Tehnium/2000/0007

j JiiiiMimf iii zmiml 

j ;kujjJ10si]iiJi iii jj uii/i li 

Cil 'Jj lnim£ius J i&! 1 

-> Jiisiţiiiif iii ifiils jj 

jJi -J iiiii ii iiiiiii I 

iiiiijiii II 

mHB 

j ii li ii/i ii ii 

Jiiir^^ j ^|gr 

v Jiiiiiij iiDii/liJi 
viiii/iii/iJ iJiiiiiiiiiii] ^ 

^ MiiHiJiiiii iiiiiiii 552 
iJ /iiijiiii/iJii/ /iiJÎJJi^ij 
jiiiiri iiiiJiJ'j/Liii 55JJi i 

v CuuJbii'jî ii 1//J2 '] Z 

îi iiijjiiiji 1 

* 

ijJiiiJJii îJijJiJiii || 

iii liiiiijjjiiijj ijjjjiiji jC 

-iiiiiii/ki fi 

^ ii/ibiij-iriiriJiOiili^]iii7^ 


ammck 

$fc.€k. Bilaronf. 75 

M:0B445M;îax: 964-43M03, fete 06443 : M 


BUCUtŞFI 


Sîi, Pepa Hm m 5, sector 2, lei.: 01-2525251, fax: 01-2524214 
8d. hiicelae Tituiesci) nr. 4244, sector 1, tei.: 01-.2229911, fax: 01-2234679 
e-mail: vitacorn^dmio 


Sîl Lucian Biagăur. 1 



































'IttcrdciL 



Serbân Naicu 





m 

pSr 
f||||: •:: 

jr 

■ ■: 

IMiiS 




m 




tma- 


itevisfa TIHNIUM mai vie, 
mai modernă, 
mai competentă, 
pe gustai cititorilor săi 

Revista TEHNIUM, care la sfârşitul anului va 
atinge maturitatea, adică frumoasa vârstă de 30 
de ani, vă oferă, începând cu acest număr, 
câteva mici schimbări care, sperăm noi, să constituie o îmbunătăţire a calităţii 
revistei şi implicit o creştere a interesului dvs. pentru ea. 

Una dintre acestea, care nu este propriu-zis o modificare, ci mai ales o perma¬ 
nentizare, constă în rubrica de „Pagini de istorie" (ilustrată de la acest număr cu 
fotografii), acest lucru fiind cerut insistent de cititorii noştri. Ne bucurăm că această 
rubrică vă place, stimaţi cititori, şi ne vom strădui să prezentăm aici, în continuare, 
nume reprezentative de savanţi din domeniul electronicii, atât străini dar şi români. 
Este interesant să cunoaştem nu numai marile invenţii şi descoperiri din domeniul 
nostru de interes, dar şi pe cei care au trudit la realizarea acestora, adăugând 
geniului lor şi multă muncă şi pasiune. 

Vom prezenta, în cadrul acestei rubrici şi cărţi, reviste de electronică din anii de pio¬ 
nierat, articole reprezentative şi tot ceea ce ne poate familiariza cu istoria românească, 
dar şi internaţională a acestei ştiinţe bătrâne de un secol, care este electronica. 

0 altă rubrică, care este cu adevărat nouă, şi care se află în pregătire, urmând 
să vadă curând lumina tiparului, se numeşte „Internet pentru electronist! “. Acest 
fenomen universal care este Internetul nu putea să nu cuprindă, în globâlizarea sa 
de netăgăduit, şi domeniul pasiunii noastre: electronica. Rubrica aceasta va 
încerca să-l ajute pe cititorul pasionat de electronică şi care dispune (acasă sau la 
serviciu) de conexiune la Internet să găsească cât mai multe (şi cât mai rapid 
posibil, pentru că nicăieri nu este mai valabil proverbul cu „timpul înseamnă 
banij“ ca pe internet) informaţii utile. 

încă o rubrică şi ea (relativ) nouă este cea de „Noutăţi editoriale". Şi până 
acum, revista TEHNIUM a prezentat sporadic unele apariţii de cărţi din domeniul 
nostru de interes, dar începând co acest număr rubrica va fi permanentă, iar 
prezentarea diverselor titluri va fi însoţită de fotografia cărţii respective, ceea ce 
o va face mai intuitivă pentru consumatorul de literatură tehnică. 

Rubrica „Eveniment" va constitui şi ea o noutate. Ca şi în cazul precedent, 
unele informaţii privind diverse evenimente care se desfăşoară, în domeniul nos¬ 
tru de interes au mai fost semnalate în revista TEHNIUM de-a lungul timpului. Dar, 
începând cu această rubrică, vom prezenta mult mai amplu şr însoţite de fotografii 
diversele evenimente din domeniul electronicii, care se desfăşoară: Campionatul 
naţional de electronică al elevilor, Simpozionul anual de comunicaţii digitale, 
Simpozionul radioamatorilor şi Campionatul naţional de creaţie tehnică etc. 

Dorim ca în curând să introducem o altă rubrică nouă intitulată „Scheme 
comentate" în care să prezentăm diverse scheme de aparate electronice (televi¬ 
zoare, videocasetofoane, telefoane, radioreceptoare etc.) însoţite de explicarea 
funcţionării acestora. 

Vrem să facem permanentă şi rubrica de „Poşta redacţiei", pentru a avea un 
dialog cât mai viu şi mai fructuos cu dvs. De aceea, vă rugăm să ne scrieţi şi să 
ridicaţi probleme de interes cât mai general, dar şi probleme particulare, cu care 
vă confruntaţi. Noi vom încerca, ca şi până acum,’să vă fim de folos. 

îi rugăm pe toţi cititorii noştri* pasionaţi de electronică să ne trimită spre 
publicare articolele lor. Nu este nevoie ca acestea să reprezinte vreun aparat de 
mare complexitate, ci pot să fie realizări practice mai simple, mai modeste. Este 
absolut obligatoriu ca respectivele articole să conţină realizări practice, însoţite 
de regulă de cablajul montajului, de instrucţiuni de realizare şi reglare. Nu este 
necesar ca respectivele materiale să fie redactate pe calculator, ci pur şi simplu 
de mână, în creion sau pix (evident citeţ). Vă aşteptăm aşadar, cu drag, stimaţi 
constructori electronişti, să ne trimiteţi realizările dvs. din domeniul electronicii, 
pentru a ie face cunoscute şi celorlalţi cititori ai revistei TEHNIUM, pe noua adresă 
a redacţiei. Oficiul Poştal 3, Căsuţa poştală 2, Cod 73.550, sector 2, Bucureşti sau 
la e-maîi: electronica#voxline,ro. 

Sperăm ca, în curând, să reuşim să mărim numărul de pagini, fără a fi nevoiţi 
să creştem preţul de vânzare. 

Poate vom reuşi să reluăm editarea unor suplimente tematice, iar dacă con- 
texu! economic o vâ permite, şl a unui Almanah TEHNIUM. 

Pentru îmbunătăţirea calităţii revistei noastre aşteptăm şi sugestiile dvs., 
eventual şi sprijinul pe care ni-1 puteţi acorda. 

Revista TEHNIUM este a tuturor electroniştilor români şi ea are nevoie de spri¬ 
jinul acestora pentru a fi ceea ce dorini cu toţii: o revistă vie, modernă, competentă, 
una dintre cele mal bune reviste de electronică de hobby care apare în lume. 

Acesta este meritul tuturor colaboratorilor noştri, pentru care, încă o dată, le 
mulţumim. 

. 


: 

Jr 

.am 



i n® 




■m 



Editata de 
Compania de electronica 

ELR1_. 




Director 
al publicaţiei: 

Serban Naicu 


Redactor şef: 
Krista Filip 


Tehnoredactarea 
şi tiparul: 

Tel./Fax: 778,69.76 

Director: î / :IPl 

Cristian Filip 


Abonamentele la revista 
TEHNIUM se pot contracta 
la toate oficiile poştale din ţarăj 
şi prin filialele Rodipet S.A., 
revista figurând la poziţia 4385 j 
din Catalogul Presei interne 

Adresa 

pentru corespondenţa: 

OJP. 3 f C.F. 2 

« , 5 m . 

e-mail: [email protected] 
[email protected] 
Tel.: 093.36.16.90 
Tel./fax: 653.65.65 
Tel.: 101)315.82.07/147 
315.70.56/147 

Articolele nepublicate 
nu se restituie. 

Grafica: 

GHeorghe Coman 


O Gjpyrudil 2000. 
Compania k «Iţetconca 


i 

ij 


Preluarea «icirT* şîrţi 
din acenMâ revelă, Gri sror’c-; .«cm 
al redacţiei, esle iabraşă * 



















































AUDIO 


REFORMATOR DE SEMNAL 

irig. Florin S. 5cier 


m oro 

jrmir ^ax snru Tiărjr si ~je un 
ranL aci iw!S * «e^ea. se 
aoct fac» *rr*îr cm 6 fente surse 
mcerc 2 MEL .Lac sân d împreună cu 
■j. m ilarei ,rH^TC/^ din mixarea 
joase 'ezji:ă efectul de 


amplifică cu ajutorul C.l. AOI si 
aooi se aplică modulatorului echili¬ 
brat realizat cu diodele D1-D4. Tot 
în modulator ajunge şi semnalul de 
500 kHz de la generatorul cu cuarţ. 
în absenţa semnalului de J.F., pe 
ieşirea modulatorului (bobina L 4 ) nu 
avem tensiune. Dacă aplicăm sem¬ 
nal de J.F. în modulator, pe baza 
tranzistorului T 2 apare semnal de I.F. 
format în principiu din două 


renta celor două semnale, amplifi¬ 
cată apoi liniar cu T 5 . 

Frecvenţa generatorului de recon¬ 
strucţie se'poate schimba, variind 
tensiunea pe varicapul D n , din 
potenţiometrul P 4 . 

Mod de funcţionare , exemple 

Să considerăm că la intrare se 
aplică un semnal cu frecvenţa de 



Reformatorul îşi poate găsi apli- 
catii în teatru şi, în mod special, în 
Şatrele de păpuşi, în cinematografie, 
în oupitrele de mixaj ale orchestrelor 

mixajele pretenţioase de „muzică şi 
cu oare", precum şi în radio¬ 
amatorism - atunci când trebuie 
^scutită" vocea pentru a penetra prin 
.QRM" sau dimpotrivă, să o mai 
rotunjim pentru a avea voce cât mai 
ce'sonală. De asemenea, exceptând 
generatorul de reconstrucţie, realizat 
cu tranzistoare FET şi generatorul 
„U3RATO", avem un exemplu clasic 
je execuţie al unui semnal SSB. 

Descriere schemă 

Aceasta este prezentată în figura 1. 

Semnalul de J.F. de la microfon, 
. 2 - de la altă sursă de semnal, se 


frecvenţe (considerând armonicile, 
de nivel mult mai mic şi deci, ne- 
luându-le în calcul) Suma = F |F + 
Fj F şi diferenţa = F, F . - Fj F ale căror 
amplitudini sunt direct proporţionale 
cu amplitudinea semnalului de J.F., 
semnalul de I.F. având amplitudinea 
constantă dată de etajul cu oscila¬ 
torul cu cuarţ. 

Filtrul electromecanic lasă să 
treacă spre- următorul modulator 
echilibrat, realizat cu diodele D 5 -D g , 
numai semnalul Sumă = F |f: + F Jf 
pe celălalt tăindu-l. în acelaşi modu¬ 
lator ajunge şi semnalul din genera¬ 
torul de reconstrucţie realizat cu 
tranzistorul T 3 şi cu tranzistorul T 4 , 
care are rol de amplificator şi separa¬ 
tor spre modulator. La ieşire din 
modulator se trece printr-un filtru de 
J.F. care lasă să treacă numai dife- 


1 kHz. Generatorul cu cuart lucrează 

/ 

la frecvenţa de 500 kHz. La ieşirea 

din filtrul electromecanic se obţine 

un semnal SSB cu frecventa de 

/ 

501 kHz (pe baza lui T 2 avem sem¬ 
nal DSB). Presupunând că genera¬ 
torul de reconstrucţie e acordat pe 
frecvenţa de 499 kHz, atunci din 
ieşirea filtrului trece jos realizat cu 
C 17 , R 16 , C 18 , rezultă frecvenţa sem¬ 
nalului = 501-499 = 2 kHz, ceea ce 
este de două ori mai mare ca 
frecvenţa semnalului de intrare, 
întrucât, gralie varicapului D n , 
frecvenţa semnalului din generatorul 
de reconstrucţie se poate schimba, 
ne alegem frecvenţa, să zicem, de 
500,5 kHz. La ieşire rezultă o frec- 
venţă F semnal = 501-500,5 kHz=0,5 kHz 


O 


T E H N I U M * Nr. 7/2000 










































































































AUDIO 


care, de data aceasta, este de două 
ori mai mică decât a semnalului de 
la intrare. Reglând continuu 
frecventa generatorului de recon¬ 
strucţie se poate obţine schimbarea 
frecvenţei semnalului de J.F. la ieşire 
în limite foarte largi. Prin aceasta 
rezultă deplasarea „înălţimii" sune¬ 
tului vocal, al sonorităţii chitarei sau 
al altui semnal aplicat la intrarea 
montajului. 

Generatorul „VIBRATO" este un 
generator de foarte joasă frecvenţă - 
câţiva zeci de Hz, realizat cu tranzis- 
toarele T 6 , T 7 - furnizând şi el un 
semnal reglabil în frecvenţă, cu aju¬ 
torul potenţiometrului P 7 . De aseme¬ 
nea, se poate regla „profunzimea" 
semnalului din potenţiometrul P 5 . 

Dându-se semnal „VIBRATO" pe 
varicapul D n , spre generatorul de 
reconstrucţie, rezultă o modulaţie de 
frecvenţă pe semnalul de ieşire de 
J.F. Efectul este remarcabil şi este 
unul din puţinele exemple când 
modulaţia de frecvenţă nu afectează 


calitatea semnalului (SSB), ci este 
folosită tocmai pentru fenomenul de 
„distorsionare". 

Construcţie şi reglaj 

în construcţia montajului se 
începe cu sursa care trebuie să 
furnizeze o tensiune de 20 V/50 mA 
şi care trebuie să fie bine filtrată. 
Simplitatea acestor scheme nu mai 
necesită comentarii, de aceea o să 
trecem la câteva piese de bază din 
construcţie^ pe care trebuie să le 
descriem. în primul rând, piesa de 
rezistenţă care se numeşte filtrul 
electromecanic rusesc EMF-500-3V 
şi care este cel mai greu de procurat, 
în locul lui se poate folosi varianta 
EMFD-500V-9,0 sau, se pot găsi şi 
alte variante pe care le vom arăta 



ulterior. M-am abţinut a da o 
echivalenţă KOKUSAI sau alte filtre 
performante, întrucât preţul şi procu¬ 
rarea lor constituie o problemă pen¬ 
tru constructori şi, în cazul de faţă, 
nu ar fi relevante. 

Bobinele L, şi L 7 conţin 80 sp. <]> 
0,05 mm Cu Em în carcase de F.l. de 
455 khlz cu ecran. De fapt, toate 
bobinele sunt în carcase de F.L 455 
kHz şi, cu puţină răbdare. Ie găsim 
gata construite în radioreceptoarele 
comerciale. Pentru orice eventuali¬ 
tate dăm numărul de spire şi con¬ 
strucţia pentru fiecare bobină. L 2 
este o inductanţă mutuală de 15 
spire, acelaşi conductor, bobinat 
peste L r Numărul de spire pentru 
L v L 7 , L 2 nu este critic, având posi¬ 
bilitatea reglării pe maximum de 
semnal din miezul de ferită al 
bobinei. L 3 conţine 2 x 100 (sau 
120-200 sp.) spire din acelaşi 
conductor (s-a scos mediană pentru 
măsurători), iar L 4 este un LINK 
de 15 sp. L 6 are aproximativ 100 sp., 


iar L r un LINK de 15-20 sp., eventu¬ 
al chiar mai mult. Reamintim că 
sârma folosită este Cu Em <j) 0,05 
mm, dar se poate folosi şi de 
diametru mai mare - inductanţa nu 
se modifică grosier, problema este ca 
sârma să încapă în carcase. 

Pentru reglajul reformatorului 
avem nevoie de un generator sau 
versatester (de preferat), osciloscop, 
voltmetru de înaltă frecvenţă, 
frecvenţmetru. începem cu reglajul 
generatorului cu cuarţ de 500 kHz, 
încercând să scoatem maximum de 
semnal din reglajul L^L.,. Dând 
semnal de J.F. prin A01, se caută 
a se regla în primul modulator echili¬ 
brat, din P v un minim de semnal de 
I.F. pe baza tranzistorului T 2 . încer¬ 
căm a da din nou semnal de J.F. pe 


intrare, iar în baza lui T 2 ca şi în 
colectorul lui trebuie să găsim sem¬ 
nul SSB, pe colector multiplicat de 
factorul de amplificare ai tranzistoru¬ 
lui - aceasta după ce am reglat 
miezul lui L 3 -L 4 pe maximum de 
semnal. 

Conectăm acum osciloscopul 
(sau un voltmetru de I.F.) pe ieşirea 
filtrului electromecanic şi se reglează 
condensatorul de acord C 7 de 10/60 
pF căutându-se ca şi până acum un 
maximum de semnal. Micşorăm apoi 
semnalul din generatorul de pe 
intrare către zero, cursorul lui P 4 
fiind în poziţie mijlocie şi acordăm 
miezul comun al lui L 6 -L 5 ca să avem 
maximum de semnal pe L-. 

La această frecvenţă, generatorul 
de reconstrucţie poate să dea o 
altă frecventă reglată între anumite 
limite, suficient pentru a ne da sem¬ 
nalul reformat dorit. 

Tranzistoarele sunt cele arătate pe 
schemă sau similare, de exemplu BC 
109 în capsulă metalică. Se poate 


înlocui cu BC173 în capsulă de plas¬ 
tic. Tranzistoarele BF245 pot fi 
înlocuite cu BF256 sau KP303E, 
KP103E, MPF102 etc. Diodele din 
modulator sunt 1 N4148 pe siliciu sau 
se pot încerca şi diode cu germaniu, 
seria EFD106 - EFD108 sau alte 
tipuri. 

Un mic comentariu necesită ampli¬ 
ficatorul de intrare, realizat cu BA741 
sau altul similar, care se alimentează 
din sursa comună de +20V prin artifi¬ 
ciul rezistenţelor R 34 , R 35 , de înju¬ 
mătăţim a tensiunii prin R 32 , R 33 şi prin 
reglajul de volum cu T 8 . Pentru elimi¬ 
narea paraziţilor şi semnalelor nedorite 
s-a pus un filtru pe intrare (FTJ) a cărui 
eficacitate am testat-0 la vechiul meu 
transceiver personal, home-made. 



TEHNIUM • Nr. 7/2000 
































































































ALTMO 


m 


Pentru dioda varicap DII se 
ZfC^ie încerca KV105 sau două diode 
M139 conectate în paralel. Se poate 
ren-n-ta Ia sursa de 20V dacă excur- 
sz De tensiune pe dioda varicap (sau 
de diode 1 dă variaţia de 
fecver&ă -ecesară, prin variaţia 
z^zactit diodei. 

L— 1 icazâ a se testa generatorul 
SfeRATO*. Pentru aceasta se scoate 
□ondersatorul C 23 si, în punctul 
can-r al condensatoarelor C 24 şi 
gg &apr g eî R 75 , se cuplează un genera¬ 
ta Dr JJF. Se stabileşte frecventa între 
şi treptat, mărind nivelul 
semra'ului se selecţionează R* 28 şi 
S£%- căutându-se obţinerea unui sem- 
•a simetric pe ieşirea de sarcină a 
is~eratoruui VIBRATO, din P 5 . 
D r -pă aceasta, se lipeşte în montaj 
condensatorul C 23 , iar frecvenţa ge¬ 
neratorului VIBRATO se stabileşte 
© - potenţiatorul P 7 . în schemă s-au 
ir^efcalat şi două comutatoare K1, 
IL.. din care este un comutator 
dIc.'u - prin el putându-se conecta 
sa_ evita reformatorul de semnal (se 
©cojeşte reformatorul). 

în poziţia inferioară duce la 
i—-=<tecarea semnalului de ieşire cu 
ce de intrare, obţinându-se feno¬ 
menul de „ecou". Nivelul iniţial al 
^—naiului poate fi reglat din P 6 atât 
> această poziţie, cât şi în poziţia 
superioară când se alimentează din 
rr. zorul rezistiv R 35 -R 34 - 

Acest montaj se poate aborda şi 
~ alte variante, una din ele ar fi cea 
care foloseşte filtrele din fosta RDG, 
anume (MF200 + E-235, MF200 + 
E-310 etc.). MF200-E-0235 care se 
zisese în echipamentele telefonice 
re curenţi purtători din tele- 
:: -ficaţii se pot face rost din 
casare sau din piesele de schimb. 
Te ca^e posedă sau pot procura un 
asr-e de filtru şi vor să încerce mon- 
*aM- vor folosi un oscilator cu cuarţ 
ce secvenţa filtrului - 200 kHz, 
iotosind un cuarţ de aceeaşi 
sau, dublând frecvenţa 
- i-z- ze 100 kHz (mai uşor de 
pnxm^L 

Ie*e- 2 ::njî de reformare va tre- 
D. >1 îjncţioneze şi el în jurul 
~*e: e**e de 200 kHz, ceea ce 
ftneamnS că bobinele îşi vor modifi- 
: : — re*i 2 -:= --mărul de spire de la 
bobende L 7 -L 7 va trebui mărit, idem 
condensatoarele de acord). Trebuie 
Menţionat că filtrele electro- 
^ecanice MF-200 au şi conden¬ 
satoarele de acord, de valoare fixă, 


tropicalizate. De asemenea, filtrul de 
ieşire (FTJ)C17, R16, CI 8 din modu¬ 
latorul D 5 -D 8 se va schimba în sensul 
măririi condensatoarelor la 22nF şi 
tatonării rezistenţei R16 - printr-un 
semireglabil de 5 k£l 

în rest, generatorul „VIBRATO", 
amplificatorul de ieşire ca şi cel de 
intrare, vor rămâne neschimbate. 

Şi mai interesant mi se pare a 
aborda reformatorul plecând de la 
utilizarea filtrelor ceramice - acestea 
sunt relativ ieftine şi se găsesc uşor în 
magazine, iar cele de 455 kHz sunt 
foarte uzuale. Deşi am optat pentru 
varianta cu filtru EMF500 pentru că 
aveam acest filtru, varianta cu filtre 
ceramice mi se pare cea mai uşor de 
abordat, cel puţin pentru început. 


1 

2 

3_in 



Ir 

(a) (b) 

Figura 3 


Trebuie specificat că bobinele LI, 
L 2 rămân aceleaşi ca număr spire (se 
poate regla orice diferenţă de 
frecventă din miez sau, în cel mai 
rău caz, se mai adaugă spire), L 3 şi L 4 
nu se mai folosesc, iar la generatorul 
reformator, care va lucra în banda 
453-457 kHz, bobina L 7 va fi iden¬ 
tică cu L r Totuşi, pentru a putea fi 
folosit şi ca un generator SSB simplu, 
montajului din figura 2 i s-a pus atât 
ieşire simplă pentru SSB - prin ieşire 
pe un divizor capacitiv, cât şi ieşire 
mutuală prin L' 4 , spre al 2-lea modu¬ 
lator. Bobina L' 3 are 2 x 100 sp. Cu 
Em <|) 0,05 mm, iar bobina L' 4 este 
bobinată peste L' 3 şi are 20 spire din 
acelaşi conductor. 

Pentru cei care au acces la filtre 
ceramice simple, cu trei terminale, 
se prezintă în figura 4, schema elec¬ 
trică a unui oscilator nepretenţios şi 
a cărui frecvenţă se ajustează din 
trimerul montat în paralel pe con¬ 
densatorul fix, care, la rândul său, 
este în serie cu filtrul ceramic. 

Din considerente de diversitate 
a schemelor cât şi a pieselor folo¬ 
site, se lasă la latitudinea cititorului 


820 



De obicei, filtrele piezo-ceramice 
sunt câte două în capsulă, dar sunt şi 
simple - cu trei picioare, mai ales 
cele ce se folosesc în calea comună a 
radioreceptoarelor şi televizoarelor. 

Se prezintă în figura 2 schema de 
obţinere a unui semnal SSB pornind 
de la un generator cu filtre piezoce- 
ramice cu schema electrică şi aran¬ 
jarea terminalelor arătate în figurele 
3a şi 3b. 


construcţia cablajului, cu menţiu¬ 
nea că montajul a fost construit pe 
sticlotextolit dublu placat, .partea de 
deasupra fiind folosită în special 
pentru punerea la masă a pieselor. 
De asemenea, montajul final se 
ecranează cu tablă cositorită şi se 
închide în cutie din tablă de fier 
cositorită, sau din acelaşi sticlotex¬ 
tolit dublu placat, ca şi montajul pro- 
priu-zis. 


0 


1UM* Nr. 7/2000 




























































AMPLIFICATOR DE PUTERE DE 50 W, 
TRANZISTORIZAT 


AUDIO 



ing. Aurelian Mateescu 


Pentru cei avizaţi, schema ce 
urmează apare ca o adevărată anti¬ 
chitate, fiind una din variantele 
amplificatorului LECSON, apărut la 
începutul anilor '80. 

Performanţele şi calităţile sonore 
îl recomandă şi azi pe acest „vete¬ 
ran", alături de celebrul Quad 405 
ce rămâne încă o piesă de rezistenţă 
în domeniu. 

Caracteristicile tehnice: 

- banda de frecvenţă reprodusă 
20 Hz - 80 kHz, cu o nelinea- 
ritate mai mică de +/-0,5dB; 

- puterea nominală de 50 W pe 
o sarcină de 8 ohmi; 

- tensiunea de alimentare sime¬ 
trică de +/- 39 Vc.c.; 

- coeficientul de distorsiuni 
armonice sub 0,25% la puterea 
nominală; 

*- impedanţa de intrare 27 kilo- 
ohmi; 

- tensiunea nominală la intrare: 
0,7 V. 


curent utilizată deşi, tehnic este o 
soluţie foarte bună, asigurând distor¬ 
siuni reduse. Dezavantajul este legat 
de faptul că trebuie să se asigure o 
stabilitate termică ridicată, lucru care 
se poate realiza prin montarea lui T7 
pe radiatorul tranzistorilor finali. Un 
alt avantaj al configuraţiei etajului 
final este reprezentat de posibilitatea 
utilizării de tranzistoare de medie 
putere în etajele de intrare, ce con¬ 
duce la reducerea notabilă 
a capacităţilor parazite şi reducerea 
distorsiunilor asociate. 

Tranzistoarele T8, T9 şi diodele 
D2, D3, D4, D5 şi componentele 
aferente formează circuitul de pro¬ 
tecţie la suprasarcină şi scurtcircuit. 
Pentru evitarea apariţiei oscilaţiilor, 
la ieşirea amplificatorului este 
prevăzut un circuit Boucherot (R33, 
CIO) şi bobina LI (30 sp. CuEm 0,8 
mm, bobinate în aer, în două straturi, 
pe un suport cu diametrul de 10 mm). 


Componentele vor fi verificate 
atent şi vor fi de bună calitate. Deoa¬ 
rece nu este prevăzut reglaj de offset, 
se vor utiliza, cel puţin în primele 
etaje, rezistenţe cu toleranţa de 1% 
sau foarte atent împerecheate. Con¬ 
densatoarele vor fi cu poliester metali¬ 
zat sau cu mică, cele de valori mici. 

Se va face o împerechere atentă a 
celor doi tripleţi în ceea ce priveşte 
amplificarea în curent, astfel ca să nu 
avem abateri de peste 5% la un 
curent de 3A. 

Reglajul este foarte simplu şi se 
limitează la stabilirea curentului de 
repaos cu ajutorul Iui R13 la o va¬ 
loare cuprinsă intre 30-60 mA. Cu 
cât caracteristicile tripleţilor sunt mai 
apropiate, cu aât mai mic poate fi 
stabilit curentul de repaos. 

Alimentarea amplificatorului se 
va face de la o sursă simetrică 
cu tensiunea de +/- 39V, nestabi¬ 
lizată si filtrată cu condensatoare de 
10.000 pF/63V. 



de intermodulaţie, un amplificator de 
tensiune cu perechile TI, T2 şi T3, 
T4, urmat de un etaj pilot T5, T6, un 
circuit superdiodă pentru stabilizare 
termică şi etajul final cu tripleţi com¬ 
plementari: TIO, TI 2, TI 4 şi T11, TI 3, 
TI 5. Configuraţia tripleţilor nu este 


acelaşi radiator, cu izolare corespun¬ 
zătoare, a tranzistorului T7 şi a 
tranzistoarelor ce compun cei doi 
tripleţi: TIO, TI2, TI4 şi T11, TI3, 
TI 5. Tranzistoarele TI 5 şi TI 6 se vor 
prevedea cu câte un radiator separat 
de circa 15 cm 2 . 


alimentare de 36,5 Vc.c. care reduce 
uşor puterea maximă la ieşirea 
amplificatorului. 

Cablajul imprimat se va proiecta 
după alegerea componentelor uti¬ 
lizate, în varianta mono, pentru 
creşterea diafoniei. 


© 


TEHNIUM * Nr. 7/2000 














































































CQ-YO 


RECEPTOR DE TRAFIC PE 9 BENZI 
CU CIRCUITE INTEGRATE 

ing. Eugen Bolborici/Y07BEN 


Radioreceptorul prezentat poate 
recepţiona emisiunile din toate ben¬ 
zile Je radioamator de unde scurte 
în telegrafie (CW) şi cu bandă late¬ 
rală unică (SSB). Performantele, în 
ceea ce priveşte sensibilitatea, selec¬ 
tivitatea, zgomotul, sunt compara¬ 
bile cu cele realizate de aparatura 
industrială modernă, iar în privinţa 
celorialte aspecte ca manevrabifi- 
:a*r deslgn etc. acestea depind şi de 
fierul radioamatorului constructor. 

r componenţa aparatului, a cărui 
sc-tsr-il eecSOTic» esce c^ezentatâ în 
isirâ. ori : : care 

se y aa a c b SjC SOMES SA 
r. .* Tzrzjsaoar* aseme¬ 
ne* re poacre rc Ln 

oe ^ S.C SOMCL \KŢ SA. 
Bucureşti. Recep^oru' are ur. rxmăr 


circuit realizează un câştig de 8dB în 
cea mai defavorabilă situaţie, adică 
în banda de 28 MHz. El poate realiza 
un câştig mai mare fără rezistentă de 
120 ohmi montată în circuitul de 
ieşire, în paralel cu bobina de şoc 
SI, dar amplificarea nu este uni¬ 
formă în toate benzile, având căderi 
mari în benzile superioare. Are o 
bună linearitate, deci este imun la 
intermodulaţie. 

Filtrul de bandă este clasic şi 
constă ln 9 perechi de circuite acor¬ 
date cuolate. corespunzătoare celor 
9 benzi comutabile cu ajutorul 
***r, n: l K1 cu 2 x 9 poziţii. 
Zavee constructive ale bobinelor 
. - ; 2 - = _ 1 =Je se reali¬ 

zează ce carcase cilindrice cu miez 
reglabil cu diametru’ de 6,5 mm 


Primul oscilator şi mixer constituie 
al doilea modul. Intervalele de 
frecvenţe produse de oscilator sunt 
astfel alese încât după mixare să 
rezulte prima frecvenţă intermediară 
de 9 MHz. Aceste intervale sunt 
înscrise pe schemă în dreptul 
bobinelor L 5 ... L 10 şi în tabelul 2. Se 
mai observă că în loc de 9 bobine se 
folosesc numai 6, trei dintre ele 
lucrând pentru două benzi, înscrise 
tot pc schemă. Schimbarea benzilor 
se face cu comutatorul K 2 1x6 
poziţii. Oscilatorul are schema 
CLAPP, folosind tranzistorul T r Con¬ 
densatorul variabil CV 1 este de la 
receptorul radio Mamaia sau Nordic, 
prin utilizarea unei secţiuni mici. 
Cealaltă secţiune mică CV 0 se află în 
oaralel cu bobina L8 şi intervine, 



minim de componente pasive. 
Valorile lor sunt indicate pe 
schemă. Numai bobinele sunt 
numerotate în sensul firesc al mersu¬ 
lui semnalului, deoarece ele trebuie 
confecţionate. 

r 

Aparatul se realizează în 5 mo- 

bule. Primul modul conţine filtrul de 

t 

bandă şi amplificatorul de ra- 
riioîrecvenţă realizat cu circuitul 
ntegrat CI-1, de tip ROB703. Acest 


recuperate de la receptoarele 
româneşti cu tuburi, spiră lângă 
spiră, conductor cupru-email. 
Numai perechea de bobine pentru 
banda de 1,8 MHz se execută pe 
carcase cu miez, cu patru şanţuri, 
provenite de la aceleaşi receptoare şi 
se bobinează cu Iiţă de radio- 
frecvenţă (LRF). între bobinele de 
cuplaj şi cele acordate se prevede o 
distanţă de 2-3 mm. 


deci, numai în banda de 28 MHz, 
cea mai întinsă. 

Mixarea se produce în circuitul 

integrat CI-2, de tip ROB641. Acesta 

înlocuieşte tradiţionalul modulator 
/ / 

în inel cu diode având avantajul 
atenuării zero şi realizării unei bune 
separări între semnalele aplicate pe 
cele două intrări (pinii 3 şi 12). Ast¬ 
fel, semnalele puternice intrate în 
receptor nu vor duce la fenomenul 

0 


T E H N I U M »Nr. 7/2000 

















































































































































CQ-YO 


de târâre a frecventei oscilatorului. în 

r 

plus, are şi o impedanţă mare de 
ieşire şi nu amortizează circuitul 
oscilant conectat aici. 


Al treilea modul cuprinde filtrul 
de frecvenţă intermediară pe 9 MHz, 
conectat la ieşirea mixerului compus 
din circuitele oscilante cuplate, având 
bobinele L n , L 12 , L 13 , amplificatorul 
pe 9 MHz cu circuitul integrat CI-3, 
de tip ROB703, care realizează o 
amplificare de min. 15dB 
şi al doilea schimbător de frec¬ 
venţă cu circuitul integrat CI-4, de 
tip ROB641, din care rezultă a 
doua frecvenţă intermediară de 
455 kHz. 

Al doilea oscilator este de tip 
COLPITTS, cu tranzistorul T 2 lucrând 
pe frecvenţa de (9000 + 455Î kHz sau 
(9000-455) kHz. Amatorul mai pre¬ 
tenţios poate folosi aici un oscilator 
cu cuarţ. La ieşirea CI-4 se află filtrul 
cu selectivitate concentrată, compus 
din circuitele oscilante cu bobinele 
L 15 , L 16 , L 17 , L 18 , L 20 . Pentru telegrafie, 
în caz de nevoie, se utilizează filtrul 
cu cuarţ în punte. Cu potenţiometrul 
de 25 kohmi lin. se reglează banda de 
trecere, iar cu condensatorul variabil 
CV3 de 15 pF se alege banda laterală, 
superioară sau inferioară. 

Urmează amplificatorul de frec¬ 
venţă intermediară pe 455 kHz cu 
circuitele integrate CI-5 şi CI-6, 
ambele de tip ROB703, cuplate 
inductiv prin L21, L22. Amplificarea 
se reglează cu potenţiometrul de 5 
kohm lin/1 W, prin modificarea tensi¬ 
unii de alimentare. 

Ambele etaje realizează un câştig 
de minim 60 dB la o asemenea 
frecvenţă relativ joasă. Pentru con¬ 
fecţionarea bobinelor L n ... l 25 se 


pot utiliza medii frecvente de î 
receptoarele româneşti îranz sto- 
rizate, datele înfăşurărilor fiind 
arătate în tabelul 3. 


De menţionat că datele bobinelor 
sunt orientative. Dacă constructorul 
dispune de altfel de carcase, va tre¬ 
bui să-şi determine singur numărul 
de spire necesar, ceea ce nu se poate 
face fără un dip-metru. Rezistoarele 
vor fi toate de 0,5 W. Con¬ 
densatoarele din circuitele de 
radiofrecvenţă vor fi de tip styroflex. 
Decuplările sunt necesare numai 
pentru oscilatoare, circuitele inte¬ 
grate fiind prevăzute prin construcţie 
cu circuite de decuplare (a nu se 
omite condensatoarele de decuplare 
de Ia pine; - pentru ROB703 şi de la 
pinul 1 pentru ROB640 . 


Detectorul de produs lucrează cu 
CI-7, tot de tip ROB641. OscFatcn. 
cu tranzistorul T 3 , tot de tip COL¬ 
PITTS, cu frecvenţa de 455 =: 
kHz, are posibilitatea de a i se regla 
frecvenţa prin manevrarea poten- 
ţiometrului de 100 kohmi care pc a- 
rizează dioda varicap BB139. Se 
poate recepţiona astfel una din cele 
două benzi laterale. Este bine ca 
acest al treilea oscilator să se execute 


s e anfl pe a wmcĂ p acută de circuit 
g e r i"flţ , ec~ir«a~ :eez ce ar constitui 

al wr-jiea mmâz 

15—20 ~ ~:c_ _ al treilea. 


Se va ecrana legătura oscilatorului 
cu pinul 3 de la CI-7. Dacă oscila¬ 
torul ţine de modulul al treilea, 
există posibilitatea ca semnalul pro¬ 
dus de el, să fie recepţionat de 
amplificatorul pe 455 kHz şi indi¬ 
catorul de acord să indice semnal, fără 
să existe semnal la intrare (incident). 

Urmează amplificatorul de 
audiofrecvenţă cu circuitul integrat 
CI-8, TCA150, care oferă şi el un 
câştig de circa 40 dB cu un difuzor de 
8 ohmi, puterea de ieşire este de 2 W. 

Dacă se doreşte şi un indicator de 
acord, se scoate o priză de la spira a 
cincea până la a zecea de la masă de 


pe bobina L ?4 , în funcţie de aparatul 
^ag-e:oeiectric de care se dispune. 
La această priză se leagă puntea 
redresoare cu diodele D 1 2 3 4 care 
alimentează aparatul de (0,05 - 0,5) 
mA provenit de la magnetofoane sau 
unele casetofoane. 

Al cincela modul este blocul de 
alimentare. Transformatorul de reţea 
TR trebuie să furnizeze tensiunea de 
12V, la un curent de 250 mA şi se 



Tabelul 1 


Banda 

[MHz] 

L i' k 4 

l 2 , l 3 

c c 

c, 

[p>l 

Nr. spire/ ( 

) conductor 


1,810-1,850 

10/0,15 

4 x 12/LRF 

] J - 

51 

3,500-3,800 

7,0/0,15 

24/0,22 

330 

47 

7,000-7,100 

3,5/0,4 

14,5/0,4 

240 

10 

10,100-10,150 

3,5/0,4 

14,5/0,5 

150 

7 

14,000-14,350 

3,5/0,4 

12,5/0,5 

100 

6 

18,068-18,168 

3,5/0,5 

10,5/0,5 

82 

7 

21,000-21,450 

2,5/0,4 

9,5/0,6 

62 

3 

24,89-24,99 

2,5/0,4 

8,5/0,6 

50 

3 

28,000-29,700 

2,5/0,4 

7,5/0,6 

50 

4 


Tabelul 2 


Intervalul 

[MHz] 

- 

Nr. spire 


o conductor 

10,75-10,95 

i. 

11,5/0,6 

5,55—4,95 


35/0,2 

15,85-16,15 

L 7 

9,5/0,75 

18,95-20,75 

l. 

7,5/0,75 

9,065-9,175 

L, 

12,5/0,6 

11,95-12,50 

Ljq 

8,5/0,75 


TEHNIUM • Nr. 7/2000 

































CQ-YO 



poate procura din comerţ sau se 
poate confecţiona. Suprafaţa miezu¬ 
lui, 4 cm 2 , numărul de spire în 
primar 2750 cu conductor cu 


diametrul de 0,15 mm, numărul de 
spire în secundar, 150, cu conductor 
cu diametrul de 0,4-0,5 mm. După 
'edresare cu puntea 1PM1 şi filtrare, 
rezultă tensiunea de 15V pentru 
a mentarea circuitelor integrate 
amplificatoare. Deoarece oscila- 
:oarele tranzistorizate sunt foarte 
sensibile la variaţiile tensiunii de ali¬ 
mentare, se impune ca acestea să fie 
alimentate cu tensiunea stabilizată 
ie 9 V de la circuitul integrat CI-9, 
de tip LM317, care oferă o foarte 
nună stabilizare. A nu se utiliza 
diode Zener. Tot la 9 V se ali¬ 
mentează circuitele integrate de 
m xare (ROB641). 

Alte amănunte rezultă din 
scnemă. Ecranarea este necesară 
^umai la modulul a! doilea, de 
asemenea, caseta aparatului va fi 



rag. So5mt* 


metalică. Nu s-a prevăzut dispozitiv 
de control automat al amplificării 
CAA, de multe ori inutil în traficul de 
radioamator. Reglarea începe cu 


ajustarea valorii rezistentei de 
120 ohmi din blocul de alimentare, 
până când se obţine o tensiune stabi¬ 
lizată de (9 ± 0,5) volţi. Se acordează 
apoi circuitele oscilante ale 
amplificatorului de 455 kHz 
aplicând semnal pe pinul 10 al CI-4. 
Se aplică apoi semnal de 9MHz pe 
pinul 10 al CI-2. Se caută semnalul 
acţionând miezul bobinei L 14 , apoi 
se acordează filtrul de 9 MHz, L n şi 
L 12 . Urmează acordarea circuitelor 
primului oscilator din miezurile 
bobinelor L 5 ... L 1() şi din trimerii CT, 

urmărind să se obţină intervalele de 
/ 

frecventă indicate. Se acordează 
/ 

apoi filtrele de bandă din miezurile 
bobinelor L,, L 2 - L 3 , L 4 , pentru 
fiecare bandă în parte aplicând la 
intrare semnale având frecvenţa 
centrală a benzii respective. Se veri- 


• Născut la 14 septembrie 1938 în 
Constanţa. 

• Fiu de marinar radiotelegrafist pro¬ 
fesionist, a fost din copilărie atras 
de cărţi, reviste şi piese radio aflate 
în casă, dar datorită prohibiţiei de 
a poseda un radioreceptor, abia în 
clasa a VllI-a a construit primul 
aparat cu galenă. 

• Au urmat apoi mai multe con¬ 
strucţii cu tuburi. 

A / 

• In anul 1960 a devenit radioama¬ 
tor receptor, apoi în 1974 radio¬ 
amator de emisie-rccepţie. 


fică apoi dacă filtrele acoperă ben¬ 
zile, lărgimea fiecărei benzi fiind 
dată de valoarea condensatorului de 
cuplaj C 2 , care este critică; valori 


prea mici, duc la îngustarea benzii 
de trecere, valori prea mari lărgesc 
banda, dar apare posibilitatea 
depăşirii cu mult a cuplajului critic, 
care face ca în interiorul benzii să 
apară o slăbire pronunţată a sem¬ 
nalului. 

La toate aceste reglaje trebuie 

folosite si difuzorul si S-metrul 

/ > 

aparatului. 

Oscilaţiile locale ale celor trei 
oscilatoare, care se aplică pe pinii 
12 a CI-2, CI-4 CI-7, nu trebuie să 
aibă o tensiune mai mare de 250 mV 
efectiv, valoare specificată în fişa 
tehnică a circuitului ROB641. In 
acest sens se ajustează elementele 
pasive notate cu asterisc (*) din cir¬ 
cuitele respective. 

O construcţie mecanică rigidă 
asigură o bună stabilitate aparatului. 


• A construit şi publicat radiorecep¬ 
toare, radioemiţătoare, aparate de 
măsurat. 

• Este autorul cărţii „Iniţiere în radio- 
ganiometria de amator", editura 
Sport-Turism, 1 985. 

• Este absolvent al liceului „Unirea" 
din Turnu Măgurele şi al Facultăţii 
de Electrotehnică din Craiova. 

• Actualmente este profesor la 
Grupul Şcolar Industrial Energetic 
Craiova. 


Tabelul 3 


Bobina 

Frecvenţa 

Nr. spire/ 

<|) conductor 

Observaţii 

^11' ^14 

9MHz 

10/0,15 


l 12 , l 13 

// 

10/0,15 3/0,15 

L, 3 peste L 12 

*"15' ^"16 

455 kHz 

50/0,1 70/0,1 

L I5 P eSte 0 

L 1?/ l 18 , l 25 

tt 

70/0,1 

- 

^19* ^20 

ff 

70/0,1 20/0,1 

L 20 pesle L 19 

L 21 , 

m 

70/0,1 20/0,1 

L 20 peste L 21 

L . 

. 

70/0,1 20/0,1 

- 

S„ S. 


50/0,15 

Inel ferită cu 
punct alb 
(J) = 8-10 mm 


ŢEHNIBj • N r 7 2000 


0 








































CQ-YO 


RECEPTOR SSB CU 3 CIRCUITE INTEGRATE 

ing. Dinu Costin Zamfirescu/Y03EM 


Cei care au realizat deja con¬ 
strucţii de receptoare cu conversie 
directă (sincrodine), au rămas plăcut 
impresionaţi de raportul mare perfor¬ 
manţă/preţ. Neavând decât două sau 
trei circuite acordate, fără a necesita 
filtre RF scumpe sau cristale de cuarţ, 
ele permit recepţia atât a emisiunilor 
SSB, cât şi a emisiunilor telegrafice. 
Se obţine o bună sensibilitate şi o 
stabilitate de frecvenţă adecvată 
recepţiei SSB, mai ales în benzile 
inferioare (160 m, 80 m şi 40 m) uti¬ 
lizând oscilatoare simple. Detectorul 
de produs utilizat trebuie să aibă o 
bună „rezistenţă" la intermodulaţii, 
mai ales atunci când se utilizează 
circuite de intrare cu acord fix (de 
bandă largă). Deşi de obicei aceste 
receptoare nu au sistem AGC, totuşi 
au alte avantaje care le măresc atrac- 
tivitatea, cum ar fi: lipsa inter¬ 
ferenţelor provocate de frecvenţa 
imagine şi de frecvenţa intermediară 
(care nu există!)şi posibilitatea de a 
obţine selectivitatea în AF cu ajutorul 
unor filtre ieftine (de obicei, filtre 
active RC). 

Totuşi, principalul dezavantaj al 
sincrodinei rămâne acela de a nu 
putea elimina interferenţele din 
banda laterală nedorită. La recepţia 
CW, lucrurile se prezintă şi mai rău: 
toate staţiile se aud în două poziţii 
apropiate, în jurul punctului de bătăi 
nule („zero-beat"). Dacă banda este 
liniştită, recepţia poate fi accep¬ 
tabilă, optându-se eventual pentru 
una din poziţii. Dar în caz de trafic 
intens (concursuri), sincrodina „face 
faţă" cu greu. 

Acest inconvenient major al 
receptorului cu conversie directă se 
poate elimina doar utilizând o 
schemă complicată (cu două detec¬ 
toare de produs şi cu reţele defa- 
zoare cu 90° în RF şi AF), analoagă 
metodei defazajului de producere a 
semnalului SSB. Cu această schemă 
staţiile CW se aud într-un singur 
punct de pe scală (recepţie 
„monosignal") şi banda laterală 
nedorită (de fapt, unul din cele două 
canale de comunicaţie adiacente) 
este „curăţată" de interferenţe. Dar 
dispare principalul avantaj al sin- 
crodinci clasice: simplitatea şi lipsa 
necesităţii unor reglaje delicate. 

' — 



CM 

Q. 

CD 

CM 


II 



doTs 


EMF 

500V 





. 

mFs 1 



r 

2 


TEHNIUM « Nr. 7/2000 




% 




4 































































































CQ-YO 



O altă soluţie ar fi să spunem 
„adio" receptorului nostru sin¬ 
crodină, mulţumindu-i că ne-a intro¬ 
dus în lumea radioamator: de 

unde scurte şi să trecem sâ realizăm 
primul receptor superheterodină 
(pentru emisiuni SSB ş CA ireste 
Utilizând în lanţul de îrec\e ~*2 inter¬ 
mediară un filtru SSB adecvat rea¬ 
lizăm o excelentă selectivitate fata 
de canalele adiacente > recepţia va 
fi mult mai Jimstrtâ*. De asemenea, 
acordul pe e mhwnpa dorită nu va 
mai fi dificil ca in cazul sincrodinei, 
necesîtârâ doar o „calificare" 
minimă. 

Dar suoerheterodina vine si cu 

/ 

dezavantajele specifice (interferenţe 
produse de frecvenţa imagine şi de 
frecvenţa intermediară, inlermodu- 
laţii suplimentare etc.), mai ales în 
cazul superheterodinei cu dublă 
schimbare de frecvenţă şi prima 
frecvenţă intermediară variabilă. 

De aceea, este de dorii ca prima 
superhcterodină să fie fără dublă 
schimbare dc frecventă si să fie 

r f 

monobandă, cu circuite de intrare cu 
acord fix, pentru a se evita o altă 
..problemă" a superheterodinei: 
acordul „monobuton" (problema 
alinierii). 

Pe cci care nu au suficientă 
răbdare şi vor ca după primul recep¬ 
tor sincrodină (probabil unicul) să 
aibă deja un receptor super- 
heterodină ultra performant, îi 
sfătuim sincer să-şi cumpere un 
receptor (sau transceiver) industrial, 
fie şi „second hand". 

Schema din figura 1 este desti¬ 
nată celor care consideră că nu şi-au 
încheiat „cariera" de constructor 
radio odată cu realizarea unui recep¬ 
tor sincrodină. Fără a fi un montaj 
ultra performant, se pot obţine prin¬ 
cipalii parametrii calitativi ai unui 
receptor superheterodină cu eforturi 
minime şi montajul poate constitui 
un excelent „câmp experimental" 
pentru cei ce cred că se mai poate 
„învăţa" ceva. Raportul perfor¬ 
manţă/investiţie este superior multor 
proiecte similare care fac însă 
derogări inadmisibile de la obţinerea 
unor performanţe de bază, cum ar fi 
stabilitatea frecvenţei, selectivitatea 
sau atenuarea frecvenţei imagine. 

Elementul „cheie" este filtrul SSB, 
de tip electromecanic, pe 500 kHz. El 
este uşor de procurat, la un preţ mai 
mic decât al unui filtru cu cuarţuri pe 
9 MHz, iar receptorul nu necesită 


multe bobine şi o schimbare de 
frecvenţă adiţională ca în cazul uti- 
fizârîi filtrelor LC. 

Acest filtru SSB rezolvă tranşant 
problema selectivităţii faţă de 
canalul adiacent. El poate fi utilizat 
pe viitor în primul transceiver auto- 
construit, aşa că este o investiţie 
profitabilă. Evitaţi să utilizaţi filtre cu 
cuarţ construite de „amici", chiar 
dacă par mai ieftine! Aceste filtre 
construite „pe genunchi" nu oferă, în 
cele mai multe cazuri, decât perfor¬ 
manţe modeste (chiar mai slabe 
decât un filtru LC adecvat). De 
asemenea, nu vă lăsaţi amăgiţi de 
schemele de superheterodină fără fil¬ 
tru SSB, prevăzute cu circuite AFI 
clasice (pentru AM); aceste scheme 
nu soluţionează problema recepţiei 
monosemnal şi receptoarele acestea 
funcţionează mai degrabă ca o sin¬ 
crodină prevăzută la intrare cu un 
etaj de conversie. 

Folosirea unei reacţii pozitive în 
AFI (vestitul montaj „MULŢI Q") sau 
alte paleative nu rezolvă problema 
selectivităţii SSB. 

Examinând schema din figura 1, 
se observă că, în afară de filtrul 
EMF-500 V şi de cuarţul aferent 
(500 kHz), sunt necesare 5 bobine, 
3 circuite integrate, un condensator 
variabil şi un difuzor! Bineînţeles, 
apar şi ceva piese mărunte RC. 

Schema permite recepţia benzii 
de radioamatori de 80 m, deoarece 
aici se poate rezolva simplu atât 


Circuitele integrate şi CI 2 
îndeplinesc rolurile de schimbător 
de frecvenţă (SF), respectiv detector 
de produs (DP). Se utilizează multi¬ 
plicatorul din CITAA661. Oscila¬ 
torul local, respectiv oscilatorul de 
purtătoare (necesar detecţiei de pro¬ 
dus) sunt realizate cu ajutorul ampli- 
ficatorului-limitator existent în cele 
două circuite CI, şi Cl 7 . Nu există 
etaje ARF şi nici AFI. Circuitul CI3 
reprezintă blocul AAF. 

Deoarece SF si DP sunt active, 
ele contribuie substanţial la amplifi¬ 
carea globală, care este de circa 120 
dB (fără AGC). în revista RADIO- 
ROMÂN nr. 3/4 din 1996 este dată o 
variantă simplificată a acestui recep¬ 
tor doar cu SF şi DP (fără etaje ampli¬ 
ficatoare propriu-zise). 

Schema prezentată în figura 1 
prevăzută cu AAF arc însă şi circuit 
AGC, ceea ce face ca recepţia să fie 
mult mai comodă. Neexistând etaj 
AFI sau ARF, cititorul se poate între¬ 
ba unde sc aplică semnalul de co¬ 
mandă AGC obţinut prin redresarea 
semnalului audio. Etajul comandat 
este chiar detectorul de produs; 
„adâncimea" de reglare nu este prea 
mare (40-46 dB), dar utilizând şi un 
atenuator în trepte la intrare (figura 
2) se pot recepţiona atât semnale 
puternice, cât şi semnale slabe. 
Reglajul nivelului audio se face în 
trepte (de circa 10 dB) cu ajutorul 
comutatorului K. S-a evitat utilizarea 
clasicului potenţiometru, care mai 


00 


O-î 


De la antenă 
(sau de la 
circuitul de 
adaptare cu antena) 


100Q 

-CZh 


100Q 

-C=h 


[ j]iooQ jjioon 


Figura 2 



-O La receptor 

c (RX) 

100Q 

K - 2 secţiuni x 3 poziţii 
a = 0 dB 
b = aprox.10 dB 
c = aprox. 20 dB 


problema atenuării frecvenţei ima¬ 
gine (fără ARF, fără dublă schimbare 
de frecvenţă), cât şi obţinerea unei 
bune stabilităţi de frecvenţă (fără 
VFX, fără sintetizor de frecvenţă). 
Oscilatorul local lucrează între 4 şi 
4,3 MHz şi poate fi realizat cu o 
bună stabilitate electrică şi 
mecanică, fără a se lua măsuri 
excepţionale în acest sens. 


devreme sau mai târziu „hârâie", din 
cauza uzurii. Puterea audio este limi¬ 
tată deliberat la circa 0,5 W. 

Să examinăm acum schema în 
detaliu. Circuitul de intrare constă 
dintr-un filtru trece-bandă compus 
dintr-o celulă în Y\ modificată. Cele 
două circuite derivaţie, precum şi cir¬ 
cuitul serie (cu L 2 ) se acordă „pe ma¬ 
xim" în mijlocul benzii (3650 kHz). 

0 


T E H N I U M • Nr. 7/2000 
























Conectarea circuitului serie se face 
la o priză capacitivă (1/2), ceea ce 
permite utilizarea unei bobine U 
rezonabile (din circuitele AFI de 455 
kHz, unde rezona cu un condensator 
de 1 nF). Soluţia clasică de conectare 
directă la capetele „calde" ale 
bobinelor L 1 şi L 3 necesită o bobină 
L 2 de patru ori mai mare şi un con¬ 
densator de patru ori mai mic (3 pF). 
ce devine comparabil cu capacitatea 
parazită a bobinei. 

Filtrul este „terminat" la capete pe 

rezistente de circa 660 Q. La ieşirea 
/ / 

filtrului contează rezistenta de 
pierderi derivaţie a bobinei L 3 (nu 
este ideală) în paralel cu rezistenţa de 
820 £2; impedanţa de intrare la pinul 
12 este foarte mare şi nu contează. 

La intrarea filtrului contează an¬ 
tena, care în cazul ideal ar trebui să 
prezinte 50 £2. Datorită conden¬ 
satorului de 220 pF, se poate arăta că 
rezistenţa de 50 £2 „apare" în paralel 
cu bobina i v ca şi cum ar fi 820 £2. 
împreună cu rezistenţa derivaţie a 
bobinei L. se obline circa 660 L2. 

i / 

Performantele circuitului de intrare 

/ 

sunt obţinute doar dacă filtrul este 
acordat corect şi „terminat" corect. 
Dacă antena nu prezintă 50 £2, banda 
filtrului (care, în mod normal, este de 
circa 300 kHz) se îngustează şi sen¬ 
sibilitatea variază mult în bandă. Se 
recomandă utilizarea unui circuit de 
adaptare (transmatch) care poate 
adapta aproape orice antenă Jong 
wire" de 10 ... 35 m lungime (mai 
corect ar fi „random wire"!). 


Acest circuit aduce şi un aport la 
amplificare şi la atenuarea frecvenţei 
imagine. în figura 3 este dată schema 
unui circuit de adaptare simplu în [. 
în lipsa unui transmatch, ar fi necesar 
să retuşăm reglajul la acordul în 
bandă, acţionând asupra miezului 
bobinei l ]f ceea ce este inacceptabil. 

Filtrul utilizat ca circuit de intrare 
permite obţinerea unei atenuări a 


frecvenţei intermediare de aproape 
50 dB, deoarece este un filtru Butter- 
worth de ordinul 3 (în condiţiile „ter¬ 
minării" pe rezistenţele corecte), prin 
urmare este de preferat unui simplu 
circuit derivaţie sau unei perechi de 
circuite derivaţie cuplate între ele 
(soluţii clasicei. Acestea pot da 
atenuări mari pentru frecvenţa ima¬ 
gine doar dacă sunt acordabile (deci, 
ar apare necesitatea unui conden¬ 
sator variabil dublu sau triplu, pre¬ 
cum şi temuta problemă a ,ali¬ 
nierii"). Filtrul din figura 1 este cu 
acord fix şi se acordă o dată pentru 
totdeauna. El oferă şi o amplificare în 
tensiune de circa 6 dB. 

Oscilatorul local este realizat cu 

ampNficatorul-limitator din TAA 

661. între ieşirea 8 a amplificatorului 

si intrarea 6 este conectată o reţea de 
/ / 

reacţie pozitivă selectivă, compusă 
din bobina L 4 şi condensatoarele de 
3,3 nF. La frecvenţa de rezonanţă a 
acestui circuit, faza introdusă este 
zero. Deoarece intrarea 6 a amplifi¬ 
catorului este neinversoare, reacţia 
este pozitivă şi vor apare oscilaţii, 
deoarece amplificarea în bucla 
amplificator + reţea de reacţie este 
mult mai mare ca unitatea. Amplifi¬ 
catorul intră în limitare si la ieşirea 8 

t r 

forma de undă este dreptunghiulară 
(circa 140 mV vârf-la-vârf) pentru o 
plajă foarte întinsă a amplitudinii 
tensiunii sinusoidale de la intrarea 6 
(0,5 ... 500 mVef). Circuitul acordat 
reface forma de undă sinusoidală 
eliminând armonicele, astfel că 
amplificatorul este atacat" cu tensi¬ 


une sinusoidală. Ieşirea de la pinul 8, 
de mică impedanţă (50 H) poate fi 
uti'izată pentru conectarea unui 
frecvenţmetru numeric sensibil, fără 
a se afecta prea mult frecvenţa 
oscilatorului. 

Atragem atenţia asupra faptului că 
nu se pot realiza oscilatoare LC sta¬ 
bile cu TAA 661 peste 7 ... 8 MHz, 
utilizând configuraţia din figura 1, 


CQ-YO 


deoarece pe măsură ce creşte 
frecvenţa, faza amplificatorului 
diferă din ce în ce mai mult de 0°! 
Astfel în jur de 14 MLIz, faza intro¬ 
dusă de amplificator este aproape 
90° şi nu poate fi compensată prin 
dezacordul circuitului LC. Chiar 
dacă se reuşeşte intrarea în oscilaţie 
la 9 MHz (de exemplu) stabilitatea 
este foarte proastă, deoarece faza 
importantă introdusă de amplificator 
depinde de temperatura cipului, ten¬ 
siuni de alimentare etc. 

Totuşi, dacă în locul circuitului 
LC se utilizează un cuarţ, se pot rea¬ 
liza oscilatoare viabile cu amplifica¬ 
torul-.’imitator din TAA 661 până la 
12 ... 15 MHz, deoarece cuarţul are 
o putere de fixare incomparabil mai 
mare decât a unui circuit LC. 

în consecinţă, este de retinut că 
faza prea mare introdusă de amplifi¬ 
cator determină limitele de frecvenţă 
în care se poate realiza condiţia de 
oscilaţie şi nu scăderea amplificării 
cu frecvenţa, deoarece „rezerva de 
amplificare" rămâne suficientă. 

în ceea ce priveşte multiplicatorul 
electronic din TAA 661, acesta poate 
fi utilizat cu succes ca mixer sau ca 
detector de produs până la frecvenţe 
de 40 ... 50 MHz, de la care începe 
să scadă panta de conversie; la aces¬ 
te scheme se va aplica direct la pinul 
6 oscilaţia locală produsă de la un 
oscilator separat (realizat cu tranzis¬ 
tor), amplificatorul-limitator jucând 
acum rolul de „interfaţă" între VFO 
şi mixerul propriu-zis. Aceste pre¬ 
cizări s-au făcut cu scopul de a scuti 
„suferinţele" celor care vor să mo¬ 
difice schema din figura 1 (de pildă, 
cu filtru de 9 MHz pentru recepţia 
benzii de 14 sau 21 MHz). 

Conexiunea între amplificatorul 
limuator (folosit fie ca oscilator, fie ca 
buffen şi mixer este internă, astfel că 
in orice condiţii mixerul lucrează în 
comutaţie, având aceeaşi amplificare 
indiferent dacă tensiunea la pinul 6 
variază în limite apreciabile (aşa cum 
se întâmplă la majoritatea oscila¬ 
toarelor). Spectrul de frecvenţe este 
identic cu cel de la ieşirea unui mixer 
cu 4 diode în inel (teoretic), deoarece 
este tot un mixer dublu echilibrat de 
tipul comutator-inversor. 

Pentru funcţionarea ca mixer la 
recepţie sau ca detector de produs 
(figura 1), problema echilibrării nu 
este esenţială şi pe schemă nu s-au 
prevăzut elemente de reglaj fin al 
echilibrării. 



_????_ 


bobinate spiră lângă spiră, 
pe carcasă O 30 mm 
cu prize din 5 în 5 spire. 

L La receptor (RX) 

£ aprox. 25pH sau la atenuator 

C 

350p 

Figura 3 


<© 


T E H N 1 U M > Nr. 7/2000 

























CQ-YO 



Ieşirea mixerului este la pinul 1 
unde este conectat un circuit acordat 
(cu L 5 ), respectiv un filtru trece jos la 
detectorul de produs (un simplu con- 


intern şi este necesară utilizarea unui 
condensator de cuplaj (4, 7 nF la SF 
şi 10 nF la DF, în figura 1). 
Polarizarea pinului 12 se face extern 


la pinul 6 apare o tensiune sinu¬ 
soidală. 

Oscilatorul poate lucra şi dacă se 
elimină rezistenta de 330 £1 şi con¬ 
densatorul de 10 nF. 

Filtrul electromecanic este de 
tipul cu bandă laterală superioară, 

deoarece la schimbarea de frecventă 

/ 

semnalele BLI recepţionate în banda 
de 80 m de la pinul 12, apar la ieşire 
(pinul 14) cu spectrul inversat (BLS). 
Dacă se dispune de un filtru EMF- 
500 N (cu banda laterală inferioară) 
s-ar putea modifica oscilatorul pe 
3-3,4 MHz, dar este bine să se 
respecte schema din figura 1 , pentru 
a fi scutiţi de anumite necazuri supli¬ 
mentare (în afară de bobina L 4 , tre¬ 
buie modificate si condensatoarele 
/ 

de 1 nF şi 150 pF pentru a se obţine, 
în continuare, acoperirea necesară). 
O altă soluţie, valabilă în cazul uti¬ 
lizării unui filtru EMF 500 N, este să 
păstrăm configuraţia din figura 1 , dar 
să utilizăm un cuarţ de 496,3 kHz, 




densator de 4,7 nF care apare în 
paralel cu rezistenţa de sarcină de 
8,5 kI2 din cip). Culegerea semnalu¬ 
lui se face însă la pinul 14 după ce 
semnalul „a trecut" printr-un repetor 
pe emitor. Astfel, impedanţa de ieşire 
este mică şi totodată se realizează o 
reparare a ieşirii de circuitele de la 
pinul 1. 

în figura 4 este dată o schemă 
bloc simplificată a circuitului TAA 
661. Intrarea mixerului (sau a detec¬ 
torului de produs) este 12, unde tre¬ 
buie să se aplice tensiuni nu mai 
mari de 10 ... 20 mVef. Accesul se 
face prin intermediul altui repetor, 
ceea ce asigură o impedanţă mare de 
intrare (T^. în figura 4 se observă şi 
oinii 2, 5, 7 şi 13, care trebuie decu- 
olati în orice circumstanţă. 

r / 

Polarizarea la pinul 6 este asigurată 


de la pinul 2 (ieşirea de 3,5 V a sta¬ 
bilizatorului) prin intermediul rezis¬ 
tenţei de 820 H (la SF) şi prin inter¬ 
mediul bobinei de ieşire a filtrului 
electromecanic ( la D.P.). De aseme¬ 
nea, pinul 1 se conectează printr-un 
condensator de blocare la even¬ 
tualele circuite exterioare, pentru a 
nu deregla sistemul de polarizare 
intern. 

Oscilatorul de purtătoare aferent 
D.P. este realizat tot cu amplifi- 
catorul-limitator, dar are în bucla 
de reacţie un cristal de cuarţ. La 
frecvenţa de rezonanţă serie 
(500 kHz) a acestuia, semnalul 
„trece" de la 8 la 6 divizat, dar 
cu aceeaşi fază şi se realizează 
reacţia pozitivă necesară amorsării 
oscilaţiilor. Totodată, armonicele (a 
treia, a cincea etc.) sunt eliminate şi 


dacă filtrul are banda de trecere de 
3,1 kHz (la o atenuare de 6 dB), aşa 
cum precizează datele tehnice, 
frecvenţele respective fiind 496,6 şi 
499,7 kHz. Caracteristica de 
frecvenţă este simetrică, noua 
purtătoare fiind amplasată tot la 
punctul cu o atenuare de circa 20 dB 
ca şi cea originală (de 500 kHz). 

In acest mod demodularea sem¬ 
nalului BLS din frecvenţa interme¬ 
diară (figura 1) se va face corect, fără 
răsturnarea spectrului audio. în 
figura 5 se arată modul corect de 
amplasare al purtătoarei la filtrele 
EMF 500 V şi EMF 500 N gândit de 
fabricant (figura 5a şi 5b), precum şi 
varianţa de utilizare a unui filtru 
EMF 500 N la demodularea BLS 
(figura 5c). 

- continuare în numărul viitor - 



TEHNIUM • Nr. 7/2000 


















































NOUTĂŢI EDITORIALE 



„EFECTE SONORE. 
REVERBERATOARE 

ANALOGICE SI DIGITALE" 

/ 

Lucrarea are un pronunţat carac¬ 
ter practic si se adresează în special 
amatorilor interesaţi de producerea 
efectelor sonore, cărora le sunt 
prezentate toate tehnicile de 
obţinere a reverberaţiei, ecoului şi 
multiecoului, precum şi a altor efecte 
deosebit de interesante, fiecare din¬ 
tre acestea fiind exemplificate prin 
câteva scheme concrete. Dintre 
acestea amintim: procesoare multi- 
efect, reverberatoare electronice 
analogice, reverberatoare digitale cu 
memorii DRAM şi SRAM, vocaliza- 
tor, inversor de spectru, buclă audio 
digitală etc. Funcţionarea celor mai 
multe dintre aparatele propuse spre 
realizare se bazează pe utilizarea 
linulor de întârziere electronică. 

în paginile cărţii pot fi întâlnite şi 
alte circuite electronice utile, dintre 
care enumerăm: modulatoare delta 
pe 1 bit pentru conversia AD-DA, 
filtre controlate în tensiune, modula¬ 
toare de amplitudine cu OTA, modu¬ 
latoare balansate, compandoare 
liniare, sintetizoare vocalice, circuite 
de scramblare/secretizare etc. 

Şi iată că, la 125 de ani de la 
apariţia fonografului inventat de Edi¬ 
son, acum în pragul mileniului III, 
cei doi autori ai cărţii, colaboratori 
de nădejde ai revistei noastre, 
prezintă într-o lucrare foarte densă, 
modalităţi de obţinere a celor mai 
interesante şi apreciate efecte 
sonore, bazate pe diverse tehnici. 



„ECHIPAMENT ELECTRIC 
ŞI ELECTRONIC AUTO. 
SISTEMUL DE ALIMENTARE" 

Lucrarea se adresează atât stu¬ 
denţilor cât şi specia şti lor cm 
domeniul autovehiculelor rutiere, 
precum şi cele conexe. Sunt prezen¬ 
tate aspecte teoretice legate de con¬ 
strucţia. funcţionarea, modelarea 
matematică şi caracteristicile ele¬ 
mentelor componente, cât şi aspecte 
practice legate de proiectarea, 
alegerea, exploatarea, întreţinerea, 
verificarea, reglajul şi repararea sis¬ 
temului electric de alimentare. 

După un prim capitol care consti¬ 
tuie practic un rezumat de electricitate, 
este prezentată apoi structura sistemu¬ 
lui electric de alimentare, tratându-se 
în capitole separate blocurile constitu- 
iente: bateria de acumulatoare, alter- 
natorul, regulatorul de tensiune 
electromecanic şi cel electronic. 
Urmează o serie de anexe, referitoare 





|)JU| 






la testarea globală a sistemului ce ali¬ 
mentare, elemente de protecţie elec¬ 
trică pe autovehicule, elemente oe 
comutare pe autovehicule şi cabluri 
electrice de alimentare. 

La baza lucrării stă o bogată biblio¬ 
grafie, care cuprinde atât lucrări de sin¬ 
teză recunoscute pe plan mondial, cât şi 
documente tehnice elaborate de con¬ 
structori renumiţi de echipament electric 
sau de autovehicule. Ea cuprinde, în 
acelaşi timp, şi contribuţia personală a 
autorului, atât în ceea ce priveşte con¬ 
ţinutul informaţiei tehnice, cât şi a mo¬ 
delului de sistematizare şi prezentare. 



Emil Vremeră 


iri electrice şi electronice 


OIAJRIX 

BUCUREŞTI 


„MĂSURĂRI ELECTRICE 
SI ELECTRONICE" 

r 


Cursul este destinat* studenţilor 
facultăţii de electronică şi telecomu¬ 
nicaţii. Conţine două părţi: prima 
parte, destinată înţelegerii măsurării 
prin noţiunile specifice şi compo¬ 
nentele esenţiale ale lanţurilor de 
măsurare şi partea a doua, destinată 
măsurării efective a principalelor 
mărimi electrice, prin metode elec¬ 
trice şi electronice. 

Prima parte, la rândul ei, conţine 
două capitole. Un prim capitol intro¬ 
ductiv, în care se prezintă noţiunile 
metrologice generale, oferind citito¬ 
rilor o viziune privind abordarea 
măsurărilor şi modul de prelucrarea şi 
exprimarea rezultatului în activitatea 
de proiectare, cercetare şi verificare. 
Al doilea capitol este destinat princi¬ 
palelor blocuri funcţionale întâlnite în 
majoritatea mijloacelor de măsurat. 

Metodele şi mijloacele descrise 
au o aplicaţie tot mai extinsă în afara 
aparatelor de măsurat datorită 
cerinţelor tot mai severe impuse 
apa r atur;i electronice. 

Cunoaşterea noţiunilor metrolo¬ 
gice va permite schimbarea opticii 
\:itori!or specialişti în sensul creşterii 
rigurozităţii în abordarea oricăror 
probleme de specialitate, precum şi 
a siguranţei rezultate din înţelegerea 
informaţiei obţinută din măsurările 
efectuate şi a aparaturii folosite. 

Trebuie amintit că măsurarea pe 
cale electrică si electronică este în con¬ 
tinuare preferată, că posibilităţile şi per- 
fomnanţele sunt în continuă creştere, iar 
rolul măsurării rămâne în continuare 
esenţial în descoperirea, studierea şi 
verificarea oricărui fenomen sau teorie. 


TEHNIUM • Nr. 7/2000 

























NOUTĂTI EDITORIALE 



„REŢELE DE DISTRUBUTIE 
A PROGRAMELOR ' 
AUDIOVIZUALE 
PRIN CABLU" 


„PROIECTARE 

ASISTATĂ DE CALCULATOR 
A CIRCUITELOR 
ELECTRONICE. SPICE-VHDL" 


Televiziunea prin cablu se 
dovedeşte a fi cel mai penetrant 
mijloc de distrubuire a programelor 
de televiziune, reţele de cablu fiind 
instalate nu numai în oraşe, dar şi în 
comune şi sate care au în compo¬ 
nenţă numai câteva sute de gos¬ 
podării, permiţând pătrunderea 
informaţiei în cele mai defavorizate 
zone din punct de vedere al 
acoperirii cu programul T.V. şi radio 
pe cale radioelectrică. în funcţie de 

solicitarea comunităţii si de con- 
/ / 

diţiile economice specifice fiecărei 
’ocalităţi, numărul de programe T.V. 
distribuite prin cablu variază de la 8 
Ia 40. 

Televiziunea prin cablu a căpătat 
cmploare nu numai prin larga ei 
răspândire teritorială, dar şi prin 
diversificarea serviciilor. în ultimii 
ani s-au făcut progrese tehnologice 
deosebite în acest domeniu, asigu- 
rându-se diversificarea serviciilor. 

Oferta privind serviciile pe care 
operatorii de cablu le pun la dis¬ 
poziţia abonaţilor sunt abia la 
mceput, întrucât atât dezvoltarea 
tehnologică cât liberalizarea şi priva¬ 
tizarea unor sectoare de telecomuni¬ 
caţii vor face din operatorii de cablu 
concurenţi redutabili atât pentru 
operatorii de telecomunicaţii, pre¬ 
cum şi pentru posturile locale de 
radio si T.V. 



Lucrarea reprezintă o sursă 
preţioasă de informaţie în domeniul 
utilizării sistemelor de proiectare 

asistată de calculator a circuitelor si 

! 

sistemelor electronice: SPICE pentru 
modelarea la nivel analogic şi VHDL 
pentru modelarea la nivel digital. 

în prima parte sunt prezentate 
elemente de descriere a circuitelor 
electronice modelate la nivel analo¬ 
gic, specifice simulatoarelor de tip 
SPICE. Sunt prezentate succesiv or¬ 
ganizarea sistemului SPICE, moda¬ 
lităţile de descriere si modelare a cir- 

/ r 

cuitelor, tipurile de analize posibile 
şi intrepretarea rezultatelor. 

în partea a doua sunt incluse 
principiile de descriere a circuitelor 
modelate la nivel digital, specifice 
sistemului VHDL: organizarea sis¬ 



temului, paradigma de simulare cu 
evenimente discrete utilizată de 
VHDL, aspecte de limbaj de progra¬ 
mare de nivel înalt şi de limbaj de 
descriere a hardware-ului specifice 
VHDL. 

Pe parcursul întregii lucrări sunt 
prezentate numeroase exemple de 
lucru pentru ilustrarea conceptelor 
prezentate. 

Lucrarea se adresează tuturor 
celor care doresc să abordeze dome¬ 
niul fascinant al proiectării asistate 
de calculator în domeniul circuitelor 
electronice. 


„PREZENTAREA 
T.V.C. NIPPON, 
modelele: 

CT20C/T/TX si CT21 CT" 

în deja celebra serie de prezentare 
a diverselor tipuri de televizoare în 
culori a editurii General Elco-Press, 
lucrarea de faţă este binevenită pen¬ 
tru depanatorii T.V. şi nu numai pen¬ 
tru ei. Motivul principal constă în 
aceea că modelele prezentate ale 
receptorului T.V. color NIPPON sunt 
comercializate într-un număr foarte 
mare pe piaţa românească. 

Lucrarea este însoţită şi de 
schema electronică a televizoarelor 
respective, ceea ce îi măreşte şi mai 
mult graduLde interes al cititorilor. 

Prezentarea făcută acestor tipuri 
de TVC este foarte amplă, începând 
cu schema bloc şi descrierea 
funcţionării acesteia şi continuând 
cu prezentarea tuturor blocurile 
funcţionale, de la selectorul de 
canale şi până la sursa de alimentare 
cu tensiune. O caracteristică a pre¬ 
zentării diverselor blocuri func¬ 
ţionale, constă în aceea că aceasta 
s-a făcut pornind de la circuitul inte¬ 
grat care le compune, ceea ce creşte 
utilitatea prezentei lucrări şi Ia alte 
tipuri de televizoare. 

Lucrarea conţine descrierea func- 
/ 

ţionării schemei bloc a T.V.C. 
Nippon, modelele CT20/T/TX şi 
CT21 CT, cu distribuţia tensiunilor de 
alimentare, urmată de o descriere 
detailată a tuturor etajelor func¬ 
ţionale din structura acestor recep¬ 
toare T.V.C. 



REDACTOR: Vişan Nicqiae 


PREZENTAREA 

NIPPON 

MODELE: CT20C/7/TX şi GT21CT 


' editura . & 

iSRAL ELCO-PRESS „ 
BUCUREŞTI 2000 ~ ?V 1 / ~ C 



TEHNIUM «Nr. 7/2000 



























LABORATOR 



LABORATORUL ELECTRONISTULUI. APARATE DE MĂSURĂ. 

GHID DE UTILIZARE (VI). Frecvenfmetre digitale 

ing. Şerban Naicu 


- urmare din nr. 4/2000 - 

După ce în precedentele episoa¬ 
de ale acestui serial am trecut în 
revistă trei dintre cele mai impor¬ 
tante categorii de aparate din labora¬ 
torul de electronică (sursele de tensi¬ 
une, generatoarele de semnal şi mui- 
timetreie digitale, vom prezenta în 
continuare o altă categorie de apa¬ 
rate, la fel de importantă în activi¬ 
tatea de laborator. Este vorba despre 
frecvenţmetrele numerice (digitale), 
dintre care vom prezenta pe scurt 
principalele trei tipuri (E-0204, 
E-0205 şi E-0208) care au fost reali¬ 
zate în tara noastră la întreprinderea 
de profil, IEMI. 

1. FRECVENŢMETRUL NUMERIC 
E-0204 

Este un aparat realizat cu circuite 
integrate, fiind destinat măsurării 
frecvenţei semnalelor electrice în 
domeniul 40 Hz ~ 300 MHz. 

Mărimea măsurată este afişată 
prin 8 cifre (dispozitive cu 7 seg¬ 
mente realizate cu diode electrolu- 
miniscente). De asemenea, se indică 
automat: virgula, unitatea de măsură, 
depăşirea registrului de măsurare. 

Măsurările se afectuează direct 
(pe borna A) pentru domeniul 40 Hz 
-r 40 MHz şi prin divizare cu 10 (pe 
borna B) pentru domeniul 40 Hz -f 
300 MHz. 

Caracteristici tehnice 

• Intrarea A 

- Domeniul de frecventă: 40 
Hz -r 40 MHz; 

- Domeniul de tensiuni: selec- 
tabil cu un atenuator cu 
două poziţii. Pe poziţia x 1: 
25 mV er -500 mV ef pentru 
semnale sinusoidale şi 100 
mV w -1,5 V w pentru 'impul¬ 
suri cu durata mai mare (sau 
egală) de 10 ns. 

Pe poziţia x 10: 250 m V ef -5 
V ef pentru semnale sinu¬ 
soidale şi 1 V w -5 V w pentru 
impulsuri cu durata mai 
mare (sau egală) de 10 ns. 
Modul de lucru se alege cu 
ajutorul unei claviaturi cu 3 
poziţii: impulsuri negative, 
semnal sinusoidal şi impul¬ 
suri pozitive. 

- Impedanţa de intrare: 1 MQ 
în paralel cu 45 pF. 

© 


- Tensiunea maximă admisă la 
intrare: 250 V cc sau 230 V ef 
până la 400 Hz şi 10 V ef 
până la 50 MHz. 

• Intrarea B 

- Domeniul de frecvenţă: 40 
MHz-300 MHz. 

- Domeniul de tensiune: 50 

mV er 1V ef , 

- Impedenţa de intrare: 50£2. 

• Etalonul intern de frecvenţă 

- Frecvenţa oscilatorului cu 
cuarţ: 5 MHz sau 10 MHz 

- Stabilitatea: 10' 7 /zi. 

- Stabilitatea în domeniul de tem¬ 
peratură: + 5°C *r + 40°C: 10* 7 . 


în figura 1 a este prezentat panoul 
frontal al frecvenţmetrului numeric 
E-0204. Notaţiile sunt următoarele: 

1 - întrerupător de reţea. 

2 - LED pentru semnalizarea de¬ 

păşirii registrului de num㬠
rare. în regim normal de 
funcţionare LED-ul este stins. 
3-Afişaj cu 8 cifre cu LED-uri 
sub formă de segmente. 

4 - Semnalizarea unităţii de 

/ 

măsură, kHz sau MHz. 

5 - Semnalizarea timpului de 

măsurare cu ajutorul unui 
LED cu inscripţia POARTA. 
Dioda electroluminiscentă se 



5 8 12 13 



5 4 3 1 2 

Figura 1 


• Alte caracteristici 

- Afişare numerică în linie cu 
8 cifre, cu sau fără memorie. 

- Timpul de afişare: reglabil 
între 0,3 ~ 5 s. 

- Reciclarea: manual sau auto¬ 
mat. 

- Unităţi de măsură: kHz sau 
MHz.' 

- Poziţia automată a virgulei. 

- Afişarea timpului de măsu¬ 
rare. 

- Alimentare: 220V, 50-60 Hz, 
50 VA. 


aprinde în timpul numărării şi 
se stinge pe durata timpului 
de afişare. 

6 - întrerupător care (prin ap㬠

sare) permite reciclarea ma¬ 
nuală. 

7 - Potenţiometru cu întrerupător 

pentru reciclare automată. Pe 

poziţia întrerupt, frecvenţ- 

metrul funcţionează cu reci- 
/ 

clare manuală, iar prin re¬ 
glarea cursei potenţiometru- 
lui, timpul de afişare se 
modifică între 0,3 s şi 5 s. 


TEHNIUM • Nr. 7/2000 























































LABORATOR 



După expirarea acestui timp 
aparatul efectuează o nouă 
măsurare a frecvenţei de la 
intrare. 

8 - Claviatură cu 4 poziţii: TEST, 

lOs, îs şi 0,1 s. Pe poziţia 
TEST aparatul afişează frec¬ 
venţa etalonului intern de 
5 MHz sau 10 MHz. Cele¬ 
lalte poziţii corespund timpu¬ 
lui de măsurare la intrarea A. 

9 - Mufă BNC: Intrarea A de 

conectare a semnalului cu 
frecvenţa cuprinsă între 
40 Hz şi 40 MHz. 

10 - Mufă BNC: Intrarea B de 
conectare a semnalului cu 
frecventa cuprinsă între 
MHz şi 300 MHz. 

- Comutator cu două poziţii 
pentru selectarea intrării A 
sau B. 

12-Comutator cu două poziţii 
pentru atenuarea semnalului 
la intrarea A: neapăsat -1/1, 
apăsat -1/10. 

13 - Claviatură cu trei poziţii 
pentru selectarea formei 
semnalului aplicat la intra¬ 
rea A: impulsuri pozitive, 
semnal sinusoidal, impulsuri 
negative. 

Panoul din spate al frecvenţ- 
metrului E-0204 este prezentat în 
figura 1 b. Notaţiile sunt următoarele: 

1 - Siguranţă fuzibilă (0,3A). 

2 - Mufă (Shuko) de conectare a 

cordonului de reţea. 

3 - Comutator cu două poziţii - 

MEMORIE. Conectat în sus, 
aparatul funcţionează cu me¬ 
morie, iar în jos, fără memo¬ 
rie. 

--Comutator cu două poziţii 
pentru selectarea etalonului 
de frecvenţă: „standard intern" 
şi „standard extern". 

5 - Mufă BNC la ieşirea căreia se 
obţine un semnal cu frecvenţa 
de 5 MHz sau 10 MHz, când 
comutatorul 4 este pe poziţia 
„standard intern" sau la care 
se aplică frecvenţa de refe¬ 
rinţă externă, comutatorul 4 
fiind pe poziţia „standard 
extern". 

Cu ajutorul frecvenţmetrului 
E-0204, măsurările se efectuează 

astfel: 

- Măsurarea frecvenţelor în 
domeniul 40 Hz - 40 MHz se face la 
mirarea A comutată cu comutatorul 
* 1 (din figura 1 a - panoul frontal). 
Timpul de măsurare se alege cu 


claviatura 8, iar timpul de reciclare 
(automat sau manual 1 se stabileşte cu 
potenţiometrul 7. La reciclarea ma¬ 
nuală, efectuarea unei noi măsurări 
se face prin apăsarea întrerupătorului 
6. Modul de lucru - cu sau fără 
memorie - se obţine cu comutatorul 
3 (din figura 1b- panoul spate). 

Nivelul de intrare se stabileşte cu 
comutatorul 12, iar forma semnalului 
care se măsoară cu c ! a\iatura 13 
(figura la-panou' frontal). 

Măsurarea frecventelor cuprinse 
în domeniul 40 MHz-300 MHz se 
face la intrarea B, comutată de comu¬ 
tatorul 11 (figura la - panoul frontal). 

- Dacă se doreşte să se e-ectueze 
o măsurare cu o stabilitate mai bună 
decât stabilitatea etalonului intern de 
frecventă, atunci frecventa standard 
externă se va conecta la mura _-> ar 
comutatorul 4 va fi trecut ce coz ţia 
„standard extern" (figura 1 b - ca nou! 
spate). Frecvenţa semnalului extern 
este de 5 MHz sau 10 MHz. :ar am¬ 
plitudinea cuprinsă între 0,5 e 5 

- Aprinderea LED-ului (2) din 
figura la - panou, frontal semnali¬ 
zează depăşirea registrului de num㬠
rare, indicaţia aparatului rămânând 
corectă. Pentru a se citi cifra cea mai 
semnificativă, este necesară comu¬ 
tarea claviaturii 8 pe un timp de 
măsurare mai mic. 

- Mărirea preciziei măsurărilor 
se face prin alegerea unui timp de 
măsurare cât mai mare posibil, care 
determină afişarea unui număr de 
cifre maxim. 

2. FRECVENTMETRUL RECIPROC 
'E-0205 

Este un aparat numeric de labora¬ 
tor, destinat măsurării rapide, 
comode şi cu rezoluţie ridicată a 
frecvenţelor joase (1 Hz-100 kHz». 

Mărimea măsurată este afişată 
prin 5 cifre (dispozitive tip LED), cu 
indicarea automată a virgulei şi a 
unităţii de măsură (Hz sau rot/min, la 
alegere), cu semnalizarea depăşirii 
registrului de afişare şi cu posibili¬ 
tatea memorării rezultatului afişat. 

Selectarea scării de măsurare este 
afectată automat de către aparat, 
astfel încât rezoluţia să fie maximă. 
Reluarea măsurărilor poate fi 
automată (la intervale reglabile) sau 
manuală. 

Un filtru trece-jos, cu frecvenţa de 
tăiere de 100 Hz, permite măsurarea 
frecvenţelor foarte joase fără interfe¬ 
renţe. 

Aparatul măsoară semnale sinu¬ 
soidale şi impulsuri de ambele polarităţi. 


Principiul de funcţionare al 
frecvenţmetrului este următorul: pen¬ 
tru a obţine rapid o bună rezoluţie la 
frecvenţe joase, aparatul măsoară 
perioada sau multiplul ei (prin cuan¬ 
tificare cu impulsurile stabile ale 
etalonului intern) şi apoi calculează 
valoarea reciprocă a mărimii m㬠
surate, afişând deci frecventa. 

Caracteristicile tehnice ale frec- 
venţmelrului reciproc E-0205 sunt 
următoarele: 

- domeniul de frecvenţă: 1,1 
Hz...99,9 kHz. 

- domeniul tensiunilor de intrare: 

• regim sinusoidal: 
atenuator 1/1: 20 mV ef ...2V ef 

- 1/100 : 2 V ef ...20 V ef 

• impulsuri (cu durata sau pauza 
5 jis): 300 m V vv ...30 V vv 

- tensiunea maximă admisă la 
intrare: 

• 250 V ef la 50 Hz 

• 20 V ef la 100 kHz. 

- impedanţa de intrare (fără 
filtru): 1 MCt în paralel cu 
50 pF; 

- atenuarea filtrului: 
20dB±4dB la 1 kHz; 

- circuitul de intrare: 

• cuplaj c.a. 

• atenuator 1/1 şi 1/10. 

- caracteristicile etalonului 
intern: 

• frecventa 10 MHz 

r 

• stabilitatea pe termen lung: mai 
mică de 5.10 6 /zi. 

- puterea absorbită de la 
reţea: cca. 50 VA. 

în figura 2a este prezentat panoul 
frontal a! frecvenţmetrului reciproc 
E-0205. Notaţiile sunt următoarele: 

1 - întrerupător de reţea. 

2 - LED pentru semnalizarea 

depăşirii registrului de afişare. 

3 - Registrul de afişare. 

4-LED pentru semnalizarea 

duratei deschiderii porţii (la 
măsurarea perioadei). 

5 - Potenţiometru cu întrerupător 

pentru stabilitarea modului de 
reciclare (manuală în poziţia 
„©o" şi automată în rest) şi a 
duratei afişării. 

f 

6 - Claviatură pentru realizarea 

următoarelor funcţiuni: 

- ştergerea afişării, în cazul re¬ 
ciclării manuale; 

- exprimarea rezultatului afişat 
în rot/min; 

- măsurarea impulsurilor ne¬ 
gative; 


© 


TEHNIUM * Nr. 7/2000 


















LABORATOR 



- introducerea unui filtru trece- 
jos, la intrare, cu f = 100 Hz; 

- atenuarea semnalului de in¬ 
trare cu 1:100. 

7 - Potcntiometru pentru modifi¬ 
carea sensibilităţii etajului de intrare. 

8 - Borna de intrare. 

Panoul din spate (posterior) al 
frccvcnţmetrului reciproc E-0205 
este prezentat în figura 2b. Notaţiile 
sunt următoarele: 


1 - Mufă BNC pentru ieşirea f = 

50 kHz de la etalonul intern. 

2 - Mufă BNC pentru ieşirea f = 

10 kHz de la etalonul intern 
(cu comutatorul 3 în poziţia 
„INTERN") sau pentru apli¬ 
carea unui etalon extern 
(cu comutatorul 3 în poziţia 
„EXTERN"). 

3- Comutator pentru selectarea 
modului de lucru cu etalonul 
intern sau cu unul extern. 

4- Comutator pentru selectarea 
modului de lucru cu sau fără 
memorie. 

5 - Siguranţă fuzibilă. 

6 - Fişă pentru cordonul de ali¬ 

mentare. 

7 - Bornă de masă. 

Modul de lucru pentru efectuarea 

măsurărilor este prezentat în cele ce 
urmează. 


Pentru măsurarea frecvenţei sem¬ 
nalelor electrice se conectează sem¬ 
nalul de măsurat la mufa BNC-8 din 
figura 2 a, se fixează potenţiometrul 
SENSIBILITATE - 7 din figura 2a în 
capătul din stânga, prin rotire în sens 
invers acelor de ceasornic, pentru 
măsurarea impulsurilor cu nivel 
apropiat de sensibilitatea aparatului 
şi pe poziţia la măsurarea sem¬ 
nalelor sinusoidale. 


Aparatul poate funcţiona cu reci¬ 
clare automată sau cu reciclare ma¬ 
nuală, modul de lucru putând fi 
selectat cu potenţiometrul cu între¬ 
rupător DURATA'AFIŞĂRII 5 - din 
figura 2a, când acesta este pe poziţia 
„oo", reluarea în vederea unei noi 
măsurări făcându-se prin apăsare pe 
butonul ŞTERGERE 6 din figura 2a. 

în cazul reciclării automate, 
timpul de afişare se reglează cu 
potenţiometrul 5 - din figura 2a. 

Pentru măsurarea semnalelor 
elctrice cu frecvenţa mai mică de 
100 Hz se apasă pe butonul FILTRU 
- 100 Hz, în scopul eliminării pertur¬ 
baţii lor pe frecvenţă mare. Pentru 
măsurarea frecvenţei impulsurilor 
negative se acţionează butonul 
IMPULS NEGATIV 6 - din figura 2a. 

Dacă la intrarea aparatului se 
conectează semnale de la un traduc- 
tor de turatie si se doreşte ca afişarea 

/ / i 


să fie exprimată în rotaţii pe minut, 
se acţionează butonul rot/min 6 din 

figura 2a. 

Selectarea modului de lucru (cu 
sau fără memorie), se face cu comu¬ 
tatorul prin translaţie 4 din figura 2 b. 

în cazul depăşirii registrului de 
numărare se aprinde LED-ul 2 din 
figura 2 a, indicaţia aparatului 
rămânând corectă (LED-ul 2 din 
figura 2a, indicând cifra 1), în cazul 
funcţionării reciclării automate sau 
manuale (se aprinde intermitent 
LED-ul 4 din figura 2a). 

3. FRECVENTMETRU NUMERIC 
E-0208 

Este un aparat de precizie, reali¬ 
zat cu microprocesor şi prevăzut cu 
interfaţă CEI-625. Acesta poate fi 
folosit pentru măsurarea frecvenţei 
semnalelor în domeniul 10 Hz...120 
MHz, cu rezoluţie maximă 7 cifre. 

Frecvenţmetrul asigură o utilizare 
comodă, fiind prevăzut cu scalare şi 
triggerare automată. Interfaţa 
CEI-625 încorporată îi asigură 
acestuia posibilitatea operării în 
sistemele de măsură automate. 

Caracteristicile tehnice principale 
sunt următoarele: 

- domeniul de măsurare: 
10 Hz...120 MFIz. 

- impedenţa de intrare: 1 M Q. în 
paralel cu 50 pF. 

- sensibilitatea: 

• 25 mV în domeniul 10 Hz... 

50 MHz. 

• 50 mV în domeniul 50 Hz... 

120 MHz. 

- tensiune eficace maximă 
admisă la intrare: 

• 250 V în domeniul 10 Hz... 
1 kHz 

• 10 V în domeniul 1 kHz... 
120 MHz 

- atenuarea semnalului de 
intrare: x 1 şi x 20. 

- triggerare manuală şi auto¬ 
mată. 

- standard intern de frecvenţă: 
oscilator cu cuarţ ter- 
mostatat cu frecvenţa de 
5 MHz şi stabilitatea 5.10' 1 2 * * 5 6 7 8 
/24 ore şi 5.10‘ 9 /sec. 

- afişare numerică cu LED-uri, 
7 cifre. 

- timp de afişare: reglabil 
200 ms ... 5s. 

- modul de măsurare: 

• reciproc - la frecvenţe joase 
(sub 1 MFIz) 

• direct - la frecvenţe înalte 
(peste 1 MHz). 

- continuare în numărul viitor - 



© 


TEHNIUM • Nr. 7/2000 


































































LABORATOR 



MODIFICAREA BLOCULUI U.U.S. 

AL RADIORECEPTOARELOR ROMÂNEŞTI PENTRU STANDARDUL CCIR 

ing. Florin Gruia 


în tara noastră s-au produs în trecut sute de mii de 
radioreceptoare sau combine muzicale având partea de 
recepţie de UUS realizată conform standardului estic, 
OIRT. Odată cu apariţia şi înmulţirea staţiilor de emisie 
In banda vest (CCIR), interesul pentru banda OIRT a 
scăzut considerabil. A apărut astfel dorinţa de a „trage în 
banda vest" blocul de UUS al radioreceptoarelor. 
Dificultatea majoră constă în diferenţa mare dintre 
cei doi factori de acoperire: pentru banda est, OIRT, 
Cco? OIRT = 73 MHz/64 MHz = 1,14, banda de frec¬ 
venţă având o lăţime de 9 MHz, pe când la CCIR. 
f CCIR = 108 MHz/88 MHz = 1,227, banda de 

„2CQP- ' 

'Tecvenţâ având o lăţime de 20 MHz. Deci, teoretic prin 
trecerea de la OîRT la CCIR ar apare doar o parte dintre 
posturi. în cazul când se modifică şi factorul de acoperire, 
proo’er-a este rezolvabilă compleL 

Blocu’ de receppe UUS tranzistonzat a in r eceptoare!e 
româneşti este cam acelaşi în toate modelele de aparate. 
Modificarea constă în trei etape: modificarea circuitului 
de intrare trece-bandă, modificarea circuitului acordat de 
antenă şi modificarea circuitului oscilatorului. 

Circuitul de intrare trece-bandă 


^101 CCIR = j 95 

^102 ccir = 2 25 ~ ~ 

^103 ccir = = l 74,66 ~15pF 

Z,Z3 

Modificând valorile condensatoarelor, vom asigura 
maximul transferului de energie din circuitul de antenă în 
circuitul de intrare din emitorul tranzistorului T r Se vor 
folosi condensatoare cu coeficient de variaţie cu tempe¬ 
ratura cât mai mic, de preferinţă cele confecţionate din 
pastă H având toleranţa valorii cât mai mică. 

Pentru trecerea la CCIR a circuitului de antenă si a 

/ 

circuitului oscilatorului, aşa cum am mai arătat, trebuie 
îndeplinite simultan două condiţii: 

a) schimbarea factorului de acoperire din gama OIRT 
la noul factor de acoperire din gama CCIR, respectiv 
trecerea de la: 


Conţine un transformator de intrare L 101 şi 
condensatoarele de acord C 101 , C 102 şi C 103 (figura 1 ). 



^acopOIRT 
^acopCCIR — 


74.5 MHz 

64.5 MHz " 

108.5 MHz 

87.5 MHz 


1,55 
= 1,24 


la 


Aceasta implică recalcularea condensatorului de 
scurtare, „pading", montat în serie cu condensatorul va¬ 
riabil, atât la circuitul de antenă, cât şi la cel al 
oscilatorului; 

b) schimbarea domeniului de recepţie de la stan¬ 
dardul OIRT (64,5 MHZ -r 74 MHz) la standardul CCIR 
(87,5 *r 108,5 MHz). Capetele sunt puţin mai largi, pentru 
recepţionarea sigură şi corectă a posturilor aflate la 
capetele de gamă. Acest lucru se realizează „după 
recalcularea şi schimbarea condensatorului pading, prin 
recalcularea şi schimbarea bobinelor, atât din circuitul de 
antenă, cât şi din cel al oscilatorului. 


Frecvenţa centrală, în cazul OIRT este de 68,5 MHz, 
ar în cazul CCIR este de 103 MHz. Deoarece se vor 
oâstra intacte L 101 , C BC şi C BE ale tranzistorului T v rezultă 
că modificarea frecvenţei de acord a circuitului de 
ntrare, în sensul trecerii de la 68,5 MHz la 103 MHz, se 
ooate face schimbând valoarea condensatoarelor C 
C 1CP şi C 103 . Coeficientul de modificare: 


m = - 


103 MHz 


= 1,50 = 


(l,50f = 


68,5 MHz 

^echiv OIRT 


-echiv OIRT 


1 


^-echiv CCIR 

1 


->c, 


C e chiv CCIR 

C ec hivO|RT 


-echiv CCIR 


-101 CCIR 


echiv CCIR 


1 


-102 CCIR 


2,25 

1 


-103 CCIR 


Circuitul de acord al antenei 

Schema simplificată a circuitului de antenă, în va¬ 
rianta OIRT, este dată în figura 2. 




TEHNIUM • Nr. 7/2000 




























































LABORATOR 


*>• s 


La frecventa de sus, 73 MHz, condensatorul variabil 

t ' ’ 

are valoarea minimă C Vmin = 6 pF. Condensatorul trimer 
s-a considerat aproape înşurubat, ceea ce corespunde la 
C T = 10 pF. C par este capacitatea parazită a montajului, 
aproximată la 2 pF. în cazul capătului superior de 
recepţie, capacitatea echivalentă prezentată bobinei L - C2 
este: 


^ AN r _ r* AN I * I _ I /—AJN1 

Ce sus oirt - Cech i In paralel cu C^h 2 


-ANT 


ANT 


-E sus OIRT 


=(C108 în serie cu CI 09, în paralel cu 
C 112 şi cu C par ) în paralel cu (CI 05 în serie cu C T , în 
parale! C Vmin ) 


r'A 5,6x( 68+2,2+2) 404,32 r _ r 

l “ECH 1 ~ -“ „„ „ -a,iJ pr 


5,6+72,2 


78,8 


_A _ C105X (Cymin ~I~Cţ) _ 27 X16 
ech 2 sus — C105+C vmin +C T ~ 27 + 16 


432 

43 


= 10 pF 


C 


A 

E sus OIRT 


= Q ch ,+C f a ch 2 = 5,13+10 = 15,13 pF 


La capătul de jos al gamei de recepţie, 64,5 MHz, C v 
devine C Vmax =24 pF: 


e ~A A , 0-105xCy max _ 

Ce ios OIRT _Cech 1 Cl05+C Vmax +C T “ 

= 5,13+ 27X34 =5,13 + —= 5,13 + 15 = 20,13 pF 
61 61 


Factorul de acoperire teoretic este: 
74,5 


f ANT 

’acop OIRT ' 


64,5 


= 1,15 


Factorul de acoperire calculat mai sus din variaţia 
capacităţii echivalente: 


fANT 7 _ 
’acop OIRT 


20,13 


15,13 

Noul factor de acoperire este: 


1,15, deci coincide cu cel teoretic 


108.5 MHz _ . .. . , „ . 

=-= 1,24, respectiv raportul intre 

87.5 MHz 

capacitatea maximă şi minimă trebuie să fie pătratul lui 


{ANT 
’acop CCIR 


Cer* ccir =5,13 pF + 68 X 34 = 5,13 + 22, 66 = 27,79 pF 
jos ccir r 68+34 

Verificăm factorul de acoperire: 


r ANT 
’acop 




r ANT 

’acop CCIR/ 


jos CCIR 

r A 

^E sus CCIR 


-IfANT \ 2 _,« 
“ ţ T acop CCIR ) -L" 


Noua valoare calculată pentru condensatorul 
„pading" C 105 este de 68 pF. 


Ce\sus ccir -5,13 pF + 


sus 

-A 


68 x (10 + 6 ) 
68 + 16 


= 5,13+12,95 = 


-C E sus CCIR -18,08 pF 


deci corespunde cu cel teoretic calculat mai sus. 

Respectarea celei de-a doua condiţii, respectiv 
schimbarea domeniului de recepţie, implică modificarea 
numărului de spire al bobinei L 102 . 

Prin micşorarea numărului de spire, capătul de gamă 
superior se va schimba de la 74,5 MHz la 108,5 MHz. La 
aceste două frecvenţe am calculat deja capacităţile 
echivalente ce vin în paralel pe bobină. 


r * a A-r 108,5 MHz t 
Factor de modificare =-= 1,456 = 

74,5 MHz 
18,08 

—-=(1,456) 2 = 


LI 02 A 

'-E sus CCIR 


L102 Cf«o,RT Y L 102 15,13 
= — •1,19 

X 

2,12 = — ■ 1,19 

X 

x = 0,56 

deci: L102 CCIR =0,56 Ll02 olRT 


k(„ A S,r) =0,56 k(ÎSrt) 
n= V'0.56 ■ „Ai" - 0,75 5,5-6,37-6,5 sp 

Trebuie păstrat raportul dat de priză: 
K A =^-= —= 1,259 


P n min 6,75 


'mm 

6,5 sp 6,5 


K A 1,259 


= 5,16 sp = 5,25 sp 


deci, se vor bobina 5.25 spire, se va scoate priza, apoi 
se vor bobina în continuare 1,25 spire (faţă de masă). 

Circuitul oscilatori u: 

Schema simplificată a circuitului oscilatorului este 
dată în figura 3 



TEHNIUM • Nr. 7/2000 

















































LABORATOR 



Similar cu circuitul de antenă la frecventa de sus, 
73 MHz, condensatorul variabil are valoare minimă 
Cvmin = 6 pF. Condensatorul trimer s-a considerat, de 
asemenea, aproape înşurubat, C T = 10 pF. La capătul 
superior de recepţie, capacitatea echivalentă prezentată 
bobinei L 104 este: 

C^sus oirt = [C1 12 în paralel cu (C119 cu serie cu C D )] 
în paralel cu [C114 în serie cu (C T în paralel cu C v )] 


C 


o 

E sus OIRT 


= 2,2 pF+ 


10-5 

15 


+ 


33x16 
33 + 16 


(unde am presupus capacitatea diodei varicap 
C D =5 pF) 


= 2,2+3,33+ 


528 

49 


= 2,2+3,33+10,77 = 16,30 pF 


La capătul de jos al gamei, C v devine C Vmax = 24 pF: 

c? jos 0^1=2,2+3,33+^^=2,2+3,33+16,74 = 

= 22,27 pF 


Factorul de acoperire rezultă: 


f°' 

’acop OIRT ' 


—= 7^36 = 1,15 


16,30 


adică exact cel calculat teoretic. 

Noul factor de acoperire este: f^ copCCIR =1,24 

r> pO 

(f0 \ 2 _ ^EjosCCIR 

l/acopCCIR/ -l,D3 

sus CCIR 

Noua valoare pentru condensatorul „pading" C 114 este 
de 68 pF. 

Cesusccir = 2,2 + 3,33+Jj^ = 5,53 + 12,95 = 18,48 pF 
Ce jos cor = 2,2 + 3,33+ |^- = 5,53+^ = 28,19 pF 


Verificăm factorul de acoperire: 



celui calculat teoretic. 

Modificarea numărului de spire al bobinei L 104 : 

Am calculat factorul de modificare prin trecerea de la 
OIRT la CCIR = 1,456 


factor de modif.= 1,456 = 



+ l8 ' 48 _ .„,<rf_l,22 


LI 04-16,3 


=->(1,456) =- 


-+2,12 = — l,22-+x = — = 0,576 
x 2,12 

n^Qiţ = -\/0,576■ n 0 | RT = 0,76* 5,75 = 4,37 spire= 4,5 sp. 


Trebuie păstrat raportul de priză: 


o 5^75 _ 
P L5 


3,83 


T^- = —= 1,17 = 1,25 spire 
K° 3,83 


deci, se vor bobina 1,25 spire, se scoate priza, apoi se 
bobinează în continuare 3,25 spire. 

Metodica de reglaj 

Prima oară se înlocuiesc condensatoarele din circuitul 

de intrare. Se va utiliza un generator MF, având frecvenţa 

de modulaţie 400 Hz sau 1000 Hz, cu deviaţia de 

frecventă de 15 kHz. Pe ieşirea de difuzor se va monta un 
/ / 

instrument de măsură al tensiunii de audio, având grijă ca 
volumul să fie corespunzător pentru a face posibil 
reglajul, iar nivelul din generator se va micşora sub pragul 
de limitare al amplificatorului de frecvenţă intermediară. 
Generatorul se aplică la bornele de antenă. Prima 
operaţie de acord se execută asupra circuitului 
oscilatorului pentru încadrarea în gama de recepţie a 
aparatului. După înlocuirea condensatorului şi 
modificarea bobinei L 104 se închide condensatorul 
variabil, urmărindu-se acordul la capătul de jos al gamei 
la frecvenţa 87,5 MHz. Pentru aceasta se va acţiona 
asupra miezului bobinei L 104 . Deoarece sensibilitatea 
aparatului în această etapă este redusă, din cauză că 
circuitul de intrare nu este încă reglat, se va mări nivelul 
generatorului. Se deschide complet condensatorul 
variabil, urmărindu-se capătul superior al gamei, 
respectiv frecvenţa 108,5 MHz, reglajul făcându-se cu 
ajutorul trimerului C115. Deoarece prin modificarea 
valorii lui C115 am dereglat acordul în capătul de jos al 
gamei, ne întoarcem la 87,5 MHz acţionând din nou 
asupra miezului lui L 104 . Se va proceda astfel de 3+4 ori 
până când eroarea de acord din fiecare capăt de gamă a 
scăzut la zero. 

Circuitul de acord al antenei se reglează în mod 
similar. 

Se închide condensatorul variabil şi se acţionează 
asupra miezului bobinei L 102 la 87,5 MHz până la 
creşterea la maxim a sensibilităţii, respectiv a nivelului 
semnalului de 1000 Hz. 

Se va micşora simultan nivelul generatorului odată cu 
creşterea sensibilităţii, pentru evitarea intrării în limitare a 
amplificatorului de F.l. 

Se deschide condensatorul, urmărindu-se mărirea 
sensibilităţii la frecvenţa de sus, de 108,5 MHz, prin mo¬ 
dificarea trimerului C 106 . Ca şi în cazul circuitului 
oscilatorului se vor repeta operaţiile de mai sus de 3+4 ori, 



TEHNIUM • Nr. 7/2000 








































LABORATOR 



până la obţinerea sensibilităţii ma¬ 
xime. Este util să se revină cu un fini¬ 
saj al reglajului sensibilităţii, în sensul 
refacerii ei la alte două frecvenţe 
diferite de capetele de gamă. Aşa 
cum am efectuat reglajul, alinierea 
circuitului de acord faţă de cel al 
oscilatorului coincide cel mai bine, 
respectiv receptorul este cel mai 
sensibil la capetele de gamă. Dacă 
vom reface alinierea în alte două 
puncte, mai în interiorul domeniului, 
să zicem la 90 MHz şi 106 MHz 
eroarea de aliniere (corespunzând la 
creşterea sensibilităţii) în interiorul 
domeniului de recepţie scade. Pentru 
uşurinţa modificării, s-au trecut în 
tabelul 1 toate datele necesare. 


Tabelul 1 


Valoarea 

Componenta ^ 

Valoarea 

în 

OIRT 

Noua valoare 
pentru 

CCIR 

C101 

47 pF 

20 pF 

CI 02 

39 pF 

18 pF 

CI 03 

33 pF 

15 pF 

CI 05 (pading) 

27 pF 

68 pF 

CI 02 (antenă) 

6,75 + 1,7 = 8,5 sp. 

5,25 + 1,25 = 6,5 sp. 

C114 (pading) 

33 pF 

68 pF 

CI04 (oscilator) 

1,5 + 4,25 = 5,75 sp. 

1,15 + 3,25 = 4,5 sp. 



Reglarea se poate face şi „după 
ureche", urmărind posturile locale 
de la extremităţile de gamă, şi 
folosind procedura de reglaj descrisă 
în cazul utilizării textului şi a 
executării modificărilor din schema 
de principiu a unui bloc UUS (figura 
4) şi circuitul imprimat (figura 5), pe 
care s-au notat cu un pătrat piesele 
ce urmează a fi modificate. 

Valorile calculate ale pieselor nu 
corespund absolut riguros în toate 
cazurile practice, ci constituie un 
punct de plecare. în practică, dato¬ 
rită dispersiei pieselor şi a capaci¬ 
tăţilor parazite, apar situaţii diferite. 
De exemplu, reglajul corect al 
blocului se face doar cu ecranul pus, 
astfel reglajele sunt mult diferite. 




Figura 5. 


T E HN1UM • Nr. 7/2000 

































































































































ELECTROALIMENTARE 


Hi- 


CONVERTOR 6V/12V ÎN COMUTAŢIE CU BE 555 

ing. Şerban Naicu 


Există situaţii în care avem nevoie 
de o tensiune continuă de 12V pen¬ 
tru alimentarea unor aparate elec¬ 
tronice (radio-casetofoane, CD- 
playere etc.) şi nu dispunem decât de 
o sursă de 6V. Este cazul posesorilor 
de autoturisme având bateria de acu¬ 
mulatori de 6V. 

Pentru rezolvarea unei asemenea 
situaţii propunem realizarea unui 
convertor simplu, utilizând puţine 
componente electronice şî având un 
randament bun. 

Tensiunea de'intrare (LE a mon- 

m 

tajului prezentat în figura 1 este de 
6V (minim 5V). 


având o frecvenţă de circa 28 kHz, 
asigurând frecvenţa de comutaţie a 
tranzistorului T 7 . Frecventa de 
oscilaţie este determinată de grupul 
R v R 2 şi C r 

Frecventa de comutaţie a lui 555 

r f 

este dată de relaţia: 

f 1,44 

(R, +2.R 2 ).q 

Impulsurile cu o formă drep¬ 
tunghiulară. aproape simetrică, 
furnizate la ieşire (pinul 3) de 
circuitul 555 comandă circuitul 
Darlington format din tranzistoarele 


Energia înmagazinează în bobina 
L încarcă condensatorul electro¬ 
chimie C 8 (220 pF) prin intermediul 
diodei de comutaţie D 2 (de tip BYX 
55/600, BYZ 27-50). Condensatorul 
C 9 (100 nF), montat în paralel cu C 8 , 
are rolul de a compensa inductanţa 
proprie a acestuia. 

Rezistorul R 9 (1 KQ) reprezintă o 
sarcină permanentă minimă, în 
absenţa acesteia tensiunea de ieşire 
putând atinge valori periculos de 
mari (50V). 

De asemenea, prin bucla de 
reacţie SR, DZ V DZ 2 , R 6 şi T 1 se 
evită o creştere periculoasă a 



Curentul de intrare, cu sarcina 
deconectată (l sarc = 0A) este de 60 
m A. 

Tensiunea de ieşire (U jes ) este în 
medie de 12V, variind între 10V 
(când I sarc = 0,8 A) si 13,8V (când 
W = 0A). 

Curentul de ieşire furnizat este de 
0,8A maxim. 

Randamentul este foarte bun, de 
30% pentru U jesire = 12,35V şi l sarc - 
-67 mA si 65% pentru U. . = 

T 0,70V şi l sarc = 800 mA. 

Funcţionarea montajului este 
descrisă în cele ce urmează. 

Circuitul integrat 555 este 
zonectat ca multivibrator astabil, 


T 2 şi T 3 , prin intermediu! grupului 
R 3 -C 5 . Acest grup, împreună cu 
rezistorul R 5 , are rolul de a diminua 
puterea disipată în timpul comutaţiei 
tranzistorului T 3 din starea de con- 

ductie în starea blocată. 

/ 

Ramura C 7 -R g reprezintă o 
simplă reţea de descărcare pentru 
tranzistore T 3 şi împiedică oscilaţiile 
nedorite. 

Tranzistorul T 3 (de tip BU 407 D) 
este folosit în mod uzual în televi¬ 
zoare, în etajele finale de baleiaj linii. 
Acesta conţine în capsula sa o diodă 
montată antiparalel peste spaţiul 
colector-emitor. 


tensiunii de ieşire în absenţa 
sarcinii. Când tensiunea de ieşire 
este mai mare de 13,6V tranzistorul 
T 1 este în conducţie şi pinul 5 al 
circuitului 555 este conectat la masă 
prin rezistorul R 4 . în acest fel, valoarea 
eficace a impulsurilor şi frecvenţa 
acestora variază, astfel încât 
tensiunea de ieşire să nu aibă o 
valoare prea ridicată. Condensatorul 
C 4 asigură variaţii lente ale tensiunii 
de ieşire în momentul conectării 
consumatorului (sarcinii). 

Condensatoarele C 2 , C 3 şi C 6 au 
rolul de a decupla diferitele etaje 
funcţionale. 

-© 


TEHNIUM »Nr. 7/2000 

















































































ELECTROALIMENTARE 




Cu ajutorul semireglabilului SR se 
asigură reglajul tensiunii de ieşire (în 
absenta sarcinii) în domeniul 13V 
15V. ' 

Inducţia L se determină cu aju¬ 
torul relaţiei: 

/ 

1 = 2,5 (U ( J2. (U ier U intr ) 


^comutaţie' ^ ieş ^ieş^ 

Este recomandabil ca tranzistorul 
T 3 să fie montat pe un radiator de 
răcire. 

Se remarcă faptul că montajul 

lucrează pe principiul stabilizatorului 

de tensiune în comutaţie ridicător de 

/ 

tensiune. 

Rezistoarele folosite în schemă 
sunt de 0,25 W, cu toleranţa de 5%. 

Cablajul montajului este prezen¬ 
tat în figura 2a (cablajul) şi 2b 
(schema de plantare a componen¬ 
telor). 




Your Internet Business Solution 

0 



Ş: IExplorer 

nternet 



Netscape 


cşp 

WcbTafk Real Audio 


r Numai prin noi aveţi acces la 
I Internet din toată ţara, cu viteză 
y maximă şi cost uri minime! 

\nterComp 

Tel: 01-323 8255 Fax: 01-3239191 

Email: [email protected] 
http://www.starnets.ro 



HOT JAVA 




AD ELECTRO COM 


ssii 


COMPONENTE ELECTRONICE 

. jja.... 

îs-iafei. 


Şl ELECTRICE 
RADIO-T.V. 






AUDIO-VIDEO 
ACCESORII GSM 
COMPONENTE Şl CONSUMABILE 
CALCULATOARE 

APARATE DE MĂSURĂ Şl CONTROL 
LITERATURĂ DE SPECIALITATE 

OFERIM SPAŢIU ÎN CONSIGNAŢIE 

Str. Calea Grivrţe; nr. 34. Bucureşti, sector 1 
Tel.: 01/650.32.70 


- - -- 

• Vânzări de componente electronice, accesorii audio-video. 
electrotehnice, automatizări; 

• Documentaţie, cataloage, cărţi, reviste, CD-ROM-uri din 
domeniul electronicii; 

• Oferim spaţiu în consignaţie pentru produse electronice, 
electrotehnice, calculatoare; 

• Accesorii pentru telefoane mobile GSM. 

= PREŢURI MICI („STUDENŢEŞTI”) = 





S.C. STAR 5 s.r.f. 

B-dul luliu Maniu, nr. 2, Bucureşti 
(Vis-a-vis de Facultatea de Electronică) 
Staţia de metrou „Politehnica** 

Tel.: 098 60.26.25 


. 


VANZARI MiCROCOMROLLERE 
DIN SERIA PiC SI AMTEL 

• INSCRIPTOARE EE==CV5 UICSOCONTROLLERE + 
SOFTWARE 

• MEDII DE EEZ. :. _ - = E. CC ‘.'FILATOARE C Şl E 
CD-URI PRCMCHONALE 

• DOCLVE-."- - -E ---TE Şl SUB FORMĂ ELEC¬ 
TRONICĂ :S» ’N . ‘.'BA ROMÂNĂ) 

• FOU: =EE_ S _ E C ATE PENTRU EXECUŢIA CABLA- 
JELO- *.ECES ~â DOAR SCANARE DUPĂ MODEL, 
IMPR MARE _ASER T ERMOFIXARE Şl CORODARE) 

• SPRA.Y-URl FC-OSENSIBILE PENTRU REALIZAREA 
CABLAJELOR 

• HART’E Ca.C SPECIALĂ PENTRU REALIZAREA 
MĂŞTILOR DE FOTOIMPRIMARE 

■ 

Tel.: 094-885.50.5: Fax: 061.770.115 

e-maâ:afteh [email protected] - informaţii suplimentare, 

ofertă deta-.ară şi preţuri la http://www.p.5net.ro/aftehnica 




22 


TEHNIUM • Nr. 7/2000 
















































































EVENIMENT 


SIMPOZIONUL NAŢIONAL DE COMUNICAŢII DIGITALE 
- ediţia a Xl-a, Snagov - 


în organizarea Federaţiei Române de Radioamatorism 
secretar general: Vasile Ciobăniţa/Y03APG) şi a 
Asociaţiei Radioamatorilor Feroviari (preşedinte: Teodor 
Grădinariu/ Y06BKG) şi cu sprijinul Companiei Naţionale 
de Căi Ferate „CFR" S.A., care a asigurat toate facilităţile 
centru o bună desfăşurare, a avut loc pe data de 3 iunie 
_000 cea de-a Xl-a ediţie a Simpozionului Naţional de 
Comunicaţii Digitale. 

Locul de desfăşurare a fost excelent ales, adică Com¬ 
plexul de agrement Astoria (Snagov) „proprietatea Com¬ 
paniei Naţionale de Căi Ferate" CFR S.A., care a oferit un 
cadru natural minunat. 

Şi iată că s-au împlinit deja unsprezece ediţii ale aces¬ 
tui interesant Simpozion, a cărui primă ediţie s-a 
aesfăsurat în toamna anului 1990 la Bucureşti si apoi 
aproape în exclusivitate la Braşov (cu excepţia unui sin- 
a.n, când a avut loc la Timişoara). De altfel, la Braşov 
a existat un nucleu de comunicaţii digitale, care a fost 
aoroape tot timpul „sufletul" acestui eveniment. 



Vremea bună a ţinut şi ea cu participanţii, aşa că au 
s:a: toate premizele unei reuşite. 

După cuvântul de deschidere rostit de organizatori 
Teodor Grădinăriţi şi Vasiîe Ciobănită s-a trecut !a 

Cătălin Ionescu/Y03GDK: 

• Consideraţii generale privind reţelele pacnet-radio 
(PR) din România şi in special cele din districtul 
Y05-Dan Sabău/Y05DGE; 

• Comunicaţii PR în România - Petre Endrejewsh; 
Y03CTW;' 

• Interconectarea reţelelor PR şi Internet - Cezar 
Vener/Y03FHM şi Mihai Stanciu/Y03HAM; 

• Conectarea radio point-multipoint a reţelelor de cal¬ 
culatoare - Virgil Niculescu şi Emil Pipa (Agnor 
High Tech); 

• Transmisiuni de date cu spectru împrăştiat în banda 
de 2,4 GHz - Mihaela Olaru (RCS); 


• Comunicaţii digitale prin sateliţi de radioamatori - 
Octavian Codreanu/Y04GRH; 

• Informaţii despre comunicaţii digitale (PSK 31, 
Hellschierber, MT 63) - Fenyo Ştefan/Y03JW; 

• Noutăţi în comunicaţiile digitale din domeniul 
undelor scurte - Cristian Negru/Y03FFF; 

• Simularea unei legături dial-up prin radio cu ajutorul 
soitului SV2 AGW - Cosmin Safta/Y06FWM; 

• Modem radio de 33 Kbps - Lucian Vechiu/Y04REC; 

• Transmisiuni cu spectru împrăştiat - Gabriel Breten/ 
Y09FLD. 

lată şi două opinii autorizate despre Simpozion. 

„Simpozionul s-a îmbogăţit an de an în calitatea 
lucrărilor prezentate. Dorim să fie o continuitate faţă de ceea 
ce am realizat noi la Braşov în anii '90. Ne-am bucurat si de 
un cadru natural foarte frumos si poate vom face si în anii 
următori tot aici Simpozionul, realizând astfel o tradiţie". 

(Teodor Grădinariu/Y06BKG, Preşedinte al Asociaţiei 
Radioamatorilor Feroviari şi Director Tehnic „CFR" S.A.). 





Aspecte 
din timpul 
desfăşurării 
lucrărilor 


-Ara după rum ştiţi , Federaţia Română de Radioama¬ 
tor sm a tăcut o tradiţie din organizarea cel puţin o dată pe 
5 —cczion cu tema comunicaţiilor digitale. Ne 
i j cea de-a Xl-a ediţie si Simpozionul se bucură de 
un auditoriu din ce în ce mai mare. Această formă mo- 
re—i ce comunicaţii , care pătrunde din ce în ce mai mult 
în modalităple noastre de lucru / ale radioamatorilor ; aduce 
ce secare dată noutăţi de mare anvergură, care fac ca în 
aczi\ naîea noastră să ne preocupăm în permanenţă de nou. 
La această manifestare au participat colegi cu experienţă în 
domeniul comunicaţiilor digitale ; dar si radioamatori noi 
care vor mări numărul celor care practică acest domeniu". 

Vasile Oceanu/Y03NL - Preşedinte al Federaţiei 
Române de Radioamatorism). 

în concluzie, o întâlnire utilă a radioamatorilor din Y0 
pasionaţi de comunicaţii digitale, care au putut să afle 
noutăţi tehnice din acest domeniu, să schimbe informaţii 
utile cu ceilalţi colegi de pasiune, dar să şi petreacă 
câteva ore plăcute în compania prietenilor, căci, de fapt, 
acesta este spiritul radioamatorismului. 

Serban Naicu/Y03SB 


TEHNIUM • Nr. 7/2000 













PAGINI DE ISTORIE 


BARDEEN-BRATTAIN-SCHOCKLEY 


ing. Şerban Naicu 


Alăturarea celor trei nume proprii 
are un sinonim: tranzistorul. 

Acest miniscul dispozitiv electro¬ 
nic, care a înlocuit tubul cu vid, con¬ 
stituie piatra de temelie, a tuturor 
echipamentelor electronice mo¬ 
derne, de la telecomunicaţii şi până 
la calculatoare. 

Pentru marea lor invenţie, cei trei 
eminenţi fizicieni au primit împre¬ 
ună Premiul Nobel, în 1956. Să ne 
reamintim, pe scurt, istoria timpurie 
a tranzistorului şi să punctăm câteva 
repere biografice ale celor trei mari 
savanţi americani, din păcate prea 
puţin cunoscuţi. 

Pentru a spulbera teoriile eronate 
care mai circulă, trebuie spus că 

tranzistorul a fost inventat în Labora¬ 
toarele Bell în decembrie 1947 si nu 

/ 

în 1948, cum se afirmă adesea. 
Autorii invenţiei au fost Bardeen şi 
Brattain. S-ar putea spune că invenţia 
s-a produs oarecum „întâmplător", în 
timpul investigaţiei stărilor de 
suprafaţă din jurul unei diode cu con¬ 
tact punctiform, deşi savanţii erau în 
căutarea unui dispozitiv semiconduc¬ 
tor care să fie echivalentul tubului cu 
vid. De altfel, cuvântul „întâmplător" 
se află în elementul său în ceea ce 
priveşte marile invenţii şi descoperiri, 
fiind puţine realizările în care autorul 
a anticipat exact drumul de urmat, 
precum şi rezultatul final. 

De aceea, primele tranzistoare au 
fost de tipul cu contacte puncti¬ 
forme, existând dovezi că marele 
teoretician Schockley, cel care con¬ 
ducea cercetările, a trecut cu vede¬ 
rea peste acestea, întrucât el căuta 
altceva şi anume un semiconductor 
amplificator, similar cu ceea ce 
denumim astăzi joncţiune FET. 

Laboratoarele Beii (din Murray 
Hill, New York) au ţinut ascunsă 
invenţia până în iunie 1948, când au 
anunţat-o cu „surle şi trâmbiţe". 
Acest lucru poate explica confuzia 
legată de data inventării tranzistoru¬ 
lui. Puţină lume a realizat atunci 
importanţa extraordinară a anun¬ 
ţului, care nici măcar nu a apărut pe 
prima pagină a ziarelor vremii. 

Schockley a ignorat, în principiu, 
tranzistorul cu contacte punctiforme, 
conţinundu-şi cercetările în altă 
direcţie, modificându-şi ideea iniţială 


şi încercând să dezvolte teoria 
tranzistorului cu joncţiuni. 

în iunie 1951 laboaratorele Bell 
au anunţat realizarea acestuia, iar în 
septembrie 1951 au susţinut un sim¬ 
pozion cu subiectul tranzitor, 
brevetând tehnologia pentru ambele 
tipuri de tranzistoare, licenţa pentru 
acestea costând 25.000 $. 



John BARDEENWilliam SCHOCKLEY 
si Walter BRATTAIN - inventatorii tranzistonjlui 

lată şi o scurtă prezentare a auto¬ 
rilor formidabilei invenţii. 

/ 

JOHN BARDEEN 

(23 mai 1908-30 ianuarie 1991) 

Teoretician strălucit, dr. Bardeen 
a contribuit cu inteligenţa sa ascuţită 
în cadrul echipei, explicând efectele 
descoperite în experienţele de 
început asupra tranzistorului. 

Născut şi crescut în Madison 
(Wisconsin) acesta a obţinut titlul de 
doctor în matematică şi fizică la Uni¬ 
versitatea Princeton, în anul 1936. 
Membru în conducerea Universităţii 
Minesota între 1938-1941, el a 
lucrat apoi ca fizician principal la 
US Naval Ordinance Laboratory în 
Washington D.C., în timpul celui 
de-al doilea război mondial, după 
care a activat la Bell Telephone 
Laboratories. Aici a coordonat cerce¬ 
tările care au condus la inventarea 
tranzistorului. 

Dr. Bardeen a primit în 1972 un 
al doilea Premiu Nobel pentru teoria 
superconductivităţii la temperaturi 
scăzute. în 1951 a părăsit labora¬ 
toarele Bell pentru Universitatea din 
Illinois, unde s-a dedicat cercetărilor 
asupra superconductivităţii. 


WALTER H. BRATTAIN 

(10 februarie 1902-13 octombrie 1987) 

Născut în Amoy (China) şi crescut 
în statul Washington, acesta a 
obţinut doctoratul în fizică la Uni¬ 
versitatea din Minnesota. 

între anii 1962 şi 1972 a lucrat ca 
profesor la Whitman College în 
Walla Walla, Washington. A fost, 
de asemenea, conferenţiar la Uni¬ 
versităţile Harward, Minnesota şi 
Washington. 

Cercetările sale s-ău axat în spe¬ 
cial asupra proprietăţilor de supra¬ 
faţă ale solidelor, el descoperind şi 
efectul foto la suprafaţa liberă a 
semiconductorului, lucru esenţial 
pentru o mai bună înţelegere a 
proprietăţilor de suprafaţă ale germa¬ 
niului. 

A obţinut multe brevete de 
invenţie şi a scris o lucrare de fizică 
a corpului solid foarte amplă. 

Creativitatea şi perseverenţa sa au 
ajutat foarte mult echipa. 

WILLIAM BRADFORD SCHOCKLEY 

(13 februarie 1910-12 august 1989) 

Născut la Londra şi crescut la 
Palo Alto, acesta a obţinut doctoratul 
în fizica corpului solid la Institutul de 
Tehnologie Massachusetts în 1932, 
alăturându-se personalului de la la¬ 
boratoarele Bell în 1936. 

în timpul celui de-al doilea război 
mondial a lucrat ca director de cerce¬ 
tare pentru grupul Antisubmarine 
Warfare Operations al US Navy 
(marina militară). După război a 
revenit ca director la laboratoarele 
Bell, ocupându-se de fizica tranzis¬ 
torului. A părăsit laboratoarele Bell în 
1955, stabilindu-se la Schockley 
Semiconductor Laboratory (din cadrul 
Beckman Instruments), fapt esenţial 
pentru apariţia celebrei Silicon Valley 
şi dezvoltarea industriei electronice. 

Foştii săi angajaţi au inventat 
ulterior circuitul integrat şi au fondat 
firma Intel, cea mai mare firmă de 
microprocesoare din lume. 

Dr. Schockley a devenit mai 
târziu profesor de inginerie electrică 
la Stanford University. 

Trei savanţi au inventat, prin 
urmare, un dispozitiv minuscul, care 
în următorii 50 de ani a schimbat 
radical faţa planetei, făcând posibil 
un progres de neimaginat. 



TEHNIUM • Nr. 7/2000 



















.. 


Tehnium • Nr. 7/2000 


CUPRINS 



m 






AUDIO 

• Reformator de semnal - ing. Florin S. Bălan . 1 

• Amplificator de putere 50 W, tranzistorizat - ing. Aurelian Mateescu. 4 

CQ-YO 

• Receptor de trafic pe 9 benzi cu circuite integrate - ing. Eugen Bolborici/Y07BEN ...... 5 

• Receptor SSB cu 3 circuite integrate - ing. Dinu Costin Zamfirescu/Y03EM. 8 

[NOUTĂŢI EDITORIALE ...... 12 

LABORATOR 

• .cDoratorul electronistului. Aparate de măsură. Ghid de utilizare (VI). 

Frecvenţmetre digitale - ing. Şerban Naicu ...... 14 

• Modificarea blocului UUS al receptoarelor româneşti 

pentru standardul CCIR - ing. Florin Gruia.. 17 

ELECTROALIMENTARE 

• Convertor 6 V/12 Vîn comutaţie - ing. Şerban Naicu.. 21 

EVENIMENT 

• Simpozionul Naţional de Comunicaţii Digitale - ediţia a Xl-a . 23 

PAGINI DE ISTORIE 

• Bardeen-Brattain-Sckockley - ing. Şerban Naicu ... 24 


■Jjl : : - 



macromedia 


HealStits. HetlEasy. 


SYMANTEC 


ţîrgu Ml. 


Romsym Data S.R.L. 

Str. Matei Basarab, nr. 64, bl. L110. sc. 3, ap. 42, sector 3, Bucureşti 
tel: +40 (1) 323 14 31 (3 linii hunting) fax: +40 (1) 322 16 50 
e-mail; [email protected] www.romsym.ro 








































COMPAQ. 



Proliant 
Servers 
for Applications 



pentium®/// 


The Intel Inside logo and Pentium are registered trademarks of Intel Corporation 


Intel® Pentium® III Processor 1 550 and 600 MHz) 
Mono and Multiprocessor Servers 
"Tower" or " Rack Mountable' Models 


150, Ştirbei Vodă str. 

Tel.: 312 28 33, 

Fax: 312 41 99 

E-inail: office® netconsulting. ro 
Website: www. netconsulting. ro 



Consulting