Revista Cinema/1990 — 1998/9-Noul_Cinema-anul-IX-nr-5-1998

5/1998 


Мг 


REVISTA DE CULTURA A CINEFILILOR DE ТОАТЕ VARSTELE 


100 


Anul IX Nr 


Vă 


(DE CE (= 


66.52 لب‎ JE 


234 
* 


7 
"ЖУЫК УГЕ 
AA al 


PARMALAT 
prezintă 
noua producție de succes semnată 


4 
de 
na 


pie 


Cu:LAMAIE și PIERSICA, PORTOCALA gi MARACUJA, MANGO și PORTOCALA (in alte roluri, 
pulpă și suc natural de fructe, vitanine, etc) DECORURI; ANBALAJ ASEPTIC, SUNET; O-NE-BU-NI-2! 
MUZICA: IN PTBCABE 27, SCENARIUL SI REGIA: SANTAL, 0 PRODUCTIE ШШ]. 


mai 1998 


2 BLOC NOTES 
3 REZULTATELE CONCURSULUI CU PREMII 
4-5 DIALOG CU CITITORII: Propensiune renascentistă; 
Urâtul ca valoare estetică; Invadatori و‎ ۰ 
6-7 EUROPA CINEMA: Festivalul de film Aki Kaurismäki bis 
8-13 PE ECRANE: Teroare pe autostradă; Prima lovitură a lui 
Jackie Chan; Mai bine nu se poate; Ponette; 
Surorile Soleil; Un astronăuc pe Marte; Mesagerul stelar; 
Măsuri disperate; Coșmarul unui american la Paris; 
Crash. _ 
14-15 DOSAR TEMATIC: 
18-19 Jocuri de noroc și de nenoroc 
22-23 
26-27 
17 ECRANUL DE ACASA 
20-21 POSTER: Jodie Foster 
24-25 PROFILURI: Charlize Theron; Jack Nicholson 
28-32 ROCK & COUNTRY STARURI... 
34-35 CINE CE FILMEAZA 
38-39 BAZARUL INIMILOR SFARÂMATE 


COPERTA 1 
Christophe Lambert pe care l-aţi văzut la ProTV 
în „Șah Mat“ 


ECHIPA REDACTIONALÀ 


Director-redactor șef 
Adina Darian 


Redactor șef adjunct 
Dana Duma 


Secretar general de redacţie 
loana Statie 


Publicisti comentatori 
Irina Coroiu 
Rolland Man 


„Redactor șef de rubrică 
Doina Stănescu 


Director economic 
Aurelia Ivănuş 


Secretariat 
Fănica Lupu, Ivanca Rîpă 


Manager difuzor 
Adrian Constantinescu 


COLABORATORI PERMANENȚI: 
Mircea Alexandrescu, Călin Căliman, 
Mircea Diaconu, loana Eliad, 

Andrei Gorzo, George Littera, David Melville, 
Dinu-loan Nicula, laromira Popovici, 
Dan Predescu, Eva Sârbu, Dumitru Solomon, 
Victor Stroe 


Adresa redacţiei: 
Piața Presei Libere 1 
Sector 1, 71341 București 


tel: 222.33.32 Intrarea B, Et. III 


Pentru 1998 vă puteți abona și direct la redacţia noastră: 
3 luni - 13.500 lei; 6 luni - 27.000 lei. Plata se face 
prin mandat poştal pe adresa redacţiei: Noul Cinema, 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București, 
pentru DI. Adrian Constantinescu. Completaţi citet numele 
și adresa dumneavoastră. De asemenea, la cerere, revista 
poate fi expediată poștal prin ramburs 
și poate fi cumpărată direct din redacție. 


E арын (LR. A 


Societatea comercială S.R.L. Sentința civilă nr. 3087/80 Sect. 1, 


București, 21 iulie 1992, înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului 
cu nr. J/40/19554/1992 din 24.07.1992. ISSN 1220-1200 


Culegere, tehnoredactare ARL&raphic 
și procesare imagini FE. 


Tipar: ARTIPrint 


a subsidiary of | ART GROUP 


FOTOGRAFII PROMOȚIONALE: 

Buena Vista International (Touchstone Pictures, Hollywood 
Pictures Company, Peacock Films) - Româniafilm e 
Columbia TriStar, 20th Century Fox - Guild Film România 
6 UIP - Media Pictures International @ Warner Bros. - 
Ecran XXI @ Arhiva revistei Noul Cinema 


Strada Vulturilor nr. 12-14 București 
Tel: 323 50 93; 323 50 94 


Abonamentele se fac prin Oficiile poștale, Catalog Presă 1998, 
editat de RODIPET poziția 4070. 
Cititorii din străinătate se pot abona prin RODIPET S.A. P.O.Box 33-57, 
telex 11995, 11034; Fax: 222.64.07; Telefon: 222.41.26 
Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1, 71341 București 


Festivalul filmelor de tineret 


um Bucureștiul a fost gazda 

Conferinţei miniștrilor tineretului din 
țările Europei (23-27 aprilie), Cinemateca 
Română a organizat, împreună cu 
Ministerul Tineretului și Sportului, un fosti 
val de filme adresate publicului tânăr, Din 
program au făcut parte pelicule din 
Ungaria (Ele două de Marta Meszaros); 
Germania (Yasemine de Hark Bohn); 
Franța (Asasin(i) de Mathieu Kassovitz); 
Statele Unite (Undeva, cândva de 
Jeannot Schwarcz și Woodstock - 3 zile 
de pace și muzică de Michael Wedleigh); 
sau din Cehia (Înapoi la naftalină de Milan 
Steindler). România a fost reprezentată 
de două titluri: Declaraţie de dragoste do 
Nicolae Corjos (unul dintre marile 0 
de box-office ale cinematogralului nostru) 
si de Înnebunesc și-mi pare rău de Jon 
Gostin, o reflecţie asupra dezamâăgirilor 
post-decembriste ale tinerilor noștri. ШШ 


Criticii la vot 


sociatia Criticilor și Filmologilor a 

Uniunii Cineaștilor din România şi-a 
ales noul birou, care o va conduce timp de 
doi ani de acum înainte. La paritate de 
voturi au fost aleși ca președinți Adina 
Darian și Călin Stănculescu, ceea ce пе 
poate face să spunem că va fi o condu 
cere bicefalä. Din birou mai fac parte 
Viorica Bucur, Cristina Corciovescu, Dana 
Duma, Magda Mihăilescu și Bujor Т. 
Riîpeanu. 


e Gheorghe Visu și Oana Ștefănescu 
în Înnebunesc și-mi pare rău 


Gopo - 75 


а 1 та! lon Popescu 
Gopo ar fi împlinit 75 de 
ani, Plecat prematur dintre noi 
(în 1989), el a lăsat în urma lui 
con mai prestigioasă colecție 
de promii internationale dobân- 
dite vroodată de un cineast din 
Homânia, în frunte cu „Palme 
d'or'-ul câștigat în 1957 la 
Cannes cu Scurtă istorie. Go- 
po rămâne în istoriile cinema- 
tografului unul dintre marii ani- 
matori ai secolului și unul din- | 
tre numele de primă mărime la 
capitolul film românesc. Ne a- 
mintim prea arareori de el în 
ultima vreme acum când ani- 
matla noastră se află într-un 
prelungit colaps. Exemplul reu- 
site! excepționale a lui Gopo, 
care şi-a început cariera în 
condiții de artizanat, ar trebui 
să-l inspire pe tinerii în sarcina | 
cărora stă resuscitarea „artei a 
opta" în România. = 


Cinema-ul pe gustul 
tinerilor 


əşi se ştia că Pulp Fiction este unul 
Dante filmele care au circulat mult în 
ediţie video, prin casele cinefililor români, 
nu ne-am fi așteptat ca, ajuns pe marele 
ecran, thriller-ul plin de umor negru al lui 
Quentin Tarantino să fie atât de bine pri- 


[B] oc-nores 


mit. A fost, poate, testul cel mai semnifi- 
cativ pentru gustul publicului tânăr. Rare- 
ori s-au văzut și s-au auzit săli atât de par- 
ticipative. Liceeni și adolescenți veniţi în 
general „în gașcă“ s-au amuzat copios, 
savurând replicile, pe care unii dintre 
acești tineri le știu deja pe de rost. Nu se 
poate să nu simți, într-o asemenea sală, 
intensitatea plăcerii încercată de public. 
Ne place sau nu ne place, acesta e cine- 
ma-ul care le place lor. Nu s-ar putea spu- 
ne că au gusturi rele. E 


Filme printre cărți 


a inițiativa Institutului Goethe din Bu- 
зак: la Târgul de carte (3-7 iunie) 
cititorii vor putea vedea cum au fost ecra- 
nizate unele dintre romanele lor preferate. 
Pe terasa Teatrului National, cei care frec- 
ventează târgul vor putea vedea filmele 
Pâinea anilor timpurii, Casa văduvelor, 
Onoarea pierdută a Katharinei Blum, Am- 
phytrion, Prinţul Friedrich von Hamburg, 
Ulciorul sfărâmat. Peliculele vor putea fi 
vizionate si la sodiul Institutului Goethe. 


REZULTATELE CONCURSULUI 
CU PREMII 
ORGANIZATDE NOUL CINEMA 
ÎN COLABORARE CU GUILD FILM 


într-o sală de cinema ne întris- 

tează absenţa spectatorilor pen- 
sionari și din generaţia de mijloc, la 
fiecare ediţie a concursului nostru ne bu- 
cură să regăsim printre concurenţi toate 
categoriile de vârstă. La fel de mult ne 
bucură entuziasmul unor concurenţi pre- 
cum Ștefan Nicolicin din Timișoara care, 
observând că „de data aceasta întrebările 
au fost mult mai ușoare“, adaugă la 
răspunsuri filmografii selective ale regizo- 
rilor și actorilor indicaţi și alte amănunte 
legate de carierele lor. Și nu e singurul. 
Emin Seida din Constanţa, Dalila Pus- 
caciu din Vaslui, Cristina Secuiu din 
Constanţa - ca să-i numim doar pe autorii 
celor mai interesante scrisori - comple- 
tează cu date suplimentare, cu observații 
generale sau cu păreri personale. Departe 
de a ne plictisi (așa cum se teme un con- 
curent), aceste scrisori ne interesează 
întotdeauna, căci din ele reiese, pe lângă 
efortul de cercetare, o dorință de a comu- 
nica, de a împărtăși o pasiune. Și e recon- 
fortant să regăsim, la concurenţi de profe- 
sii atât de diferite, de toate vârstele și din 
toată țara, aceeași pasiune pentru film. 

Întrebarea legată de cei doi regizori 
australieni cu care Mel Gibson a colaborat 
în repetate rânduri, în prima etapă a cari- 
erei sale, a încurcat un număr de concu- 
renti. Era vorba despre Peter Weir și 
George Miller, acesta din urmă creatorul 
trilogiei Mad Max. Gillian Armstrong a 
colaborat o singură dată cu Gibson, la 
Mrs. Soffel. 

O altă întrebare care pare să fi dat de 
furcă se referă la debutul cinematografic 
al lui Montgomery Clift, într-un film realizat 
de Fred Zinnemann. Unii concurenţi au 
indicat De aici, în eternitate, cea de-a 
doua colaborare dintre regizor și actor. 
Alţii au numit Red River, un film realizat de 
Howard Hawks. Concurentul Mihail Du- 
mitru din București clarifică lucrurile în 
răspunsul său: Clift a jucat mai întâi în 
Red River, dar cum premiera acestuia a 
fost întârziată, prima apariţie pe ecran a 
actorului - debutul său - rămâne The 
Search, în regia lui Zinnemann. 

Dintre numeroșii concurenţi care și-au 
verificat cunoștințele și și-au încercat 
norocul la această ediţie, 47% au trecut 
cu bine de toate întrebările. Dintre aceș- 
tia, soarta și-a ales câștigătorii: 

e Marele premiu - 150.000 lei - Cecilia 
Balan, din Tiglina 2, Galaţi. 

Urmează: 


Dr de fiecare data cand intram 


ө Un set lubitul meu se însoară si un 
afis Focul din adancuri: Mihai Tugui 
(Bucuresti) 

ө Un abonament ре sase luni la revista 
Noul Cinema si un T-shirt Volcano: 
Dragos Vartejeanu (Bucuresti) 

ө Un T-shirt Home Alone 3 si ип afis 
lubitul meu se însoară: Erika Kovacs 
(Marghita, jud. Bihor) 

e Un T-shirt Home Alone 3 și un volum 
Cyril Collard - Nopțile sălbatice: Ramona 
Drăgan (Craiova) 

e Un volum Cyril Collard și un afiș 
Teoria conspirației: Daniela Maria Apetre 
(Câmpina). 


P.S.: Mai multi concurenți ne-au atras 
atenția asupra unei inadvertente în le- 
gătură cu data limită de expediere a 
scrisorilor: dacă în numărul 1-2 al revistei 
data anunțată era 1 aprilie, o eroare a fă- 
cut ca în nr. 3 termenul să devină 15 mar- 
tie, când - ni s-a atras atenţia - revista abia 
apăruse în provincie. Nu a fost o păcă- 
leală (așa cum au sugerat unii con- 
curenți), ci o eroare pentru care ne cerem 
scuze. În privința schimbării datei de 
apariţie a revistei - schimbare care i-a de- 
rutat pe unii cititori -, fiecare număr, înce- 
pând cu luna martie apare acum înainte 
de mijlocul lunii și nu la sfârșitul ei. 

Astfel, revista vă va tine la curent cu mai 
multă eficienţă și vă va informa din timp 
despre evenimentele cinematografice ale 
fiecărei luni. 5 


In aceastä lunä аге loc 
Festivalul International de 
la Cannes (13-25 mai) 


Prezidat de Martin Scorsese, juriul 
Chiara 
Lena Olin, Winona 
Zoé Valdes, Sigourney 
Weaver, Chen Kaige, Alain Corneau, 


mai este format din 
Mastroianni, 


Ryder, 


Mc Solaar, Michael Winterbottom. În 
Selecția oficială participă, în com- 
petiție, filmele Eternitatea unei zile, 
(r. Theo Angelopoulos), Inimă lumi- 
noasă (r. Hector Babenco), Viața e 
frumoasă (Roberto Benigni), Gene- 
ralul (r. John Boorman), Vânză- 
toarea de trandafiri (r. Victor 
Gaviria), Teamă si oroare in Las 
Vegas (r. Terry Gilliam), Maşina 
mea, Krustaliov, (r. Alexei Gher- 
man), Henry nebunul (r. Hal Hartley), 
Mina de aur Velvet (r. Todd Haynes), 
Dansează-mă după cântecul meu (r. 
Rolf de Heer), Florile din Shanghai 
(r. Hou Hsiao-hsien), Claire Dolan (r. 
Lodge Kerrigan), Mă numesc Joe (r. 
Ken Loach), Aprilie (r. Nanni 
Moretti), Gaura (r. Tsai Ming-liang), 
lluminata (r. John Turturro), Idioții (r. 
Lars von Trier), Sărbătoare în familie 
(r. Thomas Winterberg), iar în afara 
competiției Kanzo Sensei (r. Shohei 
Imamura), Adio, iubitule (r. Roland 
Joffe), Blues Brother 2000 (r. John 
Landis), Neliniste (r. Manoel De 
Oliveira), Oraşul întunecat (r. Alex 
Proyas) si Tango (r. Carlos Saura). 
Festivalul va fi deschis cu proiecția 
filmului Culorile primare de Mike 
Nichols, în Gala de închidere fiind 
ales Godzilla de Roland Emmerich. 
Franța va fi reprezentată în com- 
petiție de următoarele filme: Cei care 
mă iubesc vor lua trenul (r. Patrice 
Chéreau), Școala simţurilor (r. Be- 
noît Jacquot), Clasa de zăpadă (r. 
Claude Miller) și Viaţa visată a 
îngerilor (r. Erick Zonca). آقتز‎ 


PROPENSIUNE 


RENASCENTISTĂ 
rofesorul ALEXANDRU JURCAN 
din Huedin, județul Cluj, se 
interesează dacă am primit 


cartea domniei sale. Am și citit-o, cu real 
interes pentru zona de frontieră pe caro o 
circumscrie proza domniei sale (realism 
fantastic-absurd) și, mai ales, pentru lim 
bajul cinematografic în care e scrisă 
Alexandru Jurcan ne trimite si o revistă 
„Glasul“, care apare la Huedin si în caro 
are o fabulă (în proză) amuzantă, un mic 
foileton cu privire la proliferarea cliseelor 
cinematografice si trei poezii, nu rele, plus 
„Jurnal de cinefil“ pentru care ne roagă 
să-i acordăm un spațiu și în revista noas 
tra, altul decât cel de la „Dialog...“ 

A publica în forma unei rubrici, impre 
siile dintr-un jurnal de cinefil al unui singur 
cititor înseamnă a-i nedreptäli pe alți citi 
tori, la fel de pasionaţi. Nu putem decât să 
cităm: „PACIENTUL ENGLEZ de Anthony 
Minghella - un film ce se 
construiește impecabil, într-o 
osatură ce respinge facilul 
ori artificialul. Destinele se 
întretaie prin flashback-uri 
dezinvolte. Cele 6 premii 
Oscar nu {їп de comercial, ci 
răsplătesc o poveste de iu- 
bire, moarte, supravieţuire, 
istorie, timp, război, deșert, 
adulter, suferință. Totul se 
adună într-o CARTE. În 
«Istoria lumii» de Herodot 
încape și propria viață ano- 
nimă. Fiecare lasă ceva 
după sine în Cartea Lumii. 
Filmată în gros-plan, în final, 
cartea pare hiperbolicä, 
uriașă, ca o viață împlinită, 
ce se cere transmisă“. 

În legătură cu însemnările 
teatrale trimise revistei „Tea- 
trul azi“ ele au apărut în nr. 
3/1996, la pag. 19. Dacă a 
mai trimis și altele, nu le-am 
primit. EM 


URÂTUL CA VALOARE 
ESTETICÀ 


ragoveanca ELENA DÂNET e 
۳۳ de noua înfățișare a 
rovistei noastre: „Am avut o mică 
trosärire la vederea ei, pentru că m-am 
întors în timp și parcă am revăzut revista 
din 1963, ca format (...) dar îmi place“. 
Pentru E.D. „a fost o încântare“ prezența 
unor actori tineri (Dan Puric, Oana 
Joachim, Maia Morgenstern, Irina Movilă 
gl Andrei Titieni) la „Serata muzicală“ a 
domnului losif Sava. Corespondenta 
ovocă referirea lui Dan Puric la colegii 
caro fac reclamă detergentilor sau 
prozintă diverse jocuri și concursuri, el 
prolorând să-și poarte perechea de 
pantofi vechi. „Oare acesta să fie statutul 
actorului român? se întreabă E.D. Da, 
acosta este. În consecință, actorii sunt 
novoill să-şi completeze veniturile prin 
prestatii diverse, participând, bunăoară, la 
concursul „Miss Pușcărie“, alături de 


estetic. Evident, atunci când încorporează 
o idee, un mesaj artistic. Ne scrie Elena 
Dänet în continuare: „De foarte multe ori 
îmi doresc să revăd un «Teatru TV» cu 
Irina Petrescu, Adrian Pintea, cu regretatii 
Gina Patrichi și George Constantin, cu 
Marcel lures, Carmen Galin, Mircea 
Diaconu, Margareta Pogonat, Marin 
Moraru, Matei Alexandru și lista ar putea 
continua. Îmi pare rău că nu stau în 
București pentru a mai merge la câte o 
piesă de teatru mai bună; așa, rămân cu 
dorința și mă resemnez cu TV“. 

l-aș recomanda Elenei Dänet să nu 
ocolească nici teatrul brașovean; specta- 
colele „Frații“, „Tartuffe“, „Tărâmul 
celălalt“, „Încercarea“, „Terasa“ si altele îi 
pot da satisfactii în zona esteticului... În 
acest sens, n-ar trebui să ia în serios, 
dacă le-ar citi, „în loc de cronicile“ căznite 
ale unui „ziarist“ local, care se ocupă de 
vodcä, ciorapii de Sibiu si pieptănatul 
preşedintelui scriitorilor braşoveni, în 
spațiul ce ar putea fi destinat unei cronici 
de teatru, profesioniste. El 


@\Willem Dafoe în Pacientul englez, aflat sub lupa analitică a cititorilor noștri 


INVADATORI SI INVADATI 


„capii lumii interlope“: Gogu Sobolan zis 
Sogun, Sile Cioc zis Buboi, Jean Moacă 
zis Gură de lup, Nae Cioară zis Pardailan. 
Pornind de la observaţiile critice ale lui 
Dan Puric, corespondenta noastră din 
Brașov nu pierde prilejul de a se revolta 
împotriva violențelor, abuzului de scene 
sexy si „vocabularului adecvat“ din filmele 
unor regizori români, în timp ce filme ca 
OSÂNDA, CURSA, MERE ROȘII le-a 
revăzut cu plăcere (probabil, la televizor). 
„Până la urmă - zice E.D. un film nu tre- 
buie să-mi rămână în cutiutä numai 
datorită «urâtului», ci esteticului“. Numai 
că, vrem-nu vrem, și urâtul face parte din 


e la Adjud primim o scrisoare gra- 
pe pe jumătate glumeatä. „Sunt 
un colecționar înrăit al revistei 
dumneavoastră“, ne scrie VASILE STOI- 
CA, având aerul că ne-ar mărturisi: sunt 
un morfinoman înrăit, ceea ce dincolo de 
conotatii, nu poate decât să ne flateze. 
V.S. adaugă: „V-am mai abordat cu o 
scrisoare, dar am constatat că nu vă face 
plăcere să-mi rãspundeti“. Întrucât răs- 
pundem la toate scrisorile, inclusiv (si mai 
ales) la cele care nu ne-ar face plăcere, 
rezultă că scrisoarea lui V.S. nu ne-a par- 


@ Carmen Galin, о actrita prezenta їп inima cine-tele-teatrofililor, 
aici în Mere rosii de Alexandru Tatos. 


venit. Ne pare räu. În continuare, Vasile Stoica e intrigat de 
înfățișarea numărului 1/1998 (nr. 1-2/1998, precizäm noi): 
„Се se intampla, fratilor? Este din ce in ce mai mic. Cum 
este posibil să intre asa de mult la apă? Format mic, hârtie 
nu calitativă, foto nu prea, dar 5000 de lei, da“. Sigur, este 
ceva mai mic, „intrarea la apă“ fiind deliberată, cu scopul de 
a o apropia de formatul celor mai multe reviste de artă con- 
temporane. Dacă hârtia și fotografiile nu sunt încă de cea 
mai bună calitate, e pentru că, în condiţiile actuale, nu 
intentionäm să majorăm preţul revistei, făcând-o inaccesi- 
bilă unor cititori, mai ales celor tineri. 

Cât privește dorința corespondentului nostru de a mări 
spaţiul afectat telenovelelor („ceva expunere a acțiunii sau 
cuvinte despre acești - sic! - actori“), îl anuntäm că unii citi- 
tori ne roagă să extindem, alţii să reducem volumul aces- 
tor informaţii, iar noi am căutat în rubrica specială să 
păstrăm calea de mijloc. Același răspuns și în cazul unor 
„filme de epocă“. De filmele românești ne-am ocupat, ne 
ocupăm și ne vom ocupa, firește și în măsura în care ele 
vor fi produse. (Să nu uităm că în 1997 au fost doar 4 pre- 
miere românești: Asfalt Tango, Femeia în roșu, Nekro, 
Omul zilei. Și noi ne-am dori să avem despre ce scrie - 
n.red.). În legătură cu „invazia filmelor americane ce fac 
propagandă prostului gust“ suntem și noi de acord cu V.S., 
cu amendamentul că nu toate filmele americane intră în 
categoria evocată. Există și filme americane de bun gust. 
În sfârșit, mă tem că V.S. exagerează vorbind despre 
„occidentalizarea noastră forțată“, care ar fi probabil o re- 
plică (disproportionatä însă) la „orientalizarea“ noastră 
forțată din trecutul nu tocmai îndepărtat. Dar ambele 
aprecieri ar reprezenta o radicalizare prea absolutizantă. 


GRUPUL FĂGĂRAȘ 


ă mulțumim pentru scrisoare și pentru că ne urmă- 

riti atât de asiduu. Aveţi dreptate, nimeni nu e scu- 

tit de greșeală. Nici dumnevoastră. Ne pare bine 

că o vedeţi pe favorita noastră Kim Basinger mult mai 

tânără decât este, dar vă asigurăm că ea s-a născut în 
1953. Vă mulțumim pentru sugestii (n. red.) 

Rubrica „Dialog cu cititorii“ este realizată 

de Dumitru SOLOMON 


pe care 
trebuie să le pierzi 


ASASINI 


Sylvester Stallone, Antonio Banderas, 
Julianne Moore 


MOROCĂNOŞII 


Walter Matthau, Jack Lemmon, 
Ann-Margret 


ULTIMUL SAMARITEAN 


Bruce Willis, Damon Wayans, 
Halle Berry 


BĂIEȚI RAI 


Will Smith, Tea Leoni, Martin Lawrence 


CI 


LA TINE ACASĂ 


Conectări non stop: 230.99.24 


UROPA ~ cinema 


۸۱ ۱ 


sa s-a întâmplat să fle: їп 
Am ce acolo, departe, în 
Orașul Îngerilor, începea 
numărătoarea inversă pentru startul 
în marea cursă a Oscarurilor, în 
timp ce mii de fani instalaţi de cu 
noapte în faţă la Shrine Auditorium 
se pregăteau, înarmaţi cu umbre 
lute, să înfrunte orele de agteptaro 
la 30 de grade plus, aici, la noi, în 
orașul lui Bucur, câteva sute de flin 
te cinefile urcau cu gräbire ۵۵0 
spre Sala Auditorium a Muzoului 
National de Artă, nerăbdători sä 
asiste la deschiderea Festivalului 
de Film Aki Kaurismäki bis, 23-27 
martie 1998. Foarte mult l-ar îi piä 
cut lui Kaurismäki potriveala asta 
înclin să cred, din cât l-am putut 
cunoaște, văzându-i filmele cum nu 
se poate mai anti-hollywoodiene 


ki Kaurismäki se trage din 
Дет marilor autori de film 
totali numiţi astfel pentru că 

filmul este opera lor cu totul, de la 
gând la înfăptuirea lui - specie ре 
cale de disparitie, drept care in 
mare nevoie de „întăriri“. E încă 
tânăr, are doar 41 de ani, 14 filme 
de lung metraj, mai multe scurt 
metraje - nu știu câte, noi am văzut 
patru - este actor, scenarist, produ- 
cător, face montaj, ilustrație muzi 
cală - îl suspectez că își „compune“ 
întreaga coloană sonoră - ceea ce 
reduce la esenţial genericele fil- 
melor sale: scenariu, regie, imagi- 
ne, distribuţie. Un autor fenomenal. 
Publicul bucureștean a luat contact 
cu fenomenul Kaurismäki acum un 
an, în aprilie, graţie unui personaj 
care, dacă nu ar fi existat ar fi tre- 
buit inventat, dar el există, slavă 
Domnului, este un mare iubitor al 
filmelor lui Kaurismäki, în particular, 
iar ca ființă socială „i se întâmplă“ 
să fie ambasadorul Finlandei la 
București: domnul Mikko Heinkin- 
heino. În primul Festival s-au arătat 
- cum era și normal - filmele de 
ultimă oră, acelea care au stârnit 


Festivalul de film 


AKI KAURISMAKI ns 


intoronul ۵۱۱۱۱۵۱۱ internationale, operele de 
۲۵۵۱۱۱۱, aşadar, Între ele se afla și Nori 
călători, filmul prezentat la Cannes în 1986. 
Filmul dedicat prietenului dispărut, Matti 
Pollonpăă, actorul său preferat. Cât de bună a 
fost acon primă întâlnire cu cea mai importantă 
parte din opera celui mai important regizor fin- 
landaz, s-a văzut abia acum, la Festivalul 
Kaurismäki bis, când Sala Auditorium - 446 de 
locuri ۰ 8-a dovedit neîncăpătoare. Au fost seri 

mi s-a apus - când, cu toată părerea de rău, 
oustodele sălii a fost nevoit să oprească 
intrarea, Dacă pentru spectatorul avizat 
Kauriamăki bis a însemnat șansa de a-și între- 
qi imaginea, spectatorului neavizat în mod 
sigur | 8-а trezit curiozitatea pentru „cealaltă 
parte a întregului“. Asa încât, ideea unui al 
trollon Fostival Kaurismäki alcătuit din cele mai 
bune dintre cele mai bune filme ale sale plus - 
spar! - filmul de ultimă oră promis pentru 1999 

un film mut în plină invazie de pelicule logo- 
۲0۵۱۵6, imaginali-vä! mi se pare nu doar bine 
vonită, dar și necesară. Ideea aparţine - cui 
altcuiva”?! - domnului ambasador al Finlandei 
la București căruia - cred - se cuvine să-i 
mulțumim frumos, departe de orice protocol, 
аба ca de la suflet de cinefil la suflet de cinefil. 


tat cu - nici mai mult, nici mai putin - 

Crimă și pedeapsă în „versiunea sa 
bazată ре realitatea finlandeză“. Este, în mai 
multe sensuri, filmul-pilot al operei sale de mai 
târziu. Totul se află aici, începând cu zonele de 
interes tematic, caractere și relații umane, și, 
mai ales, plasarea fata de sursa de inspiraţie, 
atunci când ea se întâmplă să fie literară. 
Kaurismäki nu face ecranizări și nici adaptări, 
ol folosește, din opera literară, doar substanţa. 
۱06۱۱6, Mai ales ideile, pe care le vede nemuri- 
toare, dincolo de timp, oricând valabile, 
asadar, chiar dacă stâlcite, uneori, de tot ce 
obignuim să numim progres și evoluţie. Ceea 


Ki" avea 26 de ani când a debu- 


ce reuseste A.K. atunci сапа isi construieste 
filmul pornind de la o operă literară este sa ne 
arate că nu facem decât să repetăm, altfel, un 
pic altfel, fapte petrecute acum o sută sau sute 
de ani - mii, poate, de ce nu? El ridică, așadar, 
monopolul impus de acel „ceea ce se poate 
întâmpla numai în zilele noastre“, din citatul - 
Dostoievski propus cu perfidä ironie de autor 
drept „cheie de lectură“ pentru Crimă și 
pedeapsă, și dovedește că orice se poate 
întâmpla oricând. Pentru Kaurismäki, sursa li- 
terară pare să fie doar scânteia de care imagi- 
natia lui are nevoie, uneori, ca să „ia foc“. Felul 
în care arde el mai apoi acea sursă este unul 
strict personal. Unic. 


Câte surse, atâtea capcane 


ginează cum, un muncitor la abator obli- 

gat să tranșeze, opt ore pe zi - cu satârul, 
firește, nu cu toporul - porci, „se îmbolnăvește“ 
de ceea ce un alt personaj, colegul, prietenul, 
pretinde a fi chiar „boala sângelui“. De aici și 
până la crimă - gratuită, aparent - pasul e 
foarte mic. Nu vă așteptați ca arma crimei să 
fie un satâr! Suntem în secolul XX, totuși, 
Raskolnikovul zilelor noastre va folosi, normal, 
un pistol. Dar victima este un om de afaceri iar 
concluzia expusă în final - „N-am ucis un om, 
ci un principiu“ îndepărtează, net, crima de 
pedeapsa dostoievskiană. 

Hamlet intră în afaceri inspirat - după propria 
mărturisire - din cele două mari ecranizări ale 
piesei, capodopera semnată Laurence Olivier 
și aceea semnată Grigori Kozintev - în chip 
paradoxal, tine cont în mai mare măsură de 
sursa comună de inspiraţie. Secvente întregi 
redau situaţiile cunoscute, dialogul se arată, 
pe fragmente, nesperat fidel lui Shakespeare. 
Numai că Ofelia e cam isterică și fumează tra- 
buc, regele nu e rege ci „capul“ unui concern 
(„Noi nu avem regi, așa că am ales un om de 


۳ Crimă si pedeapsă, de pildă, el ima- 


| e Matti Pellonpää si Markku Toikka їп 
Orimäglpedeapsä filmul-pilot în opera lui Kaurismäki 


Un artist 


pentru mileniul trei 


afaceri“ - zice Kaurismäki) si mi se pare nor- 
mal, nu sunt ei, oamenii de afaceri, jalnicii regi 
ai timpurilor noastre? La așa regat, așa print. 
Un Hamlet puhav, care asudă din greu „la 
aparate“, un Hamlet viclean, un Hamlet - tineti- 
bă bine! - criminal. Un Hamlet în asemenea 
măsură decăzut din statutul său, încât autorul 
nu încearcă nici un regret când e vorba să-l 
elimine. Câtă bănuială de blasfemie, atâta 
ironie - amară, necruțătoare se poate citi în 
așa-zisa ecranizare a celebrei piese. Numai că 
trebuie să fii foarte atent, dacă vrei să nu 
greșești „lectura“ sau, pur și simplu, să pierzi 
șirul, firul, esentialul, trebuie să fii foarte atent. 
Pierzi, să zicem începutul la Crimă și 
pedeapsă, acea secvență absolut magnifică 
din abator, pierzi imaginea satârului - citește: 
toporul - năpustit ritmic, înnebunitor ritmic asu- 
pra cotletelor de porc, în timp ce o biată in- 
sectă aflată când și unde nu trebuie îi cade vic- 
timă, în timp ce apa, amestecată cu sânge, se 
prelinge spre rigolă ștergând urmele „crimelor“ 
zilnice, ai pierdut sensul filmului. Sensul, 
oricum, pentru că fără acel început, așteptarea 
ta de spectator e blocată pe sursa Dostoievski. 
Te lași păcălit de ceea ce ştii că se întâmplă în 
Hamlet, știi cine pe cine omoară și când, nu 
observi cum Hamlet-ul lui A. K. se uită la părin- 
tele său mort și spune „E obosit, săracul, 
doarme“, nu observi nici cum ia si șterge, cu 
mare grijă, paharul aflat pe birou iar dacă nu 
observi, s-a terminat. Rămâi pe „firul“ Shakes- 
peare, rămâi să aștepți, în neștire, finalul cu- 
noscut. Cu atât mai mare e surpriza, desigur, 
și asta poate fi o capcană, atunci când, în fi- 
nalul filmului, te trezești departe, foarte de- 
parte de Shakespeare, prizonier al ideii că nu 
există noblețe, nu există dreptate - deci nici 
nevoie de - nu există decât o imensă, uriașă 
cacealma. Trădarea, ca porcărie a vieții. Vezi 
Crimă și pedeapsă. Ciudat este că lucrurile 
arată cu totul altfel - ca să nu zic invers - când 
e vorba de filmele inspirate din viata - din pro- 


Umbre î 


pria experiență de viaţă, de dinainte de a 
deveni om de cinema. Fie că e vorba de „trilo- 
gia proletară“ din care noi, acum, am văzut 
Umbre în Paradis, fie că e vorba de filmul 
fratelui său, Mikka Kaurismäki, Nedemnii, film 
în care a jucat, dar a fost și coscenarist, fie că 
e vorba de o glumă numită Noapte bună, 
Frank, film autocalificat drept cel mai prost, nu 
a fost cel mai prost decât până la acea oră și 
pe post de al doilea film! - Kaurismäki mizează 
pe formula: viata egal dragoste plus prietenie - 
cu bemolii de rigoare, firește, cu bomba ironiei 
gata să explodeze în orice clipă, firește. 


Jocul aparentelor 
sau misterioasa banalitate 


vânt sau așa-zis cântăreț, bărbatul, în 

filmele lui Kaurismäki cade, răpus de 
un amor uneori fatal, pentru o damicelă care 
mult se gândește dacă îl vrea sau nu, sau îl 
vrea, de la bun început, sau îl vrea mort. 
Filmele lui or fi „cu bărbaţi“, dar cheia ce des- 
chide ușa spre viață sau spre moarte este ea, 
femeia. Cheia, însă, nu deschide nici o ușă în 
absența Lui, a prietenului. La Kaurismäki cultul 
dragostei n-are rival decât în cultul prieteniei. 
Diferenţa de nivel al relaţiilor ni se comunică 
foarte clar prin felul în care se expun ele. Între 
prieteni lucrurile sunt clare, simple, nu-i nevoie 
de prea mult consum de energie ca să obţii un 
da sau un nu - de regulă este da, prietenul te 
ajută repede si fără fasoane. Când e vorba de 
dragoste însă, e mai bine să-ţi iei adio de la 
simplitate. Femeile, în filmele lui A. K. sunt teri- 
bil de capricioase, nehotărâte, năbădăioase - 
defecte atrăgătoare, firește! - cucerirea lor pre- 
supune о luptă - uneori în sensul propriu al 
cuvântului, dar bărbatul nu se lasă și, cu aju- 
torul prietenului, învinge. Reprezentarea cine- 
matogralică a „situaţiei“ mi se pare foarte 
interesantă, pentru că ea mărturisește despre 


e unoier sau spălător de vase, fluieră- 


e Dragostea ca starg,,pe viață și pe moarte“: 
Paradis cu Kati Outinen si Matti Pellonpää 


importanța pe care autorul o acordă „temei“ - 
tema fiind iubirea la ființele simple. Care ființe 
simple la A. K. par teribil de complicate. 
Kaurismäki conferă întâmplărilor mărunte cu 
personaje mărunte o importanță egală cu cea 
a marilor drame ale umanității ai zice, privind 
un cuplu pe cale de îndrăgostire, încremenit 
parcă sub „povara“ sentimentelor. Cea mai 
normal-banală situație se încarcă de mister, 
cea mai măruntă acțiune capătă intensitatea 
unei stări „pe viață și pe moarte“. Nici măcar 
happy end-ul nu scapă personajele de prea 
gravele lor trăiri. Dar, sigur, din spatele lor 
răzbate zâmbetul „cuiva“ care ştie multe 
despre jocul dintre арагеп{е si esență si 
despre cât de înșelătoare pot fi „etichetele“. Un 
zâmbet uneori binevoitor, alteori sarcastic (de 
văzut scurt metrajele sale, Rocky VI mai cu 
seamă, o mică bijuterie a genului „pastile 
otrăvite“) semnul unui tip de umor derutant, la 
prima întâlnire, dar pe care mai apoi îl cauţi în 
fiece film fără să-l găsești de două ori sub 
aceeași formă. Filmele lui A. K. au un ciudat 
aer de familie - echipa de actori aproape 
aceeași, nu e străină de acest „efect “- mereu 
ești tentat să cauţi asemănările ce leagă film 
de film și chiar le găsești, dar bineînţeles că ele 
sunt de suprafață și curând te descoperi 
„prins“ în cu totul și cu totul altă parte. Constant 
aceleași, rămân felul de a-și gândi, imagina și 
construi „cinematograful lui“. Felul cum pune 
accentul pe idei nu pe acțiuni; felul cum 
folosește chipurile actorilor - măști ale senti- 
mentelor, aproape; felul cum „pune în scenă“ 
spectacolul din interiorul personajelor (interi- 
orul pare mediul lui preferat chiar și ca loc al 
acţiunii, exterioarele nu-l interesează peste 
măsură, cadrele generale nici atât, până și 
orașul este privit de sus, de la distanţă și 
mereu pierdut în noapte); felul cum folosește 
coloana sonoră, drept partener egal în valoare 
cu imaginea - liniștea e vie, plină de zgomotele 
vieţii în care muzica „intră“, pe neașteptate, 
venită de la un aparat de radio, de la un pick- 
up, de la o formaţie muzicală care, ce să vezi? 
tocmai „se produce“!, o muzică venită, deci, tot 
„din viata filmului“, drept care poate fi orice 
între Șostakovici și ultimul șlagăr siropos. Felul 
cum știe, de fapt, să facă să lucreze împreună, 
într-un stil foarte personal, mijloacele specific 
cinematografice. A. K. este un autor incon- 
fundabil. Si de necomparat, deși tentatia e 
mare, cel putin la nivelul aparentelor. Numele 
li este aläturat celor mai räsunätoare пите de 
regizori - autori - totali de toate nationalitätile! 
Comparatiile curg gârlă - justificate, desigur - și 
totuși, Aki Kaurismăki își păstrează propria 
personalitate puternică, își păstrează profilul 
unic. Îmbibat ca un burete cu tot ce a văzut ca 
cinema și a trăit, ca viaţă, pur și simplu, el pare 
să restituie, cu fiecare film, câte ceva din cele 
adunate, dar un pic altfel. Acest altfel face din 
el unul din cei mai originali autori de film ai tim- 
pului nostru. Am avut noroc să-l „prindem“, 
pentru că e limpede, ţine de fatalitate, Aki Kau- 
rismäki nu ne mai aparţine. El aparţine mileni- 
ului trei. Norocosul! 


Eva SÎRBU 


TEROARE РЕ 


parentele pot induce, uneori, 

= foarte tare, în eroare. Te plimbi, 

E să zicem, liniştit, pe autostrăzile 

шщ Arizonei, ai o pană, tragi pe dreapta, n-ai 

pe loc o soluție pentru că nu dai de hiba 

motorului, dar opreşte lângă tine un 

E camion de mare tonaj, șoferul se oferă 

Ш să te ajute, să te transporte într-o locali 

tate apropiată, tu iti trimiti nevasta 8 

ajungă undeva la caldurica și mai întârzii 

puţin ca tot șoferul, lângă motor, până 

M descoperi pârdalnica defectiune, ea era 
ш la contact, ceva la mintea cocoșului 

nu? - defectiunea, râzi pe sub mustață, 

și pornesti liniștit mai departe, să-ți 

reîntâlnești nevasta, pe care o știi în si- 

M gurantä, la crâșma benzinăriei din apro- 

piere. Numai că peisajul acesta idilic şi 

patriarhal se întunecă dintr-o dată. Nici 

urmă de nevastă, nicăieri, nici la hanul 

M de la răscruce, nici la benzinărie, nici 

Ш peste drum, ba mai mult, când dai - din 


PRIMA LOVITURĂ A 


eși nu mă număr printre fanii 
filmelor cu arte marţiale, trebuie 
să recunosc că am privit întot- 
deauna cu plăcere peliculele avându-l ca 
protagonist pe Jackie Chan și mai ales 
pe acesta. Starul cinematografului Kung- 
Fu din Hong Kong este de data aceasta 
protagonistul unei povești polițiste în 
care CIA colaborează cu serviciile 
secrete ruse pentru recuperarea unor 
arme nucleare furate de mafiotii din fosta 
Uniune Sovietică. 
Aproape că nu contează miza intrigii și 


e Kathleen Quinlan 


AUTOSTRADĂ 


# 
Walsh 


6 J.1 


LUI JACKIE CHAN 


meandrele sale. Urmärim numai si 
numai focul de artificii care este trecerea 
prin cadru a lui Jackie Chan. Mișcările 
sale fulgerătoare sfidează legile fizicii, 
inamicii de două ori mai înalţi si mai volu- 
minosi decât el sunt aruncați precum 
păpușile de cârpă, iar armele de foc sunt 
neputincioase împotriva țintei frenetic- 
mișcătoare pe care el o reprezintă. De 
mult n-am mai văzut scene de acţiune 


întâmplare - peste șoferul camionului de 
mare tonaj, în alt punct al Arizonei, aces- 
ta habar n-are de nimic, nici nu ţi-a văzut 
nevasta, d-apoi s-o ia cu el la drum, și 
nici un poliţist din cale, că mai apare și 
câte un poliţist pe drumurile Arizonei, nu 
reușește să-l convingă pe șofer că n-are 
dreptate, că realitățile arată puţin altfel 
decât le înfățișează el. Cam aceasta 
este povestea din Breakdown; o posibilă 
escapadă turistică se transformă pe 
nesimţite - ca să spunem așa - în... con- 
trariul ei, deci într-un „film de groază“. O 
pană de motor este pretextul unui 
thriller, la capătul căruia personajul pro- 
tagonist - interpretat de Kurt Russell - 
este „sfârșit“, sleit atât din punct de 
vedere fizic cât și psihic, epuizat nervos 
de implicaţiile neașteptate ale situaţiei în 
care a intrat, terorizat de tot ce-l încon- 
joară, pentru că, treptat, cam toţi și toate 
din Arizona îi devin eroului ostile, nepri- 
etenoase, amenințătoare. Deznodă- 
mântul - firește - îl las la „latitudinea“ 
spectatorilor, într-un suspans nu-i bine 
să te implici mai mult decât trebuie. Un 
lucru ar fi bine de subliniat: filmul acesta 
cu urmăriri si enigme, cu suspans și 
teroare, cu un permanent pericol obscur 
care planează asupra tramei și a eroilor, 
face parte din familia unor pelicule, pre- 
cum Deliverance, a căror acţiune do- 
bândește, treptat, sensuri contrare celor 
initiale, în tentativa de a înfățișa con- 
fruntările omului cu natura umană ostilă. 
Restul se poate citi pe ecran. Cât despre 
„răul“ J.T. Walsh, după ce l-am văzut în 
acest film, l-am văzut la Shrine 
Auditorium din Los Angeles, printre marii 
dispăruți ai anului 1998... 

Călin CĂLIMAN 


Breakdown e Producţie: SUA, 1997, 
Spelling Films e Regia și scenariul: Jonathan 
Mostow e Imaginea: Doug Milsone e Cu: Kurt 
Russell, J.T. Walsh, Kathleen Quinlan e 
Distribuit de: Româniafilm 


atât de imaginativ puse în pagină. Cea în M 
care Jackie, cocotat pe catalige, își 6۲ 
înfruntă adversarii sau aceea a luptei cu pg 
rechinul din acvariu sunt absolut anto- 
logice. Ele au ceva din ingenuitatea și 
umorul comediilor burlești din anii '20 și 
ne readuc plăcerea divertismentului cin- W 
ematografic în care violenţa ia forma @ 
bătăilor cu frișcă. më 
Dana DUMA 
Коз: се it fig i pe: ш 
Jackie Chan's First Strike e Producție: BI 
SUA, 1997, Raymond Chow-Golden Harvest 
e Regia: Stanley Tong e Scenariul: Stanley 
Tong, Nick Tramontane, Greg Mellot și Elliot 
Tong e Imaginea: Jingle Ma e Cu: Jackie 6 
Chan, Jackson Lou, luri Petrov, Bill Tong e m 
Distribuit de: Vision P.M. și Româniafilm 


МА! В!МЕ 


п ziua de azi a alege drept subiect 

generozitatea e un lucru riscant. 

Dar regizorul James L. Brooks și-a 
luat o măsură de siguranţă extremă. L-a 
distribuit în rolul principal pe Jack 
Nicholson (reluând colaborarea de la 
multi-oscarizatul Terms of Endearment, 
1983), într-un rol de ciufut absolut, un 
scriitor misogin, plin de ticuri și manii, 
metehne care-l fac să fie într-un război 
permanent cu tot ce-l înconjoară, înce- 
pând cu vecinii şi terminând cu microbii. 
Ca și la Shakespeare, îmblânzirea se va 
datora dragostei care se strecoară în 
inima eroului tiptil cu pași de... căţel. E 
vorba de Verdell (sau Boc - numele de 
afiș!), räsfätatul companion patruped al 


NU SE POATE 


murile sterile - singura chelneritä to- 
lerată și tolerantă e înnebunită de sănă- 
tatea precară a copilului ei care suferă 
de un astm cronicizat nefiind bine tratat. 

Soarta - respectiv talentul cineastilor - 
îi convoacă la rampa marelui ecran pe 
acești trei eroi (Helen Hunt ţine bine 
piept concurenței masculine învingând 
și concurența engleză la Oscar!) pentru 
a pleda într-o originală manieră pentru 
compasiune și afecţiune, pentru priete- 
nie și iubire. Toate aceste sentimente 
omenești, atât de marginalizate și de 
viața propriu-zisă, și de producţia cine- 
matografică de serie, sunt resuscitate în 


li 
e Jack Nicholson 9 Helen Hunt 


unui cuplu de pederasti interpretat cu 
ironică autoritate de „oţel“ de către o mai 
veche cunoștință, Cuba Gooding jr., si 
cu veritabilă virtuozitate de un tânăr ac- 
tor, o revelaţie, Greg Kinnear. Acest ac- 
tor joacă într-un parteneriat de egalitate 
cu starul Nicholson, realizând o creaţie 
nominalizată pentru un rol secundar și la 
Globul de aur, și la Oscar. Personajul, 
un ins-plastician-serafic-blond-cu-ochi- 
albaștri, în urma unui incident-accident, 
se trezește în cărucior, incapabil să mai 
lucreze, deci să câștige bani, și e părăsit 
pe rând de ناما‎ amicii. Într-ajutorarea 
celor doi bărbaţi - romancierul de suc- 
ces, solitar din proprie voinţă, și artistul 
boem, abandonat de ingratitudine - se 
va petrece pe nebănuite, fiindcă nimic 
nu părea iniţial că ar putea să-i apropie. 

Cu știința desăvârșită a scenariștilor 
americani, peripetiile se succed într-o 
insolită inläntuire astfel că aerul de 
comedie suflă uneori în pânzele trage- 
diei. În localul unde protagonistul obis- 
nuiește să mănânce - luându-și ۰ 
teles măsuri de precauţie cum ar fi tacâ- 


această atașantă peliculă care reușește 
până si performanta de a-l „umaniza“ pe 
histrionicul, versatilul, demonicul star 
Nicholson, ce se räsfatä cu măsură în 
ipostazele contradictorii. Obligat - proba- 
bil - să mediteze el însuși asupra ge- 


e Greg Kinnear 


nerozitätii ca remediu al însingurării și 
alienării. Invitaţie sugerată delicat 5! 
publicului. 

Chiar dacă în perimetrul yankeu nu 
știm dacă există echivalent pentru „bun 
ca pâinea caldă“ așa se dezvăluie în 
final (vezi secvenţa brutăriei) protago- 
nistul care într-o primă secvenţă e posi- 
bil să stârnească indignare iubitorilor de 
animale printr-un gest intenţionat crimi- 
nal, ca apoi să înduioșeze prin stân- 
găcia tandretei, sfârșind într-o concesivă 
și senină coabitare cu ceilalţi. Implicit cu 
sine însuși, cel chinuit de complexe și 
fobii, dar iubit deopotrivă de colegi, de 
critici, de public, de... Oscar. 


Irina COROIU 


As Good As lt Gets e Producţie: SUA 1997, 
Tristar Pictures - A Gracie Films Production e 
Regia: James L. Brooks e Scenariul: Mark 
Andrus şi James L. Brooks e Imaginea: John 
Bailey e Muzica: Hans Zimmer e Cu: Jack 
Nicholson, Helen Hunt, Greg Kinnear, Cuba 
Gooding jr., Skeet Ulrich e Distribuit de: Guild 
Film România 


AM MAI VĂZUT PERSONAJE GAY ÎN... 


1969 Reflection in a Golden Eye, r. 


John Huston: Marlon Brando - ofițer, 
cäsätorit cu Elizabeth Taylor 

1970 Moarte la Venetia, r. Luchino 
Visconti: Dirk Bogarde - compozitor pe- 
derast într-o Venetie infestată de holeră 

1971 Conformistul, r. Bernardo 
Bertolucci: Jean Louis Trintignant - 
colaboralionist în perioada ascensiunii 
fascismului, marcat de o experienţă 


homosexuală din copilărie... 

1972 Cabaret, r. Bob Fosse: Joel Grey 
dobândește un Oscar pentru personajul 
artistului ce cântă (în duet cu Liza 
Minnelli) „The Money Song“ 

1978 Colivia cu nebune, r. Edouardo 
Molinaro: Ugo Tognazzi si Michel 
Serrault, cuplu într-o comedie localizată 
în lumea revistei muzicale, reluat de 


același regizor în 1981 si de Georges 
Lautner în 1986 (v. și versiunea ameri- 
cană Cabaret în familie) 

1993 Philadelphia, r. Jonathan 
Demme: Tom Hanks și Antonio Ban- 
deras - cuplu ce sfidează societatea și 
înfruntă SIDA 

1996 Cabaret în familie, r. Mike 
Nichols: Robin Williams și Nathan Lane, 
cuplu antrenat în deghizamente comice 
(remake) 

1997 lubitul meu se însoară, r. P.J. 
Hogan: Rupert Everett - jurnalist, șef și 
prieten al eroinei Julia Roberts, abando- 
nată de un vechi iubit 

1998 Cum să fii bărbat..., r. Frank Oz: 
Kevin Kline - profesor care descoperă că 
e gay când e pe punctul de a se însura 


te) 


: 18 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 6 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 5 6 6 


РОМЕТТЕ 


An urmă cu doi ani, când 
|: Festivalul de la 
Veneţia era declarată 
câștigătoarea premiului de 
interpretare feminină Vic- 
toire Thivisol, în vârstă de 
cinci ani (protagonista aces- 
tui film), am crezut că este 
vorba de unul din acele ges- 
turi excentric-provocatoare 
care l-au făcut celebru pe 
regizorul Roman Polanski, 
președintele juriului. Văzând 
acum Ponette, mica inter- 
pretă mi-a lăsat o impresie 
copleșitoare. Naturaletea și 
intensitatea suferinței sale 
vor fi bulversat pe multi 
spectatori, chiar și dintre 
aceia care se rușinează să 
lăcrimeze în sala de cinema. 
Cum a reușit o puștoaică 
să ne „destabilizeze“ emotio- 
nal în asemenea măsură? 
Victoire Thivisol joacă rolul 
unei orfane de patru ani tra- 
umatizată în urma pierderii 
mamei sale într-un accident 
de automobil. Plângând cu 


sughițuri sau stergändu-si 
câte o lacrimă, oa comunică 
durerea sfâgietoare a copilei 
caro nu ве poale împăca 
deloc cu ideea morții. Chiar 


jocurile cu cei de seama ei 
sunt dominate de ideea ob- 
sesivă a lroparabilei pierderi 
si nu reuşesc să-i readucă 


surâsul pe chip. Filmate pro- 
һай! cu mare trudă, dialo- 
gurile celor mici si prospe- 
теа gesturilor lor pot mișca 


{ “ p 


SURORILE ۵ ore de râs 


cu o familie atinsă de ghinion 


ratatele de astrologie 
IES că dualismului 
gemenilor mitici îi 
corespunde cursa ascendent 
- descendentă a soarelui. 
Motiv străvechi (v. Dosarul 
„Cinematograful si dublul 
său“ nr. 11/97; 1-2/98), înge- 
mănarea în acest caz este 
contrastant hazardată fiind 
declarată la... ananghie! 

Dar e destul de greu - si la 
urma urmei și neindicat - să 
povestești o comedie burles- 
că în care gagurile se succed 
cu rapiditate. Subiectul e le- 
gat de o vedetă pop în declin, 
Gloria Soleil, și o familie 
burgheză prosperă: tatăl 
mare producător... de hârtie 
igienică marca „Toilnet“ și 


10 


SOLEIL 


împătimit colecționar de pipe, 
mama pianistă amatoare ce 
pregătește un spectacol de 
binefacere, plus o fetiță care 
a câștigat un concurs pentru 
realizarea unui clip publicitar. 

Acesta e pretextul ce pro- 
duce joncţiunea între excen- 
trica vampă roșcată și clep- 
tomană (fura chei de la stu- 
diouri muzicale sau locuințe 
oarecare) ce nu vrea să se 
dea bătută recurgând la tot 
felul de subterfugii pentru а 
parveni în lumea show-busi- 
ness-ului, și naiva casnică 
pudibondă, ce se vede dintr- 
o dată popularizată printr-o 


O tragediană precoce 


și persoanele despre care se 
spune că au „inimă de pia- 
tra“. Succesul acesta este 
datorat desigur metodei de 
lucru a regizorului Jacques 
Doillon, care a mai surprins 
cu incursiunea în universul 
infantil din Micul criminal. 
Încă din primele imagini, 
micuța Ponette încearcă să 
compenseze absența ma- 
mei refugiindu-se în povești 
și visuri care exprimă o teri- 
bilă presiune psihologică. 


e Victoire Thivisol 


reclamă nu tocmai ortodoxă 
difuzată la televizor și care-i 
periclitează reputaţia afec- 
tând și prosperitatea aface- 
rilor soțului. Dar e doar înce- 
putul peripetiilor în care sunt 
angrenati acești oameni 
„cumsecade“ care ajung să-i 
găzduiască pe amicii cântă- 
reti veniţi tocmai din Austra- 
lia. Evident, nu poate lipsi nici 
tradiționalul animal al înde- 
părtatului continent, cangurul 
care - pe bază de mâncare 
specială - îl molipsește pe 
chiar onorabilul director „igie- 
nist“ ce începe să se creadă 
cangur comportându-se ca 
atare! Timp în care doamna e 
luată pe sus cu mașină cu tot 
într-un campus al înrăiţilor 


Expresia ei revelează o chi- 
nuitoare instabilitate a senti- 
mentelor, ceea ce impresio- 
nează în planul artei, dar ne 
face să ne gândim dincolo 
de ecran, la sechelele trau- 
matice care au marcat-o, 
probabil, pe mica interpretă. 
Deși ea a fost urmărită pe tot 
parcursul filmării de o psi- 
hanalistă, nu e sigur că in- 
tensa experiență emoțională 
trăită de Victoire Thivisol va 
rămâne fără urmări. Să spe- 
răm că evoluţia sa ulterioară 
nu ne va face să credem că 
prețul plătit pentru imaginile 
de o spontaneitate 
șocantă din filmul lui 
Doillon a fost prea 
mare. 


Dana DUMA 


Ponette e Producţie: 
Franţa, 1996 e Regia și 
scenariul: Jacques Doil- 
lon e Imaginea: Caroline 
Champetier e Cu: Vic- 
toire Thivisol, Matiaz 
Bureau Caton, Delphine 
Schiltz, Marie Trintignant 
ө Distribuit de: East Art 
Associés si Româniafilm 


muzicanti motociclisti. Aven- 
tura imprimärii unui disc va 
mai cere și alte sacrificii din 
partea tuturor. Dar până la 
urmă muzica triumfă și hap- 
py-end-ul se impune la ca- 
pătul unei agreabile comedii 
la care vedete precum Jean 
Reno nu au pregetat să facă 
figuratie! 


Irina COROIU 


Les Soeurs Soleil e Producţie: 
Franța, 1996, Alter Films, Gau- 
mont, Ouille Prod.: France 2 Ciné- 
ma - France 3 Cinema e Regia: 
Jeannot Szwarc e Scenariul: 
Marie-Anne Chazel si Michael 
Delgado ® Imaginea: Fabio 
Conversi e Muzica: Eric Levi e Cu: 
Marie Anne Chazel, Clémentine 
Célarié, Thierry Lhermitte, Isabelle 
Carré, Léonore Confino e 
Distribuit de: Româniafilm 


UN ASTRONAUC 


ersonaj de vârstă 
Pa. omenirea, clov- 
nul/bufonul s-a des- 
prins de masa ce formează 
așa-zisa „opinie publică“ pe 
măsură ce insul și-a permis 
detașarea, privirea ironică 
asupra lui însuși. Prin glasul 
său, adevărurile au putut fi 
rostite mai lesne, în fata 
tiranilor îndeosebi. Pentru că 
ăsta-i rostul său: să amen- 
deze prin râs ceea ce de- 
viază de la normalitate. Tipo- 
logia genetică indicându-l 
chiar și pe bufon drept un ins 
a-normal, adică altfel. 

Cultul actual al dreptului la 
„diferenţă“ iată-l în savuroasa 
manifestare pe terenul mai 
rar frecventat de muza come- 
diei și anume cucerirea cos- 
mosului. Chit că de mult eroii 
naţionali ai filmului american, 
Abbot și Costello, și-au pro- 
pus să iasă în spaţiu, ajun- 
gând pe Venus și nu - cum 
titlul peliculei din 1953 indica 
- pe Marte. 

Așa că eroul recentei co- 
medii trăznite poate fi consi- 
derat pionier. Mai ales că el 
încă din copilărie „naviga“ prin 
intermediul mașinii de spălat 
rufe prin hubloul căreia con- 
templa planeta visată, pictată 
pe peretele din bucătărie. 
Poate că si „turaţiile“ acestui 
joc de-a imponderabilitatea 
să-i fi structurat mai altfel min- 
tea. Fapt e că, deși ajuns doar 
designer de jucării, este coop- 
tat în echipa ce pregătește 
prima misiune spaţială pe 
Marte. Hazul anunţat din pri- 
mele cadre se amplifică sec- 
ventä de secvenţă datorită 
inventivitätii prin care protago- 
nistul depășește orice impas: 
fie că e vorba de testele de la 
centrele de antrenamente sau 
de incidentele de pe parcursul 
călătoriei interplanetare, de 
accidentele inerente pe plane- 
ta rosie ori de inevitabila po- 
veste de iubire înfiripată „їп 
aer“ și finalizată „în zbor“ - pe 
aripile melodiei retro „When 
You Wish Upon a Star“... 

Cel ce la prima vedere ar fi 
putut fi taxat drept un tembel, 
un încurcă lume, se do- 


Tembelul de geniu à 
PE MARTE =” 


vedeste un inspirat clovn al Π
zilelor noastre cu ajutorul 8 


MESAGERUL 


acă părinții v-au lăsat 
[Dass sau, pur Si 


simplu, ati ratat Con- 


căruia nu se scapă ocazia M tact-ul, aveți încredere în pro- 
direct sau indirect să se шї ducătorii hollywoodieni care 
aducă în colimatorul satirei mg au pregătit și... eșalonul doi. 
suficiența și prostia, avântul gy Un story mai aproape de 
patriotard, metehne flagrante gy basm care începe în... cer, 
și în materie de... politică ste- g unde o escadrilă aviatică se- 


۹ 


lara. Pelicula venind în seria MI nfruntã cu o navă spaţială 
altora ce amendează trium- M necunoscută, iar comandan- 
falismul de toate felurile, W tul e doborât. Peste ani, fiul 

La primul rol principal, W acestuia se zbate să dezlege 
după apariții în Down æ misterul care a înconjurat 
Periscope și - alături de Jim gy acea dispariţie. | se opune o 
Carrey - în Dumb and gg durã rezistență din partea 
Dumber, Harland Williams, m unor violente trupe anti-tero 
fost silvicultor în Canada „ce se dovedesc ale C.I.A. și 
natală, este actualmente _ sub directa coordonare a 
actor de turnee teatrale și de _ unui șef de „Institut guverna- 


seriale TV, plus autor și ilus- ” mental de cercetări“ (un 

trator de... cărți pentru copii. - bărbat de culoare, cărunt, cu 
| | a 

cercel într-o ureche, la 

Irina COROIU E fiecare cadru altfel îmbrăcat, 


The Rocketman ® Producţie: Wl din lipsa racordului sau din 
SUA, 1998, Walt Disney Pictures si W cochetărie, nu se stiel). 
Caravan Pictures @ Regia: Stuart m Eroul - interpretat de tot 
Gillard @ Scenariul: Craig Mazin și gy mai supraponderalul Michael 
Greg Erb ® Imaginea: Steven gy Madsen - este văduv si are о 
Poster @ Cu: Harland Williams, m fetiță bolnavă de cancer care 
Jessica Lundy, Williams Sandler, este în atentia sus-numitelor 
Beau Bridges ® Distribuit de: trupe C.A. căci posedă Où. 
Buena Vista si Romäniafilm “genă aparte ce poate 


Să ne amuzăm 
inteligent 


STELAR 


declanșa o mutație genetică. 
Până la comiterea saltului în 
evoluția umană, se recurge la 
un salt în imaginaţie, o fan- 
tezie de basm sau SF, cum 
doriţi. Intră în acţiune 
un... Înger/Angel, ca- 
re, departe de a fi 
asexuat, este o 
superbă femeie, par- 
teneră veche de 
joacă a fetiţei si pro- 
tectoare a tatălui 
căruia i se arată și 
nudă, căci doar baia 
de soare o regene- 
rează! Din atributele 
păsărilor mitice n-a 
păstrat aripile, ci 
capacitatea de... te- 
leportare. Chit că 
profită și de automo- 
bilul retro decapotabil 
al protagonistului ca- 
re îl are moștenire de 
la tatăl său. Care tată 
se află undeva în 
spaţiul interstelar, 
conservat la vârsta 
| dispariţiei astfel încât 

întâlnirea finală dintre 
| tânărul bunic, nepoa- 

tă și fiul obosit de 
atâtea peripeții este 
de tot hazul. Pentru 
că profesioniștii efectelor 
speciale știu să combine 
spectaculos extravagantele 
futuriste cu rudimentele mi- 
tologiei arhaice, făcând 
vizionarea agreabilă. În ciuda 
verosimilității relative, căci pe 
platourile americane se con- 
tinuă să se lupte cu arme 
convenţionale împotriva unor 
forțe supranaturale... 


I.C. 
The Sender e Producţia: SUA 
1997 e Regia: Richard Pepin e 
Scenariul: Richard Preston jr., 
Nathan Long e Imaginea: Mike 
Weaver e Efecte speciale: 
Encore Visua Effects e Cu: 
Michael Madsen, R. Lee Ermy, 
Dyan Cannon, Robert Vaughn, 
Steven Williams e Distribuit de: 
Vision P.M. 


11 


ө Andy Garcia 


MĂSURI 


a început ai putea crede că 

Măsuri disperate e un film 

frate cu Soluţii extreme sau 
Coma, fiind tot un thriller al cărui 
principal „teatru de acțiune“ e un spi- 
tal. Numai că aici nu este vorba 
despre abuzurile medicale și nici 
despre experimente nepermise asupra 
unor cobai umani. Povestea unui polițist 
cu un fiu bolnav de cancer care, în dis 
perare de cauză, recurge la un con- 
damnat pe viaţă pentru un transplant de 
măduvă compatibilă cu a puștiului, este 
una de tip cornellian pentru că eroul are 
de ales între datorie și sentiment. 
Foarte inspirat întruchipat de Andy 


Î 
DISPERATE 


Garcia, părintele în stare de orice trece 
de la tandretea consumată în dialogurile 
cu băiatul bolnav la duritatea extremă din 
momentele urmăririi pușcăriașului care 
evident, evadează odată ajuns la spital. 
Fost interpret al lui Batman, Michael 
Keaton se întrece pe sine întruchipân- 
du-l pe condamnatul cu un coeficient de 
inteligenţă deasupra mediei, care își ne- 
gociază cinic privilegiile obținute datorită 
transplantului. Măsuri disperate este o 
incursiune interesantă în spaţiul incredi- 
bil de curat al pușcăriilor americane, 
unde „pensionarii“ mănâncă împărăteș- 
te, beneficiază de o igienă impecabilă si 


COȘMARUL UNUI 


mele cu vârcolaci contin intot- AMERICAN LA PARIS 


deauna un element de ridicol, chiar 

mai pronunţat și mai greu de evitat 
decât în cazul filmelor cu vampiri. Cel mai 
proaspăt în amintirea mea e Lupul (1994), 
realizat de Mike Nichols, o încercare 
temerară de a transforma o poveste horror 
despre un om care devine lup într-o 
parabolă a societăţii contemporane. In 
pofida inteligenţei lui Nichols, tot am simtit 
că mă umflă râsul în punctul culminant al 
filmului, când întrebarea palpitantă era: 


oare Michelle Pfeiffer va sfârși violată și 
devorată de vârcolacul cel rău, interpretat 
de James Spader, sau vârcolacul cel bun, 
Jack Nicholson, va interveni la timp ca s-o 
salveze de la această tristă soartă? 


În recentul Coșmarul unui american la 
Paris, ridicolul e chiar la suprafaţă. De 
fapt, e chiar un ridicol asumat. Tonul filmu- 
lui se află undeva între parodie, crazy co- 
medy, horror sângeros și stupiditate pură. 
E povestea unui american tânăr și roman- 
tic, care se îndrăgostește de o pariziană 
misterioasă și vulnerabilă, care se poartă 
de parcă ar ascunde un secret teribil. Se- 
cretul este - ati ghicit - că biata fată se tran- 
sformä periodic în vârcolac. De altfel, vâr- 
colacii din Paris sunt organizaţi ca o ade- 
vărată sectă; din când în când dau câte o 
petrecere la care invitaţii vin fără a bănui 
că vor constitui felul principal de mâncare. 
La o astfel de petrecere, un vârcolac mare 
și păros îl mușcă de picior pe erou și bles- 
temul cade asupra sa: devine la rândul lui 
vârcolac. Ba chiar mai rău - e convins că 
aleasa inimii sale e cea care l-a mușcat, și 
cum singura șansă a unui om-lup de a 
redeveni om este să-l omoare pe vârco- 
lacul responsabil de metamorfoza sa și să- 
i mănânce inima, tânărul are de ales între 
iubire și revenirea la normalitate. 

Povestea pe care v-am spus-o sună ca 
o aberaţie și filmul este - indiscutabil - de- 


își reclamă drepturile cu fermitate. În a- 
ceastă privinţă, el se adaugă unei întregi 
categorii de pelicule care descriu spaţiul 
concentrationar și dramele acestuia. 
Dar partea cea mai incitantă a filmului 
este înfruntarea dintre poliţist și deţinut, 
două caractere puternice confruntate cu 
o situaţie disperată. Aici se simte că 
regizorul Barbet Schroeder (Misterul Von 
Bulow), este european și pune mai mare 
pret pe tensiunea psihologică decât pe 
ciocnirile fizice. Oricum, amatorii de filme 
de acţiune n-au motive să fie dezamăgiţi. 


Dana DUMA 


Desperate Measures e Producţie: SUA, 
1997, Tristar Picture e Regia: Barbet Schro- 
eder e Scenariul: David Class e Imaginea: 
Luciano Tavoli e Cu: Andy Garcia, Michael 
Keaton e Distribuit de: Guild Film România 


5 5 6 6 6 6 6 6 5 5 5 6 EE 
bil. Dar regizorul Anthony Waller аге simtul 
umorului. Vârcolacul Claude, un fel de  gu- 
ru al vârcolacilor parizieni, tot repetă: „Îi iu- 
besc pe americani!“ - subintelesul fiind, 
desigur, cât de gustoși sunt americanii 
pentru un om-lup rafinat. Am mai reţinut un 
schimb de replici glorios în stupiditatea sa 
asumată (și-ar găsi locul într-un film de Ed 
Wood, renumit ca „cel mai prost regizor- 
scenarist din toate timpurile“): „Fugi cât 
mai ai timp!“ „De се?“ „E un mutant în piv- 
па!“ Dar oricât de des ti-ar face cu ochiul 
ca să-ţi comunice că e conștient de propria 
stupiditate, acest film nu e nici pe departe 
atât de distractiv pe cât a dorit să fie. Și 
aici, fiecare spectator are propriul său grad 
de toleranță. Eu am început să-mi pierd 
răbdarea după o oră. 

Filmul e un fel de continuare a unei pe- 
licule realizate de John Landis în 1981 - 
Coşmarul unui american la Londra; 
Academia Americană de Film a inaugurat 
Oscarul pentru machiaj cu trofeul acordat 
lui Rick Baker pentru munca sa la acel film 
- efectele spectaculoase care cuprindeau 
fiecare fază a transformării omului în lup. 
۳ Andrei 0 

An American Werewolf in Paris e Producţie: 
SUA, 1997, JQM Entertainment e Regia: 
Anthony Waller e Scenariul: Anthony Waller e 
Imaginea: Egan Werdin e Cu: Tom Everett E 
Scott, Julie Delpy, Thierry Lhermite e Distribuit @ 
de: Guild Film România ш 


CRASH 


espre canadianul David Cronen- 

berg (55 ani, näscut la Toronto) 

s-a scris cred cel mai mult si cel 
mai contradictoriu dintre toți cineastii 
generaţiei de mijloc. Înfățișarea sa, ca și 
vestimentația de o sobră eleganţă, sunt 
de o izbitoare asemănare cu Yves Saint 
Laurent - marele creator de modă. Așa l- 
am întâlnit la Berlinală unde își prezenta 
în 1991 Naked Lunch și la Cannes '96 
când a avut premiera mondială în se- 
lecţia oficială cu Crash. Alura sa se află 
într-o totală contradicţie cu filmele sale 
care de care mai provocatoare. „Dacă 
publicul va fi șocat, cu atât mai bine“, a 


e James Spader si Holly Hunter 


declarat atunci Cronenberg. Socat a 
fost, căci după ce a aplaudat intens 
apariția numelui său pe generic, la fil- 
nalul lui Crash s-au auzit huiduieli, care 
s-au repetat și în seara finală când 
Crash a fost onorat cu Premiul special al 
juriului pentru îndrăzneală și inovaţie - 
premiu creat ad-hoc pentru el și înmâ- 
nat chiar de directorul festivalului, Gilles 
Jacob. Coppola, președintele juriului în 
acel an, a ţinut să precizeze: „A fost sin- 
gurul premiu care nu a avut unanimi- 
tatea juraţilor“. Ulterior, în Journal du 
dimanche, criticul Henri Chapier, și el 
membru în juriu, a afirmat contrariul! 
După trecerea timpului acestea rămân 
detalii de atmosferă. Martor peste ani, 
rămâne tot filmul. Al 14-lea în cariera sa, 


care este și cel mai exhibitionist de până 
acum în perimetrul fictiunii-patologice, 
Crash continuă de fapt scandalul provo- 
cat de apariția romanului omonim în 
1973. Autorul său, James G. Ballard a 
împrumutat eroului chiar numele său 
pentru a sublinia identificarea cu acesta: 
„Este primul roman-film pornografic ba- 
zat pe tehnologie“ îl definea autorul, 
oferind un argument în plus detractorilor 
săi. 


David Cronenberg, licențiat. în 'lite- 
raturä engleză e producător și scena- 
rist încă din studenție ® apariţii 
actoricești în numeroase filme @onorat 
cu Ordinul Cavaler al Artelor și Literelor 
їп 1996 @ a realizat ca regizor: Stereo - 
1969; Crimes of the Future - 1970; 
Shivers/The Parasite Murders/They 
Came from Within - 1976; Rabid - 1976; 
The Brood; Fast Company - 1979; 
Scanners ۰ 1980; Videodrome - 1982; 
The Dead Zone - 1983; The Fly - 1987; 
Dead Hingers - 1988; Naked Lunch - 
1991; M. Butterfly - 1992; Crash - 1997 


Aläturarea eros-thanatos nu este o 
premieră. Modalitatea prin care aceste 
stări sunt atinse este însă de natură să 
socheze. A fost scopul principal al am- 
bilor autori: romancier si cineast. Sex 
anal, sex oral, sex banal se practicä de 
către cei cinci eroi ai filmului (interpretati 
de James Spader, Holly Hunter, Elias 
Koteas, Deborah Unger și Rossana 
Arquette) doar în mașini - alcovuri pe 
patru roti, iar orgasmul nu poate fi atins 
decât în momentul unui accident. Pe- 
ricolul morţii amplifică excitatia. Cu cât 
rănile și fracturile sunt mai numeroase, 
cu atât apetitul sexual e mai stimulat! 
Carnea vie, sângerândă, fuzionează cu 
metalul strivit al automobilelor. Desigur, 
se poate vorbi de imaginaţie morbidă, 
de halucinaţii, de elucubratii, dar în „lim- 
bajul - Cronenberg“ ele devin categorii 
estetice. Cronenberg se justifică: „Crash 
este o poveste de dragoste futuristă, 
adusă în prezent. Dragostea e expri- 
mată prin intermediul ciocnirilor de 
mașini. Accidentele pot fi văzute ca o 
metaforă a coliziunii tehnologiei cu psi- 
hicul uman“. 

Excesivitatea este de natură să 
suporte orice explicaţie. Pentru specta- 
torul nostru care va lua pentru prima 
dată contact cu opera lui Cronenberg 
prin acest film, care reclamă urgenţa 
catastrofei (cu excepţia fanilor săi exis- 
tenti la noi în număr redus) întâlnirea va 
fi probabil ultragiantă. După trecerea 
timpului însă, factologia sexului trauma- 
tizant se estompează. Dorinţa de a șoca 
apare partea facilă a filmului, stridentele 
actului sexual deși niciodată vulgare, ci 
mai ales intens dramatice, mi s-a părut 
că decad prin repetiţie într-o retorică de 
tip publicitar. Se retin în schimb geome- 
tria vizuală a fiecărei secvențe, dictată 
parcă de o suită de ecuații. Un cineast- 
matematician obsedat de previzibile ca- 
tastrofe, cum ar fi cea a psihicului trau- 
matizat de tehnologie, nu poate emo- 
tiona, dar poate să-și permită experi- 
mente. În ceea ce mă privește am pre- 
ferat Naked Lunch inspirat de romanul 
lui William Burroughs prin care regizorul 
își stabilește și filiatia cu Generaţia Beat 
(v. nr. 3/1997), al cărui descendent este 
îndreptăţit să se considere prin perma- 
nenta nevoie de frondă. 


Adina DARIAN 
Crash e Producţie: Canada, 1996 e 
Regia: David Cronenberg @ Scenariul: David 
Cronenberg, după romanul lui J.G. Ballard e 
Imaginea: Peter Suschintky e Cu: James 
Spader, Holly Hunter, Elias Koteas, Deborah 
Unger, Rossana Arquette, Yolande Julian e 
Distribuit de: Independenţa Film 


13 


e Clark Gable învingător їп 


14 


E 
~ 


Pe aripile vântului 


Ve 


„Ми sunt jucätor, dar am cunos- 
cut multi. Ceea ce mă interesează 
jocul propriu-zis, nici nu 
cunosc regulile, ci obsesia, de- 
pendenta, intrigile din jurul mesei 
de joc, raportul de forte care se 
instaurează între jucători. Jocul 
e un act 85 


Mantin SCORSESE 


ambiguă care dă măsură ironiei autorului. 

Dimensiunea carnavalescă a viziunii 
geniului scriitorului rus (el însuși atins de 
patima jocului, cum se vede și din filmul lui 
Alexandr Zarhi 26 de zile din viaţa lui 
Dostoievski, 1979) nu a stat în atenția 
primelor ecranizări. Le Joueur (Franta- 
Germania, 1983, regia Gerhard Lamprecht 
si Louis Daquin cu Viviane Romance, 
Pierrre Blanchar, Roger Кап); Der Spieler 
(versiunea дегтапа din acelasi an, sem- 
nata de acelasi Gerhard Lamprecht, cu 
Lidia Baarova, Albrecht Schoenhals, 
Hannes Stelzer) care retin doar anecdoti- 
ca: într-o stațiune termală la început de 
secol, o sumă de personaje se înfruntă cu 
moartea pentru dragoste sau/și pentru 
bani. Ca să nu mai vorbim de cele două 
adaptări libere ale operei dostoievskiene: 
The Great Sinner (1949, r. Robert Siod- 
mak) în care un scriitor serios (Gregory 
Peck) salvează o împătimită jucătoare (Ava 
Gardner), dar cade el însuși pradă pasiunii 
devoratoare, într-o întunecată idilă. Sau 
The Gambler (1974, r. Karel Reisz): un pro- 
fesor de liceu (James Caan), constrâns să 
joace, ajunge să se autodistrugă, deși e 
încă lucid. 

În Le Joueur (Franta-ltalia, 1985) Claude 
Autant-Lara recentrează atenţia asupra 


Jocuri KA noroc 
si de nenoroc 


La început а fost 
Dostoievski 


reator al romanului polifonic, 
C:= Mihailovici realizează cu 
Igrok / Jucătorul (ce vede lumina 
tiparului odată cu „Crimă și pedeapsă“ în 
1866) un tur de forță: o amplă naraţiune la 
persoana întâi în care protagonistul, un 
oarecare Alexei Ivanovici, 25 de ani, candi- 


dat la universitatea, preceptor tachinat cu 
apelativul frantuzit „outchitel“, relatează 
experienţa crucială care i-a deviat definitiv 
viața transformându-l într-un incurabil 
jucător. Totul a început când cea de care 
era îndrăgostit fără speranţă l-a rugat 
imperativ: „la acești 700 de florini și du-te 
să-i joci, câștigă-mi la ruletă cât poți de 
mult, am mare nevoie de bani!“. Ceea ce 
urmează seamănă mult cu un soi de 
(auto)observatie clinică operată... în scris 
cu o extraordinară detașare, o luciditate 


eroului, distribuindu-l pe idolul romantic al 
zilei, Gerard Philipe, capabil de profunde 
introspectii sugerate cu fină eleganţă prin 
plastica mișcării sufletești și ritmica sinco- 
pată, febrilă, a gestului dramatic într-o ten- 
sionată oglindire a prăbușirii definitive, con- 
jugată cu o înăbușitoare poezie a inocentei 
și credulității umane. 

Acest personaj din secolul trecut are 
remarci de o zguduitoare actualitate: „Ori- 
cât ar fi de caraghios că aștept atât de 
multe de la ruletă, mi se pare și mai 
caraghios părerea rutinată, recunoscută de 


toți, că e absurd si prostesc să aștepți 
ceva de la joc. Și de ce ar fi jocul un mijloc 
de procurare a banilor mai rău decât ori- 
care altul, ca negotul, de pildă? Ce-i drept, 
câștigă unul dintr-o sută. Dar ce-mi pasă 
mie de asta?“ 

„... oamenii nu numai la ruletă, dar pre- 
tutindeni nu fac decât să ia sau să câștige 
unul de la celălalt. Că-i josnic îndeobște să 
te îmbogăţești ori să profiti de pe urma 
altuia e altă chestiune. Deosebit de urât, la 
prima vedere, la toată această adunătură 
ticăloasă de ruletisti era respectul pentru 
ocupaţia lor, seriozitatea, ba chiar venera- 
tia cu care înconjurau toți mesele. lată de 
ce aici există o diferenţă netă între jocul 
care poate fi numit «mauvais genre» și cel 
care poate fi permis unui om onorabil. 
Există două feluri de joc - jocul de gentle- 
men și celălalt joc plebeu, cupid, pe care-l 
practică tot soiul de lepädäturi”. 

„Oare nu e cu putință să te atingi de 
masa de joc fără să te molipsesti pe loc de 
o superstiție?“ 

,... s-a născut în mine o senzaţie ciu- 
dată, un fel de provocare a sorții, un soi de 
dorință de a-i da un bobârnac, de a-i 
scoate limba.“ 

„Ruleta a fost creată anume pentru ruși: 
în catehismul virtuților și meritelor unui 
apusean civilizat a intrat în mod istoric și a- 
proape sub forma unui punct principal ca- 
pacitatea de a face capital. Or, un rus nu 
numai că nu-i capabil să strângă un capi- 
tal, dar îl și irosește stupid și într-un mod 
oribil“, 

„Jucătorilor le este cunoscut cum poate 
să stea un om aproape 24 de ore pe un 
singur loc, cu cărţile în mână, fără să 
scape din ochi ce se petrece la stânga și la 
dreapta“. 

„A doua zi a pierdut totul, definitiv. Era 
fatal să se întâmple așa: oamenii ca ea, 
când ajung o dată pe drumul ăsta, se ros- 
togolesc ca de pe un munte, cu sania, din 
ce în ce mai repede. A jucat toată ziua, 
până la opt seara...“ 

„Mi-am înșfăcat tot aurul și l-am turnat în 
buzunare, am apucat bancnotele și am tre- 
cut la o altă masă, în altă sală, unde se află 
o altă ruletă; în urma mea năvăli întreaga 
mulțime; acolo mi se făcu îndată loc și 
m-am apucat din nou să mizez la nime- 
reală fără să socotesc. Nu-mi dau seama 
ce m-a salvat“. 

„Aveam tâmplele umede de sudoare și 
mâinile îmi tremurau... M-am trezit deo- 
dată... Toţi râdeau privindu-mi buzunarele 
umflate și mersul cam clătinat, din pricina 


greutăţii aurului. Cred că era cu mult peste | 


opt kilograme. Câteva mâini se întinseră 
spre mine, am împărțit cât am putut apuca 
în pumn“. 

„Jur că-mi era milă de Polina, dar curios, 
din clipa când m-am atins ieri de masa de 
joc și am început să adun pachetele de 
bani, iubirea mea trecuse pe planul al 
doilea“. 


(a despre 


x 
SI САП SE IMPUSCA... 


„Prin acest 

maraton al dansului, 

prototip 

al sarabandelor infernale 
care bântuie epoca, 

dând senzatia că șansa 

poate surâde oricui, 

în aceste chipuri 
dezumanizate de epuizare, 
prin aceste epave galvanizate 
de un optimism ipocrit, 
Pollack a știut să redea 

un întreg portret 

al Americii imbibate 

de valorile sale eterne, 

de spiritul de competiție 
împins până la absurd“. d 
Max TESSIEI 


Miza: 


exislenta însasi 


9 


аїаї de bogat ilustrate chiar de pre- 
zentul dosar - arta a 7-a a preluat de 
la surata sa mai vârstnică procedee stilis- 
tice și figuri de compoziţie. Printre acestea 
alegoria sau parabola au permis story-ului 
cinematografic fncifräri transparente ori 
mai elevate, cu rol de iniţiere în 
adevărurile existenţei, operând fie trans- 
{егип de idei din planul abstract într-unul 
figurativ, fie încărcarea unor fapte de via- 
{а cotidiană cu semnificaţii plurale, uneori 
echivoce, ambigue sau enigmatice. Este 
cazul asa-ziselor filme cu miză existen- 
tiala si mesaj esopic practicate - uneori cu 
succes - si de cineastii români (vezi gru- 
pajul „Nimic despre «alba neagra»“). 
Dintre capodoperele universale, des- 
chizătorul de drum pentru acest gen de 
pelicule este filmul Dr. Mabuse des 
Spieler (1921), ecranizarea unui roman 


۳ virtutea relatilor sale cu literatura - 


(continuare în pagina 26 


] 


Ne ludică (lat. ludus = joc), care-l particularizează printre vietuitoarele pămân- 


Distracţie sau viciu 71 


tului, omul avea să și-o dezvolte în varii modalități. Rit sacru sau profan, jocul 

reprezintă un simbol al luptei - cu sine, cu ceilalți, cu divinitatea, cu hazardul. După 
Herbert Spencer, „descărcarea firească a organismului de excedentul de energie acumu- 
lată”, jocul implică libertatea de alegere și decizie: odată acceptată convenţia, ordinea e 
aplicată anarhiei. 

Conform interpretărilor psihanaliste, jucătorul își investește propriul libido în lucrul cu 
care se joacă: să te joci înseamnă să te dăruiești obiectului cu care te joci. 

În acest punct se produce alunecarea de la divertismentul ce surescitä imaginația și 
eventual stimulează creativitatea - vezi „jocurile minții”, șahul prin excelență, dar și re- 
busul ۰ la viciu - vezi „jocurile de noroc” care tin de patologic, căci plăcerea degenerează 
800808 in patimă. 

Analigtli au putut adesea constata că jocurile evoluează în timp determinate de exigenţele 
vieții, dozvoltându-i individului facultăți de adaptabilitate socială. Valoarea inițială rămâne 
incontestabilă. Într-o ordine ezotenică a lucrurilor, zarurile - de exemplu - pot trece drept 
simboluri alo lumii (cele șase fațete reprezintă mineralul, vegetalul, animalul, umanul, psi- 
hicul și divinul). Jocurile electronice ale prezentului consfintesc un nou tip de inteligență, 
specific viltorului.Jocurile predominante la un moment dat indică interesele majore ale 
respectivei epoci - la ora cuceririi Vestului, pokerul însoțea concreta goană după aur; - în 
contomporanoitate, „Monopoly“, jocurile de afaceri sau de liiirsă, (ro)bingo și alte fel de fel 
de concursuri televizate amägesc sau - în cazul fericitilor norocosi - satisfac nevoia acută 
de bani. 

Coa mai tânără și mai populară artă, cinematograful, nu avea cum să nu fie sensibilă la 
acest fonomen astiel încât nu puține sunt filmele integral sau partial consacrate jocurilor 
de noroc, Flo că e vorba de privirea indiscretă a camerei de luat vederi ce poate dezvălui 
detaliile unei partide de cărţi, semnele și desenele multicolore ale celor 52 sau 32 de car- 
tonage dreptunghiulare supradimensionate pe ecran, putând da frisoane spectatorilor. Fie 
că in prim plan se află ruleta, plasată în ambianța mai mult sau mai putin somptuoasă a cazi- 
nourilor de pretutindeni. 0 cursă hipică își pledează din oficiu filmicitatea, iar o partidă de 
biliard poate constitui pentru operator o provocare la virtuozitate. Așa cum confruntärile 
pe ringul de box pot produce delicii atât celor ce pariază pe profesioniștii așa-zisului sport 
Mobil" cât și cinefililor. Până și loteria a furnizat subiecte atractioase, dacă ar fi să ne 
amintim doar de ecranizarea celor „Două lozuri” ale lui Caragiale, prilej nimerit de a explo- 
ra psihoza jucătorului. 

Jocul de noroc, o veritabilă aventură inaugurată de literatură, desăvârșită în cinema. 


15 


Ceolat: 


tablete masticabile 


Nu ۱۵۹50۱۱ 6 
sa va strice 
buna dispoziție !, 


Eficace în tulburările digestive 


Acest produs este un medicament. Se poate cumpăra și fără prescripţie medicală. 
In caz că tulburările persistă, adresați-vă medicului sau farmacistului. 


Producător: EGIS Pharmaceuticals Ltd. Ungaria 


ECRANUL DE ACASA 


Bazin care ۵ 

despre Greta Garbo că 
este „o frumuseţe de opoziție“, 
aș spune că Marilyn Monroe 
este o frumuseţe „de perdiție“. 
Ideea mi-a venit privind cele 
două filme programate în ulti- 
ma vreme de televiziuni 
românești, Staţia de autobuz 
(TVR) și Prinţul si dansatoarea 
(Acasă) având-o pe cea mai 
sexy blondă a Hollywoodului 
în rolul principal. În timp ce 
Garbo e inaccesibilă, distantă 
și glacială, Monroe este acea 
apariţie la vederea căreia 
bărbaţilor le vine să fluiere și, 
în orice caz, să încerce s-o 
cucerească. 

O frumusețe „de perditie“ 
înseamnă o frumuseţe corupă- 
toare. Cei care o văd pe incen- 
diara M.M. simt imediat nevoia 
iresponsabilă de a face orice 
pentru a o avea. Ei sunt în sta- 
re chiar s-o răpească, așa 
cum face exuberantul cow-boy 
din Staţia de autobuz (1956) 
de Joshua Logan. Numai in- 
constienta lui intempestivă îl 
poate face să creadă că, du- 
când-o în satul său din Mon- 
tana pe cântăreaţa Cherie, în- 
tâlnită într-o cârciumă a oräse- 
lului Phoenix, ar putea-o trans- 
forma într-o „femeie decentă“ 
și „la casa ei“. Târâtă cu forta 
în autobuzul care merge spre 
cătunul mirelui, frumoasa în 
ținută „de artistă“ provoacă 
multe încurcături și încăierări 
de-a lungul călătoriei nedorite, 
căci mai toţi bărbaţii întâlniți în 
cale, au în faţa ei aceleași re- 
actii ca răpitorul ei. Acesta lup- 
tă însă cu îndârjire pentru a o 
păstra, ceea ce o face pe cân- 
1276216 să-l privească mai a- 
fectuos, amintindu-și cât de 
rău a fost tratată în localul sor- 
did unde lucra. Acceptăm con- 
ventia cu formula de basm „5! 
au trăit fericiţi până la adânci 


P arafrazându-l pe Andre 


Foarte puțini sunt cei 
care au putut să-i reziste 


putut să-i reziste. Pe acest 
adevăr s-a bazat distribuirea ei 


bătrânețe“ observând că, deși 
sexy și provocatoare, Marilyn 
emană o senzaţie de fragilitate 
care îi face pe bärbali să simtă 
nevoia de a o proteja 

Poate că amestecul acesta 
de senzualitate și nesiguranță 
explică misterul atracției exer- 
citată de Marilyn. E un grăunte 
de perfidie în etalarea „laturii 
fragile“, căci aceasta îl face 
imediat pe reprezentantii „se- 
xului tare“ să so simtă mai pu- 
ternici. 

Deși ridiculizată de rivalele 
sale, precum Joan Crawford 
care spunea „Marilyn ве crede 
propria ei reclamă“, tehnica ei 
de seducţie era imbatabilă și 
foarte puţini sunt cel care au 


în Prințul , şi dansatoarea 
(1957) regizat de Laurence 
Olivier care și-a asumat și rolul 
principal. Regizorul-interpret 
își amintea, după ani: „A o diri- 
ja pe Marilyn pe platou era o 
oboseală, o härtuialä atât de 
istovitoare“. Nu se știe dacă 
pe Olivier l-au obosit capriciile 
vedetei sau eforturile lui con- 
siderabile de a nu se lăsa se- 
dus de farmecele acesteia. 
Unii comentatori susțin că dis- 
tantul britanic a fost până la 
urmă cucerit. Nu vom ști nicio- 
dată cu certitudine acest lucru. 
Prinţul și dansatoarea este, 
însă, unul dintre filmele lui cele 


MARILYN 


mai putin reușite. În rolul prin- 
cipelui regent al Charpatiei ca- 
re se îndrăgostește de o ac- 
trità americană de variété, Oli- 
vier face totul pentru a părea 
glacial, dezagreabil și snob. 
Contrastul o avantajează pe 
Marilyn care, în rolul dansa- 
toarei care sucește minţile ca- 
petelor încoronate e spontană, 
simpatică și are umor. Această 
ficțiune a fost premonitorie 
pentru viata personală a vede- 
tei. Ea avea să devină, peste 
patru ani, iubita unui șef de 
stat, relaţie ale cărei implicaţii 
periculoase aveau să-i aducă 
moartea, după cum demon- 
strează cele mai noi teorii 
(vezi volumul „ Marilyn, istoria 
unui asasinat“ publicat de edi- 
tura noastră). Spre deosebire 
de prinţul interpretat de Lau- 
rence Olivier, John Fitzgerald 
Kennedy n-a avut o idilă pla- 
tonică cu artista înveșmântată 
în mătăsuri și paiete. Poate că 
ar fi fost o șansă pentru ea ca 
povestea de amor să fie amâ- 
nată pentru un viitor înde- 
părtat, ca în Prinţul și dansa- 
toarea. Din păcate, atât pe 
ecran, cât și în viață, Marilyn a 
fost o frumuseţe „de ۰ 


Dana DUMA 


۱۱۱ ۷ 
6 Cu Don Митаў | | | 
în Staţie de autohuzi! 


Jocuri de noroc 
si de nenoroc 


despre CASINO: 


„E un film despre vise, despre bani, despre jocuri de noroc. 
E povestea Visului American. E o poveste fascinantă despre 
cei care deţin adevărata putere în America“. 


Pa ام‎ face vedeta 


nstitutia vedetariatului s-a născut și 
| osoicet simultan cu industria cine- 
matografului implicand întotdeauna un 
coeficient de risc, сасї a paria ре un actor 
sau actriță reprezintă din partea producä- 
torilor și a regizorilor și fler, dar și capacitate 
de investiție — spirituală și materială. Poate 
de aceea personajele jucătorilor — oameni 
care cochetează clipă de clipă cu hazardul - 
au atras sau chiar au format vedete. lată 
câteva dintre ele „în acţiune“: 

BARBARA STANWYCK (Gambling Lady 
1934, r. Archie Mayo) e o jucătoare onestă 
care se căsătorește cu un băiat din lumea 
bună din motive obscure; aceeași actriță 
devine o irascibilă jucătoare înrobită ruletei 
(The Lady Gambles, 1949, r. Michael Gor- 
don), căreia îi sacrifică totul, inclusiv soțul 
(Anthony/Tony Curtis). 

PETER LORRE (Casablanca, 1942, г. 
Michael Curtiz) - personaj pitoresc în cele- 
bra idilă politică, pe fundalul celui de al do- 
ilea război mondial, consumată într-un club 
de noapte, închis pentru că a încălcat inter- 
dictia jocurilor de noroc. Același actor îl in- 
terpretează cu umor pe amenintätorul Le 
Chiffre în Casino Royale (1954, r. William H. 
Brown), un film având drept protagonist un 
personaj jucat de Barry Nelson, care-l antici- 
pează cu un an pe eroul faimos al lui Jan 
Fleming, James Bond, mare jucător de 
bacara. 

RUSSELL HAYDEN (Gambler's Choice, 


Nicholas PILEGGI 


1944, r. Frank McDonald) e un jucător 
dubios care totuși păstrează legătura cu pri- 
etenul din copilărie ajuns avocat (Chester 
Morris) şi cu fata pe care o iubesc amândoi 
(Nancy Kelly). 

ROBERT YOUNG (Lady Luck, 1946, r./ 
Edwin L. Martin) e un jucător înrăit luat în 
căsătorie de o femeie (Barbara Hale) care 
speră să-l vindece, dar are parte de mai 
multe probleme decât se așteptase. 

ANTON WALBROOK (The Queen of 
Spades, 1949, r. Thorold Dikinson) interpre- 
tează un ofițer rus obsedat să înveţe cum să 
câștige la cărţi în această fantezistă 
adaptare a povestirii lui Alexandr Pușkin 
„Dama de pică“ (ecranizată în Rusia în 
1910, r. P. Ciardînin și în 1916, r. ۰ 
Protazanov). 

DANE CLARK (The Gambler and the 
Lady, 1952, r. Patrick Jenkins, Sam New- 
field) - un jucător se-ndrägosteste și-și per- 
turbă cu totul stilul de viaţă și așa neortodox. 

TYRONE POWER (Mississippi Gambler, 
1953, r. Rudolph Maté) ambitioneazä și 
instituționalizează în New Orleans o mare 
afacere în exclusivitate pentru cartofori 

ROSSANO BRAZZI (Loser Takes All, 
1956, r. Ken Annakin, după o nuvelă omo- 
nimă de Graham Greene; remake Strike it 
Rich, 1990, r. James Scott, cu Robert 
Lindsay, Molly Ringwald, John Gielgud) 
având-o parteneră pe GLYNIS JOHNS, 
formează un cuplu care-și petrece luna de 
miere la Monte Carlo experimentând ,sis- 
temul infailibil“ de câștig la ruletă, dar cu 
efecte neobişnuite asupra mariajului. 

MARLON BRANDO (Guys and Dolls, 
1955, r. Joseph L. Mankiewicz) isi face un al 
doilea debut pe note, în acest musical al lui 
Damon Ruyon translat de pe Broadway, în 
chip de jucător new-yorkez cu alură de 
gangster, alături de Frank Sinatra. 

TONY CURTIS (Mister Cory, 1957, r. 
Blake Edwards) - din băiat sărac ajunge 
prosper cartofor si se-ntoarce în orașul natal 
ca să se fălească. 

OLEG STRIJENOV (Pikovaia Dama, 
1960, r. Roman Tihomirov) actorul supranu- 
mit „Gerard Philipe rus“ este protagonist în 
această versiune cinematografică a operei 
lui Ceaikovski „Dama de pică“ (în interpre- 


Psharor Stone, fatală trisoare în Casino 


tarea Teatrului Balşoi) despre un ins atins 
de patima jocului care-l distruge și pe el și 
pe prietena sa. 

PAUL NEWMAN (The Hustler, 1961, r. 
Robert Rossen) e un jucător de biliard hoi- 
nar și demoralizat care are faima că l-a în- 
vins pe legendarul Minnesota Fats (JACKIE 
GLEASON); personajul în aceeași interpre- 
tare revine în sequel-ul The Colour of Mo- 
ney (1986, r. Martin Scorsese), acum versat 
escroc, campion de biliard ce îl iniţiază pe 
un tânăr (TOM CRUISE) în secretele succe- 
sului. 

JEANNE MOREAU (La Baie des Anges, 
1962, r. Jacques Demy), subjugată pasiunii 
pentru ruletă, încearcă să renunțe la viciu în 
favoarea iubirii. 

STEVE McQUEEN (The Cincinnati Kid, 
1965, r. Norman Jewison) e un tânăr pocke- 
rist în ascensiune care nu iartă pe nimeni, 
nici măcar pe regele mesei de joc 
(EDWARD G. ROBINSON), întâlnit la un 
turnir organizat la New Orleans special pen- 
tru escrocii hoinari. 

SUZY KENDALL, DON GORDON, 
PIERRE OLAF (The Gamblers, 1969, r. Ron 
Winston) sunt o echipă de trisori care 
operează cu mize mari pe un vapor de 
croazieră. 

BETTE DAVIS (La Scoppone Scientifico, 
1972, r. Luigi Comencini) e o sadică ju- 
cătoare, care periodic înșeală așteptările 
partenerilor (ALBERTO SORDI, SILVANA 
MANGANO) ce speră să se-mbogäteascä. 

ELLIOT GOULD și GEORGE SEGAL 
(California Split, 1974, r. Robert Altman) - 
sunt doi cartofori cu o teribilă foame de 
câștig și un straniu mod de viaţă. 

WARREN OATES (Cockfighter, 1974, r. 


Monte Hellman) - ип ins taciturn care-si 
їпсеагса norocul la luptele de cocosi din 
Georgia. 

KEVIN COSTNER (Stacy's Knights, 
1982, r. Jim Wilson) snoozer la blackjack, 
devine mentorul unei päcätoase träznite 
(ANDRA MILLIAN) care, dupä ce el este 
asasinat de către killer de la casino, 
recrutează о bandă ca să-l răzbune. 

RYAN O'NEAL (Ferer Pitch, 1985, r. 
Richard Brooks) interpretează un ziarist 
sportiv care scrie despre jocurile de noroc 
până când se implică, devine el însuși 
jucător, își pierde nevasta, își periclitează 
slujba și se-ncurcă si cu o șleampătă 
agentă de pariuri. 

ROBERT DE NIRO (The Untouchables, 
1987, r. Brian De Palma) în această reluare 
(datorată lui David Mamet) a faimoaselor 
personaje din serialul TV omonim, este Al 
Capone, într-o grandioasă compoziţie eta- 
lată la masa de joc. 

MATT DILLON (The Big Town, 1987, r. 
Ben Bolt) în Chicago-ul anului 1957 e un 
talentat provincial care vrea să devină mare 
jucător, dar mai are de învăţat. 


e Sean Connery, James Bond în 
Diamantele sunt veșnice 


ROBERT REDFORD (Havana, 1990, r. 
Sydney Pollack) în rolul unui jucător profe- 
sionist, sperând să dea lovitura în ultimele 
ore ale lui Batista în Cuba, se îndrăgostește 
de o văduvă suedeză (Lena Olin) fascinată 
de mirajul jocului. 

SHARON STONE (Casino, 1996, r. Mar- 
tin Scorsese) e Ginger McKenna, o fatală 
trisoare care (conform datelor culese de 
Nicholas Pileggi, autorul scenariului او‎ 
romanului omonim) l-a cucerit pe agentul de 
pariuri Sam „Ace“ Rothstein (Robert De 
Niro) făcându-l vulnerabil și parazitându-i 
cariera sprijinită de Mafie. 


despre MAVERICK 
„Pentru mine acest film nu e un western, și asta-i grozav 
pentru că pe mine western-urile mă plictisesc de moarte. E o 
comedie romantică pe fundal de Far West, una din acele farse 
fără pretenţii care se jucau și pe scenă încă din secolul XVII“. 
Jodie FOSTER 


„E greu să lucrezi cu un pachet de cărți de joc. Cu armele e 
mai ușor! Dar m-am descurcat. Eu și Jodie am devenit maeștri 
în arta trisatului. In timp ce tii pachetul cu o mână, tragi 
cărțile dorite din mijlocul pachetului cu degetul mare și cel 
mic si apoi le plasezi în fruntea pachetului“. 

Mel GIBSON 
are protagonist pe Henry Fonda în rolul unui 
pokerist din Vestul îndepărtat, cartofor 
impulsiv care povestește despre o partidă 
între mari escroci, care pariază pe orice și la 
care el și-a lăsat soția (Joanne Woodward) 


să joace ultima mână. 
1968 Five Card Stud (r. Henry Hathaway) 


Western = poker 


ärlile de joc fac parte integrantă din 
( recuzita western-ului, acest gen 


cinematografic prin excelență 


american adoptat $i adaptat si de alte 
națiuni. Capodopera lui John Ford The 
Stagecoach - Diligenta - 1939, avea să-l 
omologheze pe cartofor printre personajele 


e un western polițist avându-l în centrul ac- 
tiunii pe un pistolar cartofor (Dean Martin) 
care încearcă să descopere cine-i omoară 


sistematic pe participanţii la o „partidă“ de 


standard, chit că şi cowboy-ii neprihäniti sau >”? 
linșaj. 


femeile fatale, între două turniruri sau mai 
multe idile, poposesc o vreme la masa de 
joc, nelipsită din orice saloon. 

În cele ce urmează vă amintim câteva 
dintre filmele consacrate de-a lungul timpu- 
lui în exclusivitate jucătorilor fnveterati și 
poveştile lor cinematografice: 

1936 Aces and Eights (r. 
Sam Newfield) e istoria unui 
jucător inlam care însă apără 
pe un tânăr mexican acuzat pe 
nedrept de crimă 

1947 Trail Street (г. Ray 
Enright) îl are ca personaj 
secundar pe jucătorul interpre- 
tat de Steve Brodie, un ins ata- 
cat de fermieri, si a cărui iubită, 
animatoare (Anne Jeffreys), 
trebuie să aleagă între el și 
rivalul său, protagonistul Ran- 
dolph Scott 

1949 ۰ ۳۱۵۱۱۱۲6۵ (r. 
Springsteen) - gravitează їп 
jurul unui jucător (William 
Elliott) implicat într-o serie de 
färädelegi, dar a cărui viață va 
fi salvată de un predicator. 

1961 The Comancheros (r. 
Michael Curtiz) relatează isto- 
ria unul cartofor dandy (Stuart 
Whitman) ce urmează să fie 
arestat sub acuzaţie de crimă 
de către un taciturn şerif texan 
(John Wayne), 

1966 A Big Hand for the 
Little Lady (г. Fielder Cook) îl 


(continuare în pagina 27) 


e Jodie Foster si Mel Gibson, pokeristi 
cu simțul umorului în Maverick 


R.G. 


со 
с) 
© 
= 
D 
© 
a 
N 
© 
> 


22 


* ө Paul Newman si Robert Redford, 


Haz de necaz 


castigat mores“, comediile cinema- 

tografice și-au adjudecat printre 
eroii cu priză sigură la public pe jucători, fie 
ei onești sau corupți, norocoși ori pägubosi. 
Fiindcă spectatorului îi place să se consi- 
dere mai cinstit sau mai istet, la fel de mult 
cum îi place să jubileze odată cu învingătorii 
sau să lăcrimeze pentru pierzători. Mai ales 
când cineaștii știu să stabilească o distanță 
ironică, reglată în funcţie de natura comicu- 
lui practicat: burlesc sau grotesc, bonom ori 
sardonic. 

La 1935 numai într-o farsă enormă se 
putea imagina un personaj precum cel inter- 
pretat de fermecätorul Ronald Colman, în fil- 
mul ce-i prezintă performanţa chiar din titlu: 
The Man Who Broke the Bank at Monte 
Carlo (r. Stephen Roberts). 

Renumit pentru slăbiciunea sa fata de 
sexul slab, George Cukor încurcă abil itele 
unei alt fel de farse, Born Yesterday (1950) 
- ce o are protagonistă pe Judy Hollyday 
care-și reia un succes de pe Broadway în 
chip de lucid-zăpăcită jucătoare de gin 
rummy, căreia amantul, un gangster moro- 
cănos (Broderick Crawford) îi angajează un 
profesor (William Holden) să o „educe“. 

În plină modă retro The Sting/ Caceal- 
maua, 1973, r. George Roy Hill, sporea fai- 
ma actorilor Paul Newman și Robert Red- 
ford: doi escroci din Chicago plini de umor și 
extrem de inventivi pun la cale o răzbunare 
ingenioasă împotriva unui gangster new- 
yorkez (Robert Shaw) care le-a omorât prie- 
tenul. Sequel-ul de peste un deceniu - The 
Sting Il, г. Jeremy Paul Kagan, îi are în frun- 
tea distribuţiei pe Jackie Gleason și Mac 
Davis, doi inși ce „aranjează“ un meci de 
box ca să-l „sape“ pe personajul lui Karl 
Malden. Prin cadru „trece“ și Oliver Reed în 
rolul unui cunoscut trisor la zaruri. 


C: speranţă în dictonul latin „Ridento 


Thursday Game, 1974, r. Robert Moore 
scontează tot pe farmecul comic al actorilor 
Gene Wilder și Bob Newhart, doi inși oare- 
care, care continuă să se întâlnească în 
nopțile de vineri și după ce jocul de poker 
săptămânal nu mai are loc. Ambii au motive 
serioase să-și părăsească pe-nserat că- 
minul, bineînțeles din cauza soțiilor (Ellen 
Burstyn și Cloris Leachman). 

Lookin’ To Get Out, 1982, r. Hal Ashby îi 
are їп centrul acțiunii pe Jon Voight și Burt 
Young - un cuplu de împătimiţi cartofori din 
Las Vegas pierzând în fata unui escroc 
bătrân și șiret (Bert Remsen). 

Capitala mondială a jocurilor de noroc 
găzduiește și pe eroul din Lost in America, 
1985, nimeni altul decât vestitul comediant 
Albert Brooks în triplă calitate de scenarist, 
regizor și interpret, alături de Julie Hagerty; 
memorabilă este secvenţa în care freneticul 
protagonist încearcă să-l convingă pe pro- 
prietarul cazinoului să-i restituie banii pier- 
duti de partenera sa. 

Produs și regizat in italian style, ۱۱ gioco, 
1988, r. Carlo Vanzina descrie cum un nobil 
scăpătat (Matthew Modine) ajuns pungaș, 
pierde un pariu jucând cu o sinistră contesă 
(Faye Dunaway). Filmul amuză în primul 
rând pentru că actorii se amuză și ei! 


| 6 Louis de Fune 
A aw şaua comediei la 


— 


mA 


„A câștiga 
un Mare Premiu 
în cursa de echitație 
a Arcului de Triumf 
e mult mai important 
pentru mine decât 
un Oscar!" 


Omar SHARIF 


Pariul hipic 


ai mult ca sigur, strävechea mitolo- 
Me a calului se face vinovată de 


faptul că filmografia curselor hipice 
este atât de vastă! Deopotrivă träpas tere- 
stru si Pegas înaripat, acest animal, în anti- 
chitate, era considerat sacru și-i înnobila pe 
înșiși zeii care-și ziceau hippios - cabalini, 
purtând alăturat numelui lor prefixul hippo. 

Clarväzätor, calul îşi conduce cäläretul si 
isi domină fanii de tot felul. Malefic, devoră 
nu doar sufletele, ci si banii. Veritabil „cal 
troian“ se poate spune că este si în materie 
de... jocuri de noroc, pe ecran, încă din 
1934. 

Este anul când se înregistrează un 
neaşteptat succes cu Little Miss Marker (r. 
Alexander Hall), protagonistă Shirley 
Temple, alergând pentru o datorie si fiind 
admirată de colonia jucătorilor newyorkezi. 
Adaptarea povestirii lui Damon Runyon va 
cunoaște si un remake în 1980 avându-l la 
cârma regizorală pe scriitorul Walter 
Bernstein si ca interpretă pe micuța Sara 
Stimson, susținută de Walter Matthaw, Julie 
Andrews, Tony Curtis. Adaptări libere au 
mai fost comediile: Sorrowful Jones, 1949, r. 
Sidney Lanfield, cu Bob Hope în calitate de 
agent de curse, si Forty Pounds of Trouble 
(1963, r. Norman Jewison) cu Tony Curtis 
manager de casino... 

Broadway Bill (1934, r. Frank Capra) e 
porecla protagonistului (Warner Barter) care 


Jocuri de noroc... 


ține mai mult la calul său decât la familie și 
e preocupat de mari pariuri. Același regizor 
a semnat în 1950 Riding High, remake-ul 
musical (cu Bing Crosby) al aceleiași pove- 
stiri „On the Nose“ de Mark Hellinger. Three 
Men on a Horse (1936), r. Mervyn LeRoy 
adaptează comedia tandemului George 
Abbott - John Cecil Holm despre un individ 
(Franck McHugh) obsedat să câștige la 
curse. Charlie Chan at the Race Trank 
(1936, r. H. Bruce Humberstone) îl sur- 
prinde pe celebrul personaj al detectivului 
oriental din poliția din Honolulu (Warner 
Oland) investigând asasinarea unui propri- 
etar de cai si arestând câţiva jucători necin- 
stit. A Day at the Races (1937, г. Sam 
Wood) petrec fraţii Marx, - Groucho în chip 
de doctor de cai, iar Chico vânzând pariuri, 
în vreme ce Harpo sugerează că locul 
acţiunii ar putea fi un sanatoriu de nebuni. În 
Thoroughbreads Don't Cry (1937, r. Alfred 


(1950, r. Jean Negulesco) înfățișează încer- 
cările unui jocheu necinstit (John Garfield) 
să se schimbe pentru a redobândi încre- 
derea fiului (Orley Lindgrin), dar și a unei a- 
trăgătoare văduve (Micheline Presle). 
Aceeași povestire My Old Man de Heming- 
way a ajuns și pe micile ecrane ca istoria 
unei adolescente și a decăzutului ei tată. In- 
spirat de D. H. Lawrence, The Rocking 
Horse Winner relatează despre un puști 
sensibil având deosebita calitate de a pre- 
zice câștigătorii curselor de cai doar călă- 
rindu-și cälutul-balansoar. Erou de serial, 
între 1950-1956, este catârul botezat Fran- 
cis (Francis Goes to the Races, 1951, r. 
Arthur Lubin). Un agent de pariuri necinstit e 
un rol excelent pentru Bob Hope în The 
Lemon Drop Kid (1951, r. Sidney Lamfield) 
după povestirea lui Damon Ruyon, ecrani- 
zată prima dată în 1934 de către Marshall 
Neilan. 

Groucho Marx, de 
astă dată singur, e 
în fruntea distribuției 
unui film cu titlul 
promițător A Girl in 
Every Port 1952, r. 
Charles Ershino, co- 
medie despre nişte 
marinari ce încearcă 
să stoarcă bani din 
cursele de cai si as- 
cund un exemplar 
bătrân la bordul unui 
vas. Stranie este co- 
media Photo Finish, 
1957, r. Norbert 
Carbonnaux, despre 
un escroc care ope- 
reaza la curse (cu 
Fernand Gravet, 


ө Bridget Fonda, Nicolas Cage si Rosie Perez cu lozul câştigător Jean Richard, Miche- 


din Un bacsis de 2.000.000 dolari 


E. Green) Judy Garland cântă si este pentru 
prima dată partenera lui Mickey Rooney, 
care în Down the Stretch, 1936, fusese fiu 
de jocheu în dizgrație, iar acum e chiar jo- 
cheu implicat în pariuri necinstite. Saratoga 
(1937, r. Jack Conway) îi are în distribuție 
pe Clark Gable ca influent agent de pariuri si 
pe Jean Harlow (dispărută tragic în timpul 
filmărilor) ca nepoată a unui crescător de cai 
(Lionel Barrymore). Cu Wallace Beery drept 
mentor, Mickey Rooney este iar jocheu 
înhăitat cu escrocii în Stablemates (1938, r. 
Sam Wood). Calul învingător dă titlul filmu- 
lui: Million Dollar Legs (1934, r. Nick 
Grinde). Doi smecheri de milioane, Dean 
Martin si Jerry Lewis, sunt implicați în afa- 
ceri gangsteresti la cursele de steeple chas- 
se: Money From Home, 1953, r. George 
Marshall. She Went to the Race (1945, r. 
Willis Goldbeck) o prezintă pe descoperi- 
toarea (Frances Gifford) unui sistem „știin- 
tific“ de a „bate“ caii, care însă se-ndrägos- 
tește de un îngrijitor de cai. Under My Skin 


line, Louis de Funès). 
In Who's Got the 


Action? (1962, r. Daniel Mann) Lana Turner 
îi combate lui Dean Martin febra pariurilor hi- 
pico. Audrey Hepburn, odată ajunsă My Fair 


Lady (1964, r, George Cukor), riscă și un 
pariu la curse într-o superbă secvenţă a mu- 


sicalului după „Pygmalion“-ul lui G.B. Shaw. 

Mai aproape de prezent, subiectele par a 
ве гөрө!а Gary Coleman е un adorabil puști 
de 10 ani caro trăiește într-o gară si ghi- 
cogte Învingătorii la curse: On the Right 
Track (1981, ۲, Lee Philips). Patru pägubosi 
(Tim Conway, Harvey Korman, Jack Wes- 


ton, Tod Wass) împrumută 5.000$ pentru a 
juca la ourse, dar pariază prost: The 
Longshot (1985, r. Paul Bartel) 


Mickey Rooney revine ca bătrân jucător 
bogat, dar lipsit de noroc, posedând un 
tânăr trăpag co-i e furat: Lightning, the 


White Stalion (1986, r. Willim A. Levey) 

| so alătură şi Richard Dreyfuss, jucător îm- 
pätimit care pleacă urechea la informaţii con- 
lidentiale ce-l aduc la un fiasco zgomotos, în 
ciuda titlului; Let It Ride (1989, r. Joe Pytke). 


Loto = story 


iata-i o loterie» e o expresie cu- 
<< = care pare a fi circulat 
chiar înainte ca loteria sã fi fost 
inventatã. De exemplu de un Casanova - 
Richard Chamberlain într-un film tv (1987, r. 
Simon Langhton) recent înglobat abuziv în 
Те!есїпетаїеса. O trecere în revistă a 
peliculelor pe aceastã „melodie“ ce rimeazã 
şi cu adagiul «Banii n-aduc fericirea» sufo- 
cat de sloganul «Te uiţi și câstigil» cere 
imperios o ordine, care ar putea fi cea... al- 
fabetică. În absenţa unul film de litera A, se 
poate începe cu o capodoperă de litera B. 

BABETTE'S FEAST, 1987, r. Gabriel 
Axel, după o povestire de Isal Dinengen, 
distins cu Oscar - o frantuzoaicä expatriată 
(Stephane Audran) câștigă la loterie și chel- 
tuiește toți banii pentru un festin oferit unui 
grup de danezi luterani ca să-și arate 
recunoştinţa pentru că i-au oferit un cămin, 
dar și ca să-și etaleze talentul culinar. 

FOX AND HIS FRIENDS, 1975, r. Rainer 
Werner Fassbinder - cunoscut sub numele 
de Fox vorbäretul, un modest animator 
(R.W.F.) se îmbogățește după o viață de 
jucat la loterie, dar e atras de un elegant 
homosexual care-l va exploata. 

IT COULD HAPPEN TO YOU, 1994, г. 
Andrew Bergman - un polițist generos 
(Nicolas Cage), spre disperarea aprigei sale 
soții (Rosie Perez), împarte câștigul de mi- 
lioane al unui bilet de loterie cu o chelneritä 
(Bridget Fonda) cunoscută întâmplător, 
alături de care-și schimbă viata îndeplinin- 
du-și visele. 

LET'S DO IT AGAIN, 1975, ۲۰ Sidney Poi- 
tier - același tandem S.P.-Bill Cosby (pe ca- 
re-l veti întâlni si la litera U) îl hipnotizează 
pe un ins oarecare (Jimmy Walker) să 
devină boxer ca să le fie de folos la pariuri. 

THE LOTTERY BRIDE, 1930, r. Paul 
Stein - cum comediile n-au vârstă, în acest 
musical mai poate fi încă admirată Jeanette 
MacDonald care trebuie să-și uite adevă- 
ratul iubit când e câștigată la loterie de 
fratele acestuia. 

(continuare în pagina 34) 


... şi de nenoroc 


> HU} 


24 


T 


londa angelicä din 

Pact cu diavolul, victi- 

ma favorită a lui 
Lucifer, a fost considerată de 
multi critici americani una din- 
tre revelaţiile actoricești ale 
anului trecut. La cei 22 de ani 
ai săi, Charlize Theron a reușit 
să se remarce jucând alături 
de Al Pacino. O performanță 
apreciată cum se cuvine de 
producătorii care au început 
să-i telefoneze propunându-i 
noi roluri. 

Interpreta chinuitei soții de 
avocat din filmul lui Taylor 
Hackford nu este chiar o nou 
venită la Hollywood. Ea a sosit 
aici în urmă cu patru ani, după 
ce s-a plictisit de profesia de 
manechin pe care o practica la 
New York. Charlize s-a născut 
în Africa de Sud, unde tatăl ei 
este proprietarul unei com- 
panii de construcții. Își 
amintește de primii ani de 
viaţă ca de o perioadă când 


J 


۲ 
لے لت E‏ | 


era o adevărată fata de la ţară: 
„Am crescut înconjurată de 
animale. La șase dimineața 
mulgeam vacile înainte de a 
merge la școală. Mă price- 
peam să fac și unt“. 
Frumusețea adolescentei 
Charlize, recunoscută de tot 
anturajul ei, i-a dat curajul de a 
încerca să-şi facă loc în lumea 
modei. La 16 ani a putut par- 
curge Europa datorită acestei 
meserii. S-a stabilit apoi la 
New York unde și-a dat seama 
că nu e tocmai meseria cea 
mai potrivită pentru ea. „Mă 
sinteam din ce în ce mai 
golită“, își amintește ea. A 
început să studieze dansul, 
dar un accident la genunchi a 
făcut-o să renunte la visul de a 
face carieră de dansatoare. 
Nu-i mai rămânea decât 
speranţa de a deveni actriță. 
Nu regretă că a venit la 
Hollywood și a început să 
cutreiere agenţiile de impre- 


| 


sariat, са multe alte mii de 
tinere de vârsta ei. Sansa i s-a 
arătat destul de repede și la 
numai 19 ani a fost distribuită 
în Două zile în vale de John 
Herzfeld într-un rol de plan 
doi, dar destul de pregnant 
pentru a i se remarca pros- 
petimea și frumusețea. O par- 
titură restrânsă i s-a încredin- 
tat și în That Thing You Do !, 
pelicula de debut regizoral a 
lui Tom Hanks, ca și în come- 
dia Trial and Error. A dat probă 
pentru Showgirls de Paul 
Verhoeven, dar a fost prefe- 
rată Elizabeth Berkley. Până la 
urmă s-a dovedit că și asta a 
fost o șansă, pentru că filmul a 
fost un eșec. 

Charlize Theron a fost ne- 
voită să lupte pentru a fi dis- 
tribuită în Pact cu diavolul. 
Regizorul Taylor Hackford isi 
amintește astfel prima е! 
probă: „A venit, a citit replicile 
și m-a frapat, dar era blondă și 
înaltă și sexy și nu știam dacă 


ERON 


e cea mai potrivită“. Ea și-a 
dat seama că trebuie să 
demonstreze că nu e prea fru- 
moasă pentru rol, așa că a 
venit la următoarea probă 
(dată alături de Keanu 
Reeves) nemachiată și cu 
părul nespälat. A fost atât de 
convingătoare în ipostaza de 
victimă, încât a fost angajată. 
„Am obținut al naibii de greu 
ce mi-am dorit, dar am muncit 
cinstit pentru asta“, caracte- 
rizează Charlize experienţa 
numită Pact cu diavolul. 

După acest succes agenda 
ei este încărcată. A fost dis- 
tribuită în rolul principal femi- 
nin din Mighty Joe Young 
unde joacă alături de Bill 
Paxton și în Nevasta astronau- 
tului unde este partenera lui 
Johnny Depp. Cel mai sigur 
semn al recunoașterii talentu- 
lui ei este însă hotărârea lui 
Woody Allen de a-i atribui o 


partitură în noua sa comedie. 
„Nu mai sunt o amărâtă de 
fată din Africa de Sud care 
trăiește la ţară“ declară cu 
mândrie Charlize, drept con- 
cluzie pentru bilanţul ei recent. 
Firea ei bătăioasă și calitățile 
sale certe, ne fac să credem 
că starleta va deveni cu sigu- 
гап{а o stea hollywoodiană. 


Dana DUMA 


JACK NICHOLSON 


mblu foarte mult în- 
coace și încolo“, spu- 
99 ne Jack Nicholson în 


crez al outsider-ului -, pare a 
vorbi pentru toti americanii care 
nu se mai regăsesc în valorile 


E 


„Jack Nicholson e unul dintre cei mai buni actori pe care i-a avut 


vreodată America. Poate face orice“, 


rolul lui Bobby Dupea, în Five 
Easy Pieces/Cinci piese ușoare 
(1970, de Bob Rafelson), 
„umblu nu pentru са as vrea să 
ajung undeva anume, ci pentru 
că încerc să fug de lucruri care 
s-ar inrautati dacă as rămâne 
pe loc“. 

Nicholson devenise un star 
din 1969, când cucerise inimile 
spectatorilor. cu rolul avocatului 
alcoolic și vagabond din Easy 
Rider (de Dennis Hopper). Dar 
personajul său din Five Easy 
Pieces, cu debusolarea sa, cu 
fuga sa permanentă de respec- 
tabilitate și de responsabilități, 
cu lehamitea, umorul și dispe- 
rarea sa, a făcut din actor unul 
dintre eroii anilor “70. Filmul sur- 
prinde starea de spirit a Americii 
în acea epocă de scepticism și 
dezolare - epoca războiului din 
Vietnam și a scandalului Water- 
gate. Când Nicholson spune 
cuvintele acelea - un adevărat 


promovate de famille şi de ۰ 
tem. Five Easy ۳۱۵۵۵8 ө filmul 
care a confirmat originalitatea او‎ 
puterea lui Nicholson, E sufi 
cient să se 9070 la plan si să 
cânte o Nocturnä de Chopin, ca 
să-i simţi insingurarea, E sufi- 
cient să comande о gustara într- 
un fast-food ca s-i simtim frus- 
trarea acumulată, gata să oxplo 
deze. În 1970, la 33 de ani, 
magnetismul gl rosursolo sale 
actoricești ørau deja oxcep- 
tionale 

Si totuși, inceputurile lui Jack 
Nicholson au font та! grele 
decât ale altor actori, anii săi de 
anonimat au fost mal numeroși, 
ucenicia sa (0û protejat al lui 
Roger Corman, faimosul regi- 
zor-producător de filme de serie 
B) a fost mai descurajantä. 
Născut la 22 aprilia 1937, în 
localitatea Neptune din statul 
New Jersey, Nicholson a plecat 
în California la vârsta de 17 ani, 


hotărât să devină actor. Va tre- 
bui să aștepte până în 1969 
pentru Easy Rider și pentru 


„Cred 
ca nu sunt 
destul 


de inteligent 


pentru a fi 


CINIC". 


Stanley Kubrick 


prima sa nominalizare la Oscar. 
Astăzi e una dintre cele mai 
respectate personalităţi ale 
ecranului american, deși - mai 
ales în ultimii ani - s-au ridicat 
destule voci ca să îi reproseze 
„popularitatea câștigată în roluri 
facile“ sau „verva lipsită de 
măsură“. Unii au mers chiar 
până la a-i contesta talentul. 
Dacă însă treci în revistă boga- 
ta filmografie a lui Nicholson din 
ultimii 25 de ani, găsești destule 
argumente în favoarea forţei și a 
versatilitäti sale creatoare. 
Majoritatea acestor roluri sunt 
memorabile, precum: marinarul 
cumsecade din The Last Detail/ 
Ultimul detaliu (1973, de Hal 
Ashby), care după 14 ani în 
marină realizează confuz că 
„Sistemul“ și-a bătut joc de el; 
detectivul particular din China- 
town (1974, de Roman Po- 
lanski), la fel de individualist și 
de tenace ca eroii lui Bogart, dar 


mai putin sigur pe sine, mai 
naiv, mai vulnerabil; pacientul 
rebel din One Flew Over the 
Cuckoo's Nest/ Zbor deasupra 
unui cuib de cuci (1975, de 
Milos Forman), un golan neîm- 
blânzit și un spirit liber - campi- 
onul celorlalţi pacienţi din ospi- 
ciu împotriva „Sistemului“ - rol 
pentru care a primit primul său 
Oscar. A mai fost reporterul 
fugar din The Passenger/ Pro- 
fesiune: reporter (1975, Miche- 
langelo Antonioni), cu efortul 
său futil de a-și pierde urma, 
schimbându-și identitatea cu 
cea a unui mort; dramaturgul 
Eugene O'Neill din Reds 
(1981, Warren Beatty) cu 
amestecul său de sarcasm și 
idealism; cosmonautul pensi- 
onat din Terms of Endearment/ 
Vorbe de alint (1983, de James 
L. Brooks), care s-a resemnat 
să fie bufonul si desfrânatul 
cartierului, pentru са stie са, о 
data in viata lui, a träit un mo- 
ment de glorie (al doilea 
Oscar); gränicerul din The 
Border/ Granita (1982, de Tony 
Richardson), cu säräcia si 
corupția sa, și nevoia patetică 
de a se reabilita printr-un gest 
dezinteresat si nobil; ucigașul 
profesionist din Prizzi's Honor/ 
Onoarea familiei Prizzi (1985, 
de John Huston), cu sentimen- 
talismul său absurd și accentul 
caraghios de Brooklyn; vaga- 
bondul din lronweed (1987, de 
Hector Babenco), cu vinovăția 
sa de nevindecat și trecutul său 
bântuit de demoni; demonicul 
Joker din Batman (1989, de Tim 
Burton), grandilocvent în ră- 
utatea sa, atrăgător în plăcerea 
sa de a distruge; ofițerul tiranic 
din A Few Good Men/ Oameni 
de onoare (1992, de Rob Rei- 
ner), sinistru și pe undeva impu- 
nător în convingerea sa neclin- 
tită că servește America. 

Și galeria de portrete memo- 
rabile ale lui Jack Nicholson s-a 
îmbogăţit în 1997 cu personajul 
său din Mai bine nu se poate 
(de James L. Brooks, vezi cro- 
nica la pag. 9) care i-a adus al 
treilea premiu Oscar. 

Andrei GORZO 


25 


26 


= 
5 
N 
2 
5 
= 
9 
(m) 
= 
© 
= 
[aa] 
2 
۲ 
co 
> 
Фф 
سا‎ 
o 
D 
= 
O 


b 


` 


Nimic despre 


«alba-neagra» 


hiar dacă nu-i cea dintâi, Coana 
(Сет este, їп orice caz, о memo- 
rabilă bonjuristă levantină pasion- 
ata după chemin de fer, iar filmele Cucoana 
Chiriţa, 1987 și Chiriţa în lași, 1988, r. Mir- 
cea Drăgan, n-au uitat acest tabiet al par- 
venitei par excellence adusă în actualitate 
din lumea lui Alecsandri de către Draga 
Olteanu-Matei. 

Clasicul I.L. Caragiale l-a creionat în aqua 
forte pe Lefter Popescu, insufletit de incon- 
fundabilul Grigore Vasiliu Birlic în Două lozuri 
(1957, r. Gheorghe Naghi, Aurel Miheleș), 
ambalat burlesc în aventura căutării și găsirii 
biletelor „de lotärie“ („Lotăria Societăţii pentru 
fundarea unei Universităţi Române în Do- 
brogea, la Constanţa“ și „Lotăria Asociaţiunii 
pentru fundarea și înzestrarea unui Ob- 
servator Astronomic la București“): „Biletele 
le-a cumpărat cu bani împrumutaţi, ca de cà- 
bucă (superstiție de jucător - n. ed.) de la di. 


Miza... 


(urmare din pagina 15) 


polițist de Norbert Jacques căruia Fritz Lang 
i-a conferit o dimensiune zguduitoare: un 
geniu nebun, hipnotizator omniprezent, se 
joacă în perimetrul tripoului, dar nu numai 
cu viața și moartea, bucurându-se de spri- 
jinul unei bande de criminali, terorizând o 
întreagă comunitate. Criticul Siegfried Kra- 
cauer considera această operă de referință 
a expresionismului „simbolul unui regim 
despotic, al unei societăţi în care te temi de 
orice, pentru că oricine poate fi urechea sau 
braţul tiranului“. Același regizor a continuat 
povestea personajului interpretat de Rudolf 
Klein-Rogge în Dr. Mabuse - Inferno - 
Menschen der Zeit, 1922; Das Testament 
des Dr. Mabuse, 1932 și Die Tausend 
Augen des Dr. Mabuse, 1960. 


Parafrazându-l pe Caragiale, America-si are jucătorii săi, Franta-si 
are jucătorii săi, până și Rusia-și are jucătorii săi, în fine, orice 
națiune, orice popor, oricare... cinematografie își are jucătorii săi. 
lată că și noi avem jucătorii noștri! Majoritatea imprumutati din lite- 


ratură, unii născuţi pe ecran. 


căpitan Pandele, fiindcă-i spuseseră mulți, 
când se tot plângea că n-are noroc la joc, să- 
ncerce a juca cu bani de-mprumut“. 
Inspirându-se din același univers cara- 
gialean ce ne este atât de propriu, Lucian 
Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică?, 
1980-1990 panoramează cu amară volup- 
tate periferia umană a trisorilor si cutitarilor 
cu drame pasionale culminând în bătăi 
crunte si împăcări bruște, în atmosferă „fes- 


z 
5 
8 
5 

2 
0 
o 
Б 
۸ 
@ 
© 
0 
2 
L= 
5 
б. 
© 
A 
ی‎ 
5 
că 
o 
= 
E 
= 
© 
A 
© 
O 
= 
© 


tivă“ și „competitivă“. Fostul tist de vardisti 
lancu Pampon (creaţie de marcă a lui Victor 
Rebengiuc) deschide filmul cu o secvenţă 
fierbinte ce-l suprinde concentrat asupra 
„merchezului“ său la concină. O scenă apo- 
caliptică în pandant cu cea finală în care 
spiterul galant și farsor Nae Girimea (Gheor- 
ghe Dinică, într-o veritabilă arlechiniadă) 
regizează nu doar cheful, ci și lupta trucată 
între (ne)zburătoarele domestice și bete, 
spre entuziasmul general. Dar să nu uităm 
(și noi!) „lista de lotărie a lpistatului - un 
franc numărul: un portabac cu muzică“! 

Amintind aleatoriu de îngemănarea Bal- 
canilor cu Occidentul și glisând năucitor prin 
medii stranii și situaţii contradictorii, eroii lui 
Mateiu Caragiale, Craii de Curtea Veche 
(1996), readusi la viață de Mircea Veroiu, 
sunt surprinși adesea în mână cu câte o 
carte, de literatură, ori heraldică sau... de 
joc. Și Pașadia (Mircea Albulescu) și Pirgu 
(Răzvan Vasilescu) și Pantazi (Ovidiu luliu 
Moldovan) - cartoforul îndrăgostit ce-și 
vinde tradiția familială pe monezi efemere. 
Casa Arnotenilor e deopotrivă și bordel și 
tripou - un inevitabil spaţiu inițiatic. 

Izul Fanarului care i-a bântuit opera, 
Eugen Barbu l-a adus și pe pânză în seria 
Haiducilor, în cea a lui Mărgelatu, într-un 
film al cărui titlu - Totul se plătește (1987, r. 
Mircea Moldovan) - a creat probleme 
sunând premonitoriu. Poate de aceea sec- 
venta s-a încărcat de sensuri în plus, con- 
fruntându-i la cărți pe jucătorul ghinionist 
Gonfalo (George Constantin) - ce-și încheie 
cariera într-un hohot de râsu-plânsu - și pe 


Aparent o simplă dramă intimistă, Cuţitul 
în apă (1962, r. Roman Polanski) dă măsura 
cruzimii, perversitäti și prostiei în. lumea 
modernă: un cuplu în week-end cu iola și un 
student autostopist (Leon Niemczyk, Jo- 
lanta Umecka, Zygmunt Malanowicz) intră 
într-un conflict mocnit, se härtuie reciproc 
într-un sadic joc „de societate“ care implică 
- la un moment dat - și o partidă de cărţi. 

În anii Marii Depresiuni economice, în 
America tuturor posibilităților, maratonul de 
dans pe pariuri devenise o lamentabilă posi- 
bilitate de a câștiga bani: They Shoot 
Horses, Don't They? / Si caii se împușcă, 
nu-i așa?, 1969, Sydney Pollack, Jane 
Fonda si Michael Sarrazin într-o cursă dis- 
perată pentru supravieţuire (ecranizarea 
romanului lui Horace McCoy). 

Originar din India, jocul de șah își leagă 
limpede simbolismul de cel al strategiei răz- 
boinice, iar miza, totdeauna de mare pret, 
vizează supremaţia asupra lumii care pre- 


supune inteligenţă și rigoare. Aceste echi- 
valențe sunt puse în evidenţă în celebrul 
film al lui Satyajit Ray, Jucătorii de șah, 
1977: la 1856 doi tineri nobili (Amjat Kham, 
Sanjeed Kuman) împătimiţi ai șahului joacă 
partide interminabile în vreme ce în jurul lor 
istoria se scrie cu sânge: izbucnește răz- 
boiul, regele abdică și britanicii ocupă India. 
O fină satiră la adresa indolentei și nepăsării 
orientale, totuși o modalitate infailibilă de a 
supraviețui. 

Tot o satiră socială fascinantă schiteazä 
în inconfundabilul său stil Rainer Werner 
Fassbinder. Conduși de o fiică paraplegică, 
un afacerist, soția și amantii lor se ambalea- 
ză într-un joc psihologic despre adevăr, ca- 
re atinge culminatia prin pariul limită al pis- 
tolului dus la tâmplă cu un singur glonte: 
Chinesisches Roulette, cu Anna Karina, 
Margit Carstensen, Ulli Lommel, Brigitte 
Mira. 

Același joc fatal dă substanţă tragică ипе! 


Jocuri de noroc 
si de nenoroc 


boier Kiriazi (Mircea Albulescu), räu si 
necrutätor ca destinul. 

Același scriitor semna scenariul după ro- 
manul său Facerea lumii (1971, r. Gheorghe 
Vitanidis) conectat la o altă oră a istoriei ale 
cărei contradicții sunt oglindite prin iubirea 
imposibilă dintre fiica unui muncitor, Eva (Iri- 
na Petrescu) și un tomnatec, dar seducător 
proprietar de cai de curse, Manicatide (Liviu 
Ciulei), care o iniţiază în voluptätile mon- 
denitätilor revolute: casinoul, hipodromul... 

La cumpăna dintre două lumi, în ziua is- 
torică a lui august 1944, la apelul bateriei 
antiaeriene de pe un aerodrom din Bucu- 
rești absentează un artilerist (lon Caramitru) 
în permisie, fiindcă toată noaptea, acest 


contabil, cartofor înrăit în civilie, a jucat cărți 
și, când a ajuns acasă, sub dărâmăturile 
bombardierului, a descoperit că sotia-i 
murise cu altcineva în pat. Nevoia de sacri- 
ficiu devine firească la acest „risipitor“ al lui 
Marin Preda de la Porţile albastre ale 
orașului (1974, r. Mircea Mureșan). 

Să mori rănit din dragoste de viață (1984, 
sc. Anghel Mora, r. Mircea Veroiu) l-a impus 
ca personaj pe Sarca (Gheorge Visu), un 
aventurier solitar cu alură de apaș, fost cir- 
car, hamal, student, actualmente revolutio- 
nar jucându-se de-a v-aţi ascunselea cu 
soarta așa cum riscă dezinvolt și la cărți. 

Când, într-un uşor tardiv pas cu moda eu- 
ropeană a westernului spaghetti, Titus 


e Leni Dacian, Clody Bertola, Herman Chrodower, Julietta Szôny 
și Sergiu Nicolaescu la masa de joc în Felix și Otilia 


secvenţe cheie din The Deer Hunter (1978, 
r. Michael Cimino), povestea unui grup de 
amici otelari din Pennsylvania înainte si 
după experiența Vietnamului, unde jocul de 
noroc practicat în tripourile extrem orientale 
era... ruleta rusească. 

Într-un orășel înghețat al viitorului postnu- 
clear, câțiva supraviețuitori (Paul Newman, 
Bibi Anderson, Fernando Ray, Vittorio 
Gassman, Brigitte Fossey) joacă o partidă 
(sin)ucigașă pentru supraviețuire: Quintet, 
1979, r. Robert Altman. 


WESTERN... 


(continuare din pagina 19) 


1980 The Gambler (r. Dick Lowry) este fil- 
mul ce lanseazä personajul Brady Hawks, 


croat de Kenny Rogers și purtat și în alte 
câtova sequels pentru micul ecran: The 
Gambler, Part II - The Adventure Continues, 
1983; The Gambler, Part III - The Legend 
Continues, 1987, The Gambler Returns: 
The шок and the Draw, 1991. 

1991 Another Pair of Aces (г. Bill Bixby) - 
porechon do agi este formată la propriu 
dintr-un jucător (Willie Nelson) care-l ajută 
po un ۱۵۱۱۲ texan (Kris Kristofferson) să dea 
în vileag un ucigas. 

1994 Mavoriok (r. Richard Donner) este o 
cucoritoare comedie avându-i protagoniști 
ре Mel Gibson și Jodie Foster, el fermecător 
cartolor cu simţul fair-play-ului care vrea să 
facă rost de bani să plătească taxa de parti- 
cipara la un campionat de poker, ea aparent 
o təmələ slabă şi neajutorată, ce se do- 
vodegte o vorsată trișoare. Filmul reia per- 
sonajele unul serial tv de succes în anii ‘50. 

= 


Popovici a scris scenariile tripticului Profe- 
tul, aurul si ardelenii, 1978, г. Dan Pita: Ar- 
tista, dolarii și ardelenii, 1980, r. Mircea Ve- 
roiu: Pruncul, petrolul și ardelenii, 1981, г. 
Dan Pita, bineînţeles, n-a omis nici traditio- 
nalele partide de poker. 

Dorind să-și elibereze eroul de șablonul 
justitiarului fără prihană, Mihai Stoian si Dan 
Pita în Dreptate în lanțuri (1984) i-au oferit 
ocazia lui Pantelimon (Ovidiu luliu Moldo- 
van) ca, împreună cu unul din oamenii lui de 
nădejde (Petre Nicolae), să-i ia banii unui 
dur profesionist al mesei de joc (Alfred 
Demetriu). 

Pentru a contracara numărul sporit de 
gamblermeni autohtoni, mai trebuie amintite 
„Gaiţele“ lui Alexandru Kirițescu scoase în lu- 
mina rampei cinematografice de Horea Po- 
pescu în Cuibul de viespi (1987) al familiei 
Duduleanu: autoritara Aneta (Tamara Buciu- 
ceanu), stoica Lena (Raluca Zamfirescu), 
temperamentala Zoe (Coca Andronescu). Și 
- pentru contrast - eterica Mona (Marina 
Vlady) din Steaua fără nume (1966, r. Henri 
Colpi), necunoscuta rătăcită în orășelul de 
provincie în rochie de seară și doar cu câte- 
va fise de casino în posetä; în ciuda mirajului 
poetic trăit pret de o noapte ea nu va reuși să 
se smulgă existenţei sale rutiniere. 

Enigmatica eroină (Julietta Szâny) a lui G. 
Călinescu - în ecranizarea Felix și Otilia 
(1972, scenariul loan Grigorescu, regia 
lulian Mihu) ce a preferat dimensiunii cita- 
dine spaţiul claustrant din interiorul caselor 
năpădite de molii... - participă la jocurile de 
noroc - ruletă, cărți, biliard - patronate de 
decrepitul Moș Costache (Herman Chro- 
dower), pilotată discret de infailibilul 
Pascalopol (Sergiu Nicolaescu). 

Vegheat de „duhul iubirii“, dar răpus de 
„duhul aurului“ este personajul lui Agâr- 
biceanu, Mirza (Remus Mărgineanu) din 
Flăcări pe comori (1988, r. Nicolae 
Mărgineanu). Asceza acestui ins se eviden- 
tiazä în culminanta scenă a partidei de cărţi 
cu notarul a toate stăpân (Mircea 
Albulescu). 

Protagonistul filmului Glissando (1984, 
realizat de Mircea Daneliuc după o idee din 
nuvela lui Cezar Petrescu „Omul din vis“) 
este DI. Teodorescu (Ștefan Iordache) care 
și-a petrecut viața frecventând asiduu rule- 
ta, suferind de o stranie psihoză, premonito- 
rie totodată de apatie și delir. Partida de 
poker la reședința unui amic (lon Fis- 
cuteanu), care „mizează“ și pe farmecul 
soției (Rada Istrate) si pe cel al guvernantei 
(Tora Vasilescu), dezvăluie faptul că de- 
gringolada e generalizată. Agonia, ce anti- 
cipează conflagratia mondială și dublul fla- 
gel al nazismului și comunismului, e sugera- 
tă de lumea halucinantă a sanatoriului-ospi- 
ciu și tripou - unde fiecare își joacă soarta 
oarecum pecetluită într-o societate iremedi- 
abil bolnavă. 


Dosarul tematic „Jocuri de noroc și de 
nenoroc“ este realizat de Irina COROIU 


27 


28 


ROCK 8 COUNTRY 


SIARURI 


În anii ‘70, David 
Bowie - care va deveni 
„îngerul blond al rock'n 
roll-ului“, încearcă să 
devină un star adop- 

tând o ţinută provoca- 
toare: își vopsește părul 
în roșu, apoi în verde, 
pozează pe coperta unui 
disc lungit pe o canapea, 
pieptănat à la Lauren Bacall și 
îmbrăcat cu o rochie 
vaporoasă. Susţine că este 
bisexual și soţia lui de-a- 
tunci, manechinul 
Angie 


Barnett, spune presei cât este de min- 
unat să trăiască alături de „regina neb- 
unelor“. Născut și crescut într-o per- 
iferie londoneză, David a fost un copil 
ciudat. La 14 ani descoperă sexul. „Nu 
conta cu cine, totul era să încerc o 
experiență nouă“. La 16 ani părăsește 
școala după o încăierare în care își 
pierde un ochi. Două drame aveau să- 
| marcheze: închiderea fratelui său într- 
un spital psihiatric și moartea tatălui, un 
betiv afemeiat pe care David însă îl 
adora. Suferă atunci un şoc nervos, îşi 
schimbă forma nasului și pleacă să 
mediteze într-o mănăstire tibetană. 
Când se „întoarce pe Pământ“ era deja 
alt personaj: Ziggy Stardust: frizură 
extravagantă (părul tăiat scurt în fata, 
lung în spate) și poartă numai cos- 
tume mulate pe corp. Fanii îl adoră... 
şi îl imită. În 1976, Nicholas Roeg îi 
propune rolul unui extraterestru în 
The Man Who Fell to Earth (consider- 
at apoi de multi critici cel mai bun rol al 
lui). 
Joacă pe Broadway în piesa 
Elephant Man și primește elogiile cri- 
ticilor teatrali, care recunosc în el „un 
admirabil actor“. Ca și în muzică, și în 
cinema David schimbă stilurile: The 
Hunger, Furyio, Absolute Beginners și 
o apariţie fantomatică în Twin Peaks și 
un uluitor Andy Warhol în Basquiat. 
Personalitatea lui a impresionat-o pe 
Marlene Dietrich, care i-a dedicat ulti- 
ma ei interpretare a piesei muzicale 
„Just a Gigolo“. 


1 Johnson, Chevalier, Montand, Tino Rossi, Frank Sinatra, Elvis Presley, Doris Day si multi alti cântäreti cele- 

A" au cochetat cu marele ecran între anii ‘30-60, când filmele muzicale erau la mare pret. Chiar dacă vârsta de 

aur a acestora se pare că a apus, starurile muzicii nu au renunţat să treacă din spatele microfonului în fata 
aparatelor de filmat. Cu mai mult sau mai putin noroc. Sau talent. 

„Participarea specială“ a unor vedete rock a adus o doză de farmec unor pelicule adesea mediocre: James Brown și 
memorabila Living їп America din Rocky IV; Gene Simmons (de 1а grupul Kiss) în Evadat din viitor; David Johansen 
(fost membru al formaţiei New York Dolls) în Fantome în sărbătoare; Phil Collins în Buster; Gregg Allman în Rush; 
Chris Isaak în Twin Peaks (dar și în Micul Buddha, unde însă nu cânta deloc); neobositul Alice Cooper, idolul eroilor 
din Wayne's World; Whitney Houston, Paula Abdul, Janet Jackson, Billy Crystal, Robin Wright-Penn... 

În ultimul timp, starurile muzicii apelează la „conversia socială“, renunțând tot mai des la turnee promoționale, con- 
certe, înregistrări, pentru a urma cursuri de dicţie si interpretare, având ca unic scop „să prindă“ un rol într-un film. 
Rememorăm în rândurile următoare parcursul câtorva dintre ele: 


PATRICK BRUEL. > 


El insusi 5-а prezentat mereu ca ип 
actor-cântäret. Textier al lui Johnny 
Hallyday, s-a fäcut remarcat ca actor їп 
filmele lui Alexander Arcady: Le coup de 
sirocco, L'Union sacrée. Au urmat un disc 
de succes, un turneu triumfal si toate 
adolescentele din Franta si de aiurea au 
strigat la unison: „Patriiiick!“ Succesul 
muzical nu l-a făcut să renunţe la film, el 
deținând rolul principal în Toutes peines 
confondues și în câteva filme polițiste de 
seria B. 


CHER 


Alături de soţul ei, Sonny Bono, în due- 
tul „Sony și Cher“, a entuziasmat cohorte 
de tineri spectatori ai anilor '60 cu vocea KARTEX TRADING L T D 

k { ۱ ше | өнө ө 
ei, dar si cu vestimentatia viu colorată: 
pantaloni fnflorati, super-evazati, veste 
dantelate, crosetate din macrame, care 
astăzi, iată, sunt din nou la modă. Ea a ORTEX 
devenit astfel o figură-cheie a momentului 
hippie al acelor ani. După divorțul fur- LUBRIFIANTI 
tunos de Sonny, Cher și-a început cariera 


роса (primar aloe în Palm Seins n | ULEIURI DE MOTOR SI INDUSTRIALE 


Californiei în 1992); ea a dus (și duce) o 
viață sentimentală furtunoasă (căsătorită 
și divorțată de Gregg Allman, idile mai 
scurte de-o vară cu bărbaţi frumoși și din | 


ce în ce mai tineri); și-a modificat, pe ici, 
pe colo, înfățișarea, îmbogăţindu-i pe chi- D YE A R 
rurgii esteticieni de la Hollywood. Dar GOO 

Cher a dovedit că este si o adevărată ac- 
tritä: de la Întoarce-te, Jimmy Dean, la 
Moonlighting, Silkwood, Mask sau Vrăji- 
toarele din Eastwick, ea a parcurs un 
traseu artistic aproape fără cusur, încu- 


nunat cu un Oscar de interpretare pentru 
Moonlighting în 1987. Îmbrăcată de Bob 


Мене ее, мес! funde și Bld. Libertăţii, Nr. 18, Sc. A, Bloc 104, 

un voal-plasä, ea a făcut senzaţie la cer- Sect. 5, Cod Postal 70542, București - ROMANIA 
emonia inmanarii Oscarurilor. In The 

Player, Cher se interpreta pe sine: adică TEL/FAX: +40-1-336 57 80; 336 57 90 


un star. 337 0571857 3370420 


HARRY CONNICK jr. Este con- 
siderat de majoritatea criticilor muzicali ca 
cel mai îndreptățit succesor al lui Frank 
Sinatra. Privire tandră, voce languroasă. 
O carieră de actor modestă, dar remarca- 
tă (Memphis Belle, Piciul - r. Jodie Foster) 
și un succes mondial cu sound-track-ul la 
Când Harry a întâlnit-o pe Sally. Prea 
putin păsându-i de mode, el și-a alcătuit 
un repertoriu din cele mai frumoase 
melodii ale anilor “40. Așteaptă încă „ma- 
rele rol“. 


JACQUES DUTRONC. un cân- 
täret-poet sardonic care-și interpretează 
rolurile cu aceeași pasiune devoratoare. 
A debutat în film în 1973 (Antoine și 
Sébastien). A lucrat apoi cu câţiva dintre 
cei mai cunoscuți regizori francezi: 
Zulawski - Important c'est d'aimer (1975) 
și Mes nuits sont plus belles que vos jours 
(1989); Claude Sautet - Mado (1976); 
Godard - Sauve qui peut la vie (1980). 
Rolul lui Van Gogh în filmul cu același titlu 
al lui Maurice Pialat i-a adus elogiile criticii 
și o nominalizare la premiul Cesar. 


WHITNEY HOUSTON. A fost 


mai întâi cântăreaţă de gospel, alături de 
mama și mătușa ei, celebra Diannah 
Carroll. Cariera actoricească o începe cu 
Bodyguard (lansând într-o nouă variantă / 
Allways Love You iniţial cântat de Dolly 
Parton) și continuă cu Nevasta predica- 
torului în care se întoarce la prima 
dragoste — gospel -ul 


HARRY DEBBIE. Muza grupului 
Blondie a trecut cu bine peste încercările 
vieţii si carierei, iar fanii i-au fost tot timpul 
alături. Bineînţeles, cei care au văzut de 


e Jacques Dutronc 


e Dolly Parton 


40 de ori Vidéodrome (pentru amatorii de 
secvențe sado-maso alături de James 
Woods) și în Hairspray unde era măritată 
cu fostul soț al lui Cher, Sonny Bono. 


MICHAEL JACKSON. Mezinul 


lui Jackson Five și-a surclasat frații cu 
viteză cosmică. După apariţia lui în rolul 
Sperietoarei în The Wiz (film în care toate 
rolurile erau interpretate de actori de 
culoare), el a ratat rolul lui Peter Pan (ob- 
ținut de Robin Williams în Hook), dar și pe 
cel din Edward Scissorhands (pentru care 
a fost preferat Johnny Depp). Conta apoi 
pe Midknight, dar Anthony Furst, regizorul 
filmului (ex-decorator la Batman) s-a sinu- 
cis, aruncându-se în gol de la etajul al 15- 
lea! Un alt fel de ratare. În așteptarea unui 
mare rol în film, între două concerte, 
Michael se refugiază în sarcofagul lui de 
cristal super-oxigenat, își îngrijește șar- 
pele boa constrictor, își schimbă forma 
nasului, își albește pielea, își tatuează... 
genele, îi telefonează lui Macaulay Cul- 
kin, este „domnișorul“ de onoare al lui Liz 
Taylor la a nu știu câta ei căsătorie, se 
căsătorește la rândul lui cu Lisa Marie 
Presley, divorțează, devine tată, o ia în 
căsătorie pe Debbie Rowe, mama celor 
doi copii ai lui: Prince Michael și Paris 
Catherine... Asta da, carieră! 


MICK JAGGER. După 28 de ani 


de la Performance (unde pronunţa „neui- 
tata“ replică: „Crezi că ar trebui să mă 


6 Kris Kristofferson 


e Barbra Streisand 


spăl pe сар?“), după Freejack 
(un vânzător de recompense 
din anul 2000), Mick continuă 
să scandalizeze prin nenu- 
măratele aventuri galante, iertat 
de fiecare dată de răbdătoarea- 
i soție, fostul manechin Jerry 
Hall. Rămâne totuși un mit al 
rock-and-roll-ului. 


KRIS KRISTOFFERSON. 
Cariera lui de actor (Pat Garrett 
și Billy the Kid, Porţile paradisu- 
lui, S-a născut o stea, Alice nu 
mai locuiește aici), a umbrit într- 
о oarecare măsură pe cea de 
cântăreț de muzică country. Cu 
prietenii lui, John Mellencamp, 
Neil Young și Neil Diamond, el a 
cântat și mai cântă încă în ben- 
eficiul veteranilor războiului din 
Vietnam sau al fermierilor rui- 
nati. lar discurile lui se vând tot 
așa de bine... 


MADONNA. Sănătate de 
fier, nervi de otel, Madonna și-a 
clădit cariera așa cum și-a mode- 
lat și trupul: cu perseverenţă și 


îndârjire. Rolurile alese си grijă (În 
căutarea lui Susan, Dick Tracy, Snake 
Eyes) dar si îndrăzneli calculate (În pat cu 
Madonna), concerte provocatoare. Cel 
mai mare eșec al ei: A League of Their 
Own. Cea mai mare deceptie: ratarea no- 
minalizării la Oscar pentru Evita. 


GUY MARCHAND. Cântăreț de 
jazz, obţine consacrarea ca tenor parodic, 
interpretând La Passionata. În 1971 
debutează în film, ca actor în Bulevardul 
romului (alături de Brigitte Bardot și Lino 
Ventura). A interpretat cu predilecție per- 
sonaje tip macho, brută sau imbecil sim- 
patic: Une belle fille comme toi; Cousin, 
cousine, Loulou. La Rumba îi permite să 
împace cele două pasiuni, reluând cele- 
bra melodie Le Chapeau de Zozo, făcută 
nemuritoare de Maurice Chevalier. Obține 
un Cesar de interpretare cu rolul din 
Garde ă vue și își câștigă o sumedenie de 
fani cu detectivul Nelson Burma, din seria 
de filme cu același nume. 


VANESSA PARADIS. După tri- 
umful la numai 14 ani cu melodia Joe le 
taxi, ea isi încearcă norocul în cinema. 
Reușește cu Noces blanches să pri- 
mească Cesar-ul pentru cea mai bună 
speranță feminină. Urmează - printre 
altele - Elisa și 1 chance sur 2, unde este 
partenera monștrilor sacri Delon și 
Belmondo. Cu acest ultim film Vanessa 
este recunoscută drept star. 


DOLLY PARTON. cu un bust im- 


pozant, „mare ca un Cadillac“ cum spune 
bunul ei prieten Kris Kristofferson, o imen- 
să perucă blondă buclatä și toalete roz- 
aprins, Dolly este considerată - alături de 
friptura de porc cu manioca și bineînțeles 
Pe aripile vântului - drept o comoară a 
Sudului american. Idol al camionagiilor ce 
străbat celebra autostradă 666, portretul 
ei împodobește clădirile din Tennessee 
până în Florida. Valoare sigură a muzicii 
country n-a prea avut însă mare noroc pe 
ecran, nici alături de Burt Reynolds în 
Colivia cu găini, nici cu Sylvester Stallone 
în Rhinestone. De necaz, planturoasa 
Dolly a slăbit 20 de kilograme și măsura 
sutienului ei a trecut de la 115D la 95D, 
Spre dezamăgirea admiratorilor ei. 


PRINCE. „Minunea mov“ din Minne- 
apolis este considerat un muzician de 
excepție, cum a dovedit-o cu partitura la 
Batman. Succesul cu Purple Rain a fost 
singura lui tentativă cinematografică reu 


e Madonna 


șită. Under The Cherry Moon și Graffiti 
Bridge i-au dezamăgit chiar si pe fanii săi. 


ALAIN SOUCHON. Je vous 


aime, L'été mourtrier, Tout feu, toute 


flamme: Souchon si-a plimbat de pe sce- 
па pe ecran personajul drag lui: îndrăgos- 
titul etern, trist si ۰ 

STING, Fostul leader de la Police a 
efectuat o intoarcere de 180 grade cu 
rolul baronului Frankenstein din La 
Promise, film tragic în care el n-a inter- 
pretat nici măcar o notă muzicală. A re- 
nuntat apoi la film şi s-a dedicat unor 
cauze socotite de el mai importante: sal- 
varea pădurii amazoniene, soarta indie- 
nilor, subțioroa stratului de ozon, studie- 


ron și punoroa în aplicare a practicilor 
amoroase hinduse, 


BARBRA STREISAND. Marea 


doamnă а comediei muzicale a anilor “60 
(Funny Girl, Hello, Dolly). A fost de multi 
socotită demnă urmașă a lui Shirley Mac- 


Laine și Julle Andrews. Dar cum moda 
montăriloi musical-uri costisitoare 
Htroisand a continuat să înre- 


unor 


1۳00۱ 


© Mark Wahlberg 


gistreze discuri si să joace, filmografia ei 
numărând câteva zeci de pelicule. Și să 
regizeze filme. Pentru Prinţul mareelor, 
ea a refuzat să interpreteze melodia de 
generic tocmai pentru a nu umbri pe 
Barbra - actrița și regizoarea. 


TINA TURNER. înainte de a fi 
regina dominatoare dintr-o epocă post- 
nucleară în Mad Max, ea a fost senzuala 
„regină a acidului“ în Tommy, memorabila 
operă rock a grupului Who. Cea mai sexy 
bunică adună sute de mii de oameni la 
concertele ei, continuând să uimească și 
acum la 56 de ani. 


MARK WAHLBERG 25 de ani, 
frumos, credincios, timid, politicos. Sub 
numele de Marky 
Mark a fost vedeta 
grupului New Kids on 
the Block. Apoi, ma- 
nechin provocator 
pentru lenjeria mas- 
culină creată de Cal- 
vin Klein. Acum, cu 
numele său real, a- 
pare în recentul 
Boogie Nights (r. 
Paul Thomas Ander- 
son) unde interpre- 
tează timp de două 
ore și jumătate viața 
unui actor de filme 
porno - personaj care 
a existat în realitate 
(este vorba de John 
Holmes, star al fil- 
melor X, mort de 
SIDA în 1988). Rolul 
din Boogie Nights îi 
consolidează o cari- 
eră actoricească în- 
cepută cu Opera- 
tiunea Shakespeare 
(1994) și continuată 
cu Basketball Diaries 
(1995 - partener 
Leonardo DiCaprio) 
si Fear (1996). 


TOM WAITS. siluetă inconfundabi- 


la, versuri räscolitoare, Tom Waits este 
trubadurul disperării, al hoinărelilor noc- 
turne si diminetilor mahmure. Scurte apa- 
ritii în Taverna infernului, Rusty James, 
Cotton Club, Fisher King și Down by Law. 
Memorabil nebun în Dracula lui Coppola, 
a reușit chiar să-l eclipseze pe Gary 
Oldman. > 


@Tina Turner 


31 


ELSA Nepoata lui Marlène Jobert (în realitate) si fiica lui 
Jane Birkin în La femme de ma vie unde cântă T'en vas pas. 
Ea a strălucit alături de Alain Delon în Întoarcerea lui 
Casanova, interpretând pe ultima dragoste a unui seducător la 
crepuscul. 


۵ : K 


ya > ° 
э” ” 
0 
ی‎ i y? 
و ی‎ 4 y? 
w PLU 
5 


JOHNNY HALLYDAY Demult, în D'ou viens-tu, Johnny? 


el striga: „Pentru mine viaţa abia începe“. Două decenii mai târziu, 
călăuzit de soţia lui de-atunci - actrița Nathalie Baye, Johnny isi 


făcea intrarea în lumea filmului - sub conducerea lui Jean Luc 


Godard în Detective. A urmat un rol neconvingător în La Gamine, 


dar s-a reabilitat cu excelenta interpretare din Complot de familie 


(Costa Gavras, 1986) 


LIZA MINNELLI un „pedigree“ fără cusur. Fiica lui Judy Garland și Vincente 
Minnelli. La doi ani și jumătate apare alături de mama ei în In the Good Summertime 
(r. R.Z. Leonard, 1949); la 7 ani dansează alături de ea pe scena de la New York 


Palace Theater. Liza a dus mai departe 
ștafeta celebrităţii preluată de la părinţii ei. 
Mari succese (Cabaret, New York, New 
York), apoi o perioadă tulbure presărată cu 
dese cure de dezintoxicare la celebra clin- 
ică a lui Betty Ford. O tentativă de come 
back reușită doar pe jumătate cu Stepping 
Out. Din când în când apariţii ca invitată în 
concertele altora - de pildă a cântat alături 
de Pavarotti la New York. 


DIANA ROSS Un fiim-fiasco după 


Vrăjitorul din Oz (deja citatul The Wiz); o 
biografie puţin prea siropoasă a celebrei 
Bille Holiday în Lady Sings the Blues. 
Incomparabilă, Diana ar fi meritat mai 
mult din partea cinematografului. Dar mai 
are timp. Curaj! 


Grupaj de Doina STĂNESCU 


BETTE MIDLER 1а începutul 


anilor “70 ea creează un personaj inspirat 
deopotrivă de Mae West și Betty Boop. 
Etalează un amestec de cinism, femini- 
tate și vulgaritate în The Rose și inter- 
pretează același tip de eroină în 
peliculele semnate de Paul Mazurski 
(Cersetorul din Beverly Hills); Gary 
Marshall (Beaches, 1986) si Mark Rydell 
(For the Boys, 1994). 1 melodrama Stella 
n-a cântat, dar a umplut de lacrimi ochii 
celor cu inimi sensibile. Midler cântă cu 
aceeași pasiune rock sau bee-bop. Mulţi 
o consideră o „Mae West plus Barbra 
Streisand“ 


AMERICAN ORIGINA L'TNCAKD IN: 1877 


An American Original since 1871. 


Tutunul dăunează grav ۰ 


34 


CINE CE FILMEAZA! 


> Pentru La couleur du mensonge, Claude Chabrol a 
ales-o pe Sandrine Bonnaire ca interpretă principală (după ce 
mai lucraseră împreună pentru La Cérémonie). Bonnaire va fi o 
infirmieră îndrăgostită de un pictor (Jacques Gamblin) și fasci- 
nată de un scriitor misterios. 


> Viitorul film al lui Kevin Costner se intitulează Message 
in a Bottle. Nu este vorba de un amestec de Waterworld și 
Postman, ci de povestea unei ziariste care încearcă să 
descopere pe autorul unei scrisori de dragoste găsite într-o sti- 
clă. Alături de Costner îi vom vedea pe Robin Wright Penn, Paul 
Newman și Illeana Douglas. 


> Marianne Denicourt 
a terminat Plus Beau Pays 
du Monde de Marcel Bluwall 
(aläturi de Claude Brasseur, 
Jacques Bonnaffé, Thierry 
Lhermite) si a început 
L'Homme de ma vie de 
Stéphen Kurc (cu Bruno 
Solo, Patrick Chesnais, 
Jean-Claude Brialy). Subiec- 
tul: aflat їп tratament psihi- 
atric, un editor primeste un 
manuscris anonim, 10 care isi 
recunoaște povestea propriei 
sale vieți. 


>=  Superlove, primul 
film al lui Jean-Claude Janes 
propune un subiect mai putin 
obișnuit: Fecioara Maria îi 


| ө Drew Barrymore, 
| sătulă de Scream, 
isi doreste un film romantic 


apare unui tânăr frizer care o convinge să locuiască împreună cu 
el în apartamentul părinţilor lui. Fecioara va fi interpretată de 
Isabelle Carré (La femme défendue) iar Grégoire Colin va fi 
tânărul. 


> Actorii sunt tot mai atrași de regie. Antonio Banderas nu 
putea să facă excepţie. El își face debutul ca realizator cu Crazy 
in Alabama. Soţia sa, Melanie Griffith, va juca rolul unei tinere 
excentrice care - prin anii '60 - pleacă la Hollywood, având în 
portbagaj cadavrul decapitat al soţului ei. 


2> Jeanne Balibar și Mathieu Amalric au început Regrets, 
un thriller în regia lui Olivier Assayas. Parteneri: Virginie 
Ledoyen si François Cluzet. Balibar și Amalric vor fi de aseme- 
nea eroii din Trois Ponts sur la rivière (г. Jean-Claude Biette). 


> În luna iunie încep filmările la The Yards (r. James Gray 
- Little Odessa). Mark Wahlberg, James Caan, Joaquin Phoenix 
și Charlize Theron vor fi interpreţii unei povești de dragoste cu 
crime și corupţie la New York. 


> După Eyes Wide Shut, Tom Cruise a părăsit Europa si 
s-a întors la Hollywood. Mel Gibson i-a propus pe loc rolul princi- 
pal într-un remake la Fahrenheit 451. John Woo încearcă să-l 
convingă pe același Cruise să-l accepte ca regizor la Misiune 
imposibilă 2. Sperantele lui Woo au crescut din momentul când 
Brian De Palma a renunţat, iar Oliver Stone a refuzat pentru a se 
putea consacra unui proiect propriu: un film despre doi jucători 
de fotbal american interpretati de George Clooney și Wesley 
Snipes. Alături de ei: Tommy Lee Jones și Al Pacino. 


> Bruno Dumont (La vie de Jésus) se află în prospectii 
pentru L'humanite, o poveste polițistă. 


> Nathalie Baye va fi directoarea unui institut de înfru- 
musetare în Enfants de salaud (г. Tonie Marshall). Printre 
„paciente“: Bulle Ogier și Mathilde Seigner (sora Emmanuellei, 
soția lui Polanski). 


si и 


(urmare din pagina 23) 


LOTS OF LUCK (1985, r. Peter Baldwin), 
altă comedie din timpuri mai moderne, dar 
pe o schemă veche: mama și tata (Annete 
Funicello și Martin Mull) câștigă la loto, de 
unde o serie de probleme fără sfârșit. 

THE LOVE LOTTERY, 1954, r. Charles 
Crichton - o stea de cinema (David Niven) 
joacă rolul unui star pasionat de loteria inter- 
națională care a câștigat în 1953, 
îndrăgostindu-se totodată de Anne Vernon. 
Humphry Bogard într-o apariție meteorică 
spre final poate fi un premiu de consolare... 

LUCKY PARTNERS, 1940, r. Lewis 
Millestone - o fată hoinară (Ginger Rogers) 
și un artist (Ronald Colman) cumpără un 


bilet la loto și după o înfocată dispută, își vor 
împărţi dragostea născută ad-hoc. 

LE MILLION, 1931, ۲۰ Rene Clair - capod- 
opera bufonadelor burlești ce înconjoară 
povestea unui bilet de loterie pierdut, furat, 
căutat, dispărut, regăsit (cu Annabella și 
René Lefèvre) 

THE SQUEEZE, 1987, г. Roger Young - 
un smecher (Michael Keaton) да їп vileag 
escrocheriile unui amfitrion de loterie tele- 
vizată (John Davidson) 

THREE STRANGERS, 1946, r. Jean 
Negulesco - scenariul de John Huston si 
Howard Kock permite actorilor Sydney 
Greenstreet, Peter Lorre, Geraldine 
Fitzgerald <а se asocieze pentru a fura un 
bilet câstigätor 

29" STREET, 1991, r. George Gallo - 
povestea adevărată a unui actor Frank 


prima tragere a loteriei de stat din New York 

UPTOWN SATURDAY NIGHT, 1974, r. 
Sidney Poitier - urmare a filmului de la litera 
L, îi înfățișează pe S.P. și Bill Cosby în chip 
de parteneri ce încearcă să recapete un 
bilet de loterie pierdut care e câștigător și 
intră în conflict cu un atotputernic „rege“ 
Harry Belafonte într-o truculentă parodie la 
Nașul 

THE WRONG BOX, 1966, r. Bryan 
Forbes - o comedie neagră localizată în 
Anglia victoriană mobilizează o sumedenie 
de actori (John Milles, Ralps Richardson, 
Dudley Moore, Peter Seller, Michael Caine) 
să dinamizeze un conflict interfamilial 
declanșat de dorința de a câștiga la tontine, 
un fel de loterie la care jucătorul 
supravieţuitor ia toți banii. E 


e Pentru 200.000 dolari, Michele Pfeiffer а fost partenera lui 
Maxwell Caulfield în Grease 2. 
Acum, onorariile ei ajung la câteva milioane de dolari, 
dar despre Caulfield nu se mai știe nimic 


> Se pare că Michelle Pfeiffer si Rupert Everett nu-l vor 
mai avea partener pe Kevin Kline în adaptarea liboră după Visul 
unei nopţi de vară de William Shakespeare. Kline û protorat să 
filmeze Misterele din Vest, în regia lui Barry ۵, 
Interesul jurnalistior asupra acestui film a croncul bruso din 
momentul când s-a anunţat că machiavelicul Dr, Loveless va fi 
Kenneth Branagh, iar Will Smith va fi James West, Kevin Kline 
este Artemus Gordon, rol refuzat de George Clooney 


> Michael Mann a început în această lună filmările la 
Tabac (titlu provizoriu) inspirat de viata lui Jeffrey Wigand, un 
fost funcţionar superior în industria tutunului, devenit martor „do 
serviciu“ în mai toate procesele intentate de câtre violimala can 
cerului pulmonar datorat nicotinei. Al Pacino va li producătorul 
unei emisiuni tv despre efectele devastatoare ale ۰ 
Interpretul lui Wigand este Russel Crowe, a orul coli artistich 
este în continuă creștere de la L. A. Confidential, De remaroat că 
până acum mai toate scenariile care atingeau acest sublaot au 
fost respinse de către marile studiouri. 


la cererea dumneavoastră 


KATE WINSLET; 

c/o WMA, 1325, 
America, New York, NY 
USA 

JAMES CAMERON: 

c/o Gregg Brilliant, 5545, Melroso 
Ave., MOB Building 3211, Hollywood, 
CA 90038 USA 

LEONARDO DICAPRIO: 

Addis-Weschlor & Associates, 955‏ وله 
South, Carrillo Dr., Suite +‏ 
Angeles, CA 90048, USA‏ 


Avenue of tho 
10010-4701, 


adrese 


> Johnny Depp a spus „da“ regizorului Roman Polanski 
(ale cărui relaţii încordate cu Travolta au dus la căderea proiec- 
tului The Double în 1996), pentru The Ninth Gate. Povestea se 
petrece în lumea iubitorilor de cărți rare. Un expert aflat în că- 
utarea unor texte socotite de el satanice, descoperă... о cons- 
piratie. Filmările vor avea loc în Franța si Spania, iar cele de la 
New York vor fi realizate fără prezenţa lui Polanski (care se știe, 
nu are încă permisiunea de a se întoarce în Statele Unite în 
urma scandalului provocat acum 24 de ani de legătura lui cu o 
minoră). 


>> Le sourire du clown este un thriller „negru, negru“ cum 
spunea regizorul sau, Eric Besnard. Un fost circar este urmărit 
de câțiva ucigasi plătiți de-a lungul si de-a latul Pragăi, mai ales 
noaptea! Din distribuție: Ticky Holgado, Vincent Elbaz, Bruno 
Putzulu, Florence Pernel. Premiera: februarie 1999. 


>- Robert Enrico n-a mai făcut film din 1991, de la Vent 
d'est (filmul a trecut aproape neobservat în Franța). Cu Nous 
mourirons ensemble, regizorul se întoarce la subiectul său 
preferat: afaceri criminale. Scenariul este inspirat dintr-un fapt 
divers petrecut cu 30 de ani în urmă: un tată divorțat (Charles 
Berling) se bari- 
cadează cu arma în 
mână, luând ostatici 
pe proprii săi copii 
pe care nu vrea să-i 
cedeze fostei soții 
(Beatrice Palme). 
Un ofițer de jandar- 
mi (Jean Frangois 
Stevenin) ex-com- 
batant în Algeria, 
incearcă să-l deter- 
mine să ۰ 
Enrico a declarat că 
Nous  mourirons 
ensemble „va fi un 
western dramatic, | 
un fel de Alamo 
transpus în fundul 
unei provincii fran- 


e Pentru prima oară 
în regia lui Kevin Costner 


сеге“. (Message in the Bottle), Paul Newman 
à crede că filmul va fi un real succes 
> Hygiène de habitée la lu 
Vassassin ‘este Un (aici aläturi de sotia lui, 
best-seller  aparti- Joanne Woodward) 
папа lui Amélie 


Nothomb, devenit apoi piesă de teatru de succes și în fine, film 
în regia lui François Ruggieri. Jean Yane joacă rolul unui scriitor 
laureat al premiului Nobel, imobilizat într-un scaun cu rotile, El 
este convins că odată a omorât un om și că va plăti pentru crimă, 
Va muri în cele din urmă el însuși asasinat. Barbara Schulz onto 
o ziaristă care anchetează împrejurările morţii lui. 


> Claude Miller a terminat filmările la Classe de neige, Un 
puști de nouă ani, introvertit si putin nevrozat are un presenti 
ment: În tabăra de ski unde a fost trimis se va întâmpla o 
tragedie. Următoarele 72 de ore îi vor da dreptate. Intorprații 
sunt cvasinecunoscuti, dar producătorul este respectabil: 
Warner France. 


35 


36 


Regele Soare, dar si 
Omul cu masca de fier 
(Leonardo DiCaprio 
їп filmul lui Randall Wallace) 


CU REGIZORII... 


... despre Titanic 

e Barry Sonnenfeld: „Tita- 
nicul ne învaţă lecţia succesu- 
lui. lată un film pe care publicul 
a simţit că nu-l poate vedea 
acasă, în papuci. Este un 
eveniment. Dar succesul ăsta 
nu cred că va convinge marile 
studiouri să facă de-acum 
înainte numai filme de 200 de 
milioane dolari. Nu mi-ar place 
să fiu cel care va fi nevoit să 
producă viitorul film al lui 
Cameron“. 

e Paul Thomas Anderson 
(Boogie Nights): „Titanic a fost 
favoritul Oscarurilor pentru că 
a fost văzut de o grămadă de 
lume și a creat o adevărată 
nebunie. După toată vân- 
zoleala asta, când ne vom mai 
calma, vom constata că, de 
exemplu, L.A. Confidential 
este mult mai bun...“ 

e Curtis Hanson (L.A. 
Confidential): Titanic repre- 
zintă cel mai nociv lucru ce se 


poate întâmpla industriei filmu- 
lui: obsesia publicului pentru 
box-office care transformă 
fiecare week end într-un fel de 
cursă  hipică. În fiecare 
săptămână, America primește 
mesajul: ce „cal“ a câștigat. 
Este genial când „calul“, vreau 
să spun filmul, iti aparţine, dar 
rezultatul este că vechea 
regulă «lasă filmul să-și 
trăiască viaţa» s-a cam dus pe 
apa sâmbetei“. 


... despre montaj: 

e Paul Thomas Anderson: 
„Am făcut primul meu film - 
Hard Eight cu  Rysher 
Entertainment (producătorul 
serialului Nemuritorul n.n.) O 
adunătură de cretini. Mi-au 
luat filmul și mi l-au remontat 
că nici eu nu l-am mai 
recunoscut. Eram foarte tânăr 
și extrem de naiv. L-am recu- 
perat în cele din urmă datorită 
lui Gwyneth Paltrow și Samuel 
L. Jackson. În același timp, nu 
cred că aș face vreun film nici 
cu Harvey Weinstein. El ar fi 
capabil să dărâme ușa cabinei 
de montaj pentru a putea 
remonta filmul după voinţa lui“. 

6 Gus Van Sant: „Cineva a 
întrebat pe un tip de la un stu- 
dio ce îi place mai mult din pro- 
cesul de creare a unui film. A 
răspuns scurt: „Montajul“. De 
ce? „Pentru că acolo pot să 
salvez filmul“. Asta e problema 
cu mai marii studiourilor: nu- 
mai ei cred că pot salva filmele 
băgându-și nasul la masa de 
montaj“. 

e Barry Sonnenfeld: „Când 
am început să fac Familia 
Addams, Orion, studioul unde 
lucram, a fost vândut lui 
Paramount. Noul director, 
Stanley Jaffe, a văzut vreo 20 
de minute din materialul filmat 
si nu prea i-a plăcut. „Nu cred 
că poate fi montat, e o 
porcărie“, și-a dat el cu pă- 
rerea. După alte opt săptă- 
mâni, am fost invitat la masă 
de producători si mi s-a cerut 
materialul la vizionare. Ca să 
scap le-am spus că nu se 
poate, si са să mă lase їп pace 
am susținut că filmul va fi un 
fel de Alegerea Sophiei. Dra- 
matic. Poanta e că m-au cre- 
zut, au fost extrem de încântați 
că în sfârșit se mai face și un 
film intelectualist. A trebuit să 


le dau telefon după aceea și 
să le explic că am glumit. Este 
vorba de o comedie...“ 


ȘI TOT DESPRE MONTAJ 
Studiourile Universal 
intenționează să restaureze 
Stigmatul răului al lui Orson 


Welles, montând o versiune . 


mult mai aproape de viziunea 
regizorului. Hotărârea are la 
bază descoperirea unui text de 
58 de pagini scris de Welles în 
legătură cu montajul filmului, 
text care a fost pur și simplu 
ignorat pe vremea aceea de 
Universal. 


UN FOTOLIU 
PENTRU „NAȘUL“ 

Din consiliile de admini- 
stratie ale marilor studiouri fac 
parte, de obicei, bancheri, 
avocaţi, contabili. MGM a ofe- 
rit regizorului Francis Ford 
Coppola un fotoliu în consiliul 
de administraţie. Dacă realiza- 
torului îi va veni vreo idee care 
să redreseze studioul aflat în 
deficit financiar de vreo zece 
ani, cu atât mai bine. Ceea ce 
pare că au uitat cei de la MGM 
este că Ford Coppola n-a stat 
prea bine la capitolul gestiune 
nici când a fost vorba de pro- 
priul studio. 


> La asa tată, așa fiică 
(Clint Eastwood și Alison) 


1 


~ { DC 7 1 AP - | | | 
| m | | - IU N | 

` С) | ۷ زر‎ | 

۹ مد 9 


38 


JODIE FOSTER 


Actritä, regizoare, scenaristă, producătoare. 
În curând mamă (tatăl — necunoscut) 


rotismul pe care îl 
E ега tulbură atât pe 
bărbați, cât si pe femei. 
N-a fost văzută însă la brațul 
nimănui, iar rarele scene de 
dragoste s-au consumat - doar 
pe pânza ecranului. Lesbienele 
n-au întârziat s-o indentifice cu 
una de-a lor. În 1991 revista 
Outweek, publicaţie gay sus- 
ţine - declarând că posedă pro- 
be (pe care însă nu le-a dat pu- 
blicitätii niciodată), că este les- 
biană, iar Outpost îi dedică un 
poster încadrând-o printre ,ve- 
ritabilele lesbiene“. Ea însăși 
face declaraţii ambigue: „Te-a- 
pucă râsul când vezi în filmele 
de azi cum o femeie ajunge la 
orgasm cu viteza luminii. Cu 
nici un bărbat n-ar reuși așa 
ceva. Poate cu o femeie... Aș 
vrea să văd un film despre fe- 
mei reale, și nu proiecţii ale 
unor fantasme cu care bărbații 
își înfierbântă imaginaţia“. Ea 
merge mai departe: „Cred că 
ceea ce contează este carac- 
terul părinţilor. Și nu sexul lor“. 
Și Jodie știe ce spune. Nu a 
uitat niciodată cuvintele mamei 
ei: „Tu nu ai tată, tu ești ca 
Immaculata Conception!“ Din 
primele clipe ale existenţei sa- 
le, Jodie a crescut printre fe- 
mei. Două surori, o mătușă, 
prietenele mamei... Singura 
prezenţă masculină: fratele ei, 
Buddy. Tatăl? „O persoană 
aproape necunoscută - avea 
să spună mai târziu actrița - 
care atunci când mama a în- 
drăznit să-i ceară pensia ali- 
mentară, a pus banii pe masă 
dar, în schimb a obligat-o pe 
mama să se culce cu el“. Băr- 
batul în casă avea să fie fragila 
Jodie, care la vârsta de 3 ani 
începe să-și întrețină familia, 
făcând reclamă pentru uleiul 
de plajă Copperton, iar mai târ- 
ziu, intrând cu adevărat în 
show business cu rolul lui Iris 
din Taxi Driver. A avut-o tot 
timpul alături pe mama ei, iar 
lipsa tatălui n-a resimtit-o pen- 
tru că „n-a fost niciodată lângă 
mine“. Cât se poate de lim- 
pede... 


Dacä îi privim cu atentie fil- 
mografia observäm са person- 
ajele interpretate de ea sunt 
de cele mai multe ori victime 
ale bărbaţilor: їп Acuzatii 
(1989) este - violatä si urmä- 
rita si їп Täcerea mieilor 
(1991) este disecată psihic. 
Două roluri care i-au adus tot 
atâtea Oscaruri. Dar și în ۵ 
reală, existența actriței este 
amenințată. Tot de bărbaţi. În 
1981, John Hinkley jr., un ad- 
mirator psihopat, încearcă să-l 
asasineze pe președintele 
Reagan în onoarea idolului lui, 
Jodie. Lovitura cea mai mare 
vine de la propriul ei frate, 
Buddy, care într-o biografie a 
surorii sale „Foster Child“ 
(neautorizată de aceasta) sus- 
ține că „este evident lesbianis- 
mul sau bisexualitatea ei“. 


Jodie Foster a hotărât să nu 
dezvăluie nici o părticică din 
viața ei intimă mașinăriei de 
zvonuri a Hollywoodului. Nici o 
prezență masculină n-a fost 
simțită în preajma ei. Actrița a 
devenit încetul cu încetul, 
„enigma“ Foster. Anul acesta 
în februarie ea a părăsit pla- 
toul de filmare la Double Jeo- 
pardy din motive personale, 
cum a declarat agentul ei, 
Allen Eichorn, refuzând orice 
comentariu. Putin mai târziu, 
actrița anunţă însă că este 
însărcinată si hotărâtă să-și 
crească singură copilul - așa 
cum a fost crescută ea. Refu- 
ză să spună numele tatălui, re- 
fuză să spună dacă l-a conce- 
put din dragoste sau a folosit 
metoda in vitro. Lui Liz Smith, 
supranumita „regina bârfelor“, 


Unele comentarii indică 
drept donator pe un absolvent de la Harvard 
cu un coeficient de inteligenţă (ТО) foarte ridicat 


în id 


Foster i-a răspuns scurt: „Nu 
vreau să discut cine este tatăl, 
ce metodă am folosit. Refuz să 
răspund la orice fel de 
întrebări despre subiectul 
ăsta“. Mass media intră în fier- 
bere. Nu i se cunoaște nici o 
legătură sentimentală, nici un 
prieten. Randy Stone, vice- 
președinte la 20th Century Fox 
și prieten foarte apropiat este 
bănuit a fi tatăl, refuză comen- 
tariile. „Când e vorba de Jodie 
nu scot un cuvânt“. 

Devenită „obiect al dorinţei“ 
ea este percepută totodată 
femeie și copil, bărbat și feme- 
ie. Jodie a sedus persoanele 
de ambe sexe. În pofida spe- 
culatiilor, Jodie Foster rămâne 
imperturbabilă. 

În acest „secol al amazoa- 
nelor“, când graţie științei con- 
ceperea unui copil se poate 
face în absenţa tatălui, printr-o 
„simplă injecție“ sute de aso- 
ciatii din Statele Unite susțin 
această idee: Center Kids, 
Lesbian Morr Moms, Lesbian 
Mother Support Society, Fa- 
mily W. Mamzons, ۰ 
(Guy & Lesbian Parents Coa- 
lition International). Din 200 de 
femei lesbiene, 43% sunt ma- 
me, 13% sunt însărcinate, 
86% au fost crescute de către 
o mamă celibatară. Știința si 
legile se conjugă pentru adap- 
tarea copiilor crescuţi de ho- 
mosexuali, în timp ce psiho- 
logii sunt nelinistiti asupra des- 
tinului acestor copii ce cresc 
„alături de normalitate“. Se pa- 
re însă că micuţii fac dovada 
acelorași calități intelectuale 
ca și cei crescuţi în familii obiș- 
nuite și mai târziu sunt cât se 
poate de normali din punct de 
vedere sexual. Ei reprezintă o 
generaţie nouă în plină evo- 
lutie, căreia nu-i lipsește nimic, 
chiar dacă sunt crescuţi și 
educați de două mame sau doi 
taţi... Conceperea unui copil a 
devenit tot mai mult apanajul 
științei, iar imaginea bărbatu- 
lui-tată începe să se estom- 
peze. Dacă e bine, noul mi- 
leniu ne va da răspunsul. W 


Există si 
familisti convinsi 


e Andie MacDowell a hota- 
rât să-și crească cei trei copii: 
Reinford - 9 ani, Sarah Maria - 
3 și Justin 5 - cât mai departe 
de Hollywood. Și s-a oprit toc- 
mai în Italia, anume în Mon- 


e Sculpturala Cindy Craw 
ford a anunţa! că їп vară no va 
căsători cu logodnicul Ol, 
Rande Gerber pentru că „а ve 
nit timpul să mă ۵ 
serios să fac doi-trei copii, ȘI 
pentru că вип! de modă ve 
che, vreau să-l fao măritată” 

e Laureală où premiul Lau 


ө O familie fericită: Andie MacDowell si soțul 6l, Paul Qualley 
cu doi dintre cei trei copii al lor 


tana unde și-a cumpărat un 
conac din secolul al XVIII-lea 
pe care l-a amenajat pe gustul 
ei. Împreună cu soțul ei, fostul 
model Paul Qualley. 


rence Olivier, pentru rolul din 
comedia muzicală ,Ohloago" si 
în curând pe soran in Combat 
de fauves (f, ۵۱۵ Lanny), 
Ute Lempar - nu poale WA nici 


o clipă despărțită de soţul ei 
David, avocat și de cei doi co- 
pii ai lor, Max - 4 ani și Stella 1 
an și jumătate. „De șapte ani, 
David este cel mai bun prieten 
și unica mea dragoste. lar co- 
piii - cel mai frumos lucru din 
viata mea“. 

e Unul din eroii cei mai 
îndrăgiţi ai serialului The Bold 
and the Beautiful (Dragoste și 
putere - postul tv Acasă), 
Ronn Moss, se declară și el un 
adept necondiționat al căsă- 
toriei. Soţia lui este actrița 
Sharis Shat-Huck (care deţine 
un rol principal în viitoarele e- 
pisoade ale serialului-rival, Tâ- 
năr și neliniștit). „Asta nu ne 
impiedică să avem o căsnicie 
model“, spune actorul. „lar mi- 
cuța Creason (4 ani este cea 
mai mare realizare a mea de 
care bineînţeles sunt foarte 
mândru“. 

e Hotärât adept al că- 
sătoriilor este și Clint East- 
wood. La 67 de ani el este 
tatăl micutei Morgan (15 luni). 
Mama, animatoarea tv Dina 
Ruiz, are 32 de ani si este de- 
о seamă cu fiul cel mai mare al 
lui Clint, Kimber. „Îi iubesc la 
fel pe toţi cei șapte copii ai mei 
(proveniţi din cele două căsă- 
torii anterioare și din legătura 
cu Frances Fisher). „Știu că nu 
le-a fost ușor cu un tată mai tot 
timpul plecat, dar în schimb 
am putut să le ofer condiții 
materiale și o educaţie mult 
mai bune decât cele pe care 
le-am avut eu... Avantajul de a 
avea o soție cu mult mai tână- 
ră? Dina nu s-a plictisit de 
căsătorie și în plus, mi-a dă- 
ruit-o pe micuța mea Morgan“. 

e Un alt „fericit“ 
căsătorit este Flo- 
rent Pagny. Dupä 
despärtirea (dure- 
roasă) de Vanessa 
Paradis și o pe- 
rioadă pe care el o 
numește „neagră“, a 
cunoscut-o pe Azu- 
cena, indiană origi- 
nară din Țara de 
Foc. Acum patru ani 
s-au căsătorit, și 
acum doi ani a venit 


pe lume micuțul Inca. Pagny 
și-a cumpărat o fermă tocmai 
în Patagonia (asemeni lui Ted 
Turner și Sylvester Stallone) și 
alături de mica lui familie 
trăiește departe de „lumea 
dezlănţuită“. „Mă consider un 
binecuvântat de soartă“. 

e Proaspeti căsătoriți sunt 
Vincent Lindon și Sandrine 
Kiberlain (ei au sărbătorit 
evenimentul cu prilejul zilei de 
naștere a Sandrinei, 25 febru- 
arie 1998), dar și Uma Thur- 
man și Ethan Hawke, la înce- 
putul acestei luni. Cei doi as- 
teaptă și un copil în vară. 


Am mai aflat: 


Înainte de a fi actori, ei au 
fost: 

e Victoria Abril - balerină și 
animatoare tv (supranumită 
„regina gafelor“”); e Denzel 
Washington - ucenic la o fri- 
zerie; e Robert Redford - am- 
bala pachete într-un super- 
market, apoi benzinar; e Patri- 
cia Arquette - consilier pe 
probleme matrimoniale; e Ju- 
liette Binoche - vânzătoare; e 
Jack Nicholson - curier la stu- 
diourile MGM; e Sean Con- 
nery - marinar, apoi model 
pentru studiile de nuduri ale 
artiștilor de la Edinburgh Art 
College. 


Doina STĂNESCU 


e Cätelusul din braţele Evei 
Herzigova (Bii-yiuu, acesta-i 
secretul meu!) se numește 
Angel Lee și nu e un oarecare. 
Este fratele lui Chouchou - 
micuțul patruped al Elizabethei 
Taylor. Ăsta da, pedigree! 


Q g- 


aa 


Există și 
familiști convinși 


e Andie MacDowell a hotă- 
rât să-și crească cei trei copii: 
Reinford - 9 ani, Sarah Maria - 
3 și Justin 5 - cât mai departe 
de Hollywood. Și s-a oprit toc- 
mai în ltalia, anume în Mon- 


e Sculpturala Cindy Craw 
ford a anunțat că in vară вө va 
căsători cu logodnicul oi, 
Rande Gerber pentru că „а ve 
nit timpul să MA gândesc 
serios să fac doi-trei copii, ȘI 
pentru că sunt de modă ve 
che, vreau să-l! lac măritată” 

e Laurealh cu promiul Lau- 


e O familie fericită: Andie MacDowell si soțul 6l, Paul Qualley 
cu doi dintre cei trei copii al loi 


tana unde și-a cumpărat un 
conac din secolul al XVIII-lea 
pe care l-a amenajat pe gustul 
ei. Împreună cu soțul ei, fostul 
model Paul Qualley. 


rence Olivier, pentru rolul din 
comedia muzicală ,Ohioago" si 
în curând pe aoran in Combat 
de fauves || 
Ute Lempo! 


benoit Lanny), 
nu poate WA nici 


o clipă despărțită de soțul ei 
David, avocat și de cei doi co- 
pii ai lor, Max - 4 ani și Stella 1 
an și jumătate. „De șapte ani, 
David este cel mai bun prieten 
și unica mea dragoste. lar co- 
piii - cel mai frumos lucru din 
viata mea“. 

e Unul din eroii cei mai 
îndrăgiţi ai serialului The Bold 
and the Beautiful (Dragoste și 
putere - postul tv Acasă), 
Ronn Moss, se declară și el un 
adept necondiţionat al căsă- 
toriei. Soţia lui este actrița 
Sharis Shat-Huck (care deţine 
un rol principal în viitoarele e- 
pisoade ale serialului-rival, Tâ- 
năr și neliniștit). „Asta nu ne 
împiedică să avem o căsnicie 
model“, spune actorul. „lar mi- 
cuta Creason (4 ani este cea 
mai mare realizare a mea de 
care bineînţeles sunt foarte 
mândru“. 

e Hotärât adept al că- 
sătoriilor este și Clint East- 
wood. La 67 de ani el este 
tatăl micutei Morgan (15 luni). 
Mama, animatoarea tv Dina 
Ruiz, are 32 de ani și este de- 
о seamă cu fiul cel mai mare al 
lui Clint, Kimber. „Îi iubesc la 
fel pe toţi cei șapte copii ai mei 
(proveniți din cele două căsă- 
torii anterioare și din legătura 
cu Frances Fisher). „Știu că nu 
le-a fost ușor cu un tată mai tot 
timpul plecat, dar în schimb 
am putut să le ofer condiţii 
materiale și o educaţie mult 
mai bune decât cele pe care 
le-am avut eu... Avantajul de a 
avea o soţie cu mult mai tână- 
ră? Dina nu s-a plictisit de 
căsătorie și în plus, mi-a dă- 
ruit-o pe micuța mea Morgan“. 

e Un alt „fericit“ 
căsătorit este Flo- 
rent Pagny. După 
despărțirea (dure- 
roasă) de Vanessa 
Paradis și o pe- 
rioadä pe care el o 
numește „neagră“, a 
cunoscut-o pe Azu- 
cena, indiană origi- 
nară din Țara de 
Foc. Acum patru ani 
s-au căsătorit, și 
acum doi ani a venit 


pe lume micuțul Inca. Pagny 
și-a cumpărat o fermă tocmai 
în Patagonia (asemeni lui Ted 
Turner și Sylvester Stallone) și 
alături de mica lui familie 
trăiește departe de „lumea 
dezlănţuită“. „Mă consider un 
binecuvântat de soartă“. 

e Proaspeti căsătoriţi sunt 
Vincent Lindon și Sandrine 
Kiberlain (ei au sărbătorit 
evenimentul cu prilejul zilei de 
naștere a Sandrinei, 25 febru- 
arie 1998), dar și Uma Thur- 
man și Ethan Hawke, la înce- 
putul acestei luni. Cei doi aș- 
teaptă și un copil în vară. 


Am mai aflat: 


Înainte de a fi actori, ei au 
fost: 

e Victoria Abril - balerină și 
animatoare tv (supranumită 
„regina gafelor“); e Denzel 
Washington - ucenic la o fri- 
zerie; e Robert Redford - am- 
bala pachete într-un super- 
market, apoi benzinar; e Patri- 
cia Arquette - consilier pe 
probleme matrimoniale; ® Ju- 
liette Binoche - vânzătoare; e 
Jack Nicholson - curier la stu- 
diourile MGM; e Sean Con- 
nery - marinar, apoi model 
pentru studiile de nuduri ale 
artiștilor de la Edinburgh Art 
College. 


Doina STĂNESCU 


e Cätelusul din braţele Evei 
Herzigova (Bii-yiuu, acesta-i 
secretul meu!) se numeşte 
Angel Lee și nu ө un oarecare. 
Este fratele lui Chouchou 
micuțul patruped al Elizabothoi 
Taylor. Ăsta da, podigree! 


UROPA ~ cinema 


ÎNCEPÂND DIN LUNA IUNIE INCLUDETI CU PRIORITATE PE AGENDA DUMNEAVOASTRĂ 
CINEFILĂ SALA ELVIRA POPESCO DIN BULEVARDUL DACIA NR. 77. 
În sfârșit, după cinci ani de când revista noastră a pledat pentru înființarea unui cinematograf de- 


dicat prioritar filmului european, visul nostru cinefil se împlinește. 

ARTEAST - SOCIETATE DE DISTRIBUȚIE FRANCEZĂ, CONDUSĂ DE DL. ALEXANDRE 
GAGIC ȘI REPREZENTATĂ ÎN ROMÂNIA DE DNA. DANA DIMITRIU A ÎNCHEIAT UN ACORD 
CU ROMANIAFILM ÎN VEDEREA DIFUZĂRII ÎN PROPORȚIE DE 60% A PRODUCTIILOR 
EUROPENE ȘI DOAR DE 40% A PRODUCTIILOR AMERICANE (DE ȚINUTĂ). 


Pie NE 
- Ta TA » 


Seria filmelor franceze se deschide cu PONETTE de Jacques Doillon (у. cronica р. 10 ), care va 
fi urmat de UN AER DE FAMILIE în regia lui Cedric Klapisch - film recompensat cu trei premii Cesar 
‘97 pentru rol secundar masculin, feminin și pentru scenografie. Vor mai fi achiziționate PISICA 
ALBĂ, PISICA NEAGRĂ de Emir Kusturica, L'OGRE de Volker Schlöndorff și BAMBOLA de Bigas 
Luna. 

TOATE FILMELE PREZENTATE SUNT PRODUSE SAU COPRODUSE DE CANAL+ ȘI 
COMPANIA GAUMONT. 

TOATE FILMELE (BINEÎNȚELES SUBTITRATE) VOR RULA ȘI ÎN REȚEAUA COMERCIALĂ 
CURENTĂ DIN TOATĂ ȚARA. | 


40 


Ки сы وس‎ O 


CHEIA SUCCESULUI SE POTRIVEŞTE LA O SINGURĂ USA ! 


4 
DENAUT) F 


PENTRU TOATE TIPURILE DE 
ی‎ 1 ИМ © à A 
۴ ۳ ۳ 1-232.20.49 / 0040-1870 k 

| ка; 0040- Š 


“L0, 


©) ALTRANS 8 


Cu o experientä de 30 de ani їп sistemul bancar international 
în domeniul finanțării și decontării tranzactiilor 
si cu o rețea de peste 2000 de bănci corespondente, 
BANCA ROMÂNĂ DE COMERȚ EXTERIOR S.A. 
este cea mai bună bancă comercială românească, partenerul ideal al 
oamenilor de afaceri din ţară și străinătate. 


FR е A 4 PY 2 ES 
RECETI-I PRAGUL ÎMPREUNĂ CU NOI 
Calea Victoriei 15, 70012 BUCUREȘTI - ROMÂNIA, Tel.: +40.1-614 73 78; +40.1-614 91 90 Fax: +40.1-312 24 95; +40.1-311 27 51; +40.1-614 15 98 
Telex: 11 235; 11 703 ebank r, SWIFT: BRCEROBU, e-mail bancorexQ kappa.ro 


Lei 5000