Revista Cinema/1990 — 1998/012-CINEMA-anul-XII-nr-11-1974

Congresul XI 


«Pornim în mod consecvent de la principiul 

socialist că orînduirea nouă se poate realiza | 
numai împreună cu poporul și pentru popor». | 
NICOLAE CEAUŞESCU | 


În 
cinstea 
Congresului 


XI 


«cred că tematica cinematografiei ar trebui să fie mai bogată, 
de mai mare perspectivă. Am discutat şi la întîlnirea din 1971 că, 
dacă ne mărginim să lucrăm de la un an la altul, e greu să asigurăm 


filme de mare valoare. În domeniul cinematografiei ar trebui să avem 
un plan cincinal, care să fie, desigur, înnoit în fiecare an. În perma- 
nență să avem în față un cincinal care să le permită scenariştilor să 
lucreze în perspectivă». 


În aceste zile, cînd Congresul al XI-lea al Partidului Comunist 
Român adoptă Programul făuririi societății socialiste multilate- 
ral dezvoltate și înaintării României spre comunism, Directi- 
vele pentru viitorul plan cincinal, precum și prognoza dezvol- 
tării economico-sociale a țării pină în anul 1990, cinematografia 
română își elaborează, pentru prima dată, propriul său plan 


tematic cincinal. 


Nicolae CEAUŞESCU | 


„Cincinalul 
cinematografiei 


Conceperea cincinalului cinematografiei, pe baza indica: 
țiilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu la întîlnirile sale cu cineaștii 
din 1971 și 1974, antrenează toți factorii de răspundere și de 
creație şi constituie un însemnat examen al maturității politice 
și profesionale, al capacității de autodepășire a filmului româ- 


nesc. 


Care sînt, stimate tovarășe director general al Centraiei şi 


stimați tovarăși directori ai Caselor de filme și ai Studiouri- 


lor, primele jaloane ale planului pentru 1975 şi aie cincinalu- 
lui cinematografic în curs de elaborare? 


Aarin Stanciu 


Director general 
al Centralei România film 


Cincinalul 
cinematografiei, 
parte integrantă 

a Programului 


Partidului 


Marin Stanciu: Să începem cu cifrele. 
În perioada 1976—1980 vom realiza 121 
filme de lung-metraj cu actori, ceea ce 
înseamnă echivalentul producţiei de lung 
metraje din 10—12 ani anteriori. Dacă la 
aceasta adăugăm filmele pentru televi- 
ziune, obținem o medie de 32 filme anual 
Spectaculos va crește producția de seriale 
pentru televiziune, de la 37 episoade in 
cincinalul 1971—1975,la 147 episoade în 
cincinalul următor, marcînd astfel o creş- 
tere de 400%. De altfel, încă din 1975, 
alături de filmele de lung şi scurt-metraj, 
la care se vor referi probabil directorii 
caselor de filme şi ai studiourilor speciali- 
zate, realizăm un mare serial pentru Tele- 
viziunea română, cu 13 episoade, în regia 
lui Mircea Mureșan, după romanul «Toate 
pinzele sus» de Radu Tudoran. De ase 
menea, asigurăm realizarea integrală în 
studiourile noastre a unui film şi a unui 


2 


serial pentru cinematografii și televiziuni 
din alte ţări. 


Reporter: E prevăzută și o extindere 
sau modernizare a studiourilor și apa- 


raturii? 
a a a a O a i 


M.S.: Da, avem satisfacția să anunțăm 
că la Buftea se va construi incă un corp 
de platouri și se va extinde cel existent 
se va extinde de asemenea laborator 
de prelucrare a peliculei, se va constr 
colectorul central pentru decoruri, se 
îmbunătăți radical înzestrarea 
intregului centru, ca şi a celorialte 
diouri. De altfel cred că e suficient să spu 
că investiţiile statului în cinematog 
vor creşte de 3 ori în cincinalul v 
față de acela în care ne aflăm. Deasem 
vor avea loc modernizări și noi co 
în rețeaua cinematografică. 


Rep.: Ce va fi calitativ nou în pei- 
sajul cinematografic al anilor viitori? 
————— psp a = l oo 


M.S.: In primul rind, conștiința mult 
vie a faptului că cinematografia 
parte integrantă a culturii naţionale şa 
cum spunea tovarăşul Nicolae 
Ceaușescu și la intilnirea sa cu c 
din 1971 și la cea din acest an, sar 
noastră principală, cea mai grea şi 
dé nste, nu e a realiza pur şi s 
25 de filme anual, ci de a crea anuai Z 
filme de calitate şi de excepţie. De a 
tocmai acesta a fost argumentul cu 
secretarul general al partidului a înso 
indicaţia de a se trece la elaborarea unui 
plan cincinal al cinematografiei. În acest 
sens, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socia- 


liste coordonează elaborarea unui plan 
cincina! al cinem. afiei, în lumina Pro- 
gramului și D r adoptate la Con- 


înseamnă 
continuitate 
și autodepășire 


lon Bucheru: În termeni concreţi, vă 
putem spune că, pentru anul imediat 
următor, Casa de filme 1 are deja în pro- 
ducţie două filme: «Toamna bobocilor» — 
scenariul Petre Sălcudeanu, regia Mircea 
Moldovan, şi «Orașul văzut de sus» — 
scenariul Dumitru Solomon şi Marcel 


Păruş, regia Lucian Bratu. Ambele sint 
filme de actualitate despre care revista 
dumneavoastră şi-a informat cititorii. Vom 
lansa în curînd în producţie un al treilea 
film de actualitate, după o nuvelă de Petru 
Vintilă, cu scenariul lui Timotei Ursu, 
în regia debutantului Mircea Danie- 
luc: «Drumul». Urmează un grup de 
trei filme de epocă, dintre care cel mai 
avansat e «Mara» după lon Slavici, în 
regia lui Mircea Veroiu. Al cincilea film 
al casei noastre, pentru 1975, va fi realizat 
de Sergiu Nicolaescu, după romanul 
Apa» de Alexandru Ivasiuc. În sfirşit, 
al şaselea își va situa acţiunea în anul 
1600. Se va numi «Unirea» și va avea ca 
erou principal pe Mihai Viteazul, fără a fi 
însă o reeditare a filmului precedent. 
Scenariul aparţine lui Eugen Mandric și 
c egia va fi a lui Dan Piţa. 
Å- l Ml 
Rep: Am remarcat în lista dum- 
neavoastră unele «continuităţi», în ca- 
zul lui Lucian Bratu şi Mircea Veroiu. 
Înseamnă că personalitatea autorilor 
a devenit indice de plan. 
īa- —— == 
1.B.: Nici nu se poate altfel. Ne intere- 
sează continuitatea filmografiilor ca şi 
şansa autorilor de a se autodepăși. Cred 
că «Mara» ni-l va revela pe Mircea Veroiu, 
tot într-o ecranizare după un scriitor arde- 
lean clasic, ca și «Nunta de piatră», dar 
mai preocupat de epocă, în tradiţia «Morii 
cu noroc». lar «Apa» îl plasează pe Sergiu 
Nicolaescu în aceeași epocă cu serialul 
deschis prin «Cu mîinile curate», dar cu 
preocupări de atmosferă și psihologie mult 
mai pronunţate. În același spirit elaborăm 
și propunerile pentru întreg planul cin- 
cinal, prea numeroase şi încă nesistema- 
tizate pentru a le înșirui aici. 


Rep.: O observație, dacă-mi per- 
miteți. La toate cele șase filme pe care 
le-aţi citat, între autorul ideii, în unele 
cazuri chiar autorul romanului originar, 
şi regizor, se întinde un teritoriu fără 
altă semnătură. Unde ne sint adapta- 
torii, dramaturgii cinematografici spe- 

? 


cializați, dialoghiştii? 


I.B.: Ei bine, deşi lucrez numai de patru 
uni la această Casă, am deja citeva pro- 
iecte abandonate, tocmai pentru că ele 
s-au poticnit intr-o fază în care autorul 
cu care am pornit la drum nu era în măsură 
să meargă mai departe, iar noi nu avean) 
posibilitatea să angajăm alți scenariști 
tru definitivarea proiectului. Este o 
problemă într-adevăr fundamentală, pe 
are nu putem să n-o trecem pe agenda 

ncinalului nostru 


Eugen Mandri 


ub semnul 

unei școli 

naționale 
mature 


Eugen Mandric: Casa noastră de filme, 
è tea după numărul titular, nu este, din 
ate, prima, nici în privinţa grabei de a 
promova scenarii în producţie. Avem, 
deocamiată, un singur film în lucru pen- 
tu 197% «Tată de duminică» de Mihai 
Constantinescu (autorul filmului primit 
atit de binevoitor în paginile revistei «Ci- 
nema», «Despre o anume fericite»), 
după scenariul aceluiaşi, impreună cu Oc- 
tay Pancu-lasi Tot în lucru, dar nu încă în 
filmare afl un film pentru copiii de 
di ' gusturi «Capra cu trei 
iezi» de Elisabeta Bostan, ecranizare libe- 
ră, după lon Creangă, de regizoarea sus 
citată şi Vasilica Istrate. În speranța că 
pină o obiecţie (pentru 
am realizat si «Veronicile»), 
iată şi teme controversate încă, în ce pri- 
vește termenele, dar violent îmbrăţişate 
de noi: «Jocul ielelor» — adaptarea cine- 
matogratică a piesei lui Camil Petrescu 
n regia lui Lucian Pintilie, «Suzana și 
cenariul și regia Malvina 
Ursianu şi un Shakespeare ecranizat de 


lei toate trei filme politice. 


m nu aveți nic 


Rep. Sperăm că eforturile desfăşu- 
rate de casa dumneavoastră, prin pro- 
movarea filmului de actualitate, vor 
fi onorate în continuare! 


=- "vers 
alitate: «Tre- 
niticat pentru 
"ematogratică 
de tineri cu totul 
È Andrei Blaier și 
odsa figureazà, de asemenea, in 
ostru, cu filme din actualitatea 


Rep: Cum se prezintă, din unghiul 
Casei 3, perspectiva cincinală? 
——_ m — 

EM- Ca un moment de sait de la pro 
ducta, uneori inspirată, dar spontană, la 
creaţa desfășurată sub semnul unei școli 

abomale mature, cu tot ceea ce inseamnă 
ac ta. de la organizarea ştiinţifică a unei 
aciwtăg specializate și colective în dome 
niie multiple ale scenaristicii, pină la 
înțelegea superioară a rosturilor filmu 
u de actua:“ate 


Un singur 
film 
poate prilejui 
şase debuturi 


Corneliu Leu: Ela 
a unui plan cincinal al 
mai ales realizarea lu 
de portofoliul de scena 
casele de filme 


Rep.: E vorba de o nouă recoltă 
vechea formulă a «scenariilor literare 


sau de o activitate scenaristică pro- 
priu-zisă, cu adaptatori, dramaturgi 
specializați, dialoghiști? 


C.L.: Pur şi simplu este vorba de sce 
narii literare, texte atit cu valoare literară 
în sine, cit şi cu virtuți cinematogratice 


Rep.: Pe cite scenarii din acestea se 
bizuie casa dumneavoastră de filme? 


C.L.: 22 în lucru 


Rep.: Aţi putea să ne spuneți care 
sint titlurile Casei de filme 4 pentru 
1975? 


C.L.: Să începem cu cele două care se 
află deja în filmări și montaj: «Alexandra 
și infernul» — regia lulian Mihu, după 
romanul lui Laurenţiu Fulga şi «Hype- 
rion» — scenariul Mihnea Gheorghiu, 
regia Mircea Veroiu. Subiectele sint cu- 
noscute de cititori grație însăşi revistei 
«Cinema». Au intrat de asemenea în pro- 
ducție «Casa de la miezul nopții» — 
scenariul Fănuș Neagu, regia Gheorghe 
Vitanidis, un film de dezbatere etică con- 
temporană şi «Elixirul tinereții» 
— scenariul Al. Andriţoiu și N. ŞȘtefä- 
nescu, regia Gheorghe Naghi, o comedie 
lirică de actualitate. Al cincilea film al 
nostru pentru 1975 va fi «Cercul magic»— 
scenariul N. Mărgeanu, regia David Reu, 
un film poliţist, care va marca totodată 
un nou debut în cadrul Casei noastre 
de filme. Un al şaselea scenariu în pregă 
tire va prilejui, de altfel, încă un debut 
regizoral. Titlul: «Mielul și vărul». Genul 
comedie stenică de actualitate. Scena 
riul: lon Băieşu. Regia: Alexandru Tatos 
După acestea vor urma, în 1975-76 două 
filme ale lui Eugen Barbu și lulian Mihu 
— «Bietul loanide» și «Scrinul Ne- 
gru», după George Călinescu; un 
film de Mihnea Gheorghiu, «Zodia leu- 
lui», care e începutul unei trilogii după 


E 
i 


romanele lui Duiliu Zamfirescu dedicate 
neamului Comăneştenilor, în regia lui 
Dan Pita; o altă trilogie, de Titus Popovici, 
intitulată «Familia», care va face o sec- 
țiune în viața unei familii contemporane 
pe distanţa a trei generații; «Marele sin- 
guratic» — scenariul la care Marin Preda 
lucrează în momentul de față... Aşteptăm 
zilele acestea un scenariu gata decupat 
de un autor total care este Malvina Urşianu. 
Titlul; «Pletele ei ca razele soarelui». 
Vă "rog să reţineţi de asemenea, nu încă 
un titlu, ci o formulă nouă pe care vrem 
s-o lansăm şi s-o susţinem: un film omni 
bus sau, dacă preferaţi altă denumire, 
un film-scheci... 
e a a o ep o a 
Rep.: În sfirşit! 
Da a) 
C.L.: ...care va marca şase debuturi 
regizorale, concomitent. Va fi o suită 
organică de şase schițe a căror acţiune 
se petrece în Bucureștiul de astăzi. Pre- 
gătim, de fapt, două asemenea filme, 
socotind că această formulă compoziţio- 
nală prezintă multiple avantaje și ar trebui 
avută în vedere în cadrul unei planificări 
cincinale. 


Capodopera 


nu poate fi 
planificată, 

dar trebuie 
pregătită 


Dumitru Fernoagă: Toate cele șase 
filme care revin Casei 5 din planul pentru 


anul 1975 se găsesc la ora actuală în pro- 
ducţie. Mai mult, vom termina filmările la 
toate cele șase filme, pînă la sfirșitul lui 
1974, pentru anul viitor răminind montajul, 
mixajul şi... spectacolele de gală. E vorba, 
în primul rînd, de filmul din epopeea na- 
țională, «Cantemir — Mușchetarul ro- 
mân» de Gheorghe Vitanidis, după sce- 
nariul lui Mihnea Gheorghiu, in două serii; 
urmează filmul inspirat dintr-un episod 
eroic imediat următor insurecției din 1944, 
«Pe-aici nu se trece» de lon Doru 
Năstase, după scenariul lui Titus Popovici, 
tot în două serii, apoi o comedie cu subiect 
știinţifico-fantastic— «Pasărea Phoenix 
de lon Popescu Gopo, iar cel de al șaselea 
film este «Mastodontul» de Virgil Calo- 
tescu, după un scenariu de loan Grigo- 
rescu, despre care ați scris în numă- 
rul trecut al revistei. 


Rep.: După «Fraţii Jderi», după «Pă- 
cală» — fiecare din ele în cite două 
serii — s-ar părea că la casa dumnea- 
voastră se consacră tradiția filmelor 
de două serii. 


D.F.: În ceea ce ne priveşte, vrem 
ca în viitor să realizăm filme de o lungime 
mai uşor digerabilă și mai multe la număr, 
adică să numărăm titluri de filme de sine 
stătătoare şi nu serii. Sistemul aplicat pină 
acum se explică însă şi prin faptul că pro- 
ducţia casei noastre pentru 1974—1975 a 
fost dominată de filme istorice de un anu- 
mit tip, monumental: «Fraţii Jderi» și 
«Ştefan cel Mare». Or, această concen- 
trare a filmelor istorice la o singură casă si 
limitarea. la formula monumentală nu mai 
sint de conceput în cadrul realizării unui 
plan de perspectivă care va trebui să pre 
vadă o repartizare echilibrată a sarcinilor 
la toate casele şi, implicit, o evoluție a 
speciilor, în sensul diversității și al mo- 
dernizării lor. 


Rep.: În această diversitate, ar urma 
ca fiecare casă producătoare să capete 
un profil distinct? 


D.F.: O anumită profilare e firească şi 
ea ar fi un semn de maturitate. Dar nu în 
sensul unei specializări pe genuri sau al 
monopolizării unor zone tematice. În acest 
caz, rezultatele ar fi contrare celor scon- 
tate, ne-am resemna la o anumită plafona- 
re, ar dispare posibilitatea competiţiei. 
Cred, de pildă, că preluarea unor subiecte 
de film istorice de către alte case va aduce 
după sine un salt calitativ și în acest 
domeniu. 


Aristide Moldovan 


Studioului «Alex 


A depăși 


didacticismul 
şi lipsa de adresă 


Aristide Moldovan: Numărul de filme 
documentare produse de studioul «Ale- 
xandru Sahia» pentru rețeaua cinemato- 
grafică va creşte în anii viitori într-un ritm 
relativ modest, în funcție de sporirea nu- 
mărului sălilor de cinema. În schimb, va 
avea loc o creştere masivă în domeniul 
filmului de scurt-metraj pentru televiziune 
şi învățămint. De la 5—6, maximum 10 
filme, cite comanda pină acum Ministerul 
Invățămintului şi Educaţiei, pentru anul 
viitor avem comenzi certe în vederea reali- 
zării a 22 de filme didactice. lar de la nici 
un film pentru televiziune, în acest an 
vom realiza 25, reprezentind 70 de acte, în 
1975 urmind să producem 30—35 de filme, 
aproape 100 de acte. Această dezvoltare 
a filmului cu destinaţie specială va avea 
nsă o influenţă directă şi asupra a ceea ce 
unii numesc documentarul artistic, des 
tinat rețelei cinematografice. Se vor evita 
în primul rind paralelismele şi supraincăr- 
carea tematică, căpătind un curs mai liber 
originalitatea fiecărei categorii de film in 
parte. Filmele pentru publicul larg vor 
putea mai lesne depăşi didacticismul şi 
ilustrativismul, în schimb filmele didac- 
tice îşi vor preciza adresa şi spori eficiența. 
Atit unele cit şi altele vor putea să se 


—— 3 
3 


Cincinalul cinematografiei 


încadreze cu mai multă strălucire în opera 
de instruire și educaţie pe care o desfă- 
şurăm pe baza Programului partidului și 
a Directivelor adoptate de Congresul al 
XI-lea. 


Lucia Olteanu 


Director al Studioului «Ani 


A contribui 


la patrimoniul 
artistic 
al ţării 


Lucia Olteanu: În 1974, Studioul Anima- 
film a avut ca cifră de plan 30 de filme cu 
cîte un act fiecare, iar pentru 1975, în 
exact aceleași condiții, ne-am propus 
să realizăm 37 de acte. Am preliminat de 
asemenea dinamica filmului de animaţie 
pină în 1980, cînd vrem să depăşim dublul 
producţiei actuale, adică să ajungem la 
aproximativ 66 de acte anual. 


Rep.: Care ar fi proiectele dumnea- 
voastră concrete? 


L.O.: Se elaborează scenariul pentru o 
coproducție cu Italia, un desen animat de 
lung metraj, în regia lui Victor Antonescu, 
după «Kean» de Kipling. Lucrăm de ase- 
menea la alte două proiecte de film de 
lung-metraj — «Harap Alb», după lon 
Creangă, în regia lui Laurenţiu Sirbu, și 
«Fram, ursul polar», după Cezar Petres- 
cu, în acest ultim caz tentind o colaborare 
cu lacob Dezideriu, care a realizat grafica 
în mai multe variante a cărții lui Cezar 
Petrescu. Sintem de asemenea tentaţi să 
dăm expresie plastică şi altor lucrări cla- 
sice. De exemplu, loana Sturza a proiec- 
tat o suită de filme în colaje, cu cartoane, 
dantele, pene, mărgele, inspirate din schi- 
tele lui Caragiale. Dorim să realizăm o 
suită de filme și după poeziile lui Arghezi 
pentru copii. La rindul său, lon Truică va 
încerca, cu tot rafinamentul său plastic, 
să realizeze un film după «Micul prinț» 
de Saint-Exupery. În aceeași linie, a fil- 
melor cu o plastică deosebită, Sabin 
Bălașa, ambiţionat de lungul metraj sem- 
nat de Laloux și Topor, «Planeta sălba- 
tică», vrea să realizeze un lung metraj de 
pictură sub aparat, o tentativă extrem de 


curajoasă, mai ales că e vorba de o lu- 
crare clasică de cel mai inalt prestigiu — 
n-aş vrea deocamdată să-i dezvăluiţi titlul, 
= M 
Rep.: Deocamdată domină — și do- 
mină în mod absolut — ecranizările 
din literatura clasică. 
ÎN a e a e 


L.O.: Avem și filme originale, dar înainte 
de a le pomeni, aș vrea să spun că ecrani- 
zările prezintă două avantaje majore: o 
construcție dramaturgică verificată și ṣan- 
sa de a contribui,.prin ele, la patrimoniul 
artistic al țării. 


Rep.: Ridicaţi o problemă funda- 
mentală, mai ales in perspectiva unui 
cincinal; credeți că ilustrarea unor 
lucrări literare, eventual printr-o pic- 
tură sau grafică animată fastuos, poate 
constitui linia principală de afirmare 
a filmului de animatie? 
m 


L.O.: Nu. Însă cred că ar fi o greşală să 
deducem că la ora actuală linia directoare 
a animației ar fi reprezentată, de pildă, de 
stilul Disney. Vreau să precizez că ecra- 
nizările nu vor reprezenta linia directoare 
a producției noastre 


Rep.: Patru ecranizări clasice de 
lung metraj înseamnă, totuși, 40 de 


acte, deci 40 de filme de animaţie 
obișnuite. 


LO.: În direcţia “filmului pentru copii, 
avem deja începute citeva seriale origi- 
nale, filme vesele, copilăroase — în genul 
fabulei. Autorii serialelor pentru copii 
sint Isabela Petraşincu, Olimp Vărăştea- 
nu, Florin Angelescu, Zaharia Buzea, 
Badea Artin, George Sibianu. În categoria 
filmelor adresate adulților, vom lansa și 
susține seriale satirice semnate de lon 
Popescu Gopo, Matty Aslan şi Horia 
Ştefănescu şi dispunem de asemenea de 
numeroase alte scenarii originale și pro- 
iecte de filme satirice şi fabule pentru 
adulți. Aceasta este direcţia în care stu- 
dioul învesteşte cele mai susținute și 
ambiţioase eforturi. 


Constantin Piv 


Director ge 


o știință 
a filmului 


Constantin Pivniceru: Pentru Cen- 


Un 
film 


Phoenix 


asociația cineaştilor 


ese Din inițiativa unui 
colectiv, avind în frunte 
pe regizorul Dan Piţa și 
operatorul losif Demian, 
a luat ființă, sub egida 
Asociaţiei cineaștilor, 
Cercul de creație «Victor 
lliu». Cercul îşi propune să cuprindă 
Intreaga suflare tinără din cinemato- 
grafia noastră: regizori, operatori, sce- 
nografi, critici, dramaturgi, monteuri, 
ingineri de sunet, ș.a.m.d. În tematica 
cercului, adoptată de către Biroul și 
Comisia pentru tineret din cadrul Aso- 
ciației, temele profesionale se Imbină 
cu cele ideologico-estetice. 999 Regi- 
zorul Mircea Mureșan, vicepreședinte 
al Consiliului ACIN, a făcut o expunere 
despre «Apariția cinematografiei — 
coordonate estetice și tehnice», cu pri- 
lejul inaugurării cercului «Prietenii fil- 
mului» în cadrul Universităţii populare 
din Pitești. 999 Birourile celor opt 
sectii ale_ Asociaţiei cineaştilor s-au 
întrunit într-o şedinţă condusă de regi- 


Comencini la ACIN 


zotul Titus Mesaroș, secretar ai Co» 
siliului ACIN, cu scopul de a anai 

activitatea secţiilor în perioada 2 
trecut de la Conferinta naționaă cs 
aprilie. Semnificativ este faptu 
cuțiile s-au concentrat în specia 
pra a ceea ce se poate și trebuie tă 
în viitor pentru intensificarea munc 
secții şi coordonarea activităților io 
099 Criticul dr. lon Cantacuzino 
regizorii Maria Callas-Dinescu. A 
Blaier, Aurel Miheles şi Savel Sto 
au făcut parte din juriul cineci 
«Ecran-Club» din Capitală, care a 
nat şi a premiat producțiile din 7 
an ale cineaștilor amatori. 999 Pre- 
zentat în premieră la finele lunii septem- 
brie, filmul românesc «Tatăl risip 
a prilejuit un număr record de ĵ 
între realizatori şi spectatori. După 
de la Brașov, despre care am relatat 
în numărul trecut al revistei. au urmat 
întilniri şi discuții la Focşani, Tirgoviste 
Reşiţa, Craiova, Slatina, Slobozia, Călă- 
rasi şi Oradea. Au participat regizorul 


s 


Adrian Petrimgenaru. operatorul Viorel 
Todan şi actori Carmen Maria Strujac, 
Mucsa Basta M-a Mere s Nicolae 
zorul lon Po- 
al Asociaţiei 
e al Asociaţiei 
=termatomale a fimului de animație, a 
za parte la sedinta Consiliului de con- 
= a ASIFA care a avut loc la 
ca — Īsa 999 in cadrul înțelegerii 
ntre Asociaţia cineaş- 
mânia şi Uniunea Cineaștilor 
anea Sovietică, o delegație de 
sovietici, condusă de actorul 
a Sanaiev. a vizitat studiourile 
cmematogratice, a vizionat til- 
omâneșt şi s-a intilnit cu membri 
> Asociaţiei noastre. Cu prilejul «Zile- 
lor culturii sovietice», ne-au vizitat de- 
asemenea țara regizorii Boris Buneev 
şi Mia Averbah, care au avut la rindul 
lor întliniri cu cineaști români şi au 
participat la vizionări de filme romă- 
neşti și sovietice. 999 Cunoscutul re- 
gizor italian Luigi Comencini a fost pre- 
zent și a luat cuvintul la Casa filmului 
cu ocazia premierei filmului italian «Că- 
lătoria». Oaspetele a ținut de asemenea 
o conferință de presă, sub egida Aso- 
ciației de prietenie România-ltalia şi a 
Asociaţiei cineaștilor, prefațată de pro- 
iectarea filmului său «Delict din dra- 
goste». 


Marin PÎRÎIANU 


trul de producție cinematografică de la 
Buftea, viitorul cincinal trebuie să însemne 
punerea în mișcare a acelor resoarte de 
gindire și investigaţie care să ne permită 
să apreciem din timp în ce măsură și cum 
pot cele 25—30 de filme produse anual să 
justifice investițiile materiale şi morale 
respective. Există o știință a filmului şi 
indicaţia conducerii de partid, a tovarăşului 
Nicolae Ceaușescu personal, de a elabo- 
ra un plan cincinal al cinematografiei, 
trebuie să ne determine a intra în stăpi- 
nirea acestei științe. Ma reter la acea 
disciplină complicată şi complexa care 
include sociologia şi psihologia specta- 
torului, strategia impunerii școlilor naţio- 
nale de film, sistemele specializate de 
lucru, ca şi management-ul filmului. De 
pe platforma pe care ne aflăm astăzi, a 
unei producţii relativ însemnate — sîn- 
tem de-acum o cinematografie de nivel 
mediu — preocupările calitative trebuie să 
domine, să aibă prioritate, iar reacţia 
publicului să fie cercetată în intimitate şi 
nuanțele sale simptomatice, în ceea ce 
este impresie ultimă şi durabilă, fără a 
ne mulțumi cu citarea unor cifre. 
Această știință la care ne referim 
include și politica de cadre. La stirşitul 
viitorului cincinal, generaţia cineaştilor 
consacrați sau cunoscuţi, oricum, cu o 
anumită vechime în statele de serviciu, 
va fi depăşit virsta de 50 de ani. Aceasta 
în timp ce generaţia nouă este încă foarte 
redusă numeric. În consecinţă, în cinci- 
nalul următor vor trebui să se producă 
neapărat schimbări mari în eşalonul reali- 
zatorilor, va trebui să se asigure anual noi 
serii de absolvenţi ai institutului, să fie 
încercaţi sistematic, în practică, toţi ab- 
solvenţii de pînă acum, va trebui să se 
insiste în descoperirea unor noi regizori 
de film virtuali în lumea teatrului, a altor 
arte sau profesiuni. Această problemă 
se pune, după părerea mea, foarte serios, 
atit în privinţa regizorilor, cit şi a actorilor, 
care ar trebui să fie căutaţi în provincie, pe 
stradă, oriunde. Fiindcă cele 30 de filme 
produse anual au nevoie de o tipologie 
mult mai bogată și mai diversă decit cea 
actuală. 


—— M 
Rep.: Se vorbeşte curent nu numai 
despre «munca la film», dar și despre 


gmunca cu filmul». 
= 


C.P.: Într-adevăr, din momentul în care 
premierele românești nu mai sint o rari- 
tate, pentru a realiza absorbirea și asimi- 
larea întregii producții a studiourilor, ar 
trebui să stăpinim și știința organizării 
spectacolului cinematografic: a multiplica 
Și distribui nimele în tuncție de toarte mulți 
factori de ordin cultural, social, politic, 
de virstă, de anotimp, a face propagandă 
pentru film în condiţiile şi formele speci- 
fice fiecărui gen şi fiecărei regiuni. Toate 
mijloacele moderne de atragere a specta- 
torului. de implicare a lu! in spectacol, de 
instruire în masa a publicului, ar trebui 
folosite, tara a ne opri la simpla apariție a 
citorva vedete pe podium și împărţirea de 
flori în celofan. Destinul unui film se con- 
sumă de-abia într-un an, în doi sau chiar 
ma! mulți, cu o gradaţie savantă a progra- 
mărilor şi reluărilor, pe care producătorii 
înşiși, directorii Caselor de filme ar trebui 
să le urmarească, asa cum au urmărit 
mersul filmărilor. Şi ar mai trebui să vor- 
bim dèspre exportul filmelor românești, 
Cit de prezent și cu ce rezultate este pre- 
zent filmul românesc la marile festivaluri, 
la marile competiţii, în manie reţele de 
distribuție — toate acestea vor trebui să 
devină indici de plan, în funcţie de care să 
apreciem, de asemenea, activitatea Case- 
lor de filme. De fapt, sîntem într-un mo- 
ment psihologic foarte important pe care 
mulți dintre noi nu ştiu dacă îl apreciază 
cum trebuie. După ce am obţinut, din cea 
mai înaltă instanță, condiţiile necesare și 
sarcina de a realiza o producţie de filme 
demnă de o țară dezvoltată, trebuie să 
demonstrăm că această încredere a fost 
şi este justificată. 

Colocviu realizat de 
Valerian SAVA 


In 


cinstea 
Congresului 


XI 


e civilizații, marile cul- 
i-au impus epocii mo- 
delele lor de umanitate. 
Dacà civilizația tehnică ac- 
tuală n-a reușit să devină 
ilizaţie a spiritului, e 
statea de consum nu și-a 
meze omul, ci doar să-l înzes- 

al prin ceea ce îi oferă stiinta 
nā «Dar ştiinţa poate totul pentru 
oameni, în afară de formarea oamenilor», 
constata cu amărăciune o minte luminată 
a vremii noastre. Armonizarea lui «a avea» 
<a fi» revine astăzi socialismului, Sin- 
gura societate în stare să reechilibreze 
personalitatea umană alienată, să-i ofere 
individului nu numai modele abstracte de 


p Un personaj vital 
care-și depăşeşte 


moral şi 
acționeze 


n personaj 


numele pe prima fă dn 
zár Um Mite Mot («Setea> 
forței indwidoale onase 
anarhic fără acei 
luptei sociale, 

memorabilă Um Petrescu sa 
(«Puterea şi Adevărul»), eroi 

care puterea politică nu inseamnă ni 
de a privi adevărul în față 
asumindu-şi toată răspunderea acţiuni 
mea Fane («Așteptarea»), bătrin 
e mu mai poate trăi in afara loco 

Un Vitu («Bariera») erou ilegalist 
onează ca o armă 


ia care 
noastră adaugă 
tatea O e 


rior — 
aceea pasionant 
propune tot mai m 
hologic, deci un p 
clișeu alb-negru cu 


totdeauna. Asistăm t de 
către autori la evo tă a unei 
individualități (adolescenta d Dragos- 


tea începe vineri», de piidă 
rizarea unei colectivități pe 
rilor fiecărui individ («Proprietarii» 
«Despre o anume fericire») itineraru 
uman capătă si mai muit int 
turgic cu cit e mai mobil, ma t 
chemat să depăşească nişte obstaco 

reale și nu curse copilărești întinse de 
către scenariști eroilor lor, de parcă le-ar 


„„«Şi cunoaşterea istoriei pe care o trăim ac 


m necesită documen- 


tare, poate chiar mai profundă decit cea din hrisoave. Prezentul cere 
artistului să studieze şi oamenii, numai astfel ii va înțelege şi va putea 


reda felul lor de a gîndi». 


Modele de 
umanitate 


în viaţă și pe ecran 


sufla din bancă răspunsurile, soluțiile de 
viață 

O demonstraţie de înţelegere superioa- 
ră a dialecticii portretului găsim mai ales 
într-un film documentar. «Zilele şi nop- 
{ile unui bărbata. Modelul e pus la dispo- 
zitie de viața noastră cea de toate zilele. 
Se numeste Alexandm Stoica. maistru 


mează eroul noaptea, aplecat peste pro- 
iectele invențiilor sale, cu ochii încercă- 
nați, nefotogenici. Dimineaţa, regizoarea 
îl pune să asculte banda de magnetofon 
cu comentariile unor colegi care nu-l 
cruță pe meșter, Îi reproşează severitatea 
şi cicăleala. Lung prim-plan: oțelarul as- 
cultă îngindurat vocile, se încruntă ne- 
cinematografic, dar nu-şi face autocri- 
tica Zice «Vedeţi du voastră, munca 
otelarului e foarte u toți o înțeleg, 
ñ rul îşi continuă 


Eroul societăţii socialiste 


înnobilează verbul 


«a avea» 


cu ideea de «a fi» 


revoluția noastră tehnică și spirituală. 
Dacă Alexandru Stoica n-ar fi intrat cu 
ani în urmă în această uzină, uzină care a 
devenit între timp «a lui». Ca proprietar 
a trebuit să învețe cum să topească mai 
bine oţelul. El și ai lui de la Galaţi. Pentru 
asta s-a apucat să invente procedee noi 
care au adus economii de milioane, A 
ajuns inventator. A ajuns milionar fără 
-ul personal. Dar cu o 
materială, pentru el și 
u i-o poate lua nimeni, 
a încă în filmul de 
resiv de către un 
tei dintre munca 
ă, despre care 
ut pe fața acestui 
ÎI numea «titan 
în gind «titan al 
românului de a-şi 
grada Dea 
— Cum zice 
Aparatul îşi fil- 


taie nici planul urmâtor în care «titanul» 
işi roade unghiile cu gestul cel mai cara- 
ghios pe care filmul de ficţiune nu l-ar fi 
îndrăznit vreodată, ca nu cumva să-şi 
compromită «modelul». În timp ce «Zes- 
trean în timp ce «Proprietarii» aduc în 
prim plan «probleme de conștiință», acest 
documentar filmează conştiinţa în carne 
şi oase, nezgilțiită de mari dileme meta- 
fizice, tracasată doar de necazuri coti- 
diene: neînțelegerile din uzină, resemna- 
rea nevestei ce-și tot amină concediile 
în speranța că odată vor «coincide», 
copiii care nu-și prea zăresc tatăl fiindcă 
el stă zi și noapte la topitorie. Oare nu 
tocmai de aici, din această familie, ar 
putea răsări conflictul unui viitor film de 
ficțiune? «Facerea lumii» prefigurase ne- 
înțelegerea dintre un tată activist, ocupat 
cu naționalizarea, şi fiica înstrăinată de 
lumea ei. Şi Vitu din «Bariera» trăia con- 
știința unei grave înstrăinări în propria 
familie. Conflicte poate nu tocmai tipice 


Nicolae CEAUŞESCU 


pentru realitățile de azi, dar existente 
încă, conflicte pe care — ca să nu devină 
ireparabile — nu trebuie să le escamotăm 
nici în viaţă și nici pe ecran. O va face 
poate un nou film ca «lubire» — poves- 
tire bazată pe o ruptură între generații, 
apărută într-o societate care a desfiintat 
antagonismele de clasă și care luptă pen- 
tru lichidarea mentalităților retrograde. 
Dovada, tot un film: drama din «De bună 
voie și nesilit de nimeni». Film care 
porneşte de la un fapt autentic, dar realizat 
într-o manieră cam desuetă ce-i prăfuia 
însuşi mesajul, impunind o imagine stati- 
că, pasivă a satului ce nu schițează măcar 
un gest, o atitudine care ar putea cumva să 
preintimpine deznodămintul. Poate că la 


Există conflict 

și pe un fundal 

de _tandreţe 
(«Vifornița») > 


țară mai există multe din vechile prejude- 
căți. Dar ceva fundamental s-a petrecut 
şi acolo. lată alt argument de viață și de 
film: «Recașul și oamenii săi». O comu- 
nă obișnuită filmată de documenta- 
riştii noștri fără mari străluciri de imagine. 
Fără panoramice spectaculoase. Coope- 
rativa agricolă se numeşte, ca ati- 
tea altele, «intrățirea». In ea muncesc 
gospodari români şi maghiari, țărani croaţi, 
sirbi și germani. Cantina pregăteşte zilnic 
specialități pentru cinci naționalități. Li- 
ceul comunei are clase pentru toate lim- 
bile «conlocuitoare», O elevă rămine după 
ore să Invețe limba prietenei ei, s-o poată 
ajuta la matematică şi istorie. Dar asta e 
de acum istorie trăită. Politică la locul 
de producție. Documentarul greşeşte cînd 
omite să sugereze şi eventualele conflicte. 
Conflicte pe care societatea noastră e 
capabilă să le rezolve. Imaginea realității 
curente se află poate undeva, la mijlocul 
drumului dintre «Recaş» şi «De bună 
voie...». În acel echilibru lucid, viziune 
înțeleaptă pe care cineastul trebuie s-o 
aibă asupra eroului său. Un erou care în 
viață este acel «comunist de omenie», 
sintetizind toate trăsăturile poporului nos- 
tru. Pentru a arâta un asttel de erou, trebuie 
să arătăm și slăbiciunile moștenite de 
secole. Slăbiciuni pe care omul nou se 
străduie să le înfringă într-o continuă bătă- 
lie cu sine ori cu ceilalți, bătălie spectacu- 
loasă uneori, deci cinematografică, dar 
alteori modestă, putind trece neobservată. 
Ochiul avizat trebuie să iscodească însă 
realităţile, să vadă dincolo de banalitatea 
aparentă, dincolo de conilictualitatea mo- 
mentului și să aducă în gros-plan înțelesul 
adinc al faptului. Fotogenia lui interioară, 
Spunea cindva un pionier al criticii; 
«Mai mult decit o idee, un sentiment e 
ceea ce aduce lumii cinematograful». Aș 
completa pentru ziua de astăzi: o idee, 
un sentiment, dar mai ales o conștiință 
aduce lumii noastre, Cinematograful, 


Alice MĂNOIU 
5 


filmul 
românesc 
în 


dezbatere 


«Zestrea», «Parașutiștii», 

«Explozia», «Drum în pe- 

numbră», «Dragostea în- 

cepe vineri», «O sută de 

lei», «Trecătoarele iubiri», 

«Proprietarii», «Despre o 
anume fericire», «Trei scrisori secrete», 
«De bună voie și nesilit de nimeni» — 
iată filmele semnificative pe teme de 
actualitate, produse în ultimii doi ani 
Nu este lipsită de interes observaţia că 
toate peliculele amintite aici resimt influ- 
ența binefăcătoare a acelui moment care 
a fost, în cinematografia noastră, «Pu- 
terea și Adevărul». E drept, filmul lui 
Titus Popovici și Manole Marcus nu era 
propriu-zis pe teme de actualitate, ci 
analiza, din perspectiva actualităţii, o peri- 
oadă de timp consumată, intrată în istorie. 
O făcea însă cu o luciditate și cu o since- 
ritate necunoscute (ca intensitate) pină 
ptunci creaţiilor noastre cinematografice 
și aici rezidă influenţa importantă pe care 
a exercitat-o: după apariţia lui a devenit 
din ce în ce mai greu (teoretic imposibil) 


«A fi revoluţionar, a fi comunist înseamnă a fi explorator îndrăz- 


neţ al n 


ului, a privi întotdeauna înainte către ceea ce se dezvoltă, 


a gîndi cutezător pe baza experienței revoluționare a maselor, a 
acționa pentru unirea eforturilor acestora în vederea transformării 
revoluționare a societăţii.» 


zilor în cele trei direcţii, a venit un aer 
evident mai proaspăt al peliculelor în 
discuţie. A venit o anume simplitate și 
directeţe a lor iar coeficientul de recu- 
noaștere, adică, altfel spus, gradul în 
care spectatorul se regăsește și iși regă 
sește gindurile și problemele pe ecran 
a sporit. Poate că nu atit cit am vrea, dar 
cert, a sporit. 

Şi dacă tot am ajuns la problema coefi- 
cientului de recunoaştere în filmul de 
actualitate, nu ar fi rău să o amănunțim 


[m Pe E E a a E e 
Cotidianul «ca-n viață 
a ai 

lată aşadar o primă chestiune: spuneam 
că acest coeficient a sporit în fi 
mul de actualitate, întotdeauna pină 
la acel punct în care spectatorul să 
fie atit de «prins», să participe afectiv 
„şi intelectual atit de intens, încit să nu mai 
poată fi preocupat de faptul că pe ecran 
troleibuzele 84 circulă goale, deși în reali 
tate «nu-i aşa, nu-i așa deloc, domnule!» 


u trebuie numai «să reflectăm». 
Trebuie să convingem. 


Trebuie să-l implicăm 
pe spectator 


de închipuit o peliculă-dezbatere în ab 
senţa unui ton deschis și ferm, tăios și 
exact, critic şi autocritic. «Puterea şi 
Adevărul» a deschis un drum, a indicat 
o cale fertilă de urmat, a impus prin ecou 
ce l-a avut în conștiința spectatorilor şi a 
celorlalți creatori, un aer, o atmosferă 
deosebită. 

Era normal — în spiritul unei emulații 
la noul nivel de exigență propus — ca în 
primul rînd filmele de actualitate să-și 
tragă seva din acest climat. Şi «pachetul» 
de pelicule de actualitate din ultima vreme, 
amintit la începutul însemnărilor, face în 
acest sens dovada unor incontestabile 
cîştiguri. Sigur, se vede uşor, ele nu au 
adus de fiecare dată niște noutăţi ieșite 
din comun, nici la nivelul motivelor con- 
flictuale, nici la nivelul dezvoltării lor — 
adică la cele două niveluri ce asigură 
substanța vitală a oricărei creaţii pe teme 
de actualitate, Şi totuşi, se simte ceva 
deosebit, există un numitor comun care 
individualizează acest grup de filme. Se 
simte în primul rînd efortul de a spori 
ciștigul de adevăr pe metru de peliculă, 
Se simte apoi efortul depistării drumului 
direct, cel mai simplu, spre acest adevăr 
Se simte, în sfîrșit, efortul de a înţelege, 
și analiza nuanțat adevărul revelat. De 
aici, din conjugarea eforturilor şi a izbin- 


6 


Nu, nu s-a ajuns încă 
acolo (şi ce curios 
cu sentimentul unei mar 
unui capăt de drum ce se p 
zare. Aşa să fie?), nu s-a a 
cite ori ar fi fost nevoie pină la dobind 
acelei forte de a convinge, de a implica 
spectatorul în asemenea măsură în 
el să fie silit, în mod obiectiv, dacă se 
spune așa, să renunţe la cercetare 
lui din exterior. Destul de frecven 
întimplă ca ochii publicului să se a 
că iscoditori asupra filmului, privirea 
alunece la suprafaţa peliculei, dar să s 
fie atrasă mai departe, spre o anume 
adincime, să se mulțumească doar 
această cercetare a superficiei, a de 
lărilor şi protuberanţelor sale min 
Semn că în acest caz spectatorul nu - 
ticipă, nu se regăseşte pe ecran, nu e soli- 
citat, mulțumindu-se a face analogi n 
semnificative: un apartament ca acela 
care îl vede poate să existe sau, hm 
cam neverosimil pentru condiţia perso- 
najului ce-l posedă, ospătarul acela nu 
prea e «ca-n viaţă» (pentru că ospâtari 
în viaţa de toate zilele...) etc. Analogii în 
ultimă instanță nesemnificative, cum pre 
cizam, trădind în felul lor «obsesia» (să 
nu ne speriem de acest cuvint) specta 
torului: aceea de a recunoaşte într-un film 


din Proiectul de Program a 


de actualitate «viața așa cum e», de a se 
jecunoaște cu problemele şi aspiraţiile 
ale, cu bucuriile şi necazurile zilnice 
lar dacă acest coeficient de recunoaş 
tere este (jude 
ducţiilor din ui 
tere, avind încă oscilaţ 
a se ridica ia miveiu 


Comunist ! 


pre uimirea celor din sală, un ospâătar 
care refuză demn bacșișul. 

Explicaţia o oferă, în principal, o serie 
de carențe ce persistă în dramaturgia 
filmului de actualitate, în alegerea conflic- 
telor şi dezvoltarea lor. Aceleași filme 
din ultima vreme în care am descifrat 
un masiv efort de mai bine avind ca rezultat 
o ridicare a calității «producţiei de actuali- 
t „ în ansamblu, aceleași filme, zic, 
au oferit, nu odată, şi imaginea destul 
je detaliată a unor asemenea carențe 


-+ 


pentru înlăturarea cărora eforturile tre- - 


buie să continue cu aceeaşi decizie. 


Cotidianul «ca-n filme» 
a 


Încercind să «sistematizăm» aceste slă- 
b'ciugi de fond, vom observa că: 
ÎN in ciuda unor evidente ciștiguri de 
nuanţă, conflictele- propuse de filmele 


„de actualitate, premisele lor dramatur- 


gice sint încă tributare schemei, 

Există citeva asemenea situaţii-tip, veri- 
cate (ele şi variantele lor) de-a lungul 
timpului, situații spre care, cu sau fără 
vo e, alunecă mereu epicul unei bune părți 
a fimelor de actualitate: respingerea unei 
owa, care, se vede de la o poştă, e 
îmeventă conflict din acest motiv — 
îme personajul (personajele) care este 
opec şi personalul (personajele) convins 
că fmaimente va trebui să i se dea drep- 
tate. Saw. criza unui cuplu în care unul din 
parteneri are senzația că celălalt Îi este 

„străin: după conflicte care işi extind aria 
de influenţă de ia viața personală a celor 
doi pină la aceea profesională, angrenind 
într-un fel sau altul şi tovarăși de muncă — 
senzaţia se dovedeşte a fi fost neintemeia- 
tă. Sau: un tinăr (băiat sau fată) întimpină 
dificultăţi in primii paşi făcuţi serios, cu 
răspundere în viață, anume trăsături tem- 


a filmului: 
eu şi-o umbrelă» 
itecele mării») 


perameniae ma curioase sau anume 
precedente ma: neobişnuite ale biografiei 
sale îndemnind la rezervă sau chiar la 
ostilitate pe ună din «maturii» din preaj- 
mă; calitățile reale aie tinărului vor deter- 
mina, după o serie de «ciocniri», schim- 
barea de optică... 


-= Sigur, asemenea situaţii (precum şi 
altele nemaiamintite aici), nu sint ireale în 
“Substanța lor. Atita doar că ele purifică 
de accidente», de «amănunte», mate 
tialui de vaţă de la care pornesc, geome 
trizindu-l, străgindu-i» in citeva linii clare, 
eliminind sau ignorind frecvent ceea ce 
nu se află în legătură imediată cu tiparul 
astiei cro ai contiictului. De aici amin- 
tita senzațe de schemă De remarcat, 
în această ordine de ider 


mul ar trebui să ñe invers 2 se descoperi 
O «celulă» de viză mami paracè 
în stare de a se deruta (zproape) se 
gură, prin mișcarea e niscai delec 
tică, pină la dimensiunile crp 
nism». Care, ca orice corganismm, sò 
aibă un chip propriu, bine individualizat 
Şi.. să se ţină singur în picioare! Altei 
senzaţia finală a spectatorului este aceea 
că povestea la care a asistat a fost o 
demonstraţie apăsată. O demonstraţie 
necesară, desigur. Dar de ce apăsată? 


N O altă «problemă» a filmului de 
actualitate: din tendința de a asigura 
forța dramatică acestei demonstraţii, con- 
jlictele- imaginate propun, aproape inva- 
rabil, situații de excepție, situaţii limită 
(vă veţi convinge, dacă e nevoie, recapi- 
tulind rapid subiectele filmelor amintite 
la începutul acestor însemnări. $i nu 


numai subiectele lor...). Stăruie credința 
mai veche că numai o împrejurare cu totul 
neobișnuită poate fi revelatoarea unor 
caractere și a unor concepții de viaţă, a 
trăsăturilor unei personalități umane. Idee 
adevărată, dar care, folosită abuziv, în 
exclusivitate, se dovedește armă cu două 
tăișuri. Pe de o parte, aerul acesta de în- 
timplare de excepție, de lucru pe care îl 
trăieşti doar odată în viață, riscă să con- 
centreze atenţia spectatorului mai mult 
asupra întimplării, a epicului, decit asupra 
semnificației lui, după cum riscă, de ase- 
menea, să alunece într-un particular exce- 
siv care nu se poate suprapune, evident, 
peste experiența generală de viaţă a publi- 
cului larg. În al doilea rînd, tendința a- 
ceasta spre situaţia limită, ieșită din co- 
mun, izgoneşte adesea din filmul de actua- 
litate cotidianul, «banalul» dacă vreți. 
Acel «banal» nu odată profund semnifica- 
tiv, acel cotidian care spune că înainte de 
a fi protagonistul unei întîmplări de excep- 
ție, individul este protagonistul unor mă- 
runte şi nesfirșite întîmplări zilnice, nu 
mai puţin importante, nu mai puţin pline 
de interes. «Explozia» încerca și reușea 
mai bine decit oricare altă peliculă de 
actualitate să descopere și caractere, 
și oameni, în contextul unei întîmplări de 
excepţie. «Drum în penumbră» încerca și 
reuşea mai bine decit oricare altă peliculă 
de actualitate să descopere şi excepţio- 
nalul, şi «aventura» ieșită din comun, 


în contextul unei întîmplări banale, apa- 
rent strict individuală. Este oare întîmplă 
tor faptul că aceste două filme, care au 
încercat şi au izbutit cel mai bine, în linii 
mari, să asigure fuziunea obișnuitului 
cu neobișnuitul, a individualului cu so- 
cialul, a banalului cu excepția, este oare 
întimplător că ele au constituit două din 
peliculele de actualitate cele mai valoroa- 
se și convingătoare din ultima vreme, 
după aprecierea nu numai a criticii, ci și 
a publicului? 


W În sfirşit, să mai observăm că — 
indiferent de calitatea și de capacitatea 
lor de convingere — conflictele dramatice 
propuse de filmul de actualitate nu acope- 
ră încă satisfăcător o serie de domenii ale 
realității ce constituie tot atitea potențiale 
surse de inspiraţie. O anume monotonie 
tematică se simte. Nu insistăm, problema 
a mai fost dezbătută. Să reamintim totuși, 
că, de pildă, o consistentă dramaturgie 
filmică inspirată din problemele tineretului 
dar nu ale tineretului în general, ci neapă- 
rat ale aceluia muncitoresc,sau o amplă, 
o monografică dramaturgie filmică inspi- 
rată din problemele specifice ale satu- 
lui de azi,sau o dramaturgie filmică 
atentă, foarte atentă la condiția femeii 
astăzi (avem, e drept, în filmele de actuali- 
tate, figuri remarcabile de temei, nu însă 
o «dramaturgie a femeii») constituie, 
cel puţin deocamdată, tot atitea dezide- 
rate (și «lista» ar putea fi continuată...). 


* 


lată, expuse aici succint, o serie de pro- 
bleme cu care — credem noi — este con- 
fruntat astăzi, în principal, filmul pe teme 
de actualitate. 


Există toate semnele că, lucizi şi res- 
ponsabili, creatorii de film sînt deplin 
conştienţi de aceste probleme cărora 
caută, cu fiecare nouă realizare, să le 
asigure rezolvarea. 


Nu e un drum uşor, rezultatele nu sînt 
întotdeauna pe măsura dorințelor. În orice 
caz, producţia de filme de actualitate din 
ultimul timp semnalizează insistent un 
imbucurător mai bine. 


Certitudine că se poate, că trebuie să se 
poată şi mai bine. 


Aurel BĂDESCU 


telex Buftea 


Cercetarea în 
slujba filmului 


999 Luni, 14 octombrie, 
pe platoul Bucegilor, la 
2000 m altitudine, au în- 
ceput filmările pentru 
noua colaborare dintre 
studioul Buftea și socie- 
tatea Telemunchen (R.F.G.), serialul 
de televiziune în culori de 4 episoade 
a 90 minute, «Lockruf des Goldes» 
(«Chemarea aurului»), adaptare după 
Jack London. La chemarea aurului 
şi-au dat intilnire scenaristul Walter 
Ulbrich, regizorii Wolfgang Staudte 
şi Sergiu Nicolaescu și protagoniștii 
filmului, actorii Christine Kaufmann 
și Rüdiger Bahr. 999 Sfirşit de an, 
început de inventar. Pentru a se iden- 
tifica cit mai bine obiectele de recu- 
zită, acestea sint descrise în scripte 
cu lux de amănunte. lată o mostră: 
«una bucată farfurie faianță pentru 
ornament cu desene mov, case, bise- 
rică cu un cline și figuri omenești». 
Fără comentarii. 


inema 


099 Cu ocazia celui de al 
IX-lea concurs tehnic 
UNIATEC,desfășurat în luna 
octombrie crt. la Salerno-lta- 
lia, juriul a acordat premiul 
de excelență procedeului 
Graphyscolor aplicat imagi- 
nii filmului «Felix şi Otilia». 
Autorii procedeului sînt 
Gheorghe Fischer, Alexan- 
dru Întorsureanu, Dumitru 
Moruzan şi George Palivăt. 
Ordinea este cu totul... alfa- 
betică şi nu întîmplător co- 
respunde cu contribuţia la 
elaborarea procedeului. Cal- 
de felicitări! 


eco O premieră de specialitate în 
studiou: cercetătorul nostru, inginerul 
George Radu din cadrul laboratorului 
de cercetări, a pus la punct o nouă 
metodă de machiaj plastic, care schim- 
bă complet conformaţia și trăsăturile 
feței actorului. Noul procedeu de ma- 
chiaj va fi experimentat la filmul «El ixi- 
rul tinereții», regia Gheorghe Naghi, 
unde personajul interpretat de Florin 
Piersic trebuie să fie îmbătrinit cu 
peste 30 de ani. Cercetarea în slujba 
filmului. 999 Legat de cercetare, în 
studiou circulă următorul raționament 
pe seama filmelor slabe: cercetarea 
este creaţie, creația înseamnă artă, 
arta presupune talent, talentul este o 
condiție a cercetării, filmul nu este 
cercetare, deci... ş.a.m.d. 999 Vre- 
mea proastă din ultimele săptămini 
a provocat mari greutăți echipelor 
aflate în deplasare la Braşov, Sibiu, 
Tulcea, Rimnicu-Vilcea, etc. Dialog 
telefonic între dispecerul de serviciu 
din Buftea și echipa «Mastodontul» 
(regia Virgil Calotescu) dislocată în 
comuna Telega-Cimpina. Dispecerul: 
«E soare afară?» Echipa: «Nu, Soare 
e înăuntru». Neinţelegerea provenea 
din faptul că dispecerul se referea la 
soarele-astru, iar echipa la Soare Ena- 
che, directorul filmului. Deși, între noi 
fie vorba,și Soare Enache trebuie să 
fie tot afară, adică pe teren. 099 Casa 
de filme «unu» (director lon Bucheru) 
a lansat în producție la 1 noiembrie 
un nou film intitulat «Evadarea», după 
un scenariu de Francisc Munteanu, 
în regia lui Ştefan Roman. Succes, 
Stefan Roman! 999 Unii regizori (în 
special, cei «cu greutate»), aflați în 
plină perioadă de filmare, lasă echi- 
pele baltă şi pleacă în străinătate la 
congrese, festivaluri sau alte acţiuni 
protocolare. Acest sistem de lucru 
este inacceptabil pentru studiou. Ce- 
rem caselor de filme să facă ordine în 
acest sens. Altminteri, contractele din- 
tre noi sint simple petice de hirtie. 


Constantin PIVNICERU 


noi filme românești. in dezbatere 


ai 


Agentul Atraniu 


După «Aventuri la Marea 

Neagră», credeam că Savel 

Stiopul va părăsi acest gen 

de film ce părea să nu-l! 

dorească de stăpin. Cre- 

3 a deam și speram pentru el 
şi pentru cinematografia noastră, că acea 
experiență nefericită il va trimite înapoi 
la universul lui, la sine insuși. Şi iată-ne 
în fața celui de-al doilea film de tip policier 
semnat Savel Stiopul, și iată-ne obligați, 
dincolo de credințe și speranțe, să recu- 
noaștem că acest «al doilea» este un film 
onorabil în sine, iar față de primul, un salt 
calitativ de-a dreptul spectaculos. «Agen- 
tul straniu» nu este cu nimic mai prejos 
decit majoritatea filmelor din această fa- 
milie. Este poate mai proaspăt — regizorul 
are încă voluptăţi de explorator — și mai 
inspirat adăpat la izvoarele genului. Fără 
pretenţii de originalitate, dar cu ambiţii 
de profesionalism, fără orgolii de inovator, 
dar cu orgoliul de a juca bine pe teren 
advers și cu o mică, dar bine ascunsă do- 
rință de a-și lăsa amprenta chiar şi într-o 
materie străină lui, Save! Stiopul a citit 
atent lecţia despre filmul polițist cu aven- 
turi şi suspens, a luat notă și notițe, şi a 


purces la realizarea lui după rețeta dorită 
de public: acţiune captivantă, bătăi — 
intre buni și răi, intre bine şi rău, mister 
şi mistere, suspens, ițe încurcate bine și 
lăsate așa pină în ultima clipă, femei fru- 
moase și cuminţi sau numai frumoase, 
ședințe de judo și curse de automobil, 
urmăriri spectaculoase și bine meritatul 
popas relaxant într-un bar de noapte, evi- 
dent occidental. Deci, un film gindit «pen- 
tru succes de casă», şi nu văd nici un rău 
în asta. Un film care nu aduce glorie este 


obligat să aducă cel puţin bani. Sigur, nu 
cu orice preț. Spre exemplu, nu cu prețul 
bunului simţ, și Savel Stiopul a citit și 
acest capitol despre filmul polițist, așa 
încit ocoleşte pe cit poate — și poate — 
gustul îndoielnic, exagerările vulgariza- 
toare. violențele gratuite, intermezzo-urile 
programat amoroase. Filmul său are mă- 
sură. O măsură care vine, firește, şi din pie- 
sa care l-a inspirat («Omul care...» de Ho- 
ria Lovinescu), dar ea putea fi ușor încăl- 
cată, cu atit mai uşor cu cit scenariștii, Ho- 
ria Lovinescu și Savel Stiopul, s-au în 
părtat — sensibil, dar spre binele filmu 
— de la litera piesei, o măsură rar depăş 


Lunga călătorie 
de la zi la noapte 


a lui Vittorio de Sica 


Filmele lui erau întotdeauna 

isteptate pe ecranele noas- 

inema tre. Ca de altfel in întreaga 
lume. Aveau o calitate cu to- 

tul specială:  comunicau 

spontan cu spectatorul, erau 

directe și totdeauna parcă 

tineau cu omul din sală. Ai fi zis că s-au 
născut în stal şi într-un consens, s-au pro- 
iectat apoi pe pinză. De curind — vă amin- 
tiți? — «O scurtă vacanță» cu Florinda Bol- 
kan retrezea o emoție de multe ori repri- 
severe, seci şi 


mată de atitea filme reci, 
pretentioase. Și încă mai de curind, în ca- 


drul Zilelor filmului italian la Bucureşti, 
«Călătoria» cu Sophia Loren și Richard 
Burton ne surprindea ca un film nostalgic, 
obosit, în care presimțeam parcă starea de 
spirit a lui De Sica. Un film — respiro ne-am 
zis, o pauză pentru un realizator care n-a 
stat nici o clipă în cei 73 de ani de pină mai 
ieri. A început ca actor, a trecut apoi în 
spatele camerei de luat vederi ca să facă 
film, a ştiut să prețuiască și să materiali- 
zeze o intilnire providenţială, cea cu scena- 
ristul Zavattini și împreună au parcurs o 
epocă a filmului postbelic: experienţa vita- 
lizantă, crucială, a neorealismului. «Scius- 


Hot de t 
ano», «Umberto D», apoi Impre 
ravia «Ciocciara», după aceea «Căsātor 
stil italian» (după De Filippo 
miine», «Sechestraţii din tona i 
Sartre), «Judecata de pe urmă», «Bo 
ccio '70», «Grădinile Finzi Contini» ş ci 
multe, multe alte filme, realizate de el sau 
în care a jucat. Nu facem aici un bilant. De 
altfel Oscar-urile dobindite şi numeroase 
alte premii și recunoașteri internaționale au 
marcat din timp în timp prestigiul şi prețui- 
rea de care s-a bucurat pe toate meridianele 
El, De Sica,se apăra și de ideile bilanţiere 
şi chiar de itosele teoretizante. Mărturisea 
după «Hoţii de biciclete» cu o modestie pe 
care puţini i-ar putea-o cunoaște în adevă- 
rata ei întindere: «La drept vorbind ce în- 
seamnă furtul unei biciclete într-un oraş 
cum e Roma unde se fură atitea ini tiecare 
zi? Nimănui nu-i pasă de fapt că s-a furat 
o bicicletă. Dar pentru unul care se duce 
la muncă și nu poate ajunge acolo decit 
cu bicicleta, pentru un om a cărui bicicletă 
reprezintă unicul obiect de sprijin în devo- 
ratoarea viață citadină, pierderea ei devine 
un eveniment important, tragic, catastro- 
fal. Mă întreb de ce trebuie să pescuim aven- 


niciodată arav depășită. «Agentul straniu» 
este un film care dă genului ce-i al genu- 
lui, într-o formă civilizată. Civilizată şi 
plăcută ochiului. Imaginea (George Voicu) 
exploatează decorurile naturale sau cele 
aranjate de Victor Ţapu cu o foarte 
utilă strădanie de a ne crea iluzia că 
cele citeva străzi, clădiri, un bar, un 
aeroport, o somptuoasă locuință s-ar afla 
pe alte meleaguri n-ar n paşnice case 
şi străzi şi locuri din Sighişoara sau Bucu- 
reşti. Actorii îşi iau rolurile în serios — 
uneori poate prea in serios — şi atunci 
unui gangster i se întimplă să semene a 
prinț desmoştenit. Florin Piersic în chip 
de agent straniu este degajat şi cuceritor 
exact cum trebuie să fie un asemenea 
agent (mă întrebam numai dacă nu e prea 
des folosit ca prezenţă şi prea rar ca actor) 
Distribuţia teminină — Violeta Andrei ş 
Clara Maria Sebâk — echilibrează cu tact 
eterna dublă imagine a eternului feminin 
Ana Ciobanu face din personajul unei 
cintărețe şi dansatoare de bar o mică 
piesă de mare virt tate (dacă e adevă- 
rat că fiecare film are momentul lui sur- 
priză, apoi aic poartă numeie 
Anei Ciobanu), R gan, lon Besoiu 


Bu 


lon Marinescu, Emanoil Petruț acoperă 
cu toată greutatea prestigiului lor acele 
roluri episodice care, se știe, intotdeauna 
au nevoie de prezențe prestigioase. O 
acțiune bine condusă, bine ritmată, care 
te face să uiţi că la baza filmului se află 
o piesă de teatru, o bandă sonoră gindită 
să dea atmosferă nu să justifice zgomo- 
tele, muzica, inspirat scrisă de Edmond 
Deda și H. Maiorovici şi folosită inteligent 
în scopul obținerii mult rivnitului suspens, 
completează tabloul unui film făcut cu 
plăcere și respect pentru spectator. Savel 
Stiopul a făcut tot ce a putut pentru filmul 
său, şi asta se vede. Se vede însă şi ce 
n-a putut, N-a putut, de pildă, să scutească 
povestea de o undă de naivitate. N-a putut 
să determine actorii de plan doi să se 
comporte ca şi cum ar fi de prim plan. 
La un policier şi ultimul figurant trebuie 
să fie fără cusur. Asta e lege. N-a putut, 
şi asta poate că e cel mai grav, să scu- 
tească dialogul de un pronunţat caracter 
explicativ, ceea ce, din nou contravine 
legilor genului și, pe deasupra, face ca 
vorbele să sune uneori fals, areoi, oricum 
„stinjenitoare pentru actorii obligaţi să-și 
explice acţiunile pe care tocmai le înde- 
plinesc. Probabil a funcţionat aici o temere 
mai veche a filmelor noastre, de neinţe- 
legere sau de înțelegere greșită, temere 
care, în cazul de faţă, este deplasată. La 
un film cu o tramă atit de simplă, pericolul 
neințelegerilor era nu minim, ci inexistent, 
Din fericire, în totului tot, plusurile reu- 
șesc să acopere minusurile și «Agentul 
straniu» rămine un film agreabil. Savel 
Stiopul și-a achitat datoria contractată 
față de public cu «Aventuri la Marea 
Neagră». 

Poate ar fi timpul să-și amintească — 
dacă a uitat — sau să ne amintim — dacă 
am uitat — că tot el este autorul acelor 
filme tandre, calde și sensibile despre 
oameni și anotimpurile lor. Despre noi 
şi anotimpurile noastre. Poate ar fi mo- 
mentul — căci timpul era demult — să se 
întoarcă, şi să ne intoarcem, o dată cu el, 
la ceasul de graţie și poezie, părăsit prea 
uşor şi pentru prea multă vreme. 

Eva SÎRBU 
PIZ 
Fiim realizat in studiourile Centrului de productie 
inematografică «București». 
Scenariul: Horia Lovinescu şi Savel Stiopul. Re- 
gia: Save! Stiopul Imaginea: George Voicu. Mu- 
zica Edmond Deda şi H. Maiorovici. Decoruri: 
Victor Tapu. Costume: Ladislau Labancz. 
Cu: Florin Piersic, Maria Clara Sebök, Violeta An- 
lon Besoiu, lon Marinescu, Zephi Alşec, Ema- 


Petruț, Fabian Gavrilitiu, Ana Ciobanu, Mauri- 
zenciler, Dumitru Rucăreanu şi Radu Beligan. 


că Madrigalul, «această perlă a lumii muzi= 

cale», cum îi spunea el, a inclus în repertoriu 

o lucrare a lui Manuel. Era obosit, dar nu ca 

o vedetă, ci ca un om care-și simțea virsta și 
inima, dar nu suporta ideea că... 

Ziua de 13 i-a fost fatală lui, care persilla 

ar atit de duios, de cald, de înțelegător) 

iile şi prejudecățile unei lumi orop- 

face din superstiție un baraj îm 

a altor suferințe și încercări ale vietii 

De Sica a pornit acum, probabil, cu acelaşi 

zimbet de omenie, într-o lungă călăto 

zilei spre noapte. Este însoțit de amin 

milioane şi milioane de oameni care 

u De Sica n-au rămas simpli specta 

admiratori şi prieteni. 


Mircea ALEXANDRESCU 


Marii regizori, cei care au 
mai puţin bossa montărilor 
fastuoase și mai mult pe 
ea a filosofiei istoriei, a 
nuanțelor subtile reuşesc, 
— prin rafinamentul cunoştin- 
jelo universale, prin siguranța amă- 
nuntului şi vastitatea privirii lor de ansam- 
blu, pelicule ample, acele «acte» cinema- 
tografice în eflectă esențele 
unei epoci, în care există, în care putem 
depista atitudinile scenaristului și ale 
creatorului t față de eter- 


de istorie, 


muzeu pe ecran 
ul să intre şi să 
r, bine executate, 


satorul de filme 
homo nematograficus va pierde 
acela de a con- 


venta, de a 


desigur 

Într-un fim «sti 2-2: Waterloo 
de pisi. Austeriitz, Un om pentru eter- 
nitate (Thomas Morus). Faraonul Spar- 
tatus, Cromwelli, Procesai as Miza 
Viteazul, speta e 
cultura şi nu pseudocultura peliculei 
Şi Chiar dacă nu wa p examen l 
F at re 


scaun dinaintea ecranulu 
va înțelege multe lucruri despre colora- 
tura ială, individuală a unei epoci, 


despre ideea de progres şi cea de liber- 
tate, ca magneți spirituali ai multor acţiuni 
forte, ai multor bătălii, ai multor prefaceri. 

Filmul istoric trebuie să fie, cred eu: 
informat, lucid, moral, formalizind (este- 
tic vorbind). cu tendință. Rolul maselor 
ca și cel al personalităților se cere evocat 
cu un patetism reținut, bine tensionat, 
care să-l urmărească pe spectator și să-l 
determine să gindească, să participe sen- 
timental la cele văzute pe ecran. 

Pe nesimţite, atras de măiestria cadre- 
lor, de virtuozitatea actorilor, de dinamis- 
mul montării, spectatorul mediu trebuie 
să se simtă angajat în drama realizării 
personalității omeneşti, el trebuie să admi- 
re sau să se indigneze, să se entuziasmeze 
ori să dezaprobe, să aibă, adică, şi în 
timpul proiecției filmului, dar şi după 
aceea, senzaţia că participă la istorie, că 
i se cere opinia, că este important răs- 
punsul lui la cele ce se petrec in sala de 
spectacol. 

Filmul istoric este reuşit, după umila 
mea părere, atunci cind exprimă artistic, 
fascinant, procesele de conștiință ale 
unei Întregi societăți, atunci cind finali- 
tatea lui este generoasă, cind ştie să 
transtigureze, cu mijloacele sale de expre- 


Istoria, o realitate 
esenţială 


pentru 


sie specifice, nevoia de ideal a fiecărei 
generații. 


Pelicula istorică de valoare va da mare- 


sala de cinem 


Strategi 


— Mai intii vă multumesc 
Miron luga, pentru posi- 
bilitatea de a & 
Simui <Nunta= Dispâruse 
demult din retea 
=N a 


vizionat 


— Dumneavoastră personal faceți 
programările? Aveţi acest privilegiu? 

— Nu e un privilegiu, e o posibilitate 
pe care o au toți responsabilii de cinema- 
tografe, de a face propuneri pentru pro- 
gramare. Singurul meu avantaj e că răs- 
pund şi de cinematograful «Moșilor» şi 
pot realiza o compensație, un echilibru 
între planul de incasări și preferințele 
artistice. 

— Deci în cele 40 de cinematografe 
din București am putea avea în orice 
zi 20 de filme excepționale din care să 
alegem. 

— Din păcate, nici o sală nu are statut 
de cinematograf de artă, nici «Viitorul». 

— S-a încercat cu «Capitolul», se 
încercase cu «Centralul»... Probabil 
că nu erau rentabile. Dumneavoastră 
cum staţi cu încasările? 

— Avem un plan şi de incasări şi de 
spectatori, pe care îl realizăm, chiar cu 
rezerve financiare, nu numai la cele două 
cinematografe luate impreună, dar chiar 
la «Viitorul». În acest mod ne-am cîştigat, 
fără pierderi, «privilegiul» ca «Viitorul» 
să fie o sală în care poţi intra în orice zi 
şi la oricare proiecţie fără să te autojig- 
nești. 

— Sînteţi cumva favorizat printr-un 
plan de încasări mai redus? 


opria noastră confirmare 


lui public un sentiment al istoriei, aşa 
cum îl poate da un roman, un poem epic, 
nu se va constitui în nici un caz într-un 


a Niitorului” 


=- La dimensiunea sâlii 
nu este ma: m 


noastre, planul 


NOMIC altora 


— Aveti nişte fideli ai cinematogra- 
tului, care vă frecventează constant? 

— Avem, nu numa din cartier, s 
din Drumul Taberei sau Berceni. Unu 
dintre fideli este Eugen Barbu, altul Liviu 
Ciulei şi aş putea să citez incă 50 de nume 
Sorin Titel, Marga Barbu, Alexandru Iva- 
siuc, Vasile Băran, Alexandru Andriţoiu, 
Victor Tulbure, Horia Lovinescu, lon Băie- 
şu, Fănuş Neagu... 

— Presupun că aveţi o întreagă stra- 
tnie după care propuneţi programă- 
rile. 

— Primul impuls a fost să le fac după 
autori. Dar fondul nostru de filme are 
lacune. Mi-am fixat atunci un fel de teme- 
limită: munca în ipostază limită — creaţia: 

və» sau «Clovnii»; omul 

limită — în lupta pentru 

«C asa muncitoare merge in 

para politice, printre care 

«Put ey Un alt criteriu de 

programa marii regizori». Aceşti 

mari reg sint Visconti, Antonioni, 

Wajda, Tathovski, Kurosawa, Dan Pita, 

Mircea Veroiu, Emil Loteanu.. Ştiţi, la 

«Viitorul», «Nunta de piatră» a realizat 
incasări serioase. 

— Aţi devenit un filmolog specializat 

— Sint un om de fiim, de fapt, dar incă 
nu vreau să mă divulg ca atare. 


Val S. DELEANU 


album de fotografii mişcate ale unor mo 
mente şi personaje reținute de memoria 
cronicarilor şi a tratatelor docte. 
Între film şi istorie, omul de cineva dăruit 
și responsabil, știe să stabilească o anu- 
mită relație, un subtil schimb de încăr- 
cături emoționale, pentru ca arta filmului, 
pentru ca spectatorul de film să ciștige. 
ŞI încă un lucru: de la un veritabil film 
istoric, spectatorul trebuie să plece cu 
un acut sentiment al contemporaneității. 


Dan MUTAŞCU 


filmul românesc 


peste hotare 


Milano, Paris, 
Leipzig 


9 in ultimele două săptămini ale 
octombrie, la Milano, s-a des- 
tirg de filme la care au 
pat producători din toată lu 
ânia a fost prezentă cu 
de lung-metraj: «Cu mîinile 
«Un comisar acuză», «Ex- 
«Frații Jderi». «De bună 

şi nesilit de nimeni». şi cu 0 Sê- 
ecție substanțială de scurt-metraje. 
e intre 6—12 noiembrie s-a des- 
tăşurat la Paris şi în alte şase orașe 
ale Franței «Săptămina filmului ro- 
mânesc». Au fost prezentate: «Nun- 
ta de piatră», «Columna», «Felix și 
ia», «Pădurea pierdută», «Răs- 
coala «Baltagul»; o seara a tost în- 
chinață_ filmelor lui lon Popescu 
Gopo. Dintre scurt-metraje au repre- 
zentat cinematogratia noastră «Ma- 
ramureş, țară de lemn», «Colibaba», 
«Străbunii», eMânăstirile din Nordul 
Moldovei», «Țuculescu», «Histria», 
«Heraleea şi lebedele», «Bucureşti». 
e Timp de citeva zile, un grup de 
oameni de cinema din R.D. Germană 
ne-a vizitat tara și cu această ocazie 
a vizionat mai multe time documen- 
tare şi de desen animat ce urmează 
a fi selecționate în cadrul Festivalu- 
lui internaţional al filmului de scurt- 
metraj de la Leipzig (23—30 noiem- 
brie). Au fost reținute pentru con- 
curs filmele: «Începuturi» (regia C. 
Vaeni), «Cutezanța» (regia Paul 
Orza), «Bucureştiul văzut de la un 
metru» (regia Titus Mesaroș). |n 
secția informativă a festivalului vor 
fi prezentate filmele «România, țara 
mea», «Bun ca piinea», «Formica» 


lulian GEORGESCU 


surat un 


9 


Zilele 


filmului 
sovietic 


Un demn os 


Revoluţia, 


al revolnțici 


(«Bunicul siberian» 


Tradiţionala festivitate a «Zilelor filmu- 
lui sovietic» se impune, aşa cum ne-a 
obișnuit și din anii trecuţi, printr-o varie- 
tate tematică şi de expresie artistică și 
prin reintilnirea cu cițiva actori de excep- 
ție ca Innokenti Smoktunovski, Liudmila 
Gurcenko, Natalia Bondarciuk, Larisa Lu- 
jina, Janna Prohorenko, Nikolai Olianin, 
ale căror creaţii artistice au fost aplaudate 
de publicul nostru în repetate rînduri. 

m «Bunicul siberian». Filmul din seara 
galei, «Bunicul siberian» ne reintoarce pe 
drumurile istoriei, în anii fierbinți ai răz- 
boiului civil, inspirîndu-se din faptele de 
arme ale unuia din eroii Marii revoluţii 
din Octombrie — Nestor Kalandarişvili. 
Deportat în Siberia în anii premergători 
revoluției, Kalandarişvili se pregătea să 
se întoarcă în Gruzia natală (este secven- 
ta de debut),cind atacul armatelor străine 
îl obligă să ia arma în mînă şi să apere 
tinăra putere sovietică. Filmul lui Kala- 
tozişvili, patetic și grav, reface acest frag- 
ment din biografia acelui demn ostaș al 
proletariatului. 

m «Talente și admiratori». Clasicul 
dramaturg sovietic Aleksandr Ostrovski 
a fost prezent ca scenarist pe genericul 
multor filme — să ne amintim doar de 
«Furtuna», de «Vinovaţi fără vină» — şi 
de altfel piesa sa «Talenţe și admiratori» 
a mai cunoscut o versiune cinematogra- 
fică. Acum ne reîntilnim cu personajele 
sale, dirijate de regizorul Isidor Annenski, 
în lumea culiselor teatrului. Vedem felul 
în care se naște «o carieră»: succesul 
plătit cu renunţări și concesii, lumea stră- 
lucitoare a rampei, privită de partea cea- 
laltă, apare adesea mohorită, amară; dia 
loqul dintre talente și admiratori este 
adesea aspru şi scump plătit. O privire 
tandră dar și necruțătoare aruncată asupra 


Vieții acelora care au sarcina să scrie 
cronica vie a timpului lor. 
Simona DARIE 


lsa întimplat după război». Un 
tilm discret şi trist (regia Pavel Arsenov) 
ca àcea romanţă «Noapte de toamnă» 
cintată de un ostaș obosit, întors de pe 
front. Indată după război se şi petrece 
acţiunea liricului episod din viața unui 
grup de adolescenţi ce iau cunoştinţă de 
primele lor sentimente: dragoste, curaj 
dar și lașitate, gelozie, chiar ură. Totul 
simplu şi firesc topit în gesturile excelen- 
ților interpreţi-copii, în poezia fiecărui 
cadru ce-și răscolește nostalgia propriei 

adolescenţe. 
Alexandra BOGDAN 


războiul, actualitatea 


Veşnic tinărul Ostrovski 
(« Talente si admiratori») 


noastră este o femeie frumoasă şi suprem 
de distinsă, dar care se crede trecută de 
virsta angajamentelor romantice. În plus, 
prin profesiunea ei, ea trebuie tot timpul 
să arbitreze conflictele celor pe care-i 
conduce. Un film în care regizorul Viktor 
Tregubovici demonstrează discret și lim- 
pede că merită să dedicăm un scenariu 
exclusiv unui personaj teminin. 


D.I. SUCHIANU 


[i «Visuri împlinite». Filmul inspirat 
de romanul omonim al scriitorului Venia- 
min Kaverin, autor și al adaptării pentru 
ecran, readuce in discuţie rolul și locul 
intelectualului într-o lume cuprinsă de 
schimbări revoluționare şi, de asemenea, 
tema ștafetei între generaţii. Sint pro- 


Mari actori 
sub semnul temelor majore 


m «Ziduri vechi». O femeie de aproape 
40 de ani, într-un rol greu, cumplit de 
greu, acela al seriozității adevărate. Căci 
există și o seriozitate neadevărată, din 
păcate mult mai frecventă decit cealaltă. 
Este seriozitatea pe bază de aere grave, 
severe, autoritare şi predicatoare, o În- 
treagă pantomimă socială — insuporta- 
bilă. Dar există, pe lingă această ser 
tate de formă, una de fo 
graţie, suplețe, discreție ş 
cea practicată de Liudmila Gur 
rolul unei directoare de 


Echipa de şoc a medicinci 
(«Alo, salvarea! ) 


bleme la care un bătrin profesor, pose 
sorul unei arhive documentare filologice 
prețioase, trebuie să găsească un răs- 
puns. Filmul ne implică şi în infrunta- 
rea dramatică dintre de: e şi egoism, 
care se duce Între un minent, 
conştient de rolul sociai alului, 

in tinā azat, nepăsător 


ză repetat 
ceputul de 
une: noi generații 


lar titlul îmi pare 


simbolic nu numai pentru acţiunea filmu 
lui ci şi pentru debutul in regie al actriței 
Svetlana Drujinina. 


Monica STANCIU 


ac, Salvarea!». O echipă de car- 
diologi, o brigadă de șoc cum i se spune 
în film, chemată să rezolve urgenţele, 
străbate străzile Moscovei, în serviciu de 
noapte pe o salvare. Aflăm așadar, încă o 
dată, cită pasiune, cită conștiință a dato- 
riei implică profesia de medic, viaţa trăită 
în anonimatul dăruit salvării altor vieți. 
Constituit în jurul acestei probleme, fil- 
mul reuşeşte o interesantă redimensio- 
nare umană În revelaţia citorva personaje. 
Regizorul Ajdar Ibraghimov povestește cu 
o coerență egală, fără să ocolească difi- 
cultățile unei analize de fond. Observator 
riguros, el se apropie cu simț al auten- 
ticității, cu dezinvoltură afectuoasă, de 
oameni, 


Julieta ȚINTEA 


Ë «izvoare». Filmele sovietice despre 
cel de-al doilea război mondial ne-au fami- 
liarizat cu imaginile tranșeelor inundate de 
ploaie, ale convoaielor de prizonieri pur- 
tate printre morți, spre moarte, ale orașe- 
lor prăbuşite sub bombe. Pentru regizorul 
Ivan Lukinski războiul înseamnă fotografia 
zimbitoare a unui băiat căzut în războiul 
civil din Spania, înseamnă nașterea unui 
copil care-și va cunoaşte numai din poze 
tatăl, îmbrăcat în uniformă de pilot, in- 
seamnă tristețea celor siliți să pregă 
tească oţelul pentru tancuri și nu pentru 
construcţii pașnice, 


Dana DUMA 


ncoace de tranșee 
(«Izvoare») 


Zilele 


filmului 
italian 


Zilele filmului italian, la Bucureşti, s-au 
deschis cu o fastuoasă uvertură: «Călă- 
torias. Un De Sica atras tot de o «scurtă 
entimentală, dar nu amar-rea- 
eea prezentată de curind pe 
stre. O vacanţă cu nostalgii 
e romantic început al veacului, 
tonalități de toamnă tirzie. 
så o moleşeală artistică peste 
ului-pictor, înduioșat mai 
setea Sophiei Loren şi de 
virii lui Burton decit de roman- 


tristețea p 
i cre A 
Un film, din pacate ultimul, semnat de cla- 
sicul regizor al neorealismului (poate de 
aici sfirşeala tristă la care mă refer), cu 
contribuţii excepționale, dar fără nimic de 
excepție. 


Luigi Comencini, în schimb, dă strălu 
cire cenușşiului, Sordidului industrial, Bi- 
donville-ului, la fel de dezolant, ca si pus- 
tiul citadin modern. «Delictul din dra- 
goste» e mai aproape de «Miracol la 
Milano», decit este De Sica de Vittorio 
De Sica acelei «Călătorii... După «Jo- 
cul de cărți», cealaltă piesă a dublului 
concert Comencini din acest micro-festi- 
val, aş zice că acest regizor preia şta- 


3 a conților din Palermo. 


O imposibilă feric 


(«Delict din d 


in perspectiva 
marxistă a cine- 
al. Şi aceasta 


feta neorealismul 


deci ar 
ieri». 

Demonstraţie a diticu 
sonale într-o societate 
lective. 


s 


Eroina «Delictului...» 
să muncească în nordul 


întemeieze în acest oraş o famil 

ţi-e mai teamă de familie decit de iad» — 
o ironizează ateistul modern pe catolica 
de la ţară), cu toate că dorința cea mai 
mare a ei e să se mărite cu băiatul pe 
care-l iubește, Dar de care o despart 


2oste») 


O călătorie în compania 
Sophiei Loren şi a lui Richard Burton 


4 filme şi 3 demonstraţii 
de vitalitate politică şi artistică 


Un carusel al iluziilor 


ul de cărți») 


Neorealismul: 
ofensiva civică 


atitea bariere ce i se par ei insurmonta- 
bile (printre altele, Nullo locuiește într-un 
apartament modern, e drept, plătit în rate, 
dar pe care ea îl consideră un palat față 
de cocioaba mizeră în care îşi tirăște zilele 
familia siciliană strămutată la oraș). Dra- 
gostea Carmelei e neașteptată şi capri- 
cioasă ca o ploaie de vară în acest nord 
aspru, cu ceţuri otrăvite, cu zori tulburi și 
deprimante și doruri după soarele sudului. 
Desigur fata e victima uzinei toxice, dar e 
totodată și victima dezrădăcinării și a 
propriilor prejudecăţi, ca odinioară Rocco, 
un alt înstrăinat în lumea cetăţii. Cauza 
dramei îndrăgostiților e societatea, în an- 
samblul ei, cu complicatul ei mecanism 
şi nu numai patronul pe care disperatul 
îndrăgostit îl va ucide în final. Nu, nu 
aceasta e calea conclude «Delictul», cum 
nici cealaltă soluție nu e valabilă pentru a 
ieşi din criză — arată «Jocul de cărţi»: 
speranţa de a ciștiga milioane într-o cursă 
ce nu poate avea decit un singur, inevita- 
bil cîştigător, atit timp cit jocul e condus 
şi oprit după bunul plac al celui ce-l ini- 
țiază întotdeauna. O comedie romană de- 
sigur, o comedie populară de mare succes, 
în genul «Cu toţii acasă» cu care ne încîn- 
tase cîndva Comencini, acest nou «Joc...» 
al său. Dar filmul de azi aşează burlescul 
tragic, farsa, pe nişte pioni ai realismului 


critic, cărora li se adaugă și o perspectivă 
socială ştiinţifică (vezi discursul deloc 
fantezist, al profesorului-proletar). Un 
post-neorealism matur şi vital ca însuși 
momentul istoric al clasei pe care o re- 
prezintă cinematograful lui Comencini. 

«Giordano Bruno» — ultimul, dar nu 
cel mai de neglijat argument artistic al 
ofensivei polemice susținută de cinema- 
togratul italian contemporan. Portretul 
celebrului umanist e uneori cam agresiv 
modernizat în replică şi mai ales în tra- 
tare plastică (un fel de Bosch crud în 
viziune sudic-renascentistă), alteori însă 
e de o rigoare clasică (mai ales în desfă- 
şurarea procesului). Un film cam greoi 
şi lung, dar interesant. 

Din distribuții, remarcabili sînt: Gian- 
Maria Volonte, un Giordano Bruno, cînd 
vital, exploziv, cînd grav meditativ, cu o“ 
detaşare critică față de personajul său; 
Stefania Sandrelli, fascinantă în rolul Car- 
melei («Delict»), dramatic suprinsă la 
hotarul a două civilizații; Bette Davis, 
(«doc de cărți»), mai diabolic-vitală 
oricind; un Sordi excelent, dar me 
același şi două capete de afiş («Călăto. 
riaw):. Sophia Loren şi Richard Burton 
sub nivelul posibilităţilor tor artistice. 


Alice MĂNOIU 
tt 


Vremea fînului 


Titus Mesaroș știe să introducă omul în 
peisaj, cum a dovedit-o de mult, cînd a reali- 
zat, în Delta Dunării, «Stuful». Acum, urcat 
în munții Carpaţi, încearcă un film nepăşu- 

ist despre stringerea finului. Şi reușește 
în cea mai mare parte. Cosaşii săi cu bustul 
liber şi teaca la șold, fetele şi femeile care 
vin la ceasul potrivit cu mincare, cu greble 
şi cu tuica respectivă, recompun cu apli- 
caţie un impresionant ritual străbun. Nu 
este însă primul film în care pasiunea co- 
mentatorilor muzicali ai studioului pentru 
potpuriurile neîntrerupte și abundente con- 
curează excesiv capacitatea imaginii de a 
fe impresiona prin ea însăși. 


Regia și scenariul: Titus Mesaros. Imaginea: 
Petre Gheorghe. Redactor: Ado// Elias 


Geneze 


Văzut de sus, în timp ce i se montează 
acoperișurile, Palatul sporturilor şi culturii 
din Dealul Piscului ne dă senzația unei 
legănări pe ocean, deasupra unei nave care 
tocmai prinde corp sub picioarele noastre, 
într-un ritm aproape mitic: în opt luni în 
loc de treizeci. Prilej ideal pentru cineaşti 
de a se plimba în voie între reperele timpu- 
lui, de,a face să se succeadă, aparent capri- 
cios, imagini de lucru cu imagini de la 
inaugurare, scene de la instalarea primelor 
schele și altele de la instalarea primilor 
spectatori. Palatul de azi, ca vis perpetuu 
al constructorilor de ieri, munca încorporată 
în sărbătoarea noastră, iată coordonatele 
pe care se dezvoltă noua «romanță aspră» 
a lui Slavomir Popovici. 


Realizatori: S/avomir Popovici, Gabriela lohescu 
Constantin Teodorescu. lon Birsan. Petre Gheorghe 
Marin Florea, Gheorghe Baciu. Viore! Bindea 


Ziduri și: mîini 


Cineastul prin vocaţie Mircea Săucan 
descoperă în înseşi frescele de la Voronet 


Al 189-lea film 


299 În zilele Congresului al XI-lea 
al Partidului, Studioul Sahia va realiza 
al 189-lea film din acest an. Cifra re- 
prezintă atit realizarea planului anual, 
cit și respectarea angajamentului luat 
în cinstea marelui eveniment. 99e Noi 
filme, rod al colaborării Televiziunii cu 
Studioul Sahia: «Doftana», regia Virgil 
Calotescu, după un scenariu de loan 
Grigorescu, «Suflet din sufletul țării», 
regia Dumitru Done, «Poporul munci- 
tor acuză)», regia lon Moscu, «Procesul 
din Dealul Spirii», regia Slavomir Po- 
povici, scenariul Gabriela lonescu, «A- 
colo unde fierbe țara», regia Stelian 
Penu. Cele cinci filme aduc noi 


și de la Cozia metatora prin care ne indeam- 
nă să le apărăm de eroziunea timpului: cetă- 
ti medievale asediate şi cetăteni care par 
a-şi apăra zidirea nu numai cu lănci și 
săbii, ci şi cu mlinile goale, drept pavăză; 
apoi tabloul votiv al voevodului care ține 
în mină ctitoria ca pe o machetă... Această 
mină protectoare este invocată în întregul 
film, fie că vedem ziduri de cetate sau de 
minăstire, fie că privim clopotnițele de la 
Sighișoara sau străzile în trepte de la Sibiu. 
Vestigiile trecutului care se cer şi azi apă- 
rate ne privesc scrutător prin ochii lucar- 
nelor și tresar ascultind tumultul şoselelor 
moderne din jur. «Mina» cineastului poet şi 
cetățean se simte în fiecare cadru, în mon- 
taj, ca şi în ilustrația muzicală a acestui 
film de reculegere și elevaţie. 


Regia: Mircea Sâucan. Scenariul: Mircea /iescu 
Imaginea: Otto Urbanski. Eugen Lupu. Redactor: 
Marion Ciobanu 


Variaţiuni pe aceeași 
temă, dimorfismul 


Esle greu să ne decidem cui să adresăm 
primul elogiu pentru acest film ştiinţific 
despre dimortismul la fazani, gindaci, gre- 
ieri și alte asemenea vietăți: autoarei sce- 
nariului, atit de sensibilă la metaforele pe 
care le ascunde natura, performanțelor ima- 
ginii color, aproape neverosimile pe ORWO, 
autoarei comentariului sau crainicei, de o 
atectuoasă discreție... Sau să cumulăm 
aceste reverențe si să i le adresăm celei 
mai ilustre prietene a efemeridelor, regi- 
zoarea Dona Barta, care a observat că 
preocuparea greierului pentru cucerirea 
unei femele «se manifestă pașnic, prin 
cintecul pe care- trimite în întimpinarea 
iubitei, se pare surdă...» 
e — 
Regia și scenariul: Dona B» 
Cornea. Adrian Reiner Textul: Eva 
Eva Pătrăscanu. Redactor. loa 
—— — 


Satul cu lebede 


Da 
lon Bostan din nou în Deltă De det 
aceasta, nu printre pelicani, ci contem 


Imaginea e 
bu Craimic 


documente vibrante din lupta 
niştilor în ilegalitate. 999 Sec 

filme științifice anunţă: regizorul M 
Popescu a plecat în Iran pentru a culege 
mărturii ştiinţifice despre adincime= 
brazdelor trase de tractoarele româneș: 
în această țară. 999 Regizorul Ale 
xandru Gașpar, ciștigătorul premiu 
«Cel mai bun film de știintă populari- 
zată» din anul trecut, a realizat tiimu 
«Arme ale naturii», cu titlul initia 
«Lupta biologică». Alarmă falsă! În film 
nu se văd nici arme, nici lupte (Inter 
arma silent Musae). 99 Incepe prima 
etapă a concursului «Cupa de cristal» 
pentru cel mai bun film al anului. In 
acest cadru, la Craiova și la Galaţi 
vor avea loc decernări de premii ale 
publicului. Tot în legătură cu concursul 
aflăm de la gazeta noastră de perete 
«Se aude că sarcina juriului va fi cu mult 
înlesnită. Atunci să vedeți -avatansa 
criticilor- spre studioul nostru... 


Aristide MOLDOVAN 


o colonie de lebede și alte citeva specii de 
păsări de o grație bizară, amenințate cu 
dispariția: lăcarul, cufundaciul, avosteta — 
pe numele său popular, cioc întors. Gratia 
păsărilor este de data aceasta strict grafică, 
aproape redusă la alb-negru, peisajul fiind 
privit cu un ochi realist, epurat de pitoresc. 
Finalul ne tulbură și ne mobilizează, ca și 
lilmul lui Mircea Săucan dedicat protejării 
monumentelor trecutului, printr-o imagine 
wzionar-dezolantă a Deltei din care păsările 
ar dispare. 


Regia, scenariul și imaginea: Jon Bostan. Re- 
“actor: Ioana Popescu 
i Eee E 
Doe E o 
Intermezzo pentru 
o dragoste eternă 


Reapariția omulețului desenat de Gopo, 
intr-o nouă suită de aventuri cosmice și 
terestre, ne răsplătește așteptarea cu noi 
contribuții la o mitologie originală. Pămin- 
tul sărea coarda ca un copil neastimpărat, 
ceea ce a stirnit minia tatălui-soare. De 
frică, pămîntul s-a încurcat în coardă și de 
aici meridianele şi paralelele care-l încorse- 
tează astăzi și-l fac să meargă disciplinat 


Casa 


Operatorul Lupu Gutman iși încearcă în 
primul rînd talentele de crainic in acest 
film căruia îi semnează regia. Fără a mai 
vorbi de scenariu, care îi aparținea cu anti- 
cipație. De precizat că acest reportaj dile- 
tant a fost realizat la sectorul de film 
științific. Sută la sută pierdere de peliculă. 


Regia şi scenariul: Lupu Gutman. Imaginea: 
Adrian Reiner. ctor: Joana Popescu 


3 
| 


un semn că dă semne de imbătrinire? 


Regia şi scenariul: /on Popescu Gopo. Imaginea: 
Rai Codrean. Muzica: Dumitru Capoianu și Dan 
lonescu. Redactor: Cecilia Rădulescu, 


Icar 


Animaţia românească se lasă în conti- 
nuare fascinată de misterele genezei și de 
dilemele progresului universal. După lon 
Popescu Gopo și Sabin Bălașa, Mihai Bă- 
dică ne propune, la rindu-i, o mitologie pro- 
, într-un material inedit. Este o «scurtă 
istorie» a desprinderii omului de ţărină, 
prin intermediul unor figurine plăsmuite pe 


Ultima ipostază a omulețului 
(«Intermezzo...») 


văzut ca un 
ca un corn al 
ată de un beţiv, 
aturat de asocie- 


Uneori se 
E oare 


telex Animafilm 


Oameni buni... 


299 Filmul de animație, datorită di- 
"amicii sale, mişcării atit de rivnite și 
de căutate de artiştii plastici, îşi exer- 
cită din ce în ce mai decis atracția asu- 
pra graticienilor. De curind, au aderat 
la plastica animată şi Florin Pucă, lacob 
Dezideriu, Livia Rusz, Clelia Ot- 
tone, Felicia Avram, și «clanul» Hilohi 
(adică pictorul plus cei trei copii ai săi). 
2.9 Binomul lon Dogar Marinescu și 
Mihai Bădică, autorii filmului în plas- 
tilină «can», încearcă de data aceasta 
virtuțile actoricești ale bețelor de chibrit. 
Punind în relații omeneşti bețișoarele 
cu temperamente colerice, autorii ne 


un glob de plastilină. Expresivitatea mate- 
rialului este încă sumară și invenția paro- 
dică deocamdată modestă... E pur și muove, 
vom spune, pentru că simplitatea filmului e 
candidă și o anumită candoare lasă tot- 
deauna drum deschis speranţei. 

Îi a MaI 
Regia: Mihai Badica. Scenariul: /on Dogar Mari- 
nescu. imaginea: Constantin Iserulescu. Redac- 
tor: Marin Tarangu' 


Val. S. DELEANU 


avertizează: «Oameni buni, nu vă jucaţi 
cu focul» 99 Alexandra Tirziu, în- 
tr-un scenariu propus studioului, a ima- 
ginat o arcă a lui Noe în care se insta- 
lează cu tot confortul leul, leopardul, 
șarpele şi alții asemenea. Pentru că- 
prioare, porumbei și furnici nu mai e 
spațiu. Oare pe marea corabie, chiar să 
nu fie loc pentru toată lumea?! 999 Am 
dat de știre că se caută un băieţel care, 
prin excepție ca singură păpușă vie, să 
intre în lumea păpușilor și a desenelor 
unui film animat. Doamne, ce de copii 
frumoși au venit la studio,dornici să 
devină vedete! Băieţii erau frumoși ca 
fetiţele şi cuminţi și recomandaţi cu 
căldură de părinţii lor. Dar... ştrengarul, 
obrăznicătura cu mutrișoara lui urițică 
şi. șmecheroasă nu a venit, pentru că 
nimănui nu-i trăzneşte prin cap să-l 
recomande. lar el, ca orice mare vedetă 
ne ignoră, se lasă așteptat. N-avem 
încotro, continuăm să-l căutăm. 


Lucia OLTEANU 


t 


Patru personaje 


în căutarea 
fericirii 


IP, O mamă, o fiică — două fe 
mei în căutarea fericirii. Ce 

nema este fericirea? Cine nu şi-a 
pus această întrebare la în- 

Ba ceput, la mijloc sau, privind 
în urmă, la sfirşitul unui 

drum de o viață? Regizorul Jan Batory 
o lansează la rindul său, făcînd din ea re- 
plica leit-motiv și ideea-cheie a filmului. 
Întrebarea răsună cind nedumerit, cind 
retoric, cind acuzator, cind ironic, cind 
neliniştit. Răspunsul îl află fiecare, atit 
cît poate fi el aflat, în tilcul întimplărilor. 
Întimplări obişnuite la prima dragoste, cu 
părinți la virsta celei de a doua tinereți, 
cind pot incepe un alt drum de viaţă. Fie- 
care nouă experienţă își lasă însă ampren- 
ta ei. Un rid în plus pe fața mamei, o cută 
mai adincă în sufietul fetei. lar mama — 
de profesie reporter, ignorindu-se pe sine, 
aleargă de pe un drum pe altul cu magne- 
tofonul în spinare, să întrebe deopotrivă, 
pe virstnici şi pe tineri , ce este fericirea. 
Pe urmele acestei fata morgana, ea uită 
să-și adreseze sieşi sau fetei ei aceeași 

intrebare. 


d 


0 scrisoare 
pentru Scotland Yard 


Regizorul e interesat de felul în care 
personajele sale intră în rezonanță cu 
ceea ce li se întimplă, de reacţiile lor in- 
time și — în special — le urmărește din 
unghiul de vedere al fetei de 17 ani, destul 
de matură să înțeleagă rosturile existenţei, 
dar prea sensibilă, vulnerabilă chiar, pen- 
tru a accepta soluții de compromis. 

Am văzut multe, foarte multe. filme în 
acest registru socotit intimist. Dar noul, 
știm, nu rezidă întotdeauna în fuga de 
banalitate, ci în investigarea obișnuitului 
cu o sensibilitate proprie. Această sensi- 
bilitate aparte, Jan Batory o are. El ştie 
că fiecare experiență de viaţă e unică 
şi irepetabilă şi de aceea ea este, pentru 
pentru cel ce o trăieşte, de fiecare 
dată, inedită. Ştie că viața modernă, con- 
fortul, facilitind existenţa de zi cu zi, nu 
a adus automat soluţiile atitor frămintări 
intime. Şi mai ştie să caute răspunsul 
la sternele întrebări omenești cu simpli- 
tate, cu mijloacele unui realism tonic. lar 
dacă se teme de ceva, el se teme de min- 
ciună, de minciuna care doare, care poate 
ucide; și nu se împacă cu relaţiile super- 
ficiale care pot avea deznodăminte tra- 
gice. Un film care, fără să aibă pretenții 
de înnoire, ne duce pină în miezul lucru- 
rilor, la sursa emoțiilor. Un film de văzut 
nonpärat: Adina DARIAN 
apren IE a e ae 
Producţie a studiourilor poloneze, Regia: Jan 
Batory. Scenariul: Jan Batory, Krystyna Siesicka 


Imaginea: Mieczystaw Jahoda. Cu: Barbara Hora 
wianka, Stanislaw Zaczyk. Maria Kowalik 


O melodramă cu deznodămint politist 


Doi excelenți actori — David Hemming 

fotograful din «Blow Up», acum travest 

în pictor de ocazie şi, în premieră, Samantha 
Eggar. interpretind o tinără bogată. frumoa 
să, complexată insă de o infirmitate la 
picior. Căsătorie ad-hoc între high society 
și boema interlopă. Amindouă cu tabietu- 
rile lor. Britanice. O tramă dramatică de loc 
comună, un suspens autentic, conduse ab- 
solut magistral, din priviri, de cei doi inter- 
preți. Din păcate, titlul în versiunea noastră 
desconspiră finalul. În original era «Cirja». 


A.D. 


Un film de Eric Tili. Cu: David Hemmings, Samantha 
Eggar, Emlyn Williams, Phyllis Calvert 


Trei alune 
pentru Cenuşăreasa 


Cui i-a plăcut tilmul «Cine a vrut s-o ucida 
pe Jessie», va fi dezamăgit de ultima reali- 
zare a regizorului ceh Vaclav Vorlicek. Nu 
pentru că mutrișoara Cenușăresei nu ar fi 
fermecătoare, nu pentru că ar deranja 
comportamentul adolescentin al prințului, 
mai înclinat spre şotii copilărești în tovără- 
șia prietenilor săi de vinătoare decit spre 
însurătoare, ci pentru că realizatorul se 
chinuie în zadar să-și regăsească umorul 
de altădată și pentru că nu se hotărăște să 
opteze între basmul clasic, plin de poezie 


Cuvintele din urmă, 
dar 


nu lupta din urmă 


PP O temă aspră — eroismul şi 
rezistenţa la torturile morale 
nema și fizice; un final de un tra- 
gism absolut— moartea prin 
j execuție; un cadru arid și 
repugnant — inchisoarea 
(pentru deținuții politici și de drept co- 
mun); o tipologie ciudată implicată în 
meandrele unui timp atroce — șase deți- 
nute închise în aceeași celulă în timpul 
celui de al doilea război mondial. Aceştia 
sint, în mare, parametrii filmului semnat 
de regizoarea bulgară Binka Jeliazkova. 
Acestea sint, totodată, şi dificultăţile fil- 
mului. Dar autorii au ştiut să surmonteze 
spectaculos aceste dificultăți. Cu o sen- 
sibilitate remarcabilă, regizoarea a ima- 
ginat pentru fiecare din cele șase femei — 
în acest decor sărac, negeneros — uni- 
versuri interioare complexe, miraculoase. 
Existenţa lor în celulă se consumă între 
vis și realitate, între speranţă şi deziluzie, 
între refulări şi explozii vitale. 


Într-un timp în aparență încremenit, 
blocat de iminenta executiei capitale, se 


si miraculos, şi o formulă modernizată cu 
efte parodice. Toate acestea, insă, nu- 
impiedica pe copë să se bucure de isprâ 
„e dezghietate Cenusărese 

Cristina CORCIOVESCU 


= Ce e Safranies 


— 


Alexandru Macedon 


rudă săracă ș 

productiilor cu siexe &n 
fioroşi. cu cartagini în Fă 

cu nasul un pic pree iz 

care au făcut giore HoPyeoco 
cit e mai săracă r 

atit e mai ambitio 

de ambiţii. cu at 

cirpite. Sigur 
Alexandru Mə 
ce-au zis ursi 
ce făcea taicâ-s 
băiat mare şi p tăia el în dreapta 
şi în stinga capete s uri gordiene. cum 
cucerea el inimi $ re etc. etc. Mai 
departe producâtori n-au avut dech atlia 
bani cît să-si plătească pelicula şi vreo două 
trei vedete. dar nu în zilele lor cele mai bune. 
In chip de Alexandru cei Mare, cu o perucă 
luată de la solduri, apare Richard Burton 
Tinăr şi cu mult înainte dea îi privit inapoi cu 
„aia N.C.M. 
Îi a aie 
Un film de Robert Rossen. Cu: Richard Burton 
Fredric March, Danielle Darrieuz, Claire Bioum 
Staner Baker 


24 povestea cu 
născut ei 


LL —= 
r cuvinte 


întimplă evenimente de un dramatism 
nebănuit, cu semnificaţii profund umane, 
Se naște un copil, și această apariţie a 
vieţii amină — doar amină! — termenul 
fatal. Fiecare condamnată se agaţă cu 
disperare de orice fir de speranţă, iar cei 
care le torturează se folosesc cu cinism 
şi cruzime de aceste revolte ale instinctu- 
lui natural. Se promite comutarea pedep- 
sei în schimbul trădării, sau chiar numai 
a abjurării unor idealuri. Tortura morală 
atinge limite de nesuportat. Și totuși, ele, 
cele șase eroine rezistă. 


Binka Jeliazkova şi-a construit filmul 
cu o rigoare hieratică. Regizoarea eludează 
programatic canoanele naturaliste, suind 
mereu în vis și în simbol. Cadrul plastic 
este compus cu rafinament. detaliile de 
atmosferă ignoră logica imediată, accen- 
tuind în schimb relaţiile emoţionale, hiper- 
bolizind expresivitatea chipurilor şi a mis- 
cărilor. 


O echipă excelentă de interprete — orice 
subliniere individuală ar nedreptăţi excea- 
lența celorlalte — face posibil, credibil, 
acest tur de forţă al sensibilităţii, 


Dinu KIVU 


Producţie a studiourilor bulgare. Regia și scena- 
riul: Binka Jeliaziova. Imaginea: Boris lanakinv 
Cu: Țvetana Maneva. Leda Taseva, Bela Țoneva, 
Anela Petrovska. Doroteea Tonceva. 


Misterul vasului 
Mary Deare 


Film de aventuri marinăreşti, cu vedete 
din două generații. una ce se sfirşea (Gary 
Cooper). alta ce se pornea vrednică la trea- 
bă (Charlton Heston, Richard Harris). Dacă 
nu ai 14 ani, virstă bună pentru Jules Verne, 
əcest film te îndeamnă să constati cit de 
ut s-a schimbat cinematograful în ultimii 
15—20 de ani şi, o dată cu el, cit de mult s-a 
rtat răbdarea spectatorilor. gi 


Í Å- 
Un fiim de Michael Anderson. Cu: Gary Cooper, 
Chariton Heston, Richard Harris 


Tînărul comunist 


Povestea tinărului revoluționar vietna- 
mez care nu pregetă să-și sacrifice viața 
pentru cauza poporului este inspirată din 
biografia luptătorului Ly Tu Trong, unul 
dintre elevii lui Ho-Şi-Min la şcoala de la 
Canton. Acţiunea se petrece la sfirşitul 
anilor '20, cind Indonezia se afla sub ocu- 
patie franceză. Încă un exemplu de eroism, 
pe care cinematograful din R.D. Vietnam a 
stiut să ni-l dea cu sobrietate şi convingere. 


Un fiim de Vu Pham. Cu: Nguyen Bang Thai, Vä 
Than. Nguyen Thi Huong 


Comisar ul Cardone 
mira in acţiune 


Noi mărturisiri 
făcute 


de un alt comisar, 
unui alt procuro 


Un comisar «de centru»e 

chemat urgent într-un ora- 

nema se! de provincie italiană să 
rezolve cazuri mai speciale 

de răpiri, să descopere o 

rețea bine organizată ce lu- 

crează după un plan perfect pus la punct 
smulgind bani pe rind de la marile familii 
ale orașului. Cardone intervine energic, 
refuză orice tratative cu şantajiştii, riscă, 
e adevărat, viața ostatecilor, are pe con- 
știință prima victimă din oraş și declan- 
șează astfel un conflict dramatic ce se 
anunţă cu mult mai interesant decit suita 
cunoscută a filmelor polițist-politice. Un 
conflict amplificat de criza de conştiinţă 
a comisarului cu metode cam drastice, 
criză amplificată şi de o abilă cursă pe 
care i-o întind lui, direct, răpitorii. Filmul 
incepe cu o minuțioasă descriere de at- 
mosferă a micii provincii aparent paşnice, 
tulburată grav de aceste incidente; con- 
trastul e lucrat în cadre strinse, bine com- 
puse și iscusit montate de către un serios 


i 
r 


OP Un muzical «Tom Sawyer» 
inseamnă, în principiu, un 

nema punct marcat de la bun înce- 
put în poarta spectatorului 

În primul rînd, pentrucă-i Tom 

Sawyer, în al doilea, pentru 

că-i muzical, iar muzicalul 

este — incă mai este — un gen dorit, aștep- 
tat și bine primit cînd în sfirșit apare. E 
adevărat, nu orice fel de muzical și nici un 
muzical oarecare. «Tom Sawyer» este un 
muzical oarecare. Un muzical mai mult 
vorbit decit cintat, un film care nu face 
risipă de fantezie și nu străluceşte de inspi- 
ratie, un film corect finalmente, despre care 


14 


profesionist care ne promite un policier 
mai mult de cameră decit de stradă. Pină 
la un punct el își onorează promisiunea 
si ne dă un film onest și angajat critic pe 
drumul bunelor filme politice italiene 
Politice pentru că, în umbra filierei de 
răpitori se descoperă acțiunea unei orga- 
nizaţii de dreapta ce-și stringe fonduri 
secrete. Cei implicaţi sint persoane mult 
prea «onorabile» pentru a se lăsa să cadă 
uşor victima unui comisar oarecare. Prin 
aceasta filmul devine pasionant, echitatea 
morală triumfă în ciuda sau poate toc- 
mai pentru că acțiunea este atit de difi- 
cilă... Punctele mele de suspensie evită 
deconspirarea secretului lui «Cardone». 
Un singur lucru era evident din capul 
locului pentru spectator și pentru critic: 
un actor de angajarea morală şi artistică 
a lui Enrico Maria Salerno (comisarul 
Cardone) nu putea accepta orice fel de 
rol, în orice fel de film. Prezenţa sa demnă, 
fermitatea lui politică şi artistică bine- 
cunoscute sint chezășia onestității moral- 
profesionale a oricărui film în care el 
apare. Deci şi a acestui serios şi prote- 
sional «Cardone». 

Alice MĂNOIU 
DEE Ir 
Producţie a studiourilor italiene. Regia si scena- 
riul: Roberto Infascelli. imaginea: Riccardo Parlo! 


tini. Cu: Enrico Maria Salerno Lee J. Cobb. Jea 
Sore!. Luciana Paluzzi 


nu-ți vine să spui: «se putea și mai bin 
ci: «se putea şi mai prost». 


S-ar fi cuvenit poate, într-o asemere= 
situație, să avem cel puțin compensaţia une 
distribuții speciale. Un Tom nemaivăzut 
un Huck senzaţional, un Joe indianul tor 
midabil, etc. Dar nu. Tom şi Huck sint 
doi copii de cinema mult prea conştient 
de acest lucru și lăsaţi să cabotinizeze ci! 
și cind au chef, iar actorii adulți — cu excep 
tia interpretului lui Muff — cîntă perfect în 
struna de mediocritate corectă a filmulu 
Compensaţia ne este oferită într-o oare 
care măsură de imagine — frumoasă, aşa 


“m pentru şi numai pentru copii, un film 


tout, şi tocmai această lipsă de ambiţii este 
usurul lui de căpătii. Şi mă tem că nu nu- 


copii cer mai mult decit corectitudine de la 
viata unui muzical. 


O 


Locotenentul 
Columbo 


locotenente, 
faci pe modestul! 


Episodul lăsat în dar marelui 

ecran din seria «Columbo» 

nu e dintre cele mai bune. 

dar nici un Columbo n-a fost 

de nevăzut (ca altele — sau 

ca alți eroi de seriale). Cu- 

rioşii şi fanaticii lui Peter 
Falk vor putea vedea ce culoare are imper- 
meabilul sau țigările sale de foi (prăzulii) 
şi, în genere. cum arată un Columbo ecran- 
latcolor — ceea ce e, oricum, o curiozitate. 
De data aceasta adversarul e o femeie 
(avocată), la fel de inteligent(ă) ca toti ad- 
versarii săi — ca psihiatrul, ca marele spe- 
cialist în vinuri, ca autorul de reciame (ce te 
lucra cu influență pe bază subliminară) — 
căci așa a avut noroc Columbo. numai de 
oameni inteligenți, tot unul şi unul. Femeia 
in cea mai bine scrisă scenă a filmului. îi 
tace o caracterizare amicală locotenentul 
care e bună şi exactă: «Dumneata 
nente — li zice doamna zimbind 
(fals — nu era!), faci pe mode 
leşti (o fi ştiind ea ceva de M 
schimbi vorba c 
tele — dar de fa 


Un film 
cîntat şi vorbit 
corect 


te că trebuie să fie imagi- 
aventuri — și de muzică 
ā muzica se străduie să 
ma e de salvat — un dram de 
un strop de umor, un pic de 
$i chiar reușește cu succes, un 
a so tocmai favorabil întregului, căci 
f "d muzica tace, se instalează calmă 
sobă piatitudinea... 
ste adevărat, «Tom Sawyer» este un 


are închide ușa scurt în fața spectatorului 
duit. El nu are deci ambiţii de passe-par- 


în ochii celor mari. Astăzi, pină şi 


Eva SÎRBU 


Producţie a studiourilor americane. Regia: Don 


or. Scenariul: Robert B. și Richard M. Sher 
după romanul lui Mark Twain. Imaginea 
Stanley. Cu: Johnny Whitaker, Celeste Hoim 
n Oates. Jeff East. 


un zbor de agrement, politistul nesuportind 
avionul, Aici se deschide marea problemă 
a politistului neatletic, nepistolar. necara- 
tist, neviolent — care face totul cu capul, 
flerul şi cu psihologia abisală. Bun, se 
poate, dar de ce atunci un cadru atit de 
varolos nu e promovat în alte munci mai de 
materie cenușie? Singura explicație este 
că acest erou cu studii superioare face 
totul de amorul artei. Avind în vedere con- 
textul în care există, el ne devine, dintr-o 
dată, mai mult ca stimabil. Dar, din 
nou ne punem întrebarea: de ce este in- 
totdeauna așa de eficace, fiind ştiut că cei 
ce fac totul numai de amorul artei nu sint 
totdeauna la fel de eficaci: mai ratează. mai 
cad la contemplații, mai cad pe ginduri — 
viața e o fintină adincă. nu? 

Ei bine, nu. Peter Falk se supune conven- 
tiei care cere ca rețeta să fie cu triumf. lo- 
gic. căci nici o crimă de amator (toți sint 
nişte amatori) nu e perfectă. Cum nici el 
— care e de fapt un mare amator — nu e 
perfect, nu are pix, nu are chibrituri, nu se 
pricepe în Shakespeare, în vinuri, în multe, 
foarte multe — ceea ce vrea să însemne 
că pină la urmă Columbo va avea cultură 
generală, o bună cultură generală. Şi ce e 
mai pretios decit să ai cultură generală, 
să fii un pensionar cu cultură generală? 

În istoria filmului polițist, Columbo (pe 
care îl iubesc pină la ironie) e o dată me- 
morabilă. Societatea în care el functionează 
e privită de autori cu mult spirit critic ce nu 
trebuie trecut cu vederea. Filmele sale sint 
1emocratice și desfid brutalitatea. 

Pe curind, aşadar, locotenente; aş mai 
vrea să-ți văd o dată clinele pe care l-am 
botezat (pentru uz personal și în amintirea 
altuia, geamăn, zărit o dată pe o uliţă ger- 


mană) Amadeus. 
Gelu IONESCU 
În 


troductie udiourilor americane. Rema 
Irving. Scenariul: Dean Hargrove Imani 
nea: Lione’ Lindon. Cu: Peter Falk, Lee Grani. Jol 


Fink. Haroid Gouid. Patricia Mattick. 
z = 


evedeţi! 


Cei 7 magnifici 


Inspirat de cei «7 Samurai» al lui Kuro- 
sawa, regizorul John Sturges transpune 
epopeea celor 7 luptători pentru dreptatea 
poporului din ev mediul Extremului Orient 
în peisajul vestului american din secolul 
al XIX-lea. Filmul (1960) a cunoscut un e- 
norm succes şi a lansat cițiva mari actori, 
atunci la început de drum — Yul Brynner, 
Steve McQueen, Charles Bronson, James 
Coburn, Eli Walach. Horst Bucholz. 


Cavalerii teutoni 


Ecranizare după cunoscutul roman al 
lui Sienkiewicz (laureat al Premiului Nobel 
pentru literatură 1905), filmul reconstituie 
într-o puternică frescă realistă primele lup- 
te pentru libertate și independență ale sta- 
tului polonez. Turnat în 1960, filmul aparține 
iniţiatorului şcolii naționale de film polonez, 
Alexander Ford. 

A.D. 


entura scenariului 


Analiza și sinteza 


— V-am citit scenariul cu 
mare atenţie. Are un de- 
fect: e realist. 
— Nu vă supăraţi, la şcoa 
lă, în clasa a IX-a, am in- 
vătat că realismul e un cu- 
rent, după aceea am aflat 
că e o metodă, pe urmă că e concepție, 
sistem. Dar nimeni nu m-a Invăţat că ar 
fi un defect. 


— În cinema este. Eu, ca regizor, nu 
pot să filmez pur şi simplu niște perso- 
naje care discută, merg, dorm, se iubesc. 
se bat, muncesc și mai ştiu eu ce plati- 
tudine. Mie Imi trebuie ceva. Cu ce 
să-l țin pe spectator în sală? 


— Dacă nu vrea el să stea, degeaba 
îl tineti. 

— Nu-l țin cu sfoara, domnule! ÎI tin 
estetic. 


— ŞI eu cu ce aș putea să vă ajut? 

— Să regindiți scenariul ăsta mai cine- 
matograțic. Uite, de pildă, personajul 
principal, Bărbulescu... 

— Vasiliu. 


— Fie și Vasiliu. Este factor poştal. 
prin urmare... 

— Ba mecanic de locomotivă. 

— N-are importanță. Între altele, pre- 
ter să-l facem factor poștal. 


de acor 


Să fi fost noi 
aceia? 


Am fost invitat de cine- 

matografie să scriu un 

scenariu de comedie, eu 

opinasem într-un studiu, 

în această revistă, că a- 

vem o producție prea mă- 

runțică de comedii (între 

timp n-a mai fost deloc) foarte bine au 

spus — directorul casei cinci și redac- 

torii — dumneata ești și umorist, lasă 

din mină stiloul de critic și apucă-l pe 

acela de scriitor, aveți dreptate, am zis 
eu, așa voi face — și l-am scris. 

Foarte bine, au spus — directorul ca- 

sei şi redactorii — (și nu le fac nici o 

vină) l-am citit, e bun, e vesel, va ieși 

un film din el, anul acesta, acum, la 

moment, e necesar, s-a discutat prea 

mult, e clipa faptelor, miine intră în 


condiţia acto 
vv . 
Pălăria! 


ÎI ştiţi, desigur! Nu se 
poate să nu vă amintiţi 
de el! Are un coté cu 
totul și cu totul personal! 
A! lui și numai al lui! 
Nimeni nu știe să joace 
ca el... pălăria! A făcut 
filme cu pălăria pe ceafă, și filme cu 
pălăria pe ochi. Pe-o parte sau mai 
pe-o sprinceană. Ba. odată, în filmul 
acela în care juca cu borurile ridicate, 
în final, în scena cea mare, agale, a 
lăsat să-i cadă pălăria pe treptele pianu- 
lui în timp ce el se rostogolea spectacu- 
los pe clape. El este omul cu pălăria 
Dintotdeauna și mereu. Mereu, pen- 
tru că admiratoarele scriu pretutinder 


nema 


— Ce să caute un factor poștal pe 
locomotivă? 

— Nimic. E acolo. Să zicem că-i place 
să conducă locomotiva. În fond, nu 
trebuie să-i dăm spectatorului mură-n 
gură. Cind factorul poştal îi spune fetei 
că n-o iubește... 

— Dacă vă amintiți scenariul, 
spune, dimpotrivă, că o iubește. 

— Nu are nici un haz. De ce s-o iu- 
bească dacă-i cocoșată? 

— Păi de ce să fie cocoșată?! 

— Fiindcă e mai cinematografic. Deci, 
cind îi spune că n-o iubește, să nu i-o 
spună aşa, pur şi simplu. Să cinte. 

— Dar nu-i film muzical. 

— Nici nu trebuie. Ar fi convenţional. 
Eu filmez în prim plan cavitatea bucală 
şi. în suită inversă, descopăr toate re- 
fulările personajului încă din perioada 
copilăriei. 

— Dar nu e vorba de refulări în scena- 
riul 

— Foarte rău. Să tie vorba. Apoi, în 
secventa bătăii. facem să treacă loco- 
motiva peste ei. tăindu-i în bucăţi, care 
bucăţi continuă să se bată, 

— Dacă-i tăiem în bucăţi la miilocul 
filmului, ce facem mai departe? Nu mai 
avem personaje. 

— Nu mai avem în acceptia vulgară. 
realistă. Avem părți de personale, asa 
cum avem și părti de cuvint, sau părti 
de propozițiune... În felul ăsta, părțile 
unui personaj pot intra în conflict între 
ele. oferind o imagine infinit mai com- 
plexă a vietii. Asta ar fi analiza. În final. 
ca să nu ṣocăm prea puternic publicul, 
recompunem personajele în forma ler 
inițială. 

— Așa da! Vă spun sincer că înce- 
pusem să fiu îngriiorat: analiză fără sin- 
teză? 


el ti 


Dumitru SOLOMON 


producţie, poimiine !l aplaudăm pe e= 
crane. 

Foarte bine am zis, înseamnă că se 
poate lucra cu dumneavoastră, iată o 
posibilitate de a contrazice scepticii 
pamintii și rauvoitorii clevernori, vine 
omul cu scenariul, casa de tilme cinci 
îi discută prompt şi eficace, lumea in- 
treagă e surizătoare, ne stringem toți 
miinile, toate, regizorului îi strălucesc 
ochii în cap, vede filmul în minte, mintea 
lui e voioasă, noaptea | se pare că a 
intrat în producție, dimineața se tre- 
zește cu furnicături pe limbă, tot îi vine 
să strige «motor!»... 

Foarte bine, spunem unanim de cite 
ori ne întiinim eu și prietenii mei de la 
casa 5 și de atitea ori atit de tare incit 
să putem verifica precum că nu 
visâm, aeoarece in realitate ne atlăm 
exact la punctul de pornire şi nu mai 
realizăm dacă am discutat să scriu un 
scenariu, dacă l-am scris, dacă l-au 
citit, dacă au spus că-l fac, dacă noi 
sintem cei care am stat de vorbă pe 
tema aceasta, dacă mai existăm ori 
am murit, sau pur şi simplu dormim... 


Valentin SILVESTRU 


si întreabă cu insistență: «Cind veti 
mai aparea din nou cu pălăria Dvs.? 
Mai vrem o dată pălărial... Pălăria! PA- 
LĂ-RI-A!» Şi aşa, din pălărie în pălărie, 
ca musca din zdup în zdup. filmoteca 
lui a ajuns la al șaptelea cuier (cu cite 
cinci brațe fiecare). 

L-am întrebat odată cu toată stiala 
şi condescendenta de la sine înțeleasă: 
— N-ai vrea să renunți la pălărie? 
Măcar o dată. Să te arăţi publicului așa 
cum ești. Cu capul gol. — De ce? mi-a 
răspuns el asudat. Să nu mă recunoască 
publicul? Asta este personalitatea mea! 
Trebuie să te fixezi în conştiinţa specta- 
torului! Eu înțeleg dintr-o privire cind 
regizorul vrea să țin pălăria mai așa 
sau mai așa. lar în ultimul meu film am 
reușit un imens tur de forță de intro- 
patie. Plecind de la operele lui Gross, 
Warringer, Lipps, Volket şi în bună 
măsură Wundt, am reuşit ca în scena 
clopoțeilor să port pălăria așașiașa. 

Ei, da! E o chestie! Jos pălăria! 


Mircea ALBULESCU 


Cine 
ne răspunde? 


Sonorul cinematografului 

din Vințu de Jos se află 

Nema intr-o stare jalnică. Şi asta 
de cind mă ştiu, și dacă 

vă gindiţi că am 28 de 

ani... E răguşit. Difuzorul. Nu se înțe- 
lege nimic. Tovarășii de la Întreprin- 
derea cinematografică a județului Alba 
n-au luat niciodată vreo măsură și nici 
nu sînt semne că ar avea de gînd s-o 
facă. Probabil că nu aud. Dar pentru 
noi e foarte neplăcut. Mai ales cînd e 
vorba de filme românești. Nu se înţe- 
lege, nimic. Așa se face că la Vințu de 


mul ş eratura 


Van Gogh 
şi Luchian 


Cinematograful ultimilor 

treizeci de ani ne-a învăţat 

că nu există subiecte nefil- 

mice, că doar socoteala vin- 

zării unui film — socoteală 

unerori bună, alteori proas- 
tā — face ca producătorul să vrea ceva 
«excepțional» — în sens de foarte atractiv, 
foarte dinamic, foarte epic. 

Dar «filme în care nu se petrecea nimic 
extraordinar» (în sensul comercial) au 
avut mari succese și, mai mult decit atit, 
au mers la inima oamenilor. Unele chiar 
au însemnat zile de glorie şi date în istoria 
acestei arte. 

Cinematografia noastră a ţinut şi n-a 
ținut seama de această evidenţă. Şi altă 
dată am semnalat că ea nu a «făcut totul», 


travelling ava 


Performanţe 


— lată, domezie, spuse reg 
| zoru în gind. repetind marea 
veste pe came era gata s-o 
transei premulai director 
de Casă de Sime care i-ar 
eṣ? în cale lată amo 
idee genială pentru un Sim de actualitate: 
personajul principal e un sportiv, un sări- 
tor de la trambulină La un bazin acoperit, 
de inot, aparatul panora 
rind trumoasa c 
tatorii să fie m de mstalațiile noastre 
Sportive. Pe acest panoramic, genericul. 
Aparatul se va opri pe săritorul de la 
trambulină, descoperindu- în momentul 
în care va plonja cu capul în jos. Tot filmul, 
auzi domnule, tot filmul va continua apoi 
pe această săritură prinsă au ralenti. 
Evident, domnule, această lungă secvență 
va fi agrementată cu altele, infățişind gin- 
durile sportivului, de fapt biografia sa. 
Cum s-a apucat de sport, mai intii ca ama- 


Jos un film românesc e Po) ai 


străin decit orice film străin. = 
De regulă se aduc filme uzate, zgiria- 
te, rupte, din care lipsesc secvențe în- 
tregi. Altădată, o bucată de peliculă, 
care s-a rupt, a fost lipită la nimereală 


` şi din tot filmul nu s-a mai înţeles nimic, 


Ca să nu mai spun că la noi sînt şi pre- 
ferințe repertoriale, nu ştim ale cui 
or fi, dar sînt: Astfel, la noi, au fost 
programate şi reprogramate de vreo 
4—5 ori «O floare şi doi grădinari», 
«Articolul 420», «Sub semnul lui Monte 
Cristo», etc. În schimb, în comuna 
noastră n-au rulat «Cu mîinile curate», 
«Puterea și Adevărul», «Un comisar 
acuză», «Vifornița», «Conspirația», «Ul- 
timul cartuș». Și ne întrebăm de ce. 
Întrebarea e cine ne răspunde? 


loan APOLZAN 
Com. Vințu de Jos 
str. Sibişeni 596 
Jud. Alba 


adică a făcut puțin pentru a pune în cir- 
culație mondială valorile artistice româ- 
neşti. De exemplu, nici un film românesc 
nu a «ecranizat» viața marilor noștri pic- 
tori: Pallady, Petrașcu, Luchian, Andre- 
escu, Tonitza, Țuculescu. Şcoala de pic- 
tură românească (pe care multă lume o 
admiră) ar fi fost mult mai ușor de popu- 
larizat. Nu trebuie numaidecit să ilustrezi 
vieţi tumultuoase ca cele ale lui Van 
Gogh, Goya sau Gauguin pentru a arăta, 
pe imensele ecrane, mari frumuseți pictu- 
rale. Aventura artei este un subiect pa- 
sionant ce merită adinca tensiune a unor 
pelicule de artă. Ca să nu mai vorbim de 
Brâncuși. Filme de atmosferă, de fineţe 
şi pricepere, astfel de producții ar avea 
însemnătatea și ecoul a zeci de expoziţii. 
Ele ar pune în circulație nu numai o şcoală 
de artă românească, dar, mai mult un 
mediu, un peisaj, un stil, o istorie, un 
limbaj. 

Şi nu e puţin, deloc puţin, să pui în cir- 
culație un limbaj, un stil, un peisaj, un 
mediu... 


Gelu IONESCU 


tor, din fragedă copilărie, apoi trecerea 
la sportul de performanţă. A vrut să se 
căsătorească, dar logodnica l-a părăsit 
pentru antrenorul lui; el nu i-a purtat 
insă pică antrenorului, a rămas legat de 
el în continuare, mai ales că logodnica 
l-a părăsit pe antrenor şi s-a întors la el. 
li vom vedea mai departe pe sportiv cuce- 
rind titluri după titluri, cele mai multe 
rternaționale, își dă examenele, le ia, 
nu vom insista însă asupra acestui aspect 
delicat decit în trecere, sportivul nostru 
cade, cade, se răsucește în aer încet, are 
o admirabilă detentă aeriană, în final, 
adică în momentul în care va avea loc 
impactul cu bazinul, el, sportivul, devenit 
campion olimpic, se retrage din sport, 
şi pentru că mai avea citeva fleacuri de 
restanţe se va face antrenor, mai ales că 
logodnica sa îl părăsise din noul Şi m-am 
gindit, tovarăşe director, că rolul l-aş 
putea interpreta chiar eu, am asigura astfel 
filmului un caracter veridic... 

Perfect, spuse un director care avu mai 
tirziu răbdarea să-l asculte. Și am să ţi-l 
dau director de producţie pe X, ăsta are 
întotdeauna idei geniale. Poate în ziua 
in care vei filma finalul, va avea grijă să 
golească bazinul de apă, pentru curăţenie; 


Radu GEORGESCU 


A 


panoramic 


romaânes 


N 


x 


rasul văzut de sus: 


elogiul pasiunii sociale 


— Am citit, Lucian Bratu, 
decupajul regizoral pe care 
l-aţi compus după scena- 
riul lui Marcel Păruş şi 
Dumitru Solomon. Şi — 
lucru rar la lectura unui 
decupaj — trebuie să vă 
spun că m-a emoționat. De pildă, finalul, 
care rimează cu stfirșitul din «Drum in 
penumbră». Aţi simțit nevoia să-i oferiţi 
eroinei — o femeie singură în viața 
intimă — șansa de a întilni, fie și o sin- 
gură dată, un om luminat interior de 
o pasiune. În finalul filmului anterior, 
era soldatul care-i vorbea Monei despre 
greieri. Aici, un alt necunoscut, ingine- 
rul hidrolog, întiinit și el pe neașteptate, 
într-un moment de cumpănă, începe să 
facă apologia Dunării, cu aceeași pa- 
siune, aș zice gratuită, adică dezintere- 
sată, cu care celălalt vorbea despre 
greieri. 

— Da. De obicei filmogratiile noastre 
cunosc o evoluție oarecum intimplătoare. 
Adică filmele pe care le facem nu se con- 
tinuă unele pe altele. Eu încerc acum să 
elimin, pe cit îmi este cu putință, acest 
caracter întimplător. De altfel, secvența 
aceasta ultimă la care vă referiţi și care 
aminteşte într-adevăr de finalul din «Drum 
în penumbră», nu exista iniţial în scenariu. 
Dar am simţit nevoia unei atari secvenţe şi 
am exprimat-o scenariştilor. Vedeţi, la virsta 
eroilor mei, numai în filme se mai produc 
întorsături miraculoase, de prea mare feri- 
cire sau nenorocire. În realitate, drama unei 
eroine cum e, de data aceasta, Maria So- 
rescu, urmează să fie rezolvată de viața 


«Drumul în penumbră» 
al lui Lucian Bratu continuă 
în plină lumină, 
într-un nou film cu Margareta Pogonat 


parti-pris în această privință. Chiar con- 
tlictul social de pe șantier se rezolvă 
tot printr-o interveție colectivă a femei- 
lor care fuseseră văzute într-o primă 
secventă ducind greul muncii. 


— Ceea ce este comun între Monica din 
«Drum în penumbră» şi Maria din «Oraşul 
văzut de sus» nu ține de un parti-pris. Este 
o anumită credinţă în sine, o anumită con- 
secvență a femeii cu sine însăşi, peste toate 
vicisitudinile şi dificultățile. Cred că este 
important de relevat astăzi această dimen- 
siune a omului. 

— În acest sens, am putea spune că 
filmul poartă și o anumită polemică. 

— Nu știu dacă «polemică» este cuvintul 
care exprimă exact ceea ce urmăresc, 
Totuşi, în jurul nostru, vedem destui oameni 
care capotează datorită lipsei de credință 
în sine şi de fidelitate faţă de ei înşişi. Să 
nu credeți însă că introduc un criteriu 
individualist. Dimpotrivă, credința în tine 
însuți presupune a-ti asuma riscul unor 


Dincolo de virsta miracolelor 
(Margareta Pogonat şi Ilarion Ciobanu) 


însăși, mai tirziu, într-un fel sau altul. 
Pentru moment, în film, avem totuși nevoie 
de un final, dar nu de unul decisiv. 

— Pentru dumneavoastră, intilnirea 
cu omul stăpinit de o pasiune reală și 
dezinteresată ține loc de un «credo». 
Şi — în sensul credinţei multora, de 
pildă a lui Antonioni — acordaţi femeii 
primatul forței morale și dramatice. 

— Deși intre «Drum în penumbră» şi 
«Orașul văzut de sus» nu există simili- 
tudini de problematică... 


— Evident, aici femeia a ieșit din 
«penumbră». Socialmente, primărița e 
in plină lumină, dar rămine, ca femeie, 
singură, părăsită. 


— Fără a avea garanția că voi face un al 
treilea film în această direcție, cred într-ade- 
văr că există ceva dramatic în condiţia 
temeii, deși pe mine nu mă preocupă utilita- 
rismul unei campanii funcționale, oricit 
ar fi ea de îndreptăţită. 


— Aveţi totuși, pare-se, un anumit 


16 


Fişa filmului: 


„Orașul 
văzut de sus“ 


Scenariul: Marcel Părus şi Dum 
Solomon. Regia: Lucian Bratu Imaginea 
Florin Mihăilescu. Decorurile: Virgi! Morse 
Costumele: Lidia Luludis. Muzica: Də 
Stefânică. Sunetul: Tiberiu Borcoman 
chiajul: Nuşa Rucăreanu. Montajul: Erica 
Aurian. 

Distribuția: Margareta Pogonat, George 
Constantin, Ilarion Ciobanu, Zephi Alṣec. 
Corado Negreanu, Csiky Andras, Anca 
Pandrea, Aurel Giurumia. 

Producţie a Casei de filme 1. Direc- 
tor: /on Bucheru. Producător delegat 
Virgil Duda. Directorul filmului: Sider 
Aurian. Peliculă: Eastmancolor. Metraj pla 
nifical: 2671 metri. 


factură, ae «Drum în penumbră»? 

— Vreau să continul aceeași modalitate 
de povestire, bine articulată, dar nu neapă- 
rat înțesată de detalii informative, o poves- 
tire coerentă, pe cursul diurn al vieții. Filmul 
e constituit din cele 5 sau 6 zile de existență 
ca primăriţă a eroinei noastre. Ca un lucru 
oarecum nou, m-ar interesa o anumită 
osmoză între mișcarea actorilor și lumea 
care merge pe stradă în mod real, fără să 
fac cine-verite, recurgind doar la o reducere 
a ritualului de filmare, pentru a nu atrage 
asupra noastră toată atenţia. 

— Aveţi un operator excepțional: Flo- 
rin Mihăilescu. 

— Florin Mihăilescu este adeptul unui 
anumit grafism al culorii... 

— Dar nu în sensul graphis-colorului, 
pentru că el nu șterge culorile, le lasă 
intense, coborindu-le doar în ele însele. 

— Exact, datorită unei tente inconfunda- 
bile cu care tratează lumina, el obține un 
efect foarte interesant și util fimului nostru 
care aduce pe ecran lumea diversă a oraşu 
lui, a primăriei, a șantierului a portului... 


xistă ceva dramatic în condiți 
(zice regizorul Lucian B 


incomodităţi și a te confrunta uneori dra- 
matic cu propriile interese. 

— Dar și şetul de şantier, Topolnită, 
cu care primărița are cel mai mult de 
turcă, e consecvent cu sine însuși. 

— Este, şi de altfel vreau să spun că 
Topolniţă nu e un «personaj negativ». Eu 
nu recunosc existenta unor asemenea per- 
sonaje. El şi spune, la un moment dat 
— Nu pentru mine mă zbucium? Ceea ce 
este perfect adev Problema acestui 
set de santier c n ta şi 3 tempera- 


usvă mijloace- 
mioacele minuite 
ia realizarea scopu- 
destigurind 


— Alegind-o pe Margareta Pogonat 
ca protagonistă, trageţi o nouă linie de 
unire între «Drum în penumbră» şi «Ora- 
şul văzut de sus». 

— Nu neapărat. Pentru mine este foarte 
important ca personajele fiecărui film să 
convingă că «sînt de acolo», Este un adevă- 
rat handicap cu care au de luptat «acto! 
cu efigia depusă», adică foarte cunoscuţi 
ca actori. Alături de Margareta Pogonat, 
l-am ales pe George Constantin care, cred, 
că va realiza un Topolniţă foarte interesant. 
Şi el va trebui însă să facă un efort de com- 
poziție deosebit, pentru că personajul are 
unele laturi comune cu alte roluri anterioare. 
De asemenea, Ilarion Ciobanu, în rolul 
celui care pleacă, părăsind-o pe eroină. 
are posibilitatea unei compoziții surprinză- 
toare, el fiind un actor care a fost excesiv 
solicitat în ultimul timp în chip de erou ne- 
prihănit, tare şi inflexibil. 


panoramic 


românesc 


Toamna bobocilor: 


o comedie lirică 


— Am fost surprins, Mircea 
Moldovan, auzind că, 
după «Vifornița», impre- 


ună cu același scenarist, 


Petre Sălcudeanu, lucraţi 
A la o comedie. 

— De fapt, filmul meu de 
«Jocul oamenilor mari», avea une- 
nte de comedie, chiar dacă mai 
puțin groteşti. lar la vizionarea 

nor materiale filmate pentru «Vifornița», 
Sălcudeanu a explodat la un moment dat, 
zicînd: — Ştii că la tine cele mai bune sec- 
vențe par cele de comedie? Cred că de 
atunci a pornit ideea cu «Toamna boboci- 
lor». 

— În «Vitorniţa», exista într-adevăr 
partitura mamei, care, în interpretarea 
Luizei Orosz, avea un umor al ei, conți- 
nut. 

— Acum, în «Toamna bobocilor», nu ar 
fi vorba numaidecit de o comedie. N-aș 
afirma-o categoric, E un gen foarte preten- 
tios, prea puțin reușit la noi pină acum și 
de aceea mi-e frică, e prima dată cind mi-e 
frică la intrarea în producție. Nu m-aș 
lansa, oricum. să fac o comedie bută. 

— Totuşi, scenariul incepe ca o co- 
medie, în vervă aproape burlescă — 
cu tata și ceilalți doi absolvenţi reparti- 
zaţi, prin hazard, la 600 km. de capitală. 
Apoi comedia se mai temperează, ce-i 
drept. 

— Devine o comedie lirică. Apar noi 
personaje, insolite, dacă nu chiar bizare — 
învătătoarea din sat,-ciobanul, tinind de un 
univers care nu e neapărat comic. De altfel 
problematica filmului însuși, a celor trei 
eroi principali, poate fi rezolvată într-o tentă 
mai mult lirică decit comică. 

— Care ar ti aceasta problematică? 

— Pe scurt, e vorba de trei caractere — 
fata şi cei doi băieți care pleacă, de voie. 
de nevoie într-un sat îndepărtat, trei tineri, 
cu trei educaţii diferite, moştenite de acasă 
— şi casa lor e departe. Problematica se 
diversifică apoi prin tipurile și ticurile sur- 
prinse în sat. 

— Sinteţi preocupat de intrebarea: 
cit o să ridă publicul? 

— Cit o să ridă publicul? E prima dată 
cind mă gindesc la asta. Ba m-am mai gindit. 
cind am scris decupajul. Dar, după aceea 
m-am lăsat furat de căutarea personajelor 
a actorilor... 

— Şi, cind scriați scenariul, v-ati 
amuzat? 

— Eu însumi? N-am să vă răspund la 
această întrebare, fiindcă am ceva din 
superstiția actorului care ştie că dacă repe- 
titia merge prea bine, se bilbiie la premieră 
La fel, cind se ride prea mult la filmare, se 
plinge după aceea. Apropo de actori si 


Scenaristul Petre Sălcudeanu 
şi regizorul Mircea Moldovan, 
după «Vifornița», 
din nou în lumea satului 


re nu neapărat comică 


(Vasile Niţulescu şi Dumitru Furdui) 
SS FE Ea 
«Come ia e un gen foarte pretențios» 
(zice regizorul Mircea Moldovan) 


„Hyperion“ 


coboară pe masa de montaj 


Montajul este momentu 

marilor renunțării şi „a 

maximei lucidități. Momân 

tul în care trebuie să aleg 

din miile de cadre filmate, 

exact acele citeva sute care 

sint ale filmului. Momentul în care tai 
în carne vie tot ce nu te-ai indurat «să tai» 
în timpul filmării. Momentul în care hotă- 
răști timpul de proiectare a unor senti- 
mente, senzații, trăiri, in care reglezi ritmul, 
tensiunea, atmosfera in funcție de un 
«cineva» invizibil, dar foarte prezent, mult 
mai prezent decit va fi probabil în sala de 
cinema. Un film in masa de montaj este 
un film care a inceput să nu-ţi mai aparțină 
care începe să aparțină spectatorului 
— Nu, nu putem să legăm ușa cu uşă, 
pentru că se va ințelege că este aceeasi 


ușă — rostește Mir Veroiu in intuner 
cul cabinei de mont din momentu 
acela, «Hyperion»-ul a pornit-o spre 
spectator 

— Prea mult, prea lung, afară — şi o 
întreagă secven foarte frumoasă, este 
pusă în cui după ce eza Cristina 
lonescu a trecut-o de a ori prin masă. 
Operatorul Călin Ghibu se uită cum pleacă 
secvența şi tace. Precis că a muncit la 
ea foarte mult. Era o filmare grea, în 
exterior, pe stradă, cu circulație multă 
Precis că-i pare râu, nu se poate să nu-i 
pară rău. Dar tace. Abia într-un tirziu, în 
timp ce altă secvenţă trece în sus și-n 
jos prin fața ochilor noştri, Ghibu rostește 
calm: — Păcat, nu că o pierd, dar era o 
secvență de exterior, n-avem multe sec 
vențe de exterior... Da' pentru spectator 


e mai bine, da, e mai bine... 

Acel cineva invizibil care-şi ia încet 
încet filmul în stăpinire rămine printre 
noi toate cele 6 ore căt stăm în cabina de 
montaj, dictind cu vocea lui Mircea Ve- 
roiu.. «asta afară, asta afară, asta e 
prea lungă, asta nu se intelege, e prea 
scurtă, ăsta e bi 


eamă că Veroiu 

mul său şi spre 

iui, leagă 

-planul eroi- 

aceeaşi eroină este 

n cadru general. 

privire în oglindă, 

O senzaţie care convine 

rion», dar care precis 

contraria un, spectator prea comod, 

În 6 ore, prin masa de montaj au trecut 
cam 6000 metri de peliculă. De fapt 
aceiași 24 iți avea filmul în ziua aceea 
dar unele sute de metri s-au plimbat prin 
fața ochilor noștri de cite 3—4 ori. Operaţie 
obișnuită la orice montaj. 6 ore din cele 
cam 1250 cite i-au trebuit lui «Hyperion» 
ca să se transtorme din peliculă în film 
Eva SÎRBU 


de «cit o să ridă publicul», trebuie să vă 
spun în schimb un secret: mă bizui foarte 
mult pe actorii pe care i-am ales. Deși tre- 
buie să vă previn încă de un lucru. Comedia, 
aşa se crede în genere, trebuie să aibă 
soare, spumă, ș.a.m.d. Eu am în film şi 
puțin soare, și puțină spumă de şămpanie, 
dar și ploaie și noroi. Şi din asta comedia 
poate ciștiga, în inedit cel puțin. Apoi — 
dacă e să continuăm disecția, riscantă 
totuși la o comedie — intervin şi decorul 
și recuzita, cu efectele lor. 

— Am constatat din decupaj că, spre 
deosebire de «Viforniţa», uzați intens 
de mișcările aparatului, de dinamica 
și unghiulația cadrului, de racorduri 
surprinzătoare. 

— Sper ca spectatorii să simtă şi ei acest 
antren, să ridă, chiar dacă nu-și vor da 
seama de unde vine efectul. 

— Dar să revenim la actori. 

— Să-i şi numesc. Dintre oamenii satului, 
avem în primul rind un cuplu: Marin Moraru 
şi Draga Olteanu. Pentru ei s-au scris și 
rolurile respective. lar cei trei «intruși» 
sint Dumitru Furdui — un mincinos sincer, 
fiindcă minciunile lui sint mai mult vise, 
Emil Hossu — un băiat de bani gata, «fiu 
de doctor de pe Calea Victoriei» şi Marina 
Ploaie — în film, proaspătă profesoară de 
lranceză, în particular — studentă la Institut, 
debutantă, dar autentică actriță de film, 
in primul rind de film. De fapt, cu acest 
prilej am descoperit mai mulți actori şi 
actrițe de film în Institut decit mă aşteptam. 
În anul IV, la clasa lui Octavian Cotescu, 
am descoperit-o pe Elena lurciuc, care va 
apare în rolul unei tinere țărănci, o actriță 
de comedie excelentă, cu ceva din Coca 
Andronescu şi Vasilica Tastaman la un loc. 
Şi cind mă gîndesc că de-abia am găsit-o. 
Am colindat mult prin Institut. Ea stătea 
la jocul ei — cea mai rușinoasă şi mai 
retrasă, modestă. Dar în momentul cînd 
am făcut cu ea prima repetiţie, pentru proba 
filmată, comicul ei contagios m-a invins, 
am izbucnit în ris, am ieșit de pe platou, 
rizind și de bucurie că am aăsit-o 


Rubrica «Panoramic românesc» 
de Valerian SAVA 

Fotografiile panoramicului de 
A. MIHAILOPOL şi |. CIUREA 


Un film cu soare şi cu ploaie 
(Marina Ploaie) 


Fişa filmului 


„Toamna 
bobocilor“‘ 


Scenariul: Peire Sălcudeanu. Regia: Mir: 
cea Moldovan. Imagini Ion Marinescu. 
Decorurile și costumele: Adriana Păun. 
Sunetul: /ng. Bogdan Cavadia. 

Distribuţia: Marin Moraru, Emi! Hossu, 
Dumitru Furdui, Sebastian Papaiani, Draga 
Olteanu, Marina Ploaie, Elena lurciuc, Vasile 
Niţulescu, Monica Ghiulă, Elena Sereda, 
Haralambie Polizu, Constantin Birliba. 

Producţie a Casei de filme 1. Direc- 
tor:Jon Bucheru. Producător delegat: 
Beno Merovici. Directorul filmului: Miha: 
Năstase. Peliculă Orwo-color. Metraj plani- 
ficat: 2500 metr. 


18 


Omul potrivit la locul potrivit... pentru alt 


(«Dublur: 


N Omul potrivit la locul potrivit. 
Filmul bulgar «Dublura» este o ple- 
doarie patetică pentru dreptul și, mai 
ales, datoria fiecărui om de a-și căuta 
un loc în societate, conform profesiunii 
şi competenţei sale. Spiritul de aven- 
tură, amatorismul, veleitarismul nu fac 
altceva decit să ne piardă. Aceasta este 
povestea unui tinăr care părăsește șan- 
tierul unei hidrocentrale și, din dragoste 
pentru o actriță, se face cascador, du- 
blură adică,spre a apăra vieţile altora. La 
capătul aventurii îl aşteaptă dezamăgirea 
şi numai cu ajutorul foștilor sâi tovarasi 
de muncă îşi va regăsi adevăratul drum 
temporar abandonat. În acest film al 
tinărului regizor lia Velcev, rolurile 
principale sint interpretate de Irinei 
Constantinov și Galina Koteva. 


N Mai mult decit succesul. Fără 
recepții, fără baluri, fără cadouri fabu- 
loase, fără fast și fără ipocrizie, Sophia 
Loren şi-a sărbătorit de curind împli- 
nirea virstei de 40 ani. Actriţa e foarte 
mulțumită că 1974 a fost un an de virf 
pentru cariera ei. După o absenţă de 
doi ani, a revenit în studiouri și a turnat 
patru filme, toate cu regizori şi parteneri 
de primă mină: «O ascunzătoare sigură» 
de Alberto Lattuada (cu Adriano Celen- 
tano), «Verdict» de Andre Cayatte (cu 
Jean Gabin), «Călătoria» de Vittorio 
De Sica (cu Richard Burton) și un 
remake după «Scurtă întîlnire», tot cu 
Richard Burton. Nu toate aceste filme 
au avut succes în faţa criticilor. Dar au 


- 


m Mirajul scenei. Revenită în teatru 
Annie Girardot este seară de seară 
aplaudată de o sală pariziană arhiplină, 
în fața căreia interpretează singurul rol 
al piesei «Madame Margueritte» de Ro- 
bert Athayd€. Ea joacă aici rolul unei 
învățătoare, iar spectatorii devin pentru 
2 ore elevi ascultători care urmăresc cu 
atenție demonstrația pedagogică făcută 
u mare vervă de binecunoscuta actriță. 
n toc de pauză, firește, spectatorii ies 
în recreație. 


N Detalii noi în legătură cu viitoarea 
coproducție sovieto-americană despre 
care am mai scris în această pagină. 
E vorba de un mare film muzical după 
celebra piesă a lui Maurice Maeterlink, 
«Pasărea albastră». Regizor: George 
Cukor. 


N Violon d'Ingres. Cea mai popu- 
lară vedetă a filmelor de capă şi spadă, 
prezent din nou pe ecranele noastre în 
«Ruy Blas», veşnic tinărul Jean Marais, 
e din ce în ce mai rar văzut pe platou- 
rile de filmare. Departe de lumea fil- 
mului, el își caută fericirea în alte inde- 
letniciri. Se ştie că pictează, şi nu rău 

lar nu peste multă vreme îi va apare un 
volum de amintiri intitulat «Linia vieții», 
ilustrat de el însuși. Şi, în fine, mai nou, 
se ocupă cu olăritul. Fără pretenția de 
a face concurență meșterilor de la 
Valloris şi de la Horezu. 


N Jurnal de creaţie. |n editura 


4. 


Fericirea, departe de lumea de; 


făcut rețete bune. Dincolo de succese 
sau de insuccese, Sophia Loren con- 
sideră că: «Cel mai important lucru 
pentru mine sint copiii mei, familia mea.» 
Ceea ce n-a impiedicat-o să înceapă și 
al cincilea film din acest an, o comedie 
polițistă în care va juca alături de 
Marcello Mastroianni, cu care întot- 
deauna a făcut un cuplu de succes. 


N Memorii. Un nou volum de amin- 
tiri în vitrinele librăriilor pariziene.: E 
vorba de memoriile actriței Françoise 
Rosay. Titlul: «Asta-i viața, ăsta-i sfir- 
șitul... ăsta-i cinematograful». Prezen- 
tarea și postfata sint scrise de Charles 
Ford, iar prefața de Jean Anouilh. 


«iskustvo» a apărut volumul «Spat 
tragediei» de Grigori Kozintev, o 
amplu jurnal de creaţie la filmul «Regele 
Lear». Cartea este nu numai un 
care permite cititorului să pătrund: 
«laboratorul» cineastului și să recons 

tuie cele mai importante momente dir 
realizarea filmului, ci și un montaj pa 
ralel între nașterea operei de artă sș 
viața spirituală a creatorului ei. 


N Răpire în stil italian. Un indu 
triaș, fabricant de aspirină (Marce 
Mastroiani), este răpit impreună cu 
bita lui. Dino Risi, maestru al comediei 
italiene, folosește prilejul de a arunca 


un ochi critic asupra problemelor care 
stau în fața Italiei contemporane. El 
antrenează spectatorul într-o cursă ne- 
bună care străbate Italia de la un cap 
la altul, cu polițiști și jurnaliști care-i 
urmăresc pe răpitori şi pe ostaticii lor. 
Un drum plin de gaguri și surprize, prilej 
pentru Risi de a ne face să ridem, dar 
și de a ne da o mostră din absurditatea 
unor comportamente asa zis omenești. 

N Un rol cit trei. Toată lumea sus- 
ține că Monica Vitti şi-a găsit în fine 
vocația, că ea, actrița sofisticată din 
filmele lui Antonioni, e născută pentru 
comedie. Dovadă cele trei comedii din 
acest an care au avut un mare succes 
de public: «O Toscă nu ca toate cele 
lalte» (o satiră la adresa poliției). «Su 
permartorul» (o poveste veselă cu fete 
din alea, știți dumneavoastră...) şi «Or 
dinele sint ordine» (o satiră a exceselor 
teminismului). S-a întîmplat că în acest 
an a mai jucat încă un rol, de fapt un 
rolişor într-un film de Buñuel, «Fantoma 
bertăţii». «Un rolișor, susține Monica 
Vitti. care pentru mine e mai important 


Scurtă intilnire cu Buñuel 
(Monica Vitti) 


eielalte trein Nostalgia seriozităţii! 

= Schimbare de optică. În plină 

odă a remake-urilor, Barbra Strei- 
sand protestase împotriva continuării 
«Funny Girl» (Nostimă fată)» cu 
ny Lady» (Nostimă doamnă). Ea 
declarase că «nici dacă voi fi dată în 
judecată nu voi accepta rolul». Între 
timp, s-a răzgindit, ba chiar crede că 
«cinstit vorbind, mi se pare că filmul 
o să iasă mai bine decit primul; eu nu 
mă mai joc pe mine, de astădată sint 
în rol». Şi dacă producătorilor o să le 
vină ideea să facă o urmare la... urmare? 
«Funny Grandma», adică «Nostimă bu- 
nicuțăe., 


m Solex Agitator este un aparat 
capabil să neutralizeze energia soarelui. 
Dispariţia lui constituie punctul de ple- 
care pentru noile aventuri ale în veci 
nemuritorului agent 007, adică James 
Bond, căruia Roger Moore îi impru- 
mută chipul şi popularitatea cu trudă 
ciștigate în serialele TV. Filmul se va 
numi «Omul cu revolverul de aur». O- 
mul în chestiune, interpretat de Chris- 
topher Lee, este adversarul Sfintului și 
are damblaua de a asasina numai cu un 
pistol confecționat din aur de 14 carate. 
Pentru echilibrarea situaţiei, Roger 
Moore va avea ca aliată o prea frumoasă 
fată, interpretată de Britt Eckland, care 
se cheamă Mary Goodnight, adică Mary, 
Noapte bună. Somn ușor și vise plăcute! 

E Ce e important în viață? Aflat la 
Paris, regizorul polonez Andrzej Zu- 
lawshki lucrează la filmul «important 
e să iubeşti». O poveste despre lungul 
drum al unui bărbat (un fotoreporter 
interpretat de Fabio Testi) spre inima 
unei femei (o actriță fără viitor, jucată 
de Romy Schneider) 


2 ii 


O actriță de talent în rolul unci 


actrițe fără talent (Romy Schnei 


N Consecvenţă. Dennis Weaver 
este omul şi actorul care ia tot ce face 
în serios. S-a însurat acum trei decenii, 
in perioada studenției, şi i-a rămas 
fidel soţiei. Are trei fii de a căror edu- 
cație se ocupă intens. Timp de 9 ani 
a fost fidel serialului «Fum de pușcă», 
in care juca rolul șerifului Chester, 
«Șeriful McCloud (rol cu care omul 
Weaver are multe afinități și care e, 
poate de aceea, cel mai popular rol al 
actorului Weaver) este un om care-și 
folosește creierul ca să-şi rezolve cazu- 
rile fără focuri de armă. E un om de bun 
simț care vrea, mai presus de toate, 
să-și ajute aproapele, nu să-l împuște», 
a declarat Weaver despre şeriful din 
New York. Acestor principii (pe care 
le aplică cu consecvență în film) le 
este la fel de fidel şi în viață. Weaver 
este președinte al Sindicatului actori- 
lor, el apărind drepturile legitime ale 
colegilor săi cu hotărirea şi încăpățina. 
rea pe care i-o cunoaștem din amintitul 
serial. 

E Greşeala recunoscută... Revela- 
tia filmului «Colina» a fost Sean Con- 
nery. Ar fi trebuit să urmeze consacra- 
rea. Dar în loc de consacrare a urmat 
gloria facilă ciștigată cu James Bond. 
Ar fi putut continua la nestirşit, dar a 
avut tăria să renunțe. «Actoria e o 
meserie ca oricare alta, o meserie ca 
timplăria sau construcțiile de poduri 
și şosele. Şi trebuie s-o faci cinstit, 
Ori de cite ori m-am văzut pe ecran 
panoramic în James Bond, nu m-am 
recunoscut. Mi se părea că văd un tip 
care seamănă cu mine și care vorbeşte 
ceva mai cultivat». Desigur, dar la mijloc 
e o mică confuzie. Mai mult decit limba- 
jul, acolo era cultivată violența... 

m O meserie frumoasă. Băiatul din 
«Splendoare în iarbă», adică Warren 
Beatty, a trecut de la frumusețile naturii 
la frumuseţile dintr-un salon de coafură, 
Intre cliente: Julie Christie și Goldie 
Hawn. Cliente de zile mari într-un film 
pe nume: «Şampon». 


Pe aripile amintirilor 
(Olivia de Havilland şi fiica ei Giselle) 


N Vremea amintirilor. Din distri- 
buția de aur a unuia din cele mai mari 
succese din toate timpurile (e vorba, 
desigur, de «Pe aripile vintului») doar 
Olivia de Havilland se mai află în 
viață. În virstă de 56 de ani, actrița tră- 
iește la Paris impreună cu cei doi copii: 
Giselle (16 ani), elevă, și Benjamin (23), 
student la Facultatea de fizică și mate- 
matică. În prezent, Olivia de Havilland, 
autoare a cărții «Fiecare franțuzoaică 
are un bărbat», se pregăteşte să-și 
scrie memoriile: «Vreau sâ-mi poves- 
tesc viața, pentru că am multe amintiri 
încă vii». Va fi vorba în această carte 
nu numai de marii ei parteneri, Clark 
Gable, Vivien Leigh, Leslie Howard — 
astăzi dispăruți — dar şi de marii 
oameni politici care s-au numărat şi se 
numără printre prietenii ei, cum sint 
John Kennedy, Henry Kissinger, Edward 
Heath şi alții 


F: > 
e 
Xa 


Insucces înainte de premieră? 
(Alain Delon) 


- 
> 


N Fiul nu e de acord. După cum 
am mai anunţat, Alain Delon şi-a adus 
aminte că la începuturile sale a avut un 
mare succes într-un film de capă şi 
spadă (vă mai amintiţi de «Laleaua nea- 
gră»?) Drept care s-a întors la miste- 
riosul erou cu pălărie, pelerină, mască 
şi spadă. El va fi Zorro, justițiarul spa- 
dasin. Invitat pe platourile de filmare. 
fiul lui Alain Delon, Anthony, a privit 
cu mult scepticism totul și în cele din 
urmă a spus doar atit: «Tată, eu te pre- 
fer în «Borsalino». 


W Discuri. O casă de discuri a avut 
ideea, idee sănătoasă, mănoasă şi bă- 
noasă, de a lansa o serie de discuri cu- 
prinzind temele muzicale din glorioa- 
sele filme de altădată în care au jucat 
nu mai puțin glorioasele vedete ale 
Hollywood-ului de altădată. Au și apă- 
rut pe piaţă primele mape cu muzică 
din filmele în care au jucat Bette Davis 
(«Femeia diabolică», «Elisabeth şi Es- 
sex», «Nu vreau să mor», «lubirea lor», 
«Dor nestins», «Totul despre Eva», etc.) 
şi Humphrey Bogart («Casablanca» 
«Șoimul maltez», «Comoara din Sierra- 
Madre». «Contesa desculță»). 


m Securitatea zborurilor. În 1939, 
cînd a terminat turnările la «Diligenţa», 
actorul JohnWayne a primit în dar de 
la regizorul filmului, John Ford, un Colt 
45. De care nu s-a mal despărțit și pe 
care l-a folosit în toate filmele sale 
(În «Cine l-a ucis pe Liberty Valance», 
recent revăzut pe micul ecran, am putut 
să constatăm cu cită dibăcie il folosea...) 
Chemat anul acesta ca «guest star» la 
televiziunea britanică, spre a apare în 
tr-un serial despre cucerirea Vestului, 
John Wayne a fost nevoit să se despartă 
de Colt-ul său și să-l predea la vama 
aeroportului. Un delegat al studiourilor 
TV a obținut ulterior o licenţă specială 
de la Scotland Yard. John Wayne a 
izbutit, aşadar, să folosească și în acest 
serial arma cu care a făcut atitea vic- 
time, în... filme, desigur... 


E Harry vorbărețul. Un bătrinel sim- 


Harry, mincinosul vestului sălbatic 
(Lee Marvin) 


patic aciuit pe lingă o fermă susține că, 
ehei, în tinereţe, el a fost regele spărgă- 
torilor. de bănci și povestește, cui vrei și 
cui nu'vrei, nemaipomenitele lui aventuri, 
Asta-i înnebunește pe cițiva tineri fer- 
mieri care nu visează decit să fie și ei 
ca Harry. Totul se termină în ziua în 
care se descoperă că Harry e cel mai 
păgubos hoț din clti s-au pomenit vreo- 
dată și Incepe să tremure numai ce vede 
un polițist. Filmul se cheamă «Harry 
Spikes» iar în rolul titular va apare Lee 
Marvin, cei pe care nu demult l-am 
văzut în Liberty Valance, spaima ves- 


E Statistică Indicele de f 
a sălilor de cinema de Bu 
dintre cele mai ridicate dn iome 
medie, un spectator bulgar vede 13 fime 
pe an. Asta inseamnă 
spectatori la o populațe de 
de locuitori. 


Rubrica «Cinerama» este redactată 
de N.C. MUNTEANU 


in cine-univers 


În numărul trecut, ne-am 

ocupat de unul dintre cele 

mai interesante şi sem 

niticative fenomene ale 

vietii ideologice din so- 

atea occidentală con- 

emporană: fenomenul re- 

cuperării, adică al preluării și integrării 

în sistemul constituit — într-o formă 

alienată și golită de conținutul ei revo- 

luționar — a criticii sociale radicale. 

Procesul, vizibil în toate domeniile ac- 

tivității spirituale, este deosebit de preg- 

nant în cadrul a ceea ce poate fi numită 

cultură de masă, în sectorul cu cea 

mai mare audienţă la publicul larg și, în 

primul rind, desigur, în domeniul pro- 

ducţiei cinematografice. Am văzut, ast- 

fel, cum marii producători capitalişti 

încearcă — şi reușesc în bună măsură 

— să recupereze și să deturneze de la 

țelurile inițiale interesul crescind pen- 
tru filmele politice. x 

Un proces asemănător se petrece și 
în ce privește reflectarea în film a unui 
fenomen major al contemporaneității: 
trezirea la luptă și afirmarea personali- 
tății popoarelor pină nu demult sub- 
jugate și oprimate din așa-zisa lume a 
treia, lupta impotriva sechelelor colo- 
nialismului, a opresiunii şi discriminării 
rasiale. 

Valul acestor mutații caracteristice 
vremii noastre a determinat apariția în 
ultimii ani a unor filme extrem de intere- 
sante şi valoroase produse de cinema- 
tografiile sud-americană și africană (şi, 
într-o măsură mai mică, şi de cea sud- 
asiatică), filme care s-au impus în opo- 
ziție acerbă cu producțiile melodrama- 
tice şi dansanto-muzicale, altădată pre- 
dominante în aceste zone. O tematică 
apropiată, înscrisă pe aceleaşi coordo- 
nate generoase, găsim și în creaţiile 
unor creatori occidentali, în filmele lui 
Pontecorvo, de pildă, în westernurile 
lui Arthur Penn și Abraham Polonski 
și în multe altele. 

Filmele care prezintă populațiile de 
culoare într-o viziune exotică sau pater- 


nalistă sînt tot mai rare. Dacă altădată, 


în filmele americane, negrii apăreau în 
roluri de servitori, chelneri, doici, cintă- 
reți, boxeri sau gangsteri de mina a 
doua, astăzi (verificați după ultimele 
seriale prezentate la televiziune), fie că 
e nevoie, fie că nu, negrii sint introduși 
— măcar pentru liniștirea conștiinței 
producătorilor — în roluri de ingineri, 
inspectori de poliție. Este aici şi o anu- 
mită reflectare a realității, dar mai ales o 
încercare de a proclama ostentativ ab- 
sența prejudecăților rasiale și de a tace 
parcă fără obiect revendicările de liber 
tate și egalitate. Pe o asemănătoare 
linie impăciuitoristă se situează și multe 


din filmele lui Sidney Poitier, calificate 
de critica de stinga drept «Uncle Tomy 
iste (după vestitul erou literar, simbol 
al împăcării cu situația existentă, a non- 
violenței și a eforturilor spre integrarea 
în societatea albă). 

Dar asemenea filme reformiste sau 
curat diversioniste nu pot satisface se- 
tea de dreptate, nevoia de luptă a mase- 
lor asuprite. De aceea, în ultimii doi ani 
producătorii cinematografici (în special 
americani) s-au orientat spre produce- 
rea masivă a unor pelicule comerciale, 
dar care mimează ritualurile şi miturile 
autenticei lupte de eliberare. 

n asemenea pelicule, problemele și 
luptele reale lasă locul unor clișee din 
rețetarul hollywoodian, de data aceasta 
folosite de- andoaselea. Locul albilor 
din vechile westernuri îl iau negrii, locul 
indienilor revine albilor. Toţi sau aproa- 
pe toți negrii (vezi de exemplu filmele 
din seria «Charlie», proiectate și la noi) 
sint viteji, generoşi și învingători în. 
orice ciocnire; albii sint ticăloși, cruzi, 
perfizi şi laşi şi chiar puținii «pozitivi» 
albi sint poltroni, neinteligenți, ineficaci 
şi tocmai buni de a fi conduși de către 
un erou negru. E aici un fel de rasism 
invers, nu mai puţin diversionist ca 
rasismul alb. Într-un film de mare succes, 
«Cleopatra Jones», eroina este o extra 
vagantă (şi foarte frumoasă) luptătoare 
de karate, care-și schimbă toaletele în 
fiecare scenă (păstrindu-și însă coa- 
fura «afro») şi doboară legiuni de albi 
ticăloşi. Clou-ul poveștii este că fru- 
moasa Cleopatra este în același timp 
o vajnică agitatoare radicală (mai ceva 
decit «Panterele negre») şi în același 
timp agentă C.I.A. În existența unei 
asemenea duble personalități se reflec- 
tă involuntar visul comanditarilor unor 
asemenea filme «revoluționare», mă rog, 
dacă nu se poate altfel, să existe și agi- 
tatori revoluționari, dar să aibă obliga- 
toriu, în buzunar și carnetul de agent al 
C.LA.! 

Asemenea filme dispun deocamdată 
nu numai de importante mijloace finan- 
ciare, ci şi de o piaţă largă, formată în 
special din milioanele de spectatori din 
țările subdezvoltate, spectatori încă in- 
suficient de formați politicește și, deci, 
capabili să mai înghită un asemenea 
ghiveci de rețete hollywoodiene şi for- 
mule politice la modă. 

Desigur, aceste producții, dacă au un 
oarecare prezent, n-au nici un viitor 
Viitorul aparține filmelor autentic mili 
tante. Dar simpla lor existență denotă 
chiar sub formă deformată, caricaturală, 
presiunea formidabilă a realităților și 
problemelor contemporane. 


H. DONA 


ii 
acle Tom-iste» 
z johanna Stimkus) 


“(We 


telereportaj 


Urechea socială 


Pe bărbatul acela imbă- 
trinit îl vedeam mai ales 
din spate, îl vedeam cum 
mergea greoi, ca omul 
obișnuit cu drumurile și 
pentru care mersul nu 

se mai simte, ca respirația, bocănea 

din cînd în cind în ṣina de cale ferată 
şi se auzea un clinchet slab, ca un 
răspuns, Un straniu dialog se încheia 
între el şi calea ferată pustie. El era 
omul care controla șinele, nu-mi amin- 
tesc numele profesiunii sale, şi nici 
măcar pe al său. Din 1938 asta face, 
asigură securitatea drumului de fier 
și tace. În orele sale de muncă, singu- 
ratic, ca un prinț al exilului nobil de 
care scrie Saint John Perse, nu vor- 
bește cu nimeni, «doar la postul urmă- 
tor, mai întreb pe celălalt — cum e — 
e liniște». Reporterul nu se vedea. Din 
cînd în cînd, reporterul îi mai punea 
cite o întrebare, omul răspundea sim- 
plu, cu vorbe puţine. Acel film scurt 
al lui Horia Vasiloni care în limbajul 
curent se chema «Reportaj» era fru- 
mos și melancolic ca un poem. Un 
poem dramatic — pentru că omul era 
un personaj. Biografia sa ni se releva 
întreagă, în esenţa sa, o biografie spi- 
rituală — năzuinţa oricărei biografii 
artistice. Horia Vasiloni care nu se 
vedea — nu l-am văzut de altfel nicioda- 
tă — intuise această biografie posibilă 
şi ne-o dezvăluia cu o ştiinţă a dialo- 
gului interior remarcabilă. Astfel, el 
era un autor, pentru că mi se pare ne- 
potrivit să mă întreb ce s-ar fi intimplat 
dacă în loc de un astfel de dialog inte- 
rior am fi asistat cum un reporter fre- 
netic pune întrebări «scormonitoare». 

Personajul nostru nu ar mai fi existat — 

sau ar fi existat altul. În dialog omul 

releva acea parte din sine pe care 
interlocutorul ştie s-o caute — intii 
găsim și după aceea căutăm, spunea 

Picasso — şi în asta rezidă arta repor- 

terului tv. pentru care meseria sa 

este — sau ar trebui să fie —o vocație. 

Sint adevărate numai reportajele care 

arătindu-ne oameni ne arată persona- 

je — dacă acceptăm că un personaj 
este o esență. Scriam odată tot în 
paginile revistei «Cinema» despre ure- 
chea socială a reporterului tv. Ter- 
menul este însă complex şi nu exclude 
psihologia. Nici arta. Operind cu viață 
directă, netransfigurată artistic, spu- 
nind atit de des că viața poate fi mai 
spectaculoasă, mai emoţionantă decit 
arta, nu spunem de fel o minciună, dar 
uităm că însuși faptul de a şti să ară- 
tăm viața în ceea ce are mai adevărat 
şi spectaculos este un act fundamen- 
tal ca actul artistic. Reporterul propune 
destine spre dezbatere şi în fiecare 
dintre acestea sint zeci de posibilități 
de abordare. La asta ne și refeream 
cind vorbeam despre reporter ca des- 
pre un autor. Grav este numai cind el 
este autorul altei opere decit cea pe 
care ne-o propune și atunci intervin 
stridențele și neadevărul şi oamenii se 
crispează și nu mai spun cine sint. 

Se mai întimplă. Îndeobște acelor re- 

porteri-funcţionari care semnează o 

condică nevăzută în prima bobină ca 

să o semneze de plecare în ultima. 

Cind vezi un reporter liric încercind 

să fie incisiv, rezultatul e o gilceavă. 

Cind ni se spun vorbe multe acolo 

unde numai imaginea are discurs, 

întregul e o cacofonie. Cind personajul 
găsit este un confesiv și reporterul 
îl abordează expeditiv și uscat avem 

sentimentul ratării. Există «autori» a 

căror personalitate este atit de eviden- 

tà incit ei la rindu-le sint personaje — 


20 


vedetele noastre tv. Se întimplă în 
acest caz ca sensul discuţiei să fie 


invers — şi, oricit ar părea de ciudat, 


nimeni nu este în pierdere. Ei sint co- 
mentatori iar oamenii şi situațiile în- 
tilnite argumente. Am văzut-o pe Car- 
men Dumitrescu tăcind minute în- 
tregi în fața unui discurs adevărat și 
pe Alexandru Stark punind întrebări 
reținute. Operatorul, în astfel de cazuri, 
apropie mult aparatul de chipul omu- 
lui din față, cel care vorbește. Spu- 
neam că nu știu cum arată Horia Vasi- 
lopi şi nici Timotei Ursu, excelenți 
oâmeni de televiziune care fac parte 
din cealaltă categorie, mai apropiată 
se a scriitorului de tip obiectiv. Ei se 
implică cu discreție — prin alegere. 
Sint cei care ştiu să asculte și un 
mod de a asculta devine la rindu-i 
participare şi discurs. Avem reporteri 
duri şi reporteri caricaturiști şi chiar 
reporteri procurori. Necesari sint toți 
cu condiția de a fi foarte buni. Ei și-au 
ciștigat prestigiul neimpus de a fi con- 
ducători de dezbatere şi un singur 
reporter nu este cu putință acum și 
aici— acela care nu vrea sa demonstre- 

ze nimic, Acela care nu-şi impune nici 
un imperativ educațional. 


Smaranda JELESCU 


telescopuri 


Creația originală 


Dintre inițiativele recen- 

te ale micului ecran, lu- 

na creaţiei originale 

românești merită, desi- 

gur, o consemnare spe- 

cială. Creaţia originală 
a fost intotdeauna definitorie pentru 
calitatea programelor TV. Producţia 
proprie — de orice gen — este prima 
în măsură să dimensioneze valoarea 
efortului creator depus de realizatorii 
micului ecran. Într-un sens mai larg, 
fireşte, însuşi modul de alcătuire și 
structurare al programelor este o «cre- 
aţie originală» TV, cere chiar un efort 
de concepţie deosebit de complex — 
care include, deopotrivă, o justă poli- 
tică de achiziţii şi o justă politică de 
difuzare, în funcţie de principalele tele- 
scopuri ale acestei instituții cu bătaie 
atit de lunaă şi cu beneficiari atit de 
numeroşi — dar ar însemna să depă- 
sim cu mult cadrul tipografic al insem 


Inginerul M 


şan, eroul reportajului de la «Brazi» 
Da 
ii hidroenergetici de pe «Valea Frumoasei 


nărilor de față cu constatări de ase- 
menea natură. Să răminem, așadar, 
printre creațiile originale propriu-zise... 
N ——_—_—_—— 
Între azi 
şi mîine 

a e 

În domeniul reportajului în primul 
rind. Ne-am obișnuit să numim creaţie 
originală doar spectacolul. Dar măr- 
turiile vieţii, cuprinse în carnetele de 
reporter, nu sint, oare, o creaţie origi- 
nală dintre cele mai reprezentative 
pentru efortul de concepţie al realiza- 
torilor televiziunii? Dintre evenimen- 
tele ultimelor săptămini, rețin, din mai 
multe posibile, un singur exemplu- 
argument. Ancheta socială «Clasa a 
X-a... TV» de Carmen Dumitrescu şi 
Alexandru Stark, în jurul unei idei 
generoase — răspunderile sociale ale 
frumoasei virste de 16 ani. Alcătuită 
ad-hoc, clasa a X-a a micului ecran a 
recomandat citeva calităţi primordiale 
ale tineretului contemporan; maturi- 
tatea crezului și a aspirațiilor, spiritul 
activ-cercetător, inițiativa, gradul înalt 
de participare la viața societății simțul 
răspunderii morale. Am simţit toate 
acestea dincolo de vorbe («vorbele 
sint de argint, faptele sint de aur» 
ne-au demonstrat alți tineri, intr-o altă 
emisiune despre ei şi adresată lor) în 
fulgerările de gind și de priviri ale celor 
chemaţi să reprezinte, pe post de ei 
înșiși «clasa» înaltă a responsabili- 
tății sociale la care a ajuns sau aspiră 
marea majoritate a acestui tineret con- 
temporan. Anchetele sociale de acest 
tip cu țeluri educative multiple, con- 
semnează, de fapt, o serie intreagă de 
«distanțe»: între ieri şi azi, între cum 
credem că sintem şi cum sintem cu 
adevărat, între calitatea întrebărilor de 
viaţă şi calitatea răspunsurilor de viață, 
și așa mai departe, pină la inevitabila 
distanţă-scop între azi şi miine. 
ze 

Spectacolul 
literar-muzical 

„E — 


Ajungem inevitabil şi la «spectaco- 
lele» originale. În luna creaţiei româ- 
neşti, printre lucrările noi propuse pu- 
blicului (evenimentul numărul unu a 
fost, neîndoios, spectacolul de teatru 
cu Puterea și Adevărul) au figurat 
şi citeva spectacole literar-muzicale cu 
un pronunţat specific TV, consacrate 
evenimentului de majore semnificații 
politice, Congresul al XI-lea al Parti- 
dului. Genul acesta, al spectaco- 
lului literar-muzical, găseşte (poate 


(reporter: Timotei Ursu) 


(reporter: Horia Vasiloni) 


găsi) la televiziune un spațiu 
excelent de manifestare şi afirmare, 
Selectez, din nou, din exemplele la 
îndemină. Emisiunea de versuri și cîn- 
tece patriotice «Anotimpul impliniri- 
lor» (regizată de Petre Sava Băleanu) 
a izbutit simbioze cu potențial emo- 
tional între vers şi cint, afirmind un crez 
generos de gind și aspirații; versuri 
de Zaharia Stancu, Nichita Stănescu, 
Vasile Nicolescu și armonii de «Ma- 
drigal»: anotimpul împlinirilor a do- 
bindit concretețea gestului artistic și 
patriotic major. «Aparţin comunismu- 
lui cu tot ce am mai bun» spectacolul 
arădean (care a beneficiat, deopotri- 
vă, de avantajele sălii de spectatori şi 
de posibilitățile micului ecran de a 
transpune un cadru restrins la scara 
unui public de milioane) a dovedit 
încăodată deschiderea largă a genului 
spre ideile timpului efervescent pe 
care îl parcurgem. lată de ce, dintre 
«creațiile originale» ale micului ecran 
din luna marelui eveniment politic al 
întregii ţări, nu am ales nici piese de 
teatru în premieră, nici filme rò- 
mânești de televiziune in premieră (pur 
și simplu pentru că nu prea au fost), 
ci «spectacolele literar-muzicale». Ele 
au şansa plenară a afirmării unui crez 
angajat, pe care scena o folosește cu 
parcimonie, deşi versul a reclamat 
dintotdeauna tribuni. 


Å- a 
Şi citeva constatări de 
«excepție» 
a ai 


Două fete, o elevă tirgovişteană din 
clasa XI-a D, pe numele ei «fără nume» 
Mihaela Oancea, şi o tinără din Zalău, 
logodită cu marea, pe numele ei, «fără 
nume» Clara György, au promovat 
strălucit într-o duminică de la sfirșitul 
lunii trecute, în etapa a doua a «Stelei 
fără nume». Fapt divers. Dincolo de 
faptul divers, o constatare de princi- 
piu: descoperirea unor asemenea ta- 
lente este, sigur, o creaţie originală, 
de mare și frumoasă răspundere mo- 
rală a televiziunii. Cîndva, Margareta 
Pislaru şi Marina Voica au debutat în 
ipostaze cvasi-similare. Creaţia ori- 
ginală pe micile ecrane, da, are o mare 
rază de ființă. De la inspiratele dialo- 
guri cu «satul viitorului» ale «Vieţii 
satului» și pină la tezaurul de cultură 
al «Bibliotecii pentru toți», înnobilat 
de imaginile unui poerator, cu nume: 
Dinu Tănase... 


Călin CĂLIMAN 


idee pe lună 


televiziunea? 


Acum vreo doi ani de 
zile, televiziunea l-a adus 
în studio pe lon Tiriac, 
i-a pus la dispoziție cîte- 
va aparate de telefon, a 
comunicat interesaților 
in materie de tenis (cam trei milioane) 
că finalistul Cupei Davis le stă la dis- 
poziție pentru orice Întrebare în legă- 
tură cu rachetele Wimbledon-ului sau 
cu Năstase, a aşteptat citeva secunde, 
a auzit țirtitul chemărilor din Lugoj și 
Balta Albă, Oradea și Gura Humorului, 
a înminat lui Ţiriac receptoarele și l-a 
poftit să răspundă. În clipa aceea zic, 
TV-ul bucureştean a pus la bătaie 
(poate chiar a descoperit) unul din 
atu-urile sale cele mai mari (un «as», 
ca să vorbim în limbaj... de tenis) în 
luptă pentru cucerirea publicului şi — 
în același timp — în meciul cu galaxia 
Guttenberg. Adică presa. 

Aşa cum am mai arătat cîndva (mă 
repet din nevoie și plăcere), dacă arti- 
colul de ziar provoacă reacția și răs- 
punsul cititorului după un timp nede- 
finit (citesc, sint incitat, eventual sar 
în sus, pun mina pe condei, scriu o 
scrisoare, o pun la poştă, apoi textul 
apare — să zicem — la «Cititorii ne 


scissa} contactul dintre ziaristul-TV 
'sau colaboratorul, adică invitatul, per- 
soana, «personalitatea») şi audienta, 
e realizat direct şi «pe loc». E diferența 
d&ntre corespondenţă și dialog, dintre 
schimbul de scrisori şi schimbul de 
cuvinte. Să mai argumentăm în favoa- 
rea acestui atu atit de prețios pentru 
comunicarea dintre TV şi public şi, 
din păcate, atit de puţin jucat? Să mai 
explicăm că metoda e aplicabilă nu 
„numai în legătură cu terenul de tenis, 
ci cu toate cîmpurile de viaţă şi pro- 
blematică socială ale momentului? 
Cum de altfel a tăcut cu succes emi- 
siunea «Mai aveţi o întrebare»? Dar 
procedeul se poate extinde. A instala 
un inginer în studio și. a-l ruga să 
răspundă la întrebările despre viitorul 
metrou bucureștean, a invita un eco- 
nomist să răspundă la întrebările des- 
pre criza energetică mondială și infla- 
ție, a ruga un nu știu cine să răspundă 
la întrebările despre aprovizionare, a 
solicita un medic să discute despre 
gripă, un director de teatru despre 
repertoriu, o scriitoare despre mișca- 
rea de eliberare a femeii, ar îngădui 
televiziunii să se transforme într-o 
imensă şi veșnic plină sală de între- 
bări şi răspunsuri. 


Al. MIRODAN 


telesport 


Super-meciul 
secolului 


Inainte 


George Foreman: «Sint 

mai tinăr și voi învinge. 

Viteza lui Clay? În ring 

nu sintem la alergări. Lupta se va ter- 
mina repede». — «Clay a fost un mare 
campion dar acum are 32 de ani. 
Spune că va construi un spital cu banii 
ce-i va ciştiga învingindu-mă? Ar tre- 
bui să-şi rețină de pe acum un pat 
pentru el». — «Aţi mai văzut vreodată 
pumni atit de mari ca ai mei? Dacă 
vrea să recucerească titlul, Clay va 
trebui să atace şi atunci îi voi face 
cunoştinţă cu forța acestor pumni». 
Cassius Clay: «Sint cel mai bun 
boxer din toate timpurile şi voi părăsi 
ringul ca invingător. Puterea lui Fore- 
man este o legendă. Pentru mine, el 
nu mai este decit o mumie». — «Voi 
dansa în jurul lui Foreman și nu va 
reuşi să mă atingă. Sint atit de rapid 
încit, după ce intorc comutatorul, ajung 
în pat inainte de a se stinge luminal». — 
«Aveţi în fața dvs. pe veritabilul cam- 
pion al lumii. Sint cel mai frumos, cel 
mai puternic, cel mai inteligent. După 
acest meci, voi interpreta rolul prin- 
cipal în filmul «My Life Story» (Istoria 
vieții mele)» 


De la fața locului 


Modernizarea stadionului «20 Mai» 
din Kinshasa (capacitate 60 000 locuri) 
a costat 8 milioane dolari. 8 000 paturi, 
2 500 taxiuri, 120 autocare şi 100 micro- 
buze au stat la dispoziția vizitatorilor, 
100 linii de telex şi 34 de telefon au 
fost folosite de ziariști. Cel mai scump 
bilet: 250 dolari, cel mai ieftin: 10 do- 
lari. Meciul a fost transmis în direct 
de televiziunile din 105 ţări şi în 450 
săli de spectacol nord-americane cu 
o capacitate de 800 000 locuri. Rețeta 
totală: 35 milioane dolari. Bursa celor 
doi boxeri — recordul recordurilor: 
cite 5 milioane fiecare, invingător sau 
învins! 


Decizia 


Nimeni nu credea, nici chiar cei ma 
convinși suporteri ai lui Cassius Clay, 
că «regele K.O»-ului — George Fore- 
man va fâce cunoștință (pentru prima 


- 


oară în carieră) cu podeaua. Şi totuși 
în minutul 2,58 al reprizei a 8-a, Fore- 
man, căruia în ultimii trei ani, în 12 în- 
tilniri, nici un adversar nu i-a rezistat 
mai mult de 4 reprize, a fost numărat 
pină la zece de Zack Clayton, primul 
arbitru de culoare care conducea un 
meci pentru titlul mondial al greilor. 
Pină în momentul K.O-ului, punctajul 
celor 3 judecători era favorabil lui Clay. 


a = 
După 
o —————— 


George Foreman: «Sint încă tinăr. 
Îmi voi încerca din nou şansa. A doua 
oară voi ști să evit contrele lui Clay». 

Cassius Clay: «Gata cu legenda in- 
vicibilului Foreman! L-am lăsat să 
obosească pină cind loviturile lui nu 
ma! aveau nici un etect. După 5 reprize, 
mușchi ii erau moi, lovea ca o fetiță, 
Am dovedit că forța nu poate învinge 
tehnica şi inteligența. Mă voi odihni 
6 luni și voi boxa din nou numai dacă 
mi se vor oferi 10 milioane. Nimeni în 
lume nu mă poate invinge și să nu vă 
miraţi dacă voi păstra centura mondială 
pină la 50 ani!» (sic). 


Cristian ȚOPESCU 


teleserial 


Primarul 
şi seriful 


` s 


De la o simbătă seara la 

alta işi încrucișează ta- 

lentul într-un duel amical 

Anthony Quinn şi Den- 

nis Weaver. Desigur, în- 

tilnirea se datorește ex- 
clusiv televiziunii noastre care a pro- 
gramat — inspirat — această alternan- 
tă. În loc de a epuiza un serial pină la 
capăt, iată, ni se propune spre alegerea 
de la un sfirșit de săptămină la altul, 
fie episoadele cam lacrimogene ale 
primarului american — de altfel nu 
lipsit de simţ civic, dar pe care? prac- 
tică cam întimplător, ghidat fiind de 
cine a avut norocul să-i iasă în cale 
şi să-i capteze sprijinul, primarul fiind 
un fel de urmaș citadin al împărțitori- 
lor de dreptate din legendele wester- 
nului — deci, ni se propune spre ale- 
gere, fie blindeţea primarului, fie duri- 


Un primar numit 
Anthony Quinn 


tatea mucalită a șerifului, descins și el 
pe filieră Far West (ce probă mai bună 
decit simbolica sa pălărie?) în plină me 
tropolă newyorkeză, unde, la rîndu-i, e 
pus sa dea de capătul crimelor şi tără- 
delegilor, dar fără să-şi înduioşeze 
oponenții, ci actionind în forță, chiar 
şi cu colegii, și tot cam de unul singur. 
Deci scene «pe bază» de lacrimi sau 
secvențe «pe bază» de pumni pot 
împăca alternativ două categorii de 


gusturi, 
Ideea e bună şi o aplaudăm ca atare. 
Dar actorii? 4 


Sigur, prezentările sint de prisas 
pentru Anthony Quinn. Ani de-a rindul 
el ne-a ținut de urit sufletului în întu= 
nericul sălii de cinema. El ne-a dat. 
ceva din veșnic tinăra speranţă și tăria 
lui Zorba, el a tulburat spaimele celor 
ameninţaţi de coşmarul vizitei vreunei 
«bătrine doamne», ne-a apropiat, în 
felul său, de penelul lui Gauguin, ne-a 
făcut părtaşi la lupta mexicanilor din 
«Viva Zapata», n-a mai plecat cu ulti- 
mul tren din Gun Hill, ne-a şoptit se- 
cretul de la Santa Vittoria și cite şi 
mai cite. După toate ipostazele filmu- 
lui, iată, se hotărăşte să țină pas cu 
moda și să debuteze, cu timplele albe, 
într-un serial. Este doar genul care 
consacră cu un singur personaj actori 
care au muncit în cinema citeva zeci 
de roluri fără prea mult folos. Seria- 
lelor-tv le datorează popularitatea su- 
risul Sfintului, ticurile lui Columbo sau 
intransigenţa lui Ness. Dar nu numai 
oamenii şi ecranele, fie chiar mici, 
pot trage feste. Oricit am admira in- 
tenţiile primarului zelos şi personalita- 
tea interpretului său, trebuie să recu- 
noaştem că serialul s-a dovedit a fi 
prea «apă de roze» pentru muchiile 
tari ale talentului său. Quinn era omul 
altui oraş, adică al altui serial. În 
schimb, Dennis Weaver — actor cam 
de aceeaşi generaţie — care a bătut 
mulţi ani la porţile studiourilor holly- 
woodiene, făcind citeva filme fără să 
reușească niciodată să se cațere pe 
locurile menţionate în faimosul box- 
office, dă lovitura cea mare cu acest 
șerif de serial, 


A.D. 


filme pe micul ecran 


m «Ziua cailor sălbatici» (John 
Huston, 1960). (Filmul «inadaptabilii» 
a fost prezentat pe micul ecran cu 
pastoralul titlu «Ziua cailor sălbatici») 


Un şerif numit 
Dennis Weaver 


Peliculă «de dicţionar», operă la care 
se fac frecvente referiri. De ce? Va- 
loarea ei artistică nu justifică atita 
atenţie (excepție făcind marea, antolo- 
gica secvenţă dinspre final a luptei 
omului cu calul, a acelui «Am vrut să 
vă dovedesc că nimeni nu poate hotări 
pentru mine»). Putem înţelege — așa 
cum arăta Adina Darian în prezentarea 
făcută filmului — putem înțelege exact 
semnificaţia şi valoarea peliculei lui 
Huston numai raportindu-ne la sub- 
stanţa ei: da, nu avem în faţă o creație 
deosebită sub raport cinematografic 
propriu-zis, însă opera are o vină de 
pamflet. Ea surprinde foarte exact o 
epocă și o stare de criză, este privirea 
aruncată într-o oglindă exact într-unul 
din momentele cind a privi într-o 
oglindă nu mai reprezintă nici un act 
de cochetărie, nici măcar unul de ru- 
tină, ci unul de luciditate. 


m «Zidul înalt (Karel Kachyna, 1964). 
O nouă reîntilnire (la scurt timp după 
«Voi sări din nou peste băltoace») cu 
o operă majoră a cineastului ceho- 
slovac. Balansul subtil între realismul 
(nu odată crud) al faptului de viață 
surprins pe peliculă și semnificaţia lui, 
sublimată la dimensiunile metaforei, 
asigură creației lui Kachyna forța și 
valoarea unei tulburătoare meditații 
cinematografice. Regizorul întreabă și 
se întreabă insistent cum poate învăța 
cineva să se miște atunci cind mișca- 
rea pare a-i fi interzisă. lpostază feri- 
cită și convingătoare a acelui gen de 
filme în care demonstraţia ciștigă pe 
măsură ce este mai apăsată. A arăta 
cu degetul, cu toate degetele la nevoie, 
că un om poate face pe alt om să se 
ridice din scaunul lui de paralitic și să 
facă primii paşi, oricît de chinuiţi ar 
fi ei, este, în asemenea cazuri, o virtute. 


m «Nopți albe» (Luchino Visconti, 
1957). Romantism învăluitor, sentimen- 
te «puse în scenă» cu o minuţie vecină 
cu calofilia, întimplări «caligrafiate» 
delicat, ambianţe prospectate și folo- 
site rafinat, o privire întotdeauna «aris- 
tocrată», aruncată asupra lumii şi oa- 
menilor, oricare ar fi ei. Desigur, nu 
acesta este Dostoievski (fie și cel din 
«Nopți albe»). Acesta este însă, cu 
siguranţă, Visconti. Sau — cum spu- 
nea cel din Elsinore — «numai o parte 
din el». 


m «Binecuvintaţi animalele și 
copiii» (Stanley Kramer, 1971). Sigur 
că nu e cel mai bun film al lui Kramer. 
Pelicula pare, unui ochi sever, excesiv 
tezistă, dacă nu cumva chiar simplistă. 
S-au spus destule lucruri în acest 
sens. Oricum am lua-o însă, «gheara 
leului» se simte. Se simte atit de pu- 
ternic uneori, încît același ochi, oricit 
ar fi el de sever, nu poate urmări altfel, 
decit cu emoție, calda pledoarie pentru 
umanism, Înţelegere și înțelepciune 
susținută aici, ca de altfel de-a lungul 
unei vieți și al unei cariere, de Kramer, 
«bătrinul» acesta cam demodat pen- 
tru unii, care ştie însă «meserie» cit 
mulți, foarte mulți la un loc. «Bătrinul» 
acesta care știe să pună în fiecare 
secvenţă atita limpezime şi nobleţe de 
gindire, încît severul ochi nu poate să 
nu -recunoască pînă la urmă că, de 
fapt, a văzut un film remarcabil. 


E :Atentatul» (Yves Boisset, 1972). 
Francezii nu fac multe filme politice. 
De aceea, poate, nu fac filme politice 
slabe. Acest «Atentatul» e o operă 
exemplară a genului, «reconstituind» 
o afacere politică prin intermediul unui 
epic dens, care stimulează cu efect 
evenimente reale cunoscute (cazul 
Ben Barka). Iluzia este perfectă: deși 
elementele de ficțiune colorează insis- 
tent pretextul autentic, deși figuri fa- 
miliare de vedete circulă permanent 
prin fața spectatorului, acesta are me- 
reu senzaţia că asistă la un «documen- 
tar». Jean-Louis Trintignant are un 
rol mare aici şi, văzut a doua sau a 
treia oară, filmul riscă să concentreze 
atenţia aproape exclusiv asupra per- 
sonajului său: figură memorabilă de 
individ debusolat, siluetă șovăielnică 
imposibil de uitat, deteriorare lentă și 
ireversibilă a unei personalități. i 

Aurel BĂDESCU 


21 


Filmul. documen 


Cronica 
noului 


Afișul 
lá muzeu 


Atişul publicitar, şi în primul rind 
cel cinematografic a intrat pe marea 
poartă a artei, impunindu-și limbajul 
artistic individualizat, propunind o con 
versaţie inteligentă, o meditaţie. Afișul 
este artă. De mai mulți ani, paralel cu 
marile întilniri cinematografice, au loc 
expoziții ale afișului de film. Surprin- 
zătoare, impresionante și totdeauna 
la loc de cinste. La Oberhausen, de 
exemplu, in 1973, expoziţia afiselor 
cremaloarafice poloneze a devenit 


Fals tratat 
de cinema 


Andy Warhol e azi o glorie mondenă 
A început ca fotograf. A făcut portre 
tele unor celebrități ale zilei, în maniera 
A.W. — adică Andy Warhol. Procedeul 
descompunerea filmului color în domi- 
nantele lui cromatice pină ce se obține 
o grafie foarte expresivă. Neindoielnic, 
AW. a fost atunci un moment al foto- 
grafiei artistice. Fan-ii cu spontaneita- 
tea lor proverbială au etichetat proce- 
deul «fotografie psychedelică» și foarte 
multe celebrități ale ecranului, și chiar 
ale scrisului, s-au lăsat «foto-psychede- 
lizate». Pe Warhol l-a cuprins apoi 
patima pentru cinematografie. A vrut 
să facă film, dar nu oricum. Numai ca 
inovator. Concepţia sa: Scenariul este 
inutil. Viaţa este un scenariu. Ai ne- 


adevăratul centru de interes al festiva 
iului de scurt-metraj. Şi n-a fost o 
excepţie. La Cannes, în 1974, din expo 
ziţia de afișe, citeva (poloneze și de 
astă dată), au obținut mari premii. 
Atişul polonez se află într-adevăr pe 
unul din primele locuri in lume, dacă 
nu cumva pe un loc singular. Afișul 
unui film, în concepţia artiștilor po- 
lonezi, devine un story grafic! O meta- 
foră înlocuieşte adesea acea banală 
înşiruire de date tehnice despre un 
țilm pe care multe suprafețe de hirtie, 
denumite tot afișe, o reproduc. Artiştii 
polonezi îşi propun să capteze inte 
resul spectatorului printr-o imagine 
despre un întreg conflict dramatic. Și 
afişul devine în felul acesta o altă 
expresie artistică pe aceeași temă cu 
filmul. 

Un muzeu unic în lume este pus 
astăzi in Polonia să găzduiască afișul 
ca operă de artă, Şi o dată cu gestu 
de recunoştinţă față de artiştii afişulu 

ultura s-a îimbogâțit cu o nouă insti 


Toţi trei — 
Marilyn Monroe, 
Clark Gable, 
Montgomery Clift 


o 


subiecți de foto * 


pentru Warhol 
şi «roi» ai 
filmului 

«Ziua 

ilor sălbatici». 


oie de o ca 
apare singu 

pe o direcţie $ 

ce vede (ei), cì tine ca 

caseta şi mergi ma D 

ritia în cinematogra j Wa 

produs decit «suspens». (La 

val de la Veneţia s-a proiectat 

de filme ale lui AW. și urma 

o scindare spectaculoasă a să 
ieșeau, alții dormeau) Fan- 

spontani, au descoperit și de ast 
eticheta: «cinematograf pop». D: 

Warhol nu s-a mai mulțumit 

etichetă, pentru că simtea 

ridice dezbaterea la rang teo 

zofic chiar. Așa că a elabora 

un tratat filozofic care cuprinde dizer- 
taţii despre dragoste, glorie, mu 
moarte (autorul pretinde că a v 

cu ochii lui, în 1968, cind un «dis 

a vrut să-l suprime). Lucrarea va aves 
350 de pagini și se va intitula: «De ia A 
la B şi viceversa». Nu știm încă ce wa 
însemna ca moment filozofic. Dacă o 
vom citi, vom vedea. Dar un privilegiat 
care a citit-o înaintea apariţiei, spune 
că «e o filozofie ameţitoare, în specia 
cind trebuie să faci drumul înapoi de ta 
B la A. Căci A — Andy, are tentatia 
fatală de a reincepe mereu». 

Poate că acum se va gindi să facă 
iarăşi film: de la A la B, evitind (de 
ochii lumii) pe C — de astă dată insă 
cu un scenariu filozofic. Și tără vice 
versa ca să nu devină serial 


Afişul: o idee cu explozie imediată 
(«Sanatoriul Clepsidra») 


Cronica 
eroului real 


Cine n-ar crede că interpretul 
James Bond nu e un actor care 
trăieşte și in viață euforia de pe ecran? 
Probabil că mulţi o cred. Ni er 
Moore, care mărturiseşt 
«Bond m-a obosit. Genul ăsta de 
poate că e distractiv pent 
vagant pentru alți 


O «icoană» pentru un iconoclast 
(«Rubliov») 


cu viața adevărată. Cu o viață pe care 
puţini o cunosc îndeaproape: viața de 
miner. Împreună cu regizorul Peter 
Hunt și actrița Susannah York a tur- 
nat, în Africa de Sud, filmul «Aur». 
Un film despre munca la mari adin- 
cimi în căutarea aurului. «Rolul pe care 
il deţin aici m-a obligat să stau mult 
timp în mină, să filmez acolo şi astfel 
să cunosc această viață greu de de- 
scris. Cu toată povestea fictivă pe care 
am jucat-o, am trăit și eu extraordinara 
tensiune în care muncesc minerii, e- 
puizarea omului care extrage aurul din 
adincuri. Acţiunea filmului a culminat 
cu o scenă în care lupt din răsputeri 
să impiedic inundarea unei galerii. A 
nsemnat pentru mine un contact dur 
cu o viață pe care o ignoram. ȘI, în 
orice caz, ca rol, a fost altceva decit 
fantezia gratuită din James Bond. Îmi 
preţuiesc familia şi opinia ei o aştept 
în primul rind. Aşa că atunci cind băia- 
tul meu Geoffrey mi-a spus că în sfirşit 
am făcut şi eu un rol bun, pentru că 
n-am mai fost James Bond, am fost 
ncintatiı 


băiat, Geoffrey! 


«Pu ý 

la i: 
familiei mele» 
(Roger Moore) 


Tunelul 
timpului 


Ascensiunea 
lui Fellini 


Criticii americani se arată, cu rare 
excepții, reticenți față de filmele consi- 
derate în Europa foarte semnificative. 
E drept, i-au acceptat spontan doar pe 
Godard și pe Truffaut. În schimb, nici 
pe Antonioni, nici pe Bresson, nici pe 
De Sica, nici pe Rossellini şi, pînă de 
curind, nici pe Bergman. Pe toți aceştia 
ei nu-i considerau «autori de succes». 
Cit priveşte faimosul «succes de stimă», 
ei nu i-au descoperit încă o cotă, ci o 
contra-etichetă. li spun «succes euro- 
pean»: Buñuel, deși trăiește pe conti- 
nentul american, nu este integrat gus- 


Cronica 
familiei 


Căsnicia, 
univers bergmanian 


Filmul care i-a adus lui Ingmar Berg- 
man satisfacția unei largi audiențe (de 
care nu s-a bucurat pină acum) se 
numeşte «Scene dintr-o căsnicie» A 
fost realizat pentru televiziunea suedeză 
în şase episoade a cite 50 de minute. 
Acum se vorbeşte mult despre acest 
film și, ceea ce este deosebit, nu mai 
vorbesc doar specialiştii. Vorbesc mai 
mult fermierii şi pescarii care-l urmă- 
resc cu pasiune şi care se intilnesc cu 
Bergman pe ulița de pe insula din Balti- 
ca, unde locuieşte realizatorul suedez. 


lon MICLEA 


Redactor şef. 


contemporană: } 
E, A 

E S-A «Amârcord» 
În E 


tului american. Şarja lui satirică nu 
este nici gustată şi nici pe departe 
acceptată, mai ales cu ocazia ultimului 
său film, «Fantoma libertăţii». Criticul 
revistei «News Week» o spune pe șleau: 
«Luis Buñuel ne jignește». 

Fellini, în schimb, se bucură astăzi de 
aprecieri entuziaste după proiectarea 
lui «Amârcord». Este un succes de 
excepţie. Ani de zile a fost cotat «succes 
european». Cea mai directă recunoaş- 
tere o face cronicarul revistei «News 
Week» care, considerind filmul o răs- 
cruce din istoria cinematogratului mon- 
dial, spune printre altele: «Amârcord» 
este deplina încarnare a aspiraţiei lui 
Fellini către un film extrem de flexibil 
și apt în acelaşi timp să cuprindă debor- 
danta lui fantezie. Este o evocare plină 
de haz, de emoție și de stupoare în 
acelaşi timp în fața vieții dintr-un orăşel 
de pe malul mării, în vremea fascismului. 
Povestea este, de fapt, însăși copilăria 
lui Fellini, «Amârcord» este o «comédie 
humaine» contemporană, al cărei ţel 
suprem este însăși viața umană. Din 
multe puncte de vedere, acest film 
reprezintă culmea creaţiei sale. Uneori 
difuz, alteori ermetic, «Amârcord» este 
probabil cel mai frumos film pe care 
Fellini l-a făcut pină acum». 


(protagonistă, 
Liv Ulimann) 


Anul XII nr. 11 Noiembrie(143) 


Ecaterina Oproiu 


A 


De cealaltă parte 
a Alpilor 


După moda retro — de fapt nu după, 
căci ea este încă foarte activă — vom 
asista oare la o altă modă. la o triumtală 
întoarcere a melodramei dulcege? Da 
şi nu. Da, dacă ne referim la asaltul 
melodramei în Germania Federală (un 
fel de derivat de love-storysm, cu mult 
mai romantios şi în care contextul social 
este cu mult mai absent). Nu, dacă ne 
referim la filmele în care povestea de 
dragoste este doar o fereastră prin care 
este privită lumea, acea lume care pro- 
voacă drama afectivă. Sentimentele în- 
drăgostiților sint mai. mult bănuite de- 
cit dezvoltate și jucate la scenă deschisă. 
Ele nu devin subiectul filmului, nici în 
«Delictul de dragoste» al italianului 
Comencini, delict care se întimplă la 
Milano şi nici în foarte recentul și ex- 
trem de discutatul «Le milieu du monde» 


(titlu care, într-o traducere ce preia sen- 
sul filmului, ar însemna «Buricul pă- 
mintului»), totul petrecindu-se de astă 
dată în Elveţia, într-o lume ce pare liniş- 
tită, paşnică, am spune cloroformizată, 
o lume în care pare că nu se întimplă 
nimic. Regizorul Alain Tanner o vede 
însă dincolo de paravanul acestei linişti. 
Totul pare a fi în ordine, Intr-o acceptare 
a valorilor tradiționale. Cum s-ar spune, 
un univers de carte poștală. Şi deodată o 
explozie, provocată nu de mari mișcări, 
nu de mari probleme, ci, la început, 
doar de un sentiment de dragoste. A- 
driana, chelnerița născută la Vicenza, 
dintr-o familie proletară, munceşte ca 
zeci și sute de compatrioți ai ei de cea- 
laltă parte a Alpilor, ca să-și țină zilele. 
Paul, inginerul, o cunoaște pe Adriana 
la bufetul gării. Se naște o poveste de 
dragoste, dar pentru alții povestea de 
drăgoste devine mijlocul de a-l com- 
promite pe Paul în alegerile cantonale, 
unde el este interpretul unei nemulțu- 
miri «care nu trebuie să se facă auzită», 
În decorul de carte poştală se naște o 
dramă socială, o luptă care îmbracă 
aspecte politice, ceea ce-i permite lui 
Alain Tanner ca pe fondul frumoasei 
povești de dragoste să Inscrie o critică 
socială ce şterge irizările și edulcorările, 
anulează spiritul turistic și trezește inte- 
resul pentru ceea ce este dincolo de apa- 
rențe. «Trezirea se face — cum spune 
regizorul — cu multe secvențe docu- 
mentare. Căci și Adriana și Paul există. 
Ji cheamă doar altfel. 


sa de. carte Poştală, subiect t de documentar s 


(«Buricul raana, MP? i prie dl 


“Exemplarul 5 lei 


Rubrica 


CINEMA. Piaţa Scinteii nr. 1, Bucureşti 


La Stockholm, Bergman este oprit pe 
stradă, este chemat la telefon, pasagerii 
unui autobuz nu se sfiesc, cind îl intil- 
nesc, să lege o discuţie. Pentru că «Sce- 
nele» lui Bergman sint de fapt un eseu 
social, grav și responsabil, despre o 
instituție care stă la baza așezării moder- 
ne: familia. 

Bergman spune că este foarte inda- 
torat lui Strindberg în ce priveşte obser- 
varea şi analiza sufletului omenesc, dar 
că, spre deosebire de dramaturg, el nu 
este pesimist. «Eu privesc cuplul social 
ca pe o realitate. Nu printr-o singură 
prismă, ci pe toate fețele. N-am o preju- 
decată despre felul cum ar trebui să fie 
un asemenea cuplu. Caut să înțeleg cit 
de vast este universul unei căsnicii. ŞI, 
căutind să-l înțeleg, caut să-i aflu şi 

abilitatea». 

Ca de obicei în filmele lui Bergman, 
rolurile feminine sint copleșitoare. Liv 
Uiimann se pare că tace aici o dovadă de 
virtuozitate. 


«Filmul, document al 
este realizată 
de Mircea ALEXANDRESCU 


epocii» 


41017 


Cititorii din străinătate pot face abonamente adresindu-se întreprinderii 


«Rompresfilatelia» — Serviciul import-export presă 
Bucureşti, Calea Griviței nr. 6466 P.O.B.—Box 2201 


Prezentarea anistică: 
Anamaria Smigelschi 


Prezentarea grafică: 
Ioana Moise 


Tiparul executat la 
Combinatul poligrafic 
«Casa Scinteii» — Bucureşti 


În 
cinstea 
Congresului 


XI 


Un cărturar român vor- 

bea despre înțelegerea im- 

nema perativelor «anotimpului 

moral» pe care-l trăim. 

Filmul istoric național a 

ințeles de la început acest imperativ, 

r«alizind un acord artistic pe termen 

lung cu anotimpul moral al vremii noas- 
tre. 

«Tudor» cîştiga prima bătălie a ge- 
nului, impunind din capul locului filmu- 
lui istoric o evoluată concepţie poli- 
tică, dar și o matură viziune artistică. 
El inaugura epopeea naţională pe e- 
cran cu o demnă pagină de istorie a 
patriei, cu o demnă pagină de istorie 
a filmului. Nu întimplător «Tudor», fi , 
apoi «Dacii», «Columna», «Mihai Vi- f 
teazul» au întrunit în aprecieri elo- í y i 
gioase — lucru foarte rar — și critica ” 
de specialitate și spectatorii. Au cuce- 
rit admiraţia constantă a publicului 
foarte larg din țara noastră (primele 
6 locuri pe lista succesului de public 


< 


de DE 
vocaţie («Ştefan cel Mare») 


îl dețin de peste un deceniu filmele 
noastre istorice) si totodată aprecie- 
rea milioanelor de spectatori de peste 
hotare. 


ambiţioasele băță!ii artistice Aştep- 
tām rezultatele cu emoție, dar și cu 


simțim acasă. 


Om de stat şi prinț al cultură (~ Cantemir») încredere. Pe acest teren artistic ne 
Filmul istoric românesc n-a rătăcit $ > RET hd 1-7 Da EP E 

pe căi comerciale, bătătorite, el se * 4 Al sa J 

impune lumii printr-o ținută artistică s | ră 


demnă. Printr-o reconstituire a isto- 
riei într-o perspectivă profund con- 
„ temporană. Printr-un atrăgător spec- 
tacol de idei. Noi argumente ne vor 
oferi desigur, foarte curind, filme de 
actualitate politică și artistică: «Di- 
mitrie Cantemir» ori «Ştefan cel 
Mare», «Nemuritorii» sau «Pe aici 
nu se trece», care continuă tradiția 
nobilă a cine-epopeei naționale. Por- 
trete dinamice ale unor eroi ai nea- 
mului nostru care au luptat pentru 
apărarea fiinţei naţionale, pentru liber- 
tatea și independența acestei țări. 
Inspirate coadeie scriitoriceşti ca 
Titus Popovici și Mihnea Gheorghiu 
încercate forțe regizorale ca Sergiu 
Nicolaescu, Mircea Drăgan, Gheorghe 
Vitanidis, străluciți interpreți de film, 
operatori sau compozitori, scenograți 
si monteuri sint angajaţi astăzi în 


nr. 11 
Anul XII (143) 


Consiliului 
tiei Socialiste 
Bucuresti, noiembrie 1974