Carpatii anul XXVII, nr. 36, dec. 1982 — martie 1983

—— 


ANUL XXVII - Nr. 36 


DECEMBRIE 1942- IANUARIE-FEBRUARIE-MARTIE 1943 


ii 


Depdslto Legal: M4-8.137-19%4 


Director: Aron Cotrus | REVISTA DE CULTURA SI ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL Redactor: Tralan Popescu 


SARBATORI FERICITE 
SI 
ANUL 1983 PLIN DE 
MARI IMPLINIRI 


UREAZA 
SPRIJINITORILOR - CITITORILOR Si 
COMPATRIOTILOR 


REVISTA SI EDITURA CARPATII 
LA MULTI ANI! 


LA NASTEREA MANTUITORULUI 


«5i Cuvântul sa făcut trup, 
și a locuit între noi; şi noi am 
văzut mărirea Lui, ca mărirea 
unului născut din Tatăl, plin de 
har şi de adevăr.» (Ion, |. 14.) 


E două mii de ani lumea creștină 
sărbătorește Crăciunul care ne 
amintește de minunata și miste- 
rioasa coborire a unui întreg Du 
mnezeu in debila carne omenească, 
cărei legi se supune cu toate con- 
secinţele și limitările ei. 


Din momentul nașterii Mântui- 
torului și până la sfâșietoarea 
agonie depe Golgota, EI trăiește din plin condiţia 
omenească, cu bucuriile, cu tristețile, cu desamă- 
girile și cu toate durerile ei, Sălăsluește printre noi 
numai ca om, desbrăcat parcă, atunci când este 
vorba de E] și de întâmplările printre cari se scurge 
viața Lui personală, de puterile nemărginite pe care 
le avea ca Dumnezeu și prin care, dacă ar [i voit, 
și-ar fi putut îndruma existența pământească pe 
cărări mai liniștite 


Numai în două momente ale acestei existenţe se 
evidențiază cu lumină clară, minunea; la nașterea 
Lui și la invierea Lui, Isus se naște în afară de 


legile naturale ale vieţii. Se naște dintrun suflu 
Divin și se incarnează dintr'o fecioară, care devine 
astfel Mamă de Dumnezeu. Iar la urmă, la sfârșitul 
traiectoriei Sale pământeşti, Isus ne părăsește 
printr'o nouă minune, prin faptul insolit al Invierii 
și al smulgerii corpului Său din legile fizice ale 
putrezirii. 

Doar în aceste două momente, păşirea și ieșirea 
din existența pământească, Hristos-Dumnezeu în- 
trebuințează cu scop propriu atributele Sale, își 
auto-aplică puterile supranaturale ce deţinea. Res- 
tul vieții Lui se scurge natural. Trăiește încorsetat, 
ca oricare dintre noi, în limitele ce le permite 
existența omenească, El intră în viaţă sărac și în 
sărăcie îsi petrece copilăria. Lucrează în tâmplăria 
din care tatăl Său pământean Își câstiga existența 
din greu. Suferă ca om și se bucură ca om. In su- 
fletul Lui, cași al oricărui dintre noi, se manifestă 
succesiv sentimentele; este mișcat de lipsa vinlui 
la masa unei nunți — poate sărace; se întristează 
de durerea văduvei lui Naim și a sutașului care 
suferea pentru servitorul său; se mânie când cons- 
tată inconștiența și inconsecvența contemporanilor 
Săi; și plânge chiar, El, Dumnezeu, în fața mor: 
mântului prietenului Său, Lazăr 


Forţele Lul fizice sunt limitate cași ale orcăruia 
dintre noi; II întâlnim obosit pe drumurile lungi și 


însorite ale Iudeii pe care le străbate cu piciorul; 
ne spune El trecu i Fiul Omului nu are unde 
să-şi odihnescă capul; îl vedem infometat în fa 
smochinului care-l refuză fructul, sau însetat la 
gura unei fântâni așteptând un suflet milos care 
să-i astămpere setea arzătoare. 

Nu, viaţa lui Isus nu a fost uşoară. Si El, caşi 
mulți dintre noi, este supus persecuției. Fuge şi se 
ascunde când aude hăulind in jurul Său ura şi 
neințelegerea oamenilor, pe care venise să-i scoată 
din întuneric. Caşi mulţi dintre noi, Isus este pă- 
răsit de prieteni în momentele cele mai grele ale 
vieţii şi rămâne singur și neputincios în faţa sbi- 
rilor dxi, Este chinuit, Ducioboriă ca ultimul rău- 
făcător, El perfecțiunea şi bunftaiaa întruchipată, 
şi este întins pe lemnul Crucii. 

In niciumul din momentele Lui grele Hristos nu 
face apel la puterea Lui de Dumnezeu, nu violen- 
tează mărginirea omenească pe care-o acceptase şi 
de care era înlănţuit cași oricare dintre noi. El este 

rofund uman şi toate manifestările Sale persona- 
E sunt încadrate numai în posibilitățile omenști. 


Dar Isus Hristos ni se arată și în plenitudinea 
Lui Dumnezeiască, este adevărat, și întrebuințează 
adesea minunea. Asta o face însă numai în folosul 
altora, al prietenilor Săi, al oamenilor. Când aces- 
tora le este foame, Isus înmulțește pâinile, Când 
durerile fizice, sau neputinţele, le intunecă unora 
însăşi perspectivile lor de viaţă, El intervine săl- 
tănd barierele legilor naturale și-i însănătoşază mi- 
raculos. Pentru prietenii Săi, când îi vede îngroziți 
în mijlocul unor ape invrășmășite, ceartă stihiile 
şi potoleşte vânturile. 

Numai pentru a îndrepta niște stări ajunse la 
limită, în existența semenilor săi, care-l cereau in- 
sistent ajutorul, recurge Hristos la minune, la su- 
pranatural. Numai atunci, iubirea Sa nestăpânită 
pentru oameni invinge auto-limitarea Lui pămân- 
teană, şi ni se arată în toată splendoarea atot- 
puterniciei Sale. 

Prin urmare, minune, în viața Sa de om, şi în 
folos propiu, rămâne numai Nașterea și Invierea 
Sa. Nașterea ce ni se desvăluiește ca un mister 
dumnezeiesc, poate ultima etapă a Creaţiei şi In- 
vierea, intoarcerea Lui în Esenţa Divină. 

Dar Hristos a venit pe pământ ca să ne fie în- 
drumător. El este un exemplu viu pentru noi toţi, 
o carte deschisă generos şi o consolare pentru pro- 
pia noăstra existență. lar dacă citim cu atenţia 
cuvenită paginile acestei cărţi divine, dacă privim 
propria noastră oglindire în imaginea Dumnezeului- 

, nu putem să nu trezim în noi niște întrebări, 
cari, dacă ni le punem cu seriozitate, ne aduc răs- 
punsuri luminoase și imbărbătătoare. 


Oare viaţa noastră, apariţia bruscă a acestui ful. 
ger din tenebrele neființei, nu este oare o minune? 
Si nu reprezintă o aureolă splendidă a Creaţiei per- 
petuarea, prin reproducerea neîncetată, a acestei 


importanţă poate avea pentru noi? Căci, sau dând 

forțe necunoscute de noi, materiei, pentru a pro- 

duce din ea insăși viața, sau imprimându-i direct 

viaţa cu fiecare manifestare a ei, prezența şi voința 
ezeiască este evidentă. 

Este adevărat viața pământească țâșnește din 
unirea a două părticele infime de materie; celula 
ovulară și cea spermatică. Dar mai adevărat este 
că această voință de unire, acestă minunată inpă- 

ere a materiei pentru ca să dea scânteia vie Îi, 
a fost determinată din totdeauna; întâi odihnindu: 
ne intro Voinţă Dumnezeiască și deabia apoi ca 


2 


realitate însuflețită, când se împlinește timpul rea- 
lizării acestei existenţe, 

Minunea eternă a Creaţiei, simfonia sublimă a 
vieţii, stă închisă în părticele de materie infinit de 
mici. Celula ovulară nu atinge mărimea unei gă- 
mălii de ac, iar cea spermatică este chiar de 100.000 
de ori mai mică decât aceasta. Si tutuşi, în acest 
uluitor microcosmos este înscrisă cu trăsături tari 
şi definitive făptura întreagă a omului, acest com- 
plex biologic eminamente logic şi perfect. 

In aceste infime părticele pe care deabia le zărim 
cu instrumentele cele mai perfecte stă determinată, 
în formidabile chei genetice, toată structura ome- 
nească, cu toate oasele sale, cu mușchi și tendoane, 
cu kilometrii integri de vase sangvinare prin cari 
circulă necontenit seva omului, cu nervii şi neu- 
ronele atât de complexe cari minunează pe cerce- 
tătorii ce se avântă prin labirinturile acestui măreț 
edificiu. 

In aceste infime părticele de materie stă desem- 
nată deasemeni și toată viața psihică a omului, cu 
personalitatea sa, cu capacitatea intelectului său. 
Acolo stau scrise deja de totdeauna Don Quijote, 
Simfonia IX, toată filosofia kantiană și toate ope- 
rele geniale ale lumii. 

Si tot acolo, în aceste infime și, în aparenţă, 
neînsemnate părticele de materie, stă ascunsă, dar 
trează şi vigilentă, chiar şi calitatea auto-perpetuă- 
rii sale. 

In aceste celule, în acest formidabil mic, este 
mai mult freamăt şi mişcare, mai multă planificare 
şi realizare, decât în cele mai perfecte complexe 
industriale moderne create de capacitatea omului. 
Si totul se face în tăcere, dar fără răgaz, urmând 
unor legi existenţiale şi perpetue. Minunea continuă 
a Creaţiei este că face pe om să treacă întâi printr” 
un microb omenesc, înainte de a căpăta gradul de 
perfecţiune fizică și intelectuală care face din el 
un rege predilect al Acesteia. Freamătul continuu al 
vieţii închis în fărâma de colb omenesc este. se- 
cretul și diafana aureolă- a” Creației. 

Dar trecerea omului din viață în lumea umbrelor 
nu este oare tot o minune? Existenţa nu are nici 
inceput și nici sfârşit. Venim din totdeauna şi ne 
indretăm spre totdeauna. Trecerea prin viață —așa 
cum o întelegem noi— este numai un examen al 
sufletului. Finalitatea ei, începând cu întruparea şi 
trecând prin toate fazele şi realizările existenţei, 
este saltul definitiv spre Armonia Divină. Pornim 
in minunata aventură a vieţii printr'o Voinţă Su- 
premă şi o părăsim apoi, strecurându-ne cu paşi 
ușori spre lumina originară, In acest plan al lui 
Dumnezeu ne încadrăm cu toții și săltând pe coa- 
mele timpului și ale spațiului ne îndreptăm spre 
Eternitatea lui Dumnezeu. 


Acesta este misterul și minunea deschisă a ple- 
cării noastre din viața pământească. 


Aceste gânduri, coborite la propia noastră exis- 
tenţă, ni le trezește Nașterea și Invierea Mântuito- 
rului, cele două minuni dumnezeiești. 


Noi oamenii, dacă tragem cu atenţie și întelep- 
ciune de firele propriei noastre existenţe, ne în- 
tâlnim de asemeni cu două fenomene ce poartă 
pecetea extraordinarului; nașterea și moartea noas- 
tră. Din noaptea veșniciei apare ca un fulger, viața, 
și tot în veșnicie ne întoareem, odată implinit Ma 
existenței. Si în amândouă aceste momente este 
prezentă Voința lui Dumnezeu și intervenţia Lui, 
dându-ne, nouă oamenilor, convingerea și mân- 
gâierea eternității, 


Nicolaie Roșca 


| 
| 
| 
| 
| 
| 
| 
i 
| 


ADI Se 


i ii 


VIAJE A ESPARA DE S. S. JUAN PABLO II 


DESPEDIDA DEL PAPA EN 


SANTIAGO DE 


Preclo: 35 poseta: Li 


DISCURSO DIRIGIDO A EUROPA 


Muchos espaioles sentiremos que a 

partir de hoy nos falta algo. Juan Pa- 

blo II ha sido, por unos dias, una 

fuente de inspiraciân, de ânimo, de 
î fortaleza y de esperanza para todos. 

Este hombre providencial ha hecho 

que nos hayamos encontrado un poco 
mâ3 a nosotros mismos 


Majestad, excelentisimos e ilustrisimos senores, 
sefioras, hermanos: 

Al final de mi peregrinaciân por tierras espaolas, 
me detengo en esta esplendida catedral, tan estre- 
chamente vinculada al apâstol Santiago y a la fe 
de Espafia. Permitidme que ante todo agrădezca vi- 
vamente a Su Majestad el Rey las signilicativas pa: 
labras que me ha dirigido al principio de este acto. 

Este lugar, tan querido para los gallegos y es- 
pafioles todos, ha sido en el pasado un punto de 
atracciân y de convergencia para Europa y para 
toda la cristiandad. Por eso he querido encontrar 
aqui a distinguidos representantes de organismos 
europeos, de los abispos y organizaciones del con- 
tinente, A todos dirijo mi delirante y cordial saludo, 
y con vosotros quiero reflexionar esta tarde sobre 
Europa, 


LA EDITORIAL CATOLICA. S. A. + ARO XLVII - N: 13.804 


IHASTA SIEMPRE, ESPANAI 


COMPOSTELA 


Miârcoles 10 de noviembre de 1982 


Depâsito legal: M. 11-1958 


Mi mirada se extiende en estos instantes sobre el 
continente europeo, sobre la inmensa red de vias 
de comunicaci6n, que unen entre si a las ciudades 
y naciones que lo componen, y vuelvo a ver aquellos 
caminos que, ya en la Edad Media, han conducido 
y conducen a Santiago de Compostela —como lo 
demuestra el Aio Santo que se celebra este afio— 
innumerables masas de peregrinos, atraidas por la 
devociân al apâstol. 

Desde los siglos XI y XII, bajo el impulso de los 
monjes de Cluny, los fieles de todos los rincones 
de Europa acuden cada vez con mayor frecuencia 
hacia el sepulcro de Santiago, alargando hasta el 
considerado «Fines terrae» de entonces aquel cele 
bre «camino de Santiago», por el que los espaoles 
pa habian peregrinado. Y hallando asistencia y co- 

ijo-en figuras ejemplares. de caridad, como_ Santo. 
Domingo de la Calzada y San Juan Ortega, o en 
lugares como el santuario de la Virgen del Camino. 


Aqui llegaban de 
Francia, Italia, Cen- 
troeuropa, los paises 
nordicos y las nacio- 
nes eslavas, cristia- 
nos de toda condi- 
ci6n social, desde los 
reyes a los mâs humildes habitantes de las aldeas; 
cristianos de todos los niveles espirituales, desde 
santos, como Francisco de Asis y Brigida de Suecia 
(por no citar tantos otros espafioles), a los pecado- 
res publicos en busca de penitencia. 

Europa entera se ha encontrado a si misma alre- 
dedor ip la «memoria» de Santiago, en los mismos 
siglos en los que ella se edificaba como continente 
homogeneo y unido espiritualmente. Por ello el mis- 
mo Goethe insinuară que la conciencia de Europa 
ha nacido peregrinando. 

La peregrinaciân a Santiago fue uno de los Fuertes 
elementos que favorecieron la comprensiân mutua 
de pueblos europeos tan diferentes, como los lati- 
nos, los permanos, celtas, anglosajones y eslavos. 
La peregrinacion acercaba, relacionaba y unia entre 
si a aquellas gentes que, siglo tras sigle, convencidas 
por la predicaciân de los testigos de Cristo, abra- 
zaban el Evangelia y, contemporâneamente, se pue- 
de afirmar, surgian como pueblos y naciones, 

La historia de la formaciân de las naciones eu- 
ropeas va a la par con su evangelizaciân; hasta el 

unto de que las fronteras europeas coinciden con 
ns de la penetraciân del Evangelio. Desputs de vein- 
te siglos de historia, no obstante los conflictos san- 


3 


el 
en el de las ciencias 
> al Seiior por haber! 
evangelica desde 
tâlica, no puedo silenciar el estado de crisis en el 
que se encuentra, al asomarse al tercer milenio de 
era cristiana, 


las artes. Y mientras 
iluminado con su luz 
los origenes de la predicaciân apos- 


Hablo a representantes de organizaciones nacidas 
pere la cooperacion europea y a hermanos en el 
piscopado de las distintas Iglesias locales de Eu- 
ropa. La crisis alcanza la vida civil como la religiosa. 
En el plano civil, Europa se encuentra dividida. 
Unas fracturas innaturales privan a sus pueblos del 
de encontrarse todos reciprocamente en un 

clima de Doina, 7 de aunar libremente sus es- 
fuerzos y creai al servicio de una convivencia 
ifica, o de una contribuciân solidaria a la so- 
de rd lemas que afectan a otros continentes. 

La vida encuentra marcada por las conse- 


bi 
il se 
de ideol secularizadas, 
îti duet varia 


ores humanos 
; desde el materia: 


irită ar apei eri ni a un pe 
Fi a uni afrontar 
blemas como los de los nuevos poteca, 


Europa estă, ademăs, dividida en el aspecto reli- 

er Ad tanto ni principalmente pix razân de las 

sucedidas a travâs de los siglos cuanto 

por la defeccion de bautizados creyentes de las 

razones profundas de su fe y del vag doctrina y 

mora) de esa visiân cristiana de la vida, que ga- 
rantiza equilibrio a las personas y comunidades, 


Por gi yo, Juan Pablo, hijo de la naci6n polaca, 


que se consi, pre euro por sus 
origenes, tradiciones, cultura 
eslava entre los laj A 


en la difusiân del cristian 
todo el mundo, Yo, obi de Roma y Pastor 
Iglesia universal, desde Vantiage te Li Ag aa e în 


în , un grito Ileno de amor: Vuelve a encontrarii 
PR nn arate Descubre tus origenes, Aa tus pi 
valores autenticos que hicieron 


„ces. Revive aquellos 
ai piară tu historia y bencfica tu presencia en los 


tes. Reconstruye tu unidad espirit 
un clima de pleno respeto a las otras re Piz 
las genuinas libertades, Da al Cesar lo que es 
Cesar y a Dios lo que es de Dios. No te enorgu: 


arata esperan tambien de ti la misma respuesta 
que Santage dio a Cristo: «Lo puedo». - 


Si E es serlo con el debido 
Da a A tat i (1, debldo 
diversos sistemas politicos; si Europa vuelve a pen- 


en la Declararaci6n Europea de los Derechos 
del Hombre, en el acta final de la Conferencia para 
la Seguridad y la Cooperaci6n en Europa; si Europa 
vuelve a actuar, en la vida especiticamente religio- 
sa, con el debido conocimiento y respeto a Dios, en 
el que se basa todo el derecho y toda la justicia; si 
Europa abre nuevamente las puertas a Cristo y no 
tiene miedo de abrir a su poder salvifico los con- 
fines de los Estados, los sistemas econ6micos y po 
liticos, los vastos campos de la cultura, de la civi- 
lizacion y del desarroilo (cf. Discurso de Juan Pa- 
bio 11, 22 octubre 1978), su futuro no estară domi- 
nado por la incertidumbre Y el temor; antes bien 
se abriră a un nuevo periodo de vida, tanto interior 
como exterior, benctico y determinante para el mun: 
do, amenazado constantemente por las nubes de la 
guerra y por un posible ciclân de holocausto atâ- 
mico. —. DP 

En estos instantes vienen a mi mente los nombres 
de grandes personalidades: hombres y mujeres que 
han dado esplendor Y gloria a este continente por 
su talento, capacidad y virtudes, La lista es tan nu- 
merosa entre los pensadores, cientificos, artistas, 
exploradores, inventores, jefes de Estado, apâstoles 
Y santos, que no parte abreviaciones. Estos cons- 
tituyen un estimulante patrimonio de ejemplo y con- 
fianza. Europa tiene Pda la en mă tag br 
humanas incomparables, capaces de sostenerla en 
esta historica labor de renacimiento continental y 
de servicio a la humanidad, 


Me es grato recordar ahora con sencillez la fuerza 
de espiritu de Teresa de Jestis, cuya memoria he 
querido especialmente honrar durante este via e, y 
la generosidad de Maximiliano Kolbe, mărtir de la 
caridad en el campo de concentraci6n de Auschwitz, 
al que recientemente he proclamado Santo. 


Pero merecen particular menciân los Santos Be 
nito de Nursia y Cirilo y Metodio, Patronos de Eu- 
ropa. Desde los primeros dias de mi pontificado no 
he dejado de sul rayar mi solicitud por la vida de 
Europa y de indicar cuâles son las ensefianzas que 
Brovienen del espiritu y acciân del «patriarca de 

idente» y de «los hermanos griegos», apâstoles 
los pueblos eslavos, 


Benito supo aunar la romanidad con el Evangelio, 
el sentido de la universalidad y del derecho con el 
valor de Dios y de la persona humana, Con su co 
nocida frase «ora et bee —reza y trabaja— nos 


Se ii 


aa 


ha dejatia una regla vâlida atin je el equili- 
brio de la persona y de la soci , amenazadas 
por el prevalecer del rener sobre el ser, 


Los Santos Cirilo y Metodio supieron anticipar 
conquistas, que han sido asumidas plena- 

mente por la Iglesia en el Concilio Vaticano la so- 
bre la inculturacion del mensaje evangtlico en las 
respectivas civilizaciones, tomando la lengua, las 
costumbres y el espiritu de la estirpe con toda ple- 
nitud de su valor. Y esto lo realizaron en el siglo LX, 
con la aprobaci6n y el apoyo de la Sede Apstolica, 
dando lugar asi a aqueila presencia del cristianismo, 
entre los pueblos eslavos, que permanece todavia 
hoy insuprimible, a pesar de las actuales vicisitudes 
contingentes. A los tres Patronos de Europa he de 
dicado peregrinaciones, discursos, documentos pon- 
tificios y culto publico, implorando sobre el conti- 
nente su proteccion y mostrando a la vez su pen- 
samiento y su ejemplo a las nuevas generaciones. 


La Iglesia es, ademâs, consciente del lugar que le 
corresponde en la renovacion espiritual y humana 
de Europa. Sin reivindicar ciertas posiciones que 
ocupo en el pasado y que la &poca actual ve como 
totalmente superadas, la misma Iglesia se pone al 
servicio, como Santa Sede y como comunidad catâ- 
lica, para contribuir a la consecuciân de aquellos 
fines que procuren un autentico bienestar material, 
cultural y espiritual a las naciones. Por ello, tambien 
a nivel diplomâtico estă presente por medio de sus 
observadores en los diversos organismos comuni: 
tarios no politicos; por la misma razân mantiene 
relaciones diplomâticas, lo mâs extensas posibles, 
con los Estados; por el mismo motivo ha participa- 
do, en calidad de miembro, en la Conferencia de 

inki y en la firma de su importante acta final, 
asi como en las reuniones de Belgrado y de Madrid; 
esta ultima reanudada hoy, y para la que tormulo 
los mejores votos en momentos no fâciles para Eu- 
ropa. 


Pero es la vida eclesial la que es llamada princi- 
palmente en causa, con el fin de continuar dando 
un testimonio de servicio y de amor para contri- 
buir a la superaciân de las actuales crisis del conti- 
nente, como ha tenido ocasi6n de repetir reciente: 
mente en el Simposio del Consejo de las Conterencias 
Episcopales Europeas (ct. Discurso de Juan Pablo Il, 
5 octubre 1982). 


La ayuda de Dios estă con nosotros. La oraciân de 
todos los creyentes nos acompafia, La buena volun- 
tad de muchas personas desconocidas, artifices de 
paz y de progreso, estă presente en medio de noso- 
tros como una garantia de que este mensaje, diri- 
gido a los pueblos de Europa, va a caer en un te 
rreno. fertil. 


Jesucristo, el Sefior de In historia, tiene abierto 
el futuro a las decisiones generosas y libres de to- 
dos aquellos que, acogiendo la gracia de las buenas 
inspiraciones, se comprometen a una accin deci- 
dida por la justicia y la caridad en el marco del 
pleno respeto a la verdad y la libertad. 


Encomiendo estos pensamientos a la Santisima 
Vir ra que los bendiga y haga fecundos; y re 
cordando el culto que se dn n la Madre de Dios en 
los numerosos santuarios de Buropa, desde Fâtima 
a Ostra Brama, de Loreto a Czestochowa, le pido 

ue acoja las plegarias de tantos corazones para que 
ki) bien continuie siendo una pozosa realidad en Eu- 
ropa y Cristo tenga siempre unido nuestro conți: 
nente a Dios, 


Majestate, excelențe, iluștrii domni şi doamne, fraţilor: 


Sfârșind pelerinajul pe pământul $; m'am t la 
această splendidă catearală, atât de aici tă rit 
totul Iacob —Santiago și de credința spani 

Inainte de toate permitețimi să mulţumesc din inimă Ma- 
jestătii Sale Regelui, pentru semnificativele cuvinte ce mia 
adresat la inceputul acestui acţ. 

Acest loc atat de scump galiegilor şi tuturor spaniolilor, 
a tost în trecut un puneti de atracție şi convergenţă pentru 
Europa și pentru intreaga creştinătate. Deacesa am dorit 
să mă intâinesc aici cu representanții oi elor euro 
pene, episcopi şi organizații continentale. Luturor vă adre 
sez salutul meu respectuos și cordial şi cu voi 
Vreau să gândim astă seară asupra , 

Privirea mea se indreaptă in aceste clipe către continentul 
european, către imensa rețea de căi de comunicaţie, care 
unesc între ele orașele și națiunile care o compun și mă 
întorc, și văd acele drumuri care în Evul Mediu conduceau 
şi conduc încă la Santiago de Compostela, cum o dovedește 
Anul Stânt care se celeorează în acest an, mase de pelerini 
atrași de cultul Apostolului. 

incă din secolele XI si XII sub impulsul călugărilor de la 
Cluny, credincioşii din toate colțurile Europei vin de fiecare 
dată cu mai inare trecvență la mormântul Sfântului lacob, 
intinzând până la consideratul «Finisterraez—sfărșit al 
pământului «drumul Stântului lacob» pe care deja spaniolii 
au peregrinat, găsind îngrijire şi adăpost minunatele 
figuri milostive ca Sfântul Domingo de la Caizada, Stântul 
Juan Ortega sau in locuri ca templul «Fecioarei del Cami- 
NO». Aici soseau din Franța, ltaba, Centrul Europei tările 
nordice şi naţiunile slave, creştini de toate categoriile so 
ciale, dela regi, până la cei mai umili locuitori ai satelor, 
creştini de toate nivelele spirituale, dela sfinți ca Francisco 
de Asisi și Brigida de Suedia (pentru a nu cita atâția alți 
spanioli), până la păcătoşii publici în căutare de ispășire 
Şi penitentă. 


geroase care au înfruntat popoarele Europei şi cu toate cri- 
zele spirituale care su marcat viața continentului, a 
pune conştiinţei vremurilor noastre grave între! cu 
privre la soarta lui viitoare, trebue să afirmăm că identi- 
tatea curopeană este de neinteles fără creștinism şi că în 
cl se găsesc acele rădăcini comune din care cu preciziune 
s'a închegat civilizaţia e gi E cultura lui, MINE ni 
lui, activitatea lui, capacitatea lui de expansiune construc! 

în celelalte continente; întrun cuvânt tot ce constitue glo- 
ria lui, 

Si încă în zilele noastre sufletul Europei rămâne unit 
pentrucă, pe lângă originea comună, are identice valori creş- 
tine $ omenești, ca demnitatea persoanei umane, adâncul 
sentiment de dreptate, şi hbertate, de muncă, de spirit de 
inițiativă, de URL peiu familie, de respect , 
de toleranță (UER) colaborare și de pace, aspecte care 
o caracterize 

Indreptând privirea mea către Europa, către continenul 
care a contribuit cel mai mult la lumii, atât pe 
tărâmul ideilor cât şi în cel al muncii, al șu i Şi al artelor. 
In timp ce binecuvântez pe Dumnezeu că la cu 
lumina lui evanghelică încă dela inceputurile 
apostolice, nu pot trece sub tăcere starea de în care 
se păsește în pragul celui de al treilea mileniu al erei creș 
tine. 

Vorbesc reprezentanților organizațiilor născute pentru 
colaborarea pie şi traţilor întru episcopate a deose 
bitelor Biserici locale ale Europei, Criza atacă atât vița 
civilă cât și cea religioasă. Pe plan civil, - 
jevttte împarțită. Fracturi nenalurale lipsesc Potareia oi 

tul de a se întâlni toate reciproc întrun climat 
a de a uni libere sfarțările lor creatoare în serviciul 


pri! 

unei canvieţuiri paşnice, sau n unei contribuții solidare pen 
huţiona roblemelor care lovesc lte continente. 

Viata Ja e oarcată de consecințele ideol seculare 


care parea lui Du sau limitarea 

tăţii rel ca A pretu DURI ORES, AO CIR A atribui 
cu 

SE ae 


ale 
luc i hedonismul care 
tacă valori proli unită, cele ale recent 
cozcegată 7 sanul roate Lola la cet area 


Eu, Juan Pablo, fiu al maţiunei poloneze, care sa 
totdeauna 

rara. şi relaţiile iei ast bre aim dartna bici 

si Eu, urmaş al 'etre în scaunul dela Roma, scaun 


pe care Christos a vroit săl fixeze în Europa care o 
pentru iz ei în a creştini în 

ză lumea, Eu al A ei şi Păstor al Bisericii 
îți adresez 'rână Ewropa din un 

4 le dragoste: Caută să te regăseşti. Fii tu în 

i originile. Intăreşteţi rădăcimile. Retrdeşte 

acele aulenice care au făcul glorioasă istoria ta şi 
acatoare peniru celelalie cotinente, prezența ta. Re- 


Consirueşte unitatea ta ia intrun climal de respect 
peniru celelare m i bertăţi naturale, Dăi Cezarului ce 
este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. 
Nu te mândri cu cuceririle tale până întratăta ca să uiţi 
pi ta consecințe ative. Nu te deprima de pierderea 
mare parte a măreției tale în lume, sau prin crizele 'so- 
ciale sau culturale care te afectă acuma. Îu poţi [i încă 
Jar de civilizație şi stimulent de progres în lume. Celalte 
continente te privesc şi aşteaplă desemenea de la tine acelaş, 
răspuns pe care Santiago la dat lui Christos: «O pol. 
Dacă Europa e una —si poate fi— cu cuvenitul respect 
datorat tuturor diferențelor, inclusiv diversele sisteme po- 
litice; dacă Europa se intoarce a gândi la viața socială, cu 
vigoarea cupri! în afirmaţii de principiu, ca cele din 
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Declrata Euro 
peană a Drepturilor Omului, actul final al Conferinţei 
tru Sigurantă şi Colaborare în Europa; dacă Europa se 
toarce interventia în adevarata viața relgioasă, cu 
cunoaştere şi respect față de Dumnezeu în care se bazează 
tot dreptul şi toată dreptatea; dacă Europa deschide din nou 
lui Christos porţile şi nui e teamă a deschide puterii lui 
salvatoare frontierele statelor, sistemele economice și poli- 
tice, vastele cămpuri ale culturii, ale civilizaţiei, a progresu- 
lui, viitorul ei, nu va fi, dominat de nesigurantă şi teamă, 
ci i sar deschide un nou teii de viață, atât interior cât 
şi Seria, oo şi ile pentru lumea întreagă 
amenini nourii rasboiului și ai unui posibil ciclo: 
de holocaust atomic. i E = 


CU TINE TOTDEAUNA SPANIA 


ANS ce monde qui nous entoure, on 
a pris Vhabitude de regarder avec 
indifference les pires faits, gestes 
et attitudes, comme si les cons& 
quences qui en decoulent n'avaient 
la moindre importance pour l'6qui- 
libre et Vharmonie de la socicte, 

1l es vrai, on rtalise parfois avec 
amertume, que le choses s'aggra- 
rtant au comble de lincomprehension et du 
aires. Un sorte 


vent, 
trouble spirituel les masses po! 
d'anarchie latente balaie toutes les classes sociales, 
les poussant vers la haine et l'hostilit& reciproques. 
On ne sent autour de soi que les grognements de 
satisfaction des hordes dechainces. 


Et pourtant, on entend aussi la râvolte legitime 
des gens horifis par ces anomalies qui răgnent dans 
la vie politique et sociale, dans les rapports inter- 
professionnels, dans les mocurs, dans tout ce qui 
constitue existence ctatique ou tout simplement, 
humaine. 


Cependant, peu nombreux sont ceux qui voient 
clarement que cette situation paradoxale a pour 
cause la degradation d'un des €ltments foundamen- 
taux de la vie: LORDRE. Degradation avant tout 
conceptuelle, car le sens mâme du terme se trouve 
atteint. On a perdu l'habitude de regarder lordre 
comme un tat harmonieux de la vie en socii 
teal ou comparable ă l'ordre universel du cosmos. 


Le terme est declară caduque, mâme dans sa for- 
me la plus pure et la plus utile, celle qui envisage 
Vordre mental et spirituel de Lindividu. Personne 
ne veut plus rien en savoir. Chacun se croit libre 
d'agir et d'interpreter sans aucun crităre, selon ses 
penchants; d'accepter ou d'imposer les vues qui lui 
plaisent, en ignorant mâme cet ordre inttrieur, for- 
me de conscience, bon sens et amour, qui seuls 
parantissent la notion supreme. 


Or, lordre est un tou qui n'admet pas la dicoto- 
mie, [] doit embrasser Vindividu autant que la soci€- 
t€, sans aucune faille. 


Vouloir lordre, avant tout entre chose, c'est pre 
parer le terrain pour la rcussite de Ventreprise, c'est 
remettre homme et nation, present et avenir, sur la 
voie du redressement, Vouloir Vordre ce n'est pas 
du tout faire appel ă Vautoritarisme ou ă la tyrannie. 
L'ordre c'est le propre de la nature et de Univers, 
donc aussi de tout ce qui se trouve sous leur d& 
pendance. 


On dort bien lorsque tout est en ordre dans les 
fonctions viserales. On vit bien dans la sociâte 
lorsque tout y est en ordre, L'anarchie, le meconten- 
tement, la revolte, constituent des troubles nuisibles 
qui devraient attirer Vaţtention sur l'&tat gentral 


et sur le manque de gotiaue chose dans la vie des 
communautes et des Etats, 


L'homme ne puet vivre hereux, ni se developper 
harmonieusement sans que Vordre regne en lui et 
autour de lui: lordre politique et administratif dans 


la socict& —l'ordre moral dans la communaut6— 
Vordre spirituel, avant tout, dans lhomme. 


Realiser lordre c'est cloigner lanarchie et le 
chaos. 


Notre monde se trouve actuellement dans cette 
situation specifiquement chaotique et anarchique. 
Toutes les couches sociales en sont atteintes, La 
morale, l'&thique, la discipline sont râleguces aux 
confins des relations humaines, comme des inutilites 
vulgaires, 


Ce n'est pas surprenant, mais hautement signifi- 
catit qu'aujourd'hui les peuples les plus libres de la 
terre, ceux qui peuvent dire ce qu'ils veulent, guand 
ils veulent et contre qui ils veulent, exigent sur tous 
les tons UNE LIBERTE ENCORE PLUS GRANDE 
que celle qu'ils detiennent. C'est une veritable psy- 
chose, attisce san cesse par ceux qui ont besoin 
qu'elle deviene l'tat permanent de tout le monde 
libre. Sa perte en depend et cependant... il ne le 
devine mâme pas. 


Notre monde, incapable de comprendre son bon- 
heur rel, aveugle aussi devant ce qui se passe au- 
delă de tous les rideaux qui marquent les limites 
entre deux modes de vie, contribue bâtement ă la 
dislocation de l'ordre qui lui en reste et qui le main- 
tient encore en €quilibre. Par cette inconscience 
agissante, il se trouve imbriquer dans une aventure 
qui pourrait lui âtre fatale. Qui lui sera sans doute 
fatale sil y persiste! 


Sa liberte, ses libertes (envites par tous les 
malhereux tombes sous la ferule de la tyrannie 
marxiste), lui paraissent INSUFFISANTESI... Or, 
vouloir aller au-delă du possible et du raisonnable, 
au-delă des limites qui assurent lharmonie de l'en- 
semble, c'est ouvrir une brăche au desordre et ă 
Vanarchie, 


Une sociâtă qui se respecte et veult assurer le 
bonheur et le bien-ttre de ses membres, doit penser 
avant tout ă la norion d'ordre, comme son premier 
devoir et but ă atteindre, On doit essayer de Iinfil- 
trer dans les rouages sociopolitiques autant que 
dans V'esprit des individus. Il y va de leur salut! 


Ce qui est plus, et tout aussi important, c'est 
qu'un mouvement politique, au pouvoir ou en 0p- 
Por conscient de son râle, doit penser ă ctablir 
'ORDRE avant mâme de s'attaquer aux structures 
considertes par lui comme nocives. Mais, ctablir 
Vordre ne signifie pas du tout commencer ă frapper 
A tort et A travers, Ce ne serait qu'empirer nu ctat 
de choses dâjă precaire, 


L'ordre ne s'etablit pas par Vimplantation d'un 
dăsordre officiel, L'ordre est une chose delicate qui 
exige certaines precautions et une subtile doigtee. 
Il doit &tre r&implanter avec menagement et cir 
conspection, par une education adequate, II faut 
reapprendre aux gens A RESPECTER L'ORDRE, A 
AGIR EN ORDRE ET SELON L'ORDRE. 


RE ET VIE 


pa! Faust BRADESCO 


C'est un vtritable apprentissage dont les nations 
occidentales ont perdu AR sens, et dont, ntanmoins, 
ont un farouche besoin. Leur vie sociale, leur qui- 
ctude, leur avenir, en dependent. Le danger qui les 
menace et qui s'infiltre sournoisement, c'est la con- 
sequence irrtvocable de la confusion spirituelle au 
sujet de l'ordre qui domine depuis la fin de la 
guerre. 


Entre le comportement humain et lagencement 
de ses responsabilites, il n'y a plus de commune 
mesure. La vie et l'ordre —notions complementaires 
dans l'harmonie cosmique comme dans celle socio- 
politique— semblent deux coordonntes presque op- 
posces. 


Les nations modernes se meurent A cause de cette 
cassure intervenue entre leur existence et la râgle 
de vie qui maintient equilibre et harmonie. La vie 
sans ordre n'est qu'un enchainement de troubles et 
de confusions, prelude de la defaillance irrecup& 
rable... 


Pourtant la fatalite ne devrait pas exister dans 
ce monde rationaliste et porte A la reflexion. Il 
devrait arriver un jour ă realiser que sa faillite vient 
du mepris par lequel il a traite LORDRE, ce com- 
plăment de la vie qui rend existence possible dans 
la socicte comme dans Tintimite spiritueile de 
chacun 

Esptrons que ce processus de retour sur soi-mâme 
se fasse sentir avant que le dăsordre definiti) de- 
vienne l'ombre mortelle d'un avenir rate. 


Faust BRADESCO 


VAI DE BACI PARA DB TURMAI 


Vai de baci fără de turmă! 
Cum s'au dus zilele mele! 

De m'ar lua moartea din urmă 
si s'ajung oier la stele! 


De m'ar lua să flu oierul 
asfințitului de soare, 
zilele-mi să ra cerul 
cu luceafărul de seară... 


cu făclia învierii 
să caute în cer pășuni, 
să pască lumina serii 


din grădina Sfintei Luni... 
foi de troscot și nepgară, 
cum erau la noi în Țară! 


Ion Țolescu 


E) 
i 


e aa 


-  MAJADAHONDA 


13 IANUARIE 1983 


Cerul și-a deschis larg luminoasele lui fin d sa 
truca soarele unei primăveri timpurii să 

sufletul și trupurile celor care veniseră la Majada- 
honda, şi în acest an greu 1983, pentru a primi cu- 
minecătura jertfei voluntare a lui lon Moţa și Vasile 
Marin, pentru Christos, pentru civilizaţia creștină a 
lumii, pentru Spania si România. 


Imolarea conșțientă a trupurilor lor în acel în- 
gheţat 13 Ianuarie 1937 pentru a apăra capul de pod 
naţionalist spre Madrid și libertatea Europei, ame- 
nințată de hoardele bolșevice năpustite, din extre- 
mele lui vestice, Spania și Franta, asupra continen- 
tului, a transformat Majadahonda în Meca fidelității 
europene, în centrul de reculegere și reimrospătare 
a forţelor de rezistența împotriva tentativelor deses- 
perate ale «Bestiei» de a ne anihila. Anii care sau 
scurs de atunci și tristeţea vieţii cotidiene creată 
de cel de al doilea răsboi mondial și de învingătorii 
lui spatiului european central, evidențiază mai mult 
dreptatea strigătului lor de alarmă «se trage cu mi- 
traliera în obrazul lui Christos. Putem noi (crestinii 
n.n) sta nepăsători?». Nu! fără șovăială, nu. Viaţa 
noastră viitoare, creștină, și liberă, depinde de tribu- 


laţiile monstrului, transformat astăzi în bestia apo- 
caliptică, pe care trebue s'o combatem cu toate 
sforțările noastre omenești și cu convingerea fermă 
că —Binele— va eși biruitor din această formidabila 
incleștare cu —Răul—. 


Oricăt de grele ar fi păcatele noastre, nu putem 
crede că Dumnezeu şi —a retras mila cu care ni le— 
a iertat, mergând până acolo cu pedeapsa meritată 
până a distruge propria —I operă-Omul—, creat 
după «chipul și asemănarea Lui», 

Majadahonda, prin simbolul ei de jertfă şi de cre- 
dință în Atotputernicia lui Dumnezeu, va rămâne 
deapururi exemplu pentru înțelegerea și trăirea 
creştinismului. 

Drumul ni L'a trasat însuși Mântuitorul, fiul lui 
Dumnezeu, Isus Cristos, care murind ca om — a 
plătit tributul vietii si înviind ca Dumnezere, ne — a 
deschis larg și nouă, drumul reînvierii și portile Ce. 
rului, urmândul. 


Majadahonda, 13 Ianuarie 1983, 
Traian POPESCU 


Himao de ln Lega de Hierro y ei 
Cara ai Sai”. Este aăo brilaba mas 
la predra del monumenta, con ana huz ÎN 
que alumbraba loa corazones de los În 


Majadahonda: 

Aniversario iaca 4 ee ne po ca 
Belo que alo Las alo convoca 

de Mota y Marin sas misrtan nica a n cal 


catătico y nacional. “Dios ex ei mis 

mo en Espaăi qoe en Rumania”, de 

OMO roston los mos îm |] de Gian los legionara Mota y Marin. 
enero, inte de 1V8) tambiim Por eso combatieron, y por eso deja: 

hubo commemorseiăm en Ma. on sus vidas en el [rente de Madrid. 
jadahonda. “Ali, tai fecha 
como de 1737, murieroa comba. 
viendo por Rumania y por spala lon 
Mata y Yasle Marin, dos legioiarica 
rumanos que vinieron hasta Eipada 
para huchar, en campo abierte, por las 
mismas ideas. Y este aăo, igunimente, 
aqvelloa fielei al mandate del honor 
estuvieron presenles para rendir ete 


leon Niesca promineia uns 
palaârai ante el monummrata Al 
fonda, Biss Pitar, gten 
Ipualmente Aabtă a los 
prrueateă en recetrdă de loi dm 
Mepomaniea nemamas 


Ante ei monumenta que se alea en 
plen campo, rumâni y 


20 FUERZA NUEVA 


N m 

Del 15 al 29 de 
de 1983 

Precla: 100 pesetas 


Ofrenda floral com Harta 
Sima, ex viceprenidente del 
şobierno rumana, al /reate. 
Son ba miembrau de la 
comunei rumana en 
Enpeha, flelea a una cana y 
a una conmemprariăn. 


Sefioras, Sehores, Camaradas: 


Como en todos los ahos nos reunimos alrededor de este 
monumento para recordar con fidelidad In gesta heroica 
de nuestros camaradas Ion Mota y Vasile Marin, que in: 
molaron voluntariamente sus jâvenes vidas en defensa de 
Cristo, de Espaha y de Europa ara recordar a todos, 
que solo por el camino del sacrilicio personal lograremos 
salvar la civilizaciân cristiana de la amenaza del comu- 
nismo, 

Sin embargo, no se trata s6lo de una conmemoraciân 
histârica, como otras muchas que existen en cada naciân, 
ni tampoco de un acto piadoso en honor de nuestros di- 
funtos en una fecha memoruble, 

Es otra cosa infinitamente mâs importante y significa: 
tiva. 

Este monumento, elevado en el corazân de Espaia, es 
un simbolo de virtud cristiana que desafia la cpoca que 
vivimos, la inconsciencia humana de hoy y la «ceguera» 
de los que no quieren ver las amenazas que surgen contra 
el porvenir del mundo. 

Este monumento es un refugio espiritual para los que 
creen en la grandiosidad del BIEN y de la JUSTICIA, es 
un manantial de coraje y de esperanza para los que tienen 
alta la frente y la silraăa alerta. 

Por eso nosotros los legionarios de la Guardia de Hierro 
de Codreanu herederos de este pasado de lucha, de sulri- 
mientos y de sacriticio, consideramos como un deber ren- 
dir cada ao, en seal de homenaje, nuestro juramento 
firme de seguir el ejemplo que evoca este monumento. 

S6lo asi nuestra patria rumana y Europa sobreviviră a 
los golpes desenfrenados del marxismo y de la decadencia 
que le sigue, 

Para responder a este desafio de la Historia, edânde po- 
driamos nosotros encontrar mejor ânimo para la lucha, 
que en este lugar donde ondea la bandera del espiritu del 
sacrificio de uno mismo? En este lugar donde el sacri- 
ficio se ha transformado en ideal de Ja superaciân humana. 

Aqui, la sangre rumana mezclada con la espaola ha 
consolidado una fraternidad para siglos en la tierra iberi- 
ca. Cada vez que visitamos este lugar y cuando pedimos 
a Dios tenga piedad del alma de los que se sacrificaron 
para que Espaia, Rumania y Europa pudieran sobrevivir, 
cumplimos un acto de fe y de confianza en el porvenir, 
porque no existe nada mâs recontortante y grandioso que 
el pensamiento de la victoria final del Bien sobre el Mal 
y del triunfo del espiritu sobre la muerte, 

Este monumento esconde en su simbolismo vertical una 
concepeiân de vida, una actitud firme que da al indivi- 
duo consciente una fuerza combatiente y un carăcter sin 
vacilaciones, ambos indispensables para que la humanidad 
no caiga en las garras mortileras del comunismo. 

JE momento es grave! |El porvenir sombriol 

Por eso no debemos olvidar nunca la leccion sublime de 
Mota y Marin y la de todos los espaiioles caldos con ho- 
nor en el campo de batalla para que la patria curopea no 
se transforma en un *gulag» insoportable 

Que no olvidemos el hecho que las naciones sobreviven 
por la fuerza de comprensi6n y sacrificio de sus hijos. 

Es la ley de la armonia social 

Esperemos que en la tormenta que amenaza la humani- 
dad, la juventud rumana, espaiiola y la de todos los pue 
blos del mundo sabrân encontrar el camino de la grande 
za y A la responsabilidad que le incumbe en el momente 
actual. 


Es el tinico camino de salvaciân, 
Viva la Rumania Legionaria! 
jArriba Espana! 


Mesdames, 
Messieurs, 
Camarades: 


4 Chaque annce, nous nous retrouvons fidălement aus pleds 
e ce monument, pour nous rappeler —et r rappeler 
au monde— le sacrifice de nos ie ae: 

II n'est pas question, cependant, d'un simple souvenir 
historique, comme tant d'autres dans Vhistoire de chaque 
nătion, Il n'est pas non plus question d'un simple «ham: 
Heur aux mMoris» pour marguer une date. 

AL s'agit d'autre chose, infiniment plus important et sig- 
niticatii, qui depase le pula du souvenir et du respect 
envers ceux qui ont su donner d'eux mâmes, 

Ce monument, erig€ au cocur de l'Espagne, est un sm 
bole qui deție lepoque dans laquelle nous vivons, l'incons- 


cience et L'inconstance humaines et les menaces qui pesent 
sur lavenir de Vhumanite. 


Ce monument est un refuge spirituel pour ceux qui cro- 
ient toujours A la grandeur du bien cet du juste — une 
source de courage et d'espoir pour ceux qui gardent tou: 
jours la tete haute et loeil vif, 

C'est pourquoi, nous, lgionnaires de la Garde de Fer, 
heritiers de tout un passt de lutte, de soulrance et de sa- 
crifice, avons le devoir de rendre hommage et de sulvre 
Vexemple que ce monument &voque. 

Car, si nous voulons que notre nation survive aux coups 
de belier du marxisme et A la decadence qui sinstalle tou: 
jours lă ou le communisme surgit, nous avons V'obligation 
de repondre au dâfi de Vhistoire 

Et ou pourrions-nous micux trouver limpulsion et Vard- 
deur du combat, sinon ă Vendroit oi plane Lesprit du dom 
de soi? Sinon ă Lendroit o la comprehensiân du sacrifice 
est desvenu image du depassement? 

Ici, dans ces licux, ou le sang roumain sest mâlange 
E] la terre espagnole pour consolider une fraternite par 
essus les sitcles, nous retrouvons la valeur de homme et 
le courage pour continuer le combat 

Chaque fois que nous visitons cet endroit et que nous 
prions pour l'âme de ceux qui se sont sacrilis pour que 
VEspagne et la Roumanie survivent, nous accomplissons 
un acte de foi et de conțiance dans L'avenir. 

Car, il n'y a rien de plus reconfortant et de diose 
que de croire dans la victoire du bien sur le mal et dans 
le triomphe de l'esprit sur la mort 

Ce monument renlerme dans san symbolisme vertical, 
toute une conception de vie et d'attitude, qui fait de Lin: 
dividu conscient une force combalive et un caractere in& 
branlable. Attribus indispensables pour que le monde ne 
tombe pas entre les griites mortelles du communisme, 

Le moment est grave! 

Lavenir est sombre! 


N'oublions jamais le legon sublime de MOTA et MARIN et 
de tous les espagnoles tombes sur le champs d'honneur 
pour que la patrie ne devienne un «goulag» immonde, 

N'oublions non plus que les nations survivent par la 
force de jugement et de sacrilicie de leurs fils, 

C'est la loi de lharmonie nationale, 

Esperons donc que, dans ln tourmente qui menace Ihu: 
manl, la iti roumaine, espagnole et de tous les 
peuples de Îa terre sauront trouver le chemin de la gran 
deur et de la responsabilite qui leur incombe. 

C'est la seule voie du salut. 

Vive la Roumanie legionnaire 

Arriba Espana. 


.. 


La Conspiraciân Hungara 


contra Romania, continua 


EI exilio hingaro, integrado totalmetne en las 
consignas de la Budapest comunista, ataca hoy dia a 
nivel mundial a Romania, negando la romanidad y la 
rumanidad de la provincia rumana de Transilvania, 
con la intencion de reabrir un «dossier» hustorico 
cerrado hace sesenta y cinco ahos, el 1 de diciembre 
de 1918, cuando, por voluntad unânime, el pucblo 
vransiivano votă en Alba-lulia la reintegracion de su 
territorio al de Romania, cumpliendo asi el deseo de 
SIIOS de LOdUS Os rumanos. 


LO mismo puso con las provincias austriacas, es- 
lovăcăs, CrOatas, servias y urcramanas, que al de 
ITULNVALSE LOS UDPELLOS Aleinăn, AUSLCO-DUNALU, FUS 
Y LUICO, VOIVierun despues sigios de ocupacion in- 
justă & Sus cauces nacionăles; Austria, Eslovaquiă, 
Liuuciă, Dervia y Ucrama, en conlurmidaa con ei 
PILICIpIO (E ia HOCIrLAd Wc AulOAcICIINIDACION, Lruto 
WE 1ă pruuera gucrra Mundial, que putrocinu estos 
ACLUS UC JUSLICIA, CUNSABrAUVs uespues por el tralado 
ue paz ae iranun. 


H0y los nombres de Janus Kadar, aprovechânduse 
UC iă conlusiun ac ia politică IicrNaciunai Yy de ia 
pPusiuie retiiaua aici cana cinpujada por la ingrau- 
Mud uci veste curupev, itentan climinar la justa 
Hocraciun de las navionandaaes oprumdas durante 
51405 POT La Dacion agrar, Lrecn que con sus ma: 
IUVULAS INEDULUSAS Pucueii LAVOFECEr, UNA Vez Mas, 
SUS UICICIOLES CXPADSONIStAs, provocando la repe 
Uciui de Un tratauo como el de Viena de 1940, im- 
puesto a los rumanos por voluntades extranjeras, 
Ajeuiăs A SUS derecnos bustoricos, etnologicos y contra 
su uitegridad territorial, 


Eu este sentido han conseguido movilizar tambien 
ia piuma de ni amigo hungaro Ernesto Palla, que, 
dauuo le a las reivindicaciones no justilicadas —ni 
buistoricamente, ni juridicamente, ni cinicamente— 
de los magiares, hizo publicar en el periddico es- 
paiiol «Ya», de Madrid, numero 13,858, del 141-1983, 
un articulo titulădo: «La inquietante inquietud del 
nacionalismo rumano», que reproducimos en parte, 


EI hecho no solo es curioso, sino alarmante. 


El amigo Ernesto Palla, europeista licido, es 
miembro de un grupo de intelectuales hungaros que 
gozan de la hospitalidad espanola, grupo que desde 
varios ahos trata con otro grupo similar rumano de 
abrir el camino de la uniân y la pacificaciân de 
nuestros pueblos, olvidando el pasado —condiciân 
“sine qua non»—, para lograr en un esfuerzo comiin, 
como en 1919, eliminar el comunismo moscovita, 
duefio hoy dia de nuestros palses y nico peliaro 
para nuestra libertad y civilizaciân milenaria. 


Fingiendo qeu ataca el gobierno de Bucarest y sus 
«intentos de rumanizar culturalmente» la minoria 
magiar de Transilvania, ataca insidiosamente la exis- 
tencia milenaria del pueblo rumano, su estirpe la: 


IL] 


por Trajano POPESCO 


tina y su romanidad, motivando sus ingeniosos 
«descubrimientos historicos» con el hecho que ci: 
tamos: 


„Solo hace 124 anos que la identidad dinica ruma: 
na enconiră su cuadro politico de Nacion, con la 
union de dos principados 'balcdnicos": Valachia y 
Moldavia, en ei principado rumano, que pocos ahos 
ds tarde se transformo dejinilivamente en un es: 
tado, Rumania. 


En el siglo XIX, una vez creada Rumania, el sen- 
timienta de la identidad rumana tambien ha encon: 
ivado su imceniivo nacionalista en el supuesto o real 
descubriumiento de la sobrevivencia de las huellas 
daco-romanas. Ei hallazgo en si, en los siglos veni: 
deros, uparte de los residuos de un latin vulgar es: 
pecijieo, no aparenta haber injluido con projundidad 
en el modo de vivir de los pueblos de pastores tras- 
mumanies de las regiones en cuestion. En todo caso 
los rumanos de hoy, al hallazgo supuesio, pretenden 
rejenrse calegoricamente como a pruebas irrejuta- 
bies de la “convivencia de las civilizaciones daco- 
nici y se reclaman de descendencia romana, 
latina. 


De hecho, con anterioridad a la creacion del Es: 
tado rumano de [inal del siglo XIX, y aparte de Va- 
lachia y Moldavia, con poblaciones mds asentadas, 
munca existieron oiros territorios en los Balcanes 
o ul sureste de Europa con pueblos de nacionalidad 
tt o con hegemonia de descendencia romana, 
atina.» 


La verdad historica es otra y totalmente distinta de 


las «invenciones» de nuestro amigo Ernesto Palla, a 


quien le vamos a demostrar lo contrario de sus 
alirmaciones, utilizando textos hingaros, no ru- 
Mano, 


No nos vamos a relerir al «Cronicario Anonymo» 
del Rey Bella IV, sino a textos mâs recientes del 
alo 1845, epoca en la cual las «pasiones antiruma- 
nas» hungaras no habian llegado a los extremos 
revanchistas desatados despucs del 1 de diciembre 
de 1918 y Trianon, empujândoles a intentar mistificar 
la verdad histârica y ctnica de la Transilvania ru- 
mana. 


Se trata del libro intitulado La Transylvania et 
ses habitants, publicado en Paris en 1845 por A. de 
Gerando, yerno del magnate hingaro transilvano 
Conde Emerik Teleki, 


Invitado por su suegro a visitar «sus» tlerras tran- 
silvanas, lo hizo con la pasiân de un viajero erudito, 
como lo demuestran los dos tomos del mencionado 
libro y se quedă sorprendido por los romanos que 
encontraba a todo paso y por el describimiento 
del pueblo valaco, descendiente de la mezela de 
los Daco-Romanos de Trajano, y no dud6 manites- 
tar emocionado en la pâgina del primer tomo; 


«Ea dificil comprender câmo los romanos han 
dida dejar en Dacia huellas imborrables, cuando ellos 
estaban interesados en explotar las riquezaa de este 
territorio y no en edificar prandes edilicios como 
en las otras provineias, Encontramos hoy en În 
antigua Dacia restos de su dominaclân que no en: 
contramos en las demâs colonias preteridas —ni en 
Espaha, ni en Galia, ni incluse en Italia, Encontra- 
mos un pueblo que en su idioma se llama Romano 


(4) 
MRGYARORSZĂGI ROMANO 


BIZALMAS HASZNĂLATRA. 


munxAtânsan năintadebotslert 
ILLY 


HUSZAR ANTAL 
na aut peănutiem read 


tza MATA Aga pi PERĂARAA BALA pa bĂsASĂGAA POTALAR ALLIALA 
 SltAtA 20 FURIAMATI 


que ha conservado no solamente el idioma y la 
isionomia de los conquistadores tambitn —el unico 
de los pueblos de Europa— Que ha pguardado incluse 
las ideas y las costumbres de los romanos, a pesar 
que Dacia fue provincia romana sâlo 170 aios.» 


«Bajo la presiân de los bârbaros —Aureliano, em- 
perador de los romanos— ha retirado las legiones, los 
colonos importantes y los empleados.» 


«,..y desde esta &poca (274), Dacia lue presa de in 
vasiones frecuentes: los godos, que_reemplazaron a 
los romanos; desputs los hunos (376), los epidios 
(454), los avaros (553), los hungaros (889); En todo 
este tiempo el pucblo que Aureliano no se Ilev6, ha 
continuado resistiendo y los valacos tenian sus jeles 
naclonales cuando lueron sojuzgados por los magia: 
res» (pâgs. 44, 45 y 46) 

«Los nombres de los tatele TARI y Aure 
liano, el del que conquisto Dacia y el de la que lo 
abandond, se encuentran todavia en la boca del pucblo 
valaco. En Moldavia, Valachia y Transilvania los cam» 

s para pastos se llaman todavia los campos de 

rajano y se oye hablando de "Lerul Doamne» 
(Aurel Dominus) 


Cunlquier comentario es inutil —quieran lo que 
qulera los magiares—, Los rumanos nacieron en 
Transilvania, no han venido de ninguna parte, como 
ellos, y no han tenido nunca tendencias im rialis- 
tas o anexionistas de tierras ajenas, Las relaciones 
econâmicas y culturales han sido continuas entre 
los tres principados: Valachia, Moldavia y Transil- 
vania, los primeros teniendo varios feudos en las 
tierras transilvanias Valachia: Amlas y Fagaras—, 
Moldavia: Ciceu, y debido a la conciencia de perte- 
necer al mismo pueblo daco-romane Y el idioma co- 
miin, se hizo posible la unilicaciân de las tres provin: 
clas bajo el cetro del Principe Miguel el Valiente 
de Valachia en el aho 15%. 


La misma ascendencia, idioma y religiân de los 
tres Principados Daco-Romanos, impuso respeta a 
los vecinos agresores, lo que explica el porqud los 
turcos, vencedores de los magyares en ohacz, 
transformaron en bajalato para dos siglos la mayor 

arte de Hungrin, respetando la independencia de 
ÎransilVania aplicândola, como a los otros dos Prin: 
clpados rumanos sâlo el regimen de vasallos. 


Esta independencia dură hasta 1867, cuando por 
el dualismo Austro-Hingaro, Transilvania fue por 


primera vez incorporada a Hungria, de la cual se 
separă en 1918, por voluntad propia, reintegrândose 
en la madre patria rumana, 


Dije mâs arriba que el camblo de opiniân de mi 
amigo Ernesto Palla me alertaba, y lo repito, par: 
que demuestra una falta de madurez politica en el 
exilio hungaro. 


Hoy dia, cuando los Sovicticos son duehos de 
nuestros palses, pudiendo maniobrar con ellos se- 

n los lines imperialistas Rusos, es mucho mâs 
mportante contrarrestar estas intenclones belicis- 
tas, haciendo posible la construcelân de un baluarte 
centro-europeo, empezando por la creaciân de una 
Contederaci6n Danubiana en el exilio, destinada a 
preparar y organizar la unidad politica de malana, 


( MUNCA AN PRL a PILA FTDERAȚIOA 
MwtsV AR SEA US AERO Ara Pe 


bose fellee scanterart, 


Lan Vesthere Live anăie Se erieă 
s mathieg abeat 10 Altheac ve 

de Levy palet, ve Etie sah for 
a asă parenie 16 travaylraa 


ui 


avaree Le sr a hagyăe by Are en et ie 

sirugele fer the 7 mothoriană? Let ue net de 

ghv af obltvle ară apathy det ua Benton the tite 

4 vilă Pe vLAbin Lia pareeă beusitelea Agaie: Led ue 

fer bat pent, Let se uitare dit jragee si 

aa ser 1 oaia 

ma ay Al 1 abată exteralea ară sul 

1 sali sed Nezanina villagea va fire. d mail 
4 a, averi. | atali pelasa the ELL 

„iL ba morellenal Povaria sli! 

r pesanant eothera eitheraus Are 


An the 


th et ati, be 


papale 


pe De babie il 
ne git fer abilă 
vihoat piu, die eve 
A. Iv ua osly bg alta Mat se 
var Tranayivasia 46 ear bleeă and 

ses Dot us sue eorliderie amd bete 
să virugele, bike 4 gopă Naztre 


u 


no debilitados por la espalda por pla de 
'despoticos y recuerdos de un pasado - 
tivamente lee 


Pp A 

939, las instigaciones de Diicso Csaba por las 
ec cai eri los «leventes» hungaros en 
su libro Nincs Kegyelem, repetidas por el manifiesto 
lanzado recientemente en U. $, A. por los hungaros 
'residentes en aque] pais, que reproducimos, y que 
entre otras cosas dice: 


„No llegue la venganza. No puedo es- 
perar. cualquier valaco encuentre 
en mi camino. A cada uno le supri le No teaure 


E 
E 


hungara— mi estirpe, 
mi sangre. Har€ inofensivos los futuros Horias y 
cas. No tendre piedad.» 


dando asi muestra de la civilizacin magiar en el 
siglo XX. 


Los Rumanos del exilio se sintieron naturalmente 
ofendidos y la repulsa unânime dio lugar a protes- 
tas y contestaciones, que hemos recibido a monto- 
nes en nuestra redacciân. 


Nuestro gran escritor Vintila Horia, catedrâtico, 
periodista y premio Goncourt en 1960, contestd en 
el periddico «Ya», de Madrid, contestaci6n que re- 
mii mâs abajo, en facsimil, junto con la de 

Comunidad de los Rumanos de Argentina. 


Estas reproducciones no tienen carâcter agresivo 
i nuestra parte, sino queremos demostrar que de- 
mos evitar pugnas inutiles entre nosotros. 


No debemos olvidar que los «grandes» nos ven- 
dieron en subasta —entre Churchill, Roosevelt y 
Stalin— en Yalta, Teherân, Postdam, Helsinki, et- 
cetera, sin i ia si estamos de acuerdo o 
no en vivir bajo el yugo comunista. Ellos continua- 
rân haciendolo durante tanto tiempo que nosotros 
no conseguiremos sean escuchadas y respetadas 
nuestras voces clamando justicia y libertad, y esto 
no como muestra de su generosidad, sino por la 
obligaci6n que se tomaron de imponer y vigilar el 
respeto, los derechos humanos y la libertad, como 
principios bâsicos de la vida humana, consagrados 
por la segunda guerra mundial. 


El genocidio practicado por los Sovitticos en nues- 
tros paises se ha transformado en el estizma de la 
complicidad, que estigmatizara en la historia a los 
«vencedores» q euhan aceptado este gigantesco y 
verdadero holocausto de millones de Europeos. 


La ceniza de estas victimas inocentes de las elu- 
cubraciones politicas dementes de unos amorales, 
seră la dinamita que abriră las puertas de la liber- 
tad en los palses del Este Europeo. 


iNo te parece asi, amigo Ernesto Palla? 


Traian POPESCU 


CONSPIRATIA UNGARA CONTINUA 


Exilul „ urmând consemnele Budapestei comu- 
niste, atacă Romania la nivel mondial negând romanitatea 
şi românitatea provinciei noastre Transilvania, cu intenția 
de a redeschide «dosarut istoric» încheiat acum 65 de ani, 
la 1 Decembrie 1918 în Alba-lulia, când voinţa unanimă a 

pulaţiei transilvane a decis reincorporarea teritoriului lor 
js ei, implinind astfel visul de secole al tuturor Ro- 
mânilor. 

Acelaş lucru s'a întâmplat şi cu provinciile austriace, 
slovace, croate, sârbe şi ucraniene, care la destrămarea 
imperiului Austro-Ungar s'au inapoiat, dupa secole de ocu- 
pare injustă, din nou la sânul patriilor lor: Austria, Slova- 
cia, Croaţia, Serbia, Ucraina, conform principiilor liber. 
taţii şi autodeterminarii, iructe ale primului răsboi mondial | 
care au patronat aceste acte de dreptate istorică, cons- | 
finţite după acea, prin diversele tratate de pace incheiate, | 
în special Trianon. | 

Astăzi oamenii lui Janos Kadar, profitând de confuziile 
produse in politica internaţională actuală şi sperând într'o 
re americană, determinată de ingratitudinea vestu- 
lui Europei, încearcă şmechereşte să elimine dreapta eli- | 
berare a atâtor naționalități curopeene, oprimate timp de 
secole de către națiunea maghiară, sperând ca prin mane 
vre mincioase să tavorizeze intenţiile lor expansioniste şi 
să provoace, în ce priveşte Transilvania, un nou Diktat 
ca cel de la Wiena din 1940, impus Românilor de voințe 
streine de dreplurile lor istorice, etnologice şi contra in- 
tegrităţii noastre teritoriale. 

In acest sens au reuşit să mobilizeze și condeiul priete 
nului meu ungur Ernesto Palla, care increzator în reven- 
dicarile nejusuticate nici istoricește, nici juridiceşte, nici 
etnic ale m; ia re brtorini a publicat în ziarul spa- 
niol «YA» din Madrid Nr, 13.858/14.1.1983, un articol in 
titulat; «Neliniştitoarea neliniște a naţionalismului roma: 
nesc», din care reproducem mai jos unele fragmente. 

Faptul nu e numai curios, ci chiar alarmant pentru noi. 

Prietenul Ernesto Palla, curopeist lucid şi convins, este 
membrul unui grup de intelectuali unguri care se bucură 
de ospitalitatea spaniolă, care de mai multă vreme tratează 
cu un alt grup similar român, de a deschide o portiță de 
înțelegere și colaborare pacifică intre popoarele noastre, 
uitând trecutul — condiţie «sine qua non» căci numai aşa 
printrun efort comun am putea, să eliminăm comunismul 
moscovit stăpân astăzi pe ţările noastre şi cu el unica 
primejdie pentru libertatea şi civilizația noastră mile- 
nară. 


—— 


-- 


ne să dea o lovitură joasa sincerelor noastre dorințe 
înțelegere? Numai Dumnezeu stie. | 
Făcându-se că atacă guvernul de la Bucureşti și «încer- | 
cările» lui de a «româniza prin cultură» minoritatea ma- 
ghiară din Transilvania, atacă foarte insinuos existența | 
milenară a poporului român rădăcinile lui latine şi roma- 
nitatea lui, motivând ingenioasele lui «descoperiri isto- | 
rice astiel-cităm: | 


Ce Io fi determinat să-și şchimbe intenţiile şi 19742 m 
| 


«Abia acum 123 de ani identitatea etnică română 
Pt pute cadrul politic ca Națiune, prin unirea celor 
di principate «balcanice» Valahia şi Moldova, într” se 
un singur principat român, care câţiva ani mai târziu 
s'a transformat definitiv în statul România. 

»In secolul al XIX-lea, odată creată România, sen- 
timentul identităţii române și-a găsit deasemeni ori. 
ginea naţională în descoperirea presupusă sau nuten- | 
lică, a unor urme daco-romane (3 VIȚA r axe: Des- 
coperirea în sine, în secolele următoare, cu excepția 
unor residuri de latină vulgară specifică, nu par să 
Hi inluențat profund felul de a trăi al pulaţiilor 
de pastori nomazi din iunile amintite. În orice caz 
Românii de astăzi, când e vorba de bănuita desco- 
perire pretind categoric că este o probă irefutabilă 
a s«convieţuirii civilizaţiilor daco-romane și se consi: 
deră de descendență romană şi latină. 

»De fapt cu anterioritate creării Statului Român la 
sfârşitul secolului al XIX-lea și în afară de Valahia 
și Moldova, cu populaţii mal asezate, niciodată n'au 
existat alte teritorii în Balcani sau în sud-estul Euro- 
fe cu populaţii de naţionalitate ară aula sau cu 

egemonii de descendență romano-latine,» 


Adevărul istoric e altul si cu totul diferit de «născocirile» 
amicului meu Ernesto Palla, căruia îi vom demonstra con: 
trariul afirmațiilor sale, întrebuințând texte maghiare sau 
maghiarofile şi nu texte româneşti, 

Nu ne vom referi la «Cronicarul Anonym» al Regelui 
Bela al IV-lea, ci la texte mai recente, din anul 1845, epocă 
în care «pasiunile anti-româneşti ungare» nu ajunseseră la 
extremele revanșiste deslănțulte după 1 Decembrie 1918 


Trianon, it aul mereu să incerce mistificari 
Și Alan ist şi etnic al Transilvaniei româneşti. i 
E vorba de cartea intitulată «Transilvania ptr 


ei» publicată în Paris în 1845 de către A. de rando, gi- 
Sela magnatului ungur transilvănean, Contele Emerik Te 
leki, 


Invitat de socrul sau să viziteze pământurile lui transil: 
vănene, a tăcut-o cu pasiunea unul călător erudit, așa cum 
o dovedesc cele două volume ale cărţii amintite. Surprins 
de neumăratele vestigii romane pe care le ințâlnea la fie 
care pas și de descoperirea a stau valah, descendent 
din amestecul Daco-Romanilor lui Traian, nu a pregetat 
de a o manifesta în pag. 44 al primului volum, precum 
urmează: 


«E greu de înțeles cum Romanii au putut lăsa 
în Dacia urme de neșters, când interesul lor a fost 
doar să cale bogăţiile acestui teritoriu și nu 
să ridice icii măreţe ca în celelate provincii. In- 
tâlnim astăzi în vechea Dacie resturi ale dominaţiei 
lor pe care nu le întâlnim nici în coloniile lor pre 
ferate -nici in Spania, nici în Grecia, nici chiar în 
Italia. Găsim un popor care în limba lui se chiamă Ro- 
man şi care a conservat nu numai limba ci şi fisio- 
nomia cuceritorilor, deasemenea — unicul între po 
poarele Europei — care a păstrat inclusiv ideile ti 
obiceiurile romane cutoatecă Dacia a fost numai 170 
de ani provincie romană.» 


«Sub presiunea barbarilor — Aurelian, împaratul 
Romanilor — a retras legiunile, coloniștii importanţi 
şi funcţionarii»... 

«...din acea epoca (274), Dacia a fost prada com 
tinuilor invazii: goții, care inlocuiră pe romani, ai 
hunii (376), gepizii (454), avarii (553), ungurii. (889). 
In toată această vreme poporul pe care Aurelian nu 
Va luat cu el, a continuat să reziste şi valahii aveau, 
şefii lor naţionali, când au fost subjugați de ma- 

iari («pags. 44, 45 y 46)» ...după două secole de 
lupte inversunate, acqui adică nu era vorba de te 
ritorii nelocuite n.n. 

»Numele împăraţilor Traian şi Aurelian, adică cel 

celui care a cucerit Dacia și cel al celui care a 
abandonato, sunt permanente buzele rului va- 
lah. In Moldova, Valahia şi Transilvania câmpurile 

ntru păscutul vitelor se chiama încă "câm) le 
ui Traian” şi se vorbeşte continuu de “Lerul 
ne”» (Aurel Dominus). 


Credem inutil orice comentariu zică cear zice maghiarii. 
Românii s'au născut în Transilvania, nu au venit din nici 
o partea ci, şi nu au avut niciodată tendinţe imperialiste 
sau anexioniste privind pământurile altora. 

Relaţiile economice și culturale au fost continui între 
cele trei principate constituite așa după obiceiurile statale 
ale evului mediu: Valahia, Moldova și Transilvania, pri- 
mele având diverse feude în teritoriul Transilvaniei (Vala- 


Com fecha de 14 de eners de Răplica a Ernesto Palla 
1983 mpareciă em YA un articula 


isi Contra toda clase de imperialismo: 


> ră 
suzatz ee el caso hungaro 


E ca ger era Yo formala poe la fosiln entre dacioa —silmnia y tron territoriea, con el 


zi ri 

ge E 
i 
i 
ep 


terți 
aţi 
Erlajisli 
pelin 


i 
i 
i 


ca apartin acel popor daco-roman, a tost 
tatea celor trei te — efemera — sub sceptrul 
cipelui Valah iteazul în anul 1599, Ascendenţa co 
mună limba comună, CURE au respect 
vecinilor şi asta este explicaţia că, i 3 Un- 
garici la Mohacz, Turcii au tat ența Tran- 
silvaniei in timp ce transformau ngaria în pașalac 
turcesc, pentru doua sute de ani, independența Lransilva- 
irita a Fat rol tă Ungaaiei ea ia rel, Aur 
ngar, a fos ra 

statia! voluntar patriei mame pă cra 4 

opinie a prietenlui 


hia Amlaș şi Făgăras, Moldova Ciceu) și datorită : 
tut 


> mel fă că Csi is de e 
rnesto a este alarmantă şi o repet, trucă denotă 
o lipsă de maturitate politică în exifizi AIE, 

Astăzi când Rusia Sovietica domină spatiul tărilor noas- 
tre, pe carel poate manevra după interesele ei imperia- 
liste, este mai mult ca oricand necesar să-i contracarăm 
intenţiile răsboinice prin constituirea unei Confederații Da- 
nubiene, în exil, destinată a stabili premizele celui 
de al treilea baluart — centro european — pentru a îm- 
piedeca dispariția noastră ca Țări și ca Popoare. 

Comunismul sovietic e unicul nostru inamic astăzi şi tre 
bue sş-l combatem cu toate torțele noastre unite, nu mă- 
cinate ueeRILi de amintirile despotice ale unui trecut 
mort initiv. 


Românii au luat pozilie impotriva atâtor încercări ma: 
ghiare de a provoca a nouă desmembrare a tării româneşti 
şi de a semăna ura propovăduită în 1907 de Huszar Antal si 
in 1939 prin i ale lui Diicso Csaba înglobate în ins- 
trucțiurule date «levenţilor» unguri în cartea sa denumită 
Nincs Kegyelem «—Fără Milă— repetate în manifestul re- 
cent distribuit în Statele Unite ale Americii de către ungurii 
care trăiesc in acea țară şi care, spune: 


„Nu voi aştepta momentul răsbunării. Nu pot ag 
tepta. Voi suprima orice valah care imi va eşi în drum. 
Pe fiecare în parte. Nu voi avea milă, Voi trece prin 
sabie populaţiile, voi invenina apele, voi incendia sa- 
tele Valahilor noaptea şi voi omori chiar copii din 
paru Voi căuta să distrug această viță de bestii 
si hoţi. Nici o milă pentru nimeni, nici pentru copii 
din leagăn, nici pentru mama care aşteaptă să nască. 
Voi suprima orice valah, pentrucă atunci Transilvania 
—nu va mai fi decât o > npară națiune, cea ungară— 
neamul meu, sângele meu. Voi face inofensivi pe viito- 
rii Horia şi Cloşca. Nu voi avea milă. 


dându-ne asttel dovada civilizației maghiare în secolul XX 

Românii din exil ofensaţi de asemenea mașinaţiuni le-au 
respins cu indignare şi la redacție am primit o sumedenie 
de proteste. 


Marele nostru scriitor Vintilă Horia, protesor universitar 
spaniol, ziarist şi premiul Goncourt 190 i-a răspuns Dlui 
Ernesto Palla in ziarul «YA» din Madrid, răspuns pe carel 
publicam în facsimil împreuna cu cel al Comunităţii Ro- 
mânilor din Argentina. 


rom, amo tambia la minora sajona 
de Transileazia, que manca Na le- 
vantade aurii porgite munca ha 
pretendido imeriane em niașim 
mara imperialiata. crema tamtăla 
lea mizeria ccraniana y rusa ee 


Tae = Bearutia și Tramaistria 
da Vilă: To 1 „ies rai eta ne 
Exista. gul dala cabe, una mi iz lina. dida, să pesta 
maria în en Transileaoia. pe“ ge vita de lin deac been y 
de la perspectiva himtârica. Lan Po 
E mama has narile tinde te ce- 
mientrm el indice î coentran ș ma ban pretemalide ja: 


men Man sila el poebia anliimpe 
alinta pom. auvenamasia. Na 
Matoria es un ata permanaete de 
deforma contra unea vecina Qaa 


ec. pla 
ii 
ii 
răni: e 
su; 
ET LI LHU 
ş i 
3 i 
iuli 
fiți 
[i ș 


i 
i 
ri 
UI 


i 
ţ 
i 
di 
Îi 


[i 
3 
i 
H 
La 
te 
să 


i 
ij 
ini 

i 

i 

i 


i: 
i 
i 


ii 
i 
i 
ji 


zi 
i 
: 

i 
3 


de e. 
i ab e etnica da 

XX y de un dareche de las pentaa 
recoreride por todo Dă 


i 
i 


1520747 
ii 
i) 
Fain. 
îi îi 
i 

Li 
î 


pia 
ni 


şi 
ji 


peer metale  î. 1 Pet egraoe 
> î popi focare E Baian-Soust 


H 1] 


mei 
ți 


ui 


E 


i) 
Sie 
ini 


De nuestra mayor consideracidn: 


En ei nombre de la Iglesia Catdlica Rumana, de Buenos 
Aires, los que firman la presente —despues de haber leido, 
ei articulo «Los reclamos term 


he aqui los datas que y pucden ser făciimente 
con! Dienen 3517 escueias, de los in 
clusive universalidad, con unos alumnos y 12.733 est 


protesores y constantemente 53 
Diicaciones con un tiraje de 133426 cjempiares; tenen 14 
teatros con Nea PRR anruz es: 
anualmente se editan, en 30 libros, con un uraje 
de 2283000 ejemplares. te, la radio y telev 
son, tienen emistones especiales, de tinta indole, en su 
; ademas, grandes restaurantes y 


contraron allă una poblaciân rumana y tribus or 
găienaaun alI6, ea. po aer Roz rit, eriirea, 

capitulos, las luchas que los huingaros tuvieron que te 
ner con estos duques, entre los cuales se mencionan Meno- 
morut «dux Binorrensas» (con su cetro cerca de Oradea), 


Nestor, de la musma epoca que Anonymus. Cir, Anonymus: 
Hungaricunv 


j por los 
o magyares.» Luego dice que: «Los valacos son, en la [ran 
silvania, los măs viejos habitantes. Ellos estaban ali, vivian 
en esta uerra y habian lundado un principado cuando los 
hungaros extendieron su dominacion sobre las montahas 
de ia vieja Dacia.» (Cir. A de Gerando: «La Transilvania 
et ses habitanis, vol 1, a. 1545, Paris, pâgs. 46 y 39). Por 
estas y muchas otras razones de justicia historica, el tra 
tado de paz de Paris (Trianon y Versailles) en 1518 hizo 
justicia y reconocid la verdad y la realidad y aplică el prim 
cipio de la autodeterminaciân de los pueblos, y asi, hi 
vincia rumana de la Dacia Occidental, Transilvania, volvid 
a reunirse con Moldawa y Valaquia, formando un estado 
nacional muy homogenev, ya que sus fronteras geogrăficas 
coinciden con las cinicas, aunque no total y pertectamente. 
Tenia mucha razon el gran estadista (rances Millerand cuan- 
do en plena conterencia de paz de Paris dijo que la ocupa- 
cion hungara de la Transilvania era injusta y no se 
admitir: «Una tal stiuacion (ocupaciar), „a soaree milena- 
ser justilicada para seguir tiendo, cuando 
estă reconocida como contrana a la justicia.» (Cr. «Jus 
tice pour la Hongrie, a. 193I, libro hungaroeditado por cl 
diario «Presti Hirlap», de Budapest, cn la pâg. 4). 

c) Por todo lo dicho, es inexacto y tendencioso decir, 
como lo hace el articulo en causa, que Romania anerd la 
provincia de Transilvania, desputs de la primera guerra 
mundial. No fue una «anexidn», sino la union 0, mejor 
dicho, la reuniân de dicha tierra rumana. o dacorromana, 
con sus otras dos hermanas, Moldavia y Valaquia, o si gus 
ta, fue la reintegracion de la Dacia, la cual, durante los 
alios ha conocido, como casi todas las naciones Ă 
de centro y de sur, varias dominaciones de distintos invă 
sores orientales, como los hungaros, los turcos, ra ocupa 
ron como tributarias a Maldavia y Valaquia. A 


unidn lis), en cuanto que el d 
ese zică etil ambii DĂ D Da Spa 


turcos, derrotando a los hingaros en Mohacs, dividen HI 
gria en tres partes, y Transilvania past a 
de Hungria, iniciado en parte con la revoluciân 

En esta &poca, para forzar y acelerar la asimilaciân de los 
rumanos en la Transilvania, (ueron traidos todo tipo de 


colonos: ru ete. Una ma 
temărica „ DtweAtlas zur 


izaciân Ş 

2, Miinich, 1966, pâg. 79: Ungarn: «sine konsequente 

a ratie Ăă sobre todo bajo K. Tieza). Esta mag 

Hamada «asesinato espiritual» de lot pue 

blos no hungaros, en Hungria, que dură hasta 
He aqui lo 


i 


cionalidades»..., negaba existencia nacional de los pue 
blor no hingaros en H Bata ficciân juridica, sirviă 
RR gi ere ve de bâveda 
al nacioalismo îingăro; era un „ procla 
mado con vehemencia y detendida con esi y fuego, 
contra todos» (Cfr. «Histoire de la Hongrie, des enigines 4 
nos jours, Ed. Harvat, pâg. M3), a 

4) En cuanto al muimero de los hiingaros en Rumania, 
las estadisticas ș la realidad istorica indican que, prime 


nungaros magyarizados, el numero total de los hungaros 
no pasa de 1.400.000. 


€) Rumania no es un pais plurinacional, como dice el 
ta, sino bien macronal > muy uularo, deoiao ai 
becho de que sus tronteras 


Pe Aa eee aa ii 
mperio Austro-Hungaro) podemos ver que Hungria ha 
sido siempre un verdadero pais plurinacional, un mosaco 
de naciones. En etecto, en la segunda mitad del sigio XVIII, 
Hungria tenia como «hungaros menos que la mitad de la 
poblaciun» (Cir. «Histoire de la Hongrie», pâg. 211), ei 
resto ecran rumanos, eslovacos, checos, rutenos, eslovenos, 


y asimilar a todas aquciias naciones, por 
i c ; miătodo que bien tue llamado 
idio cultural» de las mInONIAs, 


las violentas protestas de los rumanos y sajones 

silvania. Este hecho violento y antijuridico se debid al si* 

tema politico de esturrez tacă, da, bx put 3 minorias 

nunca [ue ni pudo ser un es! 1 10, y Si 
ă del E LU 3 


se mantuvo fue debido, primero, a la proteccidn 
perio medieval, pp pl În a) tara al dualis 
Po.“ Escuchemoa le a ioan îns. mismae. hătoriadares 


sariamente en un instrumente de opresiân de 
Tetea at fema ati tobe la ra 22 
în (Cfr. « 
opresiân, ongric, pată 


des» La rizaciân „no tocă casi nada lat naciocalt 

dades n entre ellas en masas com 

TAORIOL dănde ellas constitulan la pm co Pero esto 

To excusa, en nada, la responsabilidad que tuvo cl nacio- 

nalismo za, câda, tes ma leno de, chante, se 
to de las relaciones entre 

E oiia goe via con ellos. (Cfr. «Histoire a 


3275), Estas son todas 


3 


de Jidad. Si consideramos ahora lo que fue el 
rio dualista austro hânggaro;, reftioa la estadistică I-ai 
de Viena, de 1910, î por austroalemanes, Y 


e Si 20 i 


O 


Antropol universală în decur: 
ză Ea Sa de ani scurși au 
apărut o serie de tipuri caracteris- 
tice diverselor cicluri de desvoltare 
a animalului —om— ca: Pithecan- 
s errectus, omul de Neander: 

ri ie Hommo sapiens, etc, 

La noi în Ţară în secolul 20 a apă- 
= - rut prototipul omului rău, lipsit de 
caracter al cărui marathon al defăimărei 
durează de peste 39 de ani. 

E definit ca Omul de la Tigănești Muscel, 

E inutil să i se facă prezentarea. Il cunoaşteţi 


Aruncat de soartă în epopeia legionară din exil, 
de 32 de ani împrșcă cu noroi, căutând să MIRRITIgE 
zeii in care a crezut și pe care i-a urmat. Cel 
termină? Probabil diavolul cuibărit în sufletul lui 
de teolog neimplinit, chinuit de ambiţii deșarte, 

Cu reaua credință pe care o întruchi , pole- 
mizează cu Govora în ultimul Nr. 163 al Vetrei din 
Decembrie 1982, păg. 11 scriind: reproducem «Crede 
DI. Govara că-i elegant să acuzi pe cineva de |urt, 
când știi că nai —că nici nu poți avea ce nu există— 
vreo dovadă. Ponosul a rămas întreg directorului 
respectiv, ştampilat cu de loc măgulitoarea siglă de 
calomniator.» 


La ce se referea? 


Intr'o polemică provocată de directorul Vetrei îi 
răspunsesem în revista CARPATII Nr. 11/12-1976, pă- 
gina 32 in rubrica «Note cu lexic potolit»: 


aCeace îl DI. Petre Valimareanu în acea 
Cab Eu btili simistăe (cum 
ui i ji, intre E ge Alu 

LA sa aţi, 

Dă e, Partidului țional Tă- 


Deci nu figurează nicărei acuzaţia de furt, fiind 
vorba de «românizare» între ghilimele, pentrucă era 
o încălcare a dispoziţiilor legale stabilite de Institu- 
fl Românizării Intreprinderilor, creată de Genera- 
ul Antonescu pe lângă Ministerul Comerţului, cu 
scopul de a recupera în favoarea românilor întrepri- 
derile streine create în Țară de streini şi nu de na- 
ţionali, ceace nu era cazul cooperativelor din Mus- 
cel, acţiunea întreprinsă fiind un abuz de putere. 


lată ce scrie asupra acestei chestiuni DI. Horia 
Sima în volumul: Era Libertăţii-Statul Naţional Le: 
gionar vol, |, A 2 pe: 605 —Consideraţiuni asu- 
pra regimului, dificultăţi, incidente și turburări— 
cazul 15, cităm: 


“Ion Mihalache, Vice Președintele partidului Naţio 
Tărânesc, s'a plâns Generalului Antonescu de mo- 
dul neomenos în care legionarii din Muscel au tratat 
chesțiunea cooperativelor din acest judeţ, Dupăce la 
ascultat, Generalul la trimis la mine, ca să rezolvăm 
diferendul. L-am primit imediat, cu toată atenția 
puii unui om care a jucat un rol în viața politică 
a Ta 


Despre ce era vorba, 


«Institutul Naţional al iai a decis între alte 
schimbări și înlocuirea conducerii de până atunci a 

lei Negru Vodă Muscel, cu un comitet mm 
pănitor ionar, având ca Preşedinte Ion Vălima 
reanu. Schimbarea sa realiza! prin Ptervonția fra 


16 


AUL DE LA TIGANEST 


telui acestuia Petre Vălimareanu, şeful organizație! 
legionare şi a Prefectului Judeţului Paul Gara la 
Centrala Cooperativelor la Bucureşti. 

Ion Mihalache era indignat că rețeaua de coope: 
rative din Muscel creată de el cu multă trudă şi care 
ajunsese la o situaţie iijloritoare, să treacă peste 
noapte în alte mâini. Ni vedea rațiunea schimbării 
penirucă vechea conducere avea experiența şi dăduse 
dovadă de bună organizare şi pricepere, 

Nu se putea aplica în cazul Federalei nici legea de 
romănizare, căci organizaţia se găsea sub condu: 
cerea unor bravi musceleni. 

Omul avea în fond dreptate şi ca să tranşea dife- 
rendul Lam convocat la Bucureşti pe Preşedintele nou 
mumit Lon Vălimăreanu, pentru a asculta şi punctul 
lui de vedere. Am avut la Preşidenţie o con, iile 
trei (Horia Sima, lon Mihalache și lon Vâlimărea: 
nu n. n). 

Ion Vălinăreanu a început să vorbească de snere 
gulile» ce sar fi săvărşit la cooperative sub vechea 
conducere... on Vălimăreanu aparținea acelei speje 
grăbite de legionari, cari vroiau ca în câteva luni şi 
cu mijloce radicale, să vindecăm România de toate 
relele de care suferea. 

lon Vălimăreanu avea argumentele lui. dar subs- 
tituirea era inoportună, căci loveau în opera unui 
om, teinvilnd vechile animozități când nu aveam ne 
voe de ele.» 


In ceace privește chestia «cooperativelor perso- 
nale» pe care le-a scornit cu dialectica relei credințe 
cu care răstălmăceşte spusele oricui, după cum con: 
vine atitudinilor lui negative sau insidioase, iată ce 
aminteşte Pamfil Seicaru în volumul II al lucrării 
lui: Istoria Partidelor, Naţional, Tărănist şi Naţio- 
nal Tărănist, pâgs. 19/22, Capit. Un învins. «lon 
Mihalache. 


«Lon Mihalache a terminat şcoala normală dela 
Câmpuluag în 1905, deci a intrat în învătământ în 
plină sferteacenţa a haretismului, Numit învățător în 
satul lui natal lopoloveni, prima grijă a lui lon Mi 
halache a fost să întemeeze o cooperativă. 

Ambiţia lui cra să înzestreze cooperativa cu un 
local vast, care să servească şi necesităţile economice 
ale regiunii şi necesităţile culturale, Putem să ne ima- 
ginăm ce energie tăcută, tenace, a pa tânărul înva- 
țâtor în realizarea acestei idei, In 1910, 
midă era pusă la temelia casei coperati 
putea să privească cu indreptăţită mândrie clădirea 
solid construită, ocupând mal mult de o mie de me 
trii pătraţi. Peste ani. când modestul învățător dela 
Topoloveni fusese de mai multe ori ministru, revendi 
ca —emojionant orgoliu—, clădirea cooperativei To. 
poloveni, ca cea mai meritoasă realizare a vieţii lui 

De căteva ori, trecând cu Ion Mihalache pe lângă 
N PETRUSR Topoloveni, Vom văzut privind-o cu bu: 
curia unei dragi regăsiri. 

Odată mia mărturisit «in zidurile acestei cons- 
irmeții am învestit idealismul haretist al tinereții mele, 
Nu este cărămidă în zidurile clădirii, care să nu 
reprezinte o bătaie a inimii mele de Învățător. Car 
am avut de luptat cu neincrederea, cu indijerența cu 
măruntele iti i Dar când pui o voința neclintită 
A 29 etil unei credinți curate, nu se poate să nu în- 

NR», 


Deci cine rămâne calomniator? Amicul» VAI: 
măreanu, și încă de profesie aș adăuga cu. A vroit 
dovezi. Acum le are. Mărturiile scrise de dol români 
proeminenţi în Țara de eri și în exil, lămuresc pe 
cititori ca n'am calomniat pe nimeni, In viața mea, 
m'am apărat cu dârzenie când am fost atacat pe 
nedrept. N'aș fi vroit să fac uz de ele și am pregetat 
şi acuma, dar perseverența fostului «camnarad» în 
răutăcioase și insidiose deformări ale adevărului 
m'a obligat s'o fac. MĂ rog Căpitanului să-l ierte, 
căci nu știe ce face, 


Tralan POPESCU 


nr a 


RONSARD EST-IL ROUMAN? 


ELUI qui, A notre humble avis, est le plus 
dand poâte lrangais, Pierre Rule, 
seraitil d'origine roumaine? Cela peut 
surprendre, mais A en croire Ronsard 
lut-meme, le berceau familial serait situ 
dans, un pays danubien, Souvenonsnous 
de LElegie XXIX dedice a Remy Bel. 

L leau: 

Or, quant A mon ancâtre, il a tini sa race 

D'ou le glac6 Danube est voisin de la Thrace: 

Plus bas que la Hongrie, en une froide part, 

Est un Seiyucur nomme le marquis de Ronsart, 

Riche en villes ct gens, riche d'or et de terre, 

Un de ses fils puisnes ardant de voir la Buerre, 

Un camp d'autres puisnts assembla hasardeux, 

Et qulittant son pais, fait Capitaine d'eus, 

Traversa la Hongrie et ln basse Allemalgne, 

Traversa la Bourgongne et toute la Champaigne, 

Et soudart vint servir Philippe de Valois, 

Qui pour lors avoit guerre encontre les Anglois. 
Il semploys si bien au service de France, 

Que le Roy luy donna des biens A sultfisance 

Situes pres du Loir: puis du tout oubliant 

Frere, pere ct pais, Frangois, se mariant 

Engendra les alcux dont est sorty le pere 

Par qui premier je vy ceste belle Turia, 


(texte de 1554) 
Ainsi un ancâtre de Ronsard aurait quitte un pays lointain, 


situă sur le Danube, plus bas que la Hongrie pour venir 
combattre les Anglais, peut-âtre A C Ms) , BUX câtes du 
roi de France, Philippe VI de Valois (1328-1350) et se serait 


ttabii en France. 


Fautil croire avec Gustave Cohen que les «origines, telles 
que les volt Vimagination du poăte, nous transportent, com: 
me dans un conte, en plein mirage oriental» (1). Pourtant, 
ce Professeur A la Sorbonne, comme tant d'autres specia: 
lstes de Ronsard cu au debut. farouches partisans de 
Vorigine purement caise variera et, dans la câltbre 
€dition de la Pleinde, reconnaitra âtre, «convaineu par Jean 
de Beer, moins sceptique sur les i ned danubiennes de 
Ronsard» (3). Car en eltet, il y a de fortes chances que le 
potte soit bien issu d'une tamille danubienne, mâme si Ja 
tentation de r&cuser cette hypothăse est grande; remarquons 
que litindraire indiquc par Ronsard correspond partaite 
ment A une route habituelle de l'Europe medicvale, Homaria, 
BasseAllemagne, Bourgogne et Champagne qu'au demeu: 
rant le roi de France Louis VII emprunta lors de la III 
Croisade. Aussi n'est:il pas ctonnant que divers pays — outre 
la Pologne, indiqute par erreur comme berceau de ln famile 
po Louis de Ronsard, l'arridre petit:neveu du potte — la 

oravie, la Hongrie, la Ripiie et la Roumanie revendi 
quent cet honncur; sans oubiler naturellement la France. 


A la fin du XVII& sitcle, Louis de Ronsard, seigneur de 
La Linoterie, chet de In Maison de Ronsard, dont la noblesse 
avait ctă refusce par le pentalogiste d'Hozler par jupement 
du 19 octobre 1667, fournit des precislons complementaires 
quant aux preuves de noblesse et indique que c'est ce que 
«font voir les lettres qui luy en furent donndes ă luy eră 
son filz» par Philippe de Valois «par Le q ung ce roy re 
connoit que le pere et le filz sont venus A la tâte de cent 
febuljiooires de Pologne, les commandant pour son service 

ans ladite guerre, et qu'ils sont filz et petitfilz du marquis 
de Ronsard, qul veut et entend qu'ils jouissent, eux et leur 
postărită, des al dl ad de noblesse, tout ainsi que les 
autres gentilhommes du rayaume» ic Curieusement, Louls 
de Ronsard ajoute que «le nom de lun ny de l'nutre n'est 
polnt nomme» et se parde de montrer les lettres de natu- 
ralită qu'il est sensă possâder. 


En realită, rien ne peut faire croire A cette origine po 
lonnise des Ronsard due sans doute A une lecture rapide de 
VOralson funâbre de Du Perron, Celulci assure que «quant 
au cotă paterne, (Ronsard) avoit derive son extraction 
de In Moravie, pr nce situte entre la Pologne et ln Hom 
[ele dune maison dont le chef sappelle le marquls de 

onsard, De ceste familie îl y a environ deux cens cinquante 
ans gun pulsnă coura „ Voulant chercher son adventure 
par les armes, sortit du pays avec une traupe de jeunesse 
volontalre; et ne voyant polnt de Pa belle ocenslan que 
la guerre, lors allumee entre les Francois et les Analols, 
se vint rendre en France aupres de Philippes de Valois, 
lequel |l servit si digmement en toutes les expăditlons ml 
litaires, qu'il le prit en amitie, et desirant de Vobliger et 


par Patrick ARGARAICOMENDIA 


retenir, luy donna de grands blens en ce UDE Au moyen 
dascuale Il a maria, e! shabiu [i 
comme une branchăs tat o ag ia E li 
Guăre plus serieuse ln thăse morave detendue dune 
PIINE MAE, Site nu PET en son sOraison funatea 
e Monsieur de Ran, monicte 
chappelie de Honcourt, lan 1586, rapi Fry ha 
Matihiase. D'aucuns, ditenseurs de la these vendomoise, 


connalssances po 
graphiques de Ronsard, mais que dire du luu 
du Perron Un autre dist Mr un publiatste a 
€tabii ă Prague, Jules Pichon, qui dans la Gazeite de Prague 
du 24 septembre 1924 rejette totalement Elegie XXIX et 
se relcre uniquement A LUraison tunebre de Du Perron, 
Jules Chopin, qui lui aussi se mogue des connalssances 
Păbărapiguat de Ronsard, antienne babituelle, s'appule sur 
O Philippe de Valois; certes, le seul groupe ctran- 
ger qui vint aider les Francais A combattre les să 
Crecy tut le roi de Bohâme Jean VAveugle de Luxem 
et ses soldats tcheques, mais Jules Chopm n'apporte aucune 
preuve quant A la presence au sein de ce uroupe dun 
ancâtre de Ronsard; et son hypothâse tondes sur le patro 
nyme «Rosshart», «absurdite unguistique» selon Alexandre 
Eckhardi, Prolesseur de langue e! de literature irangaises 
A la Faculte de Lettres de lUniversită de Budapest, que 
Dous pouvons suivre en loccurence, (5) elle ne prouve 
strictement rien si ce west Vimagination forissante et lin 
compstence philologique de Jules Chopin. D'autant que Row 
sard, qui n'a jamais sur ce point modific VEltgie XXIX 
dans les diifârentes &ditions de ses ocuvres, a precisă que 
E familile €tait originare dun pays «plus bas que la 
ongries, 


Quittons la Moravie pour la Hongrie, qul aurait t 
due âtre dliminte d'oltice; mais polar) ongrols 
nont pas revendiqut — A notre connaissance — cel OT 
neur, s'attachant A essayer de «prouver» que Ronsard ne 

uvait ctre Roumain, les Frangais n'ont păs hăsite A fixer 

berceau ronsardien en Hongrie. Ainsi en 1828, Sainte 
Beuve publie les Ocuvres choisies de Ronsard ou sans base 
aucune, le cekbre critique declare que Ronsard est lssu 
«dune famille nobile, originaire de Hongrie», Nombre de 
Utterateurs, forts de cette autorită, reprendrunt cette af. 
firmation gratuite, une des moins strieuse A en croire les 
speclalistes hongrois cux-mâmes, 


V'autre origine de la thăse magyare, encore moins credibile 
sil en est, a pour base Claude Binet, AD pourtant dans 
sa «Vie de Ronsard» indiqunit que la lamille du te avait 
«tire son origine des contins de la Hongrie, et de la Bulgarie, 
ou le Danube voisine de plus pres le pais de Thrace, qui 
devoit aussi bien qu'ă In Grece donner ă la France le surjan 
d'un second Orphee», A en croire le Protesseur Eckhardt, (6) 
Lecrivain NORRIOLA Jules Pekâr lut, lors de la scance du Ş 
decembre 1924 de la Societe Litteraire Petăii de Budapest, 
une communication de Jean de Bonnefon sur Vouvrage du 
margquis de Rochambeau, «La famille de Ronsard, recher 
ches pgencalogiques, historiques et littăraires sur Ronsard 
et sa famille», dans laquelle (i est precise que les armoiries 
familiales_portent une tâte de cheval avec pour devise 
uszta.,. En rtalit, ces indicațions fantaisistes ne seralent 
e fait que de Jules Pekâr; Jean de Bonnefon tlent tou 
tetfois pour Ihypothese danubienne, mais «cet ilustre ceri: 
vain francais (..) montre, une tols de plus, comment une 
certaine i ination romanticopolitique fait nattre des 
lăgendes qui deviennent facilement des dogmes historiques 
en Roumanie, Une Aia ie pendalogique frabriqute par 
des historiens improvisăs donne naissance A un podme ro 
mantique od Vancetre de Ronsard figure comme un Row 
main trancophile avant la lettre et A partir de lă, tout le 
monde _en Baunianie croit ă Vorigine roumaine de Rom 
sard» (7), 

Mais comment tenlr compte de cette thâse de Jean de 
Bonnefon reposant sur une note manuscrite trouvee A la 
Bibliotheque Nationale de Paris, sans date, sans origine, 
parlant dun «Baudouin Ronsard, de Bulgarie (sic), capl 
țaine de Hongrois (resic) gu'il amena en France au roy 
Philippe de Valoys contre les Angloys», Un Bulgare A ln 
tăte ED Ara is! Pourgquoi pas, Mais si les Manyars en 
son re&duits de tels expădients, cost qu'il ont grand 
peur de !hypothăse roumaine... ez 

Restent par consăquent les deux pays sltuds «od le pla 
Danube Cf volan de In Thrace, plus bas que la Hangries, 
c'est A diro ln Bulgarie et Ia Roumanie, i 

1891, un lingulste magyar, L. Szamota pubile un article 
a un părloalitue hongrols, L'auteur, Suppuyant comme 


” 


celle 
Ș retient Vhypothese bas-danubienne, 
ii TRI EDIRIEB, CV A ILIA. 
Claude Binet, avaient 


precis: 
i tallut 


t aventureux, avait quit: 

la Roumanie vers 1340, eţ ctait venu olirir ses services 
ii Valois, alors en guerre contre les Anglais. 
t la traduction du mot hongrois 

ronces. (V. une note de leltgie 
Ă tire aussi ross, qui signilie un 

i langues du nord; ei le nom de 

onne ă de tort bonnes ablettes quon peche 
ir, C'est (uoi lcusson des Ronsard €tait 
ableites d'argent et portait pour cimier un 

] i me d'Alecsandri 


t ă Paris ă en croire li 
ballade roumaine. Le 


ce potme. Toutetois cela n'empeche pas 
de survivre. Ainsi Nicolas lorga dans 
rangaise de fevrier 1924 soutientil cette these 

comme vraisemblable, ainsi Georges Bengesco dans Le 
Temps, ainsi Leo Claretie dans un article intitule «Ronsard 
Etaitil Roumain?» paru dans les Nouvelles Litteraires du 
14 juin 1924 del: Ronsard 


Pour resume, nous sommes donc en possession des 
tbăses: 

1 elle ne sur les souvenirs va: 
PR A pi ru gri rr 


SĂ ară est bien venu 
itre les Anglais ă Crecy en 
de Moravie 


accompagne 


contre: aucune preuve que certains de ces soldais se 
soient &tablis en France sous lippe VI de Valois; aucune 
preuve de l'existence d'un Rosshart, patronyme au demaw 
rant sans base linguistique 

3/ hongroise; pour: RIEN, abosolument rien 

contre: SainteBeuve, Paul Laumonier ont mal lu 
Ronsard, Jean de Bonnefon fabule; Ronsard a pourtant 
Ecrit «plus bas que la Hongrie», mais si cette expression 
signifie «Hongrie», alors les mots mayant plus de sens 
tout est possible, Ronsard peut âtre Mongol, Hun, Ture 
ou Martien, 


4/ bulgare; : la Bulgarie est proche de la Thrace, 
«Tirnovo» MIGLIAe eso gari Y 
contre: la Roumanie est &galement proche de la Thra- 
ce; «marucinia signifie «ronce» L 
5/ roumaine; voir 4/ mais en inversant! 


Si Ion peut, & notre humble avis, climiner les thăses 
lonaise, morave et hongroise, comment departager la Bu. 
ri de la Roumanie? On ne peut el mâme pas com 
iliser le nombre de defenseurs chaque camp et 4 
venir democrate, fât-ce pour defendre Vorigine roumaine 
de Ronsard! Mais il convient dese souvenir que des Fran 
se trouvaient dans les Balkans depuis le debut du 
IE siăcle, Aussi une opinion moyenne tend-elle ă se de 
gager: un Francais sest ctabli dans la peninsule, y a fait 
souche et Jun de ses descendant, Franc de Morte ou Franco- 
Roumain, est reparti en France combatire les Anglais, 


IL] 


Deux voies s'oftrent aux recherches des historiens. D'une 
part, apres la 1V& Croisade et le malheureux sac de Cons: 
tanuinople par une pariie des Croises, la Morte est devenue 
totalemeni lrangaise — nolons au passage quc les orthodo- 
Xes y ctaient proteges — pendant plus dun siecle, de 1204 
a 1311. Les mocurs Irangaises furent maintenues dans ces 
leodalites launes dUnent, en particulier en Morte, Etut 
urce par deux Franigaus, Guulaume de Champlitie er 
Geoltroy de Villehardouin neveu du celăbre nustorien, Iară 
cipaută ou, ă en croire le chroniqueur catalan Ramân Mun- 
taner, son y parlait aussi bon trangais quă Paris» 4): 
D'autre part, des chevaliers de lUrare de Saint Jean 
Jerusalem plus connus aujourd hui, apres une succession 
de detaites de l'Occident, sous le nom de chevaliers de 
Malte, ont pris part ă la croisade du roi de Hongrie Andre 11 
et aidereni le roi Bela 1V lors des invasions mongoles 
(1241-1242). Comme recompense, ils regurent le banat de 
Szoreny (Severin) et toute la Coumanie ă lest de la ri 
viare Olt (12), 

Curieusement, le Prolesseur Eckhardt qui en 1924 expo- 
sait les deux possibilites, ne retient plus en 1943 que la 

re, trouvani sans doute que la thâse franco-oltenien: 
ne est trop lavorable A la Roumanie. [| remarque que le 
nom de Ronsard peut signitier «roux, rouquin», ce quau 
demeurant nul ne conteste, car l'âtymologie ronsard ronce 
rucine est incontestablement errones d'od I'climination des 
Tirnovo, Marucini et autre Macechurit, Et protitant de cet 
avantage, il note quun bailli envoy€ par Charles d'Anjou 
en 12% en Epire sappelle Roux de Sully et que la preuve 
est faite que «des le XIIIE sitcle, on rencontre die le 
Peloponnese des Frangais portant des noms analogues au 
sien» (13). Certes Ihypothese d'un Frangais de Morte anc& 
te de Ronsard nest pas ă rejeter; mais celle d'un Franco- 
Roumain d'Oltenic, du banat de Szoriny — seul existant 
en Valachie vers 1340 — encore moins; et elle correspond 
partaitement aux precisions de Ronsard... Que les Magyars, 
toujours prompis ă mepriser les recherches historiques 
roumaines, nous permetteni deux remarques: 

a/ pourquoi retenir |'hypothăse de la Morte et reluser, 
sans explication, celle d'Oltenie? 

b/ les Magyars insistent toujours sur le fait que 
Ronsard se compare ă Alexandre, A Homâre, qu'il aime 
laire descendre les rois de France de lillustre Troie; alors 
pourquoi Ronsard na-t-il pas parle de la Grâce et de la 
Morce? Quelle gloire avoir pour ancâtre un croist ctabli 
en Grece, dans la principautt de Morte ou dans le duche 
d'Athenes! Nul ne sait si Ronsard es un Frangais de France 
ou bien un Frangais de Roumanie, mais apres tout, le grand 
potie ctait le mieux place pour recueillir la tradition fa- 
miliale. Quan ă nous, la solution franco-oltenienne nous 
sourit ă bien des €gards. 


PATRICK ARGARAICOMENDIA 


ALA Gustave Cohen, «Ronsard, sa vie et son oeuvre», 
Paris, 1956, 


(2) Par aie Paul Laumonier, dans son &dition du 
«Discours de la Vie de Pierre de Ronsard» de Claude Binet: 
„Ce cadet de fortune qui emigra de Hongrie en France» 
._ 53); «la question de ses origines hongroises» (p. 55); 
ubile par ses penchants magyars, Paul Laumonier a 
meme rcussi le chef d'oeuvre de faire dire î Ubicini que 
Vancâtre de Ronsard dtait EPOIOUI «cet ancâtre tait un 
bano hongrois (sic) du nom de Marucini qui se fixat en 
France aurait traduit Jitteralement son titre et son nom 
de famille» (p. 54), 
(3) Gustave Cohen «Oeuvres complătes de Ronsard», 
Paris, 1958, tome II, p. 1054. 


p) Cite par Henri Longnon, «Plerre de Ronsard», Paris, 
1912, p.7. 


(5) Alexandre Eckhardt, «De Sicambria î Sans Souci. 
la et legendes franco-hongroises», Budapest, 1943, 
p. E 

(6) op. cit., p. 163, 

(7). Alexandre Eckhard, «Ronsardiana», Revue des Etudes 
ri et finno-ougriennes, n. 4 octobre-dâcembre 1924, 
Paris, p. 408, 

(8) 1. Szamota «Olâh, magyar 4 bolgâr eredetii volte 
Ronsard Peter?», Egyetemes Philolâgial Valor, 1891, 177, 

Alexandre Eckhardt, «Les origines danubiennes de Ron- 
sard», Revue d'Etudes hongroises et finno-ougriennes, ne 2/ 
3 avril:septembre 1924, Paris, p, 188, 

(9) Lhypothese aurait dâjă ete formulte par ]. A. Val: 
lant, «La Romanie, ou histoire, langue, literature, oro 
praphie Statistiques des peuples de la langue d'or, Ardea. 
iens, Valaques et Moldaves râsumes sous le nom de Ro- 
mans», Paris 1844, tome Î, pp. 151 et 393, Nous n'avons pu 
nous procurer cet ouvrage, 


(Sigue pâg. 2) 


a 


ANTISEMIT? NU. ROMAN! 


AND acum câtva timp un român cu 
veleităţi naţionaliste care de cu- 
rând aderase la «principiile demo- 
craţiilor occidentale», exilat la Pa: 
ris de 40 ani, îşi exprima punctul 
de vedere asupra unor probleme 
de politică națională și internaţio- 
nală, am considerat că e vorba de 
un caz izolat, Dar de atunci și 

până astăzi, aceleaşi şi mereu aceleași probleme 

sunt difuzate cu asiduitate de diverse presoane, 
ceace denotă că este vorba despre o veritabilă cam: 
panie dirijată. Dar despre ce este vorba? 
«Gânditorii politici» de mai sus emit și difuzează 
următoarea teorie: Evreii din lumea întreagă au 
declarat război comunismului, Având în vedere pu- 
terea financiarpolitică a acestora, victoria nu poate 
fi decât de partea lor. Concluzia-propunere este fi: 
rească: ca să ne intoarcem într'o Românie liberă 
TREBUIE să ne unim cu evreii. Orice «om politic» 
TREBUIE să inţeleagă aceasta! 


In faţa acestor două singure alternative — ori cu 
comuniștii ori cu evreii — sau mai precis cu evreii 
ca să-i învingem pe ACTUALII opresori ai Neamului 
Românesc, — m-am revoltat. Nu sunt decât un sim- 
plu român, însă ideia mi se părea alături complect 
de problema naţională românească. Exprimându-mi 
punctul de vedere am fost tratat imediat de anti- 
semit, Nu am putut să-mi manifest imediat revolta 
faţă de propunerea pe care mi-o făcea un compatriot 
ce se considera «naţionalist». Plecând însă spre 
casă m-am gândit: Sunt sau nu antisemit? Uşor au 
început să defileze prin faţa ochilor o serie de în- 
tâmplaări pe care le-am trăit și mi-au rămas întl- 
părite în memorie, 


e: Ut tit 


+.» Imediat după război am fost obligaţi în toată 
țara să ne continuăm studiile în școlile ue cartier 
recent înfinţate, fără identitate, dar numerotate pen: 
tru a știi la ce scoală ești dacă erai întrebat, 

Eram în clasa patra primară și am părăsit cu 
mare tristeţe în sullet prima mea scoală: Sfântul 
Anton. Nu am uitat niciodată atmosfera din această 
şcoală, dragostea cu care eram înconjurați; niciodată 
n-am mai întâlnit în viaţa mea școlară ceva ase 
mănător, 


La noua scoală, noii mei colegi m-au primit rău. 
Erau în acea clasă vreo 5-6 elevi evrei, murdari, 
netunși, cu hainele în desordine, cu unghiile la mâini 
negre, care, la fiecare ocazie îmi strigau: burghezule, 
explotatorule, fiu de criminal, etc. In timp ce o 
protesoră evreică venită în 1944 din Rusia ne cânta 
acompanindu:se de o viora «La Vapniarca» (*) într” 
un sat. «Colegii mei» îmi aruncau invectivele de 
mai sus cu o răutate de necrezut pentru niște copii 
de 10-11 ani; Aveam toate «condițiile» pentru a 
învăţa, dar situaţia s-a rezolvat prin plecarea aces- 
tora după câteva săptămâni, la «şcoala lor». 


+; După mai mulţi ani eram elev la Liceul de 
Băeţi N” 13-(Mihai Viteazul) si aveam un coleg 
care se numea Rosensweig. La matematică aveam 
un profesor, o jalnică caricatură, care când se 
enerva înjura în rusește, și care discuta cu colegii 
de ori evreiască în limba lor maternă (ne sfidau: 
cunoșteau o limbă în plus!), 


de Ionel NITESCU 


La tezele de matematică, Rosenswelg se așeza un 
deva pe lângă mine ca să poată im În Uricat de 
bine intenționat aş ti Lost, ei nu putea copia in în 
tregime tot ce scriam eu, Rezultatul era ANSĂ sur 
prinzător: eu luam nota patru, el nota cinci (notele 
erau dela unu la cinci după «modelul Sovietica) 
pentru lucrări in care a mea era normal superioară, 
Primeam primele lecţii de civisni, de corecutudine 
socială, de «combine Şi aranjamente] 


„+ Pe frontispiciul celebrei Gâri de Est din Bu: 
cureşti, Parudui Comunist Roman exhiba pe silug 
trii» săi conducători din Comitetul Central, Cine ne 
conducea? Primul era Gh. Gheorghiu-Dej, urmat de 
Ana Pauker, losit Kișinevski, Leonari (Hary) Gear 
gescu, Vasile Luca, Liuba Nişinevski, De ulumul 
nu-mi mai amintesc, probabil era român, deci nein: 
semant. in acestă perioadă de sălbatice represiuni, 
cei cinci «români neaoși» pomeniți mai sus au Lost 
principalii inițiatori și conducători direcţi ai crime» 
lor tăptuite contra Neamului Komânese in acea pe 
rioadă. Ei au tost sculele importante in măinule 
ocupantului rus, E ușor imaginabil cine deţineau 
posturile imediat interioare din instituțiile pe care 
aceştia le conduceau (internesecuritate, miliţie, ete.) 
Când toţi cei care se mai puteau opune sistemului 
comunist, adus și imprimat de evrei, au murit, abia 
atunci «iluștrii» noștri conducători au considerat 
ca şi-au lăcut datoria, 


+» Din anii petrecuţi la şcolile din România mi-au 
rămas sechele ingrozitoare, Căzând în perioda când 
se învăţa a se scrie Român cu i din i, sunt un «am: 
putat» al Limbi Române (trebuie să mă concentrez 
când utilizez A din a si când 1 din 1). Aceasta pen: 
trucă evreii Graur, Roller, etc, vroiau să ne lip 
sească de limba noastră strămoșească, să o golească 
de conţinutul ei, latin, 


Tot ei făceau ca programul şcolar să cuprindă 
două ore de Limba Română și patru ore de Limba 
Rusă pe săptămână, S-a ajuns chiar ca în 1956 
la Politehnica din Timişoara să se dea examen de 
admitere la Matematică, Fizică şi la .,, Limba Rusă 
(scris şi oral), Precisez incăodată la Politehnică, 


„+; Intro curte de aer dintro închisoare din Ro- 
mânia comunistă vreo 30 de deţinuţi care deaba 
stăteau în picioare de slabi și de bolnavi, așteptau 
sub ploaia rece să vină doctorul pe carel reclamau 
de luni de zile, După aproape două ore pe poarta 
de acces apare o umbrelă ținută de un telcer-deţinut 
la adăpostul cărela un tânar de vreo 25 ani își ocro- 
tea un costum alb, Era gras, galben verde la faţă și 
avea un păr foarte roșu, 


Felcerul-deţinut comandă; Drepţii Domnul Doe 
In țara în care m-am născut să flu amenințat ca sa 
putea să ai probleme!» Nemalpomenită obrăanlele, 
tor Filderman vă va consulta) Doctorul spre primul 
bolnav: Bă! Spune repede ce al! Bolnavul răspun: 
de: Sunt grav bolnav de inimă! Privirea doctorului 
trece imediat la al doilea deţinut care cu mâinile 
pe stomac spune; De trei luni fes afară numal sân: 
gel ȘI așa mai departe cu ceilalți deţinuţi fiecare 
spunând urgent de ce suferă, «Consultațin doctoru: 
lui» pentru 30 persoane a durat vreo cinei minute, 
Du A ultimul «consultat» pe chipul «doctorului» a 
apărut un zâmbet diabolic pe care nici astăzi nu 
lam unitat. Rânjind se îndreaptă spre felcer și cu 
un aer superior dă «tratamentul»: «Bă/ Dăle la toți 


i: 


cai şi i 

i reproşa apoliticism! 
nişte foști deținuți 

lucraseră ca-i deţinuţi 


biroul său și in prezenţa a 

declară: Fii cuminte pen- 

nume care se termină cu «escu» şi s-ar 
probleme!» Nemaipomenită obrăznicie. 
născut să fiu ameninţat ca sa 
am un nume cu terminaţie 
ca milioane de alţi români. Nu m'am 
şi l-am luat de reverele hainei. S-a dus 
pe la toţi mai-mari săi pe linie politică 
lam la punct». Dar între timp am aflat că 
e aa S. se numea Cosma Ștrul. Re- 
volta mea a fost inzecită când am fost sigur că 


Israel şi până la plecarea din țară a fost retrimis 
ca muncitor la Fabrica de Confecţii. 

De multe ori m-am intrebat: ce politică o face 
acum «tov. Cosma Strul» în Israel? Cum s-o numii 
în prezent? Poate că și-a luat un nume cu «escu» 
la sfârșit! 

„.. La «Aliance Francaise «din Paris unde am în- 
ceput să învaț limba franceză la 40 ani (în ţară 
când trebuia, am învaţat limba rusă cu profesori 
evrei) după prima oră de curs se apropie de mine 
o colegă care într'o perfectă limbă română, imi ex- 
plica că este evreică născută la Bucarești şi că după 
ce a plecat în Israel, a ile să ajungă la Paris. 
După vreo 10 zile am înțeles toată situaţia: era 
ingineră electrotehniciană şi după un sejour de | an 
în Israel, o: țiile lor au găsit pe cineva la Pa- 
ris cu care fata s-a căsătorit. «Mariage blanc» bi- 
neînțeles pentru a putea pătrunde în Franța. Locuia 
într'un apartament decomandat, comun cu «sotul» 
ei nu avea decât ușa și holul de intrare. S-a angajat 
cum era prevăzut la I.B.M. ca inginer, în codiții 
excepționale. Tot cum era prevăzut după | an a 
plecat în U.S.A. la specializare la o firmă americană 
și cum scopul final era «atins», nu s-a mai întors 
în Franţa. 

Am primit o scrisoare în care imi comunica că 
a divorțat de «Francez» şi că acum se cheama «---- 

„ Curios destin au cei care au nume ce se 
fârşește în «berg», comparativ cu cei cu numele 
terminat în «escu». 

».. In faţa aparatului de televiziune, m-am distrat 
teribil când un Subsecretar de stat francez pentru 
muncitorii imigrati, căuta să convingă pe ascultători 
că Franţa oferă, la toţi cetățenii francezi sau străini, 
toate posibilităţile pentru a atinge posturile cele 
mai înalte pe scara socială. Ca să convingă DI. Mi- 
nistru subsecretar de stat spunea; Eu sunt născut 
la Bucareşti, am venit în Franţa unde am găsit toate 
posibilităţile să mă afirm, si iată-mă am ajuns mi- 
nistru, Deci se poate! Dl. Ministru «uita» insă să 
spună esenţialul: El a reușit nu pentrucă s-a născut 
la Bucarești ci pentrucă avea o altă «calitate». 


După ce mi-am reamintit toate acestea, întreba- 
rea iniţială revenea: sunt sau nu antisemit? Nimeni 
în lumea acesta nu s-a născu! antisemit. Lovindu-se 
de viață unii devin, alții pleacă capul. Oare cine ne-a 
învăţat poporul: a: plecat sabia nu-l taie»? Sunt 

ii că nu Decebal, Stefan cel Mare sau Mircea 
cel Bătrân. 

Eu ca toţi naționaliștii români am uitat toate pro- 
vocările evreşti care mi-au creat răni sufletești 
personale. Aşa a fost românul nostru din totdeauna 
a iertat mereu. 


Dar provocările evreşti care au umilit şi lovit 
Neamul Românesc în trecut, în prezent sau care vor 
venii în viitor, nu le pot trece cu vederea și nici 
un Român adevărat nu o poate face. 

Cum se pot numii Români cei care vorbesc ca un 
«ministeriabil» din New - York? El spunea: «Lupta 
noastră ca Români n-are nici un fel de valoare, dacă 
eforturile noastre nu le alăturăm activitații evreești. 
Ei sunt prea puternici pentru a pune problema unei 
eliberări a României fără ei. Poporul Român este 
un popor fără viitor dacă nu acceptăm ceeace ac- 
ceptă celelalte popoare». Pentru a ne spune aceste 
cuvinte defetiste, neromânești, insultătoare pentru 
Neam, se desplasează «personalitatea» de la New- 
York la Paris? Mai bine rămânea acolo! 

Cei care gândesc astfel au încetat să mai fie Ro- 
mâni. Și-au vândut această nobilă calitate pe tarabă, 
pentru avantaje materiale, pentru situații mai bune, 
pentru a se face cunoscuţi în lume, etc; etc. 

Aceste persoane au calculat, rece şi fără nici un 
sentiment naţional, de partea cui va fi victoria şi 
sunt siguri că vor fi alături de cei ce vor câstiga. 
Numai pentru a cădea mereu în piciore. Dar s-ar 
putea ca, așa cum s-a întâmplat de nenumarate ori 
în istorie, «gânditorii noştrii politici» să fie elimi- 
naţi după victorie. Evreii s-au debarasat chiar de 
ai lor când au considerat necesar. 

Ce se va iile cu România dacă va fi «eli- 
berată» aşa cum 
doiesc! 

Românie eliberată pentru mine inseamnă o Ro- 
mâine în care Românul să ție stăpân la el acasă. 
O țară in care uneltele altor interese — comuniste, 
ete. — să nu mai aibă loc, Prea mulți au murit 
pentru aceasta, prea mulţi din acest exil așteaptă 
clipele acestea. 

Sunt eu oare antisemit? Curios este că de antise- 
mit mă tratează compatrioții mei, nu evreii. Nu 
ești de acord; gata ești antisemit. 

Pe toti Românii care au ocazia să citească aceste 
rânduri şi care au reticenţe în alegerea drumului 
de urmat îi rog să se gândească la următoarele: 

Evreii în ţara lor Israel sunt naţionalisti, ultra 
naţionalisti, iar în tările în care locuesc — aproape 
în toate ţările lumii — impun și sunt adepţii fervenţi 
ai democraţiei și liberalismului. 

DECE? 


Cine găseşte răspunsul la această întrebare, cine 
ândește mereu la această stare de lucruri, va 
înțelege tot ce se întâmplă în această lume, 

In ceeace ne priveşte pe noi Românii, noi în de- 
cursul istoriei am fost pro-turci, pro-francezi, pro- 
englezi, pro-greci, pro-germani, pro-ruși, pro-evrei, 
cred ca a venit timpul să fim PRO- ROMANI. 


IONEL NITESCU 


(*)  Vapniarca este o localitate unde se zice ca ar 
fi murit în timpul razboiului evrei presecutați de 
nemți. 


loriţi Dvs.? Va fi liberă? Mă în 


M citit cartea "Morminte fără cruce”, 
titlu foarte sugestiv, așa cum am 
citit atâtea mărturisiri ale celor ce 
au îndurat chinuri inumane, de ex- 
terminare, în țările dezlănțuirilor 
nebune... 

Am simţit aceleași emoţii parcur- 
gând paginile dlui loniţoiu, dar am 
încercat şi o tristeţe profundă, cons- 

3 tatând o tendinţă de a minimiza, de 

a elimina chiar din istoria acestei epoci, o parte a 

rezistenţei românești și cea mai autentică: Mişcarea 


Legionară. 


In decursul transferărilor din închisoare în închi- 
soare, soarta a voit ca dl Ioniţoiu să întâlnească 
legionari acolo unde suferința îi înfrățea pe toţi. Dar 
în povestirea sa, aceşti legionari poartă doar numele 
lor, fără a fi identificaţi ca legionari pentru cititori, 
Să nu-i fi cunoscut ca atare cu toate că erau bine 
cunoscuţi de toţi cei care au trecut pe acolo? Proba- 
bil, calificativul de "legionar" dat atâtora l-ar fi jenat. 
Si-atunci, a simplificat-o, eliminându-l pur şi simplu. 
Nu uită însă să păstreze un calificativ tuturor acelora 
care făceau parte din propriul partid Naţional-ţără- 
iad dela simplul membru și până în vârful pira- 
midei. 


Cu durere revăd imaginea lui Ionel Cristea de pe 
Târnave. Era în vremea când "pariidele istorice” 
sărbătoreau “eliberarea” ţării de către trupele bol- 
şevice - la care “eliberare” au contribuit şi ele cu 
multă precădere. La Viena, se constituise un guvern 
naţional, sprijinit de câteva zeci de mii de români 
care nau voit să capituleze în faţa puhoiului din 
Răsărit. 


Din rândurile lor au pornit câţiva spre ţara supusă 
să îndemne poporul trădat să nu dispereze, să orga- 
nizeze rezistenţă acolo unde era posibil. Aceşti sol- 
daţi ai imposibilului mergeau să-şi unească destinul 
cu cei de-acasă. Printre ei se afla şi inginerul Ionel 
Cristea. Ajuns cu nume de împrumut, urmărit de 
noua coaliție remo-comunistă, a căzut în plină iarnă. 
Pe crucea lui din cimitirul orașului Mediaş, un nume 
oarecare. Nici părinţii nu ştiau că feciorul își doar- 
me somnul de veci atât de aproape, Il credeau încă 
departe de casă, în luptă cu Mogreairul. Ionel Cristea 
era legionar, căzut ca luptător împotriva comunis- 
mului. Iar soarta decisese ca nici în groapă să nu-și 
poarte numele. 


O asemănare cu procedeul dlui Ioniţoiu de a vorbi 
de oameni fără identitate, Un nume oarecare, pierdut 
în masa eroilor necunoscuti... Pentru cei ce nu mai 
pot vorbi, îmi îngădui să redau identitatea acelora 
pe care i-am cunoscut, cu care am împartăşit zile 
grele, chinuri, inchiziţia ocupantului... Pe taţi aceia 
pe care dl C. Ioniţoiu i-a cunoscut, dar cărora —voit 
sau nevoit— le-a spulberat orice apartenență poli- 
tică orice merit. 


Printre atâţia care au umplut închisorile, o parte 
nebănuit de mare erau legionari. DI Ioniţoiu ar 
Vrea poate să-i scoată din istorie și să-i înlocuiscă 
cu «național-țărănişti», ale căror nume abundă în 
paginile cărţii. Lipsă de modestie când se știe că 

acestora n'a avut loc decât prin 1946, odată 


de Filon VERCA 
cu campania electorală pentru alegerile din 19 


Noembrie. 


Cu mândrie revendică asentimentul a 81 % din 
electori față de partidul N. Tărănist. Simplă nece- 
sitate de a se vota util, Intre două rele, românul în 
genere şi legionarul în particular, era nevoit să 
aleagă pe cel mai puţin nociv. 

Iată acum lista câtorva dintre cei citați în cartea 
dlui Cicerone Ioniţou, dar fără precizarea grupării 
din care făceau parte, lăsând chiar uneori să se 
înțeleagă că erau toți ţărănişti: 

«Inchin această cronică Colonelului Ujă, Coman. 
dorului Domăşneanu...» - începe lucrarea. 


Dece a despărţit însă pe Spiru Blănaru de coman- 
dorul Domășneau? Nu oare pentrucă Spiru Blănaru 
era legionar? Or, aici s'a înșelat puţin, pentrucă și 
comandorul Domășneau era tot legionar. Acest su- 
biect fusese discutat între mine şi dl Ioniţoiu, în 
casa mea, dar a preferat să nu ţină seama de ceeace 
recunoscuse între patru ochi. Muriseră împreună. 
Dece i-a despărţit după moarte? 


Să precizez. Atunci când am fost parașutat în 
țară, la 9 Decembrie 1944, în casa comandorului de 
pe dealul ce domină gara Băilor Herculane, am găsit 
adăpost. Apoi, împreună cu el cu Gogu Cristescu 
şi Spiru Blănaru am organizat rezistența împotriva 
«blocului democratic», dominat de comuniști, în 
regiunea cuprinsă între Semenic, Muntele Mic, Tarcu 
şi munţii Cernei, până la malul Dunării, pentrucă 
toți aveam ceva comum. 


La pagina 12 vorbește de «Mircea Vulcănescu, 
Jilozof, conferenţiar la catedra de estetică şi econo- 
mist de renume internaţional...». Oare dacă ar fi 
ştiut că-i legionar, imaginea plină de laude ar mai 
li apărut pe foaia cronicei! 


La pagina 87 aminteşte de Lizeta Gheorghiu, 
avocata care a apărat pe Corneliu Codreanu în multe 
procese, fără a tace remarca cuvenită asupra apar- 
tenenţei ei Mișcării Legionare. 


Acelaș lucru la pag. 88, vorbind de C. Gane, 
scriitor și P. P. Panaitescu, prof. universitar, legio- 
nari cunoscuţi pentru activitatea lor ca atare. 


La pâg. 170, amintește de inginerul Gavrilă, șeful 
ultimei rezistențe armate până în 1954, dar nu amin- 
teşte că era legionar, absolvent al Frăţiilor de Cruce. 

Pagina 208: «Preotul Ilie Imbrescu dela Biserica 
Albă din Capitală» dar nicio vorbă că era legionar. 


Pagina 215: «Sadovan, un tânăar de vreo 25 de 
ani, de un mare caracter, originar din Banat, era 
unul dintre cei care întrețineau moralul noilor ares- 
taţi...» Completez cu: legionar, fost absolvent al 
Frăţiilor de Cruce, originar din Domașnea-Cornea. 
Am stat în aceeași celulă cu el și Nicu Bălănescu, 
fratele lui Gabrid Bălănescu, la Siguranţa din Ti- 
mișoara, în toamna anului 1947, unde am fost 
schingiuiţi împreună sub acuzare de activitate le 
gionară. 

asemenea la pgina 262 vorbește de Nistor 
iri L-am cul ăgeub la Buchenwald în rându- 
rile legionare, de unde s'a întors în țară să lupte 
împotriva comuniştilor. Face apoi elogiul următor: 


21 


VE e a e a 


till i i Lie i ţi 
i a Mu lili Wu 
i fu | ia IA il Și ji Il ji 
i Îi ul ligi ali ii N li il ii ii iul 
rii MIEI ITAA LU eee 
ui ii li | i, ii li TE ini E i 
iti li li jul e MĂ 
i ii Hi| tulu ju! ii! ii bt 
lili italia ALEA pita lu ii sai il tind i 

A Mut pet cm zu at | 
ji li Ei [ii i! Hu i 
UE li i îi i ll LU 
ai 


i d tu ii iai il ; 
TRE 


taj tin 
ec! 


E 
ae 


pe frontul de pe Oder iar alţii luptau deja în 
când membrii partidelor istorice iraternizau cu nă- 
vălitorul „Este o mișelie de a voi să deturnezi, să 
iei în derâdere intenţia pură a i 


potenţial de luptă spre un rezultat mai eficace. 
tru a supune Legiunea partidului din 

care faci . In fond, ce putea face PNT-ul pentru 
legionari? Să-i camulleze pentru a-i sustrage urmă- 


contestaţi. 
Da, se mai putea face ceva şi le n'au ezitat 
o clipăsă o facă. Să indemnăm și camarazii 


liberi să susțină pe candidaţii cei mai bine plasați 
igo cel 

acționa «legal» pentru a pune piedecă ava- 

abuzurilor. În acest sens am vorbit cu avo- 
catul N, ci şeful naţional-tărăniștilor din 
Caransebeş. La [el am făcut şi cu reprezentantul 
partidului NL Cornel Corneanu, fost ministru al 

turei sub guvernarea lui Ionel Brătianu. Noi 
ca patrioţi români, nu puteam sta neutri. Potenţialul 
nostru trebuia concretizat împotriva comuniștilor. 


A afirma că Mişcarea Legionară ar fi cerșit admi- 
terea ei în rândurile naţional-țărăniste —cu prețul 
enorm de a-și pierde identitatea, după atâţia ani de 
sacrificii— însemnează a nu cunoaşte deloc mândria 
de a fi servit un ideal. Viaţa de martir pe care a 
dus-o N. Pătrașcu timp de mai bine de un sfert de 
veac, dovedește că intenţiile lui erau curate, pornite 
din dragostea fără limite pentru neamul lui. 


DI loniţoiu vorbește cu multă ușurință de viaţa 
unor oameni care au trăit în La re ini pe muche 
de cuţit şi care au sfârșit în martiri. Sar impune, 
poate, o leacă de decenţă faţă de aceste jertfe, care 
aparţin de-acum neamului românesc, orice haină 
politică ar fi imbrăcat în viaţă. Dacă aș putea sugera 
un sfat dlui Ioniţoiu, ar fi acela de a nu-și însuși 
păcatul trădării, la care n'a avut nicio vină. Să în- 
ceapă românismul de care dă dovadă odată cu rezis- 
tența lui și a generaţiei sale impotriva comunismului. 


Din acea clipă a plătit un tribut imens, Din acea 
clipă începe pentru el lupta pentru in; ndenţa 
națională. Si slavă Domnului, are rădăcinile adânc 

ipte în rezistența românismului, fără a fi nevoit 
să-şi incarce sufletul de crime pe care nu le-a comis. 


Istoria va ști să facă fiecăruia partea ce i se cu- 
vine. Nu pentrucă se consideră succesorul lui N. Pe- 
nescu va fi obligat să înbrace și hainele trecute prin 
atâtea ape. Prin propria lui valoare va reuşi să cons- 
truiască edificiul visat în anii de suferinţă sau va 
eșua impopoţonat cu zdrenţele trecutului. 


Singur își va alege calea ce convine pasului său! 


FILON VERCA 


E 
Li 
i 
ț 
Ei 
a 
L] 


por dominar a la otra, esto seria hacer 
us de un arma peligrosa para ella misma.» 


RONSARD EST-IL ROUMAIN? 


(10) Renseignements bibliographiques fournis par Ale 
xandre Eckhardt, op. cit, Rev. m 7/3, p. IM et "DP Sicam- 
bria..», p. 160 

111) Ramân Muntaner, «Crânica», cap. 251. 


(12) Volr Dezsb Pais, «Les rapports francohongrois sous 
le răgne des Arpad. lire tie: Relations politi lynas 


tiques et ecclesiastiques», des Etudes hon; et 
Bano ougrier fi 1/2 A Paris, P 2, Et 
'auler la, +A magyar nemzet t il rpâdhâzi 
KUrâlyok alatts, Daia, II, p. 197 A: 

(13) op. cit, «De Sicambria..», p. 185, 


— 


NOTE CU LEXIC POTOLIT 
de N. S, Govora 


e :Generaţia activă dela tul veacului formată din Iuliu Maniu 
Alexandru Vaida Voevod, Aurel C. Popovici, Octavian Goga, Ghiţă Pop 
și alți fruntași ai Transilvaniei, a trecut la acţiune pentru obținerea 

turilor fraţilor lor. Aceștia au fost aceia care în parlamentul dela 
Budapesta au devenit acuzatori strigând durerea unui neam de gintă 
latină rămas singur, înconjurat de imperii cotropitoare.» 

Cei PERI după spusele autorului, di Cicerone loniţoiu, au devenit 
acuzatori, dar aceasta nu s'a putut întâmpla decât în 1918, an în care 
imperiul habsburgic incepuse să se clatine și, în cele din urmă, s'a pră- 
bușit. Dacă n'au putut s'o facă mai înainte, nu sunt de vină marii oameni 
ai Ardealului, căci nu vremurile sunt sub cârma omului, ci bietul om sub 
cârma vremii. Dar lucrurile nu sau întâmplat intocmai așa ci o leacă 
altfel. In cursul anului 1918, nu puteau toți oamenii citați de dl loni- 
țoiu să devină acuzatori, pentrucă Ocatavian Goga se la Paris, iar 
Aurel C. Popovici se în cimitirul din Geneva, unde fusese i 
din anul 1917. Unui alt istoric mii iti di Alexandru Micle, i sa 
intâmplat ceva identic: domnia sa ar fi vrut ca Petre Carp să ia 
la deschiderea primului parlament al României Mari, dar bătrânul om 
politic, n'a putut să-i facă pe plac: murise și uitase să-și anunţe decesul, 
dlui istoric, Alexandru Micle. 

Dar dl Ioniţoiu a făcut greșala completă: a pus pe Octavian Goga și 
Aurel C. Popovici și a scos pe alţi doi oameni mari, tot atât de mari, ca 
şi Vaida Voevod: pe Goldiș și pe Ştefan Ciceo Pop, Şi face şi o altă 
șală aceasta mai mare: «La data de || Noembrie 1918, Ştefan Ciceo fop 
în numele Marelui Sfat al Națiunii Române din Ungaria și Transilvania 
a adresat o Proclamaţie către popoarele lumii». Redactarea acestui pasaj, 
este eronată. Din el se înţelege că Ștefan Ciceo Pop este autorul Procla- 
maţiei a nu acesta este adevărul: autorul textului Proclamaţiei este 
Vasile Goldiș. Eroarea este întâmplătore sau cu voință? Se pare că aces- 
ta este adevărul: dl Cicerone nu-i iartă lui Goldiș că mai târziu la 
părăsit Iuliu Maniu. 

Dar de ce aceste lucruri care sunt mai bine cunoscute de ardeleni, nu 
sunt lăsate în sarcina lor să le scrie? Sau poate dl Cicerone, care este 


„acuzat de dl Serdici că profitând de faptul că a murit Nicolae Penescu, 


Sa autonumit președinte al partidului naţional-țărănesc și n'a vrut să 
scape ocazia? 

DI Cicerone Ioniţoiu face o eroare mai gravă: în prima listă a ardele- 
nilor care au devenit acuzatori, din care lipsesc Ştefan Ciceo Pop și 
Vasile Goldiș, l-a pus în locul lor, pe faimosul Ghiţă Pop (?). Şi Chi ă 
Pop nu era cunoscut printre marii ardeleni. El a devenit cunoscut de 
Țara întreagă la 13-14 Septembrie 1944, când a făcut parte din delegaţia 
care s'a dus la Moscova ca să semneze armistitiul (?) alături de comu- 
nistul Pătrășcanu și, la întoarcere, a făcut o declaraţie care a înlemnit 
pe toți Românii: Ghiţă Pop spunea Românilor că Molotov, l-a dojenit 
părinteşte, pentrucă România a trecut Nistrul şi nu l-a ascultat pe Maniu. 
Vezi dh Cicerone, ce bine ar fi fost dacă nu am fi trecut Nistrul! 
Bolșevicii ne-ar fi lăsat Basarabia și în afară de Antonescu, nimeni nu ar 
fi fost deranjat — el și fasciștii lui —, ceilaţi, ar fi putut ajunge prefecţi 
și miniștri, și nici un «democrat» nu ar fi murit în închisoare. 

e Dl Nicolae Petra este unul dintre «stâlpii» «Cuvântului românesc». 
Dsa are două sau trei coloane scrise — în pagina treia a fiecărul 
număr —, şi în general, se ocupă cu chestiunile culturale, In numărul 
de pe luna Ianuarie 1983, dsa are un articol întitulat, «Cartea romă- 
nească în exil». Ce se întâmplă cu cultura românească în exil? DI, Petra 
socotește că preocupările culturale sunt mai importante decât toate în- 
cercările de a face grupuri politice și de a face studii complicate despre 
cum va trebui să A Țara viitoare, E o părere desigur, şi trebuie res 
pectată ca atare, dar când dl Petra vrea să-și impună acestă părere din 
coloanele unui ziar, desigur că avem voie şi noi să ne spunem părerea. 
Și această părere, este complet contrară. DI Petra, în alară de coloana 
susnumită din «Cuvântul românesc», este poet și desigur dsa consideră 
că a scrie poezii, e mai important decât toate încercările de a face gru- 
puri politice, ete, Domnule Petra, şi eu am scris poezii și bunişoare. Şi 
spun aceasta fiindcă am publicat în colaborare cu Posteucă și Novac, o 
carte de versuri, în exil. Cartea s'a tipărit, în 500 de exemplare plus =) 
de exemplare în ediţie de lux, deci în total e vorba de o ediţie de 550 e 
exemplare, Şi cartea aceasta, publicată de editura «Carpaţii», sa epui: 
zat, și încă destul de repede. Deci, deducţia că poeziile au tost bune, nu 
este hazardată. ŞI te întreb și pe dumneata: cartea tiparită de dta, cum 
se vinde? Ai vândut 5 (cinci exemplare)? E vorba de exemplare vândute 


mult o delectare a omului, 

u ca exil, nu avem timpul de delec- 
cziile m pentru întoarcerea acasă. Să 
editura «i cărţi e. 
nu s'a vâr nici un exemplar din aceste i de 
mea — cea favorabilă ler — este că exilaţii români 
astăzi de i, să le lăsăm pentru mai târziu, 
ri în exil», mi-o rezerv s'o discut mai târziu și 


autorul, a uitat limba românească sau nu a cunoscut-o bine 
Şi în acest caz, credem că dsa nu are calitatea de a da sfaturi 
cum să facă culturalizarea exilului. Intâiu să înveţe cum să scrie 
nu-i scape din mână sensul razelor ce mânuiește. 
că dsa nu cunoaşte chestiunea pe care o tratează. 
scrie domniasa, tratând chestinunea editurilor din exil, reiese 
că oaște aceste edituri. Pentru dsa, nu există decât o singură edi. 
tură în exil: editura dlui lon Dumitru, care a publicat, pe lânga altele, 
cărţile «Politică şi istorie» de Vlad feorgeaeu (codirector la «Europa 
5) și „Insectele tovarăşului Caraion» de Lon Caraion. Ceilalti edito- 

i], sunt trecuţi în categoria «indivizilor», 

Dar să revenim la afirmaţia că dl Petra a uitat limba românească. In 
numărul pe Mai 1981 a «Cuvântului românesc», găsim un alt articol al 
dlui Petra, intitulat «Scrisoare la un nepoi». Bănuim că autorul a vrut 
dar necunoscând bine limba românească, 


Deci, scrisoare la un nepol, dar dacă ar trimite o misivă unei nepoate, 
ar trebui să scrie, scrisoare la o nepoală, şi dacă ar vrea să scrie o 
„SCI unor i, va trebui să scrie scrisoare la unii nepoți, si aşa 
i i românească, este desigur o 
bil că așa se vorbește în 
vorbesc între ei angajaţii 


SEA AA ea fi ca: 


Eu PR 

ziare s'a aflat că în cursul acestei veri, cunoscuta artistă de cine- 
, a fost să viziteze pe răniții din Liban, Știrea a trecut 
românii exilați, afară de Paris, unde soțiile marilor 
, Virgil Gheorghiu, Paul Goma, lon Caraion și Virgil Tă- 
luat contact între ele și au hotărit să imite pe marea actriţă 
rii me pie e di plat ti-a binele pe care 
îl SRO pe apti ue e AAtă) E care o vor face res- 
soţi care sunt ahtiaţi după publicitate. Dar tot discutând între 

terminat războiul din Liban. i 
cel mai bătrân dintre ei, Virgil Gheorghiu, le-a sfătuit să fie 
vitoarea ocazie, «Vedeţi, a el, în Liban, noul Irod a o- 
1.000 de prunci, pe când, celălalt Irod, ne Ro Biblia, a o- 
. E normal să gândim — a spus Virgil Gheorghiu- 
e mai bine istoria religioasă, că noul Irod, după ce a reușit 
după marea zguduire care era să-l facă să piardă 


| 


Eat 


Lit ri pe își va începe operaţiile de completare a cifrei 
- e 1983, a apărut în *Cuvântul românesc» un toarte intere- 
san | întitulat «Opoziţie și disidenţă». Autorul începe prin a ne 


îi 


printre categoriile de refugiaţi, în ultimul timp, se remarcă 
îi economici» şi «disidenţii». Deşi numeric, refughații economici 
nu prezintă nici un pericol tru diversele exiluri naţio- 

di Ion Varlam, autorul articolului. Tot domniasa, îi consi- 
denţi, un mare pericol, Și aceasta pentrucă aceşti disidenţi, 
cu braţele deschise, de cercurile de s/ânpa. oi Varlam nu 

să spună adevărul până la capat: aceste cercuri de stânga, 
în majoritate de Nemţi. Această modă a disidenţilor, a fost 


| 


SE 
s 
Ei 


ELE 
R 
E 


lansată tru intelectuali și un militar, sovietici cu toţii: Lulii 
Andrei Sinlavki, fraţii Roy și Jaurts Medvediev și generalul Gri m 
Aceşti patru sovietici, au făcut dâră: după ei disidenţii sau nmulţit 


îr* 


st post apte, “deschise de cercurile 
această pentrucă patru disidenti, au de 

ere pla ea IA 

fost fondată-să nu se uite — de un Neam, ȘI dacă e, ag ua pi 
mai amănunţit, sar constata că majoritatea disideni care au făcut 
mai fr tigarii & jarul, pa fost Nemţi sau ilor cu Nem[oaice. 
avut sucess in friederel: au avut miră pipi l-a să Na 


«Disidenţii sunt insă oameni folositori, a căror competență tehnică 
nu poate îi tăgăduită: puţini sunt cei care cunosc mai bine decât ei 
metodole și mentalitatea totalitarismului pe care, ei, l-au servit ani de-a 
rândul. Această experienţă trebuie utilizată, dar disidenţii trebuie să 
accepte situajia de simpli militanţi- — singura ce se cuvine unor oameni 
obligaţi să-și refacă o virginitate politică şi o reputaţie onorabilă.» 

Deci toţi disidenţii sau infruptat la ospăţul antropotagi!! Fără în- 
doială că trebuiesc iertaţi acei care se iesc, acei care îsi refac virgi- 
nitatea politică! Sunt traţi de ai noştri, fără îndoială. Şi apoi în vina 
lor, ei au largi circumstanţe atenuante, De faptul că au devenit comu- 
au, că toţi sunt ginavați, sarea vină o au alţii, acei care au deschis 

ilarul mlivălcorului de la Răsărit. Marea vină incepe la un 23 August! 
Deci, trebuiesc primiţi în mijlocul nostru, mai ales că au căpătat o com- 
petenţă tehnică, si ne pot ajuta. Dar dl Varlam spune că trebuiesc pri- 
miţi numai ca simpli militanţi. Da, aceasta este soluția. Dar foştii antro- 
pojagi, dl leruncă de exemplu, este de altă părere. El crede că disidenţii, 
cunoscând mai bine pe comunişti, deci știind unde să-i lovească, tre 
buiesc primiţi în fruntea noastră, să ne tie conducători: «Foștii comu- 
niști sunt în general, odată ce sau desmeticit, dintre cei mai activi si 
eficaci anticomuniști. Dacă incepem cu Arthur Koestler şi sfârșim cu 
Annie Kriegel, măsurăm cât rău au putut face comunismului cei ce au 
crezut în el». Lista comuniștilor care s'au desmeticit e lungă, dar cei 
citați de dl Ieruncă, sunt din păcate, Nemţi. 

Dar c curios cum acest articol, a putut să scape cenzurii dlui Eugen 
Bârsan. N'a bănuit dsa că cei citați în articolul dlui Varlam, sunt tocmai 
cei lăudaţi în paginile «Cuvântului românesc», adică di leruncă, bătrânul 
antropojag, dnii Goma, Tănase și ultimul asaltator al Cetaţii, adică di 
Caraion? Dacă d| Bârsan crede că noi ne înșelăm, îl rugăm să facă urmă- 
toarea experiență: să dea un anunţ la «Cuvântul românesc» în care să 
ceară cititorilor să se pronunţe și să ne comunice şi nouă rezultatul, 

Să ne comunice di Eugen Bârsan, ce impresie a făcut publicarea arti- 
colului lui Caraion în «Cuvântul românesc»? Să ne spună câte scrisori 
de protest s'au primit de la cititori? Noi îl cunoaștem pe un asemenea 
protestatar, este di Budișteanu care și-a retras colaborarea de la «Cuvân- 
tul românesc». Şi era o pană cu greutate, cu mare greutate, Se pare totuși, 
că s'a produs o desmeticeală la «Cuvântul românesc». In numârul pe 
Iulie, număr în care a apărut faimosul articol al lui Caraion, di Bârsan 

ublicat, la poșta redacţiei, scrisoarea lui Caraion, entuziastă fără îndo- 
ială, în care își anunța colaborarea intensă la «Cuvântul românesc» pu 
termina misiva antropofagic, cu «va îmbrățişez», Desigur al doilea îm 
tișat era d Bălașu, directorul. 

Dar îmbrăţişarea lui Iuda, a fost primită la redacţie în Iulie, și de 
atunci au trecut 7 luni (șapte), și intensiva colaborare anunțată, na mai 
avut loc. Avem toate motivele să credem că cei de la «Cuvântul romă 
nesc», s'au desmeticit. Dar nu se știe, Dacă d Bârsan primeşte o scrisoare 
de la dl Cismărescu sau de la di Vlad Georgescu, în numărul viitor apare 
un alt articol bombă al dlui Caraion, acesta de patru pagini. 


i a aia 


4 


Lă mai îndrăznesc să 
tul lui Ianbarie, vi 


covit contra 


ii apariția 
Rog 


Tirajul fiind foarte redus, 


REDACTIONALE 


. Mul “m, 
UR Ca Darvlă după Paştele nostru, 


ării vam adăugat patru p 


“apte t 
RU ac | E ea a IE Ar, 


imă Ja i cu sbuciumul nostru pentru a a drepturile milenare ale 
rPirili şi amenințate continuu de cel din Apus, rien 


e Rog colaboratorii i Aa 
imediat articolele pregătite: Sa 


lie nimic. Orice incercare de a evita intărzierile e imposibilă în i 
că totuși putem continua și că numărul care trebua s 


lus, E puţin, o 


gin în 
in motive in, 


a, 
ualitate, 


colaboratorii să trimită manuscrisele numaicarea lor. 
pe A, şi numele meu. Altfel nu răspunden de publi 


e Mulţumesc dă celor care Inima 
anul în curs. E o dovadă de incredere şi 
şi să ne ajute să trăim momentul sfânt eliberării Românii şi al reînviverii ei. 


e EDITURA CARPATII —vă anunță că e pe cale de terminare E Uietetoa cărții Generalului Platon Chirnoa; 
Istoria Răsboiului României contra Rusiei Sovietice, edițiadoua adăugită 
celor care au contrbuit cu ajutoare materiale substanţiale la retipărirea ei „rugând pe toţi 
cu generositate, fiind singura relatare obiectivă a epopeei Armatei Române contra cutropitorului sovietic. 


roaga dortorii de a avea cartea, să facă mediat comanda lor, trimițând pe adresa 
si numele editorului suma de 25 $ USA—costul și expediția urgentă a cărţii, la apariţie. 


i solida rare cu lupta noastră de 29 de a 


revăzut 


actuală în 
1 primiţi la 


ştiu. Sper totuşi ca în ansamblu 
ndente de voința mea, continuă 
camului, încălcate de cei de la 
țânaţi a crede că agitaţiile maghiare pe chestia Transilvaniei. 
după informaţiile unora dintre românii recent refugiaţi, ar [i numai machinaţii de presiune ale comunismului mos 

ușismului R.S.Roist, şi nu grave tentative de revanșim ale revizioniștilor unguri. 


e Astăzi 12 Mai 1983 am încredinţat tipogratiei numărut următor, Sper să avem mai mult noroc de data aceasta. 


Spaniei, să nu se lase influenţaţi de încetineala apariţiei revistei şi să trimită 
ugăm alte greutăţi în drumul, și aşa destul de spinos pe carel avem de parcurs 


cutățile cu care ne sbatem, Sau, trimis dania sau abonamentii pe 
ezeu să vă binecuvântese 


și mulțumește din toată E 
omânii din exl s'o facă 


REDACTIA 


CITITI SI RASPANDITI SCRISUL ROMANESC IN EXIL 


GARPATII 


REVISTA CULTURALA SI DE 
ACTIUNE ROMANEASCA IN EXIL 


Director.Proprietar: 


TRAIAN POPESCU 
APARE ODATA LA DOUA LUNI 


SUB INGRIJIREA UNUI COMITET 
DE REDACŢIE 


Redacţia şi Adminisratia: 


Calle Cande de Pebalver, 82, 4* 
Telăt. 4021101 - Madrid 


Correspondenta: 
Apartado 9243 - MADRID (Espafia) 
* 


Abonamente: 
Anual AR 30 $ 
De susținere 60 $ USA 
Expedierea Avion plus. 10 $ USA 
PL] 


EDITURA CARPATII ANUNTA 


Au apărut, 


AMINTIRI DIN COPILARIE de lon Creangă 

HAIDUCUL, de Bucura Dumbravă . 

LA GRANDE THRACE, par Prof. A. Boldur, premier volume . 
ISTORIA ROMANILOR PDIN DACIA TRAIANA, de A. D 


TORIA LITERATURII ROMANE, de D. Murărasu 

NATIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. Murărașu 

POVESTI, de lon Creangă, în fascicole 

DACIA, de Vasile Parvan .. |. 

PRECURSORI, de Octavian Goga 

ISTORIA PARTIDELOR, NA IONAL, TARANESC SI NATIONAL 
TARANESC, de Pamfil Seicaru, vol 

KARL MARX: AI EMAARI „DESPRE VOMANI. Texte inedite cu co- 
mentariu de Pamfil 

EUR, CEL MARE, SAD AL MOLDOVEI, “de a “Alexandru 

ISTORIA DACIEI SI CONTINUITATEA DACOROMANA, de General 
Platon Chirnoagă 

Lai NID, UNITE DE BASE DU MOUVEMENT LEGIONNAIRE, de 


1 Bradescu 
poțist PARA TARA, nuvele, de Faust Bradescu, N. Novac și N. S. 
UNIREA” NATIONALA IN COMPLEXUL POLITIC EUROPEAN, de 
DIctiONAR AO) ROMAN-SPANIOL, de Prof, on Protopopescu, Legat 


CORNEA i ZELEA CODREANU, DOUAZECI, DE ANI DE LA MOAR 
TE, de Gr, Manoilescu, T. Papeac ete 
MOTA SI E DOUAZECI I CINCI DE ANI DE LA MOARTE, de 
Sri de Nantoullet, Blas Pihar, Gr. Manoilescu 
Ur N FXIL, de Vintila Horia ... 
Nb „Govora, vol. si ii 


Xenopol, 


LA GARDE DE 
VACANTELE RR) d aa iu Vuia . 
RASCOALA, de Liviu ude a Ve 


Sub tipar: 
Li IA POLITICA SI AIA TARA A RASBOIULUI ROMANIEI CON. 
STgRI APOI SA SA de General Platon Chirnoaga, editia II 


LA CVA TIR ga A, A. Boldur, deusitme volume 


12 $ USA 
10 $ USA 
10 $ USA 
10 $ USA 
S $ USA 
10 $ USA 
3 $ USA