Legea anul 1, nr. 7-8, aprilie-mai 1956

Anul I. Nr. 7*8 


Aprilie - Mai 1956 



«A înviat Hristos, sădind nădejdea învierii din 
morţi; că viaţa noastră nu se sfârşeşte aici, la areş- 
ti aşa de trecători 60-70 de ani; că se prelungeşte 
dincolo; că ne vom întâlni iar cu cei dragi ai noştri. 
Şi nu ne vom mai despărţi niciodată u . 

CORNELIU Z. CODREANU 


FREIBURG 

Serbările de la Freiburg s‘au încheiat, cu su¬ 
cces moral covârşitor. Dovada acestei afirmaţii 
o pot afla cetitorii chiar în paginile acestei foi 
de luptă creştină românească. în acest loc mă 
voi opri asupra unei întrebări pe care ne-au 
făcut-o compatrioţii din alte ţări ale Europei 
libere, participanţi la festivaluri. întrebarea: 
cum aţi putut înfăptui aţa de repede acest lucru 
admirabil? 

Am cunoscut cândva un bătrân cu anii şi 
totuşi tânăr la suflet şi la trup, care întrebat 
fiind asupra „secretului tinereţii" lui, răspun¬ 
dea liniştit: „inimă curată, dragul meu; inimă 
curată!" 

înţeleptul răspuns al bătrânului-tânăr se po¬ 
triveşte bine şi la întrebarea pusă în vremea 
festivalurilor din Freiburg. Căci era de ajuns 
să iei seama la chipul celor ce organizaseră 
aceste manifestări de cultură şi artă naţională 
ca să înţelegi taina: pe feţele lor se putea ceti 
linişte, absenţa oricărei „spaime" şi infinită 
bunătate. Iar acestea toate nu-şi pot avea sălaş 
decât în inimă fără vicleşug, 
între ei, organizatorii puternicei manifestări 
de la Freiburg, îşi vorbeau fără răstire, din 
dragoste unul altuia plecându-se, unul altuia 
sarcina purtând. 

Liniştea şi toată lipsa temerii din inimile lor 
îşi avea explicaţia ei: organizatorii aceştia se 
bucurau de privilegiul pe care vechile manus¬ 
crise româneşti îl numesc" slobozenie sufle¬ 
tească": ei erau complect liberi; nu erau aci 
tn clitlRâ vreunei îzrunăciuni politice, ori a 


„ÎNVIAT-A HRISTOS 
SI VIATA VIETUESTE!” 

9 9 9 9 

Învierea din morţi a Domnului nu este simbol , nu e preînchipuire. Ci fapt de viaţă. învierea 
Lui din morţi — certitudinea învierii noastre aşa a fost: 

In anul 30 al erei creştine (783 de la zidirea Romei) la 16 Nisan, după miezul nopţii, înairtr 
te de vărsatul zorilor, a înviat Hristos, precum făgăduise. 

Piatra de pe intrarea mormântului rămânea neclintită, peceţile nevătămate, iar ostaşii nu 
simţeau nimic din măreţia celor petrecute şi continuau a păzi, cu toată străşnicia, mormân¬ 
tul gol, mormântul care „luase trup şi se lovise de Dumnezeu, luase ce văzuse şi căzuse peste 
cu nu văzuse". 

Părinţii Bisericii şi toată creştinătatea ecumenică, ne înfăţişează, în termeni limpezi, măreţia 
T ainei 

De o miie şi câteva sute de ani Biserica lui Hristos cântă, într'un glas, biruinţa Stăpânului 
asupra materiei şi a legilor ei. 

Pe Jidovii necredincioşi Biserica îi pofteşte să vină şi să vadă adevărul: 

„Veniţi, Jidovi, de vedeţi cum n*a rupt peceţile " (Slujba Laudelor, Dum. 111). 
Iară Mântuitorului îi cântă: 

„Păzind peceţile întregi, Hristoase, ai înviat din mormânt ". (Canonul În¬ 
vierii, peasna 6). 

Taina învierii Domnului stă în strânsă legătură cu taina întrupării; cu 
„Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută ". 

„Nebunie" pentru Elini, „Sminteală" pentru Jidovi, şi una şi alta s ( au petrecut în acelaşi 
chip. Iară dacă îngerii nu cunoscuseră fiinţa Tainei întrupării, cum puteau simţi Taina în¬ 
vierii necredincioşii paznici ai mormântului? 

Biserica Răsăritului, cântă, în aceşti termeni minunea: 

„Pecetluit fiind mormântul de cei fără-de-lege, ai ieşit din mormânt pre¬ 
cum te-ai născut din Fecioara. N‘au cunoscut cum te-ai întrupat îngerii tăi 
cei fără de trup; n‘au simţit când ai înviat ostaşii cei ce te-au străjuit". 

(Laude glas 5, stihira I). 

Minunea învierii lămureşte şi altă minune a Domnului: intrarea la Ucenici prin uşile fere¬ 
cate. Pretutindeni materia se pleacă, supusă. Stăpânului ei. Atotputernicia lui Dumne/.eu o 
cântă aia Biserica: . v».*»- . 


BERNA 

Pentru lumea exilului românesc oraşul el¬ 
veţian Berna a devenit, din Februarie 1955, o 
parolă de luptă. S‘a consumat acolo un fapt, care 
a electrizat şi mobilizat tot sufletul românesc 
al exilului. Gestul de viteji neînfricaţi a patru 
tineri Români a realizat, pentru un moment, 
ceeace n‘au reuşit să facă străduinţele — mai 
mult sau mai puţin oneste sau interesate — ale 
oamenilor politici români: o manifestare uni¬ 
tară a comunităţii româneşti din exil. 

Manifestările cinstite, sincere şi desinteresate 
ale marei masse de pribegei români ca şi cele 
izvorite din interesul de a nu rămâne de căruţă 
a unor grupări, au arătat că fapta acestor tineri 
luptători este expresia sentimentelor emigraţiei 
româneşti. Unanimitatea lor este echivalentă 
cu ratificarea unui mandat tacit, din care ro- 
mânimea liberă îşi face o cinste şi o datorie re- 
cunoscându-1. Apărarea unui Neam ameninţat 
de pieire nu e o crimă pe care vreo lege s‘o 
poată pedepsi. Aceşti tineri aparţin cu trup şi 
suflet comunităţii Românilor exilaţi, a cărei 
unică şi sfântă misiune este: desrobirea Neamu¬ 
lui subjugat de comunism. 

într'un cuib de vipere comuniste, unde se 
clocea spionajul şi trădarea lumii libere, a p㬠
truns voinicia românească. Viperele au fost 
izgonite şi antenele Moscovei la Berna au fost 
tăiate câteva zile. Activitatea criminală a celor 
care, sub masca diplomaţiei, urzeau comploturi 
împotriva ţării care-i adăpostise şi împotriva 
lumii libere — a fost demascată. 

Mai mult decât presa exilului, mai mult de- 




în slujba vreunei grupaeiuni pontice, ori a 

vreunei mai-mărimi oarecare. Interese străi¬ 
ne de rosturile curate ale acestor zile de afir¬ 
mare românească-fără discriminări-nu aveau să 
fie aici, nicicum, slujite. Ca la ospăţul din 
Evanghelie a fost poftită toată lumea. Şi cei 
care au venit au fost cinstiţi, după cuviinţă. 
De se va fi mâhnit careva, acela s‘a mâhnit 
numai pentrucă n‘a văzut slujite aci interesele 
grupului ori ale stăpânului lui. Şi despre astfel 
de mâhniri ruşine este a şi grăi. 

în această prelungită „Noapte de Ispas“ a 
exilului, exemplul dat de Românii din Ger¬ 
mania a avut efectul ploii la vreme de arşiţă 
grea. S‘au putut vedea aci Români îmbrăţişân- 
du-se, cu ochii umeziţi. Baia spirituală a „Săp¬ 
tămânii" topise urmele încruntării şi ale des- 
nădejdii grele ce pândeşte paşii desţăratului, 
prin ceaţa deasă a târguelilor politice mondiale, 
întâlnirea de la Freiburg, zilele de reconfortarc 
spirituală de aci şi afirmarea credinţei nesdrun- 
cinate în învierea libertăţii României constitue 
un răspuns masiv dat jalnicelor eforturi propa¬ 
gandistice ale papagalilor republicani, ca şi tu¬ 
turor „înţelepţilor" care se pregătesc .. . pentru 
orice eventualitate! 

Faptul că exemplul vine din Germania nu este 
o întâmplare. Aci, în Germania, „demonii" şi 
ceilalţi „spărgători" ai unirii au fost alungaţi. 
Izbânda de la Freiburg este rodul unirii 
româneşti din Germania. 

Iniţiativa a pornit de la profesorul Virgil 
Mihăilescu şi de la echipa sa din Freiburg. Ea 
a fost îmbrăţişată, fără rezerve, de conducerea 
UNIUNII asociaţiilor şi instituţiilor din Ger¬ 
mania liberă. Conducătorii asociaţiilor, la rân- 
du-le, şi-au făcut din sprijinul cât mai larg dat 
iniţiativei o datorie de onoare. 

Eforturile s‘au întâlnit şi s‘au înmănunchiat. 
Aşa s‘a ajuns la izbândă. 

încă ceva ţin să mai însemn aci. Pentrucă 
izbânda să fie cât mai complectă, organizatorii 
serbărilor au făcut apel la unii compatrioţi cu 
nume mare din afara Germaniei: conferenţia¬ 
ri şi cântăreţi. Unii din ei au răspuns, ca la 
Evanghelie: „boi mi-am cumpărat (ori „muiere 
mi-am luat") şi nu pot veni. Rogu-te să mă 
ierţi!" Alţii însă au socotit că e bine (şi sănătos) 
să nu răspundă. 

Să o fi făcut, oare, „de frica Judeilor" din 
vremea noastră? Ar fi o explicaţie! 

G. RACOVEANU 


cântă aşa Biserica: 

„Precum prin ieşirea ta din mormânt peceţile mormântului nu le-ai stricat, 

aşa uşile fiind încuiate, ai intrat la prea slăviţii tăi Ucenici. (Laude, Dum. I}. 

Stăpânul vieţii şi al morţii, Cuvântul cel dintru început, cu Dumnezeu-T atăl şi cu Dumnezeu- 
Duhul-Sfânt, nu putea fi cuprins de un mormânt. El era pretutindenea, în acelaşi timp, după 
cum spune cântarea: 

în mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, în raiu cu tâlharul , ca un Dum¬ 
nezeu şi pe Scaun ai fost Hristoase cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le , 
cela ce eşti necuprins". Continuarea in pag. 2 



ivicti muu ucc.u laiu'iui, ii».*» i'iun •!*-. 

cât toate întrunirile cu discursuri bine pregătite, 

mai mult decât emisiunile staţiunilor de radio 

(destul de mediocre uneori, dacă nu chiar favo¬ 
rabile duşmanului), cei patru tineri români af¬ 
laţi azi între ziduri de temniţă, prin gestul lor 
hotărît şi bărbătesc, au făcut atent Occidentul 
Creştin asupra crimei ce se consumă (cu apro¬ 
barea tacită a acestui Occident) împotriva Ro¬ 
mâniei şi popoarelor subjugate de Comunism. 

Ei au dovedit, încă odată, că jertfa personală 
este esenţialul în luptă şi că numai ea poate 
asigura biruinţa. 

La 11 Iunie a.c. începe, la Berna, procesul 
acestor viteji tineri. Procesul lor este al nostru 
al tuturora. Este procesul Neamului care îşi 
caută prin orice mijloace dreptatea şi libertatea, 
furate. 

De aceea gândurile şi toată dragostea noastră 
se îndreaptă spre celulele din închisoarea dela 
THORBERG, unde Oliviu Beldeanu, Ion Chi- 
rilă, Stan Codrescu şi Dumitru Ochiu aşteaptă 
liniştiţi verdictul unei justiţii străine, dar — 
sperăm — nu vitrege. 

Va fi poate greu pentru judecătorii elveţieni 
— puşi să aplice texte de legi pentru fapte ce 
pot fi încadrate în anumite paragrafe de coduri 
penale, să dovedească că au înţeles acest frag¬ 
ment de mare tragedie ce s‘a consumat în libera 
şi paşnica lor ţară. 

Pentru Românimea cinstită însă, ca şi pentru 
toţi cei care îndură azi teroarea regimului lui 
Hruşciov, „demn" şi credincios urmaş în toate 
fărădelegile lui Stalin, fapta lor se încadrează 
în legile războiului sfânt: războiul de eliberare 
de sub jugul barbariei comuniste. El obligă să 
combaţi pe inamic, oriunde se găseşte el, cu 
toate armele ce- ţi stau la îndemână. Acest 
lucru l-au înţeles cei patru viteji de la Berna. 

Sunt sigur însă că, achitaţi sau condamnaţi, 
aceşti tineri fraţi ai noştri nu-şi vor pierde cal¬ 
mul de care au dat dovadă şi că vor păşi mai 
departe cu fruntea sus, bucuroşi şi conştienţi 
că şi-au făcut numai datoria făţă de lupta ro¬ 
mânească şi faţă de Dumnezeu, în slujba căruia 
s‘au pus pentru sdrobirea fiarei apocaliptice. 

Noi îi aşteptăm pe curând iarăşi liberi şi din 
nou în vâltoarea luptei, alături de cei ce nu 
ştiu să precupeţească sacrificiile pentru Neam 
şi Patrie. 

Iar până atunci le trimitem românescul şi 
creştinescul nostru: Dumnezeu să vă ajute! 

ILIE GÂRNEAŢĂ 
























pag. 2 


LEGEA 


Aprilie - Mai 1956 


Săptămână Românească în Germania 

Oraşul universitar Freiburg dă ospitalitate manifestărilor culturale ■ naţionale româneşti 



Foto: Willy PRAGHER - Freiburg. 

ÎNVIEREA, la Freiburg i. Brsg., 5/6 Mai 1956 


Viaţa şi activitatea compatrioţilor noştri din 
Freiburg i. Brsg., şi strălucita introducere la 
„Săptămâna Românească" — concertul Petre 
MUNTEANU, de la 21 Aprilie — pregătiseră 
atmosfera pentru „Săptămâna" de la 5-11 
Mai. Căci dacă la simpatia pentru Români, 
căreea i-au dat în termeni clari expresie repre- 
sentanţii oficiali ai oraşului Freiburg, un critic 
de artă de prestigiul Drului H. REICH putea 
scrie: «Als Auftakt zu der „Rumănischen Wo- 
che" die in Freiburg vom 5 bis 10 Mai statt- 
findet war der Abend hochst vielversprechend 
und man darf gespannt sein, was diese Woche 
an kiinstlerischen Veranstaltungen bringen 
wird» (Badische Zeitung, 24.4.56), interesul 
publicului freiburghez pentru aceste manifes¬ 
tări era explicabil. Şi aşteptările n‘au fost înşe¬ 
late: impresia lăsată a fost, în toate sectoarele, 
excelentă! 

SLUJBA ÎNVIERII 

Inaugurarea Săptămânei Româneşti s‘a făcut 
prin Slujba învierii Domnului, oficiată în noap¬ 
tea de 5 spre 6 Mai de Sfinţia Sa Părintele 
Emilian Vasiloschi. Răspunsurile le-a dat 
corul Român din Paris, subt conducerea d-lui 
Traian Popescu. Credincioşii, sosiţi din 
toate colţurile lumii, au trăit clipe emoţionante. 

INAUGURAREA SĂPTĂMÂNII 

Deschiderea festivă a Săptămânii a a- 
vut loc Duminică, 6 Mai, orele 10, de faţă fiind 
Alteţele Lor Regale Principele N i c o 1 a e al 
României şi Principesa Ioana, Principesa 
Josefa de Sachsa Coburg-Gotha, Principesa 
D i a n a şi Principele Franz de Hohen- 
zollern-Sigmaringen, reprezentanţii 
autorităţile germane, delegaţii diverselor insti¬ 
tuţii şi asociaţii, reprezentanţii organizaţiilor 
Germanilor din Banat, Bucovina şi Transil¬ 
vania, şi un numeros public român şi străin. 
PărinteleEm. Vasiloschi a oficiat TEDEUM-ul. 

Corul Român din Paris a dat răspunsurile 
şi a cântat Imnul Regal. 


românească, cuvântând cu competinţă şi multă 
căldură sufletească. Muzica liturgică, executată 
în prima parte a concertului, a fost pentru sala 
arhiplină o pioasă reculegere. A urmat muzica 
folklorică românească: „Iac'aşa" (Simeon Ni- 
culescu), „Cântec de leagăn" (Traian Popescu; 
solo: Francine Janin), „Foaie verde mărăcine" 
(Traian Popescu), Pe Mureş şi pe Târnave" 
(Traian Popescu; solo: Jean Louis Chevalier), 
„Negruţa" (Ion Vidu; solo-uri: Francine Janin 
şi Jean Louis Chevalier). „Lugojana" (Ion 
Vidu), „Sârba'n căruţă" (Danga Popescu), „R㬠
sunetul Ardealului" (Ion Vidu; solo: Francine 
Janin) şi „Ciobănaşul" (Traian Popescu). Multe 
din aceste cântece au fost bis-ate. Corul Ro¬ 
mân din Paris a entusiasmat şi pe cei mai pre¬ 
tenţioşi melomani făcând o puternică impresie 
asupra auditorilor. 


Mihăilescu şi de Prot. Em. Vasilo- 
s c h i. A răspuns A.S.R. Principele N i c o 1 a e. 

.RUMĂNIEN BOLLWERK DES WESTENS* 
Conferinţa cu proiecţiuni a Domnului Prof. I)r. 
Artur Hartmann - Freiburg. 

In Aula Universităţii, a avut loc Luni seara, 
conferinţa marelui prieten al României, Prof. 
Dr. Artur Hartmann. A vorbit despre 
„România — zid de apărare a Apusului". Cal¬ 
da apologie a fost însoţită de frumoase proiec¬ 
ţiuni din colecţia d-lui Willy P r a g h e r. 

cMYTHOS UND REALITĂT 
IN DER FRUHEREN BALKANISCHEN 
EXISTENZ* 

Conferinţa Domnului Dr. Ştefan Teodorescu- 
Stuttgart. 

Marţi seara, în Aula Universităţii Domnul 

ta r r '-T' i . • r • 


Paola Caffarclla. Este fiica unui Italian 
şi a unei Românce; la vârsta de 14 ani premi¬ 
ată a Concursului Bach în Milano 1950), a 
Concursului Internaţional în Geneva (1951) şi 
laureată a Societăţii Italiene de Radiodifu¬ 
ziune (1954). împlinindu-se anul aceasta un 
secol de la moartea lui Robert Schumann, fru¬ 
moasa pianistă, apreciată în lumea melomană 
italiană, franceză, spaniolă, şi elveţiană, a pre¬ 
zentam, în acest prim concert al său în Ger¬ 
mania, un program bine ales şi excelent execu¬ 
tat din opera marelui muzician german. Sala, 
arhiplină, a răsplătit pe tânără artistă cu nes¬ 
fârşite aplause şi cu braţe de flori. 

SERBAREA ZILEI DE ZECE MAI 

Ziua de 10 Mai a fost sărbătorită prin rugăciuni 
către Atotputernicul pentru eliberarea Ţării, 
rostite — în Capela Maicii Domnului — de 
către Rectorul Misiunii Catolice Române din 
Germania, Sf. Sa Preotul Ernst H a i k, şi 
— în cadrul unei unei Sfinte Liturghii, oficiate 
în aceeaşi capelă — de către Părintele Ion 
T ă u t u. Sfinţia Sa Părintele Emilian V a - 
s i 1 o s c h i a oficiat un TE DEUM, inau¬ 
gurând festivalul aniversar al zilei de Zece Mai; 
după acest serviciu divin, sala a cântat ambele 
strofe din Imnul Reagl. 

Discursul festiv a fost rostit de D-l Georgc 
Racoveanu, Preşedintele Uniunii Asociaţii¬ 
lor şi Instituţiilor Româneşti din Republica 
Federală Germană şi Berlinul de Vest. D-sa a 
spus, între altele, că Românii din exil nu-şi fac 
iluzii că ei, o mână de oameni, pot decide în 
marile probleme politice, internaţionale. Lupta 
pentru libertate continuă însă, ea fiind o datorie 
sfântă faţă de Neam şi Ţară. 

D-l Dr. Constantin Nagacevschi a 
cetit apoi telegrama, D-lui Ministru Federal 
Waldemar K r a f t, care insistă asupra im¬ 
portanţei Săptămânei Româneşti în cimentarea 

legăturilor germano-române şi urează deplin 
succes Bibliotecii Române si UARG-ului. 









9* a «..midi i 1111iui 


succes Bibliotecii Romane $i uarvj-wui. 


D-l Profesor Dr. Mihail P r o d a n a adre¬ 
sat celor prezenţi un cuvânt de bun sosit. 

D-l Profesor Virgil M i h ă i 1 e s c u, direc¬ 
torul Bibliotecii Române, a prezentat o amâ- 
nunţită dare de seamă asupra activităţii biblio¬ 
tecii. 

D-l Di 4 . Constantin Nagacevschi a 
prezentat felul de organizare a bibliotecii. Ace¬ 
asta cuprinde peste 7.000 de volume, o bogată 
arhivă documentară şi de presă, o secţie carto¬ 
grafică, stampe, o bogată arhivă muzicală, mi¬ 
crofilme, reproduceri fotografice, o colecţie fi¬ 
latelică şi una numismatică. A insistat apoi pe 
larg asupra activităţii editoriale, aducând mul¬ 
ţumiri tuturor persoanelor şi instituţiilor, care 
au înţeles să dea un larg concurs bibliotecii. 

Din partea autorităţilor germane a vorbit 
d-l Fritz S c h i e 1 e r, primarul oraşului Frei- 
burg, dând expresie bucuriei că Românii au 
ales acest oraş drept centru cultural. 

EXPOZIŢIA DE CULTURĂ ROMÂNEASCĂ 

A urmat apoi inaugurarea solemnă a expozi¬ 
ţiei, organizată în saloanele celui mai mare 
hotel din Freiburg: „ Europăischer Hof“. Con¬ 
ducerea grupului de albine harnice a avut-o şi 
de data aceasta neobositul arhitect Victor Cor¬ 
lă ţ a n. 

Pe lângă obiectele de artă populară române¬ 
ască (covoare, broderii, porturi, icoane, cruci, 
ş. a.), au fost expuse toate tipăriturile române¬ 
şti, apărute în exil, între anii 1945 şi 1956, pic¬ 
tură românească în exil, timbre poştale române¬ 
şti emise între 1858 şi 1945, fotografii de oameni 
şi locuri din Ţară. Parte din obiectele expuse 
sunt proprietatea bibliotecii, multe au fost puse 
la dispoziţie din adevăratele comori păstrate 
cu sfinţenie în castelele dela Sigmaringen sau 
Neuwied, sau sunt lucruri de preţ, pe care pri¬ 
begii nu s‘au îndurat să le lase acasa; ci le-au 
adus cu ei. 

CONCERTUL CORULUI ROMÂN 

Duminecă după prânz, corul d-lui Traian 
Popescu a cules frenetice aplauze, cu muzică 
sacră şi populară. înainte de concert d-l Dr. 
Johannes S c h u 1 z e, un distins prieten al Ro¬ 
mânilor, care ne-a cunoscut de-aproape Ţara, 
a vorbit despre muzica sacră şi muzica populară 


AGAPA DE PAŞTI 

Duminică seara, în sala de mese de la KOL- 
PINGHAUS, 200 de persoane s‘au întâlnit la 
agapa oferită de A.S.R. Principele NICOLAE 
al României şi de A.S.R. Principesa IOANA. 
Mai erau prezenţi: Principesa Josefa de Sachsa 
Coburg-Gotha, A.S.R. Principesa Diana şi Prin¬ 
cipele Franz de Hohenzollern - Sigmaringen. 
Principii şi Principesele au fost salutaţi căldu¬ 
ros, în numele celor prezenţi, de Prof. Virgil 


Dr. Ştefan Teodorescu a ţinut conferinţa 

Mit şi realitate în trecuta existenţă balcanică. 
Conferenţiarul a căutat să arate cauzele psi¬ 
hologice ale prăpastiei dintre Răsărit şi Apus 
— dintre Ruşi şi Apuseni. Strălucita expunere 
a D-lui Dr. Teodorescu a stârnit un vin interes. 

CONCERTUL DE PLAN 
PAOLA CAFFARELLA - GENUA 

In seara de Miercuri 9 Mai a avut loc con¬ 
certul tinerei, excepţional de dotate pianiste 


Salutul Germanilor din România l-a adus, 
în simţite cuvinte, d-l Lothar Orendi- 

Hommenau. 

D-ra Paola Caffarella, răsfăţată de 
participanţii la Săptămâna Românească, a exe¬ 
cutat la pian piese de George E n e s c u 
(Toccata şi Sarabanda, Op. 10), Ciprian Por¬ 
umb e s c u (Balada, Op. 29), D i n i c u (Ho¬ 
ra Staccato) şi Bela B a r t o k (Dansuri ro¬ 
mâneşti), prezentând apoi publicului recu¬ 
noscător, ca supliment, „Rapsodia Română" a 
lui Franz L i s z t, mai puţin cunoscută, exe¬ 
cutată pentru prima oară la Ateneul Român 
din Bucureşti în anul 1931. 

D-l Aurelian N e a g u, bas al Operei Ro¬ 
mâne, a cântat „Duce-m‘aş şi tot m‘aş duce" de 
E. Monţia, „Flueraşul" de G. Ştefănescu, „Cio¬ 
bănaşul" de N. Oancea, „Cântec de leagăn" de 
I. Borgovan, „Cocoşul" (cântec satiric) de N. 
Valeriu, dând publicului, ca supliment, mai 
multe cântece populare româneşti şi arii din 
opere clasice şi moderne. 

D-l Nelu Manzatti, prezent în sală, 
a cântat romanţe şi cântece ale sale şi a executat 
la pian un marş italian de mare succes (un imn 
închinat Mişcării de Unire Europeană) — com¬ 
poziţie proprie, laureată, fiind viu aplaudat. 

A urmat muzică populară (dansuri naţionale), 
executate de orchestra Vesco D ‘ O r i o - 
Koln. 

IN SALOANELE «HARMONIE» 

Seara, câteva sute de Români veniţi din toate 
ţările Europei libere şi mulţi prieteni ai poporu¬ 
lui românesc, s‘au adunat în saloanele cinema¬ 
tografului „Harmonie" pentru a serba închei¬ 
erea Săptămânei Româneşti. Orchestra Vesco 
d c O r i o a cântat până la ora 2 din noapte. 

DARUL INIMII 

în seara de 12 Mai prietenii şi colaboratorii 
apropiaţi ai profesorului Virgil Mihăilescu, 
„stuparul" grădinei de la Freiburg, au ţinut să 
sublinieze, printr'o modestă agapă, dată în 
cinstea lui, dragostea, preţuirea şi recunoştinţa 
lor. A fost o seară a dragostei. Cel ce s‘a dăruit, 
zi de zi, vreme de şapte ani, a fost dăruit de 
toţi cei prezenţi cu căldura inimii lor, străină 
vicleniei. 



I)E LA EXPOZIŢIE. Colţ de artă românească 


Foto: Willy PRAGHER - Freiburg. 


Înainte de Înviere Mântuitorul avea să se pogoare la iad pentru a elibera pe Adam din leg㬠
turile morţii. Cântarea spune: 

„La iad, Mântuitorul meu, te-ai pogorît şi porţile sfărâmând, ca un Atot¬ 
puternic, pe cei morţi i-ai înviat, boldul morţii l-ai rupt, pe Adam din 
blestem l-ai mântuit ". (Condac, glas 5). 

După învierea Domnului, a venit îngerul şi aprăvălit piatra, ca lumea să vadă că un mor¬ 
mânt nu poate încăpea pe cel neîncăput. Atunci s'au spăimântat ostaşii. S ( au spăimântat de 
vederea îngerului, după cum zice cântarea: 

„Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, ca nişte morţi s'au f㬠
cut, de strălucirea îngerului ". (Luni la Utrenie, Dum. II). 

Îngerul acesta a fost, cu fapta şi cu vorba, cel dintâi care a predicat învierea Mântuitorului. 
„Îngerul Tău, Doamne — spune cântarea — cel ce a predicat învierea 
Ta, pe strejari i-a înfricoşat, iar femeilor a strigat: ce, căutaţi pe cel viu cu 
cei morţi?" R. 













Aprilie - Mai 1936 


LEGEA 


pag. 3 



Foto: Willy PRAGHF.R - Freiburg. 


IN EXPOZIŢIE. D l Prof. V. MIHĂILESCU dând explicaţii DOMNIŢEI IOANA şi A.S.R. Prind- 

pelui NICOLAE al României. 


PARTICIPANT! 


A.S.R. Principele NICOLAE al României. A.S.R. 
Principesa IOANA a României, I)r. Miliail Fotin 
E n e s c u (Directorul ziarului FAPTA şi al Editurii 
FACTUM, Madrid). 

II. — ITALIA 

Nello Carducci — Directorul revistei „R1NISIA 
LATINA*’ şi Vice-Preşedinţe al CENTRO I)*AZI- 
ONE LATINA, D-ra Matilde Maucinclli — Redactor 
RIVISTA LATINA, Constantin Papanace — Fost 
Ministru Sub-Secretar de Stat (Roma), D-ra Paola 
Caffardla — Pianistă, D-na Caffarella (Genova), 
Sf. Sa. Pr. Eldo Borealii — Parohul Asoc. Italieni¬ 
lor din România, D-na Nina Bătălii — Pictoriţă 
(Roma), Nello Manzatti — (Milano), D-l şi D-na 
N. Constantinescu cu fiica (Milano), Dr. Petre 
Vălimăreanu — Directorul rev. VATRA (Romai, 
Prof. Dr. Th. Onriulescu — (Napoli). 

III. — ELVEŢIA 

D-na Lucia Bourgeois-Popovici (Geneva), D-l şi 
D-na Charles Philippe Gyr — Jurnalist, D-ra Mez- 
ger (Ziirich), D-l Const. Scheidegger — Dir. rev. 
UNIREA, I)r. H. Mastronardi cu Doamna, D-l 
Hans Wild (Berna), D-l Nicolae Staeger, D-l Av. 
Floriot Rene cu Doamna (Ziirich), D-l şi D-na 
Florea Nicoriuc (Badcn/Aarg.), D-l Alex. von Rotz 
(Fribourg). 

IV. __ franţa 

I)r. Traian Popescu — Dirijorul Corului Român 
(Paris), Corul Român — 25 persoane, Aurelian 
Neagu — Bas al Operei Române (Paris), Ilie Buzea 
— Secretar al Asoc. Cult. Române din Lille (Lille), 
Ion Velicu — Jurnalist (Paris), Serge Prodhon 
(Grenoble). 

V. — GERMANIA 

A.S.R. Principesa DIANA de HOHENZOLLERN 
(Sigmaringen), A.S.R. Principele FRANZ de HO¬ 
HENZOLLERN (Sigmaringen), A.S.R. Principesa 
JOSEFA de Sachsa-Coburg (Sigmaringen), A.S.R. 
Marea Ducesă THEODORA von SACHSEN-Wei- 
MAR EISENACH (Freiburg), Sf. Sa. Arhipresviter 
Em. Vasiloschi (Diisseldorf), Sf. Sa. Pr. Ioan Tăutu 
(Miinster), Sf. Sa. Pr. Ernst Haik (Miinchen), Sf. 
Sa. Pr. Petru Cadaru (Vilgertshofen), Av. Ilie 
Gârneaţă, Gh. Tr. Gallin, General Ion Gheorghe 
cu Doamna (Miinchen), George Racovcanu — Pre- 
şed. I ARG-ului (Fremng), Colonel D. Alexandres- 
ru — . Fresrd. Asoc. Rom. «lin sudul Germaniei (Miin- 


FREIBURG 

PERSONALITĂŢI GERMANE 

Fritz Schieler (Primarul General al Oraşului Frei¬ 
burg), Dr. Josef Brandel. Dr. Theodor Eggers (Pri¬ 
mari ai Oraşului Freiburg), Prof. Dr. H. Bombau- 
ser (Decan al Fac. de Teologie), Prof. Dr. Gustav 
Scheck (Directorul Academiei de Muzică), Prof. 
Dr. Artur Hartmann (Sub-Directorul Academiei de 
Muzică), Prof. Dr. Becker, Prof. Dr. Hugo Friedrich 
(Fac. de Litere - Freiburg), Dr. Gombert (Dir. Au- 
gustiner Museum), Anton Dichtel (Consilier de 
Stat), Dr. Johann Schulze (Dir. Inst. Etnografic), 
I)r. Rudolf Belzer (Prefectul Poliţiei), Dr. Ernst 
Brugger (Dir. Soc. de Radio), General Botho Graf 
Hiilsen, Dr. H. Vorgrimmler (Director CARITAS), 
Preot Hcrmann Bujard (Dir Evangelische Hilfs- 
werk şi reprez. Cons. Ecumenic Mondial la Frei¬ 
burg), General Werner, Ehrenfeucht, Baronin Thu- 
na. Frâu Dr. med. Ahrem, Frâu Dr. Sommcr v. 
Seckendorf, Poetul Reinhold Schneider, Prof. I)r. 
Johann Kiinzig (Dir. Zentralinstitut fiir Volks- 
kunde «Ier Heimatvertriebenen), D-na Prof. Dr. 
Giintber cu fiica, D-na Prof. Gr. Flotzer, Dipl. 
Ing. 11. Schmittheiiner. 

DIVERSE ALTE NATIONALITATI 


şi D-na Cesnicovschi, D-na Sevasta Ciupenic, Ion 
Vinţan, Marin Tosca, Emil Şfaiţer, Sevasta Rras- 
niewscki, D-l şi D-na Oskar Gollob, D-na llungcr- 
biihler cu fiica, Fam. Farmacist Schweitzer, D-na 
Hildegard Griebel, D-na Fiechtner, N-na Valeria 
Gebert, Fam. Geier Miroslava. D-na Zita Haas, Fam. 
Maria Eisele, Fm. Schropp, Fam. Kretschmann, Frl. 
Birkenmayer (dcla Siidwestfunk), Frl. Cleffmann, 
Fam. San Galii, Fam. Willy Pragher, Frl. Krebs, 
Leiterin der Frauenfachschule, Aurel Teuşan, Bru¬ 
no Glăser, Frl. Spitzmiiller, Giinther Gerstner cu 
D-l Hahn cu soţia, D-l Welzieck cu soţia. Fam. 
Frâu Eckert, Fam. Bartosch, D-l Mehnert cu soţia, 
D-l Hahn cu soţia, D-l Welzieck cu soţia, Fam. 
Lahomsky, D-l Schliiter cu soţia. 

ADEZIUNI 

PERSONALITĂŢI GERMANE: 

Bundesminister W alde mar KRAFT (Bonn), Fiirst 
Friedrich von HOHENZOLLERN (Sigmaringen), 
A.S.R. Principesa Luise zu WIED (Monrepos), Erz- 
bischof Dr. Eugen SEITERICH, Ex. Sa Weihbi- 
schof Dr. II. SCHĂFELE (Freiburg), Staatsrut An¬ 
ton DICHTEL (Stuttgart), Prof. Dr. G. v. MENDE 


Verband der Kriegsbeschădigten (Freiburg), Ver¬ 
bului der Lundsmunnsrhaften Dr. ADOLPIII (Bonn)- 

DIVERSE PERSONALITĂŢI STRĂINE: 

Colonel PAQUETEAU (Freiburg), Prof. Louis COM- 
Bl (Avignon), Contele Giacomo NARDONE (Roma), 
Dr. Enver ESENKOVA (Istanbul), Albert RIEDER 
(Morcote-Elveţia). Bund Ukrainischer Studenten 
e.V. (Miinchen). 

ROMANI: 

Msgr. Dr. Octavian BĂ RLE A (Roma), Prof. Dr. 
Sc \cr POP (Louvain), Prof. Grigore NANDRIŞ 
(Londra), Prof. N. I. HERESCU (Meudon-France), 
Prof. Dr. I). GĂZDARU (Btienos Aires), Mihail 
FĂRCĂŞANU (New York), D-na Irina Gasperoni- 
Frătiţă (Roma). D-na Ioana MIRABAUD (Geneva), 
GR. GAFENCU (Paris), C. VIŞOIANU (N. York), 
N. G. GARANFIL (New York), N. LAHOVARY 
(Grundson-Elveţia), R. V. BOSSY (New York), Ge- 
orges RĂUT (Paris), Dr. Mircea POPESCU (Roma), 
Prof. G. CARAGAŢĂ (Florenţa), Eugen LOZOVAN 
(Paris). Gh. IONESCU (Trieste), Vasile IASINSCHI 
(Madrid), Sf. Sa Pr. V. ZĂPÂRŢAN (Salzburg), 
Sf. Sa Pr. P. GHERMAN, N. DIANU, R. S. RUB- 
SEL, (Paris), Cezar TEODORESCU (Detroit-USA), 
Ing. A. ŞTEFĂNESCU (Lille), Mircea DUMITRIU 
(Geneva), Horaţiu BORZA (Strasbourg). P. MUN- 
TEANU (Milano), Eugen DRĂGUŢESCU (Assisi), 
Prof. Aurel RĂUŢĂ (Madrid), Dr. Const. SPOREA 
(Miinchen), D-na Elena DIFFENBACH (Beerfel- 
den), D-na Stella SAN-GALLI (Frunkfurt). D-na 
Ştefania RICHTER (Alsfeld), Dr. N. DJUVARA 
(Paris), Nicolae BUJIN (Roma), Horaţiu COMANI- 
CIU (Paris), D-na Elena NICOROVICI (Paris), G. 
ANASTASIU (Geneva), Florin C. ZAHARIA (MUn- 
< li<-n). Prof. Dr. Victor BUESCU (Lisabona), D-na 
Elisabeta MOLE (Berlin), Eracle POLITIS (Miin¬ 
chen). 

Nota: In ufară de persoanele trecute în pre¬ 
zenta listă, au mai luat parte la Săptămâna Rom⬠
nească (participări directe sau adeziuni) aprox. 500 
persoane. Români şi prieteni străini, ale căror nume 
se vor publica ulterior. 


DATI-VĂ OBOLUL PENTRU CASA CUL- 
TURALĂ DELA FREIBURG. PRIN 
ACEASTA VEŢI SERVI INTERESELE NEA¬ 
MULUI. 


DIN 

ZIARELE GERMANE 

TITLURI DE ARTICOLE: 







şed. lARG-uliii (Freitting), Colonel I). Alexamlrca- 
ru - Presed. A soc. Rom. din sudul Germaniei (Miin- 

chen), I)r. med. Victor Apostolescu (Erding), Prof. 
(îhoorfihe Cârsteanu (Miinchen), I)r. Constantin 
Braga (Erlangen), Maior Ch. Balotesru-Bordea cu 

Doamna (Karlsrithe), Avocat Virgil Popa (Miin- 

chen), Dr. Ştefan Teodorescu cu Doamna (Stutt¬ 
gart), Dr. I. V. Emil ian cu Doaninu (Trauchgau), 
Dr. Constantin Nagacevschi, Dr. Ion Popinceanu 
— Preş. Ligii Rom. Liberi din Germania (Miinchen), 
Avocat Gh. Acrivu cu Doamna şi fiica (Kdln), Dr. 
D. Puşcasu (Stuttgart), Sculptor Alexandru Pană 
(Miinchen), Prof. Acatrinei (Miihlheim/RuhrJ, Scar- 
lut Prescorniţoiu (Miinchen), V ictor Corlăţan (Stii11- 
gart), Noel Bernard — Şeful Secţiei Române «lela 
Free Europe (Miinchen), Nicolae Sorin, D-na M. 
Pokorny (Aachen), D-na Vlaria Thereza Stiiger 
(Miinchen), Dr. Ilans Diplich (Schwenningen), Pe¬ 
tru Tonegaru cu Doamna (Miinchen), Caranfil Spa- 
nachi cu Doamna (Bonn), D-na Valeria Vasiloschi 
(Diisseldorf), Avram Macarie cu Doamna, Christea 
Economu (Kiiln), Vladimir Eşanu Institutor (Augs- 
hurg), loan Bădulescu cu Doamna (Oherreggenen), 
D-na Veleanu (Diisseldorf), loan Moraru cu Doamna 
(Offenburg), D-ra Fausta Stoica (Breisach), D-ra 
Isahella Faustmann (Kehl), D-na Antoinette Vischer 
(Kandern), D-na Marcella Mall-Manu — Prof. de 
muzică (Miinchen), Dr. Paul Miron (Bonn), D-l şi 
D-na Ştefan Teuşan (AUgău), D-l şi D-na Arhitect 
Karl Waltenberger (Ulm), Constantin Prejheanu, 
D-na Victoria Seeharsch, Ştefan Iordănescu, D-na 
llerlinde Volosciuc (Regenshurg), Gh. Roşculet, 
Dionise Poclitaru, D-na Maria Melniciuc, Con¬ 
stantin Florescu (Miinchen), Dr. Dumitru Pârău, 
D-l şi Doamna I). Fuchs (Freising), D-na Elena 
Kunst, D-na Maria Niculescu, Alexandru Tomorug 
(Miinchen), loan Bădescu, Olga Bâdescu (Staudacii), 
Agripina Baur (Miinchen), Andrei Botnar (Stutt- 
gart), Pavel Butnarii, Ingeborg Butnaru (Erding), 
Gerasini Florescu, Charlotte Glass (Miinchen), Şte¬ 
fan Ifrim (Augshurg), Elisabeta Melniciuc (Vaterc- 
stetten), Theodor Socaciu, lise Socaciu, Rita Koe- 
niger (Miinchen), Mircea Hâncu, Doamna Hâncu 
(Stuttgart), Gheorghe Bulumete, Cheorghe Cotae 
(Miinchen), Constantin Ghiţescu (Bad Neuenahr), 
Ion Modoi (Trier), Alexandru Kopas (Haslach), 
Miliai Teodorescu cu Doamna (Weingarten), D-na 
Popcscu Elisabeta — Institutoare (Wehlcn), Udrea, 
Jahoda, (Miinchen), N. Croitorii (Kaiserslautern), 
Dumitru Mihai (Dortniund), G. Trunk (Rastatt), 
Dr. Bolcki R., Const. Dimitriu, D-na Dimitriu Ma¬ 
ria (Koln), D-l Waller (Bad Kroningen), D-l Uhlig 
cu Mama (Huggstetten), Baumann Peter (Todt- 
mos), Fam. Dănţuş (Gottenheim). 

BERLIN 

Prof. Gh. Draghincescu, Ing. Stelian Pletea, Av. 
Virgil Eftimie, Emil Apostol, Ing. I. Ciohotariu, 
Prof. Gh. Colea. 


ing. n. sciiimittienner. 

DIVERSE ALTE NAŢIONALITĂŢI 

General LAJOUANIE (Comandantul Primului Corp 
de Armată Francez la Freiburg), General DOUCHY 
(Ajutorul sau). Colonel FOI SSIER (Comanduntul 
Garnizoanei Freiburg), Prof. Dr. Victor HELL 
(Directorul Institutlui Francez), Jean Pierre BUK- 
KER (Magistrat), Fam. DURÂND, Thomas SORBY, 
Commandant de MERVILLE, Dr. V. B. GIUSTI- 
NIANI (Lector la Univ. Freiburg), Cari GEBUHR 
(Director AMERIKA-HAUS — Freiburg). 

PRESA GERMANĂ 

I)r. H. Reich (Badische Zeitung), Dr. Werner Frey 
(Deutsche Prcsse Agentur), G. Pfeiffer (Badische 
Zeitung), Lasotta (Siidwestrundschau), Dr. Jiirgen 
Buschkiel (Stuttgarter Zeitung), Dr. Josef Thiel- 
niann (Stuttgarter Nachrichten), I)r. Simon (Frei- 
burger Stadtanzeiger), I)r. Reimers (Siidwestfunk- 
Zeitfunk), Edmund Huher (Schwarzwălder Bote), 
Dr. Johann Schulze (Gloho Press), D-na Ida Maria 
Baehrlc (Frankfurter Allgemeine Zeitung), W'illy 
Praghcr (Presse Photograph - Freiburg). 

ROMANI ŞI PRIETENI 

D-l şi D-na Prof. I)r. Mihail Prodan, Maior Ale¬ 
xandru Paunescu, D-l şi D-na Av. Mircea Oren- 
dovici, D-l şi D-na Dr. Bender-Gavrilescu. D-l şi 
D-na Florian Pârvulescu, D-l şi D-na Virgil Mihăi- 
lescu, Gheorghe Bocioagă, Gheorghe Călimănescu, 
D-l C. Rosetti-Solesco. D-l Dr. Frust Wallner, D-l 


srhof Dr. H. SCHĂFELE (Freihurg), Staatsrat An¬ 
ton DICHTEL (Stuttgart), Prof. Dr. C. v. MENDE 
(Diisseldorf), Prof. Dr. Dr. Hans KOCII — Ost- 
europa Institut (Miinchen), Baronin Lia von Loe- 
Schulz (Bonn), Kreisdekan der Ev. Kirche Prof. 
Dr. H. BORNHĂUSER, Landesgerichtsprăsident 
MATT, Dr. v. MAYDEL, Prof. Dr. H. THIEME, 
(Ostdeutscher Akademischer Kopernikuskreis), 
Prof. Dr. Erich SEEMANN (Deutsches Volkslieder- 
archiv), Prof. Dr. H. AUBIN, Prof. Dr. phil. H. 
STALDINGER (Freiburg), H. J. Graf MATUSCH- 
KA (Aachen), Dr. LCDER Bd.-Ministerium (Bonn), 
Prof. I)r. W. GIESE (Hamburg), Prof. Dr. Dr. Ernst 
GAMILLSCHEG (Tiibingen), Werner KIEWITZ 
Gesandter (Bonn), Prof. Dr. G. REICHENKRON 
(Berlin), Prof. Dr. E. von CAEM.MERER Rektor 
Univ., Dr. WIEDEMANN Reprez. Regierungspră- 
sidium, Dr. SCHERENBERG Kulturreferent, Re- 
gierungsprăsidiiim, Prof. Dr. F. METZ (Freiburg), 
Prof. Dr. Fritz VALJAVEC Siidost-Institut- D-na 
Barbara von WUSSOW (.Miinchen), I)r. Siegfried 
BROSE Oberreg. Rut (Freiburg), Dr. Josef TRISCH- 
LER Rut der Siidosten (Bonn), Dr. A. MAUREI! 
(Hamburg), Reg. Baudirektor LIN DE, Waldemur 
BURGIN (Freiburg), Lothur ORENDI-HOMME- 
NAU (Stuttgart), Maria FRAUENKNECIIT (Mainz), 
Balduin HERTER (Stuttgart), Franz SCHUTTACK 
(Karlsruhe), Prof. I)r. WELTE Prorektor-Univ. 
(Freiburg), Landsmannschuft der Banuter Schwa- 
hen aus Rumănien e.V. — Prof. Anton VALEN¬ 
TIN (Sigmaringcn), Landsmunnschaft Schlesicn 
(Bonn), Landsmunnschaft Westpreussen (Liibeck), 


M J M. X a M. M. J i M . . J 



CORUL T]( A IAN POPESCU - PARIS. 


Foto: Willy PRAGHF.R - Freiburg. 


TITLURI DE ARTICOLE: 

„GEISTIGE HEIMSTATT DER RUMĂNEN 
IM EXIL" 

(Frankfurter Allgemeine, 12 Mai 19. r >6), 
„LIEDERABEND PETRE MUNTEANU" 

(Siidwest Rundschau, 23. April 1955) 
„LIEDERABEND PETRE MUNTEANU" 

(Badische Zeitung, 24 April 1956). 
„RUMÂNISCHE SÂNGER" 

(Freihurger Wochenspiegel, 3/4.5.1956). 
„NOCH EINMAL BRENNEN OSTKERZEN" 
(Badische Zeitung, 5/6 Mai 1956). 
„AUFTAKT DER RUMĂNISCHEN WOCHE" 
(Siidwest Rundschau, 19 April 1956). 
„RUMÂNISCHE WOCHE IN FREIBURG" 

(Siidwest Rundschau, 11 April 1956). 
„AUFTAKT ZUR RUMĂNISCHEN WOCHE" 

(Freihurger Stadtanzeiger 19/20.4.54) 
„PROFESSOR VIRGIL MIHAILESCU" 

(Wochen-Spiegel, 3/4 Mai 1956). 

„EIN ZENTRUM RUMANISCHER KULTUR" 
(Stuttgarter Zeitung, 5 Mai 1956). 

D1E RUMÂNISCHE WOCHE BEGANN" 

(Badische Zeitung, 7 Mai 1956). 
„RUMÂNISCHE WOCHE IN FREIBURG" 

(Offenhurger Taghlatt, 12 Mai 1956;. 
„RUMÂNISCHE WOCHE IN FREIBURG 
KROFFNET" 

(Siidwest Rundschau, 7 Mai 1956). 
„DIE RUMÂNISCHE WOCHE IN FREIBURG'' 
Eroffnungsfeier im Kaufhaus. Eine Ausstelluug im 
„Europăischen Hof". 

(Badische Zeitung, 7 Mai 1956). 
„RUMÂNISCHE WOCHE" 

(Freih. Wochen-Spiegel, 3/4 Mai 1956). 
„RUMĂNIEN — BOLLWERK DES WESTENS" 
(Badische Zeitung, 9 Mai 1956). 
„RUSSLAND UND RUMĂNIEN" 

Ein Vortrag in der Rumănischen Woche in Freihurg 
(Badische Zeitung, 12/13 Mai 1956). 
„RUMÂNISCHE CHORE" 

Konzertveranstaltung der Rumănischen W'oche 
in Freihurg 

(Badische Zeitung, 9 Mai 1956). 
„KLAVIERABEND PAOLA CAFFARELLA" 
im Rahmen der Rumănischen Woche 

(Badische Zeitung, 14 Mai 1956). 

„EIN SCHUMANN-ABEND" 

(Schwarzwălder Bote, 12/13 Mai 1956). 
„KLAVIERABEND PAOLA CAFFARELLA" 

(Freih. Stadt-Anzeiger 3/4 Mai 1956). 

„FEIER 

ZUM RUMĂNISCHEN UNABHANGIGKEITSTAG" 
(Badische Zeitung, 14 Mai 1956). 




pag. 4 


LEGEA 


Aprilie - Mai 1956 


Cuvinte de bun venit. Dări de seamă. Discursuri 



Foto: Willy PRAGHF.R - Freiburg. 

LA ZECE MAI 


în rândul I, de la stânga spre dreapta: General LAJOUANIE, Comand. Corps. de armată fran- 
eesă la Freiburg; A.S.R. Principesa DI AN A de H ohenzollern; Domniţa IOANA şi A.S.R. Principele 
NICOLAE al României; A.S. Principele FRANZvon Hohenzollern-Sigmaringen; D-na Prof. H a r t 
m a n n; Prof. Dr. Artur HARTMANN. 


CUVÂNTUL DE SALUT AL D-LUI PROF. DR. 
MIHAIL PRODAN - FREIBURG 

Hodiverehrte Festversammlung! 

Es ist fiir midi eine angenehme Pflidit, Sie als 
Găste der Rumănischen kulturellen Wodie begriiBen 
7.11 diirfen. 

Ich begriiBe im Namen der Rumănischen Bi- 
bliothek die Mitglieder des — mit der Gesdiichte 
des rumănisdien Volkes so eng verbundenen 
fiirstlichen Hauses Hohenzollern-Sigmaringen. Seine 
Kdnigliche Hoheit Prinz N i c o 1 a i von Rumănien, 
Ibre Kdnigliche Hoheit Prinzessin Joana von 
Rumănien, Ihre Kdnigliche Hoheit Prinzessin 
D i a n a und Seine Durchlaucht Prinz F r a n z 
von Hohenzollern-Sigmaringen. 

Ich begriiBe die Vertreter der katholischen und 
evangelisdien Kirchc und S. Hochwiirden Proto- 
presbyter Vasilosdii als Vertreter der rumănischen 
orthodoxen Kirdie. 

Die Rumănische Bibliothek mochte bei dieser 
Gelegenheit ihre besondere Dankbarkeit zum Aus- 
druck bringen dafiir, daB sie von den kirdilichen 
Stellen immer Verstăndnis und Unterstiitzung er- 
f ah ren durfte. Die Teilnahme der hochsten kirdi¬ 
lichen Wiirdentrăger an unserer Veranstaltung gibt 
der Rumănisdien Bibliothek audi weiterhin ein Ge- 
fiihl der Sicherheit und des Vertrauens in die Zu- 
kunft. 

Wir begruBen als Vertreter der altehrwurdigen 
Albert-Ludwig-Universităt Freiburg Herrn Prof.Dr. 
Friedrich, Herrn Prof. Dr.. Schek und 
Herrn Prof. Dr. Hartmann von der Staatli- 
dien Musikhodisdiule. — Die Rumănische Biblio¬ 
thek hat seit ihrem Bestehen stets die Verbindung 
zu der traditionsreidien Universităt Freiburg ge- 
sucht. Die ihr dabei zuteilgewordenen wertvollen 
Anregungen bedeutcn fiir die Bibliothek einen 
groBen Gewinn. 

In Dankbarkeit und Freude begruBen wir die 
Vertreter der staatlichen und stădtischen Beborden, 
Herrn Oberregierungsrat Dr. Scherenberg, Herrn 
Ministerialdirektor Dr. Nunier, den stellvertreten- 
den Oberbiirgermeister der Stadt Freiburg, Herrn 
Biirgermeister Schieler, Herrn Biirgerineister 
Dr. Eggers und Herrn Prăsident Raule vom Giro- 
und Sparkassenverband. 

Durch das stete Entgegenkommen der staatlidien 
und stădtischen Behordeu und die Gastfreundschaft 
ihrer Bevolkerung haben die Rumănische Biblio¬ 
thek und ibre Mitglieder in dieser herrlichen 
•siodt ihr*» nene Heimat aefunden. 


CUVÂNTAREA D-LUI PROF. V. MIHĂILESCU 

«Mit herzlicher und aufrichtiger Freude begruBen 
wir die Freunde der Rumănisdien Bibliothek von 
Freiburg, die uns mit ihrer Anwesenheit beehren 
und weldic die Siebenjahresfeier dieser kulturellen 
Arbeitsstătte mit uns begehen wollen. 

Sieben Jahre spielen im Leben einer kulturellen 
Einriditung gewiB keine gewiditige Rolle. Ibre 
besondere Bedeutung konnen wir erst richtig er- 
inessen, wenn wir die Umstănde wiirdigen, die zur 
Griindung der Rumănisdien Bibliothek gefiihrt ha¬ 
ben. Durch den Zusammenbruch und die Wirrsale 
der Nadikriegszeit wurden viele Menschen aus 
ihrem Heimatboden entwurzelt und aus ihrem or- 
ganisdien Lebenskreis herausgerissen. Sie alle ver- 
spiirten nur zu bald Sehnsudit und Bediirfnis, ihr 
seelisches Leben von neuem zu verankern. Nur auf 
diese Weise wurde der sittliche Zerfall der Einzel- 
personlidikeit vermieden. Die Riivkbesinuuug auf 
die Werte der eigenen Kultur bedeutete xugleidi 
»ino iipiio Sinnrflnmir iIps i-iirpnpn Daseins. Des- 


wissenschaftlidien Arbeiten veroffentlicht werden, 
die von unserem Volke handeln.» 

„Wir sind uns dessen bewuBt, daB die Probleme, 
die sich fiir das Exilrumănentum, audi fiir die 
iibrigen Fliichtlinge aus Osteuropa, einschlieBlich 
der deutschen Fliichtlinge Rumăniens, gelten. Alle 
Volkstiimer jenseits des Eisernen Vorhungs sind 
in ihrer kulturellen Existenz durdi zwei Hauptge- 
fahren bedroht: 

Die eine ist die materialistische Weltansehauung 
des Marxismus, die gegen unsere christliche Geistes- 
haltung verstoBt und die mit allen einem totali- 
tăren Staat zu Gebote stehenden Mitteln verbreitet 
wird. Die Ausmerzung dieser geistigen Haltung im 
sittlichen BewuBtsein unserer Volker bedeutet nichts 
anderes als die seelische Zerstiirung dieser Volks- 
tiimer selbst. Und gerade weil diese Gefahr im 
Westen nicht geniigend erkannt wurde, wollen wir, 
die wir sie aus năchster Năhe erlebt haben, sie 
uni so nachdriieklicher hetonen. 

I)if» /Hpilr Gefahr Ut ein Munrrl nn Freitieil 


DIN CUVÂNTAREA DOMNULUI GEORGE 
RACOVEANU, PREŞEDINTELE UARG - Ului 

„Kdnigliche Hoheiten! 

Exzellenzen! 

Meine sehr verehrten Damen! 

Meine Herrenî 

Nlit unvermindertem Eifer konimen wir Exil- 
rumănen jedes Jahr am 10. Mai zusammen um der 
friiheren l nuhhungigkeit unseres Vaterlandes zu 
gedenken. 

In diesem unserem Beharren ist etwas von der 
Abgeklărthcit des ulten Bauern enthalten, der statt 
Aprikosen, NuBbăume pflunzt, deren Ernte er wahr- 
scheinlich nicht erleben wird.... 

Wir Exilrumăiien sind nur eine Handvoll Men¬ 
schen; wir sind machtlos, denn wir verfiigen iiber 
keine Divisionen und haben in der Weltpolitik 
nicht mitzureden. Wir konnen nicht einmal die 
bffentliche Meinung der Welt beeinflussen. 

Jedoch sind wir die Wortfiihrer eines Volkes von 
20 Millionen. iiber das die Finsternis und der 
Schatten des Todes herniederging. Wir miissen 
also fiir unsere Briider sprechen: wir in ii s s e n 
fiir sie bekennen. 

In der westlichen Welt zerstreut, nehmen selbst- 
verstăndlich nucii wir zur Kenntnis, wie sich abend- 
lăndische Schriftsteller — ebenso wie asiatische 
Staatsmănner — bemiihen, das evangelische Gebot: 
„ihr solit nicht widerstreben dem ( bel** in der 
heutigen politischen Weltlage anzuwenden. Audi 
wir lesen, was man im Abendlund iiber das „Chri- 
sten tuni am Morgen des Atomzeitalters“ schreibt; 
wir sehen, wie man fiir den Kommunismus eine 
theologische Fundierung sticlit. 

..In diesen theoretischen Betrachtungen abendlăn- 
discher Schriftsteller und mancher Politiker liegt 
ein grundlegender Irrtum vor, nămlich der, daB 
heute die Menschheit vor einer Bedrohung geistiger 
Natur stehe. 

Ware die Gefahr vom Osten geistiger Natur, so 
hliebe dagegen nicht mehr viei zu tun, denn die 
^ahrheit bahnt sich immer ihren Weg. 

Die Quelle aber der gunzen sichentfaltenden Tra- 
gbdie ist ja gerade im Fehlen des Geistigen zu 
sudien. 

Der Kommunismus strebt nicht nach einer Uber- 
windung der menschlichen Natur. Im Gegenteil, — 
bei der Durchfiihrung seiner Ziele widerspricht der 
Koniiiiiinismtts immer wieder den grundlegenden 

Ge»etzen der menadilidiea Natur. Di© komnuinis- 
tische Ordnung ist keine natiirliche Ordnunc. Und 

















înrcr Ifevolkerunţ haiten uie rv timanisme uiuuu- 
thi*k tind ihre Mitgliedcr in dieser herrlichen 
Studt ihre nene Heimat gefunden. 

Ferner hcgriiBen wir S. Exzell. Mr. General 
1) o u c h y, Mr. Colonel Foussier, vom Amerika- 
Haus. Herrn Direktor Gebuhr und vom Institut 
Francais Mr. Hell. Von dem imraer sehr wohlge- 
sinnten Siidwestfunk die Herren Brugger und Rei- 
mers, sowie die Herren der Presse. 

Icli begriiBe die Vertreter der Landsmannschaften 
der Bukowiner, Siebenburger und Banater Deut- 
schen und freue midi, daB durch ihre Anwesenheit 
unserem iînmer sehr guten Einvernehmen in der 
alten und neuen Heimat Ausdruck verliehen wird. 

Aus groBen Entfernungen — aus Italien, der 
Schweiz, Frankreidi und Spanien und allen Teilen 
der deutsdien Bundesrepuhlik sind Găste zu uns 
gekommen. Ich begriiBe den Direktor der Rivista 
Latina Prof. Car duc ci aug Rom, Herrn Prof. 
Onciulescu aus Neapel, S. Exz. Herrn Minister 
General Ion Gheorghe, die Exzellenzen P a- 
p a n a r e und G a r n e a t a, Herrn Colonel A 1 e- 
x an drese u und den Priisidenten des \ erban- 
des Rumănischer Vereine Herrn Racoveanu. 

Dem Rumănischen Chor aus Paris und dessen 
Leiter Traian Popescu, seinen Solisten Herrn Neagu 
und Fraulein Janin sowie der bekannten jungen 
Pianistin Paola Caffarella mbditen wir mit unserem 
GruB auch unseren herzliehsten Dank dafiir sagen, 
daB sie mit bewundernswertem Idealismus ihre Mit- 
arbeit zugesagt haben. 

In gleidiem Sinne gebiihrt Dank dem aufrichti- 
gen Freunde unserer Bibliothek Herrn Prof. Dr. 
Hartmann von der Stautlirheii Musikhochschule 
Freiburg. BegriiBen mochte ich auBerdem Herrn 
Dr. Teodorescu als Vortragenden. Dank 
sibuldet die Rumănische Bibliothek auch Herrn 
Pragher fiir seine immerwăhrende Anteiinahme 
und Unterstiitzung. Unsere — mit Miihe und Opfer 
aufgehaute — Ausstellung und unser Programul 
werden durch die Lichtbilder von Herrn Pragher 
sehr bereichert. 

SchlicBen mdihte ich meine BegriiBung nicht, 
ohne den Dank der Mitglieder der Rumănischen 
Bihliothek deren Leiter Herrn Prof. M i hai¬ 
te s c u ausgesprochen zu haben. Die Rumănische 
Woche ist allein seiner Iniţiative zu verdanken. 
Sie ist die Krdnung seiner siebenjahrigen uner- 
miidliihen Tiitigkeit, seiner Sorgen uud Miihen um 
das Gedeihen der Rumănischen Bibliothek. Moge 
diese Rumanisdie Wodic allen Teilnehmern zei- 
gen wie sehr wir uns heiniihen, durch unsere Kul- 
tur beizutragen zur Verstăndigung aller Menschen, 
denen kulturelle Werte Symbol des Ewigen sind.» 

BIBLIOGRAFICE: 

SEVER POP , Chronique du Centre (second 
fascicule , decembre 1955). In ORBIS , t. IV , 
No. 2, 1955 , pp. 584 - 607. 


personlichkeit verraieden. Die Ruukbe»inuuug auf 
die Werte der eigenen Kultur bedeutete zugleidi 
eine neue Sinngebung de§ eigenen Daseins. Des- 
wegen zielten die Bestrebungen unserer Bibliothek 
von Anfang an auf die Herausgabe von Biidiern 
volkstiimlichen Sdirifttums wie zum Beispiel Fara 
Tara - Heimatlos, Mărdien, Sammlungen von Ge- 
dich ten und Erzăhlungen oder auf die Veroffent- 
lidiung von Werken bedeutender Dichter wie Emi- 
nescu und Caragiale. Erst nachdem wir diesen ur- 
eigensten seelisdien Bedurfnissen entsprochen hat- 
ten, schritten wir zu einer auf lange Sicht geplanten 
Tătigkeit. 

Wir waren uns stets dessen bewuBt, daB sidi 
das Problem der seelisdien Verwurzelung nidit 
nur auf den Rumănen in der Fremde besdirănkt, 
sondern auch die im Lande verbliebenen Briider 
und Schwestern initumfaBt. Aus ideologischen und 
politischen Griinden haben die Regierungen der 
Lănder jenseits des Eisernen Vorhangeg eine Ueber- 
priifung des historisdien, politischen und kulturel- 
len Sdirifttums der betreffenden Volker angeord- 
net. In unserem Heimatland wurde die Săuberung 
der Bibliotheken auf breiter Grundlage durchge- 
fiihrt. Biicher und Handsdiriften, die von unserer 
gesdiiditlidien und kulturellen Vergangenheit zeug- 
ten, wurden aus den Biichereien entfernt oder gar 
verniditet. Diese Săuberung muBten selbst Einridi- 
tungen auBerhalb der Landesgrenzen iiber sidi er- 
gehen lassen. Die von ihrem Stifter, dem groBen 
Vasile Parvan, und seinen Nadifolgern so reich 
ausgestattete Bibliothek der Rumănischen Aka- 
demie in Rom wurde von ihren riicksichtslosen 
Săuherern buchstăhlidi zerstort. Ein gleidies Schick- 
sal widerfuhr den anderen Bihliotheken der abrud- 
lăndisdicn Hauptstădte. Aus leicht verstăndlidien 
Griinden ist man bestreht, das geschichtliche Be- 
wuBtsein des Rumănentums zu unterhohlen und 
zwisdien Gegenwart und Vergangenheit eine tiefe 
Kluft zu graben. Dadurdi soli die Auflosung unse¬ 
rer rumănisdien Volkspersonlidikeit in der uns 
bedrohenden euro-asiatischen Flut beschleunigt 
werden. Im Gegensatz zu diesen zerstorerischen Be¬ 
strebungen hat sich die Rumănische Bibliothek das 
Ziel gesetzt, zu retten, was in der abendlăndischen 
Welt noch gerettet werden kann. Das Verstăndnis, 
das wir dahei nicht nur bei den Rumănen im Exil, 
sondern auch bei unseren Freunden im gesamten 
Abendland gefunden haben, ist sehr ermutigend. 
Deswegen wăre es zutiefst bedauerlich, wenn unser 
kulturelles Anliegen bei seiner bisherigen Tătig¬ 
keit verharren wiirde. Deshalb planen wir (wie 
wir noch zeigen werden und wie die Festplakette 
ausfiihrlich erkennenlăBt)dieAusgestaltungderFrei- 
hurger Bibliothek zu einem Zentrum schopferischer 
Leistung. Wir wollen den rumănischen und anders- 
volkischen Gelehrten soviel urkundliehes Material 
wie inoglich zum wissenschaftlichen Studium zur 
Verfiigung stellen; in der Zeitschrift der Bibliothek 
„Buletinul Bibliotecii Romane 44 aber sollen die 


die wir sie aus nachster I\ahe erlebt haben, sie 
uni so nachdriirklicher betonen. 

Die zweite Gefahr ist ein Mangel an Freiheit 
in den totalităren Staaten. Er schafft ein Klima. 
in dem keine eigenstăndigen Geistigen Leistungen 
gedeihen kdnnen. In einem Tyrannenstaat ver- 
siegen die schbpferischen Krăfte sowohl des Ein- 
zelnen, als auch gunzer Volker. Weil aber jede 
Nation mit den fiir sie typischen Leistungen zur 
Menschheitskultur beitragen soli, erachten wir es 
als echte und ernste Aufgabe, daB die Rumănische 
Bibliotek ihre Tătigkeit in diesem Sinne uusrichten 
soli. Zu unserer Rumănischen Woche haben wir 
eine Reihe andersvdlkischer Freunde und Leidens- 
genossen eingeladen. Mit ihnen wollen wir gemein- 
sam beraten, wie wir zur Verteidigung des kultu¬ 
rellen Erbes unserer Volker am besten beitragen 
kdnnen und wie dieser Beitrag der gesamteuro- 
păischen Kultur zugute kommen kann. 

Das Bestreben unserer Bibliothek, ihre Tătig¬ 
keit in eienem allgemeineren Rahmen zu entfalten, 
erscheint selbstverstăndlich — entspricht sie in die¬ 
ser erweiterten Form doch dem Entwicklungsgang 
unserer Zeit. Nur in einer Atmosphăre der Frei¬ 
heit und gegenseitigen Duldung kann ein Volk 
seiner ihm von Gott geschenkten Begabung Aus- 
druck verleihen und zu einer Kulturgcmeinschaft 
beisteuern, welche die Grundvoraussetzung dar- 
stellt fiir den Verstăndigungswillen in einer ge- 
rechteren und besseren Welt von morgen. 44 

LA AGAPA DE PAŞTI: 

„ALTEŢE REGALE, DOMNIŢĂ 
DOAMNELOR ŞI DOMNILOR! 44 

Este o deosebită onoare pentru noi de a putea 
saluta în mijlocul nostru la o agapă creştinească 
şi românească pe Alteţele Voastre Regale. 

Mi se pare că Săptămâna Românească, cuprinsă 
între sărbătoarea învierii Mântuitorului Nostru 
Isus Hristos şi sărbătoarea naţională a Indepen¬ 
denţei româneşti ar fi rămas mai rece, aş putea 
spune mai oficială, dacă n 4 ar fi fost o agapă, adică 
o masă intimă, poate improvizată, dar pornită, aşa 
cum arată şi numele de agapă, din dragoste. 

Când Alteţele Voastre Regale s 4 au gândit la acest 
lucru, au vrut fără îndoială, să-şi manifeste dra¬ 
gostea faţă de noi, cei desrădăcinaţi din scumpa 
noastră Pârtie. Au vrut să ne alunge melancolia care 
este inevitabilă, mai ales în zilele marilor sărb㬠
tori şi din această dragoste să crească solidaritatea 
şi speranţa eliberării plaiurilor noastre dragi. 

Pe noi, refugiaţii, acest gest ne mişcă profund. 
Deaceea cred că mă fac interpretul tuturor celor 
de faţă dacă la dragoste răspundem cu dragoste, 
urând Alteţelor Voastre Regale şi Domniţei, ca 
la anul să putem face împreună cu toţi Românii, 
cum se spune acasă la noi, dela Vlădică şi pănă 
la opincă, murea agapă românească care să ducă 
la învierea patriei noastre dragi, astăzi răstignită 
de cei fără Dumnezeu. 


i\umiuuiMMUiis iiiimcr n iruri urii uiiuic^riiurii 

Gesetzen der mensihlicheu Natur. Die kommunis¬ 
tische Ordnung ist keine natiirliche Ordnung. Und 
weil sie unnatiirlich ist, kann sie sich nicht mit den 
Waffen des Geistes behuupten, sondern nur mii 
der brutalen Kraft, — mit Unterminierung und 
mit Verbrechen. Dieser kardinale Fehler in der 
kommunistisrhen Anschuuung, — das Unnatiirliche, 
— zwingt die kommunistische Revolution iînmer 
wieder nach vorn. Solange noch Gegner der kominu- 
nistischcn Ordnung existieren, bedeutet das Stehen- 
hleiben, die Begrenzung, fiir sich den sicheren Tod. 
Um Sicherheit zu huben, ist der Kommunismus 
gezwungen seine Gegner zu beseitigen. Die kom- 
munistische Revolution muB mithin zur Weltrevo- 
lution streben. Nur, wenn die kommunistische Ord¬ 
nung zur Weltordnung wird, wird sie ihren Bestand 
sichern kdnnen 44 . 

„Wir wissen wohl, daB in der westlichen Welt 
Politiker leben, die des Glaubens sind, daB durch 
die Opferung der nationalenUnabhăngigkeit einiger 
Volker Europas, der Frieden und die Zukunft ihres 
eigenen Vaterlandes gesichert werden konnte. 

Und doch wiirde das nur bedeuten, den Fehler 
von 1918 zu wiederholen. 

38 Jahre lang wurde in RuBland es den W r erk- 
zeugen der Holle erlaubt, ungestbrt am Werk zu 
bleiben. So haben wir unsere heutige Lage eigener 
politischer Kurzsichtigkeit und eigenem Fmpfin- 
dungsmangel fiir ethische W erte zu verdanken ... 

Es befinden sich heute etwa ein Dutzend euro- 
păischer Staaten unter sowjetischer Besatzung. So¬ 
lange diese ihre naţionale Unabhăngigkeit nicht 
zuriickerhalten haben, wird Europa sein Gleichge* 
wicht und seinen Frieden nicht finden kdnnen. 
Fiir den Frieden Europas ist die Unabhăngigkeit 
Rumăniens, Ungarns, der Baltischen Staaten, ebenso 
wichtig, wie die Unabhăngigkeit einer europăischen 
GroBmacht. Die Zeit des Handels auf Kosten 
kleinerer Staaten solite voriiber sein. E s g e li t 
heute um das Ganze. 

Heute stehen sich zwei widersprechende Grund- 
sătze gegeniiber; zwei entgegengesetzte Welten; 
die christliche und die antiehristliche Ordnung. Die 
unterjochten Volker Europas stehen auf Seiten 
Christi. Und deshalb haben wir W’ortfiihrer dieser 
Volker den Glauben und die Hoffnung nicht ver- 
loren. 

Die Welttragddie, die wir alle miterleben. kann 
nur durch den Sieg der Freiheit und der 
Gerechtigkeit iiberwunden werden! 

Es gibt keine andere Losiing! 44 

Slujba Învierii , concertele , conferinţele fi cu¬ 
vântările au fost înregistrate de postul de radio 
„Free Europe “ Miinchen. O echipa de tehni¬ 
cieni , subt conducerea D-lui BERNARD, şeful 
secţiei româneşti , şi a d-lui CIORĂNESCU a 
fost prezentă acolo întreaga săptămână. 





Aprilie - Mai 19.">6 


LEGEA 


pag. 5 


FRANKFURTER ALLGEM. ZEITUNG, (12.5.56): 

— Geistige Heimstatt der Rumănen im Exil — 

— Emigranten arbeiten in der Freiburger „ Ru - 
mdnischen Bibliothek / von Ida M. Baehrle — 

„In normalen Zeiten wiire dicse Arbeit mit dem 
hochsten Orden der Nation ausgezeiehnet worden" 

•— 80 Uutete sdion vor fiinf Jahren ein Urteil liber 
die zwei Jahre zuvor gegriindete Rumanische Bi¬ 
bliothek in Freiburg, dem der Zusatz folgte, heute 
werde dieser Institution nur die Bewunderung der 
in aller Welt zerstreuten Runianen zuteil. Das 
stimmt indessen nicht vollstăndig; denn auBer den 
vorweg intellektuellen Exil-Rumănen, denen die 
Freiburger Griindung„ein Lebensquell", „die sdiiin- 
ste Tat im Exil" oder „cine der groBten Schopfun- 
gen im Leben der Verbannung" bedeutet und deren 
Augen feudit werden vor Liebe und Sehnsucht, 
wenn eine der hektographierten Publikationen 
der Bibliothek in ihre Hande gelangt, haben auch 
die Romanisten bcdeutender Universitiiten aller 
westeuropăisdien Liinder Interesse am Bestehen 
dieser Bibliothek und an der durdi sie ermoglidi- 
ten Pflege der rumanischen Kultur. Bihliotheken 
von Rang pflegen eben jetzt, wo die ein8t bedeuten- 
den rumanisdien Bihliotheken in Rom, V enedig. 
Paris und an anderen Orten nadi der Isolierung 
vom Mutterland zur Bedeutungslosigkeit herabge- 
sunken sind, Austausch mit ihr. Eine hesondere 
enge Verbindung besteht zwischen der Freiburger 
Rumanisdien Bibliothek und der Universitat in 
Marburg, wo einige Bestande der rumanisdien Ab- 
teilung der in russische Hiinde geratenen PreuBi- 
schen Staatsbibliothek lagem. Sedishundert regi- 
strierte Leser beniitzen zur Zeit das Freiburger 
Institut. 

Die Tatsadie, daB 1945 an die hundert intellck- 
tuelle Rumanien, unter ihnen Professor Dr. Virgil 
Mihailescu, der unter deren Begriinder Ion Bianu 
an der Bibliothek der Rumanisdien Akademie tatig 
war, in die Năhe Freihurgs versdilagen worden 
sind, und das kulturellen Bestrebungen von Anfang 
an sehr giinstige Klima in der franzcisisdien Be- 
satzungszone haben 1949 zur Griindung der Bi¬ 
bliothek gefiihrt. Da jedorh der Iniţiator der Bi¬ 
bliothek, Professor Mihailescu, und seine Mitar- 
beiter ihr Lehen durch jede mogliche Art von Ar- 
heit fristen muBten, konnte die Hauptarbeit an 
der Bibliothek erst abends einsetzen. Nadi der 
Auswanderung eines groBen Teiles der Freiburger 
rumanisdien Fluchtlinge nadi Amerika ist es im 
wesentlichen bis heute so geblieben. Lediglidi 
Mihailescu und ein Mitarbeiter sind nun „haupt- 


Spicuiri din presa străină 


BADISCHE ZEITUNG, (7.5.56): 

— Die „Rumanische Woche“ begann — 

Freiburg. Mit einem feierlidien ,,Te Deum“ 
nadi dem orthodoxen Ritus unter Mitwirkung des 
rumanisdien Chores von Paris wurde am Sonntag 
im Freiburger Kaufhaussaal eine „Rumanische Wo- 
chc" eroffnet. Sie wird von der durch Professor 
Mihailescu vor sieben Jahren in Freiburg gegriin- 
deten „Rumanisdien Bibliothek" und dem Bund 
der rumanisdien Vereine und Institutionen im 
Bundesgehiet veranstaltet. Einige Hundert Exil- 
rumanen aus Westeuropa, darunter fiihrende Per- 
sonlichkeiten des rumanisdien Geistessdiaffens, 
werden sidi wăhrend dieser Kulturwoche, die mit 
dem rumanisdien Osterfest und dem rumanischen 
Nationalfeiertag am 10. Mai verbunden ist, ein 
Stelldichein geben. Der Eroffnungsfeier wohnten 
Prinz N i k o 1 a i und Prinzessin J o a n a 
von Rumanien, Prinzessin D i a n a und Prinz 
Franz von Hohenzollern-Sigmaringen, der Vor- 
sitzende des Bundes der rumanischen Verbiinde in 
Westdcutsdiland, George Racoveanu, der ehe- 
malige rumanische Botsdiafter in Berlin, General 
a.D. Ion G h e o r h e, der rumanische Erzpreshyter 
Vasiloschi, eine Reihe von deutschen und fran- 
zbsisdien Ehrengăsten sowie Vertreter der volks- 
deutsdien Landsmannschaften aus Siebenbiirgen, 
dem Banat und der Bukovina bei. Der Freiburger 
Biirgermeister Fritz Schieler gab seiner Freu- 
de dariiber Ausdruck, daB Freiburg in den letzten 
Jahren zu einem kulturpolitischen Mittelpunkt des 
Rumanentums und einer Pflegestătte des Heimat- 
gedankens der Runianen werden konnte. Professor 
Mihailescu schilderte das Werden der rumâni- 
schen Bibliothek, die sich zur Aufgabe gesetzt habe, 
verlorene rumanische Kulturwerte wiederzugewin- 
nen und das geistige und kiinstlerischc Schaffen des 
Exilrumănentums zu pflegen.» 

RIVISTA LATINA, marea revistă italiană de 
sub direcţia Domnului Nello CARDUCCI 
închină 8 pagini Săptămânii Româneşti de la 
Freiburg. Reportajul redactorului — şef al re¬ 
vistei — Matilde MANCINELLI - se încheie 
astfel: 

„Le manifestazioni culturali di Fribwrgo 
hanno raggiunto pienamente lo scopo di riavvi - 
cinare fisicamente, per qualche giorno , i romeni 
in esilio. Noi, cbe da questa Rivista abbiamo 
sempre difeso ed esaltato la latinitâ dei Ro - 
mem e ci sentiamo vicini ai profughi idealmente 


zu der Vereinigung der Furstentiimcr Moldau und 
Walachei in der Personalunion des Prinzen Karl 
von Hohenzollern-Sigmaringen im Jahre 1859, von 
welchem Jahre an der 10. Mai als der Tag der Un- 
ahhangigkcit als rumanisdier Nationalfeiertag be- 
gangen wird. 

Drei Siedlungsgebiete gruppierten sich uni die 
„Wirbelsăule der Karpathen": die Walachei, die 
Dobrudscha und Siebenbiirgen, die trotz fremden 
Unterwanderungen durdi Tiirken und Slaven und 
trotz standigem Zurwehrsetzen gcgen die eindrin- 
genden Magyaren und Russen nie das Zugehorig- 
keitsgefiihl zum Abendland zugunsten zweckmaBi- 
gerer Bindungen aufgegeben hatten. Dariiber hinaus 
sei durch die deutschen Siedlungen in Rumanien ein 
enges Bindeglied zwischen Deutsdiland und Ru- 
mănien entstanden, das durdi das gleiche Kbnigs- 
haus der Hohenzollern und das gemeinsame poli- 
tisdie Schicksal nodi verstiirkt worden sei. 

Farhlichtbilder von Willy Pragher vermittelten 
einen Eindruck von der Landsdiaft, Kultur und 
Volkskunst Rumăniens. Wenn audi leider manche 
Kommentare von Professor Hartmann zu den Bil- 
dern rein akustisdi unverstandlidi hlieben (warum 
konnte man nidit die Lautspredieranlagc in Be- 
triel» nehmen, warum muBte mitten in der Veran- 
staltung der Projektionsapparat ausgewediselt wer¬ 
den, wie es nun schon ofters in der Universităt 
passierte?), so gelang es ihm dodi, die Reise durch 
das groBe Museum, das Rumanien darstellt, recht 
ansdiaulidi zu madien. Aufnahmen aus den Kar- 
pathen, von rumanischen Bauern, die liebenswiir- 
diges Selbstgefiihl ausstrahlten, bis zu Bildern von 
Kirchen und Baudenkmălern, — sie alle machten 
die enge Verfleditung Rumăniens zwar audi mit 
byzantinischen, aber vor aliem mit westlidien Kul- 
turstrbmungen und Stilarten deutlich. Der edite 
Sinn der Runianen fiir Tradition, ihre tiefe Re- 
ligiosităt und die kunstgewerblichen Produkte 
ihrer unerschopflich gestaltenden Phantasie nah- 
men Gestalt an. Schallplattenmusik rumanisdier 
Volkslieder unterstridi den gewonncnen Eindruck 
vom lyrischen und grundmusikalisdien Volks- 
charakter der Rumănen.» cw. 

BADISCHE ZEITUNG, 12/13 Mai 1956): 

— Russland und Rumanien — 
Vortrag in der Rumanischen Woche in Freiburg 

«Dr. Ştefan Teodorescu aus Stuttgart kam es 
in seinem Vortrag bei der Rumanisdien Wodio in 
Freiburg iiber „Mythos und Realitiit in der friiheren 

balkanischen Existena“ darauf an, in einer Ge- 


den seien, aus denen der russisdie HaB gegen Rom 
und damit gegen den Westen stamme. Die zweite 
Rezeption sei die Uebernahme westlidier Staats- 
ideen in der Aufklarungszeit, die dritte reidie in 
die napoleonisdie Zeit zuriick, in der die Russen 
cine neue Kontaktnahme mit Europa erstrebten. 
Die neuerlidie Ablehnung einer russischen Beteili- 
gung an der westlidien Politik habe danii die radi- 
kale Abwendung vom Westen zur Folge gehabt. 
Aber erst der vierten Rezeption der modernen 
Ideen von Marx und Engels, die schlieBlich zum 
Bolschewismus gefiihrt hatten, sei es gelungen, im 
neuen russischen Realitatsgefiihl Mythisches mit 
Realem zu vereinen, mit anderen Worten das ange- 
horene oder anerzogene Minderwertigkeitsgefiihl 
zu iiberwinden oder besser: zu kompensieren. 

In Rumanien habe die historisdie Entwicklung 
weniger verletzend auf das Nationalgefiihl gewirkt, 
deshalb habe es sich auch immer dem Westen ver¬ 
bunden fiihlen konnen. Die Bindung an Rom sei 
hier bestehen geblieben, es habe immer zur west¬ 
lidien Interessensphiire gehort, auch sei in Ru¬ 
manien — im Gegensatz zu RuBland — stets das 
Humane betont worden. Dies mache es moglidi, 
daB zu der notwendigen Abwehr der kommunisti- 
schen Offensive durch den Westen audi ein ru- 
manischer Beitrag geleistet werden konne. Ein 
Mittel zu dieser Abwehr sah Dr. Teodorescu in 
einer genauen Diagnose des ostlidien Phănomens, 
im W'issen um die Eigenart des russischen Volkes, 
in der Hilfe, es von seiner Herrscherschidit zu he- 
freien.» rw. 

BADISCHE ZEITUNG, (14. Mai 1956): 

— Feier zum rumanischen Unabhăngigkeitstag. 
A bschluss der Freiburger Rumanischen Woche — 

«Als BeschluB der Rumanischen Woche in Frei¬ 
burg fand am Donnerstag im Kaufhaussaal eine 
Feier des Tages der rumanischen Unahhiingigkcit 
statt. Den Festakt eroffnete ein feierliches „Te 
Deum", zelebriert von Erzpreshyter Vasiloschi. 

Der Vorsitzende der rumanischen Vereinigungen 
in Deutsdiland, G. Racoveanu, sagte in seiner 
Festanspradie, die Exilrumanen seien sich hewuBt, 
daB sie als „eine Handvoll Mensdien" nicht ent- 
scheidend in den Gang der groBen Politik eingrei- 
fen konnten. Aber der Kampf um echte Freiheit 
gehe weiter; das zeigte sidi innerhalb dieser Feier 
audi aus dem GruBworttelegramm des Vertrie- 
benenniiniâters Waldemar Kraft und den herzlichen 
^ iinsdien, die ein Vertreter des Landesverbandes 
cler vertriebenen Deutschen ausspradi. 



wesentlichen bis heute so (ţebKehen. Lcdiglirh 
Mihailescu und ein Mitarbeiter sind nun „haupt- 
beruflith 44 in der jetzt siebentausend Nummern 
zahlenden „Miniatur der Bibliothek der Rtiinani- 
h oberi Akademie 44 . 

BADISCHE ZEITUNG, (24. April 1956): 

— Liederabend Petre Munteanu — 

«Der Liederabend, den der rumanische Sânger 
Petre Munteanu ani Samstag im Paulussaal gab — 
vor einer erfreulich groBen Zahl von begeisterten 
Zuhorern —, war fiir Freiburg ein kiinstlerisches 
Ereignis, weil cr uns wieder einmal das Erlebnis 
einer erlesen schonen, wohlwiicbsigen und voll- 
koînmen ausgeglicbenen Belcanto-Stimme vermittel* 
te. Einc angeborenc Musikalitat steht hier im 
Dienst einer Gesangstechnik, die ans Unwahrschein- 
liche grenzt und die mit einem Geschmack, einer 
Sicherheit und einem Nuancenreichtum eingesetzt 
wird, wie sie beute sehr selten geworden sind. 
Nicht die Stimmquantitat, sondern einzig und allein 
die Stimmqualitat st eh t hier im Vordergrund und 
man weiB nicht, was man mehr bewundern soli, 
den Stimmumfang, der auch die baritonalen Lagen 
noch mit umfaBt, die edle metallische Mittellagc 
oder das beriickend schone Kopfregister und die 
„voix mixte 44 bester italienischer Schule. Hier hatte 
man einen Sânger vor sich, bei dem sich ein Piano 
noch sehr deutlich unterscheidet von einem Pianissi- 
mo, einen wirklichen Gesangskiinstler, das Gegen- 
teii eines Stimmprotzen, den Vertreter einer 
Stimmkultur, der gerade in der Verhaltenheit die 
griiBten Wirkungen erzielt, der es gegeben ist, das 
fast UnfaBbare und Unwăgbare, die letzten Aus- 
drucksnuancen eines Liedes zu erfassen. 

Mit diesen Mitteln kann Petre Munteanu — cr 
ist erster lyrischer Tenor an der Mailander Scala 

— alles miihelos hewaltigen, was im Bereich seines 
Stimmfachs liegt, vom Kunstgesatig bis zum ein- 
fachen Volkslied. Und so gliederte sich auch das 
abwechslungsreiche Programul, angefangen von dem 
Ziergesang Scarlattis, den hauchfeinen Gebilden 
von Schumanns „Dichterliebe 44 — hat man je schon 
einmal, um nur ein Beispiel zu nennen, „Am leuch- 
tenden Sommermorgen 44 so subtil gestaltet gehort? 

— iiber Maurice Ravels kostliche Chasons „Don 

Quichotte ă Dulcinee 44 bis zu den schweriniitigen 
Liederschopfungen des modernen rumanischen Kom- 
ponisten Paul Constantinescu und den frischen ru- 
munischen Volksweisen, die Petre Munteanu mit 
der ganzen Unmittelbarkeit und dem beschwingten 
Charme ihrer Art vorzutragen wuBte, kein Wunder, 
daB die Zuhorer immer neue Dreingaben verlang- 
ten. Als Auftakt zu der ,,Rumanischen Woche 44 , die 
in Freiburg vom 5. bis zum 10. Mai stattfindet, war 
der Abend hochst vielversprechend und man darf 
gespannt sein, was diese Woche an kiinstlerischen 
Veranstaltungen bringen wird.» H.R. 


sempre difeso ed esaltato la latimta dei Ro- 
meni e ci sentiamo vie ini ai profughi idealmente 

e con cuore fraterno , siamo particolarmente 
lieti di aver potuto constatare come , intorno 
alia persona di Nicola di Romanina , gti esiliati 
si sentano maggiormente uniţi. E formuliamo 
l ( augur io che la collet tivita Romena s par sa in 
Europa e in America sappia rafforzare quella 
unită di intenti che giâ le conferisce una con • 
siderevole for za morale e rappresenta un rar o 
esempio di coesione e di filiale attaccamento 
alia Patria oppressa. (C 

BADISCHE ZEITUNG, (9.5.56): 

— Rumanien — Bollwerk des Westens — 

«Als ein Bollwerk, das die abendlandisdie Kultur 
vor der Steppe schiitzte, bezeichnete Professor 
Dr. Artur Hartmann Rumanien in seinem Vortrag, 
den er im Rahmen der Veranstaltungen der Ru¬ 
manischen Woche in der Aula der Universitiit hielt. 
Seit jeher habe sich Rumanien dem Westen zuge- 
horig gefiihlt, historisch, ideell und kulturell. Das 
noch aus der Romerzeit erhalten gebliebene Be- 
kenntnis Rumaniens zur Latinitat und die Be- 
wahrung des Christentums in der orthodoxen Aus- 
legung seien die augenfalligsten Merkmale dieser 
Bindung an den Westen. 

Professor Hartmann gab dann einen kurzen hi- 
storischen Ueberblick von der Zeit, da Rumanien 
noch rbmisdies Siedlungsgebiet (Dakien) war bis 


in seinem Vortrag nei der rvumanisctien wome in 

Freiburg iiber „Mythos und Realitat in der frtiheren 
balkanisdien Existenz 44 darauf an, in einer Ge- 
geniiberstellung mit dem russischen Machtblock 
die gegensiitzliche, westlich orientierte Entwick- 

lung Rumaniens aufzuzeigen. 

Die Abgriindigkeit desOstens iiberrenne immer wie¬ 
der die westlichen Konzepte, sagte Dr. Teodorescu, 
und angesichts der Widerspriiche in der russischen 
Verhaltensweise stehe der Westen stets von neuem 
vor groBen Ratseln. Es gehe dabei eigentlich nur 
um den Gegensatz, daB im Osten ein neuer Mcn- 
sdientyp entwickelt habe, der das Produkt von 
zu iibernehmen, im Westen dagegen sich ein Mcn- 
schentyp entwickelt habe, dere das Produkt von 
von Industriealisierung und Technisierung sei. 

Dr. Teodorescu bemtihte sich sodann, die Griinde 
aufzuzeigen, die zu dieser gegensatzlichen Entwick- 
lung gefiihrt haben. Europa iniisse immer von neu¬ 
em sdiopferisch hestiinmt, miisse regeneriert wer- 
den. Dies geschehe in der Begegnung versdiiedener 
Kulturkreise. Bei der stufenweisen Rezeption aus 
dieser Quelle entstiinden nun die allgemeinen und 
tnenschlichen Urspannungen zwischen den Volkern, 
und aus diesen Verletzungen sei dann wiederuin das 
im Grunde auf Minderwertigkeitskomplexen auf- 
gebaute ostliche Konzept entstanden. 

Vier derartige Rezeptionen seien notwendig ge- 
wesen, um RuBland vollstiindig dem Westen zu 
entfremden. Der Redner erwăhnte als erste die 
Christianisierung RuBlands, die hier beim Ueber- 
gang von der Volks- zur Hochkultur stattgefunden 
habe und bei der Gleichgewichtsstorungen entstan- 


^ iinsdien, die ein Vertreter des Landesverbandes 
der vertriebenen Deutschen aussprach. 

Die Quellen echten europaischen Geistes, sagte 
Racoveanu weiter, miisse man in bestiindiger Ar- 
beit Buehen, weil die Welt des Kotnmunismus durch 
Gewaltanwendung die Anlage aller menschlichen 
Natur miBadite. Die glaubigen Christen Rumaniens 
wollten im klaren politischen Urteil das Bose in 
dieser Welt bekampfen helfen; solange dieses aber 
regiere, keine wirkliche Freiheit und Unabhăngig- 
keit geschaffen sei, sei der Friede in Europa illu- 
sorisch. 

Im AnschluB an diese Festredc fanden kiinst- 
lerische Darbietungen statt. Zuniichst spielte die 
junge Pianistin Paola Caffarella (Genua), de- 
ren Vortrag die hochste Beachtung verdient. Aus 
der Fiille des Dargebotenen sind besonders her- 
v.orzuheben die Interpretation von Bela Bartoks 
„Rumanischen Tanzen 44 und als Zugabe der Prima- 
Vista-Vortrag von Liszts „Rumiinischer Rhapsodie 44 , 
einem weniger bekannten Werk dieses Kompo- 
nisten. Danach sang der rumanische Bassist Aure- 
lian Neagu zuniichst Volksliedhaftes, dann in 
Zugaben Opernarien, bei denen die Schonheit seiner 
Stimrne erst ganz offenbar wurde. Beide Kiinstler 
wurden stiirmisch gefeiert. 

Die Rumanen sind ein musikenthusiastisches 
Volk. Das zeigte sich auch im Auftreten des Kom- 
ponisten M a n s a t u, der spontan aus dem Pti- 
blikum heraus zum Vortrag ging. Darauf folgte eine 
Darhietung eines rumanischen Volksmusikensem- 
bles. Temperament, Melancholie, Grazie, schelmi- 
scher Humor und begeisternde Virtuositat — das 
war der AbschluB einer Feier, die Rumanen und 
Deutsche in tieferem Sinne vereint hatte, weil 
Kunst und europaischer Geist hier lehendig waren.» 

ra. 

■f. 

PUBLICAŢII: 

EAŞTERN EUROPE'S MONITOR, April- 
May 1956. 

ACŢIUNEA ROMÂNĂ, No.. 9-10, 'Aprilie- 
Mai 1956. 

BULETIN INFORMATIV, al Românilor din 
Germania de sud. Aprilie-Iunie 1956. 

CANDELA, revista bisericii ortodoxe române 
‘ BUNA VESTIRE » din MONT REAL. Apr- 
1956 fi Mai 1956. 

FAPTA, Nr. 3, Martie 1956. 

PATRIA, Aprilie-Iunie 1956. 

UNIREA (Cleveland U.S.A.), Voi. 7, No. 5 
— May 1956. 

BULETINUL MILITAR, Anul IV, No. 3-4.56 
MACEDONIA, No. 15, May 1956. 




pag. 6 


LEGEA 


Aprilie - Mai 1956 


Discordia în Exil 

Multe din frământările şi agitaţiile emigraţiei 
se datoresc — fără îndoială — desrădăeinării. Oa¬ 
menii, rupţi din mediul şi rosturile lor, devin mai 
irascibili şi mai agitaţi. Acest sbticium nu încetează 
nici atunci cund desţăraţii ancorează în noi rosturi 
familiale sau profesionale. Spasmul adaptării con¬ 
tinuă până la completa mistuire în noul mediu. 
Este teribilu drama a tuturor desrădăcinaţilor. 

La acest proces, inerent oricărei emigraţii, se 
adaogă, pentru refugiaţii politici, şi unele motive 
specifice de agitaţie. Pe deoparte este formaţia 
(şi adeseori diformaţia) politică de a se ocupa cu 
pasiunea sportivului de treburile publice. Mă re¬ 
fer la acea predilecţie de a complica lucrurile cele 
mai simple, numai de dragul de a se afla în treabă 
politică. Pe de altă parte sunt incitaţiile venite 
din afară, dela diferite cercuri străine, care au 
interesul să stârnească şi să menţină o permanentă 
stare de agitaţie, spre a putea pescui în ape tur¬ 
buri. Uneori se observă şi aci pasiunea sportivă 
(sau coada diavolului) a diferiţilor „specialişti 1 * 
în a trage sforile numai de dragul de încurca lumea 
sau de a-şi justifica existenţa. 

Cadrul îngust al comunităţilor de exilaţi — ce 
reprezintă în miniatură stările de lucruri ale ţării 
lor de origină — în care se desfăşoară această 
activitate străbătută de atâtea sforării şi încărcată 
de atâta nervozitate, măreşte tensiunea până la 
exasperare. In această psihoză şi lucrurile cele mai 
meschine se proiectează ca probleme naţionale ... 

Toate emigraţiile politice au suferit şi suferă 
de acest rău. Se pare însă că actuala emigraţie 
românească îl îndură în mod deosebit. Explicaţia 
nu trebue căutată numai în temperamentul nostru 
naţional mai individualist şi deci mai refractar 
gregarismului ce caracterizează alte emigraţii po¬ 
litice. Ci şi în asmuţirile, cu totul speciale, venite 
dintr'o anumită parte pentru divizarea emigraţiei 
noastre politice. Tactica lui „divide et impera fc ' 
ahtiaţii de dominaţie o aplică cu mai multă per¬ 
severenţă în sectorul românesc. Antrenarea Ro¬ 
mânilor divizaţi la supralicitări formează obiectivul 
lor principal. 

Faptul nu trebue să ne surprindă. Este bine să 
ne amintim că România ocupă un teritoriu im¬ 
portant, atât pentru poziţia sa strategică cât şi 
pentru bogăţiile sale naturale. Dominaţia ei direc¬ 
tă sau indirectă este dorită cu ardoare de mulţi. 
Această ardoare este stimulată şi de credinţa că 
în acest sector rezistenţa autohtonă este cea mai 
slabă. Omenia şi toleranţa, aceste specifice calităţi 
ale nnnorului român, sunt socotite drept slăbiciuni 


ŞAPTE ANI DE ACTIVITATE 
A BIBLIOTECII ROMÂNE 

(I Mai 1949 — 1 Mai 1956.) 

Din durea de seamă statistică, citită de I)-l I)r. 


Constantin NACACEVSCHI 

A. ACTIVITATE INTERNĂ 

I. Colecţii. 

1. Volume, broşuri, extrase 7.118 

2. Periodice: 

a) periodice româneşti din Ţară 80 

b) periodice româneşti din exil: 

cu 327 colecţii şi 3.120 numere 125 

c) periodice străine 592 

Total 797 

numere 11.048 

3. Manuscrise şi documente 118 

4. Texte inedite şi documentare 176 

5. Muzică: 

a) note muzicale 141 

b) discuri 62 

Total 203 

6. Albume, prospecte, etc. 52 

7. Fotografii 425 

8. Hărţi, stampe, gravuri şi desene originale, 93 

(cu 237 planşe) 

9. Arhiva de presă 2.725 

10. Arhiva documentară 2.242 

11. Obiecte de artă, diverse 30 

12. Tablouri, acuarele, etc. 94 

13. Filatelie 117 

(plus = 1.712 piese răsleţe) 

14. Microfilme 23 

15. Diapozitive 490 

16. Texte integrale fotocopiate 12 

17. Clişee 45 

18. Numismatică-moncte, bancnote, medalii, 20-1 

II. Difuziune. 

1. Lectori înregistraţi 965 

2. Lucrări împrumutate 2.250 

3. Lucrări pierdute 15 

4. Lucrări oferite gratuit sau în schimb 1.570 

5. Lucrări editate 36 

6. Lucrări editate — exemplare — 8.000 

7. Fişe lucrate-cataloage, bibliografii, 15.163 

8. Acte administrative 4.845 

9. Corespondenţă — intrări şi eşiri — 8.710 

B. ACTIVITATE EDITORIALĂ 

(Lucrări editate la multiplicator.) 

I. Opere literare şi istorice. 


2 . Creşterea Colecţiilor I. — (Mai 1950 — 

Dec. 1950), 46 pag. 100 ex. 

3. Creşterea Colecţiilor II. (Ianuarie-luni 

1951), 58 pag. 150 cx. 

4. Creşterea Colecţiilor III. — (Iulie — Dec. 

1951), 66 pag. 150 ex. 

5. Creşterea Colecţiilor IV. — 1952, 99 pag. 150 ex. 

6 . Buletin Bibliografic I. — (1945-1950). Ex¬ 
tras, 17 pag. 30 ex. 

7. Buletin Bibliografic II. — (1945-1950). Ex¬ 
tras, 17 pag. 20 ex. 

8 . Buletin Bibliografic — Anul 1951. Ex¬ 
tras, 42 pag. 50 ex. 

III. Diverse. 

1. Statutul Bibliotecii Române, 1949. — 10 

pag. 100 ex. 

2. Placheta Inaugurării Bibliotecii, Decem¬ 
vrie 1950. — 6 pag. 100 cx. 

3. La Mulţi Ani! — Culegere de colinde, 

1952. — 10 pag. 200 ex. 

4. Extrase din corespondenţa Bibliotecii, 

1955. — 43 pag. 100 ex. 

5. Comunicări, extrase, diverse 12.000 ex. 

6 . Şapte ani dc activitate ai Bibliotecii ro¬ 
mâni. — Plachetă comemorativă 1.500 ex. 



CÂTEVA CONSIDERAŢII ÎN LEGĂTURĂ CU 
SITUAŢIA MATERIALĂ, METODA DE LUCRU 
ŞI FUNCŢIUNILE ORGANIZATORII ALE Bl- 
BLIOTECII 

A. Situaţia materială. 

în tot timpul celor şapte ani de existenţă şi ac¬ 
tivitate, Biblioteca Română n‘a primit dc nicăeri 
un ajutor material constant pentru cheltuelile de 
întreţinere şi editură. Deaceea, în primii ani de 
activitate, bugetul i-a fost grevat de datorii făcute 
în sânul membrilor fondatori. Aceste datorii au 
fost achitate în decursul anilor prin următoarele 
operaţii care i-au fost totodată şi singurele surse 
de venituri: 

1. două apeluri lansate în momentele critice 
din anii 1951 şi 1952; 

2. vânzări din publicaţiile editate de bibliotecă; 

3. cotizaţiile membrilor; 

4. contribuţii mai mari din partea unor instituţii 
române şi străine (Fundaţia Universitară Re¬ 
gală Carol I din Paris şi Free Europe-New- 
York) a câtorva persoane generoase şi a unui 
număr mic de liste de subscripţii. (Atât 
numele persoanelor legate de viaţa şi activi¬ 
tatea Bibliotecii, cât şi acelea ale donatorilor 
nrecum si natura donaţiilor, sunt nuhliratr 


Una din funcţiunile principale împlinite de către 
Biblioteca Română a fost şi aceea a difuzării cărţii 
româneşti îi toate unghiurile emigraţiei, în acei 
ani grei de izolare şi suferinţă, contribuind în acest 
chip la ridicarea moralului şi întărirea legăturilor 
sufleteşti între compatrioţii noştri. 

împrumuturile de cărţi efectuate, extrase din 
lucrări şi date bibliografice, comenzi de cărţi, inter¬ 
venţii, etc., au adus importante şi recunoscute ser¬ 
vicii multor cercetători români şi străini: savanţi, 
scriitori, conferenţiari, doctoranzi, instituţii cul¬ 
turale străine, etc. 

— Prin legăturile de schimb şi numeroasele daruri 
de cărţi oferite de către Bibliotecă personalităţilor, 
cercurilor şi instituţiilor străine din Europa şi cele 
două Americi, s‘a făcut cunoscută literatura exi¬ 
lului nostru, aducândii-se astfel un aport apreciabil 
cauzei Neamului nostru prin prezentarea lucrărilor 
de fond ale emigraţiei. 

(In timp de şapte ani de zile Biblioteca Română 
a dat cu împrumut 2250 lucrări la 965 persoane şi 
instituţii şi a dăruit sau a oferit în schimb 1570 
de volume.) 

D. Proecte de viitor. 

în afară de cadrul conturat de realizările dc 
până acum, care statorniceşte oarecum programul 
principal de activitate al Bibliotecii (colecţii, biblio¬ 
grafii, etc.) şi de programul editorial enunţat la 
cap. C, p. 2, conducerea îşi propune să dea curs 
desvoltării următoarelor proecte: 

1. Creearea unei secţii de microfilmare a opere¬ 
lor capitale ale culturii române aflate în 
Occident, în bibliotecile de stat şi în cele 
particulare, prin cumpărarea unui aparat de 
microfilmat cu anexele lui. 

2. Creearea unei secţii de fotocopiere, servind în 
acelaş sens, pentru înzestrarea colecţiilor Bi¬ 
bliotecii cu material documentar şi în acelaş 
timp, să ofere tuturor cercetătorilor posibili¬ 
tatea procurării acestui material prin biblio¬ 
teca noastră. 

3. Realizarea unui ciclu de conferinţe eu proec- 
ţiuni şi să creeze o archivă dc diapozotive şi 
copii depe filme culturale româneşti. 

4. Organizarea unei arhive de folklor muzical 
prin cumpărarea unui magnetofon, cu ajutorul 
căruia să se reediteze discurile cu muzică 
românească şi să se înregistreze eventuale 
manifestări muzicale organizate ad-boc. 

5. Organizarea unui centru românesc bibliografic, 
cât mai sistematic, în colaborare cu insti¬ 
tuţiile asemănătoare din străinătate, pentru 
toate problemele culturii române. 

APEL 




ni affsi senor rezi^ienţu uuiuiuuiiu rsir rr« mai 
slabă. Omenia ţi toleranţa, aceste specifice calităţi 
ale poporului român, sunt socotite «lrcpt slăbiciuni 
care să permită imixtiuni, infiltrări şi aserviri străi¬ 
ne, pe care nu le-ar putea tolera acum nici cele mai 
înopoiate triburi africane. 

Pe de altă parte se mizează mult pe predispo¬ 
ziţiile de servilism ale păturii noastre suprapuse, 
gata de a se pune în serviciul oricărei „înalte Por- 
ţi“ dacă i se garantează existenţa ei parazitară şi 
i se asigură dominaţia asupra „blajinului" popor 
român. Unele acte provocatoare — ca distribuirea 
de ajutoare masive „paşaportarilor" greci din Ro¬ 
mânia, în vreme când aceştia revendică despăgubiri 
pentru averile lăsate în Ţară iar refugiaţii români 
se tuberculizează prin lagăre, sau colectarea osten¬ 
tativă de elemente interlope la instituţii care au 
pretenţia să vorbească de „eliberarea" poporului 
român — arată clar că târgul s‘a şi făcut. Contra¬ 
ctanţii au, deci, tot interesul ca discordia şi con¬ 
fuzia să domnească în rândurile Românilor. Şi în 
acest scop ei cultivă pe vanitoşi (herostraţi de 
toate calibrele care pentru a face să se vorbească 
de dânşii sunt gata a da foc lucrurilor celor mai 
sfinte), pe întârziaţi la minte sau pe nestatornici 
în caracter. Din aceştia se recrutează elementele 
care trebue să destrame orice încercare de unitate 
românească sau să sfarme şi puţinele blocuri r㬠
mase, ce stârnesc preocuparea uzurpatorilor, şi im¬ 
postorilor de toate categoriile. Discordia este deci 
semănată şi alimentată sub toate formele şi prin 
toate mijloacele. 

Toţi Românii cu dragoste de neam trebue să 
fie conştienţi de acest lucru. Emigraţia noastră 
politică riscă să-şi unulezc orice funcţiune rom⬠
nească şi să decadă chiar în postura de mizerabilă 
unealtă de aservire dacă nu vu şti să se desprindă 
din jocul periculos în care a antrenat-o puzderia 
de agenţi de toate felurile ee mişună în rândurile 
sule. Situaţia actuală impune luciditate, cât mai 
multă luciditate, în privirea şi judecarea diferitelor 
cazuri ce se creează în grupurile româneşti din 
diuspora. Din ea va rezulta un mai mare sentiment 
de răspundere. Observarea intrigilor, a acelora care 
au interesul să semne discordia, va da desigur mai 
mare putere de stăpânire a impulsurilor de harţă, 
inerente temperamentului nostru individualist, spre 
a nu face jocul duşmanului. Căci adevărata tărie în 
asemenea împrejurări o constitue răbdarea şi st㬠
pânirea de sine. 

Oricum, atacul duşman trebue parat şi discordia 
în exil cât mai mult redusă dacă nu potolită. Con¬ 
junctura politică internaţională actuală lasă să se 
întrevadă că lupta de resistenţă românescă va fi 
de lungă durută. Este stupid deci, ca la uzura ner¬ 
voasă, sau de energie inerentă desrădăcinării, să 
se adaoge alta cauzată de uşurinţa Românilor în 
u face jocul duşmanilor. 

CONSTANTIN PAPANACE 


I. Opere literare şi istorice. 

1 . EMINESCU, Mihail. — Poesii. Voi. I. Cu¬ 
vânt înainte de Mircea E 1 i a d e (1949), 

89 pag. 500 ex. 

2. EMINESCU, Mihail. — Poesii. Voi. II. 

(1950), 90 pag. 200 ex. 

3. FĂRĂ ŢARĂ. — Culegere de poesii po¬ 

porane. Cuvânt înainte del. Grigoriu 
(1950), 194 pag. 300 ex. 

4. A FOST ODATĂ. — Culegere de legende 
şi basme româneşti. Prefaţă de Victor 

B u e s c u (1951), 346 pag. 300 ex. 

5. MICĂ ANTOLOGIE AROMÂNEASCĂ. — 

Cu un studiu introductiv de Constantin 
Papanace (1952), 160 pag. 200 ex. 

6 . ALECSANDRI, Vasile. — Doine. Prefaţă 

de I. G. D i m i t r i u (1952), 68 pag. 150 ex. 

7. CARAGIALE, I. L. — Opere alese. Proză. 
Introducere de J. Matejka (1952), 177 

pag. 200 ex. 

8 . BULETINUL BIBLIOTECII ROMANE. 

— Anul I, No. 1 (1953), 240 pag. 200 ex. 

9. BULETINUL BIBLIOTECII ROMANE.— 

Voi. II (1954), 275 pag. 200 ex. 

II. Lucrări bibliografice. 

1 . Catalogul General al Bibliotecii Române 

(Mai 1949 — Mai 1950) 1950 — 115 pag. 100 ex. 


numele persoanelor legate de viaţa şi activi¬ 
tatea Bibliotecii, cât şi acelea ale donatorilor 
precum şi natura donaţiilor, sunt publicate 
în comunicările periodice obişnuite.) 

Toate aceste donaţii sporadice abia au putut 
acoperi cheltuelile Bibliotecii, iar fără donaţia 
unică oferită de Free Europe, nici n 4 ar fi fost cu 
putinţă publicarea volumului II din Buletinul 
Bibliotecii Române. 

In general, greul a fost dus tot de micii şi entu¬ 
ziaştii donatori, ei înşişi în luptă amară cu exi¬ 
stenţa lor de pribegi prin toate colţurile emigraţiei. 

Tuturor, mari şi mici. Biblioteca le adresează 
calda-i mulţumire plină de recunoştinţă. 

B. Personalul Bibliotecii. 

Biblioteca nu are personal plătit. Şi nici n‘a 
reuşit până acum să strângă suma necesară pentru 
a oferi o cât de mică răsplată unuia din cei cari 
s 4 au străduit cu atâta dragoste şi sacrificiu pentru 
această ctitorie. 

Lucrările variate şi crescânde ale Bibliotecii în 
plină desvoltare, au fost îndeplinite în mod onorific 
de către membrii Bibliotecii, în orele libere ale 
săptămânii, în concedii şi zilele de sărbătoare. Da¬ 
torită abnegaţiei acestor voluntari ai cauzei ro¬ 
mâneşti, s*a ajuns la realizările descrise în paginile 
de faţă. 

C. Funcţiunile organizatorii ule Bibliotecii şi im¬ 
portanţa lor. 


APEL 

«Folosim prilejul pe care ni-1 oferă comemo¬ 
rarea a şapte ani de activitate a Bibliotecii Ro¬ 
mâne dela Freiburg, spre a păşi la realizarea 
unui gând care ne munceşte demult: construirea 
unei CASE de CULTURĂ ROMÂNEASCĂ. 
Dorim ca spiritul de creaţie care s‘a degajat 
din întreaga activitate culturală a bibliotecii 
dela Freiburg să se concretizeze printr'un local 
propriu, care, în acest vechiu oraş cultural de 
sinteză a spiritului germano — latin, să con¬ 
stitue un simbol de faptă românească. 

într‘o casă culturală proprie, biblioteca noas¬ 
tră îşi va găsi stabilitatea necesară care să-i 
permită prosperarea şi extinderea ei pe dimen¬ 
siuni tot mai mari. 

Aci, în casa noastră a tuturor, se vor putea 
desvolta paralel şi alte activiţăţi culturale, spre 
folosul Neamului nostru. Casa culturală ro¬ 
mânească va constitui în acest ţinut de inter¬ 
secţii ale Europei un punct de sprijin pentru 
orice acţiune care să promoveze cultura şi in¬ 
teresele noastre naţionale. Năzuim să facem din 
ea o instituţie cu care să ne putem mândri ca 
Români. 

însufleţiţi de asemenea gânduri curate ne 
adresăm tuturor Românilor şi străinilor, care 
sunt prieteni ai Neamului nostru, fără deose¬ 
bire de credinţă politică sau confesională. Lor 
le cerem sprijinul moral şi material prin pu¬ 
nerea unei cărămizi la temelia acestei ctitorii 
româneşti. 

Cu cât participarea la această ctitorie va fi 
mai mare, cu atât prestigiul românesc va creşte 
în această parte a Europei. Ea va simboliza în 
acest vechiu centru cultural puterea de dăruire 
şi creaţie a Românilor din exil, într'un mod cu 
atât mai impresionant cu cât lipsurile în care 
ne sbatem cu toţii sunt mai mari. Pentru majo¬ 
ritatea exilaţilor contribuţia va avea tâlcul obo¬ 
lului văduvei din Evanghelie. 

Născută în suferinţa şi lipsurile exilului, 
această ctitorie românească va constitui la rân¬ 
dul ei o cărămida la înjghebarea unităţii euro¬ 
pene. în actuala evoluţie istorică: numai reali¬ 
zarea acestei unităţi pe toate planurile poate 
contribui la apărarea efectivă a patrimoniului 
civilizaţiei creştine şi la afirmarea culturii eu¬ 
ropene, rezultată din culturile tuturor naţiuni¬ 
lor conlocuitoare, pe un plan mondial. 

Daţi-Vă obolul pentru Casa Culturală dela 
Freiburg. Prin aceasta veţi servi interesele Ne¬ 
amului nostru şi al tuturor popoarele europene 
de care suntem legaţi prin acelaşi destin*. 

BIBLIOTECA ROMÂNĂ 









Aprilie - Mai 1956 


LEGEA 


pa|t. 7 


PENTRU LEGIONARI 

CORNELII! GEORGESCIJ 



In lagărul dela Dachau izolaţi complet de 
lumea din afară , cu un regim special de sever 
(fără scrisori , pachete sau vizite — permise 
tuturor celorlalţi deţinuţi) un mic grup de Ro¬ 
mâni ne duceam viaţa , cultivând flori în cur¬ 
tea fostă a „execuţiilor" ţi scriindu-ne memoriile, 
în anul 1943-1944 . 

Lăsând dorul să-l poarte pe aripa gândului 
spre satul copilăriei sale , Poiana , pe care „par'- 
că niciunul nu-l întrece în frumuseţe", „Gheos" 
(aţa-l botezasem noi încă din 1923 la Văc㬠
reşti), notând u-ţi amintirile, scrie despre dragii 
lui părinţi: 


ţi continuator al dăscăliei tatei, s‘a dus pe front 
împreună cu ceilalţi fraţi ai săi să-ţi facă da¬ 
toria pentru ţară. Doar unul lipseşte dintre ei 
acolo, în lupta împotriva bolşevismului păgân , 
ţi acesta-i dus în lume , departe, atât de departe, 
încât cu greu va mai putea ajunge vreodată 
acasă. Poate într'un târziu, spre a săruta o les¬ 
pede prăvălită pe un îndoit mormânt!". . . . 

Soarta ţi cei obligaţi să aibă în grijă pe 
şeful ţi camaradul lor însă au fost ţi mai vitregi 
de cum credea cel care reprezenta o nădejde a 
noastră a tuturora — a legionarilor pribegi sau 
în robie. 

Nu se împlinise încă un an dela data când 
fuseseră scrise cele de mai sus ţi bunul Gheos 
plăteşte , mult prea timpuriu ţi dureros, tribut 
morţii. 

In mica localitate Mittersil, a cărei aşezare 
ţi împrejurimi prin marea asemănare cu peisa¬ 
jul carpatic i-o fi crescut şi mai mult nostalgia 
de Poiana lui dragă, îndurerat ţi părăsit, s‘a 
desprins sufletul lui cald ţi cristalin (ca izvoa¬ 
rele munţilor din satul lui) de corpul martiri¬ 
zat de închisori ţi suferinţe, în ziua de 6 Mai 
1954 — Învierea Mântuitorului, ca să întâlne¬ 
ască în lumea celor buni pe Căpitan, pe Moţa 
ţi tot şirul de martiri ţi mucenici ai credinţei 
noastre. 

Comemorând 11 ani dela năprasnica-i mo¬ 
arte, se cuvine să slăvim memoria lui Gheos 
şi s'o apărăm de vinovate necuviinţe ca 
cele din notele biografice care stau în 
fruntea volumului său „Pe drumul cu 
Arhangheli", editat în 1952. Acestor încercări 
de asasinare morală a unui fondator de Miş¬ 
care ţi falnic stâlp al Legiunii trebue să li se 
pună capăt. Preocupări de autolustruire , care 
vădesc ţi un meschin nărav de agent electoral, 
n‘au ce căuta în fruntea luminosului volum, 
care cuprinde cele mai duioase clipe din copi¬ 
lăria ţi tinereţea sbuciumată a Comandantului 
Bunei Vestiri Cornel iu Georeescu. 


în punct de sprijin ul pârghiei cu ajutorul căreia, 
într’o strategic a lumii creştine dintre cele două 
războaie mondiale putea fi salvată nu ntimui între¬ 
aga ţară ei rezolvată definitiv problema bolşevis¬ 
mului pe întreaga planetă. 

Marşul în Basarabia, anunţat de Căpitan la 20 
Iulie 1930, constitue o semnificativă piatră de ho¬ 
tar. El trebuia să fie germenul Marşului asupra 
comunismului, la care să participe întreaga cre¬ 
ştinătate. El putea să fie. Căpitanul l-a văzut şi 
a luat hotărârea de a efectura marşul în Basarabia 
martiră. Dar pătura conducătoare (cinste excep¬ 
ţiilor!) s'a împotrivit, înmormântând în acest fel, 
cel puţin pentru câtevu decenii, soarta întregului 
Neam. 

„. . . marşul în Basarabia a fost interzis tocmai 
în ziua în care legionarii porniseră din toate păr¬ 
ţile spre Prut. . . . Inamicii unei Românii sănătoase 
şi puternice un triumfat 44 . 

In aceluşi timp, aceleaşi tărtăcuţe luminate în¬ 
cercau să intre îti graţiile moscoviţilor, cerându-le 
mieros şi respectuos, posibilitatea unei upropieri 
între statul sovietic şi cel românesc. (Apropierea 
între poporul rus şi uite popoare libere nu este 
posibilă nici măcar astăzi). 

In fond, argumentau luminatele noastre capete 
politice, de ce să părem primitivi, necivilizaţi, lip¬ 
siţi de spiritul ştiinţific, de spiritul misionarismului 
social al secolului nostru? De ce să criticăm un 
regim nou ale cărui concepţii de viaţă, mijloace de 
acţiune şi scopuri n'au fost în deajuns cunoscute 
pe calea studiilor, vizitelor şi eventual (de ce nu? 
mai ales pentru cei ce şedeau la Geneva) chiar pe 
calea experimentării în propria noastră ţară? 

Studenţilor întruniţi în congres la Brăila, la 
finele anului 1930, Căpitanul le spunea: „Respin¬ 
geţi cu îndărătnicie toate falsele teorii ale falşilor 
apostoli umanitarişti şi pacifişti, care tind să vă 
desarmeze sufletele 44 . 

Iar în 1936, când încercările de apropiere şi 
gândul unei experimentări a ..comunismului” în 
propria noastră ţară provoca din ce în ce mai pu¬ 
ţină oroare printre intelectualii desorientaţi sau 
orientaţi spre stânga. Căpitanul utrage atenţia îu 
mod categoric: 

„Dacă vor intra trupele ruseşti pe la noi şi vor 
ieşi învingătoare, în numele Diavolului, cine 
poate să creadă, unde este mintea care să su¬ 
sţină că ele vor pleca dela noi, înainte de a ne 

satauiza, adica hoişeviza? Consecinţele? Inutil a 
le discuta* 4 . 

Neînţelegerea avertismentelor date de Căpitan, 



St. Arhanghel Mihail. Curtea de Argeş. Secolul 14 


„Eroismul legionar, ca activitate sfid㬠
toare de moarte închinată conservării şi 
continuării Neamului, va trebui să fie fruc¬ 
tificat cu eroismul virtuţii, al cinstei, al se¬ 
tei de adevăr. Eroismul legionur va trebui 
să fi un eroism moral. 

Neamul, în slujba legilor eterne ale 
virtuţii şi adevărului divin. Legionurul, gata 
de sacrificiu pentru apărarea vieţii neamului 
şi pentru upărarea marilor legi morale care-i 
guvernează fiinţa şi-i dau sens vieţii. 

Orice încălcare a legii binelui, a virtuţii 
şi adevărului, este o încălcare a însăşi le¬ 
gilor de viaţă ule neamului. Necinstea, mi- 
selia. nu i>ot fi întrebuinţate de legionar ca 
















hunei Vestiri Cornelul Oeorgescu. 


„Stau singuri, fiindcă cel mai tânăr dintre 
băieţi, destinat să fie reazăm al bătrâneţii lor 


ILIE GĂRNEAŢĂ 


Actualitatea atitudinii 
din pădurea Dobrina 


Cu 37 de uni în urmă, în pădureu Dobrina, ado¬ 
lescentul Corneliu Zelea Codreanu convocase vreo 
20 colegi de liceu, pentru a găsi răspuns lu o chi- 
unitoare întrebare ce şi-o puneau cu toţii: ,,Ce 
facem dacă vin bolşevicii peste noi?**. Părerea lui 
Corneliu Codreanu împărtăşită şi de ceilalţi, a 
fost de o simplitate impresionantă: „. . . noi să nu 
ne supunem, ci să ne retragem cu toţii în pădure, 
înarmaţi. Aici să organizăm un centru de acţiune 
şi de rezistenţă românescă .. să menţinem o stare 
de spirit de neaplecare şi să întreţinem o scânteie 
de nădejde în mijlocul masei româneşti din sate 
şi oraşe. Am depus cu toţii jurământ în mijlocul 
pădurii seculare**. 

Despre centrele de rezistenţă născute sub diferite 
forme în ţară, dela invazia sovieticilor încoace, nu 
se poate scrie decât cu propriul sânge. 

O privire retrospectivă asupra naturii şi semni¬ 
ficaţiei actului din pădurea Dobrina este însă mai 
mult decât necesară: este obligatorie. 

Hotărârea din pădurea Dobrina a fost expresia 
unei viguroase reacţii în faţa unui pericol uriaş, 
reacţie a unei fiinţe care prelungea eterna fiinţă 
spirituală a Neamului ca un fel de ecou al cioc¬ 
nirii dintre fiinţa spirituală şi realităţile istorice, 
în care această fiinţă trebue să-şi croiască destinul. 
Şi valoarea acestei hotărâri devine cu atât mai im¬ 
portantă cu cât realităţile acelor ani începuseră — 
în interiorul abia înfiripatei Românii moderne — 
nu numai să slăbească pârghia spirituală de rezis¬ 
tenţă a fiinţei naţionale, ci să constitue chiar un 
mediu prielnic pentru propagarea bolşevismului 
„pe eăile paşnice**. 

Ţăranii se opuneau din instinct. Muncitorii însă, 
sub presiunea mizeriei pe de o parte şi atraşi de 
mirajul propagandei ipocrite a agenţilor veniţi de 
peste Nistru şi aciuiaţi prin „Sărindar** pe de altă 
parte, riscau să îngroaşe rândurile celor ce, con¬ 
ştienţi sau nu, participau — conform ordinelor 
primite dela Komintern, la desagregarea socie¬ 
tăţii româneşti. Cât despre intelectualii români, 
aceştia erau, în marea lor majoritate, indecişi, iar 


risul alunecării lor pe panta comunismului, sub 
formele sale deghizate, nu era cu totul exclus. 

In aceste condiţii, reacţia Căpitanului capătă va¬ 
loare de simbol, valoare care depăşeşte perspec¬ 
tivele limitate ale sectorului politic unde toţi dile¬ 
tanţii şi iresponsabilii îşi ascundeau mizeria inter¬ 
ioară prin perfecţiunea sterilă a unor formule po- 
litieo-sociulc lipsite de orice conţinut. 

La adăpostul acestor formule, etalate prin sa¬ 
loanele de pe malurile lacului Leman sau vulgari¬ 
zate în mod ştiinţific în masele iluştrilor snobi ai 
înaltei societăţi electorale de prin cercurile bucu- 
reştene, toate simple porţi de intrare a bolşevismu¬ 
lui în ţara noastră. 

„Ca o avantgardă a armatelor roşii, scrie Căpi¬ 
tanul în Chemarea pentru înfiinţarea Gărzii de 
Fier în primăvara anului 1930, înaintează din di¬ 
recţia Nistrului propaganda plătită a Moscovei. . . . 
Sunt atacate centrele vitale ale existenţei noastre 
naţionale**. 

In faţa acestei avantgarde, reacţia instinctivă a 
maselor nu era suficientă, iar pătura conducătoare 
nesezisând, neglijând, favorizând chiar acest peri¬ 
col, era — în cel mai fericit caz preocupată de 
perfecţionarea programelor cu ajutorul cărora să 
mai poată ridica cu câteva procente recolta elec¬ 
torală. Cât despre partide, ele nu constituiau în 
niciun caz organizaţii capabile de a înfrunta co¬ 
munismul în viaţa propriu zisă a naţiunii, în afara 
puterii de stat, unde disolvări şi arestări puteau 
avea de mult ori efectul contrar celui căutat. 

Celor măcinaţi de mizeria ascunsă sub milioanele 
de kilometri pătraţi de afişe electorulc, trebuia să 
li se redea speranţa unei zile unde dragostea aproa¬ 
pelui lor, a celor mari şi luminuţi dela oraşe, urma 
să se reverse şi în flămânzitele lor suflete. 

Această speranţă trebuia dusă mai ales în Basa¬ 
rabia, moşie românească, destinată să fie punctul 
de întâlnire cel mai important între cele două lumi 
încă din primele zile de existenţă ale regimului 
sovietic. In Basarabia martiră care, cu mai multă 
înţelepciune şi corectitudine, putea fi transformată 


a «tu* In rtiinilr încă fiimcgSmtc nl«* df*a»lr»iliii în 

care a fost împins Neamul nostru. 

Reproşurile ar fi preu grele şi mai ales inutile. 
Departe de nuţiune, judecător a cărui memorie 
este mai bună decât u responsabililor de dezastrul 
naţional, vinovaţii pun la index pe cei ce au înţeles 
înaintea lor justeţea avertismentului din pădurea 
Dobrina, — şi se pregătesc din nou să ia în mâinile 
lor destinele româneşti . . . 

Cât timp este vorba de „comitete** sau „consilii 
naţionale'* sau chiur de guverne, noi putem asista 
cu multă înţelegere la svârcolirile tuturor celor re¬ 
cunoscuţi ori susceptibili de a fi recunoscuţi de 
„Poartă**. Asigurarea unei comode existenţe şi 
satisfacerea unor veleităţi de ministeriabili sunt 
privilegii ereditare al căror monopol îl lăsăm bu¬ 
curoşi altora. 

Nu putem privi însă cu indiferenţă când este 
vorba de atitudini fundamentale în problemele de 
existenţă a fiinţei noastre naţionale. 

Reînoirea avertismentelor devine necesară. 

România ca şi toate celelalte ţări de sub ocu¬ 
paţia sovietică a ajuns în situaţia de astăzi, pen- 
trucă atât conducătorii ei cât şi aceia ai puterilor 
occidentule uu făcut o eroare considerabilă: au ne¬ 
glijat sau au închis ochii în faţa aspectului cel mai 
periculos al bolşevismului: lipsa de scrupul în ac¬ 
ţiunea de desagregare a societăţii libere. 

Desigur că astăzi nu mai este vorba de a evita 
ocuparea ţării noastre de către sovietici şi de ieşirea 
de sub dictatura lor. Ieşirea de sub dictatura sovie¬ 
tică este condiţia esenţială a oricărei evoluţii o so¬ 
cietăţii româneşti spre o societate impregnată de 
şi edificată în spirit creştin. 

în acest scop este absolut necesar să ne reamin¬ 
tim diagnosticul dat de Căpitan cu 37 de ani în urmă: 
nu poate exista dialog valabil între regimul sovietic 
şi o comunitate liberă. Iar pentru toţi cei care n‘au 
putut desprinde acest adevăr elementar din cele 4 
decenii ale istoriei bolşevice, Şepilov aduce lămuri¬ 
rile necesare: „Capitalismul popular, spune el cu 
ocazia celui de al 20-lea congres comunist, este tot 
atât de absurd ca şi ghiaţa prăjită ... Se înţelege 
dela sine că noi nu propunem capitalismului un 
compromis oarecare în problemele ideologice de 
program. Concepţia capitalistă a lumii şi concepţia 
socialistă nu se pot împăca**. Şepilov are dreptate 
în măsura în care el confundă, aşa cum fac toţi 
sovieticii, socialismul cu regimul sovietic. Com¬ 
promisul nu este posibil între sovietici şi lumeu 
liberă, deoarece nu este vorba de o sinteză între 
capitalism şi socialism şi, cu atât mai puţin, între 
creştinism şi socialism. Ci, în ultimă analiză, este 
vorba de un compromis între libertate şi sistemul 
sovietic. 


şelia, nu pol ii imrcnumţaie ur i. ■ - 

arme de luptă, chiar dacă ar prezintă pentru 
moment rezultate aparente, pentrucă prin 
ele se sfarmă însuşi rostul existenţii neamu¬ 
lui legionar**. 

(CORNELIU GEORGESCU, La a 15-a ani- 
versare a întemeierii Legiunii). 


Compromisul însă, după Şepilov, nu este nece¬ 
sar pentru coexistenţă pacifică a celor două sis¬ 
teme. „Intr*adevăr în condiţii de coexistenţă, re¬ 
gimul sovietic poate beneficia de perfecţionările 
tehnice, de descoperirile ştiinţifice, de materiile 
prime şi de produsele industriale ce lipsesc din 
aria sovietică. Toate acestea pot contribui la con¬ 
solidarea sistemului sovietic**. 

Ar mai rămâne ca sovieticii să beneficieze şi 
de comerţul ideilor, importând din Occident ideea 
de libertate. Pe această speranţă speculează anu¬ 
mite ilustre condeie occidentale, brodând ipoteze 
din cele mai atrăgătoare: umanizarea şi democra¬ 
tizarea regimului sovietic, relaxarea dictaturii, 
desagregarea acestea şi.. . emanciparea ţăranilor. 
Speranţele acestora vor fi însă spulberate. 

Dacă materiile strategice importate de sovietici 
vor fi întrebuinţate pentru consolidarea sistemului 
(echiparea armatei pentru exterior şi a poliţiei 
pentru interior), „ideea** de libertate nu poate fo¬ 
losi la desagregarea sistemului lor. Decât dacă ea 
se transformă într*o realitate. 

Căci nu lipsa ideii de libertate se constată în 
cadrul sistemului sovietic, ci imposibilitatea de a 
trăi conform acestei idei, pe cure asupriţii orientali 
— vânduţi sovieticilor de către fraţii occidentali 
nu au nevoie a o importa din occident. 

Nu ideea de libertate deci, ca preţ al unei coe¬ 
xistenţe de câteva decenii, ci libertatea efectivă In 
care dialogul între comunităţi — şi nu între state 
sau sisteme — poate constitui o realitate. 

Atâta timp cât această libertate efectivă nu este 
smulsă sau impusă dictatorilor ca preţ al coexis¬ 
tenţei, cuvintele Căpitunului udresate cu 26 de uni 
în urmă congresului studenţesc dela Brăila sunt 
valubile pentru toţi cei ce, în exil fiind sau în 
fruntea statelor libere din occident, se găsesc 
—- în ciuda frazeologiei de „fermitate** — încli¬ 
naţi spre concesii care pot fi fatale: 

RESPINGEŢI CU ÎNDĂRĂTNICIE TOATE 
FALSELE TEORII ALE FALŞILOR APOSTOLI 
UMANITARIŞTI ŞI PACIFIŞTI, CARE TIND SĂ 
VĂ DESARMEZE SUFLETELE *. 

DEMOSTENE NACU 








pag. 8 

DIN R.P.B. 


LEGEA 



Aprilie - Mai 195< 

lll\ EXII 


DIN TOATA LUMEA 


POPULAŢIA „REPUBLICE? 4 

Numărul locuitorilor Republicei PR. sta¬ 
bilit la recensământul populaţiei din 21 Fe¬ 
bruarie 1956 este de 17.489.794, din care 8. 
502.298 (48,6%) bărbaţi şi 8.987.496 (51,4%) 
femei. 

Din numărul total al locuitorilor, 5.475.427 
(31,3%) reprezintă populaţie urbană, iar 12. 
014.367 (68*7%) populaţie rurală. Capitala 
ţării are un număr de 1.236.905 locuitori. 

Populaţia oraşelor: Cluj, 154.752; Constan¬ 
ţa, 99.690; Craiova, 96.929; Galaţi 95.646; 
laşi, 112.989; Oradea, 99.007; Ploeşti, 114.560; 
Hruşciov (fost Stalin, fost Braşov), 123.882; 
Timişoara, 142.251; Arad, 106.457; Brăila, 
102.457; Sibiu, 90.478. 

SUBSTANŢIALA 

Reporterul fiţuicii „Glasul Patriei" ne descrie 
amănunţit o masă oferită repatriaţilor, la Curtici: 

„în restaurantul gării Curtici pe repatriaţi îi 
aşteaptă o masă substanţială oferită de Crucea 
Roşie. Pe mese aşteaptă farfurii cu ciorbă de porc, 
friptură şi prăjituri de ciocolată. (Sperăm că numai 
prăjiturile, nu şi fripturile erau de ciocolată n.n.!). 
Se aduc halbe de bere". 

Bietul reporter! Nu-şi dă numele, dar se vede 
de departe, că-i ţigan, fiindcă se fereşte de ciorba 
de peşte. Ţigan fiind, el ştie că „cel mai bun peşte 
e tot porcul"; deaceea pune la masa substanţială 
„ciorbă de porc", „prăjituri cu ciocolată" şi bere 
(halbe, nu ţapi!). 

A pus şi el în reportaj ce ştia că e mai bun pe 
lume; adecă „limba de găină şi pielea de vacă!" 

Republica PR. a cerut să i se rezerve 19 
locuri în sala tribunalului din Berna, unde se 
judecă procesul celor 4 viteji români. Din 
acestea, 6 locuri pentru Presă, 6 pentru 
Diplomaţi, 6 pentru Jurişti şi unul 
pentru văduva (în mare doliu) a spionului 
Şeţu. 


Despre „ÎNTÂIETATEA ÎN CINSTE" 

Un preot ortodox român (preot de exil) şi cân¬ 
tăreţul Sfinţiei Sale îşi exprimă nedumerirea pen¬ 
tru faptul că în LEGEA s‘a afirmat că episcopul 


ACEIAŞI TÂLHARI, ACELEAŞI METODE! 

CIFRE 

Răspunzând celor 23 de întrebări ale deputaţilor 
Republicei Federale Germane, ministrul Jakob 
Kuiser a înfăţişat, pe temeiu de date sigure, o ima¬ 
gine a vieţii germane din zona sovietică. Din suc¬ 
cinta expunere a ministrului federal, scoatem 
pentru cititorii noştri următoarele date: 

1. Din Ianuarie 1954 şi până în Mai 1956 au 
fost eliberaţi din închisori 13.428 prizonieri politici. 

2. La 1 Mai 1956 se mai aflau în penitenciarele 
din Bautzen, Berlin, Brandenburg-Gorden, Botzow- 
Dreibergen, Coswig, Cottbus, Dobeln, Dresden, Er- 
furt, Gotha, Halle, Magdeburg, Waldheim, Zwickau, 
încă 18.900 deţinuţi politici. 

3. Din prizonierii politici morţi în închisorile 
zonei sovietice între 8 Mai 1945-lMai 1956, 70.000 
(şaptezeci de mii) au putut fi identificaţi. Printre 
aceştia peste 1.000 tineri suht 18 ani. 

4 . Despre soarta a 23.500 arestaţi nu se mai ştie 
absolut nimic, dinclipa arestării lor. 

5. 24.000 deportaţi politici au isbutit să dea 
semne de viaţă, de prin diverse închisori. 

6 . Condiţiile higienice şi alimentare ale deţinu¬ 
ţilor politici sunt cu mult inferioare celor ale 
criminalilor de drept comun. 

PENTRU FĂCĂTORII 
POLITICEI MONDIALE 

După ce a întors ostentativ spatele momâiei 
lui Stalin, în mausoleul Lenin - Stalin, potco¬ 
varul care terorizează acum Jugoslavia, a de¬ 
clarat în Leningrad, în faţa lui Şepilov şi a 
lui Bulganin, că „ conducătorii jugoslavi fi so¬ 
vietici vor face tot ce le stă în putinţă spre a 
a asigura mersul umăr la umăr al celor două 
ţări“. 

Nici nu era nevoe s‘o mai declare!. 

CUVINTE ÎNŢELEPTE 

în Miinchen, cu prilejul unei manifestaţii 
culturale, Profesorul Walter Rest, Rectorul 

Academiei Pedagogice din Miinster, a spus: 
..CJermania sau va fi creştină . sau nu va mai fif t4 


GERMANIE NEUTRĂ .. „,CU RUSIA SOVIETICĂ" 

Domnul Guy Mollet, prim-ministru al Franţei, 
întorcându-se de la Mascova a comunicat Cance¬ 
larului Adenauer, în recenta întâlnire din Luxem¬ 
burg, că Nichita Hruşciov i-a afirmat limpede că 
„lui îi sunt mai de preţ 17 milioane de Germani 
din zona sovietică a Germaniei, decât o Germanie 
neutrală unită". 

în faţa reprezentanţilor presei. Cancelarul Ger¬ 
man a atacat vehement această afirmaţie a noului 
mure brigand sovietic. 

Spre a „îndulci" lucrurile, ministrul de externe 
francez, Christian Pineau, a afirmat la Clubul 
American din Paris că Hruşciov n‘ar fi spuns chiar 
aşa, ci cam aşa. 

Versiunea Pineau: „La stăruinţa noastră asupra 
însemnătăţii reunirii Germaniei ca simbol al echi¬ 
librului european, Hruşciov a declarat că el pre¬ 
feră să aiba 20 de milioane de Germani de partea 
lui, decât 70 milioane-chiar neutri-care nu-s cu 
el. Asta nu însemnează că el ar fi împotriva unei 
Germanii neutre; ci împotriva unei Germunii neu¬ 
tre care nu-i cu el". 

De unde reese, clar, ce înţelege Hruşiov prin 
neutru: a fi cu Rusia! Tot ce nu-i cu Rusia 
sovietică nu poate fi neutru. 

Occidentalii au de învăţat ceva «lin această lecţie 
politică. 

COEXISTENŢĂ PÂNĂ ... TRECI PUNTEA! 

„Co-existenţă pe timp mai îndelungat între U.S.A. 
şi Rusia Sovietica e imposibilă." 

Sunt acestea cuvintele lui Hruşciov, spuse în 
Aprilie 1955, în faţa conducătorilor comunişti, în 
Varşovia. Pentru conformitate: Seweryn Bialer, 
funcţionar al partidului comunist polon. (Azi fugit 
în Vest). 

CINSTIREA EROILOR ROMÂNI 
IN CIMITIRUL DIN ULM 

Pe malul stâng al Dunării, în cimitirul oraşului- 
fortăreaţă Ulm, pe frontiera de altă dată dintre 
Wiirttemherg şi Bavaria, îşi dorm somnul de veci 
iiouăzecişinouă de soldaţi Români, morţi pentru 

Patru* în Războiul întregirii Neamului. Imediat 
«lupi rizhoiu, societatea „Cultul Eroilor" a ridicat 


In ziua de 1 Aprilie 1956 a decedat la 
Roma , vajnicul luptător pentru cauza ro¬ 
mânească , Prof. Universitar Claudiu 
1SOPESCU. Ilustrul dispărut a fost zeci 
de ani un activ exponent al culturii ro- 
mânefti în Occident. 


PROCESUL DE LA BERNA 

Tribunalului din Berna care judecă pe ce 
patru viteji Români i s'a trimis declaraţia di 
mai jos: 

UARG 

Hund der Rumfinisdien Verbănde und Institutiunen 

in der Deutsdien tiundesrepuhlik und IV.-tierlin (e.V.) 

ERKLĂRUNG! 

Wenn zu diesem Zeitpunkt uusere tapferen Rom 
patrioten: Oliviu BELDEANU, Ion CHIRII. \. Stai 
CODRESCU und Dumitru OCHIU, die am 16 
Februar 1955 vortibcrgehend das R.P.R. Gesandt 
scbaftsgebăude in Berii besetzt bielten, ihrem zi 
erwartenden Urteile entgegensehen — drăngt ei 
uns — die in zwblf Verbănden und Institutionei 
zusammengeschlossenen Exil-Humănen im freiei 
Deutschland — unsere Sympathie fur sie zum Aus 
druck zu bringcn. Umsomehr, da die vier Ange 
klagten mit dieser Tat keinerlei Interessen per 
sbnlicher Art verfolgten, sondern im Gegenteil ihn 
Freiheit und ihr Leben bewuftt uuf’s Spiel setzten 
mu die Aufmerksamkeit der Welt auf eine Gefah 
zu lenken, die heute alle freien Vdlker bedroht 

Wir Exil-Rumănen setzen unser volles Vertrauei 
in die schweizerische Justiz — die Justiz eine 
Landes, das wie kein zweites, den Wert der na 
tionalen Unabhăngigkeit, ohne die es keine indi 
viduelle Freiheit gibt — zu wiirdigen weifi. Sii 
wird durch ihr Urteil nicht die Spionagezentralen 
die im Dienste der freiheitsfeindlichen Regierungei 
und unmenschlichen Methoden stehen, ermutigei 
wollen. 

In dieser Uberzeugung sehen wir dem Urteil de 
Schweizer Geriehte in Ruhe entgegen. 

11. Juni 1956 

Der Prăsident 
George Ruroveanu 

-K- 

In /.iua «Ic 10 Iunie, în localul Ilof Uraultau* «Iii 
Munchen a avut 10c Adunarea Cenerală Ordinari 









Romei ar fi cel (liniai în cinate între «‘pUropii Bi¬ 
sericii lui Hristos. 

Pentru lămurirea Sfinţiei Sale (şi a cântăreţului) 
ţinem să precizăm că, făcând această afirmaţie, 
nu ne-ani gândit o clipă la situaţia actuală, când 
„întâietatea 4 * poate fi revendicată de oricine: de 
viteazul Alexej al Moskvei (a treia Romă), de Ju- 
stinian al Bucureştilor (prin 1925 a patra Romă), 
de Makarios al Cyprului, ori de Valerian al Orăzii- 
Mari. Ci ne-ani gândit la situaţia, clară, din vremea 
celor „şapte peceţi ale Duhului 44 , adecă cele şapte 
sinoade ecumenice, — situaţie permanent valabilă 
în Biserica lui Hristos, fie că e pe placul, fie că 
uu-i pe placul nostru. 

într 4 adevăr, încă din vremile acelea episcopul 
Romei era întâi în cinste între episcopii lui Dumne- 
zeu. (Asupra cauzelor nu intenţionăm a ne opri 
acum şi aci). Pentru informarea preotului şi a cân¬ 
tăreţului nedumeriţi redăm un fragment din scri¬ 
soarea, din anul 451, a împăratului Marcian al 
Bizanţului (450-457) către episcopul Romei, papa 
Leon. (Folosim textul din Hefele-Leclercq). F. 
vorba aci de faimosul canon 28 al sinodului IV 
ecumenic (Calcedon, 451), prin care, între altele, se 
hotăra ca episcopul Constantinopului să fie al 
doilea, după papa Romei, în ordine ecclesiastică, 
— botărîre cu care legaţii papali (episcopii: Pas- 
schasinus şi Lucenţius) nu fuseseră de acord. Îm¬ 
păratul, care convocase sinodul şi întărise hotărî- 
rile lui, scrie Papei acestea: 

„Comme il a ete statute qu 4 apres Ie Siege aposto- 
lique, la premiere place appartiendrait ă Pevcque 
de notre tres magnifique viile de Constantinople, 
qui est appellee la nouvelle Rome, daigne Votre 
Saintete donner son assentiment aussi â cette pâr¬ 
tie, ă laquelle se sont opposcs ceux qui tenaient vo¬ 
tre place au concile 44 . (Hefele- Leclercq, Mistuire 
des conciles d’apres Ies document* originaux, tonic 
ll-2.p.847). 

lot în chestiunea aceasta, dăm precizarea pe care 
o face împăratul Justinian I (527-565) în Novela 
CXXXI: 

„ 1 tem sancimus, secundum eorum definitiones, sanc- 
tissimum veteris Romae pupam primuni esse om- 
uium sacerdotum, heatissimum vero archiepiscopum 
( .onstantinopolis, novac Romae, post sanctissimam 
apostolic am sedem veteris Romae secundum locuni 
hahere, reliquis vero omnihus praeferri 44 (Citat după 
Corpus jurii civilis, ed. G. Beck, Leipzig, 1837, 
Bd. 11-2, S. 271). 

Aşa era în vremea sfintelor ecumenice sinoade; 
în vremea disciplinei, nu a anarhiei. Iară de vre¬ 
mile acelea nu ne putem lepăda, fără primejdia 
de a ne pierde . . . actul de identitate. 

G. Racoveanu 


„C jermania sau va ft creştina , sau nu va mat ftf 
MĂRTURISIRE 

în luna Mai „Republica 4 * a fost vizitată de numer¬ 
oase delegaţii ale organizaţiilor comuniste din Ger¬ 
mania de Est, din China, din Indonezia, din R.P. 
Polonă, din R.P. Mongolă, R.P. etc. etc. 
în faţa unui grup de delegaţi a cuvântat fostul 
Mihail Sadoveanu. Şi anume, aşa: 

„Acum vă vorbeşte un scriitor. Poate nu ştiţi că 
acest scriitor nu este înscris în registrele partidului 
care astăzi conduce ţara. însă partidul are în mine 
pe unul din cei mai huni prieteni, pentru că de la 
început am înţeles că nu există altă soluţie a pro¬ 
blemei groasnice de la noi, că dacă mai lăsam să 
trăiască ţara aşa cum trăia odinioară, ar fi pierit 
în mizerie şi robie un popor cu calităţi excepţio¬ 
nale. Astăzi poporul acesta are cămine culturale, 
are asociaţii artistice, astăzi se simte liber şi fericit 44 
Iară noi zicem despre bătrânul minciunos: „Dumne¬ 
zeu să-i ierte păcatele sale!* 4 

SUCCES LITERAR 

Vizita premierului francez şi a ministrului 
său de externe la Kremlin a fost rodnică. Iată 
ce anunţă presa moscovită: „în Moskova, trei 
cărţi au mare succes de librărie: o gramatică 
franceza a primului ministru G u y M o 11 e t 
şi 2 cărţi de ... poveşti ale ministrului de ex¬ 
terne Christian Pinea u." 

ÎMBRĂCĂMINTE PENTRU CEI GOI 
SOLIA (No. 8/1956) oficiosul Episcopiei ortodoxe 
a Americanilor de origină română, publică lista 
instituţiilor europene cărora li s‘a trimis pachete 
cu îmbrăcăminte. Din aceasta listă reiese că pentru 
Germania s 4 au trimis: 

Bibliotecii Române din Freiburg (prof. V. Mibăi- 
lescu) 7 pachete 

Romanian Welfare Inc. (G. Tr. Gallin) 10 pachete 

Romanian Welfare Inc. (G. Tr. Gallin) 

10 pachete 

.(D. C. Am/ar) 12 pachete 

Domnul Prof. V. Mihăilescu le-a pus pe toate, 
la dispoziţia UARG-ului. Domnul George Tr. Gallin 
le-a predat Asoc. Românilor din Germania de Sud 
(6) şi Asoc. Românilor Liberi (4). 


în arest cimitir un modest mausoleu, dar ram din 
anul 1925 grija mormintelor a rămas pe seama 

administraţiei cimitirului. 

Asociaţia Românilor din Germania de Sud, ho- 
tărînd să identifice şi să înregistreze toate mor¬ 
mintele Românilor din teritoriul în care asociaţia 
îşi desfăşoară activitatea, a aflat prin bunăvoinţa 
d-lui arhitect Karl Waltenberger şi a soţiei sale 
Ecaterina, inimoasă Româncă din Bucureşti, şi de 
Eroii din Ulm. 

In ziua de 11 Mai crt.. Asociaţia Românilor din 
Germania de Sud a depus pe mormintele acestora 
o splendidă coroană de frunză de stejar, cu pang¬ 
lică tricoloră. Parastasul pentru eroii decedaţi şi 
rugăciunea pentru eliberarea Ţării robite le-a ofi¬ 
ciat Sfinţia Sa Părintele Emilian Vasiloschi; răs¬ 
punsurile le-a dat d-1 Aurelian Neagu. Autorităţile 
germane au fost reprezentate prin Generalul de 
Divizie Wagner. în numerosul grup românesc, com¬ 
pus în mare parte din Români şi Românce din ţările 
Apusului, care au participat la Săptămâna Rom⬠
nească dela Freiburg, dar şi din membri ai asoci¬ 
aţiei din Ulm şi împrejurimi, am remarcat pre¬ 
zenţa Alteţei Sale Regale Principele Nicolae al 
României. 

Meritul acestei pioase serbări revine d-lui Co¬ 
lonel D. Alexandrescu, comitetului asociaţiei şi, în 
mod special, d-nei şi d-lui arhitect Waltenberger, 
care au rânduit parastasul după obiceiul strămo¬ 
şesc, cu colivă, vin şi lumânări, suportând personal 
şi cheltuielile unei bune primiri. 

In ziua de 20 Mai 1956 a încetat din viată, la 
Freiburg prietenul Românilor pribegi în Germania 
Mauriciit PRAGER. 

Adunarea Generală a Asociaţiei Românilor din 
Germania de Sud a trimis Tribunalului Penal Fe¬ 
deral din Berna următoarea telegramă: 

«Der Verbaml der Rumănen in Siiddeutschland 
e.V. hat in seiner Generalversammlung am 10. Juni 
1956 einstimmig bescblossen, den hoben Gericbts- 
bof in Bem zu hitten, die ruinănischen antikommu- 
nistiseben Kămpfer freisprechen zu wollcn.» 

Fur die Generalversammlung: 

Der Vorsitzende: 
gez. Oberst a. D. 

Dumitru Alexandreseu 


Uuiichrn a avut lUo Adunarea Generală Ordinara 
a Asociaţiei Românilor din Germania de Sud. Du- 
pace a ascultat darea de seamă asupra activităţii 
din cursul anului expirat şi a dat meritata des¬ 
cărcare, Adunarea Generulă a ales, pentru anul 
1956 — 1957, următorul Comitet de Conducere: 

Preşedinte: Colonel D. Alexandrescu; 

Vice-preşedinte: Dr. med. Victor Aposto- 
lescu; 

Secretar General: Prof. G. Cârsteanu; 

Casier, administrator de bunuri: Sculptor Al. 
Pană; 

Membri: I)-na Marcella M a 1 I • M a n u, l)-na 
Luise G. A. C r i s t o d ii 1 o. Avocat Virgil Popa, 
Av. George B r a n e a, Dr.Ing.Traian I s b ă ş e s c u, 
Vasile S v e ţ şi Teodor S o c a c i u. 

în Comisia de Censori au fost aleşi: Preşedinte, 
Scarlat Prescorniţoiu; Membri: Petre Vaida şi 
Dionisie Poelitaru; Supleanţi: D-na Agripina Baur, 
Vasile Crăciuneac. şi Ştefan Ifrim. 

Gazeta d-lui R. Boilă — LA NATION ROU- 
MAINE — încă n‘a aflat de Săptămâna Ro¬ 
mânească de la Freiburg! 



CĂRŢI : 

VASILE PÂRVAN, DACIA. Civilizaţiile 
străvechi din regiunile Carpato-Danuhiene (tra¬ 
ducere de Radu VULPE, după textul original 
francez inedit) Editura „CARPAŢII", Madrid 
1956, XII + 218 pag. în 8° şi o hartă. 
BIBLIOTECA ROMÂNĂ DIN FREIBURG 
(Germania): O operă românească în exil. Şapte 
ani de activitate (1949—1956), Edit. Biblioteca 
Română Freiburg i. Brsg. 1956, 62 pag. mari 
+ 15 planşe. 

SEVERINI-ORESTANO, Un erou român 
pe meleagurile Italiei. Cuv. Ieremia Valahul. 
Viaţa şi faptele lui minunate, scrise de un con¬ 
frate de călugărie contemporan — P. Francisc 
Severini — şi transcrisă de Francisc Orestano, 
cu o introducere. Edizioni II Messaggero di S. 
Antonio — Basilica del Santo — Padova 1956. 
156 pag. şi un desen de Drăguţescu. (Biblioteca 
„Ieremia Valahul", Seria I No. 1). 

PAMFIL ŞEICARU, Răspuns ti Glasului Pa¬ 
triei " robite. Tezele social-politice ale exilului. 
Colecţia C.R.A.B. Madrid, 1956. 68 pag. 

INSTITUT UNIVERSITAIRE ROUMAIN 
CHARLES I-er (Fundaţia Regală Universitară 
Carol I): Revue des Etudes Roumaines II, Pa¬ 
ris 1954, 266 pag. in 8°. 


LEGEA 

APARE ODATĂ PE LUNA 

REDACŢIA - LEGEA, FREISING, Obb., STADTPOST 4, DEUTSCHLAND 
ADMINISTRAŢIA = AL. PANA, MUNCHEN ?.7, GEIBELSTRASSE 12/». DEUTSCHLAND 
GIRANT RESPONSABIL: Dr. Constantin NAGACEVSCHI. TUBINGEN, Keplerstr. 5, DEUTSCHLAND 


KYRIOS VERLAC Fr#4t. g