Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1927_043_0026

An. XLIII, Nr. 26. 


20 _lunie 1927. Lei 3 





49% 


Un ministru 


Cu frunteamn două degete s'o măsuri 
Cu ochii mari şi albi ca de plăvae. 
De două ceasuri gândul îşi învoae; 
Ecou profund al miilor de păsuri. 


Intunecimi. de gând... apoi şivoae 
De fraze dintrio lege... interesuri, 
Şi... iar imensitate, gol şi şesnr; 

Pe care mintea-i obosit sendoae. 


Dar azi e cald şi el privind la ghete, 

Işi vede drumul până-a fi ministra 
Bătătorit cu griji şi pe'ndelete. 

Din Dunărea şi Tisa pân la Nistru 

EL este omul.., gânduri cete, cete.. 
Şi.adoarme'ncet cu'n zâmbei grav, sinistru. 


G. TALAZ 


Furtuna 


UNIPERSUL LITERA 


Pratul se'nalță, se răsucește în uriaşe cicloane, 
în vârtejnri iuți, pe câmpia nemărginită... 
parcă eşti de milioane 
sar apropia, clipită de clipită, 
în infinite ooloane, 

vertiginos 

călări, pe jos, 
în ale vântului albe camioane, 
în tankurile volburei fără hotare, 
în trenurile trecerii cotropitoare... 


Din norii uriaşi, 

ca din rătăcite avioane — cruzi ţintaşi — 
îulgerele “ncep atacul ucigaş 

împotriva trepidantului oraş. , 


Aşteptare, fiori necunoscuţi, groază... 
Pentru scăpare, nici o oază... 
nici o oază... . 


Ca subt an nebun bombardament, 
palate de beton armat, de-oţel, de piatră şi ciment, 
enorme biserici, spitaluri, magazii, prăvălii, 
cu miile de mii, 
ge clatină din temelii.. 
Fulkgerele, unul după altul 
despică timpul şi înaltul... 


Natura “nturiată, parcă 
puterile din urmă îşi încearcă, 


Mâniile supreme îşi descarcă, 
asupra piscurilor celor mai înalte şi mai vane 
ale sforțărilor şi zămislirilor umane., 


Case se nărue, se prefac în ruine, 
trenuri sunt smulse brusc de pe şine, 
Copaci, stâlpi de telegrai fac plimbări, 
prin văzduhuri, prin zări... 


Dar, iată, 

deodată, 

ca la o poruncă neașteptată, 

prin vântul ce şueră, chinie, latră, 

ca Ja'nceputul vremilor, o ploae de piatră, 
o imensă ploaie de piatră, 

prinde să bată 

oraşul de pară şi glia'nsetată... 


Şi“n întunerecul orb ce'ncepe să coboare 
din înălțimle omorâtoare, î 
ca la un misterios semnal, 
într'un sgomot iniernal 
în goană barbară, 
gâtiind adânc, s'apropie de gară 
un tren în flăcări, 
un tren care-sleargă cumplit 
spre oraşul acesta înfrânt, cucerit 
şi-aduce, parcă, în fruntea vugounelor, 
pe însuș împăratul ne“nțeles al uraganelor..» 


A. COTRUŞ 


UNIVERSUL LITERAR 


„Otrava lui Satana: 


[lram la mănăstire, Dinir'o strană as- 
cultam smerit o sfântă slujbă. Lângă mi- 
ne, posomorât, cu capul plecat. şedea un 
bătrân monah. cufundat înir'o mistică 
tăcere, Părea de piatră, dacă buzele nu 
i star fi mişcat încet, întro tainică ru- 
găciune. 

De la el, ochii'mi alunecară spre cei- 
lalţi călugări. Cei mai mulți nu cred să 
fi împlinit patruzeci de ani, câţiva nu- 
mai aveau bărbi albe, stufoase, arătând 
că au trecut de mult pragul bătrâneţiă. 

Mă întrebam. ce i-o fi făcut să se călu- 
gărească. Or fi venit cei bătrâni să-şi 
treacă ultimii ani în linişte şi cumpiita- 
re? Or fi „epăind oarecari păcate ? Dar 
cei tineri ? Ce braţe sinăioase şi puter- 
nice de muncă folositoare ! şi iarăşi pri- 
vii pe bătrânul de lângă mine. Rămăse- 
se nemişcat, o durere mare se zugrăvea 
pe figura-i neagră, veştejită şi nu ştiu 
de ce, dar bătrânul îmi deveni deodată 
sirmpatic, 

stârşitul slujbei, mam luat după 
el şi lam ajuns tocmai când suia scara 
spre chilia jui. 

Ii spusei aşa, spre a intra în vorbă: 
„Nu ştii dumneata părinte, mai găsesc 
eu ceva raci... am auzit că's vestiți racii 
din eleşteul mănăstirii” ! . 

Bătrânul mă privi par'că mirat că too- 
mai pe el lam nimerit să-l întreb, apoi 
îmi răspunse cu bunătate: — „Se gă- 
sese iaică, cum să nu... dar nu ştiu dacă 
o să vă dea... mai bine merg eu cu dum- 
neavoastră să vorbesc cu călugărul pes- 
cau. 

Ocolirăm prin dosul chiliilor și cobo- 
rând o vâlcea am ieşit la maeginea lacu- 
lui, care se întindea liniştii până departe, 
pătat cu stufişurile de păpuriş, 

Ajunserăm ia o căsuță veche, unde, to- 
varăşul meu, vorbi cu pescarul. Acesta la 
început refuză, pe urmă la stăruința un- 
chiaşului cedă şi după ca iuă din casă un 
coşuleţ se îndreptă spre lac. 

Acolo împinse în apă o luntre sdobie 
tă într'un trunchiu de copac şi se pregă- 
ti să plece. Lam, rugat să mă ia şi pe 
mine căci nu mai văzusem cum se prind 
racii şi pescarul nu s'a opus. 

M'am aşezat la un capăt al iuntrei, iar 
călugărul pescar, în picioare, la cellalt 
capăt îşi tăia drum prin păpuriş, împin- 
gând luntrea cu un lemn ce-l proptea în 
fundul lacului. 

Bătrânul rămăsese pe țărm şi privea 
cum înaintam încet prin stufiş, 

Deodată luntrea se opri într'o insulă 
de apă, ce apăru în păpurit. Călugărul 
se aplecă, prinse o sfoară legată de o 
prăjină înfiptă în fundul eleşteului și ri- 
dică din apă un coteţ de răchită, din 
care începu să scoată numărând în coșu- 
leţ racii pescuiţi se vede alitădaiă. Mă în- 
trebă dacă îmi ajunge, închise apoi cu 
grije capacul cotcțului şi îl cobori iar în 
apă, 

Intoarse luntrea, împingând-o cu pră- 
jina pe acelaş drum spre țărm, unde 
sării nemulțumit că n'am văzut cum se 
prind racii. 

Pe mal, moşul mă aştepta, Plătii şi ple- 
carăm împreună spre bucătăria arhon- 
deriei unde nu găsirăm pe nimeni. Călu- 
gărul văzâna încurcătura mea se oferi 
să mi-i fiarbă el. l-am mulțumit și. lam 
poftit să-i mâncăm împreună. 

După oarecari protestări primi și în 


timp ce el începu să facă focul, eu cău- 
tat în pădurea delu marginea mănăstirii, 
un loc poirivit pentru un prânz pe iarbă 
verde. 

M'am întors la arhonderie, tocmai când 
bătrânul aşeza Tracii frumos într'o sira- 
chină mare. Văzându-mă îmi spuse su- 
râzând : — „lacă taică.. suni gata!“ u- 
poi, într'o ceaşcă ameştecă usturoi pisat 
cu puţină zeamă în care fiersese rarii şi 
incet o pornirăm sie pădure, eu înainte 
ducând coşul cu merindele ce adusesem, 
iar el după mine cu ceașca şi strachiiua 
cu raci. 

Ne-am oprit în poiana ee alescsem şi 
după ce aşezai pe un şertet răciturile, 
scosei din fundul coşului o sticlă cu vin 
şi una cu apă minerală. 

— „Părinte, epusei, pofiim la masă !* 

— „Taică, îmi răspunse el, incă puii 
totul gata !* 

— „Dar ee mai trebue ?" 

— „O să vedeţi |...” zise el şi plecă iar 
spre mănăstire. 

Peste puţin timp se 
bulgăr de ghiaţă... 

Săpă cu un cuţit o groapă în pământ, 
puse sticlele cu băutură înăuntru şi le 
acoperi cu ghiaţă, apoi veni lângă mine 
şi se aşeză pe iarbă. 

— „Fi acum putem incepe ?* 

— Incă nul!” 

— „De ce?" 

— „Sfânta rugăciune !“ 

Şi ridicându-se în gennuchi rosti ceva 
repede şi neînțeles, făcându-şi cruce de 
câteva ori cu evlavie. 

Privea fără chef mâncările ce ușeza- 
sem pe şerret şi div când în când 0- 
chii îi fugeau spra sticla cu vin pe care 
o destupam cu atenţie. 

Imi ziceam, gândindu-mă la grija lui 
de a răci vinul „unchiaşului trebue si-i 
placă băutura „şi mă botărisem să-i 
torn din belşug şi să-l smulg puţin din 
tristețea în care părea coboril, 

[i: îndemnai să ia din ce adusesern, 
dar cl îmi răspunse smerit: — „Bunătă- 


-întoame cu un 


*uu 


tle astea ru sunt haruri pentru un pă- 
citos ca mine'“.. şi nu mânecă decât câ- 
iva raci. 

Atunci, îi tuoruai vin întrun pahar 
mare şi îl oferii zâmbind, dar şi pe a- 
cesta îl refuză cu o energie care mă! sut, 
prinse. 

— „Cum părinte. 


nici vin nu bei? 


păi vinul c lucru sfâut... şi cum e de 
rece Î...“* 

— „Nu beauf. nu beau... e otrava lui 
Satana !* 


— „Ce tot spui părinie... eu şiiam căi 
sângele Domnului... că se dă şi la cumi- 
necătură |... 

— „E a lui Satana... a lui Satana!" 
răcnea bătrânul tremurând: din toate 
mădularele. Ochii i se făcură mici Şi a- 
vusci impresia că-i vine să plângă. 

Nu ştiam ce si cred, furia moşneagu- 
Îmi mă speriă și mă intrigă în acelaş 
timp, 

Eram sigur că bătrânul e întro ure- 
che şi ca să-l liniştesc îi spusei ! 

— „Dar ce ai părinte... ce rău ţi-a fă- 
cut vinul să-l blestemi aşa ?* 

— „ki Qacă ai şti dumneata !* 

— „Și de ce nu mi-ai) spune părinte ?* 

— „li taică, suspină el, din pricina lui 
am făcut un mare păcat, de care nu mă 
iartă cel de sus!" 

Văzând că moşul e pe cale să-şi des- 
lege limba stărui : 9 

— «Ce păcai marc isbăvești aci 
rinte ? 

Bătrânul îşi şterse laarimile ce-i udau 
genele, mă privi trist şi îmi răspunse: 

— „Eşti tânăr şi poate nu m'ei înţe- 
lege !* 

— „Părinte,' doar fața mi-e tânără, 
mintea şi sutletul însă mi-a îmbătrânit 
de mult... poţi să-mi spui fără grije Î..” 

— „Bine taică, ţi-oi spune, că mă arde 
rău păcatul !,.* şi după ce privi în toa- 
te părțile,  convingându-se că suntem 
singuri, începu să povestească, încet, cu 
vocea domoală ca o spovedunie : 

— E mult de atunci... iacă sunt a- 
proape patru-zeci de ani. Pe vremea a- 
ceia eram lăutar vestit în târg la noi, la 
Iloceni... Vioara o învățasem de când e- 
ram mic, că lata tot lăutar a fost, din 
moș strămoș toţi au fost lăutari, că aşa 


pă- 





C. BACABU: STUDIU 


304 


suntem noi țiganii cu dar de la; Dumne- 
seu la cântare. 

„In târg aveam marc căutare, că e- 
ram straşnic în lăută... iar dacă dam şi 
câteva pahare pe gât... aoleo!.. îi tur- 
bam nu altceva! 

„Câştigam bine, dar ce folos, că eram 
tare supărat. Mă durea în suflet că m'am 
născut ţigan şi d'aia, mă îmbătum regu- 
lat când le cântam... că beat uitam şi 
nu-i mai auzeam strigându-mi la hefuri: 
— „Cântă mă halaure... Zi mă coară !.." 
zău aşa, mă costa vorbele lor şi casă 
nu-i supăr îmi înghițeam necazul... ba 
câteodată râdeam şi eu de mine, dim- 
pteună cu ei... şi aşa uitam că cu sunt 
negru şi ei suut albi. 

„Dumnezeu e bun, urma el, şi sfintele 
cărți zice: că toţi suntem fii lui, dar ce 
i-a făcut pe unii ulbi şi pe alţii negri... şi 
dacă i-a făcut aşa, de ce nu i-a făcut pe 
toți buni, de ce se batiocoresc între ei? 
Că din batjocoră s'a născut ura între noi.. 

„Şi eu îi uram taică, îi uram de mour- 
te pe toți cari mă batjocoreau. ! 

Yaja moşului care se aprinsese la a- 


ducerile aminte. deodată sc întunecă, iar 


buzele fi murmurară : 

— „lartă Doamne, cuvintele păcătosu- 
„lui ! apoi tăcu, privind fix în pământ, 
“stete aşa câteva minute, pe urmă îşi tre. 

cu mâna peste frunte şi continuă : 

„Şi cum spuneam, îi uram pe românii 
albi, dar n'aveam ce face, că din banii 
lor trăiam, şi apoi aşa am fost noi fi- 
ganii oropsiți de soartă, să fim de bat- 
jocora tuturor. 

„Intro zi, m'am iocmit şi am plecut să 
cânt la horă, în sat la Veirișoaia, 

„Eram în mijlocul horei şi cântam,.. 
prin faţa mea trecea hora, când la siân- 
ga, când la dreapta şi fără să vreau 
ochii mi se opriză în alţi ochi care mă 
priviau mereu... 

Mare minune! o fată de român că- 
tând, galeş la mine un ţigan... şi ne-am 
uitat aşa unul la altul tot timpul... mă în- 
torceam după ea după cum se învârtea 
hora şi din ce cătam la ea, parcă îmi 
creştea în mine o bucurie cum nu mai 
avusesem până atunci... 

„Deodată un flăcău, rupse hora, se re- 
pezi la mine, mă lovi peste față şi imi 
strigă : — „Ce tot te uiţi balaure la fată, 
ce, nu vezi că nu-i de nasul tău... huideo 
cioaro c'ai întunecat lumina soarelui |“ 

„Fetele şi ilăcăii se porniră pe râs, 
mie însă îmi ardeau obrajii ca două fla- 
cări... 

„Mi-am astupat urechile să nu-i mai 
aud, am luat vioara şi am plecat. 

in drum, mi-a eşit fata şi mi-a spus : 

— „Nu-i lua seama... că-i după un 
pahar cu vin... haide cântă-ne mai de- 
paste şi nu mai fi supărat !* 

„Vorbea dulce ca sunetul lăutei și 
ochii ei mă priviau așa de blând, că de- 
odată mi se risipi necazul și începui să 
râd. Râdeam eu, râdea şi ea... şi m'am în- 
tors la horă, Imi trecuse supărarea şi 
le-am cântat până noaptea târziu, iar 
după spariul horei, intrai în vorbă cu 
ileana, că aşa o chema, şi ce să vă mai 
spun, după o lună o şi luai de nevastă. 

„Era orfană şi săracă și cei din Vetri- 
şoara au îudemnat-o să mă ia de bărbat, 
ziceau că ţiganii sunt bărbaţi buni, că 
au casă îmbelșugată cu ce adună de pe 
la cântări şi nici nu-și pun femeile să 
muncegacă la câmp. 

„Nunta am făcut-o în Vetrişoara și 
după nuntă ne-am tutore la Hoceni, 

nlleana era nevastă bună și o duceam 


INIVERSUL LITERAR 





TACHE SOROCEANU : MICUL ZEU 


bine împreună... zilnice mă rugam la 
D-zeu să ne dea un copil şi mă bucuram 
în mine că el poate i-o semăna măsii şi. 
n'o eşi ţigan... 

„Dar timpul trecea şi copilul nu ve- 
nea, în schimb însă veniră alte necazuri: 
la chefuri acuma mă isbeau. cu alte vor- 
he... ziceau că Ileana m'a luat că era or- 
fană şi săracă... că sunt ţigan prost şi 
că nu ştiu că ibovnicul leanci a rămas 
la Vetrişoaia... 

„Lăceam şi nu le răspundeam, beam 
însă până nu mai puteam mişca arcușul 
şi mă întorceam acasă întunecat şi mah- 
mur. 

„mi iubeam femcia şi nu prea cre- 
deam în vorbele lor, dar din cc mi le 
spunea începu să intre şi-n mine gân- 
dul rău. 

„Câteodată îmi ziceam : dar dacă o fi 
adevărat ? dacă-i place vreun român şi 
atunci, ca un turbat o ocăram şi o bă- 
team până cădea lată jos ; pe urmă o 
ridicam şi o rugam, să-mi spuc, cine ii e 
drag în Vetrişoaia ? 

„Dar muierea plângea înăbuşit şi se 
văita că nu-i adevărat şi că numai pe 
mine mă are în lume. 

„O urmăream pe ascuns, dar nu-mi da 
să bănuesc pe nimeni, Of! rău mă chi- 
nuiam că nu găseam pe vinovat şi în- 
cepui să urăsc. şi mai înverşunat pe abi, 
dar mai ales pe toţi albii din Vctrişoaia, 

„intro Sâmbătă, pe înserate, o bătu. 
sem rău pe Ileana şi îmi părea rău de 
ce am făcut. Incepusem să cred că nu e 
vinovată şi ca să-mi uit de ale mele, in- 
trai în colţ la Jţic Cârciumarul.  Beam 
cu. scite, beam de necaz. Imi simţiam 
ochii tulburi şi capul greu. făusem cam 
multişor şi eşii în pragul cârciumii să 
trag puţin aar rece şi să mă nai trezesc... 

„Pe uliţă zăresc pe lon Stanciu din Ve- 
trişoaia,,. 

„Pra flăcăul care mă batjocorise în 
fața Ileanei, la hora din Vetrişoaia şi 
deodată îmi trăsni, că el trebue să fie 
omul care-mi necinsteşte casa. 

„Otrava Satanei îmi alerga prin trup. 

„Răsuflarea mi se oprise alergai 
Qupă el, Lam ajune în partea cealaltă a 


uliței. Gâfâiam şi nu-i puiui spune ni- 
mic. 

„El se opri şi mă privi râzând, Zic: 
== „(Ce cauţi pe aici Stancule ?* Zice: 
— „Dar ce-ţi pasă ţie măi ţigane“ ? 

„Simţii un junghiu în inimă şi dau să 
mă, reped; la el, dar mă potolii. că vream 
să aflu taina şi îmi îndulcii vorha : 

— „Nimic, Nene Stanciule, dar că vă- 
zui om din Vetrişoaia m'am bucurat... 
hai la mine să bem un pahar împreună... 
haide zău, că s*o bucura şi Îlcana“ şi mă 
uitam drept la cl să, văd ce o zice când 
o auzi de lleana dar, Stanciu se codea... 
zicea că are treburi... că se lusă noap- 
iea |... 

„Ce are alace, i-am șopti, dacă o îi 
şi o fi, dormi la mine !.. Şi Stanciu veni. 
Ne oprirăm la Ițic, ne cinstirăm Gu câte 
o cinzeacă de rachiu verde, luai şi un 
clondir cu vin, şi coborând uliţa, ajun- 
serăm acasă, i 

„Se făcuse noapte,  Înitrai cu Stanciu 
înăuntru. Aprinsei lampa după cuptor şi 
îneepurăm să bem. Aproape goliserăm 
clondirul, când Stanciu mă întrebă ; 

— „Dar Ileana unde-i ? 

— „Aşa e, ziseiu, dar Ileana unde-i ?2* 

„Eşii afară clătinându-mă şi o strigai. 
Nici un răspuns. Inima mi se strânse în 
mine şi mă cutremurai: Să şiii că llea- 
na a fost în târg cu Stanciu, sau că îl 
aşteaptă pe undeva ! 

„Ochii îmi ardeau în cap şi ca zguduit 
de boală iînirai în casă. Stanciu şedea pe 
o laviţă şi-işi răsucea o ţigare. 

„Mă reped la el: — „Stanciule, 
mi-e nevasta ?2* 

— „Ce mă întrebi pe mine“, îmi 'răs- 
punsa el râzând. 

Râsul lui mi-a zăpăcit capul. l-am pus 
mâna în gât şi i-am strigat: — „De 
ce-mi necisteşti femeia tâlharule“ ?* 

— „Eşii nebun mă ţigane ?“ şi apucân- 
du-mă în braţe mă asvârli peste cugtor. 

„Acolo era un cuţit, Lam luat și cu 
sete lam înfipt în piept, în burtă, unde 
nemeream, Îl scuipam şi îi strigam : 

— „Ţigan.. na țigan, na hoţuia da ne- 
veste |. - 

„la început Stanciu se impotrivi, dar 


unde 


UNIVERSUL LITERAR 


pe urmă se clătină şi se prăbuşi lângă 
cuptor bolborosind : 

— „Nu-i adevărat cu. Ileana... mi'ai 0- 
morit degeaba... câine !...* 

„Făcuse o spumă roşie la gură, se tă- 
văli de două ori prin băltoaca de sânge 
şi înţepeni. Dădui să fug. 

„In uşe Ileana căta la mine cu: ochii 
mari, speriată. Văzând-o mă, restii la ea: 

— „Vezi, ţi-am omorât ibovnicul !“ 

„Ea nu-mi răspunse nimic, dar mă pri- 
via încremenilă... apoi picioarele i se 
muiară şi căzu peste mort. 


Că 


. |. . . o... . . . 

„Am stat vreme lungă la închisoare, 
pe urmă m'au judecat. Le-am spus ju- 
raţilor cum a fost, avocatul meu le-a mai 
spus şi altele şi judecata lor ma iertat 
şi mi-a dat drumul. 

„Eram tare amărât, mă rodea rău în 
suflet că omorâsem un nevinovat, aşa se 
vorbea la judecată că Ileana mea era 
cinstită, | 

„Și aşa prăpădit, o pornii dis de dimi- 
neaţă „spre Hoceni. | 

„Pe drum mă întrebam ce o să zică 
Ileana când m'o vedea ? 

„O să mă ierte... cum să-i vorbesc... 
cum să-i arăt toată iubirea mea... şi dacă 
nu m'o ierta... ce m'oi face ? 

3Se făcuse noapte când aim ajuns în 

Hocceni. Bâjbâind am intrat în casă. Ină- 
untru nimeni. leşii în ogradă și o stigai. 
Nici un răspuns. Tăcere şi pustiu. Stri- 
-gam mereu ca un nebun: — „lleano! 
lleano !* 

Un vecin intră în ogradă şi îmi spune: 

— „No mai striga că nu mai vine!“ 

— „De ce, a plecat la Vetrişoaia ?* 

— „Mai departe !* 

— „Unde 2* 

— „A murit de inimă „ea când crai 
la închisoare [...“ 

Vocea monahului se înecă acum în 
plâns. L'am lăsat puţin să se uşureze şi 
apoi îi şoptii : 

„Fi şi pe urmă ?...* 

— „Pe urmă, am zăcut vre'o două trei 
săptămâni, am mai plâns încă vre-o 
două, trei săptămâni şi am luat-o prin 
lume... până ce am ajuns aici...“ 

— „Ce mi-a folosit icrtarea oamenilor, 
dacă D-zeu m'a pedepsit în ce mi-era 
mai drag... dela el trebue să capăt ierta- 
eu şi iacă sunt la el de aproape treizeci 
de ani... zi şi noapte mă rog să mă isbă- 
vească şi el tot nu vrea... şi păcatul de 
care sunt vinovat... mă roade rău... 

„Scăpat eram de nu beam atâta vin... 
el ma făcut să'mi pierd! minţile şi să 
omor două suflete nevinovate. Nu... nu 
vinul nu-i sângele Domnului... ci otrava 
lui Satana“. 

Căutai să descoper pe fața sa, figura 
neagră a lăutarului din Hoceni, dar bă- 
trâneţea şi suferinţa îl transformase în- 
trun bătrân blând, cu o barbă marealbă 
care încadra un obraz. răvăşit de durere. 

Se auzi : toaca mânăstirii. Bătrânul 
făcu cruce, îşi şterse cu mâneca antereu- 
lui. lacrimile cari. îi şiruiau mereu şi îmi 
spuse : — „Ie las cu bine... mă duc... mă 
chiamă la rugăciune... poate so îndure 
odată cel de sus...“ i 

Şi încet, încet, purtând parcă cu cel 
povara suferinţii, se pierdu printre co- 
paci, ca o umbră chinuită. 


' VINTILA V. PARASCHIVESCU 


PPyrR 


Capodoperile liricei italiene 


CANZONA LUI PETRARCA 


Dar nu, vede decât un mormânt. Şi a- 
tunci suspină şi plânge. E în. atmosfera 
poetică a acestei strofe ceva din Visul 
şi din Consalvo leopardian şi ceva din 
oda către Silvia : 


e con la mano 
la îredda morte c una tomba jgunda 
mostrav: di lontano. 
(„Și cu mâna recea moarte si un mormâni 
„ko! ai arătat din depărtare“), 


Sau, mai bine zis, ceva din această 
strofă şi din toate celelalte poezii în 
cari Laura ne apare în visurile lui Pe- 
trarca îndrăgostită şi miloasă a trecut 
în versurile şi Chiar în  concepțiunea 
Visului şi a Jui Consalvo. In prima din 
aceste poezii (Il Sogno), femeea care nu 
răspunsese niciodată dragostei lui Leo- 
pardi (încă pentrucă poetul nu-și mani- 
festase niciodată dragostea față de ca). 
il mio peusier in parte overa: 


ti conforta, 

a uventurato, lo di pietade avara 

non ti fui mentre vissi, ed or non sono, 

che fui misera anch'io. Nor far querela 

di questa infelicissima fanciulla; 

(„i2 mânzâe. o neirtule, Eu nu ţi-ani 
„fost avară de milă cât am trâit, și nici acum 
„Il Sunt, Săi si cu am fos: nefericită, Nu te 
„plânae împotrivi acestei fete atât de neno- 
„rocite. 


Şi putin după aceca versurile : 
la tua destra io tocchi. Bd ella in atto 
soave e triste la perseva, Cr mentre 
di bari da ricopre, e d'alifannosa 
dolezza patpitando a'Y'anciante 
sn ia stringea. qi sudore il volto 


pă 


Acum, pe când cu o acoperam cu să- 
rutări şi, palditând de o plăcere sbuciu- 
mată o strângeam la piept, obrazul și 
pieptul fierbea, glasul îmi rămânea inex- 


primat şi lumina zilei tremură în o- 
chii mei. 
alnsădue o scumpa meu, ca Săți ating 


„dreapta. Ș ea cu un gest blând şi trist o în- 
„tndea“” 


Amintesc sfârşitul unui alt vis petrar- 
chesc, al nemuritorului sonct: Levomni 
il mie peusier in parte overa! 


Deh, perche tacque «e allente la mano 

Ch'al suoa dei detti si pietosi e cast 

poco mancă ch'io non rimasi îm cielo 

(0, de ce tăcu şi'şi lasă mâna, căci; la smie= 
„tul vorbelor atât de miloase şi calde puţin a 
„lipsit ca eu să nu fi rămas în cer“). 


Cu aceasta. din tubire de exactitate. 
am restabilit cronologia ; dar e clar că 
din punct devedere estetic ceea ce im- 
portă este conformitatea celor două si- 
tuațiuni potice, rudenia spirituală care 
trece între Petrarca şi leopardi şi care 
ar subsista chiar dacă n'am şii câtă in- 
fluență a exercitat poetul . Vauclusei a- 
supra celui de la Recanati. 

Dar centrul poetic al canţonei este în 
scena în acelaşi timp paradisiacă şi pă- 
mântească a triumfului Laurei sub 
ploaia. de flori, din strofa a patra. Aici 
orice gând de moarte e absent și poetul 
revine Ja viziunea senină din strofa în- 


IV. 

„CHEARE, FRESCHE E DOLCI ACQUE“. E 
IV 
tâia, Nu mai e, ca în strofa precedentă, 
Laura care — reîntoarsă în scumpele 
locuri Pcâmpeneşti, unde pentru întâia 


dată a văzut-o Petranca — zăreşte mor- 
mântul poetului său mort de dragoste 
pentru ea şi plânge de milă ; ci Laura. 
așa cuma apărut poetului în „binecuvân- 
tata zi“ de-alungul „limpezi, răcoroase- 


lor, dulci ape“ ale Sorgei. Viziunea câm-. 


pencască a frumoasei femei întrun colț 
de frumoasă matură, întreruptă de stri- 
gătul ascuţii de pasiune disperată «cu! 
care pe neaştepiate se închee strofa şi 
de lugubra viziune de moarte a strofei 
a doua ; continuă (prin abila trecere re- 
prezintată de strofa a. treia, în care. tot 
continuând teama Morţei, peisagiul se 
luminează la apariţia Laurei care se re- 
întoarce miloasă în căutarea poetului, a 
cărui moarte o plânge duios) în strofa 
a patra, şi atinge culmea desăvârşirii 
poetice în scena l.aurei sub ploaia de 
flori. 


Da bei rami scendea, 
(Dolce nella memoria !) 
una pioggia di fior supra'”l sus grembo ; 
cd ella si sedea 
umile in tanta gloria, 
Coverta giă delPamoroso nemba 
Qual fior cadea su! lembo. 
ch'oro forbito e perle 
eran que! di o vederile; 
qual si posava în terra, e qual sur l'onde; 
auail COT UN vago crrore 
girando parea dir Qu.regna Amoro ! 


(„Din ramurile frumoase cobară (dulce în a- 
„ducere aminte !) o ploae de flori îm sân; şi 
„ca stăteă smerită întratâta. glorie, deja aco- 
„„perită de nimbut drăgăstos, Florite cădeau 
„care îm poală, care pe cosiţa blondă). 

„co aur pur şi perle îrffacea zi părea ; ca- 
„re se aşeză pe pământ şi care pe valuri ; ca- 
„re în vagă rătăcire, rotindu-se părea ci zice: 
„Aici domneşte Amor !'%. 


În această scenă tema poetică a unci 
frumoase şi tinere femei pe un fond râ- 
zând de natură primăvăratecă, atinge 
perfecțiunea  capo-d'operei. Dar ca 
nu e nouă, de vreme ce se raliază la 
sărbătorile de Mai şi deci la originile 
însăşi ale poezici medievale în limba la- 
tină şi vulgară, după cunoscuta teorie a 
lui Gaston Paris. Manuscrisele vechi 
suni pline de miniaturi sugestive în 
cari într“o răzătoare scenă câmpeneas- 
că cu  copăcei cu coama rotunjioară. 
iarbă. flori şi păsărele cari sboară saw 
stau în repaos prin frunziş. o figură 
masculină şi una femenină, de cele mai 
adese ori cu câte o floare în mână, în- 
treţin dulci convorbiri de dragoste. Sec- 
na multor poezii goliardice e foarte a- 
scmănătoare, şi e ştiut că foarte multe 
poczii provențale, franceze vechi şi si. 
ciliene încep cu o descriere a naturci 
care se înoeşte primăvara. 


lam vernali tempore 
Terra viget gramine 
Sol nova cum iubare 
frondent nemora 
candent lilia 
florert omnia. 


„(Acum în timp de primăvară pământul în- 
„verzeşte prin noile mlădiţe ; soarele (strălu- 


406 





H. STRÂMBU: LA LAMPĂ 


pădurile întrum- 
toată natura «e în 


„Ceşit) cu nouă splemioare ; 
28sc, crinii inălbesc şi 
fioare**). 


Quan Io rius de la fontana 
s'esclarzis, şi cum. far sol, 

e par la flors aiglentina 

e! rossinholetz e% ram 

volt e reframba e aplana 

son doutz chontan e afipa. 
drie:7 es gu'iou lo mie reiranha. 


Dar acolo und apare pentru întâia 
oară acest motiv petic prelucrat artis- 
tic este în Dante: în baladele primăvă- 
ratece cari încep : Per una ghirlandetta 
şi + Era tutta soletta, în poeziile scrise 
pentru Pietra şi Pargoletta şi mai alecs 
în figura Mateldei şi în apariţiunea Bea- 
tricei în Paradisul Pământese al culmei 
Purgatoriului. 

Cu privire la aceascta iată ce am a- 
vut prilejul: să scriu altă dată în ale 
mele Studi sul Canzoniere di Dante (Bu- 
cureşti, „Cusa Şcoalelor“, 1925. pp. 100 
şi urm.) : ; 

„Acest fel de a face să reiasă frumu- 
„sețea femenină întrun colţ câmpenesc 
„şi primăvăratec mi se pure o inovaţie 
„a lui Dante. Desigur, pare straniu că. 
„trebue so admitem întru cât, după 
„Cl, devine un fel de loc comun al liri- 
„cei italiene, şi foarte frecvent în Pe- 
„trarca, unde atinge înălţimea capodope- 
„rei în canțona : Chiare, fresche e dolci 
„acque ; foarte frecvent în poezia lui 
„Poliziano şi a lui Lorenzo dei Medici 
„Şi în toată lirica secolului al XVI-lea, 
„petrarchescă într'o măsură atât de mare 
„hu rară în cea francezi din timpurile 
„Pleiadei, pur şi simplu comună în cea 
„spaniolă a secolelor XVI-lea şi XVII-lea 
„lacru peste tot uşor de înțeles, dată 
„fiind, marea influenţă exercitată de Pe- 


(Salonul Oficial) 


— < ş 


„travea în Italia şi în afară de Italia, 
„dar, înainte de Dante n'o găsesc şi 
„Dante fu cel care, prin aceste balade 
„primăvăratice, sonctele, baladele și sex 
„tinele pentru Pargoletta, armoniză cel 
„diniâi frumnseţțea femenină cu acea â 
„Naturei. Prea tânără Pargoletta, îmbră- 
„cată în verde, cu părul blond şi încâr- 
„ionțat, dansând pe pajiștile înflorite, 


„încununată cu flori e creaţiune pur 
„dantescă, 
„Și creatură pur dantescă ce. în Pur- 


guteviu. Matelda, 


donna soletta che si gia 
cantando ed îseeghicndo fior de îlore. 
ond'era pinta tutta la sua via. 


(„0 femee singurică ce mergea cântând şi 
„Culegând îloare de floare, cu care eră tigri” 
„vită toată calea ei), 


„Această tânără creatură. (Pargoletta), 
„a apărut Imi Dante printre flori într'o 
„dimineaţă de primăvară, a rămas mult 
„timp sculptată în inima şi în mintea 
„poetului. şi amintirea ei revine cu in- 
„sistenţă în Divina Commedia oridecâte- 
„ori i se prezintă în fața minţei imagi- 
„nea câniului sau a dansului”. 

Dar mai cu seamă în mintea lui Pe- 
trarca, la compunerea acestei canțone, 
trebuie să se fi pvezintat (inconştient, 
fără îndoeală |!) ecena  paradisiacă din 
cântul XXX din Purgatoriu a  Beatricci 
sub ploaia de flori căzând din mâinile 
ingeribr ; . 

Cosi, deniro a una nuovola di fiori, 
Che “dalle man angeliche sativa 
“e rieadeva in giu dontro e di tuer>: 


sovra candido vel, căanta d'oliva, 
ilonna m'apvarve sotto bianco manto, 
vestita del color di fiamma viva, 


UNIVERSUL LITERAR 


(Astfel, într'ua nouraş de flori cari cădeau 
„mereu din mâinile îngereşti din toate părţile ; 
„peste un văl alb, îmcunată cu măslin, doamua 
„Imizapăru sub manta albă, îmbrăcată în culoa= 
„rea flăcării vii”). 


Numai că motivul care în Dante e a- 
bia schiţat, atinge la Petrarca; deplina sa 
dezvoltare şi se ridică la rangul de capo- 
d'operă. În acelaşi timp scena e trans- 
portată din cer pe pământ și, fără a-şi 
pierde caracterul minunat, se umanizea- 
ză devenind cu totul pămintească şi fi- 
renască. Nu mai sunt florile miraculoase 
sărind din mâinile îngerilor şi recăzând 
în jos peste Beatrice aşezată pe carul 
simbolice ; ci florile unui copăcel înflorit, 
cari cad peste pletele blonde ale Laurei, 
asa precum cad (dulce şi parfumată 
ploae !) și peste iarba livezii şi peste a- 
pele străvezii ale răuşorului. Ceva mira- 
culos pare că ar fi rămas în acele flori 
cari, uşori ca nişte albi fulgi de omăt, 
înainte de a cădea, rătăcesc prin văzduh 
in voia vântuşorului primăvăratee şi 
par'că scriu: Aici domneşte Amor, dar 
e o iluziune (voită! probabil de Poct, care 
numai ne sugeră luerul miraculos !), de- 
»arece în fond aceasta e o impresiune « 
Poctulvi iudrăgostit, căruia i se pare că 
citeşte în blânda rătăcire a petalelor par. 
fumate, drăgălaşa inseripțiune. In tot ca. 
zul o uşoară boare de miraculos există 
și în acea domnie a lui Ameranunțată de 
acel liimbaj florăresc , şi această atmos- 
feră de miraculos se raliază la acel 


aer sacro sereno 
vAmor co'begli occhi îl cor m'aperse 


din prima strofă, şi mpreludoază acelei 
dulci uitări de sine şi de locurile în cari 
se află, ca a unui om în prada unei vi- 
ziuni vrăjite. care va forma tema domi- 
nantă a strofei următoare : 


Qui. come venn'io, o quando ? 
_ (Aici, când am venit eu, sau când 2%), 


Musiealitatea întregei strofe are ceva 
în același timp senin, blând, şi visătos, 
care ne aminteşte frumoasa imagine a 
lui Dante din Vita Nuova (cap. XVIII) : 
„Și precum câte odată vedem căzând apa 
„amestecată cu frumoasă zăpadă, tot aşa 
„Ni se părw că le and vorbele ieşind a- 
„mestecate cu suspine“ ; şi, poate mai 
„mult, blândele versuri ale lui Saffo : 


„Ploaia proaspătă marmură printre ramurile 


„Mărului şi din frunzele frământate coboară 
„Domnul“. 


Şi întradevăr scena e o scenă de vis, 
de evocare a unui neuitat şi negrăit ceas 
de fericire retrăit într'un răgaz de du- 
rere, întrunul din acele momente, în 
cari, chiar «cu lacrime cari ne fac văl 
înaintea ochilor. buzele ni se deschid cu 
acel vag, rătăcitor, visător surâs, care 
este cu totul particular acelui care, ub- 
sent din el însuşi şi din realitate, re- 
trăeşte în amintire un trecut ferice ; cu 
riscul de a izbucni puţin după aceea ia- 
răşi în plâns, îndată-ce, cum zice Leo- 
pardi, se furişează prin blânda aducere 
aminte : 


il pensier del presente, un van disio 
del passato, ancor triste, e ii dire: io feci! 
„gândul prezentului, un van dor de trecut, 
„tot trist, şi gâmiul: am fost“! i 


Peuultima strofă ne transportă într'a- 
devăr într'o atmosferă. de dulce stă noa : 


UNIPERSUL LITERAR 


OQuaute volte diss'io, 
allor pleu di spaventa: 


Costei, per termo, natoaue in Paradiso ! 
(„De câte ori am zis atumci plin de spaimă: 
„Aceaşta, ou siguranță, s'a măscut în Paradis?) 


şi de dulce stil nou care aminteşte poe- 
zia lui Cavalcanti, în caro femcea iubită 
şi chiar Amor iau un aspect supranatural 
și întricoşat 


Ch: A costei che vicn, che ognun la mira 

e fac dt clarită 1"'aer tremare ? 

„Cine-i acesta care vine, îincât orişicine o 
„priveşte cu mirare, şi face ca lumina-i să se 
cutremure aerul ?* 


Dar aici e poetul carv crede că e în 
cer ; nu femeea iubită care în imapina- 
ţia lui se întoarce în cer în osanalele u- 
nui cor alb de îngeri ; şi, de alifel, poc- 
tul e perfect conştient de iluzia sa : 


Cosi corco d'obiio 
Îl divin portamento 
e'! volto e te parole e'i dolea riso 
m'aveuno, e si diviso. 
challimagine vera 
oh'i dicea sospiramda : 
„Qui come venn'io, o quando ?“, 
credendo essere in ciel, non lă, dor'era, 


(„Astfel mă umpluseră de uitare şi divinul 
„pori, și fața. şi vorbele. și. dulcele râs, şi atât 
„mă îndepărtaseră de imacinea reală. în cât 
„2iceam semnând : „aici cum am venit es, 
„Sau când ?* crezând că sunt în cer, mu acolo 
„imde eram”), 


Duicele stil nou e deci umanizat, a- 
fontat pe pământ. res la o părere. o 
iizie a poetului ntrăzostit. foarte conş- 
tient (si anroane inclinat) că blândul as- 
pect al doamnei sale a arut atâta pu- 
tema. încât la făcut până într'atât de 
încărcat de uitare. si senarat de imagi. 
nea reală. ca să-l facă să uite că e pe 
pământ. La acesta e reîntoarce defini- 
tiv cu ultimele două versuri ale strofei: 


Da 'mdi în qua m? piace A 

Quest'erba şi ch'altrove nom ho pace, 

(„De-ari, încolo îmi place atât de mult a- 
„ceastă iarbă în cât aiurea n'am tihnă'). 


în cari se simte că el preferi Cerului a- 
cest încântător peisagiu al Vrucluzei, de 
un câmpenesc atât de desfătător. și tă- 
cut. acea singurătate transalvină atât de 
plăcută lui, însuflețită de atâtea şi atâtea 
amintiri scumne: asa că, dacă este un 
oarecare misticism în această strofă, u- 
cest misticism nu e de felul aceluia care 
reneagă pământul, ci din acela prin care. 
dela frumuseţile acestui pământ, sufletul 
poetului şi al credinciosului se urcă până 
la Dumnezeu. 


„„Daţi-mi în lumea aceasta o veşnică tihnă şi 
„It voi mai vrea pe acela mai mult ca pe acesi 
„cer albastru“, 


cântă un mistic vatabau (Juan Maragnil) 
şi vorbele lui se potrivesc bine pentru a 
caracteriza misticismul petrarchesc în 
gencre şi acel al acestei canţone în par- 
ticular, Pe lumea aceasta a noastră, la 
urma urmei, Petrarca se găsia destul de 
bine. De a o părăsi nu se hotărăşte decât 
cu mare părere de rău („dacă totuşi mi-e 
seris“), numai pentrucă Laura n'are milă 
de e], şi, fără dragostea ei, simte că nu 
mai poate trăi mult timp. Deaceea, în 
domeniul fantaziei, modifică această lu- 
me întrun singur amănunt: făcând din 


acea Laură indiferentă şi nemiloasă în 
realitate, o fiinţă de vis, miloasă, și. văr. 


sând înduiogate lacrimi pe mormântul 
lui. În această atmosferă de vis purifi- 


cator al realităței noastre pământeşti. 
dar care nu iese din această realiiate. se 
mişcă dela început până la sfârșit fru- 
moasa canţonă a lui Petrarca, cu câte unu 
var strigăt de pasiune, cu o singură stro- 
fă întonată pe tema Morjei, după care se 
rcintră în atmosfera visului şi a dorului 
împlinit, în acea realitate superioară ca- 
re e fantazia poetului, realitate în care 
orice durere se calmează într'o atmos- 
feră de seninătate şi de pace eternă şi 
perfectă, Încheereu e foarte delicată. In 
locul laudei trubadurice (al cărui loc de 
onoare era tocmai în tornada,, în envoi, 
în congeădo), Petrarca substitue “fina mo- 
dertie a artistului adevărat, care nu-și a- 
rată mândria nici chiar atunci când are 
canştiința de a fi dat naştere unui capo- 
d'operă. 

„Bun e versul şi nu-i găsesc nici un 
cusur", cântă un trubadur provental care 
ar putea să fie chiar Jaufre Rudel „și 
„tnt ce e în el, e la locul său, şi de a- 
„ceea rog pe acela (pe jongleur-ul care 
„îl va învăţa de la mine să nu-i schimbe 
„nimic şi să nu-l strice. Bună e melodia 
„Şi ne muzica mea se vor compune alte 
„envinte cari vor fi cântate cu succes“, 

Dar Petrarca nu se laudă, ba chiar e 
modest : 


Se tu avessi ornamenti quanti hai voglia, 
potresti arditamente 
uscir del bosco e gire inlra 'a gente. 


(„Dacă ai avea tu podoabe câte vrei, ai pu- 
„teă cu  mdrăsneată să feşi din pădure şi să 
„mergi printre oameni'!), 


Deci canţona sa e o țărăncuţă, care nu 
se poate aventura să se ducă printre 0a- 
meni, nefiind destul de bine împodobită. 

Şi Petrarca o sfătueşte să rămână în 
pădure, adică în frumosul peisagiu câm- 
penese al Vauclusei care i-a dat naştere 
şi unde frumuseţea ei curată nare ne- 
voie de fireturi pentru a umplea de 
strălucirea ei tot (cer, apă, flori) ce o în- 
conjoară. Țărăncuţă ? Fie! Dar dacă 
toate ţărăncuţele ar fi de o frumuseţe a- 
tât de curată şi de rafinată, cele mai 
slăvite frumuseți aristocratice şi orășc= 
neşti ar avea periculoase rivale. 

Dar eu în modestia lui Petrarca văd o 
recomandaţie : de a nu voi să se despar- 
tă frumuseţea acestei canțone de acea a 
locurilor cari au inspirat-o. 

Și încetez de a mai vorbi, pentru a re- 
voca în faţa fantaziei încă odată pf... 
dul peisagiu al Vauclusei ! 


RAMIRO ORTIZ 








In curând vor apare, în ediţie completă 
operele lui Marcel Seswob, în care tc vor 
afla şi lucrări inedite ale scriitorului de- 
cedat. la tipărirea lor. tipografii au în- 
tâmpinat oarecari greutăţi, deoarece şeri- 
sul Îni era greu de descifrat, Toate ma- 
nuscrisele erau scrise cu peniță pronstă. 

„Les Nouvelles Litteraires" constată a- 
cum, că Marcel Schwob avea predilecție 
pentru penițe proaste. Jules Renard la 
întrebat odată, pentru ce are această cu- 
rioasă manie : 

— Fac acest lucru, răspunse Marcel 
Schowb, fiindcă o peniță proastă, cu care 
nu poţi scrie decât încet şi grea, te sileşte 
să gândeşti mai mult înainte de a-ţi scrie 
gândurile: 

Ed 

Sc vorbeşte mult despre prezenţa de 
spirit a unui actor francez, numit Trin- 
tan. Tristam avea, într'o piesă, rolul u- 
nuii căpitan de vapor şi se afla în mijlo- 
cul mărei. In jurul vasului valurile se 
ridicau şi se coborau, legănându-se sub 
acţiunea maşiniştilor ascunși în dosul 
pânzei verzi, Dar mânza fiind uzată, se 
rupse și prin spărtură, apăru capul unni 
mașinist. Aceasta zăpăci cu totul pe ac- 
tori cari se gândeau la efectul ce pro- 
duce în public acest incident. 

Atunci Trisţan, cu o uimitoare prezen. 
ță de spirit, se apropie de marginea va- 
sului şi strigă întorcându-se spre echi- 
pagiu : 

„Un om în mare !* 

Ceilalţi actori avură timpul să se re- 
culeagă şi se pregătiră să salveze omul 
care şi fu tras pe borăd. 

Publicul urmări scena în linişte, are- 
zând cu tot dinadinsul, că această peri- 
pețfie făcea parte din piesă. 

* 


Horaţiu Vernet văzu într'o zi un sol- 
dat intrând în atelierul său cu rugămin» 
tea! de a-i face portretul. Dar mai înain- 
te voia să ştie cât îl va costa. Vernet 
văzând că are a face cu un naiv, îi zise 
râzând : 

„Cât te costă ? 30 centime, Ii con- 

vine ?“ 
* Soldatul răspunse afirmativ și picto- 
rul făcu iute, în câteva trăsături de cre- 
ion, o schiţă destul de frumoasă soldatu- 
lui. Acesta o luă triumfător şi se adresă 
unui camarad care-l aştepta la ușă: 

„Am făcut rău că nu m'am tocmit. 
Mi-ar fi lăsat poate cu 20 de centime”, 

- 

D. Matignon, profesor de chimie la Co- 
legiul Franţei e disirat ca toţi savanții. 

E] se duse zilele trecute să viziteze pe 
un prieten, pe o ploae, grozavă, şi, nutu- 
ral, îşi uitase umbrela. De aceea la ceşi- 
rea din .metropelitan, luă, cel mai natural 
şi mai inocent din lume, umbrela unei 
doamne bătrâne care o ceru înapoi cu 
urlete.. 

D. Matignon fu udat, darla întoarcere, 
prietenul său îi împrumută umbrela, pe 
care avea s'o aducă a doua zi. Dar, pru- 
dent de data asta, o luă și pe a sa. 

Nou voiaj în metropolitan. Doamna kă- 
trână era şi ea acolo, din întâmplare. Fa 
măsură pe d. Matignon, cele două umbre- 
le şi apoi, aplecându-se, îi spuse discret : 

— Ai avut o bună zi azi! 

ZOE LECA 








408 


PORTRETE ROMANEȘTI 


Tudor Arghezi.-Inchinare 


Legătura cu strămoşii, evocată la o 
înaltă strană şi în sumbru colț de biseri- 
că. de poetul „Cuvintelor potrivite“, es- 
ie. aici, mai mult decât un postum con- 
tract de afecţii. Pa nu justifică numai o 
pornire de respect filial, spre un. trecut 
de întunecări, de scrâşnete şi de poveri. 
E suportul de existență al stihului ar. 
ghezian, din substanţa vremurilor împli- 
nit, ca fructul din suc urcat până la 
frunză, din pământ, prin. asprimea trun- 
chiului, în duşmănii de grindină şi ger, 
și oprit, minune de mireazmă, în potire- 
le cu rod. 

Versurile lui Arghezi—tot atâtea poa- 
me' prinse cu pețiol, de ramurile pleca- 
te din veacuri. Şi, grele la miez, muiate 
în aromă, desprinse apoi pentru ca în 
împletitura coşulețelor, cu fund de proas- 
pete foi, să se aşeze cu sârg și cu bel- 
şug. lată în  carnca lor de parfum, de 
lumină, de miere şi, de răcoare, viaţa, şi 
iată mai vizibil de-acuma, pentru toţi 
simulacrul cu vanităţi în saci, al roman- 
țelor cadenţate în lingori sau nazuri, — 
fast în debilități şi leşinuri prefăcute. 

Arghezi ne-a dăruit o carte şi ne-a în- 
gropat o sută de cărţi. Căci dela e! îna- 
inte, pomiera literară va strânge imita- 
țiile. — sticlă sau în mingea piersicei de 
catifea, tărâţe, —- ruşinată de confeaţia 
din care s'au ivit şi de indigența interio- 
rului lor, — alături de veritabila rodie 
cu mii de rubine în globul ei roşu, oferit 
de creanga cea vie. Lângă mărfurile du- 
ghenei, vor îngălbeni, părăsite, cărţile 
de vizită ale cartierului, devotat şi asi- 
du, şi, de uzi încolo, penitent. 


Cuvintele lui Arghezi se potrivesc, 
dar, unui cântec venit din uitări şi dis- 
tanţe, dar de urechia elesului fiu supt. 
şi de mâna lui înscris, pe sul de perga- 
mcut voevodal. Receptacol, el priveghe, 
la rituri atent, roua vinului din podgoria 
brumatelor leaturi. — cuminecăţură, — 
în pocalul de argint mat, din altar. Au 
trecut pe lespezi paşii celor de odinioa- 
re seri, şi bolțile lăcaşului astăzi aruncă 
ecourile lor, în reculegeri, gemete, slave 
şi mister. 

Cartea întreagă, în fire largi de Serip- 
tură şi deschisă în mâna ta cu generozi- 
tăți apostolice, pe rânduri imprimate 
sfânt, răsună de grave note, şi la asprimi 
de creste, şi la amintiri de basm, de mi- 
racal și de luptă, şi la jocurile ei. Sprin- 
tenele glume triste, urările de mărunțică 
vrajă, şi alcanurile, şi sfielile adolescen- 
te, sunt de acelaşi filon al tradiţiei stră- 
bătute, înţeleasă ca o icoană a zării şi 
ca un glas pe pământul ţării lămurit, din 
urma funerară a zămislitorilor. Copilul 
va fi legănat de naivitățile serenadei bă- 
trâne pe care, păstrător de moaște cu 
pietate şi tremur, Arghezi o „ciupe“, 
în gingășii unice pe alăută, cu timbru 
de cantilenă grăbită şi de intimă rugă- 
ciune. În fața rodirilor din mângâierea 
dulcilor bunici, adoarme cântărețul pe 
Miţura, blagoslovită în volutele timâiei, 
de dragostea perpetuată în peisagiu mi- 
nuscul, de poveste românească, pe hârtie 
pe hârtie chineză creionată : 


„Dă-i un fluture blajin 

Şi o broască de smarald, 
Şin pădurea de pelin 

Fă să-i stea bordeiul cald”. 


Un capitol bine nutrit îşi va avea lo- 


” cul în studiul viitor de fixare a celui mai 


de seamă contemporan al nostru. Consa- 
crat exclusiv detaliului arghezian, po- 
doabei de lentilă, imaginei înjghebate ca 
bobul viu al insectei, cu complexiunea 
neuronilor şi viscerală, culcată în capa- 
ce fine şi străvezii. Se vor inventaria a- 
colo (căci aşteptăm pe criticul adevărat 
artist), cu multă delicată băgare de sea- 
mă, ca nu cumva să se piardă sau ştir- 
bească vre-unul din numeroasele luxuri, 
nervura de borangic,capsula de aur, pu- 
ful de soare, condurul Domniței Pulche- 
ria, solzii peştelui roşu, mătăniile rotun- 
jite, tiarele, episcopatele mici, serdăriile 
de medalion, minunatele brelocuri ale 
inventismului, meşteşugar, şi creaţiile ar. 
tizanului cu geam, pârghie de platină și 
centimetru. 

Din laboratorul Naturei, în care lu- 
crează, Arghezi şi-a făcut, din toate cele 
din preajmă, moşie, destoinic, în  pere- 
grinările lui cu botforii Prichindelului, 
sau în ograda câii palma, să pipăe, călă- 
tor pripit sau întârziat, cu sufletul pen- 
tru a aduce sieşi, bananul și cortul arab, 
palmierul şi leuşteanul, așchia, poleiul, 
crepusculul şi oul. E. o stăpânire de es- 
tet care, cu înţelegerea amiciţiei _inte- 
grale, învăluind şi lucrul şi bestiola, le 
posedă în esenţă, în dimensiuni, în as- 
pecte, fajete şi mişcări. Arta lui Arghezi 





UNIVERSUL LITERAR 


închide în cochilia ei de nacru, rezonan- 
țe şi hăuri, dar şi romburi, hexagoane şi 
sfere, figuri exacte în stricteța structu- 
rei lor, şi vast sugerătoare, prin oglindi- 
re, simbol şi insigne. Se simte frigurul 
în pmecis şi nesfârsita reverie în relaţii 
aritmetice, care împrumută  deliciului 
jecturei rare, un straniu de cifră, cores- 
punzând umbrarelor din crâng şi şipote- 
lor lui. 

Arghezi mai ştie să-şi încctineze emo- 
ţiile pentru ca, nefrânate, să nu se di- 
zolve în aiureală şi leşuit, în licenlă şi 
volbură greşită. Trufia poetului crește 
din frequente renunţări, opriri şi dojeni 
şi nu turbură, — țipăt sau rău de mare, 
— vigoarea suferinţei şi boeria pasiunilor 
tăcute în undele lor şi, numai în tării. 
smerite. 

„Vreau să pier în beznă şi în putregai, 
Ne*ncereat de slavă, crâncen şi scârbit, 
Şi să nu se stie că mă desmerdai, 
Şi cămn mine însu-ţi tu vei îi trăit, 
Casa ce în austeritate şi melodios, se 
află de reclamele burgului la aceiaşi al- 
titudine, la care, în ghiaţa strălucirii lui, 
se găseşte, faţă de coaja rinocerului, lu- 
ceafărul mării. 

Sau lansat două, printre altele mai 
indiferente, formidabile  găgăuţii. Sa 
zis, rumen şi definitiv: Arghezi e con- 
fuz şi preţios. Şi nu-i în abecedarul lui, 
literă fără de măduvă, şi în proporţia 
gândirii lui, nu e membru ncîncărcat de 
sens. Horboţelele, şi fioncurile şi papio- 
lele cochetăriei, nu ştim în care plasă şi 
cu, ce năvod au fost pescuite, din cons- 
trucția cugetărei lui, concentrate și cu 


TUDOR ARGHEZI 


UNIVERSUL LITERAR 


atâta stringenţe şi exploatări. Să ghicim 
în dubla prostănacă sentinţă, uimită in- 
dispunere de a nu surprinde în priveliş- 
tele. lanurile şi ocoalele lui Arghezi, 
daraburi de caș alb în zer, sau; turte, sau 
gogoşi, de subiect şi predicat, tăvălite. 
peniru liniştea publică şi buna circulație 
pe maidane, în pesmetul aforismelor u- 
zuale şi al bucoavelor năclăite, 

Spontanul nu ar avea, însă, nici o va- 
loare de compoziţie şi tehnică, dacă, a- 
nimat de ea, şi-ar lăsa inspiraţia, ori- 
când gata să-şi umfle burdufele cu. tot 
aerul cât ar putea plămânii să-i serveas- 
că, liberă şi nu i-ar ordona, în salturile 
și vambadele ei, în exuberanțe şi rotiri, 
o disciplină de urzeală şi o strunire, în 
conductele meseriei. Arghezi, ' ca toţi 
marii ucenici, şi-a repetat experienţele 
debitului, ale turnătoriei de virgule şi 
puncte, a surpat, a smuls, a adăogit, s'a 
reîntors şi a limat, durându-şi imperiul 
asupra sufixului şi diftongilor, pe care, 
pentru sudare şi armonie, le sapă în vo- 
lum şi le netezeşte în suprafețe, până 
la robirea lor pe schela încleștată în te- 
melii și rebelg oricărui sdruncin. Nu-i 
cu putință ca strădania aceasta, urmată 
și de îndoeli, şi de subita sleiri, efemere, 
să nu fi fost şi a lui; orice perfecţie 
cere compensaţii de rug şi de crucificare. 
Nestingherit în sinceritatea impresiei şi 
în fragedul imapginei vecinie reînoit de 
fluxuri, Arghezi este în împletirea coar- 
delor laborios, şi în sonata motivelor de 
tulori. Nici gol. nici indecizie, în pânze 
isprăvită, dar desăvtrşirile din in şi e- 
tamină, s'au căpătat cu desnădejdi şi 
marasme cu ghimpi şi  fierăstrae. 
Tenorii inspiraţiei despletite şi baletis- 
tele dansului neîntrerupt de relaxări şi 
de cârcei pot crede în legenda strofelor 
și a tragediilor aduse de suflu, întregi, ca 
feţii de berze şi ca şindrilele repezite de 
ciclon, de pe coperişuri, în curtea veci- 
nului. Nouă ne place, mai respectuoşi la 
frământările şi  nenrasteniile scriitori. 
ceşti, să-l închipuim pe Arghezi cu uneal- 
ta lui de multe ori încăpățânată în mâini, 
şi răzbită în cele din urmă, de magnifi- 
că răbdare. Şi nu-l vom izola din supli- 
ciul care pe Caragiale îl reducea, la a- 
numite ore, paralizat înaintea unei cărţi 
poștale şi pe celălalt mare torturat al 
peniţei şi călimarei, Flaubert, ba gâtuit 
de incertitndini la masa lui de  Iucrnh 
Tste suvenirul, mânjit de bronz, al „căl- 
dării cu cerneală“ de care Arghezi a vor. 
bit cândva cu sila celor condamnaţi, în 
soarele matinal. să-şi cuibărească în ei 
indecisul şi scârba, dar răsplătiți, când 
şi când, cu „şopâria stilului, beată prin- 
tre rândnrii“. De aceea. nu e adiere de 
simțire. la cl, nu e negură sau limpezire. 
să nu-şi fixeze, după atât de salutare 
gimnastici, vorba crescută din aceste 
stări. cu mai repercutate înţelesuri şi 
fâlfâiri mai multiplicate. Fier, limbrie şi 
răzvan. hlamidă, țeapă şi cules, sunt ale 
Îui Cristea şi ale lui Pricop cuvinte. ca 
şi ale lui Arghezi. şi în rostirea lui, din 
npelaţii ancestruale, a faunei in mări 
si a văzduhului. se fac silabele lui nu. 
mai. 

Cu paginile lui Arghezi, se mărește, 
astfel autenticul patrimoniu al graiului 
nostru. Şi că limba română are atâtea 
posibilități de articulaţie şi luminişuri, e 
o emoţionantă veste, şi o bucurie solem- 
nă la rubrica mândriilor noastre națio- 
nale şi ca să zicem aşa, etnice. 


ELENA PROTOPOPESCU 


409 


„JURNAL BASARABEAN“ 


Vasile L. Jianu 


Lumea spune multe, că aşa-i gura lu- 
mii, de te-i pune contra, nici pământul 
n'o poate închide !... Un străin, ca şi 
prieten, venit la casa; sa, trebue să afle, 
să se încredințeze şi mai cu seamă să 
simtă cine a; lost şi este încă Vasile L. 
Jianu. La un pahar cu vin, amintirile 
năpădese potop şi cum sunt spuse, 
cine ar utea să nu le asculte? Jar dacă 
povestea se întinde până după revărsa- 
tul zorilor, ce-i de vină d Jianu ?... Vi- 
nu-i bun, povestea lungă, pe nesimţite 
trece şi vremea. Parcă a fost o.tlipă în- 
treaga noapte. Lumina dimineţii bate în 
geamuri cu trâmbițat de cocoș — şi d. 
Jianu. tot spune, spune mereu... Lampa 
uitată în mijlocul încăperii pâlpâe som- 
noros, pe sfârşite ; îngânată cu zorile, 
clipeşte des, ca 'o chemare trecătorilor 
prea vrednici, 

In zilele de târg, şapte comune dim- 
prejur ţin cu căruțele rând în faţa Res- 
taurantului „Internaţional“. Din Vaisal. 
Jupun  Arsente trebue să facă o jalbă 
pentru daravera cu pămâniul — şi scris 
norocos şi înflorit ca al d-luii Jianu, mai 
rar. Anton Antonolf, dimineaţa de câte 
ori trece pela „noi“, este greu să nu se 
abată pe aci, cel puţin la un spriţ, aşa 
cum ştie de mult că-l „ticlueşte“ d. Jia- 
nu, la un pahar de-o litră, cu puţin si- 
fan. Nenea Costică, notar la Cişmeaua, 
regățean de-al nostru şi prieten bun cu 
d. Jianu, până şi caii i-au învățat Jocul 
de popas, regulat, din săptămână, în săp- 
tămână. 

Și prăvălia zumzue ca un viespar până 
noapiea târziu. 

Povestirile curg, mâna dreapiă a d-lui 
Jianu de zeci de ori înconjură neobosită 
tabloul cu panglică tricolor şi glosul 
său de tunet răshate viforos deasupra 
larmei, ca o mustrare a ochilor ce uşor 
se wmezese sub duioşia aducerilor a- 
minte. Sticlele ca prin farmec rămân de- 
şerte din cinci în cinci minute, aproape 
fix, de nu mai poate prididi nici Titu- 
lescu, cât îi el de Titulescu ! 

Şi mai în totdeauna, la agtfel de oca- 
zii, cu mândrie părintească d. Jianu îl 
desmiardă din ochi, 


Se 





Descintec 


Cal bălan 

Cal năsdrăvan 

Cal urias 

Cal nărăvas, 

Sfărîmă drumul cu copitele, 

Scapără scînfei grele ca ispitele, 
Şivnalţă-te cu mine dincolo de nori, 
Dincolo de stelele flori, 

Şi asvirle-mă de mai înainte din înalt 
Pe tărimul celalalt, | 

Ca să nu mai ajung ziua cu cernit hotar, 
Când iubitul se va întoaree dela mine iar. 


ŞTEFANIA ZOTTOVICEANU 


Bun băiat şi iute. Mă rog, alegerea stă- 
pânului. 

Cum l-a zărit o.singură ochire î-a fost 
de-ajuns: să-l cântărească şi să-i zică 
Titulescu. 

Şi Titulescu a rămas! Sunt ani de când 
îl ara în prăvălie om de încredere. vred- 
nic, blând şi inimos. Intâmplarea cu au- 
torizaţia, și-a, dat seama şi d. Jianu mai 
târziu. căi vină aşa mare nu prea are bie- 
tul băiat. 

Era într Sâmbătă. Cu mult înainte 
Titulescu vorbise în treacăt de un bal. 
Şi ce sa gândit şi d. Jianu, că planul 
nu-i rău, lar la urma urmei, tinereţii ce 
lcacă de petrecere nu-i strică ! Zis şi fă- 
cut !... Astăzi, serată dansantă cu muzică 
militară şi răcituri proaspete la bufet... 

Peste zi, ca mai în totdeauna în zile 
de sărbătoare, muşterii forfota de dimi- 
neaţă până seara. Şi cu unul un pahar, 
cu celălalt alt pahar, povestind și adu- 
cându-şi aminte, se vede că a obositi. rău 
d. Jianu — altfel nu se înţelege — și pe 
înserat, ca un copil, cum a pus capul, a 
şi adormit. i 

În prăvălie, după vorba de cu zi, balul 
a început, Titulescu în al şaptelea cer 
era. Mazurca, polca şi foxtrotul în ca- 
dența căzăcească, pe vine şi pe spate, 
(nici nu vă închipuiţi, cum sc potriveşte 
de bine foxtrotul la aria căzăcească...) 
toate, le-a dus până la capăt Titulescu, 
neobosit, înfocat şi plin de viață, gân- 
dindu-se că deacum. cine ştie când îl va 
mai călca norocul. 

Intr'un iârziu, când larma era în toiu, 
'd.„lui Jianu, ca prin vis, îi ajunge la ure- 
che chilomanul. Se gândeşte, că vrun 
cunoscut întârziat îi face serenade Ia fe- 
reastră pentru o sticlă cu vin... Dar e 
târziu şi somnul dulce! Işi alungă în- 
demnul şi se întoarce pe partea cealaltă, 
Cât a mai dormit în urmă, nu; poate şti 
— că o bubuitură drept în uşe şi ascu- 
țime de clarinet, la făcut să sară spe- 
riat din pat. Intr:o clipă a fost în picioa- 
re. Se freacă la ochi cu amândouă mâi- 
nile, atent ascultă. Altă, lovitură, şi râs 
şi chiote şi bătăi în palme, ca la teatru 
— alături, chiar în bodega sa. 


? Op AM 


ES 


Sufletul meu 


Sufletul meu... o pasăre pribeagă 
Invinsă de trecut şi de regrete, 

Ar vrea să se înalțe când i-e sete 
De albul zărilor din lumea'ntreagă. 


Luptând imaginar cu un erete 

De care numai moartea te desleagă, 
Tot nu'nţeleg cât îi de beteagă 

Şi se loveşte oarbă de perete, 


Săzrmană pasăre ! ce mult mă doare 
Neputinciosul tău avânt spre soare 
Şi țipetele tale'năbuşite ; 


Cum te-aşi purta prin larguri de albastru, 
De n'ai fi nimerit la un sihastru, 
Uitat de Dumnezeu pe culmi cernite, 


VIRGINIA GHEORGHIU 


Tema m ere ie nam aa aaa Di 





410 


— Tituleee-scule. a răcnit vitoros, ca 
din alte lumi, d. Jianu. 

Puțin în urmă sgomotul s'a domolit. 

— 'Titulescu-leee |.. 

— Aci, aci jupâne, a răspuns din prag 
intretăiat şi gâfâind băiatul, 

D. Jianu s'a mai frecat odată tot cu a- 
mândouă mâinile la ochi, şi-a trecut 
pumnul încleştat prin podoaba părului, 
ca o coamă răvăşită de leu, şi cum ar fi 
avut în faţă o vedenie de basm, l-a privit 
îndelung. 

Costumul negru, gulerul serobit, înalt, 
strâns jurîmprejur cu o fâşie albă; fre- 
za linsă pe tâmple în jos, din care picu- 
rau stropi de sudoare ; sirălucirea de 
foc a ochilor şi duhoarea înăcrită de 
vin, i-a dat să înţeleagă totul într'o stră- 
fulgerare a gândului, d-lui Jianu. 

— Ce-i asta Titulescule ? 

== Ştii, de cu vreme ne-am înţeles, ju- 
pâne, a încercat să zâmbească Titulescu. 

— Ce ne-am înteles ? 

—— Astă seară Sâmbătă... 

— Fi, şi ce dacă e Sâmbăţă ? 

— Vecerinca... 

— Care vecerincă ? 

— Matale ai uitat... 

-— Eu nu uit, băete! 

— Nu-ţi mai aduci aminte, d-tale ui 
spus că ar fi bine să dăm drumul la un 
bal astă-seară... 

— Bal? 

— Bal, jupâne! 

— Bun, Titulescule băete, dar autori- 
zaţie ai? 

— Este! 

— Bun băiatule! — A* so văd! 

— Nu-i la mine. 

— Cum ? 

După „cum“ a înteles bietul Titulescu, 
că s'a dus; şi inimos, cu sufletul la gu- 
ră, a încercat s'o ia înainte: 

— Poliţia a spus, că dacă e vorba de 
d-tale nu mai trebue negru pe alb, scris, 
ci aşa din gură, avem dreptul să dăm 
cinci baluri, nu unu. 

— Şi tu n'ai autorizaţie la mână! 

— N'am... 

— Şi dai baluri, nație, fără să fii în le- 
gc, ai. dai baluri ? 

— Dacă mi-a spus... 


— Afaaară. afaaaară !... — atât doar 
a putut s'audă Titulescu, ca mii de voci 
adunate toate în glasul de tunet al stă- 
pânului. Coama părului, cât era de lun- 
ză, se ridicase ţepos drept în sus şi la 
fiecare cuvânt, ca o mare în furtună se 
tălăzuiu sbuciumat, să acopere parcă 
făptura puțină, făcută ghem într'un colţ, 
e bietului Titulescu. 

Când s'a repezit, când a fost la uşe şi 
cum a pus mâna pe arma din cuiu — na 
putut prinde de veste Titulescu. Inain- 
iea ochilor i se făcuse gol, tn. gol de 
moarte şi pământul tras de o sfoară ne- 
văzută îi aluneca sub picioare, 


„Tune de puşcă, ropot de paşi fugă- 
riți prin prăvălie, ţipete speriate ale fe- 
meilor, glasul neînduplecat şi parcă neo- 
menesc al d-lui Jianu, zârzoit de sticlă 
spartă... Asta a ţinut cât te-i şterge la o- 
chi , nici nu se sbicise năduşeala pe o- 
brajii lui Titulescu şi liniştea, liniștea 
făvă ţipenie de om în preajmă-i, cobora 
deplină. Nici urmă de bal, peste puţin! 

Şi doar atât potop de tineret venise !... 
Sigur, că a sărit pe fereastră, gândi Ti- 
tulescu şi inima i se strânse cu regret, cu 
mare! regret într'un oftat adânc. Ca un 
fulg pe vârtej de ape se dusese veselia ; 
din înfrigurarea  aşteptării de săptă- 
mâni și săptămâni nu-i rămăsese acum 


UNIVERSUL LITERAR 





C. BACALU :; STUDIU ă 


decât o ușoară durere sub genunchiul 
stâng (rodul foxtrotului în ticiacul căză- 
cească-i), o frică sdravănă, gulerul tare, 
<u marginile moi şi surâsul Marusci dc- 
abia simţit, adineauri, în colțul din 
dreapta. Atâta. atâta tat... 

A doua zi, cu zâmbet şi cu oarecare 
regret d. Jianu a găsit sub fereastră ur 
pantof de lac, o batistă cu chenaru! roşu, 
mirosind jumătate a odicolon şi jumă- 
tate şi acum încă a năduşeală. Pe jos, 
împrăștiate ca de vârtej. sumedenic de 
cărți ilustrate, cele cari trebuiau la 
„proclamarea Repinii“... 

I-a părut rău, nu-i vorbă, prea a luat-o 
iute ! Mai cu seamă, focul de armă, nici 
în vânt, cum a fost dat. nu trebuia. Ora- 
şul întreg. câteva zile în şir, a bătut to- 
ba... La Jianu iarăşi chiloman „gulea- 
m;ătă pianst-vahmi“, pânăn zori; astă- 
noapte, scan marc, nu aşa, scandal la 
toartă ! S'au Spart geamuri şi el, Jianu, 
nu s'a mulțumit cu atât ; ca la botez, sau 
ca la vânătoare, trăgea de mama focului 
cu mpuşca'n prăvălie ; la Tabacu, rând pe 
rând, a scos pe oameni din case pâuă la 
unul, târziu în puterea nopții, să-i îm- 
puşte... 

Dacă Deli Stoian nu se dădea după un 
stâlp, gata, până acum era şi achitat!.,, 

De ce spune gura lumii, e stint. nu 
prea pune la inimă d. Jianu. Lui, de Ti- 
tulescu i-a fost ce i-a fost. Dumă atâtea 
luni să-i strice cheful !... Cui nu-i se cu- 
vine 0 leacă de petrecere. mai cu seană 
când îţi dă tinerețea ghes şi.ti fierbe 
sângele în vine, mai abitie vinului: nou!... 
Autorizaţia să fi fost, colea în palmă, 
scris negru. pe alb şi „pâs“ nu zicea d. 
Jianu. 

Nu aşa: că a spus poliția, că mi-a 
dat-o, că n'o am... Legea nu sc calciăl!.. 
Spune legea, că orice individ în prăvă- 
lie are voe să dea baluri şi petreceri nu 
o noapte — zece, douăzeci ?... 

Spune ! Dar dacă n'ai autorizație, ia- 
răşi spune legea, că un picior să nu se 
mişte în casa ta?... Şi de lege, slavă Dom- 
nului, zău ! dacă sar da pe toută jude- 
cătoria. O viaţă întreagă cu fruntea sus, 
nepătată, a mers pe drumul ei d. Jianu ; 


pagină cu pagină, rând cu rând i-a în- 
văţat slova. Şi tocmai acum, la bătrânețe 
să calce pe alături ? Şi din vina cui?.. 
Să nu fi fost Titulescu, puţin i-ar fi pă- 
sat !... Un picior la dos şi dă-l pe uşe a- 
fară... Dar Titulescu, care-i cunoaşte 
până şi măselele din gură, nu-i intră 
d-lui Jianu în cap, cun sa încumetat, 
când a deschis pentru întâia dată uşa 
pentru bal — fără să aibe autorizaţie. 

— „Tremurul să te fi luat, Titulescule 
băete, pământ în cap şi lacăte la uşi cu 
duiumul să fi pus, numai la gândul că 
eu, Vasile Jianu — mă ştii cum dorm — 
puteam, din clipă în clipă, să mă deştept 
şi să te întreb de autorizaţie... Uite-ie 
sus, priveşte bine, nație, şi vezi cine m'a 
mustrai de purtarea ta. Cum mă auzi tu 
acum, aşa lam auzit eu în noaptea cu 
buclncul, lămurit, cu urechile mele... 
Jianu de altădată, aghiotantul lui Gre- 
cescu şi spaima jandarmilor de Ilfov, 
mi-a poruncit, auzi. nație, mi-a poruncit 
să nu vă las să treceţi peste ce ordonă 
legea. Şi la mine ordinele se execuiă, 
nu se discută |... Aşa să ști, Titulescule 
băeie, şi învăţătură să-ţi fie de acu 
încolo“... 

Sfatul şi povestea se mui repetă încă. 

Intâmplarea cu autorizaţia a umplut 
orăselul nostru înainte de a fi terminată 
şi bietul Titulescu, vrând, nevrând, în- 
vaţă pe de rost, la ficcare două zile, câte 
un aliniat din lege, 


Bolgrad, 197. 
GEORGE DORUI.-DUMITRESCU 





UNIVERSUL LITERAR 


Este arta un joc? 


II. APARENȚĂ ŞI REALITATE 


Problema estetică pusă în ecuaţia jocu- 
lui în afară de Schiller, Spencer, Grant 
Bileu şi Rutgers Marschall mai are şi alți 
animatori, între care nu ne putem opri 
a cita pe K. Lange şi: K. Groos. 

k. Lange deşi este într'o anumită mă- 
sură elevul lui Lipps. totuși este autorul 
teoriei autoiluzionării conştiente, care 
după cum vom vedea, este o nouă for- 
mulare a teorici jocului. 

In artă şi în jocul propriu zis ar fi vor- 
ba de o iluzie voluntară conştientă. 

K. Lange susţine, că există jatru feluri 

de jocuri la copii : jocuri de mişcare, jo- 
«uri pentru educaţia simţurilor, jocuri 
artistice şi jocuri pentru dezvoliarea in- 
teligenței. 
" Pornind dela jocurile urtistice, în cate 
copilul imită pe mai mari lui, şi în care 
obiecțele înconjurăioare sunt însufleţite, 
deşi copilul îşi dă seamă. că e o iluzie, 
dar se complace în ea, E. Lange formu- 
lează emoția estetică printh“o oscilare în- 
tre aparenţă şi realiiate. 

„Plăcerea estetică, zice K. Lange, ar fi 
deci un fel de stare psihică oscilatoare, 
o pendulare conştientă şi liberă între 
aparență şi realitate, între ceeace e joc 
şi ceeace e serios, 

Şi cum sentisnentele realității de o par- 
te şi acele ale aparenţei de altă parte nu 
sunt nici odată identice, întru cât ele al- 
terează îutre ele, putem spune, că plăce- 
rea artistică este o mişcare de pendulare 
continuă între realiiate şi aparență, între 
serios şi joc. De a parte, acela care în- 
cearcă o plăcere estetică ştie foarte bi- 
ne, că nu are de cât psendo-reprezentări, 
sau pseudo-sentimente, «le alta. cl în- 
cearcă să transforme aceste psendo-re- 
prezentări şi pseudo-sentimente în reali- 
tăţi şi adevăruri, Această alternaţie con- 
tinuă a senzaţiilor, această împletire a 
aparenţelor şi a adevărului, san dacii 
voim a rațiunii şi a sentimentului, cons- 
titue natura plăcerii estetice. 

Această teorie a primit la noi din par- 
tea lui Lucian Blaga o altă terminologie, 
Pentru L. B. esteticul rezultă din altoirea 
unui proces de conştiinţă pe alt proces 
de conştiinţă. Paralelismul sau mai co- 
rect procesul de altoire se petrece între 
apercepția vitală şi senzatia moartă, în- 
tre afect şi intuiție, între starea voliţio- 
nală sau tendința către abstractizare şi 
imagine. Când primim o statue clasică, 
zice L. B., liniile ei ne plac estetic pentru 
viața ce o trăim iinpropriu în ele, întru 
cât esteticul e conştiinţa realizată. pe plă- 
nuiri improprii, 

[n opera plastică, spre exemplu un ma. 
urmăreşte conturul accidentat al naturii, 
ci creiază în simplilicăci viguroase şi mu 
numeutale o viață substanţială pe un 
plan ireal. 

E o constatare descriptivă aceasta, care 
sar putea potrivi activiţăţii estetice, dar 
nu vedem cum această constatare € ex- 
clusivă pentru fenomenul estetic locui 
propriu zis sar putea formula la fel şi a- 
tunci care ar fi diferenţa ? 

Spencer găsise, plecând dela acelaş 
punct de vedere o explicare mai ingenion- 
să, ajungând la principiul economiei cfor- 
tului, dar defectul cei maro li Spencer cra 
că explicarea apărea numai ca ingenioa- 
să nu şi verificabilă. Experienţa arată, că 
de multe ori în contemplarea operei de 


artă sau a frumosului în genere se chel- 
tueşte o mai mare activitate psihică, de 
cât în noa nonte ni bere st “une unde 
putem aplica economia efortului ? 

Un alt interpret al lui Schiller în este- 
tică este K. Groos. 

Pentru Groos conştiinţa noastră este 
condiţionată 42 “ioni funcțiuni apuce şi 
anume : sensibilitatea şi inteligenţa. 

Acestea corespund instinctului sensibil 
şi formal de care ie.a vorbit Schiller. 
Intre cele două funcțiuni care suni ca 
poli ai conştiinţei noastre se află, zice 
K. Groos, imaginaţia sau intuiţia. Sensi. 
biliiatea produce scuzuţiiln, inteligenţa, 
conceptele iar imaginii, imazinile ce au 
şi bogăţia concretă a senzaţiilor şi oragani. 
zarea formală şi ordonatoare a concepte- 
lor. Imaginile nu. sunt însă huotice şi va- 
riabile ca senzațiile dar nici abstracte a- 
dică pur formale cum sunt concepţiile. l- 
magina cesta prin urmare o aparenţă. De 
aceeaş natură este şi imagina estetică. 
După Groos diferenia este numai canti- 
tativă, nu şi calitativă. 

Imagine estetică ar fi prin urmare o 
intensificare a imapinii obicinuite, 

In studiul activităţii, estetice adică a 
cunoaşterii prin aceste imagini, ideaţiu- 
nea lui Groos se desface în două ramuri: 
întrebuințează pe de o parte aşa numi- 
tul concepi al unităței interne, iar pe.de 
alia, conceptul jocului. 

Îmitaţie internă însemnează, infusiu- 
nea personalității noastre în obicetele ex- 
terne, o reirăire în noi înşine a unei vieți 
sau a unei existenţe pe care o contem- 
plăm şi în felul acesta Groos devine unul 


JALEA : CAP DE EXPRESIE 





sii 


din teoreticienii intuiționismului estetic. 

Conceptul jocului însă, pare că subor- 
donează conceptul infuziunii personali. 
tății noastre întrucât Groos recunoaște că 
această infuziune este cel mai nobil joc 
al omului. 

Ne vom referi aci mai mult la concep- 
tul jocului pentru exmlicarea fenemenu: 
lui estetic ce a fost dezvoltat în ratate 
speciale, în prefata unuia dintre care 
scrie că lumea jocului, care cuprinde şi 
pe aceea a artei, se opune activităților, 
zise seriouse ca un domeniu vast impor- 
tant şi în mod particular interesant, 
(Die Spicle der Tiere). 

Jocul peniru Groos, după cum am mai 
amintit este un preexerciţiu şi în antre- 
nament al instinctelor ce contribue la 
elecţiunea naturală a individului. Spre 
a aprecila îi toată valvarea sa imoortan- 
ja biologică a jocului. Croos afirmă, 
„raţiunea de a fi a tinereţii este poate 
şi jocul“ ; animalele nn se joacă pentru: 
că suut tinere, ci sunt tinere pentru că ele 
trebue să se jouce“ spre a experimenta 
funcțiunile lor biologice viitoare, în 
nici un caz însă spre a-şi cheltui prisosul 
de energie, după cum susține Spenrr. 

Din Incrările lui Wallace, Weismann şi 
Calton, adversarul lui Spencer va agjut- 
ec la formularea unei ţeorii în care ac- 
ceptă ideile lui Wallace, dând la o parte 
selecțiuuea sexuală ; admite imposibilita- 
teu eredității pentru caracterele dobândite 
întocmai ca şi Wesmann ; şi contestă ca 
şi Galton că selecţiunea naturală e suli- 
cientă spre a iransfor:na o specie aciuulă 
întruna nouă. 

Pentru Crocs  buenria de a îi cauza 
(Fireude am Kânnen, au der Macht), care 
i se pare că este concomitentul psibie 
cel mai primitiv al tuturor jocurilor, a- 


dică al experimentării funcţiunilor  vi- 


(Salonul Oficial) 





Tata 








412. 


Ploaie mică 


Plouă, plouă uşor, blând. 
Un om zice: unde te duci 
Zic : în grădina unde creşte 
“cu fata în sus 

un singur crin subţire şi înalt 
Gândesc : mă duc în casa 
unde locueşte prietenul meu. 
Zice : nu e soare 

colbul sia înegrit 

vrăbiile nu se scaldă încă. 
Tac 

Gândese : Azi e trist: 

mai blând ca nici odată. 

Un om zice : ploaia e rece şi udă 
zic ; Are să mă răcorească 
Mi-e cala. 

Gândese. 


FT. MUMUIANU 


Imi îngrop cele 
ce-mi văd 
ADY ENDRE 


Ei, ce multe—multe-ar mai fi de privit, 
Pe siradă, pe feţe şi pe bolta'nstelată, 
Dar toate ce-mi văd ochii, lengrop 

In pădurea părului tău încununată. 


Ca şi pustnicii eroi ai Mariei, 

Mi'ngrop privirile cu cari fur viaţă, 
Şi câte nu vreau să-mi aibă privirile, 
Câte — de ieri, de mâine şi de faţă! 


O, ascunzişule, ce-mi primeşti privirea, 
O, a părului tău pădure floare, 

O miresme, tu cea de nimic, 

Mică femeie ocrotitoare. 


Ce bine-i s“ascunzi în părul tău, 
Lunile, privirile ce vor să mi le-aţic, 
Și s'ascunzi în el plăceri crezute 

Şi viitoare, ce poate nici n'au să fie. 


ISAIA TOLAN 





itoare, şi care după părerea sa se regă- 
seşte în toate felurile jocurilor, având o 
importanţă nu încă destul de apreciată 
chiar și pentru jocurile cele mai înalie, 
adică pentru produețiunea artistică şi 
plăcerea estetică, constitue punctul cen- 
tral a] studiului său. 

Ya analiza prin urmare pseudo-activi- 
tatea (Scheinihătigkeit) sau iluzia  con- 
ştientă (Bewusste Selbstănschung) şi de- 
dublarea conştiinţei — Das Doppel-Ich, 
după «um zice Dessoir — <a şi sentimen. 
tul de libertate în timpul acestei pseudo- 
activităţi, după cum spusese mai înainte 
Schiller. i 

Toate acestea vor constitui o tentativă 
de explicație mai adâncă. zice Groos, a 


- tmtulor problemelor de estetică, chiar a 


celor mai obscure. 

Şi ca dovadă că acest concept al jocu- 
lui era precumpănitor în ideațiunea lui 
Groos cste faptul că el termină prefața 
spunându-ne, că discuțiunea din partea 
cpiticei asupra acestui punct îi va servi 
pentru cartea sa viitoare în.care va traia 
despre „Jocnrile oamenilor“. (Die Spiele 
dor Menschen, care a şi apărut după trei 
ani. 1899). i 

Pentru Groos jocul este mai întâi, 
satisfacerea unui instinct căci un indivia 
nu se joacă nici pentru dragostea jocului 
cu sine, nici în vederea unui scop exte- 
rior, ci numai pentrucă instinctul sclec- 
tiunii naturale îl mână, apoi din punct 
de vedere snhiectiv, devine op uciivitate 
practică ; în cele din urmă o pseudo-ac- 
tiviiate în vederea unui scop exterior, 
pentru ca la urma urmelor aceste sco- 
puri esterioare să disparu din ce în ce 
spre a fi înlocuite cu valoarea emoţio- 
nală a activității, iar, în artă, jocul în ul- 
timul său grad, scopurile exterioare nu 
mai îndeplinesc de cât un rol minim fără 
să dispară totuşi în mod complet. 

Este absolut sigur, zice Groos, că în 
artă, scopurile recâştigă o parte conside. 
rabilă din importanța, pe eare o pierdu- 
seră,dar. sub altă formă. : 

Care este această altă formă? Orice 
activitate artistică are un scop exterior 


mai mult san mai puţin uşor de recunos- 
cut. Dar în ce constă acest scop ? EI este 
pur şi simplu bucuria succesului, bucu- 
ria pe care ne-o dă extensiunea sferei 
noastre de plăcere, deci aceeaş bucurie 
de â fi cauză, pe care Groos a anunjat-o 
dela începnt. 

Şi aci Croos introduce conceptul imagi- 
nației ca element motor în iluzionarea 
conştientă pe care o procură pseudo ac- 
t'vitatea din timpul jocului artistic. 

Yiindcă în genere caracterul de pseu- 
do-activitate (Scheincharakter) cu  efec- 
tele ei se găseşte între caracterele ce ne 
dau mai strâns relațiunile între artă și 
joc, de sigur că imaginația şi numai ca 
poate da .vieţei aceştia aparenţe, adică 
obiectul iluziei noastre. 

Gross citându-l pe W. Enoch şi pe W. 
Dilthey ajunge la următoarea formulă : 
„Imaginaţia este facultatea de a consi- 
dera ca reale simple reprezentări. In 
vis, în sugestia hipnotică şi la nebuni, e 
vorba. în cele mai multe cazuri, de oi- 
luzie nepăirunsă de eul nostru în joc şi 
în artă, dinpoirivă, e vorba de o iluzie 
voluntară conştientă. 

Iuzia aceasta voluntari se găseşte în 


“jocurile animalelor şi în artă, zice Groos, 


Imaginaţia artistică are deci rădăcinile 
sale adânci în evoluția organică genera- 
lă : jocul este necesar pentru dezvoltarea 
inteligenței ;. la început numai în mod o- 
biectiv .jocul este o pseudo-activitate, a- 
poi, graţie dezvoltării inteligenţei, aceas- 
tai se întâmplă şi subiectiv; „animalul 
care nu înţelege că se dedă unei pseudo- 
activităţi şi care continuă să se joace, se 
ridică până la iluzia voluntară, până la 
plăcerea aparenţei şi se găseşte pe pra- 
gul producțiunii artistice. Căci spre a a- 
junge la producțiunea artistică, propriu 
zisă, trebue un scop, care este de a su- 
gestiona pe ceilalți prin  pseudo-activi- 
tate şi acest scop nu există în jocul pro- 
priu zis. 

„Ştiu foarte bine, zice Groos în cclă- 
lult tratat, că o cădere de apă, pe care o 
contemplu, nu are în realitate nimic din 
acea impetuozitate sălbatică ce pare că 


UNIVERSUL LITERAR 


o îngufleţeşte. Cu toate acestea, eu ţin la 
ideea mea, că lucrurile se petrec altfel 
Inţeleg iluzia şi cu toate acestea mă 
complac în ea. 

Plecând apoi de la acel Blickpunkt al 
lui Wundt, adică punctul luminos al con- 
ştiinţei grupul căruia se grupează cele- 
lalte elemente care nu domină în con-. 
ştiinţă la un moment dai, Gross ajunge 
la acel monarchism al conştiinţei (monar- 
chische Einriehtunng der Bewusstseins) 
pe care îl explică prin cei doi poli ai 
conştiinţei : unul legat de aparenţa, sen- 
sibilă şi celălalt de realitatea propriu 
zisă fără ca cele două obiecte să se poa- 
tă confunda, întrucât primul pol subor- 
donează şi pa cel de al doilea, nu se i- 
dentifică cu cl. Este vorba prin urmare 
de o dedublare care reprezintă: în joc şi 
în artă ceva intermediar între cele două 
grupe de fenomene : cel aparent şi cel 
real, 

Croos însă nu concepe relaţiunea a- 
parento-realitate ca o pendulare între a- 
mândouă, după cum susținuse K. Lange. 

Această explicaţie convinsese la înce- 
put, cu atât. mai mult, cu cât găsise fe- 
nomene analoage în studiul sublimului 
şi al comicului. Dar în cele din urmă re- 
renunţă la această considerare a dedu- 
blării eului între iluzie şi realitate, ca 
un caracter gencral al jocului. 

Gross găseşte mai de grabă a obsorbire 
destul de lungă în activitatea, noastră lu- 
diformă, eul nostru real rămânând pe 
planul al doilea. fără să se manifeste. E 
o evexistenţă, nu. o pendulare între, cele 
două stări. 

Sprijinind ceeace susținuse altă dată 
în trecut E. von Hartmann şi anume, că 
în timpul plăcerii estetice se formează 
un. pscudo-eu plin de pseudo-sentimenie, 
Groos susține ca şi E. von Hartmann că 
cul real nu se şterge, el există şi îl recu- 
noaștem după plăcerea reală a aparen- 
ței pe care o încercăm fiecare din noi 
în faţa frumosului. 

Groos însă adaugă că influența care 
pleacă de la eul real trebue să fie de altă 
natură de cât o simplă abrundere a apa- 
renței după care să urmeze subjugarea 
cului real până acolo încât realitatea să 
se poată confunda cu aparenţa chiar da- 
că această subjugare ar lăsa unele drep- 
turi eului real. 


Soluţia problemei mi se pare, zice 
Groos, destul de simplă, conştiinţa apa- 
renței este de la început, şi cu toată! ase- 
mănarea sa cu realitatea, ceva în mod 
psihologic diferit de conştiinţa realităţii. 
Va găsi altundeva temeiul ultim al aces- 
tei diferențe de cât în faptul că noi sim- 
țim că suntem cauza aparenţei. 

După cum se vede, conceptul funda- 
menial al lui Groos, cu care cercetează 
toate cercetările în legătură. cu jocul, ca 
studiu primitiv al artei este această plă- 
cere de a fi cauză. 

Eul real susține mereu Groos se simte 
cauza pseudo-reprezenitărilor şi a pseudo- 
sentimentelor pe care le obține din «el 
însuşi. Acest sentiment „de a îi cauză“, 
este transportat în mod inconştient în 
lumea aparenţei şi îi dă prin aceasta un 
caracter diferit de realitate. 

„Realitatea“ o suferim, ne simţim cum 
depindem de ea ; în aparenţă noi sim- 
țim cauza liberă şi independentă. Nu e 
prin urmare nevoe de această reflecţiu- 
ne : „aceaste nu ce adevărat“, ci fiecare 
pseudo-sentinent şi fiecare  pseudo-re- 
prezentare poartă dela început sigilul lui 


UNIVERSUL LITERAR 


„ipse feci“ şi nu poate aşa dar să fie con- 
fundată cu reatitatea“. 

Confuziunea aparenței cu realitatea 
revine mereu. Groos spre a completa pe 
Lange nu poate să apară de cât atunci 
când dispare sentimentul de a fi cauză. 
Venit din cul real lăsat în umbră. Dar a- 
tunci starea de conştiinţă ar pierde ca- 
racterul jocului şi ar deveni patologică. 

Numai sentimentul că toatăi această lu- 
ne ii aparenţei depinde de noi ne apără 
de eroarea în care căzuse Lange, conchi- 
de Groos şi după care ar fi vorba de o 


pendulare, inutilă. de altmintesi între a- . 


parenţă şi realitate, de o confuzie, cu ul- 
te cuvinte între aparenţă şi realitate, 
După ucesi lung ocol, Groos revine la 
punctul de plecare al lui Schiller, după 
cace instinctul jocului nu dă Libertatea 
ubsolută, descătuşându-ne din contingen- 
țute vieţii şi în felul acesta aria c 0 crea- 
ție, fiimdcă e mui înainte de toate e acti- 
vitate liberă, In contemplarea artei ne 


simțim liberi, adică ne simţim cauză ab- - 


solută a stărilor noastre. De fapt, după 
cum vedem, k. Grrovs pornind dela E von 
Hartmann şi dela lange introduce con- 
ceptul bucuriei de a îi cauză spre a 
scoate în relief mai ales caracteral de 
creație ul operei de artă şi deci plăcerea 
libertăţii absolute ca cel mai înalt şi 
concomitent psihic al selecțiunii natura- 
le, al luptei peniru viaţă; şi în felul a- 
cesta problema este înfiptă adânc, scu- 
fundată chiar în preocuparea de biologie 


generală. Diferenţiarea între jocul pro- - 


priu zis şi jocul artistic aşezată numai în 
existenţa unui scop mai mult sau mai pu- 
ţin vizibil în cel din urmă şi anume în 
bucuria succesului, ca simplu corelat al 
bucuriei de a fi cauză, poate să explice 
până la un punct psihologia creatorului, 
dar în nici un caz pe aceea a contempla- 
torului. 

Privind problema din punct de vedere 
hiologic mai ales, Groos ca şi Lange sau 
Groos au cerut evoluţiunii toate mijloa- 
cele de explicare ; arta este înrudită cu 
activitatea ludiformă dar ea rezultă din 
joc ? A o face să derive din el, invocând 
acest concept foarte elastic al evoluţiei 
insemnează că problema estetică e aban- 
donată tocmai în momeniul său critic, 
Wundt poate, ar fi înlocuit evoluţia, în 
genere prin heterogomia scopurilor ceea 
ce nu însemnează că explicarea ar fi re- 
venit mai valabilă. 

In tot cazul „bucuria de a fi cauză“ 
care sprijină caracterul de creaţie, de li- 
bertate absolută a activităţii estetice 
siulsă din cadrul studiului său biologie 
e o precizare a teoriei lui Schiller. 


SCARLAT STRUȚEANU 





"413 


- - “ARDEALUL ŞI PROBLEMELE - CULTURALE 
Românii în armata austro-ungară 


Ziarul „Românul“ a avut, în scurta sa 
dăinuire, de patru ari și trei luni, două 
epoci în care influenţa sa asupra opinici 
publice din Ardeal a fost hotăritoare. 
Prima epocă a fost în timpul războiului 
balcanic şi a doua la începutul războiu- 
lui mondial. 

In mod iustinctiv războiul balcanic era 
considerat în Ardeal ca preludiul răz- 
boiului de  desagregare şi prăbuşire a 
monarhici austro-ungure. Când a intrai 
apoi şi România în măzboi înaintând, spre 
Sotia, toată lumea credea că a bătut cea- 
sul de eliberare a Ardealului, Această 
eliberare nu se uştepta însă dela o con- 
flagraţiune mondială, pe care nimeni 
nici n'o putea bănui măcar, ci dela „gra- 
ţia drăgnţului de împărat“, pe care ho- 
mâmii l-ar fi sprijinit în lupta sa împo- 
triva popoarelor din Balcani, unde se 
concentra atunci tot interesul cercurilor 
diplomatice dela Viena. Era, în, acele 
vremiwri, o naivitate extraordinară în cu- 
getarea politică a românilor ardeleri. 

„Românul“ urmărea de-aproape eveni- 
mentele din Balcani şi în articole de do- 
cumentare căuta să pună în evidenţă im- 
portanța armată a Românici şi interesele 
generale ale poporului român de pretu- 


„tindeni, Paginile ziarului arădan  deve- 
“meau astfel un puternic propagator al i- 
:dealului naţional şi conştiințele ardele- 


nilor în mare parte adormite prin pers- 
pectivele „pertractărilor de pace“, fură 
puternic sguduite. Desfăşurarea răzhoiu: 
lui era urmărită cu viu interes, iar când 
armata română trecu Dunărea, entuzias- 
mul nu se mai putea înfrâna nici chiar 
în faţa maghiarilor şi a' saşilor, cari ur- 
măreau cu îngrijorare manifestările ro- 
mânilor. 

Ziarul „Românul“ alimenta puternic 
aceste sentimente şi într'unul din nume- 
rele sale publică un lung articol dela un 
diplomat român din Bucureşti, în care 
chestiunea românilor este pusă în toată 
complexitatea ei, aşa cum se putea face 
in împrejurările de pe atunci. În patru 
puncte se dă şi un program despre felul 
cum ar fi trebuit să se aranjeze situația 
românilor, cari se găseau afară din. gra- 
nițele vechiului Regat, 

„Printr'un război european, scria di- 
plomatul, care ar sfârşi cu izbânda noas- 
cră şi a aliaţilor (e vorba de lripla-Ali- 
anţă) România ar câştiga Basarabia şi e- 
ventual Dobrogea bulgărească, devenind 
ea astfel un iactor puternic în Orientul 
Europei, Românii din Balcani sar putea 
desvolta liber sub regimul Austriei, iar 
chestia românească din monarhia aus- 
tro-ungară s'ar rezolvi de sine în favorul 
nostru, Elementul românesc ar însemna 
o putere nu numai în, părţile estice, ci și 
în centrul Europei. 

„Rezumând, România ar trebui să facă 
următoarele pentru chestiunea românea- 
scă din Balcani: 

»i. Românii din Bulgaria vor fi coloni- 
zați în Dobrogea mărită, pentru români. 
zarea provinciei şi pentru a creia un 
concurent însemnat eontra comereianți- 
lor străini. 

„2. Românii din Serbia vor trebui să 
obţină o episcopie românească precum şi 
toate libertăţile naţionale, 

n3. Românii din Pind şi Epir vor forma 
ori un stat de sine stătător sub un priaci, 
pe tomâa, ori vor îi anexaţi Albaulei, 


unde vor obţine autonomie naţională, 

„4, România va trebui să grijeaseă de 
coloniile româneşti din oraşele mai mari 
din Balcani“. 

România făcea atuuci parte din Tripla- 
Alianţă şi sub scutul acestei legături ro- 
mânii ardeleni puteau să-și spună 'des- 
chis doleanjele lor. 

Nădejdile tuturor posibilităţilor de re- 
alizare sc întemeiau pe vitejia  strămo- 
şească a soldatului român şi cum împre- 
jurările diu acele vremuri indicau posi- 
bilitatea, ba chiar probabilitateu ca sol 
daţii români din armatu austro-ungară 
să lupte alături de dorobanțul român, 
„Românul“ puse în discuţie chestiunea 
„românilor din armata austro-ungară“. 

„Neamul Românesc din  Austro-Ungu- 
ria este reprezentat, scrie el la 16 la- 
nuarie 1915, în armată cu 200,000 de sol- 
daţi, cari împreună cu cele 4--500,000 de 
baionete ale României sunt razimul şi si- 


guranța monarhiei austro-ungare în O- 
rieniul european. 
„Sunt în dcobşte cunoscute, din vechi 


timpuri, vrednicia şi cinstea soldatului 
român. Trupeşte soldatul român e cel 
mai resistent, iar sufleteşte cl este ab- 
solut disciplinabil, Istoria războiului mo- 
narhiei e plină de pilde de vitejia şi e- 
roismul soldătului român. Nu sc ponme- 
neşte ca soldaţii români să [i fugit vre-o 
dată din luptă. Acelaş spirit stăpâneşte 
şi astăzi în rândurile feciorilor noștri. 

„Şi acum sc pune întrebarea : cu ce ui 
să răsplătească virtutea şi credința mili- 
tară din partea compeientă și ce facem 
noi ca neam, ca biserică, ca societate 
pentru soldatul nostru ? 

„Sunt multe neajunsurile şi multe suni 
căile ce duc la ţintă. 

„In primul rând biserica are aci un 
teren. şi o chemare deosebit de înălțătoa-. 
re. Cei. 200,000 de oşteni ar trebui din 
prima zi luaţi în primite de reprezentan- 
ţii bisericei noastre şi spovediţi, sfătuiţi 
şi încurajați“. 

Ce au făcut însă până atunci cercurile 
noastre bisericeşti pentru îngrijirea su- 
fletească a celor 200.000 de soldaţi ro- 
mâni se poate judeca după numărul pre- 
oților militari ce-i aveam în armata aus- 


"tro-ungară. Astfel biserica ortodoxă aveu 


un singur protopop cu sediul la Viena şi 
şase preoţi în garnizoanele din Budapes- 
ta, Timişoara, Braşov, Sibiu, Graz 'şi Se- 
rajevo, iar biserica unilă numai patru 
preoţi la Caşovia, Ragusa şi Sibiu, 

„Pentru comparaţie amintim, scrie 
„Românul“. că sârbii — mult mai puţini 
decât noi — au 2 protopopi şi 4 preoţi, 
rutenii gr. cat. 2 protopopi și 9 preoți, 
reformaţii 1 protopop şi 4 preoţi, lutera- 
mii 2 protopopi şi 4 preoţi, iar mahome- 
danii 4 imami”. 

Se arată apoi, că şi numărul ofiţerilor 
xomâni era prea redus faţă de acela ai 
soldaţilor, şi mulţi dintre aceşti ofiţeri 
se înstrăinau cu totul de ncamul nostrn, 
pierzându-se în noianul spiritului inter- 
naţional, care domina armata austro-un- 
gară. Din aceste consideraţiuni şi în aş- 
teptarea evenimenielor cari se anunțau, 
„Românul“ făcea următorul apel: 

„Considerând marea şi urgenta necesi- 
tate ce o avem, din punct de vedere na- 
țional, de ofițeri românii, e datoria 
noastră să îndrumăm tinerimea epre a. 
coastă carieră, Ofijsrimea ce-o avem să 





414 


o cultivăm şi să n'o lăsăm pradă străini- 
ler, Datoria factorilor noştri politici, 
este de-a ținea în continuă discuţie ches- 
lia asa de importantă: ofiţeri români la 
trupe româneşti“. 

Evenimentele ulterioare au dovedit, că 
cei dela „Românul“ au văzut bine situa- 
ţia românilor din armata austro-ungară. 
Soldaţii sau luptat pe toate fronturile 
cu vitejia sirămoşească şi regimentele 
româneşti au: fost sacrificate în cele mai 
năprasnice lupte şi atacuri. Proporţional, 
jertfele noastre au fost mult mai mari 
decât ale celorlalte naţiuni din fosta mo- 
narhie. 

In rând cu soldații au luptat şi ofiţerii 
români cu acelaş eroism. După războiu 
însă la aceştia sa manifestat spiritul în- 
străinării de neam, căci mulţi dintre ei 
n'au voit să se înroleze în armata româ- 
nă, cu al cărui spirit nu s'au putut îm- 
păca. 

Din neglijenţa, factorilor noşiri poli- 
tici“, ofiţerii români din armata austro- 
ungară perduscră orice legătură cu cul. 
twra noustră naţională. 


ION BAILA 


ari 






ICEF 4571 


, F. R—SPECIFIC ROMANESC.—BAIA 
COSÂNZENEI. —- SONDE ŞI CURTEA 
DE ARGEŞ 


(Asociaţii caniculare) 


Reprezentanţii tuturor categoriilor so- 
ciale se bucură de gratuitatea pe drumu- 
rile de fier ale României — ...mihtari, 
moaşe, agenţi electorali, studenţi, re- 
porteri, preoţi, profesori, scriitori, ma- 
gistraţi, teatraliști, cocote) — afară, doar 
de pictori. 

Asta mi-o spunea, dăunăzi, compaăti- 
mitor, un vecin al meu, cu ocupaţia ne- 
lămurită — şi liber parcurs. 

Mândria mea — legitimă — a ştuit să 
inventeze argumente zdrobitoare : raţi- 
uni foarte înalte au determinat pe stă- 
pânii noştri să excludă dela beneficiile 


UNIVERSUL LITERAR 


locomoţiei accelerate pe artiştii plastici. 
Firi eminamente contemplative, pictorii 
cată să fie fieriţi de zdruncinările viteze- 
lor exagerate, cari le-ar brânzi inspira- 
ţia. „Re 

Dar, după plecarea indiscretului meu 
vecin, mi-am zis, desmeticit : 

Adevărat 1... nu-mi amintesc să fi în- 
iâlnit până acum vre-un pictor care, în 
foarte necesarile lui călătorii de studii, 
să fi beneficiat de favoarea unei gratui- 
tăți feroviale. lar dacă lucrul s'a întâm- 
plat, apoi de bună scamă, sa întâmplat 
din eroare — sau pentru alte conside- 
rente de cât acele cari se cuveneau să 
predomine în cazul nostru. 

Se înţelege, vorbim aici de pictorii ti- 
neri, adică pe cât de săraci pe atât de 
dornici să'şi cunoască țara şi să-i soarbă 
din ochi nenumăratele şi „proaspetele 
frumuseți ale firii. 

De la o vreme încoace aceşti pictori — 
la o laltă tineri, săraci şi entuziaşti — 
sunt admonestaţi fără cruţare, uneori 
Jigniţi cu o dobitocească cruzime, prin 
acuzarea publică ce li se aduce că sar 
fi dat cu urta străină şi ar dispreţui, voit, 
tot ce este prilej de manifestare  neaoș 


„românească în plastică. 


Amatorii cari confundă pictura cu et- 





BISTRIŢA, după un 


BISTRIŢA 


Bistriţa înfiinţată ceva mai târziu de 
cât Sibiul şi Braşovul, este pion săsesc 
răslej aşezată în partea cea mai nord- 
estică a Transilvaniei cu tendința de 
străbatere în Orient prin partea nordică 
a Moldovei. 

la este despiirţită de ţinuturile săsești 
prin așezările secueşti. 

Situată pe valea râului cu acelaș nu- 
me, ce se strecoară printre munţii Căli- 
manului şi ai Bărcăului, menirea ei a 
fosi ca să fie streajă năvălirilor barbare 
ce s'ar fi încercat să treacă prin trecă- 
toarea formată de munţii amintiţi mai 
sus, 

Pentru Principatul Moldovean ea a a- 
vut acelaș rol, pe care la avut Braşovul 
pentru Ţara Românească, prin ea strecu- 
rându-se spre Moldova mărfurile orașe. 
Jor germane, 


manuscris din 


Bistrițenii au fost stăpâni atât ai co- 
merţului moldovan cât şi a celui cu ră- 
săritul fiind în strânsă legătură cu ora- 
şele genoveze de pe coasta: Mărci Negre. 

Mult doritele mirodenii ca şi bogatele 
stole orientale îşi aveau drumul spre o- 
raşele renane mai în totdeauna prin Bis- 
trița, pe aici fiind drumul mai scurt şi 
mai sigur. 

Domnii şi boerii moldoveni au găsit în 
totdeauna adăpost, bani şi material de 
luptă la bistrițeni, şi aceasta ne-o dove- 
deşte bogata corespondenţă a celor din- 
tâi ce sc păsirează în arhivele oraşului. 

De zidurile „Nâsen“-ului s'au isbit a- 
desea ori oştile moldovene, iar Petru- 
Rarey se simțea mândru la ideia de a-şi 
adăoga încă o piatră prețioasă la coroa- 
na sa prin anexarea Bistriţei, 

Tigura noastră reprezintă oraşul 
cetate aşa cum se afla la 1735, pe care 
privind-o ai îndată impresia unei aşezări 
occidentale — din Evul Mediu — cu mă- 


sec. XVIII. 


rețul dom gotic aşezat chiar în mijlocul 
oraşului, având casele strânse în jurui 
său ca puii în jurul cloşcei. 

Biserica franciscanilor este aşezată. în 
partea dreaptă a domului, iar cea a ie- 
zuiţilor în pariea stângă. 

Zidul înconjurător este foarte puternic 
şi la colţuri are bastioane de diferite 
forme. i 

Că oraşul este destul de vechiu şi că 
a avut şi menire comercială — cu Orien- 
tul chiar — ne-o dovedeşte das alifel şi 
stema, care se află în colțul din stâng: 
de sus ; într'un cartuș baroc pe câmp al- 
basiru un cap de struţ având poicoavă 
în cioc, semn al călătoriei. 

Menirea i-a fost frumoasă şi după măr- 
turiile istorice şi-a îndeplinit-o cu des. 
tulă conștiinţiozitate, 


MIH. POPESCU 


UNIVERSUL LITERAR 


nografia, ca şi oficialitatea. care organi- 
zează serhări venețiene încadrate în 
mobilă. stil Brumărescu — strâng în cleg- 
te pe bietul artist să producă, neapărat, 
artă naţională, adică să se inspire ex- 
clusiv dela căsuţa lui moș Tânjală, dela 
peisagiul „românesc“ consacrat de d. 
Verona, dela tipul de cioban hărăzit prin 
testament, de Marinescu-Vâlsan, și dela 
legendele sirăbune din cărţile doamnei 


Smara. Dar — în strângerea acestui 
cleşte — inchizitorii scapă din vedere 
că artistul contemporan csie silit, de 


chiar felul organizării noastre sociale, să 
rezide în marile centre urbane, — (din 
cari rar şi cu imense sacrificii se poate 
deplasa) — şi să se inspire, SINCER, nu- 
mai din temele, foarte cosmoroliie, pe 
care otaşele ţării noastre le etalează cu 
prisosinţă. 

Nu vom întârzia, acum şi aici, să dis- 
cutăm problema, dacă aspectele cosmo- 
polite ale târgurilor noastre constituesc 
sau ba motiv de „artă adevărată“ — adi- 
că „artă națională'.... 

De data aceasta încercăm numai să 
subliniem dezacordul între ceeace socie- 
tatea noastră cere dela artist — şi mij- 
loacele pe care această societate ie puue 
la îndemâna artistului pentru o cât mai 
grabnică reuşită a întreprinderii naţio- 
male, la care este, cu poliţienească vio- 
lență, împius. 

Nepotrivirea între cererea  imperioasă 
a societăţii şi indolența ei condamnabili 
în spiijinirea artistului spre atingerea 
scopului poruncii, sc vădeşte, dureros, cu 
deosebire în incalificabila nepăsare a a- 
celor conducători pe care societatea. în 
entuziasmul ei fierbinte pentru artă, i-a 
designat să înceapă şi să dosăvârseascii 
educaţia viitorilor artişti ai neamului 
românesc. Cândim, natural, la profesorii 
şcoalelor de Belle-Arte pe cari nimani 
nu i-a văzut, pâmă acum, cenpându-se 
— (altfel de cât peniru o straiegică re- 
clamă personală) — de situaţia materia- 
lă, de dorințele. de idealurile elevilor 
lor. Şi nici nu i-a simţit cineva strădu- 
is ec să lununeze ofieuntr:u c-upia 
folusulu pe care arta românească lar 
tragi. dacă tinerele genetraţu dn uceni: 
ai tiumosului ar avea reala pusibilităţi 
de cincaştere a preţiouselor exeipiare 
de artă străbună, ascunse prin depărtate 
colţuri de ţară — şi, mai ales, dacăli 
sar facilita o disciplinată  hoinăreală 
peniru descoperirea, analizarea şi inţe- 
legerea peisagiului românesc, aşa de fe- 
lurit în desfăşurările lui dela munte pâ- 
nă la baltă, — peisaj. până azi, aproape 
inaccesibil belleartiştilor, față d3 mize- 
rabilele lor resurse băneşti. — (Lu pri- 
eten binevoitor mă întrerupe aici ca 
să'mi atenuicze pesimismul:  D-nii Gh. 
Popovici, directorul școalei de Arie I'ru- 
moase din laşi şi domnul Mirea al celei 
din Bucureşti, au făcut eforturi suprao- 


menești să pună în vileag — dinire nun 
meroşii lor elevi, — două incontestabile 
valori... naţionale. Primul, pe d. Jcun. 
L. Cosmovici; secundul, pe d. Mă- 


țăoanu). 

Se face atâta larmă, în jurul peisagiu- 
lui românesc — (pe care propovăduitorii 
„specificului“ sunt exasperaţi că'l îniâl- 
nesc așa de rar în expoziţiile curente)— 
şi... toiuşi nimeni nu se întreabă, de ce 
oare tocmai  propovăduitorii aceştia — 
(profesorii de Belle-Arte, militanţi pen- 
tru  „sperific”), nau organizat până 
astăzi, pe vacanţă, cursuri gratuite de 
peisaj național, pentru elevii lor ? 


Nu e vorba numai de profesorii de 
pictură — ci şi de profesorii de estetică 
şi istorie a artelor, cari se presupun a 
fi tare isteţi înțelegători ai frumosului 
românesc” — fiindcă, Doamne !... îl pro- 
clamă pretutindeni şi comhai pentru el, 
neobosiţi !... 

Cuci — să fjm serioşi! — nu orice în- 
tindere determinată din pământul  Ro- 
mâniei, prevăzut cu iarbă, copaci şi iz- 
voare, constituie, numai decât, un peisaj 
românesc. 

Am întâlnit pe malul Oisei în Frania, 
privelişti cari erau perfecte reconstituiri 
ale luncilor Siretului nostru ;.. în alpii 
bavarezi am văzu luminişuri de codru 
cari m'au făcut să tresar de bucuria că 
mă aflu pe povârnişurile păduroase ale 
Dornei ;... şi în preajma Parmci, din lta- 
lia, nu odată am avut iluzia că vagabon- 
dez prin meleagurile familiare ale bâr- 
ladului !... 

Bine înţeles, vorbesc de peisagiul na- 
tural şi nu de acele artificiali îngemă- 
nări ale arhitecţilor grădinari, ce izbu- 
tesc să transpună penru cerie împreju- 
rări, o privelişte haitiană lângă Lurnul 
lui Eiffel, ori o oază arubică pe suprafa- 
ja  cutărui cadrilater viran al Buda- 


Pestei. 

Intr'un peisaj natural — din kranţa, 
Italia şi Germania —- aidoma, ca llură 
şi compoziţie, celui românesc — se gă- 


seşte oure altă nuanţă, diferențială... în 
atară de interpretarea artistului ? 

Unii pictori „specifici* — (incapabili 
de interpretare, fiindcă's lipsiţi de tem- 
peramenti şi viziune pionier -— sunt si- 
liţi, pentru autenitificaria lucrării lor, 
să orueze tabloul cu  feluriie airibu- 
te ale românismului; iţari, fote, 
furci de iors, troițe, bojdeoci, stindarue 
treicolore — dur mai vărtos ca vrice, cu 
titluri specilice. De-o  piluă: » „Vin co- 
corii !*, —. „Moş Tudor tost primar. — 
„Spre Brauişte“. —,„Curte ţărăneaseu in 
Yagăraş”, „Crişui la Oradea Mare — 
„Valea Nistrului la hezina“. —,Medea- 
nul Si. Spiridon-laşi”, — „Peisaj din Mâ- 
năstirea Neamţului“, — „lnuite luxuule 
la “iteşiţa“, — „kântâna Meşterului Ma- 
nole“. — „Mioriţa“. — „Rodica, — „be- 
neş Curcanul”, — „Ce-am avut şi ce-um 
pierdut“,, etc. etc. etc. 

Incereaţi şi siliţi pe un specitic pictor 
român să zugrăvească o privelişie din 
România, insă tără atributele şi adnota- 
țiile literare mai sus enumerate. El va 
incremeni de uimire şi va fi neputincios 
să pornească la lucrui acesta, 

Dar „pictură românească“ înseamnă 
oare numai peisaje cu troije, cu ciobani, 
cu bătrâne mânăstiri voevodale, cu Ro- 
dici — sau „Ştefan cel Mare şi mama 
lui". ? 

Pictură — şi încă pictură foarte cu- 
minte şi tare bună — se poate face din 
portret şi din nud. 

Pictorii „români“ nu pot nega aceasta 
— şi nici nu încearcă să fugă de întâlni- 
rea cn cele două clasice încercări ale 
paletei. 

Deci fac şi ei portrete şi nuduri — dar 
cu „specific“... după următoarea reţetă, 
mai răspândită deocamadată. 

PORTRET : Domn rotofei — rade bar. 
bă şi musteți — ochelari Chardin — gu- 
ler ă la Valentino — lanţ double peste 


pântece — reazimă cotul pe un tripied 
secession — scaun empire. 
Fond: covor basarabean, străchini, 


ulcele. 'iitlui: „portretul d-iui  Gligore 
Brânză, învăţător, 


415 


NUD — (drace !.. nudul e prin exce- 
lenţă lipsit de „specific“ !..) — totuşi, 
reţeta aplicată cu entuziasm, dă şi aici 
apreciabile rezultate. 

Doamna e goală — în picioare — o 
chii ridicaţi spre cer — mâna Grcapiă 
peste inimă — mâna stângă peste triun- 
ghiul negru. In urechi, grei cercei de 
domniță  bolintiniană — pe marginea 
scarilor de marmoră, care scoboara în 
bazinul cu apă albastră, frumoase săpă- 
turi, amintind ornamentele cu colăcei tiin 
tinbrele fiscale — răzimată de rampa 
scării, o lurcă minunat încrustată, stil 
Cocige — peste parmaclăcul ceazdacului, 
neglijent aruncată, (ca în tablourile lui 
Mauckart), o blana de oaie ţurcană. Tit- 
lul : „Baia Cosânzenei,..* 

Mediocrităţile patenre şi-au găsit, îşi 
găsesc, vor găsi intouleauna — (liecare 
în respectivele lor ţări) — o largă între- 
buinţare a abilității lor manuale la con- 
fecționările „artisiice” — după reţeta 
mai sus pomenită, care duce „la lacilă 
gloria contemporană şi la ruşinoasă ui- 
tare, după moarte. 

Cei ce incearcă să alunge din plastica 
contemporană — sub pretextul că vor 
so puriiice de zgura iniiuenţelor străi- 
ne — tocmai îutațişările vieţii actuale 
— (cunosc un protesor „specific“ care nu 
admi:e, în peisagiul românesc, silueta u- 
nui miner... nici aceia a unei sonde... !!..) 
— procedează exact după mentalitatea 
baclior de pe vremea  voevouuiui Nea» 
gue, ce veneau noapiea, să Gurâme ziuă- 
via ratinaților meşteri straini, cari unu 
concepeau să clădească în spiritul târiei 
strămoşeşti, 

Legenda — bine voitoare — a pus pe 
seama duhurilor rele împotrivirea vul- 
guiui îniunecat Şi supersuţi05 la împă- 
mânienirea unei viziuni artistice nouă, 
care, — recunoaştem — nu era, pe acea 
vreme, de cat 0 pasiune ţâşniiă impetuos 
numai -din sensibilițătea proaspată şi 
înaită, a voevotului. 

Astă-zi — când înţelegerea artistică a 
neamului a atins, după atâtea secole, pe 
aceia a misticului Neagoe — bacii se 
prosternă cucernici pe treptele monk- 
meniului, revenuicându-şi-i, agresivi, cu 
gbioaga. 


N. N. ŢONITZA 


CURIOZITAŢI ACADEMICE 


Liviu Rebreanu, romancierul în deob- 
şte cunoscut, autorul lui „lon* şi al „Pă- 
durii spânzuraţilor”, laureaiul marelui 
premiu Năsturel al Acauemiei, a fost 
propus penuru un loc de meibru cores- 
pondeut al Academiei Române şi, deo- 
camuaiă. amânat. Se zice că in urma u- 
ne: violente opoziții, a d-lui prof. N. lor- 
ga. De bună seamă că nu pe temeiuri 
literare. loar Academia Română este a- 
ceea care iza acordai, alegure cu deo- 
sebire fericită, marele premiu  Năstu- 
rel, pentru admirabilul bu roman „ion“, 

Și atuuci publicul se întreabă nedu- 
merit : „ce merite ţi se cer ca să fii ales 
nuembru corespondent ul Academiei ? 
Nu cumva merute literare ?“ 

Şi dacă ele au fosti consacrate de cea 
mai mare distincţie academică, cum de 
încetează să fie valabile pentru un loc 
de membru corespondent al Secţiei lite- 
rare ? 

Simple curiozităţi academice. 


416 


UNIVERSUL LITERAR 


ECOURI 


“CIUDĂȚENII EDITORIALE 


Să nu spunem deocamdată lucrurilor 
pe mume. Nu din laşitate. Socotesc că 
paginile acestea au 
prilejuri de hotărire fermă. Şi nici pen- 
tracă ne-am contrazice, 
lucruri dezagreabile acelora pe cari i-am 
elogiai ieri. Viaţa e schimbătoare şi i- 
maginea ci i se supune, în consecință, 
Însă peniru astăzi, să consemunăm numai 
această ciudățenie editorială, promițând 
să revenim cu date, cu precizări ample, 
mai mult, chiar cu acuzaţiuni. 

Trecem printr'o criză a editurii. Gla- 
suri autorizate din lumea specialiștilor 
an desbătut pricinile ucestei anemii e- 
ditoriale, căutând să pătrundă la vier- 
mele cel tainic ce roade acest măr dom- 
nese al cărţii. Să fie această criză tot aşa 
de insolubilă ca: şi aceea a finanţelor 
noastre ? Răspunsul va trebui pregătit. 

Iată un. mic amănunt ale cărui efecte 
nu trebuesc neglijate în cercetarea 'pro- 
blemei. 

Editurile — şie vorbim de cele re- 
putate — şi-au limitat activitatea, la un 
minimum, de justificare. Şi totuşi în timp 
ce cărţi necesare nu se tipăresc, apar, în 
fiecare Zi nenumărate volume, de o va- 
loare mai prejos de orice prețuire, tipă. 
site sub chiar semnul 
Ciudăţenie, de sigur. Dar poate rămâne 
fără de urmări această absenţă de selec- 
ție editorială ? Și nu sporeşte și ea anar- 
hia culturală în care ne sbatem şi nu! a 
gravează ea însăşi criza evidentă a edi- 
turii, care deopotrivă apasă şi pe edi- 
tor, seriitor şi public ? 

Dar precizările vor fi cu mult mail in- 
teresante, Ceeace vom face după ce vom 
fi adunat datele necesare. 


OMAGII PENTRU ARGHEZI 


Ultimul număr din „Contemporanul“ 


strânge laolaltă cuvinte călduroase pen- 


tru autorul „Cuvintelor potrivite“. 
Omagiul acesta colectiv, aşa :de frec- 

vent, în Apus, e încă un semn de occi- 

dentalizarea către care purcedem. 
Transcriem câteva din ele: 


Dl Admir în Arghezi o fantazie atât 
de neprevăzută, încât poezia sa are un 
adevărat caracter fabulos. Arghezi 
restaurează miracolul. Ce trebue să 
spun despre energia acestui poet, .des- 
pre acea neasemănată virtute care în- 
carcă fiecare din cuvintele sale cu o 
putere explosivă ! Apariţia „Cuvinte- 
lor potrivite“ este un eveniment rare 
ori repetat în istoria limbei româneşti. 

(Tudor Vianu) 


[Il Arghezi îmi scrie că sunt. înfrico- 
şat de cuvinte. Sunt. Uitându-mă. la 
ele, auzindu-le şi. ascultându-le cu lua- 
re aminte, cercetându-le de aproape cu 
gândul îmi dau toată neliniştea ce de 
obicei mi-o inspiră lucrurile de taină. 
De unde ştiu că cuvântul cutare în- 
chide cutare înțeles? Cine îmi dă si- 
guranța din urmă, că gândirea mea 
. premerge expresiei şi o hotărăşte? 
Sunt ele unealta mea sau sunt eu u- 

„_nealta lor ? Ă 
Fericit Argheri că stăpâneşte cu a 


cunoscut destule | 


spunânl astăzi * 


acestor edituri. 


tâta bărbătească posesiune încât, sub 
pana lui, ori ne deşmiardă felin, ori ne 
înşfacă convulsiv şi aşează frumos cu- 
vinte, armonic, ca tot atâtea „cuvinte 
potrivite“ din care nimic nu se poate 
scădea şi la care nimic nu se poate a- 
diuga atât de adevărate fiind, atât de 
line de un aur atât de autentic, atât 
de nedespărţit şi etern legate în- 
tre ele! i 

(H. Streitman) 


0 Omagiul generaţiei mele pentru 
Arghezi a încetat de mult să mui fie 
un compliment pentru Arghezi ; e un 
act de autenticitate pentru ea. 

(F. Aderea) 

Tudor Arghezi este cel mai nemăr- 
turisit modernist. 

- (Marcel Iancu) 


COMEMORAREA LUi B. P. HAȘDEU 
LA CAMPINA 


La 25 Angust a,'c,, împlaindu-se 20 de ani 
dela moartea marelui scriitor şi istoric Bogian 
Petriceicu Haşdeu, Ateneul Popular din Câmpi- 
na, care îi poartă numele cu deosebită mândrit, 
va sărbătorii în prima Duminică dela data de 
mai Sus, atică la 28 August a. c,, această zi 
memorabilă, fixârd următorul program. 

Orele 10 dim.: Parastas la biserică pentru po= 
menirea lui Hașdeu, (Răspunsurile vor fi date 
de corul Ateneului). 

Orele 11% dim,: Pelerinaj ta castelul „lulia 
Haşdeu“, 

Orele 5 d. a.: Sezătoare culturală pentru co- 
memorarea lui Haşdeu, precedată de conferinţa 
d-lui profesor universitar Nicolae lorga. 

Ateneul. Popular „B. P, Haşdeu“ din Câm- 
pina, pe uceastă cale, face apel la toţi admi- 
ratorii nemuritorului Haşdeu, rugândwi. a iua 
parte în număr cât mai mare la această săr- 
bătoare, 

Adeziunile şi eventualele propuneri se vor 
trimite d-lui secretar al Ateneului, A, Lecca, 
str. Carol mr.'24, Câmpima, 


PREMIILE ACADEMIEI 


În şedinţa dela 10 |. e, Academia, în- 
trunită sub preşidenția d-lui prof. Em. 
Racoviiză a acordat următoarele premii 
literare şi istorice : 


PREMIUL STATULUI:  ELIADE-RADULESCU 
de 50000 lei, d-lui Virgil Ciotlec: Grigorescu, 
raportor '€, Gh. Murnu, 
PR. E. N. IANCOVESCU 
de 10000 lei, acordat d-rei Otilia Cazimir pen- 
tru volumul de poezii „Fluturi de noapte“, ra- 
portor d. |. Brătescu-Voineşti, 
PR. ADAMACHI DE 5000 LEI 

Lei 3000 — d-lui Rolando Sylvius pentru vol. 
„Ne leagă pământul“, raportor Eug, P. Botez. 
Lei 1000 d-lui Dumitrescu G. pentru „„Cântece 
pentru madona mică“, raportor d. |. A, Basa- 
vabescu Le 1009 d-lui Livescu I. pentru „Trei- 
zeci: de arti de teatru”, raportor d. Rădulescu- 
Motru, 


„PR. STATULUI; GH. ASACHI DE 50.000 LEI 


Lei 25,000, C, Kirițescu „Istoria războiului 


„pentru întregirea neamului 1916—1919“, raportor 


d. prof, N. Iorga. 

“Lei 10.000, Gh. Fotino, „Contribution a ('e-- 
tude des origines de lancien Droit couiumier 
Roumain', „Un chapitre de histoire de la pro- 
priftt€ au moyen age“, raportor d. prof. Andrei 
Rădulescu, 

Lei 6000 d-lui G, P. Docan „Studii de drept 
civil comparat“, raportor d, prof. A. Rădulescu. 
Lei 8000 .H, Stabi, „Giatoloria și axpertizele în 
setieri“, tag, d, rol, de, G, Marinescu, 


Lei. 4000, col. [., Bărzotescu „O ainintire“ din 
operaţiile din 1916 din Dobrugea'“, rap. d, g-ral 
Sc. Panaitescu, citit de d. Balş. 

PR. STATULUI; GH. ASACHI DE 10.009 LEI 

Lei 5003 d. g-ral Radu Rosetti, „Partea luată 
de armata română în. războiul din 1877—1878", 
raportor: d, proi. N. lorgu, 

D. g-ral. Radu Roseuti a adresat Academiri 
Române 0 scrisoure prim care renunță lu pre- 
miul acordat în înlosul unui ford care să fie 
decernat de Academia Română pentru o lwerare 
istorică, 

Lei 5000, [. Mateiu „Contribuţiuni la istoria 
dreptului bisericesc“, raportor d. dr. [. lupus. 
PR. DEMOSTENE CONSTANTINESCU LEI 410 

PR. GR, C. ANGELESCU LEI 41900 

Lei 4000, id. C. Ridulescu-Codim Câmpului» 
gul Muscelului”, rap, d. 1. Nistor, 

Lei 4000, d. Ch. Laugicr „Coutribuțiuni la. ct- 
nografia medicală a Olteniei", rap. d, G. Vâlsan. 
PR. NEUSCHATZ DE 2000 LEI 

Lei 2000, pentru o poveste pentru cnipii acor- 
daț d-niet Elena Farago, pentru „Ziarul unui mo= 
tan", rap. d. ]. Brătescu-Voineşti. 

PR. AL. TANOVICEANU DE 1000 LEI 

Lei 1000, cu subiect dat, acordat d-lui dr. |, 
Lepsi „Studii asupra iniuzoriilor“, raportor d. 
dr. Em. Racoviţă. 

Q Săptămâna viitoare va apare nr. 5 
al revistei „Sinteza“ cu colaborarea d-lor 
G. Călinescu, Tudor Arghezi, G. Nichita. 
Ion: Pillat, Fr, Șirato, Simona Basarab. 
Şt. Dimitrescu, G. Ciprian, N. Davidescu, 
F. Aderca şi D. N. Teodorescu. 


DANSURI CLASICE 


D La Teatrul Naţional a avut loco 
producţie de sfârşii de an a cursului de 
dans clasice al d-nei Floria Capsali, 

Sau executat dansuri clasice de către 
d-na Capsali şi elevele sale după -:compo- 
ziții de Skhumann, Wienawsky, Tchai- 
covski, Brahms, Debussy, Chopin, Kreis- 
ler, Schubert, etc. 

Dansurile şi costumele aranjate de 
d-na Capsali. 

Acompaniament : domnii Cobilovici şi 
]. Filionesen. 


CARŢI. NOUL 


MARCEL ROMANESCU : Cuiburi în 
soare, poeme lirice ; ed. „Flamura“, Cra- 
iova, 1926; 121 pag; f.p. 

MARIA BOTIŞ-CIOBANU : Poesii, ed. 
„Cartea Românească“, $. A. Cluj (1927), 
73 pag.; lei 50. 

N, A. CUNSTANTFINESCU : „Albumul 
istoriei Românilor“, cu lămuriri pe scurt 
asupra evenimentelor însemnate. lipa- 
sul „Cartea Românească“, Bucureşti 1927, 
379 pagini, 160 lei. 

RANIRO ORTIZ: „Fortuna labilies“. 
Storia di un motivo poetico medievale 
da Ovidio al Leopardi. Corso di lezioni 
tenuto all'Universita di Bucarest. „Cul- 
tura Naţională”, 1927 ; 168 pagini f. p. 
RAMIRO ORTIZ : Goldoni e la Francia. 
Appunti. Secţiunii literare. $. [U. t. Lil. 
Mem. 8. Memoriile Academia Română). 
„Cultura Naţională ; 27; 88 pag.; lei 40. 

„PARADISUL STATISTIC“, | ultimul 
volum de povestiri fantastice al colabo- 
ratorului nostra d-l ION CALUGARU 
obține un frumos succes de librărie. De 
vânzare la toate librăriile. Preţul 75 lei. 
Cei ce doresc volume de lux, din. tira- 
jul arestării, le pot cere de la autor: 
Ion Călugăru, calea Moşilor nr. 530, et, 
Il, Paeţul unui exemplar 100 lei,. 


ATELIERELE 500. ANONIME „UNIVEASULI, STR, BABZOLANU. BUCUREŞTI. <<