția fluvială este în mina inspecto- 
tului care luncţionează aşa dar ca organ suprem, Cum insă in- 
spectorul este numit (după Proposițiunea Barrère) de cătră comisi- 
unea mixtă, urmează câ adevărata putere polițienească este toc- 
«na! această din urmă, 

In textul romin „jurisdicțiunea“, aşa dar puterea poliție- 
mească activă, este domeniul căpitanilor de port şi a subtinspec- 
torilar. Aceștia sint insă numiţi (art. 102 al contra-proectului 
romii) direct de cătră statele riveane, astfel că poliția fluvială le 
Tămine acestora, iar comisiunea mixtă nu funcționează decit ca 
Organ de control, care nu intră în acţiune decit in cazul unei 
răe aplicări a regulamentelor, 

Acestea sint conținuturile principale ale celor două texte. 
Propoziţiunea Barrère fu primită tntr'una din şedinţele comisiei 
€urupene de câtă toți membrii, afară de cel romin ; aşa că, dat 
fiind faptul că pentru aplicarea sa se cerea unanimitate de vo- 
turi, a rămas literă moartă. 


v 


Pentru obținerea acestei unanimităţi s'a crezut de cuviință 
sä se convoace o nouă conferință dunăreană la Londra, sperin- 
du-se câ Rominia sau, va ceda sau dacă nu, va fi exclusă de 
la acestă conferință. Cum insă guvernul romin nu voi să re- 
nunțe la punctul său de vedere, Puterile hotăriră in discuţiile pre- 
liminarii exluderea acestuia de la şedinţe, spre a nu se da Ro- 
miniei un drept de veto. 

Imputernicitul Rominiei la Londra, loan Ghica, protestă prin 
“Scrisoarea sa dela 12 Februar 1883 impotriva acestei nedreptăți, 
«eclarind că Rominia nu va admite nici una dintre hotăririle con- 
Bresului dela Londra. 

Trebue să adăugim că in principiu Puterile nu aveau nimic 
Impotriva admiterii unui delegat romin la congres; dar, spre de- 
ostbire de ceilalți care aveau vot definitiv, delegatului romin nu 
i se acorda decit un vot consultativ: „La Roumanie— aşa spune 
Contele Minster—ne pourrait étre admise qu'en qualité d'invitee 
“et non comme maltresse de maison“; iar lon Ghica scrie la 20 


100 VIAŢA ROMINEASCA 


Pi 


` y lui romin: „la raison qui a amené les Pléni- 
brat A) ar Puissances à adopter, dans leur deuxieme Sé- 
ance, la résolution qu’ils ont prise concernant la Roumanie, consiste 
dans. le fait que la conférence a cru devoir se considérer sor 
quelque sorte* comme la prolongation et la suite du congres le 
Berlin, auquel la Roumanie n'a pas participé comme signataire“. 

Ministrul romin al afacerilor străine (D, Sturdza), In scri-- 
soarea dela 24 Mai 1883, adresată trimisului nostru la Londra, “A 
nalizează in mod detailat drepturile Rominiei de a participa la 
O tobii spani dinsul—are un drept incontestabil de a 
lua parte la conferință cu vot definitiv. Ne aducem aminte cum 
congresul dela Aachen din 1818 hotărise „la participation di- 
recte“ a statelor in chestiune. Această participare directă cu- 
prinde in sine bine inţâles şi dreptul de vot definitiv al acestor 
state. In toate cazurile de legilerare fluvială de mai tirziu şi în. 
toate conferințele care au urmat acestui congres, acest principiu 
a fost respectat şi ar fi un „non sens* dacă de data aceasta, 
cind este vorba de Rominia, să se rupă cu tradiția. . 

Pe de altă parte, din cei 2741 km. ai Dunărei, Rominia 
posedă dela Virciorova până la Sulina 893 km. şi congresul 
dela Berlin a recunoscut-o ca membru In comisiunea europeană: 
de pe Dunăre. In această comisiune, statul romin are vot defi- 
nitiv şi este tratat pe picior de egalitate cu toate celelalte Puteri. 
In această calitate, Rominia, impreună cu ceilalţi delegați, a is- 
călit actul adițional dela 28 Mai 1881, privitor la navigația dela 
gurile Dunărei, conform stipulațiunilor tratatului din Berlin, Dacă: 
ne amintim de toate acestea, situația este cit se poate de lim- 
pede: Rominia trebue să fie invitată la congres cu vot definitiv. 

Şi cu toate acestea, cu toate stăruinţile şi protestele oá- 
menilor de stat, delegaţii străini nu au voit să-i acorde decit un 
vot consultativ, aceasta este cauza neparticipării Rominiei la 
Londra. | , 

Cum, in acest mod, cel mai aprig adversar era exclus de 
la şedinţe, congresul putea în linişte să se Intruncască şi să le- 
gilereze. e 

Cele trei puncte care trebuiau discutate erau următoarele = 

1) Prelungirea duratei comisiunii europene. 

2) Intinderea competinței sale până la Brăila. A 

3) Sancţionarea regulamentului de navigație, alcătuit con- 
form art. 55 al tratatului dela Berlin. NF 

Contele Kårolyi dete citire declaraţiei Austriei (Protocolul: 
2din 10 Februar): Austria este gata să prelungească durata co- 
misiunii europene, voeşte să atragă insă mai întăiu luarea aminte 
a conferinței asupra următoarelor sale dorinți: j 

1) Austro-Ungaria vrea să figureze In comisiunea mixlă in- 
baza intereselor sale comerciale superioare pe Dunărea de 
mijloc. 

2) Comisiunea mixtă dunăreană să aibă caracter execuliv.. 


CONTRIBUŢIUNI LA ISTORIA CHESTIUNII DUNAREI 101 


Singura cauză care a facut pe Austria să ceară trimiterea 
unui delegat al său in această comisiune—spune Contele Kărolyi 
— au lost numai şi numai dorința şi datoria sa de a și apăra in- 
teresele comerciale, 

Interesantă este incercarea Austriei, In şedinţa dela 18 Fe- 
bruar, de a declara hotăririle conferinței dela Londra ca fiind o- 
bligatorii pentru statele riverane. Aceasta ar fi fost pe lingă o 
atingere a suveranității statelor nereprezentate şi o violare fără 
precedent a dreptului internațional, Ceilalţi delegați şi-au dat 
insă la timp sama de enormiltatea acestei cereri și au respins 
punctul de vedere austriac, Jn loc de a porunci—cum cerea 
Austria — congresul îşi exprimă numai dorința ca statele nere- 
prezentate să recunoască această hotărire luată in unanimitate şi 
să admită regulamentul în chestiune. 

La discuţiunea punctului al doilea — intinderea competinţei 
comisiunii europene—delegatul Rusiei declară că Rusia nu are 
nimic de zis impotriva acestei întinderi, dar cere scoaterea bra- 
tului Chilia de subt competenţa comisiei. Toate lucrările — spune 
dinsul —au fost încă dela Inceput concentrate la braţul Sulina şi 
s'a lăsat In părăsire braţul Chilia: „Le bras susmentionnt du 
Danube, resit de fait et dans la pratique en dehors de l'activité 
utile de Ja Commission européenne, restera desormais sous 
Vautorite territoriale souveraine de la Russie*: iar mai departe: 
«Le cours mixte du bras de Kilia, dont le Talweg forme la 
frontiere de la Russie et de la Roumanie, rentre sous l'autorité 
territoriale exclusive de la Russie sur celles des rives et des 
eaux qui lui appartiennent jusqu'au Talweg* (Protocolul 4 din 
20 Februar 1883). 

Deşi Puterile nu au admis în totul acest punct de vedere, 
totuşi modul de redactare al delegatului englez— care a lost votat — 
nu se deosebeşte mult de propunerea Rusiei. Conţinutul său e ur- 
mătorul : art, 3) „La commission européenne n'exercera pas de 
contròle effectif sur les parties du bras de Kilia dont les deux 
rives appartiennent å lun des siverains de ce bras“, 

Ari. 4) „Pour la partie du bras de Kilia qui traversera à la 
fois le territoire russe et le territoire roumain, et afin d'assurer 
Vunilurmiit du régime dans je Bas Danube, les reglements en 
vigueur dans le bras de Soulina seront appliqués sous la sur- 
veillance des deliguts de Russie et de Roumanie à la commis- 
sion curoptenne*. 

Acesta era prețul admiterii Austriei în comisiunea riverană. 
Nu am putea afirma că diplomaţia rusească nu lucrase cu multă 
dibăcie și nu obținuse destul pentru Rusia, Bine ințăles că a- 
cum nici Rusia nu mai lacu vre-o opoziție impotriva celorlalte 
puncte, adecă prelungirea duratei comisiunii europene cu incă 
21 ani și intinderea competinţei sale până la Brăila, 

Tratatul dela londra are trei anexe dintre care cea dintai 
se ocupă de principiile generale de navigațiune Nuvială (Tit |. 
art. 1- 10); a doua de poliţia de navigaţiune (Tit Il, ar, 11-95) 


102 VIAŢA ROMINEASCA 


iar cea de-a treia de modul Se serii al regulamentelor şi su~ 
i lor (Tit. III, art 96— i ; 
tigip caise dia oră anexă este și partea care ase rea 
mult hominia, de oarece conţine intrinsa Propoziţiunea jarr ari 
in care Austria este admisă ca membră In comisiunea etala 
cu dreptul de preşedinţie permanenta, Apoi, tot aci, țărmu a ri 
al Dunărei şi dela Silistra până la Brăila amindouă pearen i - 
câtuesc patru secţiuni de inspecţie, pe cind țărmul drept sie u- 
eşte numai trei secțiuni (Serbia una şi Bulgaria două). ] e: pnd 
torul e numit de câtră comisiunea mixtă, iar subtinspectorii şi c a 
pilanii de port de câtră ţârmureni, Aceşti din urmă Hornen 
stau subt controlul imediat al inspectorului care, la rindu su, 
lucrează subt ordinile comisiunii mixte al cărei sediu este ora- 
siurgiu. = 
m S examinat pretențiunile austriace in alt loc, Nu ne maè 
rămine decit să vedem ce poziție a luat Rominia față de uran 
rile congresului dela Londra, Ne slujim pentru aceasta de i re 
conţinute în scrisoarea ministrului romin de alaceri străine dela 
24 Mai 1883: i = să k 
i ze enaA nu are nimic de spus impotriva prelungirii comi- 
siunii europene. Din contra, ar fi gata să admită chiar transfor- 
marea acesteia intro instituție permanentă. In telegrama dela 17 
Noemvrie 1882—prin urmare inainte de conterență — putem ve- 
dea limpede cit preţ punea guvernul romin „ă ce que cette gs 
nière (comis. curop.) ait le droit et l'obligation de veiller å a 
sauvegarde du. grand principe de la liberté et de l'égalité de la 
navigation, et que son existence soit reconnue et maintenue dans 
toute son intégrité, ainsi qu'elle a été établie, développée et fixée 
par les Traitės de Paris, de Londres et de Berlin... c'est lå une 
condilio sine qua non de l'assentiment du gouvernement rou- 
main à l'établissement de la nouvelle autorité fluviale qu'on dé- 
sire créer“. j T i 

Neavind nimic Impotriva acestei prelungiri, Rominia nw 
poate fi insă muljumită cu intinderea competinței comisiunii 
până la Brăila, Ne aducem aminte că, atunci cind s'a proectat 
intinderea competenţei pănă la Galaţi (conlerența dela Londra din 
1871), Turcia a protestal—așa că s'a renunțat la dinsa. 

Prin urmare, dacă atunci nu s'a putut indeplini aceasta, 
cum se poate deoparte să se treacă acum peste drepturile Ro- 
miniei, iar pe de alta să se acorde Rusiei concesiuni speciale 
contrarii actului dela Viena? a 

„Şi dacă se dau asemenea concesiuni Rusiei la braţul 
Oceacov, oare Rominia nu are dreptul să ceară același lucru la 
gura Sf, Gheorghe,* intreabă foarte just Gelicken ? *) 

Până şi modul de Impărțire a Dunārei nu e de natură li- 
niștitoare. Tratatul dela Berlin impaărţise Dunărea în două: cur- 
sul superior până la Porţile-de-ler şi cursul de jos pănă la mare. 


*)  Gelleken, pag. 50. 


Ma CEE 


r] 


CONTRIBUȚIUNI LA ISTORIA CHESTIUNTI DUNARET 103 


Cit priveşte poliția fluvială, tratatele din 1856 și 1871 însârcina- 
seră două organe cu executarea ci: 1) autoritatea maritimă in- 
ternațională : 2) autoritatea Muvială care trebuia să acorde fiecă- 
tui Stat locul cuvenit. Tratatul dela Londra din 1883 crează insă 
o sumedenie de regime care numai spre binele navigaţiunii flu- 
viale nu pot fi; 

1) Comisiunea europeană, prelungită cu 21 ani; i se ia 
o porțiune de fluviu şi i se adaugă o alta; 

2) Pe braţul Chilia, regimul ruso-romin, după modelul re- 
xulamentelor în vigoare la braţul Sulina; 

5) Pe brațul Oceacov, regimul rusesc independent de ori 
şi ce control ; 

4) Regulamentele de poliție Muvială şi de navigație sint 
puse în vigoare pe distanța Brăila — Porţile-de-fer de câtră o co- 
misiune internațională, câicindu-se astfel drepturile statelor ri- 
verane ; 

5) La Porţile de-ler un regim deosebit ; 

ó) Un altul în Serbia: 

7) Un altul in Austria; 

8) Regimul celor două state: Wurttembergul şi Bavaria. 

In privinţa poliției fuviale, congresul dela Viena hotărise 
că va fi făcută de câtră statele riverane (art. 46 şi 47). Tratatul 
ausiro-sirb din 10 Fevruarie 1882 în art. 6, 7, 11, 12, 13 şi 15 
confirmă acest principiu, adăugind că fiecare siat face poliţia prin 
proprii săi funcționari. Daca deci Serbia se bucură de aceste 
drepturi, de ce Rominia să fie tratală altei ? 

Dar Austria aminteşte cazul Escautului pentru a-şi justifica 
situaţia sa excepțională în sinul comisiunii mixte. 

E adevărat că sa dat Belgiei, in conferența dela Londra 
din 1839, aceleaşi drepturi pe Escaut caşi unui stat riveran, 
cu toate că amindouă țărmurile aparţineau Olandei. Dar tratatele 
din 1842 și 1843 Intre Belgia şi Olanda declară egalitatea abso- 
lută a ambelor state. Fluviul alcătuește — cum spune Geticken— 
un condominiu nedivizat al celor două state riverane şi Bel- 
gia, care a fost admisă in comisiunea comună a Escautului şi 
Mcusei, nu-şi rezervase niciun privilegiu in felul aceluia pe care 
şi-l păstra Austria in cursul superior al Dunărei, 

Afară de aceasta, convenţiunea din 20 Mai 1843 hotărăște 
că supravegherea se va face în comun de cătră comisari speci- 
ali şi „c'est aux états riverains qu'appartient la police de la navi- 
gation, du pilotage, du balisage, des travaux à exécuter ou à 
entretenir, et chaque état y pourvoit en son nom propre et sépa- 

tément*, Am văzut insă şi conținutul Propoziţiunii Barrère aşa 
că putem conchide în linişte că ceia ce s'a intimplat cu Escau- 
tul nu poate fi în nici un caz un argument favorabil cererilor 
Austriei. 

Atita despre conferența dela Londra. In loc dea ușura na- 
vigaţia pe Dunăre, ea a inființat o mulțime de regulamente şi de 


wi VIATA ROMINEASCA 


instituții care însamnă tot atitea obstacole pentru comerţ şi na- 
wigație : iar Rominia, avind In vedere aceste faple, sa opus cu 
drept cuvint la aplicarea lor. 


VI 


Dela izvor şi până la Marea Neagră, nicăiri Dunărea nu in- 
tülneşte obstacole mai mari decit pe distanța Bazias—l orţile-de- 
fer. Pe o intindere de 130 kilomeiri nu sint decit bancuri de ni- 
sip, stinci şi prăpăstii, iar curenţii care se formează la Stenka, 
lucz, Kozla-Dojke şi Porţile-de-ler sint cu deosebire periculoși. 
Incă inainte de congresul dela Paris, Austria sa ocupat de in- 
laturarea lor. Contele Szócheny iuase pe vremuri această iniţia- 
tivă şi insărcinase cu execuţia lucrărilor pe inginerul W asarhely. 
Lucrările fură continuate până in anul 1846 şi apoi, din cauza 
evenimentelor politice din anii următori, lăsate în părăsire, 

Conterenţa dcla Londra din 1871 (art. 6) hotărise ca sta- 
tele, care se invecinesc cu Porțiie-de-fer şi cu regiunea cata- 
ractelur, se vor ințālege asupra modului de Inlăturare a obsta- 
colelor. Puterile recunoşteau drepturile acestor state de a per- 
cepe taxe dela toate vasele care vor profita de pe urma acestor 
lucrări. 

Pentru a aduce le indeplinire această hotărire sa convo- 
cat în anul 1873 o comisiune a statelor riverane, care își sfirşi 
lucrările preparatorii în anul 1874. — Urma deci să se treacă la 
partea practică. dar războiul balcanice din 1877 impedică faptul 
acesta şi lucrurile râmaseră ca mai inainte. 

Tratatul dela Berlin, prin articolul 57, aduse o schimbare 
in starea de până atunci, insârcininu Ausiro-Ungaia cu efectua- 
rea lucrărilor trebuincioase şi recunoscindu-i-se acesteia dreptul de 
a percepe taxele despre rare fusese vorba în art. 6 al Tratatu- 
lui dela Londra din 13 Martie 1871. 

Austria insă, imediat după tratatul dela Berlin, incredință 
această sarcină regatului Ungariei, cu toate cå noţiunea de re- 
gat ungar nu există In dreptul ginţilor. *) Reaua stare financiară 
a Ungariei nu ii permise decit abia în 1883 să înceapă lucră- 
rile. Legea XXVI din anul 1888 legifereazā trecerea asupra Un- 
garei a lucrărilor dela Porțile-de-fer şi a dreptului de percepe- 
rea taxelor prevăzute în tratatele dela Lordra şi Berlin. Lucră- 
rile trebuiau să fie isprăvite până în anul 1896; au fost Insă pre- 
lungite cu incă doi ani pănă în 1898 cind avu loc inaugurarea 
solemnă, 

Şi acum, examinind resultatul acestor lucrări, vedem că 
toți technicianii competenţi sint de acord că modu! de construc- 
ţie al canalului e cit se poate de râu, aşa că nu va fi de mare 
folos navigaţiei. Aşa de pilda Blociszewsky spune : „on ne peut, 


*) D. Gusti: Die Donnulragre, 


= OO 


CONTRIBUȚIUNI LA ISTORIA CHESTIUNI DUNAREI 1% 


..... 


après můr examen des conditions dans lesquelles le canal a été 
construit, que faire les plus grandes reserves sur l'utilité des 
travaux faits aux Portes de fer“. Acelaşi autor spune mai de- 
parte că operațiunile în canal vor fi foarte costisitoare, aşa că e 
întrebător dacă societăţile de transport nu vor prefera să tri- 
meată mărlurile lor, dela Turnu-Severin mai departe, cu calea 
ferată, 

„C'est dire en un mot, que le canal, te! qu'il est aujour- 
hui, estă peu pres inutile... dans tout le cas il manque son but“. 

Bela de Gonda *) citează faptul unui şiep „Tisza“ căruia 
i-au trebuit 23 minute pentru a străbate cei 1800 metri ai cana- 
lului. Un alt vapor „Thommen*, cu 800 cai putere, numai după 
multe greutăţi și abia după 75 minute a lost In stare să tragă 
un şiep încărcat cu 260 tone. 

Dacă deci greutățile sint atit de mari şi cheltuelile de In- 
reţinere ale canalului atit de insemnate, e lesne de tnjäles că 
negustorii din apus vor evita să-şi lrimeată măriurile pe Dunăre. 
“Şi este foarte adevărat că din Germania, de pilda, vin foarte pu- 
ține vase pe Dunăre. Pentru incărcâtorul din Westialia e malt 
mai avantagios să-și trimeală marla prin Rotterdam la Sulina, 
„decit pe Dunăre. Bunsen**) socotește pentru anul 1880 (aşa dar 
Anainte de executarea lucrărilor la Porţile-de-ler şi deci Inainte 
de perceperea taxelor) costul transportului scrobelii dela Ulm la 
“Constantinopol cu 1427 Mărci; pe cind aceiaşi cantitate, trimeasă 
pe mare, nu costă decit 5,18 Mărci, Dela Orşova la Passau trans- 
“portul unui hl. de griu costă 3,75 Mărci, pe cind dela New York 
până la Mannheim numai 3,50 Mărci, Un transport dela Pesta la 
“Bucureşti costă de două ori aut citdela Bucureşti la un port oare- 
care din Scoţia. 

Şi pentru aceste lucrări nereuşite dela Porţile-de-ler, gu- 
vernul ungar a cheltuit peste 21 milioane de coroane, Pentru 
a-şi acoperi acesle cheltueli şi pentru a regula transportul pe a- 
-ceastă distanță, ministerul ungar de comerț a elaborat 5 regula- 
mente cu conținutul următor : 

1) Se alcătuesc două secţiuni: dela Moldova pănă la Or- 
şova sau Vircidrova şi de aci pănă la Turnu-Severin, Toate vä- 
Sele care circulă pe această distanță trebue să plătească taxele 
prevăzute in tarii cu unele excepțiuni: 

a) Vasele, incârcate cu antracit, lignit, pietre, var, Ingrä- 
-şăminte şi incă vre-o citeva articole, vor plăti taxa de 20 helleri 
pe tona metrică caşi celelalte vase, dar numai o helleri In loc 
-de 18 helleri pentru suta de kilograme de maria. 

b)  Vapoarele de pasageri vor plăti 10 helleri de tonă şi 
dnireaga taxa de I8 helleri pentru fiecare sută de kilo de maria, 


*) Citat după Sturdza ; pg. 552. 
=t) Bunson pg. 7—3. 


206 VIAȚA ROMINEASCA 


Taxa e redusă la jumătate dacă vapoarele nu străbat decit nu- 
mai o singură secţiune. 

c) Vasele de războiu, precum şi cele de proporții reduse, 
nu plătesc nici o taxă, 

2) Regulamentul al doilea arală modul în care se vor cons- 
tata şi percepe taxele. 

4) Foarte important este regulamentul al treilea, care se 
ocupă de organul de supraveghere al cursului inferior al Dună- 
rei, „ollice royal hongrois de navigation du Bas-Danube*, 

Reşedinţa acestei instituţii este Orşova, iar limba de servi» 
ciu e cea ungară, În atribuțiile sale intră organizarea serviciu- 
lui de pilotaj, perceperea taxelor, Intreţinerea fluviului şi supra- 
vegherea regulamentelor, 

Funcţionarii acestui „office de navigation“ pot să debarce: 
oricind In voe, fic pe ţărmul sirbesc, fie pe cel rominesc, pe toată 
intinderea Moldova — Turnu-Severin. 

4) Al patrulea regulament conţine hotăririle privitoare la 
poliția Iuvială şi declară, ca ultimă instanță In caz de neinţale- 
gere, ministerul ungar de comerţ. 

5) In sfirşit ultimul regulament se ocupă de chestiunea 
taxelor de pilotaj, care e declarat obligatoriu pentru toate vasele 
mai mari decit 100 Tone, 

Acestea sint, pe scurt, conținuturile ordonanțelor. Ele nu au 
contribuit puțin la agravarea nemulțămirilor și au adus după 
sine protestul energic al Rominiei, cara vedea intrinsele o căl- 
care a tratatelor până acum în vigoare. 

Ministerul de comerț ungar loveşte prin aceste regulamente- 
în art. 116 al actului dela Viena, în art. 16 şi 17 ale tratatului 
dela Paris, in art. 5 şi 6 ale tratatului dela Londra din 1871 
ŞI In art. 55 şi 57 ale tratatului dela Berlin. 

Ungaria nu poate şi nu are dreptul să publice regulamente- 
„proprio motu“, fără a sefi ințăles mai întăiu cu statele riverane. 
S'ar putea, la prima vedere, argumenta in favoarea Ungariei, cu 
art. 6 al tratatului dela Londra care pune afară din vigoare, pe 
această porţiune dunăreană, art. 15 al tratatului dela Paris din 
1856, Dar, examinind acest articol 6 mai aproape, vedem că. 
dinsul se rapoartă numai la alineatul al doilea al art. 15, pe cind 
alineatul intăiu care inlinde principiile actului dela Viena Şi asu- 
pra Dunării, rămine in plină putere. Mai ales e de observat a- 
ceästa, intrucit priveşte elaborarea regulamentelor, 

Deciziunea că organele autorității ungurești vor putea să. 
debarce oricind pe teritoriul romin, precum şi inființarea unui 
birou special in Turnu-Severin, lovesc în drepturile suverane 
rest Aotaki, „cu atit mai mult cu cit guvernul ungar nici nu a 

€e cuviință să se in i - 
Sal toa ta țălcagă asupra acestui punct cu gu 

Declararea limbii ungare ca limbă de serviciu, de sigur că. 
nu € de natură a incuraja navigația. Căpitanii şi ceilalţi funcți- 
onari de pe vapoare vor trebui să Inveje ungureşte pentrucă. 


CONTRIBUȚIUNI LA ISTORIA CHESTIUNII DUNARE! 107 


me a ma mem a neema na aa TET 


altfel ar fi osindiți să rāmle o veşnicie In canalul Porților-de- 
fer. Examinarea hirtiilor de bord precum şi a märlurilor se va 
face foarte incet, va dura mult şi va aduce pagube insemnate 
armatorilor. 

Şi apoi taxele sint parcă o desfidere directă a prin cipiilor 
de pănă acum care cer ca ele să [ie «unilurmes» şi «d'un taux 
convenable», Un vas de 600 tone, incărcat complect, va trebui 
să plătească la Porţile-de-ler suma de 1320 coroane, adecă 2,20.» 
coroane de fiecare tonă, Dacă le comparăm cu taxele comisiunii 
europene vedem mai bine cit sint de urcate, Taxele acesteia din 
urmă, la inceput de 1,32 lei de tonă, au fost scăzute aşa că as- 
lăzi variază între 39 şi 68 centime tona (Sturdza), 

Guvernul ungar nu neagă de loc că taxele sint mari şi 
contele Goluchowsky făgăduia la 16 Ianuarie 1900 că le va 
micșora pe măsură ce transitul va creşte. Dar această declaraţie, 
spune Blociszewsky, e un «cirtulus vitiosus» căci: „dacă tran- 
situl creşte, taxele sint micşorate ; dar transitul nu poale să- 
crească, tocmai pentrucă taxele sint prea ridicate,* 

Chiar modul de dilerenţiare al taxelor e In contrazicere cu 
art, 115 al actului dela Viena, de oarece dilerenţiarea nu este de- 
cil o incercare a Ungariei de a-și favoriza comerțul prin taxe 
vamale diferențiale. Căci toate articolele care plătesc taxa redusă 
nu interesează decit comerțul ungar, pe cind sarea rominească 
şi cerealele rominești sint excluse (Sturdza pg. 352). 

Deci şi aceste regulamente pot fi calificate ca fiind în con- 
trazicere cu dreplul internaţional. Austro-Ungaria care fusese in- 
sărcinată de cătră congresul dela Berlin cu lucrările dela Porțile- 
de-ler, ar fi trebuit, după terminarea lor, să le aducă in discuția- 
Puterilor semnatare ale tratatului dela Bertin. Insăși Blociszewsky, 
care reprezintă punctul de vedere ungar, recunoaşte acest fapt : 
«En acceptant le mandat, elle (Austro-Ungaria) s'est par lă-meme 
engagte ă rendre des comptes ; toutes les puissances qui ont 
signé le traite de 1878 peuvent les verifier>*);iar in alt loc: 
«Tout en reconnaissant ici le mérite hongrois et le câte âminem- 
ment pratique du tarif qu'il a élaboré, il nous semble cependant 
que, pour éviter le reproche d'avoir voulu faire, indirectement, 
de la politique protectioniste, il eùt mieux fait de soumettre ses 
bonnes raisons à l'approbation des puissances.»**) 


vi 


Hotărirea conferenței dela Londra din 1883, cu Incercarea. 
sa de incalcare a suveranităţii Rominiei, a rămas fără nici un re- 
zultat practic; şi, dela Porţile-de-ier pănă la Brăila, fiecare stat 
are regimul său deosebit. Bulgaria are poliția sa fluvială, tot: 
astfel şi Rominia și, lucrul curios, poliția e destul de bine fä— 


*) Revue do Droit Interuational 1897. 
**) idem, 1900, 


1098 VIATA ROMINEASCA 


cută. E drept că o instituție unitară ar fi dat roade şi mai bune, 
dar Rominia nu se va invoi niciodată cu o instituție care nu 
ar ţine socoteală de drepturile sale suverane. 

Propuneri şi imbolduri au fost destule: Holzendorii pro- 
pune intinderea compelinţei comisiunii europene până la Porțile- 
de-ier, Nu voim să ne ocupăm de chestiunea dacă aceasta ar fi 
sau nu posibil. In orice caz s'ar ivi un noian de întrebări care 
ar privi statele riverane respective și care nu ar fi atit de uşor 
de deslegat, 

Propunerea lui Geficken este, după credința noastră, mai 
bună. Geffcken cere constituirea unei comisiuni riverane dela 
ler până la mare, după ce se va fi dizolvat comisiunea euro- 
peană ; poliția fluvială să râmie pe mina fiecărui stat riveran sau 
acestea să Incredințeze facerea poliției, pe tot parcursul Dunaărei, 
comisiunii riverane, 

Sintem insă pe deplin de acord cu propunerea lui Gusti: 
Să se alcătuiască o comisie riverană dela Ulm pâna la Galaţi 
„unter der erzicherischen, vălkerrechilichen Voraussetzung des 
Weiterbestehens der Befugnisse der bis jetzt so überraschend er- 
folgreichen Europäischen Kommission liber die Strecke von 
Galatz bis ans Meer.“ Această comisiune să ia drept pildă ac- 
tul de navigație pe Rin revizuit la 17 Octomvrie 1868. Comisi- 
unea europeană să-şi întindă in același timp competența pe 
brațul Oceacov și la gura Chiliei, de-alungul frontierei ruso- 
romine. 

Nu sintem însă de aceiaşi părere cu Gusti In privința a- 
cordării preşedinţiei permanente Austriei. Noi credem că ar tre- 
bui admise, ca membri ai comisiei riverane, următoarele siate: 
Germania (nu fiecare dintre state, ca Bavaria şi Wirttembergul), 
Austro-Ungaria, Serbia, Bulgaria, Rominia şi Rusia. Dreptul 
președinția! să fie regulat după un sistem rotativ, pentru a se 
ţine astfel samă de principiul de drept internațional că statele 
mari au drepturi egale celor mici. Astfel, şi numai astfel, s'ar 
putea rezolva chestiunea comisiei riverane. 


Inainte de a termina, să amintim ulimele evenimente: co- 
misiunea europeană a Dunărei, prelungită la Londra cu incă 21 ani, 
a lost prelungită pe tăcute in anul 1904 mai departe, avind In 
vedere rezultatele strălucite pe care le-a dat până atunci. 

Apoi Turcia, care reprezenta, până la declararea indepen- 
denței bulgare, pe vasalul sâu în comisiunea europeană, nu mai are 
absolut nici un interes pe Dunăre, perzind pâna şi ultima fârt- 
mătură de pămint pe care o mai avea aci, —insula Ada-Kaleh. 

Se naște intrebarea: Cum se va schimba situaţia care 


CONTRIBUȚIUNI LA ISTORIA CHESTIUNII DUNANEI 10% 


mii iataa-aa 
manea e none reee 
ae ter e ee nenea ema 


domneşte ustăzi de drept, la o viitoare conterență dunăreană? Ro- 
minia, Bulgaria și Serbia, fi-vor ele chemate să ia parte la 
dinsa cu vot definitiv, sau vom retrãi o a doua ediție a con- 
gresului dela Londra? 


Dr. Lazăr Micescu 


IZVOARE 


Th. v. Bunsen: Die Donau. —Dautscho Zeit und Stroitiragen. Helt 198. 

Felix Dahn: Eine Lanzo für Rumänien—Vöikerrechtliche v- Geschichtliche- 
Betrachtang, E ) 

ceata E Das cata grei und dia internationale Flusschilfahrt 
m Handbuch des Vulkerreehts Bd H 5. 277—406, 

Gefickena F, H.: La question du Danube. : 

F. v. Holtzendorii : âniens Ulerrechte an der Donau, - Ein Völker- 
rechtliches Gutachten. 

Ed. Emgelhardt: les embouchures du Danube. In Rev. des Deax Mondes. 

Warm: Vier Briefe über die treia Donansehittahrt 
A ~ t e über die freia nse 

că P Fiinf Briefe über die Freiheit der Fiusschiffabri und îiber 

die Maisa A de: tan 7 Mor.. eai ERARA SI 

Georg Jellinek:  Ossterreich-Ungarn and Rumănien in der Donau f 

Dim. rdza: Recnell n Documents rolatila à la liberti de navigation 
sa Danubo, n 

Dr. Phil. D. Gusti: Die Donaufrage. Prouss. Jahrbücher Bd 118, 1904, S. 
25—38. 

I. Blociszewski: Le nouveau ganei. mA Perdea de Fer.—In lov. de Droit. 
t. Publ. Bd 4, 1897. S. 104— i 
az, pp taxes de page aux Portes de For. In Rev. de Droit.- 
lant. Publ. Bd 7, 2900 S. 502- 518. 


papa a ae Pet a 


Noapte 


Tu noapte tainică de vară 
Atit de dulce-atit de grea, 
Atit de plină de povară, 

Din care lumi, din care ţară, 
Cobori azi la fereastra mea ?,. 


Pe unde te-ai oprit în cale, 

La care geam ai stat în drum, 
Din ce grădini, din ce petale, 

“Culegi tu farmecele tale, 

“Cind vii la casa mea acum ?,. 


Un stol de doruri călătoare 
Tu porţi la sin şi le alinţi ; 
Pare-c'o dragoste ce moare 
Ţi-a dat întreaga ei viltoare 
De patimi şi de năzuinţi... 


Te simt... Mireasma ta m'apasă 
Şi toate-adorm cîte mă dor. 
"Ca o broboadă de mătasă 
Incet pe frunte mi se lasă 
Nebănuitul tău fior... 


Şi cum treci umedă de rouă 
In trena ta de catifea, 

Aş vrea cu miinile-amindouă 
Să-ţi sfăşiu haina asta nouă, 
Să-mi fac o perină din ea... 


Pe drumul meu de pribegie 
Nu licăresc in noapte stele, 
Căci singură tovărăşie _ 
Am numai gindurile mele. 


Cum s'au legat de mine'n largul 
Viltorilor să mă petreacă, 

Par corbi cari ţipă pe catargul 
Unei corăbii ce se'meacă... 


ii 


112 


Cad visurile... 


O noapte, punte blestemată 
Durată "ntre pămînt şi cer, 
De-atitea ori îmbrăţişată 

În setea noastră de mister... 


Pe drumul tău întotdeauna 
Din preajma timplelor ferbinţi, 
De-o veşnicie vede luna 
Urcind aceleaşi năzuinţi... 


Dar fiecare dimineaţă 

Se fringe scara ta de-argint 
Şi de pe ea ne cad în ceaţă, 
Cad visurile... și ne mint... 


Hora valurilor € 
(Fragment) 


VIAȚA ROMINEASCA 


DO N m m aaa aa aa a 


113 


Din amurg de-atuncia un blestem mă paşte, 
Căci a prins o undă alteia să-l spue; 

Azi nemărginirea visul ni-l cunoaşte, 

Cu talazul cade, cu talazul sue... 


Din clipit'aceia orice strop de apă 
Imi răsfrînge parcă chipul tău, femee ; 
Te ridici din larga valurilor groapă 
Şi te "'nvie-al apei joc de curcubee... 


Viforul din mine prinde să pătrundă 
Pină'n adincimea mărilor rebele 

Şi se utrăvește fiecare undă 

De înfri mvrarea patimilor mele... 


Cresc în pacea sării magice orchestre 

Din nepotolita volbură albastră, 

Şi-mi asviri în goană noaptea la ferestre, 
Fulgere răzlețe din povestea noastră... 


S'a "'mpletit un cîntec mare fără seamă, 


Dragoste bolnavă, taină călătoare, 

Pin' la malul mării ţi-am purtat păcatul, 
Dar neadormita apelor viltoare 

Intr'un fapt de seară mi-a furat oftatul, 


Oceânu-mi cîntă hora ta grozavă: 
Undele te strigă, apele te chiamă, 
Taină călătoare, dragoste bolnavă... 


114 


VIAȚA ROMINEASCA 
Fior 


De ce, neiînţeleasă noapte, 
Ţi-ai stins luminile din cer, 
De unde ai mai multe şoapte 
Ş'un mai nepriceput mister ?... 


De ce tresai infiorată, 

Cind pe de-asupra noastră zbori, 
De ce eşti mai întunecată 
Acuma ca de alte-ori ?.. 


Simt un fior care mă fură: 

— Pe semne-acum în noapiea asta, 
Pe un crai viteaz cu barba sură, 
L'a înşelat întiiu nevasta... 


Pe bord 


În noaptea asta mă apasă 
Răsufletul ei plin şi cald. 
E dornică... ca o mireasă 
Din epopeia unui scald... 


POEZII 


Oceanul cu acorduri grave 

Azi pare blind, un pat enorm ;— 
Toţi zeii mării scandinave 
Imbrăţişaţi întrînsul dorm... 


În ritmul stropilor de apă 


Pling basme ce-au murit de mult. 


Din Walhală un cintec scapă 
Şi vine-aproape să-l ascult... 


Adoarme-apoi cu firea 'ntreagă ; 
Şi-abia mai rătăceşte 'n gol 
O jale tainică, pribeagă, 


Ca dintr'o harf'a lui Eol... 


În suspinarea undei line, 

Cum numai eu veghez pe bord, 
Pare-că port blestemu'n mine 
Dintr'o baladă de la nord... 


St Malo (Bretagne) Uctavian Goga 


115 


Scriitori engleji despre Romini 


In cele ce urmează vom da,--in ordine cronologică şi aproape în ca- 
drul restrins al unei simple bibliograjii,—titlul cărţilor şi numele scriito- 
rilor enpleji care au fost prin țara noastră şi-au scris despre noi ceia 
ce au văzut singuri. Vom indica şi paginile unde sint cuprinse observa- 
tlile lor, referitoare la țara noastră, şi uneori vom reproduce scurte citaţii 
din ei ca Indrumări pentru cititori. Nu sint turişti, cum poate sintem înclinați 
a crede: cel mai mulţi sint profesionişti, —oameni care călătoresc anume 
să studieze ţări, locuri şi moravuri spre a le face cunoscute concetățeni- 
lor lor pentru consideraţii practice, nu pentru simplul sport al curiozităţii. 
Nici într'o țară nu sa desvoltat atit de mult acest gen de literatură ca 
în Anglia; şi poate nici un popor nu are simțul observaţiei atit de pre- 
cis, de just şi da concret ca cel englez. 

Inainte de a începe relaţii comerciale cu o țară, Englejii au căutat 
întălu să o cunoască sub cit mai multe raporturi : călătorii au fost pionie- 
rii,— pionieri totdeauna conștienți de rolul lor. li găsim trecind prin o- 
raşele noastre prevăzuţi pină şi cu aparate ca să măsoare longitudinea 
şi latitudinea locurilor. 

Cele mai vechi descrieri ale călătorilor engleji prin Moldova şi Mun- 
tenia se găsesc în renumitele colecţii de navigaţii şi călătorii :— Richard 
Hakluyt *) (int. ed. 1589) şi Purchas His Pilgrimes (int. ed. 1613), 
apărute In numeroase ediţii. 


*) În această colectie se găsește şi călătoria călugărului francoz W. 
de Rubruquiz, în Răsărit, în F253, la p. %8 gi urm, vol, I. Se vorbeşte de 
„Valakia ţara lu! Asannus”, de Blaci ori Vlachi ori „Cangle care se sco- 
boară din Romani” (p, 111), Călătoria aveasta se găseşte şi in Purchase 
His Pilgrimes, pt. 8. şi în colecția lui Pinkerton, 1008 — 14, 

In colecția lui John Jaris, 1705, se găseşte in vol I. p- 252: „Că- 
lătoria părintelui Averil în Moldavia“, A stat în Jasi 7 a zile şi a avut o in- 
tilnire cu Constantin suntemir.—ln acelaşi vul. p. 215, se găseşte călătoria 
lui Spătar Milescu, în China. 

In Hakluytus Posthumus (1906), vol, IMI. p. 46i, se vorbezta do călă- 
toria lui Martin Broniosiyus de Jiiezerfedea, ambasadorul Poloniei in Tar- 
taria, prin Moldova în 1603, El trece prin Iaşi ori Atepanoretia, 


SCRIITORI ENGLEZI DESPRE ROMINI ui? 


John Newberie, Purch. His Pilgr., ed. 1625, vol. I. p. 1410; 1420—1, 
Trece prin Wallachia și Bugdania şi se opreşte prin oraşele Hus, 
Yas, Falchen. Descrie îmbrăcămintea locuitorilor. — Anul 1582. 

Henry Austell, Rich Hakl., ed. 1598, vol, Il. p. 196. Se oprește în Yas, 
oraşul principal al Bogdaniei, unde e primit curtenitor de Peter Vay- 
voda. Trece prin Stepanitze, Zotschen.— Anul 1586, 

William Hareborne, Rich. Hakl., ed. 1598, vol. I. p. 289. Trece prin 
Valachia şi în Moldavia e primit de Peter, prințul ţării, de profesie 
grec, cu care încheie ştiutul tratat comercial. —Anul 1588, 

Captaine John Smith, Tke true Travels, Adventures and Observati= 
ons in Europe, Assia, Affrica and America, London, Thomas Slater,. 
1630, pp. 18—23. Se luptă, impreună cu alți zece Engleji, impotriva 
Tatarilor, la Rottenton (1602), un pas ia Transilvania, pe valea 
Oltului. Făcea parte din armata lui Sigismund Batori. Tovarăşii lui 
cad în luptă; el e găsit pe cimpul de bătaie, rănit, 

William Lithgow, The total! Discourse of the rare Adventures, and 
paineful! peregrinations of long nineteene years traveles.... London, 
Nicholas Okes, 1632 (înt. ed. 1614), pp. 416—418. Spune că țăranii 
în Transilvania vorbesc latina populară. A stat 15 zile In Moldova; 
laudă ospitalitatea oamenilor de acolo. 

Edmund Chishull, Travels in Turkey and back to England, London, 
W. Bowyer, 1747, p. 72: „O călătorie prin Walachia, Transilvania... 
în 17025 ; vezi pp. 77—86 ; în Bucurest e oaspeie'e lui Joannes Cons- 
tantinus Bassarabas, prințul Walachiei. Laudă şi pe ptinţ şi pe Cons- 
tantinus Cantacuzenus Stolnichus pentru inteligența şi iubirea lor 
de cultură. A fost și prin Cotrochan, Tergovist, Rukar, 

Sir James Porter, Turkey... from the journals and correspondence of 
Sir James Porter, London, Hurst and Biackett, 1854. Lap.375e o 
scrisoare din 1762, în care se face descrierea trecerii lui Sir James 
Porter cu suita lul prin Moldova. Au stat mai molte zile în Galatz 
şi Jassy. Vorbeşte de vanitates grecească şi mizeria oraşelor. In suită 
era şi /oseph Boscowich, de ia Comp. de Jésus, care işi scrie impre- 
siile din călătoria aceasta. El a scris în limba italiană şi manuscrisul a 
fost tradus în franțuzeşte în 1772,—vezi R. P. Joseph Boscowich, 
Journal d'un voyage de Constantinople en Pologne, Lausanne, Gras- 
set, 1772, pp. 175—310, 

F. Lord Baltimore, A foar to the East, in the years 1763 and 1764... 
London, W. Richardson, 1767 p. 127 şi urm. Trece, în 1764, prin 
Wallachia şi Moldavia, Vorbeşte de Galatz, Birlatt, Jassy, care 
e podit cu scinduri şi are case ca de sat. Povesteşte cum a dormit 

întrun bordeiu acoperit cu stuh, în laşi, şi pe la miezul nopţii o vacă 
a spart coperişul şi şi-a virit capul drept deasupra patului lui. Prin- 
jul ţării tocmai fusese mazilit şi altul încă nu venise, 

Elizabeth Lady Craven, A journey through the Crimea to Constat- 
finople.... in the year 1786, London, G, G. J. and Robinson, 1789, 


118 VIAȚA ROMINEASOA 


-Á 


— uă scrisori datate din Buccorest. In a doua: „A- 
sal pacali sri al cărel pămint şi pe ge eee sai poe 
e, este prin capriciul sogitei sub o putere ca 
srp tără Sai: silind adese pe nenorociții Serii să e pag 
munţi“. Carlea a fost iradusă în limba franceză de Guedon 
ire, 1789, Paris. A 

Sol Townson, Travels în Hungary... în 1793, London, ka piares 
J. Robinson, 1797, pp. 252—257. Vorbeşte despre caracteru den ep 
ior şi despre nesupunerea Popeiilor. Aminteşie şi de revoluția a 
1785 ca să dovedească caracterul iat al Waiachilor şi preuţilo 

„Se vede că isvoarele sînt ungurești. 

a A survey of the Turkish Empire... London, T. Cadell, rca 
pp. 297—301 : „Locuitorii Moldovei și Walachiel sint mal aaa 
cit poate oricare alt popor din Imperiu; ei nu ar pi ag ea oa 
stoarzeri dacă pămintul nu ar fi extraordinar de fertil“, In y 
in Galaz, unde a fost martur la o panică a populaţiei, la zvonu 
„vin Turcii“. Cartea a fost tradusă in tranțuzeşte de C. Lefebure, 

„ Paris. ? 

i, Journey from India towards England in the pm e 
through Curdistan.... Wallachia, Transylvania, London, T. Cade 
and W. Davies, 1799, pp. 258—261: „Wallachia are in general un 
pămint bogat”. A stat în Bukarest: „E multă intrigă în clasele si- 

erloare“. 

William Wittman, Travels in Turkey, „during the years 1799, 1800 
and 1801... London, Richard Philipps, 1803, pp. 463—476. Trece 
prin Georgival, Boucharest, Galatz, Borlat, Yassi, Bordafheen, Dor- 
hove: „Evreii sint foarte numeroşi în toate părţile ţării”, Vorbeşte de 
panica provocată de zvonul venirii lul Pafwan Oglou. 

William Hunter, Travels through France, Turkey and Hungary to 
Vienna in 1792... London, J. White, 1803, vol. I. scrisoarea XVII, 
datată din Galatz şi scrisoarea XIX, datată din Buchorest.—YVol. Il. scri- 
soarea XX, datată din Buchorestşi scrisoarea XXI, datată din Turnul 
Roş. Toale din anul 1792. Spune cà 4 stat citva timp în Fokshan unde 
a cunoscut pe guvernatorul Moldovei, ua om călătorit prin ţări străine 
care vorbea fluent italieneşte. Despre Moldova şi Valachia : „In această 
nenorocită țară, poporul e degradat mai prejos de nivelul obişnuit al 
servituții, şi cea mai nedreaptă şi odioasă parte a sistemului feudal e 
ingădultă să-şi păstreze forma ei primilivă. Boyariii formează no- 
bleța, ori mai curind sint stăpinii pămintului acestei ţări. Ei au mare 
putere, de care iac o foarte rea întrebuințare... sint în general dedaţi 
la cabale şi intrigi impotriva prințului de pe tron. .„.Toţi boyar-ii bo- 
gaţi stau în Buchorest iarna şi mulţi dintre ei trăesc în mare îmbel- 
şugare şi lux“. In alt loc: „Speranţa lor fa boyariilor] dea pune 
mina pe guvernul țării este un neincetat îndemn al ambiţiei şi estor- 
cării 


- 


SORUTORT ENGLEZI DESPRE ROMINI 1419 


Thomas Thornton, The present state of Turkey, „together with the 
geographical, political and civil state of the principalities of Molda- 
via and Wallachia, London, Joseph Mawman, |intăin ed, 1807], 
voi. Îl. pp. 297—428. Spune că relațiile intre boyar-i şi țărani îs ca 
între cuceritori şi cuceriți: „Ţăranii se numesc ei singuri ruman oti 
roman, cuvinte prin care se deosebesc totodată ca interiori față de 
boyar-i sau nobili”, In privința Grecilor din ţărite tomineşii : „Gte- 
cul, care la Constantinopol provoacă milă şi dispreţ, îţi produce des- 
gust şi oroare în Bukarest şi Vassy", Are impresia că: „Grecii şi 
cu doyar-ii formează o clasă deosebită, prin naţionalitate, de țărani“, 
larăşi : „Boyar-ii afirmă că ei sint de o rasă deosebită de popor“. În 
privinţa culturii claselor superioare : „Trindăvia şi vaniiatea au intro- 
dus şi stabilit ob'ceiul, în capitalele ambelor principate, de a petrece 
dimineaţa la palatu! prințului, Grecii şi boyar-ii, fie în siujbe sau nu, 
se îngrămădese la Curte şi implu golul vieţii lor cu conversații Iip- 
site de interes, şi cu stingacea inginfare de importanţa tor", Cartea 
a lost tradusă în franțuzezte de de Samca, 1812, Paris. 

William Martin-Leake, Researches in Greece, London, John Booth, 
1514, pp. 361—402, Vorbeşte numai de Wallachii din sudul Dună- 
rii Dă o long listă de cuvinte romineşii cu transcrierea pronunţă- 
ai, traducerea în limba englezi, şi corespondenlu! lor latin, poniru a 
învedera latinilatea limbii. 

Edward Daniei Clarke, Travels în various countries of Europe, Assia 
and Affrica.. London, 1810—1823. Vezi vol, din 1816, Part. Il, Sec. 
3, pp. 525—735. ln 1802 trece prin Qiurdzgio, Bukorest, Piteşti, 
Corte d Argish şi face descrierea Walachiei între pp. 576—598. Că. 
iătoria impreună en ambasadorul Porții Ja Paris şi cu ei venea şi 
prințul Maârdzi dels Constantinopol să înlocuiască pe predecesorul lui 
detronat. Despre sistemul de puvernămint al Wallachiei spune, la 
P. 581 + „Fiind un sistem de hoţie şi de coruplie, uşor se poate In- 
chipui ce atracţii are capilala Walachiei pentru Greci şi Evrei. Tära- 
nii, dupăcum își poate inchipui oricine, sint despoiaţi de cel mai ne- 
cesar lucru pe care ii au, şi întreaga populație e redusă la cel mai 
jos nive) de servitute, Cu toate aceste, în mijlocul nenorocirii lor, 
trăind în bordee de pămint, acoperite cu stuh, fără o singură înles- 
nire a vieţii, Walachii totdeauna ni s-au părut veseli... Nimic nu ni 
s-a părut aşa de interesant ca limba. Nu-i deajuns să spui că e de 
aproape înrudită cu latina; din muite puncte de vedere este chiar la- 
tină”. In tovărăşia lui Clarke erau mai mulţi membri ai universităţii 

din Cambridge, colegi de ai Ini. 

Richard Bright, Travels from Vienna through Lower Hungary with 
some remarks on the state of Vienna during the Congress in the 
year 1814, Edinburgh, Archibald Constable and Co., 1818, p. 554: 
observă „marea analogie între limba Wa/achilor [din Transilvania} 


1% VIAŢA ROMINEASCA 


şi limba latină". Dă o listă de cuvinte romineşti cu paralelele lor 
latine, şi traducerea lor engleză. Reproduce evident informaţii dela 
Unguri, cind insità asupra caracterului sălbatec al Walachilor. 
Adam Neale, Travels through some paris of Germany, Poland, Mol- 
davia and Turkey, London, Longman, 1818, p. 164: „Cele mai apă- 
sătoare obligaţii sint impuse pentru a smulge dela aceşti nenorociți 
de ţărani [din Moldova) banii necesari pentru a plăti venitul Sultanu- 
lui şi să ţie divanul în bună dispoziţie“: p. 166: „Moldovenii de 
astăzi au însuşiri mai mari decit multe popoare bine înzestrate ; to- 
tuşi ei sint apăsaţi de hoarde de mici tirani, şi blestemaţi cu cel mai 
rău dinire guverne“. Dă o descriere a Jasswlor, „care e un oraș 
nesănătos“ ; vorbeşte de Galatz, Birlat, Vaslui, Botussano, Dorohoi. 
La Jassy a lost primit de prinţul Alexander Mourousi. Cartea a 
fost tradusă în franțuzeşie de Ch. Aug. Defauconperi, 1818, Paris. 
William Macmichael, Journey from Moscow to Constantinople in the 
years 1817, 1818, London, John Murray, 1819, pp. 76—123. Vorbeşte 
de Jassy, Fokschani, Buchorest. A fost primit la Curțile ambilor 
prinți şi vorbeşte de ei, de boyar- şi tărani. A vizitat un club din 
Bucureşti. La p. 79: „Boyar-ii, sau nobilii, din Moldova peirec cea mai 
mare parte din timp In oraş, şi cheltuesc mare parte din averea lor 
in joc de cărţi“; p. 83: „Boyariii sint așa de dedaţi la joc de cărţi, 
şi noţiunea lor de morală publică e așa de slabă, încit magistratul 
care are titlul de Agă, şi datoria unui ministru de poliție în oraşul 
Jassy, toarte adeseori e văzut ținind banca la Faro (un joc de cărţi)“: 
p. 51: „Dar dacă boyar-ii au adoptat toate viciile Europei civilizate, 
ei au făcut foarte puţin sau deloc progres în manierele unei socie- 
tăți educate. Sint extrem de inculţi. cultura lor mărginindu-se în o 
oarecare uşurinţă de a vorbi îranțuzeşie”. 

William Wilkinson, An Account of the Principalities of Wallachia and 
Moldavia, London, Longman, 1820. Autorul a fost mai mulţi ani 
consulul Angliei în Bucureşti. E un isvor de întăia insemnătate pen- 
tru studiul acestei epoce (ci. Pompiliu Eliade, De VIniluence Fran- 
caise sur l'esprit public en Roumanie, p. 414). Voiu reproduce nu- 
mai citeva caracterizări, La p. 153: „Poate că nu există un alt popor 
care să muncească sub un aşa grad de apăsare şi aşa de Încărcat cu 
impozite ca ţăranii din Wallachia şi Moldavia; nici un altul care ar 
suferi pe jumătate sarcinile lui cu acelaşi răbdare şi resignare apa- 
rentă“; p. 131, vorbind despre Boyar-i: „Banul este singurul lor 
stimulent; şi mijloacele pe care ei le întrebuințează ca să-l ciştige nu 
sint storțările muncii, nici nu sint modificate de scrupulul conştiinţii. 
Obiceiul i-a făcut spoliatori ; şi într'o ţară unde faptele cele mai ne- 
demne sint chiar încurajate, şi cele de rapacitate socotite ca dovezi 
de abilitate şi pricepere, corupția moravurilor nu se poate opri de a 
ajunge generală. Risipa Bovar-ilor e egală cu lăcomia lor; tudulia 


SCRUTORI ENGLEZI DESPRE ROMINI 121 


ii conduce întrun fel şi sgircenia în altul"; p. 129, vorbind de cul. 
tura claselor superioare ; „Dacă vreunul [dintre Boyar-i) e în stare să 
vorbească familiar, deşi imperfect, de unul sau doi scriitori clasici sau 
celebri, sau să facă citeva versuri proaste care să rimeze, îşi iea itlul 
de literat şi poet, şi e socotit ca inzestrat cu un geniu superior“; 
p. 143, vorbind de moravurile aristocrației: „Manierele societății prin- 
tre Boyar-ii Wallachi nu sint remarcabile prin rafinare. Subiectele de 
conversație siat în genera! de cea mai trivială natură, şi adeseori un 
subiect indecent e în discuţie; foarte arareori bărbaţii sint descurajaţi 
de scrupulele vreunel doamne ce e de față. In obişnuita stare de 
trindăvie, produsă de o aversiune pentru orice ocupaţie serioasă ce 
nu se rapoartă imediat la un interes personal, ambele sexe, bucurin= 
du-se de cea mai Intinsă libertate între ele, ajung uşor la legături 
clandestine. Credinţa matrimonială a ajuns numai nominală“. 

Sir Robert Ker Porter, Travels in Georgia, Persia, Armenia... diu- 
ring the years 1817, 1818, 1819 and 1820, London, Lougman, 1821. 
Autorul trece prin Roustchouk, Boucharest, Rimnik, Fockshan, Tekuch, 
Birlat, Yassy, Dorokay. A vizitat pe prințul Alexander Sutzo, in 
Boucharest, şi Gregoire Sutzo în Yassy, vezi vol, Il. pp. 777—807. 
Descrie două baluri la care a luat parte şi prinţul. Unul la Constan- 
tine Balsh Logothet. Găseşte mult mai mult gust în toale cele la 
laşi decit la Bucureşti. Vol. II. p. 799: „Orice la curtea lui fa Prin- 
țului Moldovei] se arată întrun stil mai rafinat şi mai splendid decit 
la ruda lui din Valachia... Boyar-ii trăesc întrun lux şi splendoare 
cu greu de a fi intrecute în orice altă capitală din Europa, Balurile 
şi petrecerele, cu rochiile bătute în petre scumpe ale doamnelor lor, 
intrec orice imaginație; pe cind jocul de cărţi continuă în jurul me- 
selor. Bostonul, whistul, ombrul, faro... întreţin o neîntreruptă circu- 
lație a aurului”. 


Rev. R. Walsh, Narrative of a journey from Constantinople to En- 


gland, London, F. Westley, 1828, pp. 200—266. In appendix dă un 
text rominesc cu vocabularul lui în englezeşte, şi cu pronunţarea cu- 
vintelor „luate aşa cum sint pronunțate de țărani“. Trece prin Bu- 
chorest, Pitechti, Corte D Argish... p. 265: „Marea masă a poporu- 
lui, cuprinzind şi boyar-ii. e foarte inculiă"; p. 203 : „Este o vani» 
tate favorită a Boyar-ilor de a-şi arăta aceste maşini [trăsuri], pe care 
ei cheltuesc mari sume de bani... atit de mare e vanitatea acestor Boyar-i 
incit e! nu se pot opri de a-şi arăta echipajele lor nici pe timp de 
ciumă”. Arată cum luxul boerului din trăsură contrastează cu mize- 
ria ţiganului de pe capră. 


Capt. Charles Colville Frankland, Travels to and from Constantino» 


plein the year 1827 and 1828, London, Henry Colburn, 1829, vol. L pp. 
22-38. „Wallachii sint un popor chipos, robust, muncitor şi primi- 
tor dar extrem de sărac“. „Bucharest prezintă un straniu amestec 
de lux european şi murdărie orientală“, Vorbeşte de un doctor englez 


o 
t 
© 


E VIAȚA RONINEASCA 


stabilit de ciţiva ani In Bucureşti : Dr. Griffiths. A 

prinţul Nicholas Ghika. Descrie un bal la care racier are pr 
frumuseţa şi grațiile d-nei Marli Ballaciano. Laudă frtumuseja şi a- 
tracļiile femeilor din Bucureşti şi spune: „Am simţit că ar putea fi 
pioni să rămin mult timp aici", Vizitează şi Pitesti şi Kurte 

Michael J. Quin, A steam voyage down the Danube, with sketches. 
of Hungary, Walachia.. London, R, Bentley, 1835, vol. [. pp. 142— 
190. Dă în special descrieri geografice şi referinţi istorice, 

Edmund Spencer, Travels in Circassia, Krim Tartary... including a 
steam voyage down the Danube, from Vienna to Constantinople 
gi ue the Black Sea, in 1836, London, H. Colburn, 1837, pp 

„91, Trece prin oraşele Qi ; ripţii 
petit dan pas $ iurgewo, Braila, Qalatz. Descripţii 

Edmund Spencer, Travels in Western Caucasus, including a tour 
through Imertia, Mingrelia, Turkey, Moldavia, Galicia... in 1836, 
London, H. Colburn, 1838, vol. 1. pp. 197—256. Vorbeşte de po- 
pulația evreiască din Moldova şi de mizeria ci; face o descriere a 
laşilor; p. 205: „Oricare ar fi fost s»iendoarea Iaşilor mal Inainte, el 
or acum redus la nivelul unei nenorocile capitale din orient“. Face 
er ai ragu portuiui naţiona!, evident romanic. Vorbeşte şi des- 

J. W. Ozanne, Three years în Roumania, London, Chapman and Hall 
1878. Cartea e, după cum spune autorul: „O schiţă a țării şi locale 
torilor ei; obiceiurile şi viaţa lor, scoase în cea mai mare parte din 
cunoştinţa practică prilejită de o vieţuize de trei anl în Rominia“. El 
stă în Rominia dela 1870—1873, studiind anume şi salonul şi bor- 
deiul deopotrivă, E un bun observator şi prolesionist in materie. S-a 
retras anul trecut din cariera de corespondent al ziarului Times" la 
Paris, după peste patruzeci de ani de meserie. La p. 24: „Romiaii sint 
sau patriciani sau plebeiani ; clasa mijlocie e compusă aproape în to- 
talitate din străini“; p. 26: „Origina grecească şi străină a boyar-ilor 
romini oferă o rară cheie pentru a pricepe caracterul şi modul lor de 
viaţă. Odată crice nobil era un erou; acum nobleţă este sinonim cu 
efeminare, risipă şi trindăvie... Gentlemanul romin e cel mai vesel 

dintre cei veseli. Viaja lul se compune dintro cortinuă alergare după 

vizite, flirt şi joc de cărţi* ; p. 27: „Iubirea boyar-ilor pentru jocul de 
cărți se poate egala numai cu setea lor pentru intrigă“; p. 47: Tå- 
rangul este reprezentantul elementului trainic al țării, moştenitotal tia- 
dițiilor glorioase din trecut, El s-a aplecat sub jugul generaţiilor suc- 
sare de titani şi spoliatori, dar sufletul lui este brav şi neabătut 
ie gata 'cideauna să uite și să ierte. Mizeria şi nenorocirea trecu. 
ului, in loc de a-i inrăi caracterul n'a făcut decit să-i lese un fel de 
resignare, tu ncamestecată cu o nuanţă de ironie, în privirea lui. E 


SCRITTONI ENGLEZI DESPRE ROMINI 193 


istej şi inteligent... In ce priveşte bovar-ul, care de atita vreme îl 

apasă, e! îl priveşte numai cu un dispreţ batjocoritor. Cuvintul cio- 

coi, oii cini spureaţi, apicat grandi-lor fanarioți e invenţia lui”, 

Mrs. Walker, Eastern life and scenery, with excursions in Assia Minor, 
Mytilene, Crete and Roumanie, London, Chapman and Hall, 1886, 
vol. I. pp. 211—269. Descrie citeva mănăstiri din Carpaţii Moldovei 
şi laudă frumaseţa pelsagiilor munţilor, Despre biserica Trei-Erarhi, 
din laşi spune: „Aprospe face să vii anume în laşi ca să vezi acest 
frumos monument de artă orlentalã*. 

Mrs. Walker, Untrodden Paths in Roumania, London, Chapman and 
Hall, 1888, Un vol. de 355 pagini în 8. Conține descrieri desvoltate 
a mânăstirilor Varatie, Horaiţa. Agapia, Cernica... legende şi balade 
populare în rezumat și releriali istorice asupra Rominiel. In special 
literatura popula:ă o inleresează pe autoare. 

Referinți istorice și literare se găsesc şi În lungile introduceri în 
volumele : 

E. C. Grensilte Murray, Doine, ori the National Songs and Legends 
of Roumania, Lyndon, Smith Elder and Co, 1854.—Autorul e cunos- 
cut de aproape pe Bolintineanu. A cunoscut şi pe mal mulți dintre 
revoluționarii romini dela 1848, a căror soartă în exil o deplinge. 

Henry Stanley, Rouman Anthology; or Selections of Rouman poetry, 
ancient and modern, Hertford, Stephen Austin, 1856.— In acest volum 
e tradusă şi „Miorița“ însoțită de textul romin. Jumătate de volum 
conţine texte romine şi altă juinătate traduceri eugleze. 

Harry de Windt, Trough Savage Europe, London, Collins Clear-Tipe 
Prese, 1911. Autorul e um corespondent speciai al ziarului „The 
Westminster Gazette". Cilătoreşte anume prin peninsula Balcanică. 
Serbia e numită „Gtădina Balcanilor”: Bulgaria, „Ţara agitațilior“; Bu- 
cureştiul, „Oraşul Plăcenii” şi „Parisul Balcanilor”. Autorul laudă 
cimpiile mănoase ale Munteniei şi râmine rău impresionat de mizerii 
caselor depe şesuriie Prutului. In Bucureşti rămine uimit de etala- 
rea luxului, îrumuseţa irăzurilor şi risipa Boiard-llor în cluburile de 
cărți. Constată că în Bucureşti „infidelitatea conjugală este foarte O- 
bişnuită“, şi că divorțurile nu ostracizează pe divorțată ca în alte ţări. 

Observă că femeile sint fermecătoare şi galante, şi-şi amestecă dul- 
cele şi melodiosul jargon latin cu fraze intregi franceze; dar cons- 
tată foarte multă „frivolitate (pentru a nu întrebuința un termin mai 
rău)* ia femeile romine, pe care autorul o explică prin faptul că cia- 
sele de sus îşi duc viaţa întrun continuu virtej de plăceri, ce nu lasă 
timp liber pentru studii serloase de orice fel. Impresia autorului e 
că Bucureştiul e „cu siguranță cel mai imoral oraş din lume”, decind 
un alt oraş din America a incetat să mai aibă această reputaţie. 


Adaug la această listă şi cărţile cu caracter pur istoric, fie scrise 


124 VIAȚA ROMINEASCA 


de autori engleji, fie scrise de autori de altă naţionalitate dar apărute 

pentru întăia dată in englezeşte, — în care se găsesc reierinți asupra 

istoriei noastre. 

Richard Knolles, The General! History of the Turks, from the first be- 
ginning of that nation to the rising of the Othoman familie, London, 
Adam Islip, 1603 (int, ed.). 

Paul Rycaut, The Present state of the Ottoman Empire, London, Star- 
key and H. Browne, 1668, vezi Chap. XIV, — Cartea a fost tradusă 
în franțuzeşte de M. Briot, 1670, Paris. 

Demetrius Cantemir, The History of the Growth and Decay of the O- 
thoman Empire, London, James, John and Paul Knapton 1734. A doua 
ediție a apărut in 1756. Traducerea engleză e făcută după manuscri- 
sul latin al autorului, de N. Tindal. După traducerea engleză s-a ff- 
cut traducerea franceză, de De Joncquieres, în 1743,—adică nouă ani 
mai tirziu după apariția cărţii engleze.—Academia Romină a scos o- 
perele lui Cantemir în 1872,—adică după 138 ani dela apariția aces- 
tei cărţi a scriitorului romin în limba engleză, Cartea lui Cantemir a 
fost foarte mult citită în Anglia, dovadă e scoaterea ediției a doua; 

şi e considerată ca una din cele mai bune Istorii ale Turciei. Byron a 
citit pe Cantemir: Îl citează în Canto V şi VI din Don Juan, alături 
cu Knolles și De Tott,—ale cărui „Memorii* au apărut în englezeşte 
în 1786, îndată după apariţia lor în franțuzeşte (Ci. Memoirs of Ba- 
ron De Tott, vol. I. part. Il: sînt multe lucruri interesante asupra ță- 
rit noastre), 

Elias Habesci, The Present state of the Olioman Empire, London, R. 
Baldwin, 1784. Cartea e tradusă după manuscrisul francez al autoru- 
lui. Cartea engleză a fost tradusă în iranțuzeşte de Fontanelle, 
1792, Paris.—Vezi Chap, XIII şi Chap. XIV. 

General Manstein's Memoirs, traduse în englezeşte de Dawid Hume, 
după manuscrisul francez al autorului, în 1770, London, T. Becket and 
P. A. De Hondt, pp, 227—241. După ediția engleză au apărut mai 
multe ediţii germane şi franceze. Intăia ediție franceză apare la 1772, 

James Samuelson, Roumania, Past and Present, London, Longmans, 
Green Co, 1882. E o istorie sistematică a țării noastre,—o compilaţie. 

William Miller, The Balkans, Roumania, Bulgaria, Serbia and Mon- 
fenegro, London, T. Fisher Unwin, 1896. După cum se vede din titlu, 
țara noastră e considerată ca țară balcanică. Vezi pp. 1—118. 

O compilaţie sumară asupra istoriei ţării noastre se găsește de a- 


semenea în „The Historian's History of the worid* by Henry Smith 
Williams, London, the Times, 1907, vol. XXIV.*) 


> 
Cele observate de scriitorii engleji nu adaugă nimic nou la 


Cunoş- 
tinja istoriei noastre, dar ne arată în ce contrast trăim, 


de atita vreme, 


*) Citeva traduceri fragmentare, din unii eălăt ri engle blicat 
sd. lorga în „Arhiva“, şi d, Bea în „Homânul=. z gleji, an publica 


SCRIITORI ENGLEZI DESPRE ROMINI 1% 


cu lumea civilizată. În viața poporului nestru a fost o epocă ce nu se 
poate asămăna cu nimic în istoria universală: epoca în care scoborito- 
tii celei mai strălucite civilizaţii din antichitate ajung instrumentele de a- 
păsare și spoliaţiune ale colul mai barbar stat din Europa. E aşa nu- 
mita epocă fanariotă, a cărei înfățișare ca stare de moravuri se intinde 
mult peste graniţile ei ca regim politic. Ea e urmarea ultimei măvâliti 
barbare în Europa, dar nu e numai atit. Numai prin asta nu se poate 
explica. Ea implică și decadența şi descompunerea morală a unul popor 
cu civilizație veche: e o combinaţie selectată din ce au popoarele mai 
rău în primitivitatea şi bătrineţa lor.—o colaborare între Turci şi Greci, 
Noi am trecut prin multe măvăliri barbare, şi violența lor a sin- 
gerat adinc trupul nostru, dar bărbăția rasei a rămas oțelită pină spre 
veacul al optsprezecelea. Unele amestecuri au inăsprit chiar această 
bărbăţie. Inainte de regimul fanariot, boerimea noastră era ostăşească şi 
țărănimea răzăşească. Fusese limba slavonă în Biserică, dar graiul bo- 
erului era acelaşi cu al ţăranului, şi sufletul lor era caşi graiul, căci 
erau de acelaşi viță. Obiceiurile lor nu se deosebeau decit după înstă- 
firea fecărula, caşi portul. Boerul nu era moleşit de eleminarea O- 
rientală, şi țăranul nu ajunsese ca vai nemernic de dinsul. Amindoi a- 
veau vină In ei și cel dintăi nu se făcuse incă vinovat de jăluiseu celui 
din urmă ; vrednicia Incununa fruntea celui de sus şi umilința nu ofilia 
obrajii celui de jos, Pe-atunci boerul nostru era fruntaş între fruntași, 
și nu putea să provoace disprețul şi desgustul străinului trecător, nici 
țăranul compătimirea lui. Amindoi nu se făcuseră încă răspunzetori de 
ruşinea unui neam întreg cu atita glorie în trecut. N 
Timpul a indreptat multe din relele regimului fanariot, dar Istoria n-are 
rezistența obiectivă a ştiinților exacte, şi ea de multe ori a fost siluită 
pentru a crea tradiții şi a satisface interese morale superioare nu în ne- 
legătură cu cele maieriale actuale. Regimul fanariot, —odiosul şi barbarul 
regim fanariot pentru toţi străinii din ţări civilizate care au avut prilej 
să-l cunoască direct, — regimul ale cărui, poale, cele mai rele conseciați 
au fost de a ne otrăvi clasa noastră conducătoare pină'n măduva osse- 
lor, de a ne râpi pe vechii noştri boeri eşiţi din singe!e nostru, cu du- 
rerile neamului nostru întreg în sufletul lor, — acest regim de o bucată 
de vreme găseşte advocaţi de reabilitare. EI a introdus cultura franceză 
la noi! Mai cu seamă acest argument e invocat de acei care azi nu mai 
vor contactul nostru intelectul cu apusul civilizat, şi condamnă influența 
franceză dela 1848 incoace. D. Alexandre A. C. Sturdza (cf. La Terre et 
la Race Roumaines, p. 428) numeşte „détracteurs pe acei care aduc invi- 
nuiri regimului fanariot. Cultura franceză fanariotă! E aceiaşi cultură pe 
tare o aduceau şi ofițerii tuşi cind ţara noastră era ocupată de armatele 
lor. Cultura franceză a inceput să lie regeneraloarea neamului nostru nu- 
mal după intăia jumătate a veacului trecut, cinda introdus direct spiritul 
democratic şi-a provocat desmormintarea sufletului poporului nostru cu- 
prins în fiteratura populară; cind a inceput să se sprijine pe un nou 


126 VIAȚA ROMINEASCA 


D 


strat social naţional. E o influență străină sănătoasă care provoacă o Re- 
naştere naţională: aşa cum s'a intimplat de multe ori în viața popoarelor. 

Un regim vechi nu moare însă deodată: el se retrage numai din 
fort în fort pină ce Istoria ti deschide uşile templului eternității şi-i scrie 
pagina pe care o merită in cartea Neamului, fără amestecul intereselor 
celor care-l regretă, Cu tot progresul netăgăduit făcut de țara noastră în 
ultimele decenii, se pare totuşi că momentul pentru ultimul reguiem al 
vechiului regim încă n-a sosit: glasurile acelora care nu cred pe po- 
porul nostru din sate destul de matur ca să între în viața politică a 
țării, şi nu găsesc viața lul destul de interesantă ca s-o admită în lite- 
ratură, nu au amuţit incă. 

Tradiţie de cultură! Niciun legămint cu cea fanariotă, ce a fost a 
citorva, străină în limbă şi simțire ; care a oprit In locpe cea a poporu- 
lui rominesc. Tradiţia noastră națională o găsim îndărâpi peste acei „stră- 
ini la vorbă și la port" din veacul al optsprezecelea, —la cronicarii Mol- 
doveni şi la autorii anonimi ai „Mioriţii*. Cultura veacului al nouă- 
sprezecelea nu-și capătă avintul naţional dela a! optsprezecelea (sf, N. 
forga, istoria Literaturii Romineşti în veacul a! XIX-lca, passim). 
Limba rominească poate ar fi azi un instrument de artă şi cugetare 
mult mai pertecţionat dacă acea nobilă tradiție scoboritoare dal vul- 
turii romani n-ar fi fost inăbuşită de apăsarea lurco-bizantină, în lunga 
sincopă a vieții noastre najionale. 

Cind în mindria noastră de popor neolatin, căutăm în trecut nume 
mari pe cimpuri de războae glorioase orl în izvoadele bănine, nu 
găsim nici unul În această epocă, decind Cantemir s-a dus. Virtutea 
neamului nostru nu era în sufletul acelora care ne-au stăpinit atunci, 
Și dacă stăm adeseori în admiraţie înaintea trecutului nosiru glorios, 
să cădem în genunchi înaintea sulerinților nedrepte fadurate de atita 
vreme de ţăranul nostru —de poporul nostru,—pe pâmintul pe care 
el l-a ţinut pină astăzi, el i rodeşte din belşug pentru toţi, şi el îl va 
apăra cind va veni ziua de primejdie. Să nu-i precupețim drepturile tai, 
în fara lul; şi să nu ne inchipuim că noi sintem înâritalți Să-i mic- 
şurăm pe el in numele culturii noastre. Să ne mustrăm că n-am făcut 
pentru el—pentru țară—atit cìi se cuvinra. Să ispășim păcatele şi-ale 
noastre şi-ale altora din trecut 


Londra, Mai, 1913. L Botez 


MAXIME 


Cei ce nu dau nici o însemnătate banului, vorbesc veșnic 
de bani; iar cei ce se 'nchină lui Mammon se feresc de a vorbi 
* de idolul lor, şi au totdeauna mai mult decit le trebue. 


si Amorurile aduitere ale unora cuprind mai multe elemente 
ideologice, —mai multă omenie şi mai mult respect pentru lemee,— 
decit căsătoria legitimă a altora, 


2 


Cei ce sint robiţi de patima iubirii trupești caută îndrep- 
tăţire în teoria că relaţiile sexuale nu au nici o însemnătate, 


` In fața prostului, mintea ți se tntunecă; iar el, culmea iro- 
niei, ride de prostia ta, fără să-și dee seamă ră prezența lui te-a 
prostit. 


Incă nu s'a gāsit un prost, care să fie attit de prost, incit 
să nu se creadă in drept să ridă de un om Superior. 


Plebeianul manierat este o mobilă de brad în stil rococo: 
liniile stingace şi rigide ale sculpturii iți cad pe nervi, 


128 VIAŢA ROMINEASCA 


+ 


In țările cu legi aspre, pornirile rele, înirinate de frica pe- 
depsei, se ascund in adincimile sufletului şi se concentrează In- 
trun mod inspăimintător !... 

Fioroasele crime, în legătură cu sexualitatea, care se pe- 
trec zilnic in Prusia, nici nu se pomenesc pe la noi, 


» 
Cine se ştie pe sine că nu poate da Innapoi, e aṣa de pre- 
văzător, incit uneori apare laş; iar cel cu adevărat laş e obraz- 
nic, fiindcă nu riscă nimic: el poate oricind să dee inapoi. 


in apus, femeia burgheză iși mobilează salonul in stil ro- 
coco şi proclamă amorul liber, crezind că imită aristocrația de 
altădată. Eroare! Atunci delicateţa inimii şi poezia imagina- 
tiei Işi aveau partea lor; azi nu “orbesc decit simţurile, 


A fost dat vremii noastre să vadă acest lucru minunat: in 
locul imoralității frivole de altădată, imoralilatea rece, cuminte, 


chibzuită, — practicată din „principiu,—a omului serios de astăzi. á 


E și firesc,  Altădată erau idei abstracte ereditare, era o conş: 
tiinţă care trebuia adormită ; azi se simte şi se gindeşte „biologic“. 


+ 


In Germania, unele femei burgheze practică adulterul In 
masă, cu energie şi stăruință, și se miră că nu sint fericite l.. 


Demnitatea izvorăște din dorința, adinc animalică, de a fi 
respectat, adică mai mult sau mai puţin temut. Recpectul nici 
nu este aliceva, decit omagiul interesat pe care-l aducem puterii 
sociale. Ni se pare că respectam calitățile omului: de fapt res- 
pectăm succesul pe care aceste calități i l-au procurat. Ca un 
om să iee mită, să dee milă, să fure banii statului, să se umi- 
lească pe ascuns, să-şi vindă conștiința szu persoana, pentru a 
se pulea prezenta corect în societate şi a fi respectat, e un lu- 
cru de toale zilele. Popoarele barbare au multă demnitate. 


o Caragiale, un caracter de o rarā nobleţă, era lipsit de dem- 
nitate, 


MAXIME 129 


Oamenii adinc serioşi, a căror întreagă viață se desfäṣoară 
strinsă in corsetul de oțel al idealurilor innalte,—în dorinţa lor 
de a se recrea,—se poartă uneori, în societate, ca copiii; în 
schimb, cit de gravi sint cei veşnic preocupaţi de interesele şi 
plăcerile lor egoiste 1... E şi firesc: pentru ci, adunările socia- 
bile sint un cimp de operație iar nu un prilej de recreare... 


Să nu ai încredere în statornicia sentimentelor puternice ; 
sentimentul este un curent electric, care, cu cit străbate mai greu 
pe firul mosorului nostru nervos, cu atita îl incâlzeşte mai tare— 
şi rāmine mai la supratață. Adevătatele sentimente statornice şi 
adinci sint cele de origine intelectuală: ele se aseamână unei 
plante care-și trimite rădăcinile ei subțiri în toate telulele cree- 


rului nostru, 


Alceste 


ON 


Însemnări din campanie 


— 


După zilele și nopţile de entuziasm şi de discursuri mai 
mult sau mai puţin la locul lor, dela 23 şi 24 lunie a. c., Luni 
dimineaţă, 25 lunie, preparat de campanie, părăsesc laşii pentru 
a mă prezenta la ambulanța diviziei |, la Craiova, unde fuse- 
sem repartizat. De dimineață, în gară cra incă linişte; o mare 
parte din personal dormea. La peron era un tren foarte lung, —vre-o 
40 de vagoane,—intr'o stare de murdărie ne mai pomenită, Vagoa- 
nele de clasa I, caşi cele dea li-a, aveau giamurile sparte, inchi- 
zătoarele uşilor rupte. 

In scurt timp peronul şi vagoanele erau ințesate de lume. 
Grămădirea este destul de mare, dar incă de suferit. Era zgo- 
mot, veselie, puţină ingrijorare şi citeva lacrimi la plecarea tre- 
nului.” În general mult entuziasm și la orășeni şi la țăranii ca- 
re-şi căutau corpurile respective. 

In drum imbulzeala sa mărit; erau călători şi pe acopere- 
mintele vagoanelor. La podul de peste Siret dintre Tecuci şi 
Mărășești s'a micşorat viteza și s'a atras atențiunea celor de pe 
acopereminte să se lercască, pentrucă mai inainte fuseseră lo- 
viți mai mulţi și răniți de fiarele podului. La Mărăşeşti grämä- 
direa e aşa de mare incit abia ne mai puteam mișca. Cu 
această ocaziune am putut constata cum se schimbă psiholo- 
gia unor oameni în mulţime: un notabil cetățean din laşi, In- 
deamnă și ajută pe un prietenal său să intre prin fereastra va- 
gonului, după ce rupe bara de lemn care o imparte în două; 
omul ajunge în vagon pe jumătate leşinat. După dinsul un 
"al doilea urmează acelaşi drum și jocul s'ar fi repetat dacă 
nu ar fi intervenit cițiva mai energic. Am avut alunci ex- 
plicaţia stării In care se găseau vagoanele. Lipsa aceasta de 


cruțare pentru tot ce este lucru public e aşa de comună, incit * 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 131 


Ld 


chiar oameni cu oarecare cultură şi care cruță foarte mult lucrul 
propriu, o dovedesc întrun grad aşa de mare. 

Am intilnit multe trenuri militare. Peste tot cintece, entu- 
ziasm. Am intrat în vorbă mai de aproape cu mulți dintre oa- 
meni şi toți imi spuneau la fel: „că trebue să se isprăvească o- 
dată cu Bulgarii şi cu rezbelul lor; numai de ne-ar lăsa Neam- 
ţul şi cu Rusul în pace, că Bulgarului fi venim noi de hac“. 

Am ajuns la Bucureşti la 2 jum. noaptea, în loc de vre-o 
10 cit era prevăzut în orarul trenului nostru. Gara era ocu- 
pată milităreşte. Se ințelege că nu am găsit nici un mijloc de 
transport, nici trăsură, nici căruțe, nici tramvai, nici automobil. 
Magazia de bagaje luncționa incă și am profitat de ea, deşi un 
funcționar de acolo nu sa pus în mişcare decit la intervențiu- 
nea mai energică a unui căpitan. 

Trenul meu pentru Craiova pleca a doua zi la orele 7 jum. A- 
ceiași lipsă de ordine şi o ingrāmädire şi mai grozavă era ȘI în 
Gara de Nord la plecarea trenurilor. Nu era nimeni in stare 
să dea o inlormațiune precisă. In stirșit trage la un peron şi 
„Qarnitura” menită să ne ducă la Craiova. Luptă teribilă pen- 
tru locuri ; ne aşezăm cum putem, dar trenul nu pleacă decit la 8.30, 
La Piteşti lumea se mai râreşte. O parte se mai dă jos la Cos- 
teşti şi Piatra-Olt incit căpătăm locuri de-abinelea. Trenurile 
militare sint Incă foarte incărcate, cîntecele şi uralele mai rari; 
în general oamenii mai preocupaţi și aşi zice mai slabi, mai 
palizi, mai rău hrâniţi. 

Ajungem în gara Craiova la ora 6 jum. Ne ducem la spita- 
lul militar, care-i foarte departe şi ne prezentăm medicului şef al 
corpului | de armată. In tren intilnim pe un profesor universitar de 
la Bucureşti, care, deşi bolnav, ținuse să se prezinte şi să-și ia 
serviciul In primire. Pe drum spre spital intilnim un regiment 
de cavalerie care se imbarca pentru plecare şi două regimente de 
artilerie destășurate pe cele două laturi ale şoselei, Batalionul 1 și 
regim, 5 de vinători asemenea pata de plecare. Intilnim o se- 
rie de medici cunoscuţi, colegi, prieteni ; facem cunoştinţe noi, 
Peste tot o dispoziţiune bună, voioasă, glumele se incrucişează, 
cuvinte inaripate zboară dela un grup la altul. Găsim camere 
cu oarecare dificultate şi ne intilnim seara la acelaşi restaurant. 
Orașul are aspectul unei ocupațiuni militărești, aproape nu se 
mai vâd costume civile. Craiova, ca mai toate oraşele noastre, are 
4—5 strade bine pavate, case mari, unele cu destul gust zidite, 
dar periferia e rău pavată, murdară, rău îngrijită, Drumul spre 
spitalul militar trece printr'un cuartier de acestea, Spitalul mili- 
tar este așezat pe un platou, la un loc cu cazarmele, Este for- 
mat din mai multe pavilioane izolate, inconjurate de grădini des- 
tul de rău întreținute 

De a doua-zi dimineaţă incep decepţiunile, Mai intăiu o con- 
Statare dureroasă făcută de cei mai mulţi colegi. Mare parte din 
medicii militari In activitate işi rezervaseră locurile mai puțin 
expuse, lăsind pe celelalte medicilor rezervişti, Așa, în am- 


132 VIAȚA ROMINEASCA 


— 
N 


bulanţa diviziei intăia active, din care făceam parte, nu era 
nici un medic militar sau ofițer în activitate şi eram in 
total 11 medici, 4 doctoranzi, 3 farmaciști, 1 veterinar Şi 
2 ofițeri de cavalerie, pentrucă ambulanța noastră trebuia să in- 
soțească de aproape divizia 1, care a mers inainte. Ase- 
menea, la mai multe regimente erau bātrini medici rezerviști. O 
a doua decepțiune a fost schimbarea de locuri a unor medici 
care au stăruit să ocupe altele mai ferite. Aşa, şeful secţiunii 
l-a a ambulanţei noastre, cind a aflat că vom intra poate noi 
cei dintăi în loc, a obținut mutarea la coloanele de aprovizio- 
nare şi şeful brancardierilor a trecut la spitalul mobil al corpului 
de armată. Lucrul ne-a impresionat cu atit mai trist cu cit se pare 
că a fost practicat pe o scară Intinsă, prin intervențiuni la mi- 
nister, în toate corpurile de armată şi chiar cu ofițerii _ comba- 
tanți, Este un semn ingrijitor de scădere morală. Și aceste 
scăderi socotesc că trebue amintite pentruca să nu se mai re- 
pete. Cam tot aşa sa procedat şi cu trupa sanitarilor şi bran- 
cardierilor. Am văzut de multe ori pe căruțele trenurilor regi- 
mentare obraze subţiri şi mini albe ce nu ştiau să mine can, 

O lipsă mult mai mare și mai gravă am constatat in ceia 
ce priveşte preparativele mobilizării din partea serviciului sanitar. 
Ambulanţele și panerele lor erau absolut goale. A trebuit să 
lucrăm noi ca să le aşezăm în timp de 5 zile. Darcum le-am um- 
plut este iarăşi demn de semnalat. Pansameniele erau insufi- 
ciente, după Insuşi dispoziţiile reglementare. In ceia ce pri- 
veşte medicumeniri+ nu aveam nici pe siert din cite se cereau. 
Nu era chinină, nu era bismut, nu era t-ră anticholerică, foarte 
puţină t-ră de iul. D., medic al corpului de armată ne-a 
făcut o conferență cu demonstraţiunea pansamentului d-sale cu 
colodiu, dar nu ni s'a dat nici un atare pansament şi nici o pi- 
câtură de colodiu. Am avut noroc că nu a fost nici o ciocnire 
mai serioasă că s'ar fi dovedit in altfel insuficiența semnalată, 
cum s'a intimplat cu medicamentele, În mod natural ne vine 
intrebarea : cum s'a preparat serviciul sanitar militar in vederea 
mobilizării ? Din cele 200 şi mai bine de milioane cheltuite in 
ultimul timp nu s'a dat nimic pentru serviciul sanitar ? Şi dacă 
s'a dat, ce s'a făcut cu banii? Cind se vorbea de mobilizare 
incă din lanuarie şi se făceau conlerinţi, în care ni se vor- 
bea tocmai de rolul acestui serviciu, nu se gindea nimeni să-l 
prepare şi ca material? Dacă ambulanța noastră avea atitea 
lipsuri, —au fost ambulanțe regimentare care nu aveau absolut 
nimic. 

O altă cestiune, pe care am ridicat-o In convorbirile pe 
care le-am avut cu d. medic al corpului, a fost aceia a vacci- 
nului choleric. Bānuiam că vom inira in Bulgaria şi ştiam că 
fusese acolo holeră. Mi se pare că la serviciul sanitar al cor- 
pului I nu se ştia încă ce drum vom lua, Am zis mi se pare 
pentrucă se lăcea un mare secret din ordinele primite şi pen- 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 133 


truca să uşurez, dacă se poate, răspunderea grea ce cade, cum 
vom vedea, asupra serviciului sanitar al armatei, 

Am vorbit şi de diagnosticul rapid al cholerei şi m'am pus 
la disposiţiunea d-lui medic al corpului de armată, cerindu-i nu- 
mai cele necesare, anume, la rigoare numai un microscop, Cl- 
teva eprubete, o lampă de spirt, o sirmā de platină, lame şi o 
substanță colorantă, D-sa mi-a spus că Corpul are laboratoare 
volante mici şi că ni va da unul. Caşi cu pansamentele şi co- 
lodiul, am așteptat în zadar acel laborator. Tot în zadar am ce- 
rut ser antitetanic, vaccin tific, etc. 

In zilele de 27 și 28 Junie au plecat din Craiova, fārā 
destinațiune cunoscută, regimentul 5 de vinātori, apoi rezerva 
sa, batalionul | de vinători şi in urmă regim. 26 infanterie. 
Soldaţii erau veseli, gătiți cu flori, muzicile cintau și ei nu mai 
conteneau din strigătele de „ura“ şi „trăiască armata romină“, „tră- 
iască Rominia*. Era un entuziasm foarte comunicativ și o con- 
ştiinţă de forță văzind şirurile nesiirşite de tineri care treceau. 
Am întrerupt lucrările noastre și am asistat dela poarta spitalu- 
lui la această defilare animată pe un praf şi o căldură nâbuşi- 
toare. La mulți ni sau umplut ochii de lacrimi:—mindrie, sa- 
tisfacţiune și recunoştinţă pentru aceşti bravi, 

Cu toate sforțările noastre, cu toată rechiziţionarea medi- 
camentelor și pansamentelor din farmaciile orașului, nu reuşim 
să ne complectăm nevoile. Ni se spune, însă, că un vagon sar 
fi perdut, că se va regăsi şi că ni se vor complecia lipsurile în 
marş. Inutil să adaug că am rămas numai cu promisiunea. 

Ni se anunţă că a doua zi la 5ore dim. vom pleca în urma 
regim, 5 artilerie, pe care-l vom alla lingă parcul Bibescu, A doua 
zi, 29 Iunie, la ora 5 dim. eram toți în curtea spitalului militar, fie- 
care la ambulanţa respectivă. Am eşit pănă în poarta spitalului 
şi a trebuit să stăm pănă la ora 8, cind am pornit. La această 
oră abia se terminase convoiul reg. 5 artilerie. Am luat şoseaua 
Bechetului. Era o zi de vară, caldă, cu şoseaua acoperită de un strat 
gros de praf. Am fost conduşi până afară din oraș de familiile 
unora dintre colegii care stau mai în apropiere de Craiova, 

Tabloul era destul de straniu. Intr'un nor de praf, care nu 
se limpezea de loc, treceau tunurile cu chesoane cenușii, trase 
de cite 6 cai mari bine îinhămațţi, conduse de soldaţi în costu- 
mele albastre cenușii care se perdeau, iar după ele urmau ambu- 
lanţele mari, greoae, trase de cite 4 câluţi mărunți, albi, roibi sau 
murgi, cai obişnuiţi romineşti pe care-i doborau parcă hamurile 
grele, de curele late; şi după aceste ambulanțe, trupa de sanitari 
şi brancardieri, în număr de vre-o 450, cu costumele cele mai 
impestrițate ce-am văzut vreodată : unii avind numai bonete, alții 
chipiuri din cele ce purtau soldaţii de linie sau geniu pe la 1877, 
unii cu mantalele noi albastre deschise, alţii în sarice, în câmeşi 
albe, cu ițari, alţii cu pălării moi, unii cu pălării tari rodunde, 
unii desculți, alții în opinci, ciţiva în bocancele reglementare, 


14 VIAȚA ROMINEASCA 

vre-o jumătate dintr'inșii avind şi cite 2 bețe lungi pentru tărgi. 
Deşi fiecare individ fusese prevăzul in carnetele de mobilizare, 
cu rolul respectiv, nu se prevăzuse în magazie și efectele nece- 
sare, şi, cum spuneau ei în limbagiul lor colorat—,iaca ne-au 
insemnat și pe noi cu ctte-ceva: pe unul cu o capelă, pe altul 
cu o manta, pe altul cu un pantalon, dar pe nici unul nu ne-a 
imbrăcat cum trebue.* Ceia ce era mai grav era lipsa de cor- 
turi. Aceşti oameni trebuiau să doarmă subt cerul liber în nopțile 
reci şi ploiase, fiind unii imbrăcaţi numai In cămeşi. Nu ştiu 
ce sentiment de rușine, de milă și de revoltă ne cuprindea ori 
deciteori priveam ceata aceasta, căreia nu-i mai puteam pretinde 
și impune nici o disciplină, nesimţindu-se niciunul soldat, In 
bataie de joc, ofițeri şi trupa regulată îi numeau pahonţi, hun- 
huzi, huligani etc. şi oamenii, cum vom vedta, nu meritau nici 
una din aceste batjocuri. Şi pentru ei ni se promisese efecte 
în cel mai scurt timp, ba chiar rămase un sergent in Craiova, 
care trebuia să ni le aducă, După vre-o 3 zile sergentul ne-a 
ajuns, dar n'a adus, bine'nţeles, nimic şi am tăcut toată campa- 
nia in aceste condițiuni, Imi pare rău câ, supunindu-mă cu totul 
ordinelor din timpul mobilizării, nu am luat un aparat fotografic 
ca să redau măcar în parte tabloul acestor nenorociţi dar cre- 
dincioşi servitori ai patriei. Cine este direct răspunzâtor de a- 
ceastă stare de lucruri, se va şti oare vreodată ? 

După un mers de 3 ore intro atmosferā inăâbuşitoare de 
căldură și colb, ajungem la prima noastră etapă, Malu mic, unde 
ne oprim vre-o oră și jumătate şi luăm primul dejun impreună 
în curtea unai ţăran destui de sărac, la umbra unui pom. Rein- 
cepem mersul și cătră seară ajungem la Bratovoeşti, unde ne 
aşezăm în bivuac pe o pajiște în marginea şoselei. Seara este 
răcoroasă, plăcută, pulberea s'a liniștit. Cei doi ofițeri de tren, 
care conduc coloana, aşează un bivuac regulat, santinelele de 
rigoare şi ne întindem cum putem fiecare pe cite o bancă din 
căruțele de ambulanţă. Prima noastră noapte de soldaţi în campanie. 

La 30 lunie dimineaţa un vint strașnic, rece, care incepuse 
de cu noaptea, ne ține într'o continuă atmosferă de colb, La 5 
dimineața sintem gata şi asistăm la plecarea divizionului al 2-lea 
al reg. 5 de artilerie, după care plecăm și noi. La fi jum. ajun- 
gem la Murta şi ne oprim la casa unui țăran cu oarecare dare 
de mină, care ne inlesneşte dejunul în condițiuni mai bune: 
masă, laviţe, şervete şi citeva zarzare la desert. Cu regret ne 
spunea că nu a fost mobilizat, fiind scutit de serviciu militar 
ca bolnav, La ora 2jum, pornim mai departe, urmind șoseaua 
națională şi pe la 6 ne oprim în Piscu, un cătun din comuna 
Sadova, întinsul domeniu al Coroanei din jud. Dolj. După insta- 
laţiunea bivuacului, sintem invitați la doamna medicului veteri- 
nar și ruda unuia din colegii noștri, la un prinz cum se cade, 
intro atmosferā de veselie zgomotoasă, cu urări care arătau o 
oarecare ingrijorare. Noaptea a fost foarte rece, 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 135 


In spre dimineață cerul s'a limpezit, vintul a incetat şi pe 
la 5 am plecat pe jos, precedind puţin coloana ambulanţe- 
lor noastre. Soseaua nu mai era colboasă ca mai inainte, tre- 
ceam printr'o pădure care-i umbrea laturile, roua imbe'eugată a 
dimineţii liniştise cu totul nisipul. Toată regiunea este nisipoasă 
şi săracă în ce priveşte cultura, săcara şi griul cresc rare, cu 
paie subțiri, cu spicul mic, popuşoiul rămine scund şi slab. 

Pe alocurea șoseaua se ridică şi domină imprejurimile, 
lăstnd un orizont întins, pe care se văd sate destul de apropiate, 
ascunse subt o bogată vegeltațiune. In genere satele sint mari, 
casele bine zidite din cărămidă legata cu lut, multe netencuite 
incă, altele tencuite şi văruile. Se vede o oarecare tendinţă spre 
traiu mai bun de cit la țăranul moldovan. Pe la toate casele, pe 
unde trec trupe, se găsesc vase curate şi cane cu apă rece, 
limpede, pe care femeile şi copii le oleră soldaţilor în mers. Pe 
alocurea le dau şi fructe ; zarzăre, mere, pere, prune. 

Trecem pe la frumoasele instalaţiuni de exploatare ale do- 
meniului Sadova, apoi lăsăm pădurea în urma noastră şi vedem 
deslușit malul drept ridicat al Dunării, albastru încă şi pierdut 
în ceața dimineţii. Cu binoclurile explorâm malul fără să des- 
coperim de cit casele albe in amfiteatru, biserica, cazarmele din 
orașul Rahova sau Oreava, cum îi zic țăranii noştri. Emoţiunea 
pentru mine este mai mare pentrucă panorama imi aduce în 
minte alte dealuri și Dunărea, lingă care mi-am petrecut anii co- 
pilăriei. 

Ajungem în Orăşani, un sat asemenea acoperit de o abondentă 
vepetaţiune de pomi mari, subt care abea ici colo se distinge cite o 
casă, Aci era reşedinţa diviziei | cu cele două brigade. Satul era 
plin de trupe aşa de bine mascate, incit, fâră a pătrunde într'insul, 
nu ai Îi bânuit nimic, Trimbiţe, muzici şi orice fel de zgomote 
erau interzise. În automobile, apoi la reṣeđdințele respective, marcate 
cu cite un steag de culoare galbenă sau albastră, allam pe co- 
mandanţii diviziei şi ai celor două brigade. Satul este format 
din două cotune mari, în continuitate,  Grindenii şi Wrăşanii, 
Ni se dă un loc de bivuac pe marginea unui drum lateral, 
destul de nepotrivit şi acoperit cu gunoaie. A trebuit să-l cu- 
rățim sumar şi să ne aşezăm. Am primit in acelaşi timp ordinul 
ca la ora 5 dim. să fim întrun anume punct al şoselei, unde 
se va găsi un domn ofițer de stat major, care ne va spune In- 
cotro vom apuca, 

Satele sint aşezate pe o înălțime care domină impreju- 
rimile şi se lasă in pantă inceată spre Dunărea, de care sint 
depărtate de vre-o 12 km, În partea dinspre răsărit din mar- 
ginea satului, se poate vedea bine Bechetul şi şoseaua umbrită 
de pomi care duce inspre Dunăre. După masă îmi iau binoclul 
şi mă duc in acea margine și de la umbra unui pom cer- 
cetez cu deamânuntul orizontul, Prin griu şi în mirişte, la 2 km. 
aproximativ, disting santinelele noastre, cite două, ascunse sau 
culcate, făcind paza campamentului ; mai departe Bechetul, in care 


136 VIAȚA ROMINEASCA 


mişcarea este mascată de pomi și pe șoseaua Bechet-Port, din 
cind în cind cite un automobil. Apa Dunărei sclipeşte ici colo 
ca intr'un miraj. Emoţiune mare In bivuac, fel de fel de veşti 
circulă pe şoptite, La noapte se va incerca trecerea Dunärii, va 
trece întiiu bat. 1 de vinători, apoi reg. 17 infanterie şi apoi toată 
divizia. Noaptea e rece, luminoasă, luna e în trei sferturi, som- 
nul nu se prea lipește de noi; toți cu grije şi atenți la cele mai 
mici zgomote. Ştim că artileria va proteja trecerea infanteriei și 
aşteptăm canonada probabilă. 
La 1 lulie ora 4 dim. sintem toți gata şi pornim la punctul 
indicat,  Grindenii și Orășânii sint complect evacuaţi, nu mai 
intilnim nici un soldat, şi, ceia ce e mai ingrijitor, nu a- 
flam nici ofițerul care trebuia să ne conducă. intrun tirziu şi 
după mai multe căutări ale ofițerilor noştri de tren, un alt domn 
căpitan de stat major, ne spune să mergem la Bechet pe o anu- 
mită şosea şi să aşteptăm acolo noi ordine. E o dimineaţă 
splendidă, răcoroasă, senină. Trupe numeroase, venite din alte di- 
recţiuni, ne trec inainte. Ajungem curind la Bechet. Prin gră- 
dinile şi viile pe lingă care trecem, fiecare pom cu fructe este 
un motiv ca brancardierii noştri să se oprească şi pentru noi un 
motiv de intervenire energică pentru a-i scuti de imbolnăvire. 
Printre ei sint şi mulți care intervin, cerind celorlalţi să respecte 
munca altora cum ar dori ca şi a lor să fie respectată. 
„După o mică întirziere la intrarea în Bechet, primim or- 
dinul de a inainta in spre port. Trecem prin strada principală a 
orâşelului, care este inţesată de militari şi cu greu, cu multe o- 
priri, ajungem la capătul dinspre port, Am putut distinge printre 
militari loarte ingrămădiți citeva case bune, o farmacie, mai 
multe magazii corățele ; şi terenul cu totul nisipos, lrămintat de 
picioarele oamenilor şi ale cailor, ne mai imgreanează inaintarea. 

Din oraş pănă la Dunăre sint vre-o 3km. de şosea dreaptă, 
mult ridicată deasupra cimpului dimprejur, expus inundațiilor şi 
loarte fertil, acoperit cu griu şi popuşoiu lrumos, Şoseaua 
e binişor pavată, largă şi plantată cu arbori mari, mai ales sălcii 
în 3—4 rinduri de fiecare parte. Multe trupe de cavalerie şi 
artilerie : pe cimpia din lături tunuri aşezate in baterii şi pe cele 
două pante ale șoselei inaintează trupe de infanterie. În desele 
opriri ce ni se impun de aglomeraţie, putem vedea malul Ra- 
hovei din față și distingem numeroase trupe de ale noastre care 
urcă dealul in cele două laturi ale oraşului, Unele au şi campat 
şi întins corturile, Aflăm atunci că trecerea s'a făcut mai întiiu de 
detașamente mici, pe intuneric, fără să întimpine rezistenţă, că 
garnizoana Sa predat şi că au fost făcuţi prizonieri vre-o 4— 500 
soldaţi bulgari și mai mulţi ofițeri. 

Un incident neinsemnat dar caracteristic. Pe cind coloana 
noastră nu se mai putea mișca, un automobil căuta să-şi facă 
drum și şoferul ca să ne arâte că avea o misiune importantă, 
ne spuse: „am mers in Bechet după sabia d-lui general pe care 
o uitase şi pe care nam găsit-o pentru că o luase d, colonel; 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 137 


trebue să mă duc numai decit la Rahova să raportez”, E drept 
că multe automobile foiau în toate direcțiunile, cu misiuni cite o- 
dată şi mai puţin importante ca cea de mai sus. 

in stirşit am ajuns în port. Un monitor subi presiune su- 
praveghea imbarcarea și debarcarea trupelor, care se făcea la 
3 pontoane cu șlepuri şi vapoare de ale navigaţiei fluviale ro- 
mine (N. F. R). O grămădire colosală şi o mare lipsă de ordine. 
Aci am intilnit mulţi dintre concetățenii noștri din lași, ofițeri 
permanenți și rezerviști ai reg. 7 de cavalerie Cuza-Vodă. 

Am ajuns pe la 11 ore șia trebuit să aşteplăm pănă la 
3 jum. imbarcarea. Muzicile cintau, uralele izbucniau la plecarea 
fiecărui transport, format de un vapor cu două șlepuri, ca şi cum 
voinicii noştri ar fi mers la o excursie de plăcere. Un entuziasm 
mare a stirnit prezența printre noi a altețelor lor regale, a prin- 
cipelui Ferdinand, comandantul de căpitenie al armatei de ope- 
rațiuni și a principelui Carol, însoțiți de capul statului major şi 
alţi ofițeri superiori, care fuseseră la Rahova printre cei dintii şi 
acum se intorceau. Atunci am înțeles rolul de onoare ce se dă- 
duse corpului | și în special diviziei I, din care făceam parte, cu 
tot secretul strict, care se ținea asupra mișcărilor noastre, Se 
mersese aşa de departe cu acest secret—dacă asta va fi fost 
cauza— că ni se dase în dublu exemplar toate hărţile Dobrogei, 
Cadrilaterului, Adrianopolei şi nu ni se dase nici una pentru 
drumul Craiova-Bechet şi Rahova cu partea de sud, în care am 
inaintat şi aceste hârţi veniseră cu ordine speciale de la Statul 
major. Au trebuit mai multe intervențiuni pănă să se găsească 
cite un exemplar, deşi ambulanţa diviziunei avea două secțiuni, 
care sau separat mai în urmă. 

In orice caz, planul reuşise, Bulgarii ne aşteptau să trecem 
la Vidin, unde adunaseră mai multă armată şi nici nu bănuiau 
că vom trece la Rahova, unde li-ar fi lost foarte uşor să ne tm- 
pedece cu citeva baterii şi un număr restrins de trupe. De altfel 
unii locuitori din Rahova şi-au manifestat destul de clar sur- 
prinderea de a ne îi văzut acolo. 

imbarcarea trăsurilor noastre grele sa tăcut anevoie şi 
numai cu mlinile, de oarece caii trebuiau imbarcaţi deosebit. Şi 
aci s'au făcut încurcături : o parte din cai și mai multe cà- 
ruțe răminind netnbarcate. La 6 jum. am isprăvit cu debarcarea 
primei părți şi restul a lost aminat pe a doua zi dimineaţă. 
Ne-a transportat vaporul Mihai Viteazul, Cind am ajuns la Rahova 
am aflat că se innecaseră 4 soldaţi, din cauza aglomeraţiunii la 
imbarcare şi la debarcare. 

După debarcare am făcut o recunoaştere şi apoi am in- 
hamat ciți cai am avut la trăsuri şi am pornit-o la deal. Oraşul 
Rahova,— Oreahovo, cum ti zic Bulgarii,—este așezat pe coasta 
repede a colinei care face țărmul drept al Dunării, Stradele, râu 
pavate, se urcă in pante nepermise din port spre partea cen- 
trală a oraşului. nnde e biserica catedrală şi vre-o 50 de case 
mai bune, Stradeie laterale sint mai inguste. Cea principală se 


138 VIAȚA ROMINEASCA 


continuă cu o şosea largă, de curind reparată ici colo, care se 
urcă afară din oraş şi spre vestul lui. În spre sud, colina pe care 
e orașul se termină cu o vale îngustă din care iese un torent 
ceva mai spre răsărit de oraș şi pe malurile căruia este un sat. 
Odată cu ocuparea, s'a arborat tricolorul nostru la primărie ; și 
comandamentele corpului şi diviziei I s'au stabilit în două 
case particulare. Trupele au bivuacal pe platoul care domină o- 
raşul la sud și la vest. Urcarea tunurilor, a chesoanelor cu mu: 
nițiuni și a ambulanţelor a fost o minune de sforțare şi pentru 
cai şi pentru oameni. Căruţele noastre au fost suite pe platou 
abia pe la orele 9 jum. seara Unul din ofițerii noştri de tren ră- 
măsese cu restul de cai şi căruțe in portul din Bechet. O pro- 
clamaţiune foarte bine scrisă a comandantului corpului I de ar- 
mată, romineşte şi bulgăreşte, anunța populațiunea că venim ca 
prieteni să aducem o pace repede şi liniştirea armatei, care a 
pierdut măsura. Populaţia era liniştită, cafenelele deschise ; pe la 
ferestre, prin oalcoane chiar eşiseră curioşii, Mulţi locuitori vor- 
besc romineşte ; Turcii mai ales sint foarte veseli și ne primesc 
cu satisfacțiune ; unii Bulgari voesc să alle de la noi unde 
mergem şi se oferă să ne procure carne și alte proviziuni numai 
să le spunem la ce puncte avem nevoe şi incotro mergem. 

Dacă orașul este urit inăuntru are o priveliște Intinsă şi foarte 
frumoasă pe Dunăre, amintind priveliștea pe Rin dela Boppard. Ma- 
lul rominese este jos şi se văd pe o mare intindere numai holde 
de griu şi porumb, ici colo cite un grup de arbori printre care al- 
bește zidul cite unei case: sint satele pe care le privim 
cu oarecare emoţiune, In acest timp un aeroplan, care vine de 
peste Dunăre, evoluează deasupra oraşului Şi trece mai departe 
inspre sud. 

Cind am ajuns cu ultimele ambulanțe pe platoul deasupra 
Rahovei, era intuneric şi nu se vedeau decit rari lumini, la di- 
ieritele corpuri campate în aceiaşi regiune. Se iau măsurile de 
rigoare pentru noapte :—eram în țară inamică. 


3 lulie. La 3 ore dimineața sintem deșteptaţi de motorul 
unui acroplan care aterisase lingă campamentul nostru. Ina- 
intea noastră erau trupe de cavalerie, mai la vest artilerie, la 
est și în spate infanterie. Cartierele comandanților de corp, de 
divizie şi de brigadă erau in oraş. Trupele s'au pus repede in 
mişcare și, pe diferite drumuri care duc inspre sud, dispare pe 
rind cavaleria și artileria, Profitâm de citeva ore libere şi vizi- 
tām monumentul celor căzuţi în războiul de la 1877. E la vre-o 
3 km spre răsărit de bivuacul nostru, aproape de virful colinei 
pe panta dinspre Dunăre ; e aşezat în mijlocul unor vechi intä- 
rituri turcești, ale căror urme se mai vâd. De pe monument 
lipsește o placă de marmoră cu inscripțiuni, care se vede că 
a fosi scoasa cu forța şi una din cele 12 cruci de lingă monument. 
Un cioban bulgar se grăbea să ne explice că Turcii le-ar fi 
luat; în realitate credem că inscripțiunea nu convenea vre-unui 
mare patriot bulgar şi crucea a fost transportată pe mormintul 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 139 


vre-unui răposal din cimitirul. creștin al oraşului, Comandanții 
aveau de sigur alte preocupări mai grabnice, totuşi am intilnit 
mai mulți soldați cărora le-am arătat ce Insemnătate are acest 
monument. =Y 
După amează am insoțit pe medicul cap al diviziei | pănă la 
Buchiulţi, la vre-o 15 km. mai la sud, prima etapă a noastră în Bulga- 
tria. Am luat un drum lateral mai spre apus şi am trecut de avant- 
posturi şi flancarde. Era cald şi liniște In aer, griul copt, po- 
rumbul mare şi în sufletele noastre o oarecare teamă, mai ales 
că ni se anunţase că o diviziune bulgărească venea repede spre 
flancul nostru drept. La un moment d. colonel mă intreabă dacă 
nu ar fi bine să ne intoarcem. La indemnul meu să mergem 
inainte pentrucă intro eventualitate neplăcută ne-ar apara sem- 
nul crucei roşii şi nu cred că acea diviziune să fì inaintat așa 
de mult, d-sa dă ordin de întoarcere și luăm pe un alt drum 
mai sigur. La Buchiulţi se mutase reședința celor două brigăzi 
şi a diviziei I-a, Mi se dă ordinul ca ambulanţa diviziei I să 
vie repede, ca Inainte de ora 8 seara să campeze la intrarea sa- 
tului Buchiulţi. Cu aceiaşi râruță plec înapoi la Rahova pe o 
căldură tropicală şi intrun praf grozav. Intilnim un escadron de 
cavalerie in trap-trap, al cârui comandant mă întreabă dacă ae 
drumul cel bun, apoi alte trupe de artilerie. La Puchiulţi se aş- 
tepta pentru 3 Iulie sau cel mult pentru adouazi un atac al 
inamicului. Se luaseră măsuri urgente de fortificare.. „NVinătorii 
sapau la retraşamente ; oameni din sat luați de rechiziţiune fä- 
ceau, subt conducerea pionierilor, săpături pentru baterii. 
Am plecat pe la orele 5 din Rahova cu ambulanja și la 
7 jum. seara am intra! în Buchiulţi. Se pare că din punct de 
vedere strategic satul Buchiulţi ar fi un punct insemnat. E a- 
șezat intr'o vale dominată de trei şiruri de coline mari şi des- 
tul de indepărtale, unul spre nord, altul spre sud-est şi al treilea 
spre sud-vest. Dinspre nord vine şoseaua dela Rahova, dinspre nord 
vest alte drumuri dau spre Dunăre (Lom-Palanca, Vidin), iar inspre 
sud-est şi sud-vest pleacă două şosele bune spre Sofia prin Borovan 
gi Vraţa. Se pare că diviziunea bulgărească semnalată era spre 
sud-vest şi comandamentul se aștepta la un atac pela vest sau 
la est. De la ora 6 seara lortificaţiunile erau gata şi ocupate de 
trupe; pe la 8 era incă lumină și se vedeau ofițerii care 
işi inspectau posturile. Din locul unde eram aşezaţi se vedeau 
toate culmile, Pe drumul pe care venisem, vinătorii făcuseră tranşee 
la diferite distanțe, pentru apărarea şoselei, Cu impresiunile a- 
cestea am intrat in noapte; ora era solemnă și aşteptam din mi- 
putin minut înpuşcăturile, mai ales că allasem că Bulgarii obiș- 
nuesc atacurile de noapte, : $ 
Să semnalăm în treacăt unele neglijențe. Vinătorii care lu- 
crau în arșița cea mare, departe de bivuacurile ior, nu aveau 
apă de băut şi abea le-am putut da noi din proviziunea ambu- 
lanțelor, Bucătăriile suedeze, care fierh repede şi apoi se inchid 
în cutii izolatoare ca să continue fierberea, sint date pe mina unor 


140 VIAȚA ROMINEASCA 


soldaţi neinstruiţi, care le inchid adesea înainte de timp şi lac 
exploziuni. Am avul vre-o zece soldați opăriți în acest mod. 
Dimineața de 4 lulie a trecut fără incident. Pe la amiază 
trupele au părăsit locurile fortificate, ceia ce insemna pentru noi 
că eventualitatea unui atac dispăruse. Trupele treceau prin sal 
cind observâm lingă Livuacul nostru un depozit de caşcaval, care 
fusese păzit de jandarmi, ridicat cu forța de soldați care se apro- 
vizionau in acest mod, Am aflat în urmă dela nişte femei că 
depozitul era destinat pentru armata bulgară, pentrucă fabri- 
cantul subt acest pretext le lua laptele pe un preţ de nimic, sau 
chiar gratuit. Am cumpărat şi noi dela un sergent care se in- 
stalase in depozit şi vindea—spunea dinsul —in socoteala Bulga- 
rului Mai în urmă a redus prețul dela 5 la leu turta și 
apoi a fugit cu suma adunată, Caşcavalul era bine fabricat și 
a prins bine soldaţilor, foarte rău hrăniți mai în urmă. 
„Pelat după amează trec trupe în marș regulat,— figurile 
mai serioase, ofițerii mai preocupaţi. Un locotenent din reg. 31 
roagă pe unul din colegi să primească o sumă de bani ce 
avea la dinsul și s'o dea familiei sale pentrucă va intra ime- 
diat In foc şi n'ar vrea să-i lipsească pe ai lui şi de suma 
ce o avea asupra. Citez faptul ca să se vadă cit de se- 
rioasă era situaţiunea, La ora 2 primim ordinul ca secțiunea 
2-a a ambulanfei să plece imediat In urma brigadei a doua de 
infanterie, de oarece în curind va avea loc o intilnire cu vrăj- 
mașul, care se retrăgea spre sud. Pornim indată pe drumul dela 
sud-estul satului Buchiulţi, şi pe un drum destul de greu şi in 
pantă urcăm şi ocolim In parte dealul de la sud, De aci ori- 
zontul se lărgește din ce în ce, lăsăm în stinga dealul pe 
care se vedeau lucrările recente de fortificații pasagere și urmăm 
o şosea bună, aproape în linie dreaptă spre sud-sud-vest printre 
semănături frumoase de griu şi popuşoiu. Era linişte. La dreapta 
mai in depărtare, terenul se înalță întrun alt şir de coline; ici 
colo arbori izolați, în grupe mici sau în păduri mai intinse. 
Inaintea noastră inainta in tăcere coloana reg. 1 Dolj și 31 Ca- 
lafat. Puțin mai în urmă trece pe lingă noi colonelul comandant 
a brigăzii a 2-a şi cartierul ei. După un mers de citeva 
ore — satele fiind foarte rare — trecem printrun sat mare 
frumos, curat, cu gospodării bine ţinute, fintini de piatră, pomi 
fructiferi, vile multe : era un sat săsesc, Voivodova, Apoi cimpul 
se lărgește din ce in ce. Spre dreapta noastră, la mai mulţi 
kilometri, se zărește printre semănături o altă coloană de 
trupe in mers, — sint tot de-ai noştri. Siguranţa e mai 
mare. Mergem, mergem inainte, cu opriri foarte scurte. E 
cald, trupa osteneşte, Batalionul de vinăton, plecai pe o căl- 
dură arzătoare, pela 12 jum., lasă în urmă soldaţii căzuţi de obo- 
seală, din ce în ce mai mulți și mai sleiți. Pe lingă greutatea 
obișnuită se dase soldaţilor şi vre-o 5 kg. de cartușe mai mult 
care nu avuseseră loc în căruțele cu muniţiuni. Până la miezul 
nopții, cind am ajuns la Borovan, mai bine ca jumătate din ba- 


f 


ğ 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 141 


talion rămăsese pe drum şi cei ajunşi erau intr'o stare de exte- 
nuare, care-i făcea incapabili de orice rezistenţă, Cei ridicaţi In 
ambulanţe adormiau îndată, aveau o expresiune de oameni sfir- 
șiți. In timpul nopţii a plouat, s'a răcorit vremea şi, după pu- 
țină odihnă in cimp deschis, soldaţii au venit incet Incet la car- 
tierul batalionului, La apelul de dimineață nu mai lipsea nici 
unul, 

Sint absolut profan în cestiuni de tactică și strategie, dar” ştiu 
că, din punct de vedere fiziologic, un organism sleit în acest 
grad nu numai că nu e capabil de nici un efort nou, dar nu mai 
oferă nici o rezistență boalelor accidentale. Dacă o trupă, a- 
junsă în această stare, dă piept cu vrăjmașul, soarta ei e hotă- 
vită de mai nainte. Oamenii făcuseră 40 km, fără mincare şi fără 
apă sulicientă. 


5 Iulie. Borovan. Pornesc de dimineaţă spre cartierul divi- 
zici, care cantonase întrun fel de han din sat. Noi bivuacasem 
pe cimp la intrarea satului. Satul e aşezat într'o vale cu mici 
ridicături in pantă lină; şoseaua Il străbate cam dela nord la sud,—e 
rău pavată, Aci găsim soldați din batal, 1 pionieri dregind 
şoseaua. Era aproape de cartierul generalului. La Rahova, 
pe soşeaua care urca dealul, erau nişte gropi şi ridicături 
in care s'au rupt mai multe câruțe—dar acolo pionierii nu se ve- 
deau. l-am mai văzut —e drept—nivelind pe o intindere de vre-o 200 
m. şoseaua principală dintre platoul dela Rahova şi Buchiulţi, 
Ceia ce ne atrage atențiunea in Borovan, cași în Buchiulţi şi în mai 
toate satele prin care am trecut, sint localurile de şcoală care 
se pot compara cu cele mai frumoase din laşi şi Bucureşti, —lo- 
caluri noi, mari, architectură simplă, ferestre largi; bisericile, ia- 
răși, în zidărie modernă, cu 2—4 turnuri rotunde, cu cărămidă apa- 
rentă, amintind in mai mic şi mai simplu domniţa Balașa din Bucu- 
reşti, Casele locuitorilor sint mai spațioase, mai mari cala noi, gospo- 
dàriile mai mari, dar in genere multă murdărie și hpsăde conlort, Lo- 
cuitari cu oarecare dare de minăstau in camere murdare, cu mobilier 
foarte restrins. murdar, in culori inchise și exalind un miros greu care 
te goneşte repede afară. Dacă femeile sint în general voinice, sint 
cam gros legate. tără nici o graţie ; figurile lor patrate cu ume- 
fii obrajilor eşiț, cu ochii mici, sint urite şi lâră expresiune. 
Rar am intilnit cite un copil mai lrumuşel, dar niciodată vre-o 
femee sau o lată de 14—18 ani, care să fie măcar suportabila. 
Aceasta mi s'a părul cu atit mai curios, cu cil soldaţii tineri 
nu-s urlți. 
La reşedinţa diviziei am văzut cițiva soldaţi bulgari pri- 
zonieri și doi mai bătrini cu nişte figuri sălbatice, cu barba 
„neagră mare, cu priviri în care sclipea ura fiarei neputincioase 
de a mai face râu. Aflu în treacăt—fâră să pun multă bază pe 
aceste informaţiuni, din experiența ce căpâtasem — câ ar fi fost 
nişte comitagii care trăseseră din porumb asupra trupelor noas- 
tre şi riniseră vre-o 2 ofițeri şi omoriseră 4 soldaţi din Reg. 2 
Roșiori.— Aci am găsit intâia oară căruța poştei militare și 


142 VIAȚA ROMINEASCA 


un plutonier care ni-a dat hirtie, plic și explicațiuni asupra mo- 
dului cum trebuia să scrim acasă, ceia ce am făcut bine înţeles 
imediat, de oarece dela plecarea de acasă erau vre-o 12 zile şi 
nu avusesem nici unul vre-o veste. 

Am plecat din Borovan la ora 3 p. m. cu destinaţiune pen- 
tru Devene, Trupele plecaseră mai inaintea noastră, în cil pe 
drum nu se mai vedeau decit vre-o 2—3 căruțe din aşa numitul 
tren de luptă al batal. I de vinători. Configuraţiunea țărei se 
schimbă puţin, şoseaua trece cind în mijlocul văilor largi şi trä- 
gânate, cind pe coasta vre-unui deal, cultura este mai rară; cim- 
puri intinse de finaţ, fin cosit şi așazat în câpițe în multe părți, 
cîte o pădurice sau o pădure mai mare dau variațiune acestui 
decor. Şoseaua este mai rea, ca un drum vicinal, pe alocurea 
tăiată de șanțuri, incit e nevoe să o indreptăm cu cazmalele 
ca să poată trece căruțele de ambulanţă grele şi cu depărtarea 
intre roate mai mare ca a trăsurilor obişnuite. Din acest punct 
de vedere, d-nii sublocotenenți care au condus coloana şi-au 
căpătat drepturi mari la recunoştinţa noastră. 

Proviziunea noastră de fin din ţară şi de cel cumpărat în 
satele bulgărești fiind pe slirşite, căutam să cumpârăm de pe 
cimp In scurtele opriri ce făceam, Cind sanitarii şi brancardierii 
noştri vor să ridice o căpiță de aceste, apar 3 soldaţi bulgari 
care aveau legată o batistă albă de baioneta unei puşti. Ei ne 
intimpină într'o romniească periectă, spunindu-ne că formau o 
patrulă a diviziei Timocului, destinată să ia contact cu noi şi să 
raporteze diviziei lor; dar, că, aind că Rominii au ocupat Turtu- 
tucaia, cum ei sint Romini din Turtucaia, au voit să se predea. 
S'au temut să nu tragă in ei infanteria care trecuse mai îna- 
inte şi au așteptat anume ambulanțele, care ştiu ei că nu trag, 
Au dat armele şi cartuşele unei patrule de vinători şi au fost 
lăsaţi în libertate, foarte veseli că se intorc teleri a casă şi că 
nu vor mai avea să dea socoteală Bulgarilor de predarea lor, 
Satisfacţiunea noastră a fost mare, mai ales la gindul că aceşti 
soldați ar fi putut foarte bine să nu fie Romini şi să tragă pe 
alese In noi din locul ascuns ce aveau în preajma unei păduri, 
Am examinat arma lor, este tot Mannlicher, calibru de 8 mm., şi 
avind 2 timpuri mai puțin ca a noastră la schimbarea cartușu- 
lui, nefiind nevoe de rotațiune la scoaterea cartuşului şi la în- 
chiderca camerei, ci numai o mişcare inapoi şi inainte a inchizăto- 
lui, care se fixează printr'o puternică piesă patrată de oţel; ridi- 
cătorul este marcat pănă la 2300 m.. această armă perfecționată 
are față de a noastră inconvenientul că este mai grea şi cartu- 
şele ei sint mult mai grele. Mai tirziu am văzul şi o altă armă 
tot Mannlicher, de acelaşi calibru 8 mm., dar mai puţin bună ca 
a noastră și purtind o inscripție in bulgăreşte, armă germană 
Sau aşa ceva. 

Pe cimpiile aceste aproape pustii am ajuns o secţiune de 
pionieri telegrafiști care aşezau firul telegrafic spre Devene, pe 
aci neliind fire ca pe șoseaua Rahova—Buchiulţi. Se inserează, 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 143 


începe o ploae măruntă şi rece, se intunecă de tot şi abia pela 
10 vedem lumină înaintea noastră și bănuim apropierea satului. 
In dreptul unei mori părăsite, o groapă mare este observată la 
timp şi totuşi ne cade într'insa un cal. Nici o indicaţiune, nici o in» 
cercare de astupare din partea pionierilor terasieri. In sfirşit in- 
trăm In sat pe lingă o girlă. In stinga și in dreapta era campat 
reg. | artilerie care venise pe alt drum. Am campatşi noi ceva 
mai alături cu drumul, pe marginea apei și pe o ploae care de- 
venise torențială şi inghețată. Trupa cere permisiunea să doarmă 
in moara părăsită; dar, pănă să ajungă acolo, moara fusese deja 
ocupată de soldaţi din reg, 18. Am petrecut o noapte urită, 
Soldaţii, fără corturi, fără mantale, adăpostiţi pe subt căruțe, sint 
udaţi și pătrunşi de frig; mulți tuşesc şi unii au bronchite se- 
rioase, 


6 lulie. Devene. Plouă, e frig, La 10 trebue să plecăm spre 
Vraţa prin Osen și Krivodol, Ca să ieşim din sat trebue să ur- 
câm nişte dealuri destul de repezi și drumul este destundat. Dar 
toată lumea e mulțâmită să iasă din balta aceia şi soldații im- 
ping şi caii trag bine și ne ridicăm pe o coastă mai curată, de 
unde așteptăm trecerea regimentului de artilerie, Caii buni, incă 
pulernici, urcă uşor prima coastă, apoi din ce în ce mai greu 
Şi iau altdrum decital nostru, Ploaia incetează, dar dealurile sint din 
ce în ce mai greu de suit. Rechiziţionăm 4 perechi de bivoli cu stă- 
pinii lor şi-i punem Inaintaşi, incit, aproape Îâră oprire serioasă, ajun- 
gem pe un platou nalt, cu finațe și păduri, unde pasc mulți bivoli 
mai ales, boi şi cai. Pe lingă noi trece reg. 5 de artilerie, care ne 
întrece şi rechiziționează ciţiva cai de rezervă dintr'o herghelie 
ce ne ieşise Inainte, N'au putut lua decit 6—7, caii fiind mici. 
Caii acestui regiment, nalți, mari, sint slabi. Sanitarii noştrii iau 
2 măgăruşi să-i utilizeze cind se ostenesc să meargă călare, alții 
pui de găină şi gişte ca să-și amelioreze ordinarul, Cu toate stor- 
țările noastre de a-i aduce la respectul proprietăţii, citeva orătă- 
nii cad victimă imprudenţii lor de a se fi aventurat departe de 
sat. Măgărușii au fost pārāsiļi ceva mai departe, 

Pe drum intilnim mai multe grupe de cite 4-5—20 sol- 
daţi bulgari In uniforme, unii din ei avind încă cartuşe, dar 
dezarmați şi care ni povestesc predarea diviziunei lor la Ferdi- 
nandovo, d-lui general comandant al diviziei independente de 
cavalerie. Bucuria noastră a fost mare cind am allat că peste 5—6 mii 
de Bulgari au fost scoși din luptă de 3 regimente de cavalerie romi- 
nească, —fără să se peardă decit un singur om,— grație unei miş- 
cări de acoperire care a impresurat arritre-garda armatei demorali- 
zate a vrăjmașilor noștri. Ne-a surprins, însă, punerea în libertate 
a acestor prizonieri, care puteau forma o puternică ameninţare 
in spatele nostru, sau, impărțiți în cele, ne puteau face să sufe- 
tim perderi insemnate prin alacarea convoaelor mai puțin aparate, 

Drumul scoboară acum spre un sat mai mic, Osen, de 
unde, după trecerea a două sau trei coline, trebuia să ajungem la 


144 VIAŢA ROMINEASCA 
Cn VO 


— 


Krivodol. In Osen erau trupe de infanterie, gata de plecare, cind 
ajungem noi şi anume regim. 31 Calafat. Auzind țipete intr'o 
casă, pe lingă care treceam, am intrat imediat înăuntru, Pe 
lingă noi s'a strecurat răpede un sergent din acest din urmă 
regiment, care făcuse o tentativă de viol, oprită la timp. A- 
douazi, pe ordinul la raport, am văzut că acest sergent 
fusese pedepsit şi pentru furtul unui ceas, săvirşit în pre- 
zența ofițerului său. Răi de aceștia nu pot să lipsească în cite 
un regiment, care numără peste 3600 oameni în timp de războiu; 
dar ceia ce ni s'a părut o lipsă pe care sintem datori săo a- 
mintim, este aceia a plutonului de poliție şi a supravegherii unui 
ofițer, care ar trebui să urmeze coloana In marș. Vom vedea 
mai departe ce urmări grave a avut această lipsă, 

O altă lipsă, întăia oară semnalată, a fost a pinii pen- 
tru ziua de 5 şi 6 Iulie, A trebuit să căutăm făină de popuşoiu 
şi să facem mămăligă pentru trupă. Nu aveam însă cazanele ne- 
cesare şi a trebuit să recurgem la bună-voința populaţiunii din sat 
să ne imprumute căldări în care să se facă mămăligă pentru cite un 
grup de 10—12 soldaţi. Preparaţiunea a durat mult şi mămâliga nu a 
fost bună, —fáina bulgărească fiind albă, măruntă şi fără gustul 
dulce, aromatic al fäinei noastre. La Borovan se incercase a se face 
pine militară In pităriile satului, dar acele cuptoare erau mici, 
abia puteau coace cite 50—75 pini deodată, adică vre-o 5—600 pe 
zi, cind trupei dintr'o brigadă îi trebuiau peste 20 de mii. In Osen 
am chemat primarul pentru rechizițiooare de fin şi făină. 
El ne-a mulţumit pentru supravegherea cr-am facut-o ca să 
nu se facă furturi și violențe asupra persoanelor. Preotul ne-a 
consultat pentru vechi sulerinți şi ne-a dat bine-cuvintarea lui, 
Biserica şi şcoala sint zidirile cele mai mari şi mai frumoase. 

După ce am urcat ultima colină şi aveam să ne scoborim 
spre Krivodol, am liberat oamenii şi bivolii rechiziţionaţi plă- 
tindu-le larg ajutorul ce ni se dase, apoi pe un drum mai scurt 
am coborit în şoseaua principală, pe lingă o moară și evilind 
satul Krivodol. Ne-am oprit ca să lăsâm să treacă o coloană de 
infanterie și am luat apoi şi noi şoseaua. Psichologia trupei 
noastre era schimbată : ideia unei apropiate intilniri cu inamicul 
o făcea mai barbară, mai sâlbatică. Cu greutate putem opri pe unii 
soldaţi dela furt; foarte uşor Ilanc gardele noastre părăseau drumul 
pentru a se aventura prin lanuri unde văzuseră Bulgari ascunși; 
chiar figurile luaseră altă expresiune, Incepusem a simţi mai tare 
greutăţile războiului. Nu avusem pine şi cu greutate lăcusem şi 
mămăliga, 

Cum urmam astlel şoseaua auzim din spate: „dreapta, 
ţineţi dreapta !* şi în trap-trap trece pe lingă noi un divizion din 
reg. 5 de artilerie, al cârui comandant ne strigă: „grâbiţi pa- 
sul, inamicul este aproape şi a atacat un convoiu“. Mărturisesc 
că vestea a deşteptat In noi mai mult curiozitatea decit frica, de 
oarece ne cam deprinsesem cu veştile senzaţionale şi cu alar- 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 145 


mele pentru nimica toată. In acelaşi timp trece li i 
Ştaletă in galop. y i ip me 

După citeva minute de mers ceva mai accelerat, cind tre- 
ceam pe lingă un dimb din marginea stingă a şoselei, un 
căpitan ne strigă dintre pomi din margine să trecem mai iute 
pentrucă ne găsim chiar in focul companiei. Trecind inainte de 
acest deluşor, am avut o privelişte care ne-a umplut inima de 
mindrie şi a liniştit şi pe cei mai iricoşi dintre noi. Compania 
urcă grăbită dealul pănă aproape de creastă, fiind ascunsă şi de 
un șir de pomi; din coloană se desfac ciie 2 che 2 trăgători 
inspre șosea ; un grup mai mare se scoboară in porumb şi se 
destăşoară de-alungul şoselei şi, trecind în partea opusă, înaintează 
ca o pinză nevăzută decit de noi şi de comandant, care eram pe Inâl- 
țime. Mai nainte am intilnit alți trăgători din alte companii, așa că în 
scurt timp toată regiunea era impinzită cu soldaţi de-ai noştri, Am a- 
flat mai tirziu că fusese o alarmă exagerată, focurile schimbate fiind 
puţine şi fără efect pentru ambele părți. Cu citeva ceasuri mai nainte, 
la vre-o 20 km. de acest punct, se petrecea predarea diviziei din 
Ferdinandovo. Curind în urmă am intilnit un convoiu de vre-o 50 sol- 
daţi bulgari, în parte dezarmaţi, care veneau dinspre Ferdinan- 
dovo şi ingrijoraseră puțin pe unii dintre artileriști, care au tras 
focuri de revolver asupra lor, 

Se inoptase bine cind, la vre-o 8 km, de Vraţa, intilnim 
un escadron de cavalerie care mergea în trap-trap; şi ofițerul 
care-l comanda nt intreabă dacă noi am suferit ceva sau sin- 
tem convoiul atacat de inamic. Cavaleria a trecut inainte, avind 
ordinul să patruleze pe şoseaua pe care veneam, 

La 12 noaptea am ajuns In Vraţa şi am campat în mijlo- 
cul pieţei principale a oraşului, Trupa era ostenită şi nu primise 
incă pinea pe ziua aceia, Am mers cu șeful secțiunii la medicul 
şef al diviziei, l-am deșteptat, am sculat apoi pe un d-n colo- 
nel de stat major, care locuia în același hotel și am căpătat un 
ordin cu care am obținut pinea pentru trupă și am distribuit-o la 1 
noaptea. Cind am intrat în Vraja, am trecut peste linia ferată și pe 
lingă gară, care era cu tutul părăsită. Nu mai era niciun vagon sau 
maşină. Toate stradele erau înțesate de trupe abia sosite și în 
multe case era mișcare, lumină, soldaţi in căutarea unui adăpost, 
Mai departe erau santinele şi patrule pe strada care ducea la 
cartierul diviziei. 

Incepuse a se lumina de ziuă cind neam retras în ambu- 
lanțe pentru odihnă. 


7 Iulie. Vraţa. Vizităm oraşul dimineața între 7 şi 9. Piaţa 

În care slăm este neregula! patrată, rău pavată, plină de gunoaie, 
Interzicem trupei să intre prin case decit la nevoi absolute. O 
slradă principală, pe care am venit, se continuă inspre munte 
în partea mai curată, mai evropenească, a orășelului, care 
servește drept stațiune climalerică. Munţii sint frumoşi, ridicaţi 
ca un zid cenușiu, inspre sud—sud-vest, amintind In proporții 
reduse peisajul Buștenilor din Bucegii noştri; clteva hoteluri cu- 
10 


145 VIAŢA ROMINEASOA 


rate, restaurante, unde nu se mai găseşte nimic decit calea 
neagră şi dulceaţă. Intrunul din aceste hoteluri este instalat 
cartierul diviziei. Jos, In restaurant, mulți ofițeri şi la o masă 
mai retrasă comandanţi cu hărţile dinainte. In piața mică din- 
spre munte aflăm monumentul unui erou naţional, care la 1877 
a format o legiune de aci şi s'a luptat la Plevna, 

Ne avind nici o veste de cind plecasem de acasă, mergem la 
poştă. Aci găsim instalaţi pe ai noştri, dar stampilele purtau data de 
5 Iulie, cind funcţiona încă poşta bulgărească. Se înțelege că fie- 
care. ca amintire, ne-am stampilat hirtii, batiste, carnete. Firele 
telegrafice nu fuseseră incă tăete şi în timpul cînd eram acolo 
a şi susit o telegramă particulară din Sofia, care a lost comu- 
nicată imediat comandamentului. Faţă cu mersul nostru răpede 
ne-am resemnat fiecare că nu am primit nimic şi ne-am grăbit 
a da noi veşti acasă, 

Peste zi ni sa adus un Bulgar păzitor la o vie, stră- 
puns de o baionetă de ale noastre în pintece şi avind o 
bună porţiune de epiploon eşită prin plagă. Am instalat rä- 
pede subt un cort o masă de operațiuni şi şeful secţiunii noas- 
tre, ajutat de noi toţi, a rezecat porțiunea eșilă şi a cusut plaga, 
„era primul rănit sosit la ambulanţă și am allat mai in urmă 
că s'a vindecat, 

Dejunul, foarte sumar, l-am luat în curtea unci case 
vecine, unde era puțină umbră și unde am găsit o fetiță 
de vre-o 13—14 ani care vorbea puțin Iranțuzeşte. Copila ne-a 
spus că tatăl ei era militar, căpitan de infanterie, și că lipseşte 
de acasă de mult timp. Ne-a intrebat foarte timid dacă ne vom 
bate cu Bulgarii şi i-am răspuns şi noi evasiv că vom căuta 
să-i dezarmăm şi să-i trimetem acasă, venind mai ales În nu- 
mele păcii. 

In genere, dacă până la Vraja populațiunea ne primea cu 
indiferență şi pe alocurea cu oarecare bunăvoință, aci sentimen- 
tul general ni era mai mult ostil. Se pare chiar că unii au in- 
cercat şi o rezistență mai vie. La ocuparea Vraţei s'au făcut şi 
2 calaraşi prizonieri, care au fost transportaţi cu ultimul tren la 
Solia. In Vrața s'au găsit numeroase depozite de arme, muni- 
țiuni, efecte şi farmacie militară, Aci ne-am aprovizionat cu mai 
multe medicamente, am imbrăcat in parte trupa şi am luat ceva 
proviziuni şi pinze de corturi, 

La marginea orașului, într'o clădire mare, era instalat spi- 
talul Crucii roșii, condus de un medic maior şi un asistent, 
student în medicină din Paris, Spitalul era murdar şi avea 360 
de răniţi din ultimele lupte cu Grecii şi Sirbii, Din acest spital 
ni s'a pus la dispoziţiune jumătate pentru bolnavii noştri. Aci 
am fost preveniţi că este choleră în oras, Un coleg al nostru, in- 
vitat la masă de un contrate, dr, Dicolt, însurat cu o romincă 
din Brăila, ne prevenise asemenea că fuseseră vre-o 14 ca- 
zuri în timpul din urmă, De altfel pe toate zidurile erau lipite 
instrucţiuni în bulgărește pentru apărarea de choleră. 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 147 


Medicii şefi ai corpului şi diviziei | au vizitat odată cu 
noi spitalul, i 

După amiază principii Ferdinand şi Carol au sosit In 
automobile, la cartierul corpului | de armată care se insta- 
lase ceva mai nainte şi sau întreținut mai mult timp cu ofi- 
ţerii, apoi cu unii prizonieri bulgari, care vorbeau romineşte şi 
erau foarle liberi ca atitudine, In urmă am aflat că sa dat ordin 
ca aceşti oameni să nu prea fie lăsați liberi cum se făcuse până 
atunci, O prudență elementară ar fi dictat această măsură incă 
dela inceput, Pe la 6 jum, principii se reintorc la marele cartier 
general, care era atunci la Corabia. Toţi generalii şi mulţi ofi- 
eri dela cartierul diviziei şi corpului de armată se servesc de 
acest mijloc de transport. Automobilul este desigur un bun 
vehicul pentru războiu ; dar generalii, care umblă mult in automo- 
bil, cam pierd noţiunea distanțelor, care este cu totul alta pentru 
inianterişti, și nu prea pot vedea bine starea şi întreţinerea 
trupelor. 

Seara ni se dă ordinul ca secțiunea noastră să urmeze la 
5 ore dim. brigada 2-a, care se va angaja în defileul dela 
Mesdra unde se semnalaseră trupe bulgare, Deşi pata dela o- 
rele 5, nu ne putem pune in mişcare, din cauza trupelor care ne 
preced, de cil la orele 6 jum. Era o dimineață răcoroasă, cu cerul 
acoperit, ceia ce a înlesnit mult mersul. 

Oraşul era deşertat de trupe, care erau bivuacate împrejur, 
probabil ne-am zis noi, de frica contagiului choleric ṣi pentru si- 
guranță Oraşul Vrața avea şi apă de izvor captată, distribuită 
prin tuburi cu scurgere continuă, dar avea şi multe lintini cu gă- 
leți, de unde s'au aprovizionat o parte din trupe. 

La 12 ne oprim pentru o oră la Mesdra și pornim mai 
departe spre Rebarcovo, unde ajungem la ora 3. Locul pe 
lingă şosea fiind strimt, trecem dincolo de sat şi campăm pe un 
lan mic de ovăz. Ordinulde zial comandamentului ne recomandă 
prudență, pentrucă sintem in regiuni periculoase şi formăm a- 
ripa dreaptă extremă a armatei de operațiuni. Eram campaţi pu- 
țin în urma avant-posturilor pe un loc inalt, incit îrumuseţea 
priveliştii ne împedeca să gindim mai serios la situațiunea 
noastră, In dreapta noastră, in vale, curgea riul Iskerul mare 
(Golem Isker), apoi imediat incepea un deal care se ridică în 
pantă repede, cu frumoase păşune, mulţi pomi răzleți şi ici colo cite 
o casă. În vale pe lingă riu trece calea ferată Solia-Vraţa şi e o gară 
mică unde se instalase comandantul brigadei noastre. Inaintea noas- 
trä intre semănături, lingă o vie, era bivuacată compania de 
avant-posturi. Cătră seară vedem sosind pe linie o platiormă cu 
vre-o 3 oameni. Am aflat apoi că erau cei doi calaraşi prizo- 
nieri, dezarmaţi şi trimişi inapoi din Sofia. 

La Rebarcovo am stat pănă a doua-zi 9 Iulie. Am pansat 
de dimineață 4 Bulgari răniţi din războiul cu Grecii, şi care fu- 
seseră evacuați din spitalul din Sofia. Cu ajutorul interpreţilor 
ne spun că în luptele cu Turcii liera mai ușor, pentrucă Turcii 


143 VIAȚA ROMINEASCA 


fugeau ori de cite ori porneau Bulgarii la atac. Cu Grecii şă 
Sirbii nu mai mergea, pentrucă aceştia nu fugeau; unul 
dintre râniți avea orificiul de intrare a proiectilului în spate, —fu- 
sese rânit pe cind fugea, Ne-au mai spus că in Solia era pu- 
țină armată, mai ales artilerie şi puţine trupe în drumul nostru. 
Tot la Rebarcovo am avut primele două cazuri de gastro-en- 
terită, care ne-au făcut să ne gindim la choleră, dar ambele ca- 
zuri s'au vindecat repede, deşi unul se prezentase destul de 
grav; pe de altă parte bolnavii mincaseră multe fructe și tim- 
pul era prea scuri—numai 24 ore—decind s'ar fi putut infecta 
cu choleră; dela ei nu sa contagionat nimeni, deşi nu s'au 
luat măsuri severe de izolare. 

La 11 ore dimineața primim ordinul să urmăm brigada 
2-a până la Novacene, cu aceleași informaţiuni în ceia ce privea 
inamicul, La 3 p. m. plecăm. Pe o şosea cu multe cotituri, do- 
minată de o parte şi alta de inălțimi care reamintesc destul de 
bine valea Prahovei, urcăm până la vre-o 500 metri, apoi ne 
scoborim repede intr'o vale mai largă, la Novacene, unde ajun- 
gem la ora 9 şi campăm chiar în șosea. In zilele de 9, 10 şi 
11 lulie ni s'a dat pinea mucegăită, crudă. Dintr'o pine nu se 
putea alege nici un sfert fără mucegaie verzi, negre sau albe, 
— şi toată avea miros greu; cea dela 11 Iulie era crudă, cu as- 
pect de cocă în mijloc, incit nu se putea minca decit coaja trecută 
incă odată prin foc. Am incercat a o inlocui cu mămaâligă; dar 
foarte greu am găsit căldări pentru fiert, pentrucă bucătăriile 
de campanie au cazane cu colțuri, în care se arde făina făra să 
se poată amesteca, Mămâliga din Bulgaria este albă, cleioasă, 
ca de făină de griu și nu are gust, Am raportat, am reclamat 
şi am căpătat mai in urmă o pine bună, insă redusă în greu- 
tate. La 3- 4 cintăriri de cite 10—12 pini nu am găsit de cit 
750 gr., rare ori 800; şi soldații se plingeau că nu le ajunge. 

10 lulie. Noapte foarte rece. Pe toată valea se vedeau fò- 
curi de paie, de fin sau vreascuri la care se Incălzeau soldaţii. 
La 3 dim. trebuia să plecăm şi eram cu toții gata. Rouă abun- 
dentă ca o ploaie. Reg. 5 artilerie se pune greu in mișcare şi 
abia plecâm la 6, La 9 dimineaţa trecem prin Scravena și In- 
cepem a zări Orhania, Auzim atunci cam la 3—4 km. vreo 
30—40 impuşcături, Bulgarii se urcă pe o colină și privesc în 
direcțiunea Orhaniei. Inaintăm ceva mai incet şi, cind ajungem 
in Orhanie—ora 10 dim.—, ni se raportează că resturile unui re- 
giment bulgar de infanterie, No. 5, care se predase în parte în 
defileul prin care trecusem, mai trăgeau din cind In cind de pe 
inăâlțimile Impădurite și că omoriseră 2 și răniseră 5 soldaţi din 
cavaleria noastră, Cu o seară mai inainte trăseseră asupra unui 
bivuac de cavalerie și speriaseră caii care fugeau peste cimp. 

Ne oprim lingă Orhanie la o clădire albă frumoasă, cu o- 
gradă ingrijita. Era un spital veterinar regional, cu grajduri pen- 
tru cai, vite, oi, capre, cu un laborator şi o farmacie veterinară, 
Pe cit știm, la noi, inalară de școala veterinară snperioară, nu există 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 149 


micâiri un alare spital. Aci primim ordinul să trecem in şoseaua 
“Orhanie Sofia şi să inaintăm până în satul Vraceş, la intrarea in 
defileul dela Araba Konak. Se pare că o divizie independenta 
de cavalerie incercase trecerea și, In fața impuşcăturilor venite 
de pe ină'țimi şi din pădure, se retrăsese și lăsase să treaca 
înainte soldaţi de infanterie, risipiţi in trăgători pe inălțimi şi prin 
păduri. Din această cauză inaintarea în dilileu se făcea incet. 

Prin faja noastră trec regimentele 17 Mehedinţi, 18 Gorj şi 
31 Calafat, apoi 1 de roşiori cu mitraliere, reg. 5 de artilerie. 
In Orhanie s'au găsit mai multe sute de prizonieri turci, care au 
fost liberați de ai noştri. Se pare că unul, care voia să prevină 
pe comandanții noștri că în Orhanie s'ar alla depozite de arme 


şi muniţiuni, a fost pe loc Impușcat de un sergent bulgar; a 
scăpat, insă, cu viața. 


Peste noapte se mai aud citeva focuri de puşcă in pădure. 
Înspre ziuă cerul se acopere şi incepe o ploaie deasă, măruntă 
şi rece, La 1] lulie, orele 6 dimineața, intrăm în defileu şi tnain- 
tăm destul de repede, cu toate că şoseaua urcă mereu, Pe la 8 
ploaia Incetează şi apare un soare strălucitor, care dă un deose- 
bit farmec locurilor acestora sălbatice, Şoseaua, nu prea bine in- 
treținută, cu poduri pe alocurea stricate, şerpuieşte printre dea- 
luri inalte, foarte apropiate, şi este dominată pe o întindere mai 
mare de cite un virf despădurit, care pare că-i taie calea. 
Atitea locuri de unde cu o mină de oameni ni s'ar fi impus 
perderi mari. După vre-o D--6 kilometri găsim o clădire nouă, 
modernă, cu 2 etaje, cu steag alb, vila unui colonel se pare, 
care are o grădină bine întreţinută, apă de izvor captată, lumină 
electrică. După vre-o 12—18 kilometri şoseaua devine foarte 
grea, pante foarte repezi se ţin una de alta; inaintarea e im- 
posibilă din cauză că inaintea noastră şi pe două rinduri sint 
coloanele de muniţiuni ale artileriei, cu cai slabi, care nu mai 
pot urca, şi fără nici un ofițer care să intervină in mod eficace 
penlruca să se inhame mai mulți cai și să se ridice pe rind che- 
soanele. Soldaţii, osteniţi și enervaţi, se mulțumesc să bată caii 
şi pe cei căzuţi să-i trintească în şanţ. Intervențiunea noastră a 
fost inutilă, Am lăsat atunci ambulanțele şi am plecat inainte 
pe jos, până ain găsit pe ofițerul care plecase inainte cu cele 
citeva chesoane care urcaseră dealul, și i-am atras atențiunea 
asupra celor ce se petreceau În urmă, 

In capătul defileului, şoseaua este dominată In dreapta şi în 
stinga de 2 vechi întărituri turceşti. Cea din dreapta, Baş-Tabia, 
e cotată pe hartă cu 896 m. înălțime; lingă cea din stinga, ceva 
mai puţin inaltă și mai aproape de şosea, esie un mare monu- 
ment rusesc, o piramidă enormă de marmoră şi granit cu o cruce 
în virf, cu marca Rusiei și o cruce a S-tului Gheorghe gravată 
pe soclu, pe care stă scris în față că țarul Alexandru al 2-lea a 
ridicat acest monument In onoarea armatei şi a comandantului 
ei, Generalul Gurko, care s'au luptat aci în zilele de 19, 20 şi 
21 Noembre 1877. In spatele monumentului sint gravate numele 


150 f VIAȚA ROMINEASCA i 


regimentelor, brigadelor, diviziilor de infanterie, cavalerie, arti- 
lerie, pionieri, cazaci, gardă imperială, etc. care au luat parte la 
luptă și din care au pierit vre-o 16 mii de oameni; printre nume 
intilnim unele ca Benderski, Kişinewski, care ne arată că alți 
Romini din altă generaţie ne-au precedat și pe aci.—Redutele 
turceşti sint făcute după acelaşi plan ca cele întilnite păn'acum : 
2—3 şanţuri paralele pentru infanteriști, un val mai ridicat, mai 
gros, cu depresiuni pentru gurile de tun şi o parte centrală mai 
ridicată, de unde se puteau vedea toate imprejurimile și de unde 
se da probabil comanda. Ambele redute domină pe o mare In- 
tindere şoseaua din vale 

La Araba.Konak este culmea dealurilor, de unde apoi şo- 
seaua se scoboară repede, In zigzag, intro vale, ca un platou 
cu puţine accidente de teren, care constitue platoul Sofiei. In 
deal este piatra kilometrică cu indicațiunea 48 km. până în ca- 
pitala Bulgariei. După înălțimea dela Araba-Konak avem o pri- 
velişte splendidă. In fafa noastră, spre sud se ridică, la vre 7—8 
km., un alt şir de viriuri inaite ale Balcanilor care se pierd de- 
părtindu-se spre sud—sud-vest; în stinga noastră şi în legâlură cu 
lanțul pe care ne găsim, un șir de înălțimi mai mici se continuă 
cu lanţul dela sud, lăsind la poalele lor o vale de vre-o 5—6 km.; 
in dreapta se vede şoseaua pierzindu-se după o Inălțime mai mică, 
unde se găseşte satul Saranţi, ținta mersului nostru, şi mai departe, 
in valea și mai largă, Sofia, din care se deosebesc cu binoclul cl- 
teva sclipiri de acopereminle şi citeva ziduri albe. In vale, în 
fața noastră și spre stinga, se văd grupe mari de trupe, așezate 
în vreo 4 puncte: subt coastele dealurilor, la sud, cele mai de- 
părtate ; la sud— sud-est un grup mijlociu ; și unul aproape la estde 
noi ; iar pe şoseaua principală, în faţă şi spre dreapta noastră, 
inaintează in coloană infanteria și artileria, precedate de trupe 
călări. Pe cind eram încă în defileu trecuse inaintea noastră au- 
țomobilul diviziei, Incit cartierul era acum la Saranţi, 

Ne-am intins pe iarba catilelată dela baza forturilor turceşti 
şi am aşteptat vre-o 2 ore trecerea coloanei de munițiuni şi so- 
sirea ambulanței noastre în secţiuni unite. Am avul o deosebită 
bucurie cind am văzut în virful dealului şi compania de pionieri 
cu cele citeva pontoane negre, mari, cu aspectul unor broaşte 
țestoase diforme, care merseseră aproape tot timpul în urma 
noastră și cărora le duceam grija că vor rămine pe drum. 

i După o scurtă haltă, pe cind ne pregăteam a scobori și a- 
Junsesem la tabla cu inscripțiunea 48 kilometri, ne vine o 
stafetă cu ordinul verbal să plecăm imediat inapoi la Vraceş. 
Nemulțumirea era generală și așa de mare incit șeful am- 
bulanței, de acord cu noi toți, a trimes stafeta inapoi să ne 
aducă ordin scris. Citeva minute mai In urmă soseşte un lo- 
cotenent de artilerie, care ne transmite acelaşi ordin verbal 
din partea generalului comandant al diviziei şi-şi declină numele, 
gradul şi corpul din care face parte, spre a ne sili să-l credem 
fără ordin scris; ne spune tot odată că Bulgarii au cedat pe 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 151 


toată linia condiţiunilor impuse de guvernul nostru. In acelaşi 
timp vedem mişcări contrarii celor anterioare în trupele din vale. 
Coloana ce înainta pe şosea se întorcea acum în spre noi ṣio® 
fijerul ne explicase că trebuia să plecăm repede ca să facem 
loc coloanei de muniţiuni a artileriei. Cu toată bucuria pentru 
Incheierea slării de războiu, incepem retragerea cu părere de rău 
că n'am dat o singură luptă serioasă cu inamicul, dar ne con- 
solăm că s'a făcut economie de vieți omeneşti ṣi de o parle şi 
de alta. Drumul la vale este uşor, şoseaua e aproape liberă ; am 
intilnit numai semicoloana de muniţiuni a divizionului de artile- 
tie de munte. Am plecat dela Araba-Konak la 3 jum. p, m, şi la 
7 jum. eram în nişte mirişte de lingă Vraceş; drumul, pentru care 
ne trebuise 9 ore la ducere, a fost făcut în 4 la Intoarcere. O 
ploaie torențială ne surprinse aproape de sfirșitul defileului şi 
făcu mai grea alegerea bivuacului. 

Pe această ploaie torențială și rece ajunseră în Vraceş şi îm- 
prejurimi regimentele de infanterie pela 11 noaptea. Obosiţi şi ne- 
mincaţi ;—făcuse in ziua aceia peste 40 km.: defileul singur a- 
vind 18 km.— Soldaţii au cantonat In casele din sat. Grădinile 
erau pline de perje, corcoduși şi pere; apa se scotea din Hn- 
tini- cu ciuture. Soldaţii se urcau noaptea In pomi, mincau 
fructe şi beau apă murdărită de scurgerea ploaiei in Tintini. 

12 Iulie, Vraceş. De dunineață încep a veni bolnavi rä- 
ciţi, cu bronchite și citeva gastro-enterite uşoare. Trupele con- 
tinuă a se retrage din defileu,—și anume: artilerie, infanterie şi 
cavalerie. Diviziunea 2-a ne soseşte din urmă la Orhanie. Schim- 
băm bivuacul pentru a face loc artileriei, Plouă şi e frig- 

13 bulie. Toată noaptea au venii trupe dinspre Araba-Ko- 
nak, Divizia lia şi-a stabilit cartierul în Vraceş. Trupele se a- 
şează în bivuacuri deoparte şi de alta a șoselei Orhanie-Lita- 
covo, De dimineaţă ni se aduc 24 cazuri de gastro-enterită gravă, 
cu fenomene cholerilorme. Ţinind seamă de caracterul boalei și 
de timpul scurs dela trecerea noastră prin Vrața, unde se sem- 
nalaseră cazuri de cholera, am stabilit cu certitudine că avem a 
face cu teribila boală. Ni se aduce, curind după aceia, un sêr- 
gent care murise în citeva ore cu aceleași fenomene de gastro- 
enterită pravă. Ambulanţa noastră avea ordin de evacuare a bol- 
navilor la spitalul din Vraţa, care era la 55 km. inapoi. După o 
scurtă constătuire cu colegii, plec la comandament pentru a co- 

munica urita veste şi a lua cit mai grabnic măsurile necesare, Merg 
îndată la Orhanie, la2 km. de bivuacul nostru, găsesc pe medicul şef 
al corpului de armată şi ne prezintăm generalului comandant al 
corpului, Le aduc la cunoştinţă apariţia cholerei şi nevoia improviză- 
rii imediate a unui spital, de oarece bolnavii n'ar fi putut rezista u- 
nui transport de 55 km. cu căruța; ar fi sămănat boala de-a- 
lungul drumului principal ce ne lega cn țara, şi nici n'am fi a- 
vut atitea vehicule pentru transportul bolnavilor ce nu vor Intir- 
zia să vie în număr mare. „si 

Impreună cu  pretorul, colonel de jandarmi rurali, vizităm 


152 VIAȚA RONINEASCA 


spitalul civil din Orhanie, care era prea mic şi unde aflăm 
deja un bolnav de choleră din divizia 2-a, şi o cazarmă mare, 
* bine situată afară din oraş, dar foarte murdară, unde luseseră 
ținuți prizonierii turci. Decidem instalarea spitalului in această 
cazarmă şi ne intoarcem în bivuac pentru a regula trimiterea 
bolnavilor şi ingroparea mortului—o autopsie ne mai fiind ne- 
cesară, lață cu certitudinea diagnosticului — mai ales că nu a- 
veam nici un mijloc de control bacteriologic al acestui diag- 
nostic, Se comunică diferitelor corpuri a se lua măsuri de 
izolare imediată a bolnavilor, se interzice cu severitate min- 
carea fructelor crude şi se recomandă fierberea apei, Se iau 
dispoziţii pentru Inmormintarea sergentului Stănucă Ştelan,—care 
se face cu pompă simplă care impresionează mult: un preot, 
un pluton de soldați, ofițerii şi un mormint săpat in mijlocul u- 
nui lan de griu, la umbra unui nuc. Era prima victimă a fla- 
gelului care avea se Intunece aşa de mult strălucirea unei cam- 
panii incepute așa de bine. Pănă seara ni se aduc alți 30 de 
bolnavi din reg. 18 și 31 infanterie. La Orhanie am putut co- 
munica vestea tristă mai multor personalități marcante atașate 
la comandament. Rolul nostru s'a siirşit cu aceasta, alte forma- 
țiuni şi alte grade ocupindu-se eu organizarea spitalului, Se 
pare chiar, cum mi s'a spus mai tirziu, că eram amenințat cu 
vre-o citeva zile de pedeapsă pentrucă nu am respectat ierar- 
chia militară. 

La 14 Iulie, continuă să vie bolnavi mulți. La 8 dim. 
plec cu un coleg să viziltăm bolnavii în spitalul din Orhanie. 
Sint insialaţi intro cameră mare a căzărmei, care nu putuse fi 
curățilă, fără paturi, culcaţi pe jos, în uniforme, cu figura trasă, 
vineție, caracteristică, foarte slăbiţi, cu degetele sbircite, abia a- 
vind putere să se mai vaite sau să ceară apă,—unii delirind şi 
avind mișcări spasmodice in brațe şi mini, vărsind pe scinduri, 
făcindu-și celelalte nevoi tot acolo. Nimic pentru Ingrijirea bol- 
navilor, nici măcar vase pentru apă. Am văzut multe mizerii, 
dar aceasta le Intrecea pe toate, Erau 77 bolnavi dintre care 5 
muriseră. Ambulanţa corpului de armată sosise şi se ocupa, 
impreună cu medicul şei al corpului I, de organizarea spitalului ; 
dar lipsa de mobilier, de vase, de rulărie, de aparate medicale. 
de medicamente, chiar de antiseptice, făcea inutilă prezența me- 
dicilor. Lipsa de pregătire şi lipsa de spirit de organizare erau 
strigăloare la cer. Înainte chiar. de a se aduce bolnavii Sar fi 
putut rechiziţiona și improviza repede paturi, saltele, rufărie, 
vase şi materialul medical necesar, doar era un oraș acolo şi 
fondurile nu se mai socoteau in atari imprejurări. Oamenii aceş- 
tia, care răspunseseră cu atita entuziasm şi așa de frumos la 
chemarea țării, aveau dreptul cel puţin la o ingrijire mai ome- 
nească, Și serviciul sanitar militar nu poate invoca nici o scuză, 
pentrucă, dacă n'ar f fost epidemia şi ar fi fost o intilnire cu 
vrăjmașul şi am fi avut Intro singură zi 2—3 mii de răniţi, mizeria ar 
fi fost şi mai mare incă,—bolnavii n'ar fi venit în citeva zile, ci 


Ri 2 


P 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 153 


mai toți deodată, In aceste momente, cu durerea In suflet, am 
regretat că neglijasem să am, după drept, un grad mai mare 
pentruca vocea mea să fie mai bine ascultată. Crezusem că voiu 
pulea aduce aceleaşi servicii ţării mele ca medic cu orice grad aş 
fi avut; realitatea mi-a arătat, însă, că nu este aşa, 

Reintors in bivuac, asist la o discuţiune penibila între şeful am- 
bulanţei şi medicul şef al diviziei I, de oare ce se hotărise ca 
secțiunea | a ambulanței să meargă lingă spitalul din Orhanie 
şi șelul ambulanței voia să trimită secțiunea 2-a. Pe unii colegi 
di inlricoșase cholera şi căutau, pe cit se putea, să evite con- 
actul cu bolnavii. 

A doua zi, 15 Iulie, trimitem dimineața 24 şi după-amează 
134 de bolnavi, mai ales din regimentul 18 Gorj, cel mai tare 
lovit. La spital fuseseră 126 bolnavi și tő marţi. Citeva ca- 
zuri suspecte la reg. 5 artilerie şi 1 de roşiori. Lingă noi cam- 
pează reg. 5 de vinători, venit din defileu, și din care unele de- 
taşamente ar fi ajuns până la 16 km. de Sofia. 

La spital, în ziua de 16 Iulie, numărul bolnavilor a ajuns 
la 280 cu 26 morţi. Reg. 5 Vlaşca, din corpul 2 de armată, ar 
fi avut asemenea bolnavi de choleră. După-amiază primim ordi- 
nul de a schimba campamentul pe şoseaua Orhanie-litacovo la 
2 km. jumătate de Orhanie, la un pod peste pirăul Bebrez, care 
izvorăşie in defileul de la Arabi-Konak. Pe acest pod trec ioa- 
tă ziua căruţe cu bolnavi, p> care ne mulțumim ai număra și 
îndrepta spre spitalul din Orhanie, La 18 lulie secţiunea I a 
ambulanței noastre primește ordinul de a face serviciu la spital. 
Numărul bolnavilor a ajuns la 569 şi al morţilor la 52. Servi- 
ciul postal şi telegralic se face foarte greu: nu primim nicio 
veste de acasă, cu toate că scriem aproape In fiecare zi Sa 
trimis la Sofia un farmacist bulgar după medicamente şi un 
maior farmacist rominințară. Laspital aceiaşi mizerie. În lipsă de alte 

măsuri de antisepsie, direcțiunea spitalului a găsit cu cale să pună in 
salele de bolnaviun strat de vre-o 3 cm. de var nestins, în care zac bol- 
navii și şi ard minile, picioarele şi ochii; un nou izvor de suferinţă, 
„de tortură continuâşi de accisente grave. Pela 5 după amează trece mi- 
nistrul de răzhoiu spre Litacovo, impreună cu comandantul corpului 
í, în inspecțiuni. Numărul cazurilor de choleră incepe a mai scădea. 

Timp p'oios şi rece; munții au viriurile acoperite în neguri. 
Bebrezul a venit mare şi insula pe care ne allăm se micșurează 
din ce în ce, Cind luceşte cite puţin soarele, priveliștea e foarte 
frumoasă. Ne allam aproape in mijlocul unui platou analog ca 
acela al Sofiei, dar ceva mai jos şi mult mai mic, lung de 
vre-o 25 km. şi larg de vre-o 6—7, inconjurat de lanţuri de 
munți înalți până la 6 - 700 de metri, unii sterpi, pietroși, alţii a- 
-coperiţi cu pâșune şi păduri. Pe acest platou sint numai puţine 
coline mici,—restul aproape plan, cu întinse culturi de griu şi 
porumb; pomi fructiferi ;—mai ales pruni ; satele ceva mai dese: 
Vraceş, la intrarea defileului de la Araba Konak, Litakovo şi Gur- 
kovo spre capâtul occidental şi nordic al platoului, Scravena spre 
partea mijlocie ; apoi spre răsărit de Orhanie : Lozane şi Praveţ pe 
unde trece şoseaua prin două defileuri, spre nord inspre Plevna 
“şi spre sud înspre Etropol, 


VIAȚA ROMINEASCA 


Oraşul Orhanie are mai mult aspectul de sat mare, cu o 
stradă principală pe care sint citeva case mai prezeniabile şi 
magazii de tot felul,— dar mai ales cafenele. Prin mijlocul oraşu- 
lui curge un pirău intr'o albie neregulată, cam dela sud la nord. 
In capătul central al stradei principale, este o grădină cu un fel 
de cofetărie, In clădirea unei foste geamii, în al cărui turn trans- 
format s'a aşezat un ceas cu clopot care se aude la 2—3 km, 
imprejur. In piața centrală este o casă mare, în care era pre- 
fectura şi în care este acum instalat comandamentul corpului | de 
armată, cu aparatele peniru telegrafia fâră fir; Intro altă casă, în 
care fusese poliția, e instalat acum corpul de gardă; o căsuţă, în 
care cra poşta şi telegraful bulgăresc, serveşte pentru acelaşi 
scop şi nouă. Siradele laterale au case mici cu ogrăzi mai 
mari, cu gospodării aproape ţărăneşti: pgrămezi de snopi de 
griu, arii, porci în libertate, clăi de fin. De pavaj sint urme 
tocmai cil trebue ca stradele să fie inpracticabile pentru că- 
ruţe ; noroc că cele mai multe nu sint pavate de loc, Pe strada 
principală este cartierul diviziei a 2-a și „Clubul militar“. Mai 
toate magaziile sint deschise și negustorii regretă că nu au 
ştiut că venim noi ca să fie mai bine asortaţi ; vind mult şi cu 
preţuri bune. Un vin fabricat din stralide şi colorat cu zahar ars 
se cumpără cu i leu şi 20 lilrul. Primarul oraşului sa pus la 
dispozițiunea comandamentului şi înlesneşte mult procurarea ce- 
lor necesare ; în schimb comandamentul a pus trupa să-i aran- 
jeze stradele, să facă șanțuri de scurgere şi să aștearnă piatră pe 
unde era nevoie. 

Inspre apus şi miază-zi de Orhanie, alături de cazarma în 
care zac cholericii, pe un cimp neted, este campată secţiunea 
2-a de aeroplane cu două aparate Blériot, cite două locuri. Mai 
in fiecare zi se ridică amindouă sau cite unul, fac clteva evolu- 
țiuni și se scoboară cu multă siguranță și eleganță în mişcări. 

In spital nici o îmbunătățire In ceia ce privește ingrijirea 
bolnavilor. 

La 15 lulie se face numai cercetare microscopică a dejec- 
țiunilor şi se stabileşte şi diagnosticul bacteriologic, fără a se 
putea face culturi. În ambulanța noastră eram doi bacteriologi, 
dar nu am lost utilizaţi. 

Toate plraiele trebue să fie infectate cu vibrionul cho- 
leric pentrucă Bebrezul, pe care stăm noi, trece prin defi- 
leu, ocupat acum de regimentul 2 Vilcea, foarte bintuit de 
choleră ; un afluent al lui trece prin Vraceş, unde cantonează 
reg. al 5-lea de vinători; un alt pirăiaş, Cerovniţa, trece prin sa- 
tul Scravena, in care se găsesc asemenea cazuri de choleră. 
Intimpinâm mari greutăţi ca să impedicâm trupele dela intrebu- 
ințarea acestor ape şi mulți soldați se scaldă într'insele. In 
schimb, muzicile cintă dimineața și seara la toate regimentele 
pentruca să mai aducă veselia în tabere, Allăm că Bulgarii ar 
fi admis condiţiunile guvernului romin şi că pacea ar fi imi- 
nentă. Poşta abia incepe să ne aducă scrisori de pe la sfirşi- 


d 


| 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 155- 


tul lui lunie; o telegramă, dată din laşi la 2 Iulie şi ajunsă la 
Corabia la 3 lulie, face 15 zile până la Orhanie; o lelegramă, 
dată de noi din Orhanie, pune vre-o 3—4 zile pănă la malul 


 Dunărei şi de acolo în 2 zile e la destinaţie, ne asigură teleprafiştii ; 


—in realitate, insă, a pus 8 zile şi răspunsul tot telegrafic ne-a sosit 
in 20 zile, Din cauza acestui serviciu rău organizat, cu perso- 
nal şi căruțe insuliciente, noi am suferit mult și în ţară s'au 
răspindit tot felul de veşti fanteziste asupra soartei noastre, Din 
această cauză, întrun timp începuseră femeile din sale să por- 
nească spre cimpul de operațiuni în căutarea soților, fiilor sau 
rudelor. Serviciul acesta —absolut indispensabil intro armată ci- 
vilizată—trebue reorganizat; se pare că în corpul 2 şi 4 a func- 
ționat mai bine. Un ofițer, cu sistemul nervos obosit şi zguduit 
de impușcălurile din defileu și citeva cazuri de choleră apărute 
în regimentul său, rămine mai multe zile în ambulanţa noastră 
şi ne dă detalii asupra zilei de 10 lulie, asupra venirii ca par- 
lamentar a maiorului Stancef in 2 rinduri, asupra ordinului pri- 
mit dela marele carlier general de a ne retrage şi apoi dea 


= reocupa defileul. 


In după-ameaza de 21 Iulie, trec peste podul nostru în 
automobile prof. Babeş şi Cantacuzino spre reg. 18 Gorj. La spi- 
talul din Orhanie numărul bolnavilor a trecut de o mie şi al 
morților a ajuns la 133; aproape aceiaşi mizerie cași la des- 
chiderea spitalului, Intilnim pe prof. Babeş, care se plinge că 
nu este utilizat în combaterea Hagelului, deşi experiența sa ar fi 
fost de mare folos. Ni se comunică prin ordin la raport că prof. 
Cantacuzino a fost numit capul serviciului sanitar al armatei de 
operaţiuni, 


22 lulie. A sosit vaccinul choleric şi incepem vaccinarea 
la reg. 18 Gorj, cu cite 1,5 cm. de suspensiune de microbi- 
preparată după metoda lui Kolle. Până seara vaccinăm regi- 
mentul intreg (vre-o 3400 oameni). La 23 vaccinăm reg. 31 Cala- 
fat, campat la 2 km. spre nord de Litacavo şi la vre-o 10 km, de bi- 
vuacul nostru, Pănă la prinz, ajutați de medicii regimentului, siirșim 
vacernaţiunea. Sintem invitați de comandant şi de ofițeri la un 
dejun copios, bine servit și insoțit de o muzică excelentă, intrun 
peisaj splendid. 

La orele 2, pe o căldură tropicală, mergem la reg. 1 Dolj, 
pe şoseaua Litacovo-Orhanic şi slirşim la 7 jum., după ce am 
vaccinat întăiu pe colonelul comandant, pe fiecare cap de bata- 
lion, precum şi pe comandantul brigadei, 

Abia acum se realizează ceia ce propusesem la 26 lunie. 

La toate regimentele se arboraseră steaguri albe : armistițiul 
fusese prelungit până la 28 Iulie. 

Regim. | artilerie este vaccinat la 24 Iulie. Comandantul, 
ofițerii, medicul şi trupa sint oameni aleşi, cu care se poate min- 
dri orice armată. Bivuacul esie aşezat pe o coastă subt pădure. 
Din cortul colonelului se poate oricind inspecta toată trupa. Or- 
dine, curățenie, disciplină și la soldaţi și la ofițeri. Camaraderia- 


1% VIAȚA ROMINEASCA 


cea mai strinsă cu implinirea cea mai punctuală a datoriei. Am 
felicitat pe comandant şi pe ofițeri și le-am mulțumit pentru cli- 
pele de complectă satislacțiune petrecute între ei, 

După-amiază am vaccinat reg 5 artilerie, bivuacal lingă 
Scravena şi 3 coloane de muniţiuni şi am stfirşit cu divizia lL, —reg. 
17 şi 18 fiind vaccinate de alți colegi. Numărul bolnavilor a de- 
venit neinsemnat, 

La 25 Iulie primesc ordinul de a face 24 ore de serviciu la spi- 

talul de cholerici din Orhanie,—iar alți 2 colegi pe acela de 
medici ai satelor contaminate : Vraceş, Lilacovo, Gurkovo și 
Scravena. Acum seschimbase puţin aspectul spitalului, deşi 
lăsa incă mult de dorii. Se așezase, in vasta ogradă a cà- 
zărmei, un cort pentru bolnavii cu diagnostic nesigur, iar cei cu dia- 
gnostic sigur într'o sală a căzărmei pănă se făcea cercetarea bacte- 
riologică. Se instalase un laborator şi trei tineri bacteriologi făceau 
cercetarea culturilor, incit se separau simplele gastro enterite de 
cazurile de choleră asiatică. A eşti bolnavi nenorociţi erau acum 
culcați pe paturi de scindură goală, fără măcar un mindir de 
paie ; iar in sala lor, Nr. 1, era incă faimosul strat de var ne- 
slins. La stăruințele noastre și ale unui coleg din Oltenia, care-și 
ascundea suferința subt glume şi o veselie aparentă ce mai 
descrețea frunţile triştilor noştri bolnavi, abia la 30 s'a hotărit 
măturarea varului şi inlocuirea lui cu alte antiseptice, lysol sau 
creolină. În sala Nr, 2, unde erau trecuți cei mai uşor bolnavi 
sau amelioraţii dela Nr. f, erau mindire in cele mai multe pa- 
turi şi pături de invelit. Salele Nr. 3 și 4 erau destinate conva- 
lescenţilor şi purtătorilor de vibrioni. Aci veselia era mai mare 
“ŞI cra o adevărată sărbătoare In ziua cind intra colegul de care 
am amintit. Bolnavii, care nu aveau bacilul cholerei in dejecţiuni, 
precum și acei care se vindecau lără să mai fie purtători de vi- 
brioni, se izolau în alte clădiri din curtea căzărmei; erau spă- 
laţi, efectele deziniectate In 2 etuve cu vapori subt presiune Ge- 
neste, şi evacuaţi la corpuri sau la vetrele lor. Chiar la această 
dată lipseau multe pentruca spitalul din Orhanie să poată da o 
ingrijire omenească bolnavilor. De rufărie nici nu poate fi vorba; 
dar nu erau vase, nu erau instrumente. Fiecare bolnav, In hai- 
nele de uniformă, se servea de gamelă —dacă nu o pierduse—; 
mincarea, medicamentele, vinul, se aduceau în nişte linichele de 
gaz găsile in cazarmă. cu capacele tăiate şi cu un lemn bătut 
€u 2 cuie la capete drept miner şi citeva vase de noapte de 
tabiă zmălțuită cumpărate dela o magazie din oraş. Nu erau de- 
cit 4 aparate peniru injecțiuni de ser artificial şi se făceau zil- 
nic 80--120 injecţiuni; dacă n'am fi avut siringi personale, n'am 
“fi putut face vaccinațiunile, nici injecţiunile, aşa de utile uneori, 
-de cafeină, oloiu camforat, etc. Şi, pe cint noi duceam aceste 
lipsuri, se pare că la Dunăre erau oprite, subt diferite pretexte, 
-ambulanţele Crucii roşii şi ale diferitelor persoane care organi- 
zaseră mai bine ajutorul bolnavilor şi aveau tot materialul şi tot 
confortul necesar unei bune Ingrijiri. 

Serviciul medical al spitalului era râu organizat. Cei 20 

„de medici și 15 doctoranzi, Insăreinați cu Ingrijirea bolnavilor, e- 


INSEMNARI DIN CAMPANIE i57 


ram Impărțiți în 4 serii, care făceam serviciu cite o zi, incit nu 
era nici o continuitate în tratament. Am cerut să se schimbe a- 


şezarea, să ni se dea fiecăruia cite un număr de 25 — 30 pa- 
„buri şi să ingrijim bolnavii mai multe zile dearindul. Ni s'a râs- 
_puns că nu se mai poate schimba nimic, de oarece așa se hotărise 


de generalul comandant al corpului de armată. Incă odată, mi se 
pare, lipsa de spirit de organizare şi de experiență in îngrijirea 
bolnavilor era acoperită cu un cuvint care închidea orice discu- 
ție : ordinul superiorului. Şi, cu toate acestea, ciți medici mai 
mari sau mai mici nu și-au făcul reclamă și nu-și lac merite 
din aceasta. In stari imprejurări, cind o calamitate amenință 
o armată și țara întreagă, nu e permis nimănui — oricine 
va fi acela şi ori cit de sus ar fi în piramida socială—să nu ia 
sfatul tuturor celor care și-au petrecut viața în serviciul bol- 
navilor. Suficienţa In atitudine nu acoperă insuficiența reală, care 
se maniiestă îndată prin adevăraie dezastre. 

Până la 26 lulie intraseră în spitalul din Orhanie 1172 bol- 
navi din care muriseră 243. In trupa brancardicrilor secțiunii a 
2-a avem un caz de choleră, la un om care trăia mai răzleţ şi 
băuse apă nefiartă din Bebrez. În mai puţin de 24 ore sucombă 
in spitalul din Orhanie, ceia ce impresionează mult pe cama- 
razii lui. 

Artileria de munte se retrage din defileu. Divizia 1şi schimbă 
cartierul la Litacovo, de oarece se inmulţiseră cazurile de cho- 
lerá in Vraceş. Principele Ferdinand a vizitat spitalul, Se zvo- 
nește că pacea ar fi fost incheiată, dar nu e nici o siguranţă, 

In zilele de 27 şi 28 nu e nimic nou. Noaptea se aud im- 
puşcături ce alarmează toate taberele ; dar aflăm mai în urmă că se 
ard efectele soldaților bolnavi şi morţi din Orhanie şi pocnesc 
cartuşele rămase din intimplare printre ele. Am vizitat spitalul 
şi zilele acestea, deşi serviciul de 24 ore mă ajungea la 29. 
Găsesc citeva mindire la Nr. |; dar cele mai multe paturi sint 
goale, — încă nu s'a măturat varul din sala Nr, 1. Medicul şei al 
corpului ne citeşte o telegramă a medicului palatului, prin care 
Regina li mulțumea pentru devotamentul cu care Ingrijea pe bra- 
vii noştri bolnavi. E drept că-și da multă osteneală; dar ce 
ironie crudă, faţă de iadul in care zăceau bieţii bolnavi! In ca- 
mere mai mici, izolate, în etaj, sint ciţiva ofiţeri și gradați, cu 
ceva mai mult confort, Un şei de biurou din ministerul cultelor 
ne spune că a trecut prin toate fazele până la salteaua de lină, 
La 30 se face un Te Deum în biserica catedrală din Orhanie. 
Muzicile cîntă în piața oraşului ;—era sigur că pacea se încheiase, 
La mai multe regimente se incepe a doua serie de injecțiuni 
vaccinante, cu 3, 4 şi 5 cme, Mare veselie In bivuac, S'a cum- 
părat o vioară, Cei 2—3 ţigani din trupă cîntă și toți joacă. Unul 
din ofiţeri, escelent violonist, după culcarea trupei, ne face să 
uităm realitatea pănă tirziu in noapte. 

Lingă cazarmă se construesc 2 barace Decker pentru cite 
20 paturi, ale Crucii roşii. i 

In seara de 31 lulie, după muzica şi dansul obișnuit al 
trupei, se face tăcere: un orator improvizat—un sergent imi pare — 


158 VIAŢA ROMINEASCA 


„după ce arată entuziasmul cu care fiecare din noi am părăsit 
tot ce aveam mai scump pentruca să ne facem datoria câtră 
țară, după citeva cuvinte de regret pentru tovarășii Inmormin- 
taţi în pămint străin şi morți fără să-și fi văzut pe ai lor,—mul- 
ţumeşte lui Dumnezeu că trupa noastră nu a dat cholerei decit 
o victimă şi aceia pentrucă nu a ascultat sfaturile conducători- 
lor ; mulţumeşte conducătorilor, incepind cu şeful şi slirșind cu 
cel mai mic în grad, pentru ingrijirea părintească dată trupei. 
După aclamaţiunile care urmau numele fiecărui ofițer, un soldat 
din mulțime strigă, în aplauzele noastre ale tuturor ; „să trăiască şi 
Birăroiu, bucătarul, care ne-a îngrijit totdeauna cu mincare bună“. 
Din această seară trupa noastră devenise un model de disciplină, 
înțelegind că toate dispoziţiunile ce se luau cu privire la apa 
fiartă, fructe, popuşoiu, etc., erau în interesul sănătății generale, 
Cind ne-am reunit cu secțiunea |, era așa de mare deosebirea, 
incit sanitarii şi brancardierii noştri işi simțeau superioritatea și 
nu mai voiau să se amestice cu ceilalţi. 


Câtră seară primisem ordinul de plecare. A dova zi dimi- 
meaţă Incep să treacă mai intăiu căruțele, trenul regimentar, apoi 
pe rind regim, 17, 18, | şi 31 infanterie şi batalionul 1 de pio- 
nieri. Era un vintrece și șoseaua acoperilă de pral. La 8 ate,iîn 
urma pionierilor, ne punem şi noi în mers. Trecem prin Orhanie, 
ne încolonăm cu secțiunea | şi mergem lnaințe spre rășârit prin 
Lozane pănă la Praveţ, la vre-o 12 km, de Orhanie, Aci insta- 
läm un bivuac minunat întrun finaţ pe jumătate cosit, la răsă- 
ritul satului. Ne găsim in extremitatea de răsărit şi miazăzi a platou- 
lui Orhaniei ; munţii sint mai apropiaţi. două defileuri strimte duc 
spre Elropol şi spre nord la Dunăre. Peisagiul este frumos: în sat 
pomii incărcați de fructe, pe cimp aproape numai popușoaie, Di- 
vizia a cantonat în Praveţ, Țăranii nu se lem, vin la consulta- 
țiuni gratuite, bine înțeles, pentrucă reluzam sistematic orice o- 
iertă de onorar; femeile ne vind bucuros, dar cu prețuri destul 
de mari, legume, ouă, lapte, brinză şi pui. Ajutăm ia revaccina- 
rea trupelor, care în mare parle este făcută de medicii unități- 
lor respective. Un batalion din reg. 31, care ocupase lublaniţa, 
un punct inaintat in Balcani, soseşte în noaptea de 2 August şi e 
revaceinat a 2-a zi. 

Prin plecarea ambulanței din Orhanie, detașarea noastră la 
spitalul de cholerici încetează. Ultima dată, cind am fost la spi- 
tal, la 29 Iulie, luseseră în total 1356 bolnavi şi 274 morţi, Tre- 
bue să spun, spre cinstea trupei noastre, că s'a făcut o colectă 
de vre-o 240 lei din care sa pus un monument pe mormintul 
pete din Orhanie și s'au trimis familiei sanitarului mort vre-o 
1 či, 

Din bivuacul nostru se vede şoseana care intră in defileul 
dinspre nord şi auzim tot timpul, ziua şi noaptea, zgomotul că- 
ruțelor care trec intruna, La 8 August primim ordinul a trimite 
pe cineva la Mesdra—la vre-o 40 km.—ca să primească restul de 
electe necesare trupei, pe care să le aducă la Teliş, unde vom 


aha 


dem fraza: 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 153 


ajunge după 3 zile, iar noi să ne aprovizionăm pentru aceste 3 
zile şi să plecăm a 2-a zi. La 9 ore seara, insă, ne vine un alt 
ordin, anume că diviziunea a 2-a ne va trece inainte şi noi rä- 
minem pe loc pănă la alte dispuzițiuni. Aşa zisele ordine la ra- 
port ne dau de gindit une-ori prin conținutul lor: „X, bucătar, se 
va trimite la cartierul corpului“; „Y, chelner, va fi trimis să ser- 
vească la corpul de armată*; „Z, chelner, se congediază dela corp,“ 
pentrucă, în naivitatea noastră, credeam că generalii comandanţi 
au alte preocupări, iar cele culinare şi de serviciu la masă cad 
în sarcina altora. Din ordinul comandamentului circulă o listă 
«e subscripțiune pentru săracii din Orhanie, 

Secţiunea I primește ordin de plecare la 4 August la Osi- 
covița, iar secțiunea noastră la 5 August, ora 5 dim., la Misco- 
vif în coada trenului regimeniar al brigadei a 2-a, In defileu 
trece regim. 26 Rovine, 2 Vilcea, regim. 1 cavalerie, 5 vinători 
şi trenurile lor. 

Nopțile sint reci și cade atita rouă că nu putem umbla în 
bluze decit cind soarele este sus. Multă tuberculoză în Praveţ, 
Vremea trece incet. Contactul cu populațiunea ne face să surprin- 
noi am vrea să ştim dacă voi aveţi ciocoi*. La ob- 
servarea unuia dintre colegi că ar putea să rămină în Bulgaria, 
dacă-i place starea de acolo, soldatul nostru ti răspunde : „mai bine 


 decil 30 pogoane de ale lor să am unul singur la noi acasă“, 


Dimineaţa de 5 August ne sculăm de vreme şi la 7 pornim 
prin defileu, în urma regim 1 şi 3) de infanterie. Drumul prin 
munte este frumos; soşeaua binişor intreținulă ; podurile slabe şi 
unele stricate. Ajungem la Kumenidol şi instalâm bivuacul In- 
trun loc umbrit de pomi rari. Un miros greu ne face să desco- 
perim in apropiere resturile unui cal mort. Erau ordine severe 
şi repetate să se îngroape toate cadavrele de animale şi resturile 
vitelor tăiate pentru hrană. Nu se prea respectau, însă, aceste 
ordine pentrucă exista un spirit surprinzător chiar printre ofițerii 
superiori. Inir'o zi—eram incă la Vraceş—un veterinar, grad mare, 
dă ordin ca un cal din marginea drumului să fie tirit in griu: 
„ca să nu-l vadă generalul“;—de rest nu se interesa, 

La 6 August, dimineața, pornim mai departe ; trecem prin 
Ablaniţa, Panega, cu vederi frumoase de munte şi ne oprim la 
Blisnicevo, la o moară părăsită, pe o insulă între 2 brațe ale pl- 
răului Panega. Pe drumul acesta trecuse înaintea noastră corpul 
IV și Il și peste tot erau urme de bivuacuri murdare, părăsite 
fără mici o grijă de asanare. La Ablanița lăsăm spitalul mobil 
al corpului nostru, care mai avea cițiva bolnavi. Satele sint in- 
fectate de choleră. Un spital al corpului IV mai avea incă 140 
bolnavi. Pe șosea aflăm trenul regim, 27 Bacău, care fusese de- 
cimat de choleră și totuşi soldaţii culegeau perje, popușoiu, incit 
a trebuit să intervenim de mai multe ori. Ofițerii chiar beau apă 
nefiartă şi mincau fructe crude. Campâm la nord de satul Pe- 
trovene, In care multe case aveau locuitori bolnavi şi morţi de 
choleră. Aci am avut 36 ore de repaos şi mam auzit toată ziua 


iel VIAȚA ROMINEASCA 


decit sunetul lugubru al clopotului de morți. La vre-o 6 km- 
spre miază-noapte, urmind cursul riului Panega, şoseaua con- 
duce peste nişte dealuri pietroase, într'o vale cu mai multă ve- 
getațiune şi trece printr'un orăşel cu aspect frumos de departe. 
La intrarea In Lukovit, în dreapta şoselei este o casă nouă cu 
2 rinduri, cu ogradă îngrădită cu oarecare cochetărie : spitalul, cu 
aparența unei vile de agrement. Citeva case mari in oraș, dar 
pavajul rău, podul peste Panega stricat, murdărie ; şi multe case 
cu petice roşii, care indică prezența cholerei. Aci e reşedinţa Di- 
viziei |. Ne întoarcem în bivuac fără să ne aprovizionăm de 
teama epidemiei aşa de intinse in acest orăşel. Pe virful unei 
coline, inspre apus de şosea, se vede o piramidă de piatră albă, 
recentă, care se desprinde frumos pe fundul albastru al cerului > 
ni se spune că a lost aşezată de reg. 2 vinălori, care a campat 
mai mult timp în aceste locuri și a pus inscripțiunea: aci au 
fost solii păcii din Rominia, In anul 1913. La Petrovene ni se 
comunică frumosul ordin de zi al Regelui, care se citeşte in fața 
trupei aşezate In careu, după un scurt discurs, bine simțit, al ṣe- 
lului secţiunii noastre. Soldaţii || primesc cu mare entuziasm şi 
regretă că nu-l are fiecare să-l pună in cadru şi să-l lase co- 
iilor. 

E Primim ordinul să plecăm dimineaţa la 3 ore. Ni sosesc 
şi efectele dela Mesdra— citeva capele, cămeşi şi bocance— care 
nt fac să regretâm trimiterea oamenilor și a cailor atita distanță 
pentru nimic :— oamenii noştri tot dezbrăcaţi au rămas. 

La 3 sintem în şosea; dar reg. 31, çare trebuia să plece 
la 2, nu iese la punctul inițial decit la 3 jum. în cit a turburat 
mersul intregei divizii şi a trebuit să silească trupa. După Lu- 
kovit, şoseaua merge tot printre dealuri din ce în ce mai puţin 
inalte, ajunge linia ferată Mesdra-Plevna şi intră în orășelul Te- 
liş. Aci vedem întăia oară trenuri şi ne surprinde plăcut pre- 
zența maşinelor şi vagoanelor noastre cu literile C. F. R. Ace- 
iaşi dezolaţiune şi aci ca In Lukovit: multă choleră și coloa- 
nele de aprovizionare au plecat mai departe, la Gorni Dubnik, 
Pe drum am cules mai mulți bolnavi cu fenomene cholerice, mai 
ales din reg. 31 şi 1 infanterie. Afectăm 2 ambulanţe pentru 
bolnavi de choleră şi continuăm drumul, ne mai avind unde-i 
evacua. 

La Teliş lăsăm şoseaua principală şi luăm un drum vici- 
nal spre răsärit şi ne scoborim incet în valea Vidului spre Sa- 
doveţ. Pe platoul dintre Teliş şi Sadoveţ aflăm 2 monumente ru- 
sești, morminte mari comune, care arată luptele grozave ce sau 
dat prin aceste locuri la 1877. Şi In Sadoveţ, care este un sat 
mare, e multă choleră, incit campăm spre miază-noaple, în stinga 
şoselei principale care merge de-a lungul Vidului, întrun cimp 
de lucernă. Localitatea este joasă, mlăștinoasă şi foarte populată 
de țințari din genul anolelinelor; copii şi oamenii pe care-i In- 
tilnim au aspectul malaric. Lipsa unui pluton de poliţie face ca 
soldații să rămină In urmă, să se răzlețească din şosea, să între 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 161 


prin grădini şi bostănării, unde incep din nou să mänince fructe, 
pepeni, castraveți, ardei cruzi, etc., care inmulțesc din nou ca- 
zurile de gastro-enterită ; unii se abat in sat şi iau apă din fin- 
tini, pe care o consumă nefiartă sau cer dela locuitori, din case 
infectate cu choleră. Soldaţii din reg. 31 n'au avut decit cite un 
sfert de pine și cală a li se da mămăligă. 

Sara furtună electrică cu ploaie torențială. 

La 2 noaptea, pe o lună in descreştere, pe o șosea 'inmuiată 
de ploaie, pe o vreme rece și umedă, incepem mersul, în urma 
brigadei noastre spre Kruşeviţa şi apoi trebuia ca pe un drum 
lateral să ieşim la Doini Dubnik în șoseaua pe care o părăsi: 
sem la Teliș. Trupa a luat acest drum; dar, glodul fiind prea 
mare și drumul destundat, ar fi lost imposibil să ieşim cu că- 
ruțele noastre. Am urmat atunci tot şoseaua in care ne găseam, 
prin lasen la Dolni Mitropolia. In drum ni-a trecut înainte reg. 
1 şi 5 artilerie cu 7 coloane de muniţiuni, divizionul 5 de obuziere 
şi coloana respectivă. Aproape de 11 zărim defileul Plevnei; ve- 
dem bine monumentul rusesc din dreapta, Opanezul cu monu- 
mentul rominesc în stinga. La 12 ajungem lingă Dolni Mitropo- 
lia şi campăm intre șosea şi reg. 31. In Kruşeviţa, unde treceam 
cind se lumina de ziuă, am cules din drum un biciclist dela 
carțierul corpului de armată, atins de choleră, şi care spunea că 
de 4 zile nu mincase, fiind trimes continuu cu ordine. 

In apropiere de Dolni Mitropolia ne trece înainte automo- 
bilul comandantului corpului 1 de armată, urmat de unul cu ba- 
gaje, 2 puşti de vinătoare şi un cine prepelicar. Erau intr'adevăr 
multe prepelițe, potirnichi şi porumbei sălbatici prin miriştele 
din jurul Orhaniei și Nemrozii sint oameni pasionaţi. 


Am plecat curind după masă cu doi din colegi să vizităm 
repede Opanezul și Plevna. Am luat drumul cel mai scurt, tre- 
cind Vidul prin apă. Intrarea in Plevna se face printro şosea 
largă, plantată pe ambele laturi. Gara rămine la vre-un km. a- 
fară din oraş. Siradele largi, rău pavate, au citeva construcţiuni 
noui, mari, care dau impresiunea unei reinoiri. Magaziile des- 
chise sint pline de ofițeri şi soldați care se aprovizionează sau 
iau amintiri. Marele cartier general este instalat în gară, în ci- 
teva vogoane şi curtea gării e plină de automobile. Aproape nu 
se mai găsesc fotografii ale monumentelor rominești. Griviţa 
este la 6 km. şi regretâm că nu avem timp ao vedea. Bulgarii 
au făcut din Plevna un centru de cultură a viei şi au aci o 
şcoală mare de viticultură. Ne face o puternică impresiune loca- 
litatea aceasta, ocupată din nou de trupele noastre după 36 ani. 
Avem iluziunea că revedem pe un prieten vechiu pe care nu 
Yam fi văzut de mult, din copilărie, 

Am vizitat monumentul ridicat țarului liberator, pe care se 
pol ceti in dreapta intrării și numele regimentelor romineşti 
ce au luat parte și ale ofițerilor morţi In războiul dela 1877, In 
cripta capelei, în trei vitrine sint oseminte ruseşti, bulgărești și 
rominești, La eșire, un copil, câruia-i vorbisem bine de țara 

11 


162 VIAŢA ROMINEASCA 


lui, mi-a dat o foare drept mulțumire. Innoptasem aproape în 
Plevna, unde am intilnit mai mulţi colegi. Am trimis de acolo, 
cu titlul de încercare, o cartă postală cu timbru bulgăresc prin 
cutia de poștă bulgară care nu avea să funcționeze decit dela 
15 August şi una cu timbru rominesc poștei noastre, care mai 
făcea ultima cursă. Eram la 9 August. Carta cu timbru romi- 
nesc n'a ajuns, pe cind cea încredințată poştei bulgărești a ajuns 
la destinaţiune la 17 August. 

ai A locurile din jurul nostru, Dolni şi Gorni Mitropolia, Doini 
Dubnik, dealul Opanezului sint acoperite de morminte comune. 
Din tabăra noastră se vede o parte din Plevna,—locul pe Vid 
unde s'a predat Osman pașa, Bucovul. Amintirile noastre se re- 
deşteaptă şi vedem aevea parcă luptele petrecute aci. Căpătăm 
dorinţa vie de a cunoaşte in amănunte mișcările și inaintarea 
trupelor. In Pievna este un muzeu de obiectele găsite din tim- 
pul războiului, făcut de principele Battenberg, şi in care un loc 
de onoare este rezervat casei din Poradim, unde sint adunate 
amintiri romineşti. 

La 10 August pornim in coada tuturor coloanelor, la 7 dim., 
pe un timp rece, cu cer acoperit. Şoseaua e bine întreținută şi 
nouă, dela Demirkioi inainte nici nu mai e însemnată pe hărţile 
noastre. Mergem alâturi cu Vidul şi cu linia ferată Plevna-Sa- 
movit. Cind trece cite un tren, în care se văd trupe de ale 
noastre transportate spre Dunăre, convoiul nostru izbucnește in 
urale şi manifestațiunea fine pănă trenul dispare. : 

In drum mai primim 4 bolnavi de choleră din reg. 1 Dolj, 
li aşezăm pe brancarde în ambulanță, le dăm medicamente şi ne 
continuăm mersul spre nord, Trecem prin incă două sate şi ur- 
căm apoi un platou de unde se vede Dunărea. Soldaţii noștri 
fi fac o salutare zgomotoasă şi-şi fac cu toţii cruci de mulju- 
mire că au putut să o revadă. Ne scoborim apoi spre Golenţi, 
unde bivuacăm pe un cimp deschis la apus și la vre-un km. 
înainte de sat. A i 

La Cumanova, pe unde trecusem cu o oră mai inainte, pe 
o şiră de paie, la o arie, vedem din nou costumele de pinză 
albă cu fote în culorile alese deschise, figurile frumoase, expre- 
sive şi fine,—graţie în mişcări, in linii și în atitudini; şi auzim 
glasul muzical şi vorba veselă dalce rominească. Ne dăm bine 
seama de diferența adincă de rasă între cele două popoare așa 
de vecine şi pe une locuri chiar amestecate, 

Golenţii,—Gulianţ, în bulgăreşte,—au o populaţiune aproape 
exclusir rominească, Din vre-o 250 case numai 60 sint bulgă- 

i. Pornim pe cimp spre Dunăre şi intilnim numai Romini, 
oameni inteligenţi, aşezaţi, vorbindu-şi perfect limba şi făcind 
observaţiuni cu mult bun simţ. In special am găsit la o bos- 
tânărie —mai toți au cite una—tipul desăvirşit al Rominului de prin 
aceste locuri, Niţă Tudor, care ni spune multe. Bulgarii nu-i lasă să 
aibă şcoală rominească în sat; in biserica lor, în care aveau preot ro- 
minesc, se citea în timpul din urmă bulgărește; iar preotul romin era 


INSEMNARI DIN CAMPANIE 163 


Pe RPR 08 PRR MR pa teasecco-aoaccnane -amm 


eee 


dat afară. Acum fugise preotul bulgar şi armata noastră reintegrase 
pe preotul romin. Femeile nu vor să invețe bulgărește și rare ori 
se fac căsătorii cu Bulgarii.— Apoi că de ce luăm noi cadrilaterul 
şi nu luăm malul drept al Dunărei, pe care este numai popu- 
laţiune rominească până la 20—30 km, în interior? Ca le-a fost 
tare milă de voinicii noştri care se prâpădesc cu zile şi în floa- 
rea virstei din pricină că nu au fost ținuți mai strins. Un sol- 
dat, care se întorsese de curind dinspre Seres, ne povestea că 
la Bulgari nu se pomenește ca să părăsească vre-unul polcul 
(regimentul) în marş; că, ajunși la o etapă, li pune întăiu să se 
odihnească vre-o jumătate de ceas şi dela sacaua fiecărei com- 
panii li se dă de un gradat numai cite o cană de apă fiartă rä- 
citā; pinea și mincarea este bună și adeseori generalul Dimitrielt 
intra printre soldaţi, ii cerceta, vedea ce minincă şi li imbărbăta. 

Cind trecem pe lingă bivuacul regim, 31, inaintea multor 
corturi se coceau popuşni, se mincau harbuji şi struguri cruzi. 
Am chemat ofiţerul de serviciu şi i-am atras atenţiunea asupra 
ordinelor repetate in această privință ; dar mai în urmă am vä- 
zut că înşişi unii ofițeri făceau tot aşa. In cinstea trupei noas- 
tre de sanitari trebue să adaug că ai noșiri supravegheau pe 
ceilalți şi au prins pe mai mulţi prin vii şi popuşoae și pe unii 
i-am trimis cu raport comandanților respectivi, 

Peste noapte moare unul din cei 7 cholerici pe care-i a- 
veam cu nui, Era un soldat din reg. 1 Dolj, care scăpase ne- 
vaccinat, fiind detaşat la manutanţă. In prezența comandantului 
de batalion, a ofițerilor lui şi a preotului din sat l-am înmor- 
mintal pe o ridicățură uşoară de teren, de unde se putea vedea 
Dunărea şi malul rominesc, Pe ceilalți bolnavi îi evacuâm în 
spitalul din Nicopole. Din această zi, n'am mai avut nici un 
choleric de ingrijit. 

La 12 August pornim din Golenţi spre nord-est prin Ghia- 
ureni sau Găureni, alt sal rominesc, la Muselievo, stațiune de 
drum de fer și loc de aprovizionare, Toată ziua precedentă plo- 
vase, drumul era desiundat, podurile stricate, incit cu mare greu- 
tate trecem prin apă căruțele noastre grele. In Găureni ies multe 
femei cu țesături şi cusături frumoase, pe care le vind foarte 
eftin. Caşi aci, în Gulenţi populațiunea ne oferea gratuit paie, 
legume, fructe şi cu mare greutate reuşim să le plătim. La 
Muselievo intrăm intr'o şosea bună, care duce dela Nicopol spre 
Plevna. Campăm lingă un bivuac vechiu, căutind, pecit se poate 
să evităm locul vechilor corturi, În drum a trebuit să ridicăm 
cu multă greutate un deal inalt și să ne scoborim pe nişte ripi 
abia practicabile. Trupele au campat In mare parte pe dealuri. 
Aci erau multe căruțe văpsite cu var, semn că transportaseră 
bolnavi de choleră. De altfel, drumul era sămănal de o parte şi 
de alta cu morminte proaspete, 

Am mai cules 3 bolnavi cu gastro-enterite, dintre care u- 
nul suferise şi se vindecase de choleră In spitalul din Orhanie, 

Din Muselievo, un sat mare bulgăresc, plecăm la 6 dim.. 


164 VIAȚA ROMINEASCA 


a n eananmeenanmnneen 


după ce avusesem ordinul să plecăm la 9 jum, Un automobi? 
sfarima scara unei ambulanțe. Şoseaua merge strins pe lingă 
coasta dealurilor Nicopolei. Peste tot inundaţiuni, apele Dună- 
rei umilate. La 9 ajungem la podul care este făcut pe șlepuri. 
Ni se face revizia sanitară de un coleg; nise anunţă că ordinul 
de demobilizare, odată ajunși pe malul sting, nu ni seva aplica. 
Se face şi controlul pentru a nu se trece obiecte rechiziţionate 
din Bulgaria în țară, Un farmacist bâtrin de ai noștri a cumpă- 
rat 2 cai, dar nu poate produce hirtia doveditoare şi e crezut pe 
cuvint; un altul, tinăr, are o vacă rămasă din nişte Incurcâturi 
la ordinar, care trece neobservată ca vilă pentru hrana trupei, 
Trecem podul, În capătul dinspre țară trecem prin aţa mare- 
lui cartier general, plecat din Plevna la 10 August şi instalat pe 
yachtul Ştefan cel Mare, Principele Ferdinand, principesa Ma- 
ria, principele Carol, capul statului major, mai mulţi ataşați străini 
de o parte, de alta generalul comandant al diviziei |, fostul şei 
al spitalului din Orhanie, mai mulți medici, asistă la defilarea 
lrupei noastre așa de rău imbrăcate, și unii iau chiar fotografii. 
E vint şi praf pe malul rominesc, Ni se spune să evităm Tur- 
nu-Măgurele, unde e multă choleră şi să luâm şoseaua Izlazului. 
Trecem aproape In trap un drum scurt pela marginea „oraşului 
și ieşim In șosea. Aci erau depozitate gunoae in cantități enorme 
şi cadavre de cîini şi cai care infectau toată atmoslera,—nici mä- 
car măsuri de curățenie elementară nu se luase, cu toată pre- 
zenţa in oraș a tuturor autorităților sanitare, Pe drum ne oprim, 
din pricina trupelor ce ne precedau, intrun loc incomod pe 
şosea; luăm masa cum putem intro mlaștină şi pornim mai 
"nainte peniru a campa lingă Izlaz, care este asemenea contami- 
nat şi în care nu permitem nimănui să meargă. In drum luăm 
in ambulanță pe un biciclist călcat de automobil, scăpat cu 
viață grație puştei care a impedecat ruperea vreunui organ 
măi important sau a coloanei vertebrale, rupindu-se ea de greu- 
tatea căruței, s ~ 

Ordin ca 3 colegi să rămină tn Tarnu-Măgurele la spita- 
lele de cholerici. Propun să inlocuesc pe unul, dar nu primeşte. 
Indată ce s'au prezentat la comandamentul etapelor, li s'a spus 
că nu au ce face, fiind mulți medici acolo, şi au fost demobilizați. 

La 14 August dimineaţa plecăm spre Corabia, ocolind sa- 
tele Gircov şi Siliştioara, unde era choleră. Bivuacăm departe 
din oraş şi așteptăm 2 zile până avem trenul cu care mergem 
la Craiova. În ziua de 15 plouă intruna, arătura în care stăm 
s'a inmuiat și se iniundă picioarele adinc în glod. Mergem în 
Corabia numai ofițeri pentru aprovizionare, Aci ni se dau pini 
mari de 1000-1100 grame, bine crescute, bine coapte, mai albe, 
fabricate și coapte tot la cuptoarele mobile. Conform ordinelor 
ce aveam, lelegrafiem la Craiova șefului de garnizoană și pre- 
fecturii pentru a anunța sosirea noastră cu 24 ore inainte, ară- 
tind că trupa nu avusese de 3 sâptămini nici un caz de cho- 
leră și că dela 12 nu mai venisem in contact cu bolnavi. 


i INSEMNARI DIN CAMPANIE 165 


name ese m emana rea batea te ete 


A douazi am trecut prin Corabia supraveghind ca nici un 
om să nu vie în contact cu populațiunea de acolo, şi ne-am im- 
barcat la gară. Am-plecat la 1225 și am ajuns in Craiova la 
'9 seara, Ni s'a indicat locul unde vom petrece noaptea cu tre- 
nul nostru şi la 17, la 4 dimineața, incepem debarcarea. Tele- 
grafiasem seara şi direcțiunii generale ca să ne scutească de 
alte 5 zile pe observațiune pentrucă le făcusem deja. Ni se per- 
mite medicilor să intrăm în oraş şi am lost demobilizaţi ; trupa 
însă a fost ținută să facă Incă 5 zile, fâră nici o nevoe de altfel, 

Un detaliu caracteristic, Ocupasem un loc Intr'un compar- 
timent şi, rezemat de pernă inchisesem ochii, fiind foarte ostenit, 
Un domn şi o doamnă intră, îşi iau binişor lucrurile şi vorbese 
încetişor : „cherchons ailleurs, il y a un militaire*;— cholera ti spe- 
riase fntr'atita, Dela Costeşti se mai urcă 2 ofițeri care sule- 


rise şi se vindecase de choleră în Măgurele și aveau certificate 
de sănătate, 


Am făcut o expunere absolut obiectivă, convins că se vor 
vedea unele lipsuri şi voiu ajuta, poate, la indreptarea unor rele, 

Lipsa de ordine și de metodă în chemarea rezervelor la 
mobilizare, s'ar fi pulut înlătura prin preparațiune mai dinainte şi 
venirea în serii după clase în cele 4—5 zile care au urmat 
chemarea. Trenurile militare ar fi putut (i mai bine organizate pen- 
truca oamenii să nu facă de mai multe ori drumuri inutile. 

Trecerea Dunării s'ar fi putut face cu mai multă ordine. 
Inaintările, chiar aşa repezi cum au lost necesare, sar fi putut 
efectua in condițiuni mai bune, in orele răcoroase, dimineața şi 
după amiază, nu intre 11 şi 3 cum s'au inceput cele mai multe ; 
mersul cu intreruperi dese şi scurte e mai puţin obositor, 

Ingrijirea de hrană şi apă de băut bună şi la timp s'ar f 
putut realiza, dacă intendența ar fi fost prevenită şi controlată de 
aproape, dacă şefii depozitelor de aprovizionare şi ai unităților 
de trupă ar fi dat mai multă atenție acestor nevoi esenţiale, 

Serviciul de poliţie şi control, disciplina trupei, nu trebuese 
lasate pe un plan secundar; dar şi demnitatea soldatului trebue 
apărată laţă cu populaţiunea țării inamice. In prima linie, ofi- 
ţerii de toate gradele şi cei superiori trebue să dea exemplu de dis- 
ciplină şi demnitate. 

Serviciul sanitar trebue organizat astie] ca să nu mai fie nu- 
mai chirurgi, ci, mai ales, igieniști, epidemiologi, medici inter. 


„mişti la conducerea lui şi să se facă din timp aprovizionările, iar 


cind se ivesc surprinderi, să se ia avizul intregului personal al 
unei formațiuni. 

Campania aceasta a fost ca pentru mulţi şi pentru mine 
o revelațiune, Am cunoscut puterea noastră și calitățile poporu- 
lui nostru. Cu inima strinsă ne-am întreba! la inceputul cam- 
paniei dacă conducătorii, crescuți în anumite idei, cu anumită 
mentalitate, vor f la înălțimea situațiunii, 

Datorii nouă au răsărit pentru clasa conducătoare și-i trebue 
multă muncă ca să scoată tot folosul pentru neamul intreg, din a- 
castă excelentă masă care este poporul nostru dela țară şi o 
bună pare din cel dela oraşe, 

Dr. M. Manicalide 
Frot, Univ. 


n a a aa a a a A A A a a 


CÎNTECELE STEPII 


I 


Aşi vrea să fiu Oigur nomad, 
Cālare'n vint să mă avint, 

Şi noaptea prin păduri de brad 
La Selenga să'ncerce vad 
Poporul meu ne'nfrint. 


E ură'n pieptul meu de lup: 
Aşi vrea pe stepe fără drum 
Oştiri cu ghioga să le rup, 
Cetăți ce pline ca un stup 
Trăiau—să fie scrum. 


Cu flamură de singe 'n steag 
Aşi vrea să calc în Turkestan. 
Tu, fata craiului pribeag, 
Spre intilnirea celui drag 
Să vii cu scump chervan. 


POEZII 


Aşi vrea, cînd ies cumplit din zări, 
Să tremuri toata ca un prunc, 

Să cazi cu trupul pe cărări, 

Și cum ceri milei indurări 

Pe cal să te arunc. 


Şin Samarkanda ca'ntr'un cort, 
Cu prada-mi vie prinsă'n şea, 

Să intru'n trap.—lar stînd ca mort 
Să vadă neamu-i cum îi port 
Stăpina lui şi-a mea ! 


Cind ai un cal în spume 
Şi suflet de pribeag 

A ta e 'ntreaga lume 
Din Kitai în Buceag ! 


Se 'ntinde stepa, creşte 
Din zări în zări pustii... 
Sfirşit nu se zăreşte 
Şi început nu-i ştii. 


N'ai cort rotund de piele, 
Nici isbă grea de brad; 

Şi dormi flămind subt stele, 
Neţărmurit nomad. 


168 


VIAŢA ROMINEASCA 


Şi 'n vis te vezi, nebune, 
Stăpin pe Kandahar,  / 
Pe cînd spre zi apune 
Lin—cornul selenar. 


II 


S'aprind luceferii, s'aprinde 

Pe stepă luna s'o colinde; 

lar dor păgiîn nebun mă prinde 
Să sar în şea. 


Al meu e cerul şi pămîntul ! 

Călare nu m'ajunge vintul, . 

Şi cine-mi va opri avintul 
Pe stepa mea ! 


Nu stelele ce-or să apună, 

Nici răsăritul viu de lună, 

Ci stepa, stepa mea nebună 
O voiu cînta. 


Nebiruită ca o mare 
Prin zări s'afundă şi dispare. 
Şi suflete rătăcitoare 

N'o pot uita... 


POLZII 


IV 


Creşte, scade, piere 
Stepa mişcătoare. 
In apus de soare 
Sufletul mi-l cere. 


Caii se frămintă, 
Muşcă de zăbale : 
Sotnii sute 'n vale 
Voiniceşte cîntă. 


Una cite una, 

Suliţi lungi întinse, — 
Peste ierburi ninse 
Vor porni cu luna. 


Ce oraş-nâlucă 
Le-a clădit în zare 
Stepa vrăjitoare, 
Dorul lor de ducă ? 


Ţi-aducem cal, un steag, un arc, 
Şi cîmpul fără zări ca apa. 
O lasă plugul, zvirle sapa 
Şi fii al stepelor monarc ! 


170 


VIAŢA HOMINEAICA 


— 


Aruncă strigăt de războiu : 
Viteji veni-vor cu grămada. 
Ridică-ţi câtră zare spada 

Şi pănă "n cer vom merge noi. 


Neam slobod ca ereţii 'n vint, 
Noi toţi păstori de herghelii,— 
Hatman te-alegem să ne fii, 
Să voinicim pe-acest pămînt. 


Ți-aducem cal, un arc, un steag 
Şi stepa. Nu-i auzi chiemarea ? 
Va fi a ta, căci e ca marea 

Şi se dă toată celui drag. 


VI 


Din ierburi crește fremătare; 

Se lasă noapte şi uitare, 

Şi hergheliile în zare 
Dispar. 


Un cîntec de pribeag agale 
Răsună trist din vale 'n vale, 
Ingină dragoste cu jale, 


Şi rar 


sd ii dl 


POEZII 


In stoluri lungi se duc cocoare; 

lar după nori sfios răsare 

O lună parcă de ninsoare, 
Şi-o stea. 


Şi brumă de argint se lasă. 

Ce albă-i stepa mătăsoasă!.. 

E oare 'n lume o mireasă 
Ca ea? 


lon Pillat, 


171 


IN CADRILATER 


n. 


Note de drum 
Haraomer, 29 Iunie 


După două zile de călătorie cu drumul de fer, debarcăm in- 
sfirşit în zorii zilei la Megidia Oameni şi cai par deopotrivă de 
nerăbdători să părăsească vagoanele, in care ne chinuiam de a- 
iltea ceasuri Orăşelul e incă adormit. Trecem la pas prin stră- 
zile pustii unde nu Intilnim ţipenie de om şi odată eșiți la cimp 
o luăm la trap spre Karaomer. 

Inşiraţi în coloană cite patru ne intindem pe drum ca un 
şarpe și praful ridicat de copitele cailor însamnă înapoia noastră 
o lunză urmă albă. De după un deal răsare soarele, un uriaş 
scut de aur, și razele lui calde gonesc trimbele de neguri, care 
mai stăruesc ca niște suluri cenușii pe vale. Departe la stinga 
o girlă cotită sclipeşte cu străluciri metalice şi balta în care se 
varsă pare o oglindă de argint. 

In trapul măsurat al calului, în timp ce lăsăm inapoia 
noastră cimpii bogate, gindul mi se intoarce îndărăt spre zilele 
din urmă. Frămintarea inlrigurată a pregătirilor de plecare cu 
complectaşii la cazarmă ; imbarcarea grăbită din Tecuci in mij- 
locul uralelor lumii adunate şi a chiotelor soldaților; drumul 
lung In tren cu opriri neslirşite prin stații in mijlocul atitor fi- 
guri necunoscute, —toate mi se păreau trăite ca In vis. Acum 
abia aveam prilejul să mă reculeg. După cite puteam vedea, 
țara râspunsese la mobilizare cu un avint şi o insullețire nebă- 
nuită. Tot neamul pornise ca un val uriaş la chemzrea făcută 
şi cei mai buni cunoscători ai sufletului rominesc trebue să fi 
rămas uimih de hotărirea bărbătească și simplicitatea cu care au 
ințeles să şi facă datoria toți, dela mic la mare, Cei mici mai 
ales! Țaranii veniţi zeci de kilometri mai mult la goană decit 
în pas la cel dintăiu semn,—veniţi cu atita veselie și voie bună. 

“Chiar acum cimpul răsună de cîntecele soldaților; și aşa au 


- 


- 


IN CADHILATER 173- 


[semen erases eee 


cintat tot drumul. N'am să uit niciodată tabloul acelaşi in toate 
gările unde ne opream. Roiam cu toţii din vagoane cu gorniștii 
in frunte şi jucam hora in mijlocul mulţimii cu toți băetanii şi 
fetele, veniți să ne vadă, în timp ce întrun colț, pierdute în du- 
rerea lor mută și parcă ruşinate de slăbiciunea lor, plingeau fe- 
meile ale căror bărbaţi le plecase. Pârea un alt neam, regene- 
rat şi tare, care voia să ne răzbune de clipele grele şi rușinoase 
prin care trecusem cu puțin mai Inainte. Atunci cind incepeam 
parcă să pieruem orice nădejde și să ne indoim de chemarea și 
de viitorul nostru, iată că roate imprejurărilor ne dă prilejul să 
chemăm la datorie, la luptă alături cu noi, pe cei mulți şi amă- 
riți, mulțimea uriaşă a muncitorilor intunecaţi, pe care nu învă 
jasem să-i cunoaștem destul Je bine. Au venit cu atita vijeli- 
asà repeziciune, cu sufletul atit de plin de dorința de a-şi face 
datoria, toată datoria peniru țară, incit în o clipă am simțit cu 
toții adevărata noastră tărie. Şi atunci, cu liniştea senină a omu- 
lui care se ştie tare, am pornit la luptă. Gindurile acestea mă 
imbată de o fericire necunoscută până acum, E o coardă nouă 
care răsună în mine, cum fără indoială a răsunat în mulți. 
Mersul Imi pare mai ușor și drumul mai scurt. 

Soarele e acum sus pe cer, Trecem prin citeva sate romineşti 
şi turceşti, Ne ies inainte cu câldări cu apă toţi, oameni şi 
femei cu mic cu mare, Strigă ura, impart tutun şi pine solda- 
ților, copiii se string lanţ şi aleargă zvirlind in aer pălăriile. 
Cind eşim din sate în câldura năbuşitoare cimpurile sint pustii 
şi pănă departe in zare, unde se perde în eg e dunga albă a 
şoselei, ochiul nu intilneşte om sau căruță. Numai stoluri de 
dropii trec pe deasupra noastră bătind anevoe din aripi. 

Ajungem seara la Karaomer, unde bivuacăâm. Satul e plin 
de! trupe de infanterie şi răsună de cintece şi de chiote, 
Intro piață sint stringi peste o mie de soldaţi care strigă, urlă, 
joacă. Trece o căruță in goana cailor cu un tricolor uriaş fil- 
fiind după ea. Mulțimea din piață chiuie şi strigă mai grozav 
ura, cei trei soldați din căruţă iși flutură In vint capelele în semn 
de răspuns şi pier ca fulgerul. La cîrciumă două automobile cu 
cite un mic steag tricolor. Ofiţeri mulți de tot, vorbesc repede, 
rid sgomotos, intră şi es cu grabă purtind sau aducind ordine. 
Parecă infrigurarea soldaţilor i-a cuprins şi pe ei, 

Se lasă noaptea şi pe lingă case se aprind mici locuri fä- 
cute de soldaţi. Comandantul regimentului dădu ordin ca toţi să se 
ducă să se culce, de oarece a douazi vor trebui să plece de cu 
noapte. Dar soldaţii numai în această privință neascultători, rămin 
parcă tot atit de mulți şi cintă și joacă mereu, Unul din ei care ține 
cu orice preț să aibă un tricolor intră la o casă, zmulge steagul 
de la cerdac, aruncă nu ştiu ce pe o masă şi iese mindru pe 
poartă cu steagul In mină, La masă stă un conţopist burtos, cu 
condeiul după ureche, imbrăcat In strae nemțeşti. Rămine mai 
intăiu Incremenit uitindu-se la soldat cu gura căscată, dar după 


174 VIAȚA ROMINEASCA 


eee emme e n meme ea omea- tt tă ee na oa 


citeva clipe işi vine în fire şi aleargă furios după soldat che- 
“mindu-l zadarnic, Văzindu-mă că 1I privesc, vine de-mi reclamă. 

Strig soldatul. Următorul dialog urmează; 

„De ce i-ai luat steagul rominului ?* 

„Să trăiţi d-le Sublocotenent, nu i l-am luat, i l-am plătit cu 
un francă. 

„Bine, dar dacă omul nu vrea så ţi-l vindă?*, 

„D-le sublocotenent, am și eu atita plăcere să-mi arăt san- 
țimentul meu rominesc şi dumnealui se pune de pricină, Vreau 
să înfig steagul în piață să jucăm hora imprejur». 

Mă uit la el. Un căprar zvelt şi smead, cu privirea vioae 
şi îndrăzneață, In cap are capelă particulară. De sigur vrun fe- 
cior de fruntaș cărturar şi purtat pe la oraş. În ochii lui şi a 
altor cinci tovarăși care-l însoțesc cetesc atita rugăminte. Con- 
ving pe reclamant să le dea steagul şi tot grupul pleacă la 
goană îllitind tricolorul. 

S'a innoptat cu totul, Incet, incet soldaţii se răspindese cu 
greu pe la casele lor, în urma ordinelor repetate, In sat e acum 
liniște, numai de departe se aude inir'o marginá chioe şi sunete 
de vioară. Oamenii aceștia făcuseră ziua pe jos Intre treizeci şi 
treizeci și cinci de kilometri şi se pregăleau să faca a doua zi 
tot atit. Mergeau la războiu ca la sărbătoare. Peniru noi toți erau 
în adevăr zilele acestea zile de sărbătoare, de infrâțre a nea- 
mului intreg. Zile care ne găseau uniți inslirgit pe toţi în ace- 
laşi gind şi gata de aceiaşi jerila, 


Balcik, 30 Tunit. 


„Azi am trecut granița, Plecaţi din Karaomer in zorii zi- 
lei am ajuns la răsăritul soarelui la hotar. Arătăm soldaților ve- 
chea graniță și intrăm în urale pe pămintul bulgăresc, care de 
acum va fi al nostru. Fără să fiu prea mișcat, simt totuşi o tre- 
murare lăuntrică şi inima imi zvicnește cu putere, ca la vestea 
unei mari bucurii. Trecem pe lingă un pichet de grăniceri bul- 
măresc părăsit. Casa pe jumătate dărămată pare așa de tristă, 
pitită după niște salcimi veșteziți. Uşa e scoasă din ţiține, le. 
restrele sparte, Inăuntru mese și scaune rupte, un colţ de zid 
dărâmat, cioburi de oale. Grănicerii au fost prinşi de armata 
noastră cu o zi inainte. Lam intilnit pe drum in Dobrogia, Im- 
brăcaţi cu hainele lor pămintii, cu opinci în picioare, mergeau 
posomoriți fără să privească In lături. La întrebările noastre răs- 
pundeau măsurat şi liniștit, cintărind bine fiecare cuvint, in 
tmp ce nişte milițieni turci desculți şi cu puşti vechi în mină 
li păzeau cu multă satisfacție fără să-i slăbească din ochi, Erau 
opt soldați ŞI un plutonier, care tot timpul au privit intunecat şi in- 
dărătnic inainte. Cind unul din ofițeri i-a intins o ţigară, a 
mulțumit dar nu a luat-o, și în ochii lui am văzul pentru întăia 
vară privirea aceia neinduplecată şi plină de ură, pe care am 
Antiinit-a pe urmă de atitea ori. 


IN CADRILATER 175 


Drumul trece pe dealuri line ce se intind alene spre mare, 
printre holde bogate de griu frumos, cum rar am văzut la noi. 
Spicele galbene se apleacă de grele şi cind vintul bate de le 
întoarce, toată cimpia schimbă coloarea şi pare acoperită de aur 
roș. Nimic deosebit pe aici, Nici urmă de soldați bulgari, Satele 
pe care le întilnim sint pustii, Numai lucrătorii turci aleargă de 
la arii și de pe cimp şi se string gramadă spre a ne saluta, 
Uralele lor în care predomină guturalele au ceva lugubru. Bu- 
curia bieților oameni e foarte mare şi explicabilă, Dela incepu- 
tul războiului au fost persecutați şi umiliţi de Bulgari întrun 
chip îinspăimintător. In diferite rinduri li s'a luat de fiecare cap 
de familie sume mari de bani, iar acum în urmă trebuiau să 
fie inrolaţi spre a fi trimişi să se lupte cu Sirbii şi Grecii. In- 
tinim pe drum un grup de vre-o douăzeci, care ne salută tacti- 
cos ducind mina la turban şi zicindu-ne „hai noroc“, cele dintâi 
cuvinte romineşti pe care le-au invăţat. Soarele sus pe cer ne 
arde fără cruțare. Din aer coboară o căldură dogoritoare. 

Popas la Suleimaniic-Spasova, sat bulgăresc mare şi bo- 
gat. S'a găsit aici un mare depozit de material sanitar, care 
trebuea să servească armatei ce avea să ne atace. Turcii ve- 
seli se string în jurul nostru. Unul din ei care ştie lranțuzeşte 
ne urează bun venit. Ne spune că bucuria lui e mai mare de 
cit dacă ar fi fost trintit la pămint cu cuțitul la git şi noi l-am 
fi scăpat dela moarte. 

Pornim iar la drum în arşița grea ca plumbul, Peste tot 
pămintul negru și gras a dat o recoltă imbelșugată. Spre sară 
vintul răcoros şi e dungă albastru inchis în zare ne vestesc a- 
proprierea Balcikului. Ajungem in marginea orașului unde gā- 
sim bivuacat divizionul nostru, care sosise cu o zi înainte. După 
o primire călduroasă coborim în oraş, 

Balcikul e un port mic aşezat în etaje pe un mal stincos, 
care coboară repede spre apă de pe platoul întins de deasupra. 
La stinga spre răsărit coasta mării e albă in bataia soarelui la 
asfinţit, La dreapta departe un deal mai înalt inchide golful, În 
lumina care scade pare o santinelă întunecată și apa mării verde 
ja țărmul lui scade treptat în violet Inchis perzindu-se în zare, 


Balik, ttute. 


Sint in gardă la Primăria din Balcik, Mă folosesc de a- 
cest prilej ca să-l vizitez mai cu deamănuntul. Oräşelul e aşe- 
zat în amfiteatru pe un deal alb calcaros, despărțit în două de 
o ripă adincă. În stinga e cartierul turcesc curat, care trebue 
să fi rămas același de sute de ani, Case mici albe, cu terase 
drepte în loc de acoperiș și fără ferestre la stradă. Pe ulicioa- 
rele strimte întilneşti arareori cite o cadină inbrâcată în negru 
strecurindu-se pe lingă ziduri cao nâlucă. Un copil descult şi 
cu capul gol trece trăgind după el un măgar mare cit un epure, 
cu un butoiaş cu apă la spinare. Nici o mișcare in această 


176 VIAȚA ROMINEASCA 


parte. Casele sint închise și uliețle pustii. Toată viaţa cartie- 
rului e strinsă In o stradă mai largă, de lingă mare, care duce 
la vamă şi face legătura cu cartierul nou. In acesta din urmă 
găsești un amestec ciudat de clăriri moderne și de magherniţe 
turceşti. O veche moschee de piatră innegrită de vremuri işi 
innalță minaretul strimb lingă un magazin de mărunțișuri cu vi- 
trine largi, o cafenea turcească în care e şi bărbierie face față 
Hotelului Bulgaria, clădire nouă in berăria căruia se adună no- 
tabilitățile Balcikului. 

Mä cobor in pori. Pe stradă acelaşi contrast. Turcii ve- 
seli mă salută ceremonios, Cei mai mulți din ei vin chiar să-mi 
dee mina, Grecii lingușitori se ploconesc din ușile prăvăliilor 
şi fac temenele pănă la pămint. Bulgarii indărătnici trec pe lingă 
mine parcă nici nu m'ar vedea. Harbaţi și femei trec cu ace- 
iaşi prelăcută nepăsare, numai copiii deschid ochii mari privin- 
du-mă cu mirare de subt cozorocul şepcii lor rusești. Marea e 
liniştită ca un lac, Nici o corabie nu se vede in zare, numai 
pescarii trec incet vislind din aripi. Sara se lasă pe nesimţite, 
Apa e acum verde viorie şi schimbă neincetat coloarea. Pe dea- 
luri apune soarele roș ca singele. In urma lui la asfinţit cerul 
lot e o pulbere de aur. O liniște nestirşită coboară din văzduh 
pe apă. Doar citeva bărci legate departe de mal se leagănă in- 
cet încreţind apa. 

Intru la cafeneaua turcească din fața primăriei. Odaia mare 
şi joasă e aproape plină. Un ture bătrin cu barba albă şi na- 
sul coroet intre doi ochi de vultur pare acum coborit din o pinză 
de Fromentin, Sfătueşte tacticos în mijlocul unui grup, In timp 
ce alâturi bărbierul calegiu, care rade scâlirlia unui tatar, trage 
cu urechea și se amestecă din cind în cind în vorbă. Bătrinul 
vorbeşte Incet și domol, clipind şiret din ochi. Ceilalţi îl ascultă 
în tăcere, dar pe feţele lor nemişcate nu poți ceti mult. 

Cind încep patrularea pe la nouă şi jumătate sara tot ora- 
şul] e pustiu și culundat în intuneric. Suind la deal mă opresc 
în dreptul moscheei cu minaretul strimb. In vale departe se 
vede jumătate din golful Balcik. Luna plină a aruncat pe apă 
până la țărm un pod de aur, In cartierul turcesc peste ripă ca- 
sele albe se văd desluşit. E linişte desăvirşilă şi în lumina pu- 
ternică care cade de sus iți pare că te miști intrun decor vră- 
jit, în care oameni şi lucruri au fost adormiţi pentru totdeauna. 


Balcik, 3 Fulie. 


Sintem în bivuac in apusul soarelui. Scriu lingă cort așe- 
zat pe o ladă. Coborind cu trupa calare din deal am văzut de 
departe steagul nostru la primărie. Ce vesel işi flutura colorile 
in bătaia soarelui! Numai în vremuri ca acestea simţi cu ade- 
vărat ce neştiute și tainice coarde te leagă de această bucată de 
pinză, pe lingă care treci adeseori atit de nepăsător. La berărie 
găsesc mulți bulgari, din care unii ştiu romineşte, discutind cu 


IN CADRILATER 177 


infläcărare, La intrarea mea cu toții coboară glasul. Ce poate fn 
în sufletul lor? Atita ură şi revoltă neputincioasă! Toţi cred că 
armata noastră a intrat numai vremelnic în Balcik. Cind le spum 
că oraşul va răminea al nostru pentru totdeauna par cu desăvir- 
şire uimiţi, Unul din ei izbucnește aprins în bulgăreşte. Imi tra- 
duce un altul : „noi Bulgarii vom muri mai bine cu toții decit 
să fim in stăpinirea voastră“, Aceşti patrioți de berărie nu tre- 
bue să fie mult deosebiți de patrioţii de berărie din toate țările. 
Totuşi mă lasă ginditor inverşunarea neinduplecată cu care 
toții îşi susțin credința lor că, în ciuda faptelor, armata noastră 
se va retrage mai la urma urmei, Vine şi primarul orașului, 
Barzaca. Un om nalt şi slab, cu o față de kalmuk, In care strā- 
lucesc doi ochi vioi. Foarte simpatic şi deştept, e Danev-ist in- 
focat şi ia ramas credincios pănă la urmă cași mulți alții de 
aici. Toată vina o aruncă asupra Rusiei, care, spune el, i-a tră- 
dat atunci cind a fost pusă la Incercare. In bivuac mam In- 
tors in trăsura unui mare bogătaș, moșier din imprejurimi. De 
cind am venit e singurul om care imi face impresia că se gu- 
dură pe lingă noi. Speră sā capete astfel clțiva soldaţi, care să 
silească lucrătorii turci tocmiţi de el, şi care s'au pus în grevă, 
să-i facă muncile la cimp. 

A apus soarele de mult. Se intunecă pe nesimţite şi pre- 
pelițele incep să se cheme în miriştra de lingă noi. Departe 
trece o căruță în care cintä un Turc. Fe mare a răsărit luna 
plină. Subt ea apa străluceşte in zare,—ţarcă ar fi aprinsă. Pe 
măsură ce se innalță, se face tot mai paluena şi lumina de pe 
apă creşte pănă ajunge la mal, In noaptea care mă chiamă cu 
mii de şoapte neințelese privesc suit pe o movilă spre Palcik, 
din care pot vedea o parte. 

Orăşelul adormit lingă un colţ de mare, pe care luceşte o 
dungă de aur, pare un îndrăgostit care visează fericit cu capul 
culcat în părul dragei sale. 


Balcik, 6 Iulie. 


Eri am plecat la trei noaptea din bivuac, Pe Intunerec şi 
negură divizionul porneşte pe şoseaua Varnei,—o linie albă care 
abia se zăreşte. Luna roşă apune în ceață şi vălurile negre, 
care se desiac necontenit In jurul ei, li fac parcă o haină de 
doliu. După un ceas de drum, In fața noastră se deschide deo- 
dată o vale largă mărginită de dealuri inalte. Se luminează, La 
răsărit cerul tot e aprins şi văpâi inllăcărate luminează creasta 
dealurilor.  Descălicăm și ooborim cu caii la mină un drum co- 
tit. Malurile din îaţă şi tot şesul din vale sint Inpestriţate ca un 
covor cu culori felurite. Galbenul roșcat al grinelor nesecerate 
se amestecă cu galbenul auriu al miriştelor, cu verdele păşune- 
lor, cu verdele Inchis al pădurilor. Pe alocuri o pată mare nea- 
gră de arâtură sau un perete alb de piatră calcaroasă, Pe coasta 
din față salul Greikciler, cu case mici acoperite cu olane care 

12 


178 VIAȚA ROMINEASCA 


lucesc la soare. In fund la stinga ghicești mai mult marea,—0 
dungă albastru inchis care se confundă aproape cu cerul. 

Trecem în cale pe lingă o moschee mică, rotundă, cu aco- 
periş verde, pe care Bulgarii au pus o cruce la inceputul răz- 
boiului şi începem să suim un deal In urcuș lin, lăsind inapoia 
noastră satul Teke înşirat pe vale. Ajunşi pe platoul din față, 
divizionul porneşte la trap întins. Inapoi se vede albind în zare 
capul Kaliakra şi toată coasta mării până la Balcik. Pilcuri, 
pilcuri de iucrători Turci se desprind de pe cimp şi es în mar- 
ginea șoselei să ne salute. Bucuria lor e neinchipuită. Cu toții 
strigă : Varna, Varna, —fäcind semne salbatice cu minile. Intlinim 
şi Bulgari. De obiceiu femei, bătrini şi băetani pănă pe la şapte- 
sprezece ani, Mai rareori cite un barbat tinăr bandajat la mină 
sau la picior: răniți trimişi la vatră. Seceră inainte aplecaţi la 
pămini ca şi cum nu ne-ar vedea şi numai puţini din ei își in- 
tore capul spre noi. 

După şase ceasuri ajungem la intrarea Varnei lăsind la clțiva 
kilometri de oraş, pe malul mării, palatul de vară al regelui dela 
Euxinograd. Întrarea în Varna e minunată. Drumul coboară 
printre livezi şi vii ingrijite. De sus ochiul cuprinde tot întinsul 
golfului. Marea albastru deschis e liniştită ca o oglindă. in port 
nici un vapor, nici o pinză de corabie. Varna nu mai are ni- 
mic oriental. E un oraș, pe care dela întâiul pas il simţi că 
e in plină dezvoltare comercială, Casele sint mari, mai toate 
cu două etaje, străzile largi şi curate, prăvălii multe şi bogate, 
Pe străzi trecem în sunetele gorniştilor, în timp ce din tuate pār- 
ție aleargă lume multă care se ține după noi. Odată cu noi 
intră și o companie de biciclişti care, ne-a ajuns din urmă. In 
piața din fața primăriei defilăm înaintea comandantului nostru, 
maiorul Pop. Un om de statură mică, cu o figură energică şi 
hotărită, care ascunde subt o asprime aparentă un suflet de o 
rară bunătate, Militar îndrăzneţ şi priceput, el a șliut să ne in- 
spire totdeauna o încredere desăvirşită. O mulțime uriaşă ne 
înconjoară. Un ordin scurt, și tropotul neastimpărat al cailor pe 
paveaua de piatră încetează. Aşezaţi în cere în jurul pieţei sa- 
lutăm arborarea steagului nostru In timp ce trimbețele răsună 
prelung. 

Ne suim la primărie unde facem cunoştinţă cu primarul și 
cu toți consilierii comunali. Mulţi din ei ştiu lranţuzeşte şi con- 
vorbirile incep cu greu şi urmează ancvoe intre oamenii stăpi- 
niți de simţiri atit de deosebite, Stäm cu toții in picioare: de o 
parte grupal nostru în uniforma verde, incinşi cu sabia şi re- 
volverul; de altă parte oamenii aceştia gindilori și mihniţi, în 
pașnice surtucuri şi redingote. In gala cam intunecoasă, în care 
tablourile iamiliei regale bulgare privesc parcă mirate din părele, 
schimbăm vorbe silite spre a nu lăsa să cadă tăcerea care ar fi 
mai penibila. Ma uit pe fereastră. Jos piața furnică de lume. 
Cei vreo treizeci de marinari bulgari, toată armata Varnei, opresc 
cu greu mulțimea care se ingrămădeşte in jurul plutonului nos- 


IN CADRILATER 179 


tru rămas in gardă aici. Plecăm pe jos la poștă incunjurați de 
aceiaşi mulțime neastimparată, tndepärtâm toți funcţionarii și stri- 
câm comunicația cu restul Bulgariei. După ce mai luăm citeva 
măsuri de pază plecăm la bivuac. 

La Varna nu stăm mult. Un ordin precis, venit în urma 
muastră și care ne găsește aici, ne spune să nu o ocupăm, Tre- 
bue să plecăm indārät. Simțim cu toții o mare părere de rău. 
Soldaţii sint lurioşi. Toţi mă intreabā de ce ne retragem. Cu greu 
ii conving că am venit la Varna să facem o recunoaştere, Ce 
lung e drumul Inapoi! Ajungem la Balcik noaptea la zece jum. 
Oameni şi cai sint morţi de oboseală Ziua aceasta lăcusem în 
totul nouăzeci şi gase de kilometri, Refacem in grabă bivuacul 
pe locul vechiu şi liniile de {corturi răsar albe în lumina lunii. 
Tirziu toată mişcarea încetează și tabăra adoarme trudită în somn 
adinc, 


Teke, 43 Julie 

Bivuacăm lingă o girlā pe frumoasa vale pe care o intil- 
nisem în drumul spre Varna. Sintem aşezaţi în o vāgāunā in- 
conjurați de toate părţile de dealuri. Se întorc caii dela adāpat. 
Soldaţii cintă, strigă, glumesc. De cind am plecat aud numai 
chiote şi cintece, In puţinele împrejurări greie prin care am tre: 
cut s'au arâtat de un curaj nebunese. Cu populația sau purtat 
blind până acum, deşi inverşunarea salbatică a Bulgarilor i-a 
cam indirjit. Dimpotrivă cu Turcii sint chiar prieteni, în ciuda 
prejadecăţilor religioase. 

Eri am văzut cițiva soldaţi bulgari râniți în luptele cu Sirbii 
şi trimişi la vetrele lor pe teritoriul ocupat de noi. Aproape toți 
erau răniți la mină sau la picior. Veniseră pe jos dela Varna, 
istoviți de drum, de răni, de lipsa de hrană. Nu aveau nici un 
ban. Rânile le erau pline de puroi, Se uitau cu ochi perduţi in 
faţa'lor iapălbenită. Vad soldaţii noștri adunați gramadă, sfätuin- 
du-se intre ei. Fără să fe indemnaţi de nimeni încep să stringă 
bani. Şi-au dat fiecare gologanul lor, ca să aibă răniții ce minca 
şi să poală tocmi o căruță pănă la satul lor, Au arâtat atita o- 
mencastă bunătate cu acest prilej! Nu ştiau ce să mai facă ca 
să le mai indulcească amarul bieţilor oameni, Le-au dat mincare 
din mincarea lor; le-au indesat lin în căruţă la plecare. Râniţii 
nu ziceau nimic, nu puteau nici să mulțumească macar, 

Pe fața lor impietrită nu vedeai un zimbet, în ochii lor ră- 
tăciți nu puteai vedea nici un semn de bucurie sau de mihnire. 
Grozave lucruri trebue să fi văzut oamenii aceștia, pe care i-a a- 
tins aripa morţii. 

Apune soarele în spate după un deal şi dunga de nour ne» 
gru, care pluteşte deasupra, e tivitā cu aur, Cind intorc capul 
spre asfinţit siluetele cailor şi a oamenilor răsar, ca la teatrul de 
umbre, negre pe fundul auriu al cerului. ln față spre mare un 
cerc de nouri viorii şi albi, mai sus de care albastrul incepe în 
tonuri deschise şi atit de luminoase! 


să ia ear cea RE ETER 


Teke, 17 Iulie, 


Cantonez la o casă bulgărească a unui om, care se vede 
destul de bogat. E tipul proprietarului mijlociu, rămas ţăran şi 
aproape necunoscut la noi. Stăpinul casei, un bătrin incă verde, 
calcă cu gravitate sprijinindu-se tacticos intr'un băț noduros. Nu 
ştiu de ce cind il văd mă gindesc la Ivan Ivanovici din Gogol. 
Stau de vorbă cu el In cerdac, In curte mugesc malacii dor- 
nici de lapte, guiţă porcii, piue puii, Se aud de departe tălan- 
gile oilor venind dela pășune. O linişte cimpenească care con- 
trastează cu aparatul nostru războinic. Moșneagul Imi place mult, 
E blind și isteţ. Ştie carte și cunoaşte şi slovele latine. A tn- 
văţat în scurt timp multe cuvinte rominești, pe care le insamnă 
intrun caețel alături de cuvintele bulgărești corespunzătoare, 
Toată această familie la care stau nu pare a fi bulgară. Figura 
e deschisă și vioae, ochii blinzi și luminoşi. Nu au nimic ase- 
mănător cu tipurile mongolice pe care le-am intilnit de obiceiu. 
Chipuri aspre cu pometele eşite, cu ochii mici şi infundați, pri- 
vind incruntat și cercetător de subt sprincenele groase. 

Nu numai ca tip fizic Bulgarii au păstrat mult din carac- 
terul mongolic. Ceva din primitivitatea sufleteasca a Hunilor tră- 
eşte pănă astăzi în sufletul lor. Mă intreb adeseori dacă nu e 
greşită tactica, pe care au adoptat-o Rominii Ge a se purta cu 
o excesivă blindeţă faţă de această fpopulaţie cucerită, ca să-şi 
atragă simpatia şi recunoştinţa ei. Bulgarii imi par că nu sint 
în stare să ințăleagă mărinimia, Fiind cu desăvirşire străini de 
acest sentiment, ei cred că Rominilor le e incă frică de din- 
şii şi de aceia se poartă față de ei cu atita bunăvoință. A- 
ceasta îi face şi mai indirijiți şi le mărește, dacă se poate, dis- 
prețul suveran pe care-l au pentru «mâmăligari», De mici copii, 
generaţii intregi au lost deprinse să preamărească numele de 
Bulgar şi sá ne poarte o ură neimpăcată. Mai în toate satele 
prin care am trecut s'a petrecut acelaşi lucru. Cind intram, po- 
pulația bulgărească, spăimintată, plingea, pierea ascunsă prin șuri 
și pe după garduri, în parte fugea. După ce stăteam două, trei 
zile şi se putea vedea că, departe de a schingiui şi a iura, noi 
le arătăm bunăvoință şi simpatie, o schimbare desăvirșită avea 
loc. Treceau incruntați și indărătnici pe lingă noi, vorbeau mai 
mult răstit; puţin lipsea in multe locuri să nu ne dea şi afară 
din casă. Se vedea bine că blindeța şi omenia sint coarde la 
care ei nu răspund şi că nu-și pot explica altfel purtarea noas- 
tră decit prin teama ce o avem de ei. f 

Populaţia aceasta cultă, avută și sănătoasă, de un patrio- 
tism indirjit şi salbatic imi pare ireductibilă, Orice măsuri blinde, 
orice concesiuni pe care le-am face ca să ne apropiem vor fi 
zadarnice. Ele nu vor avea alt rezultat decit să ne facă să apă- 
rèm în ochii lor ca slabi și fricoşi şi să le mărească mai mult, 
dacă se poate, Increderea ce o au în ei şi mladria tralaşi de a 
fi Bulgari. O asemenea populaţie va răminea totdeauna străină, 


IN CADRILATER 181 
- E e fa 


Ea poate fi eliminată sistematic prin măsuri potrivite, dar roma- 
nizată nu cred că va putea fi vreodata prin nici un fel de mij- 
loace. O politică dreaptă şi cinstită, insă energică și lără cruţare 
in caz de nesupunere, imi pare cea mai nemerită pentru acest 
ținut astăzi așa de scump nouă ga * 

Satele bulgărești pe care le-am văzut până acum nu se 
pot asemăna cu cele dela noi. E drept insă că pe aici e o re- 
giune agricolă foarte bogată. Sătenii stau economiceşte mult mai 
bine decit țăranii noştri ; toți sint mici proprietari care se hră- 
nesc pe pâmintul lor. Gospodăria lor e mai întemeiată, casele 
mai mari. Aproape la fiecare găseşti stupi de albine si cite o 
grădiniță. Şcolile din cele mai mici cătune sint toate clădiri 
noui in piatră, luminoase și incăpătoare, Simţi la intāia ve- 
dere o democrație sănătoasă de farani înstăriți. In această pri- 
vință sintem fără în loială în urma lor. 

Dar pe măsură ce trăești în mijlocul țăranilor bulgari des- 
coperi lucruri nouă care te surprind. Casele lor cele mai fru- 
moase sint murdare și nelngrijite. Cel mai sărman țăran dela noi 
ține mai curat la el acasă. În afară de aceasta, munca cimpului 
Bulgarii o fac destul de primitiv, cu unelte vechi şi proaste. La 
mulți am văzut incă pluguri de lemn. De asemenea mai toți trieră 
&rinele la arie cu caii. E drept că mai toți sătenii de prin aceste 
părţi ştiu carte, dar şcoala nu a fost pentru ei un factor de edu- 
cație sufletească superioară, Ea nu a ştiut să le exagereze tn- 
sușirile bune sau rele, pe care le găsea In germene in această 
rasă sobră şi energică, dar aspră, primitivă şi salbatica. Tära- 
nul bulgar e cumpătat muncitor şi econom. E naţionalist inver- 
Șunat. Ajuns însă la anume punct, se opreşte și nu mai poate 
progresa. Nu se poate ridica mai sus și școala n'a facut nimic 
ca să-l ridice, El nu cunoaște și nici nu poate ințelege genero- 
zitatea, mila, omenia, recunoştinţa, Nu are nici nu poate avea 
sentimente superioare, nici puterea de comprehenziune superi- 
oară a omului capabil să se civilizeze, In această privință Da- 
nev e un tip reprezentativ, Acest om incarnează in el toată 
Bulgaria. Politica sa e energică şi agresivă, dar în același timp 
plină de duplicitate ; o politică îndrăzneață care merge fară şo- 
văire drept la scop, dar prea simplistă și lipsită de mlădiere, 
incapabilă să se abată dela planul de mai Inainte hotărit şi să 
se adapteze imprejurărilor neprevăzute, In această politică trä- 
eşte tot sufletul vecinilor noșiri, 

y Aflu acum în urmă că e vorba ca în teritoriile cucarite să se per- 
mită înființarea de şcoli particulare bulzăreşti şi că chiur in școlile statului 
să se predeo istoria bulgară. Această măsură absurdă e pornită din aceiaşi 
dorință naivă de a ne cistiga cu orice pret şi prin orice concesiuni simpu- 
tia populației băştinage. Dacă se va aplica, ea va avea rezultate dezastroase, 
căci fiecare din aceste şcoli va fiun focar de agitație naționalistă, in care se 


va propovădui uza fățişă contra Rominilor şi se vor ta planuri de re- 
vanșă. Nu ne trebue profesori bulgari comitagii în eadrilater, 


ÎI E ai 


Gevisli, 23 Iulie. 


Sintem la doisprezece kilometri de Varna, intrun sat de 
Găgăuţi. Pacea e fără Indoială greu de incheiat, de aceia am 
inaintat aici, pentruca la întăia şovăială a Bulgarilor să ocu- 
pâm Varna. Aceste argumente sint cele mai solide în ọ dis- 
cuție cu un adversar care caută să ciștige timp. 

Găgăaţii par a f o corrilură de diferite neamuri orientale, 
dar nu sint o corcitură reușită, Tipul lor e mai puţin aspru şi 
salbatic decit al Bulgariior, dar fața lor, mai ales a barbaților, 
are o expresie bestiaiă și stupidă. Femeile, cind nu sint urite 
de tot, sint mai frumoase de cit Bulgăroaicele şi poartă cu des- 
tulă graţie un fel de rochie pantalon, nişte șalvari largi, stringi 
la gleznă. Au picioarele și minile mici, gura senzuală, ochii de 
obiceiu mari şi lrumoşi, umbriţi de gene lungi, Pe cap poartă un 
fe! de tulpan, negru sau colorat, cu care-şi acopăr caşi cadi- 
nele fața, lăsind descoperit numai ochii şi nasul, cind întlinesc 
vre-un străin. Nu păstrează insă această regulă cu aceiaşi stric- 
tețā ca Turcoaicele. In general toată rasa pare istovită şi dege- 
nerată, poate unde ge căsătoresc numai inire ei. Vorbesc o limbă 
proprie, un fel de turcească in care amestecă şi cuvinte hulgă- 
reşii, Termenii turcești Insă predomină mai ales In cuvintele u- 
zuale, Deşi se vădeşte la ei o veche și puternică influență mu- 
sulmană, sint crestini credincioşi. Bulgarii, care i-au găsit aici 
la proclamarea indepegdenţei i-au asimilat în parte, 

Astăzi Gâănăuţii, deși au conștiința deosehirii lor de rasă, 
şi au altă limbă și alte obiceiuri, protestează totuşi că sint Bul- 
gar, cind le spui că ei sint de alt neam, In casele lor, mai 
curate decit ale Bulgarilor, găseşti portretele familiei regale și 
calendare reprezentind scene din războiul cu Turcii, pe care ei 
ți le arată cu multă mindrie, Cred însă că vor putea [i ușor ro- 
minizați, în o singură generaţie, dacă se va lucra temeinic în 
direcția aceasta. O indicație ne-o dau Gaâgăuţii din Dobrogea, 
astăzi aproape complect rominizaji, Satele de Găgăuţi sint destul 
de numeroase prin locurile prin care am trecut. Aici sint un 
grup întreg: Gealcrii, Enichioi, Gevidi, Kapacii, Ciauşkioi, 
Gheikeiler, Ekrené, Mai la nord lingă capul Kaliakra se aliă un 
alt grup: Ghiaur Suiulciuk, Şabla, Gij Orman, Kalajgidere, Ka- 
rabcea, Karamaull, 

Din satul acesta Gevisli, au murit mulţi in războiu, Mai la 
toate casele văd negru la uşă. O bătrină în doliu cind mă vede 
izbucneşte în plins, Loveşte spazmulie cu un bá in pămint şi 
geme: „ah! Bilgaria !, Bilgaria!» un soidat Imi spune că i-au 
murit amindoi bāeții la războiu, 

Se lasă sara încet. La asfinţit apune soarele după un deal, 
Pare un rug uriaș, pe care se mistue In foc Hercule chinuit de 
cămaşa lui Nesus şi itacările care ard trupul eroului aruncă pănă 
departe văpaia lor aprinsă. Acum rugul sa stins. În locui lui a 
rămas pe cer o lumină roșiatică, ca amintirea singercusă a rez 


IN CADNILATER 13 


bunării centaurului. Pe ripele de lingă sat se adună întunericul, 
In lumina care scade, cornul argintiu al lunci pare un martor 
care privește nepăsător la tragedia acestui sfirsit de zi. 


Gevisti, 26 Iulie. 


„Acum aflăm că s'a incheiat pacea. Un automobil venit din 
Balcik ne-a adus vestea aceasta bună. Poate fiindcă in timpul din 
urmă eram deprinşi cu ideea ci, ca nu ne face mare impresie, 
Chiar soldaţii au allat o destul de nepăsători, 

_Rătăcesc prin satul acesta, pe care n'am să-l mai văd pro- 
babil nici odată, de oarece mine plecăm inapoi, Locuitorii au 
allat şi ei de pace. La toți văd o bucurie neprefăcută, De un- 
sprezece luni au fäcut sacrificii neauzite şi deşi ia urmă pierd 
mare parte din cişiig, gindul că mi lor se vor întoarce şi că sa 
terminat Insficşit cu jertfele ti face să uite toate, Imi strigă u- 
nul şi altul; «Mir, mir», apucindu-şi mîinile una cu aita în semn 
de pace. Femeile mai ales, ai căror bărbaţi lipsesc, s'au zâpăcit 
de tot, Aleargă de colo până colo fără rost, se string mai muite 
la un loc. mă tatreabă cu muliă aprindere pe bulgăreşie dacă 
e adevarat. «Mir, mir!» «Dai boje I». Cind mă întorc la tabără 
Răsesc soldaţii jucind roată în jurul gornișulor. Siirşesc räzbo- 
iul cum l'au Inceput cu chiote şi cintece, 


A doua zi dimineață plecăm "spre noua graniță. 


Ernest Triandafii 


Rezultatele tratatului din București 


Tratatul din Bucureşti a pus capăt crizei balcanice, după 
credința multora, definitiv şi în chipul cel mai mulțumitor pen- 
tru fara noastră. 

Acţiunea diplomatică şi militară a Rominiei a fost încoro- 
pată de un succes attt de eclatani, incit poate părea un sacrile- 
giu orice incercare de critică, 

Mai cu seamă toată lumea e mulțumită că „s'au tăiat un- 
„ ghiile Bulgarului*, care prea „iși luase nasul la purtare. 

Poate că în această privință guvernul a dat dovadă chiar de 
mai multă moderațiune, decit diferitele nuanțe ale opoziţiunii. 
Cel puţin, un moment am avut impresia că guvernul ar fi 
dorit, din punctul de vedere al „nasului bulgăresc“, un triumf 
mai puţin strălucit. Cine nu-și aduce aminte, cum, intro du- 
ioasă armonie, „Viitorul“, organ național-liberal, şi „Epoca“, 
ziar ultra conservator, cereau, — deși pe atunci toate preten- 
țiunile noastre fusese pe deplin satisfăcute, — ca armata ro- 
mină să intre în Sofia numai pentru ca să asigure Grecilor Ca- 
vala și Sirbilor toată valea Vardarului, şi luau parcă drept 
olensă insâși ideia autonomiei Macedoniei ?... Pănă eri n'am 
avut relațiuni diplomatice cu Grecia, tocmai din cauza suferinți- 
lor îndurate de Aromini din partea bandelor greceşti ; dar acum 
ziarele, —fără deosebire de culoare politică—, atit de inspăimintate 
de atrocitățile bulgăreşii, denunțau ca o calomnie odioasă orice 
aluzie la isprăvile de aceiaşi natură ale coniraților de arme, 
Şi Stăruiau ca Rominia să impună la Bucureşti trecerea unui 
număr cit mai mare de Aromini sub părinteasca oblăduire a Gre- 
cilor și a Sirbilor,—tot numai... pentru „nasul Bulgarului“... 

„Nasul“ a fost crunt tăiat, Insă, oricit de ingrat este rolul 
de Casandră in politică, mărturisesc cà entuziasmul provocat 
de această operaţiune nu-mi impune, şi conştiinţa nu-mi ingădue 
să iau parte la jubilarea obștească, 

Imi dau bine seama la ce mă expune areastă mărturisire, 
fiind dat tonul „discuţiunilor“ noastre, chiar cind subiectul e mai 


| 
| 


REZULTATELE TRATATULUI DIN BUCUREȘTI 185 


puțin pasionant, Dar chestiunea e prea însemnată pentru tot 
viitorul nostru, pentruca un publicist conştiincios să aibă drep- 


` tul să se eschiveze şi să nu-şi spună gindul cu toată trancheța. 


In aceste împrejurări divergenţele de păreri nu pot fi acoperite 
nici de „solidaritatea de partid*, nici de consideraţiuni lăturalnice 
de orice altă natură. Poate că mă Inșel,—şi Dumnezeu ştie 
dacă n'aş vrea să mă inşel,—nu mai puţin simt insă datoria imperi- 
oasă de a-mi expune lără incunjur punctul de vedere,—măcar nu- 
mai pentru a da celor de părere contrară plăcutul prilej să confunde 
o erezie şi să ridice glasul Intru slava adevărului, Pentru acest 
rezultat mă pot resemna de mai inainte la fulgerele ce eventual 
s'ar îndrepta impotriva persoanei ereticului... 


> 


Rezultatele obținute prin Tratatul din Bucureşti pot fi jude- 
cate din diferite puncte de vedere. 

Mai Intâiu, din punctul de vedere ideal—al dreptăţii inter- 
naționale,— intrucit soluțiunea dată de acest tratat este conformă 
cu concepția de dreptate, adine sădită In inima omenească. 

In al doilea rind, acest tratat poate fi judecat din punctul 
de vedere al chipului în care el a rezolvit problema balcanică 
propriu-zisă, —intrucit soluția dată aduce o stare de lucruri dura- 
bilă, un echilibru stabil între diferitele forțe ce se găsesc acolo 
față în față, 

Instirşit, această soluție poate fi judecată şi din punctul de 
vedere al situațiunii internaţionale generale, -intrucit ea apare ca 
o Îază premergătoare pentru aşezarea definitivă în întreg Orien- 
tul european, în conformitate cu marile interese şi cu marile pro- 
bleme ale istoriei mondiale, 

Numai lămurind toate aceste trei punete de vedere, ne vom 
putea da seama, ca incheere, care a fost interesul cel mare și 
cel adevărat al Rominiei, şi al rominismului, în conflictul balca- 
nic, şi care, prin urmare, este rolul ce treluia să-l avem la aplana- 
rea conflictului, din acest punct de vedere. Voiu examina ches- 
tiunea In ăceastă ordine şi voiu căuta chiar prin această exami- 
nare să justific pesimismul meu. 


* 


Ne-am deprins, în judecarea situațiunilor internaționale, să 
facem abstracţie de ideia de dreptate. Si, în adevăr, pentru un 
observator superficial al cursului istoriei, acest dispreț pentru 
„ideologism* pare a fi indreptațit. Totuşi nu se poate contesta 
că fiecare violare prea flagrantă a simțului de dreptate interna- 
țională, jignind conștiința lumii universale întregi, dă naștere 
unei serii nesfirgite de complicațiuni și de dificultăți și, mai curind 
sau mai tirziu, îşi găseşte răsplata. E destul să citām numai 


186 VIAŢA ROMISEASCA 


trei fapte; aproape un veac și jumătate a trecut de la prima 
impărțeală a Poloniei, peste un veac, dela desființarea Parlamen- 
tului din Dublin şi patruzeci şi doi de ani dela răpirea Alsaciei 
şi Lorenei, 

Sint incalculabile jertfele ce au lost aduse pentru apărarea 
şi menţinerea acestor mari nedreptăți istorice. Dar nu au fost, 
în realitate, zădarnice toate aceste jertfe? 

Sintem In ajunul renașterii Parlamentului din Dublin, iar in 
conștiința lumii civilizate nu se poate stirpi credinţa că, mai cu- 
rind sau mai tirziu, va veni şi ceasul de emancipare pentru Po- 
lonia, şi că chestia Alsaciei şi Lorenei va trebui de asemenea 
să găsească odată o soluțiune mai dreaptă. 

A fost oare păstrată măsura dreaptă, a lost respeciat simțul 
de dreptate internăţională In Tiatatul din București ? 

Stiu, Bulgarii au dat dovadă, in urma victoriilor repurtate, 
de o aroganță şi de o orbire care explică pe deplin pornirea 
impotriva lor. Au lost cruzi, au fost brutali, au fost periizi, n'au 
ținut seamă de cererile noastre cele mai drepte şi cele mai mo- 
derate,—tot ce voiți. Dar întrebarea e nu dacă a lost justificată 
intervenția şi acțiunea noastră, ci ducă saucţiunea dată n'a depășit 
limitele dreptâţii elementare. 

Cum se înlățişa chestiunea după cele dovă războae balca- 
nice, in momentul cind se trata Inchecrea păcii la Bucureşti ? 

Aliaţii de eri impotriva imperiului otoman nu Sau putut 
înțelege pentru impărțeala prăzii şi cu recurs la arme, 

Primul punci de selevai aci e că cearta sa născut tocmai 
fiindcă prada a fost neaşteptat de mare pentru înşişi aliații; ei 
prevăzuse şi se ințelesese asupra unor achizițiuni teritoriale cu 
mult mai modeste. 

Cui se datorește această creştere a prăzii de războiu ? Răs- 
punsul la aceasiă intrebare nu poale [i indocinic, Turcia a lost 
sdrabită şi gonită din teritoriile cucerite, inainte de toate, de forja 
Bulgariei. Poporul bulgăresc a adus atitea jertfe peniru aceasta, 
a vărsal alta singe, incit sacrificiile aliaților, cari aveau cimpul 
aproape liber în dosul armatelor bulgare, cad comparativ foarte 
uşor in cumpână 

Poate fi dar drept ca, atunci cind Serbia, Grecia şi Munte- 
negru au putut să şi indoiască şi intinderea teritorială si numărul 
populație: pe seama vechilor provincii turcești, Bulgaria să 
fie silită aproape să compenseze o extensiune, relativ neinsem- 
nată, spre sud, cu o pierdere dinspre nord ? 

Dar nu e numai atit. Conştiinţa publică bulgară poate să nu fie 
jignită de pierderea Cavalei, oraş mai mult grecesc, sau chiar 
a Adrianopolului, un centru religios şi cultural turcesc; dar să 
nu uităm că primul războiu balcanic a lost motivat de suferin- 
tele creştinilor Macedoneni, că el a fost vestit ca un războiu pentru 
emanciparea naționalităților de sub jugul străin. Acestui răz- 
boiu i-au precedat decenii indelungate de frămintări, agitațiuni, 
propagandă religioasă şi națională, răscoale singeroase. De- 


REZULTATELE TRATATULUI DIN BUCURESTI A 187 


a — —- 


cenii indelungate Bulgarii au dus toată greutatea topini 1mpo- 
triva regimului turcesc şi Ru reuşit întru atita să deşiep: e ama 
tiința națională la Slavii macedoneni, incit astăzi in io: = 
corpu! didactic, în prolesiuniie liberale, In literatură, în zi , = 
politică, Bulgaria numără mii şi mii de Macedoneni cari up 
acolo locul de Irenie şi se identifică cu toate aspirațiunile nea- 
i bulgăresc. 
e a se poate Impăca cu simţul dreptății faptul ri is 
disprețul acestor jertfe grele, astăzi atitea sute de mii de ay" 
gari sint trecuți sub puicira, Grecilor eer Sman spre 
esului de desnaţonaizare V 
"ro T Baigaria a fost insă şi acesta este prețul cu care 
a trebuit să plătească un râzboiu nenorocit. Dar,—de cine a fost In- 
vinsă ? De Sirbi şi de Greci ? Dacă da, atunci pentru opima cu- 
rentă, operația la care a fost supusă Bolgaria ar fi putut părea 
incă, în oarecare măsură, justificată. Dar astăzi, această ches- 
tiune este complect clucidata. Specialiştii din Germania, ra 
Angiia. din Franța, unanimi, au lămurit adevărata situaţie mili- 
tară in momentu! în care armala romină a trecut peste P unire: 
Departe de a fi fost sdrobită de Sirbi şi de Greci, Bulgaria pu- 
tea năädājdui să repare greşala iniţiata— intinderea excesivă a 
frontului — prin concentrarea indërāt a forţelor sale, ȘI ant) 
fiind daia superioritatea ci necontestată, mai cu seamă ata e 
Greci, norocul războiului se putta uşor intoarce și, in orice a$ 
rezultatele lui nu puteau să fe atit de dezastruoase, cum au ost 
mulţumită intervenției Rominiei. . Această intervenție, şi pr 
ea, a făcut erai cu neputinţă concentrarea de forțe şi a ho- 
atā soarta războiul, 
ua retea aceasta este siluația: prada dela Turci a E do- 
bindită de Bulgari, iar Bulgarii n'au fost învinşi de Sirbi şi de Greci, 
ci de Romini. Peatruce dar, mai cu seamă Strhia si Grecia au tre- 
buit să se folosească de desmembrarea Turciei enropene? E clar, i 
aceste Imprejurări, că nu cerinţele simțului de debite, pot 4 - 
tuşi de puțin justifica condamnarea sutelor de mii de Bu seri, sia 
Macedonia la precizare sau strbizare silită, Vom vedea ii | 
dacă aceasta se poate justifica cel puţin priti interesul Romtniei, —in 
toată această chestiune revendicările Inoastre au fost poe 
afară de discuţiune, Deocamdată constatăm că Tratatul din Bu 
cureşti nedreplățeşte adinc pe Bulgari in favoarea Sirbilor şi a 
piar atrocitățile bulzăreşti nu pot întru nimica atenua acest prim 
rezultat al analizei noastre, fiindcă astăzi opinia publică, euro- 
peană este pe deplin edificată asupra „metodei balcanice de a 
duce războiul: Sirbii şi Grecii n'au niinic de invidiat In această 
privința Bulgaritor. 


Bulgari 
Dar, daca Tratatul din Bucureşti e nedrept îaţă de iga: 
şi prea pzitinitor Íajā ce Sirbi şi Greci, a reuşit cl e.l popa să 


188 VIAȚA ROMINEASCA 
aama i 


dea o soluţiune trainică problemei balcanice, în sensul mai res- 

trins al cuvintului? A dat el naştere unui echilibru mai stabil 

decit sub oblăduirea turcească? A asigurat el pacea între po- 
poarele Peninsulei, cel puțin pentru viitorul apropiat ? 

Insăşi nedreptatea fundamentală care este la baza tratatului 
poate da răspuns la această intrebare. Din conștiința acestei ne- 
dreptăţi, atit pentru Bulgari cit și pentru Sirbi şi Greci, fatal va 
izvori intre aceste popoare o stare de animozitate  îndărătnică 
şi o încordare care la primul prilej va da naștere la o nouă 
conilagraţiune, 2 caracteristic că, in momentul de față chiar, 
se şi vorbeşte de un al treilea râzboiu balcanic şi de reluarea 
activităţii bandelor de comitagii în Macedonia. 

Nu e limpede că Tratatul din Bucureşti, în realitate mar. 
chează inceputul unei noui ere de tulburări şi violențe? Fac 
apel la conștiința oricărui Romin, Să-şi Inchipue că noi sintem in 
situația Bulgariei și că am fi pierdut o provincie rominească, 
locuită de aproape un milion de Romini, în favoarea Grecilor 
sau a Sirbilor, numai mulțumită unei conjucturi neprielnice tre- 
cătoare, şi a intrvenţiunii inoporlune a unui terțiu, Şi dacă, mai 
cu seamă, in această provincie rominească ar fi o vie conştiinţa 
națională, ar fi trăind încă organizația revoluţionară impotriva 
verhilor asupritori și deprinderea seculară la răscoală, acumulind 
incă materiale explozibile din noua nedreptate, ar fi oare cu pu- 
lință să ne resemnâm la această pierdere ? N'am fi laşi şi mi» 
şei dacă nu ne-am gindi în orice clipă ca, prin forță, să eman- 
cipâm definitiv pe frații căzuţi astlel sub jug? Dar aceasta e o 
imposibilitate, nu numai morală, ci chiar pur fizică, Şi cu ce 
drept să cerem dela lulgari această imposibilitate? Sa nu uităm 
că insăşi politica de desnaționalizare silită, pe care, In această 
situație, fatal trebue s'o încerce Sirbia și Grecia, va crea atitea 
incidente şi atitea motive de jignire a sentimentului național şi 
de dreptate, incit de aci nu poate rezulta decit o vecinică pre- 
gătire pentru un nou războiu. Iar inarmările excesive pentru ţări 
MICI ŞI sărace, care nu pot suporia multă vreme această povoară, 
vor duce la conflictul armat într'un timp poate cu mult mai 
apropiat decit se crede. 

3 Cu alte cuvinte, problema balcanică a rămas nerezolvitā 
ŞI, caşi inainte de războaiele din 1912 şi 1913, Balcanii rămin 
magazia de pulbere a Europei, Pacea din București nu e în reali- 
tate decit un armistițiu, 


„Să vedem acum cum apar rezultatele Tratatului din Bucu- 
reşti din punctul de vedere al situațiunii internaționale generale, 
e CER mai multe ori am avut prilejul să arăt, chiar în pagi- 
nile acestei reviste că, din acest punct de vedere, pentru noi, si- 
tuafiunea este dominată de rivalitatea seculară dintre cele doua 
mari imperii vecine, Austria și Rusia, Şi am insistat că intere- 


REZULTATELE TRATATULUI DIN BUCUREŞTI 189 


sul statului şi neamului rominesc întreg ne-a impus, în această 
privință, directiva politică urmată, mai bine de trei decenii, de 
toate partidele politice şi sprijinită de toţi bărbaţii de seamă ai 
neamului nostru, atit din Regat cit și din provinciile înstrăinate,. 
din Ardeal, Bucovina şi chiar Basarabia, 

N'am nevoe să revin asupra tuturor considerațiunilor care 
ne dictează această directivă, Ţin numai să repet că nu motive 
de sentimentalism vag pol să fie determinante într-o astfel de 
chestiune, ci numai interesele reale şi vitale ale neamului romt- 
nesc. Așa, de pildă, nu mai țin minte care polemist s'a crezul 
in drept să-mi aducă la cunoştinţă că în sinul poporului rus s'a. 
născut un Leon Tolstoi, că ţările cele mai civilizate din Eu- 
ropa, cum sint Franța și Anglia, au putut incheia o alianță sau. 
„entantă cordială* cu imperiul Țarilor, şi că deci rusofilismul şi 
nouă ne poale şedea bine. Cred de prisos a mai spune ce- 
titorilor „Vieţii Romineşti*, că a descoperi pe Tolstoi unui om 
care și-a făcut studiile in școlile rusești și care aproape trei de- 
cenii a trăit viața intelectualilor ruşi, cu toate părțile ei lumi- 
noase şi intunecoase, e o pretențiune cam exagerată, Desigur, ştiu că 
poporul rus e un popor mare, care va fi fără îndoială odată che- 
mat să joace un rol insemnat în istoria mondială. Şi nu voiu releva 
nici măcar accidentul că astăzi in Rusia un Tolstoi moare afurisit de 
Sinod și popii li refuză inmormintarea religioasă,—iar unele din 
marile lui opere. cari impun admirația lumii intregi, sint interzise 
şi acum pulliculvi cetitor rus, Din punctul nostru de vedere 
este indiferent chiar faptul că cei mai mulţi din oamenii mari 
ai Rusiei sufă: prigoniri şi mai crunte decit Leon Tolstoi, işi pe- 
trec viața în incnizori sau In Siberia, și adesea o sfirşesc în furci. 
Nu voiu căuta de asemenea să luminez pe bravul polemist, că 
toată floarea intelectuală a Rusiei, aproape fără excepţie (reptilele 
plătite nu pot fi luate in considerație), nimic nu dorește mai mult 
decit o infringere a imperiului moscovit, fiindcă numai astfel 
crede ea că i se poate asigura un viitor mai demn şi mai feri- 
cit. E inutil să demonstrezi unor astfel de sociologi, că le scapă 
„mica diferență“ dintre marele popor rus şi actuala formațiune 
de stat, — o detestată moştenire dela Tātari, de care el nu 
sa putut incă scutura şi, cum dovedește Istoria, nici nu se va 
putea scutura fără ajutorul unei infringeri din afară. 

De asemeni, imi voiu permite a nu complecta senzaționala 
noutate a alianței sau a înțelegerii dintre Franța şi Anglia cu 
Rusia, prin investigațiuni istorice, spre a dovedi că aceste ţări 
mari și civilizate pot, cind interesul le-o cere, să închee tratate 
de alianţă chiar cu triburi din Africa centrală sau din Alganistan, 

Toate acestea sint în afară de discuțiune. Singura 
chestie care ne interesează este de a şti care sint aspira- 
țiunile noastre, de stat şi de neam, care sint primejdiile ce 
ne ameninţă, iarăși ca stat şi ca neam, și prin urmare, ce di- 
rectivă ne impune interesul nostru naţional, 

Dar din acest punct de vedere nu ni sa răspuns nimic la 


120 VIAȚA ROMINEASCA 


n. 


—— 


«constatarea că singura primejdie mare ce ne amenință vine 
dinspre Nord, şi că, dacă avem aspirațiuni legitime în spre 
Apus, ele rămia intacte pentru vremea cind problema națională 
rominească se va pune în intregimea ei. 

In orice caz, intrucit priveşte problema balcanică pur lo- 
cală, e lămurit ca ea nu poate fi judecată de noi decit în legă- 
tură cu întreaga situațiune internațională. Pentru a hotărt carac- 
terul relaţiunilor cu unul sau altul dintre popsarele balca- 
nice, ni se cere prealabil să determinăm directiva noastră în ce 
priveşte politica noastră internațională întreagă. Prin urmare, 
sintem în drept să întrebăm pe conducătorii acţiunii noastre de 
stat: au hotărit ei să dea altă îndrumare politicei externe, decit 
cea din ultimele trei decenii? Şi dacă da, in ce constă această 
schimbare de direcţie ? Care sint motivele ei, care sint scopu- 
rile ei? Şi care sint garanţiile ce ne pot feri de primejdiile unei 
atit de neaşteptate şi bruşte schimbări de curs ?—Cind opinia pu- 
blică romincască va primi răspunsul la toate aceste Intrebări, 
putem intra in discuțiune largă asupra acestei directive nouă, 
care nu ne poate fi impusă pe ascuns și prin surpriză. Dar cită 
vreme tofi factorii hotăritori ai acestui stat ne afirmă că nimic 
nu s'a schimbat în directiva generală a politicei noastre ex- 
terne, nu putem discuta rezultatele Tratatului din București decit 
in lumina acestei directive,—oricit am supăra pe simpaticii diplo- 
maţi dela diferite ziare şi reviste, care, din nefericire peniru ei, 
n'au răspunderea acțiunii noastre internaţionale. 

Pentru oricine a studiat trecutul Orientului european, e lä- 
murit că dacă problema balcanică n'a fost incă de mult rezolvită, 
aceasta se datorește in primul rind conflictului ireductibil ce in- 
terese dintre Puterile europene centrale pe de o parte, și Rusia 
pe de altă parle. 

Interesul Rusiei ta Balcani e mai clar, mai brutal, aș pu- 
tea zice. Imperiul Țarilor nu poate răminea fără acces la mare 
liberă. Acest acces, o Rusie democratică și respectuoasă pentru 
drepturile naţiunilor şi l'ar putea asigura pe calea alianțelor 
sau a federațiunilor cu popoarele care o separă, din toate părțile, 
de țărm. Dar Rusia ţaristă nu-l poate dabindi decit pe cale de 
cucerire, prin extensiune teritorială și prin supresiunea ființelor 
naționale protivnice. Şi calea cea mai scurtă, in această privință, 
peniru ea, este întinderea pănă la Dardanele, de a lungul țârmi- 
lor Marii Negre, de care o separă, afară de lominia, numai 
popoarele slave. După nereuşita aventurii din Mandciuria şi după 
resemnarea In privinţa golfului Persic, aceasta este calea unică 
ce i-a rămas şi, putem spune, aceasta este chiar o condiție 
de existență pentru Rusia ţaristă, care nu se poale menținea de 
cit prin forța militară şi opresiunea brutală a popoarelor care 
alcătuesc conglomeratul Tuturor: Rusiilor. 

Pe de altă parte, nu mai puţin viial este interesul Puteri- 
lor centrale în ce privește chestiunea Orientului apropiat, Și dacă 
-alianța Austro-germanică a fost zămislită sub imboldul altor mo- 


Do. 


REZULTATELE TRATATULUI DIN BUCIREŞTI 191 


tive, poate că legătura între cele două mari state ale Europei cen- 
trale este cimentată mai cu seamă şi prin interesele lor comune 
din Orient. Chiar Imperiul German care nu se învecinează cu 
Peninsula Balcanică, nu poate accepta cu voie bună intronarea 
Rusiei la Dardanele. In adevăr, trebuie să ne dăm seama că 
Germania de astăzi este un stat industrial, în care peste 
60" din populația totală o formează orâşenii,—lucrătorii in- 
dustriali. De aci, pe deo parte, rezultă necesitatea expansiunii 
comerciale pentru Germania, iar pe de altă parte, interesul cel 
mare al ei de a-şi asigura aprovizionarea cu cereale, In orice 
eventualitate. Ca ţară importatoare de cereale, Germania 
iși satisface trebuințele in această privința mai cu seamă 
prin importul din Rusia și din America. Dar in cazul unui con- 
[lict războinic, ambele aceste căi de aprovizionare uşor li 
pot fi inchise mulțumită alianței franco-ruse : e destul ca Rusia 
să-şi Inchidă granița și marina militară a Franfei să suprave- 
gheze canalul Minecei, Iar intrarea în conbinaţie a marinei bri- 
tanice, pe care o face posibilă „tripla înțelegere”, poate crea o 
situațiune tragică: Ce valoare poate să aibă in aceste impreju- 
rări toată forfa militară a Germaniei, dacă e de-ajuns ca ostilită- 
țile să se prelungească dovă luni de zile, pentru ca cele şase- 
zeci de milioane ale populațiunei sale să fie amenințate de foa- 
mete ? Alianţa cu Austria insă li lasă liberă calea de aprovizio- 
nare dinspre Orient,—din Balcani și Turcia asiatică. lar dacă Pe- 
ninsula Balcanică şi Dardanelele ar cădea sub puterea masco- 
vită, atunci şi această cale i-ar fi inchisă, 

Această situaţie ne explică pe de o parte vestitul Drang 
nach Osten al Germanilor, iar pe de altă parte pentruce, cu 
toate că în Austria se află zece milioane de Nemţi, un Bismark 
niciodată nu s'a gindit la desmembrarea Imperiului habsburgic : 
cele zece milioane de nemți austriaci li asigură germanismului 
atit expansiunea comercială spre Orieni, cit şi la nevoie calea 
de aprovizionare,—tocmai prin combinaţia lor trainică cu celelalte 
popoare ale monarhiei austro-ungare, şi prin «slera de influență» 
a acesteia in Balcani. Tot de aci izvorăşte necesitatea imperioasă 
de transformare internă pentru Imperiul habsburgic, spre a pu- 
tea ajunge un centru de gravitațiune pentru toate popoarele din 
valea Dunării şi din Balcani, intrucit Austriei, cu toate supra- 
viețuirile trecutului, nu-i poate fi ingăduită «metoda rusească» de 
expansiune numai prin forja armată şi supresiunea brutală a 
organismelor naționale cu care ea vine în contact. Astfel apare 
limpede rolul Austriei în istoria universală, rol ce-i este ușural 
şi prin faptul că, in ciuda tuturor alianțelor și înțelegerilor näs- 
cute din alte consideraţii şi interese, planurile Rusiei de cutro- 
pire in Balcani n'au fost niciodată și nu vor putea fi sprijinite 
nici de Puterile apusene, Franța şi Anglia. 

Deslegarea crizei balcanice, noi rominii n'o putem judeca 
decit in lumina acestor consideraţii asupra mæiilor interese curo- 


192 VIAȚA ROMINEASCA 


pene, care sint In cea mai intimă legătură cu interesele vitale ale 
neamului nostru. 

Două fapte indiscutabile ne impun directiva politică: Pe 
deoparte sintem In calea Rusiei spre Dardanele,—ca nu poate 
ajunge la mare liberă, decit trecind peste corpul nostru. 

lar pe de altă parte, Imperiul habsburgic nu poate con- 
stitui vre-o primejdie pentru noi. In interesul viitorului său chiar, 
Austria, în ce priveşte pe Rominii dintre hotarele sale, va fi si- 
lită să le recunoască tot mai mult dreptul la o liberă dezvoltare 
națională, iar în ce priveşte regatul Romin, ca nu poate năzui 
la o cotropire, care i-ar fi mai fatală de cit nouă, intrucit i-ar 
sdruncina tot echilibrul intern şi i-ar deplasa centrul de gravi- 
tate al intregului mecanism politic. Mai mult,—ea are absolută 
nevoie de a menținea raporturile prietenești cu statul romin, 
atit pentru apărarea gurilor Dunării, cit şi pentru stavilirea ex- 
pansiunii ruseşti și asigurarea echilibrului prielnic în Balcani. 

Voiu reveni indată asupra marilor greşeli ale politicei aus- 
triace şi a justelor motive de nemulțumire ale Rominiei, dar so- 
luţia dată în Bucureşti crizei balcanice, trebuie inainte de toate 
judecată din punctul de vedere al intereselor superioare și per- 
manente ale politicei noastre internaționale, 

In ultimul război balcanic au stat față în faţă, înainte de 
toate, două din popoarele slave vecine (pentru a simplifica prob- 
lema facem abstracţie aici de Greci), — Bulgarii şi Sirbii. Oricită 
vină ar avea, In orbirea lor, față de noi Bulgarii, trebue să re- 
cunoaștem că sintem legaţi cu ci de o primejdie comună: cotro- 
pirea rusească, Din cauza aceasta Bulgarii se pot emancipa de sub 
influența Rusiei. Şi ei au dat chiar dovada că sint cu atit mai hotă- 
riți in această privință, cu cit se cred mai puternici, Sirbii insă, 
pe care situația lor geografică pe de o parte ti apără de primej- 
dia imediată a cotropirii rusești, iar pe de altă parte ii aruncă 
intrun conflict permanent cu Austria, sint siliți să sprijine poli- 
tica ţaristă. 

Acest fapt dovedeşte că diplomaţia austriacă a avut senti- 
mentul just al situaţiei cind sprijinea pe Bulgari față de Sirbi. 
Dar ea a comis enorma greşeală de a-i sprijini şi faţă de re- 
vendicările noastre, sau, poate mai bine zis, de a nu sprijini a- 
ceste revendicări cu destulă energie.*) Această greşală, impreu- 


*) Această greşeală este recunoscută astăzi şi de opinia publică 
austriacă.  Astlel în congresul recent al industrialilor nustriuei în Aussig a 
fost votată cu unanimitate o rezoluție care condamnă politiea externă a 
rară Iată cum motivează acest vot de blam unul din propunătorii 
rezolu 

„Politica noastră externă a fost neliniștitoare şi netnţăleasă şi a pro- 
„lus impresia, stit în țară cit şi în străinătate, ca fiind lipaită de claritate 
„lermitate, şi mai cu seamă la națiunile din ţările balenaice, Influenţa noastri 
ați increderea în noi nu fost acolo scăzute, şi noi am pierdut acolo pe ve- 
„chii prieteni, sau relațiunile noastre cu ei sau înrăutățit, și in acelaşi 
„timp ră paent noi prietenii sigure”... (Neue Freue Presse din 16 Sep- 

O mai mare satisfactio decit această manifestare a celei mai puter- 
nice clase din Imperial vecin, opinia noastră publică nici nu poate cere. 


REZULTATELE TRATATULUI DIN BUCUREŞTI 193 


nată cu laşilatea politicei vieneze lață de megalomania ungu- 
rească, in chestiunea națională romina de peste munți, explică 
exasperarea opiniei publice romineşti impotriva Austriei şi jus- 
tifică pe deplin gestul de independenţă al acțiunii noastre. Na 
acesta poate să fie criticat. Sintem in drept a afirma hotărirea 
noastră de a ne apăra interesele impotriva tuturor, și bine am 
făcut că am afirmat-o. Prestigiul nostru a crescut şi pe viitor 
cei interesați vor trage consecințele cuvenite. Dar nu aceasta 
este in discuție, ci numai întrebarea dacă am dat dovadă de 
prevedere şi de pricepere a intereselur naţionale superioare, 
atunci cind,—dreptele noastre revendicări fiind satisfăcute pe de- 
plin,—am crezut Incă de cuviință să punem in cumpănă presti- 
giu] și puterea noastră pentruca, Impotriva simțului elementar de 
dreptate și nesocotind condițiunile unui echilibru stabil In Balcani, 
să facem a fi răpită Bulgarilor, cu toate jertfele lor, partea Macc- 
doniei locuită de conaţionalii lor, şi anexată Sirbilor? 

Dacă am fi avut vre-o îndoială in această privinţă, atitu- 
dinea diplomației ruse şi a cercurilor panslaviste din Petersburg 
şi Moscova ar fi putut să ne lămurească, Am lucrat ca să cres- 
tem puterea Rusiei in Balcani și să aruncăm în brațele ei Bul- 
garia recalcitrantă.... 


lată dar, în rezumat, situațiunea consacrată de Tratatul din 
București prin dorința excesivă de «a tăia nasul Rulgarului» : 

Am obţinut granița revendicată, pe care nimeni nu ne-o 
mai discută, dar în acelaş timp ne-am erijat în organ al unei 
strigătoare nedreptăţi internaționale; am contribuit la perpetuarea 
in Balcani a unei stări de nesiguranță bogată în primejdii, ne-am 
transformat in uncalta planurilor de cotropire ale diplomației ruseşti. 
lar în ce privește pe Rominii macedoneni ne-am pus In ast-iel 
de situaţie anormală, incit n'am indrăznit să relevâm faptul că, 
in momentul chiar în care se trata nova așezare in București, 
Grecii măcelăreau şi izgoniau din vetrele lor pe Aromini... 

Mai mult. Am riscat ca, pentru multă vreme, să fim siliți 
să ne concentrăm toată atențiunea peste Dunăre, lăsind în um- 
bră alte probleme şi aspirațiuni, care sint mult mai hotăritoare 
peniru viitorul neamului rominesc, 

In adevăr, care a fost interesul nostru real şi care trebuia 
să fe rolul nostru în conflictul balcanic ? 

Acest lucru a fost lămuri! cu autoritate de bărbaţii de seamă 
ai statului nostru: 

Aveam dreptui și datoria de a veghea ca problema balca- 
nică să nu fie rezolvită fără noi şi impotriva noastră; aveam 
dreptul şi datoria să ne asigurăm o graniță strategică; aveam 
dreptul și datoria să impunem ca, în viitoarea aşezare din Bal- 


194 VIAȚA ROMINEASCA 


cani, să fie garantate condițiunile necesare penhu libera des- 
voltare națională a Rominilor din Macedonia. aa 

Şi cu greu se poate închipui o situațiune mai prielnică 
pentru asigurarea acestor drepturi şi pentru implinirea acestor 
datorii, decit cum ea sa înfățișat In momentul intervențiunii 
noastre, Inainte de Intrunirea Conferinței din București. 

Pentru aceasta nu se cerea decit un singur lucru: să nu 
ne considerăm ca aliaţi ai vre-unuia dintre beligeranţi, ci numai, 
cum am fost in realitate şi cum a trebuit să răminem până 
la siirşit, ca arbitri, ca organ al conștiinței. europene.  Întrucit 
revendicările noastre proprii au fost acceptate dela Inceput, noi 
eram datori — și eram În măsură a o face, —să impunem so- 
luţiunea crizei balcanice nu într'un gind de răzbunare Impotriva 
Bulgarilar sau impotriva Austriei, ci în interesul dreptății inter- 
naționale, în interesul păcii trainice din Balcani, şi în interesul unei 
situațiuni internaționale generale, mai conformă cu aspirațiunile 
noastre viitoare şi cu marile interese europene de cari sintem legați, 

Odată ce am aruncat peste Dunăre o armată aproape de o 
jumătate de milion, trebuia să facem ca glasul Rominici să fie 
ascultat nu numai de Bulgaria, ci şi de Serbia și Grecia. Atunci 
nu ne-ar fi speriat propunerea de a discula chiar autonomia Macedo- 
nici, sau cel puţin a Arominilor, precum am fi putu să ne gin- 
dim şi la situaţiunea Rominilor din Serbia,—căci | aveam de 
menajat pe quasi-aliații noştri. 

Atunci ne-am fi indeplinit. în adevăr, misiunea de organ 
al conștiinții curopene, şi am fi salvgardat în acelaşi timp 
interesele noastre naționale. Totodată ne-am fi asigurat pen- 
tru viitor dreptul la recunoştinţa poporului bulgar, pentru care 
am fi salvat în parte ceiace i-au compromis conducătorii săi. 

Nu știu ce fatalitate ne-a făcut să nu profităm de astiel de situaţie... 


Nādājduesc că aceste critici nu vor G interpretate, de oa- 
menii serioşi şi cinstiţi, ca maniiestări de opozant. Am spus din 
capul locului, că în acţiunea guvernului s'a putut inirezări un 
moment năzuința spre o mai justă cumpănire a situaţiunii, cu toate 
că n'a ştiul şi n'a putut să'şi afirme această năzuință, aşa cum era 
dator s'o facă. 

Avem o singură mingtere, —dacă mingtere poate fi: în fața 
Istoriei, răspunderea pentru aceste rezultate ale Tratatului din Bucu- 
rești, va fi împărtășită pe deplin și de vechea noastră aliată Aus- 
tria, a cărei politică lipsită de hotărire şi de limpezime, a deter- 
minat în mare parte insuficienţa şi greşelile acțiunii noastre. 

Mulțumită acestei lipse de hotärire şi limpezime, soluțiunea 
definitivă a chestiunii Orientului a fost aminată. Dacă din expe- 
riența dureroasă de astăzi va rezulta, cel puţin pe viitor, o in- 
drumare mai sânătoasă a polilicei orientale a Monarhiei habs- 
burgice, precum şi grabnica satisfacere a revendicărilor naționale 
din sinul ei,—o premisă indispensabilă pentru insăşi politica ex- 
ternă a imperiului, — vom putea nădăjdui că această experiență nu 
va răminea zadarnică, atit pentru vecinii noştri, — cit şi pentru noi... 


C. Stere 


- 


Cronica economică 


Cooperativele de construcții în Germania 


"Odată cu transiormarea Germaniei dintr'un stat agricol într'unul in- 
“dustrial,—transformare ce sa înfăptuit prin a doua jumătate a secolulul 
al 19-lea,—sa simţit la orașe nevoia de locuinți mici pentru funcţionari 
şi lucrători. Particularii şi societăţile existente nu puteau construi nu- 
mărul necesar de case și, ceia ce era mai regretabil, nu le construiau după 
toate regulele higienice, avind în vedere numai ciștizul. 

Apoi ridicarea continuă a prețurilor terenurilor, urmare firească a 
legii ofertii şi cererii, scumpetea materialelor de construcții şi a muncii 
a dat naștere problemei locuinţilor. 

Pentru elucidarea acestei probleme sa făcut numeroase anchete şi 
studii. 

Cu această ocazie sa constatat că, pe lingă scumpetea firească a 
terenurilor, mai contribue la scumpirea caselor şi cauze care nu sint tot 
așa de firești, ca: lipsa de mijloace bănești suliciente a acelora care con- 
struesc case și deci intrarea cămătarului în funcțiune; lipsa unui control 
serios asupra felului cum se construesc casele, specula cu cumpărarea 
spre vinzare a caselor şi terenurilor și în line dorința proprietarilor de 
a fructifica cit mai bine capitalul plasat,—dorinţă favorizată de trecerea 
cererii peste ofertă, 

Printre mijloacele propuse în diferite congrese a fost și coopera- 
ţia, recomandată cu multă căldură de Huber, dr. Hirsch şi pusă in prac- 
tică încă din 1562 de Salzer Parisius și Schultze-Delitsch. 

După îndemnul lui Salzer sa înființat în 1862 în Hamburg o co- 
operativă, care a luat dela comună un teren pe 50 ani unde Sa construit 
în 2 ani 48 locuințe. Pe baza legii din 1868 sau inființat alte 2 coope- 
rative (Breslau și Darmstadt). 

Mișcarea a fost de scurtă durată, din cauza crizei ce a urmat după 
războiul franco-german, 


106 VIAȚA ROMINEASCA 


Locuințele fură părăsite, membrii nu mai plăteau la timp dobinzile 
şi chiriile așa că cele mai multe cooperative sa văzut nevoite să lichideze. 
in 1879 erau 46 cooperative, în 1880 scad la 36, în 1881 la 34 şi în 
1884 la 28, 

Anul 1889 dă un puternic impuls cooperativelor de construcții prin: 

a) Desființarea legii asupra socialiștilor ; 

b) Introducerea în lege a cooperativelor cu răspundere limitată și 

c) Dreptul acordat institutelor de asigurare ale Statului de a plasa 
o parte din fonduri la cooperativele de construcţii. 

Graţie primei măsuri, lucrătorii s'a putut reuni pentru a se ridica 
economiceşte și cultural, 

Prin a doua sa dat posibilitate și persoanelor bine situate ca să 
intre În cooperative, de carece numai răspundeau cu întreaga lor avere 
şi în fine prin a treia sa procurat cooperativelor capitalul, pe care ina- 
inte îl găseau aşa de greu. 

Institutele de asigurare au dat pănă acum peste 200.000.000 MK. 
cooperativelor de construcții cu 3—3'/*), dob. 

Pe lingă aceste cauze a mai contribuit mult la dezvoltarea coope- 
rativelor sprijinul capitaliștilor, dar mai ales al statului și comunelor. 
Statul a dat dela 1898—1905 vre-o 74.000.000 pentru cooperative cu 
3%, dobindă și 1—1'/:*, amortisment, Afară de sprijinul bănesc Statul 
şi comunele au înlesnit cooperativelor luarea cu chirie a terenurilor pu- 
blice pe 65—80 ani cu 2% din valoarea terenului, casele construite ră- 
min apoi comunei sau Statului, care le exploatează tot după normele sta- 
bilite de cooperative. 

Apoi li sa acordat scutiri de impozite, s'a lărgit domeniul comu- 
nal, sa prelungit și Inmulțit reţelele de drum de fier, sa îngrădit vinză- 
rile de speculație, prin izbirea cu dări mari. 

De sigur însă că sint și comune, ale căror consilii formate din 
mari proprietari, caută să impiedice desvoltarea cooperativelor, cum sint 
cele din Estul Germaniei. : 

Din cifrele de mai jos se poate vedea avintul luat de cooperative 
dela 1889 incoace. 

1889 38 cooperative de construcții, 

1900 361 » 


» 
1901 420 A 
1902 509 ,„ 4 
1903 si6 , ` 
1904 sa , z 
1905 ss , 3 


Numărul membrilor s'a ridicat dela 2000 în 1888 la 115.000 in 
1905 cu 150.000.000 capital. 


Orgenizaţie. Cooperativele de construcții au de scop procurarea 
de locuințe eftine şi sănitoase membrilor. Pentru acest scop ele cum- 


CRONICA: ECONOMICA 197 


pără, construesc sau iau cu chirie case pe care apoi le dă cu chirie sau 
le vinde membrilor contra plățel în rate. 

V. A, Huber și alți idealişti au luptat mult pentru construirea de 
locuinţi proprii. Sa văzut însă că aceasta nu e posibil decit în acele lo- 
curi unde prețul pămîntului nu a ajuns la un nivel așa ridicat și unde e 
9 populație stabilă, căreia ciștigul îl permite procurarea unei proprietăţi. 

Unde aceste condițiuni sint îndeplinite, se procedează la construi- 
rea de locuinţe proprii. De sigur că în aceste cazuri a trebuit să se la 
măsuri severe pentru a se înlătura orice speculă cu casele. Se prevăd 
în contractele de vinzare diferite restricțiuni, care limitează dreptul de 
proprietate al fiecărui membru în folosul general: cooperativa își rezervă 
dreptul să cumpere casa cînd proprietarul vrea s'o vinză, sau cind nu 
uzează de casă în spiritul cooperatist. 

Capitalul cooperativelor e format din mizele sociale, care sînt cam 
500 MK. de membru pentru cooperativele cu răspundere nemărginită : 
pentru acelea cu răspundere mărginită miza e de 200—300 MK. Unii 
membrii depun şi economiile la cooperativa de construcție. Se reco- 
mandă însă de cercurile conducătoare multă prevedere, La alte coope- 
rative depunerea de economii e obligatorie pină la obţinerea locuinţii, 

Cea mai mare parte a capitalului se procură prin hipotecă dela 
institutele de asigurare, bănci, particulari, prin emitere de obligaţiuni. 

Cumpărătorii caselor plătesc din momentul cumpărării cam 6, a- 
nual din valoarea casei, din care 4%, e dobinda și 2*» amortismentul. 

Pentru a putea dobindi o proprietate se cere a fi lost membru 
1—2 ani și a fi plătit 25—50, din miza socială. 

O chestiune foarte importantă e fixarea prețului de vinzare. De 
obiceiu se socotește 5—10*, peste preţul de cost pentru acoperirea chel- 
tuelilor de administrație, —fiind de rezervă, dividende. Dividendele nu trec 
de 4", de oarece cele ce distribue mai mult de 4" plătesc impozite, 
Aceste dividende se Imparte uneori şi în raport cu chiria plătită, 

Casele se construesc după planurile stabilite de un juriu specialist, 

Rezultatele obținute. Dacă cercetăm rezultatele, constatăm că în 
general cooperativele au contribuit foarte puțin la înmulțirea caselor, 
Dr, Vossberg evaluează la 7500 casele construite în 1906, repre- 
zentind o valoare de 150.000.000 MK.,—ceia ce înseamnă foarte puțin 
faţă de cererea din ce în ce crescindă. — Anual ar fi nevoe de 125,009 
locuințe în valoare de 450—480.000.000 MK. 


Dintre membrii, numai 25—30", au obținut locuințe dela coope- 
rative. 


Lipsa de capital, defectuozitatea organizării, greutățile inerente 
oricărui inceput sînt cauzele pentru care, cantitativ, cooperativele de 


construcții nu s'au desvoltat. 


Dacă insă privim rezultatele din punct de vedere calitativ, consta- 
tăm cele mai frumoase rezultate, 


1% VIAȚA ROMINEASCA 


Casele construite de cooperative nu lasă nimic de dorit ca dura- 
bilitate, higienă, estetică. i 

S'a evitat construcția de locuințe pentru multe familii. Majoritatea 
caselor au 2—3 familii. Asemenea sa evitat construcția de case cu e- 
taje multe; cele mai multe sînt cu un singur etaj. 

Cele mai moderne case de locuit sînt construite de Berliner Bau und 
Sparverein şi de Dresdner Bau und Sparverein. Acestea sint prevăzute 
cu băi, restaurante, odăi de fumat, de citit, biblioteci etc. etc. 

Deşi casele sînt construite cu tot confortul, totuşi chiria nu e mai 
mare ca la particulari sau la societățile anonime; din contra în multe 
cazuri e mai mică. Apoi chiriașul are și alte avantagii. Cooperativa nu 
poate obliga pe chiriași să se mute, dacă acesta respectă clauzele con- 
tractului, asemenea nu-i poate ridica chiria decit cind şi cooperativa tre- 
bue să facă noi cheltueli, aşa că chiriaşul se poate considera ca și un 
proprietar, 

V. M. I. 


anna aa 


Cronica externă 


Pacea 


Pacea sa restabilit în Balcani. Tratatul dela București a pus ca- 
pët marei drame care de 10 luni însingera Orientul Europei şi, deşi au 
fost unii care ar fi vrut să sfișie acest tratat abla incheiat, se poate 
afirma astăzi că nimeni nu se va mai atinge de el și prin urmarecă ne 
găsim fn faţa unei păci definitive. 

Așa fiind, se cuvine să precizăm rezultatele obținute. E netăgăduit 
că pacea dela Bucureștii va rămine, În istoria prefacerilor europene, o 
dati însemnată, Bine înțeles, această pace prezintă imperfecțiuni, Imper- 
fecțiunile inerente tuturor întocmirilor omenești. Va veni o zi în care 
necesităţile internaţionale nu vor mai cere menținerea Turciei pe mulu- 
rile Bosforului şi în care internaţionalizarea strimtorilor va răpi Turci- 
lor ultima rațiune de a fi, ca putere europeană, Va veni de asemeneao 
zi în care ambițiuni politice, care nau alt fundament decit forța şi bunul 
plac, vor dispare și în care Serbia, azi împedecată, îşi va deschide dru- 
mul spre mare, la care îi dă dreptul și așezarea ei etnică şi nevoile ei 
de traiu. Va veni și ziua în care, limpezindu-se contuziunile etnice de pănă 
acum, se va putea face o şi mai echitabilă repartiție de teritorii între 
statele balcanice. 

Nu e mai puțin adevărat însă că fie ea cu, fie fără Adrianopol— 
şi noi avem convingerea că Adrianopol va rămine al Turcilor—eveni- 
mentele prin care am trecut au consfințit două fapte capitale : distrugerea 
puterii europene a Turciei și realizarea în trăsături generale —singure 
posibila deocamdată—a unității etnice a tuturor statelor baicanice. 
Cu alte cuvinte marele problem al lighidării imperiului otoman, care de 
decenii agită politica lumii, este astăzi un fapt îndeplinit. 

Cu ce foloase materiale și morale se aleg dileriții actori .î dramei 


“200 VIAŢA ROMINEASCA 


balcanice? Să îi luăm pe rind. Vom începe cu Rominia, fiindcă el i-a 
revenit rolul de a determina şi de a prezida încheerea păcii. Rominia 
a dobindit foloase materiale modeste, —dar pe care, afară de unele puncte 
de amănunt, le socotim indestulătoare, fiindcă principiul naționalităților 
nu ne îngăduia nici să cerem nici să luăm mai mult. În schimb ea și-a 
asigurat un mare prestigiu moral, de care, dacă va ști să se folosească 
în viitor, va răminea poate mai efectiv încă decit înainte de războiul 
balcanic, factorul precumpănitor din Orientul Europei. Un atare rezultat 
nu poate să nu ne bucure și ne impune datoria de a o mărturisi fără 
inconjur, indiferent dacă acest succes se datorește priceperii celor ce au 
preşezut la înfăptuirea lui, sau greșelilor de neinchipuit ale adversarilor 
noştri. Nu vrem să lămurim aci această chestiune, nu fiindcă am crede 
că nu merită o lămurire, sau fiindcă facem parte din acea categorie de 
oameni care consideră că e un sacrilegiu să apropii facla criticei de suc- 
cesul nostru diplomatic. Dimpotrivă credința noastră este că interesul țări! 
reclamă imperios o asemenea lămurire, care, singură, ne-ar putea scuti pe 
viitor de decepţiile și umilinţile prin care am trecut. Dar fiindcă, prin 
proporţiile ei, chestiunea de a se ști cui se datorește succesul: guvernu- 
lui sau norocului, este o chestiune care depășește cadrul acestei cronici, 
ne rezervăm s'o deslușim pe deplin alurea. 

După Rominia, cei ce se pot mindri cu succese mai mari sînt Al- 
banejii şi Grecii. La Albaneji succesul e numai material, dar e cu atit 
mai de seamă cu cit e cu desăvirșire neprevăzul. Albanejii au asistat aproape 
fără să ştie la reînvierea statului lor. La el conştiinţa naţională nu era 
destul de vie pentru a determina crearea unui stat albanez şi ei nu au 
avut nici măcar meritul să-l întemeeze prin puterea armelor lor. Albania 
n'a eșit din patriotismul conștient sau din vitejia fiilor ei; ca a eşit 
din combinațiunile Marilor Puteri, din interesele Italiei şi din speranţele 
alurea amăgite ale Austriei. Mai tirziu, în cursul istoriei, această origină 
va putea să constitue o slăbăciune pentru Albaneji, precum crearea 
Bulgariei prin voința exclusivă a Rusiei a constituit adesea în desvolta- 
rea poporului bulgăresc un titlu de inferioritate; dar astăzi, dacă te mul- 
țumeşti să măsori valoarea succesului după întinderea storțării și a sa- 
crificiilor făcute, trebue să recunoşti că nimeni nu poate compara suc- 
cesul său cu acela al Albanejilor. Lor le revine fără îndoială cununa 
intietății. 

Nu tot astfel stau lucrurile în ce privește pe Greci. Succesul lor 
e un succes admirabil, un succes mai presus de așteptările celor mai 
optimişti dintre prietinii lor; dar un succes scump plătit. Scump, nu 
fiindcă au iuptat cu vitejie, au perdut mulți oameni și au fost bintuiţi 
de epidemii ucigătoare. Din acest punct de vedere se poate chiar sus- 
ține că foloasele dobindite nu sint proporționate cu storțările lor, Se 
poate pretinde, spre pildă, că în al doilea războlu Grecii au avut de sus- 
Vinut lupte serioase din care au eşit cu onoare ; dar că în primul războiu, 


CRONICA EXTERNA 21 


în cel cu Turcii, au avut un rol cu desăvirșire ușor, că au înaintat pănă 
la Salonic aproape fără a îi intimpinat vre-o împotrivire, Cind zicem că 
au plătit scump succesul lor, facem aluzie la alte sforțări : la slorțarea 
internă, la acea minunată operă de regenerare la care sau dedat de trei 
ani subt conducerea d-lui Venizelos și care singură a permis Greciei 
să se achite azi cu cinste şi cu izbindă de sarcina grea la carea 
chemat-o, mai repede decit credea, desfășurarea evenimentelor balcanice, 
Grecia pieria de boala politicianismului. Destrăbălare în armată, în ad- 
ministraţie, în finanțe și în spirite; nici o speranță de indreptare nică- 
eri ; aceasta era situația cînd un obscur avocat din Creta a apărut. pe 
scena politică, Subt magia concepțiilor și a energiei sale, Grecia a fost 
trezită la o viaţă nouă tocmai la timp ca să fie gata să-și îndeplinească 
misiunea istorică. Dar vă închipuiți că spre a reuşi într'o asemenea operă 
d. Venizelos a trebuit să întilnească conștiințe frămintate de dorul binelui 
obştesc, suflete care să se poată înălța, voințe pe care cuvintul său să 
le poată electriza ; şi vă închipuiți totodată ce luptă, ce tenacitate, ce 
infrînare de patimi i-a trebuit poporului elin, ca să împrăștie atmosiera 
care-l inăbușea, ca să se desbare de lepra politiclanismului care-l rodea. 
A ştiut totuși să facă această uriașă siorțare și să biruiască răul, Pen- 
tru aceste merite, pentru aceste sacrificii de ordine morală,—mai prețioase 
decit toate planurile strategice și toate calitățile militare,— i se cuvine 
Greciei o răsplată, și o răsplată strătucită. A obținut-o cu prisosinţă. 
Puţine mai sint focarele de elenism care să fi rămas în afară de hota- 
rele statului grecesc, Foloasele materiale au fost în cela ce-i priveşte 
de o potrivă cu cele morale. 

Cu Sirbii soarta a fost mai vitregă. Rezumind rezultatele la care 
au ajuns, ești nevoit să spul că la ei foloasele morale au întrecut pe 
cele materiale, Dreptatea ar fj cerut să obție mai mult. intr'adevăr în 
ambele războae au avut o sarcină cu deosebire grea. Lupta dela Kuma- 
nova a fost una din cele mai insemnate din războiul împotriva Turcilor 
și ajutorului lor datoresc Bulgarii căderea Adrianopolului. in al doilea 
războiu, greul luptei lau dus tot el şi totuși nu li sa dat voe să se sta- 
bilească pe coastele Adriaticei. Cauza e cunoscută. In aceste războae, 
pe lingă vrăjmași pe faţă, Sirbli au trebuit neîncetat să mai lupte cu 
un adversar ascuns de care ceilalți n'aveau să sc tcami,—cu Austria, care i-a 
persecutat fără milă şi le-a stat necontenit în cale. Așa încît pe deasu- 
pra succesului lor se întinde o umbră. Nue vcrbă, umbra fiind a nedrep- 
tății nu întunecă meritele lor, dimpotrivă le asigură simpatii de care 
altminteri poate nu sar fi bucurat şi contribue să șteargă oricare amin- 
tiri din trecut care apăsau dureros asupra renumelui lor de oameni civilizaţi. 

Succesul lor moral are astfel o puritate deosebită, E succes şi rea- 
bilitare morală totdeodată. Dar mai e ceva; e și o revelațiune. Sirbii au 
dat dovadă de o organizare civilă și militară, deun tact diplomatic, de 
calități de rasă și de aptitudini politice care au întrecut așteptările ce- 


32 VIAȚA RONINEASCA 


lor mai inițiați. Această vitalitate și aceste însușiri sint de un bun aw- 
gur pentru viitor, pentru marile chestiuni naţionale pe care poporul sir- 
besc mai are chemarea, şi nădăjduim va izbuti să le rezolve. 

Şi acum să trecem la învinşi. Ne mărturisim perplexitatea. Cui să 
dăm pasul? Turcilor sau Bulgarilor? Drămuind bine lucrurile parcă 
balanța se apleacă tot inspre Bulgaria. La Turci dezastru mate- 
rial e cumplit, pe cind cel moral poate invoca temeinice circumstanțe 
ușurătoare. La Bulgari dezastrul național este, o recunoaștem, parțial ; 
dar cel moral e nemărgini!,—și nu se poate răzăma pe nici un fel de 
scuză, Ceja ce îi dă proporții şi mai grozave e că la Turci acest dè- 
zastru se prezintă ca ultimul stadiu al unui întreg și vechiu proces de 
descompunere, pe cind la Bulgari el vine imediat după un mare succes. 

De mult se tot zice că între Capitol și Slinca Tarpeiană nu e de- 
cît un pas. Ştim că decadența urmăreşte mărirea cu aceiași inexorabilă 
necesitate cu care noaptea urmează zilei. Cu toate acestea în istoria lu- 
mii nu-există exemplu de trecere așa de repede dela izbinda cea mai 
strălucită la înlrîngerea cea mal cumplită. In această privință Bulgaria 
se poate făii că a stabilit un record, Și orbita carierei prodigioase a lui 
Napoleon ne prezintă contraste uimitoare ; dar tot au trecut peste 8 ani 
între Austerlitz și Waterloo. Singuri Bulgarii au știut în mai puţin de 8 
luni să treacă dela Lule Burgas la pacea dela București, Aveau dreptate 
cei care, spectatori ai acestor stranii fluctuațiuni ale destinului, mărturi- 
seau că nu pot crede în realitatea celor ce se desfășoară pe dinaintea 
ochilor lor. Pentru cine își dă osteneala să analizeze mai adinc cauzele 
dezastrului bulgar, ele se datoresc unor defecte ale rasei care covir- 
şesc netăgădultele ti calităţi. Bulgarii sufăr de o megalomanie de lingă 
care acea a Grecilor, în ceasurile cele mai rele ale istoriei lor, pare cu 
totul palidă. 

Această megalomanie izvorăşte la ci dintr'o concepţie simplistă și 
primitivă a lucrurilor. Sar zice că soarta i-a ridicat prea repede la 
situații superioare gradului de civilizație pe care l-au atins. AI doilea cusur 
al Bulgarilor este lăcomia lor fără seamăn. Acestă lăcomie a sfirşit prin 
a exaspera pe toată lumea și prin a le instrăina orice simpatie. Dacă 
ei ar fi fost mai măsuraţi în cerinţile și ambițiile lor, ar fi fost adevă- 
rații triumfători ai crizei balcanice și ar fi exercitat în peninsulă o in- 
contestabilă egemonie. Din nefericire pentru ei, acest cusur i-a îndem- 
nat să pue mai mult preţ pe cîțiva kilometri pătrați din Macedonia de 
cit pe menţinerea alianței balcanice și de aci s'a tras nenorocirea lor. 
In sfirşit Bulgarii mai au un oribil defect: cruzimea lor sălbatică. In 
regiunile prin care au trecut au lăsat numai foc şi pustiu. Măcelurile la 
care sau dedat depășesc orice închipuire. Chipul în care au exterminat 
populațiunea otomană din Tracia pentru a pune stăpinire pe pămînturile 
ei, felul cum au masacrat în Macedonia pe Greci și Sirbi, cele ce au fă- 
cut la Kragujevatz îi scot din rîndurile popoarelor civilizate și vor ră- 
minea pentru ei o veșnică ruşine și o veşnică osindă, 


o 


CRONICA EXTERNA 27 


— 


Spectacolul pe care lau oferit Turcii n'a fost atit de urit. Intrin- 
gerea le-a fost desăvirşită. In ceasurile cele mai grele au dat spectacolul 
unei hidoase anarhil. In fața inamicului trupele lor au fugit și destră- 
bălarea administrațiunii a redus la neputinţă pornirile cele mai frumoase, 
gesturile cele mai nobile. Ei pot totuși, în mijlocul acestei catastrofe 
morale invoca o justificare. 

Intrun organism de mult putred s'a ivit prea tirziu germenul de 
regenerare: mișcarea tinerilor Turci. Aceștia au iăcut o slorțare eroică, 
dar au fost învinși. Injecția de serum în puroiu îşi perde eficacitatea. ŞI 
pe urmă, orice virtuţi ai avea, nu poţi lupta împotriva omenirii intregi. 
Toţi și toate se coalizaseră împotriva sărmanilor Turci, Pana unui Pierre 
Loti nu era în asemeni condițiuni o păvază suficientă. Pe Bulgari în 
schimb toţi i-au ajutat. Rusia pe față, Austria în ascuns. Apatia Romi- 
niei, cași concursul efectiv al aliaţilor, presa europeană și finanța inter- 
națională, —toţi au lucrat cu o neobişnuită unanimitate pentru dinșii. De» 
fectele lor i-au pierdut în plin succes și în plin noroc. Astăzi vina se 
aruncă pe dr. Danet. Nu noi vom lua apărarea acestui politician îndărăt- 
nic și obtuz, chemat de întîmplări să prezideze la nişte evenimente ce 
depășeau puterile și facultățile lui, Dar ar fi nedrept să nu recunoaştem- 
că dacă acțiunea dr. Daneti s'a putut exercita, dacă ea a reușit să se im- 
pue Bulgariei întregi, să terorizeze pe Țarul Ferdinand, să aibă aproba- 
rea armatei, să găsească în generalul Savofi pe cel mai de seamă al el 
sprijinitor, e fiindcă dr. Daneţi sintetiza bine defectele şi mentalitatea 
bulgară. Cind el se încăpâțina să nesocotească Rominia și să ia față de 
dinsa aere de superioritate pe care nimic nu le indrituia, prin glasul lui 
vorbea însăși megalomania bulgară care imbătată de succesele unui răz- 

boiu În care nu întilnise nici un vrăjmaş serios, era deja pornită să se 
crează omnipotentă. Cind acelaşi dr. Daneit își închipula că războlul cu 
Sirbii și cu Grecii va îi o chestiune de citeva zile, care nici nu com- 
portă luarea cuvenitelor măsuri strategice, el era iarăși expresiunea cre- 
dincioasă a vanităţii bulgare care făcuse din disprețul adversarului cre- 
zul ei. Dar cînd dr. Daneft credeaci Bulgarii se pot dispensa de alianța 
balcanică, ce era el dacă nu oglinda credincioasă a cugetării concetăje- 
nilor săi ? In sfirșit cind cl a împins cutezanța pănă a vorbi de sus Ţarului 
Rusiei care ii oferea serviciile sale de arbitru, nu recunoaşteţi în această 
îndrăzneală una din trăsăturile caracteristice ale spiritului bulgar? De 
geaba adversarii săi interni se ridică astăzi Impotriva lui şi spun că, dacă 
ei ar fi lost la putere, ar fi evitat Bulgariei dezastrele pe care le de- 
plinge. Dr, Daneti e vinovat; dar vinovat nu fiindcă politica sa a fost în 
opoziţie cu simţimintul public din Bulgaria, ci fiindcă el a fost expresia 
prea fidelă a unei mentalități osindită să fie apucată de ameţeala pe cul- 
mile izbindei. 

Prăbuşirea d-rului Danefi este la dreptul vorbind condamnarea ca- 


204 VIAŢA ROMINEASCA 


racterului bulgar, Cea mai bună dovadă e starea de spirit cu care dele- 
gații bulgari au sosit la București. Și aci au încercat să fie îndrăzneți ; 
mau înțeles adevărata lor situație decit subt presiunea brutală a forței. 
intrucit ne privește, regretäm că un popor să neutralizeze, prin aşa grave 
defecte, indiscutabile calități. Viitorul poporului bulgăresc depinde de pu- 
terea ce de azi inainte va avea de a înirina aceste cusururi și din acest 
punct de vedere dezastrul prin care a trecut a fost un bine, căci a fe- 
levat condiția de care atirnă progresul său ulterior. Astiel judecat, sacri- 
ficiile ce i sau impus, sint poate un tribut mai eftin decit pare la prima 
vedere. 

Oricare ar fi succesele sau înfringerile diferiților factori care au parti- 
cipat la drama balcanică, ea constitue o izbindă strălucită pentru princi- 
piul naționalitățilur. Dela unitatea Germaniei istoria nu a Înregistrat un 
triumf mai însemnat al acestul principiu. Puterea lui a fost atit de irezis- 
tibilă incit s'a impus chiar împotriva acelora dintre naționalitățile bal- 
canice care ar fi fost dispuse să-l calce, Constituirea Albaniei o dove- 
dește. Cela ce e și mai demn de luare aminte e că prin aceste din urmă 
succese ale principiului naționalităților se desemnează tot mai limpede 
direcția în care evoluiază popoarele, Această evoluție ne arată că trep- 
tat, treptat, dar cu preciziunea matematică a unei legi stabile, se incheagă 
pe baza unităţii lor etnice. Cele ce aveau ca fundament injghebările di- 
plomației sau capriclul războaelor nu mal pot rezista forței acestui prin- 
Cipiu. In mai puțin de un secol principiul naționalităților, şi numai el, a 
schimbat hotarele Europei centrale, a întemeiat cea mal puternică împă- 
răţie continentală: Germania, a creat regatul italian, a împedecat pe a- 
totputernica Rusie să înainteze spre Constantinopol ridicind în drumul 
ei naţionalitățile balcanice, a osindit la cele mai grave frămintări viața 
internă a împărăției moscovite, a izbit de neputinţă monarhia Habsbur-- 
gilor, şi acum în urmă a șters pe Turci din rindul puterilor europene. 

zi Eevident că privind această evoluțiune, popoarele care mai zac şi as- 
tăzi subt dominaţiuni străine, simt tăria să infrunte restriştile zilelor de 
azi, căci a renăscut în sufletele lor speranța că ceasul dezrobirii se a- 
propie și că în curind le va fi dat şi lor să se bucure de binefacerile 
unei desăvirșite unități naționale. Tot deodată e lesne de înţeles că im- 
părăţiile care nu se întemeiază pe respectul dreptului naționalităților şi 
care mai au naivitatea să crează în eficacitatea politicilor de desnaţio- 
nalizare, au trebuit să tremure în ultimele luni, să privească cu 0 legi 
timă îngrijorare deslegarea chestiei Orientului prin naţionalităţile balca- 
nice și în folosul lor exclusiv. Dealtminteri prin repercuțiunile lor eve- 
nimentele din Balcani au făcut și în rindul Marelor Puteri învingători şi 
învinși. 

In genere se obişnueşte a se spune că marele invins a fost con- 
certul european luat în întregimea lui şi se citează numeroase exemple 
despre slăbiciunea sau incoherența lui. Este invederat că acest organ 


CRONICA EXTERNA 25 


n'a lost în stare nici să imprime evenimentelor directivele, nici să a- 
jungă la rezultatele care ii conveneau. Europa ar fi vrut ca războiul 
balcanic să nu izbucnească și a izbucnit. Europa ar fi vrut să se men- 
ție statu quo ante bellum, oricare ar fi fost rezultatele războiului şi 
se ştie ce a devenit acest statu quo, Europa ar fi vrut ca războiul din- 
tre aliaţi să fie evitat şi sa deslănțult cu o furie îngrozitoare. Europa ar 
fi vrut ca Turcii să respecte tratatul dela Londra şi să nu treacă de 
linia Enos-Midia și totuși e sigur astăzi că Turcii nu vor mal părăsi A- 
drianopolul. Europa ar fi vrut să revizulască tratatul dela Bucureşti şi 
ştiut este că nimeni nu mai cuteză astăzi să distrugă statutul pe care pa- 
poarele balcanice şi l-au dat. Puterile ar îi vrut să dea repede o soluţie 
chestiei financiare și chestiei albaneze, şi pănă acum nici conferința dela 
Londra nici cea dela Paris nu au reușit să deslege aceste probleme se- 
cundare, Toate acestea nu constitue evident titluri cu care concertul euro- 
pean să se poată mindri; dar, după părerea noastră, nici nu ne indrituese să 
aruncăm discreditul asupra lui. Să ne înţelegem. Care a lost scopul pen- 
tru care sa stabilit actualul echilibru de forțe din Europa? Fost-a el 
creat ca să fie un factor activ, un instrument de iniţiative şi de lupte? 
Nu,—actualul sistem de alianțe a fost creat în alt scop: în scopul exclu- 
siv de a asigura pacea intre Marile Puteri prin neutralizarea cit mai 
perfectă a diferitelor forțe opusa, 

Intr'adevăr cînd s'au ivit pentru prima oară Marile „ani şi con- 
tra-alianțe pe care se întemeiază viața Europei? După risbiiu! dela 
1870 cind Bismarck, pentru a-și întări și mai bine situația si a se pune 
la adăpostul unei tentative de răzbunare a Franţei, a recurs întăiu la a- 
miciţia Austriei, pe urmă la prietenia Italiei, înființind astiel Tripla Ali- 
anţă. Mai tirziu, pentru a paraliza acțiunea acestei triple alianţe, Franţa 
a Închelat cu Rusia dubla alianță la care sa alipit și Anglia în ziua în 
care ea a simțit că politica de „splendid isolation" devine o primejdie 
şi cînd rivalitatea ei cu Germania a apropiat fatal interesele ei de ale 
Franţei și ale Rusiei, Aşa fiind, pentruca la dreptul vorbind concertul 
european să fi dat faliment, ar trebui să fie dovedit că el na fost în 
stare să răspundă menirii sale, care era de a garanta pacea generală; 
ori războiul balcanic a dovedit tocmai în chip peremptoriu că aeropa- 
gul european este un mecanism de pace așa de minunat întocmit, in- 
cit nimic nu l-a putut destrama, 

Un rezultat mai bun nici nu se putea nădăjdui. Intrigile Austriei, 
pornirile războinice ale cercurilor panslaviste, aţițările preselor naţiona- 
liste, provocările unora, însultele altora,—totul s'a sfărămat de acest im- 
pecabil instrument de pace care este concertul european. Prin urmare, 
dacă e vorba de învinși, aiurea trebue să ne îndreptăm privirile; şi nici 
nu trebue să ai ochi foarte pătrunzitori ca să discerni că adevăratul şi 
marele învins a fost Imperiul Austro-Ungar. 

Austria esă fără îndoială zdrobită din criza balcanică. Dar şi aci, 


206 VIAŢA ROMINEASCA 


cind se atribue răspunderea Contelui Berchtold, se greșește, Ar îi exa- 
gerat să credem peun om de talia Contelui Berchtold capabil să aibă o 
politică personală. Acest aristocrat, bogat, influent în anume cercuri, 
amator de sporturi, elegant, improvizat ambasador şi ministru cancelar 
pe baza pergamentelor familiei şi a prestigiului a două majorate, e pur 


şi simplu continuatorul unei politici ale cărei scopuri și idealuri le-a gä- 


sit cu deamănuntul specificate In saltarul biuroulul ministerial din Ball- 
platz. E adevărat că ar fi putut să fje continuatorul ei dibaciu și că 
na fost decit continuatorul ei nepriceput. Dar la urma urmei aceasta e 
secundar, de o dată ce politica, a cărui urmaș se instituia, era o poli- 
tică greșită, ȘI trebue să recunoaștem că nimic nu era mai puțin con- 
form cu adevăratele interese şi mijloace de înfăptuire ale monarhiei Aus- 
tro-Ungare decit politica pe care Contele Aerenthal a legat-o succeso- 
rului său. Austria ocupă In concertul european un rol modest, potrivit 
cu situația ei geografică şi cu caracterul cterogen a! populației sale, Se 
mulțumea să asculte de puternica ei aliată, Germania ; şi, cu ajutorul ei 
sau prin înțelegeri trecătoare cu Rusia, păstra in Balcani o preponde- 
rență pe care o datorea mai mult rolului ei de odinioară decit influen- 
ţii sale reale de astăzi. Era precum se vede o politică fără aventuri 
mari, fără pretenţii, dar o politică practică şi onorabilă, 

Ambiţia contelui Aerenthal nu se putea împăca cu dissa: el a 
vrut imediat să devie reprezentantul unei politici mari. Mintea lui ros- 
togolea planuri îndrăzneţe, visuri de imperialism activ și acaparator, Dar 
încotro să-și îndrepte activitatea ? De crearea unul domeniu colonial nu 
putea îi vorba. Locurile erau ocupate de alţii și monarhia Habsburgilor 
nici nu dispunea de elementele necesare unei astfel de politici, Ideia de 
a intriga printre puterile Europel-centrale spre a juca astfel un rul,dea 
se impune, dacă nu în concertul european, cel puțin în o triplă alianță, 
suridea Contelui Aerenthal ; dar ar fi pus din prima zi interesele Aus- 
trici Intr'un antagonism atit de viu cu ale Germaniei, incit el a socotit mai 
prudent să nu stărue În această direcție. Astfel din eliminare în eliminare pe- 
ninsula balcanică se înfățișa ca singurul teren deschis ambițiunilor aus- 
triace, Acolo fără multă osteneală ifi puteai plăti luxul unor succese şi 
să dai diplomației tale aparențe mai insemnate decit avea în realitate. 
Dealtminteri două evenimente trebuiau să Întărească pe Contele Aeren- 
thal în hotărirea de a alege Orientul ca teren al uneltirilor sale. 

Intăiu terenul înțălegerii stabilite între Austria și Rusia cu privire la 
Afacerile balcanice, a ințălegerii care era cunoscută subt numele de ințălegeria 
de la Muerstag, expira. Se putea deci începe 0 politică nouă în Balcani. Pe 
de altă parte răsturnarea lui Abdul Hamid şi introducerea în Turcia a regi- 
mului constituțional crea o nouă stare de lucruri şi putea sluji Austriei 
de prilej pentru fel de fel de pretenţii și de intervenţii. Şi de unde pănă 

„atunci Austria se mulțumea să albă în Balcani o politică negativă care 


CRONICA EXTERNA av 


— 


să contrabalanţeze acolo influența rusească, contele Aerenthal © trans- 
formă într'o politică activă care urmăreşte nici mai mult nici mai puțin 
decit un debuşeu la Marea Egee. Salonicul trebue să fie port austriac. 
Serbia trebue micșorată cu ori ce preț pănă cînd va fi cu desăvirșire 
desființată. Insăși anexarea Bosniei și a Herzegovinei nu este privită de- 
cit ca preludiul acestei politici și ca afirmarea el publică și zgomotoasă. 

Politica Contelui Acrenthal perdea însă din vedere două conside- 
rățiuni esențiale, care o osîndeau dintr'un început la o inevitabilă nereu- 
şită. Pe de o parte uită că împotriva principiului naționalităților nu se 
mal poate, în vremurile noastre, înfăptui nimic trainic. N'a putut Rusia, 
întrun timp cind statele balcanice nu existau sau aveau o conștiință na- 
țională slabă, să cucerească Orientul. Cum își închipula Contele Aeren- 
thal că Austria va săvirși această cucerire astăzi, cind statele balcanice 
şi-au afirmat existenţa și naționalitatea cu atita tărie? O asemenea con- 
cepţie se putea explica în epoca lui Metternich; la începutul secolului 
al XX-lea constitue un regretabil anacronism, Dar ambițiosul cancelar 
al bătrinului Frantz losef mal uită ceva: că nu e îngăduit ori cui să facă 
politică mare. 

Nu pot face politică mare decit popoarele tari. Şi, din nenorocire 
peniru vastele combinaţiuni ale d-lui von Aerenthal, monarhia Austro- 
Ungară cu certurile de intăitate dintre Viena şi Pesta, cu luptele sfişi- 
etoare dintre naționalităţile care o compun, numai stat tare nu poate să fie. 
Era deci de prevăzut că Austria va suferi înfringerile care par să ui- 
mească astăzi pe cei cărora le scapă din vedere substratul artificial al 
politicii Contelui Aerenthal. Prin urmare, ce soartă nutea să aibă diplo- 
majia Contelui Berchtold care nu făcea decit să urmeze cu scrupulozi- 
tate pe predecesorul său? Vădit că trebuia a ajunge la falimentul inc- 
rent concepţiunilor contelui Aerenthal. Cel mult contele Aerenthal ar fi 
ferit Austria de o infringere complectă, salvind aparențele, Personalita- 
tea contelui Berchtold, cu atita parcimoniozitate inzestrată de patură, n'a 
ştiut să evite nici atita ; a trebuit să bea pănă la fund paharul amar al 
infringerilor. 

Intr'adevăr, cînd cercetezi mal cu denmănuntul această infringere 
diplomatică, te întrebi cum ar fi putut să fie mai cumplită. Vrei să de- 
clari războlu Rusiei, mobilizezi, cheltueşti milioane, ruinezi comerțul, şi 
trebue să-ţi bagi sabja In teacă, nu fiindcă eşti oprit de adversari, dar 
de aliații tăi. Susţii că nu vei tolera niciodată schimbarea stalu-quoului 
balcanic şi că in orice caz, dacă cumva se schimbă, vei participa la 
orice împărțire de teritorii şi In special îţi vei valorifica drepturile a- 
supra Sandjacului dela Novi-Bazar ; iar cind formula statu-quoului se 
prăbuşeşte, eşti primul stat care constințești noua stare de lucruri asis- 
tind nepăsător la împărțirea între alţii a sus numitului Sandjac, Proc- 
lami ubl et orbi solicitudinea ta pentru Bulgari şi ostilitatea ta faţă de 
Sirbi,—şi Bulgaria ese zdrobită, iar Serbia mărită, mai presus de orice aṣ- 


205 VIAŢA ROMINEASCA 


teptări. Te impotriveşti cu tot dinadinsul anexării Cavallei de câtră 
Grecia, şi Germania stărueşte ca s'o obție. Impedeci Rominia—care 
printr'o neertată docilitate primeşte acest rol incompatibil cu situația ei 
de stat neatirnat—să intervie în criza balcanică, cind intervenţia ei ar fi 
putut sluji totodată interesele ei şi ale tale şi pe urmă 0 laşi să Inter- 
vie cind această intervenţiune nu se mai putea exercita, decit numai în 
favoarea ei, şi chiar cu un caracter de protestare împotriva atitudinii 
tale. In sfirşii ai suprema lipsă de tact să ei inițiativa revizuirii trata- 
tului dela Bucureşti, jignind profund Rominia fără ca să-ți fi asigurat 
măcar concursul Germaniei, aşa încit eşti silită să baţi în retragere, de- 
clărind tuturora că pe lingă toate celelalte, nedibăcia ta le-a mai pus 
rău şi cu amicii tăi. 

Dar ni se va obiecta : uitaţi că Austria a obținut înfiinţarea Alba- 
niei. Intenţionat nam menționat Albania ca un succes de natură să 
micşoreze infringerea diplomației austriace. Pentru noi, prin întemeerea 
Albaniei, Austria n'a făcut decit să-şi creeze un viâimaş mal mult în 
Balcani. Cu Albania Austriacii vor repeta experiența făcută de Ruşi cu 
Bulgaria. Precum Rusia şi-a închipuit că, dind viață Bulgariei, Îşi stabi- 
leşte un avant-post peste Dunăre; şi abia constituită ca stat Bulgaria l-a 
isgonit şi şi-a afirmat voința de a trăi printrinsa şi pentru dinsa, Tot 
astfel va păţi şi Austria cu Albania, dacă se mai lesgână cumva cu spe- 
tanja că noul regat va fi un focar de unde influența austriacă să radi- 
eze asupra intregii peninsule balcanice. Indată ce vor îl constituiți în 
stat de sine stătător, Albanejii vor adopta şi ei formula „Albania a Al- 
banejilor* şi nu va rămine Austriei decit să facă reflexii melancolice 
asupra ingratitudinii omenești, Situația Austriacilor va fi chiar mai cri- 
tică decit a Rușilor, Cel puţin între Ruşi şi Bulgari există legătura 
indestructibilă a comunităţii de rasă şi de religie. Intre Albaneji şi su- 
puşii lui Frantz losef nu sînt nici măcar legături de acest fel. 

Dar dacă dintre puteri Austria e principala învinsă,—nu e singură. 
Intr'o măsură mai redusă, dar totuşi invinse, sìnt şi Italia şi Germania. 

In ce priveşte [alia proporțiile infringerii sint o chestie de apre- 
ciaţiune. Dacă pleci dela premisa că Italia nu a awut nici o ambiţiune 
teritorială în Balcani, că a avut numai să profite în Africa de procesul 
de desagregare al Imperiului Otoman şi să împedece instalarea Auslriei 
sau a Greciei la Valona, atunci infringerea ei nu e decit parțială. Dacă 
dimpotiivă Itala a avut şi are în Balcani ambiţiuni mai puțin platonice, 
atunci chestia se schimbă şi rezultatele consfinţite prin pacea dela Bu- 
cureşii reprezintă pentru dinsa o înlringere în toată puterea cuvintului. 
Căzi Albania, departe de afi o uneltă docilă în minile diplomaților dela 
Consulta, va îi o nouă pricină de neînțelegeri între Italia şi Austria, 
şi în loc să albă pe celalalt mal al intrării în Adriatica o Turcie nepu- 
tincioasă sau o Grecie slabă, Italienii vor avea în faţa lor o Grecie tot 
mai puternică şi o Albanie tot mai hotărită să-și manifeste inpependenţa. 

In ce priveşte pe Germania oricare ar fl punctul de vedere din 


CRONICA EXTERNA 208 


care te-ai pune, înfringerea ele neindoeinică. infringere morală, fiindcă 
armata turcească era opera lăudată a ofițerilor şi a industriei germane. 
infringere morală, fiindcă nu vei mai inspira nimănni încredere, dacă 
20 de ani ai exagerat nota amiciţiei tale față de Turcia şi, cind a venit 
ocazia să-l dai o dovadă palpabilă a acestei prietenii, i-ai întors spatele. 
Cum vreţi să se uite la Constantinopoi că, pe cind Turcii priveau cons- 
ternați cum trupele balcanice inaintau spre Ceatalgea, singura mingiere 
pe care d. Kiderlen Wiichter găsea să le-o ofere era să acorde jurnaliş- 
tilor inrervievuri în care reedita formule ca acelea prin care Bismarck 
afirma odinioară că chestia Orientului nu valorează nici cît oasele unui 
grenadier din Pomerania. Intringere politică, în fine, fiindcă niciodată 
dela unitatea Germaniei diplomaţia din Wilhelmstrasse n'a jucat un rol 
mai șters, nu s'a arătat mai inexistentă şi mai ineficace. Faptul că a 
obținut Cavalla pentru Greci şi că alături de Franţa a împedecat revi- 
zuirea tratatului dela Bucureşti nu pot răscumpăra pagubele pe care 
prestigiul german le-a suleril. 

Dar Infringerea e şi mal mare pentru Tripla Allanţă luată ca gru- 
pare de forțe decit pentru fiecare din factorii ei luaţi în parte. Ca să 
ne încredințăm de aceasta n'avem decit să comparăm situaţia Triplei 
Alianțe dinainte de izbucnirea conllictulul balcanic cu cea de azi, Atunci 
Tripla Alianță dădea impresia unei forțe puternice, închegate care dicta 
în centrul Europei și se bucura în Orient de o situaţie precumpănitoare 
din cauza legăturilor ei cu Turcia şi cu Rominia. Azi coeslunea ei in- 
ternă e discutabilă. In tot timpul interesele Germaniei şi ale Austriei au 
fost în opoz'! ; la; între Halia şi Austris, Albania va fi încă un măr de 
discordie. Cit Jesr e infivența el în Balcani, ea va scădea fatal. Romi- 
nia va tinde să =: o politică mai neatirnată, Turcia işi va îndrepta 
privirile aiurea şi noile state balcanice nu vor simţi nici ele nevoia să 
se apropie de o constelajiun> politică care sa arătat aşa puţin credin- 
cioasă prietinilor ei. Datoria Triplei Altanțe nu era să adopte o atitudine 
de inditesen,ă şi să dea spectacolul de disensiuni inteme ; ea trebuia să 
împedice cu orice chip schimbarea unei stări de echilibru care-i era 
prielnică şi să se prezinte cel puţin în ochii lumii ca un bloc Indestruc= 
tibil. Fără îndoială că influența Ttriplei Inţelegeri a crescut. Toţi factorii 
ei au ştiut să-şi asigure în criza balcanică, dacă tu foloase materiale, in 
orice caz netăgăduite ciştiguri morale. Din cele trei puteri care o alcă- 
tuesc, Rusia e încă cea care are mai pujine motive să fie muljāmitā. 
Criza balcanică i-a arătat încă odată că, dacă mal nădăjdueşte să cuce- 
rească peninsula balcanică, se înşală amarnic. Dar ca protectoare a Sla- 
vilor din Orient împărăția rusească nu poate decit să se bucure de iz- 
binda lor. Şi trebue să recunoaştem că In tot timpul crizei «a a ştiut 
să-şi păstreze ascendentul şi să joace rolul ce i se cuvenea. O singură 
dati curental ei a fost nesocotit; cind Bulgarii au refuzat arbitrajul 
Ţarului şi se ştie ce teribilă a fost pedeapsa cu care ei au plătit acest 


act de nesupunere faţă de Imperiul Moscovit. 
14 


210 VIAŢA ROMINEASCA 


Angiia de asemenea se poate lăuda că a tost în toată destăşura- 
rea evenimentelor din Orient unul din elementele precumpănitoare. Sir 
Edward Grey a lost inițiatorul şi suftetul acţiunii internaționale care a 
impedecat ca conflictul balcanic să degencreze Intr'o conilaprațiune ge- 
nerală şi tot lui | se datoresc conversaţiunile şi conferințele care dela 
Londra au înriurit în chip așa de holăritor asupra destinelor peninsulci 
balcanice, Dacă criza s'ar fi terminat prin pacea dela Londra, Anglia 
ar [i lost chiar puterea care ar fi eşit cu maf multă cinste din criza 
orientală. Războiul dintre aliaţi, pacea dela Bucureşti şi în deosebi re- 
cucerirea Adrianopolului şi neputința pentru puteri de a face ca tratatul 
dela Londra să fie respectat au intunecat succesul britanic şi bau mic- 
şorat simţitor întinderea. 

Mat fericită a fost Franţa. Ei toste i-au reuşi, Primul războin a 
fost vicioria ei. Trupele, care au avut ca model armala hanceză şi şi-au 
comaudat armamentul in Franţa, au biruit pe cele care se instruiseră ia 
şcoala lui von der Goltz şi se inarmaseră ia Krupp. A! doilea războiu a 
fost iarăşi triumfal ei căci au eşit învingători Sirbii care mai mult decit 
Bulgarii se inspiraseră de metodele franceze şi Grecii care aveau armata 
lor subt controlul direct al misiunii franceze comandate de Generalul 
Eydoux, Pe lingă aceasta F:ancejii au vrut pacea generală şi au gut 
s'o asigure; au vrut o Grecie puternică şi au obținut-o: le convenea o Serbie 
in stare să «pue o staviiă ambiţiunilor austriace şi au dobindit-o. In 
schimb n'au vrut revizuirea tratatului dela Bucureşti şi nu sa revizuit, 
Nu ţineau absolut ca Turcii să plece din Adrianopol şi nu vor pleca. 
In tine Franţa se poate mindri că, în tot timpul intenselor negociațiuni 
diplomatice la care a dat loc criza balcanică, cuvintul ei a avut mai 
multă greutate decit obişnuia să i se acorde In ultimele vremuri. 

Cit despre tripla înţelegere ca grupare de forțe, eu a dictat mereu, 
in Zuropa au triumfat părerile ei, in Orient au biruit popoarele care 
gravitau în orbita ei. Victoria ar fi fost şi mai desăvirşită dacă n'ar 
subsista, la marele puteri care o compun, ca la toate dealtminterea, cre- 
dința că au dreptul să se amestece în viața statelor mici şi că aceste 
state sint datoare să se conducă după voinţa lor, nu după propriile lot 
ceriuţe naţionale. Dacă un invăţăinint se desprinde cu claritate din loale 
cele ce sau petrecut e emanciparea statelor mici ue subt luteis ceior 
mari. Condiţiile în care a început şi s'a încheiat criza balcanică au ară- 
tat în chip luminos că statele mici înțeleg să râmle stăpine pe destinele 
lor. Din acest punct de privire se poate spune că o eră nouă se des- 
chide în lume, o eră plină de speranţe cu deosebire pentru acele state 
care sint prenumărate printre statele mici nomal fiindcă vitregia vremu- 
rilor trecute nu le-a iugăduit pănă astăzi să-şi desăvirșească unitatea 
etnică. La apusul impărăţici otomane, care îşi intemeia puterea tocmai 
pe asuprirea şi siişierea atitor naţionalităţi, să ne fie deci îngăduit să 
acasa cu o indoită incredere zorii acestor vremuri de miniuire şi de 

eritire, 


August 24, L G. Duca 


ee a ata 


Cronica veselă 


Romanță autumnală 


Ploaia tristă și banală, 

Ploaia obsedantă, 

Ploaia 

Care pastișază clima de pe Alni 

Şi Himalaia, 

Ploaia cade verticală din cerescul alambic 
Şi sfidează paciența trecătorilor.. 

Pic-pic... 

Cu vedenii de umbrele, ce se 'nchid 

Şi se deschid, 

Resemnat primești în faţă proectile de lichid.. 
Cînd şi cînd, pe pălărie, simţi un ropot de cascadă, — 
Plouă streșinile 

Plouă... 

lar în jurul tău, pe stradă, 

E-o obsesie galantă de picioare şi frou-frou, 
De dantele, 

De jupoane 

Şi ciorapi de la Bon-Goit... 


212 VIAŢA ROMINEASCA 


Piouă, 

. Plouä ! 

Firmamentul desfăşoară peste noi 

O imensă sdreanţă udă cu largi pete de noroi, — 
Plouă, 

Plouă ca 'n Parisul lui Verlaine... 

Din loc în loc, 

Te insultă modestia unor ghete fără toc.. 

Mai departe, 

Cind coboară din cupeul ei grăbită, 

Brusc 

Zăreşti agilitatea unei doamne din elită,— 

lar pe strada animată ca la cinematograf, 
Ploaia zugrăvește 'n aer sirme lungi de telegraf. 


Cintă streşinile 

Cintă, cu acorduri dezolante,— 

Plouă 'n inimile noastre 

Şi pe case 

Şi pe plante,— 

Pe mizeria întreagă a foburgului umil, 

De trei zile, cerul varsă lacrămi mari de crocodil. 


G. T. 


m 


+ 


Cronica financiară 


Am spus în cronica precedentă că mobilizarea armatei romine va 
avea de efect o stagnare a întregii activități economice,—lnerentă ori- 
cărei acțiuni militare. 

Această stagnare a adus oarecare pagube fabricanților şi angrosiş- 
tilor care dau mult pe credit, de oarece o parte din portofoliul lor a 
devenit dubios, în urma pierderilor suferite la rîndul lor de detailiști, 
care nau putut să facă niciun sfert din deverul obișnuit, așa că m'au 
putut să-și scoată nici cheltuelile. Cu toate acestea ideia unui morato- 
riu general a fost respinsă de Camerile de Comerţ, — ceia ce denotă că 
comerțul şi industria țării au avut destulă încredere în forțele lor de 
rezistență. 

De lipsa de activitate sa resimțit şi lumea financiară. Băncile au 
trebuit, cu toate asigurările date că nu vor restringe creditele, să re- 
fuze parte din cererile de credit, de oarece au fost nevoite să acorde 
păsuiri pentru plata vechilor credite și să restitue și parte din depozite, 

Desigur că aceasta a fost numai o situație momentană, care a 
început deja să se schimbe în urma organizări! păcii în Balcani, 

Bursa, cea dintăi, și-a dat seamă că avem de a face numai cu o 
situație momentană,—de aceia, aceasta, scomptind perspectivele viitoru- 
lui, sa arătat din ce în ce mal optimistă de îndată ce armata romină a 
trecut Dunărea. 

Se ştia de altle! că acțiunea militară nu va aduce cu sine un răz- 
boi, din contra va pune capăt unei situaţii turbure ; se știa că finanțele 
țării sint destul de bune, după cum ne dovedeşte graba cu care, cu toată 
criza, marile bănci din capitală au subscris 20.000.000 ca participaţie 
la imprumutul de 100.000.000 votat pentru armată de sesiunea extraordi- 
nară a Parlamentului, și generozitatea cu care publicul din capitală sa 
grăbit să contribue cu cîteva milioane pentru ajutorarea familiilor celor 
mobilizați. La acestea se adaugă veștile bune referitor la recoltă și pré- 
dispoziția publicului pentru afaceri, așa că urcările înregistrate de cotă 
în timpul acțiunii noastre militare sint explicabile, 

Se caută a se mai explica aceste urcări prin reducerea speculaţi- 
unii „à la baisse", grație căreia în toamna trecută baisiştii au reușit să 


214 VIATA ROMINEASCA 


N i 


reducă mult cursurile, deși nici nu era vorba de o intervenție militară a 
Rominiei. 

Urcările valorilor au continuat zi cu zi pănă la începerea lucră- 
rilor conferinței pentru pace cînd, din cauza nesiguranței asupra rezul- 
tatului conferinței și din cauza acțiunei Turciei, Bursa a arătat oarecare 
rezervă. Atit cererea cit şi oferta au fost reduse, cursurile an oscilat, 
notind chiar scăderi, Incheierea păcii, la 28 Iulie, a pus capăt acestei 
stări de nesiguranță, animind toate cercurile financiare şi economice; în 
special Bursa a fost foarte însullețită, aşa, că la sfirşitul lunei oferta 
era aproape nulă, căci detentorii de valori se grăbiseră să vindă cînd se 
ridicase cursurile, 

Pela Inceputul !unei August a urmat apoi calmul. Cursurile au fost 
staţionare, unele valori au înregistrat mici scăderi, cu toată limpezirea 
situației, Aceasta se datorește faptului, că începutul lui August a fost săp- 
tämîna lichidărilor. Transacţiunile pe termen trebuiau să fie achitate, 
deci era nevoe de numerar,—celace a determinat o ofertă mai mare din 
partea detentorilor de valori, care trebuiau să facă acoperirile, 

Afară de aceasta, operaţiunile de demobilizare au adus iarăși pertur- 
bații în mijloacele de transport, lar epidemia de holeră devine din ce 
în ce mai amenințătoare. Dacii la aceste cauze speciale, mal adăugăm și 
faptul că sintem în plină vacanţă, ne explicăm de ce cercurile financi- 
are au fost și continuă a fi în oarecare rezervă, 

De altfel după orice criză urmează o perioadă de convalescență. De 
sigur că vor mai trece citeva luni pănă cind tirgul financiar Își va re- 
veni la situația dinaintea războiului balcanic. In aceste citeva luni vom 
mai avea încă de înregistrat falimente, protestări de poliți şi încetări 
de plăţi mai multe ca de obicelu, mai ales că, în cursul acțiunii militare, 
toate aceste acte au fost suspendate. 

De îndată însă ce va trece și perioada de convalescență un nou a- 
vint va lua viața noastră economică și financiară, date fiind bunele con- 
diţii, în care ne găsim și buna dispoziţie pe care lumea de afaceri o arā- 
tase înainte de izbucnirea conflictului balcanic. 

Băncile, care începuseră să cam alerge după clienţi, vor avea un 
nou debuşeu în ţinuturile noi ocupate, unde se oferă un cîmp întins de 
activitate tuturor întreprinzătorilor. 

Unele instituții financiare au și hotărit, în vederea reluării activi- 
tăţii normale a afacerilor, să mărească capitalul. Așa, Banca Rominească 
proectea”ă urcarea capitalului dela 26.500.000 la 40.000.000 şi plănueşte 
a-l ridica pe fiecare an cu jumătate din capitalul precedent, pănă va a- 
junge pe marile bănci din Apus. In legătură cu mărirea capitalului acest 
institut financiar plănueşte și înființarea unui serviciu de navigaţiune. 

Nu putem decit să ne bucurăm că spiritul de întreprindere, care a 
început să se deștepte și la noi, tinde cătră o repede dezvoltare. 

Dăm pe contra pagină și tabloul obişnuit de variaţiunea cursurilor 
ja Bursa București şi în străinătate, 

I, V. Ioachim 


n 


CRONICA FINANCIARA 


S 2 i 
FEART Žse g4 Să jj 
SA | (HRS s E 
— — a 
> - a N d 
| | 52 aa = E4 E~ = 
E d Stoa câ $ F Zg 
z el FENES ER las e Si sa U 
IA ER AEM ATA 
z | oga nato Ră 2| 22e 
EE FERE 
E | | Seog98793 3 jg 43 88 
ol sz Dornana x «i 4 E i 
a | by gfgjsscšsga o |7 řg Eaz 
ai m: iei de Cipit bai zisa A A 
S | S sa gezer 22 
Saja] găgâzăceaza = 1! să || 
Si — i ce 
i >! | sn z stea, 3 ad 2E Ei 
[i = = es A 4 sate i 
= i că SERES lizăsi ý ZE gg pan 
+ iri] = 
picna da aiea MAN 
gii z mrm E 
či 2Ș_eSâze l 
Z| uj Sigsstsasse 3 2| se 988 
> | Şgsăscăn-ze 3 go ssa 
| | d ii 
rai y A | = ——— —— = ni 23 
3 A AS ESEE . * . - . 
© Dr RERE a r N E Sete 
a Ni - r Ra:-t-a - 
| ză iii Ri nag E Pi Ie 
> EEEE EEE =E] 33. Ssp. - 
= $ 2fsaa255e Ag} „me Sa 
E dese SE Es z 08 mă - 
2 B 55 SFEER 2 a casă a . 
B asoa Alog Sags LER dis 
ERE E 
EI Ș" "di E 2E de Āž 


Scrisori din Bucovina 


Activitatea Asociaţiilor învățătorilor.— Activitatea corpului 
didactic romin,.-—Conferinţele învăţătoreşti.— Teatru rominesc in 
Bucovina.—Sanda.-— Comemorarea lui Gr e Alexandrescu. — 

O nouă societate de cintare.—Problema cea mare, 


£ De un timp incoace se observă o mai spornică activitate 

a asociaţiilor invăţătorești. Istoricul viitor al desvoltării naţio- 
nale la Romini: bucovineni va trebui să ţie samă de aceste In- 
cercări de indrumare nouă. 

In invățătorimea romină din Bucovina luptă incă două su- 
flete: unul, naţional intransigent, care se manilestează pe față şi 
cere drepturile ce se cuvin unui popor ca să se poală desvolta 
in virtutea puterilor sale, şi altui înstrăinat, timid, care nu se 
poate desface din legătura străină in care a lost crescut și in 
care i sa infiltrat numai indiicrenţă dacă nu ură lață de ce este 
rominesc. E drept că acest suflet nu se manilestă pe laţă ci 
mai mult tn ascuns, dar el cauzează mersului inainte al dezvol- 
tării naționale multe greutăți chiar prin pasivitatea in care zace. 

De această pasivitate se resimte și activitatea asociaţiilor 
Invățătoreşti, care—de abia desiăcute din lanţul omoritor ai aso- 
ciaţiilor internaționale, imitații ibride care au ținut în loc prin 
decenii întregi desvoltarea națională a şcolii şi Invățătorimii,—n'au 
gäsit incă avintul necesar ca să-şi croiască un drum larg şi si- 
gur care duce la ținta dorită, ' 

Totuşi sint semne de Indreptare : asociațiile disirictuale au 
inceput o activitate care merită sprijinul tuturora, deşi ar fi de 
dorit ca să se puie mai multă rinduială in aceste inceputuri şi 
să se ingrijască de continuitate, Din activitatea asociațiilor din ulti- 
mul timp, amintesc că Asociaţia din Suceava a început organi- 
zarea cercurilor culturale şi a dat în iarna trecută mai multe ṣe- 
zători sătești, care au reușit bine fiind sprijinite de popor. Sa 
mai distrus o legendă, —aceia că poporul nu participă cu drag la 
asilel de aranjări. Nu participă dacă nu se lac sau dacă nu-l 
chiamă nimeni. 


SCRISORI DIN BUCOVINA ui 


Ar trebui numai de ingrijit ca să fie o continuitate în activi- 
tatea acestor cercuri, 

Asociaţiile din Humor şi Rădânţi au aranjat adunări cu 
conferințe. ofesorii universitari Puşcariu, Nistor şi Dolezat 
au urmat cu drag chemârii acestor asociaţii şi au ţinut intere- 
sante conferințe din domeniul literaturii, istoriei şi științei. 

Asociaţia din Cimpulung a luat iniţiativa pentru clădirea 
unei case de cură pentru învățătorii romini In Dorna-Candreni- 
lor și pentru aranjarea unor conferințe ştiinţifice în vacanţele mari, 
care coaferințe ar forma Inceputul unor cursuri de vacanţă ce-ar 
avea să se aranjeze an de an in Bucovina. Sintem informați că 
in anul acesta cursurile se vor ţinea la Candreni; ca conferen- 
țiari s'au anunțat până acuma domnii Nistor, Botezat şi Tofan, 

Asociaţiile din Sirete, Storojineţ şi Cemăuţi-rural au aran- 
jat concerte care au reuşit bine. ` 

impulsuri nouă pentru activitatea Asociațiilor Invâţălorești 
se aşteaptă dela primul congres cultural al invăţătorimii roinine 
care se va ţinea la inceputul lunii Noembrie in Cernăuţi. 

Preparativele pentru acest congres se lac de câtra Asocia- 
ţia corpului didactic romin din Bucovina în unire cu Clubul In- 
văţătorilor romini din orașul Cernăuţi. 


Asociaţia corpului didactic romin a deschis în toamna tre- 
cut o Şcoală Normală particulară de Invățătoare cu limba de 
instrucţie romina, Aceasta este unica școală de fete curat romi- 
nească. A fost cercetată în primul an de vre-o 65 de fete, Era 
timpul suprem ca să se înființeze o astfel de şcoală, de oarece 
toate celelalte neamuri au astfel de institute, in care cresc în di- 
recție naţională pe viitoarele învăţătoare ale satelor lor. In școala 
Normală de Invățâtoare a Statului, fetele învaţă toate materiile in 
limba memțască, avind menirea ca să fie mai tirziu invâțătoare 
române. 


Odată pe an, de regulă In luna Maiu, învățătorii se iniru- 
nesc în conferințele districtuale care țin două până la trei zile, 
iar tot la şase ani odată se întruneşte conferența de ţară, la care 
—pe lingă inspectorii districtuali (revizorii şcolari) — participă şi de- 
legaţi din fiecare district, doi, maximum trei de fiecare district, 
aleşi de invâţătorime în conferințele districtuale, Aceste confe- 
rinte sint un fel de parlament al invâțătorimii, care ar putea a- 
duce mari foloase şcoalei şi invățătorimii dacă—şi odată ce este 
un dacă, e rău—li s'ar da mai mult râzaz să discute în tihnă 
problemele ce stau la ordinea zilei și dacă acest dacă e şi mai 
important—S'ar ținea cit de cit seamă de cele ce le hotărise con- 
lerinţele aceste. 

Inainte, atit conferințele districtuale cit şi cele de țară á- 
veau caracter internațional; limba de discuţie era cea nemţască, 
referatele se faceau in această limbă şi se discuta tot în limba 
pe care o înțelegeau toți Rominii, Rutenii, Polonii, Nemţii. Şi-ţi 


218 VIAȚA ROMIN BASCA | 


era dat să vezi pe invâțălorul romăn vorbind de problemele şcoa- 
lei romineşti in limba nemțască. 

Decind s'a început cu naționalizarea școalelor, care merge 
însă minunat de încet, decind avem inspectori dislrictuali 10- 
mini-—înainte vreme inspectorii de regulă erau străini care nici 
nu înțelegeau limba şcolilor, pe care le inspectau--s'au naţinna- 
lizat și conferințele districtuale, Durere însă,—se găsesc incă şi 
acuma oameni care nu ştiu să-și facă pe deplin datoria. 

Conferința de țară care s'a ţinut la inceputul lunii lulie a 
avut insă tot caracter internaţional, adică sau adunat toți invă- 
țătorii la un loc şi au discutat tot nemţeşte. Deşi ar fi fost de 
dorit ca delegații romini să vorbească numai romineşte, chiar 
spre a arăta cit de imposibilă mai este azi o astiel de adunare 
Impiestrițată, —nu s'a lăcut, sau nu s'a făcut de toți. Totuşi sau 
alat şi delegaţi, care au vorbit numai romineşte, aşa delegatul 
Humorului, superiorul Gr. Poleuc din Arbore şi învățătorul Din. 
Moldovanu din Crasna, 

Acest drept de a discuta rominește, l-a ciştigat Invăţători- 
mii romine regretatul Invățător Bråileanu, într'o vreme cind in- 
semna o bravură numai încercarea de a vorbi romineşte, într'o 
vreme cind în fruntea Iinvățămintului din Bucovina sta Cehul 
germanizat Tumlirz, care a fosi un duşman al Rominilor şi al 
culturii lor. Moştenirea generaţiilor trecute ar trebui să le lie 
sfintă tuturor Invățătorilor, 

Chestiunile dela ordinea zilei, între altele cauzele anălfabe- 
tismului, proectul de lege pentru supravegherea școalelor, s'au dis- 
cutat cu multă pricepere şi s'au luat şi 0 mulţime de rezoluţiuni, 
între ele multe de mare imporianţă. Caracteristic peniru soaria 
acestor rezoluțiuni e cererea unui delegat ca să se execute mai 
întăiu rezoluțiunile votate Inainte de șase ani. Aceasta-i dure- 
ros că de aceste rezoluțiuni se ţine prea puţin samă. 


Trupa «Petru Liciu», compusă din artişti dela Teatrul Na- 
ţional din Bucureşti şi condusă de d. C. Belcol, a întreprins şi 
anul acesia un turneu artistic în Bucovina, dind 5 reprezentații 
în Cernăuţi, 3 in Suceava, 2 în Cimpulung şi cite una în Sirete, 
Storojineţ şi RAdăuţi. Trupa era compusă din domnii: Belcot, 
C. Duţulescu, A. Mihalescu, D. Braboiescu, C, Ciprian, A. Me- 
lişeanu şi din doamnele: Mărculescu, Braborescu, Niculescu- 
Huşi şi Sonia, 

Repertoriul avea următoasele piese : 

Doclorul fără de voe de Molière, Bravul judecător (Regulus 
Codoveanu) comedie In 2 acte, localizată de Stal, O sărutare, 
comedie intrun act, Lumea pe dos (sau Frica săraca) de M. 
Pascaly, Săracu Dumitrescu, satiră întrun act şi în versuri de 
G. Ranelli, O soacră, comedie întrun act de Z. L. Carugiale, 
Cărăbuşii (Les Hannetons) comedie In 3 acte de Brieux, Ari- 
ciul şi Sobol-l, comedie intrun act de Victor Eftimiu şi Trei 
Crai dela Răsărit, comedie în 2 acte de B. P. Hajdeu. Re- 


SCRISORI DIN BUCOVINA 219 


siimmeeeeecstatit 


prezentaţiile au fost pagini ih m spiritual Prolog seris a- 
ntru acest sco Ă La 
E ocazia venini artiştilor bucureşteni s'a oficiat in Cer- 
nāuți şi un parastas pentru regretatul P. Liciu şi und GAVS in 
localul Societăţii pentru cultură, o icoană a artistului admirat și 
venerat de Bucovineni, mi 
it La acest prilej a rostit secretarul societății, d, ral ARA 
fan. o conferința despre opera lui Liciu in Bucovina ; utilizin 
scrisorile lui Liciu, conicrenţiarul ne-a pone lucruri insem- 
te despre reprezentațiile lui Liciu în Bucovina. 
Fý Artisti klair Lieu au fost primiți peste tot locul cu mare 
entuziasm şi reprezentațiile au fost foarte bine frecventate, Jo- 
cul măestrit al artiştilor a stimit peste tot locul mare satisfacție. 
Beicot, in deosebi, a avut creații care Il pun în rindul haria mure 
fruntaşi. De cişiigul mare ce-l aduc aceste reprezentații cărnii 
naționale din Bucovina nici nu mai vorbim; el e în afară de 
orişice discuţie şi recunoscut peste tot locul. 


Piesa lui AL G. Florescu, Sanda, a fost reprezentată pe 
scena Teatrului Municipai din Cernăuţi de membrii societăţii «Ar- 
moaia» cu concursul doamnei Aglaia de Onciul, născută Lupu. 

Diletanţii şi-au dat toată silința şi au reuşi! să ne dea ore- 

vezentație bună. 
GN reai reprezentație arată şi o altă insemnătate, de care 
publicul pare a nu-şi fi dal seamă; ca iniroduce in repertoriul 
aproape banal al diletanților noṣii o piesă nouă modernă, Ar 
fi bine deci ca diletauții noştri să-şi întoarcă privirea spre rè- 
pertorini Teatrului Naţional, care se alla in parte cuprins în <Bi- 
blioteca Teatrală», 


Aniversarea de o sută de ani a nașterii marelui poet Gr- 
gorie Alexandrescu, împlinită in anul trecut, a fost sărbâlorită de 
elevii şi eleveiele Şcoalei Normale prin o şezâtoare dată ia Tea- 
trul Municipal. S'a rostit o conferință, sa necital și sa cintat. 


In Sirete sa pus bazele unei noi societăţi de cintare cu 
numele Tudor Flondor. - DAN 

Până acuma avem in Bucovina trei societăți de „cintare : 
Armonia. care e cea mai veche şi cea mai de seamă și Ciprian 
Porumbescu din Suceava, la care s'a adaus acum Tudor Flondor 
din Sirete. E o datorie de pietate pe care o implinesc Siretenii 
dind societății lor de muzică numele lui Flondor, a cărui pro- 
prietate, Mogojeşti, e așezată in districtul Siretelui și „care şi-a 
ciştigat pe terenul muzicei naționale, alâturea de Ciprian Porum- 
bescu, merite neperitoare ; dar e şi un angajament moral ce tre- 
bue ținut. ; i 

Cu durere constatăm că In timpul din urmă tinjesc socie- 
tăţile noastre de muzică ; atit <Armonia> cit și «Ciprian Porum- 
bescu»> trec prinir'o criză grea. 


220 VIAȚA ROMINEASCA 


Mulți dintre cititori vor crede că problema cea mare e să 
se știe care din politicianii bucovineni sint <talhari> şi care «Ro- 
mini de bine» sau alte chestiuni de aceste care preocupă a- 
proape exclusiv ziaristica noastră politică. Dar problema cea 
mare, nesocolită şi de un partid și de al doilea, nesocotită şi de 
opinia noastră publică, dacă este o astfel de opinie, e marca 
tragedie ce se petrece la țară, unde ţăranii reduşi la cea mai 
neagră mizerie din vina lor şi din vina Imprejurârilor, iau toia- 
gul pribegiei, părăsesc vetrele strămoşeşti şi se duc peste O- 
cean ca să-și caute o patrie nouă. De o bucată de vreme in- 
coace nu mai contenesc cetele emigranților. Agenţiile din Cer- 
năuți, care şi-au inmultit numărul şi şi-au lărgit localurile in 
raport direct cu mersul crizei, sint asaltate de o mulțime de få- 
rani şi țărance, oameni în virstă și copii cruzi care şi-au strins 
avutul într'o lădiță ș-acum stau gata să ia drumul pribegiei. Prin 
staţiunile din Bucovina vezi la fiecare tren scene de despărțire 
din cele mai sfişietoare. Ajunşi in Cernăuţi sint «civilizaţi», a- 
decă îmbrăcaţi în nişte zdrenţe şi noaptea pornesc trenuri de 
cite 50 vagoane, care-i duc pe bicţii noştri ţărani spre marile 
guri de scurpere: Triest şi Hamburg, 

Se naște intrebarea: e Indreptățită această emigrare? E 
drept că în țară domnește o grea criză, ani rāi, ploi, secetă, 
boli de vite, criză de bani,—toate acestea au zguduit puternic te- 
melia gospodarilor noştri; iar pe de altă parte lipsa de condu- 
cere, jupuiturile şi stoarcerile la care sint supuşi oamenii noştri 
ca 'n codru din partea tuturor incepind cu scriitorul satu- 
lui și pănă la advocaţi, le-au nimicit şi ultimul rest de incre- 
dere in toți cei ce se chiamă și vor să le fie conducători. Si 
cu toate acestea emigrările aceste in masă, lăsind satele în pă- 
răsire complectă, nu sint de loc indreptâțite ; şi că nu sint indrep- 
tățite ne-o dovedesc mai mult decit orişice considerații icoretice 
şi argumentări de salon, valurile de Mazuri, Boici şi Rusneaci 
ce se revarsă in Bucovina ca lucrători şi care, în cele mai 
multe cazuri, nu se mai întorc la calicia lor din Galiţia, ci rā- 
min unde s'au așezat, periclitind caracterul celor mai romineşti 
regiuni, cum e cazul Domei unde numărul muncitorilor ruteni 
dela fabrica de cherestea a zdrobit majoritatea corpului al treilea 
(unicul cu majoritate rominească) la alegerile comunale ultime. 
ŞI mai compact se vede acest pericol din asezările rutene pe 
teritoriul comunelor romine (vezi cazul Ruda, unde pe lingā sta- 
ţia drumului de fier s'a format un cuib de Boici pe teritoriul co- 
munei F'rătăuțu! nou) dela care cer pådurė, imaş, şcoli şi biserică, 

Şi dacă în ţară este lucru, peniru care se aduc braţe din 
alară, de ce emigrează oamenii noștri + Dece? lată marea pro- 
blemă, nebăgată in samă. 


C. Paltin 


PI ae 


MISCELLANEA 


Campania din 1913 şi reformele apropiate 


Programul de reforme anunțat zilele trecute de cătră d. loan |. 
C. Brătianu nu se prezintă numal ca un rezultat al unei fireşti evolu- 
țiuni în ideile noastre de guvernămint, ca o consecință necesară a pro- 
gresului politic și social a! acestei țări, ca un pas deciziv spre democra- 
tizarea ei desăvirșită. 

Dar acest pas, desigur, a fost impus șide recentele evenimente, al 
căror înțeles adinc nu poate scăpa nici oamenilor de stat, răspunzători 
de viitorul nostru, nici unor simpli observatori ai vieţii noastre na- 


onale. 
Avintul cu care țăranul romin a răspuns la chemarea țării a vä- 
dit pentru oricine două lucruri : 

Mai întăiu, țărănimea noastră și-a dovedit pe deplin maturitatea 
politică. Oamenii care la sunetul goarnii își lăsau ogorul, alergau la 
cea mai apropiată gară şi, În nerăbdarea lor de a se prezenta la corp, se 
urcau pe acoperișul vagonului, au dovedit cu prisosință că Își dădeau 
seama ce interese ale țării sint în joc,—iîn acele clipe, cind fiecare zi de 
întirziere ar fi putut avea consecinţi incalculabile. Țăranul de astăzi ci- 
tește şi gindește, el ia parte sulletește la viaţa publică, discută, acolo 
în umbra satelor, marile probleme naționale. Numai acest fapt ne poate. 
explica scenele ce se petreceau peste toată intinderea țării dela un ca- 
păt la altul, în primele zile ale mobilizării ; acest fapt răsărea atunci lă- 
murit din toate convorbirile cu rezerviștii, cum a putut constata și cores- 
pondentul marelui ziar englez, Morning Port, care a avut prilejul să că- 
lătorească intrun vagon cu rezervişti dela Burdujeni pănă la București, 

in al doilea rind, țăranul nostru știe acum bine că el și-a făcut 
pe deplin datoria față de ţară, și că, prin urmare, și țara,—adică alcătu- 
irea politică care pănă acum l-a ţinut în afară de cadrele vieţii publice, 
—trebueșie a să-și facă datoria faţă de el. Cine dintre acei cari au fost 


222 VIAȚA ROMINEASCA 


între țărani în timpul campaniei nu i-a auzit cristalizindu-și nădejdile în 
aceiaşi formulă: „acum trebue să avem și noi dreptate" ?,., 

Și credința aceasta e atit de puternică, încît unul din marii noş- 
tri scriitori, un observator profund al vieţii, —rezervist şi el,—ne spunea 
că pe urma multor discuţii cu soldaţii săteni, e convins că, dacă nici 
data asta țăranii nu vor avea această „dreptate“, ne putem aștepta la zile 
negre pentru țară şi pentru neam... 

Şi cele cîteva săptămini de viață în Bulgaria nau rămas fără 
urme adinci în sufletul țăranului-soldat: el a venit acolo în contact cu 

“un stat țărănesc, un stat al micii proprietăţi rurale, un stat al votului obș- 
tesc. În forme sensibile pentru mintea şi pentru inima lui, ela putut ftce 
comparații și trage învăţăminte despre rostul unel alcătuiri politice și so - 
ciale democratice pentru „gospodăria țărănească“, ŞI conștiința superi- 
orității sale etnice dădea, pentru el, o semn'ticare şi mai puternică celor 
văzute în „gospodăria Bulgarului“... 

Scrisoarea d-lui Brătianu dovedeşte că aceste invățăminte nau fost 
pierdute nici pentru conducătorii acestei țări, 

Din aceste considerațiuni credem nimerit să reproducem o parte din 
această scrisoare, ca un act care schițează programul de activitate imediată 
al unui partid de guvernămint. 

Formula lapidară a țăranului— „pămint și vot“ —este îmbrăcată aici în 
considerațiunile unui om de stat, dar gindul și sentimentul este același 
—de „dreptate țărănească”. 

„Și hotărirea războiului şi purtarea iui, —serie d. |. Brătianu, —aa 
„adus ssifel în surălucită lumină covirșitoarea iuriurire a maselor usupra 
„destinelor Ststuiui şi punind in vatoare însuşirile poporului nositu au 
„tăcut proba neintăturabilei noastre datorii de a proceda cu bărbăţie şi 
„fără întirziere la tot ce e menit să dea puteri noui ţărănimii noastre şi 
„să întărească conștiința solidarităței claselor muncitoare cu Statul şi cu 
„desvoitarea Ini, 

„Desăvirzirea reformelor agrare printro Intervențiuae a Statatui cu 
„drept de expropiare, unde e nevoe, pentru creşterea proprietăţii țără- 
„neşti, stabilirea colegiului electoral unis, grabaiea inmrţize a tutulor 
„mijloacelor de instrucţiune şi de educaţiune, indreptarea şi desvoltarea 
„a tot ce trebue să înilurească buna stare murală, zică şi economică a 
„ciaselor muncitoare, se impun tot atil de imperios ca și întărirea otga- 
„nizării noastre militare de a cârel prabnică necesitate nu se poate ni- 
„meni îndoi. 

„In nonile situațiuni internaţionale neamului rostru se cade se pă- 
„şească câtră noul chemări, 

„In situațiunea şi în însuşirile îi stă suprema chezăşie a viitoru- 
„lui săn, pe care, peste orice greşeală a momentului, el nu poate să 
„nu-l dobindească, 

„Dar licăloşiasau vredaicia actualelor clase conduzătoare îi potin- 


r> 


* MISCELLANEA 223 


„greuiassu uşura merşul săn ascendent. Dacă, prin patimă sau prin ne- 
„pricepere, nu vor înţelege datoria ce le incumbă astăzi şi unica condi- 
„tune în care prin inteligență şi prin solidmizare se pot menţine în frun- 
„tea poporului, vor face un păcat mare a cărei urmaretirească şi nere- 
„parabilă va ii propria lor nimicire. 

„Organ temeinic al vieţii constituționale un partid politic conştient 
„este reprezentant permanent al cerințelor Statului. 

„Bărbaţii cari-l compun sau care-l conduc pot dispare sau se pot 
„schimba, datoriile sale rămin însă vii şi cresc cu aspirațiunile din cure 
„izvotàse. 

„Misiunea isloriză a partidului naţional-libera! fi dictează o muncă 
„mare și stărultoare, Pentru Indeplinirea eie nevoe de o constătuire prin 
„care să reliceapă nouile realizări. 

„Iutracest scop la inceputul lui Octombrie se va stringe un con- 
„gres al partidului. 

„Cu acest prilej se va examina fireşte şi înriurirea partidului nos- 
„Iri în ultimele împrejurări, iar intrucit mă priveşte personal voiu putea 
„trage concluziile răspunderilor pe care le-am primit“, 


August Bebel 


Sînt cîteva zile de cînd sa stins incet la Zürich, în braţele fiicei 
sale, bătrînul şet al partidului social-democrat german, 

Unul din primii fondatori, una din marele coloane ale socialismu- 
lui european, dispare odată cu dinsul. 

In memoriile sale, publicate acum ciţiva ani, August Bebel a făcut 
în termeni simpli o descriere insuilețită a vieții Iui, viață bogată de 
muncă și de luptă, pusă în întregimea ei în serviciul unui singur şi cons- 
tant ideal, urmărit cu tenacitatea şi fanatismul marilor convingeri, 

S'a născut într'o cazarmă din Colonia la anul 1540. Tatăl său era 
sub ofiţer întrun regiment de infanterie, mama aparținea unei familii 
din mica burghezie. 

Murind tată! său tinăr, Bebel a fost nevoit să părăsească școala 
şi să se apuce de un meșteșug. Calfă de strungar, el şa făcut mai mulți 
ani ucenicia, cum era obiceiul pe atunci cutreerimi toată Germania din 
oraș în oraș, In acest timp, cum mărturisește el singur cu sinceritate, 
se simțea mai mult atras de organizaţiile catolice. La 1860, obținind bre- 
vetul de maistru strungar, se stabili în Leipzig. Alici începu să se inte- 
reseze de actiunea politică, organizind muncitorimea și intrind în legă- 
tură cu cercurile radicale, 

Era vremea În care Lasalle începuse printre muncitori aprinsa lui 
propagandă : căuta să formeze din cei un, partid. Bebel nu împărtășea 
ideile lui și combătu la început chiar pe acea a votului universal, Lieb- 
knecpt, care venise atunci dela Londra unde cunoscuse pe Marx, avu a- 
supra lui o influență hotăritoare. La 1866 Bebel părăsi pe radicali şi a- 


m scene semenii: 


224 VIAŢA ROMINEASCA 


deră la Internaţională. La 1869, la congresul din Eisemach, reuși să gru- 
peze organizaţiile existente în partidul muncitor socialist și, la 1875 in 
congresul dela Gotha, să săvirşească uniunea acestuia cu grupul Lassa- 
lian. La 1867 intrase pentru prima oară în Reichstagul Confederaţiei Ger- 
manlei de Nord, ca ales al Berlinului. După 1871 fu reales din nou în 
Reichstagul imperiului, din care cu excepţia anilor 1881, 82, 83 a făcut 
totdeauna parte. 

In urma războiului franco-german a protestat cu îndrăzneală și e- 
nergie împotriva anexiunei Alsaciei și Lorenei, la imperiul germar. In- 
culpat de înaltă trădare a fost achitat. Dar acțiunea lui oratorică vehe- 
mentă și mai ales forța dialectică a cuvintărilor lui l-au atras ura lui 
Bismarck. 

Acuzat pentru a doua oară de înaltă tradare, Bebel fu condamnat 
la 1872 la 2 ani de fortăreață şi pentru faimosul său discurs ţinut în 
Dresda la alte 9 luni. In timpul legilor de excepţie a mai avut şi alte 
condamnări, = 

Vorbind despre cele 56 luni ale vieţii lui, petrecute în închisoare, 
Bebel povesteşte, c'o senină ironie, că ele i-au folosit mult, atit ca sa- 
natate cit şi ca instrucţie. „În această izolare forțată am putut repara 
numeroasele lacune ale instrucției mele primare”, serie dinsul. 

După destiințarea legiler de excepție, la 1888, Bebel s'a stabilit la 
Berlin şi de atunci activitatea lui politică și parlamentară se confundă cu 
acea a partidului socialist. 

In Relchstag, unde vorbea în toate chestiile mari, cuvintările lui 
uneori violente şi incizive, alteori pătrunse de un sullu poetic de înalt 
idealism erau totdeauna ascultate cu atenție. Cunoştinţele intinse ale a- 
cestui autotdidact, dialectica lui viguroasă, viaţa lui pură, impuneau ad- 
versarilor, 

In partidul social-democrat pe care l-a văzut, subt abila și ener- 
gica lui impulzie, pornit dela umile origini și ajuns la una din cele mai 
mari forțe disciplinate pe care le cunoaște lumea cași în întreg socia- 
lismul european, autoritatea lui era imensă, 

Pentru toţi acei care, dincolo şi mai presus de deosebirele de par- 
tid şi de clasă, ştiu să recunoască valorile ideale ale omenirii, figura a- 
cestui aprins apostol, acestui neobosit și viteaz luptător, acestui mare 
conducător de oameni, va răminea una din acele întrupări de energie 
morală care onorează epoca noastră, 


+ Aurel Vlaicu 

Aurei Viaicu|—Un puiu de Romin din plaiurile Ardealului. Un 
copil dintre cei mulţi, în hăinuţele lor aibe: ascultă cu uimire din cind 
in cind graiu străin care-i ajunge ia ureche şi priveşte cum trece fan- 
țoş honvedu! în uniformă. Ce cugetă el in curgere? anilor ş'a întimplă- 


MISCELLANEA 225 


rilor vieții? Injelege că face parte dintre ssupriţii Valahi; poate cugetă 
şi el la o zi mai bună pentru neamul lui cel răstignit... 

Va fi plugar, va fi învățător ori preot? Nu se ştie, E un copil 
dinte cei mulţi ai neamului. Copilul generaţiilor de păstori şi plugari 
însă avea o ciudată menire, El «se dintre ai lui, şi-l atrage viața mon- 
struoaselor fabrici, maşinismul complicat; şi 'nţelege dint'odată toate 
minunile iscocirilor omeneşti, — lucrurile cele mai ciudate, mai „nemțeşti“ 
şi mai depărtate de închipuirea părinţilor şi bunilor lul, 

: Inginer mecanic, lucrind în fabrici germane, iscodird şi el maşină- 
rii şi aparate, —deodată s'a trezit şi 'n e! marea şi nebuna dorință de a 
cuceri văzduhul... Pe inginerul Aurel Vlaicu l-am cunoscut cu toţii, 
dar nu ştiu de ce în mine se ssociază minunata lui maşină de zburat 
a gt in străițe albe, copilul „Valshului* din imprejurimile Ata- 

ui... 

Acest copii, precum îi va fi fost scris în zodii, a zburatpe deasu- 
pra Rominilor de pretutindeni cu paserea lui măiastră, vestind, cum 
spune în străvechile poveşi!, învierea balaurilor și ziua cea mare din 
veac... 

Minat de nebiruitul vint al soartei lui, a pornit într'o zi să treacă 
peste piscurile şi prăpăstiile Carpaţilor.—A căzut. —Pămintul este mama 
tuturor, şa pămintenilor, şa cuceritorilor văzduhului. Moartea lui Aurel 
Vlaicu nu m'a inhicoşat şi nu mi-a pricinuit parcă jalea năprasnică ce a 
cemit un întreg popor. Presimţimintul căderii lui mi se pare că l-au 
avut mulţi, dacă nu toți. Totuşi cariera copilului pe care-l văd în ima- 
ginația mea trebuia să se închee intrun chip cu totul deosebit. 

Zborul şi căderea lui fulgerătoare au avut pa:că în ele ceva mis- 
tic. Viaicu e primul căzut pe drumul Ardealului, pe cărarea jertiei. Este 
primul îndrăznej şi primul cercetaş. 

Prima jertfă. Mai nefericit poporul care plinge ultima lui jertfi. 

Odihnească în pace misteriosul copil din plaiurile Transilvaniei! 


Dela Redacţie 


Cerem scuze cetitorilor noștri pentru marea întirziere a apariţiei 
acestui No.. Din pricina mobilizării ne-au lipsit şi personalul tipografie 
şi hirtia şi mulți din colaboratorii obişnuiţi. 

Numerile vilteare vor apărea la vreme, 


i 


APEL 
Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Romineşti“ 


ta 


Dispariția marelui cetăţean Spiru Haret impune Iașului, al cărui 
fiu a fost, datoria pioasă de a ridica în acest oraş un monument demn 
de memoria lui, 

Facem ape! la toți cetitorii şi prietenii noştri, care în cea mai 
mare parte au dus lupta Ă gresie deşteptarea satelor noastre, sub condu- 
cerea marelui dispărut, sprijinească inițiativa luată de „Viaţa Romi- 
ncască", cu prinosul lor oricît de modest. 

Sumele destinate acestui scop, rugăm să fie adresate—cu indicaţia 
specială: „pentru monumentul lui Haret* —administraţiei reviste noas- 
tre, In fiecare număr vom publica numele subscriitorilor. 

„Viața Romiînească* 


LEI BB. 


Suma din urmă 5360 65 


Dr. lacob Anghel, Vaslui . : . s s t ses 5 
Victor Nasta, Fälticeni .-.. . s. . e s e . 10 — 
Elena Crudu, învățătoare, Corni (Neamţ) . . . + » 5 
Lista d-lui Dr. Al. Brăescu. laşi: Dr. Brăescu 40, 

Dr. G, |. B. 5, Dr. Popa Radu 5, Marie Gh. Sion 5, Gh. V. 


Sion 5, Atanasie N. Jecu 2, în total. , . . e +s... 62 — 
lacob Oraţie, Ruhaegres (Ungaria) . . . s a. . - 1 — 
Grigore Fortu, profesor, Galaţi . . . . + +e «+ $ — 
Lista d-lui Si. Gusti, proprietar, lași: V. Apotecher 

5, N. Apotecher 5, St. Gusti 5, in total . . . . . - s 15 — 
M. Grumăzescu, directorul Liceului din Pomiria. . » 20 — 
Gr. Guţu, profesor, Galaţi. . . . FR ta dă 7 — 


De reportat . . 490 65 


= APEL ax 


Report . . 5490 65 
Lista d-nei Natalia C. lonescu, [Hirşova: Nat. C. 

Tonescu 5, Camil lonescu |, Margareta Praun 3, in total. . 9 — 
Lista d-lui Locot. I. Ghinea, medic veterinar, Brăila : 
Locot. Negoescu 1, Aurora Petrini 0.50, Subit. Petrini 1, 
„Arhanghel 1, M. Dragomir 2, |. Lazaroneanu 2, D. Brăescu, 
1, Crăciunescu 1, P. Jecu 1. G. Albuleţ 1, l. Anuşca 1, V- 
“Goraș 4, V. Geo 1, Malcoci 1, Barboi 1, Natalie Saf- 
toiu 1, Macri 1, Bonboni 1, Ascher 1, Costică Olănescu 
1, Ascher 1, Margareta Ollănescu |, Linica Ollănescu 1, L. 
Ghiorghiu 1, N. Burtäleți 2, C. Sulica 1, A. Cindea 1, M, 
Angelescu 2, E. Tomovici |, G. Negru 0.50. Medic veterinar 


Locot. Ghinea 5, în total . . . =e» . . ERN n Sin 
Mircea Culian student, București . . . + . . . - 5 — 
Lista d-rei Paraschiva Ratan, învă Bereşti 


(Covurlui) : D. Popescu 2, D. Teofanatos 2, S. Ghiorghiu 
1, Paraschiva Ralan 5, G. C. Petrea 5, A. Ferhat 5, C. Ti- 
<ău 5, C. Ciorapciu 2, Inginer N. Bălășescu 2, Dr. C. Enă- 
chescu 3, Take Lăzărescu 4, Const, P, Lăzărescu 5, T, Po- 
povici, institutor 2, C. Passat 2, G. Alexandrescu, profesor, 
Birlad 10. Emil |. Braşoveanu, învăţător 2, Ana l. Virgolici 
A AR CE Aa Ie a ar a AER, 
Lista d-lui Șt. Petrescu, învățător, Boureni (Dolj) : 
P. P. Stana 0.50, St. Petrescu-Raoşca 1, D. lonescu i, V. L 
Mitre 1, loan P. lonică 0.50, loan St. M, Rusoiu 0.50, loan 
F. M. Vică 0.30, Marin St. Firan 0.50, loan M. Popa 0.20, 
3. P. Mutilă 0.20, |. M. Guluţă 0.20, Marin P. Ică 0.20, Dinu 
P, Stana 0.20, Nae G. Gheorghe 0. 20, D. D. Marinas 0.20, 
Mitrache Nita 0.20, D. |. M. Rusoiu 0.20, I, N. Stânilă Dută 
0.30, C. M. Roşca 0.40, loan P. St. Gheorghe 0.20, Dimi- 
trie M. Popa 0.50, I. |. Stănoiu 0,20, Const. M. F. Belu 0.40, 
Pascu L Chițu 0.30, loan D. R. Marcu 0.40, loan G. Bercea 
4.30, Stancu |, Dimitraşcu 0.50, D. Broșteanu 0,30, St. Un- 
reanu 0.30, N. F. Rusoiu 0,20, Dan I. Mitre 0.35, l. M. 
ică 0.25, |. R. Sandu 0.45, Chirilă 1. Mutilă 0.30, Gh. 1. 
Duţă 0.50, C. Bălăcescu 0.20, loan N. Neacșu 0.50, D. T. 
Pisău 0.25, loan N. Duţă 0.20, Elisei Rusoiu 0.25, Ispas Du- 
mitrașcu 0.25, G. Fi. Duţă 0.35, 1. A. Mitoiu 0.20, Stan I. 
Firău 0.20, Petru M. Tuţu 0.10, Marin M. Budoce 0.20, Tu- 
dor P. Stana 0.20, Mitrache Niţă 0.35, loan St. Rusoiu 0.30, 
DÐ. T, Belu 0.15, Stancu St. Cosita 0,20, C. St. Dimitrescu 
(0.15, Preda |. Ciolacu 0.20, în total. . . . . ssaa 
Stan N. Bleonţu, București . . . ++ 4 - = 
Lista d-lui Dr. N. Lapteş, Huși: Gh. Savin 0.50, D 
Virlan 0.50, Gh. Vasilache 0.50, Gh. Motaș 0.25, |. Gh Man- 
gu 0.25, Andrei V. Chirica 0,50, N. Burghele 0.50, loana 
Gh. Popa 0.50, Andrei Miron 0.50, Gh, Matei Sardaru 0.50, 
iordache Prepeliţă 0.50, Alex. Parvan 0.50, Dr. B. Moscovici 
2, Dr. N. Lapte 5, întotal . . . . . . - « ss 12 59 


Tutal. 5635 65 


50 — 


17 50 
. 3 — 


DE 


RECENZII 


—— 


G. Diamandy, Chemarea codrului, 
Poveste vilejească în 3 acte. 

Pe d. Diamandy Îl cunoaștem ca 
wutor, din nouă piese sociale şi ultra 
moderne, În caro pe lingă stingăcii de 
diletant, am găsit și scinteero de ta- 
lent. Am deschis insă cu un sentiment 
de neincredere noua sa piesă. Genul 


istorie îşi are greutățile lui pe care 
arareori un tor lọ poate învinge. 


apoi recentele drame istorico-natu- 
rule ale d-lui Deluvrancea mă obsedan 
eu situaţiile lor fulşe, cu retorica lor 
sforăitoare, eu mijloacele lor zice de 
eltin ofect. M'am înșelat insă, După 
primele scene din primul set mi-am 
zis de citeva ori: nu-i rău; uneori: e 
chiar bine. Și e plin de viaţă şi de 
mișcare uctal acestu, 

Plăcerea mea a crescut In actul al 
doilea, Am intilnit alei detaili cu ade- 
varat gingaşe do idilă şi chiar de poo- 
zie adevărată. Actul al treilea mi-a 
plăcut mai puțin. Ma indispus neaş- 
teptuta năvălire a Tătarilor. E drept 
că nervii mei cam tociți n'au patut 
niciodată suporta pe scenă intaganele 
lacind, şiroaiele de singe, spectacolele 
de cruzime și de sumbră teroare, Dar 
asta e ramine numai vina mea, Ase- 
menea lucruri se petreceau desigur 
atunci: di. Diamandy nu abuzează de 
ele cum au făcut inaintea să alții; actul 


din urmă e totdeauna mai greu şi se 
întilnese şi în acest act şi momente 
frumoase, uneori de o adovărată înâl- 
time, evocată simplu şi grav, 

Spre deosebire de majoritatea auto- 
rilor care au atacat acest gen, d, Dia- 
mandy 4 avut fericita inspirație de a 
nu-şi alege eroii săi dintre personajele 
istorica cunoscute, personaje care pe 
scenă ne par stit de rar verosimile. 

Și ponte aceasta e wa din cauzele 
pentru care eroli piesei sale par oa- 
meni adevaraţi al epocii lor. E drept 
că am ca şi cei mai mulți dintre citi- 
torii d-lui Diumandy puţine lumini, 
puţine date asupra sufletului adevărat 
al acelor vremi do altă dată. Făeind 
insă un apel disperat la imaginația 
mea, ajutată de cronici, de alte lecturi 
istorice, do Walter Soott chiar, simt 
în mod vag, dar simt totuși că aşa sau 
aproape așa trebue să fi fost contim- 
poranii ini Petru Rareș. 

Au trăit desigur pe atunci; boeri 
mari și bătrini ea postelnicul, Gheor- 
ghe Costacho Ordeştoanul şi vornicul 
Iordache Cainteanul, boeri muldoveni 
coada vacii, cu „iasta ceia“ vesnic pe 
buze, viteji tu războaie, mintosi la stat, 
buni la petreceri, credincioşi datinilor 
strămoşeşti, cu inima legată de pămin= 
tul străvechia al țării; tineri boeri de 
os domnese ca Ioniţă Rădeanu, san- 


PP ia a a 


guini si impulsivi, iuți lè hartă gi ln 
minie, sprinşi şi schimbători în dra- 
gostez lor; tinere jupinese ea Sunda, 
păpuşi sulemenite lăcate numni pentru 
dragoste; fecioare, ea grafinu Iona, 
pline de fumul originii lor nobiliare; 
sau altele ca Anvuţa din Soveja, făp- 
tură de vitejeaacă bărbiție crescută în 
voia naturii, îs desizul codrilor, 

E plină de farmec primitiv şi salba- 
tic această Ancuţă, adevarata eroină n 
piesei; și dragostea ci năseindă pentru 
tinărul boor Rădeanu o zugrăvită cu 
mult adevăr sufletese şi fină pătrun- 
sere. Răsună sici un accent pornit 
din lumea obsoură a instinctelor; stiut 
sentimente primitive peste care secole 
de civilizaţie s'au altoit, dar subt o 
scoarță factice ole au ramas aceleaşi. 
E dropt că atunci cind Ancuta vor- 
beşte do „multele înțălesuri cuprinse 
în lacrimọle do fecioară“, ea imi adu. 
ce puţin aminte de o domnişoară care 
a făcut pensionani şi care a citit roma- 
ne; și oceva convențional, cam sehit- 
lerean*, în revolta ei șia lui Toniţă tm- 
potriva vieții prefàcute a curților ca 
şi în apologia vieţii de codra. Dar n- 
cestea sint lucruri mici şi poate ine- 
vitabile, eare nn risipesc atmosfera ar- 
nică, umorul sănătos, poezin uneori 
naivă, alteori de un suflu epic, de care 
e străbătută această piesă, scrisă Intr'o 
limbă colorată și plină de sevă. 

Gindindu-mă ia piesele istorice atit 
“de pretenţioase ale goner: plei trecute, 
chiar la acela ale d-lui Delavranceu 
care nu-mi par desltminteri decit un 
rest al lor întirziat, simt că am făcut 
în evocarea trecutalui paşi care sint 
plini de făgădainţă. Căci în piesa d-lui 
Diamandy, eaşi în citeva din minuna- 
tole nuvele ale d-lui Sadoveanu, tră- 
este in adevăr ceva din aerul vechei 


Moldove patriurhole şi sea, x 


$ 

George Pavelescu. Dimitrie Bo- 

dintineanu și opera sa. Bucureşti, 1913. 
Prețal 4 lei. 


RECENZII 239 


Rar s'a bucurat un seriitor de un 
renume și de-o considerație atit de dis- 
proporțională față de meritele sale, 
cum s'a bucurat Dimitrie Bolintineanu 
la noi, Pănă mai dăunăzi—pe cînd tră- 
iau încă şi seriau Creangă, Eminescu 
şi Caragiale—, Bolintineanu şi Alecsan- 
dri orau cele două nume inseparabile 
care păreau că insamnă culmile cale 
mai inalte ale mişcării noastre lite- 
rare, 

Totaşi Bolintineanu, cu toată bogă- 
ţia şi varietatea producţiei sale lito- 
rare, a fost—în sine—ua scriitor me- 
dioeru : slab post, romancier noindămă- 
natie, dramaturg imposibil, deseriitor 
superficial de voiujari, istorie fără o- 
biectivitate,—din întreaga lui operă na 
au rămas azi decit cele citova legen- 
de ce se tipărese prin cărțile de şcoa- 
Hi, pentru cu totul alte considerații 
decit acea a valoarel artistice. 

Dar, aşa netetit, ori ponte tocmai 
de asti, Bolintineanu a rămas un seri- 
itor al cărui nume și astăzi se pronunță 
cu evlavie. EI a avut momente de 
glorie în timpul său, a fost apreciat 
şi a exercitat oarecare influență nsu- 
pra contemporanilor săi. Afară de as- 
ta, Bolintineanu n trăit într'o epocă 
mare a viaţii poporului romina şi a ju- 
eat oarncare rol, dacă nu chiar în des- 
făşurarea, cel puţin in vremea unor 
Sovenimente de mare însemnătate pen- 
tru existenta şi dosvoltarea ucestai 
popor, 

O biografie a lui Bolintineanu dar, 
şi un stadiu asupra operei sale nu pot 
fi decit bine venite. 

O astlel de biografio insă nu avena 
dreptul să fie un şir lang de pagini 
citate din diferitele scrieri ale poetu- 
lui, aproape fără comentarii din par- 
tea biogralalui —pngini din eare nu re- 
esă nimic asupru firii lui Bolintineanu, 
și pe care cetitorul le putea tot aşa 
de bine găsi în înseși operele poetu- 
lui. lar partea Ia a cărţii d-lui Pa- 
veleseu, acer privitoare la viața lui 


230 


Bolintineanu, nu conține decit 16 pa- 
gini ale blograiului, restal de 100 fi- 
ind eltații din cărţile poetului. De ce 
a retipărit d. Pavelescu aceste pagini 
fără valoare ale poetului? Erau nece- 
sare, pentru cunoaşterea vieţii lui Bo- 
lintineanu, multele amănunte de călă- 
torii pe cara ni le dă? Ori trebue să 
cunoaştem viața unui scriitor numai 
după—ceia ce no spune el? 

In partea a dona a lucrării saia d. 
Pavelescu sa ocupă de opera lui Bo- 
limtineanu. Aice d-sa nu mai citează, 
analizază. 

E o observaţie de domenial comun 
că acel ce studiază activitatea unui 
seriitor devine prin forta lucrurilor un 
panegirist. E fourte greu, în adevăr, 
să păstrezi măsura dreaptă, cînd sim- 
patia te-a atras cătră acel scriitor şi 
te-a îmboldit să-l studiezi. 

Dar să ajungi să faci din Bolinti- 
neanu „un geniu“, să-l pui că „se în- 
trecea en celo mai mari talente poe- 
tice* străine, să spui despre versurile 
lui că „parcă n'ar ñ viera omenesc, ci 
Jimbagiu zeesc*, că „fiece vers, fece 
vorbă deşteaptă în suflet o icoană, o 
cugetare adincă“, ete.—este a cădea în 
egagerări care trec tonte marginile per- 
misalui... 

Cetitorul care eitește versurile lui 
Bolintineanu citate ca abundență de d. 
Pavelescu nu poate decit să rimbeuscă 
față de astfel de exagerări, . 

Ri d. Pavolescu făcea mult mai bine 
dacă, recunoscind lipsurile mari şi mul- 
tiple ale lui Bolintineanu ca poet, ar fi 
căutat să pue pe colitor în situaţie de 
a jadeeu opera poetului în raport ca 
vremea in care s'a produs şi cu stà- 
ren de atunci a literaturii romine. Căci 
criticul lui Bolintineanu poate fi cel 
mult un om care oxpliei,—in nici un 
caz An poate fi un admirator fără re- 
servă... 

In cela ce priveşte viața lui Bolin- 
tineanu, ea poate da loc la o lucrare 
de foarte mare interes, dar nu viaţa 


VIAŢA ROMINEASCA 


Di 


poetului luată izolat, ci pusă în me- 
diul de-atunci, legată ea epoca, cu in- 
Huenţele, cu laptele şi cu imprejurările 
iu care aces viață s'n desfășurat, — 
ceia ce autorul nu a făcut, 
M. C. 
"e 

Adelaida Popp. Povestea unei lu- 
crătoare, Traducere, Bucureşti, Librăria 
Alcalay, 112 pe. Preţ 1.50 lei. 

E povestea mărantă n unui suflet u= 
mil şi chinuit: — memoriile unei lacră- 
toare. O lume de durere apare din a- 
ceste sincere mărturisenii, „0 lume nouă 
pentru păturile superioare ale societă- 
ţii”, — cum spune August Bebel în „Ca- 
vintul introductiv“, 

Copii umblă desculți din atelier im 
atelier, po uliţă, în ploae; respinşi de 
pretutindeni se intorc cu huinele ude 
şi Hăminzi, seara, acasă, Cind găsesc 
de lucru sint plătiţi cu 30 pină la 50 
de buni, cel mult, pe săptimină; stau 
in eolbul de sticlă în fabrici de Glas- 
papier, și simt pulberea, cs nisipul, 
seri şulud în dinţii lor mici. Minincă, 
cu pine, apa în care sau fiert creen- 
wirgtii la bhirturi—=gi aceasta doar e „o 
supă de un gust splendid", Fac corte- 
giu după sicriul copiilor bogaţi să li 
se plătească cițiva erviţari. Sint tanjo- 
siji de mila celor mari; şi, „in vrista 
in care alți copil se joacă cu păpaşale 
şi stau în banes şeoalei, unde sint pä- 
ziţi și îngrijiţi ca să nu cadă nici o 
piatră subt (|!) picioarele lor“, ei își 
trudese trupul fraged pentru hrana w- 
nei familii ingenunchiate. 

„Momentele acestea — spune autoa- 
rea—și tontă suferința copilăriei gi ti- 
nereței mele nu le-am uitat niciodată. 
Și totdeauna, cu toată trecerea anilor, 
nu pot trece pe lingă copii plinuiud 
fără să-i întreb de pricina lacrimilor 
lor“, 

In primele ei două ediții „Povestea 
unoj lucrătoare" n'a avut pe copertă 
numele autoarei; vroia Adelaida Popp 
să ce acestor memorii un rost gene 


D-.r—: 


ME Tn 


RECENZII 
n i it Te 


ral : nu doar pentru sufletul ei le seri- 
sese, ci pentru a contribui mărar c'o 
picătură la mingierea obstouscă. 

Privind, în jura-ne, exugerata indivi- 
dualitate a mărunţilor noştri seriitori, 
caro se simt obligaţi să impărtășească 
şi altora, de pildă, neinsemnatele lor 
infringeri galante, căpătăm respect pen- 
tru această colaboratoare la fericirea 
generală; oa s'n retras sĥossà din fata 
povestirilor vieții sale și n lăsat pe fio- 
care tovarășă să găsească acolo lupta 
şi durerea tuturor. Și dacă cineva a 
fost mingtiat ascultind ucoastă spove- 
danie umilită, dacă a întrezărit un drum 
nou, prin înfrățirea muncitorilor, spre 
ixbinda ce va să vie,—antoarea e prea 
mulțumită, 

Cind avem în viață dureri care își 
împlintă rădăcinile în inima neamurilor, 
mu ne induioşează oftatul de după un 
evantaliu de mătasă, într'o noapte de 
bal ; ci ne oprim lingă adevărata des- 
tăinuire de chinuri adine omeneşti. 


Dr. i. Munteanu. Reforma electo- 
rală. Colegiul unic. 1912, Bucuresti, Im- 
primeriile „Independenţa“, 

Broşura d-lui I. Munteanu are drept 
obirşie un gind ban: și întotdeauna 
sint bine primite părerile în chestia- 
nile de interes general. In mijlocul pu- 
blicaţiilor sterpe care apar pretutindeni 
în tară, gi în mii de exemplare, răsar 
eu sfiieiune și inviorătoare aceste pu- 
ține pngini despre reforma electorală, 

Tara noastră are nevoe de o pre- 
facere temeinicã: îndreptarea sistemu- 
lui electoral e o față a fundamentalei 
probleme de reinnoire socială. 

Lărgirea dreptului de vot,— ls ordi- 
men zilei și acum un an, când a apărut 
broşura d-lui Munteanu, — se împune 
astăzi cu mai multă vigoare, 

Au fost chemaţi ţăranii lu războiu: 
şi ei cn inimă bună şi-aa făcut dato- 
sia. Au ciştigat încă un drept,—pe lin- 


231 


gă nenumăratele lor jertfe, — ta viaţă 
omenească în țara lor. 

O elipă am fost puși faţă în faţă cu 
Bulgaria, unde chestiunea sgrară a 
fost rezolvată mal bine decit de noi, 
care um lăsat-o în părăsire, —și unde 
luneţlonează votul universal; în aceus- 
tă apropiere ni s'au vădit lipsurile.— 
Indreptări imediate se impun, 

D. Munteanu arată relele cunoscute 
ale actualului regim eloetoral. In èri- 
ticile d-sale, justo adesea, e uneori ne- 
drept. Fuce întăiu o spovedunie inte- 
rosantă : „Mărturisese că am comismulte 
pedreptăți și abuzuri, ba chiar m'am 
Tăeut complice cu deliquenții, văci așa 
cereau interesele oloetorale. (D. Mon- 
teann, după cum singur spune, 2 pra- 
fectorat* în 4 judeţe). Intre altele — 
îmi aduce aminte—am seutit pe un mare 
proprietar, de ul cărui vot uveum ne- 
voe, de o amendă de 32 mi: lei pen- 
tra nn delict silvio, cu complicitaten 
celui mai conştiincios om eare(!) a ereat 
Dumnezeu pe pămint, ministru de fi- 
nanje în acel timp”. 

Ri d, Munteanu, încurajat de această 
destăinuire într'an moment do sinceri- 
tate, destide „pe orice profoct, fost, ae- 
tual şi viitor, în sarcina şi răspunde» 
rea căruia sint date alegerile, să pro- 
bezo că a putut căpăta votul unni ale- 
gător—mai cu seamă din vol. |— ne- 
tirguit*, 

D. Munteanu troce chiar limita in- 
găduită unei exugorări. ȘI o cauză nu 
ctştigă {nimic fiind sprijinită cu astfel 
de afrmări, 

Autorul aprobă, cu o singură re- 
servă (a se da drept do vol şi nestin- 
torilor de carte), articolul din „Viaţa 
Romineaseă”, eare studiază problema 
Colegiului unic. 

Găsim aprecieri juste asupra tărici 
morale a colegiului al II; „Este na- 
tural să fie cel mal putin conruptibil, 
pentrucă este cel mai numeros i, deci, 
lucrarea individuală mai dificilă”. 


232 l VIAȚA ROMINEASCA 


w pCind însă acest colegiu esta pă- 
truns de curăţenia ideel ce urmăreşte, 
merge drept la țintă. Multe probe da 
usemonou bărbăţie au dat alegătorii a- 
costui colegiu, bine cunoscute de toată 
Tumen varese indelatuiceşte cu politica. 

„Locmai ueeste semne ne îndrituese 
să cerem unificarea colegiilor cu vot 
egal şi direct, şi mai cu seamă egali- 
tato politică, căci acesta este singurul 
zid de apărare în contru aservirii omu- 
lui de câtră om, și în contra domina- 
tiei forței”. 

D, Munteanu vorbeşte apoi despre 
roprezentaroa minorităţilor, expune ei- 
teva sistome de seratin pe listă gi in 
troacăt atinge chestiunea dreptului fe- 
mollor la vot. E de părere uutorul „să 
nu voteze direct decit domnisoarele 
vristnico şi văduvola care îşi adminis- 
trează singure averea, şi care intru- 
nese ecoudițiunile impuse de lege ; iür 
femeile măritate eu drepturi (1) să vo- 
teze prin bărbaţii lor“, 

Vor fi atunci, desigur, prea puține 
femei care să voteze direct! Jar cole 
care vor vota indirect, au deplina li- 
bortate şi acum să „influenţeze“ unicul 
vot al soțului, Reforma propusă de d. 
Munteanu n'ar aduce doci o reală sehim- 
bare în rolul fomeilor în viața publics. 

Broşura d-lui Munteanu totuşi. cu 
gind bun concepută, naste ginduri bu- 
ne, dosigur, în mintea cetitorilue d- 
sale, caro am dori să fie cit de mulţi, 

Rd, 5. 
stg 

lon Josif Schiopul. Romiwii din 
America. O călătorie de studii în Sta- 
tele-Uuite. Sibis, 1913, Fără indicație 
de pret. 

Chestiunea emigrării Rominilor în A- 
merica preocupă de mai mult timp cer. 
curile tonducătoare ale Rominilor din 
Ungaria. Nu de mult, comitetul cen- 
tral ul Asociaţiei a publicat concurs 
—cu premiu de 100 corone-—pentru 
cea mai bună Iuerare contra omigrării. 
Această preocupare e explicabilă dacă 


ne gindim că printro fraţii de peste 
munți curentul omigtării se intinde me- 
reu; lar numărul calor co-și părăsese 
tara, pentru a-şi căuta dincolo de o- 
cean o viată mai bună, eroşte din an 
în an. 

Lucrarea de faţă, fără a fi provoca- 
tă de premiul Asoeiaţici şi fără a tin- 
de să combată emigrurea—ne dă o ex- 
punere generală a chestiunii şi în felul 
acesta răspunde unei nevoi adine sim- 
tite. 

In cele şapte capitole co alcătuese 
stadiul d-lui Schiopal, gâsim date, in- 
formaţii şi observații interesanta asa- 
pra bumărului Rominilor fin America 
şi asupra mersului ascendent ul emi- 
prațiunii, asupra ocapaliunilor, aşeză- 
rii şi modului de traiu al Rominilor 
din Ameries, asupra organizării şi vie- 
ţii lor economice gi culturale. 

Notăm aice citeva lucruri mai in- 
semnate, 

Numărul Rominilor din America (in 
cea mai mare parte pärani din Unga- 
ria) îl evalaiuză autorul cum la 80— 
100 mii, din care de-abia 15%, femel 
Mai ules din pricina lipsei de femei ro- 
mine în Ameriea, cel mai mulți emi- 
granţi se fntore în ţară după un nu- 
măr de ani (căci țăranii romini nu se 
căsătoresc cu femei de alt neam): de 
aceia autorul erede că nu sint în Ame- 
rica nici 100 de Romini cure să fie a- 
şezaţi acolo de mai mult decit 12 ani. 
Rominii din America, deşi in majori- 
tate țărani, nu lucrează scolo pămin- 
tul, ei se fac lucrători în fabrici, mai 
alos în cele de fier şi oțel, unde mun- 
ca e mai grea, dar mai bine plătită. 
De aceia ciştigul lor variază după om 
întro 2 și 4 dolari pe zi, cela ce în- 
samnă 250—500 corone po lună, din 
care ei pot face cconomii lunare va- 
riind între 100 și 200 corone. Aceste 
economii, trimise calor rămași în ţară, 
se ridică pănă la 30 ori 40 miliga- 
ne pe un,—milioane care reprezintă o 
muncă grea da 5—12 ore pe zişio 


viaţă comstrinsă, chinuită, de om care 
trăaşte în locuință însalubră și se no- 
trește prost. 

Rominii din America au szi 14 bi 
serici cu 12 preoţi, dintre care unele 
sint ortodoxe, iar altele grecmeatolice. 
Ziare şi reviste sint în total 9 mai du- 
rabile, afari de numeroase alte publi- 
cații elemere; dar, afară de „Glasul 
Vremai*, toate celalulta ziare sint mai 
multa organele unor intreprinderi co» 
mereialo. Sociatăţi rominoști în Ame- 
riea sint vreo RO, grupate toate in 
„Uniunea societăţilor ramine din Ame- 
rica"; numărul membrilor e insă foarte 
restrins,—de-ahia vre-o 2010 de par- 
soane... 

O latură tristă a vieții Rominilor din 
America esta că s'a ereat acolo un fol 
de pătură a „intelectualilor“, care nu 
au alt rost decit acela dea trăi pe 
spinarea majorităţii Rominilor, oxploa- 
tind diferitele nevoi ale ţăranilor neş- 
tiutori, singurii producători. Afară de 
această plagă, un alt råa po care viata 
de-acolo îl produca este că, din lipsa 
unei vieţi familiare regulate, multe e- 
lomente se dopravoază, decăzind mora- 
jicoşte. 

Astfel amigrurea romînă în America 
se prezintă ca o problemă «le mare tn- 
semnătate pentru conducătorii Romi: 
nilor din Ardeal. Se va puten slăbi 
curentul de emigrare prin propagandă ? 
Intru cit la bază e nevoia economică, 
autorul crede cu drept euvint că nu. 
De aceia el propune ea printr'o sepin- 
pe economică, culturală şi religioasă, 
emigranții romini din America să fie 
ajutați şi ţiunţi în strinsă legătură cn 
fraţii lor din patria mumă —ceia ee 
ni se pare foarte raţional. 

H. L 


ata 


Paul Labbé. La Virante Rowmanie. 


Paris, Haehetta, 1913, Prix + fr. 
Literataru de călătorii a laat în ul- 


RECENZII 233 


timul timp o dezvoltare aşa de mare, 
incit se pare că tinda să davie genul 
de scrieri favorit al epocei noastre. In- 
teresul crescinil pe care, cu înmulţicea 
si uşurarea relațiilor dintre popoare, 
il purtăm untăzi celuralta țări, nevoia 
tot mai mare de a cunoaşte co se pe- 
trece În alții, sint dasigur faetorii de- 
terminanti ai acestai dezvoltări. Proba- 
bil însă că nici uguriața producerii și 
facilitaten lecturii unor astfel de seri- 
eri nui sint streine, 

Cite odată usurinta aceasta a prolute- 
rii e aşa de isbitoure, în cit te întrebi 
dacă ea nu a lost singarnl imbold pen- 
tru apariția cărții. Și dacă cumva ţi-a 
fost dat să cunoşti mai de-aproape vi- 
ata și locurile redate da autor, apoi tpi 
vine uneori să ta Indoeșşti de tot ce s'a 
scris vre-odută io genul) ucosta. Jar 
cind tara despre cure se serie este a 
ta şi cind arorile, aprecierele nedrepte, 
uşurinţa judecății, superficialitatea ob- 
servației te lovese la flecare pas, n- 
tunci e gren să nu simţi ca o jignire 
personală nedreptatea ee se face nea- 
malol tău, 

Noi Rominii, nu ştia de ce, de mult 
timp avem parte de acest fel de g- 
vraje prin cure unii străinul «e trec vre- 
melinic prin țara noastră ne fac tristal 
serviciu de n ne fuee cunoscuţi con- 
cetățenilor lor,—alitel de rum sintet... 

Cartea d-lui Paul Labbé no-i dintre 
acesten, 

Autoral nu e siei un admirator al 
naturii, nici un observator al safletulai 
şi moravarilor. E un om practice, pe 
curo-] interesează mai ales latura èro- 
nomică a vieţii, Lucrarea sa nu va f 
tocmai interesantă pentru acei pe care 
nu-i preocupă problemele economice, 
iur nouă ne va läsi regretul că uuto- 
rul a trecut prin splendoarea munţi- 
lor şi prin farmecul dulce al dealuri- 
lor noastre — și inima sa nu a bătut 
pentru ele. Chiar cind e lu lrumoasela 
Mănăstiri Agapia, Neam| și Varutie, su- 


torul nu se gindeşte decit la chestiu- 
nea secularizării,.. 

Dar dacă e vorba de chestiunea a- 
piară în Rominia, pentru care autorul 
a cules date și păreri delt oameni en- 
moscătari ; dacă e vorba de fabricele 
pe care le-a vizitat, de minele de sare 
şi de petrol, de domeniul coroanei, de 
serșiciul pescăriilor din Dobrogna, — 
autorol dă informaţii în genere juste, 
precise, luate din sursă sigură. 

De altfel nici nu se putea altfel. Ca 
om practic, d. Labbé sa înarmat cu 
citeva recomundaţii bune și, pretutin- 
deni unde s'a dus să vadă cava,—era 
aşteptat, dacă nu chiar de directorul ori 
seful serviciului, cel puţin de subal- 
ternii lor do primul rang... 

Prin urmare prin curtea d-lui Labbé 
vorbese, mai în toate chestiunile, 
delinătorii oficiali al datelor, specialiş- 

tii în materie, 

SI e foarte bine așa. 

lată de ce nu vom mai insista asu- 
pra unor erori de transeriere n numo- 
lor (Mabadintzi, Torga Neamtsu, ete.), 
nici nu vom mai formula aice rezer- 
vele po cure le-am avea de făcut asu- 
pra unor păreri și aprecieri aie auto- 

rului. 

După ce de-atitoa ori a trebuit să 
cetim cu stringere de inimă paginile 
străinilor dospre noi, lucrarea d-lui 
Labbe, cu toste insuficiențele ei, ne pa- 
re aproape un dar pentru care trebue 
să-i fim recunoscători. 


tte 


Paul Haury. Ezpost simple et clar 
dela Question d'Orient, Paris 1913. 
Librăria Duibert. Prix 2 fr. 

E tocmai după cam anunţă titlul căr- 
ţii, o expunere simplă şi limpode n 
chestiunii oriontului, In opt capitole, 
eare nn ocupă docit aproape 0) de pa- 
gini, autorul trece în revistă toate fa- 
zele mai insemnate ale chestiunii, dela 
primele ei inceputuri şi pănă la criza cea 


VIAȚA ROMINEASCA 


mai nonă, războiul din 1919—1913. Paul 

Haury iși propune să arate că chestia- 

nes orientului european, din pricina 

permanenței intereselor deosebiților fac- 
tori ce iau parte la desfăşararea ei, și 
din pricina analogiei problemelor pe 
care es le ridică în fiecare momen, 
prezintă, subt aparențele oi de haos şi 
de încurcătură, o unitate, o continui- 
tate şi o simplicitata care fae cu totul 
clară situația de azi. Pentru aceasta 
autorul, întrun prim capitol, intitulat = 
„De ce există o chestiune a orientu- 
lui“, rezumă în fazele ci principale mer- 
sul ascendent al problemei: intrarea 
Turcilor în Europa, căderea imperiului 
sirb la Kossova în 1889, căderea impe- 
riului grec la 1455 şi căderea regatu- 
lui Ungariei În 1529 subt Turei,-cum 
și mersul descedent al ei, slăbirea Tur- 
eilor și emanciparea popoarelor ereg- 
tine de subt dominaţia lor: formarea 
statului grec (1820—1831), a celui ro- 
min (1856—78) a celui sirh (147n—78) 
şi a colui bulgar {1875—1908}. Mai do- 
parte Paul Haury acută interesele con- 
trare aie Rusiei și Austro-Ungariei in 
Peninsula Balcanică, luptele și alian- 
tele, dintre aceste doză mari puteri 
pentru succesiunea Turcilor în Europa, 
intervenția celorlalte mari puteri şi in- 
teresele enre au determinat această 
intervenţie cu celebra formulă s sta- 
tu-lui quo şi a integrității Imperiului. 
Otoman. 

Nu vom da un rozumut al expune 
rii, de oarece un rezumat e insă-și a- 
coastă carte. Vom spune numai că a- 
cest rozumat e făcut de un om cure 
cunoaşte bine problema şi caro știo să 
aleagă elementele esențiale, pentru n da 
în liniile ei generalo chostiunea da cure 
se ocupă. Numai atit că lucrarea e 
scrisă înainte de al doilea războiu bal- 
canic și prin urmare, deși operă de ac- 
tualitate, e lipsită tocmai do acea parte 
a evenimentelor caro pentru momente 
concluzia firească a chestianii. Zicom 


RECENZII 


„pentru moment”, căci, după cum pro- 
vede și autorul acestei cărți, odată ter- 
minată lupta creştinilor din orient con- 
tra Turcilor, marea luptă germano-sla- 
vă se presăteşte, 
M, C. 
. * . 

R. Quinton. L'Eau de mer milieu 
organique. Ed. Masson et C-nie, Paris, 
1312. Un volum de 500 pag. Preţul 
6 fr. 

Ca toate problemele relative la ori- 
gină, problema originei vieţii e spi- 
noasă şi greu de rozolvit. Și m sta- 
rea actuală a ştiinții dacă nu e dea- 
dreptul insolubilă, e încă deoparte de 
soluția definitivă, en toate progresele 
chimiei sintetice, 

Cunoştinţile noastre pozitive asupra 
acestei importante chestiuni sint atit 
de restrinae încit în lipsă de lapte pro- 
cise, care să poată alcătui o explicare 
ştiinţifică, sintem nevoiţi să alergăm la 
felurite ipoteze şi tmorii imaginative. 
ȘI sint destule. E şi natural, Cind 
lucrul nu-i precis cunoscut, explicările 
și interpretările curg. 

N'am novoc să le ingir po toate; 
mare parte sint cunoscute de toată 
lame. 

Voiu alege două ipoteze relative la 
origina vieţii, care par mai plauzibile, 
pentru a fixa cadrul în caro sọ mişcă 
și aaturul lucrării de cure vorbese, 

Două chestiuni se ridică cu privire 
la origina vieţii. Este viaţa născută 
pe pămintal nostru ? sau aro altă o- 
rigină ? 

Unii biologi (Needham, Buffon, Lo- 
marek, Hnotkoi, Conta, Le Dantec ete.) 
sustin că viaţa e de origină terestră, 
Materia vieţaitoare a apărut întăiu în 
apă și s'a născut pe sama materiei ne- 
organizate. Aceştia fac să intervie 
deci generația spuntanee. 

Ahi blologi-—şi nu-s puţini—P. Cohn, 
H. Richter, Du Bois-Raymond, Gaston 
Bonnier, ete.) sustin că viața e de o- 


agg- 
rigină cosmică. Ea a fost adusă pe 
pămint prin acele cosmozoare, germeni 
invizibili ce plutese în necunoscutele 
regiuni dintre ustre, și cad amestecate 
cu pulborile cosmice sau împreună cn 
acele fărimături de astre: meteoritele 
sau bolizi. 

Această ipoteză, care susține că viaţa 
n'a incolit pe pămint năsoindu-se din 
materia brută, ci că s'a născut din 
germeni deja organizaţi de origină 
cosmică, este ipoteza panspermismu- 
lui interastral sau cosmice a Ini Wil- 
liam Thomson. 

Ambele păreri au marele păcut de 
a nu face să înainteze dọ loe pro- 
blema, Observ însă în treacăt că ipo- 
toza panspermismului interastra? se 
impacă cu ipotezi originei neptuniene 
a vieţii prin faptul că şi ca priveşte 
marea ca mediu prim în tare materia 
viețuitoare şi-a găsit condițiile priel- 
nice de dezvoltare, Deci nm e incom- 
patibilă eu teoria evoluției cum ere- 
dea Max Vorwort, 

Scopul luerării lui Rent Quinton f- 
ind să demonstreze origina marini æ 
ființelor vietuitoare, îl pntem număra 
şi pe el între partizanii generaţiei spon- 
tanse, sau cum li se mai zice: hetero- 
genişti. 

Acest antor corcetează În lucrările 
mai multor nuturalişti faptele care pot 
dovedi că toate animalele amintese 
prin numeroase caractere de origina 
lor marină; și, văutind urmele unci 
vieţi acvatice la reprezentanți din toate 
grupele de animale, găsește meeste ur- 
ma flagrante la animalele care au con- 
ținuat a trăi în mare, insă mult mai 

puțin evidente la cele ce trăesc în 
ser san în apă dulce. 

lată în start ingenioasa și curioasa 
idee a lui Qaintan: Orice ființă inchi- 
de în corpul său, un licid ce alcătu- 
este un mediu intern salin, în care sint 
mereu seăldato elementele celulare ale - 
ei şi de unde își iau hrana, Acest li- - 


236 


-cid pe care autorul îl numeşte mediu 
vital e o rămășiță din apa oceanului 
primordiul în care s'a născut viața. 

Orice animal daci—ehiar omul- e o 
colonie marină a cărei indivizi trăese 
în aceleaşi condiţii fizice şi chimice în 
caro au trăit primele celule vioțuitoare. 

In mijlocul prefucorilor de tot felul, 
a răcirii scoarței globului și a concen- 

trării mărilor, singar acest mediu wi- 
tal n rămas statornie ncelaşi ca o ra- 
miniscență perpetuă a condițiilor ori- 
ginale în cure s'a născut viața. 

Care sint faptele pe care se sprijină 
untorul ca să dovedească origina ma- 
rină a materiei viețuitoare? 

Intăiu, origina acvatică a viețuitoa- 
relor o sigură prin faptul că aproape 
toate respiră după chipul acvatic; chiar 
speciile de animale cu respirație neri- 
apă prezintă toate in decursul. des- 
voltării lor embrionare o respirație 
branchial primitivă (d. p. crăpăturile 
branchiale ale vertebratelor aeriene). 

Mai malt, această origină acustieà e 
cu siguranță marină, dat fiind numă- 
rul mare al formelor marine, care sin- 
gure aproape alcătuose „intreuga osa- 
tură a lumii animale”, formele de apă 
dulce fiind atit de reduse la număr 
faţă cu acestolalte, încît dispariția lor 
ar insemna pentru Zoologio pierdareu 
numai a unei clase si cinei ordine, în 
timp ce dispariția formelor marine ar 
insemna ştergerea din elusificaţie a: 
5 grupe, îi ineringături, 40 clase şi 
109 ordine. 

Apoi, păstrarea aceluiaşi facies chi- 
„mie marin a mediului vital în seria 
animală, Fapt pe cure autorul îl pro 
bează prin numeroase analize impra- 
mutate dela alții ori făcute de el to- 
susi în laboratorul de fiziologie pato- 
logică dela Collège de France. 

Tot in neant Itborator René Quin- 
ton face o serie de experiențe, confir- 
-mate mal tirziu de Winter şi Carrion. 
Experienţe care dovedesc că chiar a- 
mimulele superioare, mamiferele, amin- 


VIAŢA ROMINEASCA 


—— 


tese și ele de o maj îndepărtată legă- 
tură cu mediul seuatie, 

Aşa: A. Trei cini sint injectaţi 
cu apă de mure în cantități diferite; 
nu sa constată nici o tulburare; a 
doua zi sint mai vioi decit înainte de 
experienţă. 

B. La trei etni li se ia singe prin 
artera femorală, în maro cantitate și 
pe măsură ce pierd singe, li se intro- 
duce treptat o cantitate echivalentă de 
apă de mare, Peste citeva zile resta- 
bilirea lor e complectă, înfăţişarea mai 
vioae decit înainte de experionță, 

E de notat că un tine căruia i se 
injectează în vine apă dulce, moare. 

Un alt fapt eare ar proba înrudirea 
mediului vital cu mediul maria dela 
origină, şi deci „origina marină a pri- 
molor celule animalo” e acela că leu- 
cocitele, care nn pot trăi în nici un 
mediu artificial, în apa de mare trăese 
şi se nutrese comportinilu-se ca niste 
animale independente. 

Autorul a făcut experiențe, luniad 
cite o eantitata de singe {dela diferite 
animale și dela om), și amestecind-o 
cu 20, Bi), 100 unităţi apă de mare și 
à pus În evidență acest lucru. 

Afară de acesta fapte, efectele tera- 
peutiee ale apelor marine și analiza 
chimică directă confirmă asemănare 
mediului vital cu mediul marin, 

Sărurile plasmei sanguine sint chiar 
sărurile apoi de mare, Și „loin que 
cette composition marine du milieu 
vital chez le vértébré superieur résulte 
des aliments naturels ingérés, lana- 
lyse des aliments fondamentaux (ali- 
ments végétaux) lesquels sont extraor- 
dinairement pauvres en sonde, mentre 
au contraire que cette composition 
marine est réalisée en dépit de Vali- 
mentation. Ily a pour ainsi diere 
maintien actif*, 

Sprijinit pe aceste fapte, antoral for- 
mulează următoarea lege generală, pe 
caro o numește „legea generală a cons- 
tanței originale": 


i efa 
"ME... 
Ho 


RECENZII 


aT 


En face des variations de tout ordre 
que peuvent subir au cours des ges 
les différents habitats, la vie animale, 
apparue sur le globe a Vâtat de cel- 
lule dans des conditions physiques et 
chimiques déterminées tend à mainte- 
nir à travers la série zoologique, pour 


am haut jonctionement cellulaire, ces 


conditions des origines. 

Ce condiţii au fost la origină ? Rene 
Quinton, după cerce.ările lui, crede că 
mara primitivă avea o temperatură 
de 44° şi o salură de 8—9 gr. jun in 
timp ce mările actuale au o tempera- 
tară mult mai scoborită şi o salură de 
92—30 gr. tio 

Aceste cifro au fost confirmate pe 
alte càl de geologul De Launsy. Au- 
toral arată că animalele au păstrat în 
corpul lor o salură de 6—5 gr. “un 
asemănătoare deci celei a mediului 
marin primitiv, 

Concluzia pe care o trage autorul e 


- armătoarea : 


„Ainsi, tous les organismes ani 
maux dérivent d'organismes marins. 
Tes cellules primordiales d'où son dé- 
yivés ces organismes ancestraux fu- 
rent dono nécessairement des cellules 
marines. La vie animale, a létat de 
cellule, est aparue dans les mers“, 

Ori cu toate argumentele și faptele 


aduse în sprijinul lor de autor, un sin- 
gur laeru rămine sigur, Ineru care nu 
e deloc nou şi anume: fie că viața a 
încolţit în împărăția de valuri a lai 
Neptun, ori în vastele şi liniştitele go- 
luri ale cerului, sălașul său primordial 
în care s'a desvoltut imbrăeind atiten 
formo s fost fără îndoială marea pri- 
mitivă. 

Origina vieții rămine încă obscură, 
rămine o taină, 

Experiența singură ur putea să do- 
boare chestiunea tirunică a origzinei vie- 
ţii şi să-i impune soluția necesară. Ori, 
în ce ar consta această experiență ? 
In sintetizarea materiei vii. Apoi cind 
materia viețuitoare e atit do delicată, 
cînd tehnica histologivă ne arată co- 
lula de o complexitate infricaşătoare, 
un adevărat microcosm, mai putem 
spora vr'odată lu reulizarea unei ase- 
meni experiențe ? 

Crearea unui hipopotam n'ar Á de- 
loc mai grea atunci decit sintetizarea 
unei celule vii. 

„Lorsque homme aura résolu ce 
dernier probleme, il sera decenu plus 
ercateur que le Créateur, plus fort 
que la Nature entière, plus puissant 
que l'Univers infini". 

Ct. M. 


DRE iului 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri Literare No. 6—7. Pe 
lingă un interesant fragment dintr'o 
monografie asupra lui Kogălniceanu de 
d, M. Cartojan și citeva pagini („La 
casa lui Ruskin”) alo d-lui Beza, —ve- 
chea revistă ne cousolează pentru Po- 
ezia depărtăvii şi versurile anemice 
ale d-lor Cinehi & Tutovoanu, prin pu- 
blicarea frumoasei cuvintări n d-lui 
À. M., ţinută studenţilor cu ocazia mor- 
ţii lui Cerna, 

O singură obiceţie, poate cam nepo- 
trivită cu improjururea, i sar fi putut 
aduce d-lui S. M.. 

Cerna pe-a lăsat, zice d-sa, „cea mat 
lramoasă creațiune literară dela ince- 
putul veacului al XX-a..." 

Poate că pentru rotunzimea fruzai, 
d. S. M. a omis cuvintele „în versuri* 
şi „la Romini*... Dar, chiar şi fürä 
această omisiune, frags lot ni se pare 
prea afirmativă, 

Niciodată nu ne-am impăcat cu 
erarhizarea aceasta dogmatică în lite- 
rutură: eu este in realitate imposibilă 
și, în orice caz, arbitrară... Căci, dacă 
e vorba pe „cel mai“, ni se pare drept 
să amintim d-lai §. M, luat de valul 
unei emoţii justificate, că la Incepu- 
tul veacului al XX-lea nu scris Ros- 
tund, Naeterlink, D'Anunzio,--ca să ci- 
tim numai trei. 

Jar la noi au seris, la Inceputul a- 
celuiași veac, Brätescu, Sadoveanu, 
Goga și mult regretatul Tosif, căruia 
niciodată corifeil aprecierii absolute nu 
i-am recunoscut locul ce i se cuvine, 


Noua Revistă Romină. Anchetele in- 
ternaționale au fost intotdeauna o scum- 
pă manie a d-lui Rädulescu-Motru. 

Dar col puţin de data aceasta, răs- 
punsarile unora dintre celebrităţile eu- 
ropene, in privinta problemei balca- 
nice, nu sint lipsite de interes. 

Wundt, de pildă, —cu acei simț ul 
realităţii care este apunajul filozolilor 
transcendentuli,—vorbeşte de viitorul 
unei confederații balcanice, alcătuite 
după modelul celei olveţiene! lar W. 
Ostwald vede un obstacol la alcătui- 
rea unei astfel de confederații numai 
chestia limbei şi propune (oare nu cum- 
va îşi bate joc?) introducerea limbii 
convenţionale /do, la baleaniel. 

„In această privinţă cu nu văd o altă 
scăpare“—sulee el. 

Și ceva mai jos: 

„Pot să uduog ră aceleași trebuinți, 
„care există şi la Dr, nu condus la 
„aceleaşi încercări pe unele popoare 
„din Asia. In India, China gi Japo- 
„nia se agită mult ideia cu, prin mij- 
„locirea unei limbi convenționale, si 
„de pdzeasci o comunicare cu cultura 
„europeană,..* 

Incotoază, d-le Rădulescu, Incatează 
cu unchetele,—că ne rupi inima! 

La Nenvelle Revne. (lnlic și 
August, 1913). 

În articolul său întitulat Dreptul 
popoarelor şi Tripla Alianţă, L» Ser- 
bérien caută să arate că alianța Ger- 
mano-Austro-ltallană este lovită de o 
slăbiciune ce nu se poate vindeca, de 


„oarece este contrară dreptului popou- 
gelor, pe cind pentru cavintul că e mai 
puțin contrară acestui drept al popoa- 
elor, întelegorea Frunco-Anglo-Rusă 
ma este lovită de acelaşi slăbiciune, 
Prin urmare intro mare conflagrație 
europoună, în eare cele două fnjgbo- 
bāri politice ar veni in luptă, nn ar fi 
toomai aga de sigur că Tripla Alianţă 
ar fi învingătoare. Autorul recunoaște 
«ăea are asupra Triplei Iaţelegeri a- 
vantajul că se prezintă goograficețte 
ea un bloc compact, care şi-ar putea 
duce grosul armatelor acolo unde ne- 
vola ar fi mai maro în orice moment, 
dar scoate pentru Tripla Ințelagere su- 
perioritutea care rezultă din faptul că 
ma ur fi contrară dreptului popoarelor. 
L Servtrien adică spune că apropie- 
vea dintre Germania, Austro-Ungaria 
gi Italia a fost pusă la cale pentru a 
garanta acestor ţări, mai ales Germa- 
piei şi Austro-Ungariei, stăpinirea unor 
popoare care nu doreau să [la subt stă- 
piniren lor. Pe cind dar Franţa nu 
posedă în Europa nicio provincie care 
pu vrea să lie franceză, pe cind Ru- 
sia, desi are astfel de provincii, dar 
intr'un conflict mare ur apărea ca a 
părătoare a popoarelor slave, iar An- 
glia intrun astfel de războiu ar face 
un războiu național de apărare, —Aus- 
tro-Ungaris e minată de lupta nuţio- 
malităţilor, Italia e în cunfliet de inte- 
rese cu Austro-Ungaria, iar Germania 
mu se poate baza sigur nici pe una 
din aceste donă, Numai atit că auto- 
rul articolului nu ţine samă de con- 
fiictele de interese dintre Franţa gi 
Anglia şi dintre Anglia și Rusia, după 
cum nu ţine samă de prea stabul spri- 
jin pe vare Marea Britanie l-ar aduce 
“Triplei Inţelegeri în luptele de po us- 
cat, după cum na ţine samă nici de à- 
propierea mai mare care sar pateu 
face intre statele din Tripla Alianţă 
in inta primajdiei comune. Dar suto- 
rul a urmărit să inspire curaj și in- 
crodere Franţei, —cela ce e foarte fru- 


REVISTA REVISTELOR 233 


mos din partea unui publicist frances. 

Ttalia și Grecia este titlul unui ar- 
ticol în care R. Ragueni se ocupă de 
relaţiile dintre aceste două ţări in arma 
conflictului balcanic. Două sint ches- 
tiunile care provoacă oarecare răceală 
între Grecia şi Italia: acea a insule- 
lor din Marea Egoe şi acea n granite- 
lor de sud alo Albaniei. Autorul arti- 
colului erede însă că conflictul dintre 
aceste două țări se va aplana uşor in- 
trucit Italia va reda insalele din Ma- 
rea Egee pe care le-a ocupat pe tim- 
pul războiului din Tripolitania, iar ta 
ce privește granițele Albaniei, chosti- 
unea rare turbură Italia fiind acea a 
cunalalui de Corfu, ande Grecia ori o 
putere amică și-ar putea face o basi 
navală de operaţiuni și de blocare con- 
tra flotei Italiene din Adriatica, —Gre- 
cin se arată guta să pue acest canal 
subt protecţia şi supravegherea mari- 
lar pateri. 

Asupra personalităţii si rolului so- 
cial al lui Maximilian Harden găsim 
un studiu datorit lui Henri Guilbeauz. 
Fondatorul lui „Zakunit* nu este mu- 
mai un mare gazetar, aspect subt care 
renumele lui a pătruns in celelalte țări; 
în patria sa el este şi un apreciat eri- 
tic teatral, critic artistice si literar, și 
mai ales publicist politie. A fost unul 
din coi trei fondatori ui lui „Freie 
Bühne“ (scena liboră), unde s'a jucat 
teatrul lai Ibson și al lui lauptmann; 
a consacrat articole yi studii lui Wag- 
ner, Böeklin, Lenbach şi alţii; a luat 
o parte activă şi însemnată is mişca- 
rea literară a „Tinerei-Gormunii“, pra- 
cupat mai sles de rolul social și poli- 
ție al oi; a seris numeronse și aprè- 
ciate portrete pòlitice, ea acel al lmi 
Bismarek, Wilhelm I, Bālow, Babel, 
etc, și in sfirsit u ridicat chestiuni de 
o mare însemnătate pontru viaţa po- 
litică şi socială a Germaniei, atăcind 
instituţii și persoane şi făcinda-se cu- 
nosent în lumea întreagă prin energia 
și fodrăzneala polemicelor sale. 


Mercure de France (Iulie şi 
August, 1913). 

Consecințele curopene ale crizei 
balcanice de Paul Louis, cu toate că 
publicat in numărul de 1 Iulie, prin ur- 
mare înainte de a se termina a doua 
fază a conflictului din sudul Dunării, 
cuprinde tolvsi multe observaţii inte- 
resante și inchesri care râmin în pi- 
cioare şi după pacea dela Bucureşti. A- 
utorul ironizază siguranța cu eare gi- 
plomaţia europeană credea până eri 
că orice riubolu în Orient ar deslan- 
țui o încăierare generală in Europa, 
deşi in trei rinduri pănă acum-—răz- 
boiul ruso-romine-ture, răzhoiul sirbo- 
bulgur şi răz! oiul greco-lure-—er nflic= 
telo diu Balcani uu fost loenlizate. 
Pentru a pstra oară dur diplomația 
s'a înșelat şi luptele din peninsulă nu 
au incăerat Europa inlesgă. Incor- 
dâri au fost încă in aceasta Enropă 
și învinsă din conflictul balcanice nu 
ese numai Tureiz, ci şi Ausiro- Uoga- 
ris, ale cărei visuri căbă Salonie rä- 
min de-acum inc bise pentru totdeauna. 

Dar războiul din Balcani a avut in 
Europa un răsunet destul de mare și 
urmările lui se pot intrevedea. Aus- 
tria slăbită prin mărirea ţărilor slave 
din sud, frămintată de luptele interne 
naționale nu mai oferă pentru Ger- 
mania însemnătatea de alta dată, Nici 
Italis, preocupată acum mai mult de 
organizarea Tripolilaniei şi de prob- 
lema albaneză, nu mai este pentru 
Germania aliata prețioasă de odini- 
oară, Po linga aceasta, intre Italia şi 
Austria, cure niciodată nu s'au privit 
cu ochi buni, pentrucă întotdeauna au 
avut între ele conflictul nerezolvii al 
Tirolului şi Triestului,—neinerederea 
sporeşte tot mai mult din pricina 
chesliugii Adrialicei. Albania, a cărei 
independență e o creațiuna austriacă, 
va fi mărul discordiei dintre Viena si 
Roma, penlrucă stăpinirea Albaniei 
de câtră una din țări insamnă inchi- 
derea Adriaticei pentru cealalta, Ast- 


VIAȚA ROMINEASCA 


fel tripla Alianţă este greu incervată 
in mma jmprejurărilor create de re 
solvirea chestiunii Orientului. Dar 
nici Tripla Inţelegere nu este cu totul 
neatiasă. Problema Asiei miei, care 
se deschide în urma crizei din Bal- 
cani, fae pe Arglia şi Germania să 
se spropie, preferind o înțelegere æ 
micala pentru exploatarea acelei re- 
giuni decit o luplă aducătoare depa- 
gube şi nesigură în rezultatele ei, Și 
apropierea actasla inire cela două 
mari puteri, a căror rivalitale ajun- 
sese elementul principal al politiei 
europene este de o foarte mare in- 
semnbtate,—mai ales că paralel cu 
apropierea anglo- germană s'a făcut și 
o apropiere germano-rură. Oriza ori- 
entală deci a dislocat alianțele de 
până acum,—dar din pricina asta a 
şi dat naştere În noi şi mari cheltv- 
eli militare, sdruneiniud Increderile și 
lăsind drum deschis neprevăzutului, 
Dar tocmai majorarea aceasta a chel- 
tuelilor militare și tendinţa naturală 
ciilră pace a masselor populare, care 
singure due greutățile războuielor, im- 
ping lumea proletarilor să ceară tot 
mai tare pacea şi îinfrățirea. Cum se 
va rezolvi acest dezacord dintre riva- 
lităţile statelor şi nevoia de unire a 
popoarelor,—viitorul ne va arăta. 

In articolul său intitulat Tripolis 
după cucerire, Marcel Mirtil, care se 
intoarce dintro călatorie facuta în 
noul teritoriu italian, arată greutăţile 
de tot felul em care cuceritorii au de 
luptat acolo şi vilintele pe care ei şi 
le dzu pentru a invinge acesle greu- 
tăți şi a organiza vialu din noua pro- 
vincie. Autorul dă o descriere a ora- 
gulni şi imprejurimelor, istoriseşte peri- 
pețiile unui voiuj în interior, arată dife- 
ritele neamuri de oameni ce trebuese să 
vejuiuscă impreună şi enumeră mä- 
surelu luate de guvernul italian pen- 
tru a impăca nevoile locale cu inte- 
restle superioare ale statului, Deşi 
peulru moment opera civilizăloare a 


i 
j 


REVISTA REVISTELOR 241 


italienilor merge incet şi greutățile 
sint multe şi variate, totuşi autorul 
crede că inceputul e bun, calea pe 
eare guvyornu! italian o urmează è cca 
potrivită cu starea do lucruri de-acolo 
i că prin urmare e de sperat eñ In- 
treprinderea vu reuși, aşa că „in en- 
rind, dela Marocul occidental pâna la 
frontierele Egiptului, cele două națiuni 
latino vor putea realiza acea pace ro- 
mană care a reunit odinioară țarile 
Afrieei de nord în acelaşi avint de 
prosperitate şi de civilizație.” 

Les Documents du Progres 
(lulie şi August, 1913). 

Civilizaţia socială a Australiei de 
R. Broda. Autorul își propune să a- 
rāte folosul instituțiilor sociale ereinte 
în Avstralia, să urmărească introdu- 
cerea lor treptata în Anglia şi să do- 
vedeaseă cit sint de susceptibile să 
imbogătească viitoarea civilizație mon- 
dială. Pentru aceasta el trece în re- 
vistă şase grupe de Instituţii create 
in Australiu și wuine: Comitetele do 
salar, Iribuan ala d» iriitraj obligator 
intre palroni și n ariilor, pensiuni 
pentru bâtrineţu tite de stat fara 
relineri, naționalizarea industriilor pe 
sama statului, dreptul de vot temei- 
lor şi referendum. Toale aceste ins- 
tituţii realizate farà sguduiri şi crize 
revoluționare in Awstralia, au adus 
servicii uşa de evidente acolo, incit 
țarile cele mai inaintate alo Europei 
caută să le imprumute de-acolo, Co- 
mitetela do salar care fisează condi- 
tiile muneli au făcul să dispură in 

Australia grevele, şi au fost adoptate 

si de Anglia, cate numai prin votarea 
legii pentru mine a pus capat celei 

mai mari greve pe care Anglia a a- 

vut-o vro-odală. In curtad Anglia va 

introduce aceste comitele de salar şi 
la căile lerate pentru a puna capăt 
grevelor, iar în Franta şi Danemarca 
astfel de innlituţii incep o» se erea în 
mod treptat. Tot astfel tribunalele de 
arbitraj intre munea şi capital tind să 


se înființeze şi în Europa după mo- 
delul celor australiene, Prin nationa- 
lizarea pe sama statului a onor in- 
dusirii insemnate, cum e acea a tutu- 
nului, a zăharului, a uzinelor meta- 
largice, a serviciilor de navigatie, A- 
ustralia a rezolvi! în modul cel mai 
convenabil problema trusturilor. Luind 
model dela ea, partidul radical din 
Franţa își pune în program trecerea 
la stat a tuturor industriilor monopo- 
lizate, Anglia se pindește la luarea 
pe sama statului a căilor ferate, Pru- 
sia naționalizază minele, iar Italia n- 
sigurările pe viața. Tot astfel şi cè- 
laite instituții create în Australia tind 
să se întrodacă în țarile innnintate, 
aşa că civilizația viitoare mondială va 
prezenta in linii mari trăsăturile cn- 
racteristice ale mediului social din 
Austràlia de azi. 

Asnpra Socialismalni în Japonia 
găsim vitara observaļii interesante în 
artieclul lui Shakatto din Tokio. Fiind- 
că la buza vieţii politice a Japonejilor 
este adorarea impăratului şi înălțarea 
jui la rangu! de divinitate, le viue 
foarte greu acestora să primenseă 
concepția socialista eare inlocueste 
suveranitatea impăratului prin suvo- 
ranitatea poporului. Din această pri- 
cion socialiştii sint considerați în Ja- 
ponia ca cei mai mari dușmuni ai 
statului : societăţile lor secrale sint 
uemărite eu înverșunare ș iar membrii 
lor, cind sint descoperiţi, siol imediat 
judecaţi şi foarte aspru pedepsiţi. 
Totuşi gavernele japoneze pun ele 
jusi-le fa aplicare unele reforme foarte 
imnaintate, mergind chiar pănă la na- 
ționalizarea celor mai multe industrii, 
Astfel dusmănia guvernelor nu econ- 
tra bazelor economice ala socialismu- 
lui, ei eontra anlidinasticismului carei 
cuprins In eoneepția socialistë. In si- 
nul societăjii insa o schimbare de 
coaceplie se face acum : tinerimea de 
azi nu mai are acel loialism exaltat 
pe care-l avoa ponerația trecută, iar 

16 


muncitorimea locepo să-şi apere drep- 
urile sale prin greve şi chiar prin 
miei revolle armale—cela ve arati 
că o erà nouă se deschide la Japonia. 

Iatr'un articol intitula! milițiile el- 
veţiene, Z. de Thowve da o schiţă 
scurtă a organizării militare a Elve- 
ţii. Ceia ce deosebeşte esenţial mili- 
lițiile elvețiene de armatele perma- 
nente ale celorlalte țări e insăşl con- 
teptia serviciului militar: cetateanul 
elveţian ¢ civil şi militar in acelaşi 
limp, văci toți cetățenii satisface obli- 
galia pa care şi-o impune prin lege 
de a ñ apărători ui țarii la nevoe, De 
ucaia toate mijloacele de luptă, arme, 
cai, trompete stat pastrate de fiecare 
cetățean acasa la ol (afară de tunuri, 
munii, trăsuri, care-s comune), sînt 
proprietatea cetățeanuiui, caro le in- 
trebuiulază in timp de pace şi e da- 
tor să. se prezinle cu ele in bună 
stare la războiu, lostrucția militară, 
„yeoalu,” ține foarte puţin, — clteva săp- 
mini; dar cu ca nu inealoază servi 
ciul militar, ci de-abia incepe: toută 
viaţa lui cetățeanul o soldat al pa- 
triei şi se cultivă pentru a sta inso- 
civtăţi de sport, în exerciții do tir, in 
mauevre anuale. Cit despre disciplina, 
va mu se bazază acolo pe supunerea 
vurbă i oarecum silită cătră autori- 
tatea superioară, ci po concepţia mai 
inalta a dutoriei cetăţeneşti, De acela 
aprospe nu e nevoa de pedepse acolo, 
pentrucă fiecare îşi indeplinește rolul 
său aga cum il dictează interesele 
mari ale țării, fiecare find conştient 
de aceste interese. Si tot de aceia 
wiițerii de carieră sint foarte puțini, 
atiți ciţi sint de nevoe pentru instru» 
irea tinerilor. Acestor împrejurări îşi 
datorește sistemul militar elvețian su- 
poriuritatea sa. 

La Revue (lulie și Augustţ), Paul 
Louis: Le syndicalisme allemand. 
Mişcarea muncitorilor ocupă in Gorma- 
nia caşi în celelalte state industriale 
ambele terenuri: cel economie şi cal 


VIAȚA ROMINEASCA 


politie. Pa terenul politic muncitorii 
sint reprezintaţi de cătră partidul so- 
cial-democrat,—cel mai puternice partid 
politie din Germania: eu 900.000 coti- 
sanji regulați și ca 4.009.000 voturi in- 
trunite; pe terenul economie lupta e 
dată de sindicatele muneltoreşti, 


Sindicalisr ul german a lăsat în ur- 


mă, în ultimii ani, prin numărul mom- 


brilor, chiar tralc-unionismal ; și după 


cum partidul socini-domoorat germin 
e tel mai puternic partid socialist din 
lame, sindicnlismul german aste orga- 
nizația mancitoreaseă de luptă econo- 
mică cea mai puternică și mai cu vii- 
tor din intreaga lume civilizată, El 
înglobează peste 000.000 bărbaţi și 
femel (cifra exactă: 4061.000); şi cela 
ce probează mai mult vigoarea acestei 
mişcări mat: nu numărul formidabil al 
sindicali-aţilor, «i repeziciunea acestei 
cresteri. Isiorin sindicalismulni modern 
german incepe la 1850, cind s'au ridi- 
cut legile de excepție (votate subt pre- 
slunea lai Bismarck la 1878); şi numi- 
rul adarenților a crescut dela aproxi- 
mativ 300.000 în 1894, la poste B.D 
în 1911, 

Totalul de 3.061.000 sindicalizati ger- 
mani se imparte în cinci categorii sin- 
dicaliste de-o foarte neegalà importan- 
tä: 1) sindicatele libere, cela mai im- 
portante, sint in realitate socialiste. 
deşi pun la baza constituirii lor neu- 
tralitıtea politică şi confesională și deși 
se țin, contrar ca în Franţa și Italia, 
departe de orice acțiune politică, —en 
2) micul grup dizident a localiștiler 
necentralizaţi ; $) asociațiuniie Hirseh- 
Duncker, liberale ; 4) sindicatele cres- 
tine—ecatolice și protestante ; și in fine 
5) sindicatele galbene de rezistență n 
sfărmătorilor de greve. Peste *, a 
sindicalismului german merg de per- 
foet acord cu social-domoeraţii ; “u 
face parte din asocințiunile liberala 
Hirseh-Duneker; şi în fine mai puțin 
de '/e ascultă cuvintul de ordine al 
clerului, 


t 
. 


p F 


ET priveşte lupta economică şi 


“soaială, inițiativa porneşte în mod na- 


tara] mai totdeanna dela sindicatele 


jibere, Adesea izbuteace să antreneze 
“după ole asoviaţiila liberale şi catnli- 
ea. Mai totdeauna însă creștinii şi li- 
beralii trudează cauza muncitorilor. A- 
sociațiunile Hirsch-Dunckor şi cole creg- 
tine alcătuesc frinele sindiculiamului 


germun. 

Originile sindicatelor libere trebueae 
cântate În perionda 1866—1869, cind 
va dat lupta intre cele două curente 
primitive alə socialismului german : las- 
aallism şi marxism, La 1575 cind cele 
două curente politice socialiste s'au 
unit, făcîndu-gi conedsii reciproco, la 
congresul dels Gothia, s'a observat o 
apropiere între cele două grupuri do 
sindicate. La 1578 Bismarck pure esa- 
păt desvoltării asociatianilor muncito- 
rosti, Mişcarea economică muncitoress- 
că nu poute reincepe deeit la 1850, după 
ridicarea legilor de excepţie. La 1891 
avom 917.000 aderenţi, 412.000 în 1597, 
887.000 in 1903, 1.889000 în 1906, şi 
in fine 2400.000 în 1911. Organizaţia 
lor e foarta centralistă : sindicatele 1o- 
cale sint grupate după meserii în fo- 
Meruţii : Verbaende, 57 la număr. Sec- 
țin locală sindicală nu are alt rol da 
cit că e un cantra da recrutare şi per- 
cepție. Veniturile tree toate la fode- 
raţie : comitetele federale gereazā in- 
trogul bugot şi inu deelziunile ce p!i- 
vesc sindicatele locale. Disciplina e 
strictă şi reglementată de statuto spe- 
ciale. 

Sindicatele libere germane diferă de 
cele franceze prin rovizlonismul lor 
larg ; sint însă mult mal combativa și 
mai paţin exeluziviste și corporative 
decit trude-unionurile, 

Venitariie totale ale acestor Vorba- 
ende an fost in 1912 de 90 mil, Chel- 
tmoli'e s'au ridicat în acelaşi un la 75 
mil., repartizate astfel: & mil, ajutoare 
pentru muncitorii fără Juèru; 15 mil, 
ajutoare pentru boală; $i mil. pentru 
grove. Restul, cheltueli de administra- 


p 


REVISTA "REVISTELAOR 


A3. 


lio, propagandă, ete. Cheltuelile de ad- 
ministrație par mari la prima vedore, 
se pot însă wṣor explica dacă se con- 
sideră faptul că poniru o bună admi- 
nistrația o necesa: un personal nume- 
ros şi bine educat. Contributia medie 
anuală pe cap a crescut dela 3.30 lei 
în 1891 la 35 lel în 192. 

Asociațiile liberale, Hirachk-Duncker 
sint do o foarte mică insomnătate, Pro- 
motorul lor e Hirsch, care la întoar- 
cerea sa din Anglin n voit să le or- 
sanizeze după modelul tradwnnionu 
rilor. Cuntingentul lor e relativ mie 
(apr. 100000}. 

Sindicatele mixte crestine, e'un con- 
tingent do cirea 210000 aderenţi, sint 
rupte în două grupe adesea ostile: 
cutolieii și protestanții. Importanța lor 
este da cele mai multe ori pur locală. 

Foderaţiile sindicatelor libere sint a- 
tit prin netivitatea lor olt şi prin vl- 
goarea lor reprezentative pentru sin- 
dicalismul german şi joacă totdeauna 
rain] deciziv. 

S'au ocupat mulţi oameni competenți 
cu chestiunea utillaăzii în Europa is 
armatelor negre. D. de. M. A. Le 
grand -L'Armée noire en Europe— 
aduse noi eontebuțiuni, 

Până acum s'au arătat, cu un incin- 
tător optinism, msi mles uvantujele pe 
cure le-ar putea avea statele Europei, 
bogate în colonii, chemind in ajutor, 
po continent, oști africane, lu războiu, 

D. dr. Legrand è mai neinerezător 
in planurile făurite. D-sa recunoaste, 
intr'adevăr, ralitäțilo exceptionale nle 
soldatului negru: războinie incarnat, 
prin viaja strămoșilor, prin necesităţile 
momentului şi prin sufletul lui nepăsă- 
tor si aprig; întruntă fără teamă fo. 
cul şi suportă marșuri lungi, în soare, 
răbdător ; îmbătrineşte subt arme şi e 
supus şi cu ascultare ofițerului alb;— 
soldatul negra „e capabil să sufero 
foamea, seten, ploaia, schimbările de 
temperatură, căci räbdaros-i n'are pi- 
rocho decit in eroismul lui”, 

Aşa npare soldatul negru pe pămin- 


244 VIAŢA ROMINEABCA 


tal care l-a crescut, din care şi-a sor- 
bit viața și de cure nu ştim dacă se 
va putea despărți fără primejdie, In 
Europa e altă climă; şi locaitorul A- 
fricei se va putea oare deprinde uşor 
cu ea? Sint fapte, care parcă curmă 
orice nădejle. Negrii suportă foarte 
greu strămutările spro nord. Exem- 
plo elocvente sint în relaţiile co avem 
asupra Negrilor din Africa transportați 
in America şi asupra celor veniţi dela 
sud in Egipt. Negrul transplantat e 
expus uşor răcelilur, pneamoniei, disen- 
tariei, holerei, frigurilor eruptive și 
mai ales tuberculozei. 

S'n făcut o experiență dureroasă cu 
urmata franceză cind a fost dusă în 
Madagascar; ducă Europii au fost 
zâruncinuţi fiziceşte in ţări eulde, oare 
Negrii vor suporta mai uşor clima 
nouă ? Desigur că nu. 

Pentru a du o soluţie acesiei ches- 
tinni, d, Logrund crede că numai niște 
încercări sistematica ar putea adata 
oarecare lumină. Și anume, recoman- 
dă ca in fiocure an să se aducă, pe 
riod, din Algeria în Franța cite un re- 
giment de Negri, care să fe purtaţi la 
exerciţii şi manevre dela nord la sud. 
Să cantoneze, să bivuneheze şi să cam- 
peze; să stee în forturi și în cazarme, 
Astial soldatul negru va trăi impruu- 
nă cu cel franeez şi se va stabili o 
lexătură sufletească între dingi. 

Experiențele aceste vor da deslegări 
la malta chestiuni; se va alege modul 
de alimentare cel mai bun și imbrăcă- 
mintea cca mai satisfăcătoare, Nu poţi, 
do pildă, să-i porți pe Negri descalţi 
sau în sandali pe zapudă, dar nu-i 
poţi nici incalta cu cisme sua bocanci, 
do care mau pus în picior niciodată, 
Apol negrul e dejrina in tara lui să 
pornească lu luptă cu femeis,—atunci 
cind are numai una,-—şi cu copiii, Cam 
organizatorii armatelor negre în Eu- 
ropa n'ai Intenția să respecte un ast- 
fel de obiceia, se va vedea ducă noile 
relorme vor puten fi respectate şi ducă 


ele nu vor deprima soldaţii, xmulşi din 
mijlocul moravurilor şi a ţării lor. 

Toate aceste chestiuni se vor lim- 
pezi în cercetările şi experientele ce se 
vor fuce, 

Revne Hebdomadaire. (lulie 
1313). 

Intr'un studiu asupra „Anarhici mo- 
rale internaționale“, Gustave Le Don 
face juste şi interesante observulii 
asupra relațiilor dintre popoare. În 
aceste relații, cu excepţia color ev- 
mereiale care nu pot dura lâră res- 
pectul reciproc al angajamentelor, nu 
există dupa părerea sa niclun pic de 
moralitate. Drepiul celui mai ture e 
singurul respectat şi el domină istoria 
modernă după cum a domnit cea an- 
tien. Cinismul şi reaua credința sini 
aici lu ordineu ziiwi. Tratatele cele 
masi formale simi violate fară ezitare 
cind aceasta e posibil, 

Austria nu a czilat să violeze tra- 
tatul de Berliu anexind Bosnia şi Her- 
vegovina, indată ce a putut fuese a- 
ctasta fără primejdie, graţie sprijinu- 
lui Germaniei, 

Japonia n-a ezital să pună mina pe 
Coreea cu toute acordurile care-i proc- 
lamaseră autonomiu, Rusia și Eagli- 
lera, după ce au garantat în mod so- 
luma iudependențu Persiei, cauta acum 
so cucerească, Faţă de puterile mici 
acele mari sint iipoite de orice equi- 
late. Lu congresul de Berlin, Romiviei 
care sjutase pe Rugi i s'a luat Basa- 
rabia şi Austriei care stase deoparte 
i su dal, impotriva priacipiului na{i- 
Onalilāților, protectoratul Bosniei și 
Hertogovinel, locuite de Sirbi. Singu- 
rele asociaţii pe care le pot forma po 
poarsle cu gansa de a le vedea res- 
pectate sint asociațiile de interese. 
Dar ele nu au deeil durata interese- 
lor. Ultimul războiu baleanie arată ce 
desiu alwnţele ciod incelează intere- 
sele cara le-au dietat. Razbolul odată 
sfirşit, Serbii şi Bulgarii s'au grabil 
să rupă trutalele prin care erau le 


+ 
d d trim aaa ierta n = 


gati şi Europa nu i-a putut impiedeca 
să se râzboiasea, Ducă nu s'ar fi te- 
mul de complicații, ea nr f privit 
poate chiar eu satisfuctie sfiaiindu-se 
aresta popoare semiharbare pe eure 
rivalitățile lor religioase şi alnice le 
tae inguvernabile şi raro peA mult 
timp vor fi o amenințare pentru li- 
niştea publieñ. Pecind în sinul fveñrui 
popor morala socială s'a ameliorat in 
mod simţitor, in raporturile dintre 
nații moralitatea ma faeat nici un 
progres din timpurile cele mai inde- 
pârtata alə istoriei. 

Acest fapt are o origină simplă : o 
morală lipsită de saneţiuna nu ponte 
exista gi până szi nu există niri o 
putere destul de tare care să poată face 
să se respecte legile morale între re- 
ințiunile dintre popoare, Totuşi se 
pare că subt inllnența necesităților 
nouă încep a se forma între popoare 
anumite legi morale care sint respec 
tato dintr'un interes evident, 

Interdependența agricolă, industri- 
alā si comercială intre popoare nira- 
ge pe acea financiara şi imposibilita- 
tea în care se găsește un popor dea 
so imbogäți printr'un războlu de cu- 
cerire a fost sroasă in evidența de 
economigli care nu stot nici umanita- 
rişti, niri pacifisti, Interdepandența f- 
nuneiară şi industrială obliză progra- 
aiy marile puteri la o mulțime do in- 
Vlegeri provizorii if multe rheslii 
de interes colectiv, intelegeri care 
arată solidaritatea erescindă a sta- 
telor şi eare vor aduce poate re- 
alizarea unu? fei de societate a 
lor. Dar dacă războaiele sint inu- 
tile. nu insamnă că vor deveni impo- 
sibile. Popoarele nu se conduc după 
adevaruri raționale şi cil timp va e- 
zista un singur popor care nu va 
f convins de inutilitatea razboiului, 
celelalte vor lrebui să fie guta n-i res 
pinge atacurile, Multa vreme încă ar- 
manentele vor râminea o primă de 
asigurare impotriva războiului. 


REVISTA REVISTELOR 245 


Rivista datina (Tanie, 1913}. 
ti. Marchesini, Educaţia în şcolile 
secundare. Autorul constată că In 
general şcoala secundară în Italia nu 
dă, în ce priveşte eduentis, rezultatele 
În care cineva ar avea dreptul să se 
uștepte. Se para că ar exista un de- 
fect radical, caro încurcă şi conrumpe 
scopul suprem al șeoalei. Ar & desi- 
gur nedrept do a da toată vina asu- 
pra profesorilor ; nu e mai putin nde- 
vărat însă că acțiunea lor educativă 
are o importanţă oxtromă,. 

E o nave urgentă deci de a obyi- 
nea soea reformă pedagogică, caro să 
ridice la un nivel mai inalt conceptia 
culturii, punindu-se în concordanță ca 
acest coneopt si metoda de imvățămint. 
Greşala radicală a şeoalei netuale, ea- 
rei micsurează valoarea educativă, este 
vocben tradiție n formalismului Aidat- 
tie, dindu-se pren mare importantă vor- 
belor şi prea mică idailor și luerurilor. 
Se neglijează în elevi spontanvitatea 
minții, aşa oum sar relova mal en samă 
în aplicurea calor învățare, De aceia, 
cum s'a observat, ceia ce lipseşte nms 
tinerii sirguitori. învăţaţi, chiar eru- 
diti, ci aeei care să fle în staro do a 
porni şi conduce o cercetare, fără a 
recurge lu fiecare pus la sprijinul pro- 
fesorului, ca un cuvint, acel care să 
aibă originalitatea si inițiativa unei 
cercetări personale. Pentru a ujunge 
la idealul, pe cure trebue să-l urmă- 
rouseă şeoalu, trebue pe lingă condi- 
ţia esenţială, înălțimea de spirit a edu- 
«atorilor, şi n altă sistematizare a in- 
vățămintului,  Orarele și programele 
trabuese reduse și trebueşte modificat 
sistemul examenelor, Examenul ar tro 
bui să tie e probă a culturii efective n 
candidatului, Dacă însă el e ţinut în 
așa condiţii, incit suceesul depinde de 
intimplare și dacă culture pe care o 
probează e de așa natură incit nu do-s 
vedeșta întru nimic propria continuare 
şi vitalitate pentru viitor, dacă cu alte 
cuvinte candidatul arată că cela ca 


ştie, e produsal numai gaci repețiri 
mecanico, atunci examonul e numai o, 
inșălare şi o tortară. Exsmenui nuar 
trehui să fe decit proba acelor ap- 
titudini stabile pa care elevul loa că- 
pătat elsetiv, prin mijlocirea oxerelţii- 
lor făcute In timpul stadiului; trebue 
să cousiste, pe cit e posibil, numai în 
aplicații. Astfel da es., un absolvent 
de liceu ar proba mai bine gradul său 
bo cultură în limbile clasice, dacă ar 
fi pus să traducă lu prima vedere, un 
pasa] dintr'un text nou, bine înteles cu 
ajutorul profesorului. Tot așa si la 
alte obiecte, s'ar putea constata mui 
bine criterliia de judacată dobindite 
do olevi, prin mijlocirea unei ușoare 
conferiuţi susţinnte ea ajutorul profe- 
sorler, decit prin interogarea tuturor 
amânuntalor unor materii. 

Denische Rundschau (Iulie, 
1913}. Konrad Burdach, Richard Wag- 
ner. E un discurs pe eare cunutealul 
academician berlinez la ținut cu oca- 
zia implinirei a o sută do ani dela 
nugterea lui R- Wagner. După mişcă- 
toarva povestire n zbuciumatoi vieți a 
geninlului compozitor, Burduch dă ur- 
mitoarea caracterizare. Multilateralita- 
tea operei lui Wagner şi aparentele 
eunlradinții sint secrelele geniului stu. 
Da abia se poale crede că scelus om 
a putut să producă cite o pereche de 
opere asa de polar opuse ra, Olan- 
dezul* şi „Lohengriu“, Tristan“ şi 
„Mulgtrii ctatareţi“. Tot aşa „ciclul Nie- 
belungilor* şi „Parsifal“ sint două 
lumi deosebite. Acelaşi lueru se re- 
petè chiar in una şi aceiaşi operă: 
intăiul şi al doilea met din „Wal- 
küre" se par in dramulica lor antiteză, 
că n'ar fi opera aceluing artist. Cu 
toate acestou unitalea acestui suflet 
de uriaş leagă intre ele toate aceste 
contraste. Dela început o adincă am- 
țimomie străbate opera lui, cm- 
țrastul toire expunsiunen personaliia- 
ţii sala de-oparte şi renuntarea la 
lume, de alta; dorul de vința şi ac- 


46 VIAŢA ROMINEASCA 


tone pa Poga dorul de moarte: pi- 
ginismu! vechii Germanii şi nevoia 
mintuirii ereatinesti, Motivul din Tann- 
iiimaer e tema fundamentală a tutu- 
rur dramelor sale, Pe acest dualisin 
se razema goniul stu deamatie şi in 
acelaşi timp tragicul vieții sale: veş- 
nivul impuls spre viaţa şi veşnicul 
refugiu in visăsiie singurătăţii. Și In 
toato ereatiile sale vibrează pulernie 
propriile şi adiae trăitele sale expe- 
rienli. 

Wagnar n'a fost un orb revaiulin- 
nar al artei; el n'a rupt firul istorie 
al evoluțiai artistice. Toală viaţa sa 
ol a probat dragoste şi adineă înţ-le- 
pere a celor mai insemoaţi drama- 
targi din toate timpurile. 

Acsehy!, Shakespeare, Calderon, 
Schiller, Goethe şi H. vop Kieist li 
erau «ti mai aprespe. Tot aşa apre- 
cin el gi pe vechii maişirii compozi- 
tori. Opere vechi, precum Sinbut ma- 
ter a lui Palestrina ori „Iphigenia în 
Asli u lui Gliick, au fost reinoite 
de e!, Toalà vinta s'a considerat ca 
un elev al lui Gar! Mario von Wober, 
al carui urmaș fu lu opera din Drezda. 
Niciodată el nu a pretins ca alţii să 
compuje în stilul Wageerian, căci el 
ştia şi udesea a spus-o, că aláturen 
de ol şi după el siut slte multe po- 
sibilitați pentru o adovāratā arts. El 
ea şi Bismark, a cucerit pentru spiri- 
tul german in domeniul artei, un nou 
domeniu do o importanță mondială. 
El a fost şi este după Goethe cel mai 
mare fruclifiealor al artei din intreaga 
lume, nu numai a muzicei şi a tea- 
trului ci a tuturor celorluito arte. 

Sozialistische  Monnishete 
(lulio 1915). Eduard Bernstein, Gu- 
vern şi Socialiști, După rezultatul 
ultimelor alegeri din Danemarca şi 
Holanda a sjuns dia neu la, ordinea 
zilei chestiunea participării Socialiş- 
tilor la guvern, impreună cu partidele 
burgheze. la Danemarca ei au refuzul 
sà formeze impreună cu Radicalii 


REVISTA REVISTELOR 247 


ua ministar, dar giau loat tadatori- 
rea de n sprijimi un ssifel! de guvern, 
devenind astihl, desi în mod indirect, 
talusi uw partid de goveruñmint. Ei 
eran gala să parlicipe eu trei membri 
la formarea ministerului, daci ar ñ 
primit sa intre in coaliție şi partidul 
liberal, rofozind insă acesta, socialiștii, 
deşi isupreună en Radicalii, Intrunese 
63 de voturi din cele 114 ale Folket- 
hingului danez, s'au ablinul, 

Lăsind la o purte motivele care au 
facut partidul sortalist si refuze eo- 
laborarua, fără de Liberali, se pune 
intrebarea dară această tactici u ro- 
nuntării e cea mai bună, mai alea w- 
cum, cind şi ta Halanda refuzul so- 
cialişstilor de a forma un minister, ar 
provora iar un guvera al minontații, 
de oarece» nici un partid un dispune 
de majoritate, Formarea unni minis- 
tar din minoritate, este o contrazirore 
a principiului: gucernăârii prin repre 
zeninaţii poporului; poate fi răbdat 
ra o excepiie, nu poale lasă forma o 
regula, fàrà u sfärma reel principiu 
si fară a îndrepinți apoi guvernele 
ueparlamouture san asliparlamentare. 
Daca se examinează vazul Danemar- 
cei, so vede că Ratleniii, care azi for- 
mează guvernul, nu 31 de deputati, 
socializtii 32, liberalii 44, Conserva- 
torii 7; astfel fracliuuea mea mai pu- 
țin numeronsa (conservatorii nu con- 
teazi) formează guvernul sì nul poate 
forma decit numai introeit e pasuită 
de celelalte partide, in special de so- 
eialisti. Dar ce inseamnă această pi- 
suire ? Socialiştii trehule ori să spri- 
jine in totul pe Radicali, şi alunci de 
fapl import cu ei răspunderea în fața 
lării, ori trebue să-i silească la o i- 
lianţa cu burghezia liberala, Indepen- 
denţi lor este numai aparentă, E 
fourle adevărul că deosabirile de clasă 
nu pot A îndepărtate chiar in cazul 
cind socialiștii ar forma guvernul şi 
că formarea unui minister sosialist, ar 
pune partidul într'o situație dificilă ; 


s 


un parlid însa de importanța velni so 
eialist, caro reprezintă viitorul ome- 
nirii, nu poate ridica la rangu! de a- 
xiomă, prineiplul că o difienllate se 
rezolveşte mai bine, atunei eind mu- 
mai ji fugi din veale. Chiar dacă in un 
anumil moment e mai recomundabil, 
mai practice cu sorialişiii să renunțe 
la intrarea într'un minister, tactica a- 
ceasia nu poate fi ridicată În rangul 
de principin. Intr'o ţară parlamentară 
guvernul nu poate nimie emd nu are 
pentru el aprobarea majorității. Cala- 
boraren la guvern pu Însamnă o gu- 
vernure Impotriva vointi poporului, 
pe ritá vreme guvernul se sprijină pe 
majoritatea reprezenlunloi raţionale, 
Soeialistii nu trebue să erijeze în prin- 
eipiu, păreren ca un guvern socialist 
e posibil numai etad majoritatea Lari 
ar îi de partea socialiștilor. 

The North American Review 
(Iulie şi August, 1913). In articolul „Re- 
lațtinnea dintre dramă şi literatura“, 
d. Donald Clire Sinart—plerind dela 
observația faptului că astazi publicul 
nu apreciază valoarea literară a unei 
plese jucate ci mai mult acțiunea drit- 
matieñ şi speetaeolnl scenic, — caută 
sii dovèleaseñ că, in adevăr, valoarea 
dramatică a unei piese de tentru și 
valoarea ei literară sint lucruri deo- 
sehile, vare pot uogos să eoexisie dur 
vele mai de multe ori nu se întru- 
nese în aceiaşi operă. Piesele lui Sha- 
kespeure, de exemplu, au deopotrivă 
mare valoare literară și de acţiune 
dramatică, pacind piesele d-lui Pinero 
au o distinsă valoare dramatică dar 
sint lipsite cu desârirțire de valoare 
literară. Teatrul clasic frances ure o 
mare valoare literară dar e lipsit en 
totul de valoarea dramatică. Valoarea 
literară a unei piese fală de valoareu 
ei dramatica e caşi planul unui arhi- 
tect fața da elădirea înfapiuilă, O pie- 
să do teatru nu e dramă prin faptul să 
e scrisă jn dialog, ci pentruei con- 
ține în ua acțiunea dramaties, reiare 


245 VIATA ROMINEASCA 


o un fapt eu totul independent de va- 
loarea ei literară. O piesă citită nu e 
drama decit potenţial şi ea devine, în 
adevăr, dramă cind e jnentă pe sre- 
nā: de nici se explică faptul cum u- 
nele piese va au fost găsite, pe drept, 
nule de criticii literari s-au bucurat 
de mari succese meritate cind au fost 
reprezentate pe scenă, Criteriul lite- 
rar e deosebit de cel dramatic, fapt 
do care nu totdeauna se tine seamă 
de eritici gi istorieii literari. Drama, 
dintre toate artele, conține cel mai 
„mult realitatea vieţii; dar această re- 
calitate variază şi ea după concepția e- 
pocei in care producţia dramatică s-a 
produs, Limbajul dramntie din pis- 
selo lui Shakespeare e exagerat şi iv- 
ferbintat pentru epoca noastră rece yi 
calculată, dar era foarte natural pen- 
tru epoca Elizabelhună ; de asemenea 
e nalirese limbajul logriji!, artistic şi 
afoctat al tvatrului lui Corneille și Ra- 
cino pentru timpurile de azi, dar era 
foarte reni peniru aelicajii pudrati 
eu poruci de pe timpul lui Ludovic al 
XIV-lea, 

In Nr. din August d. Wiliam Gil- 
mer Perry, — „Datoria literaturii en- 
glexe cătră Biblie” — insista la mod 
cronologic asupra iuluenţii Bibliei a- 
supra marilor scriitori engleji. Istoria 
literaturii engleze incepe și sfirgeşte 
eu numele lui Damnezeo. Dola Caed- 
mon la Kipling influența cartilor stiate 
străbate va un fir de aur prin intreaga 
literatură engleză. Autorul studiază 
influența Bibliei din trei puncte de 
vedere, ilustrindu-si concluziile ew nu- 
me celebro dia istoria literaturii po- 
porului englez. Biblia a inceput să in- 
Mueuţeze pa scriitorii eszleji din po- 
rioada anglo-saxonă, lăsiul urme ne- 
şterse: 1) asupra <piritului producţii» 
lor literare; 2) asupra limbii lor; 8) 
asupra conţinabnlui lor. Astazi, după 
apariția marilor seriilori ai epocei 
viclorlane, calitatea literaturii engleze 


a seăzut din punet de vedere moral 
şi estetie, influența Bibliei insă asu- 
pra seriitorilor se continuă en aceiasi 
intensitate și în aceleaşi direcţii. Fä- 
ră tadoială dar că Biblis, peniru po- 
porul englez, e izvorul cel mai trai- 
nie de inspirație literare, 

The Contemporary Reriew 
(lulie și August, 1915). Acum citeva luni 
a murit Mr. Alfred Austin, poetul law- 
rea! al Imperiului Britanie, Un Utlu pe 
ulii de neiusemnul perit e de sonor. 
Mulţi dintre poeţii mari ni Angliciau 
refuzat acest titlu care cuprinda o na» 
anta de ridicul încă de demult. Acesta 
a fost motivul invocat de poetul Gray 
care a reluzal să fle poet laureat. Dar 
e adovârat că şi unii din cei mai mari 
poeți engleji an ciastil acest oficiu, la 
seria poetilor laureați găsim in capul 
listei pe Geoffrey Chaucer, numit pe 
la 1365, În rindul numelor ilustre fi- 
putează yi marele post Edmund Spern- 
ser, tumit la 1590 poet laureat de cå- 
tră regia Klizabetha ; de asemenea gà- 
sim pe Ben Jonson, Wiliam Word- 
sworth. şi lordul Mfred Tennyson, 
numit de regina Victoria eu un salar 
total anual de 99 livre, adică 2450 
lei, în care intră gi costul tradiţiuna- 
lei „liereo of canary wine”. E desjuna 
să le oprești la această sumă rizibilă 
ca să se nască intrebarea co necesi- 
tato reprezintă uleiul de poet laureal. 
—No, din lulis al revistei — „Poeţii 

liureaţi* — se ridică impotriva ace- 
lora caro cer destiințarea acestui poat, 
ocupal de eelo mai multe ori de me- 
dioeritati literare, Astfel de protestàri 
şi discuţii se nase necontenit cind pos- 
tal ajunge vacant prin moarlea unui 
laureal. Autorul articolului sustine 
menţinerea postului—o râmăşiţa me» 
dieval — sprijinindu-se pe argumente 
sedasa du arsenalul aparătorilar tras 
dițici. Postul de poot luureal are inţe- 
les in fața minţii poporului ; este le- 
gătura intre trecul și prezent, și unul 


din acele putine semne caru unese Sta- 
tul eu literatura, Dacă acest post n-a 
fost totdeauna bine ocupat, nu ur- 
meară ca olsi fe destinţat, E de 
datoria şi de răspunderea Guvernului 
ea poslul de poet luureat să fie in- 
eredințat unui seriilor cu prestigiu și 
autoritate, Scopul ercării acestui post 
a fost educativ la inceput : poetul lan- 
reat era profesorul enpiilor regelui; 
acum e] trebue să învețe copiii unui 
imperiu, 

In Nr, pe August Sir Sidney Dee, 
unul din cei mai reputali Shakespear- 
iști.— „Shakespeare și afacerile pu- 
blice“,—caulă să stabileasea oglindi- 
rea spiritului şi ideilor epocei Eliza- 
hethane în drama marelui scriitor. Ori 
ce operā literară de caracter univer- 
sal au se poate substrago dela marca 
seneraliei In caro s-a produs. De obi- 
ceim, cei care un studiat pe Shakes- 
perre, spune autoral, mau fost destul 
de stapini pe cunoştinţa imprejurări- 
lor politice şi sociale contemporane 
lui Shakespeare. Aceustă ignoranță 
constitue un nbatacol însemnat de a 


pâtrunde conținutul dramutie al mu- * 


relui şi universulului seriilar. 

E adevărat că Shakespeare pâtrun- 
de viața în esența ei eterni şi că de 
fapt nu-l iniereseuză cronica eontem- 
porană ori adevărul istorie. Totuşi no 
numai această atitudine l-a faout pe 
Shakespeare să nu vorbească de anu- 
mite evenimente contemporane. Epo- 
ca in care a seris Shakeapeare—dom- 
niile reginei Elizabetha şi James | — 
caracterizată prin absolutism autocrat 
din partea guvernului, —care se redu- 
cea exclusiv lu voința suveranului și 
consilierilor lui, — şi prin o supunere 
leala faţă de coronă şi desinleresare 
de afacerile politice ale poporului. A- 
cessta sture inaugurală de Henry VIII, 
tatal Elizubethei, line numai pină pe 
ln jumătatea domniei lui James I, cind 
spiritul de nemulţumire şi indepen- 


REVISTA REVISTELOR w 


dentă in masa publică pregătesc apro- 
piala revoluţie. Această perioda de 
domnia a arbhitrarului politie in An- 
glia e unică în toata isloria ei, gi se 
explică atit prin ghibicia personala n 
lui Haury VII şi reginei Eirabelha 
cit şi prin perioada de expansiune n 
Angliei din acest timp, cind energia 
si atenția poporului erau desebreate 
si indreptute în afară. In special dom- 
nin Elizubethei e realizarea în eonerel 
a teoriei hunului tiran: Parlamentul, 
de fapt, nu mai funcioni, „Regina 
Virgin” ajunsese tipul suveranului ab- 
salut prin ecnsimțimialul tacit al po- 
parului care-i lăsuse exclusiv răspun- 
deroa ennducerii lui, acotdindu-i cea 
mai deplina tuerodere şi caa mai mure 
şi mai leală iubire pe caro ua suveran a 
avulo vreodata din partea supuzilor 
lui, Cronicarul Stor citează un caz ca- 
racteristie: um condamnat la tãiarsa 
minii drepte, după ce sentinţa fu exe- 
cotati în numote reginei, eligi sconsa 
palăria cu mina stingă şi strigă „să 
trăiască Regina.“ lubirea poporului 
tată doregina Elisabetha, supunerea onr- 
bă faţă de voința ei, gi dezinterosarewga- 
neraln față de faptele politice şi de 
guvern erau caracteristica eporei, Sha 
kespoare no era decil in spiritul şi 
gustul epacei lui. De aceia în drama 
jui so gasese aluzii elogioase la ndre- 
sa reginei, şi nu se menţionează fapte 
care l-ar micşora aurovla sau ar faco 
apologia libertăților poporului, De a- 
iei no se puate trage concluzia, cum 
an facut unii eritici că Shakespeare 
ora duşmanul Democratiei. Ei nu era 
decit în gostul publicului gi-al Curţii 
care se jateresa de aproape de ten- 
trul lui. Problenrele sociale, discuțiile 
asupra drepturilor poporului nu erau 
la ordinon zilei, după cum uu erau ae- 
roplanele şi baloanele, și ele nu in- 
tran nici în orizontul lui Shakespeare. 
Natura omenească, dincolo de barie- 
rele sociale îl interesează pe Shakes- 


e can PE DRE N VIAŢA ROMINEASCA 


n... 


pere, râminiră, in ca priveste cousi- 
deraţiile sorinle, perfect la nicelul pu- 
blicului. In urmărirea insă a adinci- 
milor sufletului omenase nu se impit- 
diea nici de considerații sociale nici 


e i 2 > 


iatoriee: în piesele istorice, de exem- 
plu, regii sinl tratați eu osmeni ohig- 
nuiți şi incă, afară de Henry V, toţi 
sint recaţi ca oameni incareați cu vicii 
şi patimi josnice. 


Mişcarea intelectuală în străinătate 


FILOZOFIE. PEDAGOGIE 


E. Martin. Psychologie de la rolonte, 
Paris, Falis Alcan, 2.50, 

E un fel de tratat de hbigienă şi or- 
thopeđie morală: uutorul pu se mul- 
țumeste să arate natură si mecanismul 
voinței, el se ocupă și de mijloacele 
prin cart se poste intări ori slăbi vo- 
ința şi de rolul pe care educaţia îl are 
in formarea voinței. 

P. Hachet-Souplet, De Vanima? à 
Tenfant. Paris, F. Alcan, 2.50. 

Autorul faco o apropiere între dre- 
sarea animalelor și incoputurilo edacn- 
țiunei n copil şi ajunge la îneheorea 
că, pănă la o umumită vristă, „trecu 
rea conştiontalui în inconşhent* êo o- 
peruție do dresare a copilului. 


ŞTIINTA ; 
A, de Lapparent. Volcans et Erem- 
blements de terre. Paris, Bloud, &. fr. 
E o adunare & diferitelor studii pe 
cure marele geolog le-a seris în vita 
sa asupra acestei chestiuni. Astfel, de- 
şi postum, volumul apare cà o lucrare 


Dr. Nathan et H. Durot- Les Ar- 
Nathan, 5 fr. 


Cartea are două laturi: nees ştiinţi- 
fieă, serisă de Dr. Nathan şi acea pt- 


dagogică serisă de Darot. Se arată ast- 
fel psichologin inapoiaților, sensibili- 
tate, emotivitute, inteligentă, voință, 
ete. şi sọ tratează şi chestinnon ce 10 
poate înce pentru educaţia acestor ne- 
norociți. 


ISTORIE 


Pierre Albin, L'Allemagne et la 
France en Europe (1885—1894). Paris, 
F. Aloan, 7 fr. 


| Este expunerea raporturilor dintre 


Franţa şi Germania în epoca dela 1865, 
cinà reineop greutăţile și incordările 
dintre cele două ţări, şi pănă In 1894. 

Charles Wellay. Zo Prohièma mé 
diterranden. Paris, Berger-Levrault, 125. 

Autorul caută să aducă lumină in 
chestiunea atit da incureată a mării 
maditerane, in cara atit de multe şi de 


| felurite interese vin In confliet, Pentru 


seeasta, el stndiază diferitele punote 


| de vedere: englez, francez, italian, 


german, ansiriac, TUS, etes tiei a- 
proape tosto statele Europei sint inta- 

rosate aice. 
T. de Bacci Vanuti. Della grande 
iona alla tttoria del Cristia- 


| nesmió. Hoepli, Milano. 
riérés scolaires, Paris, 1915, Fernand | 


Bazat po documente autentico auto- 
rul examintază perioade persocuţiani- 
lor pănă in ‘impui împăratului Cons- 
tantin, 


252 


A. Galletti. Gerolamo Savonarola. 
Ed. Formiggini. Gonova. 

Autorul schițează figura marelui că- 
lugăr, în mod obivetiv, dapă primele 
izvoare. 

Friedrich Delitzoch. Ernste Fragen. 
Eine Erwiderung. Stuttgart und Ber- 
lin 1912. 

O conferintă polemică a vestitului 
assiriolog în eare işi apără cunoscu- 
tele sale teze în privinţa originii ereş- 
tinismului, 


SOCIOLOGIE. EC. POLITICĂ. DREPT 
a a a a 


Ludwig Stein. Idéal de la poix 
perpétuelle et la question sociale, Li 
moges, Jouannem, 1913. 

Pentru u înlătura războaiele care a- 
due atita rău omenirei, autorul pro- 
pune o confederație europeană, care ur 
impune pacea lumii întregi. Decât, a- 
coastă confederatie trebue să aibi și 
ca la îmdlămină—o armată, 

E. Lorini. Sciensa della finansa. EA. 
Mattei, Pavia. 

Autorul se ecupă en toories generală 
a veniturilor şi cheltuelilor statului, ve- 
niturile ordinare şi extraordinare şi fi- 
nuanțele locale. 

Dr. Siegfried Budge, Dos Malthu- 
sche Bevilkerungsgeseta und die the- 
oretisehe nationalikonomie der letzten 
loħrzehnte. Karisruhe. B. C. Braunsche 
Hoftuchdruckerei und Verlag. 

Autorul dă o oxpunere comploctă a 
întrogului material necesur pentru u ju- 
deca teoria lui Malthus, 

C. Schanzer, //acquisto della colo- 
nie e il diritto publico italiana, Ed. 
Leoseher. Roma, 

O cercetare din punet de vodere a 
dreptului internaţional u chestiunii co- 
lonizărilor, 


CRITICA LITERARĂ ŞI ARTISTICĂ 
A a e 


Gustave Reynier. Zes Origines du 
Roman réaliste. Paris, Hachette, 3.50, 
E un studiu de erudiție asupra ori- 


VIAŢA ROMINEASCA 
ESD je drooevvaa ee neuen st ÎS DE MI DI 


- 


ginei romanului realist. Autorul cerce- 
tează pentru studiul său nu numai li- 
teratura evului modern, ci şi pe ces 
clasică, pentru n scoate la iveală trä- 
siturile de realism, 

G. Michaut. La Fontaine. Tome | 
Paris, Hachette, 3.50. 

Studiul acesta, din care a apărut nu- 
mai primul volum, esto scris pontru 
candidaţii la licența în litere şi îşi pro- 
punea să doa o extindere mal mare tri- 
tării materioi de ture so ocupă. 

C. Pascal. La poesia lirica di G. 
Prati ed altri saggi critici. Edit. Bat- 
tinto, Cutania, 

Directorul „Bibliotecii de Critică is- 
| torică şi literară” işi publică uici reu- 

uite mai multe studii, din care cel nsu- 
pra lai Prati, e inedit. 

L. Piccioni. Appunti e saggi di sto- 
ria letteraria, Edit. Guarti, Livorno. 

O sumă de articole, cu conținut is- 
torie literar, pe care autorul len pu- 
blicut în ultimii 16 uni. 

L. Mazzuceheţii. Schiller in Italia. * 
Edit. Hoepli, Milano. 

Lucrarea are două părţi ; in prima se 
cereeleauză cure a fost faima lui Schil- 
ler în ltaliu, pănă în 1850; în u doua 
influenţa lui asupra literaturi! italiene. 

August L. Mayer. Murillo. Des Me- 
isters Gemälde in 257 Abbildungen. 
Doutscho Verlags-Austalt, 

Aatorul, unul din cei mai buni cu- 
noscàtori ai picturii spaniole, stadiazà 
in acest volum intreaga operă a mare- 
lui pictor. 

ARHEOLOGIE. CĂLĂTORII 


G. Maspero. Essais sur Vart egyp- 
tien. Paris, Gullmato, 25 fr. 

Culegere de articole, serise cu pri- 
lejul diferitelor descoperiri şi consta- 
tări nouă. Multe din ele sint cu totul 
speciale şi nu pot interesa decit pè e 
gyptotogi. f 

H. G. Duchesne et Henry de Grand- 
saigne, Le Chateau de Madrid, Puris. 


Daragon, 12 fr. 


e di 
a 


Nu e vorba de capitala Spaniel, ei 
de un castel din apropierea Parisului, 
care eră să se numeascii mai întăi cas- 
telul de Longchamps, apoi castelul de 


MISCAREA INTELECTUALA 


253 


roplanul şi dirijabilele sint chemate 
să-l joace în operațiunile militare, 


LITERATURĂ 


“Boulogne și eărnia în cme din urmă | | Paul Adam, Stephanie. Paris, Fas- 


sin dat numele capitalei în care Fran- 
eine La stat ca prizonier, 

| Bacot. Le Thibet révolté. 
Paris, Hachette, 15 fr. 

Din călătoria sa prin aceste regiuni 
atit de puţin cunoscute, autorul aduee 
eonatatări enre sint o surpriză; în lo- 
cul sălbătăeiei şi pastictăței presupuse, 
Jaeques Bacot vorbeşte de civilizație 
veche şi de rogiuni relativ prospere. 

G. Poni. Frammenti dei miei ricordi 
dAffrica. Edit. Lapi, Città di Castello. 

Autorul. eare a trăit mulți ani în E- 
ritren, Abisinia şi Somalia it aliană, po- 
vosteşte campaniile italiene In aceste 


A 
lie. Dr. H. Gressmaun. Palăstinas 


Erdgerueh in der israelitischen Reli- 
gion. Bedin, Karl Curtins. 
O descriere a unui volaj în Palestina, 


in care autorul explică mutte momente 
particulare religiei israelite prin nati- 


ra specială a ţării, 
CHESTIUNI MILITARE 


quelle, 3.50: 

Col mai non roman al Ini Panl A' 
dam pune problema; dacă trobue ei- 
neva să sacrifice fericirea sa interese- 
lor familiei, ari trebue să treacă peste 
aceste interese. Intriga romanului se 
petrece in lumea imdustriașilor, 

Georges Auriol. Le Tour du cadran. 
Paris, E. Flammarion, 3.50. 

iaai de mici povestiri hazlii. 

Y. H. Rosny aîné. Dans le rue, Pu- 

is, Fasquelle, 350. 

i In seen roman autorul ne dă viața 
. plină de peripeții a unui şef de bundă 

care operează pe străzile Parisului, 

C. Klăsi. Der malayisehe Reineke 
Fuchs, Huber et Co. Fruueulelă, 1912, 
Sint fabule populare, traduse după 

i ms. malsite: 

a Pucciuni. Garibaldi mei canti 
| dei poeti suoi contemporanri. Bolognu, 
Laniehelli, : 
? O antologie a poeziilor populare și 
artistice, care au celebrat epopoor gari- 

inni. 
i Pascoli. Livpidio rivo. Prose a 
oesie. Edit. Zanichelli. Bologna. 


H. Houssaye. La Patris guerrière. | P E noul edkie, care tomina: însă 


Paris, Perrin, 1913. 


E o lucrare postumă a vunuseutului 
publicist, în care se arată părerile au- 


torului în chestiunea apărării patrivi. 


Lieut, Vallet. Aviation militaire 


en 1912. 


Autorul arată co a adus nou aviația 
in 1912 și studinză rolul pe care ae- 


două nouă poezii şi mai multe bucăţi 
de proză inedite, 

K. Emil Hoffmann. Florens in der 
Dichtung von Dante bis (Goethe. Ber- 
lin, Wiegant u. Grieben. : i 

Oadunare din operele celor mai ard 
poeţi italieni, francezi, germani, englezi 
a celor ce au spus eì asupra Florenței 


PAAPAA E EA R 


BIBLIOGRAFIE 


N. lorga, Un ofițer romin în oastea lui Carol XII. Bucureşti 1919. 
Pret. 20 b. 
D. A. Sturdza. Autoritatea faptului îndeplinit executat în 1866 de 
cei îndreptățiți. 
D. A. Sturdza. Ingomnătatea European a KRealisärii definitive a 
Dorinților rostite de divanurile ad-hoc, TIT. Bucureşti 1912. Preţ. T0 b. 
N. lorga. Għeorghe Asachi, ca Tipograf şi Editor, Bucuresti 1912. 
Prej. 60 b. 
A. D. Xenopol. N. Kretzuleseu, Bucureşti 1512. Prot 20 b, 
V. Pirvan. Cetatea Ulmetum, Bucureşti 1942. Pret 5 lei, 
Dr. E. Marinescu, Influența tutunului și alcoolului asupra orga- 
nismulai și în special asupra sistemului nervos. Bucuresti 1912, 30 b. 
Dr. Em. Riegler. Guta. Bucureşti 1912, Preţ. 20 b, 
Dr. C. Istrati. Despre Cetatea Hotinului. Bucureşti 1912, Preţ. 2 loi. 
Spiru Haret. Pata ces mare roșie dape planeta Jupiter, Bucuresti 
1912, Preţ. 20 b. 
N. T. Deleanu şi G. Trier. Notă asupra existenți betainei în tuttu- 
nnl nojermentat, Bucureşti 1912, Preţ 20 b. 
Victor Anestin. Planeta Venus în 1911, Bue. 1912. Preţ, 20 b. 
Dr. N. Leon. Jasectele vătâmâtoare din Pominia. Bucureşti 1912. 
Preţ. 5 le 
Victor Anestin. Cometele, Eelipsele gi Bolizii ce s'au observat în 
România între anii 1386 gi J853, Bucureşti 1912. Preţ, 30 b. 
Dr. V. Babeș, Tratamentul Cancerului și Sarcomului. Bucur, 1912, 
Preţ. 20 b. 
Dr. E. Petrescu. Arsenicul și tratamentul sifilisului. Bacurești 1012. 
Preţ, 30 b. r 
Gr. Antipa. Cercetările hidrobiologice în Rominia, Cu răspuns de L 
AMrasec. Bucureşti 1912, Preţ. 1 leu. 
Gr. Crăiniceanu, Istoria Armatei Romine. Cu răspuns de St. Hepi- 
tes. Bucureşti, Preţ 1 lea, 
D. Călugăreanu. Acţiunea acizilor asupra substanțelor proteice. Bu- 
curoşti 1912 Pret 60 b. 
|. Borcea. Zoocecidii din Rominia. Bucureşti 1912. Prot. 5 loi. 
Nicolas Eremie. Zes associations paysannes de production en Ron- 
manie. 1912 Paris. Jouve & C-nie, 
Björnsterne Björnson, Zînâra pereche. Trad. do Patre Cirsteanu 1912, 
Braşov, Tip. Mureşiana. Preţ. 40 fleri. 
Nicu Dracinschi. Poezii, 1912, Cimpu Lung (Bueov TI oala 
Romtoă“, Preţ, 250 cor. TETTEN E W 
D. Russo. Critica textelor. 1912. Bucureşti Tip. Socec. 


m 


BIBLIOGRAFIE 255 


4 D. Russo. Din corespondența Doamnei Ana Racoviţă. 1911, Bucur, 
Tip. Carol Gübi. 
M. D. Beriescu, Pentru Reforma Electorală, 1912, Bucuresti. 
C. D. Dimitriu, Pentru reforma electorală. 1912, București, 
Anibal Teodorescu şi G. G, Dunielopol. Pentru Reforma Fleoto- 
raid. Bucureşti, 1912. 
Adelaida Popp. Fovestea unei lucrătoare. Trad. de |. Braunstein și 
L Nour. Bucuresti, 1912, L. Alcalay. Preţ, L50 lel. 
Lupu Dichter. Noţiunea de drept. Institut de arte grafice „Univer- 
sala* 1912. Preţ 1 leu. 
Adolphe Orna-Galatz. La fange. Measein, Paris, 1912, Pret. 35.50 1. 
Vasile V. Hanes. Rominè din țara Oltului. Bucureşti, 1912, Tip. 
„Cooparativă”, Preţul 1 leu. 
Helene Bacaloglu. Tattre oficielle adressée au Comte de san Mar- 
tino. Bucarest, 1912, hop. D. Ionesco. 
N. Mihäescu-Nigrim. eoria supremației. Bucuresti, 1912. Tip. D, C, 
Toneseu. 
Maximilian Samielevici. Note asupra asiguririlor sociale din Un- 
paria- Bucureşti, 1912, „Minarva“. 
Radu R. Rosetti. /ncercdri critice asupra războiului din 1653 din- 
tre Matei Basarab şi Vasile Tapu, Bacuroşti, 1912, Tip. 1. Ionesca. 
Anastasie Popescu. 25 de cni din riața Societăţii pentru „Ajutorul 
şeolarilor săraci din Brăila“. Brăila, 1912, „Dunărea”, 
Victor Anestin. Romanul Cerului, Bucuresti, 1912. „Biblioteca pen- 
tru toți”. No. 773—776. Preţ. 30 bani. 
G. G. Danielopol. Nevoia unei reforme electorale, Bucureşti, 1912, 
Imp. „Indepondența“. 
Dicţionarul Academiei. Tomal I, fuse. VIIL Tom. TI, fasc. 5. Buen- 
resti, 1912. 
Dr. D. Busuiocescu. Sistemul de arendare aplicate pe moșiile Aca- 
demici. Ediţia a I-a. Bucureşti, 1912. 
N. Filipescu, Discursuri Politice. Vol. 1I, 1988—1901. Publicate de 
N. Pandelea. București, Minerva, 1919. 
Leon Tolstoi. Povestiri Populare. Traducere dè Î. Rôrseanul. Bu- 
curesti, Biblioteca Minerva, No. 124. Preţul 30 b. 
Elidor Constantinescu, Discuţii în jurul clasicismului în Pranta, 
1912, Rimnicul-Vileea, Tip. Matei Basarab. Prețul 7G b. 
A. Niculescu-Păcureţ. Monografia comunei Păcureţi din jud. Pra- 
hona, 1912. Ploesti, Tip. „Izbinda*. Preţ. 5 lei. ; 
Dr. AL Täläşescu. Cum sa stricat limba rominească ? 1912, Arad, 
Tip. „Concordia“, 
Preot Teodor Bălăşel. Sfinta Duminică, 1912, Vălenii-de-Munte, Tip. 
„Neamul Rominesc*, Preţ. 20 b. 
Calendarul Băteanului pe anul 1913. 1912, Sibiu, Tip, W, Krafft, 
Pnenașul, calendar umoristic ilustrat pe anul 1913, 1912, Sibiu, Tip. 
W. Krafit. 
Amicul Poporului, întoemit de L Popovici, 1942, Sibiu, Tipogr. W. 
Elena Farago. Pentru copii, versuri. Cralova, 1412. Editura „Ra- 
mari“, Preţ. 1 len, 


24 VIAȚA ROMINEASCA 


0 na pa pe a e oo e ed ee ema o 


M. Sanielevici. Note asupra asigurărilor sociale din Ungaria. Bu- 
cureşti, 1912, 

Virgil N. Madgearu. Organizarea serviciului medical și de control 
la „Ortskrankenkasse” din Miinchen. București, 1912, 

loan Marinescu. Die stischen Elemente in Der Pădagogic Senecas. 
Inaugural-Dissertation, München, 1911, 1 bros. 74 pg. 

Pompiliu Păltânea. Triptie Dramatie. Bucuresti, 1912. 

G. Vilsan. O Fazë în Popularea Țărilor Romineşti. Bucuresti, Bo- 
cec, 1912, 1 bros. 8 de 29 p., fără pret. 

J. H. Fabra. Din moravurile şi pornirile insectelor- 1912, Craiova, 
„Bibliotecu Cosinzeana* No, 1. Preţ, 30 b, 

Preot loan St. Popescu. „Bibliotoca ortodoxă“. Preţ, 20 b. 

Dr. G. Oprean. Invițătorimea romînă dtn Sălagiu. 1912, Sibiu, Tip. 
W. Krall Pret. 50 b. 

Dr. Onisifor Ghibu. Scoala româneasă din Ungaria în anul 1911 
1512, Sibiu, Tip. W. Krafft. Pret. 50 bh. 

A. D. Xenopol. Zadlouri din natură. 1912 Iaşi, Libr, Socec & C-nie, 
Pret 15 b. 

Eugen Lovinescu. Cine era? comedie întrun act. 1919, laşi, Libr. 
Socet & C-nie. 

Gustave Toudouze. Răzbunarea scheletului. Trad. de Spiru Luca. 
1912, laşi, Libr. Socet & nie. Preţ, 15 bani, 

Schopenhauer. Femeia. 1912, laşi, Libr, Socee & C.nie. Preţ. 15 b. 

Al, Dimitresen-Adem. Rominia și transitul sudest european, Bu- 
cureşti, 1912, Socec & C-nle. /Pără indicație de pret). 

C. Răduleseu-Codin. Pentru tinerime, poveşti. 1919, Edit. Socec, 
„Si Spiridon”. Preţ, 50 b. 

Alexandru A. Naum, /usimnătatea culturii artistice.  Prelecțiunea 
cursului de istoria artelor. ținută în siua de T Noembre 1912. laşi, Tip. 
Naţionulă, 1912, Preţ. 1 loan 25 b. 

Sacher Masoch Fiul Zubitei. Traducere de Constantinescu-Iylahaia. 
Bucureşti, Librăria Nonă, 1912. Preţ, 30 b. 

Dr. Gustave Le Bon. Naşterea şi moartea materiei. Trad. da Victor 
Anestin, Bucureşti, „Biblioteca pentru toți“. Prețul 30 b, 

C. Litzica, Studii și schije greco-romine, J. Bucuresti, 1913, Tipogr, 
„Cooperativa“, (Fără indicație de preț). 

V. Negruţi. Grefierul. Dramă în 4 acte. laşi. 

1I. E. Toronţiu. Chipuri, (schiţe). Cluj, 1912, nare pret- 

Dr. Traian Bratu, Ernst Zahn. O evoluție da scriitor. laşi, 1912. 
Institutul de arte grafice N, V. Stofiniu & C-nie. (Fără indicație de preţ). 

lon D, Ticeloiu. Ortovrafia fonetică a limbii româneşti. I. Berlin, 
1912, 1 broş 12 pg. 

G. T. N. Varone., Printre străini. Bucureşti, 1913. Tipografia A. 
Grossman. Preţul DO b. 

Dimitrie Dimiu, /ardțâmîntul particular. Bucureşti, 1912. (Fără indi- 
catie de prel). 


(Urmează în No, viitor). 


aaa... 


Pentru tot ceea ce privește administrația : cereri 
de viei ariei inserare de anuunciuri, etc., a 
se adresa vnistraţiei revistei „Viaţa Romineasea“ 
strada Golia, 52, lași. 

D-1 1. Botez va continua sa reprezinte „Viața Ro- 


mineascâ”. avind dreptul sa primeasca sumele ce se 
cuvin revistei, 


„Pentru tot ceea ce priveşte redacţia : manuscrise, 
reviste, ziare, cărți, etc., a se adresa la Redacția Revis- 
tei „Vista Mominească“ strada Golia 52, Iaşi. 

„Numai articolele stiintifice (științi naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. SIă- 
tineanu, str, Știrbey-Vodă, 111 bis, București. 


Persoanele, care doresc s3 se aboneze la Viața 
Rominească, sint rugate sa se adreseze Administraţiei 
prin mandat poştal. 


Biblioteca „Lumina“ 


Un număr 128 pagtui, 30 bani 


118 Z. Dragoslav. Pav. trásne- 
tului 
zm. Gârleanu, Trei vedenii | 19 Rudolf v. Gotschal, Trädātorul 
. Balzac, Călaul | 20 Th. Gautier, Aria Marcella 
|21 N. Beldiceanu, Neguri 


AU APARUT. 


23) O. Minar, Cum a iubit Emi- 
-7 nesċu 


Carmen Sylva, Prinţul c A. P. Cehov, O căsătorie visată 


| 
| 
drului | N. Dunäreanu, Din negura 
| vieții 
26 Maxim Gorki, Omorul 
10 Fictor Efiemiu, Fără suflet 27 Al. Cazaban, Tovarâşul de 
11 Benjamin Constant, Adolf drum 


i Îi ve A 
9) Er. Renan, Viaţa lui Isus 


12 C. Miczath. Cavalerii C. Doyle, O crimă celehră 
13 Anghel, Povestea celor necăjiţi | 29 E. Lovinescu, Crinul 

14 Prosper Merimée, Don Juan | 30 Sacher Masoch, Fiul iubitei 
15 L. Tolstoi, Plăceri vinovate | 31 /oan Vazoff, Sub jugul turcese 


16 > ; „ne Ri sa G. Asta. Cum să trăim ? 
Al Constantinov, Bai Ganciu n „Asian, Cum să trăim 


y 

Au apărut în editura revistei „Viaţa Rominească” l 

şi se află ng vinzare la principalele librării din țară, precum 
şi la administraţia revistei : 

specte din civilizați leză. Un volum de 347 pag. —Pr. 3 lei. 

A eg maior a a regdățit, Nuvele. Un volum, în 8%, de 


2 ini.— Pr 2 lei. i | “N 
I AL Ron o Tasei Intuneric şi lumină Nuvele şi schiţe. Un volum 
213 „—Pr. 2 lei. Ă 
C. bräileasu. Spiritul crilic în cultura rominească, Un volum, in % 
de 267 pagini, Preţul 2 lei sei 
G Ibrăileanu. Scriitori şi curente. Un volum în 8° de 320 pag-— Pr. 2 lei, 
St. ©. Iosif şi D. Anghel, Legenda Funigeilor, Poem dramatic, in trei 


acte. O plachetā elegantă, pe hirtie velinā, format special, de 60 pa- 


ini.— Preţul 1 leu. 
IP posi si Demonul. Poemă tradusă de loan R. Rădulescu, precedată 
de o notiţă privitoare la „Poetul Caucazului”. O placheta elegantā, pe 
hirtie velină, format special, de 64 pagini. — Preţul t leu, sul 
Gh. din Moldova (George Kernbach). Versuri şi proză. Un volum de 2 
ini.— Prețul 2 lei. y 
A ere ini Schițe şi amintiri. Un volum tn §0 de 292 pagini. — 
l lei, Li + t 
DD. Phr ăşeanu, Timoihein Mucenicul, Un vol, de 242 pag.— Preţul 2 lei, 
A. Phiiippide. Specialistul romin. Contribuţie la istoria culturii romi- 
neşti din sec. al XIX-lea. Un volum In format mare, de 96 pagini. — 
Preţul 1 leu 50 bani. Ai 
A, Stavri. Luminişuri (Versuri). — Preţul 2 lei. 


PREŢUL 3 LEI 


aa > 1am 


1913. ANUL viii SEPTEMBRIE, No. 9. 


Viaţa Romincască 


Directori: C. STERE şi DR. |. CANTACUZINO 


SUMAR : 
M. Sadoveanu. . . . . Neamul Suimăreştilor. 
C. Mironescu . . . , . Toamnă ( Versuri). 
I. Botez . . . >. . Odiseia unui Prinţ moldovan. 
T. A. Bădărău , . . , Totul e numai energie. 
Nechifor Crainic. , . . Arta şi iubirea ( Versuri). 
G. Galaction . ... . Ọ stra prin F annm lui Manolag. 
G. Pascu . PE d ia Puriului Dunăre, 


Dr. Ștetănescu-Galaţi „ « Sereieiul sanitar militar în campania din Bul- 


r A vie . Aaxime. 


N. N. Beldiceanu . ,. , Jn mungii Jiatriţei, 

V. T. Dimitrescu . . . Creta pi originile civilizației noastre. 

Virgil N. Madgearu . . jiga ra aa (Wilhelm al Ilea pi poli- 
iea soc p 


BD E ia. a ss + Cronica externă {Home Rule în Irlanda). 

V. M. loschim . . . . Cronica finaneiară. 

Miscellanea , . . . . Procesul Beilis fi legenda „omorulwi ritual*,— 
Contramandarea ` reprezentării piesei Ma- 
nasse.—Sfirgitul unui proces. 

„Viaţa Rominească* . . Apel „a ctitorii şi prietinii „Vieții Romi- 
negii". 


Rvennaii: Ovisvisn Goga „Din ambra zånriior* —0. B.-P, Locusieans pi Fi- 
guri vontimporuno*: im Todie „Bobu mtalii E. D. Raigis. „Triuzatul ingat (fanta 
milj": V. Meostagean. „schije m Pième™ O. N, P.—Un romia, „Cadrilaterul Búigar*.— M, O.—P, 
Casel „Păstozitni ia popora! romin*; De, 44. Paren. „Flemanta mecegreoe dàna ln dialnete mé- 
pieno-roamaln*.—43. F- Homain Roland. „Jaani brimoghe*. -Rd xH. — Marcel Liari „La Ques- 
tion Arwénienne à În Jumiire des documenta“, =H. L- — 


Revista revistelor: „Convorbiri literare"; „Noua Bev. Română”; C. Antoniade: „ 

alis și Pragmata"; M, Aptoniade: „Probiema adevărului în Siuzofia Rpmatistă*; 

poson: Ganeza anoială a Mirainini*: „La Noovrije Move”: d. Daring : rich Ibsen întima*; 
ioeseu : „Roformele agrare în Bominta”; R. Dalia Volta: „Siniticsiirmui Şi grova . 

Dr. Veliov Zanelli: „Craniul Iui Haydn $ reoanmruirena fzionotmèst E ni mohelet*; Qraf Vay vron 

Vays npå zu Laskod: „Rumânlon”: Kari Fremberr v. Iichthofstr aVitorni Turciei si 


Bibliograte. 
LANE 
Redacţia și Administrația: Str. Cuza-Vodă 52 
1013 
ai „iMg Romimenacă apare jumor cu wi țin _ 0 de pagini — Abonatmantal 


Viaţa Rominească 
REVISTĂ LUNARĂ 
Sub direcţia d-lor Prof. Univ. C. STERE și Dr. |. CANTACUZINO 


Condiţiile de abonare 


IN ŢARA: 
Pe an a 3 è . - „15 ler 
Pe jumătate de an A > Ă Š E 
Un numàr 2 


Abonaţii care nu-şi vor achita abonamentul în mod direct vor 
trebui să plătească în plus 4 lei pe an şi 2 lei pe k an, ca indemni- 
PN ad 


zare pentru incasatori. 
Ce 


Pentru învăţători, preoți de sat, primari si funcţionari sitești. stu- 
centy şi elevi, pe an 45 lei, pe jumatate de an 7.50.— (Aceştia pot plati in 
trei rate a rite 5 lei trimise cu anticipare). 


IN AUSTRO-UNGARIA: 
Po an ; ë = á N . 1b coroane 
Pe jumâlute de an 7 cor 0 h 
2 coroane 


Un număr . r 
Abonamentul anual se 
din patru in patru luni. 


poate achita ìn trei rate de cite vinei coroane, 


IN BASARABIA: 
Pe an : u . A E è 8 ruble 
Pe jumätate de an = K t A a ue 


Un număr . ‘ . . ' l ru 
Abonamentul anual se poate plati lu fiecare doua luni cite 2 rubla, 


până la achitare. 


IN STRĂINĂTATE: 
Po an i A i à A P 22 lei 
Pe jumâlute de an À ` i 5 11 jei 
Un număr , = 4 9 le Mb. 


Pentru Autori 


Se aduce la cunoștința autorilor că manuscrisele pri- 
mite la redacție nu se innapoiazä ; in schimb, acei autori 
ale câror lucrări urmează să se publice în revistă, vor fi 
inştiințuți, despre aceasta, cel mult intr'o lună dela data 
primirii manuscrisului. 

Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sint rugați 
să ne comunice și onorarul doril ; in caz contrar, acesta 
se va fixa de câtră Direcţiunea Revistei. 


Neamul Şoimăreştilor 


XXXI 


Movileştii intraseră cu oaste tare în țară: To i 
calea pe drumul laşilor ; și toată A render a ir tfene dek arca 
hei şi Soroca pornise ca o lurtună în ajutorul Domniei, cu Tu- 
dor şi cu Tătarii pe care în fugă îi putuse ridica beiul Cantemir 

Satul Şoimăreştilor rămase trist, apăsat de Ingrijorări ca 
de un nour., O vreme bătrinii și femeile nu știură nimica des- 
pre întimplările din sus, dar aveau nădejde câ Dumnezeu va fi 
cu dreptatea lor şi nu va ingădui să-i calce iar nemila şi aspra 
lăcomie a lui Orheianu. Părintele Ştefan în fiecare amurg fä- 
cea o slujbă de Vecernie, și cu tuții intrau cu inima înfrintă şi 
cu capetele umilite în biserică. Şi 'n serile frumoase ale ince- 
pulului de toamnă, după cese întorceau lucrătorii din vii şi de- 
la treer,—se stringeau cu toții în larga ogradă a bătrinului Mihu 
bigis incet despre lucruri trecute și așteptau ceva, un semn, 

È; 

După ce se scuturară deplin frunzele, —porni a 
vint fioros dela miazā-noapte, şi, ca nişte toacă SEAIA, ai 
propierea ingheţului, slujbaşi domnești trecură spre cetățile dela 
Marea. „Din ce spuneau ei, nu se putea şti nimica hotărit: har- 
jurile dintru inceput fuseseră in folosul Leșilor și Cazacilor. Pir- 
calabul dela Hotin vinduse pe Domn şi trecuse de partea năvă- 
litorilor. Dar Domnia striga într'una gloatele şi făgăduia leală,— 
şi se stringea țărănime multă. Cu pămintenii nădăjduia Tomșa 
să poată da o izbire mare și să lărme pe duşman. 

Dar dintr'odată, intr'o noapte, pe vitor de ploae,—căzură în 
sat, uzi pănă la os, flăminzi și zdrobiţi de trudă, câlăreţii plecaţi 
la rāzboiu. Veneau impuținați, erau mohoriți, şi vesteau căde- 
rea Tomşei. Eşi satul cu țuhali in cap şi cu lumini în tătărci 
scobite ; fără lacrimi, fără răcnete, primiră muerile şi bătrinii pe 
cei ce soseau întregi, și-și șoptiră ca pe-un cuvint de taină nu- 
mele celor căzuţi subt săbii şi rămași în cimpii depărtate. —Şoi- 
maru cobori lingă Mihu cu greutate şi trecu în căsuţa lui, fAră 
să rostească nici-o vorbă, Acolo Lie aprinse luminarea de seu 
şi aţiță un foc de vreascuri in sobă. C'o mină Tudor iși des- 
cheie contășul greu de apă, tl lepădă la pămint şi rămase palid 


1 


K ia viriul “degetelor... 
ta ai ri ţi-i frint ? întrebă el cu blindeţe. 


258 VIAȚA ROMINEASCA 


in tremurul luminii, cu braţul sting infăşurat in pinză şi cu pum- 
nul, legat cu curele de chimir. 

A a impuşcat la minä!» grăi el câtră bătrinul Mihu. 

-h Uacheşul işi aținti asupra lui ochii lucitori; stātu aşa ca 
incremenit- şi cufundai intrun gind grozav. Apoi vorbi incet, 
-caşicum îi tra teamă de ceva: | 
alți va fi fiind foame... Să trimet pe Lie la Savin...9 

“4 Eşi- din odae, dar nu zăbovi, şi se intoarse indata, umblind 


u, mulțămesc Domnului, dar e slăbit și are nevoe de 


hodină...» 
Se aşezară amindoi pe scăunașe inaintea focului. 


«Uncheşule, grăi deodată Tudor, cu ochii țintă în hăcări. 
Ne-au biruit Movileştii. Ne-au tăiat, ne-au spircuit, ne-au alungat !» 

Băâtrinul oftä. Afară lişiia necontenit ploaia pe vint, 

«Trebue să te dezleg și să te caut la rană... vorbi Mihu, 
Te-ai zdruncinat, te-ai infierbintat, Să nu faci carne vie. 

= Nu, uncheşule, nu sint eu intunecat din această pricină, 
Eu am un ir bun pentru aşa râni, precum ştii. E o doltoriepe 
care am invăţat-o de mult, cind am inceput intăiu ostâșia, și o 
port totdeauna asupra mea, M'am uns bine cu dinsa, m'am le- 
gat strins şi cred că nu mi-a mai fi nimica... Dar mă gindesc 
la ce ne așteaptă, —şi parcă văd negru Inaintea ochilor. Judecă- 
ţile vechi se slarmă, dreptul îl tae sabia, și nu vom avea domn 
şi divan care să ne sprijine... 

— Cum am trăit păn'acuma şam izbindit, vom trăi şum 
mai izbindi... zise bătrinul şi prinse a-şi frâminta în dinţi mus- 
tața sură. Norocul armelor e schimbător: se puate să se n- 
toarca Vodă Tomşa asupra dușmanului cu putere proaspătă și 
să-l răpue... li va trimete ajutor Împărăţia... 

— Se poate... ingină cu indoială Tudor. Totuși trebile Im- 
părăţiei sint cu mare incetineală, Pe urmă Moviloaia è şireată, 
va trimete daruri la Stambul şi va lăgădui baraciu sporit... Tur- 
cului nu i-i atit de Tomşa, cit de lina pe care o tunde de pe 
săraca țară, ca de pe-o oaie! 

— Cuvint drept!...» încuviință Mihu și dădu incet din cap, 
cu sufletul pătruns de amarnică durere, 

In pridvor, afară, cineva işi scutură picioarele ; Îişii o mină 
pe uşă căutind clampa prin intuneric. Și intră în odae, cu ciu- 
bote grele de glod, Anița, 

«Așa, zise ea rizind; tătuca nu mai are cu ce veni; i-am 
furat ciubotele lui ca să pot răzbate pân' aici! Afară e-o mișelie 
ş'un potop, de parcă vine stirşitul lumii 1...» 

Puse jos, foarte incet, traista pe care o aducea cu mare 
fereală; pe urmă, răzimindu-se de uşorul uşii, îşi trase una după 
alta, repede, îincălțămintele de Imprumut. Rămasă în colțuni, 
făcu un pas la o parte, se aplecă și scoase Incet o ulcică, o ti- 
gac, o lingură, și pitä invălită intrun ştergar. Cn ele se inlă- 


NEAMUL ȘOIMAREȘTILOR 259 


ţişă la Şoimaru şi i ie așeza pe vatra, la f i i 
| i i „la foc. Işi încrucişă după 
aceia braţele pe piept și privi lung la o imi A 
inațigarea să şi p 3 la oştean, uimită deodată de 
e îngâlbeni şi clipi din ochi. Ingină: 
«Eşti rânit, bădiţă!» égi 
Şoimaru prinse a ride, şi-i facu semn 
4 i ide, cu braţul c - 
tos: pa AA ap, Aniţă, că nu mor din cc, lirei 
sa zimbi îndată, cu ochii în lacrimi. Privi cu indoi 
oi 
prea e Mihu $ dar tot indrăzni, se apropie de Tudor mata ir 
plecă fruntea pe pieptul lui ca s'o sărute, «De bine ce-ai ve- 
nit! oia ia toan ochii, M'am späriat Inir'adevăr...3 
3 tăgindu-se la o parte, privi iar pe rind la zuri 
tristate ale celor doi bărbaţi şi intreba. PEES 
«E adevărat că Vodă a fost biruit şi alungat? 
— pa Aniţă, și noi impreună cu el... 
— Atunci e rău. zise ea sfioasă, Atunci Inţeleg... -D 
m Să dept saw Minincă, bădiță Tudore, — şi ai oerea 
it. Eu u cuminte într i P 
per dt: nirun colț, tac, şi nu vă supăr cu 
Oricit de mihnită incerca să i 
3 pară [ata lui Savin 
vestea cea rea dela răzhoiu, totuşi bucuria îi răzbătea m prek 
zi n glas, de oarece se întorsese cel pe care-l visa in toate nop- 
tile. —Se aşeză cuminte întrun colf, în umbră, cu minile subpuse 
pecind rănitul gusta din pita frintā şi din sorbitura de carne Şi 
cu o deosebită luare-aminte, pindind pe subt sprincene pe o$: 
tean, Apen istorisirea războiului dela ripa Tâuteştilor 
«Leși au venit pănă lao bătae de pușcă de noi grăia Şoi- 
maru inviorat de gustarea caldă Din limbile pe belea 
putut noi prinde tu Şireclic, am aflat ca ei vin cu cincisprezece 
mii oaste: intre aceştia era câzâcime multă şi pedestrime ungu- 
rească, oameni de farà aduși de boeri, de cum au pätruns Le- 
eri gese rea şi e pt husari cari umblau în mare rindu- 
pt cirmuirea lui Cozecki,—vi 
oraaa „—Vileaz ostaş după cit. Il cu- 
— Şi Vodă avea mai puțin? intrebă bātri s 
3 Și N f nul Mihu.—Fata 
fugi cu ochii spre bâtrin, apoi iar spre Şoimaru, Pena 
— Nu, Noi am lost mai mulţi,—dar pe lin j 
Nu i a $ gä călărimea 
noastră și Tălari şi pe lingă oastea în leală, cra imbulzită multă 
prostime îâră arme bune şi fără rinduială,—Am avut chiar dela 
început pagube, din pricină că ai noștri s'au sumeţii prea mult 
Ş'au pătruns fară nici o socoteală până "ntre Cazaci și Leşi 
“unu şi Vodă simțind că are gloată tare și văzind c'a sosit i 
mar cu mine,—a trimes o scrisoare căträ coconul Alexan- 
. „ÎN care-i zicea așa: «Fugi, băete, la invățătură inapoi la 
eği tăi, şi ia Şi pe mă-ta cu tine, căci alllel am să te bat 
ra ceafă şam să te min cu harapnicul inaintea mea!.. Nu 
ce era capi ha incă puiu, yi ai caş la gurā..> Şi alte multe 
t ocară i scria, căci Vodă Tomsa-i ig ii 
ŞI rău de colţ... li E AN 


260 VIAŢA ROMINEASCA 


Şi ajungind ei aproape de noi, Visniovecki şi Samoil Co- 
recki, cari ei erau cei mari şi rinduiau totul, au eşit In Jarg de 
şi-au jucat puţin caii ş'au privit, apoi au poruncit să lege ta- 
bără după rinduiala şi obiceiul căzăcesc. Ş'au stat așa noaptea 
in apărare și s'au irămintat la focuri ș'au zvonit intruna... lar 
cum s'a făcut ziuă, sau rinduit grabnic, şau eșit Cazacii de-au 
lovit pe oamenii lui Cantemir și i-au răzbit, pe urmă oastea 
cealaltă a năzuit la cele douăzeci de puşti mari de aramă ale 
noastre,—şi cum au dat izbire, seimenii și darabanii au dat in- 
dărăpt până la ripă, au lepădat armele şi s'au dat supuși... 

— Numai vinzarea răpune capetele Crailor... mormăi frä- 
mintindu-se bătrinul Mihu, 

— Aşa este precum spui, uncheșule,.. Veneticii, cu straele 
lor mindre și cu pană argintată, nu şi-au pus viaţa, căci n'a- 
veau pentru ce; asta am mai văzut-o şi la alți Domni şi Crai; 
numai noi oamenii de țară, năcâjiți şi amăriţi, în ceasul acela 
greu, cind ne răzbea puterea, am tras săbiile. Atuncea am stri- 
gat cu câtră toți răzășii şi le-am spus un cuvint pe care nau 
să-l uite... Ş'am inceput a bate, ş'am tăiat pedestrime șam ri- 
sipit Cazaci, pănă ce Corecki, odihnit, şi-a năpustit pinza lui de 
husari, bulziş, ca vintul: și 'n calea lor nam mai putut sta... 
Ne-am irint, ne-am risipit şi noi, după ce nu mai era nimene 
nici la dreapta nici la stinga noastră, şi rămăseseră numai lică- 
loşi seimeni de-asupra ripei Tăuteştilor.., li vedeam pecind mă 
trăgeam cu-ai mei, cu brațul singerat : intraseră Leșii in ei, și 
le plăteau pentrucă s'au plecat ș'au lepădat armele: şi-i tăiau, 
de socot că i-au clădit pe toţi, unii peste alții, în ripă... 

OI! uncheşule Mihu, otrăvite ceasul infringerii ! L-am mai 
incercat eu în viață, dar atuncea nu-mi păsa, şi mă băteam ca 
seimenii pentru simbrie: eram vesel că scap cu viaţa! Dar a- 
cum ne alunga sabie iute.—Și ințelegeam că toate ale noastre, 
străduinți şi nădejdi, tot ce-am așeza! aici la Şoimăreşti, toate 
sint prăpădite ! 

Vodă Štefan fugea intre noi; i-am apăral până "n drumul 
Vasluiului viaţa cu săbiile. Era la dreapta mea, negru ca pä- 
mintul la obraz; clânțânea din dinți cu turbare, şilura cu ochii 
îndărăpt ; şi blăstăma şi påmint, şi Dumnezeu! Părea nebun, la 
popas. A coborit de pe cal şi sa invirtit în loc rinjind. Pe 
urmă m'a văzut lingă el, m'a privit lung cu lacrimi, şi-a plecat 
capu "n piept şi s'a aşezat pe ghizdelele unei fintini. Sta așa, 
prăpădit, şi nu spunea nimica...» . 

Bătrinul Mihu ridică ochii şi, în tăcerea în care se întinse, 
pāru că ascultă zbuciumul vintului, Zise după aceia: 

<A fost Tomşa om crunt: Dumnezeu să-l erte pentru gre- 
șalele lui. Dar pentru noi, Şoimăreștii, a lost ca un părinte...» 

Şi fata, bătrinul şi oşteanul rămaseră în tăcerea odăiței ca 
intro singurătate ; făclioara feştilei de său răsiringea luminiţi în 
ochii lor; păreau a se gindi la ceasul de cumpână; și toamna 
cînta cu ciudate glasuri la ferestre. 


NEAMUL ȘOIMAREȘTILOR 261 


«Dar beiul ce-a lăcut 72 întrebă deodată uncheșul Mihu. 

„„ Şoimaru zimbi: «Cantemir? El ştie cum să-şi poarte Tä- 
tarii... Oştenii lui nu țin mult piept; dela cea dintăi izbire iși 
dau seamă ce trebue să facă.. S'au tras inapoi și s'au risipit 
ca pulberile ; ei au cai iuți cari parcă zboară. Mini se vor In- 
toarce şi vor fi ei mai tari, șatunci, prădind şi arzind la duş- 
man, tot ei se vor găsi în ciştig... Asta-mi spunea Cantemir, 
cind ne-a ajuns din urmă, in amurgul serii, la al doilea popas, 

„__ Tātari lui descălecaseră, rupeau în dinți carne şi pitä, după 
obiceiul lor, vorbeau şi rideau; pecind răzăşii noştri parcă pro- 
hodeau un mort. Ei n'aveau merinde, ori nu le mai venea så 
minince ; înconjuraseră cele șaptesprezece șipote care izvorăsc 
in budăe, fiecare supt o răchită, la Racovăț in vale, şi tot se 
rinduiau la apă și iar se intorceau, parcă erau căpluşiți cu ja- 
ratic pe dinnuntru.,, 

lar Cantemir şi Birnovă, s'au aşezat lingă noi, şi se uitau 
la Vodă cit e de amării. 

«Ce este ? a zis Cantemir șa zimbit. De ce se intristează 
Domnul ? ca să se poată bucura mai tare mini ?...> 

Tomşa Vodă a răsărit şi s'a uitat la bei, parcă nici nu-l 
cunoştea. 

«Așa sint războaele, a grăit iar Tătarul, şi mai ales la Mol- 
dova. Aici şi furtunile se întorc năprasnic pe cringul lor: acù 
vin din jos cu pulberi şi peste-o clipită se 'ntorc şi se prăvălesc 
din munte cu puvoae...> 

Atunci, la aşa cuvint bun, şi Simeon, prietinul nostru, a in- 
ceput a minglia pe Vodă Ştefan și a-i spune că oştenii din nou 
se vor aduna. «Și vom hărțui pe venetici, măria-ta, zicea el, 
precum făceau Domnii cei vechi, pân' or ajunge la istovire,., 

|, 77 Dacă izbindesc să-mi adun iar oameni, strigă Tomșa 
privindu-ne, atuncea nu-i las,—căci tot trebue să ne lrimeată Im- 
părăţia ajutor...» 

Şoimaru tăcu o clipă. 

«Așa este, vorbi bătrinul Mihu. El se gindea la Turci... 
Azi Turcul, mini Leahul; trez peste noi şi ne calcă: unul rin- 
dueşte o lege și cellalt o siarmă,,. 

— Asta mă gindeam şi eu... răspunse incet oşteanul, Trăim 
Intr'o vreme de mare amărăciune...» 

Fata zise deodată din colțul ei: 

«Dac' ar fi mulţi ca bădița Tudor, atunci altfel ar umbla tre- 
burile in ţara noastră 1... 

— Aici erai, puşchiule? răsări moşneagul și scuipă uşor 
câtră eca... 

— Aici, uncheșule,., Am aşteptat să isprăvească de mincat 
bădița,—ș'acuma am să-i intind pinză curată șam să-i aşez 
pernă şi pocladă pentru hodină... Mina legată poate-l doare ; după 
atita umblet, poate-i trudit l... 

— Bine, bine... Ingină răzeşul cel bătrin. Aşa este, trebue 
să ne ducem, Ş'acù ce-ai să faci, Tudore ?,.. 


962 VIAŢA ROMINEASCA 


— Acù, răspunse oşteanul, am să mă hodinesc zece zile. 
După aceia cred că mina iar mi-a fi tare. Şi-mi iau oamenii 
şi mă duc să găsesc pe Domn : ori la Birlad, ori la Galaţi, ori 
la Brăila, după cum or fi intimplările.,.» 

Aniţa începu a umbla prin casă, rinduind. Bătrinul, in- 
nainte de a pleca, iar se ingriji de rană. «Poţi să te duci, un- 
cheşule, fără grijă, îi zise Şoimaru. Doltor bun sint și eu, şi am 
şi pe Lie, In odaia de peste tindă!» 

Cum rămaseră singuri cei doi lineri,—Aniţa se strecură 
spre vatră, cuprinse cu un braţ pe oștean de după grumaz şi-şi 
lipi fruntea de timpla lui. «Bādijā! suspină ca cu lacrimi, eu 
nu mă duc de-aici... Acuma pot să-ţi spun cit imi eşti de drag. 
Dacă m'alungi, stau afară în sloată pănă ce-oiu peri.. Să mă ră- 
păd acasă să spun că vin să le păzesc,—şi lasă-mă să-ţi pri- 
veghez la căpătăiu... Îţi fac o legătură nouă, iți dau un păbar 
de apă ; şi numi spune nimica, nici nu te uita măcar la mine; 
şliu că sint o urită, dar lasă-mă, bădiță... căci eu am ştiut c'ai 
să vii supărat ; te-am văzul astă noaple in vis, şi erai înveș- 
mintat cu negru, fără cal şi fără arme,..> i 

Oşteanul simți lacrimi fierbinți pe obrazul lui. Ridică mina 
dreaptă și cuprinse mijlocul fetei; o trase la piept şi o sărută; 
şi se simţi induioşat cum nu fusese nicicind în furtunoasa lui 
viață. 


XXXII 


Bătălia In care Tomşa fusese infrint, cu toți Tătarii și rä- 
zeşii lui, se dăduse dimineață tare, în cea dintăi zi a lui Oc- 
tomvrie. Izbirea fusese scurtă și crincenă ; curind dispărură că- 
lăreţii Domnitorului risipiţi in stoluri în zarea Tătărănilor, Rä- 
maseră pe loc numai morţii și riniții pe carei slirșeau de zile 
săbiile şi sulițile; şi deasupra ripei dela Tăuteşti dărăbanii şi 
seimenii în care Leşii au tâiut fără contenire, până ce le-au că- 
zut braţele de trudă. Şi azi răscoleşte plugul acolo oasele mor- 

ilor. 3 

à Nemernicii oameni de ţară, ingroziți, lepădaseră ghioagele, 
coasele şi topoarele şi Ingenunchiaseră, cu cușmele în mină și 
cu pletele in ochi. În ei intraseră urlind Cazacii și i-ar fi po- 
topit dacă, la poronca lui Corecki, nu li sar fi pus în cale cu 
lâncile lor lungi husarii, oaste aleasă de nobili. a 

«Pace! strigă Samoil inâlțind în sus sabia. Daţi-vă 
îndărăt, păcătoşilor! Nu ucideţi oamenii cari se dau robi l». 
Apoi alergă în goană spre hatmanul Visniovecki, și, pe cai 
stind, se sărutară amindoi pentru bucuria biruinţei, — ȘI plecară 
in urmă să imbrăţișeze și să firitisească şi pe Vodă Alexândrel. 

Indată, după semnul de adunare al trimbiţelor şi după po- 
runca hătmăniei,—pedestraşii desprinseră chervanele legate, le 
rinduiră cu caii înhămaţi şi se pregătiră de intrare in scaunul 
Domniei, Husari leşi porniră pe dată la Hotin ca s'aducă, In 


NEAMUL SOIMARESTILOR N3 


cārite grele, pe Doamna Elisabeta, pe domnița Ecaterina și ce- 
lelalte subțiri şi gingașe obraze temeeşti.—lar Visniovecki, rin- 
duind oastea şi tot alaiul, dădu poruncă de inaintare spre laşi 
chiar Inaintea amiezii. 

Boeri călăreți sosiseră din partea unora din bătrini, şa på- 
rintelui mitropolit; drumul era slobod ; tirgul aştepta Domn nou 
$: priveliște mare, Vestea iniringerii lui Tomșa trecuse prin laşi 
ca furtuna de grindină, cu boerii și călăreții năprasnic fugind pe 
cai, cu plete și coame spulberate, 

Cind alaiul fu rinduit, pan Visniovecki veni la Alexandru 
şi-i zise mindru, plecindu-şi sabia : 

a «Primeşte scaunul părintelui tău, voevoade !,.» 

Tinerelul cocon zimbi cu fața lui prelungă și albă și-și 
dădu pe spate pletele bălăi,  Supţirel și drept pe cal, în 
siraiu de Domn moldovean, cu contăş scamp şi gugiuman de 
sobol, era frumos la vedere şi părea mai degrabă o domniță în 
stre bărbăteşti. 

După ohiceiu, cind ajunseră la margine, le eșiră Intru in- 
limpinare tirgoveţii, deprinși cu toate schimbările Domniei, caşi 
cu schimbătoarea vreme a țării; și în turnuri clopotele de aramă 
prinseră a cinta slava celui mai nou birnitor.—Şi intrară cu mare 
lală şleahticii cei mari, Visniovecki şi Corecki, avind la mijloc, 
intre ei, pe fiul lui lrimia,—iar după ei păşea pe cai mindru tm- 
podaobiţi garda iranțuzească a căpitanului Monlespin, care era in 
leafa Doamnei Ehsabeta: erau în ea cincizeci de cavaleri cu 
platoşă şi coil,—oameni vechi de războiu, cu săbii grele, Priveau 
mindri în jurul lor şi cu nepăsare: mai treceau prinur'o țară 
şi mai vedeau un tirg nenorocit. Tot așa de bine rinduiți şi în 
strae scinteetoare trecură husarii leşi. După pasul tăcul al a- 
cestora,— amestecați și pălăgioşi vencau boeri moldoveni și leşi, 
și altă multă oaste cu miile de robi țărani, minaţi cu bice: au 
curs înlăuntrul tirgului două ceasuri încheiate. Și tocmai la urmă, 
după ce sloboziseră pe märgini pilcuri de pradă, — intrară buluc 
Cazacii, cu cojoacele lor stropite și minjite de singe. 

Cum se apropiară de Curtea domnească, trimbițele, Muerele 
și dobele incepură a suna färā întrerupere. În acest zvon ascu- 
(it şi bubuitor, Alexandru intră In biserica domnilor, — apoi eşi 
şi trecu la palat unde il aştepta tronul imbodobil cu covoare, 
Oastea umplu ograda şi toate ulițele din jur pănă la mari de- 
părtări, şi boerii şi leşii se Imbulziseră In sala cea mare. 

Acolo s'au firitisit cu toţii și s'au imbrățișat din nou şi A- 
lexandru sa urcat pe tronul părintelui său, — pecind nu mai 
conteneau şi tremurau ascuțit bucuroasele flaute. In vremea asta, 
se pregătea masă mare, iar oștenii cazaci şi leşi au inceput a 
impunge pe tirgoveţi, a năzui spre dugheni și spre neveste: 
toți biruitorii, şi cei de frunte şi cei de rind, erau Ûäminzi de 
mincare și petreceri, 

La această masă mare, In grabă așezată, jupin Stroe Or- 
heianu zise cătră pan Ludno, ginerele său: 


264 VIAȚA ROMINEASCA 


«Acuma 'ntre două pocaluri, dragul meu, să vorbim puțin- 
tel şi despre rinduiala pe care o poate face măria-sa Alexandru 
in trebile țării... Vei vedea atuncea, pan Antonie, că nu degeaba 
ai inarmat dumneata cincisute din servii dumitale şi i-ai de- 
prins la războiu.,.. : 

— Mazurii mei s'au purtat întradevăr strașnic... grăi Ludno, 
intinzind indărăt, spre cupar, păharul, 

— Da; is taa te baean, dar mai tare te vei bucura, cind 
cu adevărat te vei folosi de vitejia lor... 

— Ce vrai să spui, socrule ?> întrebă Leahul rizind. 

Orheianu trase mai întăiu cătră sine un taler mare, în cafè 
se afla intins un crap de trei ocă. Il pinu Intre palmele intinse, 
parcă l-ar fi umbrit, şi-l gustă poltitor cu ochii. Incetinel, după 
aceia, începu să-l spintece cu cuțitul pela spinare, ca s'aleagă 
carnea bună rumenită 'n undelemn, de țăsătura de oase, 

«Hof! oltă el purtindu-și limba în gură şi înghițind în sec ; 
că bun lucru ştiu să gătească monahii noștri... Dacă nu erau ei, 
şi iazul lor din vale,—nu mi s'ar fi bucurat ochii de-aşa bună- 
tate! Nu polteşti, pan Antonie ?...2 ; i 

Antonie iși intinse talerul; începu a gusta din peşte mai 
mult din virful buzelor, şi privea uimit şi zimbitor la Orheianu cum 
minca de pripit şi de grozav. Boerul se indeletnici o vreme cu 
crapul monahilor, apoi oltă adinc, răsturnindu-se în scaun, și-și 
sorbi cu ochii închişi păharul mare de vin. - 

«Ei, ami să vedem ce mai face Vodă!» pulni el. 

In capul mesei, între nobili şi boeri moldoveni, Alexăndrel 
sta drept pe un jil mai inalt. Il bucurase cel intătu păhar de 
vin. Ridea şi vorbea cu hatmanul leah, cu Samoil și cu marele 
vornic Nistor, — şi le amintea, cu un zimbet de dispreţ, despre 
proasta şi liudăroasa scrisoare ce-i trimesese Tomşa inaintea bă- 
tăliei, 

«Noi i-am scris răspunsul pe spate ! zise el vesel ; acuma 
citeşte şi înțelege că semeţia lui a fost prea grabnică »— Si cu 
degetele lui delicate, vodă cel tinăr își mingiie haina trandifirie 
de atlaz şi-şi potrivi la piept ceasornicu! de aur în chip de ou, 
—care-i arăta că numai de patru ceasuri e stăpin vremelnic al 
Moldovei, i A 

Orheianu crezu nemsrită clipa, — și se sculă în picioare, 
mare, gros şi bārbos. i ; . 

«Märia-ta! milostive Doamne! striză el cun glas tare, şi 
se Intoarseră cătră el nenumărate capete de oaspeţi; noi cu dra- 
goste te-am impresurat, și ne-am luptat ca să dobindești ocina 
pe care ţi-a lăsat-o milostivul şi viteazul tău părinte ! Acuma 
te vom ruga in genunchi noi tofi boerii cei buni de țară... să 
faci măria-ta rinduială, să pliveşti neghina, să îngrozeşti pe răi 
şi să ne fii nouă părinte bun! Căci noi cu toții am pătimit de 
pe urma mişelului Tomșa: la toţi ne-a ripit averile, ne-a impăr- 
tit moşiile, sam rămas calici In țară străină, măria-ta... 

— Baâtrinul a grâit cuvint drept... glăsui grav dela locul 


NEAMUL SOIMARESTILOR 265 


lui vornicul Nistor, Se cade să se întoarcă boerilor tot ce au 
pierdut! Şi să fie ertată şi miluită şi prostimea; căci şi ea are 
loc supt soare ! 

— Vom impărți dreptate tuturora... zise Alexândrel, ridi- 
cind mindru capul. Vom chibzui cu boerii şi sfetnicii noștri, să 
aducem în ţara noastră iarăși vechea mărire...» 

Privirile tinărului voevod se Inflăcărară și Leşii se grăbiră 
să-l laude pentru frumoasele lui cuvinte. 

Orheianu se așeză mulțămit în scaun și se'ntoarse spre gi- 
nerele său, clipind şiret din ochi, 

«Voiai, pan Antonie, să afli la ce-ţi va folosi cu adevă- 
rat vitejia Mazurilor dumitale ? Ştii dumneata că eu am în țara 
de sus patru moşii cu păduri mari, cu iazuri, crişme și mori. Dar 
în țara de jos am de două ori pe atitea, — şacolo creșteam vi- 
tele mele cele bune, pe care le trimeteam la vinzare in Lehia 
şi la Nemţi. Acuma iți voiu spune numai atita, că cel mai mare 
și mai bun pămint al meu, care ține de Murgeni şi se 'ntinde şase 
ori şapte mii de fălci, e cel despre care-ţi grăiam odată, şi pe 
care ni l-a rupt Tomşa şi l-a dat obraznicilor răzeşi dela Şoi- 
măreşti... La acest pămint am ținut eu, pentrucă a fost averea 
mea, Acolo mi s'au ridicat vite, acolo am vii, acolo, Intre sate, 
am rateşe bănoase şi mori care-mi aduc greu uium; şi iazuri 
cu pește, şi cinci mii de ştiubee în prisăci,.. Toate le-am avut, 
căci mi le-a hripit tiranul... Acuma cată, pan Antonie, Să le do- 
bindim îndărăt. Aceasta-i averea mea. Celelalte moșii, pe lingă 
asta, sint nişte pustietăți | 

— Cum? strigă rizind Ludno; cu te-am crezut, pan Stroe, 
bogat mai mult în vorbe şin polală! Şi văd că eşti cuprins cit 
Şi noi, in Lehia... 

— Ài crezut asta ? strigă Orheianu cu supărare. 

=- Da, mărturisesc, vorbi cu bună-voe pan Anton, şi te rog 
iartă-mă !... Eu nu-ți sint ginere pentruc'am socotit că vei fi a- 
vind averi: eu m'am inchinat Magdei mele, Pentru ea am tm- 
brăcat zale; pe ca am urmat-a!.. Dar de vreme ce spui că ai 
bunuri, se cade să le apărăm şi să le ciştizăm Iindărăt,,, 

— Tot ale Magdei ş'ale dumnitale vor fi!..» strigă cu in- 
duioşare Stroe, şi iar sorbi o cupă de vin. Şin juru-le vuia sala 
de un murmur greu, iar din ogradă şi din alte încăperi veneau 
cintecele şi chiotele cavalerilor şi oștenilor cari Inchinau și ei 
băutură şi se săturau cu mincări, în scurt implinite dela localnici. 

Las’ să se veselească! grăia cătră Domn vornicul Nistor, 
Atita bucurie pe lume are şi oşteanul !» 

Orheianu se plecă spre urechea lui pan Ludno. 

«Ginere ! spuse el cu veselie. Ştii ce-am stat cu şam cu- 
getat, cit am bâut acest pocal de vin? Mult mi-a plăcut mie in 
Lehia un lucru, Servu-i serv; boeru-i boer! Ai cu cine munci 
pămintul, ai cu cine eşi la războiu! Omul tău l-ai aşezat, l-ai le- 
gat de pămînt, c-al tău! Pecind la noi, iubite, din pricina as- 
prelor vremi, st risipesc proștii țărani şi ți-i apucă toți din toate 
părțile... Şi sint locuri cu popor des, mai ferite, mai apărate, — 


256 VIAŢA ROMINEASCA 


ş'acolo sint răzeşi cari-s mai fuduli decit noi, boerii... Tare-aşi 
dori eu să-i Imblinzesc şi să-i aduc eu la cuminție, să fie ai 
mei şi să mă cunoască de stăpin!..» 

După această dulce vorbire cătră Leah, jupin Orheianu in- 
tinse iar cupa peste umăr. 

«Căci eu, incepu el iar, eu, boerule, totdeauna am stal şam 
cugetat cu jale la risipa moşiei noastre... Era odată mare, era 
odată tare,— chiar şi pe craii voştri i-a bătut Ştelan-Vodă cel bä- 
irin şi alții... Aşa se găseşte insemnat pe letopiseţul cel vechiu 
slovenesc,.. Întreabă pe vornicul Nistor, să-ți spue şi el. Şi pe 
Turci i-am bătut, și pe Unguri, şi pe toți... Așa era In vremea 
veche.. Şi de ce, iubite? Să-ţi spun eu de ce. Pentrucă popo- 
rul tra ascultător, se scula ca un singur om la glasul lui Vodă, 
şal boerilor... Aşa să fie şacuma,—şi iar ne-om ridica unde am 
fost... Pe mine mă doare inima, pan Ludno, cind văd cit de jos 
am căzut 1.» 

Pan Ludno zimbi: 

«Atunci sS'aşteplăm pe Magda, care sosește cu doamna E- 
lisabeta, şi să ne ducem cu Mazurii mei să facem rinduială 
unde spui şi cum spui. Aşa este ?... bun cuvint? 

— Da, aşa este! grâi cu duioșie Orheianu, Mult mă bu- 
cur că mă aflu iar cu domnul meu, la țara mea, şi voiu vedea 
iar prisăcile și morile, şi grădinile, şi toate, care la noi îs mai 
frumoase, boerule, decit ori unde pe pămint 1,» 


XXXIII, 


Tomşa, aşezat în ţara muntenească, incepu să lovească pi- 
nuturile moldovenesti din margine, răzbind pănăla Birlad. Ar- 
mata Leşilor şa Domniei nouă prinse a cunoaște șa supune o- 
raşe şi sate, aşezind pircalabi noi şi staroşti, ridicind biruri şi 
hrană pentru oameni și cai. Doamna Elisabeta, aspră şi laren 
dorinţele ei, voiă să fie inchinată ţara creştinilor Leși, şi să scape 
odată de rușinea și jugul necredincioșilor Osmaniii. Oşti proas- 
pete trebuiau ridicate, biruri nouă pentru plata lor trebuiau orin- 
duite, şi Nistor voinicul și hatmanii leşi o ajutau Intru izbindi- 
rea acestui vis îndrăzneţ. Dar ţara, pănă la implinirea dorurilor 
ci, era zdrobită; oştile începeau In sate un ernatic silnic, luind 
cu hapca pinea, vita şi mucrea omului; şi țărănimea ingrozită 
se mișca, hotărită să lupă iar peste hotare. 

Nerăbdător, Orheianul, cu Magda şi pan Ludno, urmat de 
Mazuri, — cobori cătră Răut, spre locurile după care cu dra- 
goste suspina de atita vreme. —Ştirea sosirii lor o primi Şoimaru 
îndată. Paznicii dela Murgeni năvăliră in sat călări, alungaţi parcă 
de cineva din urmă. Era intro după-amiază, — și soarele de 
toamnă lucea slab pe-un cer senin. 

Cei doi oameni se opriră, descălecară şi se repeziră In o- 
pradă. Tudor, cu mina încă legată, le eşi inainte, 

«Ce este ? întrebă el încruntind sprinceana, 


(Gi 


aS o æ 


ga." 


aseze 1 PI 


CPU ee 


NEAMUL ȘOIMAREȘTILOR 267 


— Jupine Tudore! grăi unul din țărani, Gavril Lostun; am 
zărit din foişor pe boerul Stroe, venind cu slujitori mulți... 

— Era uşor de bănuit... vorbi incet Tudor. A pornit fără 
intirziere. L.-aţi insemnat ? L-ați văzut bine? 

— Doar îl cunoaştem ! strigă Lostun. Numai el li aşa de mare 
și are un bârboiu aşa de groznic! Incă sau oprit în locul unde 
face Răutul iaz şau privit in spre ostrov... 

— De ce? nu era singur? 

— Nu. Era şi cu alți boeri de-ai lui... 

— Bine, grâi Şoimaru, după o clipă de gindire, Duceţi-vă 
şi chemați In grabă aice pe bătrini, la sfat... Şi daţi semnul de 
clopot; trebue se stee oamenii gata asupra armelor șa cailor. 
Parcă eu pot şti gindurile Orhianului ?...* 

Cäläreții incălecară in grabă și porniră să îndeplinească 
porunca.—lIn sat se iscă zvon, deodată, Şoimaru auzi în vecină- 
late glasuri spăriate de lemei care-şi chemau copiii; oamenii se 
adunau pe-acasă şi-şi arămădeau In staule vitele; copilandri a- 
dunau În goană, călărind pe deşelate, grämezi de cai cari ne- 
chezau.— Era o vreme limpede şi dulce de toamnă şi toate zgo- 
motele se auzeau desluşit, 

Soimaru chemă pe Lie şi-i porunci să-i gătească murgul 
şi să-l ție inşeuat, Apoi numai Co mină îşi prinse sabia la chi- 
mir şi-şi indesă în cap cuşma de oae.—Pe poartă intră, dirz 
şi morocănos, bătrinul Mihu : veni apoi părintele Ştefan; şi după 
el alți băâtrini, cărunți şi albi,—cei mai vechi şi mai mari ai 
neamului şoimăresc. Il inconjurară pe oștean, 1şi dădură căciulile 
brumarii pe ochi, şi se răzimară in tocge. 

«Aţi auzit ? strigă deodată Tudor, privind aprig în juruii, 
A venit Orheianu la Murgeni. 

— Da, vorbi rar şi indesat Mihu, a venit să stăpinească 
iar pămîntul răpit, 

— Nu ştiu de ce-a venit! grăi Şoimaru Inălțină capul. A 
venit cu slujitori să iee cu sila ce cra tot al nostru şi ce ne-a 
intors judecata cu dreptate? E-al lui, ori e-al nostru ? 

— Nu-i al lui! nu-i al lui! gemu cu tărie Mihu; e-al nos- 
tru şal strămoşilor noştri morţi £.. 

— Atunci Îl apărăm ?» Şi ca'ntro infiorare, Tudor îi pe- 
trecu pe toți cu privirea-i scăpârâloare. 

Bătrinii tâcură. Chiar Mihu, cu spinarea aplecată, îşi Erä- 
minta obrajii zbirciţi, şi cugeta ce răspuns să deie, . 

Preotul işi ridică privirile asupra oşteanului şi grăi domol : 

«L.-om apăra cu hirtiile noastre; acuma se cuvine oare să 
tragem sabia? 

— Bine, mormâi nemulțămil Mihu. Dar el cu dreptate vine 
să ni-l iee?.. 

— Eu vă întreb un lucru: incă odată! vorbi scurt Şoi- 
maru, Al cui e pâmintul? ` 

— Eal nostru, drept! răspunseră bătrinii ridicind bărbile. 

— Atunci de ce rivneşte boerul cu arma la el?... 


265 VIAȚA ROMINEASCA 


— Staţi... vorbi iar preotul. Să aşteptăm, oameni buni! De 
ce să ne'nchipuim că vrea să-l iee cu arma? Ce? e ţara in 
pradă, pe mina Turcilor? Doar e şi el creștin caşi noi. Am 
mai trăit la un loc cu dinsul și ne cunoaşte, Şi vom mai trăi, 
căci şi el are moşie dreaptă a lui in coasta noastră... Să-i ce- 
rem judecată nouă, oameni buni, să mergem iar la Domnie,—și 
să pue pe masa divanului fiecare îndreptănle lui! Şi oare vor 
fi ochii oamenilor aşa de orbiţi să nu vadă? şi Dumnezeu chiar, 
ne va lăsa pieirii ? Pentru păcatele noastre n'am suferit destul 
păn'acuma ?...» 

Bătrinii se întoarseră spre preot, mulțămiţi de cuvintul lui 
cel bun, 

«Inţeleaptă vorbă... rosti încet şi cu stăpinire Şoimaru. Su- 
fete bune şi impăcate din pricina bătrineţei |... Aţi uitat răutățile 
de altădată ? Pentru dreptul nostru, pe care dela dumneavoastră 
l-am învăţat, eu am să întreb pe gospodarii mei cei tineri, cu 
cari am fost la oaste şi m'am luptat pentru Vodă. Pe dumnea- 
voastră, uncheşilor, care-mi sinteţi părinți şi rude bune,—tot am 
a vă mai întreba, a doua oară, ceva! Cine-a zdrobit cu buzdu- 
ganul şa ucis pe tatăl meu, care a luptat cu dumneavoastră a- 
lăturea, cînd eraţi tineri ? 

— Copilul are dreptate; voi aţi îmbătrinit! grăi cu tä- 
ric Mihu, 

— Am dreptate, zise domolit deodată Şoimaru, căci dela 
dumneata am învăţat să iubesc moşia... Cind au intrat mai di- 
nioarea vestitorii în sat şi mi-au dat ştirea sosirii Orheianului, 
ş'au risipit-o apoi tuturora,—nevestele și copiii mai bine-au inje- 
les că vine un vint de primejdie; şi tol Ireamătul care s'a deș- 
teptat în sat a arătat inimii mele că nu se inşeală |... 

— Are dreptate nepotul! vorbi mai tare Mihu. 

— Cu toate acestea să stäm pe dreptatea noastră, —și să 
aşteptăm... incheie Şoimaru, dar cu caii şi armele gata 1...» 

Bătrinii îşi plecară lrunțile, apoi imbrățişară pe oștean; 
simțeau şi ei a cui e dreptatea; dar peste apa sufletului lor, o- 
dată tulburată, acuma se întinsese luciul uitării şal ertărilor, 

Clopotul prinse a suna In turnul bisericii; Şoimaru se in- 
dreptă spre țintirim tăcut şi cu sufletul zbuciumat, Stătu ina- 
intea pietrei pe care era scris numele lui lonaşcu, și părea a se 
gindi.— Visa la intimplările care se puteau isca, şo neliniște grea 
îl cucerea clipă cu clipă. Totuşi, cu mișcări hotărite şi cu ochii 
aspri, intră In adunarea oștenilor lui, cerindu-le să fie gata pen- 
tru orice ceas de primejdie. 

«Să ţie fiecare om mina pe sabie!» grăi el cu sträşnicie. 

Dar după-amiaza trecu liniștită, fără întimplări, şi soarele 
se culundă într'o piclă uşoară, ca 'n nişte mări de pace, ce se 
intindeau dincolo de zări... 

Străjerii trimişi spre Murgeni aduseră cuvint bun : linişte ! 

«Ce gind are boerul 22 întrebă Mihu, privind cu îndoială 
spre fecior, 


NEAMUL SOIMARESTILOR 269 


Şoimaru ridică din umeri şi oltă ; strinse mai bine chinga 
care-i ținea brațul legat la chimir şi nu răspunse. 

Indată ce se întinse umbra serii,—răsări luna cătră pustie 
tățile Bugeacului, mare şi singeroasă, pe-un cer fără nici un 
nour ; şi la poartă se opri un străjer, aducind pe-un slujitor că- 
lare dela Murgeni. 

Şoimaru se așeză pe prispă, cași cum n'avea nimica de as- 
cultat.  Bătrinul Mihu aşteptă să inainteze omul boeresc păn' a- 
proape şi-l întrebă cu prefăcută linişte : 

«Ce veste, voinicule ? 

— Bună pace, jupine... zise slujitorul. Boerul nostru a ve- 
nit la Murgeni, 

— Ştim. 

— Şi ma trimes să vă spun cuvint bun: domnia lui vra 
să se impace cu dumneavoastră... 

— Aşa ? 

— Da, precum vă spun. Zice bocrul: domnia nouă saa- 
șezat pentru multă vreme; țara nu mai trebue bintuită; să pu- 
nem la cale treburile noastre; fiecare cu drepturile lui şi Dum- 
nezeu cu toți... 

— Ai grăit cuvint bun, Costandinė...» vorbi cu glas mai 
imblinzil moşneagul, 

Năâdejdea il făcea mai blajin,—şi cunoştea şi chema pe 
nume pe slujitor, care era un țăran, aşezat de mult vecin pe 
Murgenii boerului Stroe, 

«Ce răspuns să dau 7» întrebă omul, 

Bătrinul privi spre Şoimaru. 

«Nici-un răspuns ; să vedem,» cuvintă răspicat oşteanul, 

Slujitorul plecă, pe drumul luminat de lună. In sat părea 
că s'a intins deplină linişte ; dar la fintina lui Grozav, cătră pä- 
durile Murgenilor, erau adunaţi şi treji, cu caii inşăuați, răzeşii. 

Tudor chemă pe Lie şi porunci să-i aducă murgul şi să 
incalece şi el, cu săncața incărcată. Işi cercetă sabia și porni 
cătră Murgeni, să se incredinţeze singur, cu ochii lui, ce se pre- 
găteşte şi se fierbe la curtea Orheianului. 


XXXIV. 


Luna se ridica In singurălalea cerului, pălilă, ca o foaie ro- 
tundă de cositor,—şi risipea în întinderi, spre văi, spre codri, 
spre imaşuri şi ape, un fel de ceață de lumină, care ştergea mar- 
ginile hotărite ale lucrurilor, 

Tudor iși duse in buestru calul o vreme, apoi il lăsă în 
pas moale, şi apucind drumul cel mare al Murgenilor, se gindea 
în trista linişte de toamnă. 

Vedea limpede in gindul boerului ; căci acuma îl cunoştea 
și-l înțelegea pe Orheianu.—Ce căutau slujitorii prea mulţi cu 
el? De ce trimisese un răspuns blajin răzeșilor? Un boer 
mare şi cu trecere la Domnie, cind rostește o vorbă ca aceasta 


270 VIATA ROMINEASCA 


bună, răzeşii trebue să cadă în genunchi de bucurie, şi să se 
ducă cu mare grabă la curte, la Murgeni, ca să mulțămească 
pentru milă și pentru cuvintele impăciuitoare ! Dar odată acolo, 
fără larmă, fără pricină, boeru-i poate supune, ii trimete la laşi, 
ori îi ține la oprire. Fără căpetenii, satul poate fi călcat, dove- 
zile şi uricile pot arde odată cu toate gospodăriile răzăşimii. 
Căci acum nu mai poate fi milă. Şoimăreştii au lost trup și 
suflet ai lui Tomşa,—şi la domnia nouă nu pot avea nici in- 
trare, nici îndurare. Pentru deplină şi veșnică impăciuire, un 
om ca Orheianu, care mai făpluise şi altele, poale pune o cruce 
peste satul unde vor fi sălășluit odinioară oșteni vechi şi apă- 
rători de hotare! 

Şi trista istorisire a uncheşului Mihu ti veni din nou in 
minie, cu cea dintăi ridicare pentru dreptate a neamurilor lui, 
şi cu peirea celui mai bun dintre ei, a părintelui lui,—pe care 
parcă-l purta mori în suflet, cu neinduplecatul cuvint a! răzbunării. 

Cum de-a putut el șovăi odată ? 

Şi la acest gind de întrebare, i se arătă nebuna şi trecă- 
toarca lui dragoste pentru Magda. Era aşa de tinără, de gin- 
gașă şi de frumoasă, și mestecenii tremurau asupra lor atita taină, 
pecind suna ușor codrul in adincimi, —incit tinerețele lor neștiu- 
toare s'au legat ca pentru vecie: dar s'au despărțit după o clipă, — 
şi despărțite au rămas |! 

A iubit-o el oare cu adevărat? 

A iubito; dar incet-incet a urcat, ca din påmint, prin mă- 
dulări, o ghiară în el, şi s'a urcat şi i-a cuprins inima, Șun glas 
ca o chemare picurindu-i veşnic în urechi, l-a făcut să-şi in- 
toarcă auzul spre mormintul celui fără hodină. Şi "ntre dragos- 
tea lui prăpădită şi el, sa așezat ca o piclă,—şi sa ridicat in 
piclă umbra singerată... 

«Intre noi e singe...» şopti ca 'ntr'o nălucire oşieanul, 

Lie îl întrebă din urmă: 

«Ai spus ceva, stăpine ?... 

— Nu; mă gindeam la un lucru de demult. 

— Stăpine, grăi iar Lie după o clipă, ştii că ne apropiem 
de Murgeni şi intilnim oameni 2...» 

Răzeşul îşi scutură pletele şi cercă să alunge gindurile. 
Tot acest visal dragostei de altădată i-a venit pentrucă era in- 
credințat de un lucru: Magda era aproape de el, la curtea din 
Murgeni, Zimbi de slăbiciunea şi de visurile lui, 

«Cine-i pe drum inaintea noastră ?> şopti el apoi deodată, 
stăpinindu-şi calul, 

Şi se opri fără teamă în lumina lunei, așteptind, 

urtea dela Murgeni, cu lumini aprinse, trebue să fi fost 
la o fugă de cal, pe coasta de suptcodrul cel mare. Răulul se 
imprâștia chiar înaintea lui în iaz larg, cit bătea ochiul; și spre 
ostrovul cu sălcii aplecate şi desirunzite pluteau puncte negre 
şi mărunte ; erau rațele sălbatice, eșite pe podul argintiu al lunei, 

Prin lumina nehotărită, veneau pe drum doi călăreţi. Inain- 
tau; sosiră aproape; și deodată în fața ochilor lui Şoimaru se 


NEAMUL SOIMARESTILOR art 


așeză picla și se ridică umbra singerată. Parc'ar fi fost un vis. 

Dar era aeve : și cunoscu la cițiva pași de el pe fata Orheianu- 
lui, urmată de-aproape de un bărbat. Intàiu socoti că-i jupin 
Stroe; dar era un străin. 

„Cum o văzu, inima i se strinse ca 'n cleşte. Apoi o aţinti 
şi simți că despărţirea lor era veşnică. Cum o văzu că l-a cu- 
noscut şi-i zimbește, minia pe care i-o jurase, şi furtuna vorle- 
lor, şi fulgerul ochilor pieriră. Se simți departe şi despărțit de ea. 

Magda ţipase uşurel cind il cunoscuse; apoi ti zimbi cu 
bucurie, 

«Ce intilnire ciudată !» zise ea cu glasu-i dulce, 

Şi intorcindu-se spre Ludno li zise în graiu polonez: «E 
un prietin de altădată... Ingădue-mi, soțul meu, să-l intreb două 
cuvinte. Nu știe limba leşeascâ...» 

„Şoimaru o privi cu uimire, Ce gind avea? Pan Anton 
Inaintă cu calul şi salută din cap pe oştean, mormăind un cu- 
Mira m pe Dobro vecer! «E boer? întrebă el incet pe dom- 
nița lui. 

— Fără indoială... ciripi ea dulce. E un prietin al tatălui meu...» 

„Şoimaru sta neclintit, fără cuvint, pe cal. Lie căsca ochii 
mari Şi nu pricepea nimic. 

Vorbind moldovenește, Magda se indreptă câtră Şoimaru: 

«E lună plină, zise ea, şam eșit cu soțul meu... Văd câ in- 
tilnirile noastre sint totdeauna foarte ciudate: aceasta e a treia... 
Şi ştiu că ești amărit și supărat pe mine... 

— Nu sint amâării, nici supărat... răspunse Tudor. 

— Atunci ai inţeles imprejurarea dela lanev,..» şopli ea. 

Tudor nu răspunse, Ea zimbi, căci o privea Ludno, dar 
rosti cuvinte. grele : 

«Pan Tudore, iți aduci aminte cind coboram prin codru și 
vedeam din poiană acest ostrov dinaintea noastră ? 

— Am uitat...» răspunse incet şi rar răzeşul, 

„Ea tācu şi-l privi ţintă. Paăru infiorată de răceala nopţii; 
își trase la git și la obraji gulerașul de blăniță albă. 

«Nu, nai uitat!,..» zise ea repede, 

Şi "'ndată adăugi, caşicum Lie nici n'ar fi fost lingă ei: 

«Şi eu te-am iubit; dar cărările noastre au trebuit să se 
despărțească 1...» Avea glasul dulce de odinioară, 

Şoimaru tresări, parcă l-ar fi izbit o sabie. 

___«Da, zise ca iar, rizind cătrā Ludno, ca de-o glumă; şi 
ştiu că ți am fost dragă... 

— Acum intre noi e singe... vorbi greu Şoimaru, caşi cum 
și-ar fi urmat visul lui singuratic. 

— Ştiu, răspunse ea, am afat dela tata; a vorbit azi chiar 
cu bărbatul meu şi a hotărit lucruri grele impotriva răzeşilor... 
Chiar voiam să-ţi trimit mini în zori cuvint: fugi, căci ţi-i ame- 
nințată viaţa... 

— Cum ? strigă deodată Indirjit răzeșul, Socoate stăpinul 
Murgenilor că mă va ucide pe mine cum a ucis pe tatăl meu ? 


n? VIAȚA ROMINEASCA 


Ah! domniță Magdă, mi-ai lămurit deplin sufletul şi mi-ai auus 
aminte că zădarnic vorbim, că zădarmic stăm supt lună, că toate 
ale noastre sint deşertăciuni! N'a lost nimic între noi decit 
blăstămul ! Nu-i nimic între mine şi părintele tău decit singele! 
Du-te ; te-am ertat pentru umilire,..> 

Şi fără nici-un cuvint şi furtunos, Şoimaru îşi întoarse ca- 
lul şi se depărtă, până ce el și slujitorul părură umbre în picla 
de lumină. Ludno inălță din umeri şi dojeni cu dragoste pe Magda : 

«Ce vorbe i-ai spus, de ce l-ai certat, sufletul meu? De 
ce-a plecat, parcă n'ar fì în toate minţile? 

— l-am spus o veste însemnată...» răspunse Magda, stă- 
pinindu-şi greu tulburarea. 


XXXV. 


Soimaru nu s'a arătat pănă adouazi In sat, Pe după mie- 
zul nopții trecuse pela Fintina lui Grozav și avusese tainic sfat 
cu oștenii lui; după aceia nimeni nu știa pe unde rătăcise. Nu 
ştiaanici Lie, care se intorsese singur acasă, ingrijat şi uimit,— 
dar cu straşnică poruncă dela stăpin să nu cricnească nimic ni- 
mâănui de cele ce văzuse şi auzise, 

Un soare blind răsări adouazi, într'o Duminică, ş'o lumină 
lină se Impinzi peste sat, asupra căsuțelor albe ş'a livezilor des- 
frunzite. Clopotul sună în turnul- bisericii vechi prelung, şi tre- 
mura cintarea lui până la mari depârtări, unde s'amestecau ces 
rul şi pămintul într'o brumă alburie şi 'ncepea spre Mare sälba» 
tica stepă, 

Oamenii fuseseră îngrijoraţi, dar vestise Costandin, slujba- 
şul dela Murgeni, pacea boerească,—şi acuma, impreună cu 
preotul, mulțămeau lui Dumnezeu, «că-i scăpase de tot vrăjmașul, 
minia şi primejdia...» 

«Poate tot aveau dreptate moşnegii... şopteau muerile cu 
mina la gură. Sintem şi noi şi boerul de-o lege şi ne inchinăm 
lui Hristos t... Ne fereşte Cel de Sus să ne vedem feciorii sin- 
gerind supt ochii noștri... Destule sulerinţi au fost în trecut !> 

Slujba, după tipicul cel mare, se petrecu in linişte şi gos- 
podarii eşiră în ţintirimul larg. Pe morminte căzuseră florile și 
putrezeau,. Femeile umblau, işi căutau morţii şi le-aprindeau 
candele. lar bătrinii, răzimaţi în toegele lor, grăiau incet, pri- 
vind cum trec peste locaşurile veșnice fire lungi și argintii de 
mătasa-morţilor. 

In liniştea aceasta a satului, deodată se făcu un ușor zvon. 
l.ostun, care fusese pindarla Murgeni, se repezi in ograda biseri- 
cii și vesti pe cei adunaţi că boerul Stroe Orheianu a intrat în 
sat cu puţini slujitori, şi vine să stee de vorbă cu fruntașii Şoi- 


or, 
«Vine fără sfială... grăi Lostun, Se leagănă pe cal și-și 
mingie barba mare... Se uită la unii şi la alții pe care-i intil- 


nește, şi ride... 


NEAMUL SOIMARESTILOR 213 


— Ciudat lucru şi foarte cu mirare !..» mormâi clătinind 
din cap Mihu. 

Dar l.ostun parc'ar fi vestit şi pe Tudor Şoimaru: căci nea- 
murile lui Il văzură venind Incet pe poarta bisericii. Era tăcut, 
li ardeau privirile, dar părea foarte liniştit, Privi spre femei şi 
spre copiii stringi la o parte, după aceia se alătură de sfatul bä- 
trinilor, fără să zică nici-o vorbă. Cu brațul dreptişi pipăi mina 
stingă, să vadă dacă stă bine în chinga ci,—apoi iși răzimă 
pumnul de straja săbiei şi scoase un picior inainte, 

«Ai auzit? îl șopti cu oarecare ingrijorare uncheșul Mihu. 
Vine la sfatul nostru boerul Stroe... 

— Da, răspunse Tudor; să aşteptăm !» 

Măreţ în straiul lui bogat, câlare pe-un roib nalt de Le- 
hia, Orheianu se arătă în uliţă, urmat de slujitorii lui inarmaţi, 
Erau Mazuri voinici, cu ochii verzi şi cu umerii obrajilor roş- 
covani şi eşiți în afară. Boerul coti la podeț şi intră câlare in 
ograda bisericii. Răzeşii îl priveau venind, ridicară capetele, dar 
nu-și scoaseră cușmele, 

Orheianu se opri şi zise cun fel de mulțămire, rotindu-şi 
ochii asupra tuturor celor care erau de faţă : 

«Bine v'am găsit, oameni buni! 

— lji mulțâmim, boerule,,.» răspunse preotul cu bunătate 
și cu privire bună, fâcind un pas inainte, Ceilalţi murmurară incet 
salutarea şi priveau cu luare-aminte la vechiul lor dușman. 

«Aţi auzit, oameni buni, grăi deodată cu glas gros boerul,— 
că domnia Tomşei s'a petrecut din lumea asta șa venit in scau- 
nul ţării Alexandru Vodă, pe care şi noi l-am ajutat și l-am 
apărat... 

— Am aurit! răspunse indesat uncheşul Mihu, 

Acest Domn al nostru a auzit de toate cite s'au petre- 
cut aici, Ştie că Orheiul a dat oșteni lui Tomşa, ştie că Şoimă- 
seştii au dat şi căpitan de steaguri, şi cu toate acestea mam 
milostivit eu ş'am pus cuvint să erte toate...» 

Răzeşii nu răspunseră. Boerul dintr'odală dădu cu ochii de 
Soimaru şi 'ncepu a ride c'o veselie ciudată, 

«Cum, pan Tudore ? şi dumneata eşti aici? te-ai întors dela 
oaste ? 

— Da, boerule,. răspunse liniștit răzeșul, 

— Foarte bine se nemereşte atunci intilnirea și mă bucur, 
căci eu am venit aicea la impăcăciune,,. 

— Dumnezeu Iti va ajuta pentru tot binele ce-l vei face...» 
grăi popa mulțămit: și moșneagul ar mai fi spus ceva dacă pri- 
virea aprigă a lui Şoimaru nu i-ar fi îngheţat vorba pe buze, 

«Haâtrinii ajung o vreme rea, şopti oşteanul la urechea lui 
Mihu, cind nu înțeleg nimica şi, caşi copiii, nu se pricep s'aş- 
tepte!,..» Mihu își încruntă sprincenele şi-şi intoarse o ureche cå- 
iră boer, 

«Eu vă rog, gospodarilor, zise cu umilință Orheianu, aveţi 
bunătate şi mă răsplătiți pentru toate clte-am indurat și pentru 


a 


24 VIAȚA ROMINEASCA 


toate ostenelile mele... Dați-mi mie de bună voe moşia voastră, 
—căci eu mi-am pus obrazul pentru voi şi vam cerut ertarea 
dela Vodă!..» 

Răzeşii deodată se priviră înfiorați ş'apoi incepură să se 
frăminte, Acuma pricepeau risul şi glasul cel bun al Orheianului ! 

«Nu-mi răspundeți nimica, oameni buni? întrebă cu aceiaşi 
inmiădiere moale de glas boerul. 

— Cum, boerule ? intreba Mihu, azvirlindu-i o privire azeră. 
Dumneata ne ceri moşia pe care-ai stăpinil-o, şi noi am ciștizat-o 
prin dreaptă judecată acu patru ani ?... 

— Nu, moşule, răspunse zimbind Orheianu. Cer toată mo- 
şia voastră : dați ce-a mai rămas ca să-mi Intregesc ce-i al meu! 

— Şi noi ce să facem? 

— Ce vă va lumina Duinnezeu !,..» 

Bătrinii rămaseră inmărmuriți, Femeile prinseră a plinge. 

«Ce te miri aşa de tare, căpitane Tudore ? strigă apoi deo- 
dată boerul cu semeție, Ce mă priveşti astfel? Iji pare de mi- 
rare ? Eri ai fost tu tare şi astăzi sint eul...» 

Şoimaru făcu doi paşi şi arâi: 

«Boerule, eu nu te 'nfeleg ! 

— Ce nu 'nțelegi? strigă Orheianu privindu-l țintă, lată jude- 
cata mea. Asta-i! Care din voi va indrăzniastăzi să ridice un de- 
get asupra mea? Astăzi nu mai este mișelul vostru Tomşa. şi 
Domnia v'ar spulbera de pe fața pămintului de-aţi indrāzni... De- 
aceia eu am venit în mijlocul vostru, şi nu va culeza unul să 
ridice brațul! Ha-ha ! 

— Boerule, te'nşeh, zise cu glas limpede Şoimaru. 

— Aşa? Ha! mă 'nșel? Nu mă 'nşel, căci daca Mazurii 
mei vor răcni numai odată, cu strășnicie, în limba lor,—vor veni 
toţi ceilalți şi vă vor pune pe toți cu fețele la påmint! Indrăz- 
neşti tu poate, Şoimarule ? Nu indrăzni, căci ţi-i braţul frint, Şi 
te ert pentru cuvintul tău prost, căci odată, in viață, mi-ai fâcut 
un bine... 

— Boerule, strigă Şoimaru, cu ochii scăpărind, ai greşit 
dac'ai venit în vizunia lupului, Eu mai am un braț tare, şi te 
voiu așeza cu pieptul pe mormintul părintelui meu, pe care tu 
l-ai ucis cu buzduganul lui Aron! Ai ucis: ti-a venit ceasul 
pedepsei be 

Boerul atunci smunci năprasnic Îriul calului, se dădu tndā- 
rät şi strigă o repede poruncă slujbaşilor, Mazurii chiuiră deo- 
dată prelung, şi le râspunseră răcnete cumplite la marginea sa- 
tului, 

«Să nu culezați, mișeilor! urlă Orheianu, Să nu cutezi, mi: 
şele ! rinji el cătră Şoimaru. Te voiu bate peste fálci, ca pe 
tatăl tău, şi voiu spulbera pe toți nemernicii ca tine...» 

lzbucnind într'o minie grozavă, de mult stăpinită subt vor- 
be blajine şi rinjite,— Orheianu iși repezi din şea trupu "nainte, 
scuipă spre Şoimaru şi ridică aspră-i buzduganul, pe care-l 
zmuncise de supt cingătoare. 


NEAMUL SOIMARESTILOR 375 


— o. 


A Dar oșteanul trăsese sabia. Atunci il văzură întaiu neamu- 
Tile lui, turbat ca fiara, cu ochii crunți şi cu obrazul alb ca va- 
rul. Se schimbase intro clipa şi nu-l mai cunoșteau, Cu brațul 
drept ridică fierul, se repezi ca scăpat dintr'un arc, şi lovi in 
creștet pe Orheian. Şi 'nalțind a doua oară sabia, răcni aşa de 
cumplit, incit Mazurii, intricozaţi, smunciră frlele şi se năpustiră 
pe poartă, i 

Dar urletul Iui Tudor era o chemare, Pe ulița satului, din 
ripa din dosul bisericii, se repeziră toţi Măcăii Şoimăreştilor că- 
lări, cu săbiile şi sulițele. Lie venea in frunte, ducind de câpâs- 
tru calul căpitanului. () clipă se opriră, imbulziţi în ulița, pâna 
departe, în urmă, aşteptind. lar pe Şoimaru îl priveau neamurile 
lui cum c'o mină trage de barbă trupul greu al boerului și-l fea- 
pâdă lingă piatra de mormint pe care era insemnat numele lui 
lonaşcu și anul cumplit al morţii lui... 

Fara să mai privească in urmă. Tudor se prăpăstui pe 
poartă ; Lie îl prinse de subsuvară și-l ajută să salte in şea; şi 
Ja țipătul de navală cunoscut de ei, câiăreții porniră in ropot 
greu spre Murgeni, spre Mazuri şi spre curtea boerească, 

„În urmă, numai uncheşul Mihu se urni din loc, se apro- 
pie de boer, îl privi cum zăcea în balta-i de singe, Îşi scoase 
domol contășul din spate şi i-l aşeză cu grijă peste piept şi 
peste față, 

Se întoarse apoi la ceilalţi şi cuvintă cu voce râzuşită 
parcă de trudă: «Să-l crte Dumnezeu t» i 

„lar Şoimaru își duse intro intinsoare câlârimea intăritată 
cai el spre curtea boerului. Izbiră pe Mazuri, îi intoarseră in 
loc, şi incepură a-i bate şa-i tăia până ce-i nâruiză in iazul 
Râutului. Şi trecură mai departe şi se opriră cu caii în răsufiet 
greu la curtea boerească, 

«Aici e phizunia dușmanului ! zise Şoimaru arătind cu sa- 
bia, S'o risipim şi s'o dăm vinului tə 

Ludno şi cu domniţa lui, inspăimintaţi de neaşteptata nă- 
vală, eşiră in pridvor, cobariră scările ;— apoi, văzind săbii sclipind 
spre ci, se răsuciră ca să scape indârăt. Femeia țipa cu glas 
stredelitor şi ascuţit, Leahu! trase pala. Flacaii năvâliră asupra 
lor, Dar Şoimaru se repezise, şi acoperi pe Magda cu sabia. 

«Fraţilor, nu ucideţi!» strigă el, 

Cind ceilalți se traseră indârăt, el zise repede celor căzuţi 
in genunchi; 

«Sculaţi, lvaţi-vă caii şi plecați. Va vor intovărăşi oameni 
de-ai mei până'n tirg la Soroca!» 

Dar numai Magda-i intelegea graiul lui moldovenesc. Si 
din minia stāpinită, din tulburarea lui, din ochii sticloşi ca ai 
tupului, ea înţelese o parte din adevăr, —și gemea cu minile la 
timple, I! privea cu groază, şi se lăsa dusă de subsuori de flå. 
câii răzeşilor, 

Atunci porunci Şoimaru să s'aducă şumuiacele de pae şi 


276 VIAȚA ROMINEASCA 


tăciunii,—şi dădu foc curţii dela Murgeni el singur cu mina lui. 
S'au zbātut şi s'au răsucit flacările toată noaptea ṣ'a 'poruncit 
pe urmă răzeşilor s'o dărime și s'o imprăștie in patru părţi. Şi, 
pănă Luni la amează fiind curtea asemănată cu pămintul, a 
hotărit să vie pluguri. 

Era un cer fără soare şi mohoril deasupra, şi soseau dela 
munţi, pe vinturile inălțimilor, nouri zărenţuiţi. Tudor sta drept 
pe cal şi neinduplecat; şi ieşiseră și toți Şoimăreştii, bătrini, mueri 
şi copii; şi priveau cum trec fără incetare brăzdare cu şase bai 
şi apasă pe cormane oșteni, inegrind și asemănind incet bată: 
tura unde sălăşiuise stăpinirea Orheianului, 


XXXVI. 


Priveghiul conteneşte; cartea se'nchide. Se cuvine, după 
rinduiala bunilor povestitori de odinioară, să arătăm că stirșitul 
văduvei lui lrimia-Vodă a fost cel mai nenorocit dintre al tutu- 
ror Doamnelor Moldovei, căci după un an, în 1617, Turcii şi 
Tatarii şi gloatele pămintenilor pătrunzind până la laşi, i-au zdro- 
bit oastea aşa de frumos întocmilă de ginerii ei, — şi pe ea au 
prins-o Ş'au rușinat-o păginii, cum spune cu durere cronicarul, 
Casa ei In ţara moldovenească a fost risipită şi feciorii in- 
josiţi. Numai domniţele ei, în Lehia, sau bucurat de averi şi 
nume; dar după firca mamei lor, semeţe şi poltitoare s'ajungă 
tot mai sus, la puterile lumii, au sttrnit zizanii, certuri şi răz- 
boae,—pănă ce s'au stins, şi numele le-au râmas pomenite cu 
biasteme de şleahltici. 

Cind Tomşa, tirziu, a venit iar în ţară, Intra doua domnie, 


-a lăsat să cadă un ban de argint celui dintăiu calic orb dela- 


scara bisericii domneşti. După.glas nevolnicul, care era Nico- 
riță, fost armaș odată, l-a cunoscut, şi a bātut cu umilită mul- 
țămire metanie domnului său, jar Voda, cumințit acuma şi mult 
imblinzit, a suspinat, - aducindu-și aminte cit de schimbătoare 
sint toate ale oamenilur, 

Birnovă, precum se ştie, a venit Domn în ţara lui şi-l chema 
Barnovschi : iar in vremea lui niciodată Nohaii lui Cantemir n'au 
câlcat pămintul nostru. 

Domnița Magda şi-a purtat lumina ochilor ei prin țări 
străine şi pribeagă a rămas până la mormint; și totuşi ceva din 
visul ei de tinereţe a râmas peniru totdeauna în taina poenii 
de unde se vedeau satele şi apele Orheiului. Au pierit codrii; 
sa stins şi această râmâşiță a ci, ca mireasma unei flori. 

lar Tudor cu soața lui Aniţa, şi Mihu, şi toţi ceilalţi rā- 
zeşi au fost urgisiţi şi prigoniţi, dar s'au ţinut cu târie, Pe urmă 
cei ce-au venit după ci au fost câlcați și supuși de alții; şi vre- 
mea necontenit i-a lovit pănă ce le-a plecat frunțile adinc spre 
pâmtnt. 

Bunicii mei sint strânepoții acelor oameni. Şi actastă isto- 
risire de acum trei sute de ani, din vremea cind strămoşii erau incă 
dirji, am scris-o în liniştea unei prisăci, avind în inima mea rå- 
sunetul durerii lor, 


Mihail Sadoveanu 


TOAMNA 


Ce farmec trist dau toamnei bătăile de vinturi, 
Incet colindătoare prin pomii din grădină ! 

De nu le-ai şti, le-ai crede cîntări de mort rostite 
In urma unei racle plimbate prin grădină. 


Pălite şi uitate dorm florile. O brazdă 
E-un catafalc pe care în umbrele tăcerii, 
Sub sfeşnicile stinse a nălbilor înalte, 
Mor vrăjile grădinii şi visurile verii. 


Şi frunzele cad molcom. Castanii mari le-aruncă, 
Intrunchipînd pe iarbă ciudate mozaicuri; 

Ş'aşa cum cad, le-ai crede scrisori îngălbinite, 
Din ramurile negre zvirlite fără plicuri. 


Cărările pe margini au veştede chenare 

De crisanteme moarte. Un vint domol le fringe 
Şi floarea lin le-o cerne, o leagână şi-o duce, 
C'un freamăt de matasă ce tremură şi plinge. 


718 VIAȚA ROMINE SSCA 


Visează trandafirii... Un flutur trece singur 

Prin palida lumină săracă şi firavă, 

Pe-un ram o biată roză, din toate cea din urmă, 
Se zbate'n vint cum bate o inimă bolnavă. 


Prin geamuri, ceruri triste... Ferestrele-s închise, 
lar edera le pune o 'ndoliată salbă, 
Mesteacânii prin colţuri întind cortele rupte, 
Mişcindu-le mihnite pe stilpi de cridă albă. 


Şi vintul bate'ntr-una. Fanfara lui uşoară 
Suspină'ncet prin arbori, şi peste flori şi-o poartă, 
De cite ori mă vede îmi ese trist în cale 

Şi murmurînd mi-azvirle o margaretă moartă... 


Const. Mironescu. 


pes 
TPEDDET? ai 


pc. pepe 


Pa pII me he apt 


Odiseia unui Prinţ moldovan 


Intr'un Nr. anterior al acestei reviste s-a vorbit de doug 
comedii engleze, reprezentate pe scena teatrelor din Londra In 
1609 şi 1610, în care apare personagiul „fhe King of Moldavia“ 
ori „the Prince of Moldavia” *). 

Acest erou, cu totul exotic in Anglia de pe acea vreme, a 
stirnit curiozitatea istoricilor şi criticilor literari engleji de mai 
Urziu, care au studiat de apiuape opera dramatică a lui Beau- 
mont—Fletcher și Ben Jonson, marii contemporani ai lui Shakes- 
peare. Din discuţiile urmate şi părerile emise de scriitorii en- 
gleji însă nu rezultă, cu certitudine, realitatea istorică a acestui 
„Prinț al Moldaviei“. Unii admit că intr-adevâr a lost în Lon- 
dra un Prinţ al Moldovei pela Inceputul veacului al XVII-lea- 
un document contemporan,—0 scrisoare, din 7 Noembre, 1607, 
a unui oarecare Rowland White, din serviciul Curţii, câtră con- 
tele Shrewsbury**),—pomeneşte, In adevăr, de plecarea lui Mus- 
tafa Pașa, dela castelul din Windsor impreună cu „Prinţul Mol- 
daviei*, Acea scrisoare e singura dovadă istorică invocată de 
partizanii acestei păreri. Cei mai mulți insă işi exprimă indo- 
iala asupra existenței „Prințului Moldaviei“, — „real ori pretins*,— 
şi. ori îi dau o explicație fantastică şi absurda,—cum face Henry 
Weber.—ori declară că nu pot da nici o referință, —cum e cazul 
lui W. Gifford. ***) 

Neputind stabili realitatea istorică şi identitatea acestui sus- 
pectat „Prinţ al Moldaviei“ din teatrul Renaşterii engleze, pe 
baza datelor găsite in scriitorii engleji, şi neavind atunci la in- 
dâmină alte izvoare de cercetare, am stirşit articolul din No. 6 
a. c. al „Vieţii Rumineşti*, exprimind speranța că-mi voi putea 
lămuri nedumerirea prin mijlocirea datelor din istoricii noştri. 
Mai cu seamă faptul că acest „Prinţ al Moldaviei* se găsea la 

*) Ci „V. R.“ No, 6, Iunie, 1913, 
*) Of. John Nichols, The Progresses.. of James the First, London, 
vol IL, p. 157. 
+s+) CE, „V. R.* No, 6, Iunie, 1913. 


080 VIAŢA ROMINEASCA 


‘Curtea lui James |], in tovărâşia lui Mustafa Paşa, Ministrul Tur- 
„ciei la Londra, mă făcea să cred în autenticitatea prințului mol- 
.dovan. Un simplu cavaler de industrie nu s-ar fi putut expune 
-să-şi dea un titlu, ce nu avea dreptul să-l poarte, alături de un 
“ministru turc care era in măsură de a avea cele mai exacte re- 
ferinţi asupra lui, din Constantinopol. 

In adevăr, „Tezaurul de Monumente Istorice" al lui Papiu 
larianu, şi bogata colecție a lui Hurmuzaki pun la dispoziția 
istoricului destule documente pentru a stabili neindoelnic iden- 
titatea şi peripeţiile acestui „Prince of Moldavia”, care în ziua 
de 7 Noembrie 1607 se alla incă la Curtea lui James I, Impre- 
vună cu Mustata Paşa. Sint deajuns insă numai două scrisori, 
„publicate în tomul III. pp. 49—51, din „Tezaurul de Monumente 
"Istorice*, pentru a confirma şi complecta scrisoarea lui Rowland 
“White din 7 Noembrie, 1607, publicată de John Nichols : 

1) O scrisoare a regelui James 1, datată din Hampton Court, 
15 Octombrie 1607, cătră loachim Frederic, Marele Elector de 
Brandeburg, consingean, cumnat şi amic prea iubit, prin care îl 
recomandă, mişcat de „starea nenorocită în care se alla* proteja- 
tul lui, şi pentrucă „a observat într-insul oarecare virtuţi”, pe 
„Stefan Bogdan, nepotul lui Petru Rareş, care, prin această fn- 
rudire, ar avea dreptul, ca moştenitor legal, la suma de 200.000 
galbeni ungureşti pe care bunicul sâu, Petru Rareş, ar fi impru- 
mutat o bunicului lui loachim Frederic; 

2) O scrisoare a acestui Ştefan Bogdan, datată din Berlin, 
12 Decembrie 1607, cătră Marele Elector de Brandeburg, prin 
care el se declară a fi singurul moştenitor legitim a lui Petru 
Rareş. pecind „Wolfgang şi alții, se poate proba cu mârturiile 
patriarhilor şi împăraţilor, că nu sint adevăraţi erezi“, În aceiaşi 
scrisoare Ştefan Bogdan imploră sprijinul electorului, fägäuuind 
solemn credință lui şi regelui Angliei. 

E clar dar că eroul piesei lui Beaumont și Fletcher, —, The 
Knight of the Burning Pesile“ —şi a lui Ben Jonson,—. 7 he 
Silent Woman", —alit de suspectat de scriitorii engleji, e un 
prinţ moldovan autentic, un descendent, pe calea naturala, a lui 
Stefan cel Mare :—fiu legitim al lui lancu Sasul, Domnul Mol- 
dovei, care era un fiu natural al lui Petru Rareș, vrednicul fiu 
natural al celui mai mare Domn moldovan. 

Cum şi prin ce imprejurâri a ajuns acest Prinţ moldovan 
la Londra? 

D. lorga, intr'un foarte documentat şi lămuritor articol a- 
supra unei serii intregi de pretendenți domneşti din veacul al 
XVI-lea, consacră mai multe pagini acestui Bogdan Sasul ”) sau 


*) Cf N. orga, Pretendenţi domnesti în secolul al XVI-lea, în Analele 
Academiei Romine, seria Il, tom. XIX, 1897, p- 251 și urm. Despre acest 
„(Stetan) Bogdan vorbeşte incidental şi d. Sîrbu în Istoria lui Mibai Vi- 
teuzul, nu destul de lămurit însă. Se sprijină mult pe Cronica lu: Walther. 


ODISEIA UNUL PRINT MOLDOVAN aRt 


Stefan Bogdan, fiul lui lancu Sasul. D-sa insistă amănunțit a: 
supra numeroaselor peregrinaţii, fără izbindă, ale ahtiatului can- 
didat la tronul ţărilor romine. Expunerea ferm documentată a 
d-lui lorga, a vieții zbuciumate $i aventuroase a acestei inde- 
părtate vlastări a lui Ştefan cel Mare, lasă să se intrevadă caracte- 
rul ambițios, şi nu tocmai incurcat în scrupule, al protejatului 
lui James I, precum şi abilitatea, caracteristică fanarioților de mai 
tirziu, a mamei lui: Maria Paleologa din Rodos. 

Iancu Sasui, după o domnie jacâșă de trei ani in Moldova. 
fuge din ţară, în 1582, cu întreaga lui familie şi cu cincizeci de 
care de aur, prin Polonia. N'are parte însă de averea furată, căci 
Polonii 1l prind, şi după ce îl- insultă răzindu-i barba, Îl decapi- 
tează. Văduva lui însă ştie să obție grația și protecția regelui 
Poloniei, şi deasemenea şi destule domenii pentru a trâi In Po- 
lonia, impreună cu fii şi fiicele ei,până în 1593. La această 
dată, socotind ea, se vede, că unul din prunci ajunsese vristnic 
pentru a conduce destinele unei țări romine, pleacă spre Con- 
stantinopol, asigurindu-se de o scrisoare de recomandare a Ar- 
hiducelui Maximilian cătră Dogele Veneţiei, Scrisoarea nu putes 
fi fară folos în mini iscusite ca ale Mariei Paleologa : prinţul Bog- 
dan capătă dela Doge 25 galbeni pentru „rinirescamenti*, în ve- 
derea drumului spre Constantinopol, iar o soră a lui «e luată in 
căsătorie de un nobil venețian. Desigur că bacşişul de 25 de 
galbeni nu prea se potrivea cu îngimiarea prințului Bogdan, care 
purta o sabie lungă de şapte palme, ce o dădea drept sabia lui 
Atila, găsită In „țările sale*, dar Maria Paleologa, ca lemee prac- 
tică. nu putea să aibă scrupule de o asemenea natură, si, îndata 
după ce gâsi un bărbat pentru fiica ei în Veneţia, pleacă dea- 
dreptul la Constantinopol să capete un tron pentru fiul său lăsa! 
deocamdată în cetatea Dogilor. Turcii, care tocmai voiau să 
scape de Mihai, numesc pe prințul Bogdan Domn in Muntenia. 
Succesul diplomatic al Mariei Paleologa nu era insă deajuns ca 
să înlocuiască pe Mihai, iar armatele turceşti şi tatare, insărci: 
nate să introducă pe purtătorul săbiei lui Atila în Muntenia, fi- 
ind zdrobite de Mihai, prinţul Bogdan se reintoarce la Constan- 
tinopol, mulțuminduse- să se indeletnicească cu intrigi nesiir- 
şite pentru a dobindi tronul Moldovei. Viața lui caracterizează 
atit de bine ambiția deşartă a aventurierului oriental, pecit de 
plin de apetiturile măririi, pe atit de lipsit de scrupulele conști- 
inţii. Nu ezită a se scobori cit de jos peniru a lunecatiriş spre 
un tron pe care tatăl său Il prădase. Sint interesante peripețiile 
acestui tip anticipat al societăţii fanariote, care nu era lipsit nic! 
de laşitate, nici de aroganță, —fâră demnitate fațā de cei mari, 
fără cuviinţă şi generositate faţă de cei mici. Cerşeşte, unelteşte, 
asazinează şi se umilește cit poate pentru a dobindi o mârire 
domnească. 

In 1597 îl găsim tot la Constantinopol uneltind moartea 
lui Irimia Movilă pentru a-şi deschide tronul Moldovei ; complo- 
tul însă fiind descoperit, Prinţul Bogdan scapă numai prin inter- 


252 VIAȚA ROMINEASCA 


venția ambasadorului francez, care 1l trimite pe o corabie în Tri- 
poli, După plecarea corăbiei insă, descoperindu-se că complotul 
urzit avea în vedere şi peirea ambasadorului polon, care era 
protectorul lui Irimia Movilă la Constantinopol, el e intors din 
crum Și cit pe ce să-și piardă capul, dacă atracțiile persoanei 
lui n-ar fi fermecat pe Marele Vizir Ibrahim, care îl ia ca pagiu 
in palatul său. Astfel funia spinzurătorii e inlâturată de preten- 
dentul domnesc care preferă, de data asta, un buduar turcesc in 
locul unui tron moldovenesc. Asupra acestei crize din viaţa 
fiului lui lancu Sasu, cronicarul Walther spune. „Spiritul 
cel viu şi alte daruri cu care natura infrumusețase pe tînărul 
Bogdan, daruri ce cu deosebire desialează pe Turci, din zi în 
zi tot mai plăcut îl făcu Pașii care-l și primeşte între intimii 
săi cubiculari* +. Căzind stăpinul său în disgrația Sultanului, a- 
genfii lui Movilă caută prin daruri să-i dobindească capul dela 
noul Mare Vizir, dar şi Maria Paleologa ştia să cişige favoarea 
noului stăpin, Amoele partizi fură satislăcute prin asasinarea u- 
nui nevinovat: intro zi un falş Bogdan apăru in spinzură- 
toare în locul celui adevărat, satisfăcind astfel prin lraudă aspiraţiile 
Movileştilor, iar cadavrul, aruncat in mare, lu scos și predat Ma- 
riei Paleologa spre a-l ingropa cu pietate, „caşi cum această 
favoare o ar fi ciștigal mumă sa prin lacrimile sale,***) 

Pe cind Maria Paleologa plingea cu lacrimi prefăcute pe 
ialşul Bogdan, adevăratul Bogdan urzea o combinaţie matrimo- 
pială pentru a ajunge la tronul Moldovei. El obţinu făgăduinţa 
intluenţii politice şi sprijinul bănesc al lui Omer-Aga, Şeful 
Seraiului, cu condiţie să ia in căsătorie pe fiica cumnatului său, 
—un venețian turcit—care se găsea in Veneţia. Pleacă la Ve- 
neția cu banii lui Omer-Aga, dar căsătoria proectată e interzisă 
de Senatul Veneţian care, considerind pe Bogdan ca turci, 
șI acuză de intenţia de a converti pe Elena la islamism. Se in- 
toarce iar la Constantinopol și trăeşte ascuns la ambasada en- 
sleză. Aici tratează cu soli ai boerimii antipolone din Moldova, 
dar nu îisbutește decit să se descopere. Primejdui ndu-și viața în 
Constantinopol, fuge în 1601 in Anglia, de unde se întoarce în 
1602 cu scrisori de recomandare dela regina Elizabeta. În 
timpul lipsei lui din Constantinopol, Turcii erau gata să-i dea 
tronul Moldovei, dar n-a fost găsit în oraș. Intors din Londra, 
prin Veneţia, se adăposteşte tot in casa ambasadorului englez 
din Constantinopol, intrigind pentru acelaşi tron al Moldovei. De 
data asta insă, avind intre dușmani şi pe Şeful Seraiului, fostul 
sâc protector, pe care il inșelase cu bani, saturā pe Vizir de u- 
neltirile lui, şi e pus la închisoare impreună cu Radu Mihnea,— 
un alt pretendent la domnie, —in castelul asiatic al Dardanelelor, 
unde stă până la 1606, cind scapă travestit In haine femeești, Cum 
scapă fuge iar In Anglia, unde documentele pomenite mai sus 


*) A. Papiu Harianu, Tezaur de M 4 
st) idem, ibidem, Walther, io i Dai Istorice, Tom. 1. p. 20. 


ODISEIA UNUI PRINŢ MOLDOVAN 283 


il arată trăind in Londra sub protecția generoasă a regelui Ja- 
mes L 


Probabil că persoana, manierele, povestirile şi tinguirile 
sale au produs o impresie deosebită în cercurile engleze din ju- 
rul lui, Vizita la Londra a acestui prinț oriental a trebuit să im- 
presioneze ca un faptrar sensaţional publicul, şi-a făcut pe scrii- 
torii de drame de pe vremuri să-l intrebuințeze ca erou drama- 
tic, după plecarea lui. Era o procedare curentă a scriitorilor dra- 
matici de pe acea vreme de a transforma „faptele diverse” sen- 
saţionale în drame. Ei nu căutau să inventeze intrigi dramatice 
ori să desfăşure analize psihologice, deşi nici intr-o epocă literară in 
vre o altă ţară nu s-a alcătuit piese de teatru atit de perfecte ca ac- 
țiune dramatică şi cu atita adincime de pătrundere în sufletul omului, 
Shakespeare insuşi nu face decit să indrepte piese de ale altora 
sau să dramatizeze istorii şi legende ce circulau In gura tuturor con- 
timporanilor lui. Povestea dramatică nu interesa de obicei pe 
scriitorii pentru scenă ; ca era luată deagala de oriunde, fie din 
rindul faptelor diverse fie din al legendelor banale: se căuta 
numai să fie cit mai cunoscută şi cit mai sensaţională, Numai 
meşteşugul artistic, puterea de simpatie şi de intuiţie a vieţii erau 
darul scriitorilor : prin aceste însuşiri piesele lor trăiau pe scenă şi 
produceau iluzia realităţii, 

Deosebirea, în privința pozestei acţiunei, a teatrului național 
englez din timpul evului mediu,—a aşa numitelor Miracole şi 
Mistere,—de teatrul naţional din timpul Renaşterei stă numai în 
caracterul legendei ori istoriei dramatizale, In evul mediu nu- 
mai legenda biblică aproviziona scena, pecind în timpul Renaş- 
terei caracterul lumesc ai legendelor și faptelor colorează cu de- 
săvirşire teatrul englez. Un prinţ din Danemarca, un general 
maur, un şef din Virginia ori un prinț din Moldova, care fusese 
văzut de public pe străzile Londrei, iau locul personagiilor bi- 
blice, şi apar pe scena teatrului Renaşterei engleze cu aceleaşi 
drepturi caşi personaziile solemne din teatrul clasic francez, Im 
care întră numai cei cu genealogie ilustră din măreața antichitate, 


Lăsind amintirea lui pentru a fi fixată pe scenele din Lon- 
dra, prințul nostru părăsește Londra, in 1607, cu scrisoarea de 
recomandare pe care am pomenit:o, pentru a pune mina pe moş- 
tenirea lui Petru Rareş, şi astfel să poată căpăta mult doritul 
tron al Moldovei. EI îşi trimete inainte genealogia domnească 
Flectorului de Brandeburg, iar inloc de sinet, pe care spunea 
că-l are, fără să-l poată arăta, combate concurența celorlalți pre- 
tendenţi prin invocarea mărturiei patriarhilor şi impâraţilor, Ne- 


284} VIAȚA ROMINEASCA 


putind însă pune mina pe cei 200,000 galbeni ` 
ținut poate tronul Moldovei, se inceta a boaria Să 
Marele Elector cu o sumă mai mică, in numele coreligionarității 
lor, şi pleacă la Constantinopol, prin Viena și Veneţia, spre a-şi 
continua intrigile impotriva Movileştilor,—nedindu-se inlături nici 
dela asasinate pentru a înlătura din cale pe agenții lamiliei Mo- 
vila. Mama sa, Maria Paleologa, murise insă, şi lipsa abilității 
ei constituia o adevărată dezarmare a concurentului la tronul 
Moldovei, în lupta lui nepregetată de intrigi şi uneltiri ce o du. 
ag din ascunzişurile ambasadei engleze din Constantinopol, de 
. 1608—1611. Pierzind la urmă orice speranță, invins de fiul 
ui Ştefan Tomşa, care îi ia doritul tron al Moldovei lip: 
sit de sprijinul moral al mamei sale, care-l imbârbăta in vre. 
muri grele de ambiții nesatisfăcute şi crime neizbutite, Stefan 
Bogdan se turcește, luind numele de Ahmed, pentru a ajunge 

inloc de Domn al Moldovei, măcar Sangiac de Prisren, în Alba- 
nia, In 1612 e numit Sangiac la Brusa, şi de acolo uneltește 
unirea şi prefacerea ambelor țări romine în pașalicuri turceşti 

pentru a ajunge el Beglerbegul lor printr'o sinzură numire, 


__O viață de ambiţii deșarie şi intrigi criminale: 

ciştig cit de mic, sacrificiul intresei demaități etape ge 
cea mai mică şovăire ori descurajare; un simbol anticipat, de- 
rai al caracterului aristocrației noastre, decind va Incepe să 
n marelui nostr d Mesa TIRNA, cu intensitate, ultima vlăstare 

A ar vieţile dispărute au ceva fascinant şi melancolic, şi 
rise ar fi fost de impure, moartea le inobilează şi le e 
a care grozavă, pentru noi, Cu pecetea sa de veșnicie, ea le pre- 
na în pulbere, Şi zbuciumul lor ia ințelesul unei ironii cinice 
aţă de sforțările şi de accesele noastre de entusiasm In fața mis- 
idei Marelui Necunoscut. In lupta de toate zilele, minați de 
er fai. și patimi, „Wilăm la fiecare pas zădârnicia eternă a e- 
istenței noastre, și privim spre pietrele de mormint ca la niște 


simple $ < : : 
e cete călăuzitoare căâtră bietele noastre idealuri, pururi 


I, Botez 


Totul e numai energie 


Problemele privitoare la structura intimă a materiei, precum- 
și cele privitoare la relațiunile ei cu energia, au fost totdeauna 
pasionante. 

Descoperirile fizicei şi chimiei secolului trecut stabilise a- 
devărate dogme în privinţa structurii atomice și moleculare,a nedis- 
lrugerii materiei şi energiei ; dar unele din aceste dogme au fost se: 
rios zdruncinate după descoperirea fenomenelor de radio-activi- 
tate. Aceste nouă descoperiri n'au înlăturat din ştiinţă teoria a- 
tomistică ci din contra i-au dat o confirmare strălucită; ele au 
largit considerabil cunoştinţele noastre asupra structurii alomu- 
lui şi moleculei și au modificat dogma cunservării materiei. A- 
tomul „indivizibil şi etern* s'a dovedit de o complexitate uimi- 
tvare şi de o viață uneori efemeră, Elementele constitutive ale 
atomului, electronii, infiniți de mici, caracterizați numai prin sar- 
cina lor electro-magnetică, au fost şi sint cu multe amânunie 
studiaţi ; iar teoriile asupra electricității, magnetismului, luminii 
ete. au suferit profunde schimbări, 

Dacă în ceia ce priveşte natura materiei şi slructura ato- 
mului rămine încă un cimp destul de larg ipotezelor necontrola- 
bile, asupra compunerii granulare a materiei, asupra existenţi a- 
tamilor şi moleculelor—ori cum am concepe în ultima analiză e- 
lectronii—nu mai poate râmine nici o indoială, 

Un alt fapt, care a trecut din domeniul ipotezelor în acel 
al realitățilur, e teoria eternei agitații a moleculelor și atomilor, 
agitaţie ce se poate constata prin mulţime de fenomene fizice 
manifestate după anumite legi, care, odată formulate, au contri- 
buit enorm la progresele fizicei şi chimiei, 

Cunoştinţele ce avem azi asupra structurii granulare a ma- 
teriei şi a eternei agitațiuni a elementelor ei constitutive, sint 
rezultatul nenumaratelor cercetări facute pentru verificarea teoriei. 
atomistice şi sprijinite pe ea, teorie care a preocupat știința tot 
secolul trecut. 


286 VIAȚA ROMINEASCA 


Natural că probleme ce au pasionat pe înaintaşii noşiri nu 
ne pol lăsa nepăsători şi se poate chiar constata un indemn cres- 
cind pentru inițiarea nespecialiștilor în asemeni chestiuni de 
Ştiinţă teoretică. Dovada interesului cu care atari probleme sint 
urmărite de publicul cult o avem în mulțimea și succesul uvra: 
jelor de popularizare ce apar în occident. Mă mulțumesc a cita 
numai lucrările lui G, Le Bon !), Murain *), Perrin 3), Guilleminot *), 
Houlievigue *) şi pe cele mai recente din editura revistei Kos- 
mos *)—uvraje nouă, unele chiar cu totul recente—spre a invedera 
interesul, tot mai mare, pentru pasionanta problemă a structurii 
şi naturii materiei. Căci e neindoelnic, că în momentul în care 
ştiinţa ar clarifica tot ce privește constituția materiei brute, ea n'ar 
mai bijbli în intunericul intens, de nepătruns, ce invâlue natura 
intimă a fenomenelor vieţii, a fenomenelor conștiinții ; iar pentru 
noi, orice incercare de a ne ridica puţin vălul acestei lumi mis- 
lerioase are un explicabil interes, 

Nu-mi trece prin minte să enumăr principalele achiziţii ale 
ştiinții din ultimul deceniu, ci în acest articol voiu atinge expli- 
cațiunile pe care cunoștințele actuale ni le oferă asupra unei 
probleme, care ne-a lăsat mari nedumeriri ori decite ori ne-am 
gindit la cele două forje ce determină stările de agregajid ale ma- 
teriei : atracţiunea şi repulsiunea moleculară, 


Problema se pune astfel; Atracțiunea şi rebulsiunea titole- 
culară sint două forțe diferite, ori sint efectele unei singure 
energii? 

Să clarific mai bine de ce această problemă se impune ne- 
cesarmente oricărui spirit, ce meditează asupra cunoştinţelor ele- 
mentare de fizică. 

Fizica ne spune: gazele sint corpuri la care forța de res- 
pingere a moleculelor intre ele e mai mare ca atracțiunea mo- 
leculară ; la licide repulsiunea și atracţiunea se echilibrează ; 
iar la solide atracțiunea moleculară e foarte puternică, cum se 
poate oricine convinge prin energia ce trebue a consuma cind 
vroim a rupe un corp solid: o piatră, o varga je fer, ete. 

Ne mai spune știința că: ridicind temperatura unui corp 
se poate trece dela starea solidă la cea licida, apoi la cea ga- 


1) G. Le Bon: L'évolution de la matière. — L'évolution de la force. 
{umbele in Bibi, de philos. selentifique, 1908). 

2) Ch. Murain: Les états physiques de la matière (Souv, collect. 
scient, F. Alcan). 

5) Perrin: Les atomes |ncoinşi colectie) 1914 


î) Houllevi : La matière (Armand Colin) 1914. 
6) Gibson-Günther. Was ist elektrizität, 1912 şi Dr. A. Zart : Bau- 
steine des Weltalls. 


TOTEL E NUMAI ENERGIE 257 


zoasă ; şi invers, dela starea gazoasă putem trece, prin scăderea 
temperaturii ori mărirea presiunii (sau prin ambele energii deo- 
dată) la starea licidă și apoi la starea solidă. Caldura in spe- 
cial apare, deci, ca o energie care naște, ori cel puțin imputer- 
nicește forja de repulsiune. 

Așa prezentate lucrurile, rămine— [ireşte—o nedumerire : pu- 
terea de repulsiune există in toate stările corpurilor? Se poate 
măsura ca? Se poate stabili o formulă cum e cea newtoniană 
a atracţiunii corpurilor (fie aceste corpuri infinit de mari ca 
astrele, fie infinit de mici ca atomii şi moleculele)? Dacă pute. 
rea aceasta există,—ca o modalitate specială a energiei univer- 
sale de sigur,—şi-i aşa de mare la gaze, ce se face cn ea sau 
cu o parte din ea cind corpul gazos trece în stare solidă? Dis- 
pare? Se translormă în altă manifestare a energiei şi care-i e- 
chivalentul ei ? 

Dar atracțiunea moleculară Insâşi—deşi această putere se 
concepe mai cu ușurință—dă loc la alte multe nedumeriri, Ca 
există o atracţiune moleculară nu ne indoim, deși nu putem là- 
muri natura acestei forje, Observaţiunile au dovedit câ ca se 
exercită potrivit legii lui Newton: proporțional cu masa mole- 
culei şi invers proporțional cu patratul distanței dintre ele, Dar 
să ne punem o intrebare: cum se face că atracțiunea molecu- 
lară exercitindu-se in același fel, în unele cazuri corpul cristali- 
zează, adică moleculele lui se grupează după anumite axe, pla- 
nuri de simetrie... şi formează pârticele cu muchi, fețe plane, 
unghiuri, pe cind in alte imprejurări acelaşi corp rämine amori?... 
Greu de răspuns! 

Considerind dar aceste forțe, atracțiunea și repulsiunea mo- 
leculară, ca două forje deosebite, antagoniste, —lucru greu de con- 
ceput de altfel, —nu vom putea dezlega mulțumilor nici una din 
chestiunile puse, 

O singură ipoteză a adus raza de lumină în această lume 
misterioasă ; aceasta e leoria cinetică moleculară, care admite 
că molecujele—iîn orice fel de substanță şi subt orice stare de 
agregaţie —sint in perpetuă mişcare de vibraţie, rotație. translație, 

Energia ce întreține aceste mişcări, energia cinetică, e a- 
ceiași pentru toate corpurile, care au aceiaşi temperatură abso- 
lută, dar creşte cu temperatura şi invers, temperatura e manifes- 
tarea măsurabilă a energiei cinetice, Dacă prin o altă energie 
mărim energia cinetică, temperatura creşte. Forța vie a moleculelor 
e proporţională cu masa lor (m) și cu patratul iuțelei (v2). Produsul 
mw* e constant, ceia ce ne spune că, dacă masa moleculelor e mai 
mare, Viteza e mai mică; dacă, din contra, masa e mai mică, 
viteza e mai mare. Viteza moleculelor de hidrogen e de 4 ori 
mai mare ca a celor de oxigen şi cam de 14 ori mai mare ca 
a moleculelor de zahar.—masa moleculei de oxigen fiind de 16 
ori mai mare, iar a celei de zahâr de 171 ori mai mare ca a 
moleculei de hidrogen, 

Supuse acestei energii, moleculele au mișcări nespus de 


238 VIAȚA ROMINEASCA 


n 0 NE SI N rana mac be fs E r 


iuți. Astfel! molecula de hidrogen la temperatura de 15° are o 
iuțeală de 1850 metri pe secundă, molecula de oxigen avind, 
la aceiaşi temperatură, 402. m. 

Mişcările acestea de deplasare n'au direcţii rectilinii decit 
pe distanţe extrem de mici- citeva miimi de milimetru—pentru 
că n'au calea liberă. In drumul lor intilnesc alte molecule, 
schimbă direcţia de miliarde de ori pe secundă. 

Din această stare cinetică a moleculelor rezultă o serie de 
fenomene de care putem lua cenoștință prin simţurile noastre ; 
intre altele e presiunea gazelor. Cind apăsăm pe pistonul unei 
pompe de comprimat aerul, invingem presiunea gazului pe pis- 
ton, iar această presiune e rezultanta izbiturilor pe care mole- 
culele le fac de milioane şi miliarde de ori pe secundă asu- 
pra pistonului. Sporind numărul izbiturilor, adică accėlerind 
prin căldură mişcările moleculare, presiunea devine mai mare: 
scăzind numărul izbiturilor, presiunea devine mai mică; adică 
presiunea unui gaz creşte cu ridicarea temperaturii, energie care 
măreşte, cum am spus, energia cinetică. Ne admiţind realitatea 
cineticei moleculare, greu am găsi o explicaţie convingătoare a- 
cestui fenomen. 


Cum că agitație moleculară există în toate corpurile sint 


dovezi nenumărate, vizibile, din care unele foarte izbitoare, Cind 
gazul ce umple un balon iese În aer, imprăştierea lui se face 
din pricina mişcărilor moleculare. Aceste mişcări de imprăștiere, 
de deplasare, sint, desigur, efectul unei învirtiri, neinchipuit de 
repezi, invirtire din cauza cărei se naşte o energică forță centri- 
lugală ce aruncă, ca să zicem așa, molecula în spaţiu ca piatra 
dintr'o praştie şi, dacă molecula n'ar fi supusă atracţiunii altora 
şi mar suferi intirzieri în cursa-i nebună din pricina ciocnirilor şi 
din pricina forței gravitațiumi, diluziunea gazelor s'ar face extrem de 
repede in spațiul fără sfirşit, 

Fireşte, n'avem un mijloc direct de a urmări mişcarea de 
deplasare a moleculelor, dar experienţele lui Dunoyer ne inles- 
nesc a ne face o idee clară. 

„Dunoyer așează un fragment de materie, puţin volatil, ia 
temperatura ordinară, pe fundul unui tub cilindric de sticlă, tub 
divizat, prin două plăci, în 3 compartimente. Fiecare placă des- 
pârțitoare are o găurice in direcțiunea axei tubului. Dacă se in- 
călzeşte subatanța aşezată pe fundul vasului, molecule gazoase 
se separă din substanța volatilizată, ele se agită cu iuțeală va- 
riabilă şi proporţională cu temperatura. Cele mai multe intilnesc 
în drumul lor pereţii vasului sau rezistența plăcilor ce impart 
tubul în compartimente şi se intorc în alte direcțiuni ; unele au 
insă trajectorii ce coincid cu axa tubului, trec prin gâuricile din 
plăci, traversează tubul in lungul lui neintilnind alte molecule şi 
ajungind pe partea mai rece, superioară, a tubului se depun pe fun- 
dul de sus în fața celor două gâurici. 

Această experiență ne lace—spune autorul, evidentă exis- 


TOTUL E NUMAI ENERGIE 289 


tenja moleculelor şi a trajectoriilor lor rectilinii Intre două cioc- 
niri mutuale*. (citez din Guilleminot). 

___ Dacă la gaze mișcările moleculare sint așa de vii şi con- 
tribue la imprâăştierea moleculelor, caşi cind ar fi minate, res- 
pinse de o putere mai mare ca atracțiunea moleculară, nu se pot 
explica nici atite şi atite fenomene fizice ale corpurilor licide, 
decit tot admiţind realitatea cineticei moleculare. i 

Cind pune cineva, pe fundul unui pahar, sirop gros de 
smeură şi-apoi cu precauțiune toarnă deasupra apă gazoasă ori 
apă curată şi lasă totul in perfectă linişte, observă după un timp 
oarecare, că conținutul paharului e complect omogen. Cine a 
Imprâștiat siropul in apă? Ce forță a intervenit? Evident agita- 
{a moleculară. Dacă licidele sint calde amestecul e şi mai re- 
pede şi aceasta se Ințelege uşor știind că energia cinetică crește 
cu temperat Moleculele de zahar, ținute apropiate de câtre 
ztracţiunea moleculară, erau în veşnică mişcare. In contact cu 
apa unele au pătruns în spaţiile intermoleculare ale apei şi apoi, 
liberate de puterea ce le ținea lingă semenele lor, sau imprăș- 
tiat în apă ca moleculele unui gaz oarecare în aer. După ele 
au luat şi altele același drum până amestecul s'a lăcut omogen. 

Am asemuit situaţia moleculelor unui corp dizolvit cu acea 
a moleculelor gazoase. Fizica ne imputerniceşte o asemene com- 
parațiune, căci multe fenomene ale soluţiilor se supun aceloraşi 
legi ca şi fenomenele ce au loc în gaze. Pentru a nu cita decit 
o asemânare, mă mărginesc a spune citeva cuvinte despre aşa 
numita presiune osmotică.  Moleculele unui corp dizolvit, miş- 
cindu-se ca moleculele gazelor, vor izbi pereţii vasului, vor izbi 
suprafața liberă a licidului, suprafață care se poale compara cu 
o membrană elastică întinsă, vor produce o presiune măsura. 
bila cu cel mai simplu dializor ; această apăsare, in stare să ri- 
dice o coloană de licid la o înălțime considerabilă, e presiunea 
osmotică, prin care se pot explica între altele şi multe fenomene 
din corpul vieţuitoarelor. | 

Descoperirea ultramicroscopului a dat o demonstrare vi- 
zibilă acestor mişcări. Fără greutate ne putem imagina că, dacă 
moleculele izolate sint în mişcare și grupe de molecule, adică 
părticele de substanță, pe lingă mişcări moleculare interne, pe 
care nu le putem observa, vor traduce—udată ce devin libere in- 
tun licid,— agitația lor cinetică prin mișcări ale intregului sis- 
tem, mişcări pe care le-am putea observa mărind considerabil 
pranulul, pârticica de materie. 

Un asemenea raționament era de altfel intărit de o obser- 
vaţie veche, facută cu microscopul simplu. Brown încă din 1827 
remarcase că pârticele de materie, destul de mici ca să poată ră- 
minea mai mult timp în suspensiune in apă, erau in veșnică 
agitație. Această agitație era cu atit mai vie cu cit granulii e- 
rau mai fini. Același lucru sa observat cu granulii soluţiunilor 
coloidale şi pseudo-coloidale, iar cu ultramicroscopul s'au ur- 
mărit mişcârile unor granuli căror calculele le atribuie mărimi 


M 


290 VIAȚA ROMINEASCA 


de abea 10—20 de ori mărimea moleculelor mari, complexe. S'a 
constatat şi prin ultramicroscop că iuțeala e mai mică la gra- 
nulii mari, mai mare la cei mici, adică sa putut bănui că pro- 
dusul mo? e şi in cazurile aceste constant, deci mişcările brow- 
niene se coniormează aculoraşi legi fizice ca şi moleculele izo- 
late. Dacă granulii sint prea mari nu se pot deplasa și se lasă 
pe fundul soluţiei, atrași de puterea gravitației. Evident insă că 
mişcările interne ale granulului, mișcările moleculare persistă; 
decit forța vie a moleculelor nu e suficientă pentru a deplasa 
intregul sistem, 

Dacă dela soluțiuni trecem cu gindul la licide pure, pu- 
tem admite că în ele n'au loc mişcări? Evident că nu; şi ex- 
periențe făcute cu porțiuni de același licid separate prin mem- 
brana unui dializor, porțiuni avind temperaturi deosebite, au do- 
vedit că moleculele trec prin membrană, că produ o adevă- 
rată presiune osmolică, deci sint in agitație, energia cinetică 
fiind egală la temperaturi egale, ori care ar fi soiul materiei. 

Prin urmare, din cercetările asupra gazelor, a soluţiunilor 
şi licidelor pure se poate scoate legea: la aceiași temperatură 
«absolulă, toale moleculele tuturor fluidelor (licide ori gaze) au 
aceiaşi energie cinetică mijlocie, proporțională cu temperatura. 

„Cei mai mulți fiziciani urmind logica raționamentului, ad- 
mit că licidele prezintă viteze moleculare specifice egale cu a- 
cele ale gazelor, dar că numărul izbiturilor pe secundă e cam 
de o mie de ori mai mare, parcursul liber fiind el insuşi de o 
mie de ori mai mic* (Guilleminoţ). 


Descriind foarte sumar mişcările particulelor coloidale am 
Şi intrat în domeniul corpurilor solide, căci coloidele organice 
ca și cele metalice (aur, argint, platină) şi diferite suspensiuni 
minerale prezintă aceleași fenomene în aceleaşi condițiuni de tem- 
peratură, 

Dacă în particule solide mici există mișcări moleculare, e- 
vident că trebue să existe şi în metale cind sint In bucăţi mari 
şi, în fine, în toate corpurile solide. Observaţia a pus in lumină 
fapte cu drept cuvint izbitoare, „Dacă se pun unele peste altele 
mici cilindre de metale diferite, a câror supralețe de bază au 
fost bine luciete și netezite, se observă că se lormează un aliaj 
in vecinătatea suprafeței de contact. Acest fenomen este foarte 
activat dacă se încălzeşte la 2002—300* ori 400° sau dacă se 
comprimă sistemul“, *) Cum se poate explica această lipire şi 
amestecare, această difuziune a metalelor? Lipirea e un efect al 
atracţiunii moleculare de pe suprafețele in contact; dar diluziu- 
nea? Cum am putea să ne imaginăm trecerea moleculelor unele 


*) GuiMeminot op. cit, |. pag. 206. 


TOTUL E NUMAI ENERGIE 21 


printre altele dacă ele ar fi, cum ni se pare, cu totul imobile ? 

Dacă difuziunea e activată de iuțeala mișcării, care, cum am 
văzut la gaze şi licide, e mai mare când massa moleculară e mai 
“mică, ne putem aştepta ca intre unele metale aliajul să se facă 
mai repede, ceia ce se şi intimplă in adevăr. La metalele ce 
au massa moleculară mai mică, deci viteza mai mare, mişcările 
mai vii, mai energice, amplitudinea acelor mișcări mai mare, 
difuziunea e mai lesnicioasă. Sint cunoscute metale la care på- 
tura de aliaj astfel formată ajunge mai mulți milimetri şi ames- 
tecul e perfect omogen. i , 

Necontestat că in metale și în toate corpurile solide sint 
veșnice mişcări de deplasare, de translație, mişcâri vibratorii, iz- 
biri uimitor de repezi Intre moleculele mult mai apropiate ca la 
licide şi gaze, numai că de toate aceste mişcări nu ne putem 
da sama cu uşurinţă. í . 

Spuneam mai sus, că aceste mișcări par a avea, in unele 
<azuri, direcţiuni determinate, în jurul unor anume puncte sau di- 
recțiuni. Aceste mișcări—să le zicem ordonate— explică formele 
cristaline, forme cristaline foarte răspindite In starea solidă a ma- 
terici şi care nu lipsesc chiar la unele substanțe licide (cristali 
moi ori chiar licizi), ysna dida 

Nu putem afirma că fenomenul cristalizării e cunoscut in 


amănunte, dar se pare că, in materia cristalizată, grupe mai mici 


sau mai mari de molecule se asociază influenţindu-şi reciproc 
mişcările şi dau naștere la sisteme simetrice, cu forme geome- 
trice bine determinate, Posibil chiar ca molecula Insăşi, ea care 
e un complex de atomi in neincetată mișcare, să aibă atomii aşa 
fel grupaţi incit forma ei, a moleculei, să fie cu muchi, fețe, un- 
hiuri, 

“ Dacă forma cristalină e manifestarea materială a unei miş- 
cări, ne putem imagina că provocind o variaţie în direcția miș- 
.cărilor să dobindim o schimbare chiar a formei cristaline, fără 
ca mai intăi să trecem cristalul în stare licidă, stare subt care, 
mişcările moleculare fiind mai lesnicioase, ne-am putea aştepia 
«mai curind la o nouă aranjare. m 

Raționamentul acesta e imputernicit de fapte cunoscute in 
natură şi reproduse şi artificial. Se ştie că multe corpuri au mai 
“multe forme cristaline, cristalizează în sisteme deosebite. Aceste 
sini aşa numite stări alotropice. Aşa d. ex. sulful are mai multe 
stări alotropice; staniul, iodura de mercur, iodura de argint, ni- 
tratul de potasiu etc, au cite două forme cristaline cu totul deo- 
sebite. Foarte interesant este că trecerea dela o formā cristalină 
ia alta se poate face, in unele cazuri, lără ca corpul să fi Ince- 
tat a fi solid. Cauzele ce provoacă asemeni transformări sint 
temperatura şi presiunea, adică două din efectele energiei cinetice, 

Imprejurarea că unele materii amorfe, cum e sticla, trec în 
unele condițiuni în stare de cristali, ne lasă bănuiala că mişcă- 
rile moleculare dezordonate pot fi ordonate prin o energie ex- 
dernă ; căldură, presiune, 


29? VIAŢA ROMINEASCA 


Faptele de mai sus au o mare însemnătate în technica in- 
dustrială, pentru că ele explică aşa numitele Imbätriniri şi im- 
bolnăviri ale metalelor, cind sint supuse la sguduiri, variațiuni 
de temperatură, presiuni etc. 


Din schița ru totul sumară ce dâdui mai sus, se vede că 
mișcările moleculare și mișcările atomice există în toate corpu- 
rile ; iar cind energia lor crește și amplitudinea sporeşte, mole- 
culele se depărtează una de alta, corpul se dilată ; apoi, dacă e 
solid, se topește și prin sporirea temperaturii poate deveni ga- 
zos. În această din urmă stare moleculele sint aruncate in spaţiu, 
se depărtează una de alta, învingind şi forța de atracțiune mo- 
leculară, 

Dacă plecăm dela cunoștința câ pentru aceiaşi massă mole- 
culară energia cinetică creşte proporțional cu iuțeala, ne-am pu- 
tea imagina corpuri ipotetice, ce ar avea massa moleculară mai 
mică decit a hidrogenului La aceste corpuri, ipotetice, energia 
cinetică ar fi determinată aproape excluziv de viteză. Am putea 
merge apoi cu gindul pănă ce am reduce atomul — neinchipuit 
de mic şi el—la o lume de părticele şi mai mici, la electroni, 
la care massa e infinit de mică—realminte nici nu se poate 
vorbi de massa materială a electronului,—aşa că totul se reduce 
la un centru de energie electro-magnetică. Şi atunci am putea 
admite că misterioasa atracțiune moleculară ar fi rezultatul tot 
unei mişcări, a elementelor constitutive ale materiei, a electroni- 
lor— centri de forțe. 

Lumea atomică și moleculară, aşa cum şi-o inchipuiau fi- 
zicienii de acum citeva decenii, a luat o altă iniâţişare pentru 
noi ; atomul insecabil, nedevizibil şi nedistructibil, a pierit. Ma- 
teria în toate manifestările ci multiple şi izbitoare e o formă a 
energiei universale; centrii de energie, electronii, lormează ato- 
mii cu massa lor materială, iar aceştia moleculele, 

Dar o asemene afirmare e pripită ; pentru a convinge pe 
cineva trebue dovedită cu fapte precise şi bine analizate. 


T. A, Râdărău 


Arta şi iubirea 


Cu deopotrivă vrăji mistuitoare 

Voi amindouă vă 'mpletiți în mers: 
Ne doare dulce un suris neşters 
Cum cizelarea unui vers ne doare. 


Cadenţele sonore dintr'un vers 

Şi ritmul inimii tremurătoare 

Ne toarnă 'n suflet marea sărbătoare 
A armoniilor din Univers. 


Slăvite fiți deapururea şi sfinte 
Voi, forţe ale artei şi iubirii! 


Voi ardeţi raze 'n plinsul omenirii, 


Ca flori ce rid în jale de morminte. 
Prin voi ne fulgeră o clipă 'n minte 
Eternul zimbet al Dumnezeirii. 


Nichifor Crainic 


a E aa 


O stea prin fereastra lui Manolaș 


E Simbătă seara şi funcționarii din biurouri au depus con- 
deele cu un sfert de oră mai devreme. Dela masă la masă con- 
vorbirile se innoadă şi se ridică zgomotoase în aerul greoiu. F u- 
mul de ţigară se înfășură albastru In lumina oblică şi grăbită a 
amurgului de Aprilie. Robii registrelor şi ai dosarelor se simt, 
un sfert de oră, fericiţi. Intre munca săptăminii, oprită de o 
clipă, şi orele de inutilă libertate sau de tristă petrecere acasă 
de a douazi: acest sfert de oră are un farmec unic, Funcţio- 
narii se intind, se adună cite doi şi cite trei la un biurou şi pun 
la cale o plimbare la Chitila, discută şi aleg între un matineu 
la teatru şi un film la cinematograf, sau—alții mai nerăbdători — 
votează un aperitiv complex, chiar acum după ieşirea din mi- 
nister. ; 

Un singur coleg a rămas la masa lui de subșei de biurou 
şi, în gălăgia generală, îşi continuă lucrul, Vasile Manolaş, po- 
reclit filozoful, nu se va duce mline nici la Chitila, nici la cine- 
matograf și, cu atit mai puţin, nu va lua parte astăseară la a- 
peritiv, E un suflet inchis, plin de griji şi plin de ginduri. Deşi 
slujbaş de cițiva ani, totuși In acest mediu biurocratic cl a rā- 
mas insolubil, ca un cristal refractar soluțiunii în care a fost 
depus. In inima lui, Manolaş nu crede şi nu vrea să rămină 
funcționar de carieră... Miine, va sta acasă, se va inchide în 
iatac, îşi va pune vată în urechi și cu desnădejde va muşca 
din cărţile ce trebuesc ştiute la un apropiat examen de licenţă. 

Colegii pleacă în grupuri. Manolaş citește referatul pe 
care l-a isprăvit, aşează pe biurou hirtiile și dosarele şi dă mina 
cu ultimul coleg. La inceput, aceşti tovarăși Il priveau cu ochi 
răi şi-l spionau. Era un intrus. Era un om cu carte— student 


O STEA PRIN FEREASTRA LUI MANOLAS 295 


in litere—şi venia peste ei, bieţi salahori ai registrelor, să le ia 
un joc și să le incurce așteptările de innaintare. Citva timp, 
Manolaș a trebuit să rabie răceala şi aluziunile lor jignitoare. 
Dar, pe urmă, funcționarii au ghicit în el un frate de suferință 
şi un om Îâră răutate, care nu ştia să țeasă intrigi, care nu-i 
umilea cu învățătura lui şi care, în definitiv, putea să rămină 
printre ei fiindcă era muncitor şi cumsecade, Numai tăcerea lui 
era ciudată, Și tăcerea aceasta nu putea să ascundă prostie, ci 
mai de grabă idei și preocupări superioare unui biurou de mi- 
nister, De aceia, cu aprobarea unanimă, Manolaş se pomeni 
intr'o zi poreclit filozoful, Era ironie in acest supranume, era 
poate ciudă că noul venit nu seamână cu toată lumea, dar era 
şi oarecare ascunsă recunoaștere, plătită superiorității. 

Manolaș îşi ia din cuer pălăria şi paltonul şi iese din sä- 
lile ministerului, printre servitorii care, la trecerea lui, nu stau 
din măturat şi nici nu-l prea salută, fiindcă ori salutat ori nesa- 
lutat, Manolaş nu e cu ei niciodată infipt şi poruncitor, iar bac- 
șișul de zile mari vine fără de căciuleală. La poarta ministe- 
rului Manolaş se opri un moment cu siială. Calea Victoriei clo- 
colea de trăsuri şi de automobile. Pe trotoarele inguste şi i- 
negale, trecătorii se frecau unii de alții, venind unii dela Sosea 
spre Centru, iar alții dimpotriva, După haine şi după pasul cu 
câre mergeau, păreau mai toți oameni care nu lucraseră nimic 
în ziua aceia şi nici n'aveau nevoe să lucreze. Impresia aceasta 
căzu rece pe gindurile lui Manolaş, Dacă drumul spre casâii 
n'ar fi fost chiar Calea Victoriei, s'ar fi strecurat binişor şi ar 
E luat-o pe vre-o stradă lâturalnică. Ar fi putut să iasă din 
Calea Victoriei prin dosul Academiei sau pe lingă Consulatul 
Francez, dar ocolea mult şi intirzia. Şi astăseară nu trebuia să 
intirzieze nici un moment, fiindcă nevasta Il aștepta acasă cu tn- 
cordare.  Manolaş se deslipi din poarta ministerului şi intră stin- 
gherit în şuvoiul plimbătorilor, Se simţea mic, se simțea ridi- 
cul şi mai ales vrednic de plins... Ca intr'o oglindă purtată in 
preajmă-i cu nelndurare, iși vedea pălăria pleoștită, paltonul a- 
mori și vechiu, ghetele drese de două ori, trecind printre pală- 
riile lari sau moi, dar toate elegante, printre pardesiurile de 
primăvară, printre ghetele strălucitoare ale celor ce ieşiseră să 
salute această seară de Aprilie, Se simţea mic, se simțea ri- 
dicul şi mai ales vrednic de plins, cind vedea, in imaginaţie, 
capul lui sfios, băgat Intre umeri și cam strimb, obrajii lui ne- 
raşi, printre aceste capete asviriite impertinent pe spate, pline de 


296 VIAȚA ROMISEASCA 


siguranță şi de suficiență, printre aceşti obraji rași, pudraţi sau 
acoperiți de bărbi proaspăt ieşite din foarfeca bărbicrilor maeştri, 
Cind au avut vreme acești oameni, să scuture tristeța și ințepe- 
ncala muncei, cînd au putut să se imbrace şi să alerge la coa- 
for şi ce muncă nobilă și scump plătită muncesc ei, ca să poată 
fi atit de neobosiţi şi de senini?—Acestea se intreabă Manalaş, 
ştergind, umil şi incovoiat, zidurile de pe Calea Victoriei. 

In vremea aceasta, trăsurile și automobilele se țescau unele 
printre altele, Trăsuri de lux şi cai de lux, mașini din fabri- 
cele cele mai mari și oameni din obirşiile cele mai mici, dar 
trintiţi cu fală în vehicule, se intorceau dela Şosea, pe aceasiă 
cale strimtă, sucită, fără nici o frumusețe și fară nici o măreție, 
care e Calea Victoriei şi care—inestetică şi irrectilină cum €- 
constitue un adevărat simbol, pentru capitala şi pentru lumea 
noastră. Toţi cei ce se intorceau dela plimbare pâreau cu totul 
incintaţi de ei şi cu totul preocupați de unicul fapt că au ieşit 
să se plimbe şi că revin acum acasă, In văzul trotoarelor pline 
de pietoni. lar pietonii radiau aceiași Incintare de sine şi aceiași 
supremă preocupare. Ar fi trebuit să canți mult şi poate tot 
n'ai fi găsit pe unul despre care să poţi să zici: iată cineva care 
pare că a ieşit să se plimbe, după o zi fecund petrecută în bi- 
bliotecă, în atelier sau in laborator... 

Dar Manolaş nu-l căuta pe acesta. Gindurile lui erau sf- 
oase şi dureroase, Femeile care zburau prin fața lui i se på- 
reau şi mai depârtate şi mai deasupra lui decit bărbații şi a- 
manţii lor,  Pâlăriile lor fantastice, rochiile și vălurile lor flutu- 
rătoare, mătăsurile, dantelele și panglicile, pe care Manolaș de- 
abia cuteza să le privească, erau pentru el tot atitea lucruri strå- 
ine şi intristătoare... Şi intrebările elementare şi naive, care dos- 
pese incet inima revoltatului, Intristau acum pe Manolaş; Cum 
se face că unii au atit de mult şi alții prea puţin ori nici de 
cum? Din care izvoare, pornite din firea lucrurilor ori sâpate 
innadins de oameni, țişnesc inegalitatea, nedreptatea și amără- 
ciunea socială? Şi dacă intrebarea aceasta e prea înnaliă, a- 
proape metafizică, cum se face că dintre mai mulți tovarăși por- 
niți cu același pas, pe aceiaşi cale, ajung la situațiuni puternice 
şi la avere mai intii cei incapabili şi perverși? lată Manolaş, 
elevul eminent de altă dată, este azi subşei de biurou, ia porun- 
cile unui şei care nu e decit Izbiceanu, cel mai ticălos conșco- 
lar de acum vre-o doisprezece ani. Manolaș, însă, işi ia seama 
şi se corectează... Izbiceanu are vechime. De prin clasa V de 


O STEA PRIN FEREASTRA LUI MANOLAS 2 


liceu a pus latineasca şi algebra în cui și a intrat copist întro 
percepție. Tatăl său e om cu vază în Dealu-Spirii. Oamenii 
politici 1 cunosc şi la alegeri sprijinul lui e foarte căutat. Izbi- 
ceanu a ajuns funcționar de carieră, a înnaintat, va merge poate 
şi mai departe... Oricum, Izbiceanu a fost și este un om deni- 
mic, un intrigant, un îngimiat, un şarpe veninos, Dar a avut 
noroc,  Manolaș n'a avut! 

După ce a terminat liceul, s'a inscris la Facultatea de li- 
tere şi în primul an a urmat cursurile cu sirguință și cu exac- 
titate. Vara, însă, după examene, a făcut cu cijiva colegi o ex- 
cursiune în munţi și i-a surprins o vreme rea, ca de iarnă, Ma- 
nolaş mai plăpind decit ceilalți a răcit şi sa Imbolnăvit. Un 
an de zile a stat mai mult în pat. Anul al doilea, după sfatul 
medicilor, a pribegil prin citeva localităţi climaterice. Se simţea 
mai bine, dar trebuia să trăiască de aci înnainte cu mare pază 
şi să muncească foarte puţin. Tatăl lui Manolaş murise de ciţi- 
va ani, lăsind familiei prea puţin, din cit avusese In alte vre- 
muri, Manolaș avea o soră mai mare decit el. Cu multă gre- 
utate, Aglaia sa măritat, dar a nimerit un om de treabă și de 
înțeles. Mama lor, bâtrină şi aproape paralitică, trâia lingă A- 
glaia., Manolaş a pierdut şi al treilea an, prăjindu-se la soare 
şi respirind aerul pădurilor de brad, Dar pe cind era întrun tir- 
guşor de munte şi se simțea pe deplin restabilit, soarta lui Ma- 
nolaş se încurcă a doua oară. 

Stătea in gazdă la nişte oameni cu stare mijlocie şi lără de 
copii, dar care creșteau în casa lor pe o nepoată orfană. Această 
nepoată era o creatură blajină şi iubitoare, Fată săracă și cres- 
cută de pomană, ea avea simțirea gingaşă a celor ce au suferit 
in taină. Manolaş stâtu trei luni subt același acoperiş cu Emi- 
lia. Ceva mai în virstă decit el, Emilia simți pentru acest oas- 
pete sfios și deabia scăpat de boală o dragoste adincă. li purtă 
de grijă, toată vara, ca unui frate mai mic și, cu voia sau lâră 
voia ei, sentimentul bietei Fete Iu citet pentru toată lumea. Ma- 
nolaş se lasă cuprins de această iubire, cu aceiași sensaţie feri- 
cità cu care se lăsa învăluit de razele soarelui şi de mireazma 
brazilor. Emilia nu era nici frumoasă, nici inteligentă, N'avuse- 
se cind şi unde să învețe mai muli decit clasele primare, dar i- 
nima ei era pernă dulce pentru capul unui sof, leagân scump 
pentru copii, 

In ziua de plecare, Emilia l-a petrecut pe Manolaș, pe jos, 
până departe, printre nişte livezi de pruni şi cind sa urcat in 


298 å VIAȚA ROMINEASCA 


brişcă, să pornească la gară, Emilia a izbucnit în plins. Mano- 
laş a rămas locului, palid şi ginditor. A lăsat trăsura să aştepte, 
a luat mina Emiliei şi a făcut innapoi aceiași cale, printre prunii 
plini de rod.  Manolaș vedea limpede că a ajuns, Intlia oară in 
viața lui, principiu de viață şi de sentiment pentru altcineva de 
cit mamă-sa... Alară de mamă-sa, nimeni nu-l iubise pănă astăzi, 
Mai mult înduiașat decit fericit, Manolaş s'a oprit cu Emilia la 
un pirlaz, în fața unui deal imbrăcat cu totul în stejari, uşor a- 
tinşi de rumeneala toamnei. 

— Emilio, imi plinge inima de plinsul tău. Imi cunoşti su- 
Hetul ; sint cinstit şi nu-mi place vurba inșelătoare. Mi-ești dragă 
și mie.. Şi mi-ar fi drag să stăm alături, cum stăm acum, toa- 
tă viaţa noastră, Dar sint de tot sărac, Emilio, şi după cum bine 
vezi deabia m'am indreptat, după trei ani de boală. Nam nici 
un rost, n'am nici o stare, Învățătura am năpustit-o şi trebue s'o 
iau toată dela capăt. Sint de două-zeci şi trei de ani... Imi tre- 
buesc patru ani de aci înnainte ca să iau licența în litere și să 
pot să ciștig şi cu o pline, ca dascăl... 

Emilia şi-a ridicat atunci capul de pe umărul lui şi cu ochi 
frumoşi şi plinşi, pătrunzători şi neuitaţi, i-a spus cu adincă sim- 
plitate : 

— Aşa este, Vasile dragă, dar cine ți va face de mincare? 
Cine te va spăla ? Cine va ingriji de odâița în care vei dormi 
şi vei învăța ? Cine va avea milă de d-ta, mai mult ca mine ?... 
Aici acasă nu sint trebuincioasă. Mătuşă-mea e voinică şi are și 
argat. M'ai văzut; muncesc, rabd şi port ce se găsește... 

Era atita convingere Ir ochii Emiliei, atita siintă naivitate 
şi atita iubire, că Manolaş n'a ştiut ce să mai răspundă, Sa 
gindit, privind codrul roșcat şi lunigeii care pluteau subt cerul 
clar de toamnă—: Ce pot aştepta eu, pe lumea aceasta, mai mult 
decit tovărășia unei biete fete sărace și devotate ? Și ce-ar pu- 
tea asigura deplina mea restabilire decit un trai tihnit şi sānā- 
tos, lingă o femee cu inimă de soră şi de mamă? 

Atunci Emilia i-a mai spus :—Să ştii că unchiul, din toată 
zgircenia lui, Imi dă de zestre o livadie de pruni şi o mie de 
franci, 

Lui Manolaş i s'au umplut ochii de lacrimi! Această dulce 
simplitate ti tăe orice rezistență şi-l dădu legat de mtini şi de 
picioare în voia destinului... 

— Emilio, mi-eşti dragă şi mā îinvoesc! Mă duc să spun 
mamei că m'am hotărit să mă insor şi s'o rog să-mi dea con- 


O STEA PRIN PEREA LUI SANOLAS ~ He 


simțimintul, Tu, spune, mai pe tiep 


te, același lucru, bătrinilor... 

Emilia ia căzut pe piept pia plins de fericire... Şi acesta. 
a fost tot romanul lui Manolaș, toàfa primăvara sentimentală după. 
care trebuia să vină vara plină dé muncă şi de arșiță a căsni- 
ciei lui, S'a insânătoşit pe deplin şi tn primul an de căsătorie 
a inceput iarăşi să lucreze. Mi n daş era mulțumit, Emilia era 
fericită. Dar numai cu citeva fiii de franci şi fără alt venit de- 
cit arenda livezii de pruni, casa şi tihna lor nu puteau să țină 
mai mult decit un an, Atară de aceasta Emilia rămăsese însăr- 
cinată. Copilul venea tocmai cind se isprăveau puţinii bani din 
casă. Manolaș avu curajul să se ducă să ceară sprijinul unui 
lost profesor al lui, ajuns secretar de minister. li fusese elevul 
cel mai bun şi nu putuse să-l uite. Secretarul l-a primit şi La 
ascultat cu bunăvoință. Ştia de prima lui nenorocire (boala de 
care acum scăpase), dar nu ştia de a doua (căsătoria de care 
ru putea-să mai scape). l-a fâgăduit și i-a dat curind, cu condi- 
ție să muncească și să-şi termine studiile, un loc de subşei de 
biurou, Emilia a născut primul copil şi în trei ani a născut 
încă doi-— toţi băeţi. Manolaş a rămas mai în urmă cu exame- 
nele lui, căci n'a putut să treacă decit două, 

In acest moment Manolaş se opri. Ajunsese în Piaţa Vic- 
toriei, Deşteptat din gindurile lui, intrebă ceasornicul cu teamă. 
Nu cumva a dormit pe drum şi-a intirziat? Ar fi trebuit să 
grăbească pasul. Astăseară nevastă-sa scalda pe copii și tre- 
bue să fie lingă ea să-i dea mină de ajutor. Manolaş o ia pe 
Soseaua Bonaparte. Pe o stradelă care se desface din șosea, 
Manolaş ține cu chirie o căsuță neincăpâtoare şi cu temeliile u- 
mede. Are două încăperi, un salonaş-dormitor şi un iatac ală- 
turi, iar dedesubt, în subsol, sufragerie şi bucătărie. Dar pe pe- 
reții subsolului se desinează grosolane arabescuri de igrasie. Ia- 
tacul e cabinetul de lucru al lui Manolaş, un iatac subțire și 
sonor ca o ghilară şi In care toate coardele mizeriei lui domes- 
tice răsună cu fidelitate, dela certurile și lirguelile cu oltenii vin- 
zători. pănă la clocotitul tingirilor de pe mașină, până la scince- 
tele copilului de țița. In acest iatac, Manolaș 1şi urmărește și 
consumă martiriul său în litere, 

Cu greutăți neinchipuite a izbutit să dea două examene, 
La biurou trebue să lucreze, acasă trebue să ajute pe biata E- 
milia, citeva ore din noapte trebue să citească. Emilia duce greul 
gospodăriei fară de servitoare. Primii doi copii deabia incep să 
vorbească, Al treilea îi stă lipit la sin şi îi stoarce toată vlaga. 


200 VIAȚA ROMISEASCA 


A fost loarte robustă, deprinsă din copilărie cu munca şi cu tris- 
tețile vieţii, dar pănă acum n'a avut să lupte cu atitea nevoi, cu 
atila grijă şi nesom. Manolaş o vede din zi inzi mai slabă, mai 
veştedă şi mai înnăcrită. Emilia nu se plinge niciodată. Nu se 
aștepta la nici un bine în viitor şi ea singură și-a ales această 
viață de povoară şi de jertiă. Dar nu este oare in drept oricine 
să nădăjduiască în slăbirea rigorilor soartei şi în nişte zile mai 
senine, ca o abatere cit de mică dela contractul ce prevede nu- 
mai sărăcie, amar şi vreme rea? Şi nu era dator Manolaş să se 
zbată, să lucreze cu desnădejde, ca să procure bietei lui familii 
mai multă bună stare şi mai multă mulțumire? Vai! dar pute- 
rile lui erau ca un arc care sa frint odată şi a fost fiert a 
doua oară şi orice exces de muncă ar f putul să aducă un de- 
zastru. Insăşi Emilia îl ţinea adesea ori de râu, cind seara inttr- 
zia prea mult, incovoiat pe cărți, sau dimineața incepea să ci- 
tească prea de vreme, Ji trebuia o răbdare spâimintâătoare. Răb- 
dare, cind şi vedea soția gātind bucate, măturind, spālind, lăp- 
tind copilul... Răbdare, cind privea teancul de cărți pe care mai 
avea să le străbată... Şi nu trebuia să se lase ucis nici de mila 
nevestei și a copiilor, nici de nopţile albe, cerute de un grab- 
nic siirşit de studii! Căzind din nou bolnav, pierdea și slujbă 
Şi examene şi-i râmineau şi copiii pe drumuri... N'ar fi lost cu 
cale să se însoare! Dar, cine ştie, poate că tocmai insurâloarea 
a lost principiul regenerator şi Intăritor al sânătăței lui de azi, 
Era vorba acum să-şi toarcă răbdarea In fir subțire, trainic ca 
un fir metalic, și încet şi pe tăcute să-și cirpească viitorul, Se 
simțea mereu sănătos, dar atit de copleșit și de inncurat! 
Manolaş merge grăbit spre casă. In spatele lui claritățile 
trandafirii ale amurgului pălesc şi scad, L.uceafărul serei se 
ivește din haos, minune vecinic dornică şi proaspătă, Dar Mano- 
laş nu vede cerul, nu vede nici pămintul, prididit de seva pri- 
măverei şi stropit de primele frunze nouă. De departe i se pare 
că din casa lui se aude un plinset de copil. Nu se înşală. Emi- 
lia a început să scalde pe copii. Albia e aşezată în bucătărie, 
lingă maşină. Un copil e gol, în albie, și ceilalți doi întrun pă- 
tucean din colț. Manolaş îşi aruncă paltonul de pe el, iși scoale 
surtucul şi mangetele și isi sumete minecile cămeşei, A lăcut 
meseria aceasta dela început, alâturea cu nevastă-sa, și a ajuns 
destul de îindeminatic. In bucătărie e o căldură nesulerită. Emi- 
lia e roşie, asudată şi amară, ca unul care toată ziua na avut 
o clipă de odihnă. Manolaş răspunde cu blindețe la intrebările 


O STEA PRIN FEREASTRA LUI MANOLAŞ a 


ei, întreabă cu precauțiune, şi ține albia, ţine copilul, toarnă apă 
caldă şi rece... 

O mulţime de cestiuni și de nevoi mărunte trebuesc ştiute 
și impăcate,.. Proprietarul pretinde chiria cu două săptămini mai 
nainte de SE Gheorghe... Olteanul cel cu zece lei datorie zice că 
se duce acasă şi vrea paralele... Ciuboţelele lui Matei, copilul 
cel mai mare, nu mai sint de nici o treabă.. Lemnele sint pe 
isprăvite... Dorel, copilul al doilea, nu e tocmai bine. După bae, 
trebue fricționat cu Apă-de-Colonia... Manolaş ascultă, masează 
pe copil în albie şi îşi simte fruntea imbrobonată de o rouă 
fierbinte. Fără de voe, revede in gind chipurile ingrijite şi pre- 
tențioase ale celor ce veniau dela Şosea,,. Ce fac ei in acest 
moment? Au şi ei copii, neveste, supărâri, ori fac parte dintro 
lume excepțională de care Manolaş n'are nici o idee? O milă 
ironică şi imensă Il coprinde pe Manolaş, privind capetele celor 
trei copii ai lui, privind pe nevastă-sa, cu mult mai ne- 
câjită şi mai prost imbrăcată decit o slujnică de casă boe- 
rească, privindu-se pe sine, cu mult mai nefericit decit un bä- 
iag de meserie.. Îeşi-vor ei vre-odată din acest subsol igrasios? 
Avea-va el cindva mai mult decit două sute de lei pe lună?,,, 
Unde e dreptatea vieţii, care este logica împărțirii bunurilor pă- 
minteşti 7... O, bieţi copii! O, biată Emilie L.. 

Gindind təate acestea în capul lui, Manolaş vorbeşte liniş- 
lit, face lucrurile bine și cruţă pe nevastă-sa cit poate mai mult. 
Au scăldat pe Dorel, l-au frecat cu colonie şi l-au infășurat in- 
intr'un cearceal, li trebue insă un capoțel şi cămăşuța de noapte. 
Emilia a vitat să le aducă... Piu, copilul cel mai mic, a ador- 
mit, Se hotărăsc să nu-l mai scalde în astă seară ci mline de 
dimineaţă. Dar trebue, pentru Dorel, capoțelul şi cămaşa... Ma- 
nolaş ştie unde sint, Se urcă pe scară, în salonaşul-dormitor şi 
incepe să le caute intrun culâr, așezat subt fereastră, Le-a gă- 
sit și închide culărul la loc. Dar ridicindu-și ochii, Manolaş îi 
opri în fereastra neacoperită cu perdea şi in noaptea albastră de 
alară.., Din înnâlțimi auguste, se plecau in jos, spre Manolaş, a- 
țitea flori de argint, atita taină scăpărătoare, atita vecinicie ! 

Manolaş priveşte, minunat, ca şi cum ar fi descoperit a- 
com, intlia oară, ce stă deasupra capetelor umenești, In nopţile 
senine. Manolaş se limpezeşte deodată. Spuma grijilor amare se 
curăță şi piere şi subt astrele nemuritoare gindurile lui se clatină 
o clipă, strâvezii şi adinci, ca păturile mării... 

Intr'adevăr, cit infinit mingielor! In ipoteza cea mai tristă, 


302 VIAŢA ROMINEASCA 


cind adică împrejurul acestor diamante ce siredelesc Universul 
n'ar fi decit tot viață, durere, și tristă cugetare: totuşi, cită min- 
giere să presupui că bolțile cerești sint solidare cu suferința ta, 
cită despăgubitoare ironie să admiţi că trista noastră lume, vä- 
zută dela depărtarea acestor stele, se prelace şi ea în astru atot- 
ferice 1... lată steaua aceasta — din ce constelație face parle ? — 
pare că ar fi sigiliul înțelepciunii, pare că ar fi talismanul pă- 
cei sufleteşti! 

Manolaș Işi aduse aminte de fata din „Luceafărul“, zimbi 
-şi zise cu neințeleasă, cu tainică speranţă: 


— Cobori în jos, luceafăr blind, 
Alunecind pe-o rază, 

Pâtrunde 'n casă şi în gind 

Şi viaţa-mi luminează ! 


Dar nevastă-sa, jos In bucătărie, îşi pierdea răbdarea, 

— Nu le-ai găsit, Vasile ? Ce ai de nu mai vii? 

Manolaş cobori transfigurat. Nici bucatele care se ardeau 
pe maşină, nici zoile din albie şi de pe jos, nici fustele ude 
ale Emiliei nu-i mai răscoliră inima, Alfa din Orion aşternuse 
in cugetul lui Manolaş o calmă imensitate, 


G. Galaction. 


Etimologiea fluviului Dunăre 
50 era 


Origina etimologică a fluviului Dunăre a preocupat stator- 
nic pe filologii noștri, 

Hasdeu, Istoriea Critică, București, 1875, p. 293, spunea: 
„Samonicus, scriitor roman cu un secol posterior lui Traian și 
carele poseda pe atunci o bibliotecă de 60,000 de volume, incit 
avea la dispozițiune mai tot ce se va fi scris vreodată până la 
dinsul, zice că traciceşte Danubius însamnă “purtător de nori. 

La Albanezi riorul se chiamă re. In toate limbile indo-eu- 
ropee radicala da exprimă ideia dea da, de unde o formā parti- 
cipială dan sau dana. 

Duna-re 'dind nori”, iacă dară numele tracic din care Ro- 
minul a făcut Dunăre 

Tot limba albaneză ni esplică de ce Grecii, Romanii şi 
Germanii au terminat numele acestui fluviu prin B [sic!], pe 
care nu-l au Rominii, 

Albanește re *nor' admite în unele cazuri un v denainte-i, 
vre, ceia ce probează că nu este decit o contracţiune din zen- 
dicul awra, modernul persian abr, curdicul awreh, toate acestea 
insemnind de asemenea ‘nor’ şi producind la vechii Persiani un 
nume propriu 'Afpadâras ‘dat de nori. 

Norul chemindu-se albanește re şi vre, Aayfos elin, Da- 
muvius latin şi Donaw al Germanilor, dela care au imprumutat 
apoi Slavii pe Dunava, Maghiarii pe Duna, ete., provin dintr-o 
formā colaterală Dana-vre. 

Rominii singuri insă au reținut pe caracteristicul re, în care 
se coprinde insăşi cheia enigmel“. 

Această părere, care a fascinat pe contemporani (A fost 
reprodusă de pildă de A, D, Xenopol in Istoriea Rominilor şi 
de aici a trecut prin toate manualele de școală), acuma, după a- 


#4 VIAȚA ROMINEASCA 


proape 40 de ani de cind a fost emisă, abia merită să fie com- 
bătută. 

In adevăr, după Gustav Meyer (Alb. Wort.) alb. re este în 
legătură cu althochdeutsch, vouk, altsägs. rôk “um, vapoare’ 
şi cere un regi, provenit din ragi, raugi-. Despre o formå co- 
laterală vre nu găsim nimic la Gustav Meyer. 

Scriitorul Samonicus a făcut etimologie : a derivat pe Da- 
nubius din da- ʻa da' +- nubes ‘nor’. Cum fluviul nostru stră- 
bătea Traciea, Samonicus și-a inchipuit că cuvintul latin ar fi 
traducerea unui cuvint trac, şi, în loc să prezinte lucrul ca o i- 
poteză a sa personală, l-a prezentat cu siguranța omului care 
ştie limba tracă. 

In sfirşit din dana-re n-am fi putut avea în romineşte decit 
ainăre (cl. cîne <canis). 

Radicalul dun- din Dunăre este incontestabil autohton, 
după cum probează numele acestui fluviu ia Unguri, Duna, la 
Turci, Tuna, Sirbi şi Bulgari Dunav, Ruteni Dunai, Goţi Du- 
navis, Germani Donau,  Acelaş radical vede T. Hotnog, Viaţa 
Rom. XXVII 282 b (Fevruar 1913), și In numele fluviului Dor, 
apoi Diâniestr, vechiul nume al fluviului Nistru, şi Lhiniepr, ve- 
chiul nume al fluviului Nipru. 

Dar finalul -äre ? 

D. Puşchilă, Observaţiuni cu privire la Terminologiea geo- 
grafică populară şi la Toponimie, in Anuar de Geogralie şi An- 
tropogeografie, I, Bucureşti, 1911, p. 157—175, desparte cuvin- 
tul în două părți, Dună-re, re find adiectivul fem, rea. În spri- 
jinul acestei păreri autorul aduce un argument folkloristic : „Zu 
uărea este mult cintată în poeziea populară, se întilnește chiar 
în versuri copilăreşti... Aceasta ne dovedeşie că acest fluviu a 
facut o impresiune puternică asupra imaginaţiei poporului“, 

Ca Dunărea „a lăcut o Impresiune puternică asupra ima- 
ginațici poporului* aceasta este foarte sigur, dovadă expresiea 
a fi Dunăre pe cineva care Insamnă ‘a fi foarte infuriat pe ci- 
neva', Această expresie, în care Dunăre e întrebuințată fără 
niciun calificativ, arată Insă că calificativul rea, prea slab, n-a 
putut fi dat niciodată Dunarii, 

Finalul -dre din Dunăre este un sufix, 

In adevăr, Meyer-Liubke, Die Betonnung im Gallischen, 
Wien, 1901 (Sitz. Wien 143), p. 49—50, constată că pe terito- 
riul francez, odinioară galic, adică celtic, există un sufix neac- 
centuat -ara, cu variantele -era, -arus, -eris, care formează nume 
de riuri, ci. Agira > Aire, Avera > Evre, Berbera > * Berbre, 


ETIMOLOGIEA FLUVIULUI DUNARE a305 


La Bèbre, Edera > L'Hyère, Gabarus > Gave, Incara > Ancre 
Jecora > Jar, Labara > Lièvre, Lattara > Latte, Lupera > Ei 
ures, Oscara > Osche, Samara > Sambres, Tevera > Thièvre : 
Angeris > Indre, Ligeris > Loire, Niveris > Nièvre *) l 

Dunäre provine deci din *Dunara < Duna + -ara. 

Faptul că Ungurii păstrează forma primitivă Duna ne-ar 
lace să credem că sufixul -ara din numele rominesc al fluviu- 
ivi nostru s-a adăugat după anul 900, In acest caz sufixul a 
trebuit să fie destul de răspindit pe teritoriul nostru şi ar fi in- 
leresant de cercetat dacă nu cumva acest sufix se mai Intilneşte 
şi la alte nume topice mai puţin cunoscute **), 

1 


G., Pascu, 


a a m 


") Observ că sufixul ara forma și nume de oraşe. Astfel 
din Galia Narboneză se numea Besara, un oraș din Traeiea Bestupare. i 
+) Odată ce am stabilit că *Dumara este un derivat prin sufix, ne 
putem întrebu dacă na cumva Danubius (la Ovidius), Danuvius (la Plinius) 
«ste si el un derivat dela radienlul dan- +- -uviug care se află și În nu- 
wele de persoană Pacuvius. În acest caz dan- ar fi identic cu don-, dun-. 


/ 4 


Serviciul sanitar militar în campania 
din Bulgaria 


Campania din 1913 a armatei romine—ca să intrebuințăm 
terminul militar consacrat—incepută sub auspiciile acelei splen- 
dori necunoscute, cu care ni s'a arătat țara, in clipa cind irim- 
bițele au sunat ceasul chemării de glorie, s'a slirşit cu jalea 
pe care ne-au dat-o 2000 de vieți jertfe holerei şi care a intune- 
cat un moment strălucirea succesului militar al ţării. 

Jalea cu care ne-am întors in țară, ne-a adus strigătul de 
prouză— sprijinit uneori pe dovezi din nenorocire prea pipâile — 
că anumite servicii ale armatei sint deplorabile. 

Serviciul intendenţei şi serviciul sanitar şi-au ilustrat această 
tristă celebritate şi voci autorizate au arătat în fiecare zi fapte 
care inlăresc această convingere. i 

Dacă, pentru serviciul intendenței, timpul aduce cu el mu- 
şamaua cea mare a uitării, fiindcă de indată ce ne-am intors 
acasă esătului nu crede la cel flâminde; dacă acest serviciu a 
avut pentru el scuza, că subsistența nu putea să urmeze mar- 
şurile lulgerătoare, cu care au fost Impinse masele de trupe, care 
trebuiau să hotărască Intr'un timp scurt succesul; dacă inițiativa 
fiecărui comandant de trupă a făcut ca, în orice loc, trupele să 
aibă hrană și să nu se plingă de lipsă decit surtucarii, cărora 

le lipsea aperitivul şi dulcele confort al siestei copioase ; dacă 
toate aceste Imprejurări, In ce privește intendenţa, fac din cam- 
pania de Bulgaria numai manevra aplicată a unui mare joc de 
războiu, cu învâțăminte neindoelnice pentru viitor, apoi chestiunea 
nu se mai prezintă la fel cind e vorba de serviciul sanitar, 

Serviciul sanitar militar—se afirmă—n'a ştiut să prevină 
invaziunea holerei în armata de operaţiuni și n'a fost pregătit cu 


SERVICIUL SANITAR MILITAR 30r 


materialele necesare pentru combaterea ei. Epilogul mai trist al 
acestei lipse de prevedere, a fost invaziunea holerei in țară şi 
jertfele noi ce ne-a impus. 

Nu trebue, deci, să se înlindă aceiași muşama a uitării, 
acolo unde s'a intins lințoliul peste 5000 vieţi— socotind şi pe 
cele din țară,—vieţi, în imensă majoritate ţărăneşti, adică tocmai 
de-ale acelora care prin elanul cu care au răspuns la chemarea 
țării, ne-au întărit nouă, surtucarilor, credința şovăelnică în pu- 
terea noastră. 

Nu trebue invocată nici scuza tactică a marșurilor forțate, 
de oarece, oricare ar fi iuţeala marșurilor, serviciul sanitar for- 
mează in toate armatele moderne un fel de avangardă a sână- 
tăţii, care cercetează condiţiile sanitare ale localităților şi dic- 
tează oarezum preliminările ocupaţiunii, după ce primele trupe 
ue operațiune şi-au spus cuvintul N'a fost acesta cazu! Ja noi, 
unde serviciile sanitare au avut a-şi spune cele din urmă cuvin- ` 
tul şi au urmat cele din urmă trupele, adesea la distanțe consi- 
derabile, 

Putem, insă, să judecăm puţin rolul comandanților de trupă, 
in chestiunile sanitare în general şi in chestiunea holerei in 
special. 

Precum am recunoscut meritele iniţiativei comandanților de 
trupă în zilele aprovizionărilor grele, trebue să le acordăm şi o 
parte din răspunderea întinderii dezastrului holeric, tn zilele cind, 
purtați pe aripele izbindei, au crezut că nimic nu poate răpune soi- 
mii care dintr'un singur avint au ajuns pe culmile Balcanilor. 

Primele cazuri de holeră nau fost privite cu rigoarea tre- 
buincioasă ; bânuelile serviciului sanitar, cu privire la posibili- 
tatea teribilului Nagel, n'au găsit crezarea necesară din partea 
acelora care aveau mindria de a arăta că regimentul cutare, re- 
giment model, nu poate să aibă o aseminea boală, pe care el, 
comandantul sâu, o crede mai curind provenită din fructele 
necoaple, 

Sintem siliți să credem câ măsuri riguroase din primul 
moment ar fi schimbat fața epidemiei, de oarece holera, boală 
poliţienească, se combate prin măsuri de poliție, care trebuiau 
să cadă în sarcina comandanților luminați. 

Asa e de adevărat aceasta, Incit am cunoscut un regiment 
care numai prin strâşnicia mâsurilor de izolare a lrupein'a avut 
nici un bolnav de holeră, atunci cind la dreapta şi la stinga lui, 
regimentele vecine scriiau cele mai triste pagini ale campaniei 
din Bulgaria. 

Este bine înțeles, însă, câ pentru a rindui aseminea măsuri, 
tot serviciul sanitar al regimentului trebuia să aibă lâna de a 
convinge—dacă ar fi avut personal tària convingerii— despre ne- 
cesilatea străşniciei acestor măsuri de poliție, incit în ultimă 
instanţă ne apare neindoios rolul pe care nu l-a jucat serviciul 
sanitar militar. 

Sintem datori, prin urmare, tofi acei care, in numele ști- 


303 VIAȚA ROMINEASCA 


inții, am fost chemați a ne pune in serviciul armatei, să nu ne 
oprim chemarea numai la constatări pecetluite in miile de mor- 
minte, care să închidă jalea neputincioasă a unei naţiuni capa- 
bile de alte energii în viitor. 

Dacă lipsuri au existat, sintem datori să nu le lăsăm „să 
apese asupra întregului corp medical al țării, a cărui vrednicie 
s'a arătat prin stingerea așa de repede a epidemiei grozave, în 
ziua cind a avut mijloacele necesare pentru a o face. 

Ruşinea ce se răsiringe asupra acestui corp, care era che- 
mat să ne cruțe de singura pată ce a întunecat splendoarea 
campaniei din Bulgaria, ne obligă să dezvăluim tot ce ni sa 
părut slab în rinduiala sanitară a armatei, 

In istoria campaniei din 1913, modestele contribuţiuni ale 
medicilor nu pot deci să fie socotite ca o ofensă ce se aduce 
armatei, ci ca ultima datorie a acelora care prin meseria lor au 
o singură chemare, aceia de a lecui, 

In numele acestei datorii ne spunem cuvintul. 


Prin iînsărcinările ce am avut, am fost pus in măsură să 
stau în mijlocul a două epidemii de holeră in timpul campa- 
niei: întâia la spitalul de holerici a corpului 2 armată, la Cer- 
venibrea, a cărui conducere am avut o în ultimul timp şi a doua 
la Secueni (Roman), unde am fost trimes după Intoarcerea din 
Bulgaria (13 August), ca medic-şei al corpului 4 Armată (par- 
tea sedeniară). În această din urmă calitate, pe lingă organiza- 
rea carantinei pentru trupele ce se demobilizau în Roman, am 
avut o epidemie de holeră adusă de un soldat din etapa 7 prin: 
cipală și 2 soldați din batalionul 8 miliții (Botoşani) care au fost 
debarcaţi la lazaretul militar Secueni, 

Ca şei al spitalului de holerici dela Cervenibreg am cu- 
noscut încă o față a chestiunii holerei și care sa pus In sar- 
cina medicilor militari, aceia relativă la îngrijirea holericilor în 
timpul retragerii trupelor, În adevăr, conform ordinului ce mi s'a 
dat, am rămas pe loc după plecarea lormaţiunii căreia aparți- 
neam, pentru a servi, impreună cu alți 5 medici, la evacuarea 
holericilor ce s'ar fi găsit în apropiere de spitalul meu în tim- 
pul retragerii trupelor. Am plecat impreună cu ultimii holerici şi 
cu ultima baionetă rominească, în ziua cind Bulgarii au reluat 
în stăpi ire linia ferată Mezdra-Plevna. 


Însărcinarea civilă ce mi s'a dat după demobilizare, aceia 


de a conduce măsurile de combaterea holerei in Moldova, ma 
pus în situația de a face o paralelă instructivă cu cele ce am 
văzut în Bulgaria. Focarele de holeră ce am avut de combătut 
in ţară, unul la Secueni, intre militari şi altul la Stolniceni (Pas 
cani-Suceava) intre civili, mi-au arâtat că teribila boala se lasă 
jegulată oricind, prin măsurile iniţiale riguroase. La Secueni sa. 


bi 


wr a a a ii 


iawo 


SERVICIUL SANITAR MILITAR 409 


oprit la 3 cazuri, la Stolniceni-Paşcani la 7 cazuri. Constatările 
acestea le iac numa! pentru a putea stabili la timp, paralelă cu 
măsurile ce s'au putut lua faţă de flagel in Bulgaria, 


___ Chiar din prima zi a ivirii holerei in armată, serviciul sa- 
nitar militar a fost invinuit că n'a putut preveni invazia holerei 
ŞI apoi că na fost pregătit cu materialul sanitar necesar pentru 
combaterea acestui flagel, pe care trebuia să-l ştie posibil în 
Bulgaria. In urmă s'a alus acuzarea că holericii au fost pără- 
siți in timpul retragerii trupelor. 

Vom discuta cu observaţii locale părerea ce neam facut 
in toate direcțiunile acestea. Vom cerceta, apoi, intrucit actuala 
organizare a serviciului sanitar al armatei, a putat să indreptă. 
ţească crițicele în aceste categorii de laple şi vom sfirși prin 
conctuziunile ce ni se par justificate cu privire la remediile po- 
sibile pentru viitor. 


Se pulea preveni invaziunea holerei în armată * 

S'a zis că serviciul sanitar militar trebuia să ştie din cel 
dintâi râzboiu balcanic, câ holera a existat în Tracia şi a fosta- 
dusă de trupele bulgare şi de cele sirbeşti în țările lor la Ince- 
tarea acelui războiu. Prin urmare în momentul cind conilictul 
nostru cu Bulgaria a ajuns la intervenţia armată, trebuia să comp» 
tām şi holera intre inamicii pe care-i avea de intruntat armata 
noastră în Bulgaria, 

In adevâr s'a ştiut la noi despre existența holerei în Bul- 
garia, Un priceput bactereolag militar, care a fost trimes în mi- 
siune specială In Bulgaria în cursul iernei trecute, a stat în plin 
mediu holeric şi se zice că a inaintat autorităților noastre rela- 
ţiuni documentate asupra acelei epidemii. 

Dacă lucrul este așa, acei cărora li s'au adresat acele re- 
laţiuni erau datori să tempereze avintul cu care ne-am azvirlit iără 
de grijă la peire; să nu lase ca pornirea neinchipuită care ne-a 
dat zilele neuitate ale ocupaţiunii Bulgariei, să se topească Intro 
groază care pârea că are să nimicească şi conştiinţa fortei ce 
reprezentam. 

In afară, însă, de prevenirea anterioară ce trebuia să avem, 
se spune că chiar la sosirea armatei noastre la Vraţa, medicii 
bulgari au Inştiințat la 7 lulie pe cei romini despre existenţa ho- 
lerei in Vraţa. Dr. Manicatide o afirmă în „Insemnările din Cam- 
panie“, Dacă aşa a lost, avem dreptul să ne întrebăm pentru 
ce nu sau luat dela 'nceput măsurile de rigoare? 

Nu putem şti dacă nu cumva trupele intraseră deja in 


MD VE L 


Vraţa şi dacă nu cumva contagiunea se lâcuse deja în momen- 
tul acestei inştiințări. În acest caz ne apare pricina dezastrului 
in lipsa acelei avangarde a sânătății, a acelui serviciu sanitar, 
special însărcinat cu cercetarea condiţiilor sanitare ale locali- 
tăţilor unde se va stabili armata, 

Un asemenea serviciu există In toate armatele. Oricit ar a- 
părea mai greu rolul său In războiu decit In manevre ; oricit ne- 
cesităţile tactice pot să dicteze ocuparea unei localități mai ina- 
inte ca serviciul sanitar să-şi spună cuvintul, totuşi între ocupa- 
re şi stabilirea trupelor trebue să se găsească minutul in care 
serviciul sanitar să fie ascultat, 

Lecţia ce am căpâtat în Bulgaria ne-a costat prea mult, ca 
să nu fim datori să nu mai cădem în același păcat. Serviciile 
bactereologice trebue să se inființeze neaparat. Armata are, între 
medicii ei, bactereologi de seamă, a căror menire trebue să fie 
alta decit aceia dea fi medici de regiment, numai fiindcă la re- 
giment există loc în bugel- 

Lipsa serviciilor de bacteriologie şi epidemiologie s'a văzut tm 
Hulgaria în toată grozăvia dezastrului ce ne poale aduce. De 
la izbucnirea holerei au trebuit să treacă zile indelungate pănă 
să sosească laboratoarele, timp în care diagnosticul holerei ne- 
pulindu-se impune pe cale ştiinţifică, medicii nu puleau avea tä- 
ria de a susține convingerea lor; diagnosticul boalei trebuia să 
treacă întăi prin apreciarea comandantului de trupă, care în 
multe cazuri a zis că în regimentul lui nu poate să existe ho- 
leră.— Din această cauză nu s'au putut despărţi enterite simple de 
holeră : bolnavii au fost puşi la un loc, contagionindu-se neapa- 
rat unii dela alţii. — Pentru a se atenua gravitatea faptului, ne 
putem acoperi cu un mic axiom care zice că în mediu holeric 
orice enterită este holeră; rămin, insă, larg deschise toate pro- 
blemele a căror rezolvire depinde numai de microscop şi de la- 
borator, căci e păcat să avem la indămină oameni pricepuţi, care 
ne-ar permite să nu vorbim după axiome şi să nu le dâm intre- 
buințarea care ar fi fost, cel puțin In parte, salvarea armalei, 

Sintem datori, deci, să-ne gindim că a venit vremea să se 
dea serviciului sanitar importanța ce i se cuvine; dacă o armată 
trimete inainte mase intregi de recunoaştere, pentru a şti mişcă» 
rile inamicului, are aceiaşi datorie faţă de inamici cu atit mai pri- 
mejdiaşi cu cit sint mai ascunşi, boalele. Va trebui să se orga- 
nireze recunoașteri medicale. — Armata are chiar acum la îndă- 
mină atiția bactereologi ciți trebue pentru a organiza la fiecare 
corp de armată cel puţin cite un laborator volant, care se poartă 
In citeva lădiţe pe care le poate duce un cărucior cu un cal. 
Bagajul nu este prea voluminos, dacă ne gindim că am cunos- 
cut conirați care au avut in Bulgaria pat de campanie, saltea şi 
chiar tub pentru igiena matinală. 

Acest serviciu de recunoaştere medicală va trebui să existe 
nu ca laborator central, pentru a nu şti în ce parte să-l intinzi 


SERVICTIL SANITAR MILITAR au 


la vreme de nevoe, ci să existe cite un serviciu de bactereolo- 
gie şi epidemiologie care să preceadă fiecare corp de armată, 

„Fiind stabilit așa de neindoios râul provenit din lipsa ser- 
viciilor de cercetare medicală, să discutăm rolul medicilor care 
au fost Inştiințaţi in Vraţa despre existența holerei la 7 luliu și 
au lăsato să izbucnească la 13 Iuliu. 

= În această chestiune este greu a se învinovăți aceşti me- 
dici, cind cunoaștem organizarea serviciului sanitar militar. Me- 
dicii mărunți au înștiințat de sigur serviciile superioare, fiindcă 
nu puteau să ice singuri măsuri, Ce urmare va fi avut inştiin- 
tarea lor nu putem şti; oricum, însă, măsurile ce sar fi putut 
lua, cind trupele apucaseră deja să intre In Vraja, erau de a se 
izola toţi contacţii suspecți şi a se cercela care au vibrioni ho- 
lerici, Prin urmare în ultimă instanţă chestiunea se loveşte tot 
de lipsa microscopului şi a laboratorului. 

„Altfel s'ar fi prezentat chestiunea, dacă ar [i existat acel 
serviciu de cercetași ai sănătății, care iea singur măsuri Şi răs- 
punde singur de executarea lor. Spunem aceasta fiindcă și în 
serviciul sanitar în armată măsurile se isprăvesc în cite un or- 
din scris—mai ales scris—câtră cel mic, care conchide «de exe- 
cutare vă facem personal răspunzător». De aceia credem cå ar 
fi ideal serviciul care ica singur măsurile şi răspunde singur de 
executarea lor, 

Corolarul invinuirilor ce se aduc serviciului sanitar militar, 
in ce priveşte prevenirea holerei, a fost că, ştiindu-se că holera 
exista în Bulgaria, trebuia să se vaccineze preventiv toate tru- 
pele cu vaccin antiholeric, inainte de a le trimete în mediul ho- 
leric. Se arăta chiar, cu dovezi, că trupele greceşti au fost vac- 
toate inainte de primul războiu balcanic şi de aceia n'au avut 

mers. 

Läsāäm la o parte chestiunea că trupele greceşti în primul 
războiu nici n'au intrat in Tracia, unde era holera, ci au făcut 
numai o plimbare până la Salonic şi luăm ca dovedit şi efec- 
tul preventiv al vaccinărilor antiholerice, 

- Acel ce ştie, insă, in ce mod şi cit de repede sau pornit 
ostilitățile noastre impotriva Bulgariei, işi dă seama că, mai 
inţăi nu puteam să punem cu sâptămini inainte clopoței pisicei 
ce trimeleam după șoareci în Bulgaria, cind nici nu se ştia dacă 
vom merge sau nu, iar pe de altă parte la 6 zile după decre- 
tarea mobilizării eram in Bulgaria, incit necesitatea acţiunii 
fulgerătoare a trebuit să primeze alte preocupări, 


A fost prezătit serviciul sanitar militar ? 

Chestiunea aprovizionării cu material sanitar In vederea 
holerei, nu sulere discuţie : serviciul sanitar nu era de loc pre- 
gătit în vederea holerei. In momentul cind a izbucnit holera și 


812 VIAȚA ROMINEASCA 


cind spitalele improvizate gemeau de bolnavi, medicii n'au avut, 
nu cu ce să desinfecteze efecte, tărgi etc. in care trebuiau sā se 
aşeze holerici, dar mau avut nici cantitatea mică cu care să se 
dezinlecteze ei personal, pentru a nu fi atingi de boală,— In ase- 
minea condițiuni adevărații eroi au fost acei care In inima Bal- 
canilor au stat zile nestirşite cu moartea lingă ei şi pe ci, până ce 
au sosit dezinfectantele. 

A cui e vina acestei lipse de prevedere ? 

Este incontestabil că acei care se așteptau la holeră in 
Bulgaria, dacă n'au putut să vaccineze trupele preventiv, irebu- 
iau cel puţin să prevada serviciile sanitare cu material în vede- 
rea holerei.—-Mâărturisesc că unitatea mea, spitalul mobil al cor- 
pului 2 Armată, a lost foarte bine şi din abundență prevăzut cu 
material chiruzgical şi cu efecte spitalicești absolut noi şi în bune 
condițiuni ; cele 3 secţiuni ale acestui spital puteau să îngrijească 
şi să ospitalizeze in bune condițiuni 300 râniţi eventuali. In a- 
fară, insă, de pansamente și de efecte spitaliceşti, prevederile re- 
glementare ale căruței de farmacie a acestui spital au fost mult 
intrecute în ziua izbucnirii holerei. Această trăsură avea un ki- 
logram creolină pentru 3 secțiuni și am avut nevoe de 200 kgr. 
numai pentru secțiunea J, care a făcut spitalul de holerici la 
Cervenibreg. 

Cine trebuia să prevadă aceste nevoi? 

Mârturisesc că în această privinţă iniţiativa fiecăruia a fost 
pusă la o largă contribuție, in zilele care au precedat plecarea 
pe cimpul de operaţii. Puţina cunoştinţă a medicilor rezervișii în 
ce priveşte rinduiala mihlărească, i-a fäcut să stea o zi— două 
dezorientaţi in curtea spitalului militar din București, aşteptind spiri- 
tui directiv priceput în cele militare, care să arăte calea de ur- 
mat pentru pregătirea trăsurilor de ambulanță. — Acest spirit ne- 
arătindu-se, au început rezerviştii singuri—erau 24 medici rezer- 
vişti şi nici unul activ—să-şi jea curajul cu amindouă minile și 
să ice din depozitul spitalului materiale care erau tn abundență, 
insă pe care fiecare le-a luat după credința sa, Unul, care cre- 
dea că la luptă va îngriji mai mult picioare, a luat aparate 
pentru picioare si așa mai departe. Același lucru pentru meteri- 
ale luate de pe io farmaciile din oraş cu bunuri de recheziție; 
fiecare a luat ceia ce a crezut că are să-i fie mai de folos, —Nu 
s'a dat nici o directivă şi mam ştiut de ce autoritate sanitară 
vom depinde mai apropiat, 

In asemenea condiţii dacă fiecare a trebuit să se gindească 
la cele ce poate sâ-i trebuiască, nu pot fi vinovaţi toți care nu 
s'au gindit că are să le trebuiască ceva ṣi pentru holeră, ci tre- 
bue să căutăm pricina în organizarea însăși a serviciului sani- 
tar militar, asupra căreia vom reveni. 


ka 


Serviciul sanilar la retragerea trupelor. 
S'a zis că la retragerea trupelor holericii au fost părăsi pe 


SERVICIUL SANITAR MILITAR 313 


cimp şi s'a precizat că la Turski-lsvor au fost văzute heca- 
tombe de holerici prin popuşoae, muribunzi amestecați cu morţi 
şi cu convalescenţi, 

Este inutil să spunem că afirmarea aceasia, izvorită din- 
tr'un prisos de sentimentalism şi trecută din gură în gură, a de- 
venit cocoloşul de omat care creşte cu cit se rostonoleşte, Fap- 
tul inițial a fost că la retragerea trupelor corpului 4, sa dat or- 
din unei formaţiuni sanitare să instaleze un spital la Turski-lsvor; 
iar trupele au fost inştiințate că, dacă au bolnavi în marş, ti vor 
lăsa la spitalul din Turski-lsvor. Sa intimplat că trupele au 
prins a trece pe-acolo înainte ca spitalul să f ajuns la destina- 
ţie, încit bolnavii au fost lăsaţi de câtră regimente sub umbrare 
de popuşoac, până la timpul— scurt de altiel— cind spitalul des- 
linat a-i ingriji, şi-a instalat corturile. 

Este drept însă, că în ziua cind am avut ordin a râmine 
cel din urmă cu spitalul din Cervenibreg, pentru a primi holericii 
evacuați de toate corpurile ce se retrăgeau, am avut ocazia a ve- 
dea la unii medici ai altor formaţii un fel de boală cu furie 
pentru a se reintoarce în țară la afaceri şi clientelă; furia a- 
cesteia a intrecut chiar graba ce au pus în îngrijirea holerei, 
Așa, mi Sau trimes 183 holerici de câtră o ambulanță de corp 
«ie armată, lără să fie însoţiţi de nici un medic; aveau cu dinșii 
doar un student de medicină, în costum de bicicletă, a cărui as- 
pect na impus niciodată ascultare sanitarilor, care au refuzat 
să continue a îngriji de bolnavi. Acest convoiu trist, plecat de cu 
noapte, bolnavii neavind mincare nici pentru dejun, a ajuns la 
Cervenibreg seara la 7, după masa de seară, de parece condu- 
cătorul n'a putut să nimerească pe hartă drumul la destinaţia sa, 

In general, insă, cel puţin pentru trupele corpului 2, în al 
cărui serviciu am fost, evacuarea holericilor s'a făcut cu trenul 
prin Somovit, pe unde am evacuat şi bolnavii celorlalte corpuri 
ce ni sau adresat; Becare convoiu avea unul sau doi medici ca- 
re-l însoțea pănă la Dunăre și fiecare vagon cu cite 10—12 bol- 
nayi avea 2 sanitari, cu lighene şi vase de noapte, cu maşini de 
fert apa și cu hrana pe o zi. 

Au existat, poate, mici vitări în retragerea trupelor; ele n'au 
avut, însă, niciodată proporțiile ce le-au dat amatorii de grozăvii, 


4 


In legătură cu retragerea trupelor, este chestiunea conlami- 
nării ţării cu holera adusă de trupe. 

Holera şi-a făcut apariţia în ţară în județele dunărene, incă 
la slirşitul lunei lulie, cind trupele nu se intorseseră In țară, Că- 
răuşii coloanelor de subsistență au fost atunci traficanții infec- 
ției. Cind trupele s'au întors în ţară, epidemia a izbucnit cu fu- 
rie in teritoriul corpului ], mai slab in acel al corpului 2 și 3 
şi de loc în acel al corpului 4. 


314 VIAŢA ROMINEASCA 


Care este cauza acestui trist privilegiu pentru corpul |? 

Raspunsul nu se lasă mult căutat. 

Trupele corpului 4 au fost ţinute la Dunăre, s'a făcut exa- 
menul bactereologic sistematic şi triajul celor suspecți, s'au izo- 
lat purtătorii de vibrioni și nu s'au eliberat de-acolo trupele, pănă 
ce n'au fost indemne de holeră, 

Se pare că nu sa procedat la fel cu celelalte trupe, incit 
apare şi aici importanța considerabilă a laboratorului. Cu el am 
inceput lipsurile care ne-au dal holera in Bulgaria, cu el ispră- 
vim pricinele care ne-au adus-o in țară. 

Dacă totul se incepe și se stirşeşte cu laboratorul nu mai 
rămine pentru nimeni îndoios că laboratoarele trebue, pentru 
viitoarea noastră pregătire militară, să aibă de lucru cel puţin 
tot cit cuțitul chirurgului. La nămolul de pansamente individuale 
cu care am fost prevăzuţi In actuala campanie, trebue să se a- 
dauge microscoape şi autoclave. 


Organizarea serviciului sanitar militar, 

Vom Incepe şi aci cu acuzaţia ce a lost aruncată serviciu: 
lui sanitar al armatei, aceia că, din toate cele ce-am expus, sa 
dovedit că, dacă n'ar fi fost medicii rezervişti, dezastrul ar fi fost 
mai complect, numai pe grija medicilor militari. 

Este în afară de Indoială că temeiul serviciului sanitar in 
campanie trebue să-l formeze tot medicii de rezervă, de oarece 
armata În campanie are nevoe de 400 medici şi nare activi de 
cit 164. Este, iarăşi, nelndoios că rezerviştii prin situația lor în 
lumea științifică sint chemaţi să dea armatei un sprijin pe care 
nici nu-l discută medicii militari, foşti elevi ai rezerviştilor pro- 
fesori şi şefi de spitale. 

Aşa e de adevarat aceasta, incli cu o renunțare vrednică 
de toată lauda, medicul general al armatei s'a pus In actuala 
campanie la dispoziția medicului locotenent care era cel mai în 
măsură a scăpa armala de flagelul holeric, Grade superioare au 
lost puse prin ordin inalt la dispoziţia unui medic care nu era 
decit soldat, dar care avea chemarea spre a fì de folos armatei. 
Prin urmare şi aci omul a sfințit gradul şi vrednicia s'a ridicat peste 
grad. 

Nu credem că medicii militari să se gindească la o rivali- 
tate cu rezerviștii; ci, şi noi şi ei, trebue să ne gindim că Impre- 
ună servim, In numele aceleiaşi științe şi cu aceiași batae de 
inimă, armata țării ai cărei fii deopotrivă sintem. 

Cu toate acestea nu se poate tăgădui că în actuala campa- 
nie medicii activi au lasat formațiunile innaintate numai In seama 
rezerviștilor. La formarea aşa numitelor carnete de mobilizare, 
medicii militari, care au intrare şi trecere pe la statele majoare, 
s'au aşezat sistematic in serviciile mai comode, Dintre formaţiu- 
nile destinate să intre in zona de operaţiuni, numai regimentele 


SERVICIUL SANITAR MILITAR 315 
i aa a aian 


aveau ca medic-şei cite un medic activ, medicul din timp de 
pace al regimentului; toate celelalte formațiuni sanitare rar a- 
veau cite un medic activ, 4—5 In toată armata de operațiuni. 

Toți medicii activi erau sau la formațiunile de etape, care 
nu intră In zona de operațiuni, sau, cei mai privilegiați, la aşa 
numitele cartiere şi state majoare. La unul din aceste cartiere e- 
rau + medici activi: unul se intitula şei al biuroului de adminis- 
traţie, un altul era medic curant al cartierului, iar al treilea is- 
călea „din ordinul* celui de-al patrulea.— Cred că de sigur 3 din 
aceştia nu ştiu cum e la față un holeric. 

In acest aranjament trebue, insă, să recunoaștem, că nu 
sint de vină numai stâruințele activilor, ci și defectele de orga- 
nizare ale serviciului sanitar militar, 

În adevăr, priniro anomalie a cărei origine nu se poale 
concepe, serviciile medicale nu se mobilizează de cătră servi- 
ciul sanitar al armatei, ci de cătră statele majuare. Serviciului sa- 
nitar îi râmin de mobilizat numai formațiunile din etape ; din această 
pricină medicii spitalelor militare sint singurii care râmin să fie 
mobilizați in aceste locuri, de oarece numai ei rămin la dispozi- 
ţia serviciului sanitar central, iar ceilalţi sint rinduiţi de cătră 
statele majoare. ' y 

Este timpul ca această anomalie să înceteze şi ca dustribu- 
ţia tuturor medicilor să se faca de câtră un serviciu care le cu» 
noaşte aptitudinele şi ştie in ce direcţie pot să fie mai folositori. 
Toate serviciile vor trebui să fie încadrate în așa fel, incit să 
existe în toate cite un activ, care să rinduiască partea strict mi- 
litara a serviciului, cu care rezerviştii nu au de unde să fie de- 

Nan, 

äi Recunoaştam, incă. insuficiența numărului medicilor activi 
pentru a incadra serviciile în modul arătat mai sus, de oarece, 
punindu-se numai cite unul la fiecare din cele 138 regimente de 
toate armele —fără marină și pioneri—pe care le ridică armata în 
timp de războiu, abia le acoperim cu cei 35 maiori, 66 căpitani 
şi 36 locotenenţi medici, citare armata, Nu mai rămine de unde 
să se încadreze cu cei 9 coloneli şi 15 locot.-coloneli, serviciile 
medicale la 5 corpuri de armată, 10 divizii, 10 ambulanţe di- 
vizionare, 3 ambulanţe de corp de armată, 5 spitale mobile, 5 
spitale de etape și 5 spitale de evacuare. eR 

Neapărat nu vom cere să se augmenteze din timp de pace 
numărul de medici activi numai în vederea unor formațiuni care 
nu există decit la mobilizare; dar va trebui să se studieze inca- 
drarea fiecărei unități la mobilizare cu cite un medic activ. 

Nici medicii de rezervă n'au fost, insă, Îâră cusur, 

Majoritatea medicilor de rezervă sau dus peste tot unde- 
au fost trimeşi şi s'au dus in niște condiţii de transport care le 
creşte meritul. Sau găsit insă şi între rezervişti medici care 
nici în ceasul cel mare n'au ştiut să se dezbarce de haina mer- 
canţilă a pratesiunei y în aceştia n'a vibrat decit doar coarda care 
alege buzunarul drept inimă. Unii au pus în joc toate stăruin- 


36 VIAȚA ROMINEASCA 


tele, ca să rămină la serviciile sedentare, unde profesiunea se 
ununţa ca un adevărat monopol, in lipsa altor medici, 

Unul din aceşti sedentari, care, după ordinele ministeriale 
trebuia să fie demobilizat la 1 August, s'a folosit de toate mijloa- 
cele ca să rămină mobilizat citeva zile din August, de oarece 
se zicea că o singură zi de serviciu In August dă drept la leafa 
pe toată luna, În urmă, cum ministerul de Răzhoiu a luat altă 
dispoziţie, ca să nu se plătească decit până la ziua electiv ser- 
VIA, jar ma: apoi a revenit la cea dintâi, entuziasmul patriotic 
al contratelui s'a incurcat In așa fel, incit la fiecare sâptâmină 
trebuia să pună în joc cite o stâruință contrara: să fie menți- 
nut, să fie demobilizat, iarăși menținut și iarăşi demobilizat, 

„O altă faţă a aceluiași tablou au arătat-o bătrinii medici 
pensionari, cu grade militare mari, cărora campania, cu răsplata 
cp e ru iea primele de echipare mari la gradele mari, le a 

vrilej să mai guste od in bi ili i siuni 
ae je pal Aa A E rea odată din binefacerile unei profesiuni 

Nu vreau să pingăresc sentimentele frumoase care, poate 
au împins pe mulți din ei să se ridice în ziua cind au crezui 
că pot să mai fie de folos ţării; am cunoscut, insă, cazuri de 
aseminea medici, care abia se lirau de boale şi infirmităţi şi to- 
luși au stăruit să fie luaţi. Unul era amenințat la fiecare pas 
să-şi lase zilele în Bulgaria, din pricina sulocaţiilor dese ce le 
avea ; formațiunea pe care o conducea acesta nu putea să plece 
dimineața ta drum, din pricină că șeful iși punea ventuze, Un 
altul avea o boală de urină; formațiunea acestuia era oprită 
in drum foarte des, ca să urineze șeful, iar dimineața era ace- 
iaşi intirziere la plecare, din cauza sondei ce se punea şefului. 
Credem că pe viitor hatiruri orientale de această teapă trebue să 
dispară, 

În schimb am cunoscut un chirurg de seamă, om valid, 
şeful unui spital mobil, care a stăruit să râmină acasă, deși era 
chemat să fie de mare folos în războiul ce se incepea. Dezerta- 
rea acestuia a fost cu atit mai reprababilă, cu cit în locul său a 
fost trimes ca şei unul din infirmii de mai sus, 


> 


Cu o asemenea organizaţie, să vedem care a putut să fie 
partea de contribuţie a fiecăruia la intinderea holerei ? 

Neapărat, prima treaptă pe care a călcat fagelul, cind şi-a 
început ascensiunea sa, a fost serviciul sanitar regimentar, 
__ Acest serviciu avea la toate regimentele cite un medic ac- 
tiv şi ciţiva rezervişti, Mârturisim câ nu putem urmări prea 
desluşit mersul unui flagel, care, pănă să izbucnească cu furie, 
a dat numai citeva cazuri împrăştiate, Primele cazuri au fost 
puse totdeauna pe socoteala indigestiilor şi a pinei mucegâite 
care ne sosea dela Dunăre în primele zile de marş. Numai in 
ziua cind aceste indigestii au inceput să răpună în citeva cea- 


ua — PP DD PERON op e atit ea e AI alti 


SERVICIUL SANITAR MILITAR 317 


suri Ñäcäi ca brazii, numai atunci s'au deschis toți ochii asupra 
teribilei epidemii. 

In prima fază, aceia a nesiguranții, credem că vina revine 
deopotrivă atit asupra lipsei de laboratoare, pe care am semnalat-o 
cit şi asupra rinduelii milităreşti. care face din medicul de regiment 
un grad mai mic decit comandantul regimentului, În ziua de as- 
tăzi, cînd fiecare comandant are ambiția —de multe-ori justificată — 
de a arăta că citeşte de toate, ambițiunea aceasta s'a asociat și 
cu aceia de a nu se zice că regimentul sâu a imprăştiat holera, 
incit din acest concurs a egit rezultatul pe care l-am expus deja, 
acela că, in prima fază a epidemiei, diagnosticul a lost pus de 
câtră comandanții de regiment. 

Adoua fază a fost aceia a holerei confirmate--confirmată 
intâi prin dezastru şi apoi prin microscop. In această fază Incepe 
să se arăle rolul serviciului sanitar regimentar, 

Acest serviciu era chemat cel dintâi să stavilească intin- 
derea răului, fiindcă am mai spus că holera se combate ori-cind 
cu succes cu măsuri de poliție. Dacă aceste mâsuri nu s'au luat, 
incit boala s'a intins, vina, oricit am căuta so Impingem mai 
sus, se reintoarce tot la regiment. Se pot da oricite ordine şi se 
pot ordona oricite măsuri şi de oricit de sus, ele nu-şi vor da re- 
zultatul dacă nu vor intilni şi convingerea celui chemat să le 
aplice. 

Egte drept însă, că epidemia acțuală de holeră a găsil pe- 
mulți în totală necunoștință despre flagel; foarte mulți medici 
nu văzuseră niciodată holeră. Acei care nici nu mai citiseră ceva 
in această direcţie, s'au găsit, după vorba poetului, împărţiţi în 
două cete: în smintiţi şi în mişei, amindouă condiționate de igno- 
ranță. Cei dintăi şi-au zis că dacă a venit holera, vina nu ea lor; 
ci işi fac destul datoria trimiţind pe holerici la spital; In această 
categorie mi s'a prezentat medicul unui regiment, cu 18 holerici, 
spunindu-mi cu zimbet: „vă aduc 18 holerici, să-mi trăiască şi 
mulţi inainte“; până în 3 zile a avut 76, Cei din adoua cate- 
gorie au refuzat să îngrijească holerici, unii fAţiş, alții făcind 
toate chipurile să nu se apropie de ei. Oricit recunoaştem, insă, 
rașinea care acopere un corp întreg, din pricina ignoranței citur- 
va din ei, vom trebui să declârăm că poveştile privitoare la me- 
dici care se uitau cu binoclul la holerici sint inventate de acei- 
care cred că nu e destulă ruşinea care apasă şi așa asupra pol- 
tronilor, 

Credem că ignoranța a fost şi la baza poltroneriei, "de 
oarece acel care ştie că holera nu are decit o singură cale de 
contagiune, aceia de la mină la gură, înțelege că are totdeauna 
mijlocul sigur de a se apăra. 

In asemenea condiţii credem că în serviciul regimentar 
şade pricina Intinderei holerei in armată. Acesta la inceput na 
avut mijloace, mai în urmă n'a avut tăria convingerii, pentru o 
poliție riguroasă a boalei. 

Dacă convingerea o dă cultura, apoi credem că In privința. 


518 VIAȚA ROMINEASCA 


epidemiologiei este ceva de retușat in serviciul sanitar militar. 
Pentru medicii militari studiile medicale se fac in minimul de 
timp, de oarece un an de intirziere este mult. cind anii se nu- 
mără la inaintare. Preocuparea anilor li urmăreşte şi mai 
urmă, de oarece ştiu că, după un grad, orice ar face, nu pot sa 
capete altul, decit cind vor trece un număr hotării de ani; pen- 
tru aceia nu au nevoe să facă prea mult, 

In mina acestui serviciu regimentar stă, insă, sânălatea a 
1000 oameni in timp de pace, şi a 3500 la războiu ; cind unui medic 
civil, trimes la o plasă sau la o comună, i se cer atitea garanții 
în privința epidemiologiei ; cind se fac pentru el cursuri speciale 
de epidemiologie, credem că o atențiune la fel trebue dată şi 
culturii medicilor militari, 

Va irebui, apoi, să se dea acestui serviciu autoritatea ne- 
cesară şi să i se asigure o independență de asa natură, incit 
gradul medicului să fie garantat impotriva numeroaselor incursi- 
uni ce sufere din partea unui grad mai mare—de multeori com- 
batanți—numai în numele unei trese mai mult. 

Lipsa de autoritate a acestui serviciu, creşte pe toți medi- 
cii militari in deprinderea unei obediențe pasive care nu şade 
bine medicului. Am avut ocazia să văd un grad mare medical 
activ, care n'a putul avea indrăzneala să distrugă un vagon cu 
piei de vită absolut descompuse ce veneau de la Orhania şi 
care, alături cu un vagon de convalescenţi holerici şi cù un al- 
tul cu holerici, era dus din mediu holeric în țară, pentru ca pie- 
ile să fie numărate şi vindute de câtră inlendenţa. A trebuit să-mi 
afirm, personal, acest curaj, impreună cu un conirate rezervist. 


După toate aceste constatări ajungem Ja concluziunile pri- 
viloure la remediile ce sînt de adus acestei stări de lucruri. 
S'a zis că in actuala campanie serviciul sanitar militar s'a 
arâtat intr'atita dedesubtul misiunei sale, incit remediul ar fi să 
se desființeze acest serviciu şi să se dea pe mina medicilor civili. 
Credem, însă, că tocmai noi medicii. nu trebue să decre- 
läm așa repede distrugerea unui organism, dacă l-am văzut a- 
tins de boală ; să-i dăm intti remediile necesare, să-l punem in 
condițiile de a se putea indrepta şi să disperâm numai cind gan- 
grena ar fi prea radicală. à 
Ca să dăm numai un exemplu: un rău fundamental a fost 
în actuala campanie lipsa acelei avangarde sanitare, care pulea 
să cerceteze localitățile în care trebuia să se aşeze armata. La- 
boratoarele avangarde ne-ar fi scapat de epidemie ; pe ele le ce- 
rem. Ei bine, aceste laboratoare există; serviciul sanitar militar 
a avut 5 aseminea laboratoare, cite unul de fiecare corp de ar- 
mată şi a mai lua! în timpul epidemiei incă 5, ceia ce face cite 
un laborator pentru fiecare divizie. Prin urmare remediul este 
sub mină și lipseşte numai felul de a-l administra : a se lua de- 


SERVICIUL SANITAR MILITAR 319 


la statele majoare mobilizarea medicilor şi a stabili ca labora- 
loarele să meargă inainte, inloc de a sta la depozitul spitalului 
militar central. Laboratoarele să fie din timp de pace ataşate 
fiecărui corp de armată sau fiecării divizii, la orașul de reşedin- 
tä, unde este oricind nevoe de examene bactereologice. In ar- 
mată există apoi și Intre medici și Intre veterinari bactereologi 
pricepuţi care pot oricind conduce aceste laboratoare. 

lată un remediu: să-l administrăm și să nu disperăm până 
ce nu-l vom vedea la lucru. | 

Este drept, insă, că în momentul cind am atins chestiunea 
autorităţii ce trebue să se dea medicilor militari, ne-a venit în 
minte un fapt, care pare a demonstra că medicii civili ar avea 
mai multă auloritate în armată, 

In adevăr, am avul ocazia a constata că la medicul rezer- 
vist impune mai mult situația lui civilă; organele militare sint 
pornite oricind să acorde mai multă atenţie medicului rezervist, 
dublat de calitatea lui civilă, Prin urmare aseminea medici ar 
găsi, poate, ascultare mai curind decit medicii militari, care apar 
numai ca nişte grade. De-aici, insă, nu putem conchide la tre- 
cerea acestui serviciu la civili. Pentru cuvinte de ordin milită- 
resc acest serviciu trebue să rămină militar. Cel mult ar trebui 
pentru chestiuni de organizaţie, pentru chestiuni consultative, să 
se apeleze la autoritatea ştiinţifică a medicilor rezervişii, 

Mai ales noi, medicii, avem datoria a nu da cu piciorul u- 
nui întreg corp medical, egal în titluri cu noi şi desigur supe- 
rior in dorința de a servi armata cu ultima fibră a inimei. A- 
vem, mai mult, datoria de a lupta să se pună acest serviciu in 
situaţia de a răspunde chemării sale ; să se dea serviciului sa- 
nitar importanța şi uneori intietatea ce i se cuvine, pentruca din 
lecţia dureroasă ce am căpătat in campania din 1913 sa iasă 
cel puţin răscumpărarea miilor de vieţi care au fost jertfite pen- 
tru această experiență medicală. ue i 

Serviciului sanitar militar, însă, ii revine de azi înainte mi- 
siunea de a-şi ciştiga autoritatea şi prestigiul despre care am 
vorbit şi care nu se capătă decit printr'o muncă de fiecare zi 
inchinată armatei. 


Doctor Stefănescu-Galaţi 


MAXIME 


Oare de ce ne-au sfătuit filozofii să ne gindim mereu la 
moarle ? Gindul morții nu ne face mai buni; el este cel mai 
tare corrodent al idealurilor și ideologiilor vieţii noastre omeneşti... 


Ea 


Oameni neciopliți au seris că politeța cavalerească față de 
lemei este o jignire pentru ele, fiindcă le coboară la nivelul u- 
nor obiecte de lux şi de plăcere. Dar originea adincă a aces- 
tei politețe e alta: femeia, stind in afară de lupta pentru exis- 
tență, a rămas depozilara sentimentelor de solidaritate umană: 
bărbatul reprezintă voinţa și inteligenţa, femeia sentimentul; fe- 
meia, chiar cind nu ne innalță viaţa, măcar ne-o infrumusețează, — 
câci cel puţin idealismul estetic Îl are in totdeauna. Am citit 
douăzeci de ani literatură şi cred că nici una din operele ei in- 
semnate nu mi-a scâpa!; n'am intilnit insă nicâiri,—nici in Goe- 
lhe,—o atit de sinceră şi adincă iubire de oameni ca in roma- 
nele scriitoarei George Eliot. De altfel, rolul precumpânitor pe 
care-l joacă Madonna la toate popoarele creștine vorbește In- 
deajuns... 


___ Dacă, după vorba lui Taine, «plebeul tinjeşte de scepti- 
cismə», pricina este că la dinsul instinctele trupești sint puter- 
pice, sulletul insă e incă prea slab ca să se poată avinta du- 
rabil în lumea spirituală... 

___ Uneori gisca trece tot satul in zbor, cu strigăte ascuţite (se 
miră ea insăşi de atita avint,..), dar la urmă tot cade greu la 
pâmint şi se intoarce la grăunțe... 


MAXIME aat 


= 


Eminescu, unul din marile genii ale omenirii, a fost crud 
pedepsit în toată viaţa lui, pentru ideia cam ciudată pe care a 
avut-o de a se naste în țara romineascâ,—unde nici astăzi nu-i 
priceput şi prețuit In destul. Pe nici una din piețele Bucureș: 
tiului n'am văzut o uriașă statue In bronz, care să-l reprezinte L.. 


Omul civilizat e mai prelăcut, dar nu mai bun decit cel 
barbar— şi prefer pe cel barbar! Oţelul, cit ar fi de acru, in 
mincare-i bun; dar cu oțet şi miere, doar gargară să laci—şi 
incă şi atunci iți vine să verşi... 


Un inginer de stat major german (din marina de război), 
om În vristă şi serios, care a călătorit cu impăratul, Imi poves- 
tea eri următoarele: 

Pe vapoare se obicinueşte un joc, la care iau parte ofițeri 
şi mateloţi: unul se așează «capra», cu ochii legați iar ceilalți 
ti aplică pe rind cite o palmă la... contra pazină; dacă ghiceşie 
pe vre-unul, acela se pune 'n locul lui. Împăratul, în călătoriile 
lui nordice, lua şi el parte la joc, dar marinarii erau instruiți să 
nu-l ghicească niciodată, măcar că-l simțeau totdeauna, după 
mina lui vinjoasă. Odată pe cind regele Danimarcei stâlea a- 
plecat peste bord şi se uita în apă, Wilhelm i-a aplicat în glumă 
o palmă de acelea...; însă regele, om ceremonios, sa simţit o- 
fensat şi, un timp, relaţiile dintre cei doi suverani se răciseră 
serios... 

lată democraţia ! 


* 


Monogamia este o instituție profund imorală, fiindcă a- 
proape nimeni n'o respectă, iar dintre cei ce păcătuesce in con- 
tra ci mulţi se simt solidari, sau sint nevoiţi să fie solidari, cu 
cei care au păcate mai grele. 


Dacă mica burghezie farisee, a poporului evreu, a rămas 
prototipul ipocriziei, pricina este că ca nu putea lupta în contra 
clasei stăpinitoare saduchee, pe care poitea s'o înlocuiască, de- 
cit în numele religiunii şi a moralei,—cind, de fapt, fariseul era 


3 


322 VIATA ROMINEASCA 

şi mai mult robit patimilor trupeşti, decit saducheul, care im- 
brăţişase estelizmul elenic. Povestea asta s'a repetat de multe 
ori In cursul istoriei universale. Desigur, aristocratul francez 
mijlociu, din Franța secolului al 18 lea, nu era mai räu decit 
Voltaire, care a făcut camătă și a fost alungat de Frederic II din 
pricină că se amestecase în speculaţiuni financiare rușinoase, ori 
decit Rousseau, care şi-a lepădat copiii, și care, ca lacheu, a 
impărțit cu alții favorurile stâpinei; dar asta, fireşte, nu mic- 
urează Întru nimic binefacerile pe care marea revoluţie franceză 
le-a adus omenirii : Istoria obicinueşte să indeplinească operele 
ei bune prin oameni răi, fiindca cei buni sint prea delicaţi și 
au prea multe scrupule ca să fie oameni de acţiune, instrumente 
oarbe în mina destinului, 


Alceste 


Pr pa su 


< 


îi... 


a = 


ş.a m tm, pe 20 m e ea TRI A a 


In munții Bistriţei 


Inginerul Ciornei coboară, în pasul legănat al calului, pri- 
porul din faţa cantonului de piatră, In care stă dinsul. Se duce, 
ca în fiecare dimineață şi după amează, pe șantier, să vadă cum 
merge lucrul. 

După dinsul, înnainte și pe delături, merg cei şase dulāi 
de stina,— flocoşi ca nişte urşi,—care s'au oploşit în jurul canto- 
nului, Aşa tl petrec in fiecare dimineață și după-amează, de doi 
ani, decind hălădueşte pe culmea aceasta cheală, între munţii 
imbrăcaţi în codri Intunecați de brad, ca 'n nişte sarice moho- 
rite. E trimis se supravegheze aici, in singurătăţile sălbatece, 
facerea unei şosele, care porneşte de jos, dela lesle,—se incolă- 
ceste ca un balaur imprejurul muntelui Stinișoarei,—şi se lasă. 
apoi, printre munţii stincoşi, miădiindu-se leneş pe subt poala 
de cetină a codrilor, coborindu-se astel până la apele iuți și 
zdrumicate de bolovani ale Bistriţei, ca să-şi potolească setea parcă. 

Toată săptămina, inginerul Ciornei umbla pe spinările mun- 
ților, prin fundurile văilor umede ; de doi anill bate soarele, plo- 
ile, vinturile şi viscolele, Şi în răstimpul acesta, numai de şase 
ori s'a coborit până la Piatra. Prietenii,—cind îl văd câlcind 
greoiu şi leganat pe uliţile Pietre:,—ridică minile In sus și strigă 
de departe: 

„Haaa, iacâtă și ursul nostru! Ce minune, bre, că te-ai 
indurat, să eși la lume din birlogul tău din virful Stinişoarei ? 
N'ai uitat, măi omule, Incă-a vorbi, acolo, in societatea urşilor 
șa ursoaicelor 2* 

Toţi se minunează cum poate el trăi, în mijlocul pădurilor, 
departe de lume, Dinsul zimbeşte blajin pe subt mustaţa balae; 
si se gindeşte, că se simte foarte bine intre munții lui ; şi car 
trăi, bucuros, acolo toată viața, fără să prea ducă dorul traiului 
dela oraş. Se simte mai impăcat, mai bun,cu sufletul mai lim- 
pede, —in mijlocul pădurilor intunecate de brad; decit Intre mä- 
runțișurile, intre răutăţile şi zădărniciile vieții din tiruri. 

Le gindeşte toate acestea, de citeori se coboară între oame- 
nii tirgului, —le gîndeşte; dar, —inchis cum e,—nu-și mărturisește 


824 VIAȚA ROMINEASCA 


niciodată gindurile: parcă se sfeşte să le mărturisească. | 
se pare că, dintre toți oamenii, numai el are această ciudâţenie. 
Cei doi inxineri-conductori, care lucrează cu el, aici, în Stl- 
nişoara, toată ziua se căinează, se vailă impotriva vieţii aceştia 
„idioate*,— spun dinşii. „Aici o să ne ramolim...* e veşnica lor 
tinguire. 

„Se vede că eu m'am ramolit, se gindește, zimbind, ingi- 
nerul Ciornei; de nu mă tinguesc ca ei; ci,—dimpotrivă,—-mă 
impac cu viața asta.* 

Dar nimeni nu se plinge; nimeni nu se tinguește; nimeni 
nu se răsvrăteşte impotriva vieţii aceştia singuratice, ca nevastă-sa: 

„Asta-i viață de pușcăriaş, viață de ocnaş...* strigă de 
multeori dinsa, scoasă din sărite de liniştea şi de zimbetul lui, 

— Un copil, dragă; un flăcău,—aista-i leacul, face dinsul: 
şi ochii albaştri i se încălzesc, privesc trişti departe. 

— Mă stringi de git, cind te-aud vorbind d copii! Copii 
ne trebue nouă, cu viața care-o ducem aici? La o buală, ceva: 
ce te faci fără doctor, fără nimic? 

— Pretexte, dragă, pretexte... Am stat atita vreme la oraş: 
sintem aici numai de doi ani... Ne-am luat de zece ani; şi 'n 
zece ani nici un copil... Unul macar... Nai vrut să ai... Ti-a- 
duci aminte ; n'ai uitat, cred, că de pret ori, din pricina nebu- 
niilor pe care le-ai făcut, te-au scos doctorii din gura morţii... 

— Ei, mă plictisești,—ştii ?—Imi spui prostiile astea pen- 
tru a miia oară... 

— Astea nu-s prostii, draga mea, făcea, cu glasul, dintr'o- 
dată csborit, adinc, inginerul Ciornei ; astea nu-s prostii: is lu- 
cruri dureroase; nici nu-ți Inchipueṣti tu cit 1s de dureroase,..* 

Aici, clipea repede din gene, şi ochii albaştri i se umpleau, 
deodată, de lacrimi. 

„Ah, mi-i scirbă; incepi aci să te şi boceşti ca o muere... 

— Mă 'ngrozești, Aspazio, — mă 'ngrozești cu inconştiența ta !... 

— Isprăveşte-odată cu irimiadele astea stupide; că ţi-am 
spus, că mi-i scirbă...“ striga dinsa, izbind cu piciorul, 

Şi, de multe ori, ochii lui Ciornei s'aprindeau ; vorbele, tn- 
fățişarea de dispreț a nevestii, făceau să-i năvălească tot singele 
la cap; şi, stringind pumnul, de-i intra în podul palmelor un- 
ghiile,—trintea, din răsputeri, în masă, —cu 'n ilău parcă, —şi, sä- 
rind in picioare, prindea a râcni, a tuna, cu ochii Insingeraţi : 

„Eşti un monstru, jemee,—un monstru, înţelegi ?* 

Şi innălțind deasupra capului un scaun, să-i starme țeasta 
parcă, îl izbea de podele, de se făcea ţânduri; şi, aplecindu-se 
asupra ei, îi urla în faţă, cu o lumină de nebunie în ochi: 

„Ai ucis,—auzi ?—ai ucis... T'ai ucis copiii täi, — copiii lăi.,, 
Şi eu, netrebnicul, n'am ştiut, n'am priceput. —-credeam ca-s 
alte pricini,—n'am bânuit nimic ani de zile... Şi te mingiiam. şi 
te stringeam în braţe, ca eşit din minți, —speriat că te pierd şi 
pe tine, după ce mi-am perdut copilul... Spune-mi: ciţi ai omo. 
rii, criminalooo... Haide, spune-mi iți zic... Trei, ştiu bine câ 


IN MUNŢII BISTRIȚEI 195 


i-ai ucis... Dar trebue să mai fi ucis incă: cine ucide trei poate 
să ucidă mai mulți... Spune-mi, spune-mi: celți? Patru, cinci, 
șase, sapte, zece,—ciţi ai omorit,—ciţi ?* 

Orcanele acestea de minie, de furie, de desperare, treceau 
repede ca toate furtunile ; şi inginerul Ciornei cadea sleit pe un 
scaun, cu răsuilarea zugrumată, cu părul vilvoiu, ca spulberat 
de viilor; şi zăcea acolo ceasuri, cu câmașa desfăcută la piept, 
cu gulerul desprins, cu cravata ruptă, cu ochii albaştri deschişi 
mari, tulburi, aiuriţi, ca nişte ochi de nebun,—pe cind dinsa plin- 
gea, cu faţa ascunsă în perini, cu umerii zauduiţi de suspine adinci, 

Izbucnirile acestea erau, —e drept,—loarte rare; dar, tocmai 
fiindcă erau aşa de rare, aveau ceva din grozăvia unui şivoiu, 
care a rupt stăvilarele ce-i zăvorise multă vreme apele, şi s'a 
prăbușit urlind, sfàrmind, fringind, desrădăcinind, rostogolind tot 
ce sta în calea miniei lui, 

Femeiuşca asta, pe care inginerul Ciornei, în unele clipe, 
simțea c'o urăște cu înverșunare, il stăpinea însă, il robea ca o 
pâtimă urită, de care iți dai seamă, vrai să te smulgi din cleş- 
tele ei, dar nu poți,—inchizi ochii şi i te dai cu tot sufletul. 

Femeia aceasta li amețea simţurile ca o otrava. cu imbra- 
jişerile cei, cu sărutările ei. Făcea să-i cutreere prin vine focul 
trupului ei mlădios, cu sinii tari, pe care şi-i arăta, cu mindrie, 
seara, cind se desbrăca. Acum, li strecura parcă toată otrava 
imbrăţişerilor ei, ca så nu i-l poată lua alta; câci.—aşa rea cum 
era,—il iubea pe omul acesta cu braţele de oțel, pe uriaşul a- 
cesta morocânos, care, cind se minia, ti invinețea carnea pe 
trup în cleştele minilor lui mari, Poate tocmai de asta Il iu- 
bea: făptura ei şubredă ji simțea, astfel, toată puterea de uriaş, 
şi se anina, se prindea de el, se lipia, cum se anină, se prinde, 
se lipește, se încolăcește vrejul subțire al ederii de trunchiul u- 
nui gorun. i 

Niciodată nu se incleştau mai sălbatec In brațe, nu sim- 
țeau că se iubesc mai mult, ca după orcanele acestea de minie, 

Cel căruia ti trecea intăiu minia, era—fireşte—dinsul; nu 
ea. E], se scula de pe scaun, cu capul plecat, ca un vinovat, 
şi sapropia, bocănini cu ghetele lui mari, italieneşti, cu carim- 
bii pănă-aproape de genunchi, Şi aplecindu-se, stingaciu, asupra 
ei, se ruga să-l erte. li lua capul in minile lui mari, de munci- 
tor, Ş'o săruta pe ochii închiși, cu genele ude, pe fața plină de 
lacrimi, Şi-şi ingāima, îşi mormăia rugāmințile, ca un urs, Se 
incurca, nu știa ce să-i mai spue, să-l erte; ingenunchia ca un 
prost lingă pat şi se ruga umilit, până cind o lua cu sila 'n braţe 
și-o așeza pe genunchi, ca pe un copil, și o stringea ş'o alinta 
la pieptul lui de uriaş ; căci omul acesta, din care facea femeia 
asta puţintică tot ce vroia, era cu adevărat un uriaş, Avea 
nişte spete de hamal şi un git de taur. lar dinsa era sub- 
țirică și mărunțică, să zici că i-o letiță de pension; dar avea 
nişte ochi negri, neastimpărați şi jucăuși și plin de foc, şun 


53% VIATA ROMINEASCA 
trup mlădios de şopiriă, care, cind se răsucea, ii scăpa, li zvic- 
nea, ca un tipar, din minile lui neindemănatece. 

După izbucnirile acestea, dinsul ti intra în toate voele : 
vroia să se ducă la Piatra, o lăsa; li cerea bani să-şi mai lacă 
a rochie, li dădea,—deşi avea o mulțime de rochii, care stăteau 
degeaba in cele două dulapuri de nuc. Şi dinsa își răzbuna: 
ji cerea tot ce-i trecea prin minte; dar îi cerea Co artă rară. 
Mai intăiu sărea în sus şi s'anina de gitul lui de taur; pe urmă 
işi tremura genele şi închidea din ochi ca o pisicuţă ; apoi 1l sā- 
ruta prelung, cu un zimbet şiret, ascuns în colțurile gurii ; şi, 
după asta.—ii cerea toate năsdrăvâniile. Astfel, după o furtună 
de acestea, i-a cerut odată să-i facă o rochie de amazoană și 
bietul om n'a zis nici „pis*; a întrebat-o numai: 

„Cit iți trebue ?* cu zimbetul lui din zilele bune; şi sa 
dus la saltar, a scos banii şi i-a pus în palmă, fără să-i spue 
macar, aşa într'o doară: : 

„Da, bine, dragă, ce-ţi trebue ție rochie de amazoană aici?“ 

Şi după o săptămină, doamna Aspazia Ciornei a inceput a 
galopa pe potecile pădurii, in rochia-i neagră de amazonă, spe- 
riind, cu voalul alb dela pălărie, gaiţile şi găinușile, ulii, cio- 
cânitoarele şi veverițile codrului, = 

După furtunile acestea, eșeau Joia și Duminica, după-ame- 
zile, cind venea diligența Poștei dela Folticeni,— amindoi la braţ, 
iericiţi, ca doi logodnici, R 

Clopotele cailor răsunau limpede, ca de argint, prin țihlișu- 
rile văii, Lucrătorii Italieni năvăleau din toate părțile cu ne- 
vestele și copiii şi cinii. ŞI, incurind, răsărea, de după un zid 
de brazi, diligența galbenă, legânindu-se In toate părţile, ca nā- 
ucă de atita drum, trasă de patru cai, numai pielea şi oasele, 
cu capetele mari, plecate, ca de greutatea clopotelor, -- îndemnați 
de vizitiul roșcat și pistruet, cocoțat ca o maimuţă pe capra Innaltă, 

Copiii ti alergau Innainte, intr'o larmă cumplită, sârind, vintu- 
rind din mini, bătind din palme. Diligenja se oprea in creasta 
dealului, Caii îşi scuturau capetele; unul îşi incovoia spinarea 
ascuţită şi-şi scutura trupul imbicsit de pulberea drumurilor, 
Apoi rămineau, cu toții, trişti, cu capetele plecate, cu picioarele 
incovoiate; parcă s'ar fi gindit la drumul greu care-l mai aveau 
de făcut pănă la Broşteni, unde-i aștepta hodina de-o noapte, 
in grajdiul din preajma apelor cărunte de spumă ale Bistriţei. 

Zeci de glasuri intrebau, strigau,— cele mai multe înitalienește : 

„Non ho una lettera ? 

— Mia cartolina... 

— Mio giornale..." 

Fete uscate, innegrite de soare, umbrite de pălării cu bôu- 
rii uriași, se ingrămădeau imprejurul diligenţii ; zeci de mini, bă- 
tătorite de muncă, se intindeau nerâbdătoare, din toate părțile, 
să smulgă o veste de-acolo, din ltalia lor depărtată. Se intin- 
deau lacome, cașicum, odată cu peticul de hirtie, le venea un 
strop din Mediterana lor albastră, o picâtură din cerul lor dum- 


IN MUNȚII BISTRIȚEI sa 


mezeesc, un fir din pulberea pămintului laliei,—ceva din mireazma 
vintului din grădinile ei inllorite, 

Inginerul Ciornei îşi lua teancul lui de gazete şi reviste şi 
pleca mulţumit c'are să aibă ce ceti citeva seri până tirziu; ca 
ajuns subt acoperișul lui singuratic, de pe meleagurile acestea 
salbatece, pline de urşi, de mistreți şi de căprioare, noutățile lumii 
intregi : o veste dela San Francisco, alla din pustiurile Alricei, 
o noutate din fiordurile Norvegiei,--lericil c'are să alle ce cârt 
noi au mai eşit în lumea largă; ce piese sau mai jucat în ze- 
cile de teatre ale Parisului, 

In zilele acestea bune, se plimbau la braţ într'amuraul, prin- 
tre bordeele Italienilor, din care izvora larma limbii lor răsu- 
nătoare, plină, parcă, de soarele Italiei. De pretutindeni se in- 
nălţau cintece, răsunau glasuri calde de tenori ; S'auzeau armo- 
ră picura tainic, undeva, o mandolină ca pe canalurile Vene- 
iei. 

Şi inginerul Ciornei îşi legăna trupul de uriaş, cu fața um- 
brită de pălăria lui largă 'n bouri ca pălăriile lucrătorilor ltali- 
eni, şi stringea, tăcut și fericit, mina micà ṣi moale a zvirlugii lui 
de lemeiuşti. 

Un lucrător întirziat la cantina din vale urca greu la deal, 
bocănind cu ghetele lui grele, cu carimbii innaiți, cintind incet 
un cintec născocit de-un lucrător : 


L'aria de Stanişoara 

Rovina la gioventu,— 

La rovina 

La rovina 

Sempre piu... 
şi cind ajungea in dreptul lor, își futura pălăria mare şi mor- 
măia voios, printre dinţi : 

„Buona sera, Signore... 

— Buona sera, buona sera...“răspundea, zimbind, inginerul 
Ciornei, atingindu-şi ușor, cu cotul, nevasta, 

Duminicile, coborau, astfel, pănă 'n vale, la cantină, să-i 
audă pe lucrători cintind, 

Odaia scundă a cantinii, cu păreţii afumați, gemea de lu- 
crători. Imprejurul meselor lungi, ude de vin, Italienii, cu pă: 
dăriile lor uriaşe şi cu hainele de catifea albite de pulberea sta- 
nelor de piatră, ca de niște făină de grlu, cu fețele uscate, asu- 
date şi roşii, cu piepturile păroase, goale, —cintau în fumul lule- 
lelor, cu vinele giturilor umflate, ținindu-şi nevestele de după 
arumaji, Şi dinsele cintau cu ei, cu broboadele colorate cã- 
zute pe spate, închizind din ochi, rizind cu dinţii lor albi ca ai 
țieancelor, înnălţind și ele păharele deasupra capetelor, ciocnind 
şi zvirlind vinul pe git, dintr'odată, caşi barbaţii. Şi, printre din- 
sii, cintau şi copiii, cu ochii aprinși de băutură, cu feţele Im- 
brobonate de sudoare. Şi pe umărul unei fetițe, cu genele lungi 
şi lucii, care cinta întotdeauna dintr'o armonică, fipa ascuţit, bä- 
dind din aripi un papagal verde, şi ochii rotunzi, îi licâreau In 


328 VIAȚA RONINEASCA 


= 


chenarul creţ al pleoapelor albe, de parcă i-ar fi dat cineva şi 
lui să guste din vinul tulbure, 

Cind îl zâreau pe inginer, Italienii, care il iubeau cu toții, 
1şi Nuturau pălăriile şi răcneau voioşi: 

„Evviva, Signor Vinginiero... 

— E la soa bella signora... 

— Evviva... 

— Evviva...“ 

Şi zeci de mini se intindeau, cu păharele pline, şi ingine- 
rul Ciornei n'avea 'ncotro, trebuea să ia şi el un pahar şi să 
ciocnească cu lucrătorii, şi, inâlţindu-l deasupra capetelor, striga : 

„Evviva la: bella Italia !* 

Şi atunci un uragan de glasuri izbucnea, ca dintr'o mie de 
pepturi : 

„Evviva nostra bella Italia... 

— Ewviiiva... 

— Exviiiva,,,* 

Şi strigătul acesta fl răcneau cu toții, ridicați în picioare, 
cu păharele innălțate spre grinzile innegrite ; 1l răcneau şi femeile 
şi copiii, 

Și cîntecele porneau apoi, mai cu foc, în incăperea afu- 
sem şi scundă, plină de fumul pipelor şi de mirosul acru a! 
vinului. 

Erau unii dintre eioplitorii aceştia în piatră, care aveau 
adevărate glasuri de cintăreți ; erau cițiva tenori cu glasurile 
limpezi, mlădioase şi calde; erau doi baritoni cu vocile mari, 
care se umilau, creșteau ca nişte talazuri ; şi era un bas care fä- 
cea să zbirnie geamurile, cind iși umfla grumazul roșu și gemea, 
ca din adincul pivniţii cantinii ; iar, printre femei, era o ltaliancă, 
cu o adevărată minune de glas de soprană, care țișnea, se in- 
nälja deasupra tuturor glasurilor, inflorind ca o spumă de ar- 
gint talazurile corului. Şi ce nu știeau să cinte cioplitorii a- 
ceștia, care lucrau, din greu, de dimineață până 'n seară, pe pà- 
mint străin? Cintau bucăţi intregi din Trovatore, din Traviata, 
din Rigoletto, din Aida, din Cavalleria Rusticana,—pe de rost, 
—lără să ştie boabă de notă... 


Inginerul Ciornci,—uriaşul acesta de om,—avea duioşii de 
lemee. Cind Intilnea vr'un pui de Italian, zimbea, de departe, la 
el cu ochii lui albaştri de copil; se oprea, s'apleca asupra lui 
şi-l întreba cum Il cheamă ; se cinchea lingă el, şi, luindu-l in 
ma i il stringea la piept incetişor, cu colțurile gurii lui mari 

inte spre urechi. Și copilul își lipea, supus, obrazul nespa- 
lat; nu se temea, de loc, de ursul acesta de om, care-și subția 
glasul gros, ca să-i vorbească, şi se pitea acolo în pulberea dru- 
malui, ca să se facă cit dinsul de mic, 

De aceia, toată spuza de copii din virful Stnișoarii, I! iubea; 
şi, cind ti zărea, de departe, întorcindu-se în pasul calului, li a- 
lerga gălăgioasă innainte, stirnind, ca un stol de giști, colbul alb- 


IN MUNTII BISTRIŢEI 32% 


al şoselii. Dinsul iși oprea calul mărunt, de munte, în mijlocul 
roatei de copii desculți, şi, aplecindu-se în şea, lua doi deavoli 
din grămadă și. aşezindu-i dinnainte, pe oblinc, pornea incet la 
deal, zimbind fericit, cu harmalaia de copii după el; pe cind 
mamele priviau rizind din pragurile bordeelor, cu minile încru- 
cişate, şi făceau haz de mutrele fudule ale celor doi pui de Ita- 
lieni zbirliţi și nespâlaţi. 

In omul acesta dormeau, ca niște ape adinci, puteri de 
dragoste şi de jertiă, de care nici el nu-şi dădea seamă, pe care 
Je simţea numai, tulbure, în adincurile sufletului lui, și care-l fä- 
ceau să 'ntindă, fără voe, brațele lui mari, spre omuleţii aceștia 
murdari, sbirliți ca nişte arici, care îi alergau innainte, sim- 
tind ca niște animale slăbăciunea omului acestuia; cum sim- 
țeau sicei şase dulăi, care-l ghiceau, cum punea mina pe clanța 
uşei, şi-l aşteptau, dimineaţa, stringi ceoatcă lingă scara de piatră, 
schimbind nerăbdători din picioare, cu boturile lucii innâlţate. Și 
aceiaşi putere tainică care-l făcea să ia copiii in braţe, îl făcea. 
să aibă ò minglere pentru fiecare zâvod; Il fäcea să cuprindă, u- 
neori, gitul calului, care-l simțea şi dinsul, de departe, caşi cinii 
şi, inălţind capul, necheza Incelişor din intunericul grajdiului. 
Aceiaşi pulere il făceau să-i fie dragi florile şi canarii ; și peştii 
roşii-aurii pe care îi cumpărase mai zilele trecute dela Peatra, 
dela un Grec care umbla cu cei pe stradă, purtindu-i într'un 
chiup mare de sticlă, şi strigind din git: „Pesti dela Kios— 
pesti dela Kios...* 

Cind mergea pe jos, pe șantier, și apuca pe-o potecă, să 
tac mai de-adreptul, — şi s'ajungă mai repede, se inilinea in 
totdeauna cu zăbava, [iindcă, ba se oprea s'asculte țiriitul unei 
păseri, intrun desiș, şi se 'nălța în virlul degetelor, intindea gl- 
tul, se cinchea jos, pănă cind izbutea s'o zârească. Uri se o- 
prea şi se uita, ținindu-și răsuflarea, la o ceocănitoare care toca. 
in coaja neagră a unui copac, cu ciocul ei lung şi subțire, Ori 
işi contenea drumul, ca să se uite la o floare; la un future, care 
zbura, în zigzag, cu aripile lui fine ca nişte petale, încărcate ca 
de-o pulbere de pietre scumpe; la un vultur, care se cumpânta 


în văzduh, cu aripele arcuite în chip de coase, — și pieptul lui 


de uriaş creştea fericit urmărindu-l, şi ceva parcă din ființa lui 
se desprindea și se inălța ca un vultur nevăzul, setos de nemâr- 
inire. 

” In zilele acestea, intorcindu-se acasă, din mijlocul codrului, 
in care viața clocotea şi izbucnea până și din stinci: în jerbiile 
de clopoței albaștri, — inginerul Ciornei sta incruntat, simțind iar 
trezindu i-se ura veche impotriva nevesti-sa, 

Se gindea, privind-o cu scirbă: 

„Ce ticălos e omul; ceia ce nici fiarele codrului nu fac, 
el face. El ucide, In măruntaele lui, viața care abia a inmugurit. 


Şi pieptul mare prindea a-i gifii ca după o goană, şi ochii 


i se aprindeau iar, de parcă i-ar fi ars mințile ca un rug. Şi-i 


venea atunci să-i incleșteze grumazul alb, cu minile lui mari, 


33 VIAȚA ROMINEASCA 


să-și Infäāşọare mina în şuvițile părului ei, şi s'o tirască pri 
x Ă i rin noap- 
tea pădurii, până va ajunge la stincile din care jees det a 
nunchiurile de clopoței albaştri; ș'acolo să-i strivească țeasta de 
toate eee, urlindu-i ca un eşit din minţi: 
__ „Uite, ticăloaso, privește: și din stinci iața ; ui 
şi din stinci, ene sg ý SP Pe CARA R 
Şi rupind mănunchiurile de flori, să i le vire “n fa să-i 
i e d ā; să 
astupe gura pănă cind i-o simţi trupul țapân, rece, în să lui, 


„__ Dogorea soarele, de-şi simțea inginerul Ciornei cea - 
binte. Descălecă și intră, ducindu-şi calul de frlu, intre nn ră 
lișuri de aluniş, dese ca peria. Acolo, il invâlui o răcoare u- 
medă, cu miros de verdeață și de rișină, şi se opri, răsuilă a- 
dinc, vrind să soarbă, parcă, toată răcoarea desișului. Işi scoase 
apoi pălăria colbăilă, Işi şterse de pe fruntea roşie broboanele 
mari de sudoare, şi păși mai departe, cu pălăria in mină, pe 
“subt streșinile de cetină. Dar deodată 1l opri in loc un miros bun 
acrișor, de fragi Și zări, nu departe, In umbră, cițiva fragi ca 
nişte- boabe de rubin. Cind ti strivi de cerul gurii, işi umplu 
tot sufletul cu aroma lor. Porni innainte cu dreapta petrecută 
prin frlu, pe-o polecă îngustă, pardosită cu ace ruginite de ce- 
rotii arta vechiu de brad. ÎIntr'o rază de soare, o şo- 

i i tremura, fericită, guşulița albă ṣi, cind simţi ii i 
tăie piana ca trasà priis ir ateren PARS ag + 
: rintre niște trunchiuri subțiri de brad, ca niște strune in- 
tinse intre cer și pămint, zări o poeană, şi intră e: iarba ei o 
nalta, La fiecare pas săreau, ca svirlite de un arc, lăcustele 
verzi: şi, în urma lor, își clătina pămătulurile uscate pă:ușul in- 
nalt; iar clocoticiul Suna uscat imprejurul carimbilor. Intr'o 
horă largă de brazi și molilți îşi dăduseră, parcă, intilnire toate 
florile pădurii, Norodul florilor se ingrămădea aici ca la o Şe- 
zătoare, ca la o nuntă a lor, Pretutindeni se inălțau lugerele 
sprintene ale luminărelelor, bătute până 'n creștet cu clopoței 
mărunți și galbeni, luminind preajma; se ițeau pămâătulurile vio- 
rii ale bărbii ursului; luceau măciucile bălane ca niște capete 
de copii, ale păpădiilor ; se 'ngrămădeau sinzienele izvodite din 
cruciuliți mărunţele, ca nişte Nori sfinte; albea coada şoarecului 
ca o spumă fină ori ca o horboțică; se deschideau, miraţi 
ochii albaştri ai cicorilor; rideau ochii-boului cu dinții pe- 
talelor lor albe; iar rochiţa rindunelii, zădarnic, imbrățişa, cu bra- 
jele ei inflorite, lugerele desprețuitoare ale luminărelilor. 

Inginerul Ciornei iși lăsase calul mai în urmă să pască, şi 
momit de liniștea adincă dimprejur, se tolânise, intr'un cot, la 
marginea poenii, in mirezmele molcome ale florilor, din care cu- 
noştea numai pe acea slioasă a sinzienii, pe care nu știa cu ce 
"50 asemuiască şi pe-acea a rochiții rindunelei, pe care o ase- 
muia cu mirosul migdalelor amare. 


IN MUNŢII BISTRIȚEI 331 


In aromeala caldă care-l cuprindea. privea leneş împrejur, 
printre genele grele, fără nici un gind, şi priveliștea munţilor din 
față se topea ca 'nir'un amurgit, in liniştea nestirşită, în care bt- 
ziitul depârtat al unui bondar părea un psalm al tăcerii, 

Pe virful unei ghete, răsâri o furnică de pădure și, după 
ce cobori, ca intro prăpastie, pe căpută, prinse a urca, pe ca- 
rimb, ca pe un deal, In incremenirea dimprejur, singura vietate 
care se mişca, părea numai gingania aceasta măruntă. Şi o- 
chii inpainjiniţi ai inginerului o priviră, o urnăriră, ca printr'o 
ceaţă, intro depărtare adincă, până cind se închiseră dealbinelea 
biruiți de toropeala molcomă care-l cuprinsese. 

L'a trezit un picuș rece de ploae, care i-a picurat pe frunte. 
S'a ridicat în podul palmei, buimăcit de somnul adinc ce-l cu- 
prinsese, aşa dintr'odată, ca pe-un tărim fermecat. S'a Îrecat, cu 
amindouă minile, la ochi; s'a uitat tehui imprejur, nelnjelegind 
unde se alla, ce-i cu el; cu mintea inbrobodită încă de negu- 
rile somnului greu pe care-l dormise, in mirosul tare de rişina al 
codrului. Numai cind îşi zări calul, ingropat până 'n pintece In 
iarba înilorită a poenii, iși aduse aminte pe dată şi, scuturindu-și 
toropeala, sări în picioare şi s'apropie grăbit de cal. 

Măgurile din fața se mai zăreau din picla care se lăsase, 
numai ca nişte nâluci de munţi. Prin brazii şi molilții dimpre= 
jur, trecu, dintr'odata, un freamăt de spaimă şi åcele cetinilor 
prinseră a tremura, în lumina micșorată. 

Pe inginerul Ciornei îl scutură o înfiorare de frig in hai- 
nele uşoare de doc în care pornise în ziua aceia limpede de 
zădul. Şi deodată incepură a răpăi, prin cetini, picuri repezi; şi 
calul ciuli urechile şi-şi înfioră pielea. Umbrele munţilor din 
față pieriră în neguri lâptoase. Brazii şi molilţii incepură a ṣu- 
era râguşit, Bucăţi de cetină sburară. pe deasupra pădurii ca 
niște păseri speriale, Ş'o ploae piezişă, aprigă, minioasă, prinse 
a bate codrul: răpăind, ropotind, vijlind; ţesindu-se între cer şi 
pămint, ca o urzeală de oțel; fâcind să sară, să joace, pe poteci 
şi prin rarişti, clăbuci de apă, ca niște văpăiți dese, albe, care 
luceau, scinteeau, tremurau, tresăreau în calea inginerului, rl- 
zindu-şi de el parcă. 

O luă grăbit pe potecă, la vale, cu dirlogii petrecuți pe 
după braţul drept, încovoiat subt ploaia care-i bătea drept in 
faţă ; îi Inchidea cărarea, parcă, cu gratiile ei dese, Şi 'n urmă 
calul cobora cu anevoe, pipăind, cu picioarele de dinnainte; pä- 
şind, cu luare aminte, cu tuspatru picioarele apropiate, cu capul 
intins, cu urechile ciulite indarât, cu coada şi coama leoarcàjde 
apă, prăvâlit pe picioarele de dinapoi, arătindu-şi albul ochilor, 
plini de minie parcă. 

Inginerul Ciornei crezuse că pe poleca asta intortochiată 
va ajunge Indată la un canton din vale; dar socoteala nu-i fu- 
sese bună: mergea de mai bine de-un ceas, —şi, nici pomeneala 
de şosea și canton. Acù nu mai ştia unde se aflä, Povirnişul 
se facea din ce In ce mai râu, mai repede, mai alunecos, De 


392 VIAȚA ROMINEASCA 


— a a a aN Aaa n 


oparte și de alta se 'nalța zid mohorit de stinci şi mergeau ca 
prin fundul unei prăpăstii; erau ca 'n adincul unei despicături 
de munte. 

Șivoaele porniseră : ferbeau, clocoteau, vijieau, vueau, bu- 
bueau, pe jaheaburile munților, —albe ca niște şuviți de lapte. Şi 
pe poteca iugustă, la fiecare pas, Incepură a eşi, ca nişte diha- 
uii ale iadului, sulomizdrele : greoae, negre, urite, lipicioase, pa- 
tate cu galben. 

Cu chiu cu vai, ud pănă la piele, cu hainele lipite de trup, 
cu pălăria pleoştită ca un clopot, ajunse, pe 'noptate, intra vale 
plină de butuci, pe malul Bistriţei, care venea, cu apele umilate 
de ploae, tulburi şi cârunte de spumă, 

Prin șuetul apelor, i se păru că aude lâtrind. undeva de. 
parte, In susul Bistriţei. Şi 'ncălecind, o luă intr'acolo, prin 
prundul bolovănos, pe subt streşina pădurii care cobora până ‘n 
malul Bistriței. 

Calul, mort de nsteneală, abia mergea. Zadarnic îl lovea 
cu călciile 'n deşert: făcea citiva pași, la trap moale, ţăcânind 
din potcoavele slăbite, scăpârind într'o cremene, —şi prindea apoi 
iar a merge la pas, cu capul plecat. 

Innoptase de-al binele acu şi 'ncotro se uita, nu licărea nici 
o zare de lumină. Își aţintea urechea, asculta cu încordare ; 
pretutindeni răsuna numai şuetul minios al apelor. Dar i se 
păru, deodată, c'aude iar un lătrat depărtat. Strinse dirlogii ; o- 
pri scurt calul. Se rezemă in podul palmii, de şoldul ferbinte 
şi ud al calului, şi ascultă, ținindu-și răsullarea. Dar iarăşi 
nauzi nimic: numai vuetul adinc al Bistriţei. Porni iar. Mer- 
seră așa, preţ de-o jumătate de ceas, prin întunericul orb, care 
Îl impresura ca un zid,—pe lingă licăririle intunecate ale apei, 
care curgea, în noapte, ca un riu de păcură. Şi. deodată, auzi 
lamurit, aproape, un sunet limpede de talangă şi, intorcindu-se, 
zări, printre trunchiurile negre ale brazilor, o luminiță, Se in- 
dreplă in şea, inviorat ca de-o inghițitură caldă de rachiu, şi strigă : 

„Ei, oameni buni; eşiți, mă rog, incoace careva...“ 

__ Un zăvod se repezi din intuneric hämäind răgușii. Se des- 
chise o uşă, și, un gias tinăr de femee răcni : 

„Țibă șariă, mincate-ar lupehii*, 

Cinele fugi, ca lovit c'o dispicătură, şi femeia intreba cu 
glas potolit: 

„Care-i acolo ? 

— la un drumeţ care-a rătăcit drumul. 

— Araca 'n... 

— li fi bună, så mă primeşti oleacă, să mă 'ncălzesc ; că-s 
ud pănă la piele. 

„— Da' cum nu; poftim, vaide mine; că doar îi casă de 
creşlin*, 

Inginerul Ciornei descălică şi, punind mina streșină, cer- 
cetă intunericul şi zări albind, printre trunchiurile brazilor, pe- 
reţii unei bojdeuci, cu ferestrele cit pumnul. O femee innaltă, cu 


IN MUNȚII BISTRIŢEI 333 


catrința sumeasă 'n briu, lipă) cu picioarele goale prin glod şi-i 
deschise poarta, 

Inginerul îşi luă calul de căpițeală, și intră în ograda: 

„Sara bună, oftă rupt de osteneală și 'nghețat pân' la oase, 

— Mulţănim” dumnilorvoastră... răspunse femeia, c'o tresă- 
rire de lumină "n glas, alăturindu-se de poartă, ca să-l lase să 
treacă, 

— Ce sat i-aista, mă rog? intrebă inginerul Ciornei, ză- 
rind acum clipind citeva lumini, în vale, peste apa Bistriţei, 

— Borca, grâi nevasta Inchizind poarta. 

— Phiii, da bun drum făcut...* murmură inginerul, 

Femeia întrebă : 

„ Veniţi de departe tare? 

— Tocmai din virful Stinișoarii ; m'a apucat ploaia prin 
pădure și m'am rătăcit ; In loc să mă 'ntorc acasă, am nimerit 
în Borca. 

— Apoi, că n'aţi nimerit rău, nu... (şi ochii şi dinții, îi scin- 
teiară in întuneric). Araca n de mine; da' ci cioarele mă uit 
cu ca o proastă, și n'aduc un căpeței de luminare ?* 

Şi dind fuga în casă eşi indata, c'o luminărică de ceară-a- 
prinsă ; ținind-o ntre degete și apărind, cu palma cealaltă, văpaca 
să nu se stingă. 

Ochii inginerului licăriră în lumină şi se uitară, oarecum 
mirați la nevastă. Apoi se plecă, descătărămă chinga şi, ridi- 
cind şaua udă, o aşeză pe prispă. 

„Avem aici o țiră de grăjdiuț, zise femeia innălțind lumina 
deasupra capului ; dă, știți, ca la o vadană, fără putere“. 

Ochii inginerului Ciornei se Indreptară iar spre nevastă, 
care apucase înnainte, să-i lumineze calea şi se oprise la ușa 
grajdiului, cu luminarea ridicată deasupra capului, cu ochii ri- 
zitori, cu minile și faţa trandatirie în luminiţa tremurâtoare : sta 
dreaptă, rumenă, innaltă și subțire ca o rujă, 

Copitele calului bocâniră in podelele grajdiului, Nevasta 
zise, luminind din prag, intunericul din năuntru: 

„Nu-ţi bânui, mă rog, că n'am nici o țiră de fin.. Da' In 
data mare ‘oiu cosi un braf de iarbă din poeană... Om face cum 
o ci mai ghine—d'apoi cum... Dumnilorvoasiră iți pofti In casă 
şi v'iţi incâlzi, că sinteți chic de apă; şi eu oiu da lugaș'oiu râs- 
turna o brazdă de iarbă...“ 

Şi femeia se repezi subt colniță și eşi, cu coasa; şi, su- 
fiind în luminare, o viri In sin şi sări sprintenă peste gardul de 
răzlogi, cu coasa pe umăr. lar inginerul s'aplecă şi păşi în intu- 
nericul linzii ; bijbii o clipă și, deschizind ușa, intră într'o incă 
pere joasă, în care mirosea a cojoace, Se apropie de vatră să se 
incâlzească la locul de vreascuri, care-şi juca voios flăcările im- 
prejurul ceaunului de mămăligă, în care apa ferbea cu un ciripit 
de vrăbii. 

Lumina tulbure a gazorniţei de pe prichiciul hornului a- 
bia lumina incăperea scundă, Patul din fund, cu culmea cu 


334 VIAȚA ROMINEASCA 


straele, mija din umbră. Subt culme luceau, tresăreau, in vā- 
paia focului de pe vatră, oțelele unei puşti şi alămurile unui corn 
de pral. Pe marginea cuptorului, o miță neagră ca un drac işi 
spăla liniştito labă, cu limbușoara ei fină şi trandafirie ; şi ochii 
i licăreau ca două mărgele de chilimbariu; iar musteţile îi lu- 
ceau ca nişte fire de aur în lumina ăcărilor. 

Prin vuetul apei, răzbătu, ca un glas de fuer, cintecul fe- 
meii ; paşii ei dupăiră grăbiţi pe subt pereţii casei. Uşa se des- 
chise ca pe furtună și femeia intră cu fața inbujorată, cu cămașa 
udă, lipită pe sinii tineri, cu ochii negri, vii, lucind în lumina focu- 
lui, clipind mărunt din genele dese, poleite de flăcările de pe 
vatră. Zise : 

„Ara ; da’ la sărăcia asta de loc, nu te 'ncălzeşti nici până 
mine...* 

Şi dădu fuga pe uşă şi se 'ntoarse, cit ai bate 'n palme, 
cu brațul plin de lemne, răsuflind cu nările lărgite şi, cinchin- 
du-se la vatră, făcu, cit ai clipi, un foc năstruşnic, de parcă a- 
vea să [rigă-un miel: 

„Aşa ; aci v'iţi mai incâlzi olecuţa...* 

Inginerul Ciornei se ingrămădi mai lare lingă foc, scuturat 
de-un tior., Femeia se uita la el, cu mina la gură: 

„Da' oare dacă v'ași da sarica, n'ar fi bine? Văd că tare 
vă "ncioară, 

- Ba cum nu; îți mulțumesc“, 

Şi inlășurindu-se, clânţânind, in sarica miţoasă, care-i cà- 
dea pănă la glezne, întrebă, aşezindu-se pe scăunaşul cu trei 
picioare : 

„E vre-o crișmă, pe-aici, pe-aproape ? 

— Cum nu: e colea chiar, peste Bistriţa. 

— Tare te-aşi ruga să fii așa de bună, să-mi aduci niște 
vin; da' care li-i găsi mai bun şi ia şoleacă de scorţişoară şi 
de cuişoare, dacl-i găsi. 

- Ara; găsesc, cum nu, la dugheană, la Hasca*, 

Şi, luind banii din palma inginerului, se 'mbrăcă repede 
co bondiţă pe dos, luă dintrun cotlon un şip şi eşi, într'un su- 
iet, trăgindu-şi tulpanul portocaliu pe frunte, 

Inginerul se culcă lingă cuptor, cu genunchii la gură, în- 
vălindu-se până subt ochi In sarică. 

Alară Bistriţa ferbea, vuea, umplea noaptea de freamat şi 
de şuet, 

Cu 'ncetul, inginerul Ciornei se mai încâlzi. Inăuntru era 
bine și cald; incăperea scundă ridea cu voe bună, In minglerile, 
in jocul palelor rumene de lumină, svirlite de focul tătărăse de 
pe vatră. Apa din ceaun cinta cătinel. Lada verde, braşeavi- 
nească de pe pat, laița, blidarul cu citeva strâchini înflorite; 
pușca, cornul de praf, —toate tresăreau în filfiirile luminii; jucau 
parcă inveselite de căldura din casă, 

Ușa se deschise ca de-o răbuineală de viat și nevasta in- 
tră cu cojocul lcoarcă de apă, cu catrința şi cămașa sumest 
deasupra genunchilor, cu picioarele albe, lucii de apă, 


IN MUNŢII BISTRIȚEI 835 


„Cred că v'ați mai încălzit o țirucă* zise, suflind greu, 
zvirlindu-și cojocelul pe laiţă ; şi, luind o ulcică din blidar, puse 
degrabă vinul de fiert, Eşi apoi. ca vintul, pe uşă; și se auzi 
îndată un ctriit de păină ş'o izbitură de secure, 

Aburii vinului umplură iute odaia, cu mirosul lor de scor- 
pşoară şi cu mireazma de garole a cuişoarelor, Si 'n căldura 
moleomă a saricii, îl cuprinse, cu 'ncelul, o aromeală dulce, şi, 
ca printr'o ceață de vis, o vedea acum pe nevastă cinchită la 
vatră, cu faţa aurită de jar, și "n curind îi gidili nările un miros 
dulce de pui fript şi, ca de departe, ii răsună glasul tinâr al 
lemeii, co tremurătură de cintec: 

„Îți polti şi-ţi ospata olecuţică*, 

Şi-i zâri ochii lucind in răsiringerea jarului.—ca de aur, ca 
de jaratec Şi repede, pe masă, pe-un ştergar curat, lingă azema 
balae aburiră, în lumina gazorniţii, puiul rumenit şi vinul. 


Adouazi, cind deschise inginerul Ciornei ochii şi se uită 
la ceas, se miră cum de-a putut dormi atita. În casă, era curat, 
Pe jos, lutul galben, nou parcă, era stropit și măturat, Se uită 
pe geam : ploua mereu, li mirosi a sulfină şa busuioc. Innālțā 
ochii : grinzile erau încărcate cu mănunchiuri de flori galbene, 
proaspete, jilave încă de ploae. Câută busuiocul care-i râcorea 
nările şi văzu, pe masă, intr'o ulcică, un mânunchiu. Zimbi şi, 
rupind o irunză, o strivi între degete şo duse la nas, Uşa se 
deschise binişor şi femeia işi arâtă fața rumenă : 

„Poltim poftim,“ o imbie dinsul zimbind. 

— Buna dimineata, făcu nevasta intrind şi zimbi şi ea, 
plecindu-și, o clipă, genele dese şi lungi, care i tiveau cu un che- 
nat negru ochii, lăcindu-i să parà cu mult mai mari. 

— Buna dimineață, —cam pe la amează, glumi inginerul 
Ciornei, 

— Apoi aţi lost şi tare ostenit, grăi dinsa dregindu-și tul- 
panul portocaliu, Da' nu-ţi ci dormit poate bine pe patu' ista 
țărănesc... 

— Ba am dormit de minune,* murmură inginerul Ciornei, 
și, nitindu-i-se In ochi, zimbi iar ş'o prinse de mină. 

Obrajii rumeni ai nevestii se inbujorară mai tare și bărbia 
i se propu în piept. 

„Cum ai spus că te cheamă ? o Intrebă ţinind-o strins de 
mina aspră, 

— Rarinca. 

— Frumps nume,—caşi tine,” murmură încet. 

| se pāru că s'a mai ascuțit mireazma de sulfină şi busu- 
ioc ; şi răsulla adine, cu nârile largi, ca 'n mijlocul unei poene 
după ploae. Privi cu drag la nevasta tinâră, printre gene. Se 
primenise și se gătise ca 'nir'o zi de sărbătoare. Câmașa cu al- 
tije era ca helegea pe ea; la git işi pusese hurmuz şi zgâr- 
diță de mărgele mărunțele ; pe la timple, părul negru îi izvora 
cref şi cu ape albastre de oțel câlit, de subt tulpanul portocaliu, , 
legat deasupra urechilor trandafirii ; şi trupul innalt se simțea mlă- 
dios, rotund și vinjos subt catrinja roșie și cămașa rotunzită la 


336 VIAŢA ROMINEASCA 


piept de sinii care zbucneau tineri, întinzind pinza albă, inpun- 
gind-o in două locuri, Şi, privind-o astfel, i se pāru dintr'odată 
că din trupul ci tinăr izvorau mirezmele care-i lărgeau nările: 
“şi, intinzind celalt braţ, o cuprinse de mijlocul subțire incins strins 
în birneţe,—o cuprinse ca-intrun cleşte, cu brațul lui de criță, 
şo irinse peste piept. Dinsa se zbătu, o clipă, înginind: 

«Arca'n de mine, da' gezi ghinişor...» 

Şi se lăsă moale, In braţele lui, inchizind ochii. 


Cind işi luă râmas bun şi încâlică, dinsa Il strinse ușurei 
“de mină, murmurind : 

«Mai poftim pela noi...» 

Cind ajunse departe in vale, intre munții negri care fume- 
gau neguri albe, inginerul Ciornei se răsuci in şea şi se uită in 
sus, la bojdeuca răzlețită pe deal, subt streşina pădurii ca o oae 
prăpâdită de turmă; șo zări pe Rarinca stind dreapta 'n poartă 
uitindu-se după el, c'o mină, streşină, deasupra ochilor, 


* 


Din ziua aceasta a simțit că va scăpa din ghiara patimii 
“care-l mai ținea rob supus femeii pe care-o ura,—rob cărnii ei, 
pe care de-atitea ori i-a venit să i-o strivească, să i-o slişie de 
pe oase. Şi toată fiinţa lui umilită de robia aceasta sta gata a- 
cum să şi răcnească, să şi chiue bucuria, 

In aceiaşi săptâmină se cobori de două ori până la vadana 
din Borca, 

Nevastă-sa, cu simțul ascuţit al tuturor femeilor, bânui re- 
pede ceva şi într'o zi il întrebă, privindu-l drept în ochi, inf- 
gindu-i privirile până'n fundul sufletului : 

„De-o bucată de vreme, pari foarte vesel... N'aş putea să 
ştiu şi eu, mă rog, de ce?* 

Dinsul îi intruntă privirea și ochii albaştri scinteeară de bu- 
curie și ură. li venea să-i hohotească în nas, să-i strige 'n față 
adevărul; dar se stăpini şi-i răspunse, privind-o drept in ochi, 
lără să clipească: 

„Da, draga mea, ai dreptate... Nici nu-ţi poţi inchipui ce 
vesel sint...* 

Şi răsucindu-se scurt pe câlcie eşi şuerind, se zvirli în şea 
şi plecă in goana mare, mistuindu-se repede printre brazii şi mo- 
llții din preajma cantonului. 

Allase unalt drum mai deadreptul, pe poteci care-l du- 
ceau numa În două ceasuri pănă la casa stinghere de pe ma- 
lul Bistriţii. Işi bicuia, iși sufla din răsputeri in patima aceasta 
novă, numai ca să-şi ucidă patima veche, 

„Eşti foarte vesel, ii spunea mereu dinsa t'un glas de gheaţă, 
privindu-l cu ochii micşorați, tremurindu-şi genele. 

— O, da, Is foarte vesel, răspundea dinsul priviud:o drept 
în ochi, c'o lumină de batjocură și de dispreţ; ṣi incepea a cinta, 


IN MUNŢII BISTRIŢEI 387 


călare pe un scaun ori tolonindu-se pe un pat cu minile tn- 
crucişate subt cap. Ea incerca atunci să-l inbuneze, să! inblin- 
zească, Işi îndulcea glasul, se apropia de el zimbindu-i blajina, 
supusă, umilită; și, Innălțind minile, minicile largi ale capotului ti 
alunecau pănă pe umeri, şi braţele, rotunde şi albe, se întindeau 
ispititoare spre grumazul lui; îl cuprindeau catilelate Şi reci; iar 
trupul ei de şopiriă se lipca, infiorat, de trupul lui şi gura ei ro- 
şie ca o rană se intindea lacomă de sărulări spre gura lui, ca 
să-i strecoare iar în singe otrava patimii; dar dinsul ti destăcea 
brațele de după git şi-o Indepàrta Incet, rugind-o c'o incre- 
țiturä de silā pe față: 

„Lasă-mă, te rog, in pace: atita-ţi cer,.. Nu vezi; n'a fost 
nici o ceartă între noi de-atita timp... Nu-ţi mai amintesc nimic, 
nu-ți mai cer nimic,—ce mai vrai ?* 

Şi luindu-şi pălăria eșia. Jar dinsa cu sufletul înghețat, ca 
de-o suilare de vilor, de linşiea cu care îi spunea lucrurile a- 
cestea, iși ingropa fața in perini, şi plingea tremurind din tot 
trupul de parcar fi zăcut alară In zăpadă; gemea mușcindu-şi 
perina, ca să nu-și urle durerea ca o Jivină rinită, 


Inginerul Ciornei 1și luase acum alt cal, buestraş, negru corb, 
care-şi arăta, intotdeauna, albul ochilor minios,—cu pieptul lat şi 
gitul scurt, acoperit de-o parle şi alta de o coamă veșnic zbir- 
lită, ca vinzolită de vint. Şi de cind venise iarna, se ducea mai 
des. Pleca dezdimineață și spunea că mare să poată veni la 
prinz, fiindcă are să se ducă mai departe, pe şantier; şi se du- 
cea întins la Borca, printre munții albi, prin zăpada tare, care 
scirţia, scrişnea subt copitele buestraşului, și scinteia in soare 
ca o pulbere de nestimate. Pe la locurile bune, li da drumul ca- 
lului la umblet lin; şi vintul îi şuera atunci răguşit pela urechi 
cu înmlădieri, de cîntec, 

li plăcea, mai cu seamă, în zilele de vitorniță, cind răzbăe 
tea, cu greu, nămeţii prin roiurile de zăpadă. Pieptul lui de uriaș 
creștea fericit subt cojocelul de miel, sorbind aerul Inghețat, ca- 
re-i frigea nările și-i simţea arsura pănă'n fundul plămtilur, 

Doamna Aspazia Ciornei în timpul acesta depâna fel de 
fel de bănueli, care insă totdeauna erau departe de adevăr, Nici 
nu-i putea trece prin gind că bărbatul ei trăia c'o ţărancă. Dis- 
prețuia atit de mult pe ființele acestea desculțe, îmbrăcate cu 
cămaşă aspră de cinepă ori de in, care iși stringeau mijlocul cu 
birneţe, nu cu corset,—că nici nu visa că bărbatul ei, bărbatul 
unei femei care se inbracă în dantele şi mătăsuri ca la Paris, 
s'ar putea uita la o țărancă. Bănuelile ei băteau alte drumuri: 
mai Intăiu bănui pe nevasta cantinierului, care era oricum fe- 
mee de oraș și era mai tinără ca ea. Işi aducea aminte de o 
privire pe care o aruncase odaiă dinsul nevestii cantinierului 
şi amintirea aceasta o luminase deodată, ca o clipire de fulger, 
şi, din ziua aceia, se pusese la pindă. Aștepta pănă cind se de- 
părta inginerul Ciornei bine de canton; și eșşia repede incotoş- 


338 VIAȚA ROMÎNEASCA 


atā intrun şal, se strecura pe ușa de din dos, ca sā n'o vadă 
vio una din Poțiile celorlalți ingineri. Mergea mai tntäiu pe drum, 
inbrobodită pănă subt ochi, şi după ce intra în pădure şi n'o 
mai putea vedea nimeni, o lua deadreptul prin zăpadă, pănă la 
genunchi, să iasă mai degrabă la marginea priporului, de unde 
se vedea, ca'n palmă, în vale, cantina. Acolo s'ascundea după 
un brad şi sta neclintită, tremurind în şal, pătrunsă pănă la oase 
de ger, în şuerul crivăţului, cu picioarele ingropate în omät pănă 
la genunchi, înghețate ca două sloiuri. Și-l urmărea pe inginer cu 
ochii mici, plini de ură şi de suferință, cum cobora legănindu-se 
în pasul calului, pe drumul alb care şerpula printre măguri. Şi 
cind s'apropia de cantină, ochii i se măreau ; răsuflarea li creş- 
tea, lărgindu-i nările, degetele i se virau în şal şi bătăile inimii 
li zvicneau în urechi, 

Uneori, inginerul Ciornei 1şi oprea calul, dar nu se cobora 
niciodată. Eşia cantinierul ori nevastă-sa, îi intindea un pachet 
de tutun; stătea numai deși răsucea o țigară, o aprindea și 
pleca. Cind eşia nevasta cantinierului, doamna Ciornei işi opria 
răsullarea, punea o mină deasupra ochilor şi privea, cașicum at 
fi vrut să prindă o privire, un zimbet, de acolo, de sus, de unde 
fețele se vedeau numai ca niște pete; s'apleca, de parcă ar fi 
vrut să prindă o vorbă, deacolo, de unde numai răcnetele sar 
(i putut auzi. „bi a 

a Şi pleca numai după ce-l perdea din ochi, departe prin văi, 
unde se mai vedea o clipă, ca un punct negru pe zăpada albă, 

După vr'o săptămină de pindă, se incredinţă că bănuelile 
ei au greşit drumul. Se frămintă, nu dormi citeva nopți. Si, din- 
tr'odată, îi incolți in minte altă bănueală: la vrun ceas de Sti- 
nișoara mai erau citeva bordee de-ale Italienilor : nu s'o fi du- 
cind, oare, la vro ltaliancă de pe-acolo? Bărbaţii Is toată ziua 
ta lucru: pleacă dimineaţa și vin seara. Ce să taca ? Ce să facă? 
Şi-i scăpără un gind, care făcu să-i tresară, în fundul ochilor, două 
luminiţi : Dinsul era gata să plece. Il întrebă foarte liniștită : 

„Vii la dejun, dragă ? 

— Nu; Bo să pot să viu, răspunse dinsul; azi o să mă 
duc mai departe, la nişte poduri; nu mă aştepta cu masa”. 

Sä Irămintă ca pe jăratec până cind îl văzu plecat. Se in- 
brăcă repede cu rochia de amazoană, pe care n'o mai înbrăcast 
de astăvară ; işi puse pe cap o căciuliță brumărie, se imbrăcă 
apoi c'un paltonaş scurt, blănit; și se duse în grajd, de-şi puse 
singură şeaua pe celalt cal, pe care nu-l mai călăria inginerul, 
decind işi cumpărase buestrașul. Spuse slujnicii că se duce să 


se primble ; și, incălicind, porni în trap spre cantină. Dar ajungind 


la marginea priporului, îl zări pe bărbatu-său în vale, vorbind cü 
nişte lucrători. Intoarse scurt calul, și lovindu-l, din răspu 
teri cu cravaşa, porni indărăt, în goana mare, lovindu-l ca 
sprincenele negre incruntate: peste git, peste cap, cu înverșunare, 
descărcindu-și ura care-i clocotia tn suflet, care-i incleșta inima 
ca o ghiară. Trecu, ca un virtej, pe lingă casă, goni astfel preţ 


IN MUNŢII BISTRIȚEI 339 


“de un sfert de ceas, şi se întoarse indärät, in pasul calului asu- 
dat, temindu-se să nu dea iar cu ochii de el. Dar de astă dată 
plecase : drumul alb, se intindea pustiu, în lumină. Doamna As- 
pazia Ciornei cobori priporul spre cantina de piatră şi, cind a- 
junse în vale, o luă la trap moale, cu ochii țintiţi In zarea dru- 
'mului. 

Cind zări cele citeva bordee, cu glugile de zăpadă trase 
parcă peste ochi, opri calul, cu o tresărire, şi feri din drum, după 
© stincă dela marginea şoselei. Stătu ascunsă o bucată de vreme, 
cu calul ingropat in zăpadă până'n pintece, iscodind, scormonind 
cu ochii rotunziţi, printre bordeele pitite la marginea drumului ; 
căutind calul bărbatu-su, aşteptind să se deschidă o uşă şi să-l 
vadă eşind. Dar nu se zăria fipenie de om imprejur, nu s'auzia 
nici un glas, nici un plins de copil, nici o uşă —nimic: numai 
“citeva şuviți subțiri de fum se inăițau drepte în văzdubul limpede. 

Nevasta inginerului perdu răbdarea şi, eşind din ascunză» 
toare, o luă spre bordec. Cind s'apropie, săriră hămâind răgușit 
“doi cini, numai pielea și oase, cu spinările sbirlite, ca nişte cini 
de şatră; dar din bordee nu eşi nimeni: parcă inghețase toate 
ființele dinăuntru, Doamna Ciornei intră cu calul între bordee 
si bātu, cu minerul cravașei, într'o ușă. Se auzi Inăuntru un gro- 
hăit somnoros şi ușa se deschise, şi-şi lungi gitul deşirat o ba- 
trină incovoiată, frintă de şele şi, după ca, îşi arătă ritul unpur- 
“cel ogirjit. 

Doamna Ciornei o întrebă: 

„N'ai văzut pe domnul inginer ?* 

Bătrina clâtină din can: 

„Non l'ho veduto..,* şi-şi strinse la piept o zdreanţă de şal. 

De prin celelalte bordec, se iviră citeva femei; eşiră cițiva 
copii murdari şi goi ca nişte danci. Ş'o ltaliancă spuse că l-a 
văzut pe inginer trecind de vr'un ceas și arătă cu mina în za- 
rea drumului. Doamna Ciornei clipi mărunt din genele albite de 
promoroacă, stini nehotărită un răstimp, invăluită de aburii care 
fumegau de pe trupul asudat al calului, Mai scormoni odată cu 
ochii printre bordeele muruite, printre care ciugulea citeva găini 
zbirlite ca de frig și, tăind dintr'odată aerul cu cravașa, c'o şue- 
rătură scurtă, lovi cu înverşunare calul peste git; și porni indă- 
răt intrun virtej de zăpadă stirnit de copite. 

Pe drum află insă, dela o caravană de munteni, care urca 
în pasul legănat al cailor, legaţi în şir unul de altul, cu tarniţile 
încărcate de desagi,—că inginerul intrase in Borca. 

In mai multe rinduri, apoi, li spuse, ba unul, ba altul, că 
l-a zărit prin Borca. Acu știa, vrasăzică, unde se ducea; nu ştia, 
insă, la cine. Erau în Borca două invăţătoare şi bănueala ei se 
invirtea, cind în jurul uneia, cind în jurul celeilalte, ca o viespe 
bezmetecă. 

Inginerul era foarte liniştit; se inchisese în nepasarea lui 
<a Intr'o chilie de piatră. Şi doamnei Ciornei ii venea săi răc- 


340 VIAŢA ROMIXEASCA 


nească in față, cind IN vedea intorcindu-se, c'o lumină de fericire 
în ochi,—c'o lumină de linereță biruitoare : 

„Vii dela amantă...* şi să-l prindă, cu amindouă minile, de 
gitul de taur şi să fipe păn'or năvăli vecinii, pănă s'o umplea 
casa de lucrături. 

„Spune, nemernicule, cu cine mă ingeli, cu cine mă Ingeli, 
—cu cine mă înşeli ?* 

Dar izbutia să se stăpinească, împinsă de frica tulbure că 
astlel il va pierde. Şi-l primia cun zimbet bun, eşindu-i inainte 
umilită și supusă; spunindu-i parcă cu toată ființa ei: 

„Haide, bate-mă, calcă-mă 'n picioare, striveşte:-mă-— cu tot 
am să te iubesc... Vezi, nu te 'ntreb nimic, nu te supăr cu ni- 
mic; spune-mi numai o vorbă bună,—trece-ţi mina prin părul meu 
așa cum lfi mingii cinii, cind te 'ntorci acasă... Nu-ţi cer mai 
mult,—şi tot sulletul meu te va binecuvinta pentru firimiturile de 
dragoste pe care te vei indura să mi le arunci..." 

Nâdăjduia că pe calea aceasta va birui la urmă; Il va in- 
toarce iar cătră ființa ei lămindă de inbrățişerile lui. Cu mai 
multă grijă ca Intotdeauna, se inbraca acum in capoate care lä- 
sau săi se vadă gitul alb şi pieptul pănă subt alunița care era 
altădată cuibul sărulărilor lui ; îi eşia invăluită în spuma ușoară, 
tremurătoare, străvezie, a horbotelor, care sta gata, parcă, să se 
risipească, să zboare, să i se scuture la picioare ca o floare a 
trupului ei trandafiriu. Şi ochii ei pătimaşi li şopteau parcă: 

„Nu-i aşa că-mi stă bine astfel? Pentru tine mă fac fru- 
moasă, peniru tine m'am peptănat așa, cum iți plăcea ţie, pen- 
tru tine mi-am lăsa! gitul gol, pieptul și brațele goale, — pentru 
tine am lăsat să mi se ghicească tot trupul...“ 

Sara, cind se culca, lăsa,—ca din intimplare, —uşa deschisă 
intre odaia ci şi odaia In care dormea dinsul acum. 

El, inainte dea se culca, iși cetia gazetele şi revistele, pe o 
canapea, Şi dinsa îşi impletia, mai intăiu părul în două cozi groase, 
pe care le lega cunună în jurul capului. Şi incepea apoi a se 
desbrăca incet, mlădiindu-se alene, înfiorindu-şi dulce genele în 
fața oglinzii, in care și tremura para o luminare, ţesind painjini: 
şuri de lumină, ca un paianjen de loc, Răsărea incet un braț 
goi, rotund, ca dăltuit în marmoră; apoi celalt. Şi capotul şi că- 
maşa ii alunecau lin până la mijloc, —mingtindu i trupul parcă, 
—şi se opreau in jurul șşoldurilor, ca o volbură de spumă; iar 
brațele amindouă i se intindeau in lături ca pentru o inbrâțişare, 
Apoi se. coborau ; şi spuma de horbote curgea de-alungul şoldu- 
rilor, a coapselor, a pulpelor,—și răminea goală în fața oglinzii, 
cu trupul tinăr mingliat de umbre şi lumini moi, cu sinii tari, lu- 
minați mai puternic de para tremurătoare a luminării, cu două 
linioare lucii de lumină, până la shrcurile trandafirii, ca două fructe 
pirguite. 

De pe canapeaua, pe care cetia dinsul, se vedea, drept in 
faţă, oglinda din odaia de alăturea ; dar se făcea că nu vede: 
li vedea insă foarte bine trupul cu luciri de fildeș. O vedea In- 


IN MUNȚII BISTRIȚEI st 


tinzind braţele rotunde, lulnd de pe mesuţa din fața oglinzii o 
sticluță fină de parium şi stropindu-şi pieptul; simțea mireazma 
de liliac amestecată cu mireazma trupului ei, umplindui piep- 
tul, tulburindu-l, chemindu-l.—şi-i venea, atunci, să se răpeadă, să 
izbească uşa cu piciorul; şi, sărind în picioare, trintia uşa, de se 
detunau păreţii și punea scrișnind zăvorul. lar dinsa işi ascun- 
dea fața în perine şi plingea pănă tirziu, umilită, biciuită, strivită 
de disprețul lui indărătnic, muşcându-şi pumnii, ca să nu pipe: 
simțind că în clipele acelea, dacă ar fi fost față 'n față cu aceia 
care-i furase bărbatul, i-ar stăşia cu unghiile camea pe carei-o 
strivea dinsul în brațele dragostii lui,—carnea care i-l zmulsese, 
— carnea tare li incătuşase de ea cu cele mai tari lanţuri din lume, 

Şi, totuşi, adouazi îşi incepea din nou lupta, cu aceiaşi în- 
verşunare, cu aceiaşi răbdare; făcind un laj din fiecare vorbă, din 
fiecare zimbet, din fiecare privire din lecare tremurat de gene; 
crezind incă în puterile ei, care-l făcuse zece ani de zile robul 
ei, Dar dacă ar f ştiut adevărul, dacă ar fi putul ceti o clipă în 
gindurile lui, în inima lui, şar [i dat de sigur, pe dată seamă, 
că-i o nebunie să mai creadă că-l va mai pulea vr'odată in- 
toarce pe omul acesta câlră ea ; ca se incăpățina mai departe în 
lupta aceasta arfi caşicum ar intinde cineva lațuri şubrede de 
păr, peniru prins păserele mărunte, —in calea lupilor şi a urşilor, 

Dar ea nici nu bânuiacă de femeia pe care n'o ştia incă, 
ti lega viața șubredă care Inmugurise din inbrăţişerite lor,— viața 
plăpindă, care se urzia incă la intuneric: mai slabă ca simbu- 
rele de lumină a unei candele, 

Se poate spune cu cuvinte ce-a simți! omul acesta cind i-a 
spus Rarinca vestea mare * 

Mai întliu a imbrăţişat-o Incet, cu frică; cașicum s'ar fi te- 
mut să nu zugrume viața care se înfiripa în intunericul fiinţii 
ei, Şi a tinut-o aşa mult, lipită de pieptul lui, cu ochii plini de 
lacrimi şi, deodată, a Ingenunchiat şi i-a luat minile amindouă, 


—minile ei aspre şi bătătorite de muncă m nile țărânesi, — ŞI 
le-a sărutat udindu-le cu lucrimi și murmuris lucruri neinţrlese, 

In primăvară, cmd a născut Rarinca;— n'a dt wei zile pe 
acasă, 

Cind se docen acuma la Burca, o ţinea o goană panaia 
casa din marginea pulurii; şi din dau sărituri era in casă şi-şi 
lua copilul în Draje, u zmulgea parcă din niste mioj care nu 
voiau să il dea.—şi cind strinzea la piept trupul plăpinu şi calu 


al copilului: îl lipea de inima parcă 

Copilul, după ce se făcu mărișor, cind Îl vedea intrind în 
casă, îi ridea cu gingiile lui trandafirii şi prindea a da, repede- 
repede, din minuşițile grăsulii, care Incepuseră a face gropiţi pe 
la incheturi. Şi inginerul Ciornei ingenunchia iingă covata copi» 
lului şi se uita acolo, jucindu-se cu picioarele şi minile lui tran- 
dafirii, facindu-se căi muşcă degețelele, făcindu-l pe copil să 
ridă, în glas, Stătea ceasuri de se juca asilel, cu ginmania asta 


342 VIAȚA ROMINEASCA 


rumenă. Dacă-i adormia MNăcăul, călca în virful degetelor ca prin-- 
tre ouă şi da c'un ştergar muștele afară, apoi închidea incet fe- 


restrele, lása perdelele de stambă albastră și se ghemuia binișor 


lingă copil şi sta neclintit, stăpinindu-și răsuflarea, să nu-l tre- 
zească. Inchidea din cind în cind ochii, în lumina albastră care 
se cernea prin perdele, In mirosul de calapăr, de lemnul Dom- 
nului şi de busuioc de care erau incărcate grinzele şi, din vreme 
in vreme, li deschidea, se ridica Intro mină, cu băgare de seamă, 
şi-şi privea odrasla zimbind fericit, cu fiecare increțitură a fejei 
lui mari şi păroase, cu tot sufletul în ochi. 

De gindit mai departe. incă nu se gindise, Era prea fericit, 
ca să mai fie în sufletul lui loc pentru ginduri supărătoare: ce 
va face cu copilul ? Il va lua? Il va lăsa să crească ca toţi co- 
piii ceilalți ai satului, s'ajungă să muncească şi el din zori şi 
pănă 'ntr'amurg muncă grea şi amară ? Ce va face? Nu se gin- 
dea incă. Poate că şi fugea de gindurile acestea... Acum sorbea. 
lacom, pe nerăsullate, din izvorul limpede care țișnea, pe neaş- 
teptate, In viața lui, ca dintr'o stincă; n'avea vreme să descurce- 
ghemul incurcat pe care il simțea ascuns, undeva, întrun ungher 
al sulletului lui. 


Doamna Aspazia Ciornei nu aflase incă. Dinsul se mira 
cum de nu ajunsese Incă la urechile ei. 

Cind intra în casă, se uita iscoditor In ochii ei; dar dinsa îl 
privea cu acelaşi zimbet, li vorbia cu acelaşi glas molcom, ll 
privia tristă şi supusă. Şi de multe ori simțea urcindu-i-se in 
piept o undă de milă şi-i venia să se apropie de ea, să-iiao 
mină şi să i-o stringă uşurel și s'o sărute pe frunte ca pe-o 
soră. Intr'o seară insă, cind deschise ușa, rămase neclintit în 
prag: „Ştie!“ işi zise. 

In casă erau toate lucrurile răscolite, cași dimineaţă, cind 
plecâse. Lăicerele rămăseseră grămadă in mijlocul casei; pe masa 
plină de fărimituri şi bucăţi de pine, păharele în care bâăuseră 
cafeaua cu lapte nu erau strinse: un scaun zăcea răsturnat. 

„Ştie !* işi zise iar, cercetind odăile răscolite, din prag, c'o- 
mină pe clanța ușei. Şi, deodată, o zări şi pe dinsa, zăcind pe 
o canapea ca o zdreanţă zvirlită, numai c'o lustă pe ea, cu bra- 
tele goale,—ca un copil de mică parcă, acolo intre perine. 

Dar dinsa deodată simţi c'a intrat cineva, simţi privirea o- 
chilor lui şi, ca biciuită, sări drept 1n picioare, arâtindu-și faţa, 
inroșşită de plins, cu trăsăturile moi lungite: 

„A, ai venit, In sfirşit, dela amantă ?* , 

Şi. pironi cu ochii, strălulgeraţi, parcă, de văpaia nebuniei, 
cu părul, ca suflat de vintul umed, care năvălea pe ușa deschisă. 

Dinsul inchise ușa; dar nu păși spre ea. Dinsa făcu cițiva 
paşi spre el, ca ameţită, cu puterile istovite, intinse ca o oarbă, 
o mină "n lături pipăind aerul, se răzămă moale de o masă și 
intinzind gitul alb, inecindu-se, inăbuşindu-se, zise de parcă șarn 
fi dat sufletul odată cu vorbele: 


IN MUNŢII BISTRIȚEI 43 
o L OHM 


„In shirşit, pai îndeplinit visul: ai un copil...“ 

Şi răsultind adinc : i i 

„Lai făcut c'o ţarancă... Ştiu... Ştie tot satul. Urlă satul... 
Ride "lumea in urma ta şi te-arată cu degetul... [Şi cu faţa In- 
creţită, schimonosită de dezgust:] Cum nu ţi-e scirbă să trăești 
c'o farancă, co femee cu minile bătătorite și picioarele cra- 
pate. Nu te trăsnește de-o poştă mirosul ei de sudoare? Nu-ţi 
pule părul ei a său de oae ori a unt rinced ?* 

Si privindu-l țintă, pregătindu-și săgeata inveninată în ar- 
cul incordat al urei ei,—o lăsă, după o clipă de tăcere, să-i zboare 
drept în inimă: 

„Ş apoi ești sigur că băetul e al tău?* 

Şi cu-un hohot tăios : 

„Eşti aşa de prost oare?* f 

Atunci dinsul se năpusti cun muget asupra ei şi, incleş- 
tindu-şi minile lui mari în umerii ei goi, li urlă răguşit in față : 

„Minţi—minţi — minţi, scorpie, mi-i-inți... Copilul e al meu... 
l-al meu—i-al meu... După ce ț-aiucis copiii, acuma vrai să mă 
ucizi şi pe mine, vrai să-mi strecori în suflet tot veninul sulle- 
tului tău, vipero, ucigaşo”. Mea 

In pe era Saba intuneric acum. Dinsul tăcu şi prin- 
sea se primbla, cu pași mari, prin casă. Intr'un tirziu, s'aşeză 
pe-un scaun şi, răzemindu-şi capul ferbinte în palme, rămase așa 
neclintit, eu coatele sprijinite pe masă. Ad sa 

Dinsa plingea încet, răzămată de părele ; şi-i simţea bine: 
toate gindurile, tot sufletul în altă parte. 


N, N. Beldiceanu, 


POD a mii 


Creta și originile civilizaţiei noastre 


Absorbiţi de probleme actuale, cum e şi natura in ti 
le rămine oamenilor pentru ca să mai oE aa avin r eg pe 
cu mii de ani In urmă; totuşi un hirb, o sabie ştirbită şi cotlită, 
pot vorbi atit de multe ! Ruinele desgropale au uneori atita far- 
mec, incit vrăjesc pe omul luminat şi-l fac s'asculte glasul tim- 
pului cum ascultă şi copiii la povesti.. «ce-a fost odată!» Pre- 
zentul nu ce decit un nod al viitorului cu trecutul ; cine vrea să-l 
ințeleagă, cată să deslege nodul şi e silit astfel, de curiozitatea 
de a ști, să urmărească firul ingropat în vremi și 'n adincimile 
pâmintului. Poate avem şi obligaţia de a ști cui datorim ceia 
SE sintem, Din acest punct de vedere problema originilor civi- 
izației devine şi ea actuală şi de mare interes. Civilizațiunea 
curopeană, care acum e mondială, e moştenită dela Romani şi 
dela Greci; dar aceștia dela cine au moştenit ? Noi intrebăm is- 
toria ; istoria intreabă documentele scrise şi unde ele nu mai râs- 
pund, incepe lumea legendară şi preistorică. Intunerecul miste- 
Taa al acestei lumi s'apropia, nu demult, de noi, pân” în veacul 

I a. Ch. căci pán’ acolo ne duceau istoricii vechi, lar preis- 
n a cu vestitele epoci a fierului, a bronzului și a pietrii cio- 
pie şi lustruite, acoperia miile de ani spre facerea lumii, pănă 
a colo de ce spune Biblia. Mai este oare astăzi just să expul- 
z suni Ara perioada istorică vre-o 600 ani din epoca ferului şi toată 
oe. ronzului ? Hieroglilele egiptene şi cuneiformele babilonene 
ai c din epoca bronzului; chiar cioplitorii de piatra au scri- 
A tă nd veri semne care numai permit astăzi să-i conlundăm 
CR Meci, Mai cu samă după săpăturile din Creta, trebue să 
ru peo de o civilizație din epoca bronzului şi chiar 
ce u Sa m Această insulă frumoasă, lungăreață, a rămas 
gara ma nebăgată în samă, în mijlocul apelor adinci, albas- 

A editeranci. Acum 35 de ani, cind Europenii căutau is- 


CRETAEŞI ORIGINILE CIVILIZAȚIEI NOASTRE Mo 


vorul civilizaţiei lor, se opriau la Omer şi socoliau că cele spuse de 
el în liada şi Odiseia, despre prinți puternici, palate şicomori de aur, 
nu conrespund unei realități. După săpăturile lui Schliemann la 
Troia in Asia Mică, la Mycenas, Tiryns, Itaca etc. în Grecia, — 
s'a admis existența unei strălucite civilizaţii în mia a Il-a a. Ch. 
inainte de invazia doriană, A fost o lume ca aceia cintată de 
Omer,—şi civilizația ei s'a numit micenică, De unde luase naş- 
tere uceastă civilizaţie? Răspunsul sa câtat citva timp tot 
în legende ; acestea vorbeau de eroi veniţi din Egipt (Cecrops), 
din Fenicia (Cadmus), din Frigia /Pelops) ; aceşti eroi au adus 
Grecilor inceputurile civilizaţiei ; deci se admitea că subt influ- 
enţa orientului, mai ales prin mijlocirea Fenicienilor, a luat naş- 
tere civilizația Grecilor, deşi se observa ceva neoriental In civi- 
lizația grecească şi oarecare semne de decadenjă în arta mice- 
nică. Omer pomenia de Creta cea cu 100 de oraşe, de labirint, 
de Cnossus, de Phaestus cei „bine construit“, și chiar până la 
Thucidides şi Aristoteles s'a păstrat tradiția unci Ihalussocrații 
cretane In Marea Egee ; dar abea 30 de ani acum s'au ivit și 
pentru Creta Schliemanni, şi subt conducerea lor luminată și pa- 
sionată, hirlețul a dat la iveală minunata lume minoică, imbro- 
bodită în mituri şi legende. Sint interesante aceste mituri şi le- 
gende ; !) ele au dat imbold cercetărilor, Grecii ziceau că Zeus 
s'a nâscut intro peșteră a muntelui /da, din Creta. Ida e un virf 
izolat (2500 m.) acoperii mai tot anul cu zăpadă; cl domină un 
masiv enorm, cu muchi puternice şi ripe verzi, care apasă tot 
mijlocul insulei; din virf se vede sudul Greciei şi Asia Mică; 
peşterile muntelui au fost cercetate şi sa văzul că mitul are 
miez. Subt muntele Ida e o localitate Gortyna ; acolo, lingă o Îintină, 
locuitorii arătau până in sec. V a. Ch. platanul cu frunza necăzâtoare 
sub care s'a odihnit Zeus cu Europa, pe care o răpise din Fenicia. 
Cele mai multe legende sint însă relative la puternicul rege din 
Cnossus, Minos. Aşa e legenda cu Thezeus din Atena, cu labi- 
rintul, minotaurul şi jocul geranos, (care sa jucat multă vreme 
la Delos în amintirea isprăvii lui Thezeus); legenda miraculosu- 
lui artist Dedalos, aceia despre fratele lui Minos, Radamante, 
care a trecut în insule şi apoi în Beoţia, unde sa 'nsurat cu 
mama lui Hercule; a lui Sarpedon, alt frate al lui Minos, care 
a emigrat în Lycia, in Asia Mică, luind cu el şi pe favoritul său 
Miletos, care a întemeiat oraşul Milet (era și in Creta un oraş 
Milet). Ala legenda vorbeşte de expediţia lui Minos in Sicilia şi 
de oraşul Ainoa, inființat acolo de soldaţii lui, etc. Tradiţia a 
firmă deci legături religioase intre Grecia și Creta, regi puter- 
pici, navigaţie în depărtare, colonizări, artişti fără pereche, etc, 
Săpăturile contirmă toate acestea. 


1) Le presupun cunoscute. Ele se zăsese în oriee carte mai insemnat 
de Istoria Grecilor, Citez de exempla Istoria Greciei (traducere franceżň) 
de G. Grote, unde sint redate după Omor și Bsiod. 


46 VIAŢA ROMNIEASCA 


+ 


Săpăturile din Creta au început pe la 1884, cind invățați 
italieni, în frunte cu Federico Halbherr, au desgropat, la 
Gortyna, temelia de piatră a unui teatru vechiu grecesc (sec. V 
a, Ch.); acest zid circular poană cea mai mare inscripție din 
lume ; e un întreg cod civil şi cea mai veche lege scrisă euro- 
peană. Gortyna a fost un oraş grecesc, iranstormat apoi de Ro- 
mani. In mijlocul hui, între măslini și chiparoşi, sa desgropat 
un templu al lui Apollo şi statuia de marmură a zeului; pereţii 
templului erau căplușiți cu lespezi scrize în forma cea mai ar- 
haică de alfabet grecesc. Tot în Gortyna s'au găsit citeva sta- 
tui fără cap. ') Aceste descoperiri erau interesante, însă ele sint 
urmate de altele mai extraordinare, lăcute de misiunea italiană 
la Phaestus şi Hagia Triada, In sudul insulei, dar mai cu sa- 
mă la Cnossus, în nordul insulei, de misiunea engleză condusă 
de Arthur Evans, cel mai celebru dintre cercetătorii Cretei; 
o misiune americană, condusă de Miss Boyd, a desgropat 
Gura, în N-E insulei (lingă golful Mirabello), un oraş intreg, 
cu piața, stradele şi casele lui. Invățaţii greci, francezi, germani, 
au săpat şi ei pe 'ntrecule și o întreagă lume veche a ceşit la i- 
veală. O civilizație pe curs de mii de ani, toată din epoca bron- 
zului, precedentă -şi dăscăliță celei micenice,— şi alta, mai în a- 
dincime, de mai multe mii de ani încă, toată din epoca pietrii. 
Ce poate f mai interesant decit să urmăreşti în acelaş loc des- 
voltarea continuă a civilizației omeneşti din epoca pietrii până 
azi! Evans are 'meritul de a fi pus cel dintăi în evidență că 
in Creta s'a -desvoltat o civilizațiune continuă şi originală, tot 
aşa de veche şi de strălucită ca cea caldeană și egipteană, pa- 
ralelă şi în legătură cu acelea, foarte Inrudită cu cea grecească, 
modelul acesteia. După numele regelui legendar Minos, de 
care se leagă toate amintirile despre Creta veche, Evans a numit 
minoică epoca bronzului în Creta şi această numire a fost apoi 
adoptată de toți. 


La Cnossus şi la Phaestus s'au desgropat ruinele unor enor- 
me palate -suprapuse pe altele mai vechi. Sub temeliile acestora 
din urmă, pănă la terenul virgin (adecă nelocuit de om), sint 
resturile 'epocei neolitice şi, ca să iau lucrurile pe rind, voiu vorbi 


intăiu despre -aceasta şi apoi despre cea minoică, în care s'au 
construit palatele. $) 


1) Seniptonii greci, în epoea romană, pregătiau dinainte statul de im- 
păraţi, de consuli, de oratori etc. şi cind Rah comanda mal avean do lu- 
erst numai capel. 

2) Date interesante in privința să or dela Cnossuss'au cules mai 
ales de Duncan Mackenzie și Evans, iar is Phnestus de Pornier, 
Halbherr şi fiziologul italian Mosso. Acesta, fiind atins spre bitrinață de 


CRETA ȘI ORIGINILE CIVILIZAȚIEI NOASTRE 347 


Ca să se ajungă la stratul neolitic, s'au săpat, atit la Cno- 
ssus cit și la Phaestus, puțuri ') mai adinci de 5 m. prin rui- 
nele palatelor; iar grosimea medie a stratului neolitic trece de 
6 m. ceiace ar reprezenta pentru epoza bronzului, în Creta, o 
periodă de peste 2500 ani, iar pentru aceia a pietrii peste 3000 
de ani. 2) Stratul neolitic dela Cnossus şi Phaestus e de pămint 
negru provenit din colibele de lut şi lemn ce sau dărimat şi au 
ars, din resturi de mincare, gunoaie, cărbuni, cenuşă etc. În el 
s'au găsit hirburi de oală, unelte şi podoabe de piatră și de os- 
(topoare de piatră, cuțite de obsidiană adusă din insulele Egee, 
colane de vertebre de peşte, o bucată de fildeș din Africa, idoli 
de pămint, o barcă mică de teracotă ș. a.) dar nici unobiect de 
metal. Ceramica neolitică este toată monochromă. Hirburile do- 
vedesc o desvoltare continuă a olăriei la Cnossus; olarii cei din- 
tli veniți pe dealul de aici făceau, cu mina, vase grosolane din. 
argilă comună, fără nici o podoabă; pe urmă sa perfecționat 
treptat calitatea argilei, amestecind-o cu praf de cărbune, sau a- 


is dorsalis, l-au recomandat doctorii să-şi Intrerupă studiile da laborator 
aha cante o climă mai dulce şi mai useată; el şi-a ales Crota $ insă fiindcă 
nu putea trăi fără ocupaţie, sa apucat de săpături și a devenit tot aşa do 
ban şi pasionat archeolog, precum a fost modie și fiziolog ; iar cărțile, pe: 
cu talentul lui cunoscat şi admirabil ilustrate, e o decora să le ear re 
dintre revistele ce conţin articole despre Creta: Monumenti Antichi (din 
Milano), Journal of Hellenic Studies (London), Archeol er Anzeiger 
şi Bulletin de Correspondance Hellénique. Dintre cârțile lui Masso; La 
origini della civiltà Mediterranea (Milano) şi Escursioni nel Moittirranso 
a gli scari di Creta (Milano). In generai sint insă aproape o sută de publi- 
despre Creta. A 

“N 1) La săpatul puţarilor laeroază de obiceiu doi oameni; unul gară ac 
bägare de samă și puna cu hirleţa! in coşuri toate obiectele pe u 
scoata coşurile. Do toarta acestora se lengă tăblițe pe care se nsamnă nu- 
mărul curent ul coșului şi garage na ară, guma a urări SPRE Ät acolo 
2) Cronologia cretană s'a sta p pone s = verigi pot 


ge = 
rătu teană : vasele erau din'timpul primei dinastii. Venind In Creta, a vă- 
ir la Buatan "aosioaşi vase, scoase din locul unde alirgajteipiatra și a 
bronzul ; s'au mai găsit, în acelaşi loc, vase de piatră de pg erip i 


3 i oma au dovedit că e mult mal repede creşterea 
ere pr eadi ean Chiar dacă se tine samă de ploi și de 
une. Moaso admite 2 metri pentru o mie de ani. Dat find că S prea 
udecă e primei dinastii ptene, nu e bine stabilit, căci unii = pas 
ja 5000, alții (d. e. Ed. Moyer) fa 3000 a. Ch—e preferabil să admitem 
cilră mai mică decit Evans, sau 0 medie. 


345 VIAȚA ROMINEASCA 


legind-o mai fină, lucioasă, fAră fier, deci de culoare deschisă; 
s'a inceput și ornamentarea trăgindu-se intii linii sgiriate, pe ur. 
mă umplindu-le pe acestea cu gips alb și variindu-le, Macken- 
zie a alcătuit o tabelă cu tot felul de podoabe de ceramică ne- 
olitică cretană ; sint crestături de unghie; linii sau făşii albe, 
unele punctate, altele dințate; unele drepte, altele 'n zigzag sag 
reticulate ; nu e însă nici o spirală, nici un desemn de plantă 
sau de animal (vezi tabela |, No. 1, 2, 3, 4). Asemenea vase 
s'au găsit în teren neolitic şi in Sardinia, Sicilia, Troia, şi la 
Nagada, Eliopoli etc. în Egipt ; desenele cretane se intilnesc mai 
pe urmă pe tot continentul european. Nu numai din ceramică 
se constată uniformitatea civilizației neolitice imprejurul Medite- 


ranei, dar şi uneltele şi alte inceputuri de artă o probează. Așa 
d. e. idolii reprezintă boi şi femei goale; boii mici de lut erau 
probabil oferiţi unei divinităţi în locul unora adevăraţi, cari cos: 
tau mai scump; idolul- femeie reprezinta puterea creatoare a na- 
turii, căci aceasla și cu puterea distrugătoare au inspirat pe cei 
dintii artişti şi vor inspira, poate, şi pe cei din urmă. In gene- 
ral, artiştii neolitici au Inceput prin relief complect (sculptură) și 
apoi au ajuns la desen.!) Că era și agricultură în această epo- 
că, sa probat prin seminţele de cereale şi legume, și prin sim. 
burii de prune şi de cirese ce s'au găsit în neoliticul locuinţe. 
lor lacustre, de pildă în Elveţia, Faptul că obiecte, brute sau 
lucrate, dintr'o regiune, se găsesc duse in altele, se explică prin 
bărcile de lut sau desenurile de bărci de pe oale neolitice 
egiptene sau alte desene, lot egiptene, care arată că Egiplenii a: 
veau în acele vremi, pentru transportul lemnului de cedru, un 
fel de bărci făcute de nuiele și papură, cătrănite ; exista naviga 
ție. N'a fost nevoe de invazii pentru a se comunica meşteşuu. 
rile, ci ele au trecut de la popor la popor, ca unda griului, de- 
la spic la spic, Vechimea și continuitatea civilizaţiei neolitice 
In Creta, par a proba că din această insulă, caşi din Africa nor- 
dică, radia civilizația cu mai mult de 4 mii de ani a. Ch, 


Pe nesimţite s'a făcut, în Creia, trecerea dela epoca pietrii, 
la acea a bronzului. Intre bronz şi piatră e o perioadă de tran- 
ziţie, reprezentată prin arme şi unelte de aramă curată asemă- 
nătoare la lormă cu cele de piatră, care continuă să maj existe 
Și în epoca bronzului. Era greu de avut cositorul; şi apoi, ames- 
tecul lui cu arama a fost o invenție mare, care cerea timp ca să 
se producă. Metalurgia, pe cit se pare, e mai bâtrină în Egipt’) 


1) Desonarile cale mai frumoase, adevărate capdeopere neolitice, trø- 
buesc însă căutate In unole peşteri din sudul Franţei şi din Spania, nu în 

sau siaren, 

2) Arama se aducea din peninsula Sinai; cositorul venia din apus. La 
Nagada şi la Abydos s'au găsit topoare late da aramă mai vechi decât prima 


CRETA ȘI ORIGINILE CIVILIZAŢIE I NOASTRE 


349 


350 VIAȚA RONINEASCA 


In templul dela Abydos insă, s'au găsit 2 figuri de cupru ase. 
menea unora ce sau găsil în peştera Diclea din Creta; iar le 
răsăritul acestei insule, la Chrysocamino, lingă golful Mirabello, 
s'au găsi! un fel de vase de lut găurite, speciale pentru topitul 
mineralului de cupru; s'a găsit şi sgura mineralului topit In ele 
Avem intrasta v dovadă că arama se lucra în Creta aproape 
in acelaşi timp ca în Egipt!) Ba avem dovezi că în Creta se 
topia arama în cantităţi așa de mari, incit nu numai satistâcea 
trebuinţele industriei locale, dar se şi exporta. La Hagia Triada, 
spre sud de Phaestus, s'au găsit 19 droburi de aramă, de cite 3) 
kgr, fie-care, marcate cu litere cretane ; asemenea droburi, cu 
marcă cretană, s'au găsit și in insulele Egece și în Sardinia și 
Sicilia, iar în mormintul lui Rekhmara, un funcționar al lui 
Tutmes III (de pe la 1500), e figurat un cretan cu un drob de 
acestea pe umăr, Aceasta probează câ din Creta se răspindia 
aramă imprejur $) 

Industria bronzului în Creta merge perlecționindu-se, odată cu 
ceramica, şi arhitectura etc., de aceia Evans a lăcut 3 perioade 
in epoca minoică: una primitivă (2500—1900), una medie (1900 
-- 1600) şi alta ultimă (1600—1100). 

I) Minoica primitivă e cunoscută din săpâturile dela 
Mochlos şi. Vasilichi, in răsăritul insulei; acolo s'au păsit case 
şi morminte mici, dreptunghiulare, cu temelia de pietre brute; 
casele aveau zidurile de cărămizi nearse, caşi în Cyclade. |n mor 
minte s'au găsit idoli de piatră, de os, de fildeş, bijuterii de aur, 
arme şi unelte de bronz alăturea cu altele de piatra. Oalele sint 

i ele puţin deosebite de cele neolitice, la inceput, dar curind 
capătă forme elegante şi decoruri sigure, spirale albe pe fond 
negru mat. 

S'au găsit şi morminte mari pentru sute de cadavre, la 
Hagia Triada şi la Cumasa, lingă Gortyna; acestea au bază 
circulară, fAcută din pietre brute; deasupra aveau boltă de crângi 
acoperite cu pămint. Câtră sfirşitul acestei perioade s'a inventat 
roata de olărie și şmaljul negru ; podoabele-s tot albe.3) 


“dinastie ; iar din timpul acestei dinastii s'a găsit o lamă de bronz; cu ase 
menea lame, bătute cu ciocanul şi prinse 'n cuie, s'a lucrat statuia vrednici 
de admirat a faraonului Pepi, din dinastia VI-a. Urmele unei exploatări ae 
tit de vechi s aramei la Sinai, s'au deseoperit, 

1) Nu că apte că ar fi fost insala Cipru patria arama. Numele îm 
sulei poate veni dela o plantă xózpos (Lavsonia inermis), din ale cărei frus- 
ze uscate scoteau femeile o culoare roșie eu care-și văpslau buzele si ue 
, renas lar numele bronz vine dela Brundisini speculi (oglinzi de Brun 

isium, fabricate acolo din aramă amestecată ca cositor), 

2) Că industria aramei şi a bronzului s'a desvoltat aparte. original, în 
Crota, se vede de acolo că nu tonțe armele cretane ă cu cele 
tene. D. e. doși fu l (o scurtătură de lemn pentru ucis paseri) st 
găsia și la Cretani şi la sipleni (il arată diferite desene și reliefuri), topoa- 
rele lor nu sămânaau, Săbii, inainte de năvălirea Sarzilor, Egiptenii n'avoat, 

cind Cretanii aveau, Pumnalele cretane erau mai lungi şi se la 
rîu în curmeziş (cum arată fig. 1), iar nu înfipte în cingătoare, ca la Egip 


3) Crota-și păstrează relaţiile cu străinătatea, căci se găsesc şi acum 
cuţitele de obsidiună adusă din Melos; idoli de marmură egeiană, sau da 
fildeș african, ba şi cărăbuși egipteni. Jn insule se găsesc vase de piatră 
cretană şi lustrumonte de aramă do lucrătură cretană. 


CRETA ȘI ORIGINILE CIVILIZAȚIEI NOASTRE 351 
ni ni dell ia a i ta ta ea 


II) Mult mai importantă este minoica medie, In această pe: 


Tabela II 


ioadă s'au construit palatele vechi, care sint 
pier mai mari, la Cnossus și Phaestus, 
precum și villa dela Hagia Triada. Acum 
apar Îrescurile şi ceramica polichromă In 
stil de Camares (No. 6 și 10 tabela I); In 
această localitate sau găsit intāi vase cu 
smalţ negru lucitor și podoabe geometrice 
sau vegetale, albe-gălbui, cu atingeri por- 
tocalii sau roșii. Alte vase imitează pe cele 
de piatră sau de metal și au reliefuri mo- 
delate cu stecul în bande de lut apli- 
cate pe vasul uscat, aeei o Sea k pai 

negru fond clar, sau se amestecă amin - 
a a DEDY v; fiind fășii albe cu negru şi negre cu alb.— 


sin VIAŢA ROMINEASCA 
x: NOE PO E caca aria e coacere E OEI a 


Vase de acestea şi chiupuri frumoase s'au găsit mai ales in 
palate.!) Pe la 1600 toate palatele au fost arse; nu se poate şti 
cum și de cine; apoi, peste ruinele lor, s'au ridicat altele puţin 
mai mici, dar mai măiestrite, Cu acestea incepe perioada I, 
minoica ullimä, In care cultura și arta cretană ajung la culme, 
Arhitectură și sculptură, pictură de fresc, arme încrustate, ase- 
menea celor din Egipt ale regelui Amasis (din. 18) și celor dela 
Mycenae, bijuterii, —toate sint admirabile.—La Isopata, lingă 
Cnossus, s'au găsit morminte mari, ca la Mycenae şi Orchomenos. 
In ceramică domină decorul brun pe fond clar; forma conică, 
rotunzită, e foarte elegantă şi argila fină; sint și desene de 
plante şi animale, Asemenea vase au fost imitate la Mycenae şi 
stilul lor s'a numit micemic (tabela 1, No. 7). Vase In stil mice- 
nic s'au găsit şi aiurea în Grecia, şi la Rodus, Cipru, Milet, 
in Egipt etc. Palatele dela Mycenae şi Tiryns, cu frescurile 
şi coloanele lor, s'au construitde artişti din şcoală cretană, 2) 
Câtră sfirşitul perioadei JII arta decade, figurile sint stilizate, 
apoi lucrate mai neglijent. Prin sec. XV probabil, palatele au fost 
arse toate deodată. Invazii străine, ca cea doriană, vin in Creta; 
Cretani, ca Filistenii de ex. emigrează în Asia. Decadenţa aces- 
tei ultime perioade se răsiringe și asupra Acheilor; perioada a- 
ceasta de cultură analoagă acheo-cretană e numilă şi micenică. 


Partea cea mai puţin cercetată a insulei, e cea de apus; 
acolo se află munţii Albi, prăpăstioşi, pietroşi, greu accesibili; 
sint astlel numiţi din cauza albeţii calcarului şi a zăpezilor. In 
răsărit sint munţi: Lassiti, Dictea ș,. a., dar mai tupilați ; aici a 
tos! popor mult şi amestecat ; debarcarea era uşoară. Dintre multele 
orașe ale Cretei insă, Cnossus, spre nord, şi Phaestus, spre sud,— 
erau cele mai mari şi mai vestite ; dela unul la altul faci 8 ore că- 
lare. Existența unor palate impunătoare şi bogate In aceste lo- 
curi deschise la mare, ca toate orașele Cretei şi complect lip- 
site de fortificații, te surprinde la prima vedere; căci in interior 
sint numai munţi ale căror văi pot fi uşor baricadate şi nu era 
nevoe de alte fortificaţii, dar spre mare ?—Nici acolo nu era ne- 
voe de apărare; Creta era cea mai mare dintre insule şi flota 
ei cea mai mare din Mediterana, intro vreme cind de Fenicieni 
nici nu se vorbia, După cum astăzi Anglia se simte apărată 
prin flota ei puternică, așa se simția atunci Creta. Ce fel de 
state vor fi fost în Creta, adică dacă au lost mai multe, cum 


1) Statuete egiptene (tabolu II No. 10), faianțe de modă egipteană, 
numele scris al regelui hicaos Saan, arată relaţii cu Egipetul și servesc la 
fixarea datelor. Un sfinx de lut urs, dela Hagia Triada, samină cu cei bi- 
titici, Discul cu hieroglife, dela Pbaestus asemonea arată relaţii cu orientul. 

2) Incoputul perioadei UI minoice e cunoseat prin obiectele egiptene 
en numele lui Amenhotep II (1400); sfirsitul prin vasele găsite în mormin- 
tu! lui Ramses III (1190). 


CRETA SI ORIGINILE CIVILIZAȚIEI NOASTRE 538 


ar indica terenul muntos, sau unul singur foarte puternic, cum 

ar indica măreţia palatelor din Cnossus, sau mai multe subt he- 
onia acestuia,—... e greu de hotărit acum, 

a Privind planul de bază al palatului din Cnossus (fig. 2) 

te impresionează întâi mulțimea încăperilor, şi poate (dacă la- 


birintul n'o f încă nedescoperit) complicația aparentă a vastelor 


ETN > dery 3 — i 
OT T 
ki RAMON naum š 
[| . . Li 4 


Pianul palatului din Cnossus. 


i iri i le s'ar putea 

i ;a fdat naştere legendei labirintului. Nume : i 

Cica. del Pra (topor cu 2 ee erp sanert gar sr ca 
7 i reții unor sale s'a găsit de 4 i 

aan E KoA pane Observat mai bine insă, planul prezintă 

foarte multă regularitate: edificiul pare grupat împrejurul ea 
curți centrale; spre apus de ea sint apartamentele mai mu 


1) După Ferdinand Noack, Homerische Paläste, Leipzig. E un stadin 
mai malt entie. i 


354 VIAȚA ROMISEASCA 


ficiale, spre răsărit cele private. Spre cele 4 puncte cardinale e 
cite o eșire. Toate incăperile sint dreptunghiulare şi zidurile cu 
atita regularitate aşezate, incit—deoparte şi de alta a curții cen- 
trale—se continuă pe aceiaşi linie inchipuită ; aceasta nu poate fi 
o intimplare, Mai erau și alte curţi, d. e, spre apusul palatului 
era una mai însemnată ; ele erau pavate cu lespezi de piatră şi 
trotuare duceau la scări măreţe, fâră pereche de late şi comode 
la suit.') In capul scărilor se aflau ves'ibule cu stilpi rotunzi, 
vu bază de marmură neagră sau roşie; acești stilpi, contrar de 
cum e azi, erau mai groşi spre capitel decit spre bază; capite- 
lul era ca o pernă rotundă sau cubic. Vestibulele duceau in 
sale de aşteptare care aveau bănci de piatră de jur imprejur 
(vezi fig, 2; în mijloc se văd bazele a 4 stilpi) şi lămpi de mar- 
mură, cu picior nalt (ca sieşnicile cele mari din bisericile noas- 
tre) şi lucrat cu artă ; în asemenea lămpi incăpea pănă la un 
litru de uleiu. Coridoare lungi legau diferitele părți ale edif- 
ciului (pe plan À); păreţii lor erau zugrăviți cu lrescuri admira- 
bile ; nenumărate uși dădeau intrare în odăi, şi, pentruca să nu 
incurce locul deschizindu-se în lături, se deschideau intrind în 
anume crăpături lăsate In păreţi (ca astăzi !); erau și ferești multe 
şi curți mici interioare, care să dea aer și lumină. In aparta- 
mentul privat era sala cu topoare (unde scrie pe plan Pleiler 
Saal) ; mai jos era salonul (==megaron) ; ceva mai sus, alături 
cu odaia reginei, era un teasc de presat măsline, ceia ce,—pe 
lingă altele— dovedește stima în care se alla munca brațelor in 
Creta şi apropierea intre clasele sociale. Nici latrina, cu scaun 
de lemn și canal, nu lipsea acestei locuințe! In partea oficială 
a palatului se vede o scară (c) care ducea printr'un vestibul cu 
stilpi şi bănci „Ja sala tronului (e); aici s'a găsit tronul zis al 
lui Minos, un jilf mare, frumos, lucrat din marmoră, cu spatar 
nalt, ale cărui margini erau ondulate. Pentru mai multă indă- 
minare, spătarul! avea o scobitură în dreptul spetelor şi scaunul 
una pentru șezut. 7) Alături cu sala tronului era un fel de ba- 
sen ca de baie, făcut din plăci de alabastru; in fața lui erau 
coloane Și printre coloane coarne de bou (simbol de sacrificiu); 
nu era baie insă, câci nu sa găsit urmă de canal de apa şi apa 
ar Îi stricat plăcile frumoase; era un mic templu. Cretanii n'a. 
veau temple grozave ca Egiptenii ; ei se gindiau mai mult la 
prezent, la confort, caşi noi, iar nu la temple şi la morminte 
veşnice, Aici „e o deosebire capitală intre Crelani şi Egipteni: 
palatele faraonilor se [ăceau din cărămizi nearse. O parte foarte 
curioasă şi caracteristică a palatelor cretane 3) erau magazinele 
şi teatrele.  Delăturea unui coridor lung, se aflau foarte multe 


1) Fiecare treaptă avea 70 e, m. în lățime și i 12 
E ae E eva ) e. m. numai 1? e. m. înălțimea, 
cita eri er rusa aveau o asemonoa scobitură, la scaunele fa- 
latu a Phaestus samănă aproape în totul 
e numsi putin mai mie. Asemenea sămăaLu plati per eg pre agoe ate 


CRETA ȘI ORIGINILE CIVILIZAŢIEI NOASTRE s56 


camere (d. e. 1—18 pe plan) care conțineau mărturi; chiupuri 
mari de piatră sau de pămint ars, foarte frumos lucrate, conți- 
neau măsline sau alte provizii. Era atita risipă de artă la Cre- 
tani, că cele mai ordinare lucruri aveau podoabe, Unele pärți 
ale palatului erau cu 2 sau 3 rinduri; pretutindeni se ținea samă 
de teren. Temeliile erau lăcute din blocuri mari (2 m.) de pia- 
trä, tăiete şi 'ncheete ca In timpul clasicismului grecesc; päre- 
ţii insă se făceau din birne (trunchi groși de lemn) şi se aco- 
periau cu tencuială, stuc, sau lespezi de alabastru în culoarea filde- 
Şului, colorat, foarte elegant, cu vine ca de marmură, albastre 
sau roze. Păreţii magazinelor au insă o construcţie specială; 
sint dubli, făcuţi din blocuri de gips, ca de 1 m., între care se 
lasă loc gol (1 m.); între ei sint legāturi de lemn; spaţiul gol 
c umplut cu pietre brute, necimentate, şi cu hirburi, Aceşti pă- 
reţi Teriau proviziile de umezeală, irig, şi prea mare câldură. In 
podeala prăvăliilor acestora din Cnossus s'au aflat nişte aropu- 
şoare cu capace de lemn; in gropi s'au găsit lucruri de preţ, 
d, e, foi de aur, bijuterii, etc, E greu de explicat rostul aces- 
tor magazine. Monedă nu era; poate aici stringeau regii tribu- 
tul în natură? Poate erau acestea un fel de bânci in care par- 
ticularii îşi depuneau lucrurile de preţ? Poate serviau la masa 
pe care o luau Cretanii in comun, cași Spartanii 7! Cine ştie 
sigur ! 
Alături de palat era o scară enormă şi deasupra ci o te- 
rasă : Inaintea ei o arenă şi delăturea arenei o tribună pentru 
rege, Acesta era tealrul cretan, asemenea celui grecesc, dar cu 
2000 de ani mai vechiu şi nu circular. Reprezentaţiile constau 
(după cum arată unele desene sau reliefuri) din danțuri, gim- 
nastică şi mai ales lupte, lupte cu tauri (=tauromachii), ca fn 
Spania.—S'a găsit și conducta de apă care alimenta palatul, 
facută din tuburi de teracotă mai fine şi mai bine Imbucate de- 
cit cele ulterioare, aduse dela același izvor, mai pe deasupra, in 
acelaşi loc, de Greci, Romani, Veneţieni şi Turci, care au fost 
mai tirziu stăpinii Cretei. În toatete uimeşte adaptarea perfectă 
la scop, confortul, prevederea; o tehnică quasimodernă, Ca sā 
se scurgă apa de ploae, scările aveau o ușoară inclinare. Pa- 
letele nouă, caşi cele vechi, au pierit în același timp în toată in- 
sula, prin foc; era uşor să ardă lemnăria. Villa dela Hagia 
Triada avea aceiași construcție luxoasă şi frumoasă. Și Cnos- 
sus şi Phaeslus erau pe dealuri construite, Ruinele dela Phaes- 
tus, mai cald colorate, în lumină aurie, par mai pitorești decit 
cele dela Pompei: ele domină Messara, cimpia cea mai mare şi 
mai roditoare a insulei. Hagia Triada era portul oraşului; aici sau 
găsit mărfuri străine, şi sute de tăblițe de teracotă scrise, mai 
ales cu socoteli; pe ele focul le-a întărit inloc să le distrugă. 
Casele particulare, cum s'a văzut la Gurnia din numeroase placi 
de porțelan care le reprezintă, erau ca cele burghezeşti medie- 


a a i 


vale, ca multe de azi chiar, făcute din piatră şi birne ; multe erau cù 
2 rinduri ; aveau ferestre In $ ochiuri, dar nu de sticlă, ci poale 
de piele subțire dată cu uleiu ; casele erau tencuite şi văpsile. 
Acelaş confort şi la particulari, ca la regi; acelaş modernism, 
Dar nicăeri nu ne surprinde mai mult asămănarea cu timpurile 
noastre ca în imbrăcăminte (ñg. [1 din tabela II). 

Cucoanele cretane, după cum se vede din statuete şi Fres- 
curi, purtau cozi sau pălării, aveau mijlocul strins ca în corsete 
și uneori erau cu sinii descoperiţi; aveau rochii cu broderii şi 
volane, ca după un jurnal parizian.  Barbaţii încă erau eleganți, 
cu hainele lor ajustate, nu largi ca cele orientale şi mai cu 
samă cu incâlțămintea lor fină, albă. Chipul Cretanului era 
plăcut, vesel de traiu bun ; ei aveau nasul drept şi bărbia proe- 
minentă, 

Cel mai frumos chip e al unui tinăr din un fresc dela Cnos- 
sus, care reprezintă o procesiune. Arta cretană era foarte rafi- 
nătă şi de gust, In palate s'au găsit vase de lut fine ca ocoajă 
de ou şi altele care imilează vase de metal. Decorurile au mo- 
tive din lumea mării; cracatiţe, reţele cu scoici de purpură (mu: 
recși), alge, peşti sburălori, etc., sau de pe uscat: paseri, crini 
tic, Au servit de model vecinilor; ceramica minoică era neintre: 
cută, Sculptura consta mai cu samă din basoreliefuri, Cit de mi- 
nunat e un vas conic de stealită pe care sint reprezintate In re 
lief mic lupte cu taurii! Acest vas fusese perfect imbrăcat In 
foaie de aur şi dat poale unui Invingător. Dar Incrustarea, cu fi- 
guri, a obiectelor de metal! La Phaestus sa găsit un topor 
dubiu pe care e încrustat un fluture stilizat foarte frumos; ace- 
lași fluture s'a găsit şi la Myvcenae; cum el nu exista decit în min- 
tea artistului cretan, dovedeşte rudenia artei grecești cu cea cre- 
lană. Pictura era reprezentată mai ales prin frescuri. 

La Cnossus ¢ un fresc care reprezintă 2 delfini albi-azurii, 
care se joacă printre corali şi alge. La Hagia Triada e alt fresc care, 
reprezintă o pisică ce pindeşte, printre ramuri, un fasan roş. Ci- 
neva îşi poale face o idee de ce erau asemenea picturi, dacă 
vede sicriul dela Hagia Triada (fig, 3) şi ştie că aceasta eo lu- 
crare din timpul decadenței, Figurile cretane nu sint rigide, ca 
cele asiriene, sau convenţionale, ca cele egiptene ; ') ele au miş- 
cări mai libere, mai naturale ; sint prototipele celor moderne. În 
pictură bărbaţii aveau de obiceiu fața colorată 'n roş-brun; fe- 
meile o aveau albă, Nici de muzică nu erau străini Cretanii; 
sicriu se vede unul cu lira cu 7 coarde, altul cu fluier ; 
Ce delicate juvaieruri făceau, chiar din intlia perioadă minoică, se 
poate bânui după lrunzuliţa şi floarea No. 8 şi 9 din tabela Il. 
Tot acolo se vede un ferestrău, o secure dublă, o agrafă, o un- 
diță, un briciu (14 mărime naturală), o oglingioară de bronz şi o 
jurculiță (7); sint toate asemenea celor de azi. E probabil că pa- 


l) Egiptenii făceau tropul din faţă, iar capul și braţele dintr'o parte. 


CRETA xi ORIGINILE CIVILIZAȚIEI NOASTRE 157 


latele au fost arse prin sec. XV a. Ch, Omer ştie de ele ca de 
ceva legendar numai. Și ce deosebire intre palatul lui Minos şi 
acel al lui Odiseu, din Itaca! Acesta avea o sală mare, cu lut 
pe Jos; în ea se lăiau boi! lar patul şi-l lucrează Odiseu sin- 
gur ; el nare pe Dedalos! Arta cretană a continuat şi după ma- 
rile invaziuni de care vorbesc scribii egipteni pela 1200, deși e 
inferioară. Un scut de bronz cu relief (din sec. VIII sau VII) in 
stil greco-asirian, reprezintă, intr'un cerc de boboci de lotus, un 
zeu (Hercule ?) care ţine un leu deasupra capului şi are un taur 
la picioare (fg. 4); a lost găsit în peştera Dictea, O lriză de te- 


Fig. 4 


racotă din apusul insulei (fig. 5) e lucrălură greco-egipteană (sec, 
VI). În urmă apare zidul circular dela Gortyna Şi templul lui ÀA- 
pollo. Ceiace ne mai interesează in Creta, e religia. Cretanii n'au 
temple anume, ci cum am väzut prin palate, odăi de nchinat ; 
altfel, locurile lor sfinte sint peșterile; Ida, Dictea, conţin nenu- 
„mărate obiecte de cult, daruri, idoli, mese de libaţie; ma: cu 
samă in Dictea s'au găsit topoare duble în miniatură, simbol al 
lui Zeus; pe sicriul dela Hagia Tiiada incă e o scenă de ado. 
rație ; Inaintea unor stilpi cu topoare-duble stă o preuteasă ; (din- 
colo, Inaintea cintăreţilor e unul cu o barcă, pe capăt sint niște 
grifoni). Istoria cu nașterea lui Zeus intro peşteră din Creta a- 
vea deci un temeiu. Şi scutul (dublu) era un simbol de divini- 
tate, La Mycenae s'a găsit o pictură care reprezintă două preutese 
în adoraţie lingă un scut; acelaș lucru sa wăsit la Cnossus. 
Chiar la Roma s'au păstrat scuturi sacre, ceiace probează càin- 


358 VIAŢA ROMISEASCA 


Nuența religioasă cretană ajunsese și în Italia. Mitul iui Zeus, 
caşi legenda minotaurului și labirintului găsesc deci o explicare 


ate sm N ; E 4 R Y i 
e Ca) fn În Dina 
ide NU SI N Ii UI 
Fig. 5 


în peşterile sacre, In palatul cu topoare-duble şi în tauromachiile 
cretane la care poale se 'ntrebuințau prizonieri greci. 


+ 


Mai rămine o chestie de atins, şi nu cea mai puţin impor- 
tantă, aceia a scrierii cretane.— Port condeiul cu sfială, căci e 
vorba de Insăşi origina scrierii noastre şi nu € chestie mai de- 
licată decit aceasta, cu allt mai delicată cu cit cercetările con- 
linuă şi nu se poale spune ultimul cuvint. Născocirea unor semne 
care sà fixeze gindurile și să le transmită altora, e poate tot ce 
a produs geniul omului mai de preţ. Gindul e fugar, eteric: 
nu-l inlănţue nici timpul, nici locul; totuşi omul a simţit nevoia 
de a-i găsi o reprezentare poate chiar din epoca pietrii, căci u- 
nele vase de atunci poartă un semn, o marcă oare-care, 

In Creta Evans a observat că se găsesc foarte multe pe 
ceţi, făcute mai ales dintr'o piatră moale, de obicei neagră, stë- 
atita, ce se găseşte in insulă 1), 

Forma peceţilor e variată: rotundă, ovală, prismatică (cu 
3 sau 4 fețe); pe ele erau săpate semne care se puteau imprima 
pe lut plastic moale ca pe ceară. Cu asemenea peceţi de lut se 


inchideau probabil adevăratele acte scrise (care au ars, ori s'au dis- 


trus în alt chip), sau se marcau măriurile, cum se plumbuesc 


azi vagoanele, sau cum se marcau în Asia vitele. 

Asemenea semne nu sint podoabe, pentrucă n'aveau rost 
să fie pe asemenea obiecte; ele sint mai vechi de 3000 de ani 
a. Ch. deci mai vechi decit orice influenţă semitică din Asia. 


1) Femeile cretane credeau că le vino lapte mult, pentru copii, dacă 
vor avea astlel de poeti găsite, deacein au lost numite acestea și galopetre, 
aderă pietre de lapte. 


. 
$ 


7 
r 


CRETA ȘI ORIGINILE CIVILIZAŢIEI NOASTRE 359 


Figura 6 reprezintă una dintre cele mai vechi peceți prismatice ; 
e cu 3 fețe şi-i de steatită neagră ; prin mijloc e găurită, caşi 
cilindrii asirieni sau egipteni de asemenea natură, pentru à se 


Fig. 6. 


invirti în jurul unei axe. Semne de scriere s'au găsit și pe lespezile 
de alabastru din palate şi mai cu samă pe lâblițe de pământ 
ars,ca la Hagia Triada ; pe acestea nu le-a putut distruge focul, 
Caracterele scrierii vechi cretano-egeice sint însă diferite. E o 


Fig. 7. 


scriere picturală sau hieroalifică, și alta lineară. In scrierea pic- 
turala figurile reprezintă pe om sau părți din trupul omenesc, 
plante, animale şi alte obiecte cunoscute In Creta, mai ales pe 
țărmul mării. In fig. 7 avem o pecete cu + fefe, cu hieroglile,) 
Figura 3 e un fragment dintr'o masă de libaţie (de adus jerttă) 
găsită In peşteea Dictea. Ea avea 3 gropițe rotunde În care se 
punea jertia. Găsirea ei probează legături strânse cu Egiptul, 
chiar religioase, căci acolo erau mese de libație, Dar cele 8 
semne deia marginá nu sint egiptene; ele seamănă cu altele de 
pe peceţi cretane, deşi sint mai reduse, mai simplificate, aproa- 


1) E pe dinsa un om, o săgeată, un re. de măgar, un fel de cuţit 
de cismârie, o rinden, un patrufoi, un topor dubiu, o greutate, un inel de 
lant, doză mamele și, la urmă, un plug. 


350 VIAŢA ROMISEASCA 


pe linii; se recunoaşte ușor poarta şi inelul de lanţ, apoi 2 po- 
lipi etc. Cele mai multe şi cele mai interesante inscripții sint 
lineare; in coloana specială din fabela IIT !) se văd diferite 


Fig. 8. 


semne lincare; este © toartă de oală, din Mycenac, pe care 
se văd semne lineare combinate. Presupunerea că este o legă- 
tură iniţială intre semnele picturale şi cele lineare sa deșteptat 
la aflarea la Phaestus, a unei pietre, carc, Intre altele, purta pe 
d parte figura schematică a unui bou, pe alta numai capul sche- 
matic dela acelaş bou, așa cum se vede în lâșia 1 din tabela 
NI, la stinga, *) Acest cap schițat devine dar simbol şi acest 
simbol samănă cu semnul fenician și grec archaic pentru A, nu- 


1) In această tabelă nea pas alături semna pictate și lineare, cara se 
asamănă en formă, fară a conchide insă nimic in privința valorii lor fone- 
tiee. Cu serierile ace-tea vechi s'au ocupat mulți invălaţi. Citez numai pe 
Maspéro, Jlistuire ancienne des peuples de Orient; Evans, 1) Primijive 
Pictographs (in Journal of Hellenic Studies), 2) Further discoveries of cre. 
tan and aegean script (extras din acelaşi revisti}, 3) Seripta minna., Ateste 
serieri engloresti, eu leam utilizat numai indirect, Se găsesc Indicaţii și in 
operele citate ale lui Mosso, şi in Monumenti Antichi. H. Kluge a scris o 
carte, Sehrift der Mykenier, în care cearcă, fără succes, o deslegare pe 
haza nnui tablou de semne și plecind dela presupunerea ră ele corespund 
unor euvinte greceşti. 
2) Monumenti Antiehi IX, Antonio Taramelli. 


CRETA ȘI ORIGINILE CIVILIZAȚIEI NOASTRE 354 


Vitana Ei; ema Presti | ataca t 


Svmne + lea Semang l ee | protei e S 

p ` abia | arhi fi 
r p bope- te [faget a pi fwn 
| pre cretane Lretame hi pr eyptiae 3 Apru y | 


= |&, bela 


= 
d 
N 
$ 
N 


IA! 
| [| 
nE 
D 


Yg JE 
BA 
$| 
T 
s5 


E: 


Fik 
ole 
Ee 
MOL 
ately 
8 
E 


T 
Da a 
i 
Sa 
z 
Si 
kd 
— 
RS 
-+ 
E; 


PR n: 
ez 
wak 
è 
Ji 
me 


Í 
tèl 
Prag) | 


Tabela (ii 


862 VIAȚA ROMINEASCA 


mit Alef şi Alfa şi cu cel cretan linear. Alei insamnă, în limba 
ieniciană, cap de bou, Numele literilor alfabetului fenician nu s'au 
putut explica numai din cuvinte babilonene ori egiptene. Literele 
par mult mai uşor de derivat din semnele cretane, care sint şi 
ele foarte vechi. Ceia ce pare a se fi intimplat cu capul de bou, 
s'a putut intimpla şi cu alte semne, așa că e probabilă și o de- 
rivare a semnelor cretane lineare din cele picturale; insă oricit 
de departe le cauţi în trecut, aceste 2 sisteme le găseşti desvol- 
tindu-se paralel; sint chiar 2 clase de semne picturale şi 2 de 
lineare. ') Chiar dacă sistemele acestea de scriere vor fi fost răspin- 
dite la mai multe popoare din jurul Mediteranei, 2) in Creta se 
poate urmări desvoltarea și perfecționarea sistemului linear pină 
aproape de forma literelor feniciene şi greceşti, inainte de sec, 
XII, cind Fenicienii au alfabet. 

Este foarte interesant un disc găsit la Phaestus (Fig. 9 
prezintă porțiunea lui din mijloc). E de teracotă şi scris cu hie- 
roglite pe ambele feţe. O spirală Il imparte în rinduri. şi liniuţe 


transversale despart propoziţiunile. 3) Discul nu e descifrat şi 


poate nici nu e cretan. Atrage atenția capul de Filistean (cel cu 
creastă), căci samănă perfect cu unul găsit în mormintul lui 
Rekhmara, Egiptenii numiau pe Filisteni şi Cretani Pulsal sau 
Keftiu, şi tot pe ei li numan Evreii Keretim sau Kreti. E ştiut 
că prin sec. XIII Filistenii, caşi alte popoare de mare, s'au miş- 
cat spre sud și răsărit. Ei au distrus Sidonul şi sau așăzat Im- 
prejurul Gazei (un oraş minoic) din Canaan; aici se găsesc multe 
dovezi de civilizaţie cretană. *) Tipul Filistenilor samână cu al 
Cretanilor (au nasul drept). 3) Filistenii vor fi primit, după aşă» 
zarea lor în Asia, limba Cananeo-Fenicienilor, dar şi au păstra! 


1) Supt influența Egiptului (in timpul dinastiei XVII şi XIX) șia 
Hitiților, s'a srris in Urota, în acea eporă, şi cu hieroglife perfecte, cu cele 
dinastice egiptene; dar semnele cale vochi au eoutinast să existe. 

2) S'au gasit pecaţi și în Egipt, In Libia, nordul Saharei, Asia Mică 
\Hissarlie) şi aiurea ; multe din somoole erotane sa găsesc şi pe acolo, La Kar- 
nik, în Egipt, s'a găsit o prismă cu 8 fote, de steutită neagră, cu fizuri care 
au asămănări în Creta, Libia şi Babilonia Aceleaşi semne se află și pe niste 
cilindri de lnerăturä mai barbară, proiwagipsetas, căci cilindrii faraonici sint 
de cupru, de fildeş, și lucraţi cu nej. În urma săpăturilor dela Naguda și 
Abydos, se presupune că a existat o populaţiune veche libică, răspindită în 
tot nordul Africei (pănă astăzi sint restari în nordul Saharei). Această po 
pulația a pus începutul civilizației egiptene și a coexistat en cos venită 
apoi din Asia. Acești Egipto-Libioni avean legături şi cu Babilonia şi eu 
Cretu ; ei au transformat poate cilindrii în prisma. Figurile de pe peceti. casi va 
sele de lat şi idolii. arată | uri strînse ale Cretei și cu Troia I și I,ṣi ca 
Frigia, Tracia și Insulale ice. De aici s'a dodus general tatea sistemolui 
de seriore crotan, 

3) In mijloc e o foare de margaretă, apoi un cnp, o săgeată, un om, 
un arbore, o cheie (aceasta și incă altele găsite în piin sumănă iarăși 
minunat vu cheile de azi), o ramură de măslin, 2 piei de bou, un dise, iar 
un cap, un cap de Filistean, o rinden, un stilp du capitel cubic... pa- 
Seria pi corăbii, ete. 

) De øx. cerumiră In „Pince style adeciă avind decoruri va cele arkitec- 
tonice din palatul dela Cnoasus; o sabie minoică și case de formă minoieă, 

5) Discul dela Phaestus și cele mal multe figuri le-am copist din 
niste albumuri foarte bine reuşite, publicate în Candia de G. Marugianis 
dapă obiectele afate în muzeul din Candia. Alt muzeu vestit este în Oxford 
şi mulie olioete sint in Atina. 


CRETA ȘI ORIGINILE CIVILIZAȚIEI NOASTRE W1 


literele şi probabil le-au trecut şi Fenicienilor dela cari le-au 
luat Grecii. Diodor spune că Cretanii susțineau că allabetul l-au. 


Es 
GAS 
3 


Fig. 9 


luat Fenicienii dela ei şi apoi a revenit Grecilor. De altă parte, 
siudiinduse la Gortyna, Littos și aiurea In Creta, alfabete gre- 


364 VIATA ROMINEASCA 


ceșli arhaice (cașşi cel din insula Thera), sa găsit un O cu du- 
blu cerc (așa cum ar fi derivat direct din figura ochiului), şi un 
semn de punctuație ca toporul-dublu,. De aceia unii cred azi cà al- 
fabetul grec sa derivat direct din cel cretan, caşi cel fenician ; 
ar fi deci numai frate cu dinsul, !) Cercetările urmează în aceste 
2 direcții: la Gaza, pentru a studia influența civilizatoare a apu- 
sului asupra răsăritului, prin Filisteni, cari erau superiori Feni- 
cienilor şi Evreilor cind s'au dus acolo ;— în Creta şi Grecia, pen- 
iru a se afla cum s'au contopit Grecii cu Cretanii între sec. XI 
şi VII cind s'au intimplat invaziile şi prelacerile. Căci un tu- 
cru e sigur: uretanii de cari am vorbit nu erau nici Ari, nici 
Semiţi, ci o rasă, ca Etruscii și Sarzii, rasa veche meditera- 
seană. In răsăritul insulei, pe unde au trâit Eteocretanii (adevă- 
rații Cretani) s'au găsit inscripţii cu litere grecești arhaice și 
clasice, care nu erau insă în limba grecească, ci intruna necu- 
noscută. 

Se poate deci incheia că Fenicienii n'au lost nici cei din- 
täi mari navigatori ai Mediteranei, nici inventatorii purpurei (căci 
vasul zugrăvit cu murecşi şi mormanele de scoici de acestea pe 
țărmul Cretei dovedesc că Cretanii nu erau străini de industria 
purpurei}; nici cultul Afroditei nu e dela Fenicieni, căci sau 
găsit la Cnossus 3 stilpi pe ale căror capiteluri cubice erau po- 
rumbițe, și statuete albe de marmură reprezentind o zină goală; 
iar la Mycenae sa găsit un idol femenin cu porumbiță pe cap. 
presat în foaie de aur; Fenicienii nu sint nici inventatorii lite- 
relor alfabetului, căci şi acestea s'au format şi s'au răspindit din 
Creta, inainte de ridicarea Fenicienilor; aceştia au putut cel mult 
perfecționa şi continua de a răspindi cele ce au găsit alții. Cul- 
tura minoică a radiat departe, cum o dovedeşte ceramica râs- 
pindită și monumentele. Ceramica s'a perfecționat In Creta mai 
inainte şi mai mult decit aiurea; dovadă stratul adine In care 
s'a aflat ceramica originală colorată. Ramurile de măslin de pe 
sizile, teascul de untdelemn de la Cnossus, dovedeşte că se 
produceau aceste măriuri, care, caşi oalele, lina, purpura, arama 
şi armele frumoase, se exportau departe. Palatele din Tiryns și 
Mycenae sunt după modelul celor cretane, numai mai mici şi 
prevăzule cu întărituri de apărare, lucru de care în Creta nu 
eră nevoie, 

Atitea lucruri arată înrudirea civilizaţiei cretane cu cea 
micenică şi greacă, incit nu rămine de cit o incheiere: geniul 
şi în mare parte rasa aceia mediteraneană din Creta și insulele 
egeice a durat Inăbuşit în timpul critic al distrugerii palatelor 
şi Statelor vechi minoice, la inceputul epocii fierului, pentru a se 


1) Scrierea cretană nu s'a putut deslega (cel puţin până ls 1913, 
căci de atunci înconee eu nu mi-am putut procura revistele), numai nume- 
rele se 'nțăleg. Cretanii insemnau unităţile cu lininţe verticale, zecile cu li- 
ninjo orizontale si sutele eu cerculețe; un sistem mui simplu deett cel de azi. 


| > o 


a DE i N i ina ie li Mi pp at mt anl St i 


CRETA ȘI ORIGINILE CIVILIZAȚIEI NOASTRE 55 


a 


revela cu o nouă inflorire în rasa elenă, după 4—5 secole, Rä- 
dăcinile civilizației moderne au supt mult din pămintul Cretei; 
aici îi sint originile mai mult decit aiurea. 

Miturile şi legendele, tradiția despre egalitatea socială în 
Creta, palatele deschise pentru toată lumea, fineța de gust, iubi- 
rea de confort, Insfirşit atitea asemănări intre noi şi minoici, 
modernismul vieții lor in deosebire de rigiditatea şi despolismul 
zdrobitor oriental, ne deşteaptă curiozitatea şi ne impun admiraţie, 


Vasile T. Dimitrescu 


Cronica economică 


Vilhelm al II-lea şi politica socială 


Vilhelm al |l-lea, monarhul despre care Bismarck a zis că va ajunge 
într'o bună zi a-și [i propriul cancelar, şi-a sărbătorit de curind un pătrar de 
veac de domnie. In opinia publică străină de poporul asupra căruia Im- 
părățește, Kaiserul este văzut drept capul încoronat care vorbeşte cel 
mai mult dintre semenii săi din lumea întreagă. In afară de ceiace reiese 
din spusele împăratului vorbăreţ şi comentariile lor în presă, publicul nu 
cunoaște însă această personalitate, totuși atit de interesantă în multele-i 
înfățișări. Tocmai de aceia prilejul jubileului Kaiserului este nemerit 
pentru a se încerca să se caracterizeze una din cele mai interesante feje 
ale personalității sale, care—după istoricul Lamprecht—este prototipul 
idealismului social contimporan din Germania, schițindu-se în linii mari 
rolul pe care l-a jucat în desvoltarea politicii sociale contimporane, 

Pentru aceasta este necesar a reaminti atitudinea Ifi Bismarck faji 
de problemele sociale ale timpului său. Prietenia lui Bismarck cu socia- 
listu) Lassalle, de care nu l-a îndepărtat decit îndreptarea acestuia cătră 
internaționalism, este o mărturie a interesului ce-l purta cancelarul de 
fer pentru soarta muncitorimii. Felul manifestării acestui interes sa vā- 
zut însă după atentatele din 1878 indreptate contra Împăratului, cind 
Bismarck crezu potrivit a face să se voteze faimoasa lege contra socialiștilor. 
Odată ce luase măsurile represive în contra socialiştilor—in primul rind, 
mărginirea dreptului de întrunire și asociațiune—ei nu-și mai putea in- 
drepta obiectivul politicii sale cătră ocrotirea muncitorilor. Aceasta n'ar 
fi fost consecinte cu politica de represiune, căci legile de ocrotire a 
muncitorilor presupuneau ființarea asociațiunilor muncitorești, și tocmai 
în contra acestora, ca celule ale tocial-democrației germane, se indrep- 
tase legea din 1878. Ceia ce putea să facă Bismarck era să caute să a- 
propie muncitorimea, „cea de a patra clasă“,de restul națiunii, făcind-o 
să simtă că aceasta, concretizată în ideia de stat, se interesează de soarta 

-ei. Tocmai acest lucru socotea el să-l săvirşească prin asigurarea exis- 

tenţii muncitorilor, contra celor mai aprigi duşmani ai ei: boala, acci- 
- dentele, invaliditatea şi bătrineța, statul indeplinindu-şi astfel unul dintre 
-cele mai importante țeluri ale sale, acela „de a apara și ajuta milioanele 
celei de a patra clase, ca să nu mai fie intrecute şi încălcate în marea 
cale a vieţii“. 

„Voim să creem mulțumire“, zicea Bismark, pentru a avea conști- 


Li 


CRONICA ECONOMICA 357 


ința împăcată „pentru cazul că va trebui să luptăm“, adăoga el, gindin- 
du-se la eventualitatea unei represiuni singeroase a mişcărilor socialiste. 

Această concepție de politică socială şi-a aflat o perfectă concre- 
tizare în manifestul din 17 Noembrie, 1881 al Impăratului Wilhelm |: 

„incă din Februarie anul acesta ne-am arătat convingerea că vin- 
decarea relelor sociale nu trebue căutată numai pe calea represiunii ex- 
ceselor socialiste, ci şi pe aceia a promovării bunei stări a imuncito- 
rimii. Socotim de a noastră datorie de a atrage din nou luarea aminte 
a Reichstagului asupra acestei chemări, și am privi cu o bucurie cu atit 
mai mare toate rezultatele cu care Dumnezeu a hărăzit pănă acum gu- 
vernul nostru, dacă am reuși să dobindim vreodată conştiinţa de a fi lā- 
sat patriei noui și permanente garanţii de pace lăuntrică și celor în ne- 
voie siguranță și folosință mai mare a asistenții la care au drept.—ln a- 
ceste străduințe ale noastre, sintem siguri de aprobarea guvernelor u- 
nite și avem încredere în sprijinul Reichstagului fără deosebire de partid“. 

Urmează programul legislației asigurărilor muncitoreşti, înfăptuită ca 
o operă de ingrijire socială „pe temeiurile morale ale vieţii creștinești“. 

Fără Indoială că legiferarea asigurărilor muncitorești, prin care se 
chezăşueşte existenţa muncitorului, ajuns în neputinţă de a şi-o ciștiga 
prin propria-i muncă, constitue o fală a epocii lui Bismarck, Decit prin 
aceasta nu se schimbă întru nimic soarta muncitorului, în putere de a 
munci pentru a-și ciștiga existența,—nici felul şi durata muncii, pentru 
a-i cruța forțele vitale, nici salariul lui, făcindu-i cu putință o viaţă de- 
plin omenească, 

Pentru aceasta erau două căi de urmat. Cea dintăi era inițiativa 
proprie a muncitorului, a cărui manifestare presupunea libertatea de aso- 
ciațiune. Cea de a doua era iniţiativa Statului pentru făurirea unei legis- 
lații de ocrotire a muncii, cu atit mai necesară cu cit în afară de mun- 
citorii dela care se putea aştepta, prin întovărășire, o acţiune proprie, 
erau în lumea muncitoare femeile şi copiii, 

Bismarck na recunoscut nici una din aceste două căi, și na stăruit 
pe nici una din ele, pentrucă programul lui social era asigurarea mun- 
citorilor, nu ocrotirea muncitorilor. El socotea că asigurarea crează o 
armată de mici rentieri care își primesc rentele prin mijlocirea autorităţii 
Statului aşa că sint legaţi prin aceasta de Stat și, dacă muncitorimea nu 
este mulțumită nici cu aceasta, manifestările ei trebuesc reprimate.—Atit 
și nimic mai mult, 

Leitmotivul acestei politici sociale întemeiat pe negarea caracteru- 
lui evoluționist a vieţii in general și a posibilităților de desroltare a 
„celei dea patra“ clase sociale în special, este suveranitatea absolută a 
statului în fața evoluțiunii sociale, 

Acestei pelitici sociale a cancelarului de fier a urmat acea iniţiată 
de impăratul Vilhelm al II-lea, sintetizată in cele două maniieste ale Kai- 
serului, apărute la 4 Februarie 1910 şi în deosebi în cel de al doilea 
manifest : 


FL VIAȚA ROMINEASCA 


„Oricit de preţioase şi reușite sint măsurile luate pănă acum prin 
legislație și administraţie, pentru îmbunătățirea stării muncitorimii, ele nu 
indeplinesc încă intreaga datorie ce ni se impune, În afară de reforma: 
rea şi Întregirea legislației asigurărilor muncitoreşti, trebuesc examinate 
dispozițiunile din codul industrial, privitoare la raporturile lucrătorilor 
din fabrici, pentru a fi drepţi faţă de plingerile şi dorințele intemeiate, 
manifestate în această privință. Această examinare trebue să pornească 
dela convingerea că este una din datoriile puterii de Stat, de a regle- 
menta timpul, durata și felul muncii, pentru a se chezășul păstrarea să- 
nătății, preceptele morale, necesitățile economice și dreptul lucrătorilor 
la deopotrivă îndreptăţire în fața legii.—Pentru promovarea păcii intre 
patroni și lucrători trebue să se aibă în vedere dispozițiuni legale, asu- 
pra iormelor în care lucrătorii să fie In stare, prin reprezentanți, care 
se bucură de încrederea lor, de a lua parte la regularea chestiunilor de 
interes comun și de a-şi apăra interesele în parlamentări cu patronii și 
cu organele guvernului meu. Printro astfel de alcătuire trebue să se 
dea lucrătorilor putinţa de a-și exprima liber și paşnic dorințele și plin- 
gerile lor, iar autorităţilor de Stat de a se informa continuu asupra stà- 
rii lucrătorilor şi a păstra contactul cu ei..." 

In afară de firea idealistă a Kaiserului—în contrast cu firea res- 
listă a lui Bismarck-—care implica datoria de a se îngriji de binele supu- 
șilor săi şi deci și de acelor din cea dea patra clasă, pentru a cărei 
desvoltare idealismul său îl lăsa să întrezărească orizonturile cele mai 
largi, mișcările din anul 1889 ale întregii muncitorimi din industria mi- 
nieră, care au scos la iveală plingeri indreptăţite contra unei durate ex- 


cesive a muncii, coboririi fără temei a salariilor şi altor împrejurări dău- 


rătoare muncitorimii, despre care organele administrative nu aveau nici 
o cunoștință, pentrucă le lipsea contactul direct cu clasa muncitorească, 
au învederat necesitatea acestei schimbări de front în politica socială. 

Primul fapt—în afară de retragerea lui Bismark dela cirma Statu- 
Iui—care a inaugurat noua eră de politică socială în Germania, a fost 
abrogarea legii contra socialiștilor, un act prin care sa distrus una din 
pietrele fundamentale ale politicii sociale a lui Bismarck, ideia represiu- 
nii mişcărilor muncitorești. Al doilea fapt a lost chemarea de cătră Wil- 
helm al II-lea a reprezentanților muncitorimii la Consiliul de Stat, ţinut 
subt preșidenţia sa, pentru discutarea preliminară a înfăptuirii ideilor din 
manifestul său. 

Realizarea politicii sociale, preconizată de Kaiser, s'a făcut cu in- 


: 


i 


cetul şi nu fără opunere din partea capitaliștilor. După un scurt timp 


de 5 ani, In care sa făcut un inceput de legiterare pentru ocrotirea 
muncii, subt egida ministrului reformator social, von Berlepsch, și odată | 


cu retragerea acestuia, a urmat un timp de stagnație datorit încurcă tu- 


rilor politice, O renaștere a acestei politici sociale ma avut loc decit 
ja începutul secolului nostru, pregătită de curentele sociale, ce au stră- 
bătut în răstimp, răspindind şi adincind simţul social în public. Faţă de 


$ 


CRONICA ECONO MICA 3569 


această mișcare în opinia publică, Statul nu putea sta în pasivitate. Dela 
1900, un nou avint în politica socială este pe cale de a da Germaniei, 
pe lingă noul cod de asigurări sociale, un cod al muncii în care află re- 
zolvare chestiunile privitoare la raporturile dintre muncă și capital, in- 
făptuindu-se astfel principiile manitestului social al lui Wilhelm al II-lea. 

Un moment, care a contribuit intro largă măsură la înfăptuirea 
programului de politică socială a lui Wilhelm al Il-lea, a fost emulaţia näs- 
cută între marile naţiuni în acest domeniu. 

Una din piedicile ce stăteau în calea măsurilor de ocrotire a muncii 
era inegalitatea de condițiuni, la care ar îi fost pusă industria germană, 
fsță de industria altor ţări, în care nu ar fi existat astfel de măsuri de 
reștricțiune (scurtarea orelor de muncă, oprirea femellor şi copiilor dea 
lucra noaptea, etc.) creindu-i astiel.o situațiune inferioară pe piața mon- 
dială şi periclitindu-i existenţa, 

in întăiul său manifest, Kaiserul, conștient de faptul că concurența 
internațională este o piedică în propăşirea politicii sociale, și înțelegind 
că este în însuşi interesul muncitorilor de a păstra industriei germane 
puterea de concurenţă, față de industria străină, propunea a se lua inje- 
legere cu celelalte guverne, pentru a se ajunge o unificare a măsurilor 
ce ocrotire a muncitorimii. 

Cea dintăi conferință internaţională, care a avut loc la Berlin în 
1590, şi s'a ocupat de reglementarea muncii în mine, de munca copiilor 
și femellor și de odihna duminicală, dacă n'a putut statornici decit ceia 
ce este ce dorit a se face, a avut drept urmare că Germania, prin con- 
vocerea ei, s'a îndatorat a stărui în direcțiunea emancipării legale a mun- 
citorimii și prin aceasta a influențat și celelalte naţiuni a păşi pe ace- 
iaşi cale. 

După 10 ani, în lulie 1900 sa întemeiat, „Asociaţiunea Interna- 
jionalå pentru ocrotirea legală a muncitorilor” şi „Oficiul Internaţio- 
ne! al muncii", organizație recunoscută de guvernele diferitelor State şi 
alcătuită în scop de a face să se promoveze tendința de unificare a le- 
gislației sociale. ș 

infiinţarea asociaţiunii internaţionale și activitatea destăşurată în 
sinul ei, înseamnă recunoașterea universală a concepţiei din manifestul 
ini Wilhelm al II-lea în politica socială. > 

Importanța acestei concepţii şi rostul lui Wilhelm 
movarea acestei politici sociale a fost covirșitor, E 

Faţă de ideile de politică socială a lui Bismark, intemeiate pe ne- 
garea posibilităţii dezvoltării muncitorimii, căreia îi concede sprijinul 
Statului numai pentru a nu cădea în mizerie și a se răsvrăti contra or- 
dinei sale de lucruri, ideile lui Wilhelm al II-lea, întemeiate pe concep- 
ţia unei posibilităţi de desvoltare a muncitorimii, care nu cunoaște alte 
marrini în afară de cele naturale şi căreia îi recunoaşte minorar 
o deopotrivă indreptăjire în faja legilor și un drept la sprijinu ppi i 


al Il-lea în pro- 


570 VIATA ROMINEASCA 


lui, pentru a-i înlesni ridicarea și a o face în stare să se poată folosi 
de toate bunurile culturale ale timpului, care sint un patrimoniu comun 
al tuturora, au o valoare morală superioară.—Mai mult decit atita, ele 
au și o valoare practică. Ori cine va mai nega necesitatea unei politici 
sociale în acest stil democratic, ori cine va mai nega muncitorului drep- 
tul de asociațiune, dreptul la legi de ocrotire a muncii, care să mărgi- 
nească contractul muncii în folosul său, și dreptul la asigurările sociala 
se sa da Pasgan personalității lui Wilhelm al Il-lea. 
e cea desăvirşită c e că pol 

progresa fără șovăială, asigurind i an bezea pe sie ka 
meliile largi ale unei indreptățiri deopotrivă a tuturor cetățenilor la po- 
sibilităţile de dezvoltare, ce rezidă în bunurile culturale rămase dela stră- 
moși ca un patrimoniu comun pentru toţi urmaşii, 


Virgil N. Madgearu, 


Cronica externă 


Home Rule in Irlanda 


Dela „Actul de Uniune" din 1800, Anglia încă n-a rezolvat pro- 
Dilema Irlandei. Peste o sută de ani de guvernare directă a acestei părți 
a Regatului-Unit n-a isbutit să realizeze Actul de Uniune. Sacrificiile 
enorme ale Irlandei pe deoparte, vigilența extremă și încercările de com- 
promis ale guvernului din Londra, în diferite rinduri, pe de alta n-au 
reușit să asigure prosperitatea acestei insule, nici s-o alipească sufletește 
de Marea Britanie. instinctul ei de independență se păstrează pină as- 
tăzi ireductibil, hrănit, în cursul timpurilor, de sîngele acelor iubiţi fii 
ai ei care l-au pecetluit sub securea calăului sau în funia spinzurătorii. 
irlandejii catolici n-au Incetat un singur moment să revendice dreptul lor 
de a se guverna singuri: de a avea un Parlament şi un Guvern respon- 
sabil în Dublin. Dar cu toate Incercările oamenilor de stat ai Angliei, 
Irlanda n-a putut fi scoasă, pină azi, de sub regimul guvernului direct, 
cu toate că experiența a dovedit, cu prisosință, că acest regim nu e nici 
spre propășşirea Irlandei nici spre mulțţumirea și liniștea guvernului cen- 
tral din Londra, 

Intăiul Home Rule Bill a fost adusin Camera Comnunelor în 1886, 
al doilea în 1893, al treilea în 1912. Deşi aceste proecte se deosebesc 
între ele, toate cuprind ideia guvernului autonom al Irlandei: Parlament 
şi Guvern responsabil, Proectele din 1886 şi 1893 au căzut, căci ele n-au 
avut o majoritate ne-irlandeză în Camera Comunelor; şi n-au avut-o 
“pentru că chestia politică era strîns legată de interese agrariene care o 
covirşeau. Acum însă multe din cauzele care au făcut proectul să cadi 
în 1886 şi 1893 au dispărut. Chestia agrară din Irlanda e aproape re- 
zolvată, şi e rezolvată pe baza unei înţelegeri generale. Aceasta a fă- 
<ut pe Lordul Grey să spue în Camera Lorzilor, în sesiunea din anul 
trecut al Parlamentului: „Măsura bine chibzuită dea da Irtandejilor drep- 


372 VIAȚA ROMINEASCA 


tul şi puterea de a-şi conduce singuri alacerile lor locale, ce ar fi fost 
nimic mai puţin decit un ultragiu agrarian în 1886, acum a devenit o 
politică sănătoasă și morală“. Voturile din anul trecut în Camera Co- 
minelor au dovedit că proectul se bucură de o majoritate britanică, nu 
numai de voturile irlandajilor naţionalişti. De asemenea corpul electo- 
ral, dind increderea sa, la alegerile trecute, actualului guvern liberal,— 
care avea în programul său Home-Rule pentru Irlanda și-a fost combă- 
tut de Unionişti pe această platformă electorală,—s-a pronunțat im- 
plicit că nu mai vede o primejdie naţională pentru Imperiul Britanic în 
intenția guvernului de a emancipa administrația Irlandeză. 

In discuţia primului Home-Rule Bill, în 1886, Ducele de Devons- 
hire, neimpăcatul adversar al proectului, a prezis că proectul nu va de- 
veni lege decit cu voința Angliei și Scoției, nu cu dorința Irlandejiler 
numai. Într-adevăr acum reprezentanţii Angliei şi Scoției, mai ales, sint 
din inimă și din adincă convingere pentru Home Rule în Irlanda. Opo- 
ziția cea formidabilă,— ameninţarea și pregătirea pe față a revoluției, — 
vine din partea nord-estică n Irlandei, din partea care pină acum patru- 
zeci de ani a reprezentat fără întrerupere spiritul de independenţă și de 
revoltă în Irlanda,—din partea unde s-a născut Gavan Duffy, întemeeto- 
ru! mişcării Tinerii Irlande, și Isaac Butt, inițiatorul mişcării pentru Home 
Rute: din Ulster. 

„Sistemul plantațiilor“, aducind colonii de Scoţieni și Engleji, a ri- 
dicat cu timpul Beliastul materialiceşte, dar a stins spiritul naţional ir- 
landez în Ulster. Azi Ulster e protestant și unionist împotriva Irlan- 
dei catolice autonomiste, In actualele împrejurări politice, Unioniștii, lip- 
siți de un şei din stofa oamenilor de stat mari engleji, și fără un program ae 
mari reforme, privesc spre Ulster ca la un lac tulbure bun de pescuit. 
Presa engleză unionistă, şi demagogii partidului, —care sint exasperaţi prim 
proectul de expropiere silită anunţat de Lloyd George la Bediord,—s-au 
trunsiormat În agenţi de propagandă ai anarhiei. 

Cu toate aceste primejdia unei revoluţii în Irlanda nu îngrijește 
prea mult actualul guvern liberal, deși două mumeroase armate de vo- 
luntari irlandeji așteaptă gata semnalul de luptă. Contra armatei unio- 
niste din Ulster naționaliștii irlandeji au organizat regimente de volun- 
tari la Athlone, urmind astfel exemplul dat de Belfast. Guvernul a a- 
vut destul timp să-și calculeze toţi factorii şi să-şi dea seama de toate 
răspunderile. Pină acum n-a dat indărăpt şi nu pare a consimți să dea. In timp 
ce Lloyd George anunță în întruniri publice, la Bedford și Swindon, In 
numele guvernului, reforma exproplerii silite, Mr. Churchill declară, ca 
porte parole din Downing-street, la marile întruniri din Dundee şi Man- 
chester, că guvernul nu poate accepta altă bază de discuție pentru Home 
Rule decit Parlament şi Guvern responsabil în Dublin. Deși ferm ho- 
tărit, Cabinetul englez nu ia o atitudine provocătoare, ci prin sigură st- 


q r 


CRONICA EXTERN A 573 


perioritate a simțului său politic și a strategiei de luptă reuşeşte să impingä 
pe adversar în această poziție. Se arată liniştit și conciliant, nu refuză 
tratative, dar nu șovăește deloc, deși adversarii ajung la incandescență, 
Astfel, pecind Sir Edward Carson face fenomenala declaraţie că Ulster 
va lupta în orice caz, chiar atunci cind o nouă alegere generală se va 
pronunța pentru Home Rule, Guvernul a știut să-și atragă sprijinul d-nitor 
O'Brien şi Devlin, iar d. Redmond, care se deosebeşte în vederi de Sir 
Edward Carson, nu va consimţi desigur să-și ia răspunderea unei miş- 
cări ce nu va putea folosi idealurilor sale politice, 

Lordul Lorebrun, fostul Lord Cancelar al Angliei, a propus, acum 
citeva zile, o Conierinţă între cele două partide politice, spre a se înțe- 
lege asupra importantei reforme, Scrisoarea Lordului Loreburn, apărută 
in Times, a fost discutată, dar pare că o Conferinţă pentru Home Rule 
nu convine nici unei partide. Lordul Loreburn, ca om retras din lup- 
tele politice, nu ia în seamă deloc raţiunile de partid. Raţiunile de stat 
însă, cînd sint aplicate pe terenul practic al politicii militante, sa com- 
plică, totdeauna, cu rațiuni de partid. Partidele sînt instrumentele vii 
«care aplică reformele sociale, şi ele au nevoe de a-şi păstra vigoarea pen- 
tru luptele viitoare, iar vigoarea lor stă în creditul public. Un partig 
care face concesii asupra reformelor pe baza cărora a luat sarcina de a 
conduce statul dezertează dela datoria lui și atentează la propria sa 
viaţă. O conferință intre partide, ce dela început nu pot cădea asupra 
unei baze de discuţii, declarată ce una din ele inacceptabilă, nu poate 
decit scădea puterea morală a Guvernului, care ar putea fi bănuit că nu 
ține cu toată inima la reforma pentru care se declară că va primi lupta 
cu toate consecinţile ei,—flirtul i-ar face rău. Că Guvernul liberal englez 
è sincer, şică va izbuti să dea Home Rule Irlandei, cu toată amenința- 
vea lui Sir Edward Carson, nici un om serios în Anglia nu se indoește. 


Irish 


Cronica financiară 


Anul 1913 ne-a rezervat atitea surprize în politica internaţională, 
încit noile conflicte sirbo-albaneze și greco-turce nu au avut 0 reper- 
cursiune puternică asupra cercurilor financiare. 

Este drept că activitatea normală nu a început încă, dar aceasta 
nu se datorește atit nesiguranței externe, cit mai mult faptului că după 
orice criză trebue să urmeze 2—3 luni de convalescenţă. 

Tirgul financiar în cursul lunei Septembrie nu prea a fost animat 
cursurile s'au menținut în parte, cele mai multe însă au suferit oarecare 
scăderi, datorite lipsei mijloacelor de transport, care îngreuiază opera- 
țiunile de import şi export; apoi cătră sfirșitul lunei trebuind să se facă 
lichidările și plăţi mai numeroase ca de obiceiu, detentorii de valori erau 
nevoiţi să se mulțumească cu prețuri mai scăzute. 

Aufost și zile, în care Bursa a fost destul de animată: pe la 
inceputul lunei și pe la 26—27, după ce guvernul dădu un comunicat, 
din care reeșea că priveşte cu optimism situația externă, In aceste zile 
unele valori, mai ales cele din compartimentul Băncilor, au înregistrat și 
oarecare urcări, 

in cursul lunei Septembrie două evenimente însemnate au preocu- 
pat cercurile financiare: cazul agentului oficial N. Th, Hurmuz şi 
împrumutul rominesc. i 

Se ştie că acest agent prin operaţiunile nenorocoase ce a făcut, 
sa văzut la un moment dat în imposibilitate să facă față angajamente- 
lor avind un pasiv de 594.000 lei față de un activ de 247.000 lei. Co- 
mitetul Bursei a cerut Tribunalului aplicarea dispoziţiilor relativ la fati- 
mente și punerea sa în disponibilitate. 

Cu această ocazie sa observat cit de puțin se ține seamă de dis- 
pozițiunile legilor la noi. Intr'adevăr, dacă agentul Hurmuz ar fi rès- 
pectat art. 38 din legea burselor, care interzice operaţiunile pe cont 
propriu, nu ar fi suferit atitea perderi prin operaţiunile „ă la baisse” 
țăcute în timpul mobilizării noastre, 

De sigur că în regulamentul de organizare al Bursei București, ce 
urmează să se facă în curind, se vor prevedea dispoziţiuni, care să evite 


CRONICA FINANCIARA 375 


asemenea cazuri pe viitor. Intre altele sa propus reducerea numărului 
remizierilor ; aceasta n'ar fi însă decit un paliativ. Sindicul Bursei, d. 
Filotti, a venit cu o bună propunere: formarea unui fond de rezervă din 
cotizaţiunile agenților, —fond care să serve la aranjarea situaţiei agentu- 
lui devenit insolvabil. 

Ln alt eveniment important este contractarea împrumutului romi- 
nesc de 450,000.000 lei. Se știe că la început se recursese la finanța 
franceză, pentru a putea încerca şi pe alte pieţe, nu numai pe piețele 
germane. Totuşi încercarea nu a reuşit, de oarece condiţiunile oferite 
de Berlin (87 în loc de 85 cu 4149h În loc de 5%) au fost mult mai 
convenabile. Apoi Germania nu ne impune ca Franţa obligațiunea de a 
ne aproviziona într'o oarecare măsură cu mărfuri de acolo, ceia ce ar 
fi însemnat o îngrădire a libertăţii noastre de acţiune. 

Totuși, de oarece nu sa putut contracta întreg împrumutul la Ber- 
lin, e posibil ca și finanța franceză să ia parte la acest împrumut. 

Băncile romineşti nu au luat parte la acest împrumut: în schimb 
vor acorda comunei București un imprumut de 12.000.000 lei. 

Evenimente de mai mică importanță sint: ridicarea capitalului 
Băncei Marmorosch, dela 15.000.000 la 20.000.000, proectul de a se în- 
ființa în București o bancă anglo-franceză cu 20.000.000 capital şi o 
bancă balcanică, asemenea cu mai multe milioane capital. 


V. M. loachim 


Miscellanea 


Procesul Beilis şi legenda „omorului ritual“. 


Procesul din Kiev a provocat protestări vii in toate ţările civili- 
zate. Rar se poate găsi o dovadă mai evidentă a faptului că astăzi 
există o viaţă sufletească comună pentru toate popoarele civilizate, care 
le unește pe toate Într-o singură societate, în ciuda tuturor barierelor 
şi granițelor. Dar aceste protestări devedesc și alt lucru: că există 
chiar un interes real de a lupta împotriva manifestărilor atavice care 
trezesc în omul de astăzi ceva din sulletul acelor vremuri, cind orice 
„străin“ era privit ca un dușman, sau chiar timpuri şi mai îndepărtate, 
cind se părea legitim nu numai de a omori pe orice străin, ci inilorea 
şi antropolagia, care adesea avea chiar o bază religioasă, 

Dar procesul lui Beilis a creat și o întreagă literatură, foarte ii- 
teresantă, care ne lămureşte asupra originelor legendei despre „omorul 
ritual“. Şi rezultatele dileritelor cercetări istorice în această privință pot 
părea surprinzătoare pentru cei neiniţiaţi, 

In adevăr, mulţi bănuesc oare că prima acuzaţie de omor ritual a 
lost ridicată impotriva creștinilor, în acele vremuri cind, pentru lumea 
păginătăţii, aceştia păreau o simplă sectă evreiască şi se coniundau În 
massa „poporului evreesc? E bogat materialul istoric relativ la toate 
acuzările falşe și legendele odioase ce pe vremuri se răspindeau pe sea- 
a creștinilor şi găseau teren foarte prielnic în credulitatea masselor 
cete şi mai cu seamă in ura sufletelor primitive impotriva oricărui 

Ne permitem să culegem din presa străină citeva date. 

Apologetul creștin din veacul al Il-lea, Minutiu Felix, şi-a dat 0% 
teneala să adune acuzările curente ce se aduceau pe vremea lui creşti- 
nilor şi care nu numai că inspirau contemporanilor ură şi disprej im- 
potriva adepților lui Christ, dar care îi duceau şi în fața tribunalelor, 


MISCELLANEA ST? 


ERE ED e ee 


ba chiar îşi găseau O confirmare oficială în sentințe condamnhatoare la 
tortură și la eşatod. 

in una din scrierile citate de Minutiu se afirmă că creștinii „idola- 
„trează capul de măgar... Se știe de asemenea cum ei își organizează 
„serbările religioase. In ziua solemnă, se adună la masă oameni de am- 
„bele sexe şi de toată virsta, cu copii, surori, mame. După o masă 
„copioasă, cînd benchetuitorii sînt mai cu chei, aci se întimplă cele ce 
„urmează : Se leagă un cine de sfeșnic, Apoi cineva ii aruncă o bucată 
„de carne. Cinele sare, sieșnicul se răstoarnă şi asistenții, scutiți de 
„lumina încomodă, în întuneric, săvirșesc infamii indescriptibile... 

„Felul cum se primesc adepţii noi este tot atit de bine cunoscut, pe 
„cit de abject. Inaintea prozelitului, se pune un copil acoperit de o turtă 
„subțire de aluat, ca să înșele pe cei neiniţiaţi. Neofitul este invitat să iz- 
„bească in aluat, şi astfel copilul este omorît. După aceia, creștinii, cu 
„lăcomie ling sîngele şi îşi împart trupul copilului. Conştiința crimei co- 
„mune le impune tuturor tăcere“... (Minutiu Felix, „Octavius*, cap. 9—12). 

In această povestire se poate vedea, pe de o parte, originea aces- 
tei infame acuzări (e clar că este vorba de taina împărtășeniei şi de ag% 
pele frăţești ale comunităților creștine primitive), iar pe de altă parte 
cine nu va recunoaște aci prima versiune a legendei omorului ritual ? 

Aceste acuzări atit de inepte, au fost totuşi crezute, Mai mult, 
cum am spus mai Sus, au fost chiar confirmate prin sentinţe judecä- 
1orești. 

Un alt autor creştin, din veacul a! doilea, vorbește şi despre „mâr- 
turiile* utilizate în astfel de procese impotriva creștinilor : 

„impreună cu moi creştinii, au fost arestaţi şi mulți din servitorii 
„noştri, păzini, pentrucă guvernatorul a poruncit ca să fie puși la in- 
„chisoare toți cei ce se vor găsi în casele creștinilor. Servitorii aceș- 
„tia, înspăimintaţi de tortură, au cedat presiunilor dușmanului şi au 
„adus mărturii mincinoase că ar fi văzut la noi petreceri cu omoruri, 
„adunări în care se săvirşesc fornicațiuni, înceste și toate mirșăviile 
„despre care noi nu putem vorbi şi nici măcar gindi fără si roșim. 
„Aceste mărturii mincinoase au fost cu stăruință răspindite în tot popo- 
„rul, încît chiar acel dintre păgini care până acum né priveau cu care 
„care moderaţiune, au început să ne ceară moartea“. (Citat de Eusebia 
în „Istoria Bisericii". V. 1) 

Acest citat din veacul al doilea pare 
respondenţă actuală asupra afacerii Beilis... 

Cu drept cuvint, un preot belgian catolic, abatele van Tihelen, 
intr'un articol publicat întrun ziar cunoscut prin sectarismul lui catolic, 
după ce citează mai multe fapte de această natură relative la creștiri, 
îşi inchee astfel refexiunile asupra procesului Beilis : 

„Am văzut mal sus cum, in primele veacuri ale creştinătăţii, robii, 


„femeile şi copiii creştini, supuşi torturii, acuzau pe coreligionarii lor de 


a ti o reproducere dintr-o co- 


ac VIAŢA ROMINEASCA 


„omoruri rituale. Totuşi astăzi lu 
me intrea 
„ceste gă recunoaşte că = 
"iel s peces Eala date fără vină. Atunci pentruce pr Amine 
„vorba de argumentele genii pă cu aceleaşi mijloace ? (Este 
„tuat, voatea legendei 
tua’, pe baza proceselor medievale). In istorie, up ză omora i- 
a le permis sä fntrebuințăm două măsuri“, (Le X ot inde, 
o. 290 din 1913). . (Le XX-ème siècle, 
Din y 
cond evreului Rafaei : 
acas agi reia pa foc de un tribunal francez, nu in rana 
Dar, în presa si. la pragul istoriel moderne, în secolul al XVII a 
chiar în veacul al eră er fusu apere despre telul de judecati, 
; i , cin ; y 
ke mulţimii intunecate. Tot un tribunat roma sort 
acuzat poza niar la moarte prin foc pe preotul Urbain Gealan, 
app ap agp o dl CAAA a Ea K AALA pali e 
sabat drăcesc, iin i 0 în călugărițe a mărturisit că a luat parte în 
un contract cu trad garaja = ao gauri pr crese ee incheind 
A d e pie e copii morți 
KE tera, au fost stabilite chiar că ai nur) cea ”: 
praf au intrat în cele paisprezece călugărițe: Asmod e diavo- 
roti se seaca Uriel, Behemot, Dahon, Mahon, ete Mal. peri 
graiul Perle pasează atei Si Enna s anume aut: 
S Siciul... autentificat de iscălitura şi pecetea personală 
Pe baza tuturor acestor dovezi 
ovezi atit de convi 
preot pe ra unor torturi ingrozitoare Finike n le dp di 
și alte cazuri anal 
vol, l, pag. 313—344). r Ange Mmetianyi, 
RR ame bezmaa pomenit mai sus, van Tihelen, spre a feri Bise- 
ei at a nvinuirea că ca ar fi scornit şi răspindit legend 
bi e ace istoricul diferitelor procese de această Ape : y omo» 
Aao jon aaps cei mai credincioşi şi Papii cei mai cu ha i 
Incesajia prea rata legendei: impăratul Frederic a! II-lea (1236) Papa 
Rp ea (1253), Papa Grigorie al X lea (1272), ele. ek i 
Enea e în acest istorie, nici în analiza făcută de ga. 
genda va trăi gumentele şi mărturiile în favoarea omorului sunt t 
Eos a Ati a după toate aceste protestări, va trăi şi după sea. 
tnacate alty hăis tera ar fi rezultatul Jul, va trâi în toate minţile In- 
şi a tuturor pe ere preotii de ură, în ciuda tuturor mărturiilor 
. vrem 
pă celor străini de religie sau Da cu putință prigonirea şi u- 
u atit mai prețioasă este manif 
estarea lumii 
procesului Bellis, ca o prevestire a vremii ce va să ce lotul 


+ 


$ 


NISCELLANEA 379 


Ce 


E 


Contramandarea reprezentării piesei Manasse 


Reprezentarea piesei Manasse de Ronetti Roman la Teatrul Naţi- 
onat din Bucureşti a fost contramandată, în urma intervenţiunii citorva 
studenţi, Singurul motiv adus impotriva piesei, se rezumă în faptul că 
autorul a fost Evteu. 

Nu vom discuta intrucit o astfel de manifestare e admisibilă In- 
t'un stat civilizat şi nici măcar dacă se poate tolera ca,— atunci cînd 
Constituţia noastră nu permite nici chiar organelor Stalului vre-o cen- 
zură literară,—această cenzură să fie exercitată de ciţiva cenzori ama- 
tori, care nu pot invoca alt titlu decit calitatea lor de studenți. Sintem 
gata de a admite că simpla împrejurare că cineva nu şi-a dat încă exa- 
gienul de licenţă sau doctorat Ii constitue un privilegiu necontestabil de 
a vorbi cu autoritate în numele națiunii rowmine şi al intereselor ei su- 

perioare. 

Nu vom pune la îndoială nici buna-credinţă a tinerilor amatori. 

Vam releva numai o ciudată coincidență între interesele presei 

internaţionale ludo-file şi astfel de manifestări. 

in adevăr, dacă nu se poate contesta că chestia evreiască, in Ro- 

minia, se prezintă în fond ca un conflict de ordine economică şi națio- 
nală, tot aşa de puţin contestabil este că presa internaţională filo-semită 
are tot interesul să prezinte această chestie ca un rezultat al prigonirilor 
religioase sau isvorite numai din ura oarbă de rasă. 

In cazul de față, situaţiunea este şi mai interesantă din acest 
punct de vedere, intrucit defunctul a lost un cetăţean romin, pe care 
deci o legislatură națională l-a găsit demn de a întra în rindurile na- 
unii noastre, în urma recomandării de cătră d. P. P. Carp, sprijinită de 
primul-ministru de pe vremuri, d. D. A. Sturdza... 

Probabil, unul din titlurile pe baza cărora Ronetti Roman reclama 
cetățenia a fost şi piesa Manasse !... 

Hotărit, dacă nu s'ar îi găsit în ţara noastră din cînd în cind ama- 
tori ca tinerii protestatari din Bucureşti, faimoasa alianţă israelită ar fi 
trebuit să între în cheltuială, pentru a-şi asigura serviciile ce acum i se 
aduc desinteresat. 

Şi momentul mai cu seamă a fost bine găsit, tocmai acum, cind 
procesul Beilis a provocat un curent atit de viu impotriva sălbătăciei 
antisemite şi puţină vreme după formarea unui comitet internaţional, In 
care au întrat atitea somităţi, pentru apărarea evreilor romini Impotriva 
intoleranței religioase şi de rasă. 

Un conflict de interese pe bază economică şi naţională, puate le- 
gitima, în opinia publică europeană, o luptă de apărare; dar niciodată 


lumea civilizată nu poate justifica ura de rasă sau ptigonirea religioasă. 
Dreptul de prigonire nu poate să île recunoscut nimănui şi, mai curind 
sau mai tirziu, conştiinţa de dreptate inerentă civilizaţiunii europene îşi. 


va găsi sancţiunea necesară. 


330 VIAȚA ROMINEASCA 
Taak 


Orice fapt care poate colora chestiunea evreiască din Rominia in 
acest sens, nu serveşte prin urmare in primul rind decit cauza fio- 
semită, în acceptaţiunea cea mai strimtă a cuvintului, 

De aceia este dreptul şi datoria tuturor rominilor conştienţi de adé- 
văratele noastre interese naţionale de a nu tolera manifestări nesocotite, 
cum a fost aceia a citorva studenți din București. 

Nădăjduim că şi studenţimea romină, în intregimea el, îşi va da 
seamă de adevărata lor valoare. 


Sfirşitul unul proces, 
————————————__———— 


E vorba de procesul nostru cu d. Radu D., Rosetti. 

Cită vreme acest proces a fost pendinte în fața instanțelor jude- 
cătoreşti, scrupule ușor de înțeles ne-au împiedecat să vorbim desare 
el. Acum însă, cind Curlea de Apel din București a respins apelul poe- 
tului, vom face un scurt istoric al afacerii, numai pentru a servi cerce- 
tătorilor de moravuri literare din această tară citeva date interesante, 

Poate că cetitorul a şi uitat faptele—atit de neînsemnate pentru el. 

Acum mai bine de un an, tot la această rubrică, am publicat citeva 
însemnări cu prilejul reapariţiei d-lui Radu D. Rosetti pe arena noastră 
literară. li citam acolo un vers în care culminau sintetic toate însuşi» 
rile acestui versificator; îi aminteam succesul de pe vremuri, analizind 
calitatea scurtei sale celebrităţi: arătam cum carolscrobismul d-lui Rosetti 
sa victoreltimizat odinioară în vitrine, ziare, calendare, etc. și, în stir- 
şit, ne exprimam nemulțumirea că se găsesc reviste care să-l readucă la 
modă, după ce cu multă trudă fusese urnit afară din literatura cultă. . 

În urma acestei notițe, care privea exclusiv activitatea literară a 
d-lui Radu D, Rosetti, am găsit într-o bună zi, pe biuroul nostru, o s0- 
maţie prin portărei. Eram somaţi pe baza unui articol din Codul penal, 
să publicăm în coloanele noastre un „răspuns“ al d-lui Rosetti, adică 
să-i primim colaborarea forțată | 

„Răspunsul“, inadmisibil în genere și necuviincios în speţă, a fost 
aruncat la coş. Din obișnuință... 

Dar nu știam că „poetul“ avea la îndemină un întreg arsenal de 
trucuri avocățești, de care altul s'ar fi sfiit să se folosească. 

Asupra eleganţei acestor trucuri vom insista puţin, numai ca să 
complectăm datele despre care vorbeam mai sus, 

D. Radu D. Rosetti, deși știa că textul articolului invocat nu era 
aplicabil cazului nostru, ne-a chemat în judecată. (Şi numaidecit am ce 
tit prin ziare, anunțat cu litere groase „Procesul poetului Radu Rosetti 
cu Viaja rominească“, iscat „în urma unei polemici“,..) 

D. Radu D. Rosetti, deşi știa că articolul invocat vorbește despre 
editori, totuşi a intentat procesul directorilor noştri. 

Deşi, apoi, se știa că direcția publicistică și literară a revistei noa- 
stre o are exclusiv d, Stere, totuși poetul a avut delicateța să implice 


E 


MISCELLANEA gsi 


į i 
în proces şi pe d. Dr. Cantacuzino, —numai ca să nu ignore i 
căile palatului Justiţiei din Bucureşti. meg redau legă e ori 
d. Stere să-şi lase ocupaţiunile și á 
ste rii la Bucureşti, pentru o chestiune atit de importantă ca ta 
tului Rosetti D, Radu... ă . se 
lentul ra sere de prigonit al Vieţei romineşti, pe Agia că se en 
ii putut obţine colaborarea, sau că-l invidiem, sau... mai pi regizat 
d P numai ca să facă impresie momentană, ne-a yeap ia AUMERE 
de cilorale atunci cind directorul nostru a gr ze A isda, o 
cos producțiile ce ne trimisese. Și d-sa ştia piese dovedit. 

t de zeci de persoane onorabile, poate îi OPER ie sirin de 
a Ba mai mult. Deşi avea în faţa sa un om = sA de bună- 
felul discuţiilor „literare” din Bucures În citare unel conversații cu d. 
ici măcar nu se putea sustrage i ul nostru 
kaik D. Rosii (intrucit, procesul avind forma parai pri agresiv 

a-si putea substitui un avocat), totuși poetul a ui imţire care stă 
pu a dovedesc, în asemenea caz, o delicateţă sa ae 

ar ? k ñ ă 
ai ră nivelul talentului poetic cu care ee dp pentru d-sa a 

lată pentruce procesul cu d. Radu D. Rote "un lung prilej de des- 
ist o cauză celebră, exploatată în faţa galeriei, şi | nu a fost decit O 
itini până la sentință, pentru directorul nostru © 
ă ... 


cuie grep pe viitor de asemenea pacoste, deşi am cîștigat 
a ni 1 


acum încolo să mai vorbim despre poeţi de a- 


procesit, vont evita aF cind ai imprudența să iei numai act 


cestia, care se tin ca scaiul de om, 
pt 
de existenţi lor. 


A PRI, 


Cătră cetitorii şi prietenii „Vieţii Romineşti“ 


ip 


Dispariţia marelui cetățean Spiru Haret i 
POE a apr impune lașului, al cărui 
Za memoria : = a pioasă de a ridica în acest oraş un monument deme 
acem apel la toţi cetitorii și prietenii 
ase Pe se fu ata II ape RA AR acea Pena n rr pepe Mera 
. nească - , - 
ness? cu prinosal o -ap A se ga luată de „Viața Romi- 
„Sul estinate acestul scop, rugăm să fie adresat icați 
Pt: „pentru monumentul lui Haret=— administraţiei revis ee. 
Te, În fiecare număr vom publica numele subseriitorilor. 


n Viaja Romineascã" 


LEI B 


3 Suma din urmă 5638, 65 
a Lista d-lui I. Iscu, învăţ, Valea-Mare (Bacău); | 
u 2, Maria l. Iscu 2, Mihai Ciurar Giurgi 0.50, M. Doboș 
Petre ua M. Solomon 0.10, lanoș Farcaș Potochi 0.20, Ja- 
pm: ma Antal 0.20, Antal Ciurar 1, Ferenț Brudău 0.15 
indrei Benchea 0.10, M. Farcaș Gădori 0,10, M. Inău Han. 
giu A elen fa ea pu Gh. Simion 0.20, |. Duma 

„10, G. Farcaș Gherghel 0.10, D. ci 

ti V Panţiru 0.10, Mihai Coșa 0.10, Arae rea rara 
nea El ziare 0.10, A. Jitaru Andrieş 0,30, A. Ciurar 
prior cov 1, lanos Rusu Antal 0.10, Martin Antal Mihai 
aa A rgi Budău Ferenţ 0.10, lanus Farcaș M. Potochi 
e 5 noș lacobus Antal 0.20, Mihai Petrașcu lanoș 0,15 
urgi Patraşcu Chicid 0.10, Andrei Coșa Dascalu 0.10, fa: 
rr Ă, re Rara 0.10, Andrieș lanău Petre 0,10, Giurgi 'Co- 

reia a vă sana ea În 0.50, Antal Ciurar Antal ii 

G. Diamandi, București . ... 
D-na E. Tulbure, era d a 130 


. . . . + . . . 


Vespasian Erbiceanu, magistrat, lași A cade 
a Lista d-lui Dr. Radu Moise, spitalul Parnicea (Ba e 
20, 1 Popovici eră retai Pie Cre că, rain era 
a EA sd ae „AL G, u farmacist 5, 
Răcătau 10, fn re apesi ” 19 pă z ATEA 
dir, SHR A a S a TE T g 
Dr. Gr. Angelescu, Alimăneşti-Oli | a e J= 


Gh. Georgescu, învățător, Poeni ) ALE 
, Ă ta (R. Safat) , . . — 
in Eai atit D. Cădere, profesor, laşi: D. M. Cădere X 
DD, a ki re nia, koy a cădere 2, Mărioara D, Că- 
. „ Mariana D. Căd 
Gh. Carp profesor, Constenţa . mii ee 10 3 


Total, 5873, 65 


. + . 


n a a a N 


RECENZII 


Octavian Goga. Din umbra zidu- 
rilor. Poezii, 

Dacă sint unele volume pe cure le 
deschidom cu neincredere, vederea al- 
tora deşteaptă în noi un fel de curio- 
zitate nelinistită, acelaşi sentiment care 
ne cuprinde în faţa scrisorilor pe ul 
căror învăliş recunoaştem trăsăturile 
unei mini scumpe. Am deschis noul 
volum al d-lui Goga cu un asemenea 
sentiment... 

Ca poet şi ca luptător, cintăroțul 
Oltului, al Rogăcianii şi al Clăcuşilor 
e desigar una din figurile pregnante 
ale culturii şi ale vieţii noastre naţid- 
sale, Printuri din primele poezii îmi 
cîntă şi acum în minte; ele au fost 
pentru mine, cași pentru atiția, an semn 
al vremii şi o fanfară de luptă. Intro 
formă nouă şi îndrăzneață, aceste poe- 
zii exprimau dragostea profundă a pă- 
mintului şi a gloriei trecute, revolta 
impotriva asupririlor seculare şi a ne- 
dreptăţii sociale eu tot avintul de foe 
al unni suflet tinăr în care clocotea 
lava şi tresărea o neinvinsă vigoare, 

Din aceiaşi inspiraţie izvorau și poe- 
ziile de mai tirziu. Esteţii, care la in- 
ceput ironizaseră cela ce numeau ei 
țărănismul poetului, vorbeaa acum de 
formu ctteodată greoaie, da gindirea 
uneori obscură, de imaginele des repe- 
tate, de monotonia unora din versuri. 


E poate ceva indreptățit în aceste a- 
firmaţii, dar nu pot fi prea senzibil la 
ele. Versurilor de o factură pertactă 
eare nu spun nimic suu exprimă un 
fond sufletesc incolor sau anemic, am 
avut slăbiciunea să preler totdesans 
versuri mai puțin, impecabile, uneori in- 
corecte. alte ori chiar barbare, dacă vi- 
brează in ele un puternic accent per- 
sonal, Ši dacă albia în care curge s- 
coastă poezie e îngustă și prăpăstioa- 
să, volumul ei o dens şi ea vine din 
departate ndincuri. Şi niciodată pos- 
tul nu mi se pare că s'a ridicat mai 
sus ca în „Dedemult“, această minunată 
evocare a trecutului ; ca în „lu om*, 
această vie și inălțătoare icoană a mun- 
cii apăsate; ca în „Carmen“, acest 
splendid imn panteist al iubirii trium- 
fătoare. Ultimele poezii ale d-lui Gogs 
sint menite in mare parte să surprindă, 
căci ele ne revelează aspecte până s 
enm necunoscute ale personalităţii sale. 
In ele poetul nu e numai: 


„„„Cintăreţul celor fără nume, 
Un strigăt smuls do-a vremilor viltoare 
Din vitorul durerilor din lume, 


Ce-i drept citeva „coarde vechi“ ri- 
sună şi de astă dată. In fata preteu- 
ttilor nobiliare ale d-lui Zamfirescu, po- 
etul își ovoacă cu mindrie strămoşii : 


ȘI 


zei VIAŢA ROMINEASCA 


Cu mine viu, roiese, intr'una 
Cei fără neam și fără număr, 
Ce-au sprijinit intotdeauna 
Eternitatea pe-al lor umăr. 
Vin eei de-o lege cu pămintul, 
Copiii soarelui de vară, 

Evu, solul lor, le port cuvintul 
S'in suflet sfinta lor povară. 


Si eontesei de Noailles el ti aduce 
aminte de-un trecut care ne infăsoară, 
vhiar fără voia noustră : 


Citi logofeţi şi vorniei na se schimbă 
In noaptea ta eu visuri sbuciumate..... 
Ca noi în drum doar pururea se plimbă 
Un țintirim de suflete nitate.. 


Parisal și podoabele artei apusene 
Îl fac să se gindească lu pămintul Ardoa- 
Inlai și la satul natal. Dar aceste ne- 
centa sint rare si sfioase, noi coarde 
se àud acum. Vobhementul lirism na- 
tional și social de altă dată face loc 
unei poezii mai interioare, mai intime. 
Poetul își intoarce privirea inăasteu, 
se sroboară în lumea sufletului său, 


însa aa fend désolé du gouffre in- 
teriear, 


Cu delicateță și cu discreție el ridi- 
că vălul acestei lumi profunde și ne 
face să zărim rănile ei ascunse : 


Iar noaptea cin ende și ceața se lusă, 
Tu trage-ţi oblonul să n'ai mărturii. 
Si-atunei, sub tavanul ascunsei chilii, 
Despătură-ţi taina ce'n suflet te-apasă, 
stropind-o eu lnerimi de ceasuri tirzii. 


fâci i-a fost dnt şi acestui poet să 
soorbà adine in iubire din cupa dure- 
rii, si să cunoască de aproape casi 
Mnesset pe acest mare învăţător, 

Poetul, — care ciula © inioară în 
Carmen : 


Noi simera copiii pămtnrriei ban, 
Drometi si poruteilor firii, 


Si 'n sufletul nostru-i acelaşi indemn 
Ce 'nvie pe cimp trandufrii,— 


Sospiri acum în lieduri de o melan- 
eolie pătranzătoure : 


Dragoste cu vină, 

Dragoste bolnavă, 

Cupă de lumină, 

Cupă de otravă 

Cine mi te-a dus la buze, cupă ile 
otravă ? 


In armonie cu sentimentele intime 
și prireliştile de primărară, „când inr- 
ba livezilor cîntă“, au dispărut de pe 
orizon şi în locul lor defilează peisaje 
de toamnă și de amurg. Cum era de ay- 
teptat, versurile sint mai perfette ca 
execuție și mai muzicale ca odinioară, 
Dar ex impresie totală se dezujează 
din această formă nouă de lirism nu 
stiu ce nehotărit, incompleet, 

Muza poetului e desigur în drum | 
spre alte orizonturi și enl lui se sbate 
parcă frămintat și chinuit de tendiaţi 
contrare, Versarile cu care se incheie 


volumul sint semnificative : p 
Dar dintr'un suillet ca se fringe 1 
Rămin aceste versuri rupte, y 


Ca niste picuri grei de singe 
Stropiţi pe cimpal unei lupte 


Din punet de vedere artistice crizele 
sufleteşti de usemenea natură sint u 
peori fatale temperamentelor debile, 
acele puternice ies insă din ele retno- 
ite şi mai apte es odinioară pentra a- 
dovarala creatie. Și în viguroasă si 
bogata personalitate a poetului arde- 
lean sint forțe mari care dorm, poat- 
bilități care-și aşteaptï realizarea. 

0, B. 


sa 
P. Loensteanu si Iser. Figuri con- 
timporsne:, Edit, „Ptacâra,* Boe. 193. 
D-l Loepsteanu face un udevâra! 
taur da force! Vorba lui Mirea: ce-ar 


RECENZII 


fi dacă o sută de pictori, cu-o sută de 
palete, s'ar pune să picteze ezo sin- 
gură culoare o sută de portrete ?,. 
Dar ce-ar fi dacă un slagur pietor, fără 
văpsea, fără paletă, s'ar pune să pic- 
toze o sută de portrete? „Ar f un an 
rentabil pentr'an... nearolog!* Ca să 
evite monotonia fatală a galeriilor sale, 
pictorul neesta ur avea nevoie de o 
sută de resurse artistice. Pentru fiecare 
figură i-ar trebui un procedeu nou, o 
perspectivă nouă, o lumină diferită. 

Iată pentruce portretele d-lui Locus- 
teanu, serise într'un stil ingrijit cum 
nu ne obişnalse pănă acum d-sa, plae 
mai mult eind le citeşti izolat, la in- 
tervale, decit ln un loc şi dintr-odată, 

D. Locurtennn caută şi izbutește să 
rămînă crefinelos primei impresii pe 
care ia făent-o persoana unui „contiu- 
poran.* Acestei prime impresii funda- 
mentale îi subordonează apoi po tonte 
celelalte. Prin ea explică apoi, răută- 
cios sau spiritual, insinnant sau de-a 
dreptul, toate amănuntele mimice și 
sufleteşti ale personagiului, şi astfel 
reuşeşte aproape totdeauna să creeze 
un tot armonie. 

Procedeul însă se repetă. De geeis 
poate toate portretele sint la aceiaşi 
înălțime, fără scăderi, şi tot de ueeiu, 
dacă nsi canouşte modelul, en groun 
te-ai opri In fața ultor portrete decit 
ale d-lor Delavrancea, Xenopol și 
Stere care sinl cele mai interesante. 

Dl Locusteanu puten faca o selectie 
mai sove-ă printre „contimporani” şi 
o storțare mai vie pentru primenirea 
mijloacelor technice de care s'a folosit 
in portretistica na. 


Despre desenurile d-lui Iser ce pot 
să spun ? Nu am cultură artistică nd- 
cesará ca să pot vorbi. Ca un simplu 
protan, pot spune numai... că toate ea- 
ricaturile samănă cu originalul. 

Totuşi. ni se pure că d. Iser e, uno- 
ori, prea erud. In multe din caricatu- 
rile sale, cruzimea înluenoşte humaorul s 


BR 


Prin insăşi natura ai, caricatura edeja 
un gen ingrat: eu se leagă de obiceiu 
de defectele fizice ale omului. Aceasta 
e do ajuns ca delicateța unor anumite 
suflete să nu sa poată impăca cu ea. 
Caricatura e arta de a face pe oameni 
mai uriti de cam stat... Ca și cind n'am 
fi noi destul de uriti şi aga! 
$ 


Eugeniu Todie, Robi pămîntului. 
Instit, „C. Sletea,* Bucureşti, 1918, 

O carte stranie în toate privințele. 
Autorul, necunoscut pănă seum, serie 
de-a dreptul un fel de roman, plin de 
calități şi de defecte tot atit de 
mari. 

După un prolog stingaci, după malto 
considerații Blosolice cam obscure şi ne- 
potrivite cu situaţia, cure ar putea des- 
curaja dela inceput pa lectorul impa- 
cient, Incepe de odată o istorie de 
dragoste, nespus de gingasã. Povesti- 
rea simplă, sinceritatea tonului, cadrul 
rustic in tare se petrece idila şi fer- 
mecâtoarea nuivitste a eroului care 
iubeste întâla-oară, toate ta captivează 
numauldecit. 

Fiindcă e vorba de un autor ou total 
necunoscut, penteu edificarea cetitori- 
lor, nu mă pot opri de a face rileva 
citaţii. Eroul, un foarte Hinăr student, 
işi petrece vacanţa lu părinți, ln țară, 
Acolo se înlrăgosteşte, pentru intăia- 
oară. în viuța lui, de fata unui udmi- 
nistrator de moşie. Iată-], la inceputul 
iubirii lor, pe malul unul lac: 

„Stăpinit de vraja ei, în lumina dulce 
u apusului simțeam dureros farmecul 
pe care-l dă vieţii iubirea şi asenltam 
in liniştea apolor adormite printre bri- 
urile de trestii, cintecul sfios al fariri- 
cirii, ce se imp'etea din mii de alusuri.* 

lată-i si iubita : 

„Abia patoam să-mi stăpinese încân- 
taren. Imbrăcată într-o bluză de casă, 
eu gulor mare de dantelă, prin care so 
intrezăreau formele pline ale sinilor, 
eu privirea dulce și veselă, avea în 
toată făptera ei ceva din aurar 


356 VIAŢA ROMINEASCA 


unei fori, după bais de rouă a dimi- 
noţiă,* 

Apoi, mai departe : 

„Eram abătut, Intrai în chioșeul de 
aderă unde nu mă putea vedea nimeni. 
Pe un scaun zării o croşetă înfiplă în 
niște dantele şi un ghem de aţă gal- 
bonă, Mi se păreau nişte lucruri scum- 
pe, bănniud că sint ale ei; le apăsai 

pe buze. 

„Cu coatele sprijinite de genunchi 
imi lasi capul între mini. Dintru'ntăi 
n'avni nimie lămurit în minte și'mi pi- 
ronisem ochii în pămînt. Un gindăcel 
se strecură printre pietricele. lăisind 
urme în nisipul uştornnt pe jos. li ur- 
mării mersul, Apucă intăiu spre stinga, 
dădu de piciorul meu, se întourse in- 
napoi, se ridică pe o floare veștojită 
pa care pănă atunci n'o văzusom,făcu 
citeva zigzaguri şi dispăru în iarbă. 
Nisipul de jos iarăşi se făcu vizibil în 
ochii mei citva timp, pe urmă plati 
peste toate o negură densă, din care 
incepeau să se lămurească minile ei 
albo, rochia albastră, părul, umerii. 
Stam adincit Intr-o nemişcare de spai- 
mă, să nu se dărime viziunea, ,* 

Precum vedeţi, e vechea poveste 
erro Intotdeauna devine nouă și inte- 
resantă, cind e povestită simplu și cu 
sinceritate, 

Dar, să scurtăm, 

După citeva cpisoduri, povestirea se 
intunecă, devine iarăşi strunie ca la 
început. Nefaricitul tinăr afi că tabita 
lui e amanta areadaşulul moşiei pe 
care stă. Dar amorul lui, exasperat şi 
sporit de olozie, înghiață do-odată, 
in urma unei rereluţii și mai neagtop- 
tute: iubita e epileptică... S'ar părea 

că autorul a căntat dinadins o temă 
originală, o problemă psicologică rară, 
dară amănuntele penibile şi sincerita- 
tea uneori supărătoare nu ne-ar face 
să bănuim că no ufăm în faţa unor 
mărturisiri autobiografice, n unor fapte 
petrecute în adevăr. Noi sintem robii 
instinetelor noastre, mai presus de cure 


e zădarnic să incercăm a ne ridicu,— 
robii pămîntului: neeasta e idein care 
se desprinde din povestirea d-lui Tadie. 

Cu toate lipsurile ei—stingăcie in 
compoziţie, singularitatea subiectului, 
vocabular prea impestrițat, cuvinte rãs 
întrobuințate, ete. ete., —e totuşi o curte 
plină de zbucium, de analize sufleteşti, 
de întrebări și da ginduri, care intere- 
sează mai mult decit cutare op literar 
foarte moștoşugit seris, cu o formă o- 
riginală, aruncată însă peste un fond 
banul și anemic, 


Ea 


E. D. Relgis. Triumful nafiinfa 
(fantazii). „Socec,“ Iasi, 1913. 

O serio de fantazii, cara amintest 
proza dlui Anghel, Antoral posedă o 
uimitoare putere de invenție varhală, 
El se adineeşte într'un fel de contem- 
plări singuratiee, de meditaţiani hipno- 
tice şi, prin stăruința îndelungă en 
cure "și priveste subleetul, vechiu, fs 
buteşte în cela din urmă să-i descopere 
aspecte nonă. Ces mai bană dintre bi- 
căţile acestui volum ri so pare a fi 
Glasul Apelor, din caro eităm ince 
putul; 

«in timpuri neștiute imensul nostru 
fir de nisip se învirtea în nesfirşit, im- 
brăcat Intr-o coajă groasă de apă. Li- 


niştită, hiamida de lehid dormea, ` 


lăsind s'o sagă soarele cu săgetile salo 
da loc. Neted, seninul cerului se in- 
tindea şi pe sticla apei; singure luna 
si stelele Isi putean privi în tihaă, ne- 
sfisiat și limpode, chipul. Tăcerea morții 
tronă În imperiul apelor iar timpal 
trecea nenumărat. Grela, picăturile se 
lipena şi pămintul gemes sub povara 
masivului. Inchis ca un grăunte întrun 
glob de cleştar, el își cerea viața. Și 
răbilător, dar dirz și minios, incepa 
să lucreze. 

„Topindu-și sub dogoarea vointei 
măruntaele, el își agita licucarea de 
foc în spasme de farie. Și şubreda lui 
scoarță începu să sa miște. Un virf de 


RECENZII 357 


D 


munte pătrundea adine, eu un cuin @- 
worm, zidul apelor...” 

Pentru amatorii de imagini nouă și 
bine găsite, de apropieri inedita de cn- 
vinte, volumul de fantazii al d-lui Rel- 
gis e cit so poate de interesant. 

- 


V. Mestugean, Schițe și Filme, Bu- 
cureti, 1913. 

Volumul d-lui Mestugean cuprinde o 
puzderie de schiţe foarte mărunte, seri- 
se intrun stil limpede, garotārese, fără 
pretenție. Unele interesează mai ales 
prin partea lor anerilotică, cele mai 
multe insă siut eu total lipsite de in- 


tores. 
ONF: 
+o 

Un romin, Cadrilaterul Bulgar- Bu- 
<curegti, 1915, Preţul 10 lei, 

S'au spus în timpul din urmă multe 
cele despre ofiţerul ramin. Greutățile 
si suferințele unei campanii lipsite de 
strălucirea şi răsplata faptelor glori- 
oase, Tàcind să rămie în conştiinţa če- 
lor cenu participat la ea numai scă- 
derile, au creat un mediu de resonantă, 
care a intensificat ecoul nemulțumirilor, 

Nu e scopul nostru să analizăm atei 
substratul real al acestor nemultumiri. 

Ne gindim numai la una din carae- 
4eristicile ca s'an dat, printr'o penaru» 
lizare obicinaită la noi, ofterimii noas- 
“tra întregi, Oliterii noștri, s'a zis, sunt 
uşaratiei, lipsiţi de preocupări serlonse : 
mu citesc, nu studiază; 80 indelotnicese 
numai cu petrecerile și vizitele; troe 
prin vlaţă eu inima uşoară tredonini 
«anțonetele cale mai proaspete alo va- 
rietenrilor, ori ultimul vuia În modă. 

Și s'a pns astfel pecetea genorulä; fri- 
xolitate... 

La această caracterizare ne gindim 
acum eind um terminat de cotit stu- 
diul usapra Cadrilateralui bulgar pa- 
blicat de „un romin*,—eare e un ofi- 
ter al armatei noastre. 

Cine ur putea susține că nu sint la- 
„suna în educația și indrumurea ce se 


dă ofiterilor noştri —ca, de slifel, în e 
ducaţia și indrumarea ce se (lä tineri- 
mei noastre întregi? 

Dar chiar dacă nu sm aves canoț- 
tinā de alte lucrări, da specialitate, 
ale unora dintre ofițerii nostri și dacă 
nu ne-ar fi căzut subt ochi revistele 
redactate de membri al corpului nos- 
tru ofițerese, tot ar trebui să rote 
nouştem vă se face o nedreptate eiid 
se acuză de frivolitate nn corp din eure 
unii membrii sint în stare să deie la 
ivoală luerări cu ucoasta, 

DI G. Diamandy, care a seris o pre- 
față cărții de care ne ocupăm, a De- 
mit- „o monogralie admirabil de com- 
plactă* şi „o Iuerure de inaltă xalonre 
stiinţitică”, şi nu e do loc în acesta 
vorbo exagerarea unul scriitor căruia 
| se solicită o recomendaţie cătră pu- 
plicul cetitor, 

In adevăr, studiul ecesta e o lucrare 
complectă, Oroprafie, hidrogralie, tli- 
mă, împărţiro administrativă, popula- 
tie, construețiuni, bogăţie animală și 
vegetulă, lusirucţie publică, stare sa- 
nitară, căi de comunicaţie, industrie $ 
comeri—toate siut cercetate in nmi- 
nunjime şi expuse limpede tu statisti» 
ce, tabele, planşe şi hărți, şi cu tot f- 
paratu ştiințitie trebultor. 

Autorul s'a folosit de cole mni ro- 
cente ilate oficiale—căroru udeses n 
trebuit să le tempereza zelul patriotiko 
şi de toate serieriie autorilor bulgari 
asupra chestiunei. Dar, do sigur, deai 
nu ne aducem aminte s'o spue anume, 
vizitarea teritoriilor pe curo le studi- 
uză, cercetaroa la fuqa locului, iau 
fost col puțin tot atita da folos eit 
luerärile altora. 

in expunerea s4 untorul ştie să rä- 
mie chiectiv și dă dovadă de o si- 
pinire de sine cure faco cinste omului 
de ştiinţă, lată pentru ce toți acei pe 
care cadrilaterul bulgar, ori cel puțin 
neea parte n lul care in urma păcii do 
la Bucuresti s'a alipit tării noastre, fi 
interesează in vre-an chip oarc-care vor 


388 VIAȚA ROMINEASCA 
E a oaea 


găsi în monografia aceasta toate da- 
tele de care au nevoie şi lẹ vor pu- 
tea utiliza cu cen mai desăvirşită tn- 
" erederea. 

Ne folosim de aceste dute ca să no- 
tăm aice, cn mai însemnate şi de in- 
teres mai general, două concluzii ce 
so pot trage din expunerea uutorului: 
prima este aceia că numărul anala- 
boţilor se ridică astăzi In Bulgaria la 
îi procent, care o atit de departe de 
acel mult trimbițat 6%, al ziarelor en- 
ropene, iar cea de-a doua este acela 
că în Bulgaris aproape nu există sat 
in care să nu se găsească un local 
propriu pentru şcoală —local care do 
vbitaiu e cea mui Insemnată clădire 
din sat, Și dacă din prima constatare 
putem să tragem oarocure slabă min- 
giere, —dacă mingiere poate fi,- apol 
"oa de-a doua trebue să ne deschidă 
ochii asupra inferiorităţii In tare, cu 
putina noastră grijă pentru invăţămin- 
tul primar la sıte, sintem ameninţaţi 
ar Atac faţă de veciali noştri dela 
sud, 

Dar recenzia aceasta tinde să ia pro- 
porții prea muri şi sintem deabia ln 
primele învăţăminte ce le putem scoate 
din Iuerarea de care ne ocupăm, 

Ne oprim dar, cu gindul că, col pu- 
lin pentru ncen parte a Cadriluteralui 
caro de-acum este påmint al Hominiei, 
lucrarea de față va fi mult şi cu folos 
utilizată, 

M. C. 


Wa 

P, Cancel, Pisturitul la Poporul 
romia. Precizări otnogratico-istorice 
eu prilejul apariţiei studialal D-lui Q. 
Densuşianu 'Piâstoritul la popoarele ro- 
manice’. Bucureşti, Rasidescu, 1913, 1 
bros. in 8 de 27 pags, pretul 1 jeŭ. 

hrosuru de faţă este prilejită de o 
broşară a d-lui Ovid Densuşianu des- 
pre Pistoritul la popoarele romanice, 
Cetitoril noştri cunose conţinatul bro- 
turii D-lai Densusianu din revensiea 
pe cre fam consacrato in această 


—————————_——— 


revistă. Po cind eü însă m-am preo- 
cupat mai mult de partea filologie a 
concluziilor D-lui Densuşianu, D-l Can- 
col atacă însuşi fundamental etnogra- 
fic nl teoriei profesorului din Buen- 
reşti. 

D-n Cancel! probează că D-n Densu- 
sianu u confundat felul de viaţă a Ro- 
minilor din nordul Dunării cu acela a 
Rominilor din sudul fluviului, a con- 
fundat transhumanța ca rătăcirile izo- 
late, a conceput păstoriea= nomadiam, 
şi a ajuns la concluziea greşită că in 
veacul de mijloc Rominii añ fost u» 
popor de păstori rătăcitor cu turmele. 

Bazat pe relațiuni de călători şi pe 
documente, D-l Cancel arată că frans- 
humanţă, adică scoborire a turmelor 
depo un anumit munte În o anumită 
regiune stepică şi po un anumit dram, 
şi viceversa, n-a existat decit lu Ma- 
cedo-Romini ţ—la Rominii din Nordul 
Dunării añ existat dislocări individu- 
alo ori eolunii de sate ;—viaţa de pâs- 
tor nu exeinde viața sedentară, 

Po de altă parte primolo documente 
ne arată pe Romini orgunizaţi politi- 
cesto, lar pe Macedo-Romini locuind pe 
aceleași locuri pe care lucnese şi azi, 
deci ca popor uşezat. ln voacal de 
mijloc Hominii maŭ putut fi deci un 
popor de păstori, 

Dealtfel teoriea pustorismului romt- 
nese, pe care D-l Densuşianu o etate 
după şes ani de muncă şi de cugetare 
şi pe care ọ revendică cu ostentaţie, 
a fost omisă ca mult inainte de D-sa 
de Miklosieh (1579), 

Eñ am arătat in recensies mea că 
teoriile filologice omise de D-l Don- 
suşianu in broşera su nu rezistă criti- 
cil. D-1 Cancel arată acuma că însasi 
fundamentul otnografie si istorio estè 
țubrei. Incă odată... parturiunt imon- 
tea... 

In broşura sa D-J Cancel utinge și 
alte vhestiuni importante. Astfel D-sa 
consideră pe Firgăre(i ca Iiri mma- 
nizali, pe Aromini „mal mult urmasi 


RECENZII 


al Tracilor romanizați”. Cum, după 
cît so pare, Dn Cancel s-a hotărit să-si 
facă o specialitate din etnografieu ro- 
minească, așteptăm o ocazie mal nime- 
rită pentru a discuta asupra acestor 
chestiuni. 

D-n Cancol serie eu elaritato, con- 
vingere şi entuziasm, 


Dr. G. Pascu. Fiéments neógrecs 
dans le dialecte mégléno-roumrin., 
Extras din Rovue de Dinloctologiè ro- 
mane, 1913. 

Dai o listă de Di cuvinte megleno- 
romine de origină moogreată. Lista 
comploctă voii da-o în Dleţionarul e- 
timologie al dialectului maglonit pe 
earel am gata și va apărea la timp. 

G. P. 


aa 


Romain Rolland, Jean-Christophe, 
Paris, Librairie P. Ollendorff, în 10 
voluma de 3.50 lei, 1912, 

Romain Rolland e profesor le Sor- 
bons. Predă, istoria muzicii. A pu- 
blieat citeva volume despre artistii mari 
ai lumii și a seris și teatru, 

E un om de stiință, respoctet, şi un 
om de litere de notăgădultă valoare. 
Opera lui prineipulă e Jean: Chris 
tophe: un uriaş roman in 10 volume. 

Cetitorul sa opreşte surprins Inain- 
tea lui Jean-Christophe,—căci n'a intil- 
mit nielodată un astfel ña erou. Căr- 
tilo elatină sufletul și-l schimbă, enm 
il transformă pe încetul san violent in- 
timplările vieții, 

„Jean-(Christophe“ nu dă sfaturi şi nu 
caută să convingă pe nimeni ;—noi, tò- 
tasi, ne adncem sufletul la judecată; 
vedem păcate nebănuite, ascunse În 
firidele înlmli ; și, plecind ochii spre 
gpămintal pe care ne răzămăm, dosto- 
„perim pentru intiiași dată mintiuna, ca 
ne susţine, ca o temelie. Normale ri- 
gide ste știinţii și prejudecățile naţia- 
nala nu l-au încătnșat pe Romain Rol- 
dand; sau, dacă odată a fost inlănțuit, 


MAI 
a ştiut și a avut puterea să sfarme to- 
găturile. Romain Rolland e un spirit 
independent şi sincer. Acelaşi apare 
în toate scrierile lul, cu liberțute de 
gindire şi arzător de pasiune nobilă 
Cheamă sufletele curate la lupta maro 
a vieţii, în care bunătatea trobue să fie 
căliuza. 

„I/oeuvre tout entière de Romain” 
Roliund—spane Lucion Maury în Fi- - 
gures litiiraires—est une proclamation 
d'énergie, un appel aux sources pro- 
fondes de joie et d'espirance que notre 
temps s'acharno à refouler”. 


Eroul romanului—-Jean-Christophe— 
e un compozitor genial, elădit din ca- 
litățile și defectele lui Beethoven si 
Wagner; nre trăsături comune cu Mo- 
zart, cu Bach şi ebiar cu Glock. Ro- 
main Rolland l-a creat pe Jean-Chris- 
topbe dintr'o stranie diversitate de e- 
lemente; i-a dat însă viață din sufle- 
tul Jai și, de aceia, Îl vodem trăind. 
Jean-Christophe a privit lumen, intăin, 
do pe malal Rinului; s'a pătruns do 
cintecole nnturii și, în Germania, a en- 
nosout nedreptatea. S'a revoltat Im- 
potriva minciunii gormnne şi, intr'o eriti- 
că ncerbă, n lovit în instituţiile temei- 
nice giin oamenii respoctaţi din țara lai. 

A trecut upoiîn Franţa şis'a isbit cu 
pieptul de minciuna francoză : s'a lup- 
tit şi acolo; n fost strîns în cere de 
duşmani; a dat cu pumnii și n invins, 

Jeun-Christopha aro suflet primitiv 
cu vigoare sălbatocă şi einste. Intre 
prieteni e vistiernicul energiilor nouă ; 
in sufletele obosite toarnă dor de 
muncă si de viată.  Barbural dola 
Nord nu cunoaşte compromisurile; e 
tăiat dintr'o buentă, ca stinea ruptă 
din munte, Sernstogoleste și sfurmă: 
işi trăește viața intens și natural. 

Dar Jean-Christopha e robul muzivii, 
Cintă, în el, cintecele veşnice nle ns- 
turii; mazicu—„cet oečan de musique 
qui remplit les siècles*—il îmbată si-l 
adoarme. 


R90 VIAȚA ROMINEASCA 


Din copilărie incă a intrezărit ade- 
vărul muzicii: „si la musique noua est 
si chère, c'est qu'elle est la parole la 
plus prolunde de Tâme, le eri harmo- 
nieux de la joie et de sa douleur*, E- 
roul se revoltă impotriva acelora care 
fae muzică cu ceasul: în familii tib- 
nite se adună seara prietenii şi, între 
d şi 10, ascultă muzică. Unii vorbesc, 
alii rid ; și mozicanții de corvadă dis- 
trează udunarea. Jean-Christophe bir- 
laste această profanaro a artei. Muzi- 
ca creşte din durerile sau bucuriile 
inimil; se ridică, ca un parfum d'n 
floare. Nu-i ingăduit nimărai s'o pin- 
părească, 

. 

În aceste citeva rinduri ne-a fost 
grea să punem în lumină adevărată 
pe Jean-Christophe; vom fi mulţumiţi 
facă recenzia noastră îi vu îndemna 
de cit mai mulţi să ia în mină opera 
lai Romain Rolland,—despre cure a 
vorbit aşa de frumos Lucien Maury : 

„Andlace, originalité de cet intellec- 
tuel patenit, qui ne sattarde point aux 
vaines idtologies, qui ne nous pro- 
pose ni formules sonores, ni thtorios 
subtiles, qui glorifie l'instinct, les sug- 
gestions du eoour e! de la conscience, 
qui subordonne, eussent dit nos pères, 
la benu au vrai, le vrai au bien, exalte 
an nous les meilleures puissanees—nos 
furculita d'admirer et d'uimer—et ne 
craint pas de se vouor, parmi nos pla- 
titades et nos desespiranees, à un 
magnifique upostolat d'ldtalismo!* 

Rd. §. 
sa 

Marcel Lâart, La Question Armé 
ninne à la lumière des documents, 
Paris, A. Challamel, 1513, Prix 2 fr. 

Räsboaolo din sudul Dunării au rè- 
solvit „chestiunea orientului” în Ew- 
ropa. Dacă cu noua alcătuire ce sa 
stabilit în Balcani liniştea va fi asigu- 
rată pentru un timp mai indelungat, 
ori nu, aceasta este pentra moment o 
chestiune asupra căreia nu se poute 


afirma nimic sigur. Cola ce rămine in- 
să sigur este că, în Europa, Turcii nu 
mai nu asiäzi nici un grup compact 
de populaţie or ştină sub stăpinirea 
lor. Pentra viitor neamurile creştine 
da nice vor avea a-și regula Intre din- 
selo toate socotelile. 

Dar imperiul, căruia fanmismul și e- 
nergla sălbatică a otomanilor inu pas 
bazele şi i-au intins în chip miraculos 
hotarele, nu a incetat prin aceasta de 
a aves și astăzi încă in cuprinsul lui 
neamuri creştine. 

Armonii, prin numărul, prin însom- 
mătaten lor culturală, economică, soti- 
alā, şi prin pozițiunea pe caro o nu în 
imperiu sînt unul din colo mai insesi- 
nate grupuri de populaţie creştină ră- 
mase azi sub dominatia Turellor — in 
Asia. 

Situatia lor dar cată să preocupe tot 
mai molt cercurile conducătoare ale 
politicii Europene, după cum sulerin- 
\ile pe care le îndură sub stăpinirea 
vitregă a Tureilur trezesc tot mal multă 
simpatie și mai mult interes în intreaga. 
lume civilizată, —şi aceata cu atit mai 
mult, cu cit această simpatie nu mai 
poate fi împărțită de-acum Inainte cu 
creştinii de sub dominația turcă din 
Europa. 

Cartea d-lui Leart upare dar tocmai 
intr'an moment end aceste imprejurări 
pe de-o purte şi conflictul de interese 
Tureo-luse în Asiu pe de altă parte, 
pun chestiunea armenească cu mai mult 
relief la ordinea zilei. 

Imorarea e o pleduaria în folosul Ar- 
menilor, due în acelaşi timp e şi o ext- 
minare a chestiunii, care are în ve 
dore interesele Tureilor, Căci autoral 
porneşte dela ideia că, fără rezolvirea 
echitabilă a problemei armene, Tureia 
este periclitată In însăși existenţa ci 
eu putere asiatică. 

Pentru a dovedi această teză n s3, 
autorul, după ce face un seurt isterie 
al chestiunii armene, incepind dela 
prima intervenţie Europeană în favoa- 


RECENZII 31 


réa lor (intervenția franceză din 1867 
după răscoala din Zeitun) și, pănă ns- 
tăzi, arată situnţia Armenilor ca popu- 
latio și însemnătate economică: culturală 
in mijlocul popaluţiilor musulmane din 
Asia, şi expune în linii mari politica 
greşită pe caro Sublima Poartă a dus-o 
până acum faţă de ei. În această ex- 
punere nutorul faco să relasă limpede 
că din adinci pricini politice, econ- 
mice, sociale și religioase imperiul s'a 
urătat pănă acum incapabil să rezolve 
problema armeană și prin aceasta u fă- 
ent jocul Rusiei,—pe vind intoresul bine 
inteles al Turvilor ar trebui să-i ducă 
Ja idela dea face din populaţia arme- 
nească un scut impotriva marelui im- 
periu dela nord, 
Pentru îndreptarea relelor care de- 


curg din situația anormală pe care ar- 
merilo au în imperiu, autorul propune 
un minimum de reforme, pe cure le ra- 
zumă în armătoarole trei puncte: a) 
numirea unui vallu european en de- 
plină libertate de ncţiune în vilaatele 
locuite de Armeni, b) pantiviparea Ar- 
menilor intro dreaptă măsură la fone- 
iunile publice şi e) descentralizarea 
uimlulstrativă, Acesta trei punete, Eu- 
ropa e datoare să le aducă ln îndepli- 
nire, na numaica chestiune umanitară, 
pentru a cruța pe Armeni de m suerele 
la care sistematic sint supuşi, dar și 
pentru că, prin poziţianea lor în dra- 
mul dintre Europa şi centrul Asiei, Ar- 
menii sint meniţi să joace, ca element 
de cultură şi do activitate, un rol în- 


semnat în viața internaționali. 
i L. 


REVISTA REVISTELOR 


Convorbiri literare, No, 9, 
Septemvrie 1913. 

DI. Mibail Chiriţeseu are a schiţă vi- 
wurvasă, eu toate producțiile acestui 
tinăr scriitor, care se impune din ce 
in ce mai mult. E un episod caracto- 
ristie din campania de astăvară. Vota- 
imlarul curios, ostentativ dialectal, in- 
tunecă însă şi de ustă dată calităţile 
reale ale puvostitorului, care ar puten 
să serie, eredem nol, tot atit de bine 
şi într'o limbă mai puțin căutată, mai 
pe înţelesul tuturor, 

Articolul despre Stendhal, semnat 
s* © bine venit. Stendhal ni se pare 
proa puţin cunoseut şi prețuit la noi 
în țară. 

Poezia d-lui Demostene Botez (Cind 
insoruros“...) aminteşte pros mult pe 
Cernu, Mania de a filosofa în versuri 
e dăunătoare pentru talentul arestul 
tinăe poet, care serie din ce în ce mai 
curat. Cind viaţa şi tinereţea te strigă 
afară, la soare, nu-i oare păcat să te 
sustragi unei spontaneități de simtire, 
care aro toţi sorții de-a fi nouă, decit 
să te pierzi in speculațiuni reci şi al» 
straete, care au toţi sorții de n părea 
luvoehite +, 

Noua rev. romină, Xo, 17. 

In No. nostru trecut, rideam puțin de 
răspunsurile savanților europeni pri- 
mito de d. Rădulesen-Motru, în privința 
chestiunii baleanice. 


D. Motru ne pune în contradicţie ri- 
sul, eu părerile directorului nostru care 
seria, asupra acoleuşi chestiuni, că tre- 
bmo judecată „în logătură cu întreaga 
situnțiune internatională“, „în intoresul 
situaţiunii generale internationale", ete. 

— Prin urmare, cumy—exelamă dd. 
Motru—iîn afară de d. Stere și de Bal- 
caniel, n'ua dreptul să vorbească s4- 
vanții europeni ?! 

— Ba au dreptul. Dar şi noi avem 
dreptul să ridem cind eitim bazaconil 
ca urolea, că deslagarea problemei ar 
fi.. infinţarea unei confederații bul: 
canice, după modelul celei elvețiene, 
s30.. adoptarea unul volapiik cu cure 
să ne putem Intelege ru Sirhii, cu Bul- 
garii, ete. şi să putem astfel voni in 
contact ca cultura europeană, cum fac 
Chinezii, Japonezii și triburile din Af- 
ganiatan, 

«ȘI iarăşi uvem dreptul să ridem 
anoori do perspicacitatea cu care d. 
Motra alege tocmai pa savanții cei mul 
potriviți a se rosti în privința probie- 
mei balcanice: filosofi transcondontali, 
ülologi, ete. 

Ntadii Alozotice (Volumul VI). 

Intr'un st diu remareabil prin ela- 
ritatea și eleganța expunerii, „Raţia- 
nalism şi Pragmatism,* d. © Auts 
nigde arată in linii mari tendințile ñ- 
lozžnflel lui Bergson. Admirind fără de 
rezorvā metoda inluitivā. D-sa lala- 


tură acuzaţia de misticism co îi s'a a- 
daa, Cucerit de farmecul seducâtor 
care +e degajează dio opera filozofu- 
lui francez, se pare că d. Antoniade 
ou zâreşte sau nu vrea să zărească 
laturile vulnerabile ale sistemului. 

Pentru toți cei rare au lrecut prin 
şcoala severă a kantismului filozofia 
lui Bergson e n minunată conatrueție 
sintetica de un mare avint poetic, din 
aceiași familio cu neoplatonismul şi 
romantismul german. Utiliziad un vast 
maleriul științific, aceasta cugetare 
ronține multe observaţii jaste asupra 
reulitați şi analize profunde ala vieții 
sufletesti, La marele si elernele prob- 
leme filozofice ea răspunde Insă prea 
des cu comparații și metafore cure 
pun În mişcare imaginația dar nu sa- 
tiafae totdeauna necesitățile logice ale 
înteligenţii, 

Tratind despre „Problema adevă- 
rului în filozofia pragmatistă”, d, M. 
Antoniade se arată mai prudent ro- 
cunoseiud că asupra valorii logice a 
teoriei adevărului în filorafla pragma- 
tista logicianii faz molte rezerve, 
«Pragmatismul ne spune mai molt 
cum se nnsto şi +0 erelază udecărul 
decit ne arală în ce consistă el* 

Intr'un studiu ssupra „Genezei so- 
ciate a Idealului* d. Drăghicescu de- 
hileaza Intro formă greoae adevăruri 
care demult au devenit moneda eu- 
renla, Daa e Ia noi reprezentantul 
wnai categori! de spirite, din nefari- 
cire vestul de râspindita şi ln apus, 
spirite caro compramil ştiinţa nâzeinda 
a sociologiei priatr'o incontinenţă de 
eftin şi incolor verbiaj, cate nu poate 
ascunde in deajuns un dilotantism 
“furi şi o remarcabilă lipsă dè orice 
metodă și disciplină intelectuala, 

La Nonvelle Mesne. (Seplem- 
bre, 1913). 

Sub titlul de „Scrisoare din Ori- 
ent“, găsim o repede expunere a si- 
tnaţiei din Balcani in urma păcii din 
Bucureşti. Aulorul articolului erede 
cà inpărțirea teritoriilor între belige- 


REVISTA REVISTELOR 193 


ranți s'a făcut în pripă şi e defectuos- 
să : cu losta că s'a respectat pe rita 
fost posibil principiul naţinnalitaţilor, 
s'au lasat totuşi elementele unor vii- 
toare incidente, foarte numeroase, De 
alttol pentru cine cunoaşte istoria po- 
poarèlor balcanice din ultimii 40 de 
ani nici o iudoială nu poale Ñ că u- 
propiere şi pace durabilă nu poate fi 
între ola si, ca o dovadă că e uşa, a 
vem faptul că primele aapirațiuni ale 
beligoranţil»e de eri sint militariste : 
inainte da a se gindi lu punerea in 
valoare a teritoriilor cucerite şi |n or- 
ganizarea lor, tonte statele din sudul 
Dunării îşi propun crearea unor ar: 
male mai numeroase şi mai puternice 
De pe urma războaelue recente, Ro- 
minin ese mărită, prosperă şi eu pres 
tigiul sporit, Grecia capătă mari is- 
voure de bogății, Bulgaria istovită vu 
recurge incă moult timp În imprumue 
turi pentru a putea face faţă nevoilor 
velor mai elementare, iar Serbiei îi 
va trebui si ei mult timp pănă se va 
restabili. Cit despre noul siat crest 
prin voința Austriei şi a Valiei, Alba- 
nis, dacă igi va pierde vre-odală in- 
dependența (și meoasin se vu înlimplu 
namai in urma unei mari ciocniri In- 
tre slavi şi germani), va devoni ori 
rusă ori ausiriach, De aceia autorul 
«reda cà Ilalia greşeşte ciod sprijină 
Albanis in dauna Serbiei şi Muntene- 
grului, fâcind prin aceasta jocul Aus 
triei. In sfirgit, autorul serisorii se ^- 
cupă deilis unei confederaţii gene- 
ralo balcanice, cure ar face vu bloc 
puternie, dispunind de o armală de 
peste 2 miliouna şi jumatate de rol- 
dați, şi ar detormina balanţa în fa- 
vorul ucalei grupări europone— Triplu 
Alianţa ori Tripla Inţolegere—eătră 
caro ar gravita. El consideră impo- 
sibilă o astfel de confederație (In ei- 
re ar intru Rominia şi Tureia) din 
prieina tendinței popoarelor din sudul 
Dunârei de a-şi alipi regiunile locu- 
ite de counaţionali şi de a extermina 
elementele de alt neam,—tendiule ca- 


34 VIAȚA ROMINEASCA 


re au dat spectacolul acelor grozave 
atrocitati, care au sguduit conştiinţa 
Intregei lumi civilizate, 

Merenre de France (Octom- 
bre 1913) 

Di. I. Garling dă lo traducere fran- 
ceză un frumos articol al eritieului 
dunez Georg Brandès, intitulat „Hen- 
rich Ibsen Intim*. De fapt, cu tot lit- 
jul său, articolul mu se mârgineşte să 
ne arăta pe marele dramaturg al nor- 
dului in viaţa $a intimă, ci este un a- 
devărat studia eritie asupra operei 
sale, Brandea arata că lbsen a invins 
greutatea pe care o intimpină un seri- 
itor ce serie într'o limbă puţin cunos» 
eută, —renumele lui a devenit mon- 
dial. Dar ceia ce-i mui insemnat nui 
atita renumele lui Ibsen, cit fuptul că 
el a avut o mure influenţa asupra 
contemporanilor. El este de alitel cel 
dintai seriilor care face ca Scandina- 
via să joure un rol in evoluţia lita- 
tară europeans. Henrich Ibsen a fost 
um cercelator, care a trecut prin pu- 
ternice lupte sufleteşti inainte de n n- 
junge la o Incredere deplină in misi- 
unea sa literara. Contestat mult timp 
și primit cu răceală, el a lupta! con- 
tra tuturor şi a învins, Cinevrea lasă 
să cunoască pe adevăratul Ibsen nu-i 
poate afla personalitatea In rerisorila 
jui publicato: în corespondenta sa el 
è mai mull ocupat cu apârarea inte- 
reselor sale. Ca om lbsen e un pă- 
gin: el aproba plenitudinea vieții, ad- 
imite valoarea ei; dar în același timp 
are respect pentru orice abnegsțļie. 
Brandės arata modelele şi origins di- 
feritelor tipuri şi piese deale lui Ib- 
sen: Peer Gynt, Nora, ole. Ade 
sea perłonagiile lui sint eroate pentru 
a explica cu ele experienţele sale per- 
sonale mai curioase ; jar altøori aces- 
te personagii, dacă nu sint absolut re- 
ale, dar sint combinate dia tipuri pe 
eare autorul le-a cunoscut în viața sa. 
Pentru a ne da citeva din trăsăturile 
mai caracteristice ale personalității lui 


Ibsen, Brandt istoriseşte citeva in- 
timplari din viaţa dramaturgului, pe 
care le-a cunoscut prin sine insu-si 
şi pe care nu le putem rezuma uice, pen- 
tru a nu depăşi cadrul acestei rubri- 
ce. Din ele Ibsen apare ea un om bò- 
zar, adesea de-o francheţă jignitoare, 
căruia li place să atragă, să vreeze ne- 
siguranțe, să pue chestiuni si să ridi. 
ce enigme, gata să taa scurt loemai 
in momentul cel mai pasionat al unei 
situaţii, Articolul lui Brandăs se ler- 
mină cu observaţia că Ibsen a foal 
fuarle deosebit apreciat in diferita me- 
diuri şi ţări—in Anglia ca materiulist, 
in Franţa ca simbolist, ln Germania 
ea naturalist şi socialist, ete,— ceia re 
arala universalitatea şi bugăţia sees 
tni geniu, la care fiecare putva găsi 
ceia ce-l interesa mai mult, 

Les Documents du Progrès- 
(Septembre, 1913). 

Intrun articol de cinci puzini, d 
Drăghicescu se ocupă de reformele 
agrare în Rominia. Se intelege că 
spaţiul necsta restrins nu permite di- 
cit să se dea o privire generală asu- 
pra chestiunii, o simplă mdivaţie per- 
tru streini asupra problemei agrar 
la noi. Aulorul so maârgineşte dar să 
arata cum s'a facut Iimproprietărirea 
de la 1884 şi care au fost urmările 
ei; să schițeze în linii mari raportu- 
sile ce s'au stabilit între proprietari 
şı săteni in urma acestei improprie ti- 


riri ; să enumere mijloacele de con 


stringere prin cure țărănimea A fost 
adusă la sapă de lenn şi să urmi- 
resse in linii mari evoluţia sgrieul- 
turii la noi, care a dus la creare 
marei clase a arendașilor, fu genere 
streini. După ce pomeneşte apoi de 
revoltele parţiule din 1935, 1895 ș, 
1904, d. Drăghicescu se oproşte puţin 
asupra revoluției din 1907, faco gre- 
şala de a vorbi de „mii de victime” 
ula represiunii şi arată insemnàtatea 
hotāritoare pe care această mişeare 
a avuto în schimbarea ce tinde sise 


REVISTA REVISTELOR 395 


opereze in viala economică a lâranu- 
lui ronin. Dintre reformele de după 
1907, autorul anulizază pe scurt legea 
tocmelilor agricole cu minimum da 
salar și maximum de arenda, legea 
islazurilor comunale ram şi mâsurile 
luate pentru trecerea proprielaţilor 
statului în minile ţaranilor- cu Cusa 
Rurală În frunte—, arâliud ca aces 
complex de leziuiri a dat rezultute a- 
preciabile, aduciud insemnate imbu- 
nătaliri starii ţăranilor, 

Asupra universităţilor populare în 
Finlanda gasim o notiţă semnata de 
Arvid Moerne, din care allăm că e- 
xista azi în Finlanda 41 de astfel de 
iastituții, dintre care 1b preduu in 
limba suedeza şi 27 in limba fonică, 
frecventate de 1504 do studenți, A- 
eeste universităţi populare sau intre- 
ţinut şi se lutrețin în cea mai mare parte 
din ufrande datorite iniţiatizei populare 
și urinârese în primul joe să desvole 
te in Unerime dragostea de țara şi să 
destepte interesul pentru cultura in- 
telectuulă, iar în al doilea Jow an ten- 
dințele practice de a irezi ìn fii de 
tarani iubirea pentru ocupaţiunile de 
cultivatori şi de a le da runoştiulele 
trebuilosre pentru u utiliza datele sti- 
inņței şi mijloacele cele mai raţionale 
i mai pioduetive in diferitele ramuri 
de nelivitule care sint in legāturà cu 
agrivultura. In urma ovenimenii loòr din 
1505 din Rusis, universitățile popu- 
lare finlandeze nu căpâlut subvenții 
dela slal, dar azi, în urma triumfalui 
reseļiunnii, situaţia lor se ingreue şi 
singurul sprijin le râmiue tot inilia- 
tva particulară. 

Nuova Antologia. K. Daila Vel- 
ta, Sindicalismul şi greva generală. 
Fată de recentele wanilestari alo sin- 
dicalismului italian, autoret, director 
al Institutului de ştiinţe sociale din Fh- 
rența, îşi propone să cerceteze doctri- 
na mişcării sindicaliste, aşa cum s'a 
evistalizut mai ales in Franța, căci 
Franja e țara din care a pornit a- 


ceastă mişcare şi din care a pătruns 
şi în celelulte state, In Franța s'a nis- 
cul sindicalisimul atunei cind cele douiñ 
curente socialisto— reformist şi revo- 
loțţionar—au început să se stace reci- 
proc peniru a-şi cistiga focare favoa- 
rea maslor. Atunci sa născut ideia 
và elasa muncitoare trebue singură s& 
lupte pentra interesele ei, cu organe 
proprii, cu o acțiune directă şi nu dë- 
legată altora, Ca organ propriu £o 
năseu sindicatul, considerat nu ca un 
instrument pontru oblinerea de imbu- 
uătaţiri parţiale, ci ea instrument ai 
revoluției şi ca celula a viitorului or- 
ganism social. Imbunătăţiri parțiale 
penteu muncitori pot fi varule şi ar- 
captate, dar eu conştiinţa că nici o 
concesie pe caro capitalismul er fa- 
ceo ar putea vreodata sutisluce, de 
oarece interesele burgheziei şi ale pro- 
ietarialului sint inconcilinbile şi nu- 
mai lupta de clasă e singurul mijloe 
posibil pentru a le regula, Matoda de 
lupta a sindicalişiilor e iarăşi cu de- 
săvirşire nouă şi se aseamană inlr'a- 
tita en tactica n ista, Ineit eritici 
sovlalişii au nârmat că sinliealismul 
war fi decil un anarhism travestit. În 
adevar in opuziţia faţă de stut, de ac- 
țiunea politica şi de militarism, amin- 
două mişcările par lu fel, Teoreliciu- 
pit sindicalismului însă susţin că ase- 
mănările sint numai la suprafaţă ; pe 
cind unarhiamul e suprasețuirea indi- 
sidualismului see. al XVI-lea, sindi- 
calismul o un percursor al cooperi- 
ției și pozitivismului see. al XX-lea. 
anarchismul cuprinde toată omanirea, 
sindicalismul numai proletariatul; cel 
dintiiu consideră individul ca unitate 
primordială, cel din urmă se sprijină 
pe sindient. latre socialism şi sindica- 
lism s'ar părea că trebue să existe 
armonie, de oarece amindouă miṣcà- 
rile susţin priocipiul luptei de clasa 
şi lind spre proprietatea colectiva a 
mijloacelor de producție. Cu toule a- 
vestea sindicalişti refuză să primească 


-896 VIAŢA ROMISEASCA 


enoperarea partidului socialist şi să 
se lase condusi de şefii lui; ei acuză 
socialismul ortodox de a se fi s:him- 
bat: ea doctrină, zie oi,a devenit sau 
numai o varianlă a doctrinei solidari- 
taţii, ea in Franta; sau n comentare 
seolastieă a unor fraze şi idei de-ale 
lui Marx, ca în Germania, Ca mişcare 
socială apoi, socialismul a devenit in- 
color-apatie, un radicalism burghez de 
o formă ceva mai inaintată. Mai ales 
participarea lu guvern a unor pameni 
politiei înserişi în partidul socialiat în 
Franța, a slirnit nrmulțumirea sindi- 
ealiştilor. Ca urmare, in congresul de- 
la Amiens 1906, el au hotarit că orga- 
nizarea sindicaliată nu are nimie co- 
mun eu partide şi secle, eare în afară 
de sfera ei sist libere să lupte pen- 
tru transformarea societăţii. Emanei- 
paret lucrătorilor, însă, trebue să fie 
propris lor opera, zie oi apropriin- 
du-şi vechea deviză a Internaționalei ; 
în orice luptă de elusă, din vremurile 
trecule, clasa da mijloc n'a obţinut 
victoria, infiitrindu-se în elass de sus 
şi dominind o, ci ergind nouă institu- 
ţii—cataţi libere şi parlamente, Astfel 
muncitorii trebue nu se lupte pentru 
a cuceri şi transforma instituţia bur- 
gheză fundamentală, care e statul, ci 
trebue să-l distrugă şi si-l priveze de 
tunețiuniie sale, Ultima expresie ate- 
oriei sindicaliste o dă Sorel, care o 
fondează pe teoriile Blozofice ale lui 
Bergson. E! ridică la rungul de prin- 
cipiu greva generala, cenre ne dă, după 
el, o intuiție a socialismului, pe eare 
limbajul nu e in stare să o exprime. 
Și in ndevăr ideia grevei generale, 

daşi impraceticabilă, deși ridiculizata 

de oameni ea Auer, Bebel, Guesde, 

aro pentru adarenții «ef valoarea unui 

mit, care insufloțeşte şi conduce pe 

arti ce caulă o nouă ag:zaraa laeru- 

rilor. 

Rivista d'Italia (Avgust 1913). 
Dr. Velio Zaonolli, Craniul lui Haydn 
şi reconstruirea fizionomiei pe sche- 


let. Nu de mall, an!ropologii se mul- 
timean a reconstitui lipurile dispăru- 
telor rase omenesti, compunind sau 
intregind cranii, oase ete, limitiada- 
se adicii fa simple reconstruiri osteo- 
logiee și, peniru a le da o aparență 
mai plastică, adaugindu-le cite un ad- 
joelie, precum mongoloid, austroloid, 
pileroid, ele. Aceşti termini siot insă 
deparie de a ne evoca o imagine con- 
cretă, reală. E de ajuns să ne gindim, 
cum a obserrut Kollmann, ee varie- 
tate de tipuri o cuprinsă supt denu- 
mirea de uustroloid. Astfel se ințele- 
ga ușor cit de necesar vru de n sea 
junge la reprezenlare vie şi precisă, 
la o reconstituire a părţilor moi, pe 
haza elementelor fixe ale asalurii. In 
adevăr osteologia na arulă că schele- 
tul e baza şi că mai ales osatura fe- 
ţii reprezinta fundamentul modalităţi 
lor fizionomice ale diferitelor ruse. 
Stabilirea a două adavăruri veci in a- 
jutorul rezolririi problemei : raportul 
intre ptriile moi și schelet, ta ce pri- 
veşte fața, e egal la același sex, la ar 
ceiaşi vrisiă, la aceiaşi stare de nu- 
tritis; apoi, grosimea părţilor moi, 
fata de sehelelul eranian şi facial, stă 
latr'un raport care se poate îi mod 
riguros traduce la cifre. Bariudu se 
pe aceste dala, Kollmann şi Bücshty 
au incercat cei dintâi să pue pe baze 
solide tipologia fizinnomică a raselor 
omeneşti şi au reconstituit o rusă ne- 
pitică pe baza unul craniu de femen, 
gisit în straturile palafilelor elvelie- 
no.  F.zionomia-sinteză a scestei fo- 
mei a arâtal că nu se deosebea intru 
nimie de actualele ei compatrioste, 
reconfirmind astfel legea ecedilății, 
după care orice rusă iși transmite ea- 
racterela sale somatice şi legen per- 
sistenţii raselor, după care niel rasele, 
nici varietățile nu s'au schimbat dolu 
epoca uanlitică si pănă ari. In afară 
Insă de reconstituiri tipice, care si 
reproducă caracteristicile unei rase, 
Sa mers mai departe jncereinda-se 


reconstituiri individuale. In uceastă 
direcţie stot importante experimentele 
făcute în Institutul anatomie din Jena, 
subt direeţia lui von Eggeliog, de cñ- 
trä senlptora Martha Beigmann-Kū- 
nilzer şi prof. G. Elster, directorul A- 
rudemiei din Weimar. Ei au gðutat 
sh reproducă figura unui tinar de 30 
ani, a cărei muscă era pastrata, Re- 
producarile dovedesc că gradul da a- 
seminare individuală nu o incă sufi- 
cien!, dar că se dă o reproducere ti- 
polugică reuşilă, redindu-se aerul da 
familie. În același timp sa dovedit 
că aceste reproduceri sint un admira» 
hil mijloc de control pentru identifi- 
carea craniului. Imerul acista a fost 
de curind exemplificat de càtrà prof. 
I. Tandler din Viens, cu craniul com- 
pozitocului Hayda, care, cum so ştie, 
a fost furat din mormint şi numai 
după mulţi ani a ajuns io posesia 
„Societăţii amicilur  Mazicii*. Repro- 
ducerea lui Tundler, cuufruntarea i 
cu masca compozitorului, m dovedil 
pa deplin aulenticitatea rrauiului lui 
Haydo. 

Denische Bundsehan (Seplem- 
brie 1913). Graf Voy von Vaya und 
zu Luskod publica in mcesi nr. un 
articol intitulat „Rumănien”, seris cu 
simpatie pentru ţara noastră şi cu 
super liciulă cunoaştere. Se ocupă a- 
proape excluzir de alimintrelea cu 
Sinaia gi cu castelele Peleş şi Peli- 
şor. Impresia generală po caro i-o 
facu țara noastre, o reda in urmàton- 
rele cuvinte : Rominia sar pulea nu- 
mi țara contrastelor; ele sar in ochi 
de indală ceai pus piciorul dincoace 
de graniță. PFară intrerupere și fară 
tranziție urmează unele după altele, 
cele mul coaleazicâloare impresii, In- 
tineşti citeodata un lux, o rafinare 
ea în cole mai ioainlule țări ale n- 
pusului şi imediat după aceia le-ai 
putea crede transportat în el mai 
perdut unghor al Orientului. — Sinaia, 
mai eu seamă, i-a pruvocal admiratia, 
Sirzzile sale bine întreținute, Il fac să 


REVISTA REVISTELOR 897 


croada eñ nu s'a depârtat de impre- 
jurimele Champs Elysées; e viața din- 
un Versailles, in munţi, eu toate Jumi- 
nile și umbrele ei. După Sinaia, Bu- 
cureşiii i-apare primitiv, Cu toate cela 
citeva clădici impunătoare și mugarii 
luxoase, zice autorul, oraşul, în im- 
presia totală, e modest şi de un gust 
balcanic; Migeure Insă şi mal ales zgo- 
mot se găseyle în uboudență: „Toţi 
vorbese, so ceartă, strigă. Lueralorii 
cintă ori injură, Negustorii strigă dis- 
peraţi, bi jarii pocn ese din biciu, —ea- 
pitala Hominiei ar putea fi numită o- 
raşul egomulului”, 

Bucureştiul 1i face impresia tinerel i 
şi a unei mult promitatoare linereți, 
„Totul exprimă energie si entuziasm, 
totul arata insuilețire. Bucureştiul s'ar 
mai pulea pumi și oruşal sărbitori- 
lor, Prelulindeni si fara vreun motiv 
se imbrucă to hainā de sãibātosre. Se 
ridică Mesguri, se impodabese casele 
şi populaţia e inlr'o continuă ferbere, 
Poporul pare ca are ncersilutea de a 
sa imbăte, unul cu un pèhar de ra- 
chiw, situl cu o cupă de şampanie 
spumonusă*, 

Iaşi, Braila, Glurglu sint numai nişte 
slabe imitații mlo Bucureştiului, tonto 
en acelaşi aspect de stare de tranziție 
şi toale sămânind mai mult san msi 
puțin unor sate mai muri et rileva 
sirado pretențioase si citeva edificii 
mai de seamă, 

Tarn, în melurcolia sa, nu e fără 
farmer. Sesul dunărean i-uminteşie 
marile cimpii ale Rusiei de Sud. I 
loveşte ritmul original si plin de n- 
dincà lrinteță ul cintecalor populare și 
tauia să-şi explice această feisteta 
prin inlluenţa nuturii, ei, cum işi 
inchipuie +], „pe marele şes, care așa 
de uşor hrăneşte poporul fara pre- 
teaţii, nevoile vieții sint asigurate, se 
traeşte ca şi paserva pe ramuri“, 

Deutsche Revne. (Seplembrie, 
1913), D. A. D. Xenopol publica un 
interesant srlicol intitulat Fiirst Bis- 
marek vid Nikolaus Kretzulescu. Das 


395 VIAȚA ROMINEASCA 


Lebenswerk eines rumänischen Pa- 
trioten, un rezumat din luerarea D-sale, 
apărută şi în romineşte. 

Karl Freiherr v. Richthofen. Asu- 
pra viitorului Turciei şi raporturilor 
marilor puteri cătră acest stat. Au- 
torul a fost ea diplomat în serviciul 
Tareiei, pe timpurile lui Abdul Ha- 
mid, a cărui politică de a face intri- 
gä intre on stat şi altul, pentru a im- 
pedica o unire împotriva Turciei, o 
admiră şi-acum. Toate greşelile le ve- 
de autorul numai departea junilor 
Turci, carora le contestă orice iubire 
de patrie şi a căror acţiune n'o ex- 
pliea decit din dorul meschin de a a- 
jungo ei să pună mina po funcțiunile 
gras retribuite. Intrebarea pe care 
vrea să o deslege aulorul, e cum tre» 
bue să se comporte acum marile pi 
tori şi In special Germania, faţa deo 
Turcie redusă numai la 58,000 km, p. ia 
Europa? Interesele puterilor in Tur- 
«ia sint de natură economică şi se pol 
impârii in trei categorii: interese co- 
merciale, interese financiare şi intere- 
so do intreprinderi. Trebue de obser- 
val că Franța e principalul creditor 
al imperiului tureese eu suma de 2 
miliarde 263 mil. fr.; apoi vine Ger- 
mania eu 1500 mil. și Anglia pumai 
eu 900 mil. Comertul intre Tureia și 
Germania a creseul mult în limpul din 
urmă ; de asemenea în toste actualele 
mari intreprinderi, capitalul german 
e mult interesat. Prin urmare, cu toa- 
ta mieșurarea Turciei europene, Ger- 
mania trebue să-si elṣlige iarăşi prie- 
tenlia Turciei, căci siatele balcanice, 
crescute din ruina ei, nu-i pot aduce 
nici pe departe același folos. Franța 
are mai ales interese morale în Tor- 
cia, ca proteeloarea catolicilor şi acela 
eare siăpineşte colo mai însemnate a- 
şerăminte culturale din imperiu. Bine 
înţeles că şi interesele economice nu-s 
mai mici, deşi acuma Englejii au luat 
locul Franței, în re priveşte comer- 
ul. Italia şi Austria, din interes po- 
litice, slot incă şi mai mult legate de 


Turcia decit de Franţa şi Germania. 
Amindnuă au interesa in Mediterana 
şi nici una din ele, nu pot vedea vu 
ochi buni, ea slavii să ajungă ei să 
stay ineaseă coastele mării. Numai An- 
glia şi Rusia n'au interes, ci din po- 
trivă, la fatărirea Turciei, dar dia di- 
ferite imprejurari, nici ele nu put in- 
cepe o politică agresiva şi du-acoea 
bine au facut Turcii ca na au luat in 
seamă amenințările din Londra şi Pe- 
tersburg şi că şi-au reluat Adrianopolul. 

The North American Re- 
view. (Š-ptembria, 1913). D. R. A. 
Scott James;—.Poepii engleji în vi- 
ată*,— vorbeste despo caracterul po- 
eziei engleze in secolul nostru, şi gi- 
seşte schimbări caracteristice in eu- 
rent+ le poetice da acum, fața de cele 
din epoca victorian), lu general pos- 
zia menm e mai masculina şi mal pro- 
fund serioasă in Anglia decit în seri 
inl trecut. E mai puţin eatetă şi afec- 
tată şi mai seusibilă la sentimente 49- 
ciule, Se hrâneste şi eu din elemen- 
tele din care se hrăneşte romanul s0- 
cial, Asta pu Înseamnă că en nu ex- 
primă sentimente adinci si pasiuni vi- 
rile desi „arta“ o tasata uneori pe pli- 
pul al duilea. Poate e mai puţină sen- 
sitivitate in poësia engleză de acum, 
dat nu e mai puțină profunditate, Mi 
sentimente şi idei. Autorul consideră 
râzboiul Sad-African ea un eveniment 
cu multiplă importanţa şi cu înţeles 
complex. El inseamnă un hotar şi ln 
evolutia literara a Angliei: Impărțirea 
intre epoca victoriană şi cen contem- 
porană. Joseph Chamberlain insesmaă 
o nouă bruziă in arena politics; Al- 
fred Harmsworth o alta în cimpul zi- 
nristicei; Rudyard Kipling ajunge sim- 
bolul literaturii —a unei literutmi pro- 
fund democratice. Kipling are meritul 
să exprime emoţiuni puternice intro 
limbă pecit se poste de departe de 
limba esteţilor. Asifel el poate siri- 
bate directin massele publicului. Alá- 
turi de şcoala lui Kipling. reprezen- 
tata în parle prin porţi personal in- 


REVISTA 


eld, de pildă, rare aparțin unei dire 
ţii cu totul opuse: poeți eminamen 


lirici care nu caută în viaţă decit feu : 
mosul, —descendenți de ai lui Keatg= 


Autorul jasislä,=—— in irercht,—nsup 
bunelor promisiuni a poeților Gibson, 
Abercrombie, Davies. 

The Contemporary Review. 
(Septombrie, 1515). Dr, Dillon,—cu= 
noscutul cronicar politie englez, acel 
eu ale cărui condea sa iseālit Tra» 
tatul de Bucureşti, dupăcom singur 
apune,—diseută chestia balcanică şi 
ajunge la concluzia că Tratatul de 
Hucureşti, deşi e definitiv totuşi nu 
inaugurează decit un lung armistițiu 
numai., Pe scena politică din Balcani, 
Rominia râmine azi figura centrală, de 
oarece Europa a renunţat să joaca s- 
eest rol. Și Eurupa a renunțat så ipa- 
ee acest rol penlrucă politiceşte nu 
există n Europă,—există numai gru- 
pāri da Puteri ev se dușmânese înlre 
ele, Autorul insità amânunţii asupra 
istoricului conflictului baleanie şi po» 
ripeţiilor Ini, din cure unele încă nu 
sint cunoseule destul de bine publicu- 
lui nostru. Dr. Dillon a fost in mâsu= 
ră să cunoască lucruri de care presa 
noastră nu putea să albă cunoştinţă, 
21 afirmă că d. Tache loneseu, pen- 
ira care aro numai cuviute de laudă 
gi pe care il consideră ca adevaratul 
suflet al actualului guvern, concepuse 
planul ca armatele romine să atace 
pa Turci, să le ia Adrianopol gi să-l 
dea Dulgarilor, dar Regele n fost si- 
lit să renunța la execularea acestui 
plau din cauza sentimentului masselur. 
Analizează acţiunea Bulgariei în cele 
trei perioade ale războiului şi găseşte 
că singurul om carea văzul procis lu: 
erurile şi nu sa îmbătat de succes a 
fost generalul Fitcheff, despre care ara 
convingerea că e un om de geniu. 
Lvi, exclusiv lni, i se duloreşte sue- 
cosul din prima perioadă a rázboiu- 
lui, precum şi organizarea armatei 
după un sistem modern, inspirat de 
şeonla italiana. El a fost acela care n 
susţinut din toate puterile de a seo- 


| > 


fivenlaţi de el, sint poeţi ca Masefi 


VL 


STELOR 529 


pri războial loninte de asaltul Adria- 
popolului, şi-a provăzul—uimitor de 
exacl—catastrofa finală. Ţarul Ferdi- 
nand însă nu l-a ascultat şi el slunci 
s'na retras, lăsind, văzinda-se neputin- 
05, soarta Bulgariei in minele jaru- 
lui, a lui Daneff şi generulului Sa- 
vofi,—toţi atit de mici pe lingă acest 
om cu adevărat mare, în uccepțiunea 
europeana a covintului, Generalul Fit- 


cheff a fost Irimes apoi la București 
ca să indrepte pe cil se putes grege- 


lile acelora eare nu-l ascultase, şi de 
sigue nimenea nu ar fi putut servi in- 
leresele Bulgariei mni bine in Congre- 
sul din Bucureşti. Cine a ceti! prin 
simplicitatea şi austeritatea acestui 
om, eare se alla trimes de o țară in- 
vinsă la un congres da pace, pa pu- 
tut desigur st-şi oprească adinea e- 
motie de admiraţie ce se caşte în ta- 
ţa uoni om eu adevărat mare. Resig- 
parea lui loială, fără cea mai mică 
goväire, in fata perderilor inevitabile, 
mâreau lragedia sufletului san. După 
generalul Fiteheff, Dr. Dillon lauda pe 
d. Tache Ionesca, cârula îi atribue lo! 
suevesul campaniei, Sovhirea mobili- 
ării e atribuita planului bine conce- 
put si d-lui Tuvhe Ionescu precum și 
activitatea febrilă şi marşal forţat le 
atribuo tot prevederii lui politice. D- 
Tacho lonescu, spuna Dr. Dillon, & 
ştiut să tragă foloase enorme dintr'o 
vonivenţa cu Rasia caro a durat nu- 
mai 43 de nare, Orice anticipare a mo- 
bilizării ori intirziere peste aceste 45 
de oare ar fi compromis intreaza cam- 
panie a Rominioi. Rusia a spus Ro- 
miniei să mobilizeze, crezind că o va 
putea opri să treaca Dunăreu, cind va 
voi. Rosia vrola sa oprească sfarma- 
rea Serbiei de călră Bulgari prin ar- 
matele romine, vâzind insă eš ncoastă 
primejdie dispare, Ministrul Rusiei la 
Bucureşti a spus d-lui Tache Ionescu 
să oprească armata de a trece Donà- 
rea. D. Tache Ioneseu Insă a avut eu- 
rajul sa ràapunda Ministrului Rusiei : 
„Cind odata ai pus In mişcare o aşa 
va tă maşina, nu o poli opri en in 
simplu condei”. 


- 
~ 


BIBLIOGRAFIE 


Sofronie Ivanovici. Cum stäm cu literatura, 1910, Tip, „Cooporu- 
tiva*, fără indicație de preţ. 

Bucura Dumbravă. Pandurul. 1912, București, Ed. Stetea, Pr, 3 lel. 

M. L C. Chiriţesecu. Grânicerul. 1913, Bucureşti, Minerva, Pr. 2 lei. 

Læs peintres futuristes italiens. 1919, Paris, 

F. T. Marinetti. La Bataille de Tripoli (26 Octombre 1911). 1912, 
Marino. 

I Poeti futuristi. Libero Altomare, Mario Bètuda, Paolo Buzzi, 
Enrico Cavacchioti, Auro D'Alba, Luciano Folgore. Corrano Govoni, G. 
Manzela-Frontini, F. 1. Marinetti, Aldo Palazzeschi, 1912, Milano., Pre- 
tul 2 Jire. 

M, I. Apostolescu. Balade populare. 1912, Alexandria, Tip. „Spe- 
ranța*, Pr. 30 bani, 

Dr. O. Ghibu, Anuar pedagogie (1913), 1919, Sibiu, Tip. Arhidlece- 
sand. Pr. 25 cor., pentru Rominia 3 lei 

V. Andriescu. Organizația polițienească și statutul functionarilor 
civili, 1912, București, Tip. Ionescu. 

loan C. Filitti, Țurburări revoluționare în Jara Romînească între 
anii 1540—1813. 1912, Analele Academiei Romine. Pr. 1 leu. 

Societe Macâdo-Roumnine de Culture intellectuelle. La Martdoine 
auz Macddomiens. 1912, Bucarest, Inst. d'arts Graphiques „Eminescu“. 
Fără preț. 

Natalia Negru. Mărturisiri (Nuvele) 1912, Bucureşti, Edit, „Flacără“. 

Dr. Horia Petra-Petreseu, Mișcarea noastră teatrală și sbuciumul 
sufletesc al intelectualilor dela nai. Brasov, 1913. Pără preț. 

Marin Simionescu-Riimniceanu, Propilee artistice. Bucuresti, 191 
Preţul 2.50, 

P. R. Petrescu, Caractere tari. (Prelucrare după Samuel Smiles) Că- 
lărași. 1913. 

N. A. Bogdan. Orașul Iaşi. Monograñe istorică şi socială ilustrată. 
Ediţia a I-a, Iaşi, 1913. Fascicola I Preotul 1.50. 

Stelian I. Constantinescu. Din problemele educatiei. 1 București, 1919 
Preţul 3 lei, 

George Cair. Farmec. Bucuresti, 1913, Praţul 2 lei, 

Ghibănescu Ilie. Primul anuar al Seoalei Normale de Iucăţături din 
Constanța. Constanţa, 1913. Fără preț. 


Pentru tot ceea te priveşte administratia : cereri 
de abonament, mandate, inserare de anunciuri, etc., a 
se adresa ear. șa revistei „Viaţa Romineasea“ 


strada Golia, 52, lay 


„Dl L. Botez va continua sa reprezinte „Viața Ro- 
minească”, avind dreptul sa primeasca sumele ce se 


cuvin revistei, 


O 


„Pentru tot ceea ce priveşte redacția: manuscrise, 
reviste, ziare, carți, etc., a se adresa la Redacția Revis- 
tei „Viaţa Rominească“ strada Golia 52, laşi. 

: Numai articolele științifice (ştiinți naturale, fizice, 
chimice, medicale, etc.) se vor trimite d-lui Dr. A. SIä- 
tineanu, str. Ntirbey-Vodă, 111 bis, Bucuresti. 


Persoanele, care doresc s3 se aboneze la Vata 
Rominească, sint rugate sa se adreseze Administratiei 


prin mandat poştal. 


Biblioteca „Lumina“ 


Un număr 128 pagtni, 30 bani 


AU APARUT. 


1 Em. Gârleanu, Trei vedenii 
2 H. Balzac, Câlăul 
3 1]. Agärbiceanu, Prāpastia 
P. Heyse, Prizonierii 
N, Beldiceanu, Un singuratic 
Alfred de Musset, Mimi Pinson 
Carmen Sylva, Prințul cu- 
drului 
H) 
9) 
10 Fictor Fflemiu, Fără suillet 
11 Benjamin Constant, Adolf 
12 C. Miczath, Cavalerii 
13 Anghel, Povestea celor necăjiţi 
14 Prosper Merimée, Don Juan 
15 L. Tolstoi, Plăceri vinovate 
16) 
17) 


Er. Renan, Viaţa lui Isus 


Al. Constantinar, Bai Ganciu 


| 18 I. Dragoslav, Pov. trăsne- 
| tului 

| 19 Rudolf v. Gotschal, Trădâtarul 
| 20 Th., Gautier, Aria Marcella 
21 N, Reldiceanu, Neguri 

22) 


| 23) O. Minar, Cum a iubit Emi 


nescu 
24 A. P. Cehov, O câsălorie visută 
25 N. Dunăreanu, Din negura 
vieții 
26 Maxim Gorki, Omorul 
Al. Cazaban, Lovarăşul de 
drum 
C. Doyle, O crimă celebră 
E. Lovinescu, Crinul 
30 Sucher Masoch, Fiul iubitei 
31 Zvan Vazoff, Sub jugut turcesc 
32 G. Aslan, Cum så trăim ? 


Au apărut în editura revistei „Viaţa Rominească” 

şi se află de vinzare la principalele librării din ţară, precum 

şi la administraţia revistei : 

i. Botez, Aspecte din civilizațiu engleză. Un volum de 347 pag. —Pr. 3 lei. 

L Al. Brătescu-Voineşti, Jn lumea areptății. Nuvele. Un volum, în 80, de 
290 pagini.— Preţul 2 lei, 

|. AL Brătescu- Voineşti. Jniuneric si lumină Nuvele şi schițe, Un volum 
de 213 pag.—Pr. 2lei, 

G. Ibrăileanu, Spiritu! crilic în cultura rominească, Un volum, in % 
de 267 pagini.— Preţul 2 lei. 

G. Ibrăileanu, Scriitori şi curente. Un volum în 8° de 320 pag. — Pr. 2 lei, 

St O. losif şi D, Anghel. Legenda Funigeilor, Puem dramatic, în trei 
acte. O plachetă elegantă, pe hirtie velină, format special, de 60 pa- 
gini.— Preţul 1 leu. 

M. Lermontov.  Demonul, Pocmă tradusă de loan R, Radulescu, precedată 
de o notiță privitoare la „Poetul Caucazului“, O plachetă elegantă, pe 
hirtie velină, format special, de 64 pagini.— Preţul 1 leu, 

Gh, din Moldova (George Kermnbach). Fersuri şi proză. Un volum de 266 
pagini.— Preţul 2 lei, 

D. D, Pătrăşcanu. Schife şi amintiri, Un volum în So de 292 pagini. — 
Preţul 2 lei. 

D, D. Pătrășcanu, 7imothesu Mucenicul, Un vol. de 242 pag.— Preţul 2 lei, 

A. Philippide. Specialistul romin. Contribuţie la istoria culturii romi- 
nești din sec. al XIX-lea. Un volum in format mare, de 96 pagini.— 
Preţul 1 leu 50 bani. 

A, Stavri. Luminişuri (Versuri), — Preţul 2 lei. 


PREŢUL 2 LEI