Tehnium/1995/9504

REVISTĂ LUNARĂ PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI 

COMANDĂ DE STAI 



SUMAR 


APELTEHNIUM 

pag. 2 

TELETEXT 

pag. 3 

COCOŞ CU... CI 

pag. 4 

SONERIE PENTRU TELEFON 

pag. 5 

INSTRUMENT MONODÎC 

pag. 6 

INTERFAŢĂ RECEPTOR-TV 

pag. 8 

COMANDĂ DIGITALA LA AAF 

pag. 10 

REJECŢIA RIPLULUI 

pag. 11 

MULTÎMETRU ELECTRONIC 

pag. 12 

UN SECOL DE RADIO 

pag. 13 

MIXER UM 

pag. 14 

AMPLIFICATOR UUS 

pag. 15 

TX/UUS-OIRT 

pag. 15 

SUNET BISTANDARD LA TV 

pag. 16 

ÎNLOCUIRE CI 

pag. 18 

DISTRIBUITOR ACTIV TV 

pag. 18 

MEMORATOR 

pag. 19 

GENERATOR DE FUNCŢII 

pag. 21 

CONVERTOR X=2 m 

pag. 21 

PASTEURIZAREA 


ELECTRONICĂ A LAPTELUI 

pag. 23 




























POŞTA REDACŢSEI 


PaveS GHEORGHE - Botoşani. Deşi vă erijaţi în 
reprezentantul unui grup de “amatori” ai revistei 
TEHNIUM din jud. Botoşani (!), noi nu credem 
deloc acest lucru, pentru un simplu motiv: 
scrisoarea ( 6 pagini) este mult prea agramată, ori 
un grup de oameni cu şcoală (doar revista 
TEHNIUM este pentru oameni cu şcoală, nu ?!) nu 
v-ar fi lăsat să faceţi atâtea greşeli gramaticale. 

Trecând peste tonul, adesea suburban, al 
scrisorii, vrem să vă precizăm următoarele: 

- revista TEHNIUM nu este scrisă pentru 
depanatorii radio-TV din România; 

- revista TEHNIUM nu face iniţierea în 
electronică, mecanică, în tehnică auto, cei 
interesaţi, “hobbyştii”, să pună mâna pe manuale, 
să meargă la şcoli etc.; 

- dacă nu aţi văzut nici o diferenţă între 
conţinutul revistei TEHNIUM înainte de 1994 şi 
după, ne pare rău pentru dvs.; 

- revista TEHNIUM nu este scrisă pentru elita 
intelectuală, dar nici pentru ... polul opus; căutăm 
să ne adresăm, pur şi simplu, constructorilor 
amatori: unii percep ce scriem, alţii, se vede treaba 
că, nu; 

- revista TEHNIUM, începând cu nr. 1/1994 nu 


a mai avut nici un retur prin RODI RET, dimpotrivă; 
mulţumim pentru “grija” dvs., dar n-o să dispărem; 
vom merge înainte tot aşa! 

- dacă aveţi atâtea “idei” de ce nu vă faceţi o 
revistă personală, privată? Pe noi vă rugăm să nu 
ne mai plictisiţi cu epistole lungi şi cătrănite, ci să 
ne lăsaţi să lucrăm! 

P.S. Ce ziceţi: acordăm sau nu atenţie rubricii 
“Poşta redacţiei”?! 

Andrei FECIORII - elev, Bucureşti: Schema de 
receptor din nr. 1/1995 nu este completă: îi lipseşte 
amplificatorul de audiofrecvenţă şi alimentatorul 
(sursa), care trebuie să dea şi tensiunea de 
comandă a varicapului VD1, adică peJJ a p s t>, 
tensiune care este reglată cu ajutorul unui 
potenţiometru. Bobinele LI şi 12 sunt pe carcase 
diferite. Dioda varicap BB 109 (Siemens) are C30 
= 4,3-6 pF şi C3 = (5-6,5)C30. Se poate înlocui cu 
BB 139 (Băneasa S.A.). Pentru piese, luaţi din 
TEHNIUM, adresa magazinului “CONEX 
ELECTRONIC”. TDA 7000 nu are echivalent, 
românesc. 


MICA PUBLICITATE TEHNIUM 

Pentru a facilita schimbul de piese radioeiectronice şi documentaţii 
între constructorii amatori, cititori ai revistei TEHNIUM, redacţia va 
publica gratuit anunţurile primite de ia solicitanţi 


Ing. Gabi SOARE - Constanţa 8700, Bd. 
Tomis 314, Bl. LT5A, Sc. A, Et. 6, Ap. 24, 
telefon: 041-640654, oferă reviste TEHNIUM 
vechi: 1981 (7 şi 10), 1982 (5, 6, 7 şi 12), 
1984 (7), 1985 (1, 2, 4, 6, 7, 8, 9, 10 şi 11), 
1986 (12), 1987 (1,2, 4, 10 şi 12), 1988 (1,2, 


3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 şi 12), 1989 ( 1, 2, 3, 4, 
5, 6, 7, 8, 9, 10 şi 12), 1990 (1, 2, 3, 5/6, 9, 
10, 11 şi 12), 1991 (1, 2, 3, 4, 5 şi 10), 1992 
(1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 9), 1993 (6) precum şi 
suplimentele TEHNIUM nr. 1, Automatizări şi 
Laborator. 


REDACTOR ŞEF: 

Ing. Ilie M1HĂESGU £ 
REDACTOR î 

COOftDOflâTOf!: 

Ing. Andrei CIONTI! 
GRAFICA: ! 

Viorica MUNTEANU 
DESENE: 

Gabriela GSOVLAN 
CORECTURA: 

Daniela UNGUREANU 
SECRETARIAT: 

Marina MARINESCU 

DTP: 

UNIVERSÎTAS 
INFOPRESS 
TOUR S.R.L. 


EDITOR: 

PRESA NAŢIONALĂ S.A. 
ADRESA REDACŢIEI: 
Piaţa Presei Libere nr. 1 
Bucureşti 79784 Sector 1 
Tel.: 222.33.74 

223.15.10...49 / 2059 


Administraţia: 

S.C. "PRESA 
NAŢIONALĂ" S.A. 
Director: 

ing. S. PELTEACU 
Director economic: 
ec. I CIUCESCU 


Abonamentele se fac prin 
oficiile poştale - catalog 
4120. 

Difuzorii de presă se pot 
adresa direct la redacţie, 
telefonic sau la sediu: 
Corp CI, etaj 5, cam. 509 


HPIfc 


Zilnic primim ia redacţie 
telefoane, scrisori şi vizite din 
partea unor cititori şi prieteni ai 
TEHNIUM-ului care ne solicită 
diverse scheme de amplificatoare 
audio, radioreceptoare, 

radiocasetofoane, televizoare alb» 
negru şi color, informaţii despre 
diverse componente active ftirisîori, 
tranzistor!, circuite integrate) aSe 
tuturor firmelor constructoare din 
lume , echivalenţe fîn special) ale 
acestor componente cu cele 
fabricate în ţara, etc. Doar o foarte 
rni ;ă p if 4 din aceste cereri {sub 
0°/t putem din picate, sa le 
satisfacem. Ne încearcă un entisnent 
al neputinţei şi de Jenă faţa de 


solicitanţi, ca nu-î putem servi. Dar, 
cum li putem servi, când fabricile de 
profil din România nu ne mai pun la 
dispoziţie nici o documentaţie fa se 
revedea nr. 8-9/1994) al revistei 
TEHNIUM), când cel mai nou catalog 
de componente al redacţiei este 
unul din 1990, când redacţia revistei 
nu dispune de fonduri pentru a-şi 
cumpăra cataloage noi, 
documentat» etc.? 

Stimaţi cititori: vă rugăm si ne 
înţelegeţi, nu putern si vă ajutam în 
continuare daci redacţia reviste! 
TEHNIUM nu este ajutată şi sprijinită 
la rândul ei. Facem apei ia'toţi 
prietenii tehnicii în generai, si ai 
electronicii în special, la toţi 


prietenii TEHNIUM-ulu! -{şi sperăm 
că -i în 

completarea bibliotecii noastre 
tehnice, facem apel la toţi directorii 
şl patronii de firme să ne 
"sponsorizeze” cu documentaţii 
diverse Io paginile s 3 e IEHNJM-ui 
va putea să Ie mulţumească şi să-i 
faci cunoscuţi. ' 

in speranţa ea apelul nosifu nu 
va rămâne fără aut,im, rămânem 
optimişti şi i şteptăm cofele pe 
adresa: 

Redacţia ztiN M P 1 
Libere nr. 1 or 1 reşt 
7§7S4; sat i 
numerele: 222 33 74, 223 15 

Vă mulţumim! 


2 


TEHNIUM 4/95 








NOUTĂŢI TEHNICE. INFORMAŢII 

mi In tehnicile tiai - 


Deoarece această facilitate a receptorului TV - recepţia teletextului - 
este practic o noutate de ultim oră pentru telespectatorul român, el 
având acces la teletext numai în ultimul an (limitat până acum fie din 
lipsa semnalului, fie din lipsa receptorului dotat cu această facilitate) şi 
limbajul folosit în domeniu nu-i este foarte la îndemână. 

în cele ce urmează sunt explicaţi câţiva dintre cei mai utilizaţi 
termeni tehnici din domeniul transmisiei teletext, a căror înţelegere 
poate condiţiona însăşi înţelegerea funcţionării receptorului (partea de 
teletext) şi chiar înţelegerea utilizării receptorului TV dotat cu această 
funcţiune: 

- Afişarea timpului - ultimele 8 caractere ale rândului “0” (cap-de- 
pagină) care sunt rezervate ceasului curent. 

- Ascunderea - mod de afişare în timpul căruia toate caracterele 
următoare deşi recepţionate şi numerotate în receptor, sunt afişate ca 
spaţii (blancuri) până ce apare comanda pentru “dezvăluire”. 

- Biţi de control - cei 11 biţi ai capului de pagină care asigură 
regularizarea afişării şi a titlului său. 

- Cap de pagină - este rândul de adresă “0” care separă paginile. El 
are o structură specială. în locul primilor 8 octeţi de caracter (octeţii 
6...13) conţine adrese şi informaţii de control Hamming în legătură cu 
pagina respectivă. 

- Capete de pagină rulate - utilizarea rândului de sus al paginii 
pentru afişarea tuturor capetelor de pagină ale jurnalului selectat în 
ordinea transmiterii lor, în timp ce utilizatorul priveşte pagina deja 
afişată în aşteptarea paginii selectate şi comandate. 

- Caracter alfanumeric - unul dintre cele 96 de caractere afişate 
care constau din cifrele 0...9, literele alfabetului şi o serie de semne 
grafice uzuale, care apar şi pe tastatura calculatoarelor personale (de 
exemplu: (, %, $,*,,/ etc.). 

- Caracter fgrafic - formă grafică realizată în dreptunghiul disponibil 
unui caracter alfanumeric (24 x 40 = 960 caractere/pagină), conform 
figurii. 

Fiecare dreptunghi 
este divizat în 6 
pătrate. Din com¬ 
binaţia lor rezultă cele 
64 forme grafice 
posibile. în realitate, 
numărul formelor 
grafice se dublează 
prin utilizarea a două 
moduri de afişare: 
modul continuu, în 
care cele 6 pătrate 
sunt alipite (figura b. şi 
exemplele din figura d 
şi figura e.) şi modul 
separat, în care cele 6 
pătrate sunt separate 
între ele printr-un 
chenar îngust (figura 
c. şi exemplele din 
figura f. şi figura g.). 
Prin faptul că una dintre combinaţiile (suprafaţa blancată - nici un semn 
în dreptunghi) este comună, numărul total al semnelor grafice este de 
127. Cu acestea se poate realiza orice construcţie grafică în limita celor 
960 de pătrate ale paginii. 

- Caracterul afişat - una dintre cele 222 de forme diferite care pot fi 
generate într-un dreptunghi al caracterului. Ele sunt constituite din cele 
96 caractere alfanumerice şi cele 127 caractere grafice, caracterul 
blanc fiind comun. 

- Caracterul de control - caractere afişate ca spaţii (blancuri), însă 
sunt utilizate fie pentru asigurarea compatibilităţii cu alte coduri de 
date, fie pentru modificarea modului de afişare. 

- Clipire (Fiash) - mod de afişare în care caracterele sunt afişate 
clipind (alternând) faţă de modul uzual (blanc-caracter etc.). 

- Codul caracterului - număr binar de 7 biţi corespunzător unuia 
dintre caracterele afişate sau a unuia dintre caracterele de control. Se 


transmite împreună cu un bit de paritate, formându^-se astlfe un octet. 

- Cod Hamming - în transmisia teletext este un octet conţinând 4 biţi 
de mesaj şi 4 biţi de protecţie, transmis alternativ. în acest mod pot fi 
corectate eventualele erori, asigurându-se corectitudinea informaţiei. 

- Culoare de afişare - una dintre cele 7 culori (alb, galben, turcoaz, 
verde, purpuriu, roşu şi albastru) folosite pentru a afişa un caracter 
(aflanumeric sau grafic) pe un fond colorat. 

- Culoarea de fond - culoarea (fondul) dreptunghiului pe care se 
afişează caracterele. Uzual este negru, însă poate fi şi oricare dintre 
cele 7 culori de afişare. 

- Dezvăluire - mod de afişare complementar modulului de 
ascundere (sunt afişate caracterele grafice inhibate până în acel 
moment de codul de ascundere). 

- Dreptunghiul caracterului - unul dintre cele 960 de dreptunghiuri în 
care este împărţită o pagină de teletext (24 rânduri x 40 caractere), în 
care poate fi afişat un caracter alfanumeric sau grafic. 

- Jurnal - un grup de până la 100 pagini (număr de jurnal 0...7). Pe 
un canal TV care conţine un program TV pot fi transmise secvenţial 
sau independent până la 8 jurnale. 

- Linie de date (sau linie de date TV) - una dintre liniile de stingere 
cadre (uzual nefolosită) utilizată la transmiterea informaţiilor 
corespunzătoare unui rând de caractere teletext. 

- Mod aflanumeric - mod de afişare în care caracterele afişate sunt 
cele alfanumerice. 

- Modul chenar - mod de afişare în care, la comanda utilizatorului, 
caracterele pot fi inserate peste imaginea TV. 

- Modul continuu - mod de afişare grafic în care cele 6 pătrate ale 
dreptunghiului caracterului sunt unite. 

- Modul de grafică - mod de afişare în care caracterele afişate sunt 
cele grafice, rezultând din combinaţia celor 6 pătrate ale dreptunghiului 
caracterului. 

- Modul separat - mod de afişare grafic în care cele 6 pătrate ale 
dreptunghiului caracterului sunt separate prin chenare ale culori de 
fond. 

- Octet - grup (cuvânt) de 8 biţi de date consecutivi, trataţi ca o 
entitate - constituie baza de codare teletext. 

- Octet de caracter - octet obţinut prin adăugarea unui bit de 
paritate impară la codul caracterului (de 7 biţi). 

- Octet de sincronizare pe bit (Clock Run-ln) - secvenţă de 8 biţi 
alternând (unu-zero-unu-zero etc.) la începutul unei linii de date, pentru 
a permite ca la recepţie să se obţină sincronizarea pe bit (6,9375 
Mbit/sec sau 6,9375 MHz). 

- Octet de sincronizare pe octet (Framing Code) - octet care 
urmează octeţilor de sincronizare pe bit la începutul fiecărui rând, are 
rolul de a asigura sincronizarea pe octet, chiar dacă unul dintre biţii săi 
este decodat eronat. 

- Pagină - este grupul de 24 rânduri a câte 40 caractere, afişat 
unitar pe ecranul TV. 

- Rând - este un şir de caractere (40 caractere/rând) care prin 
afişare unul sub altul constituie pagina (24 rânduri/pagină). 

Pe ecranul TV un rând ocupă aproximativ 20 linii de rastere, iar 
datele corespunzătoare unui rând sunt transmise pe durata unei linii 
TV. 

- Sistem de transmisie de teletext - sistem de transmitere a unor 
informaţii de tip ziar (caractere aflanumerice şi, grafice) utilizând ca 
suport o transmisie TV. 

- Spaţii (sau blanc) - un dreptunghi de caracter plin în întregime de 
culoarea fondului. 

- Timp de acces - timpul scurs între momentul selectării unei pagini 
de către utilizator şi recepţia completă a sa. Uzual, acest timp este de 
ordinul zecilor de secunde. Teoretic, în cazul unei transmisii de teletext 
în condiţii de utilizare a tuturor paginilor celor 8 jurnale şi comandând 
selecţia în momentul cel mai defavorabil, timpul de acces poate să 
ajungă la 3 minute şi 20 secunde (800 pagini de teletext transmise cu 
viteză de 4 pagini/secundă). 

Mihai BĂŞOSU 



Caractere grafice: a - spaţiul dis¬ 
ponibil pentru caracterul grafic sau al¬ 
fanumeric; b - cele 6 diviziuni ale spaţiului 
caracterului grafic continuu; c - cele 6 diviziuni 
ale spaţiului caracterului grafic separat; d,e - 
exemplu de două caractere grafice continue; 
f,g - exemplu de două caractere grafice 
separate corespunzătoare „d“ şi „e“ 


3 


TEHNIUM 4/95 




MONTAJE KGBBY 


cu , 


Mulţi au încercat să înveţe circuitele 
electronice să cotcodăcească. de ce? Pentru a 
utiliza un imitator aşa de neobişnuit în 
dispozitivele de semnalizare, jocuri automate, 
ceasuri şi jucării originale pentru copii. Ca rezultat, 
au apărut construcţii suficient de reuşite care se 
bucură de o cerere tot mai mare din partea 
populaţiei. Dar, aproape toate acestea, de regulă, 
conţin un număr mare de tranzistoare alte 
componente electronice şi sunt suficient de 
complicate şi voluminoase.Imitatorul, care se 
propune în continuare, conţine, fără partea de amplificare, cu totul, 
doar două circuite integrate şi câteva condensatoare şi rezistoare. De 




aceea, dimensiunile şi preţul sunt minime. Aici sursa de sunet (vezi 
schema bloc) este un generator de oscilaţii dreptunghiulare comandat, 
GS (generator de ton) care lucrează pe frecvenţa de bază de 2...2,5 
KfTz. Intermitenţa sunteior “cotcodac’ se obţine prin decuplarea 
periodică a GS de către alte generator G2 (de întrerupere) care 
produce impulsuri cu frecvenţa de 4 Hz. 


necesar ca după terminarea sunetului “dac”, ciclul 
următor, care începe, din nou, cu sunetele “cot-cot- 
cot”, să aibă loc după o oarecare pauză 
(0,5...0,6s). 

în acest scop dispozitivul este prevăzut cu un 
circuit de pauză, C.P. cu ajutorul căruia geenratorul 
de ton se blochează şi îşi încetează deja lucrul 
până la comutarea G1 (vezi diagramele de timp). 
Semnalul astfel format al cotcodăcitului găinii, se 
aplică de la ieşirea GS, la amplificatorul de joasă 
frecvenţă AJF unde este amplificat în putere. 
Sarcina acestui AJF este difuzorul dinamic BA. 

Schema de principiu a imitatorului propus (vezi figura) este 
suficient de simplă şi nu conţine componente deficitare. Generatoarele 
GS şi G2 sunt realizate cu trei elemente logice “SI-NU” fiecare 
(DD1.1 ...DD1.3 şi respectiv DD2.1 ...DD2.3). 

Generatorul comandat G1 este construit cu două elemente logice 
DD1.4 şi DD2.4. în schemele acestor trei subansambluri sunt circuite 
RC care diferă prin valorile parametrilor elementelor destinate obţinerii 
frecvenţelor necesare. Semnalul de comandă de la ieşirea 
generatorului pilot (terminalul 11 ai DD2) se aplică la intrarea G2 
(terminalul 1 al DD2). Semnalul de nivel coborât (“O” logic) interzice 
funcţionarea generatorului cu regim^ intermitent, iar cel de nivel ridicat 
(“1” logic) permite acestuia să lucreze. 

La ieşirea G1, prin R4, Dl, este conectat circuitul de stabilire a 
frecvenţei CI, R3 al generatorului de ton. De asemenea, la intrarea 11 
a C.l. DD2 este conectat şi circuitul R9, C4. Ieşirea DD2 
(condensatorul C4) este legată la una din intrările generatorului de ton 
GS (terminal 1 al DD1.1). AJF în contratimp este realizat cu trei 
tranzistoare conform unei scheme simplificate, întrucât nu se impun 
cerinţe înalte din punct de vedere al distorsiunilor de neliniaritate. 
Amplificatorul asigură pe o sarcină de 6 Q o putere până la 0,4...0,5 
W, curentul de repaos fiind de 10...15mA. 

Dispozitivul funcţionează în felui următor. La cuplare începe să 
funcţioneze G1 generând impulsuri dreptunghiulare de 4V amplitudine 
şi perioada de 3,5 secunde. Durata fiecărui “tril” reprezeintă 2,5 




Funcţionarea generatorului G2 are loc numai când generatorul G1 
îi permite. Deoarece suntele “cot-cot-cot” trebuie să fie, ca frecvenţă, 
mult mai coborâte faţă de sunetul următor “dac”, generatorul G1 
efectuează simultan şi comutarea elementelor corespunzătoare, care 
asigură funcţionarea GS pe o frecvenţă mai înaltă. După trecerea a 
2 ... 2,5 secunde, când sunetele “cot-cot-cot” trebuie să se sfârşească, 
are loc comutarea G1 şl acesta produce semnal de interzicere a 
funcţionării G2, drept care, GS trece în regim de generare continuă iar 
frecvenţa sa, sub acţiunea G1, se măreşte: apare sunetul “dac”. 
Pentru a se obţine şi mai mare asemănarea cu cotcodăcitul găinii este 


secunde. Sub acţiunea tensiunii de nivel ridicat (4V) are loc încărcarea 
condensatorului C4 prin dioda D2. Când tensiunea pe C4 atinge 
valoarea de prag (1,4V pentru elementele logice din seria TTL), la 
temrinalul 1 al integratului DD1 apare “1” logic şi începe să lucreze 
generatorul de ton. GS produce pe durata TI (vezi diagramele de 
timp) o succesiune de impulsuri dreptunghiulare pozitive având 
frecvenţa de repetiţie de aproximativ 2 KHz. în difuzor răsună 
intermitent cunoscutul “cotcodac”. întreruperea acestuia este asigurată 
de G2. Acesta generează o succesiune de semnale dreptunghiulare 
având frecvenţa de 4 Hz care se aplică la intrarea 10 a DD1 şi ale 


4 


TEHNIUM 4/95 












MONTAJE HOBBY 


căror fronturi posterioare interzic, periodic, GS să lucreze. Q dată eu 
apariţia Intervalului T2, ia ieşirea G1 se stabileşte “O”, logic i>0,4V) şl 
încetează funcţionarea generatorului cu funcţionare intermitentă, iar la 



terminalul 8 al DD2 se stabileşte nivelul logic ridicat care nu perturbă 
lucrul GS, Se deschide dioda Dl şi rezistorul R4 se conectează prin 
Dl la circuitul cu nivel potenţial coborât (+0,4V). 

Generatorul de ton începe să lucreze pe o frecvenţă audio mai 



ridicată, de 2,4...2,5 KHz, iar difuzorul aflat la ieşirea AJF începe să 
redea semnalul prelung “dac”..Sunetul nu conteneşte până la 
terminarea intervalului T2, după care începe pauza - intervalul Tp (vezi 
diagramele de timp) care se termină după T2. 

Din momentul apariţiei la ieşirea G1 a potenţialului de nivel coborât 
(+-0.4V) condensatorul C4 începe să se descarce prin circuitul R9, 
DD2.4, masă. Cât timp tensiunea pe C4 nu coboară sub nivelul de 


prag (+1,4V) generatorul de ion lucrează şi se aude “dac”. Dar, în! 
momentul când tensiunea pe C4 scade sub nivelul de prag, GS 
încetează funcţionarea şl începe pauza. Difuzorul îşi reia dinamica 
sonoriîzării atunci când la Ieşirea generatorului pilot Gi apare din nouţ 
nivelul logic ridicat. Atunci, C4 se încarcă până la valoarea tensiunii de 
prag, dioda Dl se blochează, iar circuitul CI, R4 se deconectează de 
DD2.4. Dar se cuplează generatorul de ton şi din nou răsună 
“cotcodac”. Mai departe procesul se repetă. 

Se înţelege că dispozitivul dat trebuie să fie cuplat la sursa de 
ajimentare corespunzătoare. Parametrii electrici ai acesteia sunt: 
tensiunea - constantă, 5±Q,5V,m iar curentul în sarcină - 200 mA. 

Componentele? Alegerea acestora nu este critică. Circuitele 
integrate pot fi înlocuite cu*K153LA3 sau K155LA3. în locul Dl (tip 
KD521A) poate fi utilizată orice diodă de. mică putere, R1-R3, R5-R8 
sunt de gabarit mic (de exemplu MLI - 0,125). Difuzorul poate fi de 
orice tip, pentru putere până la 2W şi cu rezistenţa în curent continuu 
a bobinei mobile de 6...10Q. 

în ceea ce priveşte sursa de alimentare componentele utilizate nu 
sunt, de asemenea, deficitare. Puntea redresoare Dl poate fi înlocuită 
cu MKŢ05 sau cu 4 diode de tip KD105, KD209, orice-literă. în locul 
circuitului integrat KR142EN5A poate fi -utilizat KR142EN5V 
(numerotarea terminalelor date între paranteze este cea tradiţională, 
pentru tipurile vechi). Transformatorul trebuie să aibă următoarele 
date. Miezul, de tip S sau SL, cu secţiunea miezului central 1x1,6 cm. 
înfăşurarea primară conţine 4030 spire, bobinată cu conductor PEV 2- 
0,08. înfăşurarea secundară: 330 spire, conductor PFV - 0,25. 
Reglarea nu pune probleme deosebite. Intervalele TI şi T2 (din 
funcţionarea Gl) se stabilesc cu ajutorul rezistorului variabil R7. 
Durata sunetului separat “cot” este determinată de valoarea lui R10. 
Frecvenţa sunetului “cot-cot” se reglează prin ajustarea valorii 
rezistenţei R2, a generatorului de ton. înălţimea sunetului “dac” (mai 
înaltă decât cea a sunetului “cot-cot”) se stabileşte cu ajutorul 
rezistorului R4. Frecvenţa de repetiţie “cot-cot” poate fi modificată 
rotind cursorul R10. Durata sunetului fragmentului “dab” şi durata 
pauzei sunt determinate de valoarea lui R9. în concluzie, nu se poate 
să nu observăm că, cuplarea (decuplarea) imitatorului se face simplu,” 
cu ajutorul unui tumbler sau al unui buton (nereprezentaţi în scheme). 

Dar se poate şi altfel, aplicând la intrarea A din schemă (vezi 
figura) semnale logice: “1” va cupla, iar “0” va decupla sunetul 
imitatorului. 

din Modelist Konstruktor 9/94 


* erte cu melodii pentru 

. 


Schema de principiu a montajului se prezintă în figura 1. Pe 
elementele DD1.3 şi DD1.4 este realizat un generator de ton. 
Funcţionarea sa comandă cel de-al doilea generator compus din 



inversoarele DD1.1 şi DD1.2. Ambele generatoare sunt legate prin 
etajul realizat cu tranzistorul VT-1 care, împreună cu condensatorul C2, 
eiimină pocniturile sonore ce apare pe timpul funcţionării generatorului 
pilot. 

Ca traductor sonor se poate utiliza orice capsulă telefonică. 
Alimentarea montajului se realizează de la puntea redresoare 
compusă din diodeie VD1-VD4. Cu ajutorul diodei stabilizatoare de 

Traducere de irig. Ştefan iANClU 


tensiune VD5 se obţine 
tensiunea necesară. Puntea 
cu diode se conectează la 
mufele (sau bornele) de 
alimentare ale soneriei 
electromagnetice. 

în schemă pot fi utilizate: 
C.l. tip K561LA7, 
tranzistoarele KT 315B-KT 
3151, KT312A-KT312V, 
diodele KD105V, KD105G, 
D226, D226A, D226E, KT 
405A-KT405I. 

Elementele dispozitivului, 
în afară de traductorul sonor, 
se montează pe un cablaj 
imprimat al cărui desen este 
dat în figura 2. Reglarea 
dispozitivului constă în 
ajustarea rezistoarelor 
semireglabile R2 şi R5 care 
stabilesc tonalitatea dorită a 
trilurilor soneriei. 

Valoarea aleasă pentru 
rezistorul R6 stabileşte 
intensitatea semnalului, 

din RADIO 5/1994 



TEHNÎUM 4/95 


5 











INSTRUMENTE MUZICALE ELECTRONICE 


NOTA: Instrumentul este monodie, dar are sonoritatea specifică 
instrumentelor polifonice. Sunt, de asemenea, eliminate efectele ■ 
“click-thump”. 

Materialul de faţă prezintă o dezvoltare a aplicaţiei autorului, 
descrisă în “Tehnium” nr.' 12/1994, având ca obiect bn instrument 
muzical monodie cu claviatură, de tipul orgii electronice, destinat 
constructorilor amatori (simplu şi ieftin). Completările şi modificările 
aduse schemei (presupunând un preţ de cost ceva mai ridicat), 
permit utilizarea instrumentului, în egală măsură, atât în scopuri 
casnice (instruire sau divertisment), cât şi în cadrul unor concerte 
(utilizat evident ca instrument cu rol solistic). 

Schema oferă o soluţie practică rezultată în urma încercărilor 
de a evita inconvenientele caracteristice instrumentelor de amator, 
de tipul acelora la care claviatura controlează valoarea unei din 
componentele de care depinde frecvenţa generatorului de tonuri, 
comandând de asemenea amorsarea şi întreruperea oscilaţiilor 
pentru fiecare ton selectat. în aceste instrumente, preferate de 
amatori datorită simplităţii şi preţului de cost redus, la închiderea 
contactului corespunzător clapei apăsate se produce intrarea în 
funcţiune a generatorului de tonuri care va oscila pe frecvenţa 
selectată. Oricât de rapidă şi sigură ar fi amorsarea oscialţiilor, 
procesul este însoţit de apariţia unei pocnituri (“ciick”). La 
eliberarea clapei, contactul respectiv se deschide, întreruperea 
bruscă a oscilaţiilor fiind de asemenea însoţită de zgomot 


de biserică sau pentru săli de concert, unde se utilizează 
amplificatoare de putere. La nivelele mari de audiţie, efectul “cîick- 
îhump” este destul de pronunţat, aparatul devenind incompatibil cu 
calitatea de instrument muzica! “adevărat”. 

Din motive de economie, instrumentul (schema din fig. 1) s-a . 
proiectat şi executat pe o claviatură de 2 octave. In acest caz. în 
circuitele de selecţie a tonurilor sunt necesare 4 cipuri CMOS (24 j 
inversoare) şi 48' diode. O mărire a număruiui de octave pe acest 
principiu nu se justifică în cazul unui instrument monodie, | 
deoarece, la un preţ apropiat, cu aceiaşi număr de componente, s- 
ar putea construi partea de generare a tonurilor pentru un; 
instrument polifonic, după cum se va vedea în articolele viitoare pe 
care intenţionăm să le publicăm Sa această rubrică. 

Am considerat suficient un număr de 2 octave pentru : 1 
configuraţia de bază prezentată, întrucât printr-o simplă modificare 
(adăugarea unui pofenţiometru), instrumentul poate acoperi 
opţional un număr de până la 5 octave prin transpoziţia 
tonalităţilor, utilizând o claviatură cu numai 2 octave. Pentru 
aceasta, capătul dinspre ieşire a rezistenţei R38 se va lega pe 
cursorul unui potenţiometru de 25K, care, ia rândul său, se va 
conecta paralele pe potenţiomeîreie P3, P4, P5. în acest mod se 
creează posibilitatea transppziţiei instrumentului în octave 
superioare, cu preţul diminuării posibilităţilor sale timbrice. Astfel, 
atunci când cursorul acestui potenţiometru este la capătul rece 


K24 K2S K22 K21 K23 K1S 


. ; .. C24| ■ C23- C221 C2l| C20 G1S 


R24 - R23 1K22 R21 R2G R19 


024 I S2S j 022 ! D21 D20 I D1S 


K6 KS &4 K3 K2 K1 - 

-r-vJ ICI - IQ4 K551LN2 

m -° 4s ™4i4s 

C6| C5 C4 G3 C2l Ci" î r Q1 - C24 4.7/25 

Re R5 R4 R3‘ R2~ R1 j 

r— r— î—-? s~—■ r—4 ' r—f R25 R28 

$ $ £ Şl$IŞ| «5 «a 


D 6 OS | D4 | D3 j 02 I Dl 


_ d _ÎL_aL_sL. I . sj_11.1.-1 

—Jfy ^ y VI ' 

K 4 si.* 10 I iaj ” ăf <f Iţ icli sf îof T 


Hu 


048 I 047 | D4S 1 D4S D44 j 043 


RK24 RK23 RK22 RK21 RK26 RK19 


IC-1 8j 10 | ^ 2] 4| 6} fiR27 C2S 

37 37 \7 \7 V iz U 120 47/18 

D3§| D29 j° B2B j D27j“ B28 f D25 J ,1 f—^I —8 

RKS RK5 RK4 RK3 RK2 RK1 j R 35 

-8W 


C26 sfc ~T' r 


TI I C29+Î R33~" 

HLIBC108| 1/16 T 10K, 


C34l 

4 lOOnT 10 




« 1 „„9 5 

o? Q8r—-H—n 


11 ÎC-6 3 14 

W C30 R32 fd SE 5S5 ferP”“ C1 

P2l 100/16 470K 

zsKfh^l-r-rO" 1 , 1n T —jR 


4j I — 

I Ck j *T ^ B 9 

I o QC “ 1 ~~L 


P4 C36 

r25K 10/16 

P3 OUT 

25K 


R30 C28 i + . | C31 ± flR31 4=C327fC33]F U 

4^7 4 , 7 / 16 X 1 470 nX i 


(“thump”). (masă), semnalul corespunzător ieşirii QD-IC7 este anulat, tonurile; 

La nivele mici de audiţie, în căzui unor instrumente portabile cu de bază ale instrumentului fiind dictate de poziţia potenţiometrului 

amplificatoare audio încorporate, de mică putere (instrumente de P3 care devine maşter, iar pentru îmbogăţirea spectrului 
utilizare casnică), efectele sunt mai puţin sesizabile şi ca atare, armonici pare vor opera numai P4 şi P5 (introducând în princ 
mai puţin deranjante. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul unor orgi armonicile 2 şi 4), în schimb se obţine transpoziţia instrumentul 


TEHN1UM 4/ 


n 

i 












INSTRUMENTE MUZICALE ELECTRONICE 


octavă mai sus fără a se interveni în circuitele de acordare şi 
operându-se pe aceeaşi claviatură. în mod analog, dacă şi P3 este 
în zero, rezultă transpoziţia cu 2 octave mal sus, P4 devine 
maşter, iar P5 va servi la îmbogăţirea spectrului. în fine, dacă se 
utilizează P5 pe post de maşter (celelalte potenţiometre fiind în 
zero), se obţine transpoziţia cu 3 octave mai sus, ia ieşire rezultă 
semnale dreptunghiulare simetrice, conţinând numai armonici 
impare, sonoritatea instrumentului sărăcind vizibil. Acest fapt nu 
constituie un dezavantaj major dacă alegem o bandă de lucru 
convenabilă. Un spectru mai sărac pentru fundamentalele înalte 
este de dorit, ştiut fiind că acestea dau loc la armonici şi mai înalte, 
rezultând timbruri ţipătoare (stridente), pe când fundamentalele din 
registrul grav însoţite de armonici intense dau timbruri ample, 
pătrunzătoare. 

Pentru a exploata la maximum posibilităţile configuraţiei de faţă, 


sugerăm ca oscilatorul pilot să fie acordat în banda 1047...4186 Hz 
(2 octave). în acest fel, la ieşirea instrumentului va fi disponibilă 
banda 65,4...2093 Hz (5 octave), cu posibilităţi timbrice 
satisfăcătoare, în raport cu preţul de cost al acestuia/ Sugerăm, de 
asemenea, posibilitatea intercalării unor întrerupătoare în circuitul 
potenţiometrelor, creând în acest mod facilitatea transpoziţiei 
rapide a instrumentului în diferite tonalităţi (chiar în timpul 
interpretării), după necesităţile impuse de partitură. 

Faţă de varianta de bază descrisă în articolul menţionat, 
prezenta schemă se caracterizează prin selecţia digitală a 
tonurilor, realizată cu inversoarele CMOS, din capsulele IC1-IC4, 
intrarea în oscialţie producându-se prin punerea la masă a uneia 
din cele 24 intrări (comandă în curent continuu). 

Când nici o clapă nu este apăsată, toate intrările sunt în 1 logic, 
iar ieşirile în O logic, astfel că oscilatorul pilot (IC6) este blocat. La 
apăsarea uneia din clape, ieşirea inversorului corespunzător 
devine 1 logic şi oscilatorul intră în funcţiune pe frecvenţă dictată 
de semireglabilul aferent RK. Clapele acţionează contacte 
comutator interconectate, astfel încât se asigură interblocarea 
electrică a acestora (înseriere pe contact normal închis). în acest 
mod, la apăsarea din greşeală pe două sau mai multe clape 
simultan, instrumentul va emite obligatoriu un ton de frecvenţă 
standard şi anume tonul cel mai înalt. (A se vedea şi articolul din 
“Tehnium 10-11 1994” de la această rubrică). Acordările celor 24 
tonuri sunt independente şi se pot face în orice ordine, 
dezacordarea ulterioară a unui ton neafectându-ie pe celelalte. 

Utilizarea comenzii în curent continuu la selecţia tonurilor face 
posibilă comanda simultană a circuitului de anvelopă (IC-8) prin 
intermediul diodelor de separare D1-D24 şi a tranzistorului T2 cu 
componentele pasive anexe, circuit care, acţionează asupra 
modului de apariţie şi dispariţie a sunetului. Grupul R29, C25 
asigură întârzierea necesară la deschiderea porţilor din IC-8, 
semnalul audio nu apare la ieşire decât după ce regimul tranzitoriu 
de intrare în oscilaţie a fost deja depăşit, astfel că apăsarea 


clapelor este lipsită de zgomot (“click”). De asemenea, grupurile 
R.1.C1-R24, C24 pevăzute în partea de selecţie a tonurilor asigură 
prezenţa tensiunii de comandă pe intrările inversoarelor aferente 
încă un mic interval de timp după eliberarea clapelor. Oscilatorul 
va rămâne în funcţiune pe ultima frecvenţă selectată pe o durată 
care depăşeşte momentul stingerii sunetului, stingere asigurată de 
către circuitul de anvelopă, evitându-se astfel audiţia zgomotului 
produs de ieşirea bruscă din oscilaţie (“thump”). 

Alegerea potrivită a constantelor de timp pentru grupurile RC 
menţionate asigură comutaţia claviaturii total lipsită de zgomote, 
indiferent de nivelul de audiţie. 

Pentru realizarea practică se poate folosi placa imprimată 
110x68 din “Tehnium” 12/94, fig. 3, adaptată cu mici modificări la 
schema electrică prezentată în fig. 1 din materialul de faţă. în plus, 
se vor executa plăcile imprimate 165x60 conform desenului din fig. 

2, care conţin partea de 
selecţie şi acordare a 
tonurilor. O placă 
conţine circuitele pentru 
t_0ctavă (12 tonuri din 
gama egal temperată), 
astfel că pentru un 
instrument cu claviatura 
de 2 octave (variantă 
adoptată de autor), vor 
fi necesare 2 plăcuţe 
identice. Dacă amatorul 
nu consideră investiţia 
prea mare, poate 
construi în plus încă o 
plăcuţă identică cuplată 
la placa de bază, 
împreună cu celelalte 
două, ceea ce-i va permite extinderea la o claviatură cu 3 octave, 
oscilatorul pilot al instrumentului putând acoperi banda de 
frecvenţă corespunzătoare fără probleme. 

Condiţia care se impune oscilatorului în astfel de scheme este 
asigurarea'benzii de frecvenţă dorite prin varierea unui singur 
element, care în cazul de faţă este rezistenţa RK. 


irig. Emil MATEI 



o 



0 *012^—v Cil /—\C8 >^CS ^kC3 CI 

(aj o O iî O oVili %3 U 

i_R12„R11„.R10„.R9 ^RS ^RT & Ri OrS q R! Q S1 ^Rl 

* 0 L 1 l i • >. • 0 


4 ® 


- R10 o 

3 


TEHNIUM 4/95 


7 







Receptorul realizat până în prezent are o ieşire de semnal f 
video (cu sincrosemnaleie respective, precum şi cu semnalele j 
de crominarîţă), şi o ieşire de semna! audio. Dacă se dispune 1 _ 
de. un monitor TV sau de un televizor AN sau color cu intrări de | ^ 
monitor (VIDEQ-1N, AUDIO-iN), conectarea, între receptorul j 
indoor TV-SAT şi acesta, este simplă. Este nevoie numai de o j 
pereche de cabluri cu conectori adecvaţi (de regulă conectori j 
' coaxiali RCA). în cazul că televizorul nu are ia dispoziţie 
intrarea de monitor, problema interconectării se poate rezolva 
în două feluri: 

- se adaptează intrări de monitor ia televizor 

- se remodulează un semna! RF purtător din benzile de 

recepţie ale televizorului, în amplitudine cu semnalul video şi în =■ 
frecvenţă cu semnalul audio, conform standardului 0!RT. ? 

Prima soluţie este mai simplă şi oferă o imagine pe ecran 
■mai corectă. în figura 1 se prezintă o schemă de principiu 
simplă a unui adaptor pentru intrări de monitor,. în realizarea 
practică dificultăţile sunt mai mult de ordin mecanic decât 4 
electronic. Vom avea nevoie de un conector mamă-tată cu 
minimum 8 perechi de contacte, de două perechi de conectori' 
RCA (mamă-tată) şi un comutator translaţie cu minimum 3x2 

--—-poziţii. 

r~X'W~- -Asamblarea 

zfr §LJ ăJ f-j-c-j—> ma s° adaotorulul se 


| Asamblarea 

xf] §y XT M adaptorului se 

! aJ&lrfcf realizează oe o placă de 

i 4 _4rT^T^ AF1 - CCiei sticlotextolit 60 x 50 ca 

j 1 0 ZTru'v fj S yrs 2 , care se 

V AF ‘-i—j ; j r ‘ " 91 prinde cu-două şuruburi 

I f-■-! P® ca P acu - din spatele 

i V 1 televizorului (de aici 

U ( U*J * nevoia conectorului, 

tup 4 f ac p tr h ' pentru ca ia scoaterea 

* ca p acu j u j adaptorului să 
nu trebuiască demontat de pe acesta). S-a avut în vedere că 
televizorul (AN sau coior) este cu circuite integrate, în structură 
modulară, că din circuitul integrat al 

-_ _ _ 6?i - ^ AFI-CC (calea comună) 'de tip TDA 

..——■—■—- 440, ieşirile sincro şi video sunt de 

Tv t~F ffi inil M -? polarităţi diferite. Receptorul realizat 

' V ?■; " J cu tranzistorul BC 107 are, pentru 

S 1 realizarea acestui lucru şi pe poziţia 

M (monitor) a comutatorului cu 

VIDEO-1N AUDIO-IN . , .. , ' . . . „ ... x ţ 

translaţie, două ieşiri in antifază. In 
J — r~ " ~ " " ■ i ţ- 1 ce priveşte intrarea pentru semnalul 

pT ! * 1 1 t_i_ij^ronector auc sio, rezolvarea este banală_ 

9 i ii ( 1 l yi a ? a cum rezu,tă din figura 1. 

O altă soluţie este cea a 
nemodificării televizorului şi, 
deci, a realizării unui remodulator. Astfel de remodulatoare 
există în orice videocaseiofon, frecvenţa de lucru fiind în 
dgmeniul UIF. în revista noastră s-au publicat în decursul 
anilor câteva scheme de asemenea remodulatoare. Ne facem 
însă datoria informându-vă despre remodulatorui realizat 
pentru acest receptor indoor TV-SAT. Frecvenţa de lucru (f p ) 

--- se alege undeva în banda III 

f-- 1 , ^ de televiziune (canalele 5-12) 

v f-in . r sau în banda i (canalele 1-4), 

j 1 0S1W> Schema bioc a g 

remodulatorului este__ 

o T P prezentată în figura 3. Ea se 

^ LLJ compune dintr-un oscilator de 

“ ~ ^ purtătoare (OP), un oscilator de 

sunet (OS) pe 6,5 MHz cu MF şi un modulator echilibrat. 

Cele două oscilatoare realizate cu tranzistorul 2N918 sunt de 


'îTl® f8HC) 


2*1NM48 tlC 1 

i m frir 


! u RL SâR bjk j ^ g Si T L3 g ^ tt ' 3r !2pP :j 


’.f-âVii 

4 4?» - 

J.f.SrtF X JC /‘ f 


aceiaşi tip (Colpitts cu baza comună), schemă recomandabilă, 
ales pentru OP (figura 4). Se recomandă ca OP să fie bin 
ecranat, deoarece dacă radiază* imaginea pe ecranul televizor 
nu va fi corespunzătoare. 










8 

I 


Semnalul de ieşire se extrage prin cuplaj inductiv, bobina 
fiind lipită direct la pinii trecerilor de RF (de sticlă sau plas 
montate pe ecranul despărţitor. 

La oscilatorul de sunet indicele de modulaţie este reglabil 
potenţiometrul P2. A treia parte componentă este modulator 
echilibrat (ME) realizat cu diodele Dl, D2 şi transformatorul 1 
ferită Trl (ferită care funcţionează până ia 300 MHz). Nefiind 


Hl _, hh; 


r ujf 

mm mm* 

:i7~* C S.λ HH* /V' 


nevoie de un semnal puternic, ieşirea din montaj se face chi 
după modulator. Acest modulator ejectează purtătoarea, dar va 
la ieşire semnale pe frecvenţele fp-6,5 MHz şi fp+6,5 MHz. Orie 
din ele are o modulaţie complexă: de amplitudinea pentru semna 


TEHNHJM 4/ 











de imagine (ce se poate doza cu semiregiabilul PI.) şrde frecvenţă 
pentru semnalul de sunet situat ia 6,5 MHz de purtătoarea de 



imagine. Televizorul ne va “spune” singur pe care dintre cele două 
semnale să-l folosim. 

O contribuţie originala ce s-a adus acestui modulator pentru a 
îmbunătăţi sincronizarea imaginii, este circuitul integrator R6,C15, 
care injectează în priza precis mediană a transformatorului Trl 
valoarea medie a semnalului de VF modulator, echilibrând lucrul 
diodelor Dl şi D2. 

în figura 5 este dat circuitul imprimat, iar în figura 6 modul de 
echipare a plăcii cu componente. 

Bobina L2 (figura 7a) este cu aer. Ea se execută din sârmă de 
CuEm 0,6 - 0,8 mm pe o mandrină cu $ 6 mm, . 10 spire una 
lângă alta. 

Bobina de cuplaj L3 se execută la fel cu L2 având însă 4 spire. 
Bobina L2 se alungeşte după bobinare la 11 mm, iar L3 la 5 mm. 
Bobinele L0, LI se execută pe aceeaşi carcasă (Electronica) de 
plastic 0 6 având miez de ferite. L0 are 50 spire de sârmă CuEm 
0,12, iar LI are 5 spire cu 0,15 (figura 7d). între înfăşurări se lasă 
un interval de 1,5 mm. După bobinare este bine să se facă o 
impregnare cu ceară de albină sau parafină. 

Transformatorul toroidal T21 are 3 x 4 spire din sârmă CuEm 
0,12. Pentru o bună simetrie a lui, ceea ce este esenţial în buna 


funcţionare, el trebuie executat în felul următor: se taie 3 sârme lâ 
lungimea de 50-60 mm. Sârmele se răsucesc între degete, făcând 
practic un cablu trifsiar. Cu acest cabiu se bobinează 4 spire pe toj 

cât mai echidistant posibil«—-■- - -:-*i 

pe toată circumferinţa) y*"- —* - --■* ! 

torului. Cu ajutorul unui j 0/ . Xy 

ohmetru se fac conectările | / Xs* 

indicate în figura 7b. Torul £rr~. ' ' 

folosit este de tipul T4 x 2 x ^ %'A 

2 M -b-x punct vernil 0) X (V 

(catalog ICE)..în privinţa- L - y y - 

bobinei de şoc (figura 7c), <th 

aceasta este cilindrică du \ 

aer. Pe un mandrin de fi 2 g "y *~ ccinecf£r Tv 

mm se bobinează 20 spire 

din sârmă CuEm 0,25 - 

0,35 mm. Se alungeşte apos bobina ia 20 mm. 

După echiparea piăcii cu componente (toate verificate în 
prealabil) aceasta se pune într-o boxă din tablă de fier cositorită 
(grosjme 0,4 mm) cu dimensiunile 30 x AS x 90, cu aspectul din 
figura 8. Intrările dinspre modulul video-sunet ca şi ieşirea spre TV 
se fac prin treceri de RF izolatoare, din plastic sau sticlă. 
Tensiunea de alimentare se aplică printr-un condensator ceramic 
de trecere de 1 nF. 

Reglaj 

Reglajul RM este relativ simplu? Asigurându-ne că cele două 
oscilatoare lucrează, cu ajutorul unui TV (pus pe canalul 3, de 
exemplu) şi a unui videocasetofon, vom reuşi să acordăm cele 
două oscilatoare, iar cu PI şi P2 să optimizăm modulaţia. 

Bineînţeles că într-un laborator radio care dispune de un 
frecvenţmetru şi un osciloscop adecvat, reglajul este mult mai 
eficace. 

Ing.TonyE. KÂRUNDY 
Ing. Sergiu KEREGI 


‘RÂDIONOSTÂLGIE 


s ... . ___ împlinirea unui secol oe ia 

; '“Jir. y 

Marconi, eveniment de o deosebită 
m. ortanţă pentru progresul omenirii, se vor 
organiza în ţara noastră o serie de 
manifestări ştiinţifice comemorative. 

C rganizatorii acestor manifestări, 
deocamdată, Ministerul Tineretului şi 
Sportului prin Federaţia Română de 
R? d oamaţorism, Fundaţia “MILENIUL HI”, 

. ci actîa evistei TEHNiUM, redacţia revistei 
START 2001 (poate pe parcurs se vor alătura 
şi alţii) îşi propune să organizeze un seminar 
naţional “Radioul ieri, noutăţi In 
radiocomunicaţii azi” şi o expozifie-concurs 
cu premii, intitulată ' RÂDIONOSTÂLGIE”. 
Expoziţia va fi organizată în Bucureşti 
, - tuai îa ;erere ar putea fi itinerantă) şi 
j d^'.îă secţiuni: SECŢIUNEA 
' TE! iNiC i în care se vor expune aparate de 


raaioaiTuziu 
radiocomunicaţii realizate anterior anului 
1345 şi SECŢIUNEA MATEI ALT 
DOCUMENTARE, în care se vo r - 
cărţi, reviste, fotografii, regierr e r 
româneşti şi străine din aceeaşi perioadă. 

Pe parcursul expoziţiei se vor prezenta şi 
comunicări orale din istoricul radiotehnicii 
româneşti. La ambele secţiuni se vor ac o r ? 
premii pentru ceie mai interesante exţ o n aî'. 

Rugăm cititorii revistei noastre, care deţin 
unele materiale sau documente pentru una 
din cele două secţiuni şi pot îi le 
împrumute temporar, să se adreseze la 
F.R.R. PO BOX 22-50 R-71.00 Bucureşti, 
îeîefon: 01/615.55.75 sau la redacţia 
TEHNIUM, Piaţa Presei Libere nr. 1, 
Bucureşti, telefon: 01/618.35.66; 

01/222.33.74 (ing. Iile Mlhăescu). Se aşteaptă 
alţi colaboratori şi sponsori! 


TEHNIUM 4/95 


9 








CONSTRUCŢii iN AU DIOFRECVENŢA 


Prezentu! montaj este o propunere de înlocuire a potenţiometrelor de 
volum, balans, joase şi înalte din cadru! preamplificatorului corector 
comandat în tensiune, publicat în TEHNiUM numerele 7 şi 8 din 1992 cu 
taste + şi Este înlocuit de asemenea şi comutatorul LOUDNESS din 


L0UDNE55 



acelaşi montaj şi în pius este introdusă tasta MUTE care are rolul de a 
tăia volumul, indiferent de intensitatea acestuia. 

Montajul este conceput în jurul receptorului de,- 

telecomandă MMN806. Acesta conţine printre altele şi 4j 
ieşiri “open drain : ’, unde semnalul de 1,95 KHz (în cazul în 
care frecvenţa semnalului de “cîock” este 62,5 KHz) este 
modulat în durată, în 64 de paşi, începând de ia zero şi până 
ia 63/84. Aceste pulsuri sunt trecute printr-un filtru trece-jos, 
rezultând o tensiune continuă care va ataca preamplificatorui 
corector. Rezisioarele R2 şi R4 asigură tensiunea maximă 
de 9,5V necesară corectorului, rezistorul R3 - tensiunea 
minimă de 2V, iar R1 - tesniunea din mijlocul domeniului 
respectiv 5,6V. 

Ce! mai simplu indicator de poziţie este construit cu MMC 
4041 care conţine 4 grupuri inversor-neinversor care 
comandă 4 LED : -uri bicolore. Astfel în poziţia 63/64 va fi 
aprins LED-ul roşu, iar în poziţia de zero (când nu există 
pulsuri pe ieşirile analogice ale MMN 806) LED-ul verde. în 
poziţia de mijloc 31/64 ochiul uman va percepe culoarea 
galben (portocaliu) dată de cele două LED-uri care emit 
fiecare câte o jumătate de perioadă, respectiv 255 ms. 

Rezistoarele R6, R7, R8, R9 sunt necesare pentru a permite 
ridicarea potenţialului drenelor şi dincolo de 5,6 V. 

Frecvenţa semnalului de.“clock” de 62,5 KHz este 1 -- 

obţinută cu ajutorul unui divizor cu 64 a frecvenţei de 4 MHz de către 
MMC4G8Q care îndeplineşte şl funcţia de oscilator pe 4 MHz. 

La punerea sub tensiune MMN 806 intră în starea de “stand bv” în 
care pe ieşirii© ANAL4, 3 şl 2 factorul de umplere a semnalului este 
31/64, ceea ce corespunde unei tensiuni de comandă a corectorului de 
5,6 V, pe intrările de balans, joase şl înalte. Pe ieşirea de volum nu avem 
semnal, deci, tensiunea de comandă este de 2V. prin apăsarea tastei 
MUTE de două ori, circuitul trece în starea ON, iar pe ieşirea de volum se 


obţine un factor de umplere 18/64. 

Prin apăsarea permanentă a tastei, se obţine o variaţie a factorului de 
umplere de la zero ia 63/64 în 8 secunde. Tasta RESET aduce b„alansufe 
joase şi înalte la poziţia de mijloc, indiferent de poziţia lor iniţială. După 
apăsarea tastei MUTE circuitul îşi reia 
starea, fie prin reapâsarea tastei MUTE, câ^ 
în care volumul revine la intensitatea sonoră 
pe care o avea înainte, fie prin apăsarel 
tastei VOLUME +, caz în care volumul, 
creşte de la zero. După trecerea din stare! 
de “stand by” în starea ON comutatorul 
LOUDNESS este acţionat (în poziţia ON), 
Pentru a-l trece în starea OFF trebuii 
apăsată tasta LOUDNESS. Rezistorul R37j 
de 1 K, din schema originală a corectorului^ 
este pus la masă acum prin rezistenţă, 
scăzută drenă-sursă a ieşirii PROA a MMN 
806. 

în cazul în care tensiunea de 2V pentru 
comanda volumului determină o atenuare 
mare a semnalului de audioîrecvenţă, ceea 
ce se traduce prin variaţii nesemnificative în 
volumui de Sa amplificator, se va mări 
rezistorul R3 de 12 K, până când în poziţia 
“stand By” a lui MMN 806 în amplificator se 
va auzi slab semnalul sonor. Se asigură 
astfel poziţia de minim a potenţiometrului de 
volum. Variaţia acestui va fi receptată de 
ascultător asemănător celei de la 
telecomenzi!© de la televizoare. în fond, 
MMN 806 este un receptor de telecomandă 
folosit cu precădere în televizoare. Prin, 
această înlocuire a potenţiometrelor cu' 
taste care comandă locai MMN 806 se 
asigură şi o metodă elegantă de comandă 
de la distanţă prin intermediul emiţătorului 
MMC 807. impulsurile se vor aplica pe 
intrarea RSIGI. 

---i | R figura 2 este prezentat cablajul 

imprimat şi montarea pieselor, vedere dinspre piese la scara 1:1. Acesta 
are aceleaşi dimensiuni ca cei pe care este montat corectorul comandat 


BALAHGE- 
i 

Kg 

<P*8-—f BAi-ANCE + 



beHNc 

• k? —*5- 

O © 0 © 

î : '.--prun .» ■ H 

-n- -** 

1 £ » -*i - - — 






în tensiune, montându-se deasupra acestuia. Cifrele de ia trimiteri sunt 
cosele din cablajul cu corector. 

Cele două circuite MMN 806 şi MMC 4060 se vor decupla pe spatele 
cablajului pe pinii de alimentare cât mai aproape fizic de aceştia cu 
condensatoare ceramice disc de 100 nF. 

Silviu UNGUREAND 


io 


TEHNIUM 4/95 
















CONSTRUCŢII DAMC 


‘ 

J S I M in 

; ■ 


Aparatura de măsură a cunoscut în ultimul timp o mare dezvoltare prin 
apariţia şi perfecţionarea rapidă a unor aparate electronice care au 
renunţat la principiul clasic de măsură. Aparatele electronice de măsură 
din noile generaţii au caracteristici superioare (impedahţă de intrare, 
fidelitate, rezoluţie etc. mari) dar sunt mult mai mult supuse perturbaţilor 
exterioare decât aparatele clasice. Ţinând cont de preţul lor în continuă 
scădere, de precizia lor şi de alţi factori cum ar fi gabarit mic, uşurinţa 



citirii, etc. se pare că aceste aparate vor înlocui în câţiva ani aproape în 
totalitate aparatura clasică de măsură. In reviste au apărut deja câteva 

-,----- scheme de aparate de măsură 

r—-—-—i electronice relativ uşor de realizat 

PO- 4 -^p datorită circuitelor integrate 

iii. 1 $ returul de s P ec * alizate existente la ora actuală 

' ■* 1 f - 1 -""demnei* pe piaţă. De aceea este normal să ne 

Tl întrebăm* cum trebuie realizată 

No-ş- ^-j LzJt “° alimentarea unui aparat de măsură 

T /I ! --1 electronic (indiferent de tipul lui) 

2 ep / es T -L pentru a obţine un rezuitat ai 

___=.__ măsurării cât mai precis. 

Principala sursă de semnale parazite ce agresează un aparat 
electronic de măsură provenind din interiorul său este brumui de reţea ce 
se transmite prin sursa de alimentare sau prin cuplajele capacitive, şi care 

___ ; _are valori de 

___ ordinul mV până 

--——-la zeci de mV. 

•—^^===^44—-- Acesta se 

f U .. -! A___J, limitează prin 

r folosirea filtrelor 

Vy/ £ :r ..._ L f i m~~ 1 de reţea, a 

! ]/ - 1 : ■ i 1 ecranelor şi prin 

_J - -H— mmmmn z_J V a % a 

OM-obiect de măsură aparatU.UI la (2 

O • G- gardă 3 ) m ^ţă de 

O reţeaua -de forţă 

---în momentul 

măsurării. 

O alimentare antiperîurbativă este cea la baterii, dar fiind scumpă se 
preferă un alimentator de la reţea. In continuare vom prezenta modul de 
concepere a. unui alimentator performant. Schema bloc a acestuia (figura 

-----i) cuprinde: 

f *" - transformatorul de reţea, 

- puntea redresoare, 

\ & “t? / - filtrul de netezire, 

\y^Di _ stabilizatorul de tensiune, 

j /C~) 1 • 1 *ransformatorul de alimentare 

o /V 4 > Perturbaţiile prin conducţie (firul 

, ^ de a H mentare ) se propagă în interiorul 

9 I n / C3 aparatului şi de la primarul 

4 1—-ZZZZj transformatorului spre secundar, în 

_speciai prin capacităţile parazite de 

cuplaj primar-secundar. Singura 
modalitate de reducere a cuplajelor parazite este dubla ecranare a celor 
două înfăşurări (figura 2 - ecranele EP şi ES). 

Prin acest artificiu capacitatea parazită de cuplaj scade la (0,1^0,01), 
dar realizarea practică este foarte scumpă. Ecranul poate fi realizat din 
tablă de cupru foarte subţire sau, în mod curent, din înfăşurări. 

Observaţii: 

- în cazuri deosebite, între primar şi secundar se practică o înfăşurare 
ce are un terminal în aer, celălalt fiind conectat la miezul feromagnetic şi la 
împământarea generală 


- pentru limitarea fluxului de scăpări magnetice la transformatoarele 
ultraperformante se practică şi un ecran magnetic exterior EM. 

Modul de conectare a ecranelor tranformatorului la un aparat de 
măsură este prezentat în figura 3. 

2 . Puntea redresoare 

în paralel cu diodele punţii redresoare se conectează condensatoare 
de ordinul („1+3,3)nF (figura 4). Rolul condensatoarelor este dublu: 

_protecţia diodelor Sa suprate^iuni de 

BC107 comutaţie -şî reducerea câmpului 

?-jOr-o electromagnetic perturbator. 

f n jT ^ Observaţie: din acest punct de 

j y R, * 5K yR3-670/x vedere ar fi utilă o creştere a valorii 

]_Y capacităţii ondensatoarelor, ceea ce 

18v J ' 15V ar duce însă ia supraîncărcarea 

\ jjR 2 - 33 x i c-iooju trasQformatorului. 

ţ. Ţ n 3. Filtrul de netezire 

^.-4--o Parametrul principal al oricărui 

1 filtru este factorul de ondulaţie y = 

U r /U cc x100(%) 

unde U r reprezintă valoarea efectivă a riplului, iar 
U cc tensiunea continuă la intrarea filtrului. De Bem 

regulă, pentru aparatele de măsură electronice se °~ %JT~° 

utilizează filtre RC, filtrele LC şi LR fiind ] 

contraindicate datorită câmpului perturbator generat |]67oa 

de energia înmagazinată în bobine. 1Mn n T 

In figura 5 este prezentat un filtru RC, iar în ţ HL Cî07 

figura 6 formele de undă ale tensiunii redresate cu 
valoarea maximă U ms componentei continue U cc de fW 

la intrarea filtrului şi tensiunii U 2 de ia ieşirea 1 - 

acestuia. - * _ n + 

Pentru valorile date ale componenîeior va rezulta ' y 
o cădere de tensiune pe filtru de 3V. 0 [ 

( U K - 2 U m ln-, U 2 = 4U m /3*V2) o o 

Considerând 

(X c = 1 / 2 wC = 1 / 2 * 2 nfC = 104/828«R=>l c = U 2 /R = 4U m /3nVR) 
va rezulta 

(U R = X c l c = 4U m /3rcV2R-2wC =*7 = 1/3V2wRC) * 

Pentru valorile din desen 


factorul de ondulaţie este 7,5%, 

o—«—-«---valoare inacceptabil de mare. 

I X Kp'f+V Aceasta se poate micşora prin: 

ai II y R3 - creşterea frecvenţei (se face 

a__ Ţn. Sa unele aparate care au 

ae -dh— convertor ce lucrează la (1 

R2 n +io)kHz), 

Y 2Jdz - creşterea rezistenţei R (greu 

^ | 1 1 ”1 de realizat, ducând ia pierderi de 

9 1 putere pe filtru), 

-- - creşterea capacităţii C (ridică 

probleme de gabarit). 

O altă soluţie des folosită este “multiplicarea” capacităţii în montaje cu 
unul (figura 7) sau două tranzistoare (figura 8 ). 

Pentru montajul cu un tranzistor,'din punct de vedere al semnalului R-ţ 
şi R 2 sunt privite în paralel, prin ele încărcându-se condensatorul C. 

R-j II R 2 = R-| R 2 /(R 1 +R 2 )= 4,3kQ 
U R2 = 3 V-U be cu U be = Q 65 V 

Curentul prin R-| şi R 2 este I = Uj n /(R-|+R 2 ) = 5I B (am considerat Uq E 


TEHNIUM 4/95 


11 














CONSTRUCŢII DAMC 


antiosciiant. Prin ac-es? -*.ontaj factorul de onduiaţie este redus la 0,17%. 

Observaţii: 

- factorul de creştere a eficacităţii filtrului este numeric egal cu factorul 
de amplificare b al tranzistorului, 

- montajul se utilizează în cazul nanovoitmetreior şi filtrelor de netezire 
cu două tranzistoare» având factorul de multiplicare aî capacităţii egal cu 
produsul factorilor de amplificare ai celor două tranzistoare, 

- rezistenţa R--.ll R 2 , este maximă când Ri=R 2 situaţie care trebuie 
evitată deoarece duce la creşterea exagerată a disipării pe filtru (de obicei 
R 2 =6R 1 ). 

4. Stabilizatorul de tensiune 

Stabilizatorul de tensiune are schema prezentată în figura 9, în care 
AE este un amplificator de eroare, iar SS stabilizator serie. 

Rezistenţele R-j şi Rp formează un divizor rezistiv, potenţialul punctului 
“a” variind conform variaţiilor tensiunii de intrare. Rezistenţa R a şi dioda 


Zener DZ formează un stabilizator parametric de tensiune (punctul “b’ 
potenţial constant). în unele scheme se înseriază cu DZ o dioda polari 
direct D pentru compensarea termică a tensiunii polarizate. \ 

Variaţiile potenţialului punctului “a” duc ia variaţii de acelaşi sens 
tensiunii coiector-emitor pe elementul stabilizator, serie SS 
menţinerea constantă a tensiunii de ieşire. - ... 

Observaţii: 

- un stabilizator de tensiune este mai scump decât un filtru de net 
şi se justifică utilizarea lui numai în cazul unor tensiuni stabili 
necesare în etajele aparatelor de măsură electronica cu amplificare m 

- în paralel cu DZ şi D se montează un condensator cu tanti 
asigură o capacitate mare la un volum mic şi curent de pierdere negliji 


Ing. Mariana MlUCi, Ing. Dan MILiC! - St 


Având ia dispoziţie uri instrument de ImA şi-rezistoare cu R * 60-100 Q, 
iutem realiza (cu piese puţine) un aparat de măsură având 25:40KQ/V. 

Urmărind fig. 1 observăm folosirea unor tranzistor! GT 309 cu un mic 
>,5 pA (echivalent cu AF 124, AF 134). Acest curent mic permite folosirea 
ranzistoareipr într-un montaj diferenţia! cu sarcina de colector rezistivă. 

Pentru alegerea rezistenţelor Rb şi Re vom folosi calculele necesare pentru 


partea din spatele desenului se transpune peste circuitul placat. 

Alimentarea se face cu 2 baterii de 1,5 V-. Dimensiunile mici simplii 
construcţia montajului. 

După terminarea circuitului se plantează toate piesele în afară de 
R-p.Ţ-a punerea în funcţiune cu Pi se reglează OV. Dacă rezistenţele sunt b 
aiese şi precise (pelicula metalică) OV trebuie să fie cca. 180kQ + 25KQ (Pţ). 

Pentru eîalonarea scalei aparatului se va foiosi o sursă stabilă de IOV 
Scala fiind linşară nu cere mari eforturi. Din considerente de construcţie uşo. 
R-jn este compus din 3 piese R-ţ i Gin 3 piese şi R 12 din 5 piese. Vom fi atent 
temperatura ambiantă care poate influenţa rezultatele finale. La prima etaion. 
vom lăsa aparatul ccâ. 1 oră pentru stabilizare, 

Ohmmetrul va foiosi tot o baterie de 1,5 V. Pentru 0, în circuit se pune P 
Rg (cca. 40 k£2). 

Se procură rezistenţe precise 1 - 10QkU şi se etalonează scala kQ. Put 
măsura cu acest montaj rezistenţe de îa 100£2 la 1M£2. Dorind să mâsur 
rezistenţele mai mici se micşorează Rg (mărind Iq de 10 ori). Desigur mont; 
va îi puţin modificat. 

Comutatoarele alese sunt după posibilităţile amatorilor: Cm este per 


Re = Ue/le; Rc = Ec - Uce - Ve/lc; Rţ = Ue/ld; R 2 = (Uc - Ue)/id 
Din catalog, scoatem caracteristicile Iul GT 309: 

P = 50 mW; Uc = 10 V; le = 10 mA; H 21e = 60; leB 0 = >5pA 

_ Alegând tensiunea de' alimentare Ec = 3V 

.. y . . ’q ~ 1 ştiind că Ub (germaniul 0,2 V , alegem Ue = 

| ] | Ec 0,18 V. 

I VVr-2 Rc j] J/c [ în schema din fig, 1, Id este 1,125 * IO' 5 . 

^ M y * i.. Calculând rezistoarele neceşare vom avea: 

j ce Re = 0,18/0,001 =’ 180Q deoarece avem lej + 

- -uT) 1 le 2 = 2 atunci Ree este 1/2 din Re, am ales Re = 

- ] 82Q 

D rt ' Rc » (Ec - Uce - Ue)/le = 1500 Q 

RL U \ UL R-j =Ue/! 0 = 16000 Q, am ales 16kQ 

!_ I ! Q R 2 = Ec - Ue/ld = 250000 Q, am ales 21 OkQ 

Cu aceste date se va constitui schema din 
I. Pentru cei care vor construi această schemă câteva considerente: 

# Dacă R instrument este în jurul valorii de 60Q se va corecta valoarea lui 
pentru a avea deviaţie maximă. 

® Dacă dorim o sensibilitate mai mare de 25kQ/V vom retuşa pe Ri In 
isul de mărire până fa 20:25kO. în acest caz sensibilitatea va creşte la' 


pornire; Cq 2 pentru ohmi sau volţi, iar Cq 3 selectează 10 - 10C 
Montajul executat îngrijit cu atenţie va da* mare satisfacţi 
avea dimensiunile 78 x 120 x 30 mm. 


imatorilor, el 


Lista de piese 

R 1 =1k5£2; R 2 =1k5Q;R 3 =180kQ ;R 4 =21! 

R 7 =16kQ; R 8 =200Q; Rg=16k£2; R 10 =250k£2; R 
Toate rezistoarele vor fi cu peliculă metalică 
P 1 =50fc£2=P 2; C-|=470uf/10V; D 1 =LED 5ma 
Cq-j ^Comutator Pornit-Oprit; CQ 2 ~Comutat( 
- 1000; Instruments mA/60O 


-25MQ 


Construirea aparatului 

ile puţine din montajul propus se pot Implanta pe un circuit imprimat 70 
ti (vezi fig. 3). Circuitul este văzutr dinspre partea neplacată. Pentru 
ere pe circuit se copiază desenul pe hârtie transparentă. In acest fe! 


loan POPOVIC 
Cluj-Napoc< 


TEHNIUM 4/9f 













PAGINI DIN ISTORIA RADiOTEHNIC!! 


mm mmi m m inventarea radioului 


Important la punerea în practică a cuceririlor teoretice le-au 
adus şi contemporani ai iui MÂRCOM! ca; americanul Thomaa 
Âfva Edison (1847-1931), francezul Eduard Braniy (1844- 
1940), sârbul Nicoia Tesla (1856-1943), rusul Aleksaridr S, 
Popov (1859-1905), aceasta pentru a nu-i cita decât pe cei ma! 
importanţi. Deşi fiecare din el are realizări meritorii, acestea 
sunt parţiale şl a revenii italianului GUGL1BLMO MARCOM, 
meritul îehniso-şîiinţific şl organizatoric de a le sintetiza 
realizările, de a ie perfecţiona în cadrul unul echipament de 
emisie-recepţie radio (telegrafie fără fir), primul din lume, 
echipament mult mal performant şi, deci, mai folositor în 
practică decât ce se realizase mai înainte, sau se preconiza a 
fl realizat MARCGNi a obţinut primul brevet de invenţie cu 
valabilitate Internaţională, el a fost “şeful de orchestră”, 
dirijorul care a armonizat atât de magistral “partiturile” 
membrilor echipei de Idei, formată din predecesori şi 
contemporani. Pentru a cinsti cum se cuvine acest centenar, 
în cursul acestui an, 1985, şl al celui următor, 1996, până Ia 6 
iunie (data obţinerii In 1896 a brevetului de către MARCONI) 
ziua mondială a RADIO-uIui, revista TEHNIUM va găzdui la 
rubrica “Pagini din istoria radiotehnlcii” articole şl relatări 
despre acest eveniment, vs publfda fotografii, documente, 
etc.. astfel încât cititorii să fie cât mal convinşi d*s 
însemnăţaţaa...radiotehnicH. 

Aşa înţelege revista TEHNIUM să aniverseze scurgă „ 
unui secol de ia acel an 1SS5-1898 de febrile experimentări 
pentru realizarea unui receptor de unde electromagnetice cât 
mai performant, care avea să pună bazele radiotehnjcii. 


Desigur că om mai mare descoperire-ştiinţifică a secolului 
19 a fost descoperirea undelor electromagnetice, Iar cea mal 
mare invenţie (înaintea'maşinii cu abur, a motorului cu ardere 
interni, sau a dinamitei) s fost inventarea Radioului, a 
Telegrafiei fără fir, cuiţ» s-a numit în primele brevete. 

Inventarea echipamentului de emisie-recepţie radi© cu 
scopuri utile, economica şi comerciale, operă la care au. 
iucrafmai mulţi savanţi, dar care a fost finalizată de 
iscusimea Italianului Gugfîelmo Marconi în 1895-1896, a fost © 

. consecinţă a descoperirii legii inducţiei electromagnetice şl a 
Ifgli circuitelor magnetice. 

Această Invenţie a grăbit ritmul de culturalizare şi 
civilizare al omenirii, în ultimul secol aceasta progresând 
mult mai mult decât în optsprezece secole anterioare. 
Consecinţele inventării a ceea ce generic continuăm să 
numim RADIO, au fost, la început, nebănufte: şi, în zilele 
noastre, după yn secol de ia inventare, încă se mal 
imaginează aplicaţii sie RÂDiO-ului în diferite domenii de 
activitate ale omului. Ajuns Ia ora bilanţului contenar, RÂDiO- 
u! ar merita cu prisosinţă instituirea de către ONU al unui 
PREMIU MARCONI, care ar trebui să fie mai Important chiar 
decât premiul NOBEL. 

Succesul lui MARCONI a fost posibil deoarece a avut Ia 
bază activitatea unor “URIAŞI”, unor “TITANI”-ai secolului 19,; 
a unor savanţi iluminaţi, care depăşindu-şi epoca, au pus 
bazele teoretice ale RADIO-ufui. Aceştia sunt englezii Michael 
Faraday (1791-1867), James Clerck Maxwell (1831-1879) şs 
germanul Heinrich Rudolf Hertz (1857-1894). Un aport 


Michael Faraday 
1791-1867 


James Clerck Maxwel 
1831-1879 


Michael FARADAY (1791 — 1867), fizician şi chimist englez, 
membru al Societăţii Regale din Londra. Prin opera sa experimentală şi 
teoretică este considerat . una dintre cele mai proeminente personalităţi 
ştiinţifice din toate timpurile. 

In domeniul electromagnetismului, lui Faraday îi datorăm descoperirea 
fenomenului de inducţie electromagnetică (1831), demonstrarea identităţii 
naturii diferitelor tipuri de electrizări, descoperirea legilor electrolizei, a 
diarnagnetismului şi paramagnetismuîui, descoperirea rotaţiei magnetice a 
planului de polarizare a luminii (efectul Faraday). în domeniu! chimiei a 
realizat lichefierea clorului şi a descoperit benzenul. Din punctul de vedere 
al Fizicii teoretice, meritul esenţial al lui Faraday este acela de a fi formulat 
^concepţia exercitării acţiunilor prin contiguitate, adică prin transmisiune din 
aproape în aproape în spaţiu şi timp, în care câmpul capătă o realitate fizică 
fundamentală. Cilindrul sau cuşca lui Faraday este şi astăzi dispozitivul cel 
mai des folosit pentru măsurarea sarcinii electrice. întreaga viaţă şi operă a 
lui Faraday reprezintă un modei de dragoste de muncă, de probitate 
ştiinţifică şi de imensă modestie. Unitatea de capacitate electrică în sistemul 
de unităţi SI se numeşte Faraâ (F), iar sarcina electrică transportată în 
procesul de electroliză la depunerea unui echivalent gram dintr-o substanţă 
(număr de grame egal cu raportul dintre greutatea atomică a substanţei şi 
valenţa ei) se numeşte număra! lui Faraday, fiind o constantă universală. 

Opera fundamentală a Iui Faraday este intitulată "Cercetări experimen¬ 
tale de electricitate". 


James Clerk MAXWELL (1831—1879), fizician englez, membru al 
Societăţii Regale din Londra. 

Este fondatorul teoriei cinetice a gazelor, stabilind legea de distribuţie 
(maxwelliană) a vitezelor. Opera sa majoră priveşte insă electromagnetismul, 
în care a desăvârşit teoria propagării acţiunilor prin contiguitate formulată 
de Faraday. Sintetizând într-un tot armonios şi necontr-adictoriu cercetările lui 
Ampere, Gauss şi Faraday, a reuşit să exprime esenţa fenomenelor 
electromagnetice printr-un grup mic de ecuaţii care-i poartă numele şi care 
reprezintă unde dintre cele mai exacte şi mai generale legi ale Fizicii. 
Generalizând teorema Iui Ampere, prin introducerea curentului de deplasare, 
a reuşit încă din 1864 să demonstreze natura electromagnetică a undelor 
luminoase şi să reducă astfel Optica ia Electromagnetism. 

Opera sa de căpetenie în domeniul electromagnetismului se numeşte 
"Tratat de electricitate şi magnetism" (1873). Unitatea de flux magnetic în 
sistemul unităţii CGSem se numeşte maxwell (Mx). 


TEHNIUM 4/95 


TEHNIUM ATELIER 




Este schimbătorul de frecvenţă tipic, ce! care e intrarea 
oricărui radioreceptor superheterddină. Pentru a fi mai accesibil 
amatorilor începători, s-a simplificat schema oscilatorului local, 
pentru eliminarea oricăror riscuri de greşeală şi s-a adoptat o 
singură gamă de recepţie, gama de unde medii folosită 
universal pentru “broadcasting” adică difuzarea largă de ştiri şi 
muzică. împreună cu amplificatorul de frecvenţă intermediară şi 
un amplificator audio, mixerul poate echipa fie un receptor de 
buzunar, fie unul portabil, fie unul stabil de casă, fie unul de 
automobil. Funcţie de gabaritul total, de casetă, tensiune 
alimentare, difuzor. Toate după ţelul urmărit,-după dorinţa 
amatorului. 

După figura de mai jos, se constată că bobina LI e identică 



Li E°3 




2x 270pF \ 



cu bobina LI a tunerului de unde medii, cu amplificare directă. 
Transformatorul de frecvenţă intermediară, e similar celor din 
amplificatorul de frecvenţă intermediară şi e simplificat, are 
numai un bobinaj de 70 spife cu sârmă de 0,07...0,08 mm 
diametru. Partea “necunoscută” e bobinajui oscilatorului local 
L2, confecţionat tot pe o carcasă miniatură ecranată similară 
transformatoarelor de frecvenţă intermediară. Rebobinarea 
dintr-un tranformator de frecvenţă intermediară, e uşor de 

efectuat cerând atenţie şi precizie în mişcări. După- 

înlăturarea bobinajului devenit inutil, se începe , 
bobinajui de la punctul 1 - masa, cu sârmă de 
0,07...0,08 mm diametru, izolată cu vinii sau email. 

De îa 1...2 se bobinează trei spire, se răsuceşte 
sârma în continuare ca o buclă care iese în exteriorul 
bobinajului - lungime circa 2 cm şi se bobinează 
deasupra în acelaşi sens de ia 2...3 un număr de 7 
spire. Deci porţiunea 1-2-3, are e însărcinată cu 
amorsarea oscilaţiilor locale numără pentru porţiunea 2 

cuplată la emitor 3 spire şi cuplajul la colector, încă 7- 

spire, iar porţiunea dintre 3...4, după o buclă de rigoare pentru 
legare la terminal, numără 120 spire, în acelaşi sens de 
bobinare. Deci, tot bobinajui de la 1...4 numără 130 spire. După 
fixarea carcasei la locul ei, lipirea terminalelor conform schiţei, 
impregnarea bobinajului cu parafină, se remontează carcasa în 
ecranaj şi apoi...se poate răsufla uşurat. Partea cea mai grea a 
construcţiei a fost soluţionată. în rest? Condensatorul variabil e 
unul dublu cu dieletric solid de 2 x 270 pF. în cazul folosirii unui 
condensator variabil cu aer mai mare, în exteriorul plăcuţei, cu 
capacitate de 300...450 pF, numărul de spire total al bobinelor 
LI şi L2 pot fi reduse cu 15~.30%. Folosirea condensatorului 
CI e facultativă, pentru utilizarea aparatului în imobil ecranat 
din beton armat sau în automobil, cu antenă telescopică, în 


cazul acesta CI se poate înlocui cu un trimet* de circa 50 pF. 
Condensatoarele C2 şi G9 notate C x sunt de asemenea 
condesatoare trimer, semireglabiîe, ele servesc ia reglajul final 
al paratului. Rezistoareie pot fi de jumătate de watt sau sfert de 
watt, condensatoarele ceramice sau poliester, condensatoarele 
C7 şi C 8 tip stirofiex, mică sau ceramice. Condensatorul Cil 
care duce ia intrarea amplificatorului de frecvenţă intermediară 
poate avea şi o valoare mai mică, de 3...5 pF în caz că se 
doreşte o selectivitate mai mare - in pofida sensibilităţii - sau 
pur şi simplu poate lipsi, cu avantaje pentru muzicalitatea 
traseului mai larg, de frecvenţă intermediară. Tranzistorul poate 
fi un “npn” din seria BF sau BC cu factor mic de amplificare. 
Datorită felului de montaj nu se obervă mari schimbări în felul 

- rj e i ucrUj funcţie de tipul tranzistorului 

. cei mult diferenţa în zgomotul de fond 

vjy şi aceasta în cazurile cele ma' 

J 1 ° pF dezavantajoase. 

i ir* La punerea în funcţie, conectând f 

* // amplificatorul de frecvenţi 

v/ intermediară şi un amplificator audio 

? 2qq F j se obţîne un receptor superheterodifl| 
H ^ complet. Pentru reglaj preliminar, se 

-# I—f——-r lasă miezurile bobinelor în poziţia 

p I / medie. Se reglează condensatorul 

ntHB variabil cu cele două secţiuni cuplate 
p pe un ax C3 şi CIO şi cu-o antenă 

-2 I exterioară cuplată pr n CI - pentru 

-•—— -compensarea lipsei de. sensibilitate 

inerentă unui aparat total dereglat, “se 
prinde” dn post din mijlocul gamei de unde medii, postul de 350 
metri. Se reglează simultan miezurile bobinelor L3 şi LI, L3 din 
amplificatorul F.l. pentru un maxim de audiţie, reducând pe cât 
posibil cuplajul cu antena exterioară, pe măsură ce creşte 
sensibilitatea. Prezenţa funcţionării oscilatorului local se 
constată prin atingerea cu vârfui de test al unui mavometru 
plasat pe curent alternativ şi tensiunea cea rnai mică de 




>C 8 ** mih 




măsurat 3 ...6 voiţi. Acu! instrumentului trebuie să devieze, chiar 
dacă polul minus nu e conectat, indicându-se astfel prezenţa 
oscilaţiei locale. Pentru reglaj mai precis, prinsoare se obţine 
sensibilitatea cerută unei superheterodine, trebuie folosită 
aparatură mai precisă, generator de semnal standard şi 
procedura de urmat va fi descrisă într-un articol următor. 
Deocamdată, doar prin reglajul preliminar şi “acordul la ureche”, 
se pot recepţiona o mulţime de staţii de radio, în condiţii 
asemănătoare cu cele ale recepţiei date de aparate de realizare 
industrială. Este premiul acordat răbdării, atenţiei şi lucrului 
spre un ţel precis. O etapă importantă a fost trecută. Se poate 
continua cutoată încrederea! 

George Dan OPRESCU 


TEHNIU 


UM 4/95 




















CONSTRUCŢ II DE RADIOFRECVENŢĂ ___ g 

” =====î= " ~ 1 ‘ ■: 


Propun constructorilor amatori o soluţie pentru recepţionarea în 
condiţii de calitate a programelor de radio difuziune transmise pe 
banda UUS norma CCÎR, în condiţiile în care folosind o antenă 
normaiă nu se poate efectua recepţia, datorită distanţei mari dintre 
locul de emisie şi cel de recepţie (în cazul meu cca 100 km). 
Această soluţie constă într-o antenă JYGI cu 5 elemente şi un 
amplificator de antenă cu 2 
tranzistoare. Dimensiunile 
antenei şi detaliile 
construcţiei sunt date în 
figura 1. 

Adaptarea antenei la 
cablul coaxial se face cu 
ajutorul unei bucle de 
lungime 1 = 1030 mm. 

O mare atenţie trebuie 
acordată polarizării antenei, 
verticală sau orizontală, jn 
funcţie de polarizarea 
antenei de 
emisie. Dacă 

nu avem posibilitatea de a afla polarizarea antenei 
de emisie se vor încerca cele două variante 
alegându-se cea optimă. în cazul polarizării verticale 
trebuie acordată o mare atenţie orientării precise a 
.antenei către punctul de emisie deoarece în acest 
caz diagrama de di festivitate este foaite strânsă. 

' Amplificatorul de antenă este cel produs de 
întreprinderea Electronica şi destinai recepţionării 
programelor de televiziune. Acesta se modifică 
pentru a funcţiona în banda de radio difuziune ‘ 88- 
108 MHz. Schema amplificatorului este redată-în 
■figura 2, capacităţile de acord sunt date în tabelul 1, 
iar dimensiunile bobinelor în tabelul 2 . ... 

Reglajul amplificatorului cu noile elemente 
acordate se va face prin rfiodificarea distanţei între spirele 
bobinelor. Montajul nu ridică probleme deosebite datorită 
frecvenţei joase pe care lucrează. • 

Amplificatorul se montează în imediata vecinătate a antenei 
pentru a mări raportul semnal-zgomot. ÂLimentarea montajului se 


Tabel 1 


Condensator 

CI 

C2 

C6 

C7 

C8 

Cil 

ei2 

Capacitate (pF) 

6,8 

15 

10 

10 

8,2 

10 

6,8 

———-_ n 

| Condensator 

CI 

C2 

C8 

C7 

C8 

Cil 

C12 1 


Tabel 2 


Bobina 

LI 

L2 L3 L4 

L6 

L5 

Spire 

15 

17 17 11 

12 

10 

Sârmă 


Cu Em 0 0,5 mm 


Cu Em 00,3 

Miez 


Aer, 0 3,5' mm 


Bară ferită 

0 2,5 mm 


face cu un alimentator de 6V stabilizat. Schema alimentatorului 
este dată în figura 3. Nu recomand alimentarea amplificatorului cu 
tensiune continuă prin cablu coaxial. Menţionez că acest sistem 
montat înaintea unui TUNER permite recepţionarea sterofonîcă a 
tuutror staţiilor de radio difuziune din Bucureşti ce emit în banda de 
‘88-108 MHz. 


Bibliografie 

- “Antene de recepţie pentru televiziune” - S.E r Zagi 
Kapcinskl, Editura Tehnică, Bucureşti 1961 

- Prospect Eiecîronica AX 1230 -17.11.1982 

ALIN SANOULACHE - TARG0VISTE 


r. 

mo 




O 

<2- 

f 

u i3 GO ^ 




ă 


h -4 

mo 1 


o 

, r 


o 



. ...-. 



' L 

iSJQ 1 




o 

V© 


1 



■ tx/uus - ©ist? . '' 

Pentru cei ce au ca pasiune legăturile radio pe distanţe Bobina L se realizează direct pe cablaj având forma din 


mici le propun o schemă deosebit de simplă ce poate fi 
introdusă chiar într-un aparat de radio ce funcţionează pe 
UUvS. 



Montajul este alcătuit din partea de emisie, realizată cu 
ajutorul tranzistorului TI, filtru trece-jos şi un preamplificator 
pentru microfonul cu condensator realizat cu tranzistorul T2. 


figura I, dimensiunile ei fiind aproximative cu cele din figură. 
Un avantaj ai__j_■__ 


montajului este 





tensiunea de 

alimentare, care 
este de 1,5 V iar în 


li» rpr” 1 ° ° o-o 

ra&ji 

--O—O 

ta °M 

■K 1 

+ 

cazul bobinei L pe 

2 





miez şi folosind 1 1 ~ 

piese miniaturale montajul poate începe într-un stilou. 


Antena poate avea 30-40 cm, dar poate fi folosită şi una 
telescopică. 

Punerea în funcţiune: după ce s-a realizat montajul se 
deschide aparatul radio pe o frecvenţă între 85-73,5 MHz şi 
se roteşte de trimar până când se obţine o audiţie clară în 
difuzor, în figura 2 este dată realizarea cablajului imprimat la 
scara 1:1. 

Dan Cătălin BĂTRÂNU 


TEHNiUM 4/95 


15 








SERVICE RADiO - IV 


wy sy©ftfi«ci (© 


Pentru a realiza îotr-un televizor afb-negru sau color de îip mai 
vechi şi posibilitatea de a recepţiona canalul de sunet de 5,5 Mhz 
(pe lângă cei de 8,5 Mhz - OIRT), sunt posibile şi soluţii care nu 
necesită filtrele piezoceramice de 5,5 şi 6,5 MHz 
pentru realizarea 
unui oscilator în 
buclă şi nici operaţii 
speciale de acord 
într-un laborator 
specializat dotai cu 
un generator vobufaî 
în frecvenţă. 

O primă soluţie 
este aceea a 
comutării 
condensatoarelor. în 
fig. 1 se dă schema 
unui discriminator de semnal-sunet folosit ia TV-AN 
Diamant 220. în fig. 2 se prezintă modificarea operată pentru 


C 2 }/56 = 1,4; C 2 = 22 pF 

Pentru alte scheme similare, care nu folosesc capacităţile de 510J 
şi 56 pF, evident se obţin alte valori. 




*‘8& 
P 352 12 ’ 

(2) MODUL CALE SUNET, 



Schemeie din fig. 3, 4, 5 care folosesc Ci TAA 661 vor 
modificate ca în fig. 6. 

în această schemă: CI = o, 4 x 270750/1020 = 79,4 pF; C2 = 0,4 

_ _x 100 = m 


introducerea în circuite a condensatoarelor CI şi C2 pentru trecerea 
pe 5,5 MHz (canal sunet pentru majoritatea posturilor transmise de 

televiziunea prin 
cablu). Trecerea 
de la un standard 
la altul constă în 
manipularea unui 
întrerupător 
tumbler cu 2 x 2 
poziţii (la tele¬ 
vizorul Diamant 
220’ este 

practicată la spate 
chiar şi gaura 
rotundă de mon¬ 
tare a acestuia). 
Valorile 

capacităţilor celor două condensatoare ceramice care trebuiesc 
montate şi care trebuiesc sortate riguros prin măsurare ( pentru 
acord nu se mai poate ajusta miezul de ferită al bobinei) se obţin din 


(i) o— 


IGOp 


( 2 ) 0 - 


r 



r ^ 


4 

/ 


- 47 TAA 661 

V _ 


i 

! 

n——< 

ci . 

1 L_=Z] 

J 7 


pF.. Pentru 
modulele 
de sunet ce I 
folosesc CI : 

2 TAA 120 S1 
(fig. 7), i 
modificarea 
este 
prezentată \ 



1(2) MODUL FI. SUNET 

lllili ' 

V ca» 

}0?4 V COT 



în fig. 8. 

în această variantă: 

CI = 0,4 x 200 = 80 pF; 

C2 = 0,4x470 = 188 pF. 

Un alt mod economic 
pentru sunetul bistandard 
este de a folosi un mixer 
autoosciiant (Mx AO, fig. 

9) realizat cu un singur 
tranzistor, care primind fi 
= 5,5 MHz la intrare dă la 
ieşire (spre modulul de 
sunet existent) 6,5 MHz 
(oscilatorul lucrează pe 1 
MHz). Când trebuie 
recepţionat sunetul de 6,5 MHz printr-o comutare manuală se 
întrerupe reacţia pozitivă a oscilatorului şi Mx AO devine un simplu 
amplificator (eventual) pe 6,5 MHz (A, fig. 9). 

în fig. 10 se dă schema de principiu a unei variante de 
astfel de mixer autoosciiant. Evident că se pot folosi şi alte 


7 




relaţiile: 

(6,5/5,5) 2 = (510 + C-j)/510 = 1,4; de unde 0^200 pF şi (56 + 


variante preluate de ia mixerele de UM aie receptoarelor de 
radiodifuziune cu MA. în schema din fig. 10 se poate folosi 
orice tranzistor prip cu siliciu. 

O altă variantă ieftină de conversie a sunetului ia televizoare este 


16 


TEHNIUM 4/95 














SERVICE RADIO - TV 


prezentată în fig. 11. Este vorba de un oscilator pe 12 MHz realizat 
în schemă BC cu tranzistorul BC 107 (sau similare). Oscilatorul se 

__ realizează pe 

|un circuit 


Seria 

PDf 



imprimat de 
d i m e n s i u n i 
reduse (25 x 
25), fig. 12 şi 
se ecranează 
(fig. 13). cu 
excepţia iui C5 
(îantaf), toate 
conden¬ 
satoarele sunt 




I | 

1 Cjj? ) 

| ? Wj 

j 1- h mto \ 

I 9 « ofrol 

I €ii> 

R ' 

ltJ m 

1 H ~ 

! J « 


i 


12 



de semnai 
de 5,5 MHz. 

| dă ia. ieşiră 
2-5,5 = 6,5 ;; 
MHz şi 
r e c e"p -ţ i a 
semnalului' 1 
e sie 
posibilă. "în 
cazul că 
frecvenţa 
semnalului 


de sunet este 6,5 MHz, acesta se regăseşte la ieşirea mixerului., 

chiar când oscilatorul 


ceramice. Bobina L este realizată pe o carcasă 06 cu miez de ferită, 
16 spire CuEm 0,25 spiră lângă spiră L = 1,4 - 2,8 uH. 

Cu acest simplu oscilator se poate face conversia de sunet la 
orice televizor din familiile hibrid (1 şi 2) sau ia televizoarele 
trazistorizate (ex. Sport). Toate aceste televizoare au ca etaj de 
intrare al AFI sunet, o schemă de tipul celei din fig. 14 (cu unele 
variante). Pentru a transforma un astfel de televizor monostandard, 

în bistandard, 


trebuiesc 
j f ă . c . u t e 
I următoarele 


- se îipeşie 
(cât.mai scurt) 
un conductor 
între masa 
oscilatorului 
(fig. 12) şi 
m a s . a 
montajului 
televizorului 

- se lipeşte 
un conductor 
între pinul +, al 



lucrează şi vom avea 
şi sunet OIRT. Nu 
recomandăm pentru 
oscilator frecvenţa de 
1 MHz pentru că este 
posibilă ©""“bruiere” a 
amplificatorului de, VF 
{bandă 0-5 MHz) 
care va .afecta 
calitatea imaginii. 

Pentru 
televizoarele foarte 
vechi cu tuburi 
electronice. sau 
foarte noi, cu module 
cu circuite integrate, 
pentru a pute 


adopta această soluţie de conversie a sunetului normă CCIR în 
OIRT, este nevoie să se completeze schema oscilatorului cu un 

mixer realizat 


oscilatorului şi punctul A 

- se înlocuieşte-C201 = 50 nF cu 1 nF 

- se lipeşte un condensator între emiţătorul tranzistorului TI şi 
punctul B, având C ~ 100 pF 

- se recepţionează un programau standard de sunet 5,5 MHz 

(exemplu TELE 


7 ABC) şi 
reglând miezul 
bobinei L prin 
gaura dată îh 
ecran (fig. 13) 
se urmăreşte 
obţinerea unui 
sunet cât mai 
fidel. 

Tot adap¬ 
torul se cone¬ 
ctează, deci, în 
trei puncte prin 
conexiuni 
repetăm, cât 
mai scurte, pe 
spatele plăcii 
televizorului, 
adică pe partea 
placată. 

Prin 
operaţiile 
indicate, primul 



cu un 

tranzistor. în 
acest caz se 
realizează în 
întregime placa 
de circuit 
imprimat (25 x 
”38) din fig. 15, 
ecranul 
p u n â n d u - s e 
numai peste 
oscilator (fig. 
13). Acest 
adaptor de 
conversie se 


intercalează Sa intrarea canalului de sunet. La televizoarele cu tuburi 



-pr o 

° o o-fi-o 

CU» 45 


15 


25 



trebuie căutat cu atenţie punctul de alimentare al adaptorului cu o 
tensiune continuă redusă (+12 V). 


etaj amplificator cu tranzistor din canalul de sunet, a fost 
transformat, de fapt, într-un mixer, care primind la intrare frecvenţa 


RED, 


TEHNIUM 4/95 


17 























RADIO SERVICE 


V » a » dnk m # a » s s 

' ' ' - " ■ ■ 
z+' ' 

Posesorii de dubiu radiocasetofoane tip ABA-TM KS 444 
cărora CI TEÂ2025B s-a defectat (fig. 1) pot opera înlocuirea 




montează pe adaptor împreună cu C.i. şi care sunt indicate 
în schema din fig. 3. După executare, adaptoarele se vor 
monta în placă respectând conexiunile care sunt numerotate 
pentru canalul stâng şi pentru canalul drept în paranteză. 

Se recomandă ca firul să aibă ogrosime de 0,8 mm - 1 
mm pentru a se asigura o rigiditate în montaj. 



Modificările care Se fac: 

- excluderea condensatorului de 220/10 din pin 8 

- întreruperea traseului de ia pin 1 la masă *'• 

- executarea unul ştrap de ia pin 1 la pin 6. 
Performanţele sunt aceleaşi cu ale integratului original. 

Se pot monta şi celelalte tipuri de integrate: tip TCA150T 

şi T8A810AS. 


ît# 


Solii 


semn a 


Q f ktjj 


lyiui 


TV 


acestuia cu două integrate tip TBA 190T-IPRS construind pe 
o plăcuţă de cablaj două adaptoare pe care le vor planta în 
locul C.I. original. 

Schema de utilizare a C.I. TBA 790 T fiind similară cu a 


Dacă este necesar să se conecteze ia fiderui antenei de 
televiziune două-trei televizoare, este recomandabil să se 
foloseacă un distribuitor activ pe bază de tranzistor cu efect 
de câmp (TEC) ca cel prezent în figură. Acesta, practic, nu. 
introduce dezadaptare în fider, dar asigură un semnal de 
ieşire suficient pentru funcţionarea normală a televizorului. 

Dispozitivul reprezintă 
un amplificator de RF 
aperiodic cu o 
impedanţă de intrare 
mare şi adaptat ia 
ieşire, cablul având 
i m p e d a n ţ a 
caracteristică de 75 
ohm. TEC TI este 
montat, conform 
schemei, cu sursa 


-~.rs -_ _ . rs 1 

J 

= Ci 6,8 

Ri* 300 K 

T 

Bb'xodi 
+ 12B 

vti r 

KR305M F 

. 

\m 4 = 05 150 ° 

r ,| 4. /?4J7 Buxod2 | 

1 — 

R2 

p9K 

' C2 
1000 

R5 27 BbixodS 


- 

- 



comună. Regimul său de funcţionare este impus de 
tensiunea pe poartă culeasă de la divizorul R1, R2. 
Semnalul de intrare se aplică în circuitul porţii prin 
capacitatea d valoare miă a condensatorului CI, iar 
semnalul amplificat se culege din drenă şi prin condensatorul 
C2 şi rezistoarele R4, R5 se aplică la intrările de antenă ale 
televizoarelor. Este necesar ca la executarea montajului, 
componentele circuitelor de intrare şi de ieşire ale 
amplificatorului să fie dispuse de o parte şi de alta faţă de 
tranzistor. Dispozitivul se conectează la fider (pe desen linia 
care uneşte INTRARE cu IEŞIRE 1) astfel: îndepărtiand o 
mică porţiune a învelişului izolant al fiderului, se taie tresa şi 
izolaţia conductorului interior după care, la acesta se lipeşte 
condensatorul CI (terminalele acestuia trebuie scurtate până 
la lungimea minimă posibilă), iar ia tresă - conductorul 
comun al distribuitorului. Nivelul necesar al semnalului de 
ieşire se stabileşte ajustând valoarea rezistenţei rezistorului 
R1 (practic până la obţinerea unui curent de drenă de 5...7 
mA). După cum a rezultat din experiemntări, distribuitorul 
lucrează bine în toate cele 12 canale ale gamei de undă 
matrice. Nu s-a constatat influenţă reciprocă a televizoarelor 
conectate la fideru! principal şi la ieşirile distribuitorului. 
Pentru alimentarea dispozitivului este necesară o srusă 
aviand un nivel mic al pulsaţiilor tensiunii (îrrcazul unei filtrări 
insuficiente se poate observa pe ecranul teelvizorului un 
“bruiaj” sub forma unei benzi orizontale fixe sau care se 
deplasează). 


RADIO 7/1987 
Ing. St. IANCIU 


18 


TEHNIUM 4/95 












96/fr WniNH31 



aşteipso sp ejBOiiedns undij no ‘©jeouadns unpoiu no - papoujjeAoTl 
injnpiL|6 Bj eajamd ‘Bpun ap injnp|t|£» eaji&ai g ©pinBşAEM - j 

şouţauişsau ©jşiei ? paoueiBqun - i 
eoui©uj{s a-;5Si f paouBjeq -! 
ajş^ai ap a;a*nd ‘sji&eî ap leuuuas ‘©jţâsj ap Ajjşzoisip ‘ajţSsi - jndjno „ j 
a^uajţp azej no ‘jezBjap - aseqd-io-ino, I 
smosap jojBjqiA s uedo - j 
zy©H ! n î iniOţBjqşA § (uBi)zpaH -1 
sjqouş joţBiqiA f pasop - 
inininopsBj epuBuuoo njjued jojejauaS g 6uu©e|s-tuB©q - j 
joîsjeuaS ‘jojepej ‘JOisjqiA - joîbspso „ j 
jB|no;puadiad ‘jBuoSoyo - iBuoSoqyo ¥ I 
©jezijeiod ap lasdifa j 

b ubiu laxe Bijoejjp ‘ajBzuBţod ap sasdue |8 ejeuţpui ap iniqSun g uoiiezueiod - j 

infnqoi eejepeuo g aqoi -1 
sniniodip BajBpauo f ©jodip * 
ţauaţuB BajBjuauo E euuajue - 
©jBţueuo - uojieiuauo „ 
moRi ap Btuiţdo eţueAoeji - (dMO) Aouenbsjj. 6 ui>|jom »junuiniîdo, 
ejBîiAipajip ap j©ţ un ioiu puşţuazajdau ‘jeuoiţoeiipiuuiQ - leuoţpajjpiuuio »- 
jBSBidap şpun ap pţq6 - apinBaABM 

lepjooBzep - sunţ-yo, 

BSUOSaid B©JBO|BA Bj ©O ©J9PQB ‘©JBSBjd©p '©iiBIASp - jSSjjO , 

bsbiu bi sndau ‘ţBpştuşdiuisu - pepunojS-yo, 
şxb ©d bijb ©s nu ©jbo ‘sbixbsu ‘pxezap - sixB-yo, 
jBdui| - ppo, 


BjBinojp/BiBuoîidajipiuujo euaţue - buu©îub/!Bu©b (©Aipajip) jBuoipsjipuou « 

!©u©ţue 

b BjBinţBu/audojd apun ©p Beiuş&unj - BuuaţuB/jeuae jo p8u©i©abm «bjo^bu , 

ŞJB0U©PC© BŞBUJUOU g (pS}0©Jip-) pjBMjnO - 
BJBOUS^U! BJBUiJOU g {p©P©Jîp-) pJBMUi - 

ea|©J Bj şibujjcu e kv.ix- - 
jBuuou ‘gjBinojpuacbad ‘şibuuou - ibiujou , 
©|BijuiiO|şun©u ‘ajBiiuaSoujoeu - Auuuojiunuou , 
ouţeiuisau - |bouj©ujujAsuou , 
aoşvej.3 ţujOJBS Bzeejniunoe nu ©jbo ‘iOi?e?s jţşzBJBd bzb©jo nu ©jbo - oşyepuau , 


- tiielectric 2 izotropi© dieiectricului 
* îndoor aeriai/antenna - antenă interioară/de cameră 


J/- banei - banda J (5,85-8,2 GHz) 

* jack - locaş, nişă, mufă, jac,fişă, cuplă 

- antenna 2 locaşul de cuplare ai antenei, mufa de antenă 

* joint - cuplă, îmbinare, cuplaj, sudură 

- azimuth rotating 2 cuplă rotativă în azimut 

- choke 2 îmbinare drosel 

- coaxial rotating 2 îmbinare rotativă coaxială 

* juncîion - joncţiunea, îmbinare, punct de ramificare, nod 

- H - plane a joncţiunea în planul H 

- lossîess 2 îmbinare fără pierderi 

- hybrîd 2 joncţiunea hibrid 

- matched 2 îmbinare adaptată . . 

- îapered 2 îmbinare conică 

- unmatched 2 joncţiune neadaptată 

- waveguide 2 îmbinare a ghidărilor de undă 

- waveguide T a îmbinare de ghiduri de undă în formă T 

- wye a îmbinare în formă de Y 

- Y â îmbinare în Y 


K/- bând - banda K (18,00-26,50 GHz) 

Ku/- bând - banda Ku (12,5-18 GHz) 

Ka/- bând - banda Ka {26,5-40 GHz) 

Kiiocyde - kilohertz {KHz, 10^ Hz) 

* K - aeriai/antenna - antenă K (formă modificată a antenei H, în care cele două 
braţe formează un dipol, iar elementul vertical un dipol 

* K (Kelvin Degrees) - grade Kelvin: unitate de măsură a temperaturilor 
superioare faţă de zero absolut (~273*C), foiosită şi pentru temperatura de 
zgomot a antenelor şi amplificatoarelor de antenă zgomot redus 


U - bând - banda L (1.12-1,7 GHz)' 

* L- aerial/ - antenna - antenă în formă de L 

* LHCP (Left Hand Circular Ploarization) - polarizare circulară stânga 


* horn - horn, antenă horn 

- asymmetric 2 horn asimetric 

- circular 2 horn cu deschidere circulară 

- coaxial 2 radiator coaxial 

- compound 2 hem combinat 

- sectara! 2 horn sectorial 

4 housing - carcasă, înveliş (de protecţie) 

- antenna 4 învelişul antenei 

4 HPBW (Half-power beam-width) - lăţimea fasciculului la niveluî jumătăţii din 
putere 


1/ - bând - banda I (8-10 GHz) 

* iliuminaîion - iluminare, Iradiere, distribuţie (a amplitudinii, fazei şi polarizării 
câmpului în deschidere) 

- amplitude 2 distribuţia în amplitudine 

- antenna 2 iluminarea antenei, distribuţia în deschidere a antenei 

- antenna array 2 distribuţia în reţeaua de antenă 

- aperture 2 distribuţia în deschidere 
4 impedance - impedanţă 

2 of free space - impedanţa caraceteristică a spaţiului liber 
2 of slot - impedanţa fantei 

- antenna 2 impedanţa antenei 

- antenna - feed 2 impedanţa de intrare a antenei 

- aperture 2 impedanţa deschiderii 

- ioading 2 impedanţa sarcinii 

- matched 2 impedanţa adaptată 

- wave 2 impedanţa de undă 

- wave guide 2 impedanţa ghidului de undă 

- terminating 2 impedanţa terminală 

4 irrcidence - înclinare, incidenţă, cădere (a fasciculului, a undei) 

- beam 2 căderea fasciculului 

- normal 2 căderea perpendiculară (normală) 

4 iris - diafragmă, iris 

* isoiator - izolator, decuplare, dispozitiv de separare 
j - absoiption 2 izolator cu absorbţie 

- coaxial - line 2 izolator coaxial 

- ferrUs 2 izolator cu ferită 

* isGtropie - izotropic 

* isoîropy - izotropi© 








eoiuoo 8|BJldS ŞU01UB ’BOiUOCi 5'Bi-ds p iBOiUOO - | 
BjBjyiq BjB.iidS BU01UB 'BJBjliţq BIBJidî» T JBjiJţq - | 
BJBjXB SifelpBi no BIBJidS BUBJUB e apOUi - JBIXB - | 

şrejids ui şpun ap pşqS ‘şjejfds şuaiue ‘eiBiids - xişeu „ 1 
ininiuBUişd BJdnseap sauajue 8 
şpB.' ap infnjjuao eaui»i|şu| ‘laueiue b BAşpaja eaiu;ţjşui * eAipaga -1 
;uepe]|ej ininjBJîs eauijljf ui - uoipapi ;o ¥ 1 
aujjiiBui - iilSiaij, jj 

jBţuozuo oupaia jodjp - (aiodţa oupaţg feţuozuoH) G3H , I 
(zha* 0£-£) aJIBui. joisiuaAoe 4 bujbB - (Âouaî. joj- uBşh 3H , 8 
dujij ap a’ueiip I 

ui B| jep ‘jiioajţp ajaquiB ui a?sjiusuB .4 ap poiu - (xaidnQ |<bh) XGH * 1 
a&uiţap şijBU! ap auniziAdiaţ ap ujajsis - (Al uoiqiuijeQ qBţH) AiQH , 1 
H ui şuaţue - |BUaB/BUU8’4UB - H » ! 

şpuniuias - QABtA |j8q „ 1 
uBfdşaias - auB}d-iieq-. 1 
jjoţejqiA njjed efeţa enop no şoizbjuîs euaţuB g Azej - 8 
(2HO 0‘Ot-SG‘Z) H epueq - pueq-/H I 


şpun ap jnjnpşqB aiepied ~ ||BMapin6 - 
şpun ep pţqB ~ sabm - j 
şpun ap înţnpjy© j 

îb sjipsap jnjşdso queipej şpun ap piqB ‘şpun ap pşiqB şuajue - SuţîBipBj - 
pouj| 4 |nuj şpun ap piqB - apoiuijiniu - 
şpun ap p|Lj6 ~ Bujpnpuoo- 
jB|nojio şpun ap piqB - jeinoip - 
apun ap pţq6 - apinB* 
iBfJuaţod ap jn;uaîpB*i6 - jBiiuejod - 
injndiuşo imueipejB - piaij - 
ininjBjiuajod ib Ojjuo injuaipsiB ~ aBeţjOA uMop^eajq - 
paipejB - juaipeiB, 
(zh gO I- <z HO) z}J9L|B6i6 - apAoeBiB* 
ajtdaoaj 

ep euaţue B| aisţuiB ap euajue B| ap lue^nd b aisjuisue-u ap |nţuapţ;eoo ~ oţpej - 

ajajnd 

ui aieişAjpejjp ap jruuapjjaoo ‘ajejnd ui ajeoşjuduie ap injuapţjaoo ~ jaMod - 
ajBiiAjpajjp ap jnjuapijaoo ‘a.ieoij||diue ap imueioijaoo - aAipajţp - 


iauaţus inBjBjBO ‘Bjeţee Eua;ue $oi.pei - 
şauajuB jngjBpo ? cifuape -1 

DJBJSO - jsţ 


■njniopaA înmpow 5 joioex - 
înmvjajno b9jbo|ba - pajjna jo ? 
(ininjoioaA je) jnpo«JU ‘ajecjBA ‘sujub^j - apn}i«6Btu, 
ajjsaja* ţaiţep euaţue auilsns ojbo şjnpnjp - yodns pnciu ’ 
şorpeBiB BuapB - suuajuB/jBuaB qjotuuiBiu, 
( 2 HD 0‘5i--0‘0 0 Ai Bpueq - puea - 


aţliasui uud uapjeid ? uoipasuţ - 
ouppip ui uapjaid ? oupsjaşp - 
injniBuiuas BeJBnuap - ujBuajp puBis p v 
sjBzipooiB 'ajBnuap ‘ajapjeid - ssc|, 
şpun ap ppiqB ui şpun ap eauiiBuni 5 sabm apinB - 
(apBjfi nes iueipej 

‘şpun ep iiiujBuni aje pnjioBJi ui şjBUJudxa) şoupeja eaoiiBuni g (|B)oup0|e - 
(jauepB b) BAipaja Baoipunj g aAaoajp - 
piajno ap iibo eaujiBunj ? qpd pejjno - 
pepiipsap eaujiBunj § ejnpade - 
iauapB BaiuiBuni s buusjub - 
şjBjnpBun aiuiBuni g jB|n6uE • 
şpjnp ‘şJuBjsjp ‘ejapuijui ‘aujţBuni - L|}6uat, 
aiieipBJ uud ijapjaţd E uoipipej - 
a!6j©ua ap ajapjaid g ABjaue - 
ş6ni ‘aja6jnos ‘ejapjaid - aBe^eei, 
jBZjuoi inpjp g paziuoi - 
Şi|ui|| inpjp b ÂJBpunoq - 
(şajapouoi |B) j |npjp g uop|dde - 
}BJ}S - JaAB| , 
ajBJO^Ojiu ep B069| g Abo©p - 
lauajuB b ajBoăţuj ep ea6e| - buusjub p uoipiu p B 
nidpuud ‘Ş|n 60 j ‘0601 - mbi ¥ 
şjB|n 6 uBp 0 j Bajej f jepBuepaj - 
lapiej |B ju0lu0|9 b papala - 
Ş|u6 'Bsiej - 90!UB|, 
daijj ui ajaizjşpi g aiul} - 
şzBj ui 0 J 0 IZJBJU! §■ eseqd - 
' * dnjB ap ejeizjşpi g dnojB - 

(şzBi bo) şuun ui 0J9UBUJŞJ ‘sjauijej ‘ejeizjşpi - 6b| , 


F/- bând - banda F (90 - 140 GHz) 

‘feeder-aeriai /-antenna matching - adaptarea fiderului cu antena 
*free aeriaî/antenna - antenă înaltă (degajată) 

'frequency bând - bandă/gamă de frecvenţe 

*frequency deviation - deviaţie de frecvenţă 

*funnel aerial/antenna - antenă pâlnie 

* f/D - raportul dintre distanţa focală şi diametrul oglinzii 

*feed - excitator, fider, linie fider, radiator, alimentare, a alimenta, a excita 

- antenna - fiderul de antenă, fiderul (de alimentare) al antenei iluminatorului 
antenei 

- antenna array ~ excitator al reţelei (de antenă), linia de alimentare a reţelei (de 
antenă) 

- beam-scanning - radiator care asigură balansarea fasciculului 

- center - alimentare la mijloc 

- coax - alimentare cu fider coaxial 

- continously variable polarization - radiator cu polarizare variabilă continuu 

- current - alimentare în modul de curent 

- dipole - radiator dipol 

- dipol-disk ~ radiator de tip dipol cu contrareflector (disc) 

- directive - radiator directiv 

- double-slot ~ radiator cu două fante 

- bom - radiator horn 

- off-axis ~ radiator deplasat (faţă de axa de simetrei a oglinzii) 

- offset - radiator depiasat din focar, alimentare asimetrică 

- on-axis - radiator dispus pe axa de simetrei a oglinzii 


G/-band - banda G (140 - 220 GHz) 

*gain - amplificare, coeficient de amplificare, coeficient de directivitate, câştig 
’gain antenna (directive) - coeficientul de amplificare al antenei, coeficientul de 
directivitate al antenei 

- ave rage - coeficientul mediu de amplificare 

- axial ~ amplificare în-direcţia axiaiă 

- backward ~ amplificarea în spate 


- telescopic â catarg telescopic 

* matched - adaptat 

â of televizion aerial cable - adaptarea unui cablu de antenă TV 

* matching - adaptare, egalizare, ajustare 

- antenna a adaptarea antenei 

- bilateral a adaptare bilaterală 

- broad-band a adaptare de bandă largă T 

- load a adaptarea sarcinii 

* Mcps (megacycle (s) per second) - megahertz, MHz (IO 6 Hz) 

* mean - valoare medie, mediu 

* Megacycle - megahertz ( MHz, IO 6 Hz) 

* microstrip - linie plană nesimetrică, linie microstrip 

- ceramic a linie plană nesimetrică având ca suport ceramica 

* mii - mii, o miime de inch (2,54 x 10‘ 6 m) 

* mini-antenna - antenă de gabarite mici 

* mismatch - dezadaptare, neadaptare, dezacord, necoincidenţă, 
necorespondenţă 

- antenna a dezadaptarea antenei (cu fiderul de alimentare) 

- calibrated a sarcină cu dezadaptare calibrată (pentru asigurarea RUS impus) 


* natural - natural, propriu 

* natural frequency of an aerial - frecvenţa proprie a unei antene 

* narrow-band - de bandă îngustă 

* narrow-beam - fascicul îngust, directiv 

* network - reţea, circuit, schemă, contur, cuadripol, multipol 

- aerial â reţea aeriană 

- beam - steering a schema de comandă a fasciculului " 

- beam-forming a schema de formare a fasciculului 

- branching a circuit de distribuţie 

- coupling a circuit de cuplaj 

- feed 3 schemă de alimentare 

* node - nod, ramificaţie 

- current 2 nod de curent 

- standing-wave a nod de undă staţionară 

* noise - zgomot, bruiaj 

- antenna 3 zgomotele antenei 

- feed-line 3 zgomotele liniei de alimentare 

* nonreciprocai - nereciproc 

* nonresonant - nerezonant, neacordat 










REVISTA REVISTELOR 


MAX 038, generator de funcţii de precizie, poate livra semnale 
sinusoidale, dreptunghiulare şi triunghiulare de la 0,1 Hz la 20 
MHz. Pentru reglajul frecvenţei sunt suficiente un condensator şi 



un rezistor în combinaţie cu o referinţă internă bandgap, iar pentru 
selecţia formei de undă sunt prevăzute două intrări digitale (figura 
1 ). 

Domeniile de frecvenţă se selectează cu SI (11 trepte), iar 
condensatoarele sunt prezentate mai jos: 

CI = 100mF/16V (tantal), C2 = 47mF/16V (tantal), C3 = 


10m/16V (tantal), C4 = 3,3mF/16V (tantal), C5 = 1 mF/(MKH, Rtv : 
10 mm), C6 = 100nF/(MKH, RM 7,5 mm), C7 = 33nF (MKH, Rîv 
7,5 mm), C8 = 3,3 nF (stiroflex), C9 = 33opF (stiroflex), CIO = 
lOOpF (stiroflex), C11 = 33pF (stiroflex). 

Formele de undă se selctează cu S2, 
iar partea delimitată punctat (S3, S4, 
S5, R1, R2, R3) se poate amplasa 
oriunde în afara plăcii. S3 până la S5 
permite comutarea pe semnale externe 
pentru reglarea frecvenţei, factorului de 
umplere sau la modulaţiei. 

Ieşirea OUT 1 dă un semnal U ss = 

2V (±1) pentru toate cele 3 forme de 
undă cu o rezistenţă de ieşire internă de 
0,1 ohm şi suportă o încărcare 
capacitivă maximă de 90 pF. IC2, un 
amplificator MAX 442, prezintă la OUT 2 
o impedanţă de 50 ohm, dar în multe 
aplicaţii nu este necesar. Atenţie trebuie 
acordată intrărilor neprotejate FADJ, 
DADJ, IN unde tensiunile aplicate trebuie să fie între -2,3 şi +2,3 V. 
Este recomandată o carcasă metalică pentru evitarea frecvenţelor 
parazite înalte generate de aparat. * 

Funk Amateur 1/1995 


' PP CONVERTER fN B INDA DE 7 MI R! 


Convertorul din figura 1 poate translata o bandă de 
frecvenţe de circa 2 MHz în domeniul 20...200 MHz. în 

principal, el a 
fost conceput 
pentru conversia 
benzii satelit 

135.. .137 MHz 
în banda de 2 m 
de amatori 

144.. .146 MHz; 
de asemenea, 
poate fi folosit şi 
pentru banda de 
6 şi de 4 m. 



BF199 

o ă 

o oSl 

22p ^ 


£a -L i[ 

T Einn. BF199 

1 O O O o 


ion 


Semnalul de intrare este trecut prin circuitul acordat 
LI/CI în emitorul tranzistorului ce lucrează cu baza la masă; 
rezistenţa de intrare redusă amortizează LI/CI, astfel încât 
acordul acestuia nu este critic. Rezistenţa ridicată din 
colectorul tranzistorului, dimpotrivă, nu influenţează circuitul 
acordat L2/C2 astfel că acesta, realizează, în principal, 
selectivitatea. Cuplarea la mixer se face printr-un 
condensator de valoare mică. Tot în baza tranzistorului 
mixer ajunge şi semnalul de la oscilatorul cu cuarţ pe 
fundamentală. In colectorul tranzistorului mixer se află un 
circuit acordat pe 145 MHz (L3) iar cuplarea la ieşire se face 
printr-un condensator. 

încercările au arătat că această combinaţie - 
oscilator+mixer - funcţionează atât cu frecvenţa 
fundamentală, cât şi cu armonicele. Pentru alte domenii de 
frecvenţă, frecvenţa cuarţului se poate calcula astfel: se 
scade frecvenţa inferioară a domeniului dorit de 2 MHz din 
144 MHz, se împarte cu 3 şi cu 5 şi se notează cele 3 valori. 


Apoi se alege un cuarţ cu frecvenţa corespunzătoare 
uneia din cele 3 valori. 

Acordarea bobinelor se ' 
face cu ajutorul unui DIP 
metru prin apropierea 
sau îndepărtarea 
înfăşurărilor bobinelor 
(vezi datele din tabel). 

Pentru o acordare fină se 
foloseşte un emiţător sau 
un semnal recepţionat. 

Sensibilitatea este 
reglată, în principal de 
bobina L2. Dacă nu se 
dispune de un DIP 
metru, ajustarea se 
limitează doar la bobina L2. Alimentarea trebuie să se facă 
între 3 şi 6V, la un consum sub 2mA. 

Variante de echipare: 


BF 199*1 <§| 
Br° ° 


y 

< a 


Mage ton ion 

o O < Ji n 4»7 k 
Ausgang 


o 

+ 5V 


Frecvenţa intrare (MHz) 

50...52 

CD 

OO 

■^T 

OO 

135...137 

Frecvenţa ieşire (MHz) 

144...146 

144...146 

144...146 

Frecvenţa fundamentală 
curăţ (MHz) 

28 

12 

9 

Armonica 

3 

5 

1 

C1/C2 (pF) 

39 

22 

12 

L1/L2 (spire) 

7,5 

7,5 

5,5 


L1/L2: bobine în aer 0,5 mm CuEm pe <j)3 
L3: bobină în aer 5,5 spire 0,5 mm CuEm pe <J>2 


TEHNSUM 4/95 


21 






; 4 


Pentru eliminarea dificultăţilor tehnice ale schemelor cu reglare 
continuă a turaţiei motoarelor asincrone, circuitul din figura 1 
realizează un control în trepte al vitezei, prin “tăierea” de 
semiperioade din tensiunea alternativă a reţelei (220VA/50Hz). La 
conector semnul “O” semnifică nulul, “C” - faza, iar “S” - alimentare 
motor. Datele tehnice sunt; 



1 . tip motor - asincron 

2. putere maximă - 220W 

3. frecvenţă reţea - 50 Hz 

4. tensiune ieşire - 230 VA 

5. trepte viteză -1/2,1/3, 1/5, 1/7, 1/9 din turaţia maximă 

6 . indicator optic al alimentării. 

Tranzistoarele TI, T2 realizează formarea de impulsuri la 
trecerea prin O a tensiunii reţelei (de durată dependentă de 
valoarea R1, R2 şi de tipul tranzistoarelor), ce declanşează 
monostabilul ICI b (neretriggerabil pentru o durată ceva mai mică 


de 10 ms, ajustabilă cu PI), cu rol de filtru. Astfel, la ieşirea ICIb-5 j 
se vor genera impulsuri “curate” în ritmul de 100 Hz. Registrul de 
deplasare IC2 realizează secvenţa de deplasare a unui ‘T logic de j 
la ieşirea Qf spre Q9, fiind reiniţializat de impulsul scurt ce apare la 
intrarea IC la întârziat de R5, C2. ICIa lucrează tot ca monostabil, 
de durată cca 8 ms (74 HC 221) şi comandă pe poartă triacul Tri 1 J 
şi semnalizarea prin LED-ul Dl. Comutatorul SI selectează pe j 
poziţia 3 treapta de viteză de 1/3, pe poziţia 4-1/5, pe 6 - 1/9, pe 5 j 
- 1/7. Pe poziţia 1, registrul este ocolit, deci turaţie maximă. Pe 1 
poziţia 2, C3 este pus în paralel pe C4 dublând la 16 ms durata 1 
monostabilului ICIa. Astfel, triacul coduce o perioadă din două. în J 
cazul în care motorul are dificultăţi pentru turaţia de 1/2 se poate 
muta JP1 pe JP2 şi îndepărta G3, renunţându-se la treapta de 1/2. | 
Reţeaua LI, R9, C9 protejează triacul faţă de impulsurile 
perturbatoare ce-l pot declanşa. 

Realizarea practică impune o izolare a montajului (carcasă 
plastic) şi a axului comutatorului, iar LED-ul nu trebuie să tracă prin 
capac. Cuplarea sarcini se face după reglarea montajului (altfel pot 
apărea supraîncărcări pentru motor şi triac), care constă în 
aducerea lui SI în poziţia 1 şi a lui PI la capătul ia care LED-ul 
pâlpâie vizibil. Se roteşte PI până când LED-ul luminează 
continuu (cu o mică rezervă suplimentară). Pe celelalte poziţii aie . 
lui SI, LED-ul va pâlpâi cu diferite frecvenţe. Se cupiează sarcina 
pe o treaptă redusă de viteză şi se observă încălzirea motorului. 
Pot exista cazuri în care motorul să nu suporte o astfel de 
funcţionare, dar acestea sunt. în general, foarte rare. De aceea, 
atenţie, nu se poate prevedea din start această situaţie. 

Eiektor 2/1995 


Sucere ăm ng arîuş UHQ I 




urmare din pag. 13 


Heinrich Rudolf Hertz 
1857-1834 






m -' I 










w&£ 


©»«Watof rsron»*of «J 
lut H«tj, eompu® dto feoWnl 
Rulsmterfi, mirmipSiar, 

«intor ţt eire«« rwonont 


Heinrich Rudolf HERTZ (1857—1894), fizician german, profesor la 
Universitatea din Karlsruhe. încă din timpul studiilor la Universitatea din 
Berlin a fost remarcat de Helmholtz şi Kirchhoff şi îndrumat spre studiul 
electromagnetismului. 

între anii 1887—1889, pe baza unui şir de experienţe celebre a 
demonstrat existenţa undelor electromagnetice prezise de teoria lui Maxwell, 
confirmând definitiv teoria acţiunii prin contiguitate. în decursul experiment㬠
rilor a descoperit şi efectul fotoeiectric. La fel de bun ca experimentator şi 
ca teoretician. Hertz a fost unul dintre cei mai străluciţi savanţi ai timpului 
său, rămânând în istoria ştiinţei un exemplu de perseverenţă, modestie şi 
pasiune pentru adevărul ştiinţific. în cinstea sa, undele electromagnetice s-au 
numit şi unde hertziene, iar unitatea de frecvenţă s-a numit Hertz (Hz). 

(va urma) 


TEHNIUM 4/95 




















CONSTRUCŢII DE TEHNICĂ MEDICALĂ 


Sursa de IT pentru pasteurizarea laptelui la temperatură 
joasă se referă la o metodă şi un aparat care permit 
sterilizarea laptelui fără a se proceda ia ridicarea 
temperaturii acestuia. 

Sunt cunoscute metode şi dispozitive pentru 
pasteurizarea laptelui, folosind metoda încălzirii fa 


temperatură apropiată de 100°C şi răcirea bruscă a acestuia 
pentru a mai păstra din calităţile nutritive ale acestuia, sau 
printr-o simplă fierbere (metodă multimilenară) dar aceste 
procedee prezintă dezavantajul că sub acţiunea temperaturii 
ridicate o parte din vitamine se descompun astfel încât 
laptele pierde din calităţile sale. 

Procedeul propus aici înlătură dezavantajul menţionat mai 
sus prin aceea că în scopul sterilizării laptelui, microbii şi 
bacteriile sunt separate într-un câmp electric intens. 

Microbii au semnul lor electric, drojdiile şi bacteriile sunt 
negative, bacilii tifici, de exemplu, sunt pozitivi, astfel că în 
câmpul electric aceşti microbi se vor separa la polii 
corespunzători. 

Un câmp electric slab poate să intensifice fenomenele de 


TALON DE COLABORATOR 


Numele..Profesia 

Adresa......... 

Telefon......Articolul propus. 


fermentare, pe când un câmp electric foarte puternic- va 
separa complet microbii la cei doi electrozi şi prin înlăturarea 
acestora laptele devine pasteurizat. 

Principalul avantaj pe care îl prezintă metoda propusă aici 
este că laptele nu pierde din vitamine ca în cazul încălzirii 
acestuia. 

în vederea realizării dispozitivului de obţinere 
a câmpului electric foarte intens se propune 
schema de principiu din figură care include şi 
un dispozitiv de temporizare a duratei întregului 
proces. 

S-a folosit un circuit p E555 ca oscilator 
dreptunghiular pe frecvenţa aproximativă de 20 
KHz şi care debitează pe Transformatorul de 
ferită pentru a ataca în curent tranzistorul de 
putere BUR 608 D. Acest tranzistor are ca 
sarcină un transformator de ferită ce permite 
obţinerea în secundar a unei tensiuni de 10 
KV vv care este redresată de dioda Tv 13 şi 
apiicată electrozilor ce se introduc în lapte. 

O atenţie deosebită trebuie acordată izolării 
înaltei tensiuni de pe electrozi pentru a preveni 
accidentele de electrocutare . Deoarece 
consumul de curent este aproape nul, electrozii 
ce se introduc în lapte sunt izolaţi, consumul de 
energie pentru pasteurizare prin această metodă este cu 
mult mai mic decât la folosirea unei metode de încălzire şi 
depinde în principal de randamentul instalaţiei de obţinere a 
înaltei tensiuni. 

în vederea temporizării procesului de pasteurizare s-a 
utilizat o schemă electronică ce utilizează două integrate p A 
741 din care primul operator este utilizat ca multiplicator de 
capacitate iar al doilea ca temporizator cu durata de 20 
minute. 

Spirsdon IVAS 
Marcel MORARII 
- Săveoi, Botoşani 




Pentru rubrica. 


Data...........Semnătura. 


TEHNIUM 4/95 


23 














* COMPACT OESIGN 
•EASYTOUSE . 

• EXCELLENT FUNCTiON 

_ 


'O* | 


conex 

electronic 


Str. Maica Domnului Nr. 48, Bucureşti, Sector 2, 
Tel. 687 42 05, 240 46 50, Fax:312 89 79 


• Echipamente de radio- 
comunicaţii profesionale şi de 
radioamatori: YAESU, KANTRO- 
NICS, TELEX HyGain 

• Aparatură de măsură şi 
control HAMEG, WELLER ME- 
TRAWATT, HUNG CHANG; 

• Programatoare SUNSHINE 
pentru memorii EPROM şi micro- 
controlere; 

• Ventilatoare SUNON pentru echipa¬ 
mente electronice şi industriale; 

• Componente electronice active şi 
pasive, scule şi accesorii pentru 
electronică; 

• Expedieri ia comandă telefonică 
sau prin scrisoare - plata 
ramburs, la primirea coletului. 


HUNG CHANG 

PRODUCTS CO.. LTD