Paul Goma — Jurnal-2011-Ianuarie-Mai

01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 1 


2011 


IANUARIE 


Sâmbătă 1 ianuarie 


Bună dimineaţa! 

Ceasul arată 6,36, dar eu sunt treaz de pe la orele 2. 

M-am trezit, să văd: mi-a instalat Filip Jurnalul 2010? 

Da, mi-l instalase - cu ameliorări pe care nu le-am pătruns, 
dar le-am acceptat cu drag. 

Aşadar, am păşit dincoace. 

De ne-ar fi trecerea pârleazului fastă. 


Unsprezecele din dată, în principiu, mi-ar fi favorabil. E-he, 
câte cifre “favorabile” m-au de-favorizat, de nu m-am văzut! 


Un vizitator al Jurnalului 2010, observind câte lucruri rele 
scrisesem despre Plahotniuc, despre Diacov, despre Marian 
Lupu, ştiind de la ziar că acest partid (Democrat) a căpătat şi 
Ministerul Culturii Moldovei (recompensă pentru îmbogățirea 
limbii noastre, româna: cu pluralul “capuri”, în loc de “capete”) 
mă întreabă dacă nu mă tem că mi se va sabota editarea Senei... 

Ba mă tem. Chiar tare de tot. Mai ales că am ajuns la capătul 
vârstei, nu mai am de unde scoate oleacă de aşteptare («De ce vă 
grăbiţi asa?», mi s-a tot reproşat). Mă consolez cu ce pot: 

Mă temeam eu şi de Ceauşescu şi de Secoritatea lui, chiar de 
mă lăudam că nu mi-e frică de Bau-Baul tricolor. Ei, da: însă aşa 
cum este mai meritoriu să scrii poezie bună fără a avea un mare 
talent, frizînd geniul (de mirare la o populaţie norddunăreană), 
îmi spun că poţi avea un comportament normal, chiar de mori de 
frică (aşa, cam ca mine); de frica “fostei Securitäti”, cum o 
descântă căcăcioşii noştri directori de tipul Andrei Cornea, 
Gabriela Adameşteanu - chiar şi curagiosul istoric Marius Oprea. 

Am să înfrunt - cu mare frică - ostilitatea românului din 
moşi-strămoşi Diacov, ostilitatea marelui român (din cumnată în 
cuscră a lui Plahotniuc), a lui Lupu, cel român-roşu-pătlăgică; cu 
frică stăpânită, ca faţă de naturali duşmani ai mei şi ai naţiei 
mele, ca faţă de slugile ruşilor asupritori, obraznici, brutali; am să 
dârdâi, însă aşa, dârdâind, am să spun-scriu ce cred eu despre 
basarabenii mei ajunşi împărați de judeţ, hai, de provincie, 
trădători ai noştri. Ce-or să-mi facă? Or să conteste trădarea? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 2 


Cine? Voronin? Grecenca? Au poate Plahotniuc? Or să dea tele- 
foane?, or să transmită “directive” să nu fiu editat? Ei şi, dacă 
n-am să fiu tipărit la Chişinăul meu - nu al lor? În Basarabia mea, 
nu a lor, năvălitorii ? Eu am acele cărţi gata-scrise - ei ce au, gata- 
scris? Directive? Să-şi publice, măcar un volum de directive! Să 
şi le premieze. Că directivele lor ar putea să-mi saboteze editarea 
Seriei? O-ho, şi cum! După care eu voi putea să decedez liniştit 
în exil, la Paris, iar ei să-şi mai ia încă “un mic concediu la 
Karlovy Vary”, în bună tradiţie bolşevică, pentru a-şi veni în fire 
după atâtea şi atât de crâncene eforturi de a distruge până la rasul 
pământului Basarabia, nici măcar să lăse aşa, în ruinuri, ce au 
distrus comuniştii şi rusiştii şi beliştii holocaustolologezi. 


* 


Mi-a venit “informaţii” dinspre Chişinău: “nişte confrati de 
peste Ocean” au fost în vizită pe malurile Bâcului “la mai multe 
instituţii de cultură si la sedii de decizie politică”. Iar pe-acolo 
m-au vorbit de rău; că neg Holocaustul, că sunt antisemit, xeno- 
fob, antirus, antiucrainean (dar s-au păzit să spună că sunt şi 
feroce anti-român). Şi cerînd-somîndu-i pe guvernamentali să-mi 
retragă cetăţenia de onoare a Chişinăului (pe care tot nu mi-au 
dat-o); să nu-mi acorde cetăţenia moldavă (pe care tot nu mi-au 
“rdat-o: trecuseră pe-acolo “veteranii” vizitatorilor, politrucii 
evrei care, începînd din 28 iunie 1940 semănaseră dezolarea, prin 
deportări, înfometare, moarte, );, să nu mă sărbătorească la 2 
octombrie, după cum promiseseră (în afară de modestul colocviu 
de la Academie - nimic : gubernamentaliu dârji, iubitori de cultură 
cu caractere latine, nu m-au felicitat, nici nu auziseră de mine - 
dacă bietii, nu cunosc buchile “burgheze”, româneşti) si dă-i si 
luptä-1, vorba lui Caragiale în varianta maldavineascf. 

Enervanti, informatorii (tot români de viţă veche)! Nu am 
aflat de la ei cine anume erau “confrații de peste Ocean”. Unii 
spuneau cinstit, că nu ştiu care, anume; alții că nu pot rosti nume, 
fiindcă ei nu sunt denuntätori - alții, muuult mai curajoşi, fiind de 
părere că nu putea lipsi javra de Mark Tkaciuk... 

Cu ce m-am ales din “informatii”? Cu atâta: nu Tismăneanu 
era aclamatul vizitator la Chişinău, cum scrisese Tudoran că ar fi 
aflat de la Mihäies. 

Mare scofală! Nu e Vova?, uite Vovii, căci ei sunt preste tot. 
O Armată Roşie, o Divizie de Cavalerie babeliană, cea iubită de 
umoristul nepot al propriilor mătuşi telaviviote: Cosaşu. Pentru o 
treabă ca aceea se găsesc legioane de lepre care nu mă suportă 
nici în vizită, la mine - “în ospetie, acasă”, cum formulase Snegur 
invitația primă, prin 1992. Ştiam de multă vreme că “tovarăşii 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 3 


evrei” se opun din răsputeri călătoriei mele în Basarabia. Eram pe 
punctul de a spune/scrie: “dar măcar ei o fac pe faţă...” Ei bine, 
eram pe punctul... de a mă înşela, crunt; nici evreii nu 
protestează “pe faţă”, nu iscălesc protestele cu numele lor 
adevărate - fiindcă ei nu au aşa ceva, ci doar pseudonume con- 
spirative, de ilegalişti kamunişti, de profitori-pe-viatä ai regimu- 
rilor bolşevice instalate şi prin truda lor, nu modestă, ci hotărî- 
toare. Ei protestează cu spume, cu stropi la prakuratura, la 
Varonin, la guvern, la Biblioteca Naţională (suferă cumplit de 
lipsa NKVD-ului, de a KGB-ului) - în haită, în grup de tovarăşi 
anonimeni, cum le spunea mama. 


x 


Nu mi-a dat pace “scrisoarea deschisă de protest” reprodusă 
în jurnalul pe decembrie 2010. 

Nu contează cine este “Cella Manea [email protected].” 
(o analfabeticä obräznicuticä, altfel o binecrescută si o bineedu- 
cată - de-acasä!). Contează că prin glāsciorul (sic) ei vorbeşte o 
formație de asalt blindarisitä, asmutitä asupra victimei gata-jude- 
cate, gata-condamnate - la Tel Aviv, la Washington - rămâne 
doar (!) să fie sfâşiată în public, la Bucureşti, în urletele de satis- 
factie ale... nesfârsitilor intelectuali românòşi din 2010-2011. 

Sub titlul “scrisoare deschisă” li se cere (să se observe 

impersonalul bolşevic) intelectualilor în chestie să participe la 
execuţia cuiva. Este prezentată - ca pe la noi, dar grafiată cu 
ambele picioare-stângi - ca pe la ei: 


“Uitati o scrisoare deschisa de protest (subl. mea, P.G.) catre directo- 
rul TVR (televiziunea de stat), despre o emisiune in care Ion Cristoiu a pre- 
zentat un portret de politician mainstream lui Corneliu Zelea Codreanu. Se 
poate vedea un fragment al emisiunii pe link-ul de YouTube inclus. Daca 
gasiti chestiunea suficient de inacceptabila sa va alaturati semnatura trimite- 
ti un email dl. prof. Mihai-Dinu Gheorghiu la adresa [email protected] 

Si diseminati scrisoarea altor cunoscuti care credeti ca ar dori sa o sem- 
neze.” (...) 

“Domnule Director, 

Am aflat cu îngrijorare de difuzarea pe primul canal al Televiziunii 
Române a unei emisiuni realizate de dna Eugenia Voda si difuzate pe TVR 1 
la data de 21 noiembrie 2010, în cadrul careia jurnalistul Ion Cristoiu a facut 
unele afirmatii inacceptabile cu privire la "moralitatea" lui Corneliu Zelea 
Codreanu, fondatorul miscarii legionare din România, personaj pe care l-a 
prezentat ca erou romantic. Dorim sa va atragem atentia ca afirmatii de genul 
celor facute în cadrul acestei emisiuni sunt nu doar încercari de acreditare a 
unor neadevaruri istorice, ci si ofense la adresa memoriei victimelor miscarii 
legionare din România. Dl. Ion Cristoiu, care se declara ca ziarist discipol al 
lui Nae Ionescu, ca si gazda sa, dna Eugenia Voda, ignora caracterul fascist , 
si terorist al acestei grupari politice, contributia ei la pregatirea Holocaustului 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 4 


din România, responsabilitatea ei (si a liderului ei) pentru asasinarea unor 
oameni nevinovati, între care si personalitati ale vietii politice si culturale 
românesti din perioada interbelica. Difuzarea unei asemenea emisiuni nu 
poate crea decît confuzie si deruta în contextul politic si economic actual. 

Va solicitam de aceea, domnule Director, ca institutia publica pe care o 
conduceti sa se delimiteze in mod ferm de afirmatiile facute în emisiunea 
amintita si sa sanctioneze pe cei care sunt raspunzatori profesional pentru 
producerea si difuzarea ei . 

Secvente edificatoare din aceasta emisiune pot fi vazute la adresa 
http://www.youtube.com/watch?v=Ks0mqFIkycg” 


Aşadar, “Scrisoarea” prezentată de cenomanea cu formula 
nesfârşit de protocolară: «Uitaţi!» care vine, nu de la “a uita”, ci 
de la familiarul: «lo-te!l» a fost semnată, deocamdată, de (am 
mărit caracterele, ca numele să fie văzute de departe): 


“Dinu Adam, scriitor; Laszlo Alexandru, scriitor; 
Liviu Antonesei, scriitor; Adina Babesh, politolog; 
Daniel Barbu, profesor de stiinta politica; Tereza 
Barta, profesor; Liviu Beris, genetician; Gheorghe 
Campeanu; Igor Casu, Ph.D.; Adrian Cioflanca, 
istoric; Vera Cimpeanu; Mariana Codruţ, scriitoare; 
Alexandru Cosciug; Dr. Peter Dan, psiholog; Iulia 
Deleanu; Doina Denes, psiholog; Caius Dobrescu, 
scriitor; Marius Drăghici; Alexandru Florian, 
sociolog ; Mihai Dinu Gheorghiu, sociolog; Prof. 
Dr. Adrian-Paul Iliescu; Radu Ioanid, istoric; 
Maximilian Marco Katz, istoric; Marius Lazar, 
sociolog; loana Macrea Toma, dr.; Sorin Adam 
Matei, Profesor asociat, USA; Adrian Miroiu, prof. 
dr.; Mihaela Miroiu, prof.dr.; dr. Sergiu Miscoiu; 
Drd. Crisanta Moldovan; Rodica Moldovan, profe- 
sor; Mircea Moldovan, inginer; prof.univ. dr. Mircea 
Morariu; Alexandru Muraru; Lucian Nastasa, istoric; 
Andrei Oisteanu, cercetător; Gina Pana, doctor in 
filosofie ; Alina Pavelescu; Ovidiu Pecican, prof. 
univ. dr., membru al Uniunii Scriitorilor ; Alexandru 
Petria, ziarist si scriitor; Ion Popa, istoric; Nicolae 
Rosu, Germania; Liviu Rotman, istoric; Gheorghe 
Schwartz, scriitor; Dragos Sdrobis; Michael Shafir, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 5 


politolog; Nicoleta Sovre; Lucian Stefanescu; Edit 
Szegedi; G.M.Tamas, Budapesta, Ungaria; William 
Totok, publicist, Berlin ; Dorin Tudoran, scriitor, 
Eniko Vincze, antropolog; Alexandru Zugravu, 
redactor. Ioana Dumitrescu, redactor; Norman 
Manea, scriitor ; Mircea Ticudean, ziarist; dr. Adrian 
Niculescu, politolog; Livia Popescu, sociolog; 
Smaranda Enache, filolog ; Christine Chiriac; Raluca 
Petcut, activist pentru drepturile omului; Serban 
Nichifor, compozitor; Alexandru Jadaneant, avocat; 
Vlad Gross, drd; Andrei Muraru; Denis Deletant, 
istoric; Vlad Solomonbegin [...], medic, jurnalist, 
Israel; Maria Roth, prof. dr.; Camelia Runceanu, drd; 
Andreea Pruncut; Peter Manu; Raymond Luca; 
Stefan Maier; Andrei Ujica, Marietta Ujica; Nicolae 
Prelipceanu; Mioara Villancher; Joaquin Garrigos, 
traducător, fost director al Institutului Cervantes din 
Bucureşti; Wanda Cristali; Bogdan Suceavă, scriitor 
si matematician; Constantin Severin, scriitor si artist 
vizual; Miron Stefan; Olga Stefan; Vasile Morar, 
prof.dr.” 


l-am copiat aici pe toți cei declarați de acord cu textul 
agresiv, acuzator, uitafi/-tor, idiot, puitor-la-zid, vâşinskian (dar 
si: brucanian şi nestorignatian şi barangian) al scrisorii. Nu figu- 
rează, aici I. Vianu: el a comis un text “personal” în acelaşi ton: 
condamnare hotărită, fără apel, a extremismului de dreapta, a 
legionarismului, care, se ştie (în fine, se ştie la Tel Aviv), 
tot-mereu-într-una ameninţă, rânjind şi asteptind momentul să 
devoreze draga democratură din tärisoarä şi nu, doamne fereşte, 
extremismul de stânga, bolşevismul renăscut, holocaustizarea 
care nu ne mai lasă să respirăm fără a plăti fumărit pe existenţă, 
taxă pe aer - prin condamnare în haită, a orice manifestare de 
exprimare liberă, fără zapiskă de la partidul lor, telaviviot! 

Concluzia mea - să mi-o combată Dorin Tudoran, Laszlo 
Alexandru, M.D. Gheorghiu, Katz, Florian, Oişteanu, Shafir, 
Pecican, I. Vianu şi ceilalți holocaustologo-transsinistrologi 
profesionalizati : Românachii se “solidarizează” cu vijelios avânt 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 6 


si cu nesfârşit drag când se iveşte ocazia să înfunde pe câte 
cineva (nu se întreabă: merită acela sau nu să fie pus la zid?, cine 
hotărăşte? Wiesel?; au poate I. Vianu?) - şi nu Doamne fereşte, 
pentru a-l apăra (de agresorii Wiesel, Zuroff, Oişteanu, Katz, 
Laszlo, Shafir, I. Vianu), ci: cât iese la solidarizarea asta? 

Observase un forumist (dealtfel singurul care nu delirase de 
satisfacția tăierii-capului “vinovatului” pentru /èse Holocaust): 
intelectualilor noştri românăcheşti (dacă admitem că un Katz, un 
Horodi, un Solomonbegin, un Totok, un Mihai Dinu Gheorghiu, 
un Alexandru Florian, un Oişteanu, un Peter Dan, un Peter Manu, 
un Pecican şi alții şi atâţia alţii sunt intelectuali-români) - 
le crapă buza după cenzură - dar unilaterală!, dar parțială! 
Şi numai dacă este în favoarea evreilor - şi în folosul goi-lor. 

Întrebare inevitabilă : ce fel de intelectuali sunt cei care 
pledează pentru reintroducerea institutionalizatä a cenzurii? 
Răspuns: aceia (nu: aceştia) sunt bravi «intelectuali 
românoşiy» - ca cei înşiraţi mai sus, fără a-l uita pe supraintelec- 
tualul Ion Vianu, fiul, vai, al democratului Tudor Vianu. 

Am avut cuvinte rele, aspre pentru colegii scriitori, aceia 
care, în iunie 1977 acceptaseră fără crâcnire hotărîrea lui 
Ceauşescu de a introduce fntrecenzura (autocenzura nemaiavînd 
nevoie de o HCM, ca să funcţioneze duduind), acea piteştizare- 
dulce. “De-acum” (din iunie 1977) operaţia de cenzurare a 
textelor de publicat urma să fie “efectuată” de către scriitorii- 
redactori ai periodicelor, ai editurilor, să nu fie lăsată în 
întregime pe umerii împovăraţi de atâta sarcini-de-stat-şi-de- 
partid a lanoşilor, a Pavel-Cîmpenilor, a Docsänestelor de 
tustrele sexe, “instructorii de partid”... 

S-a supărat atunci pe mine - prin intermediar, nu mai avea 
“contacte duşmănoase” cu mine de când trimisesem manuscrisul 
Ostinato în Occident - buna mea prietenă, Gabriela Adames- 
teanu: Ce-as fi vrut eu : ca ei, scriitorii, redactorii la periodice, la 
edituri să facă în gest de protest? Ei, singuri-singurei, cu mâna lor 
(în fine, mi-e imposibil să formulez astfel: “cu mâna pe inimă”)? 
N-oi fi poftind o grevă? Măcar un text de opunere la “măsura” 
Ceauşescului? Dar unde ne trezim: în Occident? La urma urmei, 
mai bine aşa: de ce să ne lăsăm cenzurati de troglodiţii ne-scri1- 
tori, instructori de la CC, când putem face treaba asta între noi, 
colegi, prieteni, cultivați, scriitori profesionişti? - nu am pus 
ghilimelele citări, fiindcă nu sunt sigur de... formă, însă fondul 
cugetării scriitoarei Gabriela Adameşteanu acesta era. 

Am mai consemnat în jurnalele mele rezultatul modului - 
intelectualnik, scriitoricios - de a vedea (şi de a accepta) 
cenzura-de-sus, altfel-zisa cenzura-de-stat-şi-de-partid, când, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 7 


prin 1988, Gabriela Adameşteanu a călătorit şi în Franţa şi ne-am 
re-văzut - după muuulti ani. Fiindcă mă întrebase ce mai scriu, cu 
toată buna-credinţă şi bune amintiri colegiale (dinainte de 1971!) 
i-am încredinţat dactilograma cărţii intitulată atunci Din Gară, 
devenită apoi Arta refugii. Când mi-a restituit-o, am crezut că 
înnebunisem: prietena mea bună (chiar dacă în ultimu 12-13 ani 
în ţară nu mă mai frecventase, mă evitase cu un curaj de Ecaterină 
Teodoroiu), excelenta scriitoare olteancă Gabriela Adameşteanu 
îmi făcuse, pe manuscris, observaţii năuce, obraznice, în acelaşi 
timp împanicate, de-a dreptul îmbălegate-pe-sine, parcă ştiind că 
vor fi verificate de torurile futelare, convinsă că are să 1 le vază 
tovarăşul său de viaţă Bäläitä, membroiul CC al PCR, cohabita- 
torul şi cenzorul şef-personal al ei - dacă nu chiar Docsăneasca în 
persoană (fiindcă să nu ne închipuim noi că tovarăşii de la 
Controlu” Presi’ dăduseră ortu’ popii iar autorii de cărţi pe 
românie rămăseseră de capul lor - nooo!). Din moment ce, din 
iunie 1977, la directica ceauşească vulgara, obşteasca cenzură nu 
mai exista (sic) - dar însă-totuşi şi-o făceau, cu clacă, chicotind, 
dîndu-şi coate complice-amuzate/peste poate înşişi iscălitorii de 
cărți, cei care se opuneau puternic comunismului, prin cultură 
curată cu voie de la Melitea “Porului - după care mergeau, în grup 
organizat, de să beie o bere - de la mama ei... 

l-am arătat şi Anei “contribuţiile” prietenei noastre. Pentru 
câteva clipe ne-am trezit - la noi, la Paris - pătrunşi de frica, de 
spaima, de teroarea cenzurii de la Bucureşti răzbătută prin 
notatiile Gabrielei Adameşteanu făcute departe de Ochiul 
Neadormit al lui Big Brother, pe o dactilogramă comisă de mine. 
Dealtfel, draga de Gabriela, mărturisea că ei îi este atât de frică - 
în general, de avioane, în special de ceea ce ea nu-i spunea pe 
nume - încât se pişează pre dânsa... 

Frica ori nevoia de protecţie din partea Puterii, a adus 
“intelectualitatea română” să ceară, cu gura ei, cenzurarea 
colegilor, a confratilor. Mecanismul mental fiind simplu: cel cu 
capra vecinului; şi cel al gardienilor de rang inferior: “Decât să 
plângă mama...” 

Ce noroi, ce latrină de cazarmă, debordată, viaţa “telectua- 
hlor României, în frunte cu stindardnikul ei, Ion Vianu, nemilo- 
sul pedepsitor de “extremişti de dreapta”, fiindcă pe bolşevicii 
evrei veniți pe tancurile cu o stea roşie în cur, cei care ne-au 
distrus ţara şi oamenii şi sufletele lor nu-i vede, de când, brusc, a 
aflat că el este iudeu curat, nu un murdar goi. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 8 


x 


Ne-a scris Dana, stränepoticuta-mi! Merge la Braşov, la o 
tabără de ski. Bucurie la noi, să fie s1 la ele, fata si mama. 


Luni 3 ianuarie 2011 


Nici că se putea o veste mai bună pentru o primă zi de lucru 
a noului an - aceasta: 

“Sondaj: Traian Băsescu, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, 
cei mai apreciaţi politicieni români” 

Brava, romîni! - am scris cu f, după cum merită... sondatii. 

Bine-bine, sondajele sunt nişte chestii pentru uzul personal 
al personatilor, nu pentru a informa populatiunea despre o anume 
situaţie la un moment dat. Ei şi? Eu cred în “sondajele” fabricate 
de presa românească (tentatia de a ghilimeliza şi presa şi romi- 
nească nu mă părăseşte). Fiindcă acestea sunt adevărate, măi 
tovarăşi! lar adevărul zice că suntem o populaţie (populace, ce 
corect defineşte franceza starea-noastră-cea-de-toate zilele!). Nu 
ne mai venim noi în fire (care fire?) odată ce tăvălugul istoriei 
(nedrepte, cum altfel?) a trecut peste noi şi ne-a “încorporat” în 
solul nămoletico-băştinos. Că mai cârtim, că în locul lui A l-am 
fi pus pe B, iar pe C l-am fi înlocuit cu un cumnat, nimic nu mai 
schimbă nimic în universul carpatodanubian. Pen'că nu persona- 
litätile fac istoria, ci aşa cum ne-a învăţat marxismul nostru drag 
si staliniştii care ni-l predau: Răutu, Roller, Tismăneanu, Radu 
Florian, Paul Cornea: masili turmoasili (nu turmili mäsoase?). 
Acestea fac, nu prin fapte - atunci ar fi alcătuite din polonezi - ci 
prin păreri; prin năzăriri; prin spaime ieşite la lumină din întune- 
ricul fiinţei noastre subpământenice. Or acestea - părerile- 
năzăririle-spaimele maselor (largi populare) în spaţiul românesc 
- au devenit literă de Evanghelie. 

Prin urmare, adevărul-românesc este cel enunțat în presa 
noastră-zilnică-şi-îndrăgită: 

*... Traian Băsescu, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, cei mai 
apreciaţi politicieni români”! 

Mărturisesc: iubitor de gen gingaşiu, aş fi introdus, fie şi 
lucrînd/dînd din coate şi din gură şi neşte tovărăşele femele d-ale 
noastre, dîn puopuor: Monicutica Macovei, Ritzi, Plăcintă, Turtă- 
verde-dar-Acră, Norica Nicolai, aia cu nepoata iubitoare de 
butoane), inevitabila Udrea Nutzy-spaima-perdeluţi”, evitabila 
Mona Muscă, Smaranda Enache şi, ca să nu fie supărare/în fami- 
ha domnitoare, pe fata-lu'-tăticu, cea cu succesur'li, precum şi pe 
colegii ei de numeroase facultăţi care de care mai inexistente: 
Sida, Prigoană... S-a observat: nu am “nominalizat”, vorba 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 9 


gazetarnicilor dâmboviţei, nici o vedetă de TV, nici vreo record- 
mană la măritat, ba cu unul, ba cu ceialalți, nici chiar pe 
Blandiana, Vergina Verginelor, cea mult-mai-preferată. Însă nu e 
după mine, ci după Box Populi, ce-mi imaginam? 


Dacă şi eu..., vorba Getei Dimisianu, unica femeie care 
mi-a produs coşmaruri nesexualnice (din contra, ar fi precizat 
Măgureanu, sociosecuristul cu pricina - să repet o alta de-a lui, 
că-mi place, i-a plăcut şi Zoei Condurache, amuza Asztaloşului - 
nu ştiam că “Virgil” vine de la “Imre”, nici de la “Structură”, cum 
se tânguia Emilul Blandianei şi al Doinei Cornea: «Noi n-am 
distrus dosare - dimpotrivă!»); ziceam că, ce? Ziceam că, şi eu: 
mi-am găsit momentul să pretind. Când ţara se piaptănă. Taman 
atunci, şi eu; pun condiţii de nu se pun. Căci nu ieste momentu’ 
de pus condiţi, ci de pus uăsul, vorba Plesitului Sec. Întru 
propăşirea noastră, a tutulor, cu precădere a sondaţilor... 


Nu: nici un semn bun Anul Nou (nu) are. Oriunde m-aş roti, 
răsuci, în asteptare-cäutare: nimic. Ba, vorba Secureanului 
sătmărean de la Ghiurtelek, Astaloş: «Noi - dimpotrivă!» 

Spectacolul oferit de fraţii basarabeni - cei buni! - acum, 
după ce au asudat din greu la operaţiunea de coborîre a raiului pe 
pământul dintre Prut şi Nistru arată a fi un vulgărel plagiat din 
Budai-Deleanu: nu o Moldoveniadă (e-he, ce frumoasă şi 
ochioasă ar fi fost!) ci o Regäteniadä, superlativul ‘Gäniadei: se 
observă mâna lui Băsescu, prin consilierul (trimis lui Ghimpu!) 
Dungaciu. Simplificînd, pentru o mai apropiată înţelegere: 
Ghimpu a pierdut şi, împreună cu el, am pierdut toţi. 

Ce blestem pe capul nostru, al basarabenilor! 


* 


Acum, că visul de a înălța o bibliotecă avînd şi rol 
medicalo-alimentar s-a spulberat, îmi mut utopia la Mana. 

De unde bani pentru materializare? Ce întrebare: de la 
Lotărie! În mediul sub-rural al Manei va trebui ca măcar o 
părticică din ce vor primi oamenii - în majoritate: femeile - să fie 
plata... munca lor. De acord, aşa e mai bine, aşa e mai drept, aşa 
e mai pedagogic. Întrebarea mea, fiindcă nu prea ştiu ce ar putea 
face, lucra, prestă fetele şi femeile din Mana - şi din împrejurimi 
- ca să nu aibă simtämântul că ceea ce primesc este cu totul 
gratuit, însă nici să nu creadă că cel care nu poate să lucreze acela 
nu va putea primi ceea ce este de primit: asisenţă medicală, deci 
si medicamente, alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte... 

Ce ar putea fi amenajat, ca program, pentru femeile şi fetele 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 10 


noastre din Mana - evident, cele care încă nu au de gând să plece 
“la lucru” în străinătate; şi adultele care s-au întors, strivite de 
acelaşi lucru, nesănătoase, rău atinse? “Ceva” care să nu le lase 
pradă singurătăţii, excluderii, ruşinii că s-au întors, dacă nu ca 
nişte ostaşi grav-räniti, atunci ca aşa-şi-aşa-răniţi (chiar dacă nu 
si vindecabili). 

Mă gândesc la clacä, obicei străvechi la noi, însă care nu va 
fi rămas nealterat, nemaculat, nespurcat în perioada comunistă 
prin odiosul colhoz. Să i se zică altfel, dar să existe ca un timp şi 
ca un loc de... retragere, de pauză, de comunicare şi, de ce nu: de 
bucurare? În anotimpurile calde fiecare va lucra “la deal”(-ul 
său), pentru ca oamenii să recapete sentimentul de proprietate a 
pământului, iar în pauze (când plouă-ninge...), să treacă, să vadă 
ce mai calea-valea pe la locul în care se adună lumea, să mai şi 
lucreze, în rest să pună ţara la cale. 

Nu aş putea propune soluţii, de genul: 

“Ar fi bine (rentabil) să avem sere, unde să cultivăm legume, 
fructe...” - foarte bine, le cultivăm, doar la aşa ceva ne pricepem, 
dar ce facem cu ele, odată culese, cum le valorificäm, unde, cui 
le vindem?; 

“Ar fi bine să avem un atelier de covoare (sau de confecţii 
din ţesături de bumbac, in, cânepă, lână...)”, dar suntem asiguraţi 
că le vom putea vinde?; 

“N-ar fi rău dacă am creşte iepuri de casă, pentru carne - 
spaţiul “vital” iepuresc va fi modest, vor fi necesare câteva bune 
hectare pentru lucernă, trifoi, morcovi, napi, precum şi de un 
modest abator, de un spaţiu de depozitare mai însemnat, cu 
instalaţii frigorifice...” etc, cu condiţia să fim asigurati că vom 
avea clienţi la carne de iepure...” 

Mai degrabă aceste “cooperative” să funcţioneze după 
modelul capitalist, să fie proprietatea cuiva (o persoană sau o 
asociaţie), iar mănenii să lucreze ocazional... 

Oh, ocazionalul mănean... Poate femeile să fie mai disci- 
plinate, mai punctuale... 

O altfel de utopie n-am găsit? Una în care să nu fie nevoie să 
se investească nici un ban? Ba ar fi: un în care să se “inves- 
tească”, dacă nu dragoste, atunci înţelegere faţă de aproape; 
acceptare şi a lui. Dar de unde înţelegerea? 


x 
Mi-au căzut ochii pe prelungirile listelor partizanilor 
pedepsirii drastice a lui Cristoiu şi a Eugeniei Vodă, ca şi ale 
celor care protestează împotriva execuției. La cei care cer tăierea 
capetelor apar, cine? Blandiana şi Rusan (spre mirarea unei 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 11 


forumiste)!, la ceilalţi, neciudat: Liiceanu apare şi ca semnatar 
al apărării, dar şi “în aşteptare” - în-aşteptarea a ce? A direcţiei 
vântului? S-o afle (direcţia) cu degetul băgat în cur apoi în gură? 


Marţi 4 ianuarie 2011 


Altă noapte grea. Va trebui să le semnalez pe cele ne-grele - 
când există... Suntem în aşteptare, cu Ana. Nu, nu este o stare 
normală aşteptarea: te macină, de consumă, te rontäie, te ucide. 


Oricâte rele-deprinderi semnalasem la intelighentiotii noştri 
români, tot nu m-am obişnuit cu setea-şi-foamea de cenzură la 
confrații noştri, în principiu cavaleri ai libertăţii cuvântului, în 
ne-principiu foarte ostili acestui control abuziv, al abuzului 
controliv. Chiar într-atâta să fi fost striviti, reeducati, pitestizati 
mândrii - şi liberii - intelectuali români, încât au ajuns să sufere 
de... mancă, vorba frantuzitilor?, de lipsa, nu a unui drog, ci 
a cotonogelii zilnice - bine: săptămânale, administrată de frații- 
noştri-cenzoril? 

Nu vorbesc de evrei (trei sferturi dintre apelători la cenzu- 
rarea celorlalţi, care se manifestaseră împotriva intereselor lor, 
de rasă, ei apărîndu-şi ciocanul propriu-şi-personal: unicitatea 
Holocaustului), ci de sfertul rămas, alcătuit din goi-n1 obşteşti: 
ce-i mână pe ei, bieti târte-obiele, să ceară cenzurarea altora, fără 
tresărire, fără ruşine, vorba românului tramvaic: «Nu pă 
rosâne”?». Nu, nu i-i ruşine lui Antonesei să se ia după MDG, 
turnător dovedit - e drept: m-a denunţat pe mine, nu pe el, în Le 
Monde, care nu-i o Scinteie oarecare, deşi dacă ne luăm după 
declaraţiile sale “Profesorul”- este vorba despre turnätorul 
scrobito-roşcocat - ăsta “se simte deranjat de obscurantismul 
religios şi de excesiva prezenţă a religiei în viaţa publică, de 
anticomunismul postcomunist...”! (căci M.D.G. a mai-bine- 
preferat, de totdeauna, să lupteze numai împotriva “facis-mu- 
lui" "din secolul trecut, decât să ridice un deget împotriva actualu- 
lui bolşevism sionist); nici lui Pecican, nici lui Vighi, nici lui 
Gelu Ionescu nu le-a fost ruşine să se înregimentez în brigäzile 
sioniste (luptătoare antifaciste!), ci de frică, e-he, ce ştim noi ce e 
frica la intelectualul român!, ba chiar şi la intelectuala româncutä, 
ca Marta Petreu, Blandiana, Adameşteana. Nici lui Tudoran nu-i 
este ro-şâ-ne să umble din Voiculescu-n CăCaT Popescu, din 
Manolescu-n “R. Iloanid”-escovici. Dar lui Ujică? Dar lui 
Suceavă ? - acesta ar fi făcut bine să pună, în sfârşit, un becar la 
cheia literaturii sale analfabet-dieznice, în loc să se bage unde 
nu-i fierbe oala/filosofala. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 12 


Dar de unde, ruşinea la neruşinaţii de profesie? 


x 


Filip mi-a propus să prezint Jurnalul 2011, nu lunar, ca până 
acum, ci săptămânal. Nu ştiu dacă ideea este bună. Anul trecut 
am oferit o lună în două felii a câte o chenzină, existînd atunci 
“o stare de urgență”, însă nu am aflat dacă a fost bine. De modă 
veche fiind, trag către un ritm lunar, pentru mine luna fiind o 
unitate numibilă - dar vom încerca... 


Miercuri 5 ianuarie 2011 


Am dormit ceva mai mult - cu întreruperile obişnuite - dar 
tot neodihnit am trezit. 

Citesc în presa de la Chişinău că guvernanţii au şters-o în 
vacanţă - în străinătate !, unde alt'? - după exemplul lui Voronin 
care acum câteva zile ofta după “oleacî di Karlovy Vary”, dar se 
plângea că încă nu se poate duce, are treabă “na Maldova”. Avea, 
avea, chiar de nu era prezent. Se şi observă, după oboseala 
cumplită prăbuşită peste miniştrii nou aleşi (sic - aşa pretind ei, 
mimînd democraţia: “aleşi”, în fapt sunt neşte vulgari numiți): 
au nevoie să respire aer occidental în locul celui bäs(t)inal. Din 
informaţiile prețioase culese reiese că va trebui să mai aştept, să 
ajungem în săptămâna viitoare, până să-i scriu lui Gheorghe 
Duca, preşedintele Academiei, singurul rămas în post, ca să mă 
plâng de... De ce? De Cine? 

Vai de steaua mea! Nu-mi mai văd eu cărţile tipărite acasă la 
mine, în Basarabia. Bodrug a promis - adevărat, nu cu gura lui, 
personală, ci prin a Luminitei-Dumbrävitei, încă de acum o lună 
(nu de acum un an?) - că, de cum se întoarce din campania 
electorală (e-he, fost-ai lele, când ai fost), pe loc mă contactează, 
ca să stabilim termenii colaborării noastre editoriale. Ca tăti 
selea, la noi, la Moldova, stabelite au rămas! Academia - nu e 
platnică, ci comanditară - cu editura lui Bodrug a încheiat întele- 
gerea, aşa că autorul de mine şade la cheremul nimuruia. 

Am abandonat utopia cu Biblioteca; să părăsesc şi utopia cu 
editarea cărţilor? Aşa se arată Realitatea Basarabiei: degeaba au 
decretat anul 2011 “An Goma”, degeaba au înscris manifestările 
- hârtiile acelea nu au fost semnate de guvernanti, nici nu le 
venise rândul la iscălit, fiind ei atât de mari (deasupra norilor, ca 
Lupu), încât nu ştiau cine-i Goma cela, că ei nu cetesc cărţile, 
doar le aranjează pe rafturile daurite după culoarea cotorului - 
apoi noii aleşi a fugit iute-iute, să se hodinească după sfânta 
trebuşoară făcută, fie-le-ar de cap făcătorilor... Mie ce-mi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 13 


rămâne de făcut? 

Nimic. În cel mai bun caz o scrisoare adresată lui Gheorghe 
Duca, “publicată” în jurnalul meu pe internet, citită de trei-patru 
persoane, care, Doamne-fereşte să spună în Jur ce-au aflat, aşa că 
rămân tăcute şi anonime, cum le şade lor bine când se aştern pe 
rezistenţă nationalo-spir(i)tualà. 

Si ce bine porniseră lucrurile după invitaţia lui Mihai 
Cimpoi, domnule! Şi ce jalnic sfârşeşte, oameni buni... 


x 


Blogul lui Dorin Tudoran din “Cultura” 2 ian. 2012, sub 
titlul “Spiritul si litera” ne informează solemn. .., pecumcăci... 


“Înainte de 1990 am făcut parte, pentru mai mulți ani, dintr-un grup 
de oameni pentru care încrederea reciprocă reprezenta un liant indestructibil. 
Fiecare dintre noi avea din partea celorlalți dezlegarea de a-i semna pe orice 
demers — scrisoare deschisă, apel, protest, memoriu etc. — adresat unor auto- 
ritäti sau presei. Primordial în folosirea acelei carte blanche era spiritul în 
care era elaborat un document pe care ne puneam semnăturile. (...) 

Curând, a dispărut regula acelei carte blanche si a fost înlocuită cu obli- 
gatia de a prezenta fiecăruia dintre noi documentul în cauză.(...) De ani buni, 
semnez foarte rar documente comune, limitându-mă să o fac doar atunci când 
miza unor asemenea demersuri depăşeşte considerabil orice îngrijorare față 
de imperfectiunile literei unui document, important redevenind spiritul în 
numele căruia este inițiat demersul. (subl. mea, P.G.) Este si cazul scrisorii 
adresate CNA în legătură cu o ediție a îndrăgitei emisiunii a Eugeniei Vodă, 
Profesioniştii, în care invitatul, Ion Cristoiu, a făcut afirmaţii mai mult decât 
“discutabile” în legătură cu liderul Legiunii — Corneliu Zelea Codreanu.Dacă 
aş fi fost cel care a scris textul initial, probabil că l-aş fi articulat uşor diferit, 
as fi drămuit accentele altfel etc. (...) Reţinerile mele faţă de o formulare ori 
a alteia au pălit însă în raport cu adeziunea mea necondiționată la spiritul din 
care s-a născut acel document. De aceea l-am semnat.” 


Mai departe? Aşteptam ca autorul rândurilor citate şi semna- 
tar al “scrisorii adresate CNA” să deie o explicaţie a “adeziunii 
necondiționate "(a protestului contra emisiunii, să nu se uite). 

Ca şi în celelalte prilejuri (de a se explica): motivul pentru 
care i-a ales ca prefatator şi postfatator la volumul său de 
documente ale Securităţii, pe “Radu Ioanid” şi pe N. Manolescu 
(îmi plecase mână să ghilimelizez şi numele Manolescului, şi 
acesta fiind unul adoptat, nu adevărat); în penibila ceartă de tate 
de ambe sexe în legătură cu Mihai Botez, Dorin Tudoran nu a 
ştiut să iasă onorabil, corect, prin explicaţii cinstite, din 
încurcături unde sigur-singurel se băgase ca proasta - şi acolo 
rămăsese cu läbutele încleiate. 

Degeaba pune la dispoziţia comentatorilor Forumul 
blogului revistei Cultura, fiindcă el nu ascultă ce spun cei care nu 
(prea) sunt de acord cu faptele, cu motivațiile sale. De unde 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 14 


concluzia: Dorin Tudoran este sigur că a făcut bine ce a făcut: nu 
doar semnarea unui denunt, fiindcă denunt este “scrisoarea” 
(semnată alături de orfani ai gornistului-de-clasă precum Laszlo, 
Horodi, M.D. Gheorghiu, Katz, Florian, Oisteanu, Shafir, 
Pecican, Solomon-begin, Totok, Oişteanu, Peter Dan, Peter 
Manu şi ceilalţi holocaustologo-transsinistrologi profesionalizati, 
înregimentaţi sub steagul zdrentäros (unguresc) al lui Wiesel: dar 
si cerere de pedepsire a făptaşilor! 

Si, desigur, suplică, în faţa puterii, de a (re-)instaura 
cenzura. 

Am încercat să părăsesc Forumul, suprasătul de a auzi (da: a 
auzi!) glasurile obraznice, tipetele, răcnetele, urletele, tânguielile 
evreilor şi ale slugilor lor, proclamînd aceleaşi minciuni, aceleaşi 
litanii, împroşcînd cu acuzaţii aiurea - am auzit şi aici, pe unul 
care producea un argument năuc: că el are dreptate când 
condamnă “cu hotărîre” emisiunea «fasistä» - deci să fie inter- 
zisă, iar făptaşii pedepsiţi - folosind argumentul: «Bunicul meu a 
fost gazat la Bergen Belsen!» - raționament din aceeaşi familie de 
idiotisme ca şi cele produse de securiştii evrei unguri care îi 
snopeau în bătăi pe ţărani dobrogeni, regăţeni, olteni, zbierînd, cu 
spume la gură: «Voi, fasistilor, care ne-ati ars la Auschwitz!” - 
de-ai fi zis că-l auzi pe Wiesel, secondat de secundacul Shafir. 

Însă curiozitatea - mazochistă - m-a ţinut locului (şi vorba 
mea: bine mi-a făcut: am dat de câteva intervenţii normale, ale 
unor oameni normali, care gândeau normal (cu capul lor, nu cu al 
Oişteanului, al Shafirului, nici chiar cu al simpaticului evan- 
ghelist-biciclist Cosaşu). Spre surpriza mea am întâlnit opiniile 
normale ale lui Florin Iaru (despre care multe vorbe rele zisesem 
înainte - însă tot pe teme iscate de Tudoran) ale unuia (uneia?) 
“Vali...” (acesta/ aceasta îl flocăieşte pe măgarul de “Radu 
Ioanid”, răul sfetnic al lui Tudoran), şi “InimaRea”. 

Florin laru, ziceam, a pus punctele pe 1: 


“Eu cred că CNA a pus în discuţie dreptul cuiva de a vorbi despre o 
legionari altfel decît e cursul oficial (de înfierare formală), în contradicţie fla- 
grantă cu dreptul la libera expresie a oricărui individ. Cum avem acum pe 
ecrane un formidabil film dedicat lui Nicolae Ceauşescu (filmul lui Ujică), eu 
aş propune şi interzicerea filmului. (...) despre asta e vorba: CNA a 
sancţionat părerea “bună, favorabilă, neoficială” a unui invitat, referitoare la 
un actor istoric important — şi care a marcat istoria modernă a României. 
CNA are păreri şi ştie mai bine decît noi cum trebuie să vorbim? S-a făcut 
propagandă legionară? Se pare că nu. Asta, indiferent de persoana care şi-a 
exprimat părerile, e intolerabil. Ascultă: interzicerea vorbirii neconvenţionale 
despre comunism e la fel de intolerabilă. Şi asta o spune un om care era să- 
şi lase pielea pe băț în “89!” 


Să nu-i uit pe vorniceii lui Tudoran de la Polirom: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 15 


Manolescu: nu am înţeles unde “se situează” el fată cu 
prabliema: De partea curajoşilor (trebuie să ai curaj, pentru a 
înfrunta minciunile Holocaustologo- Transnistroloage) sau de 
partea... Rodicăi Gordon şi a lui Taubmann, cei care-i cadorisi- 
seră ambasada Unesco de la Paris. 

“Radu Ioanid”: de la “...Vali” aflu natura luării la cuvânt a 
bolşevicul sionist - aceasta: 


“Dumneavoastra [i se adresează lui Tudoran, n.m. P.G.] spuneti: “Am 
semnat documentul trimis la CNA pentru că el nu punea în discuție profesio- 
nalismul realizatoarei, dovedit de-a lungul unei decade de muncă, ci semnala 
un accident de parcurs”. Hmm, dupa cum citesc aici (http://www.observator- 
cultural.ro/index.html/articles%%7Cdetails?articleID=24665) pe autorii pro- 
testului ii cam doare in cur (scuzati!) de parerile lui Cristoiu, ei capul lui 
(Eugenia) Voda il vor, vezi Radu Ioanid: 

“Problema emisiunii Profesioniştii, difuzată pe TVR 1, la data de 13 
noiembrie 2010, nu o constituie opiniile propagandistice prolegionare 
afişate de domnul Ion Cristoiu, ci atitudinea moderatorului acestei emisiuni, 
doamna Eugenia Vodă.” (subl.mea, P.G.) 

Iar eu (un ilustru anomin, vorba cuiva... cindva poet: “ca fumul din fur- 
nale”) in acest context interpretez a doua scrisoare de protest, semnat de cei 
10, de sprijin pentru doamna Eugenia Voda (dar nu si pentru Cristoiu). Iar 
postarea de fata este (din nou, in interpretarea mea) o nuantare binevenita 
vizavi de un atac (care ascunde vechi rafuieli!?) in haita, la care ati semnat 
alaturi de alte nume onorabile dar si multi “oieri ai mintii”, asupra unei 
Doamne ! (sublinierile mele, P.G.) 

“Si daca, voi toti cei 100, veti fi efectivi si veti reusi sa scoateti emisiu- 
nea doamnei Voda din grila TVR [vezi acelasi Radu IOANID: "4m rugămin- 
tea să aveţi amabilitatea să ne informați (pe mine şi pe colegii care au 
semnat scrisoarea către dumneavoastră) în legătură cu eventualele decizii 
ale Comisiei de Etică şi Arbitraj a TVR în acest caz"] atunci, va rog, sa 
veniti (oricare din cei 100) cu o propunere constructiva care sa inlocuiasca 
emisiunea ei cu alta, cel putin, la acelasi nivel. Cum?! Asta nu ar fi treaba 
celor 100 ... treaba lor ar fi doar sa darime orice, oricind, oricum... hmm... 
atunci, pacat!” 


Atac explicabil în subteran, astfel: Cristoiu este un oarecare 
găinar “facist”, cu un dos de palmă îl trimiti sub lavitä, dar 
Eugenia Vodă este o trădătoare! (vezi diferența de periculozi- 
tate între Breban şi mine: eu duşman - el trădător al CC al PCR). 
Ea, căsătorită cu evreul Lustig să comită o asemenea eroare 
(de rasă)? Ce-ar mai urechea-o - dar nu executa-o - “E. Ioanid”, 
acest măgar răpănos! 

Nu, nu sunt curios cum are să scoată cămaşa Tudoran. 

N-are s-o scoată. Şi nu va căpăta măcar un guturai. 

Dacă nu a înţeles ce 1 se reproşează... Fericit, Dorinul! 


Iar ca supliment, un răspuns forumistului “Lucid” - acesta 


aducea mereu vorba de N. Manolescu şi de faptul că obținuse 
ambasada Unesco pe spinarea “cazului Stoiciu-Goma”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 16 


Versat în psihologia maselor (în care se scaldă cu voluptate), 
ştiind el bine că oamenii nu mai tin minte ce a fost, cândva, în 
realitate, “cazul Stoiciu-Goma” (o spun eu pentru cei doi-trei 
cititori ai Jurnalului meu pe internet: un denunt ticălos, la adresa 
mea şi stârnirea întregei cirezi de membri ai Uniunii Scriitorilor 
de a ne acuza, pe L.I. Stoiciu pentru... “neglijenţă”, iar pe mine 
de... “antisemitism”, turnătorie nu doar ne-acceptată de masele 
cu pricina, dar susținută cu entuziasm, în sensul: “da, Stoiciu şi 
Goma sunt antisemiţi!”, susţinut de Gârbea («Goma a scris în 
Jurnal de 126 ori evreii, articulat»), Cistelecan, Marta Petreu, 
Vozganian), Dorin Tudoran ambalează odioasa faptă: murdara 
turnătorie a Manolescului (înaintea lui: a lui CTPopescu, a lui 
Liiceanu) în foiţă de argint astfel: 


“@ lucid 

1. Faptul ca ati pomenit de doua ori ce numiti “cazul Stoiciu-Goma” iar 
eu ma “feresc” sa il amintesc nu indica ce insinuati — dare dupa cires, ci 
altceva. Si anume: incercarea de a tine discutia cat mai aproape de subiectul 
propus.(...).. 

2. Aceasta discutie nu este nici despre ce a reusit ori nu N.Manolescu 
in calitate de ambasador la UNESCO, nici despre valoarea ori lipsa de valoa- 
re a Istoriei...sale.” 


Nu, nu, ne asigură veteranul diversionist Tudoran. Discutia 
era numai şi numai despre legionăroiul Cristoiu! 
Tudorane, Tudorane sau, citîndu-l pe răcniciosul Antonesei: 


«Frate Doriiiine!» 
x 


De : [email protected] 

Objet : La Multi Ani! 

Date : 5 janvier 2011 11:25:54 HNEC 
À: [email protected] 


“Stimate domnule Paul Goma, 

Va scrie Olga Stanciu, director executiv la Prut Intrernational. Va 
doresc un an frumos, cu sanatate si multe realizari! 

In sfarsit am incheiat toate sarbatorile si sper sa incepem 2011 cu o 
colaborare frumoasa, iar la primavara sa avem posibilitatea si sa ne intalnim. 
Am primit de la doamna Dumbraveanu lista cu titlurile pe care le propuneti 
spre editare. Unele din ele ne sunt cunoscute, altele - mai putin. Avem nevoie 
de opinia dumneavoastra - care din aceste titluri le putem include in primul 
volum. Ce numar de pagini are fiecare din ele? Daca in lista dumneavoastra 
sunt titluri care nu au fost inca editate? 

Raman in asteptarea raspunsului dumneavoastra. 

Cu respect, 

Olga Stanciu, 

director executiv 


Editura Prut International 
Tel./fax: +373 22 749318 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 17 


Mob.: + 373 68 044899 
www.prut.ro 


Am răspuns pe dată - doar eu aşteptam cu sufletul la gură: 


“Mă asteptam să mă contacteze DI Bodrug, după promisiunea D-lui 
Gheorghe Duca si a Luminitei Dumbrăviţa. Cu D-sa ar fi urmata să stabilim 
lista lucrărilor si programul. Dar se vede cà nu am noroc. 

Cu drag as discuta cu Dvs - dar ce? Dvs. nu cunoaşteţi situatia mea, ca 
autor - din moment ce mă întrebaţi: 

“Ce numar de pagini are fiecare din ele? Daca in lista dumneavoastra 
sunt titluri care nu au fost inca editate?” 

Sunt convins: vom colabora armonios după ce veti fi pusă la curent de 
DI. Bodrug - dar cum el nu are timp de mine, rămânem pe loc, tot pe loc cum 
am fost si până acum, de unde opinia mea: astfel nu voi fi editat la Chisinâu, 
decât eventual (vorba celuia: foarte eventual!), postum. 

Al Dvs, 

Paul Goma 


Joi 6 ianuarie 2011 


In continuarea corespondenţei angajată ieri, azi-dimineaţă 
am trimis explicaţiile de mai Jos: 

“Paris, 6 decembrie 2011 
Mesaj pentru Dl. Bodrug prin D-na Stanciu: 

V-am trimis azi dimineată o parte din lista cârtilor mele, de editat la Prut 
International. 

V-am propus - nu v-am impus - acele titluri importante pentru mine si 
pentru cititor. 

Am constatat, cu ocazia alcătuirii numărului special al revistei 
“Metaliteratura”, dedicat mie că cercetătorii colaboratori duceau lipsă arză- 
toare de volume de-ale mele - desi mi-au fost publicate în Basarabia câteva, 
de A. Vartic: două, de I. Rosca: trei, de Erizanu : una - dar mai ales de texte 
de referintă. Mi s-a spus că bibliotecile publice - de la Orhei, dar si cea 
scolară din Mana, satul meu natal, nu mai au cârti de-ale mele [chiar dacă au 
fost... nereturnate, chiar “furate”, “hotii de cârti” nu au comis vreun păcat, se 
presupune că măcar le-au răsfoit...] 

Această pledoarie pentru editarea cârtilor mele: chiar în aceste momen- 
te de criză, vor fi câutate. 

M-am gândit la o Serie editorială generală, purtînd numele meu. 

In cadrul acesteia, “sub-serii” se vor înscrie: a jurnalelor, a cârtilor de 
fictiune, a mărturiilor (care intră si alături, la fictiune - de pildă prima 
propusă; “Culoarea curcubeului”), etc. 

Fireste, în editură vor apărea alte criterii de impârtire - foarte bine, îmi 
vor fi transmise si le vom discuta.Vor fi negociate chestiunile tehnice (for- 
mat, coperte etc,) însă nu titlurile trimise, nu continutul volumelor. Desigur - 
după acceptarea generală a... listei generale, vom stabili un program al apa- 
ritiilor, insă doar autorul va decide prezenta cutărui titlu sau absenta lui. 

Am marcat în dreptul câtorva dacă se află încă in drepturile altei editur 
- deci nu vor fi neîntelegeri de acest ordin. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 18 


Asadar, stimate Domnule Bodrug si stimată Doamnă Stanciu, după ce 
veti cerceta lista si acest supliment de explicatii, comunicati-mi propunerile 
Dvs - editoriale. 

Atunci vom începe târguiala... 

Va anunt că împuternicita mea pentru editarea cârtilor în R. Moldova 
este Doamna Aliona Grati. Domnia sa este în posesia fisierelor cârtilor din 
lista prezentată. Vi le va prezenta după ce vom fi de acord - cu totalitatea si 
cu detaliul. D-sa va fi in contact permanent cu editura si îmi va transmite 
mersul - sau nemersul trebilor. 

In o zi sau două îi voi expedia D-nei Grati si o sumă de fotografii 
recente pentru a fi reproduse pe coperte. 

Până atunci, stiind că multi se tin “pe vechi”, vă urez Sărbători fericite 
si Un An Nou 2011 - cât se poate de nou si pentru mine, în tentativele 
zadarnice de a mă întoarce pe pământul Basarabiei. 

AI Dvs. 

Paul Goma 


Nu cred că Prut îmi va răspunde azi. Nici mâine. Nici... 

Dacă şi eu, vorba Getei Dimisianu, am împuternicit-o pe 
Aliona Grati (nu pe Getuta-cu-posetuta, citat din Dan Petrescu, 
pe când Monicuta trăia) să mă reprezinte, să depoziteze, să 
vegheze la editarea cărților... 

Între timp am completat, la lista titlurilor, numărul paginilor. 


Vineri 7 ianuarie 2011 


Mare luptă, mare - la Iazul Mic de pe Bâc: 

Liliana Armaşu (ea mi-a fost redactor la volumul Basarabia 
tipărit de Iurie Roşca, la Flux) a scris în Contrafort că Grigore 
Vieru nu-i chiar aşa mare poet, că a mai făcut şi compromisuri. 
În Timpul Dumitru Crudu îi răspunde: adevăratele poezii ale lui 
Vieru sunt puţin sau deloc cunoscute... 

Şi se dezläntuie forumişti de la Moldova! Citindu-1, capeti 
imaginea unui Codru-Cosmin al hârtiei! Conciliant cum sunt 
(sic) spun că ambele tabere au dreptate. Ba au mare dreptate să 
“dezbată” aşa, cu violenţe, în atac şi cu lacrămi în apărare. Poate- 
poate din astfel de “înfruntări colegiale” va ieşi la suprafaţă 
dulcea smântână de care cu toţii avem nevoie, mai vârtos basara- 
benii, lirici prin structură (atenţie, nu am spus: plângäreti), iar 
lăcrămioarele poeţilor - cam ca perjâşoarele/ de marele... - cad pe 
pământul primitor al Maicii Îndurerate, Basarabia noastră. Au 
observat şi alții: ar fi timpul ca, fără a-i pedepsi pe poeţi la-post- 
de-tăcere-cu-pâine-şi-apă, să fie lăsaţi şi prozatorii să-şi spună... 
poezia lor, în care, prin legendarul har naturel de povestaşi 
moldoveti, prin influenţa fastă a prozei ruseşti (nu am spus: 
“buna proză rusească”, pentru că ne-rea le ieşea ivanilor adese- 
ori chiar şi crunta proză realist-socialistă), au şi ridicat capetele, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 19 


observate cu simpatie-ciudă şi de pe malul drept al Prutului. 

Măcar de-ar continua astfel de dezbateri în săraca presă 
cultural-literară basarabeană. “Miracole” s-au produs nu doar în 
poezie, la Bucureşti, în anii Nichita-Blandiana-Alexandru- 
Sorescu, ci şi acum, în proză, la Chişinău. Să-i lăsăm pe comen- 
tatori să se întrebe, cu ochii lärgiti de mirare: «Cum se explicä?», 
să-i lăsăm să caute “explicaţia” şi să-i urmărim, citindu-i pe pro- 
zatorii basarabeni. 

Îndrăznesc o profeție: în curând proza în limbă română cea 
mai bună, cea mai viguroasă, cea mai adevărată (ei da, frätiorilor 
prozatori ieşiţi din Şcoala de la Târgovişte, de sub bagheta unor 
Crohmălniceanu, Mircea Martin, Manolescu, M. H. Simionescu: 
proza bună şi adevărată, nu doar “măiestrită”) va fi scrisă si de 
basarabeni. Oamenii dintre Prut şi Nistru au coaie, circa trei-de- 
căciulă, chiar dacă le lipseşte oleacă de schinare-dreaptă, cum ar 
veni: coloană vertebrală. 

Atenţie, vine-vine cavaleria basarabeană (eram tentat să 
spun: “orheiană”, gândindu-mă la tradiţia războinică a celor din 
ținutul meu): Leo Butnaru, D. Crudu, frații Vakulovski, Cheianu, 
Baştovoi, Aurel Busuioc, V. Beşleagă, Nicolae Popa, Serafim 
Saka, Vasile Vasilache (dispărut dintre noi), N. Esinenco, Anatol 
Moraru, Claudia Partole (în fine, o reprezentantă a gingaşiului), 
Iulian Ciocan... Voi fi omis pe câţiva, dar să fie asiguraţi: eu nu 
fac “istorii ale literaturii”, nici clasamente. Vor veni şi hoitariii 
ierarhizatori, ca totdeauna, la încheierea unei perioade... 


Sâmbătă 8 ianuarie 2010 


Noapte grea: udă. Pentru a câta oară mă întreb: de unde 
Dumnezeu atâta lichid în hoitul meu? Voi fi fabricînd eu, 
de capul meu, aşa ceva? 


* 


Agopian îl demască (nitel) pe Manolescu - să fie semn că 
Niki al Monicăi umblă în cârji? Parcă îl durea ficatul, nu 
pantoful - altfel cum l-ar ataca viteazul Iepurilă Agopian? 


“Exces de Zelea CULTURA 24 Dec 2010 de Ştefan Agopian 

“(...)Aşa cum era normal, o mulțime de intelectuali au protestat față de 
cele afirmate de Ion Cristoiu. Ultimul care a făcut-o a fost dl Nicolae 
Manolescu. Într-un editorial din România literară nr. 48, din 17 decembrie 
a.c., intitulat „Un provocator care, vai, se ia în serios“, dl Manolescu face o 
analiză foarte precisă a „fenomenului“ numit Cristoiu. Printre altele, dl 
Manolescu scrie, si îi dau dreptate: „Ion Cristoiu nu e nici scriitor (s.m.), nici 
ideolog, nici istoric, nici politolog“. 

Deci dl Manolescu, critic literar de o viață şi preşedintele Uniunii 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 20 


Scriitorilor, a hotărît că Cristoiu nu e scriitor. Adevărul e că nu prea e. Cu 
toate acestea, acum vreo doi ani, Comisia de validare a noilor membri ai 
Uniunii Scriitorilor, din care făceam parte şi eu, s-a trezit pe cap cu două 
dosare care nu urmaseră căile obişnuite în astfel de cazuri. Dosarele erau ale 
lui Ion Cristoiu şi Cristian Tudor Popescu şi erau însoţite de recomandarea 
verbală a preşedintelui Uniunii, nimeni altul decît dl Manolescu, de a fi rezol- 
vate favorabil. Comisia i-a făcut hatîrul domnului preşedinte, fără nici un 
chef, dar i l-a făcut. Ce să mai zic?” 


Ce să mai zici! I-ai ars o piedcä pe la spate Manolescului, nu 
fiindcă acesta este un ticălos şi merita o demascare şi o 
chelfăneală, ci pentru că nu ţi-a dat, în Istoria lui, locul - şi canti- 
tatea de comentariu la care pretindeai. Cum adică: nu erai de 
acord cu “dispoziţia” şefului tău de a-l coopta pe Cristoiu în 
Uniunea Scriitorilor - şi, ca supliment pe alt scriitor, tot atât de 
merituos ca Găina fătătoare de pui vii - CT Popescu - de ce ţi-ai 
dat votul (sau asentimentul) pentru... din contra? Cum se cheamă 
acel scriitor care îşi îndoaie spinarea - “dacă o are şi pe aceea”, 
citat din tovarăşul Sorin Toma, cel cu putrefactionarea lui 
Arghezi - după directivele noului Sorin Toma-Manolescu? Si, 
vorba armenească: ce ţi-a ieşit la afacerea asta? 

Acum îmi aduc aminte: la congresul în care Manolescu v-a 
pus pe toţi alcătuitoriui cirezei de autori de cărți să condamnaţi 
“antisemitismul lui Goma şi neglijenta lui L.I. Stoiciu”, ai fost 
unul dintre cei mai sonori şi mai agitati... agitatori ai acuzaţiei 
formulată de turnătorul Manolescu. Tot tu ai fost acela care, în 
Caţavencu grafiai cu umor turbat titlul romanului meu, Ostinato 
astfel: “Prostinato”. 

Convinge-mă că mă înşel şi îţi cer pe loc iertare 


x 


Din textul lui Mihai lovănel din Cultura aflu... câteva 
confirmäri noi-noute ale unor stră-vechi afirmații ale mele - mai 
cu seamă în Săptămâna Rosie: 


“Sotron cu legionari - Mihai Iovanel 
In: sensuri si nonsensuri 

“În „Convorbiri literare”, nr. 11/ 2010, Sorin Lavric aduce un 
emotionant omagiu legionarului Mircea Nicolau, a cărui cunoştinţă i-a inspi- 
rat nu puține pagini din cartea despre „Noica si Mişcarea Legionară” (...) 

„Imi amintesc cum, intrându-i pentru prima oarää în casă, Mircea 
Nicolau m-a poftit în sufragerie. Intrând, am îngheţat: pe pereţi erau atârnate 
portretele unor oameni despre care învățasem la şcoală că erau nişte criminali 
odioşi care făcuseră de ruşine generaţia interbelică. (...) 

Iată ce spune Mircea Nicolau despre asasinarea lui Nicolae Iorga: 

„lorga a fost asasinat de NKVD.Mişcarea Legionară, reprezentată, 
evident, prin Horia Sima, nici nu se gândea să se atingă de Iorga” (op. cit., 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 21 


p. 57). 

“Tată ce spune Mircea Nicolau în legătură cu „mitul” evreilor agätati în 
cârlige la Abator în timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941: 

„nu evrei, ci legionari au fost agätati în cârlige” (op. cit., p. 103). 

“Tată ce spune Mircea Nicolau despre pogromul din 1941 de la Iaăi, sti- 
mulat de întrebarea lui Gabriel Stănescu (,,Apropo, la laşi a existat cu 
adevărat în anii 41 un pogrom îndreptat împotriva populaţiei evreieşti despre 
care vorbeşte Elie Wiesel?”): 

„Informaţiile mele în legătură cu pogromul de la Iaşi — şi mentionez că 
mă aflam în închisoare — sunt următoarele: pe când trupele germane traversau 
oraşul, elemente comuniste, ascunse în podurile caselor de pe Strada Ştefan 
cel Mare au tras focuri de armă asupra lor. Făcându-se cercetări asupra locu- 
rilor de unde erau atacați, trupele germane au trecut la represalii, ucigând 
oamenii gäsoiti acolo. (...) Pentru că elementele comuniste erau solidare cu 
o parte din populaţia evreiască, aceasta a fost eliminată. (...) Precizez că nu 
legionarii au fost implicaţi în acest pogrom” (op. cit., p. 75, subl. autorului). 

“(...) În acelaşi număr din „România literară” dl Liiceanu se bucură si 
de atenţia lui Nicolae Manolescu, care îl ceartă că s-a solidarizat cu Eugenia 
Vodă, în a cărei emisiune TV Ion Cristoiu a lăudat puritatea morală a lui 
Zelea-Codreanu. „Mă aşteptam la mai multă logică din partea prietenului 
meu Gabriel Liiceanu”, mărturiseşte dl Manolescu, care crede totuşi că filo- 
zoful care a ratat ocazia de a tăcea nu a văzut emisiunea cu pricina (în 
Bucureşti recepţia postului TVRI fund ceva mai precară decât la Paris). 
„Gabriel, te rog, recunoaşte că n-ai väzut-o!”, se roagă Nicolae Manolescu. 


lr 


Reflexul senilo-infantil al manolescului: “Recunoaşte că 
n-ai văzut-o!”, te somează el ca şi în cazul interviului de el luat 
lui Iliescu imediat după Sângeroasa Mineriadă şi publicat în 
România literară din iulie 1990, reprosat de mine, însă abia după 
mai bine de un deceniu contestat pe hârtie de autor prin - cum 
altfel: “Goma nu a văzut acel număr cu interviul!” Aşa şi acum: 
ne-vederea emisiunii TVR de către “Gabriel”, ca şi “nevederea 
numărului cu interviul” (afirmaţie aiurea: nu numai că văzusem 
“numărul”, dar îl am şi în momentul de faţă), în concepţia magică 
a ciobanului de la Sibiel ar face să dispară argumentul dimpreună 
cu proba... 


“(...) Este cu totul ciudat însă de ce dl Manolescu nu-i permite dlui 
Liiceanu să ia apărarea Eugeniei Vodă, în virtutea aceleiaşi libertăţi de opinie 
invocate de dl Manolescu în 1998, când i-a luat apărarea negationistului 
Roger Garaudy (ispravă consemnată şi în „Raportul Final” al Comisiei 
Wiesel, la pag. 368 şi 382-383 — am în vedere, fireşte, ediţia de la Polirom)” 


M. lovănel continuă scurtul inventar al gafelor-amnezuilor- 
porcăriilor lui Manolescu. 
Cu bucurie constat palma (morală, nu brebană) pe care a 
administrat-o Domnița Ştefănescu Intusabilului Escroc şi 
Falsificator de Istorie: Elie Wiesel - relatează Alex Ştefănescu: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 22 


„Un moment de maximă admiraţie faţă de ea [Domnita] l-am trăit în 
urmă cu câţiva ani, la lansarea unui nou volum din «Dicţionarul victimelor 
comunismului», editat cu sacrificii de Domnița. Cu o zi înainte, Elie Wiesel, 
care tocmai făcuse impolitetea ca, aflat la Sighet, să refuze să viziteze 
Memorialul Victimelor Comunismului şi al rezistenţei, i-a culpabilizat încă o 
dată pe români (omiţând să deplângă şi tragedia pe care au trăit-o ei înşişi în 
timpul comunismului): 

«Românii să nu uite: au ucis, au ucis, au ucis). 

În fata a sute de oameni veniţi la lansare, Domnita a spus în replică: 

- Elie Wiesel să nu uite: românii au fost ucişi, au fost ucişi, au fost 
ucişi!”. 

Într-adevăr: e suficient să ne gândim la legionarii agätati în cârlige, la 
Abator.” 


Nu cunoşteam episodul, dar nu e prea târziu ca să o felicit pe 
Domnița Ştefănescu - tot femeile, sireacele, fiindcă dacă 
ne-am lăsa în nădejdea consortilor, ca de-o pildă curajosul, 
consecventul, verticalul - ca un sac de cartofi pe jumătate gol - cu 
propriile afirmaţii de alaltăieri, soţ: Alex Ştefănescu... 


Duminică 9 ianuarie 2011 


la să videm cum ne cheamă - binevenită acestă listuţă: 


08 Jan 2011 Stalin, Belici, Sulică, Păsărică, Curos şi alte nume... moldoveneşti 


Strămoşii noştri au avut o imaginaţie bogată atunci când şi-au pus nume pe 
care le purtăm astăzi cu mândrie. Inspirația înaintaşilor noştri când au născocit nume 
nu a avut limite. Purtăm nume de culori, de flori, de copaci, de fenomene ale naturii, 
de instrumente muzicale, de organe umane, de arme, de specii de animale... 

Oricine se poate convinge de aceasta, accesând sursele deschise de pe Internet 
ale Ministerului Tehnologiilor Informaționale şi Comunicaţiilor din Registrul de Stat 
al Populaţiei. În baza de date nu a fost găsit vreun cetăţean cu numele sau prenumele 
„Moldova”. 

Flora, fauna, păsările şi insectele — izvor de inspiraţie pentru nume 

Se pare că tot ce mişc şi mişună în ăara asta a constituit cea mai bună sursă de 
nume la moldoveni. În Registrul de Stat al Populaţiei găsim 63 de persoane care 
poartă numele „Buhai” şi 99 — „Ploşniţă”. Puiu (1155 de persoane din Moldova, 
potrivit datelor oficiale, poartă acest nume); Baran (1233); Cucoş (peste 2000); 
Tântar (49); Muscă (64); Pupăză (49); Bounegru (450); Boubătrân (137); Bouros 
(243); Purcel (929); Vrabie (2982); Bou (295); Mägar (27); Frunz/ă/e (3805); 
Pădure/Păduraru (1225); Ciotcă (5); Porcescu (674); V(a)ăcaru (310); Popusoi 
(2599); Găinaru (15); Purice (706), Puric (1); M(fâtä (632//29); Pisică (48); Capră 
(35); Tap (131),Tapu (852); Potârniche (80); Vulpe (1827); Mânzu (65); Creangă 
(509); Berbec (381); Lobodă (14); Mohor (15); Bradu (971); Leu (1405); Berbec 
(381); Şarpe (259); Cepoi (949); Curca (357); Curcă (175); Lilac (18); Trandafir 
(251); Busuioc (2378); Tufar (82); Păsărică (1); Graur (2729); Găină (974); Puică 
(117); Gâscă (10); Cloşca (28); Bi(â)cu (355//9); Petuh(ov) (16//93); Buruiană 
(1494); Pätrunjel (53); Morcov (393); Cioară (292); Ceapă (153); Usturoi (249); 
Curcan (116); Cucu (2714); Pitigoi (16); Stejar/u (94//14); Bujor (2428); Marar/u 
(18//4); Strut (241); Balaur (614); Fasolă (18); Perju (1889); Broască (76)... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 23 


Nume inspirate din culori 
Negru (4631 de persoane poartă acest nume); Suru (187), Roşu (887), Roşca 
(11225); Galben/u (790//9)... 
Corpul uman, defecte şi atu-uri ale omului, stări şi calități umane 

Tot scărpinându-se, probabil, la ceafă, strămoşii noştri s-au gândit că nu ar fi 
rău să purtăm nume precum Curu (acum acest nume este purtat de 299 persoane) sau 
Curlat (195). În documentele oficiale găsim numele Mititelu (1228); Curos (385); 
Mutu (618); Chioru (113); Şchiopu (2286); Feteleu (35); Surdu (1742); Mosnegutu 
(155); Moşneaga (782); Frumusachi (396); Frumosu (176); Urâtu (300); Lungu 
(14118); Scurtu (1639); Mortu (96); Amortitu (45); Betivu (557); Blându (3); Slabu 
(96); Grasu (28); Pletosu (271); Pleşu (334); Friptu (143); Ochisor (783); Picior (11); 
Spălatu (5); Pălitu (49); Bucă/a (73//152); Laba (263); Botu (1); Buric (47); Nasu 
(84); Creţu (7768); Pălitu (49); Chişcă (242); Matu (5); Cuciuetu (184); Nebunu 
(166); Buzatu (211); Banari/u (1936//526); Must(e)atä (2702//3); Barbă (413); Barbu 
(591); Stângaciu (5); Păcătos (11); Flocosu (74); Pleşu (334); Ticălos (4); Suler (10); 
Băbălău (350); Roadedeal (21); Rău (606); Bunu (205); Horoşii/h (41//9); Plohoi 
(29); Burduhosu (4), Păgânu (128), Spânu (4770)... 

Nume provenit de la denumiri de obiecte şi instrumente muzicale 

Talentati cum suntem este firesc ca să regăsim în numele noastre denumiri de 
instrumente muzicale: Vioară (174); Potlog (600); Cărămidă (2); Fluier (54); 
Fluieraru (60); Nai (2); Cobzar/i (52/ 568); Strună (85); Bas (81); Cuşcă (30); 
Cheptene (807); Scripca (47); Dobă (57); Baraban (7); Lulea (1); Toporas (133); 
Topor (592); Bardă (21); Fusu (300); S/traistă (circa 90); Scripcaru (400); Mucu 
(16); Sula/ă (circa o mie); Poloboc (233); Gologan (259); Banu (608); Ciocan/u 
(874//253);, Borcan (136); C(dârlig (6//1179); Găleată (67); Cumpănă (125); Fîntînă 
(121); Lopată (34); Căldare (260); Verigă (5); Toacă (202)... 

Tematica militară 

Puşcă (186); Puşcaş (1713), Arcaş (2); Calaşnicov (151); Kalaşnikov (3); 
Chistol (1679); Pistol (294); Sabie (15); Teacă (366); Sergentu (67); Militaru (44); 
Buzdugan (1310); Patron (88)... 

Oameni care au nume de politicieni şi personalităţi 

Pulbere (581); Gagarin (11); Voronin (147); Snegur (489); Lucinschi (130); 
Ghimpu (523); Lupu (4871); Tcaciuc (1775); Tkaciuk — 10; Putin/ă (peste 400); 
Brejnev (8); Madvedev (336); Ulianov (68); Filat (150); Stalin (18); Dodon (2039); 
Puskin/Puschin (10//21); Stati (1072); Sulac (102); Plahotniuc (50); Sturza (979); 
Sturdza (1), Rasputin (3)... 

Națiuni şi etnii 

Românu (39); Romînu (21); Rusu (23084); Russu (7347); Neamţu (1293); Rus 
(85); Turcu (993 persoane); Maghiar (1); Ungureanu (5849); Moldovanu/ 
Moldoveanu (peste 1500); Tiganu (49); Tigan (1); Mocan/u (2208//5478)... 

Natura şi fenomene ale naturi 
Pârău (900); Bulbuc (247); Luna (2); Stîncă (148); Furtună (1177); Fulger (118); 
Ploaie (34); Vi(â)ntu (508); Soare (3); Brumă (200); Cărare (112); Nour (627); 
B(fâlhac (80); Baltă (297)... 
Nume ciudate şi haioase 

Am căutat aleatoriu în baza de date şii următoarele cuvinte: Cracan (365 de 
persoane); Chisu [Chisu nu vine de la chişat, a se chisa, ci de la Chisu, la rându-i 
venind din ungureşte: Kis : mic n. m.](1); Haiduc (57); Carol/Karol (30); Subire (1); 
Gros/u (circa 10 mii de persoane); Cărbune (176); Păcală (8); Tutun (29); Bogatu 
(319); Săracu (26); B(îârzoi (300); Ci(u)botaru (1101//2807); Carne (1); Z(e)am| 
(15//195); Găluşcă (260); Chiperi (1648); Pojar (233); Foca (315); Berlin (5); Postu 
(786); Creştin (62); Geru (22); Zeru (104); Br(î)ânză (1066//40); Zero (21); Doibani 
(302); Saptefrati (412); Golan (454); Duşmăneanu (4); Plugaru (800); Chiş (1); Otel 
(555); Rugină (42); Chiabur/u (64//336); Rai (1); Talpă (996); Salam (3); Braga/ă 
(1473//144); Buşilă (102); Gram (142); Butoi (21); Crăciun (2004); Dragu (120); 
Şaric(k)ov (6//1); Mereacre (1062); Bulgăre (25); Petic/ă (362//300); Câ(î)rpă 
(4//58); Noroc (599); Sulică (9); Slănoină (242); Smâ(î)ntână(3//190); Lapteacru 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 24 


(336); Lapte/i (8//13); Belibou (63); Popenco (191); Tulbure (723); Amin (3); Jora 
(275); Brat/u (1//497); Durac/k (8//1); Heine (1); Tandärä (2). Static (1); Miaun (95); 
Butuc (1415); Copilu (2); Copiimulti (68);); Brîncă (71); Dacu (21); Bortă (737); 
Belici (14); Stânga (circa 300); Popa (circa 13 mii); Bleandur/ă (circa 150); Frecätel 
(42); Dragoste (74); Putunticä (44)... 
Prenume la moldoveni 
Constatăm că moldovenii nu s-au sinchisit să pună copiilor prenume precum 
Tarzan (două persoane în Moldova poartă acest nume) Stalina (50); Lenina (17) sau 
Ghertruda (de la Gheroi truda!) (subl. mea, P.G.)- 11. În Registrul de Stat al 
Populaţiei găsim prenume Draga (4); Ion (107756); Vanea (4), Vasile (59183); 
Vasea (1); Gheorghe (46587); Florin (417); Volodea (6); Ileana (59); Elena 
(104203); Viorica (peste 15 mii de persoane), Marusea (3); Maria (133320); 
Octeabrina (59); Octombrina (2); Marfa (circa 500); Vera (36253); Crizantema (2); 
Bujor (9); Niva (1); Camila (11); Mişa (1); Micu (1); Eva (885); Adam (150); 
Spartac/k (76//3); Lenin (1); Vaselina (22); Romaniţa (56); Pobeda (1); Victoria 
(25396); Soare (1); Adolf (29), Iosif (905); Păsărica (1); Amin (10); Jora (10); Izea 
(12); Ithac (2); Basil (3); Jana (1109); Janet (1); Roza (465); Ştefan (10176); Mir/a 
(2//85); Vladimir (49853); Vlad (4273) şi Vova (3)... 


x 


CARTI PROPUSE 


Seria Jurnale: 
Jurnal pe Sàrite - 321 pag. 
Jurnal de Càldurà Mare - 233 p. 
Jurnal de Noapte Lungà - 201 
Unde am gresit? - 121 


Pi 


880 
II. 5. Alte jurnale - 244. 
6. Jurnalul unui jurnal - 283 
7. Jurnal de Apocrif - 369 
900 1 900 
IT. 8. Jurnal 1999 - 311 
9. Jurnal 2000 - 241 
10. Jurnal 2001 - 101 
11. Jurnal 2002 - 170 
12. Jurnal 2003 - 369 
1 352 3 252 
IV. 13. Jurnal 2004 - 352 
14. Jurnal 2005 - 767 
1 000 4 252 
V. 15. Jurnal 2006 - 897 
16. Jurnal 2007 - 619 1 516 
5 768 
VI 17. Jurnal 2008 - 457 
18. Jurnal 2009 - 686 1 143 6 911 


VII. 19. Jurnal 2010 - 1 100 8 000 


Seria Fictiune 

Ostinato (varianta scurtă, pentru internet) - 200 p 
Usa noastră cea de toate zilele - 200 

Astra - 182 

Din calidor - 280 (drepturi: Lumina) 

Arta ReFugii - 351 

Sabina -369 


GO ST EN Do po 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


PAUL GOMA - JURNAL 2011 25 


9. Bonifacia - 260 
10. Justa 
11. Altina 


Seria Marturii: 

1. Culoarea curcubeului - 522 
2. Patimile după Pitesti - 211 
3. Soldatul câinelui - 185 

4. Basarabia - 200 

5. Săptămâna Rosie - 560 


Dictionar: 
1. Alfabecedar - 340 pagini 


Publicistică: 

1. Scrisuri I (1971 - 1989) - 564 drepturile la Curtea Veche 
2. Scrisuri II (1986 - 1990) - 640 

3. Scrisuri III (1990 - 2010) - 560 


Nu chiar din întâmplare m-am întors în timp la Delirul 
lonVianal în legătură cu “cazul Vodă-Cristoiu”. Din partea 
“forumiştilor”, fie ei anonimi, cum le şade bine românilor 
curagioşi, fie cunoscuţi oameni de condei - nu mai este vorba de 
exercitii-de-admiratie, ci de-adulatie-béatä, de plecăciunism 
jegos, cu pălăria (!- vezi-l mai jos pe curajosul anonimeni 
“Tudor”) nici măcar în mână, ci în dinţi... 

la să vedem: 


“Jos palaria! Tudor - Vineri, 24 Decembrie 2010, 16:38 

Domnule Vianu, jos palaria! Impecabil raspuns. Cei 10 s-au umplut de penibil, 
tinand partea tovarasului Ion Cristoiu si a mimozei Eugenia Voda. CNA a reactionat 
foarte bine. Moderatoarea Voda trebuia sa spuna de crimele si de incitarea la crima 
ale lui CZ Codreanu, sa nu admita elogiul lui Codreanu in emisiune. Doamna Voda 
nu cred ca stie istorie - nici aceea de clasa a VIII-a, altfel ar fi avut o reactie de jur- 
nalist si de om cu o minima informatie. Ca jurnalist este firesc sa reactionezi cand 
invitatul bate campii si, la fel de firesc, este sa intrebi invitatul cum se face ca "marele 
romantic" era un criminal. IMPECABIL! 


Violetta - Vineri, 24 Decembrie 2010, 17:04 
… cu adevarat de citit aceasta "iesire in arena" si de recomandat prietenilor. Ceea ce 
eu am si facut, deja...(...) Oricum, felicitari, Domnule lon Vianu! De oameni ca dvs. 
avem o disperata nevoie! 


Michael Shafir - Vineri, 24 Decembrie 2010, 18:54 
Disectia facuta de Doctorul Vianu e la inaltsimea cu care ne-a obisnuit in tot ce scrie, 
indifernt daca e vorba de literatura sau luare de atitudine in "problemele zilei". Ar 
mai merita sa fie adus la cunoshtintsa "celor zece" ca doamna Eugenia Voda nu se 
afla la prima abatere de acest gen. Excelentul documentarist si analist care este 
William Totok mi-a atras azi, mie si altora, atentia asupra unei emisiuni difuzate anul 
trecut cu di. Constantin Iulian, fost si, aparent, actual legionar. (...) Mai mult. Sau 
(deloc intamplator, din nou, in fituica legionara. (sublinierea mea, P.G. şi, tragerea- 
de-atentie: cine, cine, cine numea orice scris, înscris “duşmănos” : fițuică? Fireşte, 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 26 


securitatea poporului, inspirată din ruseste, prin consilierii sovietici) 


Ovidiu Pecican - Vineri, 24 Decembrie 2010, 19:05 

Ma bucur sa citesc textul domnului Ion Vianu, excelent scriitor si om e constiinta 
civica, pentru ca aduce limpeziri necesare. Ma bucur si ca s-a gasit o publicatie care 
sa il insereze in pagina, ceea ce nu este intotdeauna usor, atunci cind vine vorba 
despre discutarea opiniilor edictate de unii monstri sacri ai zilei. Imi permit, de ase- 
menea, sa mentionez ca, la rindul meu, am incercat acelasi lucru intr-un text postat, 
pentru a evita eventuale refuzuri redactionale (traim intr-o lume intelectuala oarecum 
imprevizibila!) direct pe blogul meu personal.(...)O INTREVENTIE EXEMPLARA 
(o exemplară plecăciuneală şi o limbäialä aşişderi - n.m. P. G.) 


NEDEEA BURCA - Vineri, 24 Decembrie 2010, 20:44 
intr-adevar la adevarata altitudine morala si intelectuala a lui Ion Vianu. li sunt pro- 
fund recunoscatoare pentru faptul ca mi-a inseninat aceste zile: o tara in care se mai 
pot manifesta caractere precum acela al d-lui lon Vianu, nu este inca o tara pierduta. 
O replica necesara scrisorii celor 10 (se observă cum 1 se rupe Nedeei Burcă de 
nepierderea ţării - care ţară: România? Da de unde! Israelul - precizarea mea, P.G.) 


Peter Dan - Vineri, 24 Decembrie 2010, 22:33 
Articolul Dlui Vianu este pertinent si absolut correct. (...) 
Cu riscul de a ma repeta, vreau sa-mi exprim multumirea de a apare in acelasi numar 
cu Dnul Vianu. 


Peter Dan o fi un văr al lui Petrut Manu? Văr... de maghia- 
rie: şi familia acestuia a aterizat în România, după 1945, din 
Ungaria - dimpreună cu a lui Manu - trimisă de ruşi, să ne fabrice 
ei o NKVD locală. Proba: accentul pe prima silabă a prenumelui 
şi cunoaşterea limbii maghiare la al doilea. Peter Dan (?) nu este 
“pârît” ca evreu ungur, însă dacă am şti cum era numit pe când 
hălăduia în România, am avea surpriza să aflăm că şi el era tot un 
Petrut. Ăsta se laudă că i-a apărut adeziunea la condamnare a 
“antisimiţilor” “în acelaşi număr cu Dnul Vianu”... 

“Zdai dai seama? În-acelaşi-număr-cu! ‘Zdau! «Eu sunt 
ăla care a călătorit în tramvaiul 5 cu Nichita Stănescu!» 


da Adelin A. - Sambata, 25 Decembrie 2010, 00:45 
Un text perfect. Spune niste adevaruri incomode, pe care toti le trecem sub tacere si 
le ocolim, din cauza fricii, a intereselor diverse etc. Va felicit, Domnule Vianu. 
Felicit revista Observator cultural pentru ca va gazduieste. 


Mihai Manea - Duminica, 26 Decembrie 2010, 21:06 

O personalitate importanta, covarsitoare pentru cultura romana, lon Vianu, autorul, 
in 2009 si 2010, a doua volume exceptionale, "Exercitiu de sinceritate" si "Amor 
intellectualis", a dat o replica necesara, taioasa si adecvata scrisorii celor zece inte- 
lectuali. Este o replica impecabil scrisa. Fata de textul dezlanat si craznit scris de 
Andrei Plesu in "Dilema Veche" - pe aceeasi chestiune, articolul domnului Ion Vianu 
este de o limpezime de invidiat. Felicitari, domnule Vianu, e foarte important ca per- 
sonalitati de talia Dvs. sa spuna ferm ce gandesc. (alt Mann/Manea - remarca mea, 
P.G.) 


@ Adrian: Ce sa fie? Ce sa fie? 


Nina - Luni, 27 Decembrie 2010, 14:50 
Cele ce scrieti m-au trimis la textul original, iar textul original sl d-lui Plesu m-a tri- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 27 


mis la semnatarii scrisorii... aaaa.... astia..."nelinistitii de profesie"! Am citit lista, de 
mai multe ori, interesata si de cei care nu s-au iscalit acolo.... Big surprise! Lipseste 
Marta Petreu, ceea ce mi se pare teribil de ciudat, avand in vedere felul in care mili- 
teaza, draguta de ea, impotriva "extremei drepte"! Nici Mihail Sebastian n-a scapat 
nemustruluit de preavigilenta.... "doamna de fier".... Ce sa fie? ce sa fie? 


O prestatie intr-adevar penibila 
I. stanciu - Vineri, 24 Decembrie 2010, 19:37 Subscriu fara nici o rezerva la comen- 
tariul de mai sus, ca si celui atat de sagace si metodic facut de dl I. Vianu. " Grupul 
celor 10" s-a comportat lamentabil, intr-o prestatie lipsita de o minima coerenta si 
credibilitate. Cu alte cuvinte, si-au cam turtit fesul... (fireşte, “sagace si metodic” 
doar I. Vianu. “Grupul celor 10” - fasistii, antisimitii şi-au cam /? de ce cam, nu 
total?/ turtit fesul comentariul meu antifasist, P.G.) 


Peter Manu Cine a scris protestul celor 10? (chiar aşa: Cine s-a bisit în front - 
un pas în fatä!, să-i fie tăiat capul pentru crima de antisemitism! - n.m. P.G.), 
Vineri, 24 Decembrie 2010, 19:45 

"Aceste zece personalitati au fost incitate de cineva din TVR (poate chiar de 
Eugenia Voda) sa reactioneze. Si au facut-o in necunostinta de cauza, pripiti si peni- 
bili."Cu "pripiti si penibili" sunt complet de acord. Problema care trebuie lamurita 
este care au fost autorii scrisorii si care doar semnatarii ei. De la inceput, cred ca 
David Esrig, Lucian Pintilie si Marie-France Ionesco "have other fish to fry" si sunt 
doar semnatari. Cristian Mungiu si Siviu Purcarete sunt si ei probabil aderenti, nu ini- 
tiatori. Anumite cuvinte ("cochet" de exemplu), intorsaturi de fraze, si adversotatea 
fata de corectitudinea politica il idertifica usor pe Andrei Plesu drept unul dintre 
autori. Celealt pare a fi Gabriel Liiceanu, in evidenta deriva ideologica si cu penita 
tocita (ca sa-l parafrazez pe Ion Vianu). Sa ne reamintim ca discipolul sau, Sorin 
Lavric, a publicat la Humanitas volumul "Noica si miscarea legionara", in care : capi- 
tanul" Zelea Codreanu este prezentat drept erou romantic si politician incoruptibil. 
Asadar, incitarea nu trebuia sa vina de TVR sau de la apropiatii Eugeniei Voda. Putea 
veni la fel de bine de la unul dintre membrii Academiei Romane care au votat un pre- 
miu important cartii lui Lavric. 


[Cam multi “Manu”, “Manea”, “Mann” - chiar şi o pipitä, “Cemana”, ca să 
bănuim o familie mobilizată - bine: un clan - voiam să spun: o celulă de partid, cum 
erau ei organizați în Basarabia, în iunie 1940, cu lozincile “Bine ați venit! V-am 
aşteptat 20 ani! - moarte faciştilor români!”] 


Investigatie tipic securistä: «Cine i-a incitat? Unul de la 
Academie, care au votat un premiu pentru Lavric...» etc etc. 

Ce caută aici fostul meu prieten Petrut (accentuat ungurește: 
Petrut) Manu? Îl miros pe tatăl său, Securistul Mare. Parcă era în 
America (fiul), practicînd medicina - şi numai medicina. A, după 
obiceiul inginerilor, ei îşi dau frâu pornirilor umanitare abia după 
pensionare: «ŞI cine ar fi câştigat banii? Mi i-ai fi avansat d-ta?», 
m-au luat de guler cel puţin cinci persoane onorabile: după ce îşi 
făcuseră, cinstit - exclusiv - meseria şi adunaseră bani albi pentru 
zile negre, aveau timp şi pentru “alte activităţi”... Dacă el este, 
Petrut Manu, va fi avînd acum 65 ani - nu e prea târziu pentru o 
activitate militantă sionistă! Prin 1967-68, în camera de pod de la 
anticarul Sterescu şi el îmi era “audient”: eu vorbeam despre 
Basarabia, despre retragerea din Săptămâna Roşie, iunie-iulie 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 28 


1940, despre ocupaţia bolşevică îndurată (cine îmi contestă 
memoria de la cinci ani şi jumătate?: evreii, neavînd altceva de 
contestat, de murdărit, de negat), despre vânătorile de basarabeni, 
bucovineni refugiaţi, despre “Centrele de Repatriere” de sub 
oblăduirea “Comisiei Aliate de Control” - “aliată in stil 
bolşevic”, alcătuită nu mai din ruşi, despre Jilava, despre Gherla, 
despre Canal, despre Piteşti... Şi el părea interesat, dovadă: a 
venit, repetat. La un moment dat, prin 1970, m-am dus la el acasă 
- pe lângă Atheneu: am dat nas în nas cu o persoană în vârstă 
care, ciudat, deşi părea a fi locatarul, s-a... ascuns iute-iute după 
o uşă de dulap. Asociaţia de idei, a dracului: mi-am adus aminte 
că, în timpul anchetei de la Interne, în iarna 1956-57, un “străin” 
citeşte: un civil, intra în biroul de anchetă - anchetatorii, toţi erau 
în uniformă de... anchetator - deschidea uşa câte unui dulap 
Fichet, se prefăcea că răsfoieşte acolo, dosare, dar trăgea cu ure- 
chea. leşea, după un timp, ieşea anchetatorul principal, după ce 
revenea, ancheta pornea pe un nou drum... deducție; primise noi- 
instrucţiuni de la ascunsul în dulap. Nu am aflat cum îl chema, ce 
grad sau funcție avea (desigur, una mare de tot). Am dedus că 
persoana iubitoare de dulapuri era tatăl lui Petrut Manu (semăna), 
însă nu l-am întrebat pe fiu dacă tată-său obişnuia să frecventeze 
Fichet-urile Ministerului de Interne din Bucureşti; nici pentru ce, 
adineauri, se ascunsese de mine. Mă recunoscuse, el? Poate că da, 
poate că ba... Până de curând, de când a reînceput campania de 
facizare, de legionarizare a tot ce mişcă-n ţara asta: râul, ramul, 
iar printre cei mai activi - citeşte: violenti, orbeti, isterici “foru- 
mişti” s-a dovedit a fi fostul meu elev “Peter Manu” ...- alături de 
I. Vianu, Boris Mehr, Mirel Horodi şi încă unul, Waldmann, un 
bolşevic bătrân, umblînd cu bretelele-n mâna stângă, cu nădragii 
în bernă, vorba lui Luca Pitu şi care scuipă, împroaşcă bale 
tocmai din Australia, pretinzînd că a fost jurnalist în România, iar 
de curînd “a reuşit să facă să dispară din Memorialul Victimelor 
Comunismului câteva nume necorespunzätoare”, adică legio- 
nare - printre ele şi al Mariei Antonescu! [descoperire-mare- 
descoperire: Antoneasca, legionară!|]- o fi fost şi el jurnalist de 
gazetă-de-perete: ca Reichman, ca Zalis, adică turnător-fără- 
prihană, fiind şi el poporean-ales. 
Tot din 22, sub semnătura lui Liviu Rotman, aflu: 

“un medic, universitar, Petre Manu, şi un istoric, Horia 
Bozdochină, ne oferă o carte - Polemica Paulescu: ştiinţă, 
politică, memorie - despre unul dintre mentori antisemitismului 
românesc şi, în acelaşi timp, un important cercetător-medic, 
Nicolae Constantin Paulescu. Acest fenomen este dezvoltat în 
prefaţă de William Totok şi în postfață de Radu Ioanid”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 29 


Aşadar sinistrologul securist bolşevic “R. Ioanid” lucrează 
în tandem: pe Tudoran l-a făcut sandviş cu Manolescu, pe 
Paulescu îl execută dimpreună cu celebrul turnător al Securităţii, 
Totok. Azi-mâine vom afla împreună cu cine (formal, se 
înţelege) cu cine îl prefatase-postfatase pe Urésésistul Ernu (că, 
de scris în locul autorului ştim cine: echipa de mercenari negri de 
la Politrom). 


Pai da! Adelin A. - Sambata, 25 Decembrie 2010, 01:42 
Da, aveti dreptate. Ei sint filosofi si scriitorii tzarii, adica inteligenta si talentul, deci 
creierasul inspirat si bolnavior al natiei. 


Pro Decentul - Luni, 27 Decembrie 2010, 00:16 
Felicitari Domnule Vianu. Cu un spirit ca al dumneavoastra adevarata libertate nu va 
pieri! Din pacate sunt prea putini cei care-si dau seama de periculozitatea recrudes- 
centei extremei drepte. 


[Ce spuneam: pe de o parte linguşire până dincolo de nivelul pământu- 
lui, în adânc - faţă de Arhanghelul I. Vianu şi mobilizare împotriva “recru- 
descentei extremei drepte”, cu alte cuvinte ameninţarea natiei vine numai de 
la facişti, nu de la bolşevicişti] 


De extemporalul lui Shafir cine se miră? De invocarea infor- 
matorului securităţii Totok - cine se miră că este citat ca martor 
de moralitate de către purtătorul de servietă a feldwebelului 
Wiesel? Şi, uite, nici prezenţa lui Pecican, istoricul ardelenestru, 
nu mă miră. El face parte din acea categorie - largă - de inteli- 
ghentioti care, dacă nu mai au cui să facă o plecăciune, intră în 
panică: «Doamne-Dumnezeule, oare cui mă-nchin azi?» Ca să-ţi 
dai seama de calitatea lui moral-intelectuală, este suficient să-i 
priveşti fotografia : un gânditor puternic; hotărît; un tenace 
gânditor. Atât de intens gândeşte Pecican, încât i s-a îngreuiat 
capul (dacă-i plin de gânduri şi se ştie: gândurile unui ardelean 
sunt muuult mai grele decât ale oricărui altui provincial - mai era, 
unul, la Ziua, Hoandră: n-or fi ei cumnati?), deci are nevoie de 
sprijinul (la propriu) al mâinu. 

Că sunt gelos pe Ion Vianu, cel acoperit de elogii? Putem 
pentru ca să o zicem şi pe asta, ca să continuăm discuţia. Da, 
madam, sunt gelos! 

Serios: intervenţia sa a fost o cruntă deceptie: probă de 
neglijenţă şi de insolentä: textul său este o capodoperă... a necu- 
noştinţei-de-cauză, a militantismului sionist de cea mai primitivă 
extracţie. Se simte influenţa nefastă a vecinătăţii Oişteanului, 
lângă care a motäit, ani în şir, la tribune - aceea s-a luat, a trecut 
de la Tovarăşul Oighenştain, nepotul lui Răutu, la fiul lui Tudor 
Vianu ca râia, ca păduchi. lar goi-ii (dar goaiele!, am văzut şi 
nişte persoane de sex opustnic băgîndu-şi nasul), au dau buzna la 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 30 


lins, la periat, la lăudat, la... proslăvit! 

Mă sâcâie, nu atât laudele “disantati” (aşa ziceau Răutu, 
Chişinevski, N. Moraru despre eventualele cuvinte, dacă nu de 
preamărire, atunci de ne-critică feroce la adresa democraţiei, a 
normalitätii - aici: a “fasizmului”) întru slava lui I. Vianu, al cărui 
text, devenit peste noapte “monumental”, “îndreptar”, “literă de 
evanghelie” pentru întreaga prostologime holocaustoloagă, 
pledează pentru... pentru ce? 

Dar bineînţeles: pentru reinstaurarea cenzurii ! 

Pentru cenzura care va să închidă gura criticelor şi criticilor 
care ar îndrăzni să conteste “adevărul” evreiesc (acela şchiop, 
unilateral, pronînd unicitatea Holocaustului, neadmiţind punerea 
alături a ororilor sionisto-bolşevice - deci neadevärat). 

Chiar să nu-şi dea seama goi ca Pecican că, pledînd pentru 
“punerea în aplicare a gândirii lui I. Vianu” se fac complici la o 
crimă împotriva spiritului? Că se înregimentează în noua campa- 
nie de reactivare a Holocaustului, prin provocări de “acte antise- 
mite”, deci prin replici isterice, imbecile, ca cea de faţă? 

De pildă a lui “Otto Waldmann” : « bunicii tăi (sau ai dvs., 
nu mai revad acum textul), nu au fost gazafi ». 

O incercare de a-l rezonabiliza (sic) pe OW o face Klaus 
Enburg (?). El scrie: 


“Argumentele lui Otto: 

- pelticul populist 

- avea in centrul fruntii o infectie de puroi cerebral cit tot capul lui 

- sa il despoaie pe Cristoiu de TOATE izmenele irationalului 

- doamna pe blond 

- un vierme prin namolul coproculturii 

- scirbavnica injosire in tenebrele golanismului 

- avalansa asta mioritica de infectii 

Dincolo de incoerenta si neglijenta cu care se exprima ori de cite ori incearca 
si el sa spuna cite ceva, tot ce mai ramine din interventia lui Otto de pe thread-ul asta 
sint insultele cu spume la gura, epitetele, comparatiile si metaforele caznite, atacul la 
persoana si eternele referinte la puroi, infectii, viermi etc., atit de binecunoscute celor 
familiarizati cu “publicistica romaneasca” din anii '50, pe post de argumente.” 


Ba da. Îşi dau seama de porcărie, însă îşi vor fi spunînd 
că păcatul lor va fi iertat, fiindcă va fi “iertat” păcatul evreilor 
care orchestraserä, controlaseră “dezbaterea şi procesul 
legionăroilor”. 

Ei bine, lor, goi-lor nu le va fi iertat păcatul. 


x 


Textul de mai jos trimis de Dan Culcer vine la momentul 
potrivit. Numai pentru cei care au ochi de văzut, urechi de auzit. 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 31 


Defamation - Création de l’Antisémitisme par les Sionistes 
regarder absolument. Ce documentaire incroyable qui suit cet article nous 
montre une réalité inquiétante, terriblement malsaine et dangereuse pour la 
concorde entre les peuples et celle au sein de nos propres sociétés ainsi que 
le paroxysme du ridicule chez les sionistes créateurs d‘un faux antisémite 
exponentiel. 

Ce film qui malheureusement ne sera sans doute jamais diffusé sur une 
chaîne de télévision a été tourné par Yoav Shamir, un réalisateur juif 
israélien, qui voulait savoir si l’antisémitisme était un vécu complètement 
abstrait, inhérent à une propagande mensongère intensive, ou si ce phéno- 
mène était bien réel, s’appuyant sur une liste factuelle et répétitive d'actes 
dits antisémites. 

Le résultat de cette enquête démontre que le fantasme de judéité, en 
tant que race élue, arrive à inhiber le développement de la personnalité, 
à nier l’identité même de l’individu qu’il soit de religion juive, ou sim- 
plement athée mais d’éducation juive, et cela pour un grand nombre 
d’entre eux, en majorité ashkénazes, donc sans relation aucune avec les 
Sémites. Dorénavant, pour cesser de participer à cet amalgame je n’use- 
rai plus du substantif « antisémite » qui est totalement inapproprié car 
le judalsme n’a jamais généré de race et les Ashkénazes ne sont en rien 
sémites. Je dirai donc - antijuif -. 

Le réalisateur a suivi différents protagonistes de la Shoah-business et 
nous montre la face caché de ces VRP qui vont vendre leur produit partout 
dans le monde. 

Un certain, Abe Foxman, président de l’ADL aux Etats-Unis (Anti- 
Defamation-League) se rend dans tous les pays pour promouvoir la Shoah et 
pour que chacun d’eux intègre un programme spécifique d’enseignement sur 
l‘Holocauste. 

Le premier rôle de Foxman consiste évidemment à créer partout de l’an- 
tijuif pour le combattre et d” infiltrer ensuite au plus haut niveau les états pour 
mieux les manipuler tout en faisant naître un réel sentiment de culpabilité au 
sein de ces différents gouvernements surtout si ces pays cherchent l’appui de 
Tel-Aviv et de Washington. Foxman a même cette parole nauséabonde en 
disant au Président Ukrainien que : « Si vous souhaitez que l’ADL vous aide 
à obtenir des soutiens US. Aucun lien ne doit être fait entre vôtre Holocauste 
(Holodomor)et le nôtre. Si vous établissiez un tel lien, cela serait contrepro- 
ductif pour vous comme pour nous ». (sublinierile îmi aparţin, P.G.) 

L’Holocauste des juifs est unique pour Foxman et sans égal, comme 
pour de nombreux juifs sionistes d'ailleurs. Celui-ci ne peut être ni comparé 
et il est incomparable aux autres. Mais d’après Gilad Atzmon, militant juif 
antisioniste, il y a d'autres raisons « Les juifs bolchéviques furent largement 
impliqués dans le crime génocidaire perpétré contre le peuple ukrainien, 
mais aussi contre d'autres peuples. Au cas où quelqu'un voudrait lire des 
choses au sujet des « juifs de Staline » dans un quotidien sioniste, le journa- 
liste Sever Plocker, du site Ynet (du quotidien israélien Yediot Ahronot) a 
écrit des choses excellentes à ce sujet. « Nous ne devons pas oublier que cer- 
tains des plus grands criminels des temps modernes étaient juifs », dit le sio- 
niste Plocker. Abe Foxman est certainement au courant. S’il exige des 
Ukrainiens qu’ils ne fassent aucun rapprochement entre leur passé horrifiant 
et la Shoah, c’est tout simplement parce qu’il sait que bien trop nombreux 
sont les membres de son propre peuple qui ont été directement impliqués 
dans les crimes perpétrés à l’encontre du peuple ukrainien ». 

Si l’homme, Foxman, et la manière d’exercer son job sont pitoyables et 
sordides, le pire est aussi dans sa démarche schizophrénique qui consiste à 
créer une réelle paranola chez tous les juifs qu'il croise. 

Des Juifs, de tous âges, vivent ainsi perpétuellement dans la célébration 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 32 


et le culte de la mort en éprouvant une peur et une haine irrationnelles envers 
le reste du monde. Et les sbires des dominants sionistes, comme partout, peu- 
vent encore compter sur un bon nombre de dominés, aux esprits faibles, donc 
manipulables, pour continuer de d’étendre leur plan machiavélique. 

Si le traumatisme de la Shoah est entretenu chez les plus anciens, à 
coups de millions de dollars et de shekels, il est totalement absent chez les 
nouvelles générations. Alors il est crée, dès le plus jeune âge, par la mise en 
place d’un imaginaire morbide où l’enfant juif croît que le pire peut arriver à 
tout instant dans un univers où le monde entier le hait et où il est constam- 
ment pourchassé par des hordes d‘ennemis qui veule le tuer simplement 
parce qu‘il est de religion juive. 

L'enfant juif, principalement israélien, est élevé en étant déjà la victime 
d'un futur nazisme imaginaire, il devient aussi le successeur d'un martyre 
car on lui fait "endosser" les vêtements et l'étoile jaune des juifs déportés et 
morts durant cette guerre. Enfin, on lui fait développer les stigmates d'une 
pseudo-persécution des juifs datant "de l'origine du Monde”. 

Le réalisateur nous montre également le témoignage de rabbins ortho- 
doxes, de professeurs et de simples citoyens, tous juifs et antisionistes, qui 
combattent cette industrie de la Shoah, qui contestent formellement le fait 
qu’il existe aujourd’hui un néo-mouvement antijuifs mais qui constatent que 
la politique israélienne sioniste est de plus en plus décriée et combattue 
vigoureusement dans le monde. 

Dès l’enfance un programme d’endoctrinement est donc enseigné à 
chaque enfant pour l’élever dans le culte de la Shoah, la peur et la haine de 
l’autre, celles du non-juif. 

A l'adolescence, tous les ans, 30 000 jeunes juifs israéliens sont 
envoyés en voyage scolaire afin de visiter différents camps nazis comme 
celui d’Auschwitz. Un agent du Mossad, ou instructeur, conditionne les éco- 
liers avant et pendant le voyage pour que leur esprit reste marqué choqué et 
traumatisé à tout jamais et qu’un vif désir de vengeance et de haine surgisse 
alors en eux. Ce n’est qu’après la naissance de ce ressentiment qu’ils seront 
aptes à détester l'autre, à le voir systématiquement comme un ennemi et sur- 
tout prêts à intégrer Tsahal sans états d’âme. Une gamine dira en sortant d’un 
camp : « Quand on visite Auschwitz, après ça, ça nous fait plus rien de 
détruire les maisons des Palestiniens ». 

Une réflexion stupide idiote et grave, certes, mais qui prouve que le but 
est atteint et que le lavage de cerveau est total. Car en quoi le peuple sémite 
de Palestine est-il responsable de la Shoah ? En rien. D’autres gamines ima- 
gineront également qu’elles ont été insultées par des vieillards polonais, tran- 
quillement assis sur un banc, alors qu’il n’en est rien. « Nous sommes élevés 
dans l’idée que nous sommes hals », dit une autre lycéenne israélienne. 
(sublinierile îmi aparţin, P.G.) 

Il s’agit là sans aucun doute des premiers symptômes d’une psychose 
paranolde qui a été créée volontairement afin d’instrumentaliser plus tard ces 
enfants, de s‘en servir comme soldats, agents ou sionistes lambdas, sans 
conscience, qui mentiront, qui manipuleront les autres et pour certains qui 
tueront des innocents au nom de la Shoah et sous l’égide d’un dieu psycho- 
pathe qui leur accorde l’impunité totale et son pardon pour tous leurs crimes 
commis ( C‘est le Kol Nidre dans le Talmud). 

Toutes ces réactions sont terribles car elles ne s’appuient sur aucune 
réalité. Comme il est aussi dangereux de croire qu’une bande de musulmans 
égyptienne a assassiné un groupe de croyants coptes alors qu’ils sont de la 
même race, donc frères, et ce depuis toujours. 

L’horreur pour ces enfants est qu’ils se construisent dans un passé de 
souffrance qui ne leur appartient pas, où la mort et la persécution de juifs, il 
y a 70 ans, sont le moteur qui les conduira à l’ostracisme, au racisme et à la 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 33 


haine. Ce programme est simplement démoniaque. Je suis profondément 
attristée en voyant et en écoutant ces pauvres enfants manipulés et crédules. 
Ces gamins débutent ainsi leur existence dans la peur de l‘autre, avec un 
esprit de vengeance et de haine des non-juifs au lieu d‘apprendre a être objec- 
tifs, au lieu de développer la tolérance, le pardon, la compassion, l’altruisme 
et l’amour de l‘autre. Ainsi ils enterrent eux-mêmes leur propre avenir, leur 
propre épanouissement pour servir l’idéologie et les doctrines sionistes 
racistes. Ces jeunes se forgent leur identité sur les cendres sans cesse rani- 
mées d’un passé lointain et sans jamais regarder devant eux. Mais ce drame 
devrait pourtant leur donner naturellement l’envie de protéger et de respecter 
la vie humaine, et non le contraire. 

Voir ces gamines qui sont atteintes de bouffées de chaleur délirantes, 
conséquemment produites après un endoctrinement raciste, visant à les isoler 
tout en leur faisant croire qu‘elles sont supérieures aux autres...mais en dan- 
ger permanent, est douloureusement consternant et terriblement cynique. 

Mais l’espoir est là ! Car le Sionisme touche à sa fin, et il sera détruit, 
non pas par les non-juifs, mais par les nombreux mouvements juifs 
antisionistes et grâce à des hommes et à des femmes ayant un lien avec cette 
religion mais respectueux des autres et porteurs de messages de Paix 
d’Avenir et de Vie.” 


Spuneam eu altceva? Acelaşi lucru - însă “audiența” mea... 
este redusă la 2-3 vizitatori pe internet, şi aceia tremurînd de 
frică să nu bage de seamă nevestele - sau cumnaţii ! - ce anume 
citesc ei! 


Luni 10 ianuarie 2011 


Observator cultural ne anunţă: 


“Dorin Tudoran revine în România, în perioada 11-18 ianuarie, pentru o serie 
de evenimente şi întîlniri cu publicul, organizate atît în capitală, cît şi la Botoşani şi 
Cernăuţi. (...) La Bucureşti, Dorin Tudoran se va întîlni cu cititorii şi media 
autohtone în cadrul a doua evenimente deschise publicului larg, prilejuite de apariţia, 
la Editura Polirom, în urmă cu cîteva luni, a volumului Eu, fiul lor. Dosar de 
securitate.” 

(...)“Cel de-al doilea eveniment va avea loc marţi, 18 ianuarie, începînd cu ora 
18.00, la Libraria Dalles (B-dul Nicolae Bălcescu nr. 18). La întîlnirea scriitorului 
Dorin Tudoran cu cititorii, precum şi la dialogul despre cel mai recent volum al său, 
Eu, fiul lor. Dosar de securitate, vor mai lua parte: Cristian Tudor Popescu, Mircea 
Martin, Ovidiu Simonca şi Daniel Cristea-Enache” 


I-am marcat în roşu pe cei care îl vor asista, acum, atrăgînd 
atenţia asupra celor care vor absenta - în frunte cu “R. Ioanid”, 
în coadă cu Manolescu, prefatatorul şi postfatatorul volumului - 
sau invers, nici o pagubă. 


Marţi 11 ianuarie 2011 
Oleg Brega îmi transmite următorul mesaj de la prietenul 


epistolar George Onofrei din Galaţi : 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 34 


“Stimate domnule Oleg Brega 
De cand v-am trimis ultimul mesaj a trecut ceva timp si eram dator cu unele 
informatii despre ce s-a mai intamplat pe aici prin acest colt de tara. 

Citind jurnalul d-lui Goma din luna iulie am aflat ca urma sa vina la 
Chisinau de ziua lui pe 2.10.2010.Nu va spun cat m-am bucurat. Am avut pla- 
cerea sa vad filmuletul pe youtube cu vizita d-nei Flori Balanescu in satul 
Mana si iarasi m-am bucurat. Eram pur si simplu entuziasmat.Mi-am facut 
planuri pentru o vizita la Chisinau(mai fusesem in aprilie 2008) si imaginatia 
lucra cu febrilitate gandindu-ma la o multime de oameni care vor veni sa-l 
intampine.N-a fost sa fie.Motivul il banuiesc si nu doresc sa-mi mai aduc 
aminte.A m fost pur si simplu doborat cand mi-am dat seama ca pe zi ce trece 
sansa de-al vedea pe Paul Goma in viata se anuleaza.In tot acest timp, eu m- 
am agitat aici sa organizez la Biblioteca VA Urechia un simpozion cu expu- 
nere de carte. Va aduceti aminte ca v-am lansat si D-vs o invitatie pentru ca 
in entuziasmul meu naiv chiar am crezut din tot sufletul ca voi reusi.S-a tot 
tergiversat data de organizare si am constatat cu dezamagire ca se programa- 
se altceva pentru ziua de 2.10.2010.Ceea ce am reusit totusi, a fost organiza- 
rea unei expuneri de carte in Sala Mihai Eminescu, lucru care m-a bucurat 
tare mult.In attach aveti poze de la expunere.In paralel am scris un articol 
care a aparut in ziarul local si poate fi citit pe linkul http://www.viata- 
libera.ro/cautare-0-0-disident-pagina-1.html. 

Desigur ca nu e mult dar m-am straduit ca cetatean sa fac ceva pentru 
cineva care, iata a facut atat de mult pentru noi toti. Articolul a fost "periat" 
dar mi-am zis ca e mai bine sa apara ceva decat nimic. 

Sunt foarte bucuros ca o cauza comuna ne-a facut sa ne cunoastem 
(internetic!) si sa impartasim impresii despre lucruri care ne interesaza pe 
amandoi deopotriva. 

Va impartasesc ca am fost foarte mahnit de evolutia votului in Moldova, 
dar traiesc cu speranta ca poate scapam si noi si voi de comunistii 
(criminali!). 

Va urez un An Nou cu realizari si de ce nu poate ne vedem. 
(tel:0040742.090.258 mob.) 
George Onofrei, Galati, 9.01.2011,h:10.47 (...) 


x 


Numele lui D. Cristea-Enache printre prezentatorii lui 
Tudoran mi l-a re-adus pe tatăl său adoptiv, Valeriu Cristea. 
Iar acesta din urmă proza din Basarabia, mai cu seamă pe Drutä. 

Ce tragedie dispariția lui Valeriu Cristea! Am scris în mai 
multe rânduri despre asta şi, dacă este adevărat că fiecare îşi face 
viaţa, tot adevărat este că ultima parte a vieţii lui Cristea a fost 
făcută în prima jumătate a anului 1900 de către N. Manolescu şi 
de ambiția lui feroce de a pune mâna pe România literară, nu cu 
oricine: cu cei mai detestati dintre redactori: Băran, Silvestru şi 
alţi turnători, dar si cu trădarea lui Dimisianu. “Bătrânului Dimi” 
ar trebui să i se interzică de a mai pronunţa numele prietenului 
său de o viaţă, vândut lui Manolescu pentru o mână de... ce-o fi. 

Că Valeriu, în ciuda aparentei sale, era o fiinţă fragilă - dar 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 35 


cine nu are fragilitätile sale? Însă rana pricinuită de Manolescu 
(mai putin, nu-i era prieten), mai ales de Dimisianu, l-a doborit; 
dintr-un om drept a devenit peste noapte apărător (cu condeiul) al 
nedreptăţii întruchipate de Iliescu. 

Cum de a ajuns ici? Simplu. Şi abuziv: Bănuiesc: dezamăgit 
de neputinta mea de a-i convinge pe editorii francezi de valoarea 
Dicţionarului său, Cristea s-a “aplecat” (un eufemism) asupra lui 
Druţă, ridicîndu-i un monument... de aramă, ca să rămânem în 
universul rusesc. Oricât ar încerca apărătorii lui Cristea să 
justifice “dragostea” de scrisul lui Drutä, se poticnesc în însăşi 
structura lui Valeriu: dostoievskian până la durere, luînd în braţe 
- şi în elogii pe Druţă? Nimeni nu i-a observat disperarea cu care 
se răzbuna, iertati de vorbă ră, ca väcarul pe sat? 

lată ce scrie, îndurerat, Livius Ciocârlie în 2007 în LiterNet: 


"În ceea ce-l priveşte pe Valeriu Cristea, cel mai eficient argument în 
favoarea bunei lui credinţe este faptul că situarea lui de partea noii puteri nu 
i-a adus, într-o vreme când toată lumea a apucat tot ce a putut, nimic. Nici 
onoruri, nici profit. 

Pe de altă parte, de reţinut este că, aşa cum o recunoaşte, Valeriu Cristea 
s-a implicat pătimaş în politică. lar patima aceasta l-a făcut să fie, la rândul 
lui, agresiv şi nedrept. E adevărat că nu e normal să fii privit de sus fiindcă 
ai alte păreri politice, dar dacă părerile lui Valeriu Cristea au fost respinse cu 
brutalitate, nu s-ar putea spune că el a fost mai blând cu adversarii săi. A fost 
şi el nedrept. Întâmplarea face să cunosc bine împrejurările în care s-a produs 
despărţirea de cea pe care scriitorul o numeşte în carte Xenia şi de soţul ei. 
Ştiu cât de trişti au fost aceştia pentru că, deşi continuau să-i fie prieteni, nu 
s-au mai putut înţelege cu el. Obiectivitatea i-a fi impus lui Valeriu Cristea să 
admită că adversarii lui nu aveau numai păcate, ci îşi aveau şi ei argumentele 
lor. Numai că dacă autorul unei cărţi de felul celei pe care o comentez s-ar 
sili să fie obiectiv, e foarte probabil că produsul lui literar ar fi banal. Tocmai 
patima şi, mai ales, adânca subiectivitate îi dă valoare unei asemenea cărţi. 

Cert mi se pare că drama, reală, a lui Valeriu Cristea s-a grefat pe un 
complex al înfrângerii şi al nedreptätii. Despre nereusita de a se face acceptat 
într-o şcoală de balet el spune: "...am fost eliminat, am eşuat (încă o dată)" 
(21). Semnificativ este mai cu seamă acel încă o dată care sugerează că a eşua 
în toate a fost destinul lui. S-ar putea replica: a reuşit foarte bine, de vreme 
ce a fost un mare critic literar. N-ar avea relevanţă. În construirea imaginii de 
sine contează mai puţin faptele decât unele tendinţe obscure. Nu cred, ca 
autorul, că originile lui bulgăreşti au influenţat atitudinea altora faţă de el. În 
nici un caz atât de grav, încât să se poată vorbi de a-ţi purta crucea originii 
etnice. În schimb, întâmplări din îndepărtata copilărie pot avea valoare expli- 
cativă. Umilinta îndurată de bunic, bătut de jandarmi, l-a putut marca defini- 
tiv pe copil. Deşi folosindu-se voit de exagerare, Valeriu Cristea are dreptate 
să scrie: "...o simplă palmă poate traumatiza cât o deportare" (334).” 


Nimic de adăugat la ce a scris Ciocârlie. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 36 


Miercuri 12 ianuarie 2011 


Guvernanţii de la Chişinau au mari dificultăţi cu pluralele. 
După Diacov, iată-l pe Marian Lupu, ăsta pretinde că 
româna îi este limbă maternă - nu cumva maternovă? : 


“Eu nu am "asuri" în mâneca mea ca şi dl Ghimpu! (perlă rostită în 
cadrul unei emisiuni la PublikaTV)” 


Il corectez pe comentator: nu o singură perlă a comis Lupu, 
ci două : “asuri şi : “ca şi dl Ghimpu”. 


Joi 13 ianuarie 2011 


Mihai Ciucanu, ca de obicei, mă alimentează cu presă 
italiană - evident, cea care mă priveşte. Nu mai ţin minte dacă 
acest text nu mi-a mai fost transmis, dar, să mă ierte cititorii mei 
internetici dacă îl repet. Este un supliment cultural al Munici- 
palitäti Modena, despre Calidor purtînd titlul Sradanove: 


» Rubriche » Libri 09.01.2011 

Marilia Piccone 

NEL SONNO NON SIAMO PROFUGHI, PAUL GOMA 
Gli anni dei ricordi 


Dello scrittore rumeno Paul Goma abbiamo già letto il bellissimo 
“L'arte della fuga”, pubblicato da Voland nel 2007. E’ uscito da poco, 
per Keller, “Nel sonno non siamo profughi”, prima parte dell 'auto- 
biografia dello scrittore di cui “L'arte della fuga” è il seguito. 
Ritroviamo quindi il ragazzino che tanto abbiamo amato, con il suo 
grido che ci spingeva oltre, di capitolo in capitolo- “Partiamo!” 
“Traslochiamo!”-, quasi un rullo di tamburo. In questo libro è più gio- 
vane, proprio un bambino, con una memoria meno organizzata. E tut- 
tavia Paul Goma impiega qui, ancora ma per la prima volta, l'espe- 
diente letterario che ci sospinge nella lettura: le parole ‘ritornello’ 
sono “sto nel calidor ” e ogni volta, all'inizio di un capitolo, è come se 
balenasse il flash di una macchina fotografica su un ricordo. 

Din calidor è il titolo originale, “Dalla veranda”, e l’autore ci rac- 
conta subito quale spiegazione fantasiosa la mamma desse della paro- 
la calidor. Secondo lei era l'unione di un vocabolo greco e uno rume- 
no e voleva dire ‘bella nostalgia’. E allora è chiaro come queste 
memorie siano pervase dalla nostalgia per un tempo ed un luogo che 
non ci sono più. Il punto di vista è dalla veranda di casa, dal calidor, 
che è- come dice Goma.- l'ombelico del mondo, il centro di tutto, e, 
naturalmente, in quel centro c’è la mamma, la figura più importante 
di tutto il libro. 

“Nel sonno non siamo profughi” si può idealmente dividere in tre 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 37 


parti. Una prima parte in cui la voce del bambino diventato adulto fa 
delle domande al padre, dandogli modo di parlarci della Bessarabia e 
della storia di questa contesa terra di confine. La seconda parte € 
quella dei ricordi, con il trauma subito dal bambino quando il padre, 
insegnante, viene prelevato dai russi dopo essere stato obbligato a 
bruciare i libri della scuola, perché non scritti in carattere cirillico. Il 
bambino resta solo con la mamma e quasi sfrutta la condizione di 
essere un orfano che, inevitabilmente, attira le simpatie degli altri. 
Fuggono, mamma, bambino e gli altri abitanti di Mana, per timore dei 
russi, poi rientrano in paese, per partire infine, definitivamente per 
l’esilio. Ma allora il padre è già tornato dalla prigionia, risorto dalla 
tomba senza corpo che era stata allestita per lui nel cimitero. 

Il padre e la madre sono le figure più importanti per un bambino, ma 
c’è anche- bellissima, accanto ai genitori- la figura di nonno Jacob, 
non un vero nonno, solo un vicino di casa che fa il bottaio e, con la sua 
abilità manuale, sta in diretto contrasto con l’arte delle parole del 
padre. Nonno Jacob a cui il bambino rivolge il primo saluto al matti- 
no, che gli insegna i nomi degli alberi, gli spiega i diversi usi dei cuc- 
chiai che intaglia nel legno, lo chiama ‘bimbo del nonno’. E c’è infine 
una quarta figura, direi quasi collettiva, di un universo femminile che 
circonda il bambino, avvolgendolo e nascondendolo sotto le sue 
gonne, stuzzicandolo e risvegliando in lui un precoce istinto sessuale. 

Il libro si chiude con l’arrivo di madre e figlio nella scuola che li 
ospita, prima tappa della loro fuga. Ancora soli, provvisoriamente. 
Nel buio totale perché il direttore scolastico non ha lasciato loro nep- 
pure una candela (è il buio simbolico del loro futuro?). E la madre, 
abbracciando il bambino per difenderlo dalle paure, lo invita a chiu- 
dere gli occhi per serrare fuori il buio. “Su dormiamo piccolo mio. Nel 
sonno non siamo profughi. ” 

E’ straordinario come un grande scrittore riesca a scrivere di tutti, 
toccando le corde del cuore di ogni lettore, scrivendo di se stesso e del 
proprio paese. 


Paul Goma, Nel sonno non siamo profughi, Ed. Keller, trad. Davide 
Zaffi, pagg. 322, Euro 16,00 


* 


Ovidiu Nimigean îmi trimite: 


“De : o [email protected] 

Objet: de aproape 

Date: 12 janvier 2011 19:15:25 HNEC 
À : [email protected] 


Iubite domnule Paul Goma, 

N-o sa spun multe, ca ar suna gaunos, retoric, fals. Stiu si ce se 
poate si ce nu se poate. In situatii precum cea de fata, nu de vorbe aveti 
nevoie. Dar cred ca nu va va face rau sa stiti ca se gindeste cineva la 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 38 


Dumneavoastra si ai Dumneavoastra cu drag si ingrijorare. Fie sa fie 
bine! Cu sanatatea. Apoi si cu celelalte. 
De aproape, de foarte aproape, 

O. Nimigean” 


Cum ştiu scriitorii foarte buni să scrie scrisori bune. 
Oblojitoare. Vorba lui: “de aproape”. 

Bănuiesc de unde a aflat că aveam nevoie de o de-aproape: 
de la Flori Bălănescu. Doamne-fereşte, nu-i fac ei vreun reproş că 
a vorbit... Eu nu am secrete decât... secretele mele, nu fleacuri 
ca: «uite, îţi spun numai tie ceva, dar să nu spui că eu ţi-am 
spus»... 

Oricum, mi-a făcut foarte bine pe la suflet cuvintele lui 
Nimigean. 


Vineri 14 ianuarie 2011 


Încă de alaltăieri, când am primit nr. 12 - 2010 al revistei 
Vatra şi am văzut pe copertă chipul lui Mircea Martin... 

Nu-mi pot şterge din viscere cumplita si nevindecata rană 
administrată mie, prin surprindere, la sfârşitul anului 1999 de 
Mircea Martin. Nu vom fi fost prieteni la toartă - nici nu avuse- 
sem când să exersäm fie şi prietenia-simplă - însă după 1989 ne 
regăsisem cu bucurie. Drept care el îmi editase la Univers 
Ostinato în 1991 (premiat în 1992). Însă abia cu acel prilej am 
aflat că noi, cei din exil, nu facem parte din aceeaşi literatură 
română - cum tot clamasem ani şi decenii de-a rândul, fiindcă 
iată: editura Univers inaugurase o baracă aparte : colecţia 
“Ithaca, Scriitori români din exil '... Desigur, atât binele cât şi 
răul 1 se datoresc lui Mircea Martin ; numai-binele Sandei 
Anghelescu, cea care avea să-mi scoată, după Ostinato şi Gardă 
inversă în 1997. Sanda s-a îngrijit ca volumul să fie bine 
“încadrat : Biblio, Cronologie, Repere critice - coperta a patra. 

Am dorit din toată inima să-mi apară şi Sabina, versiune 
integrală şi Roman intim. Am făcut multe demersuri. În van: 
Mircea Martin (îndărătul raftului Denisei Comănescu) nu a cedat: 
nu “mergeau” cărţile mele, dacă nu plăceau inevitabilei raftèse, 
comportindu-se ca adevărata directoare a editurii... 

Intru acestea cade ca un trăsnet textul semnat de Mircea 
Martin, editorul, prietenul, publicat în revista 22, (decembrie 
1999) sub titlul fals, aiurit: “Jurnalul de exil al lui Paul Goma”. 

Mă întorc în prezent: văzînd că Mircea Martin era onorat de 
revista - care şi pe mine mă cinstise, cu un număr la care partici- 
pase, cu elogii nemeritate, sărbătoritul de acum - m-a apucat... 
jalea. Nu ciuda, nu ura, nu simtämântul nedreptăţii, ci jalea. Mai 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 39 


putin jalea-de-mine, cât de “colegii” de la Vatra: uitaseră 
execuţia cu care mă ucisese-puţin-cam-mult prietenul Mircea 
Martin. Li se şterseseră din memorie acuzaţiile - nedrepte, din 
moment ce erau inventate - cuvintele grele cu care mă tratase... 

Ce-l apucase pe blajinul, pe civilizatul, pe rigurosul Mircea 
Martin să mă pună la zid pentru păcate inexistente? Şi chiar 
nimeni-nimeni dintre confrati nu observase că acuzatorul este 
profund nedrept, neinformat - sau tendentios informat de cineva, 
care avea tot intereseul de a mă discredita, anatemizîndu-mă 
orbeşte, prosteste (nu cumva “Radu Ioanid”; adjunctul lui 
Wiesel?) Din câte ştiu, niciunul dintre cei care îl sărbătoresc, azi, 
pe Mircea Martin, nu a deschis gura pe hârtie, să apere un 
principiu: adevărul şi nu pe un ins doar nesuferit, ca mine. 

Acesta va fi fund pricina jelii mele: constatarea că scriito- 
rului român puţin îi pasă că un coleg este batjocorit, acuzat de 
păcate inventate. De ce să protesteze, el, sau măcar să-şi exprime 
îndoiala că lucrurile nu fuseseră “chiar aşa”? Dar îşi periclita 
propria-i situație: editorială, profesorală - socială... Ce, în 
apărarea lui săriseră colegii când “şeful” îi făcuse o mare 
nedreptate? Deloc, “toată lumea” rămăsese mută; de lemn; 
de piatră - altfel cum să supravieţuiască neamul nostru, decât 
lăsînd apa să treacă peste...? 

Mărturisesc: jalea m-a covârşit ceva mai târziu, primul reflex 
a fost... să nu mai zgândărăsc rana, să o las aşa, poate-poate se 
va cicatriza. Am şters răspunsul meu trimis atunci revistei 22. 

Azi m-a răzgândit. De ce să doarmă liniştit Mircea Martin, 
protejat de mantia profesorului, a conducătorului de cenaclu, a 
criticului literar, a teoreticianului apreciat? 

Reproşul meu din răspunsul trimis revistei nu a năruit 
atunci reputația nimănui şi nu o va nărui nici acum, după ce voi 
aminti - după 11 ani - porcăria făcută de alţi mari intelectuali 
români cu un comportament de găinari - lângă cine să-l pun pe 
Mircea Martin: lângă Marian Papahagi? Lângă Marin Sorescu? 
Lângă Gabriel Liiceanu? Lângă Gabriela Adameşteanu? Lângă 
Monica Lovinescu? 

Reproşul meu de acum nu va tulbura somnul celor-care-deşi 
au-ştiut-au-tăcut atunci, fiindcă lor nu li se întâmplase nimica: 
Cornel Moraru, Virgil Podoabă, Ion Pop, Al. Cistelecan, Nicoleta 
Clivet, Sanda Cordos, Iulian Boldea. 

lată răspunsul meu de atunci la atacul lui Mircea Martin: 


“Către redacţia revistei 22, Bucureşti 
Paris, 1 decembrie 1999 
În legătură cu textul “Jurnalul de exil al lui Paul Goma”, semnat de Mircea 
Martin, apărut în numerele 45, 46 şi 47 ale revistei, am de făcut rectificările : 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 40 


I. “Jurnalul de exil al lui Paul Goma” 

1. Nu am scris, nu am publicat vreun “jurnal de exil”. Dealtfel, cât timp am 
trăit în România, nu am ţinut jurnal (o explic în primul volum intitulat : Jurnal pe 
sărite), deci nu există un altul, de ne-exil ; 

2. Vorbind, scriind : “Jurnalul”, se înţelege că cele trei volume editate de 
Nemira în 1997 (Jurnal pe sărite, Jurnal de Căldură Mare şi Jurnal de Noapte- 
Lungă) ar alcătui totalitatea (jurnalului). Or, în 1998, au apărut la Dacia volumele IV 
şi V : Alte jurnale şi Jurnalul unui Jurnal, în iunie acest an, VI : Jurnal de 
apocrif... 

II. “În ciuda cetățeniei franceze, el (P.G.) a rămas exterior Franței”. 

1. Nu am cerut, deci nu am “cetățenia franceză” (dealtfel, nici română); 

2. “A rămas exterior Franței” - a vrut Mircea Martin să spună : netrecînd la 
franceză (ca Tănase, Țepeneag, Ilie Constantin, Oana Orlea, Rodica Iulian, Ion 
Omescu, Kiropol, Astaloş...), continuînd a scrie în româneşte, la Paris, ar rezulta că 
nu m-a interesat, deci nu ştiu ce se petrece în Franţa, cu Franţa, în frantuzeste ? Dacă 
m-a preocupat Cambogia, Afganistanul, Kosovo, Cecenia - voi fi fost curios să aflu 
si ce se mai petrece în ţara, cu ţara care mi-a dat adăpost : Franţa. Nu ? 

Explic pentru a suta oară : din 20 noiembrie 1977 (22 ani), soția, fiul şi cu mine 
avem statut de refugiat politic din România. Certificatele sunt valabile până în 17. 
05/ 2001 - când supraviețuitorii le vor prelungi. Pe paşapoarte scrie limpede : [X] 
“(poate călători) în toate ţările - cu excepţia României” (sublinierea mea, P.G.). Vor 
fi ştiut ei, Francezii, ce vor fi ştiut, de ne-au înnoit statutul de refugiat politic din 
România - după 17 noiembrie 1996... 

Desigur, Mircea Martin nu este obligat să ştie toate fleacurile. Numai că (si) 
despre acest fleac a vorbit la telefon cu mine - în 28 mai 1998 (vezi Jurnal de apo- 
crif, Dacia, pagina 218). 


III. “Am putea vorbi, în cazul lui, de un dublu exil : exilat din România (...) 
exilat în Franța...” 


De corectat numărul... exilurilor : 

1. exilul-pe-loc, în Basarabia ocupată de ruşi, între 26 iunie 1940-22 iunie 
1941; 

2. exilul-în-proprie-tarä, cel început în martie 1944 ; 

3. exilul-din-România, început în 20 noiembrie 1977; 

4. exilul-din... exil, sau: “expulzarea din exilul românesc”, în 1994, prin 
lucrarea Monicăi Lovinescu, a lui Virgil lerunca, a lui Paul Barbăneagră. 

Desigur, Mircea Martin nu este obligat să ştie aceste fleacuri. Numai că: 

a. despre fleacul de la nr. 2 (exilul basarabenilor în propria-le ţară, România) 
Mircea Martin a avut o discuţie cu mine la Colocviul de la Aix-en-Provence, în 
octombrie 1990 ; 

b. despre fleacul de la nr. 4 Mircea Martin a aflat din chiar “Jurnalul de exil al 
lui P.G.” - despre care, cu atâta aplicatiune, scrie. 


IV. “Paul Goma n-a intrat în contact cu 

mediul intelectual şi artistic francez decât spre a se referi tot la România... ” 

În primele trei volume ale jurnalului relatez - pe sărite - faptele mele de după 
noiembrie 1977. Cum să iau afirmaţia lui Mircea Martin ; ca reproş ?; drept consta- 
tare ? - dar aceasta se reazemă, dacă nu pe citate văzute, atunci pe... citite deduse. 

Or cine a citit “Jurnalul de exil” (sic) a aflat : am... “intrat în contact cu 
mediul (...) francez” şi totuşi - nu m-am “referit” (citeşte : preocupat, militat pen- 
tru...) doar “la România”. Ci şi “la viaţa literară şi politică” din Polonia, din 
Cehoslovacia, din Ungaria, din Iugoslavia, din URSS - din Cuba, din China, din 
Vietnam, din Coreea de Nord, din Iran, din Cambodgea, din Afganistan, din 
Argentina, din Africa de Sud... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 41 


Pe urmele lui Tepeneag, am propus, am impus editorilor mei Gallimard, Seuil, 
Albin Michel, Hachette, Julliard, volume ale scriitorilor români (nu am avut succes 
cu Breban, Buzura, Bănulescu, Adameşteanu, însă cu C. Dumitrescu : Cetatea 
totală, postfatatä de mine la Seuil - da ; cu Nedelcovici la Albin Michel ; cu Papilian 
la Albin Michel ; Rodica Iulian la Julliard ; cu basarabeanca Renata Lesnic la 
Hachette), dar şi cu ale neromânilor Milosz, Patocka, Vaculik, Djilas... 


V. “...autorii minimalizaţi şi denigrafi nu sunt alţii decât cei care 
ar fi trebuit să fie consideraţi de Goma drept camarazi de arme... 
Autorul Jurnalului deschide însă focul undeva în spatele frontului 

împotriva aliaților săi naturali ”. 


- Aliatul meu (foarte) natural Al. Ivasiuc, coleg de închisoare, devenit director 
adjunct la Cartea românească, în 1970, a decodificat fantezist, abuziv, romanul Uşa 
noastră cea de toate zilele, de pe urma căreia am fost total interzis, iar pe lângă mine 
soţia şi socrul ; în 1976 şi în primele două luni din 1977 a făcut, pentru Securitate, 
mai multe rapoarte (nu declaraţii de anchetă) : despre persoana mea, dar şi despre 
cartea Gherla - pe care a transcris-o după înregistrarea emisiunilor Europei libere ; 

- Aliatul meu (destul de) natural Nicolae Breban (dimpreună cu precedentul 
aliat-natural Al. Ivasiuc) s-a dus - în 1976 - la München, la Noël Bernard, directorul 
Europei libere, pentru a explica : Goma nu are valoare, să nu-l mai laude la micro- 
fon... (asta după ce, în 1972 eu îl recomandasem la Gallimard...) ; tot împreună cu 
Ivasiuc a fost la Stockholm, la editorul Coeckelberghs, pentru a-l descuraja de a 
publica în suedeză cartea mea Gherla; 

- Aliaţii mei (orisicâtusi) naturali G. Bălăiță şi C. Toiu au călătorit, în 1977, la 
Stockholm, cu acelaşi scop culturalo-colegial ; 

- Aliaţii mei (curat) naturali din Consiliul Uniunii Scriitorilor (vezi-le numele 
în citatul X) m-au exclus, în aprilie 1977 - pe când eram arestat ; 

- Aliatul meu (nesfârşit de) natural G. Liiceanu, în vara anului 1990 a retras 
din librării şi a trimis la topit volumul meu de mărturii Culoarea curcubeului ; 

- Aliatul meu (de bine de rău) natural M. Sorescu a distrus (în 1993 ?, 19942) 
plumburile romanului Gardă inversă cules integral în octombrie 1990; 

- Aliatul meu natural M. Papahagi, în 1993-95, a primit subvenție de la Soros 
pentru volumul meu Patru dialoguri - dar nu l-a editat ; şi nu a restituit banii... 


VI. «Este scriitor acel ins care ştia ce fac comuniştii 
- şi utemistii - cu “teroriştii” (...) cu verii, unchii, poate fraţii lui ?» 
- se întreabă el retoric. Aici se pot pune, însă, şi alte întrebări, referitoare, de 
pildă, la şansele pe care le are un demnitar comunist de a deveni scriitor, desigur, 
nu înainte de a trăi o dramă de conştiinţă”. 


Doar cel care nu a citit “Jurnalul de exil” riscă să-l creadă pe Mircea Martin, 
cel care omite un alt citat răspunzînd la... întrebarea (mea) retorică, în acelaşi timp 
anulînd obiectia sa - iată-l (Jurnal de Căldură-Mare pag. 201): 

“Tavi Paler era cunoscut ca «Ala de la Utemeu”, tată-său la Canal, el... din 
contra. Dar asta s-a petrecut demult, acum trebuie să recunoaştem: «Utemistul» 
vă dă lecţii de demnitate scriitoricească (subl. mea)”. 


VII. “ce relevanţă are faptul că Liiceanu transpiră copios în orice 
împrejurare? (...) Asemenea inițiative pamfletare intră, desigur, 
în arsenalul firesc al scriitorului, dar nu reprezintă, în nici un caz, 
un mod de a spune adevărul (subl. în text) până la capăt...” 


Nici una (că transpiră). Dar faptul că mi-a distrus o carte nedistribuită (fără a 
mă avertiza nici de retragerea din librării, nici de topire)- ce relevanţă are ?; pretex- 
tînd că nu are hârtie, mi-a respins două volume de el comandate (Scrisori si 
Articole) - ce relevanţă va fi avînd, pentru editorul Mircea Martin - acela carele nici 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 42 


din greşeală nu atinge fapte editoriale nesfârşit de culturale ? Au oare distrugerea 
unor cărţi - de către editorul Liiceanu, autor de cărți - editate şi cu banii guvernului 
francez - să fie ea adevărată ? Sau, în ochii intelectualului român binecrescut, “repre- 
zintă” acel adevăr care “nu se cade să fie spus ”?(s. mea). 


VIII. “Autorul Jurnalului procedează la fel şi cu tovarăşii săi de exil, 
alături de care combătuse până în 1989. (...) In vreme ce inamicii, ticälosii, “răii ” 
rămân în afara interesului Jurnalului, autorul lui se concentrează asupra răuluii 


_» 


descoperit la prieteni şi-l evidenţiază cu patimă ”. 


a. Pe “tovarăşii mei de exil” - Țepeneag, Virgil Tănase, Monica Lovinescu, 
Virgil Ierunca, Barbăneagră... - i-aş putea înşira ca şi pe “aliaţii naturali”, re-expli- 
cînd ceea ce era suficient de explicit explicat în chiar “Jurnalul de exil”; 

b. Să afirmi că, într-o scriere a mea, “inamicii, ticăloşii, «räii» râmân în afara 
interesului”... - iată o surpriză ! : până şi Mircea Martin este capabil să scrie negru 
pe alb neadevăruri flagrante. Si capabil să treacă-peste-contradicţii (în alt paragraf 
afirmă exact contrariul !). Re-amintesc: pe Vasile Nicolescu, pe Dodu-Bălan, pe 
Ghişe, pe E. Barbu, pe Dumitru Popescu-Dumnezeu, pe Burtică, pe Ceauşescu, pe 
Ceauseasca - i-am atacat atunci când eram în România, la cheremul lor (şi am fost 
mereu pedepsit pentru asta) ; în exil, după Mircea Martin, tocmai pentru că pe cei răi 
“îi lăsam în afara interesului”, ticăloşii au încercat să-l otrăvească, apoi să-l răpească 
pe fiul meu, iar mie mi-au trimis coletul-bombă şi pe securistul Haiducu, să mă 
suprime... 


IX. “... faptul că personajele <atacate de Goma> lacestei comedii “prea 
omeneşti” nu sunt altele decât] <sunt> valorille ] de vârf ale literaturii si culturii 
române conține un pericol [cel putin] potential [în măsura în care autorul nu ne 
oferă alte motive : e vorba del instalarea în anomie” (subl. în text). 


Citat avînd un dublu interes : 

a. ilustrează obiceiurile redactionale ale revistei (mâna Adamesteancäi) - care 
nu se multumeste să extragă din textul publicat citate (unele contrase - am marcat 
“lipsurile” prin paranteze drepte), ci să adauge, (între paranteze ascuțite) ; 

b. termenul anomie (de care m-aş face vinovat, după Mircea Martin) semni- 
ficä: dezordine (socială), haos, absență a legilor, a normelor, dar si “tulburare în 
evocarea cuvintelor” - ceea ce indică o maladie psihică... 

Îmi dă prea mare importanță: nu sânt în stare de a provoca haos (social); nici 
“tulburare” a... cuvintelor. Cu atât mai puțin de a zdruncina solida ierarhie realist- 
socialistă, în vigoare, acum - si de-acum încă vreo două-trei decenii (adevăr pe care 
l-a scris chiar Mircea Martin, în chiar acest text...). 

Cât despre afirmaţia că aş ataca în exclusivitate (“nu sunt altele decât...) 
“valorile de vârf ale culturii şi literaturii române” - aceasta rămâne fără acoperire : 
cât de “vârf” poate fi un Cristoiu ?, dar un C. T. Popescu ?; dar persoana care a iscälit 
volumul denigrator Această dragoste care ne leagă?; dar Anania, dar I.C. Drăgan, 
Ciachir, Săraru, Băran, Sergiu Nicolaescu, Voican-Sturdza ?; dar Pelin, dar...? 


X. “...După decembrie ‘89 Paul Goma a fost reprimit în Uniunea Scriitorilor 
laolaltă cu toți ceilalți membri excluşi... ” 


1. Neadevăr strident - şi repetat, repetat, repetat de nouă ani, de parcă Românii, 
colegii mei, fie “aliaţi naturali”, fie duşmani nu ar citi, nu ar înţelege ce citesc, nu ar 
ține minte ce au citit în acest din urmă deceniu - în legătură cu mine, doar despre 
mine scriu ei, luîndu-mă de urechi ori dojenindu-mă cu blândete absentă - aşa cum 
face, şi acum, în 22 (o mai făcuse în Vatra, iunie 1992) Mircea Martin. 

Nu am fost reprimit în Uniunea Scriitorilor. “După decembrie *89”, Mircea 
Dinescu 1-a aruncat lui Lucian Raicu ceva în genul : «Hai, bă, că v-am primit (sic) pe 
toți!» Ceea ce nu este adevărat. Au fost primiţi, dintre exilați doar Sorin 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 43 


Alexandrescu şi Mihai Botez ; au fost cooptați (ca membri de onoare) Monica 
Lovinescu şi Virgil lerunca. 

Am mai scris (de o sută de ori) : nu am cerşit regim de favoare, nu am solicitat 
certificat de anticomunism eliberat de Iliescu, Roman, Brucan şi alte autorităţi cultu- 
ralo-morale - am pretins “o hârtie pe care să stea scris că am fost reprimit”. 

În zece ani am avut timp să aflu că s-au opus acestei normale repuneri în drep- 
turi : Doinaş, Blandiana, Zaciu, Manolescu, Bănulescu, Sorescu, Eugen Simion, 
Toiu, Fănuş Neagu - ca din întâmplare exact aceia care, în aprilie 1977, pe când 
eram arestat, m-au exlus din Uniunea Scriitorilor - pentru trădare de patrie (şi 
pentru lipsă de talent conjugată cu “sminteala” diagnosticată de Zaciu). 

Schimbarea Preşedintelui nu a schimbat “programul” Uniunii Scriitorilor : 
Ulici a continuat... să nu trimită acea nenorocită de hârtie. A dispărut Sorescu, 
rămaşilor li s-au asociat Liiceanu, Pleşu, Dimisianu, Buzura, Ştefănescu, D. C. 
Mihăilescu, Pruteanu - şi, din fosă, Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca... 


XI. “Uniunea Scriitorilor şi, mai târziu PEN Clubul l-au invitat - fără succes 
- la o reuniune sau alta”... 


|. Ulici m-a invitat la o cumetrie la Neptun, în care ar fi urmat ca “scriitorii din 
diaspora” să se pupe-n Piata-Ndependenti. I-am răspuns - şi am publicat răspunsul : 

a. Nu am ce căuta la o reuniune a “membrilor Uniunii Scriitorilor” : nu sânt 
membru al Uniunii în chestie - mi-a trimis el “hârtia” netrimisă de Dinescu ? Nu ; 

b. Este inadmisibil ca un scriitor să scrie negru pe alb: “diaspora română” - 
faptul de a mai fi scris nerozii ca : “Rezistenţa prin cultură”, “Revoluţia din *89”... 
nu constituie o circumstantä atenuantă, ci una (grav) agravantă ; 

2. S-ar înţelege că şi PEN Clubul m-ar fi invitat - “fără succes” (în traducere : 
mi s-ar fi trimis o invitaţie, iar eu aş fi refuzat să o onorez). 

Pradă aceleiaşi spaime viscerale de “a da la mână o hârtie”- ca şi Uniunea 
Scriitorilor - PEN Clubul român nu m-a invitat. După obiceiul locului, m-a între- 
bat - prin Mircea Martin (în ziua de 28 mai 1998) - dacă... voi accepta o invitaţie 
ce ar urma să-mi fie trimisă, în cazul răspunsului meu favorabil... Oriunde în 
lume aceasta se cheamă, nu invitație, ci misiune de recunoaştere, în teren, a inami- 
cului. Aşa a procedat şi Pleşu, în 1990, când era ministrul culturii lui Iliescu : a rugat- 
o pe Monica Lovinescu să mă întrebe : voi accepta o invitaţie - pe care o va trimite 
- numai dacă eu sânt de acord să o primesc (altfel, ce rost să mi-o mai trimită, nu ?). 

XII. Mircea Martin a adus vorba despre decorația primită de la unguri - astfel: 


“Vecinii noştri unguri s-au simțit datori să-l decoreze când 
au aniversat Revoluţia din 1956...” 

ÎL amendez : 

Ungurii (şi Cehii şi Slovacii, şi Polonezii) nu “s-au simțit datori” faţă de mine. 
Ci din datoria (de la sine înţeleasă) faţă de ei înşişi, faţă de identitatea lor naţională, 
culturală, morală, au gândit normal, au acţionat normal, ca nişte europeni ce au fost 
şi sunt : printr-o scrisoare m-au fnstiintat că mi s-a decernat cutare decorație, că 
s-a hotărît cutare cinstire - şi m-au invitat la data cutare, în cutare loc, unde urma să 
aibă loc ceremonia... 


S-a înţeles, desigur, iar dacă nu, repet : nu am a-i contesta lui Mircea Martin... 
contestaţiile formulate în legătură cu persoana şi cu faptele mele. Cu unele sânt de 
acord, cu altele mai putin, în fine, altele m-au pus pe gânduri... Nu pot să nu remarc 
- o dată mai mult - cunoscuta-i civilitate. 

Numai că, a produce - cu civilitate - un text nu înseamnă în mod necesar că acel 
text respectă adevărul. 

În acest text Mircea Martin a mânuit informaţiile cu o binecrescută indolentä. 

Mulţumiri redacţiei pentru publicarea acestor câteva băgări de seamă. 

Paul Goma” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 44 


x 


Să-l ascultăm pe Vasile Ernu, cel mai ascultat urésésistic: 


“Vasile Ernu : Fiul Securității sau lecţia lui Tudoran (I) 
La 14 Ianuarie 2011, ora 09:34 Timpul 

“Zilele acestea, am avut onoarea şi norocul să-l cunosc pe unul din 
oamenii pe care-i pretuiesc nespus de mult. Era în trecere prin București si, 
printr-o conjunctură fericită de întâmplări, am stat la o poveste mai lungă. 
Este vorba de Dorin Tudoran - poate, unul dintre cei mai curajoşi si verticali 
intelectuali pe care-i are România. 

Recunosc, întotdeauna m-au impresionat oamenii curajoşi (...) 

Tudoran venise la Bucureşti şi pentru a-şi prezenta una din cărţile cutre- 
murătoare, „Eu, fiul lor”, care cuprinde o mică parte a dosarului (de 18 volu- 
me) creat de Direcţia Securităţii Statului şi despre care autorul afirmă: „lată 
singura carte pe care nu ar fi trebuit să o scriu. (...) 

Tudoran este însă omul care, la de la 1 august 1984, a făcut poate cel 
mai curajos act, reuşit doar de câţiva scriitori ruşi în URSS «E greu de ima- 
ginat, ţinând cont de contextul şi situaţia acelor vremuri, dar la acea dată 
scriitorul îi trimitea o scrisoare lui Nicolae Ceauşescu, în care îi spunea că el 
se consideră „un ostatic politic” şi îl compara indirect pe acesta cu Stalin». 
(...) Chiar dacă nu am avut curajul să ne solidarizăm cu aceşti oameni la 
timpul potrivit (Dorin Tudoran, Paul Goma, Dan Petrescu, Doina Cornea 
etc.), nu e niciodată târziu să-i respectăm şi să le mulţumim pentru ceea ce au 
fost şi mai sunt încă. Vom reveni.” 


Îl asigur şi pe Vasile Ernu: nu m-am simţit deloc - dar deloc 
- de-gradat pentru că în înşiruire l-a plasat pe Dorin Tudoran 
înaintea mea. M-am obişnuit cu Autocronia la Român, în virtutea 
căreia, atunci când îţi povesteşte el Istoria Comunităţii sale, 
suferind de dezorientare-în-timp-si-spatiu o ia, dacă nu chiar de 
la Bădica Traian, de mai încoace: “de la 1 august 1984, a făcut 
poate cel mai curajos act, reuşit doar de câțiva scriitori ruşi în 
URSS”. 

Care fusese curajosul-act? «E greu de imaginat», ne ţine cu 
sufletul la gură, în aşteptare, povestaşul ureséséic, «ţinând cont 
de contextul şi situația acelor vremuri, dar la acea dată scriitorul 
[aici: D. Tudoran, precizarea mea, P.G.] îi trimitea o scrisoare lui 
Nicolae Ceauşescu, în care îi spunea că el se consideră „un 
ostatic politic” şi îl compara indirect pe acesta cu Stalin»! 

Aţi reţinut, oameni buni, scriitori ne-ruşi, dar şi voi născuţi 
în URSS, cum arată adevărul cronologic, să-i zicem: istoric, sub 
pana (zic şi eu: “pana”, însă promit că voi reveni) tovarăşului 
Ernu, cronicar foarte improvizat? Acesta povesteşte, în modul 
său aiurit-cu-program, năclăit, aburit, dar limpede pravakationist, 
întâmplări, nu din realitatea-reală, cum o ironizează gros şi fără 
haz tovarăşii săi de şaibă, komsomoletii rămaşi orfani de “struc- 
tură”, ci din para-realitatea realismului socialist rămasă pe vecie 
metoda-de-lucru a autorului operei nemuritoare Născut în 
URSS. El îşi imaginează că tot ce scrie este şi adevărat (din 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 45 


moment ce şi-a băgat în cap că orice afirmă este şi just, ca să folo- 
sesc un termen drag lui şi alor lui. Ei bine, îmi voi lua inima în 
dinţi şi “mă voi delimita de tovarăşu””, atrăgîndu-i atenţia că a 
falsificat adevărul, prin o afirmaţie, dacă nu de-a dreptul minci- 
noasă, atunci “nu prea adevărată”, cum ar spune un ardelean. 

Coincidenta naibii: în 2006, când apărea Născut în URSS, la 
Polirom, laşi, apărea, la aceeaşi editură şi cartea mea Culoarea 
Curcubeului *77 (Cutremurul oamenilor), la care adăugasem 
Cod «Bärbosul» (Din dosarele Securităţii, 1957-1977). Dacă 
născutul în URSS va pretinde că nu a citit-o (de cartea mea 
vorbesc acum, de a sa voi vorbi mai încolo), îl voi contrazice: nu 
este vorba de citit (omul are cumplite dureri de ochi, de cap, dacă 
citeşte scrisul altora - taman ca Edgar Reichman, nesfârşitul 
turnător de la Universitatea Bucureşti, în 1956, transferat la Paris, 
ca “agent literar” al lui Eugen Barbu!), ci de avut de a face - ca 
funcţionar al editurii, la serviciul drepturilor de autor. De aceea 
îmi îngădui să-i explic, poate va avea nevoie de această 
informaţie în viitor: Culoarea curcubeului este o mărturie 
despre ce se întâmplase în 1977, în România, scrisă la Paris, în 
1978, tradusă în franceză şi editată de Seuil, lansată în 1979 în 
prezenţa lui Eugene Ionesco şi a lui Fernando Arrabal, tipărită în 
româneşte, în limba în care a fost scrisă, iar la Humanitas, apărută 
în iunie 1990. Însă abia ajunsă în librării, a şi fost retrasă de 
prietenul meu, Liiceanu (cel care o citise în frantuzeste prin 1984, 
la Paris, o lăudase, iar “după revoluţie” mi-o solicitase), apoi 
după doi ani de...“depozit”, a trimis-o la topit, la fabrica de 
hârtie Buşteni. În 2005 Dan Petrescu mă recomandase 
Poliromului pentru “o ediție, în sfârşit, adevărată, a topitei 
Culori...” Pentru că istoricul Stejărel Olaru îmi recuperase o 
parte din “hârtiile de la Securitate”, am adăugat - cu asentimentul 
lui Lupescu : Cod «Bärbosul». 

Fatalitate! El, Silviu Lupescu, fără să se consulte cu mine, 
a suprimat Introducerea - povestea primei ediţii, distrusă de 
Liiceanu - chiar şi informaţiile strict editoriale (unde a mai 
apărut, în care limbă, la care editură...), producînd un monstru: o 
carte decapitată, despiciorată, fruct al spaimelor ancestrale ale 
marelui editor. 

Oricum, chiar aşa, mutilată, rămăseseră mărturii-documente 
- repet: publicate fragmentar, în periodice occidentale începînd 
din 1978 - printre care şi câteva scrisori adresate lui Ceauşescu, 
“la Palatul Regal”, la sfârşitul lunii ianuarie 1977. 

Repet afirmaţia tovarăşului născut în URSS: 


“Tudoran este însă omul care, la de la 1 august 1984, a făcut poate cel 
mai curajos act, reuşit doar de câţiva scriitori ruşi în URSS «E greu de ima- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 46 


ginat, ţinând cont de contextul si situaţia acelor vremuri, dar la acea dată 
scriitorul îi trimitea o scrisoare lui Nicolae Ceauşescu, în care îi spunea că el 
se consideră „un ostatic politic” şi îl compara indirect pe acesta cu Stalin”. 


Mărturisesc, umil : deşi în anii în care D. Tudoran se stră- 
duia să emigreze (aceasta fiind “disidenta” sa, pentru care nu a 
fost pedepsit nici cu un minut de închisoare, “curajosul act reuşit 
doar de câţiva scriitori ruşi în URSS”), eram aliatul său şi, 
împreună cu Monica Lovinescu, pompam de zor la reputația sa 
de... opozant, însă nu am auzit de scrisoarea pomenită, în care 
expeditorul “îl compara indirect” (cum adică “indirect”?) pe 
Incompara-bilul Ceauşescu - cu... Stalin. Uite, mie nu mi-a venit 
ideea de a-l compara, fie si “indirect”!) cu Stalin - în 1984! - însă 
în 1977 îl invitasem (pe Ceauşescu) să semneze Charta 77 de la 
Praga. 

Ce-l va fi împins pe Vasile Ernu să-şi vâre apendical nazal 
unde nu are ce căuta? Faptul că îl cunoaşte pe Tudoran şi că îl 
pretuieste? Foarte bine, să-l pretuiascä sănătos, dar fără a minţi - 
nici măcar prin o inversiune cronologică. Crede el că Tudoran 
iese “mai mare”? Decât cine: decât Goma? Dar Goma nu este 
mare (dovadă: în 1977 avea doar 7 dosare de Securitate, pe când 
Tudoran 18!) A vrut să-i facă o floare lui Lupescu? De ce? 
Fiindcă lui, lui Ernu, patronul editurii Polifrom nu i-a mutilat nici 
o carte, în schimb lui Goma... După asasinarea, de către editorul 
Liiceanu, a mărturiei despre un eveniment, totuşi, cunoscut şi 
peste hotare (chiar şi la Moscova), dacă a fost numit de gazetarii 
occidentali : “Le Tremblement des hommes”, profanarea de 
cadavre, a aceleiaşi cărţi, “efectuată” de Lupescu (în treacăt : aso- 
ciat în afacerea editorială cu numitul Serge Moscovici, bolsevicul 
doritor să instaureze, în august 1944, cu sprijinul frätescovietic al 
Tancurilor Ruseşti (altfel spus: ale URSS), o Republică 
Sovietică, avînd capitala: laşi, până la urmă ajuns diriginte de 
Şcoală Sociologică la Paris, unde i-au fost elevi Andrei Oisteanu, 
Chiva, MD Gheorghiu, Lavastina şi alţi turnători şi calomniatori 
holocaustologizatori ? 

În un dialog cu Costi Rogozanu Urésésistovici se laudă: 


“Eu nu vin sa dau nici sfaturi, nici solutii, nici macar raspunsuri directe. 
Eu vin sa ridic niste intrebari esentiale pe care omul trebuie sa si le puna 
macar o data in viata. (...) Eu incerc sa arat cititorului riscurile la care se 
supune, modul in care isi poate pierde libertatea, care sint noile forme de 
represiune si ca de multe ori pericolele vin din cu totul alta parte. Eu vreau 
ca cititorul meu sa-si puna intrebari (...). (ca sint nascut in urss, ca traiesc in 
romania, ca sint de o anumita formatie intelectuala, ca am fost educat intr-un 
mediu religios de o anumită factura... un soi de protestant de factura 
iudaica... si tot asa). (...) Eu ironizez si stinga, nu rareori” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 47 


Cine să-l creadă? Rogozan, Simonca! Şi cine îl ia în serios 
când declară, iresponsabil, fără să clhpească: 


“Mi-ar placea sa scriu o carte despre puscariasi insa la noi nu exista 
cultura puscariei (subl. mea, P.G.) asa cum este ea dezvoltata la rusi si 
americani.” 


Care “la noi”, tovaräse Uréséséscovici? România, Basarabia, 
pentru dumneata - măi tovarăşe - este “la noi”, adică la voi în 
URSS? Şi cum, cine să vă ia - tovarăşe - în serios? Cum, cine? 
Dar Simonca atâta aşteaptă: să-i ardă el o cronică ultrafavorabilă 
la o carte încă nescrisă! 

Ochiul de vultur al lui Ernu-URSSiuk nu a observat că însuşi 
Tudoran declarase - în mai multe rânduri: 


„Iată singura carte pe care nu ar fi trebuit să o scriu” ? 


Dar nici n-a scris-o cel care o semnează ! - în asta Tudoran, 
Americanistul se asemănă până la confuzie cu Vassili-Uresesistul 
(voi reveni mai încolo). “Cartea cutremurătoare”, cum îi zice 
tovarăşul nostru Ernu (de ce: “cutremurätoare”? Nu a mai citit în 
viaţa lui curată asemenea cărţi? Sigur: nu, în româneşte îl doare 
capul..., dar în ruseşte? El, născutul-în-URSS?). Dar obiectul 
Eu, fiul lor a fost imaginat, fabricat, impus lui Tudoran, prefaţat 
de acea javră securisto-sionistă pseudonumită “Radu Ioanid”, 
postfatat fiind de altă odioasă creatură turnătoare: N. Manolescu. 

Cine-i “R. Ioanid”? Răspund pe dată: primăveristul si 
trimisul lui Iliescu, în 1990, la Washington şi care, dimpreună cu 
rabinul Moses Rosen şi cu Wiesel a fabricat “Holocaustul în 
România”, diktînd: “victime: 400 000 evrei”- şi înscriind cifra, 
negru-pe-piatră la Coral, Bucureşti. 


Altceva: poetul Vasile Gârnet a refuzat să asiste la o lansare 
de carte la care autorul, cel de pe copertă, Ernu, îl invitase şi pe 
Mark Tkaciuk, unul dintre cei mai puturosi, mai împuturoznici, 
mai scârbavnici, mai îndräciti antiromânişti, cel care, intervievat 
în româneşte, răspunde în limba-i maternă: tkaciukă. 

Cum explică Vasile-URSS onoarea făcută Markului?: 


“Pentru cei care stiu zona si povestea o sa va spun un lucru care poate 
o sa va socheze sau cel putin o sa va mire: “Mark Tkaciuk” nu exista. El este 
o inventie. El este un erou din cartea mea... (...) 


Ha-ha-ha! Acesta a fost un banc uresesist ieşit pe gura 
butelcei de vodcă - nu s-a observat? (nota mea, P.G.) 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 48 


“Eu am incercat sa deconstruiesc “mitul Tkaciuk” si sa scot din mintile 
intelighentiei basarabene “proiectia Tkaciuk”. (...) 


Ha-ha - punct. Impresionant program - cine i l-a suflat? 
Shafir? Oişteanu? Cosaşu? Au I. Vianu? 


“Ma rog, sint prea bine educat si destept” (...) 


Da, oameni buni!, Urésésistul Vassili e (prea) bine educat. 
Cât despre deşteptăciune, să aşteptăm cartea următoare, scrisă de 
o altă echipă de negri de la Polirom. 

Însă nu doar Tkaciuk ignoră limba oficială a Moldovei: 
româna, ba o şi batjocoreşte (această lepră bolşevico-sionistă a 
făcut parte din toate delegatiile evreieşti - profitind şi de faptul că 
este deputat... moldovean ! - şi el cerut guvernantilor să nu mi se 
permită călătona la Chişinău, ca antisemit notoriu), dar şi... 
uresesistul nostru, Ernu ! 

Adevărat: mai întâi un participant la un Forum mi-a atras 
atenţia...: 


„sunt siderat de rudimentarul textelor pe care domnul Ernu le postea- 
za pe diverse forumuri: gramatica precara (insotita de inevitabile justificari 
despre graba in care si-ar scrie textele), saracie stilistica, putinatate a ideilor 
transferata in termeni sablon (stanjenitor de apropiati de marotele lingoului 
de propaganda) si fraze tip repetitive menite sa contracareze orice critica... 
Totul imbibat intr-un tezism naucitor de simplificator — pare-mi-se — despre 
cum memoria traiului in URSS ar trebui reinvestita...” (...) etc etc 


„„apol eu însumi, căutînd cu Google, am dat peste 
schimbul de mesaje cu Vasile Gârnet şi cu Vitalie Ciobanu. 

Catastrofă! Am constatat că, pe de o parte Urésésistul Vassili 
scoate pe gură banalitätile şi prostiile cu o frecvenţă de 
Kalaşnikov (iar jurnaliştii bucurestenioti rămân cu gurile căscate 
de admiraţie), pe de altă parte... ei, da, scriitorul Ernu nu ştie să 
scrie, iar când scrie cu mâna lui ai impresia că rezultatul (sic) este 
un fel de început de extemporal, iute abandonat din necu- 
noaşterea limbii în care se exprimă. Drept care m-am întrebat: 

«Bine-bine, dar cine scrie - în româneşte - cărţile 
semnate: Vasile Ernu?» 

Cât despre conceptia-despre-lume-si-viatä, scârbavnica-i 
“detaşare” cu care priveşte şi comentează realitate din stânga şi 
din dreapta Prutului...- nu poţi afirma că îi vine de la bravul 
Ostas Cosaşu (Radu si el, ca “Ioanid”, ca “Florian”, ca “Rupea”, 
ca “Lupan''...), de care nu se mai desparte, însă de la zisele 
cosaşice, da: pe una dintre ele, o adevărată blasfemie (nici măcar 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 49 


nu a avut are onestitatea să o regrete, ca pe o scăpată), anume: 

«Stalinismul (numai stalinismul?; nu comunismul? - nota 
mea, P.G.) la noi a fost o banală blenoragie de tinereţe...» 

Să nu uit: Vasile URSS umblă pe după cap, nu doar cu 
Tkaciuk şi Cosaşu, ci şi cu Antohi, alt băiat curat ca lacrima. 
Cu Hoişie, nu? Dar cu M.D. Gheorghiu? Doar fac parte din 
aceeaşi echipă. 

Iată alte citate din sonorizările (le-am extras din interviuri) 
de câlti şi de votcă: 


"Comunismul e joacă de copii pe lângă Gulagul glamour generalizat al 
zilei de azi. Fiecare epocă cu idolii şi lanturile ei. 

"Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc" de Bogdan- 
Alexandru Stanescu şi Vasile Ernu (cu o prefață de Radu Cosaşu, subl. mea, 
P.G.) 

“Când am scris "Născut în URSS", mă gândeam mai degrabă la reutili- 
zare, la reciclarea acestei experiențe colosale, mai ales că am trăit în Uniunea 
Sovietică, cea mai mare ţară, cea mai nebună, cea mai utopică. Ar fi mare 
păcat să tragi linie şi să spui "totul a fost rahat, hai să trăim acum în nouă 
lumea, o nouă viață". Imi pare rău, dar a existat viaţa şi în comunism: am 
iubit, am urât, am dansat, am cântat, am suferit şi am fost din când în când 
fericiţi. (...) 

“Prietenul nostru de la răsărit [Rusia, precizarea mea, P.G.] este inter- 
pretat greşit. Prietenul de la răsărit a devenit una dintre cele mai liberale 
țări” (subl. mea) (...) 


[Replică forumist: “1. situatia jurnalistilor din Romania e net mai buna 
decat cea a jurnalistilor din Rusia unde sunt ucisi pe capete; 2. Rusia nu este 
un stat liberal si nici o democratie, ci "o democratie controlata sau suverana" 
cum ei insisi spun, 3. aparent Romania nu are o strategie fata de R Moldova; 
cred ca e doar o aparenta.”] 


“Ce se întâmplă la Chişinău? Podul peste Prut pare să apară alta dată şi 
în altă formă decât îl gândeau unii care acum par pur şi simplu romantici. 
Dacă podurile de piatră se dărâmă, podurile de flori se ofilesc şi se dărâmă 
după două zile. A trecut perioada romantică şi naționalismul de secol 19 nu 
mai este funcţional azi, cu toate că văd că e vehiculat la toate nivelurile. (... 
) în ultima perioadă a apărut un interes sporit faţă de Moldova, iar în Moldova 
se dezvoltă un anumit naționalism de secol 19. Nu cred că asta e "calea". 


A, nu crezi-că? Cine ţi-a suflat teoria cu ne-crezutul poduri- 
lor de flori? Dar cea cu “naționalismul din secolul 19”? Nu 
spune, că ştiu: Prima - cea glumetoasä, leită bancurile de tip 
Urzica, de la Tel Aviv, gustată de celebrele mătuşi, vine de la 
nepotel: tovaräsu Cosaşu, cel cu: stalinismul la noi a fost o 
blenoragie de tinereţe; cea de a doua, sumbră, amenințătoare, 
dinspre Tkaciuk: pute a “moldovenism” glios, transnistrolog. 

Am obosit, nu-i mai caut păduchi în tiubiteică (sau kipa 
khazară?) lui Vassili Uréséscoviceanovici. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 50 


x 


Ben Ali, Ceauşescu al Tunisiei a şters-o ceauseste, la orele 
18,35, ora şi a Franţei. Cică s-a prelins în Libia. De acolo ar putea 
zbura în Malta, apoi în Franța. Ce rusinoasä, atitudinea Franței 
Sub pretextul “barajului contra integrismului musulman” i s-au 
tolerat toate mafiozitätile, toate crimele. In zilele din urmă 
inghitise o altă găluşcă: eşecul recuperării ostaticilor - unul dintre 
ei a fost atins de gloantele franceze. 


Sâmbătă 15 ianuarie 2011 


Aniversarea lui Eminescu. 
Cine s-a prezentat, primul, la bustul Poetului? 
Voronin! Mai lipsea Vassili URSS. 


Imi fac un dar: Nu pot spune că îl iubesc pe Steinhardt, însă 
iubesc modul în care el declară că îl iubeşte pe Eminescu. 
Declaraţie care nu vine din “cap”, ci din inimă. 


“(o mărturisire a Părintelui Nicolae Steinhardt, Mănăstirea Rohia, 24 martie 1989) 
ZIUA DE 15 IANUARIE E PENTRU MINE O ZI SFÎNTĂ...” 

“Mi-am pus demult întrebarea: dacă mi se va cere să scriu despre 
Eminescu, oare ce voi face? Să cutez a scrie? Nu va fi impertinentä şi abatere 
de la modestia cea mai elementară? 

lată însă că, pînă la rezolvarea teoretică a problemei, am scris şi am 
publicat cîteva texte despre Eminescu: în Viaţa românească, în Caiete critice, 
în volumele Escale în timp şi spaţiu şi Prin alţii spre sine, în cuvîntul înainte 
la Eminescu — abisul ontologic de Svetlana Paleologu. Am învăţat şi predat 
euforic multe poezii eminesciene la Jilava, Gherla şi Dej. 

Ştiu bine că am scris copilării şi banalităţi; dar cu teamă, dragoste, cre- 
dintä şi adînc respect. Aşa încît s-ar putea ca păcatul de temeritate şi poftă de 
fală să-mi fie iertat. 

ÎI iubesc pe Eminescu. Ziua de 15 ianuarie e pentru mine o zi sfîntă; nu 
uit, cînd sînt în Bucureşti, să depun şi eu o floare la statuia din faţa Ateneului, 
a sculptorului Anghel. 

Cu ce drept îl iubesc pe Eminescu? Fără nici un drept. Prin declaraţie 
unilaterală de voinţă, pentru că oricine are dreptul să iubească, oricît de 
nevolnic şi de neîndreptätit este. Pentru că, după cum spun englezii, o pisică 
poate privi un rege. Tot astfel, fără nici o justificare, iubesc în mod arbitrar şi 
total poporul român şi “fenomenul românesc”. 

Şi-apoi Eminescu, prin fermitatea şi curätia caracterului, îmi este sprijin 
de nădejde în credinţa că poporului român îi este menit a se împărtăşi în cul- 
tură şi în viaţa spirituală de o soartă cu mult deasupra mediocritätii — acea 
binecuvîntată soartă în care au crezut Hasdeu, Pârvan, Blaga, Mircea Eliade 
şi Constantin Noica. 

Cît de fericit sînt că mi-ati dat prilejul să-mi mărturisesc dragostea pen- 
tru Eminescu şi fenomenul românesc!” 

(Această mărturie sintetică a lui N. Steinhardt, făcută cu doar cîteva zile înain- 
tea morţii sale (30 martie 1989), are valoarea unui testament în eternitate. Socotesc 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 51 


că ea spune mai mult decît toate vociferările festiviste care au marcat si în acest an 
aniversarea naşterii Poetului. Simtim cu toții că EMINESCU si FENOMENUL 
ROMÂNESC sînt termeni corelativi, dar într-un fel sună în mărturisirea monahului 
de la Rohia si cu totul altfel în gura unor protocronisti obscuri de azi, care nu fac decît 


w93 


“să ieftinească toate lucrurile despre care se cred datori să nu tacă. Să-i dorim 
posterității lui Eminescu vorbirea celor care chiar ştiu ce spun şi tăcerea celor care 
doar spun ce ştiu! Răzvan Codrescu) 


* 


Ben Ali, refuzat de Franța, a aterizat la Djeddah, în Arabia 
Saudită. La Tunis a fost stabilit un interimat - fragil, noncredibil. 
Bine-ar fi să fie bine, dar prea multe sunt asemănările cu tärisoara 
noastră mult-iubită, Românica, după fuga lui nea Nicu şi a nenei 
Nica. Se spune că tovaräsa de viață a Tunisianului, Leila era - 
până aseară - o fioroasă mafioasă. 


Duminică 16 ianuarie 2011 
Mihai Ciucanu îmi mai trimite o cronică italiană la Calidor: 


Din revista http://mangialibri.com/node/7733 
Nel sonno non siamo profughi 
Paul Goma 
Traduzione: Davide Zaffi 
Romanzo Keller 2010 
Articolo di: Francesco Scarcella 

“Il calidor della casa di Paul, a Mana, in Bessarabia, è l'ombelico 
del mondo. Il calidor è molto più di una semplice veranda, è la stazione 
dove transitano i sentieri della fuga, le vie degli esuli, i corridoi della 
transumanza. Mana, da sempre abituata a rinascere dalle ceneri di tutti 
gli incendi, a risollevarsi dai saccheggi dei popoli di passaggio: tatari, 
polacchi, lituani, svedesi, turchi, cosacchi, russi. Li Paul sta nel cali- 
dor, e vede. Vede la paziente costruzione della scuola, edificata matto- 
ne su mattone dal papà maestro. Vede la mamma danzare, avvolta da 
quell'autoritaria dolcezza che possiedono solo le madri. I suoi occhi da 
bambino non prevedono che da lì a poco i bolscevichi avrebbero inter- 
rotto le danze, sottraendogli l'infanzia, deportando il padre. Paul resta 
nel calidor, e trema. Ha impresso ormai le proprie radici su quella 
veranda e col tronco e i rami tenuti per mano dalla madre, fugge, 
diventa profugo. Disperso nei boschi o su campi arati di granturco, 
trascina il peso della propria incolpevolezza, assapora il dolce veleno 
di una primavera metallica, quando le albicocche si fondono col piom- 
bo e i dolci fagotti materni diventano pesanti fardelli da trasportare. 
Cresce, Paul; impara ad amare; tutto quello che hanno cercato di pri- 
vargli: la fanciullezza, il gioco, il papà, riemerge nella dignità di un 
popolo, in quel piccolo e dignitoso harem che continua ad essere, in 
qualsiasi radura, il calidor di Paul, l'osservatorio privilegiato dal quale 
percepire gli insensati accanimenti dei grandi. Il piccolo mondo, più 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 52 


giusto, nel quale addormentarsi... Il linguaggio è spietato, appiccica 
etichette a cose e persone e lascia che queste fagocitino le cose e le per- 
sone stesse. Così, chi viene definito “profugo” è come se non avesse 
una storia alle spalle, un passato meritevole d'attenzione. 
Etimologicamente imprigionato nella propria etichetta, esiste solo in 
funzione del proprio fuggire (fug-ere) avanti ('ro). E quello che c'è die- 
tro? Quello che c'è dietro è probabilmente il vissuto decisivo, quello 
che svela la dignità della persona, la cultura dei popoli oppressi. Lo sa 
bene Paul Goma, simbolo romeno della resistenza antisovietica, fermo 
oppositore al regime di Ceauşescu e, appunto, profugo. Nato a Mana, 
in Bessarabia (regione compresa tra i fiumi Prut, affluente di sinistra 
del Danubio nel suo corso inferiore, e il Nistro), ci racconta la propria 
infanzia in una terra contesa e lacerata. Nel sonno non siamo profughi 
(titolo originale Din calidor, "Dalla veranda") è l'autobiografia di una 
fuga. Un memoir complesso e intenso, dove famiglia, guerra, desiderio 
e storia si compenetrano senza retorica. Non adatto a lettori svogliati, 
lo stile spesso ruvido e impegnativo nasconde una commovente dol- 
cezza: come l'amore assoluto per un nonno.” 


Tot Duminică 16 ianuarie 2011 


Ca niciodată m-am trezit la orele 8 fără un sfert. De ce? Nu 
mă mai întreb, cunosc răspunsul: De-aia! 

În aşteptare (?) am revizuit Din Calidor, Arta reFugii pe 
jumătate. Ce să fac şi eu, bade Gheorghe şi lele Ileană... 


x 


Se putea să nu-i sară în ajutor lui Ernu un tovaräs de babe- 
lanä şaibă? Nu se putea! Dar nu pentru a explica ceea ce 
Urésésistul a încâlcit atât de bine, că nici el nu mai stie ce ar fi 
trebuit să comunice. Nu: pentru a corecta ortografia unui forumist 
care îl cotonogea pe tovarăşu” Vassili trimis în misie de 
pravakationism. M. Shafir, cel care vede numai “scăpările” 
goi-lor, dar nu-şi reciteşte propriile texte de demascare-acuzare- 
antisemitizare - iată ce a produs el: 


“Vajnicii aparatori ai rrrromanismului in camasa berde si izmne [în loc 
de verde si de izmene] rupte ar trebui sa-si invete mai intai propria limba.” 
(M. Shafir). 


La care i se poate răspunde: 


“Vajnicii apărători ai holoholoholocaustologismului 
sionisto-bolsevic, pe teritoriul României, ar trebui să 
înveţe să se şteargă la nas de muci şi la gură de atâta 
căcat mâncat şi “facism” şi “antisemitism” împroşcat 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 53 


orbeşte (a uitat că întâi m-a antisemitizat bine-bine, 
dimpreună cu Laszlo Alexandru, transnistrologul, abia 
apoi a recunoscut, senin, că nu citise ceea ce condam- 
nase : Săptămâna Roşie?). 

ŞI, în primul rând să înveţe limba în care se exprimă, 
chiar dacă nu româna îi este “propria limbă” ci, vai: 
“impropria”. 


Să nu-mi ceară să-1 fac şi un desen ca să priceapă. 
Luni 17 ianuarie 2011 


Am aflat că Mihai Cimpoi a pierdut, nu doar şefia Uniunii 
Scriitorilor, ci şi scaunul de deputat. Uite-aşa, ca la noi, în 
Românica Mare. Şi nici anunţat nu a fost că nu mai e parlamen- 
tar! Îi voi căuta adresa de acasă ca să-i scriu două cuvinte. 


x 


Îl iertasem pe Shafir de o greşeală? Mare greşeală să-i ierți 
lui Shafir... o greşeală, fie şi de tastare, într-un text de criticare- 
acuzare a cuiva că a comis... o greşeală din aceeaşi pricină. 

Subliniez greşalele shafireze: 


“6. De Michael Shafir la 14.01.2011, ora 14:45 

Oare nu modereaza nimeci aceste comentarii? Daca nu pentru continut, cel 
putin pentru ortografie!!! "Tudor S-AU Paunescu" (acesta fiind greşala 
condamnată de negreşitorul Shafir, n. m. P.G.). Vajnicii aparatori ai rrrro- 
manismului in camasa berde si izmne rupte ar trebui sa-si invete mai intai 
propria limba.” 


Îi repet lui Shafir sfatul de ieri, cel de după “doar” două 
greşeli: 


“Si, în primul rând să înveţe limba în care se exprimă, 
chiar dacă nu româna îi este “propria limbă”, ci, vai: 
“impropria”. 


* 


Mi-e inima la Tunisia. Mă tem să nu aibă soarta României, 
să 1 se fure sângele vărsat. Urmăresc evenimentele cu inima 
strânsă, cu simpatie şi cu durere. Le tin pumnii Kartaginezilor. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 54 


Marti 18 ianuarie 2011 


Ca să vezi, minune! Am un vizitator de marcă al Jurnalului 
instalat pe internet: tovarăşul nostru de veacuri “R. Ioanid”. 
Echipa lui de supraveghere-şi-pază îi va fi înaintat dosarul meu, 
iar starşii-leitenenat a pus de o replică. 


“Despre două Cărţi negre si doi negationisti ai Holocaustului 
Radu Ioanid 

“După publicarea cărților sale Săptămâna Roşie şi Basarabia [şi evreii - 
acesta fiind titlul complet, ciuntit de “loanid”], Paul Goma scrie an după 
an în jurnalul său (accesibil la adresele paulgoma.free.fr sau www.paulgo- 
ma.com) [ce l-a apucat pe tovarăşu vistavoi: furnizînd adresele, vrea să 
“dovedească” adevărul atacurilor sale - P.G.], multiplicând textele impregna- 
te cu un antisemitism primar, în care abundă enormitäti propagate cu vulgară 
regularitate [foarte, inadmisibilă “vulgară regularitate”, n.m. P.G.] despre 
evrei şi violente atacuri antiisraeliene”. 


Aceasta a fost intrarea în subiect. Subiectul fiind cartea de 
mărturii de jurnalist de front, în Ucraina a lui Vassili Grossman - 
în special în zona Odessa, controlată de Armata Română. După 
obiceiul holocaustologic, răs-verificat în atâtia ani de ciomăgeală 
culpabilizatoare, nici de astă dată tovarăşul securist sionist “R. 
Ioanid” nu contestă faptele - relatate de evreul Grossman co-autor 
al Cărţii negre alcătuită cu Ehrenburg), ci faptul că... informaţia 
îmi fusese furnizată de I. Coja! 

Ce concluzie trebuie să trag eu (întâi, apoi cititorii): 

Faptele prezentate de Vassili Grosman în cartea sa 
“A Writer at War” nu pot fi adevărate - pentru că... mi-au fost 
transmise de I. Coja! 

“Ba chiar din contra”, vorba securiştilor de pretutindeni : 
faptele prezentate de “R. Ioanid”, Ancel, Matatias Carp i drughie 
- acelea sunt “adevărate”, ele constituind litera de Evanghelie a 
Holocaustologiei! 

Lălăiala cu care este umplut textul sionistului “Ioanid” nu 
prezintă interes: aceleaşi infantile (dar cât de nocive” întoarceri 
de replică: “Ba tu, ba tu! eşti antisemit, negationist, tuberculos!”) 

Iată încheierea: 


“Aşa cum am mai scris, nimeni nu-i va nega lui Paul Goma rolul impor- 
tant în istoria disidentei anticomuniste româneşti. Antisemitismul său sălbatic 
şi falsificarea militantă a istoriei Holocaustului din România pe care el le 
practică sistematic i-au afectat însă grav imaginea. Alăturarea sa cu Ion Coja 
nu face decât să desăvârşească răul pe care Goma şi l-a făcut singur.” 


Să fie liniştit tovarăşu” primăverist (coleg de cartier cu Vova 
Tismeneţki, cu Nicu Ceauşescu, cu fetele lui Räutu-Oighenstain) 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 55 


“Ioanid”; oricât m-aş fi străduit, “Răul” de care vorbeşte, nu mi 
l-am făcut singur (nu sunt masochist). Răul acela mi l-au făcut 
evreii fanatici, 1sterici, cretini, care au ars cărțile “burjuiesti - 
scrise cu litere reacționare, româneşti”, ca cei care, sub conduce- 
rea lui G. Goldenberg de la NKVD Orhei l-au arestat pe tata şi 
l-au deportat; ca Wiesel, ca el, “Ioanid”, ca Ancel, ca Shafir, ca 
M.D. Gheorghiu ca Oişteanu, A. Cornea, Mehr, I. Vianu, Horodi, 
Al Florian, M. Katz, ca Mark Tkaciuk, care nu mă lasă să trăiesc, 
mereu mă muşcă de cur şi mă stropesc cu bale. Dar şi mai 
dureros rău mi l-au pricinuit goi-u slugarnici, gata să le vândă şi 
pe mamele lor, dacă holocaustologii le promit o bursă, o 
călătorie, o invitaţie la un colocviu internaţional, un semn de 
“consideraţie” (nu mai vorbesc de ditamai Ambasadă UNESCO, 
la Paris, dăruită, cu omagiile Rodicăi Gordon, ambasador al 
Israelului şi cu ale ambasadorului USA, Taubmann lui N. 
Manolescu - reprezentantul american în România ocupîndu-se cu 
interesele Israelului - tot în România şi, tot în România impune- 
rea unui monument în cinstea “bravilor militari americani care ne 
liberaseră de “faciştii germani” - dar vorba glumei amare: “Nu ne 
liberaseră si de bolşevicii rusi?”- cine ni erau liberatorii? : piloţii 
de bombardiere americani care ne dresdizaseră şi nu doar în 
blestemata zi de 4 aprilie 1944). 

Aşadar, vorbeam de goi-1 auxiliari ai evreilor: Laszlo 
Alexandru, Pecican, Antonesei, Dan Pavel, Carmen Muşat, I.B. 
Lefter, Simonca, D. Cristea Enache, Gârbea, şi alţi “colegi” care 
gândeau ca mine, dar acționau după cum li se comanda de la Tel 
Aviv, de la Washington. «Nu aveam încotro, erau presiun1...», 
explică ei - când catadicsesc să explice. 

Ciudätenie - în fapt : obräznicie crasä, purtind marca 
holocaustologiei Universale: semnatarul şi al acestui text abject, 
mincinos - “R. Ioanid” -, se crede autorizat să semnaleze: 


“Acest articol a fost scris de autor în calitatea sa perso- 
nală şi nu angajează niciuna dintre organizaţiile la care el 
este afiliat.” 


Eu unul am înţeles ce vrea să comunice tovărăşelul “Radu 
Ioanid” : că toväräsoiul Wiesel nu are cu textul de mai sus nici 
în mân’, nici în clinică! 

Nici chiar Zuroff? Poate Ancel, că tot e mort. 

Asta să i-o spună lui Tudoran, că tot i-a scris cartea 
Eu, Fiul lor..., în colaborare cu Vasiili-URSS - am greşit, am 
vrut să spun: i-a scris-o, lui Tudoran - tot la Polirom - cu aceeaşi 
echipă cu care scrisese capul de operă uresesisticoid. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 56 


x 


Surpriză: am primit de la editură următorul mesaj: 


De : olga.stanciu(@prut.ro 

Objet: propunerea noastra 

Date : 18 janvier 2011 09:34:43 HNEC 
À: [email protected] 


Stimate domnule Paul Goma, 
DI Bodrug tot mai este implicat mult in activitatile sale, pentru ca apele tul- 
buri ale politicii din tara noastra nu mai vor sa se limpezeasca. Dar iata ce 
propunere are dansul. Noi am selectat din preferintele dumneavoastra - 
Bonifacia, iar din seria Fictiune - Sabina. Si am fi interesati ca aceste 2 
titluri sa apara in colectia noastra Scriitori contemporani. Avem peste 15 tit- 
luri in aceasta colectie. Cartea va avea coperta cartonata si formatul 150x200 
mm dupa taiere. Daca primim aprobarea dumneavoastra, voi contacta pe 
doamna Grati, pentru a discuta contractul. 
Cu respect, 
Olga Stanciu, 
director executiv 


Editura Prut International 
Tel./fax: +373 22 749318 
Mob.: + 373 68 044899 
www.prut.ro 


Am răspuns pe dată: 


De : paulgoma(G gmail.com 

Objet : Stimată Doamnă Olga Stanciu 
Date : 18 janvier 2011 09:57:04 HNEC 
À: [email protected] 


Vestea pe care mi-o dati este bună dar vorba Cuiva despre Cineva: 

Nu pe asta o asteptam. 

Ce însemnează “Noi am selectat...”? Cine, “noi” a selectat “din prefe- 
rintele Dvs, Bonifacia, iar din sectia Ficțiune ... Sabina? Eu sunt acela care 
le-a impärtit - arbitrar, recunosc - în secţii, dar si una si alta fac parte din 
aceeasi. 

Tot nu ne înţelegem, stimată Doamnă. Si timpul trece, in defavoarea 
mea, fiindcă eu sunt bătrânul, nu Dvs. (felicitări!). 

Deci Dvs ignorati că D1. Gheorghe Duca fusese de acord că se va publi- 
ca o Serie din scrisurile mele, Seria care va cuprinde Secţiunea Jurnale, 
Sectiunea Fictie, Sectiunea Mărturie...Este adevărat, pe atunci era vorba de 
Editura Stiinta, mai apoi Dl. Duca a indicat editura Dvs. 

M-ati năucit, iubită Doamnă Stanciu: Imi spuneţi că DI Bodrug imi este 
inaccesibil (si el s-a dus la Karlovy Vary?), iar Dvs imi vorbiti un limbaj pe 
care nu-l înteleg - si nu-l accept. 

Să facă bine Dl. Bodrug să ia contact cu mine - după ce va fi citit 
propunerea amănunţită a mea. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 57 


Până atunci mai astept. Doar n-o să mor ca mâne, vorba bocetului 
Mariei Tănase, întru bucuria răilor si a urâtilor. 
Paul Goma 


Miercuri 19 ianuarie 2011 


Ceea ce toată lumea (bună) bănuia, începe a răzbate: 


“18 Jan 201108:22 
Familia Kaczynski: Accidentul de la Smolensk, organizat de Rusia 


Familia presedintelui Lech Kaczynski, decedat in aprilie in catastrofa 
aeriana de la Smolensk din Rusia, a reiterat luni ipoteza unui atentat inspirat 
de Moscova impotriva fostului sef de stat polonez, informeaza stirileprotv.ro. 

"Ipoteza unui atentat impotriva presedintelui polonez este in prezent 
mai plauzibila ca niciodata", a afirmat ginerele presedintelui polonez defunct, 
Marcin Dubieniecki, intr-o declaratie difuzata de agentia PAP. Avocat de 
profesie, Dubieniecki este in acelasi timp sotul si reprezentantul legal al 
Martei Kaczynska, unica fiica a fostului presedinte si care a manifestat deseo- 
ri o neincredere profunda fata de Moscova. 

"Exista multe indicii potrivit carora este vorba despre un atentat impo- 
triva lui Lech Kaczynski”, a subliniat el luni, la postul de televiziune TVN24. 
El a prezentat drept motive "posibilitatea realegerii presedintelui Lech 
Kaczynski, razbunarea pentru (angajamentul sau in favoarea) Georgiei si 
interesele ruse in raporturile dintre Moscova si Uniunea Europeana”. 

In raportul sau final publicat miercuri la Moscova, Comitetul intergu- 
vernamental de aviatie (MAK) a decis ca Polonia este sigura responsabila de 
catastrofa. ” 


Cine alţii decât Ruşii? 


Am scris editurii: 


De : paulgoma(G gmail.com 

Objet : Stimată Doamnă Olga Stanciu 
Date : 19 janvier 2011 09:56:23 HNEC 
À: [email protected] 


“Am fost neplăcut surprins ieri când, prin “propunerea noastră” mi-ati 
comunicat rezultatul vizitei Dvs. la taraba mea librescà: 

“Noi am selectat din preferintele dumneavoastra - Bonifacia, iar din 
seria Fictiune - Sabina. Si am fi interesati ca aceste 2 titluri sa apara in 
colectia noastra Scriitori contemporani. Avem peste 15 titluri in această 
colectie. ” 

Mi-a trebuit o noapte ca să diger maniera în care Dvs. ati ales două cârti 
“fără probleme politice actuale,” “de dragoste”. 

Mà aflu într-o situatie foarte grea: sunt şantajabil, Dvs invocati “faptul 
ca posibilitatile noastre nu ne permit sa tiparim toata opera dumneavoastra 
integral.” (sic), iar eu nu vă pot contrazice, vă cred pe cuvânt. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 58 


Asadar, accept “propunerea noastră” (adică a Domniilor Voastre, de la 
editura Prut), privind două càrti: “Bonifacia” si “Sabina” , dar facem pe din 
două: 

Acceptati alte două cărţi: “Culoarea curcubeului Cod «Bàrbosul»” si 
“Ostinato”. 

Dacà sunteti de acord, ordinea în care vor fi puse în lucru va fi: 

1. Culoarea curcubeului 

2. Ostinato 

3. Bonifacia 

4. Sabina 

Vă rog să confirmati primirea acestei propuneri si vă rog să-i transmiteti 
D-lui Bodrug multumirile mele pentru deferenta cu care m-a tratat, neràs- 
punzînd la niciunul din mesajele mele, fiind Domnia sa foarte ocupat, cu 
permanenta stare de asediu electoral. 

Paul Goma 


Joi 20 ianuarie 2011 


Tata ar fi împlinit... Câţi ani, dacă e născut în 1909? 

Noapte agitată, udă. Nemultumiri, privind soarta cărților. 
Prut nu va accepta “şantajul” (ce-am ajuns; eu, biet autor 
samizdatizat să şantajez ditamai editura Prut Internaţional!) 


x 


Abia acum am primit de la prieteni - mai am, mai am - rezu- 
matul emisiunii “Profesioniştii”, articolul lui N. Manolescu 
despre..., cât si opiniile unor forumişti despre emisiune, despre 
Manolescu. Fireşte, mă voi opri la o selecție (subiectivă, cum 
alt'?) din intervențiile telespectatorilor emisiunii şi a cititorilor 
textului manolescian: “O emisiune TVR care nu trebuia difuzată” 

Pentru început :13 decembrie: 


Decizia CNA: „Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat 
postul de televiziune TVR 1, cu somatie publică, întrucât, în cadrul emisiu- 
nii „Profesioniştii”, din 13 noiembrie 2010, în care a fost abordat un subiect 
controversat, nu a fost asigurată pluralitatea ideilor şi a punctelor de vedere, 
fiind încălcate principiile echilibrului şi impartialitätii informaţiilor şi 
favorizarea liberei formări a opiniilor, prevăzute de legislaţia din domeniul 
audiovizualului”. CNA consideră incriminatorii secvențele din emisiune în 
care Ion Crisoiu îşi exprima îndoiala că va finaliza vreodată cartea despre 
Corneliu Zelea Codreanu, deşi a muncit la ea mai bine de doi ani. 


Două intervenţii: 


REGNI18.Dec.10-07:32hs 
Este tragic ca ne se dicteaza ce sa spunem! Mai rau ca in timpul lui Ceausescu! 
Cine conduce aceasta orientare? Cei din umbra...Rusine, Rusine! 


MIRCEA 18.Dec.10-09:29hs 


După 1948, când se edita o carte, se preciza, în subsolul paginii, că personajul/ 
autorul are idei care nu corespund ideologiei existente etc. Nu s-a schimbat nimic 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 


PAUL GOMA - JURNAL 2011 59 


în Lumea de azi, a se înţelege peste tot în lume... 


Articolul lui N. Manolescu “O emisiune TVR care nu trebuia difuzată” 


“(...)Răspunsul mai marelui peste TVR e concludent în acest sens. 
Pasarea unei decizii către Comisia de Etică şi Arbitraj e un subterfugiu 
nedemn de Televiziunea Naţională. Faptul că emisiunea se dă pe post de un 
deceniu nu e în chestie, nici faptul că a primit numeroase distincţii: nu de 
vechime sau de tradiţie e vorba, ci de o anumită emisiune, aceea din 13 
noiembrie 2010. În fine, a invoca alte emisiuni, cum să zic, corecte politic, 
precum cea cu Norman Manea, este de-a dreptul o perversitate. Are drep- 
tate Manea să se simtă manipulat. Rezultă din toate acestea o lipsă acută de 
conştiinţă a rşspunderii, atât personale, cât, mai ales, instituţionale. (...) 
„Personajul principal în urâta poveste difuzată la o oră de seară nu e lon 
Cristoiu, nici chiar „romanticul" şi „incoruptibilul" Zelea Codreanu, ci 
TVR. Emisiunea nu trebuia difuzată”. 


Comentarii: 


BUNI19.Dec.10-14:51hs 

Of! 13 ! Zi cu ghinion! Imi e greu sa inteleg de ce atata inversunare : un om este si 
bun si rau si admirat si controversat, dupa cum si pe dvs. domnule Manolescu isto- 
ria va va consemna, cum oare? Un mare critic literar, un profesor admirat, un om 
politic integru , un familist dedicat sau un oportunist fara caracter, un fustangiu, un 
rautacios lipsit de obiectivitate, un corupt si un corupator(sunt n forme ale corup- 
tiei). Cenzuram? Cenzuram? Poate ca ar trebui sa ne asumam cu echilibru si 
detasare propria istorie cu bunele si relele ei si sa asteptam si cartea dlui 
Cristoiu.Sau interzicem si cartile? Ar fi bine sa stim ca sa ne apucam sa memoram 
fiecare cate una.. 


OBSERVER21.Dec.10-21:49hs 
Un scriitor propovaduieste cenzura, scotand-o din memoria anilor ceausisti de cen- 
zura. Avem scriitori cu memorie... 


JACQUES 08.Jan.11-19:25hs 

Cate complexe are dom profesor,cita inversunare impotriva tuturor in acelasi 
timp,o viata intreaga si-a permis ceea ce altii nu isi permiteau . O viata usoara, 
compromisuri sub acoperire, duplicitate inclusiv in relatiile personale , bani cu 
ghiotura, sinecure peste sinceure , o fi vrut-o cumva si pe cea de la TVR „cine stie 
„Altfel, ca intelectual de soi sa strigi in gura mare dupa CENZURA .... asta risca sa 
ramina in amintirea urmasilor 


HORIA SIMA11.Dec.10-21:28hs 

Maestre, nu-ti crapa obrazu' de rusine? Nu se rasuceste taica-tu in mormant? 
Nemtii pot sa-si faca MUZEU despre Hitler, da' noi nu avem voie nici sa discutam 
despre Codreanu? Era o vorba, mai demult: Sa te fereasca Dumnezeu de k.urva 
pocaita! Te regasesti cumva in ea? 


DAN SERBANI1.Dec.10-22:13hs 

S-A RAMOLIT MANOLESCU ! PARCA E ARTICOL DIN " SAPTAMANA " 
LUI EUGEN BARBU ! A UITAT CA TATAL SAU A FOST LEGIONAR , IAR 
EL SI-A SCHIMBAT NUMELE DIN APOLZAN IN MANOLESCU , SIS A 
DEZIS DE FAMILIE ! FRATELE SAU SORIN A FACUT FACULTATEA LIN- 
ISTIT CU NUMELE SAU ! Al DEVENIT CENZOR COMUNIST LA SENEC- 
TUTE ! 


PAUNI1.Dec.10-22:46hs 

Extremismul are succes acolo unde democratia esueaza prin politicienii corupti, 
lacomi , incompetenti....Daca organismul social e slabit , "microbii " extremismului 
pot sa infloreasca.Prea mult caz pentru o emisiune cu o audienta infima. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 60 


Nimic nu va mai place, de la Herta Müller la Cristoiu..? 


KOLEAI1.Dec.10-23:13hs Capitanul, MARE Roman, MARE Patriot! 
T.B.12.Dec.10-00:1 1hsDomnule Profesor!Domnule Profesor! 

Cum ati putut scrie asa ceva? Si dvs. vreti sa se desfiinteze cea mai profesionista 
emisiune TV din Romania? Cum de scrieti acest articol la aproape doua luni de la 
difuzarea emisiunii in cauza? ADICA NUMAI DUPA CE UN GRUP SEMNI- 
FICATIV A PUBLICAT RECENT ACEL PROTEST REDACTAT IN CEL MAI 
CURAT STIL BOLSEVIC?Ati fost, cumva, solicitat de grupul celor care au sem- 
nat acel protest, sa "luati atitudine"? Daca asa este, atunci va inteleg. nu puteati 
refuza. Asa cum nici Dorin Tudoran nu a putut refuza sa semneze acel text, dar a 
gasit totusi o formula eleganta de a se delimita, printr-o postare pe forumul 
"Revista 22". Poate gasiti si dvs. o solutie! 


UNI19.Dec.10-14:51hs 

Of! 13 ! Zi cu ghinion! Imi e greu sa inteleg de ce atata inversunare : un om este si 
bun si rau si admirat si controversat, dupa cum si pe dvs. domnule Manolescu isto- 
ria va va consemna, cum oare? Un mare critic literar, un profesor admirat, un om 
politic integru , un familist dedicat sau un oportunist fara caracter, un fustangiu, un 
rautacios lipsit de obiectivitate, un corupt si un corupator(sunt n forme ale corup- 
tiei). Cenzuram? Cenzuram? Poate ca ar trebui sa ne asumam cu echilibru si 
detasare propria istorie cu bunele si relele ei si sa asteptam si cartea dlui 
Cristoiu.Sau interzicem si cartile? Ar fi bine sa stim ca sa ne apucam sa memoram 
fiecare cate una. 


CATALIN 12.Dec.10-09:37hs 
Sunt foarte curios daca DI Nicolae Manolescu citeste comentariile textelor. Daca 
da, mi-ar placea sa-i cunosc parerea despre comentarii si comentatori. 


CIP.13.Dec.10-09:29hs 

D-le Manolescu , nu vreau sa va amintesc cine este groparul miscarii Alianta 
Civica si transformarea ei in partid PAC. Dar , doresc sa va reinprospatez memoria 
ca acest popor roman are o istorie zbuciumata pe care dumneavoastra o renegati. 
Despre ce avem voie sa vorbim si sa scriem ? sau sa citim ? Se pare ca vi se cam 
pune pata cind auziti rotit numele de Codreanu Zelea . Nu avem voie sa avem 
opinii , parerei , chiar daca nu am trait acele timpuri groznice ale istoriei acestui 
neam ? Sau , inteleg , veti primi un premiu de la vreo fundatie democrata pentru a 
va opune si infiera istoria neamului romanesc.Ceea ce faceti dvs. se numeste prosti- 
tutie culturala , sa nu mai zic politica. 


SILVIU 13.Dec.10-10:42hs 
manolescu=profitor ordinar in comunism si azi. el este cu "curentul" 


UN OM LUCIDI3.Dec.10-18:02hs 

Domnule Manolescu, ma scuzati dar sunteti cu vaca; domnul Cristoiu, in emisiunea 
"Profesionistii" nu a facut nicio pledoarie pro Zelea Codreanu. A spus doar ca in 
arhivele fostei Directii de Siguranta nu a gasit nicio referire la banuieli privind 
eventuale acte de coruptie comise de Codreanu. Mai mult acelasi Cristoiu a expri- 
mat despre acesta doar parerea ca s-ar fi temut sa ajunga la putere pentru ca 
"puterea dezamageste" si deci ca oamenii si-ar mai fi diminuat din entuziasmul 
pro-codrenist. Atata tot! Deci nimeni n-ar fi avut nici un motiv si nici o justificare 
sa solicite parerea unei a treia parti ori mai rau sa interzica difuzarea emisiunii. 


CIPRIAN 5.Dec.10-09:09hs 

1. DI. Manolescu din pacate ia bani direct si indirect pentru aceste opinii. 

2. Orice informatie care ar putea trezi dragostea de neam si tara si ne arata un altfel 
de model decat cel capitalist este interzis. 

3. Pot homosexualii, teroristii (ce zice bin laden chipurile, apare imediat pe toate 
canalele), comunistii sa isi spuna parerile. Despre neam si adevaratii sai luptatori 
nu putem. 

4. Sunt scarbit de tine dl. Manolescu. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 61 


CODUL X15.Dec.10-11:10hs 
pai si el este fiu de leggionarium 


GELU 15.Dec.10-11:49hs 
tovarase manolescu, dupa aceasta "interventie", mi-ati demonstrat ca numele dum- 
neavoastra este o insulta pentru titlul de Profesor. 


CAMELIAN PROPINATIU17.Dec.10-23:31hs 

Aha, insisi megaintelectualii CNA sa bage Cenzura, institutul Mihai Dulea, finantat 
de la buget aplicând pe baza de proiecte euroatlantice, intâi la postaci, apoi la emi- 
siuni cu profesionisti, pe când alea tv culinare e mortale la care n-are si tine post. 


CRISTIAN DREPTUI18.Dec.10-00:32hs 

Articolasul lui Manolescu e O MIZERIE, din mai multe puncte de vedere: moral, 
stilistic, gazetaresc, istoric etc. Daca a cules un cor de injurii, le-a cules pentru ca le 
merita: CINE SEAMANA VINT, CULEGE FURTUNA! lar sa traga si o copita 
inutila celei mai bune edituri a Romaniei, Humanitas, care a semanat atita lumina, 
in aceasta tara, dupa 89 - e incredibil, ca sa nu spun o ticalosie pura. NU MI SE 
PARE CA AR FI O "VOCE A RATIUNII", vocea lui Manolecu, CUNOSCUT, SE 
SPUNE, IN BREASLA, PRINTR-O DEJA PROVERBIALA LIPSA DE CARAC- 
TER. MI SE PARE VOCEA UNUI OM CARE PLATESTE POLITE. Sau mici 
datorii. 


Mă opresc aici. E destul. Ba chiar prea. 

De două zile citesc pe ici, pe colo pecumcă: Dorin Tudoran 
şi-a retras semnătura de pe Apelul Vâşinskian iniţiat de securiştii 
sionişti “R. Ioanid” şi M.D. Gheorghiu. O fi, dar până nu văd cu 
ochii mei textul disidentului Tudoran prin care să explice de ce 
şi-a retras-o - după ce ne explicase în lung, dar mai ales în lat, pe 
blogul său de la revista Cultura, pecumcădece şi-a pus-o 
(semnătura) - nu-l cred. Promitea că va redeschide blogul pe 20 
ianuarie. Mă duc să văd dacă s-a ţinut de cuvânt. 

Nimic: Ultima postare: 13 ianuarie. Poate mâine să dea 
Tudoran o explicație. Numai că el este incapabil să dea explicaţii 
cinstite, “autocritice”, ci bălmăjeşte neşte frăzulele din care, la o 
adică, să se înţeleagă orice şi contrariul. Ca aici, unde subiectul 
era: libertatea cuvântului şi a presei, însă Tudoran a tras-o 
pe Cristoiu, pe Tăpălagă..., dar, doamne fereşte, nu pe 
instigatorii la vânătoare de legionari, pentru a face uitată... 
inexis-tenta vânătoare de bolşevici veniți să ne fericească prin 
tancurilesovietice. Reamintesc un fragment - acesta limpede - 
din declaraţia sa de adeziune datată, pe blogul Culturii : 2 ianu- 
arie 2011: 


“Am semnat documentul trimis la CNA pentru că el nu 
punea în discuţie profesionalismul realizatoarei, dovedit de-a 
lungul unei decade de muncă, ci semnala un accident de 
parcurs. Dar unul major, cu un potenţial exploziv foarte 
periculos.” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 62 


x 


Acum, că am ajuns la terminus (unul dintre...) pot face 
(încă) un bilant. 

Şi zic, interogîndu-mă: 

«Puteam face altfel cu mine, scriitorul?” 

“Altfel” - da. Adică exilat, să fi ajuns să scriu în franceză - 
ca Tänase, ca Țepeneag, ca Kiropol, ca Omescu, Oana Orlea, 
Rodica Iulian, Papilian şi ceilalți scriitori români din generația 
mea de exilați. Mi-ar fi fost foarte greu, dar în doi-trei ani... 

Zic şi eu, să nu tac. Mai întâi că nu puteam să-mi dau un 
termen atât de lung: mă gräbeam, totdeauna m-am grăbit, am 
scris ce am scris ca hăituit, urmărit (acum îmi vine: în starea de 
spirit din Bonifacia : să spun/scriu cât mai mult, acum, să nu vină 
ei - sau Ea - şi să mă oprească din scris/spus). 

Apoi: chiar dacă eu m-am întâlnit cu norocul de a avea, de la 
început, traducători: în franceză, în germană, în italiană..., nu din 
această pricină m-am încăpățânat să râmân la/în română. Ci şi 
pentru că primii cititori ai mei, ne-români (Schlesak, Anemone 
Latzina) mi-au spus că limba mea, româna “trece” dificil în 
alte limbi. Şi nici această informaţie - exterioară - nu m-a deter- 
minat să rămân în româneşte - dar m-a confortat în rămânere. 
Confruntările cu traducerile de mai apoi au confirmat zisele 
prietenilor nemți (eu sperasem până în ultimul moment că Dieter 
Schlesak va traduce în germană Ostinato, dar până şi nemţii uită 
promisiunile-ferme...). 

Am trecut prin momente de îndoială şi le-am consemnat: am 
încercat “să trec” la franceză, dar încercarea a fost doar intenţie, 
nu şi trecere la fapte. Aşa că am scris în frantuzeste doar luări la 
cuvânt la colocvii, conferințe - ca de obicei, nefolosite: din 
momentul în care trebuie să sonorizez ce scrisesem, părăseam 
hârtia şi porneam, târâş-grăpiş la deal, cu oralul... 

Exista însă şi o altă frână în încercările mele de “a trece”: 
conştiinţa că niciodată, niciodată nu voi putea stăpâni franceza, 
corect, pentru a mă exprima convenabil, respectuos în/cu ea; pe 
de altă parte eram prea bătrân, pentru o asemenea schimbare de 
piele. În fine: eram destul de mulţumit de româneasca mea, chiar 
dacă, prin despărţirea de Alain Paruit dispărea alternativa traduc- 
erii în franceză. Iar lucrurile s-au petrecut aşa cum mă temeam: 
la sfârşitul anului 1989 Alain mi-a făcut imensa măgărie cu 
“scurtarea” Artei Refugii - fiindcă asta era opinia expertă a 
Mălinei Vornic - iar tentativele de găsire a altui traducător au 
eşuat - cu Pujol, cu prietena Ştefanei Bianu - sau au avut durata 
unei singure cărți: Hélène Lenz (Profil bas). 

Deceniul 1990-2000 a fost, în prima lui parte, ocupat că 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 63 


cărțile apărute în româneşte, în România. Dar “scandalul 
Jurnalului” din 1997 a coalizat întreaga scriitoricime împotriva 
mea. Chiar Grigurcu a avut nevoie de câţiva ani buni, ca să 
accepte că nu Monica Lovinescu este victima mea, ci din contra 
(sunt optimist, nefiind sigur că a acceptat acest adevăr sau nu l-a 
mai amintit în scris). 

În 1995 am primit, de la Bieni, un ordinator: mi-a fost de un 
imens ajutor - am imprimat şi am trimis prin poştă texte, însă abia 
când mi-a instalat Filip internetul a început pentru mine o 
perioadă de (semi)libertate. În sensul că puteam comunica - 
virtual - cu eventualii “cititori” ai mei. Am mai spus, primele 
încurajări, prin găzduire în site-urile lor au făcut-o Oleg Brega şi 
Dan Culcer (să fie re-lăudaţi). 

Internetul însă nu mi-a dat libertatea deplină, a scriitorului 
care îşi poate edita cărţile - dar mai ales: ale cărui cărți sunt 
semnalate, comentate, fiindcă aceasta este viaţa cărților. 

Acţiunea de înmormântare a mea, scriitor, deşi un curajos - 
un kamikadze îl numea cineva - ca Grigore Arsene, directorul 
Curţii Vechi mi-a scos cinci titluri, însă dacă acestea nu sunt sem- 
nalate, pot fi considerate, dacă nu moarte, atunci nenăscute. 

lată, de pildă volumul Scrisuri I: a apărut în octombrie 
2010. În ciuda faptului că în unele comentarii se vorbeşte despre 
articolul din 1972, despre cenzură, autocenzură, nimeni nu s-a 
încumetat să discute volumul, în (partiala sa) totalitate. Doar 
Flori Bălănescu şi Magda Ursache au vorbit despre el - laudativ, 
însă iară: numai despre articolul apărut în Die Zeit în 1972. 

Ce să fac? Să mă consolez cu postumitatea? Nu neapărat 
din răzbunare, ci din ne-uitare le-o doresc “prietenilor” mei 
Manolescu, Liiceanu, Adameşteanu, Pleşu, Mircea Martin... 
să aibă parte de ea, până la disperare, aşa cum mi-au pregătit-o 
ei mie. 


Vineri 21 ianuarie 2011 


Am felicitat-o pe Daniela: azi împlineşte 18 ani. Multi şi 
fericiţi, înainte! 


Nici azi vreun semn că s-ar fi trezit Dorin Tudoran. 

În schimb, dau peste un text de Costi Rogozanu, în care 
acesta repetă idioţenia etilnicä deja vânturată de Ernu - iată ce 
scrie el cu mâna lui: 

“Dorin Tudoran insusi, in prefata acestei carti, nu mai are 
seninatatea aceea sfarimatoare si superba din scrisoarea catre 
Ceausescu in care îl compara fara echivoc cu Stalin "(subl. mea) 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 64 


Una din două: m-am ramolit în asemenea hal, încât nu-mi 
amintesc lucruri esențiale în legătură cu lupta lui Tudoran cu 
Ceauşescu - căruia îi trimisese o scrisoare “în care îl compara 
fără echivoc cu Stalin” - reamintesc: “bibliografia” lui Tudoran 
se prezenta, în varianta Ernu, astfel: “o scrisoare [adresată] lui 
Nicolae Ceauşescu, în care îi spunea că el se consideră „un 
ostatic politic” şi îl compara indirect pe acesta cu Stalin”; sau 
Monica Lovinescu nu mi-a arătat această “scrisoare” - ceea ce nu 
accept în ruptul capului, mai lesne aş accepta că am uitat eu 
actul de mare curaj săvârşit de Tudoran (care 1 se adrează - lui 
Ceauşescu - în “sfarimatoarelal si superba” scrisoare cu: 
“Excelenţă”. 

“Indirect”? “Fără echivoc?” - putin le pasă literarturiotilor 
români de adevăr - ce-i acela adevăr, pe meleaguri? 

A lucrat bine “R. Ioanid” la fabricarea, nu doar a postamen- 
tului statuii Eroului Tudoran (să nu fie uitat coautorul, mai ales 
“moral”, turnătorul N. Manolescu!), ci a modelat Statuia din lut 
veritabil, autentic, garantat kasher, adus cu mari sacrificii de la 
Washington, via lerusalim ! lar puţinele cuvinte pe care 
“R. Ioanid” l-a pus pe Tudoran să le articuleze, fuseseră 
înregistrate apoi sonorizate de un automat. 


* 


Un comentator al unui text de Rogozanu a afirmat că 
Manolescu ar fi fost “cântăreţ comunist”. Un altul l-a contrazis. 
Primul a revenit cu citate - chiar dacă le-am mai reprodus 
cândva, nu strică să fie repetate: 


“Cântăreț comunist Nik Manolescu 

“Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor 
etice, surprinzând mutatiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea 
socialismului... Înzestrati cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri 
reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, 
reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în 
primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre 
contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei.” 

Nicolae Manolescu, „Înnoire”, “Contemporanul”, nr. 34/24 aug. 1962. 


„Subliniind în cuvântarea sa la ultima conferinţă pe ţară a scriitorilor 
«rolul de seamă al literaturii în formarea şi educarea tineretului», tovarăşul 
Gh. Gheorghiu-Dej spunea: «Tânăra noastră generaţie are nevoie de opere 
care întruchipează idealurile pline de măreție ale epocii noastre, evocând 
tradiţiile glorioase de luptă ale poporului, ale clasei muncitoare. ..». 

Această sarcină trasată literaturii este extrem de semnificativă. În fabri- 
ci, pe şantiere sau în gospodării agricole colective, tineretul participă cu entu- 
ziasm la desăvârşirea construcţiei socialismului. În condiţiile preluării puterii 
de către clasa muncitoare, un relief deosebit l-au căpătat tinerii muncitori. Ei 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 65 


şi-au însuşit socialismul ca pe un mod de viaţă, identificându-se cu peisajul 
inedit al ţării. (...) 

Ce a însemnat Revoluţia socialistă pentru tot acest tineret osândit la 
nerealizare (sub burghezie) e uşor de înţeles. În peisajul ţării, devenit un 
imens şantier, literatura a surprins nemaipomenita dezlätuire de energii, 
munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinând o laudă 
tinereţii... o laudă efortului uman eliberat. (...) 

Devotamentul şi eroismul acestor tineri, născuţi şi crescuţi după 
Eliberare, educați în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor 
opere pe măsura cerinţelor epocii noastre.” 

Nicolae Manolescu, „Tinerii muncitori în creaţia literară contempo- 
rană”, „Contemporanul”, nr. 18, 14 mai 1962 


“23 august 1944 a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în 
faţa unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social şi moral cu 
totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a 
afirma noul umanism socialist. Factorul hotărâtor al revoluţionării literaturii 
noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leni- 
nistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural prefacerii sociale şi 
politice, al unei noi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care 
pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate... Intregul nostru front 
scriitoricesc a înţeles că literaturii noastre îi revine — aşa cum spunea 
tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriitorilor, în cuvânta- 
rea din 24.1.1962 — misiunea de mare răspundere de a contribui prin toată 
forţa ei de înrâurire la formarea şi dezvoltarea conştiintei socialiste, la forma- 
rea omului nou, a moralei socialiste...” 

Nicolae Manolescu, „Literatura română de azi”, “Contemporanul” nr. 
34 din 21 august 1964. 


“Partidul i-a ajutat pe scriitori să înţeleagă ce rol le revine în viaţa 
socială, în lupta pentru construirea şi desăvârşirea socialismului, aportul pe 
care îl pot aduce la făurirea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste şi la distruge- 
rea vechii mentalități.” 

Nicolae Manolescu, “Contemporanul”, nr. 34, 1964 


“Ideologia revoluţionară a proletariatului a revitalizat cele mai bune 
tradiţii şi tendinţe înnoitoare, stimulând dezvoltarea lor largă”; “O participare 
activă la mişcarea literară are organul central al partidului, “Scânteia”, care 
exercită de pe acum un rol îndrumător”; “Mergând în întâmpinarea scriitori- 
lor şi a întregii intelectualitäti democrate, partidul a arătat de la început, cu 
claritate, direcţia pe care aceştia trebuiau s-o urmeze pentru a contribui efi- 
cient la sprijinirea cauzei poporului, la făurirea unei culturi noi”; Referiri la 
“memorabile cuvântări ţinute de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la întâlnirea 
conducătorilor de partid şi de stat cu oamenii de artă şi cultură, din mai 1965, 
şi la conferinţa din iunie 1965 a organizaţiei de partid a oraşului Bucureşti. 
Un amplu răsunet au găsit în conştiinţa scriitorilor şi creatorilor de artă cuvin- 
tele rostite de tovarăşul Nicolae Ceauşescu de la tribuna celui de al IX-lea 
Congres al PCR” 

Din “Literatura română de azi. 1944-1964”, D. Micu şi Nicolae 
Manolescu, Ed. Tineretului, 1965, p. 5, 13, 15, 16, 17, 23, 27 etc. 


OPaul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 66 


Din Jurnalul Unde am gresit? (1995): 


“(...) de cînd a apărut cartea lui M. Nitescu ce a stîrnit mare 
tulburare printre “cei buni” (de ce au fost tulburati, scriitorii noştri 
dragi - dacă sunt atît de buni ?), unul dintre cei mai fideli ucenici ai 
Monicăi şi ai lui Virgil, anume Dan C. Mihăilescu, scriind despre 
necesarul act de salubritate morală scriitoricească - vorbesc de cartea 
postumă a lui Nitescu - conchide că această carte... 

“pică prost chiar acum, cind se apropie alegerile, iar 
Opoziția trebuie să cîştige...” (sublinierea îmi aparţine - dar numai 
sublinierea) ! 

Riscînd să fiu acuzat iar de calomnie, fac apropiere între “Nu-i 
momentul” lansat de Monica Lovinescu în Anul Domnului 1990 si 
ce E CL] . A 22 

Pică prost... al lui D.C.M., în ecou. 


“Opoziția” lui D.C. Mihăilescu a câştigat. Si cu ce s-au ales 
oamenii, opozanţii, câştigătorii? Cu un Constantinescu în locul 
lui Iliescu şi cu Măgureanu în locul lui Măgureanu? A, da: şi cu 
Zoaia Petrii, consiliera care l-a înţelept-consiliat pe Preşedinte să 
semneze Tratatul cu Ucraina - printre altele... E drept, mai erau 
acolo tot felul de intelectuali: Praloanga (ce se va fi ales de 
impostoarea care pretindea că, “înainte de revoluţie” ea activase 
puternic în Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului - când?, 
care ligă?, unde, în ce ţară ? S-a întors în neantul său de origine?) 
Sorin Alexandrescu - colegul meu de primă facultate, nepotul 
monumentului lui Eliade - care s-a opus decorării mele... Din 
fericire, acest mare textilistilograf a fost recuperat de Carmen 
Muşat, sub lozinca - în fine, strigătul care începe cu: 

«Neamule!» şi continuă cu: «Cultura bate criza»... 


x 


Nina Corcinschi îmi face un dar de preț: un fragment din 
studiul säu în pregătire. Chiar dacă am mai reprodus din el, cu 
prilejul alcătuirii sumarului Metaliteraturii, îmi fac plăcere de 
a-l reproduce aici, preluat din ziarul Timpul din Chisinäu, de azi. 
În mesajul insotitor Nina spune că acest text reprezintă debutul 
său de critic literar. Îi urez vecinei mele (satul ei natal, Dâscova 
se află dincolo de Curchi, la vreo zece kilometri de Mana mea): 
şi la mai mare, şi la mai multe. Merită din plin: 


“21 Ianuarie 2011, ora 10:36 Paul Goma: un scriitor care a simţit 
din plin greul închisorilor 
“În cadrul rubricii ne-am propus să prezentăm critica literară con- 
temporană din Republica Moldova. In fiecare săptămână, câte un critic 
literar este invitat să-şi expună viziunea sa asupra literaturii şi culturii, 
conform metodei sale critice, într-un articol de mici dimensiuni. 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 67 


Continuă rubrica Nina Corcinschi, cu un articol despre Paul Goma. 


“Că Paul Goma este un Reformator al Limbii era clar încă din 
romanul Ostinato, ca să devină certitudine în romanele Din calidor, 
Adameva, Arta refugii, Roman intim şi Bonifacia. Adept al anticalofi- 
liei, prozatorul nu se serveşte de gratioase decoraţiuni stilistice. În 
acelaşi timp, cel care are percepția hiperrealităţii (Alex Stefănescu) nu 
poate exprima această percepţie decât printr-un hiperlimbaj, care erupe 
dureros şi violent într-o poetică a autenticităţii. Expresie a unei sensi- 
bilitäti hipertrofiate, fraza scriitorului orheian se supune altor reguli 
decât celor ale sintaxei convenţionale — unor reguli ale sinceritätii 
neîngrădite. Codul lingvistic este nevoit să se flexibilizeze, să se refor- 
meze pentru a-l exprima pe Goma la cotele lui de intensitate maximă 
a trăirii. Discursul sparge schemele, pentru a se descătuşa într-o rostire 
totală. Această formă de expunere conduce în creaţia sa la o dispunere 
scenică a materiei. Litera îşi pierde simbolistica, rămânându-i doar 
sonoritatea naturală, neliteraturizată, neconsfintitä în scris, ci ancorată 
pragmatic, „ros-ti-tă”. 

Autorul operează suprimări, adjoncţiuni, substituţii, permutări în 
cadrul cuvintelor, creând semne iconice noi, „postlexicale” (Emilia 
Parpală Afana), care adumbresc codul în favoarea unei realităţi a vor- 
birii. (...) Sincopele, apocopele, aferezele perturbează coerenţa sonoră 
în beneficiul captării „pe viu. "a graiului basarabean neaos, în autenti- 
citatea lui colocvială. (...) In romanul Din calidor, strigătul „Moş- 
Iâcob!; - Ce faaaaci Moş Ia?...?” şi răspunsul „- Hă, băi'ţălu mos’lui!” 
sunt un dialog-refren de o magie poetică aparte, muzicalitatea lui indi- 
când o plinătate de fiinţă. Prin ruperi discursive, naratorul îşi distribuie 
programatic tensiunile semantice. Dislocările în cadrul construcţiilor 
fonice au o deosebită forţă de sugestie. In acelaşi roman, când vin ruşii, 
Moş Iacob, „premare” al satului, îşi dozează subversiv euritmiile dis- 
cursive, operează dilatări şi accentuări deliberate ale sunetelor, indi- 
când, prin antifrază, psihologia conservării ţăranului basarabean: 
„Bine-aţi vinit, daraghie tovarăş”, obştea m-o trimăs de să vă spui, de 
la inimă, că muuuuul” v-am mai aşteptat! D-amu, c-at” venit, fiţi bine- 
venit !”. (...) Metafora (cea mai complexă fiind „galeria casei 
părinteşti din Mana este buricul pământului”), metonimia, sinecdoca, 
comparatia sunt tropi subliminali de repliere într-un trecut care 
conservă memoria nealterată şi declanşează ținerea de minte, imposi- 
bilă altfel în confesiunile din primii ani de viaţă ai scriitorului. (...) Un 
scriitor care a simţit din plin greul închisorilor nu face decât o pledoa- 
rie a libertăţii umane şi, în special, a libertății de creaţie, a capacităţii 
infinit creatoare a limbajului. Hibridarea stilistică este un principiu de 
creaţie al prozatorului, pentru care orga retorică nu are niciodată prea 
multe partituri de exprimare a adevărului.” 

Nina Corcinschi 


Născută pe 20 septembrie 1979, în satul Dişcova, raionul Orhei, Nina 
Corcinschi este critic literar, cercetător ştiinţific şi cadru didactic universi- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 68 


tar. lată ce afirmă Nina Corcinschi despre critica sa: „eu consider că în 
literatură contează mai mult inovaţia de limbaj decât povestea în sine şi îmi 
focalizez atenţia pe poți)etică. ” Fragmentul de mai jos face parte dintr-un 
studiu mai amplu despre creaţia lui Paul Goma, axat pe procedeele limbaju- 
lui, în formula teoretică a grupului de la Liege. 


x 


S-a întins focul nemulțumirilor şi în Algeria. Parcă mai 
violent decât în Tunisia. Nu “parcă”, ci sigur-mai. 


Sâmbătă 22 ianuarie 2011 


Încă o “uiteală” a lui Dorin Tudoran: 

În urmă cu câţiva ani, fostul prieten mă “demasca” în scris 
pentru că notasem în jurnal “amănuntul”: înregistrez conversa- 
tiile telefonice, pentru ca “la caz de ceva”, să am o probă, atât în 
privinţa amenințărilor din partea securiştilor, cât şi (asta l-a şifo- 
nat pe el): conversațiile cu prietenii, dovediti, de multe ori, că azi 
afirmă una, mâine contrariul şi neagă că ar fi spus, ei, aşa ceva... 

DST-ul (Serviciul Secret Francez) mă sfătuise să-mi înregis- 
trez conversațiile, atât - nu mi-a furnizat “aparatură”, însă mi-a 
indicat unde o pot cumpăra. 

Si iată-l pe Tudoran, indignatul, că Goma poate face aşa 
ceva, cu “prietenii” (le înregistrează spusurile, la telefon!); uită 
această acuzaţie la adresa mea formulată în trecut - că azi 
(în Observatorul cultural) îi scapă mărturisirea: 


“Eu sînt mai trecut decit Vladimir Tismăneanu prin ameninţări, unele 
s-au dovedit foarte reale, am fost apărat de autoritățile americane, am fost 
supravegheat pentru preintimpinarea oricărei tentative de asasinat, am cerut 
Ministerului de Justiţie din SUA să-mi asculte telefoanele, după un timp au 
fost arestaţi doi dintre cei care îşi propuseseră să mă asasineze. Eu ştiu cum 
funcționează amenințările. ” 


Deosebirea dintre “cazurile” noastre: eu, în 1981, tocmai 
“jeseam” din “Afacerea Tănase-Goma” în care nu era vorba de 
“preîntâmpinarea unei tentative de asasinat”, ci de tentativele de 
asasinat - eşuate. Nu mai pun la socoteală diferenţa de “dotare” 
în materiale şi oameni: Tudoran ceruse Ministerului de Justiţie 
american să-i asculte telefoanele, mie (şi lui Virgil Tănase - care, 
fie vorba între noi, scrisese şi publicase un pamflet împotriva 
Ceauşescului, nu doar îi adresase o scrisoare, începînd cu 
“Excelenţă” şi despre care pricepători în d-alde astea ca Ernu şi 
Rogozan jură cu mâna pe Biblie că “disidentul”, în 1984, 
“îl comparase - indirect - cu Stalin”) ni se recomandase să ne 
înregistrăm singuri, ca nişte băieţi mari - pe banii noştri. 

Încă un amănunt: Tudoran ştia - din gura mea, de la 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 69 


întâlnirile faţă către faţă, din scrisori (şi pe acestea le pästrez, nu 
doar casetele audio), ştia, deci că înregistrez convorbirile telefo- 
nice. Presupun că ştia şi faptul că, din momentul în care telefonul 
sună, întâia manevră a celui chemat este declanşarea aparatului 
de înregistrare, abia apoi ridicarea receptorului din furcă. Chiar 
dacă corespondentul era un cunoscut, un prieten, lăsam să se 
înregistreze - multe surprize mi-au pricinuit prietenii: negaţii, 
indignări că nu îi cred “acum”, plângeri-denunt că Goma înregis- 
trează conversațiile cu prietenii - printre ei: Dorin Tudoran... 


* 


«Frederic Mitterrand doit renoncer à jeter des fleurs 
sur la mémoire de Céline» 


“Serge Klarsfeld s’indigne de voir l’anniversaire de la mort de 
l'écrivain inscrite sur la liste des célébrations nationales 2011.” 


Nici mort nu scapă Céline de răzbunarea evreilor (şi mai 
pretind că ei nu se răzbună, că nu le şade în obisnuintä!). 
Fusese propus pentru omagierea a 50 ani de la moartea sa 
(în 1961), dar, speriat de lătratul lui Klarsfeld, căcăciosul de Fred 
nepotul-unchiului a ciocnit călcâiele şi, “după o matură 
chibzuinţă”, a cedat, chibzuitorul matur! 

Un comentator al ziarului Libération a scris: 


“davidf (2224) Si on devait expurger la littérature de tous ses 
anti-sémites on ne lirait plus Kant, ni Bernanos "Hitler a déshonoré l"anti- 
sémitisme", ni Gide, les Frères Goncourt, Julius Evola, Paul Valéry, Karl 
Marx, on écouterait plus Wagner, ni les concerts de Karajan, on s'interdirait 
de regarder les tableaux...” 


La noi au fost epurati, în masă cei mai de seamă scriitori, în 
frunte cu Eminescu (cu această ocazie, fac reclamă pentru cartea 
mea Astra), fiindcă aşa dictau tovarăşii sovietici şi aşa executau 
cu entuziasm tovarăşii caralii evrei: Răutu, Vitner, Moraru, 
losifescu, Savin Bratu, Mândra, Novicov, Paul Cornea, Baranga, 
Sorin Toma şi alți politruci bolşevici. În anii din urmă a continuat 
a fi batjocorit Eminescu, ultimul denigrator exprimîndu-se, 
şerpuit, cu dar-însă-totuşi, e valoros, dar-însă-totuşi, în afară de 
Eminescu mai există şi alte valori muuult mai valoroase - a fost 
cuvântul lui Vasile Uréséséscovici, pe urmele unor consângeni ai 
săi, ca Patapievici. 

Au înghițit nişte găluşte cu Marele Sebastian, democratul lui 
peşte, “persecutat” de Nae Ionescu şi de Mircea Eliade!, însă ei 
nu se descurajează, o ţin tot aşa, până vor “purifica” şi cultura 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 70 


română, că doar tot un “român” (Klarsfeld) a purificat-o pe cea 
franceză, “răzuindu-l” pe Celine... 

Ce apucătură! Ce tentatie! Să elimine, să ştergă, să răzuiască 
din memoria unui comunităţi persoane, personalități, mai cu 
seamă scriitori, savanţi (ca Paulescu - recenta carte a fostului meu 
prieten Petrut Manu şi Cioflincä (Bozdoghină, corectez,,P.G.), 
cloştită de duşmanca mea Doina Jelea - dar comandată de acelaşi 
“R. Ioanid”), acuzaţi, nu că ar fi ucis evrei ci pentru că evreii au 
decretat că “faciştii ceia” fuseseră consideraţi foarte-foarte anti- 
semiti. Şi tibirculosi. 

Dar asta este o curată operaţie de descreierare, de mancur- 
tizare, de reeducare, de fabricare a omului-nou! 

Îmi aduc aminte de... amintirile mele din adolescenţă: eram 
student la Filologia bucureşteană, la începutul anului 1956 o 
scrîntisem, punînd, la seminarul de stalinism-marxism întrebări- 
care-nu-se-pun: războiul împotriva Finlandei, “limba moldove- 
neascä”, cotele, prezenţa armatei de ocupaţie (Roşie), obligativi- 
tatea limbii ruse... În toiul examenelor de vară fusesem judecaţi, 
la Rectorat - erau implicaţi alţi doi colegi: Vasile Albu şi Aurel 
Covaci, însă “pe parcurs” ei trecuseră de partea cealaltă, din 
acuzaţi deveniți acuzatori (ai mei). “Judecători” erau numai 
somitäti ştiinţifice: Iorgu Iordan, Al. Graur, Coteanu, iar dintre 
ciurucuri: Radu Florian de la catedra de stalinism - aşa-i spuneam 
noi - Tismänenu, bătrânul, Mihai Novicov şi “nişte tovarăşi necu- 
noscuti în civil”, aşa le spun eu. Cei trei mari erau cu toţii 
lingviști; eu, studentas, aveam păreri proaste despre toţi trei. 
Despre Iordan, ca slugă supusă a ruşilor, iar ca lingvist - şi încă 
romanist! - bulgărist de cea mai joasă extracție; Graur: alt savant, 
pe care însă nu-l puteam suferi pentru că el, lingvist român, 
susținea că “limba moldovenească” este o limbă slavă - în timp 
ce tovarăşul sovietic Şişmariov afirma că este de origine latină... 
În fine, Coteanu: deşi orheian de-al meu, îl ştiam spion sovietic 
(motiv pentru care şi fusese expulzat, prin 1946, din Franţa, 
împreună cu soţii Mariana şi Mihai Sora, cu tatăl lui Alain Paruit, 
doctorul Herskovits, cu Glontzstein-Musat, idolul lui Reichman). 
Cel mai păcătos dintre ei: Graur, strălucit savant, epurase, 
din Fondul Principal Lexical nu persoane “antisemite” - nu ştiam, 
atunci numele lor...- , ci cuvinte - din “Lista lui Graur” lipsesc: 
“crăciun” şi “paşte”. 

De ce o făcuse? Din probitate ştiinţifică? Da de unde! Din 
slugărnicie faţă de sovietici. Nu se dezmintise, ca evreu: scopul 
lui era să facă să nu mai existe nişte cuvinte - ale goi-lor 
antisimiti! Să le facă să dispară, şterse, răzuite. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 71 


x 


«Puteam face altfel cu mine, scriitorul?” - continuare. 

Nu la această întrebare am intenția să răspund, azi; azi vreau 
să repet: scriam (ce scriam şi cum ieşea) cu plăcere, cu jubilație. 
Nu sunt singurul care scrie de parcă ar poseda o femeie (şi ce 
femeie, fratilor!), dar sunt dintre cei care multă vreme după ce am 
publicat peste zece cărți (în ne-româneste, adevărat), am aflat că 
scriu binişor, chiar bine... Negoitescu a fost cel care mi-a dat 
certificat de bine-scriere; apoi Lucian Raicu. Asta atâta timp cât 
nu-mi ieşiseră cărțile în româneşte. Determinant însă a fost 
cuvântul Tatianei Slama-Cazacu. Ciudat-neciudat: nu substan- 
tialul studiu despre mine, rezemat mai ales pe Roman intim; ci 
mult mai târziu, când, într-o vizită la noi, la Paris, i-am arătat 
Alfabecedarul, dactilografiat, fotocopiat. I-am pus pe masă toate 
volumele şi am lăsat-o să le răsfoiască. După o vreme, D-na 
Slama-Cazacu a rostit : 

«Bänuiam că pizdă este productiv, dar nici aşa...» - a filat 
paginile, multe. «Însă nu bănuiam că pulă este mult mai 
neproductiv, ai găsit doar vreo douăzeci de derivate...». 

Îmi venea să o sărut pe bătrâna Doamnă - m-am stăpânit. 

Cum să nu fie pizdă productiv(ă)? Doar ea ne produc- 
tivizează. Adevărat, cu ajutorul dezinteresato-voios al pulii. 

Da, Domnule. Mi-au făcut mult bine cuvintele sale. Mai ales 
că rostise cuvintele-de-ruşine aşa cum le grafiasem eu însă, faţă 
de ea, nu le sonorizasem. 

Regret mult că atât Flori Bălănescu (“Paul Goma 75”) cât si 
Aliona Grati (numărul omagial din Meraliteratură dedicat mie) 
şi-au alcătuit volumele în taină, scontînd pe efectul surpriză 
(plăcută, se înţelege) pe care urma să o resimt. Astfel, eu, 
“surprinsul”, nu am fost consultat în alcătuirea sumarelor. 

Nu m-aş fi opus prezenţei niciunul autor, însă am resimţit ca 
pe o vină a mea absenţa, din mai ales Metaliteraturä a Doamnei 
Tatiana Slama-Cazacu cu studiul său, întâi prezentat ca o con- 
ferintä la Universitatea din Bacău în 1999, apoi ca o “conferinţă 
plenară” la “Al şaselea Congres International de Psiholingvis- 
tică” de la Caen, Franţa, în fine inclus în volumul Viaţă, 
personalitate, limbaj: Analize Contextual-Dinamice editat la 
Minerva, în 2006. 

Va trebui să-i scriu, să-i explic - dar ce să-i explic, Doamne 
Dumnezeule: absenţa sa dintr-un loc care-i aparţine? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 72 


* 


ALAMBICOTHECA 
DUMITRU UNGUREANU Paul Goma pentru Premiul Nobel 

Nu există un scriitor român care să merite Premiul Nobel mai 
mult decât Paul Goma. Distincția nu încununează valoarea strict 
literară, dar nici nu e acordată pe criterii politice, geostrategice sau 
masonice, cum cred frustraţii. Literatura română suferă lipsa unui 
nume nobelizat. S-au ratat câteva momente prielnice pentru asemenea 
consacrare. Lucian Blaga a fost aproape de cunună. Contextul politic 
al vremii permitea un succes meritat, dacă nu bântuia Războiul Rece. 
Opera lui Blaga nu-i de valoare mai mică decât a unor poeţi italieni sau 
greci (cu simpatii comuniste!), răsplătiți mai degrabă pentru atitudinea 
lor cetäteneascä decât pentru estetică. In interiorul naţiunii române, 
bulversată de-o lungă serie de acte politice idioate ale „elitelor” 
conducătoare inter- şi post-belice, „Războiul Rece” devenise „război 
fierbinte” - războiul sângelui, război intrauterin, război fratricid. Nu 
pot numi altfel faptul că nişte români au omorât alţi români, instigati 
de-o i(u)deologie inumană şi mincinoasă până dincolo de limita 
raţiunii. 

În anii *50 s-a dat cu piciorul şansei de-a avea un literat român 
consacrat de Premiu. Nu miră stupizenia organizaţiei de breaslă, 
incapabilă să gestioneze favorabil momentul. Lăsând laoparte motivul 
invidiei personale şi dezbinarea, prioritar era interesul naţional. 
Premiul ar fi încununat pe toţi românii, nu doar pe cel merituos. Blaga 
însă a fost boicotat de cei care ţineau cârma Uniunii Scriitorilor, 
cârmuiti de politrucii prosovietici. Astăzi boicotul vine din partea unor 
aleşi dintre „ai noştri” care se comportă ca vătafii cu misie şi simbrie, 
nu ca promotori ai interesului cultural românesc. 

Sunt cunoscute „luptele” lui Paul Goma cu trecătorii (sau 
închipuiţii) lideri ai breslei literare. Aceştia nu l-au sprijinit în 1971, 
când, cu puţină diplomatie, se obținea din „cazul Goma” exact 
„Premiul Nobel Goma”. Reverberaţiile, în siajul portdrapelului, se 
puteau răsfrânge benefic asupra autorilor pasibili de tradus în limbi 
străine şi premiaţi. Breasla n-a venit alături de Paul Goma în 1977, 
când avea o datorie de conştiinţă faţă de popor, nu faţă de iniţiatorul 
Mişcării pentru drepturile omului, cum a rămas în istorie. După 1990, 
reprezentanţii de frunte ai breslei („crema cremelor”, căreia Herta 
Müller, laureată Nobel, i-a dat recent peste nas), au vrut chiar să-l 
izgoneascä pe Goma din literatura română! Nu-l mai pomenesc pe 
scribäretul veleitar, trezit opozant nevoie mare şi disident... de care nu 
ştia nimeni! 

[O paranteză. Literat de certă valoare, a cărui importanţă cultu- 
rală n-o contestă nimeni, Al. George s-a înscris tam-nesam pe lista 
opozanților comunismului, tot de el întocmită. Vorb-aia: chelului 
tichie de mărgăritare îi trebuia! Lui Paul Goma 1 s-a părut rizibil 
asemenea gest, tocmai din partea cuiva de la care aştepta luciditate 
maximă. „Pamfletul” incriminat de Al. George e o razantă punere la 
punct, o ironie greu suportabilă. De înţeles lipsa de (ori apetenta 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 73 


pentru asemenea) umor a celui vizat. Complet de neînțeles este 
răbufnirea dânsului într-o insanitate precum: ,„...el (Goma) s-a despărţit 
de frumoasa sa soţie şi s-a însurat cu urâta fată a lui...” (Litere, 
octombrie 2010). Nu doar că Al. George minte (Paul Goma a fost 
căsătorit o singură dată, şi este, cu aceeaşi minunată ființă, pe nume 
Ana Maria). Dar să afirmi - şi-n scris! - despre o femeie că e urâtă - 
iată ceva care nu face cinste niciunui bărbat. Citind asemenea stupidi- 
tate, aproape ignori că Al. George foloseşte ideea lui Goma referitoare 
la România ocupată de români, fără să precizeze de unde a preluat-o!] 

Ce organizaţie profesională să-l propună pe Paul Goma la 
Premiul Nobel? Evident, nu Uniunea Scriitorilor din România, sub 
conducerea actuală. Ci - am spus-o de-astă toamnă - Uniunea 
Scriitorilor din Republica Moldova. Sunt convins că acum, după 
aşezarea apelor politice la Chişinău, oamenii de ispravă de acolo vor 
şti să joace pe cartea câştigătoare. Nu-i nevoie să explic eu cum şi de 
ce, nici că singurul scriitor român (re)cunoscut de ultimul laureat cu 
Premiul Nobel (l-am numit pe Mario Vargas Llosa) poate trage după 
sine toată republica. 

Şi chiar pe nerecunoscătoarea Românie.” 


Duminică 23 ianuarie 2011 


Mi-a scris Oleg Brega: i-a plăcut cum l-am “descântat” pe 
Ernu în Jurnal. Totodată îmi atrage atenţia asupra unei conferinţe 
susţinute de Shafir la Universitatea Ebraică din Israel (din 2006) 
în care vestitul comic Fritsch, altfel Mihai, dă un spectacol... 


..“al glumitelor la adresa Dvs (de exemplu referirea la banii care stau in 
spatele antisemitului Goma, care se hraneste doar cu ceai si cu supe, dar e 
popular ca scriitor, explicatia simplista ca aveti sotie evreica, si asta ar 
putea fi cauza supararii...)” 


Da, domnule! La asta nu mă gândisem. Deci iată un alt... 
călcâi al lui Achile al meu (câte voi fi avînd?). Îmi imaginez spec- 
tatoricimea israelioasă cuprinsă de delir... erotic, faţă cu demas- 
carea şi caricaturarea shafirnică a antisimitului Goma! Mai ales 
de aia cu ceaiul-şi-cu-supa - hi-hi-ho-ho!! 

Cu acest prilej am aflat care este “nivelul” frecventatorilor 
Universităţii Ebraice: cam ca al frecventatorilor Căminului 
Cultural din Cocârlaţii de Brăcinari. Să şi-i poarte sănătoşi, 
“conferentiarii”! 


* 


Ce spunea Dumitru Ungureanu, ce spunea? Cä singura 
organizație capabilă să propună o candidatură la Premiul Nobel 
ar fi Uniunea Scriitorilor din Moldova? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 74 


Cum adică: să-i priväm pe scriitorii de la Chişinău de 
scumpa, de dorita calitate de români? Doamne fereşte! Îi 
re-asigur pe confârtaţii mei, basarabeti: 

«ŞI voi sunteți români, oameni buni! Cum spun Ardelenii 
despre alţii: “Români verzi, cu mucii pe chept!”» 

Visul meu cu editarea cărţilor la Chişinău: dacă aş avea bani 
multi - câştigaţi la Loterie - mi le-aş co-edita, adică aş plăti o 
editură puternică, avînd o bună difuzare şi cu un local de librărie 
din care să am şi eu o parte. Partea mea ar fi, fără fantezie: 
Autura Autorului. Acolo ar fi şi un centru de distribuţie prin 
internet. Aş plăti cinstit editura-gazdă, odată pentru editare deci: 
ce se va aduna din cărțile mele mi se va transfera mie; chiria 
localului o voi plăti eu. 

As trage două ediţii din fiecare titlu: una “normală”, 
vandabilă, care ar putea fi, dacă nu de lux, atunci de Prima Clasă; 
a doua va fi o ediţie “populară” sau “şcolară”, de format mai 
modest, rezervată bibliotecilor şcolare şi tinerilor fără bani 
suficienţi pentru a cumpăra cartea. Din aceasta vor fi “vândute” 
volume la un preţ simbolic - pentru elevi, studenţi, pensionari. 

Am mai scris, repet: visele mele - de mărire - nu au vizat 
niciodată Premiul Nobel. Nu pentru că l-aş refuza, ci pentru că nu 
l-am dorit cu ardoare, cu patimă, cu ură la adresa “concurenţilor”. 
Visul meu de căpătâi a fost să-mi văd cărțile tipărite în 
româneşte; visul meu de sub-căpătâi: să am o casă cu calidor, la 
Mana (atunci aş deveni fulgerător, ne-şontorog, picioarele m-ar 
purta până la fântâna din faţa Şcolii, să scot o ciutură de apă, să 
beau din ea, pe ghizd, ghiolcăind, restul să-l torn în căldare şi 
să-l duc în casă, în cuhnie. Mi-aş face rost de o cänitä de lemn, o 
donicioară - cu ea mi-aş bea apa şi mi-aş aduce aminte de 
Faulkner şi de apa lui şi de găleata lui, din lemn de cedru, din 
minunata-i carte Pe când trăgeam să mor (nu am putut da acest 
titlu traducerii făcută împreună cu Horia Florian Popescu). 

Apă... De când m-am îmbolnăvit a doua oară - fundcă întâia 
nu era bună - sufăr cumplit de sete. Beau apa cu conştiinţa că sunt 
o ierugä, însă apa mea nu mai ajunge la roata-morii-se-nvârteşte, 
fiindcă i-am secat-o eu, dacă nu dintr-o sorbire, atunci din trei. 

Câtă vreme a trăit Marin Sorescu, îmi motivam neintrarea in 
Jocul Nobel: «Şi să mă mânânce de viu Marinete?” : de atunci, 
îmi zic: «Să mă mănânce de mort, Cärtärete?» 

Nu, dragă, eu scriu cum scriu, cu gândul la publicarea a ceea 
ce scriu în limba în care scriu: în româneşte, nu la Premiu - deşi, 
dacă mi-ar pica Marä-Päläiatä, l-aş refuza trei minute, în al 
cincilea aş zice, făcînd un gest de lehamite: 

«Bine, dacă voi insistati, mă supun vrerii voastre...» 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 75 


Luni 24 ianuarie 2011 


Sărbătoarea Unirii? Şi pe asta ar vrea-o holocaustologii 
ştearsă, nu doar din calendar, ci şi din memoria noastră: “Fiindcă 
ia iesti o rämäsîti naţionalisti, reactionari!” 

Nu cunosc un alt eveniment pe care să-l fi provocat şi dus la 
buns sfârşit românii : Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, 
Costache Negri, Alexandru loan Cuza, Vasile Mălinescu, 
Constantin A. Rosetti, fraţi lon şi Dim. Brătianu, Dimitrie 
Bolintineanu, Cezar Boliac, Nicolae Orăşanu...- să fie cinstiţi 
în veac. 


* 


S-a întins contestatatia şi în Egipt. Lozinci cu “Moubarak - 
carä-te!” 


* 


Retrospectiva Monet. Se închide azi, după un succes 
fenomenal. Aş fi tremurat şi eu de frig, de oboseală, aşteptînd ore 
şi ore să pătrund “înăuntru”. Erau şi oameni veniţi de departe, 
special pentru Monet: din Finlanda, din Canada, din Cehia, din 
Suedia, Norvegia, nu mai vorbesc de germani, italieni, englezi. 

Şi nici un român. Vor fi fost, dar nu au dat peste ei jurnaliştii 
cu microfonul lor minunat... Vai, aşa ceva îmi este interzis: 
picioarele şi... 


Mi-a făcut plăcere, ieri, citind pe internet într-un ziar româ- 
nesc ştirea că Christian Paraschiv, pictorul român cunoscut aici, 
la Paris, acum vreo 20 ani, a deschis o expoziţie (sau: participă) 
în România, la Bacău. Şi că se simte bine în Franţa - atunci se 
simţea singur, neajutorat... Bine că 1-1 bine, acum. 


x 


Mi-au venit, de la Chisinäu, 3 exemplare din Metaliteratura 
5-6 (25) 2010, trimise de Aliona Grati. Mare bucurie, mare. 


* 


Jelălăita se amestecă iar unde nu trebuie (Eugen Simion, din 
Cultura): 


“D-nii Petre Manu (inevitabilul Petrut, n.m.) si Horia Bozdoghina 
(prefaţă: inevitabilul komisar “R. Ioanid” - n.m. P.G.) încearca sa dovedeas- 
ca, acum, ca rolul lui Paulescu este minim în cercetarea si remediul acestei 
maladii raspândite si ca supararea românilor (ma rog: a sustinatorilor din 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 76 


lumea academica) de a nu fi primit Premiul Nobel, cum s-ar fi cuvenit, este 
neîntemeiata...(...) 

Nu sunt convins, vreau sa spun, ca statuia lui Paulescu este goala pe 
dinauntru, cum zice redactoarea cartii, d-na Doina Jela, si nici nu ma grabesc 
sa primesc cu bucurie vestea proasta pe care ne-o da, si anume ca: „ne matur- 
izam toti prin naruiri succesive de mituri si nu suntem niciodata destul de 
maturi ca sa primim bine naruirea unuia“. Si tot ea: „ne e frica sa nu ramânem 
fara mituri“... Mie, unuia, trebuie sa recunosc, nu mi-ar face deloc placere sa 
traiesc si sa scriu într-o cultura în care toate miturile s-ar prabusi, dar aceasta 
este o alta problema. Veche si confuza. Astept, dar, ca diabetologii, biologii 
celulari si toti cei priceputi si interesati de tema sa ne spuna daca statuia pe 
care o invoca si o condamna cu atâta vehementa d-na Doina Jela este sau nu 
goala si daca a mai cazut sau nu un mit românesc. 

(...)Mai ales ca, asa cum declara cu tarie d-na Jela, „Paulescu nu a 
descoperit insulina“, ci a facut doar efortul de a trata o boala severa...?! 
Raspunsul vine de la sine: nu merita. Daca n-a descoperit nimic si tot ce spun 
despre el savantii români si straini este vorba goala, sigur ca nu merita nimic. 
Nici chiar o carte scrisa de un medic ce pare mai calm si mai informat si de 
un istoric dezlantuit, cu un limbaj tot atât de grobian ca si subiectul sau de 
studiu... 


Putorile: în frunte cu nelipsitul komisar bolşevic 
“R. Ioanid”, el fiind comanditarul volumului; apoi “elevul” meu 
de la Sterescu, Petrut Manu. În fine, Doina Jelea... 

Cui îi va veni rândul să fie “răzuit” dintre români? Lui 
Eminescu? A mai fost, bietul. Alecsandri? De ce nu, vorba lui 
Barbăneagră, că tot se vorbeşte la el despre o ascendență 
iudaică... 

Eu sunt prea mititel ca să mă re-lichideze Raduioanizii 
securezi bolşevicioşi. Deşi... 


Marti 25 ianuarie 2011 


Azi prietenul Mihai Ciucanu îmi trimite “Un mic articol in 
revista Cooperazione din Basel” : 
tempo libero&cultura Memorie di Paul 
Testo: Elisabetta Bucciarelli 
Foto: S. Bassouls/Sygma/Corbis Stampare Inviare 
Più sul tema In palio 5 libri «Nel sonno non siamo profughi» 
kellereditore.it 


«Nel sonno non siamo profughi» di Paul Goma: 
un romanzo autobiografico sulle ferite inferte a un paesino 
dell'ex Romania. 


La nostra diffidenza nei confronti degli estranei spesso nasce 


dalla non conoscenza. Paul Goma, classe 1935, considerato uno dei 
maggiori scrittori romeni, al suo secondo romanzo tradotto in Italia, 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 77 


sana molte lacune riferite al suo popolo. Leggerlo insegna, come si 
direbbe a scuola, la storia e la geografia di un paese a lungo malamente 
ferito, sia dal punto di vista politico che nel profondo dell’anima. 
Grazie al traduttore Davide Zaffi, leggendo «Nel sonno non siamo 
profughi» (ed. Keller), riusciamo a scoprire un lessico inconsueto, una 
costruzione dei pensieri che rimanda a un modo di ragionare e vivere 
arcaico ma, al tempo stesso, universale. Sono gli scarti di senso, 1 punti 
di vista insoliti, che conferiscono alla narrazione una dose di surrealis- 
mo e leggerezza e bilanciano una scrittura densa e complessa. 


Nel libro si narra di un luogo dove non si riesce a fare il bagno 
perché ci sono troppi pesci, si dice che un uomo sotto la pioggia senza 
un sacco sulla testa & come una pentola senza coperchio. Si rivelano i 
nessi logici tra un cappello e la trasformazione socialista dell’agri- 
coltura. Il tutto osservato dagli occhi di un bambino, Paul (l’autore 
Goma) che guarda il mondo dalcalidor, la veranda di casa, ritmico 
ritorno che scandisce le vicende quasi fosse il rifugio di un abbraccio 
materno. Memorie appuntate, «non-dimenticanze» sparpagliate, che 
seguono le sorti del protagonista e del suo paese, Mana, che passa dalla 
Romania all’Urss e poi diventa provincia della Repubblica Moldova. 
Storie di terre contese e famiglie deportate, crudeli ma anche poetiche, 
sempre fortemente emotive. Il libro è stato preceduto in Italia daL’arte 
della fuga (Voland), che ne costituisce il seguito.” 


Miercuri 26 ianuarie 2011 


Mariana Amalia Pasincovschi mi-a făcut o mare bucurie. Un 
alt studiu despre Calidor. 

Însă, înaintea lui, voi trece aici un fragment care va trebui, 
într-o viitoare ediţie a Calidorului, implantat imediat după 
episodul Tecla - şi în continuarea lui. lată-l: 


“Aşa-1 programul de dimineaţă: aşteptăm să nu se mai 
audă gălăgie dinspre şcoală, semn că au început clasele, cu 
mama; mă asigur că domnişoara nu s-a trezit; mănânc bine- 
bine, de puteri, ea încuie uşa bucătăriei şi urcăm pe cuptor, 
unde Tecla are tot felul de guri şi eu nu apuc să le număr - 
dacă n-am decât zece degete... 

Era bine cu Tecla. Dar nu destul-de. Si-atunci mi-am zis 
în sinea mea: 

«Hai să ne jucăm de-a datul!» 

Aşa că i-am zis Teclei, cu mult drag - mai că-mi 
dăduseră lacrimile de iubire de ea: 

«Tu ai două mâini - dă-mi şi mie una». 

Ea nu a înţeles ce vreau. Am repetat. A priceput, mi-a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 78 


întins o mână. l-am luat-o cu amândouă mâinile, mi-am 
pus-o pe obraji, pe frunte, aici, la rădăcina gâtului, i-am 
sărutat-o - pe faţă, pe dos, pe dungă, în căuş. I-a plăcut. 
Mi-a luat şi ea o mână, şi-a dus-o la piept, la buze... 

«Şi-acum?» a întrebat Tecla, gata de. 

«Şi-acum, dă-mi şi mie o tâtä, tu ai două». 

A tresărit, a luat o mutră mirată, dar numaidecât a 
început să râdă, mi-a dat o pälmutä după ceafă şi m-a sărutat 
pe tâmplă. 

«Să-ţi dau o ţâţă... Ce să faci cu ea?” 

«S-o tin în mână”, am zis. «Ştii tu: când eram mic şi 
ceream un lucru, dacă mă întrebau ce vreau să fac cu el, 
răspundeam: “Să-l tin în mână...'». 

«Cum anume îl ţii în mână? Arată! Uite îţi dau tâta 
stângă...» - mi-a dat-o, i-a fost uşor, doar era dezbrăcată. 

Am luat-o cu amândouă mâinile. Mi-am lipit de ea 
obrajii, fruntea, am sărutat-o. Si am rămas cu ea, lipită aici, 
la rădăcina gâtului. Apoi am dus-o la gură, am supt-o. 

După o vreme Tecla a întrebat: 

«S1-acum ce să-ţi mai dau?» 

Am zis: 

«Să-mi dai o puţă dulce - tu ai mai multe...» 

Tecla s-a desprins de mine, a întins mâna să-şi ia rochia, 
să plece. S-a oprit, s-a întins la loc, lângă mine: 

«Ce să faci cu ea: s-o ţii şi pe ea în mână?» 

Am încuviinţat din cap. Ea a început să râdă: 

«S-o ţii în mână!», hohotea de râs. 

Eu am început să plâng. 

M-a luat la piept. Mă mângâia, mă săruta. 

«Îţi dau ce vrei, dar nu mai plânge» 

«Nu pot să nu mai plâng. Aşa mă bucur eu de tine şi de 
ale tale. Mă joc de-a datul: tu-mi dai, eu te ţin în mână şi te 
sug de pe-peste tot - şi mă bucur». 

M-am bucurat de Tecla o vreme, o multă vreme. 

Însă la un moment dat mama vine acasă, să caute ceva, 
găseşte uşa bucătăriei închisă; încuiată. 

Si de-aceea. De aceea am rămas orfan şi de ea. S-a dus 
Tecla cu ochi verzi şi guri roş-negre Am plâns după ea, îmi 
lipseau mâna, tâta, puta ei de miere - de ţinut în mână. 

Si de bucurat, tare.” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 79 


Mariana Pasincovschi, Universitatea , Stefan cel Mare”, Suceava 


Din Calidor — o copilărie basarabeană. Opera între 
semnificaţie şi structură 


Situată între „ficţionare şi mărturie”, după cum îşi intitulează unul 
dintre capitole Nicoleta Sälcudeanu, sau între „depoziţie şi fantasmare”, în 
viziunea Martei Petreu, proza lui Paul Goma, foarte violentă la o primă 
lectură, s-ar afla, conform unor critici literari, depăşind graniţa între literari- 
tate şi terestritate, pe tărâmul consolidat al istoriei, ca text documentar, 
contrazicând ideea curentă de literatură. 

Vitregit de copilărie, casă şi ţară, ca urmare a unor vremuri nefaste în 
care s-a născut, textul lui Paul Goma este prins într-o vastă şi inepuizabilă 
reţea de asociaţii pe diferite planuri şi în diferite sisteme de referinţă, istoria 
având importanţă prin dimensiunea socio-temporală hotărâtoare, fără a 
constitui, însă, unica sursă de inspiraţie. Meritul lui Paul Goma este acela de 
a transforma documentul în literatură. Prelucrând, prin intermediul amintirii 
autobiograficul, autorul îşi mobilează lumea textului, transformând-o în 
imagine, în realitate fantasmagorică, făcând să trăiască în text mitul poeziei. 
Şi dacă operele gulagului, prin încercarea de a reproduce realitatea, 
contamineză toate coordonatele textului, eclipsând, pentru un cititor neavizat, 
această latură primordială, operele autobiografice suscită literarul, scrisul 
devenind un proiect prin el însuşi şi, mai ales, ,mustind de literaritate”. Cum 
se produce acest fenomen? 

Desigur, la acest capitol, părerile sunt împărțite, literaritatea fiind un 
teren mult prea accidentat pentru a permite o discuţie facilă la Paul Goma. 
Totuşi, dincolo de dificultatea impusă, o analiză minuțioasă este în măsură să 
deconstruiască principiile prestabilite, ridicând opera mult deasupra 
documentarului. Pentru a demonstra cum funcţionează acest mecanism, ne 
propunem analiza unor cărţi fundamentale, care au amalgamat, în cochilia 
lor, o bună parte din criteriile literarităţii. Este vorba despre ciclul auto- 
biografic, din care fac parte, deşi apărute disparat şi nu într-o ordine cronolo- 
gică, următoarele scrieri: Din Calidor (1987, în franceză, 1989 la editura 
Dialog din Dietzenbach, 1990, în mai, în engleză şi în decembrie, în 
româneşte), Arta refugii (1990 în franceză, iar în 1991 în româneşte), Astra 
(1992, numai în româneşte deocamdată), Sabina (1991, în româneşte), 
Roman intim (1999, în româneşte). Cornel Ungureanu ne recomandă a începe 
studierea operei pornind de la acestea („trebuie să citim Din Calidor, Arta 
refugii, Astra, Sabina”) pentru a observa cât de diferită este literatura pe care 
o propune Paul Goma de cea care se scrie în România în anii şaptezeci. 
Aflăm că prozatorul nu aparţine „generaţiei sale”. E un mutant. 

Pentru a vedea în ce măsură se justifică sau nu afirmaţia lui Cornel 
Ungureanu, dar şi deoarece „la temelia întregului ciclu autobiografic stau 
amintirile din cea mai fragedă copilărie transcrise în romanul Din calidor”, 
vom începe analiza chiar de la acesta, fiind considerat, şi pe bună dreptate, 
creaţia majoră a lui Paul Goma. 

La fel ca şi întreaga operă a scriitorului, care se naşte, după cum afirmă 
Virgil Podoabă, din „doi centri generatori: unul cosmaresc si infernal, care a 
produs imaginea universului concentrationar, şi altul paradiziac şi visător, 
care a generat amintirile din copilărie şi secvențele dragostei fericite, dar şi 
câteva proiecţii utopice a căror axă de orientare este viitorul”, romanul Din 
calidor îşi trage seva din aceeaşi ,,substantä”, fiind construit pe două planuri: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 80 


cel al unui spaţiu mitic, edenizat, văzut din perspectiva unui copil de la cinci 
la nouă ani, nelipsit de un erotism precoce, ca în romanul pastoral, şi cel al 
violenţei politice, declanşate după ocupaţia sovietică din 1940. 

Configurând un univers literar diferit de cel al ideologiei oficiale, Din 
calidor ne oferă posibilitatea recuperării unei „vârste de aur” şi, odată cu ea, 
a unui loc binemeritat în literatura română, uzurpat, de altfel, de dimensiunea 
disidentei anti-comuniste. Deşi descendent din Constantin Stere şi apropiat, 
printr-un evident patetism al evocării de Panait Istrati, ba şi contemporan cu 
Fănuş Neagu şi cu Ştefan Bănulescu, proza lui Paul Goma ilustrează un alt 
tip de literatură, spaţiul paradisiac fiind, de cele mai multe ori, minat de suflul 
viu al istoriei, expurgat de „fata aceea” din lumea tihnită a reveriei, văduvit 
de implicaţii mistice, într-o perfectă comuniune cu societatea din care îşi 
trage seva. 

Prins între două lumi şi continuator al canonului carnavalesc al roman- 
ului european, în tradiţia consemnată de M. Bahtin, romanul lui Paul Goma 
răspunde unei necesităţi de a transcende lumea reală şi timpul prezent, 
eliberându-se de sub domnia lui „aici” şi „acum”, transferându-se într-un 
spaţiu predilect reveriei şi idilismului. Stabilită „sub presiunea istoriei şi a 
tradiţiei”, scriitura „este tocmai acea libertate capabilă de a-şi aminti [liberté 
souvenante], care este libertate numai în raport cu gestul alegerii, dar nu şi în 
raport cu durata sa”. Născută dintr-o confruntare a scriitorului cu societatea, 
scriitura este liberă până la un anumit punct, această libertate având sens 
numai prin raportare la lumea ideală la care aspiră protagonistul, dar, 
paradoxal, singura realitate a acestei lumi ideale este cea pe care i-o conferă 
experienţa individuală a eroului. Cu un simţ excepţional al limbii, suntem 
introduşi într-un „biotop de basm” sustras oricărei temporalitäti, într-un 
spaţiu peste care pluteşte firescul existenţei rustice, trăgându-se dintr-o lungă 
tradiţie, doar evenimentele istorice având puterea de a anihila cu duritate 
rusticitatea aparent eternă a acestei stări ideale, vizibilă în impetuozitatea 
antiidilică, deconstructivă a scriiturii. 

Fără a intra în subsolurile traumatizante ale biografiei auctoriale, 
evitând, de asemenea, o analiză care să vizeze eticul şi, într-un plan secund, 
esteticul, directionând discursul spre mărturie si document, pledând abia în 
subsidiar pentru caracterul ficțional al relatării — aspecte care au dus la con- 
cluzii îndoielnice privind literaritatea operei, ne vom propune ca, pornind de 
la structura solidă, de „cronică responsabilă”, să urmărim cele două planuri 
spaţio-temporale, pornind de la mitologia creată şi urmărind poziţionarea 
eului faţă de fiecare în parte, trecând prin spaţiul feeriei, al obieciurilor 
cvasiarhaice, coborând, însă, şi pe suprafaţa sângeroasă şi fatală a istoriei. 
Ceea ce vom putea demonstra este că, punct de plecare şi, în acelaşi timp, 
punct de sosire, Din Calidor constituie centrul imaginarului lui Paul Goma, 
fiind prefigurată, în finalul cărții, problema fundamentală a vieţii prozatoru- 
lui, găsindu-şi explicaţia autobiografică tema majoră a epicii sale: „tema 
refugiului”. Prin urmare, avem în faţă , [...]o lume în care Paul, copilul, cres- 
cut într-o viaţă de familie armonioasă, îşi are primele rădăcini — şi (s.n.) o 
lume în care Goma, scriitorul, disidentul şi exilatul găseşte de fiecare dată loc 
de ancorare şi refugiu”. 

În accepțiunea opiniilor dezvoltate de M. Bahtin, considerăm de o mare 
importanţă înţelegerea formei artistice a operei, pornind de la aspectul obiec- 
tual-semantic şi expresiv, „tensiunea moral-volitivă”, „accentul axiologic” al 
scriitorului, refuzând, astfel, concretetea ştiinţei, „patosul pozitivismului 
ştiinţific”, refuzând, prin urmare, ceea ce făceau contemporanii prozatorului. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 81 


De asemenea, ni se pare beneficä privirea romanului ca fenomen ,,pluristilis- 
tic”, „plurilingual” şi „plurivocal”, evidentă fiind plurivocitatea interioară a 
cuvântului „calidor”, a „discursului dialogic”, precum şi a stilului hibrid. 
Avem de-a face cu o scriitură care vede lucrurile prin ochii unui copil, 
folosind, pentru a descrie percepţia acestuia, fie limbajul adultului, fie limba- 
jul copilului, interferența dintre planuri fiind irecognoscibilă în dialogul cu 
tatăl, somându-ne să ne întrebăm, deşi indirect, cine este cel care vorbeşte, 
surprinzându-ne, în acest sens, comportamentul ciudat al copilului cu pre- 
ocupări de matur. Focalizând evenimentul prin conştiinţa copilului — limi- 
tând povestirea la ce simţea sau gândea la momentul respectiv, — dar şi prin 
puterea de cunoaştere şi înţelegere din momentul relatării, naratorul combină 
aceste perspective, efectul de straniu risipindu-se imediat ce intrăm pe 
tărâmul istoriei, singura în stare de a sparge barierele normalităţii, invadân- 
du-ne de tenebre şi împărţindu-ne pe categorii, în funcție de modul în care ne 
manifestăm şi luăm decizii, paradoxal rămânând faptul că, învolburată de 
istorie, copilăria lui Paul Goma devine, prin contrast, şi mai „fragil-poetică”. 


„Calidorul” — Acasarabia utopică între Haos şi Cosmos 

Arătând proveniența romanului din speciile „inferioare”, „necon- 
formiste”, opuse fixitätii şi închistărilor din sfera dominantă a societăţii, M. 
Bahtin întreprinde o cercetare a genezei romanului, descoperind cele „două 
linii stilistice” în dezvoltarea acestui gen: este vorba despre „romanul 
sofistic”, care a influenţat speciile „superioare” ale prozei, şi „satira antică”, 
influențând speciile „inferioare” — „aici se exersează un «scepticism radi- 
cal» faţă de cuvântul «serios»», «litera», «corect>, sau faţă de cuvântul 
«autoritar», «solemn», «patetic»», care va fi deformat, tachinat, înjosit în 
limbajul bufonului, nebunului, picaroului, aceste personaje şi imagini consti- 
tuind — conform altei afirmaţii — «leagănul romanului european modern”. 

Distingând, în cadrul variantei dialogice — de poetică istorică — două 
linii proeminente în dezvoltarea romanului european: cu originea în epopee 
şi în satira-menippee, M. Bahtin consideră izvorul genetic al romanului 
menippeea, care descinde din genurile hibride ale „serios-ilarului”, instituind 
o nouă direcţie a romanului european, cea carnavalescă. La fel este gândită şi 
proveniența romanelor autobiografice, repertoriul carnavalesc prezentând o 
altă fatetä a autobiografiei, transformând-o în biografie, dezvelind-o de 
inhibiţii şi arătând-o în starea ei primară, în spaţiul propriei intimitäti. 

În sfera unui asemenea tablou al literaturii europene se integrează şi 
romanul lui Paul Goma. Aparţinând unui sistem, opera îşi conservă individ- 
ualitatea, autorul servindu-se de un discurs inadecvat, dublat de opacitate, în 
concordanța principiului: „Part naît là où la communication se brise”. Fără 
a vrea să fotografieze o realitate preexistentă, literatura lui Paul Goma încar- 
nează o nostalgie, reflectându-i obsesiile, fortându-ne să inventäm ceea ce ne 
dă să vedem şi să simţim. Privat de libertate, autorul îşi investeşte opera cu 
nostalgia unei libertăţi totale, de unde poate pleca şi unde se poate întoarce 
„de mână, din, în, spre calidorul casei din Mana: buricul pământului. Osia 
lumii”. 

Încă din Pre-mergere (acel „prolog sugestiv”, după o formulare a lui 
Nicolae Oprea) autorul, localizându-şi paradisul în casa părintească din 
Basarabia, simte nevoia să ne explice titlul operei sale. În sens etimologic, 
calidor ar fi o rudă al francezului corridor, devenit în limba rusă karidor şi 
înmuiat prin pronunția moldovenească. Devine astfel un termen specific 
Basarabiei, preferat slavismelor ţărăneşti „prispă”, „pridvor” şi turcismului 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 82 


„cerdac”. Dincolo de această explicaţie etimologică, Paul Goma îi atribuie 
Calidorului şi un înţeles simbolic: «Calidor, carevasăzică: dor-frumos», 
unind grecescul kali cu românescul dor, transformându-l în simbolul unui 
spaţiu privilegiat, capabil să dea viaţă trecutului. Alegând acest cuvânt care 
sintetizează aproape toate direcţiile posibile ale individualitätii româneşti 
(dorul înseamnă nostalgie, lumini, speranţe, patrie, străbuni, dragoste, natură, 
într-un cuvânt, specific românesc), autorul îşi înzestrează opera cu puterile 
înţelepciunii echilibrului, temperând titanismul, dar şi oprind alunecările în 
irationalism. Semnificând punctul-de-plecare şi, deopotrivă, punctul-de- 
sosire, Calidorul plaseză copilul-martor în proximitatea realului, surprinzând, 
din galeria casei ţărăneşti, ca si de la înălţimea „prepeleacului”, mişcarea 
lumii. 

Tocmai aceste categorii, mişcarea, transformarea, unitatea, devin fun- 
damentale în viziunea carnavalescă şi în cea rabelaisiană asupra existenţei. 
Dar ce înţelege Bahtin prin „carnaval” sau „cultura populară a râsului”? 

Inspirat de categoriile transcendentale de timp-spatiu din filosofia lui 
Kant, Bahtin preia din fizică termenul de cronotop, adoptându-l cu sens 
metaforic pentru a defini imaginea spatio-temporalä prin care e reprezentat 
omul în literatură. Examinând mai mulţi cronotopi, criticul se opreşte la unul 
pe care îl consideră de o „înaltă intensitate emoţional-valorică”: pragul, aces- 
ta fiind asociat şi cu tema întâlnirii, însă întregirea lui substanţială este crono- 
topul crizei şi al cotiturii în viaţă. Descoperind, la Dostoievski, cronotopi 
vecini pragului precum scara, anticamera şi coridorul, dar şi alţi cronotopi 
care-i continuă, M. Bahtin constată că aceştia devin locurile principale ale 
acţiunii în operă, locurile unde se desfăşoară evenimentele crizelor, căderilor, 
renaşterilor, înnoirilor, deciziilor, care determină întreaga viaţă a omului, 
aceste clipe aparţinând unui timp specific misterului şi carnavalului. 

La fel se întâmplă şi în romanul lui Paul Goma. Devenită un mijloc de 
a revela partea imaginară sau ideologică, opera lui este acel „ar vrea mai mult 
să-şi viseze viaţa decât să o trăiască” de Proust, însă să n-o viseze, să n-o 
îmbrăţişeze decât în scrisul său. Subiectul, realul reprezentat, nu este decât un 
pretext, esentialul adăpostindu-se în „forma” sa, în compoziţia şi munca dis- 
cursului, în „ficţiunea aburoasă care este calidorul casei din Mana”. 

Acordând o atenţie deosebită cuvântului, autorul îşi construieşte o casă 
arhetipală, o casă făcută „cu mânurile mele, o casă — din cuvinte”, cuvântul 
fiind începutul tuturor lucrurilor. Fără a face caracterizări directe şi descrieri, 
Paul Goma uzează de elementele cognitivului senzorial trimițând, implicit, la 
„cunoaşterea prin simţuri”: „Din calidor, o văd bine pe mama, în casă, 
îndărătul meu. O simt cum mângâie o dată, încă o dată chiar lucrul acela, scos 
din bagaje şi pus să stea la locul lui”. „A simţi enorm şi a vedea monstruos, 
nu e oare literatură?”, se întreabă Nicoleta Sălcudeanu referindu-se la senzo- 
rialitatea exacerbată cu care este pipăită lumea în universul lui Paul Goma. 
Cum văzul este simţul nostru fundamental, verbul văd presupune, în acelaşi 
timp, şi o ontologie, ca valoare relevantă, în sensul în care Tudor Arghezi 
dorea să pipăie, adică „să cunoască” şi să urle: este! 

În afară de acest cronotop al calidorului, am putea vorbi, în opera lui 
Paul Goma, despre cronotopul naturii, cronotopul familial-idilic, cronotopul 
timpului şi al spațiului biografic şi, nu în ultimul rând, despre cronotopul dru- 
mului. Centre în jurul cărora se organizează principalele evenimente ale 
subiectului romanului, aceşti cronotopi constituie punctul de plecare al 
operei, în perfectă continuitate cu scrierile de mai tarziu. Urmărind cronoto- 
pul drumului ca axă centrală a romanului Din Calidor, vom constata că acesta 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 83 


nu este decât începutul unui drum, o artă a fugii care va răsuna în celelalte 
romane ale acestui ciclu, toate aspectele fiind „vazute” şi ,,simtite”, retro- 
spectiv, din calidor: este vorba despre fuga descrisă în primul capitol, Casa, 
când mama scoate afară „lucruri neîmpachetate, neînvalizate, neîn’, nimic”, 
iar tatăl „dă numai-o-raită”, fuga mamei pe bicicletă, furată în noapte de la 
Chistelnita, venirea învăţătorilor, tot pe bicicletă, la Mana, deportarea tatălui 
în Siberia, fuga în pădure, apoi la Camincea şi nesfârşitul re-fugiu. 
Traversând, mai întâi, ţara natală, drumul are posibilitatea de a dezvălui vari- 
etatea social-istorică a acestei ţări, varietate pe care Paul Goma o raportează 
la Mana, limitând universul la un cerc îngust de oameni apropiaţi, reliefând, 
astfel, unitatea idilică a locului, confundând, totodată, istoria nefericirii unei 
familii cu istoria nefericirii unei ţări. 

La fel cum pentru „grecul epocii clasice, orice existenţă era vizibilă şi 
audibilă”, trăind pe de-a-ntregul în afară, tot astfel şi aici, trăind într-un spaţiu 
în care Calidorul devine permanenţă cu valoare de axis mundi, autobiografia 
îşi pierde statutul intim, vizibile fiind exteriorizarea şi dorinţa arzândă de a o 
face cunoscută. De aici au pornit peregrinările sale prin lume, aici s-au petre- 
cut întoarcerile în spirit către începuturi şi surse, casa din Mana întruchipând 
lumea idilică a universului lui Paul Goma. 

Depăşind spaţiul terestru, ridicând opera ,, ...nu doar cu un metru şi 
jumătate mai sus decât pământul curţii. Ci suspendat. Ca Grădinile”, autorul 
se situează în întregime într-un afară proxim, judecând lucrurile de la dis- 
tantä, „având capacitatea de a se privi pe sine — atât ca individ, cât şi ca 
reprezentant al natiei — liber şi lucid”. De altfel, iată ce afirmă Virgil Podoabă 
în continuarea celor expuse mai sus: „,... mult râvnita înnoire a literaturii 
române de-acasă nu va veni decât cucerind această dimensiune: a exilului. 
Înclin să cred că literatura română nu se va înnoi cu adevărat până nu vom 
avea cu toţii o conştiinţă de exilati!”. 

Revenind la autobiografia lui Paul Goma, vom observa că, departe de 
a fi, după cum scrie Philippe Lejeune, doar „un contract de identitate” al 
autorului cu sine, ea este „în chip fatal, şi un contract cu istoria care însoţeşte 
mereu sinele”. În chip fatal deoarece tocmai această dimensiune, năvălind în 
spaţiul mitic al naraţiunii, în care — ,,hectarele se odihnesc, noaptea-de-vară 
miroase a fân uscat (şi umezit de rouă) şi a calapär şi a regina-noptii ...., abri- 
coasele cad din abricoşi ca plunghii, dar galbene, galbene şi pistruiate. Când 
Doamna apucă trunchiul dintr-o parte şi mama din cealaltă şi-ncep amândouă 
să scuture, galbenul curge, se mută, de sus, din rotund, jos, în iarbă, pe 
întins..., când funda fetei este albastră-verdastră, stogul de fân dolofan şi 
bineparfumirositor şi ştii cum miroase Raiul: ca dealurile Manei când înflo- 
resc viile...”, — preschimbă lucrurile dinspre idilic, carnavalesc, atemporal 
într-un realism grotesc, „asediat fiind de valurile unei istorii a cărei con- 
cretete nu aduce decât izolare şi moarte: ocuparea Basarabiei de către ruşi în 
1940, urmată de o prea scurtă revenire a autorităţilor româneşti şi de plecare 
în exil a familiei îi prilejuieşte naratorului, prin vocea învățătorului Goma, 
excursuri istorico-eseistice ce amintesc de plânsul cronicarului, pe fundalul 
cărora ultimul Crăciun basarabean [...] apare ca o ultimă lumină pe o hartă 
înghițită treptat de întunericul istoriei”. 

Am putea spune, raportând afirmaţia la întreaga operă a prozatorului 
că, în cazul lui Paul Goma, este vorba, aşa cum explică şi îşi fondează teoria 
N. Leiderman, despre o îmbinare a Haosului cu Cosmosul - 
«Xaocorpapuw> u «KocMorpabuw». 

Încercând să afle locul literaturii secolului XX în diacronia coordo- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 84 


natelor istorico-literare, întrebându-se dacă aceasta este doar o ,,bucatä” a 
procesului de creaţie, aşezată confortabil în cronologia graniţelor, sau o parte 
consistentă a sistemului diacronic, Leiderman descoperă două tipuri de cul- 
tură: cea clasică şi cea neclasică sau modernă. Care este deosebirea între ele? 

Considerând că orice operă literară năzuieşte să construiască un 
univers finit şi original al lumii, în acest sens ea purtând o anumită mitologie, 
fiecare structură mitologică se naşte din învingerea Haosului şi instaurarea 
ordinii generale sau a Cosmosului. 

Raportându-se la cultura clasică, Leiderman consideră că realizările 
artistice ale acestui tip, începând cu poveştile şi terminând (cel putin în liter- 
atura rusă) cu realismul lui Tolstoi şi a predecesorilor acestuia, sunt orientate 
către o armonie între om şi natură, de fiecare dată existând modelul ordinii 
universale, adică Cosmosul, simbol al cerului şi al pământului, luminii, 
ciclicitätii naturii, stelelor, simbolul casei şi al iubirii. Leiderman e de părere 
că fiecare dintre curentele Noului timp — clasicism, romantism, realism — şi- 
au creat propria invariantă referitoare la Cosmos, invariantă realizată în 
numeroase variante artistice. 

Cât despre noul tip de cultură, apărut spre finele secolului al XIX-lea, 
numit modernism, teoreticianul consideră că acesta s-a născut mai întâi din 
neîncrederea în dobândirea armoniei universale, modernismul, iar mai apoi 
avangarda şi postmodernismul orientându-se nu spre o învingere a Haosului 
prin Cosmos, ci, din contră, spre poeticitatea şi orientarea către Haos ca spre 
o formă indispensabilă şi universală a existenţei. Referindu-se la Haos în 
continuumul literar, Leiderman vorbeşte despre utilizarea acestei noţiuni ca 
metaforă a modelului universal de construire a universului, care tinde către 
cele mai novatoare forme ale conştiinţei artistice. Opoziția Haos/Cosmos 
rezidă, astfel, în construirea oricărei activităţi estetice, manifestată prin alte 
opoziții în diferitele epoci: periferie/centru, paradis/infern, cocret/abstract... . 

Prin urmare, în modernism relaţia cu Haosul este pentru prima dată 
conştientizată ca osatură a creaţiei şi considerată drept subiect central al aces- 
teia. Având o importanţă majoră în procesul artistic al secolului XX, mod- 
ernismul a realizat o revizuire a întregului sisitem de valori spirituale, dând 
un impuls vădit înnoirii conştiinţei artistice. Refuzând speranţa de a găsi o 
armonie în lumea concretă, acesta nu s-a dezis de setea armoniei, 
întruchipând elanul său în lumea Haosului ca o minus-armonie, mărturinsind 
despre necesitatea de a se mişca per realia ad realiora. 

Are loc, aşadar, o interacţiune între sistemul clasic şi cel modern, 
respectiv între Cosmos şi Haos, interacţiune vizibilă, de altfel, în operele 
multor autori de valoare. Spre deosebire de postmodernism, care realizează 
un compromis cu Haosul, postrealismul se caracterizează prin lupta împotri- 
va acestuia, întrebarea legată de structura noului concept al acestui binom 
rămânând, încă, una deschisă. 

Întorcându-ne la opera lui Paul Goma, de la care ne-a sustras excursul 
nostru, se poate observa, cum am mai precizat, o îmbinare a Haosului cu 
Cosmosul, pornind de la statutul de exilat al autorului, situat în universul 
Haosului, trecând prin operele de debut, aparţinând aceleişi dimensiuni, şi 
până la proiecţiile mirifice din operele de maturitate, situate în universul 
Cosmosului. Odată cu jurnalele are loc revenirea la dimeniunea infernului, a 
non-comunicării la care îl supune societatea, împingându-l spre urma 
traumelor existenţiale, „unicele paradisuri rămânând cele pierdute”, după 
cum avea să susţină Camus. 

Shillerian vorbind, aşa cum o face Vasile Morar, trebuie să subliniem 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 85 


că „omul este stăpânit în starea sa fizică, dominator de sine în starea sa 
morală şi liber abia în starea sa estetică”. Această libertate, asumată din plin 
în romanul Din Calidor, îi dă posibilitate prozatorului de a scruta, prin limbă, 
cele mai sensibile coarde ale vieţii, dramatice şi nu numai, trecând prin 
erosul amintirilor, orientându-se către proiecţiile utopice, construind un 
întreg cosmos de cuvinte (nu trebuie să uităm aici că „utopicul şi esteticitatea 
sunt coordonate care se presupun şi se susţin reciproc”): „Limba nu e ca o 
haină, s-o scoţi şi s-o schimbi când vrei, ci e mai curând ca mantaua lui 
Nessos pentru Hercules, ti se lipeste de piele şi n-o mai poţi rupe”. Această 
limbă are însă un dublu avantaj, acela de a se afla concomitent în două spaţii 
diferite, inaugurând două lumi: una suspendată, legată de cer, aparţinând 
Cosmosului, iar alta terestră, legată de pământ, aparţinând Haosului, 
întrepătrunderea realizându-se sub teroarea timpului şi a istoriei, aceasta din 
urmă violentând intimitatea feericä a copilăriei ascunse în calidor: „Ne place, 
nu ne place, bem-grigore-agheazmă; jucăm cum ne cântă putoarea de istorie 
(fata geografiei, cum ar veni). Când pune ea ochii pe câte un popor, pe câte 
un grup, pe câte un individ, nu-l mai lasă! ÎI iubeşte, dar nu-l lasă... Să zici că 
te pedepseşte pentru vreo faptă rea?; că există un grăunte de logică — în 
„legica” ei? Da” de unde! Când pune ea ochii pe tine...”. 

Ca „biotop paradisiac” sustras oricărei temporalitäti, Din Calidor are, 
aşadar, şi o altă latură, plasând autorul atât în postura povestitorului, cât şi a 
istoricului. Echivalentă cu devastarea paradisului imaginar al copilăriei, isto- 
ria îşi lasă amprenta asupra spaţiului idilic, copilul trăind acut şocurile unor 
evenimente care îl afectează decisiv: deportarea tatălui în Siberia, retragerea 
disperată din calea agresorilor, arderea cărţilor româneşti de către sovietici şi 
nesfârşitul re-fugiu. Amestecând sistematic planurile şi cronologiile, Paul 
Goma descrie o lume devastată de vremuri, când spaţiul şi timpul determină 
soarta oamenilor: „ca fiu al tatei, sunt convins că la început a fost nici oul, 
nici găina, ci geografia — ea mamă a istoriei: spune-mi unde te afli, în spaţiu, 
ca să-ţi pot spune ce ti s-a întâmplat în timp”. Răsturnând ierarhiile, istoria se 
joacă cu destinele mănenilor, invadându-i de tenebre, blamându-le idealurile, 
permutând valorile, făcându-i să trăiască într-o maturitate resimţită pururi 
ostilă. Cauza trebuie căutată, dacă e să-i acordăm credibilitate lui I. 
Negoitescu, nu numai în desfăşurarea ulterioară a istoriei, cu vicisitudinile 
binecunoscute, ci şi în impactul originar cu ea, adânc înfipt în subconştient. 
Iată de ce — continuă criticul literar — Din Calidor, romanul lui Paul Goma, 
este străbătut de un lirism pe cât de autentic, pe atât de larvar, mai mult trans- 
parent decât evident, binevenit într-o manieră narativă cu desăvârşire lipsită 
de pitoresc. Un plâns lăuntric continuu hrăneşte acest lirism cu apele lui lus- 
trale, purificatoare. 

„De ce n-am plecat şi noi în primul refugiu, cel din'40?” — este între- 
barea care îl preocupă aparent pe copilul-Goma, întrebare esenţială adresată 
tatălui „de când am fost în stare să pun întrebări”. Construindu-şi Calidorul 
împrejurul acestui „de ce”, întorcându-se, „de la distanţă de patruzeci de ani 
şi trei mii de kilometri — la început, nu chiar în Mana mea, în universul ei 
rotund şi pentru eternitate rotunjit, ci «pe-acolo»; prin jur — cât mai prin-jur 
târcolul”, acest „fecior de Bohr”, jefuit de istorie, îşi recuperează libertatea, 
reîncepe să trăiască din moment ce poate să pună întrebări. Invocând, la 
început, raţionamentul neînțeles al tatălui („de mult de lipsesti cu mai puţină 
strângere de inimă decât de putin. Când ai mult de pierdut, îţi permiti să 
pierzi — ai de unde...”), autorul ajunge să-l descopere prin propria experienţă 
(aducând exemplul unei poete care, ajunsă la Paris, declarase că preferă să 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 86 


moară de foame decât să lucreze «cu mâinile»), fiind hotărât să-l însuşească 
şi să-l urmeze. Legat prin cordonul ombilical de timpul mitic, Paul Goma 
este legat prin cugetul patern de timpul istoric, familia simbolizând o sferă 
care gravitează neîncetat între plecare şi venire, mâna mamei susţinând 
spaţiul celor două peregrinări. 

Deşi romanul operează pe întreaga scală a timpului, laitmotivul acestei 
compoziţii Stau în calidorul casei din Mana, reluat, de obicei, la începutul 
capitolelor, devine un principiu ordonator, acţionând, însă, numai la timpul 
prezent, contopindu-se, astfel, cu unicul timp al Edenului. Non-comunicarea 
fiind echivalentă cu infernul, curiozitatea copilului deschide porţile unei lumi 
mirifice, în care poeticitatea, strigată în fiecare dimineaţă din calidor, 
răspunde simplu „Hă!” sau „Băi'ţălu mos’lui!”, sau joacă, prin Moş Iacob, 
cu o plăcere evidentă, rolul de mag şi de bufon: ,, — lan te uită, băi 'ţălu 
mos”lui, la aista! I-un jugastru! Îi zicem aşa, fiindcă din el facem juguri... 
Istalant îi paltin. Îi zice lumea paltin, fiindcă din el facem pale de avion [...]. 
Uite şi teiul cel rotat şi-mbălăsmat! I se zice tei, fiindcă din el facem curmei; 
pentru cotei... Uite şi la istalant: mai demult i se zicea: crapin, fiindcă crăpa 
aiurea, nu-i bun de lucrat, decât de foc — aşa-i cu carpenul...”. 

De aceeaşi poeticitate ţine şi decântecul Mătuşii Domnica ,,de-râie”, 
erosul infantil peste care se suprapune complicitatea adultului, precum şi „re- 
plecarea” din Calidor. Chiar dacă istoria imprimă operei un ton dramatic, 
aceste scene, împreună cu cele care au în ele o doză de joc, de carnaval — 
enorma ospitalitate basarabeană, defilarea de colibe de pândă, în prepeleac, 
din harbuzăriile mănenilor — împiedică alunecarea romanului în monotonie. 
Preferinta autorului pentru jocurile de cuvinte sau etimologiile fanteziste, 
digresiunea limbajului sunt alte tehnici care suscită literaritatea operei. 

Autorului nu-i este străină nici morala „ghinişorului”, unii măneni 
fiind nevoiţi să se supună „iubiţilor tovarăş”, să se supună, însă, nu oricum, 
ci având în mâini pâine şi sare. Teroarea timpului, acoperind întregul teritoriu 
al Basarabiei, răstoarnă valorile prestabilite, oamenii modelându-şi compor- 
tamentul în funcţie de tipologia de care aparţin. În acest sens, am putea spune 
că Paul Goma face o clasificare a modelelor de supravieţuire: I 
Adaptare, II Opunere, III Profit, demonstrând că, sub acelaşi sistem, unii 
suferă, alţii mor şi ceilalți profită. Dacă ar fi să exemplificăm aceste categorii, 
am constata că, dincolo de universul diegetic pe care îl populează, ele 
reprezintă axa centrală pe care se sprijină întreaga țesătură a romanului. 


Dar dincolo de toate acestea, Calidorul lui Paul Goma, original prin 
însăşi substanţa care îl produce, dezläntuie o magie verbală, aparent aceeaşi 
şi, totuşi, alta în cele aproximativ optzeci şi două de ipostaze, optzeci şi două 
de „zăboviri”, „raite”, „ocoluri”, „târcoale”, „re-plecări de-acolo-aici”, din, 
în, spre Calidor. Născut din „duroare”, plămădit cu „„mânurile unui 
färdetärat”, văzut cu ochii unui copil şi simţit cu toată intensitatea sufletului 
pueril, Din Calidor absoarbe, de la distanţă, din mijlocul universului, 
mişcarea lumii, rapiditatea exprimării fiind încetinită de nesfârşita răbdare a 
timpului. Ficțiune a autobiograficului, opera se pliază perfect pe terenul liter- 
aturii, exprimând nostalgia pentru copilărie, introducând, sub semnul 
banalităţii, o estetică originală, deosebit de subtilă, care orientează discursul 
către formele nuantate ale comicului, insolitului, ironicului şi, pe alocuri, 
tragicului, somându-ne să ne întrebăm „Cum poţi să fii în acelaşi timp şi 
mărunt, insignifiant, banal, vulgar chiar, dar şi deosebit de grav, expresiv şi, 
de ce nu?!, înältätor, purificator?!”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 87 


Calidorul — Epopeea Mänenilor 

Construindu-şi opera cu un realism de sorginte folclorică, nelipsind 
ingeniozitätile, bizareriile sau surprizele care populează acest spaţiu pe fun- 
dalul unei istorii zbuciumate, performanţa lui Paul Goma constă în „a stoarce 
dintr-o imensă tragedie un atât de fecund prilej de desfătare”. Pătrundem, 
astfel, într-o lume a eternului ţăran, într-un ţinut fermecat unde, înzestrați cu 
„sălbăticia naivă a naturii”, localnicii — ,striviti, dar indestructibili” — 
etalează un fel aparte de a percepe dramele umane, eliberându-se prin dans, 
râs, ritualul de preparare a vinului, pescuitul din iazul mănăstirii, atenţia 
obsedată acordată prepeleacurilor, iniţierea în tainele erosului şi participarea 
la momentele fundamentale ale existenţei satului, de concretetea istorică, 
construind o mitologie şi înscriindu-se în atemporalitate: „Satul nu s-a lăsat 
ispitit şi atras în «istoria» făcută de alţii peste capul nostru. El s-a păstrat 
feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale, pentru vremuri 
când va putea să devină temelie sigură a unei autentice istorii româneşti”. 

Creând un spaţiu restrâns, Paul Goma ni-l etalează în toată frumuseţea 
lui, construindu-l sub cerul liber, în spaţiul deschis al calidorului, pe primul 
loc aflându-se, aşa cum se cuvine tuturor aşezămintelor de acest gen, sistemul 
legăturilor de familie. În tradiţia inaugurată de Ion Creangă, autorul constru- 
ieşte personaje fabuloase, memorabile prin forţa magică de a povesti sau de 
a „trebălui” prin gospodărie. Un exemplu ilustrativ în acest sens este Moş 
Iacob, „vecinul şi bunicul meu adoptiv”, „copilăria mea de la Mana”. 
Dedicându-i un subcapitol intitulat cu acelaşi nume, prozatorul scoate în 
relief o puzderie de bizarerii şi delicii, atribuindu-i rolul de mag şi de bufon, 
investind, totodată, personajul cu o importanţă majoră, fără de care, se 
înţelege, Raiul Manei nu ar mai fi arătat la fel. 

Mai multe exemple confirmă această ipoteză, semnificative fiind poet- 
icitatea cu care bătrânul desluşeşte toate tainele naturii din pădure sau 
adevăratul eveniment al „închegatului poloboacelor şi bătutul cercurilor”, 
ritual descris cu o expresivitate ce, parafrazându-l pe Florin Ardelean, am 
putea spune că aduce deliciul lecturii la un punct suprem. Amintind de poet- 
ica sărbătorilor dionisiace, râsul şi veselia dau acum scriiturii o ,,franchete de 
carnaval”, ancorând-o puternic în tradiţia folclorului românesc: 

„ — Ssssst! Să nu ne-audă... 

Să n-audă doagele şi cercurile că avem noi de gând să le punem la 
treabă împreună. Doagele şi cercurile sunt ca Mănenii noştri, îmi spunea Moş 
Iacob, nu se-ndeamnă să facă lucru obştesc, fiecare de capul lui... 

„ŞI tiptil, pitis, pituliş, ne apropiam de floare: frumoasă şi plină de tot 
felul de taine, aşa, închisă pe trei sferturi; cătinel, încetinel (să nu prin” de 
veste!), o încoronam... după ce o aşezam pe fiecare, Moş Iacob zicea-recita, 
cu un deget bortilind susul: 

„Papa cu-a lui trii coroani puse una pisti alta...” (punea capacul 
polobocului). 

…Dezbârnam vrana cu ciocanul de alături, vâram în poloboc chisca — 
nici prea mult, să nu stârnesc drojdia, nici prea putin, să nu trag aer, sugeam 
o dată, de două ori; a treia, ca-n poveste, era cea bună: venea vinul — îl îndrep- 
tam spre brăcace, apoi scuipam, o dată, de două, de trei ori: rămasul în gură 
nu-mi plăcea: era acru — îmi plăcea că-i plăcea lui Moş Iacob. 

— Măi, băieti, măi (de acea dată, nu mie mi se adresa — eu eram bäi’tälu- 
moş'lui): ce-ai vre tu s” ieş'? Ai işi tu o lingură din borş-di-peşte — din ceala 
ce mă'liga prăpădeşte? *Mbălsămat cu multă foai”-verdi-leuştean? ’Nrosât pi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 88 


la răsuflarea gurii mele c-o mână di chiperi? 

Ba nu, că eşti cam scurticel, ne-om frige la mânuri cân’ îmblăm cu 
tini-n foc — ia s’ es’ tu o lingurică-di-dulcică-di-jişânică... — nu di nuci, di 
jişâne-am zâs!; nu di-abricoase, din cele dolofănoase si-aniräsâcioase;”. 


În spiritul aceleiaşi tradiţii moldoveneşti are loc şi confecţionarea 
lingurilor de lemn, de această dată aproape exact ca în Ion Creangă: 

„ŞI, Doamne (cum ar zice — şi chiar zice; şi bine zice Creangă), ce 
minunăţii ieseau din mânurile lui! Şi nu doar cozile alcătuind şerpi încolăciţi, 
peşti cu gura deschisă (parcă pohtind şi ei borşul Mătuşii Domnica), vrejuri, 
funii, păsări, flori, adesea şi câte un trup (însă întotdeauna îmbrăcat, sirenele 
lui Moş Iacob purtau, peste solzi, câte ceva, de păreau şi fără-solzi) — însă şi 
găvanele pe care ceilalţi lingurari le tratează (!) după canoane imuabile, 
bătrânul le făcea pe-gură (pe măsură!) [...]. ...nu conta cum ieseau, conta ce 
zicea el că au să iasă...”. 

Preferinta pentru jocurile de cuvinte, ludic, şi pentru lexicul dialectal 
creează atmosferă, învăluind scriitura într-un spaţiu de basm, unde nu lipsesc 
ironia subtilă, intertextul, umorul gratuit. Puterea cuvântului ne introduce pe 
tărâmul lui „a fost odată...” constituind, împreună cu efectele de „culoare 
locală”, „elementul de contrapondere pentru fraza sincopată şi gâtuită parcă”, 
ca urmare a urgentei comunicării. Personificate, obiectele prind viaţă, dând 
scriiturii intensitate, amestec de umor şi duioşie. De fapt, întregul text este 
presurat de o suită de astfel de procedee, autorul recurgând, în tentativele sale 
de depăşire a barierelor conscrate, la o „adevărată poetică în act”, urmărită cu 
o rară consecvență. Menţionăm, în acest sens, calculul lingvistic, anagrama, 
afereza şi apocopa, cuvintele adaptate din alte limbi, modelul rusesc deţinând 
prioritate, cuvintele compuse, depreciative, metafore şi epitete, intertextul, 
moldovenisme, jocurile de cuvinte, nelipsind nici personificările, propozițiile 
incidente, onomatopeea, pleonasmul, limbajul popular, aliteratia, descân- 
tecul, deformärile morfologice şi, nu în ultimul rând, crearea de cuvinte noi: 

„ ..„maşâna a trecut singură, încolo, spre mijlocul satului, maşâna s-a 
întors, s-a oprit maşâna în dreptul porţii lui Moş Iacob”; „înainte, în şcoală, 
avusesem o ...conversaţie cu Ghirei-Han, enkavedizat: Ghireihanov, 
Hanghireev... Hantătarov”; „"talianu” sau „trebui” să plecaţi, doamnă, să vă 
duceţ””; „Când am ajuns la Prut, Ciolovecii (cădea-le-ar bernevecii!) închi- 
seseră noua graniţă. Vorba lui Moş Iacob: „Nici n-aţi apucat să vă udati 
picioarele în lordanu” Prutului, că ati şi fost botezați: sävietki grăjdian”! 
Măcar eu şi cu baba nu ne-am trudit cu drumul: grăjdianu” ne-o chicat în 
cap... ; „Tremur acum, pentru tremuratul de atunci: nu-l mai tin minte, dar 
mi-l-am-însuşit-ca-la-şcoală” sau „când Doamna plânge, mama o cuprinde 
pe după mijloc şi-i spune că Bun-e-Dumnezeu-o-să-se-ntoarcă”; „Ivane- 
Hotomane, Ivan-Pravoslovan, minciunovan”; „Ocolesc un stog de fân dolo- 
fan şi bineparfumirositor”, „Doamne, ce fete bune frumoase şi mustoase şi 
parfumoase şi!”; „Asta-i provocare curată, chem Miliția! Îmi stătea pe limbă 
să zic: Curat Miliția, dar umflaţi-l!”, „Fireşte, caii, înnebuniţi, au luat-o la 
sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată/ lar în urmă se 
întinde falnic armia, în fine, română, doar se chema, cu acte, Popescu”; „Păi, 
dacă dă "Mnezău on chic di ploai’; ş' nu dă "Mnezău cu cheatra, ca mai 
anţărţ... D-apăi creşte pânea lu” ’Nezäu, domţători””; „„Da'bine-aţi vinit, 
daraghie tavarisci, obştea m-o trimäs de să vă spui, de la inimă, că muuuul” 
v-am mai aşteptat! D-amu, că tot aț vinit, fiţi binevenit !”, „Ion aplica 
asolamentul, zic. - Aplica... asoilimentu”...”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 89 


Deformând seriozitatea, aceste procedee dau naştere unor „scene 
burleşti care dezvăluie un simţ comic, oarecum excentric şi hermetic, care 
necesită rapide asociaţii complexe, de natură filozofică şi social-politică, un 
simţ deosebit al subtilitätilor cuvântului şi cunoaşterea folclorului dramatic 
românesc”. Totodată, denotă un stil hibrid şi o manieră aparte de a scrie, „din 
care străbat la suprafaţă vocile îndepărtate ale naratorilor anonimi de speţă 
folclorică, ale cronicarilor moldoveni sau ale povestitorului de la Humulesti”, 
exprimând, „în economia artisticului lui Paul Goma, dorinţa de a crea o lume 
polifonică, plurivocă [...]. 

În linia tradiţiei carnavalului se înscriu şi alte scene, cum ar fi descân- 
tecul Mătuşii Domnica de râie, „hodinirea” hectarelor, excesul de ospitalitate 
al basarabenilor, episodul personificării arborilor porniţi în căutarea tatălui 
aflat în deportare, dar mai ales scena de la scăldat, când naratorul vede, tot 
din calidor, „o bulboană frumoasă-coz; una de pică; de la soare te puteai uita, 
dar la ea ba; ce mai încoace-n-colo, Zâna Zânelor Cosânzene...””. Cât despre 
dansul tatălui revenit acasa, jucându-şi crucea pe mormânt, deşi am putea să 
îl includem în aceeaşi categorie, dansul macabru funcţionează, mai degrabă, 
ca o desacralizare a modelului patern, copilul părăsind acum „universul 
paradisiac al fanteziei pentru realul coercitiv. Istoria pătrunde şi erodează 
raiul preafericit al imaginaţiei infantile”: 

„Oamenii mari sunt nişte mari tâlhari, tâlhari, tâlhari — şi Moş Iacob; 
în frunte cu tata [...] 

— Tâlharilor! Voi sunteţi nişte mari tâlhari!, plâng eu, cu foc, din 
calidoc. 

Mă ia în seamă doar Moş Iacob [...] el singur vine lângă mine, în cali- 
dor, şi mă întreabă, cu limba, acum groasă, de parcă ar fi picior, de ce plâng: 
mă dor bubele de la gionate? 

Mă doare inima de la suflet!!, răcnesc eu, cu deznădejde şi cu bucurie 
că are cine mă asculta...”. 


Observăm, aşadar, că experienţele traumatizante sunt încadrate de 
altele, mirifice, ceea ce îndreptățește afirmaţia că „de la Creangă încoace 
proza românească n-a mai cunoscut asemenea duios-nostalgică evocare ca-n 
paginile cu prepeleacurile din Mana sau cu «şezutul> din pădure”. Chiar 
dacă nu există nimic din tehnica şi motivele prozatorului humuleştean, puse 
în pagină în fragmente precum „la scăldat” ori „pupăza din tei”, „Basarabia 
şi basarabenii lui Goma vin — cu adăposturile lor împodobite şi dichisite, 
înălțate pe stâlpi verticali — direct din Povestea uriaşului bonom din Ticäu”. 
Desprinşi din „universul lui Breughel”, eroii lui Paul Goma, mai curând 
„contemplativi decât leneşi”, traduc, prin „dezinteresul marcat pentru 
bunăstare şi tot ce ţine de funcţia lor terestră, [...] o aspirație către spaţiul 
celest de care, acolo sus (în prepeleacuri) sunt ceva mai aproape”. 
Surprinzând, deosebit de original, acest comportament al celor de la înălţime, 
care, cum văd vreun drumet apărând pe calea spre sat strigă „Hoţii!”, Ovidiu 
Pecican îi află explicaţia în „deturnarea de la contemplatie, din statica lor plu- 
tire”: „Astfel, demascat, drumetul e îndată recuperat, integrat în micul ritual 
— cvasi-instinctiv — de comuniune cu transcendenta: e urcat, rând pe rând, 
când într-un prepeleac, când într-altul, sub pretextul gustării de harbuji. 
Banchetul sui generis, în aerul proaspăt şi tare al înălțimilor evocat odinioară 
de Nietzsche, cheamă, vrei-nu vrei, ideea că înfruptarea e cumva şi una în 
ordinea spiritualului”. 

O altă perspectivă referitoare la ritualurile Calidorului, pornind de la 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 90 


descrierea jubiliatiilor corporale este surprinsă de către Aliona Grati, 
autoarea considerând că „prin reabilitarea corporalităţii, Paul Goma se opune 
tendinței metaforizante a literaturii contemporane, descrierea jubiliatiilor cor- 
porale denotând o concepţie specifică de estetizare a cotidianului”. Pornind 
de la realismul de sorginte folclorică, care percepe materialitatea corpului 
profund pozitiv, ca un început de viaţă şi nicidecum ca o expresie vulgar- 
materialistă — după cum însăşi afirmă —, Aliona Grati consideră că, dacă de- 
a lungul anilor cultul religios a subminat excesiv corporalitatea şi necesităţile 
ei, folclorul le-a abordat obişnuit, acordându-le valoare egală cu eveni- 
mentele naturale, împingându-le spre cotidian. Astfel, revenind la textul lui 
Paul Goma, „nu se poate vorbi aici de patologii şi efecte ereditare malefice, 
ci de o senisibilitate a naturalului, a percepţiei organice a lumii, care instau- 
rează domeniul umanului şi omenescului chiar şi în condiţiile unei realităţi 
mortifiante. [...] Aventura scăldatului, cea a «mâncării», splendidele 
imagini ce evocă «omenirea goală alergând prin viile-n floare» sunt 
încărcate de reminiscente folclorice. Cu toată ««depravarea»» şi ««grosolănia»> 
etalatä, aceste scene au ceva din sacralitatea riturilor, ele figurează dezmätul 
sacru al pubertätii şi restabilesc dimensiunile <fär-de-bätrânetii»>”. 


„Scene statice, scene-cheie, scene-sâmbure: momente, stări care, 
«atinse» mai apoi (chiar azi) cu doar suflarea gurii înspre arama acelui clopot, 
prind să răspundă, să vibreze, să sune...” sunt declanşate de către „principalii 
furnizori ai memoriei deficitare”, tatăl şi mama, ,,provocati să-şi reconstituie 
trecutul”. Dacă tatăl, ancorat pe deplin în realitatea cotidiană, are menirea de 
a ne introduce şi ghida pe tărâmul nedefrisat al istoriei şi geografiei, păzin- 
du-ne de căderea în mit şi reverie, mama, cu ale ei „cizme dansatrice”, ne 
duce direct către cer, cultivarea şi idealizarea maternului, punct de reper al 
refugiului imaginar şi al ocrotirii fiind intens invocate şi în romanele de 
închisoare. Referindu-ne la binomul static/dinamic, vom constata, cum bine 
observă Daniela Sitar-Tăut, că tatăl constituie „entitatea dinamică, fiind aso- 
ciat plecării, distanţei, departelui: «la război, în deportare (moarte), după 
mâncare», adică ««cel-aşteptat şi uneori fntors»», în vreme ce mama este per- 
soana statică, aşteptândă, dar care preia toate atribuţiile domestice virile”. Tot 
prin intermediul părinţilor se realizează acum fuziunea celor două elemente 
tematice, istoria şi femeia, „într-o formulă chimică ultimativă, dar definitorie 
pentru proza sa, şi într-un aliaj de o complementaritate încleştată”. 

Se detaşează, astfel, două planuri spatio-temporale: „unul (prepon- 
derent) al copilăriei petrecute în Basarabia, în timpul celui de-al doilea război 
mondial şi altul, complementar, ce — situat la o vârstă adultă, — îl comentează 
şi întregeşte pe cel dintâi, prin redarea dialogurilor de maturitate purtate cu 
părinţii, în care protagonistul-povestitor are inteligenţa de a-şi rezerva, în 
continuare, un rol (provocator) de inocent”. Ceea ce s-a observat, de altfel, la 
întreaga operă a scriitorului basarabean este că, pornind de la sfidarea 
normelor ortografice, ortoepice, lexicale, gramaticale şi sintactice, „este ceva 
paradoxal feminin în această debordare de pălăvrăgeală cu vervă (care se 
instituie — s.n.) şi nu-i fără semnificaţie faptul că personajele bine realizate 
sunt femei”. Întrebat, într-o carte recentă a lui Dinu Mihail, apărută la 
Chişinău, la cine vă gândiţi când scrieti?, Paul Goma răspunde: „La cine mă 
gândesc când scriu... Întrebarea mă pune în încurcătură. N-am mai fost între- 
bat: la cine? — de obicei, răspundeam la ce...? 

Să încerc... 

Încercând, constat că mă gândeam (scriind) numai la partea femeiască. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 91 


La câte o fată, la două, la cinci — apoi la mama... Şi iar mă gândeam, în timp 
ce scriam, la o fată anume — şi iar mă întorceam cu gândul la mama... 

Presupun că nu sunt defel original: în momentele tensionate, privirea 
caută, dacă nu consolare, atunci sigur, confirmare: 

„Ce crede ea: fac bine ce fac?” 

Ea — fata-fetele, femeia-femeile, mama (la singular) — exercită prima 
„cenzură”. Fiind liber consimţită (iată o amintire — dulce — a matriarhatu- 
lui...), poate fi luat drept autocenzură: 

„Ce crede ea: fac bine ceea ce fac? 

lată o cenzură la care se supune bucuros, chiar cu jubiliatie (să nu 
mergem până la extaz...) cel ce poartă condeiul pe hârtie”. 


Permanenta raportare la femeie, la mamă ca mod de autocenzură, ne 
duce cu gândul la „recunoaşterea permanentei, în sufletul omenesc, al unui 
nucleu de copilărie, o copilărie care, chiar dacă este nemişcată, rămâne vie, 
în afara istoriei, ascunsă celorlalţi, care ia aparenţa unei poveşti atunci când 
este povestită, dar care nu capătă realitate decât în momentele sale de ilu- 
minare — cu alte cuvinte, în momentele existenței sale poetice (s.n.)”. 
Înnodând firul istoriei acolo unde se rupe firul amintirilor personale, Paul 
Goma ne farmecă cu măreţia celor umili, trezind în noi „nostalgia paradi- 
sului pierdut”, situându-l — sub zodia tatălui şi al spaţiului matern pierdute — 
cumva la mijloc, între afară şi înăuntru: „,...Poate că de aceea locul meu de 
întoarcere este, nu înăuntru de tot, ca încă ne-näscutii, ci în calidor, acel 
vestibul deschis spre ambele părţi, acel afară proxim şi nu definitiv, acel loc 
la aer şi lumină şi umbră şi căldură, expus agresiunilor — dar nu moratale: 
oricând poţi face pasul înapoi, la adăpost”. 

Deformând, prin subtitlul romanului imaginea clasică a unui gen — nos- 
talgic, dar generator de armonie în cele din urmă dacă ar fi să ne gândim la 
Amintiri din copilărie, autorul aruncă această temă a copilăriei în vidul isto- 
riei, destorsionându-i sensul. lar toate astea, într-o perfectă simbioză între 
copilărie şi sat, aşa cum o prezintă, cu deosebită măiestrie, Lucian Blaga: 

„Copilăria petrecută la sat mi se pare singura mea copilărie. Cine nu 
priveşte în urma sa peste o asemenea copilărie, mi se pare aproape un 
condamnat al vieţii [...]. Copilăria şi satul se întregesc reciproc alcătuind un 
întreg inseparabil”. 

Situată în orizontul cosmic, prelungindu-se în mit, copilăria lui Paul 
Goma pare a fi „singura poartă deschisă spre metafizica satului, spre acea 
stranie şi firească, în acelaşi timp metafizică, vie, adăpostită în inimile, care 
bat sub acoperisele de paie, şi oglindită în feţele bântuite de soartă, dar cu 
ochii atârnati de cer (s.n.)”. Trăind din întregul unei lumi — pentru acest 
întreg, într-un neîntrerupt schimb de taine şi revelări cu acesta, numai o 
asemenea imagine, vie în timp, te face să te întorci („de la distanţa de 
patruzeci de ani şi trei mii de kilometri [...] ... şi nu doar cu gândul... Ce să 
spui doar-cu-gândul despre copilăria fericită?...” — „În copilăria „rememo- 
rată” intri (avansezi, retrogradezi, te priveşte, în fapt îi priveşte pe cei care 
freudizează totul...); în copilăria-amintită pătrunzi ca firul de grâu coaja 
ogorului, dintr-o dată; şi pentru prima oară; în copilărie se intră ca în 
dragoste”. 

Valorizat feminin prin însuşi simbolul în jurul căruia se centrează 
întreaga carte, Din Calidor se leagă de spiritul masculin abia la nivelul său 
istoric, construindu-şi lumea copilăriei fericite nu atât în realitatea ei, ci resti- 
tiund-o în idealitate. Are loc, aşadar, „un amestec indecompozabil de memo- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 92 


rie şi imaginaţie afectivă. Când reträieste, scriitorul devine şi el un arhitect 
visător. Un arhitect magic. Un poet”. 


Concluzii 

Fără a intra pentru prima dată în orizontul prozei lui Paul Goma, patria 
intactă şi copilăria fericită apărând şi în romanele gulagului ca „nostalgic pol 
opus al prezentului nimicitor”, Din Calidor aduce în spaţiul scriiturii ima- 
ginea unei Basarabii idilice, la care autorul se va întoarce ori de câte ori va 
simţi nevoia de a-şi trage seva din albastrăverzimea apei de la Mana. 

Structurat, prin dispunerea capitolelor, „în linia unui crescendo, cu tre- 
ceri dinspre andante spre allegro (de la Casa, şcoala etc. la tumultoasele Vin 
Românii!, Au venit Românii!, Au plecat Românii!), după cum nici tehnica 
contrapunctului nu pare străină compoziţiei romaneşti, polifonia muzicală a 
romanului este dublată de plurivocitatea discursului, Calidorul lui Paul Goma 
devenind, „un microcosm al plurilingvismului”, cum avea să îl numească 
Aliona Grati. Romanul confirmă, astfel, faptul că proza lui Paul Goma se 
bazează pe legi de compoziţie împrumutate din muzică. E de semnalat şi aici, 
ca în toate operele autorului, prezenţa laitmotivului („Stau în calidorul casei 
din Mana”) care, „prin frecventa repetare, asigură, pe lângă caracterul poe- 
matic al romanului, o fermă coerenţă în linie tematică, ce întoarce spre sine 
toate punctele de (aparentă) fugă, îmbogăţindu-se prin chiar variațiile (digre- 
siunile) de discurs”. Totodată, metaforă obsedantă, Calidorul, construit 
„după reţeta covrigului” (,....Deşi scriitor si el, n-ar fi înţeles cum fac eu, cu 
mânurile mele, o casă — din cuvinte. Ei, cum! După reţeta covrigului [care se 
confecţionează învârtind aluatul în jurul unei găuri date], învălătucesc şi eu 
cuvinte de-jur-împrejurul calidorului”) „indică programul specific (s.n.) de 
estetizare a cotidianului, într-o manieră circulară şi voit concentrică, cu 
reluări obsesive de teme, motive, în care variază doar instrumentele expre- 
sive”. De altfel, acest simbol circular trenează de-a lungul întregului roman, 
doar spre final surclasând optica obişnuită pentru a se instala în golul nostal- 
gic al plecării. Câteva exemple în acest sens credem că ar fi relevante: 

„Totul îmi pleacă de acolo şi de atunci, toate mi se întorc, după largi 
ocoluri, perfect rotunde, după definive dusuri — atunci şi acolo (p. 5). 

Mergem, mergem, numai o raită să mai dau primprejurul casei ... 
Numai o raită şi mă duc după un cărăuş... Numai una şi plecăm... (p. 9) 

...Nu doar pământul, cu un gest rotunjit de nehotărâre şi care ar voi să 
zică: ,,Pe-aici, pe undeva...” (p. 20) 

…Si încă: „avântul” rotunjit cu care pornea, dintr-un loc în altul, în casă, 
după un obiect... (despre mama, p. 31) 

Şi bine face: pe loc se-ntunecă cerul — şi numai pentru astă clipă huietul 
e atât de gros, de plin şi rotund, încât plesneste, pârâie, crapă... (p. 72) 

Aşa că mă întorc... la început, nu chiar în Mana mea, în universul ei 
rotund şi pentru eternitate rotunjit, ci ,,pe-acolo”; prin jur — cât mai prin-jur 
târcolul. (p. 220) 

Răspuns pe măsură: Moş Iacob îl împroşca, îl împuşca, îl detuna; scurt; 
pătrunzător — dar... rotund la capăt, bont (n-avea el nevoie de ascutis, ca să 
străbată aerul dintre ograda lui şi calidorul nostru, desigur: după ce mai întâi 
ocolise de trei ori pământul). (p. 222) 

Nu-mi aduc aminte plecarea, mă văd în calidor, aşteptând [...], mă văd 
undeva, pe un drum, pe o şosea largă, mergând pe jos, în urma carului, ca să 
nu tragă prea din greu, bietii boi, că şi ei sunt oameni — dar între aceste 
momente: nimic. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 93 


Golul. Gaura covrigului (p. 271)”. 


Spatiu situat în centrul eului autobiografic, calidorul este si unul 
generator de mitologie (interioarä) pe care Goma o opune amenintärii 
istoriei. Prin sensul säu originar, calidorul (dor frumos) pare a fi un spatiu 
pierdut, dar este cu siguranţă mai ales unul creat, născut din imaginatia- 
memoria scriitorului, e casa legată de destinul tatălui său de învăţător, în care 
tatăl îl învaţă apartenenţa. Spaţiu născut dintr-o anumită nostalgie, acea imag- 
ine a casei (păstrată doar în memorie), reimaginată după atâţia ani, pare a fi 
o metaforă a tăvălugului istoriei, eul pozitionându-se aici ca dezrădăcinat, 
revoltat, nostalgic, evocator sau creator de mitologie. 

Victime ale unei istorii iraționale, ţăranii lui Paul Goma „sunt doar 
oameni fixati de soartă la graniţa dintre două lumi, cälcati sistematic si de 
unii şi de ceilalţi, mefienti, din această pricină, faţă de toţi”. Cu multe docu- 
mente sociale, proza lui Paul Goma „este şi efortul de-a prelungi documentul 
în simbol şi de a prinde tragismul unei lumi [...] de margine, o lume veche, 
cu sfinţii (Stefan cel Mare), fantasmele, obiceiurile şi spaimele ei...”. 

Desigur, putem vorbi şi despre o tipologie structurată de carte, resti- 
tuind mai întâi basarabeanul, apoi rusul, arătând că sub acelaşi sistem 
oamenii acţionează diferit. 

Dacă în romanele gulagului autorul este un auditiv, el consemnând mai 
întâi ce aude” şi abia mai apoi ce ,,vede”, de remarcat este faptul că aici, deşi 
are loc aceeaşi perecepere a lumii prin senzorialitate, ea se realizată invers, 
pornind de la ceea ce se vede, „stau şi văd” devenind stări predilecte pentru 
mişcarea lumii din calidor. Autorul apelează la adverbe precum „aici” si 
„acum”, adverbe care indică faptul că reperul (temporal şi spatial) nu mai 
este situat în trecut, ci că axa povestitorului şi cea a povestitului se suprapun. 
Pe de altă parte, aceste adverbe temporale au rolul de a da timpului o altă 
dimensiune, una furată” din Grădinile Edenului, desfăşurată într-un contin- 
uu „acum”, sub ochii noştri, înghițind deopotrivă trecutul, prezentul şi 
viitorul. 

Pe de altă parte, paradoxal, dacă în copilărie ni se arată atâtea lucruri, 
încât ne pierdem simţul profund lui a vedea, a vedea şi a arăta fiind într-o 
antiteză violentă, copilul din Paul Goma preferă să vadă, căci „cum ar putea 
adulţii să ne arate lumea pe care au pierdut-o?!”. Integrându-se în existențial- 
ismul fabulosului, înlocuind percepţia cu admiraţia, luarea în posesie a 
copilăriei se realizează prin culori, mirosuri, anotimpuri. Astfel, ultimul 
Crăciun sau scăldatul din „vara veşnică” devin adevărate valori sufleteşti, 
valori psihologice directe, imobile, indestructibile. Strecurând întâmplările 
prin „cerneala simţurilor” şi pipăind lumea cu o „senzorialitate exacerbatä”, 
„Paul Goma, din calidorul său cu umbre, reuşeşte să fie «acolo unde vrei 
tu», dar la adăpostul literaritätii de fiecare dată”. 

A stăpâni cuvintele sau a te lăsa stăpânit de cuvinte, ne-am putea 
întreba? „A stăpâni cuvintele înseamnă a te confunda cu soarta lor şi a fi 
răspunzător de ea. Dar dacă nu mai au soartă? Dacă limbajul în criză — un iro- 
nist tragic?, un tragic ipocrit? — nu mai poate remania nici un sens? Să 
răspunzi de soarta cuvintelor e să închei şi să respecţi un contract de viaţă şi 
de moarte [...]. Este să rişti. Să repeti cu conştiinţa ta conştiinţa celui ce spune 
că spune: « Îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!>”. Asumându-si acest risc, Paul 
Goma se aşază în centrul lumii, descoperind „cum miroase Raiul: ca 
dealurile Manei când înfloresc viile” — în trecut, ca şi în prezent, un miros 
drag este centrul unei intimitäti. Realizând o poetică individuală a simțirii, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 94 


după cum avea să afirme Nina Corcinschi, culorile, împreună cu întregul 
arsenal olfactiv, vizual, tactil rămân însemne imprimate direct pe retina uni- 
versurilor noastre, „de-acolo-aici” de unde poţi vedea „numai de-bine; de 
fără-bătrâneţe”. Se poate vorbi, aşadar, de o estetică a  voluptätii, arta 
apărând, după cum se ştie, numai acolo unde se întâlnesc maxima concretete 
cu maxima semnificaţie: „frumuseţea este întotdeauna individuală şi con- 
cretă, unică şi irepetabilă, având consubstantial sensul şi semnul, aparenţa şi 
esenţa, ideea şi expresia”. 

Chiar dacă nu respectă ordinea cronologică a evenimentelor, autorul 
construieşte o proză echilibrată, ironia şi umorul protejându-o de „căderea în 
sentimentalism şi idilism”, nu şi de căderea din Rai, „din mit în istorie”. 
Dezrădăcinat din spațiul sacru al existenţei, copilul ajunge din lumină în 
întuneric, anul 1944 constituind începutul unui întuneric de refugiu pentru 
multi basarabeni. Acum timpul nu mai are răbdare, oamenii fiind dezorientati 
„între o venire şi o ducere”. Odată produsă ruptura, se instalează un zid de 
protecţie între refugiat şi refugiu, un zid prin care cel dintâi este împiedicat 
să vadă, până în clipa maturizării, spaţiul care-l adoptă: „Mama plăteşte, 
omul se duce de parc-ar veni. Dacă-i întuneric. N-am văzut niciodată un 
întuneric mai întunecat. Se vede că-i întuneric de refugiu; dacă n-am fi 
refugiaţi, s-ar vedea, fie noaptea cât de grea! Dar aşa...”. 

Dorind să cuprindă totul — miză raportată, de altfel, la întreaga creație 
a basarabeanului, Din Calidor reprezintă începutul, dar, în acelaşi timp, con- 
tinuitatea începutului (un alt început), autorul nepunând niciun prag, lăsând 
uşa deschisă, pentru a putea oricând să-şi „facă de lucru pe-acolo, primpre- 
jur”, să facă, refacă, re-vadă, des-facă şi să facă din nou, „Ca-n Întâia Zi. 
Fireşte: din calidor”. Sfărâmând barierele sintaxei convenţionale, devenind 
un om al verbului (dotat pentru invenţii verbale, cum avea să afirme), fără a 
fi gratuit, facil, „literaturizat”, kathartic, Paul Goma trăieşte, prin scris, la 
intensitate maximă, parodiind şi, totodată, poetizând, iar toate astea „în 
beneficiul libertăţii, ca principiu de creaţie”. Construindu-şi opera nu doar de 
la ce „s-a întâmplat” ci, mai ales, de la ce „ar fi putut să se întâmple” (,.lite- 
ratura nu lucrează cu adevărul - «a fost adevărat», ci cu veridicul, cu «car-fi- 
putut-sä-fie-adevärat»»”), anticalofil şi anti-manierist, dovedind „un altfel de 
rafinament decât cel formal-estetizant, descoperind o altfel de poezie decât 
cea izvorâtă din lirism, etnografie ori pretiozitate textualistă, autorul 
Patimilor după Piteşti refuză programatic poeticitatea, nu şi poezia (am putea 
scrie chiar Poezia)”, construind, din Calidorul său cu umbre şi lumini nu doar 
o istorie a sa, ci o istorie a noastră, a tuturor („drama lui oglindeste perfect 
drama întregii națiuni”), după cum observă Liviu Cangeopol, reverberând, în 
diverse acorduri, fie o tensiune ontică, fie o recuperare paradisiacă, „totul 
însă pe temelia trăitului”: 

„ — Uite ce e, puiul mamii: eşti mare de-acum; de-acum trebuie să 
înţelegi cum stau lucrurile pe lumea asta; şi cu noi în ea. Noi suntem, de- 
acum, nişte refugiaţi... 

Eu nu vreau să fiu refugiat! 

Ei, dac-ar fi după noi... 

Eu nu vreau refugiat, adică culcat pe jos, în cancelarie, pe-ntuneric şi, 
în plus, lung de foame! 

Se spune: lat de foame. Sau: mort de foame — nu lung. 

Eu spun cum spun. Nu sunt mort şi nu sunt lat. Eu sunt viu şi mi-e aşa 
de foame, încât simt cum mă lungesc. Simt cum cresc. Sunt lung şi mare, de 
foame, mamă...”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 95 


Asemenea pagini sfâsietoare, încheind-deschizând filele voletului 
autobiografic, trecute prin sufletul pueril de copil, grefate de mâna fermă şi, 
totuşi, obosită de atâta exil a adultului, violentând cursul firesc al lucrurilor, 
ne opresc din mersul istoriei, pironindu-ne în faţa foii încă mirosindă a 
şcoală, a motorină-de-podele, si praf-de-podele, şi a-elev, şi a-cärtile-elevu- 
lui, şi a învăţător..., îndemnându-ne spre „orbita relecturii” — infinită dar, în 
acelaşi timp, amplă şi totală, boantă, mustind de autenticitate şi de suflul viu 
al inefabilului. Pesemne că „după ce ai pierdut totul, ţi-a rămas totul. De 
spus”. Să-l ascultăm, vorbind, participând la dialog, lăsându-ne amprenta pe 
clanta întredeschisă a operei — e un semn că cineva aşteaptă cu acribie clipa 
întorcerii la Ithaca, e un semn că, încă, mai crede în miracole. Să le 
spulberăm? sau să le dăm viaţă? — rămâne o probă de verticalitate pe care 
ne-o asumăm în dorinţa de a demonstra că „poţi învăţa libertatea (s.n.) nu 
doar de la cei care sunt multă vreme liberi. Ci şi de la cei care au fost robi 
până mai ieri”, iar asta în condiţiile în care arta nu exprimă decât nostalgia 
unei libertăţi totale: „il (art) n’exprime jamais, profondément, que la nostal- 
gie d’une liberté totale, d'un détachement, d’une indifférence et d'une inno- 
cence qui le laisseraient faire retour à sa seule vérité: celle d’être le recom- 
mencement absolu dans un monde ou rien encore ne serait arrivé, et prêt pour 
son seul avènement [...]”. 


BIBLIOGRAFIE 
I. Volume 


Goma, Paul, Din Calidor. O copilărie basarabeană, Editura Polirom, laşi, 2004 
II. Studii teoretice 


Alexandrescu, Sorin, Identitate în ruptură. Mentalitäti româneşti postbelice, Editura 
Univers, Bucureşti, 2000 

Bachelard, Gaston, Poetica reveriei, Traducere din franceză de Luminiţa Bräileanu, 
Editura Paralela 45, Piteşti, 2005 

Bahtin, M., Probleme de literatură şi estetică, Traducere de Nicolae Iliescu, Editura 
Univers, Bucureşti, 1982 

Barthes, Roland, Gradul zero al scriiturii. Noi eseuri critice, Traducere din franceză 
de Alex. Cistelecan, Editura Cartier, Chişinău, 2006 

Behring, Eva, Scriitori români din Exil 1945-1989, Editura Fundaţiei Culturale 
Române, Bucureşti, 2001 

Blaga, Lucian, Elogiul Satului Românesc, Depozitul general Cartea Românească, 
Bulevardul Academiei, 3-5, Bucureşti, 1937 

Caraion, Ion, Tristete şi cărți. Eseuri, Editura Fundaţiei Culturale Române, 
Bucureşti, 1995 

Cimpoi, Mihai, Basarabia sub steaua exilului, Editura Viitorul Românesc, 
Bucureşti, 1994 

Culea, Haralambie, Cunoaşterea sociologică, Editura Academiei, Bucureşti, 1976 
Dinu, Mihail, Paul Goma sau Predica în Pustiu, Editura Magna-Princeps, Chişinău, 
2010 

Lefebve, Maurice-Jean, Structure du discours de la poésie et du récit, Éditions de 
la Baconnière, Neuchâtel (Suisse), 1971 

Morar, Vasile, Moralitäti elementare, Ediţia a Il-a, Editura Paideia, Bucureşti, 2004 
Negoitescu, Ion, Scriitori contemporani, Editura Dacia, Cluj, 1994 

Oprea, Nicolae, Timpul lecturii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002 

Podoaba, Virgil, Metamorfozele punctului. În jurul experienţei revelatoare, Editura 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 96 


Paralela 45, Pitesti, 2004 

Podoabä, Virgil, Punctul critic. Pagini despre şi de confesso-literaturä. Studii si 
mărturii, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2007 

Sălcudeanu, Nicoleta, Patria de hârtie. Eseu despre exil, Editura Aula, Braşov, 
2003 

Simion, Eugen, Genurile autobiograficului, Editura Univers Enciclopedic, 
Bucureşti, 2002 

Simut, Ion, Reabilitarea ficţiunii, Editura Institutului Cultural, Bucureşti, 2004 
Ungureanu, Cornel, La Vest de Eden. O introducere în literatura exilului, Editura 
Amarcod, Timişoara, 1995 

Vianu, Tudor, Estetica, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1968 


III. Periodice româneşti 


Bălănescu, Flori, Paul Goma — Românul rătăcitor în patria limbii române, în 
„Metaliteratură” nr. 5-6 (25)/2010, p. 21 

Corcinschi, Nina, Printre figurile şi tropii lui Paul Goma, în „Metaliteratură”, nr. 5- 
6 (25)/2010, p. 80 

Goma, Paul, Despre „Ostinato” şi altele (VI), în „Vatra”, nr. 9/1992, p. 8 
Grati, Aliona, Romanul Din calidor de Paul Goma: dialoguri cu „memoria 
genului”, în „Metaliteratură”, nr. 5-6 (19)/2008, p. 90 

Leiderman, N., TpaeKTOpuu «3KcnepuMeHTupyrouiei 3N0Xu», în 
„Bonpocbi nunTepaTypei”, iulie-august/2002, p. 10 

Malita, Liviu, Orfănelul, în „Apostrof”, nr. 5-6-7/1990, p. 44 

Pecican, Ovidiu, Singur printre ai săi, în ,,Familia”, nr. 3/1994, p. 23 
Ţurcanu, Andrei, Paul Goma: atitudine şi poezie, în „„Metaliteratură”, nr. 5-6 
(25)/2010 , p. 88 


IV. Dicţionare, Istorii literare şi Antologii 


Dicţionar analitic de opere literare româneşti, coordonator Ion Pop, vol. I, A-D, 
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2000 

Dicţionar analitic de opere literare româneşti, coordonator Ion Pop, vol. III, M-P, 
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2000 

Dicţionarul esenţial al scriitorilor români, Coordonatori Mircea Zaciu, Marian 
Papahagi, Aurel Sasu, Editura Albatros, Bucureşti, 2000 

Dicţionarul general al literaturii române, E/K, Academia Română, Editura Univers 
Enciclopedic, Bucureşti, 2005 

Istoria critică a literaturii române contemporane 1941-2000, Alex. Ştefănescu, 
Editura Maşina de scris, Bucureşti, 2005 

Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. II, Popa, Marian, Editura Semne, 
Bucureşti, 2009 

Valente europene ale literaturii române contemporane, Coordonator Ion Simut, 
Editura Universităţii din Oradea, 2007 

Cornel Ungureanu, La Vest de Eden. O introducere în literatura exilului, Editura 
Amarcord, Timişoara, 1995, p. 230 

Ion Simut, Reabilitarea ficţiunii, Editura Institutului Cultural, Bucureşti, 2004, p. 
191 

Virgil Podoaba, Metamorfozele punctului. În jurul experienţei revelatoare, Editura 
Paralela 45, Piteşti, 2004, p. 244 

Apud Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii, în Poetică şi Stilistică. Orientări 
moderne. Prolegomene şi Antologie de Mihail Nasta şi Sorin Alexandrescu, 
Editura Univers, Bucureşti, 1972, p. 224 

Eva Behring, Scriitori români din Exil. 1945-1989, Editura Fundaţiei Culturale 
Române, Bucureşti, 2001, p. 157 

M. Bahtin, Probleme de literatură şi estetică, Traducere de Nicolae Iliescu, Editura 
Univers, Bucureşti, 1982 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 97 


Apud Marian Vasile, M. Bahtin, op. cit, p. 20 

Maurice-Jean Lefebve, Structure du discours de la poésie et du récit, Éditions de 
la Baconnière, Neuchâtel (Suisse), 1971, p. 27: „Arta se naşte acolo unde se sparge 
comunicarea” (traducerea noastră). 

Paul Goma, Din Calidor. O copilărie basarabeană, Editura Polirom, laşi, 2004, p. 6 
Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002 

Nicoleta Sălcudeanu, Patria de hârtie. Eseu despre exil, Editura Aula, Braşov, 
2003, p. 106 

Paul Goma, op. cit, p. 21 

Ibidem, p. 266 

Nicoleta Sălcudeanu, op. cit, p. 107 

M. Bahtin, Probleme de literatură şi estetică, Traducere de Nicolae Iliescu, Editura 
Univers, Bucureşti, 1982, p. 351 

Paul Goma, op. cit, p. 20 

Virgil Podoabă, Punctul critic. Pagini despre şi de confesso-literatură. Studii şi 
mărturii, Editura Paralela, Bucureşti, 2007, p. 83 

Idem 

Eugen Simion, Genurile biograficului, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 
2002, p. 29 

Paul Goma, op. cit, pp. 27, 33, 87, 91, 96, 262 

Eugen Simion, Dicţionarul general al literaturii române, E/K, Academia Română, 
Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005, pp. 382-383 

H. Jlenaepman, Tpaekropuu «3kcnepuMeHTupyrouieii 300Xu», în 
„Bonpocbi nunrepaTypei”, iulie-august 2002 

Ibidem, « Xaocorpabuw> u «KocMorpabuw» («« Haosografi» si 
«Cosmografib») , p. 10 

Vasile Morar, Moralitäti elementare, Ediţia a Il-a, Editura Paideia, Bucureşti, 
2004, p. 28 

Ibidem, p. 26 

Sorin Alexandrescu, Identitate în ruptură. Mentalitäti româneşti postbelice, Editura 
Univers, Bucureşti, 2000, p. 117 

Paul Goma, op.cit, pp. 179-180 

Ibidem, p. 18 

Ion Negoiţescu, Scriitori contemporani, Editura Dacia, Cluj, p. 195 

Paul Goma, op.cit, p. 7 

Ibidem, p. 220 

Ibidem, p. 13 

Ibidem, p. 233 

Culea, Haralambie, Cunoaşterea sociologică, Editura Academiei, Bucureşti, 1976, 
pp.104-119 

Georges Walter, „Quest-France”, 26 iulie 1987 

Lucian Blaga, Elogiul Satului Românesc, Depozitul general Cartea Românească, 
Bulevardul Academiei, 3-5, Bucureşti, 1937, p. 11 

Ibidem, pp. 223-225 

Ibidem, p. 230 


Încercări de analiză a formelor lingvistice propriu-zise, a simțului excepțional al lim- 
bii, într-un cuvânt a stilului Goma, descoperim la Alexandru Laszlo, în revista 
„Basarabia”, mai 1993, articol apărut mai târziu în cartea sa Viceversa! Polemici pro 
şi contra lui Paul Goma, Editura Bastion, Timişoara, 2009, cu titlul Un spontan bine 
temperat, câteva reflecţii în legătură cu acest subiect face şi Daniel Cristea-Enache, 
în volumul Concert de deschidere, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 
2001, cu titlul Cazul Goma; o analiză fundamentală şi foarte serioasă realizează 
Tatiana Slama-Cazacu în revista „Vatra”, nr. 10-11/2000, Viaţă, personalitate si lim- 
baj: Paul Goma; iar un studiu recent în acest sens scrie Nina Corcinschi în revista 
„Metaliteratură”, nr. 5-6/2010. 

Aliona Grati, „Romanul Din Calidor de Paul Goma: dialoguri cu «memoria genu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 


PAUL GOMA - JURNAL 2011 98 


SL 99 


lui», în „Metaliteratură , nr. 5-6/2008, p. 90 

Ibidem, p. 93 

Ibidem, p. 94 

Liviu Malița, Orfănelul, în „„Apostrof”, nr. 5-6-7/1990, p. 44 

Paul Goma, op. cit, pp. 168-169 

Ovidiu Pecican, Singur printre ai săi, în „Familia”, nr. 3/1994, p. 23 

Idem 

Idem 

Idem 

Aliona Grati, op. cit, pp. 91-92 

Ibidem, p. 92 

Paul Goma, op. cit, p. 52 

Daniela Sitar-Tăut, Paul Goma. Poetica insurgentei, în Memorialistica închisorilor. 
Diasporă. Disidenţă, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2009, p. 84 

Nicoleta Sălcudeanu, Patria de hârtie. Eseu despre exil, Editura Aula, Braşov, 
2003, p. 103 

Ion Pop, Dicţionar analitic de opere literare româneşti, vol. I, A-D, Editura Casa 
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2000, p. 311 

Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. II, Editura Semne, 
Bucureşti, 2009, p. 662 

Dinu Mihail, Paul Goma sau Predica în Pustiu, Editura Magna-Princeps, Chişinău, 
2010 

Apud Paul Goma, Dinu Mihail, op. cit, pp. 18-19 

Gaston Bachelard, Poetica reveriei, Traducere din franceză de Luminiţa Brăileanu, 
Editura Paralela 45, Piteşti, 2005, p. 104 

Lucian Blaga, Elogiul Satului Românesc, Depozitul general Cartea Românească, 
Bulevardul Academiei, 3-5, Bucureşti, 1937, p. 4 

Ibidem, p. 5 

Virgil Podoabă, Metamorfozele punctului. În jurul experienţei revelatoare, Editura 
Paralela 45, Piteşti, 2004, p. 259 

Ion Pop, Dicţionar analitic de opere literare româneşti, vol. I, A-D, Editura Casa 
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2000, p. 311 

Idem 

Paul Goma, op. cit, p. 21 

Nina Corcinschi, Printre figurile şi tropii lui Paul Goma, în „„Metaliteratură”, nr. 5- 
6/2010, p. 80 

Paul Goma, op. cit. 

Eugen Simion, Genurile autobiograficului, Editura Univers Enciclopedic, 
Bucureşti, 2002, p. 126 

Nicoleta Sălcudeanu, Patria de hârtie. Eseu despre exil, Editura Aula, Braşov, 
2003, pp. 106-107 

Ion Caraion, Tristete şi cărți. Eseuri, Editura Fundaţiei Culturale Române, 
Bucureşti, 1995, p. 22 

Idem 

Nina Corcinschi, op. cit, p. 80 

Tudor Vianu, Estetica, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1968, p. 69 

Paul Goma, op. cit, p. 278 

Nina Corcinschi, op. cit, p. 83 

Apud Paul Goma, Dinu Mihail, op. cit, p. 29 

Andrei Ţurcanu, Paul Goma: atitudine şi poezie, în „Metaliteratură”, nr. 5-6/2010, 
p. 88 

Paul Goma, op. cit, p. 282 

Flori Bălănescu, Paul Goma — Românul rătăcitor în patria limbii române, în 
„Metaliteratură”, nr. 5-6/2010, p. 21 

Apud Paul Goma, Dinu Mihail, op. cit, p. 57 

Maurice-Jean Lefebve, op. cit, p. 178 „ea (arta) nu exprimă niciodată, profund, decât 
nostalgia unei libertăţi totale, a unei detasäri, indiferente şi a unei nevinovätii care ar 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 99 


lăsa-o să se întoarcă la un singur adevăr: acela de a fi un nou început absolut 
într-o lume în care nimic încă nu s-ar fi întâmplat, şi gata pentru propria sa venire 
[...]” (traducerea noastră). 


x 


“,..documentele CNSAS, în care Grogan şi-ar fi turnat 
profesorul de filosofie de la facultate” 


Nu mi-a fost niciodată simpatic Grosan, dar nu mă încred 
orbeste în “documentele CNSAS”. Că acelea vor fi transcriind o 
situație de la un moment dat - nimeni n-o neagă. Dar eu sar peste 
“contradictiuni” şi întreb: Ce i s-a întâmplat profesorului în urma 
denuntului lui Groşan? I s-a, ori nu 1 s-a? 

Judec strâmb, dar e judecata mea. De ce: 

Fiindcă uite, mie mi s-a întâmplat să nu mai pot publica şi 
mai ales: să nu se vorbeascä/scrie despre puţinele cărţi strecurate 
pe ici, pe colo, însă nici Manolescu, nici Gârbea, nici Liiceanu, 
nici Pleşu, nici Adameşteanu, nici M.D. Gheorghiu, nici Guzga- 
nian, nici Shafir, nici Andreescu, nici Antonesei, nici Laszlo, nici 
Simonca, nici Carmen Muşat, nici D. Cristea Enache nici “R. 
loanid”,- cum ar veni: pârîtorii, denuntätorii, antisemitizatorii 
mei, nu au fost “supăraţi”, îşi văd linistiti de turnătoriile lor, nu 
au fost puşi la stâlpul infamiei pentru că au denunţat calomnios. 

Vreau să-l văd țintuit de gard, în piroane, pe securistul care 
a exercitat asupra nefericitului student Groşan o asemenea 
presiune, însoțită de ameninţări, încât să ajungă să semneze acel 
angajament. Da, dar de securosnicul bestialist nimeni nu 
se-atinge nici azi - de frică, de jenă: dacă e un văr al Groşanului? 


Joi 27 ianuarie 2011 


Şi în Yemen! Şi acolo Cel-Mai domneşte de peste 30 ani! 


x 


Oleg Brega a deschis, pe www CurajMD şi mi-a rezervat o 
rubrică în care, azi a reprodus un fragment din Jurnal 2010, 
27 decembrie. 

De-acum o să am cinci vizitatori zilnic, nu doar 2-3, ca pe 
timpurile intunecate... 


x 


Aşadar: azi e joi, 27 ianuarie. Penultima zi dintr-o săptămână 
în care tot nu se mai poate face nimic bun, iar lunea viitoare este 
ultima zi a lunii. 

Aşadar eu îmi închei “activitatea” basarabeană. Îmi iau 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


7 
01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 100 


rămas-bun de la toate visele, de la toate promisiunile 
basarabetilor mei. 

Îl vor fi criticat pe Mihai Cimpoi scriitorii moldoveni - 
pentru că îmi trimisese invitația primă; îi vor fi reproşat lui 
Gheorghe Duca, preşedintele Academiei că apucase să facă 
promisiuni de reparare a gafelor guvernamentale, traduse prin 
“diplomaţii” de trei lulele. Şi nu le vor fi iertînd acestora doi 
greşeala - gravă, de neiertat - de a fi fost la originea stabilirii 
“Anului Goma”, de a fi lăsat să se strecoare în presă propunerile 
scrise, cu numele şi funcţia celor care ar fi semnat - dacă... E-he, 
dacă ar fi avut lelea Ileana şenile de T 34... 

N-a avut şi nici nu i-au trebuit. Ce să facă “buneii noştri care 
ne-au vândut comuniştilor pe-o b’cätâcä di pensioari?”, cum se 
plângeau cei mai lucizi - şi mai neputincioşi (şi mai tineri) - 
dintre basarabeni, după alegeri. 

Necazul - şi suferinţa - meu/mea a fost că am crezut în 
promisiuni. Am crezut în oamenii care le făcuseră. Am crezut, 
i-am crezut, chiar dacă Jurnalul 2010, a doua a sa jumătate, e 
presărat de temeri că nu, de bănuieli că vor exista opuneri din 
partea evreilor, a ruşilor, a dâmbovitelor lui Băsescu, a meteo- 
rologiei, a ghinionului românului şi a basarabeanului împotriva 
căruia nu poţi face ni'ca. 

La aceste... imponderabile s-au adăugat câteva foarte- 
ponderabile-locale, pe care nu aveau cum să le cunosc: 

- înfrângerea lui Cimpoi în alegerile pentru şefia Uniunii 
Scriitorilor; 

- înfrângerea cäscatilor, a analfabetilor de la conducerea 
Alianţei - la care s-a adăugat forţa de distrugere a comuniştilor, a 
evreilor, a “comisarilor europeni” care nu aveau interes ca 
democrația, fie şi firavă, clătinîndu-se pe picioare să vadă lumina 
zilei la Chişinău; 

- în fine, a treia: rolul toxic jucat de Bodrug şi de a lui 
editură “Prut Internaţional“ [cei care nu ştiu franceză, să afle: 
“Prut”, numele râului, grafiat “Prout”, însă rostit tot ca în 
româneşte: Prut, semnifică, pardon, scuzati, “Bäsinä”]. Acesta - 
vorbesc de patron, care nu şi-ar fi botezat “afacerea” cu numele 
împuțiturozitor descris mai sus, dacă ar fi fost alfabetizat şi ar fi 
ştiut măcar oleacă de frantuskä, ori ar fi avut un consilier care să 
cunoască măcar rudimente din limba lui Racine; şi dacă el însuşi 
ar fi avut noţiuni elementare de Istorie a Basarabiei şi nu şi-ar fi 
botezat editura, acea chestie care scoate cărți şi le difuzează - cu 
numele râului-blestemat-care-n-douä-ne-a-täiat - nu-i acesta 
dublu analfabetism? Bodrug, deputat, sperase să obţină subventia 
guvernamentală destinată editării “Seriei Goma” şi a sărit pe 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


7 
01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 101 


ocazie, dar şiret ca o vulpe, nu s-a amestecat el însuşi, nu mi-a 
adresat măcar un biletel electronic (şi nu m-a felicitat de ziua mea 
- ca să nu i se reproşeze că s-a “înhăitat” cu Goma, facistul, 
antisimitul). Şi-a comunicat “părerea” - fiindcă păreri are, are, dar 
vorba Ardeleanului vorbind de ale lui Iorga; «Nu tăte-s bune» - 
numai prin intermediari: Luminiţa Dumbrăveanu, Duca, Olga 
Stanciu... A fost încurajat şi de prezenţa lui Gheorghe Duca 
printre guvernamentali, sperînd că preşedintele Academiei va 
face ceea ce el, Bodrug, se ferea ca de foc a face, ca să nu-şi frigă 
läbutele. Numai că cei trei din fruntea Moldovei s-au mâncat 
între ei, încă înainte de “victoria în alegeri”, împărţindu-şi o 
pradă virtuală - şi iată ce a ieşit; un că-cat (frate bun cu Bäsina 
Internaționalnică). 

Nu mai există nici o speranţă - nici pentru mine, nici pentru 
veşnic nefericiţii basarabeni de care li se rupe-n paişpe basarabe- 
nilor Lupu şi Filat (bine: şi lui Ghimpu, că nu se va fi frecat atâta 
vreme de conaţionalii săi, fără să 1 se ia, pe mâni, pe la gură jegul 
sovietic varianta “maldovineasci”). Mie nu mi-a rămas nici o 
şansă de a-mi tipări la Chişinău cărţile, nici de a-mi amenaja un 
culcuş - cu calidor - la Mana, nici... nimic. Ni-mic. Voi rămâne 
răsplătit doar cu învitaţiile lui Cimpoi, cu promisiunile lui Duca 
de reparare a imbecilitätilor lui Leancă şi mai ales cu semnele de 
preţuire manifestate la Colocviul de la 4 octombrie 2010 precum 
şi la alcătuirea numărului special a revistei Meraliteratură la care 
au trudit “femeile mele”, dragele, cu Aliona Grati în frunte (dar, 
vai, nici ele nu au putut mai mult decât li s-a permis să poată). 

Ce gură spurcată a avut Oleg Brega când “a (pre)văzut” cum 
plec, cu coada între picioare, după “festivități”: sunt lăsat în gară, 
cu geamantanele cu care am venit, cu nevasta şi cu feciorul - doar 
că nu ne-au dat pretiosul sfat : 

«De-aici descurcati-vä singuri, că noi avem treabă: 
instaurăm europenitatea în acest colţ de Asie!» 

Am exagerat pe ici, pe colo, dar în esenţă asta este: 
basarabenii mei cei dragi m-au vrut pe mine - şi pe Filip, însă 
fără exageratiune - pe Ana Maria “nu prea”. Nu prea deloc. Nu 
fiindcă Ana este evreică - dar Tcaciuk nu este evreu?, încă din cei 
foarte-răi? - dar, ştiind ei, “demnitarii” că, fără nevastă nu plec la 
Chişinău, au profitat, măgarii, de acest “clenci”; dacă Goma nu 
vine fără soţie, hai să facem să nu vină de loc, nici el! 

În cele din urmă au cedat - pe hârtie, într-o promisiune prin 
Luminiţa Dumbrăveanu - i-au acordat şi Anei /tot pe hârtie/ 
marea favoare de a călca pământul bărbatului său şi al părinților 
şi al strămoşilor, nu doar ai soţului, ci şi al fiului - ca fiu al 
nostru, oricât ar strâmba din nas tovarăşul nostru Leancă. lar la 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 102 


urmă, după bănuiala-adevărată a lui Oleg Brega, îndemnul expri- 
mat în cea mai corectă limbă rusă: 

«Cemadan - vokzal» (să fiu corectat, eu, dacă nu am grafiat 
cum trebuia zicerea: «Valiza şi la garä!»). 

Şi nu ştiu de ce îmi bâzâie în memoria auzului o frântură 
dintr-un cântec - tot rusesc, intonat în gara Chişinău, pentru noi, 
Gomii: 

“Prasceai, mama.…..”- fac apel la ştiutorii limbii lui Lenin şi 
Stalin, pe care eu am uitat-o, fiindcă aşa am vrut - şi rău am făcut, 
aş fi înţeles limba lui Voronin când îi înjură, în voronineste pe 
maldavenii lui, iobagi ai ruşilor şi palestinieni ai tkaciucilor. 


Vineri 28 ianuarie 2011 


Egiptul arde şi el. Mahomed el Baradei (comisarul pentru 
afaceri nucleare - şi care seamănă cu regretatul socru-meu, 
Năvodaru), originar din Egipt s-a întors “acasă”, să ajute tranziţia 
spre democraţie... Să-l ajute Alah să reuşească! 

În Tunisia, din vechiul guvern au mai rămas doi inşi, printre 
care Ghanoucci. 


Sâmbătă 29 ianuarie 2011 


În Egipt Moubarak promite... un nou guvern - atât. 

In Turcia manifestări de solidaritate cu egiptenii. 

La Teheran un înalt demnitar (religios) vede, în revolta 
musulmanilor întinsă peste tot (şi la e1?) înfrângerea spiritului 
laic occidental, victoria religiosului islamic. 


x 


Iar e foarte bun Bedros Horasangian; dublu foarte bun: 


“Transformarea unui intelectual de marcă, precum Teodor Baconschi, 
într-un simplu propagandist de partid este cu totul regretabilă. Şi nici nu este 
eficientă. Cuvîntarea domniei sale de Ziua Unirii de la laşi s-a transformat 
dintr-un apel la simbolistica Unirii într-o muştruluială adusă celor care 
huiduiau. Nu avem prea multe de comentat, luăm lucrurile aşa cum sînt. Dacă 
ăsta este preţul unui portofoliu în Guvernul Boc şi dacă colegialitatea cu 
Botis, lalomiteanu sau Gabriel Oprea este o onoare, refuzăm să mai obiectăm 
într-un fel sau altul. (...) Că veni vorba, ce treabă au şefii SRI şi SIE cu recal- 
cularea sau nu a pensiilor militarilor? De ce au fost convocați ei la Cotroceni 
pentru a discuta o decizie constituţională şi aplicaţiile ei guvernamentale? 
Dacă era o chestiune de siguranţă naţională, şi existau informaţii şi elemente 
care să alarmeze siguranța României, ar fi trebuit să se convoace Consiliul de 
Apărare, care are atribuţii directe în acest sens. Dar aşa preşedintele a dovedit 
ceea ce deja e limpede: serviciile speciale sînt mai importante decît 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


7 
01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 103 


Parlamentul şi Guvernul României. Dacă un Cosmîncă, Hrebengiuc şi Şerban 
Mihăilescu sau un Flutur, Falcă şi loan Oltean ştiu lecţia aburirii maselor de 
la sat şi oraş pe vechile tehnici — cu poporul, pentru popor —, cu personalităţi 
ca Teodor Baconschi, aruncate la sacrificiu în bătăliile politicii interne, nu se 
va ajunge prea departe. Păcat, dar şi semnificativ, desigur, pentru slăbiciunile 
actualei coaliţii de guvernare. Care, în loc să ia taurul de coarne şi să recîştige 
încrederea oamenilor şi să-i facă să simtă că tot ce se decide şi se face este în 
favoarea şi spre binele lor, continuă această politică de forţă, de admonestări 
şi de găsit vinovätii. Chiar şi acolo unde greşelile sînt evidente. Ori televi- 
ziunile şi mogulii manipulează opinia publică, ori sindicatele sau jurnaliştii 
neafiliati puterii duc de nas mulțimile — cam asta e judecata guvernantilor. 
(2) 

P.S.: Atragem atenţia lui Andrei Pleşu, cu salamalecurile şi temenelele 
amicale de rigoare, că Nicu Steinhardt nu a avut hîrtie şi creion la mititica, să 
scrie acolo Jurnalul fericirii, cum a afirmat senin domnia sa în dialogul tele- 
vizat cu Gabriel Liiceanu, din emisiunea 50 de minute cu Pleşu şi Liiceanu 
(TVR 1, duminică, 23 ianuarie). Poate am înţeles noi greşit, să zicem. Totuşi, 
e bine de ştiut că l-a scris ulterior ieşirii de la pîrnaie, manuscrisul a fost con- 
fiscat de băieţii cu ochi albaştri şi rescris apoi, din memorie, de acel fantast 
gînditor şi monah român. Virgil Ciomoş, dacă memoria nu ne joacă feste, a 
povestit toată această extraordinară aventură a unei cărţi greu de uitat. Nu de 
altceva, dar emisiunea de pe TVR 1 a pătruns şi acolo unde nu au ajuns şi 
cărţile lui N. Steinhardt. În rest, no comment! 


Aceleaşi antipatii am şi eu: ditamai teologul, specializat în 
jacuzzi - eu l-am chişcat în legătură cu “personalul” consulatului 
de la Chişinău recrutat din caraliii închisorilor din dreapta 
Prutului, instructati să se poarte măgăreşte, secureste cu solici- 
tant cetățeniei RSR; ce nevoie a avut el să-şi modifice grafia 
numelui? Asta mi s-a părut de un prost gust desăvârşit, când am 
constatat dispariția ky-ului moştenit de la bunicu-său, popa din 
Cofa, Hotin, mi se confirmă acum, după prestația de la Iaşi, chiar 
de Ziua Sfântă a Unirii - el, un basarabean, fiu de poet realist- 
socialist pocăit. A, că a fost “ofensat”, mă rog frumos de 
huiduielile mulţimii, auzindu-l muştruluindu-i pe amărâţii 
cetăţeni, victime directe ai comanditarilor discursului său de fost 
ambasadar la Vatican: trivialul Băsescu şi prostul-satului Boc - 
foarte bine, ar fi meritat să fie bombardati şi cu pătlăgele - vai, 
prea scumpe, în ianuarie, de ouă nici vorbă: să strici bunătate de 
ouă pe un rahat securist, ca Baco’? - el de ce s-a băgat în treuca 
porcilor? Nu s-a gândit că i se maculează pantofii de viitor prezi- 
denţiabil? Aşa-i trebuie teologului cu epoleti albaştri, Baconschi! 

De Pleşu - ce să mai zic? Nici Bedros nu este sigur de faptul 
că a spus ceea ce presupune el că ar fi spus. 

Însă dacă a rostit într-adevăr povestea cu “hârtia şi creionul 
în celulă...” atunci e foarte grav: ar fi trebuit să ştie care era 
“regimul de detenţie” comunist: pentru o etichetă de pe un flacon 
de medicamente făcută-la-stânga într-o vizită la infirmerie, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


7 
01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 104 


cäpätai o săptămână de carceră - nu mai vorbesc de ciomägeala 
zdravănă - iar despre creion nu mai vorbim. 

Eu credeam că se cunoaşte “istoria” Jurnalului fericirii, 
scris de Steinhardt după liberarea din închisoare, probabil-sigur 
denunţat de un “bun prieten” sau de un învățăcel ascultător, 
Securitatea i-a confiscat manuscrisul. Cu un efort supraomenesc, 
autorul, jefuit de memoria, de sufletul său a scris o nouä variantă 
- o copie din aceasta am purtat-o, împreună cu Marie-France 
Ionescu şi cu Virgil Tănase prin Bucureşti, până i-am ametit pe 
“urmăritori”, apoi am pus-o la “cutia poştală”, de unde a ajuns la 
Virgil Ierunca, la Paris. 

Chiar dacă Bedros Horasangian nu va fi auzit bine cuvintele 
Pleşului nostru internaţional, eu cred că “Andreiul” lui “Gabi” tot 
măgar este, a spus o măgărărie. Şi tot din ignoranta-1 bäsinoasä: 

În ianuarie 1990, după întâia sa călătorie în România, Marie- 
France lonescu povestise, indignată, cuvintele lui Pleşu în 
legătură cu “programul” său editorial: 

«Îi vom traduce pe Ionesco, pe Monica Lovinescu, pe Goma, 
pe Țepeneag... şi îi vom edita». 

Vacă pleasä! - tot aşa a rămas după 20 de ani! Dacă Ionesco 
avea nevoie să fie tradus, nu acelaşi lucru se întâmpla cu Monicii, 
cu mine, cu Țepeneag - care scrisesem în româneşte! 


Duminică 30 ianuarie 2011 


Penultima zi din ianuarie. Senzatie că am ajuns pe buza 
promontoriului de unde începe Marea Moartă. 

Mi-e din ce în ce mai greu cu echilibrul... desechilibrat, nu 
mai îndrăznesc, de zile, dacă nu de săptămâni să ies până la 
prăvălha de sub noi pentru cumpărăturile zilnice: pâine, lapte, 
iaurt... Asta şi pentru că picioarele mi-au slăbit, îmi bâtâie - sau 
bâtâi eu deasupra lor - nu mai sunt deloc sigur pe călcătură. 
Mi s-au anchilozat de când nu le mai folosesc decât la deplasări 
în triunghi: pat - ordinator - sala de baie. 

Ei, da: asta-i bătrâneţea. Şi boala. Şi supărarea. 


Mă întreb cum mi-ar fi fost viaţa dacă Cimpoi nu m-ar fi 
invitat acasă. Cu certitudine: mai-bine; adică: muuult mai puţin 
rău. Nu am fi fost - toți trei - în euforia călătoriei, în depresia 
dezamägirilor, eu nu as fi avut necazul acela cu voma - de atunci 
am rămas cvasi-invalid, oricum, diminuat. Desigur, chiar absent 
de acolo, de acasă, am avut mari bucurii: Colocviul de la 
Academie, alcătuirea numărului din Meraliteratură, senzaţia că 
sunt corcolit - de la distanţă, se înţelege. Ceea ce nu mă 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


7 
01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 105 


impiedecă să afirm: degradarea, până la prăbuşire a sănătăţii Anei 
şi a mea se datorează refuzului de a mi se da cetăţenia Moldovei, 
“act politic” comis de oameni fricosi, neavînd curajul normalitätii 
- jar aici, în afară de asociaţiile evreieşti care măcar au acţionat 
pe faţă, nepermitind “intruziunea” noastră pe pământul nostru, 
“ouvernanţii”, troica Alianţei, nişte neputincioşi, profund 
analfabeți, dar cu gândul numai la ce-or să capete ei, dacă sunt 
corecti-politiceste. Si nu mă flatează deloc, dar deloc importanţa 
pe care mi-au dat-o - în sens negativ - primarii-adjuncti de la 
Chişinău. Ei m-au considerat “cheia” succeselor lor: dacă nu-mi 
permit mie să mă întorc pe pământul părinților, al strămoşilor 
mei, atunci ei vor fi bine notati, favorabil “apreciaţi” de ruşi, de 
evrei, de ungurul Meszei, precum şi de liota de incapabili - şi 
aceia profund analfabeți - din Consiliul Europei. 


x 


Un general (de spionaj!), în Cotidianul, pretinde că Noica şi 
ucenicii săi ar fi fost manipulati de serviciile secrete britanice. 
Cică editura Politica 1-a fost dăruită lui Liiceanu tot la sugestia 
unui anglez. 

S1 eu ce fac: dau vina topirii, îndepărtării mele de nucleul din 
jurul Monicăi Lovinescu la perfectarea portofoliului noii edituri, 
Humanitas? ; deasemeni retragerea din librării şi trimiterea la 
topit a cărţii mele Culoarea curcubeului tot pe Albionul Perfid? 
Ce simplu şi comod ar fi pentru acoperirea porcăriilor, a 
găinăriilor autohtone liicene şi pleşe cu tolul Majestății Sale! 


x 


„L-am văzut pe Vladimir Voronin arhiplin de emoții, care ar putea 
dăuna discuţiilor. Anume din acest motiv am decis ca aceste discuții să aibă 
loc între liderii fractiunilor parlamentare”, susţine Lupu” 


[Nota mea: în fotografia fnsotitoare l-am putut vedea pe 
Voronin, nu doar botit de neputinţă, dar rătăcit de moarte, gata să 
izbucnească în plâns] 


Aiuritoare ştire. Pentru mine, din trei motive: 

1. m-am născut doar “pe-acolo”, în urmă cu peste 75 ani; 

2. sunt traumatizat pentru totdeauna de “rugul cărţilor - atât 
din curtea şcolii din Mana, în 13 ianuarie 1941, cât şi de rugurile 
succesive “epurărilor cărților” în Ardeal; 

3. sunt rănit - tot pentru totdeauna - de actul de barbarie 
(repet: de barbarie) făptuit de Gabriel Liiceanu, editorul meu de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 106 


la Humanitas, care, după ce a retras de urgenţă din librării, în 
iunie 1991 (corectez: 1990) cartea de mărturii Culoarea 
curcubeului, iar după doi ani de “depozitarea strategică” a tri- 
mis-0, la topit, la fabrica de hârtie Buşteni. 

Suferind atâtea agresiuni, prin carte, acel semn al existenţei, 
al identităţii noastre, ca popor, din care şi aşa aveam prea puţine 
- din partea ocupanților bolşevici, întâi a Basarabiei, apoi a 
restului României, iar “după rivulutie”, din partea unor intelec- 
tuali, unii prieteni ai mei: Liiceanu, Sorescu, Papahagi, îmi ima- 
ginam că măcar în Republica “fostă Sovietică, fostă socialistă” 
peste care trecuseră şenilele tancurilor cu stea în cur - trimitere la 
supraintelectualul Ion Vianu - provocînd suferinţele atroce ale 
ruperii de ţară, ale deportărilor, ale foametei, ale canibalismului 
sovietic (cel mai mare canibalism din lume - am să repet, am să 
repet, ca o placă stricată, vorba Monicăi Lovinescu) în cele din 
urmă ale morţii izbăvitoare, pentru oamenii noştri, basarabeni şi 
bucovineni, dar şi ale distrugerii cărților noastre “cu litere 
româneşti, burgheze, regaliste, antisimite, cum explicau arzătorii 
de oameni şi de hârtie, komisarii evrei bolşevici - îmi imaginam 
că “astfel de lucruri nu se vor repeta” pe pământul meu, 
martirizat, ars, otrăvit de al Basarabiei... 

Şi iată că ai mei, basarabeni de-ai noştri, nu voroninisti şi nu 
grecianiniste de-ai/de-ale lor fac, fără ruşine, fără tresärire, 
treburi curat bolşevice: scuipă pe cărțile noastre sfinte, şi aşa 
imputinate de pojarul comunist - dar, mă văd nevoit să mă citez: 
în 1977, în Scrisoarea către Pavel Kohout de la Praga, ziceam că 
ei, cehii, slovacii, ungurii, polonezii sunt (încă) ocupați de ruşi, 
dar noi, Românii suntem ocupați de români. 

lată că şi basarabenii mei s-au ocupat singuri, ce nevoie mai 
au de ocupanţii ruşi, de caraliii evrei? Născuţi, crescuţi în 
trogloditismul bolşevic, nu au deschis ochii decât pentru a le face 
fraților, lor, neamului lor ceea ce până deunăzi le-a făcuseră 
bolşevicii străini: 

Îşi distrug singuri cărțile! 

În 1992, Snegur, în vizită la Paris, mă poftise să mă întorc 
acasă (el zicea «În Basarabia», nevastă-sa, descendentă din ruşi 
albi, refugiaţi în România după 1940 îl corectase, acră: 
«În Republica Maldova»), la care eu, după ce multumisem, 
raspunsesem: 

«Nu călătoresc în ţări comuniste» 

Din păcate, am avut dreptate: 

Mentalitatea (asta vine de la minte) oamenilor de la noi a 
rămas schilodită de cei peste 60 ani de comunism sălbatic, 
desumanizator. Drept care voi copia fragmente esențiale din 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 107 


articolul recent din Timpul, ca să se vadă halul - din nou mental - 
al “intelectualilor” şi ai guvernantilor - aici ai miniştrilor culturii 
(foşti, actuali, viitori) de la Chişinău: 


“Ex-ministrul Cozma este învinuit că fură Biblioteca 
Naţională 
În replică, acesta spune că numai datorită lui au fost salvate 
cărțile vechi din instituţia condusă de Alexe Rău 

Acuzaţii extrem de dure între directorul Bibliotecii 
Naţionale, Alexe Rău, şi ex-ministrul Culturii Artur Cozma. 
Primul susţine că celălalt deţine barul „Petit-cafe” şi Restaurantul 
„Piotr Pervîi” în edificiile bibliotecii, după ce, în timpul 
guvernării comuniste, a lipsit instituția de spaţii importante pen- 
tru păstrarea cărţilor rare şi vechi. „Cozma nu are nimic sfânt”, 
constată Rău. „Vai de capul nostru! De-aş avea atâtea baruri, as 
fi milionar”, afirmă, râzând, la rândul său, fostul ministru. Juriştii 
Ministerului Culturii consideră că soluţionarea problemei 
depinde numai de directorul Bibliotecii Nationale, iar ministrul 
Boris Focşa asigură că se va documenta cu privire la acest caz. 
Noi încă nu am reuşit să dăm de capătul problemei, dar totuşi 
abordăm acest subiect, deoarece clădirile de-o importanţă istorică 
ale Bibliotecii Naţionale într-adevăr se află în pericol. 

Marea bombă care planează deasupra Bibliotecii Nationale 
(BN) este bine cunoscuta tentativă a firmei „Green Hills Nistru” 
de a edifica în preajma blocului principal al instituţiei o clădire cu 
multe etaje, dintre care trei - sub sol. Aceasta ar pune în pericol 
întreg blocul şi ar denatura zona istorică în care se află biblioteca. 
Patronul firmei îşi motiva lucrările printr-un act - deja nevalabil 
- întocmit pe vremea ministrului Artur Cozma, însă, datorită 
protestelor angajaţilor bibliotecii, construcţia neautorizată a fost 
stopată. Astăzi, Ministerul Culturii (MC) se află în litigiu cu 
„Green Hills”. Totodată, directorul BN, Alexe Rău, atenționează 
că aceasta nu a fost singura implicare a lui Cozma în treburile 
instituţiei. El spune că fostul ministru conduce două localuri care 
închiriază spaţii în clădirea bibliotecii: restaurantul „Piotr Pervii” 
şi barul „Petit-cafe”. 

(...) Restaurantul ocupă o parte din subsolul blocului II al 
BN, unde altădată se afla Clubul „Black Elephant”. Din cauza 
datoriilor mari la chirie şi servicii, afirmă Rău, clubul a fost evac- 
uat, pentru ca în spațiul eliberat să fie mutată colecţia de carte 
veche şi rară, care nu încăpea în bibliotecă. „Nu aveam unde să 
păstrăm cărţile, care stăteau până atunci la podea. Dar a urmat cea 
mai straşnicş scenă. Cozma m-a chemat şi mi-a spus ca, în zece 
zile, să nu vadă acolo nici urmă de carte veche şi rară. A venit şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 108 


la bibliotecă. De faţă cu nişte doamne, care şi-au consacrat viaţa 
cărților, se revolta: „La ce vă trebuie vechiturile astea? Aruncati- 
le! Nu vedeţi că miroase de la ele?”. Când a ieşit Cozma, doam- 
nele şi-au făcut cruce, ca nişte mäicute la mănăstire... , spune 
Rău. Potrivit directorului, astfel ex-ministrul a pregătit terenul 
pentru deschiderea în aceste încăperi a restaurantului „Piotr 
Pervîi”, care i-ar aparţine. 

(...) Am încercat să descoasem şi bibliotecarele, dar nimeni 
nu vrea să vorbească nici despre „Piotr Pervii”, nici despre 
Cozma. Doar la auzul acestor nume, privirile unora dintre ele te 
asigură că aşteaptă să le dispari din faţă cât mai curând. lată ce 
ne-a răspuns Tatiana Plăcintă, şefa Secţiei de carte rară, care cre- 
deam că ne va dezlega misterul: „Eu nu-s la curent, telefonati la 
direcţie. Nu ştiu când a venit Petru („Piotr Pervâi” - n.r.) şi când 
s-a dus Petru”. Nimic n-am putut afla nici de la Galina 
Stepanovna, contabila-şefă a restaurantului. „Dacă s-a şi întâm- 
plat ceva, eu am fost lipsă”, ne-a răspuns ea la toate întrebările. E 
drept că ne-a recomandat să vorbim cu directorul localului, care 
însă a fost de negăsit... 

(...) Celălalt local, „Petit-cafe”, se află în blocul principal al 
BN, unde pe timpuri era bufetul bibliotecii. Localul are 30 metri 
pătraţi şi o terasă de 200 metri pătraţi. „Şi aici Cozma şi-a făcut 
bar, afirmă Rău. Anterior, era un patron care hrănea angajaţii bib- 
hotecii la preţuri rezonabile. Dar, venind Cozma, a introdus o 
regulă nouă. Contractele de locatiune nu mai erau aprobate de 
noi, ca instituţie autonomă, ci de ministru. Astfel, a refuzat să 
semneze contractele cu acea firmă până când a adus-o la fali- 
ment. Şi atunci Cozma şi-a pus omul lui”. 

Cine să fie omul lui Cozma? „Petit-cafe” e condus de Oleg 
Carp, care zice că nici nu ştie cum arată ex-ministrul. Totuşi, el 
s-a interesat: „Chiar de eram ai lui Cozma, ce contează? Achităm 
arenda regulat”. Întrebat de noi cu cine a negociat pentru a 
închiria acest spațiu, Carp a refuzat să răspundă. Artur Cozma 
însă, auzind despre „Petit”, a râs: „De-aş avea atâtea baruri, aş fi 
milionar. Habar n-am cine-i, nu-l cunosc pe Carp”. (...) 

Ministrul Culturii, Boris Focşa, afirmă că nu ştie nimic 
despre „barurile lui Cozma”. (...) 

Se presupune că, fiind ministru, Artur Cozma a fost implicat 
în mai multe scandaluri, inclusiv privatizarea ilegală a Circului, 
înstrăinarea ilicită a monumentului arhitectural de pe Bucureşti 
62, depăşirea atribuţiilor de serviciu la gestionarea banilor şi a 
patrimoniului Teatrului „Luceafărul” etc. TIMPUL va continua 
să se documenteze pentru a afla dacă ex-ministrul Cozma con- 
trolează sau nu cele două localuri ,gäzduite”de BN. Vom reveni. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 109 


Un articol de: Pavel Päduraru Copyright 2010 Timpul. 


Comentariile cititorilor 


1. De elena la 28.01.2011, ora 16:53 
de unde are tara asta, atatsia ministri tampitsi? 


2. De Da-a-a-a... la 29.01.2011, ora 03:16 

Trista comedie cu baruri si carti vechi... Cine-i stapanul? Nu-i stapanul. Cred ca-i 
Smirnov... In Chisinau totul e posibil si transnistrizarea e in toi... MGB-ul tovarasi, 
MGB-ul. Ca unde sa faca ei busines, daca nu la Chisinau? Ca la Tirespolea e prea 
stramt... 


Ce a înțeles cititorul din această stare de permanentă idioti- 
zare si de atotdomnitoare tâlhări(r)e (“ca-n Codru”)? Dar mai este 
el sensibil în nemăsurata sărăcie materială si în animalizarea la 
care a fost supus atâta vreme la o astfel de stare-permanentä în 
Republica Moldova, cea care ține cu orice pret să intre în Europa, 
trăgîndu-i după ea şi pe toți păduchii ruşi, evrei, ucraineni care 
ne-au batjocorit, 60 ani ne-au disprețuit, ne-au cälärit şi ne-au 
supt vlaga peste jumătate de secol, iar acum dau fuga să capete 
cetăţenia Moldovei. Ei, sovieticii, sioniştii, ne-românii bolşevici 
o capătă cu miile, iar israelienii, chiar fără legături cu Basarabia, 
ori din cele rupte pentru “antisimitizm” şi emigrare în Israel, cu 
Jumătatea de milon - ca să nu piardă prilejul de a deveni printre 
primii “cetăţeni europeni” - dar eu, indigen din moşi-strămoşi nu 
am dreptul la reîncetăţenire, fiindcă mi-a fost vândută de Lupu, 
Ghimpu, Filat, la o simplu ghiont al lui Tkaciuk ? Cu guvernanti 
ca “practicantii de limbă română” Diacov, Lupu, de “maldavi- 
nească” precum tribul lui Voronin, cu tovarăşii de şaibă ai lui 
Tkaciuk, cunoscător al tkaciukeştei, învățată în cartierul 
Moldovanka din Odessa? 

Fireşte, nu am deplâns soarta cărților mele - care nu sunt, în 
Biblioteca Naţională din Chişinău nici vechi, nici prețioase, ci... 
inexistente. Dar ca fiu de învăţători de ţară, “burgheji”, haretieni, 
am plâns pe mormântul cărților astfel “cinstite” în Basarabia 
bolşevizată până la urzeală; până la cenuşă. 

Nu mai regret atât modul în care “fraţii” mei Ghimpu, Filat, 
Lupu, Leancă i drughie m-au primit cu atâta dragoste vitregă pe 
pământul meu. 

Nu, nu. Pământul meu este demult al lui Voronin, al lui 
Tkaciuk, al lui Diacov şi al celorlalți vorbitori de limbă sovietică. 


* 
30 Jan 2011 13:50 Televiziunea lui Plahotniuc distruge 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 110 


imagini incomode sursa: jurnal.md 

Prime TV a distrus cu bună ştiinţă nişte imagini ale Curaj.TV ca 
să nu fie folosite în context incomod. Acestea au fost realizate la 29 
ianuarie, când echipei Curaj.TV nu i s-a permis accesul la un concert 
festiv, dedicat zilei profesionale a procurorilor, care se desfăşura la 
Teatrul „Mihai Eminescu”. 

Ulterior, pentru că n-au reuşit la protestul Hyde Park, echipa de la 
Prime Tv a împrumutat cardul cu imaginile de la Curaj. TV. 

După ce au primit înapoi suportul, echipa Curaj. TV a constatat că 
le-a fost distrus un fişier video. „Solicitând de la Felicia Roşca expli- 
catii, am aflat că imaginile au fost şterse cu bună ştiinţă, ca să nu le 
folosim în context incomod lor”, susţine Oleg Brega. 

Curaj TV a recurs la metode tehnice de recuperare a imaginilor de 
pe card şi le-a publicat. 


Comentarii: 
Oleg Levinschi aestea au fost la putere si mai inainte...acum au iesit din umbra... Vai 
si amar de Tara asta... Asa persoane trebuie sa fie lipsite de dreptul de a detine vre- 
un post de stat pe viata!!! Unde mai pui ca are si diploma cumparata!!! 


Vasile DiaconJan 30 
sau dus niste banditi de la putere si au venit altii si mai frumosi,,trist .............. 


Ion IsacJan 30 
Bravo Voua.,asa si mai departe. 


Irina GheorghiuJan 30 
la Prime doar pe Lupu,Zubco si plahotniuc(si gasca lui) ii arata(unicii care "lucreaza" 
in tara asta) 


Anonymous UserJan 30 
tara de mizerie cu corupti la putere.si la nimeni nu ii pasa fiindca nu costam nimic. 


Mihaela Demerj130 janvier 
"Cheama mafia, chaema-l pe Plototniuc :D" 


Bunduche Veaceslav30 janvier 
Rusine 


Gheorghe Lupusoru30 janvier 
http://www.curaj.net/2011/01/30/prime-tv-si-moralitatea/ 


Alex Ursu30 janvier 

eu pot spune una ca-i nui chiar totul cum spuneti voi in primmul rand recuperarea nu 
poate fi asa de calitativa precum este acest filmulet, si daca si faceau astea de la prime 
asa cum spuneti voi precis ca avea sa fi facut o zarva mai mare dar asa numai simple 
invenuiri fara careva probe concrete 


Gheorghe Lupusoru 30 janvier 

Este de-a dreptul amoral să soliciti un serviciu, după care să scuipi pe cel ce te-a aju- 
tat când ai avut nevoie. Cei de la Prime au gestionat, în sensul că au încercat să dis- 
trugă, un bun ce nu le aparţine. Pot spune că au mare noroc că nu au fost actionati în 
judecată. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 111 


«În țara asta vreți să vă duceti?» - mă întreba fetişoara din Paşcani, 
numai că în loc de “să vă duceti”, ea folosea “să veniți”. 


* 
Oleg Brega şi "băieții" lui Marian Lupu 

30.01.2011 Paza preşedintelui interimar şi spicherului 
Marian Lupu a interzis, sâmbătă, 29 ianuarie, accesul jurnalistu- 
lui Oleg Brega în incinta Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” 
din Chişinău, unde urma să aibă loc un spectacol cu prilejul Zilei 
Procurorilor. 

Fără explicaţii, agenţi din paza lui Marian Lupu au limitat 
accesul lui Brega, formulând un laconic „nu”. Totuşi, Oleg 
Brega, care ţinea în mâini o cameră de filmat, a reuşit să ajungă 
în holul instituţiei, dar agenţii i-au blocat accesul la o altă uşă. 

Oleg Brega filma pentru Curaj.tv, un proiect al Asociaţiei 
„Hyde Park”. Incidentul a fost filmat şi publicat pe 
wwWw.curaj.net. 

Jurnalistul Oleg Brega a spus pentru Agenţia Monitor Media 
că cei care i-au interzis accesul într-o instituţie de cultură publică 
sunt, după toate probabilitățile, agenţii din paza lui Marian Lupu. 
Brega a mai spus că nu au fost admişi în teatru şi câţiva fotore- 
porteri liber profesionişti. 

Oleg Brega este cunoscut şi ca autor al emisiunii „Inamicul 
public” de la „Jurnal TV”. 


«In țara asta vreţi să vă duceti?» - mă întreba fetisoara din Paşcani, 
numai că în loc de “să vă duceti”, ea folosea “să veniți”. 


x 


În Moldova se fură, în medie, doar... 375 000 000 dolari 
SUA anual. Cu fluxuri financiare ilicite în valoare medie anuală 
de 375 milioane de dolari SUA, Republica Moldova este plasată 
pe locul 82 dintre 125 de ţări în clasamentul care evidențiază 
evoluția media anuală a fluxurilor financiare ilicite în perioada 
2000-2008, elaborat de Grupul de analiză american Global 
Financial Integrity (GFI). 


«In tara asta vreţi să vă duceti?» - mă întreba fetisoara din 
. S-A Y v .99 v 99 
Paşcani, numai că în loc de “să vă duceti , ea folosea “să veniţi . 


x 


Întrebare la Radio Erevan: 

- Ce fac toată ziua basarabenii după ce-şi redobândesc 
cetăţenia română? 

Răspuns: 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 112 


- Stau şi se mândresc că-s moldoveni... 
Luni 31 ianuarie 2011 


31.01.2011 Internautii se întreabă: Ce-i cu circul ăsta, 
domnilor deputaţii? 

„Noi, utilizatorii de internet, vă rugăm: În Parlament vorbitii 
si räspundeti în LIMBA DE STAT!!!”, scrie Vitalie Lisnic în 
profilul unui eveniment public, anunţat pe reţeaua Facebook. 
„Priveam şedinţa din Parlament, cum Filat răspunde în rusă la 
întrebarea comunistului Petkov. Cu bălbâieli, dar aşa o ţinea, în 
rusă... 


«In ţara asta vreţi să vă duceti?» - mă întreba fetişoara 
din Paşcani, numai că în loc de “să vă duceti”, ea folosea 
“să veniţi”. 


x 


“Vlad Plahotniuc are cel puțin patru identități: moldove- 
nească, românească, bulgară si rusească. Ceea ce înseamnă că 
are foarte multe de ascuns. lar legea noastră cu privire la actele 
de stare civilă, are multe lacune. Ideile au fost susținute de invi- 
taţii ediției speciale de la Jurnal TV în timpul ctreia s-a discutat 
despre identitatea controversatului om de afaceri, actualul prim- 
vicepreşedinte al Parlamentului, Vlad Plahotniuc. jurnaltv.md 


«In țara asta vreţi să vă duceti?» - mă întreba fetişoara din 
Paşcani, numai că în loc de “să vă duceti”, ea folosea 
“să veniți”. 


* 


Pe buza râpei de unde eram gata-gata să... päsesc în apa 
Mării Moarte, mă opresc, îmi retrag piciorul pornit şi-mi zic - 
(după ce am zis: «În ţara asta vreţi să vă duceti?» - mă întreba 
fetişoara din Paşcani, numai că în loc de “să vă duceti”, ea folo- 
sea: “să veniți”): 

«Stai, bre omuleanule! Dar tu, nu altul te declarai “scriitor 
internetizat”; tu lăudai acestă sculă îngerească - cum au lăudat-o 
si chinezii, şi birmanii - acum arabii de la Atlantic la...Pacific! 

Te plângi că nu eşti tipărit - pe hârtie, se înţelege, deci, 
oamenii nu ajung să te ceteascä-pe-hârtia-cärtilor. 

Dar internetul, domnule? Adevărat: nu a fost născocit pentru 
a-i sfida pe Manolescu, pe Liiceanu, pe Pleşu, pe Shafir, pe 
Adamesteana, pe Laszlo, pe Carmen Muşat, pe Monica 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 113 


Lovinescu din mormânt - nu mai vorbesc de cei adunaţi în jurul 
Mortului Vesel, Wiesel şi al lui “Ioanid”, mă rog frumos, adică 
acela care... vedea-te-ar mort şi needitat! 

Din moment ce există internetul şi nu ţi-l “taie” nici Ben Ali, 
nici Mubarak, nici Ahmani-etcetera, nici “prietenul său - de 
veacuri - Nethania’-si-asa-mai-demult, nici chiar Monica- 
Microfonica (Dumnezeu să o ierte!, că mult rău mi-a făcut) nu te 
pot împiedeca să te foloseşti de el atât timp cât mai poţi da din 
deşte pe clapele ordinatorului! 

Aşa că: de ce-ai fi trist (măgar bătrân) şi hbidinos ca un... 
am uitat ca ce, dar fain şi copitat...? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 114 


FEBRUARIE 


Marti 1 februarie 2011 


Filip a instalat Jurnalul Ianuarie 2011, cu un nou vestmânt. 
Sper să fie, nu doar frumos, dar şi eficace pentru căutători. Dar, 
Doamne, câte greşeli am lăsat să scape! Multe, Domnule. Eram 
grăbit, eram obosit. Dar, la urma urmei, mulțumit. Că mai 
câştig... o lună? Întreagă, luna ceea? Vom trăi şi (0) vom vedea. 


x 


Sunt bucuros că sunt al doilea care să-i “publice” proză lui 
Viorel Ilişoi (primul: Argesul). Şi eu aş fi avut nevoie de o Flori 
Bălănescu să mă împingă, să mă încurajeze, să-mi ardă o palmă 
peste ceafă, întru îndemn. Mă bucur pentru amândoi, drept care 
“fur” din revista Argeş fragmentul de mai jos: 


“VIOREL ILISOI  Paispe* 
— Cumetre, nu te supăra pe mine, trebuie să te arestez. 
Mă las pe spătarul scaunului şi umplu postul de poliţie cu un râs viguros, adunat ins- 
tantaneu din tot trupul. Mă ridic şi, hohotind, îl bat pe umăr pe Milică, îl felicit aşa 
pentru surprinzătoarea probă de umor negru. Milică este vecinul şi cumătrul meu, 
mi-a botezat fetiţa. Îmi permit gestul ăsta, chiar dacă nu prea ne-am ţinut noi de 
cumetri, cel mult ne-am dat câte un bună ziua peste gard, o dată chiar am aşteptat 
împreună autobuzul de Iaşi, am vorbit despre vreme şi, dacă îmi aduc bine aminte, i- 
am dat o ţigară sau doar un foc. 
Cumătrul se apleacă puţin pe spate când îi ating epoletul cu trese de sergent major, 
întoarce capul într-o parte şi închide ochii. Parcă s-ar fi aşteptat să-i dau o palmă 
peste ureche. Reacţia lui îmi curmă râsul. Şi încă ceva: celălalt poliţist — văd asta cu 
coada ochiului — s-a desprins de sobă, a făcut doi paşi înapoi şi acum stă cu spatele 
în uşă, o blochează. 
— Pentru o viză de flotant trebuie să fiu împuşcat în cap, nu arestat. Te faci că nu ştii 
legea? — zic eu, şi încerc să zâmbesc, dar simt cum zâmbetul mi se topeşte pe gură şi 
nu-mi reuşeşte decât o strâmbătură. 
Milică nu-mi răspunde. În continuare nu se uită la mine. Răsfoieşte un registru flen- 
durit, dă paginile una câte una, încet, desenând cu mâna în aer un arc, un curcubeu 
fără culori. [si vâră capul între file şi citeşte, adică are oleacă de treabă, se vede, nu 
poate fi deranjat până nu ispräveste. 
Îmi aşez diplomatul pe genunchi, scot buletinul şi i-l întind. 
— Hai, pune-i o viză de flotant şi gata! 
— Dar viza nu se pune aşa, pe loc, mormăie cumătrul, tot fară să se uite la mine, cu 
nasul în registru. Trebuie un dosar, nişte acte... Potrivit legii, pentru înscrierea vizei 
de reşedinţă, solicitantul va depune, împreună cu actul său de identitate, documen- 
tele... 
— Nu-i vorba de viză, îl întrerupe iritat polițistul de la uşă. 
Mă întorc pe jumătate spre el. Costică îl cheamă. Aşa l-am auzit pe cumătrul Milică 
spunându-i. ÎI ştiu doar din vedere. M-a oprit odată, mai demult, când mă întorceam 
de la pescuit. Treceam cu bicicleta prin faţa postului. M-a oprit, s-a uitat dacă am far. 
Aveam două: unul cu dinam, altul cu baterii. Plus o lanternă tubulară de un cot legată 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 115 


pe ghidon. Când plecam la pescuit, dimineata pe la patru, ca sä prind räsäritul pe 
malul Prutului, instalatia mea de lumini räscolea iepurii din huceaguri. Si ochi de 
pisică aveam, oglindă retrovizoare, tot. M-a întrebat de unde vin. „De la Prut”, i-am 
Zis. „Am fost să bat peştii cu undita, că la pescuit nu se poate spune că am fost, n-am 
prins nimic”. A băgat un deget în gura rucsacului şi s-a uitat prin deschizătură, a 
mirosit. „Dar permis ai?” „N-am. Nu ştiam că trebuie permis şi pentru bicicletă!” 
„Lăsaţi vrajeala, domnu”! De permisul de pescuit zic”. I l-am întins. A văzut că sunt 
din Botoşani, scria în permis, şi m-a întrebat: „Eşti din Botoşani?” „Da. E interzis să 
fii din Botoşani?” „Hai, bre, nu mă lua aşa, că n-am nimic cu tine... dar, ştii, sunt o 
mulțime de pescari frauduloşi, fără permis, mai verificăm şi noi... Şi aici unde 
locuieşti?” I-am spus cum stăteau lucrurile: că locuiam la socri. Cam fără forme lega- 
le, adică fără viza aia de flotant, dar o să o pun şi pe aia odată şi odată, nu e aşa grav 
dacă nu o am, nu? Dacă n-ar fi nevoie de atâtea hârtoage şi dacă n-ar trebui să vin la 
poliţie cu socrul meu, proprietarul casei, să semneze el chiar acolo, în faţa politistu- 
lui, că mă ia în spaţiu... „Mie îmi sună de parcă aş ieşi la ocazie pe Calea Lactee şi 
aş face cu mâna la astronauți să mă ia la o plimbare printre galaxii...”, am comentat 
eu. „Aşa se numeşte această procedură. Adică în spaţiul de locuit, asta se înţelege. 
Deci socrul tău trebuie să vină la postul de poliţie şi să semneze de luare în spaţiu în 
faţa lucrätorului de poliţie”. Dacă polițistul se apleacă tocmai atunci să îşi lege şire- 
turile şi nu prinde momentul sau dacă semnătura se dă mai la vale, în dreptul casei 
de lângă postul de poliţie, nu e valabilă. Polițistul mi-a zis că nu mă amendează, dar 
să îmi pun cât mai repede viza. Şi de atunci, de câte ori ne-am mai întâlnit, de fiecare 
dată mi-a amintit de viză. Si în seara asta, când ne-am întâlnit la mine la poartă şi mi- 
a pus să vin până la post cu el şi cu Milică, m-a lăsat să înţeleg că e ceva tot în 
legătură cu viza de flotant. lar acum spune, tăind litania juridică a cumătrului politai, 
că nu-i vorba de viză. 

Mă întorc cu totul spre el: 

— Hai, dom’ Costică, serios, pentru o amărâtă de viză... 

— Nu e vorba de viză. Trebuie să te reținem. Am primit ordin de la judeţ să te reținem. 
Nu glumeşte. Vine la mine şi mă împinge uşor la loc în scaun. Nici nu e nevoie de 
un gest mai energic fiindcă mă pierd, îmi tremură genunchii, simt cum îmi zvâcnesc 
colţurile gurii, fără control, ca aripile unei vrăbii lovite. Cu palma dreaptă încerc să 
stăpânesc cutremurul feţei, iar stânga mi-o apăs pe inimă, de unde mă inundă şi mă 
arde până în creştet sângele clocotit. Am senzaţia că mă desfac în bucăţi şi mă risi- 
pesc în camera cu gratii la ferestre, abia acum văd gratiile, şi parcă nu am destule 
mâini să mă adun de peste tot şi să mă tin la un loc. Sunt prăbuşit în scaun, incapabil 
să mai fac vreo mişcare, altceva decât să mă strâng singur în braţe, şi, mai ales, nu-s 
în stare să gândesc, să înţeleg ce se întâmplă şi să iau o decizie, să spun ceva, să 
reactionez într-un fel... 

Milică scoate cătuşele din sertar şi se întoarce spre mine, tot fără să mă privească, cu 
bărbia în piept, dar Costică îl opreşte, îi ia cătuşele şi le pune la loc în sertar. Zice că 
nu e nevoie. Nu am de gând, nu-i aşa?, să le fac probleme, doar ne cunoaştem. Milică 
îmi e chiar cumătru, doar nu l-aş băga tocmai pe el în bucluc. Costică repetă că nu e 
nevoie de cătuşe. Nici de pistoale. Chiar aşa, mai bine să le depună în camera de 
armament. 

Deşi au amândoi acelaşi grad, sergent-major, Costică pare să comande. O fi având o 
funcţie care, evident, bate gradul. El e polițistul dominant. Aşa îmi vine pe moment 
să-i spun, gândindu-mă la ultimul episod din „Teleenciclopedia”, ceva despre orga- 
nizarea turmelor de elefanţi. Milică se ridică de la locul lui, scoate pistolul din tocul 
prins la centură, îl apucă de ţeavă şi i-l întinde colegului, peste capul meu. Mâinile li 
se întâlnesc deasupra mea, parcă doi preoţi cu chipie şi epoleti mă binecuvântează, 
revarsă asupra mea harul... Nu harul. Încărcătorul. Se desprinde din locaşul lui şi-mi 
cade în cap, apoi pe podea. Nu doare. E un încărcător mic şi e gol. Pe deasupra mea 
se întretaie înjurături. Când Milică se apleacă după încărcător, îi cade chipiul pe jos. 
Înjură iar. Îşi îndeasă chipiul pe cap, nervos, şi înjură pistolul, încărcătorul, chipiul, 
ministerul — ministerul aşa, în general, nu un minister anume — şi mama ei de viaţă. 
Costică iese din încăpere, se duce să depună pistoalele în camera de armament. Scena 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 116 


bâlbâielilor îmi dă putin curaj. Prind un fir de speranţă şi-l deapän cu înfrigurare: că 
toată povestea cu ordinul de arestare, de reţinere, de ce-o fi... parcă eu n-aş şti că 
arestarea se face cu mandat, nu la ordin... cu viza de flotant, cu cătuşele, n-a fost 
decât o glumă a cumătrului Milică şi a sergentului major Costică Şi-Nu-Mai-Ştiu- 
Cum, parcă Roşu, farsă încheiată acum cu gagurile neîndemânaticului meu vecin şi 
cumătru, că totul nu a fost decât o abilă punere în scenă ca să mă pregătească pentru 
ceea ce într-adevăr va urma: o amendă pentru nenorocita de viză de flotant lipsă din 
buletin. (...)Adevărul e că nici nu m-am gândit vreodată serios să îmi fac mutatia la 
Costuleni şi acum a venit momentul să plătesc pentru asta, da, să mi se dea amendă, 
cea mai mare, te rog eu, cumetre, Milică, dă-mi amenda cea mai mare. Prima amendă 
din viaţa mea. N-ar fi deloc o mândrie... Bine, nici un necaz prea mare n-ar fi... Hai, 
dati-mi amenda, nu vă mai jucaţi cu mine... 

— Milică, du-te tu afară şi anunţă-mă când apare maşina noastră la curbă, spune 
Costică. 

Milică iese din birou cu o mână pe chipiu şi cu cealaltă trăgând de tocul pistolului. 
Costică se aşază pe scaunul rămas gol, la fereastră, şi începe şi el să răsfoiască regis- 
trul în care se ascundea Milică de mine, dar nu ca să îmi evite privirea, ci dă filele cu 
mişcări sigure, cu aerul unuia care ştie exact ce caută şi la ce pagină anume. 

Ce maşină să aştepte Milică afară? A noastră. Costică şi Milică nu au maşină nici 
împreună, nici separat. l-am văzut de mai multe ori mergând la laşi cu autobuzul, 
treizeci şi ceva de kilometri, i-am văzut umblând de colo-colo prin comună pe jos sau 
cu cu maşini de ocazie şi chiar în seara asta, chemându-mă să vin cu ei la post, au 
oprit un camion la şosea şi am urcat toți trei. 

A, mi-au zis că pot să vin şi singur, în urma lor, dar să nu întârzii prea mult, că au de 
făcut o pândă la noapte şi poate apucă şi ei o oră-două de somn. Trebuia să mă gân- 
desc de la început la asta... Cum de mi-a scăpat? M-aţi luat tare, mi-aţi paralizat neu- 
ronul, de-aia mi-a scăpat! N-a zis Milică întâi, şi n-a întărit şi Costică după aceea că, 
dacă nu-s pregătit, asudat şi plin de praf după o zi de săpat în grădină, pot să vin şi 
singur? Mai târziu, după ce mă limpezesc oleacă într-un lighean cu apă şi după ce 
pun pe mine o haină mai ca lumea, dar tot în seara asta, neapărat. Şi nu prea târziu, 
că, ştii, pânda... somnul... Am vrut eu să vin odată cu ei, fiindcă singur aş fi stat mult 
şi bine la ocazie, de la Cozia la Costuleni, pe când ei numai ridică mâna şi gata, se şi 
opreşte o maşină. Şi dacă o face vreun şofer pe prostul, ei scot din mapele lor, pe care 
nu m-ar mira să le poarte sub braţ şi în pat, un baston din ăla reflectorizant şi-l opresc 
în interes de serviciu, la o adică pot să-i ia maşina cu totul, dacă vor. Legea le per- 
mite. Dacă puteam să vin şi singur la post, la fel de bine puteam să nici nu mai vin. 
Deci nu era aşa de important cum au vrut ei să mă facă să cred. Deci totul e o farsă, 
na, că mă apucă şi râsul: Costică şi Milică mă arestează după ce-mi scapă 
încărcătorul în cap. 

(...)Cine-i şeful de post? O fi ăla mustăcios cu care m-am întâlnit astă-vară la staţia 
de pompare... Eu pescuiam în canalul de irigație, mai erau câţiva din sat înşiraţi cu 
unditele în lungul canalului şi polițistul ne-a luat pe rând la întrebări, nu dacă pes- 
cuiam legal, ci voia să afle dacă vreunul dintre noi, obişnuiţi ai bălților şi ai canalelor 
din lunca Prutului, ştie ceva despre furtul conductelor de aluminiu de la stația de 
pompare. Nu ştiu, domnule, cine a furat conductele, dar vă pot spune unde le găsiţi: 
mergeţi în oricare sat din luncă şi dacă nu daţi la fiecare casă ori de conducte, ori de 
cazane de rachiu făcute din conducte, atunci sigur o să găsiţi dale de beton furate din 
canalele de irigaţii. El şi-a notat ceva în agendă, ca şi cum chiar era interesat de ce i- 
am spus, parcă n-ar fi văzut cu ochii lui, din stradă, că în toate satele riverane au 
răsărit deodată alei din dale de beton, de la uşă până în fundul grădinii, la veceu, că 
la mai toate casele au crescut burlane din ţevi de aluminiu, iar rachiul are, la toţi, peli- 
cula aceea albăstrie, de la cazanul de aluminiu. Eu sigur n-am luat nici dale, nici ţevi, 
nici motopompe din sistemul de irigaţii. Nu de alta, dar nu le-aş fi putut transporta 
cu bicicleta. Cel mai bine ar fi să se orienteze, i-am spus, către sătenii cu cal şi căruţă, 
sugestie pe care, de altfel, am făcut-o şi în finalul anchetei mele din „Timpul”. O 
anchetă despre cum a fost distrus, în prima vară de după revoluţie, marele sistem de 
irigaţii la care brigadierii utecişti, băieţi şi fete cam de vârsta mea, au muncit ani de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 117 


zile pe Şantierul National al Tineretului de la Costuleni. Frumos şi subtil m-am mai 
prezentat atunci, aducând vorba de anchetă pe un ton liniar în timp ce schimbam 
râma din cârlig. Polițistul a tresărit surprins: eu am scris ancheta aia? Ce coincidenţă! 
Ca sa vezi! Cică o citise cineva de sus, de la laşi, sau poate şi mai de sus, de la 
Bucureşti, şi a ajuns la el ordinul să deschidă un dosar, să vadă ce şi cum. Mi-a spus, 
strângându-mi mâna, că ziarul cu ancheta mea era prima piesă la dosar. În ziua aceea 
n-am udat juvelnicul, pluta a rămas până seara neclintită, ca niciodată, dar eu m-am 
întors acasă fericit. 

Sigur mustăciosul e şef de post. E şi cel mai mare în grad, cel puţin plutonier. Celălalt 
poliţist, al patrulea, e şi cel mai tânăr dintre toţi, a venit doar de câteva luni în 
comună, iese din discuţie. Deci vine mustăciosul la post cu maşina lui, la o oră sta- 
bilită dinainte cu Milică şi Costică. La ora asta eu puteam să nu fiu aici, dacă aş fi 
venit singur, mai târziu, cum mi-au dat de ales Milică şi Costică, sau dacă nici nu mai 
veneam. Înseamnă că sosirea la post a şefului n-are nicio legătură cu mine. 

(...) Gândul ăsta mă împrospătează. Mă ridic şi dau să ies din birou, spun că mă duc 
să stau cu Milică afară, la aer, până vine maşina. Mai stau să vorbesc şi cu şeful de 
post, dacă tot am venit până aici, apoi plec acasă. Polițistul sare înaintea mea şi se 
pune cu spatele în uşă. Pune mâna dreaptă pe clantä. Îmi pune palma stângă în piept. 
Nu violent, dar ferm. Nu mă împinge, dar nu mă lasă să înaintez. Înţeleg din privirea 
lui că nu e o glumă. Îmi spune şi pe gură, rar, cu voce sigură: 

— Am primit ordin să te rețin. Nu te supăra pe mine, eu execut un ordin. Nu pot să te 
las să pleci de aici până nu vine şeful de post. Când vine el, hotărăşte el. Până atunci, 
stai aici. Nu te-am legat, nu te-am închis în camera de deţinere, m-am purtat 
omeneşte cu tine. 

— Cum să mă retii? De ce? Ce am făcut? 

— Aşa e ordinul. 

Mă asez la loc pe scaun şi îmi aplec fruntea spre biroul cu faţă de masă roşie. 
Asfintitul aruncă în toată camera, prin fereastra cu zăbrele, o lumină sângerie. Acolo, 
pe deal, pe unde cerul scapă sânge, e satul Roşu. Da, da, da... parcă Roşu îl cheamă 
pe Costică... Mâinile mi-s roşii. Imi aud sângele izbind în tâmple. Totul e roşu. Roşu. 
Roşu vesperal. Roşu vertical. Roşu menstrual. Pe birou e un chipiu vechi, de militian, 
cu dungă roşie. Cu stema comunistă în frunte. Cu steaua roşie. Recit în gând: „Steaua 
mea a fost roşie totdeauna,/ Rosie va fi cât stelele vor fi./ Oamenii au atins cu degetul 
luna,/ Cu tălpile o vor atinge-ntr-o zi”. Fi-ti-ar talentul al dracului, Zaharia Stancu! 
Futu-te-n călimară... Azi e ziua Partidului Comunist. 8 Mai 1992. Pun 1992 sus, 
1921 jos, trag linie şi socotesc în gând. Se fac fix 71 de ani de la înfiinţarea pecereu- 
lui. Azi, de ziua Partidului, cineva a dat un ordin să fiu ţinut închis, învăluit în roşu, 
la postul de poliţie. Mă smulg violent din roşu, din ametealä. 

— Cum naiba să fiu reţinut cu un ordin?, răbufnesc, întorcându-mă brusc spre Costică. 
E o glumă, nu? O neînțelegere. Şi dau să mă ridic, ca să pot gesticula în voie, dar ser- 
gentul major face o săritură până lângă mine şi de data asta mă apasă cu putere în 
scaun, îmi spune că nu e deloc o glumă, e un ordin, trece la un ton tăios şi îmi 
vorbeşte cu domnule. Dacă nu ne liniştim, noi, domnul, el poate să ne pună cătuşe, 
să ne încuie în camera de deţinere, conform regulamentului, să ne ţină acolo până 
vom fi predati organului de la Iaşi, el nu doreşte să aibă probleme cu noi, adică cu 
mine. Ne roagă! 

— Vă domnesc şi eu, domnule sergent-major. Vă rog să îmi arätati mandatul. Actul 
în baza căruia mă retineti în postul de poliţie. Dacă nu cumva e o glumă. Fără man- 
datul de reţinere, de arestare, de ce-o fi, fără actul ăsta eu ies acum pe uşă şi, dacă 
încercaţi să mă opriţi, voi fi îndreptăţit să... Adică de ce am fost eu prost să stau aici 
până acum? Aveţi dreptate în privinţa vizei de flotant, pentru asta am acceptat să vin 
la post la ora asta. Ştiu că aşa e legea. E o lege proastă, după părerea mea, dar asta 
nu contează, fiindcă e făcută ca să mă urmărească statul pe mine unde stau eu mai 
mult de două săptămâni, sau cât e termenul... treaba mea unde stau, e democraţie, 
nu? Eu trebuie să o respect, aşa proastă cum e, iar dumneavoastră trebuie, tot aşa, să 
o respectaţi şi să o apärati. Legea vă spune că nu mă puteţi ţine aici fără mandat. 

— Înseamnă că nu cunoaşteţi legea, domnu” ziarist. Legea îi permite organului să vă 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 118 


reţină douăşpatru de ore pentru cercetări, pentru clarificări... 

— Clarificări la ce? Ce să cercetaţi? Dar eu n-am făcut nimic! 

— NOI, aici, nu cercetäm nimic. Ordinul e să vă reținem şi să vă ducem la laşi. Nici 
la Botoşani n-aţi făcut nimic? 

— Nu, răspund fără ezitare. Nimic pentru care aş putea avea de-a face cu poliţia. Nu 
am luat nicio amendă în viaţa mea. N-am mers nici măcar o staţie de autobuz fără 
bilet. Când n-am avut bani de bilet, am mers pe jos — vedeţi ce picioare viguroase 
am? N-am furat, n-am dat în cap la nimeni, pentru ce să fiu reţinut? 

— Nu ştiu. Uite, stai jos să îți arăt ceva, mă tutuieste el din nou, revenind la un ton 
mai cald, amical. Poate îţi amintesti ce ai făcut. 

Coas) 

— Nota telefonică numărul... Asta, vezi, e o notă telefonică din data de azi, 8 mai 
1992, primită de la Inspectoratul Judeţean de Poliție Iaşi. Prindeti şi retineti pe numi- 
tul... adică tu... aşa... să fie predat IJP Iaşi. Avem informații că se ascunde la 
locuința socrilor săi din satul Cozia, comuna Costuleni. 

Văd, peste mâna politistului, nota telefonică din registru, patru rânduri cu un scris 
läbärtat, aproape ilizibil; ceea ce pare să fie numele meu, cu majuscule, e subliniat şi 
încercuit cu pixul. Nota, îmi spune Costică, a fost receptionatä de polițistul cel nou. 
N-are el un scris prea frumos, dar nu asta e important. Polițistul nu e învăţător, el tre- 
buie să pună mâna pe infractori, nu să le predea caligrafia. 

Cum adică mă ascund? Mi-a rămas asta în minte din ce a silabisit subofiterul. Cineva 
mă caută — pentru ce? — şi eu mă ascund. La locuinţa socrilor din comuna Costuleni. 
— Mă scap pe mine. Vreau la veceul! 

Atât pot să spun. 

Mă ştiu: îmi vine de fiecare dată când am emoții. 

Simt pe obraz palma lui Tucu, antrenorul de lupte greco-romane de la casa de copii. 
Şi încă una. Vin la pachet, legate una de alta. S-a anunţat că voi intra pe saltea şi toc- 
mai acum mă apucă pişatul. Mereu se întâmplă aşa. „Mă scap pe mine. Vreau la 
veceu!”, îi spun antrenorului, încă ametit de lovituri. S-au dus amândouă până în 
degetele de la picioare, ca o descărcare electrică, şi acum se întorc lin sus, cu un ocol 
prin stomac, şi îmi ard obrajii. Nu mai e timp să ajung până la vestiar. Antrenorul mă 
apucă de ceafă ca pe mâte şi mă împinge în colţul sălii de concurs, lângă nişte mane- 
chine cât mine de mari, rezemate de perete. Îmi încordez muşchii, mă sfortez cât pot. 
Nu iese mai mult de o picătură, dar senzaţia de iminentä a trecut. „Aşa faci de fiecare 
dată. Eşti un fricos, un pişorcos. Marş în saltea şi omoară-l pe ăla, rupe-i gâtul”, îmi 
strigă Tucu. 

(...) Păşesc în hol. Câţiva paşi până la ieşire. Costică vine în spatele meu. Îmi spune 
să o iau la dreapta, apoi înainte pe lângă perete. Veceul e în spatele clădirii. Trec 
printre straturi cu ceapă şi salată, aliniate perfect, milităreşte, plivite de-a märuntelul. 
Nu e mâna legii aici, e mână migăloasă, de femeie. Ori nevasta politistului, care stă 
în apartamentul de la etaj, deasupra postului, ori vreo femeie din sat tocmită să îngri- 
Jească de grădină. Uite că şi, la poliţie, cărăruşa până la veceu e pavată tot cu dale de 
beton de la canalele de irigaţii. Or fi dale confiscate. Altă grijă n-am acum, decât 
salata poliţiştilor şi canalele de irigație. 

Veceul e făcut din pereţi de beton prefabricati. Prin găurile din tencuială se văd, la 
colţuri, mustätile de fier sudate. Cabinele nu au uşi, dar sunt protejate de alt perete 
de beton, nu se vede nimic din afară. Polițistul stă la un pas în spatele meu. Mi-e jenă, 
nu pot aşa, de faţă cu el... Nu-i ca la cămin, la internat sau în armată. Când mergeam 
toţi la dusuri şi eram toţi dezbräcati, nimeni nu era dezbrăcat. Intimitatea era doar a 
gândurilor, nu a pieilor, a trupurilor noastre. La veceurile comune. Toţi mergeam la 
veceu. Acum, în timp ce mă lupt să apuc cheiţa fermoarului de la prohab cu degetele 
care nu mă mai ascultă, ăsta îmi stă în spate, îmbrăcat în uniformă de stat, cu pistol 
la brâu, am impresia că se mai şi saltă pe vârfuri ca să mi se uite peste umeri. Il rog 
să se dea puţin mai înapoi, la capătul peretelui paravanului de beton, că n-am de gând 
să fug. De aia stă la coada mea: să nu fug. Pe unde? Prin deschizătura lăsată în perete 
din construcție, cât palma? Sau poate prin triunghiul tăiat în podea, cu marginile mur- 
dare de căcat. Da, pe acolo aş încăpea. Veceul ăsta a fost proiectat de cineva. Un arhi- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 119 


tect de veceuri. Pereţii au fost făcuţi pentru a întocmi un veceu, la dimensiunile astea, 
să se îmbine perfect, cu ferestruică pentru aerisire şi cu gaură în podea. Găurile la 
veceurile de la ţară sunt rotunde sau pătrate. Asta e triunghiulară. Isoscelă. Sunt pri- 
zonier într-un veceu de beton, operă a unui proiectant de veceuri revoluţionar. Nu 
ştiu cum am ajuns aici, nu pot să înţeleg ce mi se întâmplă. Mă păzeşte un poliţist. Şi 
singura ieşire e în jos, prin triunghiul murdar, în căcat. Nu e o glumă, sunt într-un 
mare căcat. 
Nu-l văd pe Costică. Ştiu că e acolo, pe cărarea dintre veceu şi grădina de zarzavat, 
aşteptând cu mâna pe pistol să mă uşurez. Dar nu-mi vine. Strig peste umăr: 
— Auzi! Cine a dat ordin să mă retii? 
— Nu să te rețin eu... aud răspunsul prin perete. Să fii reţinut, nu să te rețin eu. Eu 
execut un ordin. Ştii cum e la noi, în poliţie: ordinul se execută. 
— Dar de ce să fiu reţinut? 
— Nu ştiu. Din nota telefonică nu se înţelege motivul. Dacă vrei să ştii, eu cred că eşti 
suspect în vreun caz... nu ştiu ce-ai făcut pe la Botoşani, că ordinul de la Botoşani 
vine. Şi a fost transmis la noi prin inspectoratul de la laşi... Dacă zici că nu ai făcut 
vreo prostie pe-acolo, eu zic că nu trebuie să îţi faci probleme. Când ajungem la laşi, 
ai să vezi, se lămureşte acolo. Nu mai suntem acum pe vremea comuniştilor, nu se 
mai arestează fără motiv, nici retineri nu se mai fac fără motiv. Dar o reţinere nu 
înseamnă automat o vinovăţie. Poate să fie o reţinere în interesul unei anchete, poate 
sunt anumite chestiuni de elucidat... Legea, ţi-am spus, permite organului de cerce- 
tare să reţină un cetăţean pentru doăuşpatru de ore. E democratic, să ştii. Pentru că 
interesul anchetei înseamnă, de fapt, interesul public, iar interesul public, adică al 
tuturor, e deasupra interesului individual al unei persoane. Gata, te-ai pişat? 
— Nu, nu-mi vine. Auzi, dar de ce nu se spune în nota aia telefonică motivul reţinerii? 
Parcă nu mi se pare prea legal să fiu reţinut în baza unei note telefonice. Dacă sunt 
cercetat pentru vreo faptă, nu trebuie mandat de la procurorul de caz? 
— Ba da, dar poate nu eşti tu cercetat, dacă zici că nu ai făcut nimic... Şi te cred, să 
ştii. Nu pari să fii aşa... certat cu legea. Eşti om la locul tău. Dar poate e necesară 
prezenţa ta la o anchetă. 
— Bun, să-mi trimită procurorul citatie şi mă duc la ce anchetă vrea el. 
— Vezi, dacă nu ţi-ai făcut flotant... Dacă e aşa, citatia a fost trimisă la adresa din 
buletin, la domiciliul din Botoşani. Ai mai fost pe-acolo? Vezi? Şi dacă nu te-ai pre- 
zentat, acum eşti adus în faţa organului de cercetare. 
— Adică s-a emis un mandat de aducere? 
— N-am de unde să ştiu asta. Dar ai să afli când ajungem la laşi. Eu zic să stai liniştit, 
că nu îți încalcă nimeni niciun drept. Hai, te mai pişi? 
— Gata. Dar s-a blocat afurisitul ăsta de fermoar, a prins tivul de la prohab! Stai aşa... 
Soarele a strecurat prin cadrul meschin al ferestruicii o ultimă pâlpâire de purpură. 
Mi-am văzut umbra lipită pe peretele veceului, alături de cuvântul „Preşedinte”, sin- 
gurul descifrabil dintr-o lozincă scrijelită în tencuială, peste care s-a dat cu var. 
Soarele a apus. Am rămas singur în veceul ăsta. Umbra mea e afară. Mă aşteaptă cu 
pistolul în mână”. 

* fragment din cartea cu acelaşi titlu 


Pe când mai aveam speranţe că voi fi publicat la Chişinău, 
îmi propusesem să fac ce făcusem de când scriu şi public: să 
provoc editarea altora: a cărții despre foamete a lui Alexei 
Vakulovski, tatăl “băieţilor mei” (părţi importante şi din ale lui, 
dar şi din ale soţiei sale, Maria Vakulovski au fost incluse în 
ultimele 3 variante al Săptămânii Roşii); deasemeni a cărții de 
proză a lui Viorel Ilişoi: primul basarabean-basarabean, al 
doilea... autoadoptat prin reportajul despre Mana din 1992. 

Vai, nu am avut noroc cu basarabenii din guvern - dacă nu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 120 


mă vor nici pe mine, fiindcă le-au soptit evreii că sunt contami- 
nant, provocator de... “războaie religioase”... Flori Bălănescu 
îmi spune că volumul lui Alexei Vakulovski va fi scos, în sfârşit, 
de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului - ce ruşine, 
ce ruşine pentru cei care, ani de zile refuzaseră o asemenea 
mărturie. Întâi Humanitas, cu Liiceanu în frunte, alfabetizatul în 
materie de represiune, mai ales în Basarabia; inomabila Doina 
Jelea: ani l-a rând i-a minţit pe fraţii Vakulovski - şi pe Flori 
Bălănescu în acelaşi preţ, doar ea propusese cartea - că uite-acuşi 
o publică! şi acuşiul a durat ani - idioata, veninoasa, putoarea 
jelălăită! Despre Ilişoi Flori mi-a scris că fragmentul cu pricina 
l-a zmuls autorului după îndelungi rugäminti, l-a redactat şi l-a 
trimis la Argeş! - dar nu pomeneşte de vreo editură doritoare 
să-l scoată (voi fi uitat eu? - posibil). 


x 


01 Feb 201108:19 
Nicolae Negru: Plahotniuc a fost forțat să intre în politică? 
sursa: ziar.jurnal.md 

Intrarea lui Plahotniuc în politică nu pare de bun augur, fiind marcată 
de o serie de minciuni si abateri de la normele bunului-simt. În mai, anul tre- 
cut, în prima sa apariție publică, el a declarat pentru televiziunea care îi 
aparține că preferă să rămână om de afaceri si nu are de gând să se implice în 
politică. În august, Vlad Plahotniuc afirma din nou că nu intenționează să se 
lanseze în politică si a negat zvonurile că ar pretinde funcția de prim-minis- 
tru. În septembrie, Plahotniuc se confesa „cu toată sinceritatea”, pentru o altă 
publicație, că nu este „dintre cei care râvnesc afirmarea publică” si poate că 
nici nu şi-ar fi făcut apariţia în faţa camerelor de luat vederi, în presă în gene- 
ral, dacă nu era impus de necesitatea de a-si apăra „bunul nume”. 

„Sunt ceea ce sunt acum, om de afaceri eficient, am foarte multe idei si 
proiecte în desfăşurare, de aceea, astăzi, mai mult decât orice, mă preocupă 
domeniul afacerilor, unde mă simt cu adevărat în mediul meu”, spunea el 
pentru „VIP magazin”. Ca peste o lună, în noiembrie, să candideze pe listele 
PD, al doilea, după Marian Lupu, surclasându-l pe secretarul general de atun- 
ci al partidului, Valeriu Lazăr. 

Unde a dispărut avionul? 

În mod normal, prezenţa pe listă a unei persoane atât de controversate, 
obscure, acuzate, nu fără temei, de acţiuni abuzive, privilegiate de regimul 
comunist, nu avea cum să aducă voturi în plus partidului. Şi nu a adus, după 
cum s-a văzut mai apoi. Cheltuind cea mai mare sumă de bani în istoria ale- 
gerilor din RM, PD a egalat cu greu rezultatul din alegerile precedente. 
Decizia lui Marian Lupu era riscantă şi greu de înţeles, echivalentă cu o sinu- 
cidere politică. Aceasta sfida elementarele reguli ale campaniilor electorale 
de succes. Nu e clar de ce a „insistat” el ca Plahotniuc să candideze pe lista 
PD, după cum este învăluită de mister şi data când s-au întâlnit prima oară. 
Dacă Plahotniuc afirma că a făcut cunoştinţă cu Marian Lupu pe când acesta 
deţinea funcţia de ministru al Economiei, Lupu sublinia că l-a cunoscut pe 
Plahotniuc după campania electorală din 29 iulie 2009: „Ne-am cunoscut 
acum 2-3 săptămâni, graţie mass-media. Nu exista conferinţă de presă să nu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 121 


fiu întrebat de el. M-ati adus la o curiozitate extremă, astfel încât am hotărât 
să fac cunoştinţă cu el. Ne-am întâlnit la o cunoştinţă comună acasă, la 
iniţiativa mea”. Declaraţia lui Diacov că Plahotniuc a finanţat PD-ul în 
alegerile din 29 iulie 2009, apoi şi afirmaţia lui Voronin că l-a cunoscut pe 
Plahotniuc prin intermediul lui Lupu, în perioada restauratiei mănăstirii 
Curchi, de care era responsabil spicherul de atunci, ne face să credem că 
Marian Lupu minte în privinţa relaţiilor cu prim-vicepreşedintele parlamen- 
tului RM. 

O a doua minciună a lui Plahotniuc e legată de averea sa. Deşi se 
lăudase că deţine afaceri în domeniul petrolier, bancar, hotelier şi mass- 
media, niciuna din ele nu a fost trecută în declaraţia de avere a candidatului. 
Nici măcar avionul despre care a vorbit în interviul acordat postului său, 
Prime, nu a figurat acolo. Acum, după ce s-a descoperit că Plahotniuc şi-a 
schimbat numele în România, să presupunem că avionul şi celelalte 
proprietăţi au fost trecute pe numele lui Ulinici? 

Un simplu „sac cu bani” 

Deşi a decis să intre în politică, omul de afaceri nu s-a remarcat prin 
nimic în campania electorală. Nu a participat la dezbateri, nu a dat dovadă de 
capacităţi oratorice, care să inspire şi să mobilizeze alegătorii, sau de 
cunoştinţe care să impresioneze. Rolul lui a fost de „simplu” sac de bani. Cu 
toate acestea, anume lui i s-a propus funcţia de prim-vicepreşedinte a 
Parlamentului, pe care a acceptat-o, în pofida faptului că declarase de atâtea 
ori că nu intenţionează să intre în politică. 

După atâtea declaraţii mincinoase, dezvăluirea că Plahotniuc are încă 
un nume, în România, nu poate surprinde prea tare, corespunzând întru totul 
„stilului” său comportamental secretos, evaziv, impropriu nu numai politicie- 
nilor, dar şi unor oameni de afaceri care nu au ce ascunde. Motivul invocat 
de el că ar fi făcut-o pentru a-şi proteja cu anticipație copiii de nişte presupuse 
prejudecăţi este pueril (a şi renunţat), contrazicând o altă spusă de-a sa, într- 
un interviu menţionat mai sus, că pretuieste numele pe care l-a moştenit si 
doreşte să nu-l păteze cu nimic, ci să-l transmită „cu evlavie” fiilor săi. Chiar 
dacă nu poate fi pedepsit, este evident că Plahotniuc poartă o responsabilitate 
morală pentru încălcarea legii. 

Este el cumva un mitoman care nu se poate abtine să nu spună minciu- 
ni? Sau cineva l-a forţat să intre în politică, în pofida dorinţei sale exprimate 
de atâtea ori de a rămâne om de afaceri? Cine ar fi cel sau cei care l-ar împin- 
ge spre acţiuni compromiţătoare, care îl discreditează în faţa societăţii şi a 
familiei sale? Ştiind că ascunde un schelet în dulap (dubla identitate), de ce 
s-a aventurat în campania electorală? De ce a riscat din punct de vedere 
moral? A crezut că nu se va descoperi? Sau este atât de insensibil, încât nu-i 
pasă ce va crede opinia publică despre el, mizând pe serviciile „igienice”, 
„cosmetice” ale televiziunilor sale? 

„Marketizarea” politicii moldoveneşti 

Cu certitudine, intrarea lui Plahotniuc în politica moldovenească, fie că 
e benevolă, fie că e silită, ridică multe semne de întrebare şi nu face bine cli- 
matului general din societate. Parcursul său e unul specific, mai curând carac- 
teristic unui sistem corupt, în care dictează banul, decât unui meritocratic. 
Cariera sa fulminantă, de la om de afaceri controversat, de la autor de scheme 
monopoliste frauduloase, la a doua persoană în Parlament, prezintă un exem- 
plu dubios, cu posibile efecte devastatoare pentru sănătatea încă şubredă a 
democraţiei noastre. Făcând abstracţie de faptul că un bun manager nu e 
neapărat şi un bun politician, că ei operează cu „materii” diferite, exemplul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 122 


său va încuraja „transferul” oamenilor de afaceri în politică, şi „marketiza- 
rea” în continuare a politicii moldoveneşti ar putea fi una din consecinţe. 
Modul în care s-au desfăşurat negocierile privind crearea alianţei de guver- 
nare confirmă aceste temeri. Ceea ce nu a putut obține în alegeri, PD (si, din 
păcate, PL) a obţinut prin şantaj asupra PLDM, aşa încât partajarea funcțiilor 
s-a făcut invers proporţional rezultatelor alegerilor. Este un precedent nu toc- 
mai fericit pentru viitoarele coaliţii. 

Dacă ţine cu adevărat la interesul Republicii Moldova, Plahotniuc ar 
trebui să-şi dea demisia din Parlament. 


x 


01 Feb 2011 10:07 
Palatniuk, regele neîncoronat al prostiei 
sursa: traianvasilcau.wp.com 
Noi discutăm şi hotărîm, maimuţă coborîm, 

Ei urcă... 

(Efim Tarlapan) 

N-avem de ce şi pentru ce să ne plîngem. 

Suntem fericiţi, şi din considerentul că Dumnezeu ne oferă din vreme în 
vreme, aproape permanent, ocazii nesperate de a ne vedea chipul necioplit şi 
metehnele epocale reflectate în oglinda politicienilor de pe Bîc. 

Palatniuk e figura emblematică a acestora. 

Pînă mai ieri credea, era convins chiar, că are, pe lîngă bani, şi GENIU! 

lată că nu-l prea are. 

Pe unde trece Excelenţa Sa în ultimul timp seamănă doar ineptii şi... 
nenumărate identități. 

Cînd mai toată lumea justitiarä îl condamnă, Măria Sa e convins că, de 
fapt, aceasta îl adoră. 

Cînd România declară că va trebui să renunţe la o identitate, el declară, 
surîzînd, că a dispus stoparea procedurii de modificare a numelui şi prenume- 
lui pentru România, lux acordat în chiar anul 2009. 

Cînd PLDM şi PCRM i-o spală în 7 ape, iar PL-ul se bronzează în... 
plină iarnă prin...Braşov, Majestatea noastră e supărată pe ...partidele ce-i 
discreditează lipsa de bun-simt şi demnitate elementară. 

Adică numai Dumnezeu e vinovat de toate trăsnăile extraterestrului 
moldo-român, Diavolul e infailibil, neprihănit, nu alta! 

Palatniuk, vedeţi şi singuri, nu e un om. E un fenomen prezent în mai 
toate partidele, dar mai ales în cele parlamentare, care se susţin reciproc 
avantajos şi la bine şi la ...foarte bine, pentru ele doar, bineînţeles. 

Pd-ul său ce l-a aburcat ca şi politician în Parlament convoacă un întreg 
Consiliu Natonal Politic pentru a alege o Vrabie comunistă în funcţia de 
Secretar General, ci nu pentru a-i cere socoteala răs-meritată demult. 

Alianţa nu se convoacă, nici Comisia parlamentară pentru numiri şi 
imunităţi, din simplul motiv că avem la guvernare 2 partide corupte de Bani( 
Pd şi Pldm) şi unul corupt de ...Frică? Aşa să fie, dle Ghimpu? 

Tineretul şi presa liberă cer demisia acestuia, dar el e ocupat cu donarea 
salariului său unor copii nou-născuţi, cu acordarea de plicuri ziariştilor aser- 
viti şi cu scrierea unei cärt. În prezenţa presarilor docili, evident. 

Domnia Sa a debutat ca poet în vremi deja apuse, dar cartea vieţii lui 
abia acum o scrie. 

Şi în caz că va fi la fel de interesantă precum îi e şi cariera de politician, 
avem toate şansele ca anume prin opera-i genială să pupăm şi noi, odată 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 123 


mäcar!, în istorie Nobelul literar. Cel putin, Pulitzer-ul obţinem! 

Pînă în prezent are scris doar numele şi prenumele pe ea. Pe copertă 
adică.Noua sa identitate, cea li(f)terară e P. Ulinici, cu specificarea că se va 
citi fără punct şi anume ...Ăsta da nume de mare, genial scriitor, cu rădăcină 
străveche ROMÂNEASCĂ! 

Din punct de vedere politic şi pragmatic, precum îi place lui Pilat non- 
stop să ne spună, Palatniuk e drept.Nu Diakov oare, şeful său onorific, a cîn- 
tat refrenul că în politică dragoste nu există? lar unde dragoste nu e, gläsuie 
Cartea Sfîntă, nimic nu e, adică e numai şi numai Palatniuk! 

Lumea însărăcită de tot îi cere, nu se ştie de ce, demisia din toate 
funcțiile de vice şi prim-vice, din cea de deputat, inclusiv, şi tragerea urgentă 
la răspundere, dar el e convins că lumea aceasta muribundă trebuie să plece 
peste tot şi nu Altetea Sa, care va putea guverna fără ea şi mai dihai. 

De-un lucru doar regretă amarnic. 

A scăpat un avion spre Eurovision, unde ar fi putut reprezenta Moldova, 
poate şi România, formînd un trio unic şi invincibil, alături de Motpan si 
tovarăşa Ostapciuk. 

Trei Chiritoaie, Doamne, şi toate trei de geniu! Iar alegătorul lui, enorm 
de mintitul lui alegător, căruia tot Prea Imacularea Sa îi va scumpi şi servi- 
ciile telefonice de la 1 martie curent, de-un lucru regretă, plîngînd.Că are un 
rege în viaţă şi deputaţii, netrebnicii ăştea de deputaţi, nu vor nicicum să-l 
întroneze în... scaunul pe care încă înainte de naştere îl merită incontestabil. 

Doar EI, Palatniuk, Regele neîncoronat al Prostiei! 

traianvasilcau.wordpress.com 


x 


Ion Coja îmi transmite şi mie - dar nu mie mi se adresează: 


“Te rog sa publici articolul din revista 22 la Textele altora si sa atasezi 
următorul comentariu: 

Radu Ioanid? 

Provine dintr-o familie de infractori celebră si duce mai departe o 
tradiție rusinoasä. El face parte din categoria de activişti bolşevici care după 
1990 s-au reciclat în istorici ai Holocaustului din România. Au schimbat o 
minciună plătită cu ruble pe una plătită în dolari. Mai sunt câțiva ca el. 

Crescut în minciună, Radu Ioanid a avut nerusinarea să mintä chiar si în 
fata tribunalului. Cu 3-4 ani înainte de 1990 a plecat în SUA, definitiv. 
Locuia la două blocuri de mine, pe bd Nicolae Titulescu, bloc 7. 
Administratorul blocului mi-a povestit următoarele: după 1990 Radu Ioanid 
s-a intors in ţară şi a cerut să i se restituie apartamentul, declarând ca acel 
apartament i-a fost confiscat de statul român la plecarea din România. În 
apartamentul său locuia de câţiva ani o familie de nevăzatori, cu copii. Radu 
Ioanid a cerut si a obţinut evacuarea acestei familii şi a obţinut sentinţa 
judecătorească favorabilă pe baza declaraţiilor sale, întărite de prestigiul 
unuia pe care Guvernul SUA îl onorase cu funcţia de director la Muzeul 
Holocaustului din Washington. În ultima clipă, avocatul familiei de 
nevăzători a descoperit în arhivele primăriei actul prin care statul român, la 
plecarea din ţară a emigrantului politic, răscumpăra de la acesta apartamen- 
tul, cu plata unei sume de bani corespunzătoare cu preţurile de la data respec- 
tivă. Bunăoara eu, pentru un apartament de 4 camere, am plătit în 1980 o 
sumă echivalentă cu circa 5000 (cinci mii) de dolari. O sumă corespunzătoare 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 124 


i se va fi plătit şi lui Radu Ioanid la plecarea din ţară. 

Faptul că a minţit în faţa unui tribunal se cheamă sperjur şi este de 
natură să descalifice definitiv o persoană, eliminând-o din viaţa publică. Cu 
atât mai mult cu cât spejurul său lovea pe nedrept într-o familie şi aşa lovită 
de soartă: doi neväzätori. Cu ce inimă a putut să mintă Radu Ioanid împotriva 
acelor nefericiti? Am informat în mai multe rânduri Ambasada SUA asupra 
netrebnicului pe care guvernul american îl ţine în braţe. Fără niciun rezultat. 
Ticălosul este mai departe salariatul guvernului american... 

Rog cititorii acestor rânduri şi ai textului semnat de Radu Ioanid în 
revista 22 să caute pe acest site al meu, la rubrica Holocaust, articolul meu 
despre Vasile Grossman. Articolul este scris pe marginea unor fragmente 
dintr-o carte apărută în America, semnalată de un român de ispravă, care a 
făcut şi selecţia citatelor. Radu Ioanid le declară a fi trunchiate. Întrebarea 
mea este alta: de ce comisia de falsificatori ai istoriei întrunită sub preşedinţia 
ruşinoasă a altui sperjur - îl numesc astfel pe Elie EWiesel, nu a folosit deloc 
sursa de documentare şi informaţii oferită de Vasile Grossman, evreul onest 
care, cercetând Transnistria la câteva săptămâni după plecarea administraţiei 
româneşti, nu găseşte pe nimeni care să se plângă de crimele românilor. 

Vor fi murit evrei cu miile în Ucraina, deci şi în Transnistria. E dreptul 
lui Radu Ioanid să nu lase uitării acele crime. Dar să nu fie atât de neruşinat 
şi de prostănac să-şi închipuie că în felul acest, dând vina pe români, va reuşi 
să ascundă adevărul: acei evrei au fost ucişi de ucrainieni ca răzbunare pentru 
aportul evreiesc la genocidul prin înfometare din Ucraina anilor 1930: zece 
milioane de victime... Repet: zece milioane de ucrainieni au murit prin înfo- 
metare. Printre activiştii bolşevici care au organizat şi supravegheat acest 
holocaust se zice că au fost şi mulţi evrei, ba că ei ar fi fost cei mai sârguin- 
cioşi în aplicarea politicii criminale a lui Stalin. 

Cât a fost de real acest aport evreiesc, eu nu am de unde să ştiu. Şi nu 
am nici de unde să aflu. Dar este foarte adevărat că şi azi în mintea multor 
ucrainieni principalii vinovaţi de acel sinistru genocid au fost nişte evrei. Cu 
siguranţă alţi evrei decât evreii care au pierit în anii când prezenţa armatei 
germane în Ucraina le-a permis unor ucrainieni să comită crimele inventa- 
riate de un Jean Ancel sau un Radu Ioanid în contul armatei române! Măcar 
Jean Ancel, pe patul morţii, a avut reacţia recuperatore pe plan moral de a-şi 
cere iertare pentru minciunile sale. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ierte. 

Dar tu, Radu Ioanid, netrebnice, după ce ai ajuns în America, de ce nu 
ai scris şi nu ai spus nimic despre Holocaustul din Transnistria, din România? 
De ce te-ai apucat să mulgi din această minciună abia ani buni după 19907! 
Spui că sute de mii de evrei au fost ucişi de români în cel mai mare secret? 
Cum se face că despre acest masacru nu au scris nimic nici Wilhelm 
Filderman, nici Sigmund Jagendorff, doi dintre cei mai reprezentativi evrei 
care au trăit în Transnistria acelor ani şi au lăsat ca documente mărturii expli- 
cite. Despre Wilhelm Filderman se ştia în America că este cel mai important 
evreu din Europa. Filderman a ajuns în Statele Unite şi nu a scris un cuvînt 
măcar despre vreun Holocaust sau genocid petrecut în Transnistria. 
Dimpotrivă, a produs un text celebru, înregistrat la notariat, depus la un tri- 
bunal elveţian, în care are cuvinte de laudă pentru omenia Mareşalului Ion 
Antonescu şi a poporului român! De ce comisia Wiesel nu a ţinut seama de 
acel text? De ce evreii Filderman, Grossman, Jagendorf sunt ignorati ca mar- 
tori nemijlociti ce au fost, iar puslamale cu Radu Ioanid şi Elie Wiesel dezo- 
norează paginile a zeci de publicaţii şi edituri româneşti?! Quousque tandem, 
nerusinatilor?! Ion Coja 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 125 


Aşadar tovarăşul vostru “Radu Ioanid” nu este doar dintr-o 
familie de tâlhari - în ciuda eforturilor cineastului Solomon, ci el 
însuşi este, cum îi zice Coja: “infractor” - în pronunția miliție- 
nilor din clanul “Ioanid” : fractor! 

Ce porc de câine, javra! 


Miercuri 2 februarie 2011 


Tot Ion Coja îmi transmite un text despre cartea unui student 
de al său, carte pe care o cunosc şi eu şi voi fi bucuros să spun 
despre ea - şi despre autor - câteva cuvinte. 


“Tisus şi ostaşii romani 
despre Fondul principal lexical al Aromânei. 
de Nichita Vancea, pe greceşte Vantsias. 

“Unul dintre momentele cele mai tragice şi ultime ale existenţei lui lisus 
ca fiinţă omenească este acela în care, crucificat, Mântuitorul cere apă. În tru- 
pul său secătuit de sânge, deshidratat, fiecare celulă plânge după o picătură 
de apă, lichidul primordial al vieţii. 

Precum se ştie, soldaţii romani care îl păzeau pe lisus, în loc de apă i-au 
dat să bea oţet, exact „pe invers” de ceea ce lisus ceruse şi avea nevoie. În 
evanghelii avem următoarele relatări ale momentului: 

1. Iar în ceasul al nouălea a strigat lisus cu glas mare zicând: Eli, Eli, 
lama sabahtani? Adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai 
părăsit? lar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: Pe Ilie îl strigă 
acesta. 

Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, umplându-l cu oţet 
şi punânându-l într-un vîrf de trestie, îi da să bea. Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să 
vedem dacă vine Ilie să-l scape!... Iar lisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a 
dat duhul. (Apud Matei) 

2. La Marcu, text aproape identic. 

3. La Luca: Şi sta poporul privind. lar căpeteniile îşi băteau joc de EI, 
zicând: Pe alţii i-a mântuit;, mântuiască-Se şi pe Sine Însuşi dacă el este 
Hristosul, alesul lui Dumnezeu!... Şi îl luau în rîs ostaşii, apropiindu-se şi 
aducându-l oţet şi zicându-l: Dacă eşti împăratul iudeilor, mântuieşte-te pe 
tine însuţi!... 

4. La loan: După aceea, ştiind lisus că de-acum toate s-au săvârşit, ca 
să împlinească Scriptura, a zis: Mi-e sete. Si era acolo un vas plin cu oţet; 
atunci ei punând în jurul unei ramuri de isop un burete plin cu oţet, I l-au dus 
la gură. Deci, când a luat oţetul, lisus a zis: Săvârşitu-s-a!... Şi, plecându-Şi 
capul, Şi-a dat duhul. 

Reacţia, altminteri promptă a soldaţilor romani, este considerată, de 2000 
de ani, ca probă de cinism extrem, de răutate şi neomenie, de bestialitate 
tâmpă, cazonă, a unor brute cu chip de om! Gloria romană, a poporului care 
a făcut cel mai mult pentru civilizarea Terrei, inclusiv pentru răspândirea 
creştinismului, a avut întotdeauna de pierdut de pe urma acestui episod biblic, 
taxat de toţi creştinii cu severitate. În vremuri mai noi, ale noastre, evreii (unii 
evrei, vorba lui Paul Goma) încearcă să transfere pe seama acestei brutalitäti 
romane, latine, întreaga răspundere pentru calvarul îndurat de Mântuitor. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 126 


Citind si recitind de-a lungul anilor povestea biblică a răstignirii 
Domnului, m-am împăcat destul de greu cu acest pasaj şi, de fapt, cu întreg 
capitolul suferințelor îndurate de lisus. Ca om, mi-e greu să admit, să înţeleg 
fapte de care nu mă simt în stare a le făptui. Am crescut cu teama că, fără voia 
mea, sub presiunea vieţii, a hazardului, aş putea comite o vărsare de sânge 
sau aduce cuiva alte suferințe asemănătoare celor îndurate de lisus. M-am 
regăsit în duhul străbunilor când am aflat de la mama că tată-su, ciobanul 
Stan Licoi, născut la Răşinari şi trecut la Domnul în Dobrogea, în satul Valea 
Neagră — azi Lumina, rostea două rugăciuni pe zi, în mod obişnuit: una seara, 
la culcare, alta dimineaţa. Şi se ruga dimineaţa să-l ajute Dumnezeu să nu 
facă vreo faptă rea peste zi, în ziua care mijea dinspre Răsărit, să nu prici- 
nuiască cuiva un necaz, o suferinţă... lar seara mulțumea lui Dumnezeu că i- 
a fost ascultată şi împlinită rugăciunea cu care îşi începuse ziua... 

Zic dar că lectura acestui „capitol” biblic a mers totdeauna mai greu. La 
un moment dat m-am simţit chiar muşcat de „şarpele îndoielii”, mirându-mă 
de promptitudinea legionarului roman care a găsit aşa de repede un vas cu 
oţet. Ce să caute un vas cu oţet la îndemâna soldaţilor care păzeau un cruci- 
ficat, aşteptându-l să-şi dea sufletul?! Nu cumva... Doamne, fereşte!, îmi 
ziceam şi citeam grăbit mai departe, să nu cad în păcat zăbovind prea mult 
asupra acestui detaliu. Un detaliu şi nimic mai mult! lată însă că norocul 
mi-a surîs şi — cred eu, se vădeşte că de mirat nu m-am mirat degeaba. 
În locul cu pricina trebuie operată, foarte probabil, o mică şi foarte însemnată 
corectură! Am mai spus-o şi o mai spun o dată: numai proştii nu se miră!... 
Aşa m-am mirat şi eu de unde aveau soldaţii romani oţet asupra lor! 

În urmă cu câteva luni, aşadar, a apărut o carte intitulată Fondul principal 
lexical al Aromânei. Autor, un fost student, Nichita Vancea, pe greceşte 
Vantsias. A fost teză de doctorat, condusă de domnul acad.Grigore Brâncuş. 
Faţă de teză, cartea este mai personală, mai bogată în ipoteze, îndeosebi eti- 
mologice, unele mai riscante, altele mai probabile. Dintre ele, una este sigur 
deosebită, mai ales în privinţa comentariului. Exceptionalä! Menită să-i 
aducă autorului o binemeritată faimă. Citez, aşadar, de la pag. 313: 

„Puscă (,,otet”) < lat. posca. Un cuvînt cu totul deosebit! 

Există numai în aromână, deşi de origine latină. Lucru ce, zicem noi, 
subliniază importanţa studierii variantei aromâne în contextul romanic. 

Posca în latină era denumirea unei băuturi răcoritoare făcută din oţet 
amestecat cu apă şi îndulcită cu miere, băutura legionarilor romani care, atun- 
ci când erau în formaţii de luptă, transpirau foarte abundent, din cauza armu- 
rilor grele ce le purtau, de aceea existau sclavi special însărcinaţi cu distribui- 
rea — în burdufuri — a poscăi în rândul legionarilor chiar şi-n timpul luptelor. 

De ce oare s-a păstrat numai în aromână? Aromânii de astăzi sunt cumva 
urmaşii legionarilor ce cuceriseră pentru Roma regiunea balcanică? Faptul că 
factorul legionar este foarte pregnant la aromânii care trăiesc în România de 
pildă poate fi o reminiscență a vremurilor glorioase de odinioară... 

Acum, pusca armânească poate elucida o nedreptate a istoriei, un caz tipic 
de creare de „mituri” instigatoare la ură şi resentimente religioase. 

Copil fiind, uram modelul „legionarilor romani” din cauza profesorului 
de religie care, foarte plastic de altfel, îşi exprima imensa repulsie faţă de lati- 
ni pentru faptul că, atunci când Christos, deja pe cruce fiind, spusese că îi este 
sete, legionarii romani, culmea cruzimii, i-au dat oţet, inumanii... 

Iar acum pricepem că de fapt i-au dat posca, de milă tocmai...” 

Acesta este textul prin care se lansează o ipoteză copleşitoare: gestul 
soldaţilor romani, înfierat vreme de două mii de ani, se salvează datorită 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 127 


cuvîntului aromânesc PUSCA, datorită unei etimologii! Un cuvînt care a 
dispărut din toate celelalte idiomuri romanice şi s-a păstrat numai la ciobanii 
vlahi din Pind... Şi aşa cum strămoşii acestor vlahi au echivalat posca din 
latină cu oţetul, zicându-i oţetului posca, iar mai târziu şi până azi pusca, la 
fel martorii civili şi ne-latini ai crucificării, neştiind ce era posca, dar miro- 
sindu-le a oţet, vor fi crezut că soldaţii ceia chiar oţet i-au dat Mântuitorului, 
gest care nu putea fi înţeles decât ca o culme a cruzimii, a räutätii cinice, 
dräcesti! 

Recitind acum cu alţi ochi pasajul biblic, s-ar părea că Mântuitorul, gus- 
tând din băutura primită de la ostaşii romani nu reacţionează ca la oţet, ferin- 
du-şi buzele de ea, refuzând-o. Că acea băutură i-ar fi sporit suferinţa nu 
rezultă din termenii relatării. Putea oţetul să aibă un efect mângäietor, 
alinător? În niciun caz! Şi atunci cum se explică că „Iisus a luat oţetul”, nu l- 
a respins, nu s-a ferit, nu l-a depărtat de buzele sale? Se pare că explicaţia prin 
aromână, prin etimologia cuvîntului puscă, este acceptabilă: oţetul nu era 
oţet, ci era posca, băutură benefică pentru a stinge setea. Să luăm în calcul că 
lisus mai băuse vreodată posca?... 

Oricum, reacţia martorilor este aceeaşi cu reacţia de peste câteva secole 
a străromânilor care, ca strămoşi ai aromânilor, la un moment dat n-au mai 
ştiut ce este posca, probabil că dispăruseră şi legionarii din orizontul exis- 
tentei lor, în creierul munţilor, şi i-au atribuit poscăi o semnificaţie după izul 
emanat. Atât de pregnant, de întepätor! 

Ceva din mecanismul mental al acestei schimbări de sens întâlnim şi în 
cuvîntul latin acetaria, derivat de la acetum, şi denumind o salată de legume 
stropită cu untdelemn şi oţet. Deşi este în cantitate mai mică decât uleiul, 
oţetul îşi face mai bine simțită prezenţa, dând numele său acestui fel de mân- 
care. La fel s-au petrecut lucrurile şi cu martorii crucificării. Lichidul din care 
lisus a băut de sete mirosea a oţet, deci oţet i s-a dat, şi-au zis martorii. 
Cutremurati sufleteşte de cinismul gestului se pare că nu au fost martorii, ci 
posteritatea, cititorii evangheliilor. Martorii ar fi fost şi ei cutremurati dacă 
din reacţia lui lisus s-ar fi putut deduce că băutura respectivă i-a sporit 
sufeintele. 

Închei aici comentariul prin care am nuantat observaţia atât de pertinentă 
a colegului Vancea. Vlahos, după porecla din studenţie. 

Adaug însă la comentariul fostului meu student următoarele: faptul că pe 
lângă oţet (acetum, în latină), romanii mai foloseau şi posca, o băutură 
răcoritoare, aflată în dotarea zilnică a soldaţilor romani, îndeosebi în zonele 
călduroase ale Imperiului, face din acest episod biblic un argument deosebit 
de convingător privind istoricitatea, realitatea celor relatate. Face de ruşine 
încercările unor nesäbuiti, în frunte cu un Friederic Engels, de a contesta 
Evangheliile, însăşi existenţa Domnului lisus. Dacă cele relatate în 
Evanghelii ar fi invenţii, rod al imaginaţiei omeneşti, acea minte nu avea cum 
să conceapă povestea cu oţetul. Căci mintea acelui om, dacă cunoştea că 
soldaţii romani umblă la ei cu posca, ar fi ştiut şi că acea posca nu era oţet şi 
ar fi folosit termenul potrivit. 

Mincinosul — sau, în general, cine scorneşte o poveste, un scenariu, are 
grijă să se facă crezut, să fie credibil. lar dacă celui care, zic unii, a scornit 
evangheliile, i-ar fi trecut prin minte episodul cu oţetul, dacă s-ar fi gândit să 
introducă oţetul ca element component al inventatului supliciu christic de pe 
Golgota, acel talentat născocitor ar fi ştiut că prin textul său naşte în mintea 
cititorului întrebarea: ce să caute oţetul în dotarea soldatului roman aflat în 
misiune de pază la crucea unui condamnat la moarte? Textul său trebuia să 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 128 


facă verosimilă prezenţa oţetului, ca oţet, la îndemâna soldaţilor romani. Care 
soldaţi, precum scrie la Evanghelii, au reacţionat imediat la suspinul trupului 
însetat. Prea prompt ca să fie în batjocură — îmi dau seama acum... Foarte 
prompt, aşadar. În asemenea situaţie pui mâna pe ce-ţi cade la îndemână. Şi 
cum şi de unde să aibă la îndemână soldatul roman un vas cu oţet?!... Ci, 
putem spune acum, soldatul roman I-a oferit lui lisus lichidul cu care el însuşi 
îşi potolea setea! 

Nu este exclus ca cercetarea textelor vechi să ne ducă la desoperirea că 
intra în ritualul crucificării ca muribunzilor să li se ofere posca... 

În toate ipotezele noi cu care ne încearcă Domnul Iisus credinţa, nu mai 
poate fi vorba de un gest inuman al ostaşilor romani, ci dimpotrivă, se pare... 

Aşadar, martorii civili ai crucificării au asistat la momentul când Iisus 
cere să bea ceva de sete, îi văd pe soldaţii romani grăbindu-se să-i ofere ceva, 
dar nu apă, aşa cum te-ai fi aşteptat, ci un lichid care mirosea a oţet. lar după 
mintea martorilor, acel lichid care mirosea a oţet nu putea fi decât oţet! Şi 
oţetul intră astfel în tradiţia orală a celor petrecute în acest episod, ulterior 
cuprins în textul evangheliştilor. 

Nu e de mirare că s-a petrecut această neînțelegere, această decodare 
greşită a unui gest, a unui miros! La nivelul uman, asemenea neînţelegeri sunt 
fireşti şi se petrec des. La nivelul sacru, mistic, al textului biblic, să descoperi 
în această inadvertentä a mărturiei o confirmare, iar nu o infirmare a mărtu- 
riei, a celor relatate, pare a fi un semn tainic, cu valoare de revelaţie, menit 
să ne întărească în credinţă. Sau, după caz, să-i readucă la credinţă pe scepti- 
cii înzestrați cu un spirit critic pustiitor de suflete. Nu întâmplător tînărul de 
la care a pornit această revelaţie, pentru mine sacră, este un „om al zilelor 
noastre”, aflat în pragul cedării dinaintea scientismului ateu. 

Se pare că anodinul cuvînt machidonesc PUSCA, de la marginea 
Imperiului roman şi a limbii latine, salvat ca prin miracol în vorbirea unor 
ciobani uitaţi de Dumnezeu şi de lume, ne mai scoate o dată la limanul cre- 
dintei sau, după caz, al meu, ne întăreşte. 

Multumescu-ti, Doamne! 

De Sf. Ion 2011 

Ion Coja” 


Intr-o scrisoare însoţitoare Ion Coja mi se adresează: 


“Subiect de meditatie: am constatat, de-a lungul anilor, o anumită 
empatie (folosesc prima oară acest sucint!) intre macedoneni si 
basarabeni. Ma insel? (...)” 


La acestea spun ce am mai spus-scris în multe rânduri: 

“Varianta locală” (basarabeană) a numelui Goma: strămoşii 
mei din Zona Răutului, în nordul Orheiului se numeau Humă 
dar, după ocuparea Basarabiei de către ruşi, fuseseră transcrişi 
(în ruseşte): Guma, care a devenit Goma - probabil în urma altei 
transcripţii greşite. 

“Varianta... ne-locală (macedoneană): 

Există în restul României multi aromâni purtînd numele 
Goma. Cu nici unul din triburile stabilite la Predeal, la 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 129 


Caransebes (dar nu în Bärägan, acolo fuseserä deportati macedo- 
nenii din Banat de două-trei ori “mutaţi” - ca “titoisti”) nu ne-am 
găsit înrudiţi, tata a căutat în mai multe rânduri. 

Nu-mi simt o “atracţie” deosebită spre macedoneni(ii din 
România), după cum nici vreo respingere. Pe Matilda Caragiu, 
profesoara mea (de dialectologie?) din a doua studenţie o iubeam 
din tot sufletul - dar cine n-o iubea? Pentru că era frumoasă, era 
deşteaptă, era caldă, avea farmec - nu pentru că era ţânţăroaică. 
Şi iată: cu Derdena, chiar de nu am avut conflicte de celulă, nu 
am putut fi apropiat (nici n-am încercat): e din cale-afară de 
întunecat, gândeşte cu-pas-hotărit, în bocanci tintuiti. 

În exil am fost bun prieten cu loan Cusa - dar pe Bacu nu 
l-am mai putut suferi de când am aflat că el, mâna dreaptă a lui 
Ioan în trebile tipografiei, s-a făcut luntre-punte (şi-a chemat în 
ajutor pe alți legionari beznicoli) pentru a se opune - cu succes - 
publicării romanului Ostinato în româneşte, promisă până în 
pragul morţii de Cuşa (şi nepublicat în româneşte a rămas până în 
1992). Se vede că literatura mea produce alergii severe legiona- 
rilor - mai ales dacă sunt şi macedoneni: acum vreo 20 ani i-am 
dat lui Perifan cu dedicație... fraterno-creştină un exemplar din 
Patimile după Piteşti. L-a primit, apoi, după o vreme, mi-a 
comunicat, fără urmă de umor: «Cartea dumitale este antilegio- 
nară!» Nu l-am întrebat: De ce?, tot n-ar fi răspuns (nu degeaba 
se spune că legionarii sunt un fel de sionişti), aşa că nu am 
suferit: mă căsătorisem cu o evreică, nu-mi băgasem în casă 
zâzania armânească - de tipul Derdena, Perifan, Bacu. Mă lupt cu 
alte zâzanil... 


x 


Valerian Stan îmi scrie, azi: 


“Un nou termen, o noua amanare in proces. A fost in continuare "lipsa 
de procedura" (nu au primit citatiile MD Gheorghiu, Totok si Wiesel). Iar 
posta a comunicat ca nu se poate face citarea la casuta postala a Revistei 
Timpul si Fundatiei Timpul (care editeaza revista), desi adresa la casuta 
postala e singura care apare in revista Timpul. Impreuna cu dna Crangariu 
vom continua sa facem ce trebuie pentru reluarea "pe fond" a judecatii. 

Cu drag, VS” 


Ce ‘ot, prietenul Antonesei: crapă de deştept: şi se plânge 
când îl atac pe analfabetul G. Andreescu (într-o vreme publicat 
număr de număr în Timpul, iar mie refuzîndu-mi dreptul la 
replică, justificînd: “Andreescu nu a comis nici o necuviintä la 
adresa Dvs.”- dar calificativul antisemit ce era?, semn de... 
cuviintä?), cel care nu văzuse în viața lui cartea pe care o 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 130 


afurisea, Săptămâna Rosie, crezînd că ia ieste doauă: titlul şi 
subtitlul. Acum caraula răcnicioasă «Fraaate Doriiineee!», 
Antonesei Liviu ascunde adresele turnătorilor Totok, M.D. 
Gheorghiu, în acelaşi preţ “protejîndu-l” şi pe impostorul 
calomniatorul falsificator de istorie Wiesel şi pe turnätorul 
“cinstit” M.D. Gheorghiu... 


x 


02 februarie 2011,Cultura literară. C. STANESCU despre Norman Manea 

“N-am fost un cititor prea sârguincios al cartilor lui Norman Manea si 
nu pot zice ca dupa prima pagina a unui roman al sau nu l-am mai putut lasa 
din mâna. Din contra, spre rusinea mea, le-am lasat, n-am putut duce pâna la 
capat lectura unor importante romane, altminteri pline de semnificatii, pre- 
cum „Captivi“ (1970), „Atrium“ (1974) si chiar un metaroman ca „Plicul 
negru“ (1986), acesta din urma socotit de regretatul Ov. S. Crohmalniceanu 
drept „cea mai îndrazneata opera epica experimentala realizata pâna azi la 
noi.“ Parcurgerea unor pagini interesante, chinuite si contorsionate, si pâna la 
urma monotone din pricina unui vadit abuz de sinonimii definind acelasi si 
acelasi tip de personaj, mi-a produs un soi de suferinta de lectura pe care n- 
am reusit s-o înfrâng: am sfârsit prin a evita, pur si simplu, aceasta suferinta 
de cititor, abandonând lectura. Prima si cea mai puternica, dar si sâcâitoare 
impresie dupa citirea unor pagini din cartile lui era aceea ca scriitorul vrea sa 
spuna mult, chiar enorm, dar exprima putin: între ce parea „naratorul“ sa pro- 
mita si ce izbuteau „ambasadorii“ lui sa emita ramânea o mare distanta, un 
drum neparcurs. Vorba lui Arghezi: sa vrei pân’ la mie, sa poti pân’ la suta... 
Cu aceasta impresie — subiectiva, gresita, nedreapta! —, am ramas, pâna târ- 
ziu, doar un cititor ezitant în fata cartilor lui Norman Manea, desi „Anii de 
ucenicie ai lui August Prostul“ din 1979 m-au atras si chiar socat prin deghi- 
zamentul clovnesc al „nevârstnicului“ si „neispravitului“ personaj.(...) Citite 
ca „scrisori persane“, si pastrând toate proportiile în aceasta comparatie enor- 
ma, cred ca scrierile lui Norman Manea dinainte si de dupa exilul sau ameri- 
can pot suporta un alt tratament de lectura, unul mai adecvat naturii si inten- 
tiilor sale si nu neaparat „asteptarilor“ noastre de bieti cititori. Cele doua carti 
recente aparute concomitent la Polirom dau, în fine, jos mastile „persane“ si 
deghizarile clovnesti spre a aborda, în feluri diferite, drama si trauma perso- 
najului titular din întreaga literatura a autorului, una de factura „memorialis- 
tica“ în ultima instanta, cum cu temei — desi dintr-o ratiune negativ-minima- 
lizanta — crede Nicolae Manolescu în „Istoria...“ lui. Carte admirabila prin 
intensitate si subtilitate ideatica si psihologica, „Întoarcerea huliganului“ 
poate fi echivalata cu o tulburatoare cadere a mastilor, realizând portretul 
(memorialistic si nu numai) unui deportat si exilat în mai multe rânduri si 
feluri, portretul unui om al secolului trecut silit de diverse regimuri si 
conjuncturi sa se tot deghizeze si exileze, individul aflat într-o continua 
goana de regasire a lui însusi si de identificare în ceea ce fiecare simte ca îi 
este destinat sa fie. (...) 

Nu-i vorba, „cazul“ lui N. Manea, ca si, mai accentuat, al lui P. Goma, 
ilustreaza excelent mentalitatea care ghideaza receptivitatea româneasca: o 
admiratie contradictorie si în salturi, precum si vesnica „ardere a etapelor“, 
saritura brusca si nepregatita din arhaitate în modernitate. (...) 

P.S. În mediile românesti banuiala devine informatie sigura, iar zvonul 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 131 


e luat drept certitudine. Astfel, se spune (!) si se da ca sigur (!) ca autorul 
„Întoarcerii huliganului“ ar fi fost refuzat si exclus de la un important premiu 
literar în România fiindca si-ar fi „defaimat“ tara! (...) 

Constat, totusi, cu surprindere si mirare ca, mai ales în „Curierul de 
Est“, în dialogul cu Edward Kanterian, autorul „Captivilor“ îsi pierde de-a 
binelea, în câteva rânduri, simtul umorului. Asa, bunaoara, mi-au atras aten- 
tia revenirile sale asupra lui Nicolae Manolescu, tinta unui adevarat asediu de 
ironii si acuzatii. Cu o aplicatie de contabil pe care nu mi-o reprim, m-am 
apucat sa numar capetele de acuzare formulate pe adresa criticului. De la un 
punct încolo m-am oprit, plictisit de atâta statistica resentimentara. Retin doar 
primele 15 (cincisprezece) acuzatii, care mai de care mai grave, formulate de 
Norman Manea: lectura infidela, frivolitate, incorectitudine, politicianism, 
narcisism, ranchiuna, resentimentar, vanitos, razbunator, alergic la critica, 
superficial, conjuncturist („fripturist“, cum ar veni!), neatent, nedrept, aro- 
gant (subl. mea, P.G.)etc. etc. etc. N-am mai stat sa le numar, sunt mult mai 
multe, dar ce mi-a atras atentia e ca, dupa mai fiecare din aceste acuzatii, 
N. Manea se grabeste sa atraga insistent atentia ca „nu l-am acuzat de 
antisemitism si nu îl consider antisemit... L-am acuzat de..., si de..., si de... 
, dar nu de antisemitism “(subl. mele, P.G. şi observaţia: la fel m-a tratat şi pe 
mine, vezi Jurnal 2010*) Cum sa nu citesti în acest exces o totala pierdere a 
umorului si expresia unei suparari frustrate, concretizata într-un veritabil 
„complex Manolescu“?! Obsesiva aparitie printre rânduri a criticului si 
lungul sir de acuzatii ce 1 se aduc au doua cauze: 1. N. Manolescu nu-l 
pretuieste pe N. Manea si nu-i gusta cartile (ceea ce poate fi pur si simplu 
lipsa de gust!) si 2. N. Manolescu a scris si el despre „monopolul suferintei 
evreiesti“. Ambele cauze fac din critic „bestia neagra“ a scriitorului, ceea ce, 
sa recunoastem, „vanitosul“ critic poate traduce printr-o mare lauda pe dos si 
omagiu involuntar.” 


*) Citatul din N. Manea (despre mine): 


“Săptămîna roşie i-a consolidat trista faimă de nou antisemit, facilitată şi de 
unele grăbite declaraţii anterioare ale sale. Goma scrutează în acest text incendiar o 
situație complicată şi extrem de interesantă, într-un mod simplist şi cu un limbaj 
pamfletar. Este vorba despre comportarea populaţiei evreieşti din Basarabia la 
intrarea trupelor române şi a celor sovietice. Asemenea situaţii fluide duc, uneori, la 
räbufniri ostile, îndelung mocnite — vezi faimosul caz polonez Jedwabne, din cartea 
lui Jan T. Gross (...) Nu pot, totuşi, să-l aşez pe Goma lingă A.C. Cuza, Codreanu, 
Antonescu, Vadim Tudor (subl. mea, P.G.)” 


Hodoronc-tronc? Sau August-Manea? 


Joi 3 februarie 2011 


S-au trezit şi Moldoveţii...Cam târzior, ca să nu spun: din 
lene, din frică, din căcăcioşenie. 


x 


03 Feb 2011 17:05 Secera si ciocanul ar putea fi interzise 
sursa: jurnal.md 
Deputatii ar putea vota, în viitorul apropiat, un proiect de hotărâre 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 132 


care prevede interzicerea utilizării simbolurilor comuniste „secera şi 
ciocanul”, în scopuri politice. 

Proiectul documentului a fost discutat ieri, în cadrul Comisiei par- 
lamentare Securitate Naţională şi Ordine Publică, care a luat decizia de 
a-l înainta pentru discuţii în Parlament. 

Potrivit deputatului liberal, Vlad Lupan, proiectul include cinci 
articole. Primul articol prevede că se ia act de raportul comisiei pentru 
studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar sovietic, creat anul 
trecut prin decretul lui Mihai Ghimpu. Al doilea articol stabileşte că se 
condamnă regimul autoritar comunist din RSSM şi RASSM. Prin arti- 
colul trei este interzisă utilizarea în scopuri politice a secererii şi cio- 
canului. Iar articolul patru include, printre altele, elaborarea şi promo- 
varea de către Guvern a proiectului Legii lustraţiei, finanţarea 
elaborării şi editării unui manual de istorie a regimului totalitar comu- 
nist şi introducerea în învăţământul preuniversitar a unui curs de istorie 
a regimului totalitar comunist. 

Membrii comisiei au avut păreri împărţite pe margine proiectului. 

Amintim că proiectul acestui document a fost discutat şi în cadrul 
Alianței pentru Integrare Europeană, în iunie 2010. 

Atunci, PLDM, PD şi AMN au pledat pentru amânarea 
examinării proiectului în Parlament, pe motiv că urmau să aibă loc 
alegerile anticipate”. 


Ce pretexte puturoase! Ce motive invocate de laşi, de striviti, 
de adunătura de homo sovieticus de expresie... română: 
“pe motiv că urmau să aibă loc alegerile anticipate”. Şi dacă nu 
erau... “alegeri”? Nici “anticipate”, nici..., vorba lui Săraru: 
postanticipate? 

+ 
tot jurnal.md 

“Partidul Comuniştilor ar putea fi lipsit de o parte din simbolica 
sa. Cel puţin aşa susţine preşedintele interimar al ţării, Mihai Ghimpu, 
potrivit căruia membrii Comisiei pentru studierea şi aprecierea 
regimului comunist totalitar din Republica Moldova urmează să ia o 
decizie în acest sens. 

„Dacă vor să rămână numai cu secerea, lăsăm secerea, dacă 
ciocanul, numai ciocanul. Dar ambele nu cred că vor rămâne”, susţine 
preşedintele. 

Mihai Ghimpu mai spune că totul va fi „în conformitate cu 
legea”. „Comisia îmi va înainta un raport, iar eu, la rândul meu, îl voi 
înainta Parlamentului, care va decide”, a declarat ieri seara, presei, 
preşedintele Ghimpu.Declaratiile lui Mihai Ghimpu vin ca reacţie la 
afirmaţiile făcute ieri, în cadrul unei conferințe de presă, de ex- 
preşedintele comunist, Vladimir Voronin, care s-a arătat sigur că 
Partidul Comuniştilor nu va fi lipsit nici de denumirea, nici de simbo- 
lica sa. Comisia pentru studierea şi aprecierea regimului comunist tota- 
litar din Republica Moldova a fost creată la mijlocul lunii ianuarie 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 133 


curent, la dispoziţia preşedintelui interimar, Mihai Ghimpu”. 


x 
Timpul 

“Preşedintele interimar al RM, Marian Lupu, a semnat astăzi un 
decret prezidențial cu privire la acordarea Ordinului de Onoarea repre- 
zentantului special al Uniunii Europene în ţara naostră, Kalman Mizsei 
(foto). Aceasta este prima disctinctie de stat, acordată de Lupu, în cali- 
tate de sef interimar al statului. 

Potrivit decretului, înalta distincţie de stat a fost conferită în semn 
de profundă gratitudine pentru contribuţia sa deosebită la aprofundarea 
dialogului dintre UE şi R. Moldova şi pentru merite în promovarea 
valorilor democratice în Moldova. 

Kalman Mizsei se află la sfârşit de mandat în ţara noastră. Este 
reprezentant special al UE începând cu martie 2007.” 


Acest Marian Lupu este un Emil Constantinescu: începe 
onorarea cu cel mai toxic, cel mai murdar personaj, cel mai 
promoscovit ungur: elftars Kalman. 

Ghimpu fusese criticat că fmpärtise distinctiile cu prea mare 
dărnicie; tovarăşul Lupu, băiat şcolit, a operat o selecţie şi s-a 
oprit asupra celui mai trădător al Moldovei. Ca şi el: Kalman. 


Vineri 4 februarie 2011 


Forumişti de pe cura].net : 


Mariana şi Cezar spun[e]: februarie 3, 2011 la 11:01 
Paul Goma ar trebui să fie neapărat predat în şcoală! 
Din experienţa mea de profesor navetist de un an de zile, vreau să vă dezvălui 
un mare adevăr: Programa şcolară impune copiilor un bagaj foarte mare de 
cunoştinţe, poate că prea mare pentru unii, dar, când ai sta să priveşti în 
esenţă, ai înţelege că profesorilor le scapă multe lucruri, iar marea noastră 
problemă de orientare în spaţiu şi în timp — geografia şi istoria — rămâne din 
nou şi din nou nerezolvată, suspendată parcă undeva, într-o altă galaxie, amâ- 
nată. Ceea ce doare, astfel, mai tare, este că nu se cunoaşte istoria neamului 
nostru. Or, ce ar putea fi mai rău decât atât? Revenind la experienţa mea de 
profesor, vreau să vă spun că le-am povestit, mai întâi copiilor, scrierile lui 
Paul Goma. Am luat-o chiar de la Din Calidor. Şi, ce credeţi? Copiilor le-a 
plăcut, m-au rugat să le fac nişte copii xerox, au început să citească, chiar şi 
cei mai slabi, care abia de silabiseau cuvintele. Apoi am mers la Arta Refugii. 
Cum să nu le placă? unii, care altă ocupaţie nu aveau decât păscutul oilor, 
chiar s-au regăsit în carte şi mi-au spus:,,dacä el a reuşit să meargă mai depar- 
te, voi da şi eu la liceu” (adevărul este că a reuşit şi acum face liceul). În 
concluzie, citind doar câteva dintre scrierile lui Paul Goma, copiii s-au 
schimbat: au început să înveţe, cu interes, istoria şi geografia, au devenit mai 
buni, au văzut că alţii au trăit şi mai rău decât ei, şi-au amintit de obiceiurile 
noastre, au aflat şi obiceiurile celor din Ardeal, cântecul, dansul şi muzica, au 
devenit mai curajoşi şi au învăţat să-şi respecte şi să-şi iubească părinţii, dar 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 134 


şi neamul, Oare sunt puţine argumente pentru a introduce în şcoală scrierile 
minunate ale lui Paul Goma? Cine are urechi de auzit, să audă! 


Le auzise Aliona Grati, de aceea propusese editurii Arc 
o culegere, pentru şcolari, din textele mele, comentate. 


“Mi-au raspuns cei de la editura Arc. Ei considera ideea mea despre o 
carte didactica (pentru elevi) despre romanele lui Paul Goma - excelenta si 
imi solicita un plan. Ce ziceti?” 


Ce să zic, eu? Zic... cu amândouă mâinile: Da! 

Consolant, nu? Vom vedea cât de... consolant o va trata 
editura, după ce se va scărpina, temeinic, pe sub cusmä. 

l-am scris: 


“Selectia ta este şi a mea 

Din calidor 

Arta refugii, 

Bonifacia, 

Ostinato 

Propun si o päginutä din Roman intim (?) 

«Analizele trebuie sa fi accesibile copiilor», zici. 

“Accesibile”, zic şi eu, fiu de învăţători de ţară. Adică tu, 
propunător, să propui mai mult, mai sus, mai departe, pentru a-i (a)trage pe 
copii - mai sus, mai departe, să nu-l laşi la nivelul copilului (nivel sublim, dar 
inexistent). 

a) prin noţiuni, nu elementare, dar absolut necesare de istorie : copiii 
noştri nu ştiu istorie şi dacă nu o învaţă la lecţiile de... istorie, atunci să fie... 
“contaminaţi” de oleacă de istorie prin citate, literare; prin poveşti. 

Am primit ecouri favorabile de la elevii liceelor din Orhei: cei mai multi 
au spus că au învăţat Istoria pământul nostru din cărțile lui Goma (este o 
consolare, nu?); 

b) n-ai decât să roşeşti de ruşine până devii un măr domnesc (...) dar: 
te rog să propui editorului, să te blindezi cu susţinerea altor “lucrătoare în 
domeniu”, femei, pledînd necesitatea de a-i pregăti pe adolescenţi - mai ales 
pe fete - întru... cum îi zici aşa de pe după piersic: “jubilatiile corporale”. 

Ce poate fi mai frumos pe lumea asta decât numitele “jubilatii”? Este 
absolut necesar ca aceşti oameni, viitori maturi să devină capabili să distingă 
erosul de pornografie (pe aceasta, căreia eu îi spun porcografie ei o văd tot 
timpul, oriunde şi mai ales o aud); să ajungă să aibă curajul de a vorbi - cu 
cuvinte, nu doar cu gesturi obscene - despre acele sublime “jubilatiuni”, să nu 
mai expectoreze înjurături - iar la urmă să râdă, gros, cu: Hă-hă-hă! 

Ştiu că îţi va fi greu - dar încearcă. Tu, femeie frumoasă, eşti mult mai 
credibilă, în faţa, deocamdată, a editorilor decât un bărbat - urât prin natură. 
Deci necredibil (...) 

c) să nu lipsească, rogu-te, pasajele despre rugul cărţilor noastre, şi 
aşa puţine, distruse în Basarabia şi Bucovina, ocupate de ruşi, în restul 
României, “epurate”, deci nimicite de noi înşine, românii. 

d) deasemeni, să existe măcar o pagină citată din care adolescenţii din 
Basarabia să accepte că refugiații peste Prut nu au fost întâmpinați cu flori de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 135 


către fraţii noştri români şi că au cunoscut mizeria cumplită - pe care au 
înfruntat-o, dacă nu cu bärbätie, atunci cu ne-frică şi cu ne-ruşine când şi-au 
câştigat pâinea cea neagră lucrînd cu braţele. 

Trebuie iniţiaţi adolescenţii noştri în ceea ce este mai dulce şi mai curat, 
în ciuda impresiei de trivial, murdar, de nerostit. 

Expresia folosită frecvent de mine: “dulce ca cubicul” vine dintr-o 
strigătură din Ardeal - mândrul îşi laudă mândra, o cinsteşte, o sărbătoreşte, 
pentru că are lindicu' ca cubicu' - este vorba de zahăr cubic - atât că e 
accentuat altfel. 

O să vedem cât de pudici (sic!) sunt editorii de la Arc” 


* 


Pică la tanc, în mijlocul... dezbaterii: 
Dumitru Crudu - Timpul de azi: 


“În editorialul său de marţi, directorul ziarului TIMPUL (la care sunt şi 
eu angajat), publicistul Constantin Tănase susţinea că „operele artistice post- 
moderniste (cu mult sex şi rahat verbal) poate că sunt bune pentru cineva, ele 
însă nu umplu golul istoric din memoria noastră”.(...) 

“Revenind, însă, la ipochimenul nostru, adică la „sex şi la rahat verbal”, 
nu pot să nu-mi amintesc de Toba de tinichea de Gunter Grass unde este 
relevată vina germană în ceea ce priveşte naşterea şi ascensiunea fascismului. 
În acest roman, una dintre cele mai mari catastrofe din istoria Germaniei este 
redată din perspectiva unui copil de patru sau cinci ani care refuză să mai 
crească. Ei bine, în Toba de tinichea este extrem de mult sex şi rahat verbal, 
cu mult mai mult decât în toate operele postmoderniste basarabene luate la un 
loc, dar, başca astea, nu încetează a fi un mare roman, cum nu încetează a fi 
un mare roman nici Din calidor de Paul Goma, în care un copil de şase sau 
şapte ani este iniţiat în arta sexului de către o femeie cu mult mai în vârstă ca 
el. Şi aş mai putea aduce în acest sens miriade de exemple, ceea ce înseamnă 
că problema nu e dacă există sau nu sex şi rahat verbal într-un text sau altul, 
ci, ce funcţionalitate are. Pentru că, pe de altă parte, încă îmi mai e proaspătă 
în minte o scenă dintr-un roman proletcultist de Samson Şleahu în care o 
tovarăşă şi o tovarăşă au dormit în acelaşi pat câteva luni de zile, spate la 
spate, fără să se atingă şi, totuşi, chiar şi dacă nici vorbă nu era de sex în acel 
roman, textul respectiv este leşinat şi mediocru. Deci, nu sexul face ca o 
operă să fie bună sau leşioasă, ci altceva. Dar oare ce?” 


x 


Un alt tanc: ciupesc de pe blogul lui Alexandru Petria 
<[email protected]> „O femeie cu cojones. 
Cristina Nemerovski” câteva fragmente - deşi aş copia tot ce 
copiase A. Petria: 


“Cristina Nemerovschi, cu romanul „Sânge satanic”, m-a lăsat ca la 
dentist. Cristina este o femeia care, culmea, are cojones. Scrie ca un bărbat. 
Ca să vă incit la lectură, o să redau aici un fragment din roman. Cu trimitere 
la Mircea Cărtărescu, un capitol se intitulează „De ce nu iubim femeile”: 

« Nu urăsc femeile pentru că vreau să le urăsc. Nu îmi propun să fiu 
misogin. Nu am fost respins, frustrat, traumatizat de pizde, cum îşi vor ima- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 136 


gina toate proastele, ci dimpotrivă. Mi s-au aruncat mereu la picioare. Am 
trăit pe banii lor, în casele lor, le-am mâncat mâncarea, am avut parte de sex 
în orice moment mi-am dorit, mi-au uşurat şi prin diverse artificii, m-au sim- 
patizat, indiferent de vârsta pe care o aveau, şi multe altele. Ura mea, 
disprețul meu, vine din toate încercările nereuşite de a relationa cu ele ca şi 
cum ar fi fiinţe umane, ca şi cum eu si ele am fi aceeaşi specie, naivă presu- 
poziţie... Din încercările lor eşuate penibil de a se comporta ca nişte fiinţe 
umane. Au rămas neevoluate, undeva între vaci şi păpuşi gonflabile. Dacă 
noi ne străduim să depăşim — prin artă, prin sinucidere, prin droguri, prin 
extaz, prin orice — condiţia umană, ele se chinuie să o atingă. Dar poate sunt 
doar idealist şi romantic. Mi-ar fi plăcut să fiu doar indiferent. 

Nu iubesc femeile pentru că întruchipează, cel mai adesea, tot ceea ce 
detest la fiinţa umană. Nu spun că dacă am extermina femeile lumea ar fi 
perfectă. Dar ar fi mai puţin prefăcută şi superficială. Am putea în sfârşit să 
ne privim în ochi. Am mai avea o şansă. Well, first, pentru că le consider 
inutile. Pentru că s-au inventat păpuşile gonflabile care sunt mai ieftine, mai 
de durată, nu pot vorbi şi nu rămân gravide. 

Nu iubesc pizdele pentru că îşi cumpără cosmopolitan, elle, avantaje, 
unica sau cool girl din care învaţă cum să devină şi mai prefăcute, mai mult 
decât sunt din naştere, să se îmbrace în aşa fel încât să pară mai slabe, să des- 
chidă gura în aşa fel încât să pară mai deştepte sau mai culte, să se mişte în 
ritm de jeg disco ca să pară că ştiu să se fută, deşi oricum nu le interesează să 
se fută. Pentru că nu ştiu să vorbească despre nimic ce nu ţine de concret. 
Pentru că îşi fac un merit din faptul că merg la cumpărături uneori şi gătesc. 
Pentru că sunt incredibil, şocant de proaste. Pentru că se uită la telenovele iar 
când nu se uită la telenovele aleg cele mai proaste filme cu putinţă. La care 
mai şi plâng. Pentru că nu suportă berea, brutal death metal-ul, drogurile, cur- 
vele, orgiile, prietenii interesanti pe care te chinui să nu îi pierzi. Pentru că îşi 
iubesc mamele şi încearcă să ti le bage şi tie pe gât. Pentru că nu le place 
sexul. Pentru că în timp ce se fut se gândesc în ce mall să iasă la cumpărături 
a doua zi. Pentru că nu ştiu şi nu vor şti niciodată ce caută pe lume. 

Pentru că sunt înlocuibile, oricând (...)». 


Scrie vachement bien la nenette, ca să mi ţi-o fran'zesc. 
După fotografie, ai zice că nu are mai mult de doisprezece ani - 
hai treisprezece, mai ales după cum ţine creionul cu care scrie 
dedicaţii pe carte... - se va fi dezobişnuit de scula asta, ori a scris, 
de la grădiniţă, direct pe ordinator. 

Îmi place la nebunie gagicuta, dar nu sunt gelos pe ea 
(că scrie cum scrie), cum mi se întâmplă când dau peste texte 
excelentexte. Nu, nu. 

Pentru că mie îmi plac femeile, de mor (nici ele pe mine..., 
vorba unei vorbe galice) - poate nu chiar ca lui Cărtărescu, dar 
ştiu că eu le iubesc pe-pe-peste totului-tot, cu cuvintele. Şi le 
respect. De-aia. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 137 


x 


O scrisoare a mea adresată lui Ion Lazu: 


“Am citit cartea Domniei Tale Veneticii pentru a nu ştiu câta oară - cu 
jubilatie, cu durere, cu complicitate. 

De astă dată lectura “Veneticilor” mi-a provocat o foame năpraznică. O 
foame specială, pe care nu o vor fi resimţit nici nici alţi basarabeni refugiaţi: 

Foame de... ceai de mintă (nici măcar de mentă de grădină, ci de 
izma-broastei): foarte fierbinte, ceaiul, băut din cană smălțuită de 1/2 1. ; cu 
mult, mult zahăr - carne nu aveam, dar zahăr puneam, mult; şi pâine; multă 
pâine, de care se nimerea; mai bună, mai puţin bună, mai albă; mai puţin... 

Dar coaptă în tavă. 

Asta a fost “mâncarea” de refugiat - dar ca şi cea de fasole, de cartofi, 
desi frecventă, ni se părea, de fiecare dată, divină... 

Dar mai ales ceaiul... 

V-am scris acestea, aşa, nu ştiu de ce... Ba ştiu de ce: De-aia. 

Vă salută, 

Paul Goma 


x 


Mihai Ciucanu mă alimenteză cu presă italiană: 


O recenzie in revista EaST la 'Din Calidor'. 


http://estjournal.wordpress.com/201 1/02/04/kultura-nel-sonno-non-siamo- 
profughi%E2%80%9D-la-bessarabia-vista-dalla-veranda/ 
Nu stiu de unde a scos "literatura moldava"; in fine...) 


“Nel sonno non siamo profughi”. La Bessarabia vista dalla veranda 
Pubblicato da Redazione su 4 febbraio 2011 di Silvia Biasutti 


“Nel sonno non siamo profughi”, di Paul Goma, € il titolo di uno dei 
romanzi più affascinanti e scanzonati della letteratura moldava, il cui titolo 
originale € “Din Calidor” (trad. “Dalla veranda”) che usci per la prima volta 
in Francia nel 1987 per i tipi della Albin Michel. In Italia il romanzo è 
uscito per la Keller nel settembre 2010 con la traduzione dal romeno di 
Davide Zaffi. 

Goma rivive nel romanzo gli anni incantati della sua infanzia nel villag- 
gio di Mana, in Bessarabia, dando corpo con le parole ad affreschi autobio- 
grafici di straordinaria sensibilità. Siamo negli anni Trenta e Quaranta del 
Novecento, nella veranda di una casa di campagna se ne sta seduto un bam- 
bino (Goma), è il figlio dei maestri del Paese e nipote del sindaco, un nonno 
perspicace e amatissimo. La metafora della veranda è il filo rosso che accom- 
pagna l’intera narrazione, la quale intreccia 1 piccoli accadimenti quotidiani 
di una famiglia e della sua comunită rurale con le vicende storiche che hanno 
contrassegnato la metamorfosi politica e sociale della Bessarabia. 

E’ con una naturalezza propria dell’età infantile che Goma interpreta il 
rapimento del padre per mano dei russi, la condizione di orfano che, seppur 
temporanea, cambia la percezione del proprio posto all’interno della comu- 
nità. I fatti atroci della storia, come l’occupazione sovietica e lo smembra- 
mento della Bessariabia si intrecciano con le prime esperienze sessuali, con 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 138 


la scoperta del mondo femminile e delle dinamiche familiari. Goma dipinge 
sapientemente un paesaggio contadino attraverso 1 ricordi d'infanzia, dove la 
vita di un bambino e della sua comunită € intrisa di quella semplicită confor- 
tante che viene travolta da complesse vicende politiche decise da ignoti, 
lontani nel tempo e soprattutto nello spazio. Emerge cosi quel sentimento 
tipico delle popolazioni che vivono alle periferie degli imperi, dove il corso 
della storia giunge con tempi dilatati e i mutamenti faticano a prendere corso. 
Ecco che nel villaggio sopraggiunge l’imposizione del cirillico, i soldati russi 
entrano nelle case, compiono razzie, prelevano gli uomini e spaventano le 
donne. Sullo sfondo, un bambino osserva dalla sua veranda la storia scorrere 
lungo le vie infangate del paese. 

Da quel calidor aperto su due lati, il fuori € ravvicinato e non definitivo, 
è un luogo aperto all'aria e alla luce, all'ombra e al caldo interiore, esposto 
alle aggressioni, ma mai mortali, perché si può sempre fare un passo indietro, 
al riparo. La veranda detta pertanto il ritmo degli avvenimenti e rincuora 
come il calore di un abbraccio materno lo scorrere della vita. In questo pal- 
coscenico anche ciò che è crudele viene stemperato da una narrazione poe- 
tica che, in procinto di chiudere il sipario, ci ricorda che la biografia di Goma 
è segnata dalla fuga dal proprio villaggio, in un viaggio anche simbolico, che 
segnerà l’inizio della sua condizione di profugo e la fine di un’infanzia spen- 
sierata. 

FE’ con questi ingredienti che “Nel sonno non siamo profughi” Goma ci 
regala un memoir di alta levatura, intenso e scevro da ogni retorica”. 


x 


Înmormântarea lui Anania (Adevărul, 4 febr.): 


“Drumul lui Bartolomeu spre Vesnicie 
Elena Nicolae 

“Peste 5.000 de oameni l-au condus pe ultimul drum pe cel supranumit 
„Leul Ardealului“. Înalt Preasfintitul a fost înmormântat ieri, în cripta iera- 
rhilor de sub altarul Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca. Mii de credin- 
ciosi şi sute de preoți din tot Ardealul, dar si de peste Carpați l-au petrecut 
ieri pe ultimul drum pe Mitropolitul Bartolomeu Anania, în ciuda celor -10 
°C de afară.(...) 

Credinţă de sfânt 

Oamenii au început să se adune la Catedrala Mitropolitană de la Cluj- 
Napoca încă de la primele ore ale dimineţii. Când în biserică n-a mai fost loc, 
credincioşii au rămas să urmărească slujba de înmormântare pe cele trei ecra- 
ne- -gigant din Piaţa Avram lancu. Și-au stat până la sfârşit, adică după ora 
14.30, în ciuda faptului că mercurul din termometre ajunsese la minus 10 
grade "Celsius. Au venit din toată ţara. Multi l-au ascultat prima dată pe Înalt 
la Mănăstirea Nicula, unde se adună anual de Sfânta Marie zeci de mii de cre- 
dinciosi. Intre cei prezenţi erau şi doi maramureşeni de pe Valea Izei, 
Päläguta (65 de ani) şi Hodor Dumitru (79 de ani), care-au venit la înmor- 
mântare îmbrăcaţi în straie populare. „Băiatul nostru locuieşte la Cluj şi de 
fiecare dată când am venit la el am mers şi la slujbă la Caderală să ascultăm 
predica Inaltului", spune Päläguta. 

De la prinţ la premier 

La înmormântare a sosit, la câteva minute după ce a început slujba, şi 
primul ministru al României, Emil Boc, care a fost condus în Catedrală de 
jandarmi. Dar şi alte personalităţi au ţinut să-i aducă Înaltului un ultim oma- 
giu: ministrul de Externe - Teodor Baconschi, prefectul de Cluj - Florin 
Stamatian, preşedintele Consiliului Judeţean Cluj - Alin Tişe, rectorul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 139 


Universităţii Babeş-Bolyai - Andrei Marga, profesorul doctor Mihai Lucan 
(care i-a înlesnit Mitropolitului internarea la clinica AKH din Viena, unde i 
s-au făcut ultimele analize - n.r.) si, extrem de discret, prințul Paul de 
România. 

Slujba a fost oficiată de Patriarhul Daniel care a şi vorbit, după predică, 
despre viaţa şi activitatea Mitropolitului Bartolomeu, referindu-se în primul 
rând la talentul său literar, care l-a ajutat, spune Prea Fericitul, „să fie un bun 
predicator”. Oamenii au început să plece din Piaţa Avram Iancu de-abia după 
ce sicriul Mitropolitului a fost coborât în cripta ierarhilor. 

Peste drum, la Arhiepiscopie, unde s-au adunat la masă toţi preoţii care 
au participat la slujbă, doar câteva geamuri de la etajul întâi au rămas cufun- 
date în întuneric: biroul şi camera de odihnă a Înaltului au fost sigilate şi aşa 
vor rămâne până la numirea unui nou Mitropolit. 

12.000 de colaci 

După înmormântare, preoţii au fost invitaţi la masă la cantina 
Seminarului Ortodox, aflat peste drum de Catedrală. Pentru restul 
credincioşilor au fost împărţiţi în Piaţa Avram lancu 12.000 de colaci. La slu- 
jba de înmormântare au participat, după estimările Jandarmeriei, peste 5.000 
de oameni. 


Două întrebări: 

- Cum de oameni normali, avînd o judecată normală în general, 
în special pot (au putut) să-l judece pe Anania cu “îngăduinţă 
creştinească” pentru toate trădările sale; 

- Cum de, la înmormântarea sa (unde s-au dat colaci 12 000!), au 
asistat, pe lângă trogloditul Boc doi intelectuali de calitate: 
Marga şi Baconschi? 

Pentru Marga nu găsesc răspuns, nu-i cunosc “scurta 
biografie” de oportunist («D-ta ce-ai fi făcut în locul meu?»), însă 
pentru Baconschi : da: care era legătura între Anania şi băiatul 
lui Tolea? Faptul că ambii fac/făceau parte din aceeaşi herghelie 
- a Securităţii - să nu mi se ceară amănunte - le-am dat în 
nenumărate rânduri. 


x 


Räpus de obosealä, am adormit pe mine încă înainte de la 
orele opt (seara). Pe la orele opt si jumătate m-a trezit din somn 
soneria cutiei poştale a ordinatorului. Era Flori Bălănescu. 

Mă întreba din titlu: 

«Aţi auzit că a murit Vasile Paraschiv?» 

Am răspuns, năucit: 

«Nu, n-am auzit. Dacă e adevărat, Dumnezeu să-l 
odihnească pe acest om drept.» 

Am căutat în ziare. În Adevărul nu am regäsit ştirea 
(unde vorbeau despre el Cesăreanu, Tismăneanu - care aflase de 
existența lui de la mine, dar ce se mai împăunase cu “desco- 
perirea-i personală” - Vova, descoperitorul!); în Cotidianul: 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 140 


«l-a returnat "comunistului" Băsescu distincţia "Steaua României” 
Disidentul anti-comunist Vasile Paraschiv a murit 

Disidentul român Vasile Paraschiv s-a stins din viaţă, vineri, la vârsta 
de 83 de ani, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul Asociaţiei 21 
Decembrie 1989. Paraschiv i-a returnat preşedintelui Băsescu distincţia 
"Steaua României" în grad de Cavaler, spunând că se simte obligat să refuze 
primirea ei de la "un comunist ca toţi ceilalţi, care ne-au condus ţara de la 
Revoluţie şi până azi". 

"Cazul cel mai spectaculos în acest sens (al industrializării forţate, 
n.red.) îl constituie iniţierea, în noiembrie 1968, a opoziţiei deschise faţă de 
regim a muncitorului electromecanic Vasile Paraschiv, semnatarul de mai 
târziu al scrisorii de denuntare a nerespectării drepturilor omului către 
Conferinţa de la Belgrad iniţiată de Paul Goma", se arată în Raportul 
Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România.» 


Flori a revenit: 


«Da, am gasit confirmarea pe Mediafax. A murit azi. Avea 82 de ani. 
Stirea s-a raspindit de pe site-ul Asociatiei 21 decembrie. Era bolnav de multa 
vreme, am sunat acum vreo 2-3 luni si am vorbit cu sotia, apoi cu fiica lor cea 
mica. Era la pat. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca. 

Lui Anania i-au facut ieri funeralii nationale. Sunt curioasa daca de 
Paraschiv isi va aminti cineva. 

E trist pe lume... 

Noapte buna, 

flwr» 


De Paraschiv au început a-şi aminti, acum, după moartea lui, 
căcănarii, responsabilii de bloc, milițienii, securiştii, băsiştii, 
turnătorii din vocaţie, curvele de ambe sexe, redactorii de edituri 
care şi-au bătut joc de cărțile lui de mărturii, iar acum fac pe 
clostile contrariate (ca alde Jela), apoi de liota de “discutători” 
când dau buzna pe forumuri să împroaşte rămăşiţele pământeşti 
ale Paraschivului cu bale de venin şi de scârnă. 

Acestor scursuri să le trăiască (sic) Hoitul lui Anania şi al 
mereu-treazului Băşescu. 


Sâmbătă 5 februarie 2011 


Încă ne-venit în fire după vestea morţii lui Vasile Paraschiv. 
Tratamentul “diferențiat” aplicat celor doi. lată: Gândul lui C.T. 
Popescu publică un pogon cu testamentul lui Anania dar nici un 
rând despre Paraschiv. Ce îi va fi displăcut suprajurnalistului-la- 
români la Nea Vasile? Că e ţigan? Eu m-am simţit bine cot la cot 
cu tiganul. Dar C.T.P.: ba. Oare de ce? Fiindcă eu nu sunt, 
întâmplător, ţigan - spre deosebire de Campionul Jurnaloşilor? 

În schimb, Evenimentul Zilei scrie despre Paraschiv, scrie şi 
despre întreturnătoriile Anania-Plămădeală... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 141 


Cel mai important spațiu îl acordă lui Vasile Paraschiv 
Observator cultural de azi ; re-publică interviuri din 2008. 
Simonca face pe gospodarul - foarte bine, îşi ispăşeşte câteva din 
multele-i păcate. 

Ceea ce este insuportabil: trogloditismul bägatilor în vorbă 
pe forumuri - “în mod anonim”, cum îi şade bine Viteazului 
Român! Doamne, că dobitoci mai sunt compatrioţii! 

Desigur, este un principiu drept: fiecare să aibă dreptul să se 
exprime - dar sub numele său! Poate că această “condiţie” ar 
mai frâna delirul scriitoral al analfabetilor noştri anonimizati. 


Oglindanet a lui Cristian Bädilitä care a publicat textul meu, 
precum şi unul al Ralucăi Lazarovici despre mine, are câteva 
pelicule de pe YouTube. În una dintre ele se vede limpede: în 
timp ce Vasile Paraschiv îi explică lui Băsescu de ce refuză 
medalia, în plan secund, N. Manolescu, alături de Beligan, 
glumeazä şi rânjează cu o dameză (?) - asta în timp ce se aud în 
toată sala cuvintele lui Paraschiv... Manolescu, aceeaşi javrä 
bătrână... 


Duminică 6 februarie 2011 


Mă tem că mi s-au terminat şi picioarele. De-acum sunt mai 
apropiat de mama ca oricând. Şi ea a avut “ceva la picioare” şi 
aşa a sfârşit. 

De dimineaţă, ridicîndu-mă din pat, am constatat că... 
făcusem încă un pas către starea de sosontorog: picioarele, 
picioarele... În dimineaţa aceasta m-am văzut ca pe altul, ca pe 
un pacient al azilului de bătrâni: din spate, înaintînd încolo, 
spre unde se află, desigur, toaletele; ca pe un altul m-am văzut, 
m-am ştiut: gata, sunt definitiv un invalid; un şontorog - care 
înaintează cu paşi mici, nesiguri, oarecum în diagonală (diago- 
nala câinelui bătut, descâinizat) - unde, alt”, dacă nu spre toaletă 
si numai spre acolo; unde alt’ să se mai ducă; văzut de mine, 
din spate? 


Ieri mi-a scris Flori Bălănescu o misivă lungă şi acrişoară. 
Citise Jurnal ianuarie 2011. Găsise că noua formă a site-ului este 
obositoare, chiar enervant de... labirintică, îți vine să te laşi 
păgubaş, atât de pe după cap sunt manevrele de ajungere. În asta 
i-am dat dreptate, am asigurat-o că îl voi ruga pe Filip să 
simplifice drumul. 

Acest defect - al meu - este remediabil. Alte două păcate 
capitale mi-a reproşat Flori (corect ar fi: mi le-a semnalat): 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 142 


- includerea lui Daniel Cristea Enache printre comentatorii 
cărților mele, cel care mă antisemitizase la modul românesc, doar 
aruncînd calificativul şi îndepărtîndu-se - probabil spre toalete - 
considerînd că el îşi făcuse datoria (care datorie?, faţă de cine, de 
ce?, cu ce fel de argumente antisemitizarea?), scuipase şi plecase 
- doar toată lumea ştia că Goma fusese decretat antisemit, ce să 
se mai ostenească şi el cu argumentarea? ; vorba ovreiului: 
«bişise şi fugise», doar nu era să rămână locului, să-l deranjeze şi 
pe el, pe la nas, putoarea propriei bişini! 

Flori nu avea ştire de această... bişină a lui Cristea Enache, 
anterioară textului devenit evanghelie pentru holocaustologii 
voluntari, cel a lui “R. Ioanid”. Publicat în 2002, inclus într-un 
volum - deci clasicizat. Nici eu n-aş fi ştiut fără munca de 
furnică a basarabencelor mele dragi care scriseseră despre mine, 
pentru revista Metaliteraturä, deci se informaserä temeinic 
bibliografic. 

Fiindcă iar am o pană de ordinator (mi s-a blocat cutia de 
scrisori încă de ieri), nu pot reproduce fidel reproşul prietenei 
Flori, însă, în mare, acesta este: 

Cum de scriu urât despre D.C. Enache, când el a scris atât de 
frumos în “Gherla”, iar recent, într-o emisiune cu O. Nimigean, a 
vorbit atât de frumos despre mine? 

Iată pentru ce am scris despre C. Enache, urât, argumentînd: 

- el a scris, hăt, în 2002 despre mine - în necunostintä de 
cauză - că sunt antisemit; 

- afirmaţiile sale - incluse într-un volum - au fost folosite cu 
jubilatie de holocaustologii evrei: «lată, până şi D.C.-Enache a 
constatat - şi a scris - că Goma este antisemit!»; 

- el a scris favorabil despre mine în tripticul “Gherla”, în 
2010, însă în niciun moment nu a recunoscut că, în 2002 scrisese 
din contra şi că ceea ce afirmase atunci (încă o dată: în perfectă 
necunostintä de cauză) atârnase greu în “judecata” editorilor, a 
cititorilor mei. lar când îşi schimbase opinia (nu întru totul...), nu 
a recunoscut, nici în scris nici la oral că, acum, regretă că - 
atunci se pripise, iar pripeala şi a lui mă costase pe mine, autor 
deja pus la index editorial, dar mai ales... comentarial... 

Da, ştiu că Românul nu ar recunoaşte că s-a înşelat, că a 
făcut rău cuiva, din neglijenţă, din lene, din frică (vorba lui: 
«Au existat presiun1...»). 

Dar să nu mi se ceară mie, victimă, “să trec peste” şi în 
legătură cu o măgărie, o ticăloşie din trecut - dar ale căror 
consecinţe le trag şi în prezent şi le voi trage şi în viitor - doar 
pentru că acum băiatul scrie-de-bine despre mine, nu de-rău, ca 
în urmă cu opt ani. Răul făcut, rana provocată - prosteşte, fie 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 143 


vorba între noi - de D.Cristea-Enache nu are să se vindece dacă 
el nu are să regrete, public, eroarea. Abia atunci voi şti că voi 
putea dialoga cu el, persoană civilizată, un om normal, nu un 
român. 

Al doilea reproş al Floarei Bălănescu: de ce am scris - în 
Jurnal - de-bine în legătură cu D-na Slama Cazacu, deşi ştiu cum 
s-a purtat cu ea, cu Flori: D-sa a refuzat să-mi dea încuviințarea 
de a cita, pe clapa noii ediţii a Romanului intim, un fragment din 
textul său la prima ediţie? 

lată de ce - motiv pe care Flori Bălănescu îl cunoştea: 

În momentul acela (al refuzului) D-na Slama-Cazacu se afla 
într-o situaţie... incomodă: fusese “avertizată” că dacă îl mai 
laudă pe Goma,“ar putea piarde pensia” (până unde au ajuns 
holocaustologii, îi bănuiesc pe goi slugi ascultätoare la evrei)! Şi 
chiar dacă “avertismentul” nu a existat, ar fi putut exista în 
Cloaca României. Si cum s-ar fi putut apăra o femeie în vârstă, 
singură - ce conta reputaţia ei internaţională! - faţă cu agresiunea 
vulgului bălegarnic securist? 

Eu am dedus “situaţia”, însă Flori Bălănescu va fi insistat, 
insistat - de aici schimbul de cuvinte, viguros. 

Or eu nu pot scoate în faţă refuzul său de a accepta ca pe 
clapa volumului Roman intim să figureze - pe drept ! - un citat 
din Tatiana Slama-Cazacu. Aşa. Pentru că acest gest este nesem- 
nificativ, semnificativ fiind altul: Tatiana Slama-Cazacu 
scrisese despre mine cum nimeni nu o mai făcuse până în acel 
moment, publicase textele în periodice româneşti, occidentale şi 
le inclusese şi în volumul Viaţă, personalitate, limbaj: Analize 
Contextual-Dinamice - Minerva, 2006. Deci eu nu o pot rupe 
defintiv cu T.S-C. pentru că a avut, cu Flori Bălănescu, o discuţie 
mal... aspră - adevărat, în legătură cu mine. 


Luni 7 februarie 2011 


“Cu mâine zilele-ti adaugi...”, scrie poetul. 

La mine ar fi: cu mâine zilele (ţi) le scazi. 

Începînd cu această însemnare în jurnal, am certitudinea că 
va fi ultima. Că, dacă va mai fi una mâine, alta poimâne, vor fi 
cele din urmă. Aşa, s-a sfârşit timpul - timpul meu. 


leri Ana a fost internată la Tenon. Azi va fi intervenţia. 
De ieri, senzația acută că am rămas singur. Ceea ce nu era 
adevărat, Filip se afla în Normandia, se întoarce azi - dar aşa... 

Coincidenta fericită de astă dată: Brega şi cu ai lui de la 
Hyde Park au pus mână de la mână să-mi cumpere un ordinator, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 144 


aflînd din Jurnal că de două luni mă chinui cu o improvizație. 
Acesta are incorporat un ochi care mă filmează, deci voi putea 
spune că “mă dau” în direct. Am şi pregătit un cearceaf care să 
Joace rol de... decor, în spate şi de cache-misere, tot acolo, unde 
se află şi patul cu mormanele de cărţi adunate la căpătâi. 

Da, oameni buni: sunt pregătit de plecare. Aştept să se 
întoarcă Ana şi mă duc eu. 


x 


Gabriel Andreescu a publicat trei articole despre “demas- 
carea” lui Mihai Botez. Interesant este ce scrie el despre “Radu 
Ioanid” - texte preluate din Cotidianul: 


“Radu Ioanid în campania de contestare a statutului de disident a lui 
Mihai Botez 

(...)“Cel care a dat greutate „deconspirării" lui Botez rămâne totuşi 
Radu Ioanid. Avem toate motivele să-i considerăm intervenţia preocupantă, 
întrucât domnia sa este un profesionist al arhivelor şi un bun cunoscător al 
istoriei recente. Volumele despre tragedia din Transnistria şi despre vânzarea 
evreilor de către regimul comunist îl definesc ca fiind nu doar informat în 
materie, ci şi specialist al metodelor de investigaţie. În plus, domnul Ioanid 
nu este numai un cercetător, ci şi un actor al politicii memoriei. Ca reprezen- 
tant al Muzeului Holocaustului din Washington, a reuşit să obţină de la dom- 
nul Virgil Măgureanu deschiderea arhivei Securităţii încă de la începutul ani- 
lor '90, arhivă altfel impenetrabilă oricărei încercări de investigare din pers- 
pectivă anticomunistă. Sunt motive să presupunem că a avut un rol-cheie în 
inițierea procesului atât de important al creării Comisiei prezidenţiale de 
studiu al Holocaustului în România, cu toate consecințele ei în tranşarea 
acestei pete negre din istoria ţării; de asemenea, în inițierea Ordonanţei nr. 
31 din 2002, care face ca România să fi impus unele dintre cele mai severe 
restricții în domeniul libertăţii de exprimare şi asociere din fostele ţări comu- 
niste, în orice caz, singurele care condamnă doar negarea crimelor naziste, 
nu şi a tragediilor comuniste. A intervenit în momentul în care Curtea de 
Apel Bucureşti a luat o decizie istorică privind legalitatea declanşării de 
către guvernul Antonescu a acţiunilor militare menite să elibereze Basarabia 
ocupată de URSS printr-un act de forţă condamnat de dreptul internaţional. 
E foarte probabil ca în acel moment campania sa externă (vezi articolul din 
„Le Monde"), dublată de lobby-ul intern, să fi contribuit la anularea de către 
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sensibilă la presiuni politice, a hotărării 
Curţii inferioare. (subl.mea, Paul Goma) 

Mă opresc aici. Trimiterile anterioare vor să arate atenţia cu care avem 
de privit participarea lui Radu Ioanid într-o campanie de reconsiderare a 
memoriei lui Mihai Botez. Domnia sa nu face parte din categoria loan T. 
Morar. Activismul dlui loanid probează luări de poziţie întotdeauna motivate, 
concepute şi pregătite cu atenţie. Fermitatea obiectivelor îi este dublată de 
ştiinţa precautiei. Cum să înțelegem atunci contestarea de către directorul de 
la Muzeul din Washington a disidentei lui Mihai Botez? Dacă dl Ioanid are 
date concrete privind calitatea lui Botez de agent al Securităţii la care noi, 
ceilalți, nu am ajuns - ar fi plauzibil, având în vedere contactele sale înde- 
lungate cu vârfurile serviciilor de informaţii româneşti -, este firesc să vor- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 145 


bească despre ele dovedindu-le. Până acum, domnia sa ne-a prezentat doar 
un pasaj impresionant prin contrastul dintre talentul de a îndrepta mintea 
cititorului spre un verdict acuzator, lipsa de consistență a argumentelor şi, 
la nivelul faptelor, absenţa oricărei probe. (subl. mea, P.G.) 
Semnificaţia intervenţiei lui Radu Ioanid din perspectiva 
eticii şi politicii memoriei 

În ciuda observaţiilor critice anterioare, aş nota relevanta implicării lui 
Radu loanid în „cazul Botez" ca prilej de meditaţie asupra eticii şi politicii 
memoriei. Domnia sa este, prin profesie şi prin ethos, un activ promotor al 
eticii şi politicilor publice care se adresează memoriei crimelor cărora le-au 
căzut în trecut victime evreii. Putem remarca în privinţa opţiunilor sale radi- 
calitatea tratării nu doar a celor care s-au făcut vinovaţi de crime, astăzi ajunşi 
la vârste venerabile, ci şi a celor implicaţi în negarea crimelor, ori în apologia 
ideologiilor vinovate. Sunt cunoscute protestele domniei sale şi ale comu- 
nitätii de valori căreia îi aparține referitoare la neaplicarea legislaţiei de 
pedepsire a negationismului, privind acordarea lui Paul Goma a statutului 
de cetăţean de onoare al oraşului Timişoara $.a.m.d. (subl. mea, P.G.) 

Campaniile care au avut ca obiect responsabilitätile pentru crimele 
cărora le-au căzut victime evreii au căutat cu consecvență pe vinovatii pentru 
plănuirea şi executarea crimelor, nu pe evreii care au participat, sub teroare, 
din frică sau eroare, la teribilul fenomen al Holocaustului (vezi, printre altele, 
volumul lui Hannah Arendt, „Eichmann la Ierusalim. Raport asupra 
banalităţii răului"). Impresionant în cazul politicii Israelului, ca şi al 
activiştilor antisemitismului din întreaga lume, este refuzul de a-i transforma 
pe „colaboratorii” evrei ai organelor naziste în „marii vinovaţi”. 
Responsabilitatea cade pe umerii planificatorilor şi ai principalilor execu- 
tanfi, nu ai victimelor care s-au supus sub ameninţări. 

Preocupati de felul în care tratăm (şi) trecutul comunist, considerăm 
exemplar modul în care definirea responsabilitätilor pentru Holocaust face 
diferenţa netă între călăi, instrumentele lor şi victime. Cu această lecţie în 
minte, nu putem fi decât oripilati unde a ajuns la noi aşa-numita politică de 
deconspirare a instituţiilor şi oamenilor responsabili de tragedia deceniilor de 
totalitarism. Folosirea arhivelor Securităţii s-a transformat în macularea unor 
personalităţi anticomuniste de mare demnitate (precum Adrian Marino), 
punerea la îndoială a exilului ce a activat exemplar împotriva regimului 
Ceauşescu (vezi campania de acuzaţii la adresa lui Mihnea Berindei), tratarea 
unor semnatari de angajamente sub şantaj ca oportunişti beneficiari ai siste- 
mului (Carol Sebastian şi Sorin Antohi), prezentarea unor informatori beni- 
gni drept marii vinovaţi ai represiunii (Mona Muscă). lar acum Radu 
Ioanid dă greutate, prin alegatii contrazise chiar de volumul pe care 
domnia sa l-a editat, la demolarea imaginii unui fost disident. E intere- 
sant cine urmează după Mihai Botez. 

O ultimă observaţie 

Datele disponibile până astăzi, cele din arhive, câte sunt, cât şi celelalte, 
aflate la dispoziţia opiniei publice de mult timp, desfid ideea ca Mihai Botez 
să fi fost un colaborator al Securităţii. Întrucât carierele de după revoluţie 
spun enorm despre trecutul ascuns al celor ce au căpătat poziţii de demnitate 
la începutul anilor '90, rămâne să înţelegem cum s-a ajuns la apropierea lui 
Mihai Botez de regimul Ion Iliescu. Să nu fi fost limpede şi pentru el că 
preşedintele de atunci al României şi partidul său erau responsabili pentru 
propulsarea fostelor elite securiste în fruntea sistemului politic şi economic 
postdecembrist (din nou îl putem invoca pe Ristea Priboi drept exponent 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 146 


magistral al acestei operaţii)? 

Înțelegerea a ceea ce s-a întâmplat nu are nevoie de vreun ingredient 
ocult. Legăturile din anii '70 — ne gândim în primul rând la cumnatul său, 
Sergiu Celac, şi la ministrul Mircea Malita — oferă o explicaţie pentru contac- 
tele postdecembriste ale lui Botez cu anturajul FSN şi ideea ultimului de a-l 
utiliza. Se adaugă, desigur, şi o dimensiune subiectivă a evenimentelor. E 
posibil ca specialistul în studiul viitorului şi dezvoltării să nu fi văzut o 
soluţie în partidele de opoziţie, cu tezele lor simplificatoare, cu privirile 
îndreptate spre trecut şi nu spre perspective, centrate aproape exclusiv pe 
poziţia lor anti-iliesciană. Cu o astfel de premisă, singura cale de a ajuta la 
democratizarea României îi putea apărea folosirea inteligentă a unei poziţii 
de autoritate. 

O altă explicaţie ar fi ruperea contactului cu ţara. În această chestiune 
mă bizui, din nou, pe amintirile profesorului Solomon Marcus. Articolul 
domniei sale, invocat în episodul anterior, vorbeşte despre o anumită derută 
determinată de faptul că Botez fusese surprins de revoluţia decembristă după 
o perioadă mai lungă de viaţă în Occident şi pierduse simţul realitätilor din 
țară. Dau cuvântul distinsului matematician: "În câteva lungi convorbiri 
telefonice pe care le-am avut cu Mihai Botez în perioada activităţii mele la 
universităţi canadiene (1992 si 1994) am observat profundele frământări prin 
care trecea, în căutarea unei orientări adecvate". 

Nu ar fi de mirare ca Botez să fi pierdut contactul cu realitățile de 
acasă, de vreme ce erau greu de înţeles şi pentru cei care se confruntau zilnic 
cu ele.” 


Publicat Duminică, 31 octombrie 


Nu ar fi putut Gabriel Andreescu să judece cu acelaşi 
instrument (!) şi cartea mea, Săptămâna Roşie pe care o critica, 
acum câţiva ani pentru... antisemitism, deşi nu o văzuse în viaţa 
lui, fiind convins că era vorba de două volume: unul purtind 
titlu... titlului, altul al subtitlului? 

Bineînţeles, nu putea: pe atunci încă mai era sub totala 
influenţă nefastă a Gabrielei Adameşteanu. 


Marţi 8 februarie 2011 


Întreaga zi de ieri: aşteptare. Aşteptare. Abia aseară, pe la 
orele 9 am fost anunţaţi că “totul e bine”, dar să n-o importunăm 
decât pe după prânz. Uf! 


Aliona Grati îmi scrie: 

‘Fund intrebat ieri in emisiunea de la PROTV In profunzime 
condusa de Lorena Bogza de ce nu a capatat Paul Goma cetatenia 
RM asa cum 1 s-a promis, Mihai Ghimpu a raspuns fiindca Goma 
nu a depus cerere de a deveni cetăţean al unui stat care are 
vechime de 20 de ani si el, Ghimpu, nu a putut incalca legea. 

Botit era, nu 1-a placut întrebarea.” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 147 


Îl înţeleg, bietul de el. De aceea a si “răspuns” prin o 
minciună: acum vreo două luni primisem, de la guvernanţi - între 
care el era primul - că eu şi cu fiul meu Filip urmează să primim 
cetăţenia (nici vorbă de ‘“cerère”), dar soţia mea, Ana, 
«deocamdatä-nu», ca la poşta redacţiei, dar se va rezolva şi 
problema asta... 

Atunci o crezusem rezolvată, fiindcă iată ce îmi scria (la 16 
dec. 2010, vezi Jurnal 2010 pag. 1040) Luminiţa Dumbrăveanu, 
consilier al Preşedintelui Academiei de Ştiinte, Gheorghe Duca: 


“Referitor la demersurile Academiei de Stiinte catre Presedintie si 
Guvern, copiile carora vi le-am transmis, mingea este acum in terenul 
oamenilor politici. Initiativa de a declara anul 2011 drept Anul Paul 
Goma este inregistrata oficial la Guvern (speram sa fie pusa cat de 
curand pe ordinea de zi a Executivului), iar presedintele RM, Mihai 
Ghimpu a raspuns dlui acad. Gheorghe Duca, ca dispune de 
instrumentele juridice pentru a acorda cetatenia RM intregii 
dvs familii (in baza a doua articole diferite din Lege). ” (subl. mea, 
P.G.). 


Asadar afirmaţia subliniată de mine fusese făcută înainte de 
data de 16 decembrie 2010, când îi răspunsem lui Duca. Ce s-a 
petrecut între timp cu “instrumentele juridice” pomenite? S-au 
pierdut pe drum? Ori Mihai Ghimpu a uitat ce afirmase acum 
nici două luni faţă de acad. Gheorghe Duca, iar la emisiunea din 
7 februarie a.c. a rostit ce i-a trecut prin cap, la repezeală - adică 
un neadevăr? 

Ce i s-a întâmplat lui Ghimpu, de s-a intors pe cealaltă parte 
ca o clătită? 

Să nu spună (nici nu va spune), că ştiu: 

Mai întâi a fost vizitat, la Chişinău, de o delegaţie a evreilor 
şi a fost băgat în boale: aceia amenințau cu “tulburări religioase”, 
dar, şoptit îl amenintaserä pe el: Dacă îi dai lui Goma cetăţenia 
Moldovei, ai să pierzi voturile evreilor - şi ştii cât atârnă un vot 
de-al nostru: cât zece ale vostrilor. Însă dacă eşti băiat ascultător, 
ai să primeşti o invitație în Israel, unde vei fi primit cu dragoste 
frăţească. Ghimpu s-a executat, s-a prefăcut că uită “cetăţenia lui 
Goma” şi a fost pe dată răsplătit, fiindcă evreii noştri or fi ei răi, 
dar îşi respectă promisiunile: în curând a primit mica-invitatie la 
o mica-călătorică [scuzati kakofonia] - spirituală! - la Ierusalim. 
Acolo a fost atât de bine primit, încât, întors la Chişinău, a 
constatat (sic) că l-a pălit o mică-amnezică - ce era să răspundă, 
bietul, la o întrebare pusă în direct, inoportună, veninoasă ca 
aceea ? A minţit la repezeală că Goma n-a făcut cerere - 
de-aceea! Dacă se mai duce încă o dată în Tara Sfântă, la întoar- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 148 


cere va răspunde că nici n-a auzit de Goma cela, de unde să-l 
cunoască, dacă nu l-a văzut în viaţa lui, nu a citit nici o carte 
de-a lui, fiindcă... nu se află în manualele şcolare - cum ziceai 
că-l cheamă...? 


x 


Mihai Ciucanu îmi trimite o cronică italienească - pe unde 
Dumnezeu le găseşte? 


Il Paradiso del Orchi,7 fbr. 2011, Roma, rivista di letteratura contemporanea 
“Paul Goma Nel sonno non siamo profughi (Din calidor) 
Keller editore, Pag. 326 Euro 16,00 

“Un libro bello, corposo. Scritto con le viscere della memoria. Si 
fatica a orientarsi, all’inizio, dal punto di vista storico e geopolitico, 
perché in quel lembo di Romania che un tempo si chiamava Bessarabia 
(oggi parte della Repubblica Moldova) si accavallavano situazioni che 
rendevano a volte difficile distinguere alleati e nemici, invasori e libe- 
ratori, e spesso i pacifici contadini del villaggio di Mana finivano per 
essere perseguitati e maltrattati dagli uni e dagli altri. Parliamo di un 
periodo che ruota intorno agli anni quaranta, partendo dall'anno in cui 
Paul Goma situa i suoi primi veri ricordi infantili, il 1941. Ma conti- 
nuamente il racconto spazia nel prima e nel dopo, allargandosi e strin- 
gendosi in cerchi concentrici, includendo i fatti più antichi riferiti dai 
genitori e le esperienze più recenti di Paul adulto, e mescolando conti- 
nuamente il ricordo e il dialogo. Uno straordinario meccanismo narra- 
tivo che in parte racconta e in parte fa sbocciare le storie attraverso le 
scherzose schermaglie con il padre o con la madre, in una sorta di 
maieutica: affettuose interviste ai genitori venate di umorismo e nos- 
talgia, intessute di ragionamenti politici, ricordi, invettive, filastrocche. 

Anche quando il tono è leggero vi si trattano esperienze dramma- 
tiche di guerra, prigionia, deportazione, fuga. 

“Davvero sì. Nel lager, dove diavolo era, sopra il circolo polare, 
faccio conversazione con un professore — non un contadino, non un 
militare, non un diplomatico, non un attivista di partito — un professo- 
re: e per di più ucraino. D’accordo, insegnava solo al liceo, ma inse- 
gnava storia! Chiacchierando, arriviamo agli stati baltici. 
Dico,:’Perché li avete occupati, nel '40? Risposta: “Non li abbiamo 
occupati, li abbiamo liberati’. Dico: ‘Da chi li avete liberati, visto che 
non erano occupati?’ Stai attento a quel che mi risponde:’ Ancora non 
lo erano. Se non ci fossimo affrettati noi a liberarli, li avrebbe annessi 
Hitler!” — che ne dici di questa logica?” 

I genitori di Paul erano maestri elementari, inviati a fare i pionieri 
dell’ istruzione là dove non esisteva nemmeno ancora la scuola: il padre 
l’aveva costruita con le sue mani, mattone su mattone, insieme agli 
altri membri della comunità. Questo non era valso a proteggerli dalle 
persecuzioni politiche durante l’occupazione sovietica. 

Quando i rumeni scatenano l’offensiva per riappropriarsi del ter- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 149 


ritorio, Mana diventa teatro di battaglia, e il piccolo Paul è costretto a 
fuggire nei boschi con la madre, insieme alle altre donne del villaggio 
con i loro bambini. Il padre è ormai stato deportato in Siberia, e se ne 
ignora la sorte. Tutte le certezze sono naufragate, eppure per il bambi- 
no è un magico momento di scoperte e di iniziazione, anche sessuale, 
assaporata con quella che si potrebbe definire, con un ossimoro, la 
malizia dell’ innocenza. 

Si accovaccia accanto a me, ma non smette di dire che le zanzare 
entrano dai lati e da sotto, dice che siamo troppi per una coperta, dice 
che dobbiamo fare uno — a causa delle zanzare. Così, per prima cosa 
dice di sedermi sul suo grembiale, quindi di alzarmi un po’ ché le si 
rovina il vestito. Mi alzo, lei ritira il grembiale, perché non si rovini. 
Adesso si sta bene: mi pare di essere sulla poltrona di casa, ma 
molto meglio, fatta solo per me e calda, mi stringe da tutte le parti, 
la poltrona. Duda dice che ancora meglio sarebbe se mi togliessi i 
pantaloni... 

Poi il ritorno a casa, fra i guasti dei bombardamenti e i soldati da 
rifocillare e da curare, e i corpi dei morti da seppellire. E ancora espe- 
rienze straordinarie quando su Mana liberata piovono i paracadutisti 
sovietici. 

... ho visto molte volte scendere sulla ruggine del bosco i paraca- 
dute, corolle nella luce arrossata del crepuscolo, sulle cime rossicce del 
bosco, con la lentezza dei semi di soffione quando non c’è vento. 

I paracadute! Andiamo dai paracadute, forza! Gli abitanti di Mana 
vanno dai paracadute come in chiesa, o dai pesci quando si rompono 
le dighe. Appena li vedono, gli uomini più in forma, i ragazzi, le 
ragazze più intraprendenti, si passano la voce e corrono subito in 
quella direzione — i più a piedi, ma alcuni anche a cavallo, sui carretti, 
altri armati con stanghe, uncini, e perfino con falci e le graffe di ferro 
con le quali i telefonisti salgono sui pali. I bambini non hanno il 
permesso. I bambini restano a casa. 

E aspettano. A volte si addormentano chiedendosi cosa porteran- 
no i genitori andati dai paracadute: le corde di sospensione con le quali 
giocheranno sul cavalluccio? Insegne? Qualche portacarte? Oppure, 
chissà, stoffa del paracadute, dal quale la mamma confezionerà belle 
camicie... 

Ma l’odissea non finisce qui, e ci saranno ancora altre battagli e 
altre fughe... 

L’Autore raccoglie in questo romanzo una grande quantità di 
materiale autobiografico e storico, in altri termini mette tanta carne al 
fuoco, eppure affronta tutta questa dovizie con atteggiamento rilassato, 
straordinariamente libero da qualsivoglia canone o cliché. Sembra che 
non si preoccupi affatto di che cosa (o di come) il lettore voglia rice- 
vere in pasto. Sembra preso solo dal suo interiore lavoro di ricerca, di 
scavo nel mondo dei ricordi e degli affetti. Si prende i suoi tempi, si 
dilunga quanto vuole su un dettaglio o sul suono di una parola, a volte 
corre in avanti nel tempo e a volte torna indietro, e ritorna quante volte 
vuole sul punto che gli interessa, guidato da una logica sua. In un pano- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 150 


rama pieno di corsi di scrittura, di manuali di scrittura, di consolidate 
tecniche di scrittura, davanti a un libro cosi piangerei di commozione: 
che bellezza, che gioia, che libertà! Non solo per chi scrive, ma anche 
per noi che leggiamo. 

Giovanna Repetto 


Miercuri 9 februarie 2011 


Ieri: o altă zi de aşteptare. La prânz, după lupte-seculare cu 
personalul, am reuşit să schimb câteva cuvinte cu ea - în reali- 
tate: interjectii, exclamaţii, promitindu-ne o neîntârziată convor- 
bire telefonică. Dar nu s-a putut: am fost amânată, din oră-fixată 
în oră-fixată-mai-târziu, fiindcă tot nu era ieșită - din anestezie?, 
din somn? Aseară, târziu un medic mi-a explicat că mâine, adică 
azi, dar numai după orele 12, vom putea sta de vorbă cu ea, prin 
telefon. Teroarea îngrijorări, a fricii, a spaimei ne-a ţinut treji pe 
Filip şi pe mine toată nopticica. M-am trezit la orele 5, aşa o s-o 
ducem până la (după) amiază. 

Mi-a otrăvit viaţa şi aşa atârnînd doar într-o aţă afirmaţia lui 
Ghimpu la emisiunea din 7 februarie. Am “răsfoit” cele două 
ziare de la Chişinău, însă numai Timpul dă seama despre ea, iar 
forumiştii - numeroşi - de la care speram că vor face măcar o 
aluzie la “ne-cererea“ mea, s-au esprimat dispri tăti celea, dar nu 
despre ce aşteptam eu. Ce-oi fi vrînd: să aibă grija mea? Dar ei 
de-abia-şi pot duce grijile lor. Apoi, fie vorba între noi: masele 
largi de moldoveni mărşăluind în pas de gâscă sovietică spre 
Europa nici nu ştiu cine-s eu şi ce hram port (s-o creadă vecinii 
de bloc, de gospodărie, colegii de slujbă: răi, hräpäreti, arivişti), 
iar dacă vor fi aflat ceva-cumva: era momentul să ocupe timpul 
cu “problema lui Goma”? Ce, aceea-i prabliemî? Să stai la Paris, 
pe Marile Bulevarde, să bei numai cafele şi baterii şi fripturi-de- 
carne şi să aştepţi să ţi se servească pe tavă cetăţenia moldove- 
nească - fără să faci măcar o mică cerere? Bine a spus Ghimpu: 
statul nostru are vârsta de 20 de ani şi ăla care se pretinde 
dizidient nu vrea să-l cinstească după cum se cuvine? 

În această jumătate de an de când “cochetez” (şi eu, ce să 
fac) cu Basarabia mea, mai a mea decât a lui Lupu şi a lui Filat - 
de Plahotniuc ce să mai spun, că... tace el singur, nici măcar 
inteligent - a trebuit să accept lucruri şi realităţi, nu atât noi, că 
doar din Românica vin şi eu, ca şi Dungaciu, dar altfel, mai grav, 
mai tragic puse : ei s-au născut, au crescut, au devenit structural- 
pe-la-crier (cum spunea careva) sovietici, pe când cei din 
dreapta Prutului căpătaseră dreptul de a fi, uneori, nu tot-mereu, 
de capul lor, antiruşi... - revin: basarabenii mei, bieti1 mei basa- 
rabeni au devenit ne-oameni: nu doar limba lor este... neome- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 151 


neascä, aşa cum le-o scuipä în faţă ocupanţii, colonizatorii ruşi, 
iar ei, vai de capul lor se plâng (atunci când se plâng de acest 
tratament numai faţă de unul de-al lor, de-al nostru), strivit, cu 
capul cârnit cu gura şi cu ochii spre spate - în loc să pună mâna 
pe topoare şi să-i înveţe minte, să-i alunge pe năvălitorii de la 
Răsărit, pe barbarii “oameni adevăraţi”, care s-au aşezat cu curu- 
rile pe capetele noastre, pe “europenii de totdeauna”, cum tot dă 
din falca rotunjită de nesimţire pur-sovietică “moldoveanul” 
Marian Lupu. Ziceam ce ziceam de starea, de halul în care au 
ajuns basarabenii noştri, de mentalitate de slugă - a cui slugă: a 
rusului care niciodată nu a ştiut ce e libertatea, dar, uite, au 
impus-o unei cincimi a globului? A obraznicului sovietic, în 
fruntea hoardelor asiate fiind, cum altfel, kamisarul, evreul 
sovietic, de tipul Tkaciuk, acela care, după ce face tot răul 
îngăduit de Stăpânul rus - ba mai mult decât atâta: diktează ce e 
just şi ce e nejust din punct de vedere sionisto-bolşevic - refuză 
să vorbească, în Parlament, limba de stat a Moldovei - stat avînd 
vârsta respectabilă de 20 de ani, după cum ne învaţă învățătorul 
Ghimpu. Acelaşi Ghimpu care i-a acordat trimisului Băsescu, pe 
nume Dungaciu, cetăţenia moldoveană, fără cerere (să se 
observe rezultatul “consiliilor” nesfârşit de inteligente ale 
consilierului Dungaciu în situația actuală a Republicii Moldova - 
stat avînd 20 de ani !). 

De aici, de departe, de la 3 000 kilometri distanţă cel-mai- 
aproape dintre guvernanti de la Chişinău îmi era Mihai Ghimpu. 
Fiindcă îl ştiam dintr-o familie de oameni de-ai pământului care 
gustaseră din mierea-de-fiere a rusului ocupant. Şi mai cu seamă, 
fiindcă încercase să facă din data de 28 iunie (1940), 
Zi Naţională, nu de mândrie, ci de jale, Zi Comemorativă Neagră, 
de Ocupaţie bolşevică, a comunităţii noastre |cu care eu nu 
am fost de acord: faci dintr-o zi de doliu Zi Naţională?, dar nu 
m-am rostit]. 

Or Mihai Ghimpu, fratele meu basarabean m-a vândut şi pe 
mine. 

Nu-i cerusem nimic. Mihai Cimpoi mă invitase acasă, ca pe 
un coleg care scrisese ceea ce scrisese despre pământul nostru, 
despre istoria însângerată de ruşi a comunităţii noastre. Am 
răspuns pe dată, bucuros, reamintind situatia mea: refugiat poli- 
tic, în Franţa, din 20 noiembrie 1977, apatrid, nu am “hârtii” cu 
care să pot călători împreună cu familia. Mi s-a răspuns că atât el, 
Mihai Cimpoi, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova, cât 
şi Gheorghe Duca preşedintele Academiei de Ştiinte de la 
Chişinău primiseră asigurări de la Guvern că se va rezolva cât de 
curând chestiunea cetăţeniei la care aveam drept prin faptul că mă 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 152 


născusem aici. Deasemeni am fost anunţat că voi primi cetăţenia 
de Onoare a oraşului Chişinău; că Academia şi Uniunea 
Scriitorilor au declarat anul 2010 “An Paul Goma”; că un coloc- 
viu “Goma” va fi organizat de ziua împlinirii a 75 de ani, 2 
octombrie; că un număr din revista Metaliteraturä va fi consacrat 
scrierilor mele; că se va edita o Serie a cărţilor mele sub 
patronajul Academiei; că voi primi o casă în care să amenajez 
o bibliotecă ce va adăposti manuscrisele şi documentele privin- 
du-mă - în curs de a fi donate Bibliotecii Naţionale a Franţei (care 
acceptase principiul organizării unui Fond Goma la Paris şi la 
Chişinău...) 

Dar, fatalitate! Organizaţia Evreilor din Moldova (sprijinită 
ferm, atât de alte organizaţii similiare, dar şi prin emisari din 
America, din USA, din România, de ambasadele USA, a 
Germaniei, nu mai vorbesc de a Israelului (de parcă altă treabă nu 
avea decât “atâtätorul la războaie religioase Goma], prin “R. 
Ioanid”si “Andrei Oisteanu”, altfel Oighenstein, nepotul crimina- 
lului “Räutu”), din Israel, prin Shafir şi prin... Kalman Miszei, 
reprezentant al Moscovei şi al Tel Avivului la Chişinău au 
protestat vehement şi în scris împotriva omagierii mele, “antisi- 
mitul” - judecat după o carte necitită: Tcakiuc nu ştie româneşte, 
iar Săptămâna Roşie nu a fost tradusă nici în ruseşte, nici în idiş, 
nici în tkaciukä, altfel-numita limbă sovietică) invocînd “perico- 
lul de moarte” în cazul în care “Goma va călca pământul 
Maldovei nuastre” şi a cerut să mi se retragă - ceea ce nu mi se 
dăduse: cetăţenia moldoveană, cetăţenia de Onoare a 
Chişinăului, editarea Seriei de autor...- singurele semne de 
cinstire: colocviul de la Academie, din 4 octombrie 2010 şi 
numărul special al revistei Metaculturä nemaiputînd fi anulate. 

Cine dintre guvernanti să fi cerut “protestatarilor” să pro- 
ducă argumente ale... protestului? Marian Lupu? Dar el nu a 
auzit de Goma, a auzit doar de ruşi, care iei este ieuropeni din 
moşi în strămoaşe; Filat ? Nici el n-a auzit de mine, ocupat fund 
cu plecăciunismul faţă de deputaţii ruşi din parlamentul 
Moldovei care au nevoie, nu doar de traducători, ci de guverna- 
mentali de rang înalt, pentru a le face lor, ruşilor înţeleasă 
bâiguiala în ruseascä?; Diacov? cel care crede că pluralul de la 
cap (de om, de bou) este “capuri ?; Plahotniuc, proaspătul 
vice-... de ceva, bätindu-se cu propria identitate (dac-o are şi pe 
aceea, vorba tovaräsilor realist-socialişti)? 

Că Mihai Ghimpu nu a opus un hotărît Miet!, obraznicilor 
ruşi, evrei, fie şi într-o chestiune minoră (“cazul Goma”) s-a 
dovedit prin vizita-de-prietenie-indefectibilă moldavo-israeliană 
recent consumată. Toate secretele-de-stat se află în epoca 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 153 


noastră, deci şi “schimbarea la faţă” a preşedintelui interimar: 
ameninţat pentru “blasfemia cu 28 iunie 1940” (blasfemie din 
punctul de vedere al Glorioasei Armate Roşii Ocupante, avînd 
kamisari sionişti). Ce a făcut ditamai preşedintele (deşi interimar) 
al unei ţări cu o vechime de 20 ani? Ce să facă, bietul om sub 
vremi: a cedat: a renunţat şi la Ziua Naţională şi la apărarea unui 
principiu; neamestecul străinilor, împilatorilor, călăilor comu- 
nităţii noastre (în treburile ţării avînd vârsta de 20 ani) şi la 
materializarea promisiunilor făcute în cazul meu - la urma urmei 
nişte fleacuri, dar cu proporţii de ameninţare, dacă nu planetară, 
atunci sigur: sud-europeană a pământului dintre Prut şi Nistru - 
nici acela întreg, ciuntit de frätiorii noştri ucrainezi, mânca-1-ar 
mama, că tare ne mai iubesc! 


x 


Azi, la orele 12 fără câteva minute - când trebuia să telefonez 
eu... cine telefonează? Ana! Ce bucurie! Nu este complet 
restabilită (trezită), mâine are să meargă Filip să-i ducă nişte 
lucruri şi cărți. 

Mi-a trimis Flori Bălănescu şpaltul “Culorii curcubeului” - 
va avea 540 pagini. 


Joi 10 februarie 2011 
Îi scriu lui Oleg Brega următoarea scrisoare: 


“Stimate Domnule Oleg Brega, 

Dacă doriţi, în continuare, colaborarea mea, vă rog să repa- 
rati o eroare de cronologie: să re-puneti evenimentele în fireasca 
lor succesiune, publicînd integral, nefärâmitat, textul de mai Jos. 

Cronologia - este o disciplină auxiliară a istoriei şi se ocupă 
de succesiunea în timp (kronos, în greceşte) a evenimentelor. 

De pildă: 

- Făt Frumos mai întâi s-a născut, abia apoi a plecat în căuta- 
rea Ilenei Cosânzene şi în cele din urmă a murit; 

- Jon: întâi ară-seamănă, apoi seceră-coseşte şi la urmă 
mănâncă pâinea cea de toate zilele. 

Numai proştii şi răii nu respectă această succesiune, ei 
ignoră logica, deci adevărul - deci cronologia. 

Exemplul de înşelăciune, de minciună cronologică: evreii 
Ehrenburg şi Grossman, alcătuind în 1945 Cartea Neagră, au 
afirmat: 

“Motivul pentru care autorităţile sovietice au fost atât de 
aspre cu “fasciştii români” [începînd din 1945, precizarea mea, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 154 


cea lipsind în argumentarea autorilor] s-a datorat masacrării 
populației civile evreieşti în Transnistria [după 1941 ! - o altă 
precizare inexistentă, de unde concluzia: «Bine le-a făcut [cu 
anticipație, completarea mea] Puterea Sovietică faciştilor 
români! Cine va face ca ei ca ei o va päti!»] 

Or adevărul-adevărat, cronologic, a fost invers cronologic: 

- În 28 iunie 1940 Uniunea Sovietică a diktat României 
cedarea Basarabiei (în acelaşi preţ, a Bucovinei de Nord şi a 
Herţei);, armata română şi convoaie de refugiaţi se îndreptau spre 
Prut, dar înainte de a fi expirat termenul retragerii “echipe de 
şoc” alcătuite din minoritari, mai ales evrei, i-au atacat pe 
militari (care aveau ordine stricte de a nu răspunde la provocări) 
şi pe civili, molestîndu-i, batjocorindu-i, “confiscîndu-le” 
puţinele bagaje, pretinzînd că acelea aparţin “narodului truditor” 
- şi întâmpinînd trupele sovietice cu lozinci dinainte confec- 
tionate: “Bine ati venit! Vă aşteptăm de 20 ani!”; 

- Între 28 iunie 1940 şi 22 iunie 1941, sub bolşevici, s-a scurs 
un an de groază: arestări, confiscări, execuţii, pentru multi 
băştinaşi deveniți cu de-a sila “cetăţeni sovietici”, dar şi mai 
dureros pentru zecile de mii de deportaţi trimişi în Siberia, nu 
neapărat pentru că ar fi fost jandarmi, sigurantisti, cuzişti, legio- 
nari, perceptori, ci pentru că erau români. lar munca murdară, 
criminală, în numele Ocupantului bolşevic a fost făcută cu zel, cu 
jubilatie de foarte, prea multi evrei, sub “lozinca: “A venit timpul 
nostru, al evreilor!” Într-adevăr, venise timpul lor: ca fiu de 
învăţător de ţară (deportat la 13 ianuarie 1941 pentru crima de a 
nu fi predat un drapel tricolor, nici cărțile din biblioteca şcolii 
din satul Mana, judeţul Orhei, anchetat de şeful NKVD G. 
Goldenberg), mi se rupe inima, nu doar de schilodirea, de 
uciderea oamenilor, ci şi de arderea cărţilor “scrise cu litere 
româneşti, burgheze, antisimite”. 

La 22 iunie 1941 Antonescu - pentru noi, ocupaţii: Mareşalul 
Dezrobitor - a ordonat trecerea Prutului şi eliberarea (cu câte 
victime, dintre ostaşi...) a noastră, a robilor din Basarabia şi 
Bucovina de Nord şi Herţa, ocupate, sovietizate, însângerate, 
ruinate, în retragere, de “echipe de distrugere” şi acestea formate 
mai ales din evrei, avînd gustul, nu atât al învingerii dușmanului, 
cât al distrugerii casei aceluia - ca un nesimtit arhitect de meserie 
din Chişinău care se lăuda, mai an, cu dinamitarea... clădirii 
Băncii din Tighina (vezi şi ce fac israelienii, de atâtea decenii, cu 
palestinienii sub ocupaţie) - nu au lăsat piatră pe piatră după 
iulie 1941 pe pământurile, “în vremea burgheziei”, binecuvân- 
tate livezi şi rainice grădini cu flori. 

- Când, în 1941 s-au întors militarii români în Basarabia, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 155 


neuitind umilintele la care fuseseră supuşi, ei, în 1940 de către 
“populaţia” truditorească” evreiască, dar cu gândul la sutele (nu 
miile?) de camarazi de-ai lor, militari ca şi ei, răpiți şi pe dată 
deportaţi, ca... “prizonieri de război”, s-au, vai, răzbunat. Pe 
vinovaţi? Aceia, viteji nevoie-mare, fugiseră primii peste Nistru 
cu Armata lor Roşie - ci pe nevinovaţi. Explicaţia: “La război - 
ca la război” nu este dreaptă, morală - dar moral este războiul? 
Ocuparea unor pământuri străine şi nimicirea băştinaşilor prin 
deportare, prin împuşcare, prin înfometare (mai supraviețuiesc 
înalții funcţionari sovietici lucrînd în Ministerul Sănătăţii, sau 
cum 1 se spunea din RSS Moldovenească din anii 46-48?, toţi, dar 
toţi erau evrei - ce fac urmaşii acelor criminali care “recoman- 
dau” pedepse penale pentru nefericiţii basarabeni care dezgropau 
din cimitire cadavre?; care fierbeau şi îşi mâncau propriii copii? 
- şi nu au auzit de un Nürnberg II pe care l-ar fi meritat din plin 
taţii, bunicii, unchii lor iubiţi, iubitori de copii - dar numai ai lor)? 

Acastă “operaţie” dragă ruşilor şi mai ales evreilor care o 
practică voios, în cadrul campaniei de holocaustizare generală a 
goi-lor este o curată inversiune cronologică, deci o evidentă 
falsificare a adevărului. 


lată ordinea evenimentelor, mici în comparaţie cu cele 
istorice-mari, însă importante pentru Istoria noastră: 

1. La data de 8 februarie 2011 08:06:10 HNEC am primit de 
la un prieten din Chişinău următorul mesaj: 


“Fiind intrebat ieri in emisiunea de la PROTV In profunzime condusa 
de Lorena Bogza de ce nu a capatat Paul Goma cetatenia RM asa cum i s-a 
promis, Mihai Ghimpu a raspuns fiindca Goma nu a depus cerere de a 
deveni cetatean a unui stat care are vechime de 20 de ani si el, Ghimpu, nu a 
putut incalca legea. Botit era, nu i-a placut intrebarea.” 


2. Acelaşi revine la 8 februarie 2011 10:22:18 HNEC cu: 
“nu trebuie să vă intristeze” - şi continuă: 


«vestea cu Ghimpu. Oare nu sunteti obisnuit cu dezamagirile? Si eu 
am o scoala a dezamagirilor, dar dumneavoastra? Douazeci de ani am mers 
de mâna cu tata la toate manifestarile miscarii nationale. Si cu ce ne-am ales? 
Cu lupi, vulpi si iepuri fricosi. Sa-i dăm naibii, să fim noi sănătosi!“ 


3. Tot el, la 8 februarie 2011 13:42:25 HNEC: 
“ A propos de Ghimpu: 


“Eu nu am acces la Ghimpu si nici nu am cui sa ma plang. Doar 
unui prieten i-am spus si el a zis ca... Ghimpu a fost într-un sejur la 
Ierusalim”. (subl. mea, P.G.) 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 156 


Asadar Ghimpu nu s-a dus la Karlovy Vary ca toti 
mocofanii, milițienii rasciotnici şi diplomaţii sovietici, comunişti 
fără măcar acoperire la Chişinău, ci la...lerusalim, noua Canossa. 


4. De : [email protected] Objet : Dragă Oleg Brega, 
Date : 8 februarie 2011 18:41:44 HNEC A : [email protected] 
«ce se intâmplă: nu mai aveti nevoie de Jurnalul meu?” 


“Intrebare - la care aştept răspuns urgent: 

A spus Ghimpu la emisiune de ieri PROTV in profunzime că lui Goma 
nu i s-a acordat cetâtenia fiindcă nu a făcut cerere? 

Multumiri, Paul Goma” 


5. De: [email protected] Objet: Uite ce scriam, azi, în 
Jurnal:Date : 8 février 2011 21:32:09 HNEC A : oleg(abrega.org 


“Fiind intrebat ieri in emisiunea de la PROTV In profunzime condusa 
de Lorena Bogza de ce nu a capatat Paul Goma cetatenia RM asa cum i s-a 
promis, Mihai Ghimpu a raspuns (:) fiindca Goma nu a depus cerere de a 
deveni cetăţean al unui stat care are vechime de 20 de ani si el, Ghimpu, nu 
a putut incalca legea”. 


Răspuns neadevărat, fiindcă iată ce îmi scria (la 16 dec. 
2010, vezi Jurnal 2010 pag. 1040) Luminiţa Dumbrăveanu, 
consilier al Preşedintelui Academiei de Ştiinte, Gheorghe Duca: 


“Referitor la demersurile Academiei de Stiinte catre Presedintie si 
Guvern, copiile carora vi le-am transmis, mingea este acum in terenul oame- 
nilor politici. Initiativa de a declara anul 2011 drept Anul Paul Goma este 
inregistrata oficial la Guvern (speram sa fie pusa cat de curand pe ordinea de 
zi a Executivului), iar presedintele RM, Mihai Ghimpu a raspuns dlui acad. 
Gheorghe Duca, ca dispune de instrumentele juridice pentru a acorda 
cetatenia RM intregii dvs familii (in baza a doua articole diferite din Lege).” 
(subl. mea, P.G.). 


Aici se situează inversiunea cronologică pe care o semnalez: 

CurajNet nu a publicat... capul afacerii, adică emisiunea de 
televiziune şi replica mea: 

6. De : paulgoma(O gmail.com Objet : Observ că nu ati difu- 
zat nimic (subl. mea, P.G.) Date : 9 février 2011 12:11:36 HNEC 

À : [email protected]: 


“V-am mai trimis un fragment de jurnal”. 


7. De : oleg(@brega.org Objet : RE: Despre Ghimpu - 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 157 


Jurnal 9 februarie 2011 Date : 9 février 2011 12:20:57 HNEC 
A: [email protected] 


“Multumim pentru textul incredintat, l-am publicat imediat: 
http://www.cura].net/201 1/02/09/paul-goma-e-dezamagit-de-mihai- 
ghimpu/” 


“Imediat” a fost publicat “mijlocul”, nu “capul”. Iar 
Titlul:“paul-goma-e-dezamagit-de-mihai-ghimpu”- dat de 
redacţie, este fals, abuziv: eu nu scrisesem că “sunt dezamăgit”, 
ci: “trădat”, ceea ce este cu totul altceva, ceva astfel: 


“Mihai Ghimpu, fratele meu basarabean m-a vândut şi 
pe mine”. 


8. De : oleg(abrega.org Objet : RE: Observ câ nu ati difuzat 
nimic. Date : 9 fevrier 2011 12:25:05 HNEC 
A: paulgoma@ gmail.com 


“Chiar daca sunt de dimineata la computer, dar posta o citesc mai rar, 
acuma toata lumea e pe facebook, pe twitter, iar eu mai si montez video, 
redactez texte pentru curaj-uri (ati observat ca am reparat curaj.md,acum 
zboara fara probleme), de asta am reactionat tirziu. (...)” 


9. De : paulgoma(@free.fr Objet : Dragă Oleg Brega, 
Date : 9 fevrier 2011 17:47:14 HNEC 
A: oleg(@brega.org 


“Nu ati afişat fragmentul trimis cu o zi înainte (cel cu emisiunea 
. x ` . 29 
la care Ghimpu a ràspuns ce a ràspuns, ori nu am dat eu peste el? ) 


10. De : [email protected] Objet : RE: Dragă domnule senator 
HP [O. Brega schimbat tonul: mă ia... de unde mă ia: de sus?, 
de jos?...] Date : 9 février 2011 17:58:31 HNEC 

À : paulgoma@ free.fr 


“Fragmentul de mai devreme n-am stiut ca e pentru publicare, ci ca e 
doar pentru verificare (...) 


Adevărat: “fragmentul de mai devreme” - care ar fi urmat să 
repare un gol informativ - fusese trimis, nu pentru publicare, ci 
aşa, de ochii frumoşi ai... Ai cui? Ai lui Oleg? Imposibil, eu 
iubesc femeile. 

Aici se situează eroarea redacției, în primul rând a lui Oleg 
Brega. Fiindcă publicînd “fragmentele” descronologizate, 
provocînd o cu greu imaginabilă gaură logică si cronologică, 1 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 158 


s-a oferit redactorului sef ocaziunea - si pe urma lui, a altor 
comentatori - să se indignarisească de... 

“.. De acord cu Gicu, acest limbaj [care] o fi justificat, dar 
e inadmisibil şi condamnabil” - citat din Oleg Brega. 

Iubite Oleg Brega: cum vine asta: “limbajul” folosit de mine 
o fi el «justificat», dar-însă-totuşi el este... «inadmisibil şi 
condamnabil»? Unde am mai auzit-o în lunga-mi şi hopuroasa 
viaţă? Îmi aduc foarte bine unde, însă nu-i voi ofensa pe basara- 
benii mei, ci doar le voi spune: 

«Condamnaţi-mi-l - limbajul inadmisibil - chiar de e... 
justificat!» 

11. Pe acestea încheiem “episodul Ghimpu” rugîndu-vă să 
reproduceti în întregime această scrisoare care vă este destinată - 
chiar dacă limbajul meu nu este compatibil cu ceea ce numiți 
Curaj Net. 

Paul Goma 


P.S. Binevenită chestiunea topoarelor: 

Ca tot basarabeanul care se respectă si are cel putin două picături de 
sânge ucrainean, constat: 

Dumnezeu să te păzească de a cădea pe mâna unui proaspăt liberat de 
un asupritor: rusul scăpat de sub jugul mongol - ce stăpân crud a devenit față 
de supuşii lui, printre ei: ucrainenii! Iar ucrainenii, umiliti, furati, înfometați 
de ruşi (prin “Holodomor”: între 7 şi 10 milioane de victime), ce mari, ce 
inteligenți, ce buni s-au dovedit faţă de cei mai mărunți decât ei: Românii. 

Deşi trecuseră doar 8 ani de la Groaznica Foamete (1932-1933) multi 
dintre ucrainenii supraviețuitori acceptaseră să devină colonizatori ai noilor 
teritorii ocupate de ruşi în 1940, martirizatorii lor; şi doar 14 ani, până ce 
aceeaşi ruşi provocaseră Cumplita Foamete în Basarabia, iar coloniştii 
ucraineni, ascultători, măturau podurile şi dezgropau ascunzătorile de 
“pâne” ale basarabenilor, lăsîndu-i muritori de foame la propriu pe oamenii 
locului; desigur toate echipele erau consiliate şi îmbărbătate să fie fără milă 
faţă de kulaci! - de evrei... Cum de vor fi acceptat ucrainenii colonizați în 
Basarabia să asculte de evrei - uneori aceeiaşi care bântuiseră şi în Ucraina şi 
care-i înfometase şi pe ei, supraviețuitorii? Misterele bolşevismului. 

Ucrainenii au fost pe locul întâi, în iunie 1940, după ce Ruşii ocupanti- 
colonizatori ai Basarabiei, Bucovinei de Nord, Herţei, simultan cu nimicirea 
şi deportarea, oricum cu despuierea de bunuri a românilor băştinaşi ocupați ii 
adusese pe ei întru “repopulare”. Repartizarea era: Ruşii ocupau, “de drept” 
(sic) posturile de conducere; evreii, tot de drept (sic-sic) posturile ideologice, 
“culturale” (nu pentru a favoriza cultura, ci pentru a o distruge), antireligi- 
oase (anticreştine) - la fel; polițiste, economice. Ucrainenilor li se lăsau cele 
mai la rasul pământului sarcini-de-onoare: milițieni, directori de şcoli 
elementare, preşedinţi de sovhozuri, de colhozuri, cooperative, stațiuni de 
tractoare. De extracţie rurală la ei, în Ucraina, s-au umflat ca broasca din 
poveste când s-au trezit stăpâni pe viaţa şi pe moartea ruralilor basarabeni şi 
bucovineni şi chiar dacă unii s-au căsătorit cu localnice, au impus dominaţia 
(superioritatea) ucraineanului asupra moldoveanului “cap de bou”. 

Tata, mai ucrainean decât mine (fatal!), îşi descria verii hoholi cam aşa: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 159 


«Bärbati voinici, în trecut alimentau cohortele de sclavi-albi si luptätori 
în arene; erau atât de puternici, încât... L-am văzut pe unul la un circ 
poposit la Orhei: ăsta ridica bolovani, căruţe, chiar şi boi. Necazul fiind că, 
după ce ridica deasupra capului chetroiul, căruţa, boul, rămânea aşa, fiindcă 
nu ştia unde să-l/să o depună.” 

Tata practica, autoderiziunea - însă de unde nu-i foc nici fum nu iese: 

Ucraina, devenită stat independent, cu teritorii şi populaţii dăruite cu 
generozitate de Rusia - că tot nu erau ale ei (doar n-o să pretindă Timoşenco 
Tulia că ea, cu gâtele ei personale, a asudat sânge ca să cucerească 
Maramureşul românesc, Bucovina de Nord, Nordul Basarabiei, ce să mai 
vorbim de Sudul ei, furîndu-ne marea, ba chiar şi Dunărea - la care, darnică, 
ne-a lăsat din ce furase patru sute de metri, nu de-kilometri), pentru a căpăta 
dreptul bolşevic-curat de a închide şcolile româneşti de pe noul Teritoriu a 
Vitezei Ucraine, de a interzice asociaţiile culturale, publicaţiile periodice, 
cărţile în limba română si de a-i considera pe “cetăţenii (deveniti) ucraineni” 
prin blestemul istoriei-geografiei cetăţeni de ultimă categorie, iar pe puţinii 
tineri care obțineau, pe furis, cetăţenia română “trădători ai patriei Ucraina”, 
deci pasibili de pedepse penale, dacă se întorceau la Kiiv. 

Aşa că, dragă Oleg Brega, deocamdată las de-o parte toporul (cuvânt 
frecvent şi la ucraineni) şi pun mâna pe o armă tradițională de-a strămoşilor 
noştri, ciobani : bâta. Sătul de umilirea, batjocorirea neamului meu românesc 
de către fratele ucrainean, îi pun lui Taras în mâini bâta şi-l întreb: 

«Poţi ridica asta ?»- adică bâta. 

Iar Taras cel Voinic şi inteligent o ia, o ridică... 

Şi aşa rămâne până când intervine un moldovean-cap-de-bou şi i-o ia, 
ca să poată creştinul să mergă să... - în fine, ca omul. 


x 


A fost Filip la Ana, la spital. E bine. Are să mai stea o vreme. 
Vineri 11 februarie 2011 


M-am culcat devreme, la miezul nopții m-am trezit leoarcă; 
am schimbat bluza, fața de pernă, însă n-am mai putut readormi. 

Ziua de ieri a fost agitată, epuizantă: Scrisoarea către O. 
Brega - mi-a luat aproape întreg timpul, gândul la Ana, cele trei 
telefoane schimbate, vizita lui Filip la spital, expedierea Scrisorii, 
primele reacții deloc îmbucurătoare... 

Nu mă plâng, dar zic. 

A 

Filip i-a auzit glasul, mut, rostit doar cu ochii: «Vreau 
acasă...» 

Ei, da: toată lumea vrea acasă, mai cu seamă noi, refuzaţii de 
a avea aşa ceva, prin grija evreilor care i-a înfricoşat pe guver- 
nant, până la a nu-şi respecta promisiunile, până la a minți gros, 
grosolan, ca Ghimpu la televiziune, pe undeva ştiindu-se vino- 
vat... a, nu pentru că ar fi avut mustrări de conştiinţă că nu ne 
dăduse “hârtiile” promise, ci pentru că se aflase, în jur, de schim- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 160 


barea-la-fatä a lui si alor lui, din guvernul de la Chisinäu. 

Am spus-o, o repet, o repet (ca o placă stricată, vorba 
Monicăi Lovinescu, fie iertată): pe noi trei ne-a atacat, ne-a cosit 
pe la chisite, ca pe cai - să nu mai fim cai în veac - refuzul basa- 
rabenilor mei de a ne permite întoarcerea fie şi pentru o scurtă 
“ospetie” în Basarabia noastră. Am mai spus, o s-o spun: pe 
mine, basarabean prin naştere m-a afectat mai putin (!) închi- 
derea uşii în nas - uşa ţării mele, cât i-a rănit, i-a însângerat pe 
“nebasarabenii” Ana şi Filip. Mai cu seamă pe Ana. Mai cu 
seamă acel răspuns oficial cretin, dobitoc: eu şi fiul meu vom 
primi cetăţenia Moldovei pe loc, însă... Doamna va trebui să mai 
aştepte... De ce să mai aştepte Doamna? Ce altă “motivaţie” să 
bănuim, decât aceea că Ana este evreică (de parcă Filip n-ar fi 
evreu, prin mamă!). Bine, dar un evreu, în Maldova are, de peste 
o jumătate de veac supradrepturi!, de ce este persecutată Ana? Ei, 
de ce!, ar răspunde ovreii, Fiindcă e soția lui Goma, antisimitul!, 
deci, vorba cântecului legionar: “Avem doar gloanţe pentru 
trădători!” 

Am mai scris despre pedepsirea “trădătorilor” la evrei, când 
am vorbit despre Eugenia Vodă: aceea, ca soţie de evreu (Lustig), 
aceasta, ca soție de goi!: Goma. Trăiască Legiunea şi Căpitanul - 
şi gloantele pentru trădători! 

Am simţit - cum să nu simt, după o osmoză durînd din 1965? 
- că, în afară de suferinţa afrontului refuzului (general), Ana se 
simţea vinovată că ura evreilor împotriva ei, a evreicei trădătoare 
se întinsese şi asupra mea, soţ, dar mai ales asupra fiului său? 

Acestea şi încă altele - de mirare: care nu veneau dinspre 
evrei ! - au doborît-o. Au pus-o la pământ - nu şi în pământ, se 
vede că ne-a păzit Dumnezeul creştin, că al lor, Iahve... 

S-a făcut unu şi un sfert, după miezul nopţii. Mă duc să mă 
culc, poate-poate reuşesc să adorm. 


Vineri 11 februarie 2011 


Ce rău îmi pare că am pierdut “gâlceava” între I. Vianu şi 
A. Pleşu! Îti dai seama? Trânta dreaptă - de intelectuali, să nu mai 
vorbim între doi inşi care, până adineauri făceau parte din aceeaşi 
echipă. 


Răspuns la scrisoarea deschisă a lui Andrei Pleşu 

“Dragă Andrei, 

De ce este aşa de rău să ne certăm în public? Şi înțeleptul se gîlcevea cu 
lumea. La urma urmelor, ar merita şi cititorii tăi şi ai mei să aibă parte de o 
discuţie urbană. Aşa deduc nu atît din scrisoarea ta cît din multele comentarii 
în marginea răspunsului meu din Observator cultural şi, mai recent, la artico- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 161 


lul meu din 22, unde gäsesc o lume care se exprimä civilizat si deseori cu 
subtilitate. În schimb, scrisoarea voastră, a celor zece, a produs o revărsare 
de ură cum n-am mai văzut de mult. Toţi bätrinii legionari, toți resentimen- 
tarii, toi ideologii înțepeniţi în ideile de acum optzeci de ani, sute, poate mii 
de rromâni verzi au urlat de plăcere; şi-au spus: „Acum e momentul fraţilor, 
s-a dat drumul la antisemitism şi la cultul Căpitanului “! Nici un moment nu 
am crezut că tu sau alţi semnatari ai „Scrisorii celor zece“ aţi putea fi cripto- 
legionari. Dar, ca oameni înţelepţi si cu răspundere ce sînteţi, puteaţi şi tre- 
buia să prevedeti că veţi declanşa acest val de ură în care s-a vorbit de gazare, 
de săpun etc. Nu voi, evident, sinteți adepții „,Protocoalelor“. Dar toți 
aceştia, excitafi de reacţia voastră, au ieşit din găoace, ca la comandă. 
(reflexul lui Norman Manea: «Tu nu eşti aşa şi pe dincolo (aici: adeptul 
Protocoalelor», dar...») 

Eu am semnat apelul contra emisiunii d-nei Vodă. Voi aţi publicat, ulte- 
rior, unul de sens contrar; aţi adus discuţia în public. Nu era natural să 
răspund, tot public? Amicus Plato sed magis amica veritas. Perfect se aplică 
vorbele astea de demult situaţiei dintre noi. (...) Deci: chiar este de „extremă 
stingă“ faptul de-a te alarma de o astfel de derivă? A fi „antifascist“ (să zicem 
aşa, pentru simplificare), înseamnă neapărat a fi „bolşevic“? Mie mi se pare 
că nu. Şi continui să fiu dezolat că în România condamnarea extremei stîngi 
şi a extremei drepte s-a făcut asimetric. Sigur ar fi fost mai demn, mai puter- 
nic, mai convingător dacă cele două extreme ar fi fost tratate solidar. (...) 
regret profund că voi, mari formatori de opinie, aveţi două măsuri diferite 
pentru două ideologii asemănătoare. 

Monica Lovinescu, a spus, prin 1990, cam aşa celor care o întrebau 
dacă nu trebuie criticate toate totalitarismele : „de «criticat» Dreapta ne arde 
nouă acum“? (...) dînd această îndrumare, Monica a greşit. Si nu atît ea, ci 
cei care au eternizat principiul asimetriei în critica totalitarismului. lată unul 
din păcatele strămoşeşti ale României contemporane. Însă pacea, chiar 
imperfectă şi puţin prezentabilă cum este pacea noastră, impune alte 
strategii. (...) 

Cu încredere, lon Vianu” 


Răspunsul lui Andrei Pleşu 

“Dragă Ion, diferenţa dintre noi e, în fond, următoarea: tie ti se pare că 
atac ziua de „ieri” şi nu atac destul ziua de „alaltăieri”. Adică practic dubla 
măsură. Tu, în schimb, echidistant, vorbeşti de „emoția vie” stîrnită de moar- 
tea lui Păunescu. Ai dreptate: a fi antifascist nu e totuna cu a fi bolşevic. Dar 
atunci de ce simt, printre rîndurile tale, că a fi anticomunist e, nitelus, a fi 
fascist? Cît despre reacţiile stîrnite pe forum, te sfătuiesc să nu le transformi 
în criteriu de judecată. Scriu, săptămînal, mai mult decît tine şi ecourile foru- 
mistilor „mei”, indiferent despre ce scriu, ar trebui să mă determine, dacă as 
fi mai slab de înger, să nu mai scriu nimic. De aici încolo însă, discuţia dintre 
noi nu mai are sens: ar fi simpla coreografie a unei perechi aflate în „nepotri- 
vire de caracter”. Oricum, m-a interesat să constat că semnătura ta pe 
protestul lui Goma şi plecarea ta din România anilor '70 au avut ca 
motivaţie reală antifascismul. E o perspectivă cu totul nouă asupra 
disidentei autohtone. (subl. m. P.G.) Aş spune că reacţia ta din momentul de 
faţă este replica, în oglindă, la reacţia dnei Lovinescu, pe care o incriminezi. 
„De dreapta ne arde nouă acum?” — spunea dînsa. „De stînga ne arde nouă 
acum?” — spui tu. În ce mă priveşte, cred că ar trebui să ne ardă de amîndouă. 
(...) În Occidentul pe care îl preferi lucrurile sînt mult mai bine aşezate: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 162 


acolo nimeni nu prea mai îndrăzneşte să cocheteze cu nazismul. În schimb, 
mitologia comunismului de ,„ bună intenţie”, compromis prin proastă aplica- 
re, e universal victorioasă. S-ar putea, deci, ca, pînă la urmă, să ai ciştig de 
cauză. Sper să n-apuc. (subl. mele, P.G.) 

A. P.” 


Comentarii: 

Scrisoarea lui Ion Vianu adăugat de Ovidiu Constant... la data de 20 Ianuarie 
2011 04:01:50 

Mirarea domnului Vianu in legatura cu asimetria condamnarii fascismului si a 
comunismului mi se pare putin “naiva”. Romanii au trait sub fascism intre 1938- 
1943 iar sub comunism intre 1944-1989. Victimele si distrugerile provocate de pri- 
mul totalitarism au fost evident mai putine, si nu numai in Romania. Dezastrul actual 
se datoreste nu numai comunismului care a supus tara intre 1947-1989, dar si a celui 
de dupa 1989. Este interesant ca tarile care au fost supuse dictaturilor de dreapta 
si-au revenit social si economic iar cele care s-au aflat sub comunism nu? N-ar trebui 
oare cautat raspunsul in diferentele de profunzime ale raului celor doua sisteme? Un 
dilematic vechi si indarjit, care isi manifesta frecvent in paginile acestei reviste nos- 
talgiile comunistoide profunde, nu mi-a raspuns niciodata de ce nostalgiile fasciste 
(pe care nu le simpatizez, accept, sau sustin) sunt mai condamnabile. (...) 

Cu stima, Ovidiu Constantinescu, Uppsala. 


Perpetuarea raului adăugat de Id la data de 19 Ianuarie 2011 10:01:21 

Domnule Vianu, Capitanul a fost un criminal. De ce? Cred ca i-a placut.DI 
Cristoiu a facut aprecieri pozitive la adresa capitanului. De ce? Pentru ca este un jur- 
nalist tipic al zilelor noastre care nu stie sa atraga decit prin chestiuni socante. CNA 
a sanctionat. De ce? Unele institutii si-au propus sa pindeasca si sa distruga din fasa 
orice intentie de "albire" a unora din faptele criminale ale trecutului, chiar daca acest 
lucru aduce victime nevinovate. Un grup de intelectuali ce participa la viata cetatii a 
reactionat cerind echitate. De ce? Ca sa ne aduca aminte si de multe alte fapte crimi- 
nale ale trecutului. DI Vianu a adus acuze celor ce au cerut echilibru. De ce? Cred ca 
dl Vianu se considera a fi superior celor pe care ii acuza si a simtit nevoia sa-i puna 
la punct. DI Plesu publica o scrisoare deschisa. De ce? Pentru ca in final sa invite la 
prietenie.Si in acest moment dvs. dle Vianu dati la o parte prietenia ce vi se propune 
si invitati la perpetuarea unei balacareli. Nu avem nevoie de batai cu mocirla. Avem 
nevoie de modele demne de urmat in gindirea lor. Cu parere de rau, numarul acestor 
modele pentru mine s-a mai redus cu unul, cu dvs. dle Vianu.” 


Cumva, ne priveste pe toti adăugat de Mitica Hyperion la data de 18 Ianuarie 2011 
03:01:01 

Am revazut atit emisiunea cu pricina, cit si apelul de protest impotriva dnei 
Eugenia Voda, redactat cu tonul unui jandarm mereu la pinda, gata sa raporteze 
prompt crima "organelor superioare". O scrisoare contra deciziei CNA era absolut 
necesara si e clar, pentru orice om de buna credinta, ca daca ar fi existat un apel in 
"sens contrar", in urma caruia Eugenia Voda ar fi fost sanctionata cu unealta numita 
CNA pentru ca nu a amendat opiniile invitatului in favoarea unui personaj al extre- 
mei stingi, "cei zece" ar fi actionat la fel. De cind responsabil pentru ceea ce spune 
cineva este un altul? Si, la urma urmei, cum anume ar fi trebuit, practic, sa procedeze 
dna Voda? Sa se intoarca spre camera si sa le explice telespectatorilor mai slabi de 
inger ca ceea ce aud ei in acele momente este doar opinia lui Ion Cristoiu si ca, in 
realitate, CZC era un monstru?! Ar fi aratat caraghios, ca o emisiune pentru copii de 
gradinita.(...) mi se pare dezamagitor ca dl. Vianu a continuat disputa si a mentinut- 
o pe un substrat ideologic (pentru ca, printre altele, nu vad cum altfel poate fi inter- 
pretata ideea de a aduce in discutie fraza Monicai Lovinescu). DI. Vianu ii acuza pe 
semnatarii scrisorii ca nu au anticipat reactia entuziasta a criptolegionarilor, dar 
ma intreb daca dinsul a anticipat reactiile de sens contrar, din care avem exemple 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 163 


chiar in numarul de fata, prin care cu mare usurinta dl. Plesu este acuzat de simpatii 
"nitel neo-naziste in stil romanesc”. Exact aceste doua tipuri de reactii confirma 
necesitatea amintita in scrisoarea celor zece de a discuta deschis, fara falsa pudoare, 
colturile cele mai intunecate ale istoriei noastre. (Apropo, i-as provoca pe acesti 
comentatori sa aduca in sprijinul acuzatiilor lor macar o singura fraza semnata de ori- 
care din "cei zece" din care sa rezulte vreo afinitate a acelora cu cei care devasteaza 
cimitire evreiesti. lar daca nu pot, atunci sa taca rusinati.) 

Este teribil de intristator sa vezi, iarasi si iarasi si iarasi, ca a fi "extremist de 
centru" este intotdeauna pozitia cea mai ingrata. Imi aduc aminte cum pe la jumatatea 
anilor '90, aproape ca o reflectie in oglinda a timpurilor noastre, dl. Plesu era necon- 
tenit acuzat de a fi de stinga si asta numai pentru ca se purta civilizat si nu-l injura cu 
destul sirg pe Ion Iliescu.” 


VORBELE SUNT FAPTE? adăugat de Ionut Cornea la data de 16 Ianuarie 2011 
10:01:02 

Instalat confortabil in ideea ca "si inteleptul se gilcevea cu lumea", Jon Vianu 
persevereaza in "gilceava" si, dupa parerea mea, in eroare, deci rolul inteleptului i 
l-as distribui exclusiv dlui Plesu! Domnia sa scrie, cu seninatate, despre semnatarii 
"scrisorii in apararea Eugeniei Voda": "ATI ADUS DISCUTIA IN PUBLIC"! Ca si 
cind apelul de protest initial, cel care a declansat, de fapt, toata "gilceava", ar fi fost 
o scrisorica intima de "atentionare" a dnei Voda! Cind, de fapt, a fost, asa cum am 
citit in presa, un apel foarte violent, reclamindu-se ca reprezentant al "societatii civi- 
le” si cerind "sanctionarea de urgenta”, un apel trimis nu numai la televiziunea de 
resort, dar si la Ambasadele SUA, Franta, Germania, Israel, si la CNA, pina si la 
Presedintie! Asta numeste dl I. Vianu :" nu vad ce e rau in a i se atrage atentia"...? 
Si cui? Eugeniei Voda, pe care dinsul o numeste "prezentator"! Dupa cite am consta- 
tat, uitindu-ma la televizor, dna Voda nu e "prezentator", ci autoarea unor emisiuni- 
portret, in dialog. Am avut curiozitatea sa accesez site-ul Eugeniei Voda si sa revad, 
la "Diverse", o emisiune cu insusi lon Vianu, in care acesta povesteste, printre altele, 
de o matusa careia, bolnava fiind, i-a dus la un moment otrava, ca s-o ajute sa-si ia 
viata! Dna Voda n-am vazut sa se fi "scandalizat" sau "distantat", auzind aceasta 
poveste a unui medic care ii duce otrava unui pacient! Au sarit asociatii profesionale 
sa-i conteste, dlui Vianu, calitatea de medic, de vreme ce a fost in stare (gesturile sunt 
fapte) sa duca otrava unui om, indiferent daca acela s-a razgindit sau nu? lata cum, 
scoase din context, debarasate de nuante, lucrurile se pot prezenta hidos sau denatu- 
rat, asa cum s-a intimplat si cu emisiunea in cauza (pe care eu, spre deosebire de altii, 
am vazut-o integral, de doua ori). Si nu mi s-a parut, nici o clipa, ca realizatoarea s- 
ar fi "zapacit", cum spune dnul Vianu. Eu am vazut o emisiune relaxata, cu zimbetul 
pe buze, in care se vorbea despre multe, si in care parerea invitatului despre Zelea 
Codreanu nu avea nimic "incitator” sau socant, era dreptul unui om de a-si spune 
parerea despre un personaj - vrem, nu vrem - al istoriei noastre. Tot circul care a 
urmat a fost disproportionat si incredibil, din punctul de vedere al unui privitor "ca 
romanul, impartial". Jar dnul Plesu sa nu fie suparat pe "comentatorii” sai, care ar 
fi, dupa dnul Vianu, mai putin "decenti" decit ai sai! N-am mai vazut pina acum doi 
autori care sa se bata in comentatorii lor! Cu permisiunea dumneavoastra, o sa-mi 
spun parerea si despre cele doua tabere de "comentatori": de o parte am descoperit o 
sarja enorma, un ton violent pamfletar, dar o sinceritate si un adevar de fond, de cea- 
lalta parte am descoperit un ton aparent "intelectualoid', dar extrem de fariseic in 
fond. Sa ma ierte domnul Vianu, dar m-am simtit personal jignit citind, in scrisoarea 
pe care a scris-o, rinduri ca: "au iesit din gaoace, ca la comanda", sau "bine ar fi ca 
romanul sa nu traiasca in ritmul funeraliilor si al parastaselor", sau "pamfletele imun- 
de ale lui Paulescu"... Fiecare om are ceva bun si ceva rau. Inclusiv domnul Vianu 
are destule rele (dinsul, ca psihiatru, o stie foarte bine). lar Paulescu a salvat atitea 
vieti, incit ar merita, poate, sa fie lasat in pace, post-mortem... 


[excepţie]; "Uimiri"adăugat de nedeea burca la data de 15 Ianuarie 2011 09:01:22 
“Domnule Iaru, dvs. chiar ati citit textele, toate textele? Mie mi se pare uimi- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 164 


toare "pozitia" dvs., care e sublima, dar lipseste cu desavarsire. Dl. Vianu n-a "fugit" 
din tara... v-au alunecat degetele pe tastatura - asta era o expresia a politrucilor de pe 
vremuri, si nici macar a tuturor... Dl. Vianu s-a solidarizat cu un dizident anticomu- 
nist, (nu pentru conţinutul a Apelului, ci pentru a emigra, vezi volumul / topit de 
Liiceanu/ “Culoarea curcubeului”/, dar Doamne fereşte să divulgi numele lui!) ceea 
ce dvs., "victimele" n-ati facut la vremea respectiva! (...) Referirea dvs. la "fuga din 
tara" a d-lui lon Vianu ma indrituieste sa-l reiterez. 


ah, cuvintele, adăugat de Florin Iaru la data de 15 Ianuarie 2011 12:01:15 

(...)Asta o spune un liberal, enervat peste măsură că împotriva prezenţei media 
a partidului comunist şi a ideologiei aferente nu văd nici un protest. Dacă sînt, totuşi, 
de acord să discutăm comunismul (ca victimă directă), de ce ar trebui să îmi plec 
ochii cu sfioşenie cînd vine vorba de pandantul legionar? Cu atît mai mult sînt uimit 
de poziţia profesorului lon Vianu - care numai de răzbunarea legionarilor n-a fugit 
din tară... *) 


*) Scurtă cronologie - alcătuite de mine, P.G.: 

- în 26 februarie (1977) îi transmit prin telefon lui Virgil Tănase, aflat la 
Paris, bomba: SI IN ROMANIA SE PRACTICA INTERNARILE PSIHIATRICE 
PENTRU MOTIVE POLITICE - potrivit Decretului nr. 15, din martie 1965; 

- în aceeaşi seară, la orele 19,10 Europa liberă difuzează informația; 

- joi 3 martie vine Ion Negoitescu, pentru a semna Apelul nostru, aducînd şi o 
scrisoare de adeziune; i-o dactilografiez, Ana i-o duce la “cutia poştală - a doua zi 
Europa o transmite; 

- vineri 4 martie: CUTREMURUL; 

- vineri 11 martie: Negoitescu îl însoţeşte pe Ion Vianu, venit si el cu un text în 
care îşi mărturiseşte exasperarea de a nu putea emigra. 


[din revista 22]: 

55 T. Bucur 2011-01-16 

“Revin la comentariul meu postat la nr. 44 si fac precizarea ca m-am documen- 
tat si m-am convins ca memoria nu m-a inselat, adica dl. lon Vianu este unul dintre 
semnatarii acelui text redactat in stil bolsevic prin care se cerea ultimativ 
sanctionarea emisiunii Doamnei Eugenia Voda iar ca urmare, CNA, avand in 
vedere influenta internationala a unora dintre semnatari, nu a avut curajul de 
a nu se conforma.” 


(Criticatac) 

petrescu spune: 17 ianuarie 2011 la 10:42 

Domnule Vianu nu s-a dat drumul la antisemitism ...ci pur şi simplu s-a dat drumul 
la detabuizarea unui subiect. Despre asta vorbim. Ştiţi că şi acum şoptim despre 
legionari şi Zelea Codreanu? Stiţi că nici un intelectual român nu are curaj să ceară 
la Biblioteca Academiei pe numele său vreo carte conexă acestui subiect? parcă aţi 
trăi pe altă lume. Nimeni nu vrea să i aducă pe legionari la putere..dar măcar să 
avem dreptul să vorbim deschis despre acest subiect..contextualizat sau decontexta- 
lizat fără teama de etichetări şi represaliii în universul valorizărilor româneşti... 


Kantor spune: 17 ianuarie 2011 la 14:20 

cei care nu au curaj sa ceara carti despre sau scrise de legionari tre sa fi eniste 
misei; sa fim seriosi, studiul Legiunii e aproape o obsesie, toata lumea citeste nu 
numai carti ci si documente de arhiva. 


alex calpeanu spune: 17 ianuarie 2011 la 12:06 

DI Vianu nu mi se pare lucid, mai degraba orbit intr-o anumita directie. Am vazut 
emisiunea la care se refera, si de la care s-a declansat toata “discutia”, emisiunea 
Eugeniei Voda, si este o emisiune foarte buna. Andrei Plesu s-a plasat de partea 
corecta a baricadei, aparind un principiu: dreptul la opinie, libertatea de expresie. 
E dreptul oricarui om sa citeasca despre personaje si intimplari ale istoriei si sa-si 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 165 


formeze singur o parere. Apoi, lucrurile scoase din CONTEXT nasc monstri: totul 
(inclusiv “pamfletele imunde ”) trebuie sa fie incadrat intr-o anumita retorica a unei 
epoci. Ceea ce e jenant in ce scrie lon Vianu e tonul de nejustificata superioritate, 
modul in care da lectii, scoate lucrurile din context, e convins ca are dreptate si ca 
altii nu au dreptul la adevarul lor. 


lucid spune: 17 ianuarie 2011 la 13:53 

Incredibila irepresibila sete de punere a pumnului in gura manifestata de un 
fost semnatar al miscarii lui Paul Goma din 1977. Ca sa fiu rau, in “victimizarea ” 
bietului comunism care a distrus Romania, atat de nedrept demascat dupa I.V., e 
poate si o oarecare nostalgie a pre-adolescentului baiat de ambasador trimis de 
sinistrii “ana, luca, theo, dej” pe langa tovarasul Tito. Ceea ce este inacceptabil este 
apelul deschis la cenzura si “pâra” la “inalta poarta” de azi pe care au practi- 
cat-o cei 10. In Romania au murit atatzia tineri nevinovatzi in decembrie 1989 in 
primul rand ca sa putem fi liberi in ganduri si in exprimare. Dreptul la libera 
exprimare nu se negociaza. Punct. 


lucid spune: 17 ianuarie 2011 la 20:09 

Ii astept pe cei 100 (nu 10, am gresit mai sus), CNA-ul, plus TVR-ul sa reactzioneze. 
Aseara, la ora 20.30, pe TVRI, s-a transmis emisiunea “reportajele tvr”. Subiectul: 
premiile Nobel legate de Romania. Ajunsa la Elie Wiesel, fatuca blonda-vorba lui 
Cristoiu — realizatoarea intzeleg, afirma: Wiesel, deportat din ROMANIA /a 
Auschwitz....und so weiter. Probabil saracutza Chiar asa crede. Asteptam ca azi 
macar unul din cei o suta, ce sa mai zic de conducerea TVR, sa restabileasca adeva- 
rul, macar din respect fatza de Istorie. Tacere adanca si, pun pariu, ca asa va rama- 
ne. Masochism? Ura -romaneasca- de sine — vezi celebra eticheta pentru Garaudy 
si Finkelstein? 

Si mai pretindem sa fim respectatzi de Bruxelles... 


Mă opresc aici. Uf! 
x 


Ce scria tovaräsa Nedeea Burcă despre Ion Vianu: 


“Ion Vianu n-a plecat de bunăvoie din România, ci a fost silit de 
imperativul etic presupus de exercitarea propriei sale profesii (aceea de 
medic psihiatru), a cărei deontologie a refuzat s-o încalce [si dă-i si 
luptä-i, Nedeeeeo!], dar, ferit de „schizofrenia“ multor conationali din dia- 
spora [mai ales de Monica Lovinescu, fiindcă îl tratase pe tatăl său, Marele 
Tudor Vianu de colaborationist - n. m. P.G.] , el a rămas solid ancorat în cul- 
tura noastră, pe care n-a disprețuit-o şi nici n-a minimalizat-o vreodată, ba, 
mai mult decît atît, dorul si jalea l-au nevoit să păstreze, oriunde s-ar fi găsit, 
nostalgia neînduplecată a unui spațiu care făcea parte integrantă din însăşi 
ființa lui, solidaritatea cu cei lăsați în urmă — „unul pentru toți“ (sintagmă pe 
care am regăsit-o, avînd întru totul acelaşi sens si aproape identic exprimată, 
si la Vasile Conta!) [ei, nu! La Vasile Conta! - comentariul meu acrisoruf] — 
, Sfirsind prin a-l readuce acasă, imediat după '90 (caz rarisim!), cu riscul asu- 
mat de a adopta postura ingrată de scriitor român, inevitabil supus birocrației 
culturale de la noi (lungă ieremiada, însă pentru o cauză justă: nu va fi fost 
el, I. Vianu dizidient, dar-insă-totuşi, ce militant sionist a devenit de 
alaltăieri - n.m. P. G.). Pe urmă, nu doar că nu s-a ferit să abordeze în cărțile 
sale teme majore, de o gravitate deseori învecinată cu tragicul, dar n-a evitat 
nici să-şi manifeste îngrijorările cu privire la destinul ţării sale, implicîndu-se 
nemijlocit în viaţa Cetăţii, făcînd tot ce-i stătea în puteri pentru a încuraja 
voinţa de a construi a societăţii civile, de a ieşi din bine-cunoscuta-i letargie, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 166 


încercînd, de asemenea, să lumineze cîteva cotloane întunecate [curat 
cotloane! - P.G.] ale istoriei noastre recente, asumîndu-şi astfel, încă o dată, 
toate riscurile. Întru cîtva diferite acum, dar deloc neglijabile.” [care “negli- 
jabile riscuri”, tovarăşă Burcă, în România? - în “Cetatea” României, a fi 
holocaustolog: nici un risc, din contra, numai avantaje, pentru acelea tatăl 
său a fost colaborator al comuniştilor, pentru acestea fiul este colaborator 
devotat al Holocaustologiei teroriste -n.m. P.G.] 


lată şi profilul Nedeei: “scriitor, poet, critic, editor, jurnalist 

Absolventa a Facultatii de filologie din Cluj, studii post-universitare la Bucuresti, acti- 
vitate editoriala si publicistica, autoarea cartii "Strigat si Fum", a plachetei de versuri "Printesa 
Cartagina", “de asemenea autoarea unui numar important de articole avand ca tema principala 
iudaismul, filosofia iudaica, dar si altele..”. 

Mă întreb, în continuare: Nedeea va fi nepoată, strănepoată - “ dar şi altele...” - a fioro- 
sului general de securitate (mascat în “grăniceri”) supratovarăşul Burcă ?: 


Mihai Burcă s-a născut la data de 25 aprilie 1914, în municipiul Paşcani (judeţul laşi). A lucrat ca tâmplar la 
Atelierele C.F.R. Iaşi între anii 1932-1935. În anul 1932 a devenit membru al Partidului Comunist din România. 

În noiembrie 1936, a plecat voluntar în Brigăzile Internaţionale în Spania, îndeplinind funcţiile de comandant de pluton, 
companie şi batalion în Brigada 14 Infanterie (noiembrie 1936 - februarie 1939). A fost avansat la gradul de căpitan în 
Armata Roşie în 1936. 

În februarie 1939, după terminarea războiului civil din Spania, pleacă în URSS unde va lucra ca şef de secţie la 
Fabrica de vagoane din Voroşilovgrad (1939-1941). A urmat cursurile Şcolii Militare Politice la Moscova (1941- 
1943) şi apoi ale Academiei Militare a M.St.M. din U.R.S.S. - Facultatea de Aviaţie (1956-1958). În octombrie 1943, 
este numit ca locţiitor politic al comandantului Regimentului 1 Infanterie voluntari şi apoi al Diviziei 1 Infanterie "Tudor 
Vladimirescu". S-a ocupat împreună cu Dumitru Petrescu de constituirea Diviziei de voluntari antifascişti, făcând 
propagandă sovietică în lagărele unde se aflau prizonierii de la Cotul Donului. Dumitru Petrescu (viitor general) 
afirmă: "De prizonierii din lagăre se ocupau două organe sovietice: de munca politică (în lagăre) se ocupau orga- 
nele NKVD, de cea care privea organizarea unităţilor militare se ocupau organele Min. Apărării şi Dir. Sup. 
Politice, respectiv Direcţia a VIl-a. De altfel din însărcinarea Dir. VIl-a şi personal a lui Dimitri Zaharici 
Manuilski - reprezentantul PCUS pe lîngă Direcţia VII-a, eu - ajutat de Mihai Burcă ne ocupam de un lot mare 
de ofiţeri care fuseseră (luaţi - n.n.) prizonieri la Cotul Donului. Dintre aceştia un număr însemnat aderaseră la 
Divizie" [1]. Este înaintat apoi la gradele de maior (1944), locotenent-colonel (1945) şi colonel (1947). 

Este numit ulterior comandant secund pentru Educaţie Cultural-Politică al Corpului de Grăniceri (iunie - 
septembrie 1947), şef al Direcţiei Generale Politice a M.A.I. (septembrie 1947 - decembrie 1950), comandant al 
Trupelor M.A.I. (decembrie 1950 - 1952). În decembrie 1948, este înaintat la gradul de general-maior (cu o stea). De 
asemenea, îndeplineşte şi funcţiile de adjunct (ianuarie 1951 - septembrie 1952) şi prim-loctiitor al ministrului afacerilor 
interne (septembrie 1952 - septembrie 1953). 

Generalul Burcă va deţine apoi funcţiile de locţiitor al comandantului Regiunii 2 Militare (septembrie - decem- 
brie 1953), comandant al Comandamentului Forţelor Aeriene Militare (decembrie 1953 - noiembrie 1956), şef al Direcţiei 
Superioare Politice a Armatei (noiembrie 1956 - aprilie 1964), adjunct al ministrului forţelor armate (noiembrie 1956 - 
februarie 1972) şi comandant al Comandamentului Serviciilor Armatei (februarie 1972 - ianuarie 1973). În mai 1965, a 
fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele). 

Este mutat în funcţii administrative în afara Armatei, ca preşedinte al Consiliului Central al Societăţii de Cruce 
Roşie în perioada februarie 1972 - octombrie 1975. A fost trecut în rezervă în septembrie 1977. 

A fost ales ca membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român (1960-1979). În mai 1961 a fost 
decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înfiinţarea Partidului Comunist din România". În anul 1979, este transferat 
în Comisia Centrală de Revizie. 

Generalul Burcă a încetat din viaţă în anul 1994, în oraşul Bucureşti. 


Ce carieră, ce carieră!, vorba lui Breban. 


x 


Şi Moubarak a plecat... E de preferat o libertate care poate 
da în dictatură, decât o dictatură liniştită (cugetare profundă). 


Sâmbătă 12 februarie 2011 


Repet prostioara spus aseară în legătură cu Egiptul. 

Americanii, stăpânii Egiptului - ei au avut rolul determinant 
al înlăturării lui Mubarak (aşa cum îl avuseseră menţinîndu-l 30 
ani pe Faraon) îşi vor musca în curând mâinile: au lăsat Israelul 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 167 


fără apărare. Acum ridică glasul şi Iordania şi Libanul (cu hezbo- 
lahii) şi Ghaza - cu Hamas-ul - şi Siria şi... spre bucuria Iranului. 

Ei, da, acesta va fi preţul libertăţii arabilor: diminuarea 
atotputerniciei Israelului. Să nădăjduim că nu va se va ajunge la 
război, altfel ardem toţi. 

Ce derizorie, ce umilitoare rugăminte - deşi justificată - 
apare vocea Angelei Merkel, fricoasa de serviciu, traumatizata 
est-nemtoaica, cerînd, implorînd ca viitoarea conducere a 
Egiptului să păstreze “bunele relaţii cu Israelul”. Se prefac a uita 
Occidental că Mubarak a fost, vreme de decenii, călăul 
palestinienilor (la ordinul Americanilor). Acesta este: “echili- 
brul”: cu cheltuială şi mai ales cu imorală se ţine... 


* 


Ieri a venit ordinatorul plătit de Brega. Filip îl pregăteşte, îl 
descântă, ca să-mi fie mie, dacă nu mai uşor, atunci mai puţin... 
înspăimântător. Structura mea sau vârsta mă face incapabil de a 
mă modela după maşină, cer maşinii să mi se supună - nu eu el. 
Ea fiind un biet mijloc, o unealtă (ca maşina de scris!), nu 
stăpânitoarea - şi persecutoarea - mea. 

Probabil de luni am să încep înregistrările video. Primele 
două vor fi: limba (vorbirea) basarabenilor deformată, strâmbată 
de rusească nu vorbesc de topică, ci de pronuntarea, de pildă a 
sonului /; a doua: frica animalică de a spune adevărul - de crezut: 
şaizeci de ani de teroare, de prigoană, de pedepsire a localnicilor 
si pentru... limba lor, “neomenească” - în gura ne-oamenilor ruşi. 


* 


Lucian Postu îmi trimite de la laşi ceea ce se vede mai bine 
pisti api, la Chiş'nău: 


“Cum scuipă Mişa Ghimpu pe mormîntul fratelui său 12 februarie 
2011 prin Lucian Postu 

N-a fost de-ajuns, anul trecut, că berbecul prezident, Mişa Ghimpu, şi 
nepot” su, ghitälul primar Dorin Chirtoacă, s-au tuchit ca porcu-n popuşoi, 
tratîndu-l pe Paul Goma ca nişte nacealnici de selsovet, spärieti de tkaciucii 
din-toate-zärile, stuchiţi-vă ! 

Cum să fie de-ajuns... Păi, de ce să nu-l ajungă din urmă ghea Misa 
(sto protänt!) pe tractoristul patriot Motpan, predecesor glorios la şefia 
palavramentului maldavinesc ? 

Prin urmare, zilele trecute, la Pro TăVă Chişinău, ghea Mişa Ghimpu 
l-a mai lămurit el o dată pe Paul Goma : Respublica Maldova îi stat serios, di 
douîdzăci di ani ; n-a sî deie ie, respublica, cetätänie, aşa, cum vre” fiicari ! 
Paneatna ? 

Paneatna, Mihail Baranovici. Ghini-o zîs cin” ţ-o zis, acu” douidzăci di 
ani,” prostu’ Frontului ” 

Numai că prostia mai înconjoară, dar batjocura dă de-a dreptul. Păi, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 168 


sărmane Misa Pîntecovici, oare ce-ar zice acum răposatul tău frate, Gheorghe 
Ghimpu, pe a cărui suferinţă ţi-ai clădit mizera ta grămăjoară de mediocritate 
sforăitoare ? Nu crezi c-ar mai intra înc-o dată-n pămînt, văzînd cum te-ai suit 
pe oasele lui de luptător anticomunist, doar ca să-i arăţi dosul celui mai mare 
simbol al anticomunismului românesc ? Simbol care, ghinion, e basarabean. 
Şi vrea, după şaizeci de ani şi mai bine, să se întoarcă ACASĂ. Dar nu pe uşa 
din dos, ca slugile mancurtizate. 

Încă nu e tîrziu ca Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă să înţeleagă cât de 
mare e răul pe care i l-au făcut lui Paul Goma. Încă nu e tîrziu să-şi dea seama 
cum şi-au bătut joc de memoria fratelui şi unchiului lor, dreptul întru pome- 
nire Gheorghe Ghimpu. Încă nu e tîrziu să arate că nu sînt doar nişte mancurti 
soft, robi ai pintecelui şi iepuri ai umbrelor de tkaciuci din toate zările, 
stuchiţi-vă ! 

Altfel, degeaba vor mai aprinde lumînări şi vor da pomeni de sufletul 
răposatului Gheorghe Ghimpu. Fiindcă vor rămîne doar nişte negustori de 
morminte, nişte vînzători cleioşi de oase părinteşti. Amin. 


x 


“Prostia nevinovată a lui Ghimpu 17 noiembrie 2010 prin Lucian Postu 

Marele romîn si micul politician Mihai Ghimpu, preşedinte interimar al 
Republicii Moldova, a făcut din nou ceea ce ştie mai bine: a dat cu copita si 
a vărsat căldarea cu lapte. Iar ca să fie sigur de efect, a slobozit si un pic de 
balegă în restul de lapte de pe fundul căldării. 

Căldarea (mică, e drept, dar asta-i altă poveste...) e a tratatului de 
frontieră dintre Romînia si Republica Moldova. Tratat semnat recent, în 
plină campanie electorală basarabeană, tocmai ca să mai înfunde trompetele 
comuniste, care zghiară ca pe vremea lui Stalin, anuntînd apocaliptic viitoa- 
rea acupaţiie a faşîştilor rumîni. 

Copita inteligentă şi patriotică a lui Ghimpu a venit prompt, printr-o 
contestare publică şi vehementă : premierul Filat n-avea dreptul să semneze 
acel tratat, ne spune sclipitorul avocat de duzină Ghimpu. Tratatul e ilegal şi 
neconstitutional, mai adaugă iscusitul politician pro-romîn. Ş.a.m.d. 

Cei care se grăbesc să-şi amintească că Mişa Ghimpu era poreclit, acum 
20 de ani, “prostul Frontului ” (Popular din Moldova), greşesc. Greşesc şi cei 
care amintesc imediat, prin contrast, de statura diferită a răposatului său frate, 
marele luptător antisovietic Gheorghe Ghimpu. La fel cum greşesc şi cei 
care, imediat, spun că nepotul lui Ghimpu, primarul Dorin Chirtoacă, are 
mari şanse să ajungă o variantă soft a lui ghea’ Mişa. 

De ce au dreptate, dar greşesc ? Fiindcă şi nătîngul Ghimpu, şi inocentul 
Chirtoacă, şi traficantul Filat, şi prostituatul de carieră Roşca, şi toată situaţia 
de 20 de ani din Basarabia, sînt doar efectul. Nu cauza. 

Cauza e la Bucureşti. Cît timp Bucureştiul va susţine astfel de politici- 
eni, va avea astfel de rezultate. Dacă, după 17 ani de eşecuri ruşinoase, crezi 
că un băiat de la Surprize-surprize, singur şi cu cheptul gol, va dezrobi 
Chişinăul şi Basarabia, atunci Rusia poate fi liniştită : urmează încă 20 de ani 
de dominație comodă asupra fostei gubernii dintre Prut şi Nistru. 

Desigur, dacă nu cumva Oleg Voronin, podgorean de Huşi, nu va 
hotărî să-şi urmeze bunicul român, şi nu tatăl mancurt... 

Glumeam, desigur. Rusia poate fi liniştită : Bucureştiul lucrează, în 
continuare, pentru ea. Postat in Eroi ai muncii maneliste, Pe malul Bîcului, 
Politică, Prostia fără frontiere, Romînoşima” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 169 


% 


“Paul Goma şi Polul Nord 16 noiembrie 2010 prin Lucian Postu 

În acest noiembrie se împlinesc 33 de ani de cînd cel mai important 
militant anti-comunist român, Paul Goma, trăieşte în străinătate, fără 
cetăţenie română şi fără ca babuinii pentru care şi-a amärît viaţa să aibă habar 
cu cine sînt contemporani. 

Pentru uzul babuinilor-şefi sau al altor babuini interesaţi, explic din 
nou, cît se poate de simplu, cine e Paul Goma : 

Paul Goma e un fel de Polul Nord. E foarte greu să trăieşti pe lîngă el, 
dar e obligatoriu să te orientezi după el, fiindcă altfel te rătăceşti. Iar cînd te 
rătăceşti te poţi îmbolnăvi sau te pot mînca animalele sălbatice. 

Aceasta a fost lecţia de astăzi, din ciclul ” Paul Goma pe înţelesul babui- 
nilor umani”. Dacă vă simtiti rău sau observați că sînteti înconjurat de anima- 
le sălbatice neprietenoase, înseamnă că v-aţi rătăcit. Pentru a reveni în lumea 
civilizată, orientaţi-vă după Paul Goma”. 


x 


Postat in Cu pîinile curate, Pur şi simplu 
Romînoşima : natură moartă cu cadavru 16 noiembrie 2010 prin 
Lucian Postu 

“Mugetul de jale al poporului apăunesc, slobozit la moartea gurului 
suin, m-a convins că maroul carpato-danubiano-pontic e negru-beznă : după 
20 de ani de la ieşirea din beci, aşa-zisa Romînie e o Hiroşimă mentală, mult 
mai contaminată decît era pămîntul japonez după 20 de ani de la bombarda- 
mentul atomic. 

Popor de mutanti. Cum altfel poate fi definită turma care îsi plînge cu 
siroaie nazale goebbelsul cu seceră, ciocan si milioane de euro, goebbels care 
a mînat-o frenetic spre rîpă, băgîndu-i otravă în apă şi în iluzii ? 

Deşi dervişii învîrtitori urlă despre duh, peste tot pluteşte vechea duhoa- 
re. Mai putred decît cadavrul apăunesc, cadavrul poporului romînez stă în 
geam, fardat din gros şi fîlfiit ca pretext de profitorii pereni, care semnează 
în numele lui şi-i iau, patriotic, pensia. Numai că pensia poporului romînez 
nu e de merit, de război sau de vîrstă. E pensie de boală. Boala mortului viu 
şi putred, care nu poate spune cuvintele cu care începe vindecarea : “Sînt 
poporul român şi sînt bolnav”. 

Pînă cînd va veni ziua acestor cuvinte, nu pot decît să vă adresez urarea 
tradiţională a poporului romînez : Trăiască Păunescu, trăiască Goebbels, 
trăiască Ceauşescu, heil Hitler, da zdravstvuiet Stalin ! 

Hai, nu vă mai încruntaţi aşa, că n-au fost chiar băieţi răi — autostrăzi, 
blocuri, fabrici-şi-uzine, servici...Şi nu uitaţi : zîmbiţi frumos în geam.Si nu 
recunoasteti, în nici un caz, că putreziti. Doar n-o să-i lăsaţi fără pensie pe 
băieţii noştri, care spală frumos geamul şi vă dau, grijulii, cu fard. 

Ca să închei optimist, vă urez înmormântare plăcută şi pomană bogată. 
Am doar o rugăminte: nu uitaţi să trageţi bine uşa de plumb.” 


x 


Şi Algeria! Si Yemenul. Când va veni rândul Libiei? Doar şi 
Gadafi este un moş, ca şi Buteflika, şi Moubarak? 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 170 


Duminică 13 februarie 2010 


Câteva comentarii in legătură cu scrisoarea me adresată lui 
Oleg Brega: 


Patriciu spune: februarie 9, 2011 la 23:18 Gicu şi Oleg! 

De ce vedeţi Dumneavoastră violenţă în expresia “...sa pună mîna pe topoare sa-i 
înveţe minte..." Dacă d-l Goma zicea să le dee în cap sau în altă parte cu topoarele 
“liberatorilor” şi mancurtilor, mai înţeleg şi eu instigare la violenţă, dar Domnia sa 
zicînd să se pună mîna pe topoare avea în vedere doar a se demonstra capacitatea 
celor vizati de a opune rezistenţă cu demnitate tuturor celora care ne înjosesc şi ne 
calcă demnitatea. Aşa că, d-le Oleg, la părerea mea asemenea limbaj e adecvat 
momentului şi situaţiei şi nu e condamnabil şi inadmisibil, precum consideri. 


Anonim spune: februarie 10, 2011 la 13:49 

Toporu i topor cum nu ai da are el o destinatie, doar nu e o scoghitoare in dinti. 
Amenintarea cu moartea se pare ca tot se pedepseste penal. Eu e propun sa vina Paul 
Goma in RM si sa ne dea exemplu cum se invata minte cu ajutorul toporului. 


in pasi de gasca spune: februarie 11, 2011 la 23:57 

in pasi de gasca spre europa, democratie, libertate, prosperitate. 

niste cuvinte de milion „milion dollari ca si acel scriitor,scriitor roman „roman basa- 
rabean !DAR ASTA ESTE.nascuti in comunism si stalinism,nascuti ca tradatori si 
vanzatori reformele se fac in pasi de gasca !si IO am zis ca puterea or si carui tara 
este in poporul ei si nu aceea criminali ce il conduce. 

numai la voi la rom-molioli puterea a ramas in aceea criminali si dictatori ! 


Anonim spune: februarie 13, 2011 la 00:59 

in primul rand domnule GOMA ai mare talent literar, si un sistem savuros de a scrie. 
In al doilea rand stai linistit,ca shafir nu mai are mult si crapa.Va fi victorie si sarba- 
toare. Cine face rau, sa nu se astepte la flori si la poezii. E valabil pentru GASCA 
wiesel-ioanid-shafir-.... din chisinau tkaciuc si altii 


Anonim spune: februarie 13, 2011 la 01:00 
brega, nu te scoate. Lasa-ma cu „evreii buni, Goma a spus bine. eu in locul lui 
puneam niste bombe la... 


ionel timis.montreal „canada spune:februarie 13, 2011 la 04:46 

Ghimpu a ratat o mare opurtunitate,una istorica !daca va rostogoliti un pic istoria veti 
vedea ca Basarabia de la 1906 strangea laolalta pe toti fruntasii scrisului romanesc in 
Basarabia si nu numai. dupa 1989 Paul Goma si altii ca el trebuia adus cu forta in 
tara daca nu ar fi aceptat !Ar fi fost o miscare sincera si nobila sa strangi asa oameni 
si care sa reprezinte real sufletul poporului roman prin scrisul lor,oameni capabili sa 
pregateasca opiniile publice pentru marile evinamente unind si tara si sa scapati de 
comunisti si securisti infiltrati in tot si toate . 


ionel timis.montreal „canada spune:februarie 13, 2011 la 05:08 1 si 2.Gheorg si Oleg. 
spuneti ca ramas socati... dar daca ati fi trecut si voi prin ce a trecut acel om,om care 
a vrut binele si nu raul ati fi atacat si mai mult. romanii ai generatilor criminale au 
fost niste mari criminali ,turnatori si tradatori. numai cine a crescut si leganat de 
maini obosite poate intelege cum intelege acest mare scriitor al zileloor noastre Paul 
Goma. multi,foarte multi Basarabeni, Bucoveni, Harteni refugiati din coa de prut au 
suferit si mai rau ca cei deportati in Siberia ! si tot la mainele slugilor „cozi de topor 
rusesti. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 171 


Puscasu Vlad Irimie spune: februarie 13, 2011 la 09:52 

ionel Timis,d-ta traiesti in Canada. 

Dar cred ca ai auzit ca moldovenii au votat cu 40 la suta cu PCRM,cu acei care i-au 
trimis in siberia,i-au ucis,violat,si tot spun ca tare bine a fost! sau.....multi basara- 
beni au murit in Siberia,iar populatia care a inlocuit-o, rusofona si de alte etnii, 
sustin PCRM si comunistii! 


Luni 14 februarie 2011 


Pe Xiti nici un basarabean. Nu ştiu dacă poate fi o legătură 
între internet si furtuna de aseară care a doborît copaci, a zmuls 
acoperişuri. 

x 

Dacă aş mai avea timp să şi împlinesc ceea ce mi-am propus, 
iată: să nu consider cărțile de căpătâi cunoscute - pe de rost -, să 
le citesc, nu să cred că le cunosc ca pe apă. Fiindcă nu le cunosc! 

Aşadar, ca tot omul am şi eu cărți-de-căpătâi, mai corect: 
ținute la căpătâi, la îndemâna-mâinii, cum ar spune Săraru. Cum 
mă întind în pat - cu vârsta, cu boala, a devenit mai frecventă 
orizontalizarea, întru... răsuflare...- al doilea gest (primul: 
potrivirea pernei sub ceafă) este... întinderea mâinii spre cărți. 

Recunosc, spăşit: mai multe sunt, la căpătâi, cărțile mele: 
Din calidor, Arta refugii, Bonifacia, Roman intim, Culorile 
curcubeului..., însă cum nu sunt exclusivist (nici chiar atunci 
când nimeni nu mă vede), păstrez la-căpătâi şi volume ale altor 
autori: de pildă Rădăcină de bucsau (cu a, cum precizează 
autorele, Ovidiu Nimigean), Le Nouveau Testament (Les 4 
annoncces), în traducerea lui Andre Chouraqui - am avut cinstea 
de a-l cunoaşte pe un platou de televiziune, unde ne-am 
încrucişat - şi ultima comitere editorială a dragei şi drăcoasei 
Magda Ursache: Să citiţi bine! 

Îmi era prea aproape, sub ochi, de aceea nu am reţinut textul 
“Când Isus a coborât în celulă” (după memorizatul de noi toţi 
puşcăriaşii, poem al lui Radu Gyr). Şi doar trebuie să-mi sară în 
ochi, dacă nu de la prima frază, atunci de la a doua - o citez pe 
Magda Ursache : 

“Tată-mă pusă pe coji de nucă, la colţ (roşu), într-o publicație 
dragă mie, Contemporanul, la care colaborez de altfel. O face 
Boris Marian, la revista presei din februarie 2009, acuzîndu-mă 
de un ton prea pätimas (subl. în text, P.G.). Aş fi scris cu patimă 
despre Patimile de la Piteşti, [nu cartea mea, a cărei titlu este 
Patimile după Piteşti - precizarea mea, P.G.], recte vârful terorii 
staliniste, “experimentul” prin care a trecut un piteştizat, 
Mihai Buracu (v. “În cap, în cap, în cap!”, “Acolada”, decembrie 
2008).” 

Auziti, oameni buni!: Boris Mehr Marian, această creatură 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 172 


perfect, absolut, strălucitor de inutilă, însă cu prezenţă de 
muscă-n gaura calului, pe toate forumurile de “discuţii”, 
reproşează Magdei Ursache “tonul prea pätimas” într-o cronică 
la o carte de mărturii despre Piteşti! Dacă autoarea ar fi scris 
despre Auschwitz, acest nemernic etnic, acest partizan al 
unicitätii Holocaustului ar fi avut obräznicia, insolenta, 
nesimtirea să-i reproşeze, măgarul, tonul prea pătimaş? 

Eram pe punctul de a-l pizdi - nici asta nu merită Inutilul 
Limbric Mehr. 


* 


O dezbatarea ştiinţifică neavînd un caracter știintific, ci unul 
curat... holocaustologic. 

De la bun început înţeleg până şi eu - un nestiintific - despre 
ce anume este vorba: despre campania de demolare, de compro- 
mitere a încă unui român celebru, dar care nu mai trebuie... cele- 
brat (ca Eminescu şi ca Eliade, ca Vintilă Horia, ca Cioran, ca 
Noica) - nu pentru că Paulescu ar fi fost şi tuberculos, ci pentru: 

1. a-l înlocui cu “adevăratul descoperitor”, Israel Kleiner ; 

2. priviţi la Membrii eminenti ai Tahalului - ăi de dă cu 
boamba în babe palestinience, apoi se plâng că fuseseră victi- 
mele de veacuri, dacă nu de milenii ale unei provocări, deci 
acţiunea lor, eroică peste-foarte fusese una de “autoapărare”. 

De ce n-au spus asta de la început? Am fi economisit (noi) 
timp, iar ei: bale, scuipati, râgâituri ca “Antisimitule!” 

Cine sunt acuzatornicii? Aceiaşi (e drept, lipsesc Ion Vianu 
(care m-a tratat de “basarabean antisemit”, Boris Mehr, “muscu- 
loiul în guru” lu’calu””, Mihai Dinu Gheorghiu - turnătorul meu 
personal şi propriu (citat din Dinescu) somînd el, agent al lui 
Serge Moscovici, autorităţile să mă expulzeze din Franţa, Edgar 
Reichman, altă podoabă, celebru prin faptul că cerea cunoscutilor 
să-i povestească “conţinutul” cutărei cărţi, el, literatul nu citea 
ceea ce urma să atace, pentru că(ci) îl durea capul de la el... - dar 
nu e prea târziu să li se alăture: Peter Manu, Horia Bozdoghina, 
William Totok, Radu Ioanid, Mirel Horodi, Peter Dan, Doina 
Jela. Cu excepţia lui Bozdoghină (nu-l cunosc, nu mă inter- 
esează), celorlalți le voi face succinte fişe - ca la ei, la Cadre şi la 
Securitate, de care apartin Radu Ioanid şi tot neamul său, precum 
si clanul lui Peter (Petruţ) Manu, fiu al fiorosului tată cu grad 
mare-de-tot în Secu. 


“Peter Manu on Despre stiinta lui Paulescu si nestiinta altora” 
Articol aparut luni, 14 februarie 2011, in sectiunea Cultura literară 
AUTOR: PROF. C. IONESCU-TIRGOVISTE 
“Prima remarca pe care as face-o lucrarii „Polemica Paulescu: stiinta, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 173 


politica, memorie“ este aceea ca titlul lucrarii nu corespunde continutului ei. 
O polemica înseamna confruntarea unor puncte de vedere diferite. Or, lucra- 
rea respectiva are pe coperta doi autori (Peter Manu si Horia Bozdoghina), 
temeinic încadrati de amplul studiul introductiv al lui William Totok, lung 
(14 pagini) si încheiat de Radu Ioanid printr-o postfata mai scurta (7 pagini), 
ambii ferventi acuzatori. Acuzatiile de natura politica au fost comentate 
recent de reputatul critic literar si om de cultura Eugen Simion, presedinte al 
Academiei Române timp de doua mandate, care sper ca a clarificat pozitia 
acestei prestigioase institutii pe care unii doresc sa o implice într-o nesfârsita 
polemica asupra complexei activitati a marelui savant Nicolae Paulescu. 
Suntem adeptii dialogului si ai polemicilor, dar nu ai lucrarilor de tipul celei 
mentionate, care se recomanda drept polemica, dar reflecta numai „opozitia“, 
nu si pozitia, adica celalalt partener al dialogului. 

Din cele prezentate de autorii si coautorii „Polemicii Paulescu“, remarc 
unele afirmatii aberante si neadevarate, ceea ce arunca o umbra justificata de 
incertitudine asupra întregului material. De exemplu, prefatatorul afirma ca 
Prof. Gerald Slama de la Spitalul parizian Hôtel-Dieu ar fi participat cândva 
la Bucuresti la dezvelirea unui bust al lui Paulescu, lucru care din pacate nu 
s-a întâmplat niciodata, venerabilul profesor fiind în imposibilitatea fizica 
(vederea, practic pierduta) de a face o astfel de deplasare; sau ca Paulescu ar 
fi avut o colaborare activa cu cercetatorii francezi pentru obtinerea brevetului 
(„Pancreina si procedeul fabricarii sale“— 10 aprilie 1922), lucru inexact 
întrucât Paulescu nu a mai putut calatori în Franta dupa 1908 datorita starii 
lui precare de sanatate, iar cercetatorii francezi nu au avut nici o legatura cu 
brevetul de inventie al lui Paulescu. 

S-ar putea ca în mare masura unele referiri la activitatea stiintifica a lui 
Paulescu sa provina de la Prof. Peter Manu, din New York, specialist în psi- 
hiatrie si medicina interna si, mai de curând, interesat de un domeniu pe care 
înca nu îl cunoaste decât superficial. Senzatia pe care ti-o lasa citirea mate- 
rialului este aceea ca multe dintre evenimentele prezentate de el sunt distor- 
sionate si interpretate în mod tendentios. Îmi pare rau ca trebuie sa spun acest 
lucru, întrucât relatia mea cu Peter Manu este una dintre cele mai civilizate si 
domnia sa avea o buna ocazie ca împreuna sa clarificam multe dintre incerti- 
tudinile complicatului domeniu al diabetologiei. 

Dubiul pe care îl am asupra bunei credinte a Prof. Peter Manu în pro- 
blema Paulescu provine dintr-o polemica adevarata pe care am purtat-o în 
revista „Viata Medicala“, dupa ce acesta a publicat în respectiva revista un 
articol în care îsi exprima o „uimitoare“ asemanare între metoda de extractie 
pancreatica utilizata de Paulescu în 1916 si cea publicata de catre Israel 
Kleiner în 1919, deci trei ani mai târziu, insinuând ca Paulescu s-ar fi putut 
inspira din lucrarea lui Kleiner, fara a mentiona însa în mod expres aceasta 
afirmatie pe care, probabil dintr-o precautie bine gândita, n-a îndraznit s-o 
formuleze explicit. In raspunsul meu intitulat „Despre mirarea aparent 
inocenta a Prof. Peter Manu“ i-am demonstrat, cu o buna — cred eu —, docu- 
mentatie, ca asa-zisa asemanare între cele doua metode de extractie nu exista 
si ca o posibila filiatie Kleiner-Paulescu de orice natura este ridicola, întrucât 
ea era pur si simplu imposibila. Consideram ca argumentele mele au fost sufi- 
ciente pentru a înlatura perfida mirare pe care i-ar fi trezit-o asemanarea celor 
doua metode, întrucât Peter Manu nu a mai reactionat în nici un fel la raspun- 
sul meu. Constat însa cu surprindere ca domnia sa reia absurda problema în 
lucrarea mai sus mentionata, pe care recent a publicat-o la Ed. Curtea Veche, 
creându-mi disconfortul trezit de o jenanta duplicitate venita din partea unui 
potential prieten. 

Pentru a întelege bine absurda insinuare a lui Peter Manu, voi mentiona 
câteva date privind îndelungata activitate (circa douazeci de ani) a lui 
Paulescu în studiul diabetului. In 1899, în substantialul sau „Memoriu de tit- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 174 


luri si lucrari“ publicat în Ed. Person din Paris, Paulescu mentioneaza ca a 
întreprins, împreuna cu maestrul sau de la Sorbona, Albert Dastre (1848- 
1917), o cercetare „privind izolarea si studierea produsului activ al secretiei 
interne a pancreasului“. Aceste experimente presupuneau, evident, folosirea 
unei metode de extractie. Acele experimente deja efectuate urmau sa fie pre- 
gatite pentru publicare. În 1900, însa, Paulescu decide sa revina în tara pentru 
a înfiinta Catedra de Fiziologie de la Facultatea de Fiziologie din Bucuresti, 
astfel încât planul publicarii cercetarilor respective nu s-a mai finalizat. 
Cauza? În acea perioada era deja angajat în redactarea primelor doua volume 
ale „Traité de Medicine Lancereaux-Paulesco“, primul (938 pag.) aparut în 
1903, si cel de al doilea (1051 pag.) aparut în 1906. Munca titanica, pentru 
a face cea mai mare sinteza enciclopedica medicala a timpului. Se adauga 
monografia ,,L? hypophise du cerveaux“ (lucrare de o valoare inestimabila), 
publicata la Paris în 1908. 

Paulescu revine la vechea lui pasiune, diabetul, în 1911. În urmatorii ani 
publica la Paris lucrari referitoare la functia glicogenica- hepatica, care pipe 
el „este influentata de secretia endocrina a pancreasului“. In 1912, 
Volumul III (1200 pag.) din „Traité de Medicine Lancereaux-Paulesco“ 
exhaustivul capitol „Pancreas“ (90 pag.), Paulescu avanseaza pentru us 
data noul sau concept asupra diabetului, acela de a interveni „asupra substan- 
telor nutritive absorbite în intestine (evident proteine, glucide si lipide) pen- 
tru a le face asimilabile (adica utilizabile) în tesuturile periferice“ (pag. 925). 
Aceasta adevarata noua paradigma a diabetului nascuta din observatia clinica 
trebuia demonstrata experimental. Paulescu începe aceste experimente dupa 
un plan minutios, cu scopul de a demonstra efectul extractului pancreatic pre- 
parat de el nu numai asupra glucozei din sânge si urina, ci si asupra ureei din 
sânge si urina (metabolismul proteic) si a corpilor cetonici din sânge si urina 
(metabolismul lipidic). Pâna la intrarea României în 1916 în Primul Razboi 
Mondial, când cercetarile sale au fost oprite din cauza închiderii pentru trei 
ani a Facultatii de Medicina, Paulescu reusise sa demonstreze efectul asupra 
primelor doua metabolisme, cel glucidic si proteic. În urmatoarea etapa urma 
sa demonstreze efectul asupra metabolismului lipidic (aceasta ultima etapa va 
fi reluata la sfârsitul anului 1920, începutul anului 1921, încheindu-si întregul 
sau program experimental). 

Pauza impusa de evenimente (Primul Razboi Mondial) l-a obligat pe 
Paulescu sa se retraga în birou cu datele experimentelor sale si sa redacteze 
cele trei volume (2100 pag.) ale celebrului „Traité de Physiologie Médicale“, 
unde se regasesc ades subcapitole cu „cercetari personale“, de regula priori- 
tati care au marcat istoria medicinii moderne. De altfel, acesta a fost si moti- 
vul republicarii lui anul trecut, la 90 ani de la prima lui aparitie, initiativa care 
se pare ca mai mult l-a deranjat pe Peter Manu, în loc sa-l bucure, asa cum 
s-ar fi cuvenit pentru un fost elev al Facultatii de Medicina din Bucuresti. În 
acest tratat, în capitolul „Pancreasul asimilator““ (60 pag. ), înainte de a descrie 
pe opt pagini magnificile sale experimente efectuate pâna atunci (ele repre- 
zinta prima marturie scrisa a descoperirii insulinei), Paulescu spune „razboiul 
ne-a surprins în timp ce încercam sa probam ipoteza noastra privind rolul 
pancreasului în asimilarea nutrientilor“ (evident proteine, glucide si lipide). 
In afara lui Peter Manu nu cunosc alta voce care sa nu fi înteles circumstan- 
tele specifice Primului Razboi Mondial, mentionate de Paulescu si cunoscute 
de toata lumea, acceptând fara rezerve ca magistralele concluzii prezentate 
clar ca lumina zilei în acest tratat reprezinta rezultatul cercetatorilor efectuate 
înainte de 1916. Cu o perfidie inexplicabila, Peter Manu se întreaba daca 
putem sa-l credem pe Paulescu ca experimentele chiar au fost facute în 1916 
si nu cumva mai târziu. Daca am intra în aceasta logica absurda, ar trebui sa 
credem ca întregul tratat al lui Paulescu trimis la publicare pe 27 septembrie 
1919 (tiparit în 1920) este o mistificare pe care as fi foarte curios sa vad cum 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 175 


o interpreteaza ilustrul psihiatru newyorkez, în prezent internist, Peter Manu. 

Accept sa ramân în absurda logica a colegului meu si sa lamurim ce 
întelege el printr-o „asemanare uimitoare“ între metoda de extractie folosita 
de Paulescu în 1916 si trimisa spre publicare de Israel Kleiner în octombrie 
1919 (diferenta de o luna în favoarea lui Paulescu ar exclude orice filiatie 
Kleiner-Paulescu). Asadar, mergem mai departe sa vedem pretinsa, dar 
inexistenta, asemanare dintre metoda de extractie folosita în cele doua 
lucrari. 

Prima deosebire esentiala: în timp ce Paulescu vorbeste constant de un 
„extract pancreatic“ (niciodata despre „emulsie pancreatica“), Kleiner subli- 
niaza chiar si în titlul lucrarii sale ca a folosit o „emulsie pancreatica“, la 
pagina 155 mentionând ca „în nici o etapa produsul nu a fost filtrat, nici nu 
au fost folosite alte substante precum carbonatul de sodiu sau altele“. 

Ceea ce a obtinut Paulescu în produsul sau a fost rezultatul filtrarii 
spontane printr-o dubla compresa de tarlatan (tifon) a unei tocaturi de 
pancreas peste care el adauga apa distilata sterila de 10 ori greutatea toca- 
turii; Kleiner (diferenta esentiala) adauga apa numai de patru ori greutatea 
pancreasului maruntit, probabil în ideea obtinerii unei „emulsii“ cât mai 
concentrate. 

A doua diferenta fundamentala este aceea ca pentru a obtine un extract, 
Paulescu filtreaza preparatul sau printr-o compresa dubla, sterilizata (fara a 
exercita nicio presiune asupra lui), în timp ce Kleiner, pentru a obtine o emul- 
sie, procedeaza astfel: produsul a fost presat si stors prin muslina (un fel de 
compresa simpla, nu dubla). Emulsia vine de la cuvântul latin „mulgere“, 
care înseamna chiar „a mulge“, exact ceea ce a facut Kleiner cu preparatul 
sau, când mentioneaza ca a fost „strained and squeezed through muslin“. Prin 
aceasta stoarcere (mulgere) nu s-a obtinut un extract propriu-zis, ci o emulsie 
de tesut pancreatic continând, evident, mai mult tesut decât putea trece prin 
forta gravitationala în filtratul lui Paulescu. Acesta este „un amanunt“ esen- 
tial pentru a demonstra ca cele doua procedee sunt totalmente diferite, iar 
produsul final folosit este diferit. Faptul ca ambele preparate au avut în final 
un efect hipoglicemiant nu are nimic a face cu existenta unor infinite variante 
de extractie, care pot fi la fel de eficiente. 

A treia diferenta fundamentala consta în diluarea extractului lui 
Paulescu cu o solutie de NaCl 7%, în timp ce Kleiner dilueaza emulsia sa în 
5 volume de solutie de NaCl sterila, 0,9%, adica o diferenta de concentratie 
de 10 ori! Trebuie sa fii orb, într-adevar, sa faci o confuzie atât de grosiera 
între un filtrat si o emulsie si între doua concentratii atât de diferite. De adau- 
gat ca Paulescu nu vorbeste niciodata de o emulsie, ci totdeauna numai de un 
extract filtrat, în timp ce Kleiner vorbeste aproape numai de emulsie si chiar 
mentioneaza ca emulsia sa nu a fost niciodata filtrata. 

Singura „asemanare uimitoare“ este aceea ca asa cum procedau toti cer- 
cetatorii si înainte si dupa, pastrau acest amestec la gheata; la Paulescu, însa, 
un timp mai lung si precis (24 de ore), la Kleiner o durata mai putin precisa 
(între 1 si 20 de ore)! Stranie folosire a cuvântului „asemanare“ de catre Peter 
Manu al carui discernamânt ma cam pune pe gânduri. Este ca si cum ai spune 
ca strugurii trebuie striviti si apoi tinuti în butoaie speciale. Evident, doua 
etape obligatorii, care nu pot fi altele. Calitatea vinurilor însa depinde de ce 
se întâmpla în aceste etape obligatorii. 

Nu mai insist asupra altor diferente majore între cele doua lucrari 
întrucât nu doresc sa umilesc mai mult un coleg care, din nu stiu ce motive, 
a facut brusc un regretabil daltonism. Se stie ca un conducator auto cu 
daltonism poate pune în pericol si propria persoana, si pe cei trei pasageri pe 
care i-a luat în masina sa. In dreapta lui, Horia Bozoghina, pe locul cel mai 
vulnerabil. 

Dupa aceasta lunga introducere ajung la întrebarea pe care simt ca mi- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 176 


a adresat-o Acad. Eugen Simion mie, ca exponent la diabetologilor: este ade- 
varat ce spune o anume Doina Jela, ca „statuia stiintifica a lui Paulescu ar fi 
goala pe dinauntru?“. Nu cunosc care este formatia persoanei la care se refe- 
ra, dar am respirat usurat când cineva m-a asigurat: cu siguranta, nu este 
medic. Numai un asemenea personaj ar mai fi lipsit tagmei noastre. In aceasta 
situatie, ma întreb de unde tupeul afisat printr-o asemenea iresponsabila afir- 
matie? Pentru noi, medicii, aceasta afirmatie este atât de jignitoare, încât nu 
m-as angaja pe aceasta tema în tarâta în care daca intri cu personajele de acest 
gen stii ce riscuri îti asumi. Prefer sa consider ca ea nu exista si nu-mi doresc 
nici un fel de dialog cu persoane care, nu stiu din ce motive, fac comentarii 
în domenii care le sunt completamente straine. 

Ceea ce deranjeaza pe multa lume este faptul ca, indubitabil, Paulescu 
a descoperit insulina. (subl. mea, P.G.) O recunosc, cu unele exceptii 
(fireste, din Canada) care întaresc regula, numeroase personalitati diabetolo- 
gice din întreaga lume. Le tin la dispozitia oricarei persoane interesate sa le 
cunoasca. Am prezentat în doua monografii, una în limba româna, alta în 
limba engleza, toate dovezile pentru sustinerea acestui adevar. Afirmatiile 
doamnei mentionate mai înainte sunt lipsite si de valoare, dar si de decenta. 
Despre descoperirea insulinei s-au scris si probabil se vor mai scrie multe 
monografii. Motivatia ne-o ofera intempestivele interventii de tipul celei 
facute de Peter Manu, care, desi nu neaga în mod expres în lucrarea respec- 
tiva paternitatea lui Paulescu în descoperirea insulinei, în schimb ofera 
posibilitatea ca voci care i s-au asociat sa afirme deschis aceasta ignobila 
negatie. 

Obsedat de prioritatea lui Paulescu în descoperirea insulinei, trebuie sa 
recunosc ca am lasat în umbra cel putin alte douazeci de prioritati stiintifice 
si medicale ale lui Paulescu din cele mai variate domenii. Ele vor trebui sa 
faca obiectul tot atâtor interventii scrise si îi multumesc pe aceasta cale lui 
Peter Manu ca este autorul moral al acestei initiative. 

P.S. Intrucât Acad. Eugen Simion a avut în articolul sau un P.S., adaug 
si eu unul: sunt voci care-l acuza (evident indirect) pe Albert Einstein de 
holocaustul de la Hiroshima si Nagasaki. Tot asa de aberant cum altii îl acuza 
pe Paulescu (evident, tot indirect) de holocausturile din cel de-Al Doilea 
Razboi Mondial. li apar pe amândoi cu aceeasi tarie si pentru aceeasi moti- 
vatie: incontestabila lor valoare stiintifica. Acuze ca acelea mentionate îi 
incrimineaza mai mult pe acuzatori decât pe cei acuzati. 


Prioritatile medico-chirurgicale ale lui Paulescu 
1. 1897: folosind la animal cateterismul venei suprahepatice (sonda introdusa prin 
vena jugulara externa si urechiusa dreapta, pâna în vena cava inferioara) demonstrea- 
za (contrar opiniilor unor autori ai timpului) ca coagularea sângelui obtinut din vena 
suprahepatica se face aproximativ în acelasi timp cu coagularea sângelui obtinut din 
vena porta sau din venele periferice; „Archives de Physiologie“, nr.1, ianuarie 1897, 
p. 21. 
2. 1897: realizarea anastomozei mucoasei, cap-la-cap, a venelor, ureterului si cole- 
docului (împreuna cu Reynier); „Bulletins et Mémoires de la Societe de Chirurgie de 
Paris“. 
3. 1897: clasificarea glandelor vasculare în trei categorii distincte: (1) cele de natura 
epiteliala (precum ficatul si pancreasul), care poseda atât o secretie externa (drenând 
pe canale speciale bila si, respectiv, sucul pancreatic) cât si o secretie interna (varsata 
direct în sânge); (2) cele de natura epiteliala, care însa nu au canale excretorii si varsa 
produsul lor secretor direct în sânge (ca, de exemplu, tiroida sau glandele suprarena- 
le); (3) cele de natura conjunctiv-limfatica, care nu au canale excretorii (ca, de exem- 
plu, splina, timusul sau ganglionii limfatici); „These pour le doctorat en medecine“, 
Paris, 1897. 
4. 1898: utilizarea injectiei de colagen (gelatina) steril, subcutanat ca tratament al 
anevrismelor în general si al anevrismului aortic în special. In prealabil, în experi- 
mente pe câini, demonstreaza absorbtia colagenului din peritoneu si din tesutul sub- 
cutanat, infirmând caracterul sau „nedializabil“ (publicat împreuna cu Lancereaux); 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 177 


În „Bulletin de l’Académie de Médecine“, 22 iunie 1897. 

5. 1898: studii privind functia tiroidei si tulburarile asociate acesteia, precum si efec- 
tele tratamentului cu iodotirina (extractul tiroidian BAUMANN) nu numai asupra 
insuficientei tiroidiene (hipotiroidism), dar si în tulburarile metabolice cronice (obe- 
zitate, guta sau alte boli degenerative), cu rezultate favorabile; în „Journal de 
Médecine Interne“, 1 ianuarie 1899. 

6. 1898: cercetari privind „specificitatea celulara în cancere“, adica dezvoltarea can- 
cerului din celulele tesutului în care acesta apare. Confirma acest lucru analizând 
cancerul tiroidian, care produce un exces de hormoni tiroidieni, exprimat prin hiper- 
tiroidism. Infirma astfel teoria „indiferentei celulare“ (adica a caracterului nespecific 
al cancerului), sustinuta de nume sonore (Cornil sau Ménétrier) punctul sau de vede- 
re fiind confirmat ulterior; în „Journal de Médecine Interne“,15 noiembrie 1898. 

7. 1904: determinarea pentru prima data a dozelor toxice minime pentru sarurile 
metalelor alcaline si alcalino-teroase, constatând pe baza unor experimente minutioa- 
se si calcule precise, ca ele sunt proportionale cu greutatea lor moleculara. „Journal 
de Physiologie et de Pathologie générale“. Paris 27 iunie 1904 si 11 iunie 1904. 

8. 1908: publica la Paris, la editura Vigot, monografia ,,L’Hypophyse du Cerveaux“, 
în care descrie tehnica originala a hipofizectomiei transtemporale, pe care ilustrul 
chirurg american Harvey Cushing (1869-1939) o aprecia drept „cea mai importanta 
contributie în domeniu“. Prin aceasta metoda, Paulescu demonstreaza pentru prima 
data caracterul vital al hipofizei (oprirea în dezvoltare a animalului la vârsta la care 
se efectua interventia). 

9. 1911-1913: efectueaza numeroase experimente privind functia glicogenica hepa- 
tica, demonstrând experimental pentru prima data rolul secretiei interne a pancreasu- 
lui asupra acestei functii. 

10. 1911-1913: demonstreaza experimental sursele glicogenului hepatic: maximum 
dupa aportul de glucide, înca important dupa proteine, dar nul sau aproape nul dupa 
lipide. Demonstreaza distributia quasi generalizata si relativ uniforma a glicogenului 
în ficat. C.R. Soc. Biol. Paris, 1913. 

11. 1912-1916: modificarea paradigmei diabetului considerat înainte de el ca o tul- 
burare a metabolismului glucozei, prezentând diabetul ca o 

tulburare în utilizarea tuturor carburantilor biochimici, nu numai a celor glucidici, 
dar si a celor lipidici si proteici. Este un concept vizionar, care a fost redescoperit 
numai în ultimii 10 ani; „Traité de Médecine Lancereaux-Paulesco“ (vol III), Paris, 
1912. 

12. 1920: face o descriere magistrala a distributiei tesutului adipos, mentionând pen- 
tru prima data semnificatia diferita a grasimii abdominale (mezenterice si epiploice) 
fata de cea subcutanata. Descrie magistral relatia obezitatii cu diabetul în paragraful: 
„Cel mai ades obezii devin glicozurici, ca si cum cele doua tulburari, — obezitatea si 
diabetul gras — reprezinta doua faze ale aceluiasi ansamblu patogenic“; „Traité de 
Physiologie Médicale“ (vol II), 1920. 

13. 1920: demonstrarea detaliata a tehnicii sale originale de realizare a pancreatecto- 
miei totale, considerata de el o conditie sine qua non pentru aparitia diabetului expe- 
rimental. Nu am gasit pâna acum o descriere mai precisa a acestei tehnici pâna la 
acea data; „Traité de Physiologie Medicale“ (vol II), 1920. 

14. 1920: determinarea efectului de scadere a glicemiei dupa administrarea extractu- 
lui sau pancreatic, mentionând pentru prima data hipoglicemia indusa terapeutic. 
„Traité de Physiologie Médicale“ (vol II), 1920. 

15. 1920: determinarea pentru prima data a efectului anticatabolic proteic (prin deter- 
minarea ureei urinare si sanguine înainte si dupa administrarea extractului sau pan- 
creatic); „Traité de Physiologie Medicale“ (vol II), 1920. 

16. 1920: determinarea relatiei doza-raspuns a extractului pancreatic asupra glucozei 
sanguine (efectul hipoglicemiant a fost pus în evidenta de multi cercetatori începând 
din 1893, datele lui Paulescu fiind mult mai relevante decât ale celorlalti); „Traité de 
Physiologie Médicale“ (vol II), 1920. 

17. 1921: determinarea duratei de actiune a extractului pancreatic (farmacodinamica 
lui) dupa administrarea 1v: „efectul începe imediat dupa injectare, atinge un maxim 
la 2 h si se epuizeaza dupa 12 h“; „Archives Internationales de Physiologie“, 31 
august 1931. 

18. 1921: determinarea pentru prima data al efectului anticetogenetic al extractului 
sau pancreatic; „Archives Internationales de Physiologie“, 31 august 1931. 

19. 1921: determinarea caracterului fiziologic al hormonului antidiabetic pancreatic 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 178 


(numit de el „pancreina“) scazând glicemia nu numai la animalul diabetic, ci si la 
animalul normal; „Archives Internationales de Physiologie“, 31 august 1931. 

20. 1922: obtinerea unui brevet de inventie privind pancreina si procedeul fabricarii 
ei (10 aprilie 1922). 

Aceasta este o lista provizorie a unor prioritati ale lui Paulescu, care poate convinge 
pe orice om de bunacredinta ca în medicina româneasca, prin problematica vasta la 
care ele se refera, nu au are egal nici în trecut si nici astazi. La Congresul de Diabet 
de la Kobe din 1996, într-o discutie cu regretatul prof. Rolf Luft din Suedia (printre 
altele si fost membru în Comitetul Nobel), îmi spunea: „Nu fi necajit (la acea vreme 
înca se mai vorbea despre decoperirea insulinei de catre Banting si Best). Timpul lui 
Paulescu nu a sosit înca. Sunt convins ca el va veni“. Polemica actuala declansata în 
jurul lui Paulescu ma face sa cred ca acea vreme a venit. Nepasarea si indecizia noas- 
tra fata de marea mostenire stiintifica a lui Paulescu, a luat sfârsit. Cer sa se dea 
Cezarului ce-i al Cezarului, dar sa i se lase lui Paulescu, ce-i al lui Paulescu. 


Comentarii 
Peter Manu Says: February 10th, 2011 at 10:33 pm 
“Polemica Paulescu” este termenul introdus de profesorii G. Slama (Franta), P. Lefebvre 
(Belgia) si G. Alberti (Marea Britanie) in revista Lancet in 2003 pentru a descrie dezacordul 
lor in legatura cu omagierea lui Nicolae Paulescu la congrese internationale ale specialistilor 
in diabet. Pozitia acestor savanti este ca Paulescu a avut o contributie importanta la descope- 
rirea insulinei, dar nu trebuie omagiat din cauza scrierilor sale antisemite si activitatii politice 
de extrema dreapta (G. Slama. Nicolae Paulesco; an international polemic. Lancet vol. 362, p. 
1422. Monografia pe care am scris-o impreuna cu Dr. Horia Bozdoghina descrie contextul 
istoric si detaliile aceastei polemici. 

Prof. lonescu-Tirgoviste se straduieste, de ceva vreme, sa acrediteze idea ca sunt psi- 
hiatru. Nu imi dau seama ce il motiveaza, atata vreme cat stie bine ca i-am urmat, ca specialist 
de medicina interna, in postul pe care-l ocupase la Spitalul Orasenesc din Zimnicea. Pentru 
lamaurirea definitiva a situatiei, mentionez ca am facut stagii de specializare in medicina inter- 
na in Bucuresti (1972-1975), Paris (1976) si New York (1977-1980). Am trecut examenele de 
specialist in medicina interna in Romania (1975) si Statele Unite (1980). Sunt professor de 
medicina interna la Albert Einstein College of Medicine din New York si am publicat in revis- 
tele cele mai imprtante ale domeniului, ca American Journal of Medicine, Annals of Internal 
Medicine, Archives of Internal Medicine, American Journal of Medical Sciences si Journal of 
the American Medical Association. Universitatea mi-a acordat si tilul de Professor of Clinical 
Psychiatry pentru activitatea de cercetare a tulburarilor metabolice a bolnavilor psihiatrici. 


Peter Dan Says: February 11th, 2011 at 12:17 am 

Problema cu PS-ul 

Dnul Prof. lonescu-Targoviste comite o greseala logica in Post Scriptumul sau si cu ocazia 
asta isi dezvaluie adevarata motivatie: incercrarea de a separa opera stiintifica a lui Paulescu 
de scrierile sale antisemite. Mentionez in trecere ca Paulescu insusi nu facea aceasta deosebire 
si nu ezita sa aduca reputatia sa de savant in sprijinul aberatiilor pe care le sustinea, de exemplu 
“toti jidanii sunt degerati fara exceptie.” 

Comparatia dintre Einstein si Paulescu facuta de Prof. lonescu-Targoviste este gresita 
pe mai multe nivele. In primul rand nu exista o linie cauzala directa intre descoperirea teoriei 
relativitatii si construirea bombei atomice. Fisiunea nucleara a fost descoperita de Otto Hahn 
si Liese Meitner, neutronul de Yukawa; primul reactor a fost construit de Fermi. Fiecare dintre 
aceste descoperiri este legata mult mai direct de construirea bombei atomice decat teoria lui 
Einstein. Prof. lonescu-Targoviste stie lucrul acesta, de aceea adaoga calificativul “indirect” 
insa contiunua cu analogia. 

In al doilea rand, Einstein nu a fost ideologul unei miscari care propovaduia dstrugerea 
japonezilor. Nu a scris o carte intitulata “Degenerarea rasei Japoneze” pe cand Paulescu a scris 
“Degenerarea rasei jidanesti”. Einstein nu i-a acuzat pe japonezi ca vor sa stapaneasca lumea, 
nu i-a acuzat de violul sistematic al fecioarelor altor neamuri, nici de omor ritual asa cum a 
facut-o Paulescu cu evreii. 

In al treilea rand, nu exista “holocausturi” [dar bineînţeles, unde ne trezim noi care 
avem insolenta de a vorbi de fragediile armenilor, ale cambodgienilor, ale balticilor, ale 
polonezilor, ale românilor...? - nota mea, apăsată, P.G.] ci un singur Holocaust: acel care 
a pus in practica ideologia lui Paulescu [cum? prin ce miracol? - nota mea, P.G]. Si adaog, 
era un lucru sa incerci sa-l aperi pe Paulescu inainte de Holocaust, si complet altceva sa incerci 
sa-l aperi dupa Holocaust. 

Dilema morala reprezentata de Paulescu este daca realizarile sale stiintifice scuza anti- 
semitismul sau visceral si primitiv. M-am intrebat deseori ce se intampla daca Hitler in loc sa 
fie un pictor mediocru ar fi fost un geniu artistic sau daca Mengele ar fi facut o descoperire 
epocala in experimentele pe fiinte umane conduse la Auschwitz. Sunt curios care ar fi pararea 
Dlui Prof. lonescu-Targoviste. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 179 


Din punctual meu de vedere (sunt psiholog) cazul lui Paulescu reprezinta o tragedie: o 
minte luminata sedusa de ura, inteligenta deformata de un suflet bolnav. 

Prof. Dr. Peter Dan, 

New York 


Mirel Horodi Says: February 11th, 2011 at 11:02 am 

Cazul Paulescu, privit obiectiv este tragic. Un medic talentat, cu aptitudini remarcabile de cer- 
cetător, revenit în România de la studii strălucite în Franţa, în loc să se concentreze pe activi- 
tate medicală şi cercetare ştiinţifică, se implică într-un antisemitism feroce, compus din ele- 
mente teologice şi rasism biologic. Am citit studiul lui lan Murray (Journal of the History of 
Medicine, April 1971) despre rolul lui Paulescu în descoperirea insulinei. Deşi în acest studiu 
se recunoaşte rolul lui Paulescu în acest domeniu, se afirmă că realizarea acestuia nu a fost 
cunoscută în cercurile care fac nominalizările pentru premiul Nobel şi, în consecinţă, savantul 
român nu a fost propus pentru acest premiu. Desigur condiţiile în care a lucrat Paulescu, au 
fost influențate în mod negativ de război. Colectivul din Toronto (F.G. Banting, C.H.Best, 
J.R.Macleod, J.B.Collip), a avut la dispoziţie laboratoare şi clinici, a fost compus din 
specialişti din domenii diferite, inclusiv un biochimist (Macleod), ceea ce a permis obţinerea 
insulinei într-o formă pură, aplicabilă clinic. Acest stadiu, de aplicare clinică, n-a fost realizat 
de Paulescu. 

Ca om de ştiinţă, având o ură paroxistică contra evreilor, pe care a concretizat-o în teorii 
rasiste de o abjectie fără margini, Paulescu s-a pus singur în afara ştiinţei (tic verbal bolşevic: 
“se pun în afara...” partidului comunist bolşevicii alungaţi pentru... deviere” (nota mea, 
P.G.). A face o analogie între un savant umanist ca Einstein cu Paulescu, mai ales după 
Holocaust, pe care Paulescu l-a justificat anticipat cu teoriile sale rasiste, mi se pare o 
blasfemie. (iar afirmaţia că Paulescu a “justificat” - anticipat! - Holocaustul nu ţi se pare o 
imensă idioție? Bine, nu.... Dacă la voi este o deşteptăţie... - n.m. P.G.) 

Mirel Horodi, 

Haifa, Israel 


Peter Manu Says: February 13th, 2011 at 3:53 am 
Obsesia prioritatii impiedica chair si pe cei cu stiinta sa nu vada padurea din cauza copacilor. 

Analiza documentelor existente ne-a convins că Nicolae Paulescu a avut o contribuţie 
decisivă la caracterizarea proprietăţilor fiziologice ale insulinei. Meritul lui cel mai de seamă 
este continuarea investigaţiilor incepute de cercetătorul american Israel Kleiner în 1914 si 
publicate de acesta in 1915 şi 1919. Intr-o primă serie de experienţe, Paulescu a confirmat 
rezultatele obţinute de Kleiner cu privire la cea mai importantă proprietate a insulinei, anume 
scăderea cantităţii de glucoză din sângele şi urina unui animal cu diabet indus prin extirparea 
pancreasului. Spre deosebire de Kleiner, Paulescu a descris însă şi efectul extractului de pan- 
creas asupra concentraţiei de corpi cetonici şi uree în sângele şi urina animalelor de laborator, 
demonstrând pentru prima oară importanţa insulinei în metabolismul grăsimilor şi proteinelor. 
In articolele publicate în Franţa şi Belgia în 1921 Paulescu a omis să indice că prioritatea pen- 
tru descoperirea metodei folosită de el la Bucureăti îi aparţinea lui Israel Kleiner. Reperele 
bibliografice fac parte din moralitatea elementară a dialogului ştiinţific, iar menţionarea lor nu 
ar fi diminuat în nici un fel meritele lui Paulescu. 

In orice caz, deşi cercetările de laborator ale lui Paulescu erau cunoscute din 1921 în 
Europa şi America de Nord, ele nu au stârnit, nici atunci şi nici în anii care au urmat până la 
moartea savantului, entuziasmul necesar unei propuneri pentru Premiul Nobel, iar Paulescu nu 
a fost considerat de nici unul dintre cei care-l citiseră în epocă drept descoperitorul insulinei. 

In cursa pentru izolarea insulinei s-au confruntat două curente ştiinţifice. Mai întâi, cel 
fiziologic, reprezentat cronologic, in conformitate cu anul publicatiei, de Kleiner (1915, 1919), 
Murlin si Kramer (1916) şi Paulescu (1920, 1921). In experimentele lor, aceşti cercetători au 
utilizat extracția în apă sărată a secreției interne a pancreasului, pentru a păstra, cât de mult 
posibil, condiţiile în care această secretie devine disponibilă organismului. Această paradigmă, 
elegant articulată de Kleiner, a permis descoperirea proprietăţilor fiziologice ale insulinei. 
Izolarea insulinei pentru tratamentul diabetului la om a fost făcută însă de reprezentații curen- 
tului biochimic, în ordine Zuelzer (1908), Scott (1911), Banting si Best (1921) şi Collip 
(1922), care au folosit cu succes solvenţi organici pentru purificarea extractului pancreatic. 

Prof. Dr. P. Manu 

New York 


Am renunţat să le fac fişe. Şi le fac singuri. Numai că goii 
noştri, slugarnici, gândindu-se la osul de căpătat, nu vor 
înregistra şi-scăderile tovarăşilor: “Radu Ioanid”, alungînd din 
apartamentul plătit de familia unui nevăzător, argumentînd că el 
este cel cu “Comisia Ioanid”! Informatorul Totok, suferind că nu 
mai are cui să predea rapoartele de denunt (dacă Hoişie nu mai 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 180 


este în post, la Berlin), amândoi ascunzîndu-şi, ilegalindu-şi adre- 
sa; ca pe timpurile revoluţionare ale părinților (cu complicitatea 
lui Antonesei), pentru ca portăreii să nu-i poată convoca la jude- 
cată în procesul pe care l-am intentat holocaustologilor... 


Marţi 15 februarie 2011 


Ce mai lipsea în panoplia de ticăloşii a ticăLâşului Nicolae 
Manolescu: 

Niki al Monicăi şi al lui Virgil (nu încetez de a mă mira- 
suferi de orbirea cu program a lor faţă de porcăriile fiului iubit) 
a mai inventat o invenţie, vorba copiilor: 

«Goma e plătit de oculta evreiasca să fie antisemit, altfel 
n-ar sta el bine-mersi la Paris fără să-i pese». 

Apoi adaugă, pentru cei care n-ar fi sesizat - vorba lui 
Breban - scenariul diabolic interpretat de Goma: 

«Asta este metoda verificată a evreilor sionişti, iar la 
adăpostul unor astfel de scenarii îşi văd de afacerile şi 
aranjamentele lor ne-cusher.” 

M-a dis-trus!, Manolescu, dacă i-aş lua în serios strigătul de 
luptă - şi de realizare!, învăţat de la camarazii săi de “lupte 
literare” Breban şi Ivasiuc, răsucitură pe care boii de ascultători 
urmează să înghită pe nemestecate noul nikism, curata idioţenie, 
anume: Goma este un antisemit plătit de evrei - ca să fie 
antisemit (“fiindcă el critică politica pe care el o numeşte: 
apartheidistă, rasistă, teroristă a Israelului”, aşa suna acuzaţia 
formulată de luminatul intelectual, de informatul Manolescu). 

Cine dintre argaţii săi va fi asistat la cursul manolesc ţinut 
între două uşi, care-l scuteşte pe cursuist de a răspundă la even- 
tualele întrebări? Probabil Gârbea, imaginistul-de-imagine: el se 
va fi repezit, härnicut, să re-numere cuvântul “evreii, articulat” si 
să găsească mai multe decât găsise atunci când, servil, se raliase 
propunerii lui Manolescu de a fi condamnat Goma, votul imagi- 
nistului sprijinind dictatul prin numărul de... “articulate” vânate 
de el personal (în jur de 120, într-un volum de peste 660 pagini!). 
Nu-l mai pun la socoteală pe Vozganian - Varujan va fi găsit 
gäselnita prezidentului nesfârşit de distractivă şi pornise la multi- 
plicarea ei pe cale orală. Însă pe Ştefan Agopian îl pun: dacă a 
fost el în stare să voteze primirea în US a nesfârşiţilor scriitori 
Cristoiu şi (mai cu seamă a lui C.T. Popescu! - deşi, în sinea lui, 
era împotrivă), de ce n-ar prelua-răspândi o nemernicie a Șefului 
la adresa unui ins cu totul antipatic, de necitit unul Goma, autor 
al unei cărți “titulate mistocatavencian: Prostinato ? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 181 


x 


De pe blogul lui Alexandru Petria acest text al lui Mario 
Vargas Llosa. Mă bucur mult că el a fost cel care (l-)a apărat, nu 
pe Céline, ci un principiu. Moral. Ei, da: moral. Există şi aşa 
ceva, în ciuda convingerilor lui Manolescu. 


“Ticälosii 

“Geniul artistic nu scuză rasismul, dar decizia guvernului francez de a 
renunţa la centenarul Céline transmite opiniei publice un mesaj periculos şi 
fals despre literatură, creând un precedent foarte grav. 

Ministrul Culturii din Franţa, Frederic Mitterrand, a anunţat că guvernul 
francez a decis să-l scoată de pe lista de celebrări naţionale de anul acesta pe 
scriitorul Louis-Ferdinand Celine, mort în urmă cu cincizeci de ani. 

Astfel a răspuns solicitării primite din partea Asociaţiei descendenților 
evreilor deportaţi şi a numeroaselor organizaţii umanitare care protestaseră la 
adresa proiectului iniţial de a-l omagia în mod oficial pe Celine, cel care scri- 
sese violente pamflete antisemite şi colaborase cu naziştii în timpul ocupaţiei 
hitleriste din Franţa. 

Într-adevăr, Céline a fost o lepădătură, din punct de vedere politic. În 
anii '60 i-am citit diatriba „Bagatelles pour un massacre“ şi mi-a venit să 
vomit în faţa acestui ticălos plin de ură, ocări şi intenţii homicide împotriva 
evreilor: o adevărată pledoarie pentru prejudecăţi, rasism, cruzime şi prostie. 
Doctorul Auguste Destouches-Céline era un pseudonim pentru omul de 
condei — nu s-a mulţumit să-şi verse antisemitismul în pamflete virulente. 
Există dovezi că, în timpul ocupaţiei germane, a denunţat Gestapoului familii 
de evrei ascunse sau care-şi luaseră nume false, familii care în urma 
denuntului au fost ulterior deportate. Dacă ar fi fost prins la Eliberare, precis 
Celine ar fi stat mulţi ani după gratii sau ar fi fost condamnat la moarte şi exe- 
cutat, ca Robert Brasillach. 

L-a salvat faptul că s-a refugiat în Olanda, unde a stat câteva luni la 
închisoare. Olanda a refuzat însă să-l extrădeze, argumentând că era greu ca 
Céline să aibă parte de o judecată impartialä într-o Frantä exaltată de câştiga- 
rea libertăţii. 

Acestea fiind zise, trebuie totuşi spus că Celine a fost un scriitor extra- 
ordinar, cu certitudine cel mai important romancier francez al secolului XX, 
şi că, după Proust, cu creaţia lui „In căutarea timpului pierdut“, şi Malraux cu 
romanul lui „Condiţia umană“, nu există în literatura franceză modernă nimic 
comparabil ca originalitate, forţă expresivă şi bogăţie creatoare cu cele două 
capodopere ale lui Celine: „Călătorie la capătul nopţii“ (1932) şi „Moarte pe 
credit“ (1936). 

Fireşte că geniul artistic nu scuză rasismul — eu personal îl consider 
chiar un factor agravant — dar, după părerea mea, decizia guvernului francez 
transmite opiniei publice un mesaj periculos şi fals despre literatură, creând 
un precedent foarte grav. Decizia Franţei pare a presupune că, pentru a fi 
recunoscut drept un scriitor bun, trebuie să scrii cărți bune, dar să fii şi un 
cetăţean, şi un om bun. Adevărul e că, dacă aşa ar sta lucrurile, doar câţiva 
scriitori ar corespunde acestei cerinţe. Există unii care îndeplinesc această 
calitate, dar majoritatea păcătuiesc, având aceleaşi firi mizerabile, aceleaşi 
tare şi vicii ca şi oamenii obişnuiţi. Amintind doar de antisemitism — preju- 
decată rasială sau religioasă împotriva evreilor — lista e atât de lungă, încât ar 
trebui să eliminäm din recunoaşterea publică o mulțime de mari poeţi, dra- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 182 


maturgi şi scriitori, cum ar fi: Shakespeare, Quevedo, Balzac, Pio Baroja, 
T.S. Eliot, Claudel, Ezra Pound, E.M. Cioran şi multi alţii. 

Faptul că aceştia, ca şi multe alte eminente sunt rasiste nu legitimează 
defel rasismul, fireşte, fiind mai degrabă dovada evidentă a faptului că talen- 
tul literar poate coexista cu orbirea, imbecilitatea şi păcatele politice, civice 
şi morale, după cum a afirmat în chip absolut impecabil Albert Camus. 
Altminteri cum să ne explicăm faptul că unul dintre cei mai mari filosofi ai 
epocii moderne, Heidegger, a fost nazist şi nu s-a căit deloc, dovadă carnetul 
lui de militant national-socialist perfect valabil la moartea lui? 

Deşi nu e întotdeauna uşor, trebuie să acceptăm că apa şi uleiul sunt 
lucruri diferite şi totuşi pot convietui în aceeaşi persoană. Aceleaşi porniri 
sumbre şi distructive care l-au marcat pe Céline de la cumplita experienţă 
trăită în Primul Război Mondial i-au îngăduit să prezinte în cele două romane 
excepţionale o lume atroce: mediocritate, resentiment, invidie, complexe, 
caracter sordid într-un vast sector social, cuprinzând mahalaua, declasatii 
sorții şi clasa de mijloc, cu toată viaţa lor. În scene grandioase, vulgaritatea 
şi exagerările rabelaisiene alternează cu un umor caustic, cu un strălucitor foc 
de artificii lingvistic şi o răscolitoare tristeţe. 

În lumea lui Celine abundă tristeţea, ratarea, deziluzia, minciuna, 
trădarea, josnicia, dar şi absurdul, extravaganta, aventura, revolta, insolenta, 
o lume ce degajă un profund umanism. Deşi cititorul e absolut convins că 
viaţa nu este doar asta — şi eu sunt de aceeaşi părere — romanele lui Céline 
sunt scrise atât de formidabil încât e imposibil ca, citindu-le, să nu admiti fap- 
tul că viaţa înseamnă şi asta. Marele merit al acestui scriitor blestemat a fost 
c-a reuşit să demonstreze că lumea în care trăim este şi această hazna, fiind 
capabil să transforme oroarea sordidă în frumuseţe literară. 

Literatura nu este o pildă, ea nu ne înfăţişează viaţa aşa cum ar trebui să 
fie. Ea evidenţiază mai degrabă, prin formulări dintre cele mai îndrăzneţe —, 
folosind imagini, fantezii şi simboluri — aspecte pe care încercăm să le ascun- 
dem în viaţa noastră cotidiană prin tact, bun-gust, igienă morală ori istorie 
sănătoasă. Multi scriitori şi-au folosit talentul creator dezgropând aceşti 
demoni, confruntându-ne cu ei şi obligându-ne să descoperim cât de 
mult seamănă cu noi. (Marchizul de Sade a fost unul dintre aceşti teribili 
creatori.) 

Romanele lui Celine se cuvin aşadar omagiate, ele fiind mari creaţii, 
care au îmbogăţit literatura timpului nostru şi mai ales limba franceză, creaţii 
care au conferit legitimitate estetică unui limbaj popular, picant, vulgar, 
puternic, eliminat cu totul din limbajul literar. Şi trebuie să profităm de 
această ocazie, aşa cum spunea Bernard-Henry Levy: să comemorăm o 
jumătate de secol de la moartea scriitorului „pentru a reuşi să înţelegem teri- 
bila şi monstruoasa relaţie între ceea ce a putut să existe... relaţia dintre geniu 
şi infamie“. 

În timp ce citeam în presă cele petrecute în Franţa la împlinirea celor 
cincizeci de ani de la moartea lui Céline, am descoperit în „EI Pais“ (Madrid, 
23 ianuarie 2011) un articol semnat de Borja Hermoso, intitulat „Reabilitarea 
lui Roman Polanski“. Într-adevăr, marele cineast polono-francez este în 
momentul de faţă aproape un erou al libertăţii, după o spectaculosă campanie 
mediatică, în care mari artişti, scriitori şi regizori au pledat pentru el, convin- 
gând astfel justiția elveţiană să refuze extrădarea lui în Statele Unite. Acest 
fapt a fost celebrat ca o adevărată victorie împotriva teribilei injustitii căreia, 
se vede treaba, i-a căzut victimă Polanski: judecătorii americani s-au 
încăpățânat să-l judece pentru un fleac; faptul c-a atras, prin şiretenie, la 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 183 


Hollywood, într-o casă pustie, o copilă de treisprezece ani pe care mai întâi a 
drogat-o, iar apoi a violat-o. Bietul cineast! În ciuda talentului său enorm, 
abuzivele tribunale americane au vrut să-l pedepsească pentru isprava lui! Şi 
atunci omul a fugit la Paris. Slavă Domnului că o ţară ca Franţa, unde cultura 
şi talentul sunt respectate, i-a oferit azil şi protecţie, permițându-i să-şi reali- 
zeze în continuare excelentele producţii cinematografice, premiate acum în 
lumea întreagă! 

Mărturisesc că povestea asta îmi provoacă aceeaşi scârbă ca textul 
„Bagatelles pour un massacre“, în ale cărui pagini gretoase m-am adâncit cu 
o jumătate de secol în urmă. 

Traducerea şi adaptarea de Luminiţa Voina-Räut 


Am scris mult în Jurnalul 2009 şi eu despre “Apărarea lui 
Polanski”: nedreaptă, abuzivă. Era disculpat, de către ai săi, nu 
pentru că ar fi fost nevinovat, ci pentru că este evreu. S-a ames- 
tecat în troaca lui şi putoarea de Gore Vidal, care a tratat-o de 
curvă pe adolescenta violată de Polanski... 

Halal, apărare! 


x 


Mi-a trimis, de la Chişinău, Vasile Şoimaru numărul din 
revista Bibliopolis în care sunt şi câteva texte despre mine. l-am 
scris, multumindu-1. 


Miercuri 16 februarie 2011 


Azi, de pe JurnalTv Chişinău: 


“LUPTA DE DUPĂ RĂZBOI 

“ Aveau câte 18 ani şi erau trimişi la război fără să fie anunţaţi. Abia 
ajunşi în Afganistan soldaţii au înţeles că s-ar putea să nu se mai întoarcă 
acasă. Nicolae Rotaru este unul dintre sutele de veterani care an de an în luna 
februarie îi comemorează pe cei căzuţi în Afganistan. 

Tinerii care au fost trimişi în Afganistan au pus mâna pe arme, dar fără 
a şti să le mânuiască. Rănile celor care s-au întors acasă din Afganistan sân- 
gerează şi astăzi. Pentru a se întreţine, veteranul munceşte la Moscova. Statul 
le plăteşte pensii numai veteranilor invalizi. 

12 mii de moldoveni au participat la luptele din Afganistan. Peste 300 
dintre ei au fost aduşi acasă în sicrie. Alţi 300 de soldaţi au devenit invalizi.” 


* 


MEMORIE CELOR CĂZUȚI ÎN AFGANISTAN (UP.) 

Veteranii războiului din Afghanistan, marchează astăzi „Ziua come- 
morării celor căzuţi în conflictul Afgano-Sovietic”. Ceremoniile au început la 
Catedrala Naşterii Domnului cu o slujbă ţinută în memoria moldovenilor 
căzuţi în lupte. Combatantii au depus flori la monumentul Ştefan cel Mare şi 
Sfânt, după care au pornit într-un marş al memoriei spre Monumentul 
„Feciorilor Patriei - Memorie Veşnică”. 

În memoria celor căzuţi în Afganistan, demnitarii au băut votcă şi au 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 184 


mâncat din terciul soldätesc. 


Aşa au făcut demnitarii moldoveni? Au băut votcă si au 
mâncat din terciul soldätesc? Dar demnitarii ruşi, în Rusia, în 
memoria alor lor ? De la Moscova a luat-o Lupu, în vizita de 
lucru, extrem de instructivă? 


x 


Şi în Libia s-a aprins focul. Vreo treizeci şi ceva de răniţi în 
înfruntarea cu poliția. Bietul Muamar cel Ghadafi, surprins mai 
trebuie să fie: Cum aşa, libienii săi nu-l mai iubesc (din inimă)? 
Nici libiencele-1 de suflet ? - şi cine-l mai gardeazä, păzindu-l de 
cruciați, cu pieptele lor cele tâtosnice? Bine: cu sânele lor 
mamelonoase?... 


x 


Noi documente despre Foametea din Basarabia: 


Canibalismul provocat de sovietici în Basarabia 
Publicat de Dragoş Galbur 14 decembrie 2010 la ora 20:55 

Deciziile şi acțiunile regimului sovietic au avut drept consecință foametea din 
1947, în ciuda încercărilor din partea istoriografiei comuniste de a învinovăţi fascis- 
mul si "seceta din 1945 - 1946" pentru moartea a zeci de mii de basarabeni. 

În 1947, când de acum mureau de foame zeci de mii de basarabeni, industria 
alimentară din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) a depăşit pla- 
nul anului 1946 la fabricarea untului cu 33,2 la sută, a uleiului - cu 39,5, a cărnii - cu 
32,5, a conservelor - cu 101,9 procente. Este evident că aceste produse alimentare 
proveneau din producţia sechestrată de la ţărani şi se exporta în URSS în timp ce pro- 
ducătorii din Moldova mureau de foame. 

Historia prezintă documente extrase dintr-un dosar al Procuraturii RSSM din 
1947, ce poartă mențiunea Secret si Strict Secret. (sursa: Arhiva Nationala a RM, 
Fond.3085, inv. 1, dosar 129). 

Canibalismul în RSSM era un secret de stat. Era categoric interzis de a vorbi 
sau scrie despre cruzimea NKVD-iştilor si a activiştilor sovietici care luau toate 
rezervele de hrană ale bästinasilor, măturându-le podurile. 

Este destul de dificil de vorbit despre canibalism. Cu atât mai mult despre cani- 
balism în Basarabia, în estul Europei. Nu în Africa şi nici în Amazonia, ci la 
Chişinău, Orhei, Bălţi, Cahul etc. E foarte greu de imaginat că în această provincie 
românească (lăsată ruşilor în 1940 fără nici un foc de armă, reintoarsă de Mareşalul 
Ion Antonescu pentru o scurtă perioadă din 1941 până-n 1944 şi reocupată de sovie- 
tici în acelaşi an), existau case "sigilate", pe ele fiind afişată inscripţia "Toţi au 
murit". E foarte greu de imaginat că în această parte a Moldovei copiii erau vânati 
pe străzi, aduşi în case, omorâţi şi mâncaţi... 

STRICT SECRET 009-24 13.11.47 

Procurorului General al URSS, tov. Gorsenin C.P. 

Raport special "Despre situaţia grea a populaţiei din RSS 
Moldovenească" 

Prin prezentul, consider de datoria mea să vă informez despre urmatoa- 
rele: 

Din cauza secetei si a neroadei, în Republică s-au creat condiții extrem 
de dificile privind situația alimentară, care au adus complicații populației, 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 185 


îndeosebi de la sate, în consecinţă - îmbolnăviri de distrofie în masă, 
creşterea mortalităţii şi a cazurilor de canibalism. 

Din informaţia netotalizată, până la 5 februarie 1947, în Republică s-au 
înregistrat 213.000 bolnavi de distrofie, dintre care copii de vârsta până la 4 
ani - 39.000, de la 4 la 14 ani - 33.000 oameni. Au fost instalate 14.000 
paturi în barăci temporare, în total au decedat 9.000 oameni. 

Numărul bolnavilor şi al decedatilor creşte din zi în zi. De exemplu, de 
la 1 februarie până la 5 februarie, numărul bolnavilor de distrofie a crescut cu 
24.000 de oameni, în aceste cinci zile au decedat 2.000 oameni. Au fost 
depistate 34 cazuri de canibalism (certificatele cu descrierea amanuntitä se 
anexează). Republica a primit un ajutor considerabil din partea guvernului 
URSS. 

Au fost date dispoziţii procurorilor judeţeni, orätenesti şi raionali de a 
controla cum a fost împărţit acest ajutor destinatarilor. ţinând cont de situaţia 
creată în Republică, din zi în zi creşte criminalitatea: banditismul, furturile, 
omorurile s.a. 

Toţi procurorii au primit dispoziţii pentru a activiza lucrul cu crimele 
nedescoperite. Drept consecinţă a situaţiei, s-au supraîncărcat inchisorile şi 
celulele de arest preventiv ale miliției. 

La 6 februarie 1947 a fost adoptată o hotărâre a Biroului CC al PC 
(b)M, în care se menţionează creşterea criminalităţii în legatură cu problema 
alimentară şi au fost preconizate măsuri de acordare a ajutorului organelor 
MAI din partea organelor de partid şi sovietice şi chiar a populaţiei pentru 
apărare şi pentru intensificarea luptei cu criminalitatea. 

Aceste lucruri am avut de relatat. Anexa pe 6 file. 

Procurorul RSS Moldoveneşti consilier judiciar de Stat Colesnic. 

Certificat despre cazuri de canibalism în Republică către 10 februarie 
1947 

Judeţul Chişinău 

1. La 23 decembrie, anul 1946, locuitorii satului Mileştii Mici, raionul 
Chişinău, Stici Eudochia Constantinovna, născută în 1910, moldoveancă, şi 
Popov Vera Ivanovna, născută în 1914, moldoveancă, în complicitate au tăiat 
şi întrebuințat ca hrană pe fiica lui Stici, Stici Maria Petrovna, în vârstă de 10 
ani. Au avut intenţia de a o taia pentru acest scop şi pe fiica lui Popov, iar 
apoi pe a doua fiică a lui Stici - Nina, de 14 ani, dar ultima a fugit din casă. 
Stici şi Popov sunt bolnave de distrofie. 

2. La 17 ianuarie, anul 1947, în satul Caracui, raionul Kotovsk, tăranca 
săraca Svet E.E. a plecat la punctul de repartizare a produselor lăsând acasă 
copiii: Serghei de 11 ani, Maria, de 8 ani, Vasile de 5 ani şi Vasilisa de 2 ani. 
în lipsa mamei, fiul mai mare, Serghei, a omorât-o pe sora sa de 2 ani, iar 
părțile moi ale corpului le-a fiert şi le-a mâncat cu ceilalţi copii. Toţi copiii 
sunt bolnavi de distrofie de gradul 2 şi 3, anterior, ei mâncaseră carne de 
pisici şi câini. 

3. La 20 ianuarie, anul curent, locuitoarele satului Minjir, raionul Bujor, 
Măgurcean Nina Antonovna şi Grincovscaia Axinia Antonovna s-au înţeles 
între ele şi l-au răpit pe băieţelul tirsin Denis, de 9 ani, apoi l-au adus acasă 
la ele, l-au tăiat şi l-au mancat. Măngurcean N.A. şi Gruncovsacia A.A., 
născute în 1917 şi, respectiv 1925, moldovence, au fost arestate. 

4. La 22 ianuarie 1947, locuitorii satului Mileşti, raionul Kotovsk, 
Scarevnea Stepan Stepanovici, născut în 1912, moldovean, ţăran sărac, în 
complicitate cu sora sa, Graur Anastasia Feodorovna, în vârstă de 48 de ani, 
au omorat-o pe fiica ultimei de 3 anişori, Parascovia, şi au mancat-o. Peste 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 186 


câteva zile, cu acelaşi scop, Scarevnea a omorât-o pe sora sa, Graur A.F. în 
ianuarie curent, Scarevnea a adus în casa sa patru cadavre de adolescenţi, 
dintre care unul l-a consumat drept hrană, altul l-a dat lui Scarevnea Vera 
Antonovna, care locuieşte în vecinătate cu el, iar două cadavre ale unor fetiţe 
între vârste de 7-10 ani, le-a tăiat în bucăţi şi le-a dus în satul Cigherleni. în 
afară de acestea, tot la el în casă a fost găsit cadavrul unui adolescent de 14 
ani fără cap, mâini şi picioare, ascuns în sobă, fiind invelit cu nişte haine. 
Scarevnea este sănătos fizic, a primit deseori ratie alimentară, pe care, partial, 
o vindea, Scarevnea a fost arestat. 

5. La 27 ianuarie 1947, locuitorul S. Sofia, raionul Bujor, Cazac Pavel 
Vasilevici, născut în 1904, în complicitate cu fiul său Alexandru, născut în 
1931, şi cet. Petruhin - 1933, au invitat în casa lor pe adolescentul Cristea 
Vascu Horolovici, născut în 1934, l-au tăiat şi consumat ca hrană. Cazac a 
fost arestat. 

6. La 28 ianuarie curent, adolescentul de 15 ani, Romanciuc Semion 
Gavrilovici, întorcându-se de la piaţa din satul Bujor, a hotărât să înnopteze 
la cunoscutii săi, Romanciuc Ivan Vasilevici, în vârstă de 15 ani, şi fratele lui 
Romanciuc Grigore Vasilevici, de 12 ani, care trăiau împreună cu mama lor 
Romanciuc Maria Dmitrevna, în vârstă de 40 ani, tärancä săracă. Noaptea, 
frații Romanciuc l-au omorât pe Romanciuc Semion şi l-au mancat. 

7. La 24 ianuarie curent, locuitorii satului Mileştii Mici, judeţul 
Chişinău, Chihai Constantin Alexandrovici, născut în 1927, ţăran mijlocaş, şi 
Andronache Nadejda Andreevna, născută în 1930, au invitat-o în casa lui 
Andronache pe vecina Petrascu Parascovia Pavlovna, o fetiţă născuta în 
1940, au tăiat-o în bucăţi cu scopul de a o întrebuința în hrană. Chihai şi 
Andronache au fost arestaţi. 

8. La 25 ianuarie curent, locuitorii sătucului Treşteni, judeţul Chişinău, 
Caracuian Grigorii Andreevici, născut în 1903, tăran mijlocaş, l-a tăiat pe fiul 
sau, lacob, născut în 1933, şi l-a mâncat împreună cu toată familia. Caracuian 
a fost arestat. 

Judeţul Cahul 

I.La 19 decembrie 1946, în satul Cazaclia, raionul Taraclia, locuitorii 
Terzinov Ivan Petrovici, Terzinova Parascovia Dmitrievna şi Caramanet 
Elena Ivanovna l-au omorât şi l-au mâncat pe copilul lui Caramanet, în vârstă 
de 6 luni, şi pe fiul lui Pruceanu (membru al sovietului sătesc), în vârstă de 8 
anişori. Familiile Terzinov şi Caramanet au fost arestate. 

2. La 23 decembrie 1946, în satul Taraclia, raionul Taraclia, cet. 
Randopula M.I., născută în anul 1919, bulgăroaică săracă, la 21 decembrie 
1946 a născut un copil, iar la 23 decembrie 1946 l-a omorât şi l-a mâncat. 
Randopula a fost arestată. 

3 În satul Baurci, raionul Congaz, cet. lalanin Andrei Ivanovici, născut 
în 1916, găgăuz, cu acordul soţiei sale, la 7 februarie 1947, şi-a tăiat propria 
fiică, în vârstă de 6 ani, şi a mâncat-o. lalanin a fost arestat. 

4. În satul Besalia, raionul Congaz, cet. Topal Elena Petrovna, născută 
în 1922, împreună cu sora sa, Zinaida Petrovna, născută în 1913, la 3 februa- 
rie au mâncat cadavrul cetätencei Celac Anghelina Cazimirovna. 

5. În satul Besalia, raionul Congaz, cet. Cogan Ilia Grigorievici, născut 
în 1921, a întrebuințat pentru prepararea salamului cadavrul lui Gantatova 
Elena Stepanovna, în vârsta de 45 de ani. 

6. În aceeaşi localitate, la 26 ianuarie 1947, cet. Ciacu Gheorghii 
Gheorghievici, născut în 1912, ţăran sărac, găgăuz, a tăiat-o pe fiica sa, 
născuta în 1940, şi a consumat-o în calitate de mâncare. La 28 ianuarie, tot 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 187 


acest individ l-a tăiat pe fiul sau, în vârstă de 5 ani, o parte din carne a mân- 
cat-o, iar alta a încercat s-o vândă la piaţă dar a fost arestat. 

7. În satul Chiret-Lunga, ţăranul Colpacci Andrei Constantinovici şi 
soţia sa, la 3 ianuarie, au consumat în alimentaţie cadavrul fiului lor, Nil, 
născut în 1945, care murise de distrofie; iar la 9 ianuarie, tot ei au mâncat 
cadavrul mamei, Colpacci Feodora, în vârsta de 65 de ani; iar la 11 ianuarie 
l-au tăiat pe tatăl său Colpacci Constantin Constantinovici, în vârstă de 70 de 
ani şi l-au mancat. Colpacci a fost arestat. 

8. În satul Tomai, la 2 ianuarie, a murit ţăranul Carabacjac Piotr 
Petrovici, născut în 1896. Soţia sa, Carabacjac Maria Dmitrievna, n-a înmor- 
mântat cadavrul, ci l-a consumat ca hrană. Carabacjac a fost arestată. 

9. Tot în această localitate, tăranul Cimpoies Vladimir Ivanovici, născut 
în 1919, şi soţia sa, Cimpoies Ana Ivanovna, născută în 1923, au mâncat 
cadavrul mamei sale care decedase. Familia Cimpoies a fost internată la 
spital. 

10. La 20 ianuarie, în satul Besalma, raionul Congaz, la cimitir au fost 
retinuti găgăuzii bästinasi Antonova Maria Vasilievna, Boico Anastasia 
Haralampievna şi Topal Parascovia, care dezgropau cadavre şi le tăiau în 
bucăţi în scopul de a fi întrebuințate ca hrană. Retinutii s-au dovedit a fi 
distrofici. 

11. În satul Taraclia, raionul Taraclia, adolescentul Poslor Ivan 
Dmitrievici, în vârsta de 13 ani, bulgar, cu acordul mamei sale, Poslor 
Stepanida, a tăiat-o pe sora sa, în vârstă de şase anisori, şi au întrebuinţat-o 
ca hrană. Poslor a fost arestat. 

12. În satul Cazaclia, raionul Taraclia, cetăţeanul găgăuz Mantanal A.V. 
n-a înmormântat cadavrele fratelui şi sorei sale, ci le-a folosit în alimentaţie. 
Mantanal a fost arestat. 

13. În satul Barceac, raionul Congaz, cet. Drogol G.G., născut în 1923, 
moldovean, n-a inmormantat corpul neinsufletit al copilului de 3 ani, ci l-a 
consumat drept hrana. Drogol a fost arestat. 

14. La 10 ianuarie în satul Taraclia, raionul Baimaclia, de distrofie au 
murit Cugureanu D.S. si Cugureanu I.S. Sovietul sătesc a incredintat înmor- 
mântarea acestora Mariei Ichizli şi feciorilor acesteia, Dmitri, născut în 1927, 
şi Alexandru, născut în 1931. Ichizli Dmitri şi Alexandru au îngropat unul din 
cadavre, iar pe celălalt l-au tăiat în bucăţi şi l-au adus acasă, unde l-au mân- 
cat. Ichizli sunt bolnavi de distrofie. 

15. În satul Vulcänesti, raionul Vulcăneşti, cetăţeanul Anghis 
Constantin, născut în 1899, a omorât şi consumat ca hrană pe fiica sa de patru 
ani şi pe o fată de 18 ani, Dernilova Nadejda, care anterior lucrase servitoare 
la ospatăria uniunii de consum Vulcänesti. 

16. La 28 ianuarie, în satul Colibaş, raionul Vulcänesti, Schianu Ilie şi- 
a omorât propria fiica, Ecaterina, în vârstă de 12 ani şi a mâncat-o. 

Judeţul Bender 

1. La 12 ianuarie 1947, în satul Avdarma, raionul Comrat, lazadji 
Nadejda, născută în 1907, provenită dintr-o familie de culaci, cu ajutorul fii- 
cei sale Elena, născută în 1930, au tăiat o fetiţă de şapte ani, Grec A., şi au 
mancat-o. Ambele au fost arestate. 

2. La 25 ianuarie anul curent, în satul Dezgije, raionul Comrat, a murit 
de slăbiciune Topal Evdochia, în vârstă de 40 de ani, de etnie găgăuză, şi cei 
trei copii ai săi, între vârste de 2-10 ani. Cadavrele au stat în casă cinci zile. 
Vecina decedatei, Deli Ana, în vârstă de 42 de ani, a furat cadavrul fetiţei de 
2 ani, l-a tăiat în bucăţi şi l-a întrebuințat ca hrană. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 188 


3. La 26 ianuarie anul curent, la locuitorul satului Volontirovca Sarov 
Grigore, născut în anul 1929, care este foarte sărac, a venit o fetiţă de 11 ani 
şi i-a cerut pâine. Sarov şi sora sa Sarov Ludmila, născută în 1926, au omo- 
rât-o pe fată, au taiat-o în bucăţi şi au mancat-o. Fraţii Sarov au fost arestaţi. 

4. La 29 ianuarie, în satul Ursoaia, raionul Căuşeni, a decedat de sub- 
nutriţie şi slăbiciune Bolgaru Agafia. La 20 ianuarie fiicele sale, Bolgaru 
E.P., născută în 1926, şi Bolgaru A.P., născută în 1931, au tăiat de la cadavru 
părțile moi şi le-a preparat pentru a fi mâncate. 

5. La 23 ianuarie, anul curent, în satul Sadaclia, raionul Roman, 
Cardarar loana, născută în 1906, în complicitate cu sora sa, au omorât pe fiul 
ei de şase ani, l-au tăiat în bucăţi, pe care l-au pus la fiert pentru a fi consu- 
mate ca hrană. Cardarar este de naţionalitate tigancä. Avere şi pământ nu are. 
Duce un mod de viaţă nomad. Ca pedeapsa ele au primit 120 kg de indemni- 
zatii alimentare. 

6. La 14 februarie anul curent, Lunga Maria, născută în 1912, locuitoare 
a localităţii Romanovca, judeţul Chişinău, văduva, a tăiat cadavrul surorii 
sale, care decedase la vârsta de 12 ani, şi a întrebuinţat-o în calitate de hrană. 

7. La 10 februarie , în casa lui Serpu Leonid, născut în anul 1912, ori- 
ginar şi locuitor al satului Taraclia, raionul Căinari, a fost depistat cadavrul 
tăiat în bucăţi al unui copil, Uranda, născut în 1935, pe care Stepu la 9 februa- 
rie curent l-a chemat în casă, l-a omorât şi pregătit pentru consumatie. 

Judeţul Bălţi 

La 30 ianuarie anul curent, locuitorii satului Glinjeni, raionul 
Chiscareni, Marineac Pavel, născut în anul 1918, a invitat la el acasă pe 
cetäteanca Malarciuc Maria, născută în anul 1928, pe care a strangulat-o, a 
tăiat-o în bucăţi pentru a fi preparată şi consumată ca hrană. Marineac şi soția 
sa sunt bolnavi de distrofie de gradul I. Soții Marineac au fost arestaţi. 

Judeţul Orhei 

La 13 ianuarie 1947, în satul Furceni, raionul Orhei, a decedat 
cetäteanca Tulan Ana. A doua zi, noaptea, vecinul acesteia, Gasper A., născut 
în 1899, a întrat în casa decedatei, a tăiat de pe cadavru carnea, a adus-o acasa 
şi împreună cu soţia sa, au fiert-o şi au consumat-o drept hrană. Peste câteva 
zile Gasper a decedat de distrofie. 

Raionul Grigoriopol 

În raionul Grigoriopol (malul stâng al Nistrului), în satul Sipca, Bulat 
Aculina, născută în 1910, celibatară, la 24 decembrie 1946, la ora 7 
dimineaţa, l-a tăiat în bucăţi, cu toporul, pe fiul sau de opt ani, apoi l-a fiert 
şi l-a mâncat. Bulat a fost arestată. Crima săvârşită a recunoscut-o. 

Din informaţia acestui certificat rezultă că până la 10 februarie 1947, au 
avut loc 34 cazuri de canibalism. 

Aceste cazuri au loc în toate judeţele Republicii, în afara de Soroca şi 
unul din raioanele din stânga Nistrului. 

Ancheta privind aceste dosare e realizată de organele MAI, iar în unele 
cazuri, de anchetatorii Procuraturii. 

Conform dispozitiei Ministerului Afacerilor Interne al RSS 
Moldoveneşti, toţi cei invinuiti de canibalism vor fi excortati în oraşul 
Chişinău, în închisoarea nr. 2. Pe multe dosare, ancheta s-a încheiat, dar, din 
cauza că multi invinuiti sunt bolnavi de distrofie în formă acută, nu avem 
posibilitatea de a-i excorta în închisoare, fapt care reţine trimiterea lor în 
judecată în şedinţe închise ale Judecatoriei Supreme a RSSM. La 11.02.1947 
primele trei dosare au fost trimise spre examinare Judecatoriei Supreme. 

Procurorul adjunct al RSSM pentru dosare speciale, Consilier judiciar 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 189 


de stat, clasa III (semnat) Drugobitki 
12 februarie 1947” 


(...) colectate de organele de ocrotire a sănătăţii, dacă la 25 decembrie 1946 
erau înregistrați în RSSM 53 mii de bolnavi de distrofie, apoi la 1 februarie 1947 
numărul lor crescuse până la 190 mii. 

În timpul foametei din anii 1945 - 1947 în RSSM au decedat, doar din motive 
de subalimentatie, peste 200 mii de oameni... 

Alexandru Moraru 


Joi 17 februarie 2011 


Astăzi Ana vine acasă: îi pregătesc snitele din piept de pui. 
Astăzi am început, în sfârşit, autofilmările. Am făcut trei 
episoade - nereuşite: sunt încă tensionat, nesigur. 


x 


Şi în Bahrein. Doar Marocul a rămas pe dinafara cercului. 
revoltatilor. Dar stai că or să vină pakistanezii, indienii musul- 
mani, indonezienii aşişderi... 


Vineri 18 februarie 2011 


Nu-mi merg autofilmärile. Pe lângă faptul că mă simt dimi- 
nuat fizic, mi s-a zbârcit si memoria. Când scriu - la ordinator, se 
înţelege - mă opresc, caut (în memoria devenită prună-afumată), 
în cărţi, în dicţionare, în note de-ale mele, iar pauza-de-căutare nu 
se observă în munca finită (pe hârtie, la urma urmei, eu practi- 
cînd, de ani, Jurnalul). Însă “în direct”, autofilmat... Orice bâlbă 
este înregistrată, orice întrerupere (de pildă soneria telefonului), 
nu doar mă opreşte, dar mă zăpăceşte, fiindcă atunci când vreau 
să reiau, nu mai ştiu unde am rămas... 

Aşa mi s-a întâmplat ieri: am făcut, cu chiu cu vai, trei 
episoade; la al treilea... tir!, telefonul - păi să nu-l injuri pe 
intrus?; la reluare, când îmi era lumea mai dragă (zic şi eu, 
politicos )- re-târ!, iar eu i-am zis-o: «Pizda mă-tii!!» şi nu am 
mai putut relua, de enervat ce eram. 

Azi dimineaţă, luîndu-le Filip la lucrat, a dat peste - şi a zis: 
«Ce-ar fi să păstrăm asta, ca “semnal ''?y 


Am încercat - şi, culmea, am reuşit! - s-o conving pe Ana să 
nu meargă la Sabourina. Eu, fără cunoştinţe medicale, zisesem: 
ea se simţise bine în prima zi după externare, fiind dopată; atât de 
medicamentele împotriva durerii, cât şi de bucuria că a ajuns 
acasă, în cuibul ei. Probabil dificultăţile vor începe a doua zi. 

Aşa a şi fost: s-a simţit slăbită, nesigură pe picioare. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 190 


Consultatia s-a rezolvat prin telefon. Sabourina 1-a spus ce-1 
spusesem eu! Deosebirea: doctorita i-a explicat în franţuzeşte... 


Sâmbătă 19 februarie 2011 


Toată nopticica m-am zvârcolit, avînd conştiinţa că în cele 
trei episoade înregistrate spusesem tot ce am avut de spus. Cu 
această convingere m-am sculat de pe la patru şi jumătate, am 
făcut baie, am prelungit cât am putut “deşteptarea”. Şi, de cum 
am deschis ordinatorul, am făcut două episoade gemene despre... 
Biblioteca de la Chişinău, cea propusă de mine şi sabotată de 
Comunitatea evreiască condusă de co-presedintele Bilinkis, 
analfabetul, care nu ştie ce semnifică termenii “fascism”; nici 
“mizantrop” (aşa numea el “regimul fascist român”, vinovat de 
toate relele, chiar şi de Foametea din 1946-47). 

După înregistrarea celor două volete a “Bibliotecii” m-am 
oprit. Epuizat. Şi mulţumit. 


x 


Azi după amiază am mai înregistrat 3 episoade despre cărțile 


arse. 
* 


Citat din Marino (Obs cult) 

Pentru oricine vrea să-şi formeze o imagine justă despre cultura noastră 
disociativă, dominată de grupuri de presiune culturală (cum este cel purtînd 
marca Păltiniş, evocat în pp. 338-340, 358, 393-394), Viaţa unui om singur 
intră în lista de lecturi obligatorii: 

„„... eram profund detestat. Deoarece contestam, direct sau indirect, 
întreaga atitudine a acestui grup: dreptul de a fixa definitiv opinia, de a stabili 
unica ierarhie acceptabilă a valorilor, de a se considera instanţă culturală 
supremă. Adevărat grup de presiune culturală. Şi ura iraţională s-a dezläntuit 
cînd, invitat la o şedintă a GDS..., Liiceanu m-a dat pur şi simplu afară (14 
noiembrie 1995)... Toţi tăceau, intimidati de marele prestigiu al adversarului 
meu inegalabil...“ (p. 339). 

Acest fragment scoate la lumină o reacţie ambivalentă, dar perfect 
raţională, împotriva modelului ca obstacol, pe de o parte, şi împotriva obsta- 
colului ca model, pe de altă parte, care ne permite să înţelegem atît coşmar- 
desca megalomanie a deţinătorilor puterii la nivelul culturii, cît şi criza de 
identitate a neafiliatilor. În vreme ce A. Marino se simte deposedat de pro- 
priul eu şi incapabil să umple vidul creat în jurul său („boicot declarat sau 
tacit şi bine organizat... Conspirația tăcerii, bîrfeala, blocarea colaborărilor“, 
p. 340), opozanţii se leagănă „în iluzia că reprezintă singura elită a culturii 
române“ (p. 341). lar la injustul triumf al acestora pare să conspire şi modul 
în care se organizează spaţiile personale: „Z. Ornea a ţinut să mă elogieze 
călduros... Dar, în mod aproape conspirativ, tras prudent deoparte. Să nu-l 
vadă nimeni că stă de vorbă cu mine. Să nu se compromită. Acestea au fost 
şi sînt moravurile culturale la noi“ (p. 340). 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 191 


Duminică 20 februarie 2011 
Azi am înregistrat două episoade. Mâine va fi o altă zi. 


Luni 21 februarie 2011 


Azi am mai înregistrat 2 episoade. Au aerul de a fi 
auto-prohodul - piei, drace! 
Un mesaj: 


“pvladOl a ajouté un commentaire sur Autofilmare : 21 - "Istoria" 
Moldovei fabricată de ocupanti : 

Cu tot respectul, dvs Paul Goma aveti un stil savuros de a scrie-vorbi, 
de aceea aveti si acel numit talent literar. 

Si e foarte bine ca spuneti adevărul, desi minciuna si azi e la mare 
cautare, in special in problema Basarabia.” 


* 


“Soarta reprezentantilor administratiei românesti în timpul primei 
ocupaţii sovietice (1940-1941) On februarie - 17 - 2011 0 Comentarii 

Pactul dintre Hitler şi Stalin semnat la 23 august 1939, la Moscova, sti- 
pula într-un protocol secret interesele sovietice de a anexa Ţările Baltice, 
estul Poloniei şi estul României — teritorii care niciodată nu le-au aparținut. 
În iunie 1940, prin ultimatumul Guvernului sovietic, care a ameninţat cu 
invazia armată imediată, România e nevoită să cedeze teritoriul Moldovei de 
la Est de Prut, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Criminala politica sovietică 
avea drept scop şi lichidarea reprezentanților administraţiei publice române, 
care fie nu au reuşit, fie nu au dorit să refugieze peste Prut. 

Din primele ore de ocupaţie a început arestarea acestora. Mulţi erau arestaţi 
direct din stradă, alţii în timpul nopții. Cele mai multe arestări se făceau 
noaptea, între orele 1 şi 3, pentru ca efectul moral să fie cât mai mare. 

În a patra zi de ocupaţie au fost arestaţi un grup impunător de functiona- 
ri, inclusiv trei directori de la Rezistenţa Regală: Oreste Cravetchi, Mihai 
Grecu şi Buşilă. În septembrie 1940 au fost arestaţi, printre alţii, procurorii 
Munteanu şi Țurcanu, avocaţii Ohanov şi Mauermeister, coloneii Gurschi, 
Popa, Maior, Godelman s.a[1]. 

Foştii primari de după 1918 care mai erau în viaţă au fost arestaţi şi 
condamnaţi. Propunem doar câteva nume: Isidor Negutä din comuna Piatra, 
Alexei Lisovschi din Peresecina, David Bujor din Susleni, Carp Cojocaru din 
Isacova, Vasile Moraru din Pelinei, lon Negoiţă din Pelinei, Victor 
Mosneaga din Cucuruzeni, Efrem Grecu din Puţintei, Simion Munteanu din 
Cucuruzeni ş.a.- sunt doar o mică parte din fostul aparat administrativ. 

Arestările foştilor reprezentanţi ai administraţiei publice nu au contenit 
pe parcursul întregii perioade de ocupaţie. În majoritatea cazurilor cei arestaţi 
după o perioadă de detenţie în penitenciarele din Chişinău sau din Tiraspol, 
ori centrele judeţene erau trimişi la munci în gulagurile din URSS sau în 
rezultatul unui simulacru de judecată erau lichidati fizic. 

Dacă până la ocupaţia sovietică, în timpul administraţiei române, locui- 
torii provinciei se simțeau în siguranţă, fiind ocrotiti de lege, atunci imediat 
după 28 iunie 1940 au fost nevoiţi zilnic să fie martorii unor scene îngrozi- 
toare: arestări întâmplătoare, dispariţia fără urmă a unor persone cu foste pos- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 192 


turi de conducere şi chiar a membrilor familiilor lor, fără a li se preciza 
vinovăția, nu era dusă evidenţa arestatilor etc. Pe parcurs mai multi membri 
şi rude a celor arestaţi, în speranţa că noile autorităţi le vor revedea dosarele, 
adresau cereri diferitor instanţe solicitând revizuirea acestora. 

În cadrul Prezidiumului Sovietului Suprem creat la Chişinău a fost 
creată o Comisie Specială împuternicită cu revederea dosarelor. În compo- 
nenfa acesteia au fost incluşi: doi membri ai Tribunalului Suprem — Pratevici 
şi E.Verlan 2], precum şi E.Kisulil3], Z.Bondarenkol4], I.Mordoveţl 5] si 
S.Bondarciukl 6] — persoane fidele regimului de ocupaţie şi dornice de a se 
afirma. 

În baza analizei proceselor verbale la care am avut acces ale 
Prezidiumului Sovietului Suprem, referitoare la amnistia condamnaților ne 
permitem să constatăm că nici o cerere n-a fost satisfăcută, iar „vinovăția ” 
tuturor a fost „confirmată ”. Astfel, regimul comunist de ocupaţie nu a elibe- 
rat sau cruțat în vreun fel nici o persoană suspectată de neloialitate faţă de 
puterea sovietică impusă forţat în regiune. 

Mai mult, se constată că respectiva Comisie a avut o activitate prodi- 
gioasă pe parcursul lunilor martie-mai 1941, iar la începutul lunii iunie revi- 
ziurea dosarelor cu caracter penal a fost stopată, aceasta limitându-se la cele 
civile, care numeric le depăşeau pe cele înaintate în perioade similare ale 
lunilor precedente. Este cert că la un anumit moment autorităţile ocupante nu 
vedeau utilitatea condamnărilor la moarte a reprezentanţilor administraţiei 
româneşti. Fiind nemijlocit implicaţi în organizarea deportărilor din luna 
iunie le atribuiau o mai mare utilitate condamnaților ca fiind trimişi la munci 
forţate în diferite regiuni ale URSS. 

În acelaşi timp, în majoritatea cazurilor această Comisie doar confirma 
Deciziile Judecătoriilor din centrele judeţene ce funcționau la moment. Cele 
mai multe dosare parvenind de la Judecătoriile Regionale Bălţi, Tighina, 
Soroca, Orhei şi Chişinău. Mai mult, până a fi supuşi verdictului final 
deţinuţii stăteau în penitenciarele din centrele judeţene unde şi-au primit 
sentinţa. 

Motivele ce li se incriminau acestora erau diverse: 

au fost funcţionari în timpul administraţiei româneşti; 

poliţişti sau jandarmi; 

deţineau cărţi româneşti; 

au desfăşurat activitate contrarevolutionarä; 

au fost agenţi ai securităţii; 

au fost membri ai partidelor burgheze[7]; 

au activat în calitate de feţe bisericeşti. 

În consecinţă, se organiza un simulacru de judecată şi funcţionarii 
administraţiei româneşti arestaţi erau condamnaţi la moarte în conformitate 
cu art. 54-13 al Codului Penal al RSS Ucrainene. Menţionăm în acest 
context, că asasinii niciodată nu au considerat necesar să comunice familiei 
arestatului despre soarta acestuia. 

Pe parcursul întregului an de ocupaţie sovietică procese de judecată ale 
foştilor funcţionari ai administraţiei româneşti erau înscenate atât de 
Tribunalul Militar Odesa, cât şi de nou-creata Comisie de Stat de la Chişinău. 
În prima perioadă majoritatea condamnaților erau judecaţi de membrii 
Tribunalul Militar la la Odesa, ca ulterior centrul de greutate să fie transferat 
la Chişinău. 

În momentul în care penitenciarele existente au devenit neîncăpătoare, 
iar industria grea sovietică necesita în permanenţă forţă de muncă, la initiati- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 193 


va maiorului Sazâkin, NKVD-istul principal de la Chişinău, şi evident cu 
confirmarea celor de la Kremlin, mii funcţionari din timpul administraţiei 
româneşti, au fost tranferati în lagărele de muncă forţată din URSS. Pe par- 
cursul primului an de ocupaţie au fost organizate de două ori astfel de trans- 
feruri. La sfârşitul lunii august 1940 şi aprilie 1941 organele NKVD-ului de 
la Chişinău au organizat în cea mai mare taină trimiterea acestora la munci 
forţate în lagărele de muncă din RSS Kazahă, regiunea Kazan (RASS 
Tătară), Karaganda, Siberia, RASS Komi[8], lagărele Vâtegorsk, Veatsk, 
Cerepovet. Spre regret nu cunoaştem deocamdată numărul acestora, cert este 
majoritatea au murit în chinuri groaznice pe parcursul anilor 1942-1943. În 
felul acesta autorităţile criminale sovietice eliberau locul pentru întemnițarea 
altor mii de oameni nevinovaţi pe care regimul de ocupaţie mai apoi i-a exter- 
minat. 

Graţie fricii şi terorii instituite pe teritoriile ocupate regimul comunist a 
reuşit să se menţină, inclusiv, în Moldovei de la Est de Prut. În scopul intro- 
ducerii controlului asupra tuturor aspectelor politice, sociale, economice şi 
culturale din regiune serviciul secret de informaţii sovietic şi-a extins activi- 
tatea şi pe teritoriile româneşti ocupate. 

Celor arestaţi li se înscena un simulacru de judecată şi în baza Codului 
Penal al RSS Ucrainene erau condamnaţi la mai mulţi ani de detenţie. În 
momentul în care penitenciarele existente deveniseră neîncăpătoare, la 
iniţiativa maiorului Sazâkin, cu confirmarea celor de la Kremlin, mii de nevi- 
novati au fost transferați în lagărele de muncă din URSS. Pe parcursul primu- 
lui an de ocupaţie au fost organizate două astfel de transferuri. La sfârşitul 
lunii august 1940 şi în aprilie 1941 organele NKVD-ului de la Chişinău au 
organizat în cea mai mare taină transferarea acestora în lagărele de muncă din 
RSS Kazahstan, regiunea Kazan (RASS Tătară), Karaganda, Siberia, RASS 
Komi, lagărele de corecție prin muncă din Vâtegorsk,Veatsk, Cerepovet. 
Spre regret nu cunoaştem numărul acestor condamnaţi, cert este că niciunuia 
nu i s-a permis să scrie scrisori acasă, şi majoritatea au murit în chinuri groaz- 
nice pe parcursul anilor 1942-1943. În felul acesta autorităţile comuniste 
eliberau locul pentru alte mii de oameni nevinovaţi pe care regimul ulterior 
i-a exterminat. 


[LJANRM, F. 680, Inv. 2, dos. 62, f. 204. 
[2] Preşedintele Judecătoriei Supreme al RSSM, studii medii 
[3] Preşedintele Sovietului Suprem al RSSM, studii medii 
[4] Primul secretar al Comitetului Raional Nisporeni, ucrainean, şapte clase 
[5] Şeful NKVD-ului de la Chişinău, ucrainean, studii medii 
[6] Procurorul RSSM, studii medii incomplete 
[7] În categoria partidelor burgheze erau incluse toate partidele ce activau pe terito- 
riul României interbelice, evident, cu excepția Partidului Comunist Român. 
[8] ANRM, F. 2918, Inv. 3, dos. 1; M. Druc, Al. Chiriac, Persoane deportate din 
Basarabia după 1940 în Arhivele totalitarismului, 1996, pag.185-214. 
Mariana S.TARANU, 
doctor în ştiinţe istorice 


Marţi 22 februarie 2011 


Coşmar: urlam. Cu disperare, cu mânie. Urlam atât de 
audibil, încât mă temeam să n-o trezesc şi sperii pe Ana (pe Filip 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 194 


nu, el lucrează noaptea, de fiecare dată el m-a trezit usurel, cu 
grijă, să nu mă re-speril. 

M-a scuturat. M-am trezit - uşurat. În timp ce urcam la 
suprafaţa realităţii, îmi spuneam, ştiind eu ce ştiam: 

«Ana mi-a dat mie o părticică din durerile ei» 

Asta era. Aşa era. Noi ne întrajutorăm şi aşa, lăsîndu-l pe 
celălalt să ducă o vreme - o habä - o parte din durere. 


x 


Traian Stef anunţat şi el de afişarea autofilmelor, mi-a scris: 


“Draga domnule Goma, 
Va multumesc pentru material. Dar dumneavoastra nu vorbiti deloc frantu- 
zeste la Paris? Am vrut sa va prind cu un cît de mic accent sau vreun cuvint 
frantuzit, dar nu sint. Nu ma gindesc la fotbalisti, ci la marii nostri intelectu- 
ali care vin din cite o vacanta cam ferchezuiti. Am avut nu de mult o mare 
surpriza, ca un roman plecat in 1940 in Brazilia si venit prima oara acasa, la 
Brasov, sa vorbeasca limba aceea cu miez, fara efort, desi acolo doar a citit 
romaneste. Unii nu se maimutaresc. 

Va doresc sanatate. 

Traian Stef” 


* 


Rebeliunea legionară, influenţată de sovietici? (Historia) 
Agenti ai serviciilor secrete sovietice, implicaţi în rebeliunea legionară 
Tiberiu Tănase 

Mişcarea Legionară a reprezentat pentru Partidul Comunist un concu- 
rent însemnat şi incomod în lupta pentru cucerirea puterii politice şi instaura- 
rea unui stat totalitar, unde lupta pentru putere presupunea „eliminarea 
concurenţilor“, dorinţa de compromitere şi distrugere a adversarului. 
Competiţia devine evidentă în condiţiile în care, prin Înaltul Decret nr. 3151 
din septembrie 1940, Statul Român devine „Stat naţional-legionar, iar 
Mişcarea Legionară este singura mişcare recunoscută în noul stat“. 

Odată cu proclamarea statului national-legionar, PCR transmitea noi 
instrucţiuni şi directive membrilor săi, în care cerea ca aceştia „să speculeze 
asemănarea între unele principii comuniste şi legionare şi să se strecoare cât 
mai mult în rândurile cămăşilor verzi pentru a le compromite; să speculeze 
toate nemulţumirile, creând cât mai multe dificultăţi guvernului“(1). 

În acest context, şi autorităţile devin din ce în ce mai preocupate de 
infiltrările elementelor comuniste în Mişcarea Legionară. Astfel, ministrul de 
Interne, generalul Petrovicescu, recunoştea, în şedinţa Consiliului de Miniştri 
din 29 octombrie 1940, pătrunderea comuniştilor în Mişcarea Legionară, 
menţionând că: „De multă vreme avem informaţia că se produce o penetratie 
de comunişti în Mişcarea Legionară“(2). De asemenea, generalul Antonescu 
îi comunica lui Hitler, la 14 ianuarie 1941 că „Mişcarea Legionară s-ar fi ana- 
rhizat prin implantarea în rândurile sale a comuniştilor“. 

În memorandumul înaintat în aceeaşi zi Fiihrer-ului, şeful statului 
român sublinia: „Elemente nepregătite sau trimise de comunişti poartă 
răspunderea pentru pierderea de popularitate a legiunii, pentru haosul econo- 
mic care a urmat şi pentru creşterea primejdiei de anarhie, în timp ce propa- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 195 


ganda comunistă se intensifică“ (3). 
Instituţiile statului, cu ochii pe comunişti 

Documente ale Inspectoratului General al Jandarmeriei, ale Direcţiei 
Generale a Poliţiei şi ale SSI-ului conţineau o serie de informaţii care atestau 
asemenea infiltrări ale comuniştilor în rândurile legionarilor, speculând toate 
lipsurile muncitorilor. 

Astfel, Inspectoratul General al Jandarmeriei informa prin Ordinul de 
informatiuni nr.7 1/1940, din 1 noiembrie 1940, în legătură cu „preocuparea 
comuniştilor în elaborarea unui plan pentru introducerea în Mişcarea 
Legionară a unor agenţi comunişti de încredere, conform instrucţiunilor pri- 
mite de la Centru (Moscova), şi care, printre altele, vor căuta să provoace sub 
egida legionară tulburări şi manifestatiuni“. 

Cauzele care au dus la pătrunderea elementelor comuniste în Mişcarea 
Legionară au fost sesizate şi de Direcţia Generală a Poliţiei în „Dările de 
seamă din lunile februarie şi martie“, în care erau menţionate: a) uşurinţa cu 
care era primit în Mişcarea Legionară orice solicitant fără vreun control 
serios; b) desfiinţarea breslelor, care a condus la împingerea muncitorilor 
spre continuarea activităţii în cuiburile legionare sau alte organizaţii cu carac- 
ter politic. 

S-a strigat „Trăiască Rusia sovietică“ în timpul rebeliunii legionare 

În ceea ce priveşte aspectele legate de amestecul sovieticilor prin filiera 
PCd.R la acţiunile din timpul rebeliunii, a fost publicat un număr redus de 
documente. Din documentele studiate în arhive (Direcţia Arhivelor Istorice 
Centrale, Arhivele Naţionale Bucureşti, Arhiva Serviciului Român de 
Informaţii şi arhivele MApN) a reieşit însă implicarea în rebeliunea legionară 
atât a unor comunişti români — mulţi agenţi ai serviciilor secrete sovietice, cât 
şi a altor agenţi ai serviciilor secrete sovietice. În acest sens, în unele docu- 
mente sunt menţionate nume ale unor comunişti infiltrati şi identificaţi ca 
participanţi la rebeliune. Astfel, în unele dintre documente se menţionează 
următoarele: „Cu ocazia manifestaţiilor din ziua de 21 ianuarie, la care au 
luat parte şi un grup de muncitori ceferişti, s-a auzit strigând TRĂIASCĂ 
RUSIA SOVIETICĂ. 

Adevăraţii legionari au părăsit pe manifestanți, văzând singuri greşeala 
ce au făcut-o când au primit pe aceşti muncitori în sânul Mişcării Legionare. 
Persoanele care au strigat şi manifestat pentru URSS nu s-au putut identifica, 
majoritatea dintre ei fiind înarmaţi cu revolvere“4. Privitor la participarea 
comuniştilor la acţiunile din timpul rebeliunii, în „Darea de seamă pe luna 
martie 1941“ a DGP se preciza că: „În timpul rebeliunii, între muncitorii 
încadraţi în CML au fost identificaţi numeroşi comunişti care au participat la 
demonstraţii, furturi, jafuri, crime. Sentinţele pronunţate de către tribunalele 
militare confirmă această afirmaţie“. 

Muncitorii comunişti, rol de „agenţi provocatori“ 

Unii muncitori, identificaţi ca participanţi la rebeliunea legionară, sunt 
menţionaţi într-o notă a DGP din aprilie 1941, şi anume: „Vasiliu Iulius — 
strungar la Rafinăria Teleajen a Societăţii Româno-Americane, comunist 
notoriu, înscris în cadrele Mişcării Legionare în care a activat până în ziua 
rebeliunii, la care a luat parte activă; Ionescu Nicolae (zis Dumitrache 
Nicolae), lăcătuş la Rafinăria Teleajen a Societăţii Româno-Americane, 
cunoscut ca vechi comunist, se înscrisese în ultimul timp în cadrele Mişcării 
Legionare în care a activat până în ziua rebeliunii, când a fost văzut luând 
parte la acţiunile la care se dedau rebelii; Cojan Constantin, lucrător la 
Rafinăria Teleajen a Societăţii Româno-Americane, comunist notoriu conti- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 196 


nuă a face propagandă în rândul lucrătorilor a făcut parte în ultimul timp din 
Mişcarea Legionară şi a luat parte la rebeliune“(5). 

De asemenea, este menţionat şi Lucrețiu Vâlceanu, „notoriu comunist 
şi fost luptător în Brigăzile Internaţionale Roşii din Spania, înscris ulterior în 
Mişcarea Legionară, în calitate de redactor al ziarului Biruinta a difuzat zvo- 
nul fantezist că generalul Dragalina este de partea rebelilor“(6). 

Demn de semnalat este şi faptul că, într-un raport al Direcţiei Generale 
a Poliţiei, din 28 august 1941, rezulta că „după rebeliune s-a observat că un 
număr însemnat dintre foştii muncitori care aderaseră la Mişcarea Legionară 
s-au retras şi au început să activeze în mişcarea comunistă din care făcuseră 
parte anterior. La Atelierele CFR Griviţa, unde majoritatea elementelor 
comuniste trecuseră în tabăra legionarilor, astăzi se încadrează din nou în rân- 
durile mişcării comuniste dând mîna cu foşti tovarăşi“. 

Documentul demonstrează rolul de „agenţi provocatori pe care l-au 
îndeplinit „anumite elemente comuniste“ infiltrate în Mişcarea Legionară. 
Activitatea „agenţilor provocatori comunişti“ este confirmată şi de SSI, care, 
urmărind permanent atât activitatea Mişcării Legionare, cât şi activitatea 
comunistă, preciza în „Nota privind rolul agitatorilor comunişti introduşi în 
Mişcarea Legionară“: „Cercurile legionare conducătoare cred că aceşti pseu- 
do legionari (n.n. — comunişti) au fost introduşi în mişcare numai pentru a 
agita şi anarhiza ţara, rămânând pe mai departe comunişti. Aşa fiind — susţin 
cercurile menţionate — nu poate fi cazul despre o încadrare a unor legionari 
în Partidul Comunist, ci despre o revenire a comuniştilor în cadrele partidului 
după ce şi-au făcut datoria în cuiburile legionare“. 

Horia Sima şi militantul comunist Dumitru Groza 

Amestecul unor comunişti în timpul rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941 
este reluat şi analizat pe o bază informaţională mai largă de către SSI în 
„Darea de seamă asupra rebeliunii“, întocmită la sfârşitul lunii februarie din 
acelaşi an. Dar, prin aprobarea dată de Horia Sima, reorganizarea Corpului 
Muncitoresc Legionar (CML) urma să fie făcută sub conducerea lui Dumitru 
Groza, „militant comunist de notorietate“. 

Aşa după cum demonstrează documentele din Arhiva SSI, comuniştii se 
înscriseseră masiv în CML. Comandantul Mişcării Legionare observase acest 
fenomen şi hotărâse o epurare, însă primirea de noi membri muncitori cu sim- 
patii comuniste a continuat. Şi aceasta, pentru că, între comandantul Mişcării 
Legionare şi conducătorii Partidului Comunist ar fi existat relaţii mult mai 
vechi. După cum atestau date din Arhivele Sigurantei si din cele ale 
Ministerului Muncii, Dumitru Groza, unul dintre apropiații lui Horia Sima, 
era în realitate, „unul dintre cei mai încrâncenaţi militanti ai extremismului 
de stânga“. Prin Dumitru Groza s-ar fi menţinut supremaţia CML asupra 
restului Legiunii, iar Horia Sima i-ar fi luat permanent apărarea. 

Tot în „Darea de seamă asupra rebeliunii“ întocmită de SSI se oferă şi 
alte câteva exemple de intruziune comunistă. Astfel, serviciile de Siguranţă 
şi ale SSI se implicaseră în arestarea lui Boris Niconov din Basarabia, trimis 
de Soviete cu „misiunea de a se introduce la legionari“. Un alt exemplu făcea 
referire la cizmarul Moga, un alt comunist notoriu din Cernăuţi, care primise 
suma de 200.000 lei de la Ajutorul legionar, spre a se instala ca refugiat la 
Suceava. Alţi comunişti legionari perchezitionaserä sediul Centrului infor- 
mativ Suceava al SSI, iar executantii au fost Krevinski, Cervinski şi Viskeron 
Alois, de asemenea identificaţi ca notorii comunişti infiltrati în Mişcarea 
Legionară. 

Concluzia documentului SSI privind implicarea comuniştilor în rebeliu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 197 


ne, în urma directivelor şi intereselor sovietice, se impunea de la sine: 
„Sovietele — cărora orice complicaţii de ordin politic intern din România le 
foloseau — au căutat şi reuşit prin elementele ce se infiltraseră în rândurile 
a Mişcării legionare, iar pe de altă parte de a provoca tot prin aceleaşi ele- 
mente mişcări şi acţiuni anarhice conform cu interesele sovietice“(7). 

De altfel, şi Legația Sovietică din Bucureşti „era de acord cu faptul că 
în Mişcarea Legionară se aflau foarte multe elemente comuniste, foarte bine 
apreciate, iar multi dintre aceştia, cu ocazia rebeliunii, au atâtat spiritele 
provocând dezordini şi chiar participând la jafuri“(8). Mai mult, „Sovietele 
ar fi trimis în România mari sume de bani pentru a fi întrebuințate în propa- 
ganda legionară. Cu împărţirea lor s-ar fi ocupat conducătorii muncitorilor 
legionari“(9). 

Interesul sporit al Moscovei faţă de situaţia din România este demons- 
trat şi de un raport documentat transmis de PCdR la 9 februarie 1941 
Internaționalei a III-a, cu privire la „statistica devastărilor, numărul victime- 
lor, pagubele estimate la circa zece miliarde lei“. Raportul era însoţit de un 
reportaj filmat „asupra modului în care s-a desfăşurat rebeliunea în Capitală 
şi în cele mai importante centre din ţară. În concluzie, PCdR raporta că 
acţiunea de penetratie comunistă în cadrele Mişcării Legionare a dat rezultate 
neaşteptate şi că ea reprezintă cea mai eficace încercare de revoluţie în 
România“(10). 

Concluziile autorităţilor statului prezentate Presedintiei Consiliului de 
Miniştri subliniau că „jafurile, asasinatele şi devastările au dat rebeliunii un 
caracter revoluţionar comunist, explicabil, de altfel, prin primirea în Legiune 
a elementelor de stânga şi a celor de la periferia Capitalei“(11). 


Fragmente prezentate şi în lucrarea Feţele Monedei. Mişcarea legionară între 
1941-1948, Editura Tritonic, 2010, pp. 208-214 


NOTE 
1. Maria Georgescu, Verzii şi roşii, mână în mână, în revista „Dosarele 
Istoriei“, nr. 9/2000, p. 44 
2. Pe marginea prăpastiei, vol. 2, Ed. Scripta, Bucureşti, 1992, p. 20 
3. Mihai Pelin, Miza Războiului, Bucureşti Editura Viitorul românesc, 2000, 
p. 103 
4. Vezi Aurică Simion, Regimul politic din România în perioada septembrie 
1940-ianuarie 1941 şi Istoria PCR, vol.V, sinteză, documentar 
5. Notă privind comuniştii identificaţi ca participanţi la rebeliunea legionară, 
ANB, Raport, fond DGP, Dos.30/1941, f. 346 
6. Cristian Troncotă, Eugen Cristescu, Asul Serviciilor Secrete Româneşti, p. 
69 
7. Cristian Troncotă, România şi frontul secret, Bucureşti, Editura Elion, 
2008, p. 286 
8. Notă a DGS, din martie 1941, A.N.B, fond DGP, Dosar 1/1941, f. 2 
9. Ordinul nr. 87/1941 A.N.B., fond DGP, D.2/1941, f. 11. şi f. 97 
10. Nota DGP din 9 februarie 1941, ANB, fond, DGP, 1941,f1 
11. Pe marginea prăpastiei, vol. I, Ed. Scripta 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 198 


Adevarul.ro 
MARI DEZASTRE Bombardarea Bucureştilor în "44: 
mii de morţi şi sute de clădiri făcute praf (Fotografii şocante) Emilia Sava 
3567 afişări Marţi 22 feb 2011 

Marţi, 4 aprilie 1944, ora 13.45. Alarmele încep să răsune în întreg 
Bucureştiul. Oamenii nu le-au luat prea în serios, crezând că au de-a face cu 
încă un exerciţiu de alarmare. În scurt timp, însă, peste 200 de bombardiere 
au întunecat cerul. Din păcate, mulţi bucureşteni n-au mai ajuns la adăpostu- 
rile antiaeriene, îngroşând nevinovaţi rândurile morților. 

Câteva ore mai târziu, începeau să se numere victimele şi pagubele: mii 
de morţi şi sute de clădiri distruse. Iar asta n-a fost: până în august, au urmat 
alte 16 bombardamente ale forţelor aliate asupra Capitalei. 

Mărturiile martorilor despre Bucureştiul  fumegând sunt 
cutremurătoare. 

Atacurile din aprilie '44: Prima oară când au venit americanii la București - 

"Cînd am ieşit în curte am văzut plutind nenumărate hîrtii colorate 
(manifeste probabil) şi am crezut că într-adevăr avioanele nu aruncaseră alt- 
ceva decît manifeste...Primele zvonuri venite din oraş (o bombă pe 
Brezoianu, una pe Strada Carol) mi s-au părut născociri. Cînd am ieşit spre 
centru, o stranie agitaţie nervoasă însuflețea străzile, parcă mai mult din 
curiozitate decît din groază. Abea mai tîrziu ne-am dat seama de întinderea 
dezastrului”, 

Mihai Sebastian, Jurnal 

În bombardamentele din aprilie 1944 asupra Capitalei, ţinta principală 
a fost Gara de Nord. SUA şi Marea Britanie îşi doreau ca astfel să împiedice 
transporturile militare spre frontul din Moldova, unde armata sovietică, alia- 
tul lor, forţa înaintarea spre vest. 

Potrivit arhivelor româneşti, „obiectivul strategic fundamental era dis- 
trugerea în Bucureşti, ca şi în alte oraşe româneşti, a sistemului de transpor- 
turi feroviare, a industriei de război, în ultima instanţă a tot ce ţine de econo- 
mie, inclusiv populaţia civilă”. 

Gara de Nord, bombardată de şase ori 

Astfel, Gara de Nord a fost lovită de şase ori, triajul de patru ori, gara 
Chitila de opt ori, gara Băneasa de patru ori. Bombardamentul din 4 aprilie 
1944 nu a vizat doar Bucureştiul, ci şi rafinăriile prahovene, aflate la aproxi- 
mativ 60 de kilometri de Capitală. 

În triajul Bucureşti, 1.000 de vagoane au fost distruse prin incendiere. 

„Fără îndoială, reţeaua feroviară şi nodurile de comunicaţii pe timp de 
război sînt obiective militare, dar la 4 aprilie şi în continuare până în august, 
distrugerea acestora de către aviația americană şi engleză este însoţită de ata- 
curi de o violenţă fără precedent a zonelor populate”, se arată în arhivele mili- 
tare puse la dispoziţie reporterilor „Adevărul de Searä”de către cercetătorul 
istoric Dan Antoniu. 

Bilanţ tragic 

Bilanţul atacurilor de atunci a fost unul tragic. „Această barbarie ame- 
ricană împotriva capitalei ţării, care avea să se repete de încă 14 ori până la 
ieşirea României din alianţa cu Germania (23 august 1944) s-a soldat cu 
însemnate pierderi de vieţi omeneşti şi distrugeri”, se mai arată în arhivele 
militare. 

Aproape 3.000 de bombe brizante au fost aruncate atunci, din care 166 
nu au explodat, iar o mulţime au fost incendiare. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 199 


Hoteluri făcute praf Grave consecinţe ale bombardamentelor au suferit 
atunci hotelurile Athenee Palace, Ambasador, Splendid, Papadopol, blocurile 
„„Generala”, „Mica”, „Kapriel”, „Băicoianu”, Moara Românească şi Banca de 
Credit. 

„Se vedea arzând Athénée Palace, fum se ridica din alte părţi ale 
oraşului. Am ieşit cu Lena din hotel şi cu un sentiment de oroare ne-am 
îndreptat spre Athénée Palace care tot ardea, flăcări ieşeau de prin fiecare 
fereastră; ceva mai sus, pe Calea Victoriei, am văzut fumegând hotelul 
Splendid, aproape complet dărâmat, pe trotuare numai sticlă sfărâmată de la 
vitrinele magazinelor distruse de suflul bombelor. În spatele Ateneului 
devastat, mai fumega locul expoziţiei Comitetului de Patronaj. În sus pe 
Calea Victoriei, pe stânga şi pe dreapta, din loc în loc, clădiri dărâmate. Până 
în str.Frumoasă, mai toate geamurile făcute fărâme; călcam cu prudenţă şi 
ocoleam grămezile. Din str. Sf. Voievozi înspre Gara de Nord, bombarda- 
mentul făcuse îngrozitoare ravagii. Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, 
Calea Griviței grav lovite. Am văzut un tramvai surprins în mers; 
conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. N-am mers mai 
departe”, 

Acad. Gheorghe Zane, economis 

Mulţi bucureşteni surprinşi de bombardamente şi-au pierdut viaţa sub 
dărâmături. Potrivit istoricilor, în bombardamentele din 1944 şi-a pierdut 
viaţa şi compozitorul şi actorul de revistă Vasile Vasilache. 

Străzile atinse de bombe ofereau o privelişte îngrozitoare: cadavre car- 
bonizate, bălți de sânge, oameni prinşi sub dărâmături. 

Atacuri-fulger 

Atacurile avioanelor durau aproximativ o oră, dar nimiceau totul în 
cale. Distrugeri au fost şi în zilele de 15 aprilie, 21 aprilie, 24 aprilie. 

În acele zile, Capitala a fost crunt lovită în zona Chitila, Triaj, Gara de 
Nord, în zone central şi periferice locuite. Sunt distruse în întregime Depoul 
Bucureşti, Centrul Autobazei Griviţa, Halta Griviţa, Halta Domenii, Spitalul 
2 CFR, Metropola Societăţii de Gaz şi Electricitate. 

Piloții britanici atacau Capitala doar noaptea 

Infernul din Capitală a continuat şi în noaptea de 2/3 mai, între orele 
01,10 şi 01,30, când 70 de avione plecate din sudul Italiei au ajuns pe cerul 
Bucureştiului. 

Istoricii spun că britanicii bombardau România numai pe timp de noap- 
te. Atunci a fost înregistrat primul atac nocturn executat de englezi care au 
revenit cu o sută de bombardiere grele în noaptea de 6/7 mai. 

Pe 7 mai 1944, între orele 10,49 şi 12,06, un număr de 700 de avioane 
dintre care 500 de bombardament de tip B-24 şi 200 de aparate de vânătoare 
s-au năspustit asupra Capitalei, la doar zece ore de la atacul nocturn britanic. 

Atacurile s-au concentrate asupra zonei Chitila, Griviţa, Giuleşti, Gara 
de Nord, în continuare spre central oraşului pe o fâşie cuprinsă între 
Dâmboviţa şi Biserica Caşin, având ca limită Biserica Sfânta Vineri. 

Arhivele notează acest moment ca unul dintre cele mai barbare fiind 
distruse şcoli, licee, spitalul Militar, Regina Elisabeta, Viting, depozitul sani- 
tar al armatei Ministerul Sănătăţii, Crucea Roşie, biserica Sfânta Vineri, 
Inspectoratul General Financiar, Judecătoria din strada Roma, oficii poştale, 
ateliere din zonă. La fel de grav afectate au fost reţelele de telefonie, garnitu- 
rile de tramvaie, dar şi gările. 

Ultimul raid 
Documentele istorice consemnează faptul că în ciuda intervenţiei 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 200 


prompte a celor 75 de avioane de vânätoare românesti si 64 germane, a arti- 
leriei antiaeriene, inamicul îşi atinge obiectivele, provocând distrugeri de o 
amploare fără precedent în capitala ţării. 

„La aproximativ zece ore după atacul englez nocturn, greu s-a putut 
organiza şi conduce acţiunea de intervenţie a pompierilor, care intrau primii 
în luptă către incendii, din cauza blocării căilor de acces. 

Un alt atac este înregistrat în noaptea de 9/10 august, când cele 100 de 
avioane de bombardament greu, britanice ce bombardează Ploieştiul, la 
întoarcere către baze, se descarcă de bombele nelansate, în Capitală, distru- 
gând o casă la periferie şi ucigând doi locuitori. Cu acest atac, încetează ofen- 
siva aeriană strategic aliată asupra Bucureştiului, în cel de-al doilea război 
mondial”, se mai arată în arhive. 

Cifrele morţii 

Un bilanţ statistic arată că de-a lungul celor 17 de bombardamente 
aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi 
cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoţite 
de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost ucişi 5.524 de 
locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistraţi. 

Au fost distruse 3.456 de case de locuit, au fost distruse partial 3.473, 
401 au fost avariate şi au fost 2.305 de incendieri. Pentru apărarea Capitalei, 
s-au ridicat şi au angajat lupte antiaeriene, de multe ori în inferioritate nume- 
ric, 601 avioane de vânătoare româneşti şi 709 germane. 

Eroilor americani.... 

Chiar dacă multe clădiri au dispărut, iar altele au fost reconstruite, un 
monument dedicat piloților americani încă mai aminteşte despre bombarda- 
mentele din 1944 asupra Bucureştiului. O vreme a stat în curtea Muzeului 
Militar National „Ferdinand I” din Bucureşti, ulterior fiind mutat în Parcul 
Cişmigiu. Acolo se află şi în ziua de astăzi. 

„Pentru americani sunt eroi, pentru noi, nu. Nu este o glorie faptul că au 
bombardat şi au ucis civili. Nu putem să-i glorificăm după acele bombarda- 
mente”, a declarat istoricul şi colonelul în rezervă Ion Dănilă. 

Prima întâlnire pe pământ, după 65 de ani 

Monumentul este asemenea unei cărţi deschise pe care stă inscripţionat 
faptul că 378 de soldaţi americani „au murit la datorie în România pentru 
libertatea Europei şi gloria SUA”. În bombardamentele din *44 şi-au mai 
pierdut viaţa 22 de piloţi români, dar şi 24 de piloţi germani. 

Între 23 şi 26 august, Bucureştiul a mai fost victima unei noi serii de 
bombardamente, de data aceasta pornite de nemți. 

"Palatul Regal a fost în repetate rânduri lovit de bombele inamicilor. 
Aripa dreaptă este încă în flăcări..., Cişmigiul (...) a fost oribil mutilat de 
bombele aruncate din avioanele germane..., Opera Română a fost arsă..., 
Întreaga Stradă Regală era la un moment dat o mare în flăcări”, notează 
Narcis I. Gherghina. 

Lacrimi de veteran: „Visez că zbor în fiecare noapte!” 

Atacurile nemților s-au soldat şi ele cu sute de morţi şi mii de răniţi. 

Sursa foto: Arhivele Naţionale Istorice Centrale şi Arhivele Militare 
Române. Material realizat şi ilustrat cu sprijinul cercetătorului istoric Dan 
Antoniu. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 201 


x 


Am “legături” cu fiecare din cele două subiecte: 

- Rebeliunea legionară: 

Aflasem, în închisoare şi nu de la politai de a unspea cate- 
gorie, ci de la maiorul Patrichi, fost în Serviciul Secret Român, 
deloc aşa cum îl descriu dusmanii-interni-si-externi: incapabil, 
corupt, vehiculînd informații false, politizat - ci teribil de temut 
de duşmanul nr. unu al României: URSS. Mişcarea Legionară 
fusese infiltrată de “muncitori” comunişti de nădejde, angajați 
deja în slujba ruşilor. Deşi aveam o mare stimă, chiar iubire față 
de Patrichi - soția sa era fosta mea profesoară de rusă de la liceul 
Negru Vodă de la Făgăraş, o doamnă basarabeancă distinsă (şi 
tragică, în nefericirea ei: locuia lângă Cetate, unde era închis 
soţul ei, care o putea vedea când castanii şi teii îşi pierdeau frun- 
zele...). Urmez: pe Patrichi îl credeam... pe jumătate: cum să 
cred... integral ce spunea el - înalt profesionist în ale contraspio- 
najului, dar incredibil pentru stadiul meu de cultură politică. 
Aşadar, am crezut jumătate din explicațiile lui Moş Patrichi, 
anume că Rebeliunea legionară fusese, în fapt o manevră 
rusească, pentru a-i da o lovitură lui Antonescu. Expunînd acest 
adevăr... partial, mi-am ridicat în cap - mă laud şi eu cu masele 
largi de cititori ai jurnalului - , atât pe evrei, dar nu doar pe ei, ci 
şi pe legionari: era o blasfemia (la adresa suferințelor lor) “zvonul 
că Mişcarea ar fi făcut jocul comuniştilor - cei vreo sută şi ceva - 
si a URSS”. 

Ei, uite, după atâta timp, atâta timp, se publică, la Bucureşti 
studii despre această nenorocită conivenţă între Sima şi Dumitru 
Groza - retinusem numele din spusele lui Moş Patrichi. 

Cu al doilea “subiect” am legături de... foc, de sânge, de 
moarte: 

- din pricina bombardamentului din 4 aprilie 1944 (pe care 
eu îl credeam într-o duminică) şi pe care mama şi cu mine, în 
trenul care ne ducea spre Sibiu îl evitasem, nu ne provocase 
“mari plictiseli - trecusem pe lângă Ploieştiul în flăcări; 

- tata însă, întors de la Chişinău la Mana - “să mai ia şi 
mobilă” - a ajuns la Ploieşti în plin bombardament; a fost silit să 
incredinteze bagajul unui cantonier de la Buda, el s-o ia pe jos, 
pe Valea Prahovei, în sus - praful s-a ales de lucruşoarele noastre; 

- la Bucureşti, în bombardamentul de la 4 aprilie a dispărut 
unchiul meu, fratele mai mic al tatei, Ignat care locuia pe Calea 
Griviței... 

Am scris de fiecare dată când am avut prilejul - în 
Săptămâna Roşie mai ales, despre obrăznicia americanilor care 
ne-au impus - sub ministeriatul Apărării a lui Atanasiu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 202 


(Anastasiu?) - monumentul ostaşilor americani căzuţi, cică 
pentru liberarea României de ocupaţia germană - aşa ceva, când 
americanii aceia erau piloţi de bombardierele, deci n-au liberat 
nici pe dracu” doar au ucis atâta lume, atâţia civili... 


x 


Mi-a telefonat - de aici, de la Paris, Gabi Plesea. Cu multe 
precautii mi-a, nu reprosat, ci informat (despre) două omisiuni 
de-ale mele în ceea ce îl priveşte: 

- printre apărătorii mei în chestiunea Jurnalului I-I-IIT de la 
Nemira, nu l-am pomenit şi pe el (cu siguranţă nu doar pe el); 

- înainte de ediţia scoasă de Gabriel Stănescu la Criterion din 
Săptămâna Roşie, dragul de Gabi Pleşea îmi confectionase o 
machetă a volumului, gest care, atunci mă impresionase şi mă 
făcuse fericit... Dar nu amintisem de asta, măgar bătrân şi 
hbidinos ce sunt! 

Desigur, prin notația de azi, în jurnal, nu pot repara gafa. Dar 
nu pentru a repara ceea ce nu mai poate fi reparat, ci ca să se 
cunoască, măcar din acest Jurnal 2011, faptele de laudă ale lui 
Gabi Pleşea. 


x 


A murit Vlad C. Drăgoiescu. Am aflat trista veste adineauri. 
A semnat Apelul nostru din 1977, a avut mari necazuri cu 
Securitatea, în cele din urmă a ieşit din ţară, cu un popas în 
lagărul de la Traiskirchen, s-a stabilit la Bienne, în Elveția. Mi-au 
fost de mare ajutor la scrierea cărții Patimile după Piteşti el şi 
cu C. Dumitrescu (autorul “Demascärii”). M-a vizitat aici, la 
Paris, acum multi ani, poate 25. Mi-a dăruit o iconiță pictată de 
el, o am şi acum, pe perete. Devenise foarte irascibil, s-a supărat 
pe mine, nu mai tin minte pentru ce - oricum, mă acuza de 
pactizare cu duşmanul... Dumnezeu să-l ierte. 


Miercuri 23 februarie 2011 


M-am trezit pe la orele 2, dar nu am făcut nici o înregistrare. 
A lucrat Filip la cele făcute. Probabil mâine vor fi afişate. 


Joi 24 februarie 2011 
Nici azi nu am făcut înregistrări, m-am uitat la cele prepa- 
rate de Filip şi afişate pe site-ul meu. 


Strivit de oboseală. Merg - prin odaie - din ce în ce mai greu. 
Am impresia că chiar perioadele în care dorm, ori doar stau întins 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 203 


în pat - contribuie la anchilozarea-mi. 


Nina Corcinoi îmi scrie: 


“mulţumire. 

Draga Domnule Paul Goma, 

ce cadou frumos ne-ati facut de Dragobete! Pe frigul asta nimic nu 
ne-ar fi incalzit si bucurat mai mult decat cuvintele Dumneavoastra despre 
colocviu, Metaliteratura, despre noi, care chiar am scris cu drag, mai mult, 
cu dragoste si admiratie sincera pentru Paul Goma, omul si scriitorul. 

V-am ascultat impreuna cu tatal meu, care sta la mine, bolnav, dupa al 
doilea ictus cerebral. A lacrimat de emotie ascultand inregistrarea. E tare 
mandru, pentru ca dâşcovean fiind, stie cine-i Paul Goma. Nu-i venea sa 
creada ca insusi Paul Goma vorbea de fata lui. 

Mi-ati facut o mare bucurie si nu doar cu aceasta inregistrare. E un deli- 
ciu pentru mine sa Va ascult si in alte inregistrari. Dincolo de disocierile 
importante pe care le faceti, imi transmiteti de fiecare data o stare de bine. 

Va multumesc pentru emotiile frumoase pe care mi le-ati provocat si 
Va imbratisez cu drag, 

Nina 


Si Diana Vrabie: 


“un colocviu "Goma" fara Goma 

Va salut, Maestre! 

Sunt Diana Vrabie si ma aflu inca sub efectul autofilmarii despre 
Colocviul Goma... Trist totusi acest colocviu Goma fara Paul Goma... Ma 
intreb retoric cind isi vor asuma concetatenii nostri pe deplin responsabilita- 
tea unor acte civice daca nu si culturale si cind ne vom tratat de lasitatea pro- 
verbiala? Am sperat mult sa ajungeti la Chisinau, as avea atitea sa va spun. 
Sunt absolventa a Universitatii "Al.I.Cuza" din Iasi, dar niciodata nu ni s-a 
vorbit despre cartile dvs. V-am descoperit cind, dupa studiile de doctorat, 
m-am reintors in Basarabia. Prin romanul Din calidor... Apoi au urmat cauta- 
rile celorlalte carti. Admir ce faceti. Tema de doctorat a vizat conceptul de 
autenticitate si consecintele lui literare si dupa ce v-am descoperit, mi-ati 
parut din toate punctele de vedere cel mai autentic scriitor al nostru. A fost o 
revelatie pentru mine... De atunci citesc cu regulariate paginile de jurnal care 
ilustreaza in chip seducator autenticitatea, prin aceasta suprapunere a actului 
trairii cu cel al scrierii, cu nuditatea sinceritatii atit de deranjanta pentru unii, 
prin spontaneitatea stilului etc. Am prezentat si la un alt colcviu la Balti, in 
toamna, un material despre diaristica dvs. si am fost atenta la reactii. A fost 
foarte bine primit, nici un fel de prejudecati, ba dimpotriva a provocat discutii 
literare foarte interesante. 

Apoi am testat atitudinea unor oameni ai literelor din Tara, redirectio- 
nind materialul ce a aparut in Metaliteratura la revista Spatii culturale, 
Rimnicu Sarat, unei doamne (da, si de data acesta tot femeie), criticul literar, 
redactorul sef al evistei date, Valeria Manta Taicutu. Vreau sa va spun ca l-a 
publicat fara ezitare, am sa incerc sa va atasez revista cu articolul respectiv, 
ca sa va convingeti. Sunteţi iubit si apreciat, Maestre! 

Cu multa pretuire, 

Diana Vrabie, conf.univ.dr. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 204 


Dacă ar fi lipsit “maestrul“ (fie: “Maestrul”), mi-ar fi fost 
mai cald, mai apropiat. 


Şi de la Impărăteasa Mâtelor (eu am botezat-o aşa, ea nu a 
protestat) Mariana Pasincovschi: 


“Iubite Domnule Paul Goma, 

de o săptămână m-a țintuit o gripă rea la pat şi, în ciuda încercărilor 
mele disperate de a continua analiza romanului ArtaRefugii, a trebuit să 
întrerup cercetarea. Întrerupere care, însă, a luat sfârşit deoarece deja mă simt 
mai bine, am reluat analiza şi sper ca cel mult într-o săptămână să o finalizez, 
pentru a o putea vedea şi dumneavoastră şi chiar face observaţiile necesare. 
După o săptămână zbuciumată, bucuria mea a fost imensă când am văzut 
postatate pe site autofilmările dumneavoastră. Ce bucurie şi ce încântare 
pentru mine şi pentru familia mea — un adevărat balsam sufletesc, mult mai 
eficient decât mulțimile de pastile pe care le-am luat. Şi ce frumos ati vorbit 
despre noi, cu atâta dragoste şi căldură! A mulţumi e, desigur, prea putin 
pentru noi. Sunt sigură că şi celelalte fete şi doamne au avut acelaşi sentiment 
— Aliona Grati mi-a scris cu sufletul la gură să mă uit pe site! Mă bucur că, 
prin eforturi comune, am reuşit să vă dăruim această mică bucurie pe care 
dumneavoastră ati amplificat-o, întorcându-ne-o, la fiecare, de şaptezeci de 
ori câte şapte. 

Îmi pare rău şi îmi cer scuze pentru că nu am fost foarte explicită în 
privinţa mea (şi nici nu aţi mai insistat — v-aş fi povestit „totului-tot”, cum 
atât de frumos scrieţi dumneavoastră în carte, aşteptând măcar un cuvânt de 
la moş Veniamin). Revenind la mine, trebuie să vă spun că nu fac naveta, stau 
în Suceava, în chirie, fiind în anul 3 la Doctorat, avându-l coordonator pe Dl. 
prof. Mircea A. Diaconu. De fapt, e deja al 12-lea an în Suceava, timp în care 
am trecut prin toate — internat, gazde, iar din 2007, an în care m-am căsătorit, 
am scăpat de teroarea gazdelor, mutându-mă cu soţul meu în chirie. Sunt 
născută pe 10 decembrie 1983 şi am ales să rămân în Suceava deoarece 
starea sănătăţii nu mi-ar fi permis să fac naveta. Am făcut naveta în primul 
an de doctorat, când am lucrat la o Şcoală din Giurgeşti, Comuna Vulturesti, 
din Judeţul Suceava. Pentru că nu aveam cetăţenie română, chiar dacă am 
luat cea mai mare medie, a trebuit să mă mulţumesc cu ceea ce a rămas, adică 
satul respectiv, situat la vreo 45 de km de oraş, pe un deal, astfel încât 2 km 
trebuia să îi urc şi să îi cobor în fiecare zi. Dezavantajele au fost mai multe 
decât avanzajele — mai întâi sănătatea mea care se şubrezise cu totul şi, la fel 
de important, lipsa de timp pentru a citi, a sta în bibliotecă. Aşa că la finele 
anului şcolar am renunţat la serviciu, rămânând doar cu studiul. 

La Bălţi merg destul de des (chiar săptămâna viitoare urmează să plec), 
am cunoscut-o şi pe dna Vrabie — am înţeles chiar de la ea că ar fi fost în 
primul an de Universitate studentă la Suceava, după care s-a transferat la 
Bălţi. În iarnă s-a organizat un Colocviu la Bălţi, iar noi am făcut o analiză 
pe opera dumneavoastră, dna Vrabie spunându-mi, ceea ce mi-a rămas şi 
acum în minte, că am prezentat ca un adevărat avocat al dumneavoastră. 
Probabil că aşa a şi fost căci, după ce am trecut prin câteva comisii foarte 
exigente la Suceava, în cadrul Şcolii Doctorale, am înţeles că trebuie să fiu 
foarte încrezută şi convingătoare pentru a putea reuşi. 

Ce să vă mai spun? M-am regăsit de multe ori în romanele dumnea- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 205 


voastră, nu mai zic de soţul meu, care s-a regăsit în „amintirile” legate de 
teologie... 

Cam astea ar fi despre mine, plus faptul că mă trag dintr-o familie de 
deportaţi în Siberia — străbunica mea a fost originară din Satul Limbenii 
Vechi, din raionul Glodeni, dintr-o familie de intelectuali foarte bogaţi, 
„culaci”, trimişi în Siberia. Ea a reuşit să se ascundă în pădure, dar a îndurat 
foarte multe, trebuind să lucreze în colhoz, iar cel care o crescuse — Gheorghe 
Cârnätäl, i-a scris o scrisoare lui Stalin în care l-a rugat, ajuns în Siberia, să 
îi permită să înveţe de doctor veterinar pentru a-şi putea hrăni familia. 
Cu timpul, după multi ani de zile, ei au reuşit să se întoarcă în Republica 
Moldova. Fiind oameni milostivi şi cu frică de Dumnezeu, înainte de 
deportare ei obişnuiau să împrumute mulţi bani astfel încât, acum câţiva ani, 
unul dintre datornici se chinuia să moară spunând că îi este dator lui 
Gheorghe şi că îi pare rău pentru că intenţionat nu i-a restituit banii. Unii, 
însă, nu s-au mai întors... 

Sper că nu v-am plictisit cu scrisoarea mea. Revenind la treabă, vă 
îmbrăţişez cu drag, dorindu-vă multă sănătate dumneavoastră şi familiei şi 
multumindu-vä încă o dată pentru marea bucurie a autofilmărilor. 

Cu respect, 

Mariana Pasincovschi 


Vineri 25 februarie 2011 


Mai sunt patru zile din această lună. Nu mai am chef de 
înregistrări. Te pomeneşti că oi fi cam-foarte-obosit - maică. 

lată, acum, gândindu-mă la o eventuală autofilmare, 
găsesc... că nu mai găsesc ce să spun. Doar să repet ce am mai 
spus/scris. “Ca o placă stricată”, vorba Monicăi Lovinescu, draga 
de ea şi Dumnezeu să o ierte pe-acolo pe unde va fi, că mult 
rău mi-a făcut... - la instigatia telefonică a cuplului infernal 
Liceanu-Adamesteanu. 


* 


Totuşi am mai făcut înregistrări: un triptic de trei cărți: 
Ostinato, Uşa..., Gherla şi încă unu: Culoarea, Patimile..., 
Soldatul câinelui. Filip a zis că nu sunt centrat... Abia acum 
află, băiatul tatii, acest defect de căpătâi al părintelui său? 


Sâmbătă 26 februarie 2011 


Azi am vorbit în pustiu despre: Astra, Sabina, Bonifacia; 
Din Calidor, Arta refugii, Gardă inversă, Altina (am impresia 
că am sărit peste ea), Justa şi, în fine: Roman intim. 

Sper că autofilmările de azi au fost mai puţin... rele decât 
cele de ieri. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 206 


x 


Si Ghadafi ăsta: tot nu s-a sinucis, criminalul nebun. 


* 


Flori Bälänescu despre Paraschiv în Cultura: 


Vasile Paraschiv — o constiinta de patrimoniu a românilor 
duminică, 27 februarie 2011, in sectiunea Cultura politica 
AUTOR: FLORI BALANESCU 

“L-am cunoscut pe Vasile Paraschiv (3 aprilie 1928 — 4 februarie 2011) 
mai intâi din „Jurnalele“ lui Paul Goma si din corespondenta cu scriitorul exi- 
lat la Paris. La inceputul anilor 2000, l-am cunoscut pe viu, insotit de doamna 
sa — Luiza, la simpozioanele Asociatiei „15 noiembrie 1987 Brasov“. 
Ulterior, ne-am tot vazut pentru a lucra la memoriile sale, pe care le-am ingri- 
jit la Curtea Veche. 

In 1968, când a iesit din Partidul Comunist si a inceput sa se lupte pen- 
tru normalitate, nu ma nascusem. Pâna in 1977 — când implinisem 8 ani —, 
avusese deja serios de a face cu Securitatea si cu indiferenta semenilor. 
Vasile Paraschiv nu face parte nici din amintirile mele legate de anii 1978 — 
vizita lui in Franta, 1979 — Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din 
România sau de sfârstiul anilor 1970 si de anii 1980, când una-doua era batut, 
rapit, internat cu forta in azilele psihiatrice (chiar si in 1989, inainte de marea 
lovitura de stat, a fost internat la Voila-Câmpina). In 1983 am intrat la liceu, 
plecasem de acasa, unde tata asculta Europa Libera si Vocea Americii la un 
aparat de radio (cumparat din prima obtinuta de mama de la protectorul nos- 
tru stat socialist, pentru ca nascuse al treilea copil — adica pe mine). Asadar, 
ma rupsesem de mediul rural, oarecum linistit, in care un om simplu — tata — 
„ transforma pentru o vreme bucataria intr-un spatiu al sperantei. Totusi, din 
perioada aceea imi razbat in memorie, mai mult afectiva, glasul Regelui 
Mihai, vocea inconfundabila a Monicai Lovinescu si, desigur, acordurile 
muzicale atât de reverberante ale Actualitatii Românesti. Uneori poate fi 
interesanta legatura intre lucruri aparent minore si diferite: cum un copil 
nedorit, venit pe lume sub obligativitatea Decretului nr. 770 din 1966, avea 
sa aleaga sa studieze comunismul peste douazeci de ani, intre altele, pentru 
ca avusese o copilarie destul de trista si cu lipsuri. Dar, mai ales, pentru ca 
tatal i-a alimentat in permanenta un spirit de revolta interioara, de dreptate 
minimala intr-un spatiu al nedreptatii totale. 

Detaliile autobiografice pot veni in sprijinul intelegerii integrate unei 
epoci, iar in ce priveste comunismul (românesc) si memoria lui avem totul de 
limpezit si de asumat. 

Vasile Paraschiv este o particica puternica de lumina in aceasta tabula 
rasa, o lumina cu atât mai importanta cu cât conformismul si amnezia au fost 
cultivate cu osârdie de cvasi-majoritatea românilor. Fie din comoditate pur si 
simplu, fie din proiect pseudocultural. Din oamenii supusi experimentului 
reeducarii generalizate prin mutatii psihoculturale, dupa 1945, indeosebi 
dupa 1948, s-a nascut generatia mea — gata anesteziata impotriva normali- 
tatii. Conformismul si amnezia se sprijina intotdeauna pe frica si lasitate, pe 
dorinta meschina de a fi „in rândul lumii“ si chiar deasupra ei, cu orice pret. 
Sigur ca acestea sunt, mai mult sau mai putin, asertiuni cu caracter general. 
Pe care nu le-am putea formula daca nu am avea si contraexemple de referin- 
ta. Dar amnezia generatiei mele este una mostenita, aproape genetic, nu una 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 207 


alimentata de noi insine, ci de parintii nostri. 

Stiind câte sute de mii de oameni au avut de a face direct cu teroarea 
practicata de regimul comunist prin intermediul Securitatii, Militiei, 
Procuraturii etc., câti au ajuns in puscariile politice si in coloniile de munca 
fortata, câti au fost deportati, câti executati etc. etc. ne intrebam, pe buna 
dreptate, de ce s-a tocit atât de mult simtul de conservare al demnitatii 
individuale si nationale. De ce, având atâtea exemple de rezistenta adeva- 
rata, flacara memoriei colective a fost stinsa in cele din urma de alergatura 
bezmetica dupa supravietuirea biologica. De ce intelectualii nostri — adica 
acei oameni mai mult sau mai putin instruiti in scoli superioare, dar inzestrati 
de la bunul Dumnezeu cu minte si capacitate de discernamânt, chemati sa fie 
indrumatorii concetatenilor lor, nu si-au luat misiunea in serios. De ce aceasta 
discrepanta nefasta, adânca, jenanta, umilitoare, intre realitatea istorica- 
umana si scenariile postdecembriste ale unei asa-zise rezistente pe multiple 
paliere? O rezistenta de vorbe postfactum. Intelectualitatea noastra — cu 
exceptiile rare ce pot fi documentate —, s-a inghesuit la ascensiune profesio- 
nala, trai comod si onoruri. Inainte si dupa, la fel. Diferenta o constituie un 
comportament mai apasat interesat dupa 1989, si asta datorita unui mediu — 
sa-l numim politic —, in care a disparut frica de Securitate. Desi ne-am fi 
asteptat ca macar spaima de aflarea trecutului colaborationist in cazul unora 
sa mai separe apele, cât de cât. Daca rusine nu le-a fost niciodata! Insa, iata, 
decembrie 1989 a inlaturat acest impas: frica de Securitate, aceasta masi- 
narie care a functionat din plin, in ciuda neajunsurilor sale. Si pe care Paul 
Goma a numit-o Raul Absolut. O spaima convertita pervers in (auto)cultul 
martiriului. Oricine poate ceda presiunilor, santajului, fricii. Toti suntem 
oameni. Insa nu mai are nicio scuza acela care a semnat pactul cu diavolul 
daca in continuare tace neincercând sa-si ispaseasca greselile prin recunoas- 
terea lor. 

Intrebarea subsecventa este: daca am avut o rezistenta atât de bine 
articulata cultural, social, religios — precum ne persuadeaza intelectualii 
nostri cei mai mediatizati —, cum de ne prezentam azi ca o multime dezinte- 
grata de amnezici, de confuzi, de manipulabili? Si cum putem explica exis- 
tenta uimitoare a unui om ca Vasile Paraschiv, fragilitatea razbatatoare a unei 
Doina Cornea, puterea unui Calciu-Dumitreasa, curajul unui Radu Filipescu 
(inchisi amândoi in anii 1980 in temuta inchisoare Aiud?) intr-un ocean tacut 
la suprafata, mocnind de frustrari in adânc? Ei de ce nu au „rezistat“ ca toata 
lumea româneasca, mai ales dupa strivirea Miscarii Goma, a revoltei mineri- 
lor din Valea Jiului, a SLOMR, mai târziu a revoltei muncitorilor de la 
Brasov? Acestea sunt intrebarile la care trebuie sa raspunda intelectualii 
nostri, pe intelesul românilor de toata speta. 

Un exemplu „minor“ de confuzie semanata candid: Bedros 
Horasangian ii „atrage atentia“ lui Andrei Plesu „ca Nicu Steinhardt nu a avut 
hârtie si creion la mititica sa scrie acolo «Jurnalul fericirii», cum a afirmat 
senin domnia sa in dialogul televizat cu Gabriel Liiceanu, din emisiunea «50 
de minute cu Plesu si Liiceanu» (TVR 1, duminica, 23 ianuarie). Poate am 
inteles noi gresit, sa zicem. Totusi, e bine de stiut ca l-a scris ulterior iesirii 
de la pârnaie, manuscrisul a fost confiscat de baietii cu ochi albastri si rescris 
apoi, din memorie, de acel fantast gânditor si monah român. (...) Nu de 
altceva, dar emisiunea de pe TVR 1 a patruns si acolo unde nu au ajuns si 
cartile lui N. Steinhardt“ 1. Am toata increderea ca DI Horasangian nu fabu- 
leaza intr-un text public. Recent, l-am vazut pe DI Andrei Plesu la emisiunea 
de pe TVR Cultural realizata de criticul Daniel Cristea-Enache (,,Literatura 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 208 


azi“), emisiune in care filozoful si eseistul a tinut un discurs, altfel, admirabil, 
despre cât de naivi, in eroare etc. sunt aceia care considera ca se putea rezista 
pe vremea comunismului, altfel decât... nerezistând sau altfel decât au facut- 
o domnia sa si grupul din care facea parte. Nu am retinut cuvintele, dar aceas- 
ta era ideea, in contextul grupului de la Paltinis. „Ochiul magic“ al 
Cronicarului de la „România literara“ le ridica celor „doi mari intelectuali 
români“ mingea la fileu: „Duminica seara, la ora de vârf, am avut placuta 
surpriza sa-i vedem si sa-i ascultam pe Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu. 
A fost o incântare sa-i urmarim pe acesti doi mari intelectuali români 
dialogând despre speranta in dimensiunea ei mundana, dar si in cea spiritu- 
ala, legata de nevazut. lar aceasta Românie reprezentata de Plesu si Liiceanu, 
adusa pe ecranele televizoarelor, este o Românie normala, civilizata, plina de 
stralucire a mintii, o Românie in care se recunoaste si Cronicarul si multi 
asemenea lui, ce se simt ultragiati când asista la nesfârsita parada de 
non-valori/«vedete» pe care le promoveaza zi de zi televiziunile noastre“2. 
Nu, N. Steinhardt nu si-a „scris in puscarie «Jurnalul fericirii», carcera 
comunista nu a fost club de culturalizare. Eventual, de reeducare, dar 
Steinhardt nu a trecut pe acolo. In schimb, l-a trait direct pe Dumnezeu, la 
Jilava, unde s-a crestinat. Asa cum Vasile Paraschiv si-a trait deznadejdea, 
disperarea, chinurile, durerile fizice cauzate de batai etc. etc. — pe viu, nu 
perorând despre ele. Fara sa fi avut parte de o strângere tacuta si prieteneasca 
in brate, din care sa fi simtit ca nu e, totusi, singur. Asta propunea Andrei 
Plesu ca remediu pentru disperare: ajutor material sau, macar, o strângere in 
brate. Nu sfaturi si perle de incurajare. 

Cât de absorbiti au fost românii, strânsi de pe la treburile lor, in vietile 
lor dirijate de „ratiunile“ crizei, chiar intr-o zi de duminica, de discutia pre- 
tioasa dintre cei doi intelectuali ar fi greu de spus. Literatului de la „România 
literara“, ascuns sub marca anonimizatoare Cronicarul, ii pare ca ar fi vorba 
despre o „Românie normala, civilizata, plina de stralucire a mintii“. Noua, 
stiind ca mâine va fi inmormântat Vasile Paraschiv — un exemplu autentic de 
om normal, dar considerat pe la colturi de catre intelighenti un soi de nebun 
—, ne pare un teatru de fite. Discrepanta e cu atât mai vizibila cu cât 
Paraschiv, prezent printre „numeroase personalitati“ la ceremonia de decer- 
nare a „inaltelor“ distinctii de catre presedintele Traian Basescu, a fost singu- 
rul care a refuzat „Steaua României“. Ceea ce nu au facut actorii Radu 
Beligan, Gheorghe Dinica, Marin Moraru, poeta Ana Blandiana, istoricii 
Serban Papacostea (fost detinut politic) si Andrei Pippidi, criticul Nicolae 
Manolescu sau regizorul Lucian Pintilie. Au fost tare rusinati si peste poate 
de uimiti (imi amintesc imaginile vazute la televizor). Le era rusine de rusi- 
nea lui Vasile Paraschiv, cum spune poporul... Schimbând perspectiva, sin- 
gurul netitrat din sala de festivitati de la Cotroceni le-a tras o palma ustura- 
toare, atât inaltilor oameni de cultura, cât si presedintelui comunist, transfor- 
mat peste noapte in cavalerul dreptatii anticomuniste. Semn ca vanitatea si 
competentele profesionale nu tin loc de statura morala. Lui Paraschiv nu i-a 
fost nici rusine si nici frica sa fie considerat nebun (zeci de ani pâna in 1989) 
si dupa, mai ales dupa acest moment antologic petrecut la 1 decembrie 2008, 
de Ziua nationala a României. Dupa cum nu i-a fost când a facut atâtea 
drumuri la Bucuresti, uneori insotit de fetita lui — Maria-Luiza, pentru a 
semna Scrisoarea Goma, in 1977, dar si pentru a se interesa de soarta familiei 
Goma, care era asediata de Securitate. In timp ce scriitorii si intelectualii se 
dadeau la fund, ca nu cumva sa fie asociati cu Paul Goma, unii dintre ei col- 
portând dezinformari plasate de Securitate. Nu i-a fost nici in 1978: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 209 


„La 30 aprilie 1978 pe când ma intorceam acasa cu trenul de la Paris, la 
granita Curtici am fost dat jos cu forta de catre organele Ministerului de 
Interne si urcat tot cu forta in altul, care mergea in sens invers, spre Viena. 
Asa am fost eu, cetatean român, expulzat si dat afara din România, de catre 
activistii statului si partidului din Ministerul de Interne, in mod abuziv, fara 
nici un temei legal, fara nici o explicatie, fara bilet de tren, fara bani in 
buzunar, fara adapost si fara mijloace de existenta, pentru motivul ca am 
vorbit liber si am spus adevarul la Paris“. Ar fi potrivit sa ne amintim ce 
faceau intelectualii care „scapau“ in excursii in Europa occidentala... 

Desi era bolnav de grija celor trei copii, a sotiei, a soacrei vârstnice, 
Vasile Paraschiv nu a dat inapoi niciodata, normalitatea lui a fost mai 
puternica. Esenta umanitatii lui, pentru care, in tara orbilor, a ajuns la 
balamuc de atâtea ori, a invins. De fiecare data a iesit si mai hotarât sa nu 
cedeze, in ciuda Partidului si Securitatii, tocmai pentru ca nu era nebun. 
Iar familia lui l-a iubit si l-a sustinut neconditionat. 

Vasile Paraschiv, chiar tremurând de frica, nu s-a temut niciodata si nu 
i-a fost rusine niciodata. Pâna in clipa in care a murit. Normalitatea lui 
ramâne intreaga si fara onorurile statului român, pentru ca el constituie o 
constiinta de patrimoniu a noastra. Este valabil pentru toti aceia, putini, care 
privesc vremurile de sus, si nu sub povara lor. 

Fie-i tarâna usoara, Dumnezeu sa-l odihneasca, in sfârsit! 

7 februarie 2011 


Domnule! Această femeie este doi-trei-bärbati ca norma- 
litate. Să ne trăiască! 


* 


Mihai Gheorghe, în Obs. Cult.: 


“Cine 1-a împiedicat pe intelectualii români să urmeze lecţia poloneză 
sau lecţia cehoslovacă? Despre Jan Patocka, strălucit elev al lui Husserl, Fink 
şi Heidegger, mort în urma unui interogatoriu al Securităţii cehoslovace, nu 
se vorbeşte în cultura română. Paul Goma a rămas, în bună măsură, o expe- 
rienţă singulară, o experientä-limitä. Nimeni n-a pariat pe revoltă sau măcar 
pe refuz, toţi cei care credeau că opera lor este sublimă sau nemuritoare au 
tăcut şi au publicat. Cred că aici vorba lui Maiorescu este binevenită, „nu 
rezistă celula“, revolta, refuzul servitutii nu este în datele genetice ale multo- 
ra dintre noi, avem, dimpotrivă, înscrisă gros laşitatea, comerţul ignar cu 
toate stăpînirile, refuzul net al demnităţii, acomodarea cu orice, cu oricine.” 


* 


Paul Cernat. Obs. cult. despre cartea Ancăi Hatiegan 
Cărţile omului dublu. Teatralitate şi roman în 


regimul comunist 
“Anca Hatiegan se simte cu adevărat în elementul ei atunci cînd trece la 
literatură şi, mai ales, la analizele de romane. Grosul „aplicativ“ al volumu- 
lui, circa 200 de pagini, este ocupat de capitole cvasimonografice despre 
cärti-reper de Andrei Platonov, Marin Preda, Paul Goma, Norman Manea, 
Tadeusz Konwicki, Eugen Uricaru, Dana Dumitriu, Milan Kundera, Christa 
Wolf, Gabriela Adameşteanu sau Petre Sălcudeanu, după ce, în capitolul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 210 


despre „Teatralizarea epicului în comunism“, „prinsese“, cu acuitate, în itele 
analizei, romanele unor Mihail Bulgakov, Constantin Toiu, Alexandru 
Ivasiuc, Bujor Nedelcovici, Augustin Buzura sau Mircea Nedelciu. Aici se 
află reuşita majoră a autoarei, şi ea provine, mai ales, din adaptarea inteli- 
gentă, flexibilă, nuanţată a instrumentarului teoretic la „diferenţa specifică“ a 
fiecărei scrieri, la concretetea umană şi complexitatea narativă a operelor 
analizate. O „diferenţă“ care nu priveşte doar operele, ci şi contextele 
apariţiei lor, corespunzătoare atît fazelor sistemului comunist (dogmatism 
extrem, relaxare liberalizantă, închidere ş.a.), cît şi variantelor „naţionale“ ale 
acestuia. Căci, după cum se vede, Anca Haţiegan amestecă oportun romane 
româneşti şi străine, 1.e. central şi est-europene. 

(...) Sigur, se poate obiecta oricît asupra selecţiei, a eşantionului (de ce 
nu şi alte titluri, cel puţin la fel de relevante?), aşa cum s-ar putea obiecta fap- 
tul că unele romane discutate ale lui Goma au fost scrise şi publicate în exil, 
în afara contractului de lectură dintre autor, cititor şi cenzura politică. De ce 
nu şi romanele lui Nicolae Breban sau Mircea Eliade? [por fi comparate 
cărţile scrise în exil de Eliade şi de Goma cu cele scrise - adevărat, la Paris 
- de navetistul Breban? - întrebarea mea, adresată informatului Paul Cernat, 
P.G.] Dar modelul e „operaţional“ şi se cuvine extins cu alte ocazii. Anca 
Haţiegan are o bună priză la text, iar analizele sale meticuloase, scormonitoa- 
re identifică precis „modelele“ mentale şi culturale din țesutul viu al romane- 
lor, evaluînd, după caz, porțiunile valide, precum si pe cele necrozate de pre- 
siunea tezismului ideologic oficial. În aceste pagini, ea reuşeşte, pornind de 
la formele literare, o imersiune reuşită în psihologia specifică a creatorilor, 
urmărind pas cu pas strategiile acestora în relaţie cu strategiile Sistemului. 
Foarte incitante sînt observaţiile sale referitoare la evitarea introspectiei în 
majoritatea romanelor epocii sau cele despre apelul la formule manieriste ori 
baroce ca procedee „oblice“ de abatere de la linia partidului şi de la canonul 
„realist“ şi „clasic“ reprogramat de socialism. Întrebarea — retorică, fireşte — 
este dacă nu cumva manierismul, barocul, parabolicul şi esopicul păstrau, 
totuşi, o referinţă „realistă“ mai tare, mai autentică decît cea oficială (cu tri- 
mitere piezişă la o „realitate“ istorică, socială şi politică interzisă, eretică, 
subversivă). Nu cumva asistăm, azi, la o răzbunare/întoarcere a realismului 
ocultat de atunci? Ceea ce trimite la a ne întreba, neretoric, în ce măsură 
„fugile“ sau „eschivele“ din calea tăvălugului totalitar au produs aberaţii şi 
anomalii (psihologice sau estetice) sau, dimpotrivă, reuşite autentice în pla- 
nul soluţiilor existenţiale sau literare”. 


x 


Experiența berlineză a Norei Iuga 
Nora Iuga - Berlinul meu e un monolog Avtor: Iulia DONDORICI 

“(...) Le povestesc de frigul din dormitor în noaptea de decembrie 
1989, 5°, si noi, Nino si cu mine, îmbrăcați ca pentru serviciu, în pantaloni 
de stofă, cu cojoace matlasate, căciuli de lînă şi mănuși, îmbrăcaţi sub pla- 
pumă. (...) Cum, tu chiar ai vorbit cu Goma, cînd ei s-au ascuns cu toţii, tu 
chiar ai avut interdicţie de publicare, tu chiar ai fost dată afară din serviciu de 
atîtea ori, atunci de ce nu le-ai spus că ai fost disidentă, că te-au agresat...şi ti 
s-a părut mai interesant că în timpul basmalelor purtai pălării. Mi se face 
ruşine. Ce să fac eu acum, ce Securitate mă anchetează, jocul cui îl fac? 
N-am ştiut niciodată că am fost disidentă, cum n-am ştiut niciodată că am fost 
violată cu degetul de vărul meu cînd aveam zece ani... Astfel, ruptura perso- 
nală de unii membrii ai grupului bănăţean, printre care de fostul ei traducător 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 211 


Ernest Wichner, pare să fie dublată, dacă nu şi prilejuitä de această diferenţă 
de discurs şi de atitudine faţă de actul literar şi de receptarea lui.(...) 


* 


Istoria Soahului în România Răspuns la alegatiile lui Liviu Rotman 
Obs. cult. Autor: Carol IANCU 

“În numărul 561 al Observatorului cultural, a apărut articolul „Un 
contramodel de abordare a Holocaustului“, consacrat ultimei mele cărți: 
Alexandru Safran şi Şoahul neterminat în România. Culegere de documente, 
Bucureşti, Editura Hasefer, 2010, 576 p. Obiectivul recenziei lui Liviu 
Rotman (L.R.) este discreditarea rolului istoric jucat de şef-rabinul 
Alexandru Safran în timpul celui de-al doilea război mondial şi, în acelaşi 
timp, afectarea reputației mele de istoric. Este vorba despre o voinţă tenace 
de denigrare, din partea cuiva care nu a produs nici un studiu privind perioada 
anilor 1940-1944 şi a cărui „muncă“ actuală constă în a suscita o polemică 
falsă pentru a face să se vorbească despre el. Îmi propun să răspund 
alegatiilor lui Rotman.” 


Au ajuns să se încaiere între ei. «Incurcă-i, drace!», 


vorba tatei. 
* 


Vulgaritatea lui Dinu Patriciu 
Autor: Ovidiu ŞIMONCA 

“Ca angajat al unei publicaţii, m-aş simţi inconfortabil ca patronul să- 
mi ironizeze, într-un text din gazeta pe care o patronează, un prieten vechi şi 
drag. Dacă patronul procedează astfel, pot să am, ca angajat, două variante: 
fie să-mi dau demisia, apărînd şi pretuind prietenia faţă de amic, fie să merg 
mai departe, melancolic, îngîndurat, sastisit. 

Nu ştiu ce este în sufletul lui Andrei Pleşu, după ce patronul holdingului 
Adevărul, Dinu Patriciu, a scris un articol în care a fost grobian cu Gabriel 
Liiceanu (adăugăm că Andrei Pleşu nu este doar un colaborator constant al 
ziarului Adevărul, ci şi că Dilema veche face parte din trustul Adevărul). 
Dinu Patriciu a semnat un articol intitulat „Turma şi iertarea“. Un articol în 
care pluteşte, şi nu mă feresc de cuvinte, o bădărănie mustind de trufie, în 
care critica lasă locul injuriei. Vom cita acel fragment din textul lui Dinu 
Patriciu: „Există oameni care fac istorie şi oameni peste care trece istoria. 
Adam Michnik face parte dintre cei dintii. De aceea poate să ierte, deşi a tre- 
cut prin atâţia ani de închisoare politică. În sala arhiplină a Ateneului Român 
l-am ascultat la începutul săptămînii într-o sclipitoare discuţie cu Andrei 
Pleşu. Din sală, cineva, un intelectual care se considera de elită, sub pretextul 
unei întrebări, a încercat să se arate pe sine. Se declara uimit că Herta Muller 
îl credea trădător pentru că prin scrisul său nu se luptase cu sistemul ca anti- 
comunist ce se presupunea a fi, iar acum se simţea acuzat că ar fi procuror, 
pentru că în 1990 le ceruse celor care se făceau vinovaţi de colaborationism 
să stea o vreme deoparte. Adam Michnik i-a demonstrat cu adînc bun-simt că 
nu există vini colective. Fiecare plăteşte pentru greşelile lui. Regimurile 
extremiste au pedepsit în grup pentru simpla apartenenţă. Din respect pentru 
scrierile preopinentului, Michnik a admis că nu e chiar bolşevic. «E doar 
mensevic». Deşi se sculase ca şi coada vacii, verticală uneori, filosofeanul s- 
a scurs moale şi s-a împrăştiat pe scaunul lui. Dacă tăcea, filosof rămînea în 
ochii celor de faţă. E o ruşine să fii deştept şi totuşi oportunist. Acum 2.000 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 212 


de ani l-ar fi lăudat pe băiatul cu focul sau pe cel care şi-a făcut calul senator. 
Astăzi laudă scroafa cu aptitudini de a se cätära în copac“. 

Să scrii despre Gabriel Liiceanu că ar fi „filosofeanul“ şi să-l compari 
cu o balegă („deşi se sculase ca şi coada vacii, verticală uneori, filosofeanul 
s-a scurs moale şi s-a împrăştiat pe scaunul lui“) este inadmisibil. Nu cred că 
poziția de patron al unui holding îţi dă dreptul să scrii în felul acesta. 
Dimpotrivă, dacă are ambiţii editorialistice, patronul unui trust de presă cred 
că ar trebui să fie un model de jurnalism echilibrat, fără băşcălii ieftine şi fără 
acuze vulgare. Din păcate, la noi, în România, se suprapune prea des compor- 
tamentul unui patron de presă pe o purtare abuzivă, de tipul „eu, în ziarul 
meu, fac ce vreau“. Acest mod de a face jurnalism, în care patronul este 
deasupra unor norme jurnalistice, dar şi deasupra bunului-simt, n-ar trebui să 
mai existe în România. 

Personal, mă declar dezamăgit de faptul că Dinu Patriciu confundă 
critica cu injuria, deturnînd probleme vitale (comportamentul intelectualilor 
faţă de Putere, ieri şi azi) către grosolănii. I se pot face destule reprosuri lui 
Gabriel Liiceanu, inclusiv cele legate de insistența acestuia în a tot invoca 
faptul că în comunism „nu şi-a prostituat cuvintele“. La emisiunea de 
duminică, de la TVR, din 20 februarie, Gabriel Liiceanu mărturisea că se 
„enervează“ cînd i se aminteşte de „laşităţile“ intelectualilor sub comunism. 
Temperîndu-şi furia, Gabriel Liiceanu ar trebui să admită că, în vremea 
comunismului, au fost oameni mai curajoşi ca el, oameni care au contestat 
fätis regimul. Nu e aşa de complicat să accepti că n-ai fost ca Paul Goma, ca 
Doina Cornea, ca Radu Filipescu, ca Vasile Paraschiv, ca Dorin Tudoran sau 
ca Adam Michnik. Iar pentru vremurile de azi, de cînd a început criza şi de 
cînd salariile bugetarilor au fost secerate cu 25%, i se poate reproşa lui 
Gabriel Liiceanu faptul că n-a scos o vorbă, că a inginat prin tăcere măsurile 
acestui guvern, că n-a spus nimic în apărarea profesorilor şi a medicilor, 
extrem de loviți de criză, sufocaţi de cheltuieli familiale şi de datorii. (subl. 
mea, P.G.) În toată această vreme, cînd România are imense probleme, se 
desfăşoară spectacolul hilar al proslăvirii Elenei Udrea (oare ce competenţe 
ministeriale are totuşi această doamnă?) şi cel al unei inadecvate aşezări în 
lumea europeană (la nivelul diplomaţiei, sîntem tifnosi cu Germania şi 
Franţa...) despre care intelectualii au dreptul şi datoria să se pronunţe. 

Prin urmare, Gabriel Liiceanu poate fi criticat pentru poziţiile publice. 
Numai că este o diferenţă între critică şi injurie. Dinu Patriciu s-a asemănat 
atît de mult cu acei „moguli“ pe care o anumită parte a intelectualitätii nu are 
ochi să-i vadă... Dinu Patriciu a fost mojic cu Gabriel Liiceanu. Limbajul lui 
Dinu Patriciu nu făcea parte dintr-o dispută de idei onestă şi argumentată. 
Era vulgaritate pentru deliciul galeriei”. 


Comentarii 
liiceanu 
Marinescu Irina - Sambata, 26 Februarie 2011, 21:59 
Poate Dinu Patricu a exagerat în limbaj, dar nu în sens. Liiceanu este un oportunist, a scris în 
favoarea regimului comunist (a se vedea introducerea de la Tragicul. O fenomenologie a 
limitei şi depăşirii). despartire imposibila! 


Alcazar - Sambata, 26 Februarie 2011, 22:15 

Un text foarte bun! Cer insa circumstante atenunate pentru Dinu Patriciu. La atata infatuare si 
vacuitate cate salasluiesc in Gabriel Liiceanu, grosolania bogatasului roman mi se pare, 
totusi, indreptatita cel putin pana la un punct. Avand in vedere tinuta etica a "boierilor mintii", 
pariez ca Andrei Plesu nu se va desparti de Dinu Patriciu de dragul bunului sau prieten. 
uneori... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 213 


dece c - Duminica, 27 Februarie 2011, 13:49 

este nevoie ca printr-un limbaj grosier, si chiar printr-o injuratura lata, sa fie taxat compor- 
tamentul duplicitar, dorinta de parvenire, oportunismul impins la extrem si fasoanele intelec- 
tuale ale unor "unici" detinatori ai adevarului. Din pacate, A.P. si G.L. fac parte din categoria 
pentru care gasirea de vini colective motiveaza spiritul de gashca ce confera corului vocal al 
oportunistilor "merite colective”. 


Luni 28 februarie 2011 


Azi fiind ultima zi de iarnă, după calendarul meu potrivit 
după Ora Basarabiei, asemănător cu ceasurile (de mână, de buzu- 
nar, de perete, etc ) ale evreilor fanatici, în general basarabeni : 
Răutu-Oighenstein, Tismäneanu-Tisminetchi, Moraru-lulea 
Shafran-, Chişinevschi-Roitman, Nicolski-Boris Grünberg, 
Ofelia Manole, Anuta Toma, Ilka Wassermann etc etc etc, - cea- 
suri care arătau nesmintit Ora Moscovei - urmez fraza: observind 
că la Chişinău, ieri, au fost minus 6 grade, azi minus 7 - mă înfior 
de frig şi tremur vizibil, ca mama când voia să arate, la clasă, 
frigul de afară (şi din Siberia, unde îl bănuia pe tata - chiar dacă 
îi făcuse mormânt cu cruce în curtea bisericii din sat)... 

Astă-noaptea mi-a fost, nu doar udă - patru bluze, patru feţe 
de pernă - dar şi bolnavă: am răcit (ce-mi mai lipsea!), iar colac 
peste pupăză, spre zori, când credeam că mi-am găsit în sfârşit, 
ceasul de odihnă, m-a fulgerat în pulpa dreaptă un afurisit de 
cârcel - cercelu” mă-sii sale proprii şi personale! 

De la o vreme, cu Ana, în “discuţii”, ne întreconsolăm 
copilăreşte: «Nu-mi mai dai jucăria promisă? Nici n-o mai vreau, 
tineti-o, fă borş din ea!» - şi ne (între)oblojim. 

Chiar aşa, ne continăm, de astă dat individual, în colţul 
fiecăruia: ce ne-am fi făcut pe o astfel de vreme, la Chişinău? In 
primul rând: ne-ar fi fost frig-frig-frig, iar noi, släbiti, obişnuiţi de 
peste treizeci de ani cu un climat mult mai clement, am fi suferit; 
apoi - şi asta ne-ar fi ucis: constatind cum merg trebile în ţara 
noastră, Basarabia, conflicte care depăşesc mult, în vulgaritate 
tigänismele băsesco-udreşti dupe Dâmboviţa, iar prin ferocitatea 
egoismului sălbatic al celor aleşi depăşind încăierările între câinii 
maidanezi din Chişinău, “împărţindu-şi” hălcile de ceva, fără nici 
un gând măcar la nefericiţii de alături, oamenii care i-au ales în 
speranţă că, în sfârşit, cineva de-ai lor le va face dreptate - şi le 
va da oleacă de pâne. Am fi suferit atroce constatînd “fenomenul 
Plahotniuc”, individul despre care toată lumea ştie ce afaceri 
murdare învârtise până mai ieri, printre care nobila ocupatiune de 
vindere a femeilor moldovene “pe piaţa” turcească şi cipriotă. 
Ăsta, nu altul a fost pus în motul unei importante şi impozante 
funcţii în stat! - de către cine? De vreo bestie de rus ocupant? Da 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 214 


de unde! Ce, noi între noi nu ne putem bate cuie-n talpă, ba chiar 
trage singuri în ţeapă - însă pornind de la gură, nu de la cur? Bine, 
bine, eu am simțit făcătura partidului democrat (intenţionat l-am 
scris cu minuscule), unde şef este inenarabilul Diacov, analfabet 
cu diplomă, care nu cunoaşte “subtilitätile” , nici măcar regulile 
elementare ale limbii române, limbă de stat în Republica 
Moldova, crezînd că pluralul de la “cap” face: “capuri”! - acesta 
fiind patronul şi al lui Lupu, târâtura de doi metri (nu înălţime, ci 
adâncime) umblînd cu plecăciunile şi la Moscova şi la 
Strasbourg, poate-poate îi va “chica” ceva, o firimitură de 
putere... 

Putere, la Chişinău... Poate un loc-în-spatiu (nici măcar 
aşezat pe scaun), de unde să poată înşfăca tot ce nu este bătut 
în cuie. Cât despre Filat - nu mai vorbesc. Înainte de a şti ce 
“educaţie” primise la armată, în formaţiile de NKVD, bänuisem 
ce hram poartă - după privire: priviți, oameni buni privirea lui 
Filat! Şi jurati cu mâna pe inimă că ipochimenul are măcar un 
strop - de leac! - de cinste, de omenie, de spirit de dreptate - 
pentru concetăţenii lui, basarabenii care crapă de frig, crapă de 
foame, în timp ce se desvârşeşte crăparea (sic!) familiilor lor din 
pricina sărăciei întreţinută si de ei, “ai noştrii” Lupu-Ghimpu - si 
bineînţeles, el Filat, omul cu privire de bufnitä, traducătorul umil 
în ruseşte, în parlament, pentru minoritatea rusească, obicei de 
rob fără leac - dar visînd ardent să devină el nacealnik de robi, să 
nu-l lase doar pe batiuşka Voronin să exercite această înnobi- 
latoare-bolşeviceşte profesie. 


* 


Despre Liviu Librescu am mai scris, imediat dupä moartea 
lui tragică, mi-am exprimat nedumeriri, am formulat chiar 
negaţii, atacîndu-l pe fiul său Joe cel care dăduse informaţii 
fantezisto-calomnioase, în stilul “R. Ioanid”, Oişteanu, Shafir, 
Wiesel şi echipa. 

lată ce aflu acum, de pe un blog al lui Petru Clej: 


Liviu Librescu — vărul meu — un erou al românilor, evreilor si 
americanilor de Emil Simiu 

“Tatal lui Liviu, Izidor, avocat, a fost exclus din barou in 1940 si, dupa 
cum mi-a relatat verisoara noastra Livia, in 1941 a fost deportat in 
Transnistria. Liviu si mama lui au gasit refugiu in cadrul familiei, la Focsani, 
unde au suferit mari privatiuni.(subl mea, P.G. - deci nu fuseseră internati în 
“lagărul de la Focşani”). Ca majoritatea evreilor regateni, au scapat de 
consecintele cele mai grave ale politicii antisemite a statului roman, 
(subl.mea, P.G.- deci nu fusese deportat în “Transnistria, Auschwitzul romä- 
nesc” după informaţiile aceluiaşi Joe, fiul lui Librescu, reproduse în presa 
anglosaxonă ) moderata intr-o anumita masura dupa infrangerea nazistilor la 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 215 


Stalingrad, cand autoritatile romane au inceput sa caute o cale pentru a iesi 
din alianta cu Hitler. Lovitura de stat a Regelui Mihai dela 23 August 1944 a 
deschis o era de libertati si sperante. Tatal lui Liviu a devenit activ in politica, 
fiind membru al Partidului National Liberal al lui Gheorghe Tatarascu. Dar 
situatia politica s-a deteriorat rapid, comunistii au preluat efectiv puterea, si 
numai talentul lui stralucit i-a ingaduit lui Liviu sa-si continue studiile care ii 
fusesera periclitate de “originea sociala nesanatoasa,” formula care-i desem- 
na pe copiii din clasele mijlocii sau prospere.(...) 

Ca urmare a unei scurte perioade de relaxare politica, i s-a acordat 
Premiul Traian Vuia al Academiei Romane. Dar conditiile de viata sub regi- 
mul Ceausescu au devenit intolerabile si a emigrat cu familia in Israel, dupa 
ce a avut de suferit obisnuitele masuri represive ce se luau atunci impotriva 
majoritatii evreilor ce solicitau viza de iesire.(...) 

Liviu a devenit profesor la Universitatea Tel Aviv si dupa cativa ani a 
acceptat un post la Virginia Tech (...) 

Inteligent si tolerant, Liviu a fost mai mult decat un savant de clasa 
mondiala. Il pasionau literatura si istoria, si era iubitor si cunoscator de muzi- 
ca clasica. A fost co-semnatar al apelului adresat Institutiei “Yad Vashem”, 
care a dus la acordarea in 1993 a titlului de Dreapta intre Popoare Reginei 
Mama Elena. (...)” 


N.Red. Acest articol al inginerului Emil Simiu, care trăieşte şi lucrează la Washington 
DC, a fost publicat initial în publicaţia ISRO-Press, editată de Uli Vălureanu http://www.isro- 
press.net/Portal/, în aprilie 2007, în urma uciderii lui Liviu Librescu de studentul care a masa- 
crat zeci de persoane în campusul Universităţii Virginia Tech. Liviu Librescu a salvat, prin 
sacrificiul vieţii sale, vieţile mai multor studenţi care au putut să fugă de ucigaşul maniac. 
Publicăm acest articol pentru a contribui la păstrarea memoriei acestui om modest, dar 
excepţional, să fie păstrată, în vremuri în care criminali genocidari sunt ridicați în slävi în 
România, chiar dacă nu oficial. (această “precizare” aparţine Redactorului şef Clej, cel 
care nu aminteşte de minciunile, de afabulatiile holocaustizatoare ale fiului - n. m. P.G.). 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 216 


MARTIE 


Marţi 1 Martie 2011 


Minus 8 grade la Chişinău. 


Dădusem peste acest “reportaj” ieri, însă fiind prins cu 
încheierea lunii, nu l-am capturat. Azi dimineaţă am p'ous laba 
pă iel - citat din tetea clanului ‘lfabetizat: Plesitä. Merită a fi 
citate fragmente consistente, fiindcă este vorba, nu ca până acum, 
de autocăcănizarea “telectualilor românăcheşti, dar şi de, scuzati, 
pardon, bonsoar, de tigänizarea lor. 


“Vanghelie, la 43 de ani: "Eu nu îmbătrânesc, sunt în rebranduire". 
VEZI cu cine petrece edilul de ziua sa Autor: Florin Ciornei 

“Poetul Mircea Dinescu a gătit bucatele servite la masa lui Marian 
Vanghelie care serbează azi împlinirea a 43 de ani. 

Marian Vanghelie, alături de Ion Iliescu şi Gheorghe Nichita 

E petrecere mare azi în PSD. Marian Vanghelie împlineşte 43 de ani. 
Vicepreşedintele PSD îşi sărbătoreşte ziua în restaurantul Taverna Sârbului, 
deţinut de Marius Tucă. "Eu nu îmbătrânesc, acum sunt în rebranduire şi în 
schimbare de look", a mărturisit edilul la petrecerea sa, unde au ajuns mai 
bine de 400 de invitaţi. 

Printre aceştia, pe lângă oameni politici, se află şi patroni media (Dan 
Diaconescu) şi moderatori TV precum Victor Ciutacu şi Mihai Gâdea. 
"Va fi aşa, între prieteni. Vor veni oameni de la grupurile parlamentare ale 
PSD, jurnalişti din toate zonele vor fi. Sponsorul gastronomic este Mircea 
Dinescu care va pregăti ceva special”, a declarat Vanghelie pentru EVZ. 
(sublinierile îmi aparţin, P.G.) 

Vanghelie încearcă să-şi impresioneze invitaţii printr-o surpriză 
gastronomică. La masă se vor servi bucate alese şi preparate de bucătarul 
Mircea Dinescu. Poetul s-a oferit personal [cum altfel?, deşi Dinescu 
Mircea, carne d-a lor, este în stare să se ofere şi impersonal - n.m. P.G./ să 
gătească ceva special pentru Marian Vanghelie şi oaspeții săi. 

Iliescu, la petrecere 

Printre cei care au ajuns la restaurantul unde are loc aniversarea lui 
Marian Vanghelie se numără fostul preşedinte al României, Ion Iliescu, 
jurnalistul Emil Hurezeanu, Ion Stan (preşedintele PSD Dmabovita), 
Rodica Nassar (vicepreşedinte PSD), Lavinia Şandru, Robert Negoiţă 
(vicepreşedinte PSD), Nicu Băniciou, liderul grupului PSD din Senat sau 
deputaţii PSD Georgian Pop, Aura Vasile şi Mihai Tudose. 

Consilierul de imagine externă al primarului sectorului 5, Cozmin 
Guşă, este la masă cu Mircea Dinescu. La o altă masă stau liderii sindicali 
Bogdan Hossu şi Marius Petcu. 

În urmă cu puţin timp, au ajuns la petrecerea primarului de la 5 şi 
vicepreşedinţii PSD Dan Nica, Constantin Niţă si Ion Chelaru, omul de 
televiziune Stelian Tănase, preşedintele LPF Mitică Dragomir, primarul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 217 


Gheorghe Nichita, cântäretul Marcel Pavel, dar si Eugen Simion, critic 
literar şi fost preşedinte al Academiei Române. (...) Şi preşedintele Senatului 
Mircea Geoană s-a numărat printre cei veniţi să îl felicite pe Marian 
Vanghelie. (...) El a părăsit locaţia [să fi fost intenţia jurnalistului, sau o 
scăpare : crâşma lu‘ Tucă a devenit “locaţie”! - n.m. P.G.] la scurt timp, 
spunând că mâine urmează să plece într-o deplasare la Istanbul. 

Un invitat surpriză este Miron Mitrea, care a venit însoţit de nevasta 
sa Manuela Mitrea. Viorel Hrebenciuc a ajuns spre finalul distractiei. 

Ce a gătit Dinescu 

"Am pregătit pentru invitaţi purcelus de lapte la protap, pastramă de 
gâscă, slănină afumată, caltaboş şi fasole bătută, după o retetă specială. Aici 
se va servi numai vinul meu de la Cetate. Vreau sa îmi fac reclama pentru că 
o să îmi deschid un restaurant în Bucureşti. O să am şi o emisiune, «Politică 
şi delicateturi», la Realitatea TV", ne-a declarat Mircea Dinescu. 

La final, oaspeţii se vor înfrupta cu un tort personalizat cu poza lui 
Marian Vanghelie, pe care scrie "Împreună vom învinge! La multi ani!" 

Tablouri, sticle de băutură două volume de dicţionare ilustrate, un 
dicționar englez-român, icoane - acestea sunt doar câteva dintre cadourile 
pe care le-a primit Vanghelie. Ciutacu i-a adus cadou colecţia de cărţi a 
Jurnalului Naţional. 

Daniel Marian Vanghelie s-a născut pe 28 februarie 1968, în Bucureşti. 
Acesta este căsătorit Charlotte, cu care are un fiu, Alexandru. Vanghelie 
ocupă funcţia de primar al sectorului 5 al municipiului Bucureşti din anul 
2000, fiind deja la al treilea mandat”. 

Comentarii 
1 martie, 00:34. accizatu 
S-a strans toata floarea cea vestita a hotilor, a banditilor a mafiotilor din Romania in frunte cu 
calaul principal „pentru a sarbatori un analfabet „un retardat mintal care nu stiu cum a ajuns in 


politica! Sper din toata inima ca acest "bucatar" de seamana (o alta lepra antiromaneasca ) sa 
le pregateasca mesenilor un meniu cu mult rozinex si verde de paris! Pofta buna!! 


1 martie, 00:15. noel 

Traiasca TIGANIADA COMUNISTA A p.s.d-ului. 

P.S. Cind ma gandesc ca ACEASTA TIGANIADA VREA SA CONDUCA ROMANIA..MI 
SE SCOALA PARUL IN CAP. 

Romnii fiti DOBITOCI si votati cu TIGANIADA ---psd (cu al sau lider MONDOLOIDUL- 
PROCUROR DE OPERETA ) 


1 răspuns, 9 voturi 

28 februarie, 23:58. daniel c 

trist dar adevarat. Si cand te gandesti ca este doar aniversarea unei zile de nastere. Cand 
iarasi te gandesti ca multi abia isi permit sa petreaca in familie un asemenea eveniment, altii, 
asa zisi social democrati, isi permit sa petreaca un asemenea eveniment impreuna cu alti 400 
de invitati, si daca e sa facem un calcul asa usurel, sa cheltuiasca minimul 10 000 € daca 
20 000€. Intrebare: de unde dracu au banii astea ca parca e criza nu? Si la urma urmei 
Vanghelie e doar un primar. 


28 februarie, 22:56. vax 

"Eu nu îmbătrânesc, sunt în rebranduire" 

inainte : marean gitano - un kkat psd-ist 

dupa rebranduire:gitano marean - acelasi kkat psd-ist 


28 februarie, 22:45. Ghica 

Cine se aseamana s-aduna ! 

Numai puscariabili unul si unul , un tribunal serios ar putea aplica toate articolele din codul 
penal cu 10 % la suta din invitati . 

Mare chef in stil tribal tigano-roman. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 218 


Si Dinescu asta din oropsitul care a fost al regimului comunist a ajuns sa le fie sluga la masa? 
se vede ca nu-l deranjeaza compania stalinistilor. Si de cand e asa de faimos ca bucatar ? a 
facut o slanina afumata , a facut niste jumari si-o ciorba de fasole cu urzici pisate de caini 
si-a devenit mare etalon a bucatariei traditionale ? 

sa fie de capul lor petrecerea lor de fomisti imbogatiti peste noapte . 


28 februarie, 21:45. lumina 

Ciutacu, Gadea, Negoita, Iliescu,etc..... nicio surpriza! 

Dar ce cauta un Emil Hurezeanu, un Stelian Tanase,un Eugen Simion? 

Asta e,noroc ca mai sunt zile de nastere cand ,,preteniile" ies ca mazga pe mlastina,la supra- 
fata, Ce rusine domnilor. Sa ne asteptam ca intr-o zi cu soare dl Marean Vanghelie sa devina 
membru al Academiei Romane!? Bineinteles,nu innainte ca acesta sa absolve cu magna si 
laude facultatea si doctoratul la univerfsitatea de renume mondial Spiru Haret! 


28 februarie, 21:08. mi-e foame de-o ciorba de burta 

E trist ca un semianalfabet precum Vanghelie face prima pagina. E si mai trist ca are invitati 
precum Eugen Simion iar Dinescu ii "pregateste o surpriza culinara". Curat Kafka. Romania 
… jenant. Au dreptate francezii: Tzara de Tzigani.” 


* 


La autofilmarea “Utopia utopică’, afisată de Brega pe 
Curajnet, un “cititor” semnînd «Anton» nu se preocupă de 
subiect (“Biblioteca”), acesta nu-l interesează, decât în treacăt, 
afirmînd că el mă susţine : «la, încă o bibliotecä!», şi trece 
urginte la prabliema lui: mă roagă să... 

Anton spune: martie 1, 2011 la 01:17 
Domnule Paul Goma, rolul informarii corecte este crucial si va sustin cand vorbiti de crearea 
unor biblioteci adecvate in Basarabia. 

Dar chiar inainte de asta cred ca macar in conditiile actuale trebuie ca oamenii sa fie 
documentati pe cat posibil din surse corecte. 

Intrucat stiu cum ati fost urmarit si provocat de Securitate, cu acel baiat din orfelinat 
care a vrut sa intre in apartamentul dvs si sa pretinda ca l-ati violat, dupa care, cand nu a reusit, 
a dat cu capul de pereti(!!!) pe scari, eu v-as ruga sa va implicati si dvs personal in explicarea 


orientarii sexuale si a urii dedisimulate existente in RM contra homosexualilor. 
Sper ca nu va cer mult! 


Ba da,“Antoane”, îmi ceri prea mult. Fiindcă subiectul 
“homosexualitatea”, în general, nu m-a preocupat în viata-mi - 
lungă, am depăşit 75 ani - iar în special homosexualitatea din 
“RM”, cum îi spui Basarabiei îmi este total necunoscută - si nu 
sufăr. Deci: nu mă pronunt despre ceea ce nu ştiu - eu nu sunt 
“forumist”, să dau buzna pe un site, fără a zice Bună-ziua dar să 
mă bag în vorbă - evident, în perfectă necunostintä de cauză - 
pen’că nu-i aşa, s’tem în democrație, ce candela mă-sii, fiecare 
cetățean are dreptu’ la părere prop’ie si chiar personală. 

Eu nu am păreri, “Antoane”. Eu am opinii. Si am un nume, 
de care nu mi-e ruşine şi nici nu mi-e “oarecum-frică” să-mi 
semnez cu el, în clar, acele opinii. Şi nu-mi ascund prenumele în 
manifestații publice (ca forumurile, care nu sunt... secrete); 
nu-mi plac “pseudonimele”, cu atât mai vârtos pseudonimatii, 
fiindcă îi consider, după spunerea mamei: nişte vai-de-curu-lor: 
anonimeni. lar cu (ano)nimenii cine dialoghează? Doar ei înşişi. 


OPaul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 219 


Despre ce?, despre, desigur, Nimica, altfelzisul neant-mioritic. 
Miercuri 2 martie 2011 


M-am trezit mânios pe la orele 1,20 şi am făcut trei 
episoade. 


x 


Eu credeam că Pecican este doar un ardelenoi goi slugă 
supusă Curții Holocaustologiei Totalitare. Ei bine [ei, rău!], nu! 


28 feb 2011Filed under: sensuri si nonsensuri Author: Cultura 

Urmărind să încurajeze schimbul liber de idei si de opinii, revista Cultura pro- 
movează totodată şi asumarea responsabilitätii acestora. Prin urmare, am decis să nu 
publicăm în revistă intervenția de mai jos. Totuşi, o publicăm pe blog, deoarece, indi- 
ferent de identitatea autorului său, textul semnalează câteva fapte reprezentative pen- 
tru moravurile mediului universitar actual, fapte care pot fi probate sub raport docu- 
mentar. Am eliminat din text pasajele care conțin vulgaritäti sau afirmații neverifica- 
bile; din scrupul filologic, le-am marcat prin crosete. (n. red.) 

Primim la redacţie: 
“Coriolan Ovidiu Pecican — un intelectual marga cum laude 

Domnule Mihai Iovănel, 

Urmăresc cu interes revista , Cultura”, cu toate că nu aprob întotdeauna 
accentele critice ale acestei publicaţii [...] . În calitatea mea de universitar 
(care, din motive pe care nu vi le voi mai detalia aici, e constrâns să-şi păstre- 
ze deocamdată anonimatul [...]/ care constrângeri? - n.m. P.G.), m-au inte- 
resat îndeosebi dezvăluirile pe care le-aţi făcut cu privire la cârdăşiile, opor- 
tunismul şi parvenitismul din mediul nostru academic. [...] 

Nu v-aş fi scris acest mesaj dacă nu v-aţi fi referit, de curând, la un caz 
pe care îl cunosc mult mai bine decât mi-aş fi dorit. Este vorba despre dl. 
Ovidiu Pecican, cu care sunt, indirect, coleg la Universitatea „Babeş-Bolyai” 
din Cluj. Dacă nu mă înşel, aţi semnalat, o dată sau de două ori, postura 
penibilă în care istoricul s-a pus omagiindu-l obsesiv şi desäntat pe şeful său, 
rectorul Andrei Marga. [...] DI. Pecican nu este singurul cirac al rectorului 
clujean, însă frecvenţa cu care domnia-sa practică acest sport degradant — 
degradant nu numai pentru sine, ci şi pentru „obiectul” său şi, în ultimă 
instanță, pentru întreaga noastră universitate — îl recomandă drept 
aplau-dacul de serviciu al d-lui Andrei Marga. (subl. mea, P.G.) 

În această ordine de idei, m-a şocat seninätatea cu care dl. Pecican 
minte într-o postare de pe blogul său, atunci când scrie că, „dintre sutele [...] 
de articole livrate de mine într-un an pe la revistele de cultură şi prin presă — 
„unul sau şi mai puţin dintre ele (unul la doi ani, să zicem) îl pomeneşte pe 
filosoful Andrei Marga” (cf. http://ovidiupecican.wordpress.com/2011 
/02/20/pseudo-dezbatere-filosofica-vi-afilieri/) Urmărind la întâmplare un an 
calendaristic (din iunie 2005 până în mai 2006), eu am găsit nu mai puţin de 
trei articole pe care domnia-sa i le-a dedicat d-lui Andrei Marga: 

l. un articol „sintetic”: „Premiul Herder pentru Andrei Marga”, în 
„Observator cultural” din 9 iunie 2005; 

2. o recenzie la volumul „Die Kulturelle Wende. Philosophische 
Konsequenzen der Transformation/ Cotitura culturală. Consecințe filosofice 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 220 


ale tranziţiei” (în , Steaua”, septembrie 2005); 
3. un comentariu la „Filosofia lui Habermas” (în „aLtitudini”, mai 2006). 

Iar acestea nu sunt simple menționări, ci articole consacrate în exclusi- 
vitate, de-a lungul unui singur an, d-lui Andrei Marga, autor despre care dl. 
Ovidiu Pecican afirmă că îl „pomeneşte” o dată la doi ani... 

Trist nu este, totuşi, că dl. Pecican îl „pomeneşte” pe dl. Andrei Marga, 
ci cum îl „pomeneşte”. În imaginaţia d-lui Ovidiu Pecican, şeful său capătă 
dimensiuni şi trăsături care amintesc de „Cântarea României”. Nu mulți ştiu, 
de exemplu, că dl. Pecican este inventatorul formulei triumfaliste, ironizată 
adesea în universitatea clujeană, marga cum laude (v. CV-ul afişat pe 
http://Awww.euro.ubbcluj.ro/structura/pers/Ovidiu_Pecican.php). [...] 

Nu neagă nimeni, apoi, că dl. Marga are „merite de cărturar”, cum vă 
acuză dl. Pecican pe dv. şi pe alţi pretinşi „detractori”. Însă mă îndoiesc că 
printre aceste „merite” s-ar afla şi „noua alianţă dintre discursul filosofic şi 
realitatea imediată pe care, recurent şi tensional, o propune scrisul lui Andrei 
Marga” (cf. http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=6826). Dacă 
asemenea rânduri ar fi cuprins măcar o fărâmă de adevăr, şi nu doar simple 
„limbi” oferite cu exces de generozitate şefului, atunci poate că dl. Pecican ar 
fi trebuit să ne explice şi în ce ar consta această „nouă alianţă” pe care a 
„propus-o” dl. Marga în raport cu Dewey, Habermas şi, în general, cu toată 
filosofia secolului trecut. 

Tot astfel, sunt sceptic cu privire la faptul că, în „Absolutul astăzi: 
Teologia şi filosofia lui Joseph Ratzinger”, dl. Marga ar dezvolta nu doar un 
„crez propriu”, ci ar acoperi „un orizont de amplitudine maximă” prin 
„dimensiunea vizionară a unei gândiri teoretice care izbuteşte integrarea cre- 
dintei, a convingerii celei mai tari şi profunde, ca factor modelator al lumii” 
(cf. http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=1 123). Dacă într-adevăr 
dl. Andrei Marga ar fi reuşit să rezolve o problemă cu care şi-au spart capul, 
în contemporaneitate, Paul Ricoeur sau Gianni Vattimo, atunci n-ar fi stricat 
ca dl. Pecican să ne explice şi nouă, profanilor, cum de şeful său a reuşit o 
asemenea performanţă. 

[...] Mă tem, însă, domnule lovănel, că n-o să aflăm niciodată aceste 
explicaţii. Simplul fapt că, în postarea amintită, dl. Ovidiu Pecican a încercat 
să ascundă sub preş frenezia cu care a lăutărit până de curând la uşa rectorului 
Andrei Marga ne arată că domnia-sa pregăteşte să cânte pe la alte mese (în 
condiţiile în care, la sfârşitul acestui an, d-lui Marga i se va termina ultimul 
mandat de rector şi, conform noii legi a învăţământului, poate chiar cariera 
universitară). Mai mult, într-un cerc restrâns, dl. Pecican a mărturisit că 
„s-a rezolvat” deja cu noul rector şi că în următorul mandat academic 
domnia-sa va fi „cel putin prorector” (1?) (subl. mea, P.G.). 

Eu recunosc că nu ştiu cine va fi noul rector al UBB; nu ştiu nici măcar 
de la ce facultate va fi. Însă pentru dl. Ovidiu Pecican asta nu cred că are 
importanţă, deoarece e foarte probabil ca domnia-sa să divagheze cu aceeaşi 
nonşalanţă cu care s-a pronunţat despre valoarea internaţională a filosofiei 
d-lui Andrei Marga şi despre contribuţiile la dreptul familiei sau la teoria 
stringurilor pe care le vor fi adus diverşi colegi. Va fi, negreşit, încă un pas 
glorios pe care dl. Coriolan Ovidiu Pecican îl va face pe urmele ilustrului său 
tiz şi model Coriolan Drăgănescu”... 


MarinelaFebruary 28th, 2011 at 5:13 pm 


Ma declar profund dezgustata! Rusine acestor intelectuali de carton ahtiati dupa 
sinecuri universitare! 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 221 


Ovidiu Pecican March 1st, 2011 at 9:59 am Păi, după socoteala asta strictă, domnule, 
stau mult mai bine în ceea ce priveşte apariţiile referitoare la dl. Liiceanu. la 
numärati-le, numai! Voi fi fiind şi liicenian, şi ignor asta, te pomeneşti... 


Profesorul March 1st, 2011 at 10:37 am 

Domnule Ovidiu Pecican, iar ati încurcat borcanele, because: 

1. Spre deosebire de Andrei Marga, DI. Gabriel Liiceanu nu e şeful Dv. şi nu v-a 
umplut de sinecuri. 

Ergo: 

2. Despre Dl. Liiceanu n-aţi scris că a revoluţionat filozofia mondială, ci doar că e un 
fascist nenorocit. 

Q.e.d.: De-aia limba pecolină/ Forează ca o turbină. 


Nicky March 1st, 2011 at 12:47 pm 

Profesore, logica matale pare irefutabila, da” concluzia e out of line. Limba pecolina 
nu-i tare & abraziva k o sapa de turbina. E moale & califelata, poate chiar gelatinoa- 
sa, k sa poata explora & masa pe indelete toate cavitatile rect(or)ului prea-iubit. 


x 


Ghimpu, in 11 ianuarie: 
„Relaţii mai bune le-am avut cu Marian Lupu şi Serafim Urechean. Noi trei eram mai 
uniţi în AIE-1. Cu Filat nu avem relații personale, doar de alianţă”, a recunoscut 
Ghimpu, exprimându-și speranţa că după ce a revenit de la Ierusalim, (subl/mea, 
P.G.) să se împace mai bine cu toții colegii din alianță şi să capete mai multă încre- 
dere în liderul PLDM.” 


Ghimpu a fost la Ierusalim, ca recompensă pentru... 
uitarea lui Goma - aşa cum scrisesem eu, în urmă cu...-, e-he! 


x 


14 Jan 2011Mocanu: „Ghimpu e în caseta lui Plahotniuc, (...) ” 

Liderul Mişcării Antimafie, Sergiu Mocanu, a declarat că este îngrozit de ceea 
ce se întâmplă în Republica Moldova, mai ales că „cel mai mare mafiot”, Vlad 
Plahotniuc, a ajuns să conducă ţara. 

„Liderul PL, Mihai Ghimpu, a ajuns deja în „caseta” lui Plahotniuc, iar dacă 
Vlad Filat nu lasă la o parte plăcerea de sine şi aroganta, atunci o să fie şi el päpat de 
Plahotniuc. Asta urmează să se întâmple peste jumătate de an. Plahotniuc vrea să fie 
cu orice preţ premier şi are toate şansele să-şi realizeze planul dacă Filat nu o să între- 
prindă nimic. Plahotniuc are toate instituţiile de drept, mai puţin Ministerul 
Afacerilor Interne şi din acest motiv spun că RM mai are o şansă de a fi salvată”, a 
declarat Sergiu Mocanul în cadrul emisiunii „Chestiunea Zilei” de la Jurnal TV. 

Potrivit lui, instituirea acestui prezidiu la Guvern va fi „bâta” lui Plahotniuc. 
„Toţi membrii prezidiului vor veni cu mâinile goale, iar Plahotniuc cu bâta în mâini. 
Prezidiul va pune la cale ce obiecte să fie scoase la privatizare şi multe probleme de 
acest gen”, este de părere politicianul. 

Mocanu spune că ştie de ce până acum Vlad Filat nu a rostit numele noului 
ministru de interne. „Orice numire la MAI va fi dezastruasă. Dacă Filat nu pune o 
candidatură care să-i convină şi lui Plahotniuc, atunci viceministru va deveni 
Valentin Zubic. Iată din acest motiv s-a tergiversat cu numirea unui ministru”, a mai 
adăugat liderul Mişcării Antimafie. 

De menţionat că liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, a respins zvonurile 
precum că Plahotniuc ar fi finanţat şi are controlul asupra partidului său. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 222 


Deci Ghimpu era demult murdar... 


x 


Débat sur Israël : l'ENS condamnée pour entrave 
à la liberté d'expression 
Mis à jour le 01.03.11 Î 20h28 

Le Tribunal administratif de Paris a condamné, samedi 26 février, la 
direction de l'Ecole normale supérieure (ENS) pour avoir refusé la réserva- 
tion d'une salle pour un débat sur la question israélo-palestinienne.AFP 

Le Tribunal administratif de Paris a condamné, samedi 26 février, la 
direction de l'Ecole normale supérieure (ENS) pour avoir refusé la réserva- 
tion d'une salle pour un débat sur la question israélo-palestinienne. Le collec- 
tif Palestine de l'ENS avait déposé, début février, une demande de réservation 
de salle pour organiser un nouveau débat, dans le cadre de la "semaine contre 
l'apartheid israélien". Selon ses membres, ce débat avait pour objectif de 
"réfléchir à la pertinence de la qualification juridique d'apartheid pour décrire 
la situation israélo-palestinienne". Le collectif avait invité Omar Barghouti, 
initiateur en Cisjordanie de la campagne de boycott des produits israéliens 
(Boycott, désinvestissement, sanctions", aussi appelée BDS) et la réalisatri- 
ce franco-israélienne Simone Bitton, ainsi que des étudiants israéliens et 
palestiniens. 

L'ENS a refusé, par la voix de sa directrice, Monique Canto-Sperber, fin 
février, la réservation de la salle, estimant que "l'ENS n'a pas pour vocation 
d'abriter des meetings de partis politiques ou des réunions organisées par des 
groupes militants, nationaux ou internationaux, dans lesquels s'exprimerait 
un point de vue univoque", comme l'expliquait le blog du Monde de l'éduca- 
tion. 

LA JUSTICE DONNE RAISON AU COLLECTIF 

Le collectif Palestine a dénoncé une "censure". Après avoir essuyé un 
nouveau refus de la direction de l'école, il a décidé de porter l'affaire en 
justice. Qui lui a donné en partie raison. Dans ses conclusions, le juge des 
référés estime que les plaignants "sont fondés à soutenir que la directrice de 
l'ENS, dans l'exercice de ses fonctions, a porté une atteinte grave et mani- 
festement illégale à la liberté de réunion, qui constitue une liberté fonda- 
mentale". 

Le juge ordonne à l'ENS de suspendre sa décision de réexaminer la 
demande du collectif Palestine. Il note également que les plaignants ont "fait 
part de leur volonté d'assurer un caractère contradictoire aux débats program- 
més". (Voir la décision du tribunal sur Le Monde.fr.) 

Contacté par Le Monde.fr, l'un des avocats de l'école, Patrick Klugman, 
estime que "cette décision est un dangereux précédent". "La semaine contre 
l'apartheid d'Israël est un événement susceptible de poursuites pénales, donc 
je ne vois pas comment la direction de l'école aurait pu l'autoriser", explique- 
t-il, estimant que l'emploi du terme "apartheid" concernant l'Etat d'Israël est 
illégal en France. Il ajoute que l'ENS a la volonté de saisir le Conseil d'Etat 
sur cette question. 

Conformément à la décision du juge, la direction de l'école a réexa- 
miné, mardi, la demande du collectif. Et a de nouveau refusé la salle, au motif 
que le débat aurait dû être contradictoire, et qu'il ne peut être inclut dans la 
"semaine contre l'apartheid israélien". 

Le collectif assure que le débat organisé n'est pas une promotion du 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 223 


boycott d'Israël mais un débat de fond sur la notion d'apartheid". Et entend 
saisir le juge administratif mercredi pour obtenir satisfaction. 
LE "PRÉCÉDENT" STÉPHANE HESSEL 

Cette affaire fait suite à l'annulation d'un débat sur Israël avec Stéphane 
Hessel, mi-janvier, qui avait déclenché une polémique. L'auteur d'Indignez- 
vous !, ancien résistant, était invité à débattre de la répression de la campagne 
de boycott des produits israéliens. La direction de l'ENS avait annulé le débat 
après les inquiétudes relayées par le Conseil représentatif des associations 
juives de France et plusieurs associations juives. 

Une décision qui avait suscité la colère de plusieurs chercheurs anciens 
élèves de l'école, qui avaient dénoncé dans une lettre publiée dans Libération 
une atteinte à la liberté d'expression. Ils estimaient que la directrice de l'ENS 
avait "déshonoré sa fonction". Cette dernière avait déploré dans une tribune 
au Monde un "vacarme d'indignation sincère et de mauvaise foi mêlées". Et 
avait expliqué avoir décidé "seule" de cette annulation, estimant qu'il s'agis- 
sait d'un "meeting sans débat". Elle ajoutait : "Si une situation analogue se 
présentait de nouveau, j'agirais de la même façon". 

Nabil Wakim 


André Bellache 15h30 

Autre témoignage sur le comité Palestine de l'ENS, celui d'Esther Benbassa : « En 
avril 2009, à la suite d'un colloque savant sur Israël-Palestine, j'avais organisé à 
l'ENS un débat entre LeÎla Shahid, un representant de l'ambassade d'Israël, deux uni- 
versitaires et Régis Debray. Alors, c'étaient les défenseurs du BDS qui, pendant des 
semaines, avaient fait pression sur moi pour que jannule la participation du diploma- 
te israélien. N'ayant pas, pour ma part, cédé aux invectives... » 


andre-bellaiche15h24 

Les membres du comité Palestine de l'ENS ont une conception plutôt unilatérale de 
la liberté d'expression, comme en témoigne ci-dessous le professeur Raphaël Drai. 
http://www.aschkel.info/ article-vociferations-palestinistes-a-normale-sup-raphael- 
drai-50400103.html P.S. Ce n'est pas l'usage du terme "apartheid" qui est interdit en 
France, c'est l'appel au boycott d'Israël, boycott commercial, universitaire, artistique, 
sportif, tel qu'il est prôné par BDS et le comité Palestine de l'ENS. 


l'observateur14h26 

Il n’y a pas d'apartheid en Israël. Tous les citoyens ont le droit de vote. Le principe 
un citoyen/une voix est strictement appliqué. Il y a douze députés arabes, soit 10% 
de la Knesset.L'ancien Chef de l’Etat a été jugé coupable par un tribunal présidé par 
un juge arabe. Un arabe est à la Cour Suprême. Les non-blancs d’Afrique du Sud, 
parqués dans des bantoustans, n’avaient aucun de ces droits. Aux USA les noirs ont 
acquis le plein droit de vote dans les années 60. La ségrégation était la loi. 


ir16h04 

à Roland. Il y a tout de même des différences entre l'Afrique du Sud du temps de 
l'apartheid et Israel. L'Afrique du sud n'a jamais bombarde des camps de l'ONU, ne 
s'est jamais contrefichu des résolutions de l'ONU, n'a pas assassiné de diplomates 
comme le comte Bernadotte, etc etc bref n'a pas placé sa sécurité au-dessus de tout 


gerard-ausseil15h32 

Ne faites pas comme si vous ignoriez que l'apartheid dont il est question ne concer- 
nait pas les palestiniens privés des droits élémentaires et la Palestine occupée et 
exploitée illégalement. 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 224 


roland 15h05 

La construction illégale (décision de la cour internationale de justice de La Haye) du 
mur de "séparation", la construction de routes "séparées" interdites aux Palestiniens 
dans les territoires palestiniens, les colonies et la délimitation de territoires "séparés" 
analogues à des bantoustans ressemblent à s'y méprendre à l'apartheid sudafricain. La 
justification sécuritaire était egalement une justification sud africaine, sans parler du 
blocus de populations civiles pires qu'en Afrique du Sud. 


Joi 3 martie 2011 


Azi am încercat să înregistrez fragmente din Calidor. Am 
fost nevoit să... pozez (eu), din profil, ca să pot citi de pe ecranul 
mare textul. Nu e cea mai fericită opţiune, dar nu am avut 
încotro. Şi nu a mers: pe de o parte, pentru că eu citeam... din 
profil. Citind astfel, microfonul - destul de departe (şi pieziş) nu 
înregistra suficient de audibil sunetul. Filip mi-a propus tableta 
lui. Nu ne-am înţeles de la început: tableta aceea este grea; apoi 
trebuia să o tin în faţă, ca pe o carte; în al treilea rând, eu citesc 
fără ochelari, imaginîndu-mi că arăt mai... “telectual cu! 

După ce mi-am făcut criza de mânie, m-am hotărît: voi 
accepta tableta (iPad) a lui Filip, dacă el o va încărca. Am 
selectat fragmentele de citit, 1 le-am trimis lui Filip şi, dacă totul 
merge bine, mâine, în zori voi porni iar la drum, de la început de 
tot - deşi mi se rupe inima după munculita mea pierdută - şi ce 
obositoare!, mi-am adus aminte de înregistrările făcute pentru 
emisiunile Monicăi. Da, dar atunci eram muuult mai tânăr: cu 
vreo... 30 ani! 


x 


“ANA BLANDIANA face un bilanț al împlinirilor si dezamăgirilor din 
ultimii 20 de ani: "Imaginea mea literară a fost întunecată de zoaiele 
vieții publice" 

de GABRIELA LUPU 
"Cei ce îşi exprimă enervările, disperarea, revolta în mod 
anonim pe bloguri nu sunt mai puțin vegetali decât părinții lor 
care aplaudau la şedinţe de partid şi bârfeau acasă cu telefonul 


acoperit cu perna. " 

Important nume al rezistenței prin cultură, poeta Ana Blandiana vorbește într- 
un interviu pentru România Liberă despre viața literară pre şi postdecembristă, 
despre „icoanele" literaturii române şi ale luptei anticomuniste, dar şi despre necesi- 
tatea înființării unui muzeu al comunismului la București. 

În contextul disputei inițiate de Herta Müller legată de pasivitatea intelectuali- 
lor români în timpul dictaturii comuniste, Ana Blandiana poate fi un exemplu de disi- 
dent care nu numai că nu şi-a „prostituat cuvintele", cum declara filosoful Gabriel 
Liiceanu, ci le-a şi folosit ca arme. Ana Blandiana a militat după Revoluţie pentru 
conştientizarea atrocităților regimului de neagră amintire, ea fiind membru fondator 
al Alianţei Civice şi al Memorialului de la Sighet, important institut de cercetare a 
crimelor comunismului. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 225 


Cât de greu a fost să deveniți o voce atât de puternică în poezie într-o 
lume care a fost mai mereu „terenul de joacă" al bărbaţilor? 


Mi-a fost atât de greu din alte puncte de vedere încât pe acesta nici nu 
l-am sesizat. De altfel - poate pentru că am situat întotdeauna poezia undeva 
deasupra clasificărilor, care nu suportă atribute - nu m-am considerat nicio- 
dată o femeie care scrie versuri, ci, eventual, un poet care întâmplător este 
femeie. lar această perspectivă a fost, în cele din urmă, acceptată de toată 
lumea. 

E adevărat că la aceasta a contribuit, probabil, faptul că, după prima 
poezie publicată la 17 ani, tuturor publicaţiilor din ţară li s-a atras atenţia că 
„sub pseudonimul Ana Blandiana se ascunde fiica unui duşman al poporu- 
lui", încât patru ani mai târziu când, atmosfera încălzindu-se puţin, am rede- 
butat, toată lumea şi-a adus aminte că sunt acea fetiţă persecutată de la Cluj 
şi am fost privită cu o atenţie specială şi comprehensivă. Ceea ce din punctul 
de vedere al întrebării dvs. ar putea fi interpretat ca o confirmare a proverbu- 
lui care spune că „tot răul este spre bine". 


„Rezistenţa prin cultură este cel putin la fel de necesară azi ca şi ieri" 
Poezia mai poate astăzi aduce la viaţă un „popor vegetal"? 

Mi se pare mie sau sugerati într-adevăr că ieri poezia era în stare de un 
asemenea miracol? Şi, dacă da, ar putea fi numit acesta rezistenţă prin cul- 
tură? Nu sunt sigură de proprietatea termenilor, nu ştiu dacă nu ar fi mai exact 
să vorbim despre supraviețuirea prin cultură, a supravieţui fiind, de altfel, pri- 
mul dintre sensurile verbului a rezista: a rămâne în viaţă. lar simplul fapt că, 
iată, comunismul, cel puţin ca sistem, a dispărut, în timp ce cultura produsă 
în timpul lui continuă să existe, o dovedeşte cu prisosintä. 

In ceea ce priveşte cel de-al doilea sens al verbului a rezista - a te opune, 

a lupta împotrivă -, exemplele sunt mai puţin spectaculoase şi, chiar cele care 
au existat au fost tăvălite prin noroiul „României Mari" şi nu mai interesează 
pe nimeni azi. Dar faptul că au fost scriitori interzişi, faptul că au fost scriitori 
în închisori nu vă spune nimic, dacă nu despre împotrivirea lor, cel puţin 
despre spaima autorităţilor de posibila lor împotrivire? Cel de-al doilea mare 
val de teroare (primul fusese în 1945-1953), acela din 1958-1959, a cuprins 
incredibilele procese ale Lotului Noica-Pillat şi ale Lotului Scriitorilor 
Germani în care pentru orori imaginare s-au dat pedepse de până la 25 de ani 
de muncă silnică. Această represiune profilactică împotriva scriitorilor dă 
măsura capacităţii literaturii de a fi periculoasă pentru dictatură. 
Iar întrebarea dvs. se referă nu la trecut, ci la prezent şi viitor şi, cu riscul de 
a vă şoca, răspunsul meu este că rezistenţa prin cultură este cel puţin la fel de 
necesară azi ca şi ieri. Dar nu sunt chiar sigură că la fel de eficientă. Oricum, 
dacă „vegetal" înseamnă - în contextul poemului citat - indiferent, amorf, 
incapabil de reacţie şi de împotrivire, atunci este vorba de trăsături colective 
care continuă să existe. 

Cei ce îşi exprimă enervările, disperarea, revolta în mod anonim pe blo- 
guri nu sunt mai puţin vegetali decât părinţii lor care aplaudau la şedinţe de 
partid şi bârfeau acasă cu telefonul acoperit cu perna. Iar a te lăsa manipulat 
de televiziunile de scandal şi drogat de emisiuni vulgare de divertisment şi de 
filme violente de serie C nu e mai putin periculos şi degradant decât a-ţi fi 
fost frică de Ceauşescu. Ba e chiar mai demn de dispreţ, pentru că nu mai este 
o chestiune de teroare, ci una de subcultură. Deci tot rezistenţa prin cultură 
este soluţia. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 226 


„Uniunea Scriitorilor era infinit mai importantă decât azi" 
Cum aţi compara viaţa literară a începuturilor dvs. cu cea de azi? 
Atunci lipsea libertatea, acum lipsesc responsabilitatea şi înţelepciunea 
de a o folosi. Mă refer, evident, la libertatea vieţii literare, nu cea a scrisului, 
pentru că aceasta din urmă, atunci ca şi acum, n-a depins decât de cel ce scrie: 
tot ce puteau face ceilalţi era să împiedice ca această libertate interioară, atun- 
ci când exista, să ajungă la cititori. În mod paradoxal însă, viaţa literară era 
mult mai vie decât acum”. 


Nu mă voi băga în troaca Blandienei. O las pe ea să se 
scalde, fericită, jubilatorie în nămolul putrid al «rezistenţei prin 
cultură” sprituit cu odicolon bulgarnic. Am eliminat comen- 
tarile din cale-afară de triviale, de injurioase ale forumestrilor - 
dar nu uit: 

Memorialul de la Sighet, peste care ea cu Romi domnea/ 
domneşte, a consimțit, surâzind fermecätoreste la suprimarea 
unor săli şi a unor nume de martiri (Ogoranu, Maria Antonescu), 
doar la sugestia rabinilor vizitatori-supraveghetori-cenzori ai 
memoriei noastre, fără să ceară argumentări ale eliminärilor, 
probe din partea acelor dictatori nu chiar din umbră dar iubind, 
prin tradiție, umbra acoperitoare a tuturor ticăloşiilor lor - de ieri, 
de azi, de mâine. 

O las pe mâna celor mai... alfabetizati dintre comentatoristi: 


Comentarii: 

doamna blandiana a stiut? 1 se aduceau intotdeauna la cunostinta informatii 
despre porcariile pe care le faceau aliații civici - scoala superioara de jurnalism a lui 
bacanu, afacerea borsec, afacerea lido-fratii paunescu, afacerea hayssam (scos de sub 
supraveghere de costin georgescu) sau "tigareta 2". oare să nu fi fost interesată, să 
facă ordine în alianţă, să nu fi putut, 


Anticomunismul este o poveste pentru plebe, scrisa si spusa de marea oligarhie 
globalista, de bogatanii lumii speriati ca-si vor pierde averile ! Nu are deloc de a face 
cu moralitatea! Din pacate dumneavoastra dna. Blandiana v-ati lasat sedusa de oglin- 
jJoarele lucitoare ale bogatanilor lumii ! 


cand te bagi in tarâţe...te mănâncă porcii. erorile politice ale doamnei coman 
nu sunt balconul pieţei universităţii, ci oamenii pe care i-a cules de pe acolo şi i-a 
susținut - dumneaei şi prietenii domniei sale. să oferi natiei un marian munteanu, un 
emil constantinescu sau victor ciorbea... asta arată lipsa oricărui instinct politic. 


botez politic nereusit. Recunosteti? Stiati ca viitorul presedinte are sotie 
rusoaica, el isnusi nascut in basarbia la Tighina si ca va sustine intersele Ucrainei si 
nu pe ale Romaniei cand va semna tratatul NECERUT DE UE? Stiati ca Halaicu este 
un escroc? De ce ulterior nu ati recunoscut public ca ati gresit si nu ati denuntat regi- 
murile MAFIOTE din care si asa-zisa FALSA CONVENTIE ... 


Unde este dosaru lu matale întocmit de fosta Securitate? 
Cate sute de ieşiri din tara ai făcut pana la Revoluţie? 
Cine îți dădea valuta necesara aprobata pentru voiaj? 
Ce relati aveati cu Gogu Barosanu Cominternistu( Rădulescu) bineînţeles pe plan 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 227 


cultural la cenaclurile domniei sale? 
Daca ati băut un pahar de şampanie împreună cu păunesku la Cenaclu ... 


Cu sincera parere de rau dar in acest interviu Ana Blandiana se face total de 
ras. Nu atata de mult prin insulte ("jab"-ul la "parintii postacilor" mi se pare epocal; 
biata femeie a ajuns la capatul liniei, injura de mama!) cat prin etalarea unei incapa- 
citati patetice de a intelege ca marca unei "personalitati" este consecventa si integri- 
tatea.lar putinta de atinge acest ... 


Pai , bine , Manu , versurile cu pricina cine le-a scris ? Nu tot "cel mai frumos 
DAR pe care l-a primit Romania dupa 1989" ? Ce facem cu ele ? Le interpretam ca 
o forma elaborata de dizidenta ? Dar cu relatia dintre "cel mai frumos DAR" si tov. 
Gogu Radulescu ce facem ? O escamotam si pe asta ? O interpretam drept o moda- 
litate particulara de lupta cu "fiarele ... 


Multumiri din inima...tovarasului Gogu Radulescu! Da, stiu, vei spune ca era 
iubitor de oameni de cultura. Asa a spus si Dinescu.. 


reprezinta 2 sperante reale ale romanilor... De asta lighioanele securisto- 
comunsite (sau invers) le terfelesc numele constant! Greseala Hertei este ca ea se 
raporteaza doar la ce a fost inainte de '89. Nu poate sa vada (desi acuza existenta unui 
regim opresiv si a unor secursiti care inca actioneaza) ca si azi e nevoie de opozitie. 
Serioasa si constanta... Sustinuta financiar si logistic. Pentru ... 


Unde sinteti si ce ce a-ti facut in cei peste 20 de ani postdecembristi ? Dormiti 
acum fata de tot ce se intimpla in Romania ? In trecut Romania o tara comunista si 
acum o tara putregai. Fiti mai treji cu scrisul, comparatiile si gindurile voastre. Nu 
este vorba de nostalgie ci de adevar actual al unei tari in paragina. Sinteti prea grabiti 
in executii. 


Vineri 4 martie 2011 


Eşec, eşec, eşec: nici înregistrările de ieri, nici acelea de azi 
nu sunt bune. Filip a încercat alte metode - nimic de făcut. Cauza 
cauzelor sunt eu cu vederea mea, mult slăbită. Or acest capitol: 
citirea de fragmente a cărţilor mele este imposibil de realizat dacă 
nu am dinainte ecranul mare; în faţă: în care caz, sunt din profil, 
iar sunetul este slab. 

Mă văd silit să renunţ la citire. Îmi rumeg nereuşita şi merg 
mai departe, cu vorbitul-liber (dar despre ce?, fiindcă am senzaţia 
că am epuizat toate “subiectele”). 

O pauză nu mi-ar strica. M-ar aduna de pe drumuri. 


Sâmbătă 5 martie 2011 
Flori Bălănescu îmi trimite: 
“CARTEA CARE MĂ CALCĂ PE NERVI 
“Cum ieşi cu Goma pe stradă - de Cristian Teodorescu 


“Dacă te împinge vreun păcat pe care nu ţi-l ştii să te îndoieşti de vreo 
vorbulitä a lui sau să spui că nu-ţi place cum scrie, te foarfecă, te toacă si te 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 228 


spurcă în toate felurile. Si mai totdeauna se găseşte cineva care să-ţi facă pro- 
cese de intenţie fiindcă te-ai legat de el. (Adică „nu-ţi place Goma“ fiindcă 
eşti criptocomunist sau eşti cu vreo gaşcă dintre cele pe care le arată el cu 
degetul!) Dar la cîte infamii i s-au făcut lui Paul Goma, nu numai dinspre 
Securitate, ci şi dinspre lumea scriitoricească, cît a stat în ţară şi după 
ce a plecat, e greu să nu-i dai dreptate, chiar şi atunci cînd ti se pare că 
n-ar avea-o. 

Goma le dă peste nas şi pe unde-i mai nimereşte rezistentilor prin 
cultură şi estetizantilor care au tăcut pe vremea lui Ceauşescu, ca unul care a 
făcut puşcărie politică, semi-puşcăria domiciliului obligatoriu şi care s-a pus 
contra regimului comunist şi lui Ceauşescu în persoană, din principiu. 
„Goma a făcut scandal ca să fie publicat în străinătate!“, se spunea pînă în 
'89. „Goma n-are talent şi a dat-o pe politică, să-l ia în braţe Europa Liberă“, 
ziceau tot atunci voci lirice şi prozatoriceşti care, ulterior, au schimbat 
macazul politic şi aveau să constate cum e să nu te susţină confrații cînd te 
pui cu Puterea. 

Nu cred că pe Goma l-a apucat disidenta doar pentru că cenzura n-a vrut 
să-i publice o carte. Avea antecedente cu mult înainte. La fel cum mi se pare 
stupid să spui despre Goma că n-are talent. În relaţia lui cu literatura, Goma 
nu vrea să demonstreze că are talent şi că se pricepe la convențiile scrisului. 
Pentru el, romanul nu e o formă în care torni un aluat şi-l pui apoi la cuptor. 

Aluatul însuşi nu e plămădit după o reţetă, ci după inspiraţia de moment 
a autorului care scrie cum îi trăsneşte lui prin cap, obsedat de substanţă, nu 
de cum ar trebui proportionate ingredientele. Ca romancier, Paul Goma e un 
anarhist. Dacă nu-i accepti formula personală, te enervează. Dar şi dacă i-o 
accepti, tot te poate enerva, pentru că Goma scrie în jeturi dezordonate, cu o 
libertate care se întoarce imprevizibil împotriva ei înseşi. Un jet de proză în 
care simţi un scriitor puternic şi un profet inspirat poate fi urmat de un altul 
lipsit de forţă, în care autorul vrea să fie satiric şi nu-i ies decît nişte glumite 
rebegite în nişte pagini plate, de nu-ţi vine să crezi că sînt scrise de aceeaşi 
mînă. 

Totuşi, să ne înţelegem, dacă îl citim pe Goma ca pe un prozator 
obişnuit, ceea ce nu e, îl putem trage lejer în jos şi asta fără ca autorul lui 
Ostinato să fie prea sus. Dacă îl luăm însă ca pe un guru bătut cu pietre al 
libertăţii românilor, ceea ce a fost cu vîrf şi îndesat, inegalitätile lui de proza- 
tor nu mai contează sau îi pot fi trecute în cont, ca bilbiiala biblicului Moise. 

Publicat in Academia Catavencu — 02 martie 2011” 


Duminică 6 martie 2011 
Azi am făcut trei episoade cu Ana, unu cu Filip. Obosit. 
Luni 7 martie 2011 


Astă noapte l-am asistat pe Filip la prepararea autofilmelor. 
Nu le-am terminat. O vom fac diseară. 


Marţi 8 martie 2011 


Vis terorizant-dulce, între două asuduri (se vede: ale morţii): 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 229 


La prima vedere (sic), dinaintea ochilor se afla, orizontali- 
zatä, Xenia, lipoveanca, personajul meu iubit din Bonifacia; ea 
nu-mi oferise cacubicul deşi mi-l arătase, însă mă arănise, 
dându-mi tâtä, din picioare. Acum era întinsă, ca un peisaj 
dealvaletic, cu rotunduri moi, cunoscute de mine, deşi nu i le 
văzusem vreodată descoperite (cele din vis, ale Xeniei, da: ba 
chiar mă închinasem la, ca în faţa altarului - ortodox, se înţelege). 

Mă simţeam ud, plouat, infrigurat umilit; căutam un adăpost, 
un culcuş, unde să mă încovrig. Presimteam ceva neplăcut, 
dar am înaintat, pe coate, simțind căldura şi odoarea ce avea 
să-mi vină, dacă...Dacă... 

Însă ajuns pe calidor, dinaintea uşii, am auzit o voce: 

«Pe-aici se intră ; pe-aici nu se mai iese...» 

N-am înţeles ce spunea, am păşit peste prag. O lumină 
parfumată, ocrotitoare m-a învelit, ca o, ca o, ca o... Glasul: 

«Intri - dar nu ieşi tot pe aici. Se iese pe dincolo, prin 
cezarianä). 

Am pătruns cu jubilatie, în adăposteşteră, îmi crescuse capul 
de plăcere - de aceea n-a încăput şi el, a rămas pe buza malului. 
Capul: afară, eu: înăuntru, la bine-bine, la atât de dulce-dulce, 
încât îmi pierdusem răsuflarea. 

Gâfâind, i-am înălţat rochia. O ridicam, ritmat, împingînd, 
nu tineam seamă de avertisment: că intru, fără să mai pot ieşi - 
până ce capul, uriaş, plin de suc, mi s-a ridicat, periscop, astfel că 
i-am văzut pântecele: era însemnat de trei ori, toate în partea ei 
stângă, însă abia reliefate, ca de apendice scos - dar trei. 

De ce: tre1?; încercam să mă apăr prin întrebare, eu ştiam că 
cel mult două - de ce ea, trei? 

Tot intrînd, am început a-i săruta cicatricele care, sub 
buzele mele se prefăceau în buze - şi de gură şi de calidor. 

Când am ajuns la a treia, s-a rostogolit peste mine o furtună 
cumplit hodorogitoare: camionul care adună, în zori, pubelele. 

A trebuit să schimb, nu doar bluza de pijama, faţa de pernă, 
ci şi cearceafurile - de pat, de plapomă. Am rămas o vreme pe 
marginea patului, istovit, stors, cu capul micit, secătuit. 


* 


Nora luga: “Blestemata de cenzură comunistă 


ne-a rafinat stilul şi Herta Muller ne-a pus la zid” 7 Martie 2011 

"Când venea cartea de la cenzură, parcă veneam de la chiuretaj" 

Nora Iuga vorbeşte despre ameninţarea unei întâlniri nocturne cu 
Securitatea, într-un interviu acordat pentru romanialibera.ro, viaţa unui 
scriitor în timpul regimului comunist şi metodele de a evita cenzura din aceea 
perioadă. A reuşit să supravieţuiască regimului strict din perioada comunistă 
şi a ajuns să cunoască oameni importanţi ce şi-au lăsat amprenta asupra 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 230 


istoriei şi care au format-o pe femeia de azi. O " fetiţă cu o mie de riduri” 
jucăuşă şi plină de viaţă care nu îşi arată adevărata vârstă şi care vorbeşte cu 
o pasiune molipsitoare de universul seducător din cărți. 

Care a fost momentul/ evenimentul care v-a determinat să începeţi o 
carieră în literatură? 

N.I: Am observat demult când eram încă o fetiţă de vreo 13-14 ani, că 
primăvara tulbura apele în trupul meu fiindcă din trup venea şi nu din altă 
parte dorinţa aia, de o plăcere imposibil de definit, care mai târziu se 
manifesta la fel şi când mă îndrăgosteam şi când mă pomeneam, din senin cu 
un jet de poezie pe maculatorul de şcoală. Şi îndrăgostirea şi poezia se anunţă 
prin aceeaşi stare, pe care eu o numesc inspiraţie şi simt că vine, în egală 
măsură, de la glande şi de la stele. Niciodată vreun eveniment social sau 
politic nu m-a convins să scriu. În textele noastre socialul şi politicul există 
inevitabil fiindcă ele constituie cadrul, rama, în interiorul căreia se derulează 
viaţa noastră, dar pentru mine, cel puţin, nu ele sunt motive de inspiraţie. 
La mine totul porneşte, de fiecare dată, de la un cutremur interior, produs de 
o frază auzită întâmplător, de o culoare, de-o muzică ... prima poezie am 
scris-o la Sibiu în primăvara lui 1942, în bucătăria doamnei Weiss, al cărei 
bărbat era deportat într-un lagăr din Transnistria şi tata cânta la vioară 
"Zefirul" de Jeno Hubay. 

Cum ati ajuns să lucraţi pentru revistele "Gazeta literară” şi 
"Luceafărul"? Cum a fost acea perioadă din viaţa dvs? 

N.I: Cred că am fost chiar în aceeaşi zi la amândouă, fiindcă se aflau în 
aceeaşi clădire pe Ana Ipätescu. N-as fi îndrăznit să-mi duc poeziile la o 
revistă din proprie iniţiativă. Asta se întâmpla prin 1965, deci aveam deja 34 
de ani, dar pentru mine, să-ţi apară numele într-o revistă era echivalent cu un 
Nobel. Revistele erau pentru aleşi! Acum, cred, de la o vreme, că este exact 
pe dos. Adevărul este că trimisesem, la sfatul cuiva, un grupaj de versuri la 
"Vălenii de munte", la Miron Radu Paraschivescu care m-a încurajat cum 
nimeni altul. 

Aşa am ajuns o favorită a ambelor reviste. Nichita Stănescu şi Cezar 
Baltag mi-au stat tot timpul alături. Tin minte că Cezar mi-a copiat o poezie 
cu dermatograful meu: pe atunci nu aveam maşină de scris. Dar, în afară de 
Miron, cei mai mari susţinători ai mei, la aceste reviste, au fost Geo 
Dumitrescu şi mai târziu, Ion Caraion. Îmi admira nebunia suprarealistă şi 
revolta care răzbătea din fiecare poezie: mă întreba mereu dacă am făcut 
puşcărie, nu putea să creadă că era genetică, nu deliberat politică. 

Cum a fost aceea perioadă? Cea mai frumoasă din tinereţea mea. Anii 
'60 în România parcă nici nu erau ani de dictatură. Detinutii fuseseră 
eliberaţi, cenzura tăia frunza la câini, Goma şi Richard Wagner intraseră în 
PCR, fiindcă noi nu am contropit Praga cu tancurile, cum au făcut ceilalți 
fraţi socialişti. Tot în perioada aia în România se traducea pe rupte din litera- 
tura universală, colecția "Luceafărul" vărsa pe piaţa debuturi geniale din 
generaţia '60: Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Constanţa Buzea, Gabriela 
Melinescu ş.a, iar apoteoza acestui scurt rai a fost resurectia unui suprarea- 
lism, gâtuit de război şi comunism mulţumită apariţiei miraculoase a oniris- 
mului care n-a durat mai mult de şase ani în România, până la monstruoasa 
"revoluţie culturală" din 1971. 

Regimul comunist v-a influenţat în vreun fel opera sau viaţa? Existau 
modalităţi de a evita cenzura în aceea perioadă? 

N.I: Fără îndoială că au urmat ani foarte grei pentru literatură şi nu 
numai. În cultură, cenzura opera ca un aparat de tocat, nu doar cărţi, ci şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 231 


capete de scriitori. Si eu am fost pe lista celor vreo 20 de scriitori cu 
interdicţie de publicare. Opt ani de zile să nu exişti nici în reviste, nici în 
edituri, nici în librării, nici în biblioteci, nici măcar în bârfele confratilor. 
Aveam vreo 40 de ani şi dacă nu căram cu mine o asemenea cantitate de 
talent şi de încredere în puterea mea, muream de mult ca poet. Abia la 50 de 
ani am luat-o de la capăt, debutând din nou cu "Opinii despre durere", pentru 
care am luat şi primul meu premiu, acordat de USR. Cenzura devenise 
insuportabilă. Erau liste de cuvinte interzise ca noapte, nocturnă, întuneric, 
iarnă, frig, biserică, înger, Dumnezeu, Snagov- fiindcă acolo avea Ceauşescu 
o reşedinţă de vară, Ilie - fiindcă Ilie Constantin era transfug... incredibil şi 
de tot râsul!” 


comentarii 
7. fara talent 20:36 Î 7 Martieanonimus Nora Iuga 
"Sunt născută pe 4 şi 4 e un scaun" ??asa scrie pe blogul lu matale....Am văzut 
blogul scriitoarei Nora luga care într-o poza postatata de domnia Sa(Gabriela 
Adameşteanu, Carmen Muşat şi Filip Florian, la Veneţia) era cu scriitoarea Gabriela 
Adamesteanu, fosta sefuta pe la GDS 22, a fost sursa (adică ceva mai mult decât 
informatoare) la DIE, ... 


5. Doresc o explicaţie. 20:27 Î 7 Martie P.E. 
"si bineînţeles Herta Muller ne-a pus la zid."Ce vrea să spună?! 


4. dna iuga, daca si cenzura rafineaza stilul... 18:14 Î 7 Martieleonte 

Daca cenzura v-a ,,rafinat,, stilul, atunci nu aveti ce sa cautati in istoria literaturii! 
Cenzura - acest lucru odios pt orice forma de creatie - nu poate sa fie decat ANTI- 
CULTURALA prin definitie...Daca un poet cu staif confunda micile ,,soparle,, care 
se bagau in textele de dinainte de 90 cu rafinamentul marii literaturi, atunci 
inseamna ca „ne-am ars,, iar cultura romaneasca e doar una ... 


3. Really? 17:51 Î 7 Martie Ada Scris de FS 

Când va prezentaţi biografia stimati scribi va declaraţi religia şi naționalitatea asa 
este normal cum se procedează în Israel şi alte tari foarte democrate din lume. Sa ştim 
si noi cu cine avem de a face! 


Really? In alte tari foarte democrate din lume, stimate FS, antisemitismul chiar si 
insinuant nu e tolerat. Semnat: O unguroaica papistasa :)))) 


2. cara cu ea o cantitate imensa, dar nu de talent 17:35 Î 7 MartieTeo Cine e femeia 
asta, ce vrea ei, parintii ei stie, cine i-a zis ca are talent??? IOI, ce modesta e!!!"dacă 
nu căram cu mine o asemenea cantitate de talent şi de încredere în puterea mea, 
muream de mult ca poet." 


Doamne, că proaste-proaste-proaste sunt “femeile destepte”! 
Şi, altfel cum să le-o mai zic: curve pe la suflet? O constatasem, 
cu durere, mai an, când aceeaşi dragă şi iubită şi admirată de noi 
- de mine - Nora Iuga s-a etalat (era să zic: crăcănat), pe după cap, 
copită-n-copită cu iapa räpciugoasä Nina Cassian. 


Miercuri 9 martie 2011 


Filip a instalat 7 din cele 30 de autofilmări. Au mai rămas 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 232 


încă 23 de pus pe site - total, rotunjit: 70, cu încă una (sau două), 
din care “Testament” - eu, specializatul în materie... 


x 


Mă pregăteam să-mi scriu... Noul Testament, cel plin de 
reproşuri, fierbînd de imprecaţii, clocotind de acuzaţii, fulgerînd 
prin blesteme şi desmoştenindu-i pe veci pe fraţii mei basarabeti 
- pentru că sunt molâi, fără vlagă, bägati în boale, umili şi ugiliti, 
chifliciţi de atâta călcare în ciubotele ruseşti... lar pentru că 
scrisesem atât de frumos, de pretuitor despre basarabence, între- 
bîndu-mă cum să fac împărțirea (artificială, se înţelege) între 
bărbații caliciti de ocupanţii ruşi, nu doar pe la picioare, dar şi pe 
la cap (dacă mai au “capuri”, vorba lui Diacov, strälucitul 
folositor de limbă română - cam tot atât de stăpânitor al ei, ca şi 
plăvanul de Lupu) - spre deosebire de femei, care, e-he-he, ce 
brave, ce rezistente au fost şi sunt şi vor fi ele, neasemuitele... 

Aşadar, aveam de gând să le iau înapoi - urmaşilor mei basa- 
rabeti - tot, dar absolut tot... ce nu le dădusem: cărţi, în primul 
rând, apoi dreptul de a folosi numele meu la botezarea unei 
biblioteci, a unei străzi, a unei ulite, a unui concurs de săritură cu 
prăjina (vor fi aflat că îmi plăcea această atletică probă, însă nu 
băgaseră de seamă că nu o practicasem - cu ce: cu o coadă de 
mătură? - doar o privisem);, că îi pedepsisem cu mare asprime, 
interzicîndu-le să-mi ridice statui, monumente (sic) şi alte acare- 
turi comemorative, opunîndu-mă iniţiativei lor de a-mi repatria 
(sic-sic) “rămăşiţele pământeşti”, citeşte: cenuşa de multă vreme 
presărată în Sena, ajunsă pe la gura Tamisei, dacă nu în Golful 
Finic; să nu le permit - lor, ingratilor, să recupereze osemintele 
mamei, de-negăsit în cimitirul Străuleşti II, räväsit, arat, întors 
după Cutremurul din ‘77, oasele tatei, puse-bine de “consätenii” 
noştri de la Vad, Făgăraş sub aleea centrală, altfel: unica... 

...Să nu le las nimic-nimic-nimic!, să se-nvete minte alt'dat” 
să mai facă ce făcuseră cu mine şi cu dragostea mea pentru ei, 
nerecunoscătorii... 

Fără să renunţ (Doamne fereşte!) la dragostea de femeie 
basarabeancă, am înţeles că, prin această discriminare, pedepsire 
numai a bărbatului, contribui şi eu la înfundarea, la umilirea lui - 
însă fără efectul balanței, adică înălţarea femeii, ci din contra, la 
coborîrea amândurora. 

Ce e de făcut, vorba cernişeavskă? O singură soluţie: să 
nu-i mai pun în cârcă bărbatului toate slăbiciunile neamului 
nostru, toate păcatele (vrute şi nevrute) ale noastre, basarabeţii. 
Nu voi spune ca bestia de Măgureanu, supraşeful NeoSecurităţii 
la Bucureşti de după 1989 care, la acuzaţia că a distrus multe 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 233 


dosare ale foştilor bestialisti, pentru ca aceştia să ocupe, în conti- 
nuare, posturi importante şi în “noua democraţie de tip suedez” a 
lui Iliescu - ceea ce s-a şi întâmplat: vezi-l pe Băsescu la 
Bucureşti, vezi-l pe Pilaf la Chişinău - urmez prea-lunga frază: 
a răspuns cu ticul verbal al securiştilor de totdeauna: 

«Noi nu am distrus dosare - din contra...» 

Nu doar eu sunt român deştept (sic), însă numai eu am obser- 
vat “scăparea” şi am pus-o pe hârtie, ca să nu se uite, ceilalţi, ori 
s-au prefăcut că nu au remarcat-o, ori o băgaseră şi ei în seamă 
şi... o uitaseră înainte ca, Doamne fereşte, să se înscrie la catas- 
tiful tinerii de minte... Iar putoarea de Măgureanu (pe adevăratul 
său nume: Asztaloş - ceea ce nu înseamnă că nu este român 
verde!) şi protejat-protector al Marelui ardelean Coposu, cel care 
întâmpinase, imediat după 25 decembrie 1989, delegația de 
basarabeni care-i cereau sprijinul în realizarea visului legitim de 
a face din nou parte din România, le comunicase socoata lui, 
ardelenească, pe degete: 

«ŞI să avem încă patru milioane de minoritari?» 

Îl bag în mă-sa pe banditul Măgureanu, sfetnic a Blegiei Sale 
Emil Constantinescu şi al sfetnicesei Zoaia Petrii de Condurache, 
cea care îl asigurase pe prezidentul “Cuza II” să semneze tratatul 
înrobitor cu Ucraina, iar pe Coposu: să se odihnească în 
mormânt, după multele şi de-nereparat greşeli făcute, confortat în 
erorile sale - capitale - şi de Doina Cornea, cea care a păcătuit 
prin nedeschiderea gurii câtă vreme a stat în preajma (umbrei) 
Seniorului - nu mai vorbesc de Ana Blandiana, profitoarea eternă 
de pe urma multor personalităţi şi ieşind... curată ca lacrima, 
după fiecare bălăceală în bălătoacele porcilor yorkilor (nu e 
întâmplătoare trimiterea la Gogu Rădulescu). 

Iar concluzia: nu-i mai blestem, nu-i mai afurisesc pe frații 
mei basarabeni. Cum aş putea-o face? Dar şi eu, chiar dacă nu am 
cunoscut direct pohodul na sibir - deşi eram iniţiat, prin tata şi 
prin neamurile mele rămase în Basarabia, dar însiberizate - 
aflasem gustul Siberiei Bărăgane, al fugii, al refugii, al hăituirii, 
a puşcăriei, al deportării, al excluderii dintre ai mei, prietenii, 
scriitorii... 

Îmi retrag vorbele răle, scăpate la mânie proastă. 

De dragul femeilor noastre, minunatele. 

Şi promit că n-am să le mai vorbesc de rău bărbaţii, 
tratîndu-i de fricoşi, înfricoşaţi de două-trei generaţii de înrobiți 
de ruşi, batjocoriti de ucraineni, dispretuiti, desconsiderati de 
evreii care îi tratează şi acum de slugi ascultătoare, însă nefin- 
du-le ruşine să le mănânce pâinea şi carnea şi să le bea vinul pe 
care ei, băştinaşii le fac, ei ştiindu-se stăpâni în ţara mea... Si 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 234 


n-am să le mai tratez bărbaţii, taţii copiilor lor de laşi, de 
ştergătoare de picioare pentru ciubotele ocupanților, nici de 
betivani încercînd să-şi ascundă şi justifice neputincioşia de a 
ridica fruntea - şi de ce nu: parul!, ba chiar toporul!- în dosul 
paharului de jinişor ocrotitor. 

Ce-am ajuns! Să spun şi eu ca Nichita Stănescu, sărutînd 
cimentul peronului gării Chişinău, proclamînd din adâncul 
sufletului, tratat cu votcă rusească, nu cu vin basarabean: 

«Mäi fraţilor! Toţi suntem români - dă s” te pup, frate...» 


Joi 10 martie 2011 


Dragul de Filip: a lucrat zilele din urmă fără odihnă, până ce 
a terminat autofilmările. 

Intr-o scrisoare impresionată, Oleg Brega cere şi el nepotia 
adoptivă. I-o voi da, cu bucurie - şi...spirit de familie: dacă a 
ajuns să aibă nevoie de “ocrotirea” mea, înseamnă că are 
neapărată nevoie de aşa ceva. 

x 
Monica Cremene Regele decapitat al Frantei, Ludovic alXVI-lea a fost 
"stra-stra-stra... nepotul" lui Stefan cel Mare 

În anul 1789 are loc celebra Revolutia franceza, prin care monarhia 
absoluta este abolita din Franta. Regele francez deatunci, Ludovic al XVI- 
lea, a fost decapitat, prin ghilotinare, 4 animai târziu, la 21 ianuarie 1793. 
Probabil ca multi stiu acest lucru,dar oare câti stiu ca acest rege francez are 
printre stramosii sai pe nimeni altul decât pe marele nostru domnitor moldo- 
vean, Stefan cel Mare? 

Sa ne uitam putin la descendenti lui Stefan cel Mare, si sa vedem 
cum a ajuns acest viteaz voievod român sa fie strabunul celebrului rege fran- 
cez decapitat. 

1. Stefan cel Mare (1435-1504), l-a avut ca fiu pe: 

2. Petru Rares (1486-1546), domnitorul Moldovei, a avut-o ca fiica pe: 

3. Maria, care casatorita cu Ion Movila (mare logofat al Moldovei), cei doi 
având ca fiu pe: 

4. Ieremia Movila (?-1606), domnitorul Moldovei, a avut-o ca fiica pe: 

5. Maria Movila (1592-1638), casatorita cu Stefan Potocki (1568-1631, conte 
polonez), cei doi având ca fiica pe: 

6. Anna Potocki (1615-1690), casatorita cu Dominic Kazanowski (1605- 
1648), cei doi având ca fiica pe: 

7. Maria Kazanowski (1643-1687), casatorita cu Stanislas Iablonowski 
(1634-1702), cei doi au avut ca fiica pe: 

8. Ana lablonowski (1658-1727), casatorita cu Rafael Leszczynski (1650- 
1703), cei doi avându-l ca fiu pe: 

9. Stanislas Leszczynski (1677-1766), regele Poloniei, care a avut ca fiica pe: 
10.Maria Leszczynski (1703-1768), casatorita cu Ludovic al XV-lea (1710- 
1774), regele Frantei, cei doi având ca fiu pe: 

11. Louis de France (1729-1765), care l-a avut ca fiu pe: 

12. Ludovic al XVI-lea (1754-1793), regele Frantei. 

Nu e atât de mare distanta între un domnitor moldovean si un rege francez. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 235 


Vineri 11 martie 2011 


Dezastru în Japonia: cutremur de pământ de 8,9 Richter, 
urmat de un tsunami cu valuri de 10 m. înălţime. 

Monstruos valul de noroi acoperind totul în cale - în zona 
Sendai: drumuri, canale, sere, culturi în aer liber, aeroport, case, 
uzine, automobile. În primul moment nu am înţeles ce era valul 
acela, negru, credeam că este vorbe de o alunecare de teren - ei 
bine era “fruntea” tsunamiului. 


* 


Viorel Cucu, editorul meu de la Bacău îmi telefonează: 

Prorectorul Universității din Cluj ar fi scos din bibliotecă şi 
cărțile mele, mai ales ediţiile din Săptămâna roşie tipărite la 
Vicovia. l-am cerut mai multe şi mai precise amănunte. 

Deşi mijloacele mele de apărare-atac sunt modeste, ca să nu 
spun: inexistente: o consemnare în jurnal (citit/ă/) la... 1 aprilie, 
un filmuleţ răzbunător-pedepsitor... Atâta tot. Viorel Cucu îmi 
transmite: 


“Lista de carti care au fost alungate (de fapt cu tot cu editura) din 
Libraria Universitatii Babeş-Boliay este urmatoarea: 

1. Suferinte din Ardeal - autor Vasile Stoica; 

2. Saptamana Rosie... sau Basarabia si evreii - scrisa de Paul Goma, 

3. Neam fara noroc sau Blestemul lui Zamolxe - Alexander E Ronnet; 

4. Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahaul, Francmasoneria - Dr. Nicolae 
C. Paulescu; 

5. Influenta evreilor in lume - Kevin McDonald. 

„Scoase in strada” (...) de fapt mi-au facut retur pentru toate (au si un 
motiv - le ingreunez gestiunea - cu toate ca i-am iertat de plata unor carti - 
care dupa spusele lor au fost furate de studenti) cartile si i le-au dat in brate 
fratelui meu care este in Cluj si ma sprijina cu difuzarea in zona. 

Prof. dr. Nicolae BOCŞAN, Prorector la Universitatii Babes-Boliay 
director al Institutului de Istorie ecleziastică al Universităţii Babeş-Bolyai; 
domenii de competenţă: Istoria modernă, Istoria bisericii în epoca modernă.” 


Despre “scoaterea din librărie” Viorel Cucu a aflat de la 
librari, ei au citat numele Prorectorului. I s-a lichidat stocul de 
carte printr-un aviz de retur. La toate insistentele sale nu a putut 
lua legatura cu Prorectorul. 

Deci nu pot acuza pe nimeni. Librarii l-au desemnat pe Prof. 
dr. Nicolae BOCSAN ca autor al “scoaterii”, însă Cucu nu a 
reuşit să comunice cu el:ditamai prorectorul nu are îndrăzneala să 
dea explicaţii, se ascunde şi el, ca un adevărat ardelean curajos. 

Pe cine să dau vina? După legea universitar-ardelenească a 
profdoctorului Bocşan (de la Bocşa? - care dintre ele?) pe 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 236 


nimeni: bänuitul nu a confirmat cu gura sa bocşăneala universi- 
tarnică, deci el se crede nevinovat, iar eu nu-l pot acuza fără 
probe. 

Însă după legea mea, pot spune următoarele: 

În urmă cu o săptămână revista Cultura a publicat o 
scrisoare adresată de un universitar clujean, arătîndu-l pe Ovidiu 
Pecican, profesor doctor şi el - tot la Cluj - nu doar ca pe un goi 
obedient, turnător la comandă (adevărat, dimpreună cu prietenul 
nostru Laszlo Alexandru), antisemitizîndu-mă fără milă, la radio 
şi în revista lui Grigurcu - ci şi faptul de a fi... 

“... încercat să ascundă sub pres frenezia cu care a lăutărit 
până de curând la uşa rectorului Andrei Marga (...) [deci ne 
arată] că domnia-sa pregăteşte să cânte pe la alte mese 
(în condiţiile în care, la sfârşitul acestui an, d-lui Marga i se va 
termina ultimul mandat de rector şi, conform noii legi a 
învățământului, poate chiar cariera universitară). Mai mult, 
într-un cerc restrâns, dl. Pecican a mărturisit că „s-a rezolvat” 
deja cu noul rector şi că în următorul mandat academic 
domnia-sa va fi „cel puţin prorector” (subl. mea, P.G.). 

Ce concluzie pot trage - şi cine mi-ar interzice-o, motivînd 
“lipsa de probe”? Pecican? După metoda bolşevico-holocaustolo- 
gică întrebuințată de el însuşi (ca şi de Laszlo) în holocaustizarea 
mea, el să fie obligat să-şi dovedească nevinovăția! 

Oricum, probe: am. În primul rând, aceea a acuzaţiei... fără 
probe, doar cu afirmaţii cretine, infantile, sigur fiind că nimeni 
nu-l va contrazice (cu atât mai puţin “antisemitul” de mine!), 
doar si el s-a rezemat pe citate din Evanghelia lui “R. Ioanid”; 

În al doilea rând şi el, Pecican este un “element de supra- 
veghere şi alarmă a unicitätii Holocaustului” - la Cluj, în subor- 
dinea lui Mihai Shafir; 

În al treilea: şi el a criticat cartea mea Săptămâna roşie, 
Basarabia şi Evreii, prin urmare: să dovedească el, Pecican, că 
nu a pus o vorbulitä în favoarea (sic) a scoaterii, eliminării (păcat 
că nu era un rug prin apropiere) din Biblioteca Universităţii 
clujene a unei cărţi “antisemite” ! 

Am tot dreptul să avansez această ipoteză mult mai aproape 
de adevăr decât acuzaţiile de slugă oarbă a stăpânilor săi, cei 
care-i poruncesc să latre, să scuipe veninul ucigaş al antise- 
mitizării. 

x 


Câteva ecouri (în legătură cu autofilmärile): 


- Aliona Grati (9 mart) - Nu stiu cum e timpul la Paris, aici continua sa tina 
noaptea 10 grade sub zero, iar afara, acum bate un vant naprasnic, caruia doar prima- 
varatic nu-i poti spune. Imi merge internetul, ce placere e sa va ascult! Aliona 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 237 


- Ovidiu Nitoi (9 mart): Dragä domnule Paul Goma, 
Vă mulțumesc foarte mult pentru filmuleţe. Vă doresc multă sänätate.Fotografia de 
prezentare pentru filmuletul Autofilmare 39: Despre Ostinato de la adresa de mai jos 
nu apare pe site 


- Mariana Pasincovschi (10) mart: Vă mulţumesc frumos pentru că m-aţi infor- 
mat. Eu de ieri am văzut autofilmările, nu ştiu însă dacă pe toate, voi verifica imediat. 
Foarte utile, autofilmările, mai ales pentru cineva care trece la analiza romanului 
Astra şi urmează să analizeze şi alte scrieri povestite de către dumneavoastră. lar în 
legătură cu ,,centrarea" despre care s-a vorbit, mie mi s-a părut foarte în regulă şi nu 
am văzut o problemă în ridicatul de pe scaun: oricine ar face la fel dacă ar avea atât 
de multe de spus, nu oricine, însă, ar reuşi să le spună cu atâta măiestrie.(...) 


- Sorina Gilca (11) mart.): Draga Paul Goma, Am vazut deja si mi-a placut 
foarte mult. De parca ati fi alaturi! SANATATE!!!! si succes ! cu mult drag Sorina 


- Flori Bălănescu (11 mart): Buna dimineata, Draga domnule Goma, 
Multumesc pentru autofilmari. 


- Mihai Rogobete (11 mart): Mulţumesc. Am urmărit evoluția site-ului. Am 
văzut cele filmate până săptămâna trecută 
O veste rea: s-a prăpădit Mihai Buracu. Am scris ceva pe Asymetria. 


- Viorel Cucu (11) : Si astazi am stat la VORBA cu Dumneavoastra pe filma- 
rile de pe INTERNET CU FIICA MEA IOANA. Si i-a placut foarte mult limba 
romaneasca. A ajuns la inima. Ea stie multe pentru ca am luat-o la Chisinau la 
Targurile de carte inaugurate de Ghimpu si Lupu. Pacat ca a lipsit Filat.(...) 


- Ion Coja: (11): M-am uitat la cateva şi am inteles ce era mai important: 
sunteti bine, in putere! Tineti-o tot aşa! Urari de bine la toata familia! 


-YouTube Service <[email protected]> Nouveau commentaire sur "55 
20110304 07h19 Ultima..." 
cezalexandru: imi plac la nebunie filmuletele dumneavoastra 


-G. Onofrei :Va salut d-le Goma Trebuie sa va marturisesc ca le-am vizionat 
deja si mi-a facut o mare placere sa le urmaresc. Sanatate multa va doresc. 
George Onofrei, Galati, 1 1.03.2011,h:11.04 


- Gabriel Pleşea: (11): Multumesc pentru semnalare. Am vizionat deja cateva 
si le-am gasit foarte utile, mai ales ca de mult nu ne-am mai vazut la fata. M-au amu- 
zat cele cu “prietenul” Manolescu, Garbea si m-a impresionat cel cu Vieru. 

Toate bune si sanatate. Gabi Plesea 


- Flori Cârlan (11):FELICITARI TUTUROR ACELORA CE DOVEDESC 
CURAJ SI SUNT ALATURI DE BUSOLA NEAMULUI ROMANESC, PAUL 
GOMA, CHIAR DACA SE AFLA PENTRU A DOUA OARA IN VIATA, CU 
DOMICILIU OBLIGATORIU, DE DATA ACEASTA LA PARIS. 
CINE SI-AR FI IMAGINAT ACEST LUCRU PE 9 NOIEMBRIE 1989, ODATA 
CU CADEREA ZIDULUI BERLINULUI? VIN VREMURI TULBURI, NU 
GLUMA SI ESTE BINE SA TINEM CONT DE SFATURILE RESPECTATULUI 
NOSTRU COMPATRIOT! 

Un gand bun tuturor gomistilor, 

Florin Carlan (...) 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 238 


x 


Mariana Sipoş îmi transmite: 


să vezi şi să nu crezi! Goma „autofilmat” 
Mircea Radu IACOBAN 

La sfârşitul lui februarie, Paul Goma s-a „autofilmat” si a postat pe internet opt 
episoade conținând mărturisiri narate în spiritul său inconfundabil: detaşat, cu autoi- 
ronie, neiertând pe nimeni şi, pare-se, urmărind un anume ţel... testamentar, câtă 
vreme ultimul episod şi-l încheie cu fraza „Vă salut şi ne întâlnim pe lumea cea- 
laltă!”. Cum am mai scris si cu alte prilejuri, îl consider pe Goma nu numai un scrii- 
tor român important, de departe cel mai în măsură să evoce veridic si avizat avataru- 
rile oropsitului „spațiu interriveran”, ci si disidentul cu adevărat autentic, născut iar 
nu făcut, cel mai îndreptățit să poarte respectivul titlu dintre concetätenii noştri. În 
momentul de faţă, cum se ştie, este tratat cât se poate de... româneşte: nu-i reprimit 
în Uniunea Scriitorilor şi nu i se reacordă cetăţenia abuziv retrasă în trecutul regim. 
Ba mai mult, numele lui figurează pe lista neagră cu circulaţie subterană a interzişilor 
„de facto”. Din două pricini. Prima, „a jignit” constant scriitorimea română, scriind 
deloc mägulitor despre cei aflați pe primele locuri în box-office-ul momentului. A 
doua, acuză este pe atât de gravă, pe atât de paradoxală, câtă vreme Goma, căsătorit 
cu o evreică şi tată de copil evreu, este învinuit de... antisemitism. Nu-i vorbă, poate 
că şi el exagerează cu inflexibilitatea. Sunt sigur că, de-ar solicita reacordarea 
cetăţeniei, statul român s-ar grăbi să i-o restituie. Are dreptate când pretinde să i se 
dea aşa cum i s-a luat, adică fără s-o ceară, numai că o cerere formală trebuie, totuşi, 
să existe, altfel ne-am putea trezi peste noapte cetăţeni ai Libiei ori Hondurasului. 
Goma preferă să-şi păstreze în continuare statutul de apatrid (în 1980 a refuzat 
propunerea de acordare a cetăţeniei franceze; aflat pe aceeaşi listă, Kundera a accep- 
tat-o). Mult mai puţin probabilă rămâne reprimirea în Uniunea Scriitorilor, unde 
toate puntile cu actuala conducere par a fi definitiv tăiate. „Autofilmările” îşi propun 
să lămurească situaţia jurnalelor sale, partial publicate, deşi „multe dintre ele sunt, 
totuşi, bunicele, nu mi-e ruşine de ele şi voi continua să le scriu”. Este tocmai ceea 
ce irită, fiindcă memorialistica lui Goma şifonează imagini consacrate şi definitiv 
validate ca atare. În bună măsură asta a făcut şi Marino, dar a avut grijă să se auto- 
protejeze, condiţionând publicarea jurnalului de trecerea câtorva ani de la decesul 
autorului. Deloc prudent, românul basarabean de la Paris şi-a asumat o riscantă misie 
de denudare, atacând impardonabil în direcţii considerate tabu. În opinia lui, Cioran 
este „Unul dintre cei mai fricoşi oameni pe care i-am întâlnit. Laş. Nu vorbea româ- 
neşte cu românii din Franţa”. Al. Paleologu, „filfizonul”, considerat prieten al fami- 
liei Goma, odată venit ambasador în Franţa a uitat numărul de telefon al amicului 
disident (dând curs cabalei instrumentate de Monica Lovinescu) şi nu l-a mai sunat 
decât... când a aflat că pleacă din post. Incredibil, dar niciodată nu l-a invitat pe 
Goma la manifestările organizate de Ambasadă! George Ivaşcu n-a fost altceva decât 
„un ordinar turnător”, iar rafala de vituperări îi menţine constant în colimator pe 
(desigur!) Manolescu, Mircea Martin, Dan Petrescu, Pintilie, Buduca, Blandiana, 
Groşan, Marta Petreu, Liiceanu, Denisa Comănescu, Pleşu, Dan C. Mihăilescu, 
George Banu ş.m.a.. Probabil că din pricina informării incomplete, nimereşte şi-n 
inocenți de calibrul Biancăi Marcovici, pe care o confundă cu... Bianca Balotä! Nu- 
s iertati nici diriguitorii Republicii Moldova Ghimpu, Filat şi Lupu: nu şi-au ținut 
promisiunile privind cetăţenia şi iniţierea unei serii editoriale. Cu nici un chip n-aş 
zice că postata literară românească este populată de îngeraşi imaculati, dar parcă-i 
prea de tot în negru zugrăvită şi presărată numai cu adversitäti (a se vedea şi 
reproşurile de neaşezat sub bănuiala unei campanii concertate anti-Goma, în cartea 
„A trăi, a scrie” de Aug. Buzura. Goma afirmă că nu pretinde decât „normalitate de 
la anormalii mei concetäteni”; rămâne de discutat dacă posomorală viziunii este 
rezultatul izolării ce 1-a fost impusă, al minimalizării programatice şi al tratamentului 
punitiv întreţinut de două-trei publicaţii în care-i gratulat cu amabilitäti de genul 
„turnător, denigrator, provocator”, ori, cine ştie, provine din umorile unui sindrom 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 239 


persecutor - posibil, dobândit. Înclin mai degrabă să cred că Paul Goma este regreta- 
bil izolat şi menţinut în condiţia apatridului culpabil de les-literatură română; atât 
antecedentele militantismului de curaj, cât şi valoarea reală a scrierilor sale i-ar da 
dreptul la acordarea înţelegerii şi preţuirii realmente meritate. Mai târziu (când va fi, 
adică, prea târziu) ne va fi jenă de modul în care l-am tratat!” 


„Autofilmarea” pe internet: http://www.paulgoma.com/autofilmare-20-tot- 
despre-limba-2din2/ 

Articol salvat de pe www.monitorulsv.ro, editia din 08 Martie 2011. 
Acest articol este proprietatea Monitorul de Suceava si nu poate fi reprodus fără acor- 
dul scris al acestora. 


TOOLLosophy, 12 mart. la “Sus inima, Basarabeni”: 

“Nici tu Lupu, nici tu Pitat/Filap/Pilaf...ce sa mai vorbim despre Ghimpuletz?! 
D-nule Goma, va multumim pentru o lectie dureroasa de istorie a romanilor, dar 
intr-un format ironic, amuzant, simplu, onest si demn de optimism... 

Salutari de la familia Trubceac [din Orhei pina in Cluj] 


Valerian Stan (12 mart) :Va multumesc, draga Domnule Goma! Vizitasem 
"capitolul", de pe când ajunsese la filmarea 39, si îl gasisem foarte interesant. 
Felicitari pentru idee si pentru felul în care o concretizati. Ea adauga foarte fericit 
Jurnalelor scrise - si sunt sigur ca nu este departe timpul când celor ce Dvs scrieti si 
spuneti li se va da întrega atentie pe care o merita. 

Va doresc sanatate, Dvs si Doamnei Goma, si numai bine în toate întregii familii! 

Valerian Stan 


Sâmbătă 12 martie 2011 


Azi nu am reuşit să mă adun - sunt şi eu răvăşit de tragedia 
japoneză. Probabil nici mâine nu voi fi capabil să mă extrag 
din ea. 


Duminică 13 martie 2011 


Somn agitat, forfecat şi ud: maşina de spălat lavează, vorba 
unei românce alaltăieri aterizată pe malurile Senei (cum anume? 
- crăcănată, pardi!), tot ce am “produs” astă noapte. 

Ca toată lumea - din lumea toată - şi eu, văzînd imaginile 
transmise şi mai ales valul de noroi înghițind, rostogolind case, 
înecînd câmpuri cultivate şi sere, am văzut sfârşitul lumii, cum 
nici un film de groază nu ar fost în stare să sugereze. Poate şi din 
cauză că, filmate din elicoptere, nu aveau “sonor”, însă mi-am 
imaginat ce se auzea acolo, unde oamenii surprinşi erau îngro- 
pati de vii în nămolul atoateacoperitor. Şi în asta ficţiunea este 
mult depăşită de realitate. Şi încă noi, privitorii la televizor eram 
separați de realitate prin însăşi imaginea înregistrată. Dar bieţii 
oameni surprinşi de tsunami probabil nu au avut timp nici să 
strige, să tipe - de groază. Dar aceştia a fost treji în momentul 
acela, au văzut, fie şi pentru o secundă ce venea peste ei, nu ca 
cei din Pompei, adormiti - cum să spui: «ferice de ei»? Ba să nu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 240 


spui nimic, nici o catastrofă nu este comparabilă cu o alta. 

Prezentatorii, comentatorii de la televiziune lăudau “sângele 
rece”, “pregătirea japonezilor”, “cultura” lor în înfruntarea cutre- 
murelor, a tzunami-urilor (?), dar inima mea (ei, da: eu “vizi- 
onez” cu inima tragediile prezentate prin filme) se oprise asupra 
unei tinere femei aflată la picioarele unei clădiri din care tocmai 
iesise - în ordine, potrivit “culturii catastrofelor”- privind undeva, 
în sus (spre partea de sus a construcției, temîndu-se că se va 
prăbuşi?, spre Dumnezeul neîndurător cu japonezul?). Am avut 
certitudinea că femeia aceea fusese împietrită de groază, deve- 
nise “stană de sare”, ca nevasta lui Loth. lar dacă în secunda 
următoare s-ar fi prăbuşit peste ea o grindă ori un perete dislocat, 
ea, chiar văzînd ce “vine”, tot nu ar fi mişcat şi ar fi fost ucisă - 
în ciuda “culturii”, a antrenamentului, a pregătirii (civile). Eu, 
privitor imoral, neruşinat, eram încremenit, privind-o, admi- 
rînd-o, chiar iubind-o, aşa, cu urechile ei binisor clăpăuge - şi 
asimetric îndepărtate de cap - cu abandonul ei, terorizat şi 
iluminat în faţa morţii. 


x 


D-ale rezistentilor prin cultura comandată de-sus-de-tot 


N. Manolescu Complicitäti vinovate (Adevărul) 

“(...)A doua eroare constă în sacrificarea principiilor (drepturile omului 

şi restul) de dragul intereselor de un fel sau altul. Aşa se nasc complicitätile. 
Occidentul s-a expus mai mereu şantajului Lumii a Treia, şi nu doar din moti- 
ve morale, cum ar fi culpa colonialismului, dar mai ales din motive economi- 
ce. Investiţiile făcute în ţări din Africa neagră sau arabă au legat de mâini 
guvernele europene. 
(...) Mă tem că neînvăţând lecţia istoriei, Occidentul va fi luat prin surprin- 
dere şi data viitoare, când revoluţia va cuprinde, inevitabil, şi Africa neagră. 
Ce se petrece acum în Zimbabwe sau în Coasta de Fildeş e o dovadă că orbi- 
rea şi complicitätile vor dura încă mult timp. 


Uluitor! Epocal! Manolescu a descoperit drepturile omului! 

Singura - şi ultima oară - când a adus vorba despre acest... 
caraghioslic a fost în primele luni ale anului 1990, când m-a 
vizitat, la Paris. Adevărat, nu a folosit cuvântul “caraghioslîc”, ci 
mult mai prozaic: “o chestie caraghioasă”. Tot “caraghioasă” a 
fost - în timpul acelei vizite - şi “lupta pentru limba” a basarabe- 
nilor mei. Limba română, cea pentru care se luptau ei, din 1988, 
cu bestialiştii ruşi, cu ovreii, cu goii slugarnici. 

Ce-l va fi apucat - după 20 ani - să descopere “caraghios- 
lîcul drepturilor omului”? O fi intrat în anul morţii - maică... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 241 


x 


Mircea VASILESCU Europa dumitale (Dilema 10-16 martie)) 
“Rezistenții prin cultură 
“Dacă Gabriel Liiceanu, de pildă, a ales să scrie Jurnalul de la Păltiniş, si nu să 
pună în cutiile poştale manifeste împotriva lui Ceauşescu este (aici Herta Müller are 
dreptate) opțiunea sa personală, salvarea sa prin scris. Dar miile de cititori ai 
Jurnalului de la Păltiniş au rezistat, în felul lor, citindu-l, în faţa presiunii ideologice 
a unui sistem care în anii '80 devenise, din nou, agresiv, după o scurtă perioadă de 


ecg 99 


„slăbire a şurubului“. 


S-a observat diversiunea - grosolană, pe cât de grosolan este 
autorul şi cei din categoria/redactia Dilemnei? 

Aşadar, bine este să “optezi” ca Liiceanu: să scrii... Jurnalul 
de la Păltiniş (sau oricare alt munte, că ne-au mai rămas câţiva), 
în loc să... - atenţie, acum vine glontele patriei, cel dulce petru- 
popesc”: [în loc să]“...să pună în cutiile postale manifeste 
împotriva lui Ceauşescu”. 

Acesta fiind ori-ori-ul lui M. Vasilescu, o altă cale neîncă- 
pînd în teaca grănicerului dilemnos. 

Căci, vorba dulce: Căci de ce? Căci iată pentrucă de ce: 

Liiceanu - şi Păltinişul său - nu suportă, dinainte, decât 
“contraexemplul” Radu Filipescu; aşa îl consideră bravii de la 
Dilema, batjocorindu-i gestul dar şi suferinţele cu care acesta a 
plătit... punerea în cutii poştale manifeste împotriva lui 
Ceauşescu” (să-l întreb pe autorul unor asemenea ticăloşii scrise 
negru-pe-alb câți ani de închisoare a făcut el ca pedeapsă pentru 
un asemenea gest minor, rizibil? Inutil. Vasilescu - altfel, Mircea 
- nici în gând nu i-ar fi adresat /sic/Ceauşescului o astfel de 
interpelare. De ce? Pentru că era, este, va fi un căcăcios, un 
fricos, un laş, s-ar fi ascuns sub chiuveta din bucătărie, să nu 
se afle că aflase, întâmplător, de fapta duşmănoasă a unui 
Filipescu). 

ŞI aşa: contrariul Jurnalului de la Păltiniş era numai şi numai 
punerea în cutiile poştale a manifestelor împotriva lui Ceauşescu! 
Alte fapte demne de pus în balanţa calpă, minabilă, dilemioată nu 
a găsit? A auzit Vasilescu Mircea de oarecarele Paraschiv? Dar 
de necunoscutul Negoiţescu? - de acord, de mine nici nu poate fi 
vorba, primise ordin de la Pleşu, dar şi de la Păturiciu să nu-mi 
pomenească numele odios. Deşi... 

… Desi, când m-a vizitat la Paris, prin 1986, 87 împreună cu 
Pleşu, după ce, transpirînd uleinic, insuportabil de indecent, a 
lăudat cartea mea de mărturii Culoarea Curcubeului, în 
traducere franceză: Le Tremblement des hommmes, m-a 
întrebat, repetat, până când am început a mă simţi eu rău : 

«Ce să facem noi după ce ne întoarcem acasă? Ce ne sfätuiti 
să facem?» 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 242 


Eu n-am răspuns - dealtfel erau primii români care, veniţi în 
Occident cu o bursă germană (“Humboldt”?) îmi puneau o astfel 
de întrebare. Soţia mea: 

«Ce vă luminează Cel de Sus». 

Am fost atât de contrariat, de tulburat, încât i-am chestionat 
pe Monici - la ei merseseră întâi - dacă cei doi erau sinceri?, mă 
luaseră peste picior?, mă provocau? 

Aşadar, Liiceanu mă întrebase ce să facă, nu ce să serie... 

Jar eu mă întreb: de ce mai scrie unul ca Mircea Vasilescu? 
Fiindcă ar trebui să urc - ierarhic - până la Pleşu. 

51 de ce or fi to-ot scriind, to-ot bănănăind banalitäturi cu 
zdrăngălăi, Pleşu cu Liiceanu? Nu-şi dau seama aceşti Pastori şi 
Collucşi ai vorbitului-nimica-la-tembelizor că au îmbătrânit în 
minciună/de la tribună?, ţin neapărat să moară tot în “apa” lor: 
minciuna? 

(Altă chestiune: de ce mă va fi întrebat Liiceanu, în urmă cu 
23-24 ani, tinind în mâini cartea de mărturii despre 1977, 
Culoarea curcubeului, ce să facă ei la întoarcerea în ţară? Sunt 
convins: atunci nu se gândea să o editeze - încă nu-i căzuse 
rivulutia-sovieticä în creştet, cadou: Editura Politică - apoi 
numaidecât să o retragă şi depoziteze iar după doi ani, cu asenti- 
mentul Gabrielei Adameşteanu şi al Monicăi Lovinescu să o 
trimită la topit. Fiindcă atunci Liiceanu era un biet /sic/ bursier 
Humboldt, atât, încă nu devenise proprietar al, până ieri, editurii 
Politice şi cenzor de stat şi de partid). 


Luni 14 martie 2011 


Sandra Pralong a uitat că acum câţiva ani se lăuda că apărase 
drepturile omului, înainte de 1989, din Occident: 

În interviul acordat României libere, publicat în 14 martie, 
vorbeşte despre orice : "Suntem o societate încă tânără, aplecată 
către vedete, pipite si manelişti”, însă nici un cuvânt despre 
drepturile omului, cum se prezentase, sub Emil Constantinescu. 

A uitat? A omis? 

Sandra Pralong: o pipitovistinä toxică, prelingîndu-se la 
Cotroceni pe filiera Soros, concurînd-o pe Blandiana - însă nu şi 
pe Zoe Petre, inconcurabila. Tot atât de brează şi veninoasă şi 
mincinoasă ca Sorin Alexandrescu, nepotul monumentului lui 
Ehade, fost coleg al meu în prima studenţie, ulcerat de opiniile 
(mele) defavorabile despre el, ca om şi despre monografia sa 
Faulkner. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 243 


* 


Iată-l şi pe Constantinescu - în acelaşi ziar: 


“Emil Constantinescu: Băsescu este un preşedinte contrabandist 

Fostul şef al statului Emil Constantinescu a declarat, duminică, la 
Europa FM, că elitele intelectuale sunt responsabile de starea de confuzie 
generală a societăţii, în condiţiile în care l-au girat pe "preşedintele contra- 
bandist" Traian Băsescu, pe care îl numeşte fost nomenclaturist şi colaborator 
al Securităţii, informează Mediafax. 


Un comentariu: 


“Puţină decenta Constantinescule! 16:33 Î 13 Martie Prof Niculescu 
Dle Constantinescu, fost secretar de partid la Universitate,prin felul cum te-ai com- 
portat in perioada cat ai murdarit scaunul de presedinte, nu ai autoritatea morala sa 
judeci pe altii. Ai creiat o mare deceptie poporului roman si in final de mandat ai 
aratat ca in esenta ai fost sluga prea-plecata a fostei nomenclaturi, Ramai in istoria ca 
o nulitate cu barba” 


Din Tribuna Basarabiei, 2/2011 


Documentul 73 Nr. 3856 
1938 Luna aprilie ziua 1 
Corpul 3 Armată-Stat Major Biur. Adjutanturei şi Justiţiei 
către 
DOMNUL PREFECT AL JUDEȚULUI Lăpuşna 
Cu onoare se trimite alăturata reclamatiune privitoare pe individul MEER 
ELBER, secretar la Primăria Călăraşi Jud. Lăpuşna. 
În conformitate cu ordinul în rezoluţie al Domnului General Comandant al 
C.3 A., rugăm a dispune soluţionarea. 


DIN ORDIN 

SEFUL DE STAT MAJOR Şeful Biroului Adjutanturei 
Colonel Căpitan 
1.Ştefănescu Alex. Vâscu 


L.Ş. (semnătura) 
(semnătura) 
x k % 
Documentul 74 
31 martie 1938 
Bir. N. 3856 
Domnule Comandant General 

Dorința Majestății Sale Regelui a fost întotdeauna de a se proteja elementul 
românesc asigurându-i o viață liniştită. 

De ce atuncea pentru Primăria Or. Călăraşi, Jud. Lăpuşna această dorință a 
Suveranului nu se repsectă. 

De ce postul de Secretar general al acestei instituții este ocupat de un evreu, 
care provine dintr-o familie de comunişti spioni. 

Acest evreu se numeşte Meer Elbert şi este fratele a spioanei Rozalia Elbert, 
care pentru spionaj în favoarea Rusiei ispäseste acuma pedeapsa de muncă silnică la 
închisoarea Doftana. Acest Secretar Elbert pe mâna căruia se găsesc dosarele confi- 
dentiale şi de apărarea pasivă este fratele al vestitului spion Zyrail Elbert, fugit de sub 
escorta românească şi a teroristei Liuba Elbert asemenea dispărută dinTarä sub 
urmărirea autorităţilor Române. Graţie banilor săi şi legăturilor cu diferite persona- 
litäti politice, acest spion se menţine la postul său deservind mai mult pe duşmanii 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 244 


Țării decât pe Tara care îl tolerează. Este preşedintele tovaräsilor de la Macabi 
Halutimi si altor organizații similara din or. Călăraşi si puterea lui după cum se vede 
este tare. 
Faceţi Vă rog Domnule Comandant General ca în locul spionului Elbert să 
stea un român autohton, care va fi atât de capabil cum este sus numitul. 
Cred că puterea spionului nu va împiedica ca Dumneavoastră să procedati 
cu hotărâea în cazul lui. 
Cu respect, General ! 
Dlui Comandant al Corpului 3 de Armată Chişinău. 


x 


Documentul 88 NOTA Nr. 1979 28 august 1942 
Ca urmare la nota noastră Nr. 1410 din 15 Iulie a.c. avem onoare a vă comunica 
următoarele: 

Judecătorul Perciun Vasile, de la Tribunalul Cetatea Albă, continuă să 
funcționeze mai departe în calitate de judecător de sedintä cu toată activitatea sa 
antiromânească din timpul ocupaţiei sovietice şi cu toate că autobiografia sa care a 
fost înaintată autorităților sovietice si în care arată activitatea sa comunistă de 
înainte de răpirea Basarabiei, este cunoscută de Ministerul de Justiție. 

În luna Iunie 1942, la Tribunalul Cet. Albă, venind în inspecție D-1 Prim 
Preşedinte al Curții de Apel din Chişinău, Laurențiu Preotescu, însoțit de C. Dardan, 
procuror general la aceeaşi Curte, în faţa întregului corp judecătoresc şi funcţionari, 
i-au făcut judecătorului Perciun o aspră mustrare, numindu-l ticălos şi nenorocit, pe 
tema celor cuprinse în autobiografia sa pe care a înaintat-o bolşevicilor, fiind scos din 
şedinţă. Judecătorul Perciun nu a răspuns nimic, stând tot timpul cu ochii în jos. 

În prezent numitul primeşte salariul şi se plimbă fără să-i pese de cele ce 
s-au petrecut, aşteptând începerea sesiunei de judecată care va începe la 15 
Septembrie. 

(...) 15 Iulie 1942 

Perciun Vasile, fost judecător la răpirea Basarabiei de către soviete se află în 
Tighina unde a stat până în luna Septembrie 1940 când a venit în Chişinău în 
vederea repatrierei sale. 

Neputînd obține repatrierea prin organele sovietice a recurs la Comisiunea 
Germană care i-a admis să plece împreună cu germanii care se repatriau din 
Basarabia, în locul unui cizmar de origine etnică german, care în schimbul unei 
însemnate sume de bani i-a cedat locul, şi astfel s-a repatriat prin punctul de frontieră 
Reni, ajungând la Galaţi. 

Aci s-a despărţit de grupul de germani şi a rămas în Ţară; mai târziu fund rein- 
tegrat în magistratură funcţionând în Vechiul Regat până la ocuparea Basarabiei. 

În timpul şederei sale în Basarabia sub ocupaţia sovietică, numitul a făcut un 
memoriu autorităților sovietice, în care pe lângă faptul că solicita un serviciu, arăta 
şi activitatea sa comunistă din timpul când a funcţionat ca Judecător în Justiţia 
Românească. 

Această autobiografie în original, actualmente se află în posesiunea procuro- 
rului Vorgulas de la Parchetul Trib. Tighina, fiind trimisă în copie şi Ministerului 
Justiţiei, care a dispus îndepărtarea sa din magistratură. 

Înainte de răpirea Basarabiei, Perciun Vasile a funcţionat ca judecător în 
oraşele Comrat, Hotin şi Tighina, iar după izgonirea sovieticilor din Basarabia, înain- 
te de a fi îndepărtat din magistratură a funcționat la Tribunalul Cetatea Albă. 


x k k 
Documentul 90 Confidential 
DOMNULE GENERAL GUVERNATOR, 
La adresa D-vs. Nr. 3744 din 12 Septembrie 1942, prin care ne-ati înaintat 
notele informative Nr. 1410 din 15 Iulie si Nr. 1968 din 28 August a.c. ale C. I. 
Chişinău, pentru a vă comunica relațiile necesare asupra celor semnalate, avem onoa- 
re a vă aduce la cunoştinţă că judecătorul Perciun Vasile de la Tribunalul Cetatea- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 245 


Albă, pentru atitudinea ce a manifestat prin autobiografia scrisă sub ocupaţia 
bolşevică, a fost trimis de Ministerul Justiţiei în judecata Comisiunii disciplinare de 
pe lângă Curtea de Apel Chişinău, având fixat termenul de judecată la 18 Septembrie 
a.c. După terminarea procesului, vă vom comunica rezultatul şi măsurile ce vor fi 
luate în cauză de către D-l Ministru al Justiţiei. 
PROCUROR GENERAL, 

Secretar, 

D-Sale Domnului General guvernator al Basarabiei, Cabinetul Militar. 


x 


ION ANTONESCU, “SCRISOARE DE RĂSPUNS ADRESATĂ LUI 
C.I.C. BRĂTIANU” (29 OCTOMBRIE 1942) 
March 12th, 2011 admin Posted in Filozofie şi istorie (1) 1 33 views 


“Pentru a înțelege prezentul, e necesar să ne cunoaştem trecutul — să-l aflăm! 

“În zilele minciunii universale, a spune adevărul e un act de dizidentä. Practic, 
putem transpune scrisoarea eroului neamului românesc, situaţiei zilelor noastre, doar 
cu schimbări de nume. 

“Am lăsat fără răspuns scrisorile dumneavoastră anterioare. Am făcut-o din 
înţelepciune, fiindcă urmăream unirea, şi nu vrajba. Puteam să vă răspund, aducând 
justiției pe toţi vinovatii de catastrofa morală şi politică a ţării, printre care sunteţi, în 
primul rând, şi dumneavoastră. Natia o doreşte şi o aşteaptă de la mine. Nu am făcut- 
o totuşi, fiindcă nu am voit să atât şi mai mult spiritele şi, mai ales, nu am voit să dau 
un spectacol care ar fi fost speculat de inamicii noştri. Am lăsat ziua acestor răfuieli 
mai târziu. Abuzati, însă, de răbdarea, de tăcerea şi de înţelepciunea mea şi, rând pe 
rând, la scurte intervale de timp, îmi trimiteţi, când dumneavoastră, când dl. Maniu, 
avertismente, sfaturi şi acuzatiuni. În virtutea cărui drept? Ce reprezentaţi în această 
țară , dumneavoastră, toţi foştii oameni politici, în afară de interesele dumneavoastră 
egoiste şi un trecut politic total compromis şi dureros?! Uitaţi, domnule Brătianu, că 
eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care au primit în 1918 
România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am 
luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei 
mosteniri mari. În mai putin de un sfert de secol, fiecare în parte şi toţi la un loc, ati 
prăbuşit lupta, sacrificiile şi suferinţele duse şi îndurate, 20 de secole, de poporul 
nostru, pentru a face unitatea sa politică. Orice apărare încercaţi şi orice diversiune 
faceţi dumneavoastră, conducătorii politici de ieri, purtaţi pe umeri această 
răspundere. 

Dumneavoastră, liberalii, mai mult ca alţii, fiindcă şi din opoziţie şi de la 
guvern, prin acţiunea dumneavoastră de dirijare şi de îndrumare a vieţii noastre poli- 
tice, economice, morale şi spirituale, exercitată direct şi indirect, de pe băncile minis- 
teriale, din birourile băncilor şi din culisele politice, ati dus ţara la catastrofa din 
1940. Stati faţă în faţă cu conştiinţa dumneavoastră, depänati cu corectitudine, pas cu 
pas, atât actele dumneavoastră, cât şi pe ale acelora cu care, rând pe rând, v-aţi 
întovărăşit şi v-aţi acuzat, în faţa natiei dezolate, scandalizate şi înmărmurite; räsfoiti 
toată colecţia ziarelor din ultimii 40 de ani, începând cu Universul şi terminând cu 
Viitorul şi cu ziarele jidovesti pe care se sprijinea nationalistul domn Maniu şi vă 
reamintiti: cine sunteţi dumneavoastră şi dumnealui; câte păcate ati făcut; cum v-aţi 
calificat singuri şi cum v-a calificat natia; câte răspunsuri aveţi. Pentru a vă uşura 
munca, vă reamintesc, domnule Brătianu, că, împreună cu dl. Maniu, v-aţi acuzat 
public şi zilnic, în presă, în întruniri, în parlament, de: „incapacitate”; „tâlhărie”; 
„falsificări” şi „furturi de urne”, în Bucureşti, pentru obţinerea puterii; „demisii în 
alb”; „bătăi şi omoruri”; „călcarea legilor şi Constituţiei”; luări de comisioane” la 
toate furniturile statului; „traficările de influenţă” practicate de partizanii, deputaţii, 
miniştrii şi preşedinţii corpurilor dumneavoastră legiutoare; „scandalurile cu contin- 
gentările” cu „grâul britanic”; modul cum aţi făcut reforma agrară şi cum „aţi 
profitat de ea”; risipa avutului public; „concesionările oneroase ale bunurilor statu- 
lui”; „demagogie”; incorectitudine civică, provocată de faptul că atunci când erati în 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 246 


opozitie dirijati ocult statul, în profitul intereselor d-umneavoasträ si ale jidanilor din 
ale căror consilii de administraţie — mari şi mici — făceaţi parte, iar de pe fotoliile 
ministeriale încurajați şi favorizați, acopereati şi musamalizati afacerile lor şi ale 
d-stră, în detrimentul statului. Adăugaţi, la acest bogat şi concludent stat de serviciu 
al partizanilor şi al adversarilor dumneavoastră de ieri, cu care — ca totdeauna când 
vă găsiți în opoziţie — sunteţi azi prieteni: cazurile, pe care natia le ţine numai în 
dormitoare, ale domnilor Tătărescu, Bârsan, Boilă, Aristide Blank şi afacerea Skoda; 
ruinarea poporului, prin dobânzile oneroase care au prăbuşit economiile, avutul şi 
munca tuturor, de la ţăran la marele proprietar, de la micul până la marele negustor 
român; ravagiile făcute de conversiune şi de concesionarea bunurilor statului, pe care 
am început să le răscumpăr eu; împrumuturile externe, oneroase şi umilitoare; intro- 
ducerea controlului străin la Banca Naţională şi Căile Ferate, comisioanele scanda- 
loase etc. etc. şi veţi avea, domnule Brătianu, imaginea unui trecut tragic, pe care 
l-am plătit atât de scump şi pe care natia întreagă o are permanent în faţa ochilor săi. 
Totuşi, domnule Brătianu, cu toţii credeţi că toate acestea au fost uitate şi, cu perfidia 
politicianistă de altă dată — de totdeauna — atât de bine cunoscută, vă aşezaţi cu 
cinism pe acest trecut şi — de la cel dintâi dintre dumneavoastră, până la cel din urmă 
— încercaţi să acuzaţi şi să sabotati, pe sub mână, opera de îndreptare şi consolidare 
la care s-a antrenat toată natia şi să tăiaţi elanul unui om care nu a avut, nu are şi nu 
va avea nici moşii, nici vii, nici pivniti de desfacere, nici bani depuşi, nici industrii, 
nici consilii de administraţie, nici safeuri, în ţară şi străinătate, nici cupoane de tăiat, 
nici timp de pierdut la club şi care nu şi-a pricopsit nici cumnatii, nici nepoţii, nici 
prietenii, nici partizanii, nici adversarii. Chiar dacă am greşit, greşesc sau voi greşi, 
nu pot fi acuzat, domnule Brătianu, de nici unul dintre dumneavoastră. Fiţi 
incredintati, sunteţi înfierați şi puşi chiar de generaţia actuală pe banca acuzaților. 
Dacă va fi să fiu şi eu pe această bancă, pentru că fac tot ceea ce un om putea să facă, 
nu numai pentru a slava un neam de la dezunire şi de la prăbuşire, dar şi pentru a-l 
întregi şi a-i asigura o viaţă nouă, în onoare şi în muncă, atunci în nici un caz nu veţi 
fi dumneavoastră acuzatorii şi în nici un caz nu voi fi pus alături de dumneavoastră 
şi acuzat de aceleaşi greşeli ca dumneavoastră. Fac această afirmare nu pentru că mă 
simt vinovat cu ceva faţă de ţară, dar pentru că ştiu ce au suferit, din antichitate şi 
până azi, de la Socrate şi Demostene, până la Clemenceanu, atâţia nenumărați — mici 
ŞI mari — oameni care şi-au servit poporul cu credinţă, cu devotament şi cu folos şi, 
mai ales, pentru că nu au uitat că în laşi, în tragica primăvară din 1918, şi chiar la 
Bucureşti, după Unire, s-a cerut trimiterea în judecată şi condamnarea fratelui 
dumneavoastră, atât pentru că făcuse războiul, cât şi pentru dezmätul creat de 
nepriceperea dumneavoastră a tuturor, chiar de către aceia care ceruseră intrarea în 
luptă; care îl acuzaseră în 1914-1915 de lunga şi dezmätata perioadă de neutralitate; 
care au aplaudat cu frenezie intrarea în război şi care, ca culme a cinismului lor, erau 
ei înşişi vinovaţi de modul cum fusese administrată şi ruinată ţara. 

Eu şi multi alții încă nu am uitat ridicolul acestei îndrăzneli pe care istoria l-a 
înregistrat. Oricum ar fi însă eu nu voi putea fi acuzat de dumneavoastră şi nici pus 
pe aceiaşi bancă cu dumneavoastră, pentru că nu sunt nici profitorul meritelor prede- 
cesorilor mei şi nici şeful unei bande de corbi odioşi, care au ajuns la conducere prin 
„minciună”, „promisiuni”, „furt de urne” sau prin „sprijin ocult masonic şi iudaic”, 
ci sunt omul adus de un trecut onest şi de voinţa unanimă a unei natii care, pentru a 
se slava, a făcut apel la mine, iar nu la dumneavoastră sau la dl. Maniu, şi nici la dom- 
nii care stau în jurul dumneavoastră şi cu care ati făcut şi faceţi sistem. Niciodată, 
pentru a fi salvată, națiunea, armata şi corpurile constituite nu au indicat numele 
dumneavoastră sau al d-lui Maniu, în ultimii ani ai tragicei guvernări, care s-a sfârşit 
la 6 septembrie 1940. Dumneavoastră v-aţi strecurat şi v-aţi alăturat acestei mulţimi, 
cu discretia impusă de instinctul răspunderii pe care o aveţi şi a dorinţei legitime de 
a vă salva şi nu aţi făcut nici un gest pentru a vă valorifica drepturile la conducere, 
când această mulţime spulberă un regim care era de fapt al dumneavoastră şi când 
aclama un om nou, care eram eu. Când am intrat în război, cu prudenţă caracteristică 
a politicienilor valoroşi nu v-aţi manifestat nici pentru, nici contra. După ce am reluat 
Basarabia şi Bucovina , v-aţi grăbit să-mi cereti, şi dumneavoastră, şi domnul Maniu, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 247 


să mă opresc la Nistru. V-am arătat consideratiunile militare, politice, economice şi 
morale pentru care nu puteam să o fac şi v-am invitat, pentru a treia oară, să luaţi 
conducerea, răspunderea şi riscurile unei asemenea acţiuni. Bineînţeles, ati refuzat. 
După omorurile de la Jilava şi imediat după rebeliune, mi-ati trimis memorii prin 
care îmi arätati situaţia şi-mi dädeati noi sfaturi. V-am oferit să luaţi conducerea şi să 
faceţi cum credeţi că este mai bine. Şi unul, şi altul v-aţi scuturat. Luându-vă după 
câţiva ofiţeri, fără prestigiu militar, care au deraiat după linia principiilor sănătoase 
strategice, morale şi politice, pe care poate că nici nu le-au avut vreodată, mi-ati cerut 
să retrag armata din Rusia şi m-ati îndemnat să mă „aranjez” cu Anglia şi cu 
America. Ar fi o greşeală şi o felonie, iar greşelile şi feloniile se plătesc scump. 

Suntem la peste 1.500 km de ţară, drumurile sunt cum sunt, iarna bate la uşă, 
depozitele sunt ale germanilor, căile ferate sunt în mâna lor, aviația are forţa de 
distrugere pe care ar trebui s-o cunoaşteţi. Retragerea forţelor din situaţia lor actuală 
ar însemna părăsirea frontului. Exact ceea ce au făcut ruşii în Moldova în 1917-1918. 
Vă întrebaţi ce s-ar întâmpla dacă germanii ar face cu noi astăzi în caz de părăsirea 
frontului, ceea ce am făcut noi, atunci, cu ruşii? Vă dati seama ce s-ar alege de armata 
noastră de disciplina noastră, de soldaţii şi caii noştri, de tunurile noastre, dacă am 
încerca, în condiţiile arătate mai sus, să părăsim frontul fără asentimentul 
Comandantului german? Situaţia aceasta, a oamenilor care la cea dintâi greutate se 
descurajează, ar denota uşurinţă totală nepricepere militară şi prostie. Soluţia ar fi cri- 
minală, domnule Brătianu, fiindcă nu s-ar prăbuşi numai armata, s-ar prăbuşi însăşi 
ţara, deoarece germanii ar ocupa-o imediat şi am ajunge în situația Serbiei şi Greciei. 
Poftiti, domnule Brătianu, vă ofer din nou conducerea statului şi a guvernului. 
Retrageti dumneavoastră armata şi „aranjaţi-vă” cu Anglia. Numai că trebuie să 
întreb şi armata şi poporul. Sunt gata să le pun această întrebare, deschis şi categoric, 
dacă şi dumneavoastră sunteţi gata să vă luaţi răspunderea. 

A mă fi „oprit la Nistru” şi a „retrage astăzi forţele din Rusia” înseamnă, pentru 
un om care mai poate încă judeca, a anihila dintr-odată totul, sacrificiile făcute de la 
trecerea Prutului, acţiune în contra căreia nu v-aţi pronunţat public; însemnează a ne 
dezonora pentru vecie ca popor; însemnează a crea ţării, în cazul victoriei germane, 
condiţii dezastruoase, fără a ne asigura, în cazul victoriei ruse, nici provinciile pentru 
care luptăm, nici graniţele care vor voi să ni le lase ruşii, nici libertăţile noastre şi nici 
măcar viaţa familiilor şi a copiilor noştri; în sfârşit, însemnează, din cauza nestabi- 
lităţii şi a feloniei pe care mă sfätuiti să o practic — şi aceasta este cea mai mare crimă 
— a asigura ţării în viitoarea comunitate europeană o poziţie morală care îi va ridica 
drepturile idealurilor sale şi ar putea să-i fie chiar fatală. Gestul pe care-l cereti să-l 
fac, domnule Brătianu, va face din neamul românesc o victimă a tuturor, fiindcă 
concomitent cu dezorganizarea, prăbuşirea şi distrugerea armatei, ar începe instaura- 
rea anarhiei în ţară. Comuniştii, legionarii, jandarmii, ungurii, saşii ar începe 
agitaţiile, lupta, distrugerea ordinei, a liniştei, pentru a profita de ocazie, pentru a da 
ultima lovitură de picior unui neam care cu adevărat ar merita calificativul de netreb- 
nic. Ungurii ar ocupa imediat restul Ardealului. lată, domnule Brătianu, la ce ar da 
naştere gestul pe care mi-l cereti să-l fac. Ar fi gestul nefericit al unui soldat lipsit de 
onoare şi al unui om de stat, nu numai inconştient, dar nebun. Conducătorul nefericit 
al Franţei — şi mai nefericite de azi — a declarat, într-o recentă chemare la realitatea a 
unui popor, care a căzut şi el victimă Josnică a unei guvernări venale, iudeo-demo- 
cratice şi masonice, că are convingerea că dacă „Germania ar fi înfrântă, Sovietele ar 
impune mâine legea în Europa şi s-ar termina astfel cu independenţa şi patriotismul 
naţiunilor”. 

Am avut şi am această convingere. Rămân la această convingere, fiindcă noi, 
mai curând ca alţii, mai total ca alţii, vom fi zdrobiţi: pentru că suntem punte între 
slavi şi zăgazul care le stă de secole în calea expansiunii lor, către vestul şi sud-vestul 
Europei; pentru că avem bogăţiile pe care le avem; şi pentru că vom fi trambulina 
salturilor lor viitoare. Trăgând învăţăminte din trecut, cunoscând tendinţele slave, 
plecând de la consideratiunile făcute mai sus şi îndrumat de instinctul de conservare 
şi de logica bunului-simt, nu puteam, domnule Brătianu, ca un conducător responsa- 
bil, să mă „opresc la Nistru” şi nici nu pot „să retrag armata din Rusia”. Ar fi o prostie 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 248 


din partea mea. Este cu neputinţă să o facă cineva şi ar fi o greşeală ireparabilă pe 
care nu eu şi dumneavoastră, ci neamul ar plăti-o scump. Mareşalul Petain, într-una 
din valoroasele sale cuvântări, a dat speculatorilor situatiunile grele lecţia care li se 
cuvenea şi care a fost aplaudată de toți oamenii cu conştiinţă clară şi nepătată. 
Răspunzând unor critici ale acţiunii sale, el a spus: „Când Franţa este în nenorocire, 
nu mai este loc pentru minciuni şi himere”. Nici la noi, domnule Brătianu, nu mai 
este loc pentru „minciuni şi himere” şi, mai ales, nu mai putem să ne plătim luxul de 
a face şi prostii. 

V-am răspuns, domnule Brătianu, punct cu punct, nu numai la scrisoarea dum- 
neavoastră de la 24 septembrie, dar şi la cele anterioare. Este răspunsul unui soldat, 
care nu are nimic de ascuns şi care este conştient de greutăţile şi pericolele ceasului 
de faţă, precum şi de îndatoririle şi de răspunderile lui. V-am răspuns, cum v-am 
răspuns, fiindcă nu aţi înţeles nici ţinuta şi nici înţelegerea cu care am voit să trec atât 
peste greşelile trecutului, cât şi peste marii vinovaţi de ele. Ca oamenii cei mai lipsiţi 
de păcat, marile şi numeroasele greşeli politice care s-au comis sub dumneavoastră, 
continuând a considera comunitatea românească ca pe o turmă de sclavi, pe care — 
împreună cu celelalte organizaţii politice, cu firmă naționalistă, însă în acord cu 
oculta iudeo-masonică, cu care numai pe faţă erati în luptă — ati exploatat-o, ati 
minţit-o, ati demoralizat-o, ati exasperat-o şi, în cele din urmă, din neputinţă, ati 
dus-o, mână în mână cu trinitatea Tătărescu — Urdăreanu — Lupeasca, la catastrofa 
din 1940 şi la rebeliunea din 1941, îndräzniti astăzi, când s-a pus regulă în ţară şi 
viaţa nimănui nu mai este în pericol, să ridicaţi capul, de după saltarele consiliilor de 
administraţie, ale industriilor şi ale multiplelor afaceri, pentru a mă acuza. Ei bine, 
domnule Brătianu, când cineva a fost şeful unui partid care, de la mare la mic, de la 
primăria din sat până la cabinetul miniştrilor, are răspunderea destrăbălării adminis- 
trative, dezmätul moral, a iudeo-masonizării ţării, a venalităţii, a compromiterii 
viitorului neamului şi a catastrofei graniţelor, nu mai are calitatea să vorbească şi în 
numele comunităţii româneşti, să dea sfaturi de conducere altora şi mai ales să-i 
acuze că lucrurile nu merg cum trebuie.” 


(Arhiva Istorică Centrală; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Cabinet I. 
Antonescu, dos. 61/1940, f. 88-221) 


Teribil text. Cunosc puţine scrisori - sau scrisuri - ale sale, 
dar dintre acelea acesta îmi apare ca esentialul. 

Recunosc: şi eu, naivul, neinformatul am fost partizanul (sic) 
al “opririi la Nistru” a frontului. Nu îl citisem pe Clausewitz, deşi 
socrul meu îl tradusese... 

Cred că am mai spus, scris: am o reţinere... fiziologică în a 
considera pământurile de dincolo de Nistru ca româneşti, chiar 
dacă printre primii colonizatori sedentari au fost şi neamurile 
mele - dacă se dovedeşte că Gomii erau păstori macedoneni. 

Acesta a fost punctul de vedere - militar - al militarului 
Antonescu. Nu mai tandru este cel al tivililor - mai ales al lui 
Maniu Ezitantul despre Moş Teacă Generalul. 

Necazul fiind că nu se poate face o medie - medie a 
adevărului? Care adevăr? 


* 


Istovit. Dacă aş zice: “de Japonia”, m-ar bate Dumnezeu. 
Compătimesc, fără să uit cât de bestiali fuseseră ei cu 
chinezii, cu coreenii, cu ceilalți pe care îi cuceriseră şi îi tratau 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 249 


ca pe nişte subsclavi. Dar cu albii căzuţi în ghearele lor? Îmi 
spun: acum sunt cumplit pedepsiţi, nu de alţi oameni, ci de 
natură! Să fie o ispășire a păcatelor de acum trei sferturi de secol? 
Nu plătiseră destul prin distrugerea ţării lor de către aviația 
americană?; de bombele atomice? ; de umilinţa ocupaţiei? 

Nu, nu e bine cum gândesc. Nu aşa funcţionează storia. 
Chiar când avem convingerea că o comunitate este pedepsită 
pentru răul făcut alteia. 

Obosit de moarte. Aveam de gând să mai fac 2-3 înregistrări 
- nu-mi mai stă gândul la ale mele “probleme”. 


Marţi 15 martie 2011 


Azi: tot aşa. Mai bine aşa face dacă nu aş nota nimic. 
Numai că nu suport pagina albă. Ce e de făcut? Nimic - să 
scriu, parafrazez versurile bune (unicele!) ale lui Cicerone T. 


Miercuri 16 martie 2011 


Trezit în jurul orei 2 noaptea, am găsit în cutia poştală un 
“biletel” de la Mariana Pasincovschi, Împărăteasa Mâţelor: textul 
promis despre Arta refugii. Uitînd că trebuia să mă reculc, l-am 
pregătit - cu drag - şi-l trec în Jurnal. Aici: 


Mariana Pasincovschi, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava 
“Formele contrapunctice ale Re-fugii 
în opera lui Paul Goma 

Romanul Arta refugii - o copilărie transilvană este scris între 
1985-1988 la Paris, ca al doilea volet al ciclului autobiografic. În 1990 
romanul apare la Julliard, Paris, sub titlul L’Art de la fugue (traducere 
de Alain Paruit), în 2007 apare în italiană, la Volland, Roma, sub titlul 
L’arte della fuga (în traducerea lui Marco Cugno), iar în original roma- 
nul cunoaşte ediția din 1991, la Editura Dacia, Cluj, cu o prefaţă de 
Marta Petreu, urmând apoi ediţia îngrijită de Nicolae Vieru — 1993, 
Biblioteca Basarabia, Chişinău, pentru ca cea de-a V-a ediţie să apară, 
deocamdată, în variantă electronică (Autura Autorului, 2011). 


Dacă O copilărie basarabeană ne introduce într-un biotop natal 
sustras oricărei temporalitäti, într-o atmosferă în care acţiunea nu se 
desfăşoară cronologic, O copilărie transilvană urmăreşte, în mare, 
principiul diacronic (deşi nici perspectiva temporală sincronică nu-i 
este străină prin numeroasele glisări în trecutul de la Mana), titlul capi- 
tolelor făcând trimiteri directe la timpul şi spaţiul biografic evocate. 
Autorul împarte volumul în şase secțiuni (I Gusu, II Buia, III Sibiu, IV 
Buia, V Şeica Mare, VI Gara), constituind tot atâtea mutări pe tabla de 
şah a istoriei. În primele secţiuni este vorba despre refugiul în 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 250 


Transilvania, în satul Gusu, unde părinţii fuseseră repartizaţi ca 
învăţători şi mutarea, pentru a nu fi „repatriați în ţara ruşilor” în comu- 
na Buia, Judeţul Târnava Mare. Urmează, mai apoi, admiterea, în 
1946, ca elev bursier la Şcoala Normală „Andrei Şaguna” din Sibiu, 
continuarea, după două clase de Normală, ca elev în clasa a VI-a la 
„Ciclul Doi” din Şeica Marea, Judeţul Târnava Mare iar, în final, ares- 
tarea părinţilor la Securitatea de la Mediaş şi instalarea copilului, prin 
nenumăratele încercări de a-şi afla părinţii, în gară. Desigur, acestea nu 
sunt decât titlurile mari ale capitolelor, fiecare având, la rându-i, sub- 
capitole care vorbesc despre o adevărată poetică în act a textului. Ce se 
mai poate observa referitor la structura romanului este că, dacă în 
ediţia din 1991 titlurile mari, împreună cu cele ale subcapitolelor, lip- 
sesc, perceperea textului fiind îngreunată de o tehnică a amânării 
(bănuieşti, spre exemplu că este vorba despre râie, pornind de la faptul 
că naratorul plânge, îi este ruşine şi se spală cu leşie, dar aştepţi parcă 
o confirmare din partea acestuia), ediția curentă vine în întâmpinarea 
cititorului, ghidându-l pe un traseu bine structurat, încurajându-l să 
calce pe urmele refugiului (revenind la subcapitolul invocat, intitulat 
acum Se poate căpăta râie şi de la o Irinucă fără capre). Chiar dacă 
ponderea capitolelor este inegală (cu excepţia sectiunilor Buia si În 
gară, ambele având douăsprezece subcapitole), romanul este bine 
închegat, fără a fi monoton, reuşind o deosebită „combinaţie de 
literatură a satului, istorie contemporană şi sondaj psihologic”1. 

În privinţa titlului, acesta trimite la motivul traumatic al refugiu- 
lui, autorul făcând aluzie la „arta fugii” a lui Bach ca „artă a re-fugii”, 
investind-o, astfel, cu o dublă semnificaţie — tema artei muzicale inter- 
ferată cu cea a destinului de basarabean în refugiu: 

„— ...O să afli multe când o să înveţi latina, zice domnişoara, din 
nou serioasă. Latină şi muzică — a fost un mare compozitor german, 
poate cel mai mare de pe globul pământesc, era cantor la o biserică din 
Lipsca. El a alcătuit un fel de culegere de exerciţii pentru elevii lui şi 
a intitulat-o, frumos: Artafugii. 

— Cânticèle din cele pentru recreatii, pentru orele de gimnastică? 
— atunci când fugim noi, pe muzică? E mare artă să ştii să fugi — este, 
domnişoa”? 

— O-ho! Şi încă ce artă!, a duduit duduia Coban cu dodotele ei de 
dartilerie grea. Dar şi mai mare artă e să re-fugi, ca noi, Basarabenii. 
Nu chiar pe muzică — e-he, de-am avea un compozitor de-al nostru, 
basarabean, să compună el ArtaRefugii... 

Rămâne de văzut, cum spune mama: dacă nu mă fac fierar, nici 
rege, nici cheferist; dacă la liceu învăţ bine latina şi muzica, eu com- 
pozitor mă fac!, compun compoziţii frumoase de tot, pentru noi, 
Basarabenii refugiaţi 2. 

Asemeni Artei Fugii a lui Johan Sebastian Bach, textul lui Paul 
Goma reprezintă un summum al posibilităților expresive, glisând între 
trecutul idilic şi prezentul necruţător, între fantasme şi reverii, într-un 
timp al alertei, cu mijloace de locomotie variate, în care „re-ul 
adevărat” din refugiu, re-fugă, derefugiu nu pare a fi decât un ecou al 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 251 


lui ,re” din re minor, cu un ton dramatic pe fundalul unei istorii 
zbuciumate, într-o interpretare de excepţie, pe toate coardele şi în toate 
acordurile sufletului uman. 


Plecarea din Basarabia în 1944, an al desființării iluziilor revenirii 
la matcă, după cum avea să îl numească Virgil Podoabă, reprezintă o 
etapă zbuciumată, la cheremul istoriei, care va transforma un „copil al 
tuturor”, într-un „în plus”, izgonindu-l din Cosmosul idilic al primei 
copilării („sens ontologic, de privare de apartenetä originară”), trecând 
prin toate etapele maturizării, deşi prea timpurii, pentru a ajunge un 
străin în propria-i ţară. Pornind de la acest sens fundamental de privare 
de apartenenţă originară, în afară de întreitul sens de excepţie de la 
regulă în plan social, politic şi etic, căruia criticii i-au acordat priori- 
tate, Virgil Podoabă subliniază faptul că în-plusul politic, social şi 
moral a fost precedat de în-plusul ontic, Paul Goma fiind privat de 
înseşi temeiurile existenţei sale3. Totuşi, această latură istorică şi 
formativă a romanului, Bildungsromanul, este completată de cealaltă, 
reprezentând experienţele copilăriei ardelene. Deşi deosebit de savu- 
roase, peste paginile de acum planează umbra unui gol — „gaura 
covrigului”, venită din comparaţia critică între satul basarabean şi cel 
ardelean, prezentul nesuportând asocierea cu trecutul, trăirea pălind în 
faţa retrăirii. Doar instalat în imaginatia-memoria empireului copilăriei 
de la Mana, naratorul se descătuşează de lanţul greu al istoriei, dând 
curs reveriei, umplând golul, creându-şi o patrie şi o mamă onirice. 
Este vorba, aşadar, despre „un nivel auroral, poetic, al romanului, 
căruia 1 se opune celălalt nivel, neînfrumusetat de nimic, însă cantitativ 
dominant, al Bildungsroman-ului...”4. 

Fără a constitui prima încercare de a trata tema copilăriei, 
împreună cu existenţa unei familii basarabene, mutate, după 1944, în 
diferite sate din Transilvania, aceasta (copilăria) apare şi în romanele 
gulagului, cu diferenţa că „în exil, copilăria şi ţinutul natal primesc alte 
funcţii: ele dobândesc o forţă sporită ca rădăcini ale identităţii şi 
constituie o sursă de inspiraţie importantă pentru producţia artistică '5. 
Deposedarea bunurilor materiale, realizată cu scopul de anulare a iden- 
tităţii, păleşte în faţa locului natal devenit punct de referinţă stabil, cu 
o tradiţie cutumiară, cu diferenţe etnologice, lingvistice, cu 
rusticitate, gastronomie, vestimentaţie şi mentalitate resimtite ca 
ideale. Deoarece ruperea violentă îi conferă — după cum bine observă 
Eva Behring — încă mai mult aura paradisiacului, naratorul este 
îndreptăţit să spună că, în ciuda faptului că „mamei îi este rău cu 
spatele”, mutarea s-a produs tocmai în acest fel — „ne-am tras înapoi, 
cu spatele, aici la Gusu” („chiar dacă stătusem cu faţa”, precizează 
naratorul) — ceea ce vrea să însemne că privirea va rămâne aţintită 
mereu spre acolo-ul basarabean, ca punct de referinţă şi simbol al 
uterului matern, ca arhetip permanent al copilăriei. 


Textul debutează cu un subcapitol intitulat „Ne mutăm...,, 
sintagmă care va deveni leitmotivul muzical al romanului, ocupând 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 252 


mai mult de jumătate din spaţiul acestuia (numai în titlul subcapito- 
lelor apare, însoţită de prefixe, particule negative, sinonime, puncte de 
suspensie, la timpul trecut şi prezent, de douăzeci şi trei de ori), „muta- 
rea” devenind, în termenii lui Eugen Simion, şi nucleul unei pro- 
iectate arte poetice6. 

Deplasarea matinalä, în zi de duminică, la moş Veniamin, „gazdă 
adevărată”, ne aduce în prim-plan, dintru început, în afară de naratorul 
subiectiv, figura centrală a volumului, mama. Numită căpitanul fami- 
liei, ea îşi va păstra şi accentua acest statut de-a lungul romanului, 
devenind un model de urmat, dând dovadă de adevărate virtuţi: inven- 
tivitate („„fimei cu idei”), spirit de sacrificiu, bun simţ („„mama zice că 
tocmai a ciugulit ceva, nu i-i foame...), educaţie („mama mănâncă din 
vârful buzelor, din vârful furculitei”), optimism, inteligenţă, integri- 
tate morală. Copilăria transilvană, cu diversele ei peregrinări, va avea 
un rol determinant în conturarea personalităţii lui Paul Goma, reflec- 
tându-se cu deosebită pregnantä în operă, al cărei punct forte va 
deveni limbajul. Intrând în contact cu graiurile regionale sau locale, cu 
diferite limbi, receptiv şi foarte atent la exprimările celor din jur, cu un 
acut spirit de observaţie, autorul îşi va dezvolta conştiinţa lingvistică, 
pe un fond basarabean, creând un stil inconfundabil, înclinat către 
oralitate, glumă, ironie subtilă, ludic şi inovaţii lingvistice, o poli- 
cromie verbală, retuşată în funcţie de referentul căreia îi aparţine sau 
pe care îl vizează. 

Încă de la început, chiar din primul capitol, mutarea la moş 
Veniamin — „moşveniaminul” de această dată, pe jos şi prin „balega 
reglementară” — o cădere din mit în istorie, după cum s-a observat — 
duce la instituirea unor diferenţe majore între refugiaţi şi cei de-ai 
casei, copilul, deşi un în-plus, trebuind să fie cuviincios şi binecrescut. 
Semnificative sunt, în acest sens, „monografiile” mamei, elaborate în 
fiecare loc de refugiu şi înregistrând diferenţele etnologice. Plecând de 
la „metodele sociologice, etnografice şi lingvistice” pe care le abor- 
dează, stimulând atracţia copilului pentru scriitură, „„monografiile” au, 
totodată, şi un rol curativ, dând posibilitate refugiaților de a se integra 
în noua cultură şi împiedicându-i să îşi pună întrebări ontologice. 

Având conştiinţa celui izgonit, naratorul nu poate percepe lucru- 
rile decât prin diferenţă, prezentând, într-o manieră inocent-ludică, 
ironică sau condescendentă, burlescă, atenuând evidenţa tragică, 
comparatia critică între satul basarabean şi cel ardelean. 

Pentru că Mana natală „s-a înălţat pe un cer inaccesibil”, se va 
instaura o diferenţă majoră între ceea ce este aici şi ce a fost acolo, 
astfel încât nimic nu va mai fi la fel. Ardelenii par a trăi într-o altă 
lume, pornind de la mentalitate, particularitäti de limbaj, până la 
obiceiuri sau stil de viaţă. Peste tot planează un aer rece de refugiu 
(„rece de la recens”, precizează naratorul), subliniind absenţa căldurii 
amniotice, protecţia uterului matern rămas în Calidor. În Ardeal este 
rece, casele ardelenilor sunt friguroase, nu au tindă, antreu, calidorul 
nu se închide iarna, unele nici nu ştiu de calidor. Bisericile ardelenilor 
sunt foarte sărace, mâncărurile lor nu au savoarea borşurilor sau 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 253 


plăcintelor basarabene, „plăcinte-cu-poalele-n brâu”. Deşi harnici si 
grijesc fiecare palmă de pământ, ardelenii sunt lipsiţi de bucuria treie- 
ratului sărbătoresc, cu clacă şi, mai ales, „nu sunt în legătură cu relie- 
ful”, automutilându-se pentru a rămâne acasă în timpul războiului. 
Oamenii din Gusu au mersul „altul decât pe la noi: ...mers pe-n-sus-şi- 
n-jos, hâtânat şi domol şi moşnegos”, se poartă rumâneşte, fiind 
îmbrăcaţi în alb (deşi au sufletul negru), nu îi plâng şi nu au o atitudine 
serioasă faţă de cei plecaţi pe front, şcolile nu se compară cu cele din 
Basarabia şi nici fetele nu mai au ,,dulceata epidermică şi căldura ani- 
mală a pedofilelor basarabence, care ştiau să «sadä» cu atâta firesc cu 
băieţii” 7. Ursuzul moş Veniamin, deşi cam de aceeaşi vârstă, nu are 
nimic din poeticitatea lui Moş Iacob, refuzând să răspundă la salut, 
indiferent şi absent în toate. Printre notele benefice ale ardelenilor se 
numără doinele lipsite de melodramatism, cheptarul, opincile, slana, 
dar şi jocul — Invârtita şi Purtata. Deşi Ardealul nu este lipsit de 
farmec, basarabenii, oameni cu o adaptabilitate ieşită din comun, nu 
pot accepta, în plan istoric, cecitatea ardelenilor în faţa ruşilor. 
Incercările lor de a scoate la iveală adevărul, deşi ingenioase prin 
schimbarea de tactică — numindu-i pe ruşi sovietici, apoi bolşevici, cu 
trimitere la colhoz şi deportare — rămân fără succes până la proba 
contrară când, mutilati, închişi şi deportaţi, ardelenii vor recunoaşte că 
nu au avut dreptate. 

Se poate observa, astfel, că latura istorică şi formativă a romanu- 
lui, deşi interferată de cea a copilăriei transilave, la Gusu, Buia, până 
la arestarea părinților din 1949, domină cantitativ, ca urmare a preci- 
pitării ritmului istoriei, marcând „prima ruptură definitivă în timpul 
fără durată al copiläriei”8. Ceea ce ne propunem, pornind de la acest 
nivel al Bildungsromanului, este să urmărim modul în care se naşte şi 
evoluează „arta re-fugii”, reprezentată atât la nivel exterior, geografic, 
cât şi interior, psihologic. De asemenea, dorim să arătăm că, artă a 
re-fugii în verb, căutând explicaţia deplină în limbă, ca artă a re-amin- 
tirii, a re-scrierii experienţei refugiului în Transilvania, ea reprezintă şi 
o lecţie de viaţă, de supravieţuire, lecţie percepută, însă, diferit, în 
funcție de moralitatea, integritatea şi conştiinţa fiecăruia. Condamnati 
la un provizorat fără sfârşit, basarabenii, deţinătorii adevăratelor 
valori, reuşesc să înfrunte, cu demnitate, nu doar propriile temeri, ci şi 
un adevărat sistem al minciunii si terorii, îndreptându-se mereu către 
cer, cu speranţa că ,mare-i Dumnezeu, dacă nu azi, atunci mâine...”. 
Fără a omite metaforele obsedante, sloganele (enunțate şi în alte 
romane), senzațiile, percepțiile vizuale, auditive, tactile, gustative şi 
olfactive, suita de simboluri, cronotop, motive, personaje şi plăcerea 
ludică a cuvântului, ne propunem o radiografie a textului demonstrând 
că, pe lângă acel Paul Goma grav, violent şi vindicativ, cum s-a 
insistat în critica literară, există şi un Paul Goma înclinat către glumă, 
umor, ironie, ludic, devenind, dintr-un anumit punct de vedere şi cum 
avea să îl numească Tatiana Slama-Cazacu, în ciuda unei tonalități 
dramatice de fundal (nu numai a operei, dar şi a vieţii, în general), 
„cel mai mare copil creator de limbă română "9. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 254 


Proiectia Re-fugiului în istorie şi a istoriei în Refugiu 

Demararea romanului cu relevarea circumstanțelor celei dintâi 
mutări la Gusu ne aşază, încă din primele pagini, sub zodia unei istorii 
zbuciumate unde, în recluziune, o mână de oameni vorbesc despre 
război: „despre război vorbim numai noi, refugiații, în de noi'10. 
Introducându-i în scenă şi pe ceilalţi basarabeni şi învăţători, 
Domnişoara Coban, Balteş, Savitchi, Pintilie, naratorul compară 
istoria cu un joc de şah, persiflând logica românului care, „cavaler şi 
cedător”, nu ştie să facă altceva decât să dea dama — de sacrificiu, 
pentru a scăpa, deocamdată, de mat. În cheie ludică şi ironică, dând 
curs imaginaţiei infantile, mimând inocenta, naratorul subiectiv medi- 
tează asupra situaţiei politice şi istorice, dând dovadă de un adevărat 
patriotism de sorginte creştină: „Eu nu-s aşairomânul, nu cedez nici o 
palmă de damă. Şi, când mă fac mare, învăţ bine-bine să joc şah. Îi bat 
pe toţi — însă îi fac, direct, mat. Nu iau niciunuia dama. Regina. Fiindcă 
nu se face să iei regina aproapelui täu” 11. 

Notaţiile autorului înregistrează cu acribie şi celelalte evenimente 
(funcţionând ca un fir roşu în dinamica romanului), surprinzând bom- 
bardarea Bucureştiului şi (din nou) a Ploieştiului de către anglo-ameri- 
cani chiar de „Sfintele Paşti” (4 aprilie 1944), momentul întoarcerii 
armelor împotriva nemților la 23 august, soldat cu invazia ruşilor şi cu 
mutarea, în octombrie, a familiei în Comuna Buia, ca încercare de a-şi 
pierde urma, prinderea şi ,conducerea” familiei în Centrul de 
Repatriere de la Sighişoara în ianuarie 1945, reforma învăţământului 
din 1948 şi arestarea, la începutul lui ianuarie 1949, a părinţilor, 
împreună cu alți locuitori, la Securitatea nou înfiinţată de la Mediaş. 
Dacă până la arestarea părinţilor copilul mai copilăreşte încă, momen- 
tul întoarcerii într-o sâmbătă, la Buia, descoperind casa goală şi lampa 
neaprinsă, constituie un salt în maturitate, declanşând începutul unor 
adevărate peregrinări prin ţară — Sibiu, Alba Iulia, Sighişoara şi 
Mediaş. Se conturează, astfel, încă de pe acum motivul aşteptării, 
motiv care va fi exploatat şi în majoritatea creaţiilor ulterioare. 
Desigur, nici celelalte motive nu pot fi ignorate, drumul, casa, amin- 
tirea, memoria, dorinţa de întoarcere şi nesfârşitul refugiu constituind 
puncte cheie care vor acoperi întreaga țesătură a romanului. De aceea, 
pentru a înţelege universul diegetic al operei, trebuie să urmărim 
secvențele narative, caracterul compozițional al textului, precum şi 
celelalte elemente, aflate într-o desăvârşită simbioză cu leitmotivul 
muzical al pribegiei. 

Ca orice mutare, şi plecarea din Basarabia aduce cu sine o serie 
de consecinţe nu doar în plan geografic, ci şi în plan mental, psiholo- 
gic, schimbarea mediului însemnând şi o pierdere a zonei de confort, 
când trebuie să te adaptezi pentru a te putea integra în societate. 
Procesul adaptării se compune din două secvenţe sau verigi corelate: 
este vorba despre scăderea şi creşterea nivelului sensibilităţii în raport 
cu punctul iniţial de referinţă, secvenţe care duc la formarea unor 
afecte sub presiunea lumii exterioare, datorită unor temeri faţă de o 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 255 


amenintare realä. Apare, astfel, angoasa, refularea, proiectia, 
introiectia, interiorizarea, regresia, izolarea, anularea, formatiunea 
reactionalä, întoarcerea împotriva propriei persoane şi transformarea în 
contrariu ca metode de protejare a Eului împotriva exigenţelor pulsio- 
nale.12 Deşi ,,beneficiar” al consecinţelor înstrăinării, autorul nu lasă 
să se întrevadă în prima parte a textului decât o latură a acestora, şi 
aceea umanizată cu ajutorul parafrazelor, jocurilor lingvistice, lexeme- 
lor inventate, umorului, fără a dramatiza şi fără a oferi aspectelor 
materiale vitale şi sub media necesităţilor, un loc primordial. Aflat în 
preajma părinţilor, copilul este protejat de agresiunile istoriei, suferinţa 
nefiind percepută la intensitate maximă decât în etapă finală a 
maturizării. Abia rămas singur el va deveni tot mai conştient de 
mecanismul istoriei şi va începe să resimtă constanta tragică. lar o 
mărturie în acest sens este însăşi afirmaţia, venită în timp, din partea 
profesorului Mitică Filip: „EI s-a închis în sine, s-a îndepărtat de noi, 
părinţii lui fiind härtuiti de Securitate, până la Medias şi înapoi, de trei 
ori pe săptămână, existenţa lui a depins de mila cetăţenilor din acest 
sat, Buia”13. 

Care sunt, aşadar, urmările istoriei, ale refugiului în opera lui Paul 
Goma şi cum se materializează acestea în roman? 

Analizând cu atenţie întregul parcurs textual, se poate observa 
aşezarea romanului, în diferite momente şi etape, sub un adevărat 
imperiu al fricii, singura stare generatoare de contradicții psihologice 
individuale, capabilă să modeleze comportamentul uman, împingân- 
du-l spre acţiuni grave sau derizorii ca ultimă soluţie de defensivă 
împotriva agresiunilor mediului. Frica reuşeşte să domine chiar şi cele 
mai puternice caractere demonstrând că, odată ce ai muşcat din acest 
măr, izgonirea din Paradis este inevitabilă. Un exemplu în acest sens 
ar fi, bunăoară, cazul domnisoarei Coban. Descrisă de narator ca o 
adevărată fiinţă virilizată — „un om, domnule!”, care sforăie „mai ceva 
ca un om”, cu „sforăitul ei de tanc nemtesc” —, domnişoara Coban, la 
auzul focurilor de armă (din 23 august 1944), se metamorfozează brusc 
într-o fiinţă neajutorată, străină şi confuză: „Domnişoara nu mă ia în 
seamă. Parcă nici n-aş fi pe lumea asta; parcă n-ar mai fi domnişoara 
mea — care ce om era, pe timpuri, domnule! — o văd, o aud. Şi o miros: 
1-1 frică; tremură; 1-1 frică şi să plângă cu adevărat — de frică. Si 
miroase a frică, domnişoara mea. Nu mi-am închipuit niciodată că un 
om ca ea moare de frică; pute de frică” 14. 

La fel de sugestiv este şi cazul tătălui. Deşi imagine paternă cu 
autoritate, naratorul înregistrează anumite schimbări de comportament 
încă din primul roman, evidente odată cu întoarcerea din deportare, 
surprinzând jocul macabru din faţa casei, dar şi rezervele copilului în 
momentul revederii. Aceste schimbări se accentuează pe parcurs, 
răsfrângându-se în tentatiile bahice, „pactul” cu inamicul prin oferirea 
serviciului de traducător ruşilor, dar şi prin acceparea companiei lui 
Bici, om josnic şi incult, „porcul de câine”, ca posibilitate de a spul- 
bera, discutând, amintirile din lagărul rusesc. Deosebit de semnifica- 
tivă este, în contextul activităţii de traducător, discuţia între tată şi fiu, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 256 


când, pentru prima oară, copilul descoperă adevăratul efect al terorii, 
tot acum având loc şi prima etapă în maturizarea acestuia: 

„Tata dormea. Se prefăcea că doarme. M-am aşezat pe marginea 
patului. Şi atunci el, de parcă m-ar fi aşteptat pe mine, a început să 
vorbească, dar tot cu faţa la perete. 

Zicea că eu sunt mic şi nu ştiu nimic. Că o să înţeleg, când o să 
mai cresc. Şi că el, de frică. 

Omul ăsta nu mai era tata: tatălui meu nu 1-1 frică — chiar de i s-ar 
părea lui că 1-1, n-ar spune-o; şi cui: mie, care sunt şi copil şi al lui. 

Plângea...” 15. 

La fel ca şi domnişoara Coban, care nu este la prima încercare de 
acest gen, cunoscând monstruozitatea Cedării din 1940, ascunsă în 
canal, apoi într-o carieră de piatră timp de mai multe luni, tatăl, revenit 
din Siberia, poartă amprenta unei conştiinţe traumatizate, suferind nu 
atât pentru ceea ce i s-ar putea întâmpla lui, ci mai ales pentru ceea ce 
va avea de îndurat familia sa — „Frica cea mare nu e moartea ta, e 
viaţa pe care or s-o îndure ai tăi, din pricina ta”16 — un adevărat ecou 
al mamei care, încă Din Calidor, se roagă, lipită de „bolohanii uscați 
şi fierbinţi si înţepăcioşi”, survolati de avioanele ruseşti, „copilul- 
sä-scape”. 

Răsturnând ierarhiile, istoria transformă copilul în adult, îl 
îndeamnă să îşi supună tatăl unui interogatoriu, preluând chiar şi 
gesturile maturului, constatând că nu mai există cale de întorcere: 

„Tata scânceşte cu faţa la perete. Nu-i şade bine. In plus, vorbeşte 
urât despre femeile din podul şurii care, neavând ce face, îl vorbesc pe 
el de rău... 

Mă ridic de lângă el şi-i spun că îl poftesc să nu mai vorbească aşa 
faţă de un copil! [...] 

Mă plimb prin odaia noastră de la moş Ilie. Mă plimb cu mâinile 
la spate. M-am făcut băiat-mare, gata! 

Mă plimb cu mâinile la spate şi îmi spun că viaţa asta, de adult, e 
foarte complicată. 

Îmi mai spun că nu pot da înapoi, să mă fac iar copil”17. 


Istoria nu este, însă, cruntă doar cu refugiații, ea devenind un 
exemplu distructiv şi în cazul celorlalți localnici, fericiţi în neştiinţa 
lor. Deportarea saşilor, reforma învăţământului, colhozul preschimbă 
radical mentalitatea şi comportamentul celor ocupați, transformându-i 
în marionete fără vlagă sau, din contră, investindu-i cu libertate şi 
putere de decizie. Ca prototip al înfrântului se poate vorbi despre 
Heinrich, sasul întors din Donbas pe motiv de boală, deposedat de 
toate bunurile materiale şi trăind într-o sărăcie lucie, mai mult mort 
decât viu, interiorizat şi izolat, trădând neajutorare şi neputinţă: 

„ — Nu-nteleg ce-i cu ei, zice mama (sau tata); parcă n-ar fi 
oameni vii, parcă ar fi pe altă lume — în somn, în moarte... 18. 

Dacă Heinrich, exclus şi mutilat îşi păstrează, totuşi, verticalita- 
tea, soţia acestuia, în schimb, deşi conştientă de situaţia existentă, ca 
urmare a instaurării noului sistem — „bărbatu-său, pe trei sferturi mort, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 257 


la Mediaş, la Securitate”, iar cele două fete cärate cu camionul şi 
descărcate în podurile grajdurilor la fermă, posedate ca nişte adevărate 
obiecte — nu îşi doreşte altceva decât să intre în colhoz, ca ultimă 
soluţie disperată de supravieţuire. Din categoria înfrânților face parte 
şi cumnata cârciumarului. Deşi umilită şi batjocorită, ea nu opune 
rezistenţă demonstrând că, odată distrus din interior, psihologic, omul 
devine o unealtă a fricii şi terorii, uşor modelată chiar şi în mâinile 
celui mai puţin iscusit tâmplar. 

In privinţa celeilalte categorii, a colaborationistilor (profitori), 
ilustrativ este cazul diblasului Ioji, devenit secretar de partid — funcție 
care îi permite să se considere rege peste sat — călcând peste morali- 
tate, necruţător, sau al lui Ulpiu, zis Pupu. Intrat încă minor la puşcărie 
pe vremea Mareşalului Antonescu, el este eliberat de comunişti atfel 
încât, după terminarea războiului, se întoarce ,,mare-erou-mare, cu 
grad de ofiţer, dar şi cu ecuson de «Tudor Vladimirescu». Ajuns 
la Securitate, el se dezumanizează, amenințând, slugarnic şi 
incult, din postura unui adevărat apărător al poporului, „sub 
Conducereanteleaptä. A Partiduluimuncitoreromi””, grobian, fără 
scrupule şi fără demnitate. 

O a treia categorie întâlnită în text şi majoritară, ocupând spaţiul 
de dinaintea, dar şi de după venirea ruşilor, aparţine ardelenilor care 
profesează automutilarea pentru a rămâne acasă în timpul războiului. 
Aparent inocent şi, totuşi, ironic, naratorul constată că aceştia — 
pornind de la oamenii de rând şi până la intelectuali — „nu sunt în 
legătură cu relieful”, evocând filosofia lui Lucian Blaga, împreună cu 
meditaţiile etnopsihologice asupra insului mioritic, vizibile şi în alte 
secvenţe, în încercarea de a explica frecvenţa accidentelor. Aparenta 
rezervă a naratorului vine din cunoaşterea acestei realităţi încă de la 
Mana când, mai bine de jumătate din bărbaţii de vârsta lui Moş Iacob 
erau scutiţi de armată pentru invaliditate: „pe timpul acela — sub Ruşi 
— trăia, într-un sat vecin, un scutitor de meserie: pentru atâtea ruble îți 
tăia cu toporul, pe butuc, taman degetul cu care trebuia să tragi în 
„vragul” Rusului; pentru atâtea ruble îţi tăia mâna din încheietură — tot 
dreapta, se-ntelege, ca să nu te ieie la Moscali; însă pentru ceva mai 
multe, cu un pistol, îţi împuşca degetul arătător, strâmba degetul, îl 
petrecea peste cel mijlociu şi lega palma între scândurele, să se 
vindece aşa, strâmb, cârnit — ca al lui Moş Iacob...”19. Deşi accidentati 
la picioare şi nu la mâini, ardelenii practică aceeaşi artă de 
supravieţuire, descărcându-şi, precum directorul de la Gusu, arma în 
picior, rapid şi la nevoie, tocmai când se anunţă „chemarea Patriei 
sub drapel”. 

Putem vorbi, aşadar, continuând linia primului roman, despre o 
clasificare a modelelor de supravieţuire: I Adaptare, II Opunere, III 
Profit, dar şi IV Acceptare a condiţiei de înfrânt. Dacă în Din Calidor 
protecţia spaţiului matern îi permite naratorului să distingă doar prime- 
le categorii, impactul cu „tragedia nudă, neechivocă a istoriei”, soldat 
cu refugiul în Transilvania, deportarea saşilor dar, mai ales, cu depor- 
tarea, în Siberia a unchiului Popescu, împreună cu familia, dar şi a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 258 


vărului tatei, Vulpe, şi a doamnei Gane, dezvăluie şi o altă fatetä a 
realităţii, când eşti pus în situaţia de a lua decizii pripite, cu riscul de a 
greşi sub imperiul fricii. Înăbuşind vocea naratorului, aceste pagini 
creionează o indelebilă dramă umană care, chiar şi pentru un bun 
povestitor, presupune un efort imens de relatare: ,,Nu povestesc bine. 
Sunt bun povestitor, dar pe asta n-o pot, bine [...]. ... Cum să povestesc 
bine, dacă nu-mi aduc aminte? Şi cum să-mi aduc aminte, dacă a fost 
atât de trist, atât de trist, încât până şi tata plângea. Nu cu hohote, ca 
mama, dar l-am văzut cum îşi ştergea lacrimile, cu mânie şi l-am auzit 
ce-i zicea, pe peron, lui Niculae, încât unchiu-miu: — Mie poţi să-mi 
ZICI Ce-mi zici, că merit, dar să nu audă Zina şi copiii. Cu mine pleacă, 
încolo, nu au alt bărbat şi tatä”20. 


Izgonit din timpul sacru de la Mana, copilul, „refugiat cu mare 
artă” din calea ruşilor, mutându-se necontenit dintr-un spaţiu în altul — 
fie gazdă, stână, cancelarie ori alt sat, într-o continuă „eschivă din faţa 
istoriei” — dobândeşte o pretimpurie cunoaştere a lumii (pornind de la 
copilărie, adolescenţă şi până la maturitate) învățând, pe lângă lecţia 
despre Ruşi (asistând la discuţiile maturilor), lecţia sărăciei, foamei, 
tăcerii sau cea a „adevărurilor-de-spus-numai-acasă” — lecţii devenite 
în timp arme vitale pentru a te putea apăra de ostilitatea regimului 
comunist şi pentru a reuşi să supravietuiesti. Astfel, alături de seria 
simptomelor fireşti ale modificărilor de ordin fiziologic: lungirea 
trupului, somnolenta, bulimia, schimbarea vocii sau cea a regimului 
erotic, descrise în text şi amintite de Virgil Podoabă, „succesiunea 
experienţelor revelatoare, de ordin existenţial, politic şi moral 
marchează această ruptură de nivel iniţiatică”21 relevând, după cum 
bine afirmă Daniela Sitar-Tăut, drama insecuritätii „înplus”-ului în 
propria tarä22. 

Frângând liniaritatea naraţiunii, naratorul ne povesteşte cum a 
fost născut a doua oară de către tatăl său în Centrul de Repatriere de la 
Sighişoara (de fapt lagăr de deportare pentru basarabeni şi bucovineni, 
cum îl numeşte Daniela Sitar-Tăut), tatăl improvizând, în camera unui 
hotel, sub plapumă, un birou de acte contrafăcute, prin intermediul 
cărora reuşeşte să-şi scape familia de teroarea deportării în Siberia: 

„Acolo şi aşa m-a născut tata pe mine; şi amândoi am născut-o pe 
mama. După ce am scăpat noi de repatrierea noastră în patria rusească, 
am născut pe alţii, la hotelul de lângă gară; pe multi basarabeni şi buco- 
vineni am născut noi, tata şi cu mine [...]. Acolo, atunci am aflat eu 
multe de pe lumea asta. Am aflat că depinde de tine, trebuie să vrei tu 
să te naşti — a doua oară (s.n.), în alt loc, altă dată; am aflat că, dacă te 
prinde frica de fals în acte, nu te mai naşti, rămâi repatriabil, ruşii te 
pun pe trenul lor fără frâne şi te repatriază la mama dracului în 
Extremul Orient — ca pe unchiu-meu, Popescu'23. 

Chiar dacă identitatea este produsul unei serii de identificări 
parțiale, niciodată întregite, iar în literatura de specialitate din ultima 
vreme se vorbeşte despre existenţa unei tendinţe spre identificare, 
tendinţă primordială care mai apoi dă naştere dorinţei (identificarea 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 259 


conduce la apariţia subiectului care doreşte şi nu invers), la Paul Goma 
se poate observa că dorinţa este cea care apare prima, pentru a fi 
urmată de un proces de identificare care ar îngădui dorinţei să se 
împlinească: 

„... Imi place această formă implicativä: m-am născut. Ştiu — doar 
eram acolo: dacă nu voiam, nu ieseam la lumină. Atunci 24. 

Întoarcerea „acasă” dezvăluie, într-un stil ironic şi burlesc, 
desfăşurarea altor evenimente în plan politic, lăsând să se ivească, prin 
însăşi trimiterile din titlul subcapitolelor (Pauză — nu ne mai mutäm), 
un sentiment fragil al apartenenţei: „Multe s-au întâmplat, pe când noi 
umblam prin ekskursii, cu faitonu”, prin sighişoare, cu näscutul: 
guvern comunist şi reformă agrară, deportarea saşilor în Rusia şi pune- 
rea păcii, însă nici o întâmplare nu ne încălzeşte — din contra, zice 
tata”25. Conturându-şi, în sfârşit, o identitate (mai întâi în casa saşilor 
deportaţi, iar după aceea reparând şi mutându-se în casa lui Engelman), 
copilul leagă prietenii, dar şi conflicte, îşi aminteşte de experienţele 
sexuale de la Mana, încercând să le pună în practică în pădure, cu 
fetele lui Heinrich, se bucură de intrarea, prin concurs, ca elev bursier, 
la Şcoala Normală „Andrei Şaguna” din Sibiu (pe care va trebui s-o 
abandoneze, însă, din cauza foamei fugind la Buia şi îmbolnăvindu-se 
de pneumonie), copilărind în Ardealul plin de doine, „uăi” (oi) şi pâine 
coaptă în rer de mama. Abia conturata identitate va trebui să se supună, 
însă, noilor încercări ale istoriei prin intervenţiile ideologice ale politi- 
cii în viaţa comunei, bănuită a fi „burgheză”, „anticomunistă”, prin 
obligaţia de a arde cărţile cu titluri interzise ca urmare a reformei 
învăţământului, dar şi validarea teoriei tatălui referitor la pericolul 
reprezentat de sovietici. Personificată („curva de istorie”), istoria nu 
lasă opţiuni, nu poate fi dirijată, singurul adevăr în politică rămânând 
acela al lucrurilor pe dos: „în politică, mi-a spus mie tata, totu-1 pe 
invers, de-un exemplu când politica zice: pace, să fii sigur că se 
gândeşte la război''26. 

Deşi prevăzători şi adaptati la istorie — ,,ne adaptasem mobila la 
starea de vagabondaj, noi nu aveam paturi, pat, adică obiectul pat, care 
are nişte picioare. Noi aveam nişte lăzi, lăzi care se pliau, se prelun- 
geau cu tot felul de balamale, care în cinci minute se strângeau, deve- 
neau cufere şi erau puse într-o căruţă pentru următoarea plecare. 
Aceasta era adaptarea la teren, la istorie. Aceasta a fost copilăria mea 
fericită (...)'27 —, basarabenii nu reuşesc să scape de mutarea pe tabla 
de şah a ruşilor, arestarea părinţilor la Mediaş dezvăluind partea cea 
mai dramatică a cărţii. Trädati de mioritismul ardelenesc care nu ezită 
să îi predea în mâinile jandarmilor pentru a fi duşi la Sighişoara 
şi repatriați, ei scapă, prin ingeniozitate şi curaj, de ,,magnificul 
Pacificului”, dar nu şi de monstruozitatea unui sistem care îi va urmări 
necontenit, într-o fugă decisivă, pe viaţă şi pe moarte: 

„ — Mama lui de porc! face tata. Si, în plus, să ne frece pe banii 
noştri: că hârtiile, că răzgânditul... Şi, la despărțire, să sufere, de parcă 
el era oceanul, secat de dorul nostru! Şi să ne spună: la revedere — că 
adică, am scăpat noi şi de data asta, dar numai de astă dată... 28. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 260 


Dacă dintre tehnicile lui Paul Goma au fost amintite, mai ales 
pentru ultima parte a romanului, monologul interior, rememorarea sau 
confesiunea în faţa unui interlocutor real, Paul Goma dă dovadă şi de 
o adevărată măiestrie de portretist, prezentându-ne, cu ocazia plecării 
în vizită la Balteş, pornind de la recuzita vestimentară, trăsăturile 
fizice şi trăirile psihologice ale părinților. Cu o sinceritate dezarmantă, 
autorul descrie nemărginita voinţă şi tărie a „în-pluşilor” de a re-intra 
în normalitate, de a re-dobândi acel vag sentiment de stabilitate care îţi 
permite să faci lucruri banale fără a le supradimensiona importanţa şi 
fără a fi privat de libertatea de a te bucura de ele. Pentru ultima dată şi 
parcă premonitoriu el înregistrează, cu un acut spirit de observaţie, 
gesturile părinţilor: mama care „se rujează mereu..., şi vorbeşte... 
Vorbeşte... Apoi iar scoate din poşetă pudriera cu oglindă şi rujul de 
buze. Poşeta se vede: lacul a crăpat, pe alocuri, a căzut, în solzi, iar pe 
la colţuri burduful s-a chiar găurit. Însă oglinda pudrierei nu se vede. 
O vede numai mama, numai ea se oglindeşte în oglinda care nu mai 
există [...]. Aşa că se chiar vede, când priveşte în oglinda pudrierei, în 
ea se pudrează, se rujează, îşi potriveşte părul, îndreaptă o sprinceană, 
aranjează gulerul bluzei, restabileşte poziţia broşei cu «diaman- 
te» '...29, tatăl care „îşi mereu potriveşte nodul cravatei şi cu un gest 
devenit tic, încearcă să-şi netezească acel colţ al buzunarului stânga- 
sus al eternicei”30 (tunica cvasimilitară făcută la comandă la Orhei, 
înainte de război). Cu toate că suntem lăsaţi să percepem dramatismul 
acestei familii, nevoită a-şi ascunde, la sugestia naratorului, 
îngrijorările, nesigurantele, spaimele — în spatele mustăţii —, Paul 
Goma are grijă să atenueze, însă, constanta tragică, tonul său ludic şi 
ironic venind în consens cu optimismul sugerat, evocând, ca topos de 
reflecţie, trenul, dar mai ales gara. 

Terminus simbolic, gara are mai multe semnificaţii. Pe de o parte, 
ea reprezintă ascutirea universului bont al copilăriei (metamorfozat din 
paradis în infern), devenind cel mai prielnic spaţiu de a vorbi despre 
„acasa de acasă”, în orice anotimp, pe bancă, în picioare sau rezemat 
de un perete, de un stâlp... dar, pe de altă parte, gara este cea care oferă 
posibilitatea unică de a fantasma, „„mişca memoria-din-fatä”, de a-ţi 
crea o mamă, o casă şi o patrie din cuvânt şi de a te hrăni cu acesta: 

„Noi, basarabenii, nu trăim doar cu pâine, iar când nu avem ce 
mânca, ne hrănim cu cuvânt, facem din viitor şi optativ un atât de 
grozav imperfect («Cel mai perfect timp: imperfectul, domnule!», zice 
tata), încât devine mai-mult-ca-foarte-perfect”31. 

Trimiterea la imperfect, ca timp al perfecțiunii, ca posibilitate de 
încarnare a evenimentelor inexistente, de însufletire a lor prin aşezarea 
în spaţiul ficţiunii şi de fotografiere ca posibilitate de a le contempla, 
liber şi de la distanţă, ba chiar şi de mai aproape, deschide seria unor 
alte procedee utilizate de scriitor şi devenite marcă a stilului Goma. lar 
în cadrul acestora, tehnica fantasmării (prezentă în majoritatea cărților 
autorului) ocupă un loc aparte, ea funcţionând ca o evadare din bestia- 
litatea prezentului şi ca o împlinire a unei „dorinţe inconştiente”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 261 


Această tehnică a fantasmärii nu se declanşează însă instantaneu, 
ci funcţionează ca o adevărată consecinţă a unor alte serii de eveni- 
mente, în cazul de faţă fiind relevant momentul saltului în maturitate 
sau revelația cutiei fără capac — cum deosebit de plastic îl numeşte 
Virgil Podoabä. 

Întors acasă, copilul descoperă locuinţa goală şi devastată, tot 
acum accentuându-se sentimentul de în-plus, în întuneric, când numai 
speranţa şi dorul revederii celor dragi îi aduce aproape, îi întrupează 
prin cuvânt si îi ajută să fie „acolo, acasă, în casă”. În clipa următoare 
însă, odată ce ai pus piciorul în prag, totul se destramă, singura certi- 
tudine rămânând în-plusul şi mirosul a ceea ce vezi că nu mai este. 
Asociind cutia cu căldura amniotică (mai ales că încă miroase a papio- 
tele şi a broşa mamei), naratorul percepe devastarea acesteia cu însăşi 
destrămarea propriei familii, condamnată la un nesfârşit re-fugiu: 

„Asta-i a treia: nu miroase a gris, nici a orez, miroase a papiotele 
mamei şi a broşa mamei. E goală de tot, nu sună când o scutur şi, în 
plus, e fără capac. 

Dacă mă gândesc bine, acela a fost un moment foarte important. 
În maturizare. Atunci mi-am spus că aşa e casa noastră, precum cutia: 
nu doar goală: Mi-am mai zis că o cutie fără capac e ca o cancelarie, 
ca o gară [...] 32. 


Ultima parte a romanului, intitulată În gară, este urmată şi de câte- 
va slogane de care scriitorul se va conduce pentru a supravieţui marilor 
drame care aveau să se abată asupra lui, pornind de la Securitatea care- 
i arestase părinţii la numai treisprezece ani: „Să nu plângi!” şi „De ce 
mi-e mai greu, din aceea nu mă las, nu-i las”. Fără a avea altă posibi- 
litate de a compensa carentele prezentului, naratorul apelează la fante- 
ziile imaginative. Maturizat pretimpuriu, copilul trebuie să renunţe 
chiar şi la micile bucurii din care mai gusta câteodată, imaginându-şi 
anumite obiecte şi căutând pentru acestea un suport în lucrurile palpa- 
bile şi vizibile din lumea reală. De fapt, dacă e să îi acordăm credibili- 
tate lui Sigmund Freud, trebuie să subliniem faptul că, fără a fi dispuşi 
să renunţe foarte uşor la ceva, oamenii înlocuiesc doar un lucru prin 
altul şi ceea ce pare renunțare este în realitate doar un substitut sau un 
surogat. Revenind la copilul de numai treisprezece ani şi singur pe 
lume, acesta înlocuieşte jocul cu activitatea fantasmatică, se crede a fi 
un luptător împotriva comunismului, pleacă, împreună cu părinţii în 
Portocalia şi îşi întrupează mama în gară, creând ceea ce se numeşte 
reverie. O altă caracteristică a activităţii fantasmatice — vise diurne în 
cazul de faţă — cum le numeşte Freud, este că oamenii fericiţi nu se 
dedau niciodată acestei activităţi, ci doar cei nesatisfäcuti. Dorintele 
nesatisfăcute sunt izvoarele din care se alimentează fantasmele, iar fie- 
carea fantasmă reprezintă împinirea unei dorinţe, o corectare a 
realităţii nesatisfăcătoare. 

De asemenea, raportul dintre fantasmă şi timp este foarte impor- 
tant, fantasma având legătură cu toate cele trei timpuri, cu cele trei 
momente importante ale procesului nostru imaginativ: porneşte de la o 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 262 


impresie actuală, de la un prilej oferit de prezent, se întoarce în trecut, 
la amintirea unei trăiri mai vechi, de cele mai multe ori infantile, când 
dorinţa respectivă a fost împlinită şi, în sfârşit, creează o situaţie vii- 
toare care reprezintă împlinirea acelei dorinţe, adică reveria sau fantas- 
ma care poartă în sine atât urmele evenimentului care a prilejuit-o, cât 
şi pe cele ale amintir1133. Astfel, operând pe întreaga scală a timpului, 
proza lui Paul Goma, fără a fi monotonă şi unidimensională, glisează 
neîncetat între o ontologie paradisiacă şi una infernală, permutându-le 
si tintind spre o existenţă potențială, cu rezonanţe mirifice, în slujba 
reveriei atotputernice. 

Desfăşurând „o febrilă activitate de asimilare şi de corectare”, 
cum o numeşte Marta Petreu, copilul Goma proiectează imaginea 
mamei, mai bine zis, o reinventează, văzând-o în toate femeile frumoa- 
se şi singure (sau cu un copil în care se regăseşte dacă e băiat ori îşi 
imaginează că are o soră dacă e fată), întipărind-o în inima inimii: 

„Umbli prin gară, prin sălile de aşteptare. Cauti, cercetezi: nu se 
poate să nu găseşti o femeie frumoasă cu măcar poşeta ei; sau cu 
mantoul ei — cel mai bine: ochii ei. Fii atent: ai descoperit-o, însă acum 
eşti mare: nu te năpusteşti la ea, oricât ti-ar veni, fiindcă o sperii; şi nu 
te apropii prea mult şi în nici un caz nu te zgâiesti la ea: o jenezi, o 
deranjezi, o poţi chiar alunga cu uitătura şi-atunci trebuie să o iei de la 
capăt cu alta, şi nu eşti sigur că găseşti. [...] Cel mai bine şi mai bine, 
în viaţa de gară, e să o atingi, mături cu privirea: ajunge frântura de 
secundă în care ea rămâne în ochiul tău, chiar dacă privirea ti se duce 
mai departe, la altceva, la altele, — nu-i nimic: ea a rămas întipărită, 
încrustată în lumina ochilor, în inima inimii... 34. 

Fără a avea doar reverii idealizante şi fericite, Paul Goma 
„creează pe calea reveriei utopii cartografice mirobolante, inventând 
astfel, totodată, ceea ce a numit el însuşi, în Soldatul câinelui, «terapia 
prin cartografie» pentru a compensa carentele realităţii printr-o oniri- 
co-realitate”35. Proiectând mereu pe axa viitorului, Paul Goma 
învinge „psyche-a ultragiată de teroarea isoriei”, iar adevărată ars poe- 
tica rezidă, cum îşi fondează explicaţia Sigmund Freud, în tehnica de 
a depăşi acea repugnantä a cărei explicaţie trebuie căutată în graniţele 
existente între eu şi altul. Atenuând caracterul egoist al propriilor 
reverii, scriitorul reuşeşte să câştige prin plăcerea estetică pe care o 
provoacă întruchiparea fantasmelor sale, iar asta cu atât mai mult cu 
cât proveniența lor ţine de surse sufleteşti profunde. 

Astfel, cu o predispozitie de percepere psihologică a tuturor 
evocărilor, autorul reia obsesiv, în subcapitolele finale, plânsul, acesta 
având valenţe eliberatoare şi încheind, împreună cu râsul, momentul 
dramatic şi emotionant al revederii mamei: 

„Dar mama râde şi face din cap, aşa, că adică, ia te uită ce forţă! 
Mă îndepărtează, mă apropie, râde, în continuare, însă cu lacrimi; râde 
cu icnituri de plâns, suspină cu chicote de râs. [...] Şi râde, mama. 
Acum, fără lacrimi, n-o mai fi având. I s-a înstelat verdele ochilor cu 
steluțe aurii. Şi râd, stelele mamei. 

Să nu plângi, când râde mama?”36 . 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 263 


Modulatia laturii poetice a romanului 

Pe lângă latura istorică, formativă a operei (care poate fi citită ca 
Bildungsroman), există şi cealaltă latură, a copilăriei transilvane, 
reprezentând nivelul poetic al romanului, în care intră amintirile 
copilăriei basarabene, fictiunile experienţei amoroase, constelatiile de 
simboluri, culori şi senzaţii la Gusu şi la Buia, toate încă sub pecetea 
primei copilării, înrădăcinate atât în existenţa istorică, socială şi morală 
a timpului său, cât şi în pre-existenta arhetipală. Lipsit de farmecul 
universului auroral de la Mana, textul aduce, în schimb, o conştiinţă a 
diferenţei care va compensa, prin numeroase comparații critice, 
absenţa spaţiului protector, îmbogăţindu-l prin intermediul imaginaţiei 
şi dilatându-i contururile până la fabulos. Iar asta, desigur, pe mai 
multe registre, confirmând parcă faptul că „biografia revelatoare — nu 
cea istorică şi anecdotică — e inepuizabilă”37. 

Cu un simţ acut al limbii, autorul îşi investeşte romanul cu ima- 
gini, chipuri, viziuni care atestă forţa perceptiilor şi observaţiilor. Fără 
a fi vorba doar de o fină sensibilitate a retinei, remarcăm atât deprin- 
derea autorului de a reţine figurile venite din afară, gustul pentru ale- 
gerea lor, cât şi tehnica dobândită pentru a le fixa. Sesizând concomi- 
tent şi întregul, şi detaliile, autorul îşi investeşte imaginile verbale cu o 
anumită frumuseţe fizică, ele având capacitatea de a genera o vibraţie 
latentă a nervilor auditivi, de a produce stări emoţionale diverse în care 
intervenţia memoriei şi imaginaţiei dau impuls deschiderii, noutăţii. 
lar cel mai sugestiv exemplu este cel al registrului lingvistic, când 
luarea în posesie a copilăriei atinge o adevărată stare de graţie prin 
inventarea cuvintelor noi, intercalărilor, întreruperilor sintactice, 
deformarea proverbelor, înclinarea către stilul oral, monologul interior, 
creaţiile „explicate”, dar şi alte procedee care trădează un spirit ludic 
si o conştiinţă lingvistică de invidiat. Träind stările psihologice, scrii- 
torul trăieşte în şi prin limbaj, acesta devenind o reflectare fidelă a rea- 
lității psihice sau, din contră, reprezentând adevărate jocuri lingvistice, 
lexicale şi morfo-sintactice. Voalând caracterul tragic şi dureros al 
plecării, abilitățile scriitoriceşti ale lui Paul Goma depăşesc aşteptările 
cititorului, lăsând să se întrevadă, printre neîncetatele mutări, şi o doză 
de joc, de fericire, descoperind şi un Paul Goma ludic, deschis către 
carnaval, pitoresc, în tradiţia lui lon Creangă. Chiar dacă majoritatea 
fragmentelor sunt întretăiate de nota istorică, definitorie şi cu un volum 
însemnat în opera prozatorului, centrul paradisiac şi visător, scăldat în 
apele pre-memoriei şi ale pre-existenţei, schiteazä o oază mirifică în 
care reveriile fericite ale anima-ei reuşesc să găsească loc de ancorare 
şi refugiu. Astfel, plecând de la aceste aspecte, suntem îndreptăţiți să 
afirmăm că, pe lângă acel Paul Goma grav, care a incomodat şi care a 
dat naştere unor generalizări nu tocmai fericite, există şi un Paul Goma 
care se joacă cu aşteptările cititorului, ba, mai mult, îl şi invită la acest 
Joc, făcându-l complice, prin memorarea involuntară a unor expresii şi 
proverbe deformate, sau prin dorinţa relecturii. Cum se produce 
această luare în posesie a cititorului şi care ar fi cheia înţelegerii meca- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 264 


nismului Goma? 

Mai întâi, ţinând cont de leitmotivul muzical al naraţiunii ne 
mutäm, dar şi de titlul cu trimitere la Arta Fugii lui Bach, se poate 
observa că autorul acordă un spaţiu amplu muzicii, majoritatea eveni- 
mentelor desfăşurându-se în acorduri muzicale, chiar dacă uneori 
estompate de filonul istoric al prozei. 

Dacă mutarea în absenţa tatălui trebuie executată în mare linistite, 
denotând pudoarea mamei care se tot ascunde de ochii curioşi ai local- 
nicilor, prezenţa tatălui aduce o notă de optimism, atenuând evidenţa 
tragică şi colorând intens tablourile naraţiunii. În sânul naturii, noaptea 
sau ziua, la stână, iarna, sau în Buia după asfintitul soarelui, muzica 
răsună ca o consolare, umplând golul refugiului, răscolind şi creând 
amintiri, dar şi ca o notă distinctivă a interpretului, precum şi a proza- 
torului însuşi, invitându-ne în această ,,canava compozitionalä de mare 
fluiditate si suplete”. Dând ritm naraţiunii, fuga răsună în toate 
acordurile discursului, construind evenimente sau reluându-le în 
ralenti, subliniind încă o dată ambiția muzicalizării, tot mai evidentă de 
la o operă la alta. 

În cheie ludic-comicä, Paul Goma descrie încercarea de a pleca 
din Gusu, noaptea, tatăl dirijând plecarea înspre „încolo-ul” care nu se 
mai vede, dar şi întoarcerea, cu cântec, înapoi în sat: 

„Tata fumează în pumn. Mama tace. Tăcem, în cor (s.n.). Mereu 
şi mereu întindem gâturile, căscăm gurile: ca să auzim mai bine. Nu se 
aude nimic [...]. Când bate Turnul Saşilor de ora unu, tata aruncă 
tigara, o striveşte, îndelung, temeinic sub călcâi şi zice: 

- Cu Dumnezeu înainte, hai şi noi! N-a venit nici unul — basara- 
benii iştea, ce neam de... [...] 

- Dar tu unde-o apuci?, întreabă mama, din urmă. 

- Nu se vede? Înapoi, în turmă! În cireadă! Acolo mi-i locul! [...] 

- Bravo, bravo!, zice mama cu ciudă. După ce că tu ai fost cu 
ideea fugitului, încolo... 

- Dacă tu-mi spui mie şi-mi arăţi cu mâna încotro-i încolo-ul, eu 
pun la bătaie o balercă de vin! Pentru toată trupa! Arată: încotro-i 
încotro-ul? Dacă mi-l arăţi, îl mănânc! 

- "*Cotro..., face mama, căutând. Dumnezeu ştie unde-o mai fi, 
că-i întuneric şi eu nu mă prea orientez în spaţiu [...]. 

-[...] ia, măi sergent cutare, basarabean get-beget, dă tonul! 

Tonul îl dă tot el, apoi, după ce încearcă mai multe tonalități, 
găseşte una, o fixează — şi: 

- Cu cântec înainteee... 

-Arş! răcnesc eu şi mă iau după tata, bătând pasul în colbul 
înourat. 

O simt pe mama târându-se după noi, la pasul ei. Şi bodogănind. 

Însă când intrăm în Gusu, pe uliţa principală, batem pasul toţi trei, 
toţi trei cântând. Räcnim atât de tare, încât nu ne mai auzim. 

Cântă fiecare ce melodie vrea, ce-i trece prin cap şi prin suflet. 

Numai tare să fie. Tare, fals şi pe-pas” 38. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 265 


Cu o abilitate de a surprinde şi descrie deosebit de amănunţit 
stările psihologice ale comportamentului uman, Paul Goma reuşeşte să 
imprime fragmentului vitalitate şi să capteze atenţia cititorului, hipno- 
tizându-l. De fapt, plăcerea invenţiei lingvistice, povestirea mereu 
întreruptă de nenumăratele aparteuri, jocul discursului care povesteşte, 
dar şi ocultează evenimentele vorbesc despre elanul naratoric al 
prozatorului, a cărui voce devine adevăratul loc de desfăşurare a 
contingentei narative. Semnificative sunt, în acest sens, şi alte 
fragmente, desfăşurate sub aceeaşi egidă a muzicii. 

Plecarea la stână, iarna, cu pantofi Dermata-garantată a mamei, 
schimbaţi pe opincile de regină, devine prilejul deformării unor pro- 
verbe, al unor inversiuni, aglutinări, dar şi al cântecului pe patru, cinci 
şi chiar pe şase voci. Cu intenţii ludice şi ironice, textul trebuie citit cu 
atenţie la elementele paratextuale, limbajul urmând fluxul gândirii şi al 
afectivității, într-un „clocot verbal tradus scriptic şi chiar grafic”. 
Elocvente sunt, astfel, proverbele deformate ironic, cu rolul de a 
destinde atmosfera, exprimând vasta cultură şi, totodată, puterea de 
invenţie a naratorului: „Cine se scoală de dimineaţă... cade singur în 
ea”; „Cine sapă groapa altuia... departe ajunge”, „Pisica cu clopoței... 
cu cheltuială se ţine”, „„Boieria... nu prinde şoareci” sau „Pe cine nu 
laşi să moară... mâine fură un bou''39. Creând cuvinte noi prin prefixa- 
re, sufixare sau analogie, Paul Goma acordă o atenţie sporită substan- 
tivelor compuse, recurgând adeseori la folosirea prefixului iterativ 
re”. Suntem introdusi, astfel, pe terenul re-fugii unde, prin aglutinare, 
apar inovaţii precum „artafugii”, „Artafugiu”, „artarefugii”, „în- 
plusă” („mama e în-plusă”), „bieţiiboi”, „plicipliciul” sau, cu 
intenţii cert ironice şi chiar satirice, imitații ale limbii de lemn ale 
epocii: „aşaiordinul”, „nefugituldesubescortă”, „cuvântdeonoarecă”, 
„Sovromtransportul”, „Sovromtractorul”, „suntem fiii Multiubiti”, 
„Patagonitatea”, ,,Bricegosul”, ,Jumätatepatagonez”, dar si 
„cacapipi”, „subiectepredicatele altora”... . Elogiind rolul auzului si al 
urechii muzicale — pe care le ,,mosteneste” de la părinţi şi pe care le 
dezvoltă frecventând „Conservatorul Doamnei Bratu”, îmbogăţindu-le 
continuu prin contactul cu diferite graiuri, datorită ambianţei parentale, 
dar şi a unei capacităţi native de percepere şi de diferenţiere a sunetelor 
verbale —, autorul dezvăluie mecanismul construirii unor romane 
trăgând cu ochiul la formele muzicale, după cum însuşi afirmă, anga- 
jând chiar, la sfârşitul anilor '60, în „România literară”, un dialog cu 
Dumitru Țepeneag pe această temă: formele literare inspirate din 
formele muzicale. Chiar dacă dialogul a fost întrerupt, Paul Goma 
continuă firul gândirii în revista ,,Vatra 40, vorbind despre 
interferența, interpătrunderea muzicii şi a literaturii, modul în care este 
condus discursul literar, arhitectura cărţii întregi, fără a sări în ochi 
impresiile muzicale ale autorului. Cu toate că se referă, în special, la 
romanul Ostinato, nici celelalte scrieri nu sunt trecute cu vederea, auto- 
rul „autonomizându-şi” personajele prin vorbire, exemplul cel mai 
sugestiv rămânând al lui Caragiale: 

„... De aceea îl iubesc foarte mult pe Caragiale, pentru că a fost 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 266 


necruţător cu această natură profund românească, versatilă, nesigură. 
Acum cinci minute te-a pupat, acum te împinge şi pe urmă iar te pupă, 
pe rană. Eu nu pot să fiu aşa. Şi nu spun asta pentru că vin din 
Basarabia, fiindcă am impresia că şi basarabenii noştri sunt români tot 
din Traian şi din Decebal”41. 


Trăind într-un mediu muzical — „„în casa noastră se cânta; 
prietenii în vizită erau şi ei «muzicali», fiindcă erau învăţători, popi sau 
doar basarabeni... Or, unde-s doi basarabeni, iată un cor (pe patru 
voci!)... 42 — Paul Goma reuşeşte să transpună această artă în text, 
lăsând loc unui savuros optimism de sorginte populară, salvându-se 
prin umor, într-o adevărată beţie a cuvintelor: 

„E bine la stână. Seara, după cină, cântăm. Pe patru voci. Dacă 
i-am spune unui ardelean că noi trei cântăm pe patru, nu ne-ar crede 
[...]. Ei spun că pe două voci cântă numai saşii — dar pe patru? Şi numai 
trei cântăreţi? — animalul ăsta nu ezicstă!... 

ZIC şi eu că pe patru cântăm, dar tata ţine şi baritonul şi basul 
profund, pedala; mama ţine sopranul, însă în anume locuri face pe 
tenorul — la octavă. Numai ei doi şi, uite patru; cu mine, cinci, dar şi eu 
pot ţine sopranul, ba când tata trece la pedală, eu las vocea mea de alto 
şi fac pe baritonul — la câte octave pot şi eu. 

Cântăm de-ale noastre, din Basarabia, cu solo şi cor; [...] trecem 
la colinde [...]. Aici, la stână, cântăm aranjamente de-ale noastre. 
Mama caută în caietele de monografie şi ne propune o melodie de la 
Gusu; ori de la Buia: ea repetă, noi după ea, o învăţăm. Mama o ia de 
la capăt, tata începe să brodeze; brodez şi eu, a-doua, la terță; de pe la 
a cincea, a şasea oară, cântăm în cor adevărat pe cinci pe şase voci, ca 
la noi, în Basarabia, colinduta ardeleneascä”’43. 

Cât despre doinele lipsite de melodramatism ale ardelenilor, 
descrierea acestora, cu o forţă de creaţie orală ieşită din comun, ne 
introduce într-un spaţiu al intimităţii, în care căldura vibrândă a vocii 
naratorului, dar şi a celorlalte personaje participante la descriere, 
capătă o rezonanţă patetică în spaţiul suferinţei îndurate în comun. 

Obisnuiti să îndemne vitele prin repetarea, după fiecare vers, al 
lui „Cea, nè, că mândra-i grè”, buienii practică această „activitate” şi 
spre miezul nopţii, „întorşi de la crâşmă, ori de la drägute”, indiferent 
dacă vitele există sau nu în acel moment. Astfel, fără a şti întotdeauna 
cine este interpretul, doina îţi spunea, după ,,cea-nè-uri”, aproape totul 
despre cântător: 

„Mama şi cu mine, chiar dacă uneori eram pe punctul de a 
adormi — ori ne trezeam din primul somn — ieseam la fereastră; 
uneori, vara, chiar în curte ieseam. Şi ascultam. 

Venea buianul cu doina lui, de depaaarte, de departe, de mult mai 
departe decât crâşma aceea; cel mai aproape, din alt sat venea... Si 
străbătea Buia, cu doina, mai puţin cu cuvintele învăţate de la cei care 
le învăţaseră şi ei; şi nici cu melodia, pe care o mai dregeau, pe ici, pe 
colo, povesteau ei — ci mai ales cu felul în care îndemnau vitele, ritmic 
— care erau sau nu, în acel moment, nu conta. Ştiai, după Cea-nè, dacă 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 267 


VvYvve 


bun” o fo’ mândra mè. Ori din contra. Ştiai, după doină, după 
cea-ns-uri, aproape totul despre cântător, chiar dacă, uneori, nici nu 
ştiai cine-i” 44. 

Apelul la graiul regional ardelenesc, grija accentului, omisiunile 
de sunete, demersul spre crescendo al frazei, oralitatea, vocalele gemi- 
nate, jocul de cuvinte, repetiţia, alăturarea termenilor antagonici oferă 
relatării autenticitate şi naturalete, reprezentând prilejul descoperirii şi 
dezvăluirii unei culturi şi a unor obiceiuri care incită imaginaţia. lar în 
cadrul acestora se înscriu, fireşte, acţiunile de furt ale mireselor de 
către Candit al Munteanului, „ficior-fain care nu lasă nicio nuntă 
ne-stricată, nicio mireasă ne-furată”. Comicul situaţiei se accentuează 
mai ales atunci când aflăm, din presupunerea mamei, că, da fapt, 
fetele din Buia se mărită mai mult din dorinţa de a fi furate de Candit: 
„O dădea înapoi, a doua zi (uneori cu plânsete, mireasa nu mai voia la 
mire), dar se chema că aceea fusese furată. Am auzit-o pe mama 
spunându-i tatei că ei i se pare că fetele din Buia se mărită, mai puţin 
pentru măritiş, mai puţin din dragoste pentru cutare flăcău, cât din 
dorinţă de a fi furate de Candit..."45. 

Fuziunea muzicii şi a dansului, respectiv umorul, nu lipsesc nici 
în cadrul instituţiilor serioase, întregind şi chiar fructificând activitatea 
de predare-învăţare. Dacă naratorul, supus umilintelor şi vicisitudini- 
lor, critică vehement conduita şi lipsa de verticalitate a noilor-veniţi, 
prezentându-ne foarte clar politica ocupantului care nu vrea decât trei 
lucruri — ,,cias-vind-hazaika” —, el nu are, în schimb, retineri legate si 
de limba acestuia, pe care o învaţă cu drag de la basarabeanul 
Vladimiroviceanu, chiar dacă manifestă unele rezerve la început, 
explicabile şi fireşti în condiţiile unor evenimente în care ruşii stricau 
obiceiurile şi şcolile, puneau cote şi băgau oamenii la puşcărie. 

Pe un ton ludic, naratorul descrie, cu lux de amănunte, analizând 
mimica şi gesturile, intrarea profesorului în clasă — activitate repetată 
de cinci ori, pentru a i se răspude la salut. Cu un comportament ciudat 
la început, „Papaşa”, cum i se va spune, reuşeşte să facă aşteptată 
limba lui Lenin şi Stalin, dând dovadă de o cultură impresionantă şi de 
abilităţi de predare cântând, jucând şi chiar descântând limba de la 
catedră. Desfăşurat pe câteva pagini, fragmentul devine un crochiu al 
procedeelor utilizate de Paul Goma, limbajul oglindind toate stările 
naratorului şi captivând cititorul prin umor, intertext, deformări lexi- 
cale, generatoare de asociaţii simbolice, cu trimitere la leitmotivul 
romanului, dar şi la perfecțiunea sferică a Calidorului. Glisând geogra- 
fic între Tibet, Rusia, Scoţia, trecând pe la Tomis, Persia, oprindu-se la 
bocetele din Oltenia, dansurile din Sumatra, amintind de Villon, Rilke, 
trecând de la caligrafie la alchimie, apoi la rusă, ajungând până la 
Antim Ivireanul, naratorul glisează, de fapt, între două lumi antitetice, 
memoria contopindu-se cu imaginaţia, stăvilind trecerea între ceea ce 
a fost şi ceea ce ar fi putut să fie. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 268 


Aceeaşi tehnică a în-plus-ului şi în-minus-ului ni-l descrie pe 
profesor în lumini şi umbre — „Un moşulică băbos şi ticăit — aşa ni 
s-a arătat de la prima oră; şi, în plus (mai bine-zis: în minus) semănând 
ca două picături de apă cu Lenin: aceeaşi täcälie, aceeaşi chelie, aceiaşi 
ochi tătărăşti... Şi tot în minus: soţul doamnei noastre” 46, autorul 
recurgând la numeroase diminutive, sufixe diminutivale şi pentru 
indicarea modalităţii în dorinţa de a contura cu exactitate trăsăturile 
fizice ale domnului Vladimiroviceanu: ,,mosulicä”, ,,(cälcând) 
märuntel şi târşâit”, „Papaşa cel mititel si sfrijitel şi pricäjitel”, „scrie 
ce scrie pe tablă, apoi începe să dea märunt-märuntel din cap; îl auzim 
râzând, rontäind, şoriceşte, mărunt-mărunt”. Descriind amănunţit 
mimica, autorul ghidează lectura introducând, de multe ori, un demers 
spre crescendo care dă savoare textului. 

Astfel, prezentându-l clasei pe profesorul de limba rusă, doamna 
„a vrut să adauge ceva, mai degrabă să ne roage (îşi împreunase 
mâinile), dar a zis: Sunt convinsă: întelegeti, sunteţi adulţi... 47. Cât 
despre comportamentul profesorului, acesta, „de pe la mijlocul drumu- 
lui, ne-a făcut cu ochiul şi a ridicat un deget în aer, dar fără să scoată 
vreun cuvânt”. Abia după a cincea oară, revenind în clasă, „întâi părea 
că se miră; apoi că ne ceartă, ne imploră să facem ceva, dar nu 
întelegeam ce”, iar în final „ne-a mâncat şi pauza intrând, ieşind, 
bodogănindu-ne, amenintându-ne”48. Chiar dacă nu reuşeşte, de la 
prima încercare, să îi înveţe pe copii să răspundă la salut cu ,,zdrastvui- 
te”, limbile româneşti poticnindu-se, cum atât de frumos spune Paul 
Goma, în „cocoloşul de patru consoane: v-s-t-v”, Papaşa rămâne 
memorabil prin pronunția sa, rusificând limba română, exagerând 
accentul rusesc şi inventând necontenit pe marginea cuvintelor. Iar cel 
mai ilustrativ exemplu în acest sens este discuţia despre exilul lui 
Ovidiu: 

„„ — Ştiţi voi, deti, cum Avidiu dipartat a fost iel? 

Nu auzisem de Avidiu. Am aflat când i-a scris numele, însă eu 
ştiam că Ovidiu fusese surghiunit, se mai zice: exilat, deportaţi sunt 
numai basarabenii şi nu se rosteşte cuvântul: e nejust... Am înţeles că 
Papaşa e un basarabean grozav: exagerând accentul rusesc, nu numai 
că a zis cuvântul „nejust”, dar a făcut două din el: deportare si 
depărtare; am mai înţeles că latina e aproape mai bună, mai bogată 
pentru noi, românii, decât pentru latini — când o rusifică Papasa”49. 


Însuşindu-şi această tehnică, naratorul va uza de ea din plin colo- 
rându-şi discursul prin apelul la numeroase cuvinte adaptate din limba 
rusă cărora le va adăuga un sufix românesc: „n-am mai fost puşi să-l 
zdrastvuim (s.n), „el (Papaşa) raskazeşte (s.n.) nemaipomenit de 
frumos”, „a spasibit-o (s.n.) pe fată”, dar şi „ne-a cerut şi tiho şi 
vnemanie”. 

În acest spaţiu de aparent joc, autorul va face, totuşi, şi nişte 
reflecţii serioase, vorbind despre etimologia unor cuvinte (cum este cel 
al cuvântului „ţar care vine de la Cezar, rostit Tezar, Ttt’ar de către 
ruşi, Kezar de către nemți, de unde a ieşit Kaiserul lor”), dar şi expli- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 269 


când sensul altora, cu o trimitere directă la artă, vizând, totodată, 
legătura cu titlul şi cu tematica romanului: „Avidiu o cărticică a scris, 
Ars amandi, în latineşte, dar în româneşte mult mai frumos vine: 
o fi ea, iubirea, artă, dar mai vârtos, ardere! Dar şi mai ardere ieste 
arta, deti!”50. 

Deschizând universul paradisiac lăsat la Mana, împletind muzica 
cu dansul, recurgând la inversiuni (ca să limba rusă învăţăm”) şi aşa- 
zise ameninţări (,,Cini limba lui Lieni’ şi Stali’, iel nu-nvaţi... Viitor în 
viaţi” n-a” să aibe!”), moşulică captează prin „rotundurile lui”, 
mânuind creta ca pe o peniță dar, mai ales, prin „gura rotunjită” din 
care se vedea „cum iese, cum curge un şuvoi, un fluviu, o apă mare...”. 
Pornind de la limba rusă, profesorul face un înconjur al lumii, 
călătorind prin literatură, geografie, istorie, astronomie, alchimie, cu o 
ironie şi un umor care atenuează tragismul evenimentelor trăite, 
introducând naratorul (dar şi cititorul) într-un spaţiu feeric, similar 
celui rămas în Calidor, continuând, astfel, linia primului roman. 


Desigur, acestea nu sunt decât câteva exemple ale vorbelor în doi 
peri şi ale replicilor de duh, alte pagini trimițând, prin tonalitatea 
condescendentă şi ironică, la Amintirile... lui Ion Creangă. Încă din 
numele subcapitolelor din penultima parte: Irinuca ardeleană, respectiv 
Se poate căpăta râie de la o Irinucă fără capre, personajul exponențial 
al „universului rotund” din Mana ne introduce, cu riguroasă necesitate 
epică, într-un climat al povestirii aventurilor scoläresti. În cheie ludic- 
comică naratorul descrie spaţiul care-l adoptă, devenind „coleg de 
babă şi lădoi” cu Mihai. Atent la detalii şi, mai ales, la limbaj, el face 
observaţii legate de ritmul verbal al ,,doamnei-de-Bucuresti”: 
„Simpatică. Vorbeşte iute-iute, altfel decât pe-aici, prin Ardeal. E de 
loc din Şeica, dar a stat patruzeci de ani la Bucureşti, «în serviciu», 
zicea ea”51, care îi pune să facă rugăciunile, ţinând post miercurea si 
vinerea şi, totodată, le oferă drept pat un lădoi în care „pe lățime, cu 
Ilă, mai merge, dar pe lungime, nu prea — sunt mare...”. Totuşi, punctul 
culminant al şederii în gazdă îl reprezintă întoarcerea acasă plin de 
râie. Cu adevărată măiestrie este descris, în dialog, tratamentul cu 
leşie, jalea şi ruşinea naratorului, care ba se plânge, ba îl imită pe 
Papaşa din ciubăr, nuantând tabloul comic al situației şi impregnând 
paginile cu naturaletea unui discurs savuros şi memorabil. 


Nu lipsesc din text nici trimiterile la simboluri, culori, mirosuri, 
toate într-o perfectă simbioză cu schiţele etno-sociologice făcute popo- 
rului român, cu predilecție asupra limbajului ardelenilor. Pornind de la 
„monografiile” mamei şi focalizându-şi atenţia asupra noii culturi, 
naratorul vădeşte interes pentru problemele de limbă, studiindu-le prin 
selectionarea unui vocabular uzual, pe care îl explică şi utilizează, 
recurgând la notarea exactă a accentului, scrierea cuvintelor prin 
cratimă, dar şi la alte procedee care incită lectura. În acest sens, 
remarcăm următoarele cuvinte şi expresii: „bocăză” pentru bucătărie, 
„cârpă” = broboadă, ,,cârputä” = batistă, „ştrimf” = ciorap, „bină” = 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 270 


scenă, „crâsnic” = paracliser, „blehiul” = acoperitul caselor cu tablă, 
„cociaş” = vizitiu, sau „işcolă” pentru şcoală, „uăi” pentru oi, ori 
redarea exactă a vorbirii ardelenilor prin plasarea corectă a accentului: 
„dor aşe — dacă nu să pote, nu să pote, nò... Da” dre nu-i păcat să faci 
oauă de Sfintele Paşti cu... Cu ciorap?”, „ai” dinentre” = odaia dinspre 
uliţă, „NO, mă Török! Ghere ide”... 


Ca şi în volumul precedent, erosul amintirilor zugrăveşte scene cu 
o doză evidentă de joc, stând sub semnul poeziei, printr-o senzualitate 
naiv-naturală a tânărului. Dacă în primul roman alunecarea în hazul 
sexual este realizată şi prin intermediul tehnicii exagerărilor despre 
care s-a vorbit nu o singură dată, statutul de orfan vindecând naratorul 
de inhibitii şi oferindu-i posibilităţi nelimitate de acţiune, acum ,,Jocu- 
rile erotice cu fetele lui Heinrich, conversațiile ambigue pe teme inter- 
zise cu domnisoara Coban sau obsesiile copilului faţă de frumoasa 
doamnă Velicoglu surprind apariţia ruşinii, adică formarea supra-eului 
si a refulărilor morale pe care acesta le implicä”52. Cu toate acestea, 
literatura prozatorului merge spre „conturul îngroşat al gravurilor 
grotesti”, inventând necontenit şi demonstrând încă o dată faptul că 
„amintirile lui Paul Goma stau sub semnul poeziei”53: 

„Nu mai ştiu de-a ce să ne jucăm. Aşa că îi zic uneia: 

Eu vreau să văd putica ta. Cea dulce. Culindicul cacubicul Cl 

„N-am mai urcat cu ele nici măcar în livadă. Mi-o văzuseră. Imi 
era cumplit de rusine”54. 


Distingând erosul de pornografie, Paul Goma devine un maestru 
al „jubilaţiilor corporale”, initiindu-ne în „ceea ce este mai dulce şi 
mai curat, în ciuda impresiei de trivial, murdar, de nerostit”: „O altă 
chestiune în care trebuie să ţin echilibrul este între eros şi pornografie. 
Bineînţeles că eu consider că erosul este o constantă esenţială atât în 
viaţă, cât şi, mai ales, în literatură. Erosul nu în schema sa platonică 
sau eminesciană, ci iubirea completă. Iubirea trupului, nu doar a 
corpului. Eu fac o deosebire între trup şi corp. Trup este ceea ce există 
la o femeie care face dragoste şi care face şi copii. Or, totul e poeti- 
zabil, totul este poezie (s.n.). Sigur că este şi e uşor să zici: este. Dar în 
momentul când scrii despre sau aproape de sau în legătură cu sau vrei 
să faci cunoscută această dispoziţie — da, pentru eros trebuie să fii 
extrem de atent [...] 55. 


De altfel, în Jurnalul recent din ianuarie-februarie 2011, publicat 
pe site-ul său, autorul explică originea uneia dintre expresiile folosite 
în mod frecvent: „Expresia folosită frecvent de mine «dulce ca 
cubicul» vine dintr-o strigătură din Ardeal — mândrul îşi laudă mândra, 
o cinsteşte, o sărbătoreşte, pentru că are lindicu” ca cubicu”- este vorba 
de zahăr cubic — atât că e accentuat altfel”56, iar episodul Tecla, pre- 
cum şi continuarea acestuia în Din Calidor este o mărturie vie a farme- 
cului estetic rafinat, spărgând barierele oricăror limitări de exprimare. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 271 


Valori psihologice directe, imobile, indestructibile, cuibärite în 
imobilitatea perfecțiunii îşi pun pecetea pe universul zugrăvit în culo- 
rile copilăriei, demonstrând că, şi în „cruelitatea mondului”, orice 
copilărie este în mod firesc fabuloasă. Integrat în existentialismul fabu- 
losului, naratorul acordă o atenţie sporită cromaticii, senzatiilor şi per- 
ceptilor vizuale, auditive, olfactive, tactile şi gustative, ştiind cum 
miroase noaptea de după gratii: „a regina-nopţii şi a fân uscat, în şuri; 
a postav nou şi a prăvălie de oraş” sau, la marginea oraşului, „a praf şi 
a rouă — nu: şi, miroase a praf umezit de rouă. Şi a mirişte: amestec de 
rugină cu pâine”57, descriind ochii şi funda albastră a Puşei chiar şi 
atunci când se întâmplă să nu aibă fundă, căptuşeala fostului palton şi 
taiorul verde adânc, verde spre negru, adânc al mamei, pleoapele 
străvezii şi albăstrii ale doamnei Velicoglu, vioriul şi fostul-roz al 
Puşei precum şi obloanele albastre ale casei doamnei-de-Bucureşti. 
Preponderent dinamic, romanul evoluează pe mai multe planuri, domi- 
nând atât gândirea orizontală, precum şi gândirea verticală (polifo- 
nică), caracterizată prin clocotul viu desprins din suprapunerea pe 
diferire melodii. Cu mijloace de lucru bogate în expresie, depăşind 
stadiul cântării monodice, Artafugii lui Paul Goma păstrează, totuşi, o 
tentă de arhaism, pornind de la mijloacele eterofonice de origine 
populară, rămânând o artă prin excelenţă de tradiţie: 

„ — Măi, şi dacă ardelenii au dreptate: noi, basarabenii nu ne 
tragem din daci? Noi, basarabenii, om fi slavi, bre, de asta nu suferim 
putoarea de oaie... Voi doi, care strâmbati mereu din nas... Măi, şi dacă 
eu oi fi dac? Fiindcă n-am miros? 

Da bre. Tata e dac curat. Lipsit de miros, e un om fericit — fericiţi 
cei daci, căci a lor este Împărăţia Cerurilor... "58. 

Cât despre narator, acesta nu se poate plânge de absenţa mirosu- 
lui, afirmând: 

„Numai că o fi ea, Gina mai scundă decât mine, însă e mult mai... 
cum zice tata: coaptă. Parcă eu nu ştiu că Gina e coaptă?, doar am 
miros bun (s.n.), ştiu când ceva e copt... 59. 

Astfel, temă literară, refugiul devine în acelaşi timp prilej de 
spectacol lingvistic, tematic, structural, pe mai multe variatiuni şi cu o 
arhitectonică unitară reprezentând, ca şi fuga, din punct de vedere 
componistic, „încununarea creaţiei polifonice, în general, şi a artei 
contrapunctice, în special”60. 


Concluzii 

Situată în două planuri distincte — cel al laturii istorice şi forma- 
tive, dar şi al copilăriei transilvane, reprezentând nivelul poetic al 
romanului — Arta Refugii conferă dramaticului, prin înclinația către 
perspectiva sarcastică şi umor, şi o dimensiune a banalului. Cu o rigu- 
roasă fidelitate faţă de viaţa cotidiană, autorul dă curs inventivităţii, 
marile resurse ale fanteziei născându-se din „aici”, „acum” sau „ar fi 
putut să fie”, subordonându-se voinţei auctoriale şi elaborând fantezii 

utopice, compensând carentele realităţii printr-o onirico-realitate. 
Provocând o emoție puternică prin asocierea dintre sublim, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 7 


durere şi pericol, autorul mută centrul de greutate al romanului în moti- 
vul refugiului, prezent aproape în toate scenele şi apăsând greu asupra 
acţiunii şi atmosferei. Cu toate acestea, tonul ludic, înclinația către 
umor, dialogul, aglutinările, piruetele sintactice, inversiunile şi nes- 
fârşitele inovaţii lexicale atenuează constanta tragică, abolind textul 
de monotonie şi desfăşurându-l pe toate strunele sufletului uman. 
Combinând efectele spaţiale cu jocurile de lumină, autorul realizează 
o arhitectură unitară, datorată bazei tonale a fugii. La fel cum în fugă 
se pot evidenția, din punct de vedere ritmic, câteva aspecte importante, 
tot astfel textul lui Paul Goma denotă prezenţa acestora, evidentă prin 
pregnanta pe care o dă ritmul numeroaselor peregrinări, variaţia rit- 
mică şi aspectele acesteia în fugă, nelipsind nici imitatia ritmică. 
Astfel, diferitele voci conduse în stil polifonic generează, prin 
suprapunere, o poliritmie ce imprimă textului dinamism, vivacitate şi 
intensitate. 


Ca şi în celelalte scrieri, autorul acordă un spaţiu primordial 
femeii, pornind de la mamă şi până la aventurile erotice cu fetele lui 
Heinrich, unicitatea feminină fiind evidentă prin perceperea singularu- 
lui în loc de plural în cazul celor două fete: „Ea e ea — şi, în plus, 
miroase bine, a fata lui Heinrich”. Dacă în romanele gulagului femeia 
are o funcţie ocrotitoare, stârnind imaginaţia deţinuţilor şi ajutându-i să 
depăşească momentele de maximă tensiune şi de aşteptare, aici, pe 
lângă această funcție, prezenţa feminină aduce textului şi o aură 
poetică, aşezându-l sub semnul poeziei. 

Cu o capacitate sporită de adaptare, femeia, mama devine acel 
stâlp al casei la care autorul se va întoarce pentru a-şi trage seva şi 
pentru a re-intra sub protecţia spațiului amniotic. Perorând pe tonul 
ludic, ironic şi bonom, el va descrie aceste scene, impregnându-le cu 
naturaletea şi savoarea unor pagini memorabile: 

„Fii atent: uite ce faci tu, când încă n-a venit tata, de pe unde s-a 
dus ori a fost dus, după mobila noastră şi te-ai umplut până-n creştet 
de refugiu, alergând, de Paştele mamelor lor de anglo-americanirosii: 
iei băiatul, îl dezbraci de tot, îl pui pe o piatră, lângă fântână, scoţi o 
găleată de apă rrrece-rrreglementară şi i-o torni în cap; după a treia, îl 
trimiti în boacätäria ardelenească, să se şteargă, iar tu — fii atentă, 
fiindcă eşti în-gazdă şi cadru-didactic şi în-plusă, noroc că, în minus, e 
întuneric beznă, nu te vezi decât ca o pată alburie, când te îmbăiezi la 
fântână şi copilul nu vede decât rochia tinutä-n faţă ca pe un prosop şi 
miroşi a mamă înfrigurată plăcut şi recensă” 61. 

Cunoaşterea gustului „fărăcasei” duce la apariţia unor adevărate 
meditații asupra situaţiei politice şi istorice. Astfel, naşterea a doua 
oară a familiei echivalentă, în sens biblic, cu botezul, sau depăşirea 
momentului „favorizării covrigale” fac trimitere la realităţi cu adevărat 
crunte. Pornind de la frontiera între refugiaţi şi ne-refugiati, cecitatea 
ardelenilor în faţa ruşilor sau adevărul lucrurilor pe dos în politică, 
autorul demonstrează faptul că istoria nu lasă opţiuni şi nu poate fi 
dirijată. Deşi evidentă, dinamicitatea romanului îşi opreşte mersul în 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 273 


timpul fără durată al închisorii de la Medias (,,Necazul aici, la 
Securitatea lor retinätoare, e că nu sunt ceasuri; [...] timpul s-a 
oprit...'62), învăluind textul în atmosfera groasă a liniştii, fricii şi sus- 
piciunii. lar în acest sens, devastarea pachetului adus cu atâta drag 
părinţilor echivalează, simbolic, cu o înjunghiere de briceag în inima 
inimii, când numai lacrimile mamei, prototip al delicateţei fizice şi 
morale, pot vindeca toate rănile, eliberându-le de zelul orb al justiţiei: 

„Mama mea nu s-a schimbat aproape deloc. Mama mea e a mea, 
nu se schimbă — să nu plângi, că. 

Mama. Mama mea. Mama-mama-mama. Cea mai grozavă mamă 
din lumea-mare. 

Se opreşte la doi paşi de mine. Ţine buzele strânse. I-s strânse de 
tot buzele. Nu înţeleg, dar aşa e mama mea, grozavă [...]” 63. 


Cu toate acestea, elanul liric, şcoala ironiei, aplecarea asupra 
tuturor comportamentelor umane, inclusiv asupra celor care sunt 
condamnate ca vulgare, respingătoare sau obscene denotă o predispo- 
zitie de percepere psihologică a tuturor evocărilor, o abilitate de a 
observa până şi cele mai insignifiante detalii, colorându-le printr-un 
limbaj predilect pentru jocurile de cuvinte, deformări morfologice dar, 
mai ales, lexeme inventate. Eliberând textul de tensiunea istoriei, a 
deportărilor şi a re-fugiului, Paul Goma realizează un compromis 
inovator între idealism şi scepticism, distantare şi empatie, între cruzi- 
me şi tandrete, demonstrând posibilitatea existenţei fericirii în dispera- 
re şi a seninătăţii în nefericire. Reunind mereu două componente, 
suprapuse cu precizia şi verva observaţiei, vom conchide, parafrazân- 
du-l pe Toma Pavel 64, că Paul Goma reuşeşte să copieze demersul 
gândirii trăite, dar şi, mai ales, să descopere în el o bogăţie de imagini 
şi o libertate de invenţie comparabile cu cele specifice poeziei. 
Muzical mai degrabă decât descriptiv, mai mult poetic decât 
referential, el reuşeşte să trezească, asemeni lui Joyce, prin magia 
focurilor sale de artificii, emoţii difuze, necunoscute şi ameţitoare, 
hipnotizând cititorul şi invitându-l într-o odisee a fugii, într-o formă de 
naratie pe toate coardele şi în toate acordurile sufletului uman. 


BIBLIOGRAFIE 


I. Volume 
Goma, Paul, Arta Refugii, Editura Dacia, Cluj, 1991 
Goma, Paul, Din Calidor. O copilărie basarabeană, Editura Polirom, laşi, 2004 


IL. Bibliografie critică 

A. în volum 

Behring, Eva, Scriitori români din Exil 1945-1989, Editura Fundaţiei Culturale 
Române, Bucureşti, 2001 

Freud, Anna, Eul şi mecanismele de apărare. Psihologia copilului şi adolescentului, 
Traducere de Andrei Constantinescu, Editura Fundaţiei Generaţia, Bucureşti, 
2002 

Freud, Sigmund, Opere, vol I, Eseuri de psihanaliză aplicată, Traducere din limba 
germană şi note introductive de Vasile Dem. Zamfirescu, Editura Trei, 1999, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 274 


laşi 

Giuleanu, Victor, Evoluţia ritmului de la începuturi până la Bach, vol. II, Editura 
Muzicală, Bucureşti, 1969 

Hossu Longin, Lucia, Memorialul durerii. O istorie care nu se învaţă la şcoală, 
Editura Humanitas, Bucureşti, 2007 

Manolescu, Florin, Litere în tranziţie, Editura Cartea Românească, 1998 

Pavel, Toma, Gândirea romanului, Traducere din franceză de Mihaela Mancaş, 
Editura Humanitas, Bucureşti, 2008 

Petreu Marta, Paul Goma, între depozitie şi fantasmare, prefaţă la Arta Refugii, 
Editura Dacia, Cluj, 1991 

Podoaba, Virgil, Metamorfozele punctului. În jurul experienţei revelatoare, Editura 
Paralela 45, Piteşti, 2004 

Voiculescu, Dan, Fuga în creaţia lui I.S. Bach, Editura Muzicală, Bucureşti, 2000 
B. în periodice 

Butnaru, Leo, Dialoguri cu Paul Goma, în „Metaliteratură”, nr. 5-6 (25)/2010 , p. 143 

Goma, Paul, Despre „Ostinato” şi altele (1), în ,, Vatra”, nr. 4/1992, p. 14 

Goma, Paul, Despre „Ostinato” şi altele (V), în ,, Vatra”, nr. 8/1992, p. 13 

Goma, Paul, Jurnal 2011 ianuarie-februarie, pp. 134-135. Textul integral este dispo 
nibil gratuit şi în mod public pe sit-ul oficial al lui Paul Goma http://www.paul 
goma.com. 

Tatiana Slama-Cazacu, Viaţă, personalitate şi limbaj: Paul Goma, în „Vatra” nr. 10- 
11/2000, p. 119 


III. Dicţionare şi Antologii 

Paul Goma 75. Dosarul unei iubiri târzii, Volum îngrijit de Flori Bălănescu şi apărut 
cu sprijinul lui Gelu Tofan, Editura Eagle Publishing House, 2010 

Simion, Eugen, Dicţionarul general al literaturii române, E/K, Academia Română, 

Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005 

1 Eva Behring, Scriitori români din exil 1945-1989, Editura Fundaţiei Culturale 
Române, Bucureşti, 2001, p. 156 

2 Paul Goma, Arta Refugii, Editura Dacia, Cluj, 1991, pp. 37-38 

3 Virgil Podoabă, Metamorfozele punctului. În jurul experienţei revelatoare, Editura 
Paralela 45, Piteşti, 2004, p. 261 

4 Ibidem, p. 263 

5 Eva Behring, op. cit, p. 157 

6 Eugen Simion, Dictionarul general al literaturii române E/K, Paul Goma, 
Academia Română, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti , 2005, p. 382 

7 Virgil Podoabă, op. cit, p. 262 

8 Ibidem, 261 

9 Tatiana Slama-Cazacu, Viaţă, personalitate şi limbaj: Paul Goma, în „Vatra” nr. 
10-11/2000, p. 119 

10 Paul Goma, op. cit, p. 45 

11 Ibidem, p. 53 

12 Anna Freud, Eul şi mecanismele de apărare. Psihologia copilului şi adolescen- 
tului, Traducere de Andrei Constantinescu, Editura Fundaţiei Generaţia, 
Bucureşti, 2002, p. 36 

13 Apud Mitică Filip, Lucia Hossu Longin, Memorialul durerii. O istorie care nu se 
învaţă la şcoală, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, p. 341 

14 Paul Goma, op. cit, p. 105 

15 Ibidem, p. 118 

16 Idem 

17 Ibidem, p. 120 

18 Ibidem, p. 173 

19 Paul Goma, Din Calidor. O copilărie basarabeană, Editura Polirom, laşi, 2004, 
p. 111 

20 Paul Goma, Arta Refugii, Editura Dacia, Cluj, 1991, pp. 156-157 

21 Virgil Podoabă, op. cit, p. 263 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 275 


22 Daniela Sitar-Täut, Odiseea ardelenească a «fugaristului», în Paul Goma 75. 

Dosarul unei iubiri târzii, Volum îngrijit de Flori Bălănescu şi apărut cu 

sprijinul lui Gelu Tofan, Editura Eagle Publishing House, 2010, p. 160 

23 Paul Goma, op. cit, pp. 154-155 

24 Paul Goma, Din Calidor. O copilărie basarabeană, p. 19 

25 Paul Goma, Arta Refugii, p. 159 

26 Ibidem, p. 110 

27 Apud Paul Goma, Lucia Hossu Longin, op. cit, p. 341 

28 Paul Goma, op. cit, p. 179 

29 Ibidem, p. 260 

30 Ibidem, p. 263 

31 Ibidem, pp. 268-269 

32 Ibidem, p. 294 

33 Sigmund Freud, Opere, vol. I, Eseuri de psihanaliză aplicată, Traducere din limba 

germană şi note introductive de Vasile Dem. Zamfirescu, Editura Trei, 1999, Iaşi, p. 
92 

34 Paul Goma, op. cit, p. 315 

35 Virgil Podoabă, op. cit, p. 250 

36 Paul Goma, op. cit, pp. 333-334 

37 Virgil Podoabă, op. cit, p. 265 

38 Paul Goma, op. cit, pp. 112-113 

39 Ibidem, pp. 140, 145 

40 Paul Goma despre „Ostinato” si altele (V), în „Vatra”, nr. 8/1992, p. 13 

41 Apud Paul Goma, Leo Butnaru, Dialoguri cu Paul Goma, în ,,Metaliteraturä”, 
nr. 5-6 (25), 2010, p. 143 

42Paul Goma despre ,,Ostinato” si altele (D), în „Vatra”, nr. 4/1992, p. 14 

43 Paul Goma, op. cit, p. 145 

44 Ibidem, pp. 244-245 

45 Ibidem, p. 225 

46 Ibidem, p. 249 

47 Ibidem, p. 250 

48 Ibidem, pp. 250-251 

49 Ibidem, p. 253 

50 Ibidem, p. 254 

51 Ibidem, p. 240 

52 Marta Petreu, Paul Goma, între depozitie si fantasmare, prefață la Arta Refugii, 
p. 10 

53 Florin Manolescu, Litere în tranziție, Editura Cartea Românească, București, 
1998, pp. 181-182 

54 Paul Goma, op. cit, pp. 170, 173 

55 Apud Paul Goma, Leo Butnaru, Dialoguri cu Paul Goma, în „Metaliteratură”, 
nr. 5-6 (25), 2010, p. 143 

56 Paul Goma, Jurnal 2011 ianuarie-februarie, pp. 134-135. Textul integral este 
disponibil pe sit-ul oficial al lui Paul Goma http://www/paulgoma.com . 

57 Paul Goma, Arta Refugii, p. 112 

58 Ibidem, p. 68 

59 Ibidem, p. 220 

60 Victor Giuleanu, Evoluţia ritmului de la începuturi până la Bach, vol. II, Editura 
Muzicală, Bucureşti, 1969, p. 202 

61 Paul Goma, op. cit, pp. 60-61 

62 Ibidem, p. 330 

63 Ibidem, p. 332 

64 Toma Pavel, Gândirea romanului, Traducere din francezä de Mihaela Mancas, 
Editura Humanitas, Bucuresti, 2008 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 276 


Miercuri 16 martie 2011 
O suită de texte semnate : Igor Caşu în Historia: 


Persecuţiile comuniştilor ruşi asupra basarabenilor 
Documente inedite din arhiva fostului Comitet Central al Partidului 
Comunist al Moldovei, revista Historia - Igor Caşu 

Când vorbim despre comunism, trebuie să distingem mai întâi între 
ideologie şi practică, cu alte cuvinte, între discurs (intenţii) şi politică (reali- 
zare). În cazul nazismului, atât discursul (purificarea rasială), cât şi practica 
politică (metodele) erau criminale şi acest lucru explică de ce astăzi — pe 
lângă faptul că a existat un proces al nazismului la Niirnberg — majoritatea 
condamnă nazismul. 

Nu şi comunismul, aici nu există o cvasi-unanimitate ca în cazul nazis- 
mului. De ce? Una dintre numeroasele explicaţii ar fi aceea că ideologia 
comunistă avea o anumită atracţie la nivelul intenţiilor, a promisiunilor, 
anume, de a crea o societate echitabilă, armonioasă, fără conflicte de clasă, 
naţionale sau de gender chiar. Realizarea acestor obiective s-a dovedit a fi 
utopică şi s-a compromis în primul rând din cauza metodelor violente folosite 
pentru a realiza acest scop „nobil“. Or, deviza comuniştilor dintotdeauna a 
fost „scopul scuză mijloacele“. În ceea ce priveşte deci practica politică, 
comunismul apare ca o ideologie la fel de criminală ca şi nazismul. Acesta 
din urmă a justificat exterminarea unor rase (evrei şi romi), sau transformarea 
altora (în special al slavilor) în sclavi, deci e vorba de crima rasială, iar comu- 
nismul a aprobat exterminarea sau marginalizarea claselor zise burgheze. În 
primul caz, al nazismulului, avem genocidul de rasă, în al doilea — cel de 
clasă. Ambele sunt la fel de condamnabile. Întrebarea care apare adesea — 
care ideologie sau regim, nazist sau comunist, a fost mai genocidal şi crimi- 
nal — nu are sens şi, mai mult, are riscul de a ne lansa pe o pistă greşită şi 
contraproductivă. 

Caracterul criminal şi ilegitim al comunismului este valabil mai ales 
pentru perioada formativă a regimului. În fosta RSS Moldovenească acest 
segment cronologic coincide cu 1940-1941, primii ani ai ocupaţiei sovietice, 
şi cu perioada 1944-1953. Cu toate acestea, a existat mai degrabă o continui- 
tate decât o ruptură în ceea ce priveşte caracterul ilegitim, nedemocratic şi 
totalitar al statului comunist dacă facem referire la perioada stalinistă în 
RSSM şi cea de după 1953. Vom aduce argumente şi detalii noi în acest sens, 
provenite din fondurile de arhivă din epoca comunistă, pe parcursul unei 
rubrici săptămânale a ziarului „Adevărul“, ediţia de Moldova, din care revista 
„Historia“ va prelua periodic documente şi chestiuni inedite. 

Alte aspecte de care ne vom preocupa pe parcursul timpului vor viza 
politica de cadre în RSSM; în ce măsură au fost discriminați basarabenii faţă 
de cei veniţi de peste Nistru; care a fost dinamica represivă a regimului; 
mobilizările forţate la muncă; dar şi aspecte mai specifice, precum de ce 
RSSM nu a avut un Cod Penal până în 1961 şi de ce Codul Penal al Ucrainei 
— dar nu şi cel al RSFSR (Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă; cea 
mai mare dintre fostele republici sovietice din componenţa URSS) — a fost 
valabil pe teritoriul RSSM?; cât de previzibil sau nu a fost colapsul URSS şi 
de ce există nostalgie faţă de comunism? 

Una dintre cele mai importante chestiuni legate de regimul comunist 
este rolul partidului în stat, de fapt confundarea cu acesta, şi, în acest context, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 277 


controlarea justiţiei, justificarea crimei organelor represive împotriva 
cetățenilor; în ceea ce priveşte fosta RSSM, o chestiune de interes sporit este 
încă: în ce măsură a existat discriminarea cadrelor naţionale, a basarabenilor 
în general, în raport cu cadrele aduse din diferite părţi ale URSS şi ce docu- 
mente noi putem invoca în acest sens? 

În acest număr al revistei „Historia“ publicăm un document inedit din 
arhiva fostului Comitet Central al Partidului Comunist al Moldovei, actual- 
mente Arhiva Organizatiilor Social-Politice. Este datat 9-10 septembrie 1940 
şi exprimă punctul de vedere al unui funcţionar de rang înalt al regimului 
comunist de la Chişinău, deci ceea ce mărturiseşte el, într-o şedinţă cu uşile 
închise, într-un document cu menţiunea „strict secret“, are o greutate deose- 
bită. Volosin era atunci preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie din RSSM. 
EI se pronunţă pe marginea raportului prezentat la şedinţa activului de partid 
de către Piotr Borodin, prim-secretar al CC al PCM şi prim secretar al 
Comitetului de partid orăşenesc Chişinău. Există două părţi ale acestui docu- 
ment, care abordează două chestiuni importante. 

Prima parte se focusează asupra relaţiei dintre partid (Borodin) şi 
Justiţie (Voloşin). Se discută pe marginea Ucazului din 26 iunie 1940, adoptat 
de Sovietul Suprem al URSS, extins după 28 iunie şi asupra Basarabiei, cu 
privire la criminalizarea întârzierilor la muncă. Este vorba despre faptul că 
cei care întârziau la lucru mai mult de 20 de minute erau condamnaţi la lagăr 
de corecție. Volosin susţine ideea că acest ucaz se aplică cu multe încălcări, 
mai ales prin neglijarea procedurilor judiciare. El este nevoit să accepte 
rugămintea partidului (formulată de Borodin) de a renunţa la prezentarea 
martorilor în instanţă atunci când este vorba de condamnarea unor persoane 
conform ucazului amintit. Avem un caz clasic de ingerintä a partidului în tre- 
burile justiţiei, de fapt avem confirmarea, pentru cei care se îndoiau încă, de 
monopolul şi omnipotenta partidului comunist în stat. Este un argument în 
plus cu referire la caracterul ilegitim al regimului comunist, în ciuda 
existenţei unei legislații care era menită să introducă anumite practici norma- 
tive; în realitate partidul decidea când aceste legi trebuiau şi când nu trebuiau 
aplicate. În cazul de faţă, partidul a primit ordin să condamne cât mai multe 
persoane, iar procedura — chemarea martorilor — îşi pierde relevanta în faţa 
voinţei partidului. Vom reveni ulterior cu alte documente la acest capitol al 
„Justiţiei sovietice“. 

A doua chestiune reflectată în continuare în document se referă la dis- 
criminarea cadrelor locale, basarabene (nu specifică originea etnică a basa- 
rabenilor, deci putem lesne admite că e vorba de toţi basarabenii, etnici româ- 
ni, ruşi, ucraineni etc.). Voloşin afirmă că sunt aduse cadre de peste Nistru, 
mai ales din fosta RASSM (Republica Autonomă Sovietică Socialistă 
Moldovenească; o entitate teritorială „autonomă“ creată de autorităţile sovie- 
tice în componenţa Ucrainei la 12 octombrie 1924), de la Tiraspol şi Râbnița, 
în condițiile în care acest lucru nu este justificat. El confirmă că există sufi- 
ciente cadre bine pregătite pe loc şi se indignează de ce acestea sunt neglijate 
şi marginalizate. Mai mult, el vorbeşte despre „oameni cinstiţi, basarabeni“ 
care nu au de lucru, în condiţiile în care la Chişinău sunt trimise cadre din 
afară sub diferite motive, numai nu din cele obiective. Indignarea lui Voloşin 
nu este însă una izvorâtă din motive altruiste, el nu reprezintă neapărat inter- 
esele elitelor locale basarabene, ci, mai degrabă, el apreciază că această poli- 
tică de aducere masivă a cadrelor, până la nivelul unei dactilografe şi a 
vânzătorului de carte, creează probleme în ceea ce priveşte asigurarea cu 
spaţiul locativ. El confirmă existenţa unor reţele bine puse la punct de distri- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 278 


butie privilegiată a locuinţelor — nu spune direct, dar insinueazä subtil că par- 
tidul s-ar afla în spatele acestuia. Probabil că din cauza acestei atitudini, 
Voloşin va fi retrogradat peste câteva luni, pierzându-și funcţia de preşedinte 
al Curţii Supreme de Justiţie din RSSM. 

Un detaliu important care ne-ar permite să plasăm acest document în 
perspectivă, în aşa fel încât această situaţie de discriminare a cadrelor locale 
să nu apară ca un caz izolat: amintim că până la mijlocul anilor 1980, ponde- 
rea etnicilor români/moldoveni în rândurile directorilor întreprinderilor 
industriale din RSSM era de doar 8,6 % (date de arhivă publicate în 1994 de 
V. Stăvilă). Vom reveni cu alte detalii în materialele următoare. 


Adunarea activului de partid al RSS Moldoveneşti 9-10 septembrie 1940 

„Voloşin, preşedintele Curţii Supreme de Justiţie a RSSM: Ucazul [din 
26 iunie 1940 adoptat de către Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice «Cu pri- 
vire la trecerea la ziua de muncă de opt ore, la săptămâna de lucru de şapte 
zile şi interzicerea abandonării samavolnice a locului de muncă de către mun- 
citori şi functionari»] se îndeplineşte, dar nu cum se cade şi eu am vorbit 
despre cauza acestui fenomen, iar tovarăşul Borodin a spus aici că se tergi- 
versează examinarea dosarelor, pentru a chema martori. 

Tov. Borodin: Dar avem noi într-adevăr nevoie de martori? 

Volosin: Nu avem nevoie, întrucât din cauza aceasta avem retineri de până la 
o lună şi mai mult. 

Borodin: Să interziceti chestiunea asta. 

Volosin: Am interzis-o, dar mai continuă. 

Voloşin: Acum, tovarăşi, aş vrea să atrag atenţia aktivului, în special a 
tovarăşului Borodin, că eu ştiu mulţi lucrători din Tiraspol, care au venit aici 
şi consider că aici au fost aduşi atâţia oameni inutili, de care nu este nevoie 
aici, în timp ce oameni cinstiţi, basarabeni, nu au de lucru. Oare nu se poate 
să angajezi o dactilografă de pe loc, de ce se trimit sub diferite pretexte altele 
de aiurea? lată am văzut ieri două surori din Râbnița, odrasle ale unui specu- 
lant, iar acum s-au aciuat aici şi şi-au adus şi soţii lor, iar aceşti oameni au 
ocupat apartamente şi funcţionarii noştri n-au locuinţă. 

lată, de asemenea, cei de la Knigoculttorg [Asociaţia de distribuire a 
cărţii] şi-au adus oamenii lor, oare aici pe loc nu e posibil să găsim persoane 
potrivite, care să vândă cărţi. Am întâlnit un contabil, care deservea 3 
instituţii şi s-a concediat şi s-a strămutat la Chişinău şi spune că are deja apar- 
tament; ne cunoaştem bine şi am întrebat-o cum s-a angajat, iar ea îmi spune 
Că şi sora şi soţul se vor transfera aici şi vor fi satisfäcuti. Propun ca să atra- 
gem o atenţie sporită acestor probleme.“ (traducere din limba rusă) 


x 


Deportarea şi începuturile „democrației colhoznice“ 
Igor Caşu 

Documentele din Arhiva fostului Partid Comunist al Moldovei 
confirmă că a existat o rezistenţă a ţăranilor integrați în gospodăriile agricole 
colectivizate. Unul din scopurile doctrinei comuniste era eliminarea pro- 
prietätii private şi a iniţiativei particulare. 

Proprietatea privată era considerată sursa tuturor relelor sociale, a 
avaritiei, egoismului, invidiei etc. Întrucât ţăranii erau, în comparaţie cu pro- 
letariatul, atasati proprietăţii private, pământului în special, s-a promovat 
insistent ideea colectivizării gospodăriilor agricole. 

Lupta declarată împotriva asa-numitilor „culaci", a ţăranilor înstăriți, nu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 279 


era altceva decât una împotriva ţăranilor, ca reprezentanţi ai unei clase 
sociale.Dacă initial definiţia termenului de „culac” avea la bază criterii 
economice, ea s-a transformat în scurt timp în una eminamente politică. 
Toate persoanele incomode sau recalcitrante din mediul rural erau etichetate 
drept „culaci", adică duşmani de clasă, şi trataţi drept criminali. 

În realitate, prin eliminarea gospodăriilor ţărăneşti individuale, regimul 
comunist şi-a semnat sie însuşi verdictul. Odată cu formarea colhozurilor a 
dispărut stimulentul de a munci şi de aici a apărut o criză endemică de pro- 
duse alimentare, care a dinamitat ideologia şi regimul sovietic. 

IMPACTUL DEPORTĂRII DIN 1949 

„De ce ne vorbiti de comunism, de bunăstare şi armonie totală, în timp 
ce nu avem ce mânca", spuneau ţăranii. Pe lângă ineficientă economică, 
procesul de colectivizare a provocat şi atomizarea societăţii, cetăţeanul de 
rând devenind neputincios în faţa statului care era unicul angajator în câmpul 
muncii. Odată cu pierderea proprietăţii asupra pământului, ţăranul a devenit 
un sclav al statului. 


Țăranii din Basarabia au rezistat prin toate mijloacele posibile împotri- 
va colectivizării, inclusiv cu arma în mână. După foametea din 1946-1947, 
care a secerat cel puţin 150.000 de persoane, şi deportarea la 6-7 iulie 1949 
a circa 35.000 de persoane, țăranii au decis să intre în colhoz. (Ei au 
decis?Ei, cu de la sine putere? Sau cu de-la-sine-puterea Puterii Bolşevice? - 
n. m. P.G.) 

De frica repetării unei strămutări forţate în Siberia, agricultorii indivi- 
duali au decis să se supună noului regim şi să renunţe la pământ. Numai în 
perioada iulie-noiembrie 1949 cota gospodăriilor individuale colectivizate a 
crescut de la 32 la 80 la sută. 

Deportările din Ţările Baltice, unde rezistenţa împotriva regimului de 
ocupaţie sovietic a fost mai puternică, au avut efecte comparabile cu situaţia 
din RSSM. În ultimă instanţă, îndârjirea ţăranilor în faţa colectivizării se 
explică prin premonitia ce ar însemna să rămâi la cheremul directorului de 
colhoz, devenit un fel de feudal local. 

NEO-SERBIA ÎN STRAIE COMUNISTE 

Noii intraţi în gospodăria colectivă au avut un şoc dublu: mai întâi din 
cauza nationalizärii, adică confiscării averii personale, inclusiv animale, dar 
adeseori şi păsări din curte, precum şi a normelor obligatorii de muncă pe 
care trebuiau să le presteze pe ogorul comun. 

Aceste norme erau calculate în zile de muncă, în terminologia epocii 
numite „trudozile". 

Respectiv, fiecare ţăran era obligat să facă un anumit volum de lucru, în 
caz contrar era pasibil de a fi pedepsit, exact ca în Evul Mediu. 

Acest sistem a fost introdus în URSS în 1930 şi abolit abia în 1966. 
Numărul de „trudozile" obligatorii era de 150, pentru maturi, şi de 50, pentru 
copii între 12 şi 16 ani. 

Condiţiile de muncă erau inumane, de multe ori oamenii trăgeau la plug 
în locul animalelor de tracţiune. Ziua de muncă era plătită mizer, de regulă 
cu câte un kilogram de cereale pe zi, şi asta era unica formă de remunerare a 
muncii ţăranului. 

Muncitorul de la oraş primea salariu, iar ţăranul obținea doar produse 
calculate în funcţie de numărul de „trudozile". 

Dintr-un raport depistat recent în arhiva fostului CC al PCM, din 13 
februarie 1950, aflăm că, după date incomplete, în anul 1949, din totalul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 280 


ţăranilor apți de muncă, aproape o treime nu şi-a onorat minimul de „trudo- 
zile". Adică, din 943 de mii de oameni, 221 de mii au îndeplinit mai putin 
decât norma stabilită. 

REZISTENŢA FAȚA DE REGIM 

Dintre aceştia, 88 de mii de ţărani n-au ieşit la muncă în colhoz atâta 
timp le cerea regimul comunist în timpul lucrărilor agricole din toamna anu- 
lui 1949. Pentru asta 3.315 ţărani au fost condamnaţi penal, iar altor 7.215 
persoane li s-au aplicat pedepse disciplinare. 

Optica autorităţilor locale este diferită de cea structurilor ierarhic super- 
ioare, cele din urmă fiind mai insistente în aplicarea unor acţiuni punitive 
împotriva ţăranilor recalcitranti. În acelaşi timp, administraţia colhozurilor 
era preocupată de menţinerea ţăranilor în colhoz. 

Condamnarea masivă a acestora ar fi însemnat ostracizarea lor din 
comună şi, respectiv, reducerea capacităţii de producere a colhozului, com- 
promiterea planurilor asumate în faţa partidului de sporire a recoltei şi a cote- 
lor obligatorii la stat. 

În ansamblu, aceste detalii ne arată că deportarea din 6-7 iulie 1949 nu 
a determinat resemnarea totală a ţăranilor cu regimul comunist. Refuzul de a 
presta norma stabilită de „trudozile" poate fi considerată o formă de rezis- 
tentä faţă de regim. 

„Disciplina de muncă" pe ambele maluri ale Nistrului 

În colhozul Ceapaiev, din raionul Cahul, din cei 352 de colhoznici apți 
de muncă nu au prestat numărul minim stabilit de „trudozile" nu mai putin de 
68 persoane. În colhozul ce purta numele lui Kotovski, din raionul Camenca, 
în primul sezon al lucrărilor agricole al anului 1949 nu şi-au îndeplinit 
normele de lucru pentru colhoz 247 de persoane, în al doilea sezon - 206 
persoane, iar în al treilea - 331. Din totalul celor 784 persoane, 28 au fost 
trase la răspundere, fapt criticat de organele raionale şi centrale ale regimului 
comunist. 

Datele din raionul Camenca ne mai sugerează că deosebirea dintre 
ţăranii colectivizati în anii 1930 în RASSM şi cei din partea basarabeană, 
goniti masiv în colhoz în anul 1949, nu era atât de mare precum se consideră 
de obicei, chiar dacă primii au trecut prin deportările anilor 1931-1933, două 
perioade de foamete (1932-1933, 1946-1947) şi Marea Teroare (1937-1938). 


x 


Cum era urmărită elita militară a Basarabiei de poliția politică sovietică 
Igor Casu 
Din Uniunea ofiţerilor basarabeni în rezervă au făcut parte şi deputaţi în 
Sfatul "Ţării, care au votat Unirea în 1918. Fosta elită militară din Basarabia 
îşi propunea, în perioada interbelică, să lupte împotriva comunismului, se 
arată în documentele încăpute pe mâna ruşilor în 1940, descoperite în arhivă. 
Uniunea ofiţerilor basarabeni în rezervă din Basarabia era o organizaţie 
importantă în perioada interbelică. Îşi avea sediul în Chişinău, în clădirea în 
care a funcţionat, în perioada sovietică, hotelul „Moldova“ (astăzi, oficiul 
central al unei bănci comerciale). Despre aceasta aflăm dintr-un dosar din 
arhiva fostului KGB, păstrată la Serviciul de Informaţii şi Securitate, la care 
am avut acces recent ca membru al Comisiei pentru studierea comunismului. 
Democraţie supravegheată 
Societatea românească interbelică era una în care democraţia era pe o 
pantă ascendentă. Asociaţiile profesionale erau considerate ca ceva normal, 
însă cele mai active erau urmărite cu atenţie de organele securităţii de stat din 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 281 


România.Si asta pentru că atmosfera din Basarabia era destul de tensionată, 
dat fiind pretenţiile URSS asupra provinciei şi prezenţa în regiune a numeroşi 
agenţi din stânga Nistrului trimişi pentru a destabiliza situaţia. Atenţia sporită 
se explică şi prin faptul că multe organizaţii activau drept paravan al 
Partidului Comunist din România, interzis în 1924, după rebeliunea de la 
Tatarbunar. 

Acte lăsate bolşevicilor 

Atunci când Armata Roşie pune stăpânire pe Basarabia, la 28 iunie 
1940, administraţia românească se retrage în grabă, astfel că o parte impor- 
tantă din actele oficiale încap pe mâna bolşevicilor. Printre acestea sunt şi 
documente secrete ale Sigurantei, organul care se ocupa de protecţia interese- 
lor României. Multe acte sunt traduse imediat în rusă de NKVD. 

Este şi cazul documentelor ce se referă la Uniunea ofiţerilor în rezervă 
din Chişinău, creată în 25 martie 1928, la zece ani după Unirea Basarabiei cu 
România. Activitatea organizaţiei prezintă un interes deosebit pentru poliția 
politică sovietică întrucât era vorba de un grup social cu un rol aparte în 
societatea basarabeană interbelică, similar celui pe care îl avea, înainte de 
1917, clubul nobilimii. 

Au declarat război comunismului 

Potrivit documentelor, în şedinţa din martie 1930, Uniunea ofiţerilor îşi 
propune să lupte împotriva comunismului şi declară oportună colaborarea cu 
Siguranţa în acest scop. Mai mult, foştii ofiţeri cer instituirea stării de asediu 
în provincie în legătură cu activizarea mişcării ilegale comuniste, susținută 
insistent de peste Nistru. Printre scopurile Uniunii figura, conform programu- 
lui de activitate, „întărirea unităţii spirituale dintre Basarabia şi întreaga ţară“, 
„stabilirea unei solidaritäti frätesti între ofiţerii basarabeni şi ofiţerii din alte 
provincii“, „propaganda cultural-nationalä în Basarabia“. 

Organizaţia avea şi obiective cu caracter social. Între altele, foştii ofiţeri 
ai armatei ruse şi ai armatei Republicii Democratice Moldoveneşti (1917- 
1918) cereau pensii egale cu cele ale ofiţerilor Armatei Române. Ei îşi spri- 
jineau demersul prin faptul că au contribuit, unii cu riscul vieţii, la Unirea 
Basarabiei cu România. Totodată, ofiţerii în rezervă se simțeau nedreptätiti 
de faptul că, prin reforma agrară din 1921, le fuseseră confiscate pământurile, 
fără să le fie achitate despăgubiri. 

Işi apărau drepturile sociale 

Nimeni dintre membrii Uniunii ofiţerilor nu a avut de suferit în perioada 
interbelică, ceea ce este o dovadă a democraţiei promovate de Statul Român. 
Or, în state totalitare, precum Uniunea Sovietică, asemenea gesturi de critică 
la adresa autorităţilor ar fi fost interpretate drept antistatale, iar iniţiatorii ar 
fi fost condamnaţi la închisoare sau chiar executaţi. Totodată, trebuie subli- 
niat faptul că aceste documente infirmă teza invocată des de către istoriogra- 
fia şi propaganda sovietică potrivit căreia membrii elitei basarabene care 
au votat Unirea ar fi fost răsplătiți fiecare cu câte 50 de hectare de pământ. 

Din Uniunea ofiţerilor în rezervă au făcut parte personalităţi notorii ale 
Basarabiei, printre care Anton Crihan, membru marcant al Sfatului Ţării, 
deputat în Parlamentul României; Gherman Pântea, deputat în Sfatul Ţării, 
primar al Chişinăului; lon Buzdugan, secretar al Sfatului Ţării, deputat de 
numeroase ori în Parlamentul României. Din fericire, majoritatea au reuşit să 
se refugieze peste Prut şi astfel au supravieţuit terorii bolşevice. Cei care au 
ales să rămână în Basarabia (Emanuel Cateli, Gheorghe Drutä) au avut o 
soartă tragică, fund trimişi în închisorile sovietice. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 282 


Dispărut în drum spre Siberia 
Gheorghe Drutä este unul din foştii ofiţeri basarabeni care nu s-a refu- 
giat peste Prut la venirea ruşilor. Într-o notă scrisă de mână, din arhiva fostu- 
lui KGB, datată cu 26 iulie 1940, figurează drept „agentul nostru”, adică 
sovietic. Nu ştim ce ar fi însemnat aceasta. Cert este însă că la 6 noiembrie 
1940 Gheorghe Drutä este arestat, iar la 7 martie 1941 este condamnat la opt 
ani de GULAG. Istoricii presupun că a murit în drum spre Siberia. 


x 
Preot trimis în lagăr pentru că i-a apărat pe țărani 
Igor Casu 

Nicolae Salaru (al doilea din stânga, în rândul de sus) cu rude si priete- 
ni, până la ocupația sovietică Preotul basarabean Nicolae Şalaru a fost 
condamnat de poliția politică sovietică la ani grei de GULAG pentru „activi- 
tate contrarevolutionarä" şi „propagandă antisovietică". 

Nicolae Ion Salaru s-a născut la 24 aprilie 1911 în satul Jora de Jos, 
judeţul Orhei, într-o familie de preoţi. În 1936, după absolvirea Facultăţii de 
Teologie şi disponibilizarea din Armata Română, a devenit preot în localita- 
tea Izvoare, acelaşi judeţ. Când sovieticii ocupă Basarabia, la 28 iunie 1940, 
se evacuează în România. 

Se reîntoarce în iulie 1941, când teritoriul revine în jurisdicţia 
României, şi râmâne aici şi după 1944, când ruşii ocupă din nou Basarabia. 
La 28 ianuarie 1946 este arestat de secţia judeţeană Orhei a MGB-ului 
(Securitatea) din URSS şi condamnat la zece ani de lagăr de corecție prin 
muncă. În momentul arestării era căsătorit şi avea doi copii. 

APĂRĂTOR AL ŢĂRANILOR DIN SAT 

Țăranii chemaţi martori la procesul înscenat de poliţia politică sovietică 
îi iau apărarea. Ei spun că preotul Nicolae Şalaru a avut un comportament 
impecabil în timpul războiului. 

În iulie 1941, când revine administraţia românească în Basarabia, gene- 
ralul Nicolae Dăscălescu, care avea moşie în satul Izvoare, constată că aceas- 
ta i-a fost devastată şi incendiată de ţăranii din localitate. 

Cei vinovaţi sunt arestaţi. Nicolae Salaru pune un cuvânt bun în favoa- 
rea inculpatilor şi aceştia sunt eliberaţi. 

Tot datorită lui Nicolae Salaru este eliberat din arest şi fiul de 18 ani al 
fostului preşedinte al sovietului sătesc (acesta fugise cu Armata Roşie peste 
Nistru), chiar dacă preotul îi urăşte pe cei care au colaborat cu bolşevicii. 

LOIAL STATULUI ROMÂN 

Autorităţile sovietice sunt indignate de solidaritatea ţăranilor cu preotul 
lor din sat şi încearcă să identifice cu orice pret „crimele" comise de Salaru. 
În 1946 sovieticii înscenează mai multe procese contra persoanelor loiale 
României. 

Ordinul venise de la Moscova, dar populaţia locală, inclusiv etnici ruşi 
şi ucraineni, înţeleg foarte bine scopul acestor procese - de a arăta „cât de răi 
au fost românii" şi de a-i face pe oameni să uite ce nelegiuri au făcut bolşevi- 
cii. În cele din urmă, preotului Şalaru i se incriminează faptul că, în 1942 şi 
1943, a citit tinerilor recruți din satul Bulăieşti, judeţul Orhei, textul jurămân- 
tului faţă de statul român şi că a publicat două articole într-o revistă biseri- 
cească în care critica regimul comunist. 

CONDAMNAT CA „DUSMAN AL POPORULUI" 
Mai mult, în decembrie 1945, preotul Şalaru îndemna oamenii din 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 283 


Izvoare să reziste împotriva ocupantilor, zicându-le că degrabă Anglia va 
declara război Uniunii Sovietice şi va elibera Basarabia. 

Acesta era un mit recurent în provincie. Din alte documente aflăm că în 
1946 circula zvonul că regele Mihai urma să se căsătorească cu regina Marii 
Britanii şi aceasta trebuia să primească în dar... Basarabia! 

Meritele preotului în faţa comunităţii nu cântăreau nimic în faţa auto- 
ritätilor sovietice. Dimpotrivă, erau deranjante. După logica bolşevică, Salaru 
trebuia condamnat cu orice preţ, pentru că era preot şi om respectat, deci 
putea interveni întru apărarea consătenilor de abuzurile noii puteri. 

Populaţia locală trebuia să simtă că nu are cine să o protejeze - nici 
preotul, nici învățătorul, nici alt lider local. Astfel puterea sovietică îi putea 
asmuta pe oameni unii împotriva altora, promovându-şi nestingherit interese- 
le. Într-o comunitate decapitată de lideri spirituali şi oameni gospodari, 
deportaţi şi ei în scurt timp, comuniştii s-au impus fără mari probleme. 

Din dosarul păstrat în depozitul special al SIS reiese că Nicolae Şalaru 
a fost condamnat pe 13 august 1946, pentru „propagandă şi agitaţie antiso- 
vietică" şi „activitate contrarevolutionarä", la zece ani de lagăr de corecție 
prin muncă şi cinci ani de privare de drepturi civice. Şi-a ispăşit pedeapsa 
într-un lagăr din oraşul Karaganda, Kazahstan. 

REABILITAT ÎN 1992 

În perioada ,,dezghetului", o parte importantă a deţinuţilor politici au 
fost reabilitati partial. La 17 iunie 1955, Comisia pentru examinarea dosare- 
lor penale ale persoanelor condamnate pentru crime contrarevolutionare 
refuză însă să revadă dosarul lui Nicolae Şalaru. 

Nu se ştie nimic despre soarta preotului în detenţie şi după, precum şi 
despre familia sa. La 22 iulie 1992, Procuratura Republicii Moldova l-a 
reabilitat complet pe Nicolae Salaru. 

Destine frânte, ţinute la „secret de stat" 
Soarta a zeci de mii victime ale regimului comunist sovietic, precum este cea 
a lui Nicolae Salaru, rămâne „secret de stat", potrivit Centrului National 
pentru protecţia datelor cu caracter personal. 

Instituţia respectivă, condusă de un fost angajat al Serviciului de 
Infromatii şi Securitate, ne-a trimis două scrisori de avertizare, făcând 
trimitere la Legea 182-XVI din 10 iulie 2008, adoptată de fosta guvernare 
comunistă. 

Solicităm şi pe această cale organelor competente să examineze această 
situaţie în care s-au pomenit mai mulţi membri ai Comisiei pentru Studierea 
Regimului Comunist Totalitar. 


* 


Cum s-a falsificat discursul istoric cu televizorul în 1989 
Marin Constantin, student Facultatea de Istorie 

Istoria este cea mai manipulabilă dintre cunoasteri pentru că acest trecut 
istoric se află, la un moment dat şi pentru o generaţie, într-o stare de incerti- 
tudine a cunoaşterii. 

Discursul istoriografic occidental este marcat de acel Război al 
Cuvintelor, întreţinut de o întreagă medie „intelectuală”; război devenit un 
Infinit al Prostiei. Oamenii nu mai comunică pe baza unui spus autentic, ci 
pentru a-şi susţine anumite poziţii (ideologice, politice, intelectuale, de grup), 
pentru a-şi plăti anumite polite, pentru a perpetua un mod eristic de a fi. 
Schopenhauer este cel care a făcut Apologia Eristicii, înţeleasă ca „arta vor- 
birii în contradictoriu”(1) sau dispută verbală sofisticată. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 284 


Eristica este bună, chiar foarte bună, pentru o lume minimală şi lipsită 
de obiectivitate si de simţ al realităţii. Eristica se pliază foarte bine cu spiritul 
amar al intelectualilor dezamägiti de lume, de societate. Eristica este un fel 
de Bâlci Mizerabil al Cuvintelor unde te uiţi uimit, şocat, revoltat, amuzat 
etc. la „ceea ce se spune”, fiind convins că acele spuse comportă o distanţă 
faţă de evidenţa reală. Din capul locului, eristica este o pierdere de timp pen- 
tru că oricât te-ai strădui să demontezi afirmaţiile impertinente, calomnioase, 
rău intenţionate ale partenerului de discuţie, acesta va continua cu alte 
acuzaţii, alte calomnii şi afirmaţii nefondate ca într-o cascadă de invective şi 
spus-uri negative. Este şi un joc inutil între cel care atacă şi cel care parează, 
între atacator şi atacat, într-o cascadă de reprezentări şi imagini distorsionan- 
te despre cele două persoane ce-şi dispută Suprematia Dreptăţii şi a 
Adevărului despre un Anume Ceva. Polemica este doar teatru, spunea 
Foucault, care a refuzat acest joc de intenţii şi de cuvinte. 

Discursul istoriografic poate fi la modul polemic un Război al 
Cuvintelor, dar ceea ce deranjează, ceea ce intrigă şi revoltă în toată această 
istorie scrisă nu sunt atât cuvintele, cât o evidenţă a faptelor şi acţiunilor, din- 
colo de vorbe şi de interpretări, dincolo de semne şi semnificaţii, dincolo de 
manipulările ce se pot institui pe baza conţinuturilor de cunoaştere istorică, 
dincolo de functionalitätile ce se pot institui prin aceste cunoasteri. 

Acea history as evidence dez-autorizează atât istoria propusă de 
Sistem(e), cât şi proliferarea interpretărilor, a configuratiilor intelectuale pe 
baza enunturilor din istorie! Evidenţa istoriei ne pune în dificultatea lui No 
Comment! pentru că această evidenţă nu este stabilită de unul sau mai mulţi 
istorici, de un grup uman sau intelectual în cautarea şi confiscarea puterii, ci 
se dezvoltă, într-un mod obiectiv, pe baza unor acţiuni şi fapte certe care, în 
ciuda negărilor operate de grupările ideologico-politice, mereu interesate să 
ofere istorie, ele conving, arată, dezvoltă atitudini, creează ,,pluralitäti”. 

Imaginea televiziunii şi efectul produs asupra populaţiei 

În zilele noastre media cu televiziunile ei ce ţin Discursul despre 
Societate, Viaţă şi Umanitate a devenit vehiculul esenţial al Războiului dintre 
Cuvinte şi Oameni, având drept efecte polarizarea societăţilor şi difuzarea 
unor Stări de Intolerenţă faţă de tot ceea ce se instituie ca Diferenţă Autentică 
în raport cu Media People. Totodată, televiziunile sunt vehicul pentru promo- 
varea falselor diferenţe (naționalitatea, grupul, clasa, minoritatea sexuală 
etc.). În ziua de azi, perpetuarea spiritului totalitar şi de masă a revenit 
Televiziunilor, care au preluat locul de altă dată al efectelor de discurs tota- 
litar prezente la Stalin şi Hitler! Televiziunile sunt un Loc Potrivit pentru bla- 
zare mentală, uniformizare, dezinformare, manipulare, îndoctrinare şi intole- 
rantä. În loc de informare a oamenilor avem mai mult un efect de mimesis în 
„formarea oamenilor”. Omul media înregimentat în „stânga”, „dreapta” pe 
modelul elitelor sale viciate ideologic şi politic este TRIUMFUL tribalismu- 
lui în societatea contemporană. 

Totodată aceste televiziuni au produs şi o... revoluţie, nu atât o revoluţie 
cât imaginea pe care o au unii distinşi gânditori occidentali despre controver- 
sata şi confiscata revoluţie a românilor din decembrie 1989. Imaginea că 
Televiziunea a produs o revoluţie politică, că această instituţie anticivică este 
creatoare de Istorie şi de un nou discurs social-politic şi istoric o întâlnim şi 
la rafinatul filosof Giorgio Agamben, atunci când a analizat funcţia 
Televiziunii în sistemul mediatic global şi în raport cu societatea spectacolu- 
lui formată în epoca modernă, unde Limbajul însuşi a devenit o formă de 
spectacular. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 285 


Revoluţia de la Timisoara-exemplu de falsificare mediatică şi politică 
Despre revoluţia de la Timişoara (3 zile — 16, 17, 18 decembrie), Agamben 
afirma că „pentru prima dată în istoria omenirii revoluționarii ucişi şi arşi au 
fost exhumati şi torturați pentru a simula în faţa camerelor video genocidul 
ce legitima noul regim” (2), în ciuda faptului că mulţi şi-au dat seama de fal- 
sificarea mediatică, însă nu şi de cea politică. Totuşi imaginile prezentate în 
sistemul mediatic global au acreditat ideea unui adevăr inexistent: lupta 
Noului Regim cu cel vechi prin faptul că acei oameni ucişi ar fi fost victimele 
fostului regim comunist. 

Uciderea românilor în decembrie 1989, nu a fost doar o chestiune de 
legitimare a Noului Regim, dar şi una de incertitudine, laşitate, trădare, ilu- 
zionism politic. Incertitudine a loialiştilor lui Ceauşescu încotro se îndreaptă, 
de aici şi o serie de ordine contradictorii din partea militarilor şi, implicit, de 
victime gratuite. Laşitate a Revolutionarilor (de pe la TVR) de a admite un 
adevăr social-politic inexistent, şi anume, că nu existase nicio luptă reală 
între Noul şi Vechiul Regim ci doar una mimată pe ecrane. Trădare a 
societăţii româneşti de către reprezentanţii Noului şi Vechiului Regim. 

Iluzia că prin tortură şi carbonizare acei oameni, deveniți imagini 
mediatice controversate, nu mai pot fi identificaţi de către rudele lor şi legi- 
timează astfel triumful Adevărului asupra Minciunii. În realitate a fost un 
triumf al Minciunii asupra Adevărului, ceea ce a făcut imposibilă o viaţă 
social-politică şi economică sănătoasă pentru românii de după 1989. În mod 
paradoxal oamenii ucişi şi arşi, ulterior torturați pentru a legitima „prezenţa 
teroriştilor” şi a existenţei politice a Noului Regim, nu legitimează actuala 
viaţă social-politică a românilor ci o subminează. Aşadar nu legitimare a nou- 
lui regim, cum spune Agamben, ci subminare a societăţii româneşti şi a regi- 
murilor politice de după 1989, ale căror temelii nu se (mai) pot susţine prin 
minciuni. Aceste crime s-au întors şi se întorc împotriva celor care au profitat 
de pe urma lor, împotriva noilor guvernanti social-democrati, dar şi al revo- 
lutionarilor „de dreapta”, al anticomunistilor. Subminare a poziţiilor pe care 
le ocupă (încă) în societatea românească, devenită tot prin imperturbabila 
activitate de manipulare a celor două grupări un spectacol trist şi ieftin. 

Această PseudoRomânie, care nu şi-a putut întemeia existenţa pe 
Minciuna Politică din 1989, îşi găseşte astăzi sfârşitul prin dezautorizarea 
poziţiilor ideologice „de dreapta” şi „de stânga” ale unei intelectualitäti 
româneşti subdezvoltate şi destul de limitate în gândire şi prin imposibilitatea 
formării (încă) a unei identități social-politice şi economice sănătoase. 

Comuniştii şi anticomuniştii români de după 1990 sunt ultimele 
rămăşiţe intelectuale şi politice ale unui perfid stalinism în gândire. Actualul 
regim social-politic (1990-prezent) este expresia acestui stalinism „de stânga 
şi de dreapta” împreună cu reperele lor intelectuale cu tot... 

Agamben conchidea, referindu-se la prezenţa televiziunii în societatea 
de azi: „Timişoara este, în acest sens, Auschwitzul epocii spectacolului, şi în 
acelaşi mod în care s-a spus că după Auschwitz este imposibil să scrii şi să 
gândeşti ca înainte de el, după Timişoara nu va mai fi posibil să privim tele- 
viziunea în acelaşi mod”(3). 

Spre deosebire de occidentali care au o relaţie de adevăr cu vizibilul sau 
cel puţin consideră că ceea ce se vede ca evident este şi adevărat; relaţie înte- 
meiată de o întregă cultură umanistă modernă şi occidentală, românii de după 
1945, românii din societatea spectacolului (stalinist) au trăit într-o relaţie de 
duplicitate şi de autoapărare cu vizibilul, mai ales din cauza prezenţei unui 
stalinism social-politic în toate activităţile cotidiene româneşti. Astfel că a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 286 


fost posibil ca pe străzi să fie adulat regimul şi conducătorul iubit, iar acasă, 
poate chiar în faţa televizorului, să fie înjuraţi şi contestati (regimul şi liderii 
lui!). Românii în duplicitatea lor „protectoare” nu au crezut niciodată că ceea 
ce văd la televizor şi în societate, inclusiv în 1989, este... Adevărul, iar regi- 
mul ceausist şi cel de după el niciodată nu îşi făcuse iluzii ca acele aclamații 
şi manifestări de iubire erau adevărate. Un fel de joc de-a şoarecele şi pisica 
între societate şi stat. Duplicitatea în gândire şi în acţiune este o „temă” a 
Orientului, pe care masa intelectuală din Occident nu a înţeles-o. Totuşi acest 
mod de gândire duplicitară, partial autoapărare faţă de pervertiri sufleteşti, 
morale şi asupra spiritului, partial refuz al Sistemului o întâlnim şi la iluştri 
gânditori germani moderni, central-europeni, destul de distantati ca mod de a 
gândi de filosofiile Occidentului. Ceea ce se vede este Real doar pentru 
Occident... Pentru că istoria, ca domeniu al cunoaşterii, vorbeşte limbajul 
acţiunilor şi al faptelor, puterea-cunoaştere încearcă monopolul pe discursul 
despre ele şi controlul politic al discursului istoriografic. Este doar o iluzie că 
un anume regim politic ar putea deţine un control total asupra discursului 
istoriografic, deşi nu este deloc o iluzie că respectivul regim nu încearcă acest 
lucru. Ceea ce este esenţial din punct de vedere epistemologic în tot acest dis- 
curs istoriografic modern nu este altceva decât o diversitate de condiţii şi de 
multe domenii de analiză istoriograficä (o filosofie analitică a istoriei, teorii 
ale istoriei, hermeneutici şi semantici istorice, istoriografii şi metaistorii etc.) 
nu poate decât să ne bucure. Nu există MODEL sau METODA cu FUNCŢIE 
UNICA în scrierea istoriilor, iar deschiderea spre diferenţe, nuanţe, noi teh- 
nici de analiză, spre puncte de vedere neaşteptate este o atitudine vitală pen- 
tru orice istoric, cercetător. 

Scrierea istoriei nu a fost un loc al metodelor decupate din alte ştiinţe 
şi aplicate pe conţinuturi istorice, nu a fost nici preluarea unor modele din 
avangarda filosofilor sau a curentelor intelectuale, ci un raport inclasabil 
între acestea şi cunoaşterile din trecut. 


(1)A. Schopenhauer, Arta de a avea întotdeauna dreptate sau Dialectică eristică, Bucureşti, 
2007, p. 11 

(2)G. Agamben, Means without End: Notes on Politics, Minneapolis, 2000, p. 80-81 

(3) Ibidem, p. 81 


Joi 17 martie 2011 


Azi am înregistrat 2 episoade din “Tot despre cărţi”. Când 
le-am verificat, mi s-au părut prost (flou) făcute; în disperare - şi 
în mânie - am mai făcut unul, rezumat al primelor două. A ieşit 
cum a ieşit. Adică... şi mai flou... 

Mi-e tot mai greu să mă concentrez. 


Vineri 18 martie 2011 
Azi dimineaţă am făcut încă două autofilme: “Japonia, 
Japonia” şi “De ce repet, repet...?” 


Ana a făcut a treia şedinţă; urmează o lună de pauză. 
Veşti bune dinspre Japonia. Continuă stropirea cu jet de apă. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 287 


Veste bună din Libia: a acceptat rezolutia ONU. 


x 


Iată ce “comentariu” am găsit la coada unui un text de 
Damian Hâncu de pe blogul Moldova.org : 


“Ari Weinstein 17 noiembrie 2010 
Paul Goma e un jeg fascist si Damian Hancu e la fel daca il sustine. 
JOS REGIMUL AIE ! SOCIALISM SAU BARBARISM !” 


Da, bre. Lucrează puternic - şi răsfirat - prietenii mei de 
veacuri, weinsteinii - altfel pur-ari. “Weinstein” este un fals 
nume, însă nu dintre cele traduse direct în româneşte: Wein dînd 
ce LE) cc 7: LE) e. e ee 5 

Podgoreanu sau “Vianu - pe acestea afurisiti de goi le 
descuie uşor. Weinsteinul de faţă este un tip de o inteligenţă 
vicioasä: semnează tot cu un nume evreiesc! Aşadar, 
“Barbarism” este numai în Maldova, nu în Israel! Barbarişti, în 
Moldova sunt numai băştinaşii, nu ca în Israel Ocupanţii. Nu, nu! 

Şi când ne gândim că puturosul are cetăţenie maldavinească, 
iar în vremea din urmă a făcut să se prelingă, de la Tel Aviv la 
Cis’näu 6 mătuşi - mai multe decât ale lui Cosaşu-Ostaşu-RPR, 
paişpe verişoare, precum şi jumătate din tribul vecin cu care se 
află în bune relaţii de afaceri. Măgarul “Weinstein”! 
ce : 71 

Barbaristul ! 


De pe blogul Chişinău FORUM din spet 2010 comentarii la 
“Săptămâna”: 


3. vladumdl (01 Octombrie 2010 11:48:21) 
O, da! Multumesc mult! Revin neaparat cu comentarii dupa ce citesc cartea. 


4. Batranul (17 Octombrie 2010 18:40:41) 
Multumesc pentru ca pot acum sa ridic valul de pe un adevar ascuns 
bine atat de multi ani. 


5. notathief (02 Decembrie 2010 05:24:33) PDF-urile lui Paul Goma Public 
Gratis Făra aşteptare fără ruşine Sit-ul oficial lui Paul Goma 
http:/www.paulgoma.com 


6. gelini (06 Februarie 2011 20:58:16) 

Este clar pt cine poate sa citeasca printre rinduri; asemenea falsuri cu 
holocaust al evreilor 400.000, este facut pt a cere despagubiri statului Roman 
si asa secatuit de fel de fel de pretentii absurde facute de tot felul excroci cu 
acte prefabricate. Se stie ca Romania, respectiv maresalul Antonescu a pro- 
tejat evreii din Romania, in cel mai rau caz exilindu-i pt ai feri de judecata 
hitlerista. Se intoarce in mormintul cel fara de tarina maresalul Antonescu. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 288 


Sâmbătă 19 martie 2011 


Azi mă odihnesc. Nu mi-a plăcut cum au ieşit ultimele 3 
autofilmări. Pe unele le-am refăcut, tot proaste au ieşit. 


Ghadafi tot nu s-a sinucis. Rămâne speranţa că-l vor 
“sinucide” aviatorii Coaliţiei cu boambele lor minunate. 


Duminică 20 martie 2011 


M-am trezit hotărît să-l pun la punct pe Manolescu pentru 
salba de minciuni scurse pe piept şi pe nădragi, dimpreună cu 
balele de turnätor-personal-al-meu (am mai avut unu şi tot 
“personal”: Ivasiuc), într-un interviu la Radio România cultural. 
M-am rezonabilizat: să-mi fac eu viaţa în funcţie de manolismele 
lui Apolzănescu - chiar aşa; tot nu s-a aşezat, după 70 de ani, în 
pseudonimul “Manolescu”? Tot în criză de identitate se zbate- 
bălăceşte Niki al Monicăi ? 

* 
Votează Premiul publicului pentru Gala Premiilor Observator 


cultural 2011 - până luni 28 martie - Total 2702 voturi 
Provizorat (Gabriela Adameşteanu) 1.92% 
Ambasadorul invizibil (Nichita Danilov) 0.48% 
Apropierea (Marin Mălaicu-Hondrari) 1.78% 


Cînd ne vom întoarce (Radu Mareş) 0.44% 
Rădăcina de bucsau (Ovidiu Nimigean) 10.66% 
Gde Buharest (Constantin Stan) 9.99% 
Poeme (1988-1992) - Mircea Cărtărescu 6.81% 
de-a viul (Teodor Dună) 1.00% 
cartea Alcool (Ion Mureşan) 2.81% 


Pe prag (Vale-Deal) - Liviu loan Stoiciu 0.63% 

În căutarea centrului pierdut (Corina Ciocârlie) 0.11% 

Secvența inflamată. Critică şi creaţie (...) la M. Martin (Virgil Podoabă) 0.26% 
Din avangardă spre ariergardă (lon Pop) 0.26% 

Şantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade (Cornel Ungureanu) 0.85% 
Portret de grup cu Generaţia 80. Poezia (Mihail Vakulovski) 8.88% 

Cu faţa la perete (Livius Ciocârlie) 0.70% 

Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură (Andrei Oişteanu) 2.04% 
Cartea întrebărilor (Ioana Pârvulescu) 0.78% 

Maxilarul inferior (Doina Uricariu) 22.17% 

Amor intellectualis. Romanul unei educatii (Ion Vianu) 1.81% 

umilirea animalelor (val chimic) 0.96% 

Eu, Autorul. Reprezentări auctoriale în literatură şi pictură. Din Antichitate pînă în 
Renaştere (Raluca Dună) 0.74% 

şi toată bucuria acelor ani trişti (m. Dutescu) 1.15% 

Aceasta e prima mea revoluţie. Furaţi-mi-o (Maria Paula Erizanu) 0.59% 


Cărţile omului dublu. Teatralitate şi roman în regimul comunist (Anca Hatiegan) 
0.63% 


Un om din Est (loan Groşan) 0.85% 
Sebastian în vis (Radu Vancu) 20.32% 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 289 


Deocamdată - mai rămâne o săptămână - “conduce” Doina 
Uricaru - nu mă pronunt, nu i-am citit cartea; 

Radu Vancu - idem; 

Ovidiu Nimigean - îl cunosc pe autor; i-am citit “bucsaul”, 
mi-a plăcut foarte, însă cum eu nu votez, şăd pe margine... 

Sunt dezolat pentru: 


- Provizorat (Gabriela Adameşteanu) 1.92% 
- Cînd ne vom întoarce (Radu Mareş) 0.44% 
- Pe prag (Vale-Deal) - Liviu loan Stoiciu 0.63% 


- Secvența inflamată. (...) la Mircea Martin (Virgil Podoabă) 0.26% 

- Amor intellectualis. Romanul unei educatii (Ion Vianu) 1.81% 

- Cărţile omului dublu. Teatralitate (...) (Anca Hatiegan) 0.63% - mai ales 
pentru că scrie şi despre mine - interesul poartă fesul. 


Dacă este ceva de (ne)înteles: cum se face că autori şi cărți 
comentati/...-te insistent, repetat, până la delir (era să-mi scape: 
extaz) în Organul Carmenei : Cărtărescu, Adameşteanu, 
Blandiana, Vianu, loanid-Manolescu-Tudoran - Ioanid-Cosasu- 
Ernu, Manea-Kanterian, Sorin Alexandrescu, penişiotul amster- 
damez, pretextul (nu cumva autorele?) găselniţei de trei-lulele: 
“Cultura învinge criza” (nu cumva invers?) aceştia/acestea nu se 
află pe treptele de sus gata pre-consacrate (pleonasm, dar 
adevărat)? Să fie votantii independenţi? În cuget şi-n simtiri? 
Cum aşa? Dar ce păzeşte caraliul Simonca? 


Luni 21 martie 2011 
Azi: am înregistrat: 66: “Efimia Cuza” (21, 47 minute). 
Marţi 22 martie 2011 
Azi: am înregistrat 67: “Tot despre Manolescu I ” 
Miercuri 23 martie 2011 


Azi: 68. “Tot despre Manolescu II” (27 minute). 


Joi 24 martie 2011 


Azi am inregistrat 69. “27 martie 1918” - pentru aniversare. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 290 


Vineri 25 martie 2011 


Dezorientat - de internele-şi-externele “venimente: Japonia, 
Libia, de ieri şi Siria (nu mai vorbesc de cele din Israel). 

Am epuizat “temele”. Dacă mai găsesc una; ca să se facă 70, 
voi fi mulţumit. Dar de unde acea una? 

Da, a venit primăvara. leri, fiindcă azi s-a retras, zgribulitä, 
în pestera-1. Poate pe luni, pe marți să ne bucure. Atât, fiindcă nu 
mă văd înălţind un imn Primăverii. Nu de alta, dar nu sunt eu 
dezorientat, tulburat?, atâta ar mai lipsi: o primăvară, să mă 
năucească de tot, de tot, să mă dea gata. 


Acum, că am acestă sculă minunată: ordinatorul cu care mă 
filmez, ar trebuie să profit, să spun iute-iute ce mai am de 
bodogänit, boscorodit - la adresa concetätenilor mei de pe ambele 
maluri ale Prutului, ce mai am de criticat, “înjurat” (vorba 
Monicăi Lovinescu, fie 1ertatä - 1 se plângea lui Ierunca: «Virgiiil, 
uite, Barbu iar mă înjură: sc’ie că p'ea g’aseiez...»). 


x 


La orele 17,30 Filip a chemat pompierii pentru Ana: se 
simtise rău de dimineaţă, avea febră, nu se putea ţine pe picioare. 
Şi nu mai putea vorbi. La orele 18 au dus-o la spitalul Tenon. 
Filip a luat metroul. Aştept telefon de la el. 

Doamne-Doamne: Ana semăna cu Mama, în momentele 
grele ale bolii ei. Nu mai vedea, nu mai vorbea. 


x 


Îl aşteptam pe Filip să se întoarcă de la spital, cu veşti 
de la/despre Ana. Eram neliniştit, eram... cum eram, cu inima 
bătînd aici, sus, în gât - când cutia poştală internetică a clopotit, 
anunțînd-mă că a sosit o scrisoare. Abia mai târziu am realizat că, 
în disperarea noastră, se întrezăriseră două colţuri de cer - chiar 
azi, de Bunavestire: 

- Prima, cronologic venise dinspre Mariana Pasincovschi, 
Impărăteasa Mâţelor şi mă bucura cu bucuria ei. Cistelecan 
primise bine textul ei despre mine, deci urma să-l publice în 
Vatra; 

- A doua veste care nu mai ţine de... literatură: într-una din 
nopţile trecute, ea, Mariana Pasincovshi o visase pe mama - nu o 
ştia nici din fotografii... “dar ştiu sigur că era ea - s-a prezentat, 
era cu un copil, a venit să mă liniştească şi mi-a spus că îşi face 
griji, în sens bun, pentru dumneavoastră. Pentru că suntem în post 
si la îndemnul mamei mele, i-am trecut pe toţi trei în pomelnic, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 291 


la Suceava, dar şi la Bălţi, sperând ca Dumnezeu să le trimită 
alinare”. 

Draga de Mariana: este a doua... soră care ne pomeneşte, 
creştineşte şi pe noi, cei încă vii, prima fiind minunata Flori 
Bălănescu - ea îi pune, între pomeniţii ei, şi pe morţii mei: mama, 
tata, frate-meu Petrică. 

S-a lămurit “misterul” visului: văzuse filmuletul cu Efimia 
Cuza, verişoara/mătuşa mea şi îi rămăsese comentariul meu: 
seamănă cu mama... Păcat că taina visului nu rămăsese nedezle- 
gată - afurisita de obisnuintä a scriitorului realist, de a căuta şi în 
lumea de abur ale viselor explicaţii. 

Si uite, Bunavestirea nu mă uită, nu mă abandonează la 
foarte-greul reinternării Anei: 

Tot o scrisoare oblojitoare : 


“Bună seara Date : 25 mars 2011 21:39:30 HNEC 


Bună seara, stimabile Paul Goma! 

Vă salut de aici, din Basarabia, la care ştiu că vă este mereu sufletul. 
Am ezitat mult înainte de a vă scrie acest mesaj şi uite că m-am decis. Puteam 
sta liniştită şi tăcută mai departe, dar n-am s-o fac. Vreau doar să ştiţi că nu 
sunteți Singur, iar aici în Basarabia sunteţi citit, ascultat şi aşteptat. 

V-am descoperit acum un an şi de atunci îmi sunteţi exemplu. Deşi 
cărțile dumneavoastră sunt greu de găsit, cu atât mai mult au şi impactul mai 
mare atunci cand în sfârşit le capăt şi le citesc. Sunteţi un om deosebit şi 
mi-aş dori ca măcar a XX-a parte din curajul dumneavoastră să-l am şi eu. 

Răscolind unele înregistrări de pe site am fost foarte bucuroas că m-am 
găsit şi pe mine în discursurile dumneavoastră. Eu sunt una din acele fete care 
au citit poezii la bustul lui Grigore Vieru, în ziua comemorării sale. Plus, că 
mai şi trăiesc în apropierea Orheiului dumneavoastră natal. 

Vă salut de aici, din Basarabia românească, cu o mare stimă pentru 
personalitatea pe care o reprezentaţi, pentru verticalitate şi pentru exemplu! 

Cu mult drag, o copilitä româncă pe nume Claudia! 


Chiar dacă internetul nu ar fi, acum, în pană de... “conexi- 
une”, tot nu aş căuta, pe Curaj.net al lui Brega, filmul cu buchetul 
de fete omagiindu-l pe Grigore Vieru. Pentru că, fatal: aş căuta să 
dezleg ghicitoarea: care dintre flori (pentru că în acel moment era 
încă iarnă la Chişinău, aş zice: “Ghiocele”), este “copilita pe 
nume Claudita”? Şi aş comite un păcat: cu toatele merită, în egală 
măsură, omagiile mele - “privitor ca la teatru”. 


Sâmbătă 26 martie 2011 
Azi-dimineaţă am mai primit un dar: Flori Bălănescu a 


înregistrat ‘Floarea Soarelui” din volumul Camera de alături. 
Mie - fireşte mi-a plăcut, de mi-au dat lacrimile (nu mă mai 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 292 


ruşinează astfel de slăbiciuni), dar a impresionat-o şi pe Aliona 
Grati. 

Pe blogul lui O. Brega s-a publicat un fragment din studiul 
Marianei Pasincovschi despre mine - pasajul “antisemitizării”. 
Acesta nu cred că are să trezească interesul basarabenilor. 


x 


Acum, după-amiază a fost Filip la spital. Ana este mai bine 
decât ieri, dar nu suficient; va mai rămâne internată la boli 
infecțioase. 

Sunt şi eu strivit de oboseală. Fur un sfert de oră de somn. 


Duminică 27 martie 2011 


Azi fiind Ziua Sfântă pentru Români. Vom vedea cum o 
percep cei încă treji, în contrast (contradicție) cu răii ocupanti. 


x 


lată märtisorul primit de la basarabenii mei de la New York: 


De : florin carlan <floriancarlan@ gmail.com> 

Objet : ZIUA INCEPUTULUI REFACERII NEAMULUI NOSTRU - 
27 MARTIE 1918 

Date : 27 mars 2011 07:21:13 HAEC 

À: Paul Goma <[email protected]> 


STIMATE COMPATRIOT, PAUL GOMA! 

Sunt primele minute ale acestei zile, aici, la New York. In copilarie, pe 
Baraganul basarabean, parintii mei aprindeau, intotdeauna, candela pe 27 
martie, in rugaciune catre Dumnezeu. Si, mai mereu, ochii le erau jilaviti. 
Cand m-am marit un pic, si-am inteles cumplita noastra drama, plangeam 
deja cu totii. Ei sunt trecuti la cele vesnice, iar eu am ramas cu acelasi 
obicei; de cum incepe ziua de 27 martie, aprind candela si ma rog 
catre Dumnezeu sa arate calea dreapta consangenilor, ca prea se pluteste, 
in deriva, parca. 

Ieri, am citit cate ceva din scrisurile dumneavoastra si v-am privit 
aproape toate autofilmarile. Cred ca este cel mai adecvat mod de a intampina 
aceasta, mareata, zi. 

Felicitari pentru tot ce faceti, in ciuda starii precare de sanatate si.....nu 
uitati: AVEM NEVOIE DE DUMNEAVOASTRA CA DE AER! NU 
AVETI VOIE SA PLECATI NICIUNDE DE LANGA NOI! VA IUBIM SI 
NE INCLINAM CU RESPECT IN FATA PUTERNICELOR CONVINGE- 
RI CE VA CALAUZESC EXISTENTA. 

Intotdeauna, fideli Neamului, 

Mariuca, Dana si Florin Carlan 
New York 
27 Martie 2011 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 293 


Le-am räspuns cu bucurie: 


“Dragi prieteni, 

atât de depârtati, dar cât de apropiati: 

Am primit màrtisorul vostru/nostru, basarabean cu o imensă plăcere - 
si, vorba cuiva: “cu ochii jilăviti”. Să fie intr-un ceas bun, acest al doilea ceas 
al implinirii. 

Vă multumesc din inimă. 

Vă imbrătisez, 

Paul Goma“ 


Dor asè, vorba Ardeleanului, să am şi eu un strop de noroc 
în această Vale a Plângerii din care nu mai văd ieşirea. 


Luni 28 martie 2011 


Constatind gradul (halul) de neinformare al basarabenilor 
despre 27 martie 1918, mă hotărisem să-i... cert, vorba lui 
Breban (cel care-i certa pe Nichita, pe Matei, pe Nietzche cu 
asprime). Îmi făcusem şi note, aveam de gând să-i reproşez şi lui 
Oleg Brega faptul că ocupase CurajNetul cu peste zece auto- 
filmări ale mele - care puteau lipsi fără pagubă, în această împre- 
jurare, însă nici o “temă” despre Unirea din 1918. 

Am renunţat la a 70-a autofilmare - şi bine am făcut. Pe cine 
să “cert” fiindcă habar n-aveau ce se petrecuse la 27 martie 1918? 
Pe cei care nu ştiau cu adevărat?; pe cei care se prefăceau a nu şti, 
pentru a nu se “expune” urechilor ocupanților ruşi, şi slugilor lor, 
“moldovienii”? (aşa declara un “patriot” prorus: «lo-s moldo- 
vian, nu român!» - şi se hlizea, cu gura până la urechile-i 
clăpăuge)?; ce să le reproşez neinformatilor care stăteau la coadă 
pe trotuarul Consulatului român de la Chişinău: că li se... zbâr- 
cise interesul pentru lumea exterioră şi rămăsese la cea mai 
simplă expresie a sa: 

«Ş” ci-i rau ca moldovenii obtin cetatenia romana? Au drep- 
turi mai multe, pot calatori fara viza de la Habarovsc pina la 
Lisabona, is liberi, trebuie sa ne bucuram de asta ca avem mai 
multe libertati, este victoria pe care am obtinuto la 7 aprilie». 

Şi: «Vrau să mărg în Italia, fata mé-1 acolo, mă °c la é». 

«Tot în Italia, la nevastă; cu paşaportu ista | moldovenesc] nu 
pot, da” dacă am cetăţenia românească, pot - asta mă interesează, 
nu... ce mă-ntrebi mätale...» 


Şi la urma urmei, cu ce drept le reproşez basarabenilor că nu 
ştiu ce a fost la 27 martie 1918? - vorba unei tinere interogate: 

«ŞI dacä-ti răspund, îmi dai o slujbă aici, acasă, de să nu 
merg în Italia, la lucru?» 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 294 


Nu. Nu-1 pot da - desi le-as da la toate care sunt silite 
să-margă-în-ltaha,-la-lucru... 

Doamne, ce tristeţe, pe lume, ce disperare, ce orizont închis! 

Şi eu eram pornit să-i “cert” că nu ştiu ce a fost la 27 martie 
1918! 


* 


De la prima internare a Anei am resimţit fizic, cvasidureros 
lipsa ei din universul meu: din odaia ei, din camera mea, din 
bucătărie, de pe scara interioară. Lipsa tatei, a mamei după pleca- 
rea lor nu mi-a fost aşa, din cauză că eu nu mai stăteam acasă, cu 
atât mai puţin la spitalele mamei. 

Superstitios, mă gândesc să încetez a mă gândi la asta : ca să 
nu atrag nenorocirea. Ba chiar să mă gândesc la ceva, dacă nu, 
din contra, vesel, plăcut, la ceva neutru. Dar pot? 

45-46 ani de trăire-alătuni. 


Marti 29 martie 2011 


Noapte grea, tocată de coşmaruri - dar cum va fi fost a Anei? 


x 


Am avut alte treburi, am pierdut Momentul Decernării 
Premiilor Observatorului Cultural. De aceea azi, când Filip s-a 
întors de la spital cu veşti ceva mai bune, am deschis internetul - 
şi ce am aflat? Surprizele surprizelor! 

Dar să mă întorc, să recitesc ce scriam în 20 martie: 


“Deocamdată - mai rămâne o săptămână - “conduce” Doina Uricaru - 
nu mă pronunt, nu i-am citit cartea; 

Radu Vancu - idem; 

Ovidiu Nimigean - îl cunosc pe autor; i-am citit “bucsaul”, mi-a plăcut 
foarte, însă cum eu nu votez, şăd pe margine... 

Sunt dezolat pentru: 


- Provizorat (Gabriela Adameşteanu) 1.92% 
- Cînd ne vom întoarce (Radu Mareş) 0.44% 
- Pe prag (Vale-Deal) - Liviu loan Stoiciu 0.63% 


- Secvența inflamată. (...) la Mircea Martin (Virgil Podoabă) 0.26% 

- Amor intellectualis. Romanul unei educatii (Ion Vianu) 1.81% 

- Cărţile omului dublu. Teatralitate (...) (Anca Hatiegan) 0.63% - mai ales 
pentru că scrie şi despre mine - interesul poartă fesul. 


“Dacă este ceva de (neînțeles: cum se face că autori şi cărţi 
comentaţi/...-te insistent, repetat, până la delir (era să-mi scape: extaz) în 
Organul Carmenei : Cărtărescu, Adameşteanu, Vianu, loanid-Manolescu- 
Tudoran - loanid-Cosaşu-Ernu, Manea-Kanterian, Sorin Alexandrescu, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 295 


penişiotul amsterdamez, pretextul (nu cumva autorele) gäselnitei de de trei- 
lulele: “Cultura învinge criza” (nu cumva invers?) acestia/acestea nu se află 
pe treptele de sus gata pre-consacrate (pleonasm, dar adevărat)? Să fie 
votantii independenţi? În cuget şi-n simtiri? Cum aşa? Dar ce păzeşte 
cacaraliul Simonca?” 


Şi iată surpriza anunţată ieri, aflată de mine azi: 


“Laureatii Galei Observator cultural 2011 
La categoriile "Poezie" şi "Proză" s-au acordat cite două premii (sublinierea 
mea, P.G.) 

Luni, 28 martie 2011, la Teatrul Odeon, s-a desfăşurat „Gala Premiilor 
Observator cultural 2011“. 

Juriul de anul acesta a fost alcătuit din Paul Cernat, Caius Dobrescu, 
Antonio Patraş, Iulia Popovici, Carmen Muşat (preşedintele juriului). 

Iată laureatii: 

Debut 

Raluca Dună, Eu, Autorul. Reprezentări auctoriale în literatură şi 
pictură. Din Antichitate pînă în Renaştere, Editura Tracus Arte 

Critică/ Istorie literară/ Teorie literară 

Corina Ciocârlie, În căutarea centrului pierdut, Editura Art 

Eseu/ Memorialistică/ Publicistică 

Ion Vianu, Amor intellectualis. Romanul unei educatii, Editura 
Polirom 

Poezie 

Ion Mureşan, cartea Alcool, Editura Charmides 

Radu Vancu, Sebastian în vis, Editura Tracus Arte 

Proză 

Gabriela Adameşteanu, 

(era vorba de două premii la proză - dar mai 
înainte: care este titlul premiat?, apoi unde a dispărut al doilea premiat 
- ori s-a răzgândit Carmena şi l-a suprimat - pe cine anume? - ca s-o lase 
pe Adameşteanu singură, în urzici?, să se urzicărească? - n.m. P.G.) 


Programul Carmenei Muşat: 

“Prin organizarea Galei Premiilor Observator cultural pe scena primito- 

are a Teatrului Odeon, intenţia revistei este de a produce un eveniment 
cultural de impact, în care să fie aduşi faţă cei mai valoroşi autori români din 
anul precedent şi un public numeros, alcătuit preponderent din formatori de 
opinie (jurnalişti din presa cotidiană şi din cea culturală), critici literari, 
scriitori, iubitori de literatură de pretutindeni. 
e „Premiem centralitatea, indiferent de situarea geografică, şi tinereţea, indi- 
ferent de vîrsta biologică“ (Carmen Muşat — redactor-şef Observator cultural) 
e „Observator cultural nu este doar un săptămînal de informaţie şi analiză cul- 
turală, ci şi unul de acţiune culturală susţinută. Promovăm valori ale literatu- 
rii şi artei româneşti, dar şi atitudini care fac diferenţa între cultura autentică 
şi simulacrul cultural. Premiile pe care le acordăm sînt o recunoaştere a valo- 
rii europene a literaturii române“ (Carmen Muşat) 


Recunostintä celui care îmi va explica: 
l. ce este aceea “centralitate” - cea pe care o premiază 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 296 


inventatoarea lozincii “Cultura bate criza” (în loc să o bată la 
palmă pe intelectuala carmenă!?; 
2. În ce constă “valoarea europeană a literaturii române”? 


x 


Sunt ceva mai liniştit de când Filip, întors de la spital m-a 
asigurat că Ana merge “mai bine”. Ceea ce este de-căpătâiul. 


Miercuri 30 martie 2011 


Altă noapte udă, bântuită de coşmaruri dulci - adică fără 
strigăte, vaiete, urlete din partea mea, posedatul. Însă tot greu 
de “dus”: cel puţin prima jumătate a zilei ce începe îmi este 
opresată, neliniştită, mă aştept ca din clipă în clipă să primesc, 
ciomag după ceafă, o veste proastă; oricum, una ne-bună. 
Suspectez (?) comunicarea dintre noi: după atâtea decenii de 
cuplu sot-sotie, am devenit o pereche de fraţi gemeni. 


x 


Am privit si azi Observator cultural, cu anunțul rămas 
schilod, incomplet, de neînțeles, de neadmis la o publicație 
sponsorizată (de către cine? de către täticutul iubit, securistul 
Gheorge Muşat & Asociații). Cu o zi înainte de decernare, 
răspunzînd unei forumiste care se întreba de ce a fost inclus în 
juriu Antonio Pătraş, D.C-Enache răspunde astfel: 


“@ alin lupascu Daniel Cristea-Enache - Luni, 21 Martie 2011, 15:26 

E foarte usor sa insultam un critic: in cazul de fata, pe Antonio Patras. 
Ati citit vreo carte de Antonio Patras, pina acum? Ma tem ca nu. E un critic 
foarte bun, in my opinion”. (sublinierea mea, apăsată). 


Strălucitor! Logic! Strivitor! Orbitor! 

Cum se cäcänäresc (singure-singurele, doar nu va invoca 
D.C.-Enache existența marilor-presiuni) spiritele directoare, 
altfel spus: directorii de opinie. Unde mai pui că marele-june- 
critic (fiu al lui Valeriu Cristea) îi garantează lui A. P. bunătatea: 
“in my opinion”, în stilul Dinescu, dat-la-întors - pă anglezeste. 

De ce Dumnezeu o persoană cu mult bun gust, cu mare talent 
literar se lasă... obosit de atâta muncă, de atâta scris bun şi se 
povârneşte, se lasă rostogolit pe canapeaua comodă a... como- 
ditätilor (în ambele acceptii ale limbii române)? De ce, după 
kilometri de text excelent, după kilograme peste kilograme de 
măiastră stăpânire a analizei şi a exprimării sale, D.C.-Enache, 
cuprins fulgerător de lehamite, scuipă, băşeşte, sictireşte, ba chiar 
pizdeste, înjurîndu-şi propria munculitä? Ar fi fost peste puterile 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 297 


lui să mai fi rezistat oboselii, gretei? I-ar fi fost imposibil să 
strângă din dinți până termina treaba, punea punct pe hârtie - abia 
apoi, “pe cale vocală” să-şi fi dat drumul pe englezeasca lui de 
trei... pennyşi? Am suferit cu viscerele fiind martor nepoftit, 
nedorit, la momentul lui de slăbiciune. Gravă, aceasta, din martie 
2011, pentru că nu este întâia: 

Un triplu text despre cartea mea Gherla publicat în revista 
Cultura, în 2009 Daniel Cristea-Enache, sfârşea astfel: 


“Dar e Paul Goma omul conformist, scriitorul evazionist care să-i 
ne-tacă? Evidement, non. (subl în text). 


De ce a bulibăşit textul - dealtfel, singurul, nu doar 
favorabil, dar care, în sfârşit, nu mă antisemitiza, fără ca mai întâi 
să fi citit şi citat textul incriminat? 

Impresia dezagreabilă s-a întărit de atunci, din 2009. 

Eu, care iubesc muzica lăutărească, sufăr de fiecare dată 
când instrumentistul sau guristul, după ce dovedeşte cu strălucire 
că este cvasigenial, ajuns pe uliţa lui, aproape de casă, rasoleşte 
melodia - grăbit să ajungă acasă, să se asigure că piranda nu se 
fute cu altul, iar dacă o prinde, să-i aplice versurile lui M.R.P. - 
în fapt ale lui Llorca: s-o bată şi s-o ierte... 


x 


Adineauri - la orele 16 si un sfert - am avut o “convorbire” 
cu Ana. Draga de ea. A răspuns la întrebări, mi-a dat sfaturi 
prețioase. Filip are să-i lase un telefon mobil, ca sä poată chema, 
când vrea. 

Şi iar ne-am înseninat oleacă. 


Joi 31 martie 2011 


Azi de dimineață a telefonat Ana. La întrebarea noastră: 
«De ce telefonează?», a răspuns: «Fiindcă am avut chef [să tele- 
fonez]» Asa, da. Am recunoscut-o pe Ana noastră. Deşi vorbea 
cu destulă dificultate, am înțeles că voia să-i ducă Filip, la 
proxima vizită, cutare lucrusoare. Uf! E pe calea ce bună! Şi noi 
după ea. 

x 

Am căutat şi azi, pe situl cu pricina “Laureații Galei 
Observator cultural 2011” : ceremonia decernării a avut loc luni, 
28, deci în urmă cu patru zile, însă anunțul lor a rămas tot 
“invalid”, atât de titlul volumului Gabrielei Adameşteanu, cât si 
de “al doilea premiat la proză”. Am găsit, la forumuri, postări din 
29, din 30 martie, dar nici o explicație despre “pana” pe care o tot 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 298 


denunt de patru zile: ce 1 s-a întâmplat Carmenei Muşat? I-a sărit 
o roată şi i-a rămas cäruta-n drum? Au poate tovaräsul drag 
Simonca va fi descoperit, fulgerător, singur-singurel, că 
Holocaust=Gulag, deci a crăpat inima-n el de suferinţă atroce, 
care-1 zdruncinase ideile primite în familia celulă de partid? 

Şi ce secrete-de-stat-şi-de-partid mai ascunde fetiţa tatii? 


x 


Filip a fost şi azi la Ana. I-a dus lucrusoarele cerute. 

Se simte mai bine. Suntem cu gândul numai la ea. Mi-a spus 
la telefon cam aşa: 

«Tu trebuie să te faci bine, ca atunci când vin eu, să poți avea 
grijă de mine». 

Am asigurat-o. Mâine voi ieşi până la magazinul de jos. 

E un început in toate... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 299 


A P R I L IE 


Vineri 1 aprilie 2011 


Azi se împlinesc... - câți ani, câte decenii? - de la ultima 
arestare, cea din 1977? Să tot fie 34 ani; trei decenii şi aproape 
jumătate. 


Atâta vreme? Atâta cale? Dacă ţinem seama că “astea” se 
petreceau în mileniul trecut... Au intrat, devenind “acelea”, nu în 
istorie, cum încearcă să mă oblojească prietenii, ci în trecut. 
«Ăla care se dă la spate», cum cugetă necugetätornicii politicieni 
contimporani, dar şi tineretul din ziua de poimâne. 

Ce ai - dom’le - cu teneretul de azi, de-l ironizezi? Teneretul 
matale, cel de-alaltäieri era mai breaz? Mai moral? Mai cu mot? 

Da - dom'’le -, tineretul meu era mai cu mot, mai moral, ştia 
puţine lucruri (din pricina capacului de fontă care ne închisese, în 
Canalul Lagărului Socialismului Sovietic Biruitor), dar pe acelea 
bine le ştia; şi le ştia drept, nu le dădea prin pesmetul: “au fost 
mari presiuni” combinat cu: “ce, voiai să bag în cutiile poştale 
manifeste anticomuniste?” în loc să stai în cur şi să comiti pe 
hârtie “Apel către lichele”? - vezi “Doctrina Dilema” cea pleaşă. 

Da, dom'le, mai-bine-prefer..., vorba ceea, scrisă în 
Abecedar, un minut vultur decât o viaţă cioară. 

Asta ai preferat?, asta ai avut! 


x 


Astă noapte am primit două mesaje prin You Tube: 


gabicararusa a ajouté un commentaire sur Autofilmare 54 : “Internetul, 
salvarea noastră” : 
Va multumesc Domnule Paul Goma ! Invat de la dumneavoastra splendoarea 
tenacitatii si neinduplecarea. 
Sa fiti sanatos inca multe decenii ! 
Tot respectul si admiratia mea.” 


Si: 


wendkx20 a ajouté un commentaire sur Autofilmare 65 :“De ce repet, repet? ”: 

Foarte interesant! 

Fara martirii din puscariile comuniste, fara Paul Goma si altii, putini, ca ei, 
lumea noastra ar fi "foarte saraca"! 


x 
Nici azi firma Muşat & Asociații nu a găsit timp să 
corecteze anunţul cu pricina. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 300 


* 


Abia acum, la orele 17,35 au fost afişate rezultatele - încât ai 
crede că a fost programat “banc de Intâi April” - astfel: 


Proză: Gabriela Adameşteanu, Provizorat, Editura Polirom; 

Ovidiu Nimigean, Rădăcina de bucsau, Editura Polirom 

Premiul Cititorilor (acordat pe baza voturilor pe site-ul revistei): Doina 
Uricariu, Maxilarul inferior, Editura Polirom 

Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia: Emil Brumaru 


Mă bucur pentru Ovidiu Nimigean - şi las pe altădată 
întrebarea: de ce au întârziat atâta timp anunţul? 


x 


Mai am o fiică: Mariana Pasincovschi. Ea m-a solicitat, eu 
am acceptat cu bucurie. Cum să nu fiu bucuros? Mândru? Doar 
ei, solicitanţii îmi fac onoarea-bucuria de a mă considera unchi 
sau bunic sau tată adoptiv. 


Sâmbătă 2 aprilie 2011 


Azi, la orele 8 mi-a telefonat Ana. Ca o floare. Că, aşa; că să 
mai stăm de vorbă. Cum să nu (mai) stăm de vorbă - cu Ana? 

Numai veşti bune - dar una proastă: nu mănâncă ce 1 se dă la 
spital, nu-şi dă seama dacă 1 s-a alterat ei gustul ori mâncarea e... 
nesărată, ca la spital - şi cum la “pachet” încă nu are voie... 

E bine, e bine. 


x 

Azi ar trebui să pot zice: «Încep o viaţă nouă». Nu de alta, 
dar mi s-a acrit de cea/cele vechi. M-am suprasăturat de “soarte”, 
cum îi zicea Ilă a lui Nonu din Buia, colegul meu de ciclul-doi la 
Seica-Mare şi coleg de babă şi lădoi. Căci soartea, ea este oarbă, 
nemiloasă, nu alege, te croieste pe neaşteptate şi fără explicații. 
Ca un gardian-model, să-i zicem Şomlea cel Mic, “Câinele Roşu” 
de la Gherla. 

Aşa-căci-deci - nu mai zic (să stârnesc mânia sorții/soartei?) 


* 


M-a bucurat mult aflarea că şi Nimigean a fost premiat 
“la Observator”. 


Recapitulez: la 20 martie situatiunea era: 


“Votează Premiul publicului pentru Gala Premiilor Observator cultural 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 301 


2011 - până luni 28 martie - Total 2702 voturi 


Asadar cititorilor li s-a propus/impus să voteze şi au votat - 
iată situaţia la 20 martie: 


Provizorat (Gabriela Adameşteanu) 1.92% 
Ambasadorul invizibil (Nichita Danilov) 0.48% 
Apropierea (Marin Mălaicu-Hondrari) 1.78% 


Cînd ne vom întoarce (Radu Mareş) 0.44% 
Rădăcina de bucsau (Ovidiu Nimigean) 10.66% 
Gde Buharest (Constantin Stan) 9.99% 
Poeme (1988-1992) - Mircea Cărtărescu 6.81% 
de-a viul (Teodor Dună) 1.00% 
cartea Alcool (Ion Mureşan) 2.81% 


Pe prag (Vale-Deal) - Liviu loan Stoiciu 0.63% 

În căutarea centrului pierdut (Corina Ciocârlie) 0.11% (chiar asa?, numai atât?) 

Secventa inflamată. Critică şi creatie (...) la M. Martin (Virgil Podoabă) 0.26% 

Din avangardă spre ariergardă (Ion Pop) 0.26% 

Şantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade (Cornel Ungureanu) 0.85% 

Portret de grup cu Generatia 80. Poezia (Mihail Vakulovski) 8.88% 

Cu fata la perete (Livius Ciocârlie) 0.70% (nici tatăl nu a avut un procent meritat) 

Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură (Andrei Oişteanu) 2.04% 

(cum de nu l-a premiat Muşat pe Oighenstein, consilier de Coroană, chiar dacă 

întrunise doar 2.04?) 

Cartea întrebărilor (loana Pârvulescu) 0.78% 

Maxilarul inferior (Doina Uricariu) 22.17% 

Amor intellectualis. Romanul unei educatii (Ion Vianu) 1.81% 

umilirea animalelor (val chimic) 0.96% 

Eu, Autorul. Reprezentări auctoriale în literatură şi pictură. Din Antichitate pînă în 

Renaştere (Raluca Dună) 0.74% 

şi toată bucuria acelor ani trişti (m. Dutescu) 1.15% 

Aceasta e prima mea revolutie. Furaţi-mi-o (Maria Paula Erizanu) 0.59% 

Cărtile omului dublu. Teatralitate şi roman în regimul comunist (Anca Hatiegan) 
0.63% 

Un om din Est (loan Groşan) 0.85% 

Sebastian în vis (Radu Vancu) 20.32% 


Laureatii Premiilor Observator cultural 2011 

Debut: Raluca Dună, Eu, Autorul. Reprezentări auctoriale în literatură şi pictură. Din 
Antichitate pînă în Renaştere, Editura Tracus Arte 

Critică/ Istorie literară/ Teorie literară: Corina Ciocârlie, În căutarea centrului 
pierdut, Editura Art 

Eseu/ Memorialistică/ Publicistică: Ion Vianu, Amor intellectualis. Romanul unei 
educaţii, Editura Polirom - de la 7.81% la locul întâi? 

Poezie: lon Mureşan, cartea Alcool, Editura Charmides; 

Radu Vancu, Sebastian în vis, Editura Tracus Arte - şi el uitat-tăcut, în cele 
din urmă laureat... 

Proză: Gabriela Adameşteanu, Provizorat, Editura Polirom - de la 1.92% la 
primul loc? - ca si I. Vianu, categoria «Misterele Literaturii Musate”; 
Ovidiu Nimigean, Rădăcina de bucsau, Editura Polirom de la 10.66% ... la... 

tăcere preţ de o săptămână; apoi “reparare” în stilul Muşat& Asociatii Veseli? 
Premiul Cititorilor (acordat pe baza voturilor pe site-ul revistei): 

Doina Uricariu, Maxilarul inferior, Editura Polirom - o altă uitată... restabilită. 
Premiul „Gheorghe Crăciun“ pentru Opera Omnia: Emil Brumaru 
Brumaru nu existase în lista prima - dar foarte bine că a fost premiat! 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 302 


Cine a avut ideea luminoasă de a-i pune pe cititori să 
voteze? Muşat? Simonca? Au însuşi I. Vianu? 

In ce scop - cultural, se înţelege - votul? În scopul, aşa, de să 
aibe şi el - cititorul nostru, din popor - consolarea că acolo-sus 
cineva ţine seama şi de opinia lui? Cineva, acela - pardon, e o 
aceea - pe nume Carmen Muşat, cea care se preface a fi popu- 
leară, pe marea-cu-urechea aplecată la popour şi la gusturili, 
durerili, bucuriili dânsului (ale poporului cetitoriu-şi-votatoriu). 

Ce brambureală! Ce mlaştină de cristal în capul organiza- 
torilor! 


* 


Evolutia lui Paul Goma de la Camera de aläturi la Gherla 
aprilie 1, 2011 Cultură, Jurnal, Opinii 

autor Mariana Pasincovschi (care mă înştiintează că textul a apărut în 
Hyperion, în 2008) 

„Adevărul răspândeşte, când e la un 
anumit carat, un fel de strălucire căreia nu 
i se poate rezista”. 

(Cardinalul de Retz) 

“În fata scrierilor lui Paul Goma obisnuitele criterii de judecată ale cri- 
ticului se văd puse în dificultate. Caracterul cu totul insolit al rândurilor care 
îti stau în fată te plimbă între prudenta în aprecieri, stupefactia în fata 
faptelor senzationale, al căror părtaş — prin aflarea lor — devii, şi contempla- 
rea entuziastă a îndemânării stilistice a autorului. 

Deşi „beneficiar” deja al unei experiente penitenciare, în anii studentiei 
(1956-1958), şi al unui domiciliu obligatoriu de cinci ani în Bărăgan, scriito- 
rul nu lăsa, în 1968, în volumul său de debut, Camera de alături, să se între- 
vadă aproape nimic din această experientă şi nici din cariera sa viitoare. 
Povestirile volumului relevau un narator realist-liric, dezinhibat şi permeabil 
la relativul liberalism stilistic al acelor ani. Prima sectiune a cărtii reunea mici 
schite îmbibate de lirismul şi candoarea copilăriei, iar a doua, romantica ado- 
lescentei pure şi imperative, abia colateral ochiul critic auctorial sanctionând, 
moderat-ironic, rutina şi compromisul în comportamentele sociale. 

Referindu-se la acest volum de debut, Valeriu Cristea consideră că 
„Paul Goma e un analist”, căci „pe lângă calitătile necesare sondajului psiho- 
logic: inteligentă, subtilitate, o bună memorie a stărilor şi a impresiilor, el are 
şi altele, propriu-zis artistice, scriitoriceşti: simtul culorii, umorul, înclinatia 
spre pitoresc, capacitatea de a situa obiectul descrierii sau al investigatiei 
într-un câmp de sugestive analogii, puterea de a îmbrăca în cuburi groase de 
materie stările pulverizabile, senzatiile fugitive, caracterul plastic, expresiv al 
limbii”. Pe lângă aceste aprecieri, Valeriu Cristea nu întârzie să ne dezvăluie 
însă şi cealaltă fată a lucrurilor, şi anume că întreaga maşinărie de procedee 
puse în functiune de talentul complex al autorului merge uneori în gol, căci 
deşi „investeşte în fiecare nuvelă utilaje grele, în anumite cazuri rezultatele 
sunt mediocre”. lar exemplele nu întârzie să apară, sugestive fiind cele pre- 
cum întreaga „osatură melodramatică în naratiunea Logodnicii vin şi pleacă, 
idealizarea fortată a uni tip din lumea interlopă, în O, ce veste minuntă, pre- 
cum şi manifestările pesonajului din nuvela Aia, nuvelă ce propune „o solutie 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 303 


finală de o falsitate surprinzătoare la un prozator atât de înzestrat” . 

Revenind la „un posibil initium al acelei literaturi a închisorilor comu- 
niste” , îl vom recunoaşte într-o singură bucată din Camera de alături, prin 
care se va consacra ulterior, în anii exilului, Paul Goma. Personajul din 
O, ce veste minunată, un abonat de drept comun al închisorii, care alternând 
vreme de douăzeci de ani perioadele de detentie cu cele de libertate, îşi făcuse 
un crez de onoare ( „n-are voie omul să fie bun?”) din a fi colportorul 
minciunii „consolatoare”, de la cei închişi la cei de „afară” şi invers. 

De fapt, însă, la data debutului, Paul Goma trimisese deja (în 1967) în 
apus primul roman, Ostinato. Acesta va apare în 1973, în acelaşi an cu Uşa. 
(Corect: Ostinato apare, în germană şi în franceză în 1971, Uşa... la 
Suhrkamp în 1972, n.mea, P.G.) Urmează, tot în străinătate, în franceză, 
Gherla (1976), şirul de publicatii continuând până astăzi. 

Literatura închisorii politice, după cum s-a vorbit nu o singură dată, 
scrisă de oameni care au parcurs această experientă, a fost întotdeauna — cum 
atestă textele ei celebre, de la Le mie prigioni a lui Silvio Pellico, Amintiri 
din casa mortilor a lui Dostoievski ori Închisorile mele de Slavici, până la 
Gestapo-ul lui Sven Hassel ori Reportaj cu ştreangul de gât de Julius Fucik 
— caracterizată de ezitarea între dezväluirea politică şi meditatia moralizatoa- 
re, între senzationalul situatiilor şi aspectul existential al experimentării limi- 
telor umanului. Romanele lui Paul Goma se mentin şi ele pe aceeaşi linie, fie 
că îşi propun să reînvie incriminatoriu cumplitul sistem de strivire a 
umanitătii din individ în una din cele mai dure închisori comuniste la noi 
(Patimile după Piteşti), fie că evocă anul 1977, când, încă o dată, după 1956 
şi 1968, comunismul s-a clătinat, şi când Paul Goma trimitea scrisoarea de 
adeziune la Charta ‘77 şi „ Epistolele către Nicolae”, ajungând ca urmare din 
nou la închisoare, înainte de a fi obligat să exileze. De fiecare dată, senzatio- 
nalul, moral-politicul şi existentialul se îmbină. E drept că uneori textul lui 
Paul Goma e marcat de resentimentele personale şi de un spirit vindicativ, 
care coboară, inevitabil, nivelul mărturiei existentiale şi calitatea literară. Nu 
întârziem să adăugăm, însă, că şi toate acestea „fac de-o literatură”, după cum 
bine precizează Nicoleta Sälcudeanu, literaritatea scrierilor lui Paul Goma 
tâşnind tocmai acolo unde nu ne-am fi aşteptat, surprinzându-ne mereu prin 
originalitate şi spontaneitate. 

Adevărata valoare de document al unei epoci şi de mărturie artistică a 
scrisului lui Paul Goma se poate găsi numai acolo unde scriitorul se elibe- 
rează de patimile personale şi devine „acel animal care povesteşte”, cum sună 
definitia dată de el scriitorului. Edificator în acest sens este, de exemplu, 
romanul Gherla, conceput ca rememorare târzie a primei experiente peniten- 
ciare. Meritul scriitorului, în cazul acestei cărti, este de a fi păstrat în text 
prospetimea impresiilor de atunci şi de a-i fi indus totodată aura distantei 
temporale şi sporul de întelegere asupra universului concentrationar din 
România. Este ceea ce face cartea fascinantă şi atroce, dar, totodată, o 
deschide meditatiei asupra istoriei contemporane. Distantarea valorizatoare a 
naratorului fată de faptele narate determină specificul estetic al prozei lui 
Paul Goma. Gherla, probabil unul dintre romanele cele mai unitare şi mai 
bine organizate epic din opera lui Goma, ne va oferi, la o succintă analiză, 
elementele acestui specific estetic al unei opere care, se va vedea, nu se 
reduce la simpla şi directa mărturie politică. 

Nu încape îndoială, intentia initialä a textului lui Paul Goma este, în 
romanul Gherla, ca şi în celelalte, aceea a discursului politic: toate cărtile 
scrise în exil demarează din dorinta de a depune o mărturie politică antico- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 304 


munistă. „Un roman însă devine roman, evident, numai în măsura în care 
reuşeşte să traducă intentia extraliterară initială a scriitorului într-o intentie 
literă” . În cazul romanului lui Paul Goma, caracteristic este că intentia poli- 
tică nu se traduce direct în structura literară a realismului politic, ci, oarecum 
neaşteptat, în structura romanului senzational. Insolitul ambiantei penitencia- 
re, brutalitatea feroce a contactelor personajului martor în această ambiantă 
impun pe primul plan al lectrurii senzationalul. Abia într-un plan secund, 
apare şi intentia politică, înfrătită cu aceea moral-socială, cititorul sesizând şi 
confruntarea omului cu sistemul totalitar comunist, care se produce prin aces- 
te forme senzationale. În acest al doilea plan al textului, „ideea moral-politică 
se exprimă în principal prin intermediul polemicii naratorului cu ideologia şi 
sistemul comusite, într-o paletă ironică — de la ironia amară la sarcasmul vitu- 
perant, de violentă nedisimulată”. În fine, într-un al treilea plan, romanul 
tinde, abia sesizabil la lectura neatentă, spre eseul romanesc, prin prezenta 
unui „filon discret al cognitivului si al existentialului”. 

Tema senzatională a romanului Gherla e furnizată de evenimentele 
ultimelor zile ale detentiei naratorului, centrate în jurul teribilei bătăi îndurate 
înaintea eliberării. Sunt evocate regimul bestial al închisorii comuniste, cru- 
zimea şi sadismul gardienilor (emblematic fiind comandantul Goiciu, despre 
care se povesteşte că, după ce a ucis un detinut în bătaie, i-a retezat picioarele 
ca să încapă în sicriu), suferintele inimaginabile ale condamnatilor politici, 
înfometati, înghetând iarna şi înăbuşindu-se vara, înghesuiti câte doi-trei pe 
metrul pătrat de celulă, pedepsiti pentru orice fleac cu „Ulita verde” (bătaia) 
şi cu „alba” ori „neagra” (carcera), supravietuind totuşi şi rezistând dublei 
supravegheri a gardienilor şi „turnătorilor”. Nu lipseşte nota lirico-sentimen- 
tală din povestirile debutului: detinutii îndrăgostiti de o fată locuind în prea- 
jma închisorii, pe care o văzuseră crescând de-a lungul anilor şi pe care unul 
dintre ei o „adoptase”, dându-i numele fetitei lui de-acasă, şi „trădarea” aces- 
tora când fata se îndrăgosteşte de un băiat. Punctul culminant al actiunii îl 
constituie bătaia propriu-zisă, administrată pe un pretext oarecare, de fapt o 
razbunare a tortionarilor asupra victimei care „le scăpase”. „Bătaia finală”, 
după cum o caracterizează Ion Negoitescu, „expusă de Paul Goma cu tot 
dichisul, precum o adevărată ceremonie care nu admite licente, îşi capătă toc- 
mai prin aceasta semnificatia estetică, înscriindu-se în literatura noastră ca o 
realizare artistică de prim ordin şi — mai cu seamă! — inevitabilă”. 

Pe această tramă, polemica anticomunistă vizează ipocrizia profundă, 
inumană a sistemului comunist, organizat exclusiv în vederea întăririi Puterii, 
prin orice mijloace. Fapte minore devin revelatori de maximă pregnantă, ca 
în secventa în care personajul fură eticheta unei sticlute de medicamente. De 
ce o fură? Pentru a avea o hârtie tipărită, lucru strict interzis în închisoare. 
„Pentru că”, notează sarcastic autorul, „o etichetă oarecare ajunsă în mâna 
duşmanului poate să se transforme şi se transformă! — într-o teribilă armă 
contrarevolutionară!”. Ironia enormă e deseori întâlnită în text, dar ea vizează 
fapte numai superficial absurde, în fond tragice. În cazul etichetei furate, ni 
se lămureşte, de exemplu: nu continutul tipărit conta, „nu interesa semnifica- 
tia acelor cuvinte, ci faptul că erau ti-pă-ri-te. Conta că puteam citi nişte 
cuvinte tipărite”. Cuvântul tipărit, mod al comunicării şi al solidaritătii insu- 
lui închis cu toti semenii, inclusiv cu cei de afară, devine astfel un simbol. De 
la asemenea reflectii pe amănunte particulare, meditatia autorului se ridică 
alteori la întrebări generale. Bunăoară: de ce pierderea libertătii poporului 
nostru ocupat de Rusia Sovietică prin „vânzarea de la Ialta şi celelalte aran- 
jamente” din 1945 a fost acceptată de noi atât de pasiv? Nu cumva pentru că 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 305 


„nu ne prea puteam lăuda cu setea de libertate... Nu ne prea chinuia setea 
activă de libertate?” „Pe român, crede scriitorul, cu greu îl convingi (sau nu- 
l convingi deloc) să intre în front”, căci „tot ce depăşeşte ograda lui, bătătura 
lui, nu-l interesează sau îi trezeşte suspiciunea, teama”. Meditatii critice cam 
incomode pentru noi, dar oare nefondate? „Ce să mai vorbim”, adaugă scrii- 
torul, „de foarte româneasca «apa trece — pietrele rămân»? Rămân, dar cum? 
Modelate de apa (care a trecut) şi blestemate să rămână pentru totdeauna 
pietre peste care trece orice apă care are chef de trecut.” Este o formă a 
patriotismului cu care nu suntem obişnuiti, patriotismul lucid, antiutopizant, 
gen E. M. Cioran. 

Pe acest temei, la un al treilea nivel al textului, e schitat un scenariu 
cognitiv. Puşcăria a fost şi un experiment provocat de către un tânăr care voia 
să cunoască şi fata ascunsă a grandioasei înscenări comuniste: „Eram grozav 
de mândru că fusesem arestat, voiam să mulg tot ce se putea mulge înainte de 
a pleca — mă temeam doar că or să-mi dea drumul înainte de a cunoaşte toate 
tainele detentiei.” Acest impuls juvenil e urmărit maturizându-se. Experienta 
închisorii va grăbi interiorizarea şi esentializarea cunoaşterii. La început, prin 
asumarea teoretică a problemei: de ce românii suportă şi , tac”? Din lasitate? 
Dintr-o precautie (întelepciune) excesivă? Apoi, prin implicare intimă, 
profundă, implicare ce-şi limpezeşte resorturile în timpul ultimei încercări, 
marea bătaie primită în final: „şi atunci, pentru prima oară de la arestare, 
pentru prima oară în viată, am spus, mi-am spus, le-am spus: El, LASĂ ...şi 
m-am hotărât să nu-i uit în vecii vecilor, nu să mă răzbun, ci să nu-i uit, şi, 
mai ales, SĂ NU TAC.” Cunoaşterea, ajunsă la obiectivul ei, se reîntoarce 
astfel în actiune, senzationalul, înăltat în atitudine etică-politică şi sublimat în 
căutarea Adevărului, se reîntoarce într-un „senzational” de altă factură, al 
ordinii interioare când, stând fată în fată cu propria-ti conştiintă, „ important 
nu este să spui: lată ce am făcut din mine, ci: lată ce am făcut eu din ceea ce 
am făcut din mine”. 

Chiar dacă i s-a reproşat, pe rând, ba faptul că n-ar avea operă, ba 
faptul că n-ar avea talent, ba faptul că n-ar fi român, ba faptul că ar fi evreu, 
principiul care stă la baza întregii activităti a lui Paul Goma este cel care tine 
de cultură şi anume de faptul că pentru el, „cultura e un mijloc nu un scop”. 
Un mijloc de a exprima şi consolida valorile adevărului şi ale moralitătii, un 
mijloc de a demonta şi condamna hidoşenia trădării, a lasitätii şi a crimei. 

Prin urmare, marele merit al lui Paul Goma — trecând peste valoarea 
literară a cărților, lăsate nouă drept moştenire sacră şi izvorâtoare de 
vocalităti duioase, legănate în poala feminitătii din Calidor şi scăldate în 
mirul nesecat al cuvântului —, este „acela de a exprima adevărul cu o auten- 
ticitate ce nu admite nici o notă de contrafăcut şi cu o ardoare etică ce nu per- 
mite nesocotirea măcar partială a lui” . 

Autoare: Mariana Pasincovschi, Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava 


1 ) Valeriu Cristea, Interpretări critice, Edit. Cartea Românească, Bucureşti, 1970, 
p.185. 

2 ) Ibidem, p. 186. 

3 ) Idem. 

4 ) Anton Cosma, Romanul românesc contemporan (II), Cluj, 1998, p. 411. 

5 ) Ibidem, p. 413. 

6 ) Idem. 

7 ) Ion Negoitescu, Scriitori contemporani, Edit.Dacia, Cluj, 1994, p.413. 

8 ) Anton Cosma, Romanul românesc contemporan (Il), Cluj, 1998, p. 414. 

9 ) Cimpoi, Mihai - Istoria literaturii române din Basarabia, Edit. Litera International, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 306 


Bucureşti, 2003, p. 438. 
Duminică 3 aprilie 2011 


În ciuda veștilor bune de la Ana - sau poate tocmai datorită 
lor - simt că nu mai pot continua autofilmările. Nu mă mai pot 
desprinde de prezentul meu, egoist, ca să mă preocup şi de 
cel altruist. Dealtfel, constat că am vorbit despre tot ce 
intentionam să “dezbat” ; ba chiar şi despre ceea ce nici prin gând 
nu-mi trecea... 

Vorbesc şi eu vorbe: niciodată nu poţi spune că ai epuizat 
spusele de spus. Mai ales la mine, ajutat în această logoree şi de 
faptul că mai şi uitasem că spusesem cutare, cutare, ori mă 
prefăceam că - şi o luam de la capăt - ca placa stricată ce eram în 
portretul făcut de draga Monica Lovinescu. 

De ce nu “trec peste”, de ce... repet, repet ca o placă stricată 
spusele sale? - pentru ca aceasta a fost o înjunghiere - de 
nevindecat. De ce: nu era adevărată “observaţia” ei? Ba da, ba da, 
însă... Dacă m-aş fi apucat şi eu să-i pun în faţă repetirile, 
inconsecventele, neadevărurile apărate de dânsa, unde am fi 
ajuns? La o ceartă de tate - aşa cum am spus: în Monicuta 
noastră Naţională zăcea o tatä dintre cele mai obişnuite printre 
boeroaice - Dan Petrescu a spus-o primul, în “Monicuţa cu 
Ge(n)tuţa” (Dimisianu). 


Luni 4 aprilie 2011 


Ieri, la vizită, Filip i-a făcut Anei două fotografii. E aşa de 
frumoasă, în tristeţea ei (leită tristeţea mamei când, la sfârşitul 
vizitei, eu plecam, ea rămânea tintuitä în patul de spital...). 

Doamne, Doamne, femeile mele... 


x 


I-am trimăs lui Oleg Brega o scrisorică - prietenească: 


Dragă Oleg Brega, 

Fiindcă aveţi de gând să amintiţi oamenilor ce s-a întâmplat cu 
adevărat în aprilie 2009, vă sugerez să suprimati din titlurile articolelor 
si din anunturi expresia “persecuție”. Aceasta este o actiune de edul- 
corare a crimelor - din partea victimelor - şi care îi aranjează de minu- 
ne pe călăi, ei fiind acuzaţi doar de “persecuții”, nu de crime. Ce: basa- 
rabenii si bucovinenii invadati de Armata Roşie au suferit, înce- 
pînd din 28 iunie 1940, doar... “persecutii”? Doar “persecuții” să fi 
fost deportările masive? “Persecutii” executiile sumare? “Persecutie” 
să fi fost foametea din 1946-47 comandată de la Kremlin? Doar “per- 
secutie” discriminarea feroce, în artificiala R.S.S. Moldovenească, a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 307 


băştinaşilor, în favoarea ocupanților şi colonizatorilor ruşi, ucraineni, 
evrei - în toate sectoarele? In fine: “persecuție” a fost sălbatica acţiune 
a poliţiei voroneniste, cu încuviintarea Grecianinei, asupra tinerilor 
care manifestau paşnic, ba unii doar treceau şi ei pe-acolo? 

De la început (de prin 1990) mi-a displăcut o altă expresie, tot 
edulcorantă, folosită de basarabenii noştri terorizati de atâtea decenii 
de ocupaţie sovietică: “represie”, de aici, victimele numite “represate”. 
S-a mers până acolo, încât şi cei executaţi - după legea bolşevică, cea 
sumară - au fost bägati la rubrica “represati”; “represati” să fi fost 
elevii de la Orhei, pentru că arboraseră tricolorul pe o clădire din oraş? 
Nu: asasinați! Ca cei din fotografia de azi a Curajnetului, îngenun- 
chiati, doar în chiloti, împuşcaţi în ceafă de tovarăşul nkvd-ist? 

Sper că ai înţeles nemulţumirea mea. Eu sunt omul cuvintelor, iar 
când este vorba de suferinţele neamului meu cer de la toți proprietatea 
cuvântului - adică adevărul. Oamenii pământului au fost, nu doar 
“persecutați” (prin faptul că nu au primit o recompensă, să spunem), ci 
au fost torturați, chinuiti, înfometați - în cele din urmă împuşcaţi - ai 
observat: bolşevicii îşi executau duşmanii de clasă în ceafă: cu toate că 
primeau litrul de votcă, se temeau de privirea ultimă a împuşcatului? 
Ai observat că fraţii lor, întru crimă, naziştii, îi împuşcau pe duşmanii 
lor de rasă din faţă? 

Prietenia lui 

Paul Goma 


*) Azi, 4 aprilie 2011 se împlinesc 67 ani de la ucigasul bombardament 
anglo-american şi al Bucureştiului. Atunci, în Gara de Nord si împrejurimi au 
fost ucişi mii de români, în majoritate basarabeni si bucovineni si herteni 
programati a lua trenuri spre Apus, ca să fie cât mai departe de ruşii care se 
apropiau, se apropiau... 

Atunci si acolo a pierit si unchiul meu Ignat Goma, fratele mezin al 
tatei. Tata, abia “întors pe după rotundul pământului” spunea, repeta, repeta 
ca o placă stricată (de unde va fi învăţat, doar nu de la Monica Lovinescu): 

«Americanii sunt nişte ruşi cu mai multe stele pe drapel”. 

Am înţeles dreptatea lui acum câţiva ani, când ambasadorul USA la 
Bucureşti Taubman în strânsă colaborare cu Rodica Gordon, ambasadoarea 
Israelului (cei care i-au dăruit antisemitului de până ieri, Nicolae Manolescu 
fotoliul de ambasador Unesco la Paris, pentru că... organizase antisemitiza- 
rea mea şi legionarizarea lui L.I. Stoiciu), ba cu promisiuni, ba cu ameninţări, 
au obligat România să înalte, în Cişmigiu, “Monumentul ostaşilor americani 
căzuţi pentru liberarea tării noastre de... fascism” - de mirare fiind că nu l-au 
plantat în Piaţa Victoriei, în locul “Monumentului ostaşilor sovietici libera- 
tori ai noştri, din 1944” - de când ne ocupaseră (monument demolat ori doar 
mutat). 

Adevărul-adevărat: “ostaşii americani” nu luptaseră pentru... liberarea 
noastră, ci pentru a ne ucide: erau, cu toţii, piloți de bombardiere. 

Avea dreptate tata să spună ce (tot ) spunea? Din păcate: da. 

Care cum ne ocupă, ne înrobeşte, ne batjocoreşte apoi porunceşte să-i 
înältäm - din partea casii! - “Monumentul Liberatorului”. 

P.G.” 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 308 


* 


A murit D-na Tatiana Slama-Cazacu. Dumnezeu s-o 
odihnească. Nepotul său, Victor Bârcă mi-a anunţat şi mie, pe 
lângă Mircea Stănescu şi Flori Bălănescu, trista veste. 


x 


Pe de altă parte Mihaela Hohenlohe îmi trimite o ştire 
potrivit căreia Damian Plesitä, fiul “prietenului” meu, generalul, 
s-a sinucis, provocînd explozia unei butelii de aragaz. 


Marti 5 aprilie 2011 


Parcă-parcă a fost mai odihnitoare (oricum: mai puțin tocată, 
fragmentată, agitată) această noapte. Vestile dinspre Ana vor fi 
lucrat ca tranchilizante. 


* 


Oleg Brega s-a străduit, a rediacritizat textul meu şi l-a afişat 
pe Curaj.net. Recunoscător. l-am şi scris. 


x 


Mă bucur de faptul că ziaristul George Damian (fost la Ziua, 
cu el am avut un conflict-minor) este constant bun - ba chiar aş 
zice: din ce în ce mai bun. ÎI observ de la o vreme în Timpul 
de la Chişinău, unde face să se uite (sic) contribuția provocatio- 
nistului uréséséic-bänänäitor Ernu. Am o bănuială: aplecarea lui 
spre subiecte cu Basarabia să fie pentru că părinții (sau bunicii) 
săi sunt refugiați basarabeni? Oricum, e foarte bun George 
Damian, ieri a publicat un text excelent : “Grupul Ilaşcu, Leșco, 
Ivantoc, Petrov-Popa, Godiac”. 

“După cum spunea Alexandru Lesco la Bucureşti după 
întoarcerea din SUA: „Suntem persoane non grata la Tiraspol si 
aproape persoane non grata la Chişinău”. Probabil că mărturia 
lor ar împiedica diversele memorandumuri si planuri, chiar dacă 
este o mărturie susținută de o decizie CEDO care spune pe nume 
vinovaţilor. Întrebaţi de ziariştii din Bucureşti dacă sunt membri 
al vreunui partid, Alexandru Leşco şi Tudor Petrov-Popa au 
negat, însă Andrei Ivantoc le-a amintit zâmbind „Am fost 
membri ai Frontului Popular... acum nu mai există Frontul”. 
Leşco a menţionat în treacăt că au fost solicitati de unele partide 
politice, dar au preferat să stea deoparte. Din păcate, cei care au 
făcut ceva sunt acum siliţi să stea deoparte. După cum spunea 
Andrei Ivantoc: „Am primit vreme de şase luni un ajutor de 
şomaj de 250 de lei moldoveneşti, apoi Marian Lupu a zis de noi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 309 


că suntem bandiți, acuma stăm acasă”. (sublinierile mele, P.G.) 
lată de ce mă prăpădesc de dragoste pentru Lupu, acest basa- 
rabean trădător de Basarabie, devenit lingäu-sef al Ocupantilor. 
Nu întâmplător a fost alături de alt trădător: Voronin. Şi de 
trădătoarea Grecianin. Nu ştiu în ce limbă “omenească” se va 
exprimat Animala cea Lupă, dar bănuiesc: “bänghit”, în capul şi 
pe limba lui, săvietică până la rădăcină, sunase: tierrărist. Si noi, 
cei de pe malul drept al Prutului am cunoscut eticheta: terorişti 
erau partizanii din munţi, cei care încercau să spele cât de cât 
onoarea neamului. Nu neapărat dinspre securiştii din România, 
dar cine le fuseseră inspiratorii, instructorii în materie de... 
etichetare şi umilire şi tortură, dacă nu enkavediştii ruşi? 
Teroriştii evrei, adevărații ocupanto-terorişti, în Israel, reluaseră 
acelaşi termen, dar lipit pe fruntea ocupatilor: Palestinienii. 


Miercuri 6 aprilie 2011 


Azi, Flash mob: “NOI NU UITAM! 

Autor: Asociatia Hyde Park aprilie 5, 2011 
Asăzi, 6 aprilie 2011, ora 18:00 / Piata Marii Adunari 
Nationale este organizat un Flash-mob cu mesajul “NOI NU 
UITAM!“ — dedicat tinerilor care au fost închişi, maltratati, 
omorâţi pe străzi şi în comisariatele de poliţie după 7 aprilie 
2009 

Bine ati făcut măi băieţi, că ati suprimat termenul 

“persecuții”, înlocuindu-l cu : închişi, maltratati, omoriti. 


x 


Am dat peste acest text al lui LIS. Chiar dacă îl voi fi 
reprodus la timpul potrivit (în 2005), nu strică deloc, dar deloc! - 
să-l amintesc: 


Cenzura la revista "22"? 7 Octombrie 2005 

Domnule redactor-coordonator, 

Revista "22", prin redactorul-sef Rodica Palade, mi-a solicitat prin telefon joi, 
29 septembrie, o atitudine publica legata de "Cazul Viata Romaneasca-Paul Goma- 
antisemitism-LIS-USR", pe care sa o trimit pe e-mail intr-un sfert de ora, "ca se gra- 
beste, trebuie sa plece din redactie" (dupa ce am refuzat un interviu prin telefon cu 
domnia sa, patit fiind cu alte ocazii, cand nu mi-am recunoscut cele declarate, o data 
transpuse trunchiat in scris de cel ce mi-a luat interviul). Am scris "la prima mana" 
ce am crezut de cuviinta, un text cu titlul "Cateva consideratii", l-am trimis pe e-mail, 
Rodica Palade (prozatoare pretuita de mine) a confirmat primirea, a subliniat ca e in 
regula, dupa care am avut impreuna, pe telefon, un dialog privat (repet, privat), ami- 
cal, cu "altfel, ce mai faci, de aici inainte cum o sa te descurci" etc. Numai ca pe 4 
octombrie, cand a aparut revista "22", spre consternarea mea, n-a aparut deloc textul 
"Cateva consideratii" (lamuritor), ci... dialogul privat cu domnia sa (neimportant 
pentru cititori)! Marturisesc, nu m-am asteptat sa am parte de atata rea-credinta si 
lipsa de profesionalism... Va rog sa publicati dumneavoastra acest text cenzurat de 
revista "22". Va multumesc pentru intelegere. 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 310 


Redactorului-sef Rodica Palade "Revista "22" 

Cateva consideratii 

Totul a pornit de la un comunicat al USR, in care era blamata redactia 
Viata Romaneasca (VR), deoarece a permis aparitia unui fragment din 
Jurnalul pe acest an al lui Paul Goma, care ar avea "continut antisemit". 
O prostie. Urmarea? Un ziar de tiraj titra mare: cum e posibil ca Ministerul 
Culturii sa dea bani publici unei reviste care promoveaza antisemitismul? 
Eticheta a fost pusa asupra VR. Personal, cred ca ar fi normal sa-si dea 
demisia directorul de imagine al USR (cel ce a trimis acest comunicat 
iresponsabil), macar dupa acest scandal. 

Caz fara precedent, USR, proprietara VR, si-a executat public propria 
revista. Un abuz regretabil, care compromite. VR e o revista pur literara, in 
paginile ei totul se relativizeaza. Un scriitor nu trebuie cenzurat, el scrie texte 
literare, nu are cum sa fie condamnat pentru ceea ce semneaza. Conform 
carui cod deontologic si caror criterii de a determina gradul de "antisemitism" 
al unui scriitor care publica in VR am fost eu (ca redactor-sef adjunct al 
revistei) judecat? Exista in Romania o lege privind antisemitismul, cum exis- 
ta in Franta si Germania, dar nu exista in Anglia si SUA? De ce se arunca 
anatema antisemitismului dupa ureche, numai pentru a compromite pe cine- 
va, din motive pe care le vom afla la un moment dat, institutie sau persoana? 

Brusc, USR a devenit o instanta a intolerantei, care reinstituie cenzura 
si face un proces ideologic redactorului care a publicat Jurnalul lui Paul 
Goma. Repet, Jurnalul, care e o specie literara si nimic din ce e scris acolo nu 
poate intra sub incidenta unei legi, e pura literatura. Opiniile dinlauntrul 
Jurnalului raman acoperite de literatura. 

USR a luat si masuri administrative in contul delictului de opinie, 
"retragandu-mi" functia numai fiindca l-am publicat pe Paul Goma! 

USR ameninta libertatea de exprimare in Romania, caz inadmisibil. Nu 
numai atat, instrumenteaza o judecata a mea in fata Comitetului Director pen- 
tru indrazneala de a-l publica pe celebrul scriitor Paul Goma, recunoscut 
polemist in tot ce scrie. Judecata in stilul inchizitiei, cu hotarari si etichete de 
antisemitism puse dinainte. O ticalosie de-a dreptul. Cum, e posibil ca un 
Comitet Director al USR (format din 11 membri, condus de N. Manolescu) 
sa se transforme intr-o adunatura de oportunisti, care judeca inchizitorial? 

VR si-a facut datoria si a publicat un mare scriitor-disident, singurul 
cunoscut in strainatate. Ati aflat, Mario Vargas Llosa, premiat in Romania in 
acest an de aceeasi USR, auzise de doi scriitori romani, Panait Istrati si Paul 
Goma. Oare cand va veni vremea ca USR sa-l premieze si pe Paul Goma? 
Pe 2 octombrie Paul Goma implineste 70 de ani si din partea actualei condu- 
ceri a USR nu are parte decat de injuraturi si jigniri publice. Rafuiala cu Paul 
Goma si diabolizarea lui de catre membrii USR ma fac sa-mi fie rusine ca 
sunt membru al USR. Paul Goma are tot dreptul, tradat de toti scriitorii, sa fie 
polemic, peste orice limita, atata i-a ramas dupa cate suferinte a indurat. El 
atrage atentia asupra lipsei de clarviziune a scriitorului roman, chiar daca-i 
place, chiar daca nu. 

Numarul incriminat din revista VR 6-7/2005 are si acoperire juridica, 
nu numai morala (doua casete mari atrag atentia ca semnatarii raspund de 
ceea ce scriu si ca USR n-are nici o responsabilitate pentru ceea ce apare in 
revista). In plus, pentru echilibru si credibilitate a revistei, in alt Jurnal publi- 
cat, semnat de Florenta Albu, la cateva pagini de Jurnalul lui Paul Goma, il 
vorbeste de rau pe Paul Goma deoarece isi permite sa-i injure pe toti... Apoi, 
Paul Goma publica in Jurnalul lui opinii scrise in luna ianuarie, care au fost 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 311 


publicate atunci cand au fost scrise in presa romaneasca si nimeni n-a reac- 
tionat atunci, sa-l acuze de "antisemitism". 

Eu nu admit cenzura si cu atat mai putin procesele de intentie, masca- 
rada unor procese, dupa ce am fost executat public. Am experienta procesului 
instrumentat de Securitate, din 5 decembrie 1989, cand tot scriitori m-au 
judecat in fata unei sali arhipline, la Focsani, deoarece am semnat acel Apel 
impotriva realegerii lui N. Ceausescu la al XIV-lea Congres al PCR, ceran- 
du-se sa fiu degradat, trimis la mina de la biblioteca la care lucram. 

Paul Goma cere insistent azi sa i se demonstreze "antisemitismul" din 
Jurnal. El atrage iar atentia ca si in 1977, cand a fost tradat de conducerea 
USR si dat afara din USR, 1 s-a pus aceeasi eticheta de antisemit. Ce se intam- 
pla? Mentalitatea de tip securistic s-a permanentizat la USR. Faptul ca USR 
a ajuns sa interzica aparitia scrierilor lui Paul Goma este degradant, nedemn, 
condamnabil. In conditiile in care USR nu i-a luat niciodata apararea public 
lui Paul Goma, nici macar atunci cand tortionarii lui l-au amenintat cu moar- 
tea! USR a trecut la vanatoarea de vrajitoare? Nu e interesata de colaboratorii 
cu Securitatea si activistii PCR pusi in conducerea ei, sa fie dati deoparte, se 
lupta cu scriitorii cu coloana vertebrala, dovediti caractere si dinainte de 
1989? Paul Goma cel incomod si cel intransigent merita o statuie. Sa ne 
bucuram ca vocea lui libera, fara prejudecati si tabuuri, spune lucrurilor pe 
nume, deschis. Sub nici o forma celebrul scriitor-disident Paul Goma nu 
poate fi acuzat ca e antisemit. Laturile turnate asupra lui in ultima vreme arata 
care e adevarata fata a scriitorului roman, azi. lar Protestul aparut in urma 
scandalului, de solidarizare cu Paul Goma (si cu mine, in secundar, pentru 
demitere), arata care mai e gradul de lasitate al scriitorului roman. Scriitor 
roman care n-a castigat in credibilitate morala, dupa 15 ani, nici cat o ceapa 
degerata. 

In sfarsit, despre mizeria morala a scriitorului roman delator. Tot scan- 
dalul se pare ca a pornit de la delatiunea lui Henri Zalis, fost colaborator al 
"Saptamanii" Securitatii. Conform gazetei comunitatilor evreiesti din 
Romania, "Realitatea evreiasca", el e cel ce "a atras atentia”. Dar pana azi nu 
exista un protest oficial al niciuneia dintre comunitatile evreiesti din Romania 
pe seama Jurnalului 2005 al lui Paul Goma, in care Paul Goma nu face decat 
sa inteleaga de ce s-a trezit cu eticheta de antisemit dupa ce a publicat "Evreii 
si Basarabia". La redactia VR nici pana azi nu s-a dat macar un telefon de 
dezavuare a Jurnalului lui Paul Goma. Sa fie tot acest scandal produs de USR 
o reglare de conturi, o lupta pentru putere, in care eu trebuia sa fiu sacrificat 
si Paul Goma pus la zid? 

29 septembrie 2005, Bucuresti 

Liviu loan Stoiciu” 


Imi scrie Mihai Ciucanu: 


“Am fost astazi la înmormântarea Doamnei Slama-Cazacu. Au fost 
in jur de 20 de oameni. Nu s-a scris nimic-nimic in presa,nu a 
aparut nimic la televiziune. Dumnezeu sa o ierte!” 


Ei, da, asta e soarta oamenilor buni. Să moară nestiuti, 
ignorati de masele largi. Aţi, văzut, tovarăşi dragi, ce desfăşurare 
de îndoliatură, ce ploaietură de lacrimi, ce furtunătură de plân- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 312 


sete, vaiete, văicăreli a fost la înmormântarea lui Adrian Päunes- 
cu, Poetul Vostru Nationale? Dar ce cädelnitare la a lui Valeriu 
Onania, promovat mitropolit al Ardealului din turnător vestit, 
reeducator de fraţii legionari - care tot pe el jură şi azi, pentru 
motivul: «E de-al nostru, orice-ar fi fäcut»?, or Anania a făcut 
mai mult rău decât “orice”. Şi vom vedea - nu murim noi când 
vor marinarii de baltă - la “ceremonia înhumării”, în prezenţa a 
şaişpe episcopi-ca-pe-mână şi trei şi un sfert patriarhi-ca-pe- 
picior scoliti la Pepiniera Securistă de la Băneasa, a Băsescului? 
Dar la trecerea în neființă a Zânei Alfabetizatilor-Începätori, 
Nutzy-spaima-nu-ţi-o-fi-ruşine!? Nu mi-o! 


x 


Poftim! Acum cinci minute o persoană de la radio nu ştiu 
care m-a întrebat dacă ştiam că Breban m-a... denunţat şi pe 
mine. Am respins cu hotärîre această urâtă bănuială! 

De ce? Aşa. Pentru că aşa mi-a venit. 

Iată că un corespondent al meu îmi trimite informaţia de pe 
Hot News: 


“CNSAS: Scriitorul Nicolae Breban a fost colaborator al Securitatii 
de V.M. HotNews.ro Miercuri, 6 aprilie 2011, 16:07 

Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) a 
cerut Curtii de Apel Bucuresti sa constate calitatea de colaborator al fostei 
Securitati [cum, “colaborator al fostei Securitäti”, analfabetule?, dacă a cola- 
borat cu “fosta”, înseamnă că a colaborat cu o decedată - or Securitate este 
mereu vie şi răufăcătoare, n.m. P.G.] scriitorului Nicolae Breban. Surse din 
CNSAS, citate de Mediafax, au declarat miercuri ca Directia de investigatie 
a constatat ca Nicolae Alexandru Breban a fost colaborator al Securitatii. 

Decizia de colaborare in cazul Nicolae Breban a fost data in martie, iar 
dosarul in care CNSAS cere constatarea calitatii de colaborator al Securitatii 
a scriitorului a fost inregistrat la Curtea de Apel Bucuresti - Sectia de conten- 
cios administrativ si fiscal in 4 aprilie. 

Primul termen in procesul dintre CNSAS si Nicolae Alexandru Breban 
a fost stabilit de instanta pentru 12 septembrie. 

Nicolae Breban, nascut in 1934, la Baia Mare, este romancier si eseist, 
precum si directorul revistei Contemporanul, editata de Fundatia Culturala 
Ideea Europeana. El este unul dintre cei mai importanti si prolifici prozatori 
romani contemporani.” 


Urmează bibliografia. 

Comentariile (anonimilor) : fără interes. 

Evenimentul zilei - două tiluri: 

l. “Nicolae Breban, nume de cod Someşan” - parcă 
“Someşan” era pseudonimul Balotă, nu? Sä-si fi schimbat între 
ei, ardelenii, izmenele de auxiliari ai Spurcatei Organe? 

2. “Ion Besoiu, recrutat de Securitate cu avizul partidului” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 313 


Căcănari CSNAS-isti! S-au trezit din somnul-cel-de-moarte. 


x 


“Astazi, la Paris, vor fi licitate unele manuscrise si documen- 
te care i-au apartinut lui Emil Cioran. Ministerul Culturii din 
Romania nu participa la licitatie.” 

Ce mai lipsea! Cum nu a “participat” nici la Casa Monicilor, 
Ministerul cela i-a lăsat să se descurce singuri-singurei 
Manolescu, Patapievici, Liiceanu, Mihăieş - iar aceştia s-au 
descurcat: au împărţit între ei banii şi aşa puţini “acordati” de 
ministerul cela - cine o fi ministru, acum? Tot loaza de Paleologu 
Junior? 


x 


Totuşi, copiez din Adevărul: 


“Scriitorul Nicolae Breban neagă că a colaborat cu Securitatea: 
"Este o lucrătură" 6 aprilie 2011, 17:50 

Nicolae Breban, unul dintre cei mai importanți si prolifici prozatori 
români contemporani, a colaborat cu fosta Securitate, informează Consiliul 
National pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). 

Direcția de investigație a CNSAS a constatat că Nicolae Alexandru 
Breban a fost colaborator al fostei Securitäti, au declarat, miercuri, surse din 
CNSAS, citate de Mediafax. 

Conform CNSAS, Breban îi vorbea de rău la Securitate pe colegii săi 
de breaslă Paul Goma, Mircea Eliade sau Monica Lovinescu. 

"Paul Goma este lipsit de talent, dar ros de ambiții. Monica Lovinescu 
este marcată de un anticomunism primitiv. Mircea Eliade nu are o cotă aşa 
ridicată în străinătate!" , spunea Breban, potrivit RTv. 

Decizia de colaborare în cazul Nicolae Breban a fost dată în martie. Pe 
4 aprilie a fost înregistrat la Curtea de Apel București dosarul în care CNSAS 
cere constatarea calității de colaborator al Securității a scriitorului. Primul 
termen în procesul dintre CNSAS şi Nicolae Alexandru Breban a fost stabilit 
de instanță pentru 12 septembrie. 

Scriitorul neagă colaborarea cu Securitatea 

"Este o lucrătură a cuiva care vrea să-mi murdărească numele. În per- 
ioada aia erau sute de scriitori sicanati, dar eu niciodată n-am dat vreo infor- 
matie scrisă Securității si nici nu am semnat niciodată un angajament. Eu am 
fost unul dintre cei mai atacați scriitori în comunism, romanul meu 
«Bunavestire» a fost foarte atacat, toată presa de partid m-a atacat", a spus 
Nicolae Breban. 

Acesta a precizat că în memoriile sale a vorbit despre cele două anchete 
culturale în care a fost cercetat de Securitate, anchete la care a participat şi 
fostul general de Securitate Nicolae Plesitä. 

"Am fost anchetat de două ori de Securitate şi în acele momente l-am 
cunoscut pe Plesitä. Prima anchetă culturală a fost în legătură cu confiscarea 
manuscrisului romanului meu «Bunavestire» de la Coeckelberghs (editorul 
Rene Coeckelberghs, n.r.), care urma să-l publice în Suedia. Romanul meu 
«Bunavestire» a fost oprit în ţară de la publicare, timp de trei ani, de către 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 314 


Securitate şi doream să îl public în Suedia. Dar Securitatea şi Poliţia de fron- 
tieră au confiscat manuscrisul şi eu am fost anchetat de o comisie a 
Securităţii. Atunci l-am cunoscut şi pe Plesitä. Ei m-au rugat să scriu o decla- 
ratie în care să spun de ce i-am încredinţat unui editor străin manuscrisul 
meu. Eu am explicat că sunt autorul manuscrisului şi proprietarul lui şi nu îl 
dădeam pentru a fi publicat, pentru că nu doream să îl implic pe 
Coeckelberghs. Aceasta este singura declaraţie scrisă pe care am dat-o la 
Securitate", a spus Nicolae Breban, citat de Mediafax. 

Scriitorul a mai declarat că a doua anchetă a Securităţii a urmat după o 
încercare ratată de a trimite romanul "Bunavestire" în străinătate prin inter- 
mediul unei ambasade. 

M-au anchetat din nou şi atunci l-am întâlnit din nou pe Plesitä" 
spus Breban. 

Potrivit acestuia, ambele anchete au avut loc înainte de anul 1977. 
Romanul "Bunavestire" al lui Breban a apărut în 1977, la Iaşi, la Editura 
Junimea. 

Prozatorul a amintit şi că, în 1971, a protestat faţă de politica regimului 
comunist într-un material pentru publicaţia franceză Le Monde, când şi-a 
anunţat şi demisia de la conducerea publicaţiei România literară. "Ulterior s- 
a propus excluderea mea din biroul Uniunii Scriitorilor", a mai spus Breban. 

EI a precizat că, în prezent, se află în Spania şi va reveni în România în 
circa o lună, moment în care va face o conferinţă de presă. 

Nicolae Breban s-a născut în 1934, la Baia Mare şi este este romancier 
şi eseist, precum şi directorul revistei Contemporanul, editată de Fundaţia 
Culturală Ideea Europeană. 


„a mal 


x 


Breban îi "turna" direct la Plesitä pe Paul Goma, Monica 
Lovinescu si Dumitru Țepeneag 6 Aprilie 2011 
CNSAS de VALI DEACONESCU PE ACEEASI TEMA 
Ce spun criticii români despre colaborarea cu Securitatea a scriitorului 
Nicolae Breban 

CNSAS: Scriitorul Nicolae Breban a fost colaborator al Securității 

Scriitorul Nicolae Breban îi "turna" pe Paul Goma, Monica Lovinescu 
şi Dumitru Țepeneag direct generalului de Securitate Nicolae Plesitä, reiese 
din documentele anexate la dosarul trimis de CNSAS la Curtea de Apel 
Bucureşti, pentru constatarea calității de colaborator al Securității a scriitoru- 
lui, potrivit Newsin. 

Printre documente din dosarul de la CNSAS se află si transcrierile unor 
convorbiri pe care Nicolae Breban le-a avut cu generalul Nicolae Plesitä. 
Într-una din aceste discuţii, Breban povesteşte despre ce a vorbit cu Paul 
Goma, primind în schimb aprecieri din partea lui Plesitä care îi spune: "Ai 
făcut o treabă bunä!". 

"Notă T.O, transcriere a convorbirii titularului cu generalul Plesitä, din 
18.02.1977, redactată şi semnată de lt.col. G.S. din cadrul Direcţiei 1: Baltag, 
ora 14.09 CHEMAT: 

DI.Breban: Vă salut tov. general, a fost la mine Paul Goma, azi la prânz 
şi am avut o discuţie (...) 

Tov.Plesitä: Spuneai că te duci ieri. 

DLB: Nu, mi s-a umflat piciorul (...) 

Tov.P: Deci a venit el la matale...) 

DIB: A venit, eu i-am dat ieri un telefon şi el mi-a spus că nu pot să 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 315 


merg la el că se găsea un militian la poartă. 

Tov.P: Aiurea!...Nişte insinuări, domnule... 

DI.B.: Da. Şi...mă rog, am dat eu un telefon, şi eu tot nu puteam ieşi din 
casă şi a zis că vine el. A venit oarecum surescitat, nu ştiu ce, i-am povestit 
întâlnirea mea cu tovarăşul Burtică şi că s-a discutat problema lui literară şi 
l-am întrebat: "eşti de acord, dacă vrei să publici o carte...crezi că vei găsi o 
carte publicabilă, care...Uite, există interesul faţă de problema dumitale, şi nu 
ştiu ce. Şi a zis că da, îl interesează foarte mult, că aşteaptă o asemenea 
rezolvare... 

Tov.P: Zău? 

DI.B: Eu i-am spus că am vorbit cu tov. Burtică şi că am discutat cu 
dânsul problema de a scrie eu unele reportaje şi că vreau să fac asta şi că am 
fost de acord, iar el a spus:"dar aş vrea să fac eu unele reportaje”. 

Tov.P: Nu mai spune?? 

DI.B: Da,era...şi asta...şi eu m-am bucurat... 

Tov.P: Păi, asta-i bine! E pe calea bună. 

DI.B: Da, şi aşa că... 

Tov.P: Dar despre tâmpenia asta la care spuneai că te-au invitat şi pe 
dumneata să semnezi... 

DI.B: Da, mi-a povestit de câteva cazuri, a spus că au primit nişte oame- 
ni paşaport rapid şi că pleacă şi.. 

Tov.P :Şi că a realizat ceva!...Pentru ăia!... 

DI.B: Daa...mă rog! Aspectul ăsta m-a interesat mai putin. 

Tov.P: Deci, discuţia aţi axat-o pe treaba asta... 

DI.B: Da, pe problema lui şi pe rezolvarea problemei lui. 

Tov.P: Dar ai încercat să-l temperezi. 

DLB: Păi acum eu cred că dacă am avut discuţia asta şi dacă o să mer- 
gem săptămâna viitoare la tovarăşul secretar, eu cred că... 

(...) DLB: A propos, să nu uit. Tovarăşul Burticä a zis că i-a dat Tepe- 
neag telefon, acum vreo două zile, de la Paris şi că era cam trist, aşa, cam 
amărât.. 

Tov.P: Îhî. Dar de ce era amărât? 

DI.B: Nu ştiu. El spune că-i e dor de ţară lui Țepeneag şi că a făcut şi o 
boală la ficat pe chestia asta. 

Tov.P: Nu-i de mirare. Că într-adevăr te apucă dorul de ţară. El e 
plecat...de când e plecat? 

DI.B: Nu atât că e plecat, cât problema că chestia cu retragerea 
cetăţeniei îl mănâncă pe el. 

Tov.P: Da, să vedem, că poate că Goma îl trage şi pe Țepeneag. 

DLB. Da. Nu ştiu, nu v-am spus că tovarăşul secretar mi-a spus că si cu 
problema Țepeneag s-ar putea găsi o rezolvare. 

Tov.P: Ei, probabil că s-a gândit la ceva. Mie nu mi-a spus. Probabil că 
au ei nişte proiecte, pe la "propagandă", pe acolo. E o treabă bună, ai făcut 
o treabă bună. 

DLB: Ei, servim cultura şi țara! (subl. mele, P.G.) 

Tov.P: Aşa este tovarăşe Breban, era vorba să-mi dai un nume. 

DI1.B.: Da, da, exact. Îl am lângă mine. Aveţi o memorie excepţională. 
Se cheamă aşa: doamna Dora Maria Călinescu, care a depus pe data de vine- 
ri-4 februarie, la sectorul 1, la miliția asta din colţ cu Ipätescu, pentru 
America. 

Tov.P: Da, da. Da, e de fapt mama lui Matei. 

DI.B: Da, scrieţi şi numele: mama lui Matei Călinescu, că e anexată şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 316 


o invitaţie a lui Matei, care e profesor la Universitatea Indiana, Indiana. 

Tov.P: Da, e-n regulă. O găsesc, dau telefon. 

DI.B: Pentru asta eu vă mulţumesc în special, tovarăşe general. 

Tov.P: N-aveti de ce. Vă răspund şi eu ca dumneavoastră: servim ţara 
(amuzament). Caută-l neapărat pe tovarăşul Burtică, pentru că aţi făcut o 
treabă bună. 

DI.B: Să sperăm că iese cu bine. 

Tov.P: Domnule, într-adevăr, e o chestie de surpriză dacă s-a angajat şi 
la un reportaj. 

DI.B: Da, asta a fost şi surpriza mea. 

Tov.P: E perfect! E justificată surpriza. Eh, e un om nestatornic, îl bate 
vântul." 

După câteva zile, Breban se întâlneşte din nou cu Pleşiţă 
(pe Calea Telefonului scurt): 

"Notă T.O, transcriere a convorbirii titularului cu generalul Plesitä din 
22 februarie 1977: 

B: Alo, vă salut tovarăşul general! 

P: Tot respectul. Ce vă face piciorul? 

B: Uitaţi, acum m-am întors de la partid. A durat mai bine de o oră 
Jumătate întrevederea. 

P: Aha, e bine. 

B: Şi eu cred că a decurs în condiţiile satisfăcătoare, foarte bune. Adică 
i s-a spus lui Paul Goma că greşelile pe care le-a făcut, că se învecinează cu 
trădarea şi aşa mai departe. Şi el a fost profund emoţionat. A avut unele 
obiecţii: a spus că mai sunt trei oameni arestaţi, tovarăşul secretar pe loc a pus 
mâna pe telefon, a vorbit cu tovarăşul Stănescu şi s-a dovedit că nu-i 
adevărat. 

P: Care dracu oameni a zis că are? 

B: Ştefănescu şi încă unu de la Oradea sau ceva. Da...nu, era o falsă 
informaţie... 

P: Dacă ar fi fost vorba de arestaţi, în primul rând trebuia el arestat, 
că-i instigator. 

B: Da, da i s-a si spus, că s-a plâns de anumite presiuni, i-a spus: "Nu, 
nu. Dacă era vorba să fii arestat, ai fi fost arestat". I s-a spus că este spiritul 
conducerii de partid şi a tovarăşului Nicolae Ceauşescu să nu se ia măsuri 
administrative, că ideea de conducere, ştiţi? 

(...) B: Ati auzit, ieri? N-ati auzit. Eugen Ionescu, la "Europa Liberă" a 
avut un interviu cu Monica Lovinescu, de 10 minute, să-l cereti că este... 

P: Interesant... 

B: Interesant. În ce sens? Chiar şi Paul Goma a spus că bătrânul s-a 
scrântit. 

P: S-a zăpăcit. 

B: Da. Şi-a permis să ia un ton, faţă de tovarăşul Ceauşescu, inadmisibil 
pentru...să discuti aşa cu un şef de stat! 

P: Da, e un tâmpit! Da, am să-l cer, mulţumesc. 

B: Da, şi chiar vă spun, acum, confidential, chiar Goma, pe stradă, mer- 
gând la partid, mi-a spus: "dom-le, este inadmisibil cum a vorbit Ionescu". 
Inadmisibil. 

P: Ei, ar trebui influenţat să ia atitudine. 

B: Ei, n-o să ia. N-o să ia, bineînţeles. Mai ales că pe el l-a făcut mare 
scriitor, ceea ce, iarăşi, e fals. Goma nu-i un mare scriitor, dar, mă rog, aşa 
se umflă lucrurile, ştiţi. Ei cer obiectivitate şi uită-te! (subl. mea, P.G.) 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 317 


(...) B: Să vă spun ceva: acum venind acasă, mama aştepta si zice:"Bine, 
bine cu Goma, dar cu cartea ta cum rămâne?" şi zic: "uite, mi-a spus tovarăşul 
Burtică că s-a rezolvat cu cartea, că a dat dispoziţie să meargă la tipar" şi 
mama mi-a spus acum în bucătărie "să-i multumesti şi tovarăşului Plesitä 
pentru asta". 

P: Da, spune-i sărutări de mâini lui mama. " 


CNSAS a înaintat Curţii de Apel Bucureşti, pe 4 aprilie, o cerere prin 
care solicită instanţei să constate calitatea de colaborator al fostei Securitäti 
a scriitorului Nicolae Alexandru Breban, primul termen al procesului fiind 
stabilit pentru data de 12 septembrie. 

În Nota de constatare ataşată la dosarul trimis instanţei, se arată că 
iniţial scriiitorul a fost supravegheat Securitate pentru "manifestări ostile şi 
relaţii suspecte cu cetăţeni străini" şi mai ales după ce, în 1972, în timpul 
călătoriei în Franţa, la festivalul de film de la Cannes, a demisionat din 
funcţiile deţinute în ţară si a dat "o serie de interviuri cu caracter calomnios 
la adresa partidului şi statului”. S-a întors în ţară în acelaşi an, fiind urmărit 
pentru "clarificarea poziției faţă de politica partidului", se arată în documen- 
tele de la dosar, în care se mai precizează că a primit numele conspirativ 
"Baltag", pe care l-a folosit în perioada 1972-1988. 

Potrivit documentelor CNSAS, dosarul "Baltag" a fost închis în 1987, 
după cum arată Raportul cu propunere de închidere a Dosarului "Baltag" din 
9 mai 1987 semnat de It. col. Achim Victor, Serviciul 5, Direcţia 1 anexat. 

"Scriitorul Breban Nicolae Alexandru a fost luat în lucru prin dosar de 
urmărire informativă din ordinul conducerii ministerului, la data de 10 iulie 
1972, pentru atitudiena adoptată în anii 1971-1972, când, participând la 
Festivalul de Film de la Cannes a intenţionat să nu mai revină în ţară. Pentru 
activităţile duşmănoase desfăşurate, Nicolae Breban a fost avertizat în anii 
1975, 1976, 1977. Paralel cu măsurile de temperare, s-a acţionat şi pentru 
dezamorsarea oricăror situaţii de natură a-i stimula înclinațiile contestatare. 
În cursul anului 1977 a fost luat în contact pentru a fi folosit la temperarea lui 
Paul Goma şi determinarea acestuia de a renunţa la acţiunile preconizate. 
Ulterior, a fost menţinut în contact pentru influențare ti exploatare informa- 
tivă. Începând din 1979, în baza unui paşaport cu viză pe un an, prelungită 
consecutiv, a stat majoritatea timpului la Paris, udne şi-a publicat până în pre- 
zent trei dintre romanele apărute în ţară. Concomitent, a publicat în România 
două noi cărţi, păstrându-şi apartamentul din Bucureşti. Deşi, întreţine relaţii 
şi este constant curtat de elemente ostile din emigrație, Nicolae Breban nu s- 
a angrenat în acţiuni necorespunzătoare la adresa ţării. Faptul că locuieşte la 
Paris, unde îşi publică unele din cărţile sale, fără a avea un statut de disident, 
ori a face declaraţii defăimătoare în presa reacționară, a "iritat" mai multe ele- 
mente ostile din emigrație, între care Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul 
Goma, care îl discreditează, prezentându-l ca pe un "agent comunist trimis cu 
sarcini în străinătate". Este legat de ţară şi mulţumit cu faptul că editurile îi 
publică în continuare cărţile, iar presa de specialitate face referiri la ele. 
Având în vedere cele raportate, propunem: închiderea dosarului de urmărire 
informativă prin influențarea pozitivă a celui în cauză şi compromitere", se 
arată în raport. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 318 


x 


Ce spun criticii români despre colaborarea cu Securitatea a 
scriitorului Nicolae Breban (Rom lib) 6 Aprilie 2011 

CNSAS: Scriitorul Nicolae Breban a fost colaborator al Securității 

Breban îi "turna" direct la Plesitä pe Paul Goma, Monica Lovinescu si 
Dumitru Țepeneag 

Criticul şi academicianul Eugen Simion şi Nicolae Manolescu, 
preşedintele Uniunii Scriitorilor din România (USR), au sarit in apararea 
scriitorului Nicolae Breban care a fost acuzat de colaborare cu Securitatea. 

Eugen Simion a declarat pentru Mediafax, privind decizia de colaborare 
dată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) în 
cazul lui Nicolae Breban, că are doar o întrebare: "Numai scriitorii au cola- 
borat?". 

"Numai scriitorii români au colaborat cu Securitatea, de se ocupă numai 
de ei?", a spus Eugen Simion. 

De asemenea, Nicolae Manolescu a declarat că nu a văzut dosarul de la 
CNSAS al lui Nicolae Breban, precizând că "trage nădejde" în continuare că 
"nu este ceva foarte grav". 

"Nu pot să am nicio reacţie, pentru că nu am văzut dosarul. Dosarul i se 
comunică autorului şi apoi celui care a cerut, respectiv conducerii Uniunii 
Scriitorilor. Eu trag nădejde în continuare - sunt optimist şi credul de felul 
meu - că nu este ceva foarte grav. Eu aş vrea să fie o prostie, un fleac", a spus 
Nicolae Manolescu. 

EI a precizat în glumă: "Nu am observat până acum să mă fi turnat". 


Implant: 

“Turnătorii pentru .„Bunavestire" 21 februarie 1977 

Nicolae Breban: «A trecut ieri pe la mine o ziaristă de la ,, Times" 
(Dessa Trevisan - precizarea mea - P.G.) şi m-a întrebat dacă este adevărat că 
Paul Goma a fost arestat. Şi am spus: „Omul e liber, a fost la mine"(...) M-a 
întrebat dacă are o bază intelectuală Paul Goma, am spus că nu are, le-am 
spus că noi nu suntem o ţară ocupată (! - contrazicîndu-l oportun pe Goma 
care, în Scrisoarea către Kohout afirmase că România este ocupată de 
români - precizarea mea, P.G.). A apărut ceva? 

Nicolae Plesitä: Da, a dat-o frumos. Evident că a redat ceea ce i-ai trans- 
mis dumneata”. (despre Trevisan vorbeşte - n.m. P.G.)»(...) 


(Ev. Zilei) Comentarii 

6 aprilie2011, 20:38. Ochiul bleu 
Si eu, in sinea mea, ii banuiesc pre multi dintre cei numarati de tine ca ar fi ciripit, 
da' in lipsa de probe cred ca cel mai sanatos e sa nu lansezi acuzatii de-a-nboulea. 


6 aprilie, 20:36. cadrilater 
ar fi mai usor sa-i numit pe cei ce NU AU COLABORAT, se pare ca a fost un feno- 
men de masa! 


6 aprilie, 19:15. citizen kane 
ce treaba are articolul despre breban cu poza in care apare (si) manolescu? ce legatura 
are manolescu cu articolul asta? 


6 aprilie, 20:17. Garfield*motanu 
Pai, si el pâra de zor! hehehe! Gm. 


(...) 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 319 


6 aprilie, 17:59. Un Roman cand apare si numele lui: Nistorescu, Buscu, Tanase, 
Manolescu, Sanziana Pop, Poate Dinescu, cine mai stie intr-o tara de Groseni, 
Romoseni, Stolniceni, Tudoreni! 


6 aprilie, 21:09. CORECT 

Corecta intrebarea. Stiati ca Stelian Tanase este fiu de nomenclaturist (e drept, de 
mana a doua), iar pe vremea odiosului facea materialele pentru Corneliu Ciontu 
(electrician la origine), care era mare secretar mare la CM Bucuresti? 


(pescuită din Rom. lib.): 


“3. … eu, securit (lovit de securi )... 21:51 Î 6 Aprilievoila ! 

… sper ca macar pentru marii opozantzi ( nuuu dizidentzi cu aprobare de la 
secu...) sa se desecretizeze integral dosarele pentru ca sa putem vedea toate 
tentaculele caracatitzei...shi nu numai mortzi (plesita) sau muribunzi (breban 
) shi asta inainte sa constatam de exemplu in cazul goma "pecumca " s-a re- 
fulgerat"-re-fugit nu numai in sinele propriu (o fi parisul ?! nuuu...) ci azi- 
miine in "re-fugiul suprem " (scuze maestre ) chiar daca noi - unii - ii dorim 
sa mai traiasca o viatza ca o suta de vietzi fericite ! pacat doar ca i s-a suflat 
nobelul asta jubiliar de caderea comunismului pe care - nobel - il merita mai 
mult decit h. m. - ca alde ashtia nemtzii au fost menajatzi-protejatzi ca sa 
poata fi vindutzi pe marci multe...” 


Joi 7 aprilie 2011 


După spusele ei de ieri, Ana se va întoarce azi acasă; ce bine, 
ce bine! Mă întreb ce să-i prepar pentru ca şi prin papile să se 
simtă în cuibul ei, la ea. Voi recurge la eternul pui la cuptor. 


x 


Si acum ce fac eu cu stogul, claia, mormanul de ştiri despre 
Breban? Nimica. Dealtfel, discuţia telefonică avută cu Plesitä a 
mai fost publicată la ziar, eu am reprodus-o în jurnal - dar nu 
strică să fie repetată. 

Mai există, alături de Breban si Besoiu. Nu am pomenit 
nimic de belatrul actoraş sibienaş (nu mi-a făcut nici cald, nici 
rece: pe când eram eu elev la Gheorghe Lazăr, Besoiu era actor 
consacrat), dacă în motivațiile pentru care fusese dat în... 
urmărire nu ar fi fost si: “l-a turnat pe Caramitru”. 

Instinctiv, am derapat: dar Caramitru pe cine va fi turnat? 
Doar în 24-25 decembrie 1989, în casa lui, a telefonat unui 
“Nicolae”, poftindu-l “la revoluţie” (iertare, am folosit minuscu- 
lele); Victor Lupan, prezent, l-a întrebat pe cine invitase : pe 
Breban?, iar Caramitru, senin: 

«Pe generalul Plesitä». 

Să fiu crezut: nu aştept neräbdätor să-i vină rândul la 
“demascare-în-ziare” si lui Manolescu. Ştiu că, ori îi va veni, ori 
nu-i va veni, Niki al Monicăi, nepot al academicianului reserist 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 320 


Otetea, protejat de tovaräsul Burtică, maternat de Ivaşcu, prieten 
de idei cu Ivasiuc: nu a fost niciodată un om curat. 

De ce? Cum, de ce?“Demascarea” mea ca antisemit, ce este, 
dacă nu delatiune, turnătorie ordinară a Manolescului Nicolae? 
Că a avut loc în public - la Congresul cutare al Scriitorilor 
români - n-o face mai “prezentabilă”, nici mai morală; tot turnä- 
torie se cheamă, oricât s-ar strădui Gârbea să i-o cosmetizeze. 


Vineri 8 aprilie 2011 


Azi sper să fie ultima ştire despre Breban: 


“Nicolae Breban, la „judecata“ colegilor de breaslă 
7 aprilie 2011, 19:17 Î Autor: Dan Boicea MEDIAFAXScriitorul 
Nicolae Breban este suspectat că ar fi fost colaborator al Securităţii 

Scriitorul loan Groşan, academicianul Eugen Simion, criticii Alex. 
Ştefănescu, Luminiţa Marcu şi lon Bogdan Lefter şi poetul Florin Iaru vor- 
besc despre contactele lui Nicolae Breban cu puterea comunistă. Scriitorul 
Nicolae Breban a fost acuzat de Consiliul Naţional pentru Studierea 
Arhivelor Securităţii (CNSAS) că ar fi colaborat cu Securitatea. 

Principalele probe sunt mai multe transcrieri ale unor discuţii telefonice 
între Nicolae Breban (74 de ani) şi generalul Nicolae Pleşiţă (1929-2009). 
CNSAS i-a verificat dosarul lui Breban în urma unei cereri făcute de Uniunea 
Scriitorilor, dar şi pentru calitatea sa de membru al Academiei Române. 

Eugen Simion, membru al Academiei Române, consideră că deoarece 
Breban a fost membru în Comitetul Central al PCR nu avea nevoie să lucreze 
cu Securitatea. „Cred că el cunoştea nişte generali de Securitate, discuta cu 
ei, dar asta nu înseamnă că a colaborat cu Securitatea. El nu are un angaja- 
ment semnat". Academicianul spune că este încă valabilă imaginea de disi- 
dent pe care şi-o asumă Breban. „Disidenţa lui a fost vizibilă. Fiind în 
Comitetul Central, a fost împotriva lui Ceauşescu. Cum se împacă cele două 
chestiuni?", se întreabă Eugen Simion. 

Varujan Vosganian, vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România 
(USR), a declarat pentru „Adevărul” că săptămâna viitoare va pune în 
discuţia Consiliului USR situaţia lui Breban, care este membru al acestui 
consiliu. Regula USR cere ca din funcţiiile de conducere să nu facă parte per- 
soane care au probleme în ce priveşte colaborarea cu fosta Securitate. 

Groşan îi ia apărarea Eugen Simion şi Varujan Vosganian 

Scriitorul loan Groşan, el însuşi deconspirat de CNSAS că a fost infor- 
matorul Securităţii, este de părere că dezvăluirile legate de Nicolae Breban 
„sunt false" şi că se confundă o discuţie în care Breban „voia să-i facă un 
bine lui Paul Goma" (! subl. mea, P.G.) cu ceea ce rezumau după aceea 
ofiţerii de Securitate. „Mă mir că CNSAS nu ia în calcul mărturiile celor 
direct implicaţi, ci scoaterile din context făcute de ofiţerii Securităţii”. 
Groşan consideră că nici nu se pune problema ca Breban să fie vinovat. 
„Cartea «Bunavestire», căreia nu i-a dat drumul la tipar generalul Plesitä, ci 
Cornel Burtică, la Editura Junimea din laşi, a fost atacată îngrozitor, într-o 
plenară a Comitetului Central în 1977, de Titus Popovici. lar Nicolae 
Ceauşescu s-a declarat de acord cu Titus Popovici”. 

„Mai vinovat este aparatul de Securitate care a făcut presiuni asupra 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 321 


populaţiei şi în mod special asupra scriitorilor, ca să-i pună în situaţia de a 
colabora. Nicolae Breban nu are o vocaţie a colaborării cu poliția secretă, 
(nu, nu are “vocaţia”, dar ?! - subl. mea, P.G.) dar trăiau cu toţii într-o ţară 
în care ca să-ţi apară o carte, ca să obţii o viză, ca să ai acces la alimente de 
bază, trebuia să faci anumite concesii. Trebuia să simulezi că eşti în relaţii 
bune cu ei. Bineînţeles, este regretabil când un scriitor cedează", punctează şi 
criticul literar Alex. Ştefănescu. 
Valoare contestată 

„Îmbătat de succesul literar, tânărul Breban a devenit membru în 
Comitetul Central al Partidului Comunist Român, probabil iluzionându-se că 
face acolo, ca scriitor, figură «excentrică». Alţii au încercat alte formule de 
«subminare din interior» a sistemului, crezând că-i manipulează ei pe mani- 
pulatorii politici ai epocii", consideră criticul literar Ion Bogdan Lefter. În 
opinia poetului optzecist Florin Iaru, „Breban este convins că are o inteli- 
gentä atât de mare şi că poate juca pe mai multe planuri", încât este foarte 
posibil ca el sincer să fi crezut că îl ajută pe Paul Goma. 

Tânărul critic literar Luminiţa Marcu, care acum câţiva ani repunea în 
discuţie opera brebaniană, într-un articol răsunător apărut în „România lite- 
rară", ne-a declarat: „Singura mea problemă cu Breban este aceea că e un 
scriitor prost, considerat de multă lume un scriitor bun. Dacă a fost sau nu 
colaborator al Securităţii, asta nu schimbă lipsa de calitate a romanelor. 
Pentru mine Breban rămâne un kitsch de realism, dostoievskianism, psiholo- 
gism, toate mimate, caricaturizate şi ajutate de sistemul de promovare bolnav 
din comunism". Doinel Tronaru 

"Trebuie să existe o instanţă care să stabilească vinovăția şi apoi 
publici informaţiile. Cine mai repară o imagine stricată?" 

Eugen Simion fost preşedinte al Academiei Românie 


x 


O dezbatere, din Observator cultural : Fascismul — 
precizări conceptuale Constantin Iordachi (editor) — 
Comparative Fascist Studies. New Perspectives 

Autor: Florin MULLER 

Iată ce fel de “precizări” precizează si de către cine: 


Comentarii utilizatori 
legionarism egal fascism BORIS MARIAN - Sambata, 2 Aprilie 2011, 01:26 un 
articol excelent scris, obiectiv, nu este un text de propaganda, ci de analiza 


O recenzie necesara Michael Shafir - Duminica, 3 Aprilie 2011, 15:13 
Felicit OC si autorul recenziei. Sau invers. Cartea ar merita tradusa in limba romana 
imediat. Felicitari 


H. Avrum - Duminica, 3 Aprilie 2011, 18:14 Observatorului cultural pentru 
lupta continua impotriva antisemitismului, fascismului, legionarismului si a extre- 
mismelor de dreapta. Suntem tot mai putini cei care ducem aceasta lupta si, daca 
nu-i educam pe cei tineri in acest spirit, riscam ca istoria sa se repete. Avem mare 
nevoie de a arata tot Raul pe care il reprezinta gandirea de dreapta, mai ales in 
acesti ani in care asistam la un reviriment al ei. Trebuie sa ne unim din nou, cei puti- 
ni, pentru a stavili Raul si a combate autorii si grupurile care manifesta simpatii in 
aceasta directie (sau care o minimalizeaza prin ignorare). 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 322 


O analiza bine venită Crisanta - Duminica, 3 Aprilie 2011, 21:08 
Chiar dacă textele selectate de domnul profesor Constantin Iordachi fac referiri mini- 
male la Mişcarea Legionară din România, sunt bine venite pentru analiza acestei 
forme clasice de fascism. 


Un hor bine organizat, atacînd la comandă fașizmu” - dar nu, 
Doamne-fereşte, bolşevismul sionist care ne-a înecat în ultimii 
şaptezeci de ani, “graţie”, în ultimii douăzeci şi fostului meu 
prieten, Shafir, purtătorul de servietă al lui Wiesel, nesfârşitul 
falsificator de istorie - şi de geografie, adaug, ţinînd seama că 
ticălosul afirmase că, în aprilie 1944 evreii din Sighet fuseseră 
arestaţi şi trimişi la Auschwitz de către... jandarmii români. 


Sâmbătă 9 aprilie 2011 


Speram să scap de Breban - m-am înşelat: aseara am primit 
(şi eu) un mail semnat de Aura Cristi: îl apără pe Breban ca o 
leoaicä. Şi bine face, altfel, bietul leuscan ar rămâne ne-apărat, 
neajutorat, cu nădragii în bernă şi ce s-ar alege de “lupta pentru 
roman”, al cărui iniţiator şi portdrapel a fost/este El, Nicolae? 


De reţinut: 

“Direcţia de investigaţie a constatat că Nicolae Alexandru Breban a fost 
colaborator al fostei Securitäti, au declarat, miercuri, surse din CNSAS, 
informează MEDIAFAX. 

Decizia de colaborare în cazul Nicolae Breban a fost dată în martie, iar 
dosarul în care CNSAS cere constatarea calităţii de colaborator al Securităţii 
a scriitorului a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de conten- 
cios administrativ şi fiscal în 4 aprilie. 

Primul termen în procesul dintre CNSAS şi Nicolae Alexandru Breban 
a fost stabilit de instanţă pentru 12 septembrie. 

Scriitorul Cristian Teodorescu: Se spunea că avea paşaport de la 
generalul Plesitä 

Scriitorul Cristian Teodorescu spune că este surprins de vestea cola- 
borării lui Breban cu Securitatea. Ceva suspect ar fi fost însă. "Nu se vehicula 
nimic pe această temă în mediul scriitoricesc. În cazul lui Breban se ştia că 
ar fi fost dizident cu voie de la putere, nu că ar fi fost turnător. Singura refe- 
rinţă pe care o poţi vedea despre el e că îl vorbea de bine pe generalul Plesitä 
(Nicolae Plesitä, fost şef al Direcţiei de Informaţii Externe, n.red.) şi asta 
pentru că acesta i-ar fi dat pasaportul", a declarat Teodorescu. 

Emil Hurezeanu: Breban călătorea când vroia în străinătate înainte de 
'90 Fost jurnalist la Europa Liberă înainte de 1990 şi ţintă a Securităţii, Emil 
Hurezeanu îl caracterizează pe Breban ca pe un scriitor care avea relaţii cu 
puterea comunistă. "Ştiam ce ştie toată lumea despre Breban. Că are o relaţie 
deschisă cu autorităţile statului, că avea permanent paşaport şi călătorea în 
străinătate, însă altceva nu ştiu. Erau un om care a vrut să facă o societate a 
scriitorilor români din exil, împotriva Grupului de la Paris - Monica 
Lovinescu, Virgil Ierunca, cam atât", a declarat Hurezeanu pentru REALI- 
TATEA.NET. 

Update: Nicolae Breban trebuia să-l tempereze pe Paul Goma 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 323 


Dupä ce Directia de investigatie a constatat cä Nicolae Alexandru 
Breban a fost colaborator al fostei Securitäti, potrivit unor surse din CNSAS, 
citate de realitatea.net scriitorul a susţinut că nu a colaborat niciodată şi că 
totul este un fals. 

Într-o Notă publicată de realitatea.net apare transcrierea unei convorbiri 
dintre Nicolae Breban şi generalul Pleşiţă din data de 22 februarie 1977. Q” 


Raport cu propunere de închidere a Dosarului "Baltag" 
din 9 mai 1987 semnat de It. col. Achim Victor, Serviciul 5, 
Direcţia | 

"Scriitorul Breban Nicolae Alexandru a fost luat în lucru 
prin dosar de urmărire informativă din ordinul conducerii 
ministerului, la data de 10 iulie 1972, pentru atitudiena adop- 
tată în anii 1971-1972, când, participând la Festivalul de 
Film de la Cannes a intenţionat să nu mai revină în ţară. 
Pentru activităţile duşmănoase desfăşurate, Nicolae Breban 
a fost avertizat în anii 1975, 1976, 1977. Paralel cu măsurile 
de temperare, s-a acţionat şi pentru dezamorsarea oricăror 
situaţii de natură a-i stimula înclinațiile contestatare. In cur- 
sul anului 1977 a fost luat în contact pentru a fi folosit la 
temperarea lui Paul Goma şi determinarea acestuia de a 
renunţa la acţiunile preconizate. Ulterior, a fost menţinut în 
contact pentru influențare şi exploatare informativă. 
Incepând din 1979, în baza unui paşaport cu viză pe un an, 
prelungită consecutiv, a stat majoritatea timpului la Paris, 
unde şi-a publicat până în prezent trei dintre romanele 
apărute în ţară. Concomitent, a publicat în România două noi 
cărţi, păstrându-şi apartamentul din Bucureşti. Deşi, 
întreţine relaţii şi este constant curtat de elemente ostile din 
emigrație, Nicolae Breban nu s-a angrenat în acţiuni neco- 
respunzătoare la adresa ţării. Faptul că locuieşte la Paris, 
unde îşi publică unele din cărțile sale, fără a avea un statut 
de disident, ori a face declaraţii defăimătoare în presa 
reacționară, a "iritat" mai multe elemente ostile din 
emigrație, între care Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul 
Goma, care îl discreditează, prezentându-l ca pe un "agent 
comunist trimis cu sarcini în străinătate". Este legat de ţară 
si mulţumit cu faptul că editurile îi publică în continuare 
cărțile, iar presa de specialitate face referiri la ele. Având în 
vedere cele raportate, propunem închiderea dosarului de 
urmărire informativă "Baltag" prin influențarea pozitivă a 
celui în cauză şi compromitere". 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 324 


x 


Cunoşteam - direct, de la câțiva colegi de celulă - cazuri de 
români deportați, fiindcă ciolovecilor, în gări, nu le ieşeau 
numărul îmbarcaților, fiind ei socotitori cu abacul-pe-degete şi 
cum “în plus” erau tot timpul beţi-turtă... Însă ceea ce relatează 
Virgil Lazăr - deportarea sistematică şi a românilor - care suferi- 
seră până de curând cinci ani de ocupaţie barbară ungurească - 
nu. Aflu că şi ardelenii “nedeportabili” (pentru cine ştie ce 
mari-merite faţă de Marea Uniune Sovietică de fapt: unicul: erau 
unguri), se răzbunau pe câte un român cu care fuseseră în 
conflict, turnîndu-l la ruşi - care-l deportau pe el sau copilul. 
Teribil! 


“SUFERINȚĂ. Mulţi dintre cei luaţi cu japca de sovietici au plătit 
cu viaţa. Odiseea românilor deportaţi în Donbas 8 Aprilie 2011 

de VIRGIL LAZAR Mii de ardeleni din zona Sătmarului au fost 
aruncaţi în minele de cărbune din URSS. 

De la început ţin să precizez că nu este vorba nici de prizonieri, nici de 
condamnaţi în zona sovietică de ocupaţie, ci de români civili, pasnici, ridicaţi 
de la casele lor, fără multe explicaţii, şi duşi în deportare, la muncă obligato- 
rie, o dată cu etnicii germani, în ianuarie 1945, tocmai în minele şi întreprin- 
derile din podişul Donbas din URSS (Ucraina). O dramă umană pe care o 
aflăm dintr-o investigaţie de istorie orală publicată cu 16 ani în urmă, la 
Ravensburg, în Germania, cu sprijinul Forumului Democrat German, filiala 
Satu Mare, sub semnătura prof.univ. dr. Doru Radosav, pe atunci directorul 
muzeului din judeţul repectiv, azi directorul Bibliotecii Centrale Universitare 
şi al Institutului de Istorie Orală Cluj. Volumul redă, ca într-un mic roman 
tragic, soarta deportaților şvabi din satele sătmărene, unde politica sovietici- 
lor, care ţineau strâns la „Numerus compulsus" (ceea ce arăta statistica - n.n.), 
a dus la erori şi abuzuri „strigătoare la cer", cum zic românii. 

În primul rând că au deportat şi fete de etnie germană în vârstă de numai 
15 ani, fete care la destinaţie au fost coborâte în mină să exploateze cărbune. 
Fără milă! Fără scrupule! Apoi, alături de etnicii germani, au ridicat şi trimis 
în Donbas şi numeroşi români, dar şi maghiari. 

Problemă prea „măruntă" 

Astfel, în arhivele deportării, autorul a identificat numeroase nume 
româneşti, precum: Silvăstru, Gherman, Dan, Codrea, Simion etc. Între 
altele, el relevă cazul Mariei Cornelia Bulbuc (născută Sălăjean), fiica 
primarului din Sanislău, fată ce timp de patru ani a fost la muncă forţată în 
Donbas, „graţie" notarului Pal Janos, care, desigur, a ţinut să-i plătescă nişte 
polite celui ales de comună în fruntea localităţii (O supozitie a semnatarului 
acestui text). 

De altfel, din Sanislău au fost deportate 418 persoane, între care se aflau 
şi 94 de români şi 26 maghiari de confesiune reformată. Prefectul de atunci 
al judeţului, dr Ştefan Anderco, după ce a aflat de aceste abuzuri, a protestat 
energic la Ministerul de Interne. El a semnalat că, pe lângă cei 94 de români 
din Sanislău, au mai fost trimişi în deportare alţi 35 de români din Ciumesti, 
la care s-au adăugat Mihai Sipos din Hurezul Mare, Iuliu Sinca din Piscolt, 
Maria Suciu şi Marta Ceteraş din Poiana Condrului etc. Dar prefectul a zis-o 
şi tot el şi-a auzit-o, deoarece cu sovieticii nu putea sta de vorbă despre 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 325 


astfel de probleme ,;märunte". Ce contează, cum zicea cinicul premier al 
Angliei de atunci că circa 80.000-100.000 de etnici germani sunt duşi la 
muncă în URSS ?! Pentru el era o... bagatelă. 

În acest context „fără de lege", nu e de mirare că au fost şi situaţii de ... 
curat ghinion. Autorul redă cazul Rozaliei Dudler, de 19 ani, din Ardud, 
născută în Sao Paolo, Brazilia, care s-a trezit, în ianuarie 1945, în Donbas. 
Şi tot aşa a păţit-o Elena Vitez, născută în SUA. 

De altfel, despre acest fenomen, al deportărilor ilegale, abuzive, ale 
unor cetăţeni români, oameni care nu aveau nimic comun cu nota nr. 031 a 
Comisiei Aliate de Control pentru România (Comisie curat “aliată”, 
alcătuită, exclusiv din ruşi - am cunoscut-o şi noi, refugiații, ca “cetăţeni 
sovietici “repatriabili-în-Siberia ” - nota mea, Paul Goma), autorul preci- 
zează: „Erorile deportărilor nu fac altceva decât să confirme, pe de o parte, 
că evenimentele tragice ale istoriei escaladează orice distincţii etnice, confe- 
sionale, iar pe de altă parte, comunitatea umană asupra căreia s-a repercutat 
o istorie potrivnică devine solidară în evoluţia ei". 

Partea doua a cărţii descrie drumul, în realitate un început de infern, cu 
victimele de rigoare şi, apoi, redă, cu lux de amănunte, viaţa pe muchie de 
cuţit din lagăre. Erau -40 de grade Celsius când deportații din Satu Mare au 
ajuns la destinaţie. Adică în lagărele de la Gorlovka, Nikitovea, Cistekova, 
situate în podişul Donbas, tarversat de fluviul Donet, podiş cu multe mine de 
cărbune, dar şi metalifere. Apoi, foametea făcea ravagii: mâncau frecvent 
porumb crud sau prăjit, furat din lanurile colhozului, coji de cartofi aruncate 
din bucătării, alte resturi... 

Cum i-au ajutat ucrainenii pe deportaţi 

Autorul redă şi unele aspecte care reliefează un anumit umanism ale 
localnicilor colhoznici, săraci şi ei, dar care, din milă, le dădeau, uneori, 
deportaților, alimente din ceea ce avea prin casă. Între aceste gesturi 
omeneşti, scrie şi de faptul emotionant că un paznic de câmp al colhozului a 
venit în lagăr, discret, ca să-i anunţe pe deportaţi că „de mâine se recoltează 
porumbul, „aşa că la noapte mai puteţi lua stiuleti din lanuri". La foamete se 
adăuga munca extrem de istovitoare, încât multi nu s-au mai întors, fapt 
relevat şi de listele decedatilor publicate din unele localităţi. Din Foieni, de 
pildă, au murit 84 de oameni, iar din toate satele inventariate peste 200... Un 
sacrificiu de sânge pentru „înflorirea" URSS dat si de românii din Sătmar. 


1. pentru rusofili 00:16 Î 8 Aprilie Gheorghe Popescu Felicitari RL pentru 
articol. Fratele bunicului meu a murit in Siberia. Era un simplu taran dintr-un sat 
nenorocit de Baragan. Singura lui vina a fost ca a existat in timpurile alea. A fost luat 
pe sus de rusi si nimeni n-a mai auzit nimic de el timp de 14 ani. Doar datorita unei 
intimplari rudele au aflat despre el ca a ajuns in Siberia. Toti il credeau mort de mult. 
Oricum, nu l-au mai ... 


2. Romanii din Donbas 00:53 Î 8 AprilieNicolae-Canada L-as invita pe Dul 
Iliescu sa comenteze tragedia romanilor/ungurilor/nemtilor/etc din gulagul fericit al 
comunismului, pe care domnia sa la slujit cu certitudine si incredere in viitorul fericit 
al intregii lumi. 


3. ORA ADEVARULUI 05:39 Î 8 Aprilieuzi Curajos articol despre 
Holocaustul nostru. Nu de "IALTA"dar despre holocaustul altora e plina istoria si 
prezantul. 


4. unde-s comentariile?? 09:33 Î 8 Aprilie ofiter la un articol atat de grav si 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 326 


zguduitor, nu prea se arunca nimeni sa comenteze!! sa-i suparam pe prietenii nostri 
rusii???? ia sa fie ceva ci bascosu, cu moni, cu iri, oana...eheeeceiii!!! 


5. ce-ati patit? 12:21 Î 8 Aprilie mihai Ma mir ca "Romania libera” mai cata- 
dicseste sa scrie si despre dramele Romanilor, dupa ce ne-a burdusit cu Holocaustul. 


6. trista soarta noastra sub rusi,, 19:27 Î 8 AprilieMAN DPV Intristator articol 
dar pe cand unul mai amplu asupra celor 130 000 de soldati si ofiteri romani luati pri- 
zonieri de armata bolsevicaDUPA 23 AUGUST ACEL ACT RUSINOS AL UNUI 
OARECARE MIHAI traitor pe pamantul ROMANIEI.SAU MAI INTORS 7000. 


7. pentru DPV (de la ce vine asta?) 19:39 Î 8 Aprilie Gheorghe Popescu Scris 
de MAN DPV Intristator articol dar pe cand unul mai amplu asupra celor 130 000 de 
soldati si ofiteri romani luati prizonieri de armata bolsevica DUPA 23 AUGUST 
ACEL ACT RUSINOS AL UNUI OARECARE MIHAI traitor pe pamantul ROMA- 
NIEI. SAU MAI INTORS 7000. In ziua de azi sint ponegriti turnatorii securitatii, dar 
nimeni nu spune nimic de securistii in sine.Tu il acuzi pe regele Mihai ca a vindut 
armata rusilor. Ma indoiesc ca regele ar fi putut spune ceva in fata invadatorilor. 
Oricum, istoria nu pomeneste nimic, si sint sigur, comunistii n-ar fi scapat momentul 
sa-i mai puna o piatra de git. De unde stii tu toate astea, ai trait ... 


8. Romanii din Donbas 21:57 Î 8 Aprilieflorin Scris de Nicolae-Canada 
L-as invita pe Dul Iliescu sa comenteze tragedia romanilor/ungurilor/nemtilor/etc din 
gulagul fericit al comunismului, pe care domnia sa la slujit cu certitudine si incredere 
in viitorul fericit al intregii lumi. Ce folos daca ar comenta; sunt slabe sperante sa-l 
vedem pe Ion Iliescu ca realizeaza drama prin care au trecut atatia romani in perioada 
comunista...el a trait o alta realitate. 


9. Dramele! 10:12 Î 9 Aprilierebel Scris de ofiter la un articol atat de grav si 
zguduitor, nu prea se arunca nimeni sa comenteze!! sa-i suparam pe prietenii nostri 
rusii??? ja sa fie ceva ci bascosu, cu moni, cu iri, oana...eheeeeiii!!! 

Dramele reale se pare ca nu sint atit de atractive pentri indivizii marginiti care 
au comp.si tastatura e mmmult mai ineresant ce face pitipoanca x.Am cunoscut 
personal in 1978 o femeie de linga Arad,svaboaica care avea 15 ani cind a fost 
deportata in Donbas. Cu mari reticente a povestit cite ceva din calvarul trait. I-a cres- 
cut par pe fata si pe miini ca la maimute din cauza lipsurilor proteice si ... 


10. sigur ca te miri 10:25 Î 9 Aprilieadam Scris de mihai 
Ma mir ca "Romania libera" mai catadicseste sa scrie si despre dramele Romanilor, 
dupa ce ne-a burdusit cu Holocaustul. nu e o placere sa fi dus la munca silnica in nici 
un caz. sa fi asasinat numai pentru faptul ca esti o alta natie,o minoritate,de mic 
prunc,copil,femeie,barbat,batran este o crima care se cheama GHENOCID. 
vezi numai ceea ce vrei sa vezi... 


2 comentarii (la Breban) 

ION2011-04-08 09:26:21 

FACEA DIZIDENTA IN COMITETUL CENTRAL BREBAN ! O PROPUN CA 
GLUMA ANULUI ACEASTA ZICERE " MONSTRUOASA " A OPORTUNISTU- 
LUI EUGEN SIMION ! FAC PRINSOARE CA SI SIMION ERA UN VAJNIC 
TURNATOR ! SI EL SI BREBAN SE DUCEAU LA PARIS IN EPOCA COMU- 
NISTA CUM MERG EU ACUM LA CARREFOUR... IN LOC SA-I CEARA IER- 
TARE IN GENUNCHI LUI GOMA , SCRIITORASII NOSTRI SECURISTICI SE 
LAFAIE IN ACADEMIA ROMANA ! 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 327 


gheroghe gutza de papu2011-04-08 13:53:16 

Cinismul in Romania este la loc de cinste. Sau e si asta o glumä: GROSAN il apara 
pe BREBAN. Sa nu-ti vina sa crezi ca cineva care a colaborat are tupeu sa mai si 
apere. In numele cui? Al DREPTATII? AL ADEVARULUI? GROSAN a devenit 
deci GARANT al CINSTEI SI OANOAREI? OARE CHIAR E TARA LUI 
PAPURĂ VODA AICI? Cu oroare Gheorghe Gutza de Papuresti 


x 


“Comentatorii” «cazului Breban» bat apa în piuä, se pome- 
nesc dîndu-şi cu părerea în necunostintä de cauză. 

Prietenul Liviu loan Stoiciu crede - ferm, dârz - că Breban 
nu a putut fi informator al securității (la prezentul perpetuu, nu 
al “fostei Odioasei Instituții”), pentru că... nu există hârtii dove- 
ditoare! Care... hârtii, dragă LIS? Certificate de turnător? Mai 
cunoşti vreun denuntätor posesor de diplomă de... revoluționar, 
pardon, de ne-turnător? Eliberată de cine: de Securitatea Eternă, 
prin periscopul ei, CSNAS? “Diplomă de om cinstit, nesecurist” 
- ca Voiculescu Crescent? Ca prietenul meu Gelu Voican- 
Lindyk? Ca Babiuc, alt prieten al meu? Cum îi ziceai Instituţiei 
Supreme care garantează moralitatea, ne-securitismul individului 
în chestie? CSNAS? Dar ce, tu nu ştiai, dragă LIS, că acesta este 
numele conspirativ (conspirativ pentru cei care nu vor să vadă că 
negrul e negru, nu cenuşiu, cu atât mai putin alb) al neo-fostei- 
Securităţi, alcătuită din câţiva veterani ai Spurcatului Organ - 
supravietuitori-în-patul-lor, fiindcă nu am ştire ca alde Nicolsky, 
Drăghici, Pleşiţă să fi “efectuat” măcar o excursie în subsolurile 
Securităţii - ce să mai vorbesc de criminali ca Enoiu, încă 
pensionar, sau nesfârşitul naţionalist român Ristea Priboi ieşit din 
şcoala unde coleg de grădiniţă a fost cu Vadim Tudor - dar să nu 
ne culcăm pe urechea ceea cu... scaunul lăsat gol - fiindcă cine 
sunt junii şi vânjoşii din noua generaţie care au populat CSNAS- 
ul dacă nu fiii, nepoţii, cumnätelele lor şi ale colegilor-lor-de- 
cazarmă-M AI? 

Câţiva comentatori au observat (şi ce bine le-a făcut lor, pe 
la obrazul propriu şi personal, întru autoconsolare) că... Breban 
nu avea nevoie să fie denuntätor, pentru că. ..era membru al C.C.! 

Ei şi? Dar era Breban, devenit membru al C.C., un om 
normal? 

Eu am fost martor al anormalizării omului şi scriitorului 
atunci când, în primăvara 1970, în absenţa lui Geo Dumitrescu, 
redactorul-sef al revistei România literară, ne-a venit activistul 
C.C. Rădoi şi ni l-a... - a, nu prezentat, nici recomandat ca viitor 
şef pe colegul nostru Breban - ci ni l-a impus! Nu avea firman de 
la Poarta Ceauşă, dar nu era necesar, scriitorii români erau perfect 
dresați, erau, ca să să spun o vorbă ră: reeducați-fără-Piteşti. 

Si am mai fost martor la o scenă uluitoare (am notat-o): 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 328 


Țepeneag, prieten al lui Breban, a dat să intre în biroul noului şef, 
dar vechea secretară şi veterană turnătoare Adi Fianu 1-a barat 
calea: 

«Tepe, la tovarăşul redactor şef (până alaltäieri acela era, ca 
între prieteni: “Nicolae”) nu se intră fără programare!» 

Țepeneag a luat intervenţia Eternei Adi ca pe o glumă - 
proastă, dar glumă - şi a încercat să forţeze intrarea... În acel 
moment uşa s-a deschis şi în cadrul ei s-a arătat tovarăşul : avea 
cu vreo 75 centimetri mai mult în înălţime decât ieri, însă 
Țepeneag nu va fi observat Creşterea Imperiului Breban, privirea 
nu îi urcase mai sus de brăcinarul brebanestru, a dat să pătrundă 
în biroul directorial: nu s-a putut: directorialul ocupase tot cadrul 
uşii. Țepeneag, aurit: 

«Nicolae, voiam să-ţi spun că...» 

«Înscrie-te pe listă, la Adi Fianu», i-a comunicat, sec, 
Brebanul-sef. 

Am uitat să spun că, o jumătate de oră mai devreme îl întâl- 
nisem pe coridor pe Iulian Neacşu - alt bun prieten al noului şef: 
părea a fi zăpăcit, îşi tot găurea tâmpla cu degetul arătător: 

«Ce-a pätit Breban? S-a tâmpit de tot? Auziţi: ca să-i 
vorbesc, trebuie să mă înscriu pe lista de audienţe, la Adi Fianu!» 

Ce să fac eu, acum? Să afirm că din clipa în care Neacşu 
spusese că, pentru a-i vorbi lui Breban, trebuia să se înscrie pe 
lista de audienţe, înţelesesem ce se petrecuse cu Breban? 
Mi se va replica: eu nu eram prieten cu Breban - ca Neacşu, ca 
Țepeneag? Intorc observaţia; dar dacă tocmai din acest motiv 
intelesem ce se petrecuse cu agregatul brebant: nu numai că lui 
i se umflase “personalitatea” cu trei sferturi de metru, dar perso- 
nalitätile prietenilor lui - Neacşu, Țepeneag - se micşoraseră, 
intraseră la apă, se zbârciseră, încât titularii nu mai puteau 
percepe cea ce era normal să priceapă la prietenul lor, Nicolae? 

Fiindcă nici ei nu mai erau persoane normale. Dar erau cei 
care îl “apreciază” acum pe Breban? De-o pildă Groşan, în 1989, 
când declarase că putuse face călătoria la Paris “datorită unei 
burse date de Domnul Breban”, când bursa aceea fusese 
provocată de Țepeneag, pe lângă Anette Laborey? De-o pildă 
Eugen Simion? De-un paregzamplu Mircea Dinescu? - dar cine 
mai ia în seamă râgâiturile, bäsinäturile pe cale bucală ale 
Slobozeanului, în afară de cei recunoscători că (încă) nu i-a dat în 
gât cu ce ştia de la CC. al CSNAS şi cu viitorii frecventatori ai 
crâşmei “Mircea, fă-te că eşti revoluţionar”, de pe când îl servea, 
cu şervetul pe braţ, pe ditamai magraonul analfabet Marean, sub 
privirile încurajator-aprobatoare ale lui Hurezean, Stelian 
Tănase, Eugen Simion... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 329 


De mirare că Liiceanu, Pleşu, Adamesteanca, Blandianca, 
Buzura, Patapievici, Mihăieş nu s-au exprimat până acum - 
fiindcă or fi ei cu muscoaie pe căciuli (nu ca tovărăşica Mona, 
doar cu musculite de oţet), dar nu chiar atât de idioţi, încât să 
vorbească de funie în casa turnătorului. 

Sunt întru totul de acord: Breban nu avea nevoie să toarne: 
el ca nembru avea alte mijloace de a-şi lovi, neutraliza, elimina 
din cale-si adversarii - dar oare Breban însuşi cunoştea acest 
adevăr : că el nu avea nevoie să...)? 

Nu este sigur. Dovadă: i-a comunicat lui Pleşiţă despre mine 
“adevăruri” de care Securistul Suprem nu avea nevoie, însă 
Breban nu şi-a dat seama că făcînd acele afirmaţii despre un 
coleg - colegi eram noi doi, abia ieşiţi din audiența cu Burtică - a 
intrat cu amândouă picioarele în detaşamentul turnătorilor de cea 
mai abjectă specie. 

Din acest motiv, încă din primăvara anului 1977, l-am consi- 
derat pe Breban, nu informator al Împutitului Organ - ca Ciachir, 
Băran, Valentin Silvestru, Adi Fianu, Dan Zamfirescu - ci agent 
de influenţă. Acel personaj (ce personaj - personalitate!) care nu 
are diplomă de turnător, nu a semnat nici un angajament, nu a 
primit bani, dar vorba ceea: face ce a făcut Breban, din... 
patriotism! Şi este nefericit, ofensat de moarte pentru că nu este 
tratat de patriot, ci de vulgar turnător. 

În delirurile lui de toapä ardeleneascä, dezväluite de Dorin 
Tudoran, Breban se arăta ultragiat că “cei care îi băuseră whisky- 
ul îl vorbiseră de rău mai apoi”. Eu, iată: în 1977 i-am făcut lui 
Breban două sau trei vizite acasă, unde îmi va fi oferit un pahar 
din această băutură mitică (sunt tentat să-i mut accentul pe a doua 
silabă, ca să dea: mitică), însă, politicos, am declinat. 

În schimb (detest din inimă în-schimbul!, dar n-am ce face), 
Breban, la începutul anului 1978, a locuit în apartamentul nostru 
de la Paris câtă vreme noi am fost într-o călătorie în Anglia şi, 
chiar de nu mi-a băut - el, mie - whisky-ul, a avut un acoperiş 
deasupra capului. Ei bine, în acest timp, Breban, cel care dormea 
în aşternuturile mele, a vizitat editura Seuil, pe cale să-mi 
editeze volumul de mărturii despre 1977 (“Le Tremblement des 
hommes” - “Culoarea curcubeului”) flancat de Aurora Cornu şi 
de Vera Lungu şi m-a descris faţă de redactorul responsabil al 
cărții ca un autor fără valoare, se şi miră că o editură atât de pres- 
tigioasă se compromite cu unul ca Goma... Redactorul (Jean- 
Pierre Barrou) l-a lăsat să-şi termine discursul, apoi a scos din 
sertar un exemplar din: “În absenţa stăpânilor”, între filele căruia 
se aflau alte file, manuscrise: recomandarea lui Goma de a se 
edita, la Seuil, volumul colegului şi prietenului său Breban... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 330 


Însă mai înainte, în 1976, Breban şi cu Ivasiuc fuseseră la 
Stockholm - cu treburi editoriale: am impresia că lui Ivasiuc îi 
apăruse o carte, lui Breban ar fi urmat să-i apară... Şi pentru ce 
anume pledaseră cei doi scriitori, pe lângă Coeckelberghs, 
editorul? Nu pentru publicarea unor alți scriitori români, ci 
împotriva publicării, de către acelaşi editor, a cărţii lui 
Goma: “Gherla”. De acord, această “acţiune” culturală nu 
fusese de-a dreptul... delatiune, ci vulgar vorbind: “punere bine”. 

Nu mai tin minte dacă, înaintea cuplului Breban-Ivasiuc sau 
după, tot la Stockholm, fusese o altă pereche (de scriitori): 
Toiu-Bäläitä. Oricum, dacă nu în acelaşi scop (descurajarea lui 
Coeckelbergs de a edita Gherla), în nici un caz ca să vorbească 
de bine un autor şi o carte - din contra... 

Tot prin 1976 Breban şi cu Ivasiuc fuseseră la Miinchen, la 
Noël Bernard - culturalul lor voiaj a fost descris de Ioana 
Măgură, soția lui Bernard, într-o carte de mărturii apărută în urmă 
cu vreo 30 ani. 

În fine - dar nu cronologic - acelaşi cuplu de scriitori (Breban 
-Ivasiuc - îi vizitase pe Monica Lovinescu şi pe Virgil Ierunca, la 
Paris, ca să le reproşeze amar (şi vehement) că îl “cultivă” 
pe netalentatul Goma, în... detrimentul unor adevăraţi scriitori 
de mare valoare - ca ei, Breban şi Ivasiuc. 

Cum să fie numite aceste demersuri colegiale, scriitoriceşti? 
Eu, naiv făceam ce credeam că este normal să fac, ce făcuse 
Țepeneag cu mine şi cu oniricii săi: încercasem să propun 
editurilor franceze, să redactez referate în favoarea traducerii 
unor cărţi ale unor autori pe care îi pretuiam: acelaşi Breban, 
Bănulescu, Buzura, Adameşteanu... Nu voi spune : «Şi iată cum 
îmi “plătea” Breban “serviciul făcut”, ci : “lată cum înţelegea 
Breban să facă, nu un “serviciu”, dar un... contraserviciu unui 
coleg, şi el scriitor - nu concurent, nu adversar, cum gândeau 
Ivasiuc şi Breban relațiile dintre noi - scriitori, dragă doamne... 

Că Breban este/va fi considerat delator, turnător - treaba 
“colegilor” săi. El nu mi-a fost coleg, nici... concurent (cum 
credea el, ca şi Ivasiuc, considerînd câmpul literaturii o arenă în 
care se luptă pe viaţă şi pe moarte gladiatorii, nu cu gladiile, ci cu 
vorbele rele ale punerii-bine... la sindicatul lor, MAT). 

El, Breban, nu mi-a provocat “nepläceri” - ca Ivasiuc, de 
pildă, ca Manolescu, antisemitizatorul şi ai săi dulăi de curte. 

Însă nici bine nu mi-a făcut. 

Mi-a devenit, cu timpul, indiferent - aşa să rămână. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 331 


Duminică 10 aprilie 2011 


Noapte grea: se vede că am răcit: mă dor articulațiile, mai 
ales ale şoldurilor;, mă mişc prin casă cu mare dificultate, mă 
doare gâtul... 


Luni 11 aprilie 2011 


Tot răcit rău, tot lovit cu leuca-n cap. Nu am echilibru, în 
continuare, însă parcă au diminuat durerile în şoldul stâng şi in 
gât. Progrese, ce să zic! 

Fata lu” tasu, Mariana de la Bälti-Suceava mi-a trimis textul 
său, tradus în franceză de domnului Vitalis Prisăcaru. 

Ia să-l videm: 


“Paul Goma: Le Calidor 
— Acasarabia utopique entre Chaos et Cosmos 
Mariana PASINCOVSCHI 

Keywords: literariness, original esthetics, childhood, refuge, poe- 
ticity, carnival, Chaos, Cosmos 

En montrant l’origine du roman des espèces « inférieures », 
«non-conformistes », opposées à la fixité et à l’isolement de la sphère 
dominante de la société, M. Bakhtine entreprend une étude sur la genè- 
se du roman, en révélant les « deux lignes stylistiques » dans le déve- 
loppement de ce genre : il s’agit du « roman sophistique », qui a 
influencé les espèces « supérieures » de la prose, et « la satire antique», 
qui a influence les espèces « inférieures » - « ici, on exerce un “scepti- 
cisme radical” envers les mots ‘sérieux’, ‘littéraire’, ‘correct’, ou 
envers les mots ‘autoritaire’, ‘solennel’, ‘pathétique’, qui seront défor- 
més, taquinés, dégradés dans le langage du bouffon, du fou, du picaro, 
ces personnages et images représentant - selon une autre affirmation — 
‘le berceau du roman européen moderne’ » (apud Marian Vasile, 
Bakhtine 1982: 20). 

En distinguant, dans le cadre de la version dialogique — de 
poétique historique — deux lignes de premier plan dans le déve- 
loppement du roman européen: ayant l’origine dans l’épopée et dans la 
satire ménippée, M. Bakhtine considère que la source génétique du 
roman c’est la ménippée, qui descend des genres hybrides du 
« sérieux-hilaire », en établissant une nouvelle direction du roman 
européen, le carnavalesque. C’est de même pour l’origine des romans 
autobiographiques, le répertoire carnavalesque montrant une autre 
facette de l’autobiographie, en la transformant en biographie, en révé- 
lant ses inhibitions et en la montrant dans son état primaire, dans 
l’espace de son intimité. 

Le roman de Paul Goma s’intègre dans la sphère d’un tel tableau 
de la littérature européenne. Grâce à l’appartenance à un système, 
l’œuvre conserve son individualité. L’auteur se sert d’un discours 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 332 


inapproprié, doublé d’opacité, en corrélation avec le principe « l’art 
naît là où la communication se brise » (Lefebve 1971: 27). Sans vou- 
loir photographier une réalité préexistante, la littérature de Paul Goma 
incarne une nostalgie qui reflète ses obsessions, en nous obligeant à 
inventer ce qui nous donne à voir et à sentir. Privé de liberté, l’auteur 
investit l’œuvre de la nostalgie d’une liberté totale, d’où il peut partir 
et où il peut revenir « à la main, de, en, vers le calidor de la maison de 
Mana : le nombril de la terre. L’axe du monde » (Goma 2004: 6). 

Depuis le pré-aller (ce « prologue suggestif », selon Nicolae Oprea), 
l’auteur, en localisant son paradis dans le foyer parental de Bessarabie, 
ressent le besoin de nous expliquer le titre de son œuvre. 
Étymologiquement parlant, calidor serait un parent du corridor 
Français, devenu karidor en russe et adouci par la prononciation mol- 
dave. Il devient, ainsi, un terme spécifique pour la Bessarabie, préféré 
aux slavismes paysans «prispä » (porche), « pridvor » et au turquisme 
« cerdac ». Au-delà de cette explication étymologique, Paul Goma 
attribue au Calidor une signification symbolique : « Calidor, c’est-à- 
dire, belle-nostalgie », en collant le grec kali au roumain dor, en le 
transformant dans le symbole d’un espace privilégié, capable de don- 
ner vie au passé. En choisissant ce mot qui résume presque toutes les 
directions possibles de l’individualité roumaine (le mot particulier rou- 
main dor réunit en soi la nostalgie, la lumière, l’espoir, la patrie, les 
ancêtres, l’amour, la nature), l’auteur dote son œuvre avec les puis- 
sances de la sagesse de l’équilibre, en tempérant le titanisme, mais 
arrêtant aussi le glissement en irrationalisme. En étant le point de 
départ, aussi bien que le point d’arrivée, le Calidor situe l’enfant- 
témoin à la proximité du réel, en veillant, de la galerie de la maison 
paysanne et de la hauteur de « la cheville », le mouvement du monde». 

Ce sont ces catégories, le mouvement, la transformation, l’unité, 
qui deviennent essentielles dans la vision carnavalesque et celle 
rabelaisienne sur l’existence. Mais qu’entend Bakhtine par « carnaval 
» ou « culture populaire du rire »? 

Inspiré par les catégories spatio-temporelles transcendantales de 
la philosophie de Kant, Bakhtine reprend de la physique le terme chro- 
notope, en l’adoptant au sens métaphorique pour définir l’image spa- 
tio-temporelle par laquelle l’homme est représenté dans la littérature. 
En analysant plusieurs chronotopes, le critique s’arrête à un qu’il juge 
d’une « haute intensité émotionnelle et de valeur » : le seuil, qui est 
aussi associée au thème de la réunion, mais son achèvement substantiel 
est le chronotope de la crise et du détour dans la vie. En découvrir, 
chez Dostoievski, des chronotopes voisins au seuil comme l’escalier, 
la salle d’attente et le corridor, mais aussi d’autres chronotopes qui les 
continuent. M. Bakhtine note qu’ils sont les principaux lieux d’action 
dans l’œuvre, les lieux où se passent les événements des crises, des 
chutes, des renaissances, des renouvellements, des décisions qui déter- 
minent la vie de l’homme, ces moments appartenant à un moment 
spécifique du mystère et du carnaval. 

C’est de même avec le roman de Paul Goma. Devenue un moyen 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 333 


de révéler l’idéologique ou l’imaginaire, son œuvre est ce « il aurait 
plus envie de rêver sa vie que de la vivre » de Proust, mais la rêver et 
l’embrasser seulement dans ses écrits. Le sujet, la réalité représentée, 
n’est qu’un prétexte, l’essentiel étant à labri de sa « forme », dans la 
composition et le travail du discours, dans « la fiction brumeuse qui est 
le calidor de la maison de Mana » (Sälcudeanu 2003: 106). 

En prêtant une attention particulière au mot, l’auteur construit sa 
maison archétypale, une maison faite « avec mes mains, une maison - 
des mots » (Goma 2004: 21), le mot étant le commencement de toutes 
les choses. Sans en faire des caractérisations directes et des descrip- 
tions, Paul Goma emploie les éléments de la connaissance sensorielle, 
en envoyant, d’une manière implicite, à la « connaissance par les 
sens» : « Du calidor, je vois bien ma mère, dans la maison, derrière 
moi. Je la sens caressant une fois, encore une fois cette chose-lă, sortie 
des bagages et mise à sa place » (ibid: 266). « Sentir énormément et 
voir monstrueusement, n’est-ce pas la littérature? » (Sälcudeanu 2003: 
107), demande Nicoleta Sälcudeanu, en se référant à la sensorialité 
exacerbée qu’on emploie pour tâter le monde de l’univers de Paul 
Goma. Comme la vue est notre sens fondamental, le verbe voir exige, 
en même temps, une ontologie, comme valeur pertinente, dans la 
mesure où Tudor Arghezi voulais tâter, c’est-à-dire, « connaître » et 
crier : « Ça existe! ». 

En plus de ce chronotope du calidor, on pourrait parler, dans 
l’œuvre de Paul Goma, du chronotope de la nature, du chronotope 
familial-idyllique, du chronotope du temps et de l’espace biographique 
et, enfin, du chronotope de la route. Etant des centres autour desquels 
les principaux événements du sujet du roman sont organisés, ces chro- 
notopes constituent le point de départ de l’œuvre, en parfaite continuité 
avec les écrits de plus tard. En suivant le chronotope de la route comme 
pivot du roman Le Calidor, nous constatons que celui-ci n’est que le 
début d’une route, un art de l’évasion qui résonnera dans d’autres 
romans de ce cycle, tous les aspects étant « vus » et « sentis», d’une 
manière rétrospective, du calidor : il s’agit de l’évasion décrite dans le 
premier chapitre, La Maison, lorsque la mère sort dehors « des choses 
déballées, non envalisées, non en... rien », et le père «un petit détour 
», évasion de ma mère sur le vélo volé pendant la nuit de Chistelnita, 
l’arrivée des enseignantes, toujours sur le vélo, à Mana, la déportation 
de mon père en Sibérie, l’escapade dans les bois, puis à Camincea et la 
fuite sans fin. En traversant, premièrement, le pays natal, la route est 
en mesure de révéler la diversité sociale et historique de ce pays, diver- 
sité que Paul Goma rapporte à Mana, en limitant l’univers à un cercle 
étroit de personnes proches, en révélant ainsi l’unité idyllique de l’en- 
droit, en confondant, cependant, l’histoire des malheurs d’une famille 
avec l’histoire des malheurs d’un pays. 

Tout comme pour « le Grec de l’époque classique, toute existence 
était visible et audible » (Bakhtine 1982: 351), en vivant entièrement 
dehors, de même ici, en vivant dans un espace où Le Calidor devient 
une constance à valeur de axis mundi, l’autobiographie perd son statut 


©Paul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 334 


intime, seulement l’extériorisation et le désir ardent de faire connais- 
sance étant visibles. C’est de là que ses pérégrinations à travers le 
monde ont commencé, c’est ici que les retours spirituels à l’origine et 
aux sources se sont passé, la maison de Mana incarnant le monde idyl- 
lique de l’univers de Paul Goma. 

Au-delà de l’espace terrestre, en haussant l’œuvre « ... pas seule- 
ment d'un metre et demi au-dessus de la cour. Mais suspendue. 
Comme Les Jardins » (Goma 2004: 20), l’auteur se situe entièrement 
dans un dehors de proximité, en jugeant les choses de loin, « avec la 
possibilité de se regarder — en tant qu’individu et en tant que représen- 
tant de la nation — librement et lucidement » (Podoabä 2007: 83). 
Par ailleurs, Virgile Podoabä poursuit : « ... le renouvellement tant 
désiré de la littérature roumaine de chez nous ne se produira qu’en 
conquérant cette dimension : lexil. Je suis porté à croire que la littéra- 
ture roumaine ne se renouvellera pas vraiment jusqu’à ce que nous 
ayons tous une conscience d’exilés! » (ibid.). 

En revenant à l’autobiographie de Paul Goma, nous voyons que, 
loin d’être, comme Philippe Lejeune écrit, seulement « un contrat 
d'identité » de l’auteur avec soi-même, elle est aussi, « sous forme 
fatale, un contrat avec l’histoire accompagnant toujours le soi-même » 
(Simion 2002: 29). Sous forme fatale, c’est cette dimension qui, en 
envahissant l’espace mythique du récit dans lequel — « les hectares se 
reposent, la nuit d’été a l’odeur de foin sec (et arrosé par la rosée), de 
chrysanthème et de Reine et de la nuit..., les abricots tombent des abri- 
cotiers comme des plombs, mais jaunes, jaunes et tachés de rousseur. 
Lorsque la Dame empoigne le tronc d’un côté et ma mère de l’autre 
côté et commencent, toutes les deux, à le secouer, le jaune coule, se 
déplace, du haut, du rond, en bas, dans l’herbe, sur le plat... lorsque le 
ruban de la fille est bleu verdâtre, la pile de foin est joufflue et bien- 
parfumodorée et on sait l’odeur du Paradis : comme les collines de 
Mana quand les vignes sont en fleurs... » (Goma 2004: 27, 33, 87, 91, 
96, 262), - transforme les choses de l’idyllique, du carnavalesque, de 
l’atemporel dans un réalisme grotesque, « assiégé par les vagues d’une 
histoire dont le concrétisme ne produit que l’isolement et la mort : 
l’occupation de la Bessarabie par la Russie en 1940, suivie d’un retour 
très court des autorités roumaines et du départ en exil de la famille, 
donne au narrateur l’occasion de faire, par la voix du professeur Goma, 
des excursions historiques et essayistes qui rappellent les pleurs du 
chroniqueur, sur le fond duquel le dernier Noël de Bessarabie [...] 
apparaît comme une dernière lumière sur une carte progressivement 
engloutie par les ténèbres de l’histoire » (Simion 2005: 382-383). 

On pourrait dire, en rapportant la déclaration à l’ensemble de 
l’œuvre du romancier, que, dans le cas de Paul Goma, il s’agit, comme 
l'explique et justifie sa théorie N. Leiderman (Leiderman 2002), d'un 
mélange du Chaos avec le Cosmos — « Xaocorpabuu » u « 
Kocmorpaduu » (ibid.: 10). 

En essayant de trouver la place de la littérature du XXe siècle 
dans la diachronie des coordonnées historiques et littéraires, en se 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 335 


demandant si c’est juste un « morceau » du processus de création, con- 
fortablement assise dans la chronologie des frontières, ou une partie 
importante du système diachronique, Leiderman révèle deux types de 
culture: celle classique et celle néoclassique ou moderne. Quelle en est 
la différence? 

En considérant que toute œuvre littéraire vise à construire un 
univers fini et original du monde, portant, en ce sens, une certaine 
mythologie, chaque structure mythologique apparaît de la défaite du 
Chaos et l’instauration de l’ordre général ou du Cosmos. 

En se référant à la culture classique, Leiderman estime que les 
réalisations artistiques de ce type, en commençant par les contes et en 
finissant (au moins dans la littérature russe) par le réalisme de Tolstol 
et de ses prédécesseurs, sont orientés vers une harmonie entre l’homme 
et la nature, il y ayant, chaque fois, le modèle de l’ordre universel, 
c’est-à-dire le Cosmos, symbole du ciel et de la terre, de la lumière, de 
la cyclicité de la nature, des étoiles, symbole du foyer et de l’amour. 
Leiderman croit que chacun des courants de la Nouvelle époque — le 
classicisme, le romantisme, le réalisme — ont créé leur propre invari- 
ante relative au Cosmos, invariante matérialisée dans de nombreuses 
variantes artistiques. 

Quant au nouveau type de culture apparu à la fin du XIXe siècle, 
appelé modernisme, le théoricien estime que celui-ci est né première- 
ment de la non-confiance dans l’acquisition de l’harmonie universelle, 
le modernisme, puis l’avant-garde et le postmodernisme, se dirigeant 
non vers une victoire du Cosmos sur le Chaos, mais au contraire, vers 
la poéticité et l’orientation vers le Chaos comme forme indispensable 
et universelle de l’existence. En se référant au Chaos dans le continu- 
um littéraire, Leiderman parle de l’utilisation de cette notion comme 
métaphore du modèle universel de construction de l’univers, qui tend 
vers les formes les plus novatrices de la conscience artistique. 
L'opposition Chaos / Cosmos réside donc dans la construction de toute 
activité esthétique qui se manifeste par d’autres oppositions à des 
époques différentes : périphérie / centre, paradis / enfer, concret / 
abstrait, etc. 

Par conséquent, dans le cadre du modernisme, la relation avec le 
Chaos est, pour la première fois, reconnue comme squelette de la créa- 
tion et vue comme sujet central de celle-ci. Ayant une importance 
majeure dans le processus artistique du XXe siècle, le modernisme a 
réalisé une révision du système entier des valeurs spirituelles, en don- 
nant une impulsion considérable au renouvellement de la conscience 
artistique. En refusant l’espoir de trouver l’harmonie dans le monde 
concret, celui-ci n'a pas renoncé à la soif d’harmonie, en incarnant son 
élan dans le monde du Chaos comme une moins-harmonie, en 
témoignant sur la nécessité de se déplacer per realia ad realiora. 

Nous sommes donc en présence d’une interaction entre le sys- 
tème classique et celui moderne, entre le Cosmos et le Chaos, interac- 
tion visible, en outre, dans les œuvres de nombreux auteurs de valeur. 
Contrairement au postmodernisme qui permet un compromis avec le 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 336 


chaos, le postréalisme est caractérisé par la lutte contre celui-ci, la 
question sur la structure du nouveau concept de ce binôme restant tou- 
jours ouverte. 

En revenant à l’œuvre de Paul Goma, nous pouvons voir, comme 
nous l’avons déjà dit, une combinaison entre le Chaos et le Cosmos, en 
partant du statut de l’exil de l’auteur, situé dans le monde du Chaos, en 
passant par les œuvres de début appartenant à la même dimension, et 
jusqu'aux projections mirifiques des œuvres de maturité situées dans 
le monde du Cosmos. En même temps avec les journaux, on assiste au 
retour à la dimension de l’enfer, de la non-communication à laquelle la 
société le soumet, en l’obligeant à suivre le traumatisme existentiel, « 
les seuls paradis étant ceux perdu », comme le dit Camus. 

Du point de vue schillérien, nous devons souligner, tout comme 
Vasile Morar, que « l’homme est maîtrisé dans son état physique, auto- 
dominé dans son état moral et libre seulement dans son état esthétique» 
(Morar 2004: 28). Cette liberté, entièrement assumée dans le roman Le 
Calidor, donne l’occasion à l’écrivain d’observer, à travers la langue, 
les cordes les plus sensibles de la vie, dramatique et non seulement, en 
passant par le eros des souvenirs, en se focalisant sur les projections 
utopiques, en construisant un cosmos de mots (ici, nous ne devons pas 
oublier que « l’utopisme et l’esthétique sont coordonnés, en se sup- 
posant et en se soutenant mutuellement » (1bid.: 26) : « La langue n’est 
pas un habit qu’on peut enlever et changer quand on veut, c’est plutôt 
un manteau de Ness pour Hercules, elle colle à la peau et on ne peut 
plus l’enlever » (Alexandrescu 2000: 117). Cette langue a, cependant, 
un double avantage, celui d’être simultanément dans deux espaces 
différents, dans deux mondes : l’un suspendu, lié au ciel, appartenant 
au Cosmos, et l’autre terrestre, lié à la terre, appartenant au Chaos, leur 
entrelacement se réalisant sous la terreur du temps et de l’histoire, le 
dernier violentant l’intimité féérique de l’enfance cachée dans le 
Calidor : « Qu’on le veuille ou non, on doit l’accepter : on danse 
comme la puanteur de l’histoire nous le chante (la fille de la géogra- 
phie, pour ainsi dire). Quand elle vise un peuple, un groupe, un 
individu, elle ne le lâche plus! Elle l’aime, mai ne le lâche pas... Dire 
qu’elle te punit pour quelque mauvaise action?; qu’il y a un grain de 
logique — dans sa « logique »? Certainement pas! Lorsqu'elle a l’œil 
sur toi... » (Goma 2004: 179-180). 

Comme « biotope paradisiaque » échappé à toute temporalite, Le 
Calidor a donc aussi un autre aspect, en plaçant l’auteur dans la double 
posture de narrateur et d’historien. Équivalente à la dévastation du par- 
adis imaginaire de l’enfance, l’histoire laisse son empreinte sur l’es- 
pace idyllique, l’enfant vivant d’une manière aiguë les chocs des 
événements qui l’affectent décisivement : la déportation du père en 
Sibérie, la retraite désespérée face aux agresseurs, l’incinération des 
livres roumains par les soviétiques et la fuite sans fin. En mélangeant 
systématiquement les plans et les chronologies, Paul Goma décrit un 
monde ravagé par le temps, quand l’espace et le temps déterminent le 
destin des gens : « comme fils de mon père, je suis convaincu que le 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 337 


premier n’a été ni l’œuf, ni la poule, mais la géographie — la mère de 
l’histoire : dis-moi où tu es, dans l’espace, pour que je puisse te dire ce 
qui test arrivé au fil du temps » (ibid.: 18). En inversant les hiérar- 
chies, l’histoire joue avec le destin des habitants de Mana, en les 
envahissant de ténèbres, en blâmant leurs idéaux, en déplaçant les 
valeurs, en les faisant vivre dans une maturité sentie hostile pour tou- 
jours. La cause doit être recherchée, selon I. Negoitescu, non seule- 
ment dans le développement ultérieur de l’histoire, avec les vicissi- 
tudes connues, mais aussi dans son impact originel, coincé au fond du 
subconscient. Voici pourquoi — continue le critique littéraire — Le 
Calidor, le roman de Paul Goma, est traversé par un lyrisme aussi 
authentique que larvaire, plus transparent qu’évident, bienvenu d’une 
manière narrative totalement dépourvue de pittoresque. Une plainte 
intérieure continue nourrit ce lyrisme de ses eaux lustrales, purifica- 
toires (Negoitescu 1994: 195). 

« Pourquoi ne nous sommes-nous pas échappés pour gagner le 
premier refuge, celui de l’an 40? » (Goma 2004: 7) — c’est la question 
qui préoccupe apparemment l’enfant-Goma, question cruciale posée 
au père « depuis que j'ai été en mesure de poser des questions ». En 
construisant son Calidor autour de ce « pourquoi », en revenant de la 
distance de 40 ans et 3000 kilomètres — au début, pas tout-à-fait dans 
ma Mana, dans son univers rond et arrondi pour toujours, mais « 
quelque part par là-bas »; aux alentours, plus aux alentours possible » 
(ibid: 220), ce « fils de Bohr », dérobé par l’histoire, récupère sa lib- 
erté, recommence à vivre du moment où il peut poser des questions. En 
invoquant d’abord le raisonnement mal compris du père (« on peut se 
priver de beaucoup avec moins de mal que de peu. Quand on a beau- 
coup à perdre, on peut se permettre de perdre — on en a suffisamment... 
» (Ibid: 13), l’auteur arrive à le découvrir de son propre expérience (en 
donnant l’exemple d’un poète qui, arrivé à Paris, déclara qu’il préférait 
mourir de faim que travailler « manuellement »), en étant déterminé à 
l’apprendre et à le suivre. Lié par le cordon ombilical du temps 
mythique, Paul Goma est lié à travers la pensée paternelle du temps 
historique, la famille étant le symbole d’une sphère qui tourne sans 
cesse entre le départ et de retour, la main maternelle soutenant l’espace 
de ces deux pérégrinations. 

Bien que le roman exploite toute l’échelle du temps, le leitmotiv 
de cette composition Je suis dans le calidor de la maison de Mana, 
repris, le plus souvent, au début des chapitres, devient un principe 
d’ordre, actionnant, cependant, seulement au présent, en fusionnant, 
ainsi, avec le seul temps de l’Eden. La non-communication étant 
équivalente à l’enfer, la curiosité enfantine ouvre les portes d’un 
monde mirifique, dans lequel la posticite, criée tous les matins du 
Calidor, répond simplement « Eh! » ou « Mon p'tit garçon! », ou joue, 
à l’aide de Pere Iacob, avec un plaisir évident, le rôle de magicien et 
de bouffon : « - Regarde, mon p'tit, regarde-le! C’est un érable! On 
l’appelle comme ça, parce qu’on en fait des jougs... l’autre, c’est un 
platane. On l’appelle comme ça parce qu’on en fait des pales pour les 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 338 


avions [...]. Voici le tilleul arrondi et embaumé! On l’appelle tilleul 
parce qu'on en fait des cordeaux pour les cabots... En voici encore : 
c’est le charme, 1l te charme mais on ne peut pas le travailler, seule- 
ment le brûler... » (ibid: 233). 

Le désenchantement « contre la gale » de la Mere Domnica joue 

de la même poéticité, l’éros infantile sur lequel la complicité des 
adultes, aussi bien que le « re-départ » du Calidor, se superpose. Même 
si l’histoire donne un ton dramatique à l’œuvre, ces scènes, ainsi que 
celles qui contiennent une dose de jeu, de carnaval — l’hospitalité 
énorme de Bessarabie, le défilé des huttes de garde, avec des chevilles, 
des champs de melons des habitants de Mana — empêche le roman de 
tomber dans la monotonie. La préférence de l’auteur pour les jeux de 
mots ou les étymologies fantaisistes et la digression du langage sont 
d’autres techniques qui suscitent la littérarité de l’œuvre. 
La morale du « ghinisor ement) n’est non plus étrangère pour l’auteur, 
certains habitant de Mana étant forcés d’obéir aux « camarades bien- 
aimés », d’obéir, pas n’importe comment, mais avec du pain et du sel. 
La terreur du temps, couvrant tout le territoire de la Bessarabie, inverse 
les valeurs préétablies, les gens modelant leur comportement en fonc- 
tion de leur typologie d’appartenance. En ce sens, on pourrait dire que 
Paul Goma établit une classification des modèles de survie : I. 
Adaptation, II. Opposition, III. Profit, en démontrant que, sous le 
même système, certains souffrent, certains meurent et d’autres en prof- 
itent. Si nous voulions illustrer ces catégories, nous constaterions que, 
au-delà de l’univers diégétique qu’ils habitent, elles représentent l’axe 
central servant d’appui pour tout le tissu du roman. 

Mais au-delà de tout ça, Le Calidor de Paul Goma, étant original 
par la substance même qu’il produit, déclenche une magie verbale, 
apparemment la même et, cependant, différente dans les quatre-vingt- 
deux situations environ, quatre-vingt deux « retards », « à la va-vite », 
« détours », « re-départs d’ici et de là », de, vers le Calidor. Ne de la « 
douleur », pétri avec les mains d’un « sans-pays », vu avec les yeux 
d’un enfant et ressenti avec toute l’intensité de l’âme enfantine, Le 
Calidor boit, à distance, du milieu de l’univers, le mouvement du 
monde, la vitesse de l’expression étant ralentie par la patience infinie 
du temps. En étant une fiction autobiographique, l’œuvre s’adapte con- 
fortablement sur le terrain de la littérature, en exprimant la nostalgie de 
l’enfance, en introduisant dans la banalité une esthétique originale, très 
subtile, dirigeant le discours vers les formes nuancées du comique, de 
l’insolite, de l’ironique et parfois du tragique, en nous sommant de 
nous poser la question : « Comment peut-on être à la fois petit, 
insignifiant, banal, voire vulgaire, mais très grave, expressif, et 
pourquoi pas?!, édifiant, purifiant? » (Culea 1976: 104 à 119). 


Bibliographie 
Alexandrescu 2000: Sorin Alexandrescu, Identitate în rupturä. Mentalitäti 


românesti postbelice, Bucuresti, Editura Univers. 
Bahtin 1982: M. Bahtin, Probleme de literatură şi estetică, Traducere de 


©Paul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 339 


Nicolae Iliescu, Bucureşti, Editura Univers. 

Culea 1976: Haralambie Culea, Cunoaşterea sociologică, Bucureşti, Editura 
Academiei. 

Goma 2004: Paul Goma, Din Calidor. O copilărie basarabeană, laşi, Editura 
Polirom. 

Lefebve 1971: Maurice-Jean Lefebve, Structure du discours de la poésie et du 
récit, Neuchâtel (Suisse), Éditions de la Baconnière. 

Leiderman 2002: N. Leiderman, TpaekTopuu «3KcnepiMeHTupyiouei 
3n0xXu», în „Bonpocbi nuTrepaTypei”, iulie-august, 3-47. 

Morar 2004: Vasile Morar, Moralitäti elementare, Bucureşti, Ediţia a Il-a, 
Editura Paideia. 

Negoitescu 1994: Ion Negoiţescu, Scriitori contemporani, Cluj, Editura Dacia. 

Oprea 2002: Nicolae Oprea, Timpul lecturii, Cluj-Napoca, Editura Dacia. 

Podoabă 2007: Virgil Podoabă, Punctul critic. Pagini despre şi de confesso- 
literatură. Studii şi mărturii, Bucureşti, Editura Paralela 45. 

Sălcudeanu 2003: Nicoleta Sălcudeanu, Patria de hârtie. Eseu despre exil, 
Braşov, Editura Aula. 

Simion 2002: Eugen Simion, Genurile autobiograficului, Bucureşti, Editura 
Univers Enciclopedic. 

Simion 2005: Eugen Simion, Dicţionarul general al literaturii române, E/K, 
Academia Română, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic. 

Paul Goma: The Calidor — utopian Acasarabia between Chaos and Cosmos 

Without going into the traumatic basements of the author's biography, also 
avoiding an analysis covering the ethics and, in the background, the aesthetics, we 
intend, from the solid structure of “responsible chronic”, to track the two levels of 
space and time, starting from the mythology and following the positioning of the ego 
in relation to each separately, going through the magical space, by the habits almost 
archaic, however, also sliding on the fatal and bloody surface of history. What we 
can demonstrate is that, being the starting point, and at the same time, the end point, 
the Calidor is the center of Paul Goma's imagination, announcing, at the end of the 
book, the fundamental problem of the writer's life which finds its autobiographical 
explanation in the main theme of his epic: “the theme of refuge”. 

Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava, România 
x 


Le Figaro din 11 aprilie 2011: 


“Un des plus terrifiants mensonges de l'histoire 


Jacques Saint Victor 

Les exécutions de plusieurs dizaines de milliers d'officiers polonais, 
connues sous le nom demassacre de Katyn, constituent une manipulation 
lourde de sens. 

Longtemps attribuée à l'Allemagne nazie, cette tragédie a été en réalité 
commise par les forces soviétiques en 1940. En septembre 1939, la Pologne 
est non seulement envahie par l'armée allemande, mais, quelques jours plus 
tard, l'Armée rouge profite de la situation pour pénétrer à son tour dans le 
pays. Près de 10 000 officiers polonais sont emprisonnés par les Soviétiques 
et, en mars 1940, le Politburo décide d'exécuter, en leur sein, les «nationa- 
listes et contre-révolutionnaires». Plus de 4 000 sont exécutés dans la forêt de 
Katyn (ce qui donnera son nom au massacre). D'autres sont assassinés dans 
les locaux du NKVD à Kharkov, d'autres à Kalinine, d'autres, enfin, en 
Ukraine ou en Biélorussie. Au procès de Nuremberg, en 1945, les 
Soviétiques affirmèrent, contre toute vraisemblance, que les massacres de 
Katyn avaient été l'œuvre des troupes nazies. Et ils firent pression pour que 
ce mensonge soit avalisé par l'acte d'accusation. 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 340 


Lamentable péripétie 

De toute évidence, les dirigeants soviétiques tenaient beaucoup à mas- 
quer leur forfait. De multiples voix s'élevèrent dès cette époque (et même dès 
1941, lorsque les Allemands découvrirent les charniers en envahissant la 
partie polonaise occupée par l'URSS) contre ce faux historique. À commen- 
cer par des enquêteurs anglais et américains. Mais on refusa de publier leurs 
rapports. Une chape de plomb pesait sur le secret de Katyn. Le président 
Roosevelt ne souhaitait pas ouvrir les hostilités avec ses alliés russes, notam- 
ment sur un point où les responsables du Kremlin semblaient particulière- 
ment chatouilleux. (subl. mea, P.G.) 

C'est ainsi qu'on sacrifia allègrement la vérité historique. Pourtant, 
embarrassé par de nombreuses voix contraires, le verdict final de Nuremberg 
s'abstint d'évoquer les faits. Et c'est ainsi que le doute demeura longtemps sur 
la paternité du massacre. Durant la guerre froide, les Soviétiques réussirent à 
entretenir longtemps le mythe d'un massacre perpétré par les forces de l'Axe. 
Il fallut attendre la chute du Mur et la Glasnost pour que les langues se 
délient. Après Gorbatchev, Boris Eltsine remet au gouvernement polonais 
des documents prouvant que l'ordre sanguinaire a été donné par les dirigeants 
du Kremlin. Mais la reconnaissance officielle du massacre de Katyn tarde à 
s'imposer. Cette lamentable péripétie prouve, s'il en était besoin, le danger de 
figer l'histoire comme une vérité officielle. Fallait-il ne pas enquêter sur 
Katyn ? C'est tout le problème posé par les lois mémorielles. Le vrai travail 
de l'esprit, celui de l'historien mais aussi celui du philosophe, de l'écrivain, 
est de procéder à une perpétuelle remise en cause des vérités officielles. 


* 


Le Figaro din 11 aprilie 2011 
Katyn: mise au point de Medvedev AFP 


La reconnaissance par Moscou de la responsabilité soviétique pour le 
massacre de 4.000 officiers polonais à Katyn est irrévocable, a affirmé 
aujourd'hui le président russe Dmitri Medvedev lors de cérémonies à 
Smolensk avec son homologue polonais, Bronislaw Komorowski. 

Dans le même temps, il a déclaré aujourd’hui que la Russie allait 
construire un monument avec une plaque dont le texte sera négocié avec 
Varsovie à la mémoire du président polonais Lech Kaczynski mort avec 95 
autres personnes dans l'accident de son avion il y a un an près de Smolensk. 

Les chefs d'Etat russe et polonais se retrouvent en effet aujourd’hui 
dans l'ouest de la Russie pour commémorer l'accident d'avion il y un an du 
président Kaczynski et le massacre de 1940 à Katyn, toile de fond des rela- 
tions difficiles entre les deux pays. 

Dmitri Medvedev et Bronislaw Komorowski doivent d'abord se retrou- 
ver à l'aéroport Severny de Smolensk, où ont péri le 10 avril 2010 le président 
polonais de l'époque, le conservateur Lech Kaczynski, et 95 autres personnes 
dans le crash de leur avion alors qu'ils se rendaient à Katyn. L'enquête sur 
l'accident du Tupolev-154 de la présidence polonaise, qui avait tenté de se 
poser malgré un brouillard épais, a entraîné de vives polémiques entre 
Varsovie et Moscou, qui exclut toute responsabilité de ses équipes au sol. 

Les deux présidents doivent ensuite se rendre dans la forêt de Katyn, 
dans la région de Smolensk, où furent exécutés en avril 1940 plus de 4.000 
officiers polonais par le NKVD (police secrète) soviétique. Une cérémonie 
commune de recueillement des deux chefs d'Etat à Katyn serait une première 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 341 


dans l'histoire des deux pays. 

La Russie a officiellement reconnu, après la chute du régime soviétique 
qui l'imputait aux nazis, le massacre commis sur ordre de Staline. Une der- 
nière polémique, survenue à la veille des cérémonies avec MM. Medvedev et 
Komorowski, est cependant venue rappeler combien cette question, en plus 
du différend sur les causes du crash de l'avion présidentiel, reste sensible. 

La Pologne a demandé samedi des explications à Moscou, et convo- 
qué l'ambassadeur russe à Varsovie, après avoir découvert que la plaque 
commémorative installée par les familles des victimes sur les lieux du 
crash avait été retirée et remplacée par les autorités russes. La plaque 
initiale, en polonais, rappelait l'accident mais précisait que le président 
Kaczynski allait commémorer le "crime de génocide soviétique perpétré 
dans la forêt de Katyn sur des prisonniers de guerre, officiers de l'armée 
polonaise". La nouvelle plaque installée par les autorités russes, en russe 
et polonais, rend hommage aux 96 victimes de l'accident d'avion dont le 
président Kaczynski, sans mentionner qu'ils se rendaient à Katyn. 

La controverse a jeté une ombre sur les commémorations, relan- 
çant les accusations du côté polonais lors des commémorations de 
Varsovie. Dans un communiqué concernant les commémorations russo- 
polonaises d’aujourd’hui, le Kremlin a souligné que Moscou et Varsovie 
devaient dépasser leur différend historique pour ouvrir une nouvelle 
page de leurs relations. Mais les formules utilisées par Moscou, qui 
évoque notamment des "pages controversâes!" de l'histoire commune en 
parlant de Katyn, témoignent du refus de la Russie de reprendre les qua- 
lifications polonaises concernant ces massacres. (subl. mea. P.G.) 


x 


À Katyn, Vladimir Poutine bouscule le culte de Staline 
Par Arielle Thedrel, Marcin Zralek 07/04/2010 

Le chef du gouvernement russe et son homologue polonais, Donald 
Tusk lors de commémorations de la Seconde Guerre mondiale en septembre 
Il assiste mercredi au 70e anniversaire du massacre de milliers d'officiers 
polonais. 

De notre envoyée spéciale à Varsovie 

Il est des symboles qui pèsent politiquement lourd. La présence de 
Vladimir Poutine, mercredi, à Katyn, aux côtés de son homologue polonais 
Donald Tusk, en est l'illustration. C'est la première fois que Russes et 
Polonais commémorent ensemble et à un si haut niveau le massacre, en avril 
1940, de milliers d'officiers polonais par le NKVD (l'ancêtre du KGB) sur 
ordre de Staline. 

À Varsovie, l'annonce de cette rencontre a plongé les kremlinologues 
dans un abîme de perplexité. Ancien chef de la diplomatie, Adam Rotfeld, 
qui est aussi l'un des artisans de ce sommet en tant que coprésident de la 
«commission polono-russe pour les dossiers difficiles», reconnaît que /a pré- 
sence du premier ministre russe «est aussi surprenante que paradoxale». Car 
en accédant au pouvoir, rappelle l'historien Zbigniew Gluza, «Poutine s'était 
empressé de réhabiliter l'Union soviétique et le culte de Staline». 

Circonspects, les observateurs préfèrent décrypter sa présence à Katyn 
comme un geste cosmétique destiné à présenter «un visage civilisé» auprès 
de la communauté internationale. Dans les milieux diplomatiques, sa ren- 
contre avec Donald Tusk n'en est pas moins perçue «comme un événement 
politique majeur» pour les relations bilatérales, très crispées depuis 2004. Les 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 342 


ambitions polonaises de recouvrer un statut de puissance régionale en mesure 
de rivaliser avec la Russie dans ce que celle-ci considère être sa sphère d'in- 
fluence insupportent le Kremlin. Il n'est pas sûr que Vladimir Poutine ait par- 
donné à Varsovie son soutien actif à la révolution orange en Ukraine ou le 
projet - entre-temps avorté - d'accueillir un bouclier antimissile américain. 
Mais la Pologne doit tenir compte des contraintes géopolitiques. L'Iran, 
l'Afghanistan et le gaz russe obligent les Occidentaux à composer avec la 
Russie. Le pragmatique Donald Tusk en a pris acte. Tout en plaidant pour 
une politique énergétique commune visant à réduire la dépendance de 
l'Europe à l'égard du gaz russe, Varsovie vient ainsi de signer un important 
accord gazier avec Gazprom. La réconciliation polono-russe devrait se pour- 
suivre avec la visite, cette année, en Pologne, du patriarche de l'Église ortho- 
doxe russe. 

Cosmétique ou pas, la présence de Poutine à Katyn intrigue. Nul ne se 
risque à l'interpréter comme un signe avant-coureur de démocratisation, 
mais, à l'instar d'Adam Rotfeld, certains y lisent un message destiné surtout 
à l'opinion publique russe. Poutine, analyse Rotfeld, «veut moderniser la 
Russie». Cela passe par «un processus de déstalinisation» réamorcé le 30 
octobre dernier lorsque Dmitri Medvedev a condamné les crimes du stalinis- 
me. «En choisissant de s'exprimer sur son site Internet, le président russe 
ciblait des générations qui n'ont pas été éduquées dans le mensonge», 
remarque Adam Rotfeld. Le geste de Vladimir Poutine sort, lui, de la confi- 
dentialité. 

Sa décision d'aller à Katyn a soulevé à Moscou une levée de boucliers 
négationnistes. Le député communiste Viktor Ilioukhine exige la création 
d'une commission d'enquête parlementaire pour prouver que les Allemands 
sont responsables du massacre tandis qu'Anatoly Tourkounov, coprésident de 
la «commission polono-russe pour les dossiers difficiles», fait l'objet d'une 
campagne de dénigrement. Adam Rotfeld se dit sûr cependant que «Poutine 
est assez puissant pour faire avaler aux Russes cette pilule amère». 

Un signal d'ouverture 

Prudents, les Polonais attendent de voir ce que dira ou fera mercredi le 
patron du Kremlin. Vendredi dernier, en tout cas, à la stupéfaction générale, 
la chaîne de télévision publique russe Kultura a diffusé à une heure de grande 
écoute le film Katyn d'Andrzej Wajda, suivi par un débat. Le film du grand 
cinéaste polonais n'avait jamais pu être distribué en Russie. À l'instar de l'his- 
torien Zbigniew Gluza, nul ne s'imagine en Pologne que Poutine «va deman- 
der pardon comme Willy Brandt l'avait fait naguère au nom de l'Allemagne». 

Les Polonais n'en espèrent pas moins des gestes de nature à crédibiliser 
ce qui pourrait être un signal d'ouverture. Le premier ministre russe pourrait 
transmettre à Donald Tusk la liste des 3 800 officiers assassinés en 
Biélorussie. Mais les Polonais attendent davantage, à savoir la publication 
des conclusions de l'enquête menée par le parquet militaire russe et la réha- 
bilitation des victimes. Cela, selon Zbigniew Gluza, «suffirait à clore enfin le 
dossier Katyn». 


x 


Laurent Gbagbo, preşedintele Coastei de Fildeş, nesupus 
legilor electorale a fost arestat. Figura lui - numai a lui, fiindcă nu 
apărea în cadru si soția, Simone, “Radicala” - însuma, nu atât 
panica arestării (cine o poate ignora?), cât nedreptatea cerească: 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 343 


cum, el Primul şi Ultimul, să poată fi vânat, capturat? Invins, dar 
ne-dat bătut (îşi pierduse zâmbetul legendar, în fapt un rânjet cu 
buzele suflecate), invoca anume prevederi (interne, internatio- 
nale) care nu fuseseră respectate - banda sonoră era neauzibilă - 
se ştia pierdut, dar nu se lăsa... Leit Ceauşescu în timpul “proce- 
sului”, atât că al nostru-din-popor nu credea că va fi şi executat - 
din ordinul lui Brucan, prin mâna fostului meu prieten, Voican şi 
a duşmanului meu: Măgureanu. 

Eh, Puterea: cum ajungi să abuzezi de ea, o crezi şi te crezi 
veşnic şi, dintr-odată îți este luată: această suferinţă: privarea de 
putere absolută (în care crezuseşi ca un bou - şi ca o vacă, pentru 
a nu fi despărțite sexele); numai Shakespeare i-a dat ocol, dar va 
fi murit nemulţumit că nu a şi penetruns-o. 


Marţi 12 aprilie 2011 


Jurnal de Chişinău, azi: 12 Apr 201115:16 
Sovieticii judecau oameni morţi 

Viaţa din dosare// Se mai întâmpla ca organele de represiune din URSS 
să nu-i pună la zid chiar pe toţi cetăţenii luaţi cu hapca. Însă de multe ori sen- 
tintele care stabileau privatiune de libertate erau adresate... oamenilor din 
morminte. 

De notat mai întâi că locurile îngropării românilor basarabeni arestaţi şi 
deportaţi în anul 1941 au rămas până astăzi necunoscute. La gara Tiraspol, 
bărbaţii au fost smulşi brutal din sânul familiilor şi trimişi în ultimul lor drum 
spre lagărul din localitatea Ivdel, denumit prescurtat Ivdel-lag, situat la şase 
sute de kilometri nord de oraşul Sverdlovsk şi la vreo cinci mii de kilometri 
de Basarabia. Nimeni nu s-a mai întors de acolo, iar despre soarta celor 
dispăruţi s-a aflat abia peste jumătate de secol. 

Ivdel-lag, un Auschwitz al basarabenilor 

Aşezat în păduri de nepătruns, printre mine de extragere a zăcămintelor, 
Ivdel-lag devenise un abator unde se vărsa neîntrerupt sânge românesc, iar 
ulterior şi german. Peste treizeci de mii de deţinuţi se aflau concomitent în 
această fabrică a morţii. E o cifră de două ori mai mare chiar decât a lagărului 
nazist din Auschwitz. Ca mod de exterminare umană însă aceste două 
maşinării ale iadului se asemănau în totalitate. 

Să ne amintim, naziştii îi întâmpinau pe cei sortiti la Auschwitz cu 
lozinca „Arbeit macht frei!” („Munca te face liber”), pe când sovieticii 
țineau afişat deasupra porților la Ivdel-lag sloganul rusesc „Dobro poja- 
lovat”!” („Bine ati venit!”), iar întemniţaţii trebuiau să cânte organizat în 
toată ziua „la drugoi takoi strany ne znaiu, gde tak vol’no dysit celovek” 
(Nu cunosc o altă ţară în care omul să respire atât de liber). 

Mai avem încă de studiat şi de aflat numărul total al concetätenilor 
noştri căzuţi în această măcelărie „primitoare”. Momentan, dispunem doar de 
câteva cifre extrase din arhivele SIS, care se referă la unele localităţi din raio- 
nul Străşeni: Pănăşeşti — 8 persoane exterminate, Recea şi Zubreşti — câte trei, 
Tătăreşti — 4 morţi în Ivdel-lag, Chirianca şi Rădeni — câte doi... Aproape că 
nu există localitate în Basarabia care să nu-şi aibă feciorii săi pierduţi acolo. 

Ritmuri de omucidere 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 344 


Se mai întâmpla ca organele de represiune din URSS să nu-i pună la zid 
chiar pe toţi cei luaţi cu hapca. Însă de multe ori sentintele care stabileau 
privatiune de libertate erau adresate... oamenilor din morminte. 

Ridicati în noaptea de 13 iunie 1941 fiind îmbrânciţi de arme ruseşti, 
conaţionalii noştri au ajuns la Ivdel-lag abia spre toamnă. Examenul medical 
impus de NKVD imediat urmărea doar scopul de a stabili nivelul de rezis- 
tentä fizică al fiecăruia, cu recomandările de rigoare: „bun pentru munci 
grele”, „...mai grele” şi „....grele de tot”. Odată ascunşi după sârma ghim- 
pată, oamenii nu mai aveau cale de întoarcere. 

La vârsta de 44 de ani, Tudorache Focşa, un bărbat înalt şi voinic, 
activist politic în România Regală, a fost strivit în doar câteva luni, aflân- 
du-si „vinovăţia” aberantă doar cu o săptămână până la trecerea în neființă. 
S-a stins umilit la 12 decembrie 1941, adus la grele suferinţe şi slăbit până la 
36 de kilograme. (Dosarul nr. 03714/08789, instrumentat de Direcţia NKVD 
Sverdlovsk) 

De atâţia oameni omorâţi pe bandă rulantă, sovieticii nu reuşeau să ţină 
toată evidenţa defunctilor. Astfel, abia la 24 ianuarie anul următor, ancheta- 
torii i-au făcut rechizitoriul, cu învinuirea oficială „român, fost membru al 
partidelor contrarevolutionare, fost primar” şi i-au anunţat zece ani 
privatiune de libertate. Doar în primăvară, tortionarii au descoperit că omul 
nu mai este în viaţă şi au închis dosarul. Despre moartea lui Tudorache Focşa 
din Tătăreşti, Străşeni, rudele au aflat tocmai după 69 de ani! 

Nimeni nu vroia să moară 

Târdea, din aceeaşi localitate, şi el fost primar, membru activ al 
Partidului National "Țărănesc din România şi luptător antisovietic. Concluzia 
„comisiei medicale” a lagărului (afişată la pag. 14 a dosarului nr. 
03249/25751 instrumentat de Direcţia NKVD Sverdlovsk) declară, literal- 
mente, următoarele: „Certificat precum că detinutul Târdea Petru a fost supus 
examenului medical pe data de 5 august 1941 şi a fost recunoscut apt pentru 
munci grele”. Omul care trebuia să împlinească în câteva luni vârsta de şaize- 
ci de ani a rezistat doar până la 28 martie 1942. S-a stins din viaţă în chinuri 
groaznice, slăbit şi ars de dorul Patriei, fără să înţeleagă din ce sălbătăcie 
poate să pornească un asemenea tratament inuman. 

Dar iată că, la 24 iunie 1942, adică peste trei luni din ziua fatală, 
„„Osoboe soveşceanie pri NKVD SSSR” („Deliberarea extraordinară pe lângă 
NKVD al URSS”) îl condamnă pe răposatul Petrea Tîrdea la opt (!) ani 
privatiune de libertate... 

Asemenea cazuri, în care basarabenii aruncaţi pe veci în gropi siberiene 
necunoscute mai erau şi judecaţi pe deasupra, am identificat în mai multe 
dosare. După cum vedem, malaxorul sovietic de anihilat destine umane 
depăşea până şi limitele absurdului. 


x 


Jurnal de Chişinău, 21 dec 2010 

Moldova de la Est de Prut, în timpul primei ocupații sovietice 

Problema comunismului din Moldova a rămas, încă, una deschisă pen- 
tru interpretări, analize, descoperiri si desecretizări. Pentru a umple unul 
dintre golurile istoriei a fost lansată cartea „Moldova de la Est de Prut”, 
scrisă de către istoricul Mariana Täranu. 

Scriitorul Vlad Pohilă, prezent la lansare, a declarat următoarele: „Din 
diverse motive se evită pronunțarea cuvintelor date, fiind înlocuit cu oricare 
altele, dar ce s-a întâmplat în Moldova anilor '40 — '41 a fost ocupație sovie- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 345 


tică”. Dat fiind faptul că în anul 2010 s-au împlinit 70 de ani de la cedarea 
forţată a teritoriului Basarabiei Uniunii Sovietice (28 iunie 1940), Mariana 
Täranu complineste, prin cartea sa, golurile prezente în istorisirea primei 
ocupaţii sovietice, cum ar fi multe detalii, aspecte şi consecinţe ale Pactului 
Ribbentop-Molotov, care nu au fost cunoscute publicului larg. 

„Moldova de la Est de Prut” prezintă, pe cât de detaliat posibil, perioada 
dată, care a durat un an, însă rămâne clasată ca un adevărat genocid împotriva 
poporului moldovenesc. Întru susţinerea argumentelor autoarei, cartea 
conţine anexe, documente care sunt rezultatul îndelungatelor cercetări în 
domeniu, iar lucrarea este scrisă într-un stil accesibil publicului, uneori recur- 
gându-se la tabele sau scheme care sunt menite să faciliteze citirea şi întele- 
gerea textului. 

Cartea cuprinde teme precum „Degradarea sistemului de învăţământ” 
din timpul ocupaţiei, când au fost închise instituţiile de învăţământ existente 
la acea vreme în Moldova, find înlocuite cu cele de tip sovietic şi reducerea 
statutului învăţătorilor la instrumente de promovare a intereselor anexioniste; 
„Persecuţiile religioase” care s-au soldat cu închiderea şi profanarea biserici- 
lor şi mănăstirilor moldoveneşti, în timp ce alte edificii de acest tip au fost 
transformate în instituţii de distracţie, depozite etc. 

Monografia „Moldova de la Est de Prut” se promite a fi o carte utilă 
pentru studierea primei ocupaţii sovietice de către elevi studenţi şi un util ins- 
trument de lucru pentru oamenii de ştiinţă, politicieni, diplomaţi şi nu în ulti- 
mul rând — pentru publicul larg de cititori care vrea să fie informat. 

Pentru fidelitatea şi devotamentul patriotic cu care a promovat idealuri- 
le de prosperitate, emancipare spirituală şi unitate a românilor de pretutinde- 
ni, Marianei Täranu i-a fost desemnată „Medalia jubiliară de aur 1990 — 
2010, de către „Asociaţiunea Transilvană pentru literatura română şi cultura 
poporului român”. 


Miercuri 13 aprilie 2011 


Noapte grea, agitată, leoarcă: sudorile morţii, maică. 

Trezit într-o stare de nemulţumire generală, cunosc motivul: 
suntem în 13... 

Eu mă simt ceva mai bine, nu mă mai supără articulațiile, 
însă, în continuare, echilibrul - trupal, că cel mental..., vai de 
steaua lui - mă handicapează: în ultimele două zile am coborit 
pentru cumpărături la magazinul de sub noi şi am avut momente 
de... dezechilibru (unde-i prietenul "Țepeneag, să comenteze el, 
cu totul amicald starea mea de slăbiciune?). 

Ana însă este tot mai afectată de nevindecarea rapidă, de 
repararea, dacă nu fulgerătoare, măcar de una încurajatoare. Azi 
va avea oră la doctor(1) şi va putea să spună ce o doare, unde, şi 
ce bine i-ar face pe la inimă dacă şi trupul ar fi ascultătoriu... 

Mă uit (cu coada ochiului...) în jur, constatînd că a mai 
murit cutare, cutare, cutare, în general persoane mai tinere decât 
noi, Cu vieţi mai putin minate de lipsuri materiale, de puşcărie, de 
ne-publicare (ei, da, aceea suferintä!, ce ştim noi, insensibilii). Şi 
îi văd - cu coada ochiului - pe pânditorii mei cum se dizolvă, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 346 


dulce, încetişor, în propriu-le suc de venin, ca un onest biscuit in 
ceaşca de ceai, constatind că Goma-ăla tot n-a murit - după vorba 
lor: “Jar n-a murit!” -, pe când ei, gata-gata să jubileze, 
sărbătorind absenţa mea din lumea lor... Io-te, că nu! Io-te că 
pleacă ei din această lume rea, părăsindu-mă pe mine, cui ruginit, 
cauzator-cauzant a tot felul de suferinţe moral-estetice, 
confratilor care numai binele mi l-au vrut - dar dacă eu l-am 
refuzat cu încăpățânare... 

Privesc la mine, cel din autofilmările recente: mă ştiu, mă 
accept aşa, îmbătrânit, invalid, cu o răsuflare poticnită, de ast- 
matic (ceea ce încă nu sunt), de agonic - ceea ce sunt, măcar pe 
jumătate. Ştiu că trişez, că rețin din “portretul” meu numai 
laturea care mă favorizează, oricum, nu mă dezvantajează 
(ce m-a apucat?, din clipă în clipă voi fi aplatizat, sufocat sub 
laude, sub lauri...) - în fine, am ajuns unde voiam... 

La “aspectul” fizic, cel arătat de fotografii al colegilor mei; 
al acestor oameni cam de aceeaşi vârstă şi de care mă despart, nu 
doar miile de kilometri - “de-aici pân-la-coleă”, vorba înteleptu- 
lui cântec populariu - dar şi cele câteva decenii de “conjugalitate 
separată”. Şi dacă numai kilometrii şi deceniile ne-ar despărți... 
Se pare că nu doar... 

Parcă ieri, “răsfoind” pe internet un ziar (de-acasă), am dat 
de o galerie de portrete ale oamenilor de litere-şi-de-cuvânt (sic). 

Şi eu mă uit în oglindă - mai ales în ultima vreme - vreme 
grea pentru mine, pentru Ana, pentru noi: nu am fost crutati de 
trecerea plugurilor, a boroanelor peste chipurile noastre, 
adevărat. Dar, nu pot evita să mă/ne compar cu ai mei “colegi de 
breaslă” şi să găsesc, nu că eu arăt mai bine - dar că ei arată îngri- 
jorător de mai-rău, chiar în fotografii ne-recente, în instantanee 
glorioase pentru ei (primiseră premiul cutare, lansaseră cartea 
cutare, cândva, cu un an, cu cinci ani inainte). 

Cu cine să încep? Cu Breban, desigur. Fireşte, nici una 
dintre fotografii nu “imortalizează” timpul-spatiul de după 
re-izbucnirea scandalului CSNAS. Ba una - repetată agasant, de 
parcă ar fi Goma scotind-o din răbdări pe Monica Lovinescu - îi 
prezintă pe Breban şi pe Manolescu alături, presupun că în urmă 
cu câţiva ani, la o anume “alegere” la care participaseră ambii- 
doi. Fireşte, veninos fiind, afirm că încă de pe atunci (când nu va 
fi fost chiar “numai cânt şi armonie”, dar nici nu zăngăneau 
săbiile în care urmau să se întretaie combatanții - în loc să-şi 
adulmece reciproc, cu ochii albusati de extaz mistic, obielele...) 
aceşti oameni - şi stai, că abia am început înşiruirea - erau în plin 
“proces de descompunere”. Trecerea timpului care pe mine mă 
tăvălugise, mă aplatizase, mă redusese la doar două dimensiuni - 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 347 


nici pe ei nu-i crutase: 

De pildă Manolescu: îl ştiam mai demultisor strâmbat - 
vorbesc de gură, primul semn rău. Care semn 1-a ieşit la suprafaţa 
firii sale intime de felon, de duplicitar, de mincinos, de vânzător 
de sine şi de apropiaţi; 

Dar Liiceanu? Să i se fi epuizat depozitele de untură cu care 
îşi onguia obrazul de ştiucă autentică?, probabil “ciocnirea” cu 
Herta Muller a provocat oprirea lubrefierii intelectuale - acum se 
prezantă ca o momie umflarisită cu pompa; 

Să continuu? La ce bun: şi celorlalţi le-a răzbătut interiorul 
în exterior, le-a ieşit pe obraz, la uliţă: arată ca nişte morti-morti, 
atât că clipesc (în sfârşit, am vrut să spun: am dedus eu că ochii 
lor au şi această funcţie de căpătâi: să clipească). 


Joi 14 aprilie 2011 


Ce mi-a fost la un 14 aprilie? Dar ce nu mi-a fost? 

Noapte ca şi precedenta: ba chiar mai udă. Am ieşit din ea 
“lesivat”, cum zice Francezul, în traducere: dat prin maşina de 
spălat, de unde rezulti “spălat de toate”: şi de sudoare şi de idei - 
dacă le-ai avut, numai bun de întins pe gard, la uscat. 

Nu mă mai fac eu bine. Am vrut să spun: ca înainte, bine. Ca 
înainte, când? cum? Am s-o târâi aşa: târîş-grăpiş, sontâc-sontâc, 
cahin-caha, ca să mă manolesc şi eu pe fran'zeasca de baltă 
învățată privind emisiunile sportive din fotoliul de ambasador 
Unesco şi scriind extemporale cugetătornice. Fotoliu căpătat de 
la Taubman şi de la Rodica Cutare, ambasadricea Israelului, ca 
pret pe cap de Goma. Ciobanii din Buia (nu departe de Apold, 
nici de Sibiel) nu primiseră nimic pentru vânzarea noastră, in 
iarna lui 1944, la Buia, în afară de câteva picioare-n cur de la 
jandarm, însă vremurile se schimbaseră: întâi Manolescu a jinduit 
postul Unesco, abia apoi a transformat “informaţia” (falsă, ca 
toate cele provenite de la un turnător ca Zalis), în armă cu care 
să-l pună la pământ pe Goma şi gata: el, până mai ieri antisemi- 
tizat - pentru analfabetism general-cultural - i-a căzut, în gura-1 
de Nätäfleatä, Para Garaudy! 

M-am făcut rău, veninos, din pricina bolii? Da de unde, aşa 
eram şi pe vremurile imemoriale când eram sănătos-tun; ba chiar 
si mai muşcătoriu. 

x 

O scrisoare care mi-a făcut plăcere. Expeditorul o semnează 
cu numele şi prenumele, însă neavînd autorizarea sa, nu îl indic 
decât prin iniţiale: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 348 


14 aprilie 

Stimate Domnule Goma, 

Inaintez cu greu in citirea jurnalelor Dvs. din cauza timpului redus pe 
care il am la dispozitie, dar sunt deosebit de incantat ca am ocazia de a invata 
adevarata istorie din cartile pe care le scrieti. Am ajuns la <<Jurnal 2007>> 
pe care il citesc de pe internet. Datorita internetului, scrierile Dvs. ne sunt 
accesibile si noua, romanilor care ne aflam in afara tarii (cand ma duc in 
Romania cumpar cartile pe care le gasesc, sa le am asa in biblioteca, desi cele 
mai multe din cartile Dvs. le-am citit de pe internet). 

Dati-mi voie sa va spun ca sunt de-a dreptul uimit de vastitatea informatiilor 
istorice (si nu numai) pe care le detineti. Va admir foarte mult. Persoane ca 
Dvs. ar fi foarte utile tarisoarei noastre care se indreapta spre prapastie; eu nu 
merg foarte des in Romania, dar atunci cand ma duc constat ca, raportat la 
occident, la noi timpul a ramas pe loc: toate asa cum le-am lasat, fara nici o 
urma de progres. Doar oamenii mai saraci, mai tristi, mai batrani... 

Nu ma mir ca nu va invita nimeni sa le impartasiti experienta Dvs., ca nu 
v-au redat cetatenia si drepturile furate de comunisti; elita tarii e formata din 
urmasii securistilor si colaboratorii lor, oameni politici de doi bani si care nu 
urmaresc binele comun, ci doar binele personal. Ati fi o prezenta discrepanta 
intr-un mediu atat de omogen si bine inchegat. 

In ce priveste romanul de rand, el doarme in continuare... 

Numai urari de bine si sanatate. 

G. M. Italia 


x 


Îi mulţumesc lui Dorin Tudoran pentru reactivarea unui 
pasaj din cartea [Ioanei Mägurä, soția lui Nöel Bernard, privitor la 
vizita lui Breban la München: 


"Un alt vizitator — de fapt, unul foarte frecvent, mai ales într-o anumită 
perioadă — a fost romancierul Nicolae Breban. Una din întâlnirile cu el — 
desfăşurată acasă la noi — mi-o amintesc deosebit de bine. Şi asta pentru că 
de puţine ori în viaţă m-am simţit atît de stânjenită ca atunci. Era prin vara lui 
1977. Subiectul discuţiei au fost mişcarea Goma şi Paul Goma personal, ca 
scriitor disident. Breban i-a povestit lui Noel, cu lux de amănunte, toată isto- 
ria <cazului Goma>, fiind de părere că el nu procedase bine şi că, tocmai de 
aceea, nici nu i se alăturaseră decît cei care doreau să se folosească de acest 
prilej pentru a emigra. Noel argumenta că, indiferent de tactica folosită, 
importantă era iniţiativa lui Goma şi tăria şi consecventa de care dăduse 
dovadă în ducerea pînă la capăt a acţiunii sale. Între timp, ne-am aşezat la 
masă. Intensitatea discuţiei creştea. Tonul şi temperatura se ridicau tot mai 
mult. Breban a aruncat în joc ultimul său atu: argumentul pe care îl considera 
decisiv. Goma ar fi acţionat cu stângăcie — susţinea Breban — şi în plus nu dis- 
pune nici de prestigiul necesar pentru a fi urmat de scriitori, pentru că nu are 
talent. La auzul acestui argument, Noel a văzut roşu înaintea ochilor. Nu- 
mi amintesc să-şi mai fi pierdut vreodată cumpătul ca atunci. <De ce nu a 
acţionat Nicolae Breban mai bine, dacă ştie cum trebuie procedat şi are pres- 
tigiul necesar? a strigat Noel, scos din fire. Putin importă dacă Goma are sau 
nu talent. El este singurul dintre voi toţi care a avut curajul să stea în două 
picioare şi să-l înfrunte pe Ceauşescu şi Securitatea. Iar voi nu v-aţi solidari- 
zat cu el, nu pentru că îi lipseşte prestigiul, ci din laşitate.> Breban s-a înroşit 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 349 


pînă în albul ochilor, iar eu, ca gazdă, simţeam că intru în pămînt de ruşine.“ 
(Ioana Măgură Bernard, Directorul Postului nostru de Radio, Casa de editură 
Retromond, Bucureşti, 1994, pg. 46).” 


ŞI tot D. Tudoran, adresîndu-se Aurei Cristi (ea îl acuzase de 
calomnie la adresa lui Breban) - iar eu profit, reproducînd copios: 


“Mai mult, dl Breban s-a voluntarizat în a răspîndi despre mine, aşa 
cum o făcuse şi în cazul dlui Goma, zvonuri dintre cele mai murdare. ” 

(...)'3. La 1 februarie, 1984, i-am scris câteva rânduri prietenului 
Nicolae Breban. Îi semnalam, încă o dată, că eram la curent cu lucrurile pe 
care le răspândea despre mine, în ţară şi în străinătate. A negat iritat, decla- 
rându-se profund jignit că pot da crezare unor asemenea bârfe. 

În dosarul meu de urmărire informativă, dau peste fotocopia mesajului 
scris pe spatele unei cărţi de vizită. Cum textul este greu de descifrat, îl trans- 
criu sub imaginile de mai jos: | Transcrierea mesajului:] 

“Bucureşti, 1.02.1984 

Deşi "poet de mîna a doua”; "compromis de jenantul atac* împotriva 
unui poet de primă mînă”; deşi "lipsit de simţ politic si al valorilor”; deşi 
"simplu gazetăraş, o vreme descurcîndu-se abil în viaţa literară cu interviuri 
mediocre, dar mai vioaie decît ale altora”; deşi "obligat să facă scandal — 
altfel, dragă, nici ăia nu-l vor, nu aruncă nici ei 3-4 mii D.M./monatlich 
oricum şi oricui”; deşi ”’ingrat, întorcînd repede spatele celor ce-au mizat pe 
el, credintîndu-l”; deşi "cu o nevastă cam ştearsă, esprit très terre à terre”; 
deşi "epuizat repede în mici querelles d’Allemand ale tigäniei subliterare”, 
usw — îmi iau îngăduinţa, totuşi, să-ţi urez La multi ani! şi cele cuvenite, cu 
ocazia semicentenarului. 

Dacă viaţa ne va juca şi renghiul de-a ne pune în faţa altui demi-secol, 
cel al existenţei mele, teamă îmi e că, spre disprețul tău definitiv, voi fi cam 
acelaşi. E, de altfel, tot ceea ce îndrăznesc să sper! 

Pînă atunci, însă, te poţi bizui (nu chiar incontinuu — om sînt şi eu!) pe 
umorul meu în faţa... nu găsesc cuvîntul, deşi nici nu-i nevoie — nu scrie pre 
fruntea nici unuia din noi “prost”. “ 


*) Pentru cei, probabil foarte multi, mai putin familiarizați cu întâmplările lite- 
rare ale epocii, precizez că “jenantul atac” de care mă învinuia Nicolae Breban, atât 
în ţară, cât şi în străinătate, era textul în care demonstram plagiatul săvârşit de Ion 
Gheorghe după o traducere din Lao-Tse. Astăzi, acel text apare ca “studiu de caz ” 


în referinţe despre plagiatele cele mai jalnice comise în spaţiul românesc.” 


Dorin Tudoran re-reproduce un alt document (din volumul 
Dorin Tudoran, Eu fiul lor) - voi copia şi din el: 


“General-locotenent Aristotel Stamatoiu ADJUNCT AL MINISTRULUI 

Vă trimitem alăturat, spre informare şi valorificare, un număr de 1 note 
conținînd 1 file, cu numerele de înregistrare 0085728 

(...) ADJUNCT AL MINISTRULUI General-colonel IULIAN VLAD 
Strict secret Expl. nr 1 100-0085728 din 19 mai 1985 

NOTĂ 

În vederea compromiterii, creării şi stimulării unor disensiuni între scriitorii 
NICOLAE BREBAN şi DORIN TUDORAN, au fost iniţiate măsuri complexe, în 
funcţie de particularitätile situaţiei operative din cazurile respective. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 350 


Ca urmare, s-au obţinut date din care rezultă că NICOLAE BREBAN, aflat 
temporar în străinătate, a ţinut o conferinţă la Seminarul de romanistică al 
Universităţii din Heidelberg, R. F. Germania, prilej cu care l-a caracterizat pe 
DORIN TUDORAN drept un poet „minor şi execrabil”, afirmînd că acesta depune 
eforturi să iasă din anonimat pe căi extraliterare. De asemenea, s-a mai referit la 
„murdăria jocului” la care se pretează DORIN TUDORAN, întrucît încearcă să-şi 
disimuleze lipsa vocației şi talentului literar, pozînd în persecutat politic. “ 


D. T. Aminteşte ce afirmase în 2002: 


“... aşa cum am mai scris, nu cred că dl Breban a fost neapărat un simbriaş al 
Securităţii, semnînd condica şi primindu-şi regulat chenzinele. Victima unui ego cît 
Himalaia, de care „oamenii de meserie” au ştiut cum să profite, Domnia sa a acţionat, 
totuşi, ca un agent de influenţă. Atât în Cazul Goma, cît şi în cazul meu, dl Breban a 
cheltuit prea multă energie spre a arunca în derizoriu subiectele respective pentru a 
nu stîrni suspiciuni îndreptăţite. Că o asemenea „muncă patriotică” s-a potrivit exact 
cu planurile de compromitere a dlui Goma şi a mea, întocmite şi coordonate de şefii 
Securităţii, dnii Iulian Vlad şi Nicolae Pleşiţă, aşa cum indică documente scoase la 
iveală, prefer să continuu a crede că a fost o simplă întîmplare. Nu-i pot împiedica, 
însă, pe alţii să se îndoiască de asemenea imense coincidente.” 

(sus) 

“Iritat că nu a fost poftit la întîlnirea consacrată de Academia Civică unui sfert 
de veac de la Mişcarea Goma, dl Breban semnează în Cotidianul un soi de mini 
Istorie a disidentei româneşti. Dar să o luăm putin mai din urmă. 

“Într-un text din propria revistă, dl Breban scrie: “Apoi, dl. Iorgulescu m-a mai 
atacat odată, când un “grup” parizian — P. Goma, Bujor Nedelcovici, Dorin Tudoran 
— s-au hotărît să mă “demoleze”, prin ‘91, parcă... “ 

Räspund: dl Breban minte. Nu am fost niciodată locuitor al Parisului; nici „prin 
*91”, nici în altă perioadă. Nu am cunoştinţă şi, implicit, nu am vreun amestec în 
hotărîrea celorlalţi complotişti. Nu ştiu ce vroiau să demoleze. O ecvestră ori doar un 
bust Breban? Minţind grosolan despre mine, de ce ar fi adevărat ce afirmă despre 
ceilalţi demolatori? În sfîrşit, ar fi timpul ca dl academician Breban să privească 
adevărul în ochi şi să-l accepte bărbăteşte: „un grup parizian” se acordă cu „s-a 
hotărît”, nu cu „s-au hotărît”. 

Scrie dl Breban în Cotidianul: “...aşa cum nu am răspuns la atacuri, unele 
ignobile — apărute acum câţiva ani în trei numere la rând în ‘22’, de fiecare dată câte 
două pagini pline ochi cu minciuni, jumătăţi de adevăruri, morţi chemaţi să testimo- 
nieze etc., etc. (semnate Dorin Tudoran, ce nici pînă azi nu a retractat decît cu o 
jumătate de gură...)“ 

Răspund: DI Breban minte. Nu am retractat nimic, niciodată, din cele afirmate 
în răspunsul dat Domniei sale în acel text. Nici cu jumătate de gură, nici altfel. Nu 
aveam şi nu am ce să retractez. DI Breban a avut la dispoziţie nu „cîţiva ani”, ci mai 
bine de un deceniu în care să răspundă argumentelor mele. Nu a făcut-o, preferînd 
postura de victimă. 

În privinţa morţilor pe care i-aş fi chemat să „testimonieze”, dl Breban se 
referă, bänuiesc, la dnii René Coeckelberghs şi Noel Bernard. În primul caz, dacă 
cele relatate de mine ar fi fost neadevărate, dl Breban a avut la dispoziţie, repet, mai 
mult de un deceniu spre a solicita soţiei celui dispărut, dna Gabriela Melinescu, să 
mă pună la punct, public. Nu a făcut-o. 

În cel de al doilea caz, chiar dacă dl Noel Bernard nu mai este printre noi, 
există o persoană care a „testimoniat” despre cele afirmate de mine. Şi, cum se va 
vedea, este o relatare greu de „rejetat”, „repusat” ori „rebufat”, ca să mă aliniez 
lingvistic la franco-păsăreasca dlui academician Nicolae Breban. 

(11) 

“Aşadar, dl Nicolae Breban respinge afirmaţia că ar fi jucat murdarul rol al 
unui agent de influenţă. La comandă ori din iniţiativă personală, nu mă interesează — 
îi priveşte pe Domnia sa şi pe dl Nicolae Plesitä, prietenul dlui Breban. Mă acuză de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 351 


minciună, jumătăți de adevăruri şi afirmă că as fi chemat oameni dispăruţi să 
„testimonieze”. Înainte de a reproduce un text-mărturie, două lucruri. 

Primul — aşa cum am mai scris, nu cred că dl Breban a fost neapărat un sim- 
briaş al Securităţii, semnînd condica şi primindu-şi regulat chenzinele. Victima unui 
ego cît Himalaia, de care „oamenii de meserie” au ştiut cum să profite, Domnia sa a 
acţionat, totuşi, ca un agent de influenţă. Atît în Cazul Goma, cît şi în cazul meu, dl 
Breban a cheltuit prea multă energie spre a arunca în derizoriu subiectele respective 
pentru a nu stîrni suspiciuni îndreptăţite. Că o asemenea „muncă patriotică” s-a potri- 
vit exact cu planurile de compromitere a dlui Goma şi a mea, întocmite şi coordonate 
de şefii Securităţii, dnii Iulian Vlad şi Nicolae Plesitä, aşa cum indică documente 
scoase la iveală, prefer să continuu a crede că a fost o simplă întîmplare. Nu-i pot 
împiedica, însă, pe alţii să se îndoiască de asemenea imense coincidente. 

Al doilea — sper că, după citirea acestei mărturii edificatoare pentru eforturile 
unui clasic agent de influenţă, dl Breban mă va scuti de neplăcerea să-i amintesc, 
public, şi alte episoade de aceeaşi natură. Nu cred că e nevoie de alte argumente spre 
a demonstra scopul acţiunilor dlui Breban în situaţii de felul celei de mai jos. 
Relatarea vorbeşte de la sine: (am reprodus mai sus mărturia loanei Măgură). 

Punctum! DI Breban afirmă că mi-ar fi recomandat (ca şi dlui Goma, de altfel) 
“a viza mai putin persoana dictatorului, cât principiile şi abuzurile sistemului.” Nu l- 
am ascultat şi astfel m-am „autoizolat cumva”. 

Răspund: DI Breban minte. Să presupunem, însă, că nu ar minţi cu neruşinare. 
Atunci, bunul simţ ne-ar obliga să parafrazăm întrebarea dlui Bernard: “Dacă Goma 
şi Tudoran nu au înţeles să atace sistemul şi s-au mărginit să atace doar dictatorul, de 
ce nu a atacat sistemul marele Breban, alfa şi omega disidentei româneşti?” 

Sînt dispus să cer Cotidianului sau Adevărului literar şi artistic spaţiu repro- 
ducem texte, de pînă în decembrie “89, în care am criticat atît dictatorul, cît şi siste- 
mul. Mi-e teamă că, după primul număr, una din coloane va rămâne goală pentru 
multă, foarte multă vreme. 

(IT) 

Prilejul cel mai potrivit pentru dl Nicolae Breban de a ne fi dat, „tutulor”, un 
exemplu de cum trebuie luptat împotriva sistemului şi nu doar împotriva dictatorului 
l-a constituit reacţia Domniei sale la Tezele din iulie, în 1971, pe care o numeşte 
„ruptura de sistem”. Numai că o asemenea ruptură implică exact ce a uitat să facă dl 
Breban: renunţarea la calitatea de membru al PCR. La peste trei decenii de atunci, 
relatările dlui Breban referitoare la acest subiect rămîn de o neclaritate abisală. Cum 
adică: “...eu, de exemplu, am <ieşit> din PCR, am fost exclus înainte ca Goma să 
päteascä acelaşi lucru”? Cititorului i se oferă un adevăr multiplu (ieşit-exclus), cînd 
lucrurile sînt simple — dl Breban nu a ieşit din partid. 

Riscurile pe care ti le asumai evitînd să nu intri în partid erau substanţial mai 
mici decît cel de a renunţa la calitatea respectivă. De aceea, cei ce au îndrăznit să iasă 
din partid au fost infinit mai puţini decît cei ce au evitat să devină membri. Partidul 
era sistemul. Päräsindu-l, transmiteai un mesaj fără echivoc de refuzare a sistemului, 
intrai pe un drum fără întoarcere. Delimitindu-te tranşant ori criticînd o hotärîre, o 
teză a partidului, rămîneai încă pe un teren “perfectibil”. Te agätai, încă, de “comu- 
nismul cu faţă umană” al lui Alexander Dubcek ori de euro-comunismul unui 
Santiago Carillo. 

Este calea pe care a ales-o dl Breban şi nu văd nimic imoral în ea. Ce continuă 
să rămînă imoral, şi asta de cîteva decenii, este minciuna dlui Breban că tocmai 
Domnia sa m-ar fi sfătuit să atac sistemul, iar eu nu am făcut-o. De la scrisoarea prin 
care explicam de ce ieşeam din partid, pînă la texte cum ar fi cererea de a emigra, 
rosteam limpede refuzul de a mai „coexista paşnic” cu sistemul pe care îl consideram 
imoral, ba chiar criminal. Oricine citeşte analizele, studiile ori cărţile unori autori 
ce se ocupă de asemenea subiecte, de la dl Vladimir Tismăneanu la dl Mihai Pelin, 
observă că demersul meu de a refuza sistemul este înregistrat şi comentat. Se poate 
afirma acelaşi lucru despre disidenta dlui Breban? 

Aş fi fost „asistat în acei ani şi încurajat” de domnii Nicolae Manolescu şi 
Nicolae Breban, scrie acesta din urmă. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 352 


Räspund: dl Breban minte. Fără a se hazarda la gesturi pe care eu am hotărît să 
mi le asum, dl Manolescu mi-a fost alături de la bun început şi pînă în momentul în 
care, practic, am fost silit să părăsesc România, asumîndu-şi riscuri majore. În 
schimb, di Breban s-a „delimitat” de mine imediat ce discursul meu s-a înăsprit şi cri- 
tica sistemului, inclusiv a dictatorului, nu a mai recurs la nici un fel de prudenţă. Mai 
mult, dl Breban s-a voluntarizat în a răspîndi despre mine, aşa cum o făcuse şi în 
cazul dlui Goma, zvonuri dintre cele mai murdare. 

Ultima oară cînd l-am întîlnit înainte de expatriere, dl Breban mi-a răspuns la 
întrebări privind tocmai răspîndirea unor asemenea zvonuri tot prin... întrebări. 
Singurele enunturi limpezi pe care mi le-a oferit au fost două. Primul — că mă aflam 
în eroare, fiindcă în România, intelectualul/poporul a fost, întotdeauna, cu Vodă. Al 
doilea — avertismentul de a nu mă alătura criticilor săi, ca dl Goma, fiindcă nu-mi va 
fi prea bine. Ce altceva ar fi trebuit să înţeleg din toate acestea decît ce am înţeles? 

Astăzi, dl Breban scrie despre mine în Cotidianul: “Dar... ca şi în cazul lui 
Goma, eu nu sunt capabil să pronunt fraza <Regret că l-am cunoscut pe cutare>. Nu, 
nu regret, ambii meritau ajutorul şi asistenţa mea, numai că o prietenie e altceva decît 
o complicitate; chiar şi fără de tiranie sau de tiran!...“ 

Răspund: ajuta-te-ar N. Breban! Şi aştept o explicaţie: la ce “complicitate” se 
referă? În ce doream să-l implic? Sau ne aflăm, iarăşi, la faimoasa acuzaţie privind 
„răzvrătirea mea şi a dlui Goma „contra poporului” român? 

Referindu-se la răspunsul pe care i l-am dat mai bine de acum un deceniu în 
revista 22, dl Breban afirmă: “Şi cu criticul N. Manolescu, care, se pare, l-a împins 
la aceasta, sau, mai ştii a fost pe dos: D. Tudoran l-a influenţat pe mai vârstnicul său 
prieten.“ 

Răspund: Evident, dl Manolescu nu m-a împins la scrierea acelui text. Şi tot 
evident este că logica dlui academician Breban se află în aceeaşi „sufransă” în care 
se zbate româneasca Domniei sale: la ce l-am influenţat pe dl Manolescu? Să scrie 
textul semnat de mine?!? DI Breban se acoperă de ridicol. 

(IV) 

Sînt puţini intelectualii români ce invocă mai des şi mai apăsat ca dl Nicolae 
Breban practicarea unor înalte principii — morale, profesionale etc. Şi tot atît de puţini 
sînt cei care uită mai repede ca dl Breban înaltele imperative enunțate cu doar cîteva 
clipe în urmă. Cum se spune — teoria ca teoria, dar practica ne omoară. 

Scrie dl Breban în Cotidianul: “Aş mai putea adăuga multe amănunte şi fapte 
în legătură cu disidenta curajoasă şi plecarea din ţară a lui Dorin Tudoran, dar, cum 
dânsul m-a atacat într-un mod penibil în revista 22 — trei numere la rând! — şi cum nu 
şi-a cerut, formal, scuze, am intrerupt relaţia cu el!“ 

Răspund: Să presupunem că dl Breban a rupt relaţiile cu un vecin. Acesta este 
acuzat de o crimă. DI Breban este în posesia dovezilor că respectivul nu a comis 
crima. Cu toate acestea, tace chitic. Ce poate vorbi mai limpede, oare, despre 
(i)moralitatea dlui Breban? Ce legătură poate fi între nişte relaţii întrerupte şi 
adevărurile pe care singur susține că le cunoaşte, dar se abtine de a le rosti? De ce a 
mai deschis această discuţie despre disidenta mea? 

A tăcea adevăruri neconvenabile şi a răspîndi neadevăruri convenabile — iată 
strategia publicistului Nicolae Breban. Deşi cine cu cine a rupt relaţiile nu are vreo 
importanţă deosebită, mentionez totuşi că Domnia sa minte afirmînd că ar fi inițiat 
această ruptură după apariţia textului meu din revista 22. În realitate, eu am fost cel 
ce a rupt orice relaţie cu dl Breban şi asta înainte de a fi forţat să părăsesc România, 
pe timpul cînd comentariile Domniei sale despre atitudinea mea anticomunistă şi 
anticeauşistă coincideau prea mult cu strategia de discreditare hotärîtä împotriva mea 
de capii Securităţii — dnii Iulian Vlad şi Nicolae Plesitä. Este un lucru de oarecare 
notorietate în lumea literară. 

Limpede, dl Breban menţionează numele meu în a sa mini Istorie a disidenţei 
româneşti, doar spre a-mi aplica încă o muştruluială publică. Aşa cum dovedeşte tex- 
tul Domniei sale, „faptele”, „amănuntele” despre ce numeşte o „disidenţă curajoasă” 
nu apar. Numite sînt mai ales aşa zisele erori ale disidentei mele. Este felul perfid în 
care dl Breban „recunoaşte” şi meritele altora. Exemplul cel mai cutremurător este 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 353 


cel al regretatului Dan Desliu, despre care dl Breban, înainte de a spune cîteva cuvin- 
te de bine, înşiră o lungă listă de păcate. 

Insolent numit „disident paradoxal”, dl Deşliu este adus în pagină drept versi- 
ficator modest, stalinist, propagandist. Motivul disidentei sale ar fi fost, chipurile, 
scoaterea din manualele şcolare. După ce spune şi cele cîteva cuvinte de bine, dl 
Breban sfîrşeşte nota despre disidenta dlui Deşliu pe un ton de o ironie murdară: 
„a murit de o moarte romantică, înecat la ţărmul Mării Negre.” 

Răspund în numele unei datorii proprii dar şi colective faţă de memoria dlui 
Dan Deşliu: consider comentariul dlui Breban absolut descalificant. Dan Deşliu 
rămîne unul dintre extrem de puţinii intelectuali ce şi-au plătit, în valută forte, cum 
se spune, erorile tinereţii. Curajul, tenacitatea, exactitatea discursului prin care, ani 
la rînd, a demontat resorturile unui sistem nenorocit şi al unei dictaturi criminale îl 
recomandă drept unul din cei mai însemnați disidenti români. Este o monstruozitate 
ca tocmai cel numit, mai mult decît ironic, în studii de specialitate, „disident cu 
jumătate de normă” să-şi permită asemenea comentarii. 

„Eu, care în deceniul nouă veneam tot mai rar la Bucureşti, nu eram încîntat de 
această alianţă cu vechii stalinişti, deşi înţelegeam nevoia regrupării tuturor celor 
curajoşi...” scrie dl Breban despre dl Desliu şi disidenta românească. Totuşi, pe cine 
şi de ce ar fi interesat în acele momente extrem de dure, de radicalizare a unor 
conştiinţe, ce credea cel practicînd disidenta de la... distanţă? Ar fi fost mult mai util 
ca dl Breban, această faţă fără chip a dizidentei şi rezistenţei româneşti, să ne fi 
explicat, o dată şi pentru totdeauna, cine şi de ce îi asigura acel statut de „rezistent” 
operînd pe principiul “izmene pe călător”. 

În sfîrşit, întreb: chiar nu poate Academia Română să organizeze nişte cursuri, 
fie ele şi foarte, foarte serale, de reîmprospătare a cunoştinţelor de limbă român ă 
pentru „nemuritori” ca dl Breban? Fiindcă a venit vremea ca distinsul academician 
să afle că, în poziţie adverbială, „formal” înseamnă exact contrariul celor pe care mi 
le solicită Domnia sa. Oricum, nu am ce scuze să-i prezint dlui Breban — nici 
„expres”, nici „categoric”, nici „formulat precis”, cum şi-ar visa, nici „de formă”, ori 
„de ochii lumii” — cum, vai!, spune textul fără voia autorului său. 

(V) 

În 1971, gestul de mare curaj al dlui Nicolae Breban de a critica, fie şi de la 
Paris, Tezele din iulie a luat mai pe toată lumea prin surprindere. Arivismul feroce 
de care dăduse dovadă pînă atunci numai un asemenea gest nu anunţa. Deşi astăzi 
invocă des perioada în care conducea România literară, dl Breban uită esentialul: că 
a preluat conducerea revistei printr-o clasică lovitură de culise politice. Vila din 
cartierul ştabilor şi celelalte “înlesniri la purtător” au venit după tipicul clasic. 

Mai mult, cred că gestul de mare curaj al dlui Breban l-a luat prin surprindere 
chiar şi pe dl Breban. Va fi crezut că dă o dublă lovitură: fascinati de gestul său, occi- 
dentalii îi vor întinde la picioare covorul roşu al favorurilor şi mult visata glorie inter- 
naţională; acasă, colegii şi prietenii se vor năpusti să facă front comun în jurul ideilor 
sale. Cumplită eroare psihologică din partea unui autor de universuri abisale. 

Reîntoarcerea în ţară a surprins în egală măsură. Şi a trezit multe şi grele sus- 
piciuni. Explicatiile pe care le dă azi dl Breban sînt rizibile. Simplu — acasă l-a adus 
foamea. Deşi autor interesant, editurile occidentale nu s-au bătut pe cărțile Domniei 
sale. Nu o fac nici acum, cînd dl Breban a devenit, cu adevărat, un scriitor important. 
Afirmațiile de felul: “după ce m-am întors în matricea mea naţională şi culturală, 
crezînd încă o dată, deşi am anumite oportunităţi de a publica şi în altă parte...” 
constituie triste autosorcoveli. 

După atîtia ani de navetă Bucureşti — Paris şi retur, cota literară a dlui Breban 
în Occident este aproape egală cu a unui autor căruia nu i-a apărut nimic în Vest. lată 
încă un adevăr pe care orgoliul permanent inflamat al dlui Breban nu vrea să-l accep- 
te. De aceea comite şi eroarea de a spune “Kundera, care stă în acelaşi cartier cu 
mine la Paris...” (subl. mea, P.G.). Din păcate pentru dl Breban, ca şi pentru cultura 
română, Domnia sa stă în cartierul unde locuieşte Kundera la Paris, şi nu invers. 
Drept, nedrept — aşa stau lucrurile. N-ar fi exclus ca, pînă şi în România, fieful dlui 
Breban, în unele grupuri de cititori, Milan Kundera să aibă mai mulţi admiratori decît 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 354 


autorul Buneivestiri. Nimic grav. Nu e motiv de întors lumea pe dos. 

Ajungînd cîndva la întrebarea dacă ne-ar interesa să ne mai naştem o dată, dl 
Breban mi-a răspuns prompt: „Nu. Fiindcă nu ştiu dacă aş mai avea şansa să mă nasc 
scriitor.” Răspunsul Domniei sale m-a tulburat. Mă tulbură şi azi. Dar şansa dlui 
Breban de a trăi în Occident numai din scris nu a existat niciodată. Deşi de o inteli- 
genţă şi rapiditate a ideii remarcabile, dl Breban rămîne un autodidact. În afară de a 
scrie proză, nu ştie nimic altceva. Şi nici nu doreşte să înveţe. Ar mai fi ceva la ce 
se pricepe — să pontifieze. Din nefericire pentru dl Breban, numai de aşa ceva — 
pontifi de mucava — nu duce lipsă Parisul. Reîntoarcerea era inevitabilă. 

Amici, colegi, ca să nu mai vorbesc de foşti camarazi de Comitet Central, au 
fost probabil mai surprinşi chiar de reîntoarcerea dlui Breban decît de criticarea 
Tezelor din iulie. După revenire, viaţa dlui Breban nu a fost o sărbătoare. O ştiu bine, 
fiindcă tocmai atunci, cînd foştii săi prieteni şi admiratori îi întorceau spatele, s-a 
legat prietenia noastră. Ea s-a dezlegat cînd am înţeles că dl Breban nu exagera 
spunând că pentru opera sa face orice. 

Eroarea teribilă a dlui Breban este că, în sinea sa, persistă să reproşeze româ- 
nilor că nu au făcut front comun în jurul Domniei sale în 1971. Asta este ce-l roade. 
Clamarea zgomotoasă a meritelor — reale şi mai ales imaginare — trădează tocmai 
această nefericită incapacitate de a accepta că nu mai poate schimba nimic din ce 
s-a întîmplat. În loc să accepte că, vai!, a calculat greşit, dl Breban continuă să creadă 
că restul lumii — fie ea lumea românească, fie ea lumea occidentală — a fost în eroare. 
Chiar şi incapacitatea de a duce pînă la capăt crucea pe care i s-a năzărit că o ale- 
sese în 1971 este trecută pe lista slăbiciunii celorlalţi. Cîtă vreme dl Breban nu 
reclamă merite imaginare, nici un om de bună cuviinţă nu-i poate reproşa că, după 
întoarcere, a tăcut mîlc, rezistind numai prin cultură. Cei mai multi am ales această 
cale. Dar dl Breban e făcut să pluseze, chiar dacă aşa ceva îl aruncă în minciună ori 
doar în ridicol. 

O Istorie (ori doar un compendiu pentru gazetă) a dizidentei româneşti scrisă 
de un megaloman este o contradicţie în termeni. Dispreţul pentru informaţia exactă 
şi umorile nestăpînite distrug un demers analitic de felul celui la care mimează că s- 
a înhămat dl Breban. Să spunem că nu contează prea mult dacă primul scriitor român 
disident nu a fost regretatul A.E. Baconsky, cum crede dl Breban, ci Radu Cosasu, 
care invoca „adevărul integral”. Şochează, însă, faptul că, atunci cînd prietenul dlui 
Breban, dl Plesifä, fost ministru adjunct al Securităţii, afirmă că „A.E.Baconsky 
lucra organizat cu noi, dar să nu scrii treaba asta. ”, istoricul disidentei româneşti, 
Nicolae Breban, tace ca mormîntul. 

(...) Unitatea scriitorilor, aşa cum o vede dl Breban, nu poate avea decît un sin- 
gur slogan: “Trăiască Nicolae Breban, în frunte cu Nicolae Breban.” Numai că, o 
personalitate de calibrul dlui Breban, purtînd în frunte un hematom de mărimea dlui 
Breban, ar fi un soi de struto-cämilä ce ar putea descuraja pe toată lumea — nostalgici 
ai protocronismului, campioni ai “defenestrării”, pionieri ai post-modernismului 
politic, trupeti şi generali ai corectitudinii politice. 

Din motive bine cunoscute, antisemitismul este o etichetă de care mai tot omul 
se teme. Eşuînd în lupta cu antisemiti vigurosi, un grup de cercetasi ce ar muri de 
foame în lipsa “implementării” stupidei corectitudini politice nu a putut renunţa la 
“studiul de caz” România, aşa că a încropit, fără ruşine, false cazuri de antisemitism. 
Printre victimele cabalei — dnii Nicolae Manolescu şi Gabriel Liiceanu. Deşi încă 
timidă în a reacţiona prompt în faţa unor atacuri de asemene perfidie, lumea româ- 
nească de bună cuviinţă a înţeles că aveam de-a face cu un joc cumplit de murdar. 
Cum a reacţionat dl Breban? 

Directorul Contemporanului — Ideea europeană a pus în scenă un fel de spec- 
tacol de sunet şi lumină, în care, fireşte, sunetul major a fost vocea dlui Breban, 
marea conştiinţă românească de azi, iar proiectoarele puneau sub lumină inculpatii la 
indicaţiile măscăricilor de serviciu. Spectacolul s-a intitulat “Democraţie şi antisemi- 
tism în România”. Evident, democraţii erau dl Breban&Comp, antisemiţii — dnii 
Manolescu, Liiceanu şi alţii. Invitat de onoare, dl Edgar Reichmann, prezentat dlui 
Marin Mincu la Paris, acum vreo două decenii, de dl Nicolae Breban, drept “omul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 355 


nostru care scrie despre noi la ziarul Le Monde.” Numai că, aşa cum îşi aminteşte 
dl Marin Mincu, într-un excelent text publicat în Cotidianul, cînd a încercat să paseze 
dlui Reichmann, în prezenţa dlui Breban, într-un bistrou parizian cîteva „fotografii 
ce-i incriminau pe soţii Ceauşescu”, a fost „consiliat <amical> să renunţe la 
asemenea acte de <vitejie>”. Titlul articolului semnat de dl Mincu era “De ce îl 
<protejează> Nicolae Breban pe Edgar Reichmann?” 

DI Breban nu încerca atît protejarea dlui Reichmann pentru felul în care acesta 
din urmă prezentase în Le Monde un act de diversiune semnat de dl George Voicu în 
Les Temps Modernes, cît înfundarea definitivă a dlor Manolescu şi Liiceanu. Asta, 
aşa, pentru întărirea unităţii scriitorilor. Gospodar de dincolo de munţi, dl Breban îşi 
făcea socoteala că, o dată legată de gîtul unor oameni o ghiulea precum antisemitis- 
mul, termina definitiv cu ei. Prea îl „agasaseră” în ultimul timp. 

Victimele acestui proces-mascaradă, de tip stalinist, au refuzat să se prezinte în 
faţa procurorilor, drept pentru care, auto-declaratul Justitiar-sef, dl Nicolae Breban, 
şi-a adus aminte de vremurile cînd era membru supleant în CC al PCR şi de arsenalul 
din dotare pe atunci: „Noi am invitat expres pe d-nii Liiceanu şi Manolescu, ca să 
dezbatem acest scandal. Ar fi fost potrivit ca cei (diafanele cacofonii ale academi- 
cianului Breban!) doi să vină aici, ca să-i apărăm. Nu putem Să-i apărăm dacă ei 
lipsesc. Dacă ei lipsesc, vom fi noi aici. Mai puţin amabili, pentru că amândoi au 
avut derapaje.” 

Interesant, nu? Apăra-te-ar N. Breban! 

„Şi dl Liiceanu se face vinovat de anumite neglijente. De exemplu, a publicat 
în Editura Humanitas cărți ale unor extremisti de dreapta, ale unor fascişti legionari, 
ale unor profascişti, fără să avertizeze lectorul, şi care se vând în România unor 
oameni care nu cunosc bine problema şi care pot fi induşi în eroare de asemenea 
texte, care pot părea propagandă.”, a continuat dl Breban, căruia, mai noul cadru al 
Procuraturii Volante, dl George Voicu, i-a dat un sprijin de nădejde, atrăgînd atenţia 
asupra altor erori şi orori comise de inculpatul Liiceanu Gabriel, cum ar fi afirmaţia 
aberantă că “evreii au participat la teroarea comunistă şi la instaurarea regimului 
comunist” în România. 

Revenind la cazul inculpatului Manolescu Nicolae, indignarea Justitiarului-sef 
Nicolae Breban atinge cote atît de înalte, încît comite chiar un sublim şi involuntar 
act de autocritică. Cel numit în 1970 Redactor-şef al României literare chiar de dic- 
tatorul Nicolae Ceauşescu declară: “Nu poți, în numele României literare care 30 de 
ani l-a lins în fund pe Ceauşescu cu neruşinare fără margini, sigur, ajutând pe unii 
scriitori români, publicind unele texte bune, să dai lecţii Le Monde-ului, nu numai 
cel mai important ziar din Franţa, dar unul dintre ziarele mari ale Europei.” (subli- 
nierile îmi aparţin - Paul Goma). 

Cum se zice, limba (ce-i drept, cam încărcată prin practicarea năravului mai 
sus mărturisit de dl Breban) păcătosului adevăr grăieşte. 

Într-un număr al Cotidianului, inculpaţii Manolescu Nicolae şi Liiceanu 
Gabriel sînt luaţi la refec şi pentru sabotarea limbii române. Scrie dl Breban: “Curios 
e faptul că, deşi Academia Română a stabilit elementele esenţiale de grafie a limbii 
literare, unele edituri — Humanitas — şi unele reviste literare — România literară etc. 
— printr-un fel de frondă pe care nu o înţelegem, se încăpăţinează să respecte colora- 
tura pro-slavă a lui Al. Graur!...” 

Nu doresc să-mi spun părerea aici despre disputa între susţinătorii lui „î” şi cei 
ai lui „â”, dar cum dl Breban se ascunde, încă o dată, după poalele Academiei 
Române, cînd lansează asemenea atacuri, ar fi cîteva lucruri de spus. 

Primul — dacă ar fi consultat colecţia Vieţii Româneşti din perioada Iaşi, ar fi 
văzut că grafia cu „î” era folosită în acea revistă de căpătii a culturii române înainte 
de „coloratura” lui Al. Graur. Al doilea — cînd minţi cu grosolănia de care se dove- 
deşte capabil dl Nicolae Breban, mai contează că o faci cu „î” sau cu „â'? Al treilea 
— în ce limbă este scris pasajul „Apoi, foarte multă lume, printre care şi foştii mei 
amici şi <complici> ai disidentei mele (ca dl Manolescu sau G.Liiceanu!), îmi 
ascund propriul meu nume, în această calitate, deşi...”, fiindcă nu cu limba română 
avem de-a face aici. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 356 


Cum adică „îmi ascund propriul meu nume”? De cine i-l ascund? De chiar 
Domnia sa, de dl Breban? Cînd scrii româneşte ca dl Breban şi mai eşti şi membru 
al Academiei Române, mai înţelept este să faci „ciocu” mic”, dacă tot nu ai curaj 
să-i ceri dlui Manolescu nişte meditații gratuite ori să te adresezi chiar Academiei 
spre a-ţi organiza nişte cursuri, cum spuneam, fie şi foarte, foarte serale, de acomo- 
dare cu limba pe care o tot aperi atît de zgomotos. 

Revenind la chestiunea unității scriitorilor, dl Breban i se adresează patetic, în 
Cotidianul, dlui Octavian Paler: "Nu, domnule Paler, prietene, Breban nu se răzbună 
şi nu o va face niciodată sau, când o face — şi a mai făcut-o! -, alege forme paradoxa- 
le, invitându-i pe vechii adversari să i se alăture...” La-la-la. 

Evident, după ce i-a apărat pe rupte, dnii Manolescu şi Liiceanu chiar s-ar 
dovedi nişte lichele, dacă nu i s-ar alătura cu grăbire dlui Breban şi n-ar scanda, 
strident şi asurzitor, din toţi rărunchii: “Trăiască Nicolae Breban, în frunte cu Nicolae 
Breban!” (...) 

Deocamdată, publicistul Nicolae Breban începe mai întotdeauna cu distorsio- 
narea faptelor şi nu mai află drumul, nicicum, spre prezentarea lor aşa cum sînt. Din 
a doua natură, acest impas moral şi profesional a devenit chiar natura dlui Breban. 
Şi, cum bine ştim, împotriva naturii nu se poate face nimic; aproape nimic. 

Megalomanul Nicolae Breban bate cu o furie, de-acum indecentă, la porţile 
disidentei. Dacă, în loc să facă un asemenea tărăboi, acest haiduc de salon ar citi ce 
scrie deasupra porţii la care bubuie zi şi noapte, ar pricepe că este vorba despre 
„leşire” şi nu despre „Intrare”. 

Disidenta a trecut de mult. Pentru dl Breban, chiar ca un vis. 

Washington, 25 iulie 2002” 


Am citat copios - şi cu folos - din Dorin Tudoran. În final, îi 
mulțumesc încă o dată pentru bibliografie, însă mă arăt agresat - 
fizic şi moral - de frecvenţa “Domnului” pus de Tudoran în faţa 
fiecărui citat direct ori ne-direct. Atât de supărătoare este 
prezenţa “domniilor” Tudorane, încât nu mai ştii dacă şi el vrea 
să fie umoristic, să-l bäscälieze pe cel numit - ori nu. lată, de 
pildă, în aceeaşi frază, Dan Deşliu este “Domnul Dan Desliu” 
(deşi Domnul cu pricina era mort) şi “Dan Deşliu” - ce să mai 
vorbesc de “Domnii” Pleşiţă, Iulian Vlad, Mihai Pelin şi restul 
(sic) securiştilor de pe Planeta România. 

Cred că D. Tudoran tot nu s-a hotărît: îi tratează pe putorile 
Nationale Dan Voiculescu (“Felix”; al cărui consilier a fost o 
lună?, o săptămână, un ceas?), pe C.T. Popescu - lepădătura pe 
care Tudoran a prezentat-o cititorilor ca prieten, ca scriitor de 
valoare şi ca gazetar onest (sic-sic) - de “domni” sau îi ironizează 
în subtilul-bont stil ardelenesc prin care se înrudeşte cu Marii 
Ardeleni Buzura, Grosan, Buduca, Blandiana, Breban? 


Sâmbătă 16 aprilie 2011 


Noapte împuţită, udă - grea. Grea, grea, grea. Ana întârzie să 
se întremeze, eu mă prăbuşesc în boală, doar Filip ce se - şi ne - 
menţine la un fel de suprafaţă. 

Veste proastă (încâlcită) dinspre cărțile parvenite, în sfârşit, 
la Chişinău. După o noapte de mânie (a mea, netransmisă, dar 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 357 


resimțită de ei, prietenii mei), Aliona Grati şi Oleg Brega vor 
încerca să normalizeze anormalitatea trecută de pe un mal al 
Prutului pe celălalt. 

«In ţara asta vreţi să veniti?», o citez mereu pe fosta fetişoară 
din Paşcani. 

Chiar aşa: de câte ori aş fi murit dacă ne-am fi mutat “cu 
traiul” în Basarabia? 

Cum mi-a fost alcătuită viaţa: din “consolări” căcăcioase ca: 

«Mai bine că n-am reuşit să fac cutare, cutare, cutare...: 
mi-ar fi fost şi mai rău decât acum, când mi-e “doar” rău». 


Duminică 17 aprilie 2011 


Noapte şi mai nenorocită. Acum, seara (orele 22) mă întreb 
dacă imi vor ajunge feţele de pernă curate, de schimb. 

Nu înţeleg, am “urmat cu aspirină” (eferalgan) şi degeaba. 
Înseamnă că sunt şubrezit rău. 

Nu functionezä net-ul, nu merge nici corespondenţa, nici 
televizorul. 

Mă bag în pat şi aştept...Ce Dumnezu mai aştept? 


Luni 18 aprilie 2011 


Încă o noapte de... potop interioric: am umplut o maşină 
întreagă de rufe ude. Mă simt stors de vlagă, bun doar de întins la 
uscat - ha, ha!, hă, hă!, banc vechi, dar altul n-am. 

Net-ul : tot mort, deci sufăr: îmi lipseşte mâna stângă, pe cea 
dreaptă - ordinatorul, la care-mi scriu Jurnalul, încă mai există. 

Ne-am învăţat cu nărav, noi, ăştia: la un caz de catastrofă 
planetară am rămâne-n curu-gol, goi-puşcă, fără mamă, fără tată, 
fără “lectricitate de să ne meargă “lectricele, fără benzină, de să 
nedăm foc la caz-că, fără ochi, ca nişte pisoi fätati adineaurea. 

Până atunci, ne plângem de pane de curent, de net, de noroc. 
Mă întreb ce se va face tineretul din ziua de azi când se va 
trezi într-o bună seară fără telefon portabil, de să sonorizeze el 
nimicul, golul din capu-şi?, vaaai, ce nenorocire, ce insuccesuri - 
dar ce capuri, să nu rămână Diacov ne-citat în limba română; dar 
fără tilivizia cea dragă, nu doar omul sovietic, ci şi omul ameri- 
canizatornik - ceea ce e cam acelaşi lucru - va fi neîntreg. Cam de 
tot neîntreg. 

Bine-bine, dar eu?, de felul meu scriutor? Cum, cu ce, pe ce 
o să mai scriez? Pe päreti, cu o aşchie de piatră! bine-bine, dar 
cine îmi va citi capurile de operă ziduale? 

Şi: vor mai exista oare ziduri pe care să se scrie? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 358 


ŞI: vor mai exista ştiutori de carte - fie şi de SMS-uri? 
Vor mai exista câţiva - care vor comunica între ei prin 
semne. 
Ei, aici e aici. 
* 


Magda URSACHE 
Un eseu-proces al comunismului semnat Gh. Grigurcu 


„Coexistăm — n-avem încotro — cu un pro-comunism încă îndeajuns de 
virulent, în împrejurările în care procesul comunismului rămîne la stadiul de 
proiect, după toate probabilitățile”. 

Am decupat fraza din pamfletul Anti-comunismul de Gheorghe 
Grigurcu. Scriitorul, unul dintre „directorii de conştiinţe” după Paul Goma, 
n-a făcut parte din comisia raportoare a lui VI. Tismăneanu, ca şi Goma de 
altfel. Dar Grigurcu a împlinit aşteptarea comunistofobilor, într-un eseu- 
proces de sute de pagini. A examinat „trecutul traumatic” cu consecvență şi 
cu corectitudine, bineştiut fiind faptul că incorectitudine faţă de ce-a fost 
înseamnă incorectitudine faţă de ce este, că problema evaluării trecutului 
angajează răspunderi şi pentru azi, şi pentru mîine. 

Cu toată probitatea, Gh. Grigurcu replică insolentilor avocaţi ai totalita- 
rismului. Şi — stupefactie! — pledantii cei mai ferventi aparţin „intelighenţiei 
tinere”. Juni scoliti şi activi sar în ajutorul nomenklaturii, al filocomuniştilor 
nostalgici, dar şi al foştilor intelectuali publici deveniți actuali intelectuali 
publici. 

O asertiune a pamfletatului (de Grigurcu) Ciprian Siulea sună astfel: 

„Aşa s-a ajuns ca tocmai anticomuniştii din România să fie cei care 
menţin în viaţă comunismul”. 

Mă gîndeam eu că n-ar fi mort comunismul (doar pe Lenin nu l-au 
îngropat încă, iar Partidul Comunist din Sankt Petersburg, fost Leningrad, a 
cerut Bisericii Ortodoxe Ruse canonizarea lui Stalin; şi cîti nu-l vor beati- 
ficat pe tătuc!), dar aşteptam confirmarea. A venit de la Şiulea. 

Leziunile pe creier provocate de regimul era să zic defunct s-au arătat 
imediat după acel Decembrie. Vă aduc aminte de huiduiala ziarului „Azi” la 
adresa partidelor istorice „reacţionare”, a disidentilor, cîti au fost, a exilatilor 
fără voie, care n-ar fi mîncat, tovărăşeşte, salam cu soia. S-a scandat, pe 
străzi, Coposu la Antipa! şi Boşorogii fără dinţi vor s-ajungă presedinti!; 
s-a strigat din rărunchi, în ianuarie '90, Moarte intelectualilor!, ca pentru a se 
arăta că muncitorii şi ţăranii iliescani s-au hotărît să scape de „pătura” 
intelectualilor. Intelectualul însemna, atunci opozant FSN. Reacţia la barbara 
lozincă a fost Alianţa Civică. Am crezut în necesitatea unei grupări coerente, 
unite. Dar a făcut ce-a promis? 

Comunismul e „o infecţie mentală, a spiritului, a destinului”, are drep- 
tate Leo Butnaru. Creierul inflamat de utopia rea nu-şi mai revine. O pro- 
bează pledoariile activiştilor din speța Stefan Andrei. Nici nu mă aşteptam la 
o metanoia din parte-le. Numai că sechelele urîte ale ideologizării cu de-a sila 
se resimt şi la cei care au fost siliţi să adere, la cei „lucraţi” (,,Lucrati-l pe X!” 
era sarcină PCR) de activ. Şi — stupoare! — la recent născuţi (tare nu-mi place 
să-i văd purtînd simboluri sovietice, nici însemne fasciste), a căror atitudine 
e fätis procomunistă: răul psihic e perpetuat. 

Anticomuniştii ar fi, cu cuvinte găsite în Iluzia anticomunismului (Cartier 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 359 


istoric, 2008) autisti, fundamentalisti, intoleranti. Toleranti cu ce? Cu teroa- 
rea, cu crima în numele cauzei, cu un sistem care dezumaniza proclamînd 
umanismul? Cît despre „teroarea istoriei”, concept propus de Eliade pe la 
1960, ar fi doar „o expresie nefericită” după Teodor Baconschi. Ca şi cum n- 
ar fi fost. 

Învinşii de comunism sunt iarăşi ridiculizati, dispretuiti. Rezistenţa 
românilor la bolşevizare (să te opui cu arma în munţi a însemnat moarte) e 
trecută cu vederea ori minimalizată. Cineva, într-o „Românie literară” de mai 
an (o fi fost Mircea Mihäies?; e-n nota sa) se întreba „dacă şi cînd am avut 
noi demnitate”. Cu siguranţă, neîntreţinînd memoria martirilor n-o să avem 
nicicînd onoare, iar demnitatea națională va fi făcută praf. Liviu Mihaiu de la 
„Academia Caţavencu” susţinea că nu avem eroi în viaţă. Mai sunt, după cum 
mai sunt şi victime în viaţă (Grigore Caraza, de pildă), dar nu ne grăbim să- 
i aducem în prim-plan. În loc de modele ale rezistenţei, de repere ale fiinţei 
morale, noi ce am dat şi ce dăm la TV? Alţi actori, alţi oportunisti, alţi sluj- 
nicari. De altfel, adevărații eroi nu sunt vocali. Foştii implicaţi politic pro 
Ana Pauker, ca Brucan, se pricep mai bine la discursuri. Cum se stropşeşte 
Dinescu la toată lumea, mai rar cineva. 

În nefastul an 2006, s-au stins părintele Gh. Calciu-Dumitreasa si Ion 
Gavrilă Ogoranu. Ogoranu a luptat pe versantul de nord al munţilor Făgăraş: 
Brazii se frîng, dar nu se îndoiesc a apărut postum. Vasile Paraschiv, fratele 
lui Goma de rezistenţă, s-a dus şi el, sfidat de Putere. Curtea de Apel 
Bucureşti a respins cererea lui, de-a primi daune pentru cît a suferit în perioa- 
da comunistă. Unii (ca Alexandru Tacu) izbîndesc; alţii — nu. 

Necunoscute sunt căile Justiţiei noastre, gata să spijine nu pe oprimati, 
ci pe tortionari şi pe urmaşii lor. Nicolski a murit în '92, fără a da socoteală 
la tribunal pentru fenomenul Piteşti. Intervievat în '91 de Lucia Hossu- 
Longin, a negat că ar fi existat experimentul „reeducării”, că e o invenţie a 
lui Virgil Ierunca; mai exact, o calomnie. Şi, culme a cinismului, a întrebat: 

„Ne puteam închipui noi pe atunci că va veni '89?” După Camelia Dovu 
(Fundaţia ICAR, Bucureşti), 1028 de deţinuţi politici nu şi-au văzut pedepsit 
tortionarul. Marius Oprea declara într-un interviu (,,Adevärul”, 21 ianuarie 
2006) că Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România a 
trimis plîngeri în legătură cu 400 de persoane criminale. Nici un dosar n-a 
ajuns în instanţă. 

Spunem că n-are cine lua locul statuii lui Lenin. Se ironiza chiar pre- 
zenta Elisabetei Rizea pe soclul (păstrat) al lui Ilici. Simplu: martirii terorii 
din România stalinizată (nici nu mai eram români, eram reperişti) şi din 
geamăna Basarabia, de la Monseniorul Vladimir Ghika şi Iuliu Maniu la 
Valeriu Gafencu, Sfintul Închisorilor, de la Mircea Vulcănescu şi Gh. 
Brătianu la Anton Golopenţia, V.Voiculescu, Ion Petrovici, Pan Halippa... 
Cifrele lui Cicerone loniţoiu: 25 de milioane de ani de detenţie, prin însuma- 
rea pedepselor; 3 milioane de intrări în închisoare; 300.000 de morţi în 
puşcării; 200 de locuri de detenţie. 

Că Paul Goma e încă persona non grata în cele două state româneşti 
dovedeşte cumva că am intrat în normalitate, că n-ar mai fi necesară atitudi- 
nea anticomunistă, că e mort şi îngropat, cumva, comunismul? Străinii l-au 
recunoscut ca Soljenitin român; noi, dacă nu ne-am grăbit să-i confirmăm, 
să-l recunoaştem ca avatar eminescian (mulţumesc, Th. Codreanu!). Sau 
deranjează memoria lui, memoriile lui, jurnalele ne-cuminti ca şi beletristica, 
unde nu ocoleşte temele dificile: deţinuţii legionari şi comportamentul lor 
demn în închisori. Cine l-a salvat de la moarte pe pastorul Richard 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 360 


Wurmbrand dacă nu Valeriu Gafencu? Vasile Pop, eroul din Patimile după 
Piteşti, a primit ajutor legionar în temniţă: praf de sulfamidă peste rănile 
genunchilor distruşi de glonţ; legionarii îl transportau pe braţe la tinetă şi-i 
şopteau încurajări că vin americanii. 

Ne activăm memoria pe sărite, cu „moderaţie”, iar cei care cuprind (ca 
Gh. Grigurcu, reactiv la falsuri istorice) Holocaustul şi Gulagul în aceeaşi 
acoladă a crimei, torturii, morţii sunt atentionati că nu pun problema politi- 
cally correct. S-o fi uitat că holocaustul revoluţionar, unde trebuiau să piară 
popoarele incapabile de stat revoluţionar, adică marxist, e sintagma marelui 
bărbos? Că Adolf însuşi mărturisea că a învăţat multe de la Karl? 

Aräti cum a funcţionat maşina de ucis comunistă şi eşti considerat, dacă nu 
smintit, atunci prea categoric, prea inflexibil, prea vindicativ, prea radical. 
Or, toate astea ar veni după anti-anticomunişti din mentalul comunist. 
Concluzia lui Siulea: anticomunismul e la fel de blamabil ca şi comunismul. 

Am ajuns să aud că „exterminarea duşmanului de clasă” a fost o nece- 
sitate tehnică. O inginerie socială, operativă, desigur. Că violenţa, în context 
revoluţionar, e normală. Atunci or fi justificate şi uciderile comandate de la 
sfîrşitul dictaturii. Morti la „evenimente”, sub Ceauşescu, au fost 166; sub 
Iliescu — peste cîte sute? Şi de ce ne-am mai întreba cine-a tras în noi, după 
22? Aşa-i la revoluţie, tovarăşi, se moare, iar „noi”, cei care am murit, suntem 
în Parlament, cum perora un „ales” al nostru... Relax, comunismul e mort, 
trăiască neo-comunismul! 

Se tot afirmă că, la o vîrstă mică, gauchismul e irezistibil, v. 
Apollinaire, Sartre, Picasso, Panait Istrati, încrezători în doctrina comunistă. 
Tînărul Gide, prezent la înmormîntarea lui Gorki, n-a vrut/ putut să pri- 
mească mesajul disperatului Buharin. L-a crezut de bună credinţă pe Stalin, 
ucigaşul lui. 

Cîţi n-au căzut în capcana utopiei binelui general, egalității blablabla... 
La 14 ani, Florin Mugur publica în „Brigadierul”, supliment literar al ziarului 
„Tînărul muncitor”, versuri pentru munca voluntară. Radu Cosaşu tînăr ser- 
vea Republica Populară Română. Şi-a luat seama şi a scris Un august pe un 
bloc de gheaţă. Înţeleagă cine ce poate care august. Fierbintele august '44 a 
fost pus la congelat sau comunismul tot? Doar perioadele de îngheţ/ dezghet 
sunt specialitatea casei. Iar comunismul poate fi decongelat, preparat iarăşi şi 
servit ca hrană sănătoasă, ecologică. 

Mai înaintea numitilor Mugur şi Cosaşu (pseudonime pe gustul prolet- 
cultului), Saşa Pană, legătura lui Emil Bodnăraş, îşi luase nume de cod ilega- 
list Sävel. Iute, în 30 decembrie '44, exulta în Imn de slavă şi bucurie: „Sunt 
ei,/ Sunt ei/ Sunt ei/ Bravii soldati/ Luminaţii./ Sunt ei, minunaţii./ Străluci- 
torii/ Ostaşi ai armatei lui Stalin”. Şi mai înainte, prin '40, Mihai Sebastian, 
care nu mai era aşa de tînăr, scrisese (sau numai stilizase) textul unei broşuri 
apărute la Editura PCR, atunci ilegală, cu titlul Armata Roşie vine!. A venit. 

Cei de vîrsta mea au citit bazna despre „misionarul” Danko, în mînă cu 
inima-i incandescentä, smulsă din piept ca să lumineze drumul, prin beznă, 
spre Paradisul Roşu. Vperiod! Pe cîti nu i-o fi prostit, dacă şi la 21 de ani de 
la căderea (nu moartea) comunismului mai văd în marxism-leninism calea 
spre progres şi bunăstare? 

Cine regretă comunismul? Multi, incredibil de multi. Ocupantii postu- 
rilor-cheie de atunci, cei care s-au supus uriaşei presiuni politice şi vor să-şi 
uite cedările, neajutoratii care se vor dirijati de partidul unic, cei apăsaţi de 
sărăcia zilelor noastre... Deşi carentele democraţiei sunt destule, nu ea, demo- 
cratia, e de vină, ci proasta guvernare actuală, haotică şi distructivă, care a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 361 


compromis capitalismul. 

Era de aşteptat ca procomunismul să se bucure de apreciere (ticul verbal 
al lor, al propagandiştilor) dinspre fosta privilighentie; ca unele victime să 
prefere să-şi suprime amintirile dureroase. Ce n-aş fi crezut nici în ruptul 
capului: că s-au găsit atîtia susţinători din generaţia tînără. Nu m-am aşteptat 
la consens, comuniune, fraternitate între foştii acomodati şi foştii opozanți, 
dar n-aş fi crezut să cadă în capcana marxistă atîtia „decreţei”, să audă — 
tranc, capacul — peste capetele lor şi să se teamă de acolo, din putul gîndirii, 
că anticomunismul ar putea deveni (de-ar deveni!) noua gîndire unică. S-or 
referi la conceptul lui Jean-François Kahn, „la nouvelle pensée unique”, lan- 
sat în Franţa anilor "90? Eu, una, mă tem că gîndirea unică, impusă, a aşa- 
zisei corectitudini politice, e pe cale să învingă, cu termenul lui Jean Sévillia, 
corectitudinea istorică. Sau nu intră în drepturile omului dreptul la istorie 
corectă? 

Spus limpede, m-am săturat pînă peste urechi ca filo-comuniştii să-i 
acopere de injurii pe anticomuniști, bizuindu-se pe citatul din Adam Michnik, 
de profesie istoric. Sau ascunzîndu-se după spatele lat al celebrului disident, 
cum formulează Gh. Grigurcu. În Polonia e altfel: după înființarea 
Institutului pentru memoria naţiunii poloneze (subl. e a mea, Magda U.), au 
fost judecaţi procurorii vinovaţi de muşamalizarea dosarelor despre crimele 
din perioada comunistă. La noi, răul n-a fost rezolvat juridic. Anticomuniştii 
cerînd lustratie (ca şi cum s-ar compara lustratia cu Aiudul, cu Sighetul, cu 
Canalul) au fost taxati drept stalinişti sadea. Gh. Grigurcu şi istoriseste 
ironic-amar cum a devenit stalinist. 

Ni se dă drept pildă apariţia la televiziunea franceză a lui Adam 
Michnik la braţ cu generalul Jaruzelski, cel care a decretat legea marţială şi 
l-a ţinut închis. Mai mult, conciliantul Michnik a acceptat ca postfață a 
memoriilor lui Jaruzelski, Les chaînes et le refuge, un dialog al lor, calm, cor- 
dial, cu respect şi cu dragoste. Temperat şi neostil în desfăşurarea dialogului, 
asta pricep. Dar de unde respect şi dragoste? 

Iertarea ti se acordă după ce te cäiesti. A fost, la noi, o asumare a vinei 
pentru traumele produse? Doar una colectivă. Foştii politruci fără ruşine au 
dat fuga să publice un ecou, o adeziune la împuşcarea Ceausescului şi să 
salute schimbul doi: pe Iliescu. Şi-au schimbat iute costumele „la grandirop”, 
ca-n D'ale Carnavalului, să joace polca pe furate. Şi-a pus cenuşă-n cap 
generalul Plesitä? Ba s-a lăudat la televizor cum l-a bătut, mai să-l omoare, 
pe Goma. Să-i cerem lui Paul Goma să-i postfateze memoriile, cu toleranţă 
şi cu înţelegere? Şi ce mai vrem? Să-l fi iertat Monica Lovinescu pe Francisc 
Butyka, unul dintre tortionarii mamei sale, Ecaterina Bălăcioiu, mort necon- 
damnat, în 1998? 

La capitolul comunism, nici un „abuz de memorie” nu-i nejustificat. 
Din păcate, repet, nu sunt sanctionati tortionarii, sunt sanctionati anticomu- 
niştii. Lor ar trebui să li se scoată pe viu „coasta justitiarä”. Ei ar fi, după pro- 
povăduitorii iertării şi uitării, cei maniacali. Oratori, retori sau numai limbuţi 
împrumută lexeme de unde pot. Revanşard şi revanşism sunt vocabule luate 
din „Scînteia”. Cum să nu vină proletcultul cu aportul său? Radicalii sunt 
obtuzi, intolerantii sunt ranchiunosi şi li se dă citatul din Adam Michnik. Pe 
aceleaşi urme ale disidentului polonez calcă Norman Manea. Vede bîntuind 
Carpaţii, dar şi alte părţi ale Europei de Est, „bolşevismul anticomunist de 
după comunism”, „similar în dogmatism cu comunismul însuşi”. Şi, în inter- 
viul cu Kanterian: „În România, de pildă, Gulagul pare folosit, adesea, pentru 
a resuscita tezele politice ale dreptei şi a amuti dezbaterea asupra 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 362 


Holocaustului”. Cu alte cuvinte, să nu mai vorbim despre Gulag, ca „mono- 
polul evreiesc al suferinţei” (l-am citat pe N. Manolescu) să rămînă intact. 

Lui Goma i se reproşează următorul abandon: „A abandonat prea des 
reflectia dubitativă şi detaşată, senină, obiectivă”. Ca şi cum s-ar putea scrie 
rece, impersonal despre patimile după Piteşti. Şi ce exemplu de seninătate dă 
Norman Manea însuşi, în cazul Săptămînii roşii? 

Profetia lui Edgar Morin (asupra căreia Gh. Grigurcu atrage atenţia în 
eseul Despre conformism) că „anticomunismul va fi confiscat de comunişti 
şi îndreptat împotriva anticomuniştilor” e pe cale să se înfăptuiască. Pe scena 
mare, a Rusiei: Putin, omagiindu-l pe Soljenitin, la buza gropii. Pe scena 
mică, a noastră: Băsescu, decorîndu-l postum pe Soljenitin cu ordinul Steaua 
Roşie în grad de mare cruce, în timp ce Goma (,.fanaticul” anticomunist) 
rămîne exilat. 

Voi reveni. 


* 


Ion Vianu răspunde Simonei Sora (în Dilema Veche din 2 
martie 2006): 


“Sînt dezolat de ceea ce se întîmplă cu Paul Goma, pentru că, atunci, în 
1977, demersul lui Goma mi s-a părut salutar. Dar faptul că acum adoptă teze 
de extremă dreaptă şi că este într-o opoziţie sistematică cu absolut tot ce se 
întîmplă, diminuează valoarea actelor lui anterioare. Spunem despre el că e 
un Neinsager, un negator total, universal. Deci asta introduce un dubiu asupra 
negatiei lui de atunci, ceea ce pe mine mă afectează”. 


Ia auzi! Care sunt “tezele de extremă dreaptă”? Toate cele 
care nu sunt, explicit, de extremă stângă, sioniste, holocaus- 
tologiste? 

I. Vianu îi răspunde lui Pleşu: Dacă nu era episodul Goma în 
1977, plecai? 


“Da, sigur că da. Voiam tot timpul să plec, voiam să fac orice, să fug. 
Îmi imaginam lucrurile cele mai extraordinare, inclusiv de a construi un fel 
de bicicletă submarină, cu o ţeavă de respirat, ca să ajung la Istanbul. Dar 
vedeam cum îmbătrînesc - cînd am plecat aveam deja 43 de ani - era din ce 
în ce mai tîrziu şi din ce în ce mai greu. Atunci am încetat să sper. Ce păcat 
capital să nu mai speri! În 1971 am avut o bursă la Paris şi m-am mai întors 
încă cu gîndul să fac ceva aici, întru propăşirea psihiatriei româneşti. Adică 
să joc un rol în modernizarea ei. Am constatat că nu se poate. În toţi aceşti 
ani, 1971-1977, am băut cupa amărăciunii pînă la fund, adică mi-am dat 
seama că nu pot face mare lucru în România, iar în aceste condiţii este mai 
bine să plec, dînd şi un sens simbolic plecării mele”. (Dilema Veche 2 martie 
2006) 


Minte ca un psihiatru psihiatrul I. Vianu. 


x 


“ (Cosaşu, în legătură cu Llosa): (Excepţie: Cioran, capabil după '90 să 
trimită la Bucureşti - spre uimirea editorului său - vreo sută de pagini tăiate 
viguros din Schimbarea la faţă... şi să se întrebe: "Cum de am putut scrie 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 363 


asemenea tîmpeni1?") 6 oct. 2005 


Aşa, bine: a scris, a scuipat pe ce-a scris, evreii s-au prefăcut 
că-l iartă - prin tovarăşul Radu Florian - şi viaţa a mers înainte - 
până la moarte. 


* 


Mariana Pasincovschi mi-a trimis studiul säu despre Astra: 


Mariana Pasincovschi, Universitatea „Stefan cel Mare”, Suceava 
Paul Goma. Romanul Astra: Lizibilitate literară si semnificație estetică 


Romanul Astra continuă voletul autobiografic al scrierilor lui Paul 
Goma fiind, în desfăşurarea cronologică, al treilea la număr. Cifră fatidică si, 
totodată, mistică dacă e să o privim din punct de vedere al religiei creștine, 
aceasta aşază romanul sub semnul unei dualitäti, predestinându-l, pe de o 
parte, unui sfârşit dramatic, iar pe de altă parte îmbrăcând diegeza într-o ten- 
siune benefică, capabilă să trezească, atât naratorului, cât si cititorului, un fra- 
gil sentiment de speranţă, de aşteptare a unei minuni. Dincolo de simbolistica 
romanului, de altfel deloc întâmplătoare, asupra căreia vom reveni, ne propu- 
nem, pentru a facilita înţelegerea textului, să explicăm semnificaţia cuvântu- 
lui „Astra” — topos în jurul căruia graviteza întreaga scriitură, dar şi să facem 
o incursiune în subiectul romanului, în atmosfera epocii respective, trasând 
liniile esenţiale ale analizei. 

Compartimentată în douăsprezece capitole, cartea demarează cu o scenă 
din faţa unei biblioteci unde, în atmosfera îngheţată de iarnă (decembrie 
1949), naratorul ne aduce în faţă, rând pe rând, o galerie de personaje memo- 
rabile („personaje ale epocii”, după cum însuşi avea să afirme). Pozitionati în 
faţa uşii închise a bibliotecii oamenii, diferiţi prin vârstă, cultură, vestimen- 
tatie, aspect fizic, statut social creionează atmosfera unei epoci de restrişte, 
aflate sub cizma ocupantului sovietic. Combinând perspectiva narativă 
subiectivă cu cea obiectivă a evocării istorice, autorul solidarizează eul 
social, psihologic, moral cu cel creator, în dorinţa de a pune împreună biogra- 
fia istorică şi mitică, demonstrând modelarea celei de a doua (exceptând 
pasajele ficționale), sub presiunea celei dintâi. Proiectată pe ecranul 
conştiinţei imediate, istoria ocupă un spaţiu definitoriu în roman, apelul la 
retrospectie întregind tabloul dezastruos al unei lumi dominate de servitudine 
şi strâmbătate, în care apariţia afişului ortografiat analfabetic pe uşa biblio- 
tecii — ăncis p. iventr — nu poate decât să reflecte starea societăţii şi a siste- 
mului totalitar. 

Pornind de la această dualitate a ocupantului care spune una, iar alta 
face, Paul Goma îşi construieşte romanul în baza structurilor binare, împân- 
zite de-a lungul întregii scrieri, atât la nivelul timpului şi al spaţiului, al exte- 
riorului uşor sesizabil, cât şi la nivel interior, psihologic, făcând o diferenţă 
netă între eu şi alţii. Demonstrând că evenimentul istoric este rodul oricărei 
tipizări, naratorul diferenţiază timpul istoric de timpul epic îmbinând, pe de 
o parte, concretetea, unidimensionalitatea mărimii temporale istorice cu afi- 
nitätile „„mitice”, pluridimensionalitatea timpului epic. Cu deosebiri de ritm — 
controlat, static al istoriei şi accelerat, sau întârziat, au ralenti al epicului, 
naraţiunea devine statico-dinamică, iar apelul la imperfect, cu scopul de a 
prelungi durata clipelor, împreună cu natura statică a descrierilor, vădesc o 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 364 


tehnică a amânării, cu atât mai benefică cu cât reuşeşte să ia în posesie citi- 
torul, într-o relaţie de „perfectă egalitate ... contractuală” 1. Ţinând lectorul în 
tensiune, autorul îl pregăteşte, totodată, prin aspectul formal al romanului, 
pentru concluzia din urmă, pentru răspunsul de-ce-ului mult-aşteptat, cu toate 
că finalul rămâne unul deschis. 

Deşi poate fi privit ca Bildungsroman, urmărind devenirea spirituală 
adolescentină, trecând prin viaţa de liceu, internat, poposind asupra iubirilor 
fictive, eşuate sau concretizate, meritul autorului este de a zugrăvi adevărate 
tablouri metafictionale, implicând atât imaginea scriitorului, cât şi a lectoru- 
lui, cu o posibilitate de a se privi lucid şi de la distanţă. Obiectivat într-un 
alter-ego, naratorul provoacă, întreţine şi sutine permanenta curiozitate a citi- 
torului, printr-o tehnică a stimulării interesului, a captivării spiritelor. Astfel, 
pe lângă latura gravă a romanului, Paul Goma are grijă să introducă şi aici 
ludicul, carnavalescul — un respiro nu doar la nivelul limbajului, cât si la 
nivelul presiunii istoriei —, legând „forma, normală şi deosebită totodată, a 
vorbirii sale, de vasta istorie a celorlalţi”, demonstrând că scriitura este, 
printre altele, şi „un act de solidaritate istorică”2. 

În plan compozițional, autorul abordează aceeaşi tehnică de construcţie 
a incipitului, pornind de la laitmotivul Inventar? Cum aşa: in-ven-tar? sau 
Inventar? De ce, inventar?, laitmotiv care închide în sine întreaga problema- 
tică a romanului, fiind reiterat în aproape toate subcapitolele şi constituind 
efectul de centru care generează coerenţa şi ritmicitatea. Predilectă pentru 
timpul prezent, acţiunea se petrece acum, sub ochii cititorului, în virtutea 
convenției ficţiunii, cartea dând senzaţia unui roman care se scrie sub ochii 
nosti, într-o deplină comuniune cu istoria la care face referinţă. Dacă e să eli- 
minăm, imaginativ, partea de retrospectie, vom observa că romanul derulează 
timp de o zi, aspect evident prin plasarea naratorului, dar şi a celorlalte per- 
sonaje în faţa uşii închise a bibliotecii. Nucleu germinativ, acesta permite 
mişcarea eului actant în timp şi spaţiu, răsfrângându-se, ca tulpina unei liane 
pe tot parcursul textual, pentru a reveni, de fiecare dată, în acelaşi loc, 
nuantând tabloul dezastruos şi inevitabil al unei adevărate tragedii consem- 
nate istoric: închiderea bibliotecii Astra — ,,As(ociatia) Tra(nsilvanä)”, 
înfiinţată de Gheorghe Barițiu din Sibiu, în vederea epurării cărţilor. 

Cu o tehnică de construcţie a personajelor prin nume, îngroşând 
calităţile fizice sau morale, cu trimitere directă la I. L. Caragiale sau la Ion 
Creangă, autorul îşi situează scrierea în perimetrul autenticităţii, într-o lume 
hilară a lui Bahtin în care, pe fundal tragic, aplecarea spre pitoresc (asemeni 
lui Balzac pe care îl invocă), întoarcerea la origini şi ridicularizarea, însoţită 
de aerul pamfletist al naratorului, nu fac decât să înscrie romanul într-o formă 
de originalitate pură şi mult-râvnită de cei aflaţi în slujba condeiului. În acest 
spaţiu de basm, cu personaje deformate ca în poveste, deşi nelipsite de 
încărcătura istorică, se conturează deja câteva direcţii importante, transfor- 
mate în adevărate obsesii, nelipsite nici în romanle precedente. Este vorba 
despre frică, dorinţa de libertate şi tăcere, vectori care influenţează întreaga 
țesătură textuală, exprimati prin slogane enunțate şi în alte romane. 

Afectat direct, biografic de arderea cărţilor, naratorul va trăi o adevărată 
dramă, intensificată mai ales din lipsa de solidaritate şi acţiune a celor care îl 
înconjoară. Din acest motiv şi sub imperativul unei dureri absolute, el va 
apostrofa direct cititorul — „dar citeşte, cititorule, doar ştii carte, citeşte ceea 
ce cu adevărat stă scris, pe usä!”3, făcând trimitere la laşitatea „specific- 
naţională”, printr-o transpunere la un nivel al clasei: „în recreatie, toţi copiii: 
unguri, tătari, ruşi, ne înghiontesc, ne îmbrâncesc, ne pişcă, ne vămuiesc — ce 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 365 


să facem: să ne-apărăm? Nu se cade — aşa că ne mirăm, plângându-ne de 
soartă 4. Rescriind istoria scrisă, dar şi orală, cu o înclinaţie spre demitizare, 
Paul Goma face o radiografie a societăţii, uzând din plin, după cum bine 
observă Daniela Sitar-TäutS de tehnica palimpsestului (inserarea de texte 
preponderent eminesciene, bacoviene, sau cu trimitere la Caragiale, Arghezi, 
Dostoievski, Gorki, Clausewitz ori la ,,productiile” epocii), ironizând subpro- 
ductiile proletcultiste, pactul scriitorilor cu sistemul şi ilustrând cu exactitate 
atmosfera de creare a „omului nou”. În acest sens se înscriu pregătirile pentru 
celebrarea zilei de naştere a lui Stalin, instalarea sufocantă a difuzoarelor în 
spațiile publice, dar şi private, intime chiar, atmosfera de sărbătoare în ciuda 
suferinţei umane maxime, oamenii fiind izgoniți din casele lor, flămânzi şi 
prost îmbrăcaţi, teroarea şi suspiciunea, într-un cuvânt castrarea celor mai 
nobile sentimente şi, în final, orientarea spre bibliotecă ca soluţie ultimă de 
ştergere a identităţii. 

În această atmosferă generală de dezicere a omului de către om, scrisul 
lui Paul Goma va erupe prin „clocotul verbal”, parodiind şi spărgând 
convențiile romaneşti prestabilite, artificialitatea şi ,,ceremoniile”, 
descătuşându-se într-o rostire totală, anti-elitisă, în care firescul, spontanei- 
tatea scrisului ca şi cea a gândirii, vor cobori literatura în stradă (asemeni pro- 
zatorilor optzecişti), investind-o cu o frumuseţe fără artificii. Reuşind să 
„scrie cum îi vine”, limbajul va reflecta această opţiune a scriitorului, deve- 
nind un sălaş al inversiunilor, al deformărilor lexicale, al întreruperilor sin- 
tactice, al trecerilor de la o persoană la alta, al schimbării timpurilor verbale, 
al retrospectiei sau introspectiei, al jocurilor lingvistice cu predilecție către 
oralitate, inovaţii lexicale, ludic şi ironie. Persiflând melodramatismul şi iro- 
nizând romanul cavaleresc, Paul Goma nu va propune o soluţie neaşteptată, 
în sensul vechii tradiţii („„Deus ex machina”), pe care o ridiculizează, situând- 
o în discordantä cu logica interioară a narativului. Din contra, naratorul va 
pregăti cititorul pentru verdictul final reflectând, prin prisma unei triade — 
filosofie, poezie, proză — (triadă pe care o formează împreună cu cei doi prie- 
teni Septimiu şi Octavian) asupra literaturii, şi prezentând foarte clar 
opțiunea sa pentru roman. 

Deşi ar da impresia unei continuitäti, aceleaşi elemente ale unui sistem 
infect planând şi asupra acestei scrieri, Astra aduce, în schimb, un filon al 
diferenţei constituind începutul definirii procesului de creaţie. Scris la Paris 
în 1986, 1988 şi publicat la Editura Dacia în 1992, romanul oglindeşte starea 
de tensiune a scriitorului ,,ne-publicat” şi, totodată, este rodul unei conştiinţe 
ajunse la maturitate, aspect care se va răsfrânge în munca de compoziţie, 
capacitatea de disociere a eului creator de eul empiric şi creator ca obiect 
reflectat, mobilarea lumii şi autonomizarea personajelor prin vorbire, analiza 
şi critica acidă a epocii, precum şi o aplecare asupra erosului, ludicului, car- 
navalului şi a pitorescului. Cu un subtitlu (Biblioteca) în noua ediţie (deo- 
camdată în ,, Autura Autorului”), cartea face lumină în privinţa spaţiului 
investigat, deşi păstrează aceeaşi structură de douăsprezece capitole, 
intenţionat fără titlu, într-o perfectă concordanţă cu tăcerea care va plana asu- 
pra toposului predilect. Plasându-se în „aici” şi „acum”, într-un afară proxim, 
naratorul îşi va permite să evadeze, imaginar, din acest spaţiu pentru a-şi pro- 
cura rechizitele necesare finalizării tabloului dezastruos al anului 1949. Cu o 
dorinţă inegalabilă de a pune evenimentele pe hârtie, el va sugera importanţa 
lucrului consemnat, piatra, cărămida sau hârtia echivalând cu umplerea golu- 
lui istoric, cu vivificarea şi încarnarea trecutului. Urma va deveni, astfel, un 
simbol al libertăţii mult-râvnite, o şansă unică de a rupe frontierele între noi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 366 


şi alţii, de a recupera o parte consistentă a unei culturi şi de a o separa de jer- 
bele utopice ale unui sistem sortit pieirii şi, nu în ultimul rând, „o şansă de a 
se purifica, de a se mântui, adică şansa de a exista”6. 

Pe lângă destinele personajelor recompuse treptat, naratorul aduce în 
scenă precizări legate de timpul biografic, din care aflăm că este elev la liceul 
„Gheorghe Lazăr”, că au trecut aproape patru luni de când părinţii au fost eli- 
berati de la Securitatea de la Mediaş, respectiv şase ani de când au plecat din 
Basarabia şi că nu cunoaşte o bibliotecă adevărată — biblioteca „Astra” — 
decât de opt-nouă săptămâni. Deşi presărate nestructurat, fără a respecta cro- 
nologia, aceste detalii vor reuşi să întregească şi să continue firul narativ 
început în Din Calidor, cu precizarea că naratorul actant nu mai este copil, 
ci adolescent, iar opţiunile lui în materie de literatură vor confirma din plin 
acest statut («Romeo şi Julieta» pe primul loc, urmat de «Regele Lear», 
«Visul unei nopţi de vară», iar Hamlet fiind considerat ca „prea jucând tea- 
tru” şi exclus). Fără a ocupa primul plan, ca urmare a vârstei adolescentine, 
părinţii îşi vor găsi şi de astă dată un loc deloc neglijabil în roman, presupo- 
zitiile tatălui, verticalitatea de nezdruncinat, împreună cu invențiile lexicale 
ironice la adresa sistemului ale mamei, demonstrând o diferenţă netă între 
basarabeni şi cei localnici. Interesati de cultură şi pariticipând activ la „crea- 
rea omului nou” prin lectura cărţilor, a broşurilor, a ziarelor, memorarea şi 
recitarea demonstrativă a unor „fragmente dusmänoase”, poposind pe la 
ideologie şi literatură, părinţii vor constitui un suport moral al tânărului ple- 
cat la studii, dar şi un exemplu de urmat, continuând linia separării valorii de 
non-valoare, răspicat şi cu riscurile asumate. Cu toate acestea, singura barieră 
de netrecut, chiar şi pentru basarabeni va rămâne, în continuare, frica de 
deportare, ea manifestându-se sub diverse aspecte în roman şi continuând să 
îşi lase amprenta nu doar asupra personajelor, ci şi asupra sistemului care, tot 
sub imperiul fricii, va ordona epurarea bibliotecii. 

Îmbinând discursul cu metafore, uzând de sunete, culori şi mirosuri, 
autorul va da curs imaginaţiei introducând, într-o lume a lucrurilor pe dos, 
fragmente poetice, născute sub impulsul reveriei, tulburând adesea „identita- 
tea confortabilă a autorului, naratorului şi a personajului”. Venind din prea- 
plinul biografic, răbufnirile scriptoriale vor constitui adevărate tornade ale 
voluptăţii cuvântului, oscilând între moderato şi allegro, dându-ne posibilita- 
tea de a filtra diegeza prin ocularizare sau auricularizare. Pornind de la aceste 
aspecte, ne propunem recompunerea traseului auctorial, fără a neglija rolul 
catharctic al dezvelirii adevärului7(,,Asa-i legea: cine n-are scris, nu există”), 
tinzând să precizăm că, indiferent de spaţiu şi de timp, mâna scriitorului va 
constitui o punte de legătură între generaţii, reuşind să anuleze distincţia între 
viaţă şi literatură, bruscând rutina teoretică şi instalându-le într-un tot unitar, 
clocotind de suflu viu, senzorialitate şi senzualitate, convocând şi urechea, şi 
ochii, la reverii autentice, transcendente şi supradimensionate. 

Ceremonializarea textului. Interogatie şi dualitate 

Demararea romanului cu instalarea naratorului în faţa bibliotecii, ca loc 
predilect de contemplare şi observare nemijlocită a personajelor perindate, 
duce la instituirea unei diferențieri maniheice, observabile la nivelul întregii 
structuri, construcţia binară dovedind că este forma cea mai potrivită pentru 
a ilustra dualitatea şi utopia sistemului. 

Subordonată acestui principiu, o bună parte a romanului se va situa sub 
autonomia binomului, pornind de la diferenţe precum timp epic/timp istoric, 
spaţiu real/spatiu fictiv, afară/înăuntru, intern/extern, atunci/acum, noapte/zi, 
lumină/întuneric, cald/frig, profesori/elevi, artişti/neartişti, cuvinte/necuvin- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 367 


te, säraci/bogati, sătui/flămânzi, valoare/nonvaloare, fosta Românie/actuala 
Românie, omul vechi/omul nou, fete/bäieti, vizând şi anumite elemente de 
construire a personajelor, nelipsind antiteza, ironia, umorul sau solidaritatea. 
Analizate progresiv, pe măsura „avansării în economia epică”, prin 
intercalări sau retrospectie, personajele ilustrează produsul unui sistem, 
transformându-se, ele însele, în victime sau în unelte ale acestuia, autorul 
sugerând ideea că evenimentele istorice reuşesc să deturneze radical cursul 
vieţii, împărțind societatea între ceea ce a fost, şi ceea ce a devenit, între nor- 
malitate şi anomalie. Astfel, dacă e să facem o clasificare a personajelor 
conform acestui principiu, vom observa că, deşi diferiţi, oamenii se manifestă 
la fel, ca urmare a unificării suferite de pe urma sistemului, teroarea şi frica 
devenind elemente esenţiale care favorizează tăcerea şi îi împiedică să ia ati- 
tudine. Ceea ce îi individualiză este, însă, amprenta unui trecut pe care îl 
poartă cu sine, cu atât mai sugestiv, cu cât devine un principiu ordonator, 
invitându-i să recupereze, atât cât este posibil, între zidurile Astrei, memoria 
unui ideal drag şi pierdut, sau pe cale de dispariţie. 

Un prim exemplu în acest sens este Doamna Vulpe sau Doamna cu 
pisică-vulpe. Deşi o cheamă Sângiorgiu, naratorul nu insistă asupra numelui 
ei real spunând că „nu prea contează”. Poreclită Formatmic, ca urmare a lec- 
turii, cu lupa, a cărţilor doar „de format mic, legate în marochin cu flori de 
aur pe coperte şi cu, pe cotor, trei litere: I.S.G.”8, ea reprezintă o imagine 
caricaturală văzută în antiteză, fiind „de format mare, chair spre foarte”, ba 
şi având „un mamă-mamă atât de lat, încât ocupă cu el două-trei scaune 
adevărate”9. Încercând să abată atenţia cititorului, prin acest joc al limbaju- 
lui, de la obiectivul esenţial pe care îl urmăreşte, naratorul ne dezvăluie, spre 
finalul descrierii, adevărata identitate a personajului, împreună cu motivul 
venirii la Astra: „Şi nu m-am mai deloc mirat, când am aflat [...] că Doamna 
Sângiorgiu vine la Astra numai de când a fost naţionalizată: nu mai are ce 
face acasă, nu mai are casă şi ca să-şi aducă aminte de casă, vine la Astra 
(s.n.): tatăl ei, un mare negustor de vite, umblase, cu afacerile, prin toată 
lumea, şi, fiindcă nu ştia carte [...], căpătase patima cărţilor — însă numai a 
«cärtulicilor», cum le zicea el; nu numai cumpărase ce găsise, dar şi coman- 
dase format-mic, în unic exemplar; înainte de război, le donase pe toate 
Astrei. Si de aceea”1. 

Un alt personaj este Domnul Doktor. Doctor în drept-roman, ca fost 
profesor al Universităţii din Cluj şi refugiat la Sibiu după ce Ardealul de 
Nord fusese cedat ungurilor, acesta este descris în lumini şi umbre, neutrali- 
tatea de început a naratorului dând cititorului posibilitatea de a înclina balanţa 
către varianta cea mai plauzibilă: „Se spune că dacă, după război, s-ar fi 
întors la Cluj, ar fi ajuns decan, dacă nu chair rector [...]. Se mai spune că 
Domnul Doktor ar fi putut obţine catedră la un liceu [...], însă Domnul 
Doktor nu a solicitat, aşa umblă vorba. Unele vorbe spun că Domnul Doktor 
a declarat tare şi oficial, după Reforma Învăţământului, că el nu se vinde 
comuniştilor, însă alte vorbe spun că el n-a declarat nici pe dracu”, ba s-a 
milogit, la Sectie, să-i dea şi lui un post, acolo, de ce-o fi, chiar la ciclul-doi, 
dar comuniştii i-au zis să zică mersi că nu primeşte post la Canal, ca fost pro- 
fesor burghez şi doktor exploatator”1. Deşi evită să sugereze propria opinie, 
naratorul explică, în schimb, foarte clar, motivul rămânerii personajului la 
Sibiu: „Eu nu ştiu ce să cred, din vorbe, cred însă că Domnul Doktor a rămas 
la Sibiu numai pentru mama domniei sale, foarte în vârstă, foarte bolnavă şi 
mereu la pat; şi, aşa, un pic, a rămas la Sibiu, pentru Astra, e toată ziua la 
bibliotecă. A fost, până ieri, fiindcă azi e altă zi”1. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 368 


Tot în acest context al închiderii bibliotecii este prezentat şi Domnul 
Artur. Cu numele adevărat Vasile Porumb (,, o fi pseudonim literar”), în jur 
de şaizeci de ani şi invalid — „el zice că de război, dar nu primeşte pensie — 
şi foarte sărac: nu are nici măcar picior de lemn ca lumea, îşi vâră, prin buzu- 
narul spart al pantalonilor, o cârjă, apoi face nu ştiu ce prin dreptul genun- 
chiului (o fi legând montul de baston) şi merge aşa, cu mâna în buzunar, 
boncănind din bätul ieşit prin cracul pantalonului; măcar de-ar avea, în capăt, 
ceva de cauciuc — dar n-are” 1 — , acesta nu vine la Astra pentru a citi, ci pen- 
tru a scrie. Poet în curs de debutare, cu toate că scrie deja de multe decenii, 
el creează în mare viteză şi foarte inspirat balade sau epopei, de zor şi pe pri- 
chiciul ferestrei. 

Domnul Artur nu este, însă, singurul invalid, autorul schiţând portretul 
unui Alt invalid care lucrează în cabinet pe manuscrise şi îi lipseşte, din 
război, mâna dreaptă („ca lui Perpessicius, din celălalt război”). Deşi acesta 
are pensie, el este analizat cu ironie şi privit cu circumspectie nu doar de către 
narator, ci şi de către celelalte personaje, ca urmare a reversibilităţii roții 
istoriei şi a confirmării rationamentului potrivit căruia „Dumnezeu nu bate cu 
bätul”: „Nu-i răspunde nimeni. Dumnezeu nu bate cu bätul: nici el, când 
biblioteca e normal deschisă, nu salută, nu răspunde la salut [...]. Se zice că 
se poartă atât de cu nasul pe sus, pentru că a luptat şi în Vest, nu numai în 
Est; de parcă ar fi singurul; şi de parcă ar fi motiv de laudă... Uite, cum ar 
intra el în vorbă cu noi, märuntii, de la sala de lectură comună, însă aşa-i roata 
istoriei, cum zic ăştia, a venit rândul nostru să nu-l băgăm în seamă, cu toate 
că se poartă cu baston, ca să vadă lumea că-i ciung”1. 

Un alt personaj este Domnul Profesor Vinerean. Şi el fost profesor uni- 
versitar, însă la catedra de limbă română are, în plus faţă de predecesorul său 
(Domnul Doktor), o situaţie clară: rămas la Sibiu, este arestat ca țărănist, 
„epurat” de comunişti şi băgat „administrativ” („vreo doi ani şi ceva”), la 
Canalul Dunăre-Marea Neagră. 

Un personaj foarte apropiat naratorului este Doamna Tatu-Scarletti, 
numită şi Dezisa, Doamna Tatu, sau trecută la fişier Grazia Antonietta 
Scarletti. De origine italiană şi căsătorită, la tinereţe, cu tânărul diplomat la 
Roma, Domnul Tatu, din care căsătorie au rezultat doi copii (o fată rămasă în 
Occident şi un băiat întors în ţară), ea suferă de naţionalizarea familiei iar, 
mai ales, de arestarea soţului şi a băiatului („tatăl şi fiul”) şi trimiterea aces- 
tora la Canal. Cu o română învățată la perfectie, Doamna Tatu are realizate 
traduceri din Eminescu, Blaga, Barbu, începând să traducă Craii de Curtea- 
Veche de Mateiu I. Caragiale („el fiind fiul de care tot întreabă dacă s-a întors 
— din epurare — iar pentru că tot nu, se consolează cu «tatăl», I. L. 
Caragiale”1). Pentru a supravieţui, este nevoită să se „dezică” de numele 
soţului, reluând numele de fată ca singură condiţie de a primi o cartelă. Deşi 
judecată asupru de celelalte personaje, ba chiar marginalizată, ea câştigă sim- 
patia naratorului care, aflat în condiţii similare, conştientizează că „pentru 
noi, prăpădita de cartelă înseamnă viaţă”, concluzionând, în autofilmarea 
recentă că „în nefericire oamenii devin şi mai răi: în loc să-l urascä pe gar- 
dian, oamenii îl critică pe nefericitul de alături”1. Pentru a echita personajul, 
autorul aduce în text argumente solide demonstrând, totodată, „solidaritatea” 
confratilor: „Apoi încă un amănunt grăitor: dacă s-ar fi dezis, cu adevărat, de 
bărbatu-său şi de fiu-său, ar întreba, zi de zi, cu glas tare, la fişier, dacă s-a 
întors fiul? Bineînţeles, pentru urechile celor oarecum avizaţi, ea vorbeşte de 
Mateiu I. Caragiale, nu de Tatu-junior, aflat la Canal; dar oare e mai putin 
periculos să vorbeşti de un scriitor epurat — şi unde: în plină Astra? Toată 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 369 


lumea ştie că la o bibliotecă din zilele noastre vin nu doar iubitori de cuvânt 
scris şi tipărit, ci şi pescuitori de vorbe (pe care or să le scrie ei, în rapoartele 
lor la Securitate, cam în stilul vacii de bou care ne-a anunţat că e ăncis p. 
iventr)l. Deposedată de „bunurile” spirituale şi materiale, Doamna Tatu 
devine exemplul cel mai ilustrativ de situare, în bibliotecă, ca posibilitate de 
a afla bucuria unor „vremuri de mult apuse”: „Nu mai are casă, nici masă, 
nici familie; nici ţară nu mai are de parcă românii ar avea: la bibliotecă vine, 
desigur, pentru cărţi [...], dar mai ales pentru că biblioteca a rămas (până 
ieri?) un loc civilizat, cu oameni civilizati — ca pe timpuri civilizate; şi unde 
e cald, ca pe timpuri, în casa ei, civilizată. Dacă e adevărat că acum locuieşte 
într-o odaie de pod, atunci ea este cea mai lovită de uşa-închisă. Fiindcă până 
şi eu, care nu sunt sibian, nu am rude («în ţară», pentru că, «în străinătate, în 
URSS», am pe malul Pacificului) într-un caz ca acesta am unde mă duce: fie 
la liceu, la ora următoare, fie la internat. Însă ea...”1. 

Trecând în revistă portretul „doamnei cu enciclopedii”, Doamna 
Cioclopedica — „o doamnă parfumată, la casa ei, care, cu siguranţă, nu vine 
la Astra doar pentru încălzirea-centrală, va fi având în casă, dacă nu calorifer, 
atunci sobe de teracotă”, dar în acelaşi timp o doamnă cu ochi răi — „de om 
rău. Nu înrăit de viaţa asta, ci rău de la început” 1, naratorul trece la descrierea 
unui personaj absolut original, pe care îl botează preluând modelul lui 
Caragiale şi dându-i, în funcţie de împrejurări, câte un alt nume. Este vorba 
despre Doamna Piscupescu, numită şi Elefterescu, Protopopescu, Ofitereasa 
ba chiar, în capitolul final, Argintescu, Aurescu, Doamna Porţia, Madam 
Zaharescu, Doamna Căpşunescu, Doamna Mulţumescu. Căsătorită cu un 
ofiţer şi „adăpostită” într-o casă de lux (în care vom pătrunde prin interme- 
diului naratorului), ea vine la Astra pentru a copia, în manuscris, poeziile lui 
Eminescu, pe care le împarte pe foi volante cititorilor, păstrând până şi grafia 
poetului. Cu toate acestea, singurul lucru care îl împiedică pe narator să îşi 
apropie personajul este mirosul. Analiză în antiteză cu Doamna 
Cioclopedica, Doamna Piscupescu, deşi „scârţâie de spălată ce e, ba chiar 
exagerează, fiindcă un corp bun, viu, e bun şi viu atunci când păstrează sem- 
nul de viu'2, rămâne o proscrisă din cauza mirosului, naratorul criticând 
nedreapta aşezare a lucrilor în lume: ,,... dar ştiam că nu e dreptate în lume: 
să fii frumoasă, bună, să te dedici lui Eminescu, să rişti Canalul, pentru 
răspândire-interzisă (pentru ca noi, elevii să ştim ce a scris Eminescu, nu doar 
că e mare) — şi să miroşi în halul ăsta... Nu era frumos, nu era bine”2 sau, cu 
altă ocazie: „Aşa e lumea făcută: doamna cu enciclopedii miroase bine de tot, 
însă nu merită: e rea. Iar ofiterica, biata de ea... 2. 

Ceea ce se poate observa, parcurgând acest traseu sinuos al vieţii perso- 
najelor este că, individualizati prin inteligenţă, personalitate, moralitate, 
aspect material, aspect social, cultură, studii, în sfârşit motivul venirii la 
Astra, ca urmare a destinului sau a vieţii ce le-a fost hărăzită, ei ajung să se 
manifeste identic, să figureze ca un tot unitar pierzându-și, sub impulsul sis- 
temului instaurat, identitatea iar, odată cu ea, şi numele. Pe acest fundal şi în 
dorinţa de a ilustra că sistemul reuşeşte să-i facă pe oameni să gândească la 
fel, autorul îşi construieşte romanul într-un sistem, fără a insista asupra 
numelui personajelor sau utilizându-l în sens ironic, ca răspuns la tăcerea 
tuturor în faţa afişului ortografiat analfabetic „„ăncins p. iventr”. Fără a lua 
atitudine, silabisind în gând, cu gura închisă, naratorul sugerează ideea 
privării de libertate — şi ea închisă, societatea ajungând, ca urmare a 
implantării fricii în creier, să degradeze, singura posibilitate de reabilitare, de 
întoarcere la origini rămânând biblioteca. Spaţiu de adăpost al cărţilor, aceas- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 370 


ta va reprezenta, prin accesul la cultură, un antitod sigur de vindecare de mor- 
bul comunist, de trezire a conştiinţei şi a raţiunii, de depăşire a tensiunii şi de 
revenire la normalitate. Cedând în faţa sistemului, personajele confirmă şi 
afişează această opţiune prin tăcere, iar sancţiunea naratorului, progresivă, 
ascunsă sau la vedere, este perfect justificată prin pedeapsa onomastică: 
„Până şi Profesorul Vinerean [...] s-a angajat, fulgerător, într-o discuţie foarte 
animată — cu cine: cu celălalt profesor, Doktorul (mereu îi uit numele-de-pre- 
nume (s.n.): Ion sau Vasile sau poate chiar Gheorghe), cu toate că nu se pot 
suferi: Vinerean l-a întrebat pe cestălalt, prenumele, ce făcea el (doktorul), pe 
când Vinerean murea-de-frig la Stalingrad; şi ce mai făcea, când el, Vinerean, 
murea-de-sete în lagărul de la Ghencea; şi când robea-la-roabă pe Canal? 
Prenumele(s.n.) nu-i răspunse, fugise din calea Vinereanului atunci, însă 
acum, iată-i discutând, animat, dar civilizat, ca între profesori universitari 2. 
De asemenea, un fragment sugestiv în acest sens ar fi: „Doamna Formatmic 
(s.n.) a plecat, cu vulpea, cu şoşonii şi cu mamă-mamă al ei, parcă şi mai 
mamălat, pe frigul ăsta...2 sau, în altă ordine de idei: „Uite-l şi pe Dom’ 
Artur, poetul Sibiului! S-a apropiat, şchiopătând, de cine? De celălalt invalid 
de război, lucrătorul pe manuscrise, în cabinet. Ce-or fi având ei de discutat, 
atât de important — şi de secret, fiindcă se îndepărtează împreună, scriitorul 
schiop (s.n.) şchiopătând, manuscriitorul ciung (s.n.) sprijinindu-se în baston 
— mai bine i-ar ceda poetului bastonul, ar fi mai cinstit. Se întâlnesc pe trotuar 
cu alţi aşteptători — măcar aceştia se plimbaseră tot timpul, cinstit — se opresc, 
vorbesc în de ei, apoi pornesc cu toţii, mereu mai încolo, mai departe” 2. 

Împânzind textul cu o avalanşă a „de ce-urilor” în spatele cărora se 
ascund semnificaţii grave, Paul Goma glisează de la o realitate la alta acor- 
dând, prin prisma personajelor, un loc central literaturii, forjând solul eveni- 
mentelor şi dezvelind fatetele servilismului. Suntem introdusi, astfel, într-o 
lume a lucrurilor pe dos care va deveni spaţiul ideal de edificare a „Omului 
Nou”. lar acest spaţiu va fi ilustrat, mai cu seamă, pe teren literar, naratorul 
întrebându-se, retoric: „De unde începe vânzarea omului?”. Confirmând 
raţionamentul mamei care este de părere că frica, consideratia şi banii reuşesc 
să împartă lumea şi să o aşeze în rubrici (,,istoria-geografia a făcut ca noi să 
fim aşezaţi în rubrici 2), naratorul îşi propune să ilustreze acest adevăr mai 
întâi printr-un act mnemotehnic de trecere în revistă a cărților epurate la 
Şeica, (pentru a vedea ce a rămas după prima epurare la Astra), iar mai apoi 
printr-o prezentare a scriitorilor care au acceptat „prostituţia intelectuală”. 
„Veteran” în materia rugurilor de cărţi — pornind din copilărie, adolescenţă şi 
chiar maturitate, Paul Goma rămâne cu o traumă pe care o mărturiseşte, 
transformând-o într-o adevărată obsesie, consecinţă a pagubelor ireversibile 
produse în proză, în roman. 

Deşi oferă informaţii despre vederile politice şi morale ale epocii, jude- 
când personalităţile vieţii oficiale şi criticând aspru sistemul instaurat, nara- 
torul nu transferă vina doar asupra acestora ci, mai ales, încearcă să scoată în 
evidenţă lasitatea specific-românească: „Scriitorul român a cedat, a cedat 
mereu, a tot cedat, încât, la un moment dat, ne întrebam ce i-a mai rămas ne- 
cedat — fiindcă ajunsese la punctul zero — vorebesc, în continuare, de prozä”2. 
Acţionând, prin urmare, dintr-o adâncă cunoaştere a lucrurilor, el ilustrează, 
prin intermediul intercalärilor, digresiunilor şi a retrospectiei faţa duală a sis- 
temului care împarte lumea în jumătăţi, dar mai ales o condamnă la tăcere, 
somând-o să renunţe la responsabilitätile sociale. Ştiind că întreaga literatură 
încape între dorinţa de a citi şi de a scrie, privat de primul atribut al 
cunoaşterii, autorul va pune evenimentele pe hârtie, privindu-se „atât ca indi- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 371 


vid, cât şi ca reprezentant al natiei”2 astfel încât, „împinsă la ultimele conse- 
cinte scriitura va deveni «urmă» scrisă, «grafism», poezie «concretă» 2. Pe 
acest suport prospectiv în materia diegezei, ne propunem să ilustrăm, dincolo 
de interesul istoric al textului, plăcerea naratorului de a martela, într-o grupa- 
re de entităţi grave, ironice şi burleşti, Sistemul Comunist, uzând din plin de 
puterea cuvântului si desfiintând, astfel, „stindardul marxist”. 

Revenind la fragmentul dispariţiei cărţilor din fişier, acesta este surpins 
în retrospectie, naratorul utilizând imperfectul pentru a prelungi durata aflării 
în acest spaţiu. Fără a o lua în ordine alfabetică, el deschide la întâmplare ser- 
tarul inscripţionat ,, Dos”. Constatarea naratorului care îşi asumă chipul unui 
actor al diegezei se va transforma, premonitoriu şi ca urmare a lipsei până şi 
a tijei de metal acolo unde ar fi trebuit să apară numele lui Dosoftei sau 
Dostoievski, într-o întrebare care va închide în sine întreaga impietate a sis- 
temulul vis-à-vis de literatură: „Unde, în care cimitir din lume numele repau- 
zatului e ascuns, nespus, de nu rămâne după el decât locul? Gaura?”3. 
Validată de interdicţie şi nu de prezenţa în biblioteci, scala durabilitätii este- 
tice3 — cum bine subliniază Daniela Sitar-Tăut în singura analiză integrală a 
Astrei —, este confirmată, în schimb, de apariţia, ca un blestem, a cuvântului 
grafiat , TOTAL”. În această categorie se înscriu Dosoftei, Dostoievski, 
Arghezi şi Blaga, dispăruţi în totalitate, o singură fişă la Bacovia, Stante bur- 
gheze, „o broșură de unsprezece poezii traduse în ungureşte” de Eminescu si, 
de parcă nu ar fi fost suficient, o fişă cu Eminescu cu caractere chirilice. 
Indignat de pauperitatea tezaurului naţional, naratorul aduce acuzaţii grave 
sisitemului „totalizator”, exemplificând ironic dualitatea perversă a acestuia: 
„De reţinut: cine vrea Eminescu în româneşte, într-o bibliotecă românească, 
în România, îl găseşte — dar cu caractere chirilice... Mama lor de totalizatori! 
Pe Eminescu l-au ... nu găsesc cuvântul — dar nu cuvântul meu contează, ci 
al lui, alungat din România, din limba română. Se laudă pe toate drumurile 
că ei îl preţuiesc, că îl revalorifică; s-au apucat să-l sărbătorească: astă vară, 
în iunie, au făcut mare tămbălău cu «60 ani de la moarte» [...]. Dar un scriitor 
se sărbătoreşte prin carte — unde-i cartea lui Eminescu? Nu e”3. Hotărât să 
întrerupă mecanismul de căutare constată, cu bucurie şi surprindere, că sin- 
gurul rămas printre cei vii este Caragiale, aspect care îi va confirma incapa- 
citatea sistemului de a percepe aluzia pamfletistului şi de a-l considera un 
impediment în „realizarea progresului”. Minunea, însă, nu avea să ţină prea 
mult, naratorul conchizând moralizator, parafrazându-l pe Lucian Blaga: 
„Bibliotecă, cimitir al generaţiei mele” sau, renunțând la versuri, 
„Bibliepurată; sau: Bibliocimitir — şi: Cimitir Astra”3. 

Deşi recunoaşte că sistemul totalitar a făcut o adevărată selecţie, drama 
naratorului vine din imposibilitatea de a intra în posesia cărţilor valoroase, 
atât internatul, şcoala, cât şi întreaga societate fiind înghiţite de „valul pro- 
gresului”, suspiciunea, interdicţia şi teroarea demolând omul din punct de 
vedere psihologic, ireversibil şi fără nicio şansă de vindecare. Abia situat, 
prin retrospectie, în spaţiul parental, naratorul îşi permite evadarea din 
mediul infect, dar şi elaborarea, pornind de la reflectiile părinţilor, unor ipo- 
teze adevărate privind „vânzarea omului” şi realizarea unei clasificări a scrii- 
torilor care s-au lăsat adementi de ofrandele sistemului. Dacă, referindu-se la 
cei izgoniți din sertarele bibliotecii, naratorul utilizează sintagma de „repau- 
zati”, de astă dată, vizându-i pe scriitorii trădători, el li se adresează, ironic, 
prin „mari-şi-vii” sau ,mari-cadavre-vii”. Cu o critică vehementă pornind de 
la propriile întrebări retorice şi punându-le, mai apoi, în gura tatălui, narato- 
rul realizează o cronică a societăţii, cu obstinatie asupra „egalității comunis- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 372 


te, demonstrând că banii, consideratia si frica pot modela conştiinţa oameni- 
lor. Determinati să calce peste demnitate şi să renunţe, fără scrupule, la valo- 
rile de o viaţă, scriitorii vor ridica semne de întrebare, devenind o problemă 
nerezolvată în privinţa cărţilor scrise înainte, „pe când autorul nu se propu- 
nea, nu se oferea”: ,, — Ai dreptate cu împărţirea pe scriitori: ei i-au interzis 
pe cei buni adevăraţi — dar cum faci tu împărţirea pe cărţi, la acelaşi scriitor? 
La cei mari şi vii: Sadoveanu, Camil Petrescu, Gala Galaction, Cezar 
Petrescu?”3. Răspunsul cu totul neaşteptat, venit din partea tatălui, vine să 
ilustreze o altă realitate, sumbră şi în acelaşi timp surprinzătoare, în contextul 
discuţiei despre nişte scriitori cu adevărat valorişi odată: ,, — Nu-i nevoie să 
facem noi ceva, face el cu mâna lui!, rânjeste tata. Dacă Sadoveanu — al nos- 
tru, cum zice băiatul — ar fi porc de câine numai cu cărţile scrise acum, am 
zice: S-a porcit la bătrâneţe, nu-i citesc porcăriile recente... Numai că Marele 
Sadoveanu s-a apucat să re-scrie cărţi vechi, să le... marxizeze! Ştiţi voi ce e 
proaspătul volum: Focuri în ceaţă? E locul unde nu s-a întâmplat nimic, revi- 
zuit, dat pe brazda comuniştilor! De ce, mama lui de re-scriitor, a re-actuali- 
zat bunătate de carte? De ce s-a apucat — am citit în ziar — să rescrie Şoimii? 
De ce re-scrie Marele Re-Sadoveanu? 

De-aia! Ca să se re-mire prostii. Sau: să se mire re-proştii 3. 

Afişând dezinteres faţă de lucrurile care nu îi privesc — „şi-aşa Buienilor 
li se rupe (cum zic ei) de «sectorul lumină», [...]: tot ce nu-i atinge pe ei nici 
nu existä 3 — intelectualii, respectiv învățătorii, rămân singurele categorii 
interesate să reflecte şi chiar să ia atitudine, cu toate riscurile asumate, pentru 
a demonstra mecanismul mergerii în gol a sistemului. Revenind la discuţiile 
între părinţi şi fiu, ba mai bine spus la întrebările retorice ale tatălui, 
nemulţumit şi, în acelaşi timp, incapabil de a schimba ceva, autorul insistă 
asupra dualității sistemului, titlurile „capodoperelor realismului socialist” 
arătând, încă o dată, „justa” împărţire a lumii: „trecutul: «Potop», «Otravä», 
«Paiaţe», «Vitel de aur», «Desculti», «Lanturi», «Negură»; prezentul: 
«Bucurie», «Vânt de martie», «Goarnele inimii», «Vioara Roşie», «Scutul 
păcii», «Cântul vieţii», «Matei Ion a cucerit viata»!”3. În aceste condiţii, 
mult-râvnita egalitate comunistă îşi pierde atributele, făcând loc unui compa- 
rativ de superioritate, permutând valorile şi înlocuind realitatea printr-o pseu- 
dorealitate: ,, — Bine, domnule, îşi începe tata indignarea, am înţeles cum 
stăm cu e-ga-li-tatea comunistă: toţi suntem egali, dar unii tovarăşi sunt mult 
mai egali decât noi... În numele noii egalitäti, prostul satului e pus primar, 
leneşul satului făcut preşedinte de colhoz, analfabetul satului ne «lămureşte» 
cum devine cu i-de-o-lo-gi-a — dar cultura, domnule? Şi aşa cum partidul l-a 
trimis pe muncitorul de la oraş să-l înveţe pe ţăran să facă agricultură, îl pune 
pe alde Macovescu şi Ignat, Moraru şi Novicov şi Sorin Toma şi Vitner, 
oameni ai cavernelor din mahalale, să-i înveţe pe scriitori să scrie? 

Lume întoarsă pe dos, murmură mama”3. 

Memorând acest raţionament, naratorul îl va ilustra în cadrul Cenaclului 
de producere a „omului-nou”, ironia şi umorul atenuând tragismul situaţiei şi 
dând naştere unor pagini memorabile, prin aducerea în scenă a unor personaje 
„plate” şi „rotunde”, dacă e să folosim terminologia propusă de Gilles 
Philippe3 , întregind tabloul sinistru al sfârşitului de an 1949. 

Apostrofând cititorul — ,, Dar citeşte, cititorule, doar ştii carte, citeşte ceea ce 
cu adevărat stă scris, pe usä!”4, naratorul generalizează acest comportament, 
punându-l pe seama lasitätii specific-nationale şi a obisnuintei românului de 
a îndulci realitatea, refuzând să verbalizeze germenul adevărat al cuvântului 
şi să ia atitudine: „Aşa suntem noi şi nimeni n-o să-şi bată capul, să ne repare: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 373 


când se abate o nenorocire asupra noastră, nu încercăm să ne apărăm de ea, 
măcar fugind, dacă nu croind-o peste bot, măcar zicându-i pe nume — nu: o 
botezăm cât mai frumos sunător, o linguşim, o periem, îi dăm bună-ziua şi îi 
spunem: conflagrație, conflict, catastrofă, epidemie, epurare, comprimare, 
naţionalizare, in-ven-tar — şi nu: iventr, cum se prezintă ea însăşi. Aşa am 
făcut şi în 40: nu i-am zis pe nume: Răpire, Ocupaţie — ci, îmblânzitor: 
Cedare (şi mereu la singular, de parcă n-ar fi fost trei); aşa ne-am gudurat şi 
pe lângă Capitularea de la 23 august 44, zicându-i, drăguţ: Întoarcerea 
Armelor; subtil: Schimbarea Aliantelor (de astă dată la plural, ca să ne 
consolăm, mintim: nu doar ruşii ne deveniseră... aliaţi, ci şi americanii, engle- 
zii — ba chiar şi francezii, deşi ei nu ne fuseseră «inamici», în timpul războiu- 
lui, nu ne fuseseră nimic, fiindcă nu mai existau '")4. 

Concluzia finală, cu trimitere la Caragiale, afişează ironia şi disprețul 
adresat confratilor, ca urmare a lipsei de solidaritate, verticalitate şi moralita- 
te, naratorul contrazicând, astfel, „profilul balcanic al majorităţii”: „.... pe 
timpurile astea, când cărţile nu se doar inventariază, ci ard pe rug, după ordi- 
ne şi liste de-sus, ar trebui să ne, cel puţin, întrebăm dacă... Dar de ce să ne 
mai întrebăm şi noi, n-au făcut-o alţii şi au nimerit la puşcărie? Apoi cum 
oamenii se află sub vremi şi nu viţăvercea... Nu stă în puterea noastră să 
facem ceva — noi suntem! Să facem, acţionăm? — nu e în firea noastră; n-ar fi 
specific-naţional; noi n-am făcut istorie, noi am îndurat-o; am răzbătut, am 
supravieţuit, nu dând din mâini — nici măcar din gură, când ne doare — ci: 
fiind... Important, acum — ca şi de-a lungul şi de-a latul veacurilor — e să ne 
facem mici, să nu fim bägati în seamă de mari şi răi. Important, acum, e să 
trecem: Nu: trec ei, răii, ca apa, noi, pietrele, rămânem — aşa se păstrează 
fiinţa naţională..."4. 

Pornind de la însuşirea acestei realităţi, naratorul realizează, împreună 
cu cei doi prieteni, Septimiu şi Octavian, o perindare pe teren literar, fiecare 
străduindu-se să parcurgă cât mai mult din domeniul favorit. Alegerea aces- 
tor prieteni, deloc întâmplătoare, vine să epuizeze întregul spaţiu cultural, ei 
reprezentând o „dorinţă triunghiularä”4, în care Filosofia (Septimiu), Poezia 
(Octavian) şi Proza (Naratorul) ocupă vârfurile. Dacă prietenii sunt convinşi 
că „ţinta numărul unu” reprezintă Filosofia, respectiv Poezia, încercând să 
copieze, în caiete, fie poezie, fie traduceri din filosofie, ironizând naratorul 
„pentru numai-roman”, acesta din urmă aduce explicaţii solide în monolog, 
prezentând nu atât personajelor, cât şi cititorului, mersul real al lucrurilor dar, 
mai ales, argumentând încă de pe acum, opţiunea sa pentru roman: „Îi las să 
creadă ce cred ei; chiar de aş avea argumente — cu care să-mi apăr romanul... 
— ba aşa avea argumente, dar ne lipseşte mereu şi mereu timpul de explicaţii. 
Aş încerca să le aduc aminte fapte: «ţinta numărul unu» — şi în timp şi în 
spaţiu de... fişier, raft de bibliotecă — a fost, nu Filosofia, nu Poezia (şi nu 
deocamdată) Romanul; ci Istoria. Or ce face Istoria: istoriseste istorii, poves- 
teşte poveşti — ca romanul. Şi dacă epuratorii au început epurarea cu Istoria 
(continuând cu «sectoarele» dragi prietenilor mei), din nefericire, or să-şi dea 
seama că romanul, în fapt, istoriseşte Istorie şi or să se năpustească şi asupra 
lui... "4. 

Recurgând la utlizarea optativului, al unui timp al dorinţei, naratorul îşi 
definitivează raţionamentul, invocând puterea divină pentru a îndepărta per- 
icolul iminent: „Eu, dacă as fi Închizător, as ăncide proza, în general — şi aş 
începe, nu cu Eliade, nu cu Hortensia Papadat-Bengescu, nici cu Mateiu I. 
Caragiale, fiul — ci cu tatăl, cu I. L. Caragiale! Fiindcă nu e rând, din Schitele 
(şi Momentele) lui, nu e replică din piesele lui în care să nu-şi bată joc — nu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 374 


doar de prostia-burgheziei, ci de prostia-omenească, deci mai ales, de pros- 
tia-comunistă. [...] 

M-am tot gândit eu (citind): Tie-1 Dumnezeu în eroare — cu proza, cu 
romanul! Ce şi-or fi zis comuniştii, despre roman? Păi, şi-or fi zis ei, roman 
e atunci când tovarăşul autor povesteşte nişte întâmplări, nişte poveşti — or 
poveştile povestite realist sunt bune, utile revoluţiei şi mersului-înainte... Ele 
nu cauzează, nu dăunează — ca istoria burgheză, ca filosofia idealistă, ca poe- 
zia putrefactiei — acelea, da, acelea sunt opiu pentru popor! 

Si mi-am mai zis, pe când citeam romane: uite, romanul (s.n.) ăsta, 
mediocru cum e (ajunsesem, alfabetic, la Cezar Petrescu), are un secret 
(s.n.), o armă-secretă — de care sunt lipsite poezia, filosofia, istoria; orice i-ar 
contrapune comuniştii, nu-l clatină, nu-l neagă. Oare de ce? 

Mi-am mai dat un răspuns, dar îl păstrez pentru mine — şi de teamă de 
comunişti şi de teamă că amicii mei or să mă ia peste picior, fiindcă e, într- 
adevăr, şi banal şi retoric, iar eu îmi măsor cuvintele şi nu deschid gura în 
public. De accea mi-l spun, şoptit, la ureche, cu multă jenă: viaţa (s.n.)”4. 
Se poate observa, aşadar, că unul dintre scopurile auctoriale este de a da o 
definiţie romanului, textul devenind un roman care se naşte sub ochii noştri. 
Materializându-şi acest obiectiv, cu predilecție asupra propriei scrieri, auto- 
rul realizează un joc ingenios din îmbinarea textului citit cu cel scris, iar 
transpunerea sa de la o persoană la alta, precum şi de la un timp verbal la atul, 
anulează distincţia între realitate şi ficţiune. Înainte de a demonstra acest 
demers, ceea ce ne propunem, este să observăm în ce măsură textul lui Paul 
Goma (reproduce realul în strânsa interacţiune a elementelor sale şi, toto- 
dată, să explicäm de ce conţinutul libertăţii se manifestă, prin intermediul 
vieţii, în polaritäti şi opoziții?! 

Fără a se rătăci în hätisul obiectiilor spiritului critic, naratorul arată că 
mutilarea cuvântului îşi are originea în invaziile susţinute ale popoarelor 
migratoare, agenţii noului sistem favorizând destrămarea acestuia prin frică 
şi teroare. În neputinta de a afla însemnătatea anului 1249, an descoperit, 
împreună cu cei doi prieteni, pe cărămida unei ruini, naratorul realizează, 
apelând la cunoştinţele istorice ale basarabeanului Leonida Sclifos, o 
călătorie în timp începând cu anul 1349 (epidemia de ciumă neagră), trecând 
pe la 1450 (prima carte tipărită în Europa) şi poposind la „povestea cu scla- 
vii” din secolul al VI-lea. Ajungând la realitatea evenimentelor trăite, narato- 
rul demonstrează, şi aici, ofranda Calului Troian, cuceritorii instalându-se 
încet, dar sigur. Realizând o clasificare a invadatorilor, el observă că dacă 
valul unu — tătarii şi nomazii, „avantgarda, cea care căuta, pe după şură, 
Berlinul”4, împreună cu valul doi — ,,Biciul lui Dumnezeu şi Potopul”, ruşii 
care „căutau, înainte de toate, Hazaika”4, îşi afişează intenţiile, al treilea val 
vine cu o schimbare de tactică, nu doar ocupând populaţia bästinasä, ci şi 
aşezându-se în fruntea acesteia: „Dar cei care au venit după ei, în căruţe — 
acum le spune furgoane... Au venit încet, încetişor, potolit; ei nu căutau nici 
Berlinul, nici hazaika (nu doar nemtoaica), ei au venit cu binişorul, unii ştiau 
limba noastră — dar până să ne dumirim, s-a lăsat seara; apoi noaptea — ei au 
adus-o. «Basarabenii», aşa le spun ne-basarabenii. 

Pe-aici, pe la ţară, prin provincie, n-am întâlnit asemenea creaturi, se 
zice că s-au aciuat la Bucureşti, la Centru, pe la ministere, pe la sovromuri 
(s.n.), acolo fac pe tălmacii şi pe sfetnicii 4. 

Distrugând omul din interior, prin stăvilirea libertății de decizie, por- 
nind de la nişte determinanti situationali care declanşează emoţii incontrola- 
bile, Sistemul Comunist perturbă manifestările de ordin psihologic. Dacă, în 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 375 


condiţii normale, trăsăturile psihice dobândesc în practică şi o valoare expli- 
cativă —, personalitatea umană fiind caracterizată, conform perspectivei struc- 
turalist-sistematice a lui G. Allport4, de două-trei trăsături cardinale care 
domină, urmând un grup de trăsături principale şi, în sfârşit, sute şi chiar mii 
de trăsături secundare care sunt mai slab exprimate, personalitatea figurând 
ca o structură organizată ierarhic, —în cazul de faţă această structură este des- 
fuinţată, în vârful piramidei situându-se doar factorii care influenţează anumi- 
te schimbări de comportament. 

Întru explicarea acestui raţionament, naratorul aduce câteva exemple, 
răsturnările radicale de situaţie demonstrând aşezarea actantilor sub semnul 
malignului. Sugestiv este cazul directorului de internat, profesor de muzică 
care, marionetă a noului sistem, veghează la bunul mers al difuzoarelor ins- 
talate în fiecare cameră. Terorizati de ,,Hodorogeala pentru Pacea 
Aniversării”, internii ajung a nu se mai înţelege între ei din cauza „Urlătoru- 
lui”, fiind privaţi de linişte şi impuşi să se lupte, la nesfârşit, cu „Armata 
Roşie a Păcii”. Acaparat de frica politică, directorul dă semne evidente de 
pierdere a oricărui discernământ, iar năvălirea acestuia în cameră, într-un 
moment de linişte înainte de ,, Andatele lui Beethoven”, confirmă starea deri- 
zorie în care se află: „N-am avut parte de... partea a doua: uşa s-a deschis cu 
zgomot de tunet şi glasul prea-cunoscut a răcnit — dar nu cu mânie, ci cu un 
fel de disperare: 

— Di-fo-zooo-roooo!!!! 

M-am răsucit, înspăimântat: în uşă, Iorgu era şi el înspăimântat- 
înspăimântător: ochii holbati, injectati, gura căscată, obrazul pământiu, 
scăldat în sudoare [...]. 

— Dar, dom” profesor, e Andantele... 

Nu-i spusesem: «tovarăşe director», ci: «dom” profesor» (de muzică). 
Ştia el însă mult mai bine decât mine, decât oricare din internat, chiar din 
întreg liceul, ce era şi cum era a doua parte a Pastoralei [...]. 

- Am spus: di-fo-zo-rooo! 

De spaimă, Robete s-a lăsat pe vine, între paturi, cu mâinile la urechi. 
Eu mi-am înălţat doar umerii — mâinile îmi erau ocupate cu stiloul — ca să-mi 
apăr auzul; am strâns pleoapele, temându-mă să nu-mi crape ochii, ca 
Dracului din Dănilă Prepeleac. 

I-am deschis când am auzit uşa trântită la loc, închisă. Pe Andante, de 
la difuzor, se auzea, în coridor, Allegro molto-ul, Galopandoul Directorului. 
În descrescendo... 

— Nebun de legat, a-nnebunit de-a binelea, Difuzorgu-al nostru, a zis, 
tremurând din toate mădularele, colegul Robete”5. 

Tragi-comic, fragmentul ilustrează amprenta distructivă a ,,omului- 
nou”, alt exemplu venind să confirme transferul presiunii de la subordonat la 
subaltern. 

Este vorba despre discuţia legată de „originea socială” pe care dirigin- 
tele Pop, profesor de franceză, nu ratează nicio ocazie de a o reactualiza: 

„ŞI la mine «originea socială» e simplă (altă origine, cea «naţională» îi 
provoacă lui Pop mâncărime pe limbă şi scărpiniş vigilent-revolutionar [...] — 
însă întrebarea asta vine lunar, nu săptămânal, ca «sociala») la care răspund: 

- Ambii părinţi învăţători — de ţară... 

Însă la Septimiu... Cu toţii participăm la tensiunea din asemenea 
momente, fiindcă el, de cum începe şedinţa-de-întrebare, păleşte; iar cum e 
strigat pe nume şi întrebat ce origine socială are, roşeşte. Dar dacă nu-şi 
stăpâneşte culoarea, îşi struneşte glasul: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 376 


- Tata agronom, mama casnică, răspunde el. 

Pop nu se uită la el, dă din cap, repetat. Asta vrea să spună: Da, aşa e, 
dar vrea să spună şi: S-o crezi tu că eu te cred... Şi îl ţine şi ne ţine pe toţi aşa, 
o veşnicie, dând din cap, crezând-necrezând. Respirăm cu toţii, usurati, când 
strigă alt nume”5. 


Construindu-şi romanul în baza unor structuri binare, static dacă e să ne 
gândim la perioada de stagnare adusă de către ideologia comunistă şi, toto- 
dată, dinamic prin susţinerea ritmului dat de laitmotv, dar si de reflectiile 
adolescentine, în introspectie sau retrospectie, combinând timpul epic cu cel 
istoric, confundând biografia creaţiei cu actul creator, Paul Goma realizează 
o comparaţie între două lumi antitetice, istoria şi geografia deţinând cheia 
răspunsului multor întrebări. Arătând, mai întâi, modul de răsfrângere a sis- 
temului asupra omului viu, pornind de la personajele adunate în faţa biblio- 
tecii, naratorul îşi extinde demonstraţia asupra literaturii, iar concluziile care 
se desprind din aceste două asocieri vin să confirme vastitatea golului istoric. 
Dacă omul viu poate fi „reeducat” prin frică, lipsă de adăpost, trimitere la 
Canal, în sfârşit consideraţie sau bani, cei aflaţi în spatele cărților din biblio- 
teci nu pot fi ,,reeducati” decât prin ardere. Astfel, condamnându-i deopotrivă 
pe vii şi pe morţi, sistemul condamnă, de fapt, cuvântul scris şi vorbit, muti- 
larea personajelor dezvăluind premonitoriu mutilarea cuvântului, transforma- 
rea unui „popor într-o populaţie”. Întrebându-se retoric asupra cauzei acestui 
fenomen şi luând în posesie cititorul printr-o tehnică a amânării, Paul Goma 
sugerează răspunsul prin însăşi modalitatea de construcţie a romanului, isto- 
ria fiind de neevitat, şi criticând ironic „tăvălugul progresului”: 

„„ — Inventar? De ce? 

Ei, de ce! Dar ce ne închipuim noi: că scăpăm de roata istoriei?; de 
mânia poporului?; de revoluţia cu pricina?; de lupta de clasă, de lichidarea 
duşmanului? Dacă sunt lichidate clasele cu tot cu duşmani, cum să rămână... 
rämäsita, moştenirea-ruşinoasă, aşa-zisa-bibliotecă (burgheză şi capitalistă şi 
exploatatoare şi plină-ochi cu opiu pentru poporul muncitor)? Dacă se äncide 
pentru cuvinte rostite — cele care cică zboară — cum să nu fie inventrate 
cuvintele scrise, cele care rămân: cartea-cärtile; biblioteca-bibliotecile..? 

Altfel cum să se edifice Omul Nou? 

Amin, Astra! Hodineşte în pace! Azi-mâine vom veni şi noi, oamenii- 
noi, după tine, în pământ... 5. 

Nucleul fictional şi mecanismele textuale autentificate 

La fel cum în conştiinţa culturală a Evului Mediu şi în cultura Renaşterii 
lumea este prezentată sub aspect dual, îmbinând aspectul serios cu cel ilar, tot 
astfel şi textul lui Paul Goma este construit în baza unei interconexiuni a ele- 
mentelor — cultura oficială şi gravă vis-à-vis de râsul sarcastic auctorial, pre- 
zenţa jocului apropiindu-l de carnavalul lui BahtinS, într-un limbaj caracte- 
rizat prin logica originală a „contrariului”, a valorilor răsturnate. 

Cu toate că „inventariază cu acribie bizareriile umane, situaţiile aberan- 
te care semnalează degringolada morală, des-centrarea tot mai accentuată a 
speciei mioritice, ca urmare a contaminärii cu morb sovietic”5, Paul Goma 
acordă un spaţiu vast şi celeilalte laturi, angajându-se în slujba senzoralităţii 
şi a ficţiunii, ilustrând o ,,frenezie a plăcerii de a simţi tot: gusturi, mirosuri, 
forme, culori, sunete. O [..] percepere a lumii prin «nervi», prin nervurile sen- 
zorialitätii”5. lar toate acestea, într-o perfectă simbiozä cu problematica 
expusă, favorizând dinamicitatea lecturii, captând cititorul şi pregătind tere- 
nul pentru explicarea profesiunii de credinţă. Construindu-şi romanul în baza 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 377 


a două axe — masculină şi feminină sau ale memoriei şi imaginaţiei, care 
coexistă şi se află într-un echilibru perfect, după cum îşi fondează teoria 
Virgil Podoabăs, (pornind de la binomul animus/anima utilizat de Jungs şi 
preluat de BachelardS care leagă reveria de anima, iar visul de animus) vom 
spune, nuanţând aceste afirmaţii, că la Paul Goma voletul autobiografic ţine 
mai degrabă de anima, în timp ce scrierile Gulagului se situează sub imperiul 
lui animus. Expus agresiunilor mediului, naratorul reuşeşte să evadeze de 
fiecare dată, în cazul de faţă spaţiul protector devenind biblioteca. Ea 
comprimă sau dilată timpul în funcţie de necesităţile actului de creaţie, 
anulează graniţele percepute între „eu” şi „altul” şi, totodată, favorizează 
trecerea de la persoana întâi la persoana a doua, descoperind un eu transce- 
dental care uzează de culorile reveriei. 

Mester al limbajului, Paul Goma nu se rezumă doar la a-şi auzi cuvin- 
tele, ci transmite această dragoste pentru sonoritätile lexicale cititorului, 
determinându-l să ia parte la unirea contrariilor. Rezultă, astfel, o serie de ele- 
mente noi care configurează stilul prozatorului. Iar în acest sens se pot obser- 
va aplecarea către analiza psihologică, ironizarea, prin lexeme inventate, a 
clişeelor limbii de lemn, predilectia pentru monolog şi pentru oralitate, 
omisiuni fonetice, particularităţi de grai regional ardelenesc, oltenesc, moldo- 
venesc, săsesc, interesul pentru rusisme, inovaţii prin diferite procedee — 
aglutinare sau cratimă, antiteza, introspectia sau retrospctia, ludicul, jocurile 
de cuvinte, jocul în jurul unui nume, capacitatea de a inventa necontenit şi, 
nu în cele din urmă, explicarea artei de a fi scriitor. 

Cât priveşte gradul de „populare” al romanului, naratorul aduce în 
scenă şi alte personaje, pe care le analizează cu ochiul unui adevărat obser- 
vator, care nu influenţează cititorul decât în măsura în care acesta se lasă 
influenţat. Dacă în romanele precedente protagonistul evită să facă prea 
multe descrieri, de data aceasta el ne lasă să înţelegem că stăpâneşte cu 
măiestrie acest mecanism, pe care l-ar putea pune în slujba unui număr imens 
de pagini („Dacă m-aş face scriitor, aş scrie un roman întreg, de şapte sute de 
pagini cel puţin, numai despre halatul ei. Sigur: halatul ar fi doar pretextul, 
numai coaja, învelișul, fiindcă înăuntru ar fi Maricica "'5). Cu diferite strategii 
de cucerire a fetelor, ca urmare a vârstei adolescentine, cu o personalitate 
deja formată, capabilă a-şi expune şi argumenta punctul de vedere, textul 
captează prin autenticitate şi originalitate, iar fragmentele metafictionale vin 
să întregească această imagine de ansamblu, intercalând povestirea factuală 
cu povestirea ficțională, depăşind stadiul descrierii minutioase pentru a oferi, 
în plus, o interpretare a vieţii. Citit cu atenţie, romanul oferă şi o cheie de lec- 
tură, pornind de la intertext şi până la intervenţia directă a autorului care ne 
confirmă utlizarea unui anume procedeu asupra căruia insistase anterior, 
lăsând însă mereu loc unei discretii menite să testeze capacităţile lectorului. 
Atent la simboluri, naratorul compară biblioteca cu o urcare spirituală şi inte- 
lectuală, iar scara descrisă încă din cel de al doilea capitol, deschide uşile 
unei lumi mirifice, a tuturor posibilităţilor, în care erosul se va strecura pe sub 
ochii cititorului, întâlnirea definitivă, faţă în faţă, având loc abia în bibliotecă: 

„O scară frumoasă-frumoasă. Nu mai văzusem o scară atât de... îmbie- 
toare; deşi era cam prea strălucitoare, din marmură; prea sclipitoare, din fier 
înflorit, pe alocuri aurit; prea roşu covorul — nu pentru unul ca mine era scara. 
M-am gândit mult la ea, mă gândesc mereu: dacă, atunci nu m-ar fi respins- 
atras, n-aş fi intrat; atunci, fiindcă până la urmă, tot aş fi nimerit eu, însă câte 
cărţi aş fi pierdut, necitindu-le... Nu e o scară de palat (n-am văzut palate, dar 
am citit), din acelea care, în sunet de goarne, îţi iau văzul, te tinutuiesc locu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 378 


lui, ca să-ţi spună ce ele nu-s de nasul tău. Şi scara asta te orbește, la început, 
însă nu ca să te ţină la distanţă, apoi să te trimită la scări pe potriva ta; ea e 
frumoasă, plină de viaţă, strălucind de, să zicem bunătate, şi foarte simpatică, 
nu face pe nebuna, cu mărgelele ei — ca Cita”6. 

Pătrunderea în acest topos va duce, inevitabil, la contactul cu alte per- 
sonaje care vor însoţi naratorul pe parcursul diegezei. Memorabilă este Şori- 
cica — cea care descoperă metoda şoricească, alfabetică a scriitorilor, numită 
şi Parapleu-cu-bocanci. Cu o tehnică evidentă de caracterizare prin nume, ea 
denunţă mecanismul scriitorului, orientând atenţia către îmbinarea celor două 
aspecte, literar şi fizic, evidente şi în cazul celorlalte personaje: „Când eram 
mai îndoit, s-a arătat Parapleu-cu-bocanci: nu-şi strânsese umbrela înainte de 
a intra, nu deschisese suficient uşa, iar uşa o prinsese; cu tot cu parapleu. 
M-am grăbit s-o liberez pe biata fată; apoi să-i ridic servieta căzută în prag; 
apoi să-i strâng umbrela [...]. ...[...] Am intrat în urma ei într-o sală plină de 
cuiere, polite, rasteluri; tavan înalt, pereţi cäptusiti cu lemn cald, de nuc, 
multă lumină, miros de haine, de umbrele ude. Am înţeles: era (doar) vestia- 
rul [...]. Fără parapleu şi fără pelerină, doar în uniformă neagră, guleraş şi 
manşete albe, părea şi mai firavă; dar mult mai drăguță decât pe Corso; 
oricum, fără servietă, arăta cu totul altfel, altcineva — cineva cu nişte codițe 
anemice, şoriceşti, cu ochi märgelati, jucäusi, şoriceşte — aproape drăguţ, 
şoricelul... Atunci i-am spus, în gând: Şoricica. Sau poate abia în sala 
următoare, la fişier, când i-am văzut mai de-aproape — si din profil — boticul 
mobil, şoricos... 6. 

Un alt personaj este Cita. Construindu-şi descrierea prin apelul la opta- 
tiv, puncte de suspensie, sintagme neîncheiate, intertext, deşi evident 
îndrăgostit de aceasta, naratorul face loc unui „dacă”, prevenind cititorul 
asupra „dezastrului” care urma să vină: „Spre exemplu [...], lumea şade 
împărțită în, de-o parte, eu; de cealaltă: Cita. E atât de frumoasă fata asta 
(folosesc prezentul continuu — tare-aş mai fi vrut să continuie (s.n), şi atât de 
în clasa a X-a, la ele, la Domnita Ileana (comuniştii au epurat-o şi pe Domnița 
şi pe Ileana, noi însă tot ca înainte îi spunem liceului de fete — pentru ca fetele 
să fie, continuu, ceea ce şi sunt: domnite-ilene); şi atâta se plimbă pe Corso, 
duminica, numai cu ofiţeri (în fine, cu elevi de la Şcoala de Cavalerie); şi atât 
de rotund-uriaşe, de albe îi sunt mărgelele albe, încât...aşa; adică ar fi fost 
bine de tot — dacă; atât de foartebine, încât — tot aşa (s.n.). O ştiam pe Cita de 
pe stradă, însă, cu adevărat, la Astra am văzut-o. Şi m-a, definitv, aşa”'6. Sau, 
într-un alt fragment: „Numai că eu ştiu ce-i în capul frumoaselor din acelaşi 
aluat: poale lungi şi minte scurtă, am citit destule romane despre femei, le 
cunosc pe degete pe dalile şi pe cătăline, nu mă las eu umilit, pus la locul meu 
de elev-mic, de intern, de ne-ofiter. Să nu-şi închipuie madmazela că dacă 
arăt cum arăt, cu palton de cartelă şi cu servieta tatei... fiindcă aparențele sunt 
înşelătoare, asta scrie în aproape toate cărţile de la Astra. Aşa că oriunde ar 
fi să fie întâlnirea [...], eu rămân la toate rece [...]'6. 

Fără a-şi da intenţia în vileag, naratorul profită de moment lăsându-se 
pradă ficţiunii şi explicând, deosebit de savuros, tactica de cucerire a femeii. 
Aparent ludic, înregistrând o întreagă strategie de cucerire, fragmentul ascun- 
de deja aluzii la practica scriiturii care va fi dezvăluită progresiv: „De aceea 
sunt indiferent şi, în aşteptare, scriu scrisori-fără-adresă (s.n.). [...] l-am scris 
optsprezece — drept, nu prea foarte lungi — aveam de gând să-i fac douăzeci 
şi două în cap — îmi place cum arată cifra — după care văd eu cum mă aranjez 
ca să le primească pe toate odată; să afle ea, definitiv, cine sunt eu şi ce bine 
scriu scrisori fără adresă (s.n.); şi să regrete amarnic respingerea, dar să fie 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 379 


mult prea târziu”6. 

La fel cum pentru Roland Barthes a scrie pentru Celălalt — absent sau 
inexistent — înseamnă a fundamenta începutul scriiturii, tot astfel şi la Paul 
Goma scrisorile fără adresă pot fi privite nu doar ca o simplă creaţie ci, mai 
ales, ca reprezentând o practică a procreatiei: «A şti că nu scrii pentru 
celălalt, a şti că aceste lucruri pe care le voi scrie nu mă vor face niciodată 
iubit de cel pe care îl iubesc, a şti că scriitura nu compensează, nu sublimează 
nimic, că se află exact acolo unde tu nu eşti — iată începutul scriiturii (s.n.). 
[...] Scriitura este o creaţie; şi, ca atare, o practică a procreatiei. Un mod de a 
lupta, pur şi simplu, de a domina sentimentul morţii şi al suprimării 
totale...»6. 

Dincolo de personaje, pe fundalul tragic al închiderii bibliotecii îşi vor 
face apariţia umorul şi ironia, cu scopul de a ridiculiza carentele noului sis- 
tem, într-o îmbinare perfectă a lexicului ironic naratorial cu descrierea obiec- 
tivă a evenimentelor. Desigur, nici alte aspecte precum ludicul, carnavalul, 
burlescul nu vor lipsi din text, dându-i o alură de basm, cu trimitere evidentă 
la Ion Creangă. Cu o privire prospectivă, trecând însă peste aceste elemente, 
vom putea observa că obiectivul naratorial, de departe cel de a distra cititorul 
şi depăşind dorinţa de a realiza o frescă a societăţii, este de a strecura, printre 
fragmente, reflecții asupra romanului, încercând nu atât o definire a acestuia 
(deşi acest aspect este nelipsit), cât o definire a propriului roman, a propriei 
arte de a scrie desfăşurate sub ochii noştri. Ceea ce ne propunem, pornind de 
la obiectivele enunțate, este să observăm coexistenta elementelor antagonice 
în text şi să reflectăm asupra modului în care acestea influentezä receptarea 
scriiturii. 

În concordanţă cu laitmotivul si cu reflectiile naratorului, ironia conti- 
nuă linia celorlalte două romane din ciclul autobiografic şi, îmbinată cu umo- 
rul, realizează o privire de ansamblu asupra sistemului criticat cu vehementä. 
Chiar dacă ocupă o suprafaţă destul de vastă în roman, ne vom opri asupra 
fragmentelor fundamentale, capabile să demonstreze ridiculitatea Regimului 
Comunist. Trecând prin „istoria mioritismului”, prezentând ,,solidaritatea- 
de-castă” a pictoritei-profesoare care se hotărăşte să-şi facă datoria către stat, 
fixând în pereţi, cu ace de gămălie, „lozinci cu umbre naturale”, naratorul va 
ironiza prezenţa sufocantă a dictaturii în toate planurile sociale, din postura 
unui observator obiectiv, dar şi subiectiv, nevoit să trăiască în atmosfera 
încărcată „a Stalinilor de pe stradă”: „Mă lua peste picior fiindcă le povesti- 
sem că eu îl visez, frecvent. Nu se întâmplă nimic, în vis, nu e acţiune, 
uneori, el nici nu se arată — dar eu ştiu. Si, în vis, mi-e ruşine, tare ruşine: că 
nu sunt «la înălţimea cerinţelor»; că «nu-l iubesc destul»; că «nu-l slujesc cu 
devotament, până la ultima picătură de...» Nu odată m-am trezit, plângând 
amarnic, strivit, bolnav — de vină... 

— Mi s-o fi părut..., am renunţat — deşi eram sigur: Stalin din portret 
crescuse, era mai mare decât cel de azi dimineaţă. Dar aşa, necrescut... tot 
mare rămâne. Cel Mai Mare... Cum Dumnezeu l-or fi făcând? Cu scara? Cu 
hârzobul? Şi l-au pus sus, sus, sus... 6. 

Aflând de la Septimiu povestea saşilor artişti, arestaţi pentru ,,cälcatul 
în picioare a lui Stalin” datorită picturii „la orizontală” şi a vopsitului „de sus 
în jos”, naratorul analizează metoda de lucru a noilor zugravi demonstrând că 
în Sistemul Comunist bunul mers al lucrurilor nu poate funcţiona decât rapor- 
tat la inversul celui obişnuit: „De la balcon se vedea rău, însă eu am băgat de 
seamă, în şoaptă: la zugrăvitul fațadelor, vopsitul se începe de sus, pentru ca, 
pe măsură ce cobori, să astupi, acoperi, ştergi şi prelinsurile, stropii, picătu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 380 


rile scăpate din bidinea, atunci când te aflai mai-sus. Or zugravii de stalini 
zugrăveau invers: de jos în sus[...]. [...] Am mai înţeles (mai degrabă: dedus): 
meseria de pictor îi salvase — şi de la muncă şi de la foame şi de la moarte — 
acolo, în deportare, iar acum, aici, «acasă», le asigura o pâine; cu condiţia să 
execute, nemteste, ordinele, nu doar în legătură cu ce-ul, ci şi cum-ul: respec- 
tuos, de jos în sus...'6. 

Venit să confirme irationalitatea celor de la conducere, naratorul aduce 
şi alte exemple, demonstrând veridicitatea proverbială „casa arde, iar baba se 
piaptănă”. Träind într-o sărăcie lucie, privaţi de ziua de mâine, oamenilor li 
se oferă, în schimb, difuzoare, astfel încât şi liniştea ajunge a fi un obiect al 
partidului. Denunţând „mecanismele marionizate ale socialismului utopic”, 
interferând latura personală cu cea politică, publică, Paul Goma redă întreaga 
dimensiune a dramei pe care poporul a fost silit să o trăiască în acea 
perioadă. Extinzând afirmaţia la cei doi poli ai transformării — vechiul şi noul, 
imaginile groteşti vor deveni principalul mijloc de expresie artistic-ideolo- 
gică a conştiinţei şi a schimbărilor istorice, iar ironia va reuşi să nuanteze 
absurditatea tabloului reprezentat: ,,Difuzoarele, difuzoarele. Când Lenin a 
ecuationat: Comunism = Putere Sovietică + Electrificare, s-a gândit, în fapt, 
la Radioficare. De aceea sârmele întinse pe stâlpi alimentează mai puţin 
Lampa lui Ilici, cât Glasul aceluiaşi. Nu avem ce mânca, ne îmbrăcăm ca stri- 
goii, nu avem drumuri şi poduri, în case nu avem electricitate, nici apă 
curentă, nu-l mai avem pe tata, ridicat şi dus la Canal — dar avem noi difuzor? 
N-a fost el inventat (tot de un rus, cumnatul lui Popov, unul Petrov), ca să ne 
ţină de cald? să ne ţină de foame? de urât? să ne ţină de vorbă? Dacă ai fi orb, 
dar nu surd, după difuzor, ai crede că «ţara-ntreagă-i în sărbătoare»; că-i o 
permanentă defilare — pe fanfare; tot într-un joc (pe kazacioc); ai zice că sun- 
tem noi la ei, nu ei peste noi; că ne-am stepit — de atâta stepă difuzorizată, de 
mirare că mai ştim câteva cuvinte româneşti, că n-am uitat cântecele noastre, 
după atâtea divizii de cor al Armatei Roşii, după atâta ocean de cvartă de kal- 
hoznice, după atâta mare de înduioşare şi pupat-pe-gurä-între-bärbati, 
ruseşte. Ne-au electrificat, de ne-au mers fulgii (citeşte: radioficat). 
Bulevardele, pieţele, răspântiile, gările, autogările, stadioanele, parcurile 
(fă, Doamne să nu intre cu cizmele difuzorului şi în Parcul Astra, care-i un 
pärculet, Doamne, unul mic de tot, nu merită atâta cinste, atâta grijă-de- 
partid, atâta dragoste-de-Tată, zău...), peste tot, de peste tot ne întâmpină, 
festiv, cuiburi de mitralieră; baterii de tunuri grele şi vesele; stoluri, în picaj, 
de Stukas-uri veritabile: sovietice; din zori ne iau în primire şi nu ne lasă să 
ne tragem răsuflarea auzului năucit decât la miezul nopţii — o, miezul-noptii: 
atunci pogoară din cer, drept în inimi, odată cu tăcerea pe pământ, şi ceva din 
fosta Românie (s.n.)...'6. 

Tot în ambivalentä este descrisă „producerea tovarăşilor” la Cenaclu. 
Ilustrând realitatea prin exemple concrete, naratorul separă literatura de pseu- 
doliteratură, pornind de la comparatia critică între muncitorul unei uzini şi 
scriitorii care, de bună voie, au cedat „elucubraţiilor” partidului. Dacă primei 
categorii îi atribuie naturalete, considerând „actul creator” o „îndeplinire a 
planului la ciclul de poeme”, cea de-a doua categorie nu are scuză, literatii 
folosind arta ca pe un scop de a-şi satisface necesităţile ba, şi mai mult, de a 
profita de gloria „partidului mult-iubit”. Tot aici naratorul o include, deşi stu- 
pefiat şi jignit, pe Cita, explicând astfel rezerva auctorială vis-à-vis de perso- 
najul discutat la începutul romanului. Analizată progresiv, ca în basme, 
reacţia naratorului va da fragmentului autenticitate şi savoare, determinând 
cititorul să îl parcurgă dintr-o răsuflare: „Nu-l vedeam din faţă pe tovaräsul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 381 


producător în cinstea şi nici nu duceam lipsă: ciclul produs era produs-tipic, 
lozincă-n lozincă, suna ca dracu”. Însă, ciudat: nu mai ca dracu” suna produ- 
sul tovarăşului din producţie decât produsele tipărite şi semnate de tovarăşii 
ingineri ai sufletului omenesc; şi mai puţin ca dracu decât cele profesionist 
recitate, la Difozorgu, de către marii noşti actori (vorba mamei: artişti efeme- 
riti). Ba, într-un fel, ale ăstuia, stahanovistul sibiot, stelistulroşu, chiar zise 
poticnit — după ce poticnit fuseseră aşternute pe hârtie — păreau aproape la 
locul lor, în gura lui. [...] Muncitorul nostru (dragi tovarăşi) avea stângăcia 
bărbatului care îndeplineşte chestia asta ca munca-voluntară poruncită de 
partid şi nu încerca să imite — cum se străduiau, mimând tăpălăgoşenia pro- 
letarnică oameni, totuşi, de condei, ca Jebeleanu, Boureanu, Cicerone 
Theodorescu, Paraschivescu... — sau ca fonfăilă de Cămila Balthazar [...]. [...] 
Atunci când poetul uzinal a încheiat campania de îndeplinire şi depăşire a 
supranormei de tras în jug la literatura nouă socialistă (ce bine îi zice mama: 
literaturcă; de-literaturmă), au răpăit aplauze. Multe. Si de uşurare — că 
scăpasem ieftin: dacă ne ţinea până mâine dimineaţă?; şi de răzbunare: dacă 
şi ceilalţi gândeau ca mine, apoi îl aplaudam pe acest Costică, vai de ciocanul 
lui!, ca să-i huiduim (în gând) pe ceilalţi, scriitori de meserie, deveniți mese- 
riaşi de scriitorie, ciocănari ai sufletului omenesc (s.n.)'6. 

Cât despre Cita — Carmen Jimblă, la vederea şi la auzul acesteia „pro- 
ductiile” anterioare pălesc, iar crescendo-ul descrierii, prin enumerarea decla- 
ratiilor, apelul la gerunziu şi invocarea gradelor de rudenie, incită imaginaţia 
cititorului, mărind suspansul şi accentuând derizoriul situaţiei: „Uite că n-a 
fost să fie, cum le comunicau, cu jale, strămoşii noştri, romanii, strämoaselor 
noastre, dacele. A fost, de mai bine n-ar fi fost defel, cum spun la supărare 
urmaşii bravi ai demnilor strămoşi. lar dacă nu m-aş fi scufundat de ruşine în 
podea — întâi până la glezne; apoi până la genunchi, apoi până cam pe la 
poveste — m-aş fi dus la tovarăşul stahanovist de steaguroşu, cu o mână i-aş 
fi strâns mâna, scuturat-muncitoreste, cu cealaltă l-aş fi bătut pe umăr, ca la 
ei, în câmpumuncii — ca să arăt pe cine prefer eu, când n-am încotro; [...] ... 
[...] Aşa şi Cita [...] De la condamnări a trecut direct la declaraţii — întâi de 
fidelitate: a jurat Cita, pe ce avea ea mai..., nu: sfânt, ci: de-pret că, din acea 
clipă, ea numai cu el, cu nimeni altul; apoi la de-iubire — tremurând, vibrândă, 
pârjolindă, devastândă — încât nu se înţelegea prea bine care, cine-i şi, mai 
ales ce-i (cu) ea: fiică a Părintelui Iubit sau ibovnică?; nepoticä a Tătucului 
(ar fi putut să fie şi stră -, ca vârstă), ori pe după cap cu el şi cu lăutarii după 
ambii? [...] 

Din nefericire (zic asta fiindcă Cita ar fi fost prima fiinţă omenească, în 
Curscurtul de istorie al PCb, care să-l reguleze pe Stalin), bătrânul pipaş a 
fost pălit de o tuse cumplită; cu lacrimi — şi asta taman când Cita noastră îi 
făcea nuştiuce-ştiueuce, mai oarecum, cum zic ardelenii noştri la neobişnuit. 
Însă, cu toată tusea pipaşului, am înţeles ultimul viers: gemut, scos din 
sine-şi cu tot cu înăuntrul întors pe dos: 

«To-va-ră-şe Sta-lin! Sunt a ta, pe vecie!!»"7. 

Referitor la aspectele ludic şi carnavalesc, acestea sunt surprinse mai 
ales în „peregrinările” celor trei prieteni printre ruine. Fabuloase datorită 
dialogului povestit de Septimiu ca urmare a explorării şi a contemplării sacra- 
litätilor rurale, ele fac trimitere directă la basm, coborând literatura în purita- 
tea tradiţiei populare. Păstrând o legătură esenţială cu timpul — timpul natural 
(cosmic), biologic şi istoric7, are loc un schim de identități în care, ca în car- 
naval, „viaţa însăşi devine un joc, iar jocul se transformă temporar în viaţa 
reală”7. Trăgându-şi seva din firescul existenţei rustice peste care planează 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 382 


imaginaţia adolescentină, paginile anihilează duritatea evenimentelor istori- 
ce, reprezentând o evadare într-o lume cu un peisaj şi o rusticitate resimtite 
ca ideale: 

„ — Tocmai contemplam un apus de soare — splen-did! — când a trecut 
pe lângă mine un rumân... 

«Nă zua, bade!», a zis Octavian. 

«Bună să-ţi fie inima, voinice!», i-am răspuns eu. 

“A, nu, nu, nu! N-a fost aşa — dar nu contează, a acceptat Septimiu. ÎL 
întreb pe rumân: «Ce zici, bade, de asfintitul ăsta de soare?» Ei, voi, 
atoatestiutorilor, ce mi-a răspuns ţăranul-român-de-veacuri? 

«D-apăi, ce să zâc, domnişorule, zâc ce zâci "mneatay... — a propus 
Octavian. 

«D-apăi, voinice» — mi-am încercat şi eu norocul — «sôrele mai şi 
’sfinteste, că şi el îi om, o hi tare trudit...» 

“A, nu, nu, nu! Nu, domnilor! Rumânul în cestiune, după ce m-a 
măsurat din cap până-n picioare — avea aerul că văd eu pe dracul, dacă-mi bat 
joc de el — arată din bărbie spre soare, scuipă şi zice: «Bagu-l în pchizda 
mume-si de sûre, că n-am gătat ce-aveam de gätat!» Nu mi-am imaginat 
vreodată că cineva ar putea vorbi astfel despre... Va fi fost o excepţie... 

“Sigur a fost o excepţie, altfel pe tine te-ar fi înjurat, a râs Octavian. 

Şi iar am râs cu toţii — aşa a început să-mi placă în «locurile» lui 
Septimiu: când facem pauze, fumăm, Septimiu ne povesteşte «excursiile» lui 
din care vine încântat-mirat, din care iese, după ce ni le împărtăşeşte, contra- 
riat-bucurat — ei, ce este el: un inocent?, un ruşinat? Cred că mai degrabă un 
curat şi dacă e ceva splen-did, mi-nu-nat, în-cân-tă-tor, pe lumea asta, atunci 
e prietenia noastră, de Sibiu'7. 

Tot în aceeaşi categorie, intersectând erosul cu istoria, se încadrează, 
într-un vârtej de senzualitate, momentul „întâlnirii” forţate a naratorului cu 
Şoricica la cinematograful «Timpuri-Noiw. Precedând nararea proriu-zisă a 
întâlnirii, naratorul ne dezvăluie, retrospectiv, în cheie ludic-comică momen- 
tul de agresare la care este supus, în cadrul cinematografului de la Mediaş 
(venit să se odihnească între vizitele de la poarta Securităţii), de către o per- 
soană cu o identitate necunoscută — ,,femeie?, fată?, cucoană?”. Punctul cul- 
minant al relatării îl constituie aprinderea luminii când descoperirea persoa- 
nei din spatele „„măştii” provoacă adevărate delicii de lectură: „însă când s-a 
aprins lumina în sală şi am aflat cu cine mă sărutasem, iubisem, mi-a venit să 
plâng de ciudă, de frică, de oroare”7. Prevăzător şi hotărât să nu mai repete 
aceeaşi greşeală, naratorul dă dovadă de maturitate, păstrând distanţa şi încer- 
când să pară interesat de ecran. Cu toate acestea, insistenţele fetei şi, mai ales, 
scena desfăşurată după atingerea prin mână a naratorului, ne fac să trăim, în 
termenii lui Gaston Bachelard, un cosmos de odihnă în expansiune. 
Impulsionat în însăşi tactilitatea actului, care îi trezeşte, prin miros, toate 
simţurile, naratorul se va aşeza, prin căldura mâinii, în braţele feminitätii, 
într-o lume a farmecului de nepătruns, în care „totul se contopeşte, totul se 
netezeste, tihna miroase a tamarix, căldura are miros”7: „... Însă Şoricica 
m-a întrebat atât de nefericită dacă numai atât, dacă asta-i tot, încât mi-am 
zis: Ce mă costă, dacă fac un bine unui om? Chiar dacă omul e o fată — 
de-Astra, nu de-Corso (cu atât mai puţin de-Timpuri noi)? Nimic. Apoi, cum 
e întuneric... Nu ne vede nimeni, iar eu pot să şi închid ochii, ea are să creadă 
că de iubire... 

Întâi i-am luat o mână şi i-am sărutat-o. Bine am făcut: prin mână, am 
simţit-o cum se destepeneste; cum, brusc, începe să miroase bine, a fată 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 383 


adevărată, nu ca până adineauri, a cititoare la Astra. Şi cum să nu säruti, 
amuşini, tragi în piept ceva binemirositor? A fost bine că începusem cu 
mâinile, mâinile ei, singure-singurele, au urcat, mi-au mângâiat obrazul, 
părul, ochii, gâtul, pieptul; apoi mi-a dus o mână la obrazul ei, la buzele ei, 
la gât, la piept — aşa că atunci când ne-am apropiat capetele şi ne-am sărutat 
pe gură, n-am făcut decât să continuăm ceea ce începusem, începuse ea 
cândva, demult şi bine începuse..."7. 

Mai puţin fericită, evocând suferinţele adolescentine, însoţite de elabo- 
rarea aceloraşi scrisori fără adresă, este dezvăluirea iubirii pentru Maricica. 
Cu trimitere directă la Balzac — „puţin îmi pasă că e spălătoreasă” şi, în inter- 
text, la Eminescu («Floare-albastră!/ Tu te-ai dus, dulce minune,/ Şi-a murit 
iubirea noastră;/ Totuşi este trist în lume...»7), («Pe lângă plopii fără sot»), 
Maricica reprezintă tocmai contopirea contrariilor — „ce mi-i albul, ce mi-i 
negrul — adică albul de sens invers, negativul...”, o contopire, însă, benefică, 
pe care autorul o va utiliza pentru a ilustra abilităţile scriitoriale, ironizând 
„producţiile” comuniste. Pornind de la exemplul mamei Cosettei, Fantine, 
din Mizerabilii lui Victor Hugo, sau Sonia Marmeladova din Crimă şi 
pedeapsă de Fiodor Dostoevsky, Paul Goma demonstrează — făcând trimitere 
la irealismul socialist, că „nu există tematici neinteresante, nici personaje ser- 
bede — există numai scriitori fără har”: ,, — uite, dacă ne gândim la mama 
Cosettei, din Mizerabilii — deşi nu-i mai fericit exemplul, pentru că persona- 
jul moare, după ce i-au căzut toţi dinţii, de beţie — mai degrabă să o luăm pe 
Sonia Marmeladovna: ce, ea nu era ce era?, nu se dădea pe bani, la cine se 
nimerea? — pe când Maricica noastră numai la elevi şi numai pe cinci lei, dar 
unii spuneau că, dacă nu aveai decât doi, sau niciunul, ea nu refuza, nu se târ- 
guia, mergea şi pe datorie şi pe veresie, se zice că zice: «Să fie de sufletu lu 
taica» — şi dacă tu, cititor, ajungi, nu numai să o iubeşti pe Sonia, dar să o 
respecţi în cel mai înalt grad, să o consideri şi tu, ca Raskolnikov, o sfântă, 
de ce n-ar avea dreptul la măcar un sfert din consideraţie, Maricica noastră, 
un adevărat erou-tipic; aşa scrie în Tezele provizorii — desigur, nu despre fete 
bune din realitate, ci despre tovarăşe de-ale lor, din irealismul socialist, nu de 
dor de om, ci de iubire de partid, frământatele de plata cotizatiilor, de înde- 
plinirea planului, de participarea la producţie, nu de flăcăi, prin cäpite de fân 
ori pe coridoare de spälätoare?”7. 

Apostrofând direct cititorul, Paul Goma îşi va fundamenta demonstraţia 
pe propriul roman, iar decelarea esenței înseşi a originalității imaginilor poe- 
tice în intimitatea Astrei va construi, pe axa intentionalitätii, o adevărată poe- 
tică a scriiturii. Obligându-ne la o repliere asupra noastră înşine, productivi- 
tatea psihică a imaginaţiei auctoriale, într-o îmbinare perfectă a simţurilor cu 
sonoritätile interioare, va cobori lectura în profunzimile insondabile ale scrii- 
turii, născând reflecţii originale, capabile să răspundă celor mai inspirate pro- 
vocări legate de arta romanescă. 

Un prim exemplu în acest sens îl constituie explicarea sensului de 
roman”, printr-o referire dublă la romanul citit la Astra şi la cel care se naşte 
din acest roman. Într-o îmbinare orchestrată a ludicului, dând curs unui joc 
ametitor, până la suprapunere, naratorul se transpune în regizor şi actor, eul 
interior sau creator devenind, ca urmare a dedublării, obiectul propriei sale 
contemplaţii. Transformată sub impulsul ficţiunii, arta este personificată, 
punând în mişcare un ceremonial seducător cu funcţie unică de a îndemna 
cititorul să participe la acest spectacol virtual, ca personaj sau simplu obser- 
vator, fiecare perspectivă fiind finalizată cu situarea într-un roman sau altul: 
„Pentru mine, Astra a devenit şi altceva decât locul unde se citesc (citesc eu) 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 384 


romane; sala de lectură nu e doar o sală în care se face lectură, iar romanul 
pe care tocmai îl citesc nu este numai acest roman pe care îl citesc — dacă e 
să o iau de dimineaţă, atunci roman este hotărârea de a mă duce la Astra, nu 
la liceu; roman: primii paşi ai păcatului şi gustul amar-parfumat al chiulului 
— diluat, şters, pe măsură ce mă apropii de parc, [...] de sala de lectură, lăsând 
loc altui simtämânt (sau e acelaşi, dar re-re-citit): romanul cel mare, numai al 
meu, care numai pe mine mă aşteaptă să-l continui, să-l facem, ducem 
împreună; mă aşteaptă, urmărindu-mă: o să vin şi azi la Astra, ori azi, în mod 
excepţional, o să mă duc la şcoală?; mă urmăreşte din parc, [...] apoi la uşă; 
pe scări; la fişier, locul nostru de întâlnire, la pupitrul Odoamnei. El sau altul, 
nou-cerut, la fişier, nici o importanţă, jucăm o piesă, ne supunem unui cere- 
monial — începând cu deschiderea uşii de jos, în timp ce trompetele sună; apoi 
lasă loc corzilor, în timpul urcării scării; la vestiar, «lemnele» au o parte 
solistică, dar de cum iau romanul şi cu el sub braţ pătrund în sala de lectură, 
intrăm — pe un tutti. lar eu, de braţ cu mine (cu mine sub braţ) îmi caut un loc 
— în tăcere. 

Sala de lectură — ea însăşi roman, cel putin aşa simt eu, nu doar prin 
locul ocupat de mine, printre atâtea alte persoane, ci prin (aproape) toate per- 
sonajele-cititoare — unele citind romanele lor, alese, cerute [...]; altele roma- 
nele lor, cu personaje liberate de butucul, de obezile coperte (potrivit legii 
autonomiei personajelor, cunoscută de toată lumea, dar de nimeni luată în 
serios) — dar şi acelea făcând parte din romanul meu [...], fiindcă aşa-i viaţa 
omului, în general: scurtă; şi, în special, aşa-s vremurile pe vremea noastră — 
însă tocmai pentru că aşa-s ele, eu le îmbunez, le lungesc, chiar le trag pe 
sfoară: tot ce nu voi apuca să citesc, să cunosc nemijlocit (cărţi, cititori — şi 
mai ales cititoare) trec, frumos alături, în romanul meu!”7. 

Denotând maturitatea scriiturii, autorul ne dezvăluie mecanismul de 
creare autentică, fără false pudori, în culori naturale, într-o dimensiune pluri- 
dimensională a epicului, consfintind libertatea ficţiunii şi accentuând trecerea 
unui eu în altul, prin caracterul niciodată finit al existenţei. Supunându-se 
aceloraşi reguli ale tehnicii fantasmării utilzate şi în romanul precedent, 
„Visătorul, ocrotit de aceeaşi căldură ca şi a gării medieşene, căldură evoca- 
toare a temperaturii amniotice, evadează din realitatea inconfortabilă a pre- 
zentului secretând, precum o scoică, vise tandre în jurul doamnelor din sală, 
deci construind un «roman numai al meu»”8: 

„Citeşti ce citeşti la romanul bibliotecii, apoi înalţi ochii: Priveşti drept 
în faţă: sau rămâi neclinitit, cu privirea dusîntoarsă — asta libertate! Dacă vrei, 
îți reglezi distanţa focală, te reglezi pe cititorul de vis-à-vis — cu toate că 
nu-i bine să faci altuia ce tie nu-ţi place, însă poţi îndulci jena încercată de 
celălalt (care simte că îl fixezi), reglând distanţa focală mai încolo, dincolo 
de el, trecând prin el, ca el să vadă că tu nu-l vezi, deşi la el te uiţi... Aşadar, 
prin el, o vezi pe ea; pe cititoarea aleasă — fie aflată în prelungire, încolo, 
dincolo, fie în partea opusă, dincoace, în spatele tău [...]. 

Astfel o vezi pe ea; fără să te holbezi la ea, direct — şi nu doar pe cutare 
cititoare frumoasă, aflată cine ştie unde, îndărătul tău, sau în laturi, dar şi pe 
cititoarea care, azi, n-a venit la Astra (încă), şi pe cea care nu a pus în viaţa 
ei piciorul la biblioteca Astra din Sibiu — şi, dacă ar fi să ne luăm după reali- 
tatea-aşa-cum-este-ea [...], nici n-o să-l pună vreodată. 

De aici începe romanul numai al meu. 

Roman de nepovestit. Dacă aş vrea să li-l povestesc prietenilor, n-aş 
izbuti: fiindcă ar trebui să explic...ce? Că ea, a mea, nu prelungirea (să zicem: 
peste masă) a vreunei ea ieşită din fum, din romanul pe care tocmai îl citesc 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 385 


şi întrupată pe scaunul de vis-à-vis, ca... tot personaj din cartea scrisă de alt- 
cineva — sigur că se întâmplă şi aşa (se întâmplă, mai pe la început), adică 
personajul cu pricina iese din coperte, [...] se duce în pauză — să fumeze o 
țigară, să se spele pe mâini [...] — atunci când autorul uită, pe hârtie, că per- 
sonajul e om [...]. Astea se petrec cu cititorul obişnuit, nu cu mine (am trecut 
şi eu prin acest stadiu). Vreau să spun: eu am ajuns să fac, la Astra, personaje 
care nu sunt cele din carte [...]; şi care nu continuă cam în aceeaşi direcţie, 
cea arătată de primul autor, cu nume pe copertă”8. 

Spărgând graniţele între viaţa care se vietuieste şi cea care ia consistenţă 
din actul scrierii, identificând actul biografic cu actul creator, autorul recurge 
la „posibilitatea dedublării, distantarea eului de sine însuşi, autoreflectarea ca 
gest creator primordial”8. Desfăşurată într-un prezent etern, perpetuu, 
acţiunea se proiectează pe ecranul conştiinţei imediate, prezente, eul narativ 
comunicând acum, hic et nunc. Petrecut în virtutea convenției ficţiunii, „în 
armura unei alte identități”, el „se scrie şi ştie că e scris [...], se vede biogra- 
fiat. Se vede väzându-se”8. Rezultă, astfel, o dedublare a sinelui, o naştere a 
supra-eului, a cărui voce începe să domine eul de drept. Luându-l în posesie, 
acesta îi ordonă ce să facă, urmărindu-l insistent, până în clipa contopirii, a 
colaborării şi a permutări ierarhice. Recurgând la utilzarea mărcilor de 
subiectivitate prin utilizarea pronumelui personal „eu”, autorul are grijă să 
ofere prezumția unei participări maximale la actul comunicational prin recur- 
gerea la tehnica jurnalistică a lui „tu”, (pro)nume care nu va constitui doar 
destinaţia, ci şi sensul comunicării. Totodată, în cadrul acestui joc interactiv, 
autorul apelează la principiul sinestezic, sau al asocierii perceptiilor senzoria- 
le provenite de la două sau mai multe simţuri, mai ales de la simţul văzului, 
mirosului şi al auzului. Această tehnică literară, ca formă de transpunere 
metaforică, ca expresie stilizată a unei atitudini metafizic-estetice faţă de 
viatä8 va deveni, prin lumea pe care o reprezintă, complementul direct al ver- 
bului „a contempla”, dând visătorului impresia de a fi acasă în universul ima- 
ginat: „Însă la Astra nu mă ocup doar de făcut personaje de-ale mele — acelea 
făcând faceri făcute de mine, personal. La Astra mai fac ceva: mă las pe 
mine, citind, la masă (cu, adică, ochii de citit în carte), iar cu ceilalţi ochi mă 
uit în jur şi îmi zic mie: tu!; şi îmi mai zic: pe tine te las să faci ce vrei — ia 
să vedem ce-o să vrei tu să faci, ca tu: 

Tu te uiţi la obiecte: lămpi, mese, tavan, uşi, scaune, ferestre; dacă ai 
miros bun ca al meu, tu vezi cu odoratul culoarea lemnului, a pielei în care 
sunt îmbrăcate scaunele; încerci cu cerul gurii gustul cărţilor abia urcate din 
depozit, altul decât al celor deja citite, aerisite, modulate înspre fiecare cititor; 
[...] Tot cu mirosul încerci, între degete, consistenţa pufului de la ceafă, gus- 
tul pielei mâinii pătate de cerneală (de la stiloul care lasă). Ori, după ce ai 
făcut un panoramic, îţi sugi la loc văzul, ca să vezi mai bine, mai adevărat, să 
vezi de tot: şi citite şi cititoare; scăldătoare şi scăldate în ploaia de lumină a 
terebentinei de la ceara de parchet [...], a verdelui acrui al cernelei de stilou, 
pe hârtie (altul decât cel de pe degete) [...]. Ridici şi tu, tu-cestălalt, ochii din 
romanul citit şi trageţi împreună, adânc, în piept, liniştea de sală de lectură — 
cu atât mai odihnitoare-activ, cu cât e presărată cu scârtâit de parchet înăbuşit 
de covor sub paşi; pistruiată de scaunele mutate; stropită cu şoapte schimba- 
te, brăzdată de fosnetul filelor întoarse, punctată de bufnetul unei cărți 
căzute...”8. 

Ce înseamnă, aşadar, Astra şi de ce naratorul nu poate percepe aflarea 
în acest mediu decât prin diferenţă? 

Pornind de la locul prielnic de a face „faceri din astea, desfaceri, refa- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 386 


ceri, prefaceri, sträfaceri cu personaje...”, trecând prin posibilitatea de a 
îngurgita pe nerăsuflate alte romane, „chiar cel pe care-l citesc”, într-o stare 
de libertate mereu jinduită, mai există „încă şi altceva şi altcumva — cum 
să-i spun? 

Să spun [...] că Astra nu e numai un loc, un moment — ci o stare (aşa 
ceva); de fericire”8. O fericire, însă, provizorie căci, reîntors în timpul istoric, 
naratorul realizează, prin comparatia cărţilor cu fetele, un gol lăsat de cartea 
necitită la timpul ei, gol care nu va putea fi umplut niciodată chiar de aceeaşi 
carte, ca urmare a faptului că fiecare vârstă îşi are propriile culori ale vocalei. 
O carte citită la timpul ei, la vârsta ei, „are un trecut de lectură. Când o reci- 
teşti, nu suferi întotdeauna la aceeaşi pagină. Nu mai suferi în acelaşi fel — şi, 
mai cu seamă, nu mai speri cu intensitate în toate momentele unei vieţi de 
lectură”8. De aici şi pe acest fundal porneşte tragedia naratorului, „oprit din 
pornire”, lăsat să afle „gustul mărului” şi trimis înapoi, „şi zbierând, şi 
scriind pe pereţi: äncis p. iventr...”. Împărţind eul în cel de dinainte si de după 
cunoaşterea bibliotecii, prezentul nu va mai suporta comparatia cu trecutul, 
pălind în faţa stării supreme de graţie, de fericire, de adăpostire la Astra ca 
spaţiu de protecţie, locuind în reverie ca în Calidor, cu posibilitatea de a-şi 
crea un cosmos din cuvinte şi de a se instaura în rotunjimea acestuia: „,...Ba 
e bună comparatia, dacă te gândeşti că şi fata şi cartea, dacă le citeşti la 
netimp, în mereu alte momente ale vieţii, ti se arată diferite — cărţi, fete... Ce 
vreau eu să spun şi nu izbutesc: că, fără să-mi fi spus cineva, fără să fi citit 
undeva, ştiu: cărţile pe care nu le-am citit până la întâlnirea cu Astra, necitite 
or să rămână pentru mine, chiar dacă le-am citit după aceea, chiar dacă o să 
le citesc mai încolo: n-or să mai fie cele care ar fi fost, dacă le-aş fi citit la 
timpul lor; şi la vârsta mea. 

[...] Fiindcă m-am atins de Astra — gata, nu mă mai vindec! Astra m-a 
pre-făcut — ba nu: m-a re-făcut [...]; la urma urmei, Astra m-a făcut — atât cât 
a putut şi ea, săraca, în atât de scurt timp; aşa, adică ne-refugiat, ne-în-plus, 
ne-plin de găuri, de goluri de la cărţile necitite la vremea lor, de la autorii de 
care abia auzisem...[...] 

Mă uit în jur, prin parc, la ceilalţi cititori-aşteptători: vor fi suferind şi 
ei de inventar? Ce întrebare! Da, dar ei sunt cu toţii adulţi şi de oraş; ei nu au 
fost ăncişi decât din continuare, unii, cei mai bătrâni, din ajungere, pe când 
eu... Pe mine m-au oprit din pornire — abia făcusem şi eu, acolo, doi-trei paşi 
— unde mai pui că plecasem cu mare întârziere şi îi făceam ca dracu”, 
’fabetic; iar în ultima vreme, citeam numai romane... 

Ce fac? Ce mă fac? Mă întorc de unde plecasem? [...] Aş putea spune 
că ăncisul lor e ănciderea vieţii mele, moartea: fiindcă apucasem să aflu că 
poate fi şi altfel de cum fusesem obişnuit; fiindcă apucasem să aflu gustul — 
mărului...[...] Aşadar, ce mă fac? Ce fac? Mă întorc, frumusel, cumintel, la 
mine, cel dinainte de Astra? [...] Mama lor de ăncisători care nici să fie 
înjuraţi nu merită! Cum m-au furat, jefuit de tot ce aveam mai bun, mai... '8. 

Desfiinţând relaţiile ierarhice, suprimând barierele invincibile pe care le 
care ridică poziţia în societate, averea, funcţia, familia, vârsta, refugiul, Astra 
creează un tip de comunicare ideal şi totodată real, de neconceput în viaţa 
obişnuită. Ea devine, în acelaşi timp, o posibilitate unică de a vedea cum arată 
„faţa ascunsă a Lunii”, de a lua contact nu doar cu rezultatul, ci cu însuşi pro- 
cesul de creaţie. Semnificativ este, în acest sens, momentul cenaclului, mai 
bine spus, partea a doua a acestuia când, în lumea pestriță a muncitorilor care 
„se produc”, naratorul descoperă o adevărată doamnă. Cu iz de Bucureşti, 
lansată de Eugen Lovinescu şi crescută la „Sburătorul”, naratorul face o 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 387 


primă trimitere la Hortensia Papadat-Bengescu. Cu toate acestea, atenţia la 
detaliile pe care le strecoară cu măiestrie — „n-am scos volum din '43”, 
„olteanul îi spune ardelencei (s.n.) să nu se grăbească...”, ,, — m-au epurat de 
la-nceput de tot, din primele zile ale lui '48, mi-au lipit în frunte eticheta cu 
decadentismul, cu erotismul...”, „ — ţi-l împrumut pe Clausewitz, doar ştii 
nemteste (s.n.)”, „o iei pe Bogdana dumitale, din cartea apărută pe timpul... 
boierimii reacționare...” ,,...s-a sacrificat, s-a dat bine cu cei de la conducerea 
teatrelor, pentru ca să fie numit director pe ţară Camil... A mers şi mai departe 
cu sacrificiul de sine, a intrat la controlul-teatrelor (s.n.)... Dar timpul trece şi 
ce face cu scrisul? Pentru că ea, înainte de toate, e scriitor (s.n.) — de aceea s- 
a gândit că, dacă e să re-debuteze, atunci să se manifesteze la un cenaclu de 
provincie, la Sibiu...” „scriitoarea ceastălaltă, cu tocuri suse, pe care nu ştiu 
cum o cheamă, ea poartă pseudonim (s.n.)!” — ne lasă să înţelegem că este 
vorba cu totul despre altcineva, şi anume despre Ioana Postelnicu, pe numele 
adevărat Eugenia Banu. Surprinzând discuţia între aceasta şi „colonelul da 
cavalerie haiducească”, zis şi Moş Pipă, care o îndeamnă să re-scrie, dând 
exemplul altor scriitori ardeleni care au trecut la istorie, ironizându-i eroina 
pentru că este lenjereasă (deşi el insistă cu spălătoreasă), naratorul intervine 
în text cu adevărate reflecţii despre roman, tulburând identitatea confortabilă 
a autorului, naratorului şi a personajului. Sustinând intenţia doamnei de a re- 
debuta cu un roman decadent, el explică propria opţiune pentru roman, iar 
comparatia cu o cursă de fond îl aşază, ierarhic, în faţa poeziei: „Am intrat 
după ei, pentru partea a doua. Componenţa [...] cenaclului era alta decât în 
prima. Abia jumătate din câţi fusesem la poezie, cu toţii oameni serioşi, 
aşezaţi pe scaune. O să vorbesc despre asta cu Octavian şi cu Septimiu; o să 
povestesc şi la internat: la poezie vine multă lume; mai ales fete — şi 
băieţi, dar încă neinformati. Pe când la proză rămân bărbaţii; şi ceva 
femei, dar din cele care au înţeles că romanul nu e joacă, ci treabă de hamal, 
bărbătească. Avea dreptate Shaw (sau Twain?) să spună că e 5% inspiraţie şi 
95% transpiratie. [...] ...Când o să vorbesc cu băieţii despre asta, o să compar 
poezia şi proza cu sprintul şi fondul din atletism. Poetul, pe 100 metri, explo- 
dează, dă, în zece-unsprezece secunde, tot, absolut totul, fără nici un fel de 
tactică de economisire a forţelor — nici nu are timp. Pe când romancierul, 
alergător de fond, are, în faţă, pe de-o parte, spaţiul: să zicem 10.000 metri; 
şi timpul: 32-33 minute (vorbesc de campioni); el trebuie să-şi împartă 
spațiul la timp şi timpul-si-spatiul la propriile-i puteri — nu doar cele fizice, 
cum mai cred neştiutorii, ci şi la cele psihice, o cursă de fond se face nu 
numai cu picioarele, ci şi cu capul; şi cu inima. Când eşti spectator 
(cunoscător) la un concurs atletic, asişti (şi participi, ca cititorul citind) la o 
cursă de 100 metri: o flacără, o răbufnire, o stare (pe care, cu ochiul minţii, o 
poţi relua, repeta — până înveţi poezia pe de rost); pe când o cursă de fond 
este, în aparenţă, monotonă, plictisitoare (25 de ture de pistă, la proba de 
10.000) — cam ca viaţa obişnuită; ca o poveste a vieţii...; însă dacă eşti cât de 
cât iniţiat, atunci citeşti un roman. Si, citind romanul scris de altul, îţi alergi 
cursa ta, povestindu-ţi-o. 

Cam aşa ceva. Scufundat în zecemii-ul meu şi ocupat numai cu tactica- 
şi-strategia alergării de roman, nu am fost atent la spectatorii din tribune; nu 
mi-am dat seama că eu eram spectator în tribună, pe pistă rotindu-se altcine- 
va, nu eu însumi '8. 

Initiat în atletism dar, mai ales, în cursa pentru roman, naratorul devine, 
ascultând şi văzând manifestarea doamnei, şi concurent şi spectator, întâlnin- 
du-se pentru prima dată cu faţa nevăzută a lucrurilor. Încercând să recupereze 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 388 


o parte ştearsă a istoriei, el răstoarnă convențiile stabilite în epocă, deconspiră 
mecanismele, ironizează subproductiile comuniste, apetenta pentru literatura 
haiducească, romanele istorice, într-un cuvânt realismul-socialist, optând 
pentru o scriitură neîncorsetată, liberă, cu înclinaţie către eros şi pitoresc. 
Pornind de la optativul — „dacă aş fi şi eu scriitor”, realizând un joc între 
autor şi personaj, el realizează un cadru de basm în care lumea ca oglindă a 
sa şi opera ca oglindă lumii coincid, romanul contopindu-se cu viaţa, viaţa 
însăşi devenind roman: „Deci, asta este, cum se spune: faţa ascunsă a Lunii? 
Aşa arată literatura, pe dinăuntru? Aşa, scriitorul, în carne şi oase? [...] Dacă 
aş fi şi eu scriitor [...], atunci aş îmbrăca-o pe decadenta-realistă, pe erotica- 
socialistă în halat alb-alb şi i-aş pune în picioare cipici [...]. Se spune (şi bine 
se spune) că autorul trebuie să se identifice cu personajul, cu eroul — aici: 
eroina, persoana? Acum nu vorbesc de mine, autor-prim, vorbesc de perso- 
najul meu, întâmplător el însuşi scriitor, autor al unul roman erotic despre 
Bogdanicica. Vreau să spun: personajul e feminin (de ce nu s-o fi spunând: 
personaja?), scriitoare, autoare de romane foarte erotice şi adânc decadente. 
Nu le-am citit, de aceea nu scriu, în romanul meu, despre romanele eroinei 
mele, personaja, însă dacă ea ţine şi ţine să re-debuteze, atunci nu respingem, 
tovărăşeşte, sugestia moşcolonelului, trecem la insulă, în general, la haiducie, 
în particular: o suim de Dânsa pe un dâns alb cu şaua verde, îi punem în mână 
o ghintuită şi o invităm, lelitä-n halat şi cipici, să împartă, nu neapărat drep- 
tate socială, ci niticä bärbätie internalä. Şi să aud eu pe vreun personaj secun- 
dar şi timid şi ciudos că-i zice curvă — îl dau afară din roman! Şi ce dacă-i 
spălătoreasă? Nu poate ascunde, sub halatu-i alb şi floarea-i albastră, de 
spălătoreasă de internat, infinite comori sufleteşti (dacă le căutăm pe acelea 
şi nu ne mulţumim cu cestelalte, trupeştile?)...”9. 


Ultimul capitol al romanului, al douăsprezecelea la număr — cifră echi- 
valentă sfârşitului de an şi, în acelaşi timp, prevestind un alt sfârşit iminent, 
instaurează cititorul, alături de narator, în aceeaşi atmosferă de aşteptare, în 
parc, lângă statuia lui Bariț. Recurgând la timpul prezent şi apelând la indi- 
catori temporali care ne confirmă că e încă dimineaţa devreme, autorul 
îmbină timpul istoric cu timpul epic, dând celui din urmă un ritm întârziat, au 
ralenti, cu scopul de a slăbi tensiunea, într-o țesătură perfectă a ludicului, iro- 
nicului şi a umorului cu atmosfera mortuară, cu tragismul evenimential. Cu o 
posibilitate de a se privi lucid şi de la distanţă, naratorul, observator şi în 
acelaşi timp participant, realizează o reţea de intercomunicatie cu autorul, 
dezvăluindu-i intenţiile, trăgând muza de mânecă şi întârziind răspunsul „de- 
ce-ului” mult-aşteptat. Desigur, odată cu inversarea rolurilor, are loc şi o 
schimbare la nivel narativ, când intervenţia directă a autorului în text va trasa 
o graniţă între ceea ce e permis şi ce „nu se face”, oprind imaginaţia 
dezläntuitä a naratorului şi insistând asupra scopului aflării în acest spaţiu. 
Care este, aşadar, traseul naratorial şi cum influenţează acesta finalul „uşor 
edulcorat” al romanului? 

Pornind de la întâlnirea, în parcul bibliotecii, cu Madam Piscupescu — 
dacă e să ne rezumăm la primul nume utilizat de narator la adresa ei, doamnă 
care scrie în manuscris poeziile lui Eminescu, împărțindu-le cititorilor de la 
Astra — naratorul pătrunde, prin intermediul sacoşei pe care i-o duce, în casa 
acesteia. Deşi venit cu scopul de a afla cauza închiderii bibliotecii, răspuns 
amânat prin oscilarea continuă a protagonistului între da sau ba, respectiv 
închis-deschis, naratorul realizează un joc ingenios în monolog, încurajându- 
ne să credem că este invitat pentru prestații virile. Nu lipsesc din text nici des- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 389 


crierile amănunțite cu privire la mobilierul gazdei, jocul în jurul numelui 
acesteia cu trimitere directă la Caragiale — Piscupescu, Elefterescu, 
Protopopescu sau asocierea numelui cu obiectele (din porțelan şi din argint), 
sau cu alimentele pe care este invitat să le consume, servit pe tavă, la o masă 
douăsprezece persoane, „o adevărată masă a cinei de taină”: Doamna 
Aurescu, Doamna Porţia, Madam Zaharescu, Domnă Căpşunescu, Doamnei 
Multumescu. Dincolo de aspectul ludic, textul poartă în sine amprenta unei 
dureri sfâşietoare, amânate de ambii actanti şi dezvăluită, în final, în mono- 
log, ca posibilitate unică de a demonstra că orice intervenţie a receptorului 
este inutilă, umbra morţii, a rugului, plutind peste cei vii. Cu toate acestea, 
finalul rămâne deschis, iar încheierea cu versurile din Odă — în metru antic 
îmbină Erosul cu Thanatosul, speranţa eliberării cu sentimentul neputinței în 
faţa naturii şi a socialului, ireversibilitatea temporală, subliniind că între 
dragoste şi moarte nu există opoziţie, ci mai degrabă condiţionare. 

Nu lipsesc din text nici trimiterile la simboluri, la motivul creştinesc al 
vieţii de dincolo, culori şi mirosuri şi, mai ales, la motivul mästii. Îngemănată 
cu bucuria schimbărilor şi a reîncarnării, cu vesela relativitate, legată de tran- 
ziţii, metamorfoze, de încălcarea graniţelor fireşti, masca întruchipează prin- 
cipiul jocului în viaţă, se întemeiază pe o interrelationare între realitate şi 
imagine9. Îmbinând caracteristicele mästii din grotescul romantic — masca 
ascunde, tăinuieşte ceva, amăgeşte, cu nuanţa sumbră a mästii din romantism, 
Paul Goma atribuie personajului o mască la care va renunţa de îndată ce va 
pătrunde în sanctuarul acesteia: „Eu aş prefera, dacă n-aş avea încotro, măşti 
nesenine, ca acelea care simbolizează Teatrul, fie Râsul, fie Plânsul, măcar, 
ştii o treabă, sunt atât de exagerate, încât nu pot fi decât măşti — pe când cele 
«senine» [...] te bagă în răcori, fiindcă sunt moartea — rece; îngheţată; şi care 
nu te ameninţă, că or să te ia, dincolo; doar îţi povestesc ce e dincolo: rece, 
îngheţat. Din fericire pentru mine, masca de aici nu e cu totul senină. Ba chiar 
plânge: buza de jos îi tremură ca la copii; bate; lacrimi tulburi şi aburitoare 
năboiesc peste rama ochilor şi coboară, cu zvâcnituri, pe tencuiala obrazului. 
Plânsul să fie răspunsul? Sau poate nu, să mai aşteptăm, o să se deschidă, în 
cele din urmă, apoi o să glumim, o să ne chair batem joc de noi şi de spaima 
noastră — nejustificată. Să o întreb, cu cuvinte, să-i cer răspuns cu cuvinte? 
Dacă da sau ba? Însă nu ştiu, nu mai ştiu unde să-l pun pe da: la bine sau la 
rău? Ce semnificaţie să-i dau lui da (în cazul în care îl rosteste): da-închis? 
Da-deschis? lar dacă ea rosteşte: nu, ce să înţeleg: nu-inventar? Sau 
nu-Astra? Mai bine nu insist. Va fi înţeles ea greşit, va fi încrucişat pe da cu 
nu. Zăpăcită cum e, va fi pus o întrebare năucă, i s-a dat un răspuns 
oarecare, ca să scape de ea, va fi înţeles cine ştie ce năzbâtie..."9. 

Dedublând personajul şi făcând trimitere la tehnica quiproquo-ului pen- 
tru a susţine jocul, naratorul va trece la utilizarea imperfectului, îmbinând 
realitatea cu ficţiunea, ceea ce este cu ceea ce ar putea să fie, amânând pe cât 
e posibil dezvăluirea misterului din spatele odăii în care doamna a intrat 
îmbrăcată în negru: „Trebuie să gândesc iute, să găsesc soluţia [...]. Problema 
mea, acum, este următoarea — şi trebuie să mă gândesc la ea repede de tot: 
cum să împac realitatea-asa-cum-este-ea cu ziceam-că? Mai mult (iute, 
iute!): cum să fac să nu bage de seamă că este un ziceam-că şi un ziceam-că- 
ziceam-că — mai clar: în realitatea-care-este, ştiu — unu: ofiterica e un om 
curat; doi: eu trebuie să fiu un băiat curat; trei: în realitate, nici nu ne trece 
prin cap să facem tot felul de chestii, noi, doi, în casa goală şi în absenţa 
bărbatului — exclus!; patru: eu bănuiesc ce-i acolo, în odaie, dar ziceam-că nu 
bănuiesc, nu ştiu, aşa ca să-mi dea permisiunea, pentru cinci-zece secunde, să 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 390 


ziceam-că — măcar aşa, în ziceamcă. Fie şi trei secunde... 

[...] O aud. Vorbeşte cu cineva, în şoaptă — cu bolnavul? 

Cu mortul? 

Nu-mi plac morţii, nu-i pot ţine la distanţă nici cu invenţia asta a mea, 
e singurul domeniu în care nu pot să ziceam-că: nu. Mai bine facem aşa: 
ziceam că nu e nimeni în odaie, vorbeşte şi ea, singură; [...] 

Bine bine, dar de ce-i întuneric în odaie? Nu-l văd, uşa e în dreapta — 
dar n-am urechi? Mai ales: miros? Nu de tot, întuneric, dar este; unul făcut, 
nu născut; nu odaie fără ferestre, nici ferestre perdeluite. Îl aud, binişor, bine, 
întunericul. Acum îl şi miros: miroase a lumânare aprinsă [...]. 

E mort, dar nu foarte. Vreau să spun: un mort mai special. Bănuiesc 
cine. Dar îmi zic că ziceam-că nu ştiu. Cu invenţia asta a mea, poţi face, în 
afară de lucruri frumoase, şi lucruri utile. De-o pildă, să lungeşti prezentul, să 
tragi-de-timp, cum se spune la baschet, să amâni. Ştiu ce ştiu, dar nu strică, 
pe timpurile astea, să-ţi spui că nu ştii chiar tot ce ştii — să mai vedem, să mai 
asteptäm”9. 

În sfârşit, punctul culminant îl va reprezenta nu doar afişarea „capului 
de mort”, ci şi relevarea, în monolog, a răspunsului tardiv, adăstat de-a lungul 
întregului roman: „Fac o jumătate de pas la dreapta, mă sprijin cu umărul de 
tocul uşii. Ştiam eu, când ziceamcă: icoana e un portret. 

Îmi port capul într-o parte, în alta, pentru ca, din mutările luminilor 
să-l încheg. Înţeleg că a fost lucrat în ulei cu pastă groasă, a ieşit un aproape 
basorelief de câtă materie a fost folosită, de aceea atâtea reflexe mişcătoare, 
de la lumânări. 

Asta era. Ziceam eu că. 

Mă centrez în cadrul uşii, urcat pe prag. 

Icoana e Eminescu. 

Ziceam eu. Că. Cu toate acestea, mai ziceam că am tresărit; chiar 
tresăltat. Nu mă aşteptam, atât de repede, atât de aici. 

Lui i se roagă — acum desluşesc cuvintele. 

Nu e, cu adevărat, rugăciune, încă nu. Acum îi povesteşte. Îi zice pe 
nume: Mihai şi îi povesteşte povestea Astrei: cum ei, păgânii, s-au pornit pe 
prigoană, pe epurat; cum, astă vară, s-au prefăcut că îl sărbătoresc; cum se 
prefac că or să-i sărbătorească şi la anul, în ianuarie, centenarul naşterii, zic 
ei — dar nu i-au tipărit cartea, ba au epurat cartea tipărită, înainte. 

Oftează adânc, ca să-şi recapete sufletul, porneşte iar: îi povesteşte cum 
ea a copiat cu mâna ei cartea lui; o face de un an încheiat, însă câte copii 
poate ea face?; o singură mână, a unei singure femei? [...] 

Ofteazä, se odihneşte — reporneste; acum mărunt-mărunt: 

Că păgânii au închis biblioteca; cică pentru inventar, dar ea a fost la ei, 
sus-de-tot; la comitetul-raional; şi la orăşenesc; a vrut să afle adevărul, e 
inventar sau altceva? — dar păgânii cei mari n-au vrut să steie de vorbă cu ea; 
ba păgânul de prim-orăşenesc a vorbit foarte urât cu ea: întâi n-a vrut s-o 
primească; apoi, când ea a intrat fără voie în birou [...] a strigat la ea să nu 
folosească termenul duşmănos de închidere, [...] aproape a dat-o afară din 
birou [...]. 

Că s-a prezentat şi la primul-raional, dar se vedea cât de colo că păgânul 
de orăşenesc îl anunţase prin telefon, un nenorocit de doi metri i s-a proptit 
în uşa secretariatului şi i-a zis că tovarăşul prim n-o primeşte [...]; şi că ieşind 
de la sediu, pe trotuar s-a întâlnit cu un tovarăş mic în grad, el a stat puţin de 
vorbă cu ea, a încercat să o liniştească [...]; la despărţire, i-a şoptit că, în limba 
sovietică, inventar la o bibliotecă înseamnă ardere (s.n.)... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 391 


Ardere. Ca la Şeica. Însă la Seica erau câteva sute de cărţi, hai o mie — 
dar la Astra? 

Trebuie să. Nu ştiu ce trebuie să, mai încolo, ca să împiedicăm inventa- 
rul, dar ştiu că trebuie să plec. Poate că dacă stau acolo, în faţă, lângă statuia 
lui Barit, poate n-or să...'9. 


Construindu-şi textul în baza structurilor maniheice, sfărâmând bariera 
între viaţă şi literatură, Paul Goma încearcă, prin întreaga sa creaţie „să 
răscumpere rugul cărţilor româneşti arse de ruşi la Mana, incendiul cărţilor 
epurate din biblioteca şcolară de la Şeica şi marele rug al scriitorilor interzişi, 
marea epurare din '49, când poezia, filosofia, romanul şi, mai ales, istoria au 
fost sortite uitării”9. Iar în acest sens, indiferent de reuşită sau eşec, prozato- 
rul rămâne, prin impactul pe care îl dă scrierea sa, şi la fel cum se exprimă 
Ion Caraion, un adevărat mare artist al cuvântului: „Un adevărat mare artist 
al cuvântului trebuie să mizeze pe tot. A pierde sau a câştiga pentru el e totu- 
na. Fiindcă şi învins — contează îndrăzneala — el rămâne uriaş. În căderea sa 
e altitudinea sa. Eşecul nu se măsoară în cazul său nici cu avariile, nici cu 
paguba, nici cu spectacolul zdrobirii ori al hârburilor în care se poate preface. 
Nu. Ci cu înălţimea de la care a căzut. Îngerii căzuţi măsoară devenirea omu- 
lui cu rigori la fel de categorice ca şi cei necäzuti. Răul şi Binele com- 
pun arta (s.n.) 9. 


Concluzii 

Construindu-şi romanul în jurul unei întrebări existenţiale — Inventar? 
Cum aşa: in-ven-tar? sau Inventar? De ce, inventar?, îmbinând timpul epic cu 
cel istoric, solidarizând eul social, psihologic, moral cu cel creator, autorul 
realizează o frescă a societăţii anului 1949 schiţând, pe un fundal tragic, o 
eboşă în care ludicul, umorul, pitorescul, dramaticul, grotescul şi ironia vor 
deveni piese fundamentale. Deşi interesat să dezvăluie realitatea aşa cum este 
ea, prozatorul ilustrează şi o altă realitate, cea fictivă, argumentând opţiunea 
pentru roman şi sfărâmând bariera între viaţă şi literatură. De alfel, într-un 
interviu din 1991 Paul Goma va confirma acest aspect, elucidând mult-discu- 
tata problemă a binomului märturie/fictiune: „A existat o vreme când, pe 
de-o parte era «viaţa», pe de alta, «literatura». Nici n-am băgat de seamă când 
a căzut bariera (era să zic: Zidul...) dintre una şi cealaltă. Dacă frecvent se 
spune: „Viaţa mea e un roman”, în aceeaşi măsură se poate (pot eu) spune: 
„Romanul meu este viaţa...”. 

Indiferent de rezultate (acestea vor fi judecate de cititori, de critici, de 
timp — de timpuri...), aşa şi trebuie să fie. 

Am încetat demult să mă întreb ce anume este «adevărat» din faptele 
narate în scrierile mele. Fiindcă adevărat este un eveniment-întâmplat-cu- 
adevărat, în afara literaturii, dar şi un... eveniment ne-întâmplat (încă), dar 
care ar putea foarte bine să se întâmple, cândva — sau nicicând. 

Un prieten de-al meu are obiceiul să spună: «Eu, domnule, visez în 
cadru real!». Ei bine (domnule), şi eu scriu... romane — reale. Cu fapte, per- 
sonaje, decoruri (!) care au existat, mai există, sânt verificabile. Partea de 
invenţie — mai importantă decât s-ar crede, există — însă... o invenţie veridică. 
În treacăt fie spus: acei critici literari care s-au întrebat cu toată seriozitatea 
dacă scrierile mele sânt mărturie sau ficţiune (de ce nu: «sau infanteriey?, 
vorba lui Costache Olăreanu), au dovedit că nu erau în Europa când au pus 
astfel de întrebare [...]”9. 

Introducând în text pasaje metafictionale, atent la detalii, observator şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 392 


în acelaşi timp participant, naratorul realizează o intercomunicatie nu numai 
cu actantii diegezei, ci si, mai ales, cu cititorul. Îmbinând deopotrivă poves- 
tirea factuală cu cea fictionalä el demonstrează, prin intermediul bibliotecii, 
cum trăieşte si se naşte literatura, luând contact nu doar cu produsul finit, ci 
mai ales cu procesul de creație. Optând pentru imperfect — «Cel mai perfect 
timp: imperfectul, domnule!»9, cum avea să îl numească în romanul prece- 
dent, Arta Refugii, naratorul îşi dezläntuie imaginaţia, „văzând cu odoratul”, 
îngemănând mirosuri şi sunete şi realizând, dincolo de o lume a privirii, o 
Lume a rostirii. Apelând la principiul sinestezic, el va transforma eul într-un 
non-eu, devenit proprietatea celui dintâi si deschizând, prin reverie, poarta 
libertății mul-râvnite, într-o polifonie a simțurilor, într-un cosmos de odihnă 
în expansiune: „S-ar putea ca singurul loc de pe lume unde timpul devine 
foarte relativ, e pe-Corso, dimineaţa. N-am înţeles chiar tot ce spunea profe- 
sorul de matematici despre relativitate, dar, spunând el ce spunea, eu am 
înţeles ce-mi plăcea — anume că, dimineaţa, pe Corso, timpul devine ca un 
burduf de acordeon: se lungeste, se scurtează — după cum tragi-împingi. [...] 
Eu aş mai face o comparaţie: dimineata-pe-Corso e un clopot. Cât să dureze 
în timp, izbitura limbii în doagă?: chiar mai puţin de o secundă. Dar cât 
durează sunetul: e-he, şi un minut întreg, la un clopot bun. Însă mai este un 
amănunt-important: cel-putin pentru mine, sunetul nu începe abia după lovi- 
tura în aramă, ci porneşte de mai înainte, încă dinainte de a ajunge eu pe 
Corso; ba chiar din momentul plecării de la internat [...]. Poate fiindcă eu bat 
clopotul acela. Mai ştii: voi fi şi clopot şi clopotar [...]. Nu vor fi bune com- 
paratiile, dar nu am altele, cu care să descriu ce simt eu, pe Corso, dimineaţa. 
In realitate, drumul va fi durând cinci minute, chiar mai puţin, însă în relati- 
vitate, e-he, poate ţine şi o viaţă întreagă [...]9. 

Călcând pe tărâmul reveriilor trudite, construindu-şi romanele „ca repe- 
re mnemotehnice pe drumul unei istorii existenţiale aflate sub semnul refu- 
giului şi al exilului” 10, Paul Goma creează, totodată, şi o scriitură memora- 
bilă, ca urmare a dorinţei de a comunica tot, într-o urgenţă a exprimării, cu 
apetenţă pentru oralitate şi monolog. Dedublându-se pentru autoanaliză, tre- 
când de la persoana I la persoana a II-a, autorul realizează un joc ingenios, în 
care nu uită să strecoare reflecţii cu privire la dedublarea sistemului (care una 
spune, iar alta face), extinzând demonstraţia la configurarea unei lumi antite- 
tice, în care toate valorile sunt inversate. Uzând de intertext, de tehnica 
palimpsestului, naratorul va face o critică acidă socieţii, condamnând laşita- 
tea şi lipsa de solidaritate a confratilor. Iar în acest sens, sugestive rămân 
inovațiile lingvistice ale mamei, create cu scopul de a ironiza subproductiile 
comuniste şi ilustrând, totodată, izvorul genetic din care îşi trage seva incon- 
fundabilul stil auctorial: „Mi-ar place şi mai mult dacă ar nota, consemna 
umblăturile, întorsăturile, alăturările, noile cuvinte. Am tot rugat-o să le pună 
pe hârtie, ca să nu le uităm. [...] Când se porneşte, greu se mai opreşte, nici 
nu-ţi vine să intervii, fiindcă ea spune totul otova, şi în treacăt, de parcă ar 
vorbi despre găinile din cotet, despre copiii din clasă — însă dacă eu repet... 

“Sşşşt! Să nu ne-audă careva, că... — chiar aşa am spus? 

Chiar aşa. Sau: cam aşa. 

“Mai înceeet, c-ajungem iar la Mediaş — şi ce ziceai c-am mai zis? 

A mai zis, zis. De pildă: culturmă-de-mase; şi egalitate — pentru 
egaliţii... A zis literaturcă-nouă; şi (în ciuda necuviintei): -reaclismă. De 
Patriarhul-Roşu zice că IPSS e tare curvios... 

“Ssst! Astea-s cuvinte necuviincioa... Necuvinte, nu se cade să... 

De la tine le-am auzit. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 393 


“Dar eu sunt mare, tu copil, nu se cade să repeti necuviintele adulţilor — 
şi ce ziceai că mai ziceam?”'10. 


Arătând însemnătatea cuvântului scris, prin aplecarea către literatura 
populară, îmbinând carnavalul lui Bahtin cu basmul lui Creangă, cu un 
condei de pamfletar care ne aminteşte de I. L.Caragiale, ridicând particularul 
la general, iritat în faţa conventionalismului, ipocriziei şi a artificialitätii 
excesive, structura literară a cărţilor lui Paul Goma, prin „existenţa, în toate 
volumele [...], a leit-motivelor muzicale, unitatea de loc, unitatea de timp [...], 
aglomerarea evenimentelor şi personajelor într-un loc şi într-un timp care le 
obligă la analiza prin anamneză — este dovada cea mai clară a faptului că ne 
aflăm în faţa literaturii (s.n)”10. 


BIBLIOGRAFIE 
I. Volume 
Goma, Paul, Astra, Editura Dacia, Cluj, 1992 
Goma, Paul, Arta Refugii, Editura Dacia, Cluj, 1991 


II. Bibliografie critică 

A. în volum 
Adam, Jean-Michel, Revaz Frangoise, Analiza povestirii, Traducere de Sorin Pârvu, 
Editura Institutul European, laşi, 1999 
Allport, Gordon W., Structura şi dezvoltarea personalităţii, traducere de Ioana 
Herseni, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981 
Bachelard, Gaston, Poetica reveriei, traducere de Luminiţa Brăileanu, prefaţă de 
Mircea Martin, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005 
Bahtin, M., François Rabelais şi cultura populară în Evul Mediu şi în Renaştere, tra- 
ducere de S. Recevschi, Editura Univers, Bucureşti, 1974 
Bahtin, M., Probleme de literatură şi estetică, Traducere de Nicolae Iliescu, Prefaţă 
de Marian Vasile, Editura Univers, Bucureşti, 1982 
Barthes, Roland, Romanul scriiturii. Antologie, Editura Univers, Bucureşti, 1987 
Buber, Martin, Eu şi tu, Traducere de Ştefan Aug. Doinaş, Editura Humanitas, 
Bucureşti, 1992 
Caraion, Ion, Tristete şi cărţi. Eseuri, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 
1995 
Gérard, Genette, Introducere în arhitext. Ficțiune şi dictiune, Traducere şi prefață de 
Ion Pop, Editura Univers, București, 1994 
Girard, René, Minciună Romanticä si adevăr romanesc, traducere de Alexandru 
Baciu, Prefatä de Paul Cornea, Editura Univers, Bucureşti, 1972 
Jaspers, Karl, Texte filosofice, Traducere de George Purdea, Editura Politică, 
Bucureşti, 1986 
Jung, Carl Gustav, Puterea Sufletului. Antologie. Prima parte — Psihologia analitică. 
Temeiuri, traducere de dr. Suzana Holan, Editura Anima, Bucureşti, 1994 
Marino, Adrian, Dicționar de idei literare, I, Editura Eminescu, București, 1973 
Marino, Adrian, Hermeneutica ideii de literatură, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1987 
Petreu, Marta, Între depozitie şi fantasmare, prefață la Arta refugii, Editura Dacia, 
Cluj, 1991 
Philippe, Gilles, Romanul. De la teorii la analize, traducere de Elena Popoiu, Editura 
Institutului European, laşi, 2002 
Podoabă, Virgil, Metamorfozele punctului. În jurul experienței revelatoare, Editura 
Paralela 45, Piteşti, 2004 
Podoabă, Virgil, Punctul critic. Pagini despre si de confesso-literatură. Studii si 
mărturii, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2007 
Sălcudeanu, Nicoleta, Patria de hârtie. Eseu despre exil, Editura Aula, Braşov, 2003 
Simion, Eugen, Dicționarul general al literaturii române E/K, Editura Univers 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 


PAUL GOMA - JURNAL 2011 394 


Enciclopedic, Bucureşti, 2005 
Wellek, Rene, Warren, Austin, Teoria literaturii, Traducere de Rodica Tiniş, Studiu 
introductiv de Sorin Alexandrescu, Editura Pentru Literatură Universală, Bucureşti, 
1967 

B. în periodice 
Goma, Paul, Autofilmare, Despre cartea Astra, pe www.paulgoma.com 
Goma, Paul, Despre Ostinato şi altele (1), în „Vatra”, nr. 4/1992, p. 14 
Goma, Paul, Scriitorul român..., interviu realizat de Ruxandra Cesereanu, în 
„Steaua”, nr. 8/1991, pp. 13-14 
Sitar-Tăut, Daniela, Lecţia de literatură a Astrei, în „Metaliteratură”, nr. 5-6/2010, 
pp. 91-97 
Slama-Cazacu, Tatiana, Viaţă, personalitate şi limbaj: Paul Goma, în „Vatra” nr. 10- 
11/2000, pp. 116-128 


III. Dicţionare şi Antologii 
Paul Goma 75. Dosarul unei iubiri târzii, Volum îngrijit de Flori Bălănescu şi apărut 
cu sprijinul lui Gelu Tofan, Editura Eagle Publishing House, 2010 
Simion, Eugen, Dicţionarul general al literaturii române, E/K, Academia Română, 
Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2005 


1 Paul Goma, Despre Ostinato şi altele (1), în „Vatra”, nr. 4/1992, p. 14 

2 Apud Adriana Babeti, Roland Barthes, Romanul scriiturii. Antologie, Editura 
Univers, Bucureşti, 1987, p. 16 

3 Paul Goma, Astra, Editura Dacia, Cluj, 1992, p. 60 

4 Ibidem, p. 61 

5 Daniela Sitar-Tăut, Lecţia de literatură a Astrei, în „„Metaliteratură”, nr. 5-6/2010, 
p. 93 

6 Marta Petreu, Între depozitie şi fantasmare, prefaţă la Arta refugii, Editura Dacia, 
Cluj, 1991,p.7 

7 Idem 

8 Paul Goma, op. cit, p. 5 

9 Ibidem, p. 6 

1 Ibidem, pp. 7-8 

1 Ibidem, p. 8 

1 Idem 

1 Ibidem, pp. 8-9 

1 Ibidem, p. 32 

1 Ibidem, p. 36 

1 Paul Goma, Autofilmare, Despre cartea Astra, pe www.paulgoma.com 

1 Paul Goma, Astra, Editura Dacia, Cluj, 1992, p. 37 

1 Ibidem, p. 39 

1 Ibidem, p. 40 

2 Ibidem, p. 44 

2 Ibidem, p. 43 

2 Ibidem, p. 44 

2 Ibidem, p. 38 

2 Idem 

2 Idem 

2 Ibidem, p. 66 

2 Apud Paul Goma, Ruxandra Cesereanu, Paul Goma..., în „Steaua” nr. 8/1991, pp. 
13-14 

2 Virgil Podoabă, Punctul critic. Pagini despre şi de confesso-literatură. Studii şi 
mărturii, Editura Paralela 45, Bucureşti, 2007, p. 83 

2 Adrian Marino, Hermeneutica ideii de literatură, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 
1987, p. 268 

3 Paul Goma, op. cit, p. 27 

3 Daniela Sitar-Tăut, Lecţia de literatură a Astrei, în „„Metaliteratură”, nr. 5-6/2010, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 395 


p. 96 

3 Paul Goma, op. cit, p. 30 

3 Ibidem, p. 29 

3 Ibidem, p. 49 

3 Idem 

3 Ibidem, p. 51 

3 Ibidem, pp. 50-51 

3 Idem 

3 Glilles Philippe, Romanul. De la teorii la analize, traducere de Elena Popoiu, 
Editura Institutului European, laşi, 2002, pp. 46-47 

4 Paul Goma, op. cit, p. 60 

4 Idem 

4 Ibidem, p. 61 

4 Termen preluat de la René Girard, Minciună Romantică şi adevăr romanesc, tradu- 
cere de Alexandru Baciu, Prefaţă de Paul Cornea, Editura Univers, Bucureşti, 1972, 
cap. I, Dorinţa triunghiulară, pp. 23-70. 

4 Paul Goma, op. cit, p. 119 

4 Ibidem, p. 71 

4 Ibidem, p. 102 

4 Idem 

4 Ibidem, p. 104 

4 Gordon W. Allport, Structura şi dezvoltarea personalităţii, traducere de Ioana 
Herseni, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981 

5 Paul Goma, op. cit, pp. 114-115 

5 Ibidem, p. 133 

5 Ibidem, p. 137 

5 M. Bahtin, François Rabelais şi cultura populară în Evul Mediu şi în Renastere, tra- 
ducere de S. Recevschi, Editura Univers, Bucureşti, 1974 

5 Daniela Sitar-Tăut, op. cit, p. 93 

5 Apud Adriana Babeti, op. cit, p. 28 

5 Virgil Podoabă, Metamorfozele punctului. În jurul experienţei revelatoare, Editura 
Paralela 45, Piteşti, 2004, p. 299 

5 Carl Gustav Jung, Puterea Sufletului. Antologie. Prima parte — Psihologia analitică. 
Temeiuri, traducere de dr. Suzana Holan, Editura Anima, Bucureşti, 1994, pp. 141- 
157 

5 Gaston Bachelard, Poetica reveriei, traducere de Luminiţa Brăileanu, prefaţă de 
Mircea Martin, Editura Paralela 45, Piteşti, 2005, pp. 25-32 

5 Paul Goma, op. cit, p. 160 

6 Ibidem, p. 22 

6 Ibidem, pp. 23, 24 

6 Ibidem, p. 17 

6 Ibidem, pp. 19-20 

6 Ibidem, pp. 20-21 

6 Apud Rolad Barthes, Adriana Babeti, op. cit, pp. 21, 22 

6 Paul Goma, op. cit, p. 108 

6 Ibidem, p. 110, 111 

6 Ibidem, pp. 112-113 

6 Ibidem, pp. 141-142 

7 Ibidem, pp. 145, 146-147 

7 M. Bahtin, François Rabelais şi cultura populară în Evul Mediu şi în Renastere, tra- 
ducere de S. Recevschi, Editura Univers, Bucureşti, 1974, p. 13 

7 Idem 

7 Ibidem, p. 85 

7 Ibidem, p. 130 

7 Gaston Bachelard, op. cit, p. 197 

7 Paul Goma, op. cit, p. 130 

7 Ibidem, p. 148 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 396 


7 Ibidem, pp. 165-166 

7 Ibidem, pp. 119-120 

8 Marta Petreu, Între depozitie şi fantasmare, prefaţă la Arta Refugii, Editura Dacia, 
Cluj, 1991, p. 14 

8 Ibidem, p. 121 

8 Adrian Marino, op. cit, p. 280 

8 Adriana Babeti, op. cit, pp. 26-27 

8 Rene Welleh, Austin Warren, Teoria literaturii, Traducere de Rodica Tiniş, Studiu 
introductiv de Sorin Alexandrescu, Editura Pentru Literatură Universală, Bucureşti, 
1967, p. 119 

8 Paul Goma, op. cit, p. 122 

8 Ibidem, p. 123 

8 Gaston Bachelard, op. cit, p. 82 

8 Paul Goma, op. cit, pp. 124-125 

8 Ibidem, p. 162 

9 Ibidem, pp. 164-165 

9 M. Bahtin, François Rabelais şi cultura populară în Evul Mediu şi în Renastere, tra- 
ducere de S. Recevschi, Editura Univers, Bucureşti, 1974, p. 48 

9 Paul Goma, op. cit, p. 170 

9 Ibidem, pp. 186-188 

9 Ibidem, pp. 189-190 

9 Marta Petreu, op. cit, p. 15 

9 Ion Caraion, Tristete şi cărți. Eseuri, Editura Fundaţiei Culturale Române, 
Bucureşti, 1995, p. 22 

9 Paul Goma: ,,...Scriitorul român...”, interviu realizat de Ruxandra Cesereanu, în 
„Steaua”, nr. 8/1991, p. 14 

9 Paul Goma, Arta Refugii, Editura Dacia, Cluj, 1991, p. 269 

9 Paul Goma, Astra, Editura Dacia, Cluj, 1992, p. 77 

10 Eugen Simion, Dicţionarul general al literaturii române E/K, Editura Univers 
Enciclopedic, Bucureşti, 2005, p. 381 

10 Paul Goma, op. cit, pp. 54, 56-57 

10 Marta Petreu, op. cit, p. 15 


Joi 21 aprilie 2011 


Imensă bucurie mi-a pricinuit textul Marianei Pasincovshi 
despre Astra. Mai exista unul, semnat de Daniela Sitar-Tăut, 
“Lecţia de literatură a Astrei”, dar cum autorii, aceste fiinţe 
egoiste, egotiste vor mai mult, mai laudativ... Am fost servit. 

Am aşteptat, răbdător-nerăbdător rezultatul trudei acestei 
copile din Nord (Bălțiul ei natal şi Suceava căsătoriei şi a 
studiului se află pe aceeaşi... paralelă). Nu i-am dat “sfaturi 
preţioase”, decât la început de tot, când şi-a manifestat intenţia de 
a se ocupa de Astra - şi m-am lansat în laude faţă de propria-mi 
carte. Când am primit textul, ieri, am înţeles că nu avea nevoie să 
fie ghidată, instinctul infantilo-feminin a dus-o unde şi pe unde 
trebuia - încât eu însumi, autor, mă “mieram” basarabenesti de 
“descoperirile” fetei care mie îmi rămăseseră acoperite. 

Descoperiri ale fetei mele, Mariana, Împărăteasa Mâţelor, 
fiica mea adoptivă - să-mi trăiască! 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 397 


* 


Ana, în ultima vreme nemaiavînd ce să citească, a luat la 
răsfoit Jurnal 2005, editat la Anamarol. Şi zice: 

«Nu înţeleg, de ce arunci întreaga vină a antisemitizării tale, 
în cadrul festiv al Congresului cutare, doar pe bietul Manolescu, 
pe sărmanul turnător Zalis, pe amärîtul-cu-imaginea Gârbea, 
când singur singurel ţi-ai pregătit pedepsirea». 

«ŞI tu, fiica mea, Brutusa?», am declamat, indignat. 

«S1 eu - dacă şi tu..., vorba Getei Dimisianu. Pune mâna şi 
reciteşte ce ai scris în Jurnal 2005» 

Am pus mâna. Şi am cutit. Şi am aflat. Şi pe Ana o am lăudat. 

lată ce scriam... 


„între 4 ianuarie şi 28 mai 2005 


Marţi 4 ianuarie 2005: 
“(...) Presupun că va fi existat şi o altă cauză a întârzierii 
publicării mărturiilor supravietuitorilor evrei care au devenit 
referinţe: Primo Levi, Elie Wiesel, Kosinsky. Probabil nu era 
încă definit “programul” de comunicaţie al comunităţii. Fiindcă 
este omeneste de neconceput ca un om scăpat din iad să tacă, să- 
si țină gura, să-şi pună botniţă condeiului - mai ales că acel om 
(la Vest de Cortina de Fier) nu era terorizat de frica de represalii, 
ca supravietuitorul iadului comunist. (...) 


Marti 11 ianuarie 2005 

Ieri am mai adăugat ceva la jurnalul pe 2004. O informație 
peste care nu dădusem la timp, o consemnasem la sfârşitul 
Jurnalului 2004, dar o repetasem şi în Jurnal 2005 - în fragmentul 
publicat de Viaţa Românească. Il repet, aici: 

“Din 1998 justiţia poloneză, prin procurorul Eva Kok, a cerut 
Israelului extrădarea criminalului de război Solomon Morel. Acesta, 
supravieţuitor al Auschwitzului (unde pieriseră cei din familia sa), 
după ce Polonia fusese ocupată de Sovietici, devenise comandant de 
lagăr de prizonieri germani şi „asimilaţi”. Potrivit mărturiei lui John 
Sack — şi el evreu, şi el supravieţuitor al lagărelor naziste, şi el 
„funcţionar penitenciar al lagărelor de de-nazificare” (volumul: An 
Eye for An Eye: The Untold Story of Jewish Revenge Against 
Germans in 1945), Solomon Morel a fost comandant al lagărului de 
la Swietochlowice, în sudul Poloniei. Şi acolo — nu doar acolo (este de 
cercetat: oare cine va fi fost „comandant al lagarului de la Bălți, unde 
au fost lichidati între 50 şi 60.000 prizonieri de război, majoritatea 
români, dar şi germani şi italieni şi unguri şi slovaci?) „denazificarea” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 398 


s-a făcut prin torturi inimaginabile — sfârşite cu moartea — explică John 
Sack : „Bărbaţii erau închişi în cuşti de câine şi bătuţi cumplit — dacă 
nu lătrau. Femeile erau violate după program. Şi bărbaţii şi femeile 
erau torturati/torturate de gardieni apoi obligate/obligati să se bată între 
ei (E-he, Piteştiul nu era o invenţie a diabolicului — dar goi-ului — 
Țurcanu...), până la moarte. Câinii erau dresați să muşte numai părțile 
genitale...” 

Procurorul Eva Kok l-a acuzat pe Solomon Morel (fugit în 1994 
din Polonia şi ascuns în Tel Aviv) de „uciderea a peste 1.500 deţinut, 
dintre care mulţi în circumstanţe barbare”. O cerere din 1998 a fost 
respinsă de Israel, pentru că... „infracţiunea se prescrisese...” Cine o 
prescrisese? Guvernul israelian, el face legea universală! La acestea 
procurorul Eva Kok a re-explicat: „acuzaţiile contra lui Solomon 
Morel (care şi-a schimbat numele — cu consimţământul autorităţilor de 
la Tel Aviv) nu pot fi prescrise”. Şi: 

„Israelienii sunt foarte eficienți când urmăresc ei pe cei acuzaţi 
de asemenea crime — să accepte că şi alte state au dreptul să facă acest 
lucru” (s.m.). 

Cum să nu accepte — însă, deocamdată... Ministrul de justiție (al 
Israelului) a declarat că cererea de extrădare este în curs de exami- 
nare... Mai cunoaştem şi alte „cereri” — mai ales de anchete pentru 
ucidere de civili, de copii palestinieni, în care s-a tras cu tunul. lar după 
ce criminalul va muri de moarte bună, ministrul de justiţie va anunţa 
decesul lui Solomon Morel...” 


Miercuri 12 ianuarie 2005 

Ieri am avut o intensă “conversaţie” e-mailată cu “Redacţia” 
de la Polirom, în chestiunea Culorii... Se paginează. Va avea în 
jur de 560 pagini. (...). 

S-a întors şi Lidia Bodea de pe unde a fost plecată. Probabil 
azi vom relua dialogul... Dacă nu pleacă iar... 

Dan Petrescu: el nu a putut să-şi publice la Polirom volumul 
de scrisori către Liviu Antonesei. Lupescu i-a explicat că nu vrea 
să-şi ridice în cap scriitoricimea română. Scrisorile i-au ieşit la 
Paralela 45, fără contract... Încă nu primise nici un exemplar de 
autor - dar îmi va trimite unul imediat ce... Această proastă veste 
m-a făcut să fiu mai puţin nemulţumit de Polirom. Dar unde mă 
trezesc eu? Polirom este tot în România! Ah, cum uită omul... 

După “discuţia” de azi cu Lidia Bodea (cea care tare bine ar 
fi să fie...), voi şti dacă îi trimit lui Niculiţă sacosa cu hârtie... 

Seara: Lidia Bodea mă anunţă: nu voi avea serie de autor; 
editarea celorlalte cărți depinde de “rezultatele” Calidorului şi 
a Culorii. Polirom nu mă vrea decât cu picătura - atunci şi 
nici atunci. Despre Suplimentul cultural (promisiune repetată în 
decembrie trecut) tace cu o înţelepciune de româncă autentică. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 399 


Joi 13 ianuarie 2005 

Zic eu că nu m-a afectat răspunsul Poliromului - mă apăr 
cum pot, prin copilărescul: «Nici n-am nevoie!» 

Mare veste-mare - ne-o anunţă Bush, buşă-de-aur: Căutătorii 
de aur americani - cum ar veni: “armele de distrugere în masă” 
pentru care Buşul cu pricina a pornit războiul împotriva Irakului 
- nu au găsit nimic. 

Ei şi? Bush explică: “Tot e mai bine fără Saddam!” 

Da, domnule. Dar parcă şi mai bine era (si) fără Bush. 

De mirare ar fi fost ca alegerile din Palestina să fie respectate 
de Israel. S-au pornit cu atacurile - nu doar împotriva “tero- 
riştilor”, ci şi - indirect - împotriva lor. Cum? Iată cum: Israelul a 
cerut ruşilor să nu mai furnizeze rachete sirienilor, fiindcă le 
cumpără palestinienii şi trag în paşnicii israelieni! 


Sâmbătă 15 ianuarie 2005 

Ai zice ca asta aştepta Sharon: un atentat pus la cale de 
palestinieni iresponsabili (şi dacă manipulati?), ca să suspende 
discuţiile şi să-i închidă definitiv pe nenorociţii aceia în lagărul 
Ghaza. 

În nopţile din urmă - chiar şi în zilele...- am dormit mult; şi 
tot obosit sunt. Ştiu care-i motivul: vârsta. De două săptămâni am 
intrat în al 70-lea an! De necrezut. Cum de am ajuns până aici? 
Cum de le-am făcut Manolestilor, Liicenilor, Blandienilor, 
Pleşilor, Adameştenelor - etc etc - una ca asta: să nu mor? 

E-he, băieţi dragi şi dragi fete: mai aveţi de aşteptat. 

(Am mai scris asta în ultima zi a anului 2004 - o s-o mai 
scriu). 


Duminică 16 ianuarie 2005 
Deschidere spre gol. 
Nu am ce lucra, ce face, ce strica. 
Am scris textul folosind material din jurnal: 


UNDE NI SUNT...? 
Paris, 16 ianuarie 2005 

În 12 noiembrie 2004, la București, s-a anunțat : 

“Comisia Internațională pentru Studierea Holocaustului în România“ - 
sub supravegherea ambasadorilor SUA şi Israelului în România - a tras 
concluzia prin Elie Wiesel: 

“Holocaustul în România a fost posibil ca urmare a antisemitismului cu 
rădăcini adânci în istoria politică şi culturală a țării” (s.n.). 

Redactorii “concluziilor” fideli gândirii lor teroriste bolşevice, au 
comunicat “concluzia”, urmînd ca într-un viitor cetos alţii să caute 
premisele. După profund-gânditorii holocaustologi, antisemitismul la români 
este de găsit “în istoria politică şi culturală a ţării”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 400 


lată un model de abuzivă înjumătățire a adevărului. Deci noi, românii 
ne asumăm partea de vină în martirizarea şi uciderea evreilor începînd din 
27 iunie 1941 (“Pogromul de la Iași”), evreii însă nici nu vor să audă - corect: 
nu ne permit să deschidem gura pentru a vorbi şi noi despre martirizarea, uci- 
derea românilor, cu un an mai devreme, incepind din 28 iunie 1940, în 
Basarabia şi în Bucovina de Nord ocupate de bolşevici - cu exact un an mai 
devreme - apoi din 23 august 1944, câteva bune decenii, în restul României 
ocupate de ruşi. 

Aceia dintre membrii “comisiei” cu care am avut de a face (ei m- 
au atacat în presa din România, din America, din Franţa, din Israel, din 
Basarabia, iar eu, neavînd acces, m-am exprimat prin eseul Săptămâna 
Roşie, tipărit, şi prin internet) m-au acuzat, neţinînd seama de scrisul meu - 
pe care unii, ca Shafir au mărturisit că nu-l citiseră!- de “negaţionism”, mai 
mult sau mai putin “trivial” şi de, cum altfel: “antisemitism”; deocamdată nu 
şi de “tuberculozism”. Unii, mai...îngăduitori, au mormăit cu un sfert de 
gură că, într-adevăr, nu contestasem crimele românilor, victime: evreii, 
însă...le “justificasem” (crimele!), pretinzînd că românii, în 1941, se 
răzbunaseră, “sub pretextul că, în 1940 câţiva evrei ar fi comis fapte 
reprobabile...” 

Or procedînd astfel, negafionistii evrei dovedesc a nu cunoaşte noţiunea 
(deci realitatea) numită dialog; confirmă bănuiala devenită certitudine că s- 
au obişnuit, în ultima jumătate de secol, să monologheze; să dikteze; să 
acuze, să condamne - ca apoi să ceară despăgubiri. Faptul că au fost persecu- 
taţi, că au fost masacrați - si ei, dar nu doar ei! - nu le conferă dreptul de a se 
prezenta ca victime eterne, absolute; nu îi absolvă de păcatul crimelor comise 
de ei, de pildă cele începînd din 1917 în Uniunea, slujind bolşevismul, din 
1948 în Palestina, servind sionismul. De când au o ţară, israelienii au încetat 
de a mai fi “popor ales”, au devenit ca ne-aleşii: egoişti, răi, xenofobi, 
nedrepti cu goi-ii, brutali, mincinoşi, terorişti-de-stat (şi de partid). Cu o aro- 
gantä insuportabilă, ei, deținători de decenii ai armei atomice, ţipă de 
fiecare dată când o ţară musulmană este bănuită ca deţine “arme de distrugere 
în masă” (ca Irakul, de ei denunţat americanilor, care au pornit la război cu 
acest pretext, motivul fiind petrolul), dar doamne-fereşte să sufle un cuvânt 
despre posesoarele nuclearizate comuniste: China, Coreea de Nord. 


“Rădăcinile antisemitismului...” Să fie de găsit doar în “istoria politică 
şi culturală a ţării” (România)? Nu şi în istoria economică, a ei, începînd de 
la 18357; nici în istoria antigoismului, a antiromânismului evreilor, manifes- 
tat cu violenţă încă din 1866, când ne pârau Alianţei Israelite, Franţei, 
Angliei?; şi în 1878, când am fost santajati cu neacordarea independenţei 
câştigată pe câmpul de luptă, dacă nu capătă cetăţenia română toţi evreii 
intraţi ilegal în ţară?; nici în 1916-1917, în timpul ocupaţiei germano-ungare 
a Bucureştiului şi a sudului României: colaborare cu duşmanul, pe timp de 
război? Nici în iunie 1940, în timpul ocupaţiei Basarabiei şi a Bucovinei?; 
nici între iunie 1940-iunie 1941, alt - teribil pentru ne-evrei - colaborationism 
al evreilor cu ocupantul sovietic; al treilea: din 23 august 1944 
colaborationismul generalizat (gras autorăsplătit) cu ocupantul rus? 

“Holocaustul în România” să se fi manifestat el “din senin” (acuzaţie 
ceva mai puţin gravă decât cea adresată fioroşilor polonezi: “care supseseră 
antisemitismul impreună cu laptele de la sânul maicii lor”). “Din senin”, în 
exact 27 iunie 1941, prin “Pogromul de la Iaşi”? Au oare, cu un an mai devre- 
me nu existase un 28 iunie (1940) - acela cu adevarat din-senin-manifestat, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 401 


fiindca Armata Română primise ordin să nu opună rezistenţă în timpul 
evacuării tragice din Săptămâna Roşie, iar civilii refugiaţi nu aveau cu ce se 
opune, “norodului truditor”, lăudaseră pre Domnul că nu fuseseră, ca atâţia 
alţii, ucişi pe loc ori luaţi prizonieri de război într-un război care nu exista ? 

Nu se jenează defel holocaustologii când falsifică documente, când 
inversează cronologia evenimentelor, când prezentă efectul drept cauză? De 
ce s-ar jena, dacă noi i-am obişnuit să aibă în faţă o adunătură de muti?, de 
mutanzi?, de pitestizati? 

Membrii Comisiei - “internationale”: 

- Prof. Elie WIESEL, Presedinte 

- Radu IOANID, Vicepreşedinte 

- Tuvia FRILING, Vicepreşedinte 

- Mihai IONESCU, Vicepreşedinte 

- loan SCURTU, Institutul N. Iorga, Consilier de Stat, Administraţia 
Prezidenţială, Coordonator Secretariat 

- Victor OPASCHI, Consilier de Stat, reprezentant al Preşedin-telui 
României în Comisie 

- Viorel ACHIM, Institutul "N. Iorga" 

- Lia BENJAMIN, Centrul pentru Istoria Evreilor din România 

- Liviu BERIS, Reprezentant al Asociaţiei Evreilor din România, 
Victime ale Holocaustului 

- Irina CAJAL MARIN, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România 

- Adrian CIOFLANCA, Institutul "A.D. Xenopol", laşi 

- Joan CIUPERCA, Universitatea "ALI. Cuza", laşi 

- Alexandru ELIAS, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din Romania 

- Alexandru FLORIAN, Institutul pentru Studii Social-Democrate 

- Vasile IONESCU, Organizaţia Rromilor 

- Corneliu Mihai LUNGU, Arhivele Naţionale 

- Andrei PIPPIDI, Universitatea Bucureşti 

- George VOICU, Universitatea Bucureşti 

- Jean ANCEL, Israel, Institutul "Yad Vashem" 

- Colette AVITAL, deputat (Knesset) 

- Andy BAKER, American Jewish Committee 

- Randolph BRAHAM, CUNY, US 

- Mihai Dinu GHEORGHIU, Universitatea Paris II, Franţa 

- Hildrun GLASS, Germania 

- Dan MARIASCHIN, Vicepresedinte B'Nai B'Rith 

- Paul SHAPIRO, US, USHMM 

- Michael SHAFIR, RFE/RL, Israel 

- William TOTOK, Germania 

- Leon VOLOVICI, Israel... 


Privesc lista celor din “Comisie”: nu-l văd pe Andrei Oişteanu, membru 
eminent al numerosului şi criminalului clan Oighenştain-Răutu, neobosit 
vânător de “fascişti antonescieni”, de “negationisti”; nu-l aflu nici pe Andrei 
Cornea, apărător fără condiţii şi justificator al politicii teroriste a Israelului şi 
a Statelor Unite din ultimul cincinal, cu tot cu părintele său “liberalul” 
bolşevic Paul Cornea; nici pe eternul tovarăş caraliu Teşu de la Munca, 
nedespärtit de carnetul-negru în care îi pune-bine pe duşmanii poporului cu 
ameninţarea: «Ordonanţa, Ordonanţa!» - au oare de ce? Aceşti bravi macabei 
să fi fost înlocuiţi în ultimul moment cu doi-trei figuranti-activi (ca toţi proas- 
petii convertiți, mai catolici decât Rabinul-General) - ca Pippidi, M.D. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 402 


Gheorghiu, Totok? Dar unde o fi D. C. Giurescu? - sä fi lins el pe degeaba 
ceea ce a lins? Dar Gabriel Andreescu? Dar Dan Pavel? Dar Laszlo 
Alexandru, dar Pecican? Dar Buzura, Doctorul Honoris Causa de la 
Ierusalim, răsplătit pentru isprava înalt culturala (şi patriotică! - israeliană) de 
a fi trimis la topit un volum de documente care probau fără tăgadă şi respon- 
sabilitatea evreilor în tragedia generală? Dar Breban, dar Țepeneag cu stin- 
dardul pe care scrie, citet:“Ed. Reichman”? Dar Marta Petreu cu I. Vartic, 
ucenici-ascultätori ai înţeleptului tovaräs Ion lanoşi? 

Să mă încred în “Comisia internaţională”, cea care nu va putea 
comite injustiţii, doar este alcătuită din intelectuali, iar intelectualul, este 
cinstit cu sine şi cu ceilalţi, este informat, nu minte, nu trădează, nu insultă, 
nu...- doar propune, dezbate, dialoghează civilizat...? 

Să-i iau pe rând pe intelectualii din comisie? Începînd cu Elie Wiesel, 
profesionist al minciunii, acuzator impenitent?; să continuu cu R. loanid, tra- 
ficant de documente, negator senin al unor adevăruri istorice, altfel un 
strălucit laş, un cultivat incult, un necititor al textelor incriminate, în 
schimb... producător de “citate” inexistente, fabricate neglijent, el netemîn- 
du-se că vreun goi ar dori să se sinucidă, contrazicîndu-l, dovedindu-i că a 
minţit nerusinat? Mergînd mai departe cu agitatii în borcan: A. Florian (demn 
fiu al nedemnului Radu Florian); calpuzani ca Ancel, ca Braham?, specialişti 
în “toaletarea” textelor (Jurnalul lui Sebastian) ca Volovici? 

Cum aş putea? 

Şi cum aş putea, auzind-citind: “Comisia internaţională” alcătuită 
exclusiv din evrei şi din filoevrei fără condiţii, credincioşi fără a cerceta, să 
nu îmi aduc aminte de altă... “internaţională”, sinistra “Comisie Aliată de 
Control” din 1944-1948, înfiinţată de ocupanti în scopul de a-i vâna-recu- 
pera-siberiză pe românii refugiaţi din Basarabia şi din Bucovina, consideraţi 
“cetăţeni sovietici”- comisie în care “Aliaţii” erau...ruşii; doar ei? 

Să fiu crezut: sunt revoltat, nu pentru ca mi-aş fi făcut vreo iluzie că 
ultimele texte ale mele Basarabia si Săptamâna Roşie ar fi putut avea un 
efect lămuritor, eventual încurajator în apărarea părţii noastre de adevăr. Dar 
m-a surprins-îndurerat halul nici măcar minim-moralian al consângenilor 
noştri de a accepta fără crâcnire orice nedreptate, orice umilinţă, orice batjo- 
cură, orice minciună: în schimbul unei burse, al unei călătorii, al unei invitaţii 
la un colocviu (şi nici măcar, nu totdeauna au fost momiti cu avantaje, ci, 
după obiceiul părinţilor, bunicilor, strămoşilor, profesionişti din negura 
veacurilor ai arvunei ne-cerute - deci ne-onorate), au ajuns să “recunoască- 
cinstit-ca-la-Piteşti” că mamele lor sunt curve, că taţii lor au mâncat copii 
cruzi (dar consolîndu-se în strictă intimitate: «Si ce dac-am zis, eu ştiu 
adevărul: că mama nu-i curvă, tata nu-i mâncător de copii - dar dacă aşa se 
cere...; şi.-n plus, s-ar putea să se dea câte ceva...”). 

Îl arăt cu degetul meu de turnätor-al-turnätorilor atât pe Buzura, 
lepră bătrână, cât şi pe mai-junele M.D. Gheorghiu - care, prin forța 
lucrurilor (a vârstei) nu a putut mânca rahatul ceauşist - dar să nu ne pierdem 
speranţa, tovarăşi! Tinerii români sunt leit fiii, nepoţii românilor cu piept de 
aramă, deci: ce naşte din român - slugă este! De ce ne-am mira-revolta 
constatînd că tinerii-din-ziua-de-azi nu sunt capabili să spele grelele păcate 
ale părinţilor ci, prin tradiţie, la rându-le, mănâncă, ei (cu gura lor!) obştescul 
produs : nu ca pe timpuri, vulgarul/barbarul rusesc, ci tehnologizatul/ rafina- 
tul americano-israelian - unde mai pui că, pe-bază-de-el, se dă - ce s-o da, 
numai să se dea... - atât că ra’ tot "hat rămâne. 

Chiar să nu existe printre cele peste douăzeci de milioane de români un 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 403 


om normal, care să judece normal, să găsească anormal de unilateral 
“Raportul” şi “concluziile” lui false, abuzive, dictatoriale?; să fi uitat 
românii tot ce ştiau, tot ce citiseră? Sau puţin le pasă de adevăr, îşi spun că 
oricum, tot nu vor fi luaţi în seamă, deci mai înţelept e să tacă, pentru a nu-i 
provoca pe dom” sergentii care ne păzesc din 23 august 1944? (pe noi, 
basarabenii, bucovinenii, din 28 iunie 1940). 

Dar unde ni sânt intelectualii, în frunte cu scriitorii? Unde ni sânt 
directorii de conştiinţă? Unde analfabetii civic, mutanzii muţi până la 22 
decembrie 89 fix, dar-însă-totuşi din acea clipă gureşi nevoie-mare - altfel 
alfabetizati în cursul-rapid din Piaţa Universitäti1?; 

Unde ni sunt martirii de puşcărie, anticomuniştii, patriotii, cei care 
au... rezistat terorismului comunist româneşte, adică îndurînd şi tăcînd - pâna 
la 22 decembrie 1989, iar de-atunci, cu un curaj legendar povestesc ce n-au 
uitat - şi plâng: nu de revoltă, doar de obidă?; 

Unde ni sânt apărătorii demnităţii naţionale? Unde ni sunt apărătorii 
adevărului în contra minciunii institutionalizate, globalizatoare? 

Şi unde “vocile” celor care acum câţiva ani încercaseră să rostească par- 
tea lor de adevăr, însă, nepregätiti documentar şi mai ales psihologic pentru 
a răspunde unor atacuri brutale, acuzatoare, mincinoase - s-au speriat, au fost 
bägati în boale - iar de atunci tac chitic?: N. Manolescu, G. Liiceanu, D. 
Tudoran. Ei, dragă-doamne, sunt şi directori de conştiinţă ai naţiei, nu doar 
reprezentanţi de frunte ai culturii... (în fine, cultura specifică românilor, cea 
vajnic rezistentă comunismului). De ce nu li se mai aude glasul? Au fost 
amutiti de prima răsteală a evreilor? S-au cutremurat, apoi aplatizat-turtizat- 
curs-evaporat, sub acuzaţia de “antisemitism”? Dar ei, intelectuali fiind (ier- 
tare: fuseseră) capabili de discernământ, ar trebui să ştie ce e adevărul, ce e 
minciuna, să susţină un punct de vedere, să participe la un dialog. 

De ce tac, ascunsi sub tol, că ei nu ştiu nimica, să fie lăsaţi cu nevoile- 
şi-neamul lor, că, uite, ei sunt bolnavi de ficat şi au de plătit pensii 
alimentare? 

De ce... De frică. Aşa au trăit sub Ceauşescu, aşa au supravieţuit 
sub Iliescu, aşa vor vegeta sub Băsescu: cu frică. Tremurînd, prin tradiţie, 
din negura veacurilor. Aşa au făcut românii istoria: “tot tremurînd, tot 
aşteptînd...” 

Aşteptînd - ce? Să vină americanii? Să ne facă ei dreptate, cum fac 
dreptate palestinenilor, afganilor, irakienilor, în curând şi iranienilor? Să ne 
bage ei - americanii - în Europa, după ce, în urmă cu 60 ani, la Yalta, ei, 
americanii ne alungaseră din ea, dîndu-ne pe mâna Asiei ruseşti? 

De ce nu se găseşte un singur român normal, care, ridicat pe două 
picioare, să rostească şi adevărul nostru, al comunităţii româneşti, pentru a 
răspunde neadevărurilor totalizatoare, calomniilor scuipate de slujnicarii 
“Comisiei internaţionale”? Dar cine să fie acela: 

Prinţul Lichelelor Liiceanu? Să apere Liiceanu cauza natiei sale? Care 
nație? Dar ce are el cu natia română - el are cu natia sa de negustori de carte, 
cu natia clanului său de olteni ‘oti?; 

Ce să-i pretinzi unui Pleşu, diversionist de clasă, subtil vânzător de sine 
şi de frate, legendar autor al Tratatului Despre Îngineri?; 

Ce să-i ceri lui Manolescu, magistru legitimator al ilegitimului Iliescu 
imediat după mineriada sângeroasă? Să “combată”, el, de capul lui, recenta 
teză a stăpânului său, Tovarăşul Ion, potrivit căruia a fost “holocaust” în 
România; numai românii sunt vinovaţi faţă de evrei, în schimb (!) evreii tot- 
deauna au fost personificarea Imaculatei Concepții, în viaţa lor nu mâncaseră 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 404 


usturoi, nici Românie nu vânduseră-trădaseră-mulseseră, cale de peste un 
secol, iar începînd din 28 iunie 1940, doamne-fereşte să se fi comportat cu 
noi, basarabenii şi bucovinenii (de la 23 august 1944 cu toţi românii) ca cei 
mai feroci dintre ferocii, barbarii komisari bolşevici? - ba chiar din contra?! 

Unde ni sunt celelalte voci-autorizate în rostirea adevărului? 

Fiindcă am vorbit de scriitori - ca cei mai chemaţi - dacă aş lua “Dicţionarul 
scriitorilor români”, să-i înşir după alfabet? 

Inutil. Nici unul din cei în viaţă nu ar avea normalitatea scriitoricească 
de a protesta. 

Dar cei recent dispăruţi? S-ar fi schimbat ceva dacă mai trăiau Marin 
Preda, Bogza, Jebeleanu, Deşliu, Nichita Stănescu, A. E. Baconsky, Eugen 
Barbu, Petru Dumitriu, Ivasiuc, Titus Popovici? Dar clasicizaţii: Arghezi, 
Bacovia, Barbu, Blaga, Camil Petrescu, Călinescu, Sadoveanu, Eftimiu - cum 
ar fi reacţionat la o astfel de închinare? Ei, cum: ca înaintaşii, ca urmaşii... 

Un singur literator şi-ar fi ridicat glasul: Eminescu. 

Şi-l chiar ridicase, dar protectorul său Maiorescu neputind să-l 
“rezonabilizeze”, l-a internat în azil - astfel închizîndu-i gura. 

În noiembrie 2004 Iliescu Ion s-a făcut grav vinovat faţă de poporul 
român, faţă de natia română, declarîndu-se de acord cu toţi termenii diktatu- 
lui unor notorii falsificatori de istorie, insolenti, mincinoşi, calomniatori ai 
României şi ai românilor, zapcii nerusinati ca R. Ioanid, Shafir, Oişteanu, 
Braham, Ancel - cu, în fruntea lor arhicunoscutul traficant al adevărului : Elie 
Wiesel (vezi-i interviul în care, acum, neagă faptul de a fi refuzat să viziteze, 
în 2002, Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet!), autonumit 
“preşedinte al Comisiei”. 

Iliescu... Nu mai este preşedinte, însă, înainte de a nu mai fi, 
ne-a făcut-o: şi cu Tratatul cu Rusia şi cu Diktatul Holocaustic. 

Acest răufăcător, acest trădător al României şi al românismului a fost 
proslăvit, în 1990, de directori de opinie ca Buzura, Eugen Simion, Sorescu, 
Pleşu, Hăulică, Breban - ce să mai vorbim de N. Manolescu, legitimatorul 
ilegitimului, prezentat ca “Om cu o mare”, la nici o săptămână după 
Mineriada Sângeroasă din 13-15 iunie 1990! Deşi în timpul mandatului (!) 
său România a fost crunt jefuită de securişti şi de activişti, care puseseră 
mâna pe tezaurul statului, iar românii au devenit şi mai săraci şi mai disperaţi 
- în Anul Domnului 2000, cvasitota-litatea intelectualitätii rezistentculturale 
române, în frunte cu Anele Ipătescu ale cumpenei dintre milenii, au initiat- 
semnat APELUL RUŞINII, ascuns sub explicaţia nesfârşit de inteligentă: 
“Votaţi împotriva dictaturii”, carevasăzică împotriva improbabilei, vir- 
tualei dictaturi de dreapta a contracandidatului - însă p e n t r u dictatura reală, 
exercitată cale de 4 ani de zile, a candidatului bolşevic Iliescu. 

Cine a semnat atunci “Apelul GDS” - publicat în revista 22 din 5-11 
dec. 2000? Iată numele celor mai räsäriti: 

- Gabriela Adameşteanu - Ana Blandiana (nu a semnat direct, ci ca... 
autopreşedinte al PEN Clubului)- Doina Cornea - Anca Oroveanu - Adriana 
Babeti - Smaranda Vultur - Carmen Muşat - Marta Petreu - Ruxandra 
Cesereanu - Rodica Palade - Aura Christi - Magda Cârneci - Monica 
Spiridon - Mariana Celac - şi încă altele, anticomuniste din... ilegalitate; 

Deasemeni bărbaţii feroci “opozanți” antibolsevici: 

- Paler - Pavel Cîmpeanu - Oişteanu - Mihai Şora - Doinaş - Liiceanu 
- Pleşu - Manolescu (subl. mea, P.G.) - Eckstein Kovacs Peter - Alex. 
Ştefănescu - J.B. Lefter - Cassian Spiridon - M.H. Simionescu - Dimisianu 
- Victor Neumann - Valeriu Stancu - Pavel Susarä - Michael Astner - Ion 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 405 


Vădan - Vasile Gogea - Dan Oprescu (!) - Andrei Cornea - Andrei Codrescu 
- Mircea Martin - Antonesei - Stelian Tănase - Leonard Oprea - Mihăieş 

- Tismăneanu - Gavriluţă - Paleologu - Iorgulescu - Patapievici (!!)- Sorin 
Alexandrescu (!!!)- Negrici... - 

Aceştia-acestea - şi încă alţii, cvasitotalitatea intelighentilor tricolori - 
au făcut, în 2000 campanie pentru... Iliescu. După ce făcuseră campanie pen- 
tru alt trădător al ţării: Constantinescu. 

(Obiceiul de a face-liste l-am învăţat de la evrei. Întru neuitare). 

De ce nu se trezesc măcar în al 24-lea ceas Adormiţii noştri directori de 
Inconştiinţă? Ştiu de ce: 

Fiindcă, după obicei, în al 25-lea (ceas), la fmpärtealä, vor fi primii, 
jurînd cu mâna pe inimă că ei fuseseră mereu treji-rezistenti - prin 
(arpagi)cultură. Paul Goma 


(... Miercuri 19 ianuarie 2005 

Zile pline-ochi: 

Mai întâi: mi-a venit de la Polirom, pentru corectură, în pdf, 
Culoarea+Bărbosul. Jumătate de zi m-am luat în serios, am citit 
cuvânt cu cuvânt (literă cu literă) şi am scos pe o listă greşelile. 
Aşa am dus-o până pe la orele 2 noaptea. La trezire (ora 5), nu am 
mai făcut decât să zbor peste text - nici nu aveam mijloace: ochii 
mi se duseseră dracului! Am făcut lista corecturilor, am re-copiat 
“Nota autorului” din 2002, precum şi nota de încheiere a 
«Bärbosului» - absente - şi le-am re-trimis la Polirom. Răspunsul 
Lidiei Bodea mi s-a părut ne-limpede; i-am scris, acum aştept 
ziua de azi, cu lămuririle. 

Pe de altă parte: Textul trimis (“Unde ni sunt...?”) apoi 
re-textul a provocat valuri - în ambele sensuri: fie foarte-de- 
acord, fie foarte-în-dezacord. Bietul Mircea Stănescu: şi-a luat 
sarcina ingrată de a-i alfabetiza pe colegii săi mai tineri, istorici 
doctoranzi la Paris, într-adevăr, de o ignoranță agresivă (şi 
activă) de neimaginat... Ei nu sunt, ca ceilalți de vârsta lor: igno- 
ranţi... cinstiţi, ci analfabeți trimişi la studii în Occident, unde să 
înveţe, nu istoria-patriei, ci abjectismul corect - citeşte: cum să 
apere “linia”; cum să combată oricare altă “linie” care ar fi... 
politic-incorectă, în primul rând să apere cu-ghearii-si-cu-dintile 
holocaustologia, nu ca istorie a unei tragedii, ci ca ideologie, ca 
Biblie a unei “linii”. Am cunoscut, am cunoscut câteva exempla- 
re din acestea - mai cu seamă de sex gingaş; care, bruscamente se 
prefăceau în asexuate, în roboate (plural-feminin - gramatical 
numai - de la robot). Câteva - la prima vedere fuseseră fiinţe 
omeneşti, ba chiar gagicute futabile. Vrei să-ţi spun o taină? 
Ti-o: dintre aceste doctorande-la-istorie erau şi trei basarabence. 
Nici ele nu ştiau cine ştie ce carte, ba se vedea că fac parte 
dintr-o comunitate profund mancurtizate de ruşi, de bolşevismul 
cubic al tovarăşilor profesori de marxism-stalinism - omologi sau 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 406 


chiar neamuri ale “românilor” Tismăneanu, R. Florian. Dar 
basarabencele mele (cum să nu fie ale mele?) s-au arătat - şi au 
continuat a fi deschise ca nişte flori, sensibile la cele ce aflau, 
nou. Dar oare aflau “ceva nou” sau doar nimeni din jurul lor nu 
prinsese în cuvinte acea istorie? Şi auzind de la mine câte ceva, 
nu aflau, ci li se confirma ceea ce ştiau, cu măruntaiele. 

Se pare că înregistrează oarecari succese-pe-tärâm 
(Stănescu, nu doctoranzii-la-Paris). 

Lidia Bodea mă anunţă că nu a fost greşeală: Nota auto- 
rului la Culoarea... nu va fi publicată ; nici Încheierea. Să fi 
decis ea singură? Când? De (foarte) curând, pentru că textul se 
afla demult în editură (şi în lectură). Să fi fost - ea - decisă de 
Lupescu? Lupescu de Oişteni? Oricum: cartea va fi fără cap, fără 
coadă. Deci: nu trebuie să se ştie că Liiceanu mi-a trimis-o la 
topit în 1990, imediat ce o scosese în librării - cu complicitatea 
Adamesteancäi şi a Monicăi Lovinescu. Doar şi Lupescu este 
editor - concurent, însă nu “duşman”. În asemenea momente îmi 
vine să renunţ la editarea pe hârtie, să rămân internetizat! 


Joi 20 ianuarie 2005 

M-am trezit pe la 3,30 dimineaţa, am găsit un mesaj de la 
Mariana Sipos: interviul lui Stejärel Olaru a apărut în Ziua de 
azi (aşa!). L-am găsit bun. Să vedem dacă nu cumva are să se 
îngroape şi el în nămol. 

Il trec aici: 

“ZIUA - ANCHETE - Joi, 20 ianuarie 2005 
Actiunea Goma 

Scriitorul anticomunist cere judecarea securistilor care l-au torturat. 
Istoricul Stejarel Olaru a depus, la 10 ianuarie, in numele lui Paul Goma, la 
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei o plange- 
re impotriva a 13 ofiteri de securitate implicati in hartuirea sa. Cel mai 
notoriu nume este Nicolae Plesita, fost ofiter DIE, care, afirma Goma, "nu 
numai ca m-a insultat, injuriat, dar m-a batut indelung in ziua de 1 aprilie 
1977, de fata cu subalternii sai". Olaru, autorul mai multor carti despre 
sistemul represiv al Securitatii ne explica, intr-un interviu pentru ZIUA, 
demersul cunoscutului anti-comunist. 

"Plesita ar trebui sa stea dupa gratii, nu sa dea interviuri" 

Care este esenta demersului lui Paul Goma? Victimele Securitatii nu au 
depus plangeri prin care sa denunte activitatile criminale comise impotriva 
lor de catre Securitate. lar Parchetul nu se poate autosesiza in astfel de cazuri. 
Paul Goma m-a imputernicit pe mine sa depun aceasta plangere penala impo- 
triva unor fosti ofiteri de Securitate care l-au anchetat, fiind date 13 nume. 
Este vorba de Achim Victor, e vorba de Gheorghe Goran, e vorba de Plesita, 
de Stanescu, de Coman. Este revoltator ca Plesita sa stea astazi la casa lui de 
vacanta din Arges si sa dea interviuri, in timp ce oameni care au suferit de pe 
urma unor decizii luate de el nu primesc nici macar scuze. In mod normal, 
generalul Plesita ar trebui sa fie audiat de Parchetul militar, nu numai in cazul 
Goma. Unul ca Plesita ar trebui sa fie acum dupa gratii, si nu sa dea interviu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 407 


ri. Iar plangerea penala a lui Goma asta urmareste: anchetarea si condamna- 
rea acestora. 

In plangerea penala se spune ca acesti oameni trebuie sa fie verificati si 
chemati la audieri. Este treaba Parchetului militar sa ii identifice. Nu trebuie 
decat sa apeleze la Serviciul Roman de Informatii care le poate da imediat 
detaliile acestea. Unii dintre ei poate au si murit. 

De ce a fost acum depusa aceasta plangere? 

Schimbarea regimului in Romania in decembrie 2004 presupune si 
schimbarea de vointa politica in a se rezolva asemenea cazuri. Se vorbeste 
acum foarte mult de o noua lege a lustratiei, se discuta acum de solutia "sigi- 
liului dublu" pentru a rezolva divergentele dintre Consiliul National pentru 
Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) si SRI. Si s-a considerat ca este un 
moment potrivit pentru a face o astfel de plangere, care nu poate fi prescrisa. 
Pentru ca este vorba de rele tratamente impotriva umanitatii. 

"Un proces al comunismului nu va mai putea avea loc" 

Ar putea fi demarate si alte procese pornind de la acesta? S-ar putea 
crea premisele pentru un proces al comunismului? 

Nu cred ca un proces al comunismului va mai putea avea loc. Nu cred 
ca o lege a lustratiei mai poate fi votata de Parlamentul Romaniei. O lege a 
lustratiei in Romania ar fi fost binevenita in primii ani, in 1990. Dar, la ora 
actuala este foarte greu de elaborat o astfel de lege, pentru ca nu ar avea 
sustinere politica. O lege a lustratiei si un proces al comunismului astazi ar 
presupune, daca luam noul Parlament al Romaniei, ca cel putin o treime din 
parlamentari sa paraseasca functiile. Sunt convins ca in jur de 80-100 de 
oameni au fost colaboratori ai fostei Securitati si au desfasurat actiuni de 
politie politica fara sa fi fost identificati.Ce sa mai lustrezi, pe Ion Iliescu? 
L-am avut presedinte pentru trei mandate. 

Sa luam doar conflictul etern aproape, care exista intre CNSAS si SRI. 
Aici este vorba si de vointa politica. Din punctul meu de vedere, Radu 
Timofte ar trebui demis imediat. Din momentul in care presedintele Traian 
Basescu a castigat alegerile, schimbarea lui Timofte ar trebui sa fie una dintre 
prioritati. Nu trebuie sa uitam din ce partid vine Timofte. Nu trebuie sa uitam 
ce a fost Timofte pana sa fie sef al SRI. Cu Radu Timofte la conducerea SRI, 
un om de neincredere pentru actualul regim, este evident ca informatiile pe 
care Presedintia le primeste saptamanal de la SRI, vor fi fost citite si de 
oameni ca Ion Iliescu. Schimbarea lui Timofte ar trebui sa se produca in cat 
mai scurt timp. 

Carlos, tinta colaterala 

Pornind de la acest demers al lui Paul Goma, s-ar putea ajunge la o 
schimbare a perspectivei asupra ceea ce a insemnat Securitatea? 

In cererea pe care am facut-o, se spune: "consider ca urmarirea mea 
informativa si incercarile de eliminare fizica a persoanei mele dupa ce am 
parasit Romania si m-am stabilit in Franta fac parte din acelasi plan de repre- 
siune initiat, supravegheat si executat de Securitate, in colaborare cu structuri 
informative din alte tari si organizatii teroriste, cum a fost cea condusa de 
Ramirez Ilici Sanchez, zis Sacalul sau Carlos". Noi stim ca exista un dosar 
Carlos la Parchetul militar. El ar fi trebuit deschis de mult, pentru ca, din 
informatiile pe care le am, institutiile juridice din Franta, Germania si 
Elvetia, au solicitat autoritatilor romane in 1990, printr-un schimb de scrisori 
sa deschida acest dosar. Dosarul "Carlos" s-a deschis de-abia in 1996, igno- 
randu-se aceasta cerere. Prin plangerea penala formulata de Goma, noi dorim 
sa dam un impuls instrumentarii acestui dosar. Noi nu-l putem condamna pe 


OPaul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 408 


Carlos. Insa Romania poate sa ajute aceste tari - Franta a inchis dosarul, dar 
Germania si Elvetia au in continuare dosare deschise - sa-l condamne pe 
Carlos. Cum? Punand la dispozitie informatii prin care se demonstreaza ca 
Securitatea l-a sustinut financiar pe Carlos, cu armament, cu case conspirati- 
ve, i-a dat informatii, misiuni, misiuni pe care le-a desfasurat in aceste tari. 
Daca dosarul "Carlos" ar merge pe un fagas normal, persoane care au facut 
parte din Securitate si au colaborat cu Carlos, vor fi trimise in judecata. 
Printre acestia, si Plesita. 
Ar putea veni Paul Goma in Romania? 

Paul Goma va veni in Romania in momentul in care Romania nu va mai 
fi condusa de fosti comunisti. Inca nu e cazul, chiar si dupa alegerile din 
decembrie 2004. 

Interviu realizat de Ana DINESCU” 


Vineri 21 ianuarie 2005 


(....) Acum o ştire despre prietenul meu Pleşiţă: 
“Gardianul din 21 ian. 2005 

Generalul Nicolae Plesita, fostul sef al Serviciului de Informatii Externe 
de pe vremea lui Ceausescu, a declarat, la emisiunea "Dan Diaconescu in 
direct", ca nu regreta ca l-a batut cu brutalitate pe disidentul Paul Goma in 
timpul anchetei. 

"L-am luat de barba si am dat si cu stanga, si cu dreapta! Nu-mi pare 
rau, pentru ca banditul asta a facut mult rau Romaniei", a adaugat Plesita. 
Totodata, a afirmat ca s-a folosit de relatia de prietenie dintre fiul sau si fata 
fostului sau subordonat pentru a-i transmite anumite mesaje generalului loan 
Pacepa, aflat in Statele Unite. 

Referitor la fuga din tara a lui Pacepa, generalul Plesita sustine ca 
acesta a plecat dupa ce a avut o discutie cu el in biroul sau. Tot la emisiunea 
respectiva, generalul si-a amintit si faptul ca a trimis in mai multe randuri 
agenti pentru a extermina disidentii "periculosi", dar "n-au fost omorati decat 
vreo doi-trei, printre care nu se afla si Culianu”. 


(...) reacţia Marianei Sipoş: 
Catre CONSILIUL NATIONAL AL AUDIOVIZUALULUI 
Bucuresti, ROMÂNIA 
21 ianuarie 2004 
<mailto:cna(@cna.ro> 
In atentia dlor: 
* RALU FILIP - Presedinte CNA 
* ATTILA GASPARIK - Vicepresedinte CNA 
* DAN GRIGORE - Membru al CNA 
* RADU TEODOREL - Membru al CNA 
* MIRCEA SORIN MOLDOVAN - Membru al CNA 
* RASVAN POPESCU - Membru al CNA 
* SERBAN PRETOR - Membru al CNA 
* GABRIELA STOICA - Membru al CNA 
* CRISTINA TREPCEA - Membru al CNA 
* EMANUEL VALERIU - Membru al CNA 


Stimati domni, Stimate doamne, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 409 


Pe 19 ianuarie 2005 invitatul emisiunii pe care Dan Diaconescu o rea- 
lizeaza in direct la OTV, incepind cu ora 21,00, a fost generalul de Securitate 
Nicolae Plesita, secondat de Marian Oprea, directorul revistei Lumea 
Magazin, un apropiat al lui Nicolae Plesita, ale carui fapte penale (torura, 
crima, supunerea la rele tratamente, privarea de libertate, etc.) le-a "promo- 
vat" constant in ultimii ani in revista pe care o conduce, in volumul de 
convorbiri cu Nicolae Plesita, dar si, insitent, la OTV, in alte emisiuni difu- 
zate in 2004. 

Insa emisiunea din 19 ianuarie intrece orice inchipuire: 

Pe tot parcursul ei - in jur de patru ore - s-a incalcat constant Legea 
Audiovizualului si s-au comis fapte care intra sub incidenta Codului Penal. 

Singurul ziar care a relatat ieri cazul a fost Gardianul din care citez: 

«Plesita: Nu-mi pare rau ca i-am dat doi pumni lui Goma» 

Luana Popescu 


Generalul Nicolae Plesita, fostul sef al Serviciului de Informatii Externe 
de pe vremea lui Ceausescu, a declarat, la emisiunea "Dan Diaconescu in 
direct", ca nu regreta ca l-a batut cu brutalitate pe disidentul Paul Goma in 
timpul anchetei. 

"L-am luat de barba si am dat si cu stanga, si cu dreapta! Nu-mi pare 
rau, pentru ca banditul asta a facut mult rau Romaniei", a adaugat Plesita * 

Au trecut de atunci mai bine de doua zile. Nu am cunostinta pina acum 
denici o reactie din partea institutiilor abilitate sau a societatii civile. 

Va rog sa-mi comunicati urgent ce masuri a luat CNA pina in momen- 
tul in care primiti acest mesaj si ce intentionati sa faceti in continuare. 

Mentionez ca Paul Goma, cel mai cunoscut dizident roman si aparator 
aldrepturilor omului in Romania comunista, dar si in cea postcomunista, are 
si azi statutul de exilat politic acordat de statul francez atita timp cit 
Securitatea nu va fi condamnata public ca politie politica si vinovatii nu vor 
fi deconspirati si pedepsiti Recent, Paul Goma a facut plingere penala impo- 
triva a 13 ofiteri de Securitate care l-au anchetat in arest sau in tmpul anilor 
de detentie. 

Plingerea penala mi-a fost trimisa de Paul Goma cu rugamintea de a o 
face publica. A aparut in mai multe ziare, iar la 10 ianuarie a fost depusa de 
istoricul Stejerel Olaru, in numele lui Paul Goma, la Parchetul de pe linga 
Inalta Curte de Casatie si Justitie. Numele cel mai cunoscut din aceasta lista 
este Nicolae Plesita despre care Goma afirma: "nu numai ca m-a insultat, dar 
m-a batut indelung in ziua de 1 aprilie 1977, de fata cu subalternii sai”. 

Este trist ca un jurnalist ca Dan Diaconescu nu este informat cu privire 
la acest demers al lui Paul Goma, dar este revoltator ca in emisiunea lui, Paul 
Goma a fost insultat, calomniat si injurat la propriu ("f...-i mama lui") de 
catre chiar tortionarul lui, care se mindrea plin de sine, in direct, cu pumnii 
pe care i-a tras lui Paul Goma in timpul interogatoriilor. Nicolae Plesita a 
recunoscut astfel public tratamentele neomenoase si tortura la care l-a supus 
pe celebrul dizident, fapte care ar putea fi considerate infractiuni contra 
omenirii care nu se prescriu. 

Mentionez ca inregistrarea emisiunii poate constitui o proba in procesul 
intentat de Paul Goma si v-as fi recunoscatoare daca mi-ati pune la dispozitie 
o copie a emisiunii pentru a 1-0 trimite lui Paul Goma la Paris. 

In caz ca veti dori sa faceti dumneavoastra acest gest de buna credinta, 
va voi pune la dispozitie adresa lui Paul Goma de la Paris. 

De asemenea, dincolo de masurile si sanctiunile pe care le veti aplica, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 410 


potrivit competentelor pe care CNA le are, va rog sa sesizati organele 
abilitate cu privire la savirsirea infractiunii prevazute de Codul Penal, art. 324 
care se refera la - citez: "laudarea in public a celor care au savirsit infractiuni 
sau a infractiunii savirsite de acestia”. 

Dan Diaconescu, realizatorul emisiunii, se face vinovat, potrivit ace- 
luiasi articol 324 CP, paragraful 1, de instigare si apologia infractiunilor, 
intrucit pe parcursul emisiunii ridea copios la declaratiile lui Nicolae Plesita 
si il indemna sa se laude mai departe cu crimele si tratamentele neomenoase 
aplicate celor de care s-a ocupat ca general al politiei politice. 

Anexez plingerea penala a lui Paul Goma asa cum a fost publicata de 
ziarul Ziua pe 26 noiembrie 2004 si articolul din ziarul Gardianul de ieri. 

Intrucit acest fapt de o gravitate maxima s-a petrecut in vazul lumii, 
intr-o emisiune TV, in anul de gratie 2005, fara ca vreo institutie a statului sa 
se autosesizeze imediat, imi rezerv dreptul de a face publica aceasta scrisoa- 
re, cu convingerea ca imi veti intelege exact demersul si îl veti sprijini. 

Cu multumiri, 

Mariana Sipos, jurnalist” 


Sâmbătă 22 ianuarie 2005 

Să vezi şi să nu crezi: s-a trezit şi Dinu Zamfirescu! Nu 
cârâise nici el, nici Institutul pe care-l conduce, nici după 
publicarea, fie şi incompletă a plângerilor mele, în noiembrie şi 
în decembrie 2004, nici acum o săptămână după lansarea textului 
“Unde ni sunt...” De ce abia acum - şi de ce: acum? 

Nu ştiu. Şi nu mă interesează. 

Reproduc “declaraţia de solidarizare” a Dinului Zamfiresc”: 

“Ziua - POLITICA - Sambata, 22 ianuarie 2005 
INMER se solidarizeaza cu actiunea Paul Goma 

Presedintele Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc 
(INMER), Dinu Zamfirescu, isi afirma sprijinul fata de actiunea cunoscutului 
luptator anti-comunist Paul Goma, pentru anchetarea unor reprezentanti ai 
politiei politice. Pe 10 ianuarie, istoricul Stejarel Olaru a depus la Inalta Curte 
de Casatie si Justitie o plangere penala in numele lui Paul Goma, in care cere 
urmarirea in justitie si condamnarea a 13 cadre ale Securitatii - printre care 
Nicolae Plesita - care au participat la anchetarea si agresarea sa. Intr-o 
scrisoare deschisa adresata ZIUA, Dinu Zamfirescu se declara "total solidar” 
cu initiativa scriitorului anti-comunist. 

"Ca unul care am semnalat, tot in ziarul dumneavoastra, lista a cca. 50 
de ofiteri de securitate pe care i-am aflat in dosarul meu de la CNSAS, cred 
ca asemenea actiuni trebuie intreprinse pe o scara mai mare", afirma prese- 
dintele INMER. "De asemenea, cred ca trebuie sa se tina seama de cele inse- 
rate la punctul 8 din "Proclamatia de la Timisoara", referitor la neparticiparea 
la viata politica a tuturor celor care au facut parte din cadrul organelor repre- 
sive ale fostului stat comunist", mai afirma Zamfirescu in scrisoarea citata. El 
aminteste ca acest deziderat a fost mentionat si inainte de 1989, printr-un pro- 
gram al unor romani aflati in Occident, grupati in "Actiunea Romanilor 
Liberi". "Invit pe aceasta cale pe toti cei ce au avut de suferit de pe urma 
actiunilor represive ale fostelor autoritati comuniste sa se alature actiunii lui 
Paul Goma", se arata in scrisoarea citata. 

Ana DINESCU 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 411 


(...) Îmi trimite Dan Culcer ultima productie a lui Țepeneag: 


“(...)Objet : Paul Goma si tortionarii Càtre Mariana Sipos 

Nu e prima oarà când generalul Plesità îsi arboreazà cu mândrie faptele 
din timpul dictaturii. Jurnalistii televiziunii îl invità în studio si-l îndeamnă să 
spună tot ce-i trece prin minte. Ceea ce nu înseamnă cà, uneori, nu spune si 
minciuni. Dar dacà jurnalistii sunt atât de doritori sà-i arate publicului pe tor- 
tionari înseamnă cà-si închipuie cà publicul e atras de asemenea spectacole. 
S-ar putea să fie chiar asa... Nu înteleg prea bine ce se întâmplă în România. 
Aflăm că mai multi cetâteni decât ne-am fi putut închipui au colaborat cu 
Securitatea. Siliti? Mai mult sau mai putin... Probabil că dintre acestia si 
familiile lor se recrutează si spectatorii în fata cârora se produce, cu atâta 
obràznicie, generalul Plesită. Când Goma a venit la Paris, în 1977, l-am 
asteptat la aeroport. De cum l-am văzut l-am întrebat: Te-au bâtut? te-au 
chinuit? - Nu cine stie ce, a răspuns el. Era evident că-i era frică. A trâit cu 
frica asta până în 1989. L-am înteles. După 1989, tot mai pretindea cà îi este 
frică. li era frică să se întoarcă în România, să se ducă fie si doar în vizită. Nu 
l-am mai înteles. 

Nu stiu ce joc face acest Plesită. Cert este cà în tot acest timp nu i-a fost 
teamă. Nici sub Iliescu nici sub Constantinescu. Tot lui Goma i-a fost teamă 
să se ducă să-l înfrunte. Si de ce să-i fie teamă lui Plesită,dacă tortionari mai 
mari decât el au scâpat basma curată si au murit în România de moarte bună. 

Dacă Goma s-a hotărît în sfârsit să-i înfrunte îl felicit si voi fi 
alâturi de el. 

D.Tepeneag” 


Ce poţi spune în faţa unei - a câta? - expresii pe cale bucală 
a nesimţirii ţepenege? Dealtfel Bătrânul Puiu Oniricu s-a folosit 
de această căcăcioasă metodă (şuturi pe sub mese, cu privirea în 
tavan, că nu el e ăla) şi în corespondenţa cu Schlesak - publicată- 
comentată - şi în interviurile cu Simut, cu Buciu, publicate, desi- 
gur şi în şoaptă amicală, spre urechea Angelei Marinescu, 
Afriolanta Literaturii Române, ca acesta “să dea mai departe”. 
Scopul: să-l portretizeze pe Goma ca pe un a) ingrat (faţă de el), 
ca pe un b) trădător - al său si al “cauzei” - iar acum: ca pe un 
nesfârşit : c) fricos! 

Nu am pretins vreodată că nu cunosc frica, însă... Aşa, 
cu-frică, mersesem mai departe - spre deosebire de el. 

Țepeneag pretinde că, din 1977 - când mă întâmpinase 
la aeroport (la Orly) - şi până în 1989 (!) am trăit cu frică 
paralizantă... Ce se deduce? Că, de frică, nu am mai mişcat în 
front - până mai adineaurea, deci el, Puiu Onireag, se solidari- 
zează cu mine...? Ba am mişcat în front - cu-frică; frica-asta nu 
m-a împie-decat să actionez, să activez, să-mi pun pielea le bătaie 
- spre deosebire de el, care din primăvara anului 1978 “s-a 
retras”, mă rog frumos, «Ca Cioran...» (dar ca... Țepeneag, cel 
care îşi proteja famila, ca nu care cumva “bestiile de la 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 412 


Bucureşti” să nu mai acorde paşapoarte pentru navetă socruluisă, 
Alexandru Ionescu, dipotat comunist), ca să “apară”, ca din apă 
în 1989, încercînd să facă el o Uniune a Scriitorilor la Paris - 
bineînţeles cu Breban, fără mine, bineînţeles. Dacă frica m-ar fi 
paralizat, cum zice Țepeneag, securiştii nu mi-ar fi fi trimis 
coletul-bombă, nu l-ar fi trimis pe Haiducu să mă ucidă, nu ar fi 
încercat să-l răpească pe Filip. Dacă frica m-ar fi paralizat, după 
primul “semn” al Bratului Revoluţiei, m-aş fi ascuns sub tol si 
n-aş fi mişcat peste un deceniu - ca el, Țepeneag Întâiul şi 
Ultimul... 

lar mägäria cu... “dacă s-a hotărît, în sfârşit, să-i înfrunte în 
voi fi aläturi...”- cât de alături: ca în 1982, în 19837, când eu 
primeam bombe şi emisari purtători de otravă iar el, prietenul 
meu nu-mi dăduse măcar un telefon prin care să-şi exprime... 
indignarea-solidaritatea (uite, mititelul Virgil Tănase o făcuse, 
Marele Țepeneag: ba); ticăloşia cu “ne-vizita în România” (tot 
din pricina păcătoasei de frici)... Trebuie să fii un nesimtit- 
neruşinat ca Țepeneag pentru a motiva astfel faptul că nu m-am 
mai dus în România. Înseamnă că nu a citit ultimele declaraţii ale 
mele şi/ori că îi crede pe români idioţi şi uituci. 


x 


Mircea Stănescu îmi transmite : Norman Finkelstein a mai 
publicat - totuşi - o carte: 


(...) “Altfel, la Editura Universitatii California a aparut cartea lui 
Norman Finkelstein. Titlul s-ar traduce cam asa: „Dincolo de chutzpah. 
Despre gresita folosire a termenului de antisemitism si despre abuzul în 
istorie”. „Chutzpah? este un termen ebraic care înseamna „pacalire”, 
„inducere în eroare cu buna stiinta” (daca ar fi de tradus în româneste — ceea 
ce nu este recomandabil — eu i-as zice „tțeapa”). (...) 

“Citind un interviu mai vechi al lui N.F[inkelstein]., din 13 decembrie 
2001, am gasit urmatorul schimb de replici: 

Reporterul (Don Atapattu): „Credeti ca «Industria Holocaustului» ar fi 
putut fi publicata daca nu ati fi fost fiul unor evrei supravietuitori ai 
Holocaustului? 

Norman Finkelstein (Rîsete): „Nu, nu am nici o îndoiala asupra acestui 
lucru! Mai întîi, ea a fost publicata numai pentru ca sînt fiul unor supravie- 
tuitori ai Holocaustului. Daca nu as fi fost, n-as fi avut absolut nici o sansa. 
As fi fost îngropat de viu.” (în „Counterpunch”) 


Dacă Săptămâna Roşie nu ar avea un motto - din 
Kogălniceanu - aş fi pus declarația lui N. Finkelstein. 


(...)Marţi 25 ianuarie 2005 


Culcer îmi transmite un text de Laszlo, ceva cu Păcală care 
învaţă istoria. Desigur, ţinta de căpătâi sunt eu, însă cea de servi- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 413 


ciu: Mircea Stănescu. Băiatul ăsta (Laszlo) a devenit plicticos 
prin istericalele sale. Şi incoerent: îi reproşează lui Stănescu 
ne-răspunsurile la peste o duzină de întrebări ale sale, însă când 
ajunge la băgările de seamă ale mele (preluate de M. Stănescu) în 
legătură cu ferocele Horthy şi cu ferocea Ungarie şi cu ocupaţia 
si ea feroce, sălbatică, sângeroasă a Ardealului de Nord, începînd 
din septembrie 1940, evită... răspunsul, ba chiar îl acuză tot pe 
Stănescu de... insultă a minorităţilor naţionale! Să tot dialoghezi 
cu Laszlo! Şi el, ca şi alţi consângeni ai săi: ia, cu violenţă, 
partea ne-adevărului, în ciuda bunul simţ, nu pentru că ar fi un 
filosemit, ci pentru că este ungur, iar ungurul, în chestiunea 
masacrării evreilor, dintotdeauna a dat vina pe locuitorii acelor 
tări partial ocupate de el în 1940. Începînd cu “statistica” de la 
începutul anilor “80, publicată în Franţa (sub bagheta lui Wiesel), 
în L'Express, sfârşind (deocamdată) cu recentele “file de istorie” 
redactate de unguri (cu precădere de evrei unguri”) care poves- 
tesc tragedia cam aşa: 

‘Au fost atrocități antisemite în Transilvania, perpetrate de 
fasciştii legionari şi antonescieni...” - daca nu mă însel, am citit 
o astfel de ignominie de sub pana lui Braham. 

Laszlo este şi el un “istoric” ungur. Ca Braham. Ca Wiesel. 


Vineri 28 ianuarie 2005 

Ei bine, m-am înşelat în privinţa ne-solidarizării confratilor. 
Azi dimineaţă, deschizînd cutia cu scrisori a internetului am 
constatat că mi-au scris, mi-au trimis articole Ion Cucu, loan 
Roşca, Mariana Sipos. 

Trebuie să recunosc: în această chestiune sevila uvrieră, 
cum s-ar exprimarisi un român proaspăt frantuzit a fost Mariana 
Sipoş. 

lată textul ei care a declanşat... valuri-valuri de solidaritatea 
(am citat din John Vinocour, pe care l-am văzut mai ieri la 
televizor): 

Infractiunile contra umanitatii nu se prescriu 
Plesita a recunoscut ca l-a torturat pe Paul Goma 
Vineri 28 Ianuarie 2005 

Pe 19 ianuarie 2005, in emisiunea "Dan Diaconescu in direct" de 
la OTV, Paul Goma a fost insultat, calomniat si injurat la propriu 
("f...-i mama lui") de catre chiar tortionarul care l-a anchetat in urma 
protestului anticomunist initiat de celebrul disident in 1977. Generalul 
de Securitate Nicolae Plesita a recunoscut public tratamentele neome- 
noase si tortura la care l-a supus pe Paul Goma in timpul anchetei, 
fapte considerate infractiuni contra umanitatii care nu se prescriu (asa 
se intampla in Chile, unde crimele din timpul dictaturii lui Pinochet 
sunt aduse la lumina si pedepsite, chiar daca au trecut mai bine de 30 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 414 


de ani de la infaptuirea lor.) 

Paul Goma, cel mai cunoscut protestatar anticomunist si aparator 
al drepturilor omului in Romania comunista, dar si in cea postcomu- 
nista, are si azi statutul de exilat politic acordat de statul francez, atat 
timp cat Securitatea nu va fi condamnata public ca politie politica si 
vinovatii nu vor fi deconspirati si pedepsiti. 

Recent, Paul Goma a depus, prin istoricul Stejarel Olaru, la 
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, plangere pena- 
la impotriva a 13 ofiteri de Securitate care l-au anchetat in arest sau in 
timpul anilor de detentie. Numele cel mai cunoscut din aceasta lista 
este Nicolae Plesita despre care Goma afirma: "Nu numai ca m-a insul- 
tat, dar m-a batut indelung in ziua de 1 aprilie 1977, de fata cu subal- 
ternii sai". Declaratiile generalului Nicolae Plesita de la OTV, prin 
care recunoaste ca l-a batut cu pumnii pe Paul Goma, intra sub inciden- 
ta Codului Penal care se refera la tortura si rele tratamente. Invitarea 
unui tortionar notoriu la un post de televiziune constituie o sfidare la 
eforturile societatii romanesti de deconspirare a Securitatii si pedepsire 
a celor vinovati de politie politica. Prin Nicolae Plesita, Securitatea se 
deconspira singura, ba chiar se mai si lauda cu nelegiuirile ei, dar 
nimeni nu reactioneaza. 

E cu atat mai grav cu cat in timpul emisiunii s-a savarsit si o alta 
infractiune prevazuta in Codul Penal, art. 324, care se refera la - citez: 
"Laudarea in public a celor care au savarsit infractiuni sau a infractiu- 
nii savarsite de acestia”. Potrivit aceluiasi articol 324 CP (paragra- 
ful 1), realizatorul emisiunii se face vinovat de instigare si apologie a 
infractiunilor, intrucat pe parcursul emisiunii radea copios la declara- 
tiile lui Nicolae Plesita, il incita prin intrebarile lui si il indemna, pe un 
ton amuzat, sa se laude mai departe cu crimele si tratamentele neome- 
noase aplicate celor pe care i-a persecutat, torturat, asasinat ca general 
al politiei politice. 

Intrucat aceste fapte de o gravitate maxima s-au petrecut in vazul 
lumii, intr-o emisiune TV, in anul de gratie 2005, fara ca vreo institutie 
a statului sa se autosesizeze imediat, pe 21 ianuarie 2005, am cerut 
parerea mai multor personalitati din tara si strainatate, solicitandu-le 
comentarii pe aceasta tema. 


Valerian Stan - analist politic: 
Intelectualii romani par sa nu poata sa-i ierte lui Goma curajul si 
demnitatea pe care multi nu le-au avut 

Aplombul acestui securist nenorocit, la 15 ani de la revolutie, e posibil 
nu doar prin complicitatea unei intregi clase politice, dar si prin disparitia cu 
totul din viata publica din Romania a intelectualilor militanti. Intelectualii 
romani par sa nu poata sa-i ierte lui Goma curajul si demnitatea pe care multi 
nu le-au avut. Oamenii politici occidentali, care nu au nici un inconfort in a 
fi parteneri cu agentii criminalei Securitati, au si ei contributia lor. De aici 
curajul unor asemenea bestii. 

Sa ne uitam in urma si vom vedea cu cata grija a ocolit presa noastra, in 
ultimii 15 ani, cazul Paul Goma (cum l-a ocolit atunci cand nu l-a atacat de- 
a dreptul pe bravul scriitor). 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 415 


Ce se poate face? Cred ca doua lucruri. Mai intai, solidarizarea tuturor 
celor dispusi sa protesteze impreuna impotriva unor asemenea orori. In al 
doilea rand, cred ca Paul Goma trebuie sustinut in completarea actiunilor in 
justitie impotriva celor care l-au prigonit - pe el, pe ai lui si pe alti romani. 
Ma indoiesc ca justitia de azi va face dreptate. Dar aceasta actiune este 
importanta pentru a se sti ca Plesita si camarazii sai tortionari au fost si sunt 
si azi la fel de imuni si de puternici ca si sub Ceausescu. In privinta OTV (si 
a libertatii presei, in general), desi am si eu multe reprosuri sa fac, nu as incu- 
raja initiative represive. 


Nicolae Coande - scriitor: 
Degeaba il chema Ion Iliescu pe Goma sa revina in tara: Plesita i-ar fi 
ranjit in nas la Bucuresti 

Intr-un moment cand politicienii romani se bat cu pumnul in piept ca 
vor intrarea in UE, un dobitoc precum Plesita poate spune nepedepsit de 
nimeni, desi se autodenunta in gura mare, ca a trimis agenti in strainatate pen- 
tru a-i extermina pe cei care se opuneau regimului si cu toate astea nu pateste 
nimic. In Romania poti spune linistit ca ai omorat oameni, ca i-ai batut si 
terorizat, dar asta e "istorie" pentru organele de ancheta, preocupate sa 
bifeze actiuni de propaganda. Niciodata nu se va produce o renastere intr-o 
tara al carei trecut a fost maculat de criminali cu grade fara a trece printr-un 
proces de purificare morala. Degeaba il chema Ion Iliescu pe Goma sa 
revina in tara: Plesita i-ar fi ranjit in nas la Bucuresti. Plesita si multi altii, 
oameni ai vechiului aparat represiv, care domina inca structurile serviciilor 
de informatii, in ciuda asigurarilor linistitoare date la intervale regulate de 
domni stilati. Iata ce spunea recent Mihai Pacepa, motivand faptul ca vrea sa 
republice un interviu pe care Dorin Tudoran i l-a luat candva in America: 
"Paginile acestea sunt inca de stringenta actualitate deoarece telefoanele 
continua sa fie interceptate ilegal in Bucuresti si Romania continua sa fie sin- 
gura tara din Europa care are noua servicii secrete - toate pline ochi cu fosti 
securisti”. Si-atunci cum sa nu se reverse triumfalist asupra noastra batrana - 
dar inca nu senila - canalie securista si sa se laude cu ispravile sale patriotice? 
Au prezentul nu ni-i mar€...? 


Dumitru Tepeneag - scriitor: [i-am reprodus capul de operă] 


Liviu Antonesei - scriitor: 

E absurd sa ramana nesanctionata apologia crimei facuta in direct pe un 
post de televiziune 

Mi se pare ca e posibil sa traiesc intr-un cosmar, nu in Romania 
democratica, in principiu. Sa faci apologia crimei in direct pe un post de tele- 
viziune, sa te lauzi cu crimele pe care le-ai comandat, cu torturile aplicate 
manu propria, toate acestea tin de sfidarea pe care Securitatea continua sa 
ne-o arunce in obraz chiar si la mai bine de 15 ani de cand, teoretic - dar si 
legal! -, ea nu mai exista. Efectiv ai senzatia ca traiesti un cosmar, pentru ca, 
rationali fiind, vorba taranului lui Preda, "asa ceva nu exista". Or, constatam 
ca exista! 

Sper ca instanta care judeca procesul deschis de Paul Goma tortiona- 
rilor sai isi va face datoria. Inclusiv inregistrand declaratiile iresponsabile ale 
lui Plesita drept probe in dosar. De altfel, pentru pedepsirea corecta a tuturor 
vinovatilor, ar mai fi necesara si refacerea "Legii Ticu" in conformitate cu 
intentiile de dreptate ale initiatorului. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 416 


Parchetul ar trebui sa se autosesizeze pentru ca generalul Plesita a recu- 
noscut fapte imprescriptibile: crime comandate, regretul ca n-a ordonat mai 
multe!, tortura si rele tratamente aplicate de el insusi ori comandate subordo- 
natilor, fapte care, chiar si dupa legislatia vechiului regim, erau tratate ca si 
crime. In al doilea rand, CNA-ul, pentru ca e absurd sa lase nesanctionata 
apologia crimei facuta in direct pe un post de televiziune. Am sosit dupa un 
sejur de o luna in Polonia - acolo asa ceva nici n-ar putea fi imaginat. 
Probabil din acest motiv am senzatia ca nu e ceva real, ci doar un cosmar in 
care am nimerit din greseala. Si poate am norocul sa ma trezesc! 


Daniel Vighi - scriitor: 
Trebuie sa depasim principial animozitatile sau inconforturile pe care 
pozitiile transante ale lui Paul Goma le-au putut starni 

Sfidarea fostilor demnitari din Securitate la adresa democratiei si a 
drepturilor omului trebuie fara nici o ezitare sa-si gaseasca o replica pe masu- 
ra din partea societatii civile. Cu toate ca avem serioase rezerve fata de capa- 
citatea sistemului juridic romanesc de a actiona impartial si independent, 
socot ca singura cale de atac impotriva unor manifestari de cinism scandalos 
de felul celor ale fostului general de Securitate Nicolae Plesita de la emisiu- 
nea postului OTV este tradu-cerea lor in fata justitiei. 

Un inceput de drum poate fi plangerea penala a scriitorului Paul Goma 
la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie impotriva a 13 ofi- 
teri de Securitate care l-au anchetat in arest sau in timpul anilor de detentie. 
Pentru ca acest demers juridic sa beneficieze de o cat mai larga sustinere a 
cat mai multor scriitori, socot ca trebuie sa depasim principial animozitatile 
sau inconforturile pe care pozitiile transante ale lui Paul Goma le-au putut 
starni in anii de dupa revolutie in mediile culturale. Avem obligatia morala si 
civica sa recunoastem cu totii faptul indiscutabil ca Paul Goma este cel mai 
redutabil si curajos disident anticomunist pe care l-a avut cultura romana. 
Pornind de la acest adevar istoric, plangerea penala va trebui sa fie cunoscuta 
de cat mai multa lume, ar trebui sa patrunda in mass-media, pe canalele de 
televiziune si sa devina, simbolic, cauza a cat mai multor oameni de cultura 
capabili sa depaseasca toate obstacolele care stau in fata unui asemenea raz- 
boi de durata. 

Plangerea penala a lui Paul Goma ar trebui sa fie inceputul unui drum 
in care s-ar putea inscrie cat mai multi dintre cei care au avut de suferit din 
confruntarea cu Securitatea, ma gandesc inainte de toate la scriitorii ieseni de 
felul lui Liviu Antonesei sau Dan Petrescu. Sau William Totok si Petru Iliesu 
din Timisoara. Mai mult decat atat, ar trebui sa ne simtim cu totii agresati de 
primitivismul agresiv al generalului Nicolae Plesita si sa-l trimitem in jude- 
cata in numele tuturor scriitorilor care au participat la revolutie si care ar 
putea, prin chiar acest fapt, sa aiba o justificare morala si civica de a se ala- 
tura lui Paul Goma. 

Din Timisoara in mod sigur sunt alaturi de Paul Goma cei care au par- 
ticipat in seara de 16 decembrie 1989 la izbucnirea revolutiei. Unii dintre ei 
nu mai pot fi decat simbolic, pentru ca au pierit in conditii misterioase. Ma 
gandesc la admirabilul poet Ion Monoran, mort fulgerator la 41 de ani, dupa 
trei ani de la revolutie. Mono este cel care a oprit tramvaiele in Piata Maria 
intr-un moment crucial si ne-a dat curajul sa strigam impotriva dictaturii. Mai 
apoi George Serban, autorul Proclamatiei de la Timisoara, disparut si el 
fulgerator asemenea scriitorului si ziaristului de investigatii Iosif Costinas. 
Mai sunt si altii care au caderea morala sa fie alaturi de aceasta plangere 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 417 


penala istorica, scriitori cu care in aceeasi seara am fost cu totii acolo la 
Tokes si am fortat, cu toate cele bune si mai putin bune care au urmat, schim- 
barea istorica a Romaniei: Vasile Popovici, Viorel Marineasa, Doina Pasca- 
Harsany, Eugen Bunaru, Gheorghe Sechesan sau Lucian Vasile-Szabo. 

Dar poate ca mai indreptatiti decat noi sunt tinerii scriitori de astazi, 
care nu au nimic sa-si reproseze si nici nu se razboiesc cu un trecut care, intr- 
un fel sau altul, ne apasa pe toti cei care am apucat sa traim in dictatura. Ei 
sunt cu adevarat liberi si ar putea sa fie, daca vor si daca le pasa, alaturi de 
plangerea lui Paul Goma. 

Ar trebui domnul general Nicolae Plesita sa stie ca, atata vreme cat vom 
trai, noi, astia cativa, mai multi sau mai putini, suntem in razboi deschis si ca 
domnia sa, asemenea celor care l-au slujit cu anchete si pumni pe dictatorul 
din Romania, ar fi trebuit sa stea ascuns undeva in America de Sud. 

Tortionarul de ieri, iata, astazi recunoaste senin cum anume ne-a umilit 
pe toti. 

Eram in vremea aceea in primul an de facultate, am trait in admiratie 
vinovata alaturi de Willi Totok, de Herta Müller sau Helmuth Frauendorfer. 
I-am admirat si m-am multumit sa rezist cultural, mi-am construit un alibi 
asemenea colegilor mei de generatie si am petrecut dupa aceea ani de zile in 
ura si dispret neputincios la marginea orasului si am tot incasat pumni in 
constiinta si constat ca-i incasez si azi. 

Nici macar faptul ca am participat in 16 decembrie la inceputul revolu- 
tiei nu ma elibereaza de pumnii aceia ai Securitatii. Bataia administrata lui 
Paul Goma a fost doar fizica, a noastra a fost una morala. 

Nici macar nu simt nevoia sa-i intorc lui Nicolae Plesita vorbele cu care 
el "a insultat, calomniat si injurat la propriu pe Paul Goma" pentru ca acesta 
nu poate fi insultat, calomniat si injurat de tortionarul sau, futu-i mama ei de 
viata pe care am trait-o. 


Andrei Dimitriu - vicepresedinte PNTCD: 

Nevoia solidaritatii exemplare cu un mare patriot: Goma 

In Romania atator confuzii intretinute abil de vechile structuri securis- 
to-nomenklaturiste, gravitatea atacului resentimentar, primitiv, impotriva 
unuia dintre foarte putinii adevarati disidenti curajosi si demni - Paul Goma 
- ar putea trece neperceputa la semnificatia reala a faptei. 

Fara o reactie puternica, solidara, "vocala", a constiintelor romanesti - 
trecandu-se peste idiosincrazii si incompatibilitati de orice fel - exista riscul 
recidivarii unor situatii similare. De acelasi tratament insultator "s-a bucurat" 
intr-o emisiune TV si modelul unic al demnitatii si al patriotismului luminat, 
Iuliu Maniu. Reactiile legitime au lipsit. Din pacate. Ma astept ca nu numai 
societatea civila, dar si lumea politica responsabila sa reactioneze exemplar, 
sustinand plangerea penala impotriva celor 13 ofiteri de Securitate, depusa de 
Paul Goma, solidarizandu-se cu una din rarele personalitati care fac onoare 
Romaniei adevarate, insultate de propriul tortionar. In absenta unui statut 
similar cu acela al fascismului, comunismul va mai produce figuri ticalosite, 
surescitate, anacronice, care se vor dezlantui insolent si marlaneste impotriva 
adevaratilor Eroi ai poporului roman, luptatorii anticomunisti si cei cativa 
disidenti autentici, a valorilor nationale si a spiritului democrat european. 

Momentul este propice pentru relansarea "igienizarii" societatii roma- 
nesti, reactivand Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, cat si o intarziata 
Lege a lustratiei. 

Dar trebuie sa existe vointa politica necesara si o puternica determinare 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 418 


a factorului politic. Incerc sa descifrez la administratia Basescu aceasta hota- 
rare necesara pentru a face din Romania o tara a justitiei, echitatii, democra- 
tiei, onoarei si demnitatii. Admit insa ca e un demers dificil. 


Radu Sergiu Ruba - scriitor: 
E bine ca societatea civila sa vegheze 

Consiliul Suprem al Magistraturii, dar si Ministerul Justitiei trebuie sa 
se autosesizeze imediat si sa intreprinda ceea ce este prevazut de lege si de 
obligatiile lor civice si profesional-institutionale, precum si ale persoanelor 
platite din bani publici care le conduc. E bine ca societatea civila sa vegheze 
ca nu cumva aceste institutii si altele direct si indirect responsabile sa se 
deresponsabilizeze, potrivit unui stravechi obicei aborigen interpretat pe 
notele refrenului: "Intr-o democratie, nu este de competenta noastra, ci de 
competenta...". 

A nu se uita ca pentru astfel de neglijente si rele intentii justitia romana 
si forurile ce o gestioneaza, administreaza, rasfata si razgaie au facut ca, de 
la datoria publica, deci din veniturile cetateanului, sa se plateasca tot felul de 
despagubiri decise de Tribunalul de la Strasbourg. 

Ader la orice fel de protest pe care societatea civila il va gasi oportun la 
adresa sfidarii securistice din seara de 19 ianuarie, a fenomenului cu pricina 
in sine si a atitudinii (in caz ca ea se va dovedi astfel) pasive a autoritatilor 
abilitate. 

Dan Petrescu - scriitor: 
E evident ca Plesita sfideaza pe toata lumea 

Ai dreptate sa sari in aer dupa emisiunea de pe OTV care continua 
mediatizarea brutei de Plesita (inceputa pe Tele 7abc de Marian Oprea, si el 
prezent la OTV): si pe mine m-a lasat perplex, chiar daca mi-am zis ca, la 
urma urmelor, si pe Nicolski ori Draghici am avut prilejul de a-i vedea pe 
micul eran, ca si pe tortionarul direct al inginerului Ursu, fara sa se intample 
nimic dupa aceea.Totusi, e evident ca Plesita sfideaza pe toata lumea si ca i 
se cuvine din plin o corectie. 

Cine ar trebui sa se (auto)sesizeze? Habar n-am; dupa mine, toata 
lumea! Si il mai mentionez o data pe Marian Oprea in toata aceasta afacere, 
data fiind si ampla operatiune de spalare a Securitatii pe care a orchestrat-o 
printr-un lung serial (difuzat tot pe OTV!), menit a ne demonstra nu doar 
meritele Securitatii in revolutia (sau ce-o fi fost) din 1989, ci si nenumaratele 
comploturi pre-revolutionare comentate de reprezentanti sau apropiati ai ei - 
de care naiba a auzit! Cat despre consecintele lor, sa nu mai vorbim. 


Matei Calinescu - scriitor: 
Ar fi foarte bine ca amânatul proces al comunismului sa inceapa cu 
Plesita 

Ce se intampla in Romania cu oameni (sau neoameni, mai bine zis) ca 
fostul general de securitate si tortionar Plesita e un scandal. Ar trebui, pentru 
inceput, ca televiziunea si radioul sa fie inchise unor astfel de voci odioase. 
Ar fi desigur foarte bine ca mereu amanatul proces al comunismului sa incea- 
pa cu cineva ca el. Dar va incepe acest proces vreodata? Oricum, eu sunt ala- 
turi de dumneavoastra si de toti cei care incearca sa faca ceva concret in sen- 
sul actiunii de igiena publica pe care ati initiat-o. 


Gabriel Plesea - scriitor: 
Cloaca comunisto-securista persista in batjocorirea poporului roman 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 419 


"Relatarile" lui Nicolae Plesita, mandru, ca pe vremea lui Ceausescu, ca 
l-a luat de barba pe Goma si ca i-a dat si cu stanga si cu dreapta, frizeaza pato- 
logicul. Ca sa nu mai vorbim de recunoasterea faptului ca a trimis agenti in 
strainatate pentru a-i extermina pe disidentii periculosi. Aceste proprii incri- 
minari, facute fara nici un pic de remuscare ori rusine, denota sfidarea sacri- 
ficiilor celor care au suferit ori au pierit in rezistenta impotriva dictaturii 
comuniste in Romania. Vinovatii trebuie adusi neintarziat in fata tribunalului, 
pentru a da socoteala pentru faptele lor marsave. Romania nu va dovedi ca 
este un stat de drept atat timp cat criminali precum Plesita dau cu tifla legilor 
dupa care se ghideaza orice democratie functionala. Fiind vorba de un scrii- 
tor, in afara de rezistent si de disident, Paul Goma ar fi trebuit sa se bucure in 
primul rand de sprijinul colegilor de breasla, care ar fi trebuit sa sesizeze 
autoritatile si sa se constituie ca parte civila inactiunea de pedepsire a acelora 
care, in fond, i-au sicanat si torturat si pe ei. Alte institutii care ar trebui sa ia 
cunostinta de acest demers al lui Paul Goma ar fi ministrul Justitiei, ministrul 
Culturii, primul ministru si chiar presedintele tarii. 
Un articol de Mariana Sipos 


(...)Luni 31 ianuarie 2005 


Valerian Stan mi-a trimis articolul din România liberă : 

“Parchetul General s-a autosesizat: Generalul Plesita ar putea fi urmarit 
penal. Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a declansat procedurile ofi- 
ciale de identificare a magistratilor care au facut politie politica si care dupa 
1990 s-au infiltrat in diverse institutii. Biografia de posibil securist a lui Ilie 
Piciorus, secretar general adjunct al CSM, va fi verificata de CNSAS la 
cererea CSM. Dosarul lui va fi analizat si de SRI, si de Parchetul General. In 
acelasi timp, autosesizarea Parchetului General in cazul fostului general de 
securitate Nicolae Plesita inseamna unda verde pentru urmarirea penala a 
tuturor ofiterilor de securitate care au comis acte de tortura. 

Potrivit Legii 317/2004 (avizata de UE), CSM se poate pronunta 
asupra reputatiei unui magistrat atunci cand acesta este acuzat de fapte care 
nu sunt compatibile cu statutul profesional. Presedintele CSM, judecatorul 
Dan Lupascu, s-a autosesizat in urma unor incomode semnale sosite din par- 
tea societatii civile. Conform acestor semnale, asupra nou-alesului secretar 
adjunct al CSM, Ilie Piciorus, planeaza suspiciunea de a fi facut politie poli- 
tica inainte de 1989. Dan Lupascu a propus plenului CSM, la ultima sedinta, 
ca inaltul for sa decida asupra modului in care vor fi rezolvate astfel de pro- 
bleme delicate ce vizeaza corpul magistratilor. Membrii CSM nu si-au mena- 
jat locurile ocupate in varful puterii judecatoresti si au hotarat ca institutiile 
abilitate sa se pronunte asupra trecutului celor care pot prejudicia imaginea 
Magistraturii. Dan Lupascu a comunicat oficial ca "CSM a solicitat 
Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii sa efectueze veri- 
ficarile necesare si sa comunice daca vreunul dintre membrii consiliului au 
fost colaboratori ai organelor Securitatii ca politie politica”. Totodata 
Lupascu le-a cerut directorului SRI, Radu Timofte, si procurorului general, 
Ilie Botos, sa verifice informatiile aparute in presa referitoare la Ilie Piciorus. 

La ordinul Securitatii 
Demersul oficial al CSM poate fi considerat urmarea celor doua 
sesizari facute de Asociatia Magistratilor din Romania (AMR) catre CNSAS 
(una in decembrie 2004, alta acum o saptamana). In data de 22 ianuarie a.c. 
Consiliul Director al AMR l-a sesizat si pe noul ministru al Justitiei, Monica 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 420 


Macovei, asupra "unor probleme stringente care afecteaza credibilitatea si 
imaginea Justitiei”. Ministrul Macovei era atentionat ca "AMR va reitera 
cererea adresata in luna decembrie 2004 catre CNSAS pentru a comunica 
daca vreunul dintre cei 19 membri ai CSM a colaborat sau a facut politie 
politica". 

Subiectul Ilie Piciorus nu este o noutate nici pentru ministrul Macovei 
si nici pentru vechiul CSM. Piciorus a fost membru in vechiul CSM. In tim- 
pul sedintei plenului CSM de la inceputul lunii ianuarie a.c. ministrul 
Macovei - in calitate de membru in noul CSM - s-a opus validarii procuroru- 
lui Ilie Piciorus in postul de secretar general adjunct in cadrul aparatului teh- 
nic. Macovei i-a imputat lui Piciorus faptul ca l-a trimis in judecata pe disi- 
dentul anticomunist Gheorghe Ursu, asasinat prin torturi de catre Securitate. 

In baza unui rechizitoriu "construit" de Securitate si de Militie, Piciorus 
(pe atunci procuror la un parchet de sector) nu a mai tinut cont ca inculpatul 
Ursu murise cu patru zile in urma. Piciorus l-a trimis in fata instantei pe 
disidentul defunct Gheorghe Ursu, asa cum ii cerusera organele de securitate 
ale municipiului Bucuresti. 

Plesita a recunoscut ca l-a torturat pe Goma 

Recentele declaratii publice ale fostului ofiter de securitate Nicolae 
Plesita au determinat autosesizarea Parchetului General. Ignorand consecin- 
tele dezvaluirilor sale referitoare la ancheta din dosarul disidentului antico- 
munist Paul Goma, fostul securist Plesita a recunoscut cum il tortura pe scrii- 
torul arestat abuziv de regimul ceausist. Astfel de fapte comise in calitate de 
tortionar al unui regim totalitar comunist nu se prescriu. "Temutul" general 
de securitate Plesita si-a pierdut autocontrolul. Declaratiile sale au devenit 
acum probe incontestabile in dosarul sau de tortionar al fostei Securitati. 
Ramane de vazut daca "dosarul Plesita" va fi instrumentat de Ilie Piciorus sau 
Ovidius Paun, ambii procurori in cadrul Parchetului General, ambii acuzati 
de "procuratura politica" in cazul magistratului "sinucis" Cristian Panait. 

Un articol de Silvian Popescu 


Ei, uite, nu-mi vine să-i plâng de milă lui Pleşiţă. Nu-mi vine 
- basarabeneşte: nicicacum şi nicicacum. 

Mai întâi: nu sunt deloc sigur că are să fie arestat măcar 
pentru 24 de ore: 

- fiindcă, în România de azi “maşina” politie-justitie este tot 
de marca sovietică: funcționează după criterii-de-clasă-securistă; 

- fiindcă apărarea - de care un criminal ca el va beneficia, dar 
nu el o va plăti - va găsi “vicii de formă”; 

- Fiindcă, între timp, criminalul va muri ori se va sinucide. 

Sinucidă-se sănătos! Să nu conteze pe compasiunea mea. 


x 


Dacă americanii au făcut ceva bun (la viața lor) în Irak - 
după multele şi groaznicele crime - apoi acestea două sunt: 

- i-a scăpat pe irakieni de Saddam, Ceauşescu al lor; 

- le-a facilitat alegerile - nu contează “folosul” lor, contează 
valoarea simbolică. 

Să le deie Alah şi niscai foloase, că de suferit au suferit - şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 421 


suferă, în continuare. 

În Palestina: speranţe - în teorie, fiindcă în practică există 
Sharon. Cu el nu te poţi duce nici până în fundul grădinii, la 
umblătoare, fără să te trădeze, vândă, lovească pe la spate. Nici 
pe el nu-l voi compătimi pentru “necazurile” cu colonii care nu 
se dau duşi din implantaţiile sălbatice. Sunt creaţia lui, să se spele 
pe cap cu ei. Presa israeliană dă de înţeles că Sharon se grăbeşte 
să facă “concesii” (sic-sic) palestinienilor din cauza apropiatei 
vizite a Condoleezzei Rice în “zonă”. Da’ de unde! Sharon măcar 
atâta ştie: că găinuşa-neagră nu ştie nimic din ce e pe lumea asta 
- chiar dacă ştie ruseşte. Ce va afla ea de la colânii ruşi - cei mai 
fanatici?: ceea ce ştia până atunci: nimic. 

De-un paregzamplu: ce să priceapa Condo” din “democrația 
Israelului”, fiindcă, iată: colònii (în număr de cca 150.000) au 
manifestat împotriva “trădătorului Sharon”, au protestat vehe- 
ment, cerînd... referendum în această chestiune (a părăsirii 
locului de către ei, instalaţii de un deceniu sau de un an, sub 
protecția tancurilor, a elicopterelor, a avioanelor, a artileriei 
marine - şi a sârmei ghimpate - şi restituirea pământului pămân- 
tenilor: palestinienii). Auzind de “referendum”, Condoleeza cu 
pricina va da o înaltă-preţuire democraţiei israeliene, căci (ca să 
zicem aşa) va fi consultat - nu-i aşa ? - poporul! Fără a se 
informa: protestatarii coloni sunt ultra-religioşii (proveniţi din 
familii de feroci duşmani ai misticismului şi persecutori sălbatici 
ai credincioşilor), reprezentînd o minoritate numerică - dar 
extrem de gălăgioasă). 

Referendum, consultarea poporului? Care popor? Nici nu-i 
va trece (Condoleezzei) prin cap o asemenea întrebare, deci nu va 
realiza că “poporul” consultat prin referendum va fi alcătuit în 
exclusivitate din evrei (recent veniti-adusi), nu şi din palestinieni 
bästinasi. 

S-atuncea? - vorba lui Papasa. Ş-atuncea!! - răspunsul 
înţelept al aceluiaşi. 

Rămân cu scepticismul meu (căpătat): şi în privinţa 
Palestinei şi în ceea ce priveşte Irakul - dar mai ales a României. 

Bineînţeles, aş dori din toată inima ca echipa lui Băsescu să 
reuşească să-şi ţină promisiunile. Era să spun: «Dar cine n-ar 
dori?» - însă îmi dau peste gura stângă cu palma dreaptă, ca să 
alung răspunsul bâzâitor, băgător în suflet: «Pleşiţiştu - cu mic, 
cu mare...» Nu cred în avertismentul lui Timofte, că Băsescu ar 
putea fi asasinat. Dar cred că securezii de toate sexele vor încerca 
să-l înece, sufoce, strivească, moale şi eficace, să-l neutralizeze, 
să-l compromită cu ceva (cu un termen securist: să-l des- 
trame... - fiindcă mijloace au: bani iar halul de condiţionare al 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 422 


românului, după decenii de Piteşti fără Piteşti va face restul). 
Marţi 1 februarie 2005 


Începem rău luna. Din toate cele... trei puncte cardinale 
ne-au venit veşti proaste. 

Pe lângă toate astea mi s-a întors scrisoarea către Gabriela 
Melinescu. Expediată din Paris la 10 decembrie 2004, re-venită 
la Paris la 1 februarie 2005. Cam foarte mult timp a zăbovit în 
Suedia, chiar dacă (accept că) adresa este greşită. O mână a scris 
cu pix roşu “11 853” după “Stockholm”, ceea ce denotă... Ceea 
ce mă face să bănuiesc un deliberat refuz de a primi scrisoarea. 
Deşi pentru aşa ceva nu era nevoie de 7 săptămâni. Pe dosul 
plicului este lipită o etichetă-formular cu 6 (căsuțe) poziţii - dar 
niciuna marcată; deci nu ştiu dacă adresantul este “Okänd” 
(necunoscut) sau “Flyttat”, - s-a mutat -, nici dacă adresa este 
insuficientă, schimbată: “Vägrad”; sau... ne-reclamată (ceea ce 
mi se pare absurd, fiindcă nu am expediat scrisoarea la vreo cutie 
poştală). O săgeată - cu pix negru trimite la expeditor, iar o 
etichetă comandă : “Retur/RETOUR”. 

M-a supărat. Doamne fereşte, nu am avut intenţia de a viola 
intimitatea unei persoane; nici casa nici solitudinea ei. l-am scris, 
pentru ca abia atunci aflasem, de la Polirom, noua sa adresă. 
Dacă Gabriela Melinescu ar fi refuzat să angajeze corespondenţa, 
să-mi fi scris două rânduri din care să înţeleg că nu are nici un 
chef de epistolarie cu mine - as fi ridicat din umeri şi... mi-aş fi 
văzut de drum, nu tineam musai să intru în vorbă cu ea. Sunt 
convins: destinatara a primit scrisoarea, a tinut-o cât a tinut-0, 
abia într-un târziu s-a hotărît să dea impresia că nu i-ar fi parve- 
nit, l-ar fi rugat pe poştaş să o ia şi să o trateze ca una... returată. 
Spun asta fiindcă plicul era dezlipit, iar scrisoarea desfăcută - 
sunt semne care nu înşeală. Să nu fie ea însăşi, Gabriela 
Melinescu, ci altcineva? Un paznic la poarta ei, un sfetnic-etnic 
exercitind cenzura-utila? Acela să fi făcut făcut asta? Foarte 
posibil, mai ales că ea însăşi mărturisea o ascendență iudaică. 
Ei şi ? Nu văd întrucât iudaitatea-i i-ar fi interzis să fie politicoasă 
- cum era, dar Dumnezeu ştie ce a devenit. I se va fi povestit că 
Goma... a devenit fioros antisemit. Astfel a căpătat şi ea obiceiul 
să... citească prin reprezentanţii poporului ales, cei care decid ce 
e filo- şi ce e anti-semit. 

Mi-a căzut foarte-foarte rău. (...) 

Luni 7 februarie 2005 


In ciuda marilor necazuri - şi dacă... datorită lor? - alaltăieri 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 423 


şi ieri am lucrat la “Să învăţăm de la...” şi... aproape l-am 
terminat. Mai am de cioplit pe ici, pe colo şi de găsit un final - 


lucrul cel mai greu. Iată-l: 
Paris, 6 februarie 2005 
SĂ ÎNVATAM DE LA EVREI...? 

Răsunetul planetar al comemorării, în acest început de an 2005, a 
deschiderii lagărului morţii de la Auschwitz (a găsirii, a datului-peste - de 
către Armata Roşie, care trecea şi ea pe-acolo, mult după ce nemţii fugiseră 
cu deţinuţii valizi - şi nu a “liberării”, cum se tot spune-scrie) ne umple - pen- 
tru a câta oară ? - de admiraţie : iată, după atâta amar de timp rezultatul ne- 
uitării; iată fructul memoriei întreţinută cu tenacitate, cu sacrificii; iată 
biruinţa unei comunităţi martirizate de nazism - vreme de doisprezece ani - 
asupra amneziei. 

Admiraţie - şi gelozie: 

Noi, ne-evreii, supliciati de comunism peste jumătate de secol nu am 
fost capabili de “aşa ceva”. Adevărat, din 1940 până în 1989 fusesem supuşi 
operaţiei de des-creierare, de extirpare a memoriei, de înlocuire a ei cu talaş: 
“istoria URSS”, “Curs scurt...”, “istoria RPR”, “Tezele...” “limbă maldavi- 
neascî” şi atâtea şi atâtea sintagme, cuvinte goale, nu doar false, ci ofensante 
la adresa adevărului istoric şi la onoarea naţiunilor noastre neruseşti. Noi, 
românii, am moştenit, am produs puţine “hârtii” şi nu am făcut efortul de a 
consemna întâmplările-ce-ni-s-au-întâmplat, pentru a lăsa urmaşilor, urme. 
Dacă adăugăm la tarele genetice şi inapetenta, incapacitatea de a realiza - şi 
de a practică - cronologia, ne-am autoportretizat fidel. 

Privindu-i, admirîndu-i pe evrei, mi-am spus că - de ce nu? - a venit 
momentul să facem ca ei, să copiem până şi acţiunile lor ne-morale (ne- 
creştineşti), ca de pildă minciuna-etnicä; ca de pildă în ne-uitarea răului ce 
ni s-a făcut şi răzbunarea (nu «un», ci «doi ochi pentru un ochi»). 

Oare? Să fie bună imitatia răului? 

Din 1990, când s-au (între)deschis arhivele comuniste, la cea mai 
neînsemnată tentativă a victimelor bolşevismului de a depune mărturie 
despre calvarul lor, călăii noştri, speriaţi de un Nürnberg II, ţipă, temîndu-se 
de dreapta răzbunare: 

«Fără violenţă!» Şi: «S-a început vânătoarea de vrăjitoare!», 

Vasăzică aşa: după decenii de teroare oarbă, sălbatică, cei care ne tero- 
rizaseră, ne umiliseră, ne jefuiseră, ne lăsaseră fără părinţi, fără casă, fără 
şcoală - fără ţară (nu fredonau ei în colţul gurii Imnul RPR, pe muzica lui 
E. Socor, pe versurile lui A. Toma, modificate: “Azi ţara ta e casa mea”?). 
Ei, teroriştii, vânătorii de oameni nevinovaţi, cei care arestaseră, torturaseră, 
reeducaseră-ca-la-Piteşti, asasinaseră fără tresărire, fără teamă că vor da 
vreodată seama - în momentul în care s-a întrezărit perspectiva unei, în 
sfârşit!, justitii, au cerut, guitind (ca Buzura, în ianuarie 1990)... să nu care 
cumva să se exercite vreo violenţă asupra lor! «Fără violenţă!» implorau- 
somau, pentru că ei, călăii noştri personali si bestiali nu suportă violenta!; ei, 
auxiliarii ocupantului sovietic, cei care, mult mai puţin din fanatism ideologic 
marxist-stalinist-trotskist, din rasism-bolşevic, din antiromânism feroce (care 
exista, exista!, mai ales la unguri, iar când ungurul era şi evreu, să ne 
păzească Dumnezeu! - dar nu ne-a păzit), mai degrabă pentru a zmulge-păstra 
avantaje materiale, se dovediseră a fi executanti, nu doar orbi, ci cu mult 
spirit de iniţiativă - de prin 1990 zbiară ca din gură de şarpe, acuzînd (de să 
se audă la Strasbourg, la Washington, la Tel Aviv) că în România “tradiţional 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 424 


antisemită” se încalcă drepturile omului! Aşadar: ei, victime ale naziştilor 12 
ani (1933-1945) de şaizeci de ani tot vânează nazişti, însă victimele 
comuniştilor - din 1917 ruşii, noi din 1940 nu avem voie să-i acuzăm pe 
tortionarii comunisto-sovietişti pentru crimele lor - fiindcă, dragä-doamne 
astfel ne dedăm «Vânătorii de vrăjitoare!» Or, după Ukazul impus de ei, cel 
care este violent cu violentii, cel care vânează vrăjitoare bolşevice este 
fascist! Antisemit!! Tuberculozist!!! 

Ar fi comic - dacă nu ar fi tragic: 

Din exact 28 iunie 1940, în Basarabia şi în Bucovina de Nord ocupate 
prin violenţă, apoi din 23 august 1944 în România întreagă ocupată de 
Armata Rosie, ei, komisarii veniţi pe tancurile sovietice aplicaseră cu 
seninătate (şi cu sudoare, sânge din partea noastră) vânătoarea-de-vrăjitoare 
numită: “luptă de clasă” (şi de-rasă, dar aceea nedeclarată - însă aplicată). 
Nevinovati cu zecile de milioane din comunităţile europene ocupate de sovie- 
tici şi comunizate, în primul rând poloneză, au fost “lichidati”, nu pentru 
vreun act potrivnic ideologic, ci pentru... potentialitate: «Ar putea, la un 
moment dat, să...»: (în realitate programul bolşevic urmărea distrugerea 
elitelor nationale). Decenii lungi, nu doar capii familiilor, ci toţi membrii au 
fost, fie arestaţi, atâţia dintre ei asasinați, fie “doar” alungaţi din case, din 
şcoli, din spitale, declasati social, penalizati material. 

Şi iată-i pe călăii noştri indignati până în pragul apoplexiei, tot pe noi, 
victime, acuzîndu-ne că ne dedăm la vânătoare de vrăjitoare! 

De ce nu i-am imita şi în asta, zicînd şi noi cum ziseseră ei: 

«De ce nu ne-am deda...?»... la vânătoare de bolşevici? 

De ce am rămâne, în continuare, robi ai moralei creştine, de ce am trece 
peste ofense, nedreptäti, agresiuni? De ce am ierta gresitilor noştri? - bietii de 
ei, cei care obosiseră tot chinuindu-ne, tot “reprezentîndu-ne”? Aceia care 
huzuriseră decenii pe spinarea noastră, trăind porceşte-boereşte (nu 
proletăreşte) din sudoarea şi din sângele nostru, al înfometaţilor, al 
zdrentärosilor, al exclusilor în/din propria-ne ţară? - ei, acum, la scadentä, se 
miră-indignează foarte că nu mai suntem aceleaşi oi duse la abator fără măcar 
a behăi? 

În revista 22, din 28 ian.-14 febr. 2005, Andrei Oişteanu comite încă un 
lung editorial-diatribă. Citez: 

“Ziua de 27 ianuarie a devenit Ziua Internatională a Holocaustului. (... 
) zi cu o semnificaţie deosebită inclusiv pentru România. În perioada 16 mai- 
3 iunie 1944, din Transilvania de Nord, aflată atunci sub ocupaţie maghiară, 
au fost deportaţi la Auschwitz circa 150.000 de evrei. Dintre aceştia, 130.000 
au fost exterminați acolo.” 

Noutate! Până mai ieri şi pe aceia “îi asasinaseră fasciştii antonescieni”, 
după evanghelia Rosen-Wiesel de la Memorialul Coral... 

Mai departe A. Oişteanu dă note - bune - lui Băsescu: 

“(...) pe 18 ianuarie (...) preşedintele [a spus] : «Săptămâna viitoare voi 
participa la ceremoniile comemorative de la Auschwitz. (...) voi fi intran- 
sigent cu orice fel de manifestare extremistă, xenofobă sau antisemită (...) nu 
voi tolera ca România sa mai fie asociată cu gesturi de această naturä»” 
A. Oişteanu rezumă rapid-anticipativ: “Sper să fie un semnal pozitiv pentru 
autorităţile româneşti, care au obligaţia de a veghea la respectarea legii. 
Pentru că şi în această privinţă, România este sub zodia formelor fără fond. 
Sloganul României în tranziţie pare să fi devenit "Avem legi, dar nu le apli- 
cam". (...) mă refer la modul în care nu se aplică prevederile Ordonanţei de 
urgenţă 31/2002, privind «interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu carac- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 425 


ter fascist, rasist sau xenofob şi a promovarii cultului persoanelor vinovate de 
săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii». Potrivit ordonanţei, 
astfel de manifestări se sanctioneaza penal. La art. 6, de pilda, se prevede 
pedeapsa cu închisoare pentru «contestarea sau negarea in public a 
Holocaustului ori a efectelor acestuia». (...) cred că, într-un stat de drept, 
legea trebuie aplicata”(...). “Nu iau acum în discuţie inscrisurile anonime, cu 
autori greu de identificat: sloganuri graffiti de tip "MOARTE TIGANILOR" 
(...) sau "ANTONESCU - EROU NATIONAL" (...) sau "ACHTUNG 
JUDEN!" (...). Totuşi, faptul ca nu se iau măsuri imediate de ştergere a unor 
astfel de inscripții este şi el simptomatic în ceea ce priveşte nerespectarea 
legii. Vreau sa ma refer anume la unele manifestari cu autori cunoscuţi, fata 
de care autorităţile ar trebui să se autosesizeze: 

“Un caz insolit este cartea lui Paul Goma, Săptămâna roşie sau 
Basarabia şi evreii (Editura Vremea XXI, Bucureşti, 2004), care iese 
practic din orice tipologie. Goma nu se mulţumeşte să fie, ca alții, 
negaţionist. El admite Holocaustul din România, dar îl motiveaza, îl justifică. 
O teorie atât de aberantă încât nici măcar nu este pedepsită de lege”. 
(sublinierea îmi aparţine, P.G.). 

Subtilitate de stâlp de telegraf. Îi cunosc gândirea de câlti (dacă nu 
cumva o simulează) de pe când, în volumul Imaginea evreului în cultura 
română, îmi reproşa că îl amendasem pe Lucian Pintilie pentru minciuna 
potrivit căreia, în timpul războiului, genialul văzuse, în Bucureşti, evrei 
purtînd stea galbenă - însă lăsase baltă argumentatia că aş fi minţit şi trecuse 
la alte celea... Nici de astă dată nu-i voi face onoarea de polemiza cu el, cu 
atât mai puţin de a-i re-explica, la tablă, ceea ce explicasem îndelung, 
îndelat în Săptămâna Roşie. 

“Prin oraşele patriei”, îşi continuă pionierul-patriei contribuţia: 
“(...) sunt bulevarde şi străzi care poarta numele mareşalului Ion Antonescu. 
Magdalena Boiangiu mi-a spus recent că, pentru a ajunge de la hotel la teatrul 
din Tg. Mureş, făcea un ocol pentru a nu merge pe Bulevardul Maresal Ion 
Antonescu. Pe acest bulevard, în faţa garnizoanei se afla un soclu care 
aşteaptă bustul maresalului”. 

Biata M. Boiangiu, ce calvar trăise: fusese obligată la un ocol peste 
puteri, dată fiind vârsta-i înaintată (65 ani), ca să nu dea nas în nas cuun 
soclu-fără-statuie!; în urmă cu 45 de ani nu ocolea soclul-cu-tot-cu-statuia- 
lui-Stalin (din gura parcului cu acelaşi nume), ba, cu dragoste-netärmuritä, cu 
vesnicä-recunostintä se fotografia dinainte-i: 

“La rândul ei, Smaranda Enache mi s-a plâns ca a trăit o situaţie extrem 
de pembilă, atunci când a fost nevoită să meargă pe Bulevardul Ion 
Antonescu pentru a ajunge la monumentul ridicat în memoria victimelor 
Holocaustului din Tg. Mureş”. 

Lumea întreagă a deplorat tragedia plângăcioasei S. Enache. “Înainte”, 
când mergea pe, de pildă, “Victoria Socialismului”, ca secretar de partid şi 
emerită adunătoare de cotizatii (ca şi Zoe Petre), nu era “nevoită” să calce 
victoria socialismului în picioarele-i personale: “pe timpul Odiosului” era 
mândră de al său (de)mers. 

“În astfel de cazuri, vina aparţine autorităţilor din administraţia 
locala.(...) În unele locuri din spaţiul public continuă sa existe monumente 
reprezentându-l pe lon Antonescu. E vorba, de pildă, de bustul de lângă bise- 
rica Sf. Constantin şi Elena, din Piaţa Muncii, ctitorită de mareşal la începutul 
anilor '40 (...) Dupa aparitia Ordonanţei 31/2002 (...) bustul mareşalului a 
fost acoperit cu un «sarcofag» de tablă (modelul Cernobil). (...). Deputatul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 426 


Aurel Vainer, reprezentantul în Parlament al comunităţii evreieşti, a înaintat 
un protest oficial Primăriei Sectorului 3, Primăriei Capitalei şi Parchetului 
General. Un protest similar a fost depus şi de Centrul de Monitorizare şi 
Combatere a Antisemitismului în România. (...) În concluzie, vreau să spun 
ca vizitele mediatizate ale înalţilor demnitari la locuri de comemorare a vic- 
timelor Holocaustului (cum este Auschwitz-ul) sunt bine venite, având o 
puternica încarcatură simbolica. Dar dacă nu sunt dublate acasă de măsuri 
practice, de ecologie morală şi legală (s.m. P.G.) ele riscă să rămână simple 
gesturi de faţadă”. 

Aici sfârşeşte lunga, plicticoasa, enervanta, obraznica “demascare” 
oişteanică. Aşadar, autorul denuntului la gazeta de perete 22, le reaminteşte 
românilor ce e just, ce e nejust din punctul de vedere al lui şi al tovarăşilor 
săi, îi ameninţă, le re-explică ce au voie să facă în viitor, ce le este strict inter- 
zis, altfel le taie capul Teşu de la Munca, cel cu «Ordonanţa, Ordonanţa!» 

Ce-o fi vrind individul? Ce urmăreşte când scrie ceea ce scrie? - se va 
întreba cititorul revistei 22. Dacă l-a citit pe Norman G. Finkelstein (autor al 
studiului Industria Holocaustului), îşi va răspunde: 

«Ce să facă: provoacă - fiindcă aşa se fabrică antisemitismul, 
antisemitii, antiisraelienii, antisionistii: dînd din falcă aiurea, fără 
contenire, acuzînd la întâmplare, calomniind, mintind-mintind-mintind 
- el şi cei din echipa lui : Shafir, Volovici, Ancel, Braham, Al. Florian, 
R. Ioanid, Dan Pavel, M.D. Gheorghiu, Laszlo, Isaac Chiva, Carol Iancu, 
Moscovici, Paruit, Ed. Reichman, Laignel-Lavastine, Lily Marcou - sub 
conducerea înţeleaptă a lui Wiesel». 

De ce nu i-am imita pe evrei şi în asta: alcătuirea de liste, fişe, 
dosare? - întrebare retorică. Începînd cu chiar pârâciosul de serviciu: 

Andrei Oişteanu este nepotul lui Leon(te) Oigenstein-Răutu, fiul Bellei 
losovici şi al lui Mihail Oişteanu-Oigenstein-Răutu (vezi Dicţionarul lui 
Florin Manolescu, vezi pe internet, la “Galateia”, “Kadiş pentru Mişa” de 
V. Oişteanu). Nici el, nici verişoara sa Anca Răutu nu s-au manifestat 
înainte de decembrie 1989 ca opozanți ai comunismului instaurat în 
România. Nici ca “disidenti”. După “revoluţie” nu am citit vreo declaraţie 
de dezaprobare a crimelor bolşevice, în general, nici în special de asumare a 
grelelor păcate ale familiei, ale comunităţii lor de evrei basarabeni în slujba 
ruşilor ocupanti. 

Dacă mi se va atrage atenţia: copiii nu sunt vinovaţi de faptele 
părinților, voi atrage la rându-mi atenţia că acesta este un precept creştin. 
Or era vorba să-i imit şi în asta pe evrei. Deci nu-uit - că: 

a). Începînd din 28 iunie 1940, în Basarabia şi în Bucovina de Nord iar 
după 23 august 1944 în întreaga Românie ei au fost cei care în virtutea 
“luptei de clasă”, i-au persecutat, torturat, ucis nu doar pe “duşmanii clasei”, 
ci şi pe membrii familiilor lor până la a şaptea spitä, alungîndu-i din case, din 
slujbe, din şcoli, din universităţi, înfometîndu-i, declasîndu-i profesional, 
deportîndu-i... În acest timp fiii-fiicele tovaräsilor de-alte-nationalitäti 
(Valter Roman, Răutu, Borilă, Sencovici, Apostol...) studiau, nu doar “în 
Uniune” (ca Iosif Sava, Janina şi Ion lanoşi, Andrei Băleanu, T.G. 
Maiorescu), dar în putredul Occident! În care caz, ce fel de reciprocitate ni se 
pretinde nouă, “vânătorilor de vräjitoare”?; 

b). Decurgînd din punctul precedent - admitem: copiii nu ştiau ce fac 
părinţii (ca toţi bandiții, “bătrânii” nu povesteau acasă ce activitate depuneau 
ei la “minister”, la “cazarmä”), însă înțelegeau măcar că au şcoli speciale 
(“Petru Groza” din Bucureşti); că frecventează clinici, magazine-magazii 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 427 


speciale; unii dintre ei erau aduşi la şcoală cu maşina de la “ministerul tatei”; 
vara mergeau în tabere de pionieri la Artek, “în Uniune”, la Predeal, în 
vilele gospodăriei de partid. Copiii - nevinovaţi - ai marilor nedemni-demni- 
tari comunişti vor fi întâlnit pe stradă alţi copii: vor fi constatat că “ceilalţi” 
sunt prost îmbrăcaţi, prost hräniti, frecventează alte şcoli, nu au reviste 
străine, cărţi, plăci cu ultimele şlagăre capitaliste, nici biciclete, patine, 
mingi, treninguri - vorbesc de perioada dintre 1948 şi 1965. Chiar dacă 
părinţii nu le spuneau adevărul, întrebările îi vor fi frământat pe copiii, pe 
adolescenţii curioşi-generoşi. Ei: care a fost adevărul-dedus-din-întrebările- 
vârstei la Andrei Oişteanu? Nu a răzbătut înainte de decembrie 1989; nici 
după; nici un semn că ar fi înţeles ceva-ceva şi că a admis: făcea parte din 
tagma profitorilor, a asupritorilor, a terorizatorilor României - în numele 
U.R.S.S.; 

ë): În chestiunea asumării moştenirii comunității sale: în octombrie 
1998 am publicat în Cotidianul textul “Un protestatar de elită” (vezi şi 
Jurnal de apocrif, Dacia, pag. 403). Era o replică la “Protest”-ul semnat în 
România literară de Alex. Ştefănescu. Acesta îl atacase pe Norman Manea 
care afirmase: [Românii] “ezită să-şi recunoască propria contribuție la 
Holocaust”. Indignatul stefänesc, recent täränoist de-al lui Diaconescu, per- 
orase: “ca membru al societății românești de azi, refuz să-mi recunosc vreo 
contribuție la fapte săvârşite înainte ca eu să mă nasc” (subl. mea). Se 
vede că argumentatia mea (la îndemâna ultimului alfabetizat), anume: “fie- 
care membru al fiecărei comunități să-şi asume faptele bune - şi faptele 
rele - ale înaintaşilor” - fusese convingătoare, din moment ce primisem tele- 
foane, scrisori de aprobare din partea prietenilor mei de atunci Shafir, 
S. Damian, Paul Schuster, Tismăneanu. 

Or A. Oişteanu păstrează o tăcere asurzitoare în legătură cu moştenirea 
criminală apăsînd şi pe umerii săi - însă asta nu-l împiedecă de a denunta “o 
teorie atât de aberantă, încât nici măcar nu este pedepsită de lege” a lui Paul 
Goma în eseul Săptămâna Roşie. Care să fie acea “teorie” - nepedepsită de 
lege? Iat-o: 

“admite Holocaustul în România, dar îl motivează, îl justifică (subl. 
mea, P.G.) 

Afirmatie aiurea, iresponsabilă; acuzație infantilă, de ființă neevoluată. 
Acestea sunt apucături nedemne de un intelectual, mai ales când pretinde a 
face parte din Poporul care ne-a dat Cartea: ignoră textele pe care le atacă 
(obişnuit a avea de a face cu ne-evreii timorati, care nu îndrăznesc să contra- 
zică un evreu, necum să-i dovedească necinstea), nu dă citate, rezumă fante- 
zist-abuziv. Nu mă voi angaja în dialog cu acest cunoscut monologator prin 
educaţie, prin structură, ne-cititor de profesie (ca si tovarășii săi de saibä: 
R. Ioanid, Shafir, Al. Florian, Laszlo, G. Andreescu, Dan Pavel), nici nu-l 
voi ruga frumos să binevoiască a citi, în sfârșit, textul meu, pentru a accepta 
evidența: nu am justificat nicäiri, nicicând, Holocaustul - ci, rezemîn- 
du-mă pe documente, am încercat - încerc în continuare - să-l explic... 

„„„Incepînd prin a re-pune cronologia la locul ei: dreaptă, cursivä, 
succesivă, nu răsturnată, în scopul mizerabil de a prezenta efectele drept 
cauze, după modelul Cărții Negre a lui Ehrenburg si Grossmann; continuînd 
prin a-i arăta pe turnători cu degetul meu de turnător al turnătorilor şi rostind 
următoarele adevăruri - dovedibile: 

«A. Oisteanu, îndârjit vânător de antisemiti, nu a vorbit-scris despre 
faptele rele ale părinților săi, în Basarabia si în Bucovina de Nord, după 28 
iunie 1940. Cu ce s-a ocupat, atunci-acolo, de-o pildă, Mişa Oigenstein, tatăl 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 428 


său? Dar unchiul Dan (Leonea ştim: era la Moscova, cu Tismăneanu, cu 
Pauker)? Dar Bella losovici - care va deveni mama sa? Dar Roller? Dar 
Perahim? Dar Sorin Toma? Ce au făcut aceşti comunişti în teritoriile româ- 
neşti ocupate de duşman, atât de nemărturisit, de condamnabil (doar în un 
an!), încât au ascuns-ascund cu îndârjire adevărul? Până şi Gr. Vindeleanu, 
om onest în mărturie îşi opreşte onestitatea la data de 6 iulie 1940 - mai înco- 
lo: pată albă (pe care am dreptul de a o colora în roşu, culoarea sângelui celor 
din neamul meu, vorbitori ai limbii mamei mele). Cât despre Sorin Toma el 
sare cu “amintirile” sale de la “Galati-iunie 1940”, tocmai la “Zaporojie- 
august 1941”! - din aceeaşi grijă de a nega şi cronologia şi geografia, deci de 
a ascunde adevărul despre cele peste 12 luni de ocupaţie sovietică în care 
mai ales evreii români au exercitat funcţia criminală de komisari 
bolşevici. Dacă A. Oişteanu va răspunde că el - şi cei de vârsta lui - refuză 
să-şi asume fapte săvârşite înainte ca el/ei să se nască, îl voi trimite unde i-i 
locul - mai întâi lângă creatura numită: Alex Ştefănescu». 

Ne-cititorii mei: A. Oişteanu, R. Ioanid, Shafir, A. Cornea, Laszlo, 
Al. Florian, Dan Pavel mă acuză orbeste-prosteste de “negationism”, de 
“antisemitism”, de “justificare a Holocaustului”. Sunt nişte abuznici (de la 
abuz), mincinoşi-calomniatori, fiindcă bibliografia pe care mă reazem provi- 
ne şi din surse evreieşti, chiar sioniste militante (M. Carp). Ei însă nu produc 
citate din textele mele - ca să nu producă dovada necinstei lor. 

Un exemplu printre altele: ei vorbesc despre “masacrarea, de către 
români, aproape în totalitate a intelectualilor evrei din Basarabia şi din 
Bucovina, după 22 iunie 1941”... Să consultăm volumul în limba rusă Evrei 
Moldovi, realizat sub conducerea lui S. Spitalnik (Chişinău, 2002) cu girul 
Bibliotecii municipale “B.P. Hasdeu”, a Bibliotecii evreieşti “L. Manger” şi a 
Joint-ului. Este un catalog al intelectualilor evrei din “Moldova, în secolul 
XX” (ar trebui să se înţeleagă: “din R.S.S. Moldovenească”, în realitate aria 
geografică fiind mult mai întinsă: pe lângă Basarabia şi Bucovina de Nord, 
provincii româneşti, cuprinde o parte din Galiţia, din Ucraina de sud-vest: 
zonele Tiraspol, Balta, Odessa. Totodată au fost incluşi evrei nativi din alte 
provincii româneşti şi ruseşti, trăitori la un moment dat în “Moldova”. 

M-am oprit la cei 251 scriitori, arhitecţi, plasticieni, muzicieni 
repertoriati. Dintre aceştia au murit în “lagăre din Transnistria” - deci sub 
administratie-responsabilitate românească - următorii: 

1. Goldenberg Mordechai, în 1941; 2. Trahtenberg Iosif - în 1941 (la 
Kamenetk-Podolsk - deci sub administraţie germană); 3. Vainstein Israil - în 
1942; 4. Breitman Motl : internat de către români în lagăr, din fericire a 
supravieţuit; 5. Aroni Samuel, inginer constructor, internat de români în 
ghetoul din Chişinău. A supravieţuit; 6. Brazer Abram, sculptor, grafician - 
decedat în 1942 în ghetoul din Minsk (administraţie germană) ; 7. Sinitza 
Zinovie, pictor, în 1940 internat de către români în ghetto; 8. Tkaci Efim - 
instrumentist, pedagog: internat în gheto de către români, în Transnistria - a 
supravieţuit; 9. Schildkret Moritz, violoncelist - la 78 ani a fost internat de 
către români în gheto, unde a şi murit în 1941. 

Administraţia românească are pe conştiinţă internarea a 7 oameni de 
cultură evrei şi moartea a 5 dintre ei - chiar şi unul singur ar fi fost prea-mult. 

N.B: cu excepţiile indicate, intelectualii evrei din “Moldova” s-au/au 
fost evacuaţi, în iunie-iulie 1941, în interiorul Rusiei. 

Faţă cu obrăzniciile, acuzaţiile, calomniile, actele de xenofobie 
(antiromânismul), de rasism («numai evreii au suferit, numai ei au dreptul să 
vorbească despre Holocaust»), să nu mai acceptăm diktatul, cu capul plecat, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 429 


cu gura închisă. Si noi, ne-evreii am suferit, şi noi avem dreptul de a ne apăra 
suferinţa şi onoarea de victime. 

S-au mai semnalat tentative de a intenta procesul comunismului, de a 
ieşi la rampă, de a cere să fie recunoscute şi suferinţele pricinuite de teroarea 
comunistă. Au fost pe loc neutralizate, bruiate, acoperite de hărmălaia bine 
orchestrată a holocaustologilori susţinători ai tezei ridicole, false, inumane a 
unicitätii genocidului a cărui victimă au fost ei. Detestabilele manevre au tul- 
burat, prin diversiuni, au sabotat, chiar interzis cererea noastră legitimă de 
anulare a Pactului Hitler-Stalin din 23 august 1939 şi a celui de la Ialta din 6 
februarie 1945. 

Să nu ne (mai) lăsăm intimidati, să nu mai acceptăm eternul rol de acu- 
zat: Noi am recunoscut, am regretat sincer faptele-rele ale unor români şi ale 
statului român, victime: în primul rând evreii şi ţiganii, iar vinovatii 
români de crime împotriva omenirii au fost încă de acum 50 ani judecaţi 
şi condamnaţi. Să nu ne mai lăsăm coplesiti de insulte, de calomnii, acoperiţi 
de scuipati, îngropaţi de vii în “bilanturi” fanteziste şi unilaterale. Să ne 
cerem, să impunem dreptul inalienabil la adevărul despre jumătatea de 
secol de ocupaţie sovietică şi de teroare comunistă! Si noi, ne-evreii 
am suferit, însă până acum nu am putut deschide gura fără a fi trataţi 
de “fascişti”, de “antisemiţi” - ultima găselniţă fiind: “negationisti” (ai 
Holocaustului). 

Fiindcă echipa de zgomote a holocaustologilor împroşcînd minciuni, 
insulte la adresa românilor, cere mereu, mereu, cu stropi, cu spume la gură, 
respectarea întocmai a “Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind interzi- 
cerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a 
promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni 
contra păcii şi omenirii” (am citat fidel din denuntul semnat de Andrei 
Oişteanu), să cerem, nu eliminarea din text a termenului “fascist” (dealtfel 
violent inexact), ci introducerea, după “fascist”, a: “şi comunist”. 

Nu mai mult - dar nici mai puţin. 

Încolo textul Ordonanţei este perfect: şi noi, ne-evreii am suferit în tim- 
pul teroarei comuniste, de rasism (nefiind nici ruşi, nici unguri, nici “de alte 
naţionalităţi”), de xenofobie (ni se nega, ni se insulta, ni se interzicea aparte- 
nenţa la națiunea română, ni se impuneau termeni parazitari ca “socialist” pe 
lângă: republică, cetăţean, cultură, caracter national, limbă (“moldove- 
neascä”). 

Agitaţii holocaustologi: A. Oisteanu, Shafir, R. Ioanid, Braham, Ancel, 
Wiesel - au, nu doar si altă cetățenie, dar si o altă patrie-de inimă: Israelul. 

Ce-ar fi să-i imităm şi în asta: străinii - sau încă-cetățenii-români - care 
insultă, calomniază România ca unitate națională, pe români, ca bästinasi, să 
fie invitați a nu mai pune piciorul pe pământul nostru și să fie urmăriți penal 
prin instanțele naționale; 

- să nu mai fie permisă dubla-cetätenie pentru cäläii românilor sub 
comunişti, deveniți calomniatori ai României si ai românilor; să nu li se per- 
mită intrarea în tara “traditional antisemită”; 

- să nu mai fie acceptată re-instalarea în țara noastră - unde “antisemi- 
tismul are rădăcini adânci în istoria politică şi culturală” - citat din calom- 
niatorul-sef Wiesel - a foştilor cetățeni români, vinovați de colaborare cu ocu- 
pantul sovietic - întâi în vreme de război, apoi de ocupație străină - si care, ca 
cetățeni ai altor state, au calomniat constant România si pe români; 

- să nu mai tăcem - ca şi cum noi am fi vinovatii! - numele şi faptele 
criminale ale acelor evrei în slujba sovieticilor; să fie trecuți prin fața unui 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 430 


tribunal moral (“ecologic”, vorba Oisteanului), chiar si postum - toţi cei care 
au făcut rău României şi românilor sub ocupaţie sovietică, precum şi toţi 
securiştii evrei care, după ce au făcut tot răul posibil în nefericita noastră ţară, 
s-au prelins în USA, în Franţa, în Germania, în Israel; 

Suntem întru totul de acord cu prevederile Ordonanţei de urgenţă 
31/2002 privind “interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter 
fascist şi comunist” - aşadar: 

- să nu mai fie tolerate grupurile, asociaţiile, periodicele, volu-mele, 
făcînd elogiul comunismului, al sovietismului; să fie interzise statuile, efigii- 
le, portretele, biografiile, “operele” unor personaje odioase ca: Lenin, Stalin, 
Trotski, Mao, Castro, Che Guevara, Pauker, Chişinevski, Roller, Răutu, 
Nicolski, Perahim, Socor, Tertulian, Florian (tatăl şi fiul) Nina Cassian, 
Voicu, Chiva, Moscovici, Ed. Reichman...; 

- să nu mai fie tolerate discursurile, intervenţiile în presă, ale 
reprezentanţilor Industriei Holocaustului, purtători de minciuni şi de 
calomnii; 

- să fie expulzați de pe sol românesc acei evrei şi unguri care întreţin 
adevărul etnic al lor, potrivit căruia doar “românii fascisti” au asasinat evrei, 
în schimb (!) evreii şi ungurii nu s-au atins de un fir de păr de pe capul româ- 
nilor, nici în timpul ocupaţiei Transilvaniei de Nord, nici după sovietizarea 
întregei Românii, când au colonizat “aparatul de stat şi de partid” - cu 
precădere blestemata Securitate. 

Înapoi la A. Oişteanu: pârâciosul de serviciu se arată nemulțumit că 
“teoria” mea din Săptămâna Roşie este “atât de aberantă încât nici măcar nu 
este pedepsită de lege”- va fi regretînd simpaticul etnololog că nu sunt dat pe 
mâna (fie şi postumă...) a lui Nicolsky. 

De mirare această “atitudine împăciuitoristă”, pentru a folosi un tic ver- 
bal-mental introdus de unchiul său, sinistrul Leonte Răutu şi de tatăl său, 
Mişa Oigenstein, director al uzinei producătoare de capete pătrate, imeni 
“Ştefan Gheorghiu”. De mirare, pentru că tovarăşii săi de luptă-dreaptă nu 
s-au sfiit să mă acuze de “antisemitism”. 

Primul a fost turnătorul atitrat la Universitatea Bucureşti în timpul 
Revoluţiei Maghiare din 1956, numitul Edgar Reichman, emigrat în 1958 în 
Israel, prelins apoi în Franţa, unde a trudit în slujba Securităţii, în general, în 
special în a lui Eugen Barbu - ca “agent literar”. El a fost primul care m-a eti- 
chetat, în 1986, într-o cronică: “antisemit”, fiindcă în cartea Din calidor 
povesteam cum tata fusese arestat (în ianuarie 1941, în Basarabia ocupată) şi 
de un enkavedist evreu; 

Al doilea - cronologic - a fost traducătorul şi prietenul meu Alain Paruit: 
el m-a deconspirat (sic) în revista Esprit pentru texte “antisemite” (“textele” 
fiind romanul Arta refugii, tradus de el, antisemitismul constînd în faptul că 
scrisesem: în 1949 un securist... ungur de la Mediaş pe nume Paszty i-a 
anchetat pe mama si pe tata în ungureşte - dacă nu ştia româneşte...; despre 
el mama spunea că nu avea deloc nevoie să cunoască limba română, bătea- 
foarte-bine-fără-cuvinte); 

Al treilea a fost R. Ioanid. El a dat semnalul de atac general-concentrat. 
La el au participat nu doar evrei: Shafir, Oişteanu, A. Cornea, Al. Florian, 
Chiva, ci şi goi-1i: G. Andreescu, Vasile Gârnet, Vitalie Ciobanu, Dan Pavel, 
M.D. Gheorghiu, Lazlo, Pecican... 

Am constatat: textele mele - pe care nici unul dintre atacatori-eticheta- 
tori nu le-a citit (însă au auzit ei de undeva că autorul lor nu poate fi 
“încadrat” în categoria “antisemit cinstit”) - îi deranjează faptul că nu neg 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 431 


Holocaustul (chiar dacă un contorsionist ca Shafir a găsit că as fi “trivial 
negationist”), în schimb contest unicitatea genocidului ale cărui victime au 
fost evreii, amintind şi de tragedia armenilor, a cambodgienilor, a ucraineni- 
lor, a “moldovenilor” - în cazul ultimelor două comunităţi arătînd cu degetul 
spre komisarii evrei de tipul scriitorului adulat de distractivul nostru Radu 
Cosaşu : Isaac Babel. 

Înverşunarea lor împotrivă-mi se datorează mai cu seamă faptului că în 
demersul meu încerc să explic... ceea ce, pentru evrei trebuie să rămână 
în veci neexplicat şi neexplicabil - anume: 

a. cronologic, evreii i-au atacat primii pe români, în Săptămâna Roşie 
(28 iunie-3 iulie 1940); după un an (începînd din 27 iunie 1941), românii 
s-au răzbunat şi pe evrei - deci nu din “antisemitism traditional românesc”; 

b. victime ale nazismului german şi horthysmului-szalosismului 
maghiar evreii au practicat pe scară largă, în România, răzbunarea deviată, 
constînd în a-i acuza - şi tortură - pe români (mai cu seamă pe cei din 
Ardealul de Nord, între 1940-1945 ocupați de unguri) pentru că...îi trimi- 
seseră la Auschwitz - campion al istoriei astfel traficate şi al statisticelor 
falsificate fiind Elie Wiesel, tatăl “spiritual” al holocaustologilor. 

În această modestă acţiune de rostire a adevărului şi numai a adevărului 
am fost lăsat singur în faţa haitei-de-vânători-de-antisemiţi. Cu excepția- 
excepţională a istoricului Mircea Stănescu (alt “sinucigaş”), nu am remarcat 
vreo luare de poziţie, publică - nu întru apărarea mea (am dovedit: ştiu să mă 
apăr şi singur), ci întru apărarea adevărului istoric privind întreaga noastră 
comunitate românească. 

Evreii din echipa lui Wiesel mă acuză de “antisemitism”. De ce până 
acum nu mă vor fi acuzat şi de “antiromânism”?, doar mai ales pe românii 
mei îi criticasem-acuzasem de o mie de păcate? 

Din acest motiv să nu se manifeste, acum, “românii mei”? 

Să învăţăm de la evrei? 

Să învăţăm de la evrei! 

Să nu învăţăm de la evrei minciuna-etnică. 

Paris, 6 februarie 2005 - şaizeci de ani de la Ialta. 


Am trimis vreo 30 exemplare prin internet. Am primit 
întâiele confirmări. Vreo 7-8 s-au intors: era greşită adresa. 
Foarte obosit. Şi relativ mulţumit.(...) 


Miercuri 9 februarie 2005 


“Adevärul”(!) lui C.T. Popescu mi-a returat textul. După o 
lungă ezitare - se vede că s-a consultat cu Comitetul Central al 
Scînteii Eterne. Nu mă aşteptam la asta - mă aşteptam la... tăcere. 

În schimb, mi-a scris Nedelcovici - aprobativ, ca să spun aşa. 

În schimb(ul schimbului), G. Andreescu mă anunţă că nu a 
apreciat calificativele cu care îl gratulez şi că îmi distrug ființa 
într-o bătălie în care m-a angajat şi în care, de astă dată, nu am 
dreptate. Că nu am dreptate... Nicăiri-nicicând nu am pretins că 
am dreptate - ceea ce ar fi din partea mea o obrăznicie fără 
seamăn şi o prostie aşişderi - ci: propun (arăt) partea mea de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 432 


adevăr. G. Andreescu îmi confirmă că nu citise nimic din ceea ce 
scrisesem - să zicem: în ultimii 13-14 ani, de când nu mai vorbim 
aceeaşi limbă. El m-a atacat primul, după textul despre “Şocul de 
la 11 septembrie” (atunci singur L.I. Stoiciu m-a apărat). Tot el 
m-a acuzat de antisemitism - apoi a recunoscut că nu citise cartea. 
I-am răspuns: 

Gabriel Andreescu... 

...mi-a trimis următorul mesaj după ce primise “Să învăţăm de la 
evrei...?": 
>Tue, 8 Feb 2005 19:52:27 +0200 
>De: Gabriel Andreescu <gandreescu(@@apador.org> 
>À: [email protected] 
>Objet: Re: UN TEXT: 
>Stimate domnule Goma, 
>Multumesc pentru ideea de a-mi trimite textul. Cuvintele cu care ma 
>gratulati nu imi pot schimba marea apreciere pentru ceea ce ati facut >in tre- 
cut si tristetea ca va distrugeti fiinta intr-o batalie in care, de >aceasta data, 
dupa modesta mea parere, nu aveti dreptate. 
>Urindu-va sanatate, 
>Gabriel Andreescu< 

I-am răspuns: 

Paris, 9 februarie 2005 
Domnule Gabriel Andreescu, 

V-am trimis textul “Să învăţăm de la evrei...?”, nu pentru a vă, vorba 
Dvs., “gratula” (prin cuvinte); nici de “a vă convinge de... “dreptatea” mea, 
ci pentru a vă aduce la cunostintä partea mea de adevăr, într-o 
măruntă-chestiune care mă priveşte direct, dupa cum mă direct privise şi o 
altă măruntă-chestiune botezată: “drepturile omului” - începînd din 1977. 

“Drepturi” pentru care şi eu (dacă nu s-a înţeles, amänuntesc: “pentru 
care drepturi-ale... - chiar şi eu” am avut de suferit - o trag şi în momentul 
de faţă, în al 28-lea an, spre deosebire de Gabriel Andreescu, cel care a făcut 
din “drepturile omului” o meserie; o carieră; o slujbă; onorată - şi binişor 
remunerată (cum aşa: primeşti bani pentru că aperi drepturile omului?) 

Îmi iau dreptul să-l întreb pe Gabriel Andreescu - apărător-oficial-al- 
drepturilor-omului la congrese, colocvii, conferinţe, dezbateri: 

1. Ce felde drepturi apără el pe unde umblă?; 

2. Cine sunt o am en ii ale căror drepturi le apără Gabriel Andreescu 
- contra plată? 

Fiind eu un egoist notoriu, încep (contra)exemplele cu mine: 

- Gabriel Andreescu, “prietenul meu”, din 1990, a devenit rapid, fără 
tresărire, complice fidel al Gabrielei Adameşteanu în campania de 
denigrare a mea, autor al volumului de mărturii Culoarea curcubeului: mă 
plânsesem că editorul Liiceanu retrăsese cartea din librării imediat după 
apariţie (iunie 1990), o depozitase iar în 1992-93 o trimisese la topit: G. 
Adameşteanu a organizat, prin revista 22 - cu binecuvântarea Monicăi 
Lovinescu - apărarea lui Liiceanu şi acuzarea autorului cărţii distruse că... îl 
calomniază pe bietul distrugător de carte ; 

- G. Andreescu a fost complice (credincios) al Gabrielei Adameşteanu 
şi după aceea: revista 22 a publicat în rafală texte calomnioase la adresa mea, 
dar a refuzat să tipărească răspunsurile mele la diatribele delirante ale Biancăi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 433 


Marcu-Dumitrascu-Balotä, D.C. Mihăilescu, M. Iorgulescu, P. Barbăneagră, 
M. Martin ş.a., ş.a.; 

- G. Andreescu a fost complice fidel al Gabrielei Adameşteanu în lunga 
campanie dusă de revista 22 împotriva Jurnalului meu I-II-III, editat de 
Nemira în 1997, iar la “Serata” lui I. Sava, din 1997, nu a rostit o silabă de 
protest când tovarăşa sa de viaţă şi de idei, Adameşteanu, gâfâit secondată de 
A. Cornea - a spus despre Jurnal că nu l-a citit (ca să nu i se tulbure... 
tulburatura...) - ceea ce nu a împiedecat-o deloc să-l condamne hotärît!- 
Jurnalul, de el este vorba, în continuare ; nu a mişcat în front nici în 
momentul în care Adameşteanu-Cornea, au avut neruşinarea de a “explica” 
telespectatorilor că Goma este vinovat de agresiunea palestinienilor împo- 
triva Monicăi Lovinescu! lar când I. Sava l-a întrebat ce crede despre 
Jurnalul lui Goma, G. Andreescu a răspuns - la obiect... - că Goma a 
suferit mult la viaţa lui şi că este un personaj dostoievskian...; 

- G. Andreescu m-a atacat în presă à propos de “antiameri-canism”; 

- G. Andreescu m-a atacat în presă, pentru “antisemitism”- în 
particular recunoscînd că nu citise textul vitejeşte combătut. 

Gabriel Andreescu regretă sincer că... îmi distrug fiinţa într-o bătălie în 
care, de astă dată, nu am dreptate. 

Dacă ar fi gândit-scris - de pildă: “bătălia [deşi detest termenul, ca şi 
“luptä”] pe care - şi de astă dată - o vei pierde” (eu, Goma), totul ar fi fost 
corect: gramatical, logic şi... drept-uman. Dar că voi pierde... Care bătălie? 
- acţiunea în care sunt angajaţi mii, zeci de mii de persoane? 

Dar admitind că am pornit la o “bătălie”, cea pe care o voi pierde - din 
care motiv o voi pierde?: fiindcă sunt slab?, fiindcă am fost trădat de toţi 
colegii-camarazii-tovarăşii mei şi am rămas singur-singurel? 

Ei bine, nu: G. Andreescu mă anunţă că pricina rezidă în faptul că... nu 
am dreptate. 

Dar asta este o contaminare lingvistico-logică! A luat-o de la Gabriela 
Adameşteanu, complicea sa vreme de un deceniu de convietuire. Ea se pome- 
nea anuntind: «Eu reprezint!» - atât, nu continua, pentru a lămuri ce anume 
reprezintă ea. lată-l şi pe fostul print consort gândind-sonorizînd eclipse 
socialiste adameştenice: «Nu ai dreptate!» - punct. 

Ca să putem continua discuţia, accept că nu voi fi avînd dreptate 
(punct!) “în mod obiectiv”, fiindcă eu apăr, subiectiv, partea mea de 
adevăr - daroare de ce nu am eu dreptate-punct? 

Fiindcă, după G. Andreescu, dreptate avea Liiceanu, filosoful-editor, 
ucenicul lui Noica - când trimitea la topit cartea mea de mărturii Culoarea 
curcubeului ; avea dreptate G. Adameşteanu, când se făcea părtaşă a nes- 
fârşitei fapte culturale a Liiceanului editor-topitor de carte, precum si a 
imensului fäfism (vine de la fatà) rostit-scris de Monica Lovinescu în 22, la 
sugestia sfetnicilor dumisale: Adameşteanu şi Liiceanu: “Îmi pare rău că 
l-am cunoscut pe Paul Goma” - și nu a încetat de a mai avea dreptate 
(el, G. Andreescu de astă dată) după ce, despärtindu-se de şefesa 22-lui, a 
comunicat pe calea presei că dânsa fusese totdeauna o denuntätoare. 

“A nu avea dreptate...” 

Aşadar acesta este motivul pentru care Gabriel Andreescu, industriaş al 
drepturilor omului îi ignoră alegru pe românii din Bucovina şi din Basarabia 
(ba a militat - pentru, şi a consimţit - la criminalul Tratat cu Ucraina): aceia 
nu aveau deloc dreptate când se plângeau de persecuțiile la care îi supuseseră 
fraţii ruşi o jumătate de secol; apoi verii primari ucraineni, de când deveni- 
seră independenţi, deci liberi să persecute ei pe alţii, să le interzică limba, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 434 


şcolile, cărţile, periodicele; de disprețul suveran-analfabet al istoricului Zoia 
Petre, cea care îi desemna pe românii din Basarabia şi din Bucovina: 
“românofoni”; 

Au dreptate - după Gabriel Andreescu - doar minoritarii din România, 
nu şi majoritarii; dreptate au numai ungurii, numai evreii (bietii ţigani: deşi 
minoritari, ei au fost, vor fi folosiţi, dar “dreptate” nu vor avea vreodată) - nu 
şi românii atunci când cer stabilirea şi recunoaşterea adevărului despre 
rolul evreilor în anul de cumplită ocupaţie sovietică a Basarabiei şi Bucovinei 
de Nord, începînd de la 28 iunie 1940; despre rolul ungurilor în Transilvania 
de Nord, ocupată de ei (nu de “fascisti”, nici de “horthysti”, ci de unguri) la 
1 septembrie 1940 - precum şi adevărul despre responsabilitatea 
românilor şi a ungurilor în persecutarea-masacrarea evreilor şi a ţiganilor. 

“Dreptate” şi “adevăr” nu se suprapun, nu sunt chiar acelaşi lucru - sti- 
mate Gabriel Andreescu, salariat (în curând pensionar) al Drepturilor omului 
(din România). 

Eu îmi imaginasem că “drepturile omului” sunt pentru toţi oamenii, nu 
doar pentru dulăi. Fiindcă oameni sunt (chiar) şi românii, nu doar 
ungurii; sunt oameni şi ne-evreii, orice-ar pretinde evreii - orice-ar crede 
Gabriel Andreescu. 

Sau poate mă înşel iar? Fiindcă nu am “dreptatea” invocată în mesaj? 
Sunt gata să dialoghez cu oricine ştie ce este un dialog; cu oricine este de 
bună credinţă; cu oricine care, înainte de a calomnia, de a anatemiza, de a 
antisemitiza, dovedeşte că se află în cunoştinţă de cauză - cu osebire în 
greaua-peste-poate operaţiune a citirii prealabile a textelor pe care le 
condamnă cu înverşunare - în cor şi în-mod-organizat. 

Altfel avem de a face cu un diktat, nu cu o dezbatere. 

Sănătate, Paul Goma 


Joi 10 februarie 2005 

Am dat peste un forum (“Amsterdam”, parcă) în care sunt, 
simultan... “un necunoscut” şi “un notoriu antisemit” - ba chiar 
şi “antimaghiar”!, sare o unguroaică (după semnătură) domici- 
hată în... Olanda - pseudonumită, ce-,i proastă să-şi divulge 
măcar numele de acum un an? Nu e proastă - e curajoasă, de după 
gard. Am observat două lucruri: 

Un turnător-şef, israelian, se mira-indigna (sub pseudonim, 
cum altfel!) că se difuzează un text antisemit, fascist de-al lui 
Goma - “deşi avem în țară (care ţară: România? Israel? Ambele- 
două?) sentinele, oameni de pază...” Aşa, carevasăzică: evreii de 
pretutindeni au “în ţară” sentinele, care semnalează cel mai 
mărunt “act antisemit” - unde semnalează? La Centrală! Şi 
unde-i Centrala? Ei unde! Pe-peste tot! 

Al doilea: fusese luat la prelucrat-criticat-demascat cineva 
(aceluia 1 se dădea numele adevărat, un român) care răspândise 
textul meu (vorba fiind de “Să învăţăm de la evrei...?”, însă fără 
a-i divulga titlul) şi se întreba(u) tovarăşii “conştienţi” ca de la o 
tribună a unei şedinţe de demascare cum de... acel Cutare a 
răspândit un text cu menţiunea: “CITESTE SI DA MAI DEPAR- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 435 


TE”. De parcă nu ei, bolşevicii evrei ne împuiaseră capul cu isto- 
ria-le glorioasă şi cu eroica rezistenţă, cea cu crâncena-ilegalitate 
şi cu manifestele-eroice. De mirare nu era “demascarea” evreilor 
- ci modul de a se apăra al “difuzorului”, goi-ul: aproape că plân- 
gea, explicînd, vinovat, că el o primise de la un văr al său de la 
Paris, în care are încredere, că el nu are nici o consideraţie pentru 
Goma - de care nici n-a auzit... 

lată cine suntem! Să spun că ne merităm... devenirea? Dar 
dacă este o stare naturală la noi, la daco-romanii? 


(...)Luni 14 februarie 2005 

Ieri, la Dresda, comemorarea a 60 ani de la bombardamentul 
Aliat. De astă dată se anunţă 35.000 de victime. Eu ştiam - şi 
ştiam din mai multe surse - că fuseseră mult mai multe. Ticăloşia 
stă altundeva: Propagitul (sau: Agitpropul) Universal a lansat 
întru bruiaj perdeaua de ceaţă şi de sulfură de carbon (cred că 
aceasta este substanţa conținută în grenadele-puturoase) a... 
“recuperării ceremoniei de către extrema dreaptă nazistă”. 

Astfel s-a vorbit mult mai puţin de crima englezilor şi a 
americanilor de la 13 februarie 1945 de a bombarda masiv un 
oraş, nu doar fără obiective militare, dar care găzduia (mai corect 
ar fi: “conţinea”) câteva zeci - dacă nu sute - de mii de refugiaţi 
din Est, alungaţi de ruşi); un oraş care până atunci nu fusese 
bombardat. Locuitorii credeau că Dresda este protejată de faima 
sa culturală, iar administratorii nu făcuseră nici un efort de a 
amenaja adăposturi antiaeriene - din aceeaşi pricină. Aşa că focul 
si para (nu doar bombe incendiare simple ci şi bombele cu 
napalm) căzute din cer i-au surprins pe oamenii aflaţi în oraş. 

Formatiile de extremă dreaptă, “neonazistele” germane au 
organizat manifestații - ca în fiecare an după căderea Zidului 
Berlinului - denuntind crima-împotriva-omenirii a Aliaților bom- 
bardînd civilii şi prin surprindere şi atât de masiv - şi cu napalm. 
Greseala lor (de strategie) a fost că pe banderole scria că bombar- 
damentele anglo-americane din februarie 1945 au provocat un 
holocaust. Termenul este grecesc, folosit pentru întâia oară de 
François Mauriac; adevărat, nu au folosit ebraicul shoah, însă 
cum holocaust a devenit de multă vreme proprietate a evreilor... 
Pe dată s-a organizat o contramanifestatie - (nu de dreapta, ci... 
de est!), remarcată de departe prin... steagurile roşii cu secera şi 
ciocanul! 

Această sfidare, neruşinare vizuală a fost dublată, întărită de 
una sonoră, difuzată prin presa audio: “opiniile unor istorici” - 
care, spre deosebire de opiniile altor istorici (aceia calificau actul 
de la 13 februarie 1945 ca o crimă împotriva omenirii, fiindcă 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 436 


fuseseră atacati civili cu mijloace barbare: napalm) susțin că 
Aliaţii au avut dreptate să bombardeze Dresda, atunci, pentru că 
Dresda-atunci “găzduia logistica nazistă a razboiului în Est”, iar 
Aliații “distrugînd logistica-nazistä a războiului în Est, au dat o 
mână de ajutor sovieticilor...” 

Nu mi-a mai ars de demascarea logicei criminale a 
explicationistilor. Fiindcă, egoist, interesat, mă gândeam la 
“Dresda” noastră, la Gara de Nord Bucureşti cu aproape un an 
mai devreme, în 4 aprile 1944, unde a pierit şi fratele mezin al 
tatei, Ignat Goma. Acolo nu era vorba, în capul de curcă beată al 
americanilor de vreo logistică-nazistă; nici măcar de strategie 
(petrolul), ci de aceeşi gândire primitivă, de sudoare a creerului 
potrivit căreia dacă-l baţi pe sclav, el se va răzvrăti împotriva 
stăpânului. Boy(s) au fost, boi au rămas. 

Un semn (mic-mic-mic): la ceremonia de ieri a asistat şi 
un reprezentant al Angliei (ambasador?, emisar?). Însă nici un 
american.(...) 

Joi 17 februarie 2005 

(...)G. Andreescu a publicat în Ziua... replica la articolul 

meu - cel... nepublicat, deşi demult trimis lui Roşca Stănescu. 
Fireşte, sunt antisemit, antisraelian, antiamerican. 

Numai ca a provocat un cor de indignări pe forum (desigur, 
anonime, însă de astă dată muuuult mai la obiect ca cel provocat 
de Plesitä, care se rătăcise, se destrămase, se topise... - vorbesc 
de forum, nu - din păcate - de Plesitä). 

Câteva mesaje (personale) indignate - acestea neanonime, 
dar până una-alta nici semnate şi date la gazetă... Aşteptăm 
provincia, vorba folclorului. 

NI s-a luat de pe grumaz(uri) povara teribilă. Am scăpat şi de 
data asta neexpulzati pentru neplata chiriei. Uf! 


Vineri 18 februarie 2005 

Am impresia (aproape certitudinea) ca s-a stins “incendiul” 
de ieri. Vorba românului-de-veacuri: «Tu să fu ăla...» 

Ieri, pe forum: deşi textul meu nu fusese publicat de Ziua; 
deşi nu fusese instalat pe internet... câţiva au reprodus scurte 
fragmente din el - probabil primiseră prin e-mail de la prieteni. 
Funcţionează “Piaţa Universităţii” şi “Procesul comunismului” 
administrat de Ioan Roşca din Canada, însă forumiştii - o profe- 
sie! - nu citesc ce scriu alții, nu ascultă ce spun alții, pentru ei 
“discuţia” a fost şi rămâne băgarea-în-vorbă, amestecarea în ceva 
de care nu au habar, sonorizarea propriului discurs (?) - conse- 
cinţă: provocare de... deviere, de diversiune, de tulburare; nu se 
mai discută (cât se discuta) despre “problema cutare”, ci... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 437 


despre orice altceva. Dar să caute ei site-ul cutare, întru... docu- 
mentare? Ei (pardon; “dânşii”) nu au timp, sunt extrem de 
ocupați cu pânda la ordinator, sărind din forum în forum, frenetic 
- nu conteaza ce “tratează”, vorba lui Brucan, contează că figu- 
rează şi el - sau dânsa, cu... pseudonumele şi cu analfabetismul 
care nu se poate ascunde. Urmărind cele două “dezbateri” care 
mă priveau: Plesitä şi “antisemitismul”, pot pentru ca să spun că 
îi cunosc pe dezbătători... Şi nutresc pentru majoritatea lor o 
adâncă compasiune. Bieţi oameni, biete femei, esuati în 
Occident şi care nu se deosebesc întru nimic de fraţii lor rămaşi 
în România. Tot aşa, tot aşa. Cauza nivelului extrem de scăzut 
de informare, de instrucţie, de... “capacitate” a fiecăruia şade 
în... anonimat. Pseudonumele sub care “se esprimă” îi scuteşte 
de rigoare, de disciplină, chiar de minima onestitate. “Forumiştii” 
se cunosc între ei - după pseudonim, desigur, s-au creat chiar 
simpatii-antipatii... Însă dacă lucrează în anonimat, anonimi au 
să rămână. Declinarea numelui - ceea ce se numeşte: “prezen- 
tare”: «Numele meu este Ion Ionescu» - obligă la rigoare, respon- 
sabilitate, la seriozitate; or, ascunşi în tufişul ne-numelui oamenii 
aceştia, fără a-şi da seama, continuă a se comporta ca nişte 
informatori ordinari, pârâcioşi - dar să nu se ştie. Chiar cei care 
nu practicaseră această ruşinoasă “activitate” - să zicem: prin 
vârstă - nu pot scăpa de determinare. Nici de... gene. 
De-responsabilizaţi o viaţă întreagă de comunism, ne-res- 
ponsabili vor rămâne cât vor mai trăi şi vor practica anonimatul. 


Sâmbătă 19 februarie 2005 
Deşi des-povărat (şi, Doamne, ce şi câte poveri! - toate mate- 
riale), nu am putut să dorm odihnitor. Mai notam cu alt prilej - 
dar cu aceeaşi cauză: chiria, ameninţarea expulzării din locuinţă): 
chiar dacă... în cele din urmă se rezolvă problema, nu se pot 
şterge şi brazdele adânci din carnea inimii (sediul minţii, nu?). În 
somn sunt pândit de trezie: «Când am să ies din sânul cald, ocro- 
titor al somnului, am să cad în apa îngheţată a realităţii: refugiu, 
internat, foame, închisoare, deportare, declasificare - iar mai 
încoace: exil, nepublicare, ostilitatea cvasigenerală...» Consta- 
tarea că... de astă dată nu este ca de obicei, că măcar de astă dată 
a fost eliminată (pentru cât timp?) una din săbiile lui Da Mocles 
(citat din culturalul Paler - Săraru îi zice: Da Mucles!), este bucu- 
rie pe moment. Dar a intrat adânc în carne, în obisnuintä scepti- 
cismul; neîncrederea - «Bine-bine, acum - dar mâine...?» 
Recentele acuzaţii de “antisemitism” din partea haitei de 
orfani-ai-luptei-cu-limba (parafrază după Schlesak) nu mă lasă 
deloc indiferent, aşa cum încerc - şi chiar reuşesc ! - să dau 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 438 


impresia. 

Fiindcă “Antisemit!” a căpătat statut de insultă. Insultă- 
acuzaţie. Acuzatie, nu doar din-sală, nici de-la-prezidiu, în 
şedinţele de demascare bolşevică, ci acuzatie-de-la-tribuna-pro- 
curorului, ascultată cu toate cinci urechile de judecător - deci: 
de condamnare. 

Am mai scris, repet: eu am un statut de privilegiat: sunt un 
goi - deci considerat duşman-natural al evreului, însă vai şi-amar 
de “trădători”, de “evrei renegati”! Şi nu sunt puţini aceştia, eu aş 
putea umple o pagină cu numele evreilor normali. - începînd cu 
cei din Franţa: Rony Brauman, Daniel Lindberg, Pierre Hasner, 
compatriotul nostru; din America: Norman B. Finkelstein (a nu fi 
confundat cu Finkielkraut, filozoful de la Paris devenit, de la 
Intifada, un prostalău oarecare)... Însă aşa cum, de pildă, în 
Franţa interbelică circula recomandarea: «Păziţi-vă buzunarele, 
au sosit românii!» (sub formă de banc-prost mi-a servit-o dentis- 
tul meu, evreu) şi degeaba majoritatea aritmetică a românilor nu 
era alcătuită din hoţi, nici majoritatea evreilor nu este alcătuită 
din 1sterici, mincinoşi, escroci, persoane fără pic de morală 
(creştină, adevărat...). 

Discut frecvent cu Ana şi cu Filip despre “asta”. Refacem 
traseul “dezbaterii în familie” care durează de... treizeci de ani. 

Incepînd cu... începutul: Ana şi cu mine am început a ne 
cultiva-frecventa, la facultate (din octombrie 1965), din simplul 
motiv al... potrivirii. Între noi nu a fost iubirea fulgerătoare, 
dealtfel a trecut un an şi jumătate până să ne cunoaştem 
adamevic. Aflat între atâtea fete, la Filologie, am cunoscut şi alte 
opţiuni, însă nu m-am oprit la niciuna, chiar dacă începeam cu... 
concluzia. Ana îmi era prietena, camarada - căreia îi împărtăşeam 
o parte din “aventuri” (preludiile lor petrecute sub nasul ei) şi mai 
ales, mai ales: pe ea o interesau “poveştile cu puscäria”, o 
interesa ce scriu, o interesa ce am de gând să scriu. Fatal, făceam 
comparații, operam o selecție: fetele cu care mă avusesem bine 
cronologic înainte ei nu erau interesate de “poveştile” mele, 
oralizate; nici de poveştile aşternute pe hârtie. Fetele acelea erau 
prospetele, frumuşele, căldicele, desteptätele, unele avea umor... 
Dar ce să fac: eram un egoist, voiam ca femeia mea să se inte- 
reseze de “poveştile” mele. La urma urmei, în relaţiile cu Ana mă 
multumeam (în fine...) cu statutul meu de castitate, fiindcă 
celelălalt, normalul, continua normal, în paralel - cu ştiinţa, nu cu 
încuviințarea Anei. 

Vin la subiect: Îmi plăcea-cu-Ana. Îmi plăcea cu Ana pur-şi- 
simplu; fără... dosar de cadre. Că ea era evreică? Dacă voi spune 
că timp de vreo doi ani nu am căpătat această “informaţie”, voi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 439 


rosti un adevăr, dar la ce slujeşte acest adevăr? Ca să trec mai 
departe, să spun că... tocmai, pentru că era evreică, mă simţeam 
bine cu ea? Prostie! Mai apoi, unii dintre bunii-prieteni îmi 
reproşau “cuplarea” (ce cuvânt!) motivată, ziceau ei, de “avanta- 
jele materiale” ale familiei sale. Ei, uite, eu nu băgasem de seamă 
avantajele: colega - mai apoi amanta mea - umbla îmbrăcată- 
încălţată mult mai modest decât altele, neevreice; şi pentru ea o 
pereche de ciorapi de nylon agätati într-un colţ de bancă devenea 
o tragedie; nu avea bursă - probabil din pricina veniturilor tatălui 
său care depăşeau plafonul - primea de la el o sumă de bani 
echivalentă cu bursa mea. Or, înainte de a trăi împreună, de cum 
am avut cämäruta de la anticarul Sterescu, ne-am gospodärit 
astfel: în zilele de sărbătoare ne cumpăram bonuri la o cantină- 
restaurant din apropiere, în rest, mâncam din jurnal, la mine. Mă 
simţeam foarte bine aşa, uitam (?) complexul babacului (eram, 
sunt) cu unsprezece ani mai în vârstă şi aveam părul alb. 

După o vreme, am fost invitat la masă, la bunicii ei paterni: 
se vede că Ana le vorbise de-bine despre mine, nu doar în 
general, ci în special (că făcusem puşcărie, apoi că avusesem 
domiciliu obligatoriu). Ne-am dus pe Mihai Bravu, într-un bloc 
uriaş, cu o mulțime de scări şi etaje... Bătrânii ne-au primit 
normal, de parcă acea duminică nu ar fi fost prima... Nu mai ţin 
minte ce am avut în farfurie, fiindcă am vorbit, am tot vorbit - la 
îndemnul lor - despre refugiu, despre închisoare, despre Bărăgan. 
La plecare Ana a primit câteva pachete, cărora eu le-am zis, ca un 
puşcăriaş ce eram: “hrană rece pe trei zile”. 

Am mai fost duminicile, la masă, pe Mihai Bravu. Mergeam 
- cu plăcere (şi cu interes... alimentar, mărturisesc, dar mai 
mărturisesc: pe bătrânul Elman l-am pus într-o carte - şi dacă în 
două?, în Uşa..., în În Cerc), la bunicii prietenei (apoi ai soției) 
mele. Să mă fi gândit că acei oameni sunt evrei? Da, desigur - aşa 
cum mă gândeam că părinţii prietenului şi protectorului meu Belá 
din Buia sunt unguri, că părinţii fetelor mele dragi, fucele lui 
Heinrich sunt saşi, că mama colegului meu Sarkis Cegherganian 
din Făgăraş, era armeancă... ; 

Să mă fi gândit în august 1968 că mă însor cu o evreică? Da, 
mă gândisem - ei şi? Mă însuram cu Ana, nu cu “etnia” sa - 
punct. Să mă fi gândit un an mai târziu, când Ana a fost nevoită 
să... renunţe la copil (şi s-a dovedit: erau/ar fi fost două fete), că 
sunt tată de fete evreice? Dar în 1975, când s-a născut Filip: că 
devenisem tată de copil evreu? Calomniatorii mei goi (Mihai 
Rädulescu-Mielusel, Derdena...), denunţă “interesul lui Goma de 
a intra într-o familie de evrei, ca să fie protejat, să nu 1 se 
întâmple nimic din partea Securităţii”. Macedoneanul şi pâclosul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 440 


legionar Derdena gândeşte ca un bou, ca un evreu cretin care mă 
acuză de “antisemitism”: emite sunete, scuipă acuzaţii, fără a se 
obosi să argumenteze - cu citate - afirmaţiile. 

Adevărat: tatăl Anei, prin relaţiile sale administrativo-medi- 
cale (în special prin doctorita Mureşan) a reuşit performanţa de a 
o interna pe mama într-un cămin-spital din Domnesti, apoi după 
un an, în Bucureşti - ca să nu putrezească singură în Vad-Făgăraş 
(vezi Gardă inversă). Adevărat: tatăl Anei ne-a ajutat regulat, cu 
bani, mai ales după naşterea lui Filip, când nu mai aveam slujbă, 
nu mi se publicau cărțile în România. Dar că... m-ar fi protejat 
familia soției mele de Bratul Lung al Revoluţiei? Din contra - ca 
să spun aşa: şi socru-meu şi soră-sa - “securista”, cum îi zicea 
Adameşteanu, după doi ani în care fusese prietenă (şi profitoare: 
primise gratuit ore de engleză, de franceză, de nescobit în nas) - 
au fost pedepsiţi... din cauza mea: fiindcă nu mă renegaseră, 
fiindcă nu mă sfătuiseră - nici vorbă să mă oblige... să-mi bag 
mintile-n cap. Au fost ei retrogradati, pensionati înainte de 
termen, iar de la “Ştefan Gheorghiu”, unde preda engleza, 
“securista” a fost dată afară - cu ură - de către directorul de 
atunci, Mihail Răutu, Mişa Oigenstein, tatăl lui Andrei Oişteanu. 

“Antisemit” - eu? Bine, sunt şi anti-iudeu - aşa cum sunt, de 
mai demult: antirus ; şi negreşit: antiromân. 

“Bibliografia” stă dovadă. 

Încă o dată: îi compătimesc pe acei evrei - täcuti - în 
numele cărora zbiară, acuză, proferă minciuni, cer “aplicarea 
Ordonanţei” (citeşte: arestarea, condamnarea), impun “taxa pe 
cadavre”, isterici ca R. Ioanid, Shafir, Oişteanu, Ancel, 
A. Florian, Braham, Wiesel. 


Duminică 20 februarie 2005 

M-am culcat târziu - pentru mine (12,30 după miezul nopţii), 
m-am trezit - am fost trezit de zgomote pe stradă - pe la 4 şi ceva, 
acum (ora 8,20) sunt fleaşcă. Sper să dorm puţin după ce voi 
cumpăra pâine, apă, lapte, de la magazinul de la parterul imobi- 
lului nostru. 

Nu cred că va ieşi ceva bun din “colocviu” : la GDS, la 
revista 22, Bratul Armat al Coaliţiei anti-Goma începînd din 
1992-93. Cine să participe la dezbaterea despre “Plesitä-Goma”: 
Adameşteanca? G. Andreescu? Oişteanu? Andrei Cornea? Dan 
Pavel? Zoia Petre? Dacă va avea loc, se va preface... ca procese- 
le în care erau judecaţi comuniştii în folclorul dinainte de 1989: 
vor deveni... acuzatori (ai lui Goma, se înţelege!). 

Noroc ca sunt protejat de bătăturile atacurilor precedente. 

Ce-oi fi vrind: să se declare solidari cu mine? Ei se 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 441 


indigneazä de cele proferate de un Plesitä la televizor - dar 
doamne fereşte nu ar rosti-scrie numele... subiectului logic 
(şi pătimitor): Goma. Aşa au făcut acum zece zile I. Vianu, Matei 
Călinescu, când au mimat solidaritatea... dar nu cu Goma... 
Aşa vor face, tot ei sau alţii, avînd coloana vertebrală din acelaşi 
material: cauciuc autentic... 

Mi-a ajuns la urechi regretul unui “confrate”: 

«Ce păcat că şi în asta s-a băgat Goma! Eu cu drag m-aş fi 
solidarizat cu oricare victimă a lui Pleşiţă - dar nu cu Goma!» 

Ei da: Plesitä pe Goma îl bătuse (şi pe Negoiţescu, dar acela 
murise), nu pe el, nesolidarnicul; apoi Goma, ca un neromân 
autentic, spusese în gura mare, scrisese, din noiembrie 1977, la 
Paris - ce îi făcuse Securitatea şi al ei Pleşiţă... 

“Regretul confratelui” (Marie-France Ionescu - pe când era 
ea jună şi avea umor, ar fi zis: “Rugăciunea unui dac”, vizîndu-l 
pe legendarul curagios anticomunist Gelu Ionescu...) sună în 
tradiţia românească: atunci, în primăvara lui 1977 Geo Bogza 
refuzase să semneze Apelul nostru pentru că... îl initiase 
Goma... - «Cine-i Goma ăsta?» 


Vineri 25 februarie 2005 

Ieri a avut loc “colocviul” cu pricina. Cel mai bun: Stănescu. 
Mi-au scris câte ceva: el, Niculiţă, Loredana. M. Sipos nici până 
azi nu a dat semn de viaţă. Niculiţă mi-a scris că a dat şi de Anca 
Haţiegan acolo. Locuiază la Adameşteanu: a recuperat-o “titu- 
lara”. Unde să locuieze o biatä postulantă din provincie? La 
Niculitä, ca data trecută? Dar Niculitä este nepotul lui Goma, iar 
Anca Hatiegan, ardeleancă legitimistă se adăposteşte la umbra 
legitimei - şi legitimatoarei Adameşteanu (legendara «Păi eu 
reprezint!»), nu se mai atinge de ciumati ca mine. 

Am re-luat legătura cu Daniela Di Sora. După ce se rezolvă 
cu Julliard chestiunea drepturilor de autor, îi trimit lui Cugno un 
print Arta Refugii şi unul cu Astra - la cererea expresă a sa. 

Minune mare: ieri Ziua a publicat “Să învăţăm de la evrei” 
şi “Răspuns lui Andreescu”. Şi încă un text de Andreescu - cu o 
schimbare de ton observabilă de toţi forumiştii. lar azi acelaşi 
Andreescu îşi republică un articol din 1997 (?), în care sursa de 
inspirație este... Bianca Marcu. Ieri crezusem că e un abil... 
oportunist. Azi, după ce şi-a publicat compunerea cu Bianca sunt 
convins că G.A. este un cretin. 


forum: 

De la: toma din CA (... Oyahoo.ca) 
Data: 2005-02-25 17:56:35 , IP: 57.250.252...Tinltla articolului lui Goma nu sunt 
numai evreiiAdevarata tinta este actuala 'ntelectualitate ' romaneasca ( Liiceanu , 
Plesu etc..) care au trecut de partea diavolului rosu . De e nu l-au publicat pe Goma 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 442 


inca din '90 si au preferat sa dea cartile la retopit.(...) Ceea ce vrea sa va spuna Goma 
e foarte simplu : Actualele virfuri ale intelectualitatii din Romania sunt "dinozaurii 
comunisti” ( unii au pozat drep dizidenti) care dupa '90 au semnat pactul cu diavolul, 
numai pt a cistiga niste privilegii perso-nale. Ca rezultat in loc sa avem o societate 
sanatoasa , au produs un cancer generalizat ; ei insisi sunt cancerul, iar Goma le dez- 
valuie adevarata fata , lucru care ii supara. Evreii sunt prinsi la mijloc datorita 
conjuncturii , ar cam trebui sa se intrebe cine le sint liderii de opinie si sa incerce sa 
dialogul ( dupa 50 de ani lumea s-a schimbat radical plus citeva generatii). 


De la: Bruno din Iasi (...(Qyahoo.com) 

Data: 2005-02-25 18:29:00 , IP: 82.79.129...Re: Tinltla articolului lui Goma nu 
sunt numai evreii ... lol Asta ai inteles tu? hmmm .. interesant Totusi eu cred ca ade- 
varata tinta a lui Paul Goma este adevarul despre poporul roman si istoria sa. Nu are 
legatura nici cu evreii - ei s'au simtit cumva atinsi in imaginea lor de victime si nu 
accepta ca au fost si calai ... unii dintre ei -, nici cu 'telectualitatea romaneasca ... 
Goma ii scutura pe acestia pentru ca nu au fost alaturi de el in acest demers. Parerea 
mea.Evreii sunt prinsi la mijloc datorita conjuncturii , ar cam trebui sa se intrebe cine 
le sint liderii de opinie si sa incerce sa dialogul ( dupa 50 de ani lumea s-a schimbat 
radical --> plus citeva generatii). 


I-am arătat şi Anei, capturate de pe internet, intervenţiile 
forumistilor à propos de textele mele - pe care le cunoştea (cum 
să nu le cunoască?) şi de atacurile lui Oişteanu, G. Andreescu, 
D. Pavel. A cerut “pentru re-temeinică re-informare” - citat din 
ea însăşi - fragment de conferinţă a lui M. Shafir din 2003-12-21: 

(...) 

Să nu aibă habar acum M. Shafir nici că atunci (între 1945- 
1965), acolo (Timişoara, Republica Populară Română), dacă 
unui român îi scăpa: «Tigane (bozgore, jidane)...» înfunda 
puscäria pe loc, condamnat pentru “ură de rasă”? El pretinde că, 
la acea vârstă (8 ani), nu putea “să fie conştient de ridicolul 
situației” - de acord. Dar la 50-60 de ani, când conferentia, la Tel 
Aviv?: era conştient de propria-i insensibilitate (în româneşte ter- 
menul e mult mai adecvat: nesimţire), fiindcă “situatia” inocent 
zugrăvită de el era, nu ridicolă, ci tragică - adevărat, numai pentru 
români, nu şi pentru unguri, nu şi pentru evrei. Ridicolă (până la 
grotesc) era - atunci - bunica lui M. Shafir: deşi evreică-budapes- 
tană trăitoare la Timişoara, ea cunoştea foarte bine realitatea din 
Vechiul Regat dinainte de 23 august 1944: când spuneai: “ungu- 
roaică”, spuneai: servitoare. O deosebire tot era: după instalarea 
comunismului, o servitoare româncă mult mai rar ajungea direc- 
toare de fabrică sau de spital - dar o servitoare unguroaică: tot- 
deauna; chiar ministru-adjunct... Pornind de la Shafir, am discu- 
tat îndenoi, despre “înde-ai noştri”. 

Ana era furioasă până la plâns pe “prostia evreilor holocaus- 
tologi”: zicea că, ascultîndu-le, citindu-le argumentele, eşti obli- 
gat să conchizi că agitaţii-agitatori Oişteanu, Shafir, Braham, Al. 
Florian sunt nişte dobitoci; că R. Ioanid, Ancel, Lya Benjamin 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 443 


(participanţi la emisiunea TVR 2 din 16 februarie, despre 
numărul evreilor care, după 28 iunie 1940 trecuseră Prutul în 
Basarabia şi Bucovina sovietizate care pretindeau - R. Ioanid: 
«Câteva mii»; Ancel: «Între 20 şi 40.000» - pentru ca, după ce un 
istoric de la Chişinău a anunţat: «Din sursă NKVD: 150.000», să 
păstreze tăcerea, cu o seninătate care ar fi putut fi luată drept 
înţelepciune milenară, dacă nu ar fi fost aceeaşi milenară 
aroganță în nesimţire - dacă ar fi sonorizat gândurile s-ar fi auzit: 
“Şi ce dacă nu-i adevărat ce am afirmat adineauri? Dacă mă acuzi 
de minciună, pe mine, evreu, eu te condamn, goi-ule, la moarte, 
în numele Holocaustului, lhpindu-ţi eticheta: «antisemit!»”) sunt 
ticăloşi nerusinati. 

Ce li s-a întâmplat?, se întreba ea, cu ciudă, cu deznădejde. 
De când această prostire fulgerătoare: nu cumva tot de la 
Intifada? - avem exemple din Franţa (Finkielkraut, A. Adler, 
Kouchner, Tarnero, Taguieff, Halter, B.-H. Lévy...) care, de 
atunci gândesc, fie cu picioarele, fie cu mitraliera «Antisemi- 
tule!», trăgînd şi în evreii normali: Rony Brauman, Norman G. 
Finkelstein, Esther Benbassa, Pierre Hassner, chiar în Jean 
Daniel! Judecîndu-i după “nivelul discuţiilor”, evreii francezi 
i-au ajuns, ba chiar sunt în curs de a-i depăşi pe români. 

Ar fi fost normal (şi de dorit...) ca în acest stadiu al dialogu- 
lui de familie, eu, ca reprezentant al “ai noştri” -lor români, să mă 
arăt a fi de acord cu zisele Anei despre “ai-noştri -i evrei. 

Comod - însă neadevărat. Pentru că noi doi nu suntem: un 
ne-evreu şi o evreică, ci două persoane născute în România, avînd 
aceeaşi limbă maternă: româna şi pe care de totdeauna i-a inte- 
resat soarta concetätenilor, chiar dacă au fost destule momente în 
care ai noştri concetäteni (şi “de altă concetätenie”) ne-au 
respins, s-au lepădat de noi, ba ne-au blestemat, considerîndu-ne 
trădători - de ţară, de neam, de comunitate, de limbă, de litera- 
tură-curată-cu-voie-de-la-Securitate...; pentru că noi doi, femeie 
şi bărbat, de patruzeci de ani suntem împreună, nu ne-a divorţat 
nici Securitatea, nici Ceauşescu, nici grupurile de prieteni, nici 
comunitățile noastre; pentru că noi doi am ales să rămânem 
eterni “licentiati în liceu”, decât să plătim cu argintii trădării 
favoarea unei vieţi “normale”: diplomă, carieră, apartament, cărţi 
publicate - de ce nu: chiar premii pentru “opera omnia” - ca 
Paleologu, ca Doinaş (dar nu ca Ion Caraion) - într-o lume anor- 
mală şi anormalizatoare de aristocraţi-ai-minţii-turnători. 

Am încheiat lauda-de-sine (incepînd cu lauda-de-mine), pot 
trece mai departe: 

Am început a explica - ceea ce Ana ştia, doar ce discutăm 
noi, toată vremea? - că “problema” trebuie altfel pusă. Cum 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 444 


anume? Normal; pe-picioare, nu în-cap, ca o piramidă sprijinită 
pe vârf: 

În acest dialog - necesar, dar inexistent (deocamdată, sper) 
românii-mei, în comparaţie cu evreii-mei, sunt mult mai putin 
informaţi (în sensul strict al faptelor istorice) în plus timorati, 
chiar grav traumatizati de jumătatea de secol de comunism-tero- 
rism exercitat mai ales prin uneltele ruşilor: evreu-lor, cei din a 
treia categorie (deşi o creatură strâmbă ca Al. Florian este în stare 
să susţină ca iubitul tată al său, Radu Florian nu era nici profesor 
de marxism-stalinism, nici comunist fanatico-isteric, nici... 
evreu!). După prestatiilor în presa scrisă (şi pe internet), poţi să 
oftezi şi să zici, cu lehamite: «Domnule, dar proşti mai sunt 
românii-mel...» Pe când cu evreii (noştri, doar sunt tată-de-copil- 
evreu, nu?) lucrurile stau... din contra. 

Dacă despre români poţi spune că prostiile debitate se 
explică prin neinformare, prin nelectură, deci prin ignoranță, 
despre evrei eşti obligat să spui: 

“Prostiile” lor nu vin din ignoranță, din neinformare, ci din 
practicarea de veacuri a minciunii etnice, din neadevărurile 
folosite nonsalant, fără a roşi măcar de formă (ca R. Ioanid, 
Ancel, în acea emisiune TV, cu evreii optind în iunie 1940 
pentru Raiul Sovietic, chestie... statistică, în care se pretind 
specializaţi! ), ca armă de apărare, în mod conştient şi milităreşte 
organizat; din disciplină comunitară. 

Însăşi Hannah Arendt admitea că evreul persecutat, hăituit, 
alungat, martirizat a fost obligat de împrejurări să facă oarecari 
concesii de la morală. De aceea, pentru ei Cele Zece Porunci sunt 
ca şi Democraţia pentru greci: “Să le respecte altii!”. Adică 
ne-evreii. l-am spus: “minciuna etnică” - ce-au să-mi facă 
vânătorii de antisemiti pentru această modestă constatare! Că nu 
toţi o practică - dar bineînţeles! Însă pun o întrebare de bun simţ: 

Cum, de unde să aflu eu, un goi că evreii X, Y, Z (să zicem: 
90% din comunitatea iudaică) nu practică minciuna-etnică? Dacă 
X, Y, Z -până la împlinirea celor 90%, nu s-au exprimat, ca să 
constat - eu, goi-iul - că mint neruşinat doar “unii evrei”: Wiesel, 
Braham, Ancel, R. Ioanid, M. Carp, Lya Benjamin, Shafir, R. şi 
Al. Florian, Volovici, Oişteanu, N. Manea, Isaac Chiva, Lilly 
Marcou, Ed. Reichmann, Alain Paruit, Andrei Cornea...- s1 încă 
vreo... - ca în statisticele furnizate de R. Ioanid, Ancel, în emi- 
siunea despre evreii care trecuseră Prutul în Basarabia-Bucovina 
ocupate, în iunie 1940...? 

Sunt obligat să-i iau în seamă doar pe cei pe care i-am auzit 
(fiindcă au zbierat); pe cei pe care i-am citit - fiindcă au colonizat 
militarmente, fără nici o opoziție presa scrisă, vorbită, televiziu- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 445 


nea, forumurile de pe internet, pe cei care nu încetează cu incri- 
minările, cu insultele, cu amenințările («Ordonanta!, 
Ordonanţa!» - tovaräsul Tesu de la Munca este doar Teşu-de-la- 
Munca, nu-l poate înlocui pe tovarăşul Wiesel de la Centrala 
Holocaustului Recuperatornik). 

Participanţii la forumurile provocate de textele publicate în 
Ziua: (cu două-trei excepţii dintre români: Portocală, Culcer, 
Varlam), folosesc “pseudonime”, materie în care evreii sunt cam- 
pioni: pseudonime adevărate (de scriitori, artişti), nume români- 
zate grosolan, doar din coada -eanu, încât abia astfel atrag atenţia 
asupra lor: Rozeanu, Mălineanu, Deleanu, Arginteanu, Aureanu, 
Oişteanu, Crohmăl-niceanu, Etcetereanu... Pe internet sunt folo- 
site prescurtäri, diminutivări ale... pseudonimelor, dar sunt väditi 
“semnatarii” evrei, o dată prin nume... ultraneaose: “lonion”, 
“Moş Grigore”, apoi din înseşi mesajele (“Roy”, “Paul din 
Ohio”, “Geo 111” alias “Marc”, “b.d.”: cu toţii, ca la o comandă 
(nu râdeţi, tovarăşi, există un comandament!), inundă forumul cu 
fleacuri diversioniste, cu “fitile” deviaţioniste (aici în sensul că 
fac să devieze discuţia de la temă la... orice altceva, dar s-o 
abată), cu statistici - fireşte, din bogata literatură a Holocaustului, 
cu re-postări ale... propriilor mesaje (ca să ocupe şi spaţiu şi timp 
ŞI să-l scoaţă din fire pe ne-evrei - iar când se enervează (li se 
întâmplă şi lor, în ciuda consemnului de la Centrală de a-şi păstra 
calmul, de a nu-şi pierde controlul - ca românii...), cu insulte: 
“fascist”, “antisemit”, “ignorant” - ori de-a dreptul: “prost”. Fie 
vorba între noi: românii nu se lasă mai prejos în materie de 
lălăială, de băgare în vorbă fără a şti ce se discută şi mai ales 
insulte - chiar înjurături de mamă. Şi de, vai: anonimat. 

Există însă o deosebire de “motor” al insultelor: 

În timp ce românii - mai stângaci, mai neîndemânatici în 
exprimare - reproşează evreilor fapte din trecutul apropiat, nere- 
cunoscute de vinovaţi, evreii se prefac a nu şti că românii impli- 
cati în faptele-rele fuseseră judecaţi, condamnaţi, executati în 
urmă cu jumătate de secol; redezgroapă faptele-rele ale români- 
lor, le rebotează: “Holocaust” şi cer despăgubiri. Motorul discur- 
sului holocaustologilor fiind : acuzatia-condamnare: «Antise- 
mit!», ameninţarea cu “un proces”, «Ordonanţa, Ordonanta»!, 
proferate cu aceeşi motivaţie intelectualo-morală (sic) ca ultimul 
securist analfabet şi caraliu troglodit. 

Dar mai ales: ura. 

Dacă vreun evreu are să conteste (sau “nuanteze”) afirmaţia 
mea, îl invit să-şi rememoreze cuvintele - articulate - ale lui 
Wiesel: «Românii au ucis, au ucis, au ucis!» 

Apoi să încerce să-şi aducă aminte două “amănunte”: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 446 


1) Despre care ucidere (din partea românilor) vorbea el: cea 
a evreilor din Transilvania de Nord? Dar adevărul-adevărat este 
contrariul a ceea ce delirează falsificatorul istoriei şi al statistice- 
lor: nu românii i-au deportat la Auschwitz pe evrei - ci ungurii, în 
aprilie 1944; şi nu “fasciştii”, nu “horthyştii” - ci ungurii; 

2) Când anume a aflat Wiesel că “Românii au ucis, au ucis, 
au ucis!»?: - imediat după ce supraviețuitorii Auschwitzului au 
redevenit liberi - în 1945? După ce şi-au mai venit în fire - în 
1945-46, când în România ocupată de ruşi erau judecați românii 
care - erau acuzaţi că uciseseră evrei - la laşi, în Transnistria? 

Aş spune: «Las întrebarea deschisă...» - dar de la cine să 
sper un răspuns calm, ne-isteric, ne-scăldat în ură: de la fui 
călăilor noştri - Oişteanu, R. Ioanid? Sau poate de la eternii 
tovarăşi komisari deveniți socotitori de morţi (când morţii le sunt 
convenabili, altfel, ba) Braham, Ancel? 


Marti 1 martie 2005 

Am dat peste un text de D. Vighi în Cotidianul de azi. 
Citindu-l, am văzut o falcă fălcăind lemneste, ca la caprele de 
Anul Nou, am auzit o päreche de genunchi ciocnindu-se între ei 
- de frică. Frică, de ce? Asta-i bună! De frica-la-român! 

Acum câteva zile participase şi D. Vighi la demna, bätoasa, 
nemaipomenita-pe-meleaguri indignarisealä a intelectualităţii 
româneşti cotidiene faţă cu insolenta laudelor de sine televizuali- 
zate plesitative. Domnia Sa Vighi îndemna să se treacă peste 
insultele lui Goma la adresa breslei şi să se solidarizeze (imper- 
sonalul îi aparține) întru condamnarea bestiei de securist. 

Între timp... Cât de între-timp: o zi întreagă?, chiar două? 

Cine ştie ce 1 se va fi întâmplat bietului Vighi, persoană 
onorabilă, bine-crescută, informată, dar uşor băgabilă-n boale - 
după acea luare-de-atitudine: va fi fost urecheat de filoholocaus- 
tolologii locali de care-i plin şi Bănatul (ce să mai vorbim de 
Ghermania, mătuşa-i gheneroasă!, în fapt Matria Europei 
Centrale cu capitala la Timişoara, proconsul fiind Totok) pentru 
că “se solidarizase cu un antisemit”. Din două cuvinte l-au 
convins că a greşit grav, solidarizîndu-se cu Goma, deci imediat 
să dea o declaraţie de desolidarizare cu... “plângerea penală îm- 
potriva lui Pleşiţă” - ce, aceea-i plângere? Din contra - au încheiat 
holocaustologii - e un act profund fascisto-antonesciano-legiona- 
ro-antisemit! Vighi a ciocnit călcâiele. Şi a executat ordinul. 

Negru-n ceru’ “urului fiind, bănuiesc, nu o critică urmată, 
dinspre tovarăşii noştri holocaustologi, de o condamnare în faţa 
gazetei de perete pionierească, ci... mai grav: o autocritică în 
gând însoţită de o autourecheală la closet - cum anume? Uite 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 447 


cum: te apuci, cu mâinile-n cruce, de urechile proprii, te scuturi 
cât să te sperii singur şi să ţipi din inimă (în fine, din vintre), cu 
glas de fetiţă: «Ce-am făcuuut?! Cum de m-am băgat în troaca lui 
Goma, de să mă mănânce şi pe mine...?- ştim noi cine, că nici în 
gând nu le pot zice pe nume...». 

Rezultatul autocriticii-luării-angajamentului la gazeta de 
perete: 


“Nu imi e la indemina sa particip la daraverile astea in care numaram 
mortii si vinovatiile. Adica, ai caror morti sint mai multi, ai astora cu 
Holocaustul sau ai alora cu Gulagul”. 


Nu îi e la îndemână; “daraverile în care numărăm morţii şi 
vinovăţiile”... Autobăgat în boale, D. Vighi o ia, negândit, peste 
arătură: care daraveli, omule?, care numărare, intelectualule? 
Nicăiri în textele mele nu fuseseră numărați morţii, ba în 
Săptămâna Roşie condamnam practicarea acestei contabilitäti- 
a-cadavrelor în care excelează sperietorile de serviciu, holocaus- 
tologii: R. Ioanid, Ancel şi afirmam că victimele se numără de la 
l, nu de la 101; nici de la 1001. Numai că şi el, D. Vighi face 
parte dintre intelectualii români cotidiani de tipul: Oişteanu- 
Andreescu-A dameşteanu-Shafir-Dan Pavel-Al. Florian-Laszlo - 
cu osebire a cărturarilor care au oroare de textele care se cer a fi 
citite înainte de a fi vajnic condamnate; din categoria oamenilor- 
de-litere care nu frecventează cartea, altfel vitejeşte combătută - 
într-un cuvânt: “telectuali din tagma ne-cititorilor. 


“Am luat atitudine fata de satisfactia manifestata public de generalul de 
securitate Nicolae Plesita in legatura cu bataia pe care i-a administrat-o lui 
Paul Goma in anii saptezeci. Am cerut in interventia aceea a mea sa trecem 
peste inconfortul unor pozitii transante ale celebrului disident si sa ne alatu- 
ram unui Proces al Comunismului. Marturisesc ca nu am urmarit discutiile cu 
evreitatea si problemele ei, asa cum le practica marele nostru disident. Am 
citit acum in Ziua; si, in ton cu asprimea minioasa a articolului, imi da ghes 
sa zic tot abrupt: mai sa fie! Nu imi e la indemina sa particip la daraverile 
astea in care numaram mortii si vinovatiile. Adica al cui purcoi de morti e mai 
dihai: al astora cu Holocaustul sau al alora cu Gulagul. In meciul asta de cio- 
clii chiar n-am chef sa intru.(...)” 


Si dä-1, si luptă-i - cu morţii (citat din D. Vighi: “al cui 
purcoi de morţi e mai dihai” - cei despre care... nu fusese vorba, 
încât îţi vine să re-citezi din acelaşi autor : «Măi, să fie!». 


(...) “Zice Oisteanu si ceilalti din lista cu pricina ca mortii nostri nu sint 
la fel de morti ca ai lor, ca ale noastre gropi comune sint mai putin primitoa- 
re? Tare ma tem ca, in momentul in care dam vina doar pe evrei ca nu ne iese 
Procesul Comunismului, ajungem, incet-incet, pe drumul acela batatorit care 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 448 


zicea ca ei sint de vina ca noi nu putem. Ei si americanii. De aici, drumul 
duce direct la Jihadul sfint. (...)” 


Despre ce bănănăieşte D. Vighi? Cine i-a şoptit “legătura” 
dintre Jihad şi prefectură? Cumnatul Oişteanului?, sau vărul? Au 
poate frica - frica animalică de avioane? Cum poate scrie negru 
pe alb un intelectual (şi încă bänätean!), un leader al “revoluţiei 
de la Timişoara”, fie şi cu ironie (E-he! Ironia de Vest...), fie şi 
în bătaie de joc: “mă tem că, în momentul în care dăm vina doar 
pe evrei că nu ne iese Procesul Comunismului [“Ei şi 
Americanii], drumul duce direct la Jihadul sfânt”? Nu-şi dă 
seama că batjocorind o afirmaţie - ca cea de mai sus - îi confirmă 
adevărul? Cine dacă nu Federaţia Evreilor din România s-a 
mobilizat ca să nu fie editată la “Fundaţia Culturală România” 
culegerea de documente Situatia Evreilor din România 1939- 
1941? Cine dacă nu ea-ei l-a(u) băgat în boale pe Buzura, încât în 
1994 a trimis cartea la topit? Autorul de cărți D. Vighi nu a auzit 
de acest scandal? Dacă va răspunde că nu, îi voi spune: «Ruşine 
să-ți fie, mincinosule!» - imposibil să nu fi aflat de această altă 
agresiune a evreilor împotriva adevărului documentar - “cazul” a 
fost publicat în vara anului trecut în Aldine. Jură Vighi cu mâna 
pe inimă că el nu a ştiut? Încă o dată: «Ruşine să-i fie că, după 
ce a aflat, s-a grăbit să uite!». Aşa cum uitase şi interzicerea lui 
Eminescu... Cine, dacă nu Holocaustologii - indivizi ca Rosen, 
ca Oisteanu, ca Wiesel, ca Shafir (toți agenţi recrutori, agitatori 
eficaci ai lui Iliescu, atât în primul lui mandat /sic/, cât mai ales 
în “realegerea” lui din 2000)... precum şi tovarăşii lor de interese 
ne împiedecă să deschidem, în sfârşit, Procesul Comunismului, 
exercitind cenzura bolşevică asupra documentelor, ca apoi să le 
vină uşor să nege suferinţa noastră («Dovedeşte cu documente!»; 
ne râd ei în nas), re-re-propunînd-o pe a lor, mereu-mereu-mereu 
de peste 60 ani? Şi cine dacă nu americanii, după ce ne-au 
abandonat lui Stalin, cooptează în NATO ţări cu structură 
enkavedistă-kaghebistă intactă după aceleaşi principii directoare 
ca şi în recrutarea jurnaliştilor pentru Europa liberă? 


“Eu, unul, am spus ca sustin cit pot Procesul Comunismului, am 
procreat punctul 8, cu alti citiva in epoca Proclamatiei de la Timisoara, si sus- 
tin procesul pe care il deschideti, domnule Paul Goma, impotriva calailor, 
deplingind lasitatea nationala din vremea cind ascultam, ascunsi in casa, cum 
va dadea palme alde Plesita”. 


Să nu-mi închipui că, dacă “asculta, ascuns în casă”, cum îmi 
dădea palme (mă-nţelegi...), iertare: cum îmi “administra bătaie” 
securistul suprem - am căpătat un cec în alb de la deplângătorul 
lasitäti1 nationale, devenit, la semnalul lui Brucan şi al lui Totok, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 449 


“co-procreatorul punctului 8”... Nu, nu! 


“Numai ca pe mine nimeni nu ma poate impinge, in numele unor 
admiratii sincere, sa zic ca a venit vremea sa ne masuram vredniciile 
numarind cadavrele bietilor oameni morti in Kamceatka sau la Auschwitz. 
Nu-mi plac deloc catanele minioase care nu stiu sa rida si s-au logodit cu 
marile idealuri”. 


lar o ia cu număratul... cadavrelor... Dacă tot nu s-a înţeles 
ce anume nu-i place (deloc-deloc) lui D. Vighi, tot eu explic: 
“cătana mânioasă” este Goma. Cel care nu ştie să râdă şi (subli- 
nierea îmi aparţine) s-a logodit cu marile idealuri... 


“Nu-mi sint dragi Capitanii si nici nu ma trec fiori cind trec pe 
dinaintea statuilor de extrema dreapta si stinga. Sa le ia dracu pe toate, vorba 
senatorului Antonie Iorgovan. Adica prostimea moare de-a valma prin 
Holocaust si Gulag dupa reteta: da-i la cap culacului ca sa faci lumea mai 
dreapta, arde-i pe juden in cuptor ca sa fie lumea ariana si cu zimbet blond, 
in timp ce desteptii masoara amploarea evenimentului pe laitmotivul herme- 
neutic: care-i mai dihai ? Nu contati pe mine in meciul asta! 

“Daniel Vighi este profesor la Universitatea de Vest.” 


Care “meci”, pentru Dumnezeu? Viteazul bänätan (de vest), 
spăriat de moarte de perspectiva unei pedepse administrate de 
Doamne-Doamne de la Tel Aviv, se dezangajează înainte de a se 
fi angajat; se “delimitează” înainte de a se fi lipit (de un om, de o 
idee, de o cauză); strigă disperat, să-i fie auzit răcnetul de la 
Washington (unde se decid bursele filohaustologilor): 

“«Nu contati pe mine!»” 

Mă uit în jur: nu găsesc cui lansează el un SOS, de să-i vie, 
ajutor, să-l scoatä de urechi din groapa în care l-a atras “cătana 
mânioasă Goma”, abuzînd de el, copilaş neprihänit, minţindu-l / 
ameţindu-l că ar fi putut conta pe el, pe D. Vighi - orişicâtuşi, 
“profesor la Universitatea de Vest” (cea aflată - dimpreună cu 
Banatul întreg - muuult mai la vest de estul sălbatic, necivilizat), 
altfel spus un adevărat intelectual român citator din gândirea 
nesfârşitului gânditor Antonie Iorgovan. 

Şi eu: ce mă va fi apucat să iau în seamă tremuriceala, 
bâtâiala pricinuită de “avioanele” care, după ce-l speriaseră 
pe bietul om, mai fusese şi consemnată pe hârtie de Profesorul 
de Vest? 


Vineri 4 martie 2005 
Atâţia ani, atâţia ani de la cutremurul din 1977: 28. 
Ieri am primit un e-mail de la Florin Gabrea. Îmi mulţumeşte 
pentru exemplarul din Culoarea curcubeului dat şi lui de 
Niculiţă Damaschin, la “colocviul” GDS. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 450 


El a fost printre puținii care nu m-a atacat în presă, ba a scris, 
acum câţiva ani, un articol “pozitiv”. El a fost singurul GDS-ist 
care s-a declarat indignat de inerția (ce eufemism!) Grupului, 
altfel extrem de activ la măcinat vorbe-vorbe întroduse cu pâlnia 
de îndopat gâştele de mentorul lor, Brucan şi a insistat să fie 
organizat “colocviul”, în ciuda opoziţiei baronilor - dar a baro- 
neselor, vestitele anticomuniste de după decembrie 89. La el - la 
Florin Gabrea - mă gândeam cu plăcere. Scrisoarea sa de ieri 
m-a tulburat. Am nevoie de timp ca să o pătrund. De aceea nu voi 
spune-scrie nimic aici înainte de a fi sigur că am înţeles exact 
mesajul. (Deşi mă ţopăie...). 


Sâmbătă 5 martie 2005 

Mircea Stănescu mi-a scris despre “urmele/urmările coloc- 
viului”: cvasinule. (...) 

Nu este de mirare că G. Adameşteanu a încercat prin toate 
mijloacele (şi a reuşit!) să neutralizeze efectele criticelor la 
adresa ei şi a GDS în chestiunea Goma, ci şi-a exercitat /e droit 
de cuissage (dreptul de desfetire) asupra junei, inocentei, fleţei 
Anca Haţiegan... 

Si dacă Anca nu este nici fleatä, nici inocentă - cu atât mai 
puţin tânără? Nevinovata jună a cântărit, a ales. Coapsa... 

Nici măcar nu-mi mai este ciudă. Cu Laszlo am pätit-o la fel. 
“Convingeri” la tineretul-din-ziua-de-azi? Nu cumva şi cheia de 
la cassa cu bani? 

Luni 7 martie 2005 

Sâmbătă şi duminică: forum în legătură cu articolul lui Dan 
Culcer din Ziua: “Ce vrea Goma? Bună pace”. S-au înregistrat 
432 comentarii. Unele - puţine: la obiect. Restul... ca de obicei. 

Ca totdeauna, lunea: deprimat. 

Mariana Sipoş mă pune la punct: 

a) că ea nu mi-a trimis nici un mesaj “pe care să nu-l pot 
descuia” - i-am întors-o: ba mi-a trimis (sau cineva în numele ei 
a făcut-o, i-am transmis copia depeşei; 

b) că ea a declarat grevă (deci aşa ar trebui înţeleasă 
afirmația că nu-mi trimisese nimic). La care eu m-am mirat: 
grevă? Care grevă? Cea pe care nu a declarat-o - printr-o... 
declaraţie, evident? Cum se aranjează de la sine lucrurile. 


Marţi 8 martie 2005 

În continuare, frig - deşi e peste-zero. O fi ea, “temperatura” 
peste-zero - dar eu? Eu - vai de steaua mea. 

Aştept şi azi exemplarele trimise de Polirom. Să văd câte a 

putut aduce Stefana Bianu de la Niculitä. Apoi, cu drag!, am 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 451 


să-mi rup de la gură cafeaua pe o lună (doar o lună?) şi o să 
trimit prin poştă o duzină de exemplare. Din păcate numai în 
Europa, America mi se arată peste mână, excesiv de 
(în )depărtată... 

Le-am luat: zece exemplare. Le-am dedicat, le-am pus în 
plicuri, mâine dimineaţă mă prezant la poştă pentru operaţia 
sadomasochistă preferată de toţi autorii de cărți: expedierea 
operelor-incomplete. Ti se rupe inima de banii cheltuiţi, ti se 
umflă exact aceeaşi inimă de satisfacţie: ai ce da cu dedicație! 
Unde mai pui că voi plăti PTT-ul cu drepturile de autor de la 
Polirom, trimise de Niculiţă prin Stefana Bianu...Exemplarele 
trimise de la laşi nu au venit nici azi. 

M. Sipoş mi-a dirijat un articol al LIS-ului național, publicat 
în Curentul. Nu m-am mirat deloc: dragul de Liviu loan Stoiciu 
a atins toate punctele esenţiale - am vrut să spun: nu a uitat nici- 
unul din păcatele mele capitale: antisemitismul, antiamericanis- 
mul, resentimentarismul, ca să nu mai vorbim de lipsa de talent... 
I-am scris, salutîndu-l, amintindu-i de timpul cînd, cu ajutorul lui 
publicasem vreo şase luni la Cotidianul. Iată articolul: 

Din ziarul *Curentul */ 7.03.2005 
OPINII 
*In numele reconcilierii... * 
(Paul Goma a ramas un disident) 

In fiecare an, de 9 martie, de ziua Sfintilor Mucenici, Asociatia Fostilor 
Detinuti Politici din Romania (AFDPR) comemoreaza victimele comunismu- 
lui. "Peste doua milioane de oameni nevinovati au cazut victime ale iadului 
comunist de la noi. Astfel, zeci de mii au fost torturati in camerele de ancheta 
ale Securitatii, alte zeci de mii au fost impuscate in lupte total inegale sau 
exterminate in inchisori si lagare de munca fortata. Sute de mii de romani au 
fost arestati si condamnati pentru vini imaginare. lar doua sute de mii de osta- 
si si ofiteri romani au fost capturati de sovietici dupa ce au incetat razboiul si 
s-au retras din lupta, respectand armistitiul; ei au fost dusi in lagarele mortii 
de la Cercul Polar. Alte cateva sute de mii de oameni, cetateni romani de ori- 
gine etnica germana si din Basarabia, au fost deportate din Baragan pana in 
Siberia", atragea atentia luna trecuta presedintele AFDPR, in Memoriul catre 
presedintele si premierul tarii. Nici o oficialitate in Romania nu comemorea- 
za martirii comunismului, continua Constantin Ticu Dumitrescu, desi, in res- 
pectul ideii de adevar si justitie, "ar fi cazul sa invatam de la evrei" si "sa 
urmarim azi calaii comunismului" si sa ne cinstim victimele! "De aceea, pro- 
punem ca din initiativa Presedintiei Romaniei sa se initieze o reuniune a 
celor doua Camere ale Parlamentului si a Guvernului, la care presedintele 
Traian Basescu sa faca o declaratie solemna, prin care sa se recunoasca si 
totodata sa fie condamnate crimele contra umanitatii comise de comunism". 
In asa fel incat aceasta declaratie sa devina un document cu valoare juridica 
si morala. Document care sa ajute la declansarea oficiala a Procesului 
Comunismului (AFDPR a depus din 1991 un denunt penal impotriva celor 
vinovati de crime si faradelegi in regimul comunist, fara efect; in 1997, sena- 
torul Ticu Dumitrescu a depus la Senat proiectul de lege "care se impunea ca 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 452 


o reparatie juridica si morala fata de toti cei care au fost victime ale justitiei 
de clasa sau ale aparatului de opresiune comunist"; la fel, a fost ignorat). In 
acelasi timp, tot luna trecuta, Fundatia ICAR (care si-a dedicat 13 ani de acti- 
vitate in sprijinul celor ce au supravietuit regimului de exterminare din pus- 
cariile politice comuniste), sustinuta de organizatiile civile reprezentative, a 
cerut si ea sprijinul Presedintiei Romaniei, dupa ce a depus acum doi ani o 
plangere civila, pe 5 martie 2003, cu caracter reparator moral, princare soli- 
cita institutiilor statului roman sa admita existenta procesului de exterminare 
a oponentilor regimului totalitar comunist, actiune deocamdata tergiversata. 
Mai exact, in numele dreptatii, Fundatia ICAR (presedinte, Camelia Doru) ii 
cere presedintelui Traian Basescu sa faca "gestul mult asteptat de incepere a 
reconcilierii in tara noastra, aducand la cunostinta opiniei publice ca statul 
roman: 

1) isi asuma responsabilitatea rolului avut in procesul de represiune 
politica din timpul dictaturii comuniste; 

2) recunoaste meritele celor care au luptat impotriva regimului totalitar 
comunist; 

3) isi cere scuze public supravietuitorilor, ca si familiilor celor disparuti 
pentru nedreptatile la care au fost supusi de catre regimul comunist". 

In cererea sa catre Presedintia Romanei, Fundatia ICAR subliniaza ca 
in regimul comunist "au fost arestate aproximativ 3 milioane de persoane, din 
toate categoriile sociale, dintre care peste 500.000 au ramas in gropile comu- 
ne ale lagarelor si inchisorilor de exterminare, 200.000 ucisi in timpul colec- 
tivizarii fortate, 10.000 cazuti in miscarea de rezistenta in munti, 1.300 sacri- 
ficati in decembrie 1989" - pentru punerea in practica a acestui proiect urias 
de distrugere fizica si morala, "statul roman creand si folosind o politie poli- 
tica terorista cu caracter criminal". Dupa 15 ani de la Revolutia anticomunis- 
ta, era cazul sa se incerce sa se puna cu adevarat pe rol Procesul 
Comunismului! 

Mai mult, AFDPR a spus raspicat in Memoriul din februarie 2005 catre 
Presedintia si Guvernul Romaniei: "Daca nazismul este autorul acelui holo- 
caust in care au pierit 6 milioane de oameni, majoritatea fiind evrei, comu- 
nismul a ucis 100 milioane de fiinte umane, practicand cele mai cutremura- 
toare crime contra umanitatii”. Si daca marii nazisti au fost judecati si 
condamnati, subordonatii si complicii lor fiind urmariti si azi, de ce nu se 
intampla acelasi lucru si cu uneltele nefaste ale comunismului, de la activistii 
salariati ai partidului unic, la securistii lui (din politia politica secreta, de 
represiune)? 

Nepedepsirea lor e nu numai imorala si nedreapta, ci tragica. 

In acest context a continuat si revolta disidentului anticomunist (printre 
prea putinii disidenti autentici ai Romaniei) Paul Goma "de la Paris". Ar 
merita sa revin in aceasta pagina de ziar asupra "cazului" lui, de "om normal", 
care are opinii imprudent de sincere si atitudini impotriva curentului, noncon- 
formiste, libere, incomode, intr-o vreme in care elita din tara il caineaza ca- 
si strica statuia de "disident din trecut" din cauza lor, etichetandu-l de "anti- 
semit si antiamerican" (antioccidental). Sic! Si asta numai fiindca isi permite 
sa ne aminteasca azi ca a avut loc si un holocaust comunist, nu numai nazist. 
Ca trebuie sa luam exemplu de la evrei, de la politica moralei lor intransigen- 
te... De fapt, Paul Goma se chinuieste din rasputeri sa urneasca din loc masi- 
naria Procesului Comunismului in Romania si sa-i faca macar pe romanii 
colaborationisti (indeosebi pe cei din elita, de orice etnie), dovediti lasi sau 
turnatori de-a lungul regimului comunist, sa aiba bunul-simt sa se autoculpa- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 453 


bilizeze. 

In noiembrie 2004, Paul Goma a chemat in judecata securistii care l-au 
"executat", dintre cei care au primit "salariul crimei" in Romania regimului 
comunist. 

Urmarea? Brusc, Paul Goma a redevenit un disident si e blamat public! 

* Liviu loan Stoiciu* 


Mircea Stănescu îmi transmite un text (nesemnat) de la 
Revista Presei Observatorului Cultural. Sunt prezentat ca în 
ne-lecturile lui Shafir, Oişteanu, Andreescu, Dan Pavel, Laszlo, 
Pecican... 


«Observator cultural», nr. 1(258)/2004 
- Controversele Goma 

“Paul Goma a fost dintotdeauna un personaj controversat in lumea lite- 
rara si culturala romaneasca, stirnind fie un entuziasm fara retinere, fie, dim- 
potriva, o respingere totala. Portretul sau alb-negru trebuie insa imbogatit cu 
tot felul de nuante de cenusiu. De o parte se afla cei care clameaza: Goma 
Disidentul, Goma Exilatul, Goma Nedreptatitul, de cealalta parte, detractorii 
sai sustin ca acesta n-ar fi decit un scandalagiu, un romancier lipsit de orice 
valoare si un antisemit. De curind, in urma eseului publicat de scriitor in 
Ziua, nr. din 24 februarie a.c., intitulat Sa invatam de la evrei?, polemica s-a 
reaprins (Gabriel Andreescu, Dan Pavel, Radu Portocala, in Ziua, 24 februa- 
rie a.c., 28 februarie a.c. si 1 martie a.c.), aducind in actualitate o problema 
delicata, aceea a antisemitismului. 

Paul Goma, siciit de atentia de care se bucura comunitatea evreiasca, 
deranjat de comemorarea la nivel mondial a Holocaustului, isi doreste ca de 
aceeasi atentie sa se bucure si victimele bolsevismului. Aceasta forma de 
gelozie etnica e foarte greu de inteles. Da, arhivele fostei Securitati sint inca 
in mare parte la secret, da, victimelor comunismului din Romania si din 
Basarabia nu li s-a facut dreptate, iar lucrurile sint departe de a se fi limpezit, 
dar asta nu inseamna ca trebuie sa lasam frustrarea si resentimentul sa ne 
intunece discernamintul si decenta umana in fata suferintelor altora. 
Generalizarile si acuzele nefondate la adresa evreilor din Basarabia, care s-ar 
fi dezis de Romania Mare, care ar fi participat la impunerea fortata a comu- 
nismului si ar fi devenit, incepind cu 1940, „calaii“ romanilor din Basarabia 
si Bucovina de Nord si apoi, din 1944, ai locuitorilor din Romania sint mani- 
festari clar antisemite care nu-i fac nici o onoare disidentului Paul Goma. Pe 
de alta parte, aceasta grava deraiere a scriitorului nu trebuie sa gireze detrac- 
tori de teapa generalului de securitate Plesita, fostul sau tortionar, care i-a 
negat lui Goma orice activitate anticeausista.” 


Mai este necesar să atrag atenţia că această “Notă” nu este 
semnată, dar poarta eticheta pardesiului eternei tovarăşoaie 
Carmen Muşat (şi ce dacă-i tânără: şi A. Oişteanu a rămas 
infantil, imatur; până şi R. Ioanid ne prezintă avantajos profilul 
/sic/ aceluiaşi komsomolet de acum vreo 5 decenii; cât despre A. 
Cornea: în ciuda bărbii, combate nemilos - dar principial - ca 
etern pionier premiant al clasei, mereu cu mâna ridicată - întru 
pâra lui cea de toate zilele). 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 454 


1. Da, este (foarte, urgent, imperativ) să atrag atenţia, pentru 
că românii - de la Farfuridi la Iorgulescu - s-au obişnuit cu “datul 
anonimei”, iar după ce au trecut prin teroarea securităţii (ei ori 
străbunicii lor) s-au obişnuit cu anonimatul; s-au dedat cu statuia 
Anonimeniului Necunoscut, vorba mamei; cei care zic/scriu orice 
despre orice/oricine, nimeni nu-i trage de mâneca numelui 
adevărat; 

2. Este şi mai grav pentru un gazetar-care-nu-semnează - 
gravitate perpetuată - vezi România literară, unde, continuîndu-l 
pe Iorgulescu, cel care lua bani buni pe articolele de fond 
(acelea, spre deosebire de ştatele de plată: ne-semnate, fiind ele, 
nu-i aşa, “redactionale”) - toţi curajosii: Alex. Ştefănescu, 
Dimisianu, Cristian Teodorescu şi resturile literatorilor îşi 
publică... resentimentele - dar, spre deosebire de mine, resen- 
timentar-şef, ei nu semnează! 

“C-asa-i jocul pe la noi, băi Leano!” 


Joi 10 martie 2005 
leri mi-a răspuns Lidia Bodea: Polirom nu îmi editează 
Jurnalele 1999-1994 propuse. La întrebarea mea: «Dar 
Sabina?y, Lidia Bodea, cu drägäläsenia-1 (re)cunoscută, mi-a 
răspuns prin tăcere. Altfel suavă - ca o garofitä. Să o mai întreb?, 
de încă unsprezece ori? Altul, în locul meu şi-ar zice: «O-ntreb, 
până-i zmulg răspunsul dorit» - însă cum, vorba bolintineană: 
nu-mi sunt mamă eu... Nu am aflat în ce ziar şi-a publicat Dan 
Stanca extemporalul. Crezusem că este un alt Dan Stanca, unul 
cu totul analfabet în materie, de aceea se lăsase analfabetizat de 
analfabetnica Jela. 

Ei bine: e unul şi acelaşi. A îmbătrânit şi pe la condei, fostul 
june Dan Stanca, mistic neînrăit, nu doar pe la coamă... 

Ca şi în varianta românească a Cărţii negre a Comunis- 
mului istoria României prezentată de tandemul Jela-Stanca 
(echipă alcătuită abuziv de mine, personal!) începe cu... cu cine, 
dacă nu cu Blandiana (ce va fi jubilînd Sami Damian în sinea 
lui... Reichmann 1)... De astă dată aceeaşi istorie a “rezistenţei 
prin scris” continuă cu...- n-o să credem, dar aşa-i; cu... Mircea 
Horia Simionescu, şeful de cabinet al lui Popescu-Dumnezeu. 
De mirare că nu s-a pus pe sine (cum ar veni pe autorul dării de 
seamă: Dan Stanca; şi, în acelaşi preţ pe Alexandru George, alt 
mare rezistent prin cultură - şi el cu sertarele pline de manu- 
scrise... interzise). Curbetele, temenelele dinaintea cipicilor 
colectivistei dobrogene Jela m-au surprins la teapänul Dan 
Stanca. 

Vineri 11 martie 2005 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 455 


Nu pot trece peste şiragul de perle apartinîind lui N. 
Manolescu - în Observator Cultural nr. 2 (258) din 3-9 martie 
2005 - în care dă un interviu lui Ovidiu Simonca. Extrag ce mă 


interesează: 

[Intrebare]““Cum priviti reprosurile care vi s-au facut ca ati avea uneori 
accente antisemite? A fost o suita de articole in care erati acuzat de antisemi- 
tism, ca negati Holocaustul sau cel putin ca nu doriti sa recunoasteti specifi- 
citatea acestui tip de represiune. 

[Raspuns]“Eu sint convins ca nici Michael Shafir, nici Norman Manea 
nu cred ca sint antisemit. 

[Intrebare]““Si atunci de ce au aparut acele acuze, nu mai departe de 
2002, in Raportul realizat de Marco Maximiliam Katz, in colaborare cu Ozy 
Lazar si Alexandru Florian? Au fost si acuze mai vechi, de la Norman Manea. 

[Raspuns]““Norman Manea are tendinta sa creada ca, daca cuiva nu-i 
plac romanele lui, asta este pentru ca el este evreu. Asta n-are nici un legatu- 
ra, n-am legat niciodata originea lui evreiasca si receptarea critica a romane- 
lor sale. Poti sa ai anumite rezerve fata de ce scrie, dar niciodata ele nu sint 
provocate de originea lui evreiasca. E adevarat, a mai fost cineva care a turnat 
gaz peste foc, junele Florian, fiul fostului meu profesor de marxism, Radu 
Florian, care lucreaza pentru Centrul de Monitorizare si Combatere a 
Antisemitismului in Romania. Eu cred ca ei s-au plictisit sa discute doar 
despre aceiasi antisemiti, triviali, de tipul Vadim. Ei au cautat antisemiti mai 
subtili, niste intelectuali ca Liiceanu, Manolescu, la care nimeni nu se gindise 
pina acum ca ar fi antisemiti. Mai cistiga un ban din treaba asta. (...) 


Pe Dorin Tudoran l-a uitat, deşi el a fost atacat mai violent, 
mai îndelung (şi a răspuns în mai multe rânduri, nu ca 
Manolescu-cel-care-el-personal-nu-polemizeazä...). De mine ce 
să mai vorbesc, Manolescu îl uită oportun. 

Vine, în sfârşit, întrebarea cu bocluc - 1at-o: 


[Intrebare]““Va pare rau pentru interviul cu Ion Iliescu din 1990 pe care 
l-ati publicat in Romania literara? A venit imediat dupa mineriada si ati fost 
destul de blind cu presedintele. 


Si răspunsul - memorabil - al părintelui cărții de citire 
pentru învăţăceii Patriei Române, N. Manolescu : 


“Imi pare rau pentru acel interviu si imi pare rau pentru lipsa mea de 
experienta si de reactie. Istoria acestui interviu e interesanta. M-am dus 
impreuna cu regretatul meu prieten, si al lui Ion Iliescu, Zigu Ornea, la Ion 
Iliescu. Nu mai stiu cu ce treaba. Si am vorbit despre mineriada. Si i-am spus 
lui Ion Iliescu: trebuie sa iesiti si sa explicati de ce ati apelat la mineri. l-am 
spus ca nu este nici o rusine sa spuna ca n-a avut toate datele, ca poate a fost 
indus in eroare. Fara explicatii, am adaugat, veti ramine cu aceasta pata si 
n-o sa se stearga niciodata. El mi-a spus atunci: „Da, m-au tras in piept“. Si 
Zigu Ornea a spus: „Da-i, domnule, un interviu, si spune aceste lucruri“. 

[Intrebare] “Nu v-a spus atunci, in discutia premergatoare interviului, 
cine l-a tras in piept? 

[Raspuns] Nu, nu mi-a spus, dar dorea sa se explice. Acum, chiar daca 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 456 


ar fi fost tras in piept, chemarea si multumirile adresate minerilor nu aveau 
nici o justificare. Nici un sef de stat nu cheama fortele paramilitare ca sa spri- 
jine fortele de ordine impotriva populatiei. Daca Romania este in coada plu- 
tonului, este in buna parte si pentru mineriada de atunci. 

[Intrebare]“Si v-ati dus increzator la interviu, crezind că presedintele 
Iliescu va spune „cine l-a tras in piept“? 

[Raspuns]“Am stabilit interviul pentru a doua zi. l-am spus: facem 
interviul, va dau textul sa-l vedeti pentru a face doar corecturi de ordin stilis- 
tic, fara sa reveniti la declaratii. Si m-am dus a doua zi si nu a mai dorit sa 
spuna nimic. Nimic. Eu trebuia sa nu-l public. Aici am gresit. Mi-a fost un 
pic jena si l-am publicat. 

[Intrebare]“Si asa a aparut si reprosul lui Paul Goma, ca-l divinizati pe 
Iliescu, ca ati scris om cu ,,0“ mare. 

[Raspuns]“Goma face mare caz de om cu „o“ mare. Paul Goma 
spune ca eu l-am facut om cu „o“ mare pe Iliescu. Era prima intrebare 
din acel interviu. Suna cam asa, citam un cunoscut scriitor, Constantin 
Toiu, probabil ca nu i-am dat numele (!!!), care spunea, intr-o discutie 
particulara, ca Omul, cu „o“ mare, care va veni in locul lui Nicolae 
Ceausescu este Ion Iliescu. Asta spunea Toiu cu citiva ani inainte de 
1989. Intrebarea mea din 1990 era asa: domnule presedinte, explicati-mi 
cum, dupa numai sase luni, ati reusit sa va alienati simpatia intelectuali- 
lor, incit, de la aceasta incredere a lor, acum nu mai aveti de partea dvs. 
pe nimeni?” (subl. mele). 


Sunt obligat să mă opresc asupra “răspunsului” dat interlo- 
cutorului său de acum (martie 2005) de către eternul - şi mereu 
acelaşiul Nicolae Manolescu, Magistrul de necontestat al 
Literelor Româneşti Cotidiene (să fie întrebati profesorii patriei 
noastre despre Cuvântului Domnului Profesor: «Dânsul a spus 
totdeauna adevărul şi numai adevărul! - de aceea figurează în 
manualele şcolare redactate de Domnia Say»). De aceea... 

Încep, nu cu el, Manolescu, ci cu Ana Blandiana: 

Într-un dialog cu Cassian Maria Spiridon de prin 1999, 
Arpagica noastră naţională explica cititorilor-îndrägiti cum stăm 
cu “solidaritatea”. Fiindcă nu am la îndemână textul manolesc (să 
fie căutat la România literară, probabil 6 iulie 1990) - despre care 
am scris în lung şi în lat - rezum: deci după Blandiana “solidari- 
tatea” (şi scriitoricească) nu era posibilă înainte de 1989! De ce 
nu era ea - solidaritatea - posibilă? Ei uite că Blandiana nu 
explica (ea considerîndu-i pe cititori băieţi-mari, deci în stare să 
găsească singuri-singurei cuvântul şi realitatea: /aşitate), iar C. 
M. Spiridon nu îi cerea lămuriri (el fiind politicos cu doamnele). 
lar Doamna Blandiana continua: după 1989 a devenit posibilă 
solidaritatea în chestie! Uite-aşa! Ca prin minune! Numai că C. 
M. Spiridon tăcea minunea aceea atât de... tare, de se-auzea de la 
Belleville: nu a întrebat-o măcar de formă - măcar pentru 
luminarea bietului cititor - cum anume, în legătură cu ce a 
devenit - după 1989 - posibilă solidaritatea cu pricina. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 457 


Răspunsul normal din partea unui om normal, cu o gândire 
normală ar fi fost acesta: 

După 1989, pentru o fiinţă ne-normală etic precum Ana 
Blandiana (dar perfect normală pentru generaţia ei de ardeleni - 
las-că nici regăţenii nu sunt mai spälati, însă ei fac procăriile iute- 
iute şi iute-iute se leapădă de ele ca de Satana - pe când ardelenii, 
zăbavnici din negura veacurilor...) a devenit posibilă “solidari- 
tatea”, pentru că... pentru că, ei bine, căzuse Ceauşescu, cel care 
nu permitea, mä-ntelegi, ba chiar pedepseà, asta, zi-i pe nume... 
Solidaritatea! Omul normal ar fi băgat de seamă: solidaritatea la 
greu se manifestă, nu după ce primeşti bilet de voie de la Gogu - 
pardon, Gogu căzuse, acum Brucan dădea indicatii-pretioase; 
omul normal s-ar fi întrebat: cu cine şi în ce chestiune riscantă, 
periculoasă se solidarizase Blandiana, după decembrie 1989? 
Numai că, după modelul Blandianei a fost croit şi C. M. Spiridon: 
nici prin cap nu i-a dat o asemenea întrebare de bun simţ; 

De ce Nicolae Manolescu a recunoscut - în sfârşit! - nu numai 
că, în interviul publicat în 6 iulie 1900, în România literară 1 se 
adresa celuilalt cu “Omul cu o mare” - ispravă pe care a negat-o 
cu violenţă isterică, nu mai departe de acum câteva luni, într-o 
emisiunea TV a lui Robert Turcescu (?), pretinzînd, prosteşte, 
manoleşte: «Goma nu a văzut interviul!», de parcă un interviu 
există numai... văzut - însă acum, în martie 2005 a admis că în 
iulie 1900 a comis şi o greşeală... 

Ei, care a fost motivul recunoaşterii - după aproape 15 ani de 
negări, de justificări, de dare a vinei pe altul (în urmă cu vreo 
cinci ani, mă probozea, pretinzînd că ceea ce era scris în prima 
întrebare a interviului - “Om cu o mare” - nu-i aparţinea, cum îl 
calomniază Goma, ci o spusese... Constantin Ţoiu...) de 
ne-recunoaştere îndârjită, însoţită de insulte - la adresa mea, 
“calomniatorul”? 

Ca şi la Blandiana (nu întâmplător şi ea fiică a Ardealului 
Sfânt şi Sânjeros): căzuse Tovarăşul! - nu chiar Ceauşescu al 
Blandienei, ci al Manolescului: Jliescu! Cel care s-ar fi (cam) 
supărat pe Dom Profesor Manolescu dacă Dânsul ar (cam) fi spus 
la timp - atunci, nu după 15 ani, nu după debarcarea politică 
(deşi în fire i-ar fi stat să aştepte răbdător, înţelept, moartea 
Tiranului, pentru a avea îndrăzneala să-i - cam - scuipe partea de 
Jos a soclului statuii) - a unui adevăr pe care îl cunoşteau 
milioane de români (da, dar aceia citiseră şi uitaseră fulgerător 
ceea ce citiseră), numai unul singur a fost bou şi l-a spus în gura 
mare: Goma! Numai el (tot de Goma vorbesc) a afirmat, atunci - 
în vara lui 1900, anume: 

Verticalul N. Manolescu, cel care nu se îndoise în faţa lui 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 458 


Ceauşescu (ofl, rămân de consultat colectiile de ziare...), iată 
cum în iunie 1990 se aşternuse, preş, sub gumarii lui Iliescu şi 
falsificase adevărul într-o chestiune care nu-l privea doar pe el 
şi pe Eugen Simion, stivuitori emeriti ai literaturii române osifi- 
cate cotidiene - ci întreaga suflare omenească, nu doar româ- 
nească: războiul civil provocat de Iliescu cel care îi chemase pe 
“mineri” să facă ordine în România. Război civil la care partici- 
pase nemijlocit Gelu Voican-Sturdza, iar N. Manolescu, cel 
consecvent în laşitate, în colaborationism de modă nouă, îl invi- 
tase la România literară, să-şi publice acolo... “dosarul de secu- 
ritate” (refuzat de G. Adameşteanu, la 22); “dosar” întins pe trei 
numere şi vreo cinci pagini de revistă, cu prezentarea... directo- 
rului şi care avea şi un scop secund, acela de a-i închide gura lui 
Goma, acuzator al fostului său prieten (ei, da!) de trădare de 
prieteni, de trădare de ţară (în folosul ruşilor), de implicare în 
asasinarea Ceauşeştilor, de co-autorat în chestiunea tulburărilor 
de la Târgu Mureş, în fine, de tovarăş de şaibă al Iliescului în 
mineriada din 13-15 iunie 1900; război civil (mineriada) negat 
prin cuvinte rostite de altă glorie a literaturii (fatalitate: şi aceea 
ardeleană!): Nicolae Breban, iar de N. Manolescu prin ocultare a 
adevărului (tot de războiul-civil provocat de “minerii” chemaţi de 
Ihescu este vorba) şi de legitimarea ilegitimului bolşevic prin 
însuşi interviul - de acord: favorizat de prietenul amândurora: 
Zigu Ornea. 

[Am fost (cam) confuz? Posibil, cam-confuz, însă nu 
trădător de sine şi de nație - cum a fost, consecvent, N. 
Manolescu, începînd din ianuarie 1990] 

Dar să vedeţi - voi, ardelenii, voi dascălii, voi studenţii 
crescuţi în cultul lui Iliescu: dacă se va întâmpla minunea - dă, 
Doamne! - ca Iliescu să fie trimis în justiție, pentru crimele se 
sânge din timpul “revoluţiei”, ale mineriadelor, pentru crimele 
de... hârtie ale incendieri Bibliotecii Universitare (şi abia în 
ultimul rând pentru crimele lui de bolşevic din 1956-1958, când 
participa cu entuziasm la exmatricularea studenților nearestati) - 
ei atunci să-l vedeţi - voi manolescofililor fără frontiere - ce 
curajos-bätos-imaculat se va prezenta N. Manolescu în faţa 
voastră, ca principal martor al acuzării : 

«Eu care, de la patusopt..., eu personal i-am spus lui Iliescu 
(la Cotroceni, imediat după 13-15 iunie 1900, dus-condus de...- 
“M-am dus impreuna cu regretatul meu prieten, si al lui Ion 
Iliescu, Zigu Ornea, la Ion Iliescu. Nu mai stiu cu ce treaba ”...) 
câteva vorbe - dar vorbe: 

*... domnule presedinte, explicati-mi cum, dupa numai 
sase luni, ati reusit sa va alienati simpatia intelectualilor, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 459 


incit, de la aceasta incredere a lor, acum nu mai aveti de 
partea dvs. pe nimeni?” 

Iar masele largi de români - mai ales dascălimea analfabeată- 
analfabetizatoare (ah, Genialul/Caragialul!) a sărit în apărarea 
Marelui Intelectual Manolescu, cel calomniat în mod mârşav de 
resentimentarul - în plus: “fugitul”, nemâncătorul salamului de 
soia: Goma. Auzi, neruşinare: să-l bălăcărească pe însuşi 
Manolescu, cel care care a avut curajul de a-i cere socoteală 
lui Iliescu pentru că... îşi alienase simpatia intelectualilor (doar 
în şase luni!) - şi în acelaşi pret să-l batjocoreascä pe “Preşedin- 
tele Ţării, Ion Iliescu” - am citat până şi majusculatiile prestatiei 
plutonierului de la Poarta Cotroceniului şi a Televiziunii, 
cătălinul Târlea. 

Si, vai, nu am terminat cu “elita” românească cea demnă, la 
care priveşte tineretul-din-ziua-de-azi şi încercă să o imite - şi, 
vai, reuşeşte, ba chiar o depäseste!: 

Recent, tot într-un interviu (sau poate o declaratie- 
hber-consimţită - am dat de ea pe internet, nu am avut prezenţa 
de spirit să o înregistrez, deci îi redau conţinutul sub semnul 
întrebării) Lucian Pintilie a admis - în sfârşit! - că şi el a cola- 
borat cu Securitatea. Nu-mi dau seama care a fost “motorul 
cinstei” la Pintilie, presupun că tot căderea Iliescului se va fi 
aflînd “la bază”: dispărînd Iliescu, dosarele de securitate vor fi 
mai lesne consultate... Însă la Pintilie interesează mai puţin moti- 
vul care l-a făcut să declare că... “şi el” - deşi protestase cu sfântă 
indignare când, încă din 1990 îi arătam cu degetul pe Cernescu, 
Giurchescu - şi pe alți oameni de teatru şi de nimica - precum 
“oenialii” care, ca să nu-şi irosească geniul, pactizaseră cu Dracul 
(Pintilie explicase, în frantuzeasca lui, cum încheiase el “Le pacte 
Diabolique” - sic), iar marii intelectuali din jurul său săriseră pe 
dată să mă linşeze (noroc că domiciliam la Paris...): Paler, 
Doinaş, Sora, Adameşteana, Groşan, D.C. Mihăilescu, Buduca, 
Ion Vianu, Pruteanu, Alecu Paleologu, încât mă întrebam, cu 
răutatea-mi legendară: «Cu cine se brusc solidarizează intelectua- 
Iu-la-români? Pe cine apără braviu săritori în apărarea văduvei şi 
ai orfanului: cu/pe Lucian Pintilie, legendar navetist/curluntrist/- 
colaborationist al Securităţii - au pe ei înşişi, nepactizatorii?” Pe 
primii trei îi deja încondeiasem în Jurnal I-II-III, ca notorii 
suspecți dinspre noi, cei care cunoscusem Securitatea pe 
dinăuntru, despre Paleologu nu credeam ce se şoptea - şi azi îmi 
vine greu să accept - iar Pruteanu, Groşan, Buduca tot nu contau. 

Continuu: hazul (de necazul), la Pintilie vine din declaraţia 
Genialului pecumcă... El fusese informator “câteva săptămâni” - 
furniza şi detalii ca “între data cutare şi cutare...” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 460 


Una din două: ori Pintilie s-o prostit di tăt şi îndrugă vrute şi 
nevrute; ori încearcă să-l ameteascä pe bietul cititor deja ametit 
de pintiliisme, pentru a-l face să... respingă ceea ce tocmai 
spusese, că fusese informator al securităţii. Şi nu “câteva 
săptămâni, prin anii *50” - când, arestat fiind tatăl său, fusese 
agăţat şi el, fiul... Dovada că a fost tot timpul la cizma Odiosului 
Organ: cât a stat la Paris nu a dat nici un interviu în care să 
spună adevărul despre ferocitatea regimului comunist din 
România, ci i-a criticat nespus de curajos pe... “unii funcţionari”. 

Apoi... apariția lui neaşteptată - cu Țepeneag de mână - la 
odioasa cumetrie din seara zilei de 25 decembrie 1989 de pe 
platoul parizian al Canalului 5. Acolo mai era prezent - aşa, din 
senin!, ca şi seninii Țepeneag şi Pintilie - alt legendar “antico- 
munist din neagra ilegalitate”: Ilie Năstase, tenismanul... Şi el, 
ca şi Pintilie: tocmai primise bilet de voie de la şoferul ambasadei 
RSR să “participe”. Si a participat, oameni buni! Pintilie, din 
colaborationist notoriu bruscamente a devenit... extrem de 
anticomunist, nu a rămas doar antifunctionarist, ca până ieri. 
Dacă nu ar fi fost Marie-France Ionescu de faţă şi nu s-ar fi aşezat 
între noi, 1-as fi zis vreo două - şi lui şi lui Țepeneag, nu doar 
absenţi de la toate manifestatiile noastre anticomuniste din peste 
un deceniu, dar descurajatori nu foarte discreti ai “acestor acte 
inutile”... (bietul Ilie Năstase: el era ce fusese o viaţă întreagă: un 
foarte bun jucător de tenis). 

Lucian Pintilie este un mincinos. lată câteva pintiliisme: 

În Nota Biografică redactată de el însuşi susţine la persoana 
a treia, că: 

“s-a născut în 1933, la Bucureşti”... 

„„„când el s-a născut în Tarutino târg, colonie nemteascä, de 
pe Cogâlnic, în judeţul Cetatea Albă, Basarabia. 

În asta îl recunosc pe basarabeanul Pintilie. Şi eu “mă 
născusem în acte” (pe mine-mă), nu la Mana-Orhei, ci la... 
Tisău-Buzău. Pentru a scăpa de ruşii care voiau să ne aplice 
“repatrieria în Siberia”. Numai că după moartea lui Stalin am 
revenit la adevăr. El însă : ba. Nici acesta nu este un păcat: 
şi Valeriu Cristea: născut cu adevărat la Bolgrad, Ismail, s-a uitat 
(pe sine) la Arad. De ce unii au revenit la normalitate, alții ba? 
Uite, Baconsky figurează ca născut la Cofa-Hotin; Grigurcu: 
la Soroca; Dimov: la Ismail... 

Însă Pintilie a rămas... dezorientat-în-spatiu. Mai departe 
“datele” furnizate de el sunt minciuni fără necesitate: 

“...în 1972 emigrează în Franţa şi se întoarce (sublinierile 
mele) în 1990”... 

Da de unde! A profitat de faptul că occidentalii nu dau 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 461 


termenului emigrare aceeaşi acceptie ca românii - iar românii... 
ca românii: ori au uitat, ori nu au ştiut vreodată, iar interesatii - 
adică acei acei foarte mari intelectuali - scriitori (ca Breban - dar 
numai el), profesori (Zaciu, A.Niculescu, Ion Pop, Eugen 
Simion, Balotă), sportivi (Ţiriac, “dinamovistul de la Steaua”, 
Ile Năstase), pictori (Nicodim, Bălaşa), oameni de teatru : Dinu 
Cernescu, Giurchescu, Esrig, Ciulei, Vlad Mugur, Andrei 
Şerban, Pintilie - aceştia, dată fiind natura artei lor, puneau în 
scenă mai ales în Occident, însă, fie nu scoteau o vorbă despre 
pasaportul lor cu mai multe ieşiri-intrări, fie recunoşteau (când 
erau incoltiti) că da, ca să nu-şi lase geniul să moară, făcuseră 
“oarecari-mici-concesii”. Eu i-am auzit doar pe Cernescu şi pe 
Pintilie explicînd astfel - imediat după “revoluţie”, desigur, se 
grăbiseră să... recunoască o părticică din păcatul-mare, ca să nu 
li-l arate, integral, alţii, pretinzînd neobrăzat că se comportaseră 
“ca toată lumea” - era în perioada în care şi Virgil Tănase şi 
Paleologu ridicaseră degetul şi recunoscuseră: 

«Si eu, domnu”...» 

Cum “emigrează” Pintilie - în 1972! - ? Dar m-am văzut cu 
el de mai multe ori la Bucureşti înainte de noiembrie 1977, când 
am plecat definitiv din România. La Paris, chiar de nu ne întâl- 
neam, cu drag, cu ne-drag aflam de la Monici : «lar a fost Pintilie 
în România”; «Pinti iar a avut necazuri la frontieră - e furios, zice 
că, gata, cere azil politic în Franţa şi nu mai calcă în ţară...» 

În fine minciuna... era să zic: etnică, dar mi-am adus aminte 
că sângele îl trage spre cel bulgăresc (vezi cum vorbeşte în inter- 
viuri despre lumea “Salatei” lui Petru Dumitriu pe care a ecrani- 
Zat-o şi binişor bulgărizat-o), nu spre evreiesc: într-acolo îl trag 
interesele - nu mă întind, am scris în Săptămâna Roşie în 
legătură cu plecăciunea lui nedemnă - şi, certamente, nesolicitată 
- cea cu “evreii din Bucureşti, purtînd stea galbenă, în timp ce 
curätau zăpada în Bucureşti...” 


Duminică 13 martie 2005 


Am scris următorul text: 

Paris, 13 martie 2005 
Dragă Mircea Stănescu, dragi prieteni, 

Am întors pe toate feţele spusele lui N. Pleşiţă în emisiunea de TV în 
legătură cu soţia mea, Ana Maria. În ciuda revoltei, a durerii resimtite, nu am 
găsit nimic nou în folosirea şi a acestei “arme” de către Securitate în scopul 
umilirii “duşmanului”: pângărirea imaginei femeilor lui: mamă, soţie, soră, 
logodnică, prietenă. 

Nimic nou - pentru mine: 

- În 1949, la Securitatea din Mediaş, mi-a fost pângărită mama, 
prin simularea, punerea în scenă a unui viol în grup. Sub conducerea 
maiorului lon Buzescu si a căpitanului Paszty, după ce a fost bătută, a fost 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 462 


dezbrăcată, întinsă pe o masă, toti cei vreo şapte securisti au scuipat-o, pe 
rând, ca într-un scenariu bine învăţat, între picioare, injurînd-o, tratînd-o de 
curvă, amenintind-o că o vor face poştă - dacă... 

Acestea nu le-am aflat din gura mamei, ci le-am auzit, nopţi la rând, 
spuse de ea, în şoaptă, tatei. Tata o consola cum putea, aducîndu-i aminte că 
fusese doar “teatru”... La un moment dat mama a tipat, spunînd că, dacă ar 
fi fost violată cu adevărat, nu s-ar fi simţit atât de umilită, atât de murdărită. 

Vreme de 18 ani am purtat în mine această ruşine-de-nemărturisit: 
simularea violului, chiar dacă nu eram femeie (eram însă fiul femeii). În 
închisoare, în domiciliu obligatoriu ascultam cu toate urechile mărturiile 
celorlalţi colegi de suferinţă despre torturile la care fuseseră supuşi ei şi 
membrii famiilor lor - însă niciunul, niciodată nu a vorbit cu glas tare despre 
ce vor fi suferit femeile lor: torturi adevărate, simulate. Chiar de vor fi ştiut. 
Fiindcă acestea nu se povestesc, nu se mărturisesc. 

În 1969, când am scris Ostinato, am atins această durere de nepovestit; 
apoi în Gardă inversă, în Patimile după Piteşti, în Arta refugii. Partea a 
doua din Justa este dedicată pătimirilor colegelor de facultate şi prietene, 
după Revolutia Maghiară “Toria” si “Diana” - nume de împrumut. Un text: 
Castelana (needitat) este închinat în întregime acestei “practici” a Securităţii 
aplicată femeilor noastre. 

Iată-mă, deci, în martie 2005, ca unul care deşi am “experienţă” (mai 
corect: avînd ştire de astfel de metode) - mă aflu dezarmat: un securist a 
pângărit-o pe soţia mea şi mamă a fiului meu - de astă dată în public şi 
nimeni de pe platoul de televiziune nu a protestat. 

Pot eu face mai mult decât am făcut? Mai eficace - împotriva 
Securităţii? Chiar dacă l-aş ucide pe Plesitä (ceea ce ar însemna că va trebui 
să-mi spăl mâinile până la sfârşitul zilelor - or eu am alte preocupări), ce ar 
trebui să fac cu celelalte victime ale Securităţii, prezente la “dezbatere”, însă 
devenite, prin tăcere : complice? Să le omor şi pe acelea? 

Şi unde am ajunge? 

Drept care rămân la ceea ce începusem încă înainte de alegerile din 
2004: plângerile şi chemarea în faţa justiției a celor 13 securiști - si a lui Ion 
Iliescu, să nu se uite! 

Vă salută Paul Goma 


(...)Marţi 15 martie 2005 

Mircea Stănescu mi-a povestit - prin e-mail - o conferinţă a 

lui Manolescu la... acolo unde se ţinea Expoziţia Jelii: “înscri- 
suri duşmănoase”. Mariana Sipoş l-a interpelat (Manolescu 
pretindea că numai scriitorii, poeţii şi prozatorii făcuseră conce- 
su), aducîndu-i aminte că nici criticii literari nu se lăsaseră mai 
prejos; pentru că Manolescu nu vedea care critici-literari nu-se- 
lăsaseră-mai-prejos în materie de concesii, M. Sipoş i-a adus 
aminte: Literatura română de azi, cea scrisă în colaborare cu 
D. Micu (dar pe care Manolescu de după 1990 o neagă cu un 
curaj admirabil, eliminînd-o din propria-i bibliografie... - com- 
pletarea mea, răutăcioasă), de pe care învățase ca studentă - 
«carte maculată ideologic - trebuie să v-o asumati!», îl degetise 
Dânsa. La acestea Manolescu în primul moment a zis că nu e 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 463 


chiar aşa...; apoi că nu (prea - cum altfel?) înţelegea nici el 
(“atunci”?) nişte lucruri..., în fine, la insistenţele Marianei Sipoş 
a acceptat să-şi asume responsabilitatea (să fi rostit ardeleneste: 
«Îmi cam iau responsabilitatea»?). 

Mie, această asumare târzie îmi miroase a Iliescu. Am 
spus-o, o repet: 

Dacă Iliescu ar fi fost în continuare la putere, Pintilie nu ar 
fi “recunoscut” că fusese şi el informator al Securităţii...; 

Dacă Iliescu ar fi rămas la putere, nici Manolescu nu ar fi 
“recunoscut” că da, greşise publicînd interviul cu Iliescu în 6 
iulie 1990, în România literară, imediat după mineriada sânge- 
roasă; şi că - iar aici el lasă să-i scape doar jumătate din adevăr: 
da, folosise “Omul cu o mare”, îl... citase pe C. Toiu - dar i se 
pare că... nici nu-l pomenise... Uite-aşa se ameţesc românii: 
Metoda Manolescu. 

Adevărul - poate fi aflat citind interviul indicat : acolo nu-l 
pomenise deloc pe Toiu!, nici vorbă de el în ditamai interviul. 

lar acum acelaşi Manolescu recunoaşte că... şi criticii lite- 
rari au făcut concesii; că nu...; că el nu înţelegea nişte lucruri...; 
că da, el îşi asumă responsabilitatea... - a ce, responsabilitatea 
aceea? Şi el foloseşte “eclipsa socialistă”, strălucit ilustrată de 
Adameşteanu: «Îmi asum responsabilitatea...» a zis, dar nu a 
continuat, ca să afle masele largi de cititori (nu mai vorbesc de 
studenţii săi) în ce chestiune îşi asumă el responsabilitatea. 

Şi iarăşi şi iarăşi: dacă ar mai fi fost Iliescu la putere, Pintilie, 
Manolescu nu ar fi concedat: “da, şi eu... , că, vorba unui 
tortionar securist: «Aşa erau atunci vremurile...» 

De unde concluzia la îndemâna tuturor: Iliescu era aşa cum 
îl zugrăveam eu, din primele zile ale “revoluţiei” lor căcăcioase; 
aşa cum se dezvăluise el însuşi, ca un bou, în faţa lui Victor 
Loupan - care-l încondeiase pe dată în Figaro Magazine: 
comunist manipulat de KGB - nu pasămite “democrat”. Spre 
surprinderea şi tristeţea mea această dreaptă demascare a bolşe- 
vicului Iliescu şi a “revoluţiei” sale kaghebiste o scosese din fire 
pe Monica Lovinescu, despre a cărei mânie sonorizată, acuza- 
toare (la adresa basarabenilor!) am scris în Jurnalul pe Sărite la 
data de 4 ianuarie 1900: «Nu-i adevărat că ruşii şi securitatea au 
făcut revoluţia românä!», striga ea la mine, pe culoarul biroului 
Europei Libere de la Paris, unde mă aflam în vizită. Nu doar cu 
mânie - explicabilă, ci cu ură: fiindcă singurii care contestau 
“adevărul Revoluţiei la Români” erau nişte... românofoni, cum 
avea să ne spună un deceniu mai târziu lumina lumii, sfetnica lui 
Constantinescu, activista de stat şi de partid (să nu fie uitat 
Măgureanu, pentru care cei doi confectionaserä o catedră pe 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 464 


măsură - oricâte desmintiri ar încerca Vlad Nistor) Zoe Petre, 
adică basarabenii Lupan şi Goma... 

Deci aşa stau treburile cu Manolescu şi cu Pintilie: onestita- 
tea lor (în recunoaşterea păcatelor) era legată de soarta lui Iliescu! 
Măcar Blandiana a depins de Ceauşescu, Monstrul perfect. Dar 
să atârni tu de-; să te ţină cu deştu-n gură, drept auto-căluş, un 
căcăţiş precum Iliescu - pe tine, ditamai Manolescu?, pe tine, 
coscogea Pintilie...? 

Dacă Ceauşescu ar mai fi fost la putere, Blandiana s-ar fi 
descurcat foarte bine cu bolşevicul Gogu Rădulescu şi cu ai 
Buldogogului convivi-de-şatră: Buzura, Zaciu, Manolescu, Dana 
Dumitriu, Zigu Ornea, Dimisenti, Dineştii - smântâna culturală a 
românimu rezistente şi, desigur, feroce anticomunistă. Nu ar fi 
avut nevoie de solidaritatea-care-nu-se-dădea (ca uleiul, zahărul). 

Ei şi ce? Ce-i durea pe ei, cremă a naţiei, marii intelectuali, 
autori de poezii drăgălaşe (despre motănelul botezat profund 
subversiv: “Arpagic”), de manuale de îndobitocit elevii şi 
studenţii (la care trudise, nu doar Zaciu, dar şi Manolescu/ cel 
Imaculescu) - de elevi şi studenţi? De părinții, vecinii, 
concetätenii elevilor, studenţilor? - ei trăiau “convenabil” - 
sufereau doar de obştescul frig din România. 

Şi aşteptau, cuminţei. 

S-a dovedit că ei erau deştepţi natiei. Ei, care nu se 
“deconspiraserä”, care rămăseseră pe burtă, ambuscaţi-grămă- 
Joară, de să alunece mai lesne apa peste ei - şi să nu bage de 
seamă Savakul, vorba cărturarului ardelean Zaciu, şeful de 
necontestat al Corifeilor ghe la Cluj. 

Au aşteptat - şi tot murind, continuau a rezista prin asta, zi-i 
pe nume: cultură. Ca Manolescu. Şi ca Blandiana. 

Si ca toată românimea “oaţă. 


Miercuri 16 martie 2005 

(...) Să vezi şi să nu crezi! Prefer să-mi cer iertare pentru a 
fi făcut profeţii negre, catastrofaice, decât să mă scald, în con- 
tinuare, în băltoaca desiluziilor. 

Azi, la orele 15, ora Bucureştiului, ar trebui să se ţină a doua 
reuniune, la GDS. La care M. Stănescu va participa... dacă va 
absenta Oişteanu - cel invitat de Mititelu! 

Acum - orele 16, ora Parisului: nu mă simt bine. Obosit de 
moarte, ametit. Azi dimineaţă am ieşit putin prin oraş, ca 
niciodată am avut dificultăţi la mers, nu din pricina articulației 
şoldului stâng (dureroasă violent), ci din slăbiciunea picioarelor, 
a coapselor mai cu seamă. Optimist, pun pe seama primăverii 
(au fost 22*C) aceste dezagremente. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 465 


Dan Culcer a propus un text şi l-a difuzat pe internet: 
“Paul Goma si actiunea antisecurista 
(Dan Culcer - O pozitie publica si niste propuneri) 

Draga Mircea Stanescu, 

lata pozitia mea, in legatura cu sprijinirea publica a actiunii in justitie a 
Dlui Paul Goma impotriva securistilor tortionari, printre care Plesita. 

Sper sa fie de folos cauzei si initiativei voastre. 

l- Organizarea unui comitet de sprijin care sa participe cu toate mijloa- 
cele de care dispune, ca si prin articole in presa si prin declaratii, etc. la sus- 
tinerea cauzei dlui Paul Goma si care sa solicite urgentarea deschiderii actiu- 
nii in justitie, pentru a evita ingroparea in uitare si chichite juridice a respon- 
sabilitatilor, o consider necesara. 

Aceste comitet poate stringe semnaturi pe o petitie in care sa se 
expuna, imperativă si urgentă, necesitatea unui proces public al sistemului 
comunist, a responsabililor acestuia, a institutiilor de represiune ca unelte ale 
criminalilor acestui sistem totalitar. 

Comitetul poate sprijini toate actiunile si initiativele societatii civile, 
prin care se construiesc bazele doctrinare juridice ale acestui Proces, se aduna 
documente in baze de date publice sau se ajuta persoanele care au suferit de 
pe urma acestor regimuri teroriste. 

(Vezi initiativele mai vechi, Asociatia fostilor detinuti politici, 
Memoria, ICAR, Dictionarul lui Cicerone loanitoiu, sau altele recente, 
printre care cele ale dlor loan Rosca, Ion Varlam sau Dan Culcer, etc. etc;) 

2- Delimitarea neta a initiativei actuale, in sprijinul lui Paul Goma, de 
persoanele care formuleaza, continua sa justifice sau colporteaza acuzele 
semidocte si jignitoare de "antisemitism" la adresa scriitorului, autor al 
"Saptaminii rosii", nu poate fi ocolita. 

Compromisul in aceasta chestiune este inacceptabil. 

(Daca dl Andrei Oisteanu sau oricare dintre cei care il considera pe Paul 
"antisemit" doresc "magnanim" sa treaca peste o acuzele pe care le-au formu- 
lat la adresa lui Goma, sa-i sprijine adica actiunea, sa fie contra lui Plesita si 
sa se manifeste ca antitortionari si antisecuristi, anti-comunisti, nimeni nu le 
contesta dreptul de a o face. 

Daca insa vor sa fie alaturi de Paul Goma nu se poate accepta sa-l 
trateze cu atita dispret pe acela care in istoria recenta a Romaniei reprezinta 
o valoare simbolica dintre cele rare. 

Ar putea acesti domni sa-si ceara scuze public? Daca da, cu atit 
mai bine. Dar chiar si atunci o astfel de coprezenta si colaborare compromi- 
ta-toare ar submina valoarea actiunii. 

Astept sa vad cum se vor delimita de propriile lor abuzuri interpretative 
si egocentrisme etnice, daca o vor face. 

Dar nu e nevoie sa fim impreuna ci eventual doar alaturi, daca scopul 
este acelasi. Amestecul persoanelor care au analize istorice, puncte de reper, 
judecati morale si de valoare atit de divergente nu ar face decit sa stirbeasca 
impactul actiunii, al fiecareia dintre actiuni. 

Nu suntem toti o apa si-un pamint, nici noroaiele istorice in care ne 
balaceam si de care vrem sa ne spalam nu sunt aceleasi!. 

Nici apele cu care vrem sa ne curatam nu sunt aceleasi. 

Guyancourt 15 martie 2005 Dan Culcer” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 466 


Reactia lui lon Vianu: 


“Stimate doamne, stimati domni; 

Consider ca diferentele de opinie dintre mine si Paul Goma sunt, în 
momentul de fata, mai putin importante decât pornirea actiunii penale impo- 
triva generalului Plesita. Constat ca Domnule Dan Culcer nu este de aceeasi 
parere cu mine, el fiind adeptul formulei « cine nu e cu noi e impotriva noas- 
tra », formula a carei paternitate ii las placerea s-o descopere. De aceea, si 
pentru a evita orice fel de confuzie, invit pe cei dintre dumneavoastra care 
impartasesc exclusivismul domnului Dan Culcer sa nu mi se mai adresezee. 

Cu salutari, Ion Vianu. ” 


Nu a întârziat (cum, să întârzie?) cea a lui Liviu Antonesei: 


“Ma tem ca dl. Vianu are dreptate! Unii dintre noi recurgem la 
radicalisme si exclusivisme atit de...radicale incit riscam sa obtinem un cerc 
foarte mic, cind am avea nevoie de toata lumea dispusa sa sprijine demersul 
impotriva lui Plesita. Pina la urma, ce vrem? Sa obtinem un succes, care 
poate fi un precedent, chiar daca nu ca in dreptul anglo-saxon, important ori 
sa aratam care dintre noi e mai pur de cit celalalt? cele bune, liviu antonesei” 


La care Dan Culcer: 


“Despre exclusivism si confuzionism 

“Stimate dle Vianu, Stimate dle Antonesei, 

“Respect rezervele Dv. si cred ca nimic nu va opreste sa va prezentati 
in formatia in care doriti in fata unei opinii publice care, teoretic, asteapta 
demult reactiile Dv. 

Si sa actionati in justitie pe cont propriu sau in grup pe aceia care v-au 
arestat, interogat, amenintat, molestat, intemnitat sau torturat, dupa cum va fi 
fost cazul. 

Asa cum o face, pe cont propriu, Paul Goma, pentru motivele care ii 
sunt proprii. 

Pentru mine actiunea lui Paul Goma impotriva lui Plesita, a securistilor 
responsabili, este un semnal, pentru punerea in miscare a unui mecanism 
social care sa nu se mai opreasca, de purgatie morala a societatii romanesti, 
parte dintr-o actiune mai vasta deci. In sensul acesta as fi dorit sa particip la 
ea, sprijinindu-l in actiune sa singuratica pe autorul si omul de bine care este 
Paul Goma. 

Dar pentru ca o astfel de actiune sa nu fie blocata, transformata in 
tirguiala si terminata prin compromis, cred ca ea se cuvine sa porneasca pe 
niste baze curate. 

Inteleg prin curatenie aici acea forma de relatie sociala care, in numele 
unei solidaritati principiale si nu ocazionale, exclude aliantele temporare 
bazate pe interese, marturisite sau nu, sau pe surogate de principii, contrazise 
de comportamentul real al insilor respectivi. 

Nu am interzis nimanui sa se alieze cu cine doreste, nu am nici puterea, 
nici dorinta. Am precizat doar ca exista un exclusivism practicat de dl Andrei 
Oisteanu (pe care eu il consider un exclusivism etnic) care orbeste judecata 
limpede a acestei persoane, de care a dat dovada in alte imprejurari, si nu-i 
permite sa se solidarizeze integral cu actiunea celui pe care, declarindu-l 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 467 


"antisemit", il dispretuieste, fara sa fi facut un efort de intelegere a sensului 
adevarat al cartii lui Paul Goma. Ceea ce il pune pe Andrei Oisteanu acum, 
in incercarea de a se declara solidar cu Paul Goma, dupa opinia mea, in 
"rascracarata" situatie de a vrea sa fie cu sufletul in rai. 

Am definit aceasta situatie ca o incomptabilitate, am sugerat ca se poate 
iesi din ea daca Andrei Oisteanu isi va cere scuze publice, si am terminat prin 
a declara ca nimeni nu ne impiedica sa fim ALATURI, pentru un scop comun, 
dar nu in aceiasi formatie. Cu atit mai mult cu cit nu e vorba de concurenta. 
Nici de o miscare de masa. Eu cred ca este mai eficient sa fie zece focare mici 
care sa se uneasca intr-un mare incendiu, decit un focar mare care in scurt 
timp nu mai are materie inflamabila la indemina si se stinge de batrinete si 
egoism. 

Pentru drepturile oamenilor se poate lupta in diverse forme, in diverse 
formatiuni si pe diverse voci. Nu cred in coruri, de altfel. Caci exista mai tot- 
deauna un dirijor. Ale carui interese nu coincid cu acelea ale coristilor. 

Daca toate acestea sunt demne de a fi caracterizate ca exclusivism de 
tipul ' cine nu e cu noi e impotriva noastra', ramine sa mai judece unii si altii, 
in timp. In orice caz eu prefer proverbul prietenului meu Dusi Spoiala, 
Dumnezeu sa-l odihneasca, care zicea "Totul e sa stii deosebi iarba de 
găinatz, desi ambele sunt verzi". Prefer sa nu contribui la mentinerea confu- 
ziei care se numeste de 15 ani dialog social. 

Aparent si dl Vianu este adeptul evitarii confuziei. Fiind de aceiasi pare- 
re in teorie, ramine sa ne diferentiem prin actiuni. 

Cu bine, Dan Culcer 

P. S. DI Antonesei se ingrijoreaza ca "riscam sa obtinem un cerc foarte 
mic, cind avem nevoie de toata lumea”. Care lume? Aceia care, ca si mine, 
au molfait 15 ani de nemultumiri si neputinte, lasind altora grija de a porni 
"procesul comunismului"? Sau aceia care in acest rastimp au pastrat ceea ce 
agonisisera in vechiul regim si cuprinsi de "furor capitalisticus", glorificind 
liberalismul, au construit noua societate care ii permite lui Plesita sa-si bata 
joc de Paul Goma? “Dan Culcer” 


Joi 17 martie 2005 
Am copiat textele de mai sus fiindcă... mă privesc (...) 
Nu-mi închipuiam că lon Vianu va ajunge vreodată să scrie 
ce a scris, ca răspuns lui Dan Culcer. Îl bănuiam rigid, scrobit - 
nu mai mult. Ba da: uneori (precautia îmi aparţine) cititor neatent 
al textelor altora şi, consecinţă: afirmaţii-acuzaţii aiurea,alături... 
Astfel s-a răcit prietenia noastră: pe la începutul anilor 90, 
când şi eu publicam în revista 22, scrisesem ceva în genul - nu 
ghilimelizez: faima de “înjurător” pe care mi-au creat-o foştii 
prieteni, îmi îngăduie să mă pot pronunţa în cutare chestiune, etc 
etc... lon Vianu, cititor neatent, a scris că... m-aş mândri cu 
faima de “înjurător”... - ceea ce nu ar fi fost decât o neînsemnată 
şchiopătare, dacă nu ar fi continuat, desfäsurind, de aici, o logică 
aproximatoristă - deci falsă. 
Dacă ar fi vorba de reproşuri, eu aş putea fi în mai mare 
măsură îndreptăţit să-i reproşez lui Ion Vianu, prietenul meu, că, 
prin tăcere, a consimţit la toate porcăriile şi injustițiile ce mi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 468 


s-au făcut din partea revistei 22 în al cărui colegiu de onoare a 
fost şi el, de la început, membru al grupul activ: Adameşteanu, 
Liiceanu, Monica Lovinescu, în chestiunea topirii cărţii 
Culoarea curcubeului - şi a consimfirii, in 1997, a campaniei 
furioase împotriva mea (pretext: Jurnalul I-II-III); totodată 
complice la ne-acordarea dreptului la replică după multe 
atacuri murdare (D.C. Mihăilescu, Paul Barbăneagră, Mircea 
Martin, Iorgulescu - Adameşteanu). Este adevărat, Ion Vianu nu 
a scris - cu mâna lui - vreun rând împotriva mea (sau nu sunt eu 
informat decât de indignarea-i scrobită după ce îi dădusem peste 
nas lui Pintilie cu propriile-i declaraţii din presa franceză, în 
care Lucian-Genialul recunoştea, cu aerul că ar fi fost o 
bagatelă, că “si el încheiase «Le Pacte diabolique» ” - sic-sic). 
Însă ştia bine că, rămânînd mut alături de persoane sau grupuri 
care comit vădit o nedreptate, un “act anticultural ” împotriva 
unui autor şi a unei cărţi - chiar dacă autorul acela nu ar fi (fost) 
prieten al său, doar apărăm principii, nu?, se face vinovat de 
complicitate la o crimă culturală. 

Nu îl uitasem pe Ion Vianu, dar îl credeam “neutru” (ca la 
români, adică acel om care încă nu ţi-a făcut o mare mägärie). 
Până la textul “provocator” al Marianei Sipos, cel cu Plesitä - la 
care a răspuns şi el. Atunci am remarcat - cu strângere de inimă, 
recunosc : Ion Vianu ocolea cu graţia unui buldozer subiectul 
logic - care nu era, orice-ar fi crezut... Matei Călinescu: Plesitä, 
ci Goma, doar el lansase, încă de la sfârşitul lunii noiembrie 2004 
Plângerile Penale împotriva şi a lui Pleşiţă. De ce?, m-am 
întrebat şi mi-am rememorat “conflictele”. 

De astă dată însă Ion Vianu a intrat în horă - ca membru plin- 
de-drept-şi-de-onoare al GDS, dezbätind spinoasa problemă 
(vorba lui Dimisianu) a lui Pleşită şi a lui Goma. De mirare la un 
om cu educaţia, cu ascendenta culturală, etnică a lui Ion Vianu: 
nu par a-l fi impresionat deloc cuvintele lui Pleşiţă despre Ana 
Maria (pe care o cunoaşte foarte bine, unde mai pui că în familia 
bunicilor ei paterni găsise adăpost şi reconfort tatăl său, tânărul 
provincial Tudor urcat de la Giurgiu la Bucureşti...). Ci - îl citez: 
“diferenţele de opinie dintre mine şi Paul Goma”. 

Ei, aici e aici: Ion Vianu nu divulgă “diferenţele de opinie” 
dintre el şi mine. Însă cum capra în chestiune era A. Oişteanu 
(prezenţa lui la dezbaterea despre Pleşiţă) sunt liber să trag 
concluzia - aceasta: 

Ion Vianu mă consideră - şi el ! (ca Oişteanu, Shafir, R. 
Ioanid, Dan Pavel, Ed. Reichman, Alain Paruit, Al. Florian): 
“antisemit”!; 

Ca şi Oişteanu, Shafir, Al. Florian, Ed. Reichman, R. loanid 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 469 


- Jon Vianu îşi imaginează că are “diferenţe de opinie” - cu Goma 
- şi tot în perfectă necunostintä de cauză: el însuşi nu a citit nimic 
din textele mele, i le vor fi arătat alții (dacă...), aceia i le vor fi 
rumegat-etichetat-condamnat - şi rostit-scris prin gura lui lon 
Vianu, fiul lui Tudor Vianu. 

Da, dar el, băiat-de-familie rămâne discret până şi în 
calificative, nu rosteste cuvântul (care-spune-adevärul): 
“antisemit”, ci lasă să se deducă... 

Este dezolant că I. Vianu a ajuns până aici. Îl ştiam cititor 
leneş, puturos, neglijent al unor texte (ale mele) şi precipitat 
comentator aiurea ale lor. Dar de la “problema Pintilie” (au oare 
atunci făcusem o afirmaţie neadevărată?, deloc: a fost confirmată 
cu vârf şi îndesat, eu însă nu-i reprosez lui lon Vianu că a sărit 
în apărarea prietenului său Pintilie, nici măcar că nu a sărit cu 
aceeaşi ardoare în apărarea prietenului său Goma, atunci când 
acestuia i se topea o carte de mărturii în care îşi avea şi el, 
I. Vianu locul) - până la cea a acuzatiei-condamnare: “antisemit” 
distanţa este ca de la cer la pământ. 

După cum a devenit (sunt generos când bănuiesc rele 
influenţe în ultimul timp), ar fi în stare să-mi răspundă în cel mai 
pur stil balcanic: 

‘Nu era vorba de Oişteanu şi nu te-am acuzat de 
antisemitism!” 

Nu? Nu era vorba de Oişteanu? Atunci despre ce/cine era 
vorba? Mi-e foarte trist. 


A murit Adrian Marino. Astă-noapte. Mi-a scris Lidia 
Bodea. Vorbise la telefon cu Lidia Bote. Dumnezeu să-l ierte. 


Vineri 18 martie 2005 

Veşti proaste de la Bucureşti. Nu mă aşteptam la o atât de 
rapidă degradare a “situaţiei”. 

De aici, de la Paris, îmi este greu să spun - despre cei 
angajaţi în acţiune - dacă X este bun, dacă Y este “şovăielnic”, 
dacă Z pune bete-n roate. Cei, în principiu, alături, fie se 
dezalăturaseră mai demult, fie fac “disidentä” - citeşte: “grevă” 
de vreo lună (M. Sipoş), fie mi-au devenit de-a dreptul ostili. 

Nu este cazul lui Ion Vianu, el era, însă nu mi se dezvăluise 
- nici în momentul de faţă nu a explicat ce anume are împotriva 
mea - să fie ceea-ce-scrisesem-de-rău-despre Monica Lovinescu? 
Ei, da, ei s1?: scrisesem ceva neadevărat? Sau poate din-contra: 
prea fusesem de acord cu ceea ce scrisese Monica Lovinescu 
despre Tudor Vianu, mai cu seamă despre acel “studiu” asupra 
literaturii române din care lipseau toţi cei valoroşi, dar neaccep- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 470 


taţi de comunişti? Au oare scrisesem de-rău-şi-neadevărat 
despre Gelu lonescu?, încă nu scrisesem atât-de-rău cât ar fi 
meritat acest pion nenorocit al Securităţii - răspânditor al zvonu- 
rilor ordonate de Securitate (ca “schimbarea domiciliului” meu 
la... Câmpina - zvon vândut, cui? Mariei-France Ionesco, cea 
care ne căuta pe noi, pe Ana şi pe mine). Scrisesem - despre el, 
Ion Vianu, adevărul potrivit căruia motivul pentru care semnase 
Apelul nostru din 1977 nu era deloc sensibilitatea lui la 
drepturile omului, ci dorinţa - până atunci nesatisfăcută - de a 
emigra... Este acesta un neadevăr? 

Fireşte: Mircea Stănescu a fost, a rămas de partea mea. Însă 
el are o structură apropiată, este “radical”, “excesiv” - “apucat”, 
ca să nu rămână Monica Lovinescu necitată. Nu este vorba de 
consecvență, de onestitate, de rectitudine, ci de credibilitate (din 
partea mea, eu fiind receptorul). Cu toţi suntem... subiectivi, ca 
să emit o cogitatie à la Paler, însă noi - M. Stănescu şi cu mine - 
suntem mai... subiectivi decât obiectivii noştri dragi-prieteni-şi- 
iubiti-tovaräsi. În ultima vreme a transmis câteva informaţii dis- 
torsionate - despre Anca Hatiegan, despre sumarul revistei 22: nu 
sunt grave; orice s-ar crede despre mine, nu mă reped cu coarnele 
în gard la primul impuls (ci abia la al doilea...). Şi bine am făcut 
că am aşteptat să văd cu ochii mei negrul-pe-alb: era cam-aşa- 
cumva (cum mi-l relatase M. Stănescu la mânie) însă nu exact- 
aşa cum relatase hârtia cu negrul-pe-alb. Nu înseamnă că nu am 
încredere în Mircea Stănescu, cum să nu am?, în acest CINCI- 
nal s-a verificat din plin. Dar informaţiile pe care mi le dă despre 
oameni cu care şi el se află în relaţii tensionate, dezamägite 
(Anca Haţiegan) pot deveni “uşor-inexacte” pe ici pe colo, prin 
punctele esenţiale. De aceea folosesc “filtrul” la îndemână - mai 
aproape: pedala atenuatoare - a timpului. Depărtarea geografică 
dintre noi aici joacă şi un rol benefic: lasă, impune un răgaz de 
răcire, de aşezare, de limpezire. 


O scrisoare a lui Dan Culcer către Maria Sipos: 

Date: Thu, 17 Mar 2005 23:18:36 +0100 
De: Dan Culcer <[email protected]>(...) 
Objet: Pentru informare. Scrisoare catre Maria Sipos 
Stimata Doamna, 
Daca timpul dv. pretios va permite, as dori sa ma tineti la curent cu stadiul 
inregistrarii denuntului penal contra securistilor si a lui Ion Iliescu, depus 
de Paul Goma. O sa adresez aceasta intrebare si dlui Stejarel Olaru. Lui 
Paul Goma i-am telefonat azi dar era si dinsul in asteptarea noutatilor. 
Mai apoi, era vorba de o intrunire la GDS care sa coordoneze eforturilemi- 
cului grup din care faceti parte. A avut loc? Ce concluzii practice s-au tras? 
Eu nu am primit, ca urmare a pozitiei exprimate de mine in legatura cu pre- 
zenta nedumeritoare a lui Andrei Oisteanu in aceasta intitiativa, nici un 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 471 


mesaj direct. A trebuit sa aflu indirect ca am suparat, sa rog pe cei carele- 
au primit, sa mi le transfere pentru a citi ca am provocat mania dlui Ion 
Vianu. Imi pare rau. Eseurile lui Vianu imi placeau. Ramin cu ele. 

Nu stiam ca intre Ion Vianu si Andrei Oisteanu exista o solidaritate atit de 
indefectibila; acum am aflat. Am fost acuzat de I.V. ca am o viziune leninis- 
ta, eu crezusem, naiv, ca sunt mai degraba stalinist, fiind format in acea glo- 
rioasa epoca. Sau chiar kadarist, care era de parere ca "cine nu e impotriva 
noastra e cu noi". Or eu nu eram impotriva cuiva anume, incercam doar sa 
ma manifest contra confuzionismului care prevede ca trebuie sa ne pupam 
in Piata independentei. (eu prefer Piata Universitatii!) cind "interesele" 
noastre o cer, pina si cu cei care vor sa ne bage la cremenal. Pentru ca, 
observ, acuza de "antisemitism" sau de "negationism" adresata de acest 
confrate lui Paul Goma (si implicit sustinatorilor dinsului) cu un pic de 
bunavointa poate duce la pârnaie. Atit in Franta cit si România. Unde nu va 
mai fi intimpinat de Plesita, desi cine stie?Asa ca astept unele lamuriri de la 
cine mi le poate da.Oricum, cred ca un Comitet de sustinere pentru Paul 
Goma va fi gasind pina la urma vreo doi-trei aderenti in Romania postco- 
munista. 

Si am sa incerc sa particip la constituirea lui, asa cum aveam intentia 
initial. Cu conditia prelabila sa cunosc numarul de inregistrare a plingerii 
penale depuse de Paul Goma. Presupun ca imi puteti comunica aceasta 
informatie. Va multumesc anticipat si va rog sa primiti expresia deosebitei 
mele consideratii. Dan Culcer 


Marţi 22 martie 2005 

(...) Voiam mai demult să scriu despre asta - şi am tot 
amânat. Asta nu este o noutate, dar cum în ultima vreme a luat 
proporţii... 

Asta fund răul pe care mi l-a pricinuit Liiceanu, editind şi, 
imediat retrăgînd din librării, depozitind, apoi topind Culoarea 
curcubeului şi, în asociaţie cu Adameşteanu, Monica Lovinescu 
si ceilalţi lătrători la comandă (Pleşu, Manolescu, Alex. 
Ştefănescu, Dimisianu, D.C. Mihăilescu, Pruteanu, Iorgulescu, 
Buduca, Mircea Martin...) instituind bariera-sanitarä în jurul 
meu ca autor şi a cărţilor mele. 

Naivul de mine: credeam în cai-verzi-pe-părerzi: “Adevărul 
va triumfa până la urmă”, “Minciuna are picioare scurte...” şi 
alte folclorisme. Ei bine: adevărul nu triumfă “până la urmă” - ci 
triumfă Minciuna şi Liiceanu. Alimentată de Amnezie şi de 
substanţa Adameşteană. Va fi ştiut ce va fi ştiut cel care a zis: 
“Absentii se înşeală totdeauna”? Fiindcă nu poţi apăra un adevăr 
dacă nu eşti de faţă. “De faţă” fiind minciuna (liiceană, mano- 
lească, blandianä), cea sprijinită de amnezie (adamesteanä) - ea 
va triumfa. La această absenţă a mea - fizică - adăugîndu-se deloc 
neglijabila absenţă scriptică (editorială, în presă): mormântul a 
fost, nu doar săpat, dar şi închis (dar nu vorbea D.C. Mihăilescu 
despre “lespedea” tombală a cuvintelor Monicăi Lovinescu 
închizîndu-mă pe veci: «Îmi pare rău că l-am cunoscut pe Paul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 472 


Goma»)? 

La acestă înmormântare a contribuit recent şi Polirom: 
suprimînd - fără voia, ba chiar împotriva voinţei mele, autor - 
Introducerea la Culoarea curcubeului, nu doar a “încuviintat” 
inexistența mea, dar a confirmat-o, întărit-o. Astfel, puţinii care 
au vorbit de această carte nu ştiu de unde să o 1a, nu ţin minte că 
avea, totuşi, un trecut, măcar editorial... 

Mă consolez cu ce pot: dacă Polirom mi-a decapitat-despi- 
ciorat (avea şi un cuvânt de încheiere - a dispărut şi acela) 
Culoarea... ea... există ca atare. 

Şi poate... Ce-am ajuns: la “şi poate”... 

Oricum, ceea ce mi-au făcut - rău - Liiceanu-A dameşteanu- 
Lovinescu-Manolescu-Pleşu... şi ceea ce mi-a făcut (rău) Silviu 
Lupescu, director al Polirom-ului nu trebuie uitat în veac. Aici nu 
mai este vorba doar de întâmplător numitul Goma, autor al unei 
cărţi - ci de o acţiune concertată a autorilor de cărţi români 
pentru distrugerea, ne-fiinţarea unei cărţi, indiferent de valoarea 
ei, dar carte. 


Joi 31 martie 2005 

Aseară am privit la televizor meciul de fotbal Israel-Franta, 
jucat la Tel Aviv. Bănuiam că va fi “fierbinte”, după campania de 
presă - repet: campania de presă localnică împotriva portarului 
Barthez (fiindcă declarase că el nu se simte în siguranţă în Israel, 
unde se întâmplă “tot felul de chestii”, a fost agresat de parcă ar 
fi fost măcar fratele lui Eichmann), în special, împotriva Franţei 
în general - ţara lui Barthez, deci una feroce antisemită... - însă 
nu-mi imaginam că israelienii sunt capabili de aşa ceva. 

Aşa ceva - în prezenţa preşedintelui Israelului, Katzav - care 
a rămas aşezat, fără nici o reacţie - când cei vreo 40.000 de 
spectatori au huiduit-fluierat pe toata durata executării Imnul 
Naţional Francez, Marseileza. 

Or aşa ceva nu s-a întâmplat nicăiri, nicicând. Au huiduit- 
fluierat - cu ură (nu cu pasiune, ca peste tot, în cele mai fierbinţi 
stadioane), deci, în primul rând Imnul Naţional al echipei 
oaspete. Deci Imnul Franţei. Ai fi crezut că Franţa - de la 
Revoluţia din 1789 - a fost duşmanul cel mai neînduplecat al 
evreului. ŞI, repet: în acel moment, deşi se ştia filmat (sau tocmai 
de aceea?), preşedintele Israelului nu a intervenit, nu a protestat, 
a rămas aşezat, discutind liniştit cu soţia sa. 

Apoi meciul propriu zis: de fiecare dată când Barthez atin- 
gea mingea, fluierăturile se declanşau şi durau până când balonul 
intra în posesia alcuiva. Ştiindu-se la ei acasă, jucătorii israelieni 
au fost tot timpul, tot timpul de o brutalitate inadmisibilă, rar 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 473 


sanctionatä de arbitru (un neamţ...). După ce Trézéguet a marcat 
golul Franţei, au intrat în activitate măcelarii: foarte-periculosul 
pentru echipa israeliană, “Antisemitul!” Trezeguet trebuia scos 
de pe teren “viu sau mort”: a fost atacat extrem de periculos pe la 
spate, iar francezul, înnebunit de durere (şi de spaima de a fi 
trecut pe lângă o rupere de glezne, ridicîndu-se, i-a dat un cap în 
gură israelianului. Nu are nici o importanţă că nu fusese un 
adevărat “cap în gură”, doar un gest (iar israelianul, de parcă asta 
aştepta s-a şi răsturnat pe spate, ca împuşcat, urlînd... - însă ges- 
tul se pedepseşte. Arbitrul i-a dat carton roşu lui Trézéguet - şi 
l-a eliminat de pe teren - iar atacatorului un carton galben. 
Rămasă în 10 jucători, echipa Franţei a devenit fără cap, fără 
picioare - şi a încasat un gol egalizator - de mirare că doar atât, 
într-atât de marcată a fost de eliminarea lui Trezeguet. 

Dar ăsta-i fotbalul. La urma urmei, Franţa ar fi putut fi 
bătută. Ceea ce însă nu ţine nici de fotbalul ca înlocuitor de 
război, nici de caracterul focos al israelienilor: ura cu care o 
întreagă naţiune fluiera-huiduia echipa oaspete, cea a naţiunii 
franceze - în prezenţa vădit indiferentă - deci aprobatoare - a 
preşedintelui Katzav. 

Ura a fost motorul cu care au funcţionat evreii totdeauna. 
Zbierătul lor la adresa goi-lor: «Antisemitule!», nu semnifică o 
constatare, o acuzare - o plângere - ci expresia urii sălbatice pe 
care o poartă celuilalt. 


Mircea Stănescu îmi trimite : 

“Dragă Domnule Goma, 

“Dragi prieteni, 

“În data de 26 martie a.c. am trimis prin posta electronică D-lor 
Andrei Oisteanu si Michael Shafir textul scrisorii deschise a D-lui Paul 
Goma datată Paris, 13 martie 2005, si publicată în 26 martie a.c. în ziarul 
„Ziua” sub titlul: „Goma răspunde la «spusele» securistului Plesită”. In urma 
acestor trimiteri, am avut un schimb de mesaje cu Dl. Shafir si o reactie din 
partea D-lui Oisteanu. 

“Voisem astfel să aflu părerea D-lor în cauză cu privire la o chestiune 
care tine nu doar de demnitatea intelectualului, ci de demnitatea umană pură 
si simplă. Si aceasta mai ales întrucît în calitatea sa de autor de cărti (“Intre 
negare si trivializare*..., lasi, Ed. Polirom, 2002), coautor de rapoarte 
(*Ilescu-Wiesel*, 2004) si expeditor de mesaje private (cf. *www.eleonar- 
do.tk*, nr. 6/2005, art. „Păcală învată istorie” de Laszlo Alexandru) Shafir îl 
acuzase pe Paul Goma de „negationism”, „trivialism prin comparatie”, 
„minimalism” ,justificationism” si „antisemitism”. La rîndul său, Oisteanu îl 
numise pe Paul Goma „motivationist” si „justificationist aberant” al 
Holocaustului (cf. editorialului său din revista ,,22”, an XIV (777), 28 ianua- 
rie 2005-04 februarie 2005, intitulat „De la Bucuresti la Auschwitz si retur”). 
Mai mult — si mai rău — acesta din urmă îsi publicase editorialul infamant 
chiar în perioada în care criminalul Plesită se producea la televiziune (v. emi- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 474 


siunea „Dan Diaconescu în direct” de la OTV din 18/19 ianuarie si 14/15 
februarie 2005). 

“ Acesta este contextul în care am decis să le trimit celor doi scrisoarea 
lui Goma, nutrind speranta că voi primi si răspunsuri. Si le-am primit. Din ele 
am înteles, cred, mai bine de ce dezbaterea cu privire la istoria si memoria 
celor două orori, nazismul/exterminarea antonesciană si comunismul, se află 
la noi în halul pe care îl putem constata. Evident, dacă întradevăr există vreo 
dezbatere. O parte a acestui răspuns poate fi formulată astfel: 

“ Atacurile reprezentantilor Industriei Holocaustului la adresa lui 
Paul Goma vizează nu o necesară asumare de câtre români a criminalitătiian- 
tonesciene (fată de evrei si romi) — asumare pentru care militează Paul Goma 
si nu de azi, de ieri — ci impunerea culpei colective, aducerea la proces a unei 
întregi natiuni, a istoriei si culturii ei. Pe de altă parte, statura morală si inte- 
lectuală a lui Paul Goma este în măsură să reprezinte un obstacol de netrecut 
pentru aceiasi reprezentanti ai Industriei Holocaustului, întrucît, militînd în 
egală măsură pentru o istorie corectă a comunismului si pentru o onestă 
raportare la ea, el este văzut drept concurent de câtre acestia. Sionistii-de ràz- 
boi nu mai contenesc cu acuzele de antisemitism la adresa lui Goma, „tată de 
copil evreu” (după cum îi spusese cu mult timp în urmă Alain Paruit, cum îi 
spune acum Shafir); or Paul Goma, o dată cu nasterea fiului său, devenise el 
însusi SI evreu, după cum scrie/spune chiar el. 

“Sîntem diferiti din punct de vedere identitar si acest fapt nu poate fi 
schimbat: sîntem ceea ce sîntem. Ca cetăteni ai lumii îl continem însă în noi 
însine pe Celălalt. A-l întelege si a-l îngriji pe acesta este, în egală măsură, 
o întelegere si o grijă fată de noi însine, garantia că putem construi si locui o 
lume în care Eul si Celălalt stau alături, că o etică, o politică si o cultură 
comune sînt nu doar posibile, ci reale. Mai există însă si o altă lume: cea a 
distrugerii Celuilalt-exterior, care este, în egală măsură, o distrugere a 
Celuilalt-interior. Dacă, în procesul de trecere de la „*goy*-ul evreu” la 
„evreul-*goy*”, evreul va reusi vreodată să-l elimine complet pe *goy*, dis- 
trugînd în egală măsură alteritatea exterioară si pe cea interioară, subiectul 
acestei actiuni nu e cazul să-si facă iluzii: spatiul lăsat liber nu va fi luat de 
Ceva, ci de Neant. 

“Intrucît este vorba despre o chestiune de importantă capitală pentru 
întelegerea istoriei, a personalitătilor precum Paul Goma si a modului în care 
ne raportăm la ele — pe scurt: de o gravă chestiune publică — am decis să 
public partea mea de dialog din acest schimb de mesaje. 

“In ce-i priveste pe interlocutorii mei, să nu-si facă iluzii: răspunsurile 
sau ne-răspunsurile lor, chiar netrecute de mine aici, tot asa rămân: abomina- 
bile. Să le rămână dară dreptul „intelectual” de a nu si le face publice. La fel 
ca si... amenintările; cei care le vor fi făcut. 

“Mircea Stânescu, 

“Bucuresti, 

“28 martie 2005.” 


“Sîmbătă, 26 martie 2005 am scris: 


“Stimate Domnule Andrei Oisteanu, 
“Vă trimit scrisoarea D-lui Paul Goma, publicată în ziarul „Ziua” de 
astăzi. 
“Pentru întelegerea contextului, este util de precizat că despre D-na Ana 
Maria Goma sacalul criminal Plesită spusese într-o emisie la televiziune că 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 475 


semnatarii apelului lui Paul Goma de aderare la Charta '77 din Cehoslovacia 
„0 înghesuiau pe la toate colturile”. 

“Cu urări de bine, 

“Mircea Stânescu.” 


“Sîmbătă, 26 martie 2005 am scris: 


“Stimate Domnule Michael Shafir, 

Vă trimit scrisoarea D-lui Paul Goma, publicată în ziarul „Ziua” de 
astăzi. 

“Pentru întelegerea contextului, este util de precizat că despre D-na Ana 
Maria Goma sacalul criminal Plesită spusese într-o emisie la televiziune că 
semnatarii apelului lui Paul Goma de aderare la Charta '77 din Cehoslovacia 
„O înghesuiau pe la toate colturile”. 

“Cu urări de bine, 

“Mircea Stânescu.” 


“În aceeasi zi, la ora 3.36 P.M., D1. Michael Sfafir mi-a răspuns. 
“Sîmbătă, 26 martie 2005 am scris: 


“Stimate Domnule Michael Shafir, 
“Multumesc, la rîndu-mi, de răspunsul Dvs., pe care l-am citit în mod 


repetat. 

“Gâsesc binevenite întrebările Dvs. de început si interesante răspun- 
surile. 

“Dacă însă ar fi să răspund si eu la întrebările pe care le puneti, as 
face-o asa: 


„1) Pentru că intelighentia din România s-ar asocia bucuroasă la o actiu- 
ne-împotriva-lui-Plesită, dar nu la una de-solidaritate-cu-Goma. Nu despre 
societatea luată în ansamblu e vorba aici (căci oamenii obisnuiti — care au si 
ei o mamă, o sotie, ba chiar si un fiu ori o fiică — stiu ce e aceea solidaritate), 
ci despre cei care mînuiesc cuvîntul, editorii publicatiilor, de radio si televi- 
ziune. 

“2) Pentru că împotriva lui Goma a fost aruncată anatema de 
«antisemitism». 

“Este inutil să spun că după Holocaust o acuzatie ca aceasta te poate 
înmormânta intelectual pînă si în România de care vorbiti. 

“Si aceasta fiind situatia, ce să facă bietii intelighenti din România? Să 
spună cà e o acuză falsă, nedreaptă, profitoare? Să-si anuleze deci bursele, să- 
si vadă càrtile respinse de editori, să-si piardă locul de muncă? Iar editorii 
publicatiilor, din radio si televiziune ce să facă, la rândul lor? Să-si ruineze 
proprii patroni? 

“Aceasta fiind întelegerea mea asupra realitătii, găsesc că Dvs. însivă 
ati contribuit — prin nedreptele, înselătoarele acuze de „negationism”, ,,mini- 
malism” si, noutate!, de „antisemitism” — la lipsa de reactie a celor care ar fi 
trebuit să reactioneze împotriva emiselor teroristilor internationali si autohto- 
ni gen Plesită. 

“Gâsesc apoi că atitudinea Dvs. — critic al „negationistului”, „minima- 
listului” si „antisemitului” Goma — întretine o relatie ambiguă cu cele ale lui 
Plesită. Proba: într-una din emisiunile la care el a participat, a făcut următoa- 
rea afirmatie: „Goma este contestat!” Iar această asertiune, vă reamintesc, nu 
un troglodit intelectual dar dezinformator de profesie ca Plesită o inventase, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 476 


ci un intelectual. 

“Mă bucur că vă declarati solidar cu Paul Goma, m-as bucura si mai 
mult dacă ati face-o în public. Altfel, vorbim mereu despre ce fac sau nu fac 
altii. Si... în mod conspirativ. 

“Pe mine unul nu m-ati convins, însă ce cred eu e mai putin important 
decît ce crede Goma — despre care e vorba aici — pe care ati putea să-l convin- 
geti. Spun că nu m-ati convins pentru că a fi solidar cu cineva într-o anume 
privintă, „a fi lîngă” — asa cum spuneti — este fără... „dar”, este fără rest. 

“Nu m-ati convins nici cu privire la fondul argumentatiei Dvs., privi- 
toare la trimiterea lui Paul Goma, în scrisoarea sa câtre Gabriel Andreescu, la 
„persoana de gen feminin”. Căci această trimitere nu avea deloc un rol argu- 
mentativ, ci punea o problemă de context si de... caracter care se citeste asa: 
„„Cum D-zeu poate cineva deveni turnătoare DUPA ce te-ai despărtit de ea?” 

“Nu m-ati convins nici înainte, nici acum, că sînteti un cititor atent si — 
fapt la fel de important pentru foarte bunul analist Michael Shafir pe care îl 
stiam — ne-pasional si ne-sectar al lui Paul Goma. 

“Si în fine: nu, domnule Shafir, Filip Goma nu este nepotul unui evreu 
(comunist), ci, după legislatia tip Niirnberg, este chiar „evreu”. Fapt pe care 
Paul Goma îl stie la fel de bine ca si Dvs. Această situatie nu îl împiedică să 
spună adevărul asa cum îl percepe D-sa. Sînteti nemultumit de estimarea de 
98% a aderentei evreilor din Est la comunism, în contextul celui de-Al Doilea 
Război Mondial? Puteti contesta această cifră, dar nu e nevoie de falsa, 
nedreapta, înselătoarea acuză de „antisemitism”. Căci este în contra adevăru- 
lui: orice istoric competent si de bună credintă stie că această aderentă — 
lăsînd deoparte explicatiile contextului istoric — a fost masivă. Si procedînd 
asa cum faceti Dvs. aduceti grave deservicii cercetării istorice, căci nici O 
cercetare autentică nu se poate desfăsura atunci cînd îti pluteste deasupra 
capului piatra de mormînt a acuzelor de „antisemitism”, „negationism”, 
„minimalism” si altele asemenea. 

“Să fncetàm pîngărirea oamenilor în sfera lor privată? 

“Să încetâm pîngărirea oamenilor în sfera lor privată! 

“Să încetăm pângărirea oamenilor în sfera lor publică! 

“Să fncetàm pîngărirea victimelor nazismului/regimului antonescian-si- 
comunismului, fie ele în viată ori mai ales în moarte, prin nedrepte si înselă- 
toare acuze de „antisemitism”! 

“Fără nici un „dar”. 

“Mircea Stănescu (membru al unei comunitàti ai cărei membri au masa- 
crat evrei, înaintasii săi nefiind dintre aceia).* 


“În aceeasi zi, la ora 3.59 A.M. Michael Shafir mi-a răspuns 
din nou. 
“Duminică, 27 martie 2005 am scris: 


“Domnule Shafir, 

“Ce-i drept, nici eu nu-mi făceam iluzii în privinta numitului dialog. 
Avusesem destule probe despre ce înseamnă el la Dvs. 

“Reciproca este si ea valabilă: nici eu nu voi mai răspunde mesajelor 
Dvs., si o fac începînd chiar cu acesta. 

“În rest, vă rog, păstrati sfaturile pentru „epigonii” (ar trebui să spun 
„goii”?!) Dvs., precum cei pe care îi autorizati, prin mesaje „private”, să 
comunice în public continuturi curat-dialogale precum următorul: 

“Laszlo Alexandru: „Michael Shafir mă autorizează să fac publice 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 477 


următoarele afirmatii: «mă alătur acuzei pe care ati lansat-o primul» privind 
antisemitismul lui Paul Goma si «consider “productia” lui Mircea Stănescu 
execrabilă din toate punctele de vedere, de la logic la metodologic sau deon- 
tologic». (cf. www.eleonardo.tk, nr. 6/2005) 
“Să ràmînem dară în plata Domnului, fiecare cu alăturările sau 
nealăturările lui! 
“Mircea Stânescu.” 


“In aceeasi zi, la ora 1.36 P.M. Andrei Oisteanu mi-a multumit pentru 
trimitere. In rest, nu a mai avut nimic de adăugat. Nici eu nu mai am... 


Mircea Stănescu să fie mulţumit că evreul Oişteanu i-a 
răspuns - uite, mie nu mi-a răspuns goaia (femininul goi-ului) 
getbegetnică Gabriela Adameşteanu, după ce i-am trimis, pentru 
22, textul despre batjocorirea femeilor mele, deşi o cunoaşte bine 
pe Ana Maria, fuseseră prietene; nu mi-a răspuns nici alt băştine- 
thic din fundul Gropii Inginerimii Intelectuale Carpatine, numitul 
C. T. Popescu, bulibaşă, în acel moment, al Adevărului Scinteii 
Partidului Bolşevist-Securist. 

Că tot a venit vorba de Adamesteanca: într-un interviu din 
Jurnalul literar (ianuarie-februarie 2005) Mirela Roznoveanu 
povesteşte ce sfaturi preţioase îi dădea: “Dacă nu încetez de a mai 
scrie articole politice virulente în presa de exil, voi fi tratată în 
țară ca Paul Goma”- citeşte: nu va mai fi publicată în România; 
“îmi ceruse (...) să îi dau câteva pagini din jurnalul meu (subl. 
Mirelei R.) pentru revista 22 (...), nu a publicat fragmentul trimis 
pe motiv că era «prea personal». Înainte de a-i trimite acel 
fragment, Gabriela mă rugase (...) să îmi rescriu jurnalul sau 
măcar fragmentele pe care i le trimit conform modului şi 
tehnicii rememorării (subl. Mirelei R.) din jurnalul Monicăi 
Lovinescu. (...) nu era de acord cu ceea ce scrisesem în jurnalul 
meu (subl. M.R.). De fapt ea a spus că nu poate publica aşa ceva, 
paginile unui martor ocular al revoluţiei care devenise după 
revoluție publicist comentator la România liberă, pentru că ele 
puneau în lumină proastă GDS-ul şi alți amici ai ei (...). Din 
nefericire (...) Gabriela practică cenzura la 22. Ea se comportă 
exact ca defuncta cenzură comunistă”. 


“Defuncta...”- cum, “defuncta”? Cenzura-la-român - 
defunctă? 

Bine-ar fi, dar nu-i: 

Dovadă că romancierul Gabriela Adameşteanu o practică cu 
jubilatie, atât că după 22 decembrie 1989 trăieşte mult mai bine 
decât atunci când era redactor la Cartea românească; ca o 
adevărată “revoluţionară postmortemă” - pe după cap cu Rodica 
Palade, Ioana Ieronim, Smaranda Enache, Renate Weber, Alina 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 478 


Mungiu, Firanca buzureană şi alte plimbăreciene călătoreşte cât 
zece, de te întrebi când îşi mai primeneşte rufăria intimă, prospe- 
rînd şi în momentul de faţă ca ultimul din... primii “baroni” 
dâmbovitelini, binemeritati de natia română. Si nimeni dintre 
scriitorii colaboratori ai revistei 22 nu îndrăzneşte să protesteze, 
să o arate cu degetul, în public, pe neruşinata cenzoare... Pentru 
că şi ei fac la fel, în publicaţiile pe care le conduc: cenzurează pe 
alţii, se autocenzurează - se întrecenzurează într-o devălmăşie 
chicotită şi mizerabilă, de te întrebi când are să vină, în sfârşit, o 
adevărată revoluţie, să-i măture - apoi să dea cu flit. 

Pentru că scriitorii români, îmbătrânind practicînd rezistenţa 
prin cultură nu au învăţat - şi nu au să înveţe - să fie liberi, să scrie 
ei, de capul lor, nu cu bilet de voie de la Brucan. 


Vineri 1 aprilie 2005 
Papa : pe moarte. 
Ca şi Reinier de Monaco. 


Sâmbătă 2 aprilie 2005 
Papa : agonie lungă. 


A murit, seara. 
O sâmbătă. 


Duminică 3 aprilie 2005 
Prima zi fără Wojtyla. 


Luni 4 aprilie 2005 

Eram pregătit să scriu următoarele: 

“Acum, că mă simt mai liniştit, mai odihnit, după Săptămâna 
Patimilor Papei...” 

Si nu. Nu sunt mai liniştit, mai odihnit, mai stăpân pe 
lacrimă. Mi-a fost, nu bunic, nu tată, nu frate. Nici măcar unchi. 
Ci văr. De-al doilea. Am ţinut mult la el, la “vărul paleac” - chiar 
dacă nu pun preţ pe zvonul că şi el ar fi din neam de valah, din 
clanul de la Väduvita (Wadowicze); ca la un văr mai vârstnic ; 
am fi fost buni prieteni, dacă ne-am fi întâlnit. 


Marţi 5 aprilie 2005 

Speram să fiu spälat-curätat de doliul universal. Nu. Aşa că 

îmi rotunjesc spinarea şi cu ochii închişi aştept să treacă valul 
negru. La mine suferinţa, nu vine de la moartea Papei. Ci de la 
plâns. De ani de zile - presupun că din vara-toamna anului 1989, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 479 


când am avut accidentul inimal - am devenit plângăcios. Ca tot 
depresivul. De atunci am căpătat incontinentä lacrimală. E peni- 
bil pentru mine să dau în plâns doar pentru că povestesc ceva 
“trist” - însă Dumnezeule, ce nu a fost trist în viaţa mea (decât 
ceea ce, cu efort, o trag eu pe panta amuzamentului, dintr-o veche 
obisnuintä de basarabean, apoi din “ticul Petrişor”: de la el voi fi 
învăţat să povestesc întâmplări groaznice, hlizindu-mă)? 

Din ce în ce mai des în ultimele două zile m-am trezit rugîn- 
du-mă lui Dumnezeu să mă ierte pentru păcatul de a ceda tentatiei 
de a compara starea de acum, a morţii Papei, cu starea din 
martie 1953, când murise Stalin. Şi atunci ne teroriza doliul - 
prin muzica de la difuzoare. Destinele celor doi nu sunt compa- 
rabile... chiar să nu fie? Dar cine întrebase: «Vaticanul? 
Câte divizii?» - şi iată, “diviziile Vaticanului” îl învinseseră, cu 
tot cu Rusia lui divizionometricoasă, monstruoasă. Însă tortüra- 
prin-doliu (atunci primă sunetul, acum imaginea), ciocäneala, 
martelajul, matracajul, picăturarea-chinezească devine redu- 
tabilă, nimeni nu se poate proteja de acţiunea ei îndurerătoare; 
devastatoare. 

La mine, am mai spus, se traduce prin plâns. Plâng, nu doar 
cu ochii, ci şi cu viscerele. Plâng cu... pântecele (mama ar fi 
arătat lingurica şi ar fi numit-o: «Inima»). Da, oameni buni, 
fiecare plânge cu ce poate. Eu sunt scuturat de spasme de plâns 
care-mi vin de la inima pântecelui. Şi mă storc. De tot. Ce eram 
eu fleaşcă înainte de doliul papal, acum am devenit un agonic, 
care, în loc de horcăituri, sonorizează hohote de plâns. 

Când i-am văzut pentru întâia oară trupul pe catafalc, nu am 
remarcat “seninătatea”. Seninătatea era dedusă de mine, privitor, 
altfel chipul lui păstra, neşterse de preparatorii morţilor, 
suferinţele atroce care îl bântuiseră, chiar şi disperarea celui care 
geme-urlă: Eli, El... Şi pentru că toţi morţii care suferiseră mult 
până a fi liberati se aseamănă între ei, Vărul meu Karol era leit 
mama: aceeaşi ochi scufundati (nu înfundaţi), aceiaşi obraji 
scofâlciti de prăbuşire în sine. 

Al doilea lucru observat: capul, sprijinit înalt pe trei perne, 
era uşooor înclinat spre dreapta. Întâi m-am gândit că, iniţial, îi 
fusese drept, însă alunecase, nefiind el răcit chiar întru totul... 

Apoi mi-am spus că nu este cu putinţă aşa ceva: “prepara- 
torii” aceia sunt înalt profesionişti. Acestui papă iubit de toată 
lumea, preparatorii i-au aranjat în mod deliberat această poziţie, 
dacă nu mai... vie, atunci mai caldă, mai umană - prin asimetrie. 

Insă când, filmat dinspre tălpi, i-am văzut laba piciorului 
drept era mai “căzută” spre exterior decât dreapta... nu am mai 
ştiut ce să zic. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 480 


lar când ni s-a arătat Cripta şi am văzut că toţi papii aveau 
capul uşor alunecat spre dreapta - chiar în reprezentarea de 
marmoră a sarcofagului - am acceptat: “aşa se face” . 

Şi am fost trist, credeam că numai pentru Wojtyla se făcuse 
aşa. 

(...)Marţi 12 aprilie 2005 

Cascadă de veşti proaste: de la Tel Aviv: somatia 
“retrocedărilor”, altfel nu mai pupăm noi Europa!, ne ameninţă 
profund-europenii israelieni!; apoi Găgăuţă Bush îl asigură pe 
Sharon că nu se pot corija frontierele în Palestina - să rămână aşa 
cum sunt... 

Doamne, Doamne, ce foc şi pară are să se işte pe Pământul 
Sfânt! 

(...)Luni 18 aprilie 2005 

Poate că azi îmi voi călca pe inimă ca să consemnez câteva 
“teme” lăsate la o parte în ultima chenzină - cu condiţia să mi le 
aduc aminte pe cele vechi. 

Luînd-o din prezent spre trecut: mă bate la cap întrebarea 
(deloc nouă, avînd ea o viaţă de să tot fie 60 ani...): 

«Fac bine că fac ce fac?» 

Răspunsurile binevoitorilor se prăbuşesc peste mine, ava- 
lanşă, cel mai recent: 

«Faci bine ce faci de la o vreme, “luîndu-te de evrei”»?, cum 
formulează o persoană cândva apropiată, în ultimii 15 ani (“de la 
revoluţie”)... delimitîndu-se, treaptă cu treaptă: «faci bine 
luîndu-te de Liiceanu?y, «faci bine luîndu-te de Monica?..., în 
ultima fază nemaifiind îngrijorat de soarta mea, ci de a sa, ca 
/fost/ prieten al meu. 

Dar se vede de la o poştă că nu fac bine, “luîndu-mă”. 
Niciodată în viaţa mea nu-am-făcut-bine-luîndu-mă ba de una, ba 
de alta, ba de cenzură, ba, de Ceauşeasca, vorba lui Marin Preda, 
ba de prietenii mei care acceptaseră să facă ei cenzura, cu mâna 
lor de scriitori de meserie (S. Damian, G. Dimisianu, G. 
Adameşteanu), ba de cei care îmi distrugeau cărţile de ei solici- 
tate în vederea publicării (Liiceanu, Sorescu, Marian Papahagi), 
ba de trădători dovediti ca Monica Lovinescu, ba de Ceauşescu, 
ba de Iliescu (încă nu am ajuns până la pagina cu Băsescu)? 

Dar am făcut. Fără să mă gândesc “la consecinţe”: ce-o să 
pätesc eu dacă se supără Ceauşescu, Liiceanu, Plesitä, Monica 
Lovinescu, Adamesteanca, Wiesel, Țepeneag - fiindcă “n-am 
ținut seama”...? Aşa s-a şi întâmplat: am păţit-o dinspre fiecare. 

Că tot mă aflu (de când? Hă-hă!, vorba Bulii) în boxa 
acuzaților, îmi iau singur circumstanţele atenuantele (sic). Cu 
rare prilejuri (Lăncrănjan, Gelu Ionescu), când am atacat eu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 481 


primul - fiindcă ei atacaseră persoane ori principii apropiate mie 
- nu am făcut decât să răspund atacurilor împotriva mea. Accept: 
“capul ce se pleacă...”, “apa trece...”, “fă-te frate cu dracul...” - 
acestea fac parte din Codul De Întelepciune şi Onoare al Popo- 
rului nostru drag-şi-iubit. Însă eu, chiar dacă declar că îl iubesc- 
îndrăgesc pe poporul nostru, nu fac ce face poporul (nici popa... 
), fac ce mă taie pe mine capul - şi inima. 

La urma urmei duşmanul meu (de căpătâi) este minciuna. 
Când aud-citesc o minciună, tresar; tresalt; sar - mă năpustesc. 
Când minciuna vine dinspre un prieten, un coleg, unul pe care-l 
ştiu de aceeaşi parte a gardului, prima reacţie a mea: uluiala: 
«Cum poate X să spună o asemenea minciunä?»; a doua: «Să nu 
mă pripesc, să mai aştept, poate că s-a încurcat în cuvinte, aşa 
cum ţi-ai prinde picioarele în covor...». Abia după ce “acciden- 
tul” se dovedeşte constantă reactionez - am avut timp să rumeg, 
să adun informaţii, argumente. 

De ce m-am “luat” de evrei? 

Să avem pardon, nu m-am “luat” de comunitate, popor, 
etnie, am dat nume unor indivizi care făcuseră rău - însă nu recu- 
noşteau, iar când mai mulţi inşi făceau baraj, front în jurul câte 
unei minciuni sau în jurul tăcerii unor adevăruri, atunci, da, am 
vorbit de etică etnică - fiindcă la acei evrei (o citez liber pe 
Hannah Arendt) este folosit fără tresărire neadevărul atunci când 
cred ei că se află în pericol. 

Paris, 11/23 aprilie 2005 
NECITITORII - ACUZATORII NEMILOSI 
AI MEI: 
H O LO CA U S TO L OGII 

Unul dintre extrem de puţinii prieteni care mi-au rămas după 
operaţia “antiteroristă” (sic) organizată - de astă dată - de Comandoul 
Holocaustologilor şi care a băgat groaza în bravii intelectuali români, 
ameninţaţi cu : «Ordonanţa, ordonanța!» prin gura căprarului Teşu... 

...Începusem a spune, deci, că un prieten mi-a pus deunăzi între- 
barea: 

«De ce nu te-or fi dînd în judecată cei care te condamnă pentru 
“antisemitism "2 

Nu am ştiut ce să răspund. Mai ales că subînţelesul viitor (or să 
mă dea mâine? poimâine?) nu era deloc sigur. Am ridicat din umeri si 
am rămas pe gânduri: 


De decenii, întâi în România, apoi în exil, în loc să fiu tratat-insul- 
tat de, să zicem: «tuberculos» (sau şchiop sau bâlbâit - sau şi mai grav: 
de basarabean), securiştii şi unii dintre legionari îmi aruncau: 
«Jidovitule!». În timpul ultimei arestări, în 1977, generalul Plesitä, pe 
atunci bulibaşă suprem al Scârnavului Criminal Organ îmi mângâia 
auzul, şoptindu-mi urletul: «Jädane!», cu accentul lui curat-jădovesc, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 482 


dupe Argeş-în-jos. Nu altfel îmi zicea pionerul-securist V.C. Tudor, 
întâi în Săptămâna lui Eugen Barbu, a lui Ulieru, a lui Dinu C. 
Giurescu, a lui Ciachir, apoi “după revoluţie” în România Mare, când 
mânca el jidani pe pâine, evitind a se privi în oglindă. 

Locul de plecare al atacului s-a modificat - tot la indicatia- 
prețioasă a Securităţii. Încă din primăvara anului 1977, “când cu 
drepturile omului”, Organa dădea directive precise de dezinformare: 
«Să fie lansată acuzaţia de “antisemitism”, făcînd apel la evrei indivi- 
dual şi la Statul Israel, doar ne aflăm în relaţii bune cu Dânşii...» 

Cum să nu se afle în relaţii bune cu Dânşii, doar Dânşii alcătuiesc 
nesmintita Lumină de la Răsărit a Terorii Bolşevice: Dânşii care, după 
ce ne-au călcat în picioare, umilit, torturat, reeducat, ucis, dacă au mai 
trăit după această epuizantă activitate, s-au tras la Eretz, în principiu, 
cu adevărat la domiciliile secundare din Franţa, din America... 

Dânsul H. Zalis - de la Bucureşti - a fost, cronologic, primul 
arătător cu degetul, într-o scrisoare privată (sic) ajunsă, în toiul 
mişcării pentru drepturile omului din 1977, în cutia mea poştală prin 
amabilitatea Securităţii; apoi Dânşii Iosif Petran, de la Tel Aviv, prin 
Revista mea; Al. Mirodan, tot de pe-acolo; Ed. Reichman, de la Paris, 
în Lupta, în Le Monde, apoi... 

M-au lucrat bine “Dânşii”. Ce nu fac Dânsii, pentru a-şi urmări 
interesul, interesul, numai interesul? Colaborează strâns şi cu... creaţia 
lor, Ceka eternă, nemaivorbind de puii săi de oriunde - la noi: 
Securitatea... 

Începînd din toamna anului 1971, după ce mi se editase Ostinato 
în Germania Federală şi în Franţa (şi în Italia, însă Balaci, Potra, 
Buşulenga cumpăraseră, pentru Ceauşescu, întreg tirajul) când stewar- 
dessele de pe avioanele companiei israeliene Elal, înainte de aterizarea 
la Bucureşti, cereau călătorilor să predea la bord “cărţile lui Paul 
Goma” - însă de Soljenitin, de Cioran, de Eliade nu pomeneau; după 1 
aprilie 1977, când au “colaborat” cu tovarăşii lor de la Ambasada USA 
în moralul scop de a bloca, la Europa liberă, ştirea arestării mele. 

După liberarea din mai 1977, prin septembrie când înţelesesem că 
va trebui să părăsim România şi pentru că de-acum ştiam destule 
despre modul în care “apărau” israelieniştii drepturile omului, mi-am 
îngăduit o glumă nesărată: am telefonat la ambasada lor, mi-am spus 
numele (mi-l cunoşteau, doar funcţionarii lor fuseseră - şi mai erau - 
d-ai noştri, dîn popor!) şi am întrebat ce forme sunt necesare pentru a 
cere azil politic în Israel, ca să scăpăm de dictatura comunistă din 
România...? Am provocat, nu doar un refuz politicos, cum mă aştep- 
tam, ci unul în panică, urmat de promisiuni - cu totul dezinteresate!, de 
intervenţii amicale pe lângă alte ţări - ce ţară doresc: Suedia?, se face!; 
Canada?, cum nu, se face pe loc!; Franta?, se face, se face, orice se 
face, numai să nu cer azil politic în Israel, care tocmai are 
mari-probleme... Înţeleg eu ce fel de... Apoi ameninţări abia voalate: 
dacă încerc să stric şi relaţiile israelo-române, cum făcusem cu 
americano-românele, să nu mă aştept la trai liniştit, oriunde m-aş 
stabili (încă nu mă avertizase generalul Pleşiţă cu Braţul Revoluţiei 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 483 


care Lung este el, dar în seara de 19 noiembrie 1977, în biroul lui, 
auzindu-l formulat, am făcut legături nepermis de abuzive, zicînd în 
sinea mea: «A-ha...»). 

„.„În fine, în ultimii 3-4 ani a fost pusă la treabă artileria grea, 
adusă cu mari sacrificii ba de la Washington, ba de la Praga, ba de la 
Tel Aviv, ba de la fata-locului: de la Dilema, de la 22...: 

Radu Ioanid, celebru prin maniera de a formula calm, aşezat, 
politicos, documentat, nu doar neadevăruri obraznice, strigătoare la 
cer; nu doar fapte, cifre, statistici inventate pe loc, senin, ca şi cum 
fabricantul ar mânca seminţe de bostan, nu ar rosti de la tribuna 
Procurorului Popular (prin gura mătuşii sale Saşa Sidorovici, tovarăşa 
de viaţă a Brucanului) acuzaţii, puneri-la zid care, în contextul de azi 
te pot trimite în puşcărie exact ca în Epoca de Aur, pe când şi membrii 
clanului său “loanid"-“Muşat” şi încă alte nume conspirative precum 
Leibovici, grăbit-românizate, făceau parte ca milițieni, securiști, 
spioni în Occident - din Aparatul Terorii Bolşevice impus de NKVD 
prin sinistrul consângean Nicolski-Griinberg (nici o legătură cu 
Grünberg, bunicii materni ai soției mele, Ana - cu care prilej reamin- 
tesc: sunt tată-de-copil-evreu). 

R. Ioanid este individul pe care niciodată nu-l poţi prinde cu min- 
ciuna. Fiindcă nu minte niciodată? Ba da, minte tot timpul, în toate, 
însă când 1 se dovedeşte cu probe că a rostit-scris neadevăruri, el nu 
tresare, nu roşeşte, nu recunoaşte că a gresit-mintit; şi în nici un caz nu 
se scuză pentru “scăpare”. Rămâne calm, liniştit - tăcut. R. Ioanid este 
un om (îi zic aşa, din comoditate) care dispretuieste omul care nu-i ca 
el, ca ai săi. El nu-l uräste, cu stropi, isteric, pe român, ca Wiesel, ci îl 
consideră, dacă nu un nimic, atunci, un ceva; cu care nu se dialo- 
gheazä. R. Ioanid nu ştie ce este dialogul, cu atât mai putin luarea în 
seamă a obiectiilor, a contestaţiilor, a negaţiilor interlocutorului: pen- 
tru el nu există “interlocutor” goi, doar goi acuzat-gata-condamnat; el 
nu cunoaşte, nu practică decât diktatul, ukazul; el “demască”, el 
culpabilizează; ca un Ţurcanu IL, el “reeducă”, fabrică fiorosi fascisti- 
legionari-antonescieni-antisemiti, casapi de evrei, bäutori de sânge 
evreiesc. Cu ajutorul terifiant al politicii-de-ameninţare-teroristă ame- 
ricano-israeliană, el şi ai săi bolşevici de viţă strä-veche asiată 
urmăresc des-creierarea goi-lor români, inventarea noului-om-nou: 
acela carele, de bunăvoie-şi-nesilit-de-nimeni, cu glas tare, se va decla- 
ra vinovat de “unicul genocid”, cel al evreilor si cu-drag va consimti 
să plătească, în cadrul campaniei de strângere a cotelor de recuperări, 
ultimul bänut destinat a cumpăra lapte pentru copil, cu entuziasm va 
renunţa la singura-i cămaşă încă neruptă (aşa cum făcuseră în 1907 
strămoşii lui, ţăranii români în faţa amenintärilor-cu-jandarmii a 
strămoşilor arendasi, zapcii ai lui “R. Ioanid”, ai lui “M. Shafir”); cu 
contravaloarea (sic) a ei - a cămăşii nerupte - Zidul Ierusalimului va 
căpăta încă un centimetru lăţime şi chiar un centimetru înălțime, pentru 
a-i închide total, definitiv, în propria lor ţară, pe goi-ii - altfel semiti - 
palestinieni. R. Ioanid şi ceilalți komisari din nou-creatul, la Cotroceni, 
Minister al Culpabilizării Naţionale Române prin Holo-caustizare este 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 484 


o creatură convins(ă) că neevreii fac parte din alt regn (iată, nu am 
spus: din altă rasă, fiindcă l-aş umaniza - şi nu merită). Din acest motiv 
afirm că “R. Ioanid” face parte din regnul mineral. 

Nu-mi poate ieşi din... inimă emisiunea televizuală de acum două 
luni, în care participanţii au fost invitaţi să spună cam câţi dintre evrei 
nelocalnici trecuseră Prutul în Basarabia şi în Bucovina de Nord, ocu- 
pate de URSS la 28 iunie 1940, plini de entuziasm, dorind să participe 
la edificarea socialismului şi pe teritoriile româneşti răpite şi, din 
constructori, deveniseră destructori a tot şi a toate: piatra peste piatră, 
cultură, religie, limbă, aer - şi vai: om; deveniseră - odată ce puseseră 
piciorul pe malul stâng al Prutului, emeriti komisari ai Armatei Roşii, 
creaţie a lui Trotski. Era o întrebare ce nu mai fusese pusă (după 
informaţiile mele): din frica de represalii - atât din partea Securităţii 
“româneşti”, a NKVD-KGB-ului, cât mai ales dinspre teroriştii 
holocaustologi. 

J. Ancel (statisticianul şef al “Holocaustului românesc”) a avansat 
o cifră (30.000), Lia Benjamin: vreo 40.000, R. Ioanid în jur de 20.000. 
Un istoric de la Chişinău a scos fotocopii după documentele din arhi- 
vele NKVD şi a anunţat: 150.000. Ancel s-a arătat atins la onoarea lui 
de specialist în materie, Lia Benjamin - şi dânsa. Numai R. Ioanid 
a rămas neclintit. De piatră. Pe el, istoric vestit al “problemei”, nu l-a 
tulburat cifra - verosimilă, dar mult diminuată, a NKVD-ului. Lui nu i- 
a făcut nici cald nici rece. 

De ce? Fiindcă R. Ioanid detine alte cifre, alte adevăruri: cele ale 
regnului mineral al său. El știe - a venit de la Washington cu “decizia” 
gata luată: nu contează adevărul, ci aplicarea diktatului. 

Adevărul... În chestiunea Teritoriilor Ocupate de URSS în 28 
iunie 1940 şi în a sovietizării barbare a Basarabiei şi a Bucovinei de 
Nord vreme de un an (“Întâia Ocupaţie” - până în iulie 1941, “A doua” 
a început în martie 1944 şi nu a luat sfârşit nici în ziua de azi) toţi evreii 
- repet: toţi evreii de pretutindeni au instituit secretul absolut asupra: 

- numelor (adevărate, ca şi falsele-nume) ale celor... nu 150.000, 
dar măcar 1.500 nume de evrei care, după ce şi-au făcut mâna pe basa- 
rabeni şi pe bucovineni între 28 iunie 1940 şi iulie 1941, după 23 
august 1944 au făcut parte activă, înalt profesionalizată, a Aparatului 
Terorist Bolşevic instaurat în întreaga Românie; 

- faptelor... revoluționare aplicate pe spinarea nenorocitilor basa- 
rabeni şi bucovineni, nu doar români, ci şi ruşi, ucraineni, bulgari, 
găgăuzi, polonezi, germani, armeni, greci, evrei... - consideraţi 
“duşmani”, burjui”, “culaci”, “trădători ai revoluţiei şi ai URSS"... - 
arestaţi, torturați, executaţi pe loc, alţii “doar” condamnaţi şi trimişi în 
Siberia, în fine alţii deportaţi-fără-“hârtii”, pentru decenii în Estul si 
Nordul Îndepărtat - se evaluează că numai în iunie 1941, bolşevicii au 
deportat cca 30.000 de oameni, bărbaţi, femei, bătrâni, copii. 

De ani de zile încerc să pătrund acest “secret mortal”, cel 
ascunzînd numele şi faptele “voluntarilor” evrei în intervalul 28 iunie 
1940 - 15 iulie 1941, în Basarabia şi în Bucovina sovietizate. 

Există câteva mărturii ale unor evrei, numai despre ei înşişi, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 485 


numai dacă dacă fuseseră la rându-le “represati”, însă nici un cuvânt 
despre faptele lor pe când ei înşişi “represau” pe alţii - ca enkavedişti, 
komisari, simpli functio-nari - deşi în acel an de groază nu au existat 
“simpli funcţionari”, doar auxiliari a NKVD. Am aflat - câteva nume: 

- Cei doi fraţi ai lui Leonte Răutu (Oigenştain): Misa, tatăl lui 
Andrei Oisteanu şi Dan. Deasemeni Bela losovici, care va deveni 
mama băieţilor Valery şi Andrei (Oisteanu); 

- M. Roller; 

- Perahim - mort de curând, alături, în cartierul Menilmontant. 

- Sorin Toma: odată la adăpost în Israel, cel care încercase să-l 
înlocuiască pe Arghezi cu tată-său şi-a publicat “amintirile” 
bolşeviceşte de selective; deşi mereu promite că va ajunge la Chişinău, 
ajunge cu scrisul la Zaporoje (în anul următor). Şi el evită locul-crimei. 

Toţi cei însirati au murit, au scăpat de Nürnberg II. 

Au mai rămas în viaţă - oricum, erau până anul trecut, aici, la 
Paris, în cartierul nostru, Belleville - câţiva unchi, veri, mătuşi ale lui 
R. loanid care şi-au reluat numele: Leibovici. 

R. Ioanid a comis textul “Între Belleville şi Bucureşti”, publicat în 
Observator Cultural al lui I.B. Lefter şi C. Muşat : lung, mincinos, cu 
citate falsificate, cu “afirmaţii” (ale mele!) deturnate sau/şi inventate, 
nu puţine rezemate pe “izvoare sigure”, ca notoriul securist dezinfor- 
mator M. Pelin, decenii lungi adjunct al lui I.C. Drăgan, dimpreună cu 
Traian Filip la agentura securistă de la Milano - text devenit, nu doar 
de referinţă, ci Evanghelie a holocaustologilor subalterni: 

O evanghelie crezută-şi-necercetată: ca în societăţile care nu 
cunosc cititul - necum citatul - toţi, dar toţi cei care m-au atacat ulte- 
rior, au făcut trimitere la R. Ioanid. Simpla pomenire a titlului (şi fals 
si idiot) - a articolului “Între Belleville şi Bucureşti”, a ţinut loc de 
informare, de lectură; articolul acela a devenit directivă, ordin, astfel 
scutindu-i pe toţi agresorii de a citi şi de a cita corect din eseul meu 
Săptămâna Roşie 28 iunie - 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii - 
nu este inutil să dau titlul întreg. Oile luate orbeşte după Berbecul-cel- 
Mare: R. Ioanid, m-au acuzat, în deplină necunostintä de cauză, de 
“antisemitism”. 

Or nimeni-nimeni dintre cei pe care îi voi pomeni mai la vale nu 
citise cu minimă onestitate ceea ce condamnase hotărît: nici Berbecul- 
cel-Mic (M. Shafir), nici membrii de drept ai turmei: A. Oişteanu, Al. 
Florian, G. Andreescu, Dan Pavel, A. Cornea, O. Pecican, Laszlo 
Alexandru, V. Gârneţ, V. Ciobanu, W. Totok, Ion Vianu, Leşu 
Solomovici, D. M. Gheorghiu, Lavastine, Isaac Chiva, Alain Paruit, 
Ed. Reichman, D. Vighi...; aceşti, dragă-doamne, scriitori, oameni 
familiarizați cu litera tipărită nu citiseră ce scrisesem eu, posmagii le 
fuseseră rumegati la Centru, la Tel Aviv, la Washington. 

Vor mai fi şi alţii de care încă nu am cunoştinţă. Singurul dintre 
vitejii macabei care a recunoscut negru pe alb că... nu citise ceea ce 
combătuse a fost, în urmă cu o lună, Dan Pavel. Este foarte adevărat: 
“onestitatea” lui este o vulgară şmecherie găinărească dupe 
Dâmboviţa, însă fiind eu un optimist fără leac, îmi zic: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 486 


«Proportia (1 din 20) este extrem de îmbucurătoare, dătătoare de 
speranţe într-un viitor de aur al tärisoarei noastre dragi - doar este 
vorba de intelectuali subţiri, de oameni de cultură, de scriitori- 
indrägiti, de, cum li s-a tot zis: directori de conştiinţe. Deci Trăiască 
România cu ai săi intelectuali, rezistenți prin... 

Prin ce? Prin cultură? Cult să fie insul ignorant? Ne-cititorul? Cult 
acela care, deşi nu a citit un text, se trezeşte vorbind despre el, în ter- 
meni neavînd legătură cu “cultura”, ci cu Codul Penal («Ordonanta, 
Ordonanţa!» lui Teşu Solomovici)? Prin ce altceva sunt “rezistenți”, 
intelectualii noştri preferaţi? 

Prin “ceva” care permite supraviețuirea nisipului fost cândva, în 
timpuri de legendă, piatră - dacă peste ea trecuseră toate apele... 

Un alt proeminent holocaustolog ne-cititor al textelor mele, dar 
nemilos combătute este aghiotantul tovarăşului R. Ioanid: 

Michael Shafir: proaspătul profesor la Facultatea de Studii 
Europene de la Universitatea Cluj, a fost cercetător la Europa liberă, 
agent electoral al lui Iliescu în 2000 şi purtător de servietă al lui Wiesel 
în legendara sa “întoarcere acasă” (la Cimitirul Vesel de la Săpânța, nu 
la Memorialul Anticomunist). 

[Se poate să-l uităm pe Elie Wiesel?, laureatul Premiului Nobel 
pentru Pace? Nu se poate. Wiesel, acela carele, avînd grave probleme 
de cronologită şi de geografită - mai degrabă tulburări de identitate, el 
dorind din adâncul viscerelor să fie considerat mare maghiar, numai că 
nu se mai putea - povesteă la televiziunea franceză că familia sa din 
Sighet fusese arestată în aprile 1944 “de către jandarmii români”. La 
observaţia lui Eugène Ionesco: din septembrie 1940 până la sfârşitul 
anului 1944 Ardealul de Nord fusese ocupat de unguri, deci jandarmii 
nu puteau fi români, Wiesel răspunsese, râzînd, că nu are importanţă, 
francezii tot nu cunosc istorie... Tot el fiind cel care urlase dement, cu 
stropi, cu ochii gata să-i iasă din cap: «Românii au ucis, au ucis, au 
ucis!» /evrei/]. 

Întorcîndu-ne la M. Shafir, spuneam că omul şi-a văzut visul cu 
ochii: ajuns la pensie a fost recunoscut şi ca un eminent broşurist. Pe 
bună dreptate: la cei 60 ani ai săi, a căpătat faimă internaţională şi 
coroniţă de moderator profesionist de colocvii, dezbateri, mese rotun- 
de, nunţi cu dar şi alte cumetrii. Altfel şi el, ca toţi nerealizatii dintre 
evrei, la vizita medicală găsiţi inapti de a deveniți colonişti sălbatici în 
Israel, după un lung ocol prin... repatriere în Israel: SUA, Germania, 
Cehia, s-a întors în România cea detestată de totdeauna, motiv pentru 
care a fost uns profesor de Holocaustologie taman la Cluj. De ce la 
Cluj? Dar nu grăit-a Zarathustra- Wiesel că evreii din Ardealul de Nord 
fuseseră trimişi la cuptoarele Auschwitz-ului de către bestialii jandar- 
mi ai guvernului român, fascist, antonesciano-legionar?... 

Nu mă pot stăpâni de a cita dintr-o conferinţă a sa rostită la Tel 
Aviv, 2003-12-21 (capturată de pe internet): 


“De la evreu-goy la goy-evreu” 
“Marturisiri personale despre procesul de aculturalizare si reculturalizare 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 487 


ale unui evreu originar din Romania 

“Provin dintr-o familie total asimilata. (...) Bunicul patern, pe care nu 
l-am cunoscut niciodata, se tragea de pe undeva de pe meleagurile imperiului 
austro-ungar. Bunica paterna era nascuta la Budapesta (...) Din partea 
mamei, strabunicul fusese arendas in Moldova pe mosiile lui Sturdza (acum 
vedeti cine e vinovat pentru 19077), iar bunicul era un umil contopist. Sotia 
lui era nascuta la Varsovia. Nu mi-a fost ascunsa niciodata identitatea evreias- 
ca a familei. Dar nici clarificata. Habar nu aveam ce inseamna sa fii evreu, de 
fapt. De sarbatori ne duceam la Templul Coral unde nu intelegeam nimic din 
rugaciuni, ne intorceam acasa si mancam supa de gaina. Cu asta se termina 
"sarbatoarea". Cu alte cuvinte, se proceda ca in anecdota care defineste sar- 
batoarea evreiasca in urmatorii termeni: "ei au incercat sa ne lichideze, noi 
am invins, pofta buna!". 

“Bunica mea de origine budapestana a murit cind eu aveam vreo 8 ani. 
Era o femeie inalta, energica, locuia la Timisoara, unde o vizitam in vacante. 
Noi traiam la Bucuresti si intr-o zi, cred ca era"vacanta de iarna", ajungind la 
dinsa la Timisoara, m-am adresat bunicii in limba romana. A ramas ca un stilp 
de gheata, in toata statura ei impozanta si mi-a raspuns in limba germana 
(pervers, dar aceasta era limba familiei, nu idisul, pe care l-am invatat cu aju- 
torul ebraicii si al germanei in...Israel): 

“«In aceasta casa, se vorbeste romaneste numai o data pe saptamina, si 
atunci numai la bucatarie.» 

“Adica cu servitoarea. Nu stiu cum, dar am inteles imediat despre ce era 
vorba. Si de atunci pina azi am o repulsie totala fata de orice fel nationalism. 
Nu puteam, la 8 ani, sa fiu constient si de ridicolul situatiei: o evreica-ungu- 
roaica imi cere sa nu vorbesc romaneste, ci germana, la nici macar o decada 
dupa Holocaust, despre care habar nu aveam atunci”. 


Atunci - sublinierea mea. Dar după atunci? 

Insuportabil la M. Shafir - nu doar la el - : nesimfirea etică. 
Vorbeşte despre străbunicul său, arendaş, făcînd glume proaste, însă 
nu pe seama bunicului (care putea fi chiar şi el vinovat de răscoala 
ţăranilor la 1907), ci pe a noastră, ascultători-cititori bänuiti de el a fi 
înclinați să credem că arendaşii evrei, bietii de ei, nu avuseseră nici cea 
mai mică legătură cu revolta - doar aşa ne asigurase o jumătate de secol 
ukazul lui Roller. El (M. Shafir) vorbeşte - acum - de “repulsia faţă de 
orice naționalism” - însă doamne-fereşte, nu şi de rasismul pur şi dur 
practicat de evreii şi de ungurii bolşevici faţă de majoritarii români în 
România ocupată de ruşi din 1944. El ironizează “tema 1907”, ca să 
nu zăbovească la mizeria cumplită şi la exasperarea explozivă 
(a şi explodat!) a ţăranilor români. M. Shafir să fie sigur: târziu - cât de 
târziu! - dar tot nu a învins “adevărul” său, etnic - poftă bună! - ream- 
balat în zeflemeaua dezinformatoare. Adevărul istoric rămâne, în 
ciuda Rolleriadei teroriste asupra memoriei noastre, a ocupatilor, 
oricâte pofte-bune şi-ar ură, cu gura până la urechi, holocaustologii 
după fiecare şedinţă de antisemitizare a goi-lor - acesta: printre alte 
păcate - primul fiind cel de la 1878 - arendaşii-zapcii evrei au purtat, 
orice-ar pretinde rollerii şi urmaşii lui bolşevico-sionişti, o mare parte 
din vina tragediei româneşti de la 1907; 

Nesimtirea etică (şi etnică) a lui M. Shafir domneşte şi în episodul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 488 


bunicii sale: 

Să nu aibă M. Shafir habar acum că atunci (între 1945-1965), 
acolo (Timişoara, Republica Populară Română), dacă unui român îi 
scăpa: «Tigane (bozgore, jidane)...», înfunda puscäria pe loc, fiind 
condamnat pentru “ură de rasă”? El pretinde că, la acea vârstă (8 ani), 
nu putea “să fie conştient de ridicolul situaţiei” - de acord. Dar la 50- 
60 de ani, când conferentia, la Tel Aviv?: era conştient de propria-i 
insensibilitate etnică, fiindcă “situaţia” inocent zugrăvită de el era, nu 
ridicolă, ci tragică - adevărat, numai pentru români, nu şi pentru 
unguri, nu şi pentru evrei. Ridicol este el, acum, prin “naivitatea” (şi 
nonsalanta) amintirilor-din-copilärie, vădind ne-frica de a fi vreodată 
făcut răspunzător şi pedepsit pentru faptele sale rele. Ridicolă până la 
grotesc, afişînd o gretoasä tâfnä de grofesä unguroaică dispretuindu-1 
imperial pe valahii fmputiti) era, atunci, bunica lui M. Shafir: deşi 
evreică-budapestană trăitoare la Timişoara, cunoştea foarte bine reali- 
tatea din Vechiul Regat de dinainte de 23 august 1944, deci ştia: când 
spuneai: “unguroaică”, spuneai: servitoare. O deosebire: după instau- 
rarea comunismului o slujnică româncă rar ajungea directoare de 
fabrică sau rector universitar - o servitoare unguroaică: totdeauna; 
chiar ministru-adjunct-la-orice... 

Ce anume le va propune - la Universitatea de la Cluj - viitorilor 
profesori din Învăţământul Holocaustului şi studenţilor, Michael 
Shafir, broşurist emerit şi celebru necititor de texte atacate, ale unor 
autori etichetati orbeste: “trivial-negationisti”? Obiceiul de a azvârli 
fără temei grave, cvasimortale acuzaţii ? Obiceiul de a arăta cu degetul 
şi de a “demasca” pe alţii, pe oricine - ce nu face omul sărac pentru o 
bursă, pentru o jumătate de catedră, pentru o “sinceră-consideraţie”? 
Ca la Piteşti, în reeducare, nefericitul va ajunge să declare că tată-său 
fusese jandarm în Transnistria, maică-sa responsabilă de bordel. Care 
va fi preţul (dedus din “recuperäri”) pentru o astfel de autodeni- 
grare, autodistrugere, autonegare, autodenuntare: cei 10.000 dolari, 
promişi de istericul Ephraim Zuroft? 

Va fi el, M. Shafir - altfel un oarecare măgar! - profesor, la Cluj, 
la catedra de trivial-negationism al textelor necitite? Va ţine cursuri 
de... autoreeducare - la Piteşti Bis? 

[Să facem un ocol pe la Paris: orice-ar zice americanolatrii - mai 
ales holocaustologii din România - Parisul rămâne cutia de rezonanţă 
în bine, în rău a lumii. Am mai notat, au observat şi unii jurnalişti (mai 
cu seamă cei de la Le Nouvel Observateur din ultimii trei ani): 

De fiecare dată când o comunitate ocupă avanscena cu tragedia ei 
națională, brigăzile de intervenţie ale studenţilor evrei, ale “sioniştilor 
de stânga” din Franţa provoacă un scandal (termenul este folosit, sub- 
liniat de N.O.), în scopul de a re-atrage atenţia presei asupra 
Holocaustului, de a o menţine acolo, nelăsînd-o să se “rătăcească” la 
alte “mici accidente istorice”. Când acum vreun deceniu Le Pen s-a 
scăpat şi a zis că Auschwitz-ul fusese “un detaliu al istoriei”, s-a pro- 
dus un scandal planetar - pe bună dreptate; însă când un Antoine Spire, 
şi comunist şi evreu a spus despre masacrul rwandez că a fost un “mic 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 489 


conflict local” şi a râs (râsul lui Wiesel!), nici un francez nu a 
reacţionat; şi nici un român nu i-a ars o labä peste ceafă hilarului bici- 
clist R. Cosaşu (partener de bridge al vestitului anticomunist Gelu 
Ionescu şi scriitor-îndrăgit de Marta Petreu şi de I. Vartic - vezi 
Dicţionarul Esenţial al Scriitorilor Români), când a scris el cu mâna 
lui: «Stalinismul la noi a fost un fel de blenoragie de tinereţe” - de ce: 
“blenoragie”?, fiindcă aceea trece, spre deosebire de de ciumă, de lepră 
- de moarte?; de ce “stalinismul” si nu “bolsevismul”?; şi, mă rog, care 
“la noi”: la noi, în România ocupată de sovietici şi de cosaşi ca 
jâmbäretul Radu-“Slăvim-Republica-Populară-Română”?; în Rusia, 
începînd din 1917, pe unde a galopat eroul său preferat: Isaac Babel, 
komisar bolşevic “intransingent”?; în întreg lagărul comunist, 
incluzînd Coreea de Nord, China, Vietnamul, Cambodgia, Ethiopia, 
Angola Congo-Brazzaville, Cuba? 

Revin: cum a început a se vorbi “prea mult” (?) de genocidul 
rwandez, cum un rabin parizian s-a zgâriat cu o furculitä la burtă, pre- 
tinzînd că un arab îl atacase, fiindcă era evreu - şi gata scandalul! Cu 
proteste, nu doar guvernamentale franceze, dar şi cu “Apelul” lui 
Sharon chemîndu-i pe evreii “victime ale antisemitismului în Franţa” 
să vină cu toţii grabnic la adăpost în Israel. Şi ce dacă s-a dovedit că 
“agresiunea” fusese o invenţie, o simulare de atentat? Nici rabinul nici 
comunitatea evreiască nu şi-a(u) cerut scuze pentru scandal); 

Cum s-a readus pe tapet masacrarea armenilor de către turci în 
1915 - scandal provocat în 2002 de... Israel, care somase Europa, 
(amintindu-i că este vinovată de Holocaust), să o primească pe Turcia 
în C. E. - cum “tinerii sionişti” parizieni au organizat diversiunea 
obişnuită prin manifestații violente ce au blocat strada editurii care 
avusese îndrăzneala să publice un roman al unei tinere italo-egiptene 
despre Palestina - un preţios “ajutor internaţional” le-a venit de la 
Fundaţiei Wiesenthal, cea vânînd nazişti, prin comunicate 
amenințătoare - dar care, observa un jurnalist de la N.O., grafià greşit 
numele autoarei şi titlul cărţii (a devenit o tradiţie ne-lectura la 
holocaustologii de pretutindeni)... 

Evenimentul recent care a declanşat scandalul evreilor: readuce- 
rea în actualitate a sclavajului africanilor, imensa tragedie care a pro- 
vocat, nu doar umilinte, suferinţe, dar şi zeci de milioane de victime. 
Au început a-şi recunoaşte vina Belgia, Portugalia, Franţa... 

/Pe când mea culpa României pentru robia ţiganilor? N-ar fi 
timpul ca Biserică Ortodoxă Română să dea semnalul cäintei, doar 
sfintele mănăstiri ale noastre au fost cele mai bogate, în robi, 
proprietăţi? / 

Când, în urmă cu trei luni a apărut la Paris mărturia unui ostaş 
francez de culoare căzut prizonier la germani, au izbucnit proteste 
vehemente din partea comunităţilor evreieşti de pretutindeni împotriva 
“alegaţiilor antisemite ale autorului” - de genul: “în lagărele naziste 
evreii şi slavii erau consideraţi sub-oameni, însă noi, negrii şi ţiganii: 
sub-sub-oameni şi trataţi ca atare”. Când un jurnalist - belgian - a scris 
că recunoaşterea sclavajului din partea unor foste puteri coloniale 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 490 


europene reprezintă cel mai mărunt lucru pe calea recunoaşterii 
păcatului de moarte (reprezentat de sclavaj), continuînd: - “rămâne ca 
America să facă la fel, mai ales că cea mai mare parte a prosperității 
sale s-a rezemat pe sclav” - le-a sărit capacul, nu americanilor, ci 
evreilor. În 8 martie acest an manifestat liceenii din Paris. În locul 
obişnuitelor bande de derbedei vandali, “les casseurs”, care parazitau 
coloanele, spărgeau vitrinele magazinelor şi furau ce apucau - au 
apărut vandali ne-hoti: aceştia, tăbărau pe câte un elev manifestant, îl 
băteau până la sânge, îi zmulgeau telefonul portabil, o bluză, “adidaşii” 
iar fetelor - bătute si ele - li se “confiscau” telefoanele şi posetele. 
S-au înregistrat răniţi, plângeri contra X... Presa a fost surprinsă de 
acest nou fenomen şi a scris pe larg, încercînd să afle dedesubturile. 
Televiziunea a intervievat câţiva din vandali - elevi la o şcoală profe- 
sională din St.-Denis, din zona Marelui Stadion. S-a aflat că acei tineri 
erau revoltati-furiosi pentru că ei, cei trăind în banlieu, ca “ieşiţi din 
imigrație” (arabi, negri), sunt defavorizati, nu au nici hainele, nici tele- 
foanele portabile, nici aerul sigur de ei - al liceenilor manifestanți... 
Drept care s-au hotărît ca (de astă dată) să le dea o lecţie... burjuilor. 

Jurnaliştii observaseră: vandalii ne-hoti, erau animați (!) de ură... 
socială (nu au folosit: “ură de clasă”, ca să nu se supere comuniştii), 
manifestată, nu prin “confiscarea”, ci prin distrugerea demonstrativă a 
bunurilor pe care ei nu le aveau. Foarte mulţi dintre vandali, după ce 
stingeau în bătaie pe câte un elev manifestant şi îi zmulgeau telefonul 
portabil, îl distrugeau pe loc, călcînd în picioare... rămăşiţele... 

După o vreme, cum se întâmplă, presa şi-a îndreptat atenţia spre 
alte evenimente - ceea ce era insuportabil pentru toboşarii 
Holocaustului - atunci a izbucnit scandalul “rasismului anti-alb”: 

Jurnalistul Luc Bronner de la Le Monde a publicat mult după 
evenimente un articol în care afirma că agresiunile au avut un caracter 
net rasist, anti-alb - auzise el, cu urechile lui, cum “magrebinii” (arabi 
algerieni, marocani - şi negri africani) strigau la agresati: «Alb împuţit, 
dă portabilul!”; mai mult: în ancheta pe care el (L. Bronner) a făcut-o 
în St.-Denis, în faţa şcolii de meserii, “magrebinii” repetau fără jenă 
motivele agresiunii: «Din cauza lor, a albilor, am suferit şi suferim...» 

Fulgerător Radio-Shalom - al comunităţii evreieşti - şi Asociaţia 
tinerilor sionişti de stânga “Hachomer hatzair” a(u) dat alarma, lansînd 
un Apel la solidarizare împotriva actelor “rasiste, împotriva albilor - 
cu iz antisemit” (subl. mea). Printre primii semnatari: Alain 
Finkielkraut, Andre Taguieff, Kouchner. Pe măsură ce Radio-Shalom 
şi “Hachomer hatzair” urca tonul până la inaudibil, au început a se 
semnala, atât retrageri de semnături de pe Apel cât şi opinii exprimate 
de organizaţii antirasiste, pacifiste, apoi de personalităţi: 

Ghaleb Bencheikh, preşedinte al Confederaţiei mondiale a 
Religiilor pentru Pace a fost primul care a declarat: “Dacă agresiunile 
contra liceenilor sunt inadmisibile, nu cred că rasismul este constitutiv 
acestor acte”; 

Celebrul istoric Esther Benbassa: “Fiind personal atinsă, ca fostă 
imigrantă, care ştie cât de dificilă este integrarea [în societatea de sosi- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 491 


re], acest Apel atâtä la violenţă, în loc să constate că există o respin- 
gere [a societăţii franceze]”. Si: “nu este rolul unei asociaţii evreieşti 
din Franţa de a intra dans la competition victimaire ”, sublinierea mea. 

Bănuiesc ce a pätit Esther Benbassa, evreică originară din Salonic 
şi după acest “act antisemit”, din partea presei evreieşti, din partea 
unor (mulţi!) evrei din Israel, din partea organizaţiilor tinerilor sionişti 
(de stânga, pardi!). Mai ales pentru acestă “compétition victimaire” pe 
care a mai reproşat-o evreilor stârnind, la Sorbona amabilitäti de genul 
urletului sionist : «Curvă a arabilor!» 

Destul de rapid scandalul scontat de evrei pentru a deturna batajul 
în jurul altor tragedii, ale altor comunităţi s-a întors, nu la Holocaust, 
ci la “ucenicii vrăjitori” ai lui. Cunoscuţii fabricanți (din nimic) de opi- 
nie Finkielkraut, Taguieff, Kouchner s-au dat la fund, n-au mai fost de 
găsit nici la telefon. Jurnalişti de investigaţie s-a întors la evenimentul 
declanşat la 8 martie. 

Duminică 17 aprilie, la emisiunea de televiziune “Arrât sur 
image” s-a dezbătut atât “fenomenul”, cât şi deturnarea semnificației 
sale de către unii evrei. Au participat jurnalistul de la Le Monde, 
Bronner şi Yoni Smadja, şeful organizatiei tinerilor sionisti: 
“Hachomer Hatzair”. Timp de două ore, în direct, cei doi au fost 
coplesiti de mărturii, de contra-anchete jurnalistice, de analize, toate 
contrazicîndu-le alegatiile. În cele din urmă Bronner a recunoscut, 
spăşit, că se grăbise - rău sfătuit de un prieten bun - care îi povestise 
ceea ce auzise el: “maghrebinii agresori strigau: «Albi fmputiti!», «Să 
nu uităm sclavajul», «Toţi albii trebuie bätuti»”; că nu, el nu auzise 
asemenea cuvinte; că nu, când s-a dus la St.-Denis şi a stat de vorbă cu 
agresorii niciunul nu a formulat clar “justificări rasiste, antialbi”. Când 
animatorul emisiunii l-a întrebat: dacă nu a văzut, dacă nu a auzit 
lozinci rasiste (anti-albi), de ce a scris contrariul în Le Monde? Bronner 
a ridicat din umeri şi a întors privirile disperate spre Yoni Smadja. 

Acesta nu părea a avea mai mult de 18 ani. Sigur de sine şi de 
adevărurile sale cum numai un adolescent-revolutionar-trotskist poate 
fi, Yoni a respins fiecare probă împotriva a ceea ce scrisese, ce afirma- 
se el: un jurnalist (evreu) de la Liberation, aflat pe teren, spunea că nu 
auzise vreo lozincă rasistă - Yoni, senin, mătura cu un dos de mână 
mărturia: «Nu-i adevărat! Nu se afla el [jurnalistul] unde trebuia!; un 
sociolog reputat (şi evreu) afirma că evreii au fost de totdeauna în 
“competition victimaire”, că nu suportă să se vorbească despre 
suferinţele altor comunităţi - Yoni: «Nu-i adevărat. Noi nu putem fi 
geloşi pe nimeni. Noi nu mintim niciodată...» 

La această ultimă obrăznicie animatorul a ridicat mâinile spre 
cerul studioului şi l-a somat pe Yoni: 

«Aţi afirmat - şi răspândit - că maghrebinii agresori rosteau lozin- 
ci anti-albe, antisemite, dar nimeni nu le-a auzit: nici Luc Bronner, 
care a provocat scandalul, iar aici a recunoscut că în realitate nu a auzit 
aşa ceva, îi povestise “cineva” - înseamnă că ati minţit!» 

Deloc demontat, Yoni: 

«Vă spun eu că arabii (de la “magrebini” trecuse la “arabi” - de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 492 


mirare că nu mersese până la: “palestinieni”) sunt antisemiti şi vor să 
ne arunce în mare. Dacă la manifestatia asta nu au fost auziti, vor fi 
auziţi mâine; sau peste o săptămână. Noi trebuie să luăm măsuri pre- 
ventive...» 

Animatorul Daniel Schneidermann a râs: 

«Preventive? Ca războiul preconizat de Bush, de Wolfowitz, de 
Rumsfeld?» 

Adolescentul Yoni Smadja l-a fulgerat pe Schneiderman cu privi- 
rea sa albastră, albastră - şi a tăcut - ca R. loanid. 

Iar eu, în faţa televizorului, am simţit un fior rece pe şira spinării: 
acest copilaş - cu ochi albaştri - ar fi fost în stare să mă ucidă, fără 
tresărire. Nu pentru că as fi palestinian-terorist, sau neamt-hitlerist - 
sau român-negationist - ci pentru că nu sunt ca el. Pentru că sunt un 
goi, deci inamic - deci... potențial-lichidabil. 

Nuantez: preventiv-lichidat]. 

Ovidiu Pecican. Şi el (ca şi Laszlo - de care nu mă ocup) a consti- 
tuit o surpriză: cum de s-a lăsat tras (şi dacă s-a tras-singur?) în 
Brigada Dezinformatoare a Holocaustologilor Socotitori-Pretäluitori- 
de-Cadavre ? Nu-l voi psihanaliza, pentru a afla ce rol culpabilizator 
va fi jucat tatăl în spaimele cumplite ale fiului, ci voi aminti: 

In dialogurile cu Laszlo, cu Grigurcu, cu Solacolu, istoricul 
Ovidiu Pecican, citînd respectuos - şi prea-plecat, de-a dreptul slugar- 
nic... - din Evanghelia după R. Ioanid, mă acuza, ca autor al 
Săptămânii Roşii..., că nu mă reazem, în afirmaţiile mele, pe docu- 
mente autentice, autentificate, verificate, acceptate de istorici... 

Plin de calităţi, şi O. Pecican este român în ceea ce e mai rău: uită 
ce spusese ieri, nu îşi imaginează că cel din faţă îl va contrazice fără 
jenă, amintindu-i adevăruri pe care el, O. Pecican le ocoleşte, le ascun- 
de cu grijă - iată unul; mare: 

Fundaţia Culturală România, condusă de A. Buzura, pregătise, în 
colaborare cu Centrul de Studii Transilvane din Cluj editarea volumu- 
lui de documente Situaţia evreilor din România 1939-1941. Lucrarea 
urma să apară sub egida Institutului de istorie şi teorie militară, a 
Arhivelor statului, Bucureşti, a Arhivei Ministerului Apărării Natio- 
nale. Coordonatori: Lt. col Alesandru Duţu şi Dr. Constantin Botoran. 
În 1994, în preziua lansării, volumul a fost trimis la topit din ordinul 
lui A. Buzura. Că el este autorul actului înalt cultural (şi extrem de 
patriotic faţă de neamul românesc, cel fără-de-hârtii): ca recompensă 
în 2003 Universitatea din Ierusalim i-a decernat titlul de Doctor 
Honoris Causa! În 2003 volumul de documente a fost, în sfârşit, scos 
la lumina zile de editura Tara Noastră, din iniţiativa lui Ion Coja. 

În chiar momentul în care istoricul Ovidiu Pecican - citîndu-l pe 
R. Ioanid, umil, îngenunchiat - afirma că Goma nu se bazează pe docu- 
mente, avea în faţă (iertare: ar fi trebuit să aibă dinainte, în timp, nu 
doar în spaţiu - şi gata citit!) eseul atacat: Săptămâna Roşie sau 
Basarabia şi Evreii, ediţia de la Vremea. Dar nici el, dezbătătorul 
nu-l citise cum se citeşte. Afirm aceasta pentru neînsemnatul motiv că 
cel puţin un sfert din paginile eseului sunt ocupate cu documente cule- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 493 


se, reproduse din volumul Situatia evreilor din România 1939-1941; 
cel distrus de Buzura în 1994. 

Istoricul nostru, devenit holocaustolog, nu citeste: dupä modelul 
ilustru al şefului suprem: Wiesel, care acuză, fără temei, în perfectă 
necunostintä de cauză, însă înecat de ură faţă de români. Cu “teme- 
iurile” se însărcinează aghiotantii R. Ioanid, M. Shafir, Al. Florian, 
A. Oişteanu... El, O. Pecican a ridicat două degete şi s-a oferit să 
execute un ordin, temeinic, profesionist, ca o bună cătană ardeleană. 
E mult mai comod şi mai fără riscuri: cine să-i ceară socoteală că a 
aruncat la întâmplare acuzaţii grave, că a calomniat, că a spus 
minciuni cu seninătate? În niciun caz un român-verde: românii-verzi 
bat pas de front pe arătură la comanda holocaustologilor. 

O. Pecican lucra la Centrul de Studii Transilvane. Mă înşel? 
Chiar dacă mă înşel, este oare de conceput ca un istoric din Cluj să nu 
aibă ştire de un volum de documente urmînd a fi editat - în Cluj ? Nu. 
Mai ales că la un moment - în mijlocul unei acuzaţii că eu nu produc 
documente - lui i-a scăpat mărturisirea că a avut între mâini documen- 
te... pe care ar fi trebuit să le citesc-citez, eu, autorul eseului. Şi nu a 
recunoscut că el, Pecican nu citise textul meu, cel conținînd chiar 
documentele în chestiune... 

Necititorii mei - altfel holocaustologi emeriţi... 

Gabriel Andreescu: 

Timpul nr. 3/2005: publică, pe pagina a 3-a la rubrica “Agora” 
articolul anunţat pe prima : “Mult Goma” semnat: G. Andreescu. Să 
trecem - cu greu - peste introducerea confuză, năclăită şi mincinoasă, 
fiindcă nu pomeneşte de articolul lui A. Oişteanu din 22, cel care 
provocase reacţia mea în Ziua, ci pretinde că al său - o schelălăitură, 
tot în Ziua, unde confecţionează “editoriale” descusute, dezinforma- 
toare, inutile - ar fi declanşat ostilitățile. Şi din acest proaspăt 
extemporal răzbate setea-foamea lui G. Andreescu de a fi considerat şi 
el om purtätoret de condei, de a fi luat si el drept “publicist”, de a fi şi 
el băgat în seamă, fie şi sub forma unor lovituri de retevei, adminis- 
trate domestic, pentru intruziune acolo unde nu are ce căuta. 

Citez din Timpul: - scrie G.A. despre mine: 

“(...) Focul de artificii de acum o lună nu a adus nici un argument 
esenţial nou faţă de ceea ce spusese deja. Goma redevenise “un caz’ o 
dată cu apariţia celor două texte “Săptămâna Roşie 28 iunie-3 iulie 
1940” şi (sublinierea îmi aparţine) “Basarabia şi Evreii” în care 
teoretizeazä într-o manieră foarte personală evenimentele din 
Transnistria (re-subl. mea) în timpul celui de al doilea război 
mondial”. 

O singură frază, două (imense, nerusinate!) inexactitäti: 

1. “Cele două texte” sunt, în fapt, unul singur. Și-ul introdus de 
G. Andreescu înlocuieşte sau-ul autorului, pus acolo, nu altundeva, de 
mine, nu de altcineva, pentru a marca titlul şi subtitlul eseului. Trebuie 
să fii Gabriel Andreescu pentru a avea nesimtirea de a ataca o carte 
căreia nici măcar coperta nu i-ai văzut-o, aşa, pentru cultura-generală 
a ta: să ştii ce nume-titlu poartă animalul-care-nu-există (pentru 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 494 


analfabeți): cartea; 

2. Nicäiri în textele mele (fie acestea şi... două) nu am teoretizat 
- cu atât mai puţin “într-o manieră personală - evenimentele din 
Transnistria”... Dacă aş fi vrut să fac acest lucru, nimeni nu m-ar fi 
putut împiedeca: nici Laszlo, nici Pecican, nici Shafir, nici R. Ioanid - 
i-am numit pe aceştia, fiindcă ei vorbesc (în locul meu) - despre... 
Transnistria. Eu scrisesem “despre” ceea ce şi spune subtitlul eseului: 
“Basarabia şi Evreii - nu: “Transnistria şi Evreii”. Or, după cum se 
constatase încă din timpul “polemicei” cu Shafir, de acum doi ani, 
G. Andreescu nu citise ceea ce condamnase atunci (el nefiind cititor, 
ci scriitor de editoriale); acum se vădeşte fără tăgadă: grafomanul 
lefegiu al Drepturilor Omului Minoritar în România, nu văzuse în viaţa 
lui măcar coperta cărţii mele. 

Că nu este deloc o scăpare a sa, nici vreo greşeală a redacției: în 
capul coloanei a II-a, după un citat din I. Solacolu, G. Andreescu 
recidivează astfel: 

“În final, Solacolu “dispare”, în sensul că nu a mai comentat 
textele (subl. mea) esenţiale “Săptămâna Roşie şi (re-subl. mea) 
Basarabia şi Evreii”... 

Acest ne-cititor, analfabetizator se pricepe de minune la toale- 
tarea (ciuntirea) citatelor din textele comentate, deci la falsificarea lor 
prin prezentare incompletă. Exemplu: 

«- să fie expulzați de pe sol românesc acei evrei şi unguri care 
întreţin adevărul etnic al lor»... 

Până aici a reprodus corect dintr-un text al meu. Numai că a 
copiat doar un sfert-de-frază, o ciosvârtă de idee. Întreruptă abuziv, 
fraza-ideea mea ajunge a semnifica orice altceva şi contrariul orice- 
ului - fiindcă, în original, ea continuă astfel: 

„..“potrivit căruia doar “românii fascişti” au asasinat evrei, în 
schimb (!) evreii şi ungurii nu s-au atins de un fir de păr de pe capul 
românilor, nici în timpul ocupaţiei Transilvaniei de Nord, nici după 
sovietizarea întregei Românii, când au colonizat “aparatul de stat şi de 
partid” - cu precădere blestemata Securitate”. 

Nu-i aşa că eu scrisesem în textul “Să învăţăm de la evrei?” cu 
totul - dar cu totul - altceva? 

Ne-cititorul, zăpăcitorul cititorilor românii suficient de zäpäciti de 
scînteiştii eterni, seninul semănător de neadevăruri, obraznicul falsifi- 
cator de citate G. Andreescu a dovedit din plin că locul său de “publi- 
cist” (Rică Venturianu măcar avea umor - involuntar) este în Brigada 
de Dezinformatie condusă de Wiesel, alături de ceilalţi nerusinati cal- 
puzani : Shafir, Oişteanu, Braham, Ancel, Al. Florian, Laszlo, Pecican, 
Volovici, Totok... 

Or fi existind şi alte cretinätäti în textul semnat: G. Andreescu, 
în Timpul nr. 3/2005, dar nu le mai iau în seamă: am obosit de 
românisme. 

Şi nici nu mă pot mira: 
«De ce Liviu Antonesei nu mi-a oferit un drept la replică?» 
De ce! Fiindcă nu-i va fi dat prin cap că mai există aşa ceva 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 495 


(dreptul la replică), în România de azi. 

Nu doar lui: îi dăduse oare prin cap lui I.B. Lefter să-mi acorde 
mie, atacatului, drept de replică la pogonul - corect: ciubărul cu lături 
vărsate în capul meu - în Observator cultural, pogon-anatemă-ciubăr 
iscălit: “Radu Ioanid”, cel constituind semnalul de atac împotriva 
“antisemitului” de mine, din noua campanie de culpabilizare a români- 
lor şi începere a adunării cotelor re-impuse după jumătate de veac: 
“taxa pe cadavre”?; oare îmi admisese drept de replică G. 
Adameşteanu, după publicarea, în 22, a lălăielii îngălate, turnătoriei lui 
Oişteanu?; dar mai înainte, când mă porcăiseră Barbăneagră, Mircea 
Martin, iar eu, naiv, unde mai pui: “parizian” cum îşi imaginează (sic) 
R. Ioanid că mă insultă, trimisesem replici la atacuri : le publicase ea, 
G. Adameşteanu, prima şi ultima dintre oltence? Da de unde! 
Scriitorul-român trezit împărat-şef al câte unei publicaţii îşi păstrează 
“concepţia” primitivo-tribală, potrivit căreia administratorul este şi 
proprietar de mobile şi de mobile (aici intrînd subalternele, fetele-n 
casă - ca Rodicele Palade). 

Nu pot întreba nici: 

«Cum de a publicat Liviu Antonesei aşa ceva, fără să verifice 
corectitudinea afirmațiilor autorului (acum vorba fiind de G. 
Andreescu)?» 

În primul rând pentru că niciodată nu am luat de guler pe cutare 
director de periodic fiindcă publicase un text critic la adresa mea - 
acest obicei bolşevic îl au G. Dimisianu, Alex. Ştefănescu, Cristian 
Teodorescu, Ioana Pârvulescu, N. Manolescu (ei au amenințat cu un 
proces revista Vatra pentru publicarea textului meu “Să fie desființat 
electoratul!” apoi, în foileton, a Săptămânii Roşii...), obicei al 
tovarăşului Tesu, munca-torul cu pixul si carnetelul de denunturi, 
harnicul, agitatul caraliu de serviciu, cu «Ordonanta, Ordonanta!», 
supraveghetor al românilor din România care s-ar putea manifesta ca 
antisemi{i (s-a observat gândirea potentialistä a securistilor înaintaşi ai 
săi, în virtutea căreia zeci de mii dintre noi am fost arestati, torturați, 
întemnițați) şi ar compromite (bunăstarea materială - dar psihologică! 
- a israelienilor din Israel; obicei al lui Oişteanu, cel care deploră 
rânjind, în 22-ul adameştean că încă nu am fost condamnat penal; 
obicei al lui Shafir care îl ameninţă cu “judecata” pe Mircea Stănescu, 
dacă acesta va face publică o scrisoare a sa (nu una foarte-foarte 
compromiţătoare, însă broşuristului Shafir, şi el conspirativnik 
înnăscut nu-i place lumina zilei, lucrează numai pe întuneric, atacă 
numai de la adăpostul tufişurilor - aşa a ghidat campania din 2000 
în favoarea lui Iliescu, aşa l-a consiliat pe Wiesel în 2002 să refuze a 
vizita şi Memorialul de la Sighet...); 

În al doilea rând fiindcă răspunsul la eventuala mea întrebare îl dă 
însăşi Gabriela Gavril redactor-şef al Timpului prin editorialul publicat 
în acelaşi număr, 3/2005: “De ce nu mai pot citi pamflete?” 

Explicatiunea pe care mi-am dat-o - după ce am înţeles: 

Liviu Antonesei nu mai citeşte de multă vreme vreme decât ce 
scrie el însuşi; am mai înţeles: Gabriela Gavril, mărturiseşte negru pe 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 496 


alb că nu mai citeşte pamflete. Deductie: aruncîndu-şi ochii peste titlul 
extemporalului andreesc, cei doi şefi ieşeni au... tras concluziunea că 
este un “pamflet” - şi ce bine face pamfletul cel neiubit la Timpul, 
dacă-i arde una peste bot lui Goma care, o ştie toată lumea intelectuală 
românească (Shafir, Oişteanu, Al. Florian, Ed. Reichman, Lavastine, 
Lilly Marcou, Totok) este un antisemit fioros - de ce? Fiindcă aşa le-a 
explicat tovarăşul evanghelist sionisto-bolsevic, R. Ioanid! Şi cum 
Doamna de la Domnul nu (mai) citeşte pamflete; cum Domnul de la 
Doamna nu se mai citeşte nici pe sine (întru corectura cea de toate 
zilele), nimeni “din conducere” nu a citit măzgăleala lui G. Andreescu, 
însă în virtutea unei obisnuinte curat-intelectuale ambii-doi 
conducătorii au semnat încuviințarea tipăririi. 

Să fiu drept: chiar dacă s-ar fi întâmplat minunea ca Liviu 
Antonesei şi Gabriela Gavril să fi citit “pamfletul”: şi-ar fi dat ei seama 
că iscălitorul iscăleşte idioţii, calomnii, porcării? 

Da de unde! Ca să ajungă la această elementară concluziune, ar fi 
fost necesară o elementară condiţie îndeplinită de un conducător de 
revistă culturală, de un intelectual - care mai şi citeşte, măcar în fie- 
care zi-întâi din lună, adică se informează, pentru a fi în cunoştinţă de 
cauză; adică să fi citit, ei, textele lui Goma atacate în publicaţia lor; să 
fi privit o singură dată coperta cărţii lui Goma Săptămâna Roşie 28 
iunie - 3 iulie 1940 sau Basarabia şi Evreii (atenţie: nici măcar 
semnalată ca apariţie în Timpul, nici vorbă să fie recenzată, deşi primi- 
se(ră) un exemplar. Dar cum să o facă, dacă fuseseră avertizaţi de 
holocaustologii Oisteanu, A. Cornea, Shafir, Volovici, Totok: acea 
carte e un fel de Mein Kampf scrisă direct în româneşte! - ei Oişteanu, 
Shafir, Volovici n-au citit-o cu ochii lor personali, dar le-a povestit-o 
ne-cititorul Wiesel, cel cu: «Românii au ucis, au ucis, au ucis!»?). 
Fireşte, ar fi fost necesar - nuantez: “ar fi fost de dorit” - ca Liviu 
Antonescu, chiar şi Gabriela Gavril să fi parcurs măcar o dată, fie şi în 
diagonală, textul meu “Să învăţăm de la evrei?”, pentru a nu cautiona 
falsificarea citatelor prin “oprirea” acolo unde îi convine polemistului 
necititor-dezinformator semnînd şi în Timpul: “G. Andreescu”. 

Dar n-a fost să fie. 

Şi iată cum o haită de autodesemnati “vânători de antisemiti” 
terorizează comunitatea noastră deja traumatizată în o jumătate de veac 
de comunism adus pe tancuri de la Răsărit de mulţi dintre părinţii aces- 
tora; şi iată cum comunitatea noastră nu se apără, se lasă - mioritic - 
învinovăţită, nu are îndrăzneala să contrazică acuzaţiile delirante, 
calomniile murdare cu care “demascatorii”- slugäriti de auxiliari dintre 
goi pentru treizeci de dolari - ei înşişi gras remunerati cu milioanele de 
dolari zmulşi din bugetul famelic al României. Aşadar tot noi îi plătim 
pe culpabilizatorii noştri, holocaustologii, actualii securişti, fii ai tatilor 
lor, NKVD-isti, precum şi pe nevestele, verişoarele, nepoţii, soacrele 
lor - ei avînd cultul familiei, călătoresc cu tribul - plătindu-le avion- 
hotel-onorarii - pentru ce? Pentru că ne fac onoarea de a ne înnoroia, 
acoperi cu bale şi cu venin?, de a ne criminaliza cât mai repede, cât mai 
temeinic, cât mai... lucrativ, pentru a nu ne lăsa nouă timp să deschi- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 497 


dem gura, să rostim noi adevărul despre ei, criminalii, călăii noştri? 

Mă tot întreb - de 15 ani: la asta le-a slujit literatorilor români 
“rezistenţa prin culturä”?: la atingerea performatei ne-citirii textelor 
combătute cu mare curaj? Fiindcă am certitudinea: după Revoluţia lui 
Brucan, scriitorul român nu mai citeşte - în schimb, combate ceea ce 
nu cunoaşte!; nu are cunoştinţă de proposta celuilalt - dar îi arde o 
ripostă, de să nu i se mai şteargă în veci de pe obraz scuipatul: 
«Antisemitule! Tu, care m-ai ars - în Transnistria!» - ispravă eroică 
pentru care, dacă nu curg cei 10.000 dolari-argintici, tot pică de o 
bursă, de un doctorat, de o catedră la Cluj, de o intrare în NATO, în 
UE... - ce, e puţin lucru să pui umărul la propăşirea ţării tale dragi şi 
iubite, România? 

La asta le-a slujit intelectualilor români “rezistenţa prin cultură”? 
La atingerea performanţei de a nu fi în stare de o minimă reacţie 
atunci când sunt pe nedrept scuipati, ocärîti, calomniati, acuzaţi de o 
mie şi una de grozăvii? - de a se lăsa şi bătuţi-şi-cu-banii-luaţi? 

Si ce dacă Liviu Antonesei şi Gabriela Gavril nu au citit textul 
pus pe rug de G. Andreescu, inginer trudind în Industria Grea a 
Drepturilor Omului? Au ei timp de fleacuri? Dar unde ne trezim? În 
Europa? Ironie - am mai spus-o: singurul dintre agresorii mei care a 
recunoscut că nu citise nimic din textele mele - dar trăsese concluzia: 
“Goma e antisemit”: Dan Pavel. 

Nu R. Ioanid, nu Shafir, nu Oisteanu, nu Al. Florian, nu Ion 
Vianu, nu Ed. Reichman, nu Teşu, nu D. Vighi, nu Laszlo, nu 
Pecican... - nici G. Andreescu. 

Ci Dan Pavel! Îl merităm! 

Am răspuns la întrebarea: de ce (până acum) holocaustologii nu 
m-au dat în judecată pentru “antisemitism”? 

Vor fi ştiind ei câte ceva despre stropitorul stropit. 

Vor fi auzit şi despre arma pe care David nu o cunoştea : 
bumerangul.” 


Sâmbătă 28 mai 2005 (...) 

Reproduc aici - copiată de mine, toată ziulica - una din 
Listele după care alergam. Nu este ceea ce căutam - dar e bună şi 
asta, mai ales că aici se află numele adevărate ale comuniştilor 
nativi din Basarabia şi din Bucovina, ocupate în 28 iunie 1940. 

Mi-a fost încredinţată de Dl. Gheorghe Gavrilä Copil, 
preşedinte al Societăţii Culturale Bucureşti-Chişinău. 

Pe altădată “consideratiile”-pe-marginea (o mulţime şi 
toate... poetice... ): 

Zece pagini. Ultimul tabel: 


Tabelul nr. 4 
Membri PCR., basarabeni, bucovineni sosiți în URSS în calitate 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 498 


de emigranti politici (fosti voluntari ai Armatei Republicane în 
Spania ş.a.) pe care CC al PCR îi recomandă pentru a fi transfe- 
rati în P.C. b din toată Rusia 


1. Tismeneţki Leon Moiseevici [Leon Tismăneanu, tatăl lui Vladimir] 
2. Telmer Elias 

3. Kleiman Moisei Solomonovici 

4. Vihrev Abram Naumovici.” 


Am să revin asupra “Listei”. 

Tabelele totalizează 296 persoane. 

Nu am reuşit să identific pe: Sorin Toma, Alexandru 
Bârlădeanu, Perahim, Roller, Celac. 

Nu am reuşit să “traduc” numele sub care au trudit apoi în 
R.P.R. după 23 august 1944.” 


Mă opresc aici. În 21 aprilie 2011. 

Îi dau - parţial - dreptate Anei: Manolescu, antisemitizatul de 
ieri nu vea nevoie de cine ştie ce efort “personal”, pentru a 
njgheba o acuzatie de antisemitism la adresa mea. 

Ceea ce nu însemnează că el, Manolescu, este curat ca 
lacrima. 

De mâine revin la Jurnalul 2011, 22 aprilie. 


Vineri 22 aprilie 2011 


Noapte asudată, zi anunţată dificilă: amândoi: Ana şi cu 
mine suntem programati la doctorii noştri Schaan şi Sabourin. 
Dacă Ana s-a înzdrăvenit brusc după vizita de ieri a peruchierei 
(cum să nu înţelegi o femeie care-şi recapătă brusc, unul dintre 
importantele atribute feminine?), eu merg şi mai greu ca de 
obicei, ametelile mă... omoară. Noroc de Filip: el va fi prezent, 
ne va acompania. Cum Ana ameninţă să fie sprinteioară, eu voi fi 
bolovanul - dar am să-mi adun toate puterile, ca să nu-mi fac 
familia de râs în această crâncenă şi definitorie încercare. Voi 
reuşi, voi reuşi - cu atât mai dulce, mai consolantă îmi va fi 
întoarcerea acasă... 

Mariana Pasincovschi mi-a trimis corecturile sugerate de 
mine. Le voi face - cu aplicätiune, cu drag: doar la “statuia” mea 
din Astra ei voi trudi eu (pe ici, pe colo, prin neesentialitate de 
căpătâi). 

Ieri mi-a fost o zi grea de tot: am tot aşteptat ca Aliona Grati 
să găsească cinci minute şi să-mi rezume “distribuirea cărţilor”. 
Se vede că şi pe ea o istovise “ceremonialul” - care, bănuiesc, a 
fost o continuare a concursului de haltere - ridicare pachetelor cu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 499 


cărți - dar mai cu seamă textul meu, pe care nu l-a mai rostit, 
găsind că iar îmi bat singur cai€le în talpă. Voi afla, mai încolo, 
când lucrurile se vor fi potolit, după Sărbătorile Paştelor. 


Sâmbătă 23 aprilie 2011 

M-am foit ce m-am (în)foit în pene - ieri am mers până la dr. 
Schaan pe jos, pe jos m-am întors -mi-am zis: dacă tot am deschis 
vorba cu Jurnalul 2005, să citez, în con yiuare din el până... până 
la izbucnirea scandalului oficial; cel de la Congresul Cutare al 
Uniunu Scriitorilor. 

Deci, aşa fac. Presupun (nu am verificat) că nu mai sunt 
numeroase (şi late...) însemnările citabile. 

În această Sâmbătă a Patimilor, eu voi pătimi până la soroc: 


lar mă întorc în 2005: 
4 mai 2005 

(...)Doina Cornea a provocat oarecari valuri publicînd 
“invitaţia” adresată lui Eugen Uricaru de a cam-demisiona de la 
cârma Uniunii cam-Seriitorilor, fiindcă-căci, cam-CNSAS l-a- 
cam “deconspirat” pe informatorul ei “Udrea” drept (cam-oare- 
cum) “Uricaru Eugen”. După câteva bune zile de “reflecţie”, 
Uricaru arăspuns că nu, el nu a fost informator, că el nu o 
cunoaşte pe Doina Cornea, în schimb (!) căci ea, Doina Cornea şi 
CNSAS să dovedească cele afirmate! Cine altul să dovedească? 
Victima! Situaţie cum nu se poate mai “conformă” celei imagina- 
te şi fabricate de Iliescu, Brucan, Roman, Voican, Măgureanu. 
Au ţinut pe loc, au frânat, au tras de timp - şi nimeni din faţă nu 
a mişcat un deget - cine să o fi făcut: Coposu? Cîmpeanu? 
Quintus? Sau poate Ciuceanu? Si iată rezultatul diversiunii de 
stat şi de partid: după 15 ani şi jumătate: victima este somată să 
dovedească, ea, că este victimă - cu “hârtii” de la o sucursală a 
Securităţii: CNSAS - sub semnătura Onisorului! 

Bine-bine E. Uricaru a fost de totdeauna o vită, un născut şef 
de clasă, făcut activist de partid, un afacerist, un profitor 
neruşinat. Asta o ştia toată lumea scriitoricească atunci când îl 
alesese şef de post; bine-bine, Doina Cornea a fost o femeie cura- 
Joasă, persecutată de securisti, batjocorită de... ai săi - mai cu 
seamă de scriitorii ghin Cluj - ca Zaciu, ca Uricaru... 

Din “înfruntarea” acestor două lumi cine iese umilit(ă), 
învins(ă)? Ce întrebare prostească! Doina Cornea, “chivuta” cum 
o ironiza ironistul anticomunist Gelu Ionescu, ucenic ascultător al 
biciclistul babelist Cosaşu! Învingătoare: lumea lui Uricaru, 
perfectul activist PCR-ist, acoperit de perfectul CC-ist Breban) 
dat la întors după “revoluţie”, prefăcut în adunător, nu de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 500 


cotizatii, pe acelea le aduna “înainte de revoluţie”, el a urmat 
calea securiştilor clasici: “după” a adunat bani, a pus laba pe tot 
ce se putea, vânzînd din patrimoniul Uniunii Scriitorilor tot ce 
(nu) se putea. 

Eroarea Doinei Cornea: în ciuda ascendenţei sale făgără- 
şene, în ciuda a ceea ce a pătimit ea şi familia ei după ce s-a 
hotărît să facă rezistenţă, a rămas o persoană... profund, neper- 
mis de inocentă în materie de Securitate. De aceea a şi comis ero- 
rile pe care i le reproşasem în scrisoarea mea din 2001 (ca 
răspuns la răspunsul ei întepat şi foarte alături la articolul meu 
“Să fie desfiinţat electoratul!”): acceptarea “dialogului” pus la 
cale de Liiceanu, cu Măgureanu, la GDS, în primele luni ale anu- 
lui 1990, intrarea în FSN, acceptarea de a fi martor-tăcut lângă 
Coposu atâta vreme, acceptarea lui Constantinescu atâta vreme, 
atâta vreme...Nu este suficient să faci parte dintr-o familie de 
făgărăşeni cu deținuți la Canal, chiar partizani împuşcaţi, ca să 
înveţi Abecedarul oral al puşcăriaşului, cel care - fără probe! 
simte. Ce e bine, ce e rău, cine e securist, cine “doar” turnător, 
cine, dintre apropiați ar putea să cedeze, la o adicä.Eroarea 
Doinei Cornea în cazul Uricaru este (după umila mea părere, 
rezemată pe... pif, deci fără dovezi scrise): a crezut în... adevărul 
dosarelor de Securitate “grațios oferite” nouă de chiar 
Securitatea. 

lată motivul pentru care, instinctiv, refuzasem să intru în 
Jocul propus cu perfectă bună credinţă de Stejärel Olaru, anume 
să încerc eu să pun nume pe pseudonumele informatorilor din 
dosarele mele. Lipsit de modestie, mă dau exemplu pe mine: eu 
nu aveam nevoie să aflu - din dosarele pelinizate o eternitate de 
14 ani - cine-puteau-fi-turnătorii-mei-personali... lar dacă aflam 
“nume noi” (vreau să spun: adevăratele nume - fiindcă chiar şi ei 
avea aşa ceva !), ce aş fi aflat - despre mine - nou? Nimic! Îmi 
ajungea cu cât aflasem eu singur, cam de pe când explodase scan- 
dalul cu Uşa cea de toate zilele. Adică din primăvara anului 
1970, când am fost interzis. Atunci am fost fulgerat, pălit în 
numele tatălui ca o vită la abator de comportamentul prietenului 
Ivasiuc; până atunci el îmi fusese doar... suspect (funcţionar la 
Ambasada americană, bursa Fulbright, cätärarea pe scara socială 
- bineînţeles că merita, dar în comunism nu se aplica meritocratia, 
ci tovaräsocratie /regret, nu am găsit un termen potrivit/). Sonat 
fusesem, năucit: da, însă... nu aveam probe (afurisitele de 
probe!) că Ivasiuc nu-mai-este-de-al-nostru. În aceeaşi situaţie 
erau şi Zub şi Pavlovici şi Petrişor. Eram tomanecredincio şi - 
cum să fie vânzător de frate cineva cu care împărțisem gamela şi 
tineta - şi ciomagul gardianului? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 501 


O “fericire” a lor, cei trei, a fost o nefericire a meamea: eu, 
singurul dintre ei, am fost “arestat după...” /1965/ (nu vorbesc de 
“convocärile”- chiar pentru mai multe zile si de “bumbăcelile” de 
rigoare - ci de reţinere cu mandat în regulă, cu acuzaţii... în nere- 
gulä). Ei toți au fost cuminţi după ce ieşiseră (vai, cumintenia nu 
i-a scutit de convocări-ameninţări-bătăi). 

Printre premianţii (cu coronitä) a cuminteniei-de-fricä: 
Florin Pavlovici. El nu a mişcat în front, nu a îndrăznit săcâr- 
tească pe hârtie decât abia după împlinirea unui deceniu de 
la1989, când Brucan a anunţat că dă voie şi la-scris(oare), nu doar 
la pachet. A rezultat o carte foarte-foarte bună, însă mă întreb: nu 
ar fi fost şi-mai-foarte-bună cartea dacă în mod normal Pavlovici 
ar fi scris-o înainte de 1989? - să zicem aşa, prin 19807, iar prin 
1983 ar fi trimis-o în Occident... De acord, numai aşa, ca să 
seştie, nu şi să fie tradusă şi publicată. Măcar ca Jurnalul feri- 
cirii de Steinhardt? Ba da, ba da, însă Pavlovici nu a fost atunci 
si ne-este, în continuare, un om normal - ci: un subnormal. Ca 
majoritatea zdrobitoare a foştilor deţinuţi (politici, dragă doamne; 
si literați, domnule dragă...): ei nu numai că nu au scris înainte 
de 1989, dar îi urau de moarte pe cei care o făcuseră: pe mine, 
de-o pildă. Vedea-m-ar mort şi Zub şi Mihai Rädulescu-ledulet şi 
Varlam (la adăpost, la Paris) şi, desigur, Pavlovici... 

Nu are decât să se mai supere o dată pe mine Pavlovici (se 
supărase-foc după ce Breban scrisese că... “răspândisem zvonul 
că Saşa e turnător”, afirmînd că... ştia el că sunt suspect, “de 
când, în 1968, intrasem în partid”. Omitea Pavlovici amănuntul 
de căpătâi: “suspectul Goma” intrase în partid împreună cu 
nesuspectul Saşa Ivasiuc al său!). Dar pun o întrebare retorică: ce 
1 s-ar fi întâmplat lui, nesuspectului Florin Pavlovici dacă trimi- 
tea Tortura pe înţelesul tuturor în Occident - evident, cu 
condiţia să o fi scris mai întâi, cum scrisesem eu, în România, 
Ostinato, Uşa..., Gherla, În cerc, Gardă inversă, “pedepsele” 
intrînd în contul obişnuitelor convocări la Securitate? Ce să 1 se 
întâmple, nu mare lucru, de ucis n-ar fi fost ucis (să nu mi-l dea 
exemplul pe Ursu, că îl trimit în Nina Cassian, de nu mai 1ese!): 
ar fi fost “convocat”, rupt în bătaie (ca mine); sau nu s-ar fi atins 
de el cu ciomagul clasic, l-ar fi amenintat-supravegheat - ca pe 
Nedelcovici - însă acesta, scriitor normal, a scris, a trimis! 
Închestia cu “ce i s-ar fi întâmplat?” i s-ar răspunde cu unul din 
bancurile de la radio Erevan: «Nimic nu 1 s-ar fi întâmplat (lui 
Pavlovici, lui Manolescu), atât că el/ei nu ştia/u...». 

Prin fiul său Vlad, Florin Pavlovici comunică motivul 
pentru care nu scrisese la-timp această minunată carte: de frică. 
Explicatie a oamenilor fără coloană vertebrală (altfel, talentaţi, de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 502 


put! - ca Gabriela Adameşteanu) şi care îşi imaginează că recu- 
noaşterea fätarnicä (n-or fi asteptind decoraţii?) a slăbiciunii 
aduce, pe loc, absolvirea de păcat. Nu aduce nimic, ba accentu- 
ează impresia detestabilă că el nu s-a mulţumit să fie un laş, cişi 
un mincinos. Apoi: Florin Pavlovici nu a scris un volum de ver- 
suri (nici măcar un roman), ci o mărturie, or martorul trebuie să 
se aştepte şi la ceva... martiraj; măcar: suferinţă pentru că apro- 
pus, în public, mărturia sa. Aşa ar fi fost normal... Dar el, 
Pavlovici a avut un comportament de las, nu de fricos - nuanţă. 
Din 1977, în timpul ultimei arestări, în timpul anchetei, 
răsfoindu-mi dosarul, am avut probe scrise că Ivasiuc mă 
denuntase Securităţii. Or Ivasiuc, faţă de mine, coleg de celulă şi 
prieten o vreme, în libertate, nu era un ceea ce se cheamă: “infor- 
matoral Organului” - adică un om chinuit, terorizat de Securitate, 
şantajat, obligat să... raporteze ceva - “orice” - despre cineva; 
Ivasiuc nu a informat Organul că, de pildă îl înjurasem pe 
Ceauşescu ori că detineam valută - astfel de “informaţii” nu-mi 
puteau face vreun rău; el oferise “analize”, “fişe” psihologice - 
desigur, extrem de defavorabile - şi numai dacă securistul care le 
citea era un subdezvoltat nu înţelegea că amicul Saşa oferea şi 
soluţii de “destrămare” a celui încondeiat: prietenul său, Goma. 
Cât mi-am răsfoit dosarul, în anchetă, la Rahova, îmi spuneam, 
gândind ca un deţinut cu experienţă: în 1956 Ivasiuc cedase 
(şi declarase ce îi ceruse măcelarul căpitan Enoiu, nu ce era 
adevărat) - pentru că fusese torturat îngrozitor. Or în 1975-76-77 
Ivasiuc nu mai fusese torturat, ci doar gâdilat pe la coarda “marii 
personalităţi” care devenise. Chiar dacă doar spaima de securitate 
l-ar fi putut lucra, determina să scrie ce a scris şi tot nu se 
explicau “fişele” privindu-mă, nu doar presărate cu adjective 
dintre cele mai amabile: “încăpățânat” (de aici “Ostinato”...), 
“lipsit de inteligenţă” (aici îl cita, explicit, pe jurnalistul american 
David Binder - pe care eu nu-l văzusem vreodată, însă acesta 
mărturisea că el, Ivasiuc, îl inspirase, portretizîndu-mă astfel) - şi 
“ingrat” (reproşul acesta mi-l aruncase în faţă, după ce îi 
spusesem că nu mi-a plăcut cartea sa “Interval”, pentru că folosi- 
se fapte cunoscute de noi doi, de la Gherla, întoarse pe dos, şi 
plasate... pe Frontul de Est... Dureros mi-a fost când am citit în 
una din contribuţiile dosarnice că mi-am lăsat mama să moară la 
azil... Ca “încununare” a activităţii lui de colaborator zelos al 
Securităţii (am mai spus-o, o s-o mai spun): transcrierea, după 
înregistrarea de la Europa liberă, a fragmentelor din Gherla citite 
de mine... - şi comentariile uşor de dedus. În 1976 fusese la 
Munchen si la Paris (împreună cu Breban), ca să-l/i convingă pe 
Noël Bernard, pe Monica Lovinescu să nu mai facă atâta 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 503 


“scandal” în jurul unui netalentat ca mine, iar pe prietenii şi pe 
colegii de închisoare Mihai Serdaru şi Ion Varlam că sunt... 
Dumnezeu ştie ce le va fi spus Ivasiuc, apoi îndemnîndu-i să scrie 
în “presa din exil - despre Gherla”, rezultatul fiind: Serdaru nu a 
scris, în schimb Ion Varlam a trimis la Gallimard un adevărat 
denunt: eram autor al “calomniei Gherla” pe care o editase 
Gallimard - când? în chiar momentul în care eu, “calomniatorul” 
eram arestat, în România. 

Liberîndu-mă, am împărtăşit această descoperire dureroasă 
prietenilor mei de atunci: Breban, Vianu, Mazilescu, Raicu. 
Chiar cei care nu respinseseră sonor alegaţiile mele (Mazilescu, 
Raicu) nu mă credeau - o simţeam. Atunci nu l-am întâlnit pe 
Pavlovici - se făcuseră câţiva ani buni de când nu ne văzusem - 
să zicem: nu mă uitasem eu cu atenţie, prin tufişuri, prin santurile 
patriei. Îl întrezărisem (când lucram, pe strada Pangrati, ca 
salahor la atelierul sculptorului Ion Jalea), însă nu pot băga mâna 
în foc că el m-ar fi văzut-recunoscut - ar fi fost şi greu: 
descărcînd lut pentru modelaj, fatalmente, eram... nepermis de 
murdar, vorba lui Boureanu. 

În schimb (?) nu am avut probe scrise (ca la Ivasiuc) în 
privinţa lui Aurel Covaci - dar pif-ul îmi zicea, de multă vreme, 
din 1954, de la Institulul “Eminescu” - în chestiunea Grigurcu - 
că vai, da. 

Dosarele scoase-aduse de Stejărel Olaru mi-au fost de mare 
folos - însă numai pentru a “pătrunde” dincolo de coaja cuvin- 
telor (pe de o parte: analfabete, pe de alta: “secrete”, codificate) 
şi a afla câte ceva din “dedesubturi”; din “subterana” lor. Însă nu 
si identitatea turnătorilor. Fireşte, la primele dosare, mă întrebam, 
mă consultam cu Ana: 

«Cine să fie “Ruxandra”: Dar “Panait? Dar Cutare? 
Cutărescu? Cutăreanu? Dar «Dona Alba»? Dar...?» 

După multe întrebări - în familie - după nenumărate ipote- 
ze,am înţeles că gresim. Ei, da, noi victimele, ne aflam în eroare! 
Fiindcă bănuiam (prescurtat: acuzam) pe X, pe Y, pe Z de marele 
păcat al epocii noastre: denuntul. Zicala : “Hoţul cu unbpăcat, 
păgubaşul cu zece” se dovedea - în ceea ce ne privea pe noi, pe 
Ana şi pe mine - adeveribil. 

Apoi Ana şi cu mine gândim altfel decât Doina Cornea. Noi 
suntem normal-prudenti în judecarea oamenilor (oricât ar zbiera 
alde Pruteanu, Buzura, D.C. Mihăilescu, Buduca, Iorgulescu, 
Pleşu, Liiceanu, Monicii... - că “înjur de-a valma”). Noi - doi, 
repet - am vorbit, am scris, am re-vorbit despre asta (psihologia 
penitenciară pricinuită de lunga teroare bolşevică). Şi... am mai 
învăţat câte ceva. Nu mult, nu suficient, oricum: mult mai mult 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 504 


decât colegii, compatrioţii. 

De pildă: când eu afirm că A. Buzura a executat un ordin 
securist al Securităţii (pleonasm admis), când a scris-publicat în 
primele săptămâni ale anului 1990, în România literară articolul 
“Fără violenţă” - mă reazem pe probă-scrisă, care este însuşi tex- 
tul în chestie, semnat cu numele lui - şi care nu constituia o sur- 
priză, “nepotul lui Gogu Rădulescu” era de multă vreme un per- 
sonajtul bure (“şi cu buzele spuzite”, după expresia lui 
Cocioran,când îşi arunca el bănuiala pe câte cineva că ne vinde... 
); atuncicând afirm că este cu totul posibil ca Buzura să fi dat dis- 
poziția de a fi distrus volumul de documente “Situaţia evreilor 
dinRomânia 1939-1941” în 1994, în ajunul lansării lui în librării, 
totpe probă-scrisă mă sprijin - chiar dacă indirecte: citate din pre- 
saromânească relatînd decernarea - promptă! - a titlului de docto- 
rhonoris causa a Universităţii din Ierusalim lui A. Buzura, după 
scandalul provocat de acuzaţiile lui Ion Coja care tipărise volu- 
mul, dar mai ales de reacţiile galinaceice, în panică, ale lui Tesu 
(“documentele acelea sunt inadmisibil de antisemite!” - care- 
vasăzică el le cunoştea! şi găsea că documentele erau... inadmi- 
sibilde antisemite, spre deosebire de faptele evreilor: admisibil- 
de-criminale). Aşa “considera” Federaţia Evreilor prin, 
parcă, un deputat scriitor cu pseudonimul “Dorian”: acesta nega 
hotărît şi indignat presiunile din partea lor/ei, ca şi cum nu ar fi 
existat precedentul Eminescu. 

Nu voi spune niciodată că un Eugen Uricaru nu merita o 
palmă din partea Doinei Cornea (eu, măgar-şi-violent, 1-as fi dat 
un cap în gură şi-un picior în cur). Ba da, ba da. Ce i s-ar putea 
reproşa Doinei Cornea: că nu a luat “problema” de la... alt capăt. 
De la cel bun. Rămânînd la “probe” - ea a intrat pe acest teren -, 
ar fi trebuit să înceapă prin a spune ce anume pagube, necazuri, 
i-au pricinuit ei sau/şi celor din familia sa denunturile lui 
“Udrea”. Fiindcă, iată, s-ar prea putea ca E. Uricaru să spună 
adevărul (câte minuni se întâmplă în zilele noastre!) atunci când 
afirmă că nu avusese de a face cu Doina Cornea, nu o cunoştea. 
Eu, rău, mormăi: «Pe Doina Cornea - nu - dar pe atâția alţii, pe 
ceilalți? Pe câți alţii, colegi, prieteni îi va fi pus-bine-la-Secu pui- 
torul-rău Uricaru Eugen?» - însă eu nu fac parte din echipacare 
Joacă acest meci giuleştean. 

Şi iar mă dau exemplu: 

La insistenţele (repetate, aici nu e pleonastică precizarea) lui 
Stejărel Olaru, am făcut o cerere la CNSAS să mi se “deconspire” 
informatorii... cutare, cutare am alcătuit o listă de vreo 42 pseu- 
donimati, copiaţi din dosarele mele - aceia avînd legătură 
directă cu “faptele” mele din rapoartele securiştilor. Şi ce îmi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 505 


răspunde tovarăşul Onisoru la data de 14 martie 20057: 
“- identitatea informatorului cu nume conspirativ «TOM» în per- 
soana numitului Vasiliu Tudor, fiul lui..., născut la...” 

Dar eu nu întâlnisem numele conspirativ “TOM” în 
dosarele primite prin Stejărel Olaru şi nu-l cerusem prin lista 
mea, de 42! Însă Onişoru nu se opreşte aici, merge mai departe - 
citez, în continuare din adresa CNSAS-ului: 

“- identitatea informatoarei cu nume conspirativ «MARIA 
IONESCU» în persoana numitei Stahl Henriette Yvonne, fiica 
lui..., născută la...” 

Doamne Dumnezeule! Dar pe Doamna Henriette Yvonne 
Stahl nu o am cunoscut, nici măcar nu am văzut-o vreodată în 
carne şi oase! O citisem, în adolescenţă, îmi rămăsese - ceea ce 
este esenţial la proză; să-ți rămână... Ştiam că pătimise de pe 
urma Ciocoiului Bolşevic, Petru Canaliu, că Securitatea o băgase 
şi pe ea în şişcorniţă (aşa îi spune în Basarabia maşinii de tocat 
paie-fân-ciocleje de păp'şoi), rezultind o biată păpuşă de cârpă, 
colaboratoare şi ea la “Glasul Patriei” cea condusă de Ivaşcu, 
mentorul Manolescului cu acelaşi renume). De ce mi-a vârit-o 
Securitatea sub nas, doar eu nu cerusem deconspirarea “Mariei 
Ionescu”? 

Nu am terminat: Onisoru mi-i “deconspiră” şi pe 
“«PETRICĂ» în persoana numitului Petrişor Marcel” şi 
pe“«ALEXANDRU»,în persoana numitului Paleologu 
Alexandru”chiar si pe “«B2», în persoana numitului Dan Sergiu 
- fost Rotman Isidor, fiul lui...” 

Probabil-sigur acesta este motivul pentru care timp de o lună 
de zile (chiar mai mult: Stejărel Olaru îmi şoptise prin e-mail 
“identitatea” lor) nu am notat în jurnal Marea Descoperire Mare 
a CSNAS în materie de turnători. Fiindcă “deconspirarea” 
onisorilor era, nu doar suspectă, ci de-a dreptul ticăloasă. 

Vasăzică U.M. CSNAS nu mi i-a “dat” - aşa, de amoriul 
artei - nici pe Ivasiuc, nici pe Aurel Covaci, nici pe Vasile Băran, 
nici pe Valentin Silvestru, nici pe Adi Fianu, nici pe Titus 
Popovici, nici pe Iorgulescu, nici pe M. Pelin (frecventator - în 
patru labe - al resturantului Casei Scriitorilor), măcar pe Mihai 
Gafita, notorii turnätori, ci peniste oameni pe care fie nu-i 
cunosteam (H.Y. Stahl, Vasiliu), fie nu avusesem de a face cu ei; 
fie - ca Petrişor, ca Paleologu: oameni apropiaţi, ba Paleologu îmi 
luase apărarea în două rânduri în faţa Monstrului - şi recunoscuse 
“angajamentul”, iar Țepeneag îl atacase, explicînd confratilor săi 
(nu şi ai mei!) că “gestul” lui Alecu echivalase cu descheierea la 
prohab, în public. 

Atenţie, nu am pretins, nu voi pretinde că Petrişor, Paleologu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 506 


nu vor fi dat note informative, ci voi spune: «Este verosimil...», 
cunoscîndu-i, ştiind prin ce vămi au trecut - mai ales bietul 
Petrişor, nelăsat să răsufle nici după 1965, când, dragă-doamne, 
reintrasem în drepturi, de pe urma “Decretului Ceauşescu”. 
Egoist fiind, “nuantez” astfel: «Nu am nici un semn (eu folosesc 
“semn”, nu “dovadă”) că Petrişor ori Paleologu ar fi divulgat 
Securităţii cutare taină a mea. Eu nu aveam taine, mă manifestam 
public, actionam pe faţă. Ştiu: judecata mea nu îi iartă pe cei doi 
pentru ce vor fi făcut altora. Că pot fi acuzat: «Bine, dar tu faci, 
în aceste cazuri, ceea ce le reproşai altora: că, deşi milițieni, secu- 
rişti notorii, trec cu vederea faptele murdare ale acelora, pentru 
că le sunt neamuri ori pentru că lor nu le-au făcut vreun rău...» 
este adevărat, însă să se ţină seama de faptul că eu vorbesc numai 
şi numai de “adevărurile” furnizate de CSNAS, adică tot de 
Securitate! Or ce vine dinspre Securitate nu este de crezut nici 
atunci când ti se pare că a scăpat un sfârc de adevăr... 

Mi i-a dat doar pe aceştia, ca să-mi închidă gura, să nu mai 
cer deconspirarea altora - fiindcă mai mult ca sigur: unii dintre 
aceia lucrează, acum, chiar la... CNSAS, cu propriile lor dosare 
de turnători şi, în pauze, cu ale noastre, victimele lor! 

Pentru pif-ul meu de puşcăriaş, “prada” aruncată câinelui de 
mine este o pură diversiune şi trebuie să fii o persoană structural 
inocentă ca Doina Cornea, ca să crezi în “deconspirarea” securi- 
zatilor de către însăşi Securitatea. 

Ce lucrătură cu odgonul alb! Şi ce tolomaci(e) unele 
victime! 


Joi 5 mai 2005 

(...)Aseară, pe canalul Arte o emisiune despre sinucideri 
printre germani, după război. Mă aşteptam la sinuciderile genera- 
lor, ale unor industriaşi care folosiseră mâna de lucru a prizonie- 
rilor de război, alepatriotilor care nu putuseră suporta înfrângerea 
Patriei... Nu mă aşteptam să aflu că s-ar fi sinucis - de frica 
pedepsei - criminalii SS-işti, cei cu sânge pe mâini (membri ai 
Gestapo, anchetatori, comandanţi de lagăre): indivizii din această 
categorie nu se sinucid, se ascund în borti de şobolan, se agaţă de 
viaţa lor puturoasă, păcătoasă, nedemnă; specia asta de criminali 
născuţi sau făcuţi supravieţuieşte - la toate comunităţile, în toate 
timpurile, în toate regimurile teroriste care cad la un moment dat, 
fiindcă instinctul lor de hienă le spune că învingătorul va avea 
nevoie de ei - pentruaceeaşi treabă murdară, criminală (nu au 
făcut aşa americanii, recuperîndu-i pe SS-iştii din zona lor, pe 
saddamiştii din Irak?; nu aşa au făcut ruşii cu bestiile căzute în 
labele lor?; nu aşa au fost “reîncadraţi” o bună parte din poliţişti, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 507 


sigurantisti şi puşi la treabă?). 

Surpriză: în documentar a fost vorba de sinuciderile oameni- 
lor simpli, ale ruralilor, mai ales ale femeilor din partea de Est a 
Germaniei - devenită după război a Poloniei. Ei fuseseră înnebu- 
niti, înfricoşaţi de propaganda nazistă care zicea că bolşevicii 
mănâncă copii cruzi, violează toate femeile, ucid pe toţi bărbaţii. 
Realizatorii, nefiind la prima lor gafă (prima: titlul emisiunii) 
ironizează, neagă propaganda nemteascä, dar aproape numaide- 
cât furnizează informaţiile: 

- un ostaş neamt în permisie spune cam aşa: «Dacă ruşii ne 
vor face doar un sfert din ce le-am făcut noi lor - ar fi prăpăd...» 
- apare pe ecran tovarăşul de veacuri Ilia Ehrenburg (“spaima 
fasciştilor”, în legătură cu care tata fusese interogat de SS în 
lagărul de prizonieri sovietici de la Slobozia-lalomiţa): în uni- 
formă şi trăgînd din pipă - în off, ni se citeşte “programul” lui: 
“ostaşul sovietic nu este ostaş sovietic dacă nu ucide până la unul 
pe nemţii capturați; nu e ostaş sovietic dacă nu violează până la 
ultima nemţoaica...” - cunoşteam Evanghelia după Ehrenburg, 
din alte documente, am şi pomenit-o în câteva rânduri, ultima 
oară în Săptămâna Roşie. Îmi aduc aminte de un alt film docu- 
mentar: 

“amintirile” unui fost general sovietic, participant la “lupta 
din Prusia Orientală”, acum la pensie; acum - desigur - convins 
că lui şi alor lui nu 1 se mai poate întâmpla nimic, nu va exista un 
Nurnberg II: la întrebarea jurnalistului dacă zvonurile răuvoitoare 
cu privire la tratamentul rezervat populaţiei germane din Prusia 
Orientală sunt adevărate sau nu... generalul a răspuns: 
«Alaghercomalagher, cum spuneți voi, franţujii...» - şi a povestit 
cum, coloana lui de tancuri trebuia să ajungă cât mai 
repede la punctul cutare, însă şoseaua era ocupată de refugiaţi, 
mii de refugiaţi, aşa că - alaghercomalagher, a trecut cu tancurile 
peste ei - “nu erau decât nişte nemți”... 

Înapoi la documentar: în satul cutare, unde nu mai rămă- 
seseră decât femei, copii, bătrâni - bărbații fund morţi sau încă pe 
front - la apropierea ruşilor, populaţia este cuprinsă de spaimă: 
«Vin ruşii!» - care or să ucidă copii, or să violeze femeile. 

Singura scăpare - de suferinţe, de umilinte: să se sinucidă. 
Femeile se adună în grupuri, îşi “procură” funii, îşi strâng copiii, 
ŞI... îşi pun capăt zilelor. Cea mai substanţială mărturie aparţine 
unei fetiţe care, în acel moment, februarie 1945, avea zece ani şi 
care, ca prin minune nu murise, deşi avea şi ea ştreangul de gât; 
agonizînd, asistase la moartea mamei sale, a fraţilor, surorilor, 
vecinelor, a prietenilor şi colegilor de şcoală. În podul unui 
şopron. Ea supravietuise, fiindcă tocmai intraseră ruşii în sat, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 508 


urcaseră în şopron, găsiseră femeile spânzurate - moarte - ŞI O 
copilă î încă mişcînd. În satul acela fuseseră şi alte “locuri” în care 
se sinuciseseră femeile - după ce îşi uciseseră copiii. Fetiţa de 
atunci, femeia matură din prezent povesteşte un amănunt: femeile 
în viaţă fuseseră “luate” (citeşte: violate de grupuri de ruşi, multe 
murind în-timpul, în-urma “luării ). Fetiţa îşi aduce aminte: 
“după aceea” ruşii îi somaseră pe supraviețuitori (câţiva copii, 
câteva femei, doi trei bărbaţi invalizi): să adune morţii şi să-i 
îngroape, altfel ei dau foc satului! 

Ce s-a petrecut în satul acela s-a petrecut în toate localitățile 
ocupate de ruşi. Femeile şi-au ucis copii întâi, apoi s-au sinucis. 
De obicei prin spânzurare, dar şi prin înjunghiere, prin otrăvire... 
Telespectatorul este liber să se întrebe: 

Aveau dreptate propagandiştii nazişti când spuneau ce spu- 
neau despre “căpcăunii”, barbarii bolşevici? 

Aveau. Însă avea dreptate şi acel soldat neamt în permisie 
când spunea alor săi că dacă ruşii le vor face lor, nemților, numai 
un sfert din ce le făcuseră nemţii ruşilor în Rusia... 

Pentru mine, ca român, mai este un cuvânt de spus: 

Ruşii, ajunşi pe pământ german, se răzbunaseră cumplit - 
total, după “metoda Ehrenburg” - pentru barbariile - cumplite - 
ale nemților pe pământ rusesc. Nu cred că ostaşii sovietici cărora 
părinții, prietenii, vecinii le fuseseră arşi cu aruncătorul de 
flăcări, cositi cu mitralierele aveau nevoie de îndemnurile la 
răzbunare al unui criminal precum Ehrenburg (cu nimic mai pre- 
Jos decât Goebbels care cerea acelaşi lucru de la nemţii lui).Dar 
eram adult (ei, da, adult la 9 ani neîmpliniti) în toamna anului 
1944, în Ardeal, când intraseră în satul Gusu din judeţul Sibiu, 
nu “duşmanii”, ci “aliaţii”. Si cum se comportaseră! - chiar dacă 
Ehrenburg nu le ceruse să le violeze până la ultima pe românce. 
Se ştie - acum - că nici unguroaicele nu fuseseră scutite de trata- 
mentucurat-prietenesc al ruşilor - dar să zicem că ungurii - ca şi 
Românii fuseseră în război cu ei, deci asimilați duşmanului... 
Dar cehoaicele? - care nu mai aveau ţară din 1938, ocupată fund 
de nemți? Dar polonezele din ţara lor sfâșiată, ştearsă de pe hartă 
din 1939? Dar bulgăroaicele - Bulgaria nu participaseră, cu arme- 
le împotriva ruşilor? Au avut ele (acum vorbim numai despre par- 
tea femeiască) parte de alt tratament din partea Armatei Roşii 
Ehberatoare? Da de unde! 


(...)SCRISOARE Către Liviu Antonesei: Paris 9 mai 2005 

În Timpul nr. 4/2005, pe ultima pagină, în “Sarcofagul de hârtie”, 
semnat: Liviu Antonesei, la “P.P.S.” stă scris - citez: 

“Pe internet circulă un text al d-lui Paul Goma despre articolul 
publicat în Timpul de dl. Gabriel Andriescu. Pentru tot ce a făcut dl. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 509 


Goma pentru onoarea noastră, nu voi polemiza niciodată cu D-Sa, 
indiferent ce-ar scrie despre mine. Dar câteva precizări datorez: 

|. Textul D-lui G.A. nu e necuviincios, pentru că noi nu publicăm 
aşa ceva. 

2. Nu se poate tehnic publica un drept la replică netrimis. 

3. DI. Goma crede că mă mai citesc doar pe mine. Se înşeală, nu 
mă citesc. Îmi cunosc aşa bine gândurile că m-aş plictisi să le mai şi 
citesc! 


Voi răspunde, tot pe puncte - după precizarea mea, aceasta: 


“P P.S.-ul din Timpul (aprilie 2005) este primul semn de viaţă pe 
care îl dă prietenul meu Liviu Antonesei în ultimii opt (nu zece?) ani. 
Imediat ce a intrat în politică, nu a mai răspuns scrisorilor mele, nu a 
semnalat primirea lor, iar textele trimise spre publicarea cu care mă 
obişnuise mi-au fost returate (păstrez 5 /cinci/ plicuri - pentru orice 
eventualitate). În ultimii 3 (nu cinci?) ani nu i-am mai scris, chiar dacă 
am primit regulat revista. Am observat: 

nu au fost semnalate măcar titlurile volumelor mele apărute: 
Basarabia, la Jurnalul literar, Săptămâna Roşie... la Vremea, Din 
Calidor şi Culoarea curcubeului-Bărbosul la Polirom (Jurnal 1999- 
2003 în două volume, la Criterion a apărut abia acum, deci nu ama mă 
plânge de tăcerea Timpului...). 

Aceasta a fost o observaţie nu un reproş: fiecare şef de revistă se 
poartă cum 1-1 firea. 

Am terminat precizarea, trec la “P.P.S” - pe puncte: 

1. Este incorectă - pentru că incompletă - informaţia furnizată de 
Timpul: “pe internet circulă un text al d-lui Paul Goma despre articolul 
(...) dl Gabriel Andreescu” - fiindcă: 

a. atunci când tu, destinatar al textului în chestiune afirmi: 

“pe internet circulă un text...”, nu spui adevărul: textul cu pricina îţi 
fusese trimis prin e-mail înainte de a fi instalat pe internet, deci îl înşeli 
pe cititor (şi, în acelaşi preţ pe mine, autor, mă minţi în faţă) când tragi 
înţeleapta concluziune: 

“Nu se poate publica drept la replică netrimis”; 

b. luni 25 aprilie 2005 am trimis prin poştă - cu aviz de primire 
şivarianta (în fapt: originalul) pe hârtie. De acord: acela încă nu ajun- 
sese la redacţie, pentru a prinde nr. 4 - dar e-mailul da. 

Aştept numărul următor - până atunci... 

2. Afirmația: “Pentru tot ce a făcut dl. Goma pentru onoarea noas- 
tră...” se cere amendată: “dl. Goma” nu a făcut nimic pentru onoarea 
lui Liviu Antonesei, dovada: comportamentul său din ultimii zece ani, 
în general, în special acesta, negrul pe alb din “P.P.S.”; 

3. În precizarea: “Textul d-lui G.A. nu e necuviincios, pentru că 
noinu publicăm aşa ceva” există o... necuviintä: (Însuşi) termenul 
“necuviinţă” nu are ce căuta în acest (con)text: el desemnează purtarea, 
comportarea, comportamentul cuiva, a unui om şi nu produsul său 
(textul, ca să nu fie uitat) care poate fi, “cuviincios” - pe dinafară - dar 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 510 


neadevärat pe dinäuntru; poate fi politicos, “convenabil”, convenient, 
în formă, dar în fond: mincinos, nedrept, grosolan, mojic, nesimtit, 
neam-prost, ofensant, injurios, purtător de grave acuzaţii. 

Textul “D-lui G.A. nu este necuviincios”, explică autorul P.P.S.- 
ului, dînd de înţeles că cel care respectă convenientele sociale, gazeta- 
riale, scriitorale, condeierul care nu atacă brutal, care nu “înjură” (ca 
alţii. ..), acela este un publicist cuviincios; acela (textul) este publicabil 
în Timpul; fiindcă el - textul - este bun, şi, cuviincios fiind, în mod 
necesar este şi adevărat, el nu 
vehiculează neadevăruri... 

Conceptie despre cuvântul scris (acela care, dacă este exprimat... 
cuviincios, este musai şi adevărat) proprie holocaustologilor noştri 
iubiţi-şi-îndrăgiţi: R. Ioanid, Shafir, Oişteanu, Al. Florian, Volovici, A. 
Cornea... Ei o folosesc cu metodă, după notițe luate la cursuri de per- 
fectionare; ei au ajuns să ştie că nişte cititorii neinstruiti, inocenți 
(chiar dacă la rându-le fac pe publiciştii ca V. Ciobanu şi V. Gârnet, 
contraforți nădejdici), impresionați de “ton”, îşi vor spune că el face 
muzica - iar acea muzică va fi în mod necesar şi... adevărată; şi îl vor 
crede pe R. Ioanid! Or nu totdeauna tonul face muzica: dincolo 
de perdeaua de fum a “cuviincioşeniei”, discursul unui R. Ioanid este 
mincinos, fals-falsificator al adevărului istoric, încărcat de ură împotri- 
va goi-ului român pe care el şi ai săi încearcă să-l re-reeduce la un 
Piteşti Bis, pentru a ajunge să rostească în somn, cu ochii albi: «Da, 
sunt vinovat că am ars evrei în Transnistria! Da, sunt vinovat de anti- 
semitism şi sunt gata să plătesc oricât pentru a mă răscumpăra!» Un 
astfel de produs-industrial - semnat de R. Ioanid, dar şi de Shafir, de 
Oisteanu, de Al. Florian...- este totdeauna ambalat în cuviinciosenie, 
în politeţe gazetărească, în convenabilitate (ca între oameni civilizati, 
nu?), însă conţinutul nu-şi poate ascunde... filistinismul (termen pe 
care părinţii lor ni l-au vârît pe gât, odată cu marxism-stalinismul - nu- 
i aşa, Al. Florian?), este, nu doar ne-cuviincios, prin neadevărurile 
aruncate nouă în obraz, nu doar trivial, chiar pornografic, prin scop - 
măsurabil în miliarde de dolari - ci de-a dreptul criminal prin calom- 
niile, anatemele, amenințările cu «Ordonanţa, Ordonanta!». 

Un astfel de discurs - monolog, nu parte a unui necesar dialog - 
rămâneceea ce este, nu ceea ce pare: ordin, diktat, pură secreție 
otrăvită a komisarului enkavedist care fusese(ră), nu doar taţii, unchii 
ci şi mamele lor, vreme de decenii. 

După indicatiile-pretioase al holocaustologilor susnumiti textele 
semnate de G. Andreescu, în care sunt acuzat de “antisemitism” de 
“antiamericanism” sunt profund necuviincioase prin reaua-credintä, 
prin neadevărurile scrise cu seninătate deconcertantă. Este adevărat, 
Liviu Antonesei are, de la o vreme, o altă viziune asupra vieţii şi a lim- 
bii române - ceea ce nu garantează că este şi... cuviincioasă acea 
viziune. 

Cât despre legătura dintre “cuviinta” textului care a provocat ten- 
tativa mea de drept de replică şi... faptul că “noi nu publicăm aşa 
ceva” (precum si întregul punct 3),... îi las pe cititorii revistei Timpul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 sil 


să judece. 

Oricum, este dovedit: Liviu Antonesei nu a citit nici acum textul 
lui G.A., ce să mai vorbim de al meu - cel care circulă pe internet... 

In aşteptarea publicării răspunsului meu (trimisul prin poştă), în 
numărul 5 al revistei... 

Paul Goma” 

Marţi 10 mai 2005 

(.. În aceste zile festiviste în care la Moscova, la Berlin au 
fâlfâit steaguri roşii, s-a defilat cu portretele lui Stalin şi tot la 
Moscova unde au fost aclamati “de toată populatia Capitalei 
sovietice” (apud tilivizia israeliană) baschetbaliştii de la Macabi, 
câştigători ai Cupei...- în această sărbătoare pe uliţa lor, generală, 
o umbră aruncată asupra Holocaustului: în Franţa iar se discută 
despre sclavagism, despre negri, despre africani... Ce injustitie, 
ce catastrofă! Să nu se vorbească chiar tot timpul, chiar tot timpul 
despre Holocaust? Să fie stricată nunta perpetuă cu fleacuri ca 
acele catastrofe-trecătoare: ale armenilor, ale rwandezilor, ale 
cambodgienilor, ale cecenilor, ale tibetanilor? Ale ucrainenilor, 
ale “modovenilor” (cum aşa: doar evreii noştri dragi nu s-au atins 
de niciun fir de păr din capul basarabenilor-bucovinenilor; nici în 
timpul retragerii, din Săptămâna Roşie, nici din acel an de domi- 
nație bolşevică: 28 iunie 1940- iulie 1941, şi nici după martie 
1944, când s-au întors “nàsi” - “ai noştri”, pe ruseşte...). 

Inadmisibil! Vor trebui luate măsuri urgente de redresare a 
situaţiei, a competiţiei victimare (am tradus strâmb, incorect, în 
româneşte din frantuzeste)! 

Dacă nu săptămâna asta, atunci de luni 16 mai va începe 
re-ofensiva pentru re-intronizarea Holocaustului ca singurul 
genocid planetar. 


(...)Joi 12 mai 2005 
Dârdoră mare la Uniunea Scriitorilor. Se agită şi Prelipceanu 
care cică ar fi fost rugat de colegi să fie el vizir... Ca şi cum 
singura bubă a breslei ar fi Uricaru... Ce mizerabilitatie! Ce auto- 
mistificatie - scriitorii dâmbovitelini sunt incapabili să vadă mai 
departe de - adevărat: necesarele “revendicări” de breaslă - , dar 
nu şi ceea ce ar preface un autor-de-cärti carpatin într-un scriitor 
normal. 
Bietul Breban: va fi silit să o ia de la cap cu manevrele 
pentru intronizarea unui preşedinte plăcut inemii sale - cel mai 
plăcut fiind însuşi Nicolae, dar-însă-totuşi... 


Vineri 13 mai 2005 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 512 


Azi se împlinesc 38 ani de când Ana şi cu mine convietuim 
(împreună - parcă era un titlu de film, pleonastic).(...) 

Tot azi Valentin Protopopescu a publicat în Ziua o cronică la 
Jurnale 1999-2003. Se ocupă cu precădere de “analizele” mele 
despre războiului din Jugoslavia împotriva kosovarilor şi cel din 
Irak. V.P. se arată în oarecare acord cu mine... Regretul meu 
fiind - dacă tot a citit Jurnalele şi a aflat ce cred eu (de pe podisca 
morometelui) despre războaie: că nu a scos în evidenţă subiecti- 
vitatea mea feroce în privinţa războiului şi mai cu seamă efectul: 
alungarea de acasă a acăseanului (locuitorului), fabricarea 
categorieiumane a nefericitilor refugiaţi - de oriunde, oriunde. A 
doua - nu obiectie, ci regret-dorintä: când a vorbit de războiul din 
Irak să fi re-subliniat, apăsat, pe urma mea - ori să se fi declarat 
în dezacord! cu “teoria” mea potrivit căreia tragedia de la 11 sep- 
tembrienu a fost decât consecinţa politicii imbecile, criminale 
americane de susţinere a Israelului în “cruciada” (sic) împotriva 
arabilor - mai ales accentuînd suferinţele de neimaginat ale 
palestinienilor. Cu atât mai vârtos cu cât în prezent este, nu dis- 
cutată, ci impusă chestiunea întoarcerii refugiaților palestinieni 
de peunde fuseseră izgoniți: Liban, Iordania, Siria, Irak, Egipt, 
“lege” susţinută nu doar de prostitul-fulgerător Finkielkraut, ci şi 
de limbricul Arnold (sau Arnauld?) Klarsfeld (fiul lui Beate şi 
Serge), cel care a făcut şase luni de armată în Israel - şi nu a pätit 
nimic de la statul francez al cărui cetăţean este! Că, de, în Franţa 
“antisemit ă” există nu doar “excepţii culturale”, ci şi etnice, 
functionînd numai în privinţa evreilor: ei nu sunt consideraţi 
trădători de patrie atunci când - deşi declaraţi inapti în Franţa, îşi 
fac... serviciul militar în Israel - iar acolo, de la un baraj aparthei- 
dic (cum dracu să-i spun!), în uniformă israeliană, cu boneta 
cochet pliată şi băgată sub epoleti, declară televiziunii (franceze!) 
că Franţa este cea mai antisemită ţară din Europa (dar România, 
țară natală a lui tată-său?), că el este un “om al păcii” - pace care 
se va obține abia atunci când palestinienii vor accepta ne-întoar- 
cerea în tara lor, pe pământul lor (orb fund Klarsfeld junior, nu 
băga de seamă că fiind filmat la acel baraj, telespectatorii ar putea 
vedea cum femei, bătrâni, elevi - palestinieni - aşteaptă bunul 
plac al vânjoşilor soldați ai Tahalului, ca să...“treacă dintr-o 
parte a satului în cealaltă; ori din satul acesta în celălalt...) Ce 
nesimtiti, israelienii! Ce neomenoşi! Ce rasişti! Ce anti-goi! 

Articolul lui V. Protopopescu - am să-l trec aici, în jurnal, 
mai încolo, deocamdată mă opresc la scandalul Uricaru. Nu îl voi 
re-povesti, ci voi reproduce un comentariu din Ziua, iar ca bom- 
bonică (pe colivă...) un contra-comentariu de pe Forum: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 513 


“Breban presedinte interimar la USR 

Dupa ce miercuri, in sedinta Consiliului Director, presedintele 
UniuniiScriitorilor din Romania a anuntat ca nu va mai candida pentru aceas- 
ta functie la conferinta USR din 17 iunie (intentie pe care o facuse publica si 
in interviul acordat Brindusei Armanca si publicat in ZIUA de ieri), Eugen 
Uricaru si-a depus joi demisia in mainile vicepresedintelui Nicolae Breban. 

"Mi-a prezentat demisia astazi, pentru ca e abatut, se simte coplesit de 
atacuri pe care le considera nefondate", a declarat in exclusivitate pentru 
ZIUA actualul presedinteinterimar Breban, care, dupa spusele sale, a incercat 
timp de o ora sa-l convinga pe Uricaru sa nu renunte la functie. "Nimeni, nici 
o uniune de creatie, nici un artist n-a fost atacat asa cum a fost Uniunea si 
scriitorii, statutul de scriitor. Nu stiu daca eu voi candida ca presedinte, dar 
voi organiza conferinta din iunie si vom discuta acolodespre ceea ce a facut 
in ultimii patru ani USR, pentru ca a facut foarte multe, chiar daca asta nu s- 
a vazut in presa", a adaugat Nicolae Breban. In ciuda discutiilor aprinse 
despre colaborarea lui Eugen Uricaru cu Securitatea si, in general, despre 
relatiile scriitorilor cu fosta politie politica, la conferinta USR aceste lucruri 
nu vor face un subiect de discutie. "Voi incerca salvarea acestei uniuni, 
despre care putina lume stie ca traieste din chiria unui cazino. Subiecte ca 
cele despre care vorbiti nu ne intereseaza. Nu ne intereseaza ca Eminescu bea 
sau ca Blaga era balbait, ne intereseazavaloarea, cine au fost ei ca scriitori." 
Confruntat cu un exemplu diferit, Louis-Ferdinand Celine si colaborarea 
acestuia cu nazistii, Nicolae Breban crede ca: "si Celine e repus acum in drep- 
turi. Am spus intotdeauna ca Eugen Uricaru e un foarte bun scriitor, care a 
initiat si condus cea mai curajoasa revista de pe vremea comunismului, 
"Echinox"-ul. Ca scriitor, a avut o viata exemplara, iar pentru ca cineva sa 
poata contrazice asta, trebuie sa aduca probe materiale. Nu vorbe ale unor 
fosti securisti sau informatori. Sper ca CNSAS sau cine considera ca are ase- 
menea dovezi sa vina sa le-arate, negru pe alb." 

In legatura cu scrisoarea deschisa trimisa de Nicolae Prelipceanu 

membrilorConsiliului Director - si publicata, in exclusivitate, in ZIUA de ieri 
-, presedinteleinterimar spune ca aceasta contine si cateva lucruri adevarate, 
de care insa e responsabilsi Prelipceanu: "E de patru ani membru in 
Comitetul Director, e si vina lui. Putea sa spuna ce avea de spus de fiecare 
data cand se reunea comitetul. E o scrisoaregrosolana." 
Scriitorul Eugen Uricaru, care detine si alte functii de conducere, in 
MinisterulAfacerilor Externe si la postul Cultural al Radiodifuziunii 
Romane, a fost deconspirat de mai multa vreme de Consiliul National pentru 
Studierea Arhivelor Securitatiica fiind informator, sub numele de cod 
"Udrea", in dosarul de urmarire al disidentei Doina Cornea. In acelasi timp, 
Uricaru a primit, tot de la CNSAS, o dovada care atesta ca nu a facut politie 
politica. El neaga de la inceputul scandalului legatura cu dosarul Doinei 
Cornea, pe care sustine ca n-a cunoscut-o, desi locuiau amandoi, in acea per- 
ioada, in Cluj, avand activitati tangente in cadrul universitatii de acolo. 
Eugen 

Uricaru nu a putut fi contactat ieri pentru a comenta decizia de a-si da 
demisia. 

“I. POPOVICI” 


Probabil luni de zile vom avea parte de astfel de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 514 


“frământări”: se zbat scriitorii români ca peştii pe uscat; “se bat”, 
vorba Getei Dimisianu cea care “se bătea” când cu 
VasileNicolescu, bestia cenzoare, când cu Paler, eternul bolşevic 
făgărăşean, chiar şi cu bietul Paleologu (ispăşind păcatul infor- 
matorismului); astfel “dezbat” ei soarta tärisoarei si a iubitilor 
tärisoreni-cititori. Dacă aş avea chef să mă amestec în lăturile lor 
puturoase, aş... - dar cum m-a covârşit greata (dacă n-am avut 
prilejuri de greatä/în viaţă...), mă abtiu, vorba tovaräsilor lor de 
ieri, deveniţii domnii - lor - de azi. Deşi mă mănâncă limba, mă 
topäie cheful de a le zice vreo două, atât gazetarului - care face 
apropiere între “cazul Celine” şi “cazul Uricaru” (când nu poate 
exista o paralelizare: Celine a păcătuit în public, prin scrierile 
sale, tipărite, difuzate, pe când Uricaru “al nostru” (ba al lui 
Breban, al lui Buzura - şi al lui Secu”), a “lucrat“ în taina turnăto- 
riatului-rezistenţei-prin-cultură, deşi nu va fi fost un simplu infor- 
mator, ci mult mai important în rang (nu în grad). 

Iar cultul Breban dă din cap şi aprobă: “da, şi Celine e repus 
acum în drepturi...” - când, “acum”, romancier-român-de- 
veacuri? Dar Céline a fost “repus în drepturi” acum o jumătate de 
secol, pentru crima de colaborare cu inamicul, altfel zis: vindere 
de ţară, nu pentru niscai vindere-de-frate ca “micuța greşeală” a 
turnătorului Uricaru, apărat de agentul de influenţă Breban. 

Ah, ce duet aş rage - nu: “trage” - dimpreună cu Dan 
Petrescu! Fireşte, nu suntem de acord în multe şi mărunte... 
amănunte, dar în chestiunile esenţiale - mai ales în idiosincrazii - 
parc-am fi gemeni! Paregzamplu, l-am lua la trei-păzeşte pe 
Breban pentru programulcongresului apropiat - în care, zice el, 
nu se va discuta despre asta. Cum aşa: “nu despre asta”? Dar asta 
a devenit - acum, când s-a înălţat putin capacul de pe tineta 
numită “Uniunea Scriitorilor Români”, şi au început a se afla 
despre “pactul diabolic”, vorba lui Pintilie, cum ar veni: colabo- 
rarea cu Organa Mă-su. Căci ce-şi va fi zis el, scriitorul la român 
- a, nu, cel care arestat, torturat, ca să nu moară acolo, zice : 
«Da...» - ci individul liber, “scriitorul îndrăgit”, cel care, pentru 
un paşaport cu maimulte ieşiri-intrări (ca Breban, ca Hăulică, ca 
Baconsky, ca Blandiana, ca Sorescu...- i-am luat în seamă doar 
pe scriitori, nu şi pe universitari, măgarii /dar universitäritele, 
mägäritele!): acesta o vinde şi pe nevastă-sa şi pe mă-sa, 
“solicitînd” în schimb... să nu se audă în jur că el a primit această 
sarcină. 

Ei, da. Însă eu nu voi fi prezent la “Congres” sau ce-o fi, la 
intronizarea lui... Breban ca preşedinte plin. Şi chiar de m-aş afla 
în Bucureşti - aş intra de bună-voia mea în cocina aceea? Doar 
dacă sunt masochist şi doresc pe la nări odoare-aromitoare de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 515 


porc: atunci caut o porcäreatä autentică, nu cea duhnind a 
cadavre: “Uniunea Scriitorilor”. 


Întrerup aici rememorarea Anului 2005, pentru a mă trage în 
contemporaneitatea Sâmbetei Patimilor, 2011 şi a trece aici o 
„ca de obicei caldă probă de solidaritate din parte lui Florin 
Cârlan: 


"PASTELE ANULUI 2011 

Au ramas mai putin de douasprezece ceasuri pana la miezul noptii 
Invierii, cand, cu credinta si tarie, vom merge la usile bisericilor noastre pen- 
tru a lua Lumina. Lumina Lina din Lumini! Lumina Sfanta care sa ne calau- 
zeasca in viata! Lumina, datorita careia nu orbecaim prin intuneric! Si, anul 
acesta, se implinesc exact saptezeci de ani, de cand consangenii nostri in 
Bucovina au intampinat Invierea Domnului cu aceeasi Lumina, hotarati fiind 
sa sarbatoreasca frateste cu semenii lor din Romania, adica peste granitele 
noi, impuse cu forta, la 28 iunie 1940, de satrapii lumii. Ce a iesit din asta, 
se stie cu durere si jale. Mii si mii de morti secerati de gloantele trase din 
pustile mitraliere, instalate special pentru a semana moarte. Adica, Masacrul 
de la Fantana Alba! 

Este timpul sa meditam profund asupra celor intamplate cu ocazia 
Pastelui anului 1941, si, mai mult, ce s-a intamplat cu noi, in toti acesti sap- 
tezeci de ani. Desigur, ideologia iudeo-bolsevica ne-a deformat fiinta natio- 
nala asa de mult incat refuzam sa coboram de pe Golgota pe care am fost 
urcati la 23 august 1939, in mod secret. lata, ne luptam de cativa ani pentru 
ca ziua de 1 aprilie, ziua masacrului de la Fatana Alba, sa fie comemorata ofi- 
cial, la nivelul intregii romanitati. In urma numeroaselor demersuri, 
Parlamentul Roman a votat in favoarea legiferarii acestei comemorari. 
Multumim tuturor parlamentarilor care au votat pentru, si nu s-au abtinut ori 
votat impotriva. Multumiri organizatiilor neguvernamentale ce-au facut 
front comun, alcatuind astfel masa critica ce n-a mai putut fi ignorata. A 
ramas pasul cel mai mare de executat, si anume, recunoasterea acestui masa- 
cru de catre faptasi sau urmasii acestora. Oricum, vom continua! 

Am primit zilele acestea, de la unul din marii poeti romani-basarabeni, 
poemul de mai jos, scris in anul 2009. Este vorba de un diamant romanesc, 
numit Valeriu Matei, ce duce zilele acestea o lupta fantastica datorita unei 
boli grele de ficat. V-as ruga sa-l includeti pe acest adevarat OM in rugaciu- 
nile catre bunul Dumnezeu pentru usurarea suferintei si tamaduirea bolii sale. 

La inceputul lunii aprilie am trecut prin Jurnalul marelui nostru compa- 
triot Paul Goma, bolnav si izolat la Paris. Mi-au dat lacrimile cand am citit 
ce simte domnia sa, mai nou; ca se afla intr-o Vale a Plangerii, din care nu 
mai vede nici o iesire! Oare, chiar asa sa fie? Ce a facut acest mare roman- 
basarabean, in afara apararii si cu dintii a saraciei si nevoilor si neamului nos- 
tru? A pagubit pe cineva, s-a dovedit a fi necinstit, a facut crime? De ce 
aceasta nedreptate crunta la adresa lui Paul Goma si a intregii sale familii? 
Ascult mai mereu la radio un personaj foarte popular in SUA numit Michael 
Savage. Ca si Paul Goma, acest evreu are darul si curajul de a spune lucru- 
rilor pe nume, asa cum sunt ele, netrunchiate, nedeformate si netrecute prin 
cenzuri speciale. Asa, de exemplu, domnul Savage vede grupajele de paca- 
lici ce se opun vehement venirii la bastina a lui Paul Goma, ca gasti al caror 
principal scop este banul si nimic altceva. Sunt atat de suparati pe Michael 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 516 


Savage ca spune adevarul incat de cativa ani acesta are interdictie de a pasi 
in Marea Britanie. Si nimeni nu vrea sa miste un deget pentru ridicarea aces- 
tei nedrepte interdictii. Ce sa gandim noi, in calitate de compatrioti ai dom- 
nului Goma, care se lupta ce aceleasi gasti acuzatoare, carora nu le convine 
adevarul sub nici o forma? Cred ca este asa de clar ce se intampla aici, ca 
nici n-ai nevoie de prea multa scoala sa intelegi, ci un minim de bun simt si 
un pic de verticalitate. Nu vreau sa intru in nici un fel de polemica dar trebuie 
sa subliniez ca noi, in calitate de compatrioti ai lui Paul Goma ar trebui sa 
dam dovada de ceva recunostinta fata de dansul si sa protestam continuu pana 
la indepartarea acestei groaznice nedreptati. Oricum ar justifica domnii Filat 
si Ghimpu aceasta nedreptate, nimic nu sta in picioare, nimic nu face sens. 
Au fost dansii votati de gastile de pacalici sau de poporul ce si-a pus toate 
sperantele in dumnealor? In toate exista niste limite! 
Peste cateva ceasuri, cand vom merge sa primim Lumina Sfanta, haideti sa 
ne indreptam gandul catre trecerea "DINCOLO", de care nimeni nu scapa, 
indiferent, bogat sau sarac, destept sau limitat, slab sau puternic. Mai devre- 
me sau mai tarziu ajungem cu totii "DINCOLO"! Conteaza, insa, enorm, cu 
ce ajungem dincolo, din punct de vedere faptic. EXISTA, OARE, CEVA DE 
CARE SA NE FIE RUSINE? Sunt ferm convins ca domnul Goma n-are 
nimic de care sa-i fie rusine! Dar, noi? Stand cu mainile in solduri, privind 
acest spectacol atat de bine regizat pentru "pedepsirea" domnului Goma, nu 
s-ar putea sa ne inregistram cu ceva de care sa ne fie, efectiv, rusine? N-ar fi 
acesta un pacat, la nivel spiritual? Chiar daca, ipotetic vorbind, nu reusim sa 
facem dreptate, ne salvam, cel putin, sufletul, constiinta, putem pleca dincolo 
impacati cu noi insine si cu Dumnezeu, ce va face candva ordine in dezordi- 
nea provocata de fiinte sinistre. Va rog din nou sa meditati asupra acestui 
fapt deindata ce luati Sfanta Lumina; teoretic, ar trebui ca, posedand Lumina 
Sfanta, sa nu mai fie nimic care sa ne impiedice in mangaierea adevarului, 
oricat ar fi el de dur si de dureros. In fond si la urma urmei, toata viata nu 
este altceva decat o lupta continua intre lumina si intuneric, intre drept si 
nedrept, intre adevar si minciuna. Si, de la Valea Plangerii in care se simte 
compatriotul nostru, Paul Goma, pana la Valea Mortii nu este mai mult decat 
distanta dintre Mana si Fantana Alba. Poate vom reusi sa ne mobilizam ca 
Paul Goma sa ajunga la Mana cu familia, si nimeni sa n-ajunga la Fantana 
Alba, decat pentru comemorare, aducere aminte si cinstirea inaintasilor nos- 
tri, cazuti sub rafala armelor. ACEASTA ESTE VALEA MORTII, ROMA- 
NEASCA, EXPRESIE A CREDINTEI PUTERNICE CU CARE SPUNEM: 
CHRISTOS A INVIAT! AFIRMAND IMPLICIT: NOI, TOTI, VOM 
INVIA! La Pastele anului 1937, parintele Dumitru Staniloae a lansat acest 
minunat gand, cu care, poate, cei mai multi din cei ce-au cazut victime la 
Fantana Alba, si-au continuat marsul cu cruci si prapuri, in ciuda tacanitului 
cadentat al Kalasnicoavelor aducatoare de moarte, catre fratii de dincolo de 
nedreptul hotar. 
CHRISTOS A INVIAT DIN MORTI, 
CU MOARTEA PRE MOARTE CALCAND! 
SI CELOR DIN MORMANTURI, 
VIATA DARUINDU-LE. 
PACEA CERULUI SA FIE CU NOI, CU TOTI, 
AMIN! 

Florin Carlan 

New York 

La numai cateva ore de Sfanta Inviere” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 517 


Merg mai departe cu Jurnalul 2005: 
“Goma si razboiul 

Aparitia ultimelor jurnale semnate de Paul Goma, cele care acopera per- 
ioada 1999-2003, concentrate in doua masive volume editate la Criterion 
Publishing Bucuresti in 2004, ne dezvaluie, intre multe altele, un extraordinar 
comentator de razboi. Fireste ca "rafuiala morala" cu mai toata suflarea lite- 
relor noastre a scriitorului roman domiciliat la Paris, unde se afla in calitate 
de refugiat politic din 1977, continua neobosit. Fireste ca Paul Goma isi 
reia pana la saturatie, pana la tocire, diatribele la adresa confratilor lui, scrii- 
torii mioritici, cei care, "rezistand prin cultura", au analfabetizat moral, civic 
si politic aceasta natiune. Fireste ca autorul "Bonifaciei" vitupereaza contra 
organului securistic, se pare nemuritor si dupa mascarada din decembrie 
'89,organ pe care il considera vinovat pentru intreaga decadere morala si 
sociala a romanimii actuale. Si fireste ca noile sale pagini de jurnal, peste 
1200 la numar, sunt scrise cu o retorica supla, pe care as numi-o "a exaspe- 
rarii". 

Noutatea frapanta a insemnarilor lui Goma, din punctul meu de vedere, 
consta insa in judecatile pe care scriitorul le formuleaza asupra ultimelor 
doua razboaie internationale semnificative: conflictul din Kossovo si cel din 
Irak. Cat priveste "sfanta lupta a sarbilor" pentru prezervarea "leaganului ori- 
ginar de la Kossovopolije", minciuna nationalista patenta, bine sustinuta si de 
celebri jurnalisti damboviteni, este demontata cu atentie de diarist. Intai, nu 
slavii au stapanit tinuturile cu pricina, ci illyrii, stramosii albanezilor de azi, 
prezenti pe teren cu un mileniu si mai bine inaintea sarbilor - asta, in masura 
in care argumentul istoric are vreo valoare astazi. Apoi, nu e nimic "sfant" 
intr-o lupta a terorismului de stat, cea practicata de Belgradul lui Milosevici, 
atunci cand populatia civila albaneza este izgonita, infometata, dezpatriata si 
ucisa in lagar. lar "terorismul" UCK, fara a putea fi justificat, trebuie inteles 
ca o reactie de aparare civila impotriva agresiunilor sistematice si etatice ale 
sarbilor milosevisti incepute in 1989, cand autonomia kossovarilor, anticons- 
titutional, a fost retrasa regiunii amintite. 

In ceea ce priveste razboiul irakian, cel de-al doilea, care s-a soldat cu 
descaunarea dictatorului Saddam, Paul Goma adopta pozitia oficialilor fran- 
cezi, cei care, alaturi de belgieni si de germani, au refuzat participarea la un 
conflict nu suficient de bine definit in premizele sale de administratia repu- 
blicana a presedintelui Bush jr. Disidentul roman reaminteste ca nici pana in 
zilele noastre "strategii" yanchei nu au putut proba convingator existenta 
armelor de distrugere in masa construite de tartorul saddamit. Goma conside- 
ra ca altele au fost ratiunile razboiului, de pilda interesele strategice america- 
ne in zona Golfului, interese legate de imensele rezerve petroliere. Cat pri- 
veste "terorismul" intretinut de Bagdad si sponsorizarea militantilor Al 
Quaeda de catre Saddam, nu exista gogorita mai mare - afirma Goma. 
Saddam Hussein a fost un dictator sangeros, un terorist al propriului popor, 
dar nu s-a ilustrat niciodata ca un fanatic religios ori ca un luptator pentru 
universalitatea cauzei arabe. Asa ticalos cum era, el reprezenta un factor de 
stabilitate in zona, in timp ce situatia post-saddamita ridica mari semne de 
intrebare relativ la gestionarea ei de catre un guvern democratic irakian. 

Pentru moment, turbulentele nesfarsite confirma aceasta ipoteza. In 
fine, terorismul arab are cauze mai profunde, iar contextul palestinian repre- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 518 


zinta indubitabil una din sursele lui fundamentale. lata o grozava tema de 
meditatie pentru administratia Bush jr. in viziunea plauzibila a lui Paul 
Goma. 

Valentin PROTOPOPESCU 


(...)Luni 16 mai 2005 


Astăzi am să trimit Nota la Polirom. Iat-o: 
Paul Goma 
Către editura Polirom Paris, 16 mai 2005 

Cum editura Polirom care mi-a editat Din Calidor în octombrie 2004 si 
Culoarea curcubeului - Cod «Bärbosul» în februarie 2005 mi-a dat a înte- 
lege prin D-na Lidia Bodea, director editorial că nu are rost să mai prezint 
alte cârti - după întelegerea din luna mai 2004 (adevărat : ne-scrisă, doar 
consemnată în presa electronică); cum până acum nu am primit nici o înstiin- 
tare oficială de la Directia editurii, îi scriu eu - atât prin acest e-mail, cât si pe 
hârtie, trimisă prin postă, cu aviz de primire, urmâtoa- rele: 

NOTA - 11 februarie 2005 Culoarea curcubeului ‘77 (Cutremurul 
oamenilor), la care s-a adâugat Cod «Bârbosul» (din dosarele Securitâtii) a 
apărut în excelente conditii grafice la editura Polirom din Iasi. 

Prilej de bucurie: în sfârsit, o editie normală cu o difuzare normală. 

Însă n-a fost să fie nici de data asta: 

Împotriva dorintei si vointei autorului, Silviu Lupescu, directorul editu- 
rii a hotărît suprimarea Introducerii (cuprinzînd istoricul acestui volum de 
mărturii) si a Notei de la sfârsit. 

Am încercat să aflu motivul... decapitării-despiciorării cârtii mele - în 
zadar: nu am primit vreo explicatie. Mai mult (mai râu): prin directorul edi- 
torial am fost anuntat că directia Polirom - după ce respinsese propunerea 
unei serii de autor, sugerată de Dan Petrescu, consilier editorial - a decis să 
nu publice alte volume ale mele, desi propusesem încă trei titluri. 

În lipsa unui răspuns - la care aveam/am dreptul - sunt obligat să lucrez 
cu supozitii - judecînd după rezultate: 

1. Interventia brutală, neculturală - ne-editorială - constînd în ciuntirea 
unei cârti, fără stirea, fără încuviintarea autorului s-ar datora spaimei lui 
Silviu Lupescu de a se pune râu cu “colegii editori” - în primul rând cu G. 
Liiceanu, acuzat în Introducere de... distrugerea primei editii (1990) a aces- 
tui volum de mărturii. Prin suprimarea Introducerii directorul a atentat grav 
la integritatea volumului, cititorul fiind indus în eroare de câtre Polirom - care 
nu mentionează nici data aparitiei - 1979, în franceză, la Seuil, în neerlan- 
deză, în 1981, la Elsevier Manteau - nici titlurile traducerilor ; totodată, cine 
ia cartea în mână este dezorientat, îsi închipuie că este o carte nouă... Fiindcă 
Polirom nu a mentionat că are vârsta de 27 ani; că abia după 12 ani de la 
scriere (în limba română) a cunoscut o editie românească (1990, la 
Humanitas); că prima editie în limba în care a fost scrisă (în 1978) a fost edi- 
tată în mai-iunie 1990 - si grabnic retrasă din librării de G. Liiceanu - priete- 
nul autorului si solicitatorul cârtii citită în franceză si lăudată peste poate, 
prin 1987, la Paris -, depozitată, apoi în 1992 trimisă la topit. Directia editurii 
Polirom a comis un atentat, nu doar împotriva unei +cârti+ (ceea ce este inad- 
misibilla un editor), dar la istoria contemporană, volumul fiind cronica unei 
o parti din istoria României - miscarea pentru drepturile omului din 1977 - 
tară al cârei cetâtean este si Silviu Lupescu ; 

2. Hotărîrea de a nu mai publica alte volume semnate de mine s-ar dato- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 519 


ra (se datorează, tinînd seama de amenintările publice) protestului holocaus- 
tologilor R. Ioanid, Shafir, Oisteanu, Volovici, Totok, Dan Pavel, Gabriel 
Andreescu..., indignati că deveniseră “colegi de editură cu antisemitul 
Goma”. 

(Îmi aduc aminte cu jale că nimic nu se schimbă pe “meleagurile patriei 
mioritice” : o altă “delegatie de scriitori”, alcătuită din alti indignati : Ivasiuc, 
Eugen Barbu, Titus Popovici, Dan Zamfirescu, Virgil Teodorescu - se pre- 
zentase în februarie 1977 la Ceausescu, cerîndu-i să fiu arestat-de-urgentă! 
Să existe vreo deosebire calitativă între “colegii scriitori” din 1977 si holo- 
caustologiide azi? Poate una de nuantă: aceia cereau arestarea “trădătorului- 
patriei”, cestialalti regretă că “antisemitul”, “trivial-negationistul” (sic-sic), 
“mâncătorului de jidani” - altfel tată-de-copil-evreu -, încă nu este condamnat 
potrivit Ordonantei lui Tesu Solomovici - să fie citit, în 22 textul lui A. 
Oisteanu, nepotul sinistrului Leonte Râutu si fiul nu mai putinului komisar 
enkavedist Misa Oigenstein-Râutu...- se va observa: nu există decât o deose- 
bire de... nuantă între al lui si articolele lui Brucan de acum 60 ani, încare 
tovarăsul de viată al acuzatorului public Sasha Sidorovici cerea capul‘“mari- 
lor trădători ai natiei române”. 

Bânuielile sunt întărite de faptul că directorul editurii Polirom Silviu 
Lupescu nu s-a ostenit să explice autorului motivele hotàrîrilor sale - astfel 
apârînd, nu ca un difuzor de cultură prin carte, ci ca un militant holocausto- 
log, unul dintre aceia care diktează, nu dialoghează; unul care acuză fără 
argumente; cer pedepsirea “antisemitului” X, fără a aduce probe - care la noi, 
alfabetizatii, cu atât mai vârtos la Oamenii Cârtii, sunt citatele. Motivele 
evitării producerii de citate din “antisemitul” pus la zid este limpede: pentru 
a nu risca să se deconspire ei însisi, acuzatorii, ca fabricanți de...antisemiti, 
de adevărat antisemitism, confectionatori de “argumente”, inventatori de 
incriminări care te pot trimite la închisoare ca pe timpul lui Dej, al Anei 
Pauker, a lui Nikolski si al altor tovaràsi de nădejde - altfel eterni ca inenara- 
bilul Brucan. 

Această Notă va fi distribuită presei, trimisă prin e-mail cunoscutilor, 
publicată în noua editie a volumului masacrat la Polirom, iar mai înainte va 
figura în fruntea Culorii curcubeului - Cod «Bârbosul», text reinstalat pe 
internet pe site-ul 

paulgoma(@free.fr 
de pe care fusese suprimat, potrivit prevederilor contractuale cu Polirom. 

Or, cum editura nu a respectat contractul, de ce l-ar respecta pâgubasul 
autor?... 

Paul Goma” 


Vom trăi şi vom vedea. 
Am, trăit, am văzut: iată răspunsul: 


Date: Mon, 16 May 2005 12:03:36 +0300 
De: slupescu_dnt <slupescu(@mail.dntis.ro> 
À: paulgoma(@free.fr 
Objet: Re: UN TEXT - trimis si D-nei Lidia Bodea: 

Domnule Paul Goma, 

"Nota" pe care mi-ati trimis-o m-a intrigat, cu atit mai mult cu cit este 
cel dintii mesaj primit de la inceputul colaborarii dvs. cu Polirom. Desi direc- 
torul editorial Lidia Bodea a fost in permanent dialog cu dvs., straduindu-se 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 520 


sa rezolve toate problemele editarii, constat o serie de inadvertente in mesajul 
dvs. pe care as dori sa le semnalez: 

1. "Culoarea Curcubeului. Cod Barbosul" a aparut identic cu Bunul de 
Tipar pe care dvs. l-ati dat. 

2. Exista acordul dvs. scris privind "suprimarea" celor doua texte. Ele 
nu constituiau un document de "istorie contemporana", cum afirmati, ci o 
serie de acuzatii aduse unor intelectuali romani de astazi (publicate de dvs. 
recentin presa), fara legatura propriu-zisa cu continutul cartii. 

3. Nu exista nici un protest al vreunei persoane privind publicarea car- 
tilor dvs. la Polirom. 

4. Declinarea ofertei dvs. privind publicarea/republicarea "Juralului" nu 
inseamna ca exista o decizie a Consiliului Director al edituri privind nepubli- 
careain viitor a altor carti semnate de dvs. 

5. Decizia Consilului Director de a nu publica in 1995-1996 serii de 
autoriromâni tine exclusiv de strategiile de marketing privind colectiile si 
seriileediturii si nu are drept obiect exclusiv opera dvs. 

6. Aprecierile dvs. privind "holocaustologia militanta" "fabricanta de 
antisemitism"a editurii si "confectionarea" de incriminari la adresa dvs. de 
catre Polirom mi se par ele insele lipsite de orice deschidere spre dialog. 

7. Acuzatia de nerespectare a clauzelor contractului de editare de catre 
Polirom nu are nici o justificare. 

Regret nemultumirile dvs. legate de colaborarea cu editura care v-a 
publicat cele doua carti, dar consider acuzatiile dvs. drept nefondate, 

Silviu Lupescu” 


Are dreptate Silviu Lupescu. 
Dar şi Paul Goma va fi avînd - ceva - dreptate. 


Miercuri 18 mai 2005 
Am compus urmätoarea compunere: 


“Domnule Sorin Rosca Stanescu 
Vă rog să publicati, în legătură cu Apelul [Anti Hitler-Anti Stalin], 
precizările următoare: 

Oricât i-ar irita pe simpatrioti, am fost printre primii - dacă nu cumva 
primul - care, aflîndu-se în România, a publicat în presa şi în editurile din 
Occident - nu apeluri, nici rugäminti plecate - ci denunturi vehemente, 
somatii - legate atât de Pactul Stalin-Hitler cât şi de Pactul de la Yalta. 

Am recidivat în 1995, când am “candidat” la preşedinţia României. În 
Program ceream, nu doar restituirea teritoriilor răpite de URSS, a tezaurului, 
nu doar despăgubiri materiale, ci şi scuze publice - atât din partea Rusiei- 
URSS, cât şi din partea Germaniei. 

De ne-uitat: atunci, primii care m-au atacat dur în presă au fost C. 
Coposu si Horia Rusu; imediat - cine altul decât C.T. Popescu! A se căuta 
Măgureanu... 

Formularea eufemizatä: Pactul Ribbentrop-Molotov este un semn rău: 
nici după 15 ani de la Revoluţia lui Brucan românii (“de pretutindeni”, cum 
ar veni şi cei din “diasporă” nu au izbutit să stea, în sfârşit, pe două picioare 
în faţa Răului şi să-i spună pe nume. Românii gândesc/ scriu în stilul şi în 
mentalitatea petitionarà inculcată în 45 ani de terorism comunist - si de 15 ani 
de, ca să spun aşa: autoterorism-autoreeducativ (ca la Piteşti) - cel care a dat: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 521 


a) Relativizarea adevărului - jurnaliştii, scriitorii publicişti foloseau/ 
folosesc bulinele de bicarbonat: “secretarul de partid era cam sever”; “ali- 
mentatia era oarecum necorespunzătoare”; “Organele Securităţii noastre de 
stat şi-au cam depăşit, într-o oarecare măsură atribuţiile”; 

b) Scăderea în grad a unor persoane “cu funcţii de răspundere”: în 
plângeri, românul nu scria adevărul: “M-a bătut prim-secretarul de partid”, 
ci: “un tovarăş m-a cam îmbrâncit şi, într-o oarecare măsură, mi-a rupt 
dinţii...” 

c) “Scădere” impusă şi de... cam-oarecum-asa-zisa cenzură (de-stat-si- 
de-partid): Mihai Gafiţa, în urmă cu 40 ani, “lucrîndu-mi” Ostinato, mă 
sfătuia - prieteneşte, cum altfel: «Pe personajul cutare nu-l face general de 
securitate, răzbună-te degradîndu-l : fă-l plutonier de miliţie, oricum, oamenii 
pricep ce vrei să spui; pe cestălalt nu-l lăsa ministru, fă-l director de cabinet, 
deşi mai bine activist simplu - cititorii înţeleg foarte bine...» 

De ce îi scädeti în grad scriind “Pactul Ribbentrop Molotov”, oameni 
buni? Aveţi impresia că “tonul prea dur” îi va irita pe tovarăşii de sus de tot? 
Şi nu vor aproba “cererea” noastră? 

Scrieţi adevărul: 

PACTUL STALIN-HITLER - în care caz, semnez şi eu Apelul cu 
amândouă mâinile. 

Paul Goma 

Paris, 18 mai 2005” 


(...) 

Reproduc aici - copiată de mine, toată ziulica - una din 
Listele după care alergam. Nu este ceea ce căutam - dar e bună şi 
asta, mai ales că aici se află numele adevărate ale comuniştilor 
nativi din Basarabia si din Bucovina, ocupate în 28 iunie 1940. 
Mi-a fost încredințată de D1. Gheorghe Gavrilă Copil, preşedinte 


al Societății Culturale Bucuresti-Chisinäu. Pe altădată “conside- 


rațiile”-pe-marginea (o mulțime şi toate... poetice.. .): 
Tabelul nr. 1 

Membri ai P.C. din România, basarabeni şi bucovineni, recomandati de CC. 
al PCR pentru a li se acorda calitatea de membri 

i P.C. b. din Toată Rusia 

. Bruhis (Kofman) Srul Pinhusovici [Mihai Bruhis?] 

. Faierstein Raia. 

. Kofman lakov 

. Djureak Dmitri Mihailovici (Vladimirovici) 

. Morghenstern Izrail Markovici [unul din conducători] 

. Zighelbaum Srul 

. Burlacenko Serghei Danilovici 

. Luca Laslo [Laszlo] 

. Korotkov Iuri Aleksandrovici 

10. Skvortov Mihail lakovlevici: Leibovici Srul Abramovici [secretargeneralal PCR] 

11. Oighenşein Lev Nicolaevici | Leonte Răutu] 

12. Goldforb Abram Isakovici 

13. Petrov Piotr Ivanovici (Guzun) 

14. Roitman Fanea Isaakovna [rudă a lui “Chisinnevski”?] 

15. Tarandaş Malea 

16. Korotkova Natalia Isakovna 

17. Satovskaia Roza 

18. Rabinovici Fanea lakovlevna 


Sâmbătă 28 mai 2005 


© © OS Ur R © D = 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 


19. 
20. 
21. 
22. 
23. 
24. 
25, 
26. 
27, 
28, 
29. 
30. 
3: 
32. 
23 
34. 
39: 
36. 
37. 


PAUL GOMA - JURNAL 2011 522 


Revici lakov Moiseevici 

Visecautan Polea Efimovici 

Budeştiskaia [? de la Budesti?] Ester 

Cioclo Mordko 

Kolpakci Iakov Aronovici 

Şteinberg Froim. 

Boguslavskaia Polea Iakovlevna 

Romanenko Nikolai Nikolaevici 

Pastir Zasea Leibov 

Gudis Lev Smulevici 

Rabinovici Soil Oizerovici 

Orlih Mark Semionovici 

Boguslavski Iakov Tovici 

Zighelbaum Abram 

Voloh Abram 

Limon Srul Greşovici [Ghersovici?] 

Grinman Isaak Iosifovici 

Bujor [?] Iosif Aronovici 

Weisman Sara losifovna (Seindel) 
Tabelul nr. 2 


Membri ai PCR, basarabeni, bucovineni a căror apartenenţă de partid este necesar 


© © I NUP © D — 


să fie înregistrată la locul de muncă 
Judeţul Chişinău 


. Safran Raisa Semionovna 

„Leib Nahman (Noiman Leibovici) 

. Diner Eti lakovlevna [veche cunoştinţă - prietena lui Constantinescu-lasi] 
. Protodiakonov Vsevolod Mihailovici 

. Maler(p) Maria Kiselevna 

. Voinberg Niuka Markovici 

. Sor Lev Ilici 

. Zaru Ivan Ilici 


Oirik Avram Moiseevici 

. Derevici Ippolit Gheorghevici [avocat, veche cunostintä] 
. Şandrovskaia Ita Beniaminovna 

. Golfdfarb Zeilik Borisovici 

. Kuperman Isaak Moiseevici 

. Svartman 

. Konstaninov Konstantin Stepanovici 

. Glikman Gitlea 

. Sinitivker [kver?] Fritz 

. Grinberg Ida Izrailevna 

. Sehter Roza Borisovna 

„Zislis Vonver Lvovici 

. Izu Fruhtman 

. Lupan Andrei Pavlovici [viitorul preşedinte al Uniunii Scriitorilor] 
. Bravar Liuba S. 

. Şvetskaia 

. Makler Ciaka Isakovna 

. Avramescu Ida 

. Hresonskaia |Hersonskaia?] Etea [osifovna 
. Rubinstein Alexander 

. Geboveter Riva Simonovna 

. Gofman [Hoffmann] Mordko lakovlevici 
. Silvestrov Ivan Antonovici 

. Kemelmaher Bliuma Naunovna 

. Goldstein Iosif Pinkusovici 

. Gherenburg Roza 

. Ihilovici Maier 

. Sikorski Gheorghi 

. Iancu Janetta 

. Tukerman Mark Borisovici 

. Tudoraki Lena Aronovna 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 


40. 
41. 
42. 
43. 
44. 
45. 
46. 
47. 
48. 
49. 
50. 
SL: 
92. 
53. 
54. 
35: 
56. 
57. 
58. 
59. 


PAUL GOMA - JURNAL 2011 


Judeţul Soroca 
Cemortanu Matvei Grigorevici 
Şoimu Ivan Samoilovici 
Kolokolnikov Evheni 
Pavlov Mihail 
Gutul Konstantin 
Leahovski Mihail 
Gutul Pavel 
Gruzin Alexander 
Zaidman Leib 
Zelter Rahil Ihilovna 
Golovati Ivan 
Gherşman Srul Beirelovici 
Dolear Malea Ihilovna 
Akkerman Leib lankelevici 
Harmi Eva lankelevna 
Soimu Samuil 
Livşiţ Haim 
Klimov Ivan Ivanovici 
Mer Leib 
Doktorovici Anna (Enea) 


60.Abramovici Abram 


61. 


62. 
63. 
64. 
65. 
66. 
67. 
68. 
69. 
70. 
7 
72. 
73, 
74. 


75. 


76. 
11. 
78. 
79, 
80. 
81. 


82. 
83. 
84. 
85. 
86. 
87. 
88. 


89. 
90. 
91. 


92. 
93. 
94. 


Cehover (Tarasov) Oba Rahimilovici 
Judetul Bälti 

Reidenboim Rahil Isaakovna 

Masisi Miosei losifovici 

Erji Leibil Nahmanovici 

Voitman Berko lakovlevici 

Reidel Rahil. 

Palaria Riva Davidovna 

Rab Eva Isaakovna 

Rab Ivan 

Oighenstein Niunea lakovlevna [din familia “Räutu”] 

Goldman Bela Abramovna 

Goldman (Baciu) Ida Mironovna 

lampolski Buka 


523 


Oighenştein Mihail [Misa, fratele lui Leonea Răutu şi tată al fraților Valery şi 


Andrei Oişteanu] 
Kotlear Lev 
Judeţul Bender 
Simkov Ivan Fiodorovici 
Sisimov Mendel 
Reveneali [1ä?] Serghei 
Reddenboim Smil 
Dikler Ester 
Dvoiritz Aron Matveevici 
Judeţul Orhei 
Ciornaia Nataşa (Burlacenko) 
Krasnopolski Monea lakovlevici 
Malcic Riva Favelevna 
Averbuh Jena Livovna 
Vainştok Nuhin Rubinovici 
Munder Lev Abramovici 
Kojuşneanu [de la Cojuşna?] Abram lakovlevici 
Judeţul Hotin 
Kusnir Semion Ilici 
Kovalciuk Vasili Mihailovici 
Botoşanski [?] Avram Itikovici 
Judeţul Ismail 
Gherşkovici [Herşcovici] Silea 
Gherşkovici Jenea (după soţ, Georgescu) 
Sabin An[d]rei 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com 


PDF public şi gratuit 


01.06.2011 


OPaul Goma 1935-2011 


95 
96 
97 
98 
99 
10 
10 
10 
10 
10 
10 


© © I LU BR © D — 


PAUL GOMA - JURNAL 2011 


Judeţul Cernăuţi 
. Finkel Evghenia (Vais Anna] 
. Kurtman Mozes 
. Vittner Eva 
. Vittner Norbert Leonovici (să fie “Ion Vitner”?] 
. Kraitzler Naftalii Userovici 
0. Slomiuk Reia Aronovna 
1. Gheigher Artur Irevici 
2. Gadiak Anton lakovlevici 
3. Rainer Racella [Rasela?] Natalovna 
4. Magkovski Vasili Onufrievici 
5. Srefiuk Evghen-Lev 

Tabelul nr. 3 


524 


Membrii PCR care trebuie läsati cu dreptul membrilor partidelor comuniste 


frätesti din URSS (...) 
Orasul Chisinäu 


. Spektor Ester Peisovna 

. Ber[n]stein Simha Pinkusovici 

. Gherstein Haim Srulevici 

. Mirza Evghenia Borisovna 

. Feldman Riva Isakovna 

. Stei[n]berg Etea 

. Goldberg Iosif Davidovici 

. Bubis Isaak Markovici 

. Bubis Isaak Markovici [se repetă: greşeală? omonimie?] 


. Smulevici Liza Aronovna 

. Beloterkovici V.S. 

. Torban Iosif lakovlevici 

. Grecov Stepan Danilovici 

. Kaselnik Ivan Ivanovici 

. Lazar Izabela losifovna 

. Vinberg Isaak Leizerovici [“Gr. Vindeleanu”?] 

. Barenboim lose Iankelevici 

. Bukur Ghenea Miniminovna [?] 

. Ohstat Ghenea 

. Blekher Lev Meerovici 

. Reider Mosei Lvovici 

. Sprinten Fanea Lipovna 

. Rubinstein Berta Vladimirovna 

. Lifsitz Zfimovici 

. Ghilman Froim Moiseevici 

. Bleher Iakov Moiseevici 

. Solomovici Fanea [o rudä a lui Tesu Solomovici?] 

. Vasilenco Vladimir Sergheevici 

. Nisenblat Vitea Naumova 

. Abraham Sonia Grigorievna 

. Kaufman Fanea Isidorovna 
Orasul si judetul Soroca 

. Oleinik Maxim Stepanovici 

. Timofei Grigore Mihailovici 

. Melisen Ivan Nikolaevici 

. Navrotkaia Anna Panteleevna 

. Navrotki Mihail losifovici 

. Misisin Alexander Antonovici 

. Navrotki Andrei losifovici 

. Navroţki Piotr Filippovici 

. Mesisen Vladimir Mihailovici 

. Meşişen Nikolai Grigorevici 

. Kordebanovski Frantz losifovici 


. Boico Ivan Makarovici [din familia Boico, devenit soţul Cristinei Marcusohn- 
Luca, mătuşa lui V. Tismăneanu şi general de grăniceri în R.P.R.? - eu ştiam 
că “Boico” este pseudonume, iar acela avea prenumele “Mihail” şi că era 


wwWww.paulgoma.com 


PDF public şi gratuit 


01.06.2011 


PAUL GOMA - JURNAL 2011 


evreu originar din Ucraina] 


. Mocindcea Vassili Markovici 

. Reşednik Dionisii Ignat 

. Bordeniuk Mihail Vassilevici. 

. Bihovski Vassili Abramovici 

. Takii Diordii | Tache Gheorghe?] Fiodorovici 
. Tokmeak Ivan Vasilevici 

. Şaragov Semen Fiodorovici 

. Weisberg Isaak 

. Oleinik Petr Fedoseevici 

. Kolesnik Afanasii Ivanovici 

. Ghebedniuk Timofei Fiodorovici 
. Morgun Pantelei Fedotovici 

. Tisminetki Buzea [din familia “Tismäneanu”?] 
. Sarogradski David Sesomov 

. Goldenberg Abram 

. Buhman [Bruhmann?] Lazar Abramovici 
. Ciumak Mihail 

. Roitman lakov 

. Stolear Hana Sruleva 

. Cerkbz [?] Vsevolod Arkadievici 
. Goldstern Sismon 

. Dumbravă Anatolii. 

. Bilkis Ilia Isaakovici 

. Steinbuk Smil 

. Faierştein lanku Aronovici 

. Goresnic Itzik Meerovici 

. Sulman Froiim 

. Magazinik Riva Leibovna 

. Magazinik Ghers Leibovici 

. Milman Moise 

. Makogon Sonea 

. Kotlear Hanakii lankelevici 

. Kotlear Mendeii lankelevici 

. Kotlear Smerl Itzicovici 

. Palii Vasilii 

. Balan Isake [?] 

. Ghilas Haralambie 

. Staris Silvestr 

. Gogu Profirii 

. Kofteneak Vladimir 

. Deaur [Ghiaur?] Dimitri 

. Harkovei Afanasii 

. Lefter Dionisii 

. Tihotki Valentin 

. Kolker Boruh 

. Kravtov Ivan 

. Naumov Alexei 

. Ghersenzon Sulea Moiseevici 

. Trahtman Idel 

. Pastusenko Grigore 

. Derkautan Aizik 

. Sehtman Talik 

. Gluhovski Petr 

. Karpis Ivan 

. Lisov Ivan Antonovici 

99, 


Soltuz Nikolai 


100. Gologorski David 

101. Kriger lanik 

102. Davidovici Liubov 

103. Pînzaru Ivan 

104. Pînzaru Pavel Vasilevici 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com 


525 


PDF public şi gratuit 


01.06.2011 


105. 
106. 
107. 
108. 
109. 
110. 
111. 
112. 
LS: 
114. 
115: 
116. 
Ligă 
118. 
119. 
120. 


121. 
122; 
123, 
124. 
125: 
126. 
127: 
128. 
129: 
130. 
131. 
132, 
153, 
134. 
135. 
136. 
137. 
138. 
139. 
140. 
141. 
142. 


143. 
144. 
145. 
146. 
147. 
148. 
149. 
150. 
151. 
152. 
155: 
154. 
155 
156. 
157; 


158. 
159. 
160. 
161. 
162; 


PAUL GOMA - JURNAL 2011 


Kazak Demian Stepanovici 
Tivnik 

Tomak Ghiorghii Pavlovici 
Iasinski Vasilii Ivanovici 
Kalmatui Stefan 

Kozman Timku 

Haralamb Buhor 
Ciporneak Vanea 
Ciporneak Haralamb 

Zelter Zolea 

Postolake Vasilii 

Bezbeda 

Maceak Ivan 

Eriomenko Grigorii Fiodorovici 
Svet Dimitri Mihailovici 


526 


Politiuk Sisma [am dat de o atletä americanä: Komisarnik - dacä nu chiar: 


Politruknaia...] 
Strahov Kalinik 
Samanaki Alexandr Ivanovici 
Ciobanu Marcu 
Guţu Dimitrii 
Kvatkovski 
Strahman Sunea 
Bruma Semion 
Halkin Sima 
Buris Sima 
Nedelea Ambrozis 
Smunis Itzik 
Revulet Grigorii 
Spivak Slik 
Tentis Pavel 
Drobnika Fedor 
Savka Efim Dmitrievici 
Kaplan Mioka 
Hoiut losif 
Sosna Haim 
Kaplan Avoris 
Timbaliuk Kuzma 
Ciumak Semion 

Judeţul Orhei 
Sakara Evghenia Vasilevna 
Brizma Cearma Aronovna 
Snir Ghenea Livovna 
Lener Frima lakovlevna 
Lefter Roza Avseevna 
Lerner Opsip Kipelovici 
Saparina Pelagheia Isakovna 
Zamislovskaia Peloaghelia [?] Moiseevna 
Saposnik Izrail Rubinovici 
Lerner Venea Markovna 
Rakul Constantin Gheorghievici 
Tartovski Solomon Moiseevici 
Ghelman Riva Haskova 
Rezingof Sara Haimova 


Dizingof [nu va fi acelaşi nume diferit grafiat? - pentru că patronimul este 


/aproape/ acelaşi?] Naum Haimovici 
Malis Motel Abramovici. 
Cebotari Peisih Haimovici 
Grivokopatel Haim losifovici 
Vaiser Haia losifovna 
Moitlis Moisei Sumovici 


163 Ciobotaru Sara losifovna 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com 


PDF public şi gratuit 


01.06.2011 


OPaul Goma 1935-2011 


164. 
165. 
166. 
167. 
168. 
169. 
170. 
171. 
172: 
173: 
174. 
175, 
176. 
177. 
178. 
179, 
180. 


181. 
182. 
183. 
184. 
185. 
186. 
187. 
188. 
189. 
190. 
191. 
192. 
193. 
194. 
195. 
196. 
197. 
198. 
199. 
200. 
201. 
202. 
203. 
204. 
205. 
206. 
207. 
208. 
209. 
210. 
211. 


212. 
213. 
214. 
215. 
216. 
217: 
218. 
219. 
220. 
221. 
222, 
223, 


PAUL GOMA - JURNAL 2011 


laruga Isaak Abramovici 

Goldman Polina Pavlovna 

Goldman Isaak Pavlovici 

Fişman Rahil Davidovna 

Fişman Estera Davidovna 

Gerş Dafa Davidovna 

Daici Ghitla Slemova 

Brezman Ekaterina Aronovna 

Popusku Mira Mendelevna 

Berekovici Adela Isaakovna 

Jessan [Josan?] Vasilii Ivanovici 

Zisler lankel Talikovici 

Smukler Leib Borisovici 

Kogan Belemia Moiseevici 

Tarlev Hanna loaakovna [?] 

Ghintburg Lipa Tudikovici 

Averbuh Basea Livovna 
Judeţul Bender 

Ertberg Amika 

Burlak Fiodor 

Slipakov Nikolai 

Tabanov Elifer 

Gabdzea Feodosii 

Bazarov Dmitrii 

Taran lakov 

Kovtunenko Ivan 

Bicikov Victor 

Bicikov Boris 

Zavada Victor 

Grinberg Hava 

Kofman Zelma 

Kofman Fanea 

Mozeş Evghenii 

Sisman Frida 

Goldştein Iakov Smulevici 

Haikim Idel Gherşkovici 

Zelter Zaiveid Leibovici 

Rosko Rahman Davidovici 

Kîsa Hristofor Ivanovici 

Kelmenciuk Zinovii Ivanovici 

Borisova Zinaida Ivanovna 

Şlapakov Nicolai Abramovici 

Pronoza Evghenii Ilici 

Brodskaia dora Zaharovna 

Koroli Boris lakovlevici 

Brodskaia Janna Zaharovna 

Leah Ivan Zaharovici 

Dmitrieva Seifa losifovna 

Prokopet Moisei losifovici 
JudetulBälti 

Kolker Moisei Mihailovici 

Birinboim Zolea Nutoviei 

Barenboim Abram 

Lerner Lona Idelovna 

Rabenko Alexandr Israilevici 

Rapaport Beeno Boris 

Kusnir Semion Aronovici 

Goldiş Abram Isaakovici 

Garber Sioma Ovsi lankelevici 

Weisman Toivi Saevici 

Rozneblat Moise Lipov 

Roll Valter Livovici 


wWwww.paulgoma.com 


527 


PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 528 


224. Kusnir Haia Eftimovna 

225. Birinboim Monea Nutuvici 
226. Kat Oscar Gers-Berovici 
227. Kevilevin Ihil Moskovici 
228. Kiseleva Seiva Zisileva 

229. Bujor Tatiana lakovlevna 
230. Ghelman Vaitraub Fanea Pinkrovna 
231. Roizman Nlemi Borisovna 
232. Harak Polea Zelmovna 

233. Grinberg Mişa 

234. Ghelman Ivte Itkovici 

235. Serman Moise Beilovici 
236. Fux Naftul Abramovici 

237. Rîlskii Grigorii Afanas 

238. Haot Niusin Gherşovici 

239. Jukovskii Boris losifovici 
240. Tuprik Aizea Davidovici 
241. Rudima Anton Gheorghevici 
242. Kleiman Moise Isaakovici 
243. Pogorelovski Mihail Samuilovici 
244. Babinetki Ivan Pavlov 

245. Zernovoi Ivan Ivanovici 
246. Reaboi Andrei Anufrievici 
247. Stratiiciuk Iakov Stepan 
248. Gomeniuk Ivan Eliseevici 
249. Grinberg Haia Solomonovna 
250. Grinberg Fira Izrailevna 
251. Leabis Tatiana Isidorovna 
252. Vikinskii Fiodor Ivanovici 
253. Gavriliuk Petr Petrovici 

254. Golik Ivan Andronovici 

255. Glinberg Moise Grigorevici 


Tabelul nr. 4 

Membri PCR., basarabeni, bucovineni sosiți în URSS în calitate 
de emigranţi politici (foşti voluntari ai Armatei Republicane în Spania 
ş.a.) pe care CC al PCR îi recomandă pentru a fi transferați în P.C. b 
din toată Rusia 
1. Tismeneţki Leon Moiseevici [Leon Tismăneanu, tatăl lui Vladimir] 
2. Telmer Elias 
3. Kleiman Moisei Solomonovici 
4. Vihrev Abram Naumovici. 


Am să revin asupra “Listei”. 

Tabelele totalizează 296 persoane. 

Nu am reuşit să identific pe: Sorin Toma, Alexandru 
Bârlădeanu, Perahim, Roller, Celac. 

Nu am reuşit să “traduc” numele sub care au trudit apoi în 
R.P.R. după 23 august 1944. 


Duminică 29 mai 2005 
Am arat din greu la... copiatul Tabelelor. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 529 


Aceste 296 persoane reprezintă o-mare-parte din membrii- 
partidului comunist român care a cerut să fie luată în evidenţa 
partidului comunist bolşevic - prin acceptarea de a (re)deveni 
cetăţean al Rusiei Sovietice şi de a se pune în slujba Ocupantului. 

Trebuie să mă dezamăgesc: eu speram să am o listă - bine: 
un tabel - al evreilor nelocuitori ai Basarabiei şi ai Bucovinei de 
Nord în şi care, la Ocupaţie au dat fuga să-şi ofere serviciile. Or 
Tabelele de mai sus îi cuprind doar pe nativii din Teritoriile 
Ocupate - fie că în momentul 28 iunie 1940 se aflau pe loc, în 
Basarabia şi în Bucovina, fie în închisorile unde erau închişi 
comuniştii şi fuseseră liberati urgent - presupun că aceşti fuseseră 
încarceraţi în închisoarea din Chişinău, din moment ce imediat se 
manifestaseră: Rozenberg-Roşcata (vezi Gr. Vindeleanu), 
Derevici, Etea Diner (vezi E. Negel, “Universul” din 1 iulie 
1940). 

Aşadar Tabelele îi cuprind doar pe “localnici”. Se presupune 
că au fost alcătuite de un-grup-de-tovaräsi-evrei-din-Uniune, 
dela “Centrala” lor: “tonul” - fie el şi doar al “muzicii” înşiruirii 
unor nume - este al Autorităţii (ştia el avocatul Sternberg ce ştia 
de întâmpinase Armata Roşie pe străzile Chişinăului cu pancarta 
- în ruseşte scrisă, fireşte: “V-am aşteptat 20 ani! - nu 229); 
grafia numelor care este strict rusească, atât a evreilor, cât şi a 
românilor. 

Am să mă mai întorc la Tabele - care, pentru mine, au şi o 
altă semnificaţie decât cea strict politică. 


Luni 30 mai 2005 

(...)Ei, da, pentru România nu va fi bine: nu a apucat să intre 
(aici îi arăt cu degetul pe comuniştii şi securiştii iliisto-romanis- 
to-măgurenişti care au ţinut ţara în groapă, doar să le fie doar lor 
bine). Desigur, până şi românii cei mai “lucizi” vor da vina pe 
Occident, în loc să privească în ograda lor îmbălegată. 

Şi când te gândeşti că bieţii basarabeni se uită cu jind spre 
Bucureşti şi visează unirea... cu cine? Cu cine s-o nimeri... 

Un text: 
Andrei Oişteanu: O amintire “despre mâncare” sau 

Ce anume şi cum (anume) funcţionează memoria unui holocaustolog 

În Supliment cultural (al editurii Polirom) am dat peste rubrica 
ţinută de Adriana Babeti “despre mâncare” (despre mâncăruri?). În nr. 
10, din 29 ian-4 febr. 2005, la pag 4 figurează - cum altfel? - şi Andrei 
Oişteanu: el îşi povesteşte viaţa lui cea grea, plină de privatiuni şi de 
persecuții (antisemite) - prin o amintire culinară. 

Reproduc aici contributia-1 - apoi o voi comenta: 


“M-am născut la Bucureşti, dar primii şase ani de viaţă (1948-1954)i- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 530 


am petrecut la Cernăuţi 1); compusă din cinci suflete familia mea locuia 
îndouă camere foarte modeste din cartierul evreiesc; stăteam pe uliţa ceaso- 
rinicarilor (...) cărei i se schimbase numele cu cel al comunistului Karl 
Liebknecht. Era o perioadă de după război în care Uniunea Sovietică îşi oblo- 
jea rănile. Era un amestec de mîndrie şi sărăcie postbelică. Marea victorie 
asupra nazismului (şi ocuparea Europe est-centrale) hrănea sufletele 2), dar 
nu şi trupurile. Nu se mai găsea mai nimic de mîncare. Ca să supravieţuiască 
cernäutenilor li se dădea în folosinţă cîte o bucată de pămînt pe care o culti- 
vau de regulă cu cartofi [...] “Devenit şomer 3), tatăl meu nu putea să se 
reangajeze din cauza unui puternic val de antisemitism 4) declanşat la înce- 
putul anului 1953 de batiuşca Stalin însuşi (procesul “asasinilor în halate 
albe”). Abia după moartea lui Stalin părinţii mei au reuşit să emigreze 5) în 
România. În octombrie 1954 lăsam în urma noastră marea Uniune Sovietică; 
tot ceea ce unii iubeau şi urau mai mult. Fratele meu (11 ani) şi-a luat puţin 
pământ într-o pungutä legată la gât. Eu (6 ani) l-am imitat. 6) 

“La Bucureşti am locuit pe strada Washington, devenită Haia Lipschitz, 
militantă comunistă, situaţie simetrică cu cea din Cernăuţi Dar statutul social 
şi starea materială s-au îmbunătăţit substanţial. Problema mâncării nu se mai 
punea în termeni de supravieţuire. Şi totuşi, în fiecare dimineaţă se derula un 
ritual culinar sărăcăcios. Toată familia se aduna la masă, mama punea solemn 
un castron aburind, plin cu cartofi fierti în coajă. Suflînd în mâini, decojeam 
cartofii fierbinţi,  märunteam în farfurie şi adăugam sare, ceapă tocată şi 
untdelemn. Apoi mâncam în tăcere, ca într-o agapă mistică . 

“Trecuserä multi ani de la părăsirea ghetoului 7) din Cernäutiul stali- 
nist, dar noi continuam să practicăm ritualul săptămânal, în amintirea paradi- 
sului/ infernului pierdut”. 

Secretia pe hârtie a lui A. Oişteanu mi s-a arătat exemplară, 
definitoriepentru membrul unei familii de bolşevici (şi ce familie: 
a sinistrului criminalde război-şi-de-pace: “Leonte Răutu”) -prin: 

a. neadevărurile rostite-scrise senin; 

b. nesimtirea politico-socialo-etnică - prezentă şi la tovarăşii 
săiholocaustologi: Shafir, R. Ioanid, E. Wiesel. 

c. rezultatul: o inabilă, o grosolană diversiune istorică, 
morală, lingvistică - dar cât de eficace în spiritul tulbure al româ- 
nilor analfabeți sigata-culpabilizati tot de ei, holocaustologii atot- 
prezenţi: Big Brother - cu şapte capete. 

Am să le iau în ordine: 

1) Ştiam (din Dictionarul lui Florin Manolescu) că fratele 
mai mare al său, Valery s-a născut în 1943, în Karaganda, 
Kazahstan. Tot de acolo aflasem că Valery “îşi petrecuse 
copilăria la Cernăuţi”. Din textul de mai sus reiese: Andrei 
Oişteanu se născuse la Bucureşti (în 1948), “dar primu ani din 
viaţă (1948-1954) i-am petrecut la Cernăuţi”. 

Intrebare: 

Dacă el, Andrei s-a născut în 1948, la Bucureşti (unde se afla 
deja“unchiuleţul” Leonea Oigenstein, zis Răutu, zis Krokodilul ( 
pronunţă: Krakadilu”) bine înfipt în“sarcinile de stat şi de partid 
[““statul” fiind Marea Uniune Sovietică, ea ne “administra ocupa- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 531 


tiv” - prin auxiliarii Ocupantului, deci şi prin unchii, prin mama, 
Bella Iosovici, prin tatăl, Mihail-Mişa], ce căuta - la Cernăuţi - 
famila sa începînd din anul naşterii, 1948? Să fi fost mama sa, 
Bella Iosovici originară din Cernăuţi? Va fi fost, însă “pe vremu- 
rile acelea” nu se circula după cheful “originarilor” peste 
graniţele noi, sovietice/ ermetice - cu atât mai puţin peste frontie- 
ra dintre URSS şi ce mai rămăsese din România. Apoi: sensul 
cvasiunic al trecerii infamei frontiere - numai pentru ruşi, comu- 
nişti, evrei, numai pentru “consilieri” - era: dinspre URSS spre 
România (dar nu veniseră ei din Raiul Sovietic să ne explice cât 
de fericiţi suntem noi? cât de fierbinte ne iubeşte pe noi Sora cea 
Mare?). Adevărat: mai era un sens, ne-normal, silit, avînd înţeles 
de deportare: dinspre România spre URSS - pentru germani, însă 
mult înaintea lor - începînd din 24 august 1944 - basarabenii şi 
bucovinenii, consideraţi “cetăţeni sovietici” erau amenintati cu 
“repatrieria-în-Siberia”. Persoanele care, între 1944 şi 1953 
(moartea lui Stalin) plecau din România cu destinaţia URSS erau, 
în acte, socotiți “repatriați” - ca unchiul meu N. Popescu - , în rea- 
litate: “trădători ai Patriei Sovietice”, altfel de ce ar fi fugit de 
Armata Roşie cea liberatoare (cea pe care o primise cu flori, la 
Bucureşti, copila Lilly Marcou şi ai săi din familie, din comuni- 
tate - din viitorul Aparat de Stat şi de Partid?). Familia noastră a 
făcut denefăcutul - citeşte: acte false - ca să nu fie... repatriată. 

2) “Marea victorie asupra nazismului (...) hrănea sufletele, dar nu şi 
trupurile”. 

La 28 iunie 1940 (viitorii) părinţi şi unchi (“Răutu”) ai lui 
AndreiOişteanu dăduseră fuga pe malul stâng al Prutului, în 
Teritoriile Cedate, iar până la jumătatea lunii iulie 1941, fiind 
komisari-voluntari, îi tăiaseră-spânzuraseră pe goii localnici din 
Basarabia şi din Bucovina de Nord răpite de URSS; când fuseseră 
siliți să fugă din calea armatei române, ei nu alţii alcătuiseră 
unitätile-de-distrugere a tot ce era piatră pe piatră; în afară de 
sufletele lor, hrănite cu ura-de-clasă bolşevică şi cu nemărturisita, 
dar aplicata ură-de-rasă evreiască (împotriva băştinaşilor nee- 
vrei), trupurile lor de caralii şi de tortionari s-au hrănit până la 
vomă cu ceea ce zmulseseră de la gura basarabenilor şi a bucovi- 
nenilor. În acel an de coşmar (28 iunie 1940-15 iulie 1941), pe 
lângă teroarea politico-etnico-politieneascä, pe măsură ce “indi- 
genii” erau alungaţi din case, arestaţi, executaţi ori “doar” depor- 
taţi - după ce fuseseră înfometați - în aceeaşi măsură komisarii- 
voluntarii, se umflau, se läteau - de mirare că nu explodaseră de 
prea-plinul exercitării puterii, de mâncare, de plăcerea vărsării 
sângelui oamenilor nevinovaţi. Bolşevicii evrei din dreapta 
Prutului ca şi bolşevicii evrei din stânga Nistrului (‘“transnistri- 
enii”) îşi hrăniseră peste măsură “trupul” de care ne vorbeşte atât 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 532 


de frumos holocaustologul de azi şi nu îşi imaginau că după 
festinul pe care şi-l organizaseră vreme de un an pe teritoriul 
Basarabiei şi al Bucovinei de Nord vor fi siliți să fugă în Rusia, 
pe care în 20 ani bolşevicii (“În frunte: komisarii!”, vorba unui 
cântec drag lui Isaac Babel - deci şi lui R. Cosaşu, cel care afir- 
mase,rânjind, că genocidul comunist de trei sferturi de veac fuse- 
se...“o blenoragie de tinereţe”) o prefăcuseră din Tara Pâinii în 
Imperiul Foamei. 

Nu-i va fi auzit niciodată A. Oişteanu pe părinți povestind ce 
anume mâncaseră ei, “voluntarii” în Basarabia, după 28 iunie 
1940? nici ce anume nu-mâncaseră în Kazahstan? şi ce - totuşi - 
mâncaseră între 1944-1948 în România cea secătuită de război, 
suptă de ruşi cu ajutorul Sovromurilor (impuse în luna mai 1945!) 
- prin zapciil lor, evreii? 

3) “Devenit şomer, tatăl meu nu putea să se reangajeze...” (subl. 
mea, P.G.)... 

“Somer” Mişa Oigenstein?, komisarul bolşevic, cel care... 
“dăduse dovadă” cu asupra de măsură, atât în Teritoriile 
Româneşti Ocupate, cât şi în Armata Roşie, în Polonia, în 
Germania - ca politruk sub comanda supra-politrukului... uma- 
nist - altfel criminalul Ilha Ehrenburg? 

lată cum se joacă - acum - A. Oişteanu cu termenii, mintind, 
mintind, mintind, ametindu-1 pe cititori, fiind sigur că nimeni 
dintre goi nu va îndrăzni să-i atragă atenţia (de teamă că 
«Ordonanta!-Ordonanta!» cu care îi tot ameninţă Teşu îi va băga 
în puşcărie, aşa cum părinţii lor fuseseră bägati în puşcărie de 
părinții lui Teşu) că în limba sovietică, cea din fier-beton şi în 
Raiul Sovietic - cel din Oțel Necălit - cuvântul “şomer” nu 
exista şi nu se aplica decât atunci când era aspru condamnat 
“iadul capitalist”. 

4) Aşadar Mihail Oigenstein devenise “şomer (...) din cauza 
unui puternic val de antisemitism declanşat la începutul anului 
1953 de batiuşca Stalin...” - fiul sărmanului şomer îşi continuă şi 
în acest text culinar dezinformatia-meseria-sa. 

Recapitulare: familia lui Mihail Oigenstein, venită din “refu- 
giu” din Kazahstan, după o şedere de 4 ani (1944-1948) în 
România - membrii ei avînd statut de ocupanti-colonizatori- 
bolşevizatori - sunt detaşaţi la Cernäutiul re-resovietizat. 

De ce? A. Oişteanu cel care ştie atâtea nu ne dezvăluie taina 
“transferării”. În ciuda afirmațiilor holocaustologilor că românii, 
în 1941, exterminaseră elita evreiască, toţi acei evrei care 
semănaseră teroarea în Basarabia şi în Bucovina începînd din 28 
iunie 1940 - în iulie 1941 fuseseră evacuaţi cu grijă, ei alcătuind 
pretioasele cadre de stat şi de partid - sovietice, dar şi viitoarele 
cadre sovietizatoare - Stalin fiind sigur că Rusia va învinge şi se 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 533 


va revărsa, läti spre Apus, adânc, în Europa. Începînd din 1944, 
când România capitulase, sovieticii aveau nevoie de auxiliari în 
conducerea noilor poliţii: Aparatul Terorii; a noilor ministere, 
direcţii, posturi de comandă ale ţării îngenuncheate. Înainte de 23 
august 1944 fusese paraşutat Bodnăraş, dezertorul. “Pe tancurile 
sovietice care liberaseră Bucureştiul”, cum povesteşte tovarăşa- 
noastră Lilly Marcou, autoarea preferata a lui Liiceanu, ne venise 
din Rusia “avangarda” alcătuită din viitorii şefi, supraşefi: Ana 
Pauker, Valter Roman, Bârlădeanu, Perahim, Roller, L. Răutu, 
Sorin Toma, Celac... Fratele lui “Leonte Răutu”, Mihail 
Oigenstein (tatăl lui Andrei )Oişteanu făcea parte din eşalonul doi 
sau trei şi este de presupus că în Bucureşti - “pe strada 
Washington, devenită Haia Lipschitz” familia căpătase 

măcar un apartament confortabil, dacă nu întreg imobilul din care 
fuseseră alungaţi proprietarii goi, acei odioşi burjui fascisto-anto- 
nesciano-antisemiţi. 

Încă o dată: de ce se (sic) mutase familia lui Mişa Oigenstein 
de la Bucureşti la Cernăuţi? 

Imediat ce frontul s-a îndepărtat de Bucovina de Nord, la 
Cernăuţi sovieticii au organizat acolo un fel de... “Academie” ce 
pregătea cadrele conducătoare necesare României sovietizate. 
Mihail Oigenstein va fi fost trimis cu misiunea - din partea 
ruşilor, doar era ofiţer (şi cetăţean) sovietic - de măcar instructor, 
dacă nu de chiar director al acestei prime uzine producătoare de 
capete pătrate (a doua fiind celebra “Ştefan Gheorghiu” din 
Bucureşti). Că “familia locuia în două camere modeste din cartie- 
rul evreiesc” - perfect posibil: Cernäutiul fusese devastat 
(desigur, nu atât de distrus precum Chişinăul...) o primă oară, în 
iulie 1941, la retragerea sovieticilor care dinamitaseră-incendia- 
seră tot ce putuseră, a doua oară în 1944, când ruşii reveniseră. 
Însă cele două camere modeste vor fi constituit un lux de care 
cernăuţenii nu aveau parte - atât din pricina distrugerilor, cât mai 
ales din pricina evacuărilor din casele încă locuibile de către noii 
stăpâni: bolşevicii şi uneltele lor. 

Revin la citat: “devenit şomer (!), tatăl meu nu putea să se 
reangajeze (în ce “ramură” reangajarea?) din cauza unui puternic 
val de antisemitism declanşat la începutul anului 1953 de (...) 
Stalin”... 

“Antisemitismul” - ce bun este el în explicarea a orice! 

Oigenstein Andrei nu este primul evreu care deformează, 
falsifică Istoria reducînd-o la : evreu-goi; la: cine nu este cu noi 
este antisemit. Aşa au făcut-o nerusinati ca Perahim, Bruhmann 
(“Roger”, “Holban”), Cristina Marcusohn-Luca-Boico, Sorin 
Toma, Tertulian, Maria Banuş, Nina Cassian, R. loanid, Isaac 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 534 


Chiva, Moscovici, Reichman... care, după ce au făcut tot răul 
posibil în România sub Stalin (şi în numele lui Stalin) au şters-o 
în Orient (Israel), cu precădere în Occident, unde s-au plâns de 
“persecuții - chiar pogromuri - anticomuniste şi antisemite”! 

Andrei Oişteanu, după ce minte fără a clipi din ochi, scon- 
tînd pe analfabetismul cititorului român (dar şi pe teama redacto- 
rilor de a-i tempera-corecta delirurile holocaustice, şade prost cu 
logica, cu cronologia: întradev ăr “antisemitismul” fusese 
declanşat de Stalin, însă încetase imediat după moartea tiranului 
(martie 1953), deci nu putea constitui motivul...plecăru familiei 
bolşevice Oigenstein din URSS în... octombrie 1954. 

5) “părinţii mei au reuşit să emigreze (subl. mea) în România”... 

lată, în sfârşit!, un adevăr inconştient ieşit din gura lui A. 
Oişteanu: a emigra semnifică a pleca din patria ta, (Rusia-URSS), 
pentru a te stabili în altă ţară (detestata, antisemita Românie...) - 
unde eşti imigrant. 

Dovadă că patria familiei Oigenstein a fost-este-va fi Rusia: 
mărturisirea înlăcrimată a holocaustologului de azi: 


6) “În octombrie 1954 lăsam în urma noastră marea Uniune Sovietică (...) 
Fratele meu (...) şi-a luat putin pământ într-o pungutä legată la gât. Eu 
(...) l-am imitat”. 

Observaţii: 

a) lei pământ din... pământul tău, al patriei tale. Concluzie 
provizorie: 

Patria familiei Oigenstein este Rusia - nu România; 

b) Pământul Cernäutiului - din care luaseră ei, emigranții în 
pungute - nu era/ nu este/nu va fi rusesc - ci românesc-ocupat- 
vremelnic, Bucovina de Nord, ca şi Basarabia, fiind teritorii 
răpite de Rusia Sovietică şi “administrate” cu ajutorul entuziast 
(şi complice la crimă) şi al evreilor. 


7) “Trecuserä multi ani de la părăsirea ghetoului din Cernäutiul stalinist 
(subl. mea), dar noi...” 


Cum să dialoghezi cu un ins din categoria lui A. Oişteanu? 
Am mai spus-o, o repet: nu poţi comunica cu el şi cu ai lui. 
Fiindcă: 

a) El nu dă cuvintelor (termenilor) semnificaţia împărtăşită 
demajoritatea comunităţii de limbă română: somer, antisemi- 
tism, emigrație, gheto, stalinist; ci una ideologico-etnicistä; 

b) El nu este consecvent în “opţiuni”: 

- ascunde cu o încrâncenare suspectă adevărurile biografice 
ale familiei sale şi ale comunităţii sale evreieşti din/în Basarabia, 
refuzînd cu îndârjire să-şi asume si păcatele ei - încă o dată; nu 
este vorba despre vinovăția lui Andrei Oişteanu, ci de asumarea 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 535 


moştenirii criminale a familiei, a clanului, a categoriei din care 
face el parte - dimpreună cu verişoara sa, Anca Răutu, fiica lui 
Leonte... 

- ... pentru a fi respectată simetria (şi justiţia): el şi cu ai săi 
holocaustologi învinovăţesc pe toţi românii de a fi masacrat evrei 
în timpul celui de al doilea război mondial, însă le interzic acelo- 
raşi români argumentele: 

- vinovaţii români de crime împotriva evreilor au fost jude- 
cati, condamnaţi, de acum o jumătate de secol - ceea ce nu s-a 
întâmplat cu un singur evreu vinovat, dovedit de crime împotriva 
românilor; 

- chiar dacă eu nu sunt de acord cu argumentul: “nu eram 
născut în timpul evenimentului - sau crimei - cutare”, nu sunt de 
acord nici cu nesimtirea etnică cu care urmaşii (şi profitorii) unor 
criminali dovediti ca cei din familia Oigenstein/“Răutu” refuză a 
mărturisi în public, nu vina - ci ruşinea şi oroarea pentru faptele 
părinţilor lor. 

Andrei Oişteanu rămâne Monumentul Nesimţirii Etnice şi al 
Dezinformării-fără-frontiere. 


Marţi 7 iunie 2005 

(...) Cică la Târgul de Carte de la Bucureşti a fost lansat 
sâmbătă, la editura Victor Frunză Alfabecedarul. Mi-au scris 
Niculiţă, M. Stănescu, Loredana, Valerian Stan. Că ar fi fost bine. 
Dan Petrescu nu a fost prezent, deşi promisese. Luca Pitu a făcut 
prezentarea. Niculitä a zis că imagini cu el/ei s-au dat la televizie. 
Că au anunţat cam aşa: “Azi au fost două lansări importante: 
Ion Iliescu şi Paul Goma’. 

Ca banc e foarte prost. Ca ne-banc şi mai foarte prost. 


(...) 


Nici o schimbare în bine. 

Iliescu a fost pus sub acuzare - ei şi?, vorba babei. Eu 1-as fi 
lipit de “lotul Iliescu” - în afară de Roman Brucan, Voican, 
Măgurean” - şi pe Manolescu şi pe Breban şi pe A.D. Munteanu 
şi pe Răzvan Theodorescu şi pe Eugen Simion şi pe Sorescu 
(postmortem), pe toţi iliescofilii... Au fost cam-multi datätoridin- 
cap, încuviinţatori ai “politicii mineriale” a iliescului. 


Vineri 10 iunie 2005 


Marţi 14 iunie 2005 

Ieri mi-a scris Stejărel Olaru că Pleşiţă a fost anchetat la pro- 
curatura militară încă de vineri 10 iunie timp de 7 ore; a fost pre- 
zent şi el. Pleşiţă nu a mai recunoscut nici o declaraţie anterioară. 
În schimb... a afirmat că eu fusesem recrutat ca agent de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 536 


influenţă “în scopul infiltrării în cercul Monicăi Lovinescu”. 

Cică declaraţiile s-au oprit la “momentul 77” dar vor reînce- 
peazi, marți. 

(...) Continuă agitația în Borcanul Scriitorimii Române. Însă 
cum mi-am promis că nu voi mai comenta declaraţiile 
catindaţilor... 

Un articol din: Evenimentul zilei Luni, 13 Iunie 2005 [sem- 
nat] Laurentiu Mihu 

“Securistul Plesita despre teroristul Carlos Sacalul: 

"Era un om simpatic” 
“Fostul sef al spionajului romanesc a facut, vineri, dezvaluiri 
incendiare procurorilor militari care il ancheteaza. (...) un dosar 
complex care priveste tentativele regimului comunist de a reduce 
la tacere disidentii romani din Occident prin intermediul unor 
mercenari celebri, precum teroristul international Carlos 
„Sacalul”. Urmarirea penala pe numele lui Plesita a inceput 
in 1997, a fost intrerupta intre 2000 si 2004 si redeschisa in urma 
cu citevaluni. 

“Astazi, generalul Plesita locuieste in judetul Arges, are 76 
de ani, sesprijina intr-un baston, ca urmare a unor operatii suferite 
la ambele picioare, are o Dacie 1300 din 1982 si sustine ca nu 
poseda o „avere de baron PSD”.(...) Audierea generalului a durat 
mai bine de sapte ore, incheindu-se spre seara. La iesirea din 
Parchet, acesta a mai stat aproape o jumatate de ora 
de vorba cu ziaristii care il asteptau. El a sustinut ca toate acuza- 
tiile care i se aduc acum sint „simple fleacuri”. „Procurorii nu au 
dovezi, iar eu nu am pacate de natura juridica. Bineinteles, aceas- 
ta nu inseamna ca, timp de 42 de ani petrecuti in lumea spionaju- 
lui, am fost un sfint sau o usa de biserica. Nici nu ai putea ramine 
asa ceva, oricit te-ai stradui de mult. Nu ma tem de 
condamnare si nu am nevoie nici de avocat. De fapt, procurorii 
nu au de ce sa ma mai cheme la audieri”, a declarat Plesita. (...) 
„Cazul Goma a fost umflat mai mult decit trebuia”, sustine 
Plesita. Pe numele generalului Nicolae Plesita exista si o plingere 
penala formulata de scriitorul Paul Goma. Potrivit acestuia, in 
calitatea pe care a avut-o, Plesita s-ar face vinovat de punerea la 
cale a asasinarii sale, prin intermediul unei scrisori-capcana. 
Totul se intimpla in perioada in care Goma se afla in exil 
la Paris. Surse judiciare ne-au relatat ca, in fata procurorilor, 
Plesita si-a expus propria versiune pe un ton sarcastic. Fostul sef 
al DIE a sustinut cu hotarire ca intregul caz „a fost umflat mai 
mult decit trebuia”. „Pozitia lui Goma vizavi de regimul de la 
Bucuresti contravenea la acea data legilor in vigoare. Mai venea 
si pe fondul cutremurului din ‘77, iar Ceausescu s-a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 537 


panicat putin si i-a cerut ministrului de interne Teodor Coman sa 
se ocupe de problema Goma. I s-au facut citeva filaje lui si antu- 
rajului din care facea parte, dupa care, stiind ca o cunostea pe 
Monica Lovinescu, Ceausescu adecis sa fie trimis la Paris, ca 
agent de influenta al Romaniei in mediul disidentilor din Franta. 
Si asta, dupa ce a semnat un angajament in acest sens. 
Eu insa nu l-am batut niciodata, asa cum speculeaza unii, ci 1-am 
dat masina de serviciu sa mearga la aeroport si de acolo la Paris”, 
a mai adaugat Nicolae Plesita. De altfel, referitor la interviul 
acordat postului national de televiziune in care recunostea ca l-a 
batut si l-a tras de barba pe Goma, generalul a tinut sa clarifice si 
acest aspect: „Mi s-a parut provo-cator caracterul intrebarii lui 
Viorel Patrichi si, in consecinta, i-am raspuns in 
gluma: Da, mai! L-am batut si l-am luat de barba. (...) De fapt, eu 
nu l-am batut niciodata pe Paul Goma”. (subl. mea). 


Joi 16 iunie 2005 

Din Ev. Zilei -16 Iunie 2005 - articol de Raluca Dan 

(...)“Plesita ar fi pus la cale si uciderea lui Paul Goma 
“La dosarul generalului exista o plingere penala formulata impo- 
trivalui de scriitorul Paul Goma. Acesta sustine ca, in calitatea pe 
care oavea - respectiv sef al Directiei de Informatii Externe - 
Plesita ar fi pusla cale asasinarea sa, prin intermediul unor scrii- 
tori-capcana. Totul se intimpla in perioada in care Goma se afla 
in exil la Paris. In fata procurorilor, Plesita l-a contrazis insa pe 
Goma si a sustinut chiar ca acesta ar fi semnat un angajament, in 
baza caruia ar fi fost trimis de Ceausescu la Paris ca agent de 
influenta al Romaniei in mediul disidentilor din 
Franta.(...) [subl. mea] 

Despre Forumul provocat: 

“Spre deosebire de alte forumuri, acestea două din urmă sunt 
ceva mai puţin năclăite, în sensul că taberele - două - sunt net 
delimitate: de o parte oamenii care au suferit din pricina Terorii 
Securităţii, de altă parte ne-oamenii care i-au făcut pe “fraţii” lor 
să sufere - a nu, pentru că aceştia din urmă ar fi crezut în justeţea 
“liniei” - ci pentru avantajele enorme, materiale, morale. O sub- 
împărțire, în inima aceleiaşi departajäri: securiştii sunt, cu toţii 
(cum altfel?) anti-Pacepa pe care îl consideră “trădător”; câţiva 
dintre tivili încearcă să discute chestiunea “trădării”, a “patriotis- 
mului”. Inutil: ca şi în disputele evrei-goim securiştii atacă în 
bloc, în haită, concertat-concentrat, cu “opinii” bine fixate (în 
fapt: învăţate pe de rost) - iar “ceilalţii” se exprimă împrăştiat, 
fără convingere, în ordine /foarte/ des-ordonată. 

Să nu mi se ceară opinia despre Pacepa - mi-am spus-o, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 538 


numai am chef să revin la groapa de gunoi. Rezum, totuşi: pen- 
trumine Securitatea este (este, în continuare) Răul Absolut; secu- 
riştii: Răi Absoluţi. A discuta dacă un securist a fost sau ba 
patriot înseamnă a accepta o diversiune curată. Dacă patria este 
România, atunci securiştii au făcut totul ca să distrugă patria, 
să-i lichideze pe patrioţi. Că “defectarea” lui Pacepa a provocat 
panică în Aparatul Terorist - fireşte. Însă că aceeaşi defectare - la 
americani - ar fi contribuit măcar cu atâtica la căderea 
Comunismului în România... Pacepiada a fost o furtună în 
hârdăul (tineta) serviciilor secrete - reseriste, americaniste, nu a 
avut nici o incidenţă asupra politicii americane faţă de 
Ceauşescu. Niciuna. 

Nu era necesar să te afli în secretul zeilor, pentru a înţelege 
deunde bătea vântul, ci doar să observi mersul Europei libere. Or 
instituţia Europa liberă a continuat a face politica americană faţă 
de Ceauşescu, în ciuda marilor-dezvăluiri-mari ale lui Pacepa. Ca 
şi în cazul celorlalte ţări abandonate ruşilor - la Ialta! - americanii 
nu au contribuit cu nimic concret (concret ar fi fost: un pumn 
izbit în masa rusului, al doilea: în mutra ivanului!), doar cu încu- 
rajări extrem de discrete şi cu presiunea - într-adevăr, extraordi- 
nar de eficace - a Războiului Stelelor, inaugurat de Reagan. 
Pentru bietele noastre ţări vândute rusului de o jumătate de veac, 
direct au făcut mult mai mult papa loan Paul al II-lea şi polonezii 
din Solidaritatea. Cu mâinile goale. Ei a făcut să cadă Zidul 
Berlinului - în ciuda... temerilor americanilor (şi a francezilor, 
fie vorba între noi, dar cine se uita în gura lor?). Că acum - “după 
război” mulţi viteji s-arată dintre americani - să fie sănătoşi în 
laşitatea, în egoismul analfabet, adevărul nu este de partea lor. 

Deci: trăiască Polonezii (dar fără Baba Geremek!). 

Înapoi la “forum”(...): 

Sar în ochi securiştii semnînd (sic) “Sen”, cunoscut din alte 
intervenţii, tot secureşti, “Garcea”; “Agronomu”, “Extremistu”, 
“Max”. Despre limba românä:vai de curu” limbii lor de românèti! 


Vineri 17 iunie 2005 

Tot mortăcios. Probabil din pricina “halului” gândirii, lim- 

bii, participanţilor la “discuţii”; probabil-sigur din pricină că 

Plesitä are să scape “pe baza unui certificat de inconştient”, eli- 
berat de psihiatrii noştri dragi şi iubiți. 


Sâmbătă 18 iunie 2005 
Mare eveniment-mare: Preşedinte al Scriitorilor a fost ales 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 539 


N. Manolescu! Acum o să vedem noi cum renaşte din gunoi 
literatura cea rezistentă estetic, promovată, apărată de el şi de 
duşmanul-aliat E. Simion! O să - grabnic - vedem! 


Marţi 21 iunie 2005 

Ieri a fost o zi extrem de caldă - totuşi am fost în târg, să iau 
de la Ştefana cele 7 exemplare din Alfabecedar: unul dintre ele: 
pentru Ana; altul, cum se cuvine: lui Filip, autorul copertei. 
Restul: pentru autor... 

Azi: Cea mai lungă zi a anului.(...) 

“Adevarul” : Tortionarul Plesita nu va fi judecat 
“Marturisirile fostului general de Securitate Nicolae Plesita - care recunostea, 
intr-o emisiune tv, ca a torturat oameni, printre care si pe scriitorul Paul 
Goma - nu intrunesc elementele necesare pentru a incepe urmarirea penala, 
potrivit unei adrese a Parchetului instantei supreme catre CNA. Raspunzand 
unei sesizari a Consiliului National al Audiovizualului (CNA),procurorii de 
la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) au apreciat 
ca declaratiile in care Plesita arata ca a torturat oameni - cu referire expresa 
si la disidentul Paul Goma - nu intrunesc elementele constitutive ale infrac- 
tiunilor reclamate de CNA, care invoca articolele 324 si 358 din Codul Penal. 
Nicolae Plesita a recunoscut, in emisiunea "Dan Diaconescu in direct" din 18 
ianuarie, de la OTV, mai multe crime pe care lear fi comis in timpul regimu- 
lui comunist, mentionand in mai multe randuri ca nu ii pare rau pentru ce a 
facut. "I-am ucis, bineinteles. Asta faceam noi", a mai declarat Plesita, refe- 
rindu-se la dusmanii regimului comunist”. 


“Ziua: “Asasinul Plesita, iertat de procurori 

“Seful Departamentului de Informatii Externe al fostei Securitati a mar- 
turisit in direct pe un post de televiziune ca a torturat si batut oameni, printre 
care si pe Paul Goma, dar procurorii nu au inceput urmarirea penala * In mod 
ciudat, anchetatorii au considerat ca nu exista motive pentru ca Nicolae 
Plesita sa fie pus sub acuzare “Procurorii instantei supreme nu-l vor cerceta 
penal pe generalul Nicolae Plesita, seful Departamentului de Informatii 
Externe al fostei Securitati, desi acesta a recunoscut in direct pe un post de 
televiziune ca a torturat oameni, printre care si pe scriitorul Paul Goma. 
Astfel, potrivit unei adrese a Parchetului instantei supreme trimise CNA, pro- 
curorii au considerat ca desi Plesita a recunoscut ca a batut oameni, marturi- 
sirile acestuia nu intrunesc elementele necesare pentru a incepe urmarirea 
penala. Raspunzand unei sesizari a Consiliului National al Audiovizualului, 
procurorii de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie 
(ICCJ) au apreciat ca declaratiile in care Plesita arata ca a torturat oameni - 
cu referire expresa si la disidentul Paul Goma - nu intrunesc elementele 
constitutive ale infractiunilor reclamate de CNA, care invoca articolele 324 
si 358 din Codul Penal.” 


“A recunoscut in direct “Nicolae Plesita a recunoscut, in emisiunea 
"Dan Diaconescu in direct" din 18 ianuarie, de la OTV, mai multe fapte pe 
care le-ar fi comis in timpul regimului comunist, mentionand in mai multe 
randuri ca nu ii pare rau pentru ce a facut. "l-am ucis, bineinteles. Asta 
faceam noi", a mai declarat Plesita, referindu-se la dusmanii regimului comu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 540 


nist. In urma acestor afirmatii, CNA a decis sa se adreseze procurorilor 
Parchetului Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru a demara cercetari pri- 
vitoare la aceste declaratii. CNA a trimis procurorilor si inregistrarea pe 
suport magnetic a emisiunii respective. 

In ciuda acestor fapte, procurorii au stabilit ca discutia dintre Dan 
Diaconescu si Nicolae Plesita a avut ca punct de pornire memoriile acestuia 
si ca marturisirile fostului general de securitate nu intrunesc conditiile artico- 
lului 324, alineatul 4 din Codul penal, potrivit caruia "se pedepseste cu inchi- 
soare de la trei luni la trei ani laudarea in public a celor care au savarsit 
infractiuni sau a infractiunilor savarsite de acestia". Intrebat in timpul emisiu- 
nii in legatura cu ancheta in cazul Paul Goma, Plesita a recunoscut ca a folosit 
violenta: "Nu numai ca l-am anchetat, da i-am dat si un pumn, f...u-i mama 
lui!". "A fost ca o mangaiere", spune fostul general de securitate. In adresa 
remisa CNA de catre procurori se arata ca "acest aspect nu poate constitui 
cuvinte de pretuire la adresa activitatii sale, tinand cont ca Plesita Nicolae a 
avut in vedere o explicatie in legatura cu lipsa raportului de cauzalitate 
dintre fapta sa si decesul lui Goma Paul.(subl. mea) Concluzia se desprinde 
chiar din raspunsul sau adresat realizatorului: "A fost ca o mangaiere. Uite, 
in pauza iti arat eu cum l-am pocnit si ai sa vezi ca nu mori"". 

“Complicitate la asasinatele executate de Carlos Sacalul 

““Totodata, Parchetul sustine in adresa catre CNA ca nu sunt indeplini- 
teconditiile pentru infractiunea de aplicarea unor tratamente neomenoase. De 
altfel, pentru aceasta infractiune raspunderea penala a fost inlaturata, fiind 
implinit termenul prevazut de codul Penal, se arata in raspunsul remis CNA. 
Drept urmare, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de fostul general 
de securitate, se arata in adresa cu numarul 130/P/2005 a Sectiei de urmarire 
penala si criminalistica din cadrul Parchetului instantei supreme. Pentru emi- 
siunea din 18 ianuarie, in urma caruia a fost sesizat Parchetul instantei supre- 
me si care l-a avut ca invitat pe Nicolae Plesita, OTV a primit o somatie 
publica din partea CNA, pentru incalcarea prevederilor Legii 
Audiovizualului. Generalul Nicolae Plesita - fost sef al Departamentului de 
Informatii Externe al fostei Securitati - este invinuit intr-un dosar instrumen- 
tat de procurorii militari, pentru complicitate la asasinatele executate de 
Carlos Sacalul. Ancheta privind legaturile dintre Plesita si Carlos a fost 
declansata in urma unor rapoarte ale unui fost ofiter de Securitate, dar si a 
plangerii scriitorului Paul Goma - cel pe care fostul general recunostea, in 
emisiunea din 19 ianuarie, ca l-a batut. Plesita va fi suspus unei expertize 
medicale psihiatrice pentru a se stabili daca a avut discernamint pentru fap- 
tele sale. (D.E.I.) 


Miercuri 22 iunie 2005 

M-a liniştit Stejärel Olaru: Plesitä a fost “iertat” în altă 
cauză, nu în a noastră. Dor aşe..., vorba ardeleanului. Citez din 
mesajul lui: 

“.. procurorul care a spus ca nu sunt elemente pentru a incepe urmari- 
rea penala impotriva lui Plesita se numeste Eduard Mihai Ilie. 

Dar presa face o confuzie (...): decizia acestui procuror nu are legatura 
cu dosarul nostru, ci este unul separat. Eduard Mihai Ilie a fost procurorul 
care a raspuns unei alte sesizari, cea formulata de Consiliul National al 
Audiovizualului (CNA), potrivit careia Plesita a vorbit la un post de televi- 
ziune despre activitatea lui criminala. CNA a cerut Parchetului sa se sesizeze 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 541 


in aceasta problema, iar Parchetul a raspuns. 

Plangerea dv. priveste un dosar care este instrumentat de un alt 
procuror, de aceasta data militar si care lucreaza la Sectia Parchetelor 
Militare. Va asigur ca acest procuror militar stie ce face si va recomanda 
trimiterea in instanta a lui Plesita”. 


Azi două articole în Ziua. Pe primul nu-l reproduc, este 
vorba de Carlos. Al doilea... Ei bine, al doilea mă... decedează... 


“Plesita, anchetat pentru complicitate la asasinate 

“Generalul in rezerva Nicolae Plesita, seful Departamentului de 
Informatii Externe (DIE) al fostei Securitati, este invinuit pentru complicitate 
la asasinatele executate de Carlos Sacalul. El a fost audiat de procurorii 
Sectiei Parchetelor Militare in cadrul anchetei privindu-l pe teroristul Ilici 
Ramirez Sanchez (cunoscut sub numele de Carlos Sacalul), declansata in 
urma unor rapoarte ale unui fost ofiter de Securitate si a plangerii scriitorului 
Paul Goma. Carlos Sacalul a fost condamnat de o instanta franceza la inchi- 
soare pe viata in anul 1997, dupa trei ani de procese. Autoritatile judiciare 
romane au transmis magistratilor francezi informatii referitoare la activitatea 
lui Carlos ca urmare a angajarii acestuia de catre fosta Securitate si, dupa 
incheierea procesului teroristului, autoritatile din Franta au comunicat date 
importante pentru continuarea anchetei de la Bucuresti. Plesita ar fi fost una 
dintre persoanele de contact ale lui Carlos in Romania comunista, alaturi de 
generalul Iulian Vlad (seful fostei Securitati), Tudor Postelnicu (fost ministru 
de Interne) si Gisela Vass (adjuncta a sefului departamentului pentru relatii 
internationale a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, care s-a 
ocupat in mod special de relatiile cu "organizatiile revolutioare din intreaga 
lume"). 

“Recunoastere in direct (se repetă “laudele” (...) 

CNA a trimis procurorilor si inregistrarea pe suport magnetic a emisiu- 
nii respective.“In ciuda acestor fapte, procurorii au stabilit ca discutia dintre 
DanDiaconescu si Nicolae Plesita a avut ca punct de pornire memoriile aces- 
tuiasi ca marturisirile fostului general de securitate nu intrunesc conditiile 
articolului 324, alineatul 4 din Codul penal, potrivit caruia "se pedepseste cu 
inchisoare de la trei luni la trei ani laudarea in public a celor care au savarsit 
infractiuni sau a infractiunilor savarsite de acestia". Intrebat in timpul emisiu- 
nii in legatura cu ancheta in cazul Paul Goma, Plesita a recunoscut ca a folosit 
violenta: "Nu numai ca l-am anchetat, da i-am dat si un pumn, f...u-i mama 
lui!". "A fost ca o mangaiere", spune fostul general de securitate. (...) 


Ei, bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Cine o fi “D.E.I.” care 
m-a, ca să spun aşa, decedat? 


paulgoma.net/. Paul Goma este bine, mersi...(Jurnalul National) 

“Incredibil - Parchetul il declara mort pe Paul Goma de Dan Constantin 
“Scandalul declansat de marturisirile lui Nicolae Plesita, fostul generalde 
Securitate, continua. Faptul ca un post de televiziune a reusit sa-l faca pe 
unul dintre capii Securitatii sa marturiseasca metodele de terorizare a opozan- 
tilorpolitici este in sine o performanta. Publicul afla din gura unui tortionar- 
sefmetodele aplicate pentru strivirea oricarei forme de impotrivire la regimul 
comunist, despre incalcarile brutale ale drepturilor si libertatilor fandamenta- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 542 


leale omului. 

Consiliul National al Audiovizualului (CNA) a sesizat Parchetul de pe 
langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ca marturisile lui Plesita reprezinta o 
probaevidenta care il incrimineaza pe fostul general de Securitate, faptele 
acestuia fiind pedepsite de legea penala. CNA a trimis Parchetului si caseta 
emisiuniiin cauza.Lucrarea a fost repartizata sectiei de urmarire penala si cri- 
minalistica,avand si un numar de dosar: nr. 130/2005. 

Dupa aproape sase luni de la difuzarea emisiunii, procurorul Ilie Mihai 
Eduard din cadrul inaltei institutii si-a prezentat concluziile. Acestea in sine 
reprezinta a doua parte a scandalului "Plesita”. 

“PARCHET. Nicolae Plesita este scos basma curata 

RASPUNSUL. Domnul procuror a redactat, dupa indelungi cerce- 
tari, o"'rezolutie" datata 13 iunie 2005. Ilie Mihai Eduard constata sec ca 
"din conti-nutul inregistrarii rezulta ca nu sunt intrunite elementele 
constitutive ale infractiunilor sesizate". 

Pe ce se bazeaza aceasta decizie cu efect direct, pozitiv pentru 
Nicolae Plesita? Procurorul spune ca marturisile lui Plesita nu potavea 
valoare de probe incriminatoare, deoarece convorbirea dintre Dan 
Diaconescu, realizatorul emisiunii, si fostul general de Securitate "a avut 
ca punct de pornire memoriile acestuia". Ce relevanta are acest aspect, 
domnul procuror ne explica. Asadar propria declaratie, chiar si continu- 
ta in memorii, nu poate fi punctul de pornire al unei anchete. Inseamna 
probabil ca procurorul crede ca memoriile sunt o fictiune si, ca atare, 
fiind un gen literar, autorul nu poate fi tras la raspundere. 

Dar ciudatele interpretari cuprinse in Rezolutiecontinua. In randu- 
rile urmatoare redactate de magistrat se aplica aceleasi masuri eronate 
asupra faptelor marturisite de Nicolae Plesita. 

“Redam integral acest pasaj uluitor pentru "logica" procurorului 
si cunostintele acestuia despre dizidenta romaneasca. 

DECESUL. "Intrebarile realizatorului emisiunii s-au referit si la 
cazul Goma Paul, ocazie cu care Plesita Nicolae a recunoscut ca a folosit 
violenta in anchetarea acestuia. Acest fapt nu contine o «laudare» in sen- 
sul alin. 4 de la art. 324 C.P. chiar daca, faptuitorul a asociat actiunea sa 
cu o «mangaiere». 

Acest aspect nu poate constitui cuvinte de pretuire la adresa activi- 
tatii sale, tinand cont ca Plesita Nicolae a avut in vedere o explicatie in 
legatura cu lipsaraportului de cauzalitate dintre fapta sa si decesul lui 
Goma Paul. Concluzia se desprinde chiar din raspunsul sau adresat rea- 
lizatorului: «A fost o mangaiere« (...). 

“CONCLUZIA. Asadar, procurorul Eduard Mihai Ilie l-a trimis 
inlumea celor drepti pe Paul Goma. Din fericire, scriitorul traieste la 
Paris si va lua ca atare actul procurorului. Argumentele din Rezolutie 
sunt puse cu furca, iar din negru se face alb si decedat din om in viata. 
Fara sa-i tremure mana.in aceste conditii procurorul a pus celebrul NUP 
pe dosar, scotandu-l basma curata pe Nicolae Plesita. Cine il va scoate 
basma curata pe procurorul Eduard Mihai Ilie?” 

DISIDENT. Paul Goma a fost obligat sa plece in exil in urma pre- 
siunilor facute de Securitate 
PARCHET. Nicolae Plesita este scos basma curata” 


Duminică 26 iunie 2005 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 543 


(...) Am terminat textul următor: 


O, ce veste minunată... 

...mi-a adus presa noastră cea de toate zilele, chiar de Ziua Sfântă pen- 
tru noi, Basarabenii si Bucovinenii: 22 iunie (1944, atunci “s-a pornit 
războiu-n lume”, după ce Antonescu a ordonat: «Români! Treceţi Prutul! 
Zdrobiti vrăjmaşul de Răsărit şi Miază-Noapte...» - numai că nici azi nu a 
fost zdrobit Duşmanul Răsărit-Miazănoaptez). 

Cu prilejul aniversării exaltantă-deprimante mi-a venit de la Bucureşti 
înveselitoarea veste că am - în sfârşit! - decedat. Mi-a comunicat- o procuro- 
rul Eduard Mihai Ilie - citez din presă: 

“...potrivit unei adrese a Parchetului instantei supreme trimise CNA, 
procurorii au considerat ca desi Plesita a recunoscut ca a batut oameni, mar- 
turisirile acestuia nu intrunesc elementele necesare pentru a incepe urmarirea 
penala. Raspunzand unei sesizari a Consiliului National al Audiovizualului, 
procurorii de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie 
(ICCJ) au apreciat ca declaratiile in care Plesita arata ca a torturat oameni - 
cu referire expresa si la disidentul Paul Goma - nu intrunesc elementele 
consti-tutive ale infractiunilor reclamate de CNA, care invoca articolele 324 
si 358 din Codul Penal”. 

Cum să întrunească? - elementele-necesare? Dar unde se trezesc ele, 
necesarele: în Europa? 

“Nicolae Plesita a recunoscut, in emisiunea "Dan Diaconescu in direct" 

(se repetă cele spuse anterior) 

“Intrebat in timpul emisiunii in legatura cu ancheta in cazul Paul Goma, 
Plesita a recunoscut ca a folosit violenta: «Nu numai ca l-am anchetat, da i- 
am dat si un pumn, f...u-i mama lui!—». «A fost ca o mangaiere», spune fostul 
general de securitate. 

“In adresa remisa CNA de catre procurori se arata ca "acest aspect nu 
poate constitui cuvinte de pretuire la adresa activitatii sale, tinand cont ca 
Plesita Nicolae a avut in vedere o explicatie in legatura cu lipsa raportului de 
cauzalitate dintre fapta sa si decesul lui Goma Paul. 

Concluzia se desprinde chiar din raspunsul sau adresat realizatorului: 
«A fost ca o mangaiere. Uite, in pauza iti arat eu cum l-am pocnit si ai 
sa vezi ca nu mori»". 

S-a observat: nu am subliniat lipsa raportului de cauzalitate dintre una 
şi alta. Nici nemirarea mea faţă de căldura-mare, autoare morală (si mortală) 
a gândirii procurorale. Nu arăt cu degetul înspre tovarăsul Eduard cu acelaşi 
nume (căci dânsul ne descreteste fruntile - ceea ce nu este putin lucru pe tim- 
purile acestea, încruntate), ci înspre efectul cauzei: îmbrâncirea în “groapa- 
mi rece şi mortuară”, vorba unui cântec din bătrânii mahalalelor eterne. 

De câte ori am râs cu hohote, cu lacrimi - ca să nu (cu hohote) plâng... 
Cu această “metodă” am izbutit a supravieţui noi, supraviețuitorii Raiului 
Comunist: ne strâmbăm de râs când povestim ce umilinte, ce mizerie, ce 
foame am îndurat în închisori, cum ne-au bătut Enoiu, Somlea, Goiciu, Istrate 
- Pleşită! 

Or Securitatea - Răul Absolut - nu vroia moartea “păcătosului”, ci 
menţinerea lui în viaţă, ca să simtă tot-tot-tot ce îi fac fraţii întru Mioriţă, 
să-şi dorească moartea pentru a fi izbăvit de chinuri, dar moartea să nu vină, 
decât prin “mici accidente”. 

Câtă vreme am fost în labele Securitătii, plesitii de toate gradele m-au 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 544 


umilit, m-au schingiuit, dar m-au păstrat, cu grijă proletară, în viaţă, abia 
după ce am ieşit de sub oblăduirea-le au încercat să mă ucidă. 

Bine, dar cine altcineva (ca institutie, ca persoană) mi-a vrut moartea? 
Începînd de când? Pentru ce? Răspunsul - după 15 ani de căutări - este, vai: 

M-au vrut mort, nu răii-răi - ci bunii. Nu inamicii - amicii. 

Nu vrăjmasii securişti - nici măcar eduarzii inocenți, ci (unii - şi nu 
puţini) colegi, scriitori(i) români. 

Întelesesem: prietenii, colegii-de-condei se supăraseră foarte pentru că 
din primele zile ale lui 1990, îi atacasem în presă... 

- ... acuzîndu-i că până la “revoluţie” păstraseră poziţia în patru labe, 
pe sub lavite şi abia la semnalul lui Brucan că se-dä-revolutie-la-român 
ieşiseră din bortile rezistentei-prin-culturä şi se proclamaseră “disidenţi”, 
“opozanți”, “arestaţi la domiciliu’(?,vezi Blandiana, Dinescu), “cenzurati”, 
“interzişi de Ceausescu” - “sertarişti” (Sorescu, Păunescu); 

- acuzîndu-i de inadmisibilul “rezultat al alegerilor din luna mai 1990”, 
afirmînd că votul masiv (aşaa, cu fraude masive) în favoarea bolşevicului 
Iliescu, pentru care făcuseră campanie pe faţă Sorescu, Eugen Simion, 
Breban, Buzura era consecinţa - şi dovada incontestabilă - a vânjoasei, altfel 
orizontalei lor “rezistenţe-prin-cultură”; 

- acuzîndu-l pe N. Manolescu pentru interviul luat lui Iliescu imediat- 
după Mineriada Sângeroasă (13-15 iunie 1990) în care îl făcea “om cu o 
mare” şi îl legitima, nu doar pe un vădit ilegitim, ci pe un criminal vinovat de 
exmatriculările studenţilor din 1957 (una dintre victime: chiar studentul 
Manolescu Nicolae); vinovat de puciul din decembrie 89, de diversiunea cu 
“teroriştii” care pricinuise moartea atâtor oameni, atâtor oameni; vinovat de 
“procesul” neeuropean al ceauşeştilor; vinovat de incendierea Muzeului si de 
distrugereaBibliotecii Centrale Universitare; de tulburările interetnice - în 
fine (dar nu şi ultima dintre crime) declansarea războiului civil: mineriadele. 

Or el, N. Manolescu - recent ales preşedinte al scriitorilor! - a negat 
vreme de 15 ani grosolana, mortala (dar nu în spaţiul mioieritic) eroare 
comisă, insultînd pe cel care îi băga sub nas citate din chiar interviu (întâm- 
plător: eu), ba încolţit, pretindea că îl cita (“omul cu o mare”) pe prietenul său 
Toiu-care-nu-apärea-în-text - şi abia în urmă cu trei luni a cam-recunoscut, 
ardeleneste, că da, el a cam, dar numai fiindcă Zigu Ornea îl (cam) dusese la 
Cotroceni “nu (prea) ştiu pentru ce...” Va fi aflat, după 15 ani (cam) ce 
căutase el la Cotroceni, chiar atunci, (cam-prea) dus de mână de Zigu Ornea? 
De ce abia acum recunoaste că “n-ar fi trebuit să publice interviul în România 
literară” şi să dea legitimitate unui bandit? Dar e limpede - a fost mereu şi 
pentru cei care l-au ales preşedinte al scriitorilor, nu doar cel-mai-bun, cel- 
mai-cinstit şi mai drept dintre thraci...- : pentru că tovarăşul Iliescu 
nu mai este la putere, ba chiar fusese pus sub acuzaţia de a fi autor 
principal al chemării “minerilor”; 

- pentru că m-am mirat cu glas tare că “intelectuali” ca Plesu, R. 
Theodorescu, Sorescu, Vartic, Papahagi, primiseră să intre în guvernul 
Iliescu-Roman-Măgureanu (Paleologu, glumet subţire, se prezenta ca “amba- 
sador al golanilor”, când toată lumea vedea - dar nu accepta! - că boerul 
Alecu era un furier al tovarăşului golan, în sensul originar, Iliescu)... 

Ca să scurtez: pentru că, în decembrie 2000, în revista 22, crema inte- 
lectualitätii româneşti, smântâna scriitorimii carpatine semnase Apelul pen- 
tru re-alegerea criminalului Iliescu (pretinzînd cu neruşinare - bine: atunci 
cu inconştientă bovină - că ei nu sunt pentru bolşevismului iliesc”, doamne 
fereste! ci... împotriva fascismului vécétudoresc’! - “Să facem baraj fascis- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 545 


mului si antisemitismului!”,suna un cuvânt de ordine venit dinspre 
Washington-Tel Aviv), eu, singur-singurel, de capul meu, i-am acuzat prin 
textul “Să fie interzis electoratul!” de amnezie, de laşitate, de 
colaborationism, de participare (activă) la menţinerea structurilor comuniste 
- şi nu în ultimul rând pentru faptul că foloseau - ei, profesioniştii, creatorii 
de limbă română, termeni, sintagme ca : “revoluţie”, “fosta Securitate”, 
“domnul Iliescu”, “domnul Măgureanu”; “domnul Nicolski” . 

Atât de ultragiati au fost semnatarii Apelului Ruşinii, încât s-au indi- 
gnarisit în România literară - sub semnătură proprie şi anonimă: “Cronicar”, 
cum altfel! - Manolescu, Toiu, Dimisianu, A. Ştefănescu, C. Teodorescu, 
Ioana Pârvulescu, Adriana Bittel, ameninţind cu un proces revista Vatra pen- 
tru publicarea articolului meu)... 

„„„acestea - si încă altele - erau fapte-rele (ale mele, se înţelege) sufi- 
ciente pentru a fi din-inimă-detestat de confraşii breslaşi. 

Am spus-scris ce credeam, nu ceea ce era convenabil. Pentru asta să mi 
se dorească moartea? 

Am luat ca pe o glumă proastă exclamatia excedată a lui Liiceanu în 
cercul-strâmt din care mai făceau parte Pleşu, Pruteanu, Sorin Mărculescu, 
Dan. C. Mihăilescu: 

Nu mai moare odată Goma ? - nu am pus zisele între ghilimele, 
fiindcă ele au fost rostite, nu si consemnate în scris. 

Tot în “glumă-serioasă” (Ştii că Goma tot n-a murit?) îsi etalauumo- 
rul devastator Iorgulescu, Buzura, Cosaşu, Buduca, Alex.Stefänescu, 
Adameşteanu, Dimisianu, Groşan, Dimisiana, Monica Lovinescu (ei, da: 
însăşi dânsa, “Monicuţa-cu-Getuţa”, vorba ră a lui Dan Petrescu). 

În februarie 1997, după ce a apărut la Nemira Jurnal I-II-III), a fost 
declanşată de către Monica Lovinescu (prin megafonul 22- Adameşteanu) 
prima campanie de presă: 

“Îmi pare rău că l-am cunoscut pe Paul Goma”. 

Pe dată cătanele D.C. Mihăilescu, A. Cornea, Alex. Ştefănescu, Bianca 
Marcu-Dumitraşcu-Balotă, Bianca Marcovici, Dimisianu, Pruteanu, Buduca, 
Ioana Pârvulescu m-au acuzat, nu numai de minciuni, de calomnii, dar şi de 
“delatiune”, iar Zaciu, Dimisiana, Paruit m-au trimis la azilul de nebuni. 

După scandalul Caraion - stârnit tot de Monica Lovinescu, întretinut de 
N. Manolescu, cel rezemat pe Bibliografia Pelin, si C.T. Popescu, intelectua- 
lii patriei tricolore: Liiceanu, Pleşu, Manolescu, D.C. Mihăilescu, Monica 
Lovinescu, întâlniți cu treburi culturale într-un oraş din provincie, au ajuns la 
deneocolita “problemă”: 

“Ce e de făcut cu Goma? Ne înjură pe noi, toţi cei buni, ne calom- 
niază, ne acuză că am pactizat cu puterea, că nu am vorbit tare în locul 
celor fără glas. Se întreabă insidios în presă de ce, dintre condeieri doar 
Negoiţescu a semnat apelul acela pentru drepturile omului din ‘77 ?- de 
ce!: să fi intrat şi noi, cu totii în puşcărie şi să rămână literatura noastră 
fără literatori? Ne reprosează că am fost de acord cu excluderea lui din 
Uniune, pe când elera arestat - dar ce era să facem: să protestăm şi să ne 
excludä,chiar aresteze şi pe noi? Ne mai reproşează că după revoluţie nu 
l-am reprimit în Uniunea Scriitorilor - cum să-l reprimim (după 
revoluţia noastră dăruită de Brucan, personal?), dacă a refuzat să facă 
cerere? Pretinzînd că aşa cum nu făcuse cerere pentru a fi exclus, aşa nu 
face nici acum, cei care-l dăduseră afară atunci acum să repare măgăria 
şi să-l reintegreze - n-o fi pretinzând si scuze?... Si cum polemică în presă 
nu poţi angaja cu el, în replică scoate alte acuzaţii, alte înjurături, alte... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 546 


- ştiţi ce a pätit bietul Borbély când a încercat să dialogheze cu el... 
(subliniere, în lipsa ghilimelelor citării).” 

După o scurtă dezbatere, colegii mei iubiţi au hotărît: 

Cea mai eficace metodă de a-i închide gura lui Goma: tăcerea: 

Să facem în asa fel încât să nu se mai vorbească-scrie nimic despre el 
- nici în bine nici în rău. Tăcerea e cel mai bun gropar. 

Autor al propunerii: Liiceanu. lar Monica Lovinescu a dat ukazul: 

Goma este contestat - şi a urmat zgomotoasa campanie a... tăcerii... 

Nu e bine când eşti contestat-prin-tăcere - de Monica Lovinescu. 

Nu e bine când eşti tinut-la-o-parte şi minţit, tot de Domnia Sa - ca la 
constituirea Societăţii Scriitorilor (dar nu din a Scriitorilor din Exil! - aşa 
cereau Breban, Țepeneag şi chiar Ilie Brie!): când?, în vara anului 1989!; nici 
când eşti tinut-la-o-parte de decizătorii portofoliului viitoarei edituri 
Humanitas, ca în februarie 1900, tot de prietena Monica Lovinescu; când eşti, 
nu doar ţinut-la-o-parte, dar anunţat că prezenţa ta va provoca absenţa 
Monicilor, a Sandei Stolojan, a lui Calciu, a lui Coposu, a Blandienei - 
bietul Barbăneagră şi bietul Räutä, cum să împace capra Goma cu varza 
“adevăraţilor exilați”, nu ca el, ca Țepeneag, ca regele Mihai? - la “Congresul 
exilului” de la Paris? 

Nu, nu e bine să fii contestat prin decret de Monica Lovinescu. Ba chiar 
cam-rău, cum ar zice chiar şi despre un cam-mort ardeleanul Manolescu, fos- 
tul ei fiu spiritual. Mai ales că fusesem (cam) interzis vreme de 20 ani (1970- 
1990), iar când, în sfârsit, cărțile mele au - cam - văzut lumina tiparului, 
editorul şi prietenul Liiceanu mi-a cam-trimis la topit volumul de mărturii 
despre 1977, Culoarea curcubeului, cu asentimentul-complicitatea, bunilor 
si vechilor prieteni Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Gabriela 
Adameşteanu, sub aplauzele intelectualilor, scriitorilor, oamenilor de carte şi 
autori de cărţi: Manolescu, Doinaş, Paler, Blandiana, Zaciu, Fănuş Neagu, 
Mircea Micu, Cezar Ivănescu. 

Înmormântatorii mei sunt, se zice, persoane extrem de inteligente; eu, 
negru în ceru” gurului, pretind (judecînd după foştii mei prieteni Ivasiuc şi 
Virgil Tănase): extrem-inteligentii carpato-danubioti sunt capabili de 
danubiotènii fără seamăn - de-o pildă: 

Filosoful-cel-mai-tânăr-la-român Liiceanu, nu numai că a topit volumul 
de mărturii despre 1977, Culoarea curcubeului, dar a suprimat de pe site-ul 
Humanitas fotografiile copertele celor trei cărti ale mele, de el editate: 
Culoarea..., Gherla, Soldatul câinelui, anuntind în chenarul fiecărui titlu 
istetimea liicheană: “Nu este disponibilă”. 

Dar aceasta este o gândire magică!, impusă nouă de comunişti: 

“Este suficient să suprimăm imaginea, ca să negăm realitatea”! 

Nu mă grăbesc să trag concluzia că aş fi victima unui complot al olte- 
nilor Liiceanu, Monica Lovinescu, lerunca, Adameşteanu, Sorescu, Săraru, 
Băran, securiştii Achim, Enoiu, ministrul (Securităţii) lon Stănescu, 
jumătatea maternă a lui Manolescu, Poetoiul Păunesc” - şi că doar ei, 
cobilitarii îmi voiau moartea, fiindcă, iată: maramureşeanul (ca Ivasiuc) 
Buzura m-ar jupui de viu, pentru că am fost primul (si deocamdată ultimul) 
care a văzut în textul său “Fără violentă!” publicat în ianuarie 1990, nu expre- 
sia creştinească a iubitorilor de pace - ci răcnetul de groază al securiştilor 
înspăimântați că venise Clipa Mâniei, cînd vor plăti, în sfârşit, pentru crimele 
lor. 

Până şi Mircea Martin, prieten din 1965, după 1990 editor al volumelor 
Ostinato si Gardă inversă m-a înjunghiat pe la spate - în aceeaşi organă de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 547 


profesie 22, contestatoare a mea - printr-un studiu în care “informaţiile” 
concurau “concluziile”, prin neadevăr-dezinformare si prin rea credinţă. 

Cum însă nu murisem din pricina părerii-de-rău a Monicăi Lovinescu; 
cum nu căzuse peste mine “piatra tombală”, gäselnitä a lui D.C. Mihăilescu 
(cel care, în scris mă acuzase de minciuni şi de delatiuni, iar după o 
săptămână, într-o discuţie cu Dan Petrescu admisese că “circa 90% din ce 
spune Goma în Jurnal este adevărat” - vezi volumul Scrisori către Liviu - 
Paralela 45); cum nu fusesem interna în azil la cererea vehementă a Getei 
Dimisianu şi a Biancăi Balotă...; cum, din an în paşte publicam câte o carte 
(fireşte: rămasă într-o răsunătoare tăcere din partea recenzentilor) - s-a găsit 
o altă categorie de intelectuali (!) care, neizbutind să mă facă să tac: 
descoperisem internetul!, nici să mă combată cu argumente (nici ei nu 
cunosc operaţia elementară-preliminară a contestaţiei: cititul şi fug ca de 
dracul de citat, dedîndu-se la leneşul rezumat abuzivo-fanteziv), nereuşind să 
mă re-bage în puşcărie, pe baza “Ordonanţei lui Tesu”, au recurs, în ultima 
vreme la organizarea, în sinagogi a “slujbelor de blesteme”. 

Aşa, exact aşa făcuseră părinţii lor potrivit unui raport datat: 7 iulie 
1940 (imediat după retragerea tragică din Basarabia), vezi-l în Arhiva 
Ministerului Apărării Nationale, fond 948, Secţia 2, dosar nr. 941 f. 558-566. 
Copie - document aflat în volumul Situaţia Evreilor din România 1939-1941, 
dat la topit de A. Buzura, în 1994, scos în editura Tara Noastră în 2003 - 
citez: 

“...ca o ilustrare a sentimentelor de înveninată ură de care evreii sunt 
animați fată de populația autohtonă: inițiativa luată de un grup de doamne 
evreice, printre care şi A. Bruchnor, Paula Schönfeld si Rolly Petreanu, de a 
organiza în ziua de 9 iulie a.c. la Sinagoga Centrală [din Bucureşti] o slujbă 
religioasă, constituind «un blestem contra românilor»” (sublinieri în text). 

Deci pentru a... face să ne-existe mărturiile, să nu-mai-existe nici mar- 
torii mărturisitori ai exactiunilor lor din Săptămâna Rosie: 28 iunie 1940- 
3 iulie 1940, vinovatii evrei îi blestemaseră pe... românii victime! 

Pentru care fapte-rele? Pentru cele care... nu se întâmplaseră (asta să fie 
strălucita metodă inversiunii cronologice a evenimentelor - practicată cu 
succes în Cartea Neagră a lui Ehrenburg şi Grossman, în care cauza devine 
efect prin viceversare)! Fiindcă ei au fost, sunt ferventi posibilitationisti: 
aflaţi în Aparatul Terorii Bolşevice din 1918 în Rusia, în 1919 în Ungaria, din 
1939 în Polonia, din 1940 în TärileBaltice şi în Basarabia-Bucovina, iar din 
1944 în toate ţările europene cedate de Americani Ruşilor - au funcţionat 
după teoria : 

“Duşmanul nu a comis - încă - actul dusmänos, însă dacă noi nu l-am 
fi arestat, ar fi putut să-l comită...” totodată prin traditie: preventionisti: 
atacă sub pretextul prevenirii unei eventuale agresiuni a duşmanului (vezi şi 
“războiul nuclear preventiv” imaginat de nesfârşitul imaginativ bolşevic 
american Wolfowitz). 

Aceştia sunt, cum bine le-am zis-o: “holocaustologii” - în ordine iera- 
rhică: Wiesel, Ancel, Braham, Shafir, Oişteanu, Al. Florian, A. Cornea, V. 
Gârnet, Vitalie Ciobanu, G. Andreescu, Laszlo, Pecican, Totok. 

Ce bine ar trăi (si) ei pe lumea asta, dacă Goma acela ar...- dacă Goma 
n-ar mai fi! 

Ultimul (până în momentul de faţă) atentat la... viaţa mea a fost pus la 
cale de Silviu Lupescu, directorul editurii Polirom: la presiunile delegaţiei de 
autori indignati alcătuită din holocaustologii sus-numiti (la care s-au lipit 
Mircea Mihăies, Pippidi, Rotmann, Adriana Babeti şi alţi autori de cărţi de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 548 


bucate), a suprimat “Introducerea” la volumul meu Culoarea curcubeului - 
Cod «Bărbosul». De ce? Pentru că... făcînd istoricul mişcării pentru drep- 
turile omului din 1977, îi criticam-insultam pe intelectualii de vârf şi pe scrii- 
torii îndrăgiţi de masele largi de cititori; totodată, vorbind despre “istoria 
volumului” îi calomniam pe editorii români: Liiceanu, Sorescu, Viorica 
Oancea, Papahagi. 

Astfel editorul Lupescu - cel care a cumpărat de la Uricaru şi “Cartea 
românească” - mi-a decapitat un volum. 

Însă nu m-a suprimat pe mine, autor. El va spune că nici nu a vrut aşa 
ceva. Eu am să observ - în două puncte: 

l. nici n-ar putea; şi: 

2. chiar dacă un autor nu moare-de-tot după ce editorii îi ucid cărţile, 
nici nu se poate spune că după un asemenea tratament “colegial” are o viaţă 
normală - de unde concluzia: editorii distrugători ai cărților sunt ucigaşi - 
adevărat, “doar” de cărţi, însă cum cărţile sunt copiii autorului... 

Pe de o parte, orice ar crede iubiții mei confrati, nu se ucide un scriitor 
cu tot cu scrisurile sale, doar... tăcîndu-i-le, topindu-i-le, decapitîndu-i-le. Pe 
de altă parte, chiar de nu ar fi fost inventat samizdatul, nici internetul - le-am 
frecventat pe amândouă, după 1990 - sufăr, în continuare, atroce de tăcerea 
impusă de Cenzura instituită de Liiceanu, Manolescu, Adamesteanu, 
Plesu, Monica Lovinescu, port doliu după cărțile ucise de Liiceanu, de 
Sorescu, mutilate de Lupescu, după cărţile nedistribuite, cărţile ne-editate... 

Faţă de toate acestea, isprava lui Eduard-Procuror-la-Român este o 
prostioară de adolescent nematurizat. 

Am început acest text la 22 iunie - în 1941, la 22 iunie, s-a pornit libe- 
rarea noastră, a basarabenilor şi a bucovinenilor de robia bolşevică; 

Închei textul azi, 28 iunie 2005 - la 28 iunie 1940 a început cosmarul 
basarabenilor si al bucovinenilor cedati ruşilor de nedemnii noştri guver- 
nanti. 

Guvernanti - români! - care si după 1989 au continuat sirulcedärilor, 
atât prin bolşevici din tată-n fiu ca Iliescu, Roman, Năstase, de incapabili să 
se încheie la ciubote - ca E. Constantinescu, dar si de “de-ai noștri”, precum 
C. Coposu, cel care vedea în românii din Teritoriile Cedate “nişte minorita- 
ri”, iar lumina lumii Zoe Condurache-Petre (consilier al lui Constantinescu): 
“românofoni”. 

Ultima (cronologic) ispravă aparţine lui Băsescu: după ce la Chişinău 
promisese că va cere anularea Pactului Stalin-Hitler si a Întelegerii de la 
Yalta, lui Putin i-a declarat că ei (ei doi!) sunt oameni politici, nu istorici (sic) 
şi că ei vor discuta despre viitor, numai despre viitor - nu despre trecut... 

Nu: istorici - termen depreciativ în acceptia lor, analfabetică - nu sunt, 
nu vor fi vreodată; dar oameni-politici? Lui Putin nu-i pasă; el e rus, e mare, 
e tare, decide, vorba lui Titus Popovici, atât Puterea, cât si Adevărul (sic). 
Dar omul-politic Băsescu: el nu e rus: el nu se poate juca de-a adevărul - de 
ce acum spune una, după 24 ore, nu doar alta, ci contrariul a ceea ce spusese? 
Ţine atât de mult să fie trecut si el în rândul Cedătorilor de Provincii 
Româneşti, în al Vânzătorilor de Frate? 

Eu - iertare - neavînd viitor, rămân cu ochii atintiti la trecut: la moartea 
celor 3 milioane de români vânduti de fraţii lor, cedati în 1940; în 1944 - în 
1989, în 1992 - si mereu, mereu, încât, chiar de nu-i socotim şi pe cei ucişi 
de bolşevici în aceşti 65 ani, se adună cel puţin trei generaţii - câte milioane 
de suflete: doar 9? 

Ucise, nu atât de duşmanul rus, cât de fratele român (cel mioritic). 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 549 


Amin. 
Paul Goma” 
Paris, 28 iunie 2005 
(..)Joi 30 iunie 2005 

S-a mai răcorit, aerul a devenit - în sfârşit - re-, in-spirabil. 

Unii forumişti îmi reproşează că fac liste (aceştia sunt, cu toţii evrei 
şi... emeriti campioni ei înşişi ai listelor de “antisemiti”, dar aşa-i omul); alţii 
deploră faptul că îi critic petoti, deci nu am nici un prieten. Pe primii îi bag, 
de nu-i mai scot: deci ei văd paiul din ochiul meu, dar nu bârna din al lor, 
măgarii? 

Celorlalti le explic ce mai explicasem de zeci de ori în Jurnale şi unor 
parteneri de dialog (de pildă Marianei Sipos): 

- Când scriam Ostinato (apoi Gherla, apoi Gardă inversă), în 
România, apoi în “fictiunile realiste” scrise în exil: Bonifacia, Patimile după 
Piteşti, respectam strict regula pe care mi-o impusesem: celor răi - călăi, 
securiştii - le dau numele adevărat; celor buni - prieteni, colegi de puşcărie, 
d.o., adică victimelor nu le dau adevăratul nume, pentru a nu le face rău - 
atenţie, asta se petrecea în anii 60 şi 70, când eram în România. 

După... “revoluţie” - am evitat să fac zarvă în jurul numelor unor oame- 
ni favorabili mie, prieteni în continuare, din aceeaşi grijă: ca să nu le provoc 
necazuri, persecuții din partea... foştilor mei prieteni pe care îi (cam) 
criticasem. 

Să nu-mi plângă de milă forumiştii grijulii cu... singurătatea mea. Am 
destui oameni apropiaţi, însă ei (forumestrii) nu au aflat acest lucru pentru că 
- o excepţie? două? - nici unul nu a citit altceva semnat de mine decât cel mult 
textul pe care-l comentează (atunci şi nici atunci...). 

Nu este necesar să ai mulţi prieteni. Nu, nu. Ca să nu ai prilejul de a fi 
dezamăgit - apoi de a-i critica pe trădătorii, nu de tine, ci de sine. 


Cotidianul de azi publică ceva despre Buzura şi Securitatea. 

O ştiam de decenii, legătura - să zicem: din vara anului 1972, când eu 
îl recomandasem la Gallimard, iar el, exact în acel moment (în jurul datei de 
23 august) publica în Tribuna jumătate de pagină de laude la adresa 
Ceausescului - cealaltă jumătate fiind ocupată de fotografia NeaNicului 
cel Mare. 


x 


Aflu abia acum că Edgar Morin a fost condamnat de către Curtea de 
apel de la Versailles pentru. ..“diffamacion raciale”! 

Ştiam, desigur că articolul său (scris în colaborare cu Sami Nair) din Le 
Monde (4 iunie 2002) “Israël-Palestine: le cancer” provocase mânia 
Paznicilor Templului, dar nu credeam că se va ajunge la proces - si la 
condamnare. Atunci “dezbaterea avusese loc în jurul: “.../es juifs d'Israël, 
descendents des victimes d'un apartheid nommé ghetto, ghettoiser les 
Palestiniens...” (subl mea). 

“De fait, le reste du texte confirme que les critiques s'adressent non à 
un peuple mais à un occupant ; une phrase de l'article lui-même éclaire sans 
ambiguite cette évidence : «Cette logique du mépris et de l'humiliation, 
écrivent les auteurs, n'est pas le propre des Israéliens, elle est le propre de 
toutes les occupations, où le conquérant se voit supérieur face à un peuple de 
sous-humains.» (subl. mea) 

Au semnat Apelul câteva sute de persoane. 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 550 


Ciudăţenia - şi reconfortul: pe de o parte Edgar Morin este un fost 
comunist (ca prietenii mei Besançon, ca Leroy Ladurie); pe de altă parte 
Edgar Morin este evreu... Nu am înţeles cine, care organizaţie l-a dat în 
judecată, presupun că “Sentinelele”... 

Întrebare legitimă: De ce am consacrat atâta spaţiu pentru lista celor 
solidari cu Edgar Morin? Răspuns - şi el legitim: 

1. E jurnalul meu, internetier, cititorul nu a dat bani pe el, dacă vrea să 
citească: bine, dacă nu: iarăşi bine; 

2. Am semnat şi noi Apelul (Ana Maria, Filip Ieronim, eu); 

3. Iată, solidaritatea funcţionează în spaţiul unei culturi (şi nu 
funcţionează în spaţiul unei non-culturi ca cea românească). În spaţiul cultu- 
ral occidental solidaritatea funcţionează pe principii, nu pe interese de 
moment, apartenente la grupuri, la etnii şi mai ales pe “ezitări” (citeşte: frici, 
spaime, adesea fără motiv, doar din... tradiţie). lată: cam un sfert din 
semnatarii cunoscuţi de mine sunt evrei - nu doar “de origine”, ci militanti în 
organizaţii evreieşti, ca cele studenţeşti, sau profesori la Tel Aviv, ca Shlomo 
Sand... Şi totuşi au semnat. Nu neapărat întru apărarea unui evreu (Morin), 
ci a unul principiu. 

De la bun început, elimin comparatia de valoare între Edgar Morin şi 
mine şi întreb: 

- câţi evrei din România s-au declarat solidari cu Goma (Oişteanu, 
semnatar în chestiunea Pleşiţă nu trebuie luat în seamă, fiindcă, pe de o parte 
el este individul-lipitoare, cel care nu se lasă zmuls de pe scaunul pe care îl 
stăpâneşte cu guracurului; pe de alta, am spus: el nu era solidar cu Goma, 
ci cu cei care se indignau de apariţia la televiziune a lui Pleşiţă - cazul şi al 
lui I. Vianu; şi al lui Matei Călinescu); 

- câti evrei din Israel s-au declarat solidari cu Goma, acuzat pe nedrept 
de antisemitism? Câţi? 

- câti neevrei din România s-au solidarizat cu Goma, în public, pe 
chestia ne-antisemitismului lui? Îmi vin în minte doi: Mircea Stănescu şi 
Valerian Stan - încă o dată: nu anti-Plesitä, ci pro-Goma? 


x 


Dezmintire la o “dezmintire” Paris, 4 iulie 2005 
D-lui director Sorin Roşca-Stănescu, 

În legătura cu dezmintirea publicată de Ziua în numărul sau din 1 iulie 
2005 sub titlul redacțional “ZIUA şi replica”, vă rog să luați în considerație 
urmatoarele: 

3. [Încep cu ultimul punct]: M-am lăsat informat de informația din Ziua, 
9 iunie 2005 - citez: 

“Asta nu l-a impiedicat pe patronul de la Editura Polirom, Silviu 
Lupescu, să preia - s-a intâmplat recent - editura Uniunii, Cartea 
Romaneasca...” (sublinierile mele, P.G.) 

Am “tradus”: preluarea (în administrare) prin: cumpărare.Ar fi trebuit 
să scriu: 

“Patronul editurii Polirom a preluat (în administrare) prin cumpărare 
Editura Uniunii Scriitorilor, Cartea Românească”. 

Am greşit, îmi cer iertare. Fac aici cuvenita rectificare. 

Citez din dezmintire: 

“1. Afirmatia conform căreia persoanele menţionate [A. Oisteanu, M. 
Shafir, Al. Florian, A. Cornea, Mihăieş, Pippidi, A. Babeti ş.a., ş.a.] ar fi 
intervenit pentru nepublicarea cărţii «Culoarea Curcubeului *77» sau a unor 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 551 


părţi din aceasta sunt [“este”, fiind vorba de “afirmaţia”, nu de “părţi” - 
corectura mea, P.G.] complet false” - am încheiat citatul din “dezminţirea 
Polirom”. 

Deloc “falsă” [“afirmatia”, nu “pärtile”], iată de ce: 

a). Vorba era, în textul meu, despre actul suprimării “Introducerii” 
(cuprinzînd “Notele autorului“ din mart. 2002 şi din 21 oct. 2004 - aceasta 
din urma scrisă pentru ediţia de la Polirom, cea cuprinzind şi «Cod 
Barbosul») - şi nu despre...: “ar fi intervenit[holocaustologii] pentru nepubli- 
carea cărţii” (subl. mea, P.G.). 

Încă o dată, ca să priceapă chiar şi Cristian Teodorescu: aceasta - 
“Introducerea” cuprinzînd “istoricul mişcării pentru drepturile omului din 
1977” - aceasta, repet, a fost suprimată de Polirom, în ianuarie 2005 (astfel 
încălcînd contractului evocat). Semnatarul“dezminţirii” nu dezminte nimic, 
fiindcă nu spune adevărul: 

Suprimarea “Introducerii” a fost făcută de către editură abia la prima 
corectură; autorul, crezînd că fusese o... scăpare, o re-pusese la loc, însă 
Polirom i-a comunicat: nu se mai poate face repaginarea, costisitoare, să dau 
“Bunul de Tipar”, pentru aceea forma. Şantajat astfel, sperînd să rup în sfârşit 
blestemul planînd asupra tipăririi cărţii, în româneşte, limbă în care fusese 
scrisă cu 28 ani în urmă, am dat BT-ul. lar rezultatul...Să facă bine 
Dezmintitorul Polirom să-şi contemple “opera editorială” şi să jure cu mâna 
pe inimă că, dacă el ar fi fost autorul, nu ar fi suferit din pricina decapitării 
volumului, deci a lipsirii de elementarele informatii editoriale : a câta este 
ediţia de faţă, care fusese întâia, în ce limbă, când tipărită, sub ce titlu - în 
1979, la &Seuil, în neerlandeză la Elsevier - când, cu ce titlu apäruse- 
dispăruse la Humanitas, în mai-iunie 1990? 

Ceream prea mult de la editura Polirom?; 

b) De loc falsă afirmaţia mea: abuzul editurii - suprimarea 
“Introducerii” - a coincis (cine crede în coincidente repetate?) cu articolul 
semnat: A. Oişteanu (revista 22, 22 ian. 2005). În acela autorul Polirom mă 
denunța ca “trivial negationism” (termen împrumutat de la M. Shafir, si el 
autor Polirom, şi el acuzator al meu pentru “antisemitism deflectiv?, deflec- 
tant?”- după care mărturisea chiar în corpul broşurii, editată la Polirom, că... 
nu avusese timp să citească ceea ce condamna). Am răspuns prin un text “Să 
învăţăm de la evrei...?”, apoi prin “Necitorii mei, holocaustologii”; în ele 
încercam să arăt adevărul - acesta: acuzatorii mei (pentru “antisemitism””) nu 
citiseră textele condamnate, nu produseseră citate, fabricaseră rezumate 
şcolăreşte copiate unul de la altul, colportorii împănîndu- şi compunerile cu 
ameninţarea: «Ordonanţa, Ordonanta!», cea prevăzută a-i băga în puşcărie pe 
ne-evrei pentru “antisemitism”, darDoamne-fereşte să-i vizeze pe evrei, pe 
unguri pentru anti-românism). 

Atacul soldatului A. Oişteanu a coincis (sic-sic), nu doar cu mutilarea 
Culorii Curcubeului, ci şi cu anunţarea ne-acordării unei serii de autor - 
sugerată de Dan Petrescu, nu de mine solicitată; şi a coincis (?) cu neaccep- 
tarea editării Jurnalelor; în final, am primit lămuritorul răspuns: «Nu» la pro- 
punerea editării unor volume de ficţiune. Autorul dezmintirii neagă “inter- 
ventia” concertatä a holocaustologilor în defavoarea mea ca autor, pe lângă 
direcţia Polirom - îi mai numesc o dată: cu excepţia lui Al. Florian, Laszlo şi 
a lui Pecican, sunt autori Polirom : J. Ancel, G. Andreescu, L. Antonesei, V. 
Ciobanu, A. Cornea, V. Gârnet, M. D. Gheorghiu, C. Iancu, R. Ioanid, M. 
Mihaies, A. Oisteanu, Dan Pavel, M. Shafir, W. Totok, I. Vianu, Gh. Voicu 
- la care îi adaug pe Ed. Reichman, Alain Paruit, Pierre Pachet, S. si Pierre 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 552 


Moscovici, Lavastine, Isac Chiva, Iosif Petran...- care, în ultimele decenii 
m-au tot pus la stâlpul “antisemitismului” - încă o dată: etichetîndu-mă, însă 
evitînd a da citate din textele mele “antisemite”: citatele netrunchiate (nede- 
capitate, ca să rămânem înde noi) s-ar întoarce împotriva bravilor acuzatori. 

Dezmint dezmintirea editurii Polirom. Argumentele mele sunt textele 
mele, imprimate - întregi sau decapitate de însuşi dezmintitorul, 
ca volumul Culoarea curcubeului; 

Argumentele editurii Polirom sunt vorbe goale, neadevăruri orbitoare, 
precum : “Bunul de tipar acordat de autor conform prevederilor contractu- 
ale”. Sic. 

Paul Goma 

P.S. Fiindcă am prilejul, o întrebare - retorică, se înţelege: cum poate fi jude- 
cată “politica editorială” a Polirom (de ce îmi va fi venind să-i zic: “Politrom”- să fiu 
psihanalizat pentru contaminare: Polifbirou, Polifruc - eu sau botezătorul?), după 
mărturia lui Mihai Vakulovski (răspunzîndu-i lui O. Pecican acuzîndu-l că publicase 
în Tiuk! un text de “antisemitul Goma”): 

“Cât despre mine, da, am facut o carte de interviuri cu supravietuitorii 
Holocaustului, din care am publicat citeva la E-Leonardo şi citeva la Tiuk, la rubrica 
"Reportaje KLU" (în mai multe numere). Cartea a apărut la editura "Polirom", doar 
ca nu se ştie cine i-a schimbat titlul şi mi-a scos numele de pe coperta! (Acum se 
numeşte "Holocaustul evreilor romani" si e semnata "Institutul Roman de Istorie 
Recenta"). Despre cartea asta*) a facut Dumitru Crudu un interviu in care povestesc 
despre aceasta experienta (...) Ma intrebi când sînt eu - eu sînt şi atunci cînd ştiu să 
ascult un om care a suferit şi are ce povesti, iar aceşti supravietuitori au fost extraor- 
dinari, şi atunci când apar din toate puterile libertatea de exprimare. Ce-ti pare 
contradictoriu în asta?” 

*) [Care] “se numea, înainte de a fi publicată, "Supraviețuitorii... (Interviuri 
despre Holocaust)" şi era semnată Mihai Vakulovski. M-am interesat (...) cum a 
ajuns să fie semnată IRIR (...); după cercetări îndelungate, mi-a răspuns (...) Andrei 
Pippidi, prefaţatorul volumului (...) [că] a fost mulţumit (...) şi că el "în acord cu 
editorii" au hotărît "ca IRIR si nu dvs să figurati pe coperta volumului" (subl. 
mea, PG.) 

P.P.S.: Aşadar nu sunt singurul autor ale cărui cărţi predate la Polirom sunt fie 
mutilate, fie pur şi simplu furate - de ditamai istoricul A. Pippidi! 


De ce Mihai Vakulovski a fost victima unui astfel de act - extrem de cultural, 
cât despre editoriaaal...? 

Nu cumva pentru că frații Vakulovski (Alexandru şi Mihai) se declaraseră, 
într-un poem publicat în Vatra, “fiii [spirituali] ai luiGoma”? Argumentele prezenta- 
te de mine, mai sus se dovedesc a fi, vai, adevărate: şi A. Pippidi este holocaustolog 
emerit (face parte din“Comitetul Wiesel” - alături de alt escroc şi falsificator de 
istorie: R. Ioanid) şi coordonator de colecţie - la Polirom. 

Deci nu doar Goma este “pedepsit”: marginalizat, contestat, antisemitizat, 
îngropat de viu cu tot cu manuscrisele-i - ci şi persoanele care “se ating” de el? Dar 
“s-au atins de mine” şi Pecican şi Laszlo, şi Adameşteanu şi Liiceanu şi Manolescu 
şi Tudoran (nu, Blandiana: nu, ea se atingea numai de Gogu Rădulescu) - şi? 

Şi! Iată “antisemitul” Manolescu, de la o vreme se înţelege perfect cu directo- 
rul Politrom, devenit şi director al editurii Uniunii scriitorilor, Cartea Românească. 

Cum se va numi editura rezultată din preluarea uneia de către cealaltă: 

Cartea Politromânească?” 


x 


Aici - răsturnînd cronologia - reproduc un text semnat Tudorel Urian, 
apărut în... România literară! Se vede că Manolescu este ocupat până peste 
sprincene cu Uniunea Sovietică a Pisatelilor Românèti, de aceea şoarecii îşi 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 553 


fac de cap! Scriu despre Goma! 


România literara nr. 24 / 22 - 28 iunie 2005 
Lecturi la zi de Tudorel Urian Lectia de onoare 

“Ce s-a ales, dupa 1990, de fostii disidenti anticomunisti? Pîna la implo- 
zia sistemului comunist european, simpla pronuntare a numelor lor, la postul 
de radio „Europa Libera”, provoca fiori si facea sa licareasca o palida speran- 
ta în casele înghetate si întunecate ale românilor. 

În ultimii ani ai comunismului, nume precum Lech Walesa, Milovan 
Djilas, Adam Michnik, Vaclav Havel, Alexandr Zinoviev, Alexandr 
Soljenitîn, Andrei Saharov faceau parte dintr-o mitologie contemporana a 
onoarei si a demnitatii. Cîti dintre noi, majoritatea tacuta, cei al caror „curaj 
se reducea la ascultarea emisunilor postului de radio „Europa Libera” si la 
maimutarirea pe ascuns a vreunui sef de la partid (eventual, chiar Supremul), 
nu am visat sa traim într-o lume condusa de acesti oameni, care pareau sa stie 
toate vulnerabilitatile si întreaga ticalosie ale regimului comunist? 

Dupa caderea comunismului, datele problemei s-au schimbat radical. 
Chiar daca unii dintre fostii disidenti au ajunsi presedinti întarile lor (Walesa, 
Havel), tot mai putina lume îsi aminteste de faptele lor din anii de rezistenta. 
Lumea merge mai departe, oamenii privesc înainte, iar vechile mituri palesc 
în fata pragmatismului care a devenit cuvîntul de ordine al societatii contem- 
porane. Traim într-o lume care nu (mai) da doi bani pe valorile morale si care 
este oricînd dispusa sa parieze pe „realismul” unui fost, uns cu toate alifiile 
turpitudinii si ale cinismului, în detrimentul idealismului pagubos al vreunui 
caracter fara pata. Eroii trebuie sa stea la puscarie sau în cartile de istorie, nu 
înviata publica. Si totusi... 

… În anul 1997, gratie extraordinarului Vladimir Tismaneanu, am avut 
sansa sa petrec o dimineata în compania lui Adam Michnik. Dupa micul 
dejun luat la hotelul Minerva de pe bulevardul Ana Ipatescu (Michnik venise 
în Bucuresti pentru lansarea editiei în limba româna a cartii sale Scrisori din 
închisoare), am iesit la o scurta plimbare. La Piata Romana, fostul disident 
polonez s-a apropiat de o taraba cu carti si, imediat dupa aceea, a exclamat 
cu un aer uluit-entuziast: 

«Formidabil, am vazut o carte de Paul Goma!» 

Fireste, conversatia noastra a deviat spre acest subiect. l-am spus, 
printre altele, ca în România (repet, ne aflam în 1997), Paul Goma era cunos- 
cut mai mult prin scrisorile sale polemice decît prin trecutul sau de disident 
anticomunist, ca foarte multa lume îi contesta talentul de scriitor si ca exista 
destui care soptesc pe la colturi ca nu ar fi în deplinatatea facultatilor mintale. 
Adam Michnik s-a oprit brusc, m-a apucat de brat, m-a privit drept în ochi si 
mi-a spus: 

«Va rog sa îmi promiteti un lucru: indiferent ce vor spune cei din jur, 
dumneavoastra nu îl veti vorbi niciodata de rau pe Paul Goma!» 

Am respectat aceasta rugaminte a lui Adam Michnik, chiar daca, în anii 
care au urmat, lista celor care „s-au lepadat” de Paul Goma s-a întins foarte 
mult, cuprinzînd inclusiv numele unor oameni care, într-o vreme, au fost sin- 
gurii sai aparatori. 

Culoarea curcubeului '77 (Cutremurul oamenilor), completata 
acum cu formidabilul dosar de Securitate Cod „Barbosul”, este o carte esen- 
tiala pentru întelegerea adevaratei dimensiuni a disidentei lui Paul Goma. În 
mod suprinzator, desi actuala editie de la Polirom este cea de-a patra în limba 
româna (dupa cele aparute la Humanitas, în 1990, Biblioteca revistei 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 554 


„Familia”, în 1993, si Flux Chisinau, în 2003), ea nu a avut aproape deloc 
impact la nivelul opiniei publice, iar comentariile critice au ocolit-o. Pacat, 
pentru ca aceasta carte este o marturie de maxima importanta despre o 
perioada mai putin cunoscuta a comunismului, a doua parte a anilor sapteze- 
ci. În ultimii ani au aparut multemarturii despre teroarea instaurata de comu- 
nisti în anii '50, s-a vorbit adesea despre deschiderea spre Occident de la sfir- 
situl anilor "60, ca si despre ultimii ani (ubuesti) ai regimului Ceausescu. Mai 
putin despre anii '70, în care credibilitatea internationala a regimului de la 
Bucuresti era înca destul de mare, chiar daca în tara începuse „revolutia cul- 
turala”, iar surubul libertatilor cetateanului începuse sa se strînga dramatic. 
Izolat la domiciliu, supravegheat în permanenta, supus terorii psihice, prin 
telefoane anonime de amenintare la adresa sa si a familiei sale si prin foarte 
dubioasele vizite nocturne ale unor personaje de nefrecventat, sfatuit de 
„prieteni” scriitori si nu numai sa renunte a protestele sale, agresat si defai- 
mat, Paul Goma se fncapatîneaza sa creada în dreptatea sa si îsi urmeaza 
calea, indiferent de consecinte. Gesturile sale sînt cele ale unui om normal 
care traieste într-o lume bolnava si care nu cere decît respectarea legilor afla- 
te în vigoare la momentul respectiv. Asa cum sînt puse lucrurile, este evident 
faptul ca între Paul Goma si Nicolae Ceausescu, mai degraba fostul sef al sta- 
tului avea, în 1977, statut de disident. 

Cartea lui Paul Goma este, probabil, una foarte greu de digerat pentru 
multi dintre scriitorii importanti de azi. Ei apar în lumina prea putin conve- 
nabila a lasitatii lor de acum aproape trei decenii, a propriilor compromisuri 
mai mari sau mai mici facute pentru a pastra/obtine statutul de privilegiati. 
Exceptiile, în ordine morala, sînt putine si, de aceea ele trebuie subliniate. 

Impresionant este cazul regretatului Teohar Mihadas. Trimis de 
Securitate acasa la Paul Goma pentru a-l convinge sa renunte la protest, aces- 
ta îi povesteste deschis toata tarasenia: 

„- Domnule Goma, Securitatea m-a trimis la dumneata. Sa te conving 
sa renunti. Zece zile m-a chinuit la noi (la Cluj). Pe mine m-a dat afara din 
locuinta; pe soacra-mea din spital; pe copii si pe ginere i-au amenintat ca or 
sa-si piarda slujbele daca eu nu vin la Bucuresti sa te «lamuresc» Mi-au pro- 
mis ca, daca reusesc sa te descurajez, sa te fac sa abandonezi povestea cu 
semnaturile, au sa-mi dea o locuinta mai buna, pensie de la Uniunea 
Scriitorilor si au sa-mi publice cartile respinse pîna acum” (p. 142). Dupa 
aceasta dezvaluire plina de dramatism, Mihadas face un gest sublim: doreste 
sa îsi puna semnatura pe Scrisoarea de protest a lui Goma. În final, disidentul 
se vede pus în situatia sa-l roage pe bietul Mihadas sa nu semneze hîrtia, pen- 
tru a nu-si periclita si mai mult situatia de neinvidiat în care se afla. 

Poate ca este interesant de stiut si cine sînt cei care, în anul 1977, s-au 
manifestat public împotriva protestelor lui Goma. Le reproduc doar numele 
dupa o nota a Securitatii din ziua de 10 decembrie 1977 (în respectiva Nota, 
reprodusa la pp. 533-534, apar si cîteva dintre „argumentele” celor aflati pe 
aceasta lista a rusinii): Eugen Barbu, Fanus Neagu, lon Lotreanu, Doru 
Popovici, graficianul lon Dogar-Marinescu, studenta Hydassi Ana si profe- 
sorul Valentin Tautu (din Cluj), studentul Radu Radescu, profesoara Maria 
Panaitescu, doctorul Gheorghe Radu, Zigu Ornea, Adrian Beldeanu, Leon 
Kalustian, Alexandru Tocilescu, Nelu Oancea, Marin Preda, Dan 
Zamfirescu, Constantin Abaluta, preotii greco-catolici Gheorghe Chindris, 
Gheorghe Coman, Dumitru Pop. 

De maxim interes este voluminosul dosar de Securitate din partea a 
doua a acestei carti. Dincolo de informatiile punctuale pe care le aduce acesta 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 555 


poate oferi, celui care stie sa citeasca, informatii valoroase despre metodele, 
uneori sofisiticate pîna la perversiune ale Securitatii. Analizele Securitatii pot 
explica multe dintre deciziile aparent ilogice din epoca. În anul 1974, Paul 
Goma predase Editurii Cartea Româneasca, unul dintre romanele sale inco- 
mode (În cerc). 

Exista însa temerea ca o versiune a romanului se afla deja în Occident 
si ca ar fi putut aparea în traducere franceza la Gallimard. Analizînd situatia, 
It. Colonelul Nicolae Mihai ajunge, în Nota Raport, la urmatoarea concluzie: 
„ à) Cartea sa nu fie publicata (...), Gallimard va putea exploata în publicitate 
faptul ca romanul a fost refuzat... b) Manuscrisul sa fie publicat. (...) 
Aceasta atrage urmatoarele: — nu va mai putea fi publicat în Occident decît 
cu asentimentul editurii care l-a publicat în tara; — emigratia reactionara nu 
va mai putea folosi în propaganda «P.G. este scriitor interzis în România», iar 
(...) Gallimard (...) nu va mai manifesta acelasi interes pentru lucrarile sale. 
Chiar el ca persoana va fi dezavuat în Occident, mai ales ca este suspicionat 
ca «agent al securitatii»; — persoanele care se mai afla în anturajul sau vor 
deveni suspicioase si-l vor acuza de duplicitate” (p. 371). 

Recomandarea de publicare a cartii aproape ca sare în ochi, iar despre 
agentii Securitatii se poate spune orice, (ca erau cinici, ticalosi, odiosi etc.), 
dar nu ca duceau lipsa de inteligenta”. 


* 


Cronica din redactie, Razvan Ionescu Care este parerea ta? 

“Cand ajungi noaptea tarziu acasa, deschizi televizorul si-l vezi mare 
cat ecranul, in toata zoologia sa, pe fostul general Nicolae Plesita iti dai 
seama de ce Paul Goma a ajuns un neinteles. Tipologia acestui personaj o 
reintalnesti pe toate drumurile in Romania. In spatele multor birouri impuna- 
toare, tronand pe acele fotolii obscene care reprezinta simboluri ale statului 
roman, gasesti aceeasi privire si aceeasi gusa indecenta ca ale generalului 
Plesita. Nu realizam totdeauna cati Plesita exista inca in Romania. Aparentele 
ne insala uneori, fiindca sinistrul general e singurul din aceasta specie care se 
manifesta autentic si in public, si la televizor. 

Paul Goma a definit specia reprezentata de tipi ca Plesita. I-a numit, 
simplu, cavernicoli. Cei mai multi isi disimuleaza identitatea de regn cu abi- 
litate. Se ascund intre noi si lumea politica de la suprafata. Ei sunt esenta peli- 
culei care formeaza esaloanele doi si trei. Ei conduc Romania, indiferent de 
culoarea guvernarii. Nu sunt nici pesedisti, nici liberali si nici pedisti. 
Diferenta se face doar prin gradul de adaptabilitate a politicianului care se 
incumeta sa stea pe aceasta pelicula. Pesedistii plutesc imponderabil, altii 
sunt inghititi si se ineaca. 

Tot acest tablou ni s-a redeschis in fata ochiilor ieri, cand am aflat ca 
pedistul Aurel Pana, directorul Companiei Apele Romane, a explodat pe stil 
Plesita intr-o convorbire telefonica cu un ziarist de la „„Cotidianul”. 
Dezvaluiri ale colegilor nostri l-au potentat pe avevaratul Aurel Pana. 

„Ba, vin acolo si va dau foc la redactie, va retrag publicitatea!” sunt 
cuvintele sale.Sau: 

„Sa scrii in ziarul de maine ca esti o dobitoaca...”. 

Orice alt comentariu e de prisos. Singura forma posibila de reactie jur- 
nalistica este sa-i publicam poza domnului Aurel Pana. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 556 


Joi 7 iulie 2005 

(...)“Ziua” nu a publicat replica mea la Polirom - şi nici nu a dat vreun 

semn că ar fi primit textul. Bănuiesc motivul: “Am picat prost”; vorba picat- 

prostului D.C. Mihăilescu: chiar în timpul vizitei de o săptămână a lui 

Ungureanu în Israel. Şi cum “Ziua” se află sub supravegherea /or - la asta 
adăugîndu-se faptul că V. Roncea este şi el în Israel... 


(...) 


o ştire capturată pe internet de M.B.H.: 

Cultura & educatie Programul „Les Belles Etrangeres” 

“Scriitori romani selectati pentru a fi tradusi si publicati in Franta 

In cadrul programului „Les Belles Etrangeres”, initiat de Ministerul 
Culturii francez, prin intermediul Centrului National al Cartii, 12 scriitori 
romani au fost selectati pentru a fi tradusi si publicati de editurile franceze. 
Au fost alesi sa participe in acest program Gabriela Adamesteanu, Stefan 
Agopian, Dan Lungu, Simona Popescu si Cecilia Stefanescu (autori ai editu- 
rii Polirom) alaturi Ana Blandiana, Mircea Cartarescu, Gheorghe Craciun, 
Letitia Ilea, Ion Muresan, Marta Petreu si Vlad Zografi. Saptaminile trecute, 
o echipa condusa de Martine Grelle, comisar pentru „Les Belles Etrangeres”, 
a filmat in Romania scurte momente cu scriitorii care vor fi tradusi si publi- 
cati de editurile franceze pina la debutul turneului acestora. Intre 14 si 26 
noiembrie, in Franta, ei se vor intilni cu publicul cititor din peste 30 de orase. 
Un film documentar va fi disponibil pe toata durata programului pentru a per- 
mite o familiarizare mai mare cu cele 12 personaje principale. Centrul 
National al Cartii va edita, ulterior, o antologie care va reuni texte inedite ale 
autorilor invitati. Aceasta antologie se va distribui cu tot cu un DVD conti- 
nind filmul documentar realizat in Romania. 

Gabriela Adamesteanu 

„Pentru mine a fost importanta decizia luata de Centre Nationale du 
Livre de a invita Romania la «Les Belles Etrangeres», pentru ca exista un 
sprijin, financiar si de publicitate, oferit editurilor care aleg carti ale autorilor 
din tara invitata. Propusesem de vreo trei ani Dimineata pierduta (de vreo 3 
ani? - de vreo... mulți, eu o propusesem la Gallimard prin 1988 - nota mea) 
mai multor edituri in Franta si cartea avea referate favorabile la Gallimard, 
dar decizia intirzia. Autorii romani nu au trecere nici la edituri, care pierd 
bani cu ei, nici la publicul strain, care ii ignora. Invitarea Romaniei la «Les 
Belles Etrangeres» a contat in hotarirea finala pentru publicarea cartii mele in 
octombrie 2005.” (deci: după 3 ani de când o propusesem, după încă 15 ani 
de când se propusese singură” (subl. mea) (...) 


* 


Intentia francezilor este salutarä. Ea trebuia provocatä, dacä nu din 
1990, atunci din 1991 - de când a fost înscăunat Buzura şi înzestrat cu multi 
bani. Însă Gusti, ardelean chibzuit i-a cheltuit pentru traducerea (în 
România!) a propriilor opere nemuritoare şi pentru promovarea numai a lor. 
Mult mai mult/multe în aceşti 15 ani au făcut pentru cultura din ţară mult- 
hulitul (şi de către mine) Virgil Tănase, la Centrul Cultural de la Paris, pe 
unde s-au perindat alţi ardeleni, începînd cu corifeul Ion Pop, apoi cu Vasile 
Igna, continuînd cu hilarul nesărat, ultimul (i-am uitat numele de,altfel, poet 
- ba nu: Horia Bădescu). 

Cât despre Marea, Märeata, Lătăreaţa Adameşteanu: tot aiurită, aburită, 
zăpăcită, mincinoasă - iată pentru ce: 

Întâia propunere pentru Dimineaţa... ei datează din 1988, dacă nu şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 557 


mai devreme. Eu o făcusem, la Gallimard. Pe lângă recomandarea mea 
trebuie să fi fost şi un referat, favorabil, se înţelege, al lui Alain Paruit. Că în 
urmă cu “vreo trei ani” mai făcuse ea singură un demers - posibil. Însă acela 
nu era primul. 

Aşa cum mintise în legătură cu debutul: «Sami Damian m-a debutat la 
România literară, m-a susţinut, m-a ajutat. ..», când realitatea nu era doar alta, 
ci inversă (am mai scris asta, nu-i nimic, repet): Sami Damian se opusese cu 
îndârjire debutului ei la România literară a lui Breban, motivatia-reprosul 
fiind: «Prea scrie ca tine» (în traducere: “pe ne-linie”, “dusmänos” - spre deo- 
sebire de favoriţii mäläieti ai săi: Radu F. Alexandru, Vasile Andru, Simu, 
Gh. Schwartz), aşa că dusesem manuscrisul la concurenţă, la Luceafărul, 
unde Sânziana Pop îl publicase pe dată. Mă întreb dacă nu cumva această 
ştergere a trecutului prin declaraţie, potrivit lozincii lansată de Monica 
Lovinescu: «Îmi pare rău că l-am cunoscut pe Paul Goma” este proprie doar 
oltenilor noştri dragi-şi-iubiţi. Adevărat: rezultatul sonorizării: «Pare rău... 
» trimite la mahalaua Bucureştiului care adună reprezentanţi din toată ţara, 
marca nefiind o anume provincie de origine, ci natura fiecărui individ. Şi 
atunci? Şi atunci...? Când încercam să deduc de unde până unde, sub 
condeiul unei boeroaice ca Monica Lovinescu răsărise această reminiscență, 
nu neapărat țigănească, ci curat-mahalagească, avansasem bănuiala că nu 
aparţinea Monicăi, dânsa, atunci, jucase rolul de... purtător de cuvânt al agi- 
tatorilor-prin-telefon (de la Bucureşti), puitorilor-de-gaz-pe-foc: Liiceanu şi 
Adameşteanu - rämânînd în literatură ca demni reprezentanţi ai deneuitatul 
personaj Vica. Îmi plăcuse peste poate literatura Gabrielei Adameşteanu - 
dovadă: am încercat să o recomand întâi Monicăi Lovinescu, dar d-sa nici nu 
a deschis volumul - pentru ca după trei-patru-cinci ani să-mi anunţe, trium- 
falnică, marea-i descoperire, însoţită de reproşul că nu i-l semnalasem la 
timp, desigur, din gelozie... 

Cine mă crede - mă crede, cine nu: să fie sănătos: niciodată, nicăiri 
(în România, apoi în Occident), nu numai că nu am făcut opoziţie la publi- 
carea sau/şi editarea vreunui scriitor român - chiar dacă nu-mi plăcea autorul 
(Alexandru Papilian), chiar dacă nu fusesem prieten cu el, în ţară 
(Nedelcovici), pledasem cauza prozei lor Rodica Iulian, C. Dumitrescu), cu 
unii reuşisem, cu alţii ba. 

Ca să închei prea-lunga frază: - (încât) nu-mi vine acum să maculez 
această minunată carte Dimineaţa pierdută, căutînd în personaje ei tarele 
autoarei. Rămân aşa. 


Miercuri 20 iulie 2005 

Ieri a fost Mariana Sipoş. Am făcut în jur de patru ore de înregistrare. 
Om muri şi-om vedea... câte zeci de minute vor rămâne difuzabile - şi câte 
minute vor fi difuzate. 

Mi-a adus o mulţime de cărţi. M-a bucurat... harta Bucureştilor: Nu 
sunt eu şi cartograf? 

Dar ce bucurie mi-a propus (sic) Virgil Podoabă! Volumul apăruse mai 
demult, eu însă am aflat natura... conţinutului ultimului capitol abia în urmă 
cu o săptămână. Cum Mariana Sipoş era gata de plecare încoace, am rugat-o, 
prin telefon, să-l aducă. 

I-as scrie câteva cuvinte (lui Virgil Podoabă), însă nu am adresa lui 
electronică. Ne-am răcit pe chestia Laszlo (iată, nu am spus: “din cauza lui... 
”). După un deceniu de ne-relatii cu Podoabä, constat: 

- atunci - eu nu greşisem (apărîndu-l pe Laszlo); 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 558 


- acum - el, Virgil Podoabă se dovedeşte a fi avut - atunci - dreptate. 
Iar eu tot nu afirm: “Imi pare rău că l-am cunoscut pe Laszlo”. 


Joi 21 iulie 2005 

Mi-a scris Călin Vlasie. Că vrea să reînnodăm legătura. Desigur, dar 

mai înainte [i-am sugerat] să se informeze în jur în legătură cu “dosarul de 

antisemit” al meu. Apoi să-mi spună ce crede despre propunerile mele: 
Jurnal 2004 (şi 2005) şi Sabina. Urmează să-mi scrie. Urmează... 


Vineri 22 iulie 2005 

Ieri: vreo 4 ore de filmare. Cum eram treaz de la ora 2 noaptea, mi-a fost 
tare, tare greu să mă păstrez în stare de funcţionare. Nu sunt sigur că am fost 
măcar acceptabil. Însă Mariana Sipoş s-a arătat înţelegătoare. Ca o mamă (ca 
una dintre mame...) 

Printre alte hârtii mi-a adus şi o fotocopie dată de Dimisianu: o cronică 
tv. la Viaţa românească, în 1969, în care îl pomeneam pe Ceauşescu. O să 
revin, pe larg, la acestă “uitare” a mea. 

Să nu uit să scriu ceea ce nu am avut timp în ultimele zile; 

Coloniştii (evrei) din Gaza sunt si ei oameni profund nefericiti. 

De când au fost scoşi din casele lor, evacuaţi, au devenit şi ei fără casă 
- aşa cum erau de 50 ani palestinienii - mi-au devenit, nu dragi, dar de-ai mei. 
În imaginile din aceste zile am revăzut legendarul şi tragicul Jidov rătăcitor. 
Se află şi ei pe drumuri - fără casă. 

Bine-bine, “istoria” explică... istoria lor, însă nu şi sufletul: O bună 
parte (cea mai mare parte) dintre coloniştii din Gaza sunt foşti colonişti din 
Sinai “mutaţi” cu forţa - după convențiile cu Egiptul - de către... generalul 
Sharon. O altă bună-parte a coloniştilor este alcătuită din israelieni recenți, 
stabiliţi acolo după 2002, mai vârtos după “apelul” premierul Sharon adresat 
evreilor din Franţa de a da fuga şi a găsi adăpost în Israel, pentru că în Franţa 
sunt victime ale “antisemitismului”. Această minciună groasă - inventată în 
întregime, nu pentru că evreii ar fi fost “persecutați în Franţa”, ci pentru o 
chestiune de multă vreme în serviciu: cea demografică: autorităţile israeliene 
încercau să facă să vină cât mai mulţi evrei (în fine: declaraţi evrei), pentru a 
contracara... “demografia galopantă a palestinenilor” (campania la care a dat 
o mână de ajutor teoretic şi Alain Finkelkraut)? Efectul s-a întins în alte ţări 
europene şi mai ales în America de Nord. Familii întregi, nu neapărat fana- 
tic-religioase, dar patrioate răspunseseră chemării lui Sharon de a se pune 
grabnic la adăpost de persecuțiile goi-lor. 

Coloniile din Gaza sunt - au început a nu mai fi - “implanturi :locurile 
cele mai bune, mai fertile, mai cu “vedere la stradă”, mai bogate în resurse de 
apă au fost declarate evreieşti şi, după ce au fost înconjurate cu sârmă ghim- 
pată, cu puncte de pază militară - şi pe terenul acela (nu o dată “curăţat” cu 
buldozerele de casele, de livezile, de câmpurile cultivate, de serele palestinie- 
nilor) au construit “localităţi” sau zone în care au apărut mai multe aşezări. 
Casele repartizate familiilor de colonişti aveau - “ca în Occident” - toate 
comoditätile: în afară de odăi suficiente, săli de baie, bucătării încăpătoare, 
apoi afară arbori, flori, alei; piscine, magazine, oficii poştale, creşe, grădiniţe, 
şcoli... 

Palestinienii adulţi ştiau foarte bine cum arată aceste insule de rai - doar 
ei cu mâinile lor de muncitori-cu-ziu ei le construiseră, ei le asigurau 
întreţinerea. Însă femeile, copiii palestinieni ştiau doar din povestite că 
“acolo” există nu doar apă-de-băut, ci şi de stropit florile, iarba, că există pis- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 559 


cine, că există şcoli “pe-picioare”, nu distruse de tancuri, de aviaţie; că există 
puncte sanitare, dispensare, chiar spitale, nu ca la ei, la palestinieni, obligaţi 
să aştepte - bolnavi, răniţi - ore, zile în soare, în ploaie dinaintea unui baraj, 
iar până să ajungă la un spital, dacă nu-şi dădeau duhul acolo, aveau “şansa” 
de a aştepta ale ore în faţa următorului baraj militar israelian. 

Cei pe care îi compătimesc eu acum: evreii rămaşi fără casă în urma 
evacuării Gazei din ordinul lui Sharon, câtă vreme şedeau bine-mersi în 
“Închisoarea Evreiască” construită de înşişi “închişii”, împrejur - după titlul 
eseului scris de Jean Daniel, director al Le Nouvel Observateur - nu vedeau 
nimic din ce era, ce se petrecea dincolo-de-sârmă (încă o dată: “închişii” fiind 
oameni liberi, cei de dincolo fiind, de fapt închişi) şi chiar când vedeau ce 
viaţă au indigenii, puţin le păsa: ei nu veniseră pe Pământul Sfânt pentru a se 
înduioşa de mizeria, de nelibertatea, de crunta nedreptate făcută de ei, colo- 
nizatorii - colinizatilor. 

lar acum, iată-i deveniți ei demni de a fi compätimiti. 

Bieţii de ei: în o lună-două vor avea altă casă, în orasul-nou construit 
special pentru ei, pe malul mării, la nord de Gaza. 

Dar palestinienii... 


Luni 25 iulie 2005 
Atentate. Groaznice. Ironie a sorții: acum, când americanii au o altă 
privire asupra Palestinei - prin Condoleezza Rice, cât o va ţine... - terorismul 
islamist de tip kamikadze a cuprins lumea. 
Să fi fost americanii atât de orbi - înainte de 11 septembrie! - ca să nu 
vadă, să nu ştie ce se întâmplă în Palestina fix din 1948? Şi să nu trateze 
cauza, ci, prosteşte : efectul? 


Miercuri 27 iulie 2005 

Ziua publică un text al lui I.B. Lefter despre Alfabecedar, prilej pentru 
autore de a-mi lăuda “esteticul” şi de a deplora “a doua cădere” : antisemitis- 
mul (prima fiind atacarea monumentelor literaturii cotidiene): 

“Istoria nu s-a oprit la atat. Mai este un episod: a doua sa cadere. De 
cativa ani incoace, odata cu cartile despre Basarabia si al doilea razboi mon- 
dial, Goma produce un discurs limpede antisemit. Inversunat, s-a adancit in 
teoria evreilor vinovati de propria lor exterminare. Crede ca are dreptate, 
bazandu-se pe impresiile lui din copilarie (s-a nascut si a copilarit in 
Basarabia). Cine sa-l mai apere acum? Putinui fideli il parasesc, unul cate 
unul. Isi publica jurnalul sub o firma obscura (si cu nostagii legionare...). 

Editura Polirom ii intinde o mana, ii publica doua carti in cateva luni, 
dupa care el o ataca public, nemultumit ca i s-a eliminat o prefata despre care 
prin culisele lumii literare circula informatia ca ar fi avut note antisemite”. 

Mă doare sufletul, deşi trebuia să mă aştept de la I.B.Lefter: el a publi- 
cat în Observatorul... Evanghelia lui R. loanid; el a publicat multe atacuri la 
adresa mea şi nu mi-a dat vreodată drept de replică. lar acum, aici, la adăpos- 
tul “părții pozitive”, înşiră numai minciuni: 

- “Goma produce un discurs limpede antisemit” 

- “s-a adancit in teoria evreilor vinovati de propria lor exterminare”; 

- “Isi publica jurnalul sub o firma obscura (si cu nostagii legionare...). 

- “Editura Polirom ii intinde o mana, ii publica doua carti in cateva luni, 
dupa care el o ataca public, nemultumit ca i s-a eliminat o prefata”... 

-“*... despre care prin culisele lumii literare circula informatia ca ar fi 
avut note antisemite”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 560 


Mai ales ultima, monumentală: “despre care în culisele lumii literare 
circulă informaţia...” 

Halal informaţie circulatorie! 

Bănuiesc Ziua de a fi publicat textul lui Lefter, acum (în 27 iulie), 
pentru a nu publica dreptul-de-replică al meu - trimis în 4 iulie. 

Mă întreb dacă să răspund - şi unde public : la Ziua, care nu mi-a dat 
drept de răspuns din 4 iulie? 


Joi 28 iulie 2005 
M-am trezit pe la orele 5, iar la 8 am trimis textul în lume - începînd cu 
Ziua. A doua dezminţire... 


Paris 28 iulie 2005 

“Domnule Sorin Roşca Stănescu, director al ziarului Ziua 

Periodicul pe care îl conduceţi nu a publicat nici până acum dreptul-de- 
răspuns al meu - trimis prima oară în 4 iulie a.c., a doua în 15 iulie - în 
legătură cu “Dezminţirea” semnată de Silviu Lupescu. 

I. De ce oare? A găsit replica mea nedreaptă? Inexactă? Cine din 
redacţie a cercetat “inexactitätile”, “nedreptăţile” mele, apoi comparîndu-le 
cu cele “dezmintite” de Silviu Lupescu a decis că adevărul se află de partea... 
tăcerii-asupra-subiectului?; Ziua a cântărit, a pus pe un talger al balanței 
inundaţiile catastrofale, terorismul sângeros, vânzolelile de politică interioară 
- în celălalt “Dezminţirea-unei-dezminţiri” semnată de mine şi a decis că nu 
mai rămâne spaţiu tipografic pentru un drept de-răspuns - pe care era obligată 
să-l publice într-un răstimp rezonabil? 

Dar inundaţii catastrofale, terorism, politică interioară existau şi la 22 
iulie 2005 fix, când Ziua a publicat replica lui M. Shafir la articolul lui G. 
Andreescu, apărut în Ziua din... ziua precedentă 21 iulie - tot 2005. 

Cum explicati această promptitudine, domnule director? Prin ce este 
mai breaz M. Shafir decât mine? Are el un grad mai înalt - care? Să fie el un 
Ubermensch, eu un biet paria? Ce anume fapte de arme în slujba Adevărului- 
despre-România îi conferă lui M. Shafir drepturi suplimentare (mai exact: 
supradrepturi) de exprimare, în limba română, în medii româneşti iar mie 
doar ne-drepturi? 

Vă invit să räspundeti acestei întrebări-din-sală şi - în sfârşit! - să publi- 
cati dreptul-la-replică (trimis de două ori: prima adresată Dvs., la 4 iulie, a 
doua D-lui A. Petruscä, la 15 iulie). 

II. Marti, 26 iulie 2005 ati publicat textul “Inventatorul de cuvinte” 
semnat de I.B. Lefter. După o introducere în “cazul Goma” - suprinzätor de 
favorabilă - din care citez: 

„„ "vechea lume literară a anilor '60-'70 păstreaza faţă de el culpa 
impardonabilă de a fi făcut jocul marginalizarii lui Goma pe criterii "esteti- 
ce". Pentru a-l compromite, Securitatea a raspândit (...) zvonul că "Goma 
n-are talent!", iar mediile scriitoriceşti (...) au dus vorba mai departe: "Goma 
n-are talent!". În realitate, are un mare talent de prozator. Cei care ar fi 
trebuit să-i recunoască de mult valoarea n-au mai avut onestitatea de a-l vali- 
da, fie şi tardiv. Au preferat să-l mai marginalizeze o dată”... 

„„„caligrafiată de I.B. Lefter cu mâna dreaptă, trece la altceva - cu 
stânga: 

“Istoria nu s-a oprit la atât. Mai este un episod: a doua sa cădere. 

De câţiva ani încoace, odata cu cărțile despre Basarabia şi al doilea 
război mondial, Goma produce un discurs limpede antisemit. Înverşunat, s-a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 561 


adâncit în teoria evreilor vinovaţi de propria lor exterminare. Crede ca are 
dreptate, bazându-se pe impresiile lui din copilarie (s-a născut şi a copilărit 
în Basarabia). Cine să-l mai apere acum? Puţinii fideli îl părăsesc, unul câte 
unul. Isi publică jurnalul sub o firma obscura (si cu nostagii legionare...). 
Editura Polirom ii intinde o mâna, îi publică două cărţi în cateva luni, dupa 
care el o ataca public, nemultumit ca i s-a eliminat o prefața despre care prin 
culisele lumii literare circulă informaţia că ar fi avut note antisemite...” 

Citind aceste rânduri sunt vizitat de două amintiri - antipodice (nu doar 
în timp): 

- El, nu altul scrisese (în 1990?) un articol de pagina întâia intitulat 
“Avem nevoie de Goma”. ÎI voi fi deceptionat si pe el prin criticele la adresa 
lui Manolescu, E. Simion, Pleşu, Liiceanu, Adameşteanu, Monica 
Lovinescu? - nu ştiu, oricum, nu şi-a manifestat dezamăgirea în presă (nu voi 
fi aflat eu...); 

- Textul de acum, alcătuit din bucăţi disparate - atenţie: subiectul fiind 
Alfabecedarul, nu altă scriere a mea! - produce penibila impresie că paragra- 
ful istorisind “a doua cădere” a fost scris cu mâna stângă; poate cu nici una 
din mâinile sale. 

Altfel cum se explică reaua-credintä a informatiilor-acuzatiilor”: 

- “Goma produce un discurs limpede antisemit. Înverşunat, s-a adâncit 
în teoria evreilor vinovaţi de propria lor exterminare” (subl. mea)? 

Se explică, vai: el, I.B. Lefter a publicat în Observatorul cultural kilo- 
metrica lălăială calomnioasă iscălită: R. Ioanid despre “antisemitul” de mine. 
Textul a devenit Evanghelie a holocaustologilor carpatodanubieni, el i-a scu- 
tit pe M. Shafir, G. Andreescu, Oişteanu, A. Cornea, V. Ciobanu, V. Gârnet, 
Pecican, M.D. Gheorghiu, Laszlo de a citi cărţile incriminate, de a da citate 
(subl. m.) din ele. Cu alte cuvinte: agresorii mei se reazemă pe citate din R. 
Ioanid (cel care înşiră minciuni, distribuie etichete infamante, 
amenințătoare). A admis această inadmisibilă apucătură - nu doar culturală - 
M. Shafir, în chiar broşura în care mă trivializa-negationa; a recunoscut-o 
Dan Pavel, în Ziua (anume că nu citise nimic din ce scrisesem - înainte de a 
mă ataca...). Intervenţiile holocaustologilor agresori ai “antisemitului Goma” 
au fost publicate în Observatorul... cu o frecvenţă şi o consecvență admira- 
bile. Era fatal ca I.B. Lefter să ajungă aici: la publicarea, sub semnătură, a 
acestui text nedemn. 

Ce îl va fi mânat pe el în luptă? 

Ce îi mânase şi pe G. Andreescu, Dan Pavel, V. Gârneţ, Laszlo, 
Pecican: nu o irepresibilă sete de adevăr (istoric), ci o represibilă apucătură a 
oamenilor fără coloană vertebrală: aceea de a se oferi să facă “un serviciu” 
necerut - şi în a cărui justete nu cred, fiindcă ei nu cred în nimic: dacă ar crede 
în ceva, ar începe prin a citi, continuînd prin a cita din textul atât de curajos 
combătut (cel scris-semnat de mine), nu din Evanghelia după Ioanide. 

Cât despre adevărul “informaţiilor” lui I.B. Lefter, iată această mostră: 

“Îşi publică jurnalul sub o firmă obscură (si cu nostagii legionare...). 
Editura Polirom îi întinde o mâna, îi publică două cărţi în câteva luni, dupa 
care el o atacă public, nemulţumit ca i s-a eliminat o prefața despre care prin 
culisele lumii literare circulă informaţia că ar fi avut note antisemite... (subl. 
mea)” 

Aşa, carevasăzică: a-ţi publica jurnalul “sub o firmă obscură” este în 
ochii lui I.B. Lefter o culpă, nu o necesitate - din constrângere... Nu a citit 
nimic din textele mele, deci nici “O, ce veste minunată”, ca să afle că propu- 
sesem jurnalul în chestiune neobscurei edituri Polirom - care, neobscură- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 562 


editură, prin S. Lupescu, nu îl acceptase; 

Vasăzică aşa: [.B. Lefter afirmă că “Polirom îi întinsese o mână, după 
care (subl. mea) el o atacase public”. 

Nu a existat nici o “după care”: Polirom, recte Silviu Lupescu supri- 
mase - în mod abuziv, încălcînd contractul (din octombrie 2004) - 
“Introducerea” la cartea de mărturii Culoarea curcubeului şi abia după 
apariţia volumului decapitat (în februarie 2005), în 22 iunie 2005 m-am 
exprimat public, în amintitul text “O ce veste minunată”. 

Cât despre calomnia: 

*...0 prefața despre care prin culisele lumii literare circulă informaţia că 
ar fi avut note antisemite...”, pot spune doar atât: nu l-ar fi dus mintea la o 
astfel de nemernicie nici măcar pe Wiesel, legendar traficant de istorie, de 
geografie politică, de adevăr. 

Iată, deci, domnule Sorin Roşca Stănescu obligaţia Dvs de a publica - 
măcar acum, când este uşor prea-târziu - “Dezminţirea...” trimisă la 4 iulie, 
cât şi replica de faţă la... consecinţele nepublicării ei. 

Totul se poate repara pe lumea asta, Domnule Sorin Roşca Stănescu. 

Chiar şi nepublicarea la-timp a dreptului-la-răspuns. 

Aştept, 

Paul Goma” 


Sâmbătă 30 iulie 2005 

Ziua nu a publicat “Dezmintirile”. Se vede că interpretasem optimist 

mesajul lui V. Roncea: “Vă mulţumesc pentru înțelegere” (subl. m.). Acest 

termen poate trimite la viitor, în sensul: “Vă multumesc pentru înţelegerea 

arătată până acum, vom publica textul într-un viitor apropiat”, precum şi la 

trecut, semnificînd: “Vă mulţumesc pentru înţelegerea dovedită - ati înteles- 
acceptat imposibilitatea noastră de a publica textul”. 

Dacă ziliştii îl vor publica poimâine sau peste trei zile, analiza mea 
nu-şi va pierde pertinenta. Fiindcă, vorba Românului: «În locul meu ce ai fi 
făcut? Dacă tineai să respecţi regulamentul-interior (directivele directorului), 
totodată să dai un răspuns civilizat autorului textului ai fi procedat altfel?» 

Necazul fiind că eu sunt lipsit de director. 

Chiar aşa: ce aş fi făcut eu - dacă aş fi fost în locul lui Victor Roncea, 
aflat între ciocan şi nicovală? 

Discutînd aseară cu Ana despre... soarta viitoare a acestei a doua 
Dezmintiri, cu umoru-i “galben” (în original galgen însemnînd: “al spânzu- 
ratului”), îmi repeta “amicala explicaţie” a repetatelor pedepsiri ale mele, 
pentru întâia oară rostite de dräguta prietenă a noastră Dana Dumitriu: 

«Lasă, că şi tu...» - ceea ce semnifica: «Ai ce-ai căutat!» 

Dar ce-mi imaginam eu: că, dacă Ziua mi-a publicat câteva texte - 
primul fiind un drept-de-răspuns inversat cronologic - devenisem “de-al 
casei”? În “casa” editorialiştilor Eugen Simion, G. Andreescu, Dan Pavel, 
Zoe Petre, I.B. Lefter, Buduca, Groşan..., persoane şi autori cu care am avut 
conflicte scripturale? 

Acesta ar fi primul impediment - în calea devenirii “autor al Zilei”, al 
doilea fiind mult mai sever: Andreescu, Pavel, Lefter sunt holocaustologi cu 
vechi diplome de merit, ba chiar cu decorätii. Ce să caut eu, “antisemit”, 
alături de onesti (pardon: “drepţi” filosemiti? 

Al treilea derivă din al doilea: încă de prin Octombrie 2004 am observat 
ciudätenia “vizitei la redactie” (de Ziua vorbesc) a ambasadricei Israelului, 
Excelenţa sa Rodica. Am văzut şi poza: adânc semnificativă de pe urma 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 563 


căreia înterpretasem “vizita” ca pe un “control”, urmat de o urecheală şi de 
un avertisment. 

Este adevărat: am avut ghinionul de a trimite “Dezmintirea” primă chiar 
în momentul vizitei guvernamentale în Israel, Victor Roncea acoperind 
evenimentul pentru Ziua. Ceea ce mi-a... cauzat, nu doar prin vacantä- 
absenţă (a lui V. Roncea), dar mai ales prin faptul că acea vizită a fost în 
Israel, nu în altă parte. 

x 

De la: Mircea Stanescu din Bucuresti ([email protected])Data: 2005-07- 
27 21:52:10 , IP: 84.243.66... 

“False amabilitati, registrul: piatra de mormint 

D-le I.B. Lefter, Din fals amabilul Dvs. articol se vede ca nu ati citit un 
rind din cartile pe care le... antisemitizati. In consecinta, ca nu stapiniti nici 
procedeul citirii, inainte de critica, si nici pe al citarii, ca proba a ei si ca sus- 
tinere a unei argumentatii. Ah, Dvs. erati anonimul cu "valuri-valurile" din 
"Observator cultural"? Si eu care credeam ca cea care a fost inecata de atita 
Goma era Carmen Musat! In concluzie, felicitari! Caci n-ati ghicit: Goma nu 
si-a pierdut prietenii din pricina unor texte ca ale Dvs. La fel cum n-ati reusit 
sa impingeti - si Dvs. - piatra de mormint a enorm de nedreptei acuze. 

Mircea Stanescu, Bucuresti, [email protected]” 


Se simte: Mircea Stănescu a fost e-ner-vat (vorba lui Dan Petrescu) de 
articolul lui Lefter. El îi cunoaşte mult mai bine decât mine “activitatea”, prin 
Observatorul cultural. Astfel, aflu si eu, abia acum că I.B.L. nu se mărginea 
să doar publice atacurile semnate la adresa mea (ca “antisemit”, ca “antiame- 
rican”), ci în note - nesemnate - îşi exprima şi opinia-i (impersonală)... 

“Piatra de mormânt” trimite la articolul lui D.C. Mihăilescu din 22, 
(februarie sau martie 1997), făcînd parte din campania anti-Goma declanşată 
de semnalul Monicăi Lovinescu: «Îmi pare rău că l-am cunoscut pe Paul 
Goma». Individul era indignarisìt, nu pentru că Monica Lovinescu fusese 
“calomniatä” de Goma, ci pentru că el însuşi, D.C.M. se simtise “atacat”: în 
acelaşi jurnal dădeam un citat din el (în legătură cu... “Nu-i momentul”... să 
discutăm o carte ca a lui M. Nitescu, “chiar acum, când vin alegerile si 
opoziția trebuie să câştige”), deci se răzbunase ca un dobitoc, pretinzînd în 
articolul “Paul cel rău...” - că în jurnal m-am manifestat ca un turnător, ca un 
mincinos, că acest jurnal va fi... piatra de mormânt care va cădea asupra mea. 
La putin timp după acest articol, prietenul său Dan Petrescu îl luase la rost: 
Cum putuse scrie atâtea neadevăruri despre Jurnal - dar toată lumea de bună 
credință ştie că ceea ce scrisesem despre Monica Lovinescu era adevărul- 
adevărat? La care D.C.M. răspunsese că, într-adevăr, “afirmaţiile lui Goma 
din Jurnal sunt adevărate în proporție de 90%”... Dar...- si în continuare, 
D.C.M. ridicase din umeri, a neputinţă. Dan Petrescu a reprodus conversatia 
în volumul “Scrisori către Liviu” de la Paralela 45, însă nu-mi mai aduc 
aminte dacă adăugase “motivul” pentru care scribul scribăise astfel: era omul 
de curte al lui Liiceanu... 


Duminică 31 iulie 2005 

Azi la orele 20,25 ora Bucureştiului se va difuza pe TV Cultural, la emi- 

siunea Marianei Sipos un episod cu mine. Fiind ceva mai odihnit, mă întorc 

la promisiunea de a propune partea mea de adevăr în cele două acuzaţii din 
partea lui G. Dimisianu: 

1) În revista Vatra de acum câteva luni Gabriel Dimisianu dezmintea 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 564 


afirmaţia mea potrivit căreia el ar fi fost cel care aduna cotizatiile de partid la 
România literară. 

Räspund: este posibil să mă fi înşelat: “cotizatiile” putea fi “adunate” si 
de un mărunt (dar de-sprijin membru, să zicem: Băran), însă mie îmi 
rămăsese în memorie gradul înalt ocupat de Dimisianu în organizaţia de par- 
tid al României literare; mai stăruiau în viscerele tinerii-minte convocările la 
Casa Scriitorilor, în scopul de a mă convinge să predau de bună voie carnetul 
de partid. Au fost multe asemenea sedinte-de-lämurire. “Tovarăşii” fiind - în 
ordine ierarhică (politică): C. Chiriţă (“Ciresarul”, pentru cei care nu şi- 
l amintesc), Ion Horea, încruntatul autor de articole şi versuri pe-linie, la toate 
ocaziile, devenit, după “revoluție” poet mistic, Radu Boureanu, alt “ocazio- 
nist”, Nichita Stănescu, C. Toiu, Fănuş Neagu, G. Dimisianu... 

Ce era cu “predarea carnetului”? - am mai scris, repet aici: 

După “isteria” de la 22 august 1968 (invazia Cehoslovaciei), urmată de 
apelul lui Ceauşescu de la balcon adresat românilor - si nu a “tovarășilor 
membri de partid”; prin brigăzile patriotice de a apăra patria română (nu 

“patria socialistă”), am vrut si eu să intru în brigăzi. Însă nu eram membru de 
partid. Pentru a căpăta o armă, am intrat în partidul comunist, uimindu-i atât 
pe foştii colegi de puşcărie si de domiciu obligatoriu, cât si pe veteranii 
comuniştii: Pop Simion, Ioanichia Olteanu, Szász János - G. Dimisianu. 
Numai că... după câteva zile după “eveniment”, armele care, se spunea, fuse- 
seră depozitate în pivnita Casei Scriitorilor dispăruseră, în presă nu s-a mai 
vorbit despre Cehoslovacia... 

Înainte de dispariția armelor avusese loc “confirmarea” noilor membri: 
convocați la un birou din Piața Amzei, urma să ni se facă dosarele de 
membri de partid, aşa ni se spusese - am mai scris despre acest episod, voi 
mai scrie: 

Când mi-a venit rândul, m-am trezit în fața unei comisii alcătuită din 
multi tovarăşi extrem de posomorîti, citeşte: dârji - dintre care o tovaräsä-cu- 
bocanci (nu i-i vedeam, i-i deduceam după “coafură”). Ea punea întrebări, eu 
răspundeam, o dactilografă dactilografià - însă nu ceea ce spuneam eu, ci 
ceea ce îi dicta tovaräsa. Am înțeles că mi se alcätuia fişa biografică. 
Ajungînd la “condamnări”, rubrica a fost completată cinstit: “doi ani închi- 
soare pentru agitație publică”. Ajungînd la “următoare perioadă”, am spus că, 
“liberat în 1958, de la Gherla, am fost dus sub escortă în domiciliu obligato- 
riu, în Bărăgan, în Satul-Nou Lăteşti, unde...” 

M-au întrerupt toţi tovarășii de dincolo de masa lungă, iar tovarăşa m-a 
somat să fiu disciplinat! Când m-a întrebat cu ce mă ocupasem “după aceea”, 
am explicat: nu puteam avea “ocupaţie”, din moment ce mi se impusese 
domiciliu obligatoriu pentru 36 de luni... Să cred eu că o puteam duce pe 
tovarăşa - nimeni n-o dusese, avea o tenacitate de tanc sovietic. 

După o lungă härtuialä (se pricepea să o facă: va fi fost securistă anche- 
tatoare), a dictat dactilografei: 

«În perioada 1958-1965 a îndeplinit alte funcţii”. (!) 

Am protestat. Tovarăşa mi-a atras atenţia: de-acum sunt membru de 
partid, execut ce îmi comandă partidul! După care mi-a ordonat să mă ridic 
de pe scaun şi să ies... 

Când, mai târziu l-am întrebat pe Ivasiuc cum fusese el înregistrat cu 
domiciliul obligatoriu, mi-a răspuns că nu-şi mai aduce aminte... 

La vreo lună (sau două?) după Confirmare (sic), am fost convocat la 
Casa Scriitorilor. În jur: vreo zece colegi, prieteni din biroul Organizaţiei de 
bază PCR a Uniunii Scriitorilor. Colegul-scriitor Ioanichie Olteanu a luat 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 565 


cuvântul şi m-a anunţat: 

Se făcuse “o mică greşeală” cu primirea mea în partid: nu se respectase 
un anume punct din regulament. Prin urmare nu eram membru, deci să 
predau carnetul roşu. 

Acel moment a fost unul foarte important în viaţa mea, după “revenirea 
în libertate”. Crezusem până adineauri că, dacă nu fuseseră reparate nici una 
din nedreptätile suferite, “de acum încolo” voi fi tratat ca un om normal, 
printre oameni normali. 

Ei bine, mă înşelasem crunt. 

Ioanichie Olteanu aştepta cu mâna întinsă să-i dau carnetul; eu mă 
uitam în jur şi constatam că ceilalţi deveniseră, de la o clipă la alta, alţii. Nu, 
nu se prefăcuseră în câini gata să-mi sară la beregată, ci se mutaseră 
fulgerător în irealitate. Mi-a trecut prin minte : în fapt, ei rămăseseră ce şi 
cum fuseseră, eu mă altfelizasem, nu mai eram de-al lor. Dintre ei, doar Szász 
János îşi ţinea capul prins în palme - dar poate că era doar băut...- ceilalți, 
toţi, erau fie gravi şi vag încurcaţi - ca Ioanichie Olteanu - fie senini, ba chiar 
veseli, îşi şopteau bancuri-bune şi râdeau. G. Dimisianu şoşotea cu Toiu; 
când mi-a întâlnit privirea, am avut certitudinea că mă întreabă - fără interes: 

«Şi altfel, ce mai faci?». 

Îmi aduc foarte bine momentul: sufeream, mă durea inima, ametisem 
stînd pe scaun - de excludere. Nu era vorba de alungarea dintr-un partid poli- 
tic (mai ales comunist!), ci dintr-un grup, o confrerie, o familie, un clan, o 
echipă de fotbal în care jucasem până atunci (atunci-ul nefiind momentul 
aderării la partid, în august 1968, ci 1965, după “Decretul Ceauşescu”: rede- 
venisem, împreună cu ceilalţi puşcăriaşi, oameni). Nu-mi era jale de carnetul 
- meu - pe care îl aştepta Ioanichie, ci mă podidea ruşinea pentru ei: pentru 
minunatul Nichita, pentru dragul Dimisianu, pentru Fănuş Neagu - chiar şi el 
era, pe atunci, om... 

Am spus că nu dau carnetul: în şedinţă publică fusesem primit, în 
şedinţă publică să fiu exclus. Careva (poate că Toiu) a observat cu pertinentä: 
nu poate fi organizată o şedinţă de excludere, din moment ce nu fusesem... 
inclus - doar am auzit că fusese o mică neregulă. 

Am scos carnetul din buzunarul interior de la piept: s-au năpustit, braţe 
de caracatitä, măcar opt (!) mâini să mi-l zmulgă. 

M-am ridicat în picioare şi am spus cam aşa: 

«Ştiţi ce făcea bravul partizan sovietic atunci când era în pericol ca 
naziştii să-i zmulgă carnetul roşu: îl înghiţea! Încercaţi, tovarăşi!» 

În acelaşi articol (din Vatra), G. Dimisianu afirmă că mi-a dat (si el) 
recomandare pentru intrare în partid. Nu-mi amintesc, însă este probabil: pe 
atunci eram prieteni. Mai departe - citez din G. Dimisianu: 

“Mai sunt în viaţă participanţi la memorabila şedinţă şi pot mărturisi că 
l-au auzit ca şi mine pe Goma proclamînd patetic: Lenin a fost trădat, Lenin 
are acum faţa scăldată în lacrimi! Unii, în sală se emotionaserä puternic la 
invocarea presupuselor suferinţe postume ale lui Vladimir Ilici, aproape că 
lăcrimau si ei, alţii, în schimb, printre care mă număram, asistau, jenati la 
melodrama de prost gust pusă în scenă de Goma”. 

Păcat că Dimisianu nu a citat din procesul-verbal al “memorabilei 
şedinţe”, cititorii ar fi aflat ce spusesem cu adevărat atunci. 

Din câte îmi aduc aminte, vorbisem foarte puţin - ce era de spus fusese 
aşternut pe hârtie în cererea de aderare. Probabil-sigur voi fi vorbit şi de 
“suferinţele postume al lui Ilici”, plasîndu-le în acel moment, august 1968: 
cehoslovacii se opuseseră paşnic invaziei sovietice, prin lozinci scrise, prin 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 566 


strigăte, imprecatii, “trimiteri acasă” adresate tanchiştilor, prin afişe, portrete, 
etc. Voi fi amintit cunoscutul afiş al cehoslovacilor prezentîndu-l pe Lenin 
plângînd; voi fi citat şi celebrul slogan care zicea, aproximativ: “Lenin, 
trezeşte-te (sau : ridică-te din mormânt), ca să vezi ce au făcut copiii tăi!” 

Ei şi? G. Dimisianu povesteşte - după calapodul Țepeneag (cel care 
şi-a rescris jurnalul, după 30 ani, “aducîndu-l la zi”, adică falsificîndu-l) - 
ceea ce simte-crede el, azi despre un eveniment întâmplat în urmă cu 37 ani 
(voi fi numărat bine?) şi găseşte - acum - că Goma era (atunci) patetic, 
pusese în scenă o melodramă de prost gust. 

Spune - G. Dimisianu acum, în 2005 adevărul ? Deloc. 

Atunci, în acea “memorabilă şedinţă” (singurul adevăr ieşit de sub pana 
lui Dimisianu), patetic, plângînd, povestind el viaţa mea cea grea - la masa 
prezidiului, eu vorbisem din sală - fusese... Titus Popovici ! 

Pe de altă parte: dacă G. Dimisianu mă găsise nesincer, patetic, melo- 
dramatic etc., de ce nu-mi mărturisise impresia, atunci, ca unui prieten? 
Prietenul meu Dimisianu, vreme de doi-trei ani, a fost membru-plin al haitei 
de “convingători”(să dau carnetul de partid!, la care eu propuneam să mă 
excludă; la care ei propuneau ca eu să dau carnetul neîntârziat, apoi să 
mergem să bem ceva, că lor le e sete...), iar în 1973, în absenţa mea, partici- 
pase la “iniţiativa” lui Ivaşcu de a mă da afară de la România literară - însă, 
ca în Caragiale! - fără a mi se comunica vesela veste şi fără a mi se restitui 
cartea de muncă - îmi amintesc cu drag observaţia - şi ea, pertinentă, a 
Bătrânului Dimi: 

«Ce nevoie ai de cartea de muncă, dacă eşti dat afară? !». 

Si pentru că tot suntem la capitolul amintiri: 

Cum a reacţionat prietenul meu G. Dimisianu în 1970 când am fost 
interzis de a publica - măcar note de lectură, nesemnate, la România literară, 
unde el era ditamai şef-adjunct? Dar în februarie-martie 1977, când eu mă 
aflam încercuit de Securitate în Drumul Taberei, într-un bloc vecin cu al său 
(noi pe Aleea Compozitorilor, el pe Pravät)? A venit să se intereseze dacă 
mai trăim? A adus el portocale pentru copil (ca Breban!) - ştiind bine că noi 
nu puteam ieşi din casă? “Curajosul Dimi” cum i se zicea nu a scos un 
chitcäit cât a fost membru al partidului comunist, el a ieşit din bortă binisor 
după moartea Ceauşescului, după ce l-a trădat pe bunul său prieten Valeriu 
Cristea, pentru ne-prietenul tuturor N. Manolescu (scump este scaunul de 
mereu-adjunct!), ca apoi să treacă fără zdruncin de la comunişti la liberalisti 
(nu la täränoisti, cum greşit scrisesem eu). 

S-a arätat indignat de ceea ce scrisesem în Jurnal (publicat în 1997) 
despre soția sa, Geta Dimisianu - foarte frumos din partea soţului care apără 
onoarea consoartei. Numai că acelaşi indignat nu s-a arătat măcar mirat 
auzind ce spunea soţia sa, Geta Dimisianu, despre soţia mea, înainte de 1989, 
ba chiar în 1977, când eu eram arestat de Securitate, iar Ana, cu tot cu copil, 
fusese expulzată la mama dracului, prin Dudeşti; cât despre ceea ce povestea 
Geta despre mine, că aş fi omul Securităţii şi că acţiunea pentru drepturile 
omului era o provocare a Organului... 

Nu-l mai întreb pe Gabriel Dimisianu cum a reactionat el după ce a aflat 
că fusesem exclus din Uniunea Scriitorilor, în chiar momentul în care mă 
aflam între labele Securităţii şi se răspândise zvonul că voi fi condamnat la 
moarte. Fiindcă ştiu cum: ar fi repetat, după soţia sa Geta emblematicul 
răspuns la tot şi la toate: 

«Dacă şi el...» - care se traduce negresit prin: «A avut ce-a căutat şi 
ce-a meritat). 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 567 


II. A doua nu este o acuzaţie formulată pe hârtie de G. Dimisianu, ci o 
fotocopie vârită sub nasul Marianei Sipoş, ca o persoană “care îl apără pe 
Goma”. Mărturisesc: când am citit hârtia, am fost surprins. Nu mi-am recu- 
noscut “opera”. Chiar am zis: 

«Nu eu am scris asta!» 

Ce anume nu recunoşteam că aş fi scris-publicat? Copiez: “Viaţa romå- 
nească, nr.10/1969 “Paul Goma - t.v. - august 

“Congresul al X-lea al PCR şi a 25-a aniversare a eliberării patriei au 
fost evenimentele cele mai de seamă - nu numai ale acestui august - eveni- 
mente la care şi prin mijlocirea micului ecran am participat cu toţii. Faptul 
că în timpul acestor sărbători televiziunea a fost activ prezentă nu a scutit-0, 
desigur, de criticele formulate la adresa ei, atât în Raportul prezentat de 
tovarăşul Nicolae Ceauşescu la Congres, cât şi în alte intervenţii ale 
delegaților. Mai sunt multe de făcut până la a preface acest mijloc de infor- 
mare si de educaţie în ceea ce ar trebui să fie şi, sperăm, va fi”. 

Aceasta a fost introducerea, urmează două coloane de rezumate, de opi- 
nii-despre emisiuni TV, despre spectacole teatrale, despre filme... 

I-am arătat “asta” şi Anei: nici ea nu o recunoştea. Trecuseră 36 de ani, 
omul mai uită (printr-un cunoscut mecanism psihologic refuză înregistrarea- 
memorizarea unor întâmplări neplăcute). 

Deci tinusem o rubrică TV la Viața românească - ori doar această 
cronichetă fusese publicată? Parcă nu-mi aparţinea, însă la o re-lectură, 
amândoi am găsit că eu puteam fi autorul textului. Mi-l asum! Dar de ce G. 
Dimisianu îl prezentase Marianei Sipoş ca dovadă că şi eu îl lăudasem pre 
Ceauşescu? De unde - din text - reieşea acest lucru? 

De nicăiri. Nu reieşea - că îl lăudasem: reieşea că îl pomenisem. Ca pe 
cel care... criticase televiziunea. Că nu sunt citate din Clasicul Ceauşescu? 
Nu sunt - însă ar fi putut să fie. G. Dimisianu, contemporanul meu, face pe 
uitucul, scontînd pe amnezia autoproteguitoare acolegilor noştri de generaţie, 
pe ignoranta totală a celor care au deschis ochii abia după 22 decembrie 1989, 
deci pe masele largi de români analfabetizati şi de ei, scriitorii noştri 
preferaţi, vânjoşi rezistenți prin... cultură: 

La 22 august 1968, intrasem în partid pentru că se promiseseră arme 
celor din Brigăzile Patriotice. Eu unul crezusem în discursul lui Ceauşescu de 
la balcon, altfel nu intram în partid. Îi atrag atenţia “Curajosului Dimi”: 
în acel moment cei care aderau la PCR îşi riscau viaţa: dacă ruşii ar fi 
re-invadat şi România, ei ar fi fost printre primii care ar fi fost puşi pe 
trenurile pentru Siberia - şi nu comuniştii vechi ca Dimisianu, care nu 
deschiseseră gura, să critice invazia Cehoslovaciei - asta ar fi una; 

A doua: ca prieten al meu, apoi coleg de redacţie la România literară, 
apoi ca “cerător de carnet de partid” («ca să mergem să bem ceva...»), G. 
Dimisianu ştia foarte bine că în înfruntările mele cu cenzura, cu Securitatea, 
cu administraţia Uniunii Scriitorilor, cu celula de partid a Uniunii (din ulti- 
mele două făcînd parte ca “supraveghetor” el însuşi), “arma secretă a mea” 
era...trimiterea bibliografică la Ceauşescu: “tovarăşul Ceauşescu a spus că 
«aşa ceva» nu trebuie să se mai întâmple”; “tovarăşul Ceauşescu a spus că 
Securitatea nu mai are voie să facă ce a făcut” etc etc. 

Cât despre “relaţiile” mele cu Ceauşescu... le cunoaşte prea bine 
tovarăşul Dimisianu cel vigilinte, din Scrisoarea mea, făcută publică prin 
Europa liberă, în care mă adresam “Tovaräsului Ceauşescu, la Palatul 
Regal”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 568 


Atunci? A vrut să-mi ardă şi el mie o copită? Dar toată lumea ştie că 
Eternul Adjunct Gabriel Dimisianu nu are copite, ci nişte superbe - albe - 
mustäti de soricel.” 


Miercuri 3 august 2005 

(...)leri Dan Petrescu mi-a scris ceva despre Dimi şi despre Lenin. Cum 
nu înţelesesem viza, l-am rugat să mi povestească. Asa a făcut. Am aflat deci: 

“Nu stiam de felul in care fusese exploatat Lenin la Praga, in '68; 
aflind-o acum, din textul Dvs., m-am lamurit - fiindca Manolescu asta voia 
sa-mi sugereze, ca erati un leninist impenitent (chestie, desigur, greu de 
inghitit)”. 

Asta era marea problemă a culturii în general, a literaturii în particular 
pentru Manolescu în 1997 (când a avut loc emisiunea lui despre Jurnale 
I-II-III - cu Dan Petrescu, Zaciu, Tudoran): dacă sunt leninist (!) au ba. 

Printre picăturile politicii gutistoiliste, altfel integral manoliste, când 
dădea pe la România literară îşi rememora discuţiile (sic) avute cu 31 ani în 
urmă cu prietenii săi Ivasiuc şi Breban - nu cu Dimisianu! - şi le “actualiza”, 
cum face Țepeneag cu jurnalu-si, de astă dată dimpreună cu Dimisianu, Alex. 
Ştefănescu... 

[Am uitat o altă măgărie de-a lui Dimisianu: în 2001 sub semnătura 
“Cronicar” (deci s-ar putea să fi colaborat şi Ştefănescu, procesomaniacul) 
amenintase Vatra cu un proces, pentru publicarea textului meu “Să fie des- 
fiintat electoratul!”] 

lată, eu nu rämäsesem cu amintirile la pagina “august 1968”. 
Acceptasem ca justificate opiniile nefavorabile (despre intrarea în partid a 
mea) şi ale prietenilor din puşcărie şi ale tovazrăşilor de nădejde din câmpul 
realism-socialismului ingineresc (Desliu, Geo Dumitrescu, Bogza, 
Jebeleanu...); aceştia din urmă considerîndu-mă “un reactionar anticomunist 
strecurat în rândurile noastre” - însă de “réactionnaire” mă tratase, două 
decenii mai târziu şi Cioran... 

Ciudat mai este mecanismul resentimentar-cenzurator: 

- Aşa cum în exil, preponderent legionarii, dar şi democrați ca prietenii 
mei Varlam, Nae Evolceanu îmi contestau dreptul de a scrie despre 
Reeducarea de la Piteşti, motivînd: “numai cei care au fost acolo au dreptul 
să scrie” (ciudat, neciudat, însă şi eu folosisem această /auto/interdictie - până 
prin 1976 când, faţă cu neputinta mea de a-i face pe piteşteni să vorbească, 
luasem hotărîrea de a o face eu), însă ei îşi betonau opinia cu: “...ca de pildă 
Bacu, Ierunca...” Or Bacu nu fusese la Piteşti, i se povestise la Gherla; 
Ierunca nici el. De unde se înţelege: nu doar comuniştii se declaraseră 
proprietari ai istoriei contemporane lor - ca Pavel Cîmpeanu), ci şi anticomu- 
niştii: Varlam şi Evolceanu - şi legionarii în general se considerau proprie- 
tari ai istoriei contemporane lor, deci nimeni altul - chiar dacă făcuse şi el 
puşcărie - nu avea îndreptăţire să scrie istoria aceea ; 

- ...în ne-exil privitor la intrarea în partid a mea, în august 1968, agitaţii 
(citeşte: ametitii) de către Ivasiuc - el însuşi... “intrător” -, şi-au fabricat 
motive de a-l suspecta, de a-l detesta pe Goma, pentru... Chiar aşa: pentru ce? 

O iau de la margine: Florin Pavlovici - l-am cunoscut în casa lui 
Ivasiuc, nici acolo n-am schimbat mai mult de cinci cuvinte - mă zugrävea 
faţă de noii săi prieteni, dar şi faţă de vechi (chiar în prezenţa lui Ivasiuc, iar 
Saşa încuviinţa!) ca fiind “un parvenit” intrat în partid numai pentru a face 
carieră, însă doamne-fereşte să fi spus că... Ivasiuc intrase în partid în acelaşi 
moment şi avînd aceleaşi motivații “de-carieră”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 569 


Mecanismul a funcţionat asupra altor persoane-personaje, cu efecte... 
năuce, delirante, după cum am constatat mult mai târziu. Prietenii mei de 
atunci: Mazilescu, Turcea, Dimov, poeţi, nu s-au manifestat în vreun fel. 

Țepeneag în schimb (prozator!) a fost în dezacord - cu intrarea în 
partid - de la bun început. Da, dar de-atunci... multă vreme a trecut. Iar 
mălăieţii dintre scriitori, cei care nu făcuseră plecăciuni (cu excepţia lui Alex. 
Ştefănescu, profesionist al închinărilor măcar săptămânale - şi pe hârtie), dar 
nici nu se opuseseră regimului. Pe scurt: rezistentii prin cultură avuseseră tot 
timpul să tencuiască şandramaua imaginarei lor rezistenţe şi prin efectul 
balanței să găsească pete-negre celor care mai miscaserä oleacä. Alde 
Manolescu, Ştefănescu, Dimisianu, cu auxiliariatul, o, cât de interesat şi el, 
al vânjoşilor scînteişti ca C. Stănescu, marxologişti din negura vremurilor 
(I. Ianoși), au început de la o vreme “repararea istoriei”, stricată de... de cei 
care pretind a se fi opus teroarei, nu doar de a-i fi rezistat cultural! 

Aşa văd eu intervenţia lui Dimisianu în Vatra, fulgerător culeasă şi pusă 
în slujba orfanilor luptei de clasă: a celor care, dacă nu atacaseră direct istoria 
României, nici nu se opuseserä - ba, pentru a-şi confectiona un alibi al 
inacţiunii lor lase îşi impuseseră să uite putina istorie ştiută şi să refuze frân- 
turile de istorie ajunse până la ei, nu doar înainte de 1989, ci şi mult după 
aceea - reprezintă exemplarul... exemplar de astfel de intelectual român: 
Manolescu. 

Nu altceva afirmă Dan Petrescu, în continuarea mesajului. 

Acum câtva timp Dan Culcer mi-a transmis un citat din Buduca despre 
Manolescu: 

"Si ar mai fi ceva de inteles. Nicolae Manolescu a lansat o ipoteza: 
„Daca Eminescu ar fi trait azi, ar fi fost peremist'!. Cu o asemenea lozin- 
ca, facuta cadou de adversarii politici, PRM chiar ca poate cistiga alegerile 
din 2008." 

“Manolescu sa fi scris o asemenea | tâmpenie?” se întreba Dan Culcer. 

Întrebare pe care mi-o pun şi eu. Însă nu-l voi crede pe Buduca decât 
atunci când voi avea în faţa ochilor citatul din Manolescu. 


Duminică 14 august 2005 

Azi: aniversarea Anei. Grădiniţa noastră e săracă în această lună august, 

unde mai pui că bântuie seceta. Nu am avut, ca floare, decât două trei 

puncte roşii - de sulfină. În rest, crengute de aromate: lämâitä, levänticä, 
rosmarin. 


lată textul - gata-räcit: 
DELIR DE PERSECUTIE 
11 august 2005 
Pre-simt venind, cum am simţit de fiecare dată, o nouă campanie din 
partea “intelectualilor de vază, a scriitorilor din România, sătui de insultele, 
de calomniile, de minciunile proferate de mine la adresa lor”. De astă dată, 
pe lângă orfanii luptei de clasă, pe lângă holocaustologii tradiţionali, altfel 
spus: orfanii luptei de rasă (R. Ioanid, Shafir, Oişteanu, Al. Florian) vor par- 
ticipa activiştii auxiliari dintre goi: G. Andreescu, I.B.Lefter, Pippidi, 
Pecican, Laszlo, Totok, precum şi “independenţii” Gelu Ionescu, Iorgulescu, 
Cosaşu, Marta Petreu, Liviu Antonesei. Aceştia “sunt pe cale de a-mi da 
replica - finală - meritatä”; “în mod organizat şi concentric”. Scopul: 
“Să-l dis-tru-gă, să-l lichideze - definitiv - pe Goma”. 
Mă mai li-chi-da-se (definitiv) cineva: prietenul şi colegul de celulă 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 570 


Ivasiuc : la cutremurul din martie 1977 l-a strivit o grindă de beton; 

Mă mai lichidase careva: generalul Plesitä, întâi chimizîndu-mă până în 
pragul morţii, la ei, în arestul Securităţii de pe Calea Rahovei, în aprilie-mai 
1977; în exil expediindu-mi o bombă într-o carte; tot acolo trimiţindu-mi-l pe 
securistul Haiducu-Vişan-Moţu-Hirsch-Forrestier să mă otrăvească: s-a 
întâmplat ca Plesitä era cât pe-aci să arză cu tot cu casa lovită de trăznet 
(potrivit blestemului: «Trăzni-te-ar Dumnezeu!”); 

Mă mai “decedase” (definitiv!) cineva, acum o lună şi jumătate: procu- 
rorul Eduard. Tovarăşul să se păzească de a ieşi în târg pe timp de ploaie: o 
picătură i-ar putea bortili creierul personal. Mi se pregăteşte o replică-meri- 
tată? Cum: celelalte “replici” date de către masele largi de scriitori indignati 
fuseseră ne-meritate? A, da, acum, fiind noi în plin an 2005, se va porni 
împotrivă-mi o chestie inspirată de războiului-nuclear-preventiv imaginat de 
Rumsfeld-Wolfowitz în Irak (de unde, după informaţiile din presă, războini- 
cii preventivo-nucleari se pregătesc să se retragă strategic, aşa cum holly- 
woodian-strategic se retrăseseră în 1975 din Vietnam). 

Printre multele păcate atribuite mie - unul dintre cele märuntele: delirul 
de persecuție. Acuzaţie în care se întâlnesc N. Manolescu şi C. Burtică; G. 
Liiceanu şi N. Pleşiţă - ilustrare: 

Editorul Liiceanu, acuzat de mine că îmi trimisese la topit o carte de 
mărturii, m-a acuzat că sufăr de mania persecuției; 

În “cadrul discuţiilor prietenești” de la 1 aprilie 1977, când mă bătuse 
(s-a lăudat recent la televiziune cu isprava-i) apoi în vara aceluia şi an, după 
ce mă răpeau de pe stradă haidamacii lui, la protestele mele împotriva “meto- 
delor”, Plesitä rânjea: «Te-am bătut io? Ai probe? Te-am răpit io? Ce probe 
ai? - ia nu mai face pe persecutatu”!» 

Aşa cum, în 1977, în prezenţa lui N. Breban care confirma ceea ce toc- 
mai spusesem: că sunt asediat de Securitate, că telefonul nu funcţionează 
decât pentru securiştii care ne ameninţă, că X, Y, Z, semnatari ai Apelului 
nostru fuseseră arestaţi şi nu mai aveam semne de la ei - C. Burtică, senin, 
mă asigura: când era diplomat la Roma “i se părea” că e urmărit, dar nu era 
decât “o mică halucinație”... - tot aşa, începînd din chiar vara anului 1990 
(când Liiceanu retrăsese din librării Culoarea curcubeului) colegii, prietenii 
mei G. Adameşteanu,Monica Lovinescu, Dorin Tudoran mă asigurau că “mi 
se pare”, iar Geta Dimisianu, în stilul Plesitä: «la nu mai face pe inte-resantul, 
că te persecută Liiceanu, Sorescu, Viorica Oancea, Papahagi - ei, na, două- 
trei cărţi, la cele două sute câte ai scris - ăsta-i delir de persecuție!” 

Pe atunci încă mai eram băiat bun, nu-mi dădea prin minte să-i blestem 
pe “consolatori” astfel: 

«Să dea Dumnezeu să ajungeţi şi voi în situaţia mea: să vă distrugă 
cărţile editorii-prieteni ca Liiceanu, Sorescu, iar prietenii de decenii, şi ei 
scriitori (G. Adameşteanu, Monica Lovinescu) să vă trateze de calomniatori 
ai bietilor distrugătorii de carte Liiceanu, Sorescu - fiindcă nu nu va fi deloc 
adevărat: suferiti de mania persecuției!» 

“Ofensiva” din acest an, 2005 face parte dintr-un... serial. Şi nu va fi 
prima (“căci ei sunt multi - şi boi - eu singur şi... goi...”). 

Să le re-memorez, re-număr, chiar dacă unora dintre cititorii mei - 
numai pe internet! - li se va părea că mă repet. Nu va fi părere, ci adevăr: voi 
repeta (“ca o placă stricată”, vorba Monicăi Lovinescu atunci când aduceam 
iar vorba de amneziile, de trădările Domniei Sale), întâmplări” din viaţa 
mea, cu trimiteri la Biblie: la vinderea, la trădarea-de-frate şi la (tentativa) de 
ucidere a aceluia: mitul Iuda şi mitul Cain, împletite, rezultînd, în Carpaţii 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 571 


nostri, mitul-emblemä al românilor: Miorita. 

Pe timpul lui Ceauşescu am numărat (şi îndurat) agresiunile: 

1) Începînd din 1970, durînd până în 1990, 20 ani (dintre care 7 în ţară), 
interdicţia de a publica, fie şi traduceri, fie şi note de lectură (nesemnate) în 
România literară unde adjunct era G. Dimisianu. 20 de ani de inexistentä în 
limba în care scriu, româna; 20 de ani de tăcere totală a numelui meu şi a 
faptelor mele de scris - dacă eram “trădător de patrie”...; 

2) În 1976 Gallimard îmi publicase, în traducere franceză, a treia carte: 
Gherla. Împotriva ei (şi a autorului, aflat în România) a fost pusă la cale o 
dublă campanie: am ştire de doar două perechi de scriitori colegi: Toiu- 
Bäläitä trimişi în Suedia în creştinescul scop de a-l convinge pe editorul 
Coeckelberghs să nu editeze în suedeză Gherla - o carte proasă, al unui autor 
veleitar, lipsit de talent; Breban-Ivasiuc trimişi la Munchen, în extrem de 
culturalul scop de a-i explica lui Noël Bernard, directorul secţiei române de 
la Europa liberă ce eroare comite când îl propune ca “exemplu” pe un neta- 
lentat ca Goma; apoi la Paris, să le facă un desen Monicăi Lovinescu şi lui 
Virgil Ierunca (şi altora şi altora), arătîndu-le că Goma este un impostor în 
literatură şi mai bine ar vorbi despre ei (Breban, Ivasiuc), adevăraţi scriitori. 
Simultan “presa din exil”, cea scrisă la Bucureşti şi tipărită la Toronto, Furs- 
tenfeldbruck-Munchen, Milano, Londra, Atena (unde Ion Brad, ambasadorul, 
îl punea pe Dimitrios Ravanis-Rendis, fost exilat markosist în România să 
traducă productele sale în greceşte, apoi le dădea lui Ivaşcu, lui E. Barbu, lui 
Dragoş-Răcănel să le retraducă în româneşte, cu indicatia: “Din presa occi- 
dentală”, trimitind la sursa: “marele jurnal elen Proini”...), sub semnături ca 
I.C Drăgan, Faust Brădescu, Michael C. Titus, Emilian, Rene Theo, Lozovan 
(ei, da, chiar el), bravii exilați anticomuniști îl puneau la zid pe Goma, cel 
care trădase România socialistă a lui Ceauşescu...; 

3) “Întâmplarea” din februarie-martie 1977: cu excepţia lui Ion 
Negoitescu, nici un alt coleg scriitor nu a susţinut acţiunea pentru respectarea 
drepturilor omului - vorbesc de textul său, transmis la Europa liberă şi în care 
nu era vorba de “paşapoarte” (de acelea mă ocupam eu...), ci de cultură, de 
literatură, de libertatea de creaţie, de gândire, de expresie. După moartea în 
exil al lui Negoitescu, prieteni ai săi de decenii ca Doinaş, amici culturali ca 
Gelu Ionescu au pretins a fi fost cel putin coautori ai textului semnat: “Ion 
Negoiţescu”; 

4) Momentul aprilie 1977, când Consiliul Uniunii Scriitorilor a hotărît 
să excludă un membru aflat în ghearele Securităţii, arestat, ameninţat cu o 
condamnare pentru trădare (eu fiind acela) - astfel totalizînd trei campanii - 
aparent: pasive, dar cât de active, atât prin vorbe-vorbe ale lui Deşliu, 
Jebeleanu, Bogza, Marin Preda, Geo Dumitrescu, Zigu Ornea..., cât şi prin 
scrisul la gazete: Ivaşcu, Piru, Zoe Buşulenga, E. Barbu, Băran, Dan 
Zamfirescu, Săraru, Dobrescu - şi alţii şi altele... 

5) În 1979 îmi apăruse la Seuil, Paris, în traducere franceză, volumul 
de mărturii Le Tremblement des hommes (Cutremurul oamenilor, 1977); 
tot atunci fusese înfiinţat la Paris CIEL (Comitetul Intelectualilor pentru o 
Europa a Libertätilor - preşedinte: Eugene Ionesco). De la Bucureşti a fost 
dezlănţuită o “campanie totală” împotriva “duşmanilor României”, atât în 
presa din ţară, prin E. Barbu, Mihnea Gheorghiu, Zoe Buşulenga, Ivaşcu, 
C.V. Tudor, Băran, Herivan, acad. Condurachi ş.a.... Deci şi împotriva mea, 
ca cel care îl manipulează pe Ionesco, “un gagarisit şi un betiv inconştient”, 
scriaDan Ciachir, în Săptămîna barbă, citat cu sfinţenie 11 ani mai târziu 
de către ucenicul său întru spiritualitate ortodoxă, Buduca, în “reportajul” său 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 572 


de la Paris. 

[Fatalitate: în acelaşi moment, vara anului 1990, la Bucureşti, după ce 
retrăsese din librării variantei originală, în româneşte a volumului de măr- 
turii Culoarea curcubeului (Le Tremblement...) - însă cu nu ştiam... - la 
Paris, Liiceanu, în pauzele filmării lui Eugene Ionesco, fiind în vizită la noi, 
s-a indignat foarte, neputînd admite că de votul unui “inconştient” - Ionesco! 
- a depins excluderea din conducerea Ligii pentru Apărarea Drepturilor 
Omului din România a unui om cu meritele lui Mihnea Berindei... A fost pus 
la punct de soţia mea, Ana, încât n-a mai scos un cuvânt până la plecare. Însă 
Monica Lovinescu m-a terorizat la telefon o săptămână întreagă: în aceeaşi 
seară mă anunţase că şi lor, monicilor le relatase Liiceanu “întâmplarea de la 
Ligă”, găsind că alungarea lui Berindei doar de votul lui Ionesco este inad- 
misibilă; a doua, a treia zi rugîndu-mă să nu care cumva să-i povestesc 
Mariei-France “întâmplarea” adică “scăparea cu inconştientul Ionesco”; apoi 
acuzîndu-mă că eu inventasem “acea poveste”, ca să-i fac rău lui Gabriel - 
care era disperat, fiindcă nu găsea cum să repare greşeala de a fi vorbit astfel 
faţă de prieteni - deşi vorbise “astfel” şi faţă de monici, şi ei prieteni...]; 

După aceste (doar) cinci dis-tru-geri, o întrebare retorică: dintre colegii 
şi prietenii mei de atunci a existat vreun scriitor (în afară de Negoiţescu) să 
se declare solidar, nu cu păcătosul de Goma, ci cu principiile pe care le 
propusese pentru a fi apărate - dealtfel deloc originale: polonezii, ungurii, 
cehoslovacii, chiar şi ruşii! le enunţaseră? 

Deci, după 20 ani de tăcere forţată, începînd din 1990 am putut - în 
sfârşit - să public în România, în româneşte... 

6)... până în 1993, când, ca răspuns al unei scrisori publicate în Timpul, 
în care mă plângeam că editorul Liiceanu retrăsese volumul de mărturii 
despre 1977, Culoarea curcubeului, imediat după ieşirea în librării (iunie 
1900), îl depozitase, mintind-mä că absenţa lui de pe piaţă se datoreste 
numai... distribuţiei deficitare, iar în 1993 trimisese la topit tirajul depozitat. 
Scriitori colegi şi prieteni ai mei care suferiseră cumplit de cenzura comu- 
nistă, de topirea cărţilor, în loc să ia partea victimei (ori curajoşi ca la noi, pe 
plaiurile dealvaletice, să tacă întelepteste-rumâneste), au deschis foc concen- 
trat asupra mea, acuzîndu-mă că îl calomniez pe nesfârşitul intelectual editor 
Liiceanu, distrugătorul de carte. 

Astfel a fost pusă la cale o veritabilă campanie de presă împotriva mea 
- repet: victimă! - organizată de Liiceanu, G. Adameşteanu, cu sfaturile- 
prețioase din umbră ale Monicăi Lovinescu, avînd ca tribună-megafon: 
revista 22; 

7) În 1995 mi-am declarat candidatura la Preşedinţia României. 

După cum orice alfabetizat înţelegea, anunţarea candidaturii era o pro- 
vocare (în sensul de stimulare a altora dintre ai noştri, avînd fibră de om poli- 
tic), Programul fiind un text utopic-prezidential, nu realistprimärial (ca al lui 
Constantinescu), nici... inexistent (altfel rezistent)-cultural (N. Manolescu). 

Reacţiile nu au întârziat, numai că, supriză: ele au pornit nu dinspre 
duşmanii tradiţionali, comuniştii-securiştii, ci dinspre aliaţii naturali: 
C. Coposu şi Horia Rusu ! Abia apoi au început a lătra scînteiştii (născuţi, nu 
făcuţi) ca C.T. Popescu, C. Stănescu, Felicia Antip şi alţi dragi-tovarăşi. 
După cele “politice” au început culturalele, prin C. Tîrlea (!), prin “arheul 
natiei”, Pruteanu; tot atunci s-a trezit Alexandru George să facă el ordine în 
“terminologie” (disidenti, opozanți, rezistenți) şi tot atunci Alex. Ştefănescu, 
recenzent ultraelogios vreme de 6 ani a schimbat macazul: fulgerător am 
devenit (caută... candidatura cu care îl concuram pe Manolescu) autorul care 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 573 


stăpâneşte “Arta exasperării cititorului”- în România literară a jupânului, 
unde tocmai apăruse un extemporal semnat de o Romanitä, intitulat “Cenzura 
scrie proză” (proza scrisă de cenzură fiind Ostinato...); 

8) În 1997 mi-a apărut la Nemira Jurnal I-II-III. Dan Petrescu, îngri- 
jitorul ediției printre alţii l-a invitat la lansare şi pe Pruteanu. Arheul a atacat 
Jurnalul în maniera numaiovorbăsăţispun-ică: “Citisem şpalturile anul trecut 
(...) e o carte doldora de resentimente (...) elucubratii (...) când îl numeşte 
pe Gabriel Liiceanu (...) un Leonte Răutu”... 

Însă atacul general a fost anunţat prin trâmbita Monicăi Lovinescu în 
22, cu textul semnat de dânsa, cel conceput de Liiceanu şi de Adameşteanu, 
negociat la telefon - încheiat cu: 

“Îmi pare rău că l-am cunoscut pe Paul Goma”. 

Pe dată s-au năpustit: re-Pruteanu, re-Stefänescu, Grosan, Buduca, 
re- Adameşteanu (la televiziune, la emisiunea lui I. Sava s-a dovedit a fi 
măcar verişoară a lui Pruteanu: “Nu l-am citit [Jurnalul], dar e plin de calom- 
nii”), Andrei Cornea, D.C. Mihăilescu, Ioana Pârvulescu, C. Teodorescu, 
Paruit, Iorgulescu, Zaciu, Bianca Marcu-Dumitraşcu-Balotă. În esalonul 
doi Simut, Borbely, Angela Marinescu, Val Condurache... au “contribuit” 
şi ei după puteri la apărarea literatorilor români de “acuzaţiile calomnioase 
ale lui Goma”; 

9) În 1998 a izbucnit “Scandalul Caraion”. La semnalul (tăcut) al 
Monicăi Lovinescu, sonorizat de inenarabila Jelea, toată floarea cea vestită a 
intelighentiei române s-a năpustit asupra unui mort care nu se mai putea 
apăra. S-au încrâncenat atunci asupra “turnătorului” Caraion mai cu seamă 
aceia care fiind ucenici ascultători ai adevăratului turnător de puşcărie 
Ivascu, ai politrukului cekist Paul Georgescu, traversaseră lepoca Ceauşescu 
“înţelept”, pe burtă, în patru labe, nefăcînd compromisuri... decât din cele 
care nu se văd negru-pe-alb (Sorescu) “uitate” (ca N. Manolescu: coautor al 
detestabilei Literatura română de azi, 1965). 

M-am amestecat şi eu - şi am fost re-pedepsit: adunaţi la un fel de 
cumetrie, oameni de litere români au hotărît: cea mai eficace măsură pentru 
închiderea gurii-mari a lui Goma este tăcerea. Aşadar despre Goma să nu se 
mai scrie nimic - nici de bine nici de rău. Goma trebuie să ne-existe. Cuvântul 
de ordine a fost dat tot de Monica Lovinescu sub forma: 

«Goma e contestat» 

Şi contestat am fost - în/prin tăcere. Au protestat impotriva acestei 
“măsuri”, în scris, doar Vasile Baghiu; a ignorat măsura doar Liviu loan 
Stoiciu: el mi-a propus o colaborare la Cotidianul (iar Cristoiu, pe care l-am 
atacat din primul text propus, a fost de acord!). 

10) În 2000 a fost “re-ales” Iliescu. Aproape toată intelectualitatea 
românească a semnat Apelul: “pentru democraţie, împotriva dictaturii” - 
citeşte: în favoarea lui Iliescu, democratul... Am scris atunci un text: “Să fie 
desfiinţat electoratul!” în care arătam pe puncte cât de orbi, de nesimtiti la 
durerile aproapelui nescriitor, cât de mereu-oportunişti erau/sunt/vor fi direc- 
torii-de-opinie ai ţării: Manolescu, Liiceanu, Pleşu, Doinaş, Blandiana, 
Adameşteanu, G. Dimisianu, Ştefănescu, I.B. Lefter... Drept care scriitorii 
de la România literară, curajoşii anonimi adunaţi în celula de partid 
“Cronicar” au ameninţat consora (sic) Vatra, cu un proces - pentru publicarea 
lui Goma - şi, în cel mai curat stil comunist, au atras atenţia că revista este 
finanțată de Comitetul judeţean pentru cultură... 

Ajuns pe pragul celei de a 11-a agresiuni, mă opresc, să-mi trag 
(ră)sufletul. Pentru că nu am înşirat toate măgăriile, toate ticăloşiile, toate 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 574 


loviturile pe la spate publicate în România literară, în 22 (de prietenii 
Barbăneagră, de Mircea Martin). În bună şi neaosä tradiţie autohtonă fosta 
prietenă, şefesa revistei mi-a refuzat (tăcînd) cuvenitul drept-de-replică - 
imitată, peste ani de alt fost bun prieten: Liviu Antonesei în chestiunea unui 
articol mincinos, obraznic, analfabetizator al inginerului drepturilor omului, 
Gabriel Andreescu (fost prinţ consort al Gabrielei Adameşteanu, la 22, la 
GDS, unde multe porcării făcuseră ei dimpreună). 

11) Pentru această campanie de pedepsire a mea semnele prevestitoare 
s-au arătat în toamna anului trecut, 2004, după ce am anunţat în presă că îi 
dau în judecată pe 13 securisti, precum şi pe I. Iliescu, preşedintele în 
exerciţiu. Acuzatiile formulate împotriva securistilor, cu osebire a lui Plesitä 
ar fi trecut neobservate (ca toate esentialele-la-români), dacă lui Iliescu, pe 
lângă multele şi extrem de gravele fapte enumerate în Plângere - printre care 
declanşarea războiului civil, mai cunoscut su numele “mineriade” nu i-aş fi 
pus în spinare şi binecuvântarea (înalt-prezidenţială) dată “Comisiei 
internaţionale” ocupîndu-se de “Holocaustul în România”. Vechile, tocitele 
acuzaţii succesive de “trădător de patrie”, de “lipsit de talent”, de “calomnia- 
tor al intelectualilor noştri de vârf” au fost, până la noi dispoziţii, lăsate la o 
parte şi re-activată cea de “antisemitism”, cretinărie absolută lansată de 
Ed. Reichman (în 1986), de R. Ioanid, în 2002, de Shafir tot cam pe-atunci. 

Replica a întârziat două luni (timp necesar pentru copierea întocmai şi 
învăţarea pe de rost a directivelor Wiesel), dar şi când a venit... Sub 
semnătura indispensabilului, inevitabilului, inenarabilului A. Oişteanu şi 
publicată - unde în altă parte? decât în 22, condusă de inconturnabila, 
incompresibila, indivizibila, inoxidabila Gabriela Adameşteanu, veterană a 
campaniilor, trei, duse împotriva mea. Acela (indispensabilul-inutil oistean) 
deplora, cu duroare, evidenţa, pentru el şi ai săi: deşi Goma, autorul eseului 
Săptămâna Roşie este antisemit dovedit (sic) - doar a scris-o, în 
Observatorul lui I.B. Lefter, Falsul R. Ioanid, evanghelistul securist - cartea 
însăşi, vai, nu cade sub “legea” Ordonanţei cu care Teşu umblă tot timpul 
în gură. 

Am trimis la redacţia revistei 22 un drept-la-replică, sperînd că, din 
1995 (când un text în care contestam valoarea de candidat la preşedinţie a lui 
E. Constantinescu, afirmam aproximativ: 

‘N. Manolescu, alt candidat, nu mai moral, dar cu o inteligență 
câtdecâtă” - iar G. Adameşteanu l-a pus pe al meu la murat, până când au 
fost scrise replicile lui Constantinescu, Manolescu, Zoe Petre), trecînd - 
spuneam - 10 ani de când mi se refuzaseră alte trei-patru drepturi (sic), mi-l 
vor publica pe acesta. Ei bine, m-am înşelat şi de astă dată: nu aveam 
dreptul să public nici în 22, periodic proprietate a clanului Adameşteanu, 
slujnicit(ă) cu temenele de Rodica Palade şi, până mai deunăzi, cu suportul 
teoretic (sic) al lui Gabriel Andreescu, inventatorul chibritului cu fosfor la 
ambele capete si a “filosofiei disidentei la român”, altfel industrias al dreptu- 
rilor omului minoritar - în România. 

În disperare de cauză - starea permanentă de la complotul provocat de 
ukazul Monicăi Lovinescu; “Goma e contestat!” - am trimis prin e-mail tex- 
tul câtorva persoane - “pentru informare”; l-am trimis şi la Ziua, unde, în cele 
din urmă, a apărut. S-a băgat în vorbă şi “politologul” Dan Pavel care şi el 
mă tratase de “antisemit” de astă dată cu folos pentru mine: a recunoscut 
(şi rămâne singurul!) : nu îmi citise textele atacate de el ca “antisemite”. 

12) Se vede că acuzaţia: “antisemit” nu a fost considerată de 
Manolescu&ManoLeï suficient de productivă - decât în asociere cu altceva. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 575 


“Altceva” - ce? 

Ceva care abia se înţelesese din bâiguiala lui C. Teodorescu, recenzînd 
în Cotidianul Culoarea curcubeului, mărturie apărută în februarie la 
Polirom (de mirare: în urmă cu zece ani acelaşi Teodorescu înţelesese ce e cu 
volumul, ba mă apărase de C.T. Popescu - explicaţia poate fi găsită în 
operaţia de decapitare a “reeditării”, directorul editurii Lupescu, el de capul 
lui, suprimase “Introducerea” în care autorul făcea scurta-biografie a cărţii). 
A, da, “ceva cu dosarele de securitate”, însă, ca tot -escul autoamnezic, 
ManoLeul Teodorescu o pierduse, rămânîndu-i ceva-ceva în genul “Goma, 
scriitorul turnătorilor”... - formulare bunişoară, fiindcă repeta acuzaţiile 
neturnătoarelor emerite Bianca Balotă şi ale Getei Dimisianu, însă nu-destul- 
de-bună: nu se exprima limpede, tăios. A fost trimis în prima linie limpede- 
tăiosul exprimätor Gabriel Dimisianu. 

“Cine pe cine acuză?” îşi intitulează Eternul Adjunct al României 
literare luarea-la-cuvânt din 27 iulie-2 august 2005. Nici că se poate un titlu 
mai potrivit unui astfel de product semnat de un asemenea producător: 
Gabriel Dimisianu. Parafrazîndu-l, se poate scrie, exclamativ, nu interogativ: 

“Cine pe cine acuză!” 

Uluitor la condeierii literari dedati şi la publicistică: mai întâi şi mai 
întâi ei rămân în plină ficţiune (artistică), nu se lasă traşi-împinşi în publicis- 
tica-gazetărească (sic). Dispreţuind suveran (de unde le va fi venind 
disprețul? Dar suveranitudinea? Nu cumva din exerciţiul de decenii al scrisu- 
lui crâncen realist-socialist?) Decurgînd din prima “calitate” - fictionarismul 
în totul, în toate - ignorarea (şi ea, suverană) a adevărului, autorul îşi imagi- 
nează că un articol se aşterne pe hârtie exact, dar exact aşa cum se confectio- 
nează o recenzie (fatal subectivă), un roman (cum altfel decât expresie a 
subiectului narator?). Din acest motiv “neopubliciştii” dintre scriitori 
exersează această meserie, gazetăria (şi grea şi funcţionînd - în principiu - 
după un cod moral) în stare de levitaţie: pentru ei nu există realitatea sol, cel 
călcat totuşi cu augustele lor membre dindărăt, două: numita citire a textului 
comentat-atacat, şi cinstita citare din obiectul cu pricina. Şi nu există morală 
(mamito!). 

Citez din G. Dimisianu: 

“Efectele dării pe faţă (parţiale) a dosarelor de la Securitate îmi par a fi 
deocamdată acestea: modificarea în negativ a imaginii unor foşti oponenți 
sau a unor victime ale regimului comunist, pe de o parte, iar pe de altă parte 
exonerarea de răspundere a persoanelor care au exercitat persecuții politice, 
care au pus la cale şi au înfăptuit represiunea”. 

Perversă întorsătură a condeiului. Aşadar acesta - nu altul - a fost 
efectul: “modificarea în negativ a imaginii unor foşti oponenți...” 

Ca şi cum nu România literară deschisese campania împotriva lui 
Caraion (“oponent”, nu colaborationist - ca Manolescu, Dimisianu, 
Ştefănescu, Toiu, Silvestru, Pardău, Băran), rezemîndu-se “documentar” pe 
dosarele grațios oferite de Traficantul nr. 1 al dosarelor, securistul Pelin; ca şi 
cum nu Manolescu îl invitase pe Iliescu, “omul cu o mare” imediat după 
Mineriada Sângeroasă (13-15 iunie 1900), pentru a fi spălat de sânge în cea 
mai prestigioasă publicaţie culturală a României; de parcă nu acelaşi 
Manolescu îl poftise pe VoicanVoiculescu-Sturdza, supraşeful Securităţii, în 
decembrie acelaşi an, să-şi publice “dosarul de securitate”, prezentat de 
“redacţie”, în termeni de un analfabetism şi un târîtorism demne de epoca lui 
Ceauşescu; ca şi cum nu Manolescu şi Dimisianu publicaseră în numărul 41 
din oct.1998, textul “Securitatea despre România literară” sub anunţul: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 576 


“DOCUMENT” - din el cititorii aflînd că cel mai dârz anticomunist din 
redacţie fusese... Vasile Băran! 

Dar G. Dimisianu continuă: 

“Unui Eugen Florescu, de pildă, satrapul ideologic al erei ceauşiste, i se 
asigură, după '89, un încăpător fotoliu de parlamentar (...) în timp ce Doinas, 
Uricaru, Buzura sînt lapidati moral. Nu este însă vorba numai de ei. O rea 
imagine a lumii intelectuale în general şi a lumii literare în special, a comunit 
ätu literare este cultivată cu insistenţă (de văzut si ce scrie Alex. Ştefănescu 
în R.L., nr. 19, despre ‘demonizarea’ Uniunii Scriitorilor”), acolo, 
în acele medii, îngrămădindu-se, s-ar zice, relele năravuri, din trecut şi azi: 
laşitatea, egoismul, meschinăria, oportunismul, trădarea, colaborationismul şi 
poate, în cel mai bun caz, revolta în genunchi. Cine cultivă această imagine, 
măcar excesivă, despre comunitatea literară, cine acuză, cine judecă? (...). 
Din păcate, cîteodată, chiar foştii disidenti autentici se angajează pe această 
pîrtie din reflex de singularizare sau din cine ştie ce alte motive. Sau pentru 
a le plăti confratilor de condei cine ştie ce polite”. 

După ce şi-a legitimat zicerea prin trimiterea la reperul curat moral, 
multifunctionalul reversibil Alex. Ştefănescu, G. Dimisianu atacă frontal: 

“Cazul lui Paul Goma e prea bine cunoscut. lată şi recent: întrebat, în 
“Jurnalul literar”, ce părere are despre declaraţiile noi ale odiosului general 
Plesitä, omul care îl maltratase în închisoare, trece de el repede, în restul 
imensului articol luîndu-i la refec pe Monica Lovinescu, pe N. Manolescu, pe 
Țepeneag, pe Iorgulescu, pe Buzura etc. etc. Cu ei are mereu ceva de împărţit 
Goma şi parcă mai putin cu Plesitä, care scapă, ca să zic aşa, cu faţa curată, 
mai curată, oricum, decît a colegilor de literatură.” 

Din citatele produse reiese că G. Dimisianu este doar un pion în trupa 
arătătoriştilor-în-sens-invers. Din recenta haită fac parte, atât foşti activişti, 
securişti de meserie, care înainte de decembrie 1989 slujiseră Scînteile gene- 
rale, cu pana şi cu limba lor devotată - aici intră şi Pelin dar şi C. Stănescu şi 
pionierul pe atunci C.T. Popescu - deasemeni intelectualii patriei, directorii 
de conştiinţă, scriitorii rezistenți prin cultură, grijuliii cu păstrarea virginităţii 
breslei, deci cu supraviețuirea prin împăiere a cadavrului numit Uniunea 
Scriitorilor - şi, neapărat, cu Vaca-masina care distribuie şi lapte şi rachiu, 
acesta din urmă carburant indispensabil funcţionării geniului membrilor 
Fondului Literar! Cei din a doua categorie ar fi indignati să afle că îi pun 
alături (dimpreună) cu tovarăşii cinstiţi din prima, însă prin ceea ce scriu de 
la o vreme, acolo le este locul. Unde vor fi vrînd să-i pun după o asemenea 
ignominie? - re-citez din G. Dimisianu - subliniind: 

“Cu ei are mereu ceva de împărţit Goma şi parcă mai puţin cu 
Plesitä, care scapă, ca să zic aşa, cu faţa curată, mai curată, oricum, decît 
a colegilor de literatură.” 

Aşa, deci: eu îl scot pe generalul Pleşită “cu faţa mai curată decât a 
colegilor de literatură”! De parcă nu eu îl zugrăvisem - primul (şi ultimul) în 
Culoarea curcubeului; şi în Soldatul câinelui. De parcă nu eu - singur-sin- 
gurel, fără ai mei “colegi de literatură” - i-aş fi dat în judecată pe Iliescu şi pe 
13 securişti printre care generalul Plesitä. Oricum, printre scriitorii care s-au 
declarat indignati de “prestaţia televizuală” a lui Pleşiţă nu am întâlnit 
numele lui G. Dimisianu; nici al lui N. Manolescu; nici al lui Buzura, nici al 
lui Iorgulescu, nici al lui Gelu Ionescu, nici al lui Cosaşu, nici al lui Dinescu, 
nici al Blandienei, nici al Adameştenei, nici al antisecuristului Dinescu - ce 
să mai vorbesc de al lui Liiceanu, Pleşu, Patapievici - aceştia fiind, după 
afirmaţia lui G. Dimisianu, “colegii de literatură” ai mei! 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 577 


“Colegi” care nu au scos un cuvânt de protest, în 1970, când fusesem 
interzis; care nu au protestat când, in 1977 re-arestat fiind, fusesem exclus din 
Uniunea Scriitorilor - de către ei, scriitori, colegi ai mei! - în schimb s-au 
indignat foarte pentru că arătasem adevărul despre ei, despre trădările lor, 
despre colaborationismul lor - dinainte şi de după decembrie 1989; “colegi de 
literatură” ai mei scriitorii care, în 1990 au fost de acord cu E. Simion, Fănuş 
Neagu, Manolescu, Pleşu, Doinaş, Adameşteanu, de a nu fi reprimit în 
Uniunea Scriitorilor, dorinţă a breslei la care nu s-au opus nici Dinescu, nici, 
mai apoi, Ulici - ca să nu mai vorbesc de Uricaru?; “coleg de literatură” al 
meu Liiceanu, cel care mi-a distrus Culoarea curcubeului? Colegi Ivasiuc, 
Breban, Toiu, Bălăiţă, Fănuş Neagu, Bäiesu, Cosaşu? Coleg(e) de literatură 
Monica Lovinescu şi Gabriela Adameşteanu, luînd partea notoriului editor- 
distrugător de cărţi, în schimb tratîndu-l pe autorul uneia dintre ele (eu) de 
calomniator? Coleg de literatură N. Manolescu, cel care mi-a interzis accesul 
în România literară prin editorialul de pomină “Adio, domnule Goma”? 
Colegi de literatură literatorii români care au consimţit să fiu înmormântat în 
tăcere, ba au dat şi ei o mână de ajutor la această acţiune... literară («Lasă- 
mă să-i dau şi eu un picior!» fiind, nu o replică din Caragiale, ci una etern 
românească)? 

Cum de poate Gabriel Dimisianu să înşire atâtea neadevăruri strigătoare 
la cer doar în câteva rânduri? Ei bine, poate. 

De ani de zile vor fi frământat ei (cei din “nucleul” de la România 
literară) chestiunea: cum să facă ei, cum să dreagă pentru a-i da peste bot în 
primul rând lui Goma (care, cam adevărat, cum ar zice ardeleanul Manolescu, 
a făcut ceva închisoare, a fost oarecum persecutat)?; în al doilea fostei lor 
protectoare: Monica Lovinescu? Aceştia, “fugiţii”- cum ne spuneau Zaciu, 
Breban - şi alţi ardeleni - le reproşaseră mereu, mereu că sub Ceauşescu nu 
mişcaseră, nu se revoltaseră, nu fuseseră adevăraţi scriitori, multumindu-se 
cu ascultarea Europei liberă şi cu declaraţia declamată la bucătărie - în gând: 
“Ziceam că rezistam”... 

«Dar însăşi Doamna Monica ne îndemna să rezistăm prin cultură - însă 
de la o vreme şi-a schimbat discursul, s-a întors împotriva noastră, a 
adeväratilor rezistenți, cei prin cultură»... 

Rezultatul dezbaterilor: organizarea unei acţiuni - discrete, eficace, dată 
fiind natura umană şi mai ales recenta... “informatită”, rezultat al “dosaritei”. 
Rezistenţii prin cultură au operat o diversiune dintre cele mai ticäloase, mai 
noroioase, mai murdare prin care ei, rezistentii-sub-lavitä au inversat terme- 
nii şi nu “unii disidenţi”. Ei, amorfii, nevertebratii, căcăcioşii, ei, analfabetii 
moral, ei, campioni ai supremaţiei esteticului, demascati, criticati, arätati a fi 
ceea ce au chiar fost: colaborationisti ai Terorismului Comunist, au adoptat 
tactica hotului care, prins, zbiară: 

«Hoţul! Hotul!!», şi arată spre păgubaş-păgubos. 

Cei din Clanul Manoleştilor, ei “seniorii literelor româneşti”, ei, 
“învingătorii” în recentele alegeri pentru Uniunea Scriitorilor, căpătînd (prin 
vot) convingerea că ei sunt eterni, iată, nu mai suportă reproşurile, învino- 
văţirile şi, ca ultimii pârâciosi ai clasei, arată spre “colegul”, bătut, pretinzînd 
că acela este vinovat de “demonizarea Uniunii”. Astfel au început a fi bănuite 
victimele (adevărate, nu cele unse de Iliescu-Mägureanu, înzestrate cu certi- 
ficate de rezistent) şi nu călăii - cei adevăraţi: securiştii, activişti, precum şi 
colaboratorii de bună voie cu Aparatul Infam - aceştia, sub pana unor hoţi 
urlători pretind neruşinat că ar fi victimele! 

O bună parte dintre scriitorii dovediti că informaseră într-o împrejurare 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 578 


sau alta Criminalulul Organ sunt, dacă nu de-a dreptul apärati, atunci sigur 
“explicati” (citatii de G. Dimisianu: Doinaş, Uricaru, Buzura - la care îi 
adaug pe foştii mei colegi de închisoare, de domiciliu obligatoriu: Marino, 
Balotă), în timp ce Răul cel mare, adevăratul Rău vine de la unul, Goma, el 
îi “înjură” fără contenire, fără alegere, nu pe Florescu, nu pe Dulea (pe care 
el, Goma nu-i cunoscuse - în schimb îi cunoscuse - şi-i înjurase - pe Ghise, 
pe Vasile Nicolescu, pe Gafiţa, pe Dumitru-Dumnezeu, pe Răutu - pe 
Ceauşescu), ci doar pe “cei buni”... - în ce scop? 

Lumina vine de la Alex. Ştefănescu-Beznă: 

“Demonizarea Uniunii Scriitorilor”. 

Concluzie care nu aşteaptă decât să fie trasă (de coadă): demonizatorul 
Goma nu este decât un “scriitor al turnătorilor” (apud recentul C. 
Teodorescu), un fost-fals-rezistent, devenit un apărător (măcar. ..favorizator), 
de ce nu complice al “odiosului general Pleşiţă”! - de pildă. 

Însă tot de pildă să răspundă G. Dimisianu când anume l-a descoperit el 
pe odiosul general: 

- în vara anului 1977, când i-l povesteam lui Mazilescu, lui Raicu - şi 
lui Dimisianu?; 

- în iarna anului 1977-78, când îl povesteam jurnaliştilor occidentali, iar 
dările de seamă ale lor erau preluate, pe larg, de Europa liberă?; 

- în 1978-79, când eu însumi citeam la Europa liberă fragmente din 
cartea de mărturii Culoarea curcubeului - Cutremurul oamenilor?; 

- în 1990, din volumul editat-retras-distrus de Liiceanu - dar recenzat 
favorabil în România literară (de... Alex. Ştefănescu)? 

Întrebare legitimă, fiindcă “manoletii din grupul România literară” par 
- şi chiar reuşesc să fie! - informaţi despre “odiosul Pleşiţă” abia în februarie 
2005, din volumul-decapitat de Liiceanu II al lumii editoriale româneşti, 
Lupescu, directorul Polirom, de la o vreme şi administrator al Cărţii 
româneşti, unde şi l-a ales adjunct pe N. Manolescu (fiecare este adjunctul 
cuiva, fiecare adjunct are Primul meritat). 

Oricum: a 13-a campanie organizată de “colegii mei, scriitori” nu mă va 
lua prin surprindere, nu mă va mira, nu mă va îndurera: 

În majoritate, “colegii mei, scriitori” sunt ceea ce calomniatorul de mine 
scrisese încă acum 27 ani, în Cutremurul oamenilor - Culoarea curcube- 
ului: persoane fără coloană vertebrală, fără caracter, fără convingeri, 
“Compromisul fiind meseria lor” (Manolescu îşi intitulase extrem de inteli- 
gent, cu gustul său fără greş o emisiune: 

“Cultura este meseria mea”). 

Fiecare cu “meseria” lui. 

În rest, fireşte, cu toţii sunt: geniali. 

Să fie - la ei, acolo. 

Paul Goma” 


Vineri 19 august 2005 

Majoritatea coloniilor din Gaza au fost evacuate. În prezenţa presei 
mondiale. Era absolut necesar să se vază “sacrificiul” consimţit de Israel: 
restituirea unui pământ furat, pe care, 38 ani l-au “administrat” evreii după 
bunul lor plac: l-au prefăcut în o sumă de lagăre în care i-au închis pe 
băştinaşi, iar ca să poată fi supravegheați din aproape palestinienii, acelaşi 
Sharon “împă- nase” Gaza cu colonii - la rândul lor păzite de soldaţi, detan- 
curi, de avioane gata să intervină... Ce tragedie, ce văicăreli, ce alt-blestem 
căzuse pe capul bietilor evrei! Ne dăm noi seama: să fie - ei!, trimişii lui 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 579 


Elohim pe pământ - evacuaţi “din casele noastre, de pe pământul nostru”? 

Blestemîndu-l pe “trădătorul” Sharon, coloniştii care huzuriseră în 
insule de bunăstare, de confort - cu peluze verzi, cu piscine, cu alei pavate - 
în timp ce “indigenii” se îngrămădeau, claie peste grămadă, pe pământul lor 
devastat de tancuri, de buldozere, adăpostind (sic) cea mai mare concentrare 
umană din lume. 

Armata şi poliţia au dat dovadă de o răbdare şi de o întelegere-compa- 
siune îngerească. De crezut: comunitatea evacuată tot din evrei este alcătuită. 
Au folosit fermitatea, însă nu brutalitatea urii, ca în cazul palestinienilor. De 
mirare la nişte bäieti-destepti în principiu, ca evreii. În multe ocazii i-am 
auzit (fireşte, din reportajele filmate) întrebîndu-se, întrebînd lumea din jur, 
interpelînd Divinitatea: 

«De ce ne urăsc palestinienii?» 

Chiar aşa: de ce i-or fi urînd palestinienii pe evrei ? Doar ei fuseseră 
pâinea lui Dumnezeu faţă de băştinaşi : nu le furaseră pământul, nu le distru- 
seseră casele, nu le astupaseră izvoarele, nu-i izgoniser ă din ţara (şi a) lor, 
făcînd din ei o comunitate de excluşi, de alungaţi etnic, de trăitori - de 57 ani 
- în lagăre de refugiaţi în ţările invecinate, iar în interior (în Israel), trataţi, nu 
ca aborigenii în Australia, ci ca, pardon... cangurii. Cum de îndrăznesc evreii 
să (şi să se) întrebe: de ce îi urăsc palestinienii? Dar e limpede: 

Fiindcă ei, evreii au venit peste ei cu ură; nu cu intenţia de a se aşeza 
şi ei pe pământul acela, ci cu programul de a-i stârpi, pe supraviețuitori de 
a-i alunga, (oare nu se numeşte această “operaţiune”: curätenie/curätire 
etnică?), pentru a face loc unor... ne-semiti (şi nesimtiti) din Rusia, din 
America: colonii tinätori-de-loc, “soluţia” demografică dragă lui filosofului 
Finkielkraut. 

O scenă la Zidul Plângerii din Ierusalim. Un cuplu de coloni proaspăt 
evacuaţi (şi recent instalaţi, veniţi din Franţa: în 1984) s-a(u) dus la Zid, să 
(se) plângă de injustitia, de crima de a fi fost alungaţi de pe pământul lor (mai 
înainte văzusem altă familie care lua pământ într-un säculet şi mi-a venit în 
minte pământul luat în pungute de fraţii Oişteanu, la plecarea - spre România 
-din Cernäutiul ocupat de sovietici!). Un alt evreu, venit şi el la Zid a recu- 
noscut în ei “colonistul” (cum?, probabil după aerul rătăcit, al cuiva paraşutat 
în altă lume), a încercat să explice: “pământul” acela nu era “al nostru” cum 
pretindea colonul, ‘noi l-am ocupat de la Egipt în urmă cu 40 ani şi i-am 
strămutat pe evreii din Sinai acolo, în Gaza...” 

Recentul expulzat era cu totul dezorientat. Se uita în jur - probabil ca să 
se asigure că se află, totuşi, la Zidul Plângerii, printre evrei. Era - însă celălalt 
nu-l slăbea. După explicaţii(istorice), pe care nu le pricepuse, nu le acceptase, 
i-a servit reproşuri - cam aşa: 

‘Din cauza voastră noi, adevărații israelieni (?) nu am avut linişte, voi 
aţi provocat terorismul palestinienilor, din pricina voastră kamikadze-ii ne-au 
ucis, rănit, în autobuze, în cafenele, pe stradă...” 

Colonul venit la Zid, să capete consolare, era din ce în ce mai zăpăcit. 
Tot căuta în jur cu privirea ceva, cineva de care să se sprijine: nu găsea. 
Nevastă-sa plângea de-a binelea. Au început şi lui să-i joace lacrimile în ochi. 
Nu găsea cuvinte decât pentru a bâigui: 

“Dta... D-ta nu eşti evreu!” - şi cu un gest mai degrabă disperat decât 
agresiv, i-a zmuls acelui kipa de pe cap. 

“Celălalt” şi-a recuperat-o, calm, şi-a pus-o la loc şi le-a zis celor doi 
nefericiti căzuti din lună: din cauza lor, a coloniştilor sălbatici şi analfabeti, 
a habotnicilor care terorizează întreaga societate, Israelul a devenit un stat 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 580 


terorist, teocratic, nedemocratic... 

Acela a plecat în treaba lui, cuplul de colôni a rămas în golulimens din 
jurul lui. Imagine - şi stare - sfâşietoare. 

“Coloniştii sălbatici” fuseseră chemaţi în Israel, nu pentru a pune mâna 

să muncească, ca să facă să prospere ţara lor. Ci pentru a ocupa terenul. Şi 
a-l menţine ocupat, cu armele (toţi fiind individual înarmaţi, o familie pose- 
dînd - din dotare - 4-5 arme). Bineînţeles, fiecare colonie implantată, înfiptă 
în inima pământului palestinian (Gaza fusese răpită de la egipteni, niciodată 
nu fusese evreiască), era înconjurată cu sârmă ghimpată, prevăzută cu turnuri 
de pază, cu mitraliere, cu tunuri, cu tancuri gata să intre în acţiune... 
Treaba de căpătâi a coloniştilor fiinduna pre-militară, de ocupare a unui teren 
“inamic”. Câteva generaţii, mii, zeci de mii de persoane fără instrucţie, fără 
meserie, avuseseră rolul de... pălărie pusă pe scaun, ca semn că locul acela 
este ocupat - pe vecie. 

Abia din reportajul de mai sus am aflat că evreii implantati în Gaza rar 
ieşiseră din... enclavă, iar cuplul rătăcit la Zidul Plângerii: niciodată. Dar ce 
viaţă duseseră ei - şi copiii lor, vreo 11? De adevărat gheto. Cum spunea Jean 
Daniel: un gheto construit de ei înşişi, închişii. De gheto în care se înzidiseră 
ei cu mâna lor. 

De acea dată am mai adăugat o compasiune: prima fusese aceea că 
fuseseră alungaţi din case, a doua fiind: ce vor face de acum încolo aceşti 
oameni care până atunci fuseseră folosiţi ca nişte obiecte, pălării ocupînd 
scaune (dealtfel furate)? Aceşti evrei care fuseseră pentru Israel pioni (din 
lemn), ocupînd un päträtel de pe tabla mare? În majoritate semianalfabeti, 
citiseră doar brosurile care li se distribuiau, nu învăţaseră vreo meserie 
manuală - fiindcă “pământul” ocupat era lucrat de ocupaţii palestinieni, ei 
lucrau în sere (colònii fiind supraveghetori ai muncitorilor), la întreţinerea 
piscinelor, a peluzelor, la stropitul lor; colònul nu ştia să repare o clantä, să 
înlocuiască un robinet, să bată un cui - necum să zidărească o anexă - de ce 
ar fi făcut-o el cu mâna lui când îi stăteau la dispoziţie atâţia robi palestinie- 
ni-fericiti să lucreze pentru stăpânul-ocupant, să câştige câţiva shekeli, cu 
care să hrănească familia lui de indigen, ţinută închisă în lagăre, în zonele 
încă lăsate palestinienilor? 


Duminică, 21 august 2005 

(...)Azi am de consemnat două evenimente (internationale) fericite de 
ieri: Zilele Mondiale ale Tineretului de la Köln. 

Dincolo de reuşita cantitativă (un milion de persoane!), de cea tehnică: 
“Norul” (acoperişul), perfecta armonizare a surselor de muzică. 

În 1972, la prima călătorie în Occident, la Catedrala de la Köln, într-o 
zi de lucru, am asistat - cu urechile, dar mai ales cu sufletul - la prima... 
stereofonie umană: veniseră în excursie elevii (7-14) de la o şcoală din împre- 
jurimi ani şi cântaseră, răspândiţi pe voci, prin catedrală, bucăţi cine ştie cât 
repetate la ei, în satul lor, în aşteptarea prilejului... În afară de mine mai era 
doi-trei vizitatori, dar copiii aceia nu cântau pentru noi, ci pentru ei înşişi 
- şi pentru Dumnezeu. Ei bine, azi, pe Marienfeld, în aer liber - chiar prin fil- 
trul televizorului, efectul (stereofonic) a fost copleşitor. L-am gustat nu cu 
auzul, ci cu sufletul, am mai spus; repet cu plăcere. Ratzinger a fost mai bun 
decât se aşteptau detractorii - mai ales dintre germani (Piteştiul nu are 
patrie!). 

Vasăzică după ce merge la sinagoga din Köln, să ceară iertare în numele 
creştinilor pentru cele două milenii de persecuții teribile; după ce se 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 581 


întâlneşte cu musulmanii din Germania - unii nemti se arată nemulţumiţi de 
el, “fiindcă nu a zis nimic de turci - de ce-i persecută pe turci, cardinalul 
Ratzinger? Înseamnă că a rămas tot reactionar!” - gura de canal era a unei 
muieri (altfel blonde!) netesälatä de anul trecut. 

Al doilea moment de bucurie: concertul dat de West-Eastern Divan 
Orchestre, la Ramallah, în Palestina, dirijat(ă) de Barenboim. 

Am mai scris despre relaţiile tumultuoase dintre muzician şi Israel. 
Anul trecut concertul - acesta - nu s-a putut ţine; anul acesta, da - însă 
nimeni nu a făcut aluzie la evacuarea colônilor. 

Orchestra alcătuită după principiul “Echipa Europei contra Rapid” - 
adică mulţi instrumentişti de valoare individuală (şi care cântă în cel puţin 
zece orchestre de pe cele trei continente - Asia, Africa, Europa - din jurul 
Mediteranei) “suna”, säräcuta, ca dracu, “couac”-urile plouau sub cerul... 
Casei de cultură din Ramallah - dar, doamne (aici îmi vine să mă tolănesc în 
Creangă, ca să spun tot binele, tot tandrul, tot frumosul şi dulcele de care sunt 
în stare) - ce minuat suna. 

Barenboim, cu experienţa lui de “intermediar” între frati-dusmani 
(proiectul este vechi, îl definitivase împreună cu prietenul său Edward Said, 
eseist şi filosof palestinian, din nefericire mort în urmă cu doi ani), cu inima 
lui de un chintal, a explicat: acest concert nu va aduce pacea pe pământul 
acela, însă a realizat ceva-ceva: prin intermediul instrumentiştilor a dovedit 
că oamenii pot sta alături şi dialoga. Iată de ce îl urăsc evreii proşti, prostiţii 
recent, pe Barenboim, tratîndu-l de “antisemit”... 

M-au uns la inimă şi cuvintele şi sunetele. În deschidere : 

Simfonia concertantă de Mozart, apoi a V-a de Beethoven, în final o 
piesă de Elgar. 


New York Magazin (6 iulie 2005) “Turnatoria la scriitorii români de 
Liviu Cangeopol 

“Experienta de viata capitalista amara l-a învatat pe Nicolae Manolescu 
ca, din nu se stie ce motive, nu este un om cu noroc la electorat. Fie ca a pier- 
dut investitura cederistă pe mâna Seniorului (în favoarea altui eminent cadru 
didactic, Emil Constantinescu), fie alegerile prezidentiale ori pe cele de la 
sefia Uniunii Scriitorilor din urma cu patru ani, eminentul critic a fost nevoit, 
în cele din urma, sa se multumeasca doar cu lauri literari, si aceia cam veste- 
jiti. Nu mai putin adevarat este ca si adversarii sai ar avea apa la moara cer- 
cetându-i trecutul post-ceausist: când eminentul a avut pe mâna, bunaoara, un 
partid politic, a facut ce-a facut de praful s'a ales din el, dupa care s'a scuzat 
prin aceea ca n’are vocaţie politica. 

“Uneori, esecurile trecutului lasa urme. Când un om inteligent se frige 
de mai multe ori, ajunge sa sufle sin iaurt, considerat eminamente drept un 
aliment rece. Cum eminentul se înscrisese în cursa pentru sefia Uniunii 
Scriitorilor, cu doar câteva zile înainte de alegeri, a considerat necesara mai 
întâi conceperea, apoi scrierea si în final publicarea unui articol în gazeta pe 
care o conduce de o gramada de ani. 

Articolul se intituleaza “Turnatoria la români” si, împreuna cu autorul, 
merita câteva observatii. 

De o buna bucata de timp, luat, pesemne, cu alte treburi, eminentul scrie 
tot mai rar la gazeta. Ce l-a determinat ca, odata revenit la intentii mai crea- 
toare, sa-si aleaga o asemenea tema? Desigur, apropierea iminentelor alegeri, 
s'ar putea spune. Dupa cum e bine stiut, fostul presedinte al Uniunii 
Scriitorilor, Eugen Uricariu,s'a retras din activitate spontan, deoarece fusese 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 582 


dat în vileag deDoina Cornea ca ar fi fost pescuit în dosarul dumneaei de 
urmarire securista, dosar în care numitul ocupa un post caldut de colaborator 
permanent al organelor politiei politice comuniste. Scandalul a declansat o 
serie de comentarii în târg, preponderent pe tema strânsei legaturi pe care 
breasla scriitoriceasca a gasit cu cale sa o aiba cuorganul opresor. 

Atent la dâmburile istoriei contemporane forjând alte destine de excep- 
tie, eminentul critic si-o fi amintit cu iuteala de promisiunea pe care Emil 
Constantinescu a facut-o securistilor pe ultima suta de metri ai campaniei sale 
electorale pline de minciuni: nu se va atinge de nici un fir de par de pe cres- 
tetul lor binecuvântat (pâna la urma s'a adeverit a fi singura promisiune ono- 
rata de primul presedinte cu adevarat democrat al românilor). Pentru Nicolae 
Manolescu a fost o problema de calcul matematic: daca numarul turnatorilor 
din cadul Uniunii Scriitorilor este covârsitor, singura posibilitate de a câstiga 
alegerile ar fi tamâierea acestora. De mentionat ca eminentul a fost unul 
dintre aceia care au refuzat sa creada ca Eugen Uricariu ar fi practicat turna- 
toria. Din pacate, se pare ca nu a considerat ca e de ajuns. Un articol lamuritor 
se impunea logic. 

În “Turnătoria la români”, un text de referinta al decaderii morale a 
intelectualului de Dâmbovita, Nicolae Manolescu încearca sa mute lumina 
reflectorului de pe urâta îndeletnicire, îndreptând-o spre alte exprimari ale 
ticalosiei umane. Demonstratia începe printr'o gluma fortata: primul text în 
limba româna, atribuit unui oarecare Neacsu, din Câmpulung, si adresata 
unui dregator brasovean, în care-l informa despre miscarile de trupe otomane 
de la Dunare, ar putea fi considerat o delatiune. Extinzând descoperirea, orice 
transmitere de informatie poate fi socotita un act de turnatorie. Dusa la 
extrema, ideea poate degenera în aberatii cotidiene. Nu cumva anuntarea tim- 
pului probabil este o turnatorie la adresa intentiilor lui Dumnezeu? Jurnalul 
de stiri de la televiziune, o relatare ziaristica de la un proces, dezvaluirea unui 
transfer fotbalistic, tot atâtea acte de colaborationism reprobabil. Desigur, 
eminentul nu vrea sa duca elucubratia prea departe, dar ceva din odiosul 
turnatului tot estemenit sa cada în ridicol. 

Plecând de aici, eminentul ajunge sa se întrebe de unul singur, mai mult 
în ton retoric, daca nu cumva “turnatoria e asa zicând valabila ca atare numai 
daca e confidentiala sau si daca are caracter public.” Eminentul nu întârzie sa 


se explice, fara sa manifeste nici o îndoiala: “... Aspectul secret ori fatis al 
turnatoriei este secundar. Pot fi turnatorii publice mult mai urâte decât orice 
denunt.” 


Eminentul ilustreaza teoria cu exemplul unui grup organizat de scrii- 
tori securisti (printre care Dan Zamfirescu si Paul Anghel), care s’au dus cu 
pâra la tovarasul Ceauşescu, sa-i vorbeasca de rau pe ceilalti scriitori (printre 
care si eminentul). La nivelul cuvântului, pe care, în calitatea sa de critic lite- 
rar, distinsul de considera îndreptatit sa-l suceasca dupa cum îi vine, demons- 
tratia pare bazata pe o logica impecabila. 

Din motive lesne de înteles, Nicolae Manolescu trece sub tacere un alt 
exemplu, când partea pârâta s'a transformat în martor al acuzarii si, într'o 
întrevedere cu Tovarasul, a întors situatia pe dos. 

Dupa cum istoria recenta n'a obosit sa dezvaluie, printre membrii celei- 
lalte tabere se aflau multi reprezentanti ai blamatei (dar nu de el) turnatorii la 
români (Alexandru Paleologu, Stefan Augustin Doinas, spre a ne margini 
doar la doua exemple dovedite cu acte). La drept vorbind, tabara lui Eugen 
Barbu parea mai odioasa, dar, în esenta, doar parea. Odiosi erau si unii, si 
altii. Întâmplarile derulate în cei 15 ani de democratie de bairam o dovedesc 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 583 


cu prisosinta. 

Ironic, publicarea acestui text a precedat victoria în alegeri a eminentu- 
lui. E greu de spus daca si în ce masura textul a contribuit la victoria sa, dar 
e de presupus ca mulţi scriitori turnatori l-au votat fiind convinsi ca preziden- 
tiatul manolescian nu le va crea probleme. Pâna la un punct, pentru ca majo- 
ritatea scriitorilor este alcatuita din colaboratori ai Securitatii, demarcatia 
dintre denuntul public si cel discret este inutila. În fond, cine l-a exclus pe 
Paul Goma din rândurile scriitorilor, pentru ca se ridicase împotriva comunis- 
mului si a comandantului sau suprem, daca nu aceasta majoritate lasa, forma- 
ta din elemente ale celor doua tabere rivale ale scriitorimii române? Cine ridi- 
ca osanale perechii dictatoriale? Cine îsi dadea colegul în gât sefului de revis- 
ta ori de editura, daca nu un confrate, care si el, la rându-i, suferea acelasi 
tratament? 

Nicolae Manolescu conchide astfel: “Turnatoria n'a constat niciodata 
doar în denuntul confidential, ci si în blamarea publica a celor considerati 
ostili regimului comunist. Ba chiar ca aceasta din urma a putut avea câteo- 
data urmari mai însemnate decât denuntul, fiindca nu îngaduia oficialitatii 
sa închida nici macar tactic ochii.” (s.m.) Lasând la o parte faptul ca descrie- 
rea domniei sale se aplica perfect în cazul excluderii lui Paul Goma din 
Uniunea Scriitorilor (sa vedem cum va repara acest abuz noul preşedinte 
moralist), între turnatoria la vedere si cea din adâncuri este o mare deosebire: 
într'un caz, stii macar cu cine ai de-a face. Turnatorul fatis are scuza expri- 
marii propriei opinii, pe când denuntatorul ascuns n'are nici macar demnita- 
tea de a-si asuma actul. La umbra anonimatului, el poate lovi de mai multe 
ori, fara ca victima sa aiba habar. Pe delatorii publici îi poti afla rasfoind 
colectiile diferitelor publicatii; pe ceilalti, nici cu ajutorul CNSAS. 

La putin timp dupa ce Ion Iliescu ademenise prin ordin hoardele inva- 
datoare mineresti asupra Capitalei pentru a-i intimida pe intelectualii cu 
vederi democrate, Nicolae Manolescu i-a luat un interviu de pe urma caruia 
a fost blagoslovit de multi confrati cu acuzatia de "inocentare a criminalului." 

Care credeti ca a fost una din scuzele eminentului? Ca Zigu Ornea a fost 
cel care i-l aruncase pe Ion Iliescu în brate. Zigu Ornea, o alta lichea securista 
din tabara scriitorilor curati. Altfel zis, Nicolae Manolescu l-a turnat si pe 
fostul sau prieten (azi decedat) opiniei publice. 

Acestia sa fie intelectualii nostri? Atât de stupizi, atât de imorali, atât de 
ipocriti? De ce nu? Ceva tot trebuie sa explice prabusirea fiintei neamului. Nu 
poate fi lasata aceasta doar în cârca Bisericii Nationale. Îi, oricum, cred ca 
pentru ziua de azi am turnat destul.” 9 Julie 2005” 


* 


“Razboi deschis intre Uniunea Scriitorilor din Romania si revista 
«Viata romaneasca» Manolescu il acuza pe Goma de antisemitism 
Manuela Golea 

“Conducerea Uniunii Scriitorilor din Romania (USR) critica revista 
"Viata romaneasca" pentru faptul ca, in urma cu o luna, a publicat un articol 
considerat "antisemit", preluat din "Jurnalul 2005" al lui Paul Goma. 
Scandalul ar putea duce la destituirea conducerii revistei, care peste un an 
implineste un secol de la aparitie. 

"Conducerea Uniunii Scriitorilor din Romania isi exprima regretul ca in 
revista «Viata romaneasca», numarul 6-7 din iunie-iulie 2005, revista editata 
de Uniunea Scriitorilor, a fost permisa de catre redactie aparitia unui text cu 
continut antisemit. Este vorba despre fragmente din Jurnalul 2005 al lui Paul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 584 


Goma", se arata intr-un comunicat al USR,din 31 august a.c. 

"Conducerea Uniunii considera intolerabila ingaduinta cu care redactia 
revistei «Viata romaneasca» a gazduit inaceasta publicatie idei contrare valo- 
rilor si normelor acceptate in lumea contemporana. Ca urmare, se va pune in 
discutia Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor abdicarea colectivului 
redactional al revistei de la principiul respectului fata de drepturile omului, 
care exclud orice fel de discriminare. Credem in libertatea de exprimare a 
ideilor doar in limitele acestui principiu", se mai arata in comunicat. 

“Revista a aparut la inceputul lunii august. 

“Jurnalul lui Goma, un atac la adresa intelectualilor 

“Paul Goma, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din Romania, a 
publicat in ultimul numar al revistei "Viata romaneasca" primul fragment din 
"Jurnalul 2005". Demersul sau va continua, potrivit sumarului numarului vii- 
tor, anuntat pe coperta a IV-a a revistei. Goma, unul dintre scriitorii care nu- 
si mai gaseste locul in literatura romana, face referire la "Holocaustul in 
Romania", printre altele precizand ca: 

"Nu se jeneaza defel holocaustologii cand falsifica documente, cand 
inverseaza cronologia evenimentelor, cand prezinta efectul drept cauza. De 
ce s-ar jena, daca noi i-am obisnuit sa aiba in fata o adunatura de muti, de 
mutanzi, de pitestizati". 

Textul dur al scriitorului mai face referire la relatia incordata cu intelec- 
tualii romani, in special colegi de breasla. 

In notita din 15 ianuarie 2005, Goma remarca: 

"«In noptile din urma - chiar si in zilele... - am dormit mult; si tot obosit 
sunt. Stiu care-i motivul: varsta. De doua saptamani am intrat in al 70-lea an! 
De necrezut. Cum de am ajuns pana aici? Cum de le-am facut Manolestilor, 
Liicenilor, Blandienilor, Plesilor, Adamestenelor - etc. etc. - una ca asta: sa 
nu mor?". 

“In finalul fragmentului de jurnal, Goma isi da, insa, arama pe fata. Tot 
ce scrisese pana acum era un pretext pentru un mesaj peremist explicitat chiar 
la finalul in care "infiereaza" pozitia proiliesciana a intelectualilor din 
Romania la alegerile prezidentiale din anul 2000, impotriva lui C. V. Tudor. 
Atat Ion Iliescu, cat si Emil Constantinescu sunt descrisi in purul stil 
Romania Mare, iar intelectualii sunt facuti "tradatori" de tara pentru ca au 
indraznit sase ridice impotriva lui Vadim: "...Desi in timpul mandatului (!) 
sau Romania a fost crunt jefuita de securisti si de activisti, care pusesera 
mana pe tezaurul statului, iar romanii au devenit si mai saraci, si mai disperati 
- in Anul Domnului 2000, cvasitotalitatea intelectualitatii rezistentculturale 
romane, in frunte cu Anele Ipatescu ale cumpenei dintre milenii, au initiat- 
semnat APELUL RUSINII, ascuns sub explicatia nesfarsit de inteligenta: 
«Votati impotriva dictaturii», carevasazica impotriva improbabilei, virtualei 
dictaturi de dreapta a contracandidatului - insa pentru dictatura reala, exerci- 
tata cale de 4 ani de zile, a candidatului bolsevic Iliescu (...) Acestia-acestea 
- si inca altii, cvasitotalitatea intelighentilor tricolori - au facut in 2000 cam- 
panie pentru... Iliescu. Dupa ce facusera campanie pentru alt tradator al tarii, 
Constantinescu." 

“Cacealma sau eroare 

“In fapt, tot acest tam-tam este o cacealma. Surse din interiorul redactiei 
ne-au declarat ca se urmareste trecerea revistei "Viata romaneasca” din 
subordinea USR in cea a Redactiei publicatiilor pentru strainatate "Romania" 
si, implicit, schimbarea conducerii. Momentan, la conducerea revistei se afla 
acad. Alexandru Paleologu - director onorific, redactorul-sef Caius Traian 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 585 


Dragomir, fost ambasador la Paris si la Atena, si redactorul-sef adjunct si res- 
ponsabilul de numar, Liviu loan Stoiciu, plecat in vacanta. Potrivit casetei 
redactionale, "Viata romaneasca" este editata de Uniunea Scriitorilor, cea 
care suporta plata salariilor si cheltuielile administrative, si de Redactia 
publicatiilor pentrustrainatate, care se ocupa de tiparire. 

“Horia Garbea, Secretarul USR si semnatarul comunicatului, ne-a 
declarat ca "redactia este vinovata de neglijenta". O decizie se va lua in 8 sep- 
tembrie, in Comitetul Director al Uniunii. In opinia sa, se vor discuta doua 
aspecte: "Se va stabili cine este de vina pentru publicarea textului si s-ar 
putea decide inlocuirea conducerii". 

Din cauza dublei administrari, Horia Garbea crede ca "nimeni nu are o 
raspundere de 100%". In schimb, tot el apreciaza ca nu se pune in discutie 
desfiintarea acestei reviste, care anul viitor aniverseaza un secol de existenta. 
"Viata romaneasca" a fost intemeiata la Iasi, in martie 1906, de un grup de 
intelectuali in frunte cu Constantin Stere si G. Ibraileanu. 

“Manolescu: Revista nu se afla la prima abatere 

“Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, ne- 
a declarat :"«Revista a aparut undeva la sfarsitul lunii august, desi respectivul 
articol a fost publicat in numarul din iunie-iulie. Realmente, nu stiu ce voi 
discuta cu colegii mei (membrii Comitetului Director, n.n.). Noi nu am vrea 
sa pedepsim pe nimeni, desi cei de la revista nu sunt la prima abatere de acest 
fel. Deocamdata nu pot spunenimic, pentru ca nu stiu cum vor evolua discu- 
tiile. Cu siguranta ca o sa-l chemam pe redactorul responsabil de numar - 
Liviu loan Stoiciu - si vom vedea ce ramane de facut, dat fiind faptul ca 
redactorul- sef - Caius Traian Dragomir - nu va putea fi prezent, deoarece 
este ambasador la Atena». 

“Vizavi de implicarea Redactiei Publicatiilor pentru Strainatate in 
cadrul "Vietii romanesti", Manolescu ne-a precizat:"«Este revista Uniunii, 
pentru ca, editorial, noi ne ocupam deea, iar cu Redactia Publicatiilor pentru 
Strainatate am gasit o co-finantare»". (R. Draghici). 


Luni 5 septembrie 2005 
M-am ocupat numai de “Anunţ” - iată-l: 


“Paris 5 septembrie 2005 

Domnule Sorin Roşca Stănescu 

Vă rog să publicaţi în ziarul pe care îl conduceţi, Ziua, următorul 

ANUNȚ 

Periodicele Gardianul (2 septembrie 2005) si Gândul din 3 septembrie 
au publicat comentarii mai mult sau mai putin corecte pe marginea 
Comunicatului din 31 august a.c. al Uniunii Scriitorilor din România care 
anunţă - citez din presă (presa citează din Comunicat): 

“Conducerea Uniunii Scriitorilor din România îşi exprimă regretul că în 
revista Viaţa românească numărul 6-7 din iunie-iulie 2005, revistă (sic) edi- 
tată de Uniunea Scriitorilor, a fost permisă de către redacţie apariția unui 
text cu conținut antisemit. (subl. mea, P.G.). Este vorba despre fragmente din 
Jurnalul 2005 al lui Paul Goma”. 

Comunicatul continuă (sublinierile mele, P.G.): 

“Conducerea Uniunii consideră intolerabilă îngăduinţa cu care redacţia 
revistei Viaţa românească a găzduit în această publicaţie (re-sic!) idei contra- 
re valorilor şi normelor acceptate în lumea contemporană. Ca urmare, se va 
pune în discuţia Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor abdicarea colec- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 586 


tivului redacţional al revistei de la principiul respectului faţă de drepturile 
omului care exclud orice fel de discriminare. Credem în libertatea de expri- 
mare a ideilor doar în limitele acestui principiu” (sublinierea mea şi trimite- 
rea la Caragiale: “Rezon!”). 

Observînd cine apără drepturile omului: Manolescu, Bălăiţă, 
Dimisianu - cum le apăraseră ca leii în primăvara anului 1977 - mai bag de 
seamă că jurnalista Manuela Golea de la Gardianul copiază până şi analfabe- 
tismele scriitorului redactor al Comunicatului - când colportează un 
neadevăr, scriind: 

“Paul Goma, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din 
România...” 

Pentru Dumnezeu, un jurnalist mai şi citeşte din an în paşte, deci ar fi 
trebuit să ştie: - nu sunt “membru de onoare”, nici măcar membru simplu, 
pentru sfântul motiv că, în 14 aprilie 1977, pe când eram arestat de 
Securitate şi ameninţat cu o condamnarea la moarte, iubiții colegi de breaslă 
din Consiliul Uniunii Scriitorilor m-au exclus - ca “duşman al poporului”; 
după “rivuluţie” (cea a rezistentilor-prin-culturä, citeşte: pe brânci, pe sub 
lavite, tremurînd voiniceşte de nesfârşit curaj estetic) nu am fost reprimit în 
Uniunea Scriitorilor, drept care, după ani de aşteptare sub preşedinţia lui 
Dinescu, am declarat în scris, într-un dialog (publicat de Viaţa românească - 
îngrijit de Liviu loan Stoiciu) cu chiar succesorul său Ulici că, dacă aşa stau 
lucrurile în România Scriitoare, eu nu mă mai consider făcînd parte din 
“breasla” lor. 

Tot în treacăt citez din opiniile jurnalistei de la Gardianul: 

“În finalul fragmentului de jurnal, Goma îşi dă însă, arama pe faţă (sic 
- si subl. mea). Tot ce scrisese până acum era un pretext pentruun un mesaj 
peremist (s.m.) explicitat chiar în finalul în care «infierează» poziţia pro- 
iliesciană a intelectualilor din România la alegerile prezidenţiale din anul 
2002, împotriva lui C.V. Tudor (s.m.)”. 

Jurnalista va fi ştiind ce înseamnă ca cineva “să-şi dea arama pe față”? 

Nu - dar scrie (ceea ce nu ştie); ştie ce este “un mesaj peremist”? Nu - 
dar scrie, negru pe alb, numele lui C.V. Tudor - care nu există în textul incri- 
minat! - însă nu din textul meu citează dânsa, ci din ceea ce şoptesc pe la 
colţuri ne-cititorii mei holocaustologi, pe după cap cu ne-cititorii “breslaşi” 
că aş fi scris. 

Acestea fiind faptele, anunţ: voi da în judecată: 

1. Uniunea Scriitorilor din România; 

2. Asociatia Scriitorilor din Bucureşti; 

3. Pe Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii; 

4. Pe Horia Gârbea, director de imagine al USR şi preşedinte al 
Asociaţiei Scriitorilor, Bucureşti pentru calomnie la adresa lui Liviu loan 
Stoiciu şi a mea 

5. Pe conducătorii Comunităţii Evreilor din România pentru denunt 
calomnios. 

În legătură cu punctul 5 aştept ca USR să facă publice numele acelor 
membri ai Comunităţilor Evreilor “care au reacţionat foarte dur”si care 
“Dacă ei s-au sesizat, înseamnă că afirmaţiile sunt grave” (s. mea) - re-citat 
din scriitorul român Horia Gârbea, deficient, atât în materie de limbă română 
cât şi de logică. 

“Ei”, vorba lui H. Gârbea, cine să fie: 

“Ei”-ii care nu făcuseră nimic-nimic-nimic pentru coreligionarul lor 
Petre Fischer-Năvodaru, nici pentru sora sa, Luiza Amalia Elman-Năvodaru, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 587 


în izolarea lor de după plecarea noastră în exil, mult mai aspră decât a fucei 
lui Pacepa. “Ei” care nu mişcaseră un deget pentru fiica lui Petre, Ana Maria 
Năvodaru-Goma. “Ei“ care nu se sinchisiseră de soarta lui Filip-leronim 
Goma, fiul evreicei Ana Maria? Ca să nu mai vorbim de mine, goi, dar 
orişicâtuşi; tată de copil evreu, nu? Ce făceau-dregeau “ei -i, membrii 
Comunităţii Evreieşti înainte de decembrie 1989? Să nu se grăbească să 
mintă, fiindcă îi ştiu: colaborau şi profitau! “Ei -ii plecaţi în Israel, în 
Occident (de ce nu se vor fi dus în Rusia, patria lor de inimă?), oftau de dor 
de tärisoarä, însă când sufereau pentru soarta oamenilor rămaşi sub jug 
comunist îi aveau în vedere numai pe coreligionarii lor, nu şi pe goi, de parcă 
ei, goi-ii cu mâna lor se ocupaseră şi se înfometaseră şi se trataseră de 
“duşmani ai poporului”, de “fasisti”, de “bandiți”, ei singuri se arestaseră şi 
se torturaserä şi se asasinaseră - ei cu mâna lor . “Ei”-ii în România nu s-au 
manifestat măcar ca “disidenti”, necum ca opozanți ai regimului si de ei 
instaurat. Un om care suferise cumplit, fiind deportat în Transnistria şi bun 
scriitor: Norman Manea, “în exil” (cu o bursă, cu paşaport românesc) la 
Berlin, apoi la New York, a folosit libertatea de exprimare, nu ca să demaşte 
(faţă de nemţii culpabilizati, faţă de americanii nepăsători) caracterul crimi- 
nal al regimului comunist din România. Da de unde, “EI” (N. Manea) s-a 
ocupat doar de demascarea “fasistului Eliade” - că tot murise de şase ani...; 

R. Ioanid: cum se opusese “EI” comunismului din România? Simplu: 
nu se opusese!, nu se manifestase (în cazul lui Radu Filipescu), pentru a 
nu-şi pune în pericol familia, mă rog frumos; 

Am ajuns la C.V. Tudor: au protestat “Ei” -ii măcar de formă cândau 
aflat că în 1977, generalul Plesitä credea că mă insultă tratîndu-mă de “legio- 
nar” si de “jădan”? S-au arătat măcar mirati când C.V. Tudor îmi trimitea 
citatii (pentru calomnie!) adresate lui “Pavel Evremovici Goma”? “Ei -ii îşi 
vor fi manifestat indignarea când Tudor Eliad, fiul lui Perahim - altfel komi- 
sar bolşevic în Basarabia ocupată în 1940 apoi în România ocupată, după 
1944, persecutor si epurator nemilosal artiştilor plastici români - a acceptat să 
fie consilierul aceluiaşi C.V. Tudor? 

Nu cunosc (încă) numele indignatilor vigilenti vânători de antisemiti 
inexistenti - dar le voi afla. Sigur este că tovaräsul colonel de Securitate acti- 
vînd sub numele conspirativ: “Iulian Sorin” (deşi mai la îndemână i-ar fi 
fost: “Ionel Sorineanu”) este la post, în fruntea Comunităţii - cum la-post 
fusese în Departamentul Cultelor, apoi ca mână dreaptă a rabinului bolşevic 
Rosen. 

Jurnalista de la Gardianul şi-a supra-intitulat articolul: “Războiul scrii- 
torilor: Nicolae Manolescu îl acuză pe Paul Goma de antisemitism”. 

Corectez: 

1) Nu poate fi vorba de război: N. Manolescu si cu mine facem parte 
din categorii, nu doar diferite - moralmente - ci de-a dreptul incompatibile. 

Să nu se uite că înainte de 1989 Manolescu a fost ucenicul fidel al 
turnătorului de puşcărie Ivascu; a frecventat, alături de Blandiana, Buzura, 
Zaciu, Dinescu, Ornea, Dimisianu casa “liberalului bolşevic” diversionistul 
Gogu Rădulescu; în iunie 1990, imediat după Mineriada Sângeroasă, N. 
Manolescu, dus de mână de Z. Ornea la Noul Vizir: Iliescu, i-a luat un inter- 
viu spălător-de sânge, numindu-l “Om cu o mare”; în decembrie 1990 a 
publicat în România literară “dosarul de securitate” al supraşefului 
Securităţii, criminalul Voican-Voiculescu-Sturdza sub titlul: “Scrisoare des- 
chisă lui Paul Goma”. Să mai pomenesc călătoria în Coreea (sau în China) 
împreună cu “preşedintele Iliescu”?; distrugerea - nici măcar inteligentă - a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 588 


Alianţei Civice?; campania furibundă împotriva “turnătorului Caraion”, însă 
tăcerea desăvârşită şi complice păstrată asupra turnătorilor din redacţie: 
Băran, Silvestru şi... altele? - precum şi “iertarea” acordată lui Uricaru, de 
parcă tocmai căpătase deslegare de la Măgureanu...?; 

2) Nu poate fi vorba de un “război Manolescu-Goma”, fiindcă nu doar 
pe Paul Goma l-a acuzat de antisemitism actualul preşedinte (până mai 
deunăzi şi el fioros “antisemit”, ci şi pe Liviu loan Stoiciu - ceea ce consti- 
tuie o culme a abjectiei-la-românul-scriitor. Azvârlind în direcţia mea 
lăturile obşteşti, răs-folosite de R. Ioanid, Shafir, Oişteanu şi alţi holocausto- 
logi, a fost împroşcat şi poetul L.I. Stoiciu - pe deasupra ameninţat cu alun- 
garea de la Viaţa românească, unde este singurul redactor care lucrează. 

„„„Are să intervină Manolescu pe lângă actualul şef al său, Lupescu, 
să-i dea o slujbulitä la concernul Polirom-Cartea românească (după ce va fi 
anexată şi instituţia Viaţa Românească, creaţia lui Stere?), unde acţionar 
principal este Serge Moscovici, evreul de origine română care declară pe 
toate drumurile că îi urăşte pe români, urăşte de moarte România - ceea ce 
nu-l împiedecă să investească în detestata Românie)? 

Aştept reuniunea de la 8 septembrie a.c. a Comitetului Director al 
Uniunii - sub conducerea lui N. Manolescu - alcătuit din: G. Bălăiţă, G. 
Dimisianu, H. Gârbea, M. Mihăieş, Marta Petreu, C.M. Spiridon, G. Chifu, 
Al. Cistelecan, Varujan Vosganian, Szilagy Istvan, când/unde va fi judecat 
Liviu loan Stoiciu. 

Asa fusesem şi eu judecat, am mai spus, repet: în urmă cu aproape 50 
de ani : în 1956 nu mai trăia Stalin, dar stalinismul era în floare - atunci 
eram “antisovietic”; acum, în Anul Domnului 2005, în plină renaştere a 
ceauşismul fără Ceauşescu (cel asasinat prin voicanizarea iliască în urmă cu 
15 ani), voi/vom fi judecaţi pentru... “antisemitism” . 

Vă multumesc anticipat pentru publicarea textului în Ziua. 

Paul Goma 


x 


(forum)De la: adrianbmwData: 2005-09-08 19:34:15 , IP: 
84.162.68...Sindromul "Kampf" si placerea de-a "maniapersecutieiintr-una" 
M-am intors dintr-un concediu (...) am stat de vorba despre "cazul Goma" cu 
un psihiatru (Profesor) din Bucuresti. 

(...) Parerea psihiatrului-neoficiala (...): Scriitorul sufera de sindromul 
"Kampf"...(...) des intalnit, mai ales la personalitatile mari, care au avut real- 
mente de suferit" (...)" Acesti oameni sufera de mania persecutiei, nu se pot 
impaca cu lumea, nici cu fostii prieteni, care toti "uneltesc" impotriva-i.... 
Traiesc doar in procese si acuzatii, pierzand orice realitate, cu toate ca dispun 
de posibilitati remarcabile de a comunica..." 

Un var de-al meu a vorbit si cu domnul Kleininger (unul din 
frati) si la intrebarea "cum s-a editat "Curcubeul-Cutremurul 
1977" la "Humanitas", atunci in 1990, a venit si bomba : "Noi 
i-am publicat cartea in trei serii; prima serie, editie, s-a vandut ca 
painea calda. A doua, la fel! Dar la a treia editie am avut mari 
probleme de a vinde exemplarele. Si ne-am gandit ce sa facem, 
pentru ca eram la inceput, sa scadem drastic preturile , sau s-o 
ducem la "topit..." 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 589 


Ultima varianta a avut mai multi discipoli la Humanitas. Mai tarziu 
ne-am cerut scuze domnului Goma..." De atunci "Humanitas" nu mai distru- 
ge cartile editate, chiar daca nu se vand....Dar de aici si pana la o conjuratie 
a tuturor intelectualilor romani impotriva unui scriitor... este o distanta cam 
mare [sublinierea îmi aparţine - Paul Goma - deci asta este varianta Liiceanu 


- colportată de Kleininger - a trimiterii la topit a “Culorii... ”- prima ediție 
în româneşte, mai 1900, abia scoasă în librării, imediat retrasă şi 
depozitată] 

x 


Mariana Sipos - pe lângă cele două articole trimise si de LIS - îmi 
comunică... Comunicatul US: 

Original Message ----- From: Horia Gârbea To: Zoltan Andras ; Ziarul 
de Duminica ; Writers Union of Romania; (...) 

[lista membrilor U.S.] 


Sent: Thursday, September 08, 2005 10:04 PM 
Subject: Comunicat al Comitetului Director al USR 
“Stimati colegi, 

“Va aduc la cunostinta textul unui comunicat din partea 
Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor si va rog sa il difuzati prin mij- 
loacele la care aveti acces. 

“Cu multumiri, 
“Horia Gârbea” 


* 


“Comunicat din partea Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor 

“În sedinta din 8 septembrie 2005, Comitetul Director al Uniunii 
Scriitorilor din România a luat în discutie numeroase aspecte curente ale acti- 
vitătii acestei organizatii. Printre ele s-a aflat si situatia creată de aparitia în 
revista Viata românească, nr.6-7 din 2005 a unui text cu caracter antisemit 
care a generat vii proteste si a determinat redactarea unui comunicat prin care 
conducerea Uniunii îsi exprima regretul fată de publicarea acestuia. 

“Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România a invitat redac- 
torii revistei Viata românească la o discutie pe această temă. Au răspuns invi- 
tatiei domnii Caius Traian Dragomir, redactor sef, Vasile Andru si Petre Got, 
redactori. În consens cu opinia Comitetului Director, membrii redactiei Viata 
românească au exprimat părerea lor de râu fată de publicarea articolului aflat 
în discutie si si-au însusit continutul si formularea comunicatului USR 
pe această temă. 

“Directia revistei Viata românească a hotărît să publice în proximul 
numâr al revistei comunicatul Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din 
România si punctul de vedere propriu, ce exprimă aceeasi atitudine fată de 
aparitia articolului. Comitetul Director al USR si redactorii revistei Viata 
românească au decis să facă tot posibilul ca asemenea incidente, ce pot 
constitui subiectul unor tensiuni si se plasează în afara legilor tării si norme- 
lor societâtii contemporane, să fie evitate pe viitor. Ambele pârti tin să rea- 
mintească faptul că revista Viata românească a fost în trecut si rămîne si azi 
promotoarea ideilor de tolerantă etnică. Revista a manifestat constant o atitu- 
dine de largă deschidere spre toate grupurile etnice, publicînd chiar si un 
numâr special dedicat scriitorilor evrei din România. 

“Nici USR, nici conducerea revistei Viata românească nu doresc limi- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 590 


tarea libertatii de exprimare a opiniilor, ci doar încadrarea expunerii acestora 
în limitele unanim acceptate în lumea civilizată. Comitetul Director al USR 
atrage atentia opiniei publice că în comunicatul sâu conducerea USR nu a 
incriminat nici o persoană, nu a calomniat pe nimeni, ci doar a manifestat 
îngrijorarea firească fată de aparitia unui text care propagă idei antisemite 
într-un periodic aflat sub egida USR. Redactorii revistei Viata românească 
invitati la Comitetul Director, au exprimat adeziunea lor la acest punct de 
vedere. 

“Comitetul Director al USR a decis să îi retragă domnului Liviu loan 
Stoiciu, responsabil al numărului în care a apărut textul în discutie, calitatea 
de redactor sef adjunct al revistei Viata românească.” 


Ei bravos, naţiune! Lăudat să fii, Manolescule, pentru idioteniile şi 
calomniile din Comunicatul initial, dar mai ales pentru negarea lor în 
următorul şi întărirea negaţiei în acesta (nu pot să nu-l compar cu Wiesel, cel 
care negase că ar fi refuzat să viziteze şi Memorialul Anticomunist de la 
Sighet, când Iliescu îi făcuse casă memorială...). 


x 


La porcăria... adezionistă... 

…In replică, poetul Liviu Ioan Stoiciu, demis din funcția de redactor- 
sef adjunct al "Vietii Romanesti", a declarat ieri agentiei Mediafax: 

“Contraatac cu acuzatii de inchizitie si cenzura 

"Comitetul Director al USR si-a aratat adevarata fata cu aceasta ocazie 
- a devenit o instanta a intolerantei, inchizitiei si cenzurii. 

Numai pe vremea dictaturii s-a mai intamplat asa ceva. Nu pot sa pri- 
mesc vestea demiterii decat cu dispret si sila. Onorantul fapt ca l-am publicat 
pe intransigentul Paul Goma nu este de iertat. Sa se retina ca revista “Viata 
Romaneasca”, sub conducerea mea, a ramas o revista nealiniata - de aceea 
trebuia sa fie pedepsita, etichetata ca propaga idei antisemite, sa fie trecuta in 
rand". (D.C.) 


x 


“Redactia "Vietii Romanesti" regreta publicarea textului lui Paul Goma 

"In sedinta din 8 septembrie 2005, Comitetul Director al Uniunii 
Scriitorilor din Romania a luat in discutie numeroase aspecte curente ale acti- 
vitatii acestei organizatii. Printre ele s-a aflat si situatia creata de aparitia in 
revista “Viata Romaneasca”, nr. 6-7 din 2005 a unui text cu caracter antise- 
mit care a generat vii proteste si a determinat redactarea unui comunicat prin 
care conducerea Uniunii isi exprima regretul fata de publicarea acestuia. 

“Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din Romania a invitat 
redactorii revistei “Viata Romaneasca“ la o discutie pe aceasta tema. Au ras- 
puns invitatiei domnii Caius Traian Dragomir, redactor-sef, Vasile Andru si 
Petre Got, redactori. In consens cu opinia Comitetului Director, membrii 
redactiei “Viata Romaneasca” au exprimat parerea lor de rau fata de publica- 
rea articolului aflat in discutie si si-au insusit continutul si formularea comu- 
nicatului USR pe aceasta tema. Directia revistei “Viata Romaneasca” a hota- 
rat sa publice in proximul numar al revistei comunicatul Comitetului Director 
al Uniunii Scriitorilor din Romania si punctul de vedere propriu, ce exprima 
aceeasi atitudine fata de aparitia articolului. Comitetul Director al USR si 
redactorii revistei “Viata Romaneasca“ au decis sa faca tot posibilul ca ase- 
menea incidente, ce pot constitui subiectul unor tensiuni si se plaseaza in 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 591 


afara legilor tarii si normelor societatii contemporane, sa fie evitate pe viitor. 
Ambele parti tin sa reaminteasca faptul ca revista “Viata Romaneasca“ a fost 
in trecut si ramane si azi promotoarea ideilor de toleranta etnica. Revista a 
manifestat constant o atitudine de larga deschidere spre toate grupurile etni- 
ce, publicand chiar si un numar special dedicat scriitorilor evrei din Romania. 

“Nici USR, nici conducerea revistei “Viata Romaneasca“ nu doresc 
limitarea libertatii de exprimare a opiniilor, ci doar incadrarea expunerii aces- 
tora in limitele unanim acceptate in lumea civilizata. Comitetul Director al 
USR atrage atentia opiniei publice ca in comunicatul sau conducerea USR nu 
a incriminat nici o persoana, nu acalomniat pe nimeni, ci doar a manifestat 
ingrijorarea fireasca fata de aparitia unui text care propaga idei antisemite 
intr-un periodic aflat sub egida USR. Redactorii revistei “Viata Romaneasca“ 
invitati laComitetul Director au exprimat adeziunea lor la acest punct de 
vedere.“Comitetul Director al USR a decis sa 11 retraga domnului Liviu 
loan Stoiciu, responsabil al numarului in care a aparut textul in discutie, 
calitatea de redactor-sef adjunct al revistei “Viata Romaneasca”." 


S-a observat - sper - că în toate “comunicatele Uniunii 
Scritorilor, Români (îmi plecase mâna, să scriu; “comunicatele 
Uniunii Sovietice...” - şi nu mă înşelam: “stilul” este cel 
sovietic, troglodit, care nu spune pe nume autorului “textului 


antisemit”) 
x 
“Contraatac cu acuzatii de inchizitie si cenzura 

“In replica, poetul Liviu Ioan Stoiciu, demis din functia de redactor-sef 
adjunct al "Vietii Romanesti", a declarat ieri agentiei Mediafax: “«Comitetul 
Director al USR si-a aratat adevarata fata cu aceasta ocazie - a devenit o ins- 
tanta a intolerantei, inchizitiei si cenzurii. Numai pe vremea dictaturii s-a mai 
intamplat asa ceva. Nu pot sa primesc vestea demiterii decat cu dispret si sila. 

Onorantul fapt ca l-am publicat pe intransigentul Paul Goma nu este de 
iertat. Sa se retina ca revista “Viata Romaneasca”, sub conducerea mea, a 
ramas o revista nealiniata - de aceea trebuia sa fie pedepsita, etichetata ca 
propaga idei antisemite, sa fie trecuta in rand". (D.C.) 


* 


- Dan Culcer: “Doua intrebari pe marginea unui Comunicat 

"Comunicat din partea Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor 

“În Sedinta din 8 septembrie 2005, Comitetul Director al Uniunii 
Scriitorilor din România a luat în discutie numeroase aspecte curente ale acti- 
vitatii acestei organizatii. Printre ele s-a aflat si situatia creata de aparitia în 
revista Viata româneasca, nr.6-7 din 2005 a unui text cucaracter antisemit 
care a generat vii proteste si a determinat redactarea unui comunicat prin care 
conducerea Uniunii îsi exprima regretul fata de publicarea acestuia." 
“Doua intrebari : 

1. Cine sunt nominal autorii "viilor proteste"? Oamenii muncii? Mai 
tineti minte formula? 

2. Cine si cind a demonstrat ca textul incriminat al lui Goma are caracter 
antisemit? 

“Cu doua zile inainte in ziarul “Gardianul” din 6.09.2005, pagina de 
Cultura (articol de fond, cu trimitere din pag. 1) se citeaza un anterior text 
emis de acelasi Comitet Director : "Conducerea Uniunii mai precizeaza, in 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 592 


finalul comunicatului, ca "din succintele extrase din Jurnalul lui Goma, reti- 
nute in «Gardianul», rezulta ca autorul este anticomunist si foarte critic la 
adresa confratilor, nicidecum ca este antisemit, ori, in definitiv, comunicatul 
USR nu avea in vedere decat antisemitismul". 

“Ca si cum Comitetul Director ar fi cunoscut atunci textul lui Paul 
Goma doar din citatele Gardianului. 

“Ce sa mai intelegem? 

“Cer reintegrarea imediata in functie a dlui Liviu Ioan Stoiciu, a carui 
demitere din functie este un abuz. Ca scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor 
din Romania, si fost redactor de revista in Romania nazional- comunista, pro- 
testez impotriva cenzurii la care este supusa revista Viata Romaneasca. Pot 
intelege cauzele supunerii unor redactori si a unui ambasador la o decizie 
(fara comentarii publice); dar nu pot admite ca letala combinatie dintre inter- 
ese de grup si presiuni anarhice sa cenzureze vreo scriere semnata (nu anoni- 
ma!) inainte sau dupa publicare. Pentru a incorona supusenia, drapata in prin- 
cipialitate si respect al Legii (al Legii cui?) mai ramine ca, la cererea anoni- 
milor protestatari, sa fie retras de pe piata si ars (sau topit) numarul respectiv 
al Vietii Romanesti. De ce sa nu mergem pina la capat? 

“Dan Culcer 

* 
Duminică 11 septembrie 2005 

Am lucrat azi noapte la textul promis - iată ce a rezultat: 


INVITATIE 
Paris, 10 septembrie 2005 

Prin prezenta îi invit pe componenţii Comitetului Director al Uniunii 
Scriitorilor din România - în frunte cu Nicolae Manolescu, preşedinte ales - 
să dea seama de: Deosebirile, nu de nuanţă, ci de fond dintre Comunicatul din 
31 august a.c. care zice: 

“ /în/ Viaţa românească nr. 6-7 (...) a fost permisă de către redacţie 
apariţia unui text cu conţinut antisemit. Este vorba despre fragmente din 
Jurnalul 2005 al lui Paul Goma” (sublinierea mea, P.G.) 

- ŞI 

Comunicatul din 6 septembrie a.c. - în care se repetă: 

“apariţia (...) unui text cu caracter antisemit” - adăugîndu-se: “care a 
generat vii proteste”. 

Numai că: 

- a dispărut numele autorului “textului antisemit” (dacă Manolescu l-a 
uitat: Paul Goma); 

- nu este explicat: cine a viu-protestat - în declaraţia făcută preseidupă 
primul Comunicat scriitorul de limbă română H. Gârbea dăduse vina pe 
Comunitatea Evreilor “care au reactionat foarte dur” şi care “Dacă ei s-au 
sesizat înseamnă că afirmaţiile sunt grave” (ale cui “afirmații”: ale evreilor?, 
ale lui P. Goma? - de unde să ştie H. Gârbea: el nu cunoştea “textul antise- 
mit”, nu a avut timp să-l citească, povestea cu “foarte-dura reacţie a 
Comunităţii Evreilor” i-a sugerat-o N. Manolescu, în colţul gurii). 

Aşadar propun, atât membrilor Comitetului Director al U.S. - care a(u) 
hotărît nesfârşite de legal (cât despre democratic...), membrilor de rând ai 
Uniunii Scriitorilor, precum şi acelor români care se interesează de literatură 
şi de literatori o dezbatere - de pildă în coloanele revistei România literară - 
a “Cazului Viaţa românească- Stoiciu-Goma”, propunîndu-şi: 

- Să fie restabilită ordinea firească a “elementelor” (deliberat am folosit 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 593 


termenul securist, pentru a desemna duşmanii poporului): să-mi fie iertată 
imodestia, însă nu Liviu loan Stoiciu este... “şef de lot” - el însă a fost 
condamnat la alungare de la Viaţa românească - ci păcătosul de mine: eu sunt 
adevăratul vinovat, ţintă, atât a holocaustologilor (de care m-am ocupat şi îi 
asigur: nu am obosit), cât şi a antisemitologilor de recentă extracţie: N. 
Manolescu, Liiceanu, Pleşu, Adameşteanu, D.C. Mihăilescu, Laszlo, Pecican 
- îl pun şi pe Gârbea, altfel plânge; 

- Să argumenteze, să dovedească antisemitologii (Manolescu, Gârbea, 
ambasadorul Caius, poetul Got, misticul Andru) că termenul “antisemitism” 
acoperă o realitate, un adevăr - şi nu este doar o exclamatie, o acuzaţie rapidă 
a celor lipsiţi de argumente într-o dezbatere, o injurie, o înjurătură la care 
înjuratul nu găseşte “răspuns”; 

- După ce termenul “antisemitism” (se observă: îl pun între ghilimele- 
le... negationismului meu funciar) va fi clarificat, îi invit pe colegii mei - nu 
sunt membru al U.S., dar sunt scriitor, în ciuda lui N. Manolescu - să piardă 
cinci minute din pretiosul lor timp dedicat creatiei-creatoare de capete de 
operă nemuritoare şi să dovedească, pe textul incriminat (fragmentul din 
Jurnal 2005 publicat în Viaţa românească), adevărul acuzațiilor formulate 
negru pe alb, în cele două Comunicate: “antisemitism”; 

- Apoi să explice - cu mâna pe inimă - cititorilor care i-au stimat, i-au 
iubit vreme de decenii - că ceea ce a scris Paul Goma în Jurnalul său...: - 
despre anumiţi - şi numiţi - evrei; despre sionism; despre terorismul de stat 
practicat de Israel; despre acei evrei care încearcă să-şi facă uitată ascendenta 
criminală, bolşevică, antiromânească, prorusească şi începînd din 1991 s-au 
prefăcut în vânători de “antisemiti”, acuzatori vehementi şi zapcii nerusinati 
- toate acestea sunt calomnioase - pentru că sunt neadevărate; - despre 
anumiţi - şi numiţi - scriitori români; despre “prudenta” lor legendară care, 
până în 1990 i-a dus la colaborationism, atât cu puterea politică (prin ceea ce 
scriau-rosteau în public), cât şi cu puterea politieneascä, Securitatea; despre 
lipsa de coloană vertebrală a multora, în continuare, “după Revoluţiei”, când, 
în goana dupănotorietate (politică: Manolescu, Pleşu, Pruteanu, Buzura, 
“ambasadorul Caius Dragomir”...), după câştig, după o pâine asigurată şi 
mai ales după ceea ce se mai cheamă: puterea de a-i strivi pe alţii - “duşmani 
sau doar concurenţi - a prefăcut “breasla scriitoricească” dintr-o turmă de oi 
(ce timpuri!, ce moravuri mioritice!) într-un nod-cuib de şerpi care se muşcă 
doar între ei - foarte mulţi se... automuşcă - şi pe lângă care nu este recoman- 
dabil să treci: rişti să fii fulgerat de duhoare. 

Să mi se arate că afirmaţiile mele (rele, recunosc, dar faptele lor cum 
sunt: bune? creştineşti? demne de un scriitor, director de conştiinţă al comu- 
nitätii sale?) sunt calomnioase, deci neadevärate. 

Nu-mi fac iluzii: intelectuali, oameni de condei precum N. Manolescu 
si ciracii săi mai vechi: Dimisianu, Alex Stefănescu sau nou-noutul Gârbea 
nu cunosc caracterul sacru al Cuvântului; nu îl respectă. Pentru astfel de 
oameni de litere-si-de-cuvânt nu există un adevăr al Cuvântului, de aceea ei 
spun/scriu azi un “adevăr adevărat”, peste o săptămână spun/scriu un cu totul 
alt “adevăr adevărat”, dacă nu contrariul primului. Văd în această “concepţie 
manolesciană” (despre lume şi viaţă) influenţa hotärîtoare a lui Ivaşcu, 
întărită de influenta-confirmärii “teoriei relativităţii adevărului” a lui Ivasiuc 
- coincidenţă sau ba ambii maeştri ai săi, foşti deţinuţi politici deveniți 
turnători notorii. 

Mă leagăn însă cu... certitudinea: aşa cum - din fericire - nu toţi scrii- 
torii români dinainte de 1989 gândeau-scriau-actionau ca N. Manolescu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 594 


(adică laş, demisionar, ascunzîndu-şi lipsa de sentiment civic îndărătul “este- 
ticului”), nici acum - deşi circumstanţele sunt mult mai greu de suportat decât 
cele din vremea “dictaturii cinstite”, mai cu seamă datorită trădării intelectua- 
lilor de teapa lui Manolescu - scriitorii români, oricât de dezorientati, de 
dezamägiti, de säräciti (nu vorbesc de Liiceanu: el nu este scriitor, ci negustor 
de carte; nici de Dinescu: el a fost scriitor, a devenit un Aspirin al 
Trogloditilor), nu bat pas de front pe arătură la comanda unuia care i-a trădat, 
slujindu-i pe criminalii Iliescu, Voican-Sturdza, iar de curând, pentru a 
câştigavoturile celor cu musca pe căciulă, s-a grăbit să mai facă o tâmpenie: 
l-a apărat-justificat pe Uricaru - nu va fi fost acela informator atitrat, însă 
activist până în măduva oaselor, da, (iar în sarcina activistului intra şi datoria 
de a... raporta tot ce mişcă; râul, ramul). 

S-au manifestat - pe internet - primii contestatari ai “liniei Manolescu” 

Nu este totul pierdut. Nasc (chiar) şi în România oameni. 

Paul Goma 


Luni 12 septembrie 2005 

Ieri a fost înmormântată la Ciocâlteni, Orhei, verişoara mea Nina 
Goma, căsătorită Dulgher, sora lui Ştefan Goma, fiica lui lon Goma, fratele 
mai mare al tatei. Dumnezeu să o odihnească. Ea a fost - în vara-toamna anu- 
lui 1945 - unul dintre mulţii copii basarabeni duşi de mână de mamele lor la 
“materialul didactic” sovietic: lagărele de exterminare în aer liber. Nina 
şi-a văzut tatăl prin sârme: era acuzat de “trădare de patrie sovietică”, fiindcă 
fusese ostaş în Armata Română. Luat prizonier de război de către aliaţii noştri 
iubiţi, mult după 23 august 1944 şi mult în inima României (pe Valea 
Prahovei). La Bălţi, presupun a şi pierit, nu cred că a mai apucat anul 1945. 

Despre acel lagăr presupusesem întâi că fusese “amenajat” în apropie- 
rea Chişinăului. Dintr-o scrisoare a Ninei (de după 1990, fireşte) aflasem de 
“vizită”, însă nu şi de locul lagărului. Copila avea atunci 9 ani, însă ea (spre 
deosebire de mine), trăind în Patria Strugurilor şi a Pâinii, tăcuse şi i se 
tăcuseră întâmplările şi de ea trăite, aşa că, treptat i se chiar şterseseră din 
minte. În urmă cu doi ani, am dat peste un document despre Lagărul de exter- 
minare de la Bălţi, apoi peste câteva mărturii despre acea grozăvie - am 
trecut totul, atât în “Săptămâna Roşie”, cât şi în texte de sine stătătoare, puse 
pe internet.Astfel am căpătat convingerea că unchiul meu lon Goma acolo, la 
Bălţi şi-a găsit sfârşitul, de foame şi mai ales de sete - dimpreună cu ceilalți 
peste 50.000 de nefericiti prizonieri de război germani, italieni, unguri, 
slovaci (în jur de 2.000), restul basarabeni şi bucovineni răpiți din România 
după 23 august, consideraţi “cetăţeni sovietici”, deci... “trădători ai patriei 
sovietice”. 

Trista veste mi-a fost dată de nepoata mea Angela Goma, căsătorită 
Trubceak (fiica lui Stefan Goma şi sora lui Ionel Goma - deci nepoata Ninei) 
încă de vinerea trecută. Sâmbătă mi-a telefonat de la Londra Andrei Dulgher, 
fiul cel mare al Ninei - urma să plece la înmormântare. Tatăl lui - Dulgher - 
trăieşte şi se ţine bine. El, Andrei s-a mutat în casă proprie: a cumpărat, cu 
împrumut de la bancă o casă, a reparat-o el cu Ionel şi cu alţi basarabeni lon- 
donizati. Băieţii lui “merg bine cu Anglia”... 

Cu acest prilej am aflat că Ionel Goma, văru-său mai lucrează câteva 
luni acolo şi se întoarce la Chişinău, unde şi-a cumpărat un apartament. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 595 


x 


Racnetul ragusit al disidentei carpatine Mircea Mihaies 
Ziarul "Cotidianul" / 12.09.2005, 

“Nu stiu cum se face, dar, imediat ce Romania intra in cartile interna- 
tionale, apar diversi „cartofori“ care strica regulile, imbicsesc aerul 
si huiduie ca la balamuc. Ani de zile, cuplul Vadim-Tökés a fost singura 
masinarie care functiona ireprosabil intr-o lume de-o perfecta incoerenta. Cei 
doi reprezentanti ai pozitiilor etnic-extreme din societatea romaneasca se 
potentau reciproc, motivindu-si fiecare necesitatea prin prezenta celuilalt. 
Mai destepti, ungurii si-au gasit alt stapin — guvernele Romaniei —, renuntind 
la asocierea compromitatoare cu un personaj care tradase ideea fundamentala 
enuntata la intrarea pe scena publica: solidaritatea umana transnationala si 
transetnica. Lipsindu-le abilitatea politica, romanii continua sa aiba nevoie de 
Vadim ca de-o gura de aer viciat in vidul populat cu fantose. Daca s-ar face 
o statistica, am observa un straniu paradox: in ultimii cincisprezece ani, dis- 
cursurile xenofobe, antisemite, rasiste, conflictele interetnice din unele loca- 
litati din sudul Romaniei s-au petrecut mai ales atunci cind la putere s-au aflat 
fortele non-iliesciene (las deoparte momentul Tirgu-Mures din martie 1990, 
a carui sorginte e diferita de subiectul rindurilor de fata). Cu cit discursul 
puterii era mai ferm pro-european, cu cit apropierea noastra de Europa era 
mai accentuata, apareau voci, grupuri sau miscari pregatite sa puna bete-n 
roate. Nu pot demonstra c-ar fi vorba de o directie controlata de-un centru 
anume, dar coincidentele sint suficient de stranii pentru a ne pune pe gin- 
duri. Dupa citiva ani de acalmie, evenimente pe care le credeam eliminate 
pentru totdeauna reapar la suprafata cu o virulenta de neimaginat. Sa nu-mi 
spuneti ca galeriile de pe unele stadioane din Romania sint aglomerari ana- 
rhice spontane de cetateni turmentati. 

Dimpotriva, avem de-a face cu grupuri paramilitare perfect organizate, 
finantate, in unele cazuri, chiar de cluburile pe care le sustin zgomotos. 
Purtind denumiri razboinic-kitschoase, precum „Ciinii rosii“ ori „Comando 
Ultra Viola“, ele nu fac nici un secret din programul belicos pus in aplicare 
de fiecare data cind se iveste prilejul. 

E chiar o intimplare ca incalificabilele lozinci din tribunele stadionului 
„Steaua“ s-au intetit de cind patron al clubului a devenit personajul care, la 
ultimele alegeri prezidentiale, a readus in viata publica din Romania textele 
lui Zelea-Codreanu si ideologia fascista? 

Romania nu are doar prieteni, asa ca derapajele de acest fel nu trec 
neobservate. Chiar daca majoritatea covirsitoare a locuitorilor acestui spatiu 
sint la antipodul sentimentelor si impulsurilor ilustrate de noua extrema- 
dreapta dimboviteana, ceea ce se aude este racnetul ragusit al primitivilor 
inecati de ura, nu soapta catifelata a ceea ce numim indeobste „majoritatea 
tacuta“. 

In aceeasi ordine de idei, reprobabilele iesiri la rampa ale lui Paul Goma 
sint mana cereasca pentru oricine vrea sa caute nod in papura intelectualitatii 
romane si Romaniei insesi.O discutie fireasca intre istorici, sociologi, polito- 
logi si juristi e trivializata de Paul Goma, printr-un amestec de amintiri, false 
argumente si inexplicabile resentimente. In cazul celebrului disident, lucruri- 
le sint agravate de nota stilistica excesiva, care imprima discursului sau un 
ton apocaliptic, irigat de propozitii vindicative, complexele personale si 
mania de a plati polite. Chiar de-ai fi campionul mondial al tolerantei si tot 
ti-ar lasa o impresie detestabila. 

DI Goma nu e istoric, dar foloseste argumente luate din istorie pentru a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 596 


construi un scenariu in care nu exista decit doua categorii de personaje: tica- 
losii si avocatii ticalosilor. Culmea e ca printre proscrisii de ultima ora se afla 
si oameni care, ani la rind, au fost nu doar reprezentantii sai pe Pamint, ci si 
principalii propagatori ai elucubratiilor exilatului de la Paris! Am simtit pe 
propria piele de cita dezinvoltura e capabil dl Goma, dar si cit de scurt e dru- 
mul de la fandacsie la minciuna sfruntata in destule dintre afirmatiile sale. 
Retras in turnul de fildes de pe malul Senei, autorul „Justei“ are o perceptie 
mediata nu doar de propriile idiosincrazii, ci, am impresia, si de subiectivita- 
tea a diversi „binevoitori“, care-i pun la dispozitie un anumit tip de informa- 
tii. Oricum ar sta lucrurile, ca la mijloc ar fi un intristator proces de involutie 
intelectuala, c-ar fi vorba de-o dominanta caracteriala care iese la iveala odata 
cu inaintarea in virsta, e deprimant sa vezi cum principala voce a disidentei 
anticomuniste din Romania nu numai ca-si pune sub semnul intrebarii intre- 
gul trecut, dar te obliga sa reactionezi indignat la formulele prin care incearca 
sa-si impuna adevarurile.” 


Mi-a zis-o, Mihäies căruia eu îi spuneam - când: “hagio- 
graful” lui Manolescu şi al lui Tismăneanu, când: “Reportofonul 
Banatului” - ceea ce nu e de cel mai bun gust, însă nu găsisem un 
nume pentru individul care publică volume de dialoguri cu X, cu 
Y, însă partea lui este nulă - în afară de cea, esențială, a băgării 
microfonului în gurile Manolescului şi a Tismăneanului! 

Aşa-mi trebuie! 

x 

Mircea Stănescu îmi trimite forma finală a Protestului: 

“Dragà Domnule Goma, 

“Varianta finalà a protestului contine în cap indicarea "Protest", 
este datatà si semnatà Bucuresti, 12 sept. 2005. 

“V-o anexez mai jos, asa cum am trimis-o. 

“Distinse Doamne, Distinsi Domni, Dragi prieteni si cunoscuti, 

“Incidentul recent de la Uniunea Scriitorilor si redactia revistei "Viata 
românească" ne-a făcut să initiem si sa và propunem o atitudine pe care o sin- 
tetizeazà textul de mai jos. Dacà veti fi de acord sà và alàturati initiativei 
noastre, và rugàm ca, panà luni seara, sà ne comunicati acest lucru prin 
e-mail. V-am ruga sà ne precizati si profesia/calitatea/functia pe care doriti sà 
o retinem alàturi de numele Dumneavoastrà. 

Va multumim pentru intelegere, 

Dan Culcer 

Valerian Stan 

Mircea Stànescu 

Bucuresti, 11 septembrie 2005” 

Protest 

În legàturà cu destituirea abuzivà a scriitorului Liviu Ioan Stoiciu 
din Directia revistei “Viata româneascà”, destituire dictatà de conducerea 
Uniunii Scriitorilor din România ca urmare a publicàrii unui text cu pretins 
caracter antisemit apartinând lui Paul Goma, semnatarii Protestului de fatà ne 
exprimàm dezacordul profund fatà de decizia conducerii USR. Regretàm, de 
asemenea, acuzatiile de antisemitism care i-au fost aduse cu aceastà ocazie 
lui Paul Goma de càtre Comitetul Director al Uniunii. 

Detractorii consacrati ai scriitorului exilat i-au atribuit mai demult aces- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 597 


tuia infamul calificativ, mai ales pentru lucrarea sa istorică “Săptămâna Rosie 
sau Basarabia si evreii”, pe care, s-a dovedit, nici unul dintre ei nu a discu- 
tat-o în fond, limitîndu-se să o eticheteze. 

Multi dintre semnatarii acestui Protest sunt desigur buni cunoscători ai 
operei lui Paul Goma, unii însă (din cauza cenzurii de presă la care autorul 
este supus în ultima vreme în România) cunosc doar în parte opera lui Paul 
Goma. Pentru noi toti e totusi evident ca scriitorul Paul Goma nu este antise- 
mit nu doar pentru ca este sot si tata de evrei. Ci deasemenea si pentru cà nu 
a negat si nu neagă Holocaustul si toate celelalte crime grave comise împo- 
triva evreilor, inclusiv de conationalii săi. În chiar cartea amintită, Paul Goma 
califică, fără echivoc, drept inadmisibile, reprobabile, criminale si condam- 
nabile gravele abuzuri sâvârsite de români împotriva evreilor ulterior 
Săptămânii Rosii (28 iunie-3 iulie 1940), în care a avut loc evacuarea armatei 
si civililor români din Basarabia ocupată în urma pactului criminal Hitler- 
Stalin, si în care multi dintre evreii localnici s-au dedat la crime si alte sama- 
volnicii împotriva românilor siliti să-si părăsească tara). Paul Goma nu a jus- 
tificat niciodată aceste orori. Dacă ar fi făcut-o, nu ar mai fidenuntat “crimele 
inadmisibile si condamnabile” ale conationalilor săi. 

În legătură cu acuzatia de antisemitism, dar si cu multe altele care i se 
aduc azi lui Paul Goma, este semnificativ faptul că practic toate i-au fost 
aduse în trecut si de Securitate. Din chiar dosarele desecretizaterecent se stie 
deja că încă din primavara anului 1977 sefii Securitătii au pus la punct “pla- 
nuri de măsuri” de discreditare prin antisemitism a scriitorului disident. 

lată cum sună una din directivele cuprinse în strategiile Securitătii: 

“Să fie lansată acuzatia de antisemitism, făcând apel la evrei 
individual si la Statul Israel, cu care ne aflăm în bune relatii”. 

lar acuzatia a fost, bineînteles, lansată si apoi sustinută cu metodă, asa 
cum numai Securitatea stia s-o facă. 

Sunt destule date care arată ca în acest caz presedintele USR, dl. 
Nicolae Manolescu, nu atacă o chestiune de principiu. Ne temem că în reali- 
tate nu e deloc vorba despre “antisemitismul” lui Paul Goma. Este stiut că 
Paul Goma a fost exclus din Uniunea Scriitorilor, în aprilie1977, în plină 
teroare comunistă, inclusiv prin votul actualului presedinte al USR. Dar Paul 
Goma este nu numai o amintire neplăcută pentru proaspătul presedinte al 
scriitorilor români, ci si un critic sever al atitudinii morale si politice de după 
1990 a acestuia. Imediat după ce incidentul de la Uniunea Scriitorilor a deve- 
nit public, si înainte ca Liviu loan Stoiciu să fie destituit, Paul Goma a anun- 
tat că de data aceasta îi va chema în justitie pe cei care l-au acuzat de antise- 
mitism(si care i-au imputat d-lui Stoiciu publicarea textelor sale). Dacă pen- 
tru dl. Manolescu si colegii sài problema ar fi fost într-adevâr “antisemitis- 
mul” scrierilor lui Paul Goma (ceea ce scriitorul exilat contestă de mult timp 
si cât se poate de argumentat), atunci analiza si deciziile în acest caz ar fi tre- 
buit amânate până când justitia se va pronunta cu privire la sesizarea d-lui 
Goma. Neprocedând asa, avem motive să bânuim că “antisemitismul” lui 
Paul Goma nu a fost decât un pretext pentru o răfuială meschinà cu doi dintre 
scriitorii români demni de respect pentru opera si viata lor publică. 

Ne adresâm conducerii Uniunii Scriitorilor si tuturor membrilor USR, 
cerînd revocarea deciziei de destituire a scriitorului Liviu loan Stoiciu si 
retragerea, printr-o declaratie publică, a acuzatiilor calomnioase la adresa lui 
Paul Goma, considerând că celor doi le-a fost încâlcat - printr-un act de cen- 
zură greu de justificat - dreptul cel mai natural al oricărui scriitor, acela de a- 
si publica scrierile. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 598 


Semnează: 
Dan CULCER, scriitor, membru al Asociatiei Scriitorilor din Târgu Mures 
Valerian STAN, publicist, Bucuresti 
Mircea STĂNESCU, istoric, Bucuresti” 


x 


Mircea Stănescu îmi transmite reacția lui Țepeneag: 


“D-le Stànescu, Nu cunosc, n-am citit textul cu pricina, mai mult: îl stiu 
pe Goma capabil sà spunà tot felul de prostii. Imi pare ràu de destiruirea lui 
Stoiciu pe care îl stimez din toate punctele de vedere. 

Dacă protestul dv. nu l-ar privi decât pe el, l-as semna. Peste câteva 
zile, mă voi duce în România si voi putea să mă documentez la fata locului. 
De ce sunteti asa de grâbiti? Dacă Paul Goma se simte calomniat,el ar trebui 
să se adreseze justitiei, asa cum de altfel a si spus că va face. Dar a spus asta 
si după emisiunea TV a lui Plesită, atunci l-am sprijinit public, căci avea 
dreptate... Si n-a făcut-o! De ce nu se duce în România să pună lucrurile la 
punct!... Sunt gata să mă duc împreună cu el si să-l apăr asa cum l-am apărat 
cu aproape 40 de ani în urmă. Sau tot ce-l interesează e să se vorbească 
despre el? Cu stimă, D.Tepeneag.” 


Ce să ceri de la un somnorilä: să-l apere pe prietenul său 
Goma? Taman acum când a primit Bursa de Onoare (aşa ceva) 
acordată membrilor - de onoare - a Uniunii Scriitorilor? 

Vorba lui Nenea lancu: 

«C"-eş” copil?» 


LIS îmi trimite: 
“Domnule Liviu loan Stoiciu, 

Poate ca totusi va ajunge protestul meu si in fata opiniei publice.I l-am 
trimis lui Liviu Antonesei, pentru Timpul, ii va face loc in numarul ce va apa- 
rea probabil saptamina viitoare. 

Vi-l atasez si Dumneavoastra. In cazul in care cunoasteti ziare sau 
reviste culturale (aici ma camindoiesc) ce l-ar putea prelua, va rog sa-l 
propuneti pentru publicare. Cazul Goma-Stoiciu mi se pare una dintre cele 
mai grave atingeri(daca nu cea mai grava, deoarece instrumentata la nivelul 
elitei) adusa dupa '89 libertatii de expresie. Nu e cazul sa mai negociem 
principii nici cu noi insine, nici cu "persoane insemnate", "care nu le are". 

Al Dumneavoastra, 

O. Nimigean 


Protest 

Am primit alegerea la conducerea Uniunii Scriitorilor din România a d- 
lui Nicolae Manolescu cu speranţa că, în sfîrşit, inertiala instituţie va găsi 
resursele, morale şi economice, pentru reforma de 15 ani aşteptată. Din nefe- 
ricire, întîia măsură a d-lui Manolescu şi a subordonatilor Domniei-Sale, 
întoarce U.S.R. la reflexe pe care le credeam revolute: reinstituirea cenzurii, 
măsuri administrative în contul delictului de opinie, procesul ideologic. 
Astfel interpretez interzicerea semnăturii lui Paul Goma în revistele U.S.R., 
retragerea calităţii de redactor-şef adjunct la “Viaţa românească” a d-lui 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 599 


Liviu loan Stoiciu (a cărui “culpă” constă în publicarea unui fragment din 
jurnalul pe 2005 al lui Paul Goma), preluarea necritică a acuzelor de antise- 
mitism la adresa lui Paul Goma, formulate de Comunitatea evreiască din 
Bucureşti. 

Consider că, prin lipsa ei de discernămînt şi prin atitudinea sa 
discretionarä, conducerea U.S.R. ameninţă libertatea de exprimare în 
România şi se discreditează moral. 

Cer conducerii U.S.R. retragerea măsurii administrative dictate împotri- 
va lui Liviu loan Stoiciu, anularea interdictiei lui Paul Goma în revistele 
Uniunii, scuze publice şi demisia (de onoare — dacă acest cuvînt mai 
păstrează vreun sens în breasla scriitoricească) din funcţii a tuturor celor 
implicaţi în acest abuz. În caz contrar, îmi voi înainta eu demisia din U.S.R., 
refuzînd o stare de fapt pe care o resimt în cel mai înalt grad 
compromiţătoare. 

O. Nimigean 

x 

lată şi o reactie justă, bolşevicioasă - cum altfel? - la textul lui Gabriel 
Plesea, din partea eternei tovaräse, generăleasa de Secu Felicia Antip : 

“Va rog sa nu-mi mai trimiteti NICIODATA propaganda 
legionaroida si insulte urbi et orbi la adresa adevaratilor oameni de 
cultura din Romania. Va multumesc pentru intelegere. 

Felicia Antip” 


Tot Plesea a primit următorul răspuns de la Horia Gârbea: 

“Domnule Gabriel Plesea, 

Comentariul dvs. este viciat de distanta si mai ales de necunoasterea 
grozaviilor din articolul in discutie. Orice om care iubeste democratia s-ar 
oripila in fata afirmatiilor ca evreii, asa in general, indistinct, ca popor, sint 
"criminali" si practica "terorismul de partid si de stat" etc. 

Autorul ii insulta si pe intelectualii români tot in grup si de asemeni pe 
unii individual. Expresiile din articol ar putea face oricind obiectul unui 
proces penal. Dar din pacate nu despre asta e vorba. 

CD al USR nu a vrut sa pedepseasca pe nimeni ci doar sa spele obrazul 
Uniunii in fata intrebarilor legitime pe care si eu continuu sa le primesc: Asa 
cred toti scriitorii români? Citi dintre ei cred asta? E in RO un climat fascist? 
Apar des astfel de articole? Cit de des? etc. Si mai ales sa raspunda indignarii 
Fed.Com.Evreiesti, Dep. de Stat al SUA prin ambasadorul SUA la Bucuresti 
si chiar Min. de Externe la RO care au cerut explicatii si au pretins o delimi- 
tare a USR fata de atitudini extremiste, asa cum statutul USR prevede expli- 
cit. Nu mai vorbim de colegii nostri, scriitori evrei si alti minoritari care au 
fost consternati si au cerut o atitudine ferma si garantii ca asemenea 
atacuri nu vor mai aparea niciodata in revistele patronate de USR. 

Aici nu e vorba de dl. Stoiciu pe care il descrieti bine si pe care il 
cunoastem noi, cei care am avut ocazia sa ne lovim de intemperanta lui, nici 
de dl. Goma care isi neaga toti confratii din 1990 incoace. E vorba de apari- 
tia in presa literara, intr-o revista de traditie democrata (cu nunata socialis- 
ta la origine) a unui articol cuprinzind idei fasciste explicite. (subl.mea) Ceea 
ce in Romania este de altfel interzis prin lege. 

Oricine ar fi semnat acest articol, reactia nu putea fi decit aceasta. 

In ce-l priveste pe dl. Stoiciu, daca venea la Comitet si pleda vinovat, 
prezentind scuze si delimitindu-se de ideile din articol, ca si colegii sai, pe 
care nu i-a consultat cu privire la articol, ar fi dat dovada de responsabilitate. 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 600 


Pentru ca n-a facut-o, e normal sa plateasca. Retragerea functiei e o sanctiune 
minima. Mai ales in contextul in care unii membri au cerut concedierea lui 
din redactia VR si chiar excluderea din USR. Un ziarist de la orice publicatie 
din Romania care ar fi publicat peste capul sefului sau un asemenea articol ar 
fi fost concediat in aceeasi zi. 

Ar fi mai bine ca vinovatii sa considere ca si USR discutia incheiata. 
(Nu-i aşa? Ar fi mai bine..., nota mea, P.G.) Altfel nu e tirziu ca Parchetul 
sa se sesizeze din oficiu sau sa fie sesizat de cei ce se considera lezati si sa 
aplice sactiunile prevazute de legea penala din Romania. 

Va doresc numei bine, 

Horia” 


lată-mă şi facist! - sub pana scriitorului de limbă română Gârbea. 

Adevărat, mai fusesem tratat astfel de anchetatorii din 1956 - am mai 
Scris, nu-i nimic, (mă) repet: 

Într-o noapte, la Interne, după ce Tîrlea mă bätuse - pe mine, nu mai este 
necesar să precizez, dar se lovise singur într-un colţ de masă (sau într-un colţ 
de stea-roşie), “făcuse apel” la Enoiu: 

«Fac apel la tovarăşu căpitan!», mă tot amenintase Tirlosul - şi chiar 
făcuse, măgarul. 

Căpitanul cu pricina nici nu apucase să se închidă uşa îndărătul lui, că 
m-a şi luat în nişte pumni cumpliţi; m-a isprävit de tocat în câteva secunde, 
azvârlindu-mă sub chiuvetă (atunci mi-a fracturat - cu lovituri de pumn - 
coastele). 

Salvarea mi-a fost soneria telefonului. Namila m-a lăsat, a luat recepto- 
rul - am dedus că “celălalt” îl întreba ce mai face. La care Măcelarul de la 
Interne Gheorghe Enoiu a răspuns - modest,nevoie-mare: 

- «Mă lupt cu fiara facistă!». 

De acolo, de pe podea, de sub chiuveta, deşi nu mă vedeam, mă 
vedeam, totuşi: dacă aşa arăta o “fiară facistă”... 


x 


O mare, o nesfârşită tristete. Îi răspunsesem lui Mircea Stănescu (el mă 
întrebase - din oboseală, din inerție: ce mai fac?): 

Îmi era mai uşor când mă luptam cu Fiara de unul singur. 

“De unul singur”, iată o tactică (si chiar o strategie...) pe care o aplic 
de decenii, de când, adolescent fericit ca toți adolescenții, însă în acelaşi timp 
nefericit, pentru că îi puteam contamina de “boala reactionarismului” pe 
colegii mei, pe prietenii mei - pe fetele mele. Aşa că... mă retrăgeam de lângă 
ei/ele, pentru a nu le pricinui necazuri - politice, desigur - şi chiar de nu o 
făceam în realitate, o făceam în gând, iar rezultatul era acelaşi? Sufeream din 
cauza aceasta, fiindcă sunt structural sociabil, sunt un doritor de prietenie 
bărbătească, mai ales adolescentină (nu o cunosc pe cea bărbătească, de 
război, doar pe cea de puşcărie care este cu totul, dar cu totul altceva, dar nu 
“prietenie”); îmi plăcea să fiu membru al unei comunităţi: echipă de fotbal, 
fanfară, “gaşcă” şi cred că aveam calităţile de a mă face acceptat, chiar iubit 
- însă... 

„„.Însă! Eram un ins cu un semn în frunte, acela de care nu este conzult 
(fiind în Ardeal) să te legi - fiindcă nu se ştie cum-când te contaminează, îţi 
trece păduchii lui - de refugiat, de reactionar, de antirus, de antiregim. 

Desigur, au fost momente, chiar perioade în care eram unul dintre ei 
- la liceu, la internat, la facultate, după liberarea din închisoare, cu oniricii... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 601 


Si ce bine mi-au fost! 

Dar nu au durat momentele bune. 

Si a trebuit să mă obişnuiesc cu solitudinea, ba de la o vreme să o 
cultiv. 

x 

Mă chiar miram că Observatorul nu se esprimă - ba da, de astă dată sub 

semnătură (Carmen Muşat): Nr. 286 15 septembrie - 21 septembrie 2005 
Goma si tapii ispasitori 
Carmen MUSAT 

1977 ramine pentru mine anul in care, copil fiind, am descoperit ca 
lumea in care traiam (si despre care la scoala mi se spunea ca e cea mai dreap- 
ta si mai minunata) se confunda cu un spatiu carceral, in care drepturile omu- 
lui exista doar pe hirtie, iar libertatea de a spune ceea ce gindesti se plateste 
cu ani grei de inchisoare si, nu de putine ori, chiar cu viata. Semnalul sonor 
al emisiunilor Europei libere, vocea MonicaiLovinescu, bruiata mai tot tim- 
pul, si numele lui Paul Goma se leaga,strins in amintirea mea de ceea ce as 
putea numi acum, retrospectiv, momentul revelatiei, al trezirii constiintei la 
absurdul realitatii „imediate. 

Pentru mine, Paul Goma a reprezentat, ani la rind, modelul absolut al 
dizidentului autentic, al intelectualului care, desi cunoaste foarte bine pretul 
nealinierii, refuza sa supravietuiasca in genunchi. Cu atit mai socant a fost sa 
descopar, dupa lectura celor trei volume din Jurnalul publicat in anii *90 de 
Editura Nemira, ca Paul Goma se afla in razboi cu toata lumea, nediferentiat, 
de la cei mai odiosi reprezentanti ai securitatii, la cei mai vehementi contes- 
tatari ai regimului comunist, de la cei mai aprigi dusmani ai sai, la oamenii 
cei mai apropiati, care n-au pregetat sa-i fie aproape si sa-l sustina atunci cind 
i-a fost cel mai greu. Interventiile ulterioare ale lui Paul Goma in paginile 
publicatiilor autohtone nu au facut decit sa deterioreze progresiv imaginea 
exemplara pe care acesta o dobindise inainte de 1989. Si vinovat pentru o ast- 
fel de discreditare nu mai era/este odiosul regim comunist, ci Paul Goma 
insusi. Nu poti pretinde ca esti obiectiv atunci cind renunti la nuante, nu poti 
fi considerat credibil atunci cind, in locul unui discurs critic, argumentat si 
fara menajamente, livrezi o continua invectiva, in care totul dispare sub o 
imensa cantitate de noroi. 

Din pacate pentru noi, Paul Goma nu (mai) are, acum, autoritatea? nici 
in Romania si nici in lume ? sau intelepciunea profunda si subtila a unui 
Vaclav Havel sau Adam Michnik. Adevaruri evidente, idei interesante, teme 
generoase pot fi oricind compromise de alegerea unui stil in care injuriile, 
acuzele, enormitatile predomina. Nu cred ca Paul Goma este antisemit, cred 
ca Paul Goma a devenit un mizantrop incurabil, pentru care notiuni precum 
“vina individuala”, “responsabilitate morala individuala” nu mai au nici o 
relevanta. Paginile de jurnal publicate in Viata Romaneasca ofera, din acest 
punct de vedere, spectacolul dezolant al unei gindiri stereotipe, care recurge 
permanent la generalizari, la etichete colective, la anateme aruncate definitiv 
nuasupra unui individ sau a altuia, ci asupra unor categorii de oameni. 
“«Holocaustul in Romania» sa se fi manifestat el «din senin»”? se intreaba 
autorul, invocind, ca raspuns, crimele comise asupra Armatei Romane de 
civili de origine iudaica, in iunie 1940. Dar pot fi oare relativizate si diminua- 
te atrocitatile pe care o legislatie antisemita le-a generat in acei ani, prin sim- 
pla inversare a responsabilitatilor? Si poate fi invinuita o intreaga etnie pentru 
erorile si ororile faptuite de anumiti indivizi? 

Este nevoie de revizuirea stereotipurilor pentru ca un dialog autentic sa 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 602 


poata avea loc intre evrei si polonezi, spunea Adam Michnik - in polemica sa 
cu Leon Wisseltier, care a avut ca punct de plecare masacrul de la Jedwabne. 

“Nu ma simt vinovat pentru cei ucisi, dar ma simt responsabil”, scrie 
Michnik in Polonezii si evreii. Cit de vinovati sintem? si continua: Nu pentru 
ca au fost omoriti n-as fi avut cum sa impiedic asta. Ma simt vinovat pen- 
tru ca, dupa ce au murit, au fost omoriti inca o data, li s-a refuzat o inmor- 
mintare decenta, li s-au refuzat lacrimile, li s-a refuzat adevarul despre aceas- 
ta crima oribila si, decenii la rind, s-a tot repetat o minciuna”. Nu sintem oare 
noi, astazi, responsabili pentru ca ani la rind ororile comise de reprezentantii 
extremei drepte, precum si cele infaptuite in timpul regimului comunist, de 
activisti zelosi si de comisari ai poporului au fost trecute sub tacere? Nu avem 
oare datoria de a discuta deschis, fara prejudecati si fara complexe faptele 
concrete care au marcat istoria noastra de-a lungul secolului al XX-lea? 

Daca prezenta lui Paul Goma in spatiul public este, pentru mine, o 
continua dezamagire, modul in care Comitetul Director al USR a gestionat 
“incidentul” mi se pare de-a dreptul desprins din anii in care autocritica si 
“cenusa in cap” erau la ordinea zilei. Nu stiu cine a redactat comunicatul 
USR, dar formule de genul “membrii redactiei si-au insusit continutul si for- 
mularea comunicatului USR” sau “redactorii revistei au exprimat adeziunea 
lor la acest punct de vedere” suna ca in procesele-verbale ale fostelor sedinte 
de partid. Si daca, in locul unei dezbateri reale pe marginea unor aspecte 
dureroase ale istoriei noastre recente, Comitetul Director al celui mai impor- 
tant for al scriitorilor romani decide sa ii retraga lui Liviu loan Stoiciu cali- 
tatea de redactor sef adjunct al revistei Viata Romaneasca, ma tem ca ne 
aflam intr-un scenariu grotesc, in care, pentru linistea noastra, trebuie neapa- 
rat inventati tapi ispasitori. 


Nu e bine, în viată, să produci desiluzii doamnelor. Nu, nu. 
chiar ne-bine; deplorabil. 


A devenit Viata Romaneasca o revista antisemita? 
Ovidiu SIMONCA 

Un fapt fara precedent s-a produs in lumea culturala. Revista Viata 
Romaneasca este acuzata ca a permis “aparitia unui text cu continut antise- 
mit”, facind referire la publicarea unor fragmente din Jurnalul 2005 al lui 
Paul Goma. Unul dintre editori, Uniunea Scriitorilor, s-a delimitat de gestul 
revistei, iar scriitorului Liviu loan Stoiciu, responsabilul de numar, “i s-a 
retras calitatea de redactor-sef adjunct al publicatiei”. 

Dupa ce Paul Goma a publicat volumul Saptamina Rosie 28 iunie-3 
iulie 1940 (Editura Vremea XXI, 2004), a fost acuzat ca sustine idei cu un 
“continut antisemit”. La inceputul acestui an, ziarul Ziua gazduieste mai 
multe replici, care discuta nu doar evenimentele istorice despre care vorbeste 
Goma ? “martirizarea, uciderea romanilor” in Basarabia, dupa ultimatumul 
sovietic din 1940. Se ajunge la punerea in discutie a modului in care a fost 
alcatuita Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului in Romania 
si a concluziilor acesteia. Jurnalul 2005 al lui Paul Goma consemneaza toate 
aceste dispute. Un fragment din Jurnal este publicat in revista Viata 
Romaneasca. 

În Jurnal 2005, Paul Goma incearca sa-si explice de ce a fost considerat 
“antisemit”. El reia o parte din afirmatiile din Saptamina Rosie, intrebindu- 
se de ce nu se discuta, onest, si despre atrocitatile savirsite de evrei in 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 603 


Basarabia, dupa ultimatumul sovietic, atita timp cit el nu contesta crimele 
romanilor savirsite impotriva evreilor, dupa 1941. In definitiv, fragmentul de 
Jurnal incredintat revistei Viata Romaneasca este mai mult justificativ, cine 
n-a parcurs Saptamina rosie ar intelege cu dificultate motivele nemultumirii 
lui Goma. 

Fragmentul publicat in revista Viata Romaneasca are numeroase referiri 
la persoane din Romania si din strainatate. Referirile ar putea fi considerate, 
din punctul de vedere al celor vizati, atacuri la persoana, ceea ce ar putea 
conduce fie la drepturi la replica inaintate redactiei, fie la adresarea in justitie. 
In fata unui text de opinie (amendabil), Uniunea Scriitorilor trece la sanctiuni 
administrative. 

Mai intii, Viata Romaneasca este acuzata de antisemitism, ceea ce pro- 
voaca inca o replica a lui Paul Goma. El cheama in judecata, pentru calomnie, 
Uniunea Scriitorilor din Romania, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, pe 
Nicolae Manolescu, presedintele USR, si pe Horia Garbea, directorul de ima- 
gine al USR. Horia Garbea afirmase pentru Gandul ca membri ai Comunitatii 
evreiesti au “reactionat foarte dur”, fara sa citeze pe nimeni, ceea ce il face 
pe Goma sa-i cheme in judecata si pe conducatorii Comunitatii 
Evreilor din Romania pentru denunt calomnios. Cazul de la Viata 
Romaneasca a provocat, din nou, antagonizarea mediilor culturale. Disputa 
se poarta nu doar in jurul lui Goma. Se discuta si despre reactiile indignate 
ale Uniunii Scriitorilor si despre caracterizarile facute revistei Viata 
Romaneasca. In mod fundamental, intrebarile sint numeroase. Cit de indrep- 
tatit este un scriitor sa-si publice opiniile? Pina unde poate merge libertatea 
de expresie? Ce inseamna sa fii antisemit? Sanctionarea unei reviste, fara 
prea multe explicatii, nu este o masura abuziva?” 


* 


“Uniunea Scriitorilor a aruncat o anatema care foarte greu se 
poate sterge” 
(afirmă I. L. Stoiciu)redactor-sef adjunct al revistei Viata Romaneasca 

Ovidiu SIMONCA:Cind a aparut pe piata numarul 6-7/2005, in care 
este publicat textul lui Paul Goma? 

Liviu loan STOICIU: La inceputul lunii august. 

O.S. Pina la primul comunicat al Uniunii Scriitorilor, ati primit vreun 
repros ca l-ati publicat pe Goma? 

Nu, am primit numai felicitari, care nu aveau legaturi cu Goma. Intreg 
numarul este dedicat lui Cioran. Nimeni, absolut nimeni nu s-a plins de textul 
lui Goma. Numarul este apreciat. Va dau un exemplu: in revista Ateneu se 
scrie ca am scos “un numar excelent”. 

Cineva de la Comunitatea Evreiasca v-a telefonat? 

Nu, n-am primit nici un telefon de la Comunitatea Evreiasca. Este ceva 
si mai trist: nimeni de la Uniunea Scriitorilor nu mi-a telefonat, a fost doar 
acel comunicat de presa din 31 august. Toata supararea mea este legata si de 
acest aspect. Daca aveau vreo nemultumire, trebuia sa vorbeasca mai intii cu 
mine. Eu am aflat din presa, motiv pentru care am si reactionat ca atare: nu 
mai am nici un fel de dialog cu ei. Nici pina astazi, nimeni, niciodata, n-a dat 
vreun semn. Colegial ar fi fost sa mi se spuna, de la obraz, ce rau am facut. 

Vineri, membri ai redactiei, fara dvs., au fost la “judecata” Uniunii 
Scriitorilor. De ce n-ati participat? 

In semn de protest: s-a aruncat cu anatema asupra unei reviste care n-a 
facut altceva decit sa publice un scriitor. Personal sint impotriva cenzurii in 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 604 


Romania. Goma a mai avut colaborari la Viata Romaneasca, dar nimeni nu a 
dat cu parul, nimeni n-a dat comunicate sa spuna ca e o revista antisemita. La 
Viata Romaneasca am pus in discutie o carte foarte dura a lui Goma, aceea 
despre evrei si Basarabia, si am publicat fragmente. 

Ce va deranjeaza in reactiile Uniunii Scriitorilor? 

Ca s-a anuntat in presa ca sintem o revista antisemita si abia dupa aceea 
ni s-au cerut explicatii. 

Domnule Stoiciu, ati avut vreo stringere de inima cind ati tiparit 
textul lui Goma? 

Nu. Eu gindesc cu totul altfel decit majoritatea colegilor. Goma este 
scriitor. Textele literare nu pot fi niciodata acuzate de antisemitism. 
Personajele pot fi antisemite, criminale, pot fi orice. 

Nu-i neaparat un text literar, e un jurnal, cu personaje reale. 

Jurnalul nu e un text literar? Autorul e personajul principal, el scrie un 
text literar. N-am auzit pe nimeni sa condamne un scriitor pentru opiniile sale 
dintr-un jurnal. Paul Goma nu mai are nici un fel de opreliste. Pe el nu il 
intereseaza ca se poarta corectitudinea politica, nu-l intereseaza ca toata 
lumea “iubeste America”. El n-are tabuuri, are opinii intransigente. De aceea 
ar trebui admirat. Avem si noi un disident de seama, precum Soljenitin, care 
si el e revoltat impotriva tuturor si certat cu toti. Si avem o Uniune a 
Scriitorilor care niciodata nu i-a luat apararea, in nici un context, nici macar 
cind l-a atacat Plesita. Nicolae Manolescu da dovada de rea-credinta si isi 
face un mare deserviciu de imagine. 

Credeti ca avem de-a face cu un text antisemit? 

Nu. Viata Romaneasca a publicat scriitori, si evrei, si neevrei, fara a se 
intreba cine e evreu si cine nu. Numarul anterior a inceput cu un text scris de 
Andrei Oisteanu, pe post de editorial. Cum poti sa arunci anatema asupra 
Vietii Romanesti ca promoveaza texte antisemite? Din contra, mi se pare de 
domeniul fantasticului sa fim acuzati de antisemitism. In 2001, Viata 
Romaneasca a scos un supliment dedicat evreilor, Contributia scriitorilor 
evrei la literatura romana. Uniunea Scriitorilor a aruncat o anatema care foar- 
te greu se poate sterge. 

Sint in textul lui Goma citeva acuze extrem de dure la adresa unor scrii- 
tori si intelectuali, fie romani, fie evrei. Acestia sint tavaliti in niste adjective 
nu tocmai placute. 

Goma, nu doar in Viata Romaneasca, i-a injurat pe toti intelectualii, in 
toate felurile. Luati suplimentul Aldine al cotidianului Romania libera de 
vineri 2 septembrie, unde Jurnalul lui Goma este adus la zi! Care este proble- 
ma noastra? Este opinia lui, raspunde pentru ceea ce gindeste, isi mareste 
numarul dusmanilor. Goma are tot dreptul sa-i arate cu degetul, e crezut, nu 
e crezut, n-are nici o importanta. Daca cineva s-ar simti lezat de afirmatiile 
lui Goma ar putea sa-l dea in judecata, in nume personal. Sau scrie un drept 
la replica. Revista Viata Romaneasca va publica toate drepturile la replica 
solicitate, toti cei afectati de injuratura lui Goma ii pot raspunde. Asa e 
corect. Dar este abuziv si inadmisibil, de la acele nume amintite in textul lui 
Goma, sa ajungi sa spui ca Viata Romaneasca este o revista antisemita. Si 
mai este un lucru grav: in acest moment, Goma este un om interzis in 
Romania. Dupa acest caz, toata lumea se va teme sa-l publice pe Goma, ca se 
va trezi cu eticheta de antisemit. El e un om liber, a adunat 
documente, spune ce gindeste si pentru asta sa-i luam capul? 

Cum caracterizati, din punctul dvs. de vedere, reactia Uniunii 
Scriitorilor? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 605 


Eu l-am sprijinit pe Manolescu si l-am considerat un Dumnezeu pentru 
mine, mai ales ca a tinut acea stacheta estetica in literatura romana. L-am 
sprijinit, i-am fost foarte aproape. Dar acum mi-a aruncat acest stigmat, ca 
promovam antisemitismul. Noi am ajuns sa fim prima revista literara din 
Romania acuzata de antisemitism. Uniunea Scriitorilor este proprietarul si isi 
omoara revista. Asta in timp ce Ministerul Culturii, in Comisia pentru sub- 
ventii, ne-a acordat astazi (vineri 9 septembrie, n.r.) 50 de milioane de lei in 
plus. La prima impartire, Viata Romaneasca primise cu 50 de milioane mai 
putin decit Steaua, desi ambele reviste sint editate de Redactia Publicatiilor 
pentru Strainatate. Spre cinstea lui, presedintele Comisiei, Solomon Marcus, 
care este evreu, a hotarit reimpartirea banilor, a luat 50 de milioane de la 
Romania literara si i-a dat Vietii Romanesti. Solomon Marcus a spus in fata 
Comisiei ca o revista care apare de o suta de ani trebuie respectata. Romania 
literara primise in mod abuziv aproape un miliard de lei subventii si nimeni 
nu se sesiza, in conditiile in care Romania literara nu mai este a scriitorilor, 
este doar a unei parti. 

Ca sa rezumam, a mai fost cineva, cu exceptia domnilor Manolescu si 
Garbea, care sa va reproseze ca l-ati publicat pe Goma? 

Nu, nimeni. Primesc o groaza de e-mail-uri de solidaritate. 

In comunicatul Uniunii Scriitorilor se spune ca mai detineti functia de 
redactor-sef adjunct, ca vi s-a retras aceasta calitate. 

Da, nu mai sint la Viata Romaneasca. 

Aveti o hirtie oficiala de demitere? 

Nu, n-am primit nici o hirtie oficiala. Am citit ce ati citit si dvs.: un 
comunicat. 


Vineri 16 septembrie 2005 
(...)Valerian Stan îmi trimite - neuitînd să spună că nici el nu ştia 
de existenţa “Ordonanţei”: 


HOTĂRÂRE nr.902 din 4 august 2005 privind înfiintarea Institutului 
Naţional pentru Studierea Holocaustului din România "Elie Wiesel" 

Textul actului publicat în M.Of. nr. 758/19 aug. 2005 

În temeiul art. 108 din Constitutia României, republicată, şi al art. 5 pct. 
16 din Hotărârea Guvernului nr.78/2005 privind organizarea si functionarea 
Ministerului Culturii si Cultelor, cu modificările ulterioare, Guvernul 
României adoptă prezenta hotărâre. 

Art. 1. - (1) Se înfiintează Institutul National pentru Studierea 
Holocaustului din România "Elie Wiesel", institutie publică cu personalitate 
juridică, aflată în subordinea Ministerului Culturii si Cultelor. 

(2) Institutul National pentru Studierea Holocaustului din 
România "Elie Wiesel", denumit în continuare Institutul, are sediul în muni- 
cipiul Bucuresti, Str. Vigilentei nr. 3, sectorul 5. 

Art. 2. - Institutul va prelua imobilul prevăzut la art. 1 alin. (2)prin 
contract de comodat încheiat cu Federatia Comunitătilor Evreieşti din 
România si cu Fundatia "Caritatea". 

Art. 3. - Institutul are ca obiect de activitate identificarea, culegerea, 
arhivarea, cercetarea şi publicarea documentelor referitoare la Holocaust, în 
rezolvarea unor probleme ştiintifice, precum şi elaborarea şi implementarea 
de programe educationale privind acest fenomenistoric. 

Art. 4.- Pentru realizarea obiectului de activitate prevăzut la art. 3 

Institutul are următoarele atributii principale: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 606 


a) efectuează studii si cercetări, în tară si în străinătate, pentru aprofun- 
darea cunoasterii fenomenului Holocaustului; 

b) achizitionează - sau primeste donatii - orice mărturie, publicatie ori 
document privind Holocaustul sau în legătură cu acesta; 

c) identifică, aduce în tară si conservă documentele privind Holocaustul 
din România, în original sau în copie, pe orice suport, răspândite în diferite 
tàri ale lumii; 

d) constituie o arhivă care să cuprindă publicatiile, cârtile, colectiile de 
reviste, ziare, manifeste si alte înscrisuri care au legătură cu Holocaustul din 
România, alcătuind si instrumente de lucru în domeniu; 

e) lansează proiecte de istorie orală, în scopul salvării memoriei istorice 
a Holocaustului; 

f) organizează manifestări stiintifice consacrate Holocaustului si contri- 
buie la reprezentarea cercetării nationale în acest domeniu în întâlnirile stiin- 
tifice internationale; 

g) finanteaza editarea, tiparirea si publicarea de memorii, càrti, studii, 
articole, corespondenţă, memorie fotografică si video, colectii de documente, 
albume fotografice referitoare la Holocaust; 

h) organizează si sprijină realizarea de expozitii si alte actiuni educatio- 
nale privind Holocaustul; 

i) constituie un punct de referintă si de comunicare cu supravietuitorii 
Holocaustului; 

j) contribuie prin expertiză la conservarea patrimoniului spiritual al 
comunitătilor din România afectate în perioada Holocaustului; 

k) sprijină organizarea unui Memorial al victimelor Holocaustului din 
România. 

Art. 5. - (1) Institutul este condus de un director general, numit prin 
ordin al ministrului culturii si cultelor, potrivit legii. 

(2) Directorul general al Institutului conduce întreaga activitate a 
institutiei pe care o reprezintt în raporturile cu autoritatile publice, cu institu- 
tii si organizatii, precum şi cu persoanele fizice si juridice din tară sau din 
străinătate. 

(3) Directorul general al Institutului este ordonator tertiar de 
credite. 

(4) Directorul general al Institutului numeste si eliberează 
din functie, în conditiile legii, personalul din aparatul propriu. 

(5) În exercitarea atributiilor sale directorul general al Institutului 
emite decizii. 

Art. 6. - Pe lângă Institut se organizează si functionează: 

a) Consiliul stiintific, organ consultativ stiintific de specialitate, 
format dintr-un numâr de până la 31 de personalităti reprezentative si recu- 
noscute în domeniul studierii Holocaustului; membrii Consiliului stiintific 
sunt numiti de câtre directorul general al Institutului si nu suntsalarizati; 

b) Colegiul de onoare, format din personalităti ale vietii publice 
interne si internationale, cu competente si merite în domeniul studierii 
Holocaustului; membrii Colegiului de onoare sunt numiti de câtre ministrul 
culturii si cultelor, la propunerea directorului general al Institutului, si nu sunt 
salarizati. 

Art. 7. - (1) Numărul maxim de posturi al Institutului este de 30, dintre 
care 15 sunt cercetători stiintific, si se asigură cu încadrarea în numărul 
maxim de posturi prevăzut în nota de la anexa nr. 2 pct. II "Organe de spe- 
cialitate ale administratiei publice centrale si institutii publice finantate din 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 607 


venituri proprii si subventii de la bugetul de stat" din Hotărârea Guvernului 
nr.78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si 
Cultelor, cu modificările ulterioare. 

(2) Personalul Institutului este salarizat conform prevederilor 
legale aplicabile personalului din sectorul bugetar. 

(3) Pentru realizarea atributiilor sale Institutul poate folosi si cola- 
boratori externi. 

(4) Structura organizatorică şi regulamentul de organizare sifunc- 
tionare a Institutului se aprobă prin ordin al ministrului culturii si cultelor, în 
termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri. 

Art. 8. - (1) Cheltuielile curente şi de capital ale Institutului se finan- 
tează din venituri proprii si din subventii acordate de la bugetulde stat, prin 
bugetul Ministerului Culturii si Cultelor. 

(2) Veniturile proprii necesare realizării activitătilor specifice se 
pot realiza din: 

a) editarea si vânzarea de cârti, publicatii, lucrări si studii de spe- 
cialitate; 

b) cofinantări de programe si proiecte; 

c) realizarea si valorificarea de studii si proiecte, precum si din 
efectuarea de prestări servicii; 

d) exploatarea bunurilor pe care le are în administrare; 

e) sponsorizări si donatii, în conditiile legii; 

f) alte activitàti specifice realizate de câtre Institut, inclusiv din 
încheierea de contracte cu persoane fizice sau juridice. 

Art. 9. - (1) Pentru asigurarea cheltuielilor necesare organizării 
Institutului se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Culturii si 
Cultelor cu suma de 800.000 lei (RON) din Fondul de rezervă bugetară la dis- 
pozitia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2005. 

(2) Se autorizează Ministerul Finantelor Publice să introducă, la 
propunerea ordonatorului principal de credite, modificările corespunzătoare 
în structura bugetului de stat si în volumul si structura bugetului Ministerului 
Culturii şi Cultelor pe anul 2005. 

Art. 10. - Pentru realizarea activitătilor specifice Institutul are în dotare 
un numâr de două autoturisme si un microbuz pentru transport de persoane si 
marfă, cu un consum mediu normat de carburanti de 300litri/lun/autovehicul. 

Art. 11. - La pct. II "Organe de specialitate ale administratiei publice 
centrale şi institutii publice finantate din venituri proprii si subventii acordate 
de la bugetul de stat" din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr.78/2005 pri- 
vind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, publicată în 
Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr.137 din 15 februarie 2005, cu 
modificările ulterioare, după nr. crt. 4 se introduce nr. crt. 41, cu următorul 
cuprins: 

"41 Institutul Naţional pentru Venituri proprii şi Studierea Holocaustului 
subvenţii acordate din România «Elie Wiesel» de la bugetul de stat" 
PRIM-MINISTRU CALIN POPESCU-TARICEANU 

Contrasemnează: 

Ministrul culturii si cultelor, Monica Octavia Muscă 

p. Ministrul afacerilor externe, Lucian Leuştean, secretar de stat 

Ministrul muncii, solidaritătii sociale si familiei, Gheorghe Barbu 

Ministrul finantelor publice, Ionel Popescu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 608 


Bucuresti, 4 august 2005. Nr. 902. 
Directorul Institutului “Wiesel” va fi ofiţerul specializat 
în istorie national-comunistä de pe lîngă Ilie Ceauşescu, Mihail Ionescu. 


Carevasăzică asta era! Intraţi în panică, pricinuită de 
turnătoria mincinoasă a unui turnător emerit al Securităţii, 
H. Zalis, “prietenii noştri de veacuri”, evreii s-au hotărît să 
constituie un Detaşament de Autoapărare. Ca într-un ghetou. 

Acesta! Institutul “Wiesel”! 


Foarte bine. Îi urez viață lungă şi succese - nu lui “Wiesel”, nu 
tovarăşului Mihail Ionescu, ci Institutului. 

Sunt convins: si el (“Wiesel”) va ura geamănului său, mult aşteptatul 
Institut pentru Studierea Crimelor Bolşevismului începînd din 1917 până în 
zilele noastre: succes şi viaţă lungă. 

A spus cineva ceva, în genul: «Aşteaptă să felicite evreii un institut pen- 
tru studierea crimelor şi ale lor!»? Nu? 

Propusesem în textul “Să învăţăm de le evrei” o simetrie necesară şi 
dreaptă. Acum, că s-a hotărît înfiinţare Institutului “Wiesel”, va putea ființă 
şi Institutul Suferintelor Noastre. 

Tot Mircea Stănescu îmi transmite, după o raită prin târg: 


“Nu stiu cînd a apărut acest nr. Eu l-am gâsit astăzi la Humanitas - 
Cretzulescu. Dat fiind că "Invitatia D-lui Goma este datată 10 septembrie si 
publicată în "Ziua" pe 13 septembrie... 

Ce s-a întîmplat? Una din două sau amîndouă: 

1) Comunitatea evreiască a publicat nr. cu întîrziere ca să prindă... pro- 
pria-i initiativă; 

2) Comunitatea în chestie are spioni în redactie. MS” 


Realitatea evreiască, Nr. 236 (1036), 1-15 septembrie 2005 
(articol nesemnat, număr inaccesibil pe site, la fel ca întreg numărul) 

*Luàri de pozitie legate de manifestâri antisemite în România“ 

Desi există o legislatie (Ordonanta de urgentă nr. 31 din 28 martie 2002 
si o hotărâre a C.N.A.) care condamnă manifestările fasciste, rasiste si xeno- 
fobe si popularizarea lor, din păcate, ele îsi găsesc locul în continuare în 
presă, audiovizual sau în brosuri care se vând pe tarabe. 

Aspectul pozitiv este că în presa română au început să apară si unele 
luări de pozitie împotriva unor astfel de atitudini. În ultimul număr (6-7) al 
«Vietii Românesti», revista Uniunii Scriitorilor, asupra căruia ne-a atras 
atentia criticul literar Henri Zalis (s.m.) a fost publicată prima parte a 
/Jurnalului/ scriitorului Paul Goma (1-16 ianuarie 2005). Textul cuprinde ata- 
curi vehemente împotriva intelectuallor evrei si membrii Comisiei «Wiesel» 
care au redactat /Raportul/ despre Holocaustul din România, împotriva fap- 
telor si argumentelor care sustin existenta Holocaustului românesc cuprinse 
în acest document, negându-se veridicitatea lor, critici împotriva Israelului si 
a politicii duse de statul evreu. Reactia fată de publicarea acestui text a venit 
din partea ziarului «Gândul», care, într-un amplu articol, intitulat «Ministerul 
Culturii subventionează o revistă acuzată că promovează antisemitismul», 
citează dintr-un comunicat al Uniunii Scriitorilor (U.S.) de condamnare a 
publicării acestui text. În comunicat se mai arată că Uniunea se angajează să 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 609 


ia măsuri pentru ca astfel de fenomene să nu se mai repete (s.m.). Potrivit zia- 
rului, conducerea comunitàtii evreiesti ar fi protestat împotriva aparitiei arti- 
colului lui Goma. 

Dar «Gândul remarcă un alt aspect, mentionând cà «ceea ce pentru 
conducerea Uniunii Scriitorilor este intolerabil, la Ministerul Culturii nu are 
darul să stârnească nici o umbrâ», ministerul incluzând «Viata Româneasca» 
printre revistele desemnate să primească subventii de la stat si aceasta chiar 
si după aparitia unor astfel de articole incriminate. Redactia «Vietii 
Românesti» si-a însusit continutul si formulările U.S. fată de aparitia 
«Jurnalului» lui Goma. Comunicatul Uniunii Scriitorilor a fost reluat si 
comentat de ziarul «Gardianul». Drept replică la cele două articole, într-o 
scrisoare trimisă ziarului «Ziua», Paul Goma reia atacurile antievreiesti si 
afirmă că va da în judecată, printre altii, Uniunea Scriitorilor si pe «conducà- 
torii comunitătii evreiesti pentru denunt calomnios», iar «România liberà» îi 
ia apărarea scriitorului. [...]?” 


Aşa, carevasăzică: bătrânul Zalis a rămas bun în grad: tot turnător, tot 
turnător (voluntar, nu silit - ca Quintus, ca Paleologu, ca Doinaş, ca Balotă, 
ca...). Până în 1989 activitatea lui “la suprafaţă” era la Săptămânul lui E. 
Barbu şi în toate - dar toate! - campaniile duse de securitate, împotriva noas- 
tră, a exilatilor activi, prin colegii noştri, scriitori din ţară. Ce lepră, acest 
Zalis! - cu el se laudă Breban, în Contemporanul (e drept: Zalis nu e 
chiar lanoşi al Martei Petreu, dar nici departe). Acum nemaiavînd pe cine să 
toarne le Secu, “informează” harnic Comunitatea Evreilor. Înainte o făcea din 
datorie politică; acum o face din datorie etnică. 

Iar acum “o delatiune” (cum spunea ne-delationatoarea Geta Dimisianu, 
când îl “turnam” eu la Europa liberă pe Vasile Nicolescu, putoarea cenzoare 
de la C.C.). Este un mesaj dinspre M. Stănescu, în principiu (românesc), nu 
trebuie divulgat - însă eu încalc această “lege” şi, fără voia lui (a lui M. 
Stănescu), reproduc următorul text: 


“[16 sept. 2005, orele 7] Azi am primit si prima retragere de nume. 

lată povestea: 

Ieri Dl. Aristide Ionescu, fdp din Pitesti, mi-a transmis si semnătura 
D-lui Ilie Popa, prof. la Univ. Pitesti., pres. filialei Arges a Fundatiei 
Memoria. După aceasta a încercat să obtină si semnătura lui Serban 
Papacostea. Care a refuzat. Ba, mai mult, auzind că DI. Popa a semnat, a dat 
un telefon la Madam Michaela Ghitescu / Ion Drescan, la sediul Fundatiei, 
aici, in Bucuresti. In urma acestuia, DI. Popa si-a retras semnatura. 

Asta-i, ca să se stie - cine, ce, cu nume - ce face. 

Asa se lucreaza, tovarăsi, pe ascuns, nu pe fata, la vedere! MS 

PS: Il sterg deci de pe lista si îi rog pe toti care pot să o facă si ei.” 


Marţi 20 septembrie 2005 
Surpriză din partea lui LIS care îmi trimite: 
“Original Message -From: Oana Subtirica (...)Sent: Monday, 
September 19, 2005 5:44 PM Subject: Despre "Pro si antisemitism" la 
Conferintele Cuvantul 

Dragii mei, 
Revista Cuvantul are deosebita onoare de a va invita sa luati parte la o 
noua editie a Conferintelor Cuvantul. 

Joi, 29 septembrie ora 18.00, la Centrul de Presa al Societatii Romane 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 610 


de Radiodifuziune, va avea loc cea de-a XIX-a editie a Conferintelor 
Cuvantul. Cei care vor lua cuvantul cu prilejul acestei editii sunt Marta 
Petreu, Maria Ghitta si Andrei Oisteanu. Tema: "Pro si antisemitism". 

Va asteptam cu aceasta ocazie Centrul de Presa al Societatii Romane 
de Radiodifuziune. 

Va rugam sa confirmati prezenta, pentru rezervarea locurilor. 

Cu stima, Oana Subtirica tel: 0726.333.452 / 312.52.95” 


Ca să mă exprim aşa : s-a pornitără contraofensiva “prosemiţilor”, cum 
glăsuieşte Centrala prin Cuvântul Martei Petreu şi a nelipsitului Oişteanu 
(iertare, nu ştiu cine e Maria Ghitta si, zău, nu mă roade curiozitatea, decât: 
să fie “Ghitta” de la “Ghiţă“?, au să fie prescurtarea de la “Brighitta”? După 
cum se vede: întrebări esenţiale). 

Conferinţa aceasta face parte din “planul mai vast” al campaniei antian- 
tisemite. S-au exprimat Buduca, Carmen Muşat, Mihăieş, G. Andreescu; nici 
un semn dinspre România literară, dinspre 22, dinspre Contemporanul lui 
Breban - şi al lanoşului - dar să nu ne facem griji, nici iluzii: nu scapă anti- 
semitii dezantisemitizati tot de goi, ca la Piteşti, ca la Piteşti. 

Pivotul, Comandamentul la Bucureşti, fiind Comunitatea evreiască: 


Marti, 20 septembrie 2005 Ziua 

Comunitatea evreiasca din Romania isi alege conducatorii 

“ZIUA a fost ziarul care a precipitat evenimentul, aducand in discutie 
prea lunga si problematica prezenta in varful conducator al Federatiei 
Comunitatilor Evreiesti din Romania (F.C.E.R.) a unui fostcolonel activ de 
Securitate. “ Pentru prima data votul va fi secretTemplul Coral 
http://Awww.ziua.net/display.php?id=185078&data=2005-09-20 

Responsabilii obstii evreiesti au decis ca a sosit timpul ca scaunul de 
presedinte, ramas gol dupa moartea neuitatului Nicolae Cajal, sa fie ocupat 
prin alegeri democratice, transparente. ZIUA a fost ziarul care a precipitat 
evenimentul, aducand in discutie prea lunga si problematica prezenta in var- 
ful conducator al Federatiei Comunitatilor Evreiestidin Romania (F.C.E.R.) 
a unui fost colonel activ de Securitate. Dar acum povestea apartine trecutu- 
lui. Congresul evreimii-romane care se desfasoara, azi, 20 si maine, miercuri 
21 septembrie, la Centrul Cultural Comunitar din Bucuresti, va stabili struc- 
tura noii conduceri si liniile directoare ale viitoarei activitati comunitare 
evreisti. Important, si trebuie subliniat acest lucru, alegerile vor fi, pentru 
prima data, liberesi transparente. 

Grija pentru legalitatea alegerilor 

Mai intai, a existat o perioada in care orice evreu cu cetatenie romana 
avea libertatea sa propuna candidati sau sa se autopropuna. La sfarsitul lunii 
august, pe lista de candidati se aflau inscrisi pentru Consiliul de Conducere 
al FCER un numar mare de fruntasi ai obstii evreiesti. Inaintea alegerilor, dr. 
Alexandru Elias declara: "Ne-am straduit sa asiguram o deplina libertate a 
exprimarii parerilor. Vreau sa precizez ca este pentru prima data cand se fac 
alegeri democratice, prin vot secret, pentru aceste functii". Pentru postul de 
presedinte candideaza: 

prof. univ. Radu Alexandru Feldman (Radu F. Alexandru), scriitor, 
publicist, autorul a trei carti, sase scenarii de film si numeroase premii; 
prof. univ. ing. Tiberiu Roth, presedintele Comunitatii din Brasov, 
autorul a 9 brevete de inventii; prof. univ. Corneliu Sabetay, medic, 
presedintele Comunitatii din Craiova, autorul a 300 de lucrari stiintifice 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 611 


si 10 carti; si prof. univ. Aurel Vainer, economist, prim vice-presedinte 
al Camerei de Comert a Romaniei, cu 200 de lucrari stiintifice 
publicate, deputatul etniei in Parlamentul Romaniei. 

Campanie electorala in tara 

Vreme de trei zile (12, 13 si 14 septembrie), candidatii la functia de pre- 
sedinte s-au intalnit la Piatra Neamt, Oradea si Bucuresti, cu delegatii la 
Congresul de alegere a noii conduceri a Federatiei. Fiecare din cei patru can- 
didati au cautat sa-i convinga pe cei care ii vor vota de ce considera ca el tre- 
buie sa fie alesul. Pentru postul de vice-presedinte al FCER candideaza conf 
univ. ing. Otto Adler, regizorul ErwinSimsensohn si ing. Paul Schwartz. 
Postul de secretar general, detinut pana acum de av. Iulian Sorin, va fi 
ocupat de unul din cei cinci candidati inscrisi in cursa electorala: economistul 
Maxim Beinisch, presedintele Societatii de Relatii Comerciale, dr. Alexandru 
Elias, medic primar psihiatru, condamnat la 20 de ani inchisoare pentru sio- 
nism, directorul Centrului Medical al FCER, autor de lucrari stiintifice si cu 
activitati deosebite pe taram medical si comunitar, Aharon Gaon, manager, 
ofiter Tzahal (in rezerva), prof. univ. Manole Iosiper, economist, activitate 
sustinuta in organizatii masonice si B'nai Brith, si ing. Albert Kuppferberg, 
director de proiecte si inspector general FCER. 

Varfurile conducatoare se vor sprijini pe un Consiliu de Conducere care 
va fi si el ales in zilele Congresului, componenta sa reflecta spectrul cultural- 
atiintific al obstii evreiesti la aceasta ora. Din Consiliul Director vor face 
parte personalitati fruntase ale evreimii romane,unele nume le-am amintit, ei 
fiind candidati la functii de conducere, alte nume care circula insistent pe 
culoarele Comunitatilor sunt: cercetatoarea Irina Marin-Cajal, ing. Croitorul 
Lazar, Harry Eliad, directorul Teatrului Evreiesc de Stat, Jose Jacobescu, pre- 
sedintele B'nai Brith-Romania, istoricul clujean Ladislau Gyemant, scriitorul 
Dorel Dorian, profesorul Stefan Cazimir, istoricul Harry Kuller, scriitorul 
Boris Mehr, poetul Toma George Maiorescu, istoricul Andrei Oisteanu, aca- 
demicianul Eugen Segal, colonel ing. Vertes Adam Eugen, scriitorul Ezra 
Alhasid, ing. Nilu Aronovici, arhitect Tiberiu Benedek, istoricul ing. Liviu 
Beris, ziarista Iulia Deleanu, ziarista Eva Galambos, istoricul Dumitru 
Hancu, prof. Tania Grimberg etc., precum si actualii presedinti ai 
Comunitatilor evreiesti din Capitala si provincie: ing. Ossy Lazar 
(Bucuresti), Abramovici Suhar (Campulung Moldovenesc), Aizic Iancu 
(Tecuci), Paul Costin (Timisoara), Iosif David (Botosani), Nicolae Decei 
(Satu Mare), Carol Friedman (Constanta), Felix Koppelmann (Oradea), Ionel 
Schlessinger (Arad), si Harri Vigdar (Bacau). 

Ca pronostic al autorului, castigatorul cel mare al alegerilor va fi Aurel 
Vainer. Si iata de ce: Deputatului Vainer i s-a acordat onoarea de a fi ales 
vice-presedinte al Comisiei Permanente pentru Politici economice, 

Reforma si Privatizarea Parlamentului roman, a fost sustinut si sponso- 
rizat de Camera Deputatilor sa participe la cea de-a 99-a Conferinta Anuala 
a Comitetului American Evreiesc, a participat la cea de-a 12-a Conferinta 
Internationala a liderilor comunitatilor evreiesti de la Washington, prilej de 
contacte superioare si dialoguri productive. 

Alegeri si pentru conducerea Asociatiei Sioniste din Romania 

Marea majoritate a evreimii-romane traieste de multa vreme in Israel si 
in alte locuri din lume. Totusi, la Bucuresti si la Brasov activeaza foruri sio- 
niste care se ocupa cu emigrarea evreilor-romani. Batranii nu mai emigreaza, 
chiar daca copiii lor traiesc in Israel sau in Statele Unite, dar au mai ramas 
ici-colo oameni mai tineri, cupluri mixte, copii, acestia flirteaza cu ideea emi- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 612 


grarii, Statul Israel are in aceasta directie un foarte eficient propagandist si 
manager: Tova Ben- Nun. In 2002, la Timisoara, a fost ales un Comitet 
Director al Asociatiei Sioniste din Romania (ASR), format din Tiberiu Roth 
(presedinte),Claudiu Weisman, Sorin Blumer, ludith Fuchs si Adrian 
Cuperman. Mandatul lor de trei ani s-a incheiat. Acum, conducatorii organi- 
zatiei mondiale sioniste (WZO) solicita alegeri pentru o noua conducere a 
organizatiei sioniste din Romania. Intre altele, noua conducere va avea grija 
sa se ocupe cu reabilitarea celor peste 1000 de activisti sionisti arestati, mal- 
tratati si condamnati de tribunalele comuniste romanesti. 

Tesu SOLOMOVICI 


Dacă o luăm cronologic, după informaţiile mele, Teşu Solomovici ar fi 
precipitat evenimentele: supărat pe acea fracțiune a Comunităţii care nu a 
încredinţat Editurii Teşu publicarea Raportului Wiesel (aşa s-o fi numind?), 
a atacat-o, dezvăluind şi numele individului aflat în fruntea ei - în fine, pseu- 
donumele “Iulian Sorin”. De la Teşu m-am documentat când am scris 
“Anunţ '-ul din 5 septembrie, publicat de Ziua în 7 septembrie. 

Numai că dezvăluirea lui Teşu datează de câteva luni. 

Rezultatul? Nu se făcuse observabil. Comunitatea îşi văzuse 
detrebuşoarele ei. Or azi chiar el cu mâna lui scrie : 

“ZIUA a fost ziarul care a precipitat evenimentul, aducand in discutie 
prea lunga si problematica prezenta in varful conducator al 
Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania (F.C.E.R.) a unui fostcolonel 
activ de Securitate. “ (s.m.) 

Ceea ce ar putea semnifica: abia “polemica” declanşată de U.S. - şi, de 
ce nu: ameninţarea mea că voi da în judecată U.S. şi Comunitatea evreiască 
pentru denunt calomnios a precipitat evenimentele. 

Bănuiesc cum anume se vor succeda “etapele” şi care va fi rezultatul 
luptei seculare pe care davizii prosemiti o vor da cu uriaşul Goliat: eu: 
Comunitatea evreiască nu va da nici o explicaţie în legătură cu arătarea mea, 
potrivit căreia ea s-a plâns Uniunii Scriitorilor că Viaţa românească a publicat 
un text antisemit. 

Fiindcă ea, Comunitatea evreiască are dreptul să pârască, să anatemize- 
ze, să acuze, să se plângă, să ceară despăgubiri; să le încaseze, - dar nu are şi 
obligaţia elementară de a-şi proba acuzaţiile. Într-o informaţie (pe care 
oricând poate să o (re)nege, i-a scăpat numele lui Zalis. Ei şi? Nu era comu- 
nicat oficial... 

Deci: până acum (în 20 septembrie 2005) Comunitatea evreiască nu s- 
a sinchisit, nici de “Iulian Sorin” - securistul care, totuşi, le-a fost ghid 
înţelept câteva bune decenii; nici de Zalis, cel care răsfoind el Viaţa româ- 
nească 6-7/2005, pe dată a ridicat mâna şi a alergat cu pâra - pe vremurile 
bune şi la Săptămîna lui Eugen Barbu (foaie antisemită, fie zis în treacăt, la 
care tovarăşul Zalis colabora cu dăruire - n-o fi spunînd acum că fusese 
“infiltrat”, ca să saboteze din interior?), nu doar la Comunitate. 

Cât despre un răspuns la acuzaţia de denunt calomnios - nicivorbă: în 
cel mai pur stil românesc (şi dacă românii au învăţat de la evrei să se poarte 
evreieşte?): nu va răspunde! Se va preface că nu a auzit, ori că îl consideră pe 
interpelator un nimica toată, nedemn de a fi luat ca partener de dialog. Şi nu 
se va sinchisi nici de constatarea mea: ca partener de dialog nu sunt demn - 
dar ca ţintă a atacurilor, calomniilor, acuzațiilor de “antisemitism” sunt 
“demn”? Bineînţeles! 

Dacă voi insista, evreii, în dulcele stil românesc (sic) îmi vor propune 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 613 


să discutăm “problema” la o cafelutä, în intimitate, nu în piata-mare, să auză 
toţi nechematii şi să fie incitati la acte “antisemite”, parol. lar dacă eu voi 
accepta inacceptabilul pentru mine (adică: să nu mai vorbesc aşa tare, să nu 
mai scriu pentru cititori, ci să şoşotesc ceva-ceva, dar acel ceva să rămână 
între noi, ca între buni şi vechi prieteni - la urma urmei, cu toţii fiind evrei), 
atunci ei îmi vor face imensa favoare de a-mi comunica: 

«L-am alungat pe securistul “Iulian Sorin” - ce mai vrei?» 

lar eu să rămân cu gura căscată: bine, bine, l-au alungat pe securistul X 
- dar pe Y, dar pe Z Dar pe...? Şi adaugă: 

«Ti l-am dat pe Zalis, fă borş din el, tot nu ne mai este de folos - ce mai 
vrei?» 

lar eu să mă declar cel mai fericit om de pe pământ fiindcă însăşi 
Comunitatea evreiască mi l-a dat (sic) pe veteranul informatorist Zalis? 


Vineri 23 septembrie 2005 
(...) 

La 4 august 2005 a fost luată HOTĂRÎRE[A] nr. 902 privind înfiinţarea 
Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România Elie 
Wiesel”. 

De ce n-am alcătui şi noi, indigenii, băştinaşii, majoritarii români - ne- 
americani, ne-israelieni - un Institut pentru Studierea Terorii Bolşevice în 
România între 28 iunie 1940 - iulie 1990 ? 

Nu sunt primul care (şi-)a pus această întrebare îndurerată şi, după cum 
merg treburile în România, nu voi fi ultimul. 

Rezum evenimentele din ultima vreme: 

La 5 septembrie 2005 trimisesem ziarului Ziua textul “Anunţ” (publicat 
la 7 sept.) în care citam din Comunicatului Uniunii Scriitorilor din România 
din 31 august a.c.: 

“Conducerea Uniunii Scriitorilor din România îşi exprimă regretul că în 
revista Viaţa românească numărul 6-7 din iunie-iulie 2005, revistă (sic) edi- 
tată de Uniunea Scriitorilor, a fost permisă de către redacţie apariţia unui text 
cu conţinut antisemit. Este vorba despre fragmente din Jurnalul 2005 al lui 
Paul Goma”. Şi: 

“Conducerea Uniunii consideră intolerabilă îngăduinţa cu careredactia 
revistei Viaţa românească a găzduit în această publicaţie (resic!) idei contrare 
valorilor şi normelor acceptate în lumea contemporană. (subl. mele, P.G.). 
Şi anuntasem: 

“Voi da în judecată: 1. Uniunea Scriitorilor din România; 2. Asociaţia 
Scriitorilor din Bucureşti; 3. Pe Nicolae Manolescu, preşedinte al Uniunii; 
4. Pe Horia Gârbea, director de imagine al USR şi preşedinte al Asociaţiei 
Scriitorilor, Bucureşti““pentru calomnie la adresa lui Liviu loan Stoiciu şi a 
mea 5. Pe conducătorii Comunităţii Evreilor din România “pentru denunt 
calomnios. 

“În legătură cu punctul 5 aştept ca USR să facă publice numele acelor 
membri ai Comunităţilor Evreilor «care au reacţionat foarte dur» şi care 
«Dacă ei s-au sesizat, înseamnă că afirmaţiile sunt grave»(s. mea) - re-citat 
din scriitorul român Horia Gârbea, corigent, la română cât şi de logică”. 

“Ei” însă au tăcut chitic - ai fi zis: români din moşi-strămoşi. (...)” 

Comunitatea evreilor nu s-a ostenit să confirme “sesizările” (“foarte 
grave”, vorba scriitorului român H. Gârbea) prin citate, cum se obişnuieşte la 
noi, în Europa; nici să le infirme şi să-şi ceară scuze pentru eroare, cum se 
obisnuieste la noi, în Europa. Obisnuintele europene ar fi presupus: membrii 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 614 


Comunităţii evreieşti se ostenesc să citească întâi, abia apoi să antisemitizeze 
ceea ce citiseră, cu ochii lor (...) 

Ceea ce ar putea însemna (până la proba contrarie) că “scandalul "provocat de 
Uniunea lui Manolescu N. cu Gârbea H. şi, în subteran, cu Zalis H. a dat tul- 
burare, precipitare, şi... mobilizare electorală în Comunitatea evreiască - 
întru apărarea (cu ghearii şi cu dintile, vorba romancierului minoritarăş) pro- 
semitismului de atacurile mârşave ale odiosului antisemitism la care se dedau 
cei care “nu sunt cu noi - deci sunt împotriva noastră şi trebuiesc stârpiti”, 
potrivit doctrinei sionismului triumfător. La 16 ianuarie 2005 scriam textul 
“Unde ni sunt...?” în care citam concluzia trasă de Elie Wiesel (sub suprave- 
gherea ambasadorilor SUA şi Israelului în România) la 16 oct. 2004: 
“Holocaustul în România a fost posibil ca urmare a antisemitismului cu 
rădăcini adânci în istoria politică şi culturală a ţării” (s.n.). 

Calificînd-o: “rezultat al gândirii teroriste a holocaustologilor, model de 
abuzivă înjumătățire a adevărului” şi continuam: 

“Deci noi, românii ne asumăm partea de vină în martirizarea şi uciderea 
evreilor începînd din 27 iunie 1941 (“Pogromul de la Iaşi”), evreii însă nici 
nu vor să audă - corect: nu ne permit să deschidem gura - pentru a vorbi şi 
noi despre martirizarea, uciderea românilor, cu un an mai devreme, începînd 
din 28 iunie 1940, în Basarabia şi în Bucovina de Nord ocupate de bolşevici, 
apoi din 23 august 1944 câteva bune decenii, în restul României ocupate de 
ruşi”. 

În alt text: “Să învăţăm de le evrei” spuneam: 

“Faţă cu obräzniciile, acuzaţiile, calomniile, actele de xenofobie (anti- 
românismul), de rasism («numai evreii au suferit, numai ei au dreptul să vor- 
bească despre Holocaust»), nu mai acceptăm diktatul, cu capul plecat, cu 
gura închisă. Si noi, ne-evreii am suferit, şi noi avem dreptul de a ne apăra 
suferinţa şi onoarea de victime.” 

În continuare, sugeram: 

“respectarea întocmai a “Ordonanţei de urgenţă nr. 31/2002 privind 
interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xeno- 
fob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor 
infracţiuni contra păcii şi omenirii”. 

“(...) să cerem, nu eliminarea din text a termenului “fascist” (violent 
inexact), ci introducerea, după “fascist”, a: “şi comunist”. 

Iată că la 4 august 2005 a fost luată HOTĂRÂRE[A] nr. 902 privind 
înfiinţarea Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului 
din România Elie Wiesel”. 

Ce va fi cautînd pe fronton numele “Elie Wiesel”? Purtătorul nici măcar 
nu a murit dar a dat numele său unui organism avînd scop studiul unui feno- 
men din România? Ce a avut, ce are Elie Wiesel cu noi, Românii - în afară 
de ura oarbă, de repetata, de îngroşata falsificare a adevărului istoric din 
punctul de vedere al unui frustrat Mare-Maghiar ca el în “favoarea” ungurilor 
ocupanti ai Ardealului de Nord?, de calomnierea constantă, istericä a 
României şi a Românilor («Românii au ucis, au ucis, au ucis!»)? 

Citind “Hotărtrea” (aşa este corect, nu Hotărârea” cum stă scris într-un 
act oficial), bag de seamă: dacă Primul ministru şi ministrul Culturii (sic) 
l-au numit în fruntea Institutului pe “istoricul” Mihail Ionescu, cronicar de 
curte şi de atenanse al lui Ceauşescu, atunci nu mai există incompatibilitate 
între natura instituţiei şi denumirea ei, în care caz de ce nu ar fi rebotezată: 

“Institutul Elie Wiesel - Mihail Ionescu”? 

Vasăzică guvernul actual a găsit fonduri pentru finanţarea “de la buge- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 615 


tul statului” a unui Institut ce urmează a studia suferinţele a circa 750 000 
evrei (câţi erau în 1939) pricinuite de Statul Român într-un interval de 4 ani, 
1941-1944. Dar acestea (suferinţele) erau studiate, cunoscute din 1945, 
acuzaţii fuseseră condamnaţi de justiţia poporului sovietic eliberator prin 
magistraţii impartiali-de-clasä Avram Gutmann-Bunaciu, Voitin(ovici), Saşa 
Sidorovici; opinia publică, convocată în sălile Tribunalului Poporului pe bază 
de legitimatii speciale şi de promisiuni-amenintäri, încălzită până la delir de 
verbul - românesc! - al lui Brucan, Baranga, N. David, Nestor Ignat, Miron 
Constantinescu care cerea Moarte-duşmanilor-României; puşii sub învinuire 
fuseseră preparati ca-la-Moscova, cu ciomagul şi ranga de fier a enkavedis- 
tului Nicolski-Grunberg; unii executaţi, în 1947... Ce mai pot descoperi cei 
30 cercetători salariaţi: R. Ioanid, M. Shafir, Al. Florian, J. Ancel, Braham, 
Lia Benjamin, L. Volovici, L. Rotman, W. Totok, Laszlo A., G. Andreescu, 
O. Pecican, M. Ghitta ? Că G. Liiceanu şi D. Tudoran fuseseră până mai an 
antisemiti virulenti, însă deveniseră din senin (sic) filosemiti convinşi?, că 
antisemitul cult N. Manolescu (nu cita el chiar din Garaudy?!) s-a prefăcut ca 
prin minune în vânător de antisemiti ca Goma? 

Actualul Guvern a găsit pe dată fonduri, local, secretare, automobile 
(şi benzină!), şoferi pentru cei 30 cercetători-din-nou a ceea ce era cercetat de 
jumătate de veac. Nu contează: misia cercetătorilor (dar a colaboratorilor!) va 
fi, nu aceea de a descoperi alţi criminali dintre români, alte victime dintre 
evrei, ci de a împiedeca, prin vacarm bine orchestrat, pătrunderea, în sfârşit, 
până la urechile ne-evreilor amneziati de 50 de ani de teroare politieneascä şi 
de reeducare (ca la Piteşti!, ca la Piteşti!) a adevărului integral, acela care 
spune: şi noi, ne-evreii am fost martirizati de bolşevicii ruşi, dintre care nu 
puţini evrei; şi mai spune: evreii noştri nu au fost chiar totdeauna doar victi- 
me - ci şi călăi; şi încă feroci. “Cercetătorii” care vor face act de prezenţă în 
zilele de salariu (gras, de la bugetul statului român), dacă sunt mai în vârstă, 
atunci sigur au fost ei înşişi belitori-de-goi, iar mai-tinerii sunt fiii, nepoţii 
unor adevăraţi criminali (ca A. Oişteanu, Al.Florian, R.loanid). Ei nu vor 
lucra pentru scoaterea la lumină a adevărului integral, ci vor trudi la îngropa- 
rea şi mai în adânc a adevărului despre faptele celor mulţi, de ordinul zecilor 
de mii de evrei care, după Cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord au aler- 
gat în Teritoriile Cedate (Perahim, Sorin Toma, Celac, Bârlădeanu, Mişa 
Oigenstein si Bella losovici - viitorii părinţi ai fraţilor Oişteanu) unde au dis- 
trus, cu entuziasm revoluţionar bolşevic Biblioteci şi Biserici, Cărţi şi Icoane 
- iar, ca auxiliari zeloşi ai NKVD, (începînd din 28 iunie 1940): au distrus cu 
jubilatie Oameni: martirii noştri. 

Acesta va fi adevăratul rol al Institutul binenumit “Wiesel”. 

Să bruieze, să minorizeze, să ironizeze, în final să interzică, în continua- 
re, partea noastră de adevăr, cea care ar contrazice inocenta integrală a evrei- 
lor şi ar atenta la unicitatea Holocaustului şi în România (şi în Polonia şi în 
Țările Baltice şi în Rusia...). 

Se ştie: rolul determinant al creării Institutului “Wiesel” l-au avut, nu 
guvernanţii românii, chiar analfabeți profunzi în materie de umanioare, în 
special de istorie naţională - ci americanii şi israelienii. 

lar reprezentanţii poporului român nu au găsit de cuviinţă să consulte 
poporul român, cel pe care ei îl reprezintă - la Bruxelles, la Moscova, la New 
York -, ci au ciocnit călcâiele şi s-au executat. 

Pentru edificarea unui Memorial al Victimelor Bolşevismului, noi, ne- 
evreii, noi, ne-bolşevicii, noi, ne-securiştii cui să ne adresăm? 

Cine dintre conducătorii României se uită în gura noastră? Ai zice că 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 616 


în alegerile de anul trecut au ales un preşedinte al României nuromânii - ci 
americanii şi israelienii. 

Întrebare: 

Avem noi, indigenii, băştinaşii, majoritarii români - ne-americani, ne- 
israelieni - dreptul la un Institut pentru Studierea Terorii Bolşevice în 
România între 28 iunie 1940 - iulie 1990 ? 

Dacă au meritat evreii din România (să admitem prin absurd că cei 
750 000 au fost cu toţii victime) nu ar fi drept, echitabil (sic) ca un alt Institut, 
nu geamăn, ci paralel, neconcurent să studieze, repertorieze, difuzeze mărtu- 
rii despre suferinţele a circa 30 000 000 ne-evrei pricinuite de Teroarea 
Bolşevică, slujită cu abnegatie de evrei timp de 50 ani? Încă o dată, fiindcă 
“partenerii” nu aud, nu dialoghează, ei monologhează-diktează: în cifra de 30 
milioane de ne-evrei români intră cele trei generaţii de basarabeni şi bucovi- 
neni distruse - chiar dacă nu total lichidate; şi cel putin 2 generaţii de ne-evrei 
din restul României. 

Pentru că guvernul României şi preşedintele României nu se vor grăbi 
să vină în întâmpinare (“întâmpinare”, după 16 ani de nepăsare, de 
surzenie?), noi, ne-evreii, nefiind nici americani, nici chiar israelieni, 
propunem: 

Unsondaj prin internet: 

Este oare necesar un Institut pentru Studierea Terorii Bolşevice în 
România? Sau mai poate aştepta încă o jumătate de secol - că nu dau 
turcii...? 

Vom afla: 

a) dacă mai există români doritori ca măcar în al 12-lea ceas să se ridice 
în două picioare şi să-şi afirme, sub propriul nume, dorinţa de restabilire a 
adevărului istoric din ultima jumătate de secol; 

b) dacă mai există români în actualul guvern, care să-şi facă datoria faţă 
de comunitatea noastră multîncercată, multnedreptätitä, mult şi mereu 
minţită. 

În cazul în care guvernul român nu va mai avea fonduri şi pentru româ- 
ni, deci ISTBR nu va avea un sediu, vom ruga Institutul “Wiesel” să cedeze 
o cămăruţă la subsol. Nu ne îndoim de generozitatea legendară a evreilor faţă 
de indigenii români (vezi tratamentul Palestinienilor în Israel). 

Dacă nu - nu va fi. Românii vor rămâne afară. 

Sunt obişnuiţi, românii, cu afara: au fost daţi afară din case, din liberta- 
te, din familiile “reîntregite de Securitate”, din amărâtele slujbe de după pri- 
zonierat şi închisoare şi deportare, daţi afară din ţara lor (iar basarabenii şi 
bucovinenii, chiar de au rămas pe loc, au fost daţi afară de ruşi, de ucraineni, 
de evrei din propria-le identitate românească). 

Neavînd un acasă al lor, românii se vor întâlni... afară; în Piaţa 
Universităţii, de pildă. Pe timp de ger, de ploaie, supraviețuitorii români 
dintre eternele victime se vor adăposti în holurile Facultăţii de Litere şi în al 
Institutul de Arhitectură. 

Numai de nu le-ar da prin cap actualilor guvernanti ai tärii-tara din care 
au fost daţi afară cetăţenii săi - să trimită Minerii lui Iliescu, pentru “restabi- 
lirea ordinii” - şi să-i dea prilej lui N. Manolescu să ia un interviu legitimator 
“Omului cu o mare”. 

Fiindcă atunci... 

Românii de bună credinţă, avînd cultul memoriei şi simţul onoarei, sunt 
invitaţi să-şi manifeste acordul/dezacordul cu crearea Institutului pentru 
Studierea Terorii Bolşevice în România între 28 iunie 1940 - iulie 1990 la o 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 617 


adresă electronică ce se va anunţa în curând 
Paul Goma” 


Luni 26 septembrie 2005 
LIS îmi trimite solidarizarea lui Luca Pitu. Tot el transmite lista condu- 
cerii Conducerii Uniunii Scriitorilor din România: 


În şedinţa din 27 iunie a.c. a Consiliului Uniunii Scriitorilor din 
România a fost ales, prin vot secret, Comitetul Director al Uniunii. lată com- 
ponenţa sa: 

Nicolae Manolescu, preşedinte 

Varujan Vosganian, vicepreşedinte 

George Bäläitä, Gabriel Chifu, Alexandru Cistelecan, Horia 

Gârbea, Gabriel Dimisianu, Mircea Mihăieş, Marta Petreu, Cassian Maria 
Spiridon, Szilágy István 

În prima ședință a Comitetului Director au fost desemnați secretarii Uniunii 
şi directorul de imagine: 

Secretari: Gabriel Chifu si Irina Horea 

Director de imagine: Horia Gârbea” 


28 septembrie 2005 
Ovidiu Nimigean îmi trimite: 


“P.S.Interventia Ginei Pana in "Gardianul" de astazi o veti fi 
vazut pe net. Probabil n-ati vazut "Revista presei" din ultimul nr. al 
"Romaniei literare", unde, sub semnatura lui Daniel Cristea-Enache, 
e amendat pamfletul lui Cristian Badilita din "Averea" contra lui 
Nicolae Manolescu si, intr-o a doua parte ("Bietul Goma"), e discutat, 
intre condescendenta si agresivitate, cazul Dumneavoastra. Citez din 
comentariu: 

"E greu de crezut insa ca Paul Goma va fi invatat ceva din propria 
implozie biografica si creativa, pe care insusi a provocat-o, dupa 
Revolutie. E ironic si trist destinul acestui curajos dizident care a 
vorbit sonor cind altii au tacut si care, la borna anului 1989, era cotat 
de multi ca o mare constiinta si un scriitor important. (Un critic impro- 
vizat n-a ezitat sa-l numeasca cel mai important prozator roman post- 
belic!) Treptat, actiunile lui Goma au scazut la bursa literara, din 
motive totusi extra-artistice. Intrucit autorul lua in vizor si infiera tot 
mai mult lumea <<buna>>, cei care ii acordasera girul au reactionat 
prin a-i retrage (dupa principiul sanatos: <<Eu te-ma facut, eu te 
omor!>>). Pe acest curs de o frumoasa logica umorala, fosta mare 
constiinta a ajuns aproape un paria in lumea noastra literara. 

Septuagenarul Goma inspira azi mila. El continua sa se lupte cu 
toti si cu el in primul rind, invirtindu-se neobosit in hora invectivelor, 
improscin in dreapta si-n stinga si gasindu-si, in mod trist, sprijinitori 
de genul lui C. Badilita. Fragmentele de jurnal publicate in numarul 6- 
7 din <<Viata Romaneasca>>, si care au stirnit un nou scandal, sunt 
reprezentative pentru scufundarea lui Paul Goma in mlastina propriilor 
pagini. 99% din ceea ce pune pe hirtie (sau posteaza pe internet) este 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 618 


expresia resentimentului (subl. D,C.-E.): un filon inca bogat si care nu 
da semne ca va seca prea curind. Mai nou, in catarea lui Goma sunt asa 
numitii holocaustologi (subl. D.C.-E.)care <<falsifica documente>>, 
<<inverseaza cronologia evenimentelor>> si <<prezinta efectul drept 
cauza>>. Insa nu numai <<holocaustologii>>, ci israelienii, ca popor, 
se vad in oglinda sparta a lui Paul Goma intr-un mod terifiant: (citat: 
"De cind au o tara..." , pina la "...dar doamne-fereste sa sufle un cuvint 
despre posesoarele comuniste: China, Coreea de Nord.") Dupa aceasta 
globala punere la punct, diaristul isi coboara privirile, revenind la 
motivul tulburarii anterioare, si anume Comisia Internationala pentru 

Studierea Holocaustului in Romania. Si, dupa ce insiruie membrii 
Comisiei, ce face Paul Goma? Ii ia cumva la rind pe acestia, in stilul 
sau inconfundabil? Deocamdata nu. Intr-un mod totalmente aberant, 
dar tipic pentru polemistul nostru, acesta se refera in continuare la per- 
soane care nu sunt (subl. D.C.-E.)in respectiva comisie. Daca nu ma 
credeti pe cuvint, iata fragmentul: (citat: "Privesc lista celor...", pina 

la"... ucenici ascultatori ai inteleptului tovaras Ion lanosi1?") Teza Marii 
Conspiratii, infiltrata si disipata in scrisul lui Paul Goma, e adusa la 
asemenea <<explicatii>> care ar fi comice daca n-ar fi triste - si invers. 

Ceea ce profetul de la Paris nu poate intelege in ruptul capului 
este ca nu are dreptul (moral si juridic) de a face tuturor procese de 
intentie; ca afirmatiile si negatiile lui se cer documentate, probate, 
dovedite; si ca, in genere vorbind, libertatea de exprimare se intinde 
pina acolo unde ea poate incalca dreptul lui X sau Y la propria ima- 
gine. Nu poti terfeli, la nesfirsit, figurile atitor colegi de breasla, fara 
ca breasla sa te respinga cu un nu (subl. D.C.-E.) hotarit si unanim." 

Asadar, vorba tovarasului, "Sa spunem un nu hotarit!". Pe de alta 
parte, vorba personajului lui nenea Iancu," Nu majoritate o sa ai, 
stimabile, ci unamimitate!" 

[Nota lui O. N.] : “Trista interventia acestui tinar in favoarea 
sefului sau in revista sefului sau. Criticul D.C.-E. aproape ma 
convinsese de seriozitatea sa. Acum ma convinge ca fie nu pricepe 
NIMIC, fie s-a predat la rindu-1. Si cind te gindesti ca in urmatorii 
treizeci de ani va fi o semnatura influenta in presa culturala din 
Romania... Ii voi trimite personal citeva rinduri.” 


Bădiliţă îi răspunde: 

“(...) P.S. Un scurt raspuns dlui Daniel Cristea-Enache, al carui 
„ochi magic“ din „Romania literara“ 38 imi este „adresat“. Va inteleg 
foarte bine reactia: N. Manolescu va da o paine, nu Paul Goma; va 
inteleg si nedumerirea: cum pot fi „si, si“, sau, cu vorbele Dvs, cum 
poate exista o „asemenea formula umana“, amestec de spiritualitate si 
altceva, foarte neplacut? Ce nu accept sunt doua lucruri: agresivitatea 
fata de o persoana pe care n-o cunoasteti decat dupa ureche si, poate, 
dupa frunzarit; confuzia rautacioasa a planurilor. Eu nu jignesc nicio- 
data pe nimeni, ci incerc sa separ, sa discern, sa aleg si, atunci cand e 
cazul, sa pun la punct motivat. Imi asum riscul criticii, nu insolenta 
jignirii. In episodul „antisemitului“* Goma aproape toti ienicerii dam- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 619 


boviteni l-au luat in brate pe vinovat, pe Manolescu, nu pe cel jignit, 
Goma. Dle (fara ghilimele, fireste) Cristea-Enache, inteleg necinstea 
cand e platita gras; cand insa traiesti in sau din cultura romana singurul 
lux pe care ti-l ingadui e minima onestitate. Credeti ca mi-e usor sa 
scriu ce scriu uneori? Credeti ca mi-e usor sa-mi pierd timpul cu toate 
micimile de acolo? Credeti ca mi-e usor sa ies din mrejele 
Ecleziastului ca sa va raspund la insolente? In fine, al treilea lucru: 
cand polemizati, faceti-o barbateste, sistematic. De ce polemizati doar 
pe fleacuri? Va astept cu remarci consistente despre Pateric, 
Septuaginta, Parintii Bisericii, evanghelii apocrife. Oricine, in 
Romania, e specialist in punerea la zid a lui Goma si in ,,moralita“ 
socialista. Pana una-alta, sa ne vedem de treburile noastre. Poate inte- 
legeti mai multe din textul de mai sus. Ar fi pacat de tineretile noastre, 
ale amandurora. (Berlin, 17 oct. 2005) 
“Cristian Badilita” 


Duminică 9 octombrie 2005 


(...) Am scris: 

“APĂRAREA TEŞU” 

În Ziua din 8 octombrie 2005 a apărut un articol de Teşu 
Solomovici despre “Marele jaf sionist”. Textul nu aduce nimic nou, ba 
chiar năclăieşte ce se ştia despre controversatul eveniment din 1959. 
Eforturile jurnalistului telaviviot de a-şi apăra comunitatea de “calom- 
nii’, de “manipulări antisemite”- provocate, pare-se de filmul docu- 
mentar semnat de Alexandru Solomon - s-au dovedit şi de data aceasta 
contraproductive. Folosind “informaţii” din sursă securistă (toţi cei 
implicaţi fuseseră/erau în continuare securisti/militisti), încercînd să le 
dea o interpretare favorabilă comunităţii evreieşti în general, în special 
acuzaților (oricum: Justificabilă), Teşu Solomovici a reuşit “perfor- 
manta” de a-i lăsa aşa, vinovaţi, după teza Securităţii. 

Parafrazînd un blestem de Arghezi, aş putea spune: 

«Filmdocumenta-te-ar Al. Solomon, apăra-te-ar Teşu Solomovici 
(şi, ca supliment: pupa-te-ar Elie Wiesel)! - cu astfel de apărători, ce 
nevoie de fioroşi antisemi(n)ti/ cu cutitu-n dinţi?» 

În mod necesar “afacerea” - atacarea si jefuirea unui furgon al 
Băncii Nationale - ascunde ceva peste măsură de misterios-murdar, 
dacă nimeni dintre evrei nu-i divulgă taina. 

Eu, de dinafară (am aflat doar aici, în exil de ceva-cumva-cândva 
de la Virgil Ierunca: el îl cunoscuse la Bucureşti, îl reîntâlnise la Paris 
pe “revolutionarul” trotkist Saşa Muşat, altfel notoriu spion sovietic); 
am ştire de vreo trei variante ale afacerii, una dinspre un goi, Neagu 
Cosma, acest Pelin Bis, deci ne-demn de încredere. Celelalte două : 
una morfolită, îngălată aparţine lui Ed. Reichman - nu cea din “roma- 
nul de ficţiune Denunţătorul” (sic), ci din interviul dat revistei 22 
acum vreun an. În fine, a treia, vine dinspre realizatorul filmului 
documentar. 

Numele sub care se prezentase Alexandru Solomon la telefon 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 620 


nu-mi spunea nimic, însă purtătorul, cu tenacitate, insistase: voia 
musai să “vorbim” despre Europa liberă - despre care eu în ruptul 
capului nu voiam să vorbesc! Venind la mine, pe dată a schimbat 
vorba: m-a întrebat ce ştiu despre “Jaful de la Giuleşti”. Plictisit, ba 
chiar enervat, i-am răspuns că nu cunosc decât elucubraţiile lui Ed. 
Reichman (îl cunoaşte?, desigur) - pe care nu dau o ceapă degerată. 
Nu-mi mai aduc aminte dacă i-am vorbit de rău proiectul lui Reichman 
de a face un film după “romanul de ficţiune”. Şi nu ţin minte dacă 
vizitatorul mi-a spus ca el face un documentar după scenariul lui 
Reichman sau după unul al său. Eram într-o proastă stare a sănătăţii 
trupale şi sufletale, presupun că am fost destul de dezagreabil cu 
vizitatorul (şi mă pricep, nu trebuie să mă jur) - însă am reţinut 
următorul “amănunt”: 

Căpitanul Enoiu (avea acest grad în 1956-57, când ne măcelărise 
pe noi, studenţii ungarişti; în 1959 va fi fost maior sau colonel), el 
fusese “preparatorul”, regizorul filmului de-uz-intern pe care arestatii 
fuseseră obligaţi să-l interpreteze - şi care, după 1990 a stârnit o 
furtună de proteste din partea evreilor, cu atât mai vehemente, cu cât 
protestatarii, ei inşişi securişti cu grad mare, îşi păstraseră obiceiurile 
de acuzatori-fără-probe, nu de investigatori; şi desigur zgomotoase 
acuzaţii de... antisemitism (se putea rata o asemenea ocazie? Nu!). 

Mai mult decât atât: A. Solomon stătuse de vorbă cu însuşi 
Enoiu, de curând (în 2004)! 

Enoiu-de-la-Interne... Doar că era mult mai voinic decât Plesitä, 
altfel leit fraţi-criminali; ciobani de-ai noştri, din popor, mioritici 
autentici, din moşi-strămoşi, nu “alogeni” ca altenaţionalitiştii “din 
conducerea superioară”. Enoiu : din Musetestii Gorjului, Plesitä din 
Ceparii Argeşului (însă după nume, “oltean” din Ţara Oltului arde- 
lean(ă): în zona Comana de Jos, Cuciulata, Fântâna există un deal: 
Plesita). Pentru Enoiu eu fusesem un mizilic, luat din mers, între două 
“cazuri serioase”; am avut o singură “întâlnire” cu el (şi mi-a rupt trei 
coaste - nu patru?, nu cinci?: avea un pumn cât capul lui de hidrocefal 
- şi ce caligrafie, în sensul originar avea, bestia!), însă ştiu ce au 
pătimit, îndelung, Ivasiuc de la Medicină, Florin Caba de la Drept 
(căruia, îi zmulsese părul de pe cap, la nouă luni după... tratament, 
fiind tot chel); Ştefan Negrea (pe acesta îl bătuse în cap în cap, în cap, 
numai în cap - «Studentul de la cap se-mpute! La cap, la cap, să nu mai 
gândească!» - întâi cu un scaun, apoi cu un picior de scaun, lăsîndu-l 
neom; nebun, bietul Negrea, colegul meu de la Filologie se spânzu- 
rase la orizontală, la Gherla, cu câteva săptămâni înainte de termenul 
de liberare); pe Marcel Petrişor, pe Grama, pe Marin Cocioran îi 
marti-rizase Enoiu cu nesfârşită plăcere... 

Spusele lui A. Solomon mă trimiseseră cu tot cu... memoria 
afectivă în altă parte: 

Mult după liberare (prin 1967-68), binişor după ce re-devenisem 
re-studenti, Marcel, cu care mă întâlneam frecvent şi la facultate şi la 
mine, în cämäruta de la anticarul Sterescu, ba chiar o dată fusesem 
amestecat în... re-re-arestarea lui (dar şi în re-re-liberarea lui...), 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 621 


pentru “re-activitäti re-legionare”, mi-a povestit în stilul său inimita- 
bil, cum, asteptind la coadă la pâine, careva 1-a ars o cumplită palmă- 
de-prietenie pe umăr (fie vorba între noi: acesta fiind şi stilul lui 
Marcel). Era Enoiu - care l-a întrebat, tare: 

«Ce mai faci, bă banditule?y» 

La care Marcel a răspuns pe dată, zâmbind (şi mi-a arătat cum) că 
bine-face, cumpără-pâine, mulţumeşte de întrebare - nu mai tin minte 
dacă adăugase şi «să-trăiți»-ul reglementar. Răspunsul mă şocase, i-o 
spusesem. El a ridicat din umeri, a început să râdă (râsul-de-spaimă al 
lui Marcel...), apoi mi-a spus că “relaţiile” nu s-au oprit la întâlnirea 
de la brutărie: într-o zi, aflîndu-se în casa noii sale prietene, a intrat... 
Enoiu! 

«Ce mai faci, bă banditule? Ai venit în vizită la...?» 

Nu am reţinut dacă “noua relaţie” a lui Petrişor era nepoată sau 
fiică a lui Enoiu. Însă am înţeles - Marcel mi-a spus: el, “banditul” 
continua să o viziteze pe femeia aceea: uneori apărea Enoiu - ei, 
bărbaţii stăteau de vorbă... Să-l fi întrebat: «Despre ce staţi voi de 
vorbă?» Înţelesesem, fără să fi trecut prin “aceea”: Petrişor fusese atât 
de torturat, atât de mult timp, încât... nu era necesar să-l fi citit pe 
Dostoievski, pentru a accepta inacceptabilul. Prin 1992 am citit în 
presa literară un “dialog” în care Gheorghe Crăciun, directorul 
Aiudului din perioada reeducării legionarilor (sub bagheta vigilentă a 
detinutului Valeriu Anania, viitorul Bartolomeu al Clujului), ca să-şi 
“convingă” camarazii (şi bestia de Crăciun fusese legionar - dar ce 
securist exemplar devenise, bată-l Dumnezeu să-l bată!) că el se 
purtase “prieteneşte” (!) cu deţinuţii, cita din dedicatia scrise de 
“domnul profesor Marcel Petrişor” pe o carte a sa în care era vorba 
de preţuire, recunoştinţă... 

Astfel am înţeles: era cu totul posibil ca bandiţii-evrei-sionişti să 
asculte (de bună-voie, cum altfel) indicaţiile-preţioase date de 
Gheorghe Enoiu, măcelarul-anchetatorul lor - aşa cum, înainte 
ascultaseră şi bandiţii-goi-legionari... 

Nu am mai cerut amănunte lui Al. Solomon - despre scenariul său 
(intuiam că are să fie un ghiveci), despre Enoiu... ÎI întrebasem, totuşi, 
dacă “Radu Ioanid” este fiul unuia dintre “Toanizii” executaţi în lotul 
acela - el mi-a răspuns: «Nu» şi a rămas tăcut ca un rabin când 
l-am întrebat cum îl cheamă cu adevărat pe R. Ioanid: Leibovici? 
Herşcovici? Lazarovici? - loanidovici nefiind, până la proba contrarie, 
nume iudeu. 

Înapoi, la articolul-“apărare” al lui T. Solomovici. Voi cita atât 
de copios din el, nu pentru “informaţiile” furnizate (toate îmi erau 
cunoscute), ci pentru... ceea ce voi explica la urmă: 

Totuşi, totuşi: limba Teşului adevăr grăieşte - fără să-şi dea seama 
(cu italice voi sublinia ceea ce mi se pare demn de ţinut minte, între 
croşete - | ]: observaţiile, completările mele): 


“Organele de militie au fost date de-o parte si cercetarea (...) [anche- 
ta] a fost asumata de Securitate. La 17 septembrie 1959, principalele perso- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 622 


naje (...) erau arestate: 

“1. Alexandru Ioanid (Herman Leibovici) [vezi mai departe contra- 
dictia - n. m.], fost locotenent-colonel de militie si sef al Directiei Militiei 
Judiciare pe tara, membru de partid, (nascut la 17 noiembrie 1920). 
Casatorit, o vreme, cu sora sotiei lui Al. Draghici, ministrul de interne. 

“2. Paul Ioanid, (Paul Leibovici), inginer, profesor universitar, cu 
studii de doctorat la Moscova [unde în altă parte?], sef de catedra la 
Academia Militara, membru de partid, nascut la 24 martie 1923). 

“3. Igor Sevianu, (Igor Herscovici), inginer aviator, fost locotenent de 
militie pana in anul 1951, membru de partid (nascut la 31 octombrie 1924). 

“4, Sasa Muşat (Abrasa-Sasa Glanzstein), profesor universitar de 
istorie, (nascut la 26 august 1924), activist al Cabinetului Orasenesc de 
Partid, var cu Florica, sotia lui Emil Bodnaras. 

“5. Monica Sevianu, nascuta Alfandari, fosta Abraham dupa primul 
sot, de profesie ziarista, (nascuta la 11 iunie 1923). 

“6. Haralambie Obedeanu, (Harry Lazarovici), (nascut la 19 septem- 
brie 1928). Pana in anul 1956 a fost ofiter la MAI, redactor la "Scanteia", 
apoi, pana la 1 ianuarie 1959, decan al Facultatii de Ziaristica la 
Academia "Stefan Gheorghiu”, membru de partid. 

“(...) au mai fost arestate inca 17 persoane, socotite "complici si 
favorizatori", aproape toti de origine evreiasca: Anita Ioanid, Nora 
Einhorn-Obedeanu, Zigmund Stahl, Michael Sevianu-Hersovici, Janina 
Nenberger, Isac Feins, Iosif Glanzstein, David Leibovici-lonascu, Ita 
Alfandari, Itic Rosenberg, Pierette Sevianu, etc. (...) 

“Principalul organizator al jafului (...) a fost colonelul de militie, 
trecut in rezerva, loanid Alexandru, zis Lica, pe numele lui adevarat 
Grumberg. [ceva mai sus era: Leibovici - dar aşa se întâmplă când îti 
schimbi numele mai des decât ciorapii] (...) toti evreii care au intrat in 
militie si in general in Ministerul de Interne erau "sfatuiti" sa-si schimbe 
numele, romanizandu-l [sfätuiti?; cine îi sfătuia?, un goi sau tot un evreu?]. 
Tatal lui Ioanid Alexandru, batranul Grumberg, avea pe strada Izvor, colt 
cu Alexandru Odobescu, o tipografie, "Tipografia Marvan", si in afara lui 
Alexandru mai avea un fecior, Paul Grumberg, romanizat si el prin adop- 
tarea numelui loanid. Alexandru (...) este incadrat ca civil la serviciul 
pasapoarte, inca de tanar. Cand s-a hotarat ca acest serviciu sa treaca la 
Ministerul de Interne, s-a pomenit imbracat in uniforma, primind gradul de 
locotenent major [s-a pomenit”? Aşa, fără să fi dorit-vrut?]. In urma 
casatoriei cu cumnata lui Alexandru Draghici, pe atunci Ministru de 
Interne, casatorit cu sora sotiei lui Ioanid [tot prin... “pomeneală”?], 
ambele surori instalate in fruntea cadrelor din C.C. al PMR, Alexandru 
Ioanid este trecut la IGM - Inspectoratul General al Militiei - cu gradul de 
capitan, ajungand intr-un an colonel si... directorul Militiei Judiciare pe 
intreaga tara [din “pomeneală”, fireşte]. 

“Inconjurat numai de evrei, numiti in functii importante [subl. mea] - 
printre care si ajutorul sau, colonelul Serban Samson, doctor in drept, 
subdirector al Judiciarului pe intreaga tara - colonelul Ioanid Alexandru 
avea puteri depline si acces nelimitat la Ministrul de Interne, cumnatul sau, 
Alexandru Draghici, la generalul Staicu Stelian, seful IGM, cat si la 
generalul Aurel Filip, seful Militiei Capitalei (...). 

“Urmeaza o descindere pe strada Nicolea Iorga, unde locuia 
Alexandru Ioanid, intr-o vila superba, fosta resedinta a ambasadorului 
Frantei.[se “pomenise”... repartizat acolo - nota mea, antisemită] (...) 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 623 


Marturiile fostului colonel de Militie Adrian Horascu, publicate in revista 
"Lumea libera" din New York, au avut un ecou neasteptat in Israel. Revista 
"Minimum" a lui Alexandru Mirodan, care apare la Tel Aviv, a invitat pe 
cei ce stiu ceva despre "memorabilul caz" petrecut la Bucuresti in 1959 sa 
dezvaluie adevarul. Prima reactie a venit din partea lui Eugen Szabo, un fost 
colonel cu functie inalta in organigrama Securitatii. [veche cunoştinţă a 
noastră, sub proto-numele Portnoi]: "Intamplarea face [Ioanid umbla cu 
“pomeneala”, Szabo cu “intâmplarea”] sa[-i] cunosc (...) [erau] oameni 
lipsiti de orice spirit de aventura, cu functii importante si salarii bune, 
“atasati regimului” cum se spunea pe atunci. Nimeni din cei care ii cunos- 
teau n-a acceptat versiunea oficiala a acuzatiilor ce li se aduceau. (...) 
Relatarea unui oarecare fost colonel de militie Adrian Horascu, aparuta in 
"Lumea libera" din New York, care s-ar fi ocupat de cercetarea cazului, 
m-a umplut de suparare." [curat umplut!) 

“M. N. din Tel Aviv, o ruda apropiata a lui H. Obedeanu, a trimis si el 
redactiei un soi de protest (...) Simelia Calin si Rebeca Klapholtz, surorile 
lui Lica si Paul Ioanid l-au acuzat si ele pe fostul colonel Horascu de relata- 
ri "mincinoase si abjecte": "Totul a fost o inscenare. Este greu de crezut ca 
un savant ca Paul Ioanid si un colonel de militie ca Alexandru Ioanid, seful 
Sectiei judiciare pe tara, [subl. mea] care stiau prea bine care era riscul 
unei asemenea fapte si care erau bine situati, sa dea o asemenea lovitura. 
Gi) 

“Cetateanul israelian Paul Lupascu, fost ziarist la "Scanteia" (...) 
fusese coleg de redactie si prieten cu Harry Obedeanu. Si el s-a simtit 
obligat sa "rupa tacerea": "(...) Ideea de infaptui jaful a fost a lui Igor 
Sevianu (Gugu), actiunea a fost determinata de faptul ca atat Igor cat si 
sotia sa, Monica Sevianu, nu mai aveau slujbe de multa vreme (...) (traiau 
impreuna cu cei doi copii din ceea ce castiga Monica din lectii (...) 

“Marturiile lui Paul Lupascu si Adrian Horascu le-au infuriat pe Nora 
Obedeanu, sotia lui Harry Obedeanu, pe Sanda, fiica acestora, si pe Rozina 
Baru, sora lui Harry, toate trei astazi cetatene israelience. Ele au trimis 
revistei "Minimum" din Tel Aviv un protest in care ii acuza pe Lupascu si 
Horascu, "vechi colaboratori ai regimului comunist”, daca nu chiar ai 
Securitatii, de dezinformare si falsificare a realitatii. [sublinierea mea - de 
mirare la un evreu securist: Lupaşcu - şi la un presupus goi, dar şi el secu- 
rist : să fi fost ei “vechi colaboratori ai regimului comunist”? Doamne 
fereşte! De cum securiştii evrei pun cizma de securist pe pământul Ţării 
Sfinte se prefac fulgerător în anticomuniști, în mistici, în mieluşei - chiar 
dacă îi cheamă “Lupaşcu”, românizare de la : Wolf] (...) 

“O marturie (...) din partea lui Mose Grossfeld, azi cetatean israelian, 
Alexandru Ioanid: Ioanid procura pasapoarte false pentru emigrarea unor 
evrei in Israel. [subl -. meal [Mi-a spus:] "Avem nevoie de bani pentru a-i 
ajuta pe evreii care s-au inscris pentru a emigra in Israel si au fost dati afara 
imediat din servicii, nu au din ce trai”. In continuare mi-a spus: «Nu peste 
mult timp am sa mor, dar sa stii ca Ioanid a fost un evreu adevarat». Am 
mai vrut sa-i pun intrebari, dar el a inchis discutia; lacrimi i-au venit in 
ochi, am plans impreuna." Jata intr-adevar o scena mai mult decat supra- 
realista, cu doi ofiteri superiori militieni evrei care varsa lacrimi, la miezul 
noptii, dupa o lunga sedinta de analiza a muncii, pentru cauza sionista. 
[sublinierea mea, comentariul lui Teşu Solomovici] 

“Scrie prof. Bratescu: "S-au auzit opinii cum ca faptasii fusesera 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 624 


oameni cu ferme convingeri sioniste, lovitura data de ei fiind menita sa 
procure fonduri necesare inlesnirii emigrarilor in Israel. Ba unii credeau ca 
nu am fi avut a face atunci decat cu o inscenare de toutes pieces, pusa 
la cale de Securitate, urmarindu-se deopotriva intimidarea intelectuali- 
tatii disidente si stimularea antisemitismului. [subl. mea] In legatura cu 
acest ultim aspect, este de remarcat staruinta cu care autoritatile au tinut sa 
aduca la cunostinta numele «adevarate» ale participantilor la pradaciune, 
intrucat toti acestia purtau de mai bine de un deceniu nume mai mult sau 
mai putin «romanizate»...” 


Nu mai continuu. Aşa o lălăie Teşu kilometri şi kilometri. Cu 
“mărturii” care... mărturisesc în favoarea bietilor, nevinovatilor, 
imaculatilor securişti evrei care “luaseră” nişte lipsiţi de valoare 
internaţională bani româneşti. Cu bănuieli, cu acuzaţii de “antisemi- 
tism” - la adresa securistilor ne-evrei, dar nu si la a securiştilor unguri 
şi evrei rămaşi la/în post (ca “Szabo” - vezi mai departe) - încât mă 
întreb chiar şi eu, care, totuşi observasem de la Intifada sărăcirea 
dramatică a “vocabularului” evreilor militanti anti-palestinieni, secarea 
cuvintelor din fondul principal al lor, Oameni ai Cărţii. Mă mai 
trezisem în situaţia tragi-comică de a face pe avocatul Securităţii - însă 
aici este vorba de adevăr, nu de contrariul adevărului: Securitatea: 

Cum de poate Brătescu - altfel persoană ponderată, neisterică - să 
emită luări peste arătură, scurtături analfabete, idiotenii precum: 
“o inscenare de toutes pieces, pusa la cale de Securitate, urmarindu- 
se deopotriva intimidarea intelectualitatii disidente si stimularea anti- 
semitismului. ”? 

Întrebări - legitime: 

1. Care “intelectualitate disidentă” - în 1959? Mai întâi termenul 
“disidentä” nu circula atunci, abia după 1965 s-a făcut cunoscut - si 
avea o conotaţie batjocoritoare, oricum, degradantă la români, 
trimitind la oamenii politici care “trădaseră” partidul-mamă şi creaseră 
altele: Gh. Brătianu, Anton Alexandrescu. Apoi - făcînd trei paşi 
îndărăt: în 1956, în primăvară, fusese simţit - şi cum ! - “Spiritul 
Genevei” care pe mulţi deţinuţi politici avînd condamnări mari îi 
scosese din închisoare. Însă după Revoluţia Maghiară (din octombrie - 
care, vorba mea: începuse în august, la... Poznan), şurubul fusese 
re-strâns, liberatii re-arestati, teroarea întinzîndu-se în tot Lagărul 
Sovietic. În România nimeni nu mai mişca - şi nu a mişcat vreme de 
peste un cincinal: studenţii ne-arestati în 1956 fuseseră supuşi teroarei 
cumplite a “campaniei exmatriculărilor” (în care Ion Iliescu şi 
purtătorul său de servietă, turnătorul Ed. Reichman jucaserä un rol 
ne-neglijabil); adulţii: cei rămaşi ne-arestati (sau ne-re-arestati) tremu- 
rau din toate balamalele curajului lor, se făcuseră mici-mici, de să 
nu-i observe nici măcar nevestele. 1957, 1958, 1959, 1960 : ani 
teribili, ani de plumb, mai ales că re-începuse colectivizarea (condusă 
de tovarăşul Ceauşescu şi de a sa tovarăşă de viaţă şi de activitate pe 
linie) care băgase în închisori sute, mii de ţărani “nelămuriţi” sau 
“ieşiţi”, iar satele-noi din Bărăgan fuseseră repopulate cu familiile 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 625 


“banditilor”. La care “intelectualitate disidentä” - în acea perioadă - 
face trimitere Brătescu?; 

2. Despre ce fel de “stimulare a antisemitismului” vorbeşte 
acelaşi, în deplină neştire, în perfectă necunostintä de cauză? 

Aici ar fi două “ramuri” ale întrebării: 

a) când vorbise de “intelectualitate disidentă” îi avusese în 
vedere doar pe intelectualii evrei din România? Pe cine anume? Pe, 
de-o pildă Cosaşu?; pe Jar, de-o pildă? Dacă da, cum anume, prin care 
fapte anticomuniste se manifestaseră aceşti pre-disidenti? Ce anume 
comiseseră ei “duşmănos” şi cum, cu-cât fuseseră pedepsiţi: intraseră 
în închisoare (bine: doar în anchetă) - pentru câte minute 7; 

b) ce era doar antisemit în acţiunea Securităţii din 1959? Prin cine 
se manifesta “antisemitismul” Securităţii? Vrea să spună Brătescu: în 
acel moment toți evreii fuseseră îndepărtați din “organe”, iar ne-evreii 
(din Securitate) îşi dăduseră frâu liber antisemitismului genetic? 

Minciună sfruntată. Să fie întrebat (de dincoace de mormânt) 
monstrul Pintilie-Pantiuşa, omul Anei Pauker, activ în 1959, cu tot cu 
Ana Toma (Grossman) - întâmplător, în 11 septembrie 1958 semna 
decizia Nr. 15.157 prin care mi se fixa - mie, detinutului, la Gherla - 
domiciliu obligatoriu, de 36 luni, semnată: “Adjunct al Ministrului 
Afacerilor Interne, General-locotenent Pintilie Gheorghe”, vezi docu- 
mentul de la pagina 283 a volumului Culoarea Curcubeului, Polirom 
2005; să fie chestionat (după acelaşi procedeu ca Pantiuşa) criminalul 
Nikolski-Griinberg: mai era el în activitate, în momentul 1959? Ba 
bine că nu! Nu este exclus ca evreul Griinberg-Nikolski să fi fost, în 
anchetă, mai fără milă (sic) cu Leibovicii, cu Herşcovicii, cu 
Lazarovicii chiar decât un casap goi, ca Enoiu - pentru a-da-dovadă- 
devotamentală... Să fie întrebaţi - în Israel, unde s-au stabilit după ce 
au făcut tot răul posibil în România - creaturi de coşmar ca 
Sigismund/Zigi Breiner (Beiner, Bayner), adolescentul ucigaş de 
soldaţi români în retragere, la Cernăuţi în plină stradă, la 28 iunie 
1940; colegul său “Gruia” (Griinberg), cu Bainer formînd un bestial 
cuplu de tortionari la Securitatea din Cluj, martirizatori ai deţinuţilor 
răsculați la Gherla în iulie 1958! Să răspundă la adevăratele întrebări 
viteazul macabeu “Eugen Szabo”, care se exprimă ca martor - martor 
a ce?; martor al cui? Ca acuzator - acuză Securitatea de “manipulare 
antisemită”? - dar ce făcea el, mă rog frumos, în Securitate, în chiar 
momentul “manipulării”? Tăcea şi executa ordinele de... manipulare 
antisemită! Un securist pensionar în Israel (à propos: cine plăteşte pen- 
siile grase ale securistilor translati pe malul Mediteranei: statul român 
- pentru care faptă patriotică... românească?, Israelul - pentru care 
servicii de nepretuit aduse cauzei sionismului mondial?) rămâne 
pentru totdeauna ce a fost în România: un criminal (ca supliment: un 
mincinos structural, deci nu are dreptul de a se propune martor al 
apărării altui securist criminal, chiar dacă, ajuns în Israel a început a 
face pe... anticomunistul, pe antisecuristul, acuzîndu-i pe foştii săi 
tovarăşi de şaibă - însă numai goi - de crime...). 

Sufocat de indignare Brătescu arată cu degetul condamnabila 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 626 


“deconspirare a numelor adevărate” ale securistilor evrei? Ei da, ei şi? 
Fuseseră cumva pedepsiţi să nu mai “lucreze”, cu devotament-avânt 
bolşevic-sovietic, împotriva românilor?; nu au mai primit salariile 
monstruos de mari pentru treaba lor de latrinari (în traducere poporanä: 
căcănari), de hingheri, de călăi şi de trădători ai României? Ei, da, 
fuseseră înlocuiţi în Aparat cu gor-ii pe care ei, instructori ai NKVD- 
ului îi formaseră! La ce alte persecutii-antisemite mai fuseseră supuşi? 
A, da: suferiseră bietii evrei securişti de pe urma “deconspirării nume- 
lor”? De ce - dacă aşa îi chema? Li se făcuse brusc ruşine de numele 
lor adevărate? Aveau senzaţia că sunt, nu doar... de-conspirati, ci şi 
de-mascati? Cum ar veni: dezbräcinati-dezbräcati? Fuseseră ei duşi în 
Piaţa Mare, unde li se confiscaseră izmenele tricolore româneşti, de 
rămăseseră în puta goală, ca la începuturi, de la mamele lor? Ei şi? 
Care le era suferinţa? Care fusese groaznica persecuție (“rasistă””) la 
care fuseseră supuşi - fireşte, doar de goi, nu, Doamne fereşte şi de 
evreii rămaşi în posturi de conducere, peste tot? În ce constă “antise- 
mitismul”? În faptul că li se rostise numele originar? Ei şi? Dar acuza- 
torii nu-i dau seama că această... acuzatie ar fi dovada peremptorie că 
toţi evreii care purtaseră până atunci nume (supra-nume, pseudonume) 
româneşti “lucraseră” exclusiv în agenţii de spionaj, unde secretul 
identităţii este mama sănătăţii! 

Da de unde (eu, un goi, un “antisemit” să le corijez gândirea de 
piatră?)! Aparatul de Stat şi de Partid rotase cadrele, adusese în prima 
linie a luptei împotriva poporului român trupe noi, elemente proas- 
pete (care să cunoască terenul, doar erau bästinasi, fii, nepoți, fraţi, 
cumnati ai “banditilor” ce trebuiau lichidati) - nu modificase întru 
nimic legea secretului asupra crimelor sale, ale Organului, deci şi ale 
crimelor fiecărui “lucrător” în parte: evreu, ungur, bulgar, ucrainean, 
român. 

Apoi: ce li se întâmplase, mă rog frumos, securiştilor evrei după 
“îndepărtarea” lor din Securitate?: fuseseră ei şi alungaţi din casele de 
ei confiscate proprietarilor români, de ei dati afară, aruncaţi în stradă 
de ei înşişi, “învingătorii”, venitii pe tancurile sovietice, case în care se 
instalaseră (ca la ei acasă) în numele lui Stalin şi al Armatei Roşii 
liberatoare?; rămăseseră şi muritori de foame doar din pricină că li se 
spusese - în circuit închis, de uz intern, ca în filmul regizat de Enoiu - 
pe nume, nu pe... unul din pseudonumele sub care ne hăituiseră, ne 
călăriseră, ne terorizaserä, ne jupuiseră la propriu şi la figurat un 
deceniu şi jumătate?; le fuseseră dati afară din şcoli, din universităţi 
copiii, nepoţii? - după cum ei înşişi, tovarăşii-noştri-de-alte-naţiona- 
litäti aplicaseră, din 1948, “lupta de clasă” (în fapt: de-rasă), prin 
epurarea corpului didactic secundar şi universitar, prin nepermiterea 
intrării la facultăţi a fiilor de popi, de chiaburi, de proprietari de moară 
- ba chiar şi de batoză?; li se confiscaseră cărţile - mai mult sau mai 
puţin ale lor, cumpărate, însă cele mai multe provenind din bibliote- 
cile publice şi particulare distruse-jefuite de ei, securiştii culturalnici 
(unde mai pui că erau evrei, deci oameni ai cărţii...)?; li se “furaseră” 
mobilele, covoarele, tablourile de maeştri, pianele însuşite-prin-confis- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 627 


care-de-clasă de ei înşişi de la proprietarii burghezo-mosieresti goi, 
sau/şi primite din depozitele Gospodăriei de Partid - adevărat: “cu 
bon”? În fine: fuseseră ei şi bägati în închisoare, măcar pentru o oră si 
un sfert, pentru adevăratele lor fapte-rele : abuzurile de tot felul, sub 
umbrela ocupanților ruşi, pentru jafurile din patrimoniul national, 
pentru escrocheriile la care se dedaseră ei, cei avînd pâinea şi cuțitul - 
la Comerţ Exterior, în Administraţie, la Cultură, la Externe - la 
Interne? Măcar pentru “înstrăinare de bunuri”, dacă nu şi pentru 
trădare naţională? 


Lamentaţiile evreilor sunt nemotivate, obraznice, neruşinate. De 
mirare că încă nu au cerut despăgubiri, “restituiri” - şi scuze (pentru 
“crima antisemită” de a-i spune unui evreu pe numele adevărat) din 
partea “celui mai antisemit popor din lume: poporul român”, după afir- 
matiile unor evrei unguri, în frunte cu Profetul Minciunii şi al 
Calomniei: Elie Wiesel. 

Ca să scurtez: textul despre “Marele jaf sionist” publicat de Teşu 
Solomovici, în care harnicul publicist se dă de ceasul morţii să-i justi- 
fice, să-i explice pe făptaşii securişti evrei deveniți tâlhari - nu explică 
nimic, ba încurcă mai mult lucruri şi aşa încurcate. Pe lângă “amănun- 
tul” că nu aflăm nimic mai mult decât putinul care se ştia - doar că... 
ştim, în continuare că nu ştim nimic - apărătorul face un imens deser- 
viciu “evreimii”, cum îi zice el. De-aş fi evreu l-aş ruga: «Lasă-mă aşa, 
ne-apărat, vrei să mă înfunzi mai tare?» Fiindcă el, Teşu Solomovici, 
evreu şi nu vreun goi “antisemit”, a dovedit cu probe irefutabile, 
provenite, nu doar de la evrei în general, ci de la evreii care fuseseră 
slujbaşi credincioşi ai Odiosului Organ, Securitatea altceva: 

Că, împotriva a tot ce meliteazä evreii revizionisti (cei care 
pretind că în România evreii ar fi ocupat, în Aparatul de Represiune... 
strict proporția pe care o reprezenta etnia evreiască din totalul 
populaţiei) - adevărul este altul, cel cunoscut, recunoscut şi de 
coreligionarii lor normali: evreii au ocupat în aparatul de stat şi de 
teroare un număr de posturi de răspundere mult mai mare, exagerat, 
disproporționat... 

Prin “apărarea” sa Teşu Solomovici şi martorii pe care îi citează, 
conştient sau ba, au contrazis teza... violent negaționistă a evreilor 
(încă o dată: acea că evreii nu fuseseră, proporțional, mai numeroşi în 
Organe decât românii); fiindcă adevărul este cel pe care îl cunoştea pe 
spinarea sa fiecare nefericit locuitor al batjocurei numită RPR: după 
modelul URSS şi cu ajutorul neprecupetit al consilierilor de la 
Moscova, ca şi în celelalte ţări sovietizate evreii au ocupat în aparatul 
de stat şi de partid - mai cu seamă în aparatul de represiune şi de 
teroare - o flagrantă disproportie etnică. 

«Unde te întorci, dai numai de ei», spuneau românii “reactionari” 
(şi, cum altfel: antisemiti!), în şoaptă, vreme de peste două decenii. «În 
Justiţie, în administraţie, în cultură, în diplomaţie, în comerţ exterior, 
în miliţie, în securitate...» 

Atât de foarte, de prea-multi, încât nu doar eu mă întrebam, ci şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 628 


un evreu apropiat mie, aflat la începuturi în secretele zeilor: 

De unde Dumnezeu ieşisereră atâţia (cifre neoficiale - şi secrete, 
dar sigure - indicau cifra de peste un milion de evrei în România 
anului 1945), dacă fuseseră masacrați 400.000 dintre ei, cum glăsuieşte 
scrisul în piatră de la Coral şi cum zbiară, în continuare escrocul de 
istorie şi de morală, falsificatorul de adevăr istoric, cel care a dat 
numele unui Institut de Cercetări a Holocaustului, impostorul, 
filomaghiarul, ferocele antiromân Elie Wiesel? 

Răspunsul poate fi găsit în (cvasi)blasfemia: 

Aşa cum leşua din Naseret a îndestulat mulțimile doar cu cinci 
pâini şi doi peşti (chiar de-ar fi fost cinci peşti şi două pâini, tot 
minune ar fi rămas), aşa congenerii săi au numărat cadavrele după 
aritmetica specială a holocaustologilor fără frontiere - aceea care a dat 
“400.000 de victime”. 

Spre slava Industriei Recuperărilor (nereciproce)”. 


Miercuri 9 noiembrie 2005 
(...) Bârfe scriitoriceşti: îmi scrie - şi mie - LIS: 


(...) “P.S. Amabil, Domnul Sorin Marculescu mi-a telefonat 
aseara si mi-a dat o explicatie la lasitatea scriitorului roman data de 
gol in fata Cazului VR-Goma-antisemitism-LIS-USR. Întrebandu-l 
domnia sa pe Constantin Abăluta (intalnit pe strada) de ce nu reactio- 
neaza si el public, i-a raspuns: nu-ti dai seama, daca ma solidarizez cu 
"antisemitii” Goma-Stoiciu, se poate interpreta si as putea fi interzis 
sa mai public in Romania... Doamne fereste!” 


Ultimul document : cununa: 
(...) Intr-o scrisoare adresată de H. Găârbea lui Dan Culcer poate 
fi citite următoarele (eu am marcat şi am subliniat): 


“Sa va spun banalitati? Ca nu orice se trimite 
unei reviste trebuie publicat, ca rolul redactiei este de 
a selecta si valoarea unei reviste consta in rigoarea 
acestei selectii? Ca nu a existat nici o cenzura Si nici 
nu exista din partea CD al USR? Evident ca nu a 
existat nici o cenzura daca textul a aparut. Nu e un 
text literar, e o infamie. Care a Jignit grav colegii 
nostri evrei care sint si ei membri ai USR si chiar ai 
Consiliului, ba si pe unii dintre noi, români si cresti- 
ni, care credem in intelegere interetnica. Daca nu 
reactionam se putea generaliza, extinde asupra noas- 
tra banuiala de anti-evreitate. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 629 


“Atacurile lui Goma la evrei sint o realitate. In 
textul integral al jurnalului postat pe internet 
cuvintul "evreii" apare de 126 de ori. E mai mult 
decit o obsesie. Daca numiti asta literatura, avem 
viziuni diferite despre acest concept. Dar nu asta 
conteaza. Noi nu cu Goma avem treaba, nici cu 
Stoiciu, ci numai cu Viata Româneasca. Ea nu cores- 
punde valoric, grafic, managerial nivelului asteptat 
Si, cum nu poate fi destiintata, trebuie inlocuita 
redactia. Sau, daca MAE român vrea sa bage bani in 
ea, sa bage singur. Acesta e punctul meu de vedere 
personal, care nu angajeaza USR. Si pe care l-am 
sustinut in comitet inainte de "cazul Goma”. Il sustin 
Si in cazul inexistentei reviste Contrapunct careia 1 s- 
a retras finatarea de catre USR.” 


Ca să vezi, crimă! H. Gârbea a numărat - în textul integral al 
Jurnalului aflat pe internet ! - avînd 680 pagini, de 126 ori cuvân- 
tul “evreii”! Acest H. Gârbea a numărat el, pe degetele lui perso- 
nale? A pus pe un subaltern să o facă? “Textul integral” al 
Jurnalului pe 2005 ţine de când până când? Pentru că tot nu 
este vorba de asta: Directorul imaginii a numărat şi cuvântul 
“antisemit”? Câte a găsit? 

Doamne, Doamne: cu scriitori ca H. Gârbea vrei Tu să fiu 
coleg-de-breaslă? Şi dacă Te asigur că nu vreu cu nici un chip să 
fiu coleg cu o asemenea creatură - mă laşi nepedepsit? 


Luni 28 noiembrie 2005 


LIS este remontat după lansarea volumului său antologie. 
I-am re-scris, re-felicitîndu-l. I-am cerut permisiunea să reproduc 
din scrisoarea lui următorul pasaj: 


“Altfel, la Targul de carte Gaudeamus l-am intalnit de N. Breban (retras 
la vila sa de la Bran) - care m-a asigurat ca nu pateam ce am patit (demitere) 
daca ma delimitam de Domnul Paul Goma in... doua etape: intai, sa fi publi- 
cat in dreptul paginilor de Jurnal 2005 din Viata Romaneasca o delimitare 
oficiala fata de ceea ce scrie; apoi, sa ma fi delimitat de Domnul Paul Goma 
in fata membrilor Comitetului Director, recunoscand spasit ca am gresit, ca 
ei au dreptate ca am publicat un text... atisemit. Desigur, N. Breban sustine 
ca sunt pagini de Jurnal al Domnului Paul Goma antisemite, degeaba l-am 
contrazis cu ton ridicat. In lipsa de argumente, N. Breban mi-a strecurat 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 630 


printre dinti - "oricum, trebuie sa spunem ca ei, nu ca noi, vrem, nu vrem, 
evreii conduc lumea"! Sa fiu iertat ca am pronuntat cuvantul evrei, dar l-am 
citat... Am relatat aceasta intamplare, sa aveti idee cum se mai comenteaza 
Cazul VR-Goma etc.” 


Aşadar Breban, prin ceea ce i-a reproşat lui LIS, rămâne 
acelaşi, egalul cu sine şi cu compromisurile sale din negura bio- 
grafiei: perfectul soldat-disciplinat şi şi-mai-perfectul responsabil 
cu câte ceva, pe-acolo, pe coridorul care duce la Şeful cel Mare. 


...“m-a asigurat ca nu pateam ce am patit (demitere) daca ma delimitam 
de Domnul Paul Goma in... doua etape”... 


„„„dar etape!, intervin eu, aici: 


ee 


. intai, sa fi publicat in dreptul paginilor de Jurnal 2005 din Viata 
Romaneasca o delimitare oficiala fata de ceea ce scrie;” 


- foarte frumos, dar Breban care cunoaşte mecanismul 
Aparatului explică mai departe novicelui: 


“apoi, sa ma fi delimitat de Domnul Paul Goma in fata membrilor 
Comitetului Director, recunoscand spasit ca am gresit, ca ei au dreptate ca am 
publicat un text... atisemit”. 


Acesta fiind primul... punct: “delimitarea”. Altfel-numită : 
lepădarea de aproape. Pe vremea mea - era cât pe-aici să spun: 
“si pe-a lui Breban, doar suntem din aceeaşi generaţie” - mă 
opresc la timp: chiar dacă între noi diferenţa de vârstă este de un 
an, diferenţa de conceptie-despre lume şi vârstă a fiecăruia dintre 
noi este nemăsurabilă. El a urmărit cariera cu orice pret; eu am 
urmărit... - ce Dumnezeu voi fi urmărit eu - cu orice preţ? - 
fiindcă termenul carieră nici nu făcea parte din fondul principal 
de cuvinte al meu. Inutil să încerc o comparaţie - suntem... 
incomparabili! 

Reiau: pe vremea noastră, exemplul-monumentul-sfântul 
lepădării-de-părinți era Pavlik Morozov, turnătorul, nu... delimi- 
tatorul. Când va fi intrat termenul în uzul limbii de lemn? 

Pe scurt: Breban şi-a făcut cariera prin delimitări - 1-a reuşit 
ŞI, generos, dă reţeta şi altora - aici lui L.I. Stoiciu. 

Dar el nu se opreşte aici: 


“...N. Breban sustine ca sunt pagini de Jurnal al Domnului Paul Goma 
antisemite, degeaba l-am contrazis cu ton ridicat”. 


Până aici nimic original. Nu este el singurul... susţinător al 
antisemitismului textelor necitite. Insă el... nu merge mai 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 631 


departe, ci cade în sant: 


“In lipsa de argumente, N. Breban mi-a strecurat printre dinti - "oricum, 
trebuie sa spunem ca ei, nu ca noi, vrem, nu vrem, evreii conduc lumea"!” 
(sublinierea îmi aparţine). 


Eram departe de adevăr când credeam că Breban se sprijină 
pe delimitări şi doar atât. Fiindcă, iată-l pe “amicul evreilor”, 
Breban, pe organizatorul de colocvii, de mese rotunde, de numere 
speciale dedicate “antisemitismului”, Breban (şi nu de azi, de 
ieri), că... se demască singur, ca un prost (ce este, ce a fost 
totdeauna: un prostalău, un bolovan). 

Rationez astfel: dacă ai oarecari impulsuri antiiudee, însă 
eşti fidel tacticei delimitărilor, te..., ăsta, delimitezi de cei acuzaţi 
de “antisemitism” - cum a făcut el în prima parte şi îl condamni 
pe “antisemit” - chiar dacă nu ai citit textul înfierat; însă, atenţie: 
te stăpâneşti, nu laşi să-ţi iasă pe gură porumbei, vrăbii - chiar 
curcani: ca să nu-ţi compromiţi... cariera, nu? 

Sunt convins: la o adică Janina şi Ion lanoşi, H. Zalis, S. 
Damian, Ed. Reichman vor sări în apărarea lui “Nicolae”, 
susținînd că el glumise - cum să conducă evreii lumea? - să 
privească la ei: conduc ei lumea?... 


Joi 1 decembrie 2005 


(...) contribuţiile lui Ion Vianu (din “Caietele INMER”): 
- În “Dezbatere”, luînd cuvântul, declară: 


pag. 21: “Al doilea lucru este că nu erau oameni de mare suprafaţă şi 
asta era marea amărăciune a lui Goma, care în momentul acela era o persoană 
integral pozitivă” (subl. mea, P.G.) 


- În Interviul luat de Delia Botcă, acelaşi I. Vianu: 


pag. 20: “Personalitatea lui este complexă si în bună parte tragică pentru 
că de la elevul şcolii de literatură trecînd prin disidentul numărul unu al 
României şi sfârşind cu antisemitul basarabean care a devenit astazi (subl. 
m. P.G.) e o lungă şi foarte contradictorie şi complexa evoluţie”; 

pag. 36: “ [Goma] a fost foarte mulţumit de apariţia mea şi mi-a bătut 
imediat la maşină scrisoarea. A doua zi s-a anunţat la Europa Liberă decizia 
mea, pentru că Goma avea legături constante cu ziariştii prin intermediul 
unor diplomaţi occidentali”. 


pag. 44; “... s-a certat cu toată lumea, a continuat un drum solitar şi 
foarte puţin profitabil. Acum a ajuns antisemit. (s. mea. P.G.) Dar ăsta-i alt 
subiect”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 632 


“Alt subiect”... Pe care el, fiul marelui Tudor Vianu refuză 
să-l amänunteascä, să-l numească, să-l argumenteze, prin citate 
din antisemitismele antisemitului de mine. Voi reveni la alt- 
subiectul ionvianesc, deocamdată: o ciudätenie din interviul său: 


“Ah, să vă spun ceva cu Goma! Eu, în scrisoarea mea cu [corect: către] 
Goma spuneam aşa: «Destul am suferit în ultimii 30 şi ceva de ani...», dar 
Goma s-a uitat şi a spus: «Nu 30 şi ceva de ani, că înseamnă că te referi şi la 
perioada dinainte de 23 august». Si eu am spus: «Păi da, chiar asta şi vreau!» 
«Păi nu-i bine - mi-a replicat Goma - noi acum ne ocupăm numai de regimul 
comunist!». Deci în scrisoarea mea manuscrisä era: «30 şi ceva de ani», dar 
în dactilograma lui a rămas «30 de ani». Fiind interogat la Securitatea, am 
constata că pe biroul colonelului era scrisoarea mea şi m-am întrebat de unde 
şi-au procurat-o. La un moment dat colonelul a ieşit din birou şi am luat foaia 
şi am văzut că scria «30 şi ceva de ani» şi mi-am dat seama că textul de care 
dispunea el nu era textul care se spusese la “Europa Liberă”, ci era rezultatul 
ascultării directe a conversatiei mele cu Goma. Si i-am spus după aceea şi 
colonelului, la care el s-a supărat şi mi-a spus: «Asta nu-i treaba dumitale!» 

Goma avea o supraveghere continuă? 

M-am dus la el cu o zi înainte de a fi arestat şi el ştia că tot ce se discută 
in casă era înregistrat? Dar nu era înregistrat din casă, ci de undeva de afară, 
cu o aparatură foarte sofisticată. Aşa că Goma mi-a scris pe o hârtie: «Dă un 
teleton la numărul (...), este un diplomat sudamerican şi spune-i că voi fi 
arestat mâine». Si eu am învăţat numărul ăla pe dinafară, m-am dus la o 
cabină telefonică şi am telefonat.” 


M-am tot întrebat: de unde până unde, pentru Ion Vianu 
devenisem antisemit - ba chiar: “antisemitul basarabean”? Toate 
supozițiilele mele (în legătură cu motivele pentru care mă 
tratează de antisemit) au rămas fără un răspuns demn de luat în 
seamă. De aceea presupun (în continuare): în opţiunea sa întru 
iudaitate, Ion Vianu, ca orice proaspăt convertit are reflexe, pe de 
o parte de fiinţă fanatică, ce crede-şi-nu-cercetează, pe de altă 
parte de patruped - de oaie care se ia după boul de berbece (cel 
care gândeşte pentru întreaga urmă alcătuită din ceilalți, urmaşii- 
următorii). Altfel cum se explică consimtirea şederii la aceeaşi 
tribună (a GDS, a 22-ului, a numeroaselor colocvii şi comitii) 
alături de un individ ca Oişteanu? Si ca R. Ioanid? Ca Shafir? - 
altfel decât ca fruct al solidarităţii etnice de cea mai proastă 
justificatie (întru acuzaţie fără argumentatie)? 

Am ajuns la episodul scrisorii sale. Ion Vianu venit la noi 
condus de I. Negoitescu joi 10 martie [1977] la orele 12 (vezi 
Culoarea curcubeului, Polirom, pag. 129). Adevărat că mă 
bucurasem de prezenţa sa; că dactilografiasem şi textul lui. 

Însă nu-mi aduc aminte, nu doar să-i fi cerut, ci impus (!) să 
suprime “ceva” după cum pretinde el - reiau citatul: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 633 


«Destul am suferit în ultimii 30 şi ceva de ani...», dar Goma 
s-a uitat şi a spus: «Nu 30 şi ceva de ani, că înseamnă că te 
referi şi la perioada dinainte de 23 august». Şi eu am spus: 
«Păi da, chiar asta şi vreau!» «Păi nu-i bine - mi-a replicat 
Goma - noi acum ne ocupăm numai de regimul comunist!». 

Episodul este inventat cu nesfârşită (dacă inconştientă?) 
neruşinare. Nici lui Negoitescu nici lui Vianu, dactilografiin- 
du-le textele (sau: re-dactilografiind, la Negoiţescu) nu interveni- 
sem, modificînd, impunîndu-mi un punct de vedere pe care... 
niciodată nu l-am avut. 

I. Vianu, deci, minte. În stilul său, neglijent, leneş, plictisit- 
adormit şi expeditiv: aşa cum mă taxase de “antisemit” - fără a se 
osteni să argumenteze - tot aşa fabrică acum o istorie cretină pe 
care nici măcar nu se străduieşte să o facă credibilă. Dacă l-aş lua 
în serios pe I. Vianu, 1-as atrage atenţia: 

a. între noi nu fusese nici măcar o intenţie de “discuţie” 
despre... “înainte de 23 august” şi despre “după 23 august” : când 
să fi avut loc?, doar atunci (în 10 martie 1977) fiecare jumătate 
de minut ne era măsurat(ă), în vânzoleala primăverii 19777; şi 
mai ales: întru cât această “precizare” idioată ar fi avut vreo 
legătură cu urgenţa hotärîri1 sale de a obţine astfel paşaportul în 
vederea emigrării : prin aderarea la Apelul nostru? 

b. de unde până unde introduce - acum - I. Vianu Justificarea 
pusă în gura mea, anume că “acum ne ocupăm numai de regimul 
comunist”? În ceața în care - cam de prin 1989 - evoluează Ion 
Vianu, el vrea să dea de înţeles că eu nu devenisem doar de 
alaltăieri “antisemit”, ci hăt, de pe când încercam să nu ne 
ocupăm de ce fusese “înainte de 23 august” - pentru a nu vorbi si 
de persecuțiile la care fuseseră supuşi evreii între 1941-1944... 
Dar el nu ştie nici istorie elementară, potrivit căreia mie, “basa- 
rabeanului antisemit”, mi-ar fi convenit nespus să se vorbească 
despre “înainte de 23 august”, ba chiar despre “înainte de iulie 
1941”, fiindcă s-ar fi amintit şi de crâncenele persecuții la care 
fuseseră supuşi basarabenii şi bucovinenii, începînd din 28 iunie 
1940, din partea, mai ales a auxiliarilor evrei ai NKVD-ului; 

c. I. Vianu nu ştie nici să numere (ce nevoie: pentru el şi în 
numele lui “numără” Wiesel, R. loanid, Oişteanu, el doar 
deschide gura cât să orăcăie: «Antisemitule basarabean!»): fiind 
în 1977, de la “23 august” (1944) trecuseră, nu “30 şi ceva de 
ani” - ci... 33 ani, şi chiar dacă la “şi ceva” pot intra cei 3 ani: 
care poate fi... greutatea lor? Niciuna. 

Mă opresc aici. Îndurerat. Fiindcă la întrebarea: 

«Poate cineva inteligent, instruit, echilibrat să devină dintr-o 
dată ne-inteligent, ne-instruit, ne-echilibrat?» 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 634 


Răspunsul: 
«Poate. Cu condiţia ca el să nu-şi deie seama...» 


Mă opresc aici cu Jurnalul 2005 


Revin la Jurnal 2011: 


Duminică 24 aprilie 2011 


Întâia zi de Paşte. 
Hristos a înviat! 


Ieri, pentru întâia oară după multă vreme, încurajată de 
performanţa din ajun (merseserăm în trei la cabinetul medical), 
Ana a coborit la magazinul de la parter, pentru cumpărături. Avea 
chef de o îngheţată - s-a întors fără îngheţată (“Era prea rece...”, 
de parcă ar fi gustat-o acolo, pe loc...), dar cu un pachet de 
zmeură congelată. A tot descongelat-o, până nu a mai rămas 
nimica... 

Azi dimineaţă a coborit iar. Am îndemnat-o să mai ia un 
pachet de zmeură. S-a întors fără zmeură: era tot - prea - rece... 

Doamne, ce bine e când revii la o câtdecâtă normalitate. 

Să-i spun: normalitatea zmeurei congelate? 


x 


Nu s-a observat pentrudece-ul introducerii atâtor pagini din 
Jurnal 2005 in acesta, 2011? 

Foarte rău. 

Nu pentru că intervenția Anei ar fi stârnit masochistul zäcînd 
în mine, ci, uite-asa: ca să nu fie uitate fapte de mare ruşine ale 
“confratilor” mei, scriitori, dragă-doamne, rezultate nu din 
mari-spaime, nici din mari-presiuni (!), ci din mici si mărunte, 
dar ocupînd întregul lor caracter, dînd: cäcäciosenia noastră 
nationalnicä, cea care ne interzice de a râvni la rangul - modest - 
de comunitate civilizată, cultivată; ca să nu se legene putorile 
noastre ‘telectuale cu asigurarea băştinaşă: “totul se uită, măi 
frate”, - deci “şi asta, ultima...” 

Dacă ei uită propriile măgării, trădări la adresa mea, eu nu uit 
măgăriile lor, trädärile lor - la adresa mea. Uitarea ar fi păcatul 
meu de moarte. 

Cu cine să se prezinte “intelecualitatea scriitornică” în faţa 
Comisiei Justiţiei Supreme: cu Sadoveanu? Cu Beniuc? Cu Petru 
Canaliu? Cu Fănuş Neagu, cu Titus Popovici? Au cu “subtilul” 
Croh-Spaima-Bacilului-cu-acelasi-titlu? Sau să dea mandat 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 635 


reprezentanţilor generaţiei următoare de învăţăcei ai linsului, una 
pe faţă, alta pe dos, în versuri bunicele, dar în proză de Scînteia 
detestabilă, ca Divinul Nichita, ca Sfântul lo(a)n Alexandru, ca 
Sorescu şi ca Blandiana? Ca şmecheraşii verticali împleticiţi - la 
mers şi la morală - ca Manolescu? Cu gânditori cu polonicul: 
Liiceanu, Pleşu, Patapievici, Mihăieş? 

Că am rămas singur? Ce înseamnă singur? Dar nu sunt deloc 
singur: mai am prieteni, mai am - unii declaraţi, alții, cei mai 
numeroşi: täcuti, dar păstrând gânduri bune pentru mine, pentru 
faptele mele. Dar fetele-femeile? Din dreapta, mai ales din 
stânga Prutului? În tigänia regäteneascä a refuzului guvernantilor 
de la Chişinău de a acorda ceea ce promiseseră, cine m-a ocrotit, 
cine s-a expus, declarîndu-se împreună cu mine: nu ele? 

Nu fetele mele? 

Să le ţină Domnul tot aşa, totdeauna pentru cauze bune. 


Luni 25 aprilie 2011 


Azi am zăcut, Ana şi cu mine. De odihnă. 
Filip e plecat la prieteni, de vineri. 


Marţi 26 aprilie 2011 


Azi Filip m-a însoţit, pentru analizele cerute de dr. Schaan la 
laboaratoarele din vecini. Le-am făcut. După care le-am dormit. 


Miercuri 27 aprilie 2011 


Azi am revăzut textele din 2005 implantate în 2011. 
Orice-ar crede unii, o operaţiune utilă. Să creadă acei unii că 
i-am uitat? Ei bine: aproape îi uitasem. Noroc că Ana veghea. 


Joi 28 aprilie 2011 
Am pus punct implantului 2005 în Jurnalul pe aprilie 2011. 
Vineri 29 aprilie 2011 


Azi, surpriză - pentru mine. In România liberă articolul: 


Imre Nagy: Erou sau asasin? 29 Aprilie 2011 Claudiu Pădurean 
Imre Nagy este socotit conducătorul Revoluţiei din 1956 
În Ungaria, Imre Nagy, conducătorul Revoluţiei din 1956, este conside- 
rat drept un adevărat erou naţional. Ruşii îi reproşează însă implicarea în asa- 
sinarea ţarului Nicolae al II-lea. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 636 


Unul dintre cei mai cunoscuţi lideri maghiari din secolul XX, Imre 
Nagy, este considerat drept un adevărat erou national în ţara sa natală. El a 
condus Revoluţia anticomunistă din 1956, deşi provenea tocmai din rândurile 
Partidului Comunist. Imre Nagy, care a fost arestat de sovietici după 
înăbuşirea Revoluţiei, a fost adus ca deţinut în România şi ţinut prizonier la 
Snagov. Ulterior, el a fost trimis înapoi în Ungaria, unde a fost executat după 
un simulacru de proces. Astfel, Imre Nagy, pentru mulţi dintre maghiari, a 
împrumutat parcă ceva din aura unui martir. Însă, pentru mulţi dintre ruşi, 
Imre Nagy nu este altceva decât unul dintre asasinii ţarului Nicolae al II-lea 
şi a membrilor familiei acestuia. Şi asta pentru că el a făcut parte, în calitate 
de militar în Armata Rosie, din detaşamentul care l-a păzit pe fostul Țar al 
Tuturor Rusiilor şi, probabil, din grupul de şapte persoane care a asasinat 
familia Romanov. 

Voluntar în Armata Roşie 
Imre Nagy s-a născut în anul 1896, în localitatea Kaposvar. La izbucnirea pri- 
mului război mondial, el avea 18 ani şi a fost mobilizat în armata austro- 
ungară. Luptând pe frontul de est, Imre Nagy a căzut prizonier. Trimis într- 
un lagăr de lângă Lacul Baikal, el a ajuns în contact cu ideologia bolşevică şi 
a aderat la Partidul Comunist. În timpul războiului civil din Rusia, tânărul 
maghiar s-a înrolat ca voluntar în Armata Roşie. 

Unii dintre istoricii ruşi susţin că devotamentul acestuia faţă de ideolo- 
gia bolşevică era atât de mare, încât a fost numit în detaşamentul care l-a ţinut 
prizonier pe fostul tar al Rusiei, Nicolae al II-lea. Acelaşi detaşament asigura 
şi paza membrilor familiei imperiale. Foarte probabil, potrivit unui mare 
număr de articole care au apărut în presa rusească după căderea comunismu- 
lui, Imre Nagy a făcut parte din gruparea de şapte de persoane, însărcinată cu 
executarea membrilor familiei Romanov. Astfel, potrivit istoriografiei 
ruseşti, Imre Nagy s-a numărat printre asasinii ultimului ţar. Cel care a dat 
ordinul referitor la omorârea familiei imperiale a fost însuşi Lenin. După anul 
1990, ţarul Nicolae al II-lea a fost canonizat şi a devenit sfânt al Bisericii 
Ortodoxe Ruse. 

Între Ungaria şi URSS 

La finalul războiului civil din Rusia, care a adus înfrângerea Armatei 
Albe şi consolidarea comunismului, Imre Nagy s-a întors în Ungaria. În 
această ţară, revoluţia bolşevică a lui Bela Kun fusese înăbuşită de Armata 
Regală Română. Între timp, la putere ajunsese dictatorul fascist Miklos 
Horthy. Imre Nagy s-a apucat de politică, mai întâi în Partidul Social- 
Democrat Maghiar, unde a devenit prim-secretar de partid în comitatul 
Somogy. 

Ulterior, a demisionat şi s-a alăturat unei formaţiuni mai radicale, 
Partidul Socialist Muncitoresc Maghiar, în fapt o formaţiune comunistă. 
Activitatea sa politică i-a adus trei ani de detenţie. După o serie de arestări, 
Imre Nagy a emigrat la Viena, iar între anii 1930-1944, el s-a stabilit în 
URSS. Pentru că era considerat drept un soldat credincios al Partidului 
Comunist, Imre Nagy a scăpat de epurările masive organizate de Stalin. 
Potrivit unor informaţii vehiculate în presa rusească, el ar fi lucrat pentru 
NKVD, precursorul KGB. Este sigur că Imre Nagy a fost membru al 
Cominternului. În anul 1941, Imre Nagy s-a înrolat, din nou, în Armata 
Roşie. Nu a ajuns pe front, ci a lucrat ca propagandist în radioul moscovit 
care emitea în limba maghiară. 

Ministru şi premier în Ungaria 
După ce Ungaria a fost ocupată, în anul 1944, de trupele sovietice şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 637 


româneşti (care luptau, din 23 august 1944, de partea Naţiunilor Unite), Imre 
Nagy a devenit ministru al Agriculturii, apoi membru al preşedinţiei colecti- 
ve a Republicii Populare Ungare, dar şi ministru de Interne şi ministru al 
Alimentaţiei Publice. În anul 1949, pentru că s-a împotrivit colectivizării, el 
a fost exclus din partid. După ce şi-a făcut autocritica, Imre Nagy a redevenit 
ministru al agriculturii în anul 1950. În anul 1952, a fost promovat vicepre- 
mier, responsabil cu domeniul Agriculturii, iar un an mai târziu a devenit 
şeful Guvernului maghiar. În mai 1955, Imre Nagy a fost demis, din nou, şi 
exclus din partid, pentru că avea concepţii mult mai liberale decât comuniştii 
din aripa dură. Însă, în urma demonstrațiilor populare din anul 1956, Imre 
Nagy a fost reprimit în partid, apoi a fost reinstalat premier, în ziua de 23 
octombrie. Practic, din acest moment, el a devenit liderul Revoluţiei maghia- 
re. Guvernul condus de Imre Nagy a trecut la reforme democratice. El a 
anunţat retragerea Ungariei din Pactul de la Varşovia şi a declarat-o ţară 
neutră. Imre Nagy, care se convertise de la comunism la valorile democratice, 
dorea noi reforme, care au stârnit împotrivirea sovieticilor şi a comuniştilor 
maghiari din aripa dură. În 4 noiembrie, Imre Nagy a anunţat la radio că tru- 
pele sovietice au invadat Ungaria. 

Au urmat confruntări între maghiari şi sovietici, iar Revoluţia maghiară 
a fost strivită. Imre Nagy s-a refugiat la Ambasada Iugoslaviei, în condiţiile 
în care dictatorul comunist iugoslav Iosip Broz Tito era considerat drept rebe- 
lul „lagărului socialist”. Imre Nagy a fost însă arestat de sovietici în 21 
noiembrie. El a fost trimis în detenţie la Snagov, unde a fost ţinut sub arest 
într-una dintre vilele Partidului Muncitoresc Român. Nu a fost dispus să 
recunoască Guvernul condus de rivalul său din aripa dură, Janos Kadar. În 
aprilie 1957, Imre Nagy a fost trimis în Ungaria, unde a fost adus în faţa unui 
„tribunal al poporului". După un simulacru de proces, Imre Nagy a fost 
condamnat la moarte şi executat, în 16 iunie 1958. Locul unde a fost înmor- 
mântat a fost ţinut secret. Însă, în anul 1989, el a fost reabilitat şi declarat 
erou naţional. Imre Nagy a fost reînmormântat solemn în 16 iunie 1989. În 
prezent, el este considerat drept una dintre personalităţile de frunte ale 
Ungariei. 

Influențe în Banat şi în Transilvania 

Revoluţia maghiară din 1956 a avut un ecou extraordinar şi în România. În 
Cluj-Napoca şi în Timişoara au izbucnit mişcări studenţeşti. Printre reven- 
dicările studenţilor se numărau eliminarea obligativităţii învăţării limbii ruse 
şi renunţarea la „raţionalizarea" alimentelor. Sute de studenţi au fost arestaţi 
şi închişi. La mişcările studenţeşti au participat deopotrivă tineri români şi 
maghiari. 


Claudiu Pădurean este un semianalfabet: 

În primul rând se vede: “sursa” i-a fost rusească - şi numai 
rusească: 

Apoi: nu pomeneşte nimic de studenţii de la Bucureşti care, 
în 1956, au dat câteva loturi de deţinuţi, dintre care şi o victimă 
directă: Ştefan Negrea, bătut în cap de Măcelarul căpitan Enoiu 
până a înnebunit şi s-a spânzurat la orizontală, în 1958 - în afară 
de trei fete: Gloria Barna, Kristel Deppner, prietena lui Mihai 
Rădulescu, Doina Martescu, prietena lui Al Calciu de la spaniolă 
nenorocite pe viaţă. Nu ştiu unde s-o plasez pe Stela 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 638 


Pogorilovschi [a mai fost o studentă, Gina F., cu ea m-am avut eu 
bine cu o lună înaintea arestării mele, despre care s-a auzit că ar 
fi fost şi ea arestată, însă cu n-am mai dat de ea], fiindcă nu ştiu, 
nici pentru ce, nici la cât a fost condamnată, nici unde a fost 
închisă - în anume amintiri traficate Pogorilovska pretindea că a 
făcut parte din “lotul Labiş” - un lot care nu a existat, Labiş nu a 
polarizat, nu a alcătuit, nu a avut vreun program - povestea cu 
“pasărea cu clont de rubin”: o creaţie postumă şi inexactă a admi- 
ratorilor lui, printre care ea, Stela, Portik Imre şi încă doi-trei. 

Neinformatul ziarist vorbeşte despre Timişoara şi Cluj... 
Timişoara, într-adevăr, a avut cea mai bine organizată mişcare 
contestatară - dar Clujul? Bineînţeles, eu nu deţin adevărul abso- 
lut, însă nu-mi aduc aminte ca, prin închisori, prin domiciliu obli- 
gatoriu să fi întâlnit - măcar auzit - de studenți clujeni. [ba da; 
Breban pretindea că “şi el” participase la o reuniune a colegilor 
să clujeni, însă dacă ar fi exista un strop de adevăr în povestile-i 
ardelenesti, l-aş fi întâlnit /pe Breban/ măcar la Gherla, dacă nu 
în Bărăgan...]. Erau deţinuţi studenţi din Cluj, însă nu în legătură 
cu Revoluţia Maghiară, ci condamnaţi pentru alte “crime”, ante- 
rioare revoltei ungurilor. Am întâlnit la Gherla un coleg de liceu 
de la Făgăraş, Puiu Ursu: avea o condamnare mare, însă nu era 
“ungarist”, ci făcea parte dintr-o “organizaţie”, în lot cu celebrul 
Raul Volcinski din Cernăuţi. 

Oricum, chiar dacă studenţii bucureşteni fuseseră arestaţi 
înainte de proiectata manifestaţie (eu nu am făcut parte dintre 
aceia, am intrat... pe cont propriu), în închisoare şi în domiciliu 
obligatoriu erau mai numeroşi chiar decât timişorenii. 

Apoi: ce ticälosi, Ruşii: aruncă întreaga vina pe ungurul 
Nagy - care era un bolşevic pur şi dur - doar ca să nu vorbească 
despre responsabilitatea lui Lenin şi a ruşilor care au asasinat 
familia ţarului. 


x 


O veste bună: Egiptul a deschis frontiera cu Gaza la Rafah. 
Astfel vor fi aprovizionati cu strictul necesar amärâtii de 
palestinieni gazioti, sufocati de blocusul israelian. înfometați, 
fără asistentă medicală... 


* 


Incă o veste, nu atât bună, cât luminoasă: Prinţul şi cu 
Prinţesa şi-au zis: Da. Ca în poveşti. 

Ca în poveştile bune a fost ceremonia şi drumul de la 
Westminster la Buckingham Palace. 

Au englezii ăştia un uriaş talent de a-i face pe oameni să 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 639 


viseze, nu doar pe supuşii Majestății Sale, ci pe toţi planetarii... 


x 


În sfârşit! Mai bine mai târziu decât niciodată! Vor avea si 
martirii de la Fântâna Albă recunoaştere națională binemeritată. 


sursa: ziar.jurnal.md19 Apr 201114:26 

România va comemora victimele masacrului de la Fântâna Albă 

IGNORANŢĂ // Ce argumente au invocat demnitarii români pentru a 
nu vota propunerea legislativă a lui Tudor Panţiru 

Tevatura în jurul instituirii Zilei Naționale în memoria victimelor masa- 
crelor de la Fântâna Albă si alte zone, ale deportărilor si ale Foametei orga- 
nizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei si întreaga Basarabie 
a luat sfârşit. Camera Deputaților a Parlamentului României a adoptat recent 
propunerea legislativă inițiată de Tudor Panţiru. Legea prevede comemorări 
oficiale, depuneri de coroane şi alte activităţi menite să cinstească memoria 
românilor basarabeni şi bucovineni. Astfel, în fiecare an, în perioada 31 mar- 
tie — 2 aprilie, Societatea Română de Radiodifuziune, Societatea Română de 
Televiziune şi Agenţia Naţională de Presă AGERPRES vor difuza, cu priori- 
tate, emisiuni despre perioada ocupaţiei sovietice din ţinutul Herţa, nordul 
Bucovinei şi Basarabia, tratând evenimentele tragice menţionate. 

Citiţi în interviul de mai jos, acordat de senatorul Tudor Panţiru, cât de 
anevoios s-a adoptat propunerea legislativă şi cine s-a opus acesteia. 


— Stimate dle Panţiru, de ce Guvernul României s-a opus propu- 
nerii dvs. privind instituirea unei zile naţionale în care ar fi comemo- 
rate victimele regimului sovietic de la Fântâna Albă şi din Basarabia? 

E o întrebare care ar trebui adresată guvernului român. Oficialii 
români, întreaga mass-medie din România, la înmormântarea 
preşedintelui Poloniei, Kacinski, au deplâns victimele masacrului de la 
Katyn, mirându-se de memoria istorică a polonezilor, de demnitatea 
lor naţională, a fost o zi de doliu naţional în România. Şi atunci mi-am 
zis: cum se poate aşa ceva? Vorbiti de victimele poporului polonez, dar 
uitaţi de propriile victime! 

Se ştie că au fost masacrați mult mai multi români decât polonezi. 
Nu s-a spus niciodată niciun cuvânt. Şi atunci am făcut acest proiect 
de lege care, spre surprinderea mea, a primit un aviz negativ de la 
guvern. Se spune că sub influenţa institutului dlui Tismăneanu, dar 
pentru mine contează poziția oficială a guvernului român. 

Mai mult, în Senatul României aproape toate comisiile şi senatul 
în plen au respins din nou proiectul de lege. (subl. mea). Am participat 
la dezbateri în comisie, argumentele care se aduceau sunt absolut 
ridicole. 

— De exemplu, ce argumente au fost invocate? 

Unu. Unul din argumente era că institutul dlui Tismăneanu 
pregăteşte un proiect de lege privind comemorarea victimelor comu- 
nismului în România. Şi ar fi mai nimerit ca chestiunea să fie introdusă 
acolo. Posibil, dar nu obligatoriu. Doi. Republica Moldova a făcut o 
comisie şi ea însăşi îşi va comemora victimele. Trei. Un argument şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 640 


mai ridicol a fost că prin această lege s-ar încălca jurisdicţia altor state, 
cum ar fi Republica Moldova. 

Am respins aceste idei prin următoarele argumente: 1) Dacă ar fi 
o problemă de jurisdicție, atunci cum şi-ar comemora evreii victimele 
holocaustului în toată lumea? 2) Românii de la Fântâna Albă şi cei 
din Basarabia au fost masacrați nu pe criterii ideologice, ci etnice. 
A fost o politică de stat prin care se urmărea diminuarea elemen- 
tului românesc şi, ulterior, lichidarea acestuia. Argumentele acestea 
erau absolut ridicole, dar se vedea că e presiune din partea guvernului, 
majoritatea parlamentară susținea poziţia guvernului. Şi aşa s-a ajuns 
că Senatul a respins în plen proiectul de hotărâre. 

Camera Deputaţilor, sub influenţa guvernului, avea aceeaşi 
poziţie de respingere. Dar, până la urmă (vreau să mulţumesc pe 
această cale presei, unei părți din presă, în primul rând Romanian 
Global News, presa din afară, parţial presa din Basarabia, care a 
reacţionat la poziția lipsită de demnitate a Guvernului României şi a 
majorităţii parlamentare), probabil, sub presiunea mass-media, guver- 
nanţii şi-au revăzut în ultimul moment poziţia. 

Altă chestiune care a ajutat foarte mult este că Comisia juridică a 
Camerei Senatului, din care fac şi eu parte, este comisia de fond care 
avizează acest proiect şi, în mod repetat, a avizat în unanimitate pozi- 
tiv, chiar şi după ce camera a reîntors la comisie proiectul meu de lege, 
comisia juridică l-a votat din nou în unanimitate pentru adoptare. Si, 
slavă Domnului, am ajuns să vedem proiectul acesta adoptat. 

— La ce proiecte mai lucraţi? 

Am mai multe proiecte de legi, ce nu au încărcătura aceasta 
politică, care însă au menirea de a transforma declaraţia oficialităților 
de la Bucureşti despre relaţia privilegiată cu R. Moldova în realitate, 
adică să trecem de la vorbe la fapte. Această relaţie privilegiată trebuie 
să se regăsească în legislaţie. 

In acest sens, am pregătit mai multe proiecte de legi. De exemplu, 
săptămâna viitoare se va mai examina un proiect de lege care are din 
nou avizul negativ al guvernului. 

Este vorba despre un proiect de lege care propune un amendament 
la Legea cu privire la regimul străinilor, în care basarabenii sunt puşi 
laolaltă cu oricare străini. În particular, mă refer la situaţia studenţilor 
basarabeni nebursieri, care sunt obligați să plătească o taxă de 120 
euro, taxă consulară, plus o taxă de 200 de roni, aşa-numita taxă pentru 
permis de şedere, ca oricare african. Şi mă întreb unde este relaţia de 
privilegiere? Din păcate, guvernul român se opune, aşa că săptămână 
viitoare s-ar putea să avem din nou o respingere. 

— Veţi insista? 

Încercăm. Un alt proiect de lege vizează veteranii Armatei româ- 
ne din Republica Moldova care, deşi sunt recunoscuţi ca veterani ai 
Armatei române, li s-a dat chiar şi certificate de veterani ai Armatei 
române, nu pot beneficia de unele privilegii stipulate în legea cu privi- 
re la veterani ai Armatei române. Din păcate, şi în acest caz guvernul 
se opune categoric. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 641 


- Dle Panţiru, vă mulţumesc pentru interviu şi vă urez succes. 
Interviu realizat de Ilie Gulca 


Jurnal de Chişinău : O simplă confuzie? 

Solicitat de JURNAL să explice poziţia Guvernului României în cazul 
propunerii legislative lansată de Tudor Panţiru, senatorul PDL Viorel Badea, 
vicepreşedinte al Comisiei pentru Politică Externă a Camerei Senatului din 
Parlamentul României, a menţionat: „Poziţia guvernului a fost determinată 
de o confuzie creată de un funcţionar care a înţeles că este vorba de un 
moment al luptei anticomuniste, si nu despre ocupaţie. În România nu se 
ştie nimic despre episodul de la Fântâna Albă. Ulterior, când s-a aflat 
despre ce este vorba, s-a votat. Eu am ştiut despre acest masacru şi am votat 
pentru”. 

Vladimir Tismăneanu: „Niciodată nu m-am opus comemorării victime- 
lor totalitarismului” 

Solicitându-l pe Vladimir Tismăneanu să comenteze afirmaţia făcută de 
Victor Roncea pe blogul său, care apare şi în declaraţiile lui Tudor Panţiru, 
că Guvernul României ar fi respins propunerea de a institui o zi naţională 
pentru a comemora victimele regimului sovietic de la Fântâna Alba şi cele 
din Basarabia sub influenţa „institutului Tismăneanu”, acesta ne-a răspuns: 
„IICCMER susţine comemorarea victimelor comunismului atât în România, 
cât şi în Moldova... Niciodată nu m-am opus comemorării victimelor totali- 
tarismului. Aş spune că dimpotrivă, şi pot proba documentar acest lucru. 

Oricum, aş aminti că nu există un „institut Tismăneanu”, ci un Institut 
pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc 
(UICCMER) al cărui preşedinte executiv este dl profesor loan Stanomir, autor 
al unor importante studii despre comunism. Funcţia mea este de preşedinte al 
Consiliului Ştiinţific” 


Masacrul de la Fântâna Albă 

La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovie- 
ticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Drept urmare, la 1 aprilie 1941, 
un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Päträutii- 
de-Sus, Päträutii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag 
alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o 
coloană paşnică de peste 3.000 de persoane şi s-a îndreptat spre noua graniţă 
sovieto-română. 

În poiana Varnita, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici 
i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somatia, sovieticii au 
tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost 
urmăriţi de cavaleristi şi spintecati cu sabia. 

După masacru, răniții au fost legaţi de cozile cailor şi târâti până la cinci 
gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropaţi, unii fiind încă în viaţă. 
Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi până toţi şi-au dat 
duhul. 

Câţiva, „mai norocoşi”, au fost arestaţi de NKVD din Hliboca 
(Adâncata) şi, după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc din 
acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s- 
a stins var. (Wikipedia) 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 642 


Am scris despre Fântâna Albă încă de la primele ediţii ale 
Săptămânii Roşii, prin 2002. Este adevărat, prima informaţie 
mi-a parvenit de la un jurnal din Basarabia. lată că “guvernul 
nostru” (cel de la Bucureşti) nu auzise de masacru, senatorii, 
deputaţii, miniştrii presedintele erau ocupați cu succesurile. 
Fireşte, mă întreb ce praz de jacuzzi beleă Belitorul Baconski - 
sau acelaşi ca şi în cazul manuscriselor Cioran? Ce putoare - are 
stofă de şef de stat, securistul fiu al poetului tată, şi el informa- 
tor-agent de influenţă al Securităţii (vezi ce îi “confiă” Pleşiţă lui 
Breban, dar recomandîndu-i - călduros, să nu mai spună la 
nimeni, ca şi cum n-ar fi ştiut toată lumea “pe ce bază” călătorea 
A. E. Bakonsky prin lume, cu tot cu soţie - Dumnezeu să-i ierte 
pe amândoi)! Basarabeni de-ai mei! 

Cinste lui Tudor Pantiru! 


Sâmbătă 30 aprilie 2011 
Mi-au venit aseară două mesaje: unu “aşa”, altul de loc : 


“Un salut din Italia, 

Stimate Domn Goma, 

Citesc cu mare interes jurnalele Dvs. in care gasesc sintetizate informa- 
tii rare si pretioase din toate domeniile. Nu stiu cum arata acum manualele de 
istorie de la noi din Romania, dar cred ca lecturarea jurnalelor pe care le 
scrieti ar acoperi multe goluri in intelegerea ultimului deceniu si nu numai. 
Din pacate societatea noastra e mai putin curioasa de ceea ce s-a petrecut in 
trecut; pe noi ne intereseaza prezentul (cu barfele-i aferente). Internetul ne 
ofera insa sansa de a putea accesa informatii din toate domeniile. Nu ramane 
decat sa selectam noi ceea ce ne intereseaza. Eu am ales sa citesc (sper sa si 
reusesc) tot ceea ce ati scris (si nu ati scris deloc putin!). Sper ca asa sa 
reusesc sa imi actualizez cunostiintele acumulate in anii de scoala, in perioa- 
da in care invatam ca noi romanii am fost primii la toate, ca lumea a inceput 
cu noi. 

Va multumesc pentru ca ati scris tot ceea ce ati scris. Scrisul ramane, iar 
cei dornici de informatie, de adevar, de literatura au unde sa gaseasca. 
Va doresc multa, multa sanatate si putere de munca. 

P.S.: Dupa 6 ani in care visez si eu sa ajung la Paris imi vad visul impli- 
nindu-se. O sa vin saptamana viitoare intr-o scurta vacanta. Nu imi permit sa 
va caut: nu sunt o persoana importanta si nu cred ca aveti timp de pierdut cu 
mine. Ma va conforta gandul ca voi vedea si Parisul Dvs. in care traiti de ata- 
tia ani... 

Cu multa stima, 
Gheorghe Mihut 
Forli, Italia 


Am mai reprodus o scrisoare a sa, dar nu-i dădusem numele. 
Acum o fac, chiar dacă nu mi-a permis explicit că o pot face. 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 643 


x 


Celälat mesaj; trist, îngrijorător, ca toate vestile din Ucraina 
despre români: 
Fllorin Cârlan mi-a trimis si mie: 


“În data de 29 aprilie 2011, 20:00, Dacian Dumitrescu <dacian.dumi- 
[email protected]> a scris: 

OK , nu am sa-ti mai scriu . PT orice eventualitate sa stii ca poti cere 
azil la Consulatul nostru de la Cernauti. Adresa de mail a avocatului Ion 
Manole este www.promolex.md sau [email protected] si are tel/fax 
37322450024 si mobil 37369070800 . SPUI CA DIN PARTEA D-LUI 
POPA SI A D-LUI CARLAN . CURAJ SI DUMNEZEU SA FIE CU NOI SI 
CU TOTI ROMANII ! Sa ai incredere in tine , in noi si in Dumnezeu ! 

În data de 29 aprilie 2011, 08:14, Sergiu  Barbuta 
<[email protected]> a scris: 

” Am fost chemat astăzi la securitatea de stat a Ucrainei, acolo am stat 
de vorbă despre blogul dumnevoasträ si postările împrumutate de pe el, am 
probleme sunt nevoit să rup relaţiile cu toţi românii din afară. 

Statul ucrainean vă păzeşte [supraveghează] poate şi toate actiunele 
saitul d/voastră. Am fost întrebat dacă vă ştiu, că sunteţi un pericol grav pen- 
tru securitatea ucrainei. Fiecare comentar din blogul meu a fost studiat. Eu 
am fost învinivăţit grav, ei şi pe mine mă pândesc la orice pas, nu vreau să 
mă joc de-a patriotul acum când am aşa probleme grave. Sper să mă 
întelegeti, Cu respect 

In data de 29 aprilie 2011, 17:22, Dacian Dumitrescu <dacian.dumitres- 
[email protected]> a scris: 

SALUT DRAGA SERGIU ! NU TI-AM SCRIS TIE PERSONAL CI 
LA O LISTA INTREAGA DE PERSOANE . TE ROG FA-MA SA INTE- 
LEG : NU VREI SA-TI MAI SCRIU NICIODATA PE MAIL ? TOCMAI 
AM VORBIT DESPRE TINE CU MULTA LUME DE AICI, DIN AMERI- 
CA SI DE LA CHISINAU . NU MAI ESTI UN NECUNOSCUT ! CEI DIN 
SUA CHIAR M-AU RUGAT SA TE INTREB DACA AI DORI SA TE 
PUNEM IN LEGATURA CU AVOCATUL ION MANOLE- PRESEDIN- 
TELE FUNDATIEI PROMOLEX DIN CHISINAU SI CARE SE OCUPA 
DE APARAREA DREPTURILOR ROMANILOR DIN ACEASTA ZONA. 
DE TINE DEPINDE TOTUL . ASTEPT UN RASPUNS.” 


Acum ce fac eu, un “lateral”? Din experienţa mea: 

Să nu tăcem! Pe tăcerea noastră infricoşată scontează 
bestiliştii, pe autocăluş, cel “aplicat” de însăşi victima. 

Frăţiorii noştri ucrainenii... Ne-au iubit de totdeauna: cu 
toate că ei au fost, înaintea noastră victimele ruşilor - Marea 
Foamete, Holmodorul - au acceptat, fără strângere de inimă, la 
porunca ruşilor, să devină, la rândul lor, călăii românilor în 
proaspăt răpitele ţinuturi româneşti: Basarabia, Bucovina de 
Nord, Herţa. În primul moment de după Ocupaţia din 28 iunie 
1940 Ucrainenii au devenit “desantul”; ei au invadat... paşnic 
(după obiceiul verificat al Slavilor istorici năboind peninsula 
Balcanică) pământurile noastre şi, fără a-i suprima pe băştinaşi, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 644 


i-au prefăcut într-o categorie inferioară lor, ucrainenii, trimişi de 
ruşi în teritoriul ocupat - în vederea lichidării elementului româ- 
nesc: prin jaf sistematic, prin instaurarea Foametei, iar pe supra- 
vieţuitori, fie deportarea, fie împuşcarea în ceafă, la marginea 
satelor. Ucrainenii s-au instalat în toate localităţile, ca “functio- 
nari pasnici”; primari, socotitori, conducători de cooperative - dar 
mai ales: învăţători, profesori (dar nu directori de şcoli!), fiindcă 
scopul bolşevicilor era; ştergerea identității populaţiei autohtone, 
prin interzicerea limbii acesteia, prin obligatia de a se exprima 
numai în limba rusă (nu în ucraineşte!), cea “omenească”, cea 
adevărată, cea permisă, cea impusă, de a scrie-citi numai în 
“alfabetul” ocupantului. 

Pihota ucraineană a invadat “paşnic”, repet, satele şi târgu- 
rile româneşti ocupate, la îndemnul Stăpânului de la Kremlin 
s-a... însurat, mai ales, fiindcă bărbaţii localnici lipseau crâncen: 
morţi în războaie, în lagăre de exterminare - ca cel de la Bălți - 
deportaţi. 

Astfel s-a plămădit bravul popor maldavinesc - al cărui 
exemplar de frunte este inenarabilul Plahotniuc. 


x 
Mâine, la Roma: beatificarea Papei Ioan Paul II. 
Să ne bucurăm. Să ne înseninăm. 
Şi să uităm că şi Th. Baconschi va fi prezent - doar cunoaşte 
locurile: nu a fost el ambasador la Vatican? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 645 


2 011 
M A I 
Duminică 1 mai 2011 


Ciudat: şi această dată - 1 mai - mi se arată a fi ireală. Nu 
caut explicaţii, le-am dată altădată. 


În jurnalul pe aprilie 2011 inclusesem largi extrase din 
jurnal 2005. Cu agonia, cu moartea papei Paul Ioan II. Când 
lucram la rememorare, nu ştiam că zi va avea loc beatificarea lui 
Karol Wojtyla şi declararea lui: preafericit (“bienheureux”. 
Coincidenţă fericită - chiar dacă îndemnul lui Isus, preluat de 
Paul loan : «Nu vă fie teamă!» / Non abbiamo paura ! nu m-a 
putut ajuta în momentele grele, fiindcă pe atunci nu-l ştiam ca... 
citat, ci doar ca autoîncurajare personală. 

Acum sunt prea obosit - de excitatiune - voi reveni la acest 
al doilea “spectacol” de bucurie (primul: nunta princiară la 
Londra). 


Luni 2 mai 2011 


M-am trezit la miezul nopţii, deşi nu mi-am făcut suma de 
odihnă reparatorie. Tulburat - în bine, în rău - de ziua de ieri, 
aproape trei ore la televizor, bocind ca o babă, de pierderea 
“Tatei”, de bucuria regăsirii lui ca preafericit. 

Aseara mi-a trimis Aliona câteva fotografii de la cimitir 
(deduc: al satului Ghidighici, de lângă Chişinău). Nu am înţeles 
mare lucru din istoria familiei ei - dealtfel nu am recunoscut-o în 
vreun personaj fotografiat - de înţeles, dacă ea a fotografiat - doar 
atâta: in aerul acela de primăvară cu multă, multă vegetaţie, cei 
vii s-au simţit mai-bine cu vecinii lor, vii şi oarecum în pace cu 
morţii lor dragi. Cu aceste provizii (de blajinătate) au s-o ducă 
încă un an până la următorul Paşte al Blajinilor. 


x 


Ben Laden a fost ucis de un comando american în Pakistan. 

În sfârşit!, dar nu s-a sfârşit teroarea instalată la 11 sep- 
tembrie. 

Americanii au răzbunat, după zece ani umilința de se trezi 
fără apărare, ei, în citadela lor nordamericană. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 646 


x 


Le Figaro: Portrait intérieur d'un pape planétaire 
Par Jean-Marie Guénois 


01/05/2011 Dans «Le Vrai Jean-Paul II», Mgr Slawomir Oder révèle que 
l'ancien pape pratiquait l'autoflagellation. 

«On essaie de me comprendre de l'extérieur, mais je ne peux être com- 
pris que de l'intérieur.» Cette confidence de Jean-Paul II, pape ultramédia- 
tique, est authentique. Elle est extraite du meilleur ouvrage publié à l'occa- 
sion de la béatification. Un document à vrai dire, puisqu'il est signé par Mgr 
Slawomir Oder, le postulateur de la cause de béatification. Ce prélat polonais 
a été chargé par le diocèse de Rome de rassembler tous les témoignages don- 
nés sur sa vie, avant et après son élection à la papauté. 

La publication, il y a un an en Italie*, avait provoqué beaucoup d'émo- 
tion et soulevé une polémique. Émotion parce qu'il révélait que Jean-Paul II 
pratiquait l'autoflagellation: «Comme quelques membres de son proche 
entourage ont pu l'entendre de leurs propres oreilles, Karol Wojtyla se flagel- 
lait, en Pologne comme au Vatican. Dans son armoire, au milieu des sou- 
tanes, était accrochée une ceinture de pantalon spéciale: il l'utilisait comme 
fouet et la faisait toujours emporter, même à Castel Gandolfo.» Une pratique 
difficile à comprendre dans la spiritualité actuelle mais relativement courante 
chez des grands saints et des mystiques et qui s'inscrit dans une vieille tradi- 
tion spirituelle d'ascèse. 

Des sources très sérieuses 

Mais la polémique, suscitée par ce document, se fonda non sur le conte- 
nu du livre mais sur le fait que Mgr Oder, normalement tenu au secret dans 
son travail de postulateur, révélait par ce livre bon nombre de témoignages 
contenus à l'évidence dans les documents qui servirent de base au procès de 
béatification. Avec le recul, tout le monde se félicite aujourd'hui de la publi- 
cation de ce livre. Sur la base de sources très sérieuses, il brosse en effet 
comme personne ne l'avait fait un portrait de l'homme intérieur considéré 
aujourd'hui comme un mystique authentique. 

Même après être devenu pape, il confiait en effet: «Rien n'a plus d'im- 
portance pour moi, ou ne me donne une plus grande joie, que de célébrer quo- 
tidiennement la messe.» Un jour, quelqu'un de son entourage s'arrange pour 
lui faire rencontrer dans le Palais apostolique un prêtre qui s'était éloigné du 
sacerdoce et devenu clochard autour de Saint-Pierre. Il ressort de l'entretien 
avec le pape bouleversé. Jean-Paul II lui-même s'était confessé à lui... Et lui 
avait dit, en le raccompagnant: «Tu vois comme le sacerdoce est grand? Ne 
le salis pas.» 

Que cela soit dans sa première paroisse polonaise à Niegowic, dans son 
évêché à Cracovie, à Rome ou pendant ses voyages, des témoignages iden- 
tiques le décrivent allongé sur le sol, à même le marbre, les bras en croix, 
priant ainsi pendant des heures, même dans le froid. 

Quant à la fermeté dans l'action, les exemples abondent. Comme pape 
mais aussi comme évêque. Des anciens séminaristes racontent qu'il les avait 
fait rapatrier d'urgence d'un camp de vacances pour occuper de force le sémi- 
naire alors que les autorités communistes voulaient annexer le bâtiment. 
Autre exemple, cette messe, en hiver, dans une cabane en bois entourée par 
des milliers de fidèles pour faire comprendre à un très haut prélat envoyé de 
Rome, Mgr Casaroli - partisan de l'Ostpolitik, donc du dialogue avec les 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 647 


autorités communistes - que ces dernières «mentaient» en affirmant que 
l'Église catholique avait le droit de construire des églises en Pologne. 
«Sociable, franc et modesteé» 

Des autorités communistes qui n'ont cessé de l'espionner, et de plus en 
plus, au fur et à mesure de sa montée en puissance. On a retrouvé dix-huit 
caisses de documents le concernant. Le livre publie des passages entiers de 
rapports des services secrets qui ont été retrouvés depuis. Ainsi, cette premiè- 
re mention: «Malgré une attitude apparemment rompue aux compromis et 
souple dans ses contacts avec les autorités de l'État, c'est un adversaire idéo- 
logique particulièrement dangereux.» 

Et puis ce panégyrique écrit pourtant d'une main bureaucratique adver- 
se: «On le tient pour l'un des évêques les plus intelligents, doté d'une rationa- 
lité et d'un jugement sûr. Dans sa vie privée, il est sociable, franc et modeste. 
Il ne fait pas peser sur autrui sa dignité ecclésiastique ni ses vastes connais- 
sances. Îl ne s'intéresse pas aux biens matériels. Il lit beaucoup. (....) Le car- 
dinal prouve à l'égard du clergé qu'il est un administrateur diocésain éner- 
gique et plein d'inventivité, et en même temps souple et ouvert.» 

Le livre relate aussi cette remarque de Mikhaîl Gorbatchev: 

«Ce n'est pas moi qui ai détruit le communisme, mais Jean-Paul IL.» 

* «Le Vrai Jean-Paul Il», Slawomir Oder, Presse de la Renaissance, 200 p. 


x 


Flori Bälänescu îmi transmite aceste text publicat de Nicolae 
Coande în “Agenția de Carte 


“Acest atom indestructibil, de configurația păpădiei 
May 1st, 2011 La Tinta! 

Ce este mai important — scrisul sau omul care scrie? Întrebarea pare 
simplistă şi ar putea da, inclusiv unor onorabili cunoscători ai ADN-ului 
uman, sentimentul că nu merită un răspuns complex. Partizanii dialecticii, 
acei abonați la sentimentul, păgân azi, că scrisul este indefectibil legat de 
persoana scriitoare despică nodul gordian la infinit în fire ce imită urzeala 
firească a lucrurilor. 

Ultima reşedinţă a omului este un temut ventriloc Large Hadron 
Collider, fără adresă precisă, în subterana omului ahtiat de cunoaştere de 
laborator. Însă omul din carne, ca si personajul aruncat în întregime asupra 
prăzii sale, care este scriitorul, suportă în egală măsură inclusiv vechiul 
laborator al răului demiurg, actul vindicativ al unui contemporan cu stofă de 
inchizitor, acea instanță individuală răsărită vanitos din credința că sigiliul 
puterii stă în ceara cu care hârtia este înroşită în cancelariile tuturor 
vremurilor. 

Tot ceea ce este autentic în făptuirea de care se învredniceşte „precarul” 
individ este deopotrivă aclamat şi hulit în conştiinţa unei epoci. Se ştie, 
epocile sunt perfect sănătoase, doar indivizii fac excepţie. Scriitorul, acest 
atom indestructibil de configuraţia păpădiei, are avantajul expunerii prin 
însăşi vocea care poate ajunge chiar în balconul puternicilor zilei. De ce ar 
deranja o Păpădie, Puterea? Merită cei puternici zgâltâiti din visul lor de 
mărire? După cum sună încă şi azi distihul poetului francez Agrippa 
d” Aubigne, Les princes n’ont point d’yeux puor voir ces grand’s merveilles, 
/ Leurs mains ne servent plus qu’à nous persécuter — am putea spune că da, 
se merită. Mâna scriitorului contra mâinilor principilor. Motivatia scrisului 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 648 


unui astfel de îndrăzneţ care se ia în serios ar trebui să fie însăşi existenţa sa, 
ca şi o anumită concepţie despre viaţa celor din jur, inclusiv despre viaţa 
celor demult dispăruţi. Cred din ce în ce mai mult că este relevant, mai ales 
în epoca noastră relativistă în grad absolut, ceea ce, pe urmele lui Karl Kraus, 
afirma Wittgenstein: nu pot să trec peste faptul că o propoziţie întreagă poate 
proveni de la o jumătate de om. 

Ca legatar al memoriei celor trecuţi în neființă, scriitorul este o punte 
între trecut şi prezent, iar unii dintre contemporani simt că şi între prezent şi 
viitor. În anumite cazuri, aşa ceva devine de neiertat. Atunci când scrie, exi- 
latul de la masa de scris îşi suspendă pentru un timp viaţa. Epuizarea unui 
scriitor înseamnă uneori, se ştie, şi epuizarea unei epoci. Numai că din când 
în când, chiar viaţa îl suspendă sau epuizează pe poet, aşa cum i s-a întâmplat 
lui Ovidiu, detestatul curţii regale de la Roma — pentru un amor inavuabil 
care azi ar stârni cel mult curiozitatea lui The Sun. Scriind, orice ins cu talent 
creator suspendă un timp viaţa, aşa cum biologic se înfăţişează ea, dar simte 
cu delicatetä că viaţa îşi ia la răstimpuri o revanşă dureroasă: îl trimite într- 
un exil ce poate fi interior sau, mai dramatic, unul explicit, concret. 

Cazul marilor exilați atrage atenţia asupra acestei încleştări dramatice, 
doar că astăzi scriitorii de valoare sunt percepuți, în sensul lui homo videns, 
ca vedete la târguri şi festivaluri de carte. Odinioară, aceşti mari refuzati per- 
egrinau pe drumurile lumii, constrânşi de o forţă mundană să-şi abandoneze 
temeiul propriei lor vieţi. Încă mai avem, fără nici o bucurie istoric-literară, 
astfel de exemple în ţări în care scriitorul reprezintă o voce credibilă împo- 
triva dictaturii. Vocea, suflul vital al unei asemenea relicve, pare vătuită 
tocmai de aroganta decibelilor epocii publicitarului şi a propagandei, cea care 
o face să devină aproape inaudibilă, distorsionată, ca în efectul de faiding, 
când căutăm la radio un post îndepărtat şi exotic. Cu cât sunt mai multe 
posturi de radio, cu atât unele se aud mai puţin, şi nu neapărat din cauza 
emitätorului. Nu este oare şi cazul unora dintre scriitorii contemporani? Ano- 
nimizarea vocilor autentice este marele efect de bruiaj al epocii noastre, în 
care toţi sunt aici şi destui sunt exilați în deşertul unde nu-i aude nimeni. 

Dacă orice scriitor adevărat poate fi catalogat drept o conştiinţă vie a 
umanităţii, dacă sensul vieţii pare a fi bunăstarea şi fericirea fiinţei umane, 
mobilul acţiunilor unui om al scrisului este, cumva rebel, o luptă continuă cu 
indiferența şi vanitatea instalate în cei care doresc doar plăcerea şi pacea unei 
vieţi tihnite, într-un joc de zaruri provocat de propria existenţă ca luptă 
necontenită. Orice scriitor îndepărtat din locul său autentic de puterea 
vremelnică este exilatul din propria existenţă, călătorul fără odihnă prin 
propriul scris. Cei care se odihnesc, în viaţă ca şi în scris, au publicul lor — 
însă şi publicul lor e unul odihnit. Nu ne interesează, aşadar, odihniţii. 

Neodihniţii, ca Ovidiu, Soljenitin sau Paul Goma, sunt cei care dau 
măsura epocilor, probând tensiunea vieţii şi a scrisului într-o vârstă a 
umanităţii. Primul, poet cu faimă la curtea lui Augustus, deşi exilat „lângă a 
Istrului guri înşeptite”, nu a părăsit niciodată Imperiul căruia îi aparţinea prin 
educaţie. Tomisul, barbar şi exotic pentru delicatul exilat, era un capăt estic 
al Imperiului, chiar dacă poetul (şi curteanul) i se plângea persecutorului 
într-o epistolă că „nimeni, până la el, n-a fost surghiunit în depărtări aşa de 
mari”. Lumea era pe atunci mult mai strâmtă. 

Soljenitin, om de reguli matematice, devenit indezirabil puterii aritme- 
tice, a cunoscut punitiunile Gulagului. Şi unul şi altul sunt prinşi în menghina 
unor imperii ai căror cetăţeni se dovedesc a fi până la un punct. lesit din 
temniţă, fostul căpitan al Armatei Roşii se întoarce după dezghet la Moscova, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 649 


iar în 1974, incapabil de reeducare, este expulzat chiar în inima Europei, în 
Germania untului — cu o expresie a filozofului Constantin Noica. În volumul 
autobiografic „Ca bobul între pietrele de moară”, Soljenitin povesteşte socul 
expulziei din puşcăria Lefortovo şi gura de oxigen luată la sosirea în micuța 
localitate Langenbroich, din inima Westfaliei. Prin grădina, pe-atunci 
străjuită de un copac bătrân, a casei lui Heinrich Böll, cel care l-a găzduit 
timp de două zile încordate, m-am plimbat şi eu. Am încercat să-mi închipui 
ce-şi vor fi spus cei doi prieteni, mari scriitori şi conştiinţe ale epocii lor, ale 
căror siluete fuseseră surprinse de un fotograf chiar în timpul plimbări. Deşi 
bucuros că poate respira liber, numai gânduri senine nu-l încercau pe 
Soljenitin. Marele rus spune că era cuprins de un sentiment straniu: cu toate 
că era liber, nu gusta din libertate aşa cum s-ar fi aşteptat. La întrebările insis- 
tente ale jurnaliştilor prezenţi în număr mare (Langenbroich are cu puţin 
peste 120 de locuitori, iar jurnaliştii din toată lumea erau peste 200!), a refu- 
zat să facă o declaraţie, deşi a „mormăit” câteva cuvinte. Paradoxal, odată 
ajuns într-o ţară liberă, scriitorul nu voia să repete ce spusese în Rusia, unde, 
îşi amintea el, dobândise o libertate cvasitotală a cuvântului, numind guver- 
nul şi KGB-ul o „haită de demoni”. Copacul l-am văzut doar într-o fotografie 
a unui prieten al casei — fusese tăiat, de bătrâneţe, între timp. Cred că asta i 
se întâmplă oricărui scriitor, indiferent cât de mare ar fi el în trecerea vre- 
mii, chiar dacă „tăierea” înseamnă în acest caz exil. 

Fiecare dintre cei doi scriitori din fotografia agätatä pe un perete al casei 
unde am fost acceptat a avut motivele lui să sufere în exilul personal, diferit 
şi asemănător, să critice puterea ori să ceară clementä celor care i-au „tăiat”. 
Böll a fost prizonier de război al armatei americane învingătoare în WWII, 
iar Soljeniţin a căzut în plasa primei sale credinţe. Sentimentele diferă, chiar 
dacă ambii au suferit pentru faptul de a fi fost fost alungaţi din spaţiul 
protector în care s-au născut. Expulzati din lume, cu tot cu cuvinte. Toţi ştim 
azi: Ovidiu nu s-a mai întors niciodată la Roma. Drama sa ne pare cunoscută. 
După un exil de 20 de ani, Soljenitin a revenit la Moscova, refăcând invers 
traseul peregrinărilor prin Gulag — cei 30 de ani ai detenţiei. Memoria lui 
avea nevoie de o confruntare terestră cu trecutul pentru a putea integra 
prezentul ce avea să-i deschidă calea spre viitorul imaginat de el. 

Există şi un al treilea caz, al unui scriitor român exilat, izolat mai întâi 
în propria ţară, trăind în prezent un al doilea exil, la Paris, în inima Europei. 
Bine, veţi spune, dar câte inimi are Europa? Am spus că Soljenitin a venit din 
exilul său intern în Germania, în „inima” Europei. Dar are Europa mai multe 
inimi? Dacă un scriitor îşi regăseşte acolo libertatea fizică şi de creaţie, 
atunci avem tot atâtea inimi câte locuri ale libertăţii sunt ale celor care au 
luptat pentru ea. Este cazul lui Paul Goma, autorul memorabilului manifest 
adresat autocratului român al epocii sale, unul dintre rarele gesturi ale 
demnităţii româneşti sub tiranie. Un român nereeducabil. Dar şi autorul mul- 
tor cărţi în care depune mărturie „ca să nu mai fie liniștiți călăii, să nu mai fie 
atât de siguri că victimele n-or să îndrăznească să sufle un cuvintel”. Acest 
„cuvinţel” este tocmai bobul dintre pietrele de moară. Cel care face făina atât 
de necesară pâinii noastre cea de toate zilele. Paul Goma este singular prin 
destinul de scriitor exilat în Europa: rejectat din spaţiul său matriceal, exilat 
cu familia din Basarabia căzută sub ocupaţie rusească, autorul celui mai 
veridic memorial al durerii din România, el este exilatul perpetuu. Poate că 
acest promontoriu al Mării Negre, binecuvântat de natură şi de zei nomazi, 
are darul paradoxal de a primi, dar si de a naşte exilați fără speranţă. Când 
România nu l-a mai vrut pe omul din Mana, Parisul tuturor dezrädäcinatilor 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 650 


l-a primit, însă doar pentru a se putea izola mai bine în Europa refractară la 
grozăviile din spatele Cortinei de Fier. Numai că Paul Goma, alungat de 
regimul comunist, după ce i s-a luat prin rapt politic cetăţenia română, nu 
s-a mai întors acasă. , Tara noastră evaporată”, cum i-a scris cândva Cioran 
lui Noica, nu mai este ţara pe care Paul Goma ar putea s-o primească în inima 
sa, deşi scriitorului i s-au făcut câteva invitaţii neconvingătoare de întoarcere 
acasă. Inima lui Paul Goma nu mai bate la unison cu inima României — care 
nu-l vrea. 

Ovidiu a murit, după nouă ani de relegatio, cu dorul de a revedea Roma, 
Soljeniţin s-a stins la Moscova, bătrân, apucând să revadă ţara care i-a schim- 
bat destinul. Paul Goma rămâne, de 34 de ani, un apatrid în căutarea ţării 
interioare, a unei inimi, care să fie, cu o expresie a sa, „pompa noastră cea de 
toate zilele”, aceea care ne menţine în viaţă. Ca un amănunt, un bob care-i 
unifică, important pentru conştiinţa morală care coace pâinea spiritului: toți 
trei au scris epistole dezamăgite Cezarilor epocii lor. Nimeni nu le-a răspuns. 
Aparent fără importanţă, aşa ceva are consecinţe pentru o epocă întreagă — nu 
doar pentru scriitorul exilat de un Țar vremelnic al provinciei lumii. Exilul 
scriitorului autentic stă în lipsa de răspuns a lumii, pe care o iubeşte 
dezamăgit de inadecvarea ei răutăcioasă. 

Trei destine asemănătoare şi atât de diferite. Trei inimi ale Europei, 
pentru care exilul a fost forma subtilă, dar energică, de infarct, pentru convin- 
gerile lor morale şi culturale. 

Nicolae COANDE 


2006 


Cam de pe-aici începe rememorarea anului 2006: 


Sâmbătă 4 februarie 2006 

Valerian Stan îmi transmite... 

“Romania libera ne anunta ca Guvernul a decis: Din Consiliul 
Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania fac parte 
vor face parte Doina Cornea, Elvira Bianu (sa fie oare distinsa Doamna 
Stefana Bianu?), Petre Mihai Bacanu, Dennis Deletant, Ticu Dumitrescu, 
Radu Filipescu, Radu Ioanid, Gabriel Liiceanu, Marius Oprea, Cristian 
Parvulescu, Andrei Plesu”. 

... se miră că nu-l vede pe P. Goma? De ce ? Doar se vede - şi cum! - 
prezenţa lui R. loanid. Să nu se mire nici atunci când în Consiliul Institutului 
pentru Investigarea Crimelor Comunismului - botezat, simetric celui al holo- 
caustului: “Radu loanid”...- vor apărea alţi vânjosi anticomunisti: A. 
Oişteanu, Anca Oroveanu (verişoara lui, deci fiica luiL. Răutu), Shafir, Al. 
Florian (fiul lui Radu Florian), Lya Benjamin, Jean Ancel, Andrei Cornea... 
- ŞI, de ce nu, ca membru de onoare Neasemuitul anticomunist (din ilegali- 
tate) Wiesel? 

Încă de când a fost anunţată intenţia guvernamentală (s-a observat că 
am evitat “hotärîrea”?) de a - în sfârşit! - înfiinţa Institutul, marcat, chiar 
deformat de atâtea alte “surprize” (neplăcute, fireşte), mi-am exprimat teme- 
rea că, dacă până acum se făcuseră planuri din cuțite şi păhară, fiecare pe 
conta lui, cum şade bine românului, din momentul în care “Însuşi Guvernul” 
a luat iniţiativa (sic) - şi mai ales: din moment ce “Însuşi Guvernul” avea să 
aprobe, să dezaprobe “schema” şi salarizarea, unul ca mine nu mai avea ce 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 651 


căuta: rolul meu se încheiase: dädusem si eu din gură şi din condei, propuse- 
sem şi eu alcătuirea necesarului Institut, însă... Însă acum venea faza 
împărţelii prăzii: a scaunelor. 

Este adevărat, nici în cele mai negre previziuni nu avansasem cooptarea 
(să zicem: doar propunerea de cooptare) a javrei Radu Ioanid. Fiindcă ştiam: 
în săptămânile din urmă, când Marius Oprea şi Stejărel Olaru fuseseră la 
Paris, fără a găsi de cuviinţă să-mi dea măcar un telefon (ziceam că Stejărel 
încă mai este “împuternicitul” meu în procesul cu Iliescu şi cu Plesitä”), 
necum să mă anunţe că organizaseră o “întâlnire de lucru”. Chiar mă miram 
că de vreo zece zile nu reuşisem să o contactez pe Ştefana Bianu. Apoi, când, 
în cele de urmă ne-am întâlnit, ea mi-a spus că fusese Oprea la Paris, că fuse- 
se propusă şi ea în Comitet; că nu mă anunţaseră şi pe mine, fiindcă “Marius 
şi Stejărel” aveau să mai vină la Paris; dar că să fiu sigur: lucraseră bine, cu 
folos... Nu: Ştefana Bianu nu a spus că - ei - lucraseră bine şi cu folos chiar 
în absenţa mea..., cum îmi spusese Monica Lovinescu la telefon, în februarie 
1990, după întâlnirea cu Liiceanu, la care şi eu fusesem mereu poftit, însă nu 
şi anunţat că va avea loc la data cutare, la ora cutare... Atunci Monica mă 
“consolase”: ei lucraseră atât de bine - şi fără mine - încât (sic) îmi propuse- 
seră spre publicare “Culoarea curcubeului” şi “Gherla” - ce mai vreau? 
Stefana nu mă consolase cu nimic (ba da: ca de obicei, îmi spusese că arăt 
foarte bine, deşi se vedea foarte bine cât de foarte-rău arăt). Am simţit la ea 
jena de a discuta despre cestiunea arz ătoare... De aceea am am schimbat 
vorba la altceva: despre copiii noştri, despre faptul că eu, aflat în cvasiimpo- 
sibilitatea de a mă exprima în presa scrisă din România, rămânînd, în conti- 
nuare, un scriitor internetizat, m-am gândit că aş putea “lărgi” aria “cititori- 
lor” mei, prin înregistrarea video a unei serii de “autointerviuri”. Drept care 
tare aş aveanevoie de un camescop adevărat... 

Mai departe am lucrat pe conta mea (în sinea mea) cu păcătoasa-mi de 
intuiţie: băieţii organizatori (Marius Oprea, acela care, acum vreo 12 ani scri- 
sese un articol jenant de ditirambic: purta titlul “Preşedintele Goma”, de fie- 
care dată când a venit la Paris evitase cu o înţelepciune strămoşească de a mă 
contacta, măcar prin telefon, deşi îmi trimisese, cu dedicație, cărţi ale sale - 
fatalitate!: Patapievici, foloseşte exact aceeaşi metodă: conspirativitatea...) 
se vor fi gândit că Goma, fie şi pe un loc onorific, ar face mai mult rău decât 
bine Institutului. Va fi avînd el niscai merite în “lupta cu fiara”, a continuat 
şi după “revoluţie” să ceară dezvăluirea adevărului despre crimele comunis- 
mului, a scris şi câteva cărţi despre chestiune... 

„„„Numai că Goma are un handicap insurmontabil: 

«Prea înjură pe toată lumea». 

Caracterizare care, în imaginarul meu vine direct din gura de gargouille 
şi din capul de gorgonă a(l) Getei Dimisianu, membrană a “hergheliei lui 
Paler“, cum îi bine-spunea, nemerind-o poeticeşte Sorin Titel, şi de acea dată 
traducînd în bănăţeană frantuzescul “égérie”, inspiratoare, consiler-special, 
feminin al unei personalităţi poetice, politice - în pluralizata “herghelie”. Nu 
spun că ea a fost prima care să mi-o aplice iar ceilalţi s-au luat după ea ca 
viţeii după vacă - nu: expresia este...expresia românismului din noi - şi nu 
doar de la venirea comunismului: 

Dacă X spune/scrie despre Y că este cam (trăiască Ardealul Sânjeros şi 
Mult Relativizator!) mincinos, cam slugarnic, cam-foartefoarte înclinat spre 
trădare-vânzare de frate, Y nu-i răspunde cu neaosa: 

«Ba a mă-tii!» sau cu «Cine zice ăla îi!»; ci cu nevinovata, îndurerata: 

«De ce mă înjuri, Gicule?», fiindcă în capul lui cel tricolor, a spune 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 652 


adevărul este, nu doar o gravă abatere socială, ci o insultă - o înjurătură! 

«Doamna-nvăţătoare, Gicu m-a-njurat!», «Cum te-a-njurat, Nicule?» 
«Mi-a zis că l-am pârît la Dumneavoastră...» «Dar l-ai chiar pârît la mine... 
» «Da, Doamnă, dar de ce s-o spună el în gura mare, de s-auză toată lumea şi 
să spună că-s pârâcios?...» 

Asta fiind “înjurătura”: nu un neadevăr, nu o calomnie, ci un adevăr - 
dar spus în gura mare, de s-audă toată lumea, îşi pierde valoarea de adevăr pe 
meleagul mioritic. Căci noi, daciişiromanii suntem educați, discreti, îndeli- 
cati, ne spălăm rufele în familie (de să nu se vază izmenele căcate de frica- 
la-român), nu în piaţa mare... 

Despre Goma se ştie de multă vreme că... prea-înjură-pe-toată-lumea 
(fireşte: lumea bună). Nimic nou sub soare? Da’ de unde! Ceva nou (sub 
soare) este, dar el este acel ceva care nu se spune, căci noi suntem discreti, 
bine-crescuti, neînjurători: umblăm toată ziua cu pizda-n gură, dar adevărul 
nu-l spunem, căci el nu se aruncă-n faţă, el se lasă subînteles, nu?; adevărul 
este-atuncea-când el este ceva care, fie se deduce, decodifică, chiar când nu 
funcţionează făcutul cu ochiul, nici cu ironia noastră naţională, neoşă, atât de 
subţire, încât rămâne invizibilă pentru muritorul de rând şi doar spiritele alese 
o pot descifra. Ca de-o pildă “bătaia de joc” la care se dedase G. Călinescu, 
atunci când, la Atheneul Român îl proclamase pe A. Toma cel puţin egal al 
lui Eminescu... (teorie susţinută cu foc - şi convingere de nezdruncinat - de 
prietenul Ara Sismanian): cum să fie un A. Toma comparabil cu Eminescu!?; 
ca de pildă caracterul hotărît anticomunist al poeziei Blandienei, cea cu arpa- 
gicul (vezi bibliografia la Monica Lovinescu, mai ales când vorbeşte dânsa 
de “data despicătoare de istorie”)... Ceva care se spune cu gura strâmbată de 
mare-secret-mare şi numai între patru ochi, recomandabil la bucătărie, cu 
aparatul de radio pus tare, pe Bucureşti, la o “Sârbă în căruţă” (deşi mai bine 
la closet, fiindcă acolo - în principiu - nu sunt microfoane: ruginesc...). 
Acolo - şi nici acolo, vorba Scripturii - se deconspiră teribilul adevăr despre 
Goma: 

«Prea se dă la ovrei». 

Asta era! Cu atât mai asta, cu cât Goma acela nu se afla la întâia dare?, 
dădere?, dădut-la...? Marin Preda, în prea-frumoasa primăvară a anului 1970 
mi-o spusese cu nesfârşită bärbätie anticomunistă, el fiind scriitorul cel mai 
curajos dintre pământeni: 

«Prea te-ai dat la tovarăşa...y» 

Prea mă dedesem, vorba Morometelui, la Ceauşeasca. Adevărul - atunci 
- fiind: nu mă dasem (dădusem?) la nici o Ceauşească; această acuzaţie 
idioată, veninoasă, profund ticăloasă fusese lansată de prietenul meu şi cole- 
gul de celulă de la Gherla,, Ivasiuc - în deplină necunostintä de cauză: el nu 
citise Uşa noastră cea de toate zilele, prinsese din zbor o frântură din discuţia 
dintre Geta Dimisianu şi Paleologu, o prefăcuse fulgerător în lèse majesté la 
adresa... tovaräsei, ştiind el bine că o asemenea acuzaţie nu are nevoie de a 
fi dovedită - cu citate, de pildă... - dar cu efect mortal asupra acuzatului. Şi 
aşa a fost: ghilotina interdictiei totale de a publica atunci mi-a retezat capul - 
pentru 20 ani încheiaţi (până în 1990). Complici: Marin Preda, Gafita, dar si 
prietenul meu bun, Țepeneag, el fiind singurul dintre redactorii care citiseră 
Uşa... - dar nu cârâise, nu mormăise, măcar cât o făcuseră Geta Dimisianu şi 
Paleologu: să fi spus că nu există nimic din ceea ce ivasiuceà Ivasiuc... 

„„„Dar ce: în fragmentul de jurnal publicat de LIS în Viaţa românească 
era “ceva antisemit”? Nu prea, vorba Manolescului acuzator după metoda 
Ivasiuc - să mai pretindă unii, dar mai ales alţii că exagerez, ba chiar îl calom- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 653 


niez pe Niki al Monicăi atunci când susţin că el a crescut între Ivasiuc şi 
Ivaşcu... Şi iată, la distanţă de 35 ani (atâta să fie din 19707), se reeditează... 
hascéméul de breaslă, “legea” căzîndu-mi “la nivelul gâtului”, vorba unei 
gazetărese culte, prin: 

«Prea se dă la (tovaräsii) ovrei...» 

Ca un făcut, incriminarea a venit dinspre un, dacă nu prieten, oricum, 
neduşman (până în iulie 1990, când l-am “înjurat” pentru interviul criminal 
luat criminalului Iliescu, după Mineriada Sângeroasă, cea cu “Omul cu o 
mare...) - vorbesc tot de Niki al Monicăi, altfel Manolescu. 

Recunosc cu tristeţe: N. Manolescu, atunci când, în editorialul din 
decembrie 1998 al României literare prezicea: 

“DI Goma a devenit un banal caz patologic. I se va da tot mai puţină 
importanță, cu timpul. Cindva, la o curăţenie generală, va fi scos pe făraş. 
Ca gingania în care s-a metamorfozat comis-voiajorul din Kafka. Adio, dom- 
nule Goma !” (subl. mea.) 

Ştia el ce ştia. Am fost scos pe färas, ca gângania lui Kafka. 

Deci iată pentru că de ce fata morarului este şchioapă - şi nu am fost 
măcar pomenit în propunerile pentru consiliul onorific al unui institut pe care 
îl cerusem şi eu - oricum, eu îl cerusem, spre deosebire de Pleşu, de Liiceanu, 
care, înţelepţi şi pânditori - ca şi la “revoluţiune” - aşteptaseră să le cadă para 
mălăiaţă în pălărie. Si chiar ceva mai mult decât ăsta, zi-i pe pseudonume... 
“R. Ioanid”. 

Am mai zis-o, o repet: dacă Institutul Holocaustului se numeşte “Elie 
Wiesel” de ce să nu fie botezat cestălalt - în mod cu totul natural: “Radu 
Ioanid”? Iar pentru că acesta din urmă nu va fi altceva decât primul, ci doar 
o ramură a lui, să fie găzduit în acelaşi local - şi această propunere fusese 
făcută... de mine. 


Luni 6 februarie 2006 

(...) Îmi trimite Dan Culcer din Adevărul: 

“Pleşu, Cornea şi Băcanu, printre investigatorii crimelor comuniste. 
Premierul Călin Popescu Tăriceanu a aprobat componenţa Consiliului care va 
conduce Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România. 
Printre membrii noii structuri se numără personalităţi ale societăţii civile pre- 
cum DoinaCornea, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Petre Băcanu. Pe lista 
completă semnată de premier se mai află Elvira Ruxandra Bianu, Dennis 
John Deletant, Constantin-Grigore Dumitrescu, Radu Filipescu, Radu Ioanid, 
Marius-Gheorghe Oprea, Cristian-Romulus Pirvulescu. Institutul a fost 
înfiintat de guvern la sfârşitul anului trecut ca o structură care va analiza regi- 
mul comunistşi sistemul de putere din acea perioadă din punct de vedere ins- 
titutional, va prezenta activiştii de partid, ofiţerii şi magistraţii care lucrau în 
cadrul aparatuluide represiune şi va identifica abuzurile şi crimele săvârşite, 
ordonate sauinspirate de către aceştia. Noul institut va funcăiona, pe o per- 
ioadă de şase ani, în subordinea Executivului şi în coordonarea premierului, 
fiind condus de un Consiliu alcătuit din 11 personalităţi ale societăţii civile, 
desemnate prin deciziea premierului.” 


Sâmbătă 11 februarie 2006 

Ziua de azi (sic) publică acest text de Bedros Horasangian: 
“Tara lui Paul Goma "Destinul unui disident: Paul Goma" este o 
recenta aparitie (Editura Universal Dalsi, 2005), sub semnatura unei active 
jurnaliste, publiciste si viitoare diplomate. Mariana Sipos dedica un prim 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 654 


volum personalitatii scriitorului care a produs atatea bataie de cap autoritati- 
lor, atat inainte de 1989, cat si dupa. Volumul mai beneficiaza si de un studiu, 
"Paul Goma - Dosarele de Securitate”, sub semnatura lui Iuliu Cracana, in 
timp ce pe coperta a patra stau doua prezentari, apartinand lui Eugen Ionescu 
si Tiei Serbanescu. 

O lucrare binevenita, credem noi, tocmai in aceste zile, cand se resusci- 
ta, si nu doar la Strasbourg, ci si la Bucuresti, procesul comunismului. Paul 
Goma este o figura binecunoscuta si marcanta a opozitei fata de sistemul 
comunist care a dominat rasaritul Europei bune decenii. Avem de-a face nu 
cu o monografie de scriitor, in sensul clasic, precum cele dedicate de G. 
Calinescu lui Eminescu si Creanga sau de Z. Ornea lui Dobrogeanu-Gherea 
si Stere, ca sa dam cateva exemple notorii: viata si opera ingemanate si incas- 
trate in istoria traita de autor. Mariana Sipos opereza jurnalistic, aglutineaza 
informatii biografice cu cele existente in imensul dosar alcatuit de organele 
de represiune din Romania. Cladeste in jurul dialogului-interviu luat scriito- 
rului de la Paris un "portret in farame", ca sa folosim o sintagma a lui Eugen 
Ionescu insusi. 

O ancheta in jurul unei aparitii la televiziune a unui sinistru personaj 
actualizeaza cazul Goma. Stim si nu stim cine este Goma. Am citit sau nu ce 
a scris Goma. Am participat sau am ridicat din umeri la ce a facut Goma. Si 
inainte de '89 si dupa. Conturarea unui portret, cat mai veridic, al scriitorului, 
se face pe nesimtite. Tribulatiile unei biografii pline de drame se conjuga cu 
dramele pe care sistemul comunist le administreaza unui popor. Dubla, tripla 
suferinta pentru Goma: ca basarabean, ca roman, ca scriitor. Este Goma scrii- 
tor? Da, este un foarte important scriitor al literaturii romane. Am recitit 
recent cateva din cartile lui, inclusiv volumul de debut, "Camera de alaturi" - 
un exmplar cu dedicatie catre Traian Iancu, au si cartile destinul lor, ca si 
oamenii... - si am avut si confirmarea a doi dintre tinerii critici carora le-am 
propus volumul pentru lectura. Goma este mult mai mult citat, comentat sau 
hulit decat citit si analizat. Ca a zis, ca n-a zis. Din pacate. Biografia cople- 
seste bibliografia lui si voaleaza importanta operei. Din pacate. Mariana 
Sipos vrea sa aduca nu doar lumina asupra acestei vieti exemplare dedicate 
scrisului, ci si sa ordoneze perceptia publica a unui spirit rebel. Putin dispus 
la compromisuri, putin atent la propriile erori. Interviul de la Paris prezinta 
un om care a implinit (intre timp) 70 de ani - cumva ocolit si boicotat de cole- 
gii de breasla, pe care si i-a pus in cap dupa publicarea unui jurnal extrem de 
subiectiv - si, ni se pare noua, ar fi dispus sa se impace si cu el insusi, si cu 
cei din preajma. O unda de melancolie si regret pentru "boacanele" adminis- 
trate unor prieteni/ apropiati/ colegi, oricum-nu-dusmani, de care s-a despar- 
tit, multa caldura si, de ce nu, candoare pentru un om "rau", cum e perceput. 

Cartea merita o lectura atenta si pentru teribilele extrase din dosarele de 
Securitate ale lui Goma. Citim, reflectam si nu ne vine sa credem cand aflam 
cum functionau personajele si mecanismul terorii. Care l-au agresat pe Goma 
si ne-au afectat pe toti. Victime sau calai, oameni de spirit sau mediocritati, 
precum acel general Plesita, care isi poate permite, si in 2005, sa improaste 
cu noroi in toate partile. Procesul comunismului devine cu atat mai necesar 
pentru a limpezi si a decolmata apele tulburi in care traim/ supravietuim de 
16 ani. Locul lui Goma este la Bucuresti si nu la Paris. Goma ar putea sa se 
impace cu toti cei pe care i-a jignit sau atacat cu o violenta ce i-a speriat pe 
compatriotii nostri, mai repede disponibili pentru negocieri si compromisuri, 
decat pentru intransigente ultimative. 

Am recitit "Adameva": o excelenta carte de proza, unde notatiile diaris- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 655 


tice se intrepatrund cu secvente epice consumate candva, unde clipele de 
fericire furate in D.O. (domiciliu obligatoriu) pot fi pline de miez si culoare, 
fata de cele traite de noi in asa zisa libertate. Manuind o exceptionala inven- 
tivitate lexicala, avand o usurinta uriasa a relatarii epice - totul curge natural 
si firesc in fraza lui contorsionata, unde memoria si participarea directa se 
confrunta permanent in text -, Goma are deja o importanta opera. Care merita 
mult mai multa atentie din partea literatilor. In acelasi timp, intransigentele 
lui Goma vizavi de istoria romaneasca recenta ar fi utile unei reale reevaluari 
a ceea ce sistemul comunist a lasat in Romania. Mariana Sipos relanseaza 
binevenit "povestea unui om adevarat" si chestiunea asumarii vinovatiilor/ 
responsabilitatilor mecanismelor terorii comuniste din Romania. Poate nu ar 
fi stricat ca Goma sa fi fost invitat sa faca parte din acea comisie-institut de 
investigare ce 
va analiza crimele comunismului din Romania. Alaturi de Doina Cornea, 
Radu Filipescu, Liiceanu, Plesu si alte personalitati ale societatii civile. Ar fi 
fost, poate chiar este, de ce nu, o ocazie unica de a-l impaca pe Goma cu cei 
din tara si cu el insusi. 

Tara lui Paul Goma este literatura romana, care are nevoie si de Paul 
Goma, si de cartile lui. 

Bedros HORASANGIAN 


O supriză nemăsurat de oblojitoare: nu mai ţin minte când am citit 
un text atât de bun - nu doar pentru că Horasangian mă laudă ci, 
pretind eu, fiindcă, este drept. 


Vineri 3 martie 2006 

Ocupat până peste guler cu OFPRA. 

Un “cuvânt” al unui evreu, luat de pe un forum neidentificat. 

“Ecouri Goma ca o g(l)um? (de Eugen GALATEANU) 

Zob Gheorghe: 

“Paul Goma este un fragment de istorie. Paul Goma este mostra 
esecului socialist si a esecului capitalist in Romania. El stie ca este la inter- 
sectia fortelor contemporane dar este prea mic pentru a le da alta directie. 
Meritul oamenilor ca el este ca s-au situat preponderent in "inima" contradic- 
tiei politicecontemporane. Si acest lucru este deja mult fata de faptele linga- 
ilor si fricosilor pe langa care a trecut. Daca el si-a consumat toata energia in 
drama contemporana putem afirma ca si-a facut datoria. Scandalul Goma este 
scandalul specific al cetateanului in secolul XX. Nu ne intereseaza scriptolo- 
gia ci aceasta existenta individuala ca act autentic uman. El a simtit marea 
vibratie a timpului sau si s-adus la ea cu riscul de a fi zdruncinat de miscare. 
Ceea ce noi altii ma tem ca nu am facut. In esenta el este un om social este 
omul problema; un tip caracteristic secolului XX.” 

Dan Teodor Pohic: “Draga domnule Zob 

“Paul Goma e un scriitor fascist. Antisemit inveninat. Imi pare rau ca 
ati publicat ecoul de mai sus, inseamna ca simpatizati cu el. “Ce ati scris mai 
sus e regretabil. Ziarul asta e un ziar de "prietenie" cu Israelul. (subl. mea, 
P.G.) Paul Goma e un antisemit. Am citit in revista Minimum din Israel ca 
fiul lui Paul Goma ar vrea sa vina sa-si faca serviciul militar in Israel ca sa 
spele pacatele tatalui. Fiul lui Goma e evreu avind mama evreica. Iar tatal, un 
antisemit inrait. (1-0 fi mincat ea ficatii insa nu cred ca trebui sa urasti un 
popor intreg pentru asta :-) ...asta a fost o gluma.) “Prin fascismul si antise- 
mitismul lui, Goma isi anuleaza orice valoare de scriitor care trebuie respec- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 656 


tat. Incercarea multor simpatizanti ai fostilor legionari de a-l readuce in 
"actualitate", unii chiar sugerind propunerea lui pentru premiul Nobel, e ridi- 
cola si nu face cinste nimanui din Romania.” 


Riscînd să mă repet (unde este Monica Lovinescu, să-mi deie 
peste repetitie?): or fi proşti, de rag, românii - dar să-i vezi pe ovrei! 


(...) 


Vineri 10 martie 2006 

Bolnav de supărare, de disperare. Am făcut o neobişnuită la mine criză 
de depresiune: «La ce a slujit tot ce am făcut, tot ce am suferit - nu doar eu, 
ci şi la ceea ce au consimţit soţia mea şi copilul meu?» 

La nimic. La ni-mic. A fost de parcă nici n-aş fi făcut ceva-ceva pe 
lumea asta: de parcă nici n-aş fi existat. 

Îmi zic: «Măcar îmi rămân cărţile...» 

Mie, care nu cred în posteritate, îmi este interzisă şi această consolare: 
cum adică : îmi rămân cărțile? Când prietenii (Liiceanu) şi ne-duşmanii 
(Sorescu) mi le-au distrus (acele cărţi)? Mi le-au executat prin salamizare, 
apoi prin nedistribuire (Viorica Oancea, Silviu Lupescu)? Si au tăcut 
răsunător, ştiind bine că sunt victimă, nu calomniator al Liiceanului şi al 
Sorescului, aşa cum răsunător au tăcut în aceşti din urmă 15 ani tovarăşii de 
la GDS - în frunte cu lon Vianu, cu Filipescu, Palada - ce să mai vorbesc de 
Adameşteanca, organizatoare a campaniilor de presă împotriva mea şi a 
cărţilor mele, cu binecuvântarea-instigarea Monicăi Lovinescu. Cât despre 
iubitorul de cărţi Manolescu... 

Ce ordură, Niki al Monicăi. Ce puturoznic, ce bäsiene(s)tetic! 

Dar ce turmă, Turma Scriitorilor Români luată, behăhăind, după 
Berbecul canonist, justificator al turnătorului Uricariu, apărător al turnătoru- 
lui Buzura şi pedepsitor nedrept, isteric, aiurea al lui L.I. Stoiciu: 
“Antisemitul Goma”!, cum au făcut prietenii mei (sic) Marta Petreu, Al. 
Cistelecan/ Mândrul ardelean... 


Marţi 14 martie 2006 
DOLIU PENTRU BASARABIA 
în 27 martie, când se vor împlini 88 ani de la 
Unirea Basarabiei cu România, în 1918. 


Paris, 11 martie 2006 

Se poate muri de supărare?, de disperare?, din sentimentul zădărniciei ? 

De incapacitate de a răspunde la întrebarea: 

«Sunt eu a-normal - sau ei sunt ne-normali?» 

Ieri, 10 martie 2006, am mai murit o dată (pe lângă mortile nedesăvâr- 
şite, cele de la Gherla din 1958; de la Rahova, 1977; de la Paris, 1982 - 
bomba în carte; 1983: otrava lui Haiducu; 1990: distrugerea grație prietenului 
Liiceanua cărţii Culoarea Curcubeului; 1997: “Îmi pare rău că l-am cunos- 
cut pe P.G.”, citat din decretul-lege al Monicăi Lovinescu; “Adio domnule 
Goma”, operă nemuritoare a lui N. Manolescu din 1998; în fine, în 2005: cer- 
tificatul de deces semnat de procurorul Eduard...): ieri, când am citit Apelul 
iniţiat de cică Sorin Iliesiu. 

(În treacăt: la 21 septembrie 2005 publicam în Ziua “Propunere”(a), 
afirmînd: “De ce n-am alcătui şi noi, indigenii, băştinaşii, majoritarii români 
- ne-americani, ne-israelieni - un Institut pentru Studierea Terorii Bolşevice 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 657 


în România de la 28 iunie 1940? Nu sunt primul care (şi-)a pus această între- 
bareîndurerată şi, după cum merg treburile în România, nu voi fi ultimul”). 
Nu m-a izbit textul însuşi al Apelului de la 10 martie 2006 (un extemporal 
corectat înainte de a fi redactat), ci “programul” propus spre cercetare (sic), 
identic până la confuzie cu cel anunţat de Institutul pentru Investigarea 
Crimelor Comunismului. 

Profet al catastrofelor, de cum Guvernul anunţase marea veste-mare: 
înfiinţarea I.I.C.C., intuisem făcătura: cine să fie de acord cu criminalizarea 
comunismului: Tăriceanu? Băsescu, cel care cere... “dovezi”? Iar când s-a 
comunicat componenţa Consiliului de Onoare, am început a zice - pe când 
trăgeam să mor: 

«Dacă Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România 
a fost botezat “Elie Wiesel”, potrivit logicei dâmbovitene, Institutul pentru 
Investigarea Crimelor Comunismului - tot din România - se va numi: “Radu 
Ioanid”. Cum, de ce!? Pentru că printre desemnatii a cerceta crimele comu- 
nismului împotriva românilor a fost “cooptat” vlăstarul unui clan de bolşevici 
securişti care numai bine nu au făcut românilor şi României după ocuparea 
ţării de către sovietici - cine? Consilierul de taină al lui Iliescu, al lui Petre 
Roman, colaboratorul lui Rosen în stabilirea “statisticelor” Holocaustului în 
ţara noastră, adjunct al istericului antiromân Elie Wiesel (falsificator-sef al 
istoriei în general, în special a românilor, în orbitor contrast cu cea a unguri- 
lor) : tovarăşul “Radu Ioanid”, iată de ce!» 

Să nu ne mirăm când vom afla că Marius Oprea consilier primministe- 
rial va solicita de la Washington, tovarăşului nostru de veacuri R. loanid, nu 
“consilii” de specialitate (în tehnica minciunii, a statisticilor trucate, a docu- 
mentelor inventate), ci directive: pe cine să mai coopteze I.I.C.C.: pe Anca 
Oroveanu?, pe Oişteanu?, pe J. Ancel?; pe cine să dea afară ca, zi-i pe nume: 
“antisemit” (pe Liiceanu!). Istoricul Marius Oprea, va aplica întocmai, dim- 
preună cu istoricul Stejărel Olaru (în treacăt: împuternicit al meu în procesul 
intentat lui Pleşiţă şi lui Iliescu) directivele de-sus-de-tot privitoare la crono- 
logizarea Istoriei României. 

La urma urmei, de mirare (pentru românii care mai sunt capabili să se 
mire) nu este confecţionarea unor oarecari texte de propagandă comunistă în 
slujba puterii actuale. Ci nepăsarea, ci aroganta, ci disprețul neo-boieresc, 
marcă indelebilă a toapei cätäratä pe movila cadavrelor nefericitilor compa- 
trioti - aceia lipsiţi de talentul de a fi stat, ca ea, “pe timpul dictaturii” pitită 
sub tol, de a fi colaborat cu puterea (citeşte: “de a fi rezistat prin cultură”), iar 
după-război dînd lecţii de vitejie, chiar de moralitate - de la balconul 
Universităţii. Un text de propagandă ar fi fost un “articol” de gazetă de 
perete: nimeni nu l-ar fi citit. 

Pe când acesta de la 10 martie 2006 izbuteşte să împace capra “opiniilor 
personale” (a personalităţilor ilustrate în cei 16 ani de tranzitie-spre-îndärät, 
prin peste-noapte cariere de profitori, de hoitari) cu varza liniei - “juste”, ieri; 
azi: abject-corectitudinale. Un text dorit-sugerat-corectat-răspritocit de 
tovarăşii-de-sus - cei care ne reprezintă - sprijiniți din inimă şi în-alb de inte- 
lectualii îndrăgiţi ai naţiei, cei cărora, prin tradiţie, putin le pasă de vrerile, de 
durerile maselorlargi. 

Oricum, Puterea şi Neadevărul ştiu că “poporul” (a se rosti silabisit, 
pârţâind din buze), chiar dacă vede aţa cât odgonul cu care e cârpită ruptu- 
ra-n turul guvernantilor, reeducat, piteştizat fiind la scară naţională, nu 
îndrăzneştesă atragă atenţia Tovarăşului Rege asupra curgolismului 
Majestății Sale. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 658 


Dovada: “programele” sunt identice (doar strämortii nu văd asta): exact 
aceeaşi conceptie-despre-lume-si-istorie care ne-a martirizat, ne-a des-creie- 
rat o jumătate de veac - prin Roller, Chişinevschi, Răutu - sub Dej; sub 
Ceauşescu: prin Giureşti, Berindei, Pascu, Condurachi, Dan Zamfirescu, I. C. 
Drăgan, Păunescu, Sergiu Nicolaescu. 

Este suficient să zăbovim cu privirea asupra “portiei de timp” recoman- 
dată şi gata subliniată a fi cercetată, pentru a înţelege cine şi pentru ce se 
opune demersului normal, nu doar ştiinţific, dar şi moral (există pe lume, 
oricât de incredibil ar părea la Bucureşti, chiar şi demnitate naţională, nu doar 
mândria-de-a-fi-român) : acela potrivit căruia istoria României cere a fi 
tratată ca istorie şi nu ca vulgară, murdară, condamnabilă propagandă părti- 
nitoare (de clasă, de clan, de rasă), iar istoricilor să facă muncă de istorici, nu 
de salamizatori stahanoveti. 

Îmi cer iertare pentru personalizare: respectind un astfel de “program”, 
istoricii vor face o treabă asemănătoare cu cea a lui Silviu Lupescu, directorul 
Polirom, care mi-a...decapitat-despiciorat volumul de mărturii despre 1977, 
Culoarea curcubeului: a suprimat, fără voia mea, autor “Introducerea” (ca 
să nu fie calomniati “intelectualii de vârf ai ţării”) şi “Anexa”: să nu iasă car- 
tea prea... groasă. 

Aşadar, după comanditarii Istoriei României “crimele comuniste din 
România” vor începe fix la... 

…“În 1945...” 

De ce abia în 1945? Iată de ce: 

1. [Fiindcă] “Nu este bine să aducem vorba - acum, când intrăm în 
Europa! - despre Ocupaţia brutală, barbară, asiată din 28 iunie 1940, de către 
URSS a Basarabiei, a Bucovinei de Nord a Herţei; nu este bine să vorbim - 
chiar acum! - despre tragedia românilor din România, fugiţi în panică de 
Raiul Comunist, ori surprinşi pe loc şi transformați în “cetăţeni sovietici” - 
cea din Săptămâna Roşie: aceasta trebuie cu orice preţ contestată vehement, 
tratată de “antisemită”, de “fascistă” - în vederea ocultării, a uitării ei şi 
răzuită de pe retina sufletului supravietuitorilor, din viscerele urmaşilor - de 
ce? Pentru a nu atinge fie şi cu o floricică pe fraţii noştri ruso-ucraineni - 
altfel ne-am trezi vorbind şi de Anul Roşu : iulie 1940-iulie 1941, când 
bolşevicii (ruşi, de-altenationalitäti) au căsăpit o bună parte dintre români, o 
altă bună-parte au deportat-o în Siberia. 

Aşadar tovarăşii noştri istorici vor avea sarcina de onoare de a nu se mai 
rezema pe memorie; de a nu face, de voie, aşa-zisă-istorie, ci de-nevoie curs- 
scurt şi instrucţie militară la cataramă în vederea însuşirii (!) amneziei gene- 
ralizato-disciplinate. 

Guvernanţii tin musai să-i oblige pe români să uite că există o 
Basarabie, o Bucovină, un Tinut al Herţei. Prin decret vor să facă să fie ca şi 
cum nici nu ar fi existat vreodată...: 

„„„nici Problema Tezaurului, nici a Tatar-Bunarului, nici a Pactului 
Stalin-Hitler, nici a Hăcuirii Teritoriului Moldovei istorice de creionul lui 
Molotov care ne-a lăsat fără Hotin, fără Sud, fără ieşire la mare, fără mal la 
Dunăre; să nu mai rămână în amintiri Problema Insulei Şerpilor, nici a 
Canalului contemporano-ucrainean, nici a Pactului cu Ucraina, nici a 
Tratatului cu Rusia, nici a violenţelor împotriva românilor din URSS, din 
partea ruşilor şi a ucrainenilor; şi nici a despăgubirilor ruso-ucrainene pentru 
jefuirea României vreme de decenii”; 

(Citat din Apel: “Unii dintre semnatarii importanţi consideră că referi- 
rea într-un asemenea Apel la Basarabia nu este posibilă în acest an, inainte 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 659 


de integrarea României în UE”. 

Ia te uită: care-cine or fi “importantii-considerationisti”: Blandiana?; 
Oişteanu?, Radu I. Feldman?, Liiceanu?, L. Pintilie?, Pleşu?, Marko M. 
Katz?, N. Manolescu-Unesco, Sora, Paler, I. Vianu?). 

2. “Nu este momentul «în acest an», când intrăm în Europa” - alt citat - 
să pomenim de Cedarea Transilvaniei de Nord Ungariei, la 30 august 1940 ; 
momentul este să tăcem masacrele ungurilor, victime: românii, discriminarea 
cruntă răzbunînd... “nedreptatea de la Trianon”) - până taman în 19451; 
în schimb, momentul fiind pentru ştergerea din memorie (ca să nu-i jignim pe 
fraţii unguri, cei ce se topesc de dragoste fierbinte de olâh) şi să fie ca şi cum 
nimica nu s-ar fi petrecut, niciodată, niciunde”; 

3. “Nu este deloc «momentul»” (ah, nu-i-momentul-la-intelectualul 
român, dezertorul, lasul, pitulatul, altfel semnatar-important!) să amintim 
Cedarea Cadrilaterului la 7 septembrie 1940: îi ofensăm de moarte pe fraţii 
bulgari!, care, ei, totdeauna, de veacuri, e-he-he... 

Să fie la ai noştri dacişiromani doar grija prudentului suflător în iaurt de 
gari? Da de unde! 

Ci nenumita, nerostita spaimă de avioane - citeşte: de Israel, de SUA: 
aceste două forţe teroriste. Ele ne împiedecă, ne interzic să vorbim şi noi, 
românii, despre holocaustul nostru, anterior celui cunoscut de evrei (al lor a 
durat cinci ani, iar de jumătate de secol funcţionează copyrigt-ul pe 
suferinţă). 

Al nostru a început la 28 iunie 1940, a durat o primă parte până în 15 
iulie 1941 (dînd, în 12 luni, în jur de 300 000 victime), pricinuit de bolşe- 
vicii invadatori, dintre care foarte mulţi evrei; apoi din 23 august 1944, când 
ne-au-liberat-taraocupantii-sovietici (şi vorba ceea: uitaseră să ne libereze şi 
de ruşi...), în primele rânduri ale lor fiind foarte marele număr de evrei 
originari din România, dar şi din Rusia. lar din 1945 nesfârşitul calvar 
cauzat, nu în ultimul rând de “ajutorul frätesc, international”: cel putin 
jumătate din cei 100 000 unguri şi cehi trimişi de ruşi în România, să organi- 
zeze ei poliția de tip NKVD erau evrei, nici măcar din Transilvania de Nord. 
Ei ne-au hăituit, ne-au arestat, ne-au învinuit, boscorodindu-ne (în înţelesul 
de origine, adică într-o limbă necunoscută nouă), ne-au umilit, ne-au belit, 
ne-au torturat ca la ei, în Asia, ne-au acuzat că... îi trimisesem la Auschwitz! 
Efortul (patriotic, de mare-maghiar) al lui Wiesel de a diminua substanţial 
“contribuţia” Ungariei la masacrarea evreilor a dat rezultatele scontate: 
bilanţul publicat de el şi de ai săi al victimelor a fost translat fără strop de 
ruşine de la Maghiaria în rubricile ţărilor partial ocupate: Slovacia, 
Iugoslavia, România - însă, doamne-fereşte să fi amintit ei, eterne victime, de 
ne-evreii (slavi, valahi) victime ale politicii de feroce purificare etnică 
impusă de Horthy, amiralul deloc mai angelic decât mult hulitul maresal 
Antonescu. Astfel a apărut inscripţia de la Coral, operă a lui M. Rosen, E. 
Wiesel, R. Ioanid: “400 000 evrei victime ale Românilor”. 

Am mai spus, re-spun: victimele se numără de la unu/una - dar “statis- 
ticienii” Wiesel, R. Ioanid, Ancel, Benjamin nu s-au sfiit să fixeze ei cifreas- 
tronomice - ca să aibă de unde lăsa. 

“până la 1989, «la revoluţie» ”!, indică guvernanţii punctul terminus 
(al mersului Istoriei). Acolo va trebui ca cercetătorii să coboare, să se 
oprească din cercetat, să pună punct călătoriei prin istoria pătimirilor noastre 
sub comunism. Ca şi cum printr-o minune, începînd din ziua de 1 ianuarie 
1990 fix, printr-un decret al lor, al comuniştilor, ar fi încetat crimele... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 660 


comuniste... 

.... Dar tulburările interetnice de la Târgu Mureş puse la cale de 
tovaräsul I. Iliescu? ; 

.… Dar mineriadele ? - ce au fost ele dacă nu război civil caracterizat, 
declanşat de comunistul I. Iliescu - “Omul cu o mare” al lui N. Manolescu 
(vezi interviul legitimator al criminalului şi al crimelor sale în România 
literară din iulie 1990)?; 

… Dar situaţia generală a ţării continuînd a fi ceea ce era înainte de 
1989 (cu două excepţii: dreptul de expresie şi dreptul de circulaţie): altfel de 
ce Caraman, celebrul spion al ruşilor a rămas, din umbră, la cârma 
Securităţii?; câţi securişti vinovaţi de crime (ca N. Plesitä) au fost pedepsiţi 
pentru faptele lor, măcar împiedecaţi de a ocupa platourile televiziunilor, 
lăudîndu-se cu “faptele patriotice” ale lor, totodată amenintînd, insultînd vic- 
timele, chiar morţii (“Banda lui Arnäutoiu”)? 

Să vedem cine a semnat Apelul din 10 martie 2006: 

Mai întâi să-i remarcăm pe cei care... - ca din întâmplare! - fac parte şi 
din staff-ul I.I.C.C. (în ordine alfabetică): 

Ştefana Elvira Bianu, Doina Cornea, Radu Filipescu, Gabriel Liiceanu, 
Stejărel Olaru, Marius Oprea, Cristian Pîrvulescu, Andrei Pleşu. 

Ai zice că primiseră dispoziţia de a întări şi poziţia vecină - şi soră, cum 
ar veni: ambele capete ale vitelului de aur (şi de stat): 

Să aruncăm o privire în urmă cu 7 ani la cei care semnaseră şi Apelul 
Ruşinii, cel pentru realegerea lui Iliescu : 

Gabriela Adameşteanu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Anca Oroveanu, 
Smaranda Vultur, Carmen Muşat, Marta Petreu, Ruxandra Cesereanu, 
Magda Cârneci, Dan Culcer, Liiceanu, N. Manolescu, Mircea Martin, 
Mihăieş, Oişteanu, Leonard Oprea, Pleşu, Paler, Patapievici, Mihai Sora, 
Alex. Ştefănescu, Stelian Tănase, Tismăneanu... 

Revenim la Apelul din 10 martie 2006 - semnat de: 

Sorin Antohi, Georges Banu, Adriana Babeţi, scriitor, Victor Babiuc 
fost ministru, Teodor Baconsky, diplomat, Gh. Boldur Lätescu, prof. univ., 
cibernetician, Ioana Brătianu, Maria Brătianu, Emil Brumaru, poet, laşi, Ion 
Caramitru, Costin Cazaban, Smaranda Cazan-Livescu, Matei Călinescu, 
Mircea Cărtărescu, Vitalie Ciobanu, preşedinte PEN Club (Organizaţia 
Mondială a Scriitorilor, Rep. Moldova)(?!), Livius Ciocârlie, scriitor, Adrian 
Cioroianu, Denisa Comănescu, Rodica Culcer, Dan Culcer, Nicolae Dima, 
Andrei Dimitriu, fost preşedinte director general al Societăţii Române de 
Radiodifuziune, Sorin Dumitrescu, pictor, Tudor Dunca, Smaranda Enache, 
Dan Erceanu, Constantin Eretescu, Anneli Ute Gabanyi, Georg Gane, scrii- 
tor, Munchen, Sanda Golopenţia, prof. univ., scriitor, Providence, SUA, 
Vasile Gorduz, sculptor, Sergiu Grosu, loan Groşan, scriitor, Stere Gulea, 
Cristian Hadji-Culea, Anca Haţiegan, Alexandru Hâncu, Alexandru Herlea, 
fost ministru al Integrării Europene, Lucia Hossu Longin, realizator TVR 
Valentin Hossu-Longin, scriitor, Sorin Iliesiu, iniţiatorul prezentului Apel, 
vicepreşedintele Alianţei Civice, Marco M. Katz, preşedinte, Centrul pentru 
Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului în România, Thomas 
Kleininger, Gabriel Liiceanu, Silviu Lupescu, director Editura Polirom, 
Norman Manea, Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din 
România, Viorel Marineasa, Aurel Sergiu Marinescu, Mircea Martin, Claude 
Matasa, Irina Mavrodin, Sorin Mărculescu, Teodor Mărieş, preşedinte 
“Asociaţia 21 Decembrie 1989”, Octavian Mihăescu, scriitor, Munchen, 
Germania, Ilie Mihalcea, jurnalist, Paris, Mircea Mihăieş, Dan C. Mihăiles- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 661 


cu, Paul Miron, Christian Mititelu, loan T. Morar, Maia Morgenstern, Mona 
Muscă, Carmen Muşat, Bujor Nedelcovici, Radu Negrescu-Suţu, Virgil 
Nemoianu, Ambrozie Nicolae Nicoară, preşedinte, filiala Braşov, Asociaţia 
"Pro Basarabia şi Bucovina" (?!?); Adrian Niculescu, istoric, dr. lect. univ. 
S.N.S.P.A., Alexandru Niculescu, prof. univ., Paris, Cornel Nistorescu, 
Viorel Oancea, deputat, fost primar al Timişoarei, Andrei Oişteanu, preşedin- 
te, Asociaţia Româna de Istorie a Religiilor, Stejărel Olaru, director, 
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, Leonard Oprea, scriitor, 
SUA, Marius Oprea, preşedinte, Institutul de Investigare a Crimelor 
Comunismului, Anca Oroveanu, lon Mihai Pacepa, general, Octavian Paler, 
Horia-Roman Patapievici, preşedinte, Institutul Cultural Român, Dan 
Perjovschi, grafician, Lia Perjovschi, Marta Petreu, Monica Ioana Pillat, loan 
Pintea, scriitor, preot, Bistriţa, Lucian Pintilie, regizor, Cristian Pîrvulescu, 
preşedinte, Asociaţia Pro Democraţia, Gabriel Pleşea, Andrei Pleşu, Ion Pop, 
prof., Universitatea "Babes-Bolyai", Cluj, Radu Portocală, scriitor, director, 
Institutul Cultural Român, Paris, Florin Postolachi, preşedinte “Asociaţia 15 
Noiembrie 1987 — Braşov”, Nicolae Prelipceanu, Cristi Puiu, regizor, Silvia 
Radu, Tania Radu, vicepreşedinte, Institutul Cultural Român, Ştefan 
Racovitză, Geneva, Elveţia, Nestor Rates, Constantin Räutä, om de ştiinţă, 
Victor Rebengiuc, loan Roşca, cercetător, Teleuniversitatea din Montreal, 
Canada, Romulus Rusan, scriitor, Lavinia Stan, director, Centrul de Studii 
Post-comuniste, St.Francis Xavier University, Canada, Petre Stoica, poet, 
Valeriu Stoica, avocat, fost ministru al Justiţiei, Liviu loan Stoiciu, scriitor, 
Ovidiu Simonca, redactor şef adj. “Observatorul Cultural”, Ana Şincai, 
Mihai Sora, Alex Ştefănescu, scriitor, Domnica Ştefănescu, director Ed. 
"Maşina de scris”, Stelian Tănase, analist politic, Alin Teodorescu, sociolog, 
Vladimir Tismăneanu, profesor de ştiinţe politice, University of Maryland, 
SUA, Cornel Todea, regizor, Alexandru Tomescu, editor “Alternativa”, 
Toronto, Canada, Lucian Turcescu, preşedinte, Societatea Canadiană de 
Studii Patristice, Concordia University, Canada, Florin Țurcanu, istoric, 
Cornel Ungureanu, scriitor, Timotei Ursu, Anca Vasiliu, Ion Vianu, dr., 
membru - Senatul Alianţei Civice, Sorin Vieru, preşedinte, Fundaţia 
“Gheorghe Ursu”, Daniel Vighi, Smaranda Vultur, Dinu Zamfirescu, 
preşedinte, Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Vlad Zografi, 
scriitor, Şerban Rădulescu Zoner, preşedinte Alianţa Civică, Alexandru Zub, 
academician... 

Întrebare (a mea şi doar a mea) naivă: ce vor fi căutînd în acest demers 
onest, legitim (şi atât de întârziat: 16 ani!, de către “democraţiile” iliesti, de 
două ori şi constantineasca) al condamnării crimelor comunismului verii 
Oigenstein: Anca Răutu, fiica monstrului cu acelaşi pseudonume: Leonte 
Răutu şi Andrei Oişteanu, fiul politrukului NKVD Mişa Oigenstein, ultimul 
director al Uzinei de activişti de-stat-şi-de-partid “Ştefan Gheorghiu” - şi 
nepot al lui L. Răutu? Este normal (pentru noi, nu şi pentru ei, apostoli ai 
terorii generale de tip sovietic): nici Anca nici Andrei nu pot fi acuzaţi 
pentru crimele comise de părinţii lor (atât în Basarabia, pământ românesc, 
răpit de URSS în 1940), cât şi în restul României ocupat de tancurile sovie- 
tice, pe care veniseră ei, de la Răsărit, după 23 august 1944, să ne aducă lumi- 
na bolşevismului). Fiindcă noi nu suntem ca ei. Dar ei, ca trăitori pe pământul 
României, şi trăind bine de când se ştiu, nu se simt obligaţi de a declara audi- 
bil, citibil că dezaprobă faptele murdare, criminale, că nu (mai) împărtăşesc 
ideologia pärintilor?, deşi se împărtăşesc, în continuare, din supraavantajele 
elitarzilor colonizatori sovietici? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 662 


În Franţa: nepoti ai unor fideli ai lui Pétain îşi fac mea culpa pentru 
colaborationism de rând, însă în România descendenţii direcţi ai unor 
criminali precum fraţii Oigenstein, îşi văd de viaţa lor prosperă în desăvârşită 
şi batjocoritoare la adresa noastră nesimţire etică. Şi etnică. Şi în deplina 
nepăsare a victimelor părinților lor. 

Acest Oişteanu, vânător de “antisemiti”, a avut neruşinarea să scrie în 
revista 22 din 28 ian.-14 febr. 2005: 

“Un caz insolit este cartea lui Paul Goma, Săptămâna roşie sau 
Basarabia şi evreii (Editura Vremea XXI, Bucureşti, 2004), care iese practic 
din orice tipologie. Goma nu se mulţumeşte să fie, ca alţii, negationist. El 
admite Holocaustul din România, dar îl motivează, îl justifică. O teorie atât 
de aberantă încât nici măcar nu este pedepsită de lege”. 

Dacă “teoria” mea ar fi fost “pedepsită de lege”, Andrei Oigenstein s-ar 
fi îmbogăţit cu încă 10 000 dolari de la Ephraim Zuroff (din “fondurile de 
recuperäri”), pentru “demascarea” mea! O asemenea creatură s-a strecurat şi 
peo listă de semnatari care (în principiu) cer condamnarea comunismului! De 
ces-a băgat şi aici, nesimtitul? Pentru că nimeni dintre victime nu i-a spus: 

«Locul tău nu-i aici, locul tău e printre slugile rusilor!»; sau pentru că, 
la întrebarea: 

«Ce cauţi tu aici?», el să răspundă senin: 

«Să vă consiliez! Să aflaţi şi voi cum arată comunismul pe dinlăuntrul 
Cartierului Primăverii»... 

Ce am învăţat din lecţia primită ca un pumn între ochi la 10 martie 
2006? Nimic nou, din nefericire pentru neamul românesc, doar confirmări: 

- Solidaritatea este necunoscută pe meleaguri (vezi şi teoria 
AneiBlandiana : ‘La noi, în timpul tiraniei nu era posibilă solidaritatea’ - 
citeşte: dacă Stăpânirania nu-i dădea bilet de voie...). 

În schimb funcţionează din plin mioieriticul spirit de turmă: dacăromâ- 
nul (şi românca, tricoloră şi dânsa) vede o coadă, nu întreabă ce se dă acolo, 
se aşează numaidecât. Şi aşteaptă, cu conştiinţa datoriei împlinite (Căci, ce 
face Românul - în afară de faptul că el este etern? Românul aşteaptă - să vină 
“americanii”). De aici, din coada cozii, a văzut că celor din faţă nu li se 
întâmplă nimic rău: nu sunt bătuţi, înjuraţi, nici măcar certati: înseamnă că e 
voie de la Primărie să semneze-la-coadă ce-o fi de semnat - apoi nu se poate 
să nu se dea ceva... 

- Nu mai este valabilă capacitatea (sic) intelectualilor de a citi-scrie. 
Ştiutorii de carte (unde mai pui: scriitorii!) dacă de scris, scriu, de citit ce au 
scris alţii... Cum adică: să abandoneze ei scrierea propriilor opere nemuri- 
toare, pierzînd timpul cu citirea a ce au scris alţii? «Ce, es’ nebun?», vorba 
personajului caragial”. 

“După revoluţie” din ce în ce mai rari au devenit recenzentii cititori ai 
cărţile recenzate; criticii literari care, înainte de a se rosti despre o carte, 
consimtla sacrificiul de sine: citirea cărții läudato-nimicite au părăsit acest 
obicei păgubos: nu citesc decât o singură pagină scrisă de “celălalt”, numai 
că prezentarea de pe pagina a IV-a nu aparţine totdeauna autorului, ci 
editorului. 

Cum să se comporte altfel aceşti oameni de carte români faţă cu un Apel 
ca cel discutat? Adică să-l citească întâi, abia apoi să-l aprobe-dezaprobe? 

Să piardă ei timp cu... cititul? Dar omul de carte român, în majoritate 
zdrobitoare, deşi nu are încredere nici în nevastă, nici în frate, nici în mamă, 
nici în tată - în cazul unei manifestări a spiritului de turmă se năpustesc după 
Berbecul Imaginar: Iliescu, Becali, Manolescu (vezi ultima “unanimitate” a 


OPaul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 663 


scriitorimii române: “antisemitizarea” mea...). Şi consimt. Şi aderă. Şi sem- 
nează (cu drag). Dacă au semnat alţii înaintea lui... 

Dacă vreun nebun - oricum: un ne-român - atrage atenţia amicului că nu 
citise ceea ce semnase (am făcut, neintentionat, experienţa în legătură cu 
Apelul discutat) - acela reacţionează curat-româneste: 

- fie recunoaste-cinstit că nu citise, că nu ştia “ce conţine hârtia”, însă 
cum i-o recomandase un vecin, cum o semnaseră şi alţi colegi-de-breaslă - 
semnase şi el. A, da: a fost omisă chestia cu Basarabia... El e oltean 
get-beget, pandur, nu vrea să aibă nimic în comun cu basarabenii înapoiaţi, 
rusofili...; 

- fie admite că citise textul, însă cum era grăbit, nu observase că lipsea 
“problema Basarabiei”; apoi el, ardelean, are probleme cu ungurii care vor 
Ardealul, “problema Basarabiei” să şi-o rezolve basarabenii singuri, ca nişte 
băieţi mari, cum făcuseră ardelenii: ei singuri, cu mâna lor se liberaseră de 
unguri; 

- fie - minune: există, totuşi, români care, călcîndu-şi pe inimă, mur- 
mură: 

«Da, dragă, iar am făcut o nefăcută... Îmi pare rău că am pus semnătura 
pe o... injustitie, dar, spune: tu ce-ai fi făcut în locul meu? Uite: istoria pe 
care o ştiu e cea pe care am învăţat-o la şcoală şi pe care părinţii, bunicii nu 
mi-au contrazis-o - ca să nu pätim cu toţii ce mai pätisem. Aşa că nu 
cunoşteam amănuntele cu Basarabia, cu Bucovina, cu Herţa, cu Cedarea, cu 
Retragerea Armatei - de unde să le cunosc, dacă...? În ultima vreme am auzit 
ceva, dar nimic nu mi-a rămas. lar cărţi... Şi azi simt, aşa, un fel de jenă - 
spune-i frică, dacă vrei - de cărţile pe ne-linie; ştii că frate-meu cel mare a 
fost anchetat pentru “Doina” lui Eminescu, pentru Goga şi încă pentru alţi 
autori epuraţi... Bunicii dinspre mamă sunt din Basarabia, bunelul a fost 
deportat în Siberia, mama era copilă când s-a refugiat în Regat - câte neca- 
zuri a îndurat în Oltenia, în Banat, apoi în Bărăgan, cu “titoiştii” - eu acolo 
m-am născut, într-un bordei... Atunci s-a jurat că nu va face nimic ilegal care 
să pericliteze viitorul copiilor»... 

Ce mai poţi spune faţă cu astfel de, nu neapărat adevăruri (ce-i acelaa- 
devăr?), ci cu asemenea crâncenă realitate? Ce poţi face decât să-ţi înghiţi 
lacrima cât o gutuie înţepenită în gât? 

Unii dintre cinstiţi gândesc că o casă se ridică în etape; că încetul cu 
încetul se face oţetul; că nu este înţelept să ceri totul dintr-o dată, ci azi una, 
mâine alta - până la urmă ajungem cu casa gata, întreagă! Dacă ar fi aşa... 

Dar nu este - aşa: Noi, Românii nu trebuie (ba chiar: să ne interzicem şi 
să ne supraveghem îndeplinirea) să ne milogim. Noi nu cerşim, nu implorăm 
săni se arunce un oscior, o cojiţă de pâine. Noi cerem, nu drepturi, ci respec- 
tarea drepturilor noastre. Inalienabile. Şi întregi! De la care neam de robi, de 
slugi au învăţat ai noştri să nu ceară, azi, şi cutare şi cutare - «întâi să ne 
vedem în Europa, apoi o să cerem, he-he-he, şi luna de pe cer, nu doar 
Basarabia-aia...»? 

Românii nu au cerut (de la cine, pentru Dumnezeu?) şi Basarabia-aia, 
nu pentru că Basarabia-aia ar fi greu de obţinut (de la cine, oameni buni?). 

Ci pentru că românul nu are coloană vertebrală. lar când vrea să recu- 
pereze un drept furat, o trage pe milogeală, pe cerşetoreală, recurge labacşiş 
- de parcă ar cere cine ştie ce favor. 

11 Martie 2006: zi de pre-doliu naţional - adevăratul Doliu va fi în 27 
martie, când se vor împlini 88 ani de la Unirea Basarabiei cu România, în 
1918. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 664 


În aceşti 88 ani s-au adunat trei cedări, trei vânzări: 

Prima: la 28 iunie 1940; 

A doua: imediat după “revoluţie” când, basarabenilor veniţi fuga-fuga, 
să ceară Unire cu Patria Mumä C. Coposu le-a răspuns că Muma Patrie nu 
are nevoie de încă trei milioane de minoritari - altfel românofoni...; 

A treia: cea din 10 martie 2006. 

Ne-aţi vândut, fraţilor, ne-ati “tratat” ca în Mioriţa. Nu mai rămâne 
decât să ne cräpati capul cu un pietroi în timp ce dormim. 

Ziua de 27 martie va fi o aniversare fără sărbătoare. 

Va fi un Prohod. 

Paul Goma” 


Auzind cu un sfert de ureche (nu ascultînd) la radio, am reţinut: 

La “Bruxelles” cel mai fidel susţinător al României în UE este Pierre 
Moscovici - cu o condiţie: “să nu se mai vorbească despre Moldova” (citeşte: 
Basarabia). 

În capul meu harababurizat de vârstă, de oboseală, de mânie au început 
a se face oarecari legături. În semi-trezie (sau semi-dormie), am avut 
următoare “revelaţie” - statică, nu în mişcare, de parcă era scrisă la tablă, cu 
nume încadrate, cu săgeți... 

Când m-am trezit (de-a binelea), rămăsesem cu următoarea schemă: 

- Existenţa şi intervenţia fulgerătoare a lui Pierre Moscovici în vara anu- 
lui trecut, după ceremonia de la Luxembourg pe lângă guvernanţii de la 
Bucureşti - împotriva discursului băsescian - şi împotriva discursatorului 
(când Băsescu a vorbit limpede despre dorinţa românilor de a fi anulate 
prevederile din Pactul Stalin-Hitler şi din cel de la Ialta). 

Aşa se va fi explicînd “tăcerea” din ţară asupra acestor chestiuni; 

- Decizîndu-se, în sfârşit, să se prefacă a condamna comunismul, 
Tăriceanu (cel care pare a fi fost releul lui Moscovici), i-a dat instructiuni lui 
Marius Oprea în acest sens: pentru a avea sprijinul “Bruxelles”-ului în 
chestiunea intrării în EU, trebuia să menţină, chiar să întărească legătura cu 
Pierre Moscovici). 

- Cum Pierre Moscovici este de multă vreme în strânse legături cu 
“R. Ioanid” - care l-a avut profesor pe tată-său, Serge Moscovici -,Tăriceanu 
i-a sugerat-ordonat lui Oprea să-l... coopteze pe acesta în Consiliul de 
Onoare al viitorului Institut pentru Investigarea Crimelor Comunismului. 

Terenul era pregătit de ani de zile: în jurul lui Serge Moscovici s-au 
ţinut toate-toate şedinţele de antisemitizare, atâta ale lui Eliade şi Cioran, (si 
ale lui Eugene Ionesco, prin Lavastina) cât şi a mea - ca singurul viu. 
Participanți: membrii celulei bolsevico-sioniste: M.D. Gheorghiu, Lavastina, 
Maria Mailat (ei, da, Mailata!)... 

lată căci pentru de ce fata morarului şchioapă este ea! 


Luni 27 martie 2006 
Ziua nu a publicat “Doliu...”, cum promisese Roncea. Se vede că 
iar va fi plecat - de astă dată în Tasmania. Sau, mai comod: a uitat. Sau a dic- 
tat Roşca-Stănescu ce i s-a dictat la telefon de la Tel Aviv - cum să 
publice un text unde era “insultat tovarășul R. Ioanid”? 
Nu mi-a făcut bine pe la suflet ne-publicarea. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 665 


Miercuri 29 martie 2006 
Am înţeles din ne-publicarea în Ziua a textului “Doliu pentru 
Basarabia” că iar sunt săpat la rădăcină. Acum aşteptarea mea se îndreaptă 
spre soarta proceselor: a) împotriva securiştilor (în frunte cu Plesitä) şi împo- 
triva lui Iliescu, cel încredinţat “împuternicitului meu”, Stejărel Olaru şi b) 
procesul împotriva antisemitizatorilor mei, la care au 
trudit Mircea Stănescu, Valerian Stan şi Niculiţă Damaschin. Proces care 
pare... suspendat. 


Vineri 31 martie 2006 
Mi-a atras atenţia Valerian Stan asupra: 
(Timpul, februarie 2006, dialog N. Coande - V. Tismăneanu) 


(...) (Tismăneanu): 

“Paul Goma, siciit de atentia de care se bucura comunitatea evreiasca, 
deranjat de comemorarea la nivel mondial a Holocaustului, isi doreste ca de 
aceeasi atentie sa se bucure si victimele bolsevismului. Aceasta forma de 
gelozie etnica e foarte greu de inteles. Da, arhivele fostei Securitati sint inca 
in mare parte la secret, da, victimelor comunismului din Romania si din 
Basarabia nu li s-a facut dreptate, iar lucrurile sint departe de a se fi limpezit, 
dar asta nu inseamna ca trebuie sa lasam frustrarea si resentimentul sa ne 
intunece discernamintul si decenta umana in fata suferintelor altora. 
Generalizarile si acuzele nefondate la adresa evreilor din Basarabia, care s-ar 
fi dezis de Romania Mare, care ar fi participat la impunerea fortata a comu- 
nismului si ar fi devenit, incepind cu 1940, „calaii“ romanilor din Basarabia 
si Bucovina de Nord si apoi, din 1944, ai locuitorilor din Romania sint mani- 
festari clar antisemite care nu-i fac nici o onoare disidentului Paul Goma. Pe 
de alta parte, aceasta grava deraiere a scriitorului nu trebuie sa gireze 
detrac- tori de teapa generalului de securitate Plesita, fostul sau tortionar, 
care i-a negat lui Goma orice activitate anticeausista.” (subl. îmi aparţine, 
P.G.) 


Este pentru prima oară când V. Tismăneanu mă blagosloveşte cu: 
“manifestări clar antisemite”. Până acum se abtinuse. Probabil: nici nu cre- 
dea... Deduc motivul schimbării atitudinii - publice, fiindcă adevăratele sale 
opinii mi-au rămas necunoscute: 

Între noi existau relaţii de curtoazie: prieteni nu eram, de vizitat el nu 
mă mai vizita de prin 1990 - când eşuînd în demersurile de a-i propune pentru 
traducere în franceză şi editare lui Christian Bourghois ultima sa carte, încer- 
casem să-l consolez pe autor cu cuvintele editorului respingător - ceva în 
genul: 

“Deşi eşti futurolog atitrat, nici tu nu ai prezis căderea Zidului 
Berlinului. Se vede că futurologii se ocupă cu prezicerea trecutului”. 

Cuvinte proaste, pe care le-am regretat (nu mai tin minte dacă am 
făcut-o pe loc). Oricum, de atunci relaţiile noastre s-au răcit simţitor. Chiar 
de nu ne-am frecventat prin corespondenţă decât în mod excepţional - între 
noi se stabilise o atmosferă “împăciuitoristă”, ca să mă exprim în limbajul 
tatălui său, şeful catedrei de marxism-stalinism de la Universitatea Bucureşti: 
nu ne atacam, ne menajam (ba, din an în paşte ne între-lăudam). 

În urmă cu vreun an, un an şi jumătate, îl rugasem prin poşta electronică 
să mă ajute în mereu-scrierea Săptămânii Roşii, unde persistă o pată-albă 
(pentru mine: neagră): Cu o exceptie-exceptionalä (Gr. Vindeleanu, a cărui 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 666 


mărturie o citez în eseu), nu (se) cunosc alte nume de evrei comunişti care, 
după Cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, în 28 iunie 1940, au trecut 
Prutul pe malul stâng, pentru a construi cea mai dreaptă dintre orânduiri: 
comunista. Făceam apel la el în dubla sa calitate: de istoric al comunismului 
şi de fiu al unor militanti de frunte pentru cauza comunismului - să-mi scrie, 
dîndu-mi atât nume dintre “trecutii dincolo” de Prut, deveniți după august 
1944 figuri de frunte în România ocupată de sovietici, cât şi detalii din “acti- 
vitatea” lor pe teritoriul devenit sovietic, depusă între iunie 1940 iulie 1941. 
[În acel moment - oricum, înainte de ianuarie-februarie 2005 - holocaustolo- 
gii de profesie minimizau numărul evreilor “trecuţi dincolo”, dînd cifre de 
ordinul câtorva mii. Până la o emisiune bucureşteană în care tronau Miniştrii 
Adevărului: R. Ioanid, J. Ancel, Lya Benjamin şi când, invitat să spună ce 
crede el, un istoric de la Chişinău - să fi fost A. Moraru? - a scos nişte foi de 
hârtie şi a rostit blasfemia: «În jur de 150 000 - după sursa NKVD»] Sincer 
să fiu: aşteptam de la Vladimir Tismăneanu un răspuns. Îmi spuneam : impo- 
sibil ca el să nu fie în posesia acestor informaţii. Ştiam - atunci, deci înainte 
de emisiunea amintită - de la basarabenii mei că există o interdicţie-totală 
(dar ne-oficială..., citeşte: nemărturisită), impusă de evrei în privinţa accesu- 
lui la “arhivele sensibile” ale “Moldovei”, începînd cu adevărul despre 
“Pogromul de la Chişinău” pus în spinarea... indigenilor, ca să nu-i ofenseze, 
mă rog frumos pe ruşi şi pe “cazaci” (ei fiind autorii adevăraţi - atât ai 
fabricării pretextelor, cât şi ai masacrelor rezultate), dar mai ales al 
adevărului-adevărat al “implicării” totale a comuniştilor evrei în exercitarea 
Terorii Bolşevice în Teritoriile Ocupate. 

Nu a venit răspunsul aşteptat - de la un prieten, de la un istoric, de la un 
cunoscător al fenomenului. Ci o “explicaţie”: părinţii săi, din Spania (nea- 
devărat: în 1940 nu mai puteau fi în Spania; nici în 1939) au trecut direct la 
Moscova, unde au lucrat la postul de radio în limba română de sub conduce- 
rea lui L. Răutu. Deci el, fiul nu ştie care erau evreii... 

M-a amărât “răspunsul”. În primul rând fiindcă era neadevărat: L. 
Tismăneanu nu putea trece, fără zdruncin, din Spania direct în URSS. 
Probabil-sigur poposise (legal? clandestin?) în Franţa - până la ocuparea ei de 
către Germani - oricum Cehoslovacia, refugiu consacrat în aşteptarea roti- 
rii... plăcii turnante, nu mai exista, fusese ocupată şi ea, tot de Germani. Dar 
România (vorbesc de prima jumătate a anului 1940)? Este perfect posibil ca 
“voluntarii” din Spania, ajunşi apoi în URSS să fi stat o vreme în România, 
judecînd după... practicile - nu după legile! - în vigoare: în lunile mai şi iunie 
1940 fuseseră puşi în libertate o sumă de comunişti (vezi mirarea lui Gr. 
Vindeleanu, ajuns la Chişinău înainte de momentul intrării Armatei Roşii, 
văzînd-o pe “Rozenberg, cea roşcată” pe care el o ştia în închisoare. Dealtfel 
se înţelege, din articolul unui ziarist, că şi avocatul Sternberg, cel care 
pregătise lozinca de întâmpinare a sovieticilor: “Bine aţi venit! V-am aşteptat 
22 ani!” era un proaspăt liberat. 

Deşi, cronologic, am primit de la Gh. Copil “Listele” pe care le-am ins- 
talat pe internet la 5 mai 2005 - deci după “răspunsul” lui V. Tismăneanu - 
prezenţa tatălui său în fruntea Tabelului nr. 4, cuprinzînd: “Membri PCR, 
basarabeni, bucovineni, sosiți în URSS în calitate de emigranţi politici (foşti 
voluntari în Armata Republicană în Spania) pe care CC ai PCR îi recomandă 
a fi transferați în PCb din toată Rusia”: “1. Tismenetki Leon Moiseievici” - 
spune multe (am fost tentat să corijez: “În schimb ascunde esentialul”). 

A trecut de atunci (de la “răspunsul” său) peste un an, când, în 17 
noiembrie 2005 mi-a scris, întrebîndu-mă ce ştiam eu, ca student al lui 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 667 


Leon Tismăneanu, despre tatăl său: 


“Stimate domnule Goma: 

“Am vazut in textul Dvs din Aldine o referinta la profesorii denuntatori.Il men- 
tionati si pe tatal meu. Cum stiti, m-am delimitat fara vreo ambiguitate in raport cu 
rolul sau de ideolog al PMR. Am scris in repetate rinduri despre duritatea sa. Era un 
leninist convins, cel putin pina in 56 chiar un fanatic, a platit intii in Spania pierzin- 
du-si bratul drept, apoi, fiind exclus din PMR drept "fractionist".Nu a detinut vreo- 
data o functie in aparatul sectiei de propaganda (precum Ofelia, Rautu, loska, Roller, 
Tugui, Goldberger). “Vreau sa-i inteleg destinul, atit cit se poate. Din cite stiu, impli- 
carea sa in universitate era secundara in raport cu pozitia sa de director adjunct la 
Editura PMR (Politica), unde director ea Valter Roman. LT era seful catedrei de 
marxism-leninism (apoi socialism stiintific) la Universitatea numita atunci "C. I. 
Parhon", de unde a zburat in 1958. Evident, era unul din tartorii ideologici, ma intreb 
daca era si unul dintre activistii care supervizau represiunea? Stiu de pilda ca Tamara 
Dobrin ca a fost factotum in aceste sinistre inscenari. A fost direct implicat in sedin- 
tele de demascare? Cind aveti o clipa, poate imi spuneti ce va amintiti. 

“Salutari Anei si pe curind, 

“Vladimir” 


După discuţii cu Ana întrebarea noastră - în trei puncte: 

a) Vladimir Tismăneanu chiar nu ştia ce făcuse-dresese Leon 
Tismăneanu, tatăl său? 

b) În cazul în care nu ştia - sau ştia prea puţin - Vladimir Tismăneanu 
va suporta adevărul despre tatăl său, cel pe care i-l voi repeta? 

c) Ce să-i comunic lui Vladimir Tismăneanu: adevărul (subiectiv, se 
înţelege, cunoscut de mine, direct, apoi indirect de la colegii mei de facul- 
tate, apoi de închisoare, apoi de d.0.)? Sau o variantă edulcorată, “tunsă” de 
tot ce ar putea răni sensibilitatea şi dragostea unui fiu? 

Mărturisesc: eu înclinam spre un ne-răspuns. Ana însă era pentru 
adevărul-subiectiv-al-meu. Argumentele ei - pe care le-am adoptat pe dată 
(nici nu era greu) fiind şi ele sub formă interogativă: 

- Este posibil ca un Vladimir Tismăneanu, politolog, istoric, publicist - 
şi care a dovedit că nu este un oarecare pui de bolşevic evreu fanatic-fanatizat 
(ca Al. Florian, fiul lui Radu Florian) - să nu fi aflat până acum şi partea... 
umbrită, ba chiar neagră a biografiei tatălui său? 

- Este posibil ca Vladimir Tismăneanu, analistul cel mai lucid al feno- 
menului comunist să rămână robul mitologiei familiale, în virtutea căreia 
doar ceilalţi evrei bolşevici (R. Florian, L. Răutu, Roller, Ofelia Manole, 
Goldberger, Chişinevski...) fuseseră răi, spre deosebire de părinţii săi, de 
neamurile sale: aceştia: buni, curati, animați de idealuri înalte şi numai de 
acelea? 

- Restrîngînd sfera la doar “relaţiile” V. Tismăneanu-P. Goma: este 
posibil ca el, V. Tismăneanu să nu fi citit - pe hârtie, pe internet - ceea ce scri- 
sesem eu în general despre comportamentul evreilor bolşevici în Basarabia 
ocupată (din iunie 1940), apoi în România ocupată, din august 1944 - în spe- 
cial despre Leon Tismăneanu? Dealtfel îl rugasem şi pe el să-mi furnizeze 
informaţii despre evreii care alergaseră în Basarabia şi Bucovina de Nord, 
ocupate, pentru a construi, în sfârşit, raiul pe pământ. Imi răspunsese că nu 
ştie nimic, întrucât părinţii săi, din Spania se duseseră direct la Moscova... 
Dar ce scrisesem - şi nu eu, pentru întâia oară - despre sora mamei sale 
Cristina născută Marcusohn, căsătorită Luca apoi Boico, “eroină a rezistenţei 
franceze” alături de un criminal dovedit ca “Roger”-“Holban”-Boris 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 668 


Bruchmann? Când ambii fuseseră expulzați din Franţa după încheierea 
războiului pentru spionaj în favoarea Moscovei - şi nu doar ei, ci şi Mihai şi 
Mariana Sora, Endre Herskovits, tatăl lui Alain Paruit, “Muşat” 
(Glantzmann), trotskistul sionist implicat în atacul Băncii Naţionale din 1959 
- , reveniseră după decenii la Paris, unde şi muriseră, ca “pensionari ai rezis- 
tenţei”... antigermane, când toată lumea ştie: agenţii Moscovei - printre ei şi 
Cristina Marcusohn-Boico şi “Holban”-Bruchmann, militaseră (sic), în 
Franţa pentru interesele... Germaniei, din septembrie 1939, de la izbucnirea 
războiului, apoi după mai 1940 (ocuparea Franţei de către germani) - până, 
hăt, în 22 iunie 1941, când Hitler, atacînd URSS, Stalin dăduse alt cuvânt de 
ordine (“dimpotrivnicul”), acela de a-i ataca şi asasina pe ocupanţii germani? 

O ultimă întrebare pe care Ana şi cu mine am formulat-o - cu participa- 
re, cu prietenie, fiind eram convinşi că prietenul nostru Vladimir Tismăneanu 
va primi informaţiile date de mine despre tatăl său, nu ca pe o calomnie, ci ca 
pe un adevăr-subiectiv: 

«După această scrisoare a mea el va continua a-mi scrie - eventual 
cerîndu-mi noi amănunte?» m-am întrebat. 

Am sperat. Am aşteptat. În van. 


Dar iată ce îi scrisesem, la solicitarea sa, în 17 noiembrie 2005: 


“Dragă Vladimir Tismâneanu, 

“Cred că “profesorii denuntâtori” este - în textul meu - o contaminare 
de la Tesu [Solomovici]. Pentru mine si pentru colegii de generaţie L. Tismâneanu 
era, nu un oarecare denuntător, ci o persoană mult mai periculoasă; era un fanatic 
“intransingent” care te putea trimite fără clipire la zid, convins că acesta este adevă- 
ratul umanism socialist: ne-mila, neîndurarea fată de “dusmanul de clasă” care tre- 
buia nimicit, nu reeducat (slăbiciune burgheză). 

“Am cunoscut in aceeasi perioadă un alt fanatic comunist, Mihai Novicov. 
L-am avut profesor doi ani si două luni. Misha Novicov era apucat, era fanatic - dar, 
spre deosebire de L. Tismâneanu, cu el puteai discuta - în contradictoriu, chiar dacă 
“concluzia” îi aparţinea. Desi el a fost cel care dăduse telefonul decisiv la securitate, 
în privinţa mea, nu i-am purtat vreodată pică. Poate fiindcă despre mine zicea, cu 
accentul lui de rusoi: «Goma ieste un riactianar - dar el un riactianar cinstit ieste!” In 
anume momente avea chiar umor (un umor... special, noi îi spuneam; “de stepă”). 

“Cu L. Tismâneanu eu nu am putut să dialoghez - desi am încercat, mai ales la 
acel "proces” de la decanat, din iunie 1956. De fapt, de L. Tismâneanu îmi era o frică 
grozavă, el gândea “ca un tanc sovietic” - fâră nuanţe, fără înţelegere, dacă nu a 
adversarului, măcar a situaţiei. Stiam de la alţii, am simtit atunci: cu L. Tismâneanu 
nu se discuta - el nu accepta să discute, ci să decidă (nu am spus: să ordone). 

“Nu pot spune că acum regret cà vorbesc astfel despre tatăl unui prieten (în 
fine, asa mă încàpàtinez eu să cred). Eu, prin forta împrejurărilor, nu am avut nici tată 
nici mamă nici unchi nici mâtusă care să fi făcut râu altora, doar pentru că ei, “revo- 
lutionari de profesie” asa stiau câ... se face lumea nouă. Insă nici nu voi învinovăti 
vreodată pe copiii revoluţionarilor bolsevici pentru păcatele părinților - grele, mon- 
struoase. Ci - am si spus-o, în legătură cu Oisteanu: le cer (urmasilor) să-si asume 
părinţii, să accepte - cu durere - că acestia nu fuseseră îngerasi, că nu pot fi absolviti 
doar pentru că fiii stiu că părinții lor erau plini de iubire în familie - fiindcă iubirea 
în familie nu sterge deloc ne-iubirea lor în nefamilie. 

“Si asa cum atâţia copii de nazisti s-au târît în viată cârînd povara teribilă a 
tatălui SS-is sau doar (sic)... membru al partidului lui Hitler, asa să suporte si urmasii 
bolsevicilor faptul că părintii lor nu fuseseră, vai, eroi de benzi desenate. 

“Cred cu putere că această “echilibrare” este necesară, atât pentru noi, eternele 
victime, cât si pentru urmasii celor care nu se purtaseră cu noi cu mânusi (observi 
eufemismul?). Or noi suntem milioane - numai în România. Si nimeni dintre 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 669 


vinovaţii de martirajul nostru nu a fost măcar obligat să treacă prin fata unui tribunal 
- fie si postum. 
“Nu stiu dacă L. Tismâneanu “superviza represiunea”. Judecînd însă după 
“aperitivul” administrat mie în iunie 1956 (in plină “destindere a Genevei”, nu cred 
bă 
că a devenit mai... crestin în timpul represiunii din momentul Revoluţiei Maghiare. 
“Stiu cà Vladimir Tismâneanu este un om tare si va rezista la adevărurile care 
nu sunt doar ale mele - ci si ale lui. 
“Te salută, Paul Goma” 


Judecînd după rezultate, dorinta-urare a mea nu s-a împlinit: 

De aici trag concluzia: Înainte de a mă contacta prin e-mail, cerîndu-mi 
amănunte (pornind de la ceea ce publicasem sub semnătura mea în Aldine), 
Vladimir Tismăneanu, fie nu ştia nimic-nimic-nimic (despre tatăl său), fie 
refuzase să accepte ceea ce aflase. 

Desigur, nu este uşor să ti se spună (adevărat, fără “probe”) că părintele 
tău, despre care păstrezi imaginea din familie, a unei persoane protectoare, 
iubitoare, apoi (după 1956) a cuiva nedreptăţit de puterea pentru care îşi 
sacrificase viaţa (şi un braţ, în Spania), persecutată, härtuitä de Securitate. 
Însă nu şi arestată; nu şi alungată din casă - a cui casă?: casa “duşmanului de 
clasă” pe care ei, venitii pe tancurile sovietice o ocupaseră cu forţa, aruncîn- 
du-i pe drumuri pe proprietari?; nu fuseseră pedepsiţi nici membrii familiei: 
soţia dată afară din slujbă, copiilor interzicîndu-li-se frecventarea, nu doar a 
cursurilor universitare, dar şi a celor secundare, etc etc. Interlocutorul meu nu 
era doar fiul lui Leon Tismăneanu “şeful catedrei de marxism-stalinism”, aşa 
îi spunea atunci, nu “marxism-leninism”, cum încearcă fiul să dreagă busuio- 
cul tatălui - ci un analist al “fenomenului comunist”, un istoric: Să nu ştie el 
că “Revoluţia îşi devoră copiii ?; să nu ştie Vladimir că Leon Tismăneanu, 
tatăl său nu fusese primul “revoluţionar” dat jos de pe scaunul pe care-l cre- 
dea ocupat pentru eternitate, acuzat de câte în lună şi în stele, anchetat de 
Organul Terorii pe care până atunci îl credea în slujba Binelui şi împotriva 
Răului?; 

Ce fel de istorie ştie Vladimir Tismăneanu, azi, dacă, orbit de durerea 
celor aflate despre tatăl său - totuşi: un ne-sfânt...- a uitat că, înainte, în timp, 
alți “revoluționari”, alti “devotați” fuseseră debarcati, anchetați de 
Instrumentul Revoluţiei: Securitatea, creată după modelul NKVD? Dacă nu 
vorbim de Pătrăşcanu, un ne-evreu - pe care şi el, L. Tismăneanu îl înfierase, 
bolşeviceşte - hai să vorbim de Ana Pauker: s-a “delimitat” tovarăşul Leon 
Tismăneanu de Tovarăşa Ana Pauker, în şedinţele de demascare-înfierare? 
Bineînţeles, da, cum altfel - ar mai fi rămas şeful catedrei de marxism-stali- 
nism şi director adjunct al Editurii Politice - sub şefia altui monstru bolşevic, 
avînd acelaşi “dosar”: Valter Roman? Dar de socrul meu, Petre Năvodaru, 
nimerit ca musca în lapte în “cazul” (nu în “lotul”) Pătrăşcanu, încă din 1949? 
Sau Năvodaru era prea mic pentru un tovarăş atât de mare ca Tismăneanu? 
Dar de Chişinevski - dat jos în 1957 (pe când eu mă aflam în anchetă, la 
Interne)? El, L. Tismăneanu a fost “zburat” (expresia aparţine fiului) în 1958. 
Nu ştiu dacă tot atunci subalternul său de la Universitate Radu Florian fusese 
“îndepărtat” - însă deziluzia: chiar dacă după răspunsul meu nu am citit vreun 
text despre tatăl său, Vladimir Tismăneanu se comportă taman ca fiul lui 
Radu Florian, Alexandru: detestabil; neintelectual, ne-normal: nu acceptă că 
tatăl său “a avut şi lipsuri”. Aşa cum nu acceptă că iubita sa mătuşă Cristina 
Marcusohn (căsătorită Luca, Boico) a jucat un rol nefast, mizerabil, de 
bolşevic fanatic executant orb al ordinelor Moscovei - atât în Franţa, cât şi în 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 670 


“surghiun” în România; rolul, nu doar de persecutor al nevinovatilor, ci şi de 
trădător, atât al democraţiei “burgheze” deci a Franţei, cât şi a României, ca 
stat care, de voie, de nevoie, îl:/o acceptase ca cetätean/cä (ba chiar ca supra- 
cetăţean - altfel ce-ar fi căutat în motul Agerpres-ului?). 

Şi degeaba declară el în dialogul cu Nicolae Coande: 

“Structura mea mentala esta, intr-adevar, una a nelinistii si a refuzului 
certitudinilor inghetate”, certitudinile sale au rămas cum fuseseră: îngheţate. 
Şi el - ca Oisteanu, ca Anca Răutu-Oroveanu, ca Al. Florian, ca R. Ioanid - 
şi alţii din aceeaşi... făină - este un autentic pui de bolşevic. 

“În ciuda aparenţelor”. 


Joi 6 aprilie 2006 
Ieri - în 5 aprilie - am primit de la V. Tismăneanu un mesaj invitindu- 
mă să-fac-parte (dintr-o comisie): 


“[...] salutari din Washington, nr de telefon 
Date : 5 avril 2006 18:30:30 HAEC 
À : paulgoma(G free.fr 

“Draga domnule Goma: Va scriu in legatura cu formarea comisiei 
prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, anuntata astazi, in urma cu oora. 
Deopotriva presedintele Basescu si subsemnatul (care voi coordona comisia)am fi 
onorati daca ati accepta sa faceti parte. Dl. Basescu ar dori sa va cautepersonal la 
telefon si sa va invite. 

“Consilierul prezidential Claudiu Saftoiu mi-a cerut nr Dvs de telefon. 
Nu l-am putut gasi (Grig Culian, editorul lui NY Magazin nu avea decit e-mailul). 

“Va rog asadar sa-mi dati acest nr de telefon. Cred ca o discutie cu dl. Basescu 
ar fi utila. 

“Am acceptat sa coordonez comisia ptr ca sint convins ca putem construi un 
document indispensabil pentru generatiile viitoare. 

“Lista membrilor propusi include nume cu care uneori putem fi, Dvs 
sau eu, in dezacord (ori chiar mai mult). Doresc insa sa fie o comisie cu o diversitate 
reala. Vreau sa spunem adevarul, fara patima, dar cu neclintita onestitate. Repet, pen- 
tru mine, ca istoric al comunismului, prezenta Dvs in Comisie ar insemna enorm. 
Sint convins ca acesta este si punctul de vedere al d-lui Basescu. 

“Comisia va avea un numar de experti. Ideea ar fi sa producem un document 
de circa 50 de pagini, plus anexe. Va pot da detalii cit de curind. 

“Salutari Anei, cu prietenie, 

“Vladimir” 


Îmi trimite alături şi: 


“COMUNICAT DE PRESA (5 aprilie 2006 ) 

“Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a decis astazi, 5 aprilie a.c., infiintarea 
Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, comisie care 
va fi condusa si coordonata de istoricul si politologul Vladimir Tismaneanu. 

“Scopul Comisiei este elaborarea unei sinteze stiintifice privind crimelesi abu- 
zurile regimului comunist din Romania de la infiintarea sa si pana la 
Revolutia din decembrie 1989. Comisia va pune in analiza principalele institutiicare 
au facut posibila perpetuarea dictaturii comuniste, incalcarile flagranteale drepturilor 
omului si rolul unor personalitati politice in mentinerea si functionarea acestui sis- 
tem, in perioada mentionata. 

“Comisia va fi compusa dintr-un grup de experti din care vor face parte 
personalitati de varf ale dizidentei si opozitiei anticomuniste, personalitati ale socie- 
tatii civile si personalitati stiintifice - din Romania si din strainatate - recunoscute si 
validate pentru contributia lor la analiza fenomenului comunist. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 671 


“Departamentul de Comunicare Publica 05 Aprilie 2006” 


Surpriză mare. Şi mari nedumeriri: 

- De ce încă o Comisie-pentru...? Prezidenţială, asta. Cealaltă, guver- 
namentala Täriceanului Oprea nu e bună? Nu mă întreb pe mine de ce nu e 
bună aceea, doar am scris în “Doliu pentru Basarabia” pentru ce cred eu că şi 
aceea era gata-decapitată-despiciorată. Însă în ceastălaltă fiind invitat - spre 
deosebire de cealaltă - sunt muuult mai îngăduitor. 

Căci, vorba tovarăşilor de toate gradili: oameni suntem: iegoişti (cea- 
laltă, inspirată de Inspiratorul National Ilieşiu de care am fost ţinut la 
distanţă, prietenii Oprea şi Stejărel al meu - istorici, nu tufă, nici nu au pome- 
nit Propunerea mea, nu prima, dar sigur anterioară variantei blandiene 
împinsă prin dejapomenitul Iliesiu - revin: am fost, nu doar evitat, dar de-a 
dreptul temut, ca nu care cumva să le stric jocul molipsindu-i cu niscai lepră 
sau chiar sida...). Re-continuu: am tot dreptul - şi îndatorirea - să mă întreb 
dacă acestea două: guvernamentala si prezidentiala vor fi complementare? 
Vräjmase - pentru că, fiind ele româneşti, indiferente nu pot fiinţa cu niciun 
chip?; 

- Dacă ziceam că este necesară o altă daravelă pentru, zi-i pe nume, cer- 
cetarea comunismului, pe sub poale, fiind ea iniţiată de Băsescu, presupun că 
scopul va fi... căutarea “probelor”; care probe, după înalta sa opinie: nu 
există! porniţi la căutarea probelor (care nu există!), tovarăşi! 

Să auzi, să te iei cu mâinile de cap şi să ţi-l izbeşti de primul stâlp întâl- 
nit (ba să şi-l izbească el: bietul stâlp !): cum adică: nu există probe că 
bolşevismul nu a fost el chiar dulce-dulce-dulce? Ba chiar amar de tot? Între- 
barea pe care şi-o va pune fiecare român de bună credinţă, victimă (cu 
probe!), el sau/şi părinţii, sau/şi bunicii: 

De ce Dumnezeu în fruntea ei este pus Vladimir Tismăneanu? 

Care este rațiunea numirii lui? Bine-bine, V. Tismăneanu este o per- 
soană de o cu totul altă calitate decât R. Ioanid - nici nu-i greu! V.T. măcar 
ştie carte, deţine multe înformaţii, chiar dacă nu le divulgă, nu le pune la 
treabă. Dar ceea ce şi la el este jenant: el nu vorbeste-scrie despre tot ce ştie, 
“alegerea temelor” fiind la el o artă, o taină-“personală” ca într-o familie de 
bolşevici evrei, complotişti împotriva României ca unitate naţională, filoruşi 
(Tismenetki), filosovietici (“Ioanid”) care multe şi murdare treburi au a 
ascunde. Bine-bine, prin “contribuţiile” sale la Europa liberă (înainte de 
decembrie 1989), V.T. contează ca puţinii evrei avînd o “activitate anti- 
comunistă”. Dar oare să fie suficientă aceasta - câtă este - pentru a fi pus în 
fruntea unui organism de importanţă istorică şi mai ales morală pentru româ- 
ni şi pentru România - de azi, de ieri, dar şi de mâine?; 

- În fine: care va fi programul prezidentialului băsesc? 

După primele semne (enunţul: “de la 1946 până la revoluţia din 
decembre 1989”) este taman cel al guvernului tăricenesc, executat de Marius 
Oprea după directivele lui Radu Ioanid, atât prin “scopurile fixate”, cât mai 
cu seamă prin graniţele în timp stabilite: «Băieți, conspectati de la pagina 
cutare până la pagina cutare, nu înainte, nu după...» - ai zice o incintă limitată 
de Zidul Ierusalimului. 

Nu am reuşit să fac lumină în capul meu (şi în al familiei) - însă ca om 
chiar şi eu, ca român - până şi eu! - am tras mortul pe Academiei, că-i mai 
uşor de citit-scris şi mi-am zis, cu o lipsă de modestie care... nu mă caracte- 
rizează: 

«Dacă V. Tismăneanu - care nu-mi este duşman, deşi nici prieten; 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 672 


persoană căreia i-am “răspuns” în Jurnalul pe martie curent, în termeni deloc 
tandri - mă pofteste să-fac-parte...; dacă Băsescu, iniţiatorul Comisiei a încu- 
viinţat invitarea mea... înseamnă că...» 

„..Înseamnă că această Comisie şi programul ei va putea fi adaptat/ă la 
teren, pentru a cerceta cu oarecare onestitate ororile comuniste şi din 
Basarabia şi din Bucovina, începînd din 28 iunie 1940 şi cele de după data- 
frontieră stabilită de... stabilitatorii noştri dragi, adică (după) decembrie 
1989. 

Am discutat în familie “problema”. Am căzut de acord să răspund 
afirmativ la invitaţie: aveam, în sfârşit, ocazia de a face ceva, nu doar de a 
des-face, de a critica mereu, mereu, ... 


Joi 6 aprilie 2006 
Am răspuns - tot prin e-mail: 


“Paris, 6 aprilie 2006 

“Draga Domnule V. Tismaneanu: 

“Ma bucura vestea. Dar, de la veste la poveste - mai va. 

“Raspund sugestiei: 

“_ Da, sunt de acord “sa fac parte” ; 

“- Nu, nu sunt de acord “ca presedintele Basescu sa ma caute personal 
la telefon si sa ma invite...” - fiindca: 

“- la telefon nu-l vad pe interlocutor; 

“- ca un batran meserias al scrisului, propun sa folosim traditionala hartie-scri- 
sa: presedintele Basescu imi trimite, prin posta, prin curier o scrisoare prezidentiala 
(pe adresa: 27-29 rue Bisson, 75020 Paris), eu tot pe hartie scrisa voi raspunde. 

“Nu este orgoliu de scriitor, dar constat ca nu se stie : 

“- Atat eu cat si sotia, Ana Maria, cat si fiul Filip Ieronim nu mai suntem 
cetateni romani: ni s-a luat cetatenia inca din vara anului 1977 - pentru “tradare de 
patrie”; 

“- In aprilie 1977 (pe cand eu ma aflam arestat la Rahova), Uniunea Scriitorilor 
a hotarît excluderea mea “din randurile”... - pentru “tradare de patrie...” 

“- Din 1970 pana in 1990 (20 ani!) am fost un scriitor samizdatizat; din 1994 
am devenit un scriitor... internetizat, interzicindu-mi-se accesul la presa de hartie si 
la edituri (totusi: sunt autorul a peste 60 titluri). 

“De aceea il rog pe Vladimir Tismaneanu sa explice presedintelui cine am fost, 
cine sunt. 

“Daca presedintele Basescu gaseste ca sunt susceptibil de a face parte dintr-un 
astfel de organism, sa hotarasca el repararea injustitiilor ale caror urmari le-am indu- 
rat atatea decenii, atatea decenii. Dar sa nu mi se ceara sa fac “o mica cerere”... 

“Vom discuta amanuntele (cele extrem de importante, pentru istorie ca istorie, 
pentru istoria Romaniei, ca adevar contemporan) dupa aceasta prima luare de 
contact. 

“Telefonul meu la Paris: 01 43 58 30 44. 

“Salutare! 

“Paul Goma” 


Abia acum aflu: Dialogul (cu Nicolae Coande) în care Tismăneanu mă 
antisemitizase a apărut în februarie 2005, nu în 2006! Valerian Stan greşise, 
indicîndu-mi-l ca apărut în acest an... O fi fost şi el obosit. 


Vineri 7 aprilie 2006 
(sai) 


Tismăneanu mi-a scris aseară: 
“[...]Objet : Rép : salutari din Washington, nr de telefon 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 673 


“Date : 6 avril 2006 18:43:20 HAEC 
“À : [email protected] 

“Draga domnule Goma: 

“Cu sincera emotie va multumesc pentru raspuns. Am trimis informatiile 
consilierul prezidential care se ocupa de Comisie. Il voi suna de indata cemi revin 
dintr-o bezmetica raceala (ultimul lucru de care aveam nevoie acum). 

“Sper din suflet sa se faca necesare si atit de normalele "reparatii" (nu 
stiu ce cuvint sa folosesc). 

“Cu calda si veche prietenie, Vladimir” 


Seara târziu am găsit în cutia de scrisori a ordinatorului: 


“(...) Objet : Rép : raspuns pe tema Timpul 
“Date : 6 avril 2006 21:21:12 HAEC 
“À : [email protected] [...] 

“Stimate domnule Goma: 

“Nu am vazut textul in revista. Il voi cauta. Se poate sa fi scris asa ceva, 
desi acest lucru s-a intimplat cu cel putin un an in urma (iar dialogul a fost 
prin e-mail). Era probabil imediat dupa ce citisem un text al Dvs care mi-a 
provocat aceasta reactie. Porobabil inaintea reluarii legaturii noastre care a 
lamurit pentru mine multe lucruri. 

“Trebuie deci sa verific. 

“In genere, pozitia mea a fost sa ma pronunt pe acest subiect (PG, 
Basarabia, comunism, evrei) numai dupa ce voi fi avut o discutie personala 
cu Dvs. Consider ca nu trebuie sa existe teme tabu. 

“Ceea ce regret profund este simplismul acestor formulari. lar simplis- 
mul din partea unui cercetator este un lucru profund intristator. 

“De indata ce voi vedea textul, ii voi scrie lui Liviu Antonesei un mesaj 
exact in acest sens. Ceea ce scrieti, inclusiv lucruri cu care pot fi ori chiar sint 
in dezacord, nu merita un asmenea grabit tratament. lar eu unul am gresit 
punind o eticheta fara a zabovi asupra implicatiilor ei. Va sint dator cu scuze 
si vi le transmit acum”. 


Urmează citatul din jurnalul meu - citat din el însuşi - apoi acest adaos 
strident - însă eu, obosit, fleşcăit fiind, am trecut fără reacţie peste... 

“regimul comunist de la înfiinţare sa şi până la Revoluţia din decembrie 
1989”: 

Scopul Comisiei este elaborarea unei sinteze stiintifice privind crimele 
si abuzurile regimului comunist din Romania de la infiintarea sa si pana la 
Revolutia din decembrie 1989. 


Apoi un alt mesaj: 


“[...] Objet : un articol din 2005, IN 
“Date : 6 avril 2006 21:34:06 HAEC 
“À : paulgoma(@free.fr [...] 

“Stimate domnule Goma: Nu am exact data, acest articol a aparut anul 
trecut, cred ca in primavara, in Jurnalul National. 

“Este inclus in volumul meu "Democratie si memorie" in curs de aparitie la Ed. 
Curtea Veche. 

“Dialogul cu N. Coande a avut loc evident inainte, cind intre noi se lasase tace- 
rea. Lipsa de comunicare poate duce la pareri eronate. 

“Cu bune ginduri, Vladimir” 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 674 


Aici intervin eu, cu o corectare emailată: 


“Paul GOMA <[email protected]> 04/06/06 3:54 PM >>> 
+... [TEXTUL CU PRICINA] a aparut, nu in februarie 2006, cum am 
scris eu (dezinformat fiind, insa nu il acuz pe informator), ci in februarie 2005 - tot 
in Timpul. 

“Paul Goma” 


Insă între timp mai venise un e-mail: 


“[...]Objet : Rép : TEXTUL CU PRICINA* 
“Date : 6 avril 2006 22:25:41 HAEC 
“À : paulgoma (free. fr 

“Cum v-am spus, desi nu-mi recunosc exact stilul (nu utilizez cuvintul "siciit"- 
-eu as fi spus "exasperat"), este posibil sa fi trimis acel raspuns ca parte a unui inter- 
viu prin e-mail. 

“Era oricum inaintea reluarii relatiei noastre. Repet, consider ca am simplificat 
excesiv si am pierdut, in graba, nuantele atit de necesare. In istoria politica, si nu doar 
acolo, lipsa de nuante este periculoasa. Voi incerca sa obtin de la N. Coande origina- 
lul corespondentei ptr acel interviu. 

“Va exprim scuzele mele. 

“Nu doresc sa comentez scrierile Dvs pe subiect in chip public pina nu ne intil- 
nim si vorbim direct. Pentru mine unul, PG este prea important ca sa gresesc in acest 
fel. 

“Va asigur ca stiu bine ce inseamna asemenea situatii. De asemenea, nu va 
ascund ca primesc intrebari legate de Comisie si invitatia catre Dvs. Chiar azi, la 
radio guerrilla, cu Carol Sebastian, am spus ca eu nu pot concepe o asemenea 
Comisie fara invitarea Dvs si a lui Dorin (am mentionat momentul Agora). 

“Cum v-am mai spus, vor fi si persoane cu care nu aveti comunicare (si vice- 
versa). Important este sa avem un document final pe baza caruia Traian Basescu sa 
condamne sistemul comunist. 

“Cu bune ginduri, Vladimir Tismaneanu” 


Ciudat: eu nu îi reprosasem lui V.T. “antisemitizarea” mea (nici n-aş fi 
avut, material, timp). Observînd că el aduce vorba - si insistă - am crezut că 
omul era în cunoştinţă de cauză, citise însemnarea ultimă din Jurnalul ian- 
mart 2006. Am făcut doar îndreptarea cuvenită, după ce Valerian Stan îmi 
atrăsese atenția asupra... anului apariției atacului. 


“[...]Objet : daca nu ati citit in Cotidianul “Date : 7 avril 2006 02:16:00 
HAEC À : paulgoma@ free.fr 

“Mai sint sase luni pina la condamnarea comunismului - Simona Popa 

“Vladimir Tismaneanu a fost numit seful Comisiei prezidentiale de ana- 
liza a dictaturii comunismului. El ne-a acordat un interviu. 

“Cind ati fost contactat si de cine pentru a conduce aceasta comisie? 

“Am fost contactat joia trecuta, de la cabinetul presedintelui Basescu, si 
mi-a spus scurt: “Am nevoie sa creez o sinteza care sa documenteze de o 
maniera irefutabila crimele si restrictiunile comuniste, de la lagarele de 
concentrare pina la crimele legate de avorturi. Eu stiu ca au avut loc, dar sint 
mai multe materiale, unele dau o cifra, altele dau alta cifra, eu am nevoie de 
un raport plin de autoritate”. Noi ne cunoastem, ne-am vazut aici, la 
Washington, am scris despre domnul Basescu, sint unul dintre cei care cred 
in vocatia politica democratica a domnului Basescu, asta e... Zic, bun, cu ce 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 675 


va pot ajuta eu? Si mi-a spus: 

“Vreau sa va rog sa prezidati aceasta comisie”. 

“Deci veti fi presedintele comisiei 

“Dar nu pot sa o conduc eu, ca e comisie prezidentiala si o conduce el. 
O coordoneaza presedintele tarii. Plus ca eu nu ma pot pune presedinte, ca 
iaminvitat pe Sorin Antohi si pe Horia-Roman Patapievici, cum sa fiu eu pre- 
sedintele lor? Voi fi coordonator. 

“Pe cine ati mai contactat pina acum in echipă? 

“Pe Sorin Iliesiu, care a acceptat, pe Mircea Raceanu, fost diplomat din 
perioada Ceausescu, arestat pentru tradare de patrie si condamnat, care a 
acceptat si el, pe Marius Oprea, care nu mi-a raspuns inca, dar am citit ca isi 
va da tot sprijinul, pe Dragos Petrescu, reprezentantul CNSAS, pe Romulus 
Rusan, pe Dorin Tudoran si pe Paul Goma. Vreau sa avem reprezentanti care 
sa ancheteze si crimele care s-au comis impotriva populatiilor minoritare, 
maghiare sau germane. Si vreau sa-l invite si pe IPS Nicolae Corneanu, 
mitropolitul Banatului. Si pe un tinar istoric, Cristian Vasile, ca secretar stiin- 
tific. Eu am venit cu o lista de nume, presedintele a facut si el niste adaugiri, 
dar a fost un consens. 

“Pe cine a recomandat domnul presedinte? 

“Eu uitasem de Dragos Petrescu si l-a propus Presedintia. Si cred ca si 
pe istoricul Lucian Boia. Lista e lunga, dar am decis sa nu sarim de 19 per- 
soane. Ne vom intilni de doua ori: in iunie si in octombrie, cind vom termina. 
Vom mai avea, probabil, un grup de opt-zece experti. Nu pot sa-i cer domnu- 
lui Patapievici sa scrie. Membrii comisiei vor da legitimitate si validare aces- 
tui raport. 

“De ce ati acceptat sa conduceti comisia? 

“Pentru ca este o urgenta. Comisia nu este un institut de cercetare, nici 
o fundatie, ci o comisie prezidentiala, cu un mandat pe care eu l-am asumat 
foarte scurt, pina in octombrie 2006, care sa vina cu un raport sintetic, de 
50-70 de pagini, nu stiu. 

“Comisia aceasta nu va concura cu Institutul de Investigare a Crimelor 
Comunismului, condus de Marius Oprea? 

“Nu. Cred ca vom converge, daca avem nevoie de documente pe care 
sa le punem la dispozitia domnului Oprea. Noi nu sintem platiti, nu sintem 
functionari, nici salariati ai statului roman si vom opera cu documente care 
sint de acum disponibile, in timp ce institutul domnului Oprea este infiintat 
prin ordonanta guvernamentala, cu o durata de sase ani, prelungibili. Comisia 
noastra are doar sase luni. Eu am decis acest lucru si domnul Basescu a 
acceptat. Nu vreau ca Romania sa intre in UE purtind, in continuare, aceasta 
povara, a amneziei si a necondamnarii deliberate a comunismului. 

“Si ce va face domnul Basescu cu aceasta sinteza? 

“Va fi asumata si va duce la condamnarea publica ceruta de societatea 
civila a regimului comunist, pentru crime si abuzuri. Ar putea urma o rezolu- 
tie parlamentara. 

“Ce ar trebui condamnată Crimele sau comunismul? Sau amindoua? 

“Amindoua. Crimele n-ar fi existat daca n-ar fi fost proiectul utopic 
comunist. 

“Ti va aduce lui Basescu un plus de capital politic? 

“Cred ca da. 

“Ati putea la final sa condamnati persoane? 

“Da. Eu personal am spus ca vreau ca tinara generatie sa stie cine au 
fost: Nicolae Ceausescu, membrii Biroului Politic, Comisia controlului de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 676 


partid, sefii sectiilor Comitetului Central, vom da liste. Nu toti, ci cei care au 
instrumentat. Sefii propagandei, ai Securitatii, membrii Colegiului Director 
al Ministerului de Interne. Nu vor lipsi nume ca Pantiusa, Nicolski, Draghici, 
Postelnicu, lulian Vlad. Comunismul n-a fost pe Marte, ci in Romania. N-a 
functionat pe pilotautomat, ci cu oameni. Unii vor spune ca insusi Vladimir 
Tismaneanu provine dintr-o familie de comunisti. 

“Urma sa va intreb daca va veti condamna tatal... 

“Totdeauna am afirmat asta. In momentul cind vom face structurile apa- 
ratelor ideologice si vom da principalele institutii care au contribuit la indoc- 
trinare, evident ca eu voi fi primul care voi spune ca printre persoane va figu- 
ra si numele tatalui meu, care a fost director adjunct al editurii partidului si 
profesor de Marxism la Universitatea Bucuresti. Nu am nici un fel de inhibitii 
inraport cu nici un nume. 

“Reprosuri 

“Tismaneanu isi reproseaza acum ca, in cartea de dialoguri cu Ion 
Iliescu, controversata „Marele soc din finalul unui secol scurt”, a avut o exce- 
siva incredere in interlocutor. „Am subestimat talentul lui Ion Iliescu de a 
ocoli raspunsurile transante. Probabil ar fi fost o carte normala in 2002, fata 
de un an electoral 2004, cind a provocat valuri de reactii care nu stiu cit erau 
legate de carte, cit de persoana lui Iliescu, un militant politic pentru un partid 
politic.” 

Tismaneanu spune ca Iliescu a folosit fiecare lansare de carte pentru un 
miting, electoral al PSD, motiv pentru care el i-a cerut sa opreasca propagan- 
da”. 

(...) Nu văd nimic îmbucurător în această - a câta? - iniţiativă. 

Motivele nereuşitei apropiate (bănuite, temute) sunt multe, domnule şi 
toate serioase, începînd cu... 

... Aparatul. Altfel spus: cu “elita ţării”, cum îi zicea Ulici Securităţii, în 
una din numeroasele sale absente ale normalitätii de gândire. 

Dar şi nesecuriştii aparatişti: activişti de partid, de sindicat, “responsa- 
bili” de tot felul, precum şi - o să râdem, de-or să ne sară măselele! - chiar 
vârfurile profesionale: oameni care răzbătuseră în “ramura” lor dînd din 
coate, din gură, din cur, din denunturi: învăţători şi profesori, contabili şi 
directori de ceva (să zicem fäbricute, apoi uzinele). Aceştia - mai ales 
acestea: mamele, surorile noastre - plătiseră greu şi murdar tribut, ca să 
ajungă; să-şi consolideze “poziţia”; să-şi asigure/apere familia, consolîndu-se 
în gând că se mentinuserä/urcaserä pe scara societăţii prin meritele “persona- 
le” din specialitatea lor - şi acelea jucaseră un rolisor, dar importantă rămânea 
“activitatea obştească”, darea-dovezii, prin munca voluntară, prin notitica 
informativă, vulgar spus: turnătoria generalizată în cerc, ca la Perinitä, cea 
făcînd parte din... pâinea noastră cea de toate zilele. 

Această pătură - la urma urmei, prima cu bocanci - păstra, oricât ar nega 
ea, conservatismul clasei ţărăneşti, ruralismul tenebros, morala gloduros- 
egoistă: “Decât să plângă mama mai bin’ să plângă mä-ta!”. 

Cum să renunţe aceştia la toate... “avantajele” cucerite pas cu pas, în 
comunism? În schimbul a ce? A unei justitii-drepte? Dar ce-i aceea justitie- 
dreaptă? În schimbul unei atitudini morale? Ce-i aceea: morală? Justitie- 
morală să fie aceea care va pedepsi un securist care, în câmpul muncii sale, a 
mai şi bătut, ca omul necăjit, a mai şi omorît (tot ca omul, ce să facă) - din 
ordin, nu din plăcere! - dar el este unchiul meu sau cumătrul fratelui meu. Cu 
ce obraz mă voi prezenta în faţa nevesti-si, care m-a ajutat în multe rânduri, 
cu pile, chiar cu bani, arătîndu-se cu adevărat de-a noastră ? Ca să fie 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 677 


satisfăcut - cine? Un terchea-berchea, un fugar, un scriitor-fără-cărţi, cum 
bine îi zisese E. Barbu iar M. Dinescu cita din clasici, un trădător de ţară care 
n-a mâncat salam de soia, dar care provacă scandal, pentru a avea acum ce 
povesti, să se plângă de persecuții, de torturi - auzi: torturi! 


Luni 10 aprilie 2006 


(...)Victor Roncea publică în Ziua un atac împotriva lui Tismăneanu. 

Se foloseşte de ciomegele: Ogoranu, Gheorghiţă şi Goma. Fără jenă, 
fără clipire, amicul Roncea citează câteva extrase din “Doliu pentru 
Basarabia”- însă fără a pomeni faptul că trimisesem textul din timp la Ziua 
(încă din 11 martie, pentru 27), că însuşi Roncea promisese că îl va publica - 
şi nu a fost publicat nici azi. Şi nu i-a explicat autorului pentru că de ce Sorin 
Roşca Stănescu nu-l mai publică pe Goma (a, da: fiindcă Manolescu a zis că 
e antisemit; or Ziua nu are voie să publice antisemitiantiisraelieni!) - nici 
vorbă să 1 se ceară scuze. 

În schimb (sic) iată ce scrie tovarăşul nostru Dan Pavel: 

“Tismaneanu avea nevoie de recunoasterea morala a expertizei si auto- 
ritatii sale profesionale, pentru ca in ultima vreme s-a incercat marginalizarea 
sa pentru motive care nu au legatura cu activitatea sa stiintifica, ci mai degra- 
ba cu interpretarea politica aberanta a unor "delicte de opinie" pe care le-ar fi 
comis in anul electoral 2004 (publicarea cartii de convorbiri cu Iliescu si vizi- 
ta acasa la Gigi Becali). Din toate barfele, resentimentele, ironiile si intrigile 
se va alege praful, pentru ca studiile si cartile politologului intra in bibliote- 
cile si bibliografiile relevante ale lumii. Comisia Tismaneanu are ocazia de a 
intra in istoria Romaniei si a secolului XXI prin modul in care va formula 
amanatul verdict cu privire la natura comunismului si la crimele comise. 
Miza este formidabila - ar putea sa marcheze o schimbare de strategie in 
abordarea comparativa si separata a statutului regimurilor totalitare care au 
ravasit secolul XX - nazismul si comunismul. Basescu este prudent: vrea sa 
tina cont de sensibilitatile cu privire la comunism care exista in diferitele 
tabere politice de pe planeta. Dar Tismaneanu nu are asemenea inhibitii si nu 
ne putem astepta la compromisuri din partea sa: este primul care vrea sa-l 
integreze in pe Paul Goma, cel mai important disident al perioadei ceausiste, 
dar si cel mai intransigent moralist al postcomunismului. Prin caracterul apa- 
rent imprevizibil al deciziilor pe care le ia, datorita relatiilor nonconformiste 
cu trecutul si prezentul, dar mai ales cu oamenii cei mai feluriti, s-ar putea ca 
Basescu sa nu fie doar pragmaticul cinic pe care l-am votat in turul al doilea 
pentru ca nu aveam o alternativa mai buna.” 


Cotidianul a publicat: 

“Goma: «Eu nu am amanunte de studiat» 

«Invitat sa faca parte din Comisia condusa de Vladimir Tismaneanu, 
scriitorul Paul Goma a acceptat in urma unui e-mail din partea istoricului. 
Fostul disident ne-a declarat intr-un interviu ca nu a primit deocamdata o 
invitatie oficiala de la Cotroceni. Goma e convins ca asupra comisiei se vor 
face presiuni politice, dar se considera imun la orice interventie. 

“La invitatia lui Vladimir Tismaneanu, ati acceptat sa faceti parte din 
comisia de studiere a comunismului, constituita la initiativa presedintelui 
Basescu. In ce conditii ati acceptat? 

“Nu a fost nici o invitatie, a fost o scrisoare de la particular la particular, 
de la Tismaneanu catre Goma, in care mi-a propus sa fac parte din aceasta 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 678 


comisie. Nu mi-a spus cine mai face parte, probabil atunci nici nu stia. Eu 
totusi am zis da. Am acceptat, asta nu inseamna ca chiar se face. Am primit 
un e-mail, asta ma dezechilibreaza, pentru ca eu sint obisnuit cu hirtia prin 
posta, sint de moda veche. 

“In afara de Vladimir Tismaneanu, v-a mai solicitat cineva sa deveniti 
membru? Ati primit vreo misiva de laCotroceni? 

“Nimeni altcineva nu mi-a mai solicitat acest lucru. 

“Credeti ca mai este oportuna, ca mai are rost o condamnare a comunis- 
mului la 16 ani de la 1989. 

“Intrebarea este inutila, oricit ar fi de justificata prin experientele trecu- 
te. Cum sa nu fie oportuna constituirea comisiei, la 16 ani de la „Liberare“, 
de la „Marea Revolutie“. Noi am fost milioane... si in familia dvs. probabil 
ca au fost oameni care au facut puscarie, care au fost persecutati, care n-au 
putut sa faca studii. Cum sa nu fie utila comisia, macar ca terapie? Pentru ca 
ticalosii care au profitat atunci nu o faceau din convingere sau din fanatism. 
Da” de unde! O faceau pentru salariu, pentru bani, ca sa aiba un apartament, 
ca sa poata sa mearga la scoala copiii lor, si nu ai altora. Ca, vorba aceea, 
„decit sa moara mama, mai bine sa moara ma-ta“, asta era lozinca tuturor 
securistilor. Pentru ca ei zic: „Dom'le, ce-a fost a fost, acum intoarcem 
foaia“. Asta este o ticalosie fara seaman. 

“Pentru multi dintre ticalosii despre care vorbiti, condamnarea va fi, 
totusi, numai una post-mortem. 

“Nu-i nimic. Sa stie urmasii urmasilor lor ca bunicii, parintii sau fratii 
au fost niste ticalosi. Si, chiar daca ei nu vor fi condamnati, pentru ca noi nu 
sintem ca ei, sa-i condamnam pe copii pentru faptele parintilor si viceversa, 
nu trebuie sa uite ca ei au mincat carne, de pilda, cind tara murea de foame, 
ca ei stateau in apartamente civilizate, cind ceilalti mureau de frig, n-aveau 
medicamente si asa mai departe. 

„Eu nu studiez istoria, eu am trait-o!“ 

“Ce va propuneti sa faceti, mai exact, in aceasta comisie? 

“Ceea ce am facut toata viata. Eu sint scriitor, am scris carti si voi conti- 
nua sa scriu carti. Nu carti de istorie, nici de politica, este inutil sa imi cereti 
mai multe amanunte. Eu nu am amanunte de studiat. Eu nu studiez istoria, eu 
am trait-o, am suportat-o. Cei care studiaza istoria pe felii, se asaza si isi scot 
note nu sint istorici, vor fi niste functionari. 

“Si atunci cum trebuie procedat? 

“Pai, om vedea. Poate facem cum gindeam eu, o condamnare ferma a 
comunismului ca terorism general, care s-a intins nu de la 1946, cum propun 
anumiti baieti care zic ca sint istorici si sustin ca a existat comunism la noi 
din '46 pina in "89, pina la „Marea Revolutie din Balta“. Nu. Totul a inceput 
de la 28 iunie 1940, cind Basarabia si Bucovina au fost ocupate de rusi”. 

“Inteleg ca, in comisie, veti elabora documente care vor condamna 
comunismul. 

“Nu, eu nu voi elabora nimic. De elaborat, elaboreaza ucenicii de acum, 
care afla noutati. 

„Institutul lui Oprea este un surogat“ 

“Atunci, cu ce se va ocupa exact comisia? 

“Nu stiu. De unde sa stiu cu ce se va ocupa? Mai inainte fusese un alt 
surogat de comisie, cel al lui Oprea. Cine este acest Oprea? 

“Stiti ca veti fi coleg cu el. 

“N-o sa fiu coleg cu el. Sa fie sanatos daca va face si el parte din comi- 
sie.Eu nici nu sint sigur ca voi fi acceptat acolo. Daca nu m-au acceptat cole- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 679 


giimei scriitorii, care m-au exclus, pe cind eu eram arestat in 1977 si toata 

lumeastia ca eu sint arestat, in ghearele Securitatii. Dupa '89, istoricii astia 

improvizati decid ca s-a terminat comunismul, asa, printr-un decret pe care 

nu stiu cine l-a dat. Niste tovarasi, probabil Petre Roman si cu Brucan, au 

hotarit ca s-a terminat cu comunismul. Dar mineriadele ce-au fost, dom'le? 
„Pe Oprea il deranjeaza Tismaneanu“ 

“Cit vor dura lucrarile comisiei? 

“Cu romanii nu poti niciodata sa stii ce se va intimpla in urmatoarea 
jumatate de ora”. 

“Va asteptati la presiuni politice? 

“Sigur ca vor fi, dar eu niciodata n-am tinut seama de presiuni politice 
si de 70 de ani tot sufar presiuni politice si politienesti. Pe Oprea il deranjeaza 
Tismaneanu, pentru ca „ii dubleaza“ institutul, ii fura scaunul, asa ca, dupa 
ce n-a acceptat din primul moment, a zis „hai dom’le sa intru si eu la 
Tismaneanu, ca se da ceva“. 

“Dar, dupa parerea dvs., comisia realmente dubleaza in atributii 
institutul. 

“Haideti sa ne oprim aici. Eu am primit o simpla scrisoare particulara. 
Daca ea va avea vreo urmare, veti afla.” 

“Organizator de „manifestatii ostile“ 

Nascut in 1935 intr-o familie de romani din Basarabia, Paul Goma a 
fost exmatriculat sistematic din licee, pina sa fie acceptat la un liceu din 
Fagaras. Are conflicte cu autoritatile inca din 1955. In semn de protest fata 
de reprimarea revolutiei maghiare din 1956, si-a predat carnetul de UTM, 
fiind arestat ulterior pentru „tentativa de organizare de manifestatie ostila“ si 
apoi condamnat la doi ani de inchisoare. Apoi, pina in 1964 va sta in domi- 
ciliu obligatoriu in Baragan. A inceput sa scrie in anii "60, iar cartile sale, 
publicate in Occident, il aduc in atentia autoritatilor de la Bucuresti. In urma 
incercarilor sale de a crea un sindicat liber a fost arestat, anchetat si torturat 
de Securitate. In 1977, dupa mari proteste internationale, scriitorul pleaca in 
Franta, unde cere azil politic. Dupa Revolutie, cartile i-au fost publicate si in 
Romania, Paul Goma semnind periodic articole in presa locala. La alegerile 
din 1996, Goma a incercat sa candideze la presedintie, insa nu a reusit sa 
stringa cele 100.000 de semnaturi necesare si s-a retras. 


Marţi 11 aprilie 2006 

V. Tismăneanu mi-a scris: 

[...] “Draga domnule Goma: 

“Va scriu cu mare emotie. Am citit ca in Cotidianul ati spus ca acceptati 
sa faceti parte. Stiu ca mi-ti spus-o mie, dar era legat de dorinta ca dl. Basescu 
sa va caute. 

“Va sun la telefon miine ori miercuri. 

“Invitatia mea de saptamina trecuta a fost oficiala, chiar daca prin - 
email. DI Basescu va va scrie si va discuta toate chestiuniel din mesajul Dvs 
(am fost asigurat). 

“Deci, domnule Paul Goma, pe baza imputernicirii data mie de prese- 
dintele Traian Basescu, in calitate de presedinte si coordonator al Comisiei 
Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste, sint fericit si onorat sa stiu 
ca acceptati sa faceti parte. Ca istoric al comunismului romanesc, consider ca 
este un moment istoric. 

“Voi scrie imediat in acest sens lui Ovidiu Simonca ptr Observator 
Cultural. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 680 


“Apreciez pozitia Dvs privind membrii Comisiei. Am stabilit consen- 
sualca avem un SCOP COMUN. Restul, cine se are bine cu cine, Dvs stiti 
prea bine ca sint lucruri umane, prea-umane. Prefer sa nu le discutam. Am 
urmarit reprezentativitatea umana si institutionala. Nu am pus oameni politici 
activi in Parlament, chiar daca un Adrian Cioroianu ar fi meritat, dar e sana- 
tor PNL. 

“Adresez acest mesaj si domnului consiler prezidential Claudiu Saftoiu, 
cu care conlucrez pe probleme Comisiei. 

“Cu calda prietenie, Vladimir Tismaneanu” 


Si: 

[...]“Buna seara: Am vorbit cu consilerul Saftoiu. va va cauta miie la 
telefon (este tr citeva zile la Boston). 

“DI Basescu va trimite in citeva zile scrisoarea sa personala (azi a fost 
tota ziua la un pod darimat). 

“Scopul Comisiei: o seinteza stiintifia despre tragedia Romaniei sub 
comunism. Pe baza ei, TB va pronunta codamnarea. 

“Rolul Dvs: mai ales pe tema represiunilor, studentimea, intelectualii. 

“Nu trebue sa scrieti: ati scris ce trebuia scris. (subl mea, apăsată: 
prima surpriză: “rolul” meu în Comisie...) Acum vin expertii, comisia 
citeste, adauga, etc 

“Vreau sa-i predam d-lui Basescu dinteza (nu lunga, poate max 100 
pagini) cel mai tirziu pe 1 nov. 

“Avem materilale necesare. E vroba sa la punem coerent alolata (avem 
citiva tineri istorici excelenti). 

“Cu prietenie, VT” 


Marţi 11 aprilie 2006 

Am încercat să copiez un articol al lui Bogdan Creţu trimis de Ovidiu 
Nimigean - nu am reuşit. Nu am stare. 

Bănuiesc motivul: Tismăneanu a scris: 

“Nu trebue sa scrieltli: ati scris ce trebuia scris (subl. mea). Acum 
vin expertii, comisia citeste, adauga, etc” (subl. mea) 

Aşa, carevasăzică: Eu, Goma, nu trebuie să (mai) scriu! De ce? Fiindcă 
eu am (mai) scris - ce trebuia scris... Ce “explicaţie” expeditivă, la urma 
urmei jignitoare! 

Filip îl bănuieşte pe Tismăneanu că va încerca să mă folosească drept 
decor; “ca ornament”, zice el. Eu nu neg, pe faţă, eventuala intenţie (deşi îmi 
stă pe vârful limbii să o spun...). Îi asigur pe ai mei că, odată acolo, în comi- 
sie, nu voi interpreta, cu farmecul meu binecunoscut, pentru Dumneavoastră, 
Aria Decornamentului, nici a Prostului Util(izat) la Prezidiu. Ana zâmbeşte 
într-un anume fel care îmi este, ca să zic aşa, familiar de să tot fie 40 ani, şi 
care în cuvinte s-ar traduce prin: 

«Mai vorbim noi, mâine...» 

Deşi mă străduiesc să nu par a fi pus la inimă cuvintele lui Tismăneanu, 
îmi vine greu; sinea mea este cenuşă otrăvită: 

Vasăzică acesta va fi rolul pe care mi l-a şi distribuit amicul: unul ono- 
rific (eu am scris ce era de scris, deci nu mai este nevoie să repet...), dar cu 
vădită ne-bună intenţie: voi figură (de la a face figuratie), “scutit” fiind de a 
pune umărul - ce Dumnezeu făcusem în ultimii... 40 ani: nu-l tot pusesem? 

Un asemenea tratament la prima vedere pare a fi produsul respectului 
faţă de un trecut-de-activitate-fără-salam-de-soia; dar acum, în prezent, ce 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 681 


vrea să spunä?: ia să ne lase Goma să mai respiräm, să mai activäm şi noi, că 
tot ni s-a dat voie - ieri de la Brucan, acum de la Băsescu - la tărâmul istoriei. 

El, Goma o fi obosit de-atâta... activitate. 

Apoi noi am recunoscut-cinstit că el şi-a făcut datoria, aşa că să facă 
bine şi el să mergă la culcare, să se odihnească... 

Deocamdată prefer să-l bănuiesc pe Tismăneanu de neglijenţă, de vorbe 
scăpate din grabă, din neinformare (dacă nu a citit din cele vreo 60 volume 
ale mele decât titlul unei broşuri: Amnezia la români şi i-a plăcut formula... 
): aşadar m-a scutit de a lua-parte, fiindcă eu luasempartea ceea, pe când ei 
stăteau pe sub lavite şi făceau rezistenţă prin cultură (ah, Manolescule, cum 
nu te pot uita - şi nici ierta!), scrisesem... 

Ce scrisesem? Cărţi, desigur! Care cărţi? Acelea care, chiar de erau 
tipărite, fuseseră uitate, ignorate, täcute, din solidaritate cu confrații 
împroşcaţi cu noroi, vorba lui Dimisianu (dacă nu respinse de la primul 
contact), cele mai multe hulite, puse la index - deci: necunoscute. 

Şi atunci cum altfel poate fi interpretat îndemnul lui ca eu să nu mai 
scriu - fiindcă am scris? Doar ca pe o rugăminte - prietenească, desigur, de 
a-i lăsa pe ei, junii, istoricii de profesie, prezentii - de a scrie istoria, ce să mă 
bag cu, Moş Reproş în dezbaterile lor înalto-diversionisto-universitariste, 
acolo unde nu-mi fierbe oala, acolo fierbînd oalele altor categorii de români, 
care de care mai “istoric adevărat”, cu condicutä - şi cu “standard academic”? 

Îmi aduc aminte că nu altfel mă tratariseă Vlad Georgescu, pe când 
conducea el secţia română a Europei libere: încercam să colaborez cu câte un 
text (greu, greu, Negoiţescu şi cu mine nu aveam loc de bravii anticomuniști 
cu vechi fapte de arme: Hurezeanu, Petrulianca, N.C. Munteanu, şi mai cu 
seamă viteazul anticomunist Gelu Ionescu), el nu mi-l respingea, atât că 
nu-l transmitea, iar după şase luni, la întrebarea mea, explica: 

«Prea te bagi în istoria mea, coane...” 

Chiar aşa: de ce mă voi fi băgînd în istoria lor - coane? 


Miercuri 12 aprilie 2006 

Nici picior de consilier - necum de preşedinte (a, da: rămăsese să-mi 
scrie pe hârtie, eu să-i răspund, tot pe hârtie - la Bucureşti nu s-o fi găsind 
hârtie, le-aş trimite eu, dar nu le cunosc adresa - Cotroceni şi mai cum?, şi 
mai ce?, şi mai unde?...). 

Ciudat, dar la urma urmelor profund omeneşte: pe măsură ce simt că se 
dezumflă balonul colorat al promisiunii formulate de V. Tismăneanu, în 
aceeaşi măsură - ba chiar dublu, triplu mi se umflă, ca să zic aşa (alimentată 
de tăcerea elocventă a “factorilor”) - vechile frustrări, permanentele mele 
vise, idealuri: 

- Să-mi pot tipări - în sfârşit - cărţile şi să mă pot exprima în presa de 
hârtie din ţară; 

- Să am şi eu un adăpost, o casă, în ţara mea - iar ca supliment: un loc 
în care să-mi (re)îngrop părinţii, împrăştiaţi, pierduţi - şi unde să fac şi pentru 
mine un culcuş-de-veci; 

- Să am şi eu, chiar dacă recunosc: exagerez ca de obicei! - o identitate 
oficială, o apartenenţă, din care să nu mai fiu alungat, expulzat, dat-afară, 
exlus - interzis... 

- Să am şi eu un costum de înmormântare, că “celălalt” nu mă mai 
încape... 

Să fie oare idealurile, visele, dorinţele atât de prea-înalte, atât de 
ne-atins, atât de ne-meritate (Doamne)? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 682 


13 aprilie 2006. 

(...)Nici o veste de la cotrocenezi. Se vor fi răzgândit. Ba nu: 
Tismăneanu va fi fost răzgândit. Ei, de cine! De toţi “cei buni”, de “elita inte- 
lectuală” a tärii-n sărbătoare, de elitarzii scriitoriali. 

Cum să suporte “telectualitatea anticomunistă din mosi-strämosi un ase- 
menea afront - auzi: Goma, cel care doar a făcut scandal, că el este contra 
regimului, el, membru de partid! - să fie invitat să-facă-parte, iar ei, 
adevărații opozanți, rămaşii pe baricade, ba ! (vezi-l pe viteazul Al. George, 
cel care declarase negru pe alb că el nu era prost - ca alţii, provocatorii “disi- 
denţi” - să se deconspire ca... anticomunist). Nu ne-a otrăvit destul viaţa 
Goma asta în anii “de la Revoluţie”, reproşîndu-ne că nu ne-am dat foc în faţa 
Comitetului Central, că nu l-am înjunghiat pe Ceauşescu ori că nu i-am dat 
cu o piatră-n cap Ceauşeascăi pentru demolarea Bisericii Enei - ei, da şi să ne 
aresteze? Să ne dea afar’ din ţară? Ca să rămână România fără intelectuali- 
de-vârf? («Să ajung ca tine, zugrav de exterioare...», cum atât de drăgălaş 
mi-o zisese G. Adameşteanu, la Paris, prin 1988, când eu mă întrebam ca 
proasta cum poate un scriitor român, şi încă bun ca ea să rămână nesimtitoriu 
la distrugerea ţării...). 

Ia să văd cine vor fi fost protestatantii care vor fi hotărît, vor fi protes- 
ta(n)tät: - a, la contestări («X nu merită!»), la excluderi («Îl dăm afară pe 
Yl»), la conditionäri («Eu, ori Z!») se pricep ai noştri, dupe meleaguri, 
fratii-cu-codrul, rezistentii pe la cultură, doar aşa au traversat ei regimul de 
dempop. 

Încep cu Mihăieş. Şi el fusese acuzat la un moment dat de...“antisemi- 
tism”, ca şi stăpânu-său, Manolescu. Pe Mihăieş l-am înţepat pe când mai 
puteam publica în ziare (o parte din texte au putut fi adunate în volumul 
Scrisuri din 1999). Acest Mihäies, de cum primise bilet de voie de la Brucan, 
se apucase de “interviuri”: făcuse un volum cu Tismăneanu, altul cu 
Manolescu. În ambele dovedea că mai bine şi-ar fi văzut de rezistenta-prin- 
structuralism ţinîndu-se de deget cu Adriana, altfel Babeta: omul nu ştia 
ce-cum să întrebe, habar n-avea cum-prin-ce să-l corecteze sau stimuleze pe 
interlocutor, el întreg: un peisaj de Pusztă a Banatului (în fine: mlaştina de 
origine, cea din secolul al XVII-lea, desecată de Drăguţu-"Mpărat...). După 
care, de parcă nu somnorise destul pe treaba- şi, a improvizat şi o broşură 
electoralicească: “Totul despre Manolescu” - chestie meşterită din aproxi- 
maţii intelectuale şi din dezinformaţii. ..informaţionale. Acum este adjunct la 
Institutului Cultural Român: probabil temîndu-se că voi cere - în sfârşit ! - să 
public şi eu o carte-două (de ce nu o serie?) “la el, la Fundaţie” - înainte 
Buzura vorbea: “la Fundaţia mea” - se va fi opintit din toate puterile pe lângă 
Tismăneanu şi pe lângă Patapievici (care nu va avea nevoie de insistente ca 
să cedeze) şi pe lângă cabinetarii lui Băsescu să nu cumva să i se cedeze lui 
Goma o palmă de teren, altfel ne ocupă, căpcăunul! (de Goma vorbesc - 
reprezentant de vârf al “disidentei răguşite” - dar care urlă, nu se lasă - citat 
din acelaşi Mihăieş, văcar al minţii...). 

Tot de pe-acolo: Mircea Martin. Cum să mă lase să am şi eu un loc sub 
soare prietenul şi editorul meu Mircea Martin, cel care prin 1998- 99 s-a tre- 
zit... duşman de moarte al meu şi m-a atacat pe la spate, în douăepisoade din 
22-ul adameşteancăi - cu “argumente” debile, limbricoide, mincinoase, fabri- 
cate noaptea în bucătăria lui Liiceanu - şi la care “dulcea Gabrielă” nu mi-a 
permis drept la replică? 

Dar Blandiana? Cum să suporte ea ca Goma să steie la un prezidiu şi nu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 683 


Dânsa, care are netesitate de trei scaune? Cu tot cu Rusan, iar de curând cu 
Lumina Lumii Ilieşiu, Spaima Comuniştilor (pe care-i filma de zor şi cu drag 
până la 22 decembrie 89 fix)? Să nu rostească ea, în versuri, discursul fune- 
bru (de punere-bine) la înmormântarea-mi? 

Dar Adameşteanu? Nu va mai fi avînd puterea din trecut de a face rău, 
dar cuvântul ei nu rămâne fără urmări când vine vorba de a-i plăti lui Goma 
o parte din “înjurături” - nu doar la adresa ei, ci la a Breslei Naţionale, Elitei 
Țării, Smântânii Patriei Românoase!; 

Dar lon Vianu ce cusur va fi avînd - de când, trezit din somn, la 
nenumăratele prezidii, cot la cot cu Oişteanu, a descoperit în Goma “un basa- 
rabean antisemit” (de parcă nu Tudor Vianu i-ar fi tată) ?; 

Dar Sorin Alexandrescu, “nepotul Monumentului”, ilustratorul, într-un 
cärtoi uite-aşa de gros, plin de scheme şi de săgeți indicînd mersul geniului 
la Faulkner ? Salex, cel care petrecuse o viaţă la Amsterdam, ignorînd 
România şi literatura română, iar după moartea mamei sale, devenise, ful- 
gerător... anticomunist, iar din vara anului 1989 participant la... Uniunea 
Scriitorilor a lui Țepeneag cu Breban?... 

Dar Antohi, dar Mungiu, dar printul-consort, “istoricul” Pippidi? Dar 
Pleşu, Dar Liiceanu... 

…S1 încă şi încă, liota rezistentilor prin cultură, aciuati pe lângă Buzura 
până deunăzi, trecuţi fără murmur la spatele Patapieviciului băsesc. 

Fireşte, nu poate lipsi din acest val de proteste anti-Goma protestatarul 
de profesie (se ştie cum şi cât şi pe unde i s-a opus el lui Ceauşescu, nu?, bine: 
nu) N. Manolescu: 

N-a protestat el cu vehementä împotriva comuniştilor care îi arestaseră 
părinţii? (între noi: ce, era prost?); n-a protestat el împotriva celor care muti- 
lau istoria literaturii române? - ba da, ba da: scriind, dimpreună cu D. Micu, 
Literatura română 1945-1965!; nu a protestat el împotriva trădătorilor de 
frate şi de scriitor - ca G. Ivaşcu? - ba da, ba cum nu: devenind ucenic- 
ascultător al turnătorului, al putrezitorului Ivaşc”! Nu a protestatat el împotri- 
va “revoluţiei culturale” ceauşeşti? - asta-i bună, de ce îl insult? - chiar pe el, 
care a participat cu vitejie la o şedinţă în care “unii scriitori” i-au pus întrebări 
extrem de jenante Dictatorului? Nu a făcut el parte din opoziţia curajoasă 
scriitoricicolă (culturală, evident)? - ba da, ba da, dimpreună cu D.R. Popescu 
şi cu C. Toiu alcătuind chiar o organizaţie secretă de rezistenţă prin cultură - 
în munţii patriei... Trecem peste episodul penibil al “revoluţiei de la *89” 
(“un accident...”), când s-a “cam” speriat, când i-a “cam” intrat morcovul cât 
sfecla, simțind că nu va mai putea dicta ierarhizarea literaturii române - însă, 
ardelean tenace, a ştiut să se strecoare printre contradicții, gloanţe şi chiar 
obuze, făcîndu-se frate cu dracul - la plural: Bäran, Silvestru, Pardău, Toiu - 
ca să pună mâna pe România literară şi să facă... literatură, nu politică - vezi- 
l în polemica avută cu Paler. Drept care, ne-făcînd deloc-deloc politică, l-a 
rugat pe Ornea (tovarăş de vizite la Gogu Rădulescu, unde mergea pe după 
cap cu Ardealul Sânjeros şi Anticomunist strălucit reprezentat de Buzura, de 
Blandiana, de Zaciu), imediat după mineriadă, luînd-i un interviu criminalu- 
lui Iliescu... După care totul a mers strună: s-a dat bine şi pe lângă Voican- 
Clytorescu, publicîndu-i “Scrisoare deschisă lui Paul Goma”, a distrus tot ce 
a atins: Alianţa, Liberalii, de-ai fi zis că datul cu Napalm este Meseria Lui - 
bine: doar pulverizarea cu extract de dihor... 

Dar Marius Oprea cu Stejărelu-i de serviciu? Vasăzică, făcuse el atâtea 
eforturi conspirative pentru ca, în frecventele călătorii la Paris din ultima 
vreme să nu care cumva să afle Goma şi să-l întrebe de sănătate, ba chiar - 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 684 


auzi, neobrăzare, să-i ceară: «Bagă-mă, nene şi pe mine în Institutul 
Tăricean”, alături de R. Ioanid - că n-o fi foc...» 

… Dar ce fac eu, soro? Strig catalogul colegilor scriitori? Al tovarăşilor 
de breaslă? Al celor care - din greşeală - scriseseră cândva favorabil despre 
mine? Ei şi?, omul se mai înşeală: din greşeală în greşeală/ spre victoria 
finală! Ca să spun, ce: că dorinţa lor fierbinte e să mă vază... moartă/ cu dric 
la poartă/ şi istorici mascaţi? 


Vineri 14 aprilie 2006. 

(...)Îmi serie Vladimir Tismăneanu: 

“[...] Objet : din partea lui VT“Date : 14 avril 2006 22:57:41 HAEC 

“À : [email protected] [...] 

“Domnule Paul Goma: 

“La data de 5 aprilie 2006 cind v-am trimis mesajul prin care vainvitam 
sa faceti parte din Comisia Prezidentiala nu vazusem ce fusese afisat pe web- 
site-ul Dvs. la data de 31 martie a.c. si deci nu stiam ce scriseserati, cu numai 
citeva zile inainte de a va trimite invitatia, despre mine personal si despre 
legitimitatea mea stiintifica. In raspunsul Dvs. la invitatia mea, trimis pe data 
de 6 aprilie a.c., trecind complet sub tacere cele afisate de Dvs pe website, 
mi-ati dat un accept de principiu, conditionindu-l insa de rezolvarea unor 
chestiuni care tin de fapt de competenta institutiilor statului roman. 
Corespondenta noastra a continuat sporadic, fara ca eu sa stiu ce era postat pe 
website-ul Dvs. Am citit acele pagini abia in urma cu doua zile si am ramas 
stupefiat. 

“Va scriu spre a va exprima profunda mea consternare in legatura cu 
faptul ca ati publicat (ca parte a *Jurnalului" Dvs din 31 martie a.c.), fara 
autorizatie din partea mea, un document (o scrisoare e-mail extrem de perso- 
nala a mea catre Dvs) care este proprietatea mea intelectuala. Conform 
conventiilor larg practicate, scrisorile apartin celor care le-au scris, iar publi- 
carea lor fara consimtamintul autorilor este o incalcare a dreptului la proprie- 
tate intelectuala. 

“Comentariile Dvs din * Jurnal", referitoare la scrisoarea mea, precum 
si la credibilitatea mea stiintifica, sint realmente jignitoare. Intrucit Comisia 
Prezidentiala va opera in conformitate cu standardele academice si stiintifice, 
modus operandi practicat de Dvs pe website, cel putin in ce ma priveste, intra 
in totala contradictie cu aceste standarde. In atari conditii, din moment ce 
Dvs. imi negati credibilitatea stiintifica si morala si folositi la adresa mea un 
limbaj inacceptabil, lezindu-mi demnitatea umana, ma vad silit sa va aduc la 
cunostinta prin prezenta scrisoare ca imi retrag invitatia facuta cu deplina 
bunacredinta si ca intrerup relatiile mele cu Dvs. 

“Cu regret, Vladimir Tismaneanu” 


Da, tovarăşe. Recunosc bolşeviceşte, aşa este: am dat 
“publicităţii”! - pe internet! - o scrisoare a sa, “negîndu-i credibilitatea 
ştiinţifică şi morală”, folosind la adresa lui “un limbaj inacceptabil”, contrare 
“standardelor”, pricinuind-i leziuni pe la “demnitatea umană”. 

Să mă mir măcar de formă? Nu. 
Deci s-au limpezit lucrurile. Noapte bună, copii. 


Sâmbătă 15 aprilie 2006 


Am dormit, se înţelege, prost... 
Mă gândesc la o scrisoare de răspuns. Iat-o: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 685 


Paris, 15 aprilie 2006 

Domnule Vladimir Tismaneanu, 

Am primit mesajul de ruptura. 

Regret ca s-a ajuns aici; vina situaţiei de fata o purtam amândoi: 
Cronologic (ma adresez unui istoric!) Vladimir Tismaneanu l-a atacat 
pe Paul Goma în revista “Timpul” de la Iaşi datat februarie 2006 - nu invers: 
“Paul Goma, siciit de atentia de care se bucura comunitatea evreiasca, deran- 
jat de comemorarea la nivel mondial a Holocaustului, isi doreste ca de aceea- 
si atentie sa se bucure si victimele bolsevismului. Aceasta forma de gelozie 
etnica e foarte greu de inteles. Da, arhivele fostei Securitati sint inca in mare 
parte la secret, da, victimelor comunismului din Romania si din Basarabia nu 
li s-a facut dreptate, iar lucrurile sint departe de a se fi limpezit, dar asta nu 
inseamna ca trebuie sa lasam frustrarea si resentimentul sa ne intunece dis- 
cernamintul si decenta umana in fata suferintelor altora. Generalizarile si 
acuzele nefondate la adresa evreilor din Basarabia, care s-ar fi dezis de 
Romania Mare, care ar fi participat la impunerea fortata a comunismului si ar 
fi devenit, incepind cu 1940, „calaii“ romanilor din Basarabia si Bucovina de 
Nord si apoi, din 1944, ai locuitorilor din Romania sint manifestari clar anti- 
semite care nu-i fac nici o onoare disidentului Paul Goma. Pe de alta parte, 
aceasta grava deraiere a scriitorului nu trebuie sa gireze detractori de teapa 
generalului de securitate Plesita, fostul sau tortionar, care i-a negat lui Goma 
orice activitate anticeausista.” (subl. îmi aparţine, P.G.) 

Surprins, am comentat aceasta acuzatie (“generalizările...la adresa 
evreilor din Basarabia... sint manifestari clar antisemite”), iar rezultatul a 
fost introdus în Jurnalul pe luna martie 2006 instalat pe site-ul meu web. 

Dezechilibrul(inegalitatea şanselor...) este vadit: 

V. Tismaneanu se foloseşte de presa scrisa, difuzată în ţară şi peste 
hotare în mii de exemplare - citite, comentate, citate; P. Goma de... site-ul 
săuinternetier, vizitat de câteva persoane. 

Totodata: 

- afirmaţiile lui V. Tismaneanu (în “Timpul”) despre P. Goma nu sunt 
dovedite prin citate- ci povestite, ceea ce le trimite în categoria 
calomniilor; 

- afirmaţiile lui P. Goma (înca o data: în replica târzie) sunt a de va 
ruri oricînd dovedibile cu documente. 

În fine: tonul si sabloanele folosite în scrisoarea Dvs. nu ţin seama de o 
minimă... egalitate de pozitii în acest “dialog”: cu nici un chip nu aveţi mai 
multe drepturi decât interlocutorul - iar argumentatia este, scuzati: infantila. 
Abia în momentul în care veţi clarifica paternitatea textului din “Timpul? 
(pentru care, în mai multe mesaje v-ati exprimat regretul...) se va putea anga- 
ja o dezbatere din care sa rezulte adevarul: cine, cum (cu citate) l-a calomniat 
pe celalalt şi cine, cum (cu citate), chiar daca afirmatiile sale au ranit, sunt 
adevarate, se pot proba, cu documente. 

În situaţia de fata - creata de Dvs., Vladimir Tismaneanu - eu nu va pot 
raspunde cu aceeasi moneda, si chiar de as avea puterea, nu aş face-o, chiar 
daca, o eternitate de o saptamana m-am iluzionat ca impartasim aceleasi 
valori. 

Prin urmare, îmi voi continua “activitatea” de unic-scriitor-român 
samizdatizat-internetizat, obligat sa-si difuzeze scrierile, doar pe cale... elec- 
tronică - ceea ce se traduce prin: voi consemna în Jurnalul pe aprilie “cores- 
pondent a” noastră; şi, evident, comentariile mele. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 686 


În ziua de 31 martie 2006, când am aflat ce scrisese despre mine prie- 
tenul Tismăneanu, mai ales că aveam la îndemână p r o b a calomniei (cita- 
tele), în mod firesc, m-am gândit sa-l introduc pe lista celor daţi în judecată 
pentru acuzatiile calomnioase de “antisemitism” - tot atât de ne-justificate, 
ne-probate prin citate, ci rezumate abuziv - adică lângă holocaustologii 
R. Ioanid, M. Shafir, Dan Pavel, Al. Florian, A. Oişteanu, Carmen Muşat, Ed. 
Reichman, Buduca... 

Nu am făcut-o atunci şi nu am s-o fac acum. 

Deocamdată. Paul Goma 


Joi 20 aprilie 2006 

Iată varianta lui Tismăneanu în legătură cu ceea ce ne desparte 

(din Ziua de azi): 

(...) “Fara Goma in Comisie 

“Intrebat de Stejarel Olaru daca Paul Goma a acceptat invitatia de a face 
parte din Comisie, Tismaneanu a raspuns afirmativ, insa a adaugat ca si-a 
schimbat parerea in legatura cu celebrul disident. "Nu pot colabora, procedu- 
ral, cu el", a raspuns politologul, mentionand ca Goma a publicat, cu putin 
timp in urma, cateva scrisori personale trimise de Tismaneanu catre tatal sau. 

"Astfel de gesturi nu corespund standardelor procedurale dupa care 
vreau sa lucreze comisia", a adaugat Tismaneanu.” 

Mă voi ocupa de minciunile tismane, deocamdată doar de o ciupeală din 
textele mele - feroce condamnate de holocaustologi: 

“In opinia lui Tismaneanu, ar trebui sa existe "un Nurnberg al comunis- 
mului romanesc", avand in vedere ca sistemul totalitar comunist romanesc a 
intrecut in intensitate nazismul.” 


Vineri 21 aprilie 2006 (...) 

Sunt preocupat de altceva: 

Citatul din Tismăneanu pe care l-am produs în Jurnal, apoi în dreptul- 
la-räspuns, tot de ieri, trimis la Ziua - nu este al lui Tismăneanu! 

Prima veste mi-a venit de la N. Coande pe care îl întrebasem care este 
adevărul. El mi-a trimis numărul indicat din Timpul (febr. 2006): nu era! Dan 
Culcer mi-a fost de mai mare folos: el şi-a dat seama că cel care îmi trimisese 
citatul copiase două pasaje alăturate, unul referitor la Tismăneanu, celălalt cu 
citatul pricinatic - şi le-a sudat! Dar nici el nu a putut afla cine este autorul 
antisemitizării mele din pasajul lipit. Urmează să mai caute. 

Situaţie deosebit de gravă: i-am atribuit lui Tismăneanu cuvinte pe care 
nu le rostise (fiind vorba de un dialog) - şi de care el nu-şi aducea aminte să 
le fi pronunţat. 

Cine este de vină? Fireşte, eu. Ce importanţă că fusesem “indus în eroa- 
re”, “dezinformat”! În principiu eram obligat să verific exactitatea, mai pre- 
cis: paternitatea citatului. 

Încep cu scuzele de pe acum, chiar dacă tot nu ştiu cine a rostit ce am 
pus eu în gura lui Tismăneanu. Am greşit grav şi în astfel de cazuri nu există 
circumstanţe atenuante. Îi scriu lui Tismăneanu: 


Paris, 21 aprilie 2006 

“Domnule Vladimir Tismăneanu, 
Ieri, 20 aprilie a.c. am aflat de la N. Coande - pe care îl contactasem în 
acest scop, că în dialogul său cu V. Tismăneanu nu există citatul antisemiti- 
zator produs de mine. Tot ieri Dan Culcer, după investigaţii pe internet, a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 687 


ajuns la concluzia - provizorie: 

Persoana care îmi trimisese citatul copiase (din Revista Presei a 
Observatorului Cultural) un pasaj referitor la politologul V. Tismăneanu şi îl 
lipise - din nebăgare de seamă - de un citat în care P. Goma era antisemitizat. 
Dar tot nu am aflat cine este adevăratul autor al citatului atribuit de mine lui 
Vladimir Tismăneanu. 

Oricum, fapta este extrem de gravă şi mi-o asum, fără a evoca eventuale 
circumstanţe atenuante. 

Drept care îmi cer iertare. 

Paul Goma 

P.S. În treacăt observ: 

“un Nurnberg al comunismului românesc” a fost lansată de mine, cu 
câteva decenii in urmă - să zicem, în romanul Ostinato, scris în 1965”, sub 
forma: 

“un Nurnberg II”. 

După obicei, V. Tismăneanu ciupeşte de pe unde poate, fără a indica 
sursa. 

P.G.” 


Luni 24 aprilie 2006 

(...). Am văzut componența Comisiei: 

"Din Comisia condusa de politologul Vladimir Tismaneanu fac parte 
Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Mihnea Berindei, IPS Nicolae Corneanu, 
Radu Filipescu, Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, Sorin Iliesu, Gail 
Kligman, Nicolae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Marius Oprea, 
Dragos Petrescu, Andrei Pippidi, Romulus Rusan, Stelian Tanase, Constantin 
Ticu Dumitrescu, Cristian Vasile si Alexandru Zub." 

Componență ideală. Îi urez viaţă lungă. 


Marţi 3 mai 2011 
Revin la... astăzi: 


Blandiana şi Rusan s-a esprimatără încă în 29 aprilie, dar eu 
nu i-am luat în seamă decât azi: 


Ana Blandiana şi Romulus Rusan: „Românii sunt ca o maioneză tăiată” 
29 aprilie 2011, 07:29 Î Autor: George Rădulescu, 

„Trăim un exces de libertate, în care nimeni nu-şi pune problema ce trebuie 
să dea, toţi se întreabă ce trebuie să capete", constată Ana Blandiana, cea care 
încă din zorii Revoluţiei a fost percepută drept unul dintre portdrapelele anti- 
comunismului. Astăzi, Ana Blandiana şi soţul ei, scriitorul Romulus Rusan, 
şi-au recalibrat viziunea asupra schimbării în bine a societăţii româneşti. 
Contextul este altul, oamenii nu mai sunt aceiaşi. Practic, lumea s-a transfor- 
mat, iar ceea ce în urmă cu două decenii aducea în Piaţa Universităţii sute de 
mii de români, acum pare de neînțeles pentru multi tineri. Ce s-a întâmplat 
între timp cu noi? Suntem victimele propriei ignorante sau ne-am aflat mereu 
„sub vremi"? Sunt doar două întrebări care nu cer răspunsuri pripite, ci 
reflecţie îndelungată. Pentru a nu mai lungi vorba, vă propunem spre analiză 
neliniştile prezente ale unor intelectuali care nu s-au ferit niciodată de lumina 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 688 


reflectoarelor, în pofida riscurilor ce vin odată cu ea. 

Scriitorii Ana Blandiana şi Romulus Rusan spun că egoismul şi lipsa de 
solidaritate sunt păcatele noastre majore, care au adus societatea în pragul 
dezintegrării 


Carte de vizită Ana Blandiana: 
(...) Este interzisă de regimul comunist în mai multe rânduri din 
cauza poziţiilor exprimate în favoarea apărării drepturilor omului. 


Ana Blandiana: Aş adăuga ceva. Într-unul dintre discursurile, primele 
din viaţa mea, pe care le-am ţinut în balconul Universităţii, în timpul Pieței 
Universităţii, am spus o frază care după aceea a fost preluată de alţii de multe 
ori, dar al cărui conţinut n-a devenit realitate niciodată. Am spus că solidari- 
tatea este superlativul libertăţii. Atunci, acolo, în Piaţa Universităţii păreau să 
se nască germenii unei solidaritäti care nu putuse exista înainte. Fac o paran- 
teză: întotdeauna înainte de '89 problema mea era „Cum poţi să te 
împotriveşti ca să devină eficientă împotrivirea?" Poţi să-ţi dai foc în Piaţa 
Palatului, dar ce poţi spera? Cade Ceauşescu după asta? Sigur că nu. Cel 
mult, poţi spera că se va vorbi la „Europa Liberă" că ţi-ai dat foc. După 1989 
a apărut libertatea. Deci era posibilă şi solidaritatea care putea să transforme 
libertatea în ceva eficient. Ei bine, n-a fost să fie! Cu ani înainte, Mihai Ralea 
spunea că „românii sunt un popor format din indivizi dispuşi să se salveze 
fiecare pe cont propriu". Acest lucru a rămas, din păcate, valabil. Suntem o 
societate în disolutie. Solidaritatea este o noţiune deficitară la români. Îmi 
permiteti o metaforă de bucătărie? Suntem ca o maioneză tăiată. Totul s-a 
dizolvat. La început, înainte de 1989, a fost vorba de rezultatul unei acţiuni 
savante a Securităţii, după '89 n-am fost în stare să ne reinventăm coeziunea. 


x 


Colaborationistul Breban părăseşte Uniunea Scriitorilor 
2 mai 2011, 18:36 Î Autor: Ana-Maria Onisei 

Nicolae Breban, acuzat că a colaborat cu Securitatea, şi-a anunţat retra- 
gerea din consiliul instituției. Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii, 
spune că „nu s-a pus problema ca Breban să fie dat afară“. 

Reacţia scriitorului Nicolae Breban vine după ce Nicolae Manolescu, 
preşedintele Uniunii Scriitorilor din România (USR), l-a criticat într-un edi- 
torial din revista „România literară", numindu-l „agent de influenţă". În scri- 
soarea intitulată „Ruşine, dle N. Manolescu!", Breban spune că preşedintele 
USR l-ar fi calomniat atât în şedinţele de consiliu ale USR, cât şi în articolele 
publicate în „România literară" pe tema verdictului de colaborare cu 
Securitatea dat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii 
(CNSAS), la 4 aprilie. Breban spune că decizia de a părăsi USR este 
influenţată de acest conflict. Nicolae Manolescu, însă, declară: „Nu s-a pus 
niciodată problema să fie dat afară", afirmă preşedintele USR. Manolescu 
precizează şi că încă nu a citit scrisoarea lui Breban, dar, în mod cert, va for- 
mula un răspuns. 

„Folosit fără scrupule" 

În editorialul din „România literară", Nicolae Manolescu scria că secu- 
riştii îl cunoşteau pe Breban „mult mai bine decât îl cunoştea el pe ei". „Fiind 
o persoană extrem de volubilă, poate fi uşor de exploatat informativ, dar toto- 
dată este incapabil de a păstra un secret... ". Partea proastă, mai scrie 
Manolescu, „este că nici astăzi N. Breban nu acceptă că a fost folosit fără 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 689 


scrupule şi că i s-au smuls declaraţii compromiţătoare moral pentru el şi pri- 
mejdioase pentru noi”. 

Breban susţine, în postarea sa de pe blogul Editurii Ideea Europeană, că 
nu poate fi ,instrumentul" nimănui, „niciunei puteri, nici în vis!". Despre 
şedinţa USR în care Manolescu l-ar fi calomniat, Breban scrie: „Ai declarat 
în şedinţa de consiliu, dle N.M., că eu am venit «împreună» cu generalul de 
securitate Pleşiţă în curtea Uniunii, în primăvara anului '77, producând 
«rumoare» în jur". În acelaşi timp, Manolescu povesteşte că Breban nu a asi- 
stat la această şedinţă şi a fost informat de o terță persoană în legătură cu ceea 
ce s-a discutat. „Nu numai că nu l-am calomniat, mi-am exprimat şi mirarea 
că dosarul lui este judecat", punctează Manolescu. 

Decizia de colaborare în cazul Nicolae Breban a fost dată în luna mar- 
tie, iar dosarul în care CNSAS cere constatarea calităţii de colaborator al 
Securităţii a scriitorului a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia 
de contencios-administrativ şi fiscal la 4 aprilie. Conform CNSAS, Breban îi 
vorbea de rău la Securitate pe colegii săi de breaslă Paul Goma, Mircea 
Eliade şi Monica Lovinescu şi a început colaborarea cu Securitatea la 18 
februarie 1977. Scriitorul dialoga cu generalul Plesitä, prim-adjunct al minis- 
trului de Interne la acea vreme. Primul termen în procesul dintre CNSAS şi 
Nicolae Breban a fost stabilit de instanţă pentru 12 septembrie. 


* 


România literară : N. Manolescu: Editorial: 
Cum ne asumăm trecutul de Nicolae Manolescu 

Voi prezenta mai jos reacţiile a doi scriitori importanţi faţă de propriul 
trecut. CNSAS ne-a comunicat de curând concluziile la care a ajuns privind 
dosarele lui N. Breban aflate în arhiva instituţiei. Trei la număr, dintre care 
cel dintâi are 13 volume, cuprinzând perioada 1972-1988. După cum se ştie, 
Consiliul USR, al cărui membru N. Breban este, a decis să solicite dosarele 
tuturor membrilor săi din legislaturile 2005-2009 şi 2009-2013. Un motiv în 
plus pentru solicitare, în cazul lui N. Breban, l-a constituit candidatura sa la 
preşedinţia USR în 2009. CNSAS ne-a comunicat fragmente din cele trei 
dosare, toate de urmărire, deschise după întoarcerea scriitorului din Franţa, 
unde părea la un moment dat a fi voit să se refugieze. Romancierul a publicat 
pe site-ul „Contemporanului” un răspuns amplu la acuzaţiile care i se aduc. 
A doua reacţie îi aparţine lui loan Es. Pop: e vorba de o scrisoare pe care poe- 
tul ne-a adresat-o cu rugămintea de a o face publică. Precizăm că a fost scrisă 
din proprie iniţiativă, în condiţiile în care nimeni nu i-o ceruse, poetul neocu- 
pând nici o funcţie prevăzută de lege care să facă necesară o investigare de 
acest fel. 

Deşi CNSAS a crezut de cuviinţă să supună Justiţiei dosarele de cola- 
borare cu Securitatea ale lui N. Breban, în ce mă priveşte, aş vrea să-mi 
mărturisesc nedumerirea. Nu rezultă că N. Breban ar fi semnat un angajament 
şi nici a fi avut un nume de cod, în afara aceluia — Baltag — din primul dosar 
de urmărire din 1972. Un dosar de reţea nu există. Se face la un moment dat 
referire la „angajamentul scris” din „august 1974”, fără alte precizări. 
Concluzia CNSAS de colaborare se sprijină pe convorbiri repetate ale lui N. 
Breban cu ofiţeri de Securitate şi, nu în ultimul rând, cu generalul Plesitä, ca 
şi pe două declaraţii olografe din 1974 şi respectiv din 1975, semnate cu 
numele real, în care N. Breban face precizări privitoare la încercarea de a 
expedia în Suedia manuscrisul romanului Bunavestire. Mult-putina expe- 
rienţă în materie pe care o am mă obligă să spun că singurul lucru de care N. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 690 


Breban se face vinovat cu adevărat este de a fi fost folosit de Plesitä et comp. 
ca agent de influenţă. Mai ales în legătură cu Paul Goma, în anul de graţie 
1977. Nu ştiu dacă scriitorul era conştient de manipulare. Înclin să cred, bazat 
pe ce-mi spunea în acei ani, că era irevocabil convins că manipulatorul era el, 
marele Breban, şi nu securiştii, bietii de ei! Din păcate, lucrurile stăteau exact 
pe dos. Rapoartele securiştilor arată că-l cunoşteau mult mai bine decât îi 
cunoştea el pe ei. Ştiau pe ce butoane să apese ca să-i trezească orgoliul şi 
să-l determine să colaboreze. (,, Fiind o persoană extrem de volubilă, poate fi 
uşor de exploatat informativ, dar totodată este incapabil de a păstra un 
secret...) Partea proastă este că nici astăzi N. Breban nu acceptă că a fost 
folosit fără scrupule şi că i s-au smuls declaraţii compromiţătoare moral pen- 
tru el şi primejdioase profesional pentru noi. Protestul lui din „Contempo- 
ranul” e o dovadă: „Nu, stimaţi domni şi anchetatori sau jurnalişti, nu am fost 
în nici un fel colaborator şi nici măcar victimă a trecutului regim, ci pur şi 
simplu un curajos şi poate iresponsabil, în ochii multora, atunci, contestatar 
şi, cu adevărat, inamic public declarat al noii dictaturi personale a lui 
Ceauşescu”. Îi crut pe cititorii R.l. de reproducerea convorbirilor lui N. 
Breban cu Pleşiţă et comp., care contrazic afirmaţiile de mai sus şi în care N. 
Breban se arată, în cel mai bun caz, un interlocutor obedient şi prea plecat 
(apreciat ca atare de securişti: „a dovedit în general receptivitate şi maleabi- 
litate”). 

Scrisoarea lui Ioan Es. Pop este rezultatul câtorva ani de frământări, în 
care cel mai talentat poet de după 1989, asa cum N.Breban poate fi considerat 
cel mai de seamă romancier de dinainte, îşi asumă nesilit de nimeni räspun- 
derea pentru greşeala de a fi colaborat cu Securitatea. Cere iertare celor 
cărora le-a făcut rău. Ar îndrepta, dacă i-ar sta în putință, răul făcut. 
Colaborarea ar fi putut rămâne ascunsă. Ioan Es. Pop a preferat să-şi elibere- 
ze sufletul de o povară devenită insuportabilă. 

Nu vreau să fiu prost înţeles. Nu-l judec pe nici unul dintre cei doi. Le 
compar reacţia. Şi, iată, recunosc că ceea ce m-a împins să scriu aceste rân- 
duri, ca şi acelea despre loan Groşan de acum câteva săptămâni, n-a fost, la 
drept vorbind, ceea ce am citit în dosarele lor de la CNSAS, ci felul în care 
cei trei s-au justificat. Groşan a continuat să mintă în interviul din 
„Evenimentul”. Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Breban s-a 
dat de trei ori peste cap, ca personajul din basmul lui Perrault, şi s-a transfor- 
mat în ditamai căpcăunul anticomunist dintr-un amărât de şoricel rontäindu- 
şi laşitatea la urechea generalului Plesitä. Singurul care, repet, obligat doar de 
propria conştiinţă, şi-a asumat vina de a fi colaborat cu Securitatea, a fost 
loan Es. Pop. Îi exprim aici toată admiraţia mea. Oare îi vor urma şi alţii 
exemplul? 


* 


“Oţul de Manolescu! Acum preia “sintagma”: «agent de 
influenţă» de la Monica Lovinescu, declară el undeva, deşi ar fi 
găsit-o la mine, în “Culoarea curcubeului” din 1979, chiar mai 
înainte, în fragmentele din jurnal de iarnă, publicate în nemteste 
încă din 1977; totodată mă foloseşte pe mine, ca “victimă” a 
giumbuşlucurilor brebaneşti despre care mă exprimasem tot din 
1977, în fragmentele pomenite, când, după ieşirea de la Burtică, 
el jubila, fiind sigur că îl jucase pe degete pe activistul de partid, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 691 


iar eu îi replicasem - fără vlagă, recunosc: un scriitor - oricât de 
mare ar fi el - nu-l poate juca pe degete pe un activist, micul acti- 
vist îl va juca pe degete pe marele scriitor, de nu se va vedea... 

Repet: Breban nu mi-a făcut vreun rău, fiindcă nu atunci si 
nu acela era răul - m-am apărat singur, ca un băiat mare, fiu de 
sibiriak şi fost deţinut el însuşi. Răul mi l-a făcut Breban când a 
umblat cu Moş Ajunul la Coeckelberghs, la Bernard, la Monici - 
împreună cu Ivasiuc, repet - apoi la Jean Pierre Barrou, redactorul 
meu la Seuil (dimpreună cu Vera Lungu şi cu Aurora Cornu), 
descriindu-mă ca pe un... ne-meritant, un ne-scriitor. Deci 
Breban, pe mine, nu m-a turnat, ci m-a vorbit-de-rău, ca un 
prostovan ardelean, puitor-bine din inertie (capra ardeleanului). 
Ce va fi fost în capul lui de piatră? Spera că vorbele lui, rele, nu 
au să-mi ajungă la ureche?; că puţin îi păsa dacă voi fi informat 
că el m-a pus bine, nu-i păsa, fiindcă Marele Scriitor, cel care îşi 
îngăduie să luxeze la, exact, pârghii editoriale, pe un alt scriitor, 
muuult mai mic, asta i-i legea “valorii” practicată în Românica... 
? 

Pe de altă parte Manolescu - şi el, tot ardelean nesimtit - mă 
contrapune lui Breban ca victimă a acelui, dar nu ar recunoaşte că 
el, turnător ordinar, m-a antisemitizat pentru treizecii de arginti ai 
Ambasadei Unesco! 


Vineri 28 aprilie 2006 

(...)Când m-am trezit din somnul de dupăamiază, am găsit asta: 

“Dna Crangariu si eu tocmai am fost la Judecatoria Sectorului 1, unde 
am reusit inregistrarea actiunii. Si judecatorul de azi o luase la un moment dat 
cu paratii din strainatate etc etc insa la acesta a prins argumentul (care la 
duduia de ieri si "consilierii" ei n-a prins) ca paratii sunt vorbitori de limba 
romana, ca si-au scris opera in limba romana (inclusiv opera incriminata) etc. 

“Dosarul are numarul 13596/299/2006 si are ca prim termen de judecata 
data de 30 mai, cand, anticipeaza Dna Crangariu, vor fi de rezolvat unele 
chestiuni prealabile de procedura. 

Numai bine, 

Valerian Stan” 


A dat Dumnezeu! Credeam că are să se îngroape şi acţiunea asta în 
nămol, ca cea în care Stejărel Olaru, împuternicitul, m-a lăsat baltă... 

Dar nu: Tenacitatea, normalitatea lui Mircea Stănescu şi a lui Valerian 
Stan au avut, de astă dată, câştig de cauză. Măcar ca predare a Plângerii. 

Aşadar, vor fi chemaţi în judecată: 


“DOMNULE PRESEDINTE, 

Subsemnatul Paul GOMA, domiciliat in Paris, arondismentul 20, str. 
Bisson nr. 27 — 29, Franta, chem in judecata urmatorii parati: 
I.— ADMINISTRATIA PREZIDENTIALA, cu sediul in Palatul Cotroceni, 
str.Geniului, nr.1 — 3, sector. 5, cod.060116, Bucuresti; 
II.— ANDREESCU Gabriel, la Centrul de Studii Internationale, Str. Nicolae 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 692 


Tonitza, nr. 8, sector 3, cod. 704012, Bucuresti; 

III.— Editura Polirom Iasi, cu sediul in B- dul Copou nr. 4, cod. 700506, 
judetul Iasi; 

IV.— Federatia Comunitatilor Evreiesti din România, cu sediul in str. Sf. 
Vineri, 9-11, sector. 3, cod 030202, Bucuresti; 

V.— FLORIAN Alexandru, la Universitatea Crestina „Dimitrie Cantemir”, cu 
sediul in Bucuresti, Splaiul Unirii nr. 176, cod 030134, sector. 3, Bucuresti; 
VI.— GÂRBEA Horia, la Uniunea Scriitorilor din România, Calea Victoriei, 
nr. 115, sector. 1, cod. 10071, Bucuresti; 

VII.— GHEORGHIU Mihai Dinu, la Centre de sociologie européenne, 
Maison des Sciences de l'Homme 54, boulevard Raspail 75270, Paris cedex, 
06 Franta; 

VIII.— IOANID Radu, la United States Holocaust Memorial Museum, 100 
Raoul Wallenberg Place, SW Washington, DC 20024-2126 USA; 

IX.— LASZLO Alexandru, str. Micus, nr. 1, bl. E 12, ap. 87, cod. 400510, 
Cluj-Napoca, judetul Cluj; 

X.— LEFTER Ion Bogdan, Str. Jules Michelet, nr. 25, sector. 1, cod. 10462, 
Bucuresti; 

XI.— MANOLESCU Nicolae, la Uniunea Scriitorilor din România, Calea 
Victoriei, nr. 115, sector. 1, cod. 10071, Bucuresti; 

XII.— MARIAN Boris, la revista „Realitatea evreiasca”, str. Popa Nan, nr. 70, 
cod. 024078, Bucuresti; 

XIII.— MIHAIES Mircea, la Uniunea Scriitorilor din România, Calea 
Victoriei, nr. 115, cod. 10071, sector. 1, Bucuresti; 

XIV.- MUSAT Carmen, la Revista „Observator cultural”, cu sediul in str. 
Constantin Daniel, nr.1 1, et.2, cod. 010631, sector 1, Bucuresti; 

XV.— OISTEANU, Andrei, str. Calderon Jean Louis, ziarist, nr. 22, cod. 
020036, sector 2, Bucuresti; 

XVI.— Revista ,,22”, cu sediul in Calea Victoriei nr. 120, cod. 010093, sector 
1, Bucuresti; 

XVIL.- Revista „Observator Cultural”, cu sediul in strada Belgrad nr. 3, cod. 
011804, sector. 1, Bucuresti; 

XVIII.— Revista „Realitatea evreiasca”, publicatie a Federatiei Comunitatilor 
Evreiesti din România, str. Popa Nan, nr. 70, cod. 024078, Bucuresti; 
XIX — Revista ,Timpul”, cu sediul in B-dul Carol I, nr. 3 — 5, Casa Conachi, 
cod. 700506, judetul Iasi; 

XX.— SHAFIR Michael, la Facultatea de Studii Europene, Universitatea 
Babes-Bolyai, str. Emmanuel de Martonne nr. 1, cod. 400090, Cluj-Napoca; 
XXI. TOTOK William, Wilhelmsaue 2, 10715 Berlin, Germania; 

XXII.— VIANU Ion, str. Muresanu Andrei, poet, Nr. 33, sector. 1, cod.11842, 
Bucuresti; 

XXIII — WIESEL Elie, la United States Holocaust Memorial Museum, 100 
Raoul Wallenberg Place, SW Washington, DC 20024-2126; 

XXIV — Ziarul „Cotidianul”, cu sediul in Bdul Carol I nr.34 — 36, cod. 
020922,sector. 2, Bucuresti, pentru ca instanta de judecata, pe baza probelor 
care se vor administra, sa dispuna: 

- OBLIGAREA PARATILOR SA INCETEZE ACTIUNILE PRIN 
CARE SE ADUCE ATINGERE DREPTULUI MEU LA ONOARE SI 
REPUTATIE; 

- OBLIGAREA PARATILOR SA PUBLICE O DEZMINTIRE A 
RESPECTIVELOR AFIRMATII, IN NUMARUL IMEDIAT URMATOR 
DATEI RAMANERII DEFINITIVE A HOTARARII DIN PREZENTA 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 693 


CAUZA, IN ZIARELE / REVISTELE IN CARE AU APARUT AFIRMA- 
TIILE DEFAIMATOARE SAU, ATUNCI CAND AU APARUT INTR-O 
CARTE, INTRUN ZIAR NATIONAL DE LARGA CIRCULATIE; 

- OBLIGAREA PARATILOR SA-MI PLATEASCA FIECARE 
SUMA DE 10 RON, CU TITLU DE DAUNE MORALE. 

MOTIVELE ACTIUNII: 

Subsemnatul, am fost vreme indelungata si sunt si in prezent tinta unei 
campanii sustinute care vizeaza denigrarea mea, sub caracterizarea falsa de 
„antisemit” si izolarea mea de societatea romaneasca si de publicul din 
Romania. 

Sunt cunoscut atat in tara, cat si peste hotarele ei, ca disident fata de 
regimul comunist totalitar, caruia m-am impotrivit prin atitudinea mea, prin 
opiniile mele exprimate chiar si in „epoca de aur”, cand inca ma aflam in tara, 
ca si acum, cand traiesc in exil (sunt recunoscut in calitate de refugiat politic 
si traiesc in Franta) si prin scrierile mele, in care am criticat dur regimul 
amintit, dezvoltand in acelasi timp o prezentare a evenimentelor acelei per- 
ioade, bazata pe surse de documentare obiective, istorice. 

Pentru atitudinea mea constanta, caracterizata prin lipsa concesiilor fata 
de adevarul istoric si printr-o critica activa la adresa reprezentantilor de ieri 
si de azi ai regimului comunist din Romania, am platit si continuu sa platesc 
un pret dureros, exprimat inclusiv prin marginalizarea si prin ostracizarea 
mea, sub falsa categorisire de „ANTISEMIT”. Explicatia acestei stari de fapt 
consta in imprejurarea ca m-am referit in scrierile mele si la fenomenul 
„holocaustul romanesc”, cu invocarea surselor istorice si documentare rele- 
vante, credibile, obiective. Pentru ca mi-am permis sa am o alta opinie decat 
o serie de „holocaustologi "din tara si de peste hotarele ei, asupra subiectului 
de mai sus, iar acestia, in impresionanta lor majoritate evrei, sunt adepti ai 
unei teorii absolute, pornind de la premise false si neconfirmate de surse isto- 
rice viabile, teorie cu privire la care nu permit nimanui sa-i contrazica, fie si 
cu argumente stiintifice, mi-am atras din partea lor o reactie virulenta si 
revansarda, pentru totdeauna. 

Paratii au in comun aversiunea declarata si afisata cu nonsalanta fata de 
pretinsii dusmani ai cauzei denumita „Holocaustul din Romania”, dusmani in 
categoria carora m-au aruncat, fara discernamantul necesar, fara o raportare 
obiectiva si realista a surselor istorice pe care se intemeiaza opiniile exprima- 
te in scrierile mele si fara minimul respect pentru adevar si pentru persoana 
mea, ca om si ca scriitor. 

Astfel cum onorata instanta cunoaste bine, acuzatia de antisemitism si 
de negare a Holocaustului adusa în prezent cuiva reprezinta una dintre cele 
mai grave acuzatii posibile. Antisemitismul si negarea crimelor comise împo- 
triva evreilor, inclusiv pe teritoriul României, constituite o fapta determinata, 
o manifestare care expune pe autorul ei nu numai „dispretului public” dar si 
unei sanctiuni penale. Astfel, potrivit prevederilor art. 5 si 6 din Ordonanta 
de urgenta nr 31/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu 
caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vino- 
vate de savârsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii, promovarea ideo- 
logiei fasciste, rasiste sau xenofobe se pedepseste cu închisoare de la 6 luni 
la 5 ani si interzicerea unor drepturi. Cu aceeasi pedeapsa este sanctionata si 
contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia. 

Dar pentru un scriitor, pentru un filosof, pentru un om de arta sau de 
stiinta, consecintele unor asemenea incriminari sunt înca si mai drastice, cel 
mai adesea acestea însemnând o pata foarte greu de sters asupra întregii lor 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 694 


opere. Ne vom opri pe scurt numai asupra câtorva exemple, dintr-o multime 
care ar putea fi date. 

Martin Heidegger, unul din cei mai importanti filosofi germani din 
secolul al XX-lea, a fost acuzat pentru „comportamentul sau politic ambi- 
guu”, în sensul în care „pe de o parte respingea conceptiile rasiale ale nazis- 
mului si se declara împotriva arderii cartilor <suspecte> pe teritoriul univer- 
sitatii, pe de alta parte nu întreprindea nimic pentru a împiedica antisemitis- 
mul crescând, care afecta o parte din corpul didactic si din studenti” (perioada 
în care era rector al Universitatii din Freiburg). Asa cum s-a aratat în repetate 
rânduri, Heidegger nu a fost înteles nici chiar de catre nazisti, pentru a caror 
simpatie este acuzat. Nazistii însisi îl acuzau ba de nihilism, ba ca nu cunos- 
tea bine germana, motiv pentru care scrierile sale nu puteau fi întelese, ori ca 
„filosofia sa este una în spirit e evreu, încâlcita”. Opera lui Richard Wagner, 
compozitor si dramaturg, unul din cei mai de seama reprezentanai ai roman- 
tismului muzical, a fost si este si ea umbrita de faptul ca autorul a fost acuzat 
ca a „aderat la ideile nationaliste pangermanice”. 

Printre „exemplele românesti” poate fi amintit, între multe altele, cazul 
Mihai Eminescu. Opera exceptionala a poetului poarta peste ani stigmatul 
acuzatiilor de „nationalism” si „antisemitism”. Însusi sfârsitul tragic al poe- 
tului este pus de numerosi cercetatori în legatura cu atitudinile sale politice. 

În anii de dupa 1989, acuzatii asemanatoare au fost aduse — îndeosebi 
de catre reprezentanti ai „Comunitatii Evreiesti din România”, si fara o fun- 
damentare cât de cât serioasa — unor intelectuali contemporani precum 
Gabriel Liiceanu, Dorin Tudoran sau Nicolae Manolescu. Dar acuzatii aproa- 
pe asemanatoare au fost aduse si unora dintre cei care au considerat ca este 
de datoria lor sa ia atitudine în fata incriminarilor injuste aduse colegilor lor 
— cazul scriitorului Mircea Mihaies. Mircea Eliade, Emil Cioran si Eugen 
Ionesco, alti intelectuali români de frunte, au avut si ei parte de incriminari 
asemanatoare, fiecare dintre acestea fiind tot atâtea ocazii în care opera lor a 
avut de suportat consecinte. 

Un episod probând în modul cel mai concret urmarile acuzatiilor de 
antisemitism este cel din vara anului 2003, din jurul savantului român 
Nicolae C. Paulescu, inventatorul insulinei. Spitalul “H6tel-Dieu”, din Paris, 
unde profesorul Paulescu a lucrat între anii 1891 si 1894, pregatea dezvelirea 
unei placi comemorative si a unui bust al savantului, precum si o ceremonie 
a decernarii unui premiu international care sa-i poarte numele. Pregatirile de 
la spitalul parizian au fost anulate in urma unui articol aparut in presa 
acuzând antisemitismul fostului profesor (articolul a fost provocat de o scri- 
soare de protest venita din partea unei organizatii evreiesti din Statele Unite). 
Festivitatile au ramas anulate desi numerosi intelectuali au intervenit solici- 
tând ca meritele stiintifice ale savantului român sa nu fie anulate de opiniile 
sale politice. O pozitie publica în acest sens a prezentat inclusiv presedintele 
de la acea data al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, academi- 
cianul Nicolae Cajal, care a declarat între altele: 

"In judecarea cazului Nicolae Paulescu este necesar sa subliniem, de la 
inceput, ca avem de-a face cu probleme de natura deosebita. Prima este 
importanta incontestabila a descoperirii insulinei pentru istoria mondiala a 
stiintei romanesti. Personal consider ca meritele lui Nicolae Paulescu sunt 
mari, sunt deosebite si trebuie relevate la valoarea lor. Pentru aceste merite 
l-am propus, in anul 1990, ca membru post-mortem al Academiei Romane, 
cand Adunarea Generala l-a si ales prin vot secret. In acest context, se impu- 
ne o disociere obligatorie intre contributiile stiintifice in combaterea diabetu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 695 


lui si optiunile personale antisemite. Daca este sau nu vinovat este o alta pro- 
blema si, deci, se cuvine sa o judecam ca atare. Eu respect parerile personale 
ale fiecarui om si cred ca nu am voie sa leg valoarea omului de stiinta de 
conceptiile sale, inclusiv cele antisemite. Sunt doua probleme distincte si tre- 
buie considerate ca atare. 

Nu se pot amesteca. Imi amintesc ca tatal meu, care a fost studentul lui 
Nicolae Paulescu, il respecta si il admira, desi stia ca era antisemit. Cand 
judeca valoarea sa remarcabila de profesor si om de stiinta nu-l interesa 
conceptia filosofica sau ideologica. Eu consider ca fiecare om are dreptul sa 
aiba propriile lui conceptii, indiferent daca mie imi plac sau nu”. 

În legatura cu acest caz este semnificativ si faptul ca acuzaţia de antise- 
mitism a omului de stiinta a mers pâna acolo încât s-a avansat ideea ca, în 
1923, acestuia i-a fost refuzat premiul Nobel tocmai din cauza scrierilor sale 
nationalist-ortodoxe. 

În mod asemanator tuturor cazurilor de acest gen, opera scriitorului 
Paul Goma poarta si ea povara — în aceasta situatie complet injusta — a acu- 
zatiilor care i-au fost aduse. Astfel cum se poate observa inclusiv din Bio- 
bibliografia autorului, depusa la dosarul cauzei, Paul Goma este un scriitor cu 
o recunoastere internationala foarte larga, a carui opera a fost si este publicata 
mai ales la edituri din strainatate. (Invitat recent în România de catre Uniunea 
Scriitorilor, scriitorul Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru 
literatura, l-a indicat pe Paul Goma drept singurul scriitor român în viata a 
carui opera îi este cunoscuta.) 

Editurile din România ezita sa-l publice pe Paul Goma din cauza acu- 
zaaiilor de antisemitism care i-au fost aduse pe nedrept. Destituirea recenta a 
scriitorului Liviu loan Stoiciu din Directia revistei „Viata româneasca”, ca 
urmare a publicarii unui text cu pretins caracter antisemit, este extrem de 
semnificativa sub acest aspect. Faptul ca revista „Viata româneasca” este o 
publicatie a Uniunii Scriitorilor din România (USR) iar masura a fost dispusa 
de conducerea institutiei scriitorilor români — de catre presedintele USR, 
Nicolae Manolescu — este de asemenea foarte semnificativ sub aspectul 
consecintelor pe care le au asupra operei scriitorului acuzatiile injuste care îi 
sunt aduse. În conditiile în care asemenea acuzatii sunt facute de conducerea 
USR, in frunte cu presedintele ei, Nicolae Manolescu, este usor de presupus 
ca editurile din tara vor ezita sa publice un autor purtând un asemenea 
stigmat. 

În cazul concret al revistei „Viata româneasca”, astfel cum s-a apreciat 
si în „Protestul” din 11 septembrie 2005 al celor 200 de intelectuali români 
(depus la dosarul cauzei), exista date care arata ca masura conducerii USR a 
fost impusa de alte ratiuni decât cele de principiu, adica cele tinând de "anti- 
semitismul" lui Paul Goma. Este stiut ca Paul Goma a fost exclus din 
Uniunea Scriitorilor in aprilie 1977, in plina teroare comunista, inclusiv prin 
votul actualului presedinte al USR, dl. Nicolae Manolescu. Paul Goma este 
nu numai o amintire neplacuta pentru presedintele scriitorilor romani, ci si un 
critic sever al atitudinii morale şi politice de dupa 1990 a acestuia, dar si a 
altor intelectuali români contemporani. 

Paul Goma a deplâns în repetate rânduri inclusiv faptul ca intelectualii 
români, în special scriitorii, nu au facut nici cel mai simplu gest de solidari- 
zare cu lupta sa împotriva regimului comunist (nu numai ca nu au facut nici 
un asemenea gest, dar au mai si votat pentru excluderea sa din Uniunea 
Scriitorilor). Sub acest ultim aspect, ne apare ca destul de probabil ca o parte 
a intelectualilor amintiti folosesc „antisemitismul” lui Paul Goma tocmai ca 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 696 


un pretext pentru decredibilizarea si marginalizarea sa, pentru minimalizarea 
scrierilor sale. 

Sau, pentru obtinerea unor beneficii, precum postul de ambasador la 
UNESCO, ca in cazul lui Nicolae Manolescu, o persoana care apare in 
Raportul Wiesel- Iliescu la capitolul „negatorilor Holocaustului”, alaturi de 
Paul Goma (pp. 368, 382--383). 

În alte conditii decât cele evocate aici, un scriitor de valoarea lui Paul 
Goma (si cu statutul moral al acestuia) ar fi publicat în propria tara nu din ini- 
tiativa sa, ci a editurilor. Or, asa cum rezulta inclusiv din Bio-bibliografia 
autorului, editurile din tara îl evita sistematic — iar, uneori, atunci când se m 
când se mai întâmpla ca vreuna sa-l „publice” îl cenzureaza ori îi dau cartile 
la topit. 

Prin repetatele publicari ale unor acuzatii foarte grave la adresa mea — 
ca negationist — pornind de la ideea ca nu recunosc „Holocaustul” din 
Romania, in sensul perceput de acestia, detractorii mei m-au stigmatizat in 
ochii opiniei publice, ca „antisemit”, folosindu-se de influenta lor extraordi- 
nara (lista paratilor este graitoare sub aspectul notorietatii paratilor, ca per- 
soane publice), astfel incat chiar un gest absolut firesc, cum a fost publicarea 
scrierilor mele intr-o revista culturala, cum este „Viata Romaneasca”, a deter- 
minat represalii imediate, de o mare duritate, impotriva redactorului sef 
adjunct al publicatiei respective. 

Sustinerile pentru care inteleg sa-i actionez in justitie pe parati sunt 
urmatoarele: 

[.— Administratia Prezidentiala, pentru publicarea pe site-ul sau, in 
cadrul raportului Comisiei Wiesel-Iliescu, a urmatorului pasaj — parte inte- 
granta a textului respectiv: 

„În scrierile a trei figuri importante ale exilului românesc se gasesc for- 
mule care intra în tipologia comparatiilor trivializante. Este vorba de PAUL 
GOMA (s. m. — Paul Goma), Monica Lovinescu si Dorin Tudoran. 

Paul Goma, unul dintre putinii disidenti anticomunisti din România, 
exilat de la sfârsitul anilor '70 la Paris, a scris în ultimii ani mai multe texte 
în care reclama recunoasterea „Holocaustului rosu” împotriva poporului 
român, comis si cu contributia evreilor. Ideea de baza a ultimei sale carti, 
Saptamâna rosie, reeditata si foarte mediatizata în România, este urmatoarea: 

„Holocaustul rosu pus la cale si de ei [de evrei] a început pentru noi, 
românii, cu un an mai devreme decât al lor: la 28 iunie 1940 — si nu s-a 
încheiat nici azi”. 

Goma sustine ca, dupa cedarea Basarabiei si Bucovinei de Nord Uniunii 
Sovietice, evreii, adulti dar si copii, au comis, cu ordin de la sovietici, dar si 
din „ura de rasa”, „ura de român”, nenumarate acte de agresiune si umilire 
împotriva Armatei române. Astfel de acte au venit „dinspre aproape toti 
evreii aflati în Basarabia si în Bucovina de Nord în acea Saptamâna Rosie, 
înspre toti românii” (p. 171). Goma recunoaste, explicit si repetat, responsa- 
bilitatea României si „culpa comunitatii” pentru „abominabilul pogrom” de 
la Iasi, pentru deportarile în Transnistria (p. 20, 240, 248, 319), dar afirma ca 
atrocitatile au fost exclusiv rezultatul razbunarii, în conditii de razboi, pentru 
crimele comise de evrei (p. 18, 21, 190). Aceasta ar fi explicatia — „adevarul 
interzis vreme de o jumatate de secol” (p. 256) — pentru reactia violenta a 
românilor, si nu politica regimului Antonescu, despre care Goma nu pome- 
neste, sau antisemitismul din România, a carui existenta o neaga. 

Exilatul român cere „vesnica recunostinta” pentru Antonescu, 
„Maresalul dezrobitor” (p. 244). Aproape la fiecare pagina, Goma gloseaza 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 697 


pe tema culpei evreilor, care ar fi adus comunismul (mai multe pagini sunt 
umplute cu liste de evrei comunisti), ar fi monopolizat suferinta, facând din 
contabilitatea cadavrelor o afacere (p. 10, 115, 183-199) si ar fi comis crime 
care au „întunecat-însângerat întreg secolul al 20-lea”. Scriitorul român cere 
condamnarea evreilor, acesti „calai nepedepsiti” (p. 186-187), prin organiza- 
rea unui „Nurnberg II” (p. 95, 170, 217, 274). 

Asa cum se poate observa, CARTEA LUI GOMA ILUSTREAZA 
TOATE FORMELE DE TRIVIALIZARE PRIN COMPARATIE (ACCEN- 
TUL CAZAND PE COMPARATIA DEFLECTIVA). PE ANSAMBLU, 
INSA, ACEASTA ESTE MAI MULT DECAT ATAT: CONSTITUIE O 
VERITABILA SINTEZA A NEGATIONISMULUI SI ANTISEMITISMU- 
LUI, CUM RAR SE POATE GASI IN LITERATURA DE LIMBA ROMA- 
NA (s. m. — Paul Goma). 

Pe de alta parte, trebuie spus ca Paul Goma se remarca prin radicalitate, 
nu prin originalitate. În diferite combinatii, idei similare au circulat si înainte 
în mediile de dreapta din România si exil.» (Raportul Comisiei, pp. 380-381) 

II.— ANDREESCU Gabriel: 

a) Revista „Observator cultural”, nr. 156, 18-24 februarie 2003, text 
intitulat „Negare, trivializare si comparatie”: «SHAFIR SPUNE LA UN 
MOMENT DAT CA „DREPTUL LA MEMORIE AL ISTORICULUI 
GOMA“, care reprezinta, pentru multi romani, un Soljenitin al Romaniei, AR 
FI „MAI PUTIN RESPECTABIL“. ARE TOATA LEGITIMITATEA SA O 
FACA CIND GOMA CALIFICA POGROMURILE ANTIEVREIESTI CA 
FORME DE AUTOAPARARE ALE ROMANILOR [subl. n. — P. Goma].» 

b) Ziarul „Ziua”, din 17 septembrie 2005, text intitulat „Teme deonto- 
logice la Uniunea Scriitorilor”: 

«Dintre cazurile enumerate in studiu - printre care negarea 
Holocaustului, declaratii privind caracterul periculos ori mizerabil al evreilor 
s.a. -, una singura se aplica fara dubii, dupa opinia mea, lui GOMA: ACU- 
ZAREA EVREILOR, CA POPOR, PENTRU CRIMELE, REALE SAU 
IMAGINARE, DATORATE UNOR EVREI SAU UNOR GRUPURI DE 
EVREI; ARGUMENTAREA HOLOCAUSTULUI, CHIAR DACA NU 
SCUZAREA LUI, PRIN COMPORTAMENTUL COMUNITATII 
EVREIESTI. 

Poti sa nu urasti evreii - si, sincer, nu cred ca Goma o face, in ciuda 
infierbantarii cu care se exprima -, dar POTI SA DEBITEZI TOT FELUL DE 
LUCRURI DESPRE EVREI CARE NASC RETINERE SAU CHIAR OSTI- 
LITATE FATA DE ACESTIA. SCRIERILE SALE "BASARABIA" SI 
"SAPTAMANA ROSIE..." SUNT PLINE DE STEREOTIPURI. ESTE 
MOTIVUL PENTRU CARE LE-AM TRATAT DREPT EXEMPLE DE 
DISCURS ANTISEMIT {subl. n. — P. Goma] [...] 

In sfarsit, daca avem in vedere un cod deontologic al Uniunii 
Scriitorilor si legitimarea lui prin INTERZICEREA TEXTELOR CU 
NUANTE ANTISEMITE ALE LUI GOMA [subl. n. — P. Goma] [...]». 

c) Ziarul „Averea”, din 19 septembrie 2005, articol semnat de Ara 
Septilici, intitulat „Dezbatere. Cum se foloseste politica de rasism. 
Antisemitismul, parte din ADN-ul conditiei umane”: «TEXTELE LUI PAUL 
GOMA (CHIAR SI „BASARABIA”) AU ACCENTE ANTISEMITE, ESTE 
DE PARERE GABRIEL ANDREESCU [subl. n. — P. Goma], participant la 
simpozionul organizat de PER.» 

III.— Editura Polirom lasi pentru publicarea, in cadrul raportului 
Comisiei Wiesel-lliescu, a pasajului de la pp. 380-381 — parte integranta a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 698 


textului respectiv. 

IV — Federatia Comunitatilor Evreiesti din România, cu sediul in str. Sf. 
Vineri, 9-11, sector. 3, cod. 030202, Bucuresti, in solidar cu Revista 
„Realitatea evreiasca”, pentru articolul denigrator anonim publicat in Revista 
„Realitatea evreiasca”, nr.236 (1036), 1 — 15 septembrie 2005, in solidar cu 
revista amintita si cu Boris MARIAN, pentru articolul „Din presa culturala. 
Septembrie 2005”, in solidar cu revista amintita si cu Alexandru FLORIAN, 
pentru: 

a) Ziarul „Gândul”, din 3 septembrie 2005, declaratie a lui Gârbea 
Horia: «COMUNITATEA EVREIASCA DIN ROMÂNIA A REACTIO- 
NAT FOARTE DUR. DACA EI S-AU SESIZAT, ÎNSEAMNA CA AFIR- 
MATIILE SUNT GRAVE [subl. n. — P. Goma». 

V.— FLORIAN Alexandru: 

a) Textul intitulat: „Antisemitism si politica”, publicat în 2003 pe site- 
ul Federatiei Comunitatilor Evreiesti, la adresa: http://www.romanianjewi- 
sh.org/ro/index_fcer2_01.html: «Antisemitismul dur pe care îl reprezinta în 
politica PRM si C.V.Tudor, aveam sa îl regasesc în ANTISEMITISMUL 
CULTURAL AL LUI PAUL GOMA (subl. n. — Paul Goma). Paradoxal, pen- 
tru traiectoriile sociale si politice radical diferite pe care le-au parcurs cei doi 
în perioada comunista, PAUL GOMA PUBLICA ÎN DOUA NUMERE DIN 
REVISTA VATRA, UN TEXT DE UN ANTISEMITISM TOT ATÎT DE 
FEROCE, PLIN DE URA CA SI DISCURSURILE VADIMISTE (subl. n. — 
Paul Goma). 

Desigur, s-ar putea face comentarii privind patronii revistei. Ea este o 
revista de cultura, editata de Uniunea Scriitorilor, dar si de Consiliul judetean 
Mures cu sprijinul Ministerului Culturii si Cultelor. Cu alte cuvinte, institutii 
ale statului si o asociatie profesionala gireaza, fie si de la distanta, mesaje ce 
contravin flagrant 

Ordonantei de urgenta privind combaterea antisemitismului, a negarii 
Holocaustului sau promovarea cultului persoanelor condamnate pentru crime 
împotriva umanitatii. Probabil ca raspunsul cel mai la îndemana ar fi, în 
aceasta situatie, ca numai autorul este raspunzator de ideile, opiniile sau 
mesajele comunicate. 

În fapt, însa, un text nu vede lumina tiparului fara asentimentul condu- 
cerii oricarei edituri sau publicatii. Asentimentul poate avea multiple expli- 
catii, dar în fata unui TEXT CONTROVERSAT, CE TRANSMITE MESA- 
JE NASCUTE DIN URA, ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA UMANISMULUI, 
RAMANE DOMINANTA NEGATIVA, IRECONCILIABILA CU VALO- 
RILE SPIRITULUI DEMOCRATIC (subl. n. — Paul Goma). 

VATRA A PUBLICAT ÎN NR. 3-4 SI 5-6/2002 UN TEXT PUTER- 
NIC ANTISEMIT, BASARABIA SI "PROBLEMA" (subl. n. — Paul Goma). 
Mesajele lui Goma din acest articol fluviu se regasesc si în romanul sau 
Basarabia, publicat în acest an la Bucuresti de Editura Jurnalul literar. 
FRAGMENTE DIN ACEST VOLUM, INCLUSIV CELE CU CONOTATII 
ANTISEMITE (subl. n. — Paul Goma), au fost preluate în suplimentul Aldine 
al cotidianului România libera din 5 octombrie 2002. FARA A MAI TRECE 
ÎN REVISTA MESAJELE ANTISEMITE DIN TEXTUL SELECTAT DE 
COTIDIAN, NU POT SA NU REMARC MANIERA ASEMANATOARE, 
LA VADIM SI LA GOMA, ÎN CARE RELATEAZA DESPRE ELIE WIE- 
SEL (subl. n. — Paul Goma). PAUL GOMA SE DOVEDESTE A FI UN 
NEGATIONIST RADICAL (subl. n. — Paul Goma). El nu ia în seama "falsi- 
tatea, idiotenia termenului «antisemit», cand semiti sunt si maltezii si berberii 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 699 


si arabii si, cine ar crede, azi, în Israel: palestinienii!" (Vatra, nr.3-4/2002, 
p.35). Consecvent, autorul, fara urma de îndoiala carteziana, afla cauza 
pogromurilor împotriva evreilor, la care s-a dedat regimul Antonescu, în asa 
zisele crime ale evreilor din Basarabia împotriva armatei române, o data cu 
retragerea administratiei românesti în iunie 1940. Cu alte cuvinte, vara lui 
1941 este razbunarea românilor pentru vara 1940. ASEMENEA LOGICII 
VADIMISTE, EVREII SUNT VINOVATI DE HOLOCAUST (subl. autoru- 
lui, re-subl. n. — Paul Goma). "Ce s-a putut întampla în doar o saptamana: 28 
iunie - 2 iulie 1940, de înnebunisera Românii, de turbasera Românii, cerand, 
promitand - ei, Românii - razbunare pe Evrei, potrivit legii Talionului cea 
care cere: «Ochi pentru Ochi si Dinte pentru Dinte»? Care sa fi fost Ochiul- 
prim (în timp)? Dar, primul, cronologic, Dinte?" (idem., p.34) 

CARACTERIZARILE NEGATIVE, PROFUND TRIVIALE LA 
ADRESA EVREILOR, ADEVARATE SARJE DE ANTISEMITISM 
INTERBELIC (subl. n. — Paul Goma), abunda în cele 2 articole din revista de 
la Tirgu-Mures. Astfel, evreii care nu recunosc ca ei au fost cauza prima a 
pogromurilor "ignora cu o superioritate de rasa inadmisibila (si analfabeta - 
oare fac asta numai din analfabetism?, ei, Oameni ai Cartii?) adevarul cron 
logic, istoric, acela care spune...agresiunea Evreilor în timpul evacuarii mili- 
tarilor si civililor români din teritoriile cedate a semnificat Ochiul-prim, iar 
ce s-a întamplat, dupa un an de zile - inadmisibil, reprobabil, criminal - a fost, 
vai, un raspuns la agresiune, "Ochiul" scos pentru Ochiul scos - a fost razbu- 
narea Românului pe Evreu" (idem.,p.35). În Mein Kampf, Hitler l-a omagiat 
pe Schopenhauer tocmai pentru ca "i-a numit pe evrei «maestri ai minciunii». 
Cine nu recunoaste acest fapt sau nu vrea sa-l creada, scria Hitler, nu va putea 
nicicand sa contribuie la victoria adevarului" (în Pierre-Andre Taguieff, La 
nouvelle judeophobie, Paris, 2002, p.123). PESTE TIMP, PRIN GRIJA LUI 
HITLER, SPIRITUL LUI SCHOPENHAUER VINE SI SE SINCRONI- 
ZEAZA CU P. GOMA (subl. n. — Paul Goma). PAUL GOMA NU NUMAI 
CA REIA SLOGANURILE NEGATIONISTILOR, REALIZAND O NOUA 
APROPIERE DE MESAJUL LUI VADIM, DAR AJUNGE SA PREIA SI 
TEME DIN ANTISEMITISMUL ACTUAL, CEL AL FUNDAMENTALIS- 
MULUI ISLAMIC (subl. n. — Paul Goma), incriminand pe israelieni drept 
criminalii palestinienilor. "Le este greu, foarte greu Evreilor, instalati de doua 
milenii în statutul de victima, în cultura unicului genocid: Shoah, sa admita 
adevarul istoric cel care spune: genocid se declina, din nefericire la plural. 
Impunerea monopolului asupra suferintelor de pe urma persecutiilor carora ei 
le-au fost victime în urma cu peste o jumatate de secol, totodata negand, rela- 
tivizand, interzicand sa se vorbeasca de alte lichidari în masa, de alte victime 
inocente, de alte comunitati martirizate decat a lor - dovedeste insolenta, 
nesimtire etica si, paradoxal: lipsa de inteligenta. Dar mai ales le este greu 
Evreilor sa admita ca si ei au fost calai pentru alte comunitati- si continua a 
fi, azi, în Palestina" (Vatra nr.5-6/2002, p.37). TEXTUL LUI PAUL GOMA 
APARTINE, PRIN MESAJ SI EXPRESIE, ANTISEMITISMULUI RADI- 
CAL. NU CRED SA MAI EXISTE ÎN PRODUCTIA ELITEI CULTURA- 
LE ROMÂNE POSTCOMUNISTE SCRIERI CE AR PUTEA SA SE ASO- 
CIEZE CU URA NEOSTOITA A FOSTULUI DISIDENT (subl. n. — Paul 
Goma). 

LA ACESTE MANIFESTARI ANTISEMITE, A CAROR NOCIVI- 
TATE E GREU SA NU FIE SURPRINSA DE ORICE OM CU BUN SIMT 
(subl. n. — Paul Goma), reactiile civice sau ale institutiilor publice au fost fira- 
ve. (...) Fara 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 700 


sa deosebeasca între ANTISEMITISMUL RADICAL, CEL PROFESAT DE 
Gh. Buzatu, I. Coja, C.V. Tudor, P. GOMA (subl. n. — Paul Goma) sau I.C. 
Dragan si antisemitismul de centru (mainstream), autorul mai ca îl învinova- 
teste pe G. Voicu pentru usurinta cu care se exprima cel dintîi.» 

b) semnatar al Raportului Comisiei, pp. 380-381. 

VI.— GÂRBEA Horia 

a) În calitate de membru al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor 
din România, Comunicat de presa al Conducerii USR datat 31 august 2005, 
reprodus în ziarul „Gardianul”, din 2 septembrie 2005, si în ziarul „Gândul”, 
din 3 septembrie 2005: «În Viata româneasca», nr. 6-7 iunie, a fost permisa 
de catre redactie APARITIA UNUI TEXT CU CONTINUT ANTISEMIT. 
ESTE VORBA DESPRE FRAGMENTE DIN JURNALUL 2005 AL LUI 
PAUL GOMA [subl. m. — P. Goma].» 

b) Ziarul „Gardianul”, 2 septembrie 2005, declaratie: 

«REDACTIA ESTE VINOVATA DE NEGLIJENTA [subl. n. — P. 
Goma]y. «Se va stabili CINE ESTE DE VINA PENTRU PUBLICAREA 
TEXTULUI [subl. n. — P. Goma] si s-ar putea decide inlocuirea conducerii». 

c) Ziarul „Gândul”, din 3 septembrie 2005, declaratie: 

«COMUNITATEA EVREIASCA DIN ROMÂNIA A REACTIONAT 
FOARTE DUR. DACA EI S-AU SESIZAT, ÎNSEAMNA CA AFIRMATII- 
LE SUNT GRAVE [subl. n. — P. Goma». 

d) Comunicat de presa al Conducerii USR datat 8 septembrie 2005, 
reprodus în 9 septembrie 2005 de Agentia de presa Mediafax, si în ziarele: 
„Ziua”, în grupajul: „Judecata la Uniunea Scriitorilor”; „Gardianul”, din 10 
septembrie 2005, în grupajul: „Uniunea Scriitorilor l-a «executat» pe Liviu 
Ioan Stoiciu, de larevista «Viata româneasca»: «Comunicat din partea 
Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor 

În sedinta din 8 septembrie 2005, Comitetul Director al Uniunii 
Scriitorilor din România a luat în discutie numeroase aspecte curente ale acti- 
vittaii acestei organizatii. Printre ele s-a aflat si situatia creata de APARITIA 
ÎN REVISTA VIATA ROMÂNEASCA, NR.6-7 DIN 2005 A UNUI TEXT 
CU CARACTER ANTISEMIT [subl. n. — P. Goma] care a generat vii pro- 
teste si a determinat redactarea unui comunicat prin care conducerea Uniunii 
îsi exprima regretul fata de publicarea acestuia. [...] 

Comitetul Director al USR atrage atentia opiniei publice ca în comuni- 
catul sau CONDUCEREA USR NU A INCRIMINAT NICI O PERSOANA, 
NU A CALOMNIAT PE NIMENI, CI DOAR A MANIFESTAT INGRIJO- 
RAREA FIREASCA FATA DE APARITIA UNUI TEXT CARE PROPA- 
GA IDEI ANTISEMITE [subl. n. — P. Goma] într-un periodic aflat sub egida 
USR.» 

e) Comunicat al Conducerii USR din 5 septembrie 2005, reprodus de 
ziarul „Gardianul” din 6 septembrie 2005: 

«din succintele extrase din JURNALUL LUI GOMA, retinute in 
„Gardianul”, rezulta ca AUTORUL este anticomunist si foarte critic la adresa 
confratilor, nicidecum ca ESTE ANTISEMIT, ORI, IN DEFINITIV, 
COMUNICATUL USR NU AVEA IN VEDERE DECAT ANTISEMITIS- 
MUL [subl. n. — P. Goma]. 

f) Radio România, interviu din septembrie 2005: «Important este ca 
UNIUNEA SCRIITORILOR [...] SE OPUNE ORICARUI EXTREMISM. 
NU SE POATE CA ÎNTR-O REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR SA 
APARA ASTFEL DE ATACURI, si noi, Comitetul Director ne-am manifes- 
tat deosebita îngrijorare si dorim ca lucrul acesta sa nu se repete [subl. n. — P. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 701 


Goma].» 

VII.— GHEORGHIU Mihai Dinu: 

a) În revista „Observator cultural”, din Bucuresti, nr. 183, 26 august — 
1 septembrie 2003, text intitulat „«Cahn zis Crohmalniceanu»”: «PAUL 
GOMA A PUBLICAT IN MAI MULTE RINDURI SI IN MAI MULTE 
LOCURI, DE EXEMPLU IN VATRA, REVISTA MACAR IN PRINCIPIU 
ONORABILA, TEXTE AUTOBIOGRAFICE CU CARACTER ANTISE- 
MIT SI NEGATIONIST [subl. n. — P. Goma], care in alte tari (intre ele, cea 
in care este el insusi rezident) intra sub incidenta legii. Pe nimeni altcineva 
din tara nu pare a-l fi deranjat REPRODUCEREA CELOR MAI JOSNICE 
TEZE ALE PROPAGANDEI FASCISTE DIN TIMPUL RAZBOIULUI 
[subl. n. — P. Goma]. [...] RINOCERIZAREA LUI PAUL GOMA PRIVES- 
TE ISTORIA DIZIDENTEI ROMANESTI SI EA S-A PRODUS SUB 
INFLUENTA EMIGRATIEI NATIONALISTE, CARE I-A STIMULAT 
RESENTIMENTELE. GOMA, CINDVA DENUNTAT CA EVREU SI RUS 
(„EFREMOVICI”), SI-A DESCOPERIT O VOCATIE DE ANTISEMIT 
PRIN CARE SE ALINIAZA CU FOSTII SAI PERSECUTORI, CARE-L 
ASTEAPTA ACUM NERABDATORI SA REVINA IN PATRIE [subl. n. — 
P. Goma].» 

b) Raportul Comisiei, pp. 380-381. 

VIII.— IOANID Radu: 

a) În revista „Observator cultural”, nr. 177, 15-21 iulie 2003, text inti- 
tulat: „Paul Goma — între Belleville si Bucuresti”, republicat în ziarul „Ziua” 
din loctombrie 2005: «PAUL GOMA ESTE INCA O DOVADA VIE CA 
ANTISEMITISMUL DIN CULTURA ROMANA CONTEMPORANA NU 
REPREZINTA UN MONOPOL AL ANTISEMITILOR DE EXTREMA 
DREAPTA SAU STINGA, DE TIPUL CELOR DIN PARTIDUL ROMA- 
NIA MARE. CA SI ALTI INTELECTUALI ROMANI, GOMA APARTINE 
„CURENTULUI DOMINANT“ ANTISEMIT AL INTELECTUALITATII 
ROMANE [subl. n. — P. Goma], care nu neaga Holocaustul, dar scoate in evi- 
denta, „in schimb“, „vina colectiva“ a evreilor cind vine vorba de comunism. 
[...] DUPA CUM A SCRIS RECENT ALEXANDRU FLORIAN, GOMA 
„NU NUMAI CA REIA SLOGANURILE NEGATIONISTILOR REALI- 
ZIND O NOUA APROPIERE DE MESAJUL LUI VADIM [TUDOR], CI 
AJUNGE SA PREIA SI TEME ALE ANTISEMITISMULUI ACTUAL, 
CEL AL FUNDAMENTALISMULUI ISLAMIC [subl. n. — P. Goma], incri- 
minindu-i pe israelieni drept criminalii palestinienilor“. [...] 

E foarte graitor ca ACELASI GUVERN ROMAN care, in sfirsit, in 
eforturile sale de a se integra in NATO si in UE, a incercat sa se opuna ten- 
dintelor de a-l reabilita pe Antonescu si guvernul sau, A SPRIJINIT FINAN- 
CIAR (CU SAU FARA PERMISIUNEA AUTORULUI) PUBLICAREA 
CARTII ANTISEMITE A LUI PAUL GOMA, CARE LE INVINUIESTE 
PE VICTIME PENTRU SOARTA LOR TRAGICA [subl. n. — P. Goma]. In 
fine, este foarte graitor ca volumul lui Goma, care a fost, surprinzator, publi- 
cat partial de Vatra, a fost foarte bine primit de suplimentele culturale a doua 
din cele mai importante cotidiene romanesti, Adevarul si Romania libera, si 
ca, cu exceptia unei singure organizatii de supravietuitori ai Holocaustului, 
nici o voce nu s-a ridicat in Romania impotriva acestei scrieri revoltatoare. 
SA FIE ACEASTA DIN CAUZA ignorantei, a lasitatii sau a INFLUENTEI 
ANTISEMITISMULUI ASUPRA SEGMENTULUI CULTURAL DOMI- 
NANT DIN ROMANIA, DE CARE VORBEAM MAI SUS? [subl. n. — P. 
Goma] De fapt, PAUL GOMA SI-A ASUMAT DOAR O PARTE A TRE- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 702 


CUTULUI, PE CARE A DISTORSIONAT-O GRAV, IMPRASTIIND 
ASTFEL URA [subl. n. — P. Goma].» 

b) Raportul Comisiei, pp. 380-381. 

IX.— LASZLO Alexandru 

a) Revista electronica Electra, la adresa www.revistaelectra.tk — nr. 1 
(12)/2003, text intitulat: „Ion SOLACOLU — LASZLO Alexandru: Polemici 
pe Internet: Goma si Basarabia”, editor Laszlo Alexandru, Cluj Napoca: «Da, 
Goma într-adevar se pronunta frecvent despre Transnistria, DAR PASA 
ANTISEMITA ÎN CARE A ESUAT ÎN ULTIMELE LUNI [subl. n. — P. 
Goma] nu face decît sa ma întristeze. S-A GASIT EL, DE LA PARIS, SA-L 
ELOGIEZE ACUM PE ANTONESCU, LA UNISON CU VADIMICA! 
RUSINE SA-I FIE! [subl. n. — P. Goma] [...] 

N-are rost sa mai întindem vremea conversînd despre maresalul 
Antonescu. Ambii sîntem de acord ca a fost o figura NEFASTA [subl. aut.] 
a istoriei României. [...] Va sa zica avem de-a face cu un personaj istoric 
esentialmente negativ. Mergem mai departe. V-am exprimat nemultumirea 
mea privitor la RATACIREA DIN ULTIMELE LUNI A LUI PAUL GOMA 
ÎN ELOGIEREA MARESALULUI SI ÎN DISCURSUL CU ACCENTE 
ANTISEMITE [subl. n. — P. Goma]. [...] Venim acum si la ÎNVERSUNA- 
REA ANTIEVREIASCA A LUI GOMA, RELEVABILA MAI ALES ÎN 
ULTIMELE LUI SCRIERI [subl. n. — P. Goma]. [...] 

Dar acum cînd — daca bine observ — cursul istoriei se îndreapta, sub 
influenta puterii americane, spre condamnarea absolutismelor de orice speta 
si, prin intermediul globalismului computerizat de factura postmoderna, spre 
deconstruirea proiectelor dictatoriale localiste, NU-L POT URMA PE PAUL 
GOMA ÎN OPERATIUNEA DE SPALARE A BANILOR MURDARI 
PURTÎND EFIGIA LUI ION ANTONESCU [subl. n. — P. Goma]. [...]» 

b) În revista electronica E-Leonardo, la adresa www.eleonardo.tk, nr. 
5/2004, text intitulat: „Paul Goma antisemit”, editor Laszlo Alexandru, Cluj 
Napoca: «Dar în ultimii ani PARTIZANATUL ANTISEMIT AL LUI PAUL 
GOMA A PRINS UN CONTUR TOT MAI CONSISTENT (subl. n. — Paul 
Goma). (...) Eroarea unui istoric, foarte grava, poate consta va sa zica nu doar 
în spunerea/scrierea neadevarului, ci si în LANSAREA UNOR VARIANTE 
EXPLICATIVE BIZARE, ABERANTE, NEVEROSIMILE, ASUPRA 
EVENIMENTELOR DIN TRECUT (subl. n. — Paul Goma). (...) Între P. 
GOMA CARE acrediteaza în absolut izvoarele istorice unilaterale 
si FORTEAZA CONCLUZIA SA ANTISEMITA NEPLAUZIBILA (subl. 
n. — Paul Goma) — respectiv O. Pecican care interogheaza o paleta întreaga 
de resurse si propune, sub forma unei ipoteze de lucru, concluzia plauzibila 
a criticii sociale, se afla tocmai distanta care separa vechea si noua istoriogra- 
fie. (...) PAUL GOMA A MINTIT ATUNCI CIND A PREZENTAT SITUA- 
TIA POLITICA A EVREILOR DIN ROMÂNIA (subl. a.; re-subl. n. — Paul 
Goma). (...) PAUL GOMA MINTE DIN NOU, ÎNCERCÎND SA STABI- 
LEASCA FALSE RAPORTURI CAUZA-EFECT, PRIN TRECEREA SUB 
TACERE A REALITATILOR INCONVENABILE (subl. a.; re-subl. n. — 
Paul Goma). (...) ALTA MINCIUNA A LUI PAUL GOMA TINE DE PAR- 
TIALIZAREA GEOGRAFICA A GENOCIDULUI (subl. a.; re-subl. n. — 
Paul Goma). 

Pentru a putea omite dimensiunea continentala a fenomenului, scriitorul 
înalta bariere de... imaginatie la granitele României. El refuza sa priveasca 
faptul istoric în conexiunea sa internationala si decreteaza ca evreii sînt ras- 
punzatori (întrucît i-au agresat pe românii în retragere pasnica din Basarabia 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 703 


si Bucovina)si prin urmare au fost macelariti. (...) 

MICHAEL SHAFIR SI RADU IOANID SÎNT INDULGENTI CU 
GOMA, ATUNCI CÎND ÎL CONSIDERA UN NEGATIONIST “PRIN 
DEVIERE” (subl. n. — Paul Goma). (E drept ca cei doi se refereau doar la 
romanul Basarabia si la fragmentele aparute în presa.) E suficient sa citim un 
pasaj de la p. 273 a volumului Saptamîna Rosie... pentru a-l judeca mult mai 
aspru pe autor: “Doar stim, avem si hîrtii[,] si tinere-de-minte: «Holocaustul 
românesc» este o minciuna, un fals, o escrocherie, o ticaloasa amenintare 
(«Punga sau viata!»)”. PAUL GOMA AICI MINTE VIOLENT, NEGÎND 
FRONTAL HOLOCAUSTUL! (subl. a.; re-subl. n. — Paul Goma) Atrag 
atentia ca ne aflam deja în sfera unei culpe sanctionabile penal: România s-a 
sincronizat cu legislatia statelor europene si, prin Ordonanta de Guvern nr. 
31/13 martie 2002, interzice negarea în public a Holocaustului si o pedepses- 
te cu închisoare între 6 luni si 5 ani. lar PUBLICAREA (subl. a.; re-subl. n. 
— Paul Goma) UNEI CARTI NEGATIONISTE (subl. n. — Paul Goma) tine 
de domeniul PUBLIC (subl. a.; re-subl. n. — Paul Goma). (...) 

O ALTA MINCIUNA, DE NATURA MORALA, A LUI PAUL 
GOMA (subl. a.; subl. n. — Paul Goma) este acreditarea si Justificarea impli- 
cita a Legii Talionului în studiul istoric. Care a fost resortul ce a transformat 
poporul român “îndelung rabdator” (vorba vine...) într-o comunitate fatis 
antisemita — chestioneaza autorul. Şi afirma, sub forma de scuza indirecta: 
“Daca nu este decent sa ne întrebam: «Cine a început primul?» — pentru ca 
rana sîngereaza înca, vom formula astfel: «Cine s-a razbunat — pe cine? 
Pentru ce? Cînd?» — deci: «Care a fost cronologia faptelor?" (S.R., p. 189, 
subl. lui P.G.). 

Dar CEA MAI SCANDALOASA MINCIUNA A LUI PAUL GOMA 
(subl. a.;subl. n. — Paul Goma) o constituie PRELUAREA LOGICII GLO- 
BALISTE SI A LIMBII DE LEMN DIN PROPAGANDA ANTONESCIA- 
NA (subl. n. — Paul Goma). (...) PAUL GOMA NE READUCE SUB PRIVI- 
RI TOATA NEMERNICIA CRIMINALA A FASCISMULUI ROMÂNESC 
(subl. n. -Paul Goma). (...) 

5. ABERATII (intertitlul aut.; subl. n. — P. Goma) 

Dupa neadevarurile fundamentale, constitutive, pe care le-am identifi- 
cat în cercetarea “stiintifica” a lui Paul Goma, unii cititori vor crede poate ca 
e obositor sa mai lungim discutia si asupra numeroaselor DETALII ABE- 
RANTE sau controversabile ALE LUCRARII (subl. n. — Paul Goma). (...) De 
pilda, AUTORUL contesta extraordinar de violent cifra de 400.000 evrei 
masacrati (S.R., p. 5 s.a.), dupa care, întrucît a asezat sub semnul îndoielii 
veridicitatea cifrelor, SFÎRSESTE PRIN A NEGA ÎNSASI EXISTENTA 
HOLOCAUSTULUI DIN ROMÂNIA (SR, P. 273), CEEA CE REPRE- 
ZINTA DEJA O MINCIUNA FLAGRANTA SI PROFUND INSULTA- 
TOARE (subl. n. — Paul Goma). 

(...) UN ÎNTREG CAPITOL SCANDALOS SI JIGNITOR ESTE DEDICAT 
REABILITARII MARESALULUI ANTONESCU [subl. n. — Paul Goma] 
(S.R., p. 239-261). În logica principala a expunerii, “Ion Antonescu a fost, a 
ramas, pentru mine, ca pentru toti românii basarabeni, bucovineni, herteni: 
«Maresalul dezrobitor»” (S.R., p. 244). Faptul ca “maresalul dezrobitor” i-a 
putut face întîmplator un bine lui Goma nu schimba înca prin nimic figura sa 
globala de dictator si agresor militar. A scrie istoria si a defini personalitatile 
neamului prin prisma subiectivitatii proclamate ostentativ reprezinta o ZGO- 
MOTOASA ABERATIE (subl. n. — Paul Goma). (...) SOFISMUL PRIN 
CARE AUTORUL NOSTRU ÎNCEARCA SA DETERMINE GLISAREA 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 704 


FRAUDULOASA A RECUNOSTINTEI PERSONALE SPRE O REABILI- 
TARE ISTORICA GENERALA E CÎT SE POATE DE GROSOLAN, IAR 
TONURILE PASTELATE PRIN CARE E EVOCAT UN CRIMINAL DE 
RAZBOI SÎNT ABOMINABILE (subl. n. — Paul Goma). (...) 
O ABERATIE SPECTACULOASA (subl. n. — Paul Goma) ne rezerva 
Saptamina Rosie, de data aceasta, nu din punct de vedere istoric sau moral, 
ci... intra-exegetic. (...) ATÎT PRIN STILUL, CÎT SI PRIN IDEILE ANTI- 
SEMITE VIOLENTE PE CARE LE PROFESEAZA ÎN ULTIMUL TIMP, 
PAUL GOMA PARE A FI CLONA LUI CORNELIU VADIM TUDOR 
[subl. n. — Paul Goma] (cel dinainte de recenta “cizelare” oportunista). (...) 
Nu sînt de neglijat tehnicile de care se slujeste Paul Goma pentru a-si strecura 
AFIRMATIILE SCANDALOASE sub ochii publicului. La fel cum, într-un 
atac aerian, avioanele de bombardament (mai greoaie) sînt de obicei însotite 
si protejate cu avioane de vînatoare (mai agile), fil AICI MINCIUNILE 
CELE MAI DEVASTATOARE SÎNT SPRIJINITE PRIN VICLENII CIR- 
CUMSTANTIALE [subl. n. — Paul Goma], care angajeaza lupta în prealabil 
cu ipoteticii contraopinenti. (...) 

Iata, bunaoara, UNUL DIN CELE MAI REVOLTATOARE CAPITO- 
LE ALE CARTII, DEDICAT REABILITARII MARESALULUI ANTO- 
NESCU [subl. n. — Paul Goma] (S.R., p. 239-261). În ce fel este construita 
Pîna sa vorbeasca despre figura de “erou” si de “martir” a unui notoriu cri- 
minal de razboi (SI CARE OM ÎN TOATE MINTILE AR MAI ÎNDRAZNI 
AZI SA-L CONSIDERE PE HITLER “EROU” SAU PE MUSSOLINI 
“MARTIR”?! [subl. n. — Paul Goma]) [...] Apoi ÎNSIRA PE TON COLERIC 
o alta lista neagra de intelectuali si politicieni care au subscris la încheierea 
recenta a tratatului cu Ucraina. IL INVECTIVEAZA PE CORNELIU 
COPOSU pentru ca ar fi refuzat sa-i accepte pe basarabeni în România (?). 
[...] Care-i legatura dintre tratatul cu Ucraina, parerile (ipotetice) ale lui 
Coposu despre basarabeni, odele ceausiste ale cutarui scriitor si imaginea 
cosmetizata a lui Ion Antonescu? Legatura e doar... subcutanata, în ordinea 
rationamentului “moral”: daca ceilalti au gresit (fiindca s-au pronuntat mai 
tîrziu, sau mai prudent, sau mai aberant decît el pe anumite subiecte), ATUN- 
CI ARE DREPTUL SI PAUL GOMA SA DEA CU BIDINEAUA PESTE 
VINOVATIA MARESALULUI. NU ALTA ESTE LOGICA INFRACTO- 
RULUI DE DREPT COMUN: DE CE MA ACUZATI PE MINE, CARE 
AM FURAT, CÎND EXISTA ATÎTIA CRIMINALI CARE AU VIOLAT? 
GOMA ÎSI ÎNCHIPUIE PROBABIL CA, PRIN DELEGITIMAREA 
ADVERSARILOR DE IDEI, VA IZBUTI LEGITIMAREA PROPRIILOR 
MINCIUNI [subl. n. — Paul Goma]. [...] Goma este, daca nu ma însel, singurul 
scriitor român de la ora actuala care solicita foarte senin sa fie tiparit, CU 
ACELEASI ABERATII ANTISEMITE [subl. n. — Paul Goma], în mai multe 
publicatii concurente, în mod simultan. [...] Dar nu, Goma n-a fost antisemit 
acum douazeci de ani, în minunatul sau roman autobiografic Din calidor, cu 
toate ca a involuat lamentabil astfel în mediocrul sau pseudo-roman 
Basarabia si mai ales în NOCIVUL SAU DELIR SAPTAMINA ROSIE... 
[subl. n. — Paul Goma] [...] IGNOBILA E AGRESIUNEA PAMFLETARA 
ÎMPOTRIVA PERSOANEI BIOGRAFICE A CONTESTATARILOR lui 
Paul Goma. NI SE SUGEREAZA CÎTEODATA CA IDEILE LUI STRÎM- 
BE, SCANDALOASE, REVOLTATOARE [subl. n. — Paul Goma] sînt 
amendate nu datorita improprietatii lor faptice, istorice si mai ales morale, ci 
în special datorita provenientei etnice a comentatorilor. [...] 
[...] EU ÎNSUMI AM FOST PRIMUL CRITIC AL ANTISEMITISMULUI 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 705 


LUI PAUL GOMA [subl. aut.; re-subl. n. — Paul Goma], nu Radu Ioanid si 
nici Michael Shafir [...] Din adîncul întregii mele experiente intelectuale de 
cititor, vreau sa declar aici raspicat ca N-AM MAI AVUT PÎNA ACUM PRI- 
LEJUL DE A CUNOASTE CARTI ATÎT DE MIZERABILE PRECUM 
SAPTAMÎNA ROSIE 28 IUNIE - 3 IULIE 1940 SAU BASARABIA SI 
EVREII [subl. n. — Paul Goma]. [...]» 

c) Text intitulat: „O poveste adevarata”, publicat în revista electronica 
ELeonardo, la adresa www.eleonardo.tk, nr. 5/2004, editor Laszlo 
Alexandru,Cluj Napoca: «PAUL GOMA S-A APUCAT LA BATRÎNETE 
SA SCRIE TEXTE ANTISEMITE. [...] CU DEZGUST [subl. n. — P. Goma], 
/ Laszlo Alexandru» 

d) În calitate de editor al textelor „Sub flamuri vechi nume noi. (Paul 
Goma antisemit?)”, publicat în revista electronica E-Leonardo, la adresa 
www.eleonardo.tk, nr. 2/2003 si „Basarabeni, români, pogrom, genocid”, 
publicat în revista electronica E-Leonardo, la adresa www.eleonardo.tk, nr. 
3/2004. 

X.— LEFTER Ion Bogdan: 

a) Ziarul „Ziua”, 27 iulie 2005, text intitulat „Inventatorul de cuvinte”: 
«Istoria nu s-a oprit la atat. Mai este un episod: a doua sa cadere. DE CATI- 
VA ANI INCOACE, ODATA CU CARTILE DESPRE BASARABIA SI AL 
DOILEA RAZBOI MONDIAL, GOMA PRODUCE UN DISCURS LIMPE- 
DEANTISEMIT. INVERSUNAT, S-A ADANCIT IN TEORIA EVREILOR 
VINOVATI DE PROPRIA LOR EXTERMINARE. [...] Editura Polirom ii 
intinde o mana, ii publica doua carti in cateva luni, dupa care el o ataca 
public, nemultumit ca i s-a eliminat O PREFATA DESPRE CARE PRIN 
CULISELE LUMII LITERARE CIRCULA INFORMATIA CA AR FI 
AVUT NOTE ANTISEMITE...» [subl. n. — P. Goma] 

XI.— MANOLESCU Nicolae: 

a) În calitate de presedinte al Uniunii Scriitorilor din România, 
Comunicat de presa datat 31 august 2005, reprodus în ziarul „Gardianul”, 
Bucuresti, din 2 septembrie 2005, si în ziarul „Gândul”, Bucuresti, din 3 sep- 
tembrie 2005: 

«În Viata româneasca», nr. 6-7 iunie, a fost permisa de catre redactie 
APARITIA UNUI TEXT CU CONTINUT ANTISEMIT. ESTE VORBA 
DESPRE FRAGMENTE DIN JURNALUL 2005 AL LUI PAUL GOMA 
[subl. m. — P. 

Goma].» 

b) Comunicat de presa al Conducerii USR datat 8 septembrie 2005, 
reprodus în 9 septembrie 2005 de Agentia de presa Mediafax, Bucuresti, si în 
ziarele: „Ziua”, în grupajul: „Judecata la Uniunea Scriitorilor”; „Gardianul”, 
din 10 septembrie 2005, în grupajul: „Uniunea Scriitorilor l-a «executat» pe 
Liviu loan Stoiciu, de la revista «Viata româneasca»”: «Comunicat din partea 
Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor În sedinta din 8 septembrie 2005, 
Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România a luat în discutie 
numeroase aspecte curente ale activitatii acestei organizatii. 

Printre ele s-a aflat si situatia creata de APARITIA ÎN REVISTA 
VIATA ROMÂNEASCA, NR.6-7 DIN 2005 A UNUI TEXT CU CARAC- 
TERANTISEMIT [subl. n. — P. Goma] care a generat vii proteste si a deter- 
minat redactarea unui comunicat prin care conducerea Uniunii îsi exprima 
regretul fata de publicarea acestuia. [...] Comitetul Director al USR atrage 
atentia opiniei publice ca în comunicatul sau CONDUCEREA USR NU A 
INCRIMINAT NICI O PERSOANA, NU A CALOMNIAT PE NIMENI, CI 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 706 


DOAR A MANIFESTAT INGRIJORAREA FIREASCA FATA DE APA- 
RITIA UNUI TEXT CARE PROPAGA IDEI ANTISEMITE [subl. n. — P. 
Goma] într-un periodic aflat sub egida USR.» 

c) Revista ,22”, Bucuresti, Nr. 813, anul XIV (813), 4-10 octombrie 
2005, interviu intitulat „Fireste ca am reactionat”: «PROBLEMA NOAS- 
TRA ERA CA IN REVISTA UNIUNII A APARUT UN TEXT PE CARE 
NOI L-AM CONSIDERAT ANTISEMIT SI, DIN PACATE, NU E DISCU- 
TABIL, CHIAR ASA ESTE [subl. n. — P. Goma].» 

d) Revista „Timpul”, lasi, Nr. 10, octombrie 2005, interviu intitulat „De 
fiecare data credem ca lumea începe cu noi”: «LIVIU IOAN STOICIU, care 
a fost redactor-sef adjunct al Vietii românesti, A PUBLICAT ACOLO UN 
TEXT CU MULTE ELEMENTE ANTISEMITE [subl. n. — P. Goma].» 

XII.— MARIAN Boris 

a) În Revista „Realitatea evreiasca”, publicatie a Federatiei Comunita- 
tilor Evreiesti din România, Nr. 238-239, 1-31 octombrie 2005, pagina 6, text 
intitulat „Din presa culturala — septembrie 2005”: «Observatorul cultural", 
din 15-21 sept., ofera un editorial semnat de Carmen Musat, în care OPINII- 
LE LUI PAUL GOMA DIN JURNALUL PUBLICAT FRAGMENTAR ÎN 
“VIATA ROMÂNEASCA" SUNT JUDICIOS EVALUATE DREPT ANTI- 
SEMITE SI NEGATIONISTE. [...] Se pare ca UNELE VICII RENASC 
PERIODIC ÎN CONTEXTE DIFERITE [subl. n. — P. Goma].» 

XIII.— MIHAIES Mircea: 

a) În calitate de membru al Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor 
din România, Comunicat de presa al Comitetului Director al USR datat 31 
august 2005, reprodus în ziarul „Gardianul”, din 2 septembrie 2005, si în zia- 
rul „Gândul”, din 3 septembrie 2005: «În Viata româneasca», nr. 6-7 iunie, a 
fost permisa de catre redactie APARITIA UNUI TEXT CU CONTINUT 
ANTISEMIT. ESTE VORBA DESPRE FRAGMENTE DIN JURNALUL 
2005 AL LUI PAUL GOMA [subl. m. — P. Goma].» 

b) Comunicat de presa Comitetului Director al USR din 5 septembrie 
2005, reprodus de ziarul „Gardianul” din 6 septembrie 2005: «din succintele 
extrase din JURNALUL LUI GOMA, retinute in „Gardianul”, rezulta ca 
AUTORUL este anticomunist si foarte critic la adresa confratilor, nicidecum 
ca ESTE ANTISEMIT, ORI, IN DEFINITIV, COMUNICATUL USR NU 
AVEA IN VEDERE DECAT ANTISEMITISMUL [subl. n. — P. Goma]y. 

c) Comunicat de presa al Conducerii USR datat 8 septembrie 2005, 
reprodus în 9 septembrie 2005 de Agentia de presa Mediafax, si în ziarele: 
„Ziua”, în articolul: în grupajul: „Judecata la Uniunea Scriitorilor”; 
„Gardianul”, din 10 septembrie 2005, în grupajul: „Uniunea Scriitorilor l-a 
«executat» pe Liviu loan Stoiciu, de la revista «Viata româneasca»: 
«Comunicat din partea Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor. În sedinta 
din 8 septembrie 2005, Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din 
România a luat în discutie numeroase aspecte curente ale activitatii acestei 
organizatii. Printre ele s-a aflat si situatia creata de APARITIA ÎN REVISTA 
VIATA ROMÂNEASCA, NR.6-7 DIN 2005 A UNUI TEXT CU CARAC- 
TER ANTISEMIT [subl. n. — P. Goma] care a generat vii proteste si a deter- 
minat redactarea unui comunicat prin care conducerea Uniunii îsi exprima 
regretul fata de publicarea acestuia. [...]Comitetul Director al USR atrage 
atentia opiniei publice ca în comunicatul sauCONDUCEREA USR NU A 
INCRIMINAT NICI O PERSOANA, NU A CALOMNIAT PE NIMENI, CI 
DOAR A MANIFESTAT INGRIJORAREA FIREASCA FATA DE APA- 
RITIA UNUI TEXT CARE PROPAGA IDEI ANTISEMITE [subl. n. — P. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 707 


Goma] într-un periodic aflat sub egida USR.» 

d) Ziarul „Cotidianul”, Bucuresti, din 12 septembrie 2005, autor al arti- 
colului intitulat: „Racnetul ragusit al disidentei carpatine”: «DL GOMA nu e 
istoric, dar FOLOSESTE ARGUMENTE LUATE DIN ISTORIE PENTRU 
A CONSTRUI UN SCENARIU IN CARE NU EXISTA DECIT DOUA 
CATEGORII DE PERSONAJE: TICALOSII SI AVOCATII TICALOSI- 
LOR. Culmea e ca printre proscrisii de ultima ora se afla si oameni care, ani 
la rind, au fost nu doar reprezentantii sai pe Pamint, ci si principalii propaga- 
tori ai ELUCUBRATIILOR EXILATULUI DE LA PARIS! Am simtit pe 
propria piele de cita dezinvoltura e capabil dl Goma, dar si cit de scurt e dru- 
mul de la fandacsie la MINCIUNA SFRUNTATA IN DESTULE DINTRE 
AFIRMATIILE SALE. Retras in turnul de fildes de pe malul Senei, autorul 
„Justei““ are o perceptie mediata nu doar de propriile idiosincrazii, ci, am 
impresia, si de subiectivitatea a diversi „binevoitori“, care-i pun la dispozitie 
un anumit tip de informatii. ORICUM AR STA LUCRURILE, CA LA MIJ- 
LOC AR FI UN INTRISTATOR PROCES DE INVOLUTIE INTELEC- 
TUALA, C-AR FI VORBA DE-O DOMINANTA CARACTERIALA 
CARE IESE LA IVEALA ODATA CU INAINTAREA IN VIRSTA, e 
deprimant sa vezi cum PRINCIPALA VOCE A DISIDENTEI ANTICOMU- 
NISTE DIN ROMANIA NU NUMAI CA-SI PUNE SUB SEMNUL INTRE- 
BARII INTREGUL TRECUT, DAR TE OBLIGA SA REACTIONEZI 
INDIGNAT LA FORMULELE PRIN CARE INCEARCA SA-SI IMPUNA 
ADEVARURILE [subl. n. — P. Goma].» 

XIV.— MUSAT Carmen: 

a) Revista „Observator cultural”, Bucuresti, nr. 29 (286), 15 septembrie 
2005, text intitulat „Goma si tapii ispasitori ":«Din pacate pentru noi, PAUL 
GOMA NU (MAI) ARE, ACUM, AUTORITATEA -nici in Romania si nici 
in lume [...] [...] CRED CA PAUL GOMA A DEVENIT UN MIZANTROP 
INCURABIL, PENTRU CARE NOTIUNI PRECUM „VINA INDIVIDUA- 
LA", „RESPONSABILITATEMORALA INDIVIDUALA" NU MAI AU 
NICI O RELEVANTA. PAGINILE DE JURNAL PUBLICATE IN VIATA 
ROMANEASCA OFERA, DIN ACEST PUNCT DE VEDERE, SPECTA- 
COLUL DEZOLANTAL UNEI GINDIRI STEREOTIPE, CARE RECUR- 
GE PERMANENT LA GENERALIZARI, LA ETICHETE COLECTIVE, 
LA ANATEME ARUNCATE DEFINITIV NU ASUPRA UNUI INDIVID 
SAU A ALTUIA, CI ASUPRA UNOR CATEGORII DE OAMENI [subl. n. 
— P. Goma]. [...] Dar pot fi oare relativizate si diminuate atrocitatile pe care 
o legislatie antisemita le-a generat in acei ani, prin simpla inversare a respon- 
sabilitatilor? Si poate fi invinuita o intreaga etnie pentru erorile si ororile fap- 
tuite de anumiti indivizi?» 

b) Revista „Observator cultural”, Bucuresti, 22 septembrie 2005, text 
intitulat „Tacere prudenta si stridenta”: «TIPUL DE DISCURS PE CARE 
PAUL GOMA IL LIVREAZA DE CINCINSPREZECE ANI INCOACE — 
violent pamfletar, CU RABUFNIRI ANTISEMITE SI CU IGNOBILE ATA- 
CURI LA PERSOANA [subl. n. — P. Goma] — are o indelungata traditie [...]» 

XV.— OISTEANU Andrei a) Revista „22”, Bucuresti, nr. 777 din 28 
ianuarie 2005 - 4 februarie 2005, editorial intitulat: „De la Bucuresti la 
Auschwitz si retur”: «Un caz insolit este cartea lui Paul Goma, Saptamana 
rosie sau Basarabia si evreii (Editura Vremea XXI, Bucuresti, 2004), care 
iese practic din orice tipologie. GOMA NU SE MULTUMESTE SA FIE, CA 
ALTII, NEGATIONIST. EL ADMITE HOLOCAUSTUL DIN ROMANIA, 
DAR IL MOTIVEAZA, IL JUSTIFICA. O TEORIE ATAT DE ABERAN- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 708 


TA INCAT NICI MACAR NU ESTE PEDEPSITA DE LEGE.» 

XVI.— Revista „22”, pentru publicarea editorialului mentionat la pct. 
XV de mai sus. 

XVII.— Revista „Observator Cultural”, pentru publicarea articolelor de 
la pct. XIV de mai sus, in solidar cu MUSAT Carmen. 

XVIII.— SHAFIR Michael 

a) În textul intitulat: „De la evreu-goy la goy-evreu. Marturisiri perso- 
nale despre procesul de aculturalizare si reculturalizare ale unui evreu origi- 
nar din Romania, datat 21 decembrie 2003, publicat la adresa electronica 
http://romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=4: 
«Repulsia mea fata de nationalism nu numai ca nu a scazut, dar a crescut cu 
anii. De aceea, am facut parte din miscarea "Pace Acum" (care, in ciuda celor 
afirmate de nestiutori, nu este o miscare pacifista, cu atit mai putin una de 
"stinga") si de aceea ma definesc azi drept un "sionist critic”. Unul care nu 
poate si nu va putea niciodata SA JUSTIFICE CRIMA DREPT UN RAS- 
PUNS JUSTIFICAT LA ALTA CRIMA. ASTA ESTE SPECIALITATEA 
FOSTULUI MEU PRIETEN PAUL GOMA, SI POATE RAMINE ASA IN 
VECII VECILOR. (ROG A NU SE INTERPRETA DREPT LUARE-DE- 
BUNA A AFIRMATIILOR 
LUI GOMA DESPRE ROLUL JUCAT DE EVREI IN PROCESUL DE 
EVACUARE A BASARABIEI) [subl. n. — P. Goma].» 

b) Raportul Comisiei, pp. 380-381. 

XIX.— TOTOK William 

a) Raportul Comisiei, pp. 380-381. 

b) Revista „Timpul”, lasi, nr. 7-8, iulie-august 2005, text intitulat 
„Receptarea Raportului final al Comisiei Wiesel în presa româna si germa- 
na”: «Cel mai concludent exemplu este fostul disident anticomunist PAUL 
GOMA, CARE, ÎNTR-UN EXCES DE ZEL POLEMIC, S-A ALATURAT 
REVIZIONISTILOR, DEVENIND ASTFEL, probabil fara sa fi vrut, 
OBIECTUL DE ADORATIE AL EXTREMISTILOR NATIONALISTI”. 
(...) „La Goma, MOTORUL IDEOLOGIC AL CONTESTARII RAPORTU- 
LUI ESTE ANTICOMUNISMUL VISCERAL COMBINAT CU RESENTI- 
MENTE ANTIEVREIESTI ŞI FRUSTRARI PERSONALE [subl. m. — P. 
Goma].» 

c) La adresa electronica: http://www.idgr.de/news/2005/n050919.php, 
la rubrica „Informationsdienst gegen Rechtsextremismus”, titlul articolului 
„Rumänien. Paul Gomas Obsessionen”, datat 19 septembrie 2005: «PAUL 
GOMA, ein bekannter rumänischer Dissident, DER IN DEN LETZTEN 
JAHREN MEHRERE UNMISSVERSTÂNDLICH ANTISEMITISCHE 
BUCHER VEROFFENTLICHTE, WIE ETWA "SAPTAMANA ROSIE. 28 
IUNIE-3 IULIE 1940", "BASARABIA SI EVREII - die rote woche. 28. juni- 
3. juli 1940" (Bessarabien und die Juden", mit einer Studie von Mircea 
Stanescu, Editura Vremea XXI, Bukarest 2004), sowie mit zahlreichen 
Aufsätzen hervortrat, in denen er die Juden als Nutznie- -er des 
Kommunismus verunglimpfte und den ANTISEMITISMUS DES ANT 
NESCU-REGIMES RELATIVIERT HATTE, PUBLIZIERTE AM 8. SEP- 
TEMBER IN DER TAGESZEITUNG "ZIUA" ERNEUT EIN ANTIJU- 
DISCHES PAMPHLET |[subl. n. — P. Goma].» 

XX.— VIANU Ion 

a) Revista „Observator cultural”, Bucuresti, interviu intitulat „Am vrut 
sa fiu un martor“, realizat de Ovidiu Simonca: «Goma era atunci intr-o per- 
fecta sincronie cu ceea ce gindeau multi intelectuali romani si nu aveau curaj 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 709 


sa exprime. TOATE DATELE DE MAI TIRZIU - NATIONALISMUL 
BASARABEAN CU TRASATURI ANTISEMITE, CU RESENTIMENTE 
PROFUNDE - eu nu le-am vazut atunci. Le-am vazut mai tirziu. [...] 

IAR ACUM IMI PARE RAU CA A DERAPAT SPRE NATIONALISM SI 
ANTISEMITISM. El intra intr-o serie umana si intelectuala care mie nu-mi 
place. O serie extraordinar de conservatoare, de resentimentara. [...] DA, 
LUI GOMA I SE POTRIVESTE CALIFICAREA DE ANTISEMIT. Totusi, 
cind spui ca sistemul comunist a fost adus pe tancuri de catre evrei, in 
1944, mi se pare ca este o injustitie istorica.» [subl. n. — P. Goma] 

b) „Caietele INMER”, Bucuresti, an II, nr. 4, noiembrie 2005, text inti- 
tulat „Dezbatere. Disidenta si exil”: «Personalitatea lui este complexa si în 
buna parte tragica pentru ca de la elevul scolii de literatura trecând prin disi- 
dentul numarul unu al României, si 
SFÂRSIND CU ANTISEMITUL BASARABEAN CARE A DEVENIT 
ASTAZI [subl. n. — P. Goma] e o lunga si foarte contradictorie si complexa 
evolutie. » (p. 20) 

c) „Caietele INMER”, Bucuresti, an II, nr. 4, noiembrie 2005, interviu: 
«s-a certat cu toata lumea, a continuat un drum solitar si foarte putin profita- 
bil. ACUM A AJUNS ANTISEMIT [subl. n. — P. Goma]. Dar asta-i alt 
subiect.» (p. 44) 

XXI.— Revista „Realitatea evreiasca”, publicatie a Federatiei 
Comunitatilor Evreiesti din România: 

a) Nr. 236 (1036), 1-15 septembrie 2005, pagina „Cronica antisemitis- 
mului”, articol nesemnat, pentru indicarea autorului/autorilor: «Desi exista o 
legislatie (Ordonanta de urgenta nr. 31 din 28 martie 2002 si o hotarâre a 
C.N.A.) care condamna MANIFESTARILE FASCISTE, RASISTE 
SI XENOFOBE SI POPULARIZAREA LOR, DIN PACATE, ELE ISI 
GASESC LOCUL IN CONTINUARE IN PRESA, AUDIOVIZUAL SAU 
INBROSURI CARE SE VAND PE TARABE. [...] În ultimul numar (6-7) al 
«Vietii Românesti», revista Uniunii Scriitorilor, asupra caruia ne-a atras aten- 
tia criticul literar Henri Zalis, a fost publicata prima parte a Jurnalului 
scriitoruluiPaul Goma (1-16 ianuarie 2005). TEXTUL CUPRINDE ATACU- 
RI VEHEMENTE IMPOTRIVA INTELECTUALILOR EVREI SI MEM- 
BRII COMISIEIKWIESEL» CARE AU REDACTAT RAPORTUL 
DESPRE HOLOCAUSTUL DIN ROMANIA, IMPOTRIVA FAPTELOR SI 
ARGUMENTELOR CARE SUSTIN EXISTENTA HOLOCAUSTULUI 
ROMANESC CUPRINSE IN ACEST DOCUMENT, NEGANDU-SE 
VERIDICITATEA LOR, CRITICI IMPOTRIVA ISRAELULUI SI A POLI- 
TICII DUSE DE STATULEVREU. [...] într-o scrisoare trimisa ziarului 
«Ziua», PAUL GOMAvREIA ATACURILE ANTIEVREIESTI [subl. n. — P. 
Goma]». 

b) nr. 236 (1036) din 1-15 septembrie 2005, pag. 15 de limba engleza, 
articol intitulat: „The Antisemitism Chronicle”, pentru identificarea autorilor: 
«,,The Anti-Semitism Chronicle” in this edition presents [...] some reactions 
of the Romanian press against the articles DENYNG THE ROMANIAN 
HOLOCAUST AND THE JEWS’ GENOCIDE, PUBLISHED IN „VIATA 
ROMANEASCA” [...]» 

c) în solidar, pentru publicarea articolului semnat de Marian Boris, în 
nr. 238-239, 1-31 octombrie 2005, pagina 6, text intitulat „Din presa culturala 
— septembrie2005”. 

XXII. WIESEL Elie, la United States Holocaust Memorial Museum, 
100 Raoul Wallenberg Place, SW Washington, DC 20024-2126; 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 710 


XXIII.— Ziarul , Cotidianul”, cu sediul in Bdul Carol I nr. 34 — 36, cod. 
020922, sector. 2, Bucuresti. 


Conform istoriografiei problemei, „holocaustul” reprezinta extermina- 
rea evreilor, romilor si handicapatilor înfaptuita de regimul nazist sau, în tot 
cazul, cea care s-a subsumat proiectului nazist. Termenul este folosit cu pre- 
cadere în spatiul cultural anglo-saxon, alaturi de sinonimul sau Shoah (care 
se refera numai la exterminarea evreilor) din spatiul francez si solutie finala 
(Endlösung) sau exterminare (Vernichtung), din cel german. Din punct de 
vedere istoric holocaustul este definit deci prin raportare la motivatiile exter- 
minatorilor, si semnifica exterminarea grupurilor respective (în speta a evrei- 
lor) pentru ca erau evrei, adica: pentru ca din punct de vedere ideologic aces- 
tia erau vazuti ca fiind raul absolut. (V. in acest sens studiile lui Raul Hilberg, 
Arno Mayer si Henry Friedlander) 

În timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, în România, regimul 
Antonescu a dus o politica represiva împotriva evreilor (ca si a romilor), 
împotriva lor fiind comise crime de razboi si crime impotriva umanitatii. 
Motivatiile regimului Antonescu au fost însa diferite de cele ale regimului 
nazist, ele vizînd razbunarea pentru tratamentul criminal aplicat administra- 
tiei si armatei române în Basarabia si Bucovina în timpul retragerii de dupa 
ultimatumurile sovietice din iunie 1940 si jaful (spolierea comunistiii). 

Faptul ca motivatiile regimului antonescian au fost diferite de cele 
naziste nu face criminalitatea antonesciana mai putin reprobabila fata cu cea 
nazista, ci doar explica de ce prima nu a atins niciodata coerenta si proportiile 
celei din urma. Aceasta este miza eseului Saptamâna Rosie sau Basarabia si 
Evreii — de a explica rolul pe care motivatia razbunarii l-a jucat (alaturi de cea 
a jafului si de filonul antisemit traditional) în ecuatia complexa a exterminarii 
evreilorromâni. 

În consecinta, folosirea de catre istoriografia „evreiasca” (formula îi 
apartine istoricului Ernst Nolte — vezi f. 470) a sintagmei „Holocaustul în 
România” este daca nu complet eronata din punct de vedere istoric, atunci de 
o relevanta foarte redusa, slujind nu cautarii adevarului, care este scopul 
stiintei, ci unor scopuri politice, ideologice si financiare. Exceptînd Pogromul 
de la Dorohoi si cel de la Iasi, ca si „Trenurile Mortii”, evreii din Vechiul 
Regat au supravietuit razboiului, ceea ce arata ca regimul Antonescu avea 
problema sa cu evreii din Basarabia si Bucovina, socotiti vinovati în bloc 
pentru actiunile antiromânesti din vara anului 1940. În mod similar, arunca- 
rea anatemei de „antisemit” asupra preopinentului este un procedeu care nu 
are de-a face cu discutia raionala ori intelectuala, ci cu reducerea la tacere. 

Discursul acuzatorilor lui Paul Goma are tot atît de putin de-a face cu 
discutia rationala, la fel cum are de-a face si cu stiinta. El este reductibil la 
doua dogme principale: 1) Holocaustul este unic (adica nu poate fi comparat 
cu nici o crima de masa, colectiva, cu nici un alt genocid); si 2) Holocaustul 
este ininteligibil (el fiind nu rezultatul unui complex de factori istorici, ci 
consecinta urii irationale a ne-evreilor fata de evrei). Aceasta a doua dogma 
sta si la baza Raportului Iliescu-Wiesel: „Holocaustul din România” a fost 
posibil ca urmare a puternicului filon antisemit existent înca dinainte de cele 
doua razboaie mondiale. 

Acest tip de discurs structureaza ceea ce politologul american Norman 
G. Finkelstein numeste „Industria Holocaustului”, adica exploatarea suferin- 
tei evreilor pentru scopuri politice, financiare si simbolice. (V. Finkelstein, f. 
34 — pentru aceasta descrierea generala si f. 104 — cu privire la industria recu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 mii 


perarilor in raport cu Romania.) 

Lucrarile mele au fost, în majoritatea cazurilor, doar frunzarite, cînd nu 
au fost citite deloc, cu intentia vadita de a ma încrimina. Din acest motiv 
autorii lor nu s-au simtit datori nici sa citeze si nici sa argumenteze. 

Atunci insa cand au fost citite, citatele din lucrarile mele au fost contra- 
facute, falsificate, citite cu rea intentie vadita. 

De pilda Al. Florian, în textul intitulat: „Antisemitism si politica”, 
publicat în 2003 pe site-ul Federatiei Comunitatilor Evreiesti, la adresa: 
http://www.romanianjewish.org/ro/index_fcer2_01.html, falsifica sensul 
spuselor mele, insusindu-si-le. 

Astfel, in loc de: «EI [EVREII „VÂNATORI DE ANTISEMITI”| 
NU IAU ÎN SEAMA FALSITATEA, IDIOTENIA TERMENULUI 
„ANTISEMIT”» [subl. n. — P. Gomal, el spune: 

«Paul Goma se dovedeste a fi un negationist radical. EL NU IA IN 
SEAMA "FALSITATEA, IDIOTENIA TERMENULUI « ANTISEMIT 
», CAND SEMITI SUNT SI MALTEZII SI BERBERI SI ARABII SI, 
CINE AR CREDE, AZI, IN ISRAEL: PALESTINIENII!" [subl. n. — P. 
Gomal (Vatra, nr.3-4/2002, p.35).» 

In legatura cu acuzatia de antisemitism, dar si cu altele care i se aduc 
azi lui Paul Goma, asa cum se arata si în „Protestul” din 11 septembrie 2005 
al celor 200 de intelectuali români, este semnificativ faptul ca practic toate 
aceste acuzatii i-au fost aduse in trecut si de Securitate. Din chiar dosarele 
de Securitate, desecretizate recent si aflate deja în posesia scriitorului în 
exil, se stie ca inca din primavara anului 1977 sefii Securitatii au pus la 
punct "planuri de masuri" de discreditare prin antisemitism a scriitoru- 
lui disident. Iata cum suna una din directivele cuprinse in strategiile 
Securitatii: "Sa fie lansata acuzatia de antisemitism, facand apel la evrei 
individual si la Statul Israel, cu care ne aflam in bune relatii". 

Iar acuzatia a fost, într-adevar lansata si apoi sustinuta cu metoda, asa 
cum numai Securitatea stia s-o faca. 

Scriitorul Paul Goma nu este antisemit nu doar pentru ca este sot si tata 
de evrei, ci si pentru ca în opera si atitudinile sale publice nu exista dovezi ca 
el îi uraste pe evrei, nici pentru ceea ce ei reprezinta din punct de vedere 
etnic, religios,cultural s.a.m.d., si nici din alte motive. În opera sa, Paul Goma 
îi critica, de pilda, pe conationalii sai — si o face în termeni cel mai adesea 
duri — pentru faptul ca nu au opus aproape nici o rezistenta regimului comu- 
nist. Cu toate acestea, Paul Goma nu poate fi acuzat de antiromânism, si nici 
unul dintre compatriotii sai nu i-a adus o asemenea acuzatie. Paul Goma îi 
critica în termeni duripe rusi/sovietici pentru „Pactul Hitler-Stalin”, pentru 
consecintele acestuia, ca si pentru faptul ca au impus regimul comunist în 
România. Cu toate acestea, Paul Goma nu poate fi acuzat de antirusism, 
nimeni neaducându-i pâna acum vreo asemenea incriminare. De asemenea, 
Paul Goma nu a negat si nu neaga Holocaustul si toate celelalte crime grave 
comise impotriva evreilor, inclusiv de conationalii sai. In cartea sa 
Saptamâna Rosie sau Basarabia si Evreii, pe care calomniatorii sai o invoca 
cel mai adesea în acuzatiile lor, scriitorul exilat califica, fara echivoc, drept 
"inadmisibile, reprobabile, criminale si condamnabile" gravele abuzuri savar- 
site de romani impotriva evreilor ulterior "Saptamanii Rosii" (28 iunie-3 iulie 
1940), in care a avut loc evacuarea armatei si civililor romani din Basarabia 
ocupata in urma pactului criminal Hitler - Stalin, si in care multi dintre evreii 
localnici s-au dedat la crime si alte samavolnicii impotriva romanilor siliti sa- 
si paraseasca tara). Unii dintre detractorii scriitorului, pârâti în cauza de fata, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 712 


falsifica în modul cel mai evident adevarul atunci când sustin ca Paul Goma 
„justifica” crimele savârsite de români împotriva evreilor prin ceea ce unii 
dintre evrei au facut în „Saptamâna Rosie” — 28 iunie-3 iulie 1940. 

În realitate, autorul încearca sa-si explice siesi, dar si cititorilor sai, cum 
de au fost posibile ororile comise de conationalii sai. Daca Paul Goma ar fi 
vrut sa „justifice” ceea ce au facut conationalii sai, atunci ar fi vorbit despre 
„acte de legitima aparare”, despre „bine-meritata pedepsire a evreilor”, etc. 
etc. si nu despre, citam: "crimele inadmisibile si condamnabile" ale conatio- 
nalilor sai. 

Paul Goma nu este, asa cum îl acuza cu un aer savant unii dintre calom- 
niatorii sai, nici un „negationist prin comparatie” al Holocaustului. De fiecare 
data când a avut ocazia, autorul a deplâns oripilat, în egala masura, cele doua 
mari crime ale Secolului trecut — comunismul si nazismul. Paul Goma, o vic- 
tima de prima marime a comunismului, nu a pus niciodata în competitie — pe 
criteriul numarului de victime ori pe alte criterii — cele doua regimuri crimi- 
nale. Ce a facut în schimb Paul Goma — si ce continua el sa faca — este sa 
ceara, pe buna dreptate, si în cazul comunismului, un proces la fel de sever 
(si de necesar) ca si în cazul nazismului. Este adevarat ca în scrierile sale Paul 
Goma deplânge tratamentele diferite pe care memoria istorica, dar si justitia 
si destui dintre liderii politici le aplica nazismului si comunismului. Insa ase- 
menea abordari, tot mai numeroase si apartinând unor personalitati presti- 
gioase, precum Ernst Nolte, Stephane Courtois, Jean-Francois Revel, care 
compara „amnezia” comunismului cu „hipermnezia” nazismului (formula 
apartine istoricului francez Alain Besancon, Despre comunism, nazism si 
unicitatea „Shoah”-ului), pot fi considerate ca „negând” Holocaustul numai 
daca sunt judecate cu maxima rea-credinta si intr-un mod interesat. 


Am re-trecut în acest Jurnal 2011 textul integral al 
apărării mele în procesul care mă opune holocaustologilor. şi 
a fost publicat în Jurnal 2006. 

Ca nu cumva “acuzatorii” mei să pretindă că nu întele- 
sesem cu bine, că, în realitate, ei spuseseră cu totul altceva... 
- practică frecventă pe meleagurile mioritice. 


Duminică 30 aprilie 2006 
Breban -lorgulescu în România literară din 25-31 ian 2006: 
Breban:(...)“Eu, dupa cum stii, am fost de câteva ori în polemica cu 
Paul Goma si daca Paul Goma n-ar fi atât de excesiv si de grosolan în argu- 
mente si atât de inventiv în calomnii eu i-as da dreptate în multe din acuzele 
pe care el le aduce, noua, scriitorilor care atunci, sa zicem, eram acceptati. 
Desi, în ce ma priveste, nici eu nu eram acceptat în perioada când Paul 
Goma a fost închis, de exemplu. (...) De aceea a fost monstruoasa pentru 
întreaga societate româneasca întoarcerea brutala, încercarea zic. Ar fi trebuit 
sa fie o împotrivire la Ceausescu, în '71. Noi ar fi trebuit sa reactionam. 
Corpusul intelectual afirmat, pentru ca ei nu puteau sa ne faca nimic, dovada 
ca pe mine n-au putut sa ma închida. Pe Goma l-au închis pentru ca el nu 
avea o rezonanta, nu era cunoscut în tara si în strainatate. Cu mine n-au 
putut sa faca acelasi lucru. [subl. mea, P.G.] Si n-ar fi putut sa faca acelasi 
lucru nici cu Nichita Stanescu, nici cu Preda, nici cu Bogza, nici cu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 713 


Jebeleanu, daca noi ne-am fi aliat atunci, nu întro revolta antipartinica, asa 
ceva nu era posibil în România, ci într-o miscare care sa ne apere acele mici 
libertati obtinute deja înainte.” 


Vineri 5 mai 2006 
Azi, la orele 12,00 (fix) un asistent al senatorului Roger Madec mi-a 
telefonat, anunţîndu-mă că OFPRA ne va reda statutul de refugiat retras în 
decembrie 2005. 
Ce uşurare pentru familia noastră mult-încercată! 
Am terminat scrisoarea către Băsescu: 


Paris, 6 mai 2006 
Domnului Traian Băsescu, Palatul Cotroceni, Bucureşti 
Domnule Băsescu, 

În 5 aprilie 2006, după ce Vladimir Tismăneanu îmi propusese - în 
numele Dvs. - să fac parte din Comisia prezidenţială pentru cercetarea crime- 
lor comuniste în România, pregătisem o scrisoare de răspuns la scrisoare a 
invitatiei. În primul rând ceream de la statul român reparaţii: restituirea 
cetăţeniei române, furate chiar înainte de a pleca din ţară (în 20 noiembrie 
1977); restituirea dreptului de a publica în România, furat de N. Manolescu 
prin editorialul “Adio, domnule Goma” din 1998, apoi prin campania de anti- 
semitizare a mea, organizată în 2005, în vederea obţinerii postului de amba- 
sador la UNESCO. 

După care treceam la chestiuni generale: 

În acel moment nu cunosteam numele celorlalţi membri ai Comisiei, 
credeam însă că reuniți pentru a cerceta-clarifica istoria României din ultimii 
70 ani ne vom înţelege între noi, oricât de adânci fuseseră neînțelegerile ante- 
rioare. 

Drept care propusesem: 

- din Comisie, ca membri de onoare, sä facä parte supravietuitori dintre 
victimele comunismului: Gavrilă Ogoranu, plecat dintre noi între timp, şi 
minunata sa soţie (văduva lui Săbăduş, ucis în bătaie la Gherla, de către o 
“cunoştinţă” a mea: Goiciu), Vasile Paraschiv, Doina Cornea, Remus Radina, 
Cicerone loniţoiu, Ion Varlam şi alţii şi alţii câţi au mai rămas; 

- din Comisie să nu facă parte acei autodeclarati “membri eminenti ai 
societăţii civile” care colonizaseră, de la 22 decembrie 1989, tribunele, pre- 
zidiile, balcoanele, platourile de televiziune, microfoanele, presa scrisă, pos- 
turile, bursele, pentru a ne explica nouă, neinformatilor, nouă, naivilor cât şi 
cum şi pe unde “rezistaseră” ei comunismului prin cultură...: Blandiana, 
Liiceanu, Pleşu, Manolescu, Adameşteanu, Dan Pavel, Oişteanu, Jela, Stelian 
Tănase, Antohi, A. Mungiu, Pippidi... - lista era mult mai lungă. 

Motivele pentru care aceşti “directori de conştiinţă” nu aveau ce căuta 
într-o asemenea Comisie: 

- “trecutul de luptă anticomunistă” al lor: traficat post-festum, deci 
mincinos; 

- cunostintele lor de istorie în general, în special de istorie contempo- 
rană a României: nule, chiar dacă unii dintre ei se prezentau ca istorici. 


Domnule Băsescu, 
Această scrisoare a mea - pe hârtie - nu a putut pleca spre Dvs., pentru 
că invitația Dvs., scrisă, trimisă prin poştă (promisă prin V. Tismăneanu) nu 
a mai pornit înspre mine. 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 714 


Între 11 aprilie si 14 aprilie a avut loc Marea Miscare de Solidarizare 
Intelectuală (Română): “membrii de drept ai directoratului de opinie” din 
nefericita noastră ţară, profesioniştii în prelingerea de la un prezidiu la o 
comisie; de la un colocviu la o dezbatere-asupra, cu tot scaunul autorepartizat 
lipit de şezut(ă), aflînd că V. Tismăneanu îmi propusese şi mie participarea - 
chiar dacă uitase să menţioneze că încă din 21 septembrie 2005 cerusem 
înfiinţarea Institutului pentru Studierea Terorii Bolşevice în România - 
au intrat în panică, s-au adunat, au dat mână cu mână, ca de obicei pe melea- 
guri mioritice şi tot pentru o cauză mizerabilă: expulzarea acelui ins care 
făcuse ceea ce ei nu făcuseră nici măcar în gând împotriva comunismului. 

Urmare: V. Tismăneanu (prost consiliat, dar cine să-i pedepsească pe 
foarte-proştii consilieri? - la urma urmei fiecare are consilierii pe care îi 
merită) a improvizat o “motivaţie” a anulării invitatiei mie adresate - în 
numele Dvs., Domnule Băsescu - pretextul invocat: as fi publicat - pe inter- 
net! - scrisori de-ale tatălui său! Ce explicaţie improvizată, ce invenţie debilă! 
Pe când eram în relaţii cordiale (sic) V.T. îmi scrisese, nesimtitor la faptul că 
mă ofensează, mă răneşte: 

“Rolul Dvs: mai ales pe tema represiunilor, studentimea, intelectualii. 
Nu trebue sa scrielfli: ati scris ce trebuia scris. Acum vin expertii, comisia 
citeste, adauga, etc” (subl mea, P.G.) 

Am înghiţit jignirea, am reţinut sugestia. 

Chiar dacă nu mai fac parte din Comisie - vă propun: 

Cum tot mi-am pregătit seria de scrieri postume, o ofer spre tipărire edi- 
turii Institutului Cultural Român. Să înceapă cu cele două volume de Scrisuri 
care adună articole, interviuri, conferinţe publicate în presa occidentală între 
1971 şi 1978 - pe când eu mă aflam în România - apoi în exil, precum şi cele 
din 1990 până în momentul de faţă. Presupunînd că îmi cunoaşteţi publicis- 
tica, vă rog să o recomandati lui H.R. Patapievici, director al Institutului şi 
membru al Comisiei. 

Domnule Băsescu, 

Scopul meu, este în primul rând al unui scriitor frustrat: 20 de ani 
(1970-1990) am fost interzis în ţară, deci samizdatizat; de la acţiunea extrem 
de colegială a lui N. Manolescu, am evoluat..., devenind, în România Liberă, 
un scriitor român internetizat; 

În al doilea rând telul urmărit este unul pedagogic: 

Niciunul dintre membrii Comisiei nu cunoaşte Istoria Contemporană a 
României: Sorin Alexandrescu, deşi înalt specializat în prinderea prin sche- 
me şi săgeți a geniului lui Faulkner, N. Manolescu, strălucit recenzent al 
cărţilor de ficţiune şi harnic autor de manuale îndrumătoare-spre-îndărăt, ca 
Literatura română de azi. 1945-1965 - nu au nici o idee despre Istoria Ţării 
lor (dacă ar fi avut una cât un bob de muştar, N. Manolescu nu ar fi luat lui 
I. Iliescu, imediat după Mineriada Sângeroasă din 13-15 iunie 1990 interviul 
legitimator al ilegitimului cu mâinile pline de sânge, numit de el “Omul cu 
o mare”); la fel S. Antohi: el este “istoric al ideilor”, nicidecum al faptelor şi 
al suferințelor românilor; Mihnea Berindei, turcolog emerit, rămâne autor al 
unui studiu despre vămile turceşti, nu despre secolul al douăzecelea la româ- 
ni; cât despre Al. Zub el s-a specializat în Xenopol, în Kogălniceanu, în 
Pârvan - din care nu a mai ieşit, deci nu are idee, de pildă, despre 
“întâmplările” din timpul celui de al Doilea Război Mondial. 

În aceste decenii din urmă am constatat cu tristeţe, cu îngrijorare, cu 
oroare: românii noştri se află în relaţii conflictuale cu ceea ce se cheamă 
Istorie - deci memorie: 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 715 


Neistoricii sunt “imuni” la cronologie, pentru ei timpul este... o negli- 
jabilä, un accident: ce contează, la scara secolelor, că, de pildă, 28 iunie 1940 
a fost înainte de 22 iunie 1941 ?, sunt sigur, nu după? şi dacă a fost înainte, 
la ce ne slujeşte, azi: anulează prezentul mizerabil ?; dintre scriitorii români 
doar Eminescu şi Sadoveanu au cinstit istoria cum se cuvine, pentru cei 
apäruti după 1944 - conjuncturiştii din care ne-am făcut maeştri de gândire şi 
de “creaţie” - istoria a reprezentat “un domeniu” în care erai obligat să te 
documentezi (ca în siderurgie, în piscicultură, în arpagicultură), iar tinerii 
care voiau să devină istorici, din spaimă-de-clasă, provocată de teroarea lup- 
tei-de-clasă, alegeau perioadele cele mai îndepărtate în timp, ca să nu care 
cumva să calce în groapa prezentului care putea duce drept la puşcărie. 

Cât despre acea constantă etică necesară în studiul istoriei - nici vorbă: 
dacă etica era exclusă din estetică (astfel realizîndu-se îngheţata fiartă speci- 
fică României bolşevizate de prietenii noştri luminători veniţi de la Răsărit pe 
tancurile ruseşti în 1944, numită: “rezistenţă prin cultură”), ce să caute în 
istorie, considerată ştiinţă pură şi dură...? 

Domnule Băsescu, 

Vă propun să facem noi, neistoricii, alfabetizarea istoricilor români din 
Comisia cu pricina. 

Sunt convins: bibliografia oferită de volumele Scrisuri le va fi bene- 
fică: le va oferi câteva noţiuni elementare de istorie şi de morală în abordarea 
istoriei. Totodată va fi folositoare şi urmaşilor, neamu-rilor lor: fii, nepoti, 
stränepoti şi mai ales cumnate : acestia/acestea vor afla, în sfârşit, ce este 
aceea Istorie a României Contemporane şi cu ce se mănâncă ea. 

Cu încredere, Paul Goma 


Luni 8 mai 2006 
Surpriză: “Ziua” publică Scrisoarea către Băsescu, înecată într-un 
comentariu (autor: G. Damian). Întru “compensație”, unul Hoandră îmi 
încolţeşte nădragii, ironizîndu-mă gros, ca pe la ei, pe meleaguri. 
M-au invitat cei de la Braşov să-fac-parte. Voi face. 
O veste bună: Mario Cugno îmi scrie că Arta reFugii va apărea la 
toamnă, în traducerea lui, la Voland Edizioni, Milano. 


Sâmbătă 13 mai 2006 

Spre seara V. Roncea mă anunţase că îmi va face plăcere să citesc 
“Ziua” de azi. 

Surpriză: da; plăcere, ba. Chiar ne-plăcere să citesc pe prima pagină 
titlul-bombă: “Agentul Volodea”. 

Ne-plăcerea vine, desigur şi de la aflarea autorului: Vladimir Alexe, 
acest Pelin II, dar chiar dacă altcineva l-ar fi scris, nu mi-ar fi făcut plăcere. 
Pentru că unul este adevărul şi alta lovitura cu dosarul de securitate. (...) 


Miercuri 24 mai 2006 
Am terminat, în sfârşit textul acesta: 


A Doua (şi Ultima) Epistolă către Traian Băsescu 
Paris 25 mai 2006 


Domnule Preşedinte, 
Dacă aveţi intenţia să reactivati Comisia prezidenţială pentru cercetarea 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 716 


Crimelor Comunismului în România, chiar dacă vă veţi gândi să faceţi apel 
şi la mine, vă sugerez să mă lăsaţi de-o parte: hârtia de muşte V. Tismăneanu 
a funcţionat o singură dată. 

Însă chiar de departe, chiar ne-cetätean român, însă român, îmi îngădui 
să (re)propun următoarele: 

Programul de cercetare a faptelor şi a persoanelor implicate în instaura- 
rea şi perpetuarea terorii comuniste în România să pornească: 

- cel mai târziu de la 28 iunie 1940 - pentru motivul evident oricărui 
alfabetizat, anume: Basarabia, Bucovina, Ținutul Herţa, în configuraţia lor 
naturală, adevărată, au fost, rămân pământuri româneşti, fac parte din Istoria- 
Geografia Românilor, în ciuda “istoriei” scrise de ruşi, impusă nouă de slu- 
gile lor, Rollerii vechi şi noi, cerută azi de “istorici” aservititori ca Marius 
Oprea. Urgia bolşevico-asiată abătută la 28 iunie 1940 asupra noastră, a 
oamenilor, cetăţeni români şi a pământurilor noastre româneşti ne dă dreptul, 
din punctul de vedere al adevărului istoric, să începem studierea cel mai 
târziu din acel moment şi în acele locuri...; 

Sub guvernarea Domniilor Voastre, altfel români de-ai noştri, din 
popor, s-a înfiinţat Institutul de studiere a Holocaustului: prin el au fost impu- 
se programe şcolare şi manuale tratînd, la capitolul “Istoria României”, 
numai suferinţele minoritarilor evrei pe o durată de 5 ani, dar nu şi suferinţele 
majoritarilor neevrei, de peste 60 ani, ce continuă şi în momentul de faţă prin 
legi, ordonanţe, şantaje, ameninţări cu “antisemitizarea”. 

Atrag atenţia guvernantilor - care nu sunt doar ignoranti în materie de 
Istorie Contemporană a României (precum “istoricii” mariusopreşti), dar 
refuză cu îndârjire orice adevăr istoric care i-ar delegitima, demasca, arăta a 
fi ce sunt: continuatori ai politicii dinainte de decembrie 1989. Dacă aceşti 
români ar fi avut câteva noţiuni de “istorie a României”, ar fi aflat măcar în 
ceasul al 24-lea: 

Agresiunile bolşevico-ruseşti prin cei mai fanatici “revoluționari”: 
evreii, au început în 1917, odată cu “Revoluţia din Octombrie”, şi au vizat 
integritatea statului român, prin acţiuni teroriste în Basarabia, prin contestaţii 
internaţionale şi interne ale drepturilor României de a fi România. 

Descronologizatorii evrei de teapa lui I. Ehrenburg şi V. Grossman, în 
Cartea Neagră, (1945) întâi şi-au făcut mâna de falsificatori emeriti inven- 
tînd “Marele Pogrom de la Chişinău”, atribuit indigenilor moldoveni (care 
nici nu aveau voie să intre în oraşul ruso-evreiesc) şi nu Doamne-fereste 
adeväratilor vinovaţi: ocupantii-colonizatori ruşi, cu tot cu cazacii lor (de 
mirare că evangheliştii mincinoşi nu au dat vina pe... “jandarmii români”, ca 
Wiesel, când a pretins că aceştia îi arestaseră pe evrei şi îi trimiseseră la 
Auschwitz în aprilie 1944 din Sighetul ocupat de Unguri încă din septembrie 
1940). Apoi, ajungînd la evenimentelor din timpul celui de al Doilea Război 
Mondial, pur şi simplu au inversat ordinea lor, efectul devenind cauză - şi 
viceversa: 

Momentul 28 iunie 1940 (năvălirea Armatei Roşii în Basarabia şi în 
Bucovina de Nord, când prea mulţi minoritari evrei i-au umilit, i-au martiri- 
zat pe majoritarii români, militari în retragere, civili încercînd să fugă de 
Raiul Bolşevic) a fost justificat prin faptul că... după un an, în Momentul 22 
iunie 1941 românii îi masacraseră pe evreii din Basarabia şi din Bucovina şi 
îi deportaseră în Transnistria! Bine-bine, evreii au o cu totul altă percepţie a 
timpului decât ne-evreii, însă credeam că fiind vorba de evrei trăitori în 
Europa... Ne înşelam: Rusia nu fusese nicicând în Europa, ne-o spusese în 
urmă cu trei veacuri moldoveanul Dimitrie Cantemir, acum un secol basara- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 717 


beanul C. Stere, un cunoscător pe pielea sa a barbariei asiate ruseşti. 

De la o vreme, excedati, Românii se întreabă: 

«Ce ţară-i asta? Se mai cheamă România? Cine o conduce?, Ordinele 
cui sunt executate? Până ieri eram “ghidaţi” cu nagaica de ruşi. Acum ne 
explică - ne fac şi desene - americanii şi israelienii ce/cum să mergem, pe 
unde să ne scărpinăm şi pe unde să nu ne, deloc, în virtutea abject-corectitu- 
dinii; caraliii bästinosi ne obligă în numele recentilor stăpâni să acceptăm 
găzduirea închisorilor secrete care lor le-ar cauza/dăuna (pe la onoarea lor şi 
cinci kile de mastică), iar cine ezită ori refuză este, negreşit: “trădător de 
patrie” şi “antisemit ». 

Românii, slugi din negura veacurilor, s-au obişnuit să-şi asume, nu doar 
propriile păcate, ci şi porcäriile asupritorilor... Dacă ţinem să intrăm în 
Europa (ei ne-au băgat şi în NATO, cu Caraman în fruntea Securităţii intac- 
te), atunci să ne închinăm singurului Dumnezeu: Holocaustul, de care toţi 
românii (şi cei care se vor naşte începînd de mâine) sunt vinovaţi, pentru care 
trebuie să plătească în dolari sunători - şi nu, doamne-fereşte Holocaustul ale 
cărei victime am fost şi suntem noi, românii, de 60 ani. Călăii noştri, senini, 
nu se recunosc responsabili, ba au neruşinarea să ne arunce în obraz adevărul 
lor mincinos, că am fi fost victimele “comunismului naţionalist al lui 
Ceauşescu” - şi se propun-impun ei (R. Ioanid, V. Tismăneanu, Shafir, A. 
Florian, H. Zalis) să scrie istoria suferințelor noastre. Iar boii de români, anal- 
fabeti (dacă nu cunosc istorie elementară), nu au replică: Ceauşescu venise la 
putere în 1965, după douăzeci de ani de comunism curat-sovietic, 
“internationalist” (purtat de Bătrânul Tismăneanu, de fraţii Oigenstein- 
Răutu: Leonte şi Mihail). 

Domnule Preşedinte, 

Mulţi, prea mulţi pentru un popor bun, drept, au fost guvernanţii 
români care, din ignoranță, din interes (interesul tinîndu-le loc de etică) au 
abandonat, au cedat, au vândut Basarabia. Se observă că actualii continuă, 
voiosi, tradiţia vânzării de frate. 

Noi, basarabenii, noi, bucovinenii nu am uitat faptele rele ale lor, 
nedreptätile faţă de noi, români eterni nedreptätiti de români. 

Nu-i vom uita în veac pe Iliescu, Roman, Pleşu, Geoană, pe 
Constantinescu, Ciorbea, Zoe Petre, pe Năstase, pe Tăriceanu, pe Ungureanu, 
pe Băsescu. Fiindcă noi avem memorie; noi trăim istoria în fiecare clipă a 
prezentului cu carnea şi o consemnăm cu sângele nostru. Şi va rămâne. Nu 
vor fi uitaţi în veac uitătorii-vânzătorii noştri mioritosi. Fiii, nepotii, 
stränepotii vor afla de la semnele lăsate de noi că cinstiţii, veneratii lor înain- 
taşi fuseseră nişte inşi fără opinii, fără coloană vertebrală, fără mândrie, 
oameni de nimica - mai grav: vânzători de fraţi - pe treizeci de dolari. 

Domnule Preşedinte, 

Programul - dacă nu va fi abandonat la sugestia-diriguitoare a america- 
nilor şi a israelienilor - dacă nu-l concepe-dirijează nici R. Ioanid, nici V. 
Tismăneanu, nici măcar Oisteanu - va trebui... 

- ...Sä nu se oprească, suspect de nedrept, la 22 decembrie 1989, ci să 
continuie, firesc până azi, 2006, fiindcă: 

După 22 decembrie 1989 comunismul a fost prelungit, cu ukaz de la 
Moscova de tovarăşii tovarăşului I. Iliescu prin Teroare, Crimă, 
Dezinformare (citeşte: rescrierea istoriei, după metoda Roller Bis), în per- 
fectă Impunitate,agravînd, prin războiul civil numit “mineriade”, agonia 
nefericitei noastre ţări. 

Democraţia neosovietică botezată rapid... “tranziţie” a azvârlit oameni- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 718 


lor, ca la câini, două firimituri: dreptul de expresie şi dreptul de a călători, de 
rest (“restul” fiind Tezaurul Naţional, cel care a făcut din securişti, din acti- 
visti, din turnători de cea mai joasă speţă: supratoape milionare, chiar miliar- 
dare...) s-a ocupat acelaşi Sinistru Aparat, cu nume schimbat, ajutat de auxi- 
liariatul “intelectual”: Scriitori, mulţi dintre ei consideraţi buni, 
anticomuniști, treziti peste noapte gazetari, animatori de dezbateri, mediatori, 
au (de)format, au ametit-mintit “opinia publică”, prin etichete noi lipite gher- 
lelor vechi ca “fosta Securitate”, ca “agenţi de poliţie” cum le zicea Andrei 
Cornea criminalilor cu epoletii pe dinlăuntrul uniformei; i-au onorabilizat pe 
aceşti nemernici după canonul lui N. Manolescu intervievîndu-l pe Iliescu 
imediat după Mineriada Sângeroasă când i s-a adresat: “omului cu o mare”; 
numindu-i pe martirizatorii noştri: “domnu” general” (Pleşiţă, Caraman fiind 
domnii), “domnu” Brucan” (în gurita Gabrielei Adameşteanu), “domnu 
Măgureanu” (în a filosofului Liiceanu, cel care a pierdut ocazia să-l decreteze 
şi pe ăsta arheu-al-natiei); până şi morţii erau domniti de către directorii de 
opinie: “domnu” Gheorghiu-Dej”, “domnu” Drăghici”... Dacă ar mai fi fost 
în viaţă tovarăşele clasice, am fi auzit-citit, întru simetrie: “Doamna Ana 
Pauker”, “Doamna Gizela Vass”, “Doamna Suzana Gâdea”, “Doamna Elena 
Ceauşescu”, domnificată cu mult înainte de 1989 de către păuneştii de curte 
şi sabinibălaşii de atenanse. 

Acesta este normalul program, în timp, în spaţiu şi el nu poate fi limitat, 
amputat, în ciuda diktatelor din afara României şi împotriva intereselor 
României, fără riscul de a produce o “istorie” dublu-rollerizată, de Recentul 
Minister al Adevărului orwellian de la Bucureşti. 

În privinţa persoanei mele, reamintesc ceea ce dealtfel ştiţi foarte bine: 
- din 1977, când am părăsit România, soţia, fiul şi cu mine trăim în Franţa ca 
refugiaţi politici. În 17 ani de la “revoluţie” guvernanţii bucurestioti, ocupați 
până peste cap cu distribuirea printre cumnate şi soacre şi nepoate pubere a 
certificatelor de revoluţionare neînfricate, nu ne-au restituit - cu scuze, desi- 
gur - cetăţenia română furată, pentru... “trădare de patrie”. 

În septembrie acest an statutul nostru nu va împiedeca Integrarea 
României în EU; însă cu siguranţă nu va împiedeca nici întrebarea-mirare 
ironică a integratorilor: 

«O ţară care vrea să intre în UE mai are - la 17 ani după Marea 
Revoluţie de la Bucureşti - refugiaţi politic?» 

Vă sugerez să räspundeti ce v-au suflat (ră)suflătorii: 

«Cine: Goma? Dar Goma e un antisemit fioros! - depune mărturie sub 
jurământ N. Manolescu, fost antisemit, devenit antisemitizator emerit, 
dovadă: ca răsplată pentru vigilenţa-i trează a căpătat ambasadoriatul 
României la UNESCO». 

Va salută antisemitul refugiat politic în... Franţa. 

Paul Goma 

x 
Sâmbătă 27 mai 2006 

Nu puteam să mă abtin de la rele profeţii ? Fiindcă iată ce îmi comunică 
Mircea Stănescu: 

In statia Internet a Presedintiei Romaniei a fost publicat miercuri 26 
Aprilie un Comunicat de presa in care se anunta ca in aceiasi zi dl. Traian 
Basescu, presedintele Romaniei, a semnat mai multe decrete intre care si 
Decretul privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei de urgenta 
a Guvernului nr.3 1/2002 privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu 
caracter fascist, rasist sau xenofob si a promovarii cultului persoanelor vino- 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 719 


vate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii”. 

Ce mai poţi zice? Că aşteptai o ordonanţă care, fără a o nega pe cea 
veche să adauge “interzicerea organizaţiilor şi [a] simbolurilor bolşevice, 
antiromâneşti...""? 

Ei, da: nu era normal să o aştepţi? Anormal fiind că după intervenţia 
hotărîtă a ambasadorului USA Taubman, nu se va mai face nici un proces 
comuniştilor şi comunismului - de ce: tovarăşa sa de viaţă o fi sora sau fiica 
unui înalt bandit bolşevic contribuind la martirizarea României. Acum să-i 
vezi dansînd tontoroiul de bucurie... naţională, nu doar pe puii de coloniza- 
tori ca Oişteanu, Tismăneanu, ci mai cu seamă pe ciobanii noştri oierini, 
băştinoşii noştri băşinoşi lipsiţi de ruşine: Manolescu, Marius Oprea, Mircea 
Mihăieş, Patapievici, Pippidi şi alţii şi altele, fericiţi că nu va mai veni 
debolşevizarea ca să le strice lor aranjamentele. 

Fiindcă de Tăriceanu şi de Ungureanu al lui şi de Băsescu şi de Timofte 
al său - ce să mai vorbim! Sunt cu toţii bucuroşi că au revenit la matca lor de 
eterni... democrați. Dispuşi să dea cinci lăzi cu bere! 


Miercuri 31 mai 2006 

Ziua publică : 

EVENIMENT - Miercuri, 31 mai 2006 “Atac la ZIUA” 

“Un grup de 18 intelectuali, semnatari ai unui "Protest", acuza Ziarul 
ZIUA de anti-semitism in urma unui editorial in care ministrul de Externe 
este apostrofat pentru inventarea "limbii romane light"a basarabenilor. Cei 
18 intocmesc chiar si o lista neagra a ziaristilor de la ZIUA acuzati de dera- 
paje si propagarea unor mesaje "extremiste" si "legionaroide". Criticile aduse 
de ZIUA activitatii diplomatiei romane de sub conducerea ministrului Mihai 
Razvan Ungureanu se datoreaza insa insucceselor evidente. Diplomatii occi- 
dentali acreditati in Romania dau din cap cu dezamagirea cand aud numele 
ministrului deExterne: "I s-a urcat la cap si nu poate face fata provocarilor 
diplomatiei. E depasit de situatie", ne-a declarat un inalt diplomat al unui stat 
proeminent in NATO. "Pacat de Romania!", a rezumat acesta. Aceeasi este 
si atmosfera din interiorul MAE, multi diplomati profesionisti afirmand ca 
ministerul este condus periculos in stil "amatorist-paranoic”. Practic, "raz- 
boiul rece" dintre MAE si ZIUA s-a declansat dupa ce ziaristii 
Departamentului de Politica Externa au refuzat sa publice textele de propa- 
ganda parvenite de la MAE (si care continua sa apara in alte ziare) preferand 
sa observe obiectiv derapajele diplomatiei romane. Dupa critica vizitei minis- 
trului Ungureanu la Moscova, ziaristii ZIUA au fost eliminati treptat din 
delegatiile oficiale, desi acestea sunt asigurate prin contributiile cetatenilor 
Romaniei. Solicitarile de presa au fost blocate repetat, de asemenea, invocan- 
du-se Legea 544 care permite autoritatilor sa raspunda cererilor presei in 10 
pana la 30 de zile. Presiuni pentru obstructionarea ziaristilor ZIUA s-au rea- 
lizat si prin alte mijloace, neortodoxe. 

Dezvaluirile din ZIUA, privind "Afacerea Gojdu", umilirea romanilor 
din jurul granitelor, abandonarea intereselor romanesti privind Basarabia, 
Bucovina, Insulei Serpilor, negestionarea corecta a conflictului Vatican- 
Romania privind Catedrala Sfantul Iosif etc, au scos din minti responsabilii 
diplomatiei defectuoase. 

In final, arma perfida la care au decis sa apeleze grupurile din jurul 
ministrului s-a dorit a fi fatala: stigmatul anti-semitismului. Insa modalitatea 
aleasa frizeaza ridicolul. Ungureanu nu este evreu: este chiar "fiu duhovni- 
cesc" al Mitropolitului Moldovei Daniel. Comandantul invocat, cel care 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 720 


poate sa ordone anchetarea activitatii MAE, este fostul comandant de nava si 
comandant al fortelor armate, presedintele Traian Basescu. Care, credem noi, 
chiar trebuie sa intervina in virutea prerogativelor Constitutionale pe care le 
are. Pana atunci, ziaristii de pe "lista neagra" ii vor da in judecata pe semna- 
tarii acuzelor nefondate, iresponsabile si de rea-credinta. (Victor RONCEA) 

Hugó, Cornea, Oisteanu, Banyai, Ursprung, Volovici, Petreu, 
Gheorghiu, Moldovan 

“Extrase din "Limba lui Ungureanu" 

(...) Prezent saptamana trecuta la un "breakfast" de lucru la Camera de 
Comert romano-britanica, Ungureanu a brevetat o noua limba pe planeta: 
"light Romanian". Ungureanu a incercat apoi sa se justifice cu mai multe 
cuvinte afirmand ca cetateni de peste Prut (romanii basarabeni, nota mea) 
vorbesc "ovarianta a limbii romane", mai precis un fel de "light Romanian" 
("romana usoara"). Eminescu, creatorul limbii romane moderne, cu toti fii 
moldoveni aflati de-a dreapta si de-a stanga Prutului, cazuti pentru neam, 
limba si tara, trebuie sa se fi rasucit adanc in mormant. 

“Afirmatia scapata de pe limba grea a Ungureanului a starnit mirarea 
diplomatilor britanici - si nu numai a lor -, emisari straini care nu sunt obis- 
nuiti ca un demnitar sa-si insulte conationalii. Dar, dupa ce a bagat Romania 
direct intr-un land al Austriei, la ce ne-am mai putea astepta de la Austro- 
Ungureanu? 

La multe, foarte multe rele. 

“Dupa 18 luni de conducere haotica a diplomatiei romane, bilantul lui 
Ungureanu pe principalele coordonate ale noii politici externe a Romaniei 
imprimate de Traian Basescu - Marea Neagra si Estul - este un mare minus. 


C...) 

“Si pentru ca am pomenit numele Domnului, cine credeti ca se ocupa, 
tot prost, de dosarul atat de delicat al relatiilor periclitate dintre Vatican si 
Romania, ca urmare a scandaloasei afaceri de langa Catedralei Sfantul Iosif: 
aceleasi personaje necalificate care raspund de relatia inexistenta a romanilor 
cu tara-mama; aceleasi personaje care au sustinut si generat hotia nationala a 
Fundatiei Gojdu: Leusteneanul si guliile lui. Reteau este mica, asadar. 
Departamentul National Antitradare n-ar avea prea mult de lucru. 
Comandante, da ordinul! 

“Nota Explicativa: Traian Basescu, presedinte al Romaniei si al 
Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, comandant suprem al fortelor armate 
ale tarii, fost comandant de nava. (Victor RONCEA) 


"PROTEST"-ul celor 18 

“Presa "libera si democrata" din Romania inregistreaza in ultimul timp 
derapaje ingrijoratoare. E greu de inteles si de acceptat modul in care unii jur- 
nalisti romani ajuta, si nu de azi de ieri, la raspandirea ideilor xenofobe, sovi- 
ne si antisemite, la propagarea unor mesaje extremiste si legionaroide. 

Sentimentul de "intoarcere in timp" in perioada de glorie a Garzii de 
Fier este din ce in ce mai pregnant si se accentueaza pe zi ce trece, fara ca 
nimeni sa reactioneze, ceea ce poate crea impresia unui acord mai mult sau 
mai putin tacit. Instigarea la ura si violenta este preluata de unii cititori care, 
la adapostul anonimatului, posteaza pe site-ul acestor ziare mesaje nocive, 
periculoase, care depasesc limita legii, ca sa nu mai vorbim de cea a bunului- 
simt. “Editorialul "Limba lui Ungureanu" semnat de Victor Roncea in ZIUA 
din 29 mai 2006 se inscrie prin ton si substanta in categoria mai sus mentio- 
nata. Ideile sale, de neacceptat intr-o presa civilizata, culmineaza apoteotic si 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 721 


in spirit pur gardist, cu o instigare la crima: "Comandante, da ordinul!." In 
editorialul din 13 februarie 2006, Roncea punea problema "disponibilizarii 
persoanelor cunoscute ca actionand impotriva Romaniei”. Neintrebat la timp 
daca are deja pregatita lista cu disponibilizarea "tradatorilor", iata ca a deve- 
nit deacum caduca. Dar lista poate servi, la rigoare, la aplicarea "ordinului 
Comandantului" pe care Roncea si ai sai il asteapta. 

“Ziarul ZIUA nu se afla in nici un caz la prima iesire de acest gen. 
Ziaristi precum Victor Roncea, Miruna Munteanu, Vladimir Alexe, Dan 
Chiachir, George Damian, s.a. au devenit varful de lance al atacurilor natio- 
nalist-securiste. Dupa promovarea incontinenta a lui Paul Goma, cu toate 
excesele lui, cu repetatul si obositorul sau negationism, (subl. mea, P.G.) 
ZIUA recidiveaza cu recentele atacuri la adresa lui Vladimir Tismaneanu, 
Smaranda Enache, Mihai Razvan Ungureanu, etc. “Iar sub pretextul libertatii 
de cuvant, iata ca in data de 29 mai 2006 acest cotidian a ajuns sa instige in 
mod deschis la crima. Finalul articolului "Limba lui Ungureanu" aminteste 
frapant de incitarile la asasinat politic ale Garzii de Fier, care a si pus in prac- 
tica ceea ce a propovaduit. “Aplicarea legislatiei recent promulgate de prese- 
dintele Romaniei impotriva oricaror actiuni de tipul incitarii la crima dupa 
modelul Garzii de Fier, impune ca Procuratura sa se sesizeze si sa investighe- 
ze cine se ascunde in spatele "Departamentului National Antitradare" si al 
"Comandantului" invocat in maniera codrenisto-simista de Roncea. 

“Pe de alta parte, conducerea ziarului, dl Sorin Rosca Stanescu indeo- 
sebi, dar si acei colaboratori care asigura o anume credibilitate acestei publi- 
catii, ar trebui sa constientizeze, macar cu intarziere, pericolul real reprezen- 
tat de acest gen de articole. Si eventual sa-si dea seama ca tocmai din cauza 
acestor articole ZIUA incepe sa semene, pe alocuri, cu publicatia organizatiei 
"Noua Dreapta". 

Asteptam, in acest sens, o actiune concreta din partea domnului Sorin 
Rosca Stanescu. 

(semnează): 

Ágoston Hugo, publicist. 

Prof. Liviu Antonesei, Universitatea Al.I. Cuza, lasi 

Bânyai Péter, publicist, Cluj-Napoca. 

Dr. Mihai Chioveanu, Universitatea Bucuresti 

Adrian Cioflanca, istoric, lasi. 

Dr. Andrei Cornea, Universitatea Bucuresti 

Victor Eskenasy, publicist, Praga 

Prof. Mihai Dinu Gheorghiu, Universitatea Al.I. Cuza, lasi 
Marco Maximilian Katz, director, Centrul Pentru Monitorizarea 
Antisemitismului, Bucuresti 

Dan Matei, CIMEC - Institutul de Memorie Culturala 

Raluca Moldovan, doctorand, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca 
Andrei Oisteanu, Universitatea Bucuresti 

Prof. Marta Petreu, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca 
Prof. Liviu Rotman, SNSPA, Bucuresti. 

Prof. Michael Shafir, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca. 
Tibori Szabo Zoltan, publicist, Cluj-Napoca 

Daniel Ursprung, Universitatea din Zurich 

Dr. Leon Volovici, Universitatea Ebraica, Ierusalim” 

“Semnatarii anti-ZIUA au beneficiat de sprijinul "antisemitilor" 

Dintre semnatarii protestului care condamna ZIUA si redactorii sai pen- 
tru "anti-semitism" se remarca Andrei Oisteanu si Marco Maximilian Katz - 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 722 


care pana in de curand au avut o foarte buna colaborare cu ZIUA, fara sa 
remarce in acest ziar "derapaje antisemite si legionaroide". De exemplu, in 
luna ianuarie ZIUA a publicat un amplu interviu cu Andrei Oisteanu de o 
pagina. Marco Maximilian Katz si Centrul pentru Monitorizarea 
Antisemitismului pe care il conduce au beneficiat de largi spatii in ZIUA ori 
de cate ori a fost vorba de demascarea unor fenomene antisemite. Acestea au 
aparut in ziar inclusiv prin mijlocirea redactorilor incriminati. (D.E.)” 

“Lista neagra: 
Victor Roncea 
Miruna Munteanu 
Vladimir Alexe 
Dan Ciachir 
George Damian 


"Atacurile" la Tismaneanu si Smaranda Enache 

ZIUA din 13 mai 2006: "Vladimir Tismaneanu este un personaj care 
ascunde, se pare, inca multe secrete. Desemnat recent sa conduca o comisie 
prezidentiala al carei scop - precizat inca de la infiintare - il constituie decla- 
rarea sistemului comunist drept "criminal", fara sa se pronunte asupra vino- 
vatilor, Vladimir Tismaneanu nu si-a precizat (inca) relatiile sale cu o serie 
de institutii ale statului roman si nici felul exact in care a ajuns din Venezuela 
in SUA. (...) 

Arhiva SRI, Fond "D", Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, pre- 
zinta unscurt "curriculum vitae" al lui Vladimir Tismaneanu. Ceea ce dezva- 
luie Fisa din 13 august 1987 este un fapt neasteptat: Vladimir Tismaneanu a 
plecat din Romania, in noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a 
Securitatii! U.M. 0617 nu este insa alta decat codificarea "Directiei a I-a" a 
Securitatii, specializatain contra-informatii economice." 

“ZIUA din 24 martie 2006: Ziarul ZIUA a primit saptamana trecuta, cu 
promptitudine, o solicitare oficiala din partea CNSAS, in atentia redactorului 
nostru Victor Roncea, semnata de vicepresedintele CNSAS, Viorel Mircea 
Nicolescu: "Urmarea articolului dumneavoastra intitulat "Neobrazare 
maghiara, UDM(A)R si PC(d)R" publicat in ziarul Ziua din 13.03.2006, in 
care faceti afirmatia ca sunteti in posesia unor documente, cu privire la o "tur- 
natoare a Securitatii", pe care sunteti dispus sa le puneti la dispozitia CNSAS, 
va informam ca, potrivit art. 20 alin. 1 si 3 din Legea 187/1999 cu modifica- 
rile si completarile ulterioare, aveti obligatia sa predati aceste materiale ins- 
titutiei noastre". 

Ieri, delegatul ziarului ZIUA a predat reprezentantului CNSAS, spre 
studiul expertilor Consiliului, un dosar cu documente intrate in posesia unui 
revolutionar din Targu Mures, in decembrie 1989, si ajunse ulterior in pose- 
sia redactorului ZIUA. (D.E.) 


Sâmbătă 3 iunie 2006 
Aşteptam o oarecare evoluţie în chestiunea “Celor 18”, din partea, ca să 
spun aşa, a opiniei publice. Nu am observat - până acum - decât devieri (ah, 
termenul comunist!), derapări, abateri (altul, dar dacă nu am... altul...). 
Foarte bine că s-a mutat discutiunea la Afacerea Gojdu, foarte bine că 
s-a deplasat la Afacerea Catedralei, acelea merită din plin să fie apărate - 
numai că s-a pierdut din vedere punctul de plecare: Antisemitizarea din par- 
tea “Optsprezecilor” a jurnaliştilor de la Ziua care - printre altele - publică 
produsesele negationiste, ale cui? Ale lui Goma! 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 723 


Da, dar Goma acela îşi pierduse fulgii în focul bătăliei dintre zilişti 
şi antizilişti. După ce fusese indicat ca “disident”(sic) ba, sub pana lui 
G. Damian, chiar: “marele disident” (sic-sic), a... dispărut din orizontul 
aşteptatic. 

Nu ştiu ce este în capul lui SRS şi, scuzati, pardon, bonsoar, putin îmi 
pasă. Bănuiesc zbateri de genul: zvârcolitură (a şarpelui), avînd drept scop 
scăparea din strânsoare şi... tuleala - deşi, ca să spui că un şarpe o tuleşte îţi 
trebuie un mare curaj lingvistic... Acest SRS s-a manifestat, mai cu seamă în 
ultimii doi-trei ani, de când sunt şi eu miluit cu câte o dare-la-ziar (pe sărite 
şi fără a mi se explica refuzarea cutărui text) - vădit filosemit. Pe dinafară era 
vopsit - violent - gardul (vizitele Rodicăi Radian Gordon la redacţie), pe 
dinlăuntru, numai eu, “antisemitizatul” percepeam... orientarea ziarului. Să 
nu uit: eram în “polemică” - zic şi eu, ca să mă aflu în treabă - cu Teşu 
Solomovici: la o replică a mea, Teşu s-a dovedit a fi receptiv şi a mai lăsat 
oleacă din preţul bilanţului holocaustic, însă fără a uita să facă uz de arsenalul 
eternului-presecutat-pe-nedrept: indespensabila tânguială-argument cu-bătrâ- 
nii, cu-femeile, cu-copiii - ca şi cum “celelalti”, goi-ii, victime ale bolşevici- 
lor sionisti ar fi fost numai-bărbaţi în putere, nu şi-femei, nu şi-copii, nu și- 
bătrâni. 

Ei bine, atunci - vina mea dacă am simţit manevra redacțională - Ziua a 
re-publicat lălăiala lui Radu Ioanid, cea cu “Belleville”... De ce? Ei, de ce! 
Răspunsul este cel al ovreiului clasic şi al Barbăneagrălui de serviciu: 

«De ce nu?!» 

Asumîndu-mi, în continuare, greşita-interpretare, greşit-interpretez: - 
pentru a rupe, întrerupe înfruntarea dintre Goma şi Solomovici pe punctul de 
a deveni - ce oroare pentru Tel Aviv ! - “dialog”; - pentru a aduce la matca 
sionismului monologator-acuzator o “discuţie” (acel text - reproducerea celui 
publicat initial în Observatorul cultural al lui I.B. Lefter şi C. Muşat) care 
risca să devină... normală între doi oameni cvasi-normali; - ca supliment 
“Din partea Casi” Ziua”: fotografia ilustrînd textul lui R. Ioanid, nu a ilustrat 
tragedia evreilor în Transnistria, provocată de autorităţile româneşti, ci... alt- 
ceva, de altundeva, de către altcineva. 

Ce se va fi petrecut cu SRS, între timp? 

Să se fi... neatârnat el de evrei şi de Israel şi de America? Singur-sin- 
gurel ca un băiat mare? Nu voi credea una ca asta nici atunci când voi vedea 
un text scris şi semnat de el însuşi în Ziua - câte alte scrise-semnate de sine 
se petrecuseră între-timpul 1989-2006! S-ar oarecum schimba situatiunea 
dacă, de pildă textul acela ar fi prezentat ca editorial. 

Un text care să spună adevărul despre teroarea exercitată de holocaus- 
tologi în România (pentru început, doar suntem patrioţi, nu?); despre teroarea 
exersată de ambasada USA prin Taubman - care se arată a apăra interesele 
Israelului, nu ale americanilor - şi, ca supliment, să vorbească despre relaţiile 
americano-române; să spună adevărul despre caracterul terorist al statului 
Israel, faţă de băştinaşii palestinieni pe care îi tratează din 1948 ca pe nişte 
sclavi; despre Israelul avînd supra-dreptul (de la americani) de a ataca Irakul, 
de a ataca Libanul, de a ataca Siria - întru “autoapărare” - şi de a interzice 
Iranului de a accede la arma atomică (opinia mea de nespecialist: tehnic, 
Iranul nu va ajunge nici în trei decenii, gesticulează ca să alunge stafiile ame- 
nintärilor din afară). 

Până atunci - ba. Aşa că degeaba îi trimite (sau îi lasă; sau se preface că 
nu a băgat de seamă ce-i fac subalternii) în linia întâia pe Roncea, pe Pătruşcă 
- la o adică ei vor fi acuzaţi de “legionarism”, de “antisemitism”, şi nu buli- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 724 


basa SRS. Căci Dânsul nu fusese informat, căci Dânsul fusese plecat într-o 
călătorie de documentare, însă, acum, că s-a întors şi a aflat, va lua măsuri 
drastice... 


„„„Drept care i-am trimis lui Victor Roncea următorul mesaj: 
“Scrisoare către Victor Roncea, jurnalist la “Ziua” 
Paris, 5 iunie 2006 
“Domnule Victor Roncea, 

“Observ cu uimire, cu tristeţe: în focul luptei pentru apărarea redutei 
ziarului “Ziua”, ati uitat de predecesori, de răniţi, de “străini” - i-ati abando- 
nat. Desigur, cămaşa este mai aproape de trup, dar adevărul mai aproape de 
suflet. Or adevărul este ca în ultimii doi ani, ziarul “Ziua” - chiar daca se 
laudă/plânge ca l-a publicat pe “antisemitul” Paul Goma, a facut-o cu parci- 
monie, ca sa nu spun: selectie-justa (vezi “delimitările). Mi-a publicat unele 
texte - pe altele ba, ultimul: “Doliu pentru Basarabia”, fără a explica motivul, 
fără a-şi cere iertare în cazul în care constatase că greşise - sau nu constata- 
se?, deci nu greşise, nepublicîndu-l? 

Mai grav a fost obiceiul “Zilei” de a nu publica drepturile-la-răspuns 
(recenta Scrisoare adresată Directorului în legătură cu textul semnat de G. 
Damian - jurnalistul care a luat de pe site-ul internet - fără încuviințarea mea 
- textul Plângerii împotriva... antisemitizatorilor mei, a selecționat arbitrar, a 
intertitrat aiurea şi, cunună a jurnalismului, l-a “ilustrat” cu o fotografie tru- 
cată în redacţie, prezentîndu-i pe V. Tismaneanu şi pe P. Goma în acelaşi 
cadru!). 

Nu mă intereseaza piruetele “deontologice” ale lui Sorin Roşca 
Stănescu - le cunosc, nu mă surprind. Fireşte, în cazul atacurilor obraznice, 
nedrepte împotriva unor jurnalişti care - în ciuda politicii şefului lor şi cu 
certe riscuri... profesionale - încearca sa informeze corect, scriind adevăruri 
neconvenabile guvernatilor guvernanti de la Bucureşti - sunt si voi fi mereu 
solidar cu cei agresati. 

Însă este păgubitor, chiar jurnaliştilor care se apără de calomniile 
calomniatorilor de profesie - si pe care eu i-am dat recent în judecată - de a 
nu invoca acuzaţiile grave formulate de “Cei 18” şi de a omite numele - şi 
cazul, mult mai vechi - al meu din chiar citatul Protestului (şi) lor : 

"Ziarul Ziua nu se afla in nici un caz la prima iesire de acest gen. Ziaristi 
precum Victor Roncea, Miruna Munteanu, Vladimir Alexe, Dan Ciachir, 
George Damian, s.a. au devenit varful de lance al atacurilor nationalist-secu- 
riste. Dupa promovarea incontinenta a lui Paul Goma, cu toate excesele lui, 
cu repetatul si obositorul sau negationism (subl. mea), Ziua recidiveaza 
cu recentele atacuri la adresa lui Vladimir Tismaneanu, Smaranda Enache, 
Mihai Razvan Ungureanu, etc." 

Or, daca pentru jurnaliştii de la “Ziua” care pentru întâia oara sunt 
confruntati cu astfel de minciuni acuzaţia de “negaţionism” este trecută cu 
vederea (fiindcă nu este desemnată (şi semnalată prin “antisemitism”!), ei 
bine, se înşeala, ei, îi înşeală pe cititori, mă trădeaza pe mine - ei, cei care mă 
“promovaseră“, nu? 

Fiindcă “antisemitism” poate fi considerat un calificativ cvasi-injurios 
ca: «Jidane!» , însă “negaţionism” desemneaza o opinie, o atitudine, un 
discurs: Negarea Holocaustului evreilor. 

Şi nu este adevărat. 

De aceea, Domnule Victor Roncea, vă sugerez - în interesul adevărului, 
nu doar al meu (eu mă pot apăra şi singur, fără scutul protector al “Zilei”, doar 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 725 


pe internet) - în proxima interventie sä faceti precizarea de mai sus, în 
legătura cu extrema gravitate a acuzatiei de negationism. 

Totodata îl invit pe DI. G. Damian să nu mai folosească atunci când 
aduce vorba de mine calificativul descalificanto-mincinos: “disidentul” (ba 
chiar “marele disident”!). Nu sunt nici “mare”, nici mic - şi nici “disident”. 
Faptul ca domnia sa nu a aflat ca sunt, totuşi, scriitor, nu are nici o impor- 
tanta. 

Sunt - sau ne-sunt - în ciuda d-lui G. Damian. 

Va salută 

Paul Goma 

P.S. Ştiind ca “Ziua” nu va publica această precizare, nici nu o rog. Va 
apărea tot pe site-ul meu: 

paulgoma.free.fr 


* 


la să mai vedem o dată lista protestatarilor... 

… Dar ce fac eu? Pe lângă M.D. Gheorghiu, M. Katz, Oisteanu, Shafir 
- deja daţi în judecată - să mă apuc să fac o addenda cu cei care înainte nu se 
“exprimaserä”, dar o fac acum, limpede - şi în grup: 

Antonesei, A. Cornea, Eskenasy, Marta Petreu, Rotman, Volovici? Aş 
putea - dar mai am energie? Dar mai am chef? 


x 


Luni 19 iunie 2006 
Aş fi băgat mâna-n foc, jurînd că scrisesem în jurnalul de pe luna mai 
a.c. mägäria cu “Monumentul ostasilor americani” din Cişmigiu. 
Dacă am scris-o - bine am făcut, acum o repet: 
‘Ambasadorul Taubman şi ministrul Atanasiu au inaugurat 
„Monumentul Eroilor Americani“ din Bucureşti ( Gîndul,27 mai 2006) 
Mihai DIAC 


“Ambasadorul SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman, si ministrul 
Apărării Naționale al României, Teodor Atanasiu, s-au întâlnit ieri dimineață 
în Parcul Cişmigiu, pentru a inaugura “Monumentul Eroilor Americani” din 
Bucureşti. Monumentul este dedicat celor 378 de militari americani care au 
murit pe teritoriul României în al doilea război mondial. “Monumentul este 
dovada tăcută, dar permanentă a sacrificiului pe care eroii americani l-au 
făcut pentru a ne apăra libertatea. Şi-au părăsit casele si familiile. Nu s-au 
mai întors. 

Astăzi îi onorăm”, a declarat Nicholas Taubman. Cu privire la situația 
din prezent, ambasadorul SUA a amintit că “o ameninţare la adresa libertății 
într-uncolt al lumii este o ameninţare la adresa libertăţii pretutindeni” şi s-a 
declarat mândru că militarii români şi americani sunt împreună în 
Afganistan, Irak şi Balcanii de vest, pentru “combaterea terorismului şi pro- 
movarea libertăţii”. 


Sunt prea furios pe această minciună cât... “Timişoara”, ca 
să o comentez azi. 


x 
Despre Vladimir Tismăneanu - şi nu numai - în 11 puncte 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 726 


Paris 22 iunie 2006, 

65 ani de când Antonescu a ordonat ostasilor trecerea 
Prutului, zdrobirea vräjmasului de răsărit şi miazä-noapte - însă 
acolo am rămas: nu am trecut Prutul, nu am vărsat sânge, nu am 
liberat pe nimeni, nu am zdrobit nimic, dacă ne-am ales cu 
ceva: cu “Holocaustul ” în care noi am ucis 400.000 evrei, iar 
guvernanţii noştri iubiţi şi luminaţi vorbesc despre basarabeni 
şi bucovineni ca “minoritari” (Coposu), ca “romänofoni” 

(Zoe Petre), ca vorbitori de “light romanian”, un fel de limbă, 
însă nu cea de tinichea, gândită-vorbită de unul, Ungureanu. 


1. Despre Pelin II 
Incep printr-un citat din mine însumi, un fragment din Jurnalul pe luna 
mai 2006, instalat pe internet (voi reveni la chestiunea “internetului”): 


“Sâmbătă 13 mai 2006 

“(...) Surpriză: da; plăcere, ba. Chiar ne-plăcere să citesc pe prima 
pagină titlul-bombă: “Agentul Volodea”. Ne-plăcerea vine, desigur şi de la 
aflarea autorului: Vladimir Alexe, acest Pelin II, dar chiar dacă altcineva l-ar 
fi scris, nu mi-ar fi făcut plăcere. Pentru că unul este adevărul şi alta lovitura 
cu dosarul de securitate.(...) 

Ca să nu existe dubii: nu pretind că V. Tismăneanu nu ar avea păcate (şi 
încă grele - nu cele moştenite: cele dobândite), dar în nici un caz cele “demas- 
cate” de Alexe.” 

Unul - şi cel mai descalificant - dintre “păcatele grele” ale lui V. 
Tismăneanu - deocamdată în relaţiile cu mine: Minte fără clipire, fără 
tresărire, sigur fiind că boii de cititori-auditori români, fie ignari, fie (mai 
ales) traumatizati de Teroarea Adevărului Unic Bolşevic instalat în România 
din 28 iunie 1940 - Basarabia şi Bucovina de Nord şi Herţa fiind în România, 
dragi tovarăşi confectionatori ai-istoriei-şi-geografiei-de-clasă - nu vor 
îndrăzni să contrazică un trimis-numit-uns ca să ne re-rescrie el istoria, tot 
după reţeta Roller. 

Citatele care urmează sunt din Vladimir Tismăneanu, în interviul din 
22, cu A. Goşu: 

2. Despre invitaţie 

“Eu l-am invitat pe Paul Goma. (...) Au fost multi dintre prietenii mei 
(...) uimiti de aceasta decizie, tinand seama de o serie de pozitii controversate 
din ultima vreme ale d-lui Paul Goma in chestiuni legate de perioada 1940- 
1941 in Basarabia, si nu numai. (...) Spun un lucru si in favoarea d-lui Goma, 
si in favoarea celorlalti membri ai Comisiei: d-l Goma nu m-a intrebat cine 
va face parte din Comisie (...) A dat un accept conditionat, dar era in sine un 
accept. Nici un membru al Comisiei nu a obiectat la prezenta lui Paul Goma 
in Comisie ” (subl. mea). 

Neadevarat: tăcerea-i bruscă (din 11 aprilie - până atunci îmi scrisese 2- 
3-4 mesaje pe zi) nu se explică prin... descoperirea a ceea ce pusesem eu pe 
internet, ci prin presiunilor exercitate asupra sa prin “membrii Comisiei” 
(nu le cunoşteam numele, atunci, dar nu se putea să lipsească: Mihăieş, 
Manolescu, Liiceanu, Blandiana-Rusan, Patapievici, Oisteanu, R. loanid...); 
şi prin C. Săftoiu, consilierul prezidenţial, cel care... urma să-mi telefoneze 
«în orele următoare», pentru a stabili mijloacele colaborării: Propusesem 
preşedintelui, prin V. Tismăneanu, să-mi trimită prin poştă o invitaţie scrisă, 
eu anuntind, tot prin V.T. condiţiile: restituirea cetăţeniei române furate de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 727 


Ceauşescu şi de Securitatea-i personală în 1977, restituirea dreptului de a 
publica în România, în limba mea, în ţara mea, furat de caraliii de la Poarta 
Holocaustului ca N. Manolescu (antisemitizatorul meu personal, care astfel, 
cu sudoarea limbii sale, obținuse postul de ambasador la UNESCO) şi, de ce 
nu: scuze din partea statului român pentru nedreptätile suferite de familia 
mea şi de mine din 28 iunie 1944 până în clipa de faţă. 

3. Despre “puiul de bolşevic” 

[V.T.] “Afirm cu deplina responsabilitate si am inca o buna memorie. 
Lucrurile s-au complicat in momentul in care am constatat ca d-l Goma cu 
doua, trei zile inainte ca eu sa-i fi trimis invitatia, pe baza faptului ca i se 
pusese la dispozitie un citat atribuit lui Vladimir Tismaneanu, in care 
Vladimir Tismaneanu pasamite il decreta intr-un fel pe Paul Goma ca fund 
autorul unor texte cu caracter antisemit, Paul Goma punea sub semnul intre- 
barii credibilitatea stiintifica a lui Vladimir Tismaneanu si isi incheia acea 
notatie: “este si el un pui de bolsevic“ ”. 

Dacă este adevărat că am comis eroarea de a-i atribui lui V. T. un citat 
care nu-i aparţinea (şi pentru care mi-am cerut imediat scuze), nu este 
adevărat că determinasem ruptura dintre noi prin notarea în jurnal: “este şi el 
un pui de bolşevic”. 

Nu, nu. Admit: i-am spus aşa (în Jurnalul meu, personal, vorba lui 
Dinescu, “difuzat” pe internet!) din pricina unui citat greşit atribuit lui - însă: 

Este sau nu este adevărată afirmaţia? 

- Este el, Vladimir, fiul lui Leon Tismăneanu - cetăţean sovietic, 
“lucrător” în timpul războiului la Radio Moscova, sub direcţia lui Răutu, 
trimis în România ocupată de ruşi?; a fost L. Tismăneanu unul dintre impor- 
tantii şi ferocii agenţi ai comunizării, sovietizării, martirizării ţării noastre?; 
a fost el director adjunct al Editurii Politice şi plin al catedrei de marxism- 
stalinism, la Universitatea Bucureşti - nu “leninism”, cum edulcorează fiul 
meseria tatălui ?; 

- Este el fiul Herminei căsătorită Tismăneanu şi dânsa redactor la Radio 
Moscova, cetăţean sovietic, în România ocupînd functii-posturi de impor- 
tantä politică? A fost dânsa - cât a fost - director de cadre în Ministerul 
Sănătăţii?; 

- Este el, Vladimir nepotul Cristinei Luca-Boico, expulzată din Franţa 
pentru spionaj în favoarea sovieticilor?; nu a ocupat şi ea “posturi impor- 
tante” în RPR, atât pentru merite personale (!), cât şi pentru ale soţului său 
Mihail R. Boico, “spaniol” şi el, rus, venit în România ca “tanchist”, devenit 
general de “grăniceri”, citeşte: de Securitate, fiindcă îi obliga pe soldaţi să-i 
interpeleze, să-i împuşte, nu pe cei care intrau clandestin în RPR - sic - ci 
pe/în nefericitii români care, disperaţi că “Americanii nu mai vin”, încercau 
să fugă din raiul edificat şi de ei, “spaniolii” sositi de unde, dacă nu din... 
URSS?; 

- Nu ca “pui de bolşevic” şi-a petrecut V.T. copilăria, adolescenţa în 
ghetoul bolşevicilor: Cartierul Primäverii?; a mâncat el şi ai săi - puiul-de- 
bolşevic - pe săturate, s-a îmbrăcat decent, chiar luxos în comparaţie cu 
milioanele de români flämânziti chiar de către ei, “tanchiştii” - umblînd în 
zdrente, supraviețuind în “libertate”, fiindcă tara-ntreagä era un complex de 
lagăre şi de închisori unde pierea elita României, tineretul ei, țărănimea pen- 
tru că... nu gândeau marxist-stalinist, cum impuneau şi părinţii săi?; nu frec- 
venta el - în virtutea “egalităţii de tip sovietic” - o şcoală specială, pentru puii 
bolşevicilor, unde i-a avut colegi pe Nicu Ceauşescu, pe Radu Ioanid, neru- 
sinatul holocaustolog de azi (şi membru de onoare în “Comisia Oprea”)?; 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 728 


- S-a plâns V. T. că tatăl său a fost dat afară din partid prin 1958 (ca 
urmare a întreturnătoriilor dintre tovarăşii-de-veacuri: l-a săpat subalternul 
său, Radu Florian, ca să-i ia locul ; s-a mai plâns că, după plecarea lui în 
Occident mama rămasă în România era vizitată “practic de Securitate, aproa- 
pe săptămânal” (ce limbă-i asta: marylandeză?) ca să-l convingă pe fiu să nu 
mai ponegrească, la Europa liberă, Patria Română... Vrea neapărat să-1 aduc 
aminte cum au fost pedepsite pentru exact aceeaşi “vină” multe alte mame, 
de pildă a Monicăi Lovinescu - adevărat, aceea nu era evreică, nici comu- 
nistă, nu era “eroină” din Spania, nu era cetäteancä sovietică şi nu fusese nici 
măcar un minut şef de cadre la Ministerul Sănătăţii - motiv pentru care a 
ajuns la groapa comună? ; 

Dezolat, însă întrebarea următoare nu poate fi ocolită: Ce a suferit fami- 
lia Tismăneanu de pe urma “persecuțiilor” regimului comunist? 

- a fost lăsată muritoare de foame? 

- a fost alungată din casă? (care casă: cea confiscată de ei, revolutiona- 
rii, “tanchiştii sovietici”, burjuilor odioşi - şi antisemiti?) 

- au fost membrii ei măcar anchetați de Securitate (nu vizitaţi, la domi- 
ciliu) - “ca la Securitate”? 

- câte minute/zile/luni/ani au fost aceia retinuti/detinuti? 

- cine/câti dintre ei au murit în închisoare? 

“Răspunsul” l-a dat Cristina Boico (mătuşa pe care Vladimir o iubea 
foarte), după ce s-a re-strecurat în Franţa, ca “eroină a Rezistenței Franceze”: 

«În România am fost persecutați ca evrei şi comunişti». 

4) Despre “credibilitatea morală şi ştiinţifică” [V.T.] (...) “i-am raspuns 
d-lui Goma (...) [Că] nu poti face parte dintr-o comisie in momentul in care 
contesti presedintelui acestei comisii, omului care te invita, credibilitatea 
morala si stiintifica.” 

De acord: nu poţi - dar care este “contestaţia”? Aceasta: 

“Este şi el un pui de bolşevic”. 

Re-repet : este neadevărată (“contestaţia”)? Neadevărat adevărul? 

5) Despre ticul verbal-scriptic: “Circulă pe internet...” [V.T.] “publica- 
rea pe Internet in acelasi text a unei scrisori personale despre tatal meu, in 
care eu foloseam la adresa raposatului meu parinte termeni foarte duri legati 
de perioada stalinista, in care el a avut un rol destul de important in aparatul 
ideologic, si pe care nu i-as folosi in limbaj public. Era o scrisoare adresata 
prietenului meu, sau, sa-i spunem, omului in care aveam incredere, Paul 
Goma. Acest text era pus pe Internet. Pur si simplu. l-am raspuns ca exista 
lucruri care sunt proprietatea autorului lor, o scrisoare este pentru mine pro- 
prietatea autorului ei. Eu asa vad lucrurile, poate ma insel, si niciodata nu-mi 
voi permite sa public scrsioarea cuiva catre mine fara sa-i cer acestei persoa- 
ne permisiunea. Deci asa s-a ajuns la situatia in care Paul Goma nu face parte 
din Comisie”. 

A venit momentul lămuririi chestiunii internetului. 

Vladimir Tismăneanu - altfel băiat simpatic, serviabil (e-he, câte burse 
a înlesnit el!) - nu dovedeşte că este şi normal de normal... Dacă ar fi fost cât 
de cât, nu ar fi fabricat în grabă dimpreună cu şoptitorii săi, acest pretext de 
ruptură: “publicarea pe internet”, a unei scrisori a lui către mine şi a răspun- 
sului meu. 

În primul rând, fiindcă dialogul nu era unul confidential, nici conspira- 
tiv (ca la ei, la comuniştii tanchişti) ci, am crezut, cred în continuare, tema lui 
interesează, istoria acestei ţări la care el pretinde că lucrează, nu? 

În al doilea rând V. T. dovedeşte a face parte dintre acei oameni care, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 729 


avînd posibilitatea de a-şi publica propostele în oricare periodic românesc, 
zbiară ca din gură de şarpe, arătînd cu degetul lor de adolescenţi pârâcioşi pe 
cel care îndrăzneşte să riposteze - prin mijloacele rămase lui accesibile 
(internetul). 

Aşa au făcut - în legătură cu mine - Gabriel Andreescu, avântatul holo- 
caustolog care nu văzuse măcar coperta cărţii autorului acuzat de “antisemi- 
tism”; aşa a făcut cuviinciosul L. Antonesei, apărător al lui G. A. în revista 
pe care o conduce (şi în care mie mi-a refuzat, repetat dreptul de replică), pre- 
tinzînd că industriaşul drepturilor omului “nu a făcut nimic necuviincios” (sic 
- nu, nimic necuviincios, doar... incorect: condamnase o carte necititită); aşa 
au făcut Adameşteanu, Lefter, acum V. Tismăneanu, afirmînd el fără pauză 
de reflecţie: 

“Circulă de la o vreme, pe internet...” 

“Pe internet”, unde alt’? Nu sunt eu un scriitor internetizat prin grija 
prietenilor lui V. Tismăneanu: Manolescu, Liiceanu, Mihăieş, Lefter, 
Oişteanu, A. Cornea, Adameşteanu, Patapievici, R. Ioanid, Shafir ? Eu nu am 
putut face ca Nicolae Moraru - îl cunoştea bine Leon Tismăneanu, erau 
tovarăşi de şaibă marxist-stalinistă - care, după pensionare, îşi confectionase, 
acasă 0... stengazeta (gazetă de perete) în care îşi “publica”, producţiile. Am 
“publicat pe internet” Jurnalul, iar în acela se afla şi scrisoarea lui V. T. prin 
care îmi cerea amănunte despre tatăl său; apoi scrisoarea mea de răspuns : în 
aceea îi împărtăşeam partea mea de adevăr (la 17 noiembrie 2005). Şi această 
scrisoare a fost consemnată în Jurnal - la 31 martie 2006. Trebuie să fii de rea 
credinţă şi neruşinat ca să te indignariseşti ca un curcan pentru că “celălalt” 
îți dă replica acolo unde poate - or el nu poate în presa obştească şi din pricina 
ta, măcar complice la interdicţie. 

Este Jurnalul meu, scriitor, persoană publică (în ciuda Neocenzurii 
Neoscriitorilor Neoromâni); în el consemnez, nu doar cugetări adânci si 
păreri suprafatice, dar şi evenimente-de-hârtie, de pildă scrisorile.Apoi V. T. 
ştia foarte bine că tin un jurnal “difuzat pe internet”, “tinere” normală şi... 
legală - cum de l-a descoperit abia în acel moment? 

În încheiere scriam: 

(...) “Eu, prin forta împrejurărilor, nu am avut nici tată nici mamă nici 
unchi nici màtusà care să fi făcut râu altora, doar pentru că ei, “revolutionari 
de profesie” asa stiau câ... se face lumea nouă. Insă nici nu voi învinovăti 
vreodată pe copiii revoluționarilor bolsevici pentru păcatele părinţilor - grele, 
monstruoase. Ci - am si spus-o, în legătură cu Oisteanu: le cer (urmasilor) 
să-si asume înaintaşii, să accepte - cu durere - că acestia nu fuseseră îngerasi, 
cà nu pot fi absolviti doar pentru că fini stiu că părinţii lor erau plini de iubire 
în familie - fiindcă iubirea în familie nu sterge deloc ne-iubirea lor în nefa- 
milie. 

“Si asa cum atâţia copii, nepoti de nazisti s-au târît în viată cârînd pova- 
ra teribilă a “dosarului” tatălui SS-ist sau doar (sic)... membru al partidului- 
lui Hitler, asa să suporte si urmasii bolsevicilor faptul că părintii lor nu fuse- 
seră, vai, eroi de benzi desenate. 

“Cred cu putere că această “echilibrare” este necesară, atât pentru noi, 
eternele victime, cât si pentru urmasii celor care nu se purtaseră cu noi cu 
mânusi (observi eufemismul?). Or noi suntem milioane - numai în România. 
Si nimeni dintre vinovatii de martirajul nostru nu a fost măcar obligat să 
treacă - fie si postum - prin fata unui tribunal (...)”. 

După care comentam: 

“Ce fel de istorie ştie Vladimir Tismăneanu, azi, dacă, orbit de durerea 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 730 


celor aflate despre tatăl său - totuşi: un ne-sfânt...- a uitat că, înainte (...) alţi 
“revoluționari "(...) fuseseră debarcati, anchetați de Instrumentul Revoluţiei: 
Securitatea, creată după modelul NKVD? Dacă nu vorbim de Pătrăşcanu, un 
ne-evreu - pe care şi Leon Tismăneanu îl înfierase, bolşeviceşte - hai să 
vorbim de Ana Pauker: s-a “delimitat” Tovarăşul Tismăneanu de Tovarăşa 
Pauker, în şedinţele de demascare-înfierare? Bineînţeles, da, altfel n-ar mai fi 
rămas şeful catedrei de marxism-stalinism şi director adjunct al Editurii 
Politice - sub şefia altui monstru bolşevic, avînd acelaşi “dosar”: Valter 
Roman? (...) Dar de Chişinevski - dat jos în 1957 (pe când eu mă aflam în 
anchetă, la Interne)? El, L. Tismăneanu a fost “zburat” (expresia aparţine fiu- 
lui) în 1958. Nu ştiu dacă tot atunci subalternul său de la Universitate Radu 
Florian fusese “îndepărtat” - însă deziluzia a fost: chiar dacă după răspunsul 
meu nu am citit vreun text despre tatăl său, Vladimir Tismăneanu se com- 
portă taman ca fiul lui Radu Florian: detestabil; neintelectual, ne-normal: nu 
acceptă că tatăl său “a avut şi lipsuri”. Aşa cum nu acceptă că iubita sa 
mătuşă Cristina Marcusohn (căsătorită Boico) a jucat un rol nefast, mizerabil, 
de bolşevic fanatic executant orb al ordinelor Moscovei - atât în Franţa, ca 
spioană sovietică (până la 22 iunie 1941 activînd şi în folosul lui Hitler!), cât 
şi în “surghiun” în România; rol, nu doar de persecutor al nevinovatilor, ci si 
de trädätor-denuntätor (a lucrat sub ordinele lui Boris Bruhman, alias 
“Holban”, cel care a dat pe mâna Gestapoului Grupul Manouchian, “Afişul 
Roşu”), atât al democraţiei “burgheze” din Franţa ocupată, cât şi al 
României, ca stat care, de voie, de nevoie, îl:/o acceptase ca cetätean/cä (ba 
chiar ca supracetätean - altfel ce-ar fi căutat, după repatrierea-prin-expulzare 
în motul Agerpres-ului?). 

Şi degeaba declară el în dialogul cu Nicolae Coande: 

“Structura mea mentala esta, intr-adevar, una a nelinistii si a refuzului 
certitudinilor inghetate” - certitudinile sale au rămas cum fuseseră: îngheţate. 
Şi el - ca Oisteanu, ca Anca Răutu-Oroveanu, ca Al. Florian, ca R. Ioanid - 
şi alţii din aceeaşi...făină - este un autentic pui de bolşevic.” 

6) Despre rolul destinat mie în Comisia cu pricina 

În unul din mesajele trimise în 10 aprilie a.c. V. Tismăneanu îmi explica 
din capul locului: 

“Rolul Dvs: (...) Nu trebue sa scrie[t]i: ati scris ce trebuia scris”. 

Distribuirea rolului mut m-a rănit, dar nu m-a determinat să-l trimit pe 
distribuitor la plimbare. Deci: la o săptămână după invitaţie mi se comunica- 
se că urma să... interpretez Aria (mută) a Decorului, sarcina grea a... 
activităţii revenind adeväratilor actori (aflasem două nume: Patapievici şi 
Antohi). 

Atunci, în 10 aprilie am intuit că în acea Comisie nu voi putea face 
nimic-nimic-nimic. Tocmai de aceea fusesem poftit la prezidiu: să nu fac 
nimic, doar să... exist, asist, momâie. Motivul pentru care mi se distribuise 
astfel de rol? Eram eu cumva antiromân?, antisemit?, analfabet ? În toată 
modestia: nu, la toate trei întrebările. Deci nu existau motive (necomunicabi- 
le), ci pretexte. 

De cinci zile a avut nevoie V.T. pentru a confectiona, cu clacă, pretex- 
tul: “rupturii”: instalasem pe internet cu o lună în urmă o scrisoare a lui, astfel 
“încălcînd un...cod academic, negîndu-i credibilitatea ştiinţifică şi morală, 
folosind la adresa lui un limbaj inacceptabil, contrare standardelor, pricinuin- 
du-i grave leziuni pe la demnitatea umană” etc etc. Sfetnicii săi indigeni şi 
colonizatori îi vor fi explicat, îi vor fi făcut şi un desen: un eventual câştig 
prin includerea lui Goma (ca să se închidă gura reactionarilor) va fi anulat de 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 731 


previzibilele “cerinţe” ale aceluiaşi: includerea şi a istoriei Ocupatiei 
Basarabiei, Bucovinei de Nord, precum şi continuarea istoriei de după 
decembrie 1989 până azi... 

Pe cine bănuiesc a-l fi just-consiliat? De astă dată nu voi ţine seamă de 
înțelepciunea: “Hoţul cu un păcat, păgubaşul cu zece”, fiindcă îi ştiu, îi văd, 
îi aud pe hoţi: 

Pe Mihăieş, văcar al minţii, acuzat de “antisemitism”, ca şi jupânu-său, 
Manolescu: de cum primise bilet de voie de la Brucan, viteazul rezistent prin 
cultură se apucase de gazetărie, confectionase chiar interviuri: un volum cu 
Tismăneanu (!), altul cu Manolescu - chestii însăilate din aproximatii intelec- 
tuale şi din dezinformatii informaţionale. Omul nu ştie ce-cum să întrebe, 
habar n-are cum-prin-ce să-l corecteze sau stimuleze pe interlocutor. Tot 
“militînd”, tot scriind, sperînd că astfel va învăţa să scrie, tot periind pe cine 
trebuia, a ajuns la Institutul Cultural Român, aghiotant al lui Patapievici: 
temîndu-se că voi cere luna de pe cer: publicarea unei cărţi “la el, la 
Fundaţie” (Buzura: “la Fundaţia mea!”), nu-i va fi lăsat lui “Volo” manşetele 
nădragilor, până când acesta nu a promis-jurat că nu-l va băga pe lup în târla 
mioritică a scriitorimii române, Goma are să strice toate aranjamentele inte- 
lectualitätii patriei, fiind el notoriu reprezentant al “disidentei rägusite”; 

Pe Blandiana: cum să suporte Inventatoarea Rezistenței prin 
ArpagiCultură ca Goma să steie la un prezidiu alături de Dânsa, care are 
netesitate de trei scaune pentru sine şi de şi un sfert pentru Romi? - si de un 
taburet pentru Lumina Lumii Ilieşiu, Spaima Comuniştilor (pe care-i filma de 
zor şi cu drag până la 22 decembrie 89 fix)?; 

Pe Adameşteanu - nu va mai fi avînd puterea de până mai ieri, dar 
cuvântul său atârnă greu (!) când se arată ocaziunea de a-i plăti lui Goma o 
parte din răul făcut ei, Reprezentantă-Punct. A ce, reprezen’-punct? Dar a 
explicat ea, cu gura ei, limpede: 

«Ce ştii tu, bă!, păi eu reprezint!»; 

Dar lon Vianu ce cusur va fi avînd, de când, trezit din somn, la 
nenumăratele comitii-prezidii, Oişteanu i-a comunicat acest mare secret: 
Goma e “un basarabean antisemit, îti spun eu!”, iar fiul lui Tudor Vianu, ce 
să facă: a repetat, papagal, expectoratia tovarăşului său de baricade şi de 
vânătoare de “antisemiţi ...; 

Dar Sorin Alexandrescu, “nepotul Monumentului”, ilustratorul, într-un 
cärtoi uite-asa de gros, plin de scheme şi de săgeti indicatoare a mersului 
geniului la Faulkner ? Cel care petrecuse o viaţă la Amsterdam, ignorînd 
România şi literatura română (pentru el oprindu-se la Titus Popovici), iar 
după moartea mamei sale, declarase că el fusese de totdeauna anticomunist - 
drept care din vara anului 1989 participase la... Uniunea Scriitorilor a lui 
Țepeneag cu Breban? (vezi Jurnal de Căldură Mare)?; 

Dar Antohi, dar Mungiu, dar printul-consort al său, “istoricul” Pippidi, 
descoperitor al “fascistului-Antonescu”-la-români?; 

Dar Marius Oprea, rămas văduv (nu orfan?) de “Institutul R. Ioanid”, 
tăricean, după apariţia băseştei “Comisii Volo”?; 

Dar Manolescu-UNESCO, legitimatorul lui Iliescu imediat după 
Mineriada Sângeroasă?; 

Dar Patapievici, heideggerul nostru drag, iubit şi raional?; 

Dar Botezătorul său (şi al lui Georgel Zacuscă), liicheanul, frerul sebas- 
tianez, altfel monarfistul-foc: Liiceanu?; 

Să nu fi intervenit cu “un mic sfat” Cosasu, lanoşi, Oişteanu, tovarăşa 
Lilly Marcou?, nici veteranul turnător Zalis? Nici Max Katz, automonitoriza- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 732 


tornicul, citeşte: fabricantul din nimic a “antisemitismului traditional româ- 
nesc”? ; nici maeştrii săi întru holocaustizare, politrucii Elie Wiesel, R. 
Ioanid ? Nici măcar Doamna Monica Lovinescu, nu pentru întâia oară 
condiţionînd prezenţa sa de absenţa lui Goma? 

7) Despre cei care fac istoria României 

a. Din 23 august 1944 Ocupantii ruşi ne-au falsificat istoria prin trimişii 
Pauker, Chişinevschi, Răutu, Roller - de unde termenul: rollerizare; 

b. După decembrie 1989 Pelin ne-a pelinizat-o; 

c. Din 1991 Istoria României a fost wieselizată; 

d. În 1998 Istoria României a fost traficată prin traducerea Cărţii negre 
a comunismului de St. Courtois (în originalul apărut în 1997, deficitar la 
capitolul ţării noastre prin “grija” lui Karel Bartosek şi prin refuzul lui 
Courtois de a completa-corija prezentarea României), apoi prin strădania 
intelectualilor români de frunte: Blandiana, Onişoru, Rusan, Liiceanu. 

Cum am spus (şi am scris, în Săptămâna Roşie, capitolul “Când ai 
crescut în cultul victimei inocente îţi vine greu să accepti ca ai fost un bun 
cäläu”), originalul francez ignorase (cu o excepţie: Piteşti de V. Ierunca), 
toate celelalte texte scrise de români, traduse în franceză, aflate la îndemâna 
“responsabilului capitolului “Europa Centrală şi de Sud-Est”, pe nume Karel 
Bartosek. 

Acesta, împreună cu M. Berindei, A. Paruit, A. Lavastine, profitînd de 
indisponibilitatea lui F. Maspero, fondatorul revistei L'Alternative, a pus 
mâna pe ea şi a prefăcut-o, din publicaţie anticomunistă în una... “eurocomu- 
nistă”, rebotezată La Nouvelle Alternative. Tovarăşul Bartosek (tovarăş al 
tovarăşului Courtois) a aplicat metoda idioată, a tovarăşului de la Cluj, St. 
Borbely (cum se întâlnesc marile spirite!), după care... “ar fi greşit să punem 
prea mult accent pe destinul dramaturgului ceh Vaclav Havel, al filosofului 
maghiar Istvan Bibo, al scriitorului român Paul Goma sau pe alţii, provenind 
din intelighentia şi să-i lăsăm în umbră pe «oamenii de rând»” - motiv pentru 
care nu pomeneşte de mişcarea pentru drepturile omului din 1977, solidari- 
zată cu Charta 77, iar dintre “oamenii de rând” nu îl pomeneşte pe legendarul 
Vasile Paraschiv (descoperit alaltăieri de însuşi V. Tismăneanu). Doamne 
fereşte să fi citat din eseul lui C. Dumitrescu La Cite Totale; nici din 
Crăciunaş: Le dernier regard ; nu au fost pomenite nici cărţile mele “peni- 
tenciare” (orişicâtuşi publicate la Gallimard, la Seuil, la Hachette); nici măcar 
volume ca La vie en rouge, de Duplan şi Giret, Le KGB en France de 
Thierry Wolton nu au îndeplinit condiţiile de intrare... 

În schimb (!) Bartosek îi indică la Bibliografie (extrem de săracă, total 
nereprezentativă), pe... Vladimir Tismăneanu, ei da! - cu volumul în limba 
română “Fantoma lui Gheorghiu-Dej ”!- şi pe autoarea unui text despre... 
oamenii care l-au adus pe Ceauşescu la putere, semnat de arhinecunoscuta 
cercetătoare Cristina Boico, cu totul întâmplător mătuşa lui V. Tismăneanu - 
oh, oui. 

Să recunoaştem: varianta românească repară o nedreptate flagrantă a 
originalului francez: în ea apare... Blandiana (adevărat, într-o notă de subsol 
- dar nu este pomenită Doina Cornea, nici de Dorin Tudoran nu vine vorba, 
nici de Dan Petrescu, nici de Luca Pitu, nici de Liviu Cangeopol...- ce-om fi 
vrând: nu aceştia au ‘grijit ediţia, ci ea, Romi, Liiceanu şi Onişoru! - se 
observă); 

e. În 2005 Istoria României şi a Românilor a fost falsificată prin 
înfiinţarea Institutului pentru studierea Holocaustului, imeni Wiesel, al cărui 
scop este, nu studierea tragediei evreilor, ci impunerea în şcolile noastre a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 733 


materiei obligatorii concepută de evrei - şi doar de ei (să nu mi se spună că 
goi-ul Pippidi contează - da de unde, niciodată, în nimic nu a contat); 

f. Tot în 2005, ca un fel de compensație acordată şi majoritarilor români 
din România, guvernul a decis înfiinţarea unui institut pentru studierea comu- 
nismului. 

Director : istoricul Marius Oprea, adjunct: istoricul Stejărel Olaru. Cât 
de onestă, cât de profesionistă a fost iniţiativa de a se, în sfârsit!, apleca şi 
asupra pătimirilor noastre, ale românilor victime ale bolşevismului rusesc, s- 
a observat numaidecât prin: 

- anunţarea perioadei de studiu, decapitînd-despiciorînd-o: excluzînd 
tragedia începută la 28 iunie 1940, şi suprimînd “postrevolutia”, permanentul 
război civil durînd şi azi; 

- cooptarea (sic) în Comisia de studiere a crimelor comuniste a lui 
“Radu Ioanid”, cunoscut sionist, antiromân notoriu (crescut, instruit în her- 
ghelia lui Serge Moscovici, din care au ieşit şi exemplare ca: M.D. 
Gheorghiu, Isac Chiva, A. Lavastine, Maria Mailat...); 

g. În 2006 a fost anunțată o altă mâncare de peşte: “Comisia 
Tismăneanu-Băsescu”. Dacă aceasta, destinată a cerceta crimele comuniste 
nuare ca membru al Colegiului de onoare un pui de bolşevic (I. Ioanid) are 
ca... secretar-general al chiar Comisiei care a si început să-i poarte numele, 
un alt pui de bolşevic : prietenul vostru “Volo”, altfel-zisul : Vladimir 
Tismăneanu. 

Si, de parcă aceste nenorociri nu ar fi destul de... nenorocite, iată că 
şi... 

g. ...ambasadorul USA în România, N. Taubman, după ce ne-a 
demonstrat cu strălucire că un ambasador nu are rolul de a se ocupa de 
relaţiile ţării sale cu cetăţenii ţării în care a fost numit, ci de Holocaust, de 
predarea lui obligatorie în şcoli, actune propagandistică împănată cu ame- 
nintäri din repertoriul lui Wiesel (cel de la 3 iulie 1991, din New York Times): 

“Trebuie să ştiţi că dacă antisemitii nu sunt criticati [înfieratil în 
public, veţi suferi. Veţi fi izolaţi, Occidentul vă urmăreşte cu mirare, cu 
spaimă, cu groază”. 

De curând, prin cine ştie ce amenintäri-promisiuni (să fie întrebat inevi- 
tabilul Ungureanu), ambasadorul Taubman i-a adus pe români până la accep- 
tarea unei monstruozitäti, a unei Minciuni a Veacului: re-inaugurarea, în 
Cişmigiu, a unui monument al ostaşilor americani căzuţi pentru liberarea 
României... 

Or toată toată lumea ştie că americanii în chestie, aviatori de bombar- 
diere, înainte de a fi doborîti, ne făcuseră praf şi pulbere, ne amestecaseră cu 
molozul - la Ploieşti, la Bucureşti, în 4 aprilie 1944, în zona Gara de Nord, 
unde au murit mii de civili, dintre care trei sferturi refugiaţi grupaţi acolo în 
vederea “dispersării” în vestul ţării - prefigurînd crima de la Dresda, din anul 
următor, 1945: tot refugiaţi civili din Est erau... 

La Bucureşti, în 4 aprilie 1944 a pierit şi unchiul meu Ignat Goma. 

Aşadar: după exemplul evreilor care au treabă, n-au, fabrică “dovezi de 
antisemitism”, americanii au, n-au treabă, fabrică “prinosuri de recunoştinţă” 
(se recunoaşte expresia?, tata, deşi fost deportat în Siberia, zicea: 

«Americanii sunt un fel de ruşi - doar că au mai multe stele pe drapel»). 

Cum de îi rabdă pământul pe guvernanţii români care nu apără interese- 
le românilor, ci pe ale ruşilor şi pe ale ucrainenilor (pe lângă interesele, 
muuult mai importante ale surorilor, cumnatelor, verişoarelor - chiar şi ale 
nepotelelor dânşilor?). Cum de mai fac umbră pământului guvernanţii 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 734 


români care nu cunosc istoria elementară a ţării lor, România, iar dacă o 
cunosc, putin le pasă de adevărul ei, ci sunt cu gândul numai la “consideraţia” 
pe care o vor primi (şi dolarii! să nu fie uitaţi dolarii!) de la aceşti ruşi cu mai 
multe stele pe drapel? 

9) Despre certificatele de bună-purtare 

Armand Goşu: “In ultimele zile, v-ati vazut dosarul la CNSAS. E vorba 
de un dosar provenit de la SIE, de un dosar lucrat de cei de la Directia de 
Informatii Externe a Securitatii”. 

Aşadar V. Tismăneanu a avut nevoie de un certificat de ne-securist - de 
la CNSAS. De ce ? Cine i l-a cerut? Tăriceanu? Băsescu? R. loanid? Ca să-i 
tragă ei un Club al Certificatilor? Cine le va fi liberat spravka ceea? Tot ei, 
după modelul “Certificatului de Revoluționar”? 

Nu am nici o încredere în indivizii care, tinînd să-şi “probeze” onestita- 
tea pusă sub semnul întrebării, umblă cu “certificate” ba de revoluţionar, ba 
de absolvent al Academiei de Jurnalistică, ba de persoană care nu a lucrat în 
viaţa ei pentru, zi-i pe nume: “poliţia politică” (Andrei Cornea, filosof, direc- 
tor-dedirectie şi holocaustolog rasist, când vorbea de securiştii care o agresa- 
seră peMonica Lovinescu, le zicea: “membri ai poliţiei”). Drăguţ. Şi ce 
subtire-diversionist. 

Ca si “Domnul Iliescu” în gura lui V. Tismäneanu (dar “Domnul 
Măgureanu” pe buzele celui-mai-tânăr-filosof-la-român: Liiceanu?). 

Nu am încredere în certificatizaţii CSNAS - am vrut să spun: 
confectionatorii, li se mai zice: falsificatori. Pentru că am zăbovit cu privirea 
asupra câtorva beneficiari, comunic lista lor: 

- Gelu Voican Voiculescu-Sturdza-Clytoris: Prietenul meu Gelu, rănit 
de mirarea-dezaprobarea exprimată de mine la apariţia lui în banda-de-tâlhari 
organizatori ai “revoluţiei de la 89”: Brucan, Iliescu, Roman, Măgureanu, în 
vara anului 1990 a-compus-o-compunere intitulată: “Dosar de securitate” 
(al său, dosarul!) şi a încercat să-l publice în revista 22. G. Adameşteanu, pe 
atunci total inocentă, însă nu şi ticăloşită, a refuzat. A aflat N. Manolescu! Pe 
literară “Dosarul de securitate”. Prezentat de redacţie (Manolescu- 
Dimisianu), animalul care nu există a apărut pe 5 pagini, în două numere, 
ultimele pe 1990. 

Pe atunci nu se vorbea de certificat “de la CSNAS”. Se vede însă că 
autoritatea (i)morală a lui N. Manolescu (care tocmai luase, imediat după 
mineriadă, un interviu lui Iliescu, în care îl domnise şi îl o-ise: “Om, cu O 
mare”) fusese hotărîtoare. Gelu Clistyr umbla pe la cocktailuri, în Libia, dis- 
tribuia fotocopii, cu autograf, adăugînd, oralmente: «Uite ce scrie România 
literară a lui Manolescu despre mine!» - se oprea la timp, nu explica: «Din 
moment ce îmi publica dosarul de securitate, înseamnă că sunt curat, nu am 
nimic de ascuns». 

Doamne fereşte, cum să aibă de ascuns ceva împuşcătorul Ceauşeştilor! 

Si Ion Iliescu a cerut şi a obţinut certificat de CSNAS - ei şi? Ce pro- 
bează acela: că Iliescu nu a lucrat pentru Securitate, “doar” pentru NKVD, 
apoi KGB? 

C. V. Tudor: şi el este diplomat al CSNAS; 

Si Buzura: 

Si Uricaru; 

Şi Voiculescu-Crescent a fost recent spălat, sfinţit... 

Ei şi? 

Înseamnă că toţi certificatii (de către cine: de către CSNAS, unde nu te 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 735 


mai poţi răsuci de câţi securişti - dar securiste! - pe metru pătrat fojgăie) au 
devenit curati? Ca “domnul Iliescu” după spälätura de sânge şi de cäcat 
operată de Manolescu, Pleşu, Breban, Simion, Sorescu - şi Tismăneanu? 

10) Despre a fi sau a nu fi evreu în România 

Prietenii, îndatoraţii lui V. Tismăneanu i-au sărit întru apărare, acuzîn- 
du-i pe acuzatori că... l-ar fi acuzat pe “Volo” pentru păcatul-crima de a fi 
evreu. 

Să avem iertare: în primul rând şi fiul meu Filip este evreu, după mamă 
- şi ne înţelegem bine, împărtăşim aceleaşi valori; în al doilea: din câte ştiu - 
şi ştiu, fiindcă pe mine mă interesează ce se petrece în lume, deci mă infor- 
mez - nimeni nu l-a acuzat “pentru că este evreu”. Evreii sionişti (dar şi: auxi- 
liarii lor, goi-ii Manolescu, Gârbea, Marta Petreu) ne acuză pe noi, românii, 
că suntem “antisemiti”, noi însă, românii, nu suntem nici sionişti, nici mano- 
lişti, nici martopetrişti - nici andreipipidişti. Acuzatorii s-au înşelat şi au 
înşelat atunci când l-au acuzat pe Vladimir Tismăneanu doar ca fiu al unor 
bolşevici evrei veniţi pe tancurile sovietice. 

Dar tocmai asta condamnăm noi la venitii-pe-tancuri: faptul că îi acu- 
zaseră - şi trimiseseră la puşcărie! - pe părinți pentru faptele (reale, imagina- 
re) ale copiilor şi pe fii, nepoți, veri, vecini pentru faptele părinţilor! 

Am spus de la începutul acestui text: nu acesta este păcatul lui V. 
Tismăneanu - fiindcă nu ne putem alege părinţii - ci altul, altele, nu moşteni- 
te, ci câştigate. 

V. Tismăneanu, istoricul, se fereşte ca de foc de a ieşi din cercul pentru 
studiere fixat de el, fixat de fixatori: se ocupă numai de trimişii (sau unşii pe 
loc), de primă mărime ai Porții Kremlinului, în scop de colonizare: Pauker, 
V. Roman, Chişinevschi, Moghioros, Gheorghiu-Dej, Bodnăraş, Iliescu, iar 
evreilor nu le spune pe nume, ci îi îngroapă în alt abuz lingvistic (precum 
antisemitism): “minorităţi etnice”. Ce comod: ca şi victimele maghiare ale 
Holocaustului, repartizate de Wiesel la vecini (şi ocupați; sârbi, slovaci, 
români), evreii bolşevici au fost împrăştiaţi la rubricile unguri, cehi, polo- 
nezi, bulgari, ruşi. Sub umbrela “obiectivitätii istorice” (dar V. T. nu este 
istoric!), încearcă - şi reuşeşte - să reabiliteze mai degrabă pe ici decât pe colo 
sinistre figuri ca Ana Pauker, în schimb (!) să zugrăvească în negru figuri 
antipatice lui şi familiei sale: Ceauşescu, Răutu, Radu Florian... 

11) Ce fel de istorie a României vrea V. Tismăneanu? 

Ceea ce i se poate reproşa (şi trebuie să i se reproşeze) lui Vladimir 
Tismăneanu : nu faptul că este evreu (ei şi? este ceea ce este!), ci faptul că, 
evreu printre goi (români), este insensibil la viaţa şi la moartea goi-lor; nu i 
se poate reproşa că este fiu de bolşevici evrei care doar rău au făcut 
băştinaşilor - ci că nu a renunţat la graniţa mentală reproducînd graniţa reală 
(Zidul ! Autozidul!) separînd iremediabil “Cartierul Primăverii, cuibul de 
bolşevici” şi restul ţării, populaţia. 

El nu poate, nu vrea să accepte că există şi altceva, altfel decât propria 
persoană, propria categorie, propriul clan. De pildă, pentru el, umanist, nu 
există suferinţa palestinienilor, nici injustitia, nici neomenia cu care sunt 
trataţi, ei băştinaşii, de către invadatorii israelieni (să nu invoce “dreptul 
istoric”: Filistenii erau oamenii locului, sedentari atunci când Evreii, păstori, 
au dat peste ei, venind din Mesopotamia). Nu am citit şi nu am auzit ca cineva 
să fi citit vreun rând de măcar înţelegere, dacă nu de compasiune (i-aş cere 
prea mult dacă aş rosti “fraternitate”) pentru altă comunitate oprimată, alun- 
gată de la vatra ei: a palestinienilor. Nu, nu. Deşi există atâţia evrei normali 
şi celebri (nu chiar ca şi “profesorul de la Maryland”), tot din aria rusească 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 736 


proveniţi: Menuhin, Barenboim, ba chiar şi dintre evreii noştri: Sami 
Damian. Aceştia au riscat normalitatea - şi au fost trataţi, cum altfel, decât de 
“antisemiti”. 

Vladimir Tismăneanu - si asta va fi concluzia mea - o persoană structu- 
ral insensibilă (istoria se face si cu inima, nu?, chiar riscînd o abatere subiec- 
tivă); pe el îl interesează - vezi-i bibliografia - personalitätile-care-fac-istoria, 
chiar dacă părintele său, Leon Tismăneanu, ne obliga, ne soma să credem 
că... masele; îl preocupă cancanurile, mâncătoriile, întreturnătoriile 
mafioților bolşevici - şi nu cei care au suferit, care şi-au pierdut viața (unii si 
sufletul) sub senilele de tanc sovietic ale Marii Terori de la Răsărit. 

Ce fel de “istorie” va superviza, dirija “Volo” - altfel băiat bun, servia- 
bil - dacă nu are mijloacele? 

Fiindcă nu le are; el nu a văzut, nu a auzit ce se petrecea dincolo de 
Zidul Ierusalimului Cartierului Primăverii unde a copilărit si unde s-a întors. 
V. T. este surd, orb, nu are odorat, deci nu ştie cum “arată” mirosul de 
sărăcie, mirosul de fără-acoperiş (dacă tovaräsii tovarășilor părinți ai săi îi 
alungaseră pe proprietari din case si le luaseră locul, fără măcar a schimba 
cearceafurile...); mirosul de frică-de-arestare, de frică-de-exmatriculare din 
facultate (ei, da: catedra de marxism-stalinism se ocupa si de “purificarea” 
corpului studențesc, iar C.C. al UTM - reprezentat de Trofin, Petre Gheorghe, 
C. Burtică - si Ion Iliescu! - un an întreg, 1958, a tot pus la-zid si pe rug sute 
de studenți potential periculoși, drept care i-a exmatriculat); mai departe: 
miros de-frică-de-anchetă; mirosul de sudoare (de frică), de urină-sânge- 
căcat din timpul anchetei la Securitate. 

Dar mirosul de moarte ştie el cum... miroase? 

Va realiza comanda prezidențială a unei Istorii a României din ultima 
jumătate de veac alcătuită doar din portretele monstrilor comunişti, mai mult 
sau mai putin feroci, mai mult sau mai putin buni părinți? 

De acord - dar victimele? Unde sunt victimele - milioane -din “Istoria” 
lui Tismăneanu Vladimir? 

Grav handicapat de originea sa de evreu basarabean, inima nu-l va lăsa 
să aducă vorba si despre imensa - si actuala - tragedie a românilor basarabeni 
şi bucovineni treziti în 28 iunie 1940 robi ai ruşilor, cu identitatea schimbată, 
cu alfabetul schimbat, cu o matrie masterä: nu mai erau români, nu mai vor- 
beau limba română, drapelul nu mai era tricolor, tarä nu le mai era România, 
ci Marea Uniune Sovietică! Violentati, umiliti, pângäriti în credința lor 
creştină de evreii bolşevici, mult mai răi decât rusii-curati - unii prieteni, 
vecini, colegi deveniți de nerecunoscut: turbati de ură faţă de români, mai 
ales dacă aceştia erau militari şi se retrăgeau, umiliti de ordinul de a nu 
răspunde agresiunilor, în Săptămâna Roşie; după aceea jefuiti de pâinea pe 
care ei o făcuseră, alungaţi din casele pe care ei le zidiseră, arestaţi, anchetați, 
unii deportaţi în Siberia, alţii împuşcaţi pe loc. 

Cum să-i compătimească V. Tismăneanu pe basarabeni şi pe bucovine- 
ni, când treaba murdară, de zapcii-caralii, de călăi în slujba ruşilor o făceau 
evreii - multi cunoscuţi de părinţii săi: Perahim, Sorin Toma, Roller...? Cât 
de drept va fi V. T. în judecätile sale istorice - ziceam că se va studia şi peri- 
oada dinainte de 1946...- atunci când va ajunge la episodul refugiaților din 
martie 1944? Va accepta, el, făcînd parte dintr-o comunitate care a dat reali- 
tatea şi expresia “Ovreiului Rătăcitor” (aşa zicea tata că ajunsesem noi), că 
există durere şi mai sfâşietoare, cea a “Ovreiului rătăcitor în proprie ţară” - 
când acest efect avea această cauză: comunismul rusesc? - cel pe care îl visa- 
seră părinţii săi şi pentru a cărui realizare renuntaserä şi la gândire logică şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 737 


la inimă (caldă, în principiu), devenind roboţi ai Distrugerii, ai Terorii, ai 
Ororii? Ce va înţelege el din continuarea dramei refugiaților, (re)fugind, 
ascunzîndu-se prin păduri, prin peşteri de frica ocupanților şi prinşi, legati, 
predati jandarmilor, jandarmii ruşilor - pentru a fi “repatriați în Siberia”? 

Şi cum va percepe el Istoria cotelor, Istoria colectivizării? 

Cum să accepte - cu inima şi cu capul - că decembrie 1989 nu a însem- 
nat încetarea Terorii bolşevice, că de atunci a continuat prin războiul civil 
atâtat de “domnul Iliescu”, cu care el conversase despre război, despre pace, 
de “domnul Brucan”, coleg de bancă revoluţionară cu părinţii săi, de “dom- 
nul Petre Roman”, fiul altui “domn” şi acela “erou din Spania”, Valter? 

Acestea au fost întrebări la care am şi dat răspunsul: 

Nu, Vladimir Tismăneanu nu este deloc omul potrivit la locul potrivit. 
Prezenţa lui în fruntea unui organism de o asemenea importanţă pentru trecu- 
tul dar şi pentru viitorul nostru este o eroare care ne va costa alţi ani, alte 
decenii de “tranziţie” (citeşte: încremenire, dare îndărăt, retrogradare). 

Cum adică: nu se găseau istorici oneşti, serioşi, cunoscători ai “mate- 
riei” şi ai meseriei? Tot la cârpaci, la peticari, la improvizati am recurs? 

Există oameni din toate generaţiile care au, totuşi, idee despre Istoria 
Contemporană - cine a avut ideea nefericită, nocivă de a face, mai ieri apel la 
“salvatori” de teapa lui R. Ioanid, acum la un băiat simpatic, dar atât: 

V. Tismăneanu? 

De Iliescu, Năstase, Constantinescu, Ciorbea, Tăriceanu, Băsescu - 
chiar şi de Ungureanu - nu se va mai vorbi peste un deceniu, însă despre 
această iresponsabilă uşurătate, criminală neseriozitate de a trata - pentru a 
câta oară? - Istoria României se vor rosti strä-strä-stränepotii noştri; cu fălcile 
strânse, cu lacrimi de ciudă şi de mânie - şi de ruşine. 

Se vor întreba: Ce fel de oameni am fost noi? Şi îşi vor răspunde, cu 
năduf: 

«Oameni de nimica, asta au fost!» 

Paul Goma 


P.S. Intr-un interviu cu A. Bădin din Adevărul din 13 iunie a.c.: V. Tismăneanu 
declară senin: 

“domnul Goma a publicat si o scrisoare pe care i-am adresat-o în nume perso- 
nal. M-a costat mult sufleteste să decid că nu pot colabora cu domnul Goma din moti- 
ve de standarde profesionale. Am avut bună credintă în relatia cu dl Goma, iar dom- 
nia-sa, ulterior, si o spun acum pentru prima dată, mi-a trimis o scrisoare care se 
încheia cu cuvintele "îmi cer iertare” 

Este adevărat că i-am trimis o scrisoare în care îmi ceream iertare pentru... 
eroarea de a fi “sudat” două paragrafe, atribuindu-l, nedrept, pe al doilea lui V. 
Tismăneanu. Or el translează iertarea (acordată mie) şi la... publicarea pe internet a 
scrisorilor. Îl informez că pentru această faptă (scrisorile publicate pe internet) nu-mi 
cer şi nu-mi voi cere iertare. PG 


Vineri 30 iunie 2006 
Astă noapte Israelul a arestat peste 60 de deputaţi palestinieni - israelie- 
nii pretind că numai activişti ai Hamas, ceilalţi spun că şi din formaţia 
preşedintelui. Au bombardat clădirile guvernului de la Ramalah - “dar n-au 
făcut victime - cu excepţia unui terorist”. 
Îmi plac de mor astfel de precizări (deci ăla n-a fost victimă, ci... tero- 
rist), ca şi: “Autorităţile au deschis o anchetă” - cu ancheta se aleg orfanii şi 
văduvele şi supraviețuitorii rămaşi fără adăpost. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 738 


Astfel de anunţuri curat-umaniste - dacă provin de la Tel-Aviv - pro- 
voacă urlete de bucurie printre “umaniști” dâmbovitelioti ca alde A. Cornea, 
Oişteanu, Vianu, Shafir, Al. Florian, Rotman, Volovici. 


x 


Am scris un biletel lui Tismăneanu: 


Paris, 3 iulie 2006 

Domnule Vladimir Tismäneanu, 

În 22 iunie acest an am scris textul “Despre Vladimir Tismăneanu - si 
nu numai - în 11 puncte” în replică la interviul luat de A. Goşu, publicat în 
revista 22. 

Numai că nici “22” (Rodica Palade) nici “Aldine” (Dan Stanca) nici 
“Ziua” (S.R. Stănescu) nici “Adevărul” (unde filtru este A. Badin, cel care a 
luat interviul la care fac aluzie în Post Scriptum) nu au răspuns - cu excepţia 
ultimului, care a transmis hotărîrea: NU. 

Dacă aş fi în locul lui Vladimir Tismăneanu, m-aş îngrijora. Sunt 
convins că din partea sa nu a fost emis nici un ukaz de a nu publica ripostele 
lui Goma la propostele lui Tismăneanu - ar însemna să ne întoarcem în cum- 
plitii ani 1948-1958 când la “puritatea ideologică” a textelor apărute în volu- 
me, în presă vegheau: delirantul Chişinevschi, ferocele Răutu, subalternii săi 
devotați Valter Roman, Leon Tismăneanu, Goldberger, Ofelia Manole şi alţi 
tovarăşi de alte naţionalităţi de sinistră amintire. 

Pentru a-şi “repera” onoarea, Vladimir Tismăneanu (dar vrea? - vom 
verifica numaidecât) are de făcut următorul lucru: 

Să se adreseze şefilor publicațiilor respingătoare, propunîndu-le textul 
de mai jos, însoţit de scrisoarea de faţă, în virtutea tolerantei, chiar dacă 
aceasta nu face parte din panoplia “standardelor academice” cu care mi-a 
închis gura când m-a anunţat că nu mai fac parte din Comisia prezidenţială 
pentru studierea comunismului - fiindcă îmi lipsesc standardele... 

Dacă va pretinde că el, Vladimir Tismăneanu este un biet profesor la 
Maryland, în trecere prin Bucureşti (în momentul de faţă aflat la odihnă bine- 
meritată la Sinaia, Mamaia, Tataia) şi că nu are nici o putere (sic) să ceară, 
să impună, să dikteze - îi voi răspunde cu o anecdotă adevărată: 

Acum câţiva ani, în Franţa izbucnise un scandal: scriitorul Renaud 
Camus (a nu se confunda cu Albert, mort în 1960) scrisese în Jurnalul său, 
publicat, că la postul de radio France Culture lucrează mult mai mulţi redac- 
tori evrei decât neevrei, iar aceştia invită în emisiunile lor prieteni, colegi - 
tot evrei - mai numeroşi decât neevreii. Bietul Renaud Camus, el, naivul, în 
virtutea dreptului de expresie, îşi exprimase o opinie care, nu întâmplător era 
şi exactă - şi nu doar privind posturile de radio, ci şi la cele de televiziune - 
dar ce campanie a fost orchestrată de Antoine Spire, evreu, fosy şi actual 
comunist, fost jurnalist la /'Humanite împotriva fiorosului “antisemit”! - la 
care au participat, cu sfânta-le indignare tenorii (în România li se zice: “direc- 
torii”) opiniei publice indignate. 

Singurul dintre intelectualii care nu s-a năpustit să dea cu parul în capul 
blasfematorului “antisemit” a fost filosoful Alain Finkielkraut, titular al unei 
emisiuni săptămânale, “Répliques” pe care o deţine şi azi la postul de radio 
maisusnumit. Evenimentul se petrecea înainte de izbucnirea ultimei Intifada 
- provocată de Ariel Sharon, astfel ajungînd el la guvernare - deci pe când 
Finkielkraut încă mai era o persoană rezonabilă, cu care se putea discuta 
(chiar şi despre Palestina, fără ca el să invoce “argumentul demografic”! - 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 739 


depun mărturie, pe atunci eram în relaţii normale) - şi care a intervenit ca un 
şef de clasă, bătînd din palme, cerînd atenţie şi spunînd, în esenţă: 

Este adevărat ce susţine Renaud Camus că la France Culture sunt mulţi 
redactori evrei - dar ar fi trebuit să recunoască: multi nu semnifică toţi. Doar 
suntem în Franţa unde chiar şi francezii au dreptul să lucreze la acest post 
de radio... (sublinierea îmi aparţine). 

La o astfel de insolentä cu care fusese deturnată, diversionată (sic), 
viciată discuţia nimeni dintre bravii francezi nu a reacţionat: şi ei sunt trau- 
matizati, paralizati de culpabilizarea cultivată consecvent de holocaustologi. 

Eu însă, român fiind - chiar de nu am nici un fel de cetăţenie (româna 
mi-a fost furată de Statul român în 1977 şi nerestituitä nici azi - cu scuze), 
îmi spun că românii mei n-or fi ei chiar atât de laşi, de nedemni - cu condiţia 
ca un evreu să le dea bilet de voie la exprimare, fie şi cu perfidia subtilă (!) a 
unui Alain Finkielkraut. 

Aşadar îi propun lui Vladimir Tismăneanu să se adreseze el tovarăşilor 
responsabili de ziare-revistei posturi de radio şi televiziune, recomandîndu-le 
să publice textul “Despre Vladimir Tismăneanu - şi nu numai - în 11 puncte” 
însoţit de scrisoarea de faţă. Astfel va face să înceteze zvonul că el ar fi dat 
dispoziţia de a 1 se înterzice lui Goma dreptul de a publica - cu atât mai puţin: 
dreptul la replică - în româneşte, în România. 

Tot se lăudase (despre V. Tismăneanu este vorba, în continuare) că el 
va face tot ce-i stă în putere pentru ca Goma să poată publica, în limba sa, în 
ţara sa - ei bine, iată ocazia! 

Drept care ataşez textul cu pricina şi aştept rezultatul intervenţiei sale - 
în favoarea mea. 

Paul Goma 


* 


Cred că tot din pricina călduri(lor) nu mai tin minte unde am citit, de 
curând, “ajustarea” următoare: 

Elie Wiesel nu ar fi rostit, la Sighet: 

«Românii au ucis, au ucis, au ucis!», ci, la Bucureşti (în iulie 2002), 
când a fost primit în Academie: 

«România a ucis, a ucis, a ucis!» 

Percep abia acum, după 4 ani cât 4 decenii “nuanţa” de o subtilitate cu 
totul şi cu totul orbitoare. 


Alerg iute-iute, ca să prind din urmă timpul - care, el nu 
m-a aşteptat, măgarul: s-a făcut luna mai 2011. 


Aşadar azi este miercuri 4 mai 2011: 
Ieri primisem un mesaj ciudat: 


De : Virgil Razesu <[email protected]> 
Objet: Rugaminte 
Date : 2 mai 2011 18:45:05 HAEC 
À: Paul Goma <[email protected]> 


Dar asta? 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 740 


“Stimate domnule Paul Goma, 

V-am fi foarte recunoscatori daca v-ati rupe din timpul dumneavoastra 
si ati scrie pentru revista noastra, Antiteze, de la Piatra Neamt, opinia dv. 
referitoare la cazul Nicolae Breban (verdictul CNSAS referitor la colaborarea 
sa cu securitatea). 

In speranta ca ne veti onora si in acest numar prin semnatura dv., va 
multumim anticipat! 

Cu stima, 

Raluca Naclad (redactor)” 


I-am scris pe dată lui Vasile Baghiu: 
Ce s-a intâmplat, dragă Vasile Baghiu? (...) 
El mi-a răspuns: 


“Stimate domnule Goma, 

Va multumesc pentru intrebare. Nu, nu mai sunt la Antiteze. Si da, nici 
consilier nu mai sunt. M-am retras, dupa ce am fost retras, ca sa zic asa, din 
cauza ca nu au rezistat la marile mele exigente elementare de a nu permite 
intrarea materialelor unor amatori pe usa din spate a redactiei, de a cere sa fie 
platita munca redactorilor si a colaboratorilor, de a cere sa fie platita cores- 
pondenta... Bani umblau prin mainile lui Cristian Livescu si ale altora de 
acolo, nimic de zis, iar eu, amaratul de mine, faceam drumurile la tipografie, 
adesea pe jos cand nu mai aveam benzina... Asa-mi trebuie. Cristian Livescu, 
directorul-editor al revistei, dupa ce mi-a propus sa fiu redactor-sef devenise 
nemultumit dupa trei numere, intre altele pentru ca publicam "prea mult 
Goma”. (subl. mea). Acum, vad ca dupa ce s-a lipsit fara remuscari si fra- 
mantari de mine, tehnic si nonsalant, o trimite pe redactoarea inlocuitoare 
Raluca Naclad la dvs. ca sa va puna la treaba, la scris, cum s-ar spune, si inca 
despre Breban, pentru ca e actual - nu?. Asa nu se va vedea plecarea mea si 
revista continua sa fie atractiva -nu-i asa? - cu subiectul Breban si inca ana- 
lizat de Goma... In mare, cam asa stau lucrurile. Imi este lehamite. Dar sunt 
optimist, ca intotdeauna, si imi vad de scris. Tot raul spre bine. Curand, voi 
pleca in Elevetia pentru sase luni. Am castigat (prin concurs international, nu 
cu ajutorul US) o bursa de sase luni. Mai inainte insa voi trece o saptamana 
prin Paris, de pe 19 pe 26 iunie, invitat tot asa la o chestie literara. 

Cele bune, cu toata prietenie si pretuirea, 

Vasile Baghiu” 


Ca să vezi: i-am făcut răul şi lui Vasile Baghiu! “între 
altele pentru ca publicam "prea mult Goma”. 

Cine i-o reproşează ? Şeful, Cristian Livescu! 

Ce să-l fac eu lui (lui Livescu de la Piatra Neamţ) dacă 
poartă acelaşi nume cu securistul paznic al nostru, deoiştilor din 
raionul Feteşti? Analfabetul Ion Livescu, bestia de securist 
Livescu cel care m-a bătut (în sediul lor din Feteşti), m-a urmărit 
“peste arătură, cu Gaz-ul” şi m-a bătut; pe Stefänel Davidescu, la 
fel, l-a vânat, tot cu maşina, l-a bătut, l-a bătut, apoi l-a dus cu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 741 


Gaz-ul în afara “razei” şi i-a zis (şi era noapte; si era bärägan): 

«Fugi! Îţi dau cinci minute avans, după care pornesc maşina; 
dacă te prind, te condamn pentru părăsire de domiciliu!» 

Am mai scris întâmplare de vreo treo ori - nu-i nimica, repet, 
repet, repet. Fănel Davidescu, băgat în boale de la Piteşti (el 
mi-a fost inițiatorul, povestind, la Jilava, în camera 25 Iadul 
Studenţesc) a luat-o la fugă şi... miracol: nu a fost prins de 
Livescu: fugea în zig-zag ca iepurele - şi a venit la mine, cu un 
aer de nebun, plin de sânge şi de noroi şi de lacrimi - dar fericit 
că nu pusese laba pe el bestia de Livescu. 

Nu ştiu dacă acela era neam cu acesta, dar ce să fac dacă 
numele ne-a fost, ne-a rămas tuturor deoiştilor care am supra- 
vietuit (Fănel Davidescu s-a prăpădit acum trei an) ca unul odios? 

Să şi-l poarte! Ori să şi-l schimbe!! 


Joi 5 mai 2011 


Ceea ce devine plictisitor, la urma urmei insuportabil: cei 
care apără pe câte un acuzat (în trecut: eu, acum Tudoran) recurg 
la “metoda” cea mai murdară: în loc să combată argumentele 
acuzatorilor, ei fac “dosarul de sănătate” - şi, desigur, cel literar 
al atacatului. 

În groapa cu lături a “cazului Breban”, pe blogul Ideii 
Brebane se esprimă unul (sau una?) Cara : 


“vasile cara a scris: 

Am postat un comentariu pe blogul dlui ex-poet, ex-disident, care 
traieste din resturile prestigiului sau: dl D. Tudoran. Evident ca au fost sterse: 
se lucreaza ca la CNSAS: se bricoleaza, se decupeaza, ceea ce nu convine, 
decupam si aruncam la cos. Tudoran, unul dintre calomniatorii ferventi ai lui 
N. Breban, cred ca ar trebui in regim de urgenta sa se adreseze unui specia- 
list in domeniu, eventual unui psihiatru, de vreme ce a ajuns sa se adreseze 
aurei Agathei Christi, sarmanul! (subl mea, P.G.) Are un blog ignobil dl 
Tudoran. Ignobil. Foloseste citate din rapoartele secu, penru a infiera acuza 
un prieten — Breban — de care a profitat din plin si cu asupra de masura sub 
dictatura. Bricoleaza, ajusteaza jenant, erijandu-se intr-un proceror al natiei 
literare — ceea ce nu este nici pe departe! O mediocritate simpatica, ce are 
psihologia celebrisimei vulpi: neajungand la strugurii dulci, prea laudati, ii 
improsca cu noroi. Urat mai imbatraniti, dle Tudoran! Va acriti, vazand cu 
ochii. Daca tineti sa pastrati ceea ce a mai ramas din prestigiul dvs. de poet 
de mana a trei spre a patra, din alura de disident, din care trageti tare sa scoa- 
teti cat mai mult profit, sugestia mea e sa va retrageti, pastrandu-va astfel dra- 
mul de onoare, demnitate, mandrie, daca le mai aveti — eu cred ca nici o sansa 
sa mai existe! de unde ura impotriva lui Breban? de unde batjocorirea Aurei 
Christi, incercarea de a-i terfeli numele ei literar, numele familiei ei (familie 
de profesori, boieri, militari; vita nobila!)? Breban are o opera majora! 
mataluta — nici pomeneala, D. Tudoran! d 'aia te grabesti sa arunci cu noroi, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 742 


cu venin! Aura Christi? Ai scris barem vreun vers de nivelul celor citate mai 
sus? Vai de capul tau, Dorine. Ingrijeste-ti sanatatea, foste (sic sic) poet. 
Conteaza pentru o judecata dreapta, necorupta. N-o cunosc pe Aura Christi. 
Ii cunosc cartile. Valoric vorbind alaturi de ea nu existi, dle Tudoran! M-ai 
suparat rau, Tudorane, cu marsaviile tale. Incerci sa murdaresti tot ce misca 
in spatiul valorii majore, lustruindu-te pe mataluta, paraginitule”. 


“Argumente” amintindu-mi - şi cum! - de Geta Dimisianu, 
de Alain Paruit, de Bianca Dumitraşcu Balotă şi alţii şi altele, cei 
care, consumîndu-şi “probele” împotriva mea, dezorientati (dar 
nu şi dezarmati), treceau la... argumentul suprem: trimiterea 
ăluia la spitalul de nebuni; astfel imaginîndu-şi ei că l-au lichidat. 
Operatie (sic) construită pe acelaşi calapod cu clasicul “răspuns” 
primit de Tudor Vianu ilustrînd “intelectualitatea” unei studente: 

«Aşa-mi trebuie dacă stau de vorbă cu o tuberculoasă!» 

Este adevărat că, luată de... valul avântului, cum spunea 
Săraru, Aura Christi calcă pe de lături când afirmă: 


“De altfel, în atacul brutal contra lui N. Breban şi a cărţii sale 
Bunavestire, în plenara C.C. al P.C.R. din 28-29 iunie 1977, atac reprodus de 
toată presa comunistă, persoana lui N. Breban era pusă pe acelaşi plan cu P. 
Goma şi era înfierată, ca şi persoana lui P. Goma. Ceea ce înseamnă că 
forurile centrale, politice şi politienesti, nu făceau nici o distincţie între cei 
doi: Goma şi Breban — (nota mea, P.G.) dovadă, încă o dată, că nu poate fi, 
în nici un caz, vorba de informaţii, declaraţii „primejdioase profesional”, date 
de N. Breban, şi nici de un aşa-zis rol de „agent de influenţă”. 


Derapaj explicabil - nu şi adevărat: ba “forurile centrale, 
politice şi politienesti, făceau o distincţie între cei doi: Goma şi 
Breban: 

Pe Goma îl arestau şi îl tratau cu înjurături, etichete ca 
“jădane!”, “coristule!”, cu palme, pumni, picioare - ca de obicei, 
din 1953 încoace; Breban, mereu liber şi ferice, nu a cunoscut 
nici un minut de... încarcerare. El “convorbea” la telefon cu 
generalul Plesitä. Eu nu “dialogam” cu securistul Cel Mare, el... 
monologa cu mine astfel: «Pii, futu-¢ mama mă-ti! Am pus laba 
pă tine, banditule! De ce ţi-ai scos ochelarii - faci pă Cristuos cu 
mine - pii futu-ţ' Cristuosu mă-ti?!» 

Ciudat - însă normal: Când am plecat eu (“la oaste şi n-am 
mai venit”), în 1977, Uniunea Scriitorilor era condusă de un 
regätean: Zaharia Stancu, de un buzoian, Macovescu, de un 
dobrogean, Virgil Teodorescu - ardelenii ocupînd - total - rangul 
doi, prin bătrânele caiafe Andriţoiu, Fraţii Luca, Pop Simi, Titus 
Popovici, D.R. Popescu, lon Horea, Lăncrănjan, Francis 
Munteanu şi alţi juşti - la care se raliaseră “juni” ca A.D. 
Munteanu, Ana Blandiana... 

În “contemporaneitatea actuală” observ ca ardelenii ocupă 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 743 


locul întâi în conducerea trebilor cultural-literare. Sunt observa- 
bile de departe, ca doi stâlpi de telegraf: N. Manolescu şi N. 
Breban. Ei au fost, nu prieteni, ci asociaţi atâta vreme cât nu se 
jenau unul pe altul. Ce va fi provocat “distanţierea” nu ştiu şi nu 
mă interesează orgoliile transilvane, mă interesează că, în raport 
cu mine - cel mic, ce nesemnificativ, individul care nu contează 
ca scriitor - ei doi s-au manifestat cu mare agresivitate... 
stăpânită, cu ură îndelung rumegată, exprimată, la ambii prin 
“punere bine”, dinspre Breban ca “lipsit de talent literar”, prin 
turnătorie vulgară, ciobănească, sträputind a oaie: acuzaţia de 
“antisemitismla Manolescu”. 

De remarcat: Breban s-a remarcat totdeauna prin filoevreis- 
mul, mergînd până la absurd: «Ei au totdeauna dreptate, fuincă au 
puterea, ne-au cumpărat pe toți”. Manolescu, analfabet, căscat, a 
făcut gafa cu Garaudy şi s-a trezit antisemitizat. Şi-a plătit 
păcatul (s-o creadă el), antisemitizînd pe altul : pe Goma şi 
legionarizîndu-l pe L.I. Stoiciu. 

Ce băieți faini, ce “telectuali ca pe mână, ce caractere de 
granit, ardelenii! Să vă trăiască! 


* 


Magda Ursache îmi trimite şi mie: 


Magda URSACHE Cine îl îngroapă pe Lenin? 
„permise de adevăr/ doar la virf se împart” 
Viorel Savin, Exilat în strigăt 

Nu mi se pare inutil să repet că una dintre bolile memoriei colective 
întreţinute ex-socialist este uitarea. Alta, la fel de cumplită, este indiferența. 
În formularea lui Livius Ciocârlie: „Cea mai periculoasă nestiintä este atunci 
cînd în ruptul capului nu vrei să ştii”. O astfel de ignoranță dă bilet de voie 
dictaturii. 

La miezonoptica Profesioniştii, distinsa scriitoare Micaela Ghitescu îi 
spunea cu tristeţe Eugeniei Vodă că revista „Memoria” (căreia îi este redactor 
şef după dispariţia lui Banu Rădulescu) nu se caută, nu se cumpără. 
Fondatorul tipărea zece mii de exemplare, acum... 

Pentru uituci ori recent născuţi: studenta Michaela Ghiţescu a fost ares- 
tată în 1952 numai pentru că frecventase cursurile Liceului Francez, de pe 
lîngă Institutul Francez de Înalte Studii, desfiinţat de „democraţia populară” 
ca oficină imperialistă. Profesorii, în frunte cu Marcel Fontaine, au fost 
expulzați. Imprudenta Michaela i-a scris lui Fontaine şi, ca urmare, gardienii 
lagărului au privat-o de libertate. 

La ieşirea din închisoare, detinutul politic iscălea un angajament că nu 
va povesti nimănui despre tratamentele inumane la care a fost supus. M. 
Ghitescu aproximează un milion şi jumătate de astfel de angajamente. Or, 
„Memoria” — revista gîndirii arestate” îşi face datoria de onoare de a anula 
tăcerea forţată, „dezvăluind răspicat, în paginile ei, ce s-a întîmplat efectiv (v. 
şi interviul Doinei Cernica din „Bucovina literară” nr. 4-5, apr.-mai, 2010, 
intitulat „Memoria se vrea o pavăză împotriva repetärii ororii”. Datoria de a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 744 


depune ca martor corect n-a prea fost agreată dacă, la sfîrşitul anului 2009, 
revista „Memoria” a suportat cenzura financiară a Ministerului Culturii. Deşi, 
în replică, a fost declarată revista anului 2009 şi premiată cu ARIEL, aproape 
că nu şi-a mai revenit. Obtuzitatea unei comisii şi-a spus cuvîntul. Ce atîta 
rememorare a jertfei, a chinurilor din lagăre, a umilinţei în închisori! N-avem 
timp pentru aşa ceva, subiectele de importanţă naţională sunt divorturile din 
monden. lar amnezia creşte, în raport direct proporţional cu nepăsarea. 

Ion Lazu a vrut să treacă în piatră numele victimelor: a fost autorul 
proiectului „Memorialul Scriitorilor Români”; întîi aprobat de Consiliul 
Uniunii, apoi abandonat. Precizez că nici USR, nici institutele comunistolo- 
gilor — destule! — nu deţineau o listă completă a victimelor captive, torturate, 
ucise. Lista celor 403 (dintre care 53 decedați în puşcării) a întocmit-o, cu 
dificultate, Lazu. După numărătoarea CNSAS, ar fi fost doar 80 de scriitori 
de referinţă. De ce s-a renunţat la proiect? Pentru că s-a descoperit că unii 
dintre încarceraţi au fost legionari; alţii ar fi devenit colaboratori ai 
Securităţii. De altfel, prin pierderea Casei Monteoru, nici loc pentru monu- 
ment n-ar mai fi. Sigur că, la aceste obiecţii, lon Lazu a ripostat: nu e vorba 
despre eroi, ci despre victime, dar cine să-l asculte? Mai mult încă, „veneti- 
cul” a atras atenţia că basarabenii, cum-necum, au reuşit să le ridice un 
monument celor martirizati. lar „Piatra lui Ghimpu” marchează 28 iunie 
1940 ca „zi a ocupaţiei sovietice”. 

Suntem întrebaţi pe varii canale ce vrem. Să ne îngreunăm memoria cu 
ororile maşinii de ucis comuniste? De ce ne-am împovăra sufletelele cu 
amintiri rele, cu amănunte atroce? Capul Midia, unde se muncea silnic 20 de 
ore din 24, a fost supranumit Capul Morţii. Ei şi? Ce mai contează victima 
jupuitä de vie, ca un animal, în abatoarele Jilava, Aiud, Sighet, Gherla, 
Periprava, Salcia, Deva, Galaţi, Văcăreşti, Botoşani...? La Piteşti, o noţiune 
universal valabilă ca reeducarea a căpătat, în context marxist-leninist-stali- 
nist, alt conţinut. Le fel, noţiuni ca omul (nou), justiţia, democraţia... 
Detinutii nu aveau drept să se uite spre fereastră, chiar dacă era oblonitä. Au 
fost exersate sisteme de tortură terifiante toate: timpane sparte, dinţi şi ochi 
scoşi, coloane vertebrale rupte, unghii smulse, păr smuls fir cu fir, spînzurare 
cu capul în jos. Celor care urlau de durere li se astupa gura cu cîrpele din WC. 
Tortura preferată de Ţurcanu este asfixierea: capul băgat în tinetă („figura 
leului”). În „beciul” de la Piteşti, se turnau fecale pe jos, să nu fie nimic uscat. 
La Aiud, se strecura ciorba, să n-aibă nici boabă de fasole ori de arpacas; apa 
era sărată anume; bolnavii TBC zăceau în celule cu geamuri sparte. Am zis 
zăceau? Erau obligaţi să stea în picioare, la marginea patului. Agenţii sanitari 
erau, în fapt, bătăuşi. Nu-i lăsau nici să se sinucidă, n-aveau nici drept la 
moarte. Obligatoriu, trebuia strigat temnicerilor „Să trăiţi!”, „Trăiască şi 
înflorească Republica Populară!”. Cu toate astea, în numele demagogiei 
hipercorectitudinii politice, pe care o practică multi, ni se cere să ştergem cu 
buretele. Nu ca Goma, „contrarevoluţionarul agitator”, condamnat pentru 
„comportare rea” în lagărul (ce proşti au fost, să folosească, după pricaz 


sovietic, cuvîntul lagăr!) socialist. Şi pentru că nu-i uită/iartă pe perse- 
cutori, Paul Goma rămîne, ca pedeapsă, exilat. Ba chiar „exilat chiar ŞI 
din exil”. 


Barbaria proletcultistă, care a aneantizat valorile interbelice, pare a 
reveni în forţă, concentrindu-se asupra acelor don quijoti care au luptat cu 
morile de vînt ale comunismului, încercînd să biruie prin jertfă vremea, 
vremurile... Cineva vitupera (verbul lampadoforilor anilor 50) contra lui 
Ernest Bernea ca „fost legionar”. Steinhardt era şi el batjocorit pentru că ar fi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 745 


ajutat un popă legionar, trimiţindu-i pachete cu mîncare primite din Israel. 

În loc de un Nürnberg al comunismului, se face proces „fascistoidului” 
Eliade, „antisemitului” Cioran, în regia Edgar Reichmann. Sunt condamnaţi 
politic nu capii comunismului ci Nae Ionescu „absolut culpabil”, Mircea 
Vulcănescu, Noica, Ţuţea, Crainic, Gyr... 

Ana Pauker poate fi scuzabilă sau scuzată, nu şi dreapta interbelică. 
Scopul (bolşevic) scuză mijloacele folosite în distrugerea duşmanului de 
clasă. Din acest punct de vedere, Pauker a fost kominternistă pură, patria ei 
fiind nu România, ci socialismul. Ca recompensă, e prezentată drept 
„Passionaria Balcanilor”, „o iluminată (sublinierea îmi aparţine) a religiei 
politice bolşevice” (v. pledoaria biografului ei, Robert Levy). Ce-o fi căutat 
„iluminata” (era ministru de Externe) la Piteşti, să supravegheze prin vizetă 
nemernicia numită „reeducare”? Sau se întîmplă aşa cum nota Monica 
Lovinescu, în februarie '92 (Jurnal esenţial): „Niirnbergurile sunt rezervate 
numai unora”? Ca şi cum ar fi nu numai oameni mai egali decît alţii, ca-n 
Orwell, dar şi crime mai inegale decît altele. 

Şi la evrei, şi la români, sunt victime ale comunismului şi promotori ai 
comunismului, cum altfel? Gardienii închisorii Piteşti au fost români, dar 
ordinele le-au dat Nicolski, Pantiuşa, Teohari, Colin... Or, cei care abordează 
subiectul iudeobolşevismului sunt etichetati revanşarzi, cînd replică, pe 
dreptate, că nu poporul român a susţinut comunismul. Ce popor român, cînd 
ilegaliştii PCR nu erau mai mult de o mie (jumătate, se zice, oameni ai 
Sigurantei) plus Nina Cassian? Se poate vorbi (apud Raport final) de comu- 
nism românesc în perioada Pauker-Dej? Mai potrivit spus ar fi: comunism 
din România. Si a fost cea mai dură versiune pusă în practică de stalinisti. 

Tot revanşarzi suspecți (ca şi cum respectul firesc faţă de martiri n-ar 
conta) sunt etichetati şi cei care vor să ştie cîti au murit în munţi şi cum. 
Istorici oficioşi „dublu rollerizati”, ne cer chiar să-i blamäm. Relaxati-vä: ce 
sunteţi aşa de radicali, de crispati, de resentimentari! 

Acolo, „în munţi, opinează Norman Manea în dialogul cu Edward 
Kanterian, erau destui combatanți deloc democrați şi deloc admirabili” 
(subl. mea, P.G.). 

Poate chiar huliganii lui Eliade, unul dintre „fasciştii din Balcani” al 
cărui act de acuzare e intitulat Felix culpa. Noroc de echipele lui Lazăr de la 
Rusca, eroul baladei lui Dan Deşliu, înarmaţi cu kalaşnicoave, că i-au curăţat 
pe ne-onorabili şi pe anti-democrati. Aceşti Lazări îşi făceau stahanovist 
planul la arestări şi lichidări. Culme a cinismului: la rubrica „data eliberării”, 
se trecea data cînd erau executaţi prin împuşcare. 

„Noii tribuni ai purității — ironizează nobelizabilul — vorbesc, totuşi, de 
parcă toată ţara — şi ei înşişi — lupta în munţi contra comunismului ”. 

Toată ţara (ocupată) nu, dar, cu siguranţă, cei mai curajoşi care n-au 
căzut în capcana comunismului. Au murit pentru România, pentru mai-mult- 
ca prezentul nostru şi-i o gravă necuviinţă să le batjocorim jertfa ca să-i 
inocentăm pe ucigaşi. Si cum să se păstreze moderație în ton cînd comunis- 
mul e judecat tocmai de iniţiatorii cominternişti şi de fiii lor, cînd political- 
scientişti cu diplomă în materie sunt tocmai foşti propagandişti PCR? 

Vocile condamnînd anticomunismul se îndesesc. Argumente? Limbajul 
prea energizat, à la Stalin, cum crede Florin Abraham în Iluzia anticomunis- 
mului. Stalinita n-ar fi o boală, antistalinita, da. S-a găsit şi vaccinul: acuza 
de cryptolegionarism. Anticomuniştii (nu cei moderați, stipendiati de guvern, 
ci cei vindicativi, care nu vor ca Raportul să fie final) sunt prezentaţi ca un 
soi de rinoceri fascizati (şi-i de dorit să li se opereze/ smulgă cornul crescut 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 746 


în frunte, ca să devină plăvani, boi de plai, pesemne). Iar falsele opinii au 
putere de penetrare mai mare e ştiut. 

Istoria, o frumoasă infidelă ca şi traducerea, poate întoarce treaba 
de-andoase (mulţumesc, Romulus Vulpescu!), aşa cum a tot făcut-o. La fel, 
literatura. Mă aştept să şi apară romane cu anticomuniști răi şi sîngeroşi, că 
pe securiştii buni şi devotați RSR i-a avut în grijă grafomanul Pavel Corut. 
Şi aici trebuie să-mi trimit cititorii la articolul Despre noul realism-socialist, 
publicat mai an în „Acolada”. Dat fiind că anticomunistii sunt personaje 
groteşti, abjecte în Cartea lui Daniel şi în M-am măritat cu un comunist, Radu 
Mareş alcătuieşte cu năduf o NB: 

„Îmi place grozav să-mi imaginez că în puşcăriile noastre din anii 50, 
pline de băieţi culeşi de prin munţi (şi condamnaţi la muncă silnică pe viaţă 
pentru insurecție armată, nota mea, Magda Ursache) cu nebuneasca lor spe- 
rantä că vin americanii, ar fi fost parasutati romancierii Doctorow şi Roth ca 
să li se explice eroarea în care se află”. 

De adăugat că Argetoianu (ministru de Justiţie în 1918, de Finanţe în 
'20, de Interne, '31-'32) l-a crezut (la Geneva) pe Vîşinschi, s-a înapoiat în 
ţară şi a murit la Sighet, 6 februarie '55, în chinuri. La Breasta — cum îşi 
dorise — n-a mai fost înmormîntat. Diavolul (Vişinschi) seduce, chiar asta îşi 
propune. 

Limpede spus, cînd se va scrie corect, cu argumente bine cîntărite şi 
despre rezistenţa activă (în munţi), şi despre susţinerea PCR de către minori- 
tari, şi despre legiune ca expresie a antibolşevismului (Tismăneanu vede 
mişcarea numai ca expresie a antisemitismului: „cea mai directă expresie a 
antisemitismului national din Europa răsăriteană”), atunci s-ar putea spune că 
am intrat în normalitate. În fond, moartea omului-torţă din Carpaţi, Liviu 
Babeş, n-a fost holokauston, ardere de tot? 

În SUA, omorul nu se prescrie; evreii îi urmăresc pe criminalii poporu- 
lui ales pînă-n moarte. În '90, trebuia înfiinţat un tribunal penal internaţional, 
unde să fie judecate şi pedepsite regimurile genocidare. Nu s-a întîmplat. 
Goma a cerut de-a surda, primul, un Nürnberg II. S-a produs, în schimb, acel 
ridicol autodafe cu carnetele PCR. Zice Vladimir Bucovski că în România au 
fost mai multi membri, raportat la numărul populaţiei, decît în URSS: 3,8 
milioane de români faţă de 18 milioane de sovietici. Printr-o operaţie bine 
condusă, ce-i drept!, de intoxicare, de dezinformare, oponenții reali ai comu- 
nismului au ajuns în aceeaşi oală (cititi: CFSN, Parlament) cu activişti 
reciclati. Un exemplu: Corneliu Coposu şi Alexandru Bârlădeanu. 

O droaie de agitprofi „maturizaţi”, ca Dan Maţian, şi-au schimbat 
convingerile comuniste şi au ocupat poziţii confortabile în stat. Vă amintiţi 
risul terifiant al lui Brucan? Profesori de Ştiinţa Socialismului (sau cum îi 
spunea) au apărut ca experţi în diagnoze sociale şi-n ştiinţele guvernării. 
Academia „Ştefan Gheorghiu” a devenit Facultatea de Jurnalism, iar Bondrea 
şi l-a trecut în siglă pe marele pedagog Spiru Haret. Comunismul face şi 
acum politică prin Iliescu, prin fiul lui Valter Roman, prin nepoata bunicului 
Mizil, iar ginerii lui Postelnicu-Dincă au reuşit să-l privatizeze. Cum să nu se 
re-scrie istoria „pe umerii lui Marx”? În manuale şcolare, sistemul care a pre- 
meditat crimele, comunismul ca regim politic represiv, rămîne neexplicat. 
Ceauşescu a distrus ţara şi, în prelungire, postsocialiştii. În august '92, a venit 
sfîrşitul pentru emisiunile Europei libere, dar B1 continuă să bage-n ochi 
publicului filme cu activişti omenosi, cu milițieni chipesi, ca Iurie Darie. 
Ultramediatizat e Andrei Duban, pionierul model, brand ceausist. 

Nomenklatura s-a primenit, dejectiile ei au rămas. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 747 


S-a ajuns ca 83% dintre români să spună că n-am avut de suferit de pe 
urma comunismului, ba chiar visează la o nouă ceauşizare. Ferească-ne 
Dumnezeu de teoria şi practica socialismului benefic şi neapărat universal. În 
sondajul de opinie citat, în organizarea IICCMER (Institutul de Investigare a 
Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc) subiecţii răspund 
că principala suferinţă în regimul trecut a fost foamea. Ce drepturi fundamen- 
tale? Pe ultimul loc (după limitarea dreptului de exprimare, după discrimina- 
rea profesională din motive politice, după limitarea libertăţii de credinţă reli- 
gioasă) vine arestul. Interesul public e scăzut şi pentru lustratie: 52% dintre 
repondenti s-ar lipsi de ea. Puțin sau deloc important e accesul la dosarele 
Securităţii, pentru 49%. 

Aşadar rațiile (la zahăr-ulei-carne-ouă) au fost mai frustrante decît 
mutilarea fiinţei, decît educarea lasitätii, decît umilitatea cotidiană. În felul 
ăsta, drumul „în căutarea comunismului pierdut” rămîne deschis. Cînd a 
manipula înseamnă şi a convinge e de rău. Parte din tînăra generaţie găseşte 
anticomunismul mai insuportabil decît comunismul, fiind gata să-l reabilite- 
ze, cu „ctitoriile” şi cu „culmile” şi cu bunăstahreaşifehricireapopohruluiîm- 
plinihreatutulorhdorhintelordemaibineväuhrez. 

Cît despre Lenin, vorba lui Maiacovski, a trăit, trăieşte şi va trăi. 

Macaragiul care i-a dat jos în '90 statuia (chiar la 6 martie, ziua instalării 
primului guvern comunist, în '46) de pe soclu s-a sinucis. Cu bilet de adio, 
să-şi strige dezamăgirea faţă de nulocratie. 

Lenin rămîne viu. Şi neîngropat. 

Şi aşa: “în munţi, (...) erau destui combatanți deloc demo- 
crati şi deloc admirabili”! 

De unde va fi ştiind Norman Manea cum anume erau - mai 
pre legea lui: cum nu erau combatanții din munţi? A cunoscut 
vreunul? A stat de vorbă cu el? A fost coleg de celulă cu acela? 
I-a făcut o vizită “în munti”? Iar acela/ aceia a/au refuzat dialogul 
“democratic propus în mod democratic” de N. Manea? 

Chiar aşa: de unde, de la cine deţine N. Manea informaţiile 
că “bandiții” din munţi sunt chiar “banditi”, ne-democrati, 
ne-admirabili, din contra! Să nu-mi spună, că ştiu: din familie, 
din comunitate, mai cu seamă de la tatăl său, dispărut într-o bună 
zi din satul ucrainean unde fuseseră deportaţi, päziti de politai 
ucraineni, sub comanda unui neamt şi a re-apărut peste câteva 
săptămâni - sau luni - bine îmbrăcat, bine fncältat, explicînd, 
zâmbind, că dăduse o raită, “dincolo, la ai noştri”! 

La acest “detaliu biografic” - chiar aşa: cum de va fi părăsit 
tatăl lui N. Manea locul deportării şi se întorsese în acelaşi loc 
(al deportării)? Intrebare naivă: în timp de război, evreii “trimişi 
la moarte”, päziti de ucraineni, supra-päziti de nemți puteau 
umbla, ca vodă prin lobodă, peste “linii?” - şi înapoi? Dar noi, cei 
pedepsiţi, după închisoare, cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan, 
în anii 50-60, dacă eram prinşi în afara razei de 15 kilometri eram 
condamnaţi la închisoare, “pentru părăsire de domiciliu” - ca 
Adrian Marino, ca Mircea Soltuz, ca Horia Florian Popescu! 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 748 


Nu cumva, rob al etniei sale, Norman Manea vedea în fiecare 
combatant-din-munti un legionăroi antisemit, cu şapte cuțite 
într-un singur dinte, un deloc admirabil personaj, din contra: o 
brută; un reactionäroi, un duşmănoi, un mâncätor(oi) de ovrei, 
astfel (între)văzut prin despicătura vizetei, de pe coridor, unde îl 
păzea, neadormit, un brav tovarăş minorătarăş? 

Si de mai cine dintre ai săi fusese instruit N. Manea privin- 
du-i pe “bandiții din munți”? Desigur, de Dan Deşliu, cu al său 
Lazăr de la Rusca; şi de Petru Dumitriu-Canaliu prin cartea de 
căpătâi a utemistilor din categoria lui Norman Manea, Andrei 
Corbea, Boiangiu, Radu Cosaşu (Andrei Oişteanu nu avea nevoie 
să afle, la şcoală, era hiperinformat de-acasă de la tată-său, Mişa 
Oighenstein, de la unchiu său, Leonte Răutu, de la unchii săi, 
politruci voluntari...): “Vânătoare de lupi”, dar şi de capodopera 
lui C. Toiu, copie slugarnică după slugăreala pe hârtie a “Conului 
Petrache”, cum îi zicea Cosaşu neoboerului Dumitriu... 

Şi de la mai cine a învăţat Norman Manea, mormolocul laş, 
veninos, fricos peste poate, de aceea lovind numai pe la spate, pe 
întuneric, de preferinţă pe “duşmanii” morţi (ca Eliade), minci- 
nos, impostor (nu se prezentase el, la colocviul de la Madrid, ca 
“exilat” - cu paşaport românesc în buzunar)? Ei, de la cine! 

Trebuie să fii un tovarăş Simonca, o tovărăşină Muşat, ca să 
te prefaci a uita (şi, miracol românesc: i-au făcut şi pe cititori să 
nu mai ştie) de celebrul dialog dintre Norman Manea şi Paul 
Cornea, cel de acum două luni. Ce au “dezbătut” tovarăşii între 
ei?: “Dialogul” între N. Manea şi E. Kanterian - proaspăt, 
oportun apărut. 

Cine a fost interlocutorul - şi instructorul - lui N. Manea în 
materie de “combatanți în munţi, cei deloc democrați şi deloc 
admirabili”? 

Cum, cine? lar ne ascundem după... amnezie, vorba celuia, 
pretinzînd că am uitat cine fusese, în anii sălbatici, stalinişti, unul 
din cei mai fioroşi epuratori - de oameni, de cărţi - unul dintre cei 
mai fanaticii bolşevici evrei, de pe urma căruia au rămas probe: 
articolele sale de demascare a “duşmanilor poporului”, despre 
“scriitori legionari” sau... doar carlişti, ţărănişti, liberali, iar în 
urma acţiunilor lui vigilente au rămas pe drumuri profesori 
universitari (nu mult: doar până la intrarea lor în închisoare şi în 
groapa comună), zeci, sute de metri lineari de rafturi de biblio- 
teci golite, grămezi de cărţi arse... 

Si prin actiunea bolşevicească, analfabetizatoare cu 
program a tovarăşului înalt activist pe tărâmul desculturii, 
Paul Cornea. 

Şi iarăşi îmi aduc aminte de “vizita” lui Norman Manea la 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 749 


noi, la Paris, plângîndu-se amar de lipsa de solidaritate a scriito- 
rilor români (din ţară), miorlăind ca o văduvă ciomăgită de 
bărbat, agitînd un teanc de tăieturi de presă : articolele de apărare 
ale “colegilor nesolidari” - «pentru că sunt evreu!», mintea el, 
senin... Şi îmi mai aduc aminte de scena de la restaurantul 
madrilen, cu Nedelcovici refuzind să-i întindă mâna, iar eu 
insistînd prosteşte, să-i dea mâna (mai bine i-ar fi dat un dos de 
mână peste bot) individului care la o şedinţă a Uniunii 
Scriitorilor, refuzase să declare adevărul: că Nedelcovici nu era 
vinovat de acuzaţia adusă... 

Da, oameni buni: de la înălţimea pe care nu o va avea nicio- 
dată Norman Manea îndrăzneşte să dea note la purtare celor din 
munţi, care nu erau “destul de democrați” - cu cine: cu un pui de 
bolşevic, prosovietic: Norman Manea? - şi “deloc admirabili” - 
faţă de cine: faţă de o victimă a nemților (ei îi deportaseră 
familia în Ucraina, însă Mann-ii respectase regula de veacuri a 
comunităţii lor : să nu dea vina pe adevăratul vinovat de pătimi- 
rile sale, prea mare, prea tare, prea puternic: ungur, neamţ, rus - 
ci pe un alt persecutat: unul care îndură orice nedreptate, neavînd 
cui să se plângă: românul - vezi-l pe Wiesel, traficantul neruşinat 
al istoriei: vrea cu orice preţ să fie ungur, nu doar să simtă ungu- 
reste - dar nu mai poate; vrea cu orice pret să arunce vina 
arestărilor şi trimiterii evreilor în lagărele germane pe seama 
“jandarmilor români”, însă în afara lui Mihai Shafir nu s-a găsit 
decât un singur martor-mut - deci mincinos - şi un contestatar: 
eu, dar cine se uită în gura unui “antisemit basarabean”, vorba lui 
drăgălaşă a “prietenului” meu, Ion Vianu )? 

Mi-e greață de râme veninoase, de motănaşi cu gheare 
otrăvite - ca tovărăşescul Norman Manea. Si de intelectuali 
gonflabili ca Ion Vianu. 


x 


Si mi-a fost greață totdeauna de Titus Popovici. Încă din 
1954, când intrasem la “Eminescu”, iar Titus ne făcea onoarea să 
ne viziteze pe noi, “bobocii” cu câte o carte la subțioară... 
Colegii mei se dădeau de ceasul morți să deducă ce carte 
interzisă va fi ascunzînd marele reactionar Popovici sub coperta 
câte unui roman sovietic? 

Din aceeaşi greață nu m-am interesat de discursul lui la 
plenara din 28-29 iunie 1977 a CC al PCR. Väzusem la televizor 
câteva scene, câteva monumente josnicindu-se (Bogza, 
Cioculescu), câteva moace străduindu-se să noteze pe macula- 
toare ce se spusese şi ceea ce li se dăduse, gata tipărit... 
(Blandiana...). Aşa că “luarea-la-cuvânt a tovarăşului nostru 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 750 


Titus”, cum îi spuneau arghelenii lui - nu m-a interesat. 
Si nu mă înşelasem: nu exista nimic... interesant. 


Vineri 6 mai 2011 


Da, domnule: tot intr-o vineri, tot într-un 6 mai - atât ca anul 
era 1977 - bestiile securiste mi-au dat drumul de la Rahova. 
Tin minte momentul. L-am scris în mai multe rânduri: s-au făcut 
34 ani de-atunci. 


* 


De la ultima autofilmare au trecut două-trei (?) săptămâni. 
În fiecare seară îmi propun: 

«Mâine vorbesc despre cutare, despre cutare...» şi mă 
pregătesc de vorbitură - pentru mâine. 

Iar a doua zi înţeleg că fusesem, în noaptea trecută, atât de... 
stors de sudoare (eu îi zic: vlagă, suc vital), încât nu mi-a rămas 
putinţă pentru o autoînregistrare şi amân pentru ziua următoare, 
jar în dimineata următoare/: aceeaşi constatare. 

Mâine merg la Sabourina. Sper să-mi citească şi interpreteze 
analizele - bănuiesc: glicemia, bat-o glika! (una din cele mai bună 
cântărețe de muzică de Înmormântare a lui Isus este grecoaica 
Glhkeria şi cum aproape toate versurile încep cu “Dulce Fiul 
Meu, Isus...) 

Ziceam, deci că speranţa mea se reazemă pe rezultatul 
vizitei la Sabourina. Poate-mi dă şi un leac de diminuare a glikiei. 
Ca să nu mai asud atâta şi să-mi pierd chiar toată vlaga. 

S-a observat: nu mă plâng de boală, nici de bătrâneţe, ci doar 
de prezenta păcătoasei de transpiraţii nocturne care mă lasă 
făr-de puteri. Or eu cer oleacă de putinţă, pentru ce, Doamne? 
Pentru ca să-mi scriu jurnalul (cel veninos)n Doamne; şi, printre 
picăturile lui, să fac o înregistrare-două - Doamne. 

Mă auzi? Ori, ca de obicei faci pe surdul, surdu-i-te-aş şi 
n-am cui, Doamne! 


x 


Ce plăcere să mă găsesc, pret de o secundă, cu Claude 
Karnooh! li reproduc întreg textul, mai ales că e singurul prilej 
“intelectual” în care consunăm: 


“America... America... Un raspuns lui V. Tismaneanu 
05:05:2011, in Cultura mozaic AUTOR: CLAUDE KARNOOUH 
Atunci când V. Tismaneanu si acolitii sai afirma, preluând psalmodia 

arhicunoscuta a „noului“ filozof francez Bernard-Henry Lévy (chiar plagiind, 
s-ar putea spune!), ca a fi antiamerican echivaleaza cu reunirea extremelor, 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 751 


ca a fi antiamerican inseamna a fi antidemocrat, antiumanist, antisemit, pe 
scurt, ca a fi antiamerican ar insemna incarnarea barbariei, avem sentimentul 
ca ascultam un discurs inspirat de cel mai rau dintre totalitarisme, pe tema: 
„Cei care nu sunt cu noi nu doar ca sunt impotriva noastra, ci, la urma urme- 
lor, nu sunt nici macar fiinte umane!“. Sigur, acestea sunt opiniile lui 
Tismaneanu & Co, si este dreptul lor... Cu toate astea, aspectul mistificator 
al antiamericanismului pe care il denunta Tismaneanu nu poate fi contrazis 
prin argumentele simpliste pe care le propune pentru a indica evidenta mul- 
tiplicitate a tarii-continent. A spune ca Statele Unite inseamna diversitate, ba 
chiar o mare diversitate, inseamna a-ti impana discursul cu tot felul de clisee 
tocite: Nordul, Sudul, Estul, Vestul, elitele, diversele fatete ale poporului, 
plus restul falselor diferente, Obama, Bush, democrati, republicani, si am 
putea continua noi lista cu celelalte clivaje, precum albii, negrii, amerindienii 
(atâtia câti au mai ramas!), latinoamericanii, asiaticii etc. Fara a avansa prea 
adânc in dinamicile unei profunzimi istorice, sociale si politice precise, iata 
portretul conventional al unei Americi destul de cumsecade. Orice-ar crede 
Tismaneanu, antiamericanismul este departe de a fi creatia mitica a antiuma- 
nistilor, chiar daca s-ar putea uneori ca ea sa joace un rol oarecum fantasma- 
tic, de fatada a neputincioasei gândiri politice europene, sunt de acord. 
Antiamericanismul acopera, totodata, o pozitie politica serioasa, el este si 
rezultatul unei analize critice care poate fi nuantata pe larg, asa cum vom 
arata mai departe. Insa critica antiamericanismului mitic, dupa Tismaneanu, 
ofera avantajul de a ridica o problema de fond privind natura subiectului si 
obiectului acestei Americi, intrucât a fi anti- inseamna sa ai inca un raport 
pasional cu ea, unul plasat in acelasi câmp semantic cu cei care o aduleaza. 
Ce este, in definitiv, cu aceasta America de care ne pasionam? 

Banalele aspecte ale diversitatii mentionate mai sus, la care face referinta si 
gasca tismaneana atunci când ii acuza de barbarie pe cei ce dispretuiesc vigu- 
ros politica externa sau nationala a Statelor Unite, pe criticii clasei lor condu- 
catoare, pe oponentii capitalismului lor nelegiuit pe care-l scoate la iveala o 
data in plus criza economica inceputa in septembrie 2008, sunt oare ele avan- 
sate pentru a propune imaginea unei Americi impartite pur si simplu in para- 
digme moderate? Intr-un cuvânt, asa cum sugereaza Tismaneanu, ar fi SUA 
emblema Binelui, a Frumosului si-a Adevarului? N-or fi ele, atunci, cumva 
autentica reincarnare a idealitatii platoniciene, asa cum sugera, nu asa 
demult, si Presedintele Reagan, pe când califica URSS ca fiind „imperiul 
Raului“? Afirmatie care presupunea, cu evidenta, ca SUA erau (si ramân) 
imparatia Binelui pe Pamânt, caci daca exista un „imperiu al Raului“, acesta 
nu se poate defini decât in raport cu un „imperiu al Binelui“, fiindca in lipsa 
Raului, nici Binele nu-i cu putinta, Raul fiind, asa cum ne invata mitul 
Caderii din Paradis, esenta libertatii umane, intrucât chiar existenta acesteia 
ii permite omului sa aleaga Binele impotriva lui... De unde si esenta intot- 
deauna tragica a libertatii umane. Cu toate astea, ne ramâne o intrebare. Ce 
mai ramâne in Ceruri daca Statele Unite sunt infaptuirea imparatiei Binelui 
si Civitas Dei pre Pamânt... asta sa insemne oare ca Dumnezeu s-a oplosit pe 
undeva pe la Casa Alba si ca acela aflat la dreapta lui, Presedintele, ar fi intru- 
parea profetului lui pamântesc? Intrezarim aici prelungirea vechiului mit al 
Parintilor fondatori ai Statelor Unite, acei austeri prezbiterieni plecati din 
Anglia pentru a infaptui Ierusalimul terestru pe un alt continent, ai carui 
localnici, indienii, erau priviti ca tinând, mai mult sau mai putin, de regnul 
animall. Intr-atât era Cetatea Domnului, incât credinta aceasta o afirma si 
bancnotele, „In God we trust“, caci, ca buni protestanti, ei proclamau dinain- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 752 


tea lumii intregi ca orice activitate aducatoare de profit era un semn al Gratiei 
si calea Mântuirii. 

Dar de atunci SUA s-au schimbat mult. Tarâm al imigratiei in masa, cu 
exceptia unei elite anglo-saxone, aflata la originea celor mai de sus clase 
conducatoare, ai caror membri sunt cooptati cu multe precautii2, tara-conti- 
nent este o federatie de state profund marcate pâna de curând de un teribil 
razboi civil si de foarte tardiva emancipare a afroamericanilor (miscarea pen- 
tru drepturile civice in decursul anilor *60)3. Conglomerat al mai tuturor 
popoarelor lumii, Statele Unite s-au prezentat deopotriva ca loc al unei vieti 
imbelsugate, adevaratul mit al „the New Frontier“ si al „American way of 
life“, visul american, cât si, de la sfârsitul anilor '80, pentru multi, ca locul 
unei saracii profunde, facând din aceasta tara-continent „cea mai bogata din 
tarile lumii a treia“, cum sublinia economistul K. Galbraith. SUA sunt mai 
mult decât multiple, ele sunt profund contrastante, contradictorii, paradoxale, 
ba chiar, pe dedesubt, cazanul unde fierbe o surda si permanenta lupta de 
clasa, amestecata uneori cu aceea dintre rase, cum au demonstrat-o odata 
revoltele din ghettourile negre si cum o arata in acest moment miscarile sala- 
riatilor de la Madison (capitala Wisconsinului). Exista, asadar, mai multe 
State Unite ale Americii in interiorul Statelor Unite ale Americii, a caror 
Uniune se mentine prin violenta, asa cum s-a vazut in cazul teribilului razboi 
civil — unul din primele razboaie moderne in care teroarea instaurata asupra 
populatiei civile a tinut de tactica militara. Insa nu doar ca Uniunea s-a men- 
tinut prin teroare, ci Statul federal mentine o ordine feroce ori de câte ori 
incepe sa dea in clocot câte o revolta mai serioasa, fie aceasta revolta studen- 
tilor impotriva razboiului din Vietnam sau cea din ghettourile negre sau lati- 
no, o violenta socio-politica exercitata asupra civililor necunoscuta in majo- 
ritatea tarilor europene. 

Dar si noi avem preferintele noastre, pasiunile noastre americane, si ele 
nu sunt acelea pe care le lauda Tismaneanu si prietenii sai. In ce ne priveste, 
noi urâm America aceea care i-a exterminat pe indieni („a good Indian is a 
dead Indian“), aceea care i-a linsat pe „cioroi“ s,,nègres“t pâna in 1962, aceea 
a spargatorilor de greva cu pusca si cu revolverul, a asasinarii sindicalistilor 
(„Grapes of Wrath“), aceea care a declansat sub pretexte false razboaiele din 
Vietnam4, din Irak si din Afganistan; urâm America aceea care sustine cele 
mai rele dictaturi (a lui Pinochet in Chile, a generalilor argentinieni, 
Indonezia lui Suharto, Arabia Saudita sau Yemen, si atâtea altele); noi respin- 
gem America de la Guantanamo, cu al sau cortegiu de torturi sistematice in 
numele democratiei „inteleasa bine“ de lobby-ul militaro-industrial, si mai 
detestam si America aceea care de cinzeci de ani impune Cubei embargoul. 
Nu ne place America apartheidului de clasa (cf. Mike Davis, „City of 
Quartz“5, a bancherilor-banditi, faptasi ai celei mai mari crize economice din 
1929 incoace. Deschis si fara jena, suntem impotriva acestei Americi, atât de 
apreciata de cei mai nefasti neoconservatori si de Tismaneanu, tot asa cum, 
altadata, am fost oponentii intransigenti ai versiunii comunismului pus in 
practica de catre stalinisti! 

Dar exista o alta America, pe care o pretuim adesea, uneori cu nuante 
sau chiar cu rezerve. Noi iubim America Primului Amendament, având rezer- 
ve fata de Constitutia sa, deoarece, daca ea punea bazele democratice ale noii 
uniuni, ii excludea de la dreptul de vot pe negri, asa cum excludea femeile, 
pe amerindieni si pe saraci, si tot de aceea respingem America invingatorilor 
in razboiul civil, atunci când ea este totuna cu carpetbaggers si scalawags de 
dupa acelasi razboi civil; noi iubim America grevistilor care au inventat 1 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 753 


Mai, a lui Sacco si Vanzeti, dar nu pe aceea a gangsterismului lui 
Rockefeller; iubim America lui Steinbeck, a lui Hemingway, Dashiell 
Hammett, Faulkner si Charlie Chaplin, dar nu pe aceea a lui Hearst sau 
Hoover, paranoidul de la FBI. Noi iubim America lui John Ford, dar nu pe 
cea a lui Henry Ford, Reagan sau Bush senior-junior, a lui Warren Buffet, 
Fox News si nici pe cea a lui Standard Oil; noi iubim America jazzului (cea 
mai mare inventie culturala a Statelor Unite, o inventie a negrilor), a lui Louis 
Armstrong, Billy Holiday6, Lester Young, Miles Davis, Dizzy Gillespie, 
Thelonious Monk, Sun Ra, dar o respingem pe aceea a lui Britney Spears, 
Michael Jackson sau Beyoncé. Iubim America Susanei Sontag, a lui Ralph 
Nader, a lui Woody Allen, dar nu pe aceea a Madeleinei Albright ori Hillary 
Clinton; iubim America din „Catcher in the Rye“, din „There Will Be 
Blood“, din „No Country for Old Men“, America fratilor Cohen, a lui Oliver 
Stone, si nu pe cea a lui Rambo-Stallone. Si, last but not least, noi iubim 
America Black Panthers, a Angelei Davis, a lui Paul Mattick, a lui Chomsky, 
a lui Norman Finkelstein, a revistelor „Tikkun“ si „CounterPunch“, cea a 
American Workers Party si a American Socialist Party, iar nu aceea condusa 
de un partid unic, impartit in doua tendinte aproape identice care-si dau 
mâna, republicanii si democratii. Toata aceasta colectie de preferinte, pentru 
a spune ca noi iubim o anumita America, in mod sigur cea pe care o uraste 
Tismaneanu, laolalta cu oamenii sai. Si ce daca? America noastra este asta. 
De fapt, Tismaneanu ar dori sa-nghitim fara crâcnire gogoasa, el vrea sa arate 
si sa demonstreze valoarea „umanista“ a politicii imperialiste grosolane a 
SUA si, de aceea, in pofida tuturor diferentelor de care vorbeste, tara pe care 
o prezinta cititorilor sai este una monolitica, unde contestarea ar fi marginala. 
E adevarat ca in afara se stiu putine din cele ce se petrec cu adevarat in miezul 
multiplicitatii americane, in ale sale counties, in marile orase, in zonele sale 
rurale, intr-atât de econoama cu stirile e mass-media europeana la comanda. 
Cu toate astea, cei care inteleg engleza e suficient sa se conecteze la canalele 
TV si radio Democracy Now, conduse de admirabila Amy Goodman, pentru 
a avea o panorama cu totul diferita asupra vietii politice, sociale si culturale 
din Statele Unite, asupra politicii lor externe, a situatiilor din America de Sud 
sau din Orientul Mijlociu etc. 

La urma urmei, Tismaneanu se comporta in buna traditie culturala, ca 
un politruc propagandist lucrând pentru un stapân care-i plateste simbria 
(nadajduim substantiala) si care gaseste in România, tara lui de origine, 
lacheii obisnuiti, aceiasi sau copiii celor care le vacsuiau cizmele sovieticilor 
dupa 1945 si nepotii celor care facusera aceeasi treaba cu ciubotele teutone! 
lar astazi, ca si altadata, e nevoie de propagandisti, fiindca, o arata toate 
sondajele, SUA au devenit tara care atrage cea mai multa ura in intreaga lume 
a treia. 

La urma urmei (si-a socotelilor din conturi) ce importanta sa atribuim 
declaratiilor brutale ale lui Tismaneanu? România, ca putere strategica si 
tactica in zona Mediteranei, nu conteaza. Tara isi poate manifesta pe ici, pe 
acolo, prezenta simbolica, daca i se ordona, dar asta nu-i garanteaza un plus 
de prestigiu. Daca tara intereseaza capitalismul mondializat, e in calitatea ei 
de loc de extractie a unei importante plusvalori, deja considerabil diminuate 
prin scoaterea la mezat a celor mai valoroase piese ale industriei române (cu 
exceptia industriei extractiei petrolului, dar nici asta nu va intârzia prea 
mult!), vândute pe nimic, precum fabricile de ciment de la Turda la 
Bouygues, combinatul siderurgic din Galati — la Mittal, gestiunea gazului din 
Bucuresti si din sudul tarii — la GDF-Suez, din nordul ei — la E.on, apa din 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 754 


Bucuresti — la Veolia etc.... De fapt, a fost vorba de un adevarat hold-up al 
economiei nationale, caci aceste mândreti industriale au fost construite si 
valorificate prin munca si sudoarea poporului, care n-a avut nici un avantaj 
din asta, afara de acela, pentru majoritatea angajatilor, de a fi fost dati afara 
si trimisi in somaj. 

De altfel, ne cam plictiseste ca avem a raspunde atâtor stupiditati, dar 
credem ca e de datoria noastra sa o facem, nu pentru a mai câstiga niste glorie 
(caci nu comentându-l pe-un Tismaneanu iti faci gloria, poate chiar dimpo- 
triva), ci pentru a lasa o marturie generatiilor viitoare, ca sa stie ca in luna lui 
aprilie 2011, in România, câteva persoane au refuzat sa se lase inselate cu 
niste clisee grosolane scoase de-a dreptul din arsenalul ruginit al propagandei 
imperialiste si al contrapropagandei din vremea Razboiului Rece. 

Ce conteaza daca in acest act de critica a puterii centrale a mondializarii 
capitaliste, dezlantuite si dezordonate in acelasi timp, apar si unele inconve- 
niente de cariera. A actiona astfel si fara griji inseamna, credem, a manifesta 
exemplul insusi al sensului libertatii umane, pe care numai Dasein-omul o 
poate asuma in plenitudinea sa, in numele alétheia (dezvaluirea a ceea ce se 
ascunde), celalalt nume al Adevarului. Si iata cum, pornind de la un exemplu 
mediocru (caci Tismaneanu este orice, numai un adversar de anvergura nu!), 
regasim o prea antica lectie de etica politica, aceea a Antigonei... Dovada, 
odata in plus, ca grecii din marele veac al lui Pericle vor fi pus deja toate 
jaloanele unei etici a politicii caracteristice modernitatii… 

Domnul Tismaneanu, lansându-si in cele patru vânturi asertiunile infa- 
mante, ne-a facut pe noi — intelectualii numiti de stânga, in diversitatea noas- 
tra uneori contradictorie, câteodata chiar antinomica — niste barbari, subinte- 
legându-se aici sub-oameni. Nu puteam decât sa-i raspundem ad hominem et 
ad personam cu vivacitatea pe care o reclama astfel de asertiuni. (Bucuresti, 
aprilie 2011) 

Traducere de Igor Mocanu Text preluat de pe platforma CriticAtac.ro 


NOTE: 

1. Dupa disputa de la Valladolid din 1550, puterea spaniola a Majestatii Sale 
Preacatolice le-a recunoscut totusi natura umana si, din acest punct de vedere, a condamnat 
inrobirea lor. Ceea ce nu a fost cazul nicicând la protestantii puritani. 

2. George Washington, intâiul presedinte al Statelor Unite, era de origine engleza, din 
Essex... pe linia strabunicilor lui, la fel cum din Essex era si John Adams, al doilea presedinte 
al Statelor Unite, in timp ce Thomas Jefferson, cel de-al treilea presedinte al Statelor Unite, 
provenea din Tara Galilor si Scotia. 

3. Ultimul linsaj al unui negru a avut loc in 1962! Cf. remarcabilului film al lui Alan 
Parker, „Mississippi Burning“ (1988). 

4. Nancy Zaroulis, Gerard Soullivan, „Who Spoke Up? American Protest Against the 
War in Vietnam 1963-1975“. 

5. Cf. dosarul Mike Davis din ultimul numar al revistei „Idea arta + societate“, Cluj, nr. 
36-37, iarna 2010. 

6. Billy Holiday a cântat poemul lui Abel Meeropol, alias Lewis Allan, „Strange Fruit“, 
in care denunta linsajul negrilor. lata prima strofa: „Southern trees bear a strange fruit/ Blood 
on the leaves and blood at the root/ Black body swinging in the Southern breeze/ Strange fruit 
hanging from the poplar trees... 


Sâmbătă 7 mai 2011 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 755 


Azi: merg la doctor. 

Noaptea de azi-noapte mi-a fost cumplită. Cea mai udă, cea 
mai tocată - rezultat: sunt sfârşit, nu mai rămâne decât să fiu 
întins pe gard, la uscat (am mai spus asta, de mai multe ori, 
dezolat, însă nu găsesc altă rezonabilă propunere). 


x 


Nu mă plâng deloc de “răutatea” oamenilor din dreapta si 
din stânga Prutului - dar zic: a mei, cu oarecari excepții, mă 
detestă, vedea-m-ar mort (lecaterino, maică). Adevărat: nici 
eu nu am făcut eforturi de a fi amabel cu simpatrioții, i-am 
criticat, i-am bubuit, i-am pizdit - cu ce drept? Cu niciun drept! 

Ş-atunci? 

lată, bietul Liiceanu, cel-mai-tânăr-filosof-la-român, vorba 
leruncii, nedîndu-şi seama că “prețuirea” lui va deveni în scurt 
timp depretuire: de - în curând - 21 ani de ani de când îi reprosez 
că mi-a distrus o cartea abia editată (la cererea lui, a proaspătului 
editor), Cutremurul oamenilor (şi nu a recunoscut că a greşit, 
necum că a făcut o crimă - din partea unui filosof editor şi încă 
român). lar lătrăii de la curtea lui - argatul D.C. Mihăilescule!, 
feldwebelul Kleininger, chiar îndelicatul poet creştin Sorin 
Mărculescu mint fără să clipească “explicînd” că “Domnul 
Liiceanu nu mi-a distrus o carte de mărturii despre 1977 (pe care 
şi în momentul de faţă, în 2011 mă chinui să o editez în forma 
adevărată), ba chiar din contra, s-au mai tras câteva ediţii”), iar 
acest “din contra” mi-l aduce în faţa ochilor pe Virgil Măgu- 
reanu, dulcele şef ardelean al Securităţii pe stil nou, “revolutio- 
narnic”, cel care la acuzaţia: 

«Aţi distrus dosare !», a răspuns cu înţelepciunea-i de 
veacuri, ardelenească: 

«Noi n-am distrus dosare - dimpotrivă!» 

Curat dimpotrivă! Ardeleneşte, ca pe la ei, pe la Giurtelec - 
dimpotrivă. Dimpotrivă, ca în toate “ramurile” unde puii lui 
Groza cel moral, patriohotul român au pus laba, după 1989: în 
economie, în politichie, în cultură (mai ceva ca “înainte de 
revoluţie”, în Securitate - îi spun tot aşa, fiindcă aşa este. 


x 


Am fost la doctorita Sabourin: drăguță, mămoasă, disponi- 
bilă, dar... tot nu ştie ce am şi ce trebuie să-mi prescrie, ca să nu 
mai am. Mi-a dat o chestie care se dă femeilor la monopauză, ca 
să nu aibă bufeuri de căldură. Necazul meu: nu sunt femeie. Nu 
sunt la menopauză, nu am bufeuri de căldură... «Încercăm”, o 
lună de zile, mă încurajează ea. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 756 


Duminică 8 mai 2011 


Nu am luat “dicamentul prescris, fiindcă nu am fost la 
farmacie. Eram istovit de durerea picioarelor, de durerea de inimă 
(că nici acum nu mi-a găsit un leac) şi m-am culcat. Si tot trans- 
pirînd, însă mai puţin decât noaptea trecută, a trecut noaptea. 


* 


(Silvia DUMITRACHE) in OBS Cult. 

“Pentru că la Magda Cârneci activitatea de scriitoare este dublată de o 
puternică implicare în lumea socio-culturală, fiind membră a Parlamentului 
Cultural European şi preşedintă a PEN-Club România, (subl.mea, P.G.) 
discuţiile au avut în vedere şi la raportul dintre scriitor şi realităţile sociale, 
sustinind că e nevoie ca intelectualul român să dezvolte o angajare în acti- 
vitäti civice. Vorbind despre rolul ei la conducerea PEN-Club România, 
Magda Cârneci a descris scopul asociaţiei drept unul ce vizează „protejarea 
scriitorilor aflaţi în dificultate din pricina activităţii lor, în ţări mai puţin 
democratice“. 


Şi eu care habar n-aveam că “Magdalena Ghica” (cea care 
scrisese un text entuziast “Avem nevoie de Goma!”, publicat în 
Contrapunct prin 1990), datorită perseverentei de rozătoare (ai 
zice o Rodica Palade), a ajuns şi membrană a Parlamentului 
European Cultural şi Preşedinte al PEN Clubului România - dar 
cu precedenta (Adameşteanu) ce-ati făcut?; cu pre-precdenta 
Blandiana ce-ati avut? 


Marti 10 mai 2011 


În sfârşit, mi-am adus aminte: răspunsesem scrisorii D-lui 
Colosimo prin scrisoare manuscrisă, expediată prin poştă. In 
aceea îi multumeam şi D-nei Malaurent; de aceea multumirile 
mele nu au ajuns până la dânsa. Am reparat gafa (sper) în această 
dimineaţă, scriindu-i D-nei Malaurent. 


x 
Noapte mai puțin udă, insă agitată. Voi vedea la noapte cum 


mă... comport, după ce voi lua medicamentul prescris de 
Sabourina împotriva... zi-i pe nume. 


* 
Ce tragedie!? Ce jale! Ce tânguială ieremiadalnicä! 
Profesorul Shafir de la Universitatea clujaică... (în alte părți 
universitatea lui Shafir era altfel numită, titulatura era mai lungă, 
apărea cuvântul “europeană” şi încă alte zorzoane tinicheloase ca 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 757 


tot ce a ieşit de sub bagheta lui Wiesel şi a lui Soros - am găsit: 
Facultatea de Studii Europene din UBB, la care predă Michael 
Shafir). Şi acum, că tot a primit o medalie de merit holocaustolo- 
logic, dom” pro'sor este invitat să circule... 

Să ne alăturm corului bocitoarelor. 


* 


Profesor premiat, gata să emigreze 
9 mai 2011, 07:17 Î Autor: Radu Neag 

Michael Shafir, profesor la Universitatea „Babeş-Bolyai“ (UBB) din 
Cluj-Napoca, a primit sâmbătă titlul de „Profesor Bologna“ . Unul dintre cei 
mai îndrăgiţi profesori de către studenţii săi, Michael Shafir se gândeşte să 
plece din România pentru a putea preda în continuare. Profesorul clujean 
Michael Shafir, cu o vastă experienţă în învăţământ, dar şi în presă (a lucrat 
pentru Radio „Europa Liberă" timp de 20 de ani), a primit, sâmbătă seară, 
recunoaşterea oficială a faptului că este unul dintre cei mai apreciaţi dascăli 
din România. El a primit titlul de „Profesor Bologna" în cadrul galei cu 
acelaşi nume, care i-a premiat pe cei mai apreciaţi 101 profesori din univer- 
sitätile româneşti. „E distincţia cea mai importantă, în sensul că aceia pentru 
care exişti, adică studenţii, te apreciază la rândul lor", ne-a spus profesorul 
clujean după ce i-a fost înmânat premiul. Dascälii premiaţi în cadrul galei au 
fost propuşi şi votaţi de către studenţi. 

Legea îl alungă 

Pe scena Casei de Cultură a Studenţilor din Cluj-Napoca, unde s-a 
desfăşurat „Gala Profesorului Bologna", Michael Shafir a făcut o singură 
afirmaţie după ce i-a fost înmânat premiul. „Cineva greşeşte: ori noua lege a 
educaţiei, ori studenţii”. 

Ulterior, profesorul a explicat originea tristului său comentariu din faţa 
audienței. „Nu a fost o glumă. Legea educației mă forțează să mă pensionez 
acum, imediat, pentru că toate cadrele didactice de peste 65 de ani ar trebui 
să se pensioneze. (subl. mea, P.G.) Deci cineva greşeşte, ori legea care mă 
forţează să mă retrag din activitate, ori studenţii care mă apreciază ca pe unul 
dintre cei mai buni, acum că am primit acest premiu", a spus dascălul în 
vârstă de 67 de ani. El s-a gândit chiar să plece din nou din ţară, la bătrâneţe. 
„Studenţii îmi vor lipsi foarte mult. Nu-mi pot închipui cum va fi viaţa fără 
ei. Dacă printr-o minune Guvernul cade, această lege va fi schimbată. Dar nu 
pentru mine, ci şi pentru studenţi. Şi ei au protestat. Dacă nu, cel mai probabil 
este că am să părăsesc România şi am să mă duc acolo unde am să pot să pre- 
dau", a completat Shafir. 

Ieri - contestat, azi - adorat 

De altfel, după promulgarea legii, el i-a înapoiat preşedintelui Traian 
Băsescu Ordinul „Meritul pentru Învăţământ", cu care fusese decorat. În 
urmă cu cinci ani, studenţii Facultăţii de Studii Europene din UBB, la care 
predă Michael Shafir, protestau faţă de metodele lui. 

(...) "Cineva greşeşte: ori noua lege a educaţiei, ori studenţii. Legea 
educaţiei mă forţează să mă pensionez acum." 

Michael Shafir Profesor Bologna” 


Ei, da: Shafir nu acceptă dureroasa realitate - generală, 
zicînd: vârstnicii să lase locul tinerilor - mai ales în învăţământ, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 758 


unde locurile sunt limitate - vai, în funcţie de bugetul alocat. 

Shafir nu acceptă nici dureroasa (pentru el, evreu) realitate 
specială: meritul lui nu fusese măsurat cu al altui candidat 
(ne-evreu, ne-propus, ne-impus de americanii de la Tel Aviv), ci 
pentru singurul merit: Shafir, ca evreu, are supradrepturi într-o 
țară ca România judecată-şi-condamnată pentru uciderea a 
400 000 evrei de către traficantul de istorie, de adevăr, de 
cadavre: Wiesel, de rabinul securist Rosen, de securistul-din 
tată-n fiu şi nepot de tâlhari care prădaseră Banca Naţională, pen- 
tru a... “cumpăra paşapoarte de emigrare în Palestina”: R. loand 
- si de purtătorul de servietă al sinistrologului Wiesel, el, Shafir. 

Shafir nu acceptă să fie, pardon, dat afară, el? (cu o pensie 
confortabilă), de la Universitate clujească de la Facultatea de 
Studii Europene creată pe măsura lui de Soros, mă rog frumos, 
unde să predea, în continuare Holocaustul evreilor ca materie de 
bază, lubirea de Israel ca secundară disciplină. 

Şi cum şi când mai poartă el servieta - bine: doar tucalul - lui 
Wiesel la diferite comemorări, ca cea a Memorialului de la 
Sighet, pe care javra impostoare, Mortul Hilar prezentîndu-se ca 
laureat al Premiului Nobel a ignorat-o şi “a preferat mai bine” să 
se ducă alături, la Cimitirul Vesel, rânjind de gluma bună făcută 
“faciştilor” morţi în chinuri cel puţin tot atât de groaznice ca şi 
conaționalii săi şi ai lui Shafir. 

Sărmanul profesor! Să nu mai poată el dirija, orienta 
dezbaterile, fie şi prin simpla-i prezenţă, înspre adevăratul ţel al 
învăţământului românesc: Holocaustul? Să rămână gagicutele 
studente neblagoslovite de răbinaşul Shafir, neatinse pe la pe sub 
de mâna făcătoare-de-minuni a Profesorului, cea dătătoare de 
note bune, de burse, de doctorate - în Holocaustologie? 

Ce tragodie, oameni buni! Ce jale planetară - ca să nu-i spun 
pă trendeşte : “globulară ”! 

Shafir... Cu prietenul său (eu, Goma) s-a purtat măgăreşte: 
fără să fi citit textul condamnat, s-a rostit, după Evanghelia lui R. 
loanisd: «E antisemit!». După care - nu ştiu ce/cine a intervent, 
de a dat o explicaţie atât de încâlcită, încât s-a pomenit inventator 
al unui termen (l-am uitat, ceva cu “deviant”). Evreul deştept- 
brici Shafir s-a dovedit a fi un prostalău infinit mai -äu decât un 
goi, când s-a pomenit vorbind despre bunică-sa, unguroaica 
evreică vorbitoare numai de germană - în afară de sâmbăta: 
atunci vorbea şi “valaha”: cu servitoarea; şi când a încercat să 
nege, bătîndu-şi joc de o presupunere a cuiva imaginar (de fapt) 
certitudinea, anume că străbunicii lui erau “administratori” de 
moşii, care ar fi putut - cum să nu fie? - unii dintre acei nemiloşi 
zapcii ovrei pe care îi zugrăveau şi Kogălniceanu şi Filimon şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 759 


Alecsandri şi care provocaseră răscoalele ţărăneşti din 1907. 
Mai bine tăcea. Deşi nu sunt sigur că, tăcînd, Shafir ar fi ieşit 

mai curat decât este, rămâne, pentru totdeauna: murdar-murdar. 
Oi fi eu creştin (nepracticant), dar să mă rog lui Doamne- 

Doamne pentru iertarea păcatelor (puturoase) ale lui Shafir: ba. 


Bietul Mihai Shafir! Ca ghinion pe capul lui: chiar acum, în 
plină “deplasare” a milionului de israelieni pe teritoriul de la 
Nord de Dunăre - la nord se află şi Basarabia ! - cumpärat-pe 
datorie de Shimon Perez mai an; acum, când începe o Nouă Viaţă 
pentru fiii lui Abraham, alungaţi din Palestina de ura, disprețul, 
persecuțiile aplicate Palestinienilor (mai este nevoie să repet: 
semiti, spre deosebire de invadatorii sovietici de expresie rusă), 
cade pedeapsa cerească : Profesorul Mihai Shafir, potrivit legii 
româneşti, este poftit să se pensioneze! N-ar fi prima oară când o 
“lege locală” are valoarea unui scuipat al unui evreu: cum au 
acaparat, condus evreii ţările cedate de americani ruşilor, din 
1944 până în prezent? Nu aşa, scuipînd pe “legile locale”, ei apli- 
cînd una singură... legea sovietică, “ajustată pe ici, pe colo”, 
cum mărturisea, hilar, un jurnalist evreu parizian, Spire - comu- 
nist, cu tot neamul lui - când cineva îi atrăgea atenţia că 
fabricase acuzaţiile de “antisemitism” împotriva romancierului 
francez Renaud Camus : 

«N-am fabricat nimic, doar am ajustat pe ici, pe colo...» 

Până să se dovedească impostura lui Shafir la ocuparea 
postului de profesor, căcăţeii holocaustologi - mai cu seamă 
gagicele inventatoare de “gulaguri româneşti” - de ce nu 
“Arlusuri bulgäresti”?, doar tonul era dat de inenarabilul Chivu 
Stoica (analfabetul mai dihai decât cele două Nutzi contimpo- 
rane, Udrea-Mare şi Băseasca-Mică), cel care întâmpinase cu 
drag “delegaţia chéféréului francez”?, ar putea organiza spon- 
tane manifestații în favoarea permanentizării lui Shafir la 
Universitatea Cluj. 

Se mai poate trăi fără Shafir pe Dealul Feleacului? Să mai 
existe - oare - viaţă după moarte? O soluție: împăierea Profe- 
sorului şi (ex)punerea rämäsitelor päiesti în Piaţa Universităţii. 

Întru ne-uitare - pioasă, se înţelege. 


Marţi 10 mai 2011 


Gură spurcată: în însemnarea de ieri le sugeram tinerilor 
intelectuali clujeni - mai ales clujoaselor studielnice - “organi- 
zarea spontană a unei manifestații în favoarea permanentizării 
lui Shafir la Universitatea Cluj”. Dracul m-a pus: în presa de azi, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 760 


ce citesc (padon: lecturez?). Că spontana cu pricina a şi fost 


organizată! 
x 


« „Zece Mai va fi de-a pururi... - cunoaşte cineva un 
cântec mai inältätor, mai tonic? Eu nu. 


x 


Înältätor, tonic mi se pare a fi textul “Jocuri de copii” din 
5 mai 2011 a revistei Literatura şi arta, sub semnătura lui 
N. Dabija: 


“Jocuri de copii 

Copiii, cu candoarea şi lipsa lor de complexe, nu ştiu să ţină cont de 
deciziile mai-marilor zilei, când e vorba de politică. În zilele de Paşti din 
acest an, am auzit în satul în care m-am născut, pe un câmp de la o geană de 
pădure, unde copiii s-au adunat multi, aceleaşi jocuri ca si cele din anii 
copilăriilor noastre, completate de alte amuzamente mai noi. Chiar dacă 
granița fusese pusă pe Prut de două sute de ani, iar după război Stalin ne fura- 
se Marea şi Dunărea, ca să le dăruiască Ucrainei, jocurile noastre de copii 
mai păstrau Ţara întreagă! 

Noi recitam: 

„Soare, soare, frätioare, 

leşi din mare...” 

Nu ştiam că „eliberatorii” de după 1940 ne văduviseră de Marea cea 
Neagră. Dar şi de Dunăre. Şi ne „descântam” astfel melcii pe care-i găseam 
prin tufişuri: 

„„Melc, melc, codobelc, 

Scoate coarne boureşti 

Şi te du la Dunăre, 

Şi bea apă tulbure...” 

În alte jocuri mai ziceam: 

„— Un” te duci?! 

— La Tecuci. 

— Ce să faci? 

— Cozonaci. 

— Cui să-i dai? 

— Lui Mihai...” 

Sau: 

„Azi e luni şi mâine-i marţi, 

Vine popa din Galaţi...” 

Ori (un proverb folosit de părinţi, când făceam câte-un lucru de 
mântuială): 

„Asta-i meşter din Hârlău: 

Strică bun şi face rău...” 

Jocurile noastre de copii nu ţineau cont de realităţile politice, şi noi 
ieseam pe scena şcolii ca să recitäm: 

„La Suceava, pe cetate, 

Focul arde, vântul bate, măi, măi!”, 

poezie auzită de la fraţii sau verişorii 
noştri mai mari, care o învăţaseră şi ei, la rândul lor, de la cei mai mari ca 
dânşii. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 761 


Abia la şcoală, găseam pe hartă Tecuciul, Galaţiul, Hârlăul, Suceava, 
iar învățătorii noştri nu prea ştiau cum să ne explice de ce aceste localităţi se 
aflau în altă ţară. 

În anumite zile cântam şi noi cu părinţii noştri cântecele lor triste: 

„Cine nu-i mâncat de rele 

Nu ştie-a cânta de jele, 

Când mă uit printre nuiele 

Peste Prut la nemurele...” 

Evident, nuielele reprezentau o graniţă pe care moldovenii din celălalt 
secol o văzuseră ca pe un gard, împletit din nuiele şi din „jele”. 

Tot cu părinţii îngânam şi noi, la petrecerile lor şi ale noastre, cântecul 
„Trandafir de la Moldova”, cu 

„Trandafir de la Bacău, 

Vino să te iubesc eu...” etc., 

doar că, atunci când îl aduceam cu noi pe 
scena şcolii, ni se cerea, nu ştiam de ce, să-l cântăm un pic modificat: 

„Trandafir de la Orhei, 

Vino să te iubesc eu...”, 

cântec a cărui rimă rămăsese peste Prut. 

Prin jocurile lor copiii Basarabiei reconstituiau (şi mai reconstituie şi 
azi) Tara întreagă, ei făceau legături, întindeau punți imaginare, redescope- 
reau oraşe ale patriei lor străvechi, învățau istorie şi geografie, neglijând 
„jocurile” celor mari şi făcând abstracţie de frontierele pe care aceştia din 
urmă le aşezaseră între copiii unei părţi de ţară şi copiii altei părţi de ţară. 

Iar pentru aceste zbânţuri nimeni nu îndrăznea să le pună „note” mici la 
purtare. In jocurile copiilor Basarabiei, pe care aceştia le transmit de sute de 
ani ca pe o ştafetă, de la o generaţie de copii la alta, ca şi în cancelariile lui 
Dumnezeu, hărţile sunt cele vechi. 

Şi — cele mai adevărate. 

Nicolae DABIJA 


P.S.: Câteva precizări pentru autorul frumoasei nuvele “Duminică, când 
Dumnezeu mi-a rupt cheia în uşă” din „Săptămâna”: 

— nimeni nu neagă, inclusiv subsemnatul, meritele Leonidei Lari, ale echipei 
care a pregătit publicaţia “Glasul” şi ale lui Ion Drutä care a lansat ideea la o adunare 
a Uniunii Scriitorilor; 

— n-am făcut niciodată distincţii între noţiunile sinonimice “publicaţie” şi 
“ziar: 

— am afirmat: prima publicație cu grafie latină de la noi, “Glasul”, a apărut 
la Riga, în Letonia, dar prima publicație (sau primul săptămânal, dacă vreți) cu 
grafie latină tipărită la Chişinău a fost “Literatura si arta” (subl. mea, P.G.); 

— la începutul lui 1989 săptămânalul “LA” avea 104 000 de cititori. Majoritatea 
abonați. La 15 iunie 1989 au fost puse în vânzare în chioșcurile din republică doar 
câteva mii de exemplare, dar, — din cauza noutätii grafiei — a crescut brusc oferta 
(“spros”-ul, cum se zicea atunci): (A. Donos îşi mai aminteşte cum tot oraşul venea 
să facă rost de un exemplar de revistă cu noua grafie la redacţie) şi la cererea 
asociaţiei de difuzare a presei „Soiuzpeceat”” au fost tipărite încă două tiraje, care au 
apărut luni, 19 iunie 1989; însumate, acestea au făcut 260 000 de exemplare. (Dar 
chiar tirajul ulterior de 184 000 de exemplare nu era unul mic, Victor Lupan 
menţionând în ziarul francez “Le Figaro” de la 1 martie 1990 că “Literatura si 
arta” din Chişinău e “ziarul literar cu cel mai mare tiraj din Europa”) (subl. mea, 
P.G.); 

— hotărârea Consiliului de Miniştri din 12 aprilie 1989 venise ca un ecou la pre- 
siunile străzii şi ale Uniunii Scriitorilor şi la propunerea lui Mihai Cimpoi din 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 762 


“Literaturnaia gazeta”, noi o cunosteam, dar de la comitetul central al partidului ni 
se spunea mereu că tipărirea săptămânalului în noua grafie va putea fi posibilă abia 
după ce Sesiunea Sovietului Suprem va aproba Legea privind trecerea scrisului nos- 
tru la alfabetul latin. lar banii repartizaţi din fondul de rezervă al Guvernului n-au 
ajuns niciodată în redacţie; 

— dacă libertatea de a edita săptămânalul cu grafie latină a fost atât de deplină, 
de ce, dragă Viorel Mihail, a trebuit să scoateţi nr. 2 al “Glasul” -ui abia la 27 august 
1989 şi tocmai la Vilnius, în Lituania, şi nu la Chişinău?! (vezi “Glasul”. Aşa cum a 
fost” din „Săptămâna” din 10 septembrie 2010); 

— bănuiesc că, odată matritele făcute, “Literatura şi arta” cu grafie chirilică a 
putut fi tipărită într-un tiraj ceva mai mare de un exemplar. Eu vorbeam de propune- 
rea de a fi tipărit “L.A.” într-un singur exemplar pentru cenzură. Este o metaforă care 
scoate în evidenţă tirajul cu grafie latină contrapus celuia de care ne despärteam. 
Bănuiesc că au fost tipărite şi alte exemplare: cele obligatorii pentru c.c., pentru 
consiliul de miniştri, pentru alte instanţe oficiale; este bine că le păstraţi; 

— dacă totul era lipsit de orice risc, dragă Viorel Mihail, de ce ai mai scris 
atunci articolul “Omul de joi”, de care, odată primejdia pentru noi toţi trecută, te-ai 
dezis atât de elegant?! 

N.D. 


* 


De pe blogul lui LIS aflu că Aura Christi îi indeamnă pe 
cititori să citească “următorul text ce va apărea în revista 
Contemporanul (semnat de Lucia Hossu-Longin”: 


„Citiţi, vă rog, cartea de convorbiri cu Nicolae Pleşiţă „Ochii şi urechile 
poporului”, apărută în 2001 şi puteţi să vă îngroziţi. Pleşiţă a supervizat 
lumea intelectualilor din partea Securităţii. Detaliile pe care le furnizează în 
legătură cu „prietenia” lui cu scriitorii sunt comice, dacă n-ar fi încărcate de 
o undă tragică. Domnia sa „împrumuta ” cărţi de la Paul Goma, a dat ordin 
săi se dea casă şi mobilă lui Nichita.” (...) 


L. H. Longin, ca de obicei inventează, în cel mai bun caz 
citează încrucişat. Cartea este scrisă de unul Patrichi - l-am mai 
“corectat” cândva. De sub penita unor gazetari ca Patrichi şi ca 
Hossu ies tot felul de chestii aurite - ca glumelor care circulau 
în urmă cu 30-40 ani în România sub genericul “Radio Erevan”: 

Generalul Pleşiţă nu a împrumutat niciodată, de la mine, 
vreo carte. Nu avea cum să o facă: eu eram arestat, încarcerat la 
Rahova, el era caraliu-suprem, eu nu avem cărți nici de citit (eu), 
nici de “împrumutat” (lui Plesitä - ce să facă el cu o carte?, nu ştia 
să citească decât scrisul-de-masinä-de-scris - eram în 1977). 

În preajma liberării de la Rahova, ca să-mi “demonstreze” că 
greşisem - faţă de cine? Mi-a arătat cartea lui Breban “Bunaves- 
tirea”, proaspăt apărută - la apariţia căreia contribuisem şi eu... 
indirect-inconştient (am aflat după aceea: Breban amenintase pe 
tovarăşii lui de şaibă din CC că, dacă nu-i publică “Bunaves- 
tirea”, el “face ca Goma - dar mult mai grav”! (ar fi putut să se 
ia de mână cu alt membru al CC, Eugen Barbu: acesta amenintase 
că... dacă nu mai ţin minte ce “nedreptate” îi făcuse Puterea, el 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 763 


predă decoraţiile, semnează Lista lui Goma şi cere azil politic în 
Spania). Văzînd-o în mâinile lui Plesitä, l-am rugat să mi-o dea 
«cât s-o pipăi şi s-o adulmec». Plesitä mi-a dat-o, eu am miro- 
sit-o, am pipăit-o şi... am deschis-o: pe pagina de gardă era o 
dedicație - lui Plesitä “şi Doamnei sale (Ioana sau Maria)”, sem- 
nată de Breban? 

Scena a avut loc în urmă cu câteva zile - dar în 1977. 


Miercuri 11 mai 2011 


Ieri am primit două mesaje stranii, suspect de... concertate - 
voi vorbi mai încolo, după ce autorul unuia mă va autoriza să-l 
reproduc. 

Acum copiez o informare a Marianei Sipoş către Dorin 
Tudoran - acum o “descifrez”, în urmă cu trei ani, după ce o 
copiasem în Jurnal - mă arătasem supărat pe expeditoare: faţă de 
mine fusese excesiv de eliptică. O re-copiez: 


“N.C. Munteanu aprilie 26th, 2011 at 12:36 
http://www.dorintudoran.com/2010/05/14/complicitatea-mod-de-existenta/ 

Dorin Tudoran scrie: 

«Nu există, după ştiinţa mea, o deconspirare oficială a lui “Somesan”» 

Există, Dorin. 

După cum vezi, documentul pe care îl reproduc mai jos, este din 5 iunie 
2008. “Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii 
Nr. P 1387/03/05.06.2008 

Doamnei Maria Sipos 

Având în vedere Nota Direcţiei Investigaţii nr.S/D1/154/08.04.2008, 
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, întrunit 
în şedinţa din data de 13.05.2008, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 
7 din O.U.G. nr./24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea 
Securităţii, coroborat cu art. 28 din Regulamentul de Organizare şi 
Funcţionare al C.N.S.A.S. adoptat prin Hotärîrea nr. 1/2008, pe baza docu- 
mentelor din arhiva proprie, a stabilit identitatea informatorului cu nume 
conspirativ “SOMEŞAN” în persoana numitului BALOTA Nicolae, născut la 
26.0.1925, în Cluj, jud. Cluj, fiul lui Gheorghe şi Elena. 

În privinţa celorlalţi informatori a căror deconspirare aţi solicitat-o, vă 
comunicăm faptul că investigaţiile noastre vor continua pe măsura prelucrării 
arhivei fostei securitäti şi vă asigurăm de întreaga noastră disponibilitate în 
rezolvarea cererii dumneavoastră. 

Preşedinte, 

Conf. univ. dr. Ladislau-Antoniu CSENDES” 


* 


“De ce nu am făcut publică pînă acum această “deconspirare oficială”? 

Pentru că eu cred că a trecut timpul vîlvätäilor din presă şi pentru că nu 

mă mai interesează, ca în urmă cu zece ani, polemicile cu prietenul nostru 

A v . . . cc 99 À v 

comun care, împreună cu Mihai Pelin, l-a “demascat în 1999 — tot fără 
documente la acea vreme — pe lon Caraion. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 764 


(Documentele despre Caraion le-am publicat tot eu, pentru prima oară, 
în 2004, în revista electronică http://www.eleonardo.tk şi în “Observatorul 
cultural” http://www.observatorcultural.ro/Zvircolindu-se-dintr-o-moarte- 
intr-alta-lon-Caraion*articlelD_10463-articles_details.html — şi ştii bine că 
tu ai fost primul care le-a citit, încă înainte de a apărea în presă.) 

Ceea ce mă interesează acum (în ceea ce scriu) este să înţelegem între 
ce fel de oameni am trăit (şi înainte şi după 1989), cine şi cum ne-a fost prie- 
ten şi, mai ales, cu cîte unităţi de măsură am judecat asemenea cazuri în cei 
20 de ani de libertate a opiniei şi a propriei conştiinţe. 

Mă interesează — de exemplu — cum a reacţionat public domnul Nicolae 
Balotă cînd Ion Caraion — care nu se mai putea apăra — era atacat fără milă 
“din toate poziţiile”. 

Pentru că documentul pe care l-am reprodus mai sus este răspunsul 
primit la cererea mea (cu procură de la doamna Valentina Caraion), de 
deconspirare a informatorilor din lunga listă a celor care l-au turnat la 
Securitate chiar pe Ion Caraion, «Somesan» fiind unul dintre ei.” 


Dar trebuie să consemnez şi opiniile comentatorilor la 
astfel de “descoperiri: 


Vasile Baghiu aprilie 23rd, 2011 at 11:32 

În ţara noastră lucrurile sunt strâmb aşezate în toate planurile tocmai din cauza 
discreditării criteriului moral în relaţiile dintre oameni, deopotrivă în spaţiul public 
şi privat. Această batjocorire a moralității, începută planificat odată cu venirea comu- 
nismului şi care este în fond o batjocorire a credinţei noastre creştine, continuă şi azi, 
în forme adesea mai subtile şi mai perfide decât altădată. Aşa se face că o mărturisire 
a colaborării cu Securitatea venită după douăzeci de ani de tăcere (poate mai vinovată 
decât colaborarea propriu-zisă) este aplaudată, iar atitudinile eroice exemplare 
(Vasile Paraschiv, Paul Goma) sunt aspru sancţionate prin bäscälie, minimizare, eti- 
chetare, marginalizare şi boicot. Aici avem de a face poate chiar cu o deteriorare 
gravă a facultăţii de judecare, în care negrul este alb şi albul negru, în care vedetismul 
întreţinut de slăbirea spiritului critic se confundă cu valoarea autentică, în care nu se 
mai distinge între rău-minciună şi bine-adevăr. Chiar şi planificarea mărturisiri 
publice în Săptămâna Mare are ceva gazetăresc şi politic în ea, ca să nu spun necins- 
tit, prin transferul afectiv de care poate beneficia, tot aşa cum şi tratarea în cheie lite- 
rară a propriei situaţii vinovate, precum aceasta în care se află colegul nostru loan Es 
Pop, este inadecvată. Sunt binevenite, bineînţeles, mărturisirea păcatelor şi solicita- 
rea iertării, oricât de târziu ar veni, pentru că oferă o şansă de vindecare lumii noastre 
bolnave, dar aplauzele şi admiraţia pentru mărturisire sunt semnul uitării victimelor, 
jigniri în fapt aduse celor care au avut de suferit şi celor multi şi nestiuti care au rezi- 
stat — cu preţul sănătăţii, familiei, carierei, vieţii — la presiunile Securităţii, poate în 
acelaşi timp în care mărturisitorul întârziat de acum făcea praf la cârciumă banii 
primiţi pentru delatiune. Să ne lumineze Dumnezeu minţile şi sufletele şi să ne ierte! 
Un Paste Fericit îţi doresc, Liviu, împreună cu cei dragi ai tăi. Asemenea şi celor care 
te vizitează pe acest blog. 


Rodica Bindea aprilie 23rd, 2011 at 12:21 

Ce să mai spunem dacă luăm lucruri atât de grave, cum este delatiunea, în 
băşcălie?... Un monument al turnătorului necunoscut! Beţivani ordinari, jigodii 
lipsite de bun simţ. Te apucă scârba în faţa lipsei de demnitate şi de bärbätie a 
acestor groşeni. 


Rodica Mulger aprilie 23rd, 2011 at 15:54 
Draga domnule Stoiciu, nenumarati sunt romanii (inclusiv scriitori) ce fac inca 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 765 


pe sfintii — nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase — doar pentru ca fie ca 
n-au fost inca luati la purecat de CNSAS, fie ca s-au ingrijit, cu propria mana, sa-si 
curete dosarele sau sa le faca volatilizate de prin arhive. Nu uitati nici prevederea 
legala ca, o data cu intrarea in PCR, sa le fie sterse urmele de colabo, chiar daca si- 
au continuat rodnica activitate. Mi se pare deci plina de candoare (jucata?) mirarea 
ca sunt pomeniti ca turnatori scriitori ce n-au fost (inca!) etichetati ca atare de insti- 
tutia cu pricina. Un certificat in alb de la CNSAS nu inseamna nimic, avand in vedere 
scrupulozitatea cu care chiar institutii ale statului se ocupa cu stregerea pacatelor 
celor ce se poarta cum trebuie, din punctul lor de vedere. Doar daca (vox populi!) 
calca pe bec, se mai scoate la lumina cate ceva compromitator. Chiar sa nu stiti atata 
lucru? 


Rafael Sanzio aprilie 23rd, 2011 at 16:03 

Ma umfla rasul. Stie toata lumea si de turnatoriile lui Balota si de amicitiile lui 
Buzura, cu nimic mai prejos decat cele ale lui Breban cu oameni de la conducerea 
Securitatii. Naivi au fost, naiv sunt inca/ Si-or fi in neamul romanesc!... Ati auzit 
ceva de cazul George Vulturescu, a carui poezie o reproduceti cu atata amor pe blog? 
Pe langa ca are o nevasta colonel SRI, si-a turnat din plin, in vazul lumii, confratii 
scriitori si CNSAS-ul se face ca nu stie nimic... 


Rafael Sanzio aprilie 24th, 2011 at 09:31 @ Miron 

Sigur ca am intrebat personal CNSAS-ul, dar nu imi raspunde nimic. Dna 
colonel Vulturescu a fost pe cai mari — acum a trecut in rezerva. Dl. Vulturescu este 
acum pe cai mari, cu carnet PDL si decorat de Basescu cu nu stiu ce ordin de cavaler 
de quinta sparta... De altfel, cat timp consoarta a fost in servicii, a avut grija sa stear- 
ga urmele. 


(...) aprilie 24th, 2011 at 11:37 

Stati linistiti. Unele dosare ale turnatorilor au fost distruse. Am asistat, din 
intamplare, la o discutie dintre un ofiter si un informator/ tatăl unui cunoscut euro- 
parlamentar/in care ofiterul ii promitea solemn ca 11 distruge dosarul. Istoria asa se 
croieste, nu va mai agitati. Sunt dati in gât doar cativa fraieri, cei care cîraie, care ies 
din front. Face parte si asta din circul national, dintr-o marunta diversiune. 


Viorel Rogoz aprilie 26th, 2011 at 14:09 

Claudia Vulturescu a lucrat la Departamentul “S”(sef col.Mircea Irimia, cu indicati- 
vul “S1”) unde i-au facut de petrecanie profesorului loan Ternaru (dupa o suita de 
anchete, intr-o zi, l-au ridicat pe OM de acasa si l-au dus...E dus si azi...Era in 1984. 
De l-ar fi lasat printre cei vii, avea timp suficient sa se intoarca. Doar ca DRUMUL 
SPRE UNITATEA DOAMNEI VULTURESCU A FOST UNUL FĂR' DE 
INTOARCERE. Onorabilă doamnă, doamna asta Vulturescu, nu-i asa, Radu 
Cenan?) 


Radu Cenan aprilie 26th, 2011 at 14:47 

Cat i/am cunoscut eu, familia Vulturescu e una onorabila. Ca om de cultura G. 
Vulturescu e un poet stralucit, care tine in viata o publicatie excelenta, Poesis. Ca e 
sapat pe plan local de tot soiul de invidiosi, asta nu e decat ceva traditional spiritului 
mioritic. Domnul Rogoz ca oenolog si folckorist ar trebui sa stie mai bine povestea 
cu cei trei pacurarei... 


Viorel Rogoz aprilie 26th, 2011 at 20:24 

O stiu si cu cei doi Vulturei...Mie cel mai mult imi place poetul cand tine dis- 
cursuri publice..." Asa deci”... nu-i asa?” ... asa “...Discutăm altundeva. Eu sunt 
unul dintre cei care l-au sustinut pe fostul culturnic-metodist, in '90, la atestarea pe 
post, cand fostul meu coleg Corneliu Balla a pus problema eliminarii sotului de 
Securistă din Sistem (“Sistemul Culturii!”). “Poesisul” a fost argumentul forte pe 
care l-am adus atunci. Numai ca, intre timp, am descoperit dosarele de la CNSAS, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 766 


CEALALTA FATA A FAMILIEI PE CARE Dv. O CONSIDERATI “una onorabi- 
la”. Am descoperit ca, in Institutia ONORABILEI DOAMNE VULTURESCU , pro- 
fesorul osan, autor de scrisori impotriva lui Ceausescu, pe nume Ternaru, a fost adus 
la Biroul “S”, (““onorabilul” loc de munca al aceleiasi doamne), intr-o noapte a anului 
1984, cu ajutorul patriotilor de acolo, şi incă nu s-a intors la copii si la nevasta. S-o 
fi inaltat la Ceruri...Pentru astfel de fapte minunate, propun ca onorabilei doamne sa 
1 se ridice o statuie.. Iti sugerez sa initiezi in acest sens o colecta publica..Mai sunt 
oameni ca dumneata care vor fi onorati s-o transpuna, pe admirabila ofitera, in bronz, 
marmura sau granit... Iti mai recomand, asta numai dumitale care esti un admirator 
al poetului, sa citesti Acolada nr. 4 / 2011 (vezi. pag.20-21 : “George Vulturescu-un 
voluptos al penisului captiv” .Vei vedea cât de Sus poate coborî un mic geniu care, 
vorba dumitale, “străluceşte” în literatură. Cred ca Manolescu nu mai doarme noptile 
de necaz că a omis să-i dedice un capitol în a sa “Istorie...”.) 

P.S.- Cu invidia n-am niciun fel de raporturi. Am plecat la Baia-Mare in clipa 
cand au venit la cârmă tot felul de fesenisti, peremistiti, peuneristi. In ciuda faptului 
ca m-au inaintat in inaltul grad de director peste întreaga “Cultură” (fara sa-mi ceara 
consimtamantul!). Am lasat onorabila functie fostilor activisti... Desi, sub ministeria- 
tul Plesu-Andor, initiasem cateva proiecte... De anvergură... 


Girgore Copirseu mai 2nd, 2011 at 02:39 

Silaghi-Vulturescu e un maret potlogar al Satmarului. Mai inchin in fata lui de 
costoboc betiv, coorwar si sifonar. Omagii si tovarasei colonel Claudia, cu pensie 
nesimitita si un mort pe constiinta (daca are, dar, dupa toate probabilitatile, nu are) - 


Ion Ion mai 2nd, 2011 at 02:48 

Cind a propus Liviu loan Stoiciu verificarea la CNSAS a tuturor membrilor 
Uniunii scriitorilor, nu numai a celor cu functii, Manolescu s-a facut foc si para. 
Si pe Eugen Uricaru a incercat sa-l scoata basma curata. lar pe acelasi LIS l-a 
sanctionat pentru ca a publicat un text de Goma in VIATA ROMANEASCA. Acum, 
de cind e miliardar, foloseste treaba cu Secu drept diversiune, ca sa abata atentia si, 
vorba lui Nastase, sa nu-i numere lumea invidioasa ouale. 


Mă întorc la mesajele ciudate de ieri: 
După obicei, le iau cronologic: 


De : Manu, Peter - MD <[email protected]> 
Objet: Jurnal 

Date : 10 mai 2011 16:04:37 HAEC 

À: Paul Goma <[email protected]> 


Draga Paul 

Sper ca acest mesaj va gaseste, pe Ana, Filip si pe tine, bine. 

Am aflat astazi ca m-ai pomenit de curand in jurnalul tau care e publicat 
electronic si vreau sa corectez unele din afirmatiile tale. 

Tatal meu (inca in viata la 91 de ani) s-a nascut in Bucuresti. A fost 
inchis la Caransebes intre 1939-1941 si apoi transferat in lagarul din Targu- 
Jiu. In septembrie 1942 a fost deportat in Transnistria (mai intai la Vapniarka, 
apoi la Grosulovo) de unde s-a intors, tot in lagarul de la Targu-Jiu, in martie 
1944. A fost una din victimele intoxicatiei cu mazare furajera de la Vapniarka 
(retinopatie si orbire partiala). A fost exclus din partid in 1958. Mama s-a 
nascut la Roman; a fost inchisa la Mislea intre 1942-1944. Parintii mei nu au 
lucrat la/pentru Securitate si n-au fost in aparatul de partid. 

In Petrut, cel putin asa cum pronunt eu, accentul cade pe ultima silaba. 
Acentul pe prima silaba e pus, din cine stie ce motive, de prietenele familiei 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 767 


tale, sora mea Ana si Maria Anghel (Marcu). 

Cartea despre Paulescu a fost strict intiativa mea. L-am rugat pe Willi 
Totok sa-mi dea voie sa folosesc articlul pe care-l publicase in 2003 in revista 
22 drept Studiu Introductiv. Pentru Postfata l-am contactat mai intai pe 
Michael Shafir, care a refuzat din lipsa de timp, apoi pe Radu Ioanid. 

N-am fost niciodata in garsoniera ta din Bucuresti; ne-am vazut la Ana, 
in apartamentul vostru din Drumul Taberei si apoi la Paris. 

Nu mi-ai povestit niciodata despre evenimentele din Basarabia din 1940 
(m-ar fi interesat). 

Te imbratisez, cu cele mai bune ganduri, 

Petrut 


Explic: Peter Manu: am dedus că este prietenul meu cunos- 
cut la Bucureşti ca “Petrut Manu, fratele unei colege de liceu a 
Anei, soţia mea”. Mărturisesc; am fost şocat să aflu că amicul cu 
care nu mai avusesem decât o sporadică revedere, la Paris, 
dintr-un studios medicinist, dintr-un medic “de viitor”- s-a 
prefăcut în vânător de antisemiti de genul Zuroff, Wiesel, Ancel 
şi tot un Mann : Norman Manea. 
Ei uite, s-a dat de trei ori peste cap - după ce a ieşit la 
pensie - şi şi-a schimbat meseria. 
Câteva ceasuri mai târziu primesc un mail de la Horaţiu 
Bozdoghină: 


De : Horia Bozdoghina <horia [email protected]> 
Objet: domnului paul goma 
Date : 10 mai 2011 22:55:20 HAEC 

À: Paul Goma <[email protected]> 
Stimate domnule Paul Goma, ma numesc Horia Bozdoghina , profesor , doc- 
tor in isoria partidelor politice din Romania interbelica . Sunt roman crestin 
ortodox , nascut la Sibiu in anul 1971 din parinti romani crestini, ardeleni cu 
origini in Rasinari , Salaj si Bistrita . Imi asum curajul de a va scrie personal 
cu dorinta de a imi expune punctul de vedere fata de remarcile dumneavoas- 
tra din Jurnalul tiparit pe internet pe lunile Ianuarie - Mai 2011. Fac acest 
lucru avand exemplul dumneavoastra de curaj in a protesta fata de regimul 
comunist . 

Stimate domnule Paul Goma va marturisesc cu sinceritate ca am fost 
mahnit de multe pasaje din jurnal. Nu doresc sa comentez parerile dumnea- 
voastra fata de lucrarea Polemica Paulescu . (Cum aşa: mâhnit de multe 
pasaje din jurnal, dar “nu doresc să comentez părerrile Dvs față de 
lucrare Polemica Paulescu?” Dar despre Paulescu este vorba, nu despre 
altcineva! (nota mea, P.G.) Este dreptul fiecarui om sa aiba pareri fata de o 
carte iar eu respect dreptul cititorului la propria parere . Doresc sa fac o pre- 
cizare . Acesta carte nu a fost scrisa la vreo comanda . Eu mi-am sustinut 
doctoratul in anul 2004 cu lucrarea Nicolae lorga si Partidul Nationalist 
Democrat in viata politica a Romaniei pe care ulterior am publicato ca si 
carte in anul 2007 . Nicolae Iorga a facut politica cu A. C. Cuza intre anii 
1910 si 1920 cand caile politice ale celor doi s-au despartit . Cercetand in 
arhivele Biblotecii Academiei Romane am gasit Arhiva A.C. Cuza . Dupa 
publicarea primei mele carti am dorit sa scriu despre traseul politic a lui 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 768 


A.C.Cuza dupa despartirea de Iorga in 1920 . Astfel , consultand periodicul 
Apararea Nationala editat de tandemul Cuza& Paulescu incepand cu 1922 
am gasit articolele de un antisemitism grotesc publicate de savant . Ca o per- 
soana onesta lipsita de prejudecati am hotatat sa public un articol despre cum 
un stralucit savant in medicina poate sa deraieze spre rasism si sa se implice 
in elaborarea unei ideologii de extrema dreapta (de altfel Paulescu se declara 
in paginile ziarului Apararea Nationala ca fiind fascist). Articolul a aparut pe 
internet iar domnul Peter Manu l-a gasit aproape dupa un an, l-a citit iar 
apoi m-a contactat printr-un e-mail si mi-a propus sa scriem o monografie . 
Argumentul domnului Manu ( nu il cunosc personal ci doar colaboram prin 
mailuri ) care m-a convins sa bat palma cu dansul a fost ca o astfel de mono- 
grafie nu exista pana acum. Astfel eu am renuntat, pe moment, sa scriu 
despre Cuza si m-am angajat in a scrie despre Paulescu. (sublinierile mele, 
P.G.) 

In alta ordine de idei as dori sa va spun stimate domnule Paul Goma ca 
personal sunt mahnit de antisemitismul multor intelectuali romani . De ce ? 
Nu pentru ca as fi evreu ci pentru ca sunt roman crestin de confesiune orto- 
doxa suficient de mandru de originea mea ca sa ma cobor la nivelul urii anti- 
semite sau antimaghiare . Sunt un roman curat cu un nivel de trai suficient de 
bun care imi permite sa calatoresc in Europa (apropo revelionul 2010-2011 l- 
am facut la Paris ) si care nu se simte inferior unui evreu sau unui maghiar 
pentru a reactiona cu ura. Ca si adolescent am dispretuit comunismul (in 
1989 aveam 18 ani si eram la liceu in clasa a 12 -a ) iar ca un om de 40 de 
ani dispretuiesc legionarismul si antisemitismul. Intr-un cuvant dispretuiesc 
atat ura de clasa cat si ura de rasa. In schimb iubesc democratia, toleranta iar 
ca si crestin incerc sa respect porunca de iubire fata de aproapele meu (recu- 
nosc ca mai gresesc fiind o fire temperamentala) . 

De ce sunt mahnit stimate domnule Paul Goma ? Prea multa ura in viata 
politica si culturala romaneasca. Personal nu doresc sa devin o persoana 
publica tocmai datorita acestei uri. Eu Horia Bozdoghina NU doresc sa fiu o 
persoana publica in acesta tara dominata de ura prefer sa traiesc in anonimat. 
Dupa ce ca e vai de steaua noastra in istorie ne mai si sfasiem intre noi . 
Condamnarea crimelor comunismului a devenit un balci iar negarea holo- 
caustului sustinuta de intelectuali iar din pacate si de dumneavoastra asa 
cum am citit in jurnalul pe care l-ati publicat. (unde ati citit că aş nega 
Holocaustul? Nu în textele mele, semnate de mine, ci în acuzațiile holocaus- 
tologilor, aliați ai Dvs. : R. Ioanid, A. Oisteanu, Ancel, Katz, Florian junior, 
Laszlo, Pecican, I.B. Lefter, Carmen Muşat si atâtia altii, cu toții stiutori de 
carte, însă unul singur (Dan Pavel) a recunoscut că nu citise ceea ce 
condamnase, iar Marele Profesor Shafir, după ce m-a tratat de “negationist- 
deviant”, a adăugat că în momentul în care redacta condamnarea, încă nu 
primise textul condamnat...- pe acelea le-aţi citit; fiindcă acelea vi s-au dat, 
împus - observaţia mea, P.G.). Stimate domnule Paul Goma civilizatia cres- 
tina a secolului XX este compromisa atat de cele doua razboaie mondiale cat 
si de crimele gulagului si ale holocaustului . Comunismul nu este o creatie a 
evreilor ci o erezie a civilizatiei occidentale. Antisemitismul lui Cuza, 
Paulescu si a lui Codreanu nu este o formula crestina ci o blasfemie la 
adresa crestinismului. 

Stimate domnule Paul Goma dupa cum dumneavoastra ati protestat fata 
de regimul comunist si eu urmand CURAJUL dumneavoastra protestez fata 
de antisemitismul existent la multi intelectuali romani. Dupa cum sunt revol- 
tat de bagatelizarea crimelor comunismului la fel sunt revoltat si fata de baga- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 769 


telizarea crimelor holocaustului . 

Stimate domnule Paul Goma inchei acest mesaj al meu cu un citat din 
Constanttin Radulescu Motru din lucarea Psihologia poporului roman , 
Bucuresti , Editura Albatros , 1999 , p. 266, care spune totul - in opinia mea 
- fata de nationalismul romanesc : " Nimic nu se misca la noi prin incredere. 
Prin frica mai curand . Cand cineva vrea sa sa adune pe romani la o actiune 
comuna , nu le vorbeste acestora de incredera ce trebuie sa aiba unii in altii , 
ci ii sperie cu o primejdie . Voiesti un exemplu clasic , priveste la miscarea 
nationalista . Din ce traieste aceasta miscare ? Din cultivarea sentimentului 
de incredere in viitorul neamului romanesc , in productiile culturii noastre ? 
Deloc . Ea traieste din cultivarea sentimentului de frica . Precum inainte 
vreme , stramosii unui lorga sau unui Cuza tipau cat le lua gura : Vin turcii , 
vin tatarii astazi lorga si Cuza tipa : Ne cotropesc Jidanii . Aceasi frica , acea- 
si lipsa de incredere in fortele proprii ale neamului " . De aceea stimate dom- 
nule Paul Goma protestez fata de antisemitismul multor intelectuali romani 
pentru ca sunt prea mandru ca sunt roman . 

Daca mesajul meu va deranjat imi cer iertare dar revolta din sufletul meu 
fata de extremismul intelectual romanesc m-a impins a scrie unui om ce va 
ramane in istoria culturii romane . In incheiere va urez multa sanatate . Cu 
consideratie Horia Bozdoghina , Sibiu 10 Mai 2011. 


Nota: am semnalat, cu albastru, greşelile de limbă, deci de gândire P.G.. 


S-o iau analersa, cum zicea mama: 
In mesajul de azi-dimineatä pe lângă confirmarea acceptului 
H. Bozdoghină scria: 


Stimate domnule Paul Goma sunt onorat sa imi reproduceti mesajul in 
Jurnalul dumneavoastra. Mesajul lui Peter Manu nu este o coincidenta . Eu 
am gasit Jurnalul dumneavoastra pe internet si i l-am semnalat printr-un 
mail. (subl. mea, P.G.) 

Cu cele mai bune ganduri Horia Bozdoghina”. 


Aşadar: H. Bozdoghină dăduse peste Jurnalul meu interne- 
tizat şi 1-1 semnalase lui Peter Manu. lar Peter Manu îmi scrisese, 
după ce tăcuse din... 1988. 

Ce avea, nou de comunicat Peter Manu? Ceva în legătură cu 
Paulescu? Da” de unde! Ceva în legătură cu... biografia părinţilor 
săi, mai interesantă fiind excluderea tatălui său din partid în 1958. 
Or, dacă este adevărată presupunerea mea, tot nu-l poate apăra: 
persoana bănuită de mine a fi Urechea în biroul Ministerului de 
Interne fusese văzută de mine în timpul anchetei de la Interne, 
adică între decembrie 1956 şi februarie 1957. lar dacă nu era el 
personajul Ureche, de ce, prin 1969-1970; când am făcut o vizită 
lui Petrut şi surorii sale, în apartamentul de lângă Atheneu, 
acesta s-a ascuns iute într-un dulap? Bänuiala mea: el mă 
recunoscuse ca pe unul din studenţii căzuţi în labele Securităţii 
(pe atunci încă nu purtam barbă...). 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 770 


Nu-i mai bine să-i las dracului pe securiști? Ca justificare, as 
pute spune: 
«Uite, că jidanul ăsta nu m-a bătut...» 


Joi 12 mai 2011 
Am primit aseară: 


De : Maria Sipos <[email protected]> 
Date : 11 mai 2011 20:23:17 HAEC 
À: Paul Goma <[email protected]> 


Draga Paul Goma, 

In ce conditii ai accepta sa vii la toamna la Bucuresti pentru o 
conferinta la Ateneul Roman? (subl. în text) 

E initiativa mea si a lui Andrei Dimitriu (daca mai stii cine e). Acum e 
directorul general al Filarmonicii "George Enescu." 

Te rog, nu-mi da un raspuns grabit. Gindeste-te bine. 

Si ai incredere in noi. 

Cu ginduri bune pentru toata familia, Mariana Sipos 


Am răspuns azi: 


“În ce condiţii as accepta propunerea? Una singură: 

Mariana Sipos, prietena mea, autoare a unei cărți despre mine să fi 
citit Jurnalul meu internetizat (singurul mijloc de a comunica). 

Ieri Flori Balanescu îmi scria, euforică: 

(...) “Ieri am fost intr-o scurta vizita la Dna Mariana Sipos, unde m-a 
distrat si bucurat sa vad ca biblioteca dsale contine: <Raftul Goma>, <Raftul 
Llosa>, <Raftul Preda>, <Raftul Caraion>.... In spatele a doua usi se afla 
<Documentatia Goma> etc. Unul din cele doua exemplare din Paul Goma 
75, primite cadou de la Dna Stefana Bianu, l-am oferit dnei Sipos - ca mai 
veche si nedezmintita gomista.” 

Asa ai făcut, gomisto? Mi-ai dedicat un raft? Şi ce faci cu el? Când 
primesti câte o vizită în timpul căreia se pronunţă numele meu, te trezeşti si 
îti propui să faci o faptă bună: îi scrii lui Goma, întrebîndu-l în ce condiţii... 

Si dacă Goma cela murise de o jumătate de an (cel puţin)? 

Da, ştiu cine este Andrei Dimitriu: îl salut. 

Paul Goma 


N-am rămas fără răspuns: 


De : Maria Sipos <[email protected]> 
Objet: Buna dimineata 

Date : 12 mai 2011 09:54:06 HAEC 

À: Paul Goma <[email protected]> 


NU ai obosit sa fii asa? (subl. în text) 


I-ai cerut voie lui Flori sa-i retransmiti mesajul? Cu ce drept citesc eu 
ce ti-a scris ea tie? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 771 


Vizita ei si intrebarea mea sint doar o coincidenta. 

Andrei m-a sunat ieri inainte de vizita lui Flori. Daca as fi la Paris as 
putea dovedi cu telefonul mobil, (unde se pastreaza datele convorbirilor 
recente) cine a sunat, cu nume propriu, daca e in memoria telefonului - si 
Andrei este - la ce ora si cit a durat convorbirea. 

Andrei a avut ideea invitarii tale (care m-a incintat, bineinteles) inca de 
la prima conferinta de la Ateneu (cea a Hertei Muller) si m-a rugat sa te intreb 
exact asa: in ce conditii Paul Goma ar accepta sa vina? l-am spus sa mai ami- 
nam intrebarea ca nu se vindecase (si nici nu cred ca se va vindeca vreodata) 
experienta invitarii la Chisinau. Apoi i-am spus din nou sa mai aminam din 
motivele pe care le invoci in subtext si ai dreptate sa o faci. 

Acum Andrei m-a sunat din nou sa ma intrebe ce mai faceti voi (i-am 
spus ceea ce stiu din ultimul "jurnal") si a insistat sa incerc sa te intreb, ca el 
pregateste stagiunea de toamna. 

M-am oferit inca de la inceput sa suport costul biletelor de avion, El a 
spus ca nu asta ar fi problema. Suportam tot: transport, cazare masa, masina 
la dispozitie cu sofer. 

Il suportam si pe Paul Goma (eu) cu toate rasfaturile lui de etern ado- 
lescent. Fiindca ne e drag. Si el stie asta. 

Paul Goma nu murise de o jumatate de an. Si Mariana Sipos stie ca noi 
(doi) nu murim asa usor, chiar daca nu "comunicam". Stie si s-a gindit la el 
tot timpul. (Mai pune si tu telepatia in functiune din cind in cind!) 

Si mai stie ca ori de cite ori i-a scris si i-a fost alaturi, 

- fie a fost ironizata in "jurnal" - fara ca autotul acelui "jurnal" sa aiba 
dreptul sa faca publica o corespondenta particulara, 

- fie i s-a raspuns in doi peri, 

- fie - cel mai grav: i-a raspuns altcineva in numele lui Paul Goma (in 
perioada dezamagirii Chisinau), cineva care parea a folosi metodele securita- 
tii de interceptare a corespondentei. 

Iar cind te-am intrebat intr-unul din mesaje daca pot sa te sun, tu ai 
preferat sa nu raspunzi nimic. 

Ce pacat ca nemaifiind in Columbia si pierzindu-ma printre cititorii din 
Romania nu mai ai de unde sa stii de cite ori intru pe site-ul tau si cit timp 
stau acolo ca sa ma documentez pentru volumul 2 si sa am senzatia ca stau 
de vorba cu tine (da, singurul mijloc de comunicare, cum spui tu, dar nu din 
cauza mea! Ehei, unde sint timpurile cind imi trimiteai prin posta scrisori de 
o pagina intreaga A4 sau chiar doua? Se pastreaza toate, nu ai cum sa negi ca 
e asa!). 

Si daca as fi luat in seama tot ceea scriit tu in jurnal despre mine (de 
bine sau de rau, mai ales de rau) - de mult nu as mai fi fost Mariana Sipos, ci 
un fost prieten, ca atitia alti care nu mai sint! 

Ii voi transmite salutarile tale lui Andrei. 

Intre timp, daca (mai) pot face ceva pentru tine, nu ezita sa-mi spul. 

Oricind, la dispozitia domniei voastre, cu drag,Mariana (da, prietena ta) 


Da, domnule. Ti-am spus eu. Şi tu nu m-ai ascultat! 


Vineri 13 mai 2011 


Şi vineri şi 13! 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 772 


lată pentru că de ce, în două săptamâni de jurnal nu am 
pomenit de Osama bin Laden! 

Încă o noapte ne-foarte rea: am “produs” doar o maşină de 
rufe ude. Facem progrese, tovarăşi! Tot înainte! 


x 


Din Dilema veche din 2010 recuperez : 

“rezistenta prin rezistenta adăugat de magda la data de 12 Martie 
2011 05:03:52 

si totusi, si totusi... au existat: 
un paul goma care in scrisorile catre ceausescu si pavel kohout, in 1977 a 
scris frumos si generos si in numele intelectualilor care s-au temut si au tacut. 
un ionel cana si un vasile paraschiv care cu al lor sindicat liber al oamenilor 
muncii din romania in 1979 au strins 2400 de semnaturi foarte reale si ade- 
varate, nicidecum presupuse. un gheorghe ursu, torturat si ucis de securitate 
fiindca n-a vrut sa-si denunte prietenii scriitori, scriitori care in fond nu 
deranjau cu nimic puterea nici atunci si nici acum. 
acestia la ce categorie intra?” 


“Manifestul nostru a avut succes! - interviu cu Nicolae ION din 
Sintesti, județul Ialomita - 

Sinteti unul dintre cei doar 61 de deținuți politici din vremea regimului 
Ceauşescu. Ati fost arestat în 1980. Pentru ce anume? 

Calificarea lor, a Securității, a fost "propagandă împotriva orînduirii 
socialiste"! Dar nu a fost ăsta adevărul, ci, efectiv, eu am făcut nişte manifes- 
te cerînd eliberarea lui Paul Goma, cu toți cei care au fost arestați în 1977. 
Pentru acest motiv, m-au descoperit după vreo 4 ani si pentru acest motiv m- 
au amenințat cu 20 de ani de pușcărie si că-mi confiscă tot ce... au si trecut la 
confiscare! 

Cum ati ajuns să cunoasteti Mişcarea Goma? 

Aveam un atelier de reparații radio în București, pe strada Nerva Traian. 
Acolo, fiind între... marea majoritate erau evrei, am cunoscut un cetățean 
căruia i-am întreținut aparatul de radio si i l-am reglat de două ori pentru ca 
să asculte "Europa liberă". A venit într-o zi la mine în atelier plîngînd si mi- 
a povestit despre arestarea lui Paul Goma; de fapt, era arestarea lui a doua 
oară! M-a rugat să facem ceva! Noi aveam încredere unul în altul pe motiv 
că el mi-a cerut la începutul începutului să-i reglez mai clar aparatul de radio, 
ca să asculte mai bine "Europa liberă". După cum se stie de către toată lumea, 
"Europa liberă" era distorsionată de multe semnale ca să nu se poată auzi. I- 
am tras puțin oscilatorul din radio, moderatorul, pe postul de radio "Europa 
liberă"! Aşa am prins încredere unul în altul. 

A fost singurul căruia 1-ati făcut figura cu oscilatorul? 

Nu, au mai fost cîţiva, dar nu prea mulţi. Printre ei a fost omul ăsta, mai 
apropiat pentru faptul că mi-a povestit că a fost arestat şi el, a fost trimis la 
Canal, şi pentru faptul că a suferit din cauza comunismului.Si am început şi 
eu să-i povestesc despre părinţii mei. Tata a fost bătut, chinuit... la Sfatul 
popular, de către cineva de la raionul de partid, că aşa era înainte, ca să se îns- 
crie la colectiv. A venit acasă, l-a aruncat peste poartă şi multe chinuri de 
felul ăsta... Şi uite aşa, s-a întîmplat ca eu, crescînd odată cu necazurile care 
au fost în toată ţara, a pornit în mine, mi s-a născut ura, ura împotriva comu- 
nismului. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 773 


Vă mai amintiţi cum îl chema pe domnul respectiv? 

Milea Tănăsescu, str. Negru Vodă, 10! Pe lîngă biserica Sfînta Vineri 
stătea... 

Mai trăieşte? 

Nu, a murit, a murit exact în momentul cînd ne-a arestat pe noi. A venit 
Securitatea ca să-l aresteze, a făcut un infarct şi a murit pe loc! Aşa cum v- 
am spus, am prins încredere unul într-altul, am rămas prieteni. În momentul 
cînd el a venit plîngînd la mine să-mi povestească despre Paul Goma, m-am 
gîndit şi i-am zis: "Domnu Milea, am să trec pe la dvs. ca să vedem ce putem 
face!" Ce credeţi c-am făcut? Dintr-un storcător de maşină de spălat - pe care 
le ştie toată lumea, erau cu o manivelă, cu două suluri de cauciuc, băgai rufele 
între ele şi le storceai după ce spăla maşina - am făcut o tiparnitä. Nu pot s-o 
numesc altfel! Am tipărit manifestele! Am luat nişte ştampile din comerţ, pe 
cauciuc din ăla de se schimba data... am decupat literele şi cu cifrele de care 
am avut nevoie, le-am aplicat pe unul dintre suluri, în sens invers... şi am 
făcut tiparnita. Am mai cunoscut doi prieteni... între timp am devenit prieteni, 
o femeie şi un bărbat. 

Ce scriati în manifeste? 

Am cerut eliberarea lui Paul Goma cu cei 50 de oameni care au fost... 
au fost 50 de inşi arestaţi în seara respectivă şi, dacă nu - ei, la mintea noastră 
de atunci, era şi o minte mai slabă - trecem la măsuri ca: aruncăm în aer nu 
ştiu cum, facem nu ştiu ce... Bine, lor... eu cred că, pe undeva, le-a fost frică, 
că ei nu şi-au dat seama că noi sîntem doar patru inşi! Ei au crezut că sîntem, 
eu ştiu, o organizare puternicä!Si, într-adevăr, a avut succes manifestul nos- 
tru! Deci, în seara de 9 mai înspre 10, 1977, am dat, de la 12 pînă la 4 dimi- 
neata, în două oraşe, în Bucureşti şi Ploieşti. 

Cîte manifeste ati tipărit? 

Cred că vreo 30-40.000! 

Pe ce hîrtie? 

Pe hîrtie din asta velină de scris, de la librărie, pachete mari...Şi, am 
împrăştiat... După două zile i-a pus în libertate! Le-a dat paşaportul şi 
direcţia: Franţa! Bineînţeles că Franţa le-a acordat azil politic care se dădea 
foarte greu în timpul ăla şi au plecat în Franţa. Nu ştiam nimic de ei şi nici ei 
de mine, dar ceva, ceva se auzise! 

Cum s-a produs arestarea dvs.? Cum v-au găsit, cum v-au prins? 

Eu am un fiu, un fiu din prima căsătorie, prima şi ultima, bineînţeles, 
am avut un copil. ...îmi pierdusem buletinul în seara cînd am împărţit mani- 
feste. Eu am anunţat buletinul la Secţia de Miliție. Acolo era un oarecare 
ofiţer care îmi era prieten... venise la mine, îl servisem şi eu cu nişte reparaţii 
de radio. A venit la mine ca să mă întrebe dacă am găsit buletinul sau... În 
timpul ăsta, pe cînd era în casă acest ofiţer de Miliție, a venit şi fi-miu. Besliu 
Mariana, trecuse pe la mine..., mi-a adus o mapä cu toată documentaţia care 
trebuia să plece peste hotare, trebuia să plece la postul de radio "Europa 
liberă"! Fiul meu, avînd vreo 13-14 ani şi cînd l-am văzut, mi-a venit inima 
în mînă! 

Ce înseamnă toată documentaţia asta? 

Noi am avut... am trimis la fiecare minister din timpul ăla, în care am 
pus într-un plic manifestul nostru şi fiecare ne-am trecut în manifest acolo, 
numărul de buletin, dar nu le-am... n-am specificat nicăieri că e numărul nos- 
tru de buletin că - vă daţi seama - ne tăiam craca de sub picior! Dar am dat 
numărul! Nu numele, ci numărul! Noi sîntem cetăţeni, cetăţeanul cu numărul 
cutare. Îi fac semn lui fi-miu, îi spun să ia mapa de pe masă şi să plece, în 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 774 


parc, undeva, să stea o oră, o oră şi ceva şi pe urmă să vină înapoi! l-am atras 
atenţia: "Nu umbli în mapă pentru că n-ai ce să găseşti acolo, sînt nişte acte!". 

Grupul dvs. avea vreun nume? 

Da, sigur... Partidul Liber Român! Stampilä de secretar, ştampilă de... 
mai mult aşa, ca să apărem că sîntem o organizaţie cît de cît puternică... Şi 
chiar am apărut o organizaţie pentru ei... că le-a fost teamă! Aşa a făcut, mi- 
a luat mapa şi a plecat! Dacă eu i-am zis să nu umble, el a umblat, a luat la 
nimereală un plic! A scos un plic de acolo şi l-a păstrat. Cît l-a păstrat? Nu 
prea mult... Cine l-a învăţat, mă-sa, nu ştiu... şi plicul a ajuns la Miliție. 

Unde v-au dus după ce v-au arestat? 

La Securitate, în Rahova. Acolo ne-a ţinut în timpul anchetei. 

Cît a durat ancheta? 

Foarte mult... vreo două, trei luni a durat. 

Ce întrebări vă puneau? 

Toate întrebările erau ca să recunoaştem! Mai mult forţat... de ce ai 
făcut-o, pentru ce ai făcut-o... mai ales mie, mi-a făcut atîtea... nu numai 
nervi, dar şi ameninţări... 

Procesul a fost judecat de un tribunal militar? 

Tribunal militar... cum naiba se numea... cel care l-a judecat pe 
Antonescu! Pe acolo, pe Plevnei. 

A fost un proces deschis, cu public sau cu uşile închise? 

N-a avut nimeni acces decît doi sau patru politai... milițieni cu arme 
automate. 

Aţi fost judecaţi individual sau... 

Am fost judecaţi individual, toţi în ziua aia şi grupul băgat pe rînd! 
După ce m-a ascultat primul pe mine, au intrat ceilalţi, dar pe mine nu m-au 
dat afară, pe mine m-au ţinut în continuare cu ei pînă cînd s-a terminat. Cînd 
s-a terminat, ne-a dus pe toţi trei la dubă. 

Ce condamnare aţi primit? Care a fost sentinţa? 

Eu am primit 10 ani, colegul meu, 7 şi femeia a primit 5 ani”. 


(aceste fragmente dintr-un interviu de radio le-am obţinut prin amabili- 
tatea doamnei Victoria lonescu) 
[apărut în Dilema veche 9 martie 2008] 


“Domnului Plesu adăugat de iris la data de 03 Mai 2010 07:05:03 
Cata realitate e in randurile domnului Paul Goma in opera "Adameva"? 
(pentru mine e o opera, de aceea o denumesc astfel)”. 


“comunismul la romani adăugat de Neatu85 la data de 19 Decembrie 
2010 11:12:24 

O Romanie care nu-i da cetatenia inapoi lui Paul Goma si ii face 
funerarii cvasinationale lui Adrian Paunescu este o Romanie care nu arata 
altceva decat ceea ce e: o adunatura de gunoaie!” 


“fascismul si comunismul? adăugat de solomon la data de 30 Iunie 
2010 07:06:50 

(...)Curios ca atunci cand se numera disidentii nu e pomenit Constantin 
Parvulescu si si mai curios e ca atunci cand e pomenit Paul Goma nu se spune 
de ce a ramas el disident pana acum de parca nimic nu s-a schimbat. Poate 
stie Goma ceva si nu e un sociopat.Pe scurt eu cred ca occidentul are dreptate 
cand nu pune semn de egalitate intre fascism si comunism dar aberatiile tre- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 775 


cute trebuie numite cu voce tare desigur, dar si aberatiile prezentului la fel 


“Eroi au fost, eroi sînt încă adăugat de Bursesc la data de 10 August 2010 
09:08:36 

Dilema avut-a protestatari de talia asta? spicuiri din Wikipedia: 

"Paul Goma şi familia locuiesc în continuare în Franţa. Nu este membru 
al Uniunii Scriitorilor, din care a fost exclus în 1977 de conducerea de atunci, 
din care făceau parte, între alţii, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana şi Ştefan 
Augustin Doinaş. 

În aprilie 1970, a predat romanul Uşa editurii Cartea Românească, fiind 
respins de Marin Preda şi Mihai Gafiţa, după ce Alexandru Ivasiuc „decodi- 
ficase” două personaje din carte ca fiind cuplul Ceauşescu. 

După revoluţia din decembrie 1989, comunismul est-european nu mai 
este în actualitate, şi Paul Goma, ca alţi militanti pentru memoria genocidu- 
rilor din trecut (genocidul sclavagist, genocidul colonialist, genocidul arme- 
nilor din 1915-1918, genocidul grecilor din Anatolia în 1923, genocidul 
comunist), izbindu-se de indiferența generală a Occidentului faţă de aceste 
genociduri, se arată iritat de prezenţa „doar” a memoriei Holocaustului în 
conştiinţa colectivă a ţărilor apusene. 

Paul Goma a făcut parte pentru opt zile din Comisia Prezidenţială pen- 
tru Analiza Dictaturii Comuniste din România, din care a fost îndepărtat pe 
motiv de anti-semitism de către şeful comisiei, Vladimir Tismăneanu." 


Adaug şi un fragment din Lucia Hossu-Longin, relatînd 
varianta Plesitä din “disputa” cu mine: 


“L-am prins la Cercetări Penale, l-am apucat de barbă şi i-am tras un 
> 
pumn în falcă, de-a ramas cu gâtul strâmb: Dumnezeii măti, dobitocule, în 
timp ce ţara moare [n...a; era imediat după cutremurul din 4 martie] tu te 
9 
ocupi de Havel. Mă, cum nu t-a căzut mă o cărămidă în capu” ăla, te-n cur 
pe mata de buhai?” 


* 


În Observator cultural de azi dau de un text foarte... interesant. 
“Model, alternative şi narcisismul micilor diferenţe semnat de Peter 
Dan la Categoria: Psihologie” 


Pentru mine “tema” nu prezintă interes. Fragmente: 


(...) Ca să o parafrazez pe mama mea, Clara Dan, unele societăţi au cei 
700 de ani de acasă. Fără investiţia individuală în valorile sociale, aderenţa la 
principiile democratice rămîne superficială şi nemulţumirile duc la nostalgia 
totalitarismului. (... Prietenul meu Puiu Vasilescu îmi sugerează că noţiunea 
de absolvire în masă presupune culpabilizare colectivă. Vinovätia este o 
reacţie datorată conflictului cu valori morale interiorizate. În cazul de faţă, 
reacţia nu reprezintă o criză de conştiinţă, ci beneficiul de a poza drept ceea 
ce n-ai fost. Suporterii taciti, mai vulnerabili din cauza compromisurilor 
făcute, vor să fie consideraţi măcar oponenți pasivi. Una din strategiile folo- 
site este aceea de a încerca să primeşti o patalama de fost disident din partea 
cuiva cu acreditare acceptată în Vest. Altă strategie este antipostcomunismul, 
idealizarea valorilor de dreapta şi rescrierea istoriei. După cum afirmă lon 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 776 


Vianu (care, împreună cu Norman Manea este unul dintru autorii importanţi 
pentru, ceea ce Vasile Morar numeşte „virtutea onestitätii responsabile — atît 
de rară şi atît de necesară pentru limpezirea pe coordonate morale a spaţiului 
nostru public“), tratarea egală a celor două perioade totalitare este, în ochii 
dreptei, criptocomunism corect politic Nu numai că nu se poate propune o 
discuţie a „crimelor fascismului“ fără să se ridice imediat tematica Gulagului 
sau a „crimelor comunismului“, dar se cere şi o judecată de valoare, descriind 
o oroare ca fiind mai mare decît cealaltă. Întrucît este vorba de forme abso- 
lute ale răului, propunerea e patent absurdă, de genul infinitul tău e mai mare 
decît infinitul meu. „Nu există drepturi ale omului de dreapta şi drepturi ale 
omului de stînga. Totalitarismele de orice sens au fost, înainte de toate, uriaşe 
încălcări ale drepturilor omului.“ (Ion Vianu) 

(...)Narcisismul micilor diferenţe oferă deschiderea prin care falsa 
echivalență obligatorie dintre atrocitățile comise de totalitarianismul de 
dreapta şi cel de stînga primeşte o infuzie corozivă de xenofobie şi de antise- 
mitism. Reacţiile la documentarul Odessa al lui Florin Iepan, la cartea despre 
Nicolae Paulescu a lui Peter Manu şi Horia Bozdoghină, la protestul care a 
urmat apologiei lui Zelea Codreanu făcute de Ion Cristoiu la TVR se înscriu 
toate pe aceeaşi traiectorie reductionistä previzibilă: înapoi la adăpostul 
cunoscut al demagogiei dreapta-stînga şi la xenofobia menţionată anterior. 
Admirabila propunere a lui Norman Manea, făcută recent în aceste pagini, ca 
fiecare naţiune să aibă pe lîngă o zi a mîndriei naţionale şi o zi a ruşinii, pen- 
tru contemplarea evenimentelor reprobabile din istoria ei, se va lovi, predic- 
tibil, de acelaşi zid. Cîtă vreme nu rezolvăm conflictul simbolizat de preva- 
lenta acestei false echivalente morale printr-un act terapeutic autentic la nivel 
de naţiune, de determinare şi acceptare a responsabilităţii personale, urmat de 
tămăduire, sîntem înţepeniţi în dinamica prezentă, condamnaţi să repetăm 
aceleaşi manevre sterile. 

Sorin Adam Matei a comparat extremismul politic cu stările de depen- 
dentä, de exemplu alcoolismul, şi a extrapolat comparatia afirmînd că terapia 
extremismului trebuie să urmeze aceiaşi paşi ca terapia alcoolismului, primul 
— şi cel mai important — fiind recunoaşterea cinstită, care, după cum scrie 
Vasile Morar, „trebuie să-i cuprindă pe toţi, adică şi pe cei culpabili, şi pe cei 
cinstiţi şi nevinovaţi. În termenii lui Radu Cosaşu: şi pe extremişti, dar şi pe 
extremiştii de centru. Numai o frätietate dintre recunoaştere şi cunoaştere 
poate asigura o limpezire a memoriei binelui în spaţiul public“. Din păcate, 
tentativa de a iniţia primii paşi pe acest drum al cunoaşterii şi autocunoaşterii 
se loveşte de o rezistenţă imensă: nu numai un refuz de a analiza onest, ci şi 
un efort deliberat de a falsifica istoria. Partizanii statu-quo-ului preferă apele 
tulburi şi necunoaşterea, care nu este niciodată o opţiune: „Dacă o naţiune se 
aşteaptă să fie (în acelaşi timp) ignorantă şi liberă într-o stare de civilizaţie, 
se aşteaptă la ceea ce nu a fost şi nu va fi niciodată“ (Thomas Jefferson). 


De aici începe dialogul. Pentru prima oară când dau peste un 
dialog dezechilibrat. Se va vedea cum: 


“Comentarii utilizatori 

maria - Duminica, 8 Mai 2011, 00:59 
Dr. Dan a explicat printr-o anologie extrem de interesant etapele necesare societatii 
romine sa-si asume responsabilitatea propriei sale istorii. Problema este ;care istorie? 
sub sistemul comunist era o singura varianta, acum exista multe varinte ale istoriei. 
As vrea sa stiu cum putem stabili care e adevarul acum cind exista atitea optiuni, 
aproape ca un "multiple choice". Fiecare miscare politica isi alege istoria care ii 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 777 


convine. 


Inventarea "multimii" si universalizarea alegerii personale 

Fred Simescu - Duminica, 8 Mai 2011, 19:31 

Hm, a vorbi despre cei multi si, adesea, in numele lor, implica un proces tacit 
de "inventare" a lor. DI. P. Dan nu ne spune cum ii inventeaza el pe cel multi, dar 
instrumentele ca si referintele "admirabile" (N. Manea, I. Vianu, V. Morar, S.A. 
Matei) (subl. îmi aparţin) sunt la vedere. Nici sofisticarea discursului nu estompeaza 
preferintele sale apriorice si teleologia argumentarii. E interesant, de asemenea, cum 
"nedreptatile inerente unei societati deschise" sunt acceptate ca cel mai natural lucru 
din lume. In fine, carteva intrebari. De ce tema "ororilor fascismului" este mai actuala 
in anii 1990-2011 decat ce a "ororilor comunismului"? Dl. P. Dan a fost un suporter 
tacit sau un oponent pasiv al comunismului? El ar prefera probabil optiunea B, noi 
am spune A, iar cunoscatorii biografiei sale familiare ar opta pentru una dintre cele- 
lalte doua categorii. Ghiciti care. 


istorie si alegere Peter Dan - Duminica, 8 Mai 2011, 23:31 

@ Maria: Istoria o scriu castigatorii..De asemeni, cine controleaza prezentul 
controleaza trecutul, cine controleaza trecutul controleaza viitorul (Orwell) 

@ Fred Simescu:Ororile fascismului nu sunt mai actuale decat cele ale comu- 
nismului dar nu compenseaza pentru ele. Nu exista un quid pro quo moral. In ceea 
ce priveste atacul la persoana: 

Tata, Pavel Dan, a fost economist si comunist.Nu am de ce sa-mi cer scuze 
pentru el mai putin decat copii uni legionar sunt responsabili pentre parintii lor. Nu 
era multumit de directia comunismuluiin Romania, si a si vorbit. Cand latul a inceput 
sa se stranga s-a sinucis. 

Mama Clara Dan, a fost cercetatoare la Institutul de Filozofie al Academiei. A 
publicat carti despre Piaget, Bergson si Husserl. Eu am absolvit liceul Caragiale si 
am intrat la Universitatea Bucuresti,la Fizica. Dupa doi ani si armata m-am transferat 
la psihologie. Nu numai ca nu am fost cunoscut ca suporter al regimului, ci dimpo- 
triva, am fost un ghimpe in coasta oricarui profesor doctrinar Nu o sa gasiti in trecu- 
tul meu nici o instanta in care am batut toba mare si nici pe cea mica. Profesorul P.P. 
Neveanu, cu care mi-am facut lucrarea de stat m-a intrebat: "esti sigur ca nu ne baga 
astia la puscarie?" 

In 1972, eram la lasi, la conferinta cercurilor stiintifice studentesti, la Bolta 
Rece (cea adevarata), cu Puiu Vasilescu, Vasile Morar si C.V.Tudor. Fiecare luasem 
un premiu si sarbatoream. Am pus pariu cu Tudor ca a doua zi tin o cuvantare depre 
"Inconstientul Comunistului". Am tinut-o si am fost retrogradat de la premiul pe tara 
le premiul trei.Nu am pretins niciodata ca am fost altceva decat oponent pasiv, si 
marea majoritate a actiunilor mele erau bravada,dar cititorii pot sa decida singuri. 
Acum domnule Simescu, este randul dumneavoastra: ce hram ati purtat? 


Anamnesis Fred Simescu - Luni, 9 Mai 2011, 22:50 

Domnule Peter Dan, 

Va multumesc pentru raspuns. Va asigur ca atacul la persoana ma intereseza si 
mai putin decat persoana. Eu m-am nascut in 1990, sunt student si nu am cu ce sa ma 
laud deocamdata, dar contati pe mine ca veti auzi in viitor (cat de apropiat sper). 
M-am nascut intr-o familie 100% anticomunista, luptatori pe baricade la "Revolutie". 
De la parinti, de la parintii lor si de la prietenii lor si ai parinilor lor am cunoscut ce 
a fost comunismul si am inteles psihologia omului care a trait sub el, din anii '50 pana 
in anii '80. Nu vreau sa comentez nimic la biografia expurgata pe care v-ati prezen- 
tat-o mai sus. Intamplator am citit ce a scris dna Clara Dan despre Bergson si 
Husserl. Credeti ca sunt lucruri cu care poti tine fruntea sus astazi? Dar in anii '50? 
Dar alte articole si brosuri ideologice? Aveti o parere cam nu-stiu-cum despre inteli- 
genta mea si a celor pentru care ati scris acest comentariu. Cat despre Neveanu, se 
pare ca ma luat de prost? Credeti ca nu stiu cine a fost - direct de la oamenii care au 
avut de-a face cu el, precum si din scriitura sa ideologizata si ilizibila (ca sa nu mai 
pomenesc de biografia sa). Chiar nu ma intereseaza sa demonstrez nimic despre 
trecutul dvs. utecist si comunist. Ganditi-va insa ca sunt destui oameni cara va cunosc 
familia si pe dvs. Stiti ca ulciorul nu e compatibil cu Mergedesul... Avantul acesta v- 
ar sade bine la altele. 

Nu ascund ca ma deranjeaza teribil faptul ca, dupa '89, suntem dascaliti si mus- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 778 


truluiti de fiii, nepotii si discipolii celor care, inainte de '89, ii dascaleau si dadaceau 
pe parintii nostrii. Cum ii mai invatau ei despre comunism, fascism si alte -isme. 
Vasazica aschia nu sare departe de trunchi. Cu regret, nimic personal... 

intrebari 


Morar - Marti, 10 Mai 2011, 15:31 

Am citit cu interes ce spune Maria .As fi raspuns aproape precum prietenul 
meu .Cu un adaos:sunt interogatii de buna credinta .Poate ca tot asa sunt cele ale 
Domnului Fred Simescu.Textele insa imi spun altceva .De pilda „ca aveti numai cer- 
titudini de ordin negativ despre o persoana pe care sigur n-o cunoasteti .In orice caz 
nu precum mine iar eu pot sa spun ca Peter Dan din ochii dumneavoastra nu are nici 
o legatura cu extraordinara constiinta morala care s-a dovedit a fi -prin fapte de 
necontestat timp de sase decenii-cel care s-a purtat intotdeauna ca un om liber 
„Niciodata obedient „niciodata rauvoitor „niciodata neglijand sau nerespectand dem- 
nitatea semenilor sai.Poate „va intereseaza sa stiti ca in unitatea morala a vietii un loc 
peste care nu se poate trece este acela ca a avut puterea si curajul sa fie hotarat impo- 
triva formelor de care dumneavoastra dati o proba :prejudecati „judecati maniheste 
„agresivitate in atitudini si convingeri,extremisme .A vrut sa inteleaga care este cauza 
raului iar teza lui de doctorat si-a facut-o cu Stanley Milgram .Sigur asa ceva nu va 
spune nimic.Dar o cale de acces exista chiar in ceea ce spuneti despre cei pe care 
gasiti de cuviinta sa-i scrieti doar cu nume si prenumele doar cu initiala .Marturisesc 
ca nu m-am gandit vreodata ca numele scriitorilor si ganditorilor Norman Manea si 
Ion Vianu pot suferi astfel de prescurtari. Marturisesc de asemenea ca inteleg greu 
cum poate un om de 21 de ani sa atace in numele unei puritati a propriei 
constiinte.Poate reale dar cate sunt de dovedit intr-o viata de om.O judecata fara 
hybris „putin mai blanda si mai prudenta nu strica nimanui.Daca nu va place ce scrie 
Peter Dan poate totusi incercati sa cititi sau recititi Intoarcerea huliganului cartea lui 
Norman Manea. 


Prietenie si obedienta Fred Simescu - Marti, 10 Mai 2011, 18:58 

Multumesc dlui profesor Morar pentru temele pentru acasa. E frumos ca sare 
in ajutorul prietenului sau. Insa valoarea de adevar a gestului este invers proportio- 
nala cu frumusetea lui. Ce ar spune despre faptul ca multi vinovati de lucruri mai 
grave decat micile malpraxis-uri ale dlui P. Dan au fost aparati inca si mai frumos de 
prietenii lor. Sigur, nu il cunosc personal (si nu am motive sa imi para rau pentru 
acest lucru). Dar asta inseamna ca numai bunii sai prieteni se pot pronunta despre el? 
Eu mi-am spus parerea in virtutea celor ce le-am aflat despre el si despre distinsii sai 
parinti (vrednici luptatori comunisti ai anilor '50-'60) de la oameni care l-au si i-au 
cunoscut, chiar daca nu de pe pozitia de tandrete a dlui Morar. Lipsa mea de obedien- 
ta la autoritatea (morala? profesionala?) a unor nume - pe care, in mod vinovat si sub- 
versiv le-as fi abreviat - ma transforma in ochii dlui profesor intr-un maniheist agre- 
siv si intr-un extremist plin de prejudecati. lar tineretea (vai, la 21 de ani sa-ti permiti 
sa judeci conform propriei constiinte) ma face sa devin, in aceeasi ochi profesorali, 
un elev scos la tabla, care in loc sa repete lectia din manual indrazneste sa judece pe 
cont propriu. Chiar asa dle Morar? Nu va anulati singur autoritatea profesionala prin 
astfel de stampile pripit si cam acneic aplicate? 

Ce o fi facut si studiat dl. P. Dan in lumea libera nu stiu daca poate fi un titlu 
de onoare (parintii nostri n-au avut la indemana posibilitatile de emigrare ale dum- 
nealui). Ca si-a facut doctoratul cu controversatul Stanley Milgram (desigur nu in 
virtutea afinitatii cu originea evreo-maghiaro-romana a acestuia) e un lucru demn de 
atentie, chiar si ca o simpatica bravada a omului burghez. Ce are a face insa cu ches- 
tia? Ceea ce a crezut si facut in tineretea sa utecista il califica acum drept instanta 
morala si dascaleasca in fata natiunii prinsa cu mata in sac? In treacat fie vorba am 
citit si unele lucruri scrise de dl. Morar in propria-i tinerete utecista si comunista, in 
anii '70 si '80. As fi curios, e mandru de ele? I se par compatibile cu societatea roma- 
neasca de dupa "89? S-a dezis de acele lucruri in ultimii 20 de ani? A facut-o explicit, 
public sau numai in sinea sa? 

Eu il inteleg uman si pe dl. Morar si pe dl. P. Dan si pe altii ca dansii. Au facut 
niste lucruri, si-au asumat niste posturi si ideologii pe care istoria le-a pus la colt, dar 
nu au vrut ca, prin asta, cariera si viata lor sa fie intrerupte sau marginalizate. Si au 
continuat adaptandu-se, schimbandu-se poate, reinventandu-se si eventual chiar 
devenind mai buni. Poate nici primele optiuni nu au fost chiar sincere, ci intr-un fel 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 779 


dictate de mediul in care doreau sa reuseasca. E loc de discutat despre asta. Ce nu se 
poate explica si accepta este erijarea lor in dascali morali, fara a-si face macar un 
examen de constiinta in fata natiei pe care o dojenesc parinteste cu batul la poponet. 

De ce ma intereseaza atat de mult toate aceste lucruri. Pentru ca am avut sansa 
de a le afla (si inca multe altele) de la contemporani ai intregii perioade comuniste si 
pentru ca altii nu vorbesc despre ele (decat pe la colturi poate). Mi-am ales ca tema 
de cercetare traseele sub comunism ale intelectualilor publici post-comunisti, legatu- 
rile dintre cele doua parti ale biografiilor lor si modalitatile in care cea de-a doua si- 
a asumat-o (public sau privat) pe prima. E un subiect urias, e nevoie de echipe si de 
programe si indemn pe cat mai multi tineri sa se ocupe de acest subiect. Cei care se 
simt cu muste (sau elefanti) pe caciula vor incerca sa descurajeze sau sa conteste 
indreptatirea unui asemenea demers. Nu ma astept ca dnii Morar sau P. Dan (si atatia 
altii) sa ne aprobe. Dar oare cred ca ne pot opri? Sau daca cineva ar trebui sa ne 
opreasca si sa ne faca mai intelepti sunt ei aceia? Cred ca distinsii domni la care ma 
refer ar face mult mai bine sa scrie povestea constiintei lor in comunism si dupa, 
explicandu-ne cum si de ce au crezut ceea ce au crezut si au facut tot ceea ce au facut 
(cu mic si mare). Tocmai pentru ca nu au facut-o marii criminal si vinovati ai epocii, 
e poate un motiv sa o faca cei cu cele mai mici vini, cei recuperabili si recuperati 
(desi oarecum furtiv), cei care chiar doresc sincer sa contribuie in mod pozitiv la o 
lume mai buna. Poate ca gestul lor ne va ajuta sa depasim maniheismele. Cine stie? 
Poate. 


Dilema Peter Dan - Marti, 10 Mai 2011, 19:30 

Cet animal est tres mechant: quand on l’ attaque il se defend. 

In primul rând vreau să-i mulţumesc prietenului Morar pentru sprijin şi cuvin- 
tele calde care m-au măgulit şi m-au făcut să mă simt umil. 

In cee ce-l priveste pe Dl. Fred Simescu, am o dilemă. Nu văd de ce m-aş 
apăra, idea domniei sale privitoare la responsabilitatea copiilor pentru actele 
părinţilor fiind patent absurdă. Părerea mea este că domniei sale nu-i place ceea ce 
scriu. Lipsit de argumente, face aluzii la trecutul meu comunist fictiv în speranţa de 
a mă discredita. Ca să lămurim lucrurile: am fost in UTC şi am fost dat afară când 
am anunţat că vreau sa plec. Membru de partid n-am fost. Am lucrat trei ani la 
Insitutul de Expertiză şi Recuperare a Forţei de Muncă unde am fost repartizat pe 
baza mediei de absolvire, după care am plecat din ţară. Atât. 

Pe de altă parte, vreau să-i apăr pe cei care nu se mai pot apăra. DI.Simescu nu 
are habar, nu din vina dumisale ci pentru că este tânăr, ce însemna să fii psiholog - 
ca Neveanu - sau filozof - ca mama-în Romania anilor 50-60. Nu înţelege că simplul 
fapt de a scrie despre Bergson şi Husserl era un act de echilibristică şi cerea curaj 
prudenţă şi fineţe. In ceea ce priveşte valoarea lucrărilor, Piaget, alt subiect al mamei 
a fost suficient de impresionat să o invite să lucreze cu el prin anii 70. O fi şi el vre- 
un criptocommunist? 

Paul Popescu Neveanu m-a protejat când toate lucrările citate de mine erau 
publicate în Vest, m-a încurajat să studiez ce am vrut şi m-a lăsat să-mi fac lucrarea 
de diplomă aşa cum am vrut cu toate că răspundea pentru mine. Nu am fost singurul 
student cu care a procedat aşa.E drept că îi plăceau vinul şi femeile , probabil datele 
biografice la care face aluzie Dl. Simescu, dar acestea sunt preferinţe pe care le 
consider mai degrabă calităţi. 

Mărturisesc că mă încearcă un sentiment de amărăciune când întâlnesc atâta 
rigiditate şi intransigentä la un om tânăr. Churchill a spus că dacă nu eşti idealist când 
eşti tânăr, nu ai suflet şi dacă rămâi un idealist când eşti om matur nu ai creier. Dnul 
Simescu a îmbătrânit înainte de vreme. 


virtutea afinitatii Peter Dan - Marti, 10 Mai 2011, 21:11 

Cet animal est tres mechant: quand on l’ attaque il se defend. 

Replica Dlui Simescu a aparut după ce am trimis replica mea, aşa că trebuie să 
fac un adaos: 

Dnul Simescu scrie "Ca si-a facut doctoratul cu controversatul Stanley 
Milgram (desigur nu in virtutea afinitatii cu originea evreo-maghiaro-romana a aces- 
tuia) e un lucru demn de atentie”. Trebuie să recunosc că am greşit: am crezut că 
Dnul Simescu este un june intransigent şi doctrinar, dar citatul de mai sus îmi arată 
că am de a face cu un rău mai vechi şi mai profund: acel al unei minţi infectate de 
anstisemitism. Am prieteni în “virtutea afinitätii” cu oameni de bine. Milgram mi-a 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 780 


fost mentor în “virtutea afinităţii” intelectuale si al preocupării cu relaţia de putere 
dintre individ şi societate. “ Virtutea afinitätii cu originea evreo —maghiaro- română” 
menţionată de Dnul Simescu în acest context nu are decât un singur scop: să sugereze 
că fără sprijinul tacit al “mafiei evreieşti” nu puteam ajunge să lucrez cu Stanlez 
Milgram. Incă o dată, lipsit de argumente, Dnul Simescu recurge la innuendo. 
Pesemne că am lovit un nerv: ies jivinele din mocirlä. 


Cui prodest scelus, is fecit....... Gheorghe Campeanu - Marti, 10 Mai 2011, 23:26 

Vina prin asociere a fost una dintre metodele preferate ale intransigentei repre- 
sive din timpul regimului comunist. Constat cu tristete ca acea malformatie a victo- 
riei ratiunii asupra bunului simt, a capatat o a doua viata, ba chiar prospera dupa mai 
mult de 21 de 'tranzitie'. Numai o noua generatie, emancipata de tarele sinistre ale 
istoriei recente, ar avea posibilitatea sa elimine din spatiul public romanesc o atare 
anomalie. DI. Simescu apartine fara nicio indoiala tinerei generatii (ne spune ca s-a 
nascut in 1990) si are sansa sa participe la demolarea unui sistem de gandire care 
ostracizeaza prin asociere. Oare?! Marturisec ca nu mi-au scapat remarcile metafori- 
ce cu ulciorul sau demografia emigrarii, nici paranteza care coboara orice discutie in 
subsolul suburban al testarilor etnice. Am observat si predilectia pentru transforma- 
rea adjectivului in adverb si a silogismului in sintagma. Desi sint cu siguranta insul- 
tatoare pentru cel putin o parte a cititorilor OC (ma includ printre acestia), nu ma voi 
opri asupra lor. 

Doresc insa sa-i descriu dl-ui Simescu efectul nefast al probei de disonanta 
cognitiva pe care il exhiba. Dansul ne informeaza in legatura cu proiectul (extrem de 
interesant, as zice chiar foarte oportun) al examinarii traseelor sub comunism ale 
intelectualilor publici post-comunisti, in contextul unor biografii privite ca intreg. A 
discerne caracterul si consecventa in revers a unor biografii, presupune o metodolo- 
gie complexa si un dar al intelegerii nuantelor demitizarii (unde e cazul) si afirmarii 
unei deontologii a demersului intelectual fara compromisuri, adica, a aplecarii asupra 
adevarului istoric indiferent cit de neconvenabil ar putea fi. Dar cu ce incearca dl. 
Simescu sa ne convinga? In mod cert, nu cu o demonstratie de logica si etica episte- 
mological. A enunta adevarul unei biografii “dupa spre inainte” in modul in care o 
face tinarul preopinent in cazul lui Peter Dan (pe care marturiseste ca nu il cunoaste) 
nu poate decit sa dovedeasca adevarul ca “praxis makes perfect”. 

DI. Peter Dan este cineva pe care il cunosc din copilarie. In afara accidentului 
biologic din biografia sa, semnalat printr-un scurtissim studiu de caz sui generis de 
catre dl. Simescu fara a cita sursele (Wikipedia?), pot spune ca biografia propusa de 
dansul este cam “pe alaturi”, descriind o alta persoana, una cu un trecut de vajnic 
ideolog si carierist de duzina, care nu se suprapune deloc peste cea reala. Sint de 
accord cu dl Simescu in ce priveste critica legata de mica schita biografica propusa 
de dl. Peter Dan, dar dintr-o cu totul alta perspectiva. In primul rand, din pricina futi- 
litatii unui asemenea gest, dar mai ales, pentru ca in momentul in care accepta o astfel 
de dezbatere, dl. Dan contribuie si alimenteaza genul de anti-dialog din regiunile 
romanesti ale cyberspace-ului. 

Nu il cunosc pe dl. Simescu, si deci, judecindu-l numai dupa cele scrise in acest 
cadru, as putea sa gresec (imi cer scuze in avans). Randurile dansului fiind singura 
usita spre aparatura intelectuala cu care opreaza, nu am alt reper. Deci, vorbind 
despre demontarea miturilor din trecut si despartirea de narativul istoric utilitar, mi- 
e greu sa vad cum ar putea dl. Simescu satisface cerintele unei astfel de aplecari asu- 
pra trecutului ca inceput al prezentului, atita vreme cit dansul opereaza cu 'adevaruri' 
pre-digerate de altii, a caror experineta (fata indoiala, traumatica) a preluat-o tel quel. 
In pofida evidentei, procedeaza la enuntarea unui rechizitoriu al trecutului 'utecist' al 
celui pe care nu-l cunoaste, atit din perspectiva filogeniei impure, cit si a unei presu- 
puse 'osmoze' ideologice endogene. Sa ma ierte dl. Simescu, dar in acest mod, nu mai 
are nevoie de profesori care sa-l puna la colt pentru 'impertinenta', caci isi adminis- 
treaza auto flagelarea in mod implicit prin aceste transgresiuni empirice. 

In interesul transparentei, si pentru a il scuti pe dl. Simescu de efortul de a ma 
‘repera’ la randul meu ca fost traseist utecist cu un pedigree bolsevic, doresc sa-l 
informez ca tatal meu a fost communist incepind din anii 30°s, a participat la instau- 
rarea si consolidarea regimului comunist, a avut responsabilitati grele si care nu se 
pot prescrie prin trecerea timpului. La randul meu, dup ace am tergiversat pina la 
admiterea in facultate intrarea in UTC (inevitabila pentru orice student), am absolvit 
sectia de sociologie, am lucrat la la Piatra Neamt, iar la 27 de ani am emigrat din 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 781 


Romania. Nu va putea insa gasi informatii despre traseismul meu pentru ca acelea 
pur si simplu nu exista (exact ca si in cazul dl-ui. Peter Dan). 


Argumente si amnezii Fred Simescu - Miercuri, 11 Mai 2011, 09:23 

Credeam ca dl. P. Dan sufera doar de mici amnezii ale trecutului personal 
explicabile prin trecerea anilor. Vad insa ca e vorba de o adevarata atitudine de nega- 
re, de spalare a trecutului, de reinventare a tot ceea ce a devenit neconvenabil intre 
timp. DI. P. Dan mai spune ca nu am argumente. Are insa el. Care sunt acestea? 


M. H "n "m mom 


"jivina", "mocirla", "minte infectata de antisemitism", "innuendo", "nu-i place ceea 
ce scriu", "speranta de a ma discredita" s.a.m.d. 

Cand e vorba de faptele si scrisele lui Pavel Dan si Clara Dan, acestia nu ar fi 
fost decat victime ale regimului comunist, care au trebuit sa supravietuiasca prin 
echilibristica, curaj, prudenta si finete. Chiar asa - sunt cuvintele sale. Cand e vorba 
de problemele din biografia lui Paul Popescu Neveanu, acestea ar fi, dupa parerea lui, 
vinul si femeile. 

Sa vedem deci ce insemna sa fi psiholog, precum acest Neveanu, in Romania 
anilor '50-'60 (de fapt, pana in '89). DI. Peter Dan spune ca era greu. Intr-adevar dlui 
Neveanu i-a fost foarte greu. A fost trimis de P.C.R. sa faca studii in U.R.S.S., iar 
cand s-a intors a fost pus direct sef de catedra. Foarte greu si cu mult "curaj, prudenta, 
finete". Si-a adaugat la numele lui neaos "Neveanu" ca sa aminteasca tuturor, in vecii 
vecilor, ca e fabricat pe malurile Nevei. A fost secretar P.C.R. pe intreaga 
Universitate, şef al sectorului "Ateism" din Institutul Pedagogic si militant agresiv 
(maniheist si extremist) al "ateismului ştiinţific”. A publicat si coordonat carti de 
educatie socialist-ateista dupa care s-a facut spalarea la creier a omului nou, in toate 
institutiile si in scolile de toate nivelele. A participat la actiunile din teren impotriva 
cultelor in campania condusa de Departamentul Cultelor şi de Securitate. Relatiile 
sale cu Securitatea, foarte profunde (a predat cursuri de psihologie ofiterilor - va 
inchipuiti cu ce scop), raman sa fie investigate in arhive. A fost un ideolog comunist 
de scoala dura, a participat la distrugerea psihologiei romanesti in primele decenii ale 
dictaturii comuniste si reconstruirea ei pe bazele ideologiei materialist dialectice si 
istorice, intai staliniste, apoi "reformiste". A publicat carti compilate, plagiate, scrise 
de negri si semnate de el, in mare parte ilizibile si in totalitate inutilizabile azi. O ade- 
varata "echilibristica". In rest era o persoana bonoma; ii placeau vinul si femeile. 
Foarte uman, nu-i asa? 

Acesta este mentorul din Romania al dlui P. Dan si persoana pe care o da drept 
exemplu, plangand-ul pentru dificultatea cu care a trebuit sa supravietuiasca si el 
(saracul!) in anii dicaturii facand - nu-i asa, ce nevinovat - psihologie. 

Despre Pavel Dan si Clara Dan, parintii dlui P. Dan, se poate scrie in acelasi 
fel. Dar, cum intentia mea nu este persoana sau familia dansului, nu o voi face deo- 
camdata. Voi spune doar ca in timp ce dansii erau economist respectiv filosof in noile 
structuri ale regimului comunist, altii ca ei putrezeau in inchisori, erau scosi din cir- 
culatie, fara drept de semnatura, persecutati si urmariti. De ce? Pentru ca propria 
constiinta nu le permitea sa participe la opera de masacrare a culturii, a natiunii, a 
gandirii, a spiritului liber. Si nu e vorba numai de "batrani" (precum C.Radulescu- 
Motru, L. Blaga, M. Florian si atatia altii), ci de tineri, de oameni de aceeasi varsta, 
cu aceeasi educatie (ba chiar mai buna) ca ei. 

Nu am spus nicaieri ca fiii ar fi vinovati de faptele parintilor, dar chiar si dl. P. 
Dan - in calitate de psiholog - va recunoaste importanta mediulul familial in formarea 
copilului si tanarului. Nu devii aceeasi persoana daca esti fiul unor militanti si pro- 
pagandisti nazisti sau fascisti sau bolsevici sau comunisto-stalinisti sau comunisto- 
nationalisti sau democrati... Ce parere are dl. P. Dan despre Alexandra Mussolini? Ce 
ar spune daca fiul unui propagandist nazist ar da astazi lectii germanilor, fara sa 
pomeneasca vreodata despre ceea ce au facut cei care l-au educat, ba mai mult susti- 
nand agresiv ca nu are nici in clin nici in maneca cu faptele lor? S-ar refugia si in 
acest caz in acuzatia de "antisemitism"? Sigur parintii sai nu au fost la varful apara- 
tului ideologic de comanda si represiune, ci mai pe la mijloc, ceea ce e foarte 
linistitor. 

Ceea ce ma interesa pe mine este ceea ce a facut dl. P. Dan ca utecist pana cand 
a parasit Romania, adica prin anii '64-75, lucruri despre care evita sa vorbeasca in 
idilicele sale relatari autobiografice. Din fericire "memoria" nu este numai a lui. Mai 
sunt si alti contemporani, au ramas spusele sale, unele din lucrarile sale, texte scrise 
negru pe alb. Ehei, sunt multe de spus si vor fi spuse. Daca nu o face el insusi, retu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 782 


sandu-1 poza de cavaler fara teama si prihana... 

In ceea ce-l priveste pe mentorul sau american, Stanley Milgram - a carui ori- 
gine nu-mi importa deloc, desi pentru el era foarte importanta -, faptul de a-i fi dis- 
cipol este pentru marea majoritate a psihologilor de azi mai degraba o garantie de 
nestiintificitate. Pentru anumiti oameni de stiinta (cu si fara ghilimele) este insa o 
pretioasa garantie ideologica. La fel si pentru unii "filosofi" de fabricatie ideologica 
din Romania, oricat s-ar fi reciclat ei dupa '89 (dintr-o ideologie in alta). 


Dialogul surzilor Peter Dan - Miercuri, 11 Mai 2011, 17:39 

Cet animal est tres mechant: quand on l’ attaque il se defend. 

Prolificul Domn Simescu continua cu ale sale elucubratii. Ca Goebels, crede ca 
daca repeti o minciuna de suficiente ori, cineva o sa te creada.Orwell a spus ca sa 
spui o minciuna in timp ce crezi sincer in ea, cere capacitate de a folosi negrualb, un 
cuvant din Newspeak . aplicat unui oponent insemna obiceiul de a pretinde ce negrul 
e alb, contrazicand faptele. 

Cu toate acestea, trebuie sa fac cateva observatii: 

Observ ca Dnul Simescu nu mai vorbeste despre trecutul meu comunist inexis- 
tent ci despre cel utecist inexistent, Probabil ca mai are un atu: trecutul de pionier. 
De asemenea Domnia sa pretinde ca originea etnica a lui Stanley Milgram nu il intre- 
seaza de loc. 

Atunci de ce a pomenit-o? O facea si daca Milgram ar fi fost bulgar si nu de 
„origine evreo-maghiaro-romana?” Ma indoiesc. In ceea ce il priveste pe Milgram, 
unul din cei mai important psihologi sociali ai secolului, ignoranta Dlui Simescu e 
covarsitoare. Ironic, mai ales cand experimentul lui Milgram despre obedienta clari- 
fica mecanismele statului totalitar , un fapt care-l scapa vajnicului anticomunist auto- 
profesat Simescu. 

In ceea ce il priveste pe Paul Popescu Neveanu, nimic din ce spune Dnul 
Simescu nu este nou. Eu mi-am trait viata pe principiul de a nu raspunde la bine cu 
rau. Profesorul Neveanu pe care l-am cunoscut in 1968 era mult mai putin doctrinar 
decat alti profesori care mi-au spus, citez” nu o sa ma abat cu nici un pas de la lina 
socialista si de stat in psihologie "( dupa care am rugat-o sa o deseneze, sa nu calc pe 
ea din greseala) M-a lasat sa citesc ce am vrut si sa scriu lucrari despre concepte 
Freudiene sau despre modelarea matematica a complexului de inferioritate Era un 
om cu calitati mari si defecte mari 

Dnul Simescu continua sa-mi atace parintii, si insinueaza ca fiind produsul ace- 
lui mediuu puteam fi decat comunist. De fapt, nu am auzit nici o vorba buna despre 
comunism de la parintii mei. Stiu ca au cazut de accord ca in cazul in care unul e 
arestat, celalalt sa-l denunte ca sa poata avea cineva grija de mine si sora mea. Ma 
simt mirat ca Domnia sa este atat de dedicat cercetarii trecutului meu . Inchei cu cate- 
va versuri de Toparceanu: 

Vazut-ati dumneavoastra o floare sau un pom 
Sa sara din gradina si sa se dea la om? 

Ori ati putea concepe vreun fel de ciupercuta 
Ce sta sa se rapeada, când nimeni n-o asmuta?... 
Dar, în sfârsit, s-admitem ca scârba asta mica 
Ar mosteni-n caracter ceva de la urzica. 


DI. Simescu Maria - Miercuri, 11 Mai 2011, 20:55 
Citind ce a scris Domnul Simescu inteleg de ce lucruriile arata asa cum arata. 
Ce trist ca cineva nascut in anii de dupa caderea comunismului are in el atit venin. 


Model, alternative si narcisismul micilor diferente Adi - Joi, 12 Mai 2011, 
04:52 Domnul Simescu se pare co este mult mai interesat sa discrediteze persoana si 
parintii Domnului Dan si mult mai putin sa discute subiectul articolui. 

Domnule Dan apreciez foarte mult retinerea dumneavoastra in acest duel "inte- 
lectual" cu Domnul Simescu, dar as vrea sa va aduc aminte, daca imi permiteti, de o 
expresie mai veche "cind te lupti cu un porc te poti murderii, cu singura diferenta ca 
porcul se va simti in elementul lui. 


Despre comunism si aere de familie Fred Simescu - Joi, 12 Mai 2011, 09:51 


Observ cu regret ca adevarata fata a dlui P. Dan devine tot mai vizibila. la fel 
ca argumentele sale: acuzatii de antisemitism, comparatii cu Goebells, cimilituri din 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 783 


Orwell si Toparceanu. Il lauda pe mentorul sau P.P. Neveanu ca pe un bonom tole- 
rant. Cand arat ce stalp ideologic al regimului comunist a fost si ce zbir al propagan- 
dei "ateist-stiintifice", cu efecte nefaste directe in viata oamenilor, dansul scrie ca nu 
spun nimic nou. Vasazica, el stia toate acestea si totusi il lauda, continua sa spuna ca 
era "mult mai putin doctrinar decat altii”, ca era un "om cu calitati mari si defecte 
mari", ca l-a lasat sa citeasca ce a vrut el si sa scrie in teza sa de licenta despre Freud 
si despre complexul de inferioritate. Pana cand voi depista in arhiva teza sa nu am ce 
spune despre continutul ei, desi il banuiesc mai puin inocent decat vrea sa ne faca sa 
credem. Dar celelalte argumente sunt suficiente pentru a situa obiectivitatea dlui P. 
Dan si disponibilitatea sa de a privi critic propriul trecut si pe cel al mediului comu- 
nist din care a facut parte. Ca si cum faptul ca existau monstrii mai mari decat 
Neveanu ar ajuta cu ceva. Ca si cum, fata de "defectele mari" despre care am vorbit 
(si care nu sunt femeia si vinul cum pretindea initial dl. P. Dan mizand pe ignoranta 
cititorilor sai), "calitatile mari" ale acestuia pecum bunavointa fata de fiul colegei 
sale Clara Dan, persoana sigura din aparatul ideologic, ar schimba cu ceva rolul 
nefast pe care l-a avut in societatea romaneasca de-a lungul a patru decenii. Ce vrea 
sa ne spuna dl. Dan: ca oamenii din aparatul ideologic al partidului se intelegeau bine 
intre ei si erau binevoitori cu familiile lor? 

Cand vorbesc despre tineretea sa utecista si comunista, dl P. Dan spune ca sunt 
"elucubratii" pentru ca el nu a fost membru P.C.R., ci doar pionier al patriei si utecist. 
O logica demna de mentorii sai. Ca si cum U.T.C. inseamna Uniunea Tineretului 
Capitalist, iar parintii care l-au educat au fost ideologi ai Partidului Ecologist. 

Intrucat aceasta tinerete revolutionara este destul de "noua" pentru publicul din 
Romania si din strainatate nu am sa dau date concrete pe un forum de discutii. O voi 
face la locul potrivit. Ma voi referi aici doar la alte lucruri stiute despre dl. Pavel Dan 
si dna Clara Dan. Sa ne intelegem, respect pietatatea filiala cu care dl. Dan vorbeste 
despre ei. Dar ascunderea faptelor unor oameni care au jucat un rol atat de nefast in 
cea mai neagra perioada a istoriei recente a Romaniei, participand la distrugerea tarii 
si a vietii atator oameni, sau transformarea lor intr-un fel de dizidenti launtrici ai par- 
tidului si ai comunismului, care traiau cu teama de a fi arestati, obliga la o actualizare 
a memoriei si a istoriografiei. 

Pavel Dan (Davidovici) a fost activist de partid in Sectia de propaganda a 
P.M.R. de la Cluj intre 1945-1947. Ca activist a fost trimis de partid sa studieze eco- 
nomia. A fost transferat ca activist de partid la Comitetul Central al P.M.R. din 
Bucuresti. De acolo a fost trecut la Camera de Comert si facut profesor de economie 
politica la Institutul de Studii Economice si Planificare, institutie extrem de epurata 
si ideologizata. Membru de frunte al comitetului de lupta pentru pace al R.P.R. si al 
altor comitii si comitete similare din epoca. Era unul dintre cei putini trimisi de 
Biroul Politic al C.C. al P.M.R. in strainatate, atat in tarile comuniste cat si in 
Occident, cu diverse misiuni (despre care urmeaza sa aflam mai multe). Si unul 
dintre cei care purta arma. A scris o gretoasa maculatura de propaganda prin revistele 
partidului, Lupta de clasa si altele. A facut parte din echipa de "istorici" ai "academi- 
cianului" Mihail Roller. A publicat cartea "Despre limitele si contradictiile utilizarii 
tehnicii in capitalism" (Editura de stat pentru literatura politica, Bucuresti, 1957), a 
carei rasfoire este suficienta pentru a vedea gandirea dogmatica a omului si adevaru- 
rile pe care jura. 

Pana in 1956 a ramas cu totul obedient liniei ideologice dogmatice a comunis- 
mului si stalinismului. Dupa revolutia din Ungaria a inceput sa simpatizeze cu ideea 
unui comunism reformat, dar in mod strict privat, niciodata public. Sinuciderea sa, in 
1959, cu arma din dotare, a nascut zvonuri despre o eventuala colaborare a sa cu ser- 
vicii din spionaj occidentale. Altii au spus ca era un vechi agent sovietic si colabora- 
tor sau lucrator KGB. Ramane ca istoricii si cercetarea de arhiva sa stabileasca ade- 
varul. Ramane de asemenea sa se stabileasca exact care au fost legaturile sale cu 
Securitatea, daca a avut un post important in structura acesteia, cum sustin unii 
contemporani. 

Clara Dan a fost un activist al P.M.R., un ideolog al materialismului dialectic, 
al marxismului si leninismului, a predat aceasta ideologie si din prisma ei a criticat 
curentele filosofice occidentale in publicatii de partid si in revista "Cercetari filozo- 
fice" a Institutului de Filozofie al Academiei R.P.R., la care a fost angajata pe criterii 
politice. A fost o adepta a dialecticii materialiste marxiste in interpretarea oricarui 
lucru. Si asta de-a lungul intregii perioade comuniste, din anii '50 pana in anii '80. 
Exemple: "Despre dialectica generalului si a individualului" (Cercetari filozofice, nr. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 784 


4, 1955), Dialectica materialista. Metodologia generala a stiintelor particulare 
(coord. C.I. Gulian, Institutul de Filozofie, Academia R.P.R., 1963), "Dialectica 
rationalitatii stiintei" (in Privire filozofica asupra rationalitatii stiintei, ed. Angela 
Botez, Editura Academiei R.S.R., 1983). Chiar si cand a scris despre Piaget a facut- 
o din perspectiva marxista. Chiar si in Occident. Exemplu: "Empirisme et realisme 
de Marx a Piaget" (in Epistemologie et marxisme, Paris, 1972). Scrierile sale despre 
filosofi si curente de gandire occidentale (Bergson, Husserl, "neorationalism") din 
perioada liberalizarii sunt tot dintr-o perspectiva marxista, insa mai reformista. A 
condamnat constant "tarele" gandirii occidentale ("irationalismul", "idealismul", 
"spiritualismul", "subiectivismul" s.a.) conform liniei oficiale a partidului. A murit in 
2007, fara a recunoaste participarea ei la o ideologie criminala, la un aparat de pro- 
paganda si represiune ideologica si fara a-si exprima vreun regret pentru ceea ce a 
facut. 

DI. P. Dan pretinde ca nu a "auzit o vorba buna despre comunism" de la parintii 
sai. Sa precizam ca e vorba de anii 1947-1975, ani care - asa cum spune el - au fost 
cei ai unei copilarii fericite, ai unei tinereti marcate de "mirajul libertatii" din timpul 
liberalizarii ceausiste si "ferite de efectele deteriorării libertăţii individuale" ce ince- 
peau sa apara inainte de emigrarea sa in Israel. 

Cum, intradevar nu se poate discuta cu dl. P. Dan - care are in mod evident obi- 
ceiul dialogului de pe o pozitie de putere - ma opresc aici. Nu am de dus sau de cas- 
tigat vreo polemica cu dansul. Ma intereseaza doar scrierea istoriei, stabilirea fapte- 
lor si a responsabilitatilor. Evident, si respingerea contrafacerilor contemporane. Dl. 

P. Dan are destui prieteni care sa-l apere, oameni cu o istorie similara sub 
comunism, care ne recomanda sa privim deceniile dictaturii comuniste in mod mini- 
malist si relativist, ca si cum ne-am ocupa de antichitatea egipteana si nu de o cum- 
plita epoca de teroare ai carei protagonisti si martori vinovati traiesc inca printre noi 
(si mor) fara sa recunoasca si sa-si asume raul la care au participat in mod activ. Ba 
chiar ne invata despre comunism cu finetea nuantelor si a "paradoxurilor secolului 
XX", ne bombardeaza cu discursuri despre fascism si fascism-comunism pentru a 
pune in umbra dictatura rosie, pentru a-i minimaliza crimele si propriul lor rol (mare- 
mic, cum o fi fost) in aceasta perioada, ne mistifica sub acoperamantul unor metodo- 
logii sofisticate, sub o ploaie terminologica pretentioasa in urma careia toate devin o 
apa si un pamant iar urmele vinovatiei dispar in vagul generalitatilor teoretice. 

Pe mine ma intereseaza ca urmele sa nu dispara, ci, dimpotriva, sa devina vizi- 
bile. Sa invatam prin ele despre trecut si despre prezent, despre oamenii din trecut si 
despre cei din prezent. 


Utecist? Et tu, Brute? Gheorghe Campeanu - Joi, 12 Mai 2011, 16:44 

As fi dorit, in naivitatea mea, sa particip la un dialog legat de ideile si ipotezele 
din articolul dl-ui Peter Dan. As fi avut probabil imprudenta de a il contraria pe autor, 
exprimandu-mi unele indoieli de natura epistemologica si istorica. Ba chiar, sa-i 
exprim amicului meu unele nedumeriri de natura conceptuala. Evident, dezideratul 
acela s-ar fi inscris in normele unei dezbateri pe terenul unei proximitati academice. 
Nu a fost sa fie, si poate, ar fi cazul sa-i multumesc dl-ui Simescu pentru ca m-a sla- 
vat de la ridicolul unei discutii publice intre doi "utecisti cu trecut comunist”. Nu 
stiam pina acum ca dl. Dan a fost comunist (si, marturisesc, nici ca eu as fi fost) in 
mod implicit, in virtutea amanuntelor biografice expuse cu o asemenea exemplara 
vigilenta. Cat despre proto-metafora incisive legata de “arma din dotare” cu care s-a 
sinucis Pavel Dan, mi-e imposibil sa spun ‘de gustibus..”. Ireverenta juvenila nu 
poate fi o scuza. 

Acum ca dl. Simescu ne ajuta in modul sau atit de consecvent sa parasim spi- 
ritul cartezian in favoarea pamfletului acid si partizan, regretele mele sint dublate de 
nevoia de introspectie critica in propriulmeu trecut. Nu conteaza ca domnia sa ignora 
propunerea dl-ui. Dan de a cantari argumentele intr-un sistem de valori circumscrise 
de behavior patterns si ideatica modelului Jeffersonian. Accept si amanuntul minor 
ca nu-l intereseaza nici macar remarcile despre democratie ale unui monument al 
anti-comunismului ca Winston Churchill. Recunosc insa ca dl. Simescu ma pierde 
total atunci cand caracterizeaza citatele din Orwell drept "cimilituri" (sau poate, in 
virtutea trecutului sau de comunist in tinerete, autorul ideii de "Newspeak" apartine 
aceluiasi cos de gunoi al istoriei). 

Unde ma despart fara echivoc de entuziamul sa polemic, este punctul dihoto- 
miei propuse in analiza “adevarului” din trecutul pre 1989. In efortul sau atit de vigu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 785 


ros de a isi afirma elanul anticomunist prin contraste, tinarul domn Simescu, care in 
anul de gratie 2011 are 21 de ani, utilizeaza un etalon reductionist, trecutul utecist si 
[sic] comunist, cu care reuseste sa puna la stilpul infamiei aproape intreaga populatie 
a Romaniei nascuta inainte de 1975. Nu sant in masura sa ma pronunt in legatura cu 
“istoria” pe care a invatat-o dansul in familie. Dar realitatile vietii sub communism 
nu sant un secret pentru nimeni. Apartenenta la organizatiile UTC nu era de fapt o 
optiune pentru vasta majoritate a tinerilor din acei ani cumpliti. Nu puteai fi admis la 
facultate fara a fi “utecist”. De cele mai multe ori, recrutarea in UTC se facea in mod 
automat in fabric, iar cei care scapau, erau “luati cu arcanul” cind mergeau la armata. 
Departajarea de acea conditie inevitabila se facea la stagiulurmator, cel al deciziei de 
a intra in PCR in scopul avansarii carierei si/sau arivismului personal. D1. Peter Dan 
nu a intrat in partidul communist, desi, asa cum il zugraveste dl. Simescu, nu ar fi tre- 
buit sa ezite sa se alature celor peste 4 milioane de comunsiti romani. Ciudata dis- 
pensare de nevoia intelegerii istoriei recente. Nici eu nu doresc „in ciuda "elefantului 
de pe caciula", sa se stearga urmele trecutului la care se refera dl. Simescu. Si eu 
doresc sa inteleg cum a fost posibil un regim represiv care a mutilate si scurtat vietile 
unor legiunilor de vicitme. Problema dl-ui. Simescu este ca de fapt ca, din tot ce ne 
comunica, dansul deja STIE. Ca atunci cand cauta documente/probe (sa speram, mai 
reliable decat cultura orala a contemporanilor) o face in idea de a-si confirma un ade- 
var istoric gata incorporat intr-un Weltanschauung retoric, avant lettre mais tout à fait 
apres la guerre. 


Dlui Campeanu Fred Simescu - Joi, 12 Mai 2011, 22:14 

Scrieti inteligent si amuzant iar, ca pledoarie pro domo, textul dvs. ar putea fi 
antologat. Cum spuneam, nu intentionez sa port vreo polemica cu dvs., nici sa va 
demonstrez ceva. Nu cred ca e necesar, nici util. Poate sa judece oricine ceea ce a 
scris fiecare in parte. 

Ca si dl. P. Dan, va dati multilateral pe dupa cires cand e vorba de angajaman- 
tele tineretii. Spre deosebire de dansul, va asumati seninatati "academice". Problema 
nu e ca ati facut ceea ce ati facut, ci ca nu recunoasteti, nu va asumati raul (mic sau 
mare) si ca, in lipsa acestor gesturi, va erijati in instante morale si intelectuale care 
ne explica cum sta treaba cu comunismul, ne aduc cu picioarele pe pamant si ne dau 
palme la fund pentru inadecvarea noastra prezenta. 

Cand ma refeream la tineretea utecista si comunista a dlui P. Dan nu era binein- 
teles vorba de simplul fapt de a fi fost membru UTC, in mod obligatoriu, pasiv si, 
eventual, subversiv, cum incearca sa acrediteze dansul. Ceea ce spuneti despre obli- 
gativitatea intrarii in UTC e pe jumatate fals si pe jumatate exagerat. Nu stau acum 
sa va explic ceea ce e un bun castigat in istoriografie. Nu toti studentii erau membri 
UTM(C), nici inainte de 1964, nici dupa. Sigur, daca vroiai sa faci o facultate unde 
se intra cu dosar, lucrurile stateau altfel. Dar alegerea de a face o facultate unde se 
intra pe baza de dosar, asa cum ati facut domniile voastre, va claseaza deja, cel putin, 
in categoria sustinatorilor pasivi ai regimului. In realitate, marea majoritate a acestor 
"dosaristi" erau sustinatori activi. lar o buna parte dintre ei activisti. O alta falsificare: 
intrarea in PCR nu era chiar asa simpla si automata la varsta tineretii. Chiar si fii 
nomenclaturistilor erau tinuti in rezerva pana erau admisi. lar in Universitate, intrau 
doar putini studenti in PCR. Era o regula tactica. Numarul membrilor organizatiei de 
baza UTC trebuia sa fie mai mare decat al organizatiei de baza PCR. Asadar, faptul 
ca dl. P. Dan nu a intrat in PCR in timpul studentiei nu inseamna necesarmente ca nu 
a vrut-o. 

Dar acestea sunt generalitati. Cand am spus ca dl. P. Dan a fost, in tineretea sa 
romaneasca, mai mult decat un oponent pasiv al regimului opresiv comunist, o 
faceam in temeiul unor date solide si verificabile, provenind atat din surse orale cre- 
dibile cat si din izvoare materiale. Aveti putina rabdare si le veti afla. Nu este aici 
locul potrivit pentru astfel de "noutati". Unele nazdravanii le-a adus el insusi in dis- 
cutie (premierea la olimpiada studentilor comunisti, alaturi de C.V. Tudor), probabil 
in mod preventiv. Ceea ce ne flutura el in fata ochilor nu este insa nimic. Doar o 
dovada de necinste intelectuala. Regret ca trebuie sa folosesc cuvinte aspre. 

In fine, mi se par destul de sinistre glumitele dvs. despre propriul utecism. Cum 
ar fi daca un ex-membru al organizatiei de tineret a partidului nazist german sau a 
celui fascist italian ar face la fel, in timp ce explica lumii rostul seninatatii academice 
in discutiile cu negationistii propriului trecut? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 786 


Dlui. Simescu Gheorghe Campeanu - Vineri, 13 Mai 2011, 13:09 
Va multumesc pentru tentativa de a-mi flata stilistica interventiilor (cu calificativele 
critice aferente). Si, doresc sa va cedez dreptul la ultimul cuvant. 
Drept care, voi ramane ascuns in Gheena din spatele ciresului invocat, in timp ce dvs. 
va veti continua marsul prosecutorial din domeniul luminos situat de cealalta parte a 
aceluiasi cires (proverbial la atitea nivele). 


"Scurta memorie a Nomenklaturii” Fred Simescu - Vineri, 13 Mai 2011, 
13:43 

Dle Campeanu, va multumesc si eu pentru atentia pe care o acordati unui tanar 
(inca) student, lipsit de experienta dvs. de viata si de convingerile sau relativismele 
dobandite in urma ei. 

Sper ca nu va voi deranja in Gheena daca voi mai furniza niste date "prosecu- 
toriale" in legatura cu afirmatiile dvs. despre apartenenta la UTC. 

In anii 1956-57 Ceausescu a cerut sa fie scazuta ponderea utemistilor din ran- 
dul studentilor de la 80% la 25%. Abia dupa manifestatia "colindului studenţesc" din 
Bucuresti, din decembrie 1968, s-a renuntat la caracterul exclusivist, de "avangardă", 
al UTC-ului, abandonandu-se orientarea de clasa pentru a deveni o organizatie de 
masa. DI. P. Dan era deja UTC-ist, inca din vremea liceului, de prin 1961 (limita 
inferioara de varsta era 14 ani, recrutarea incepea in clasa a VIII-a). La sfarsitul ani- 
lor '60 UTC cuprindea de-abia jumatate din populatia tanara a tarii. 

DI. P. Dan a uitat sa ne spuna ce rol a avut in Asociatia Studentilor Comunisti 
din facultate? 

Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romsnia, care organiza olim- 
piadele studentesti era un satelit al UTC si o versiune "soft", "culturala" a acestuia, 
prin care se asigura controlul partidului si asupra vietii ne-politice a studentimii. 
Conform mesajului oficial al lui Miron Constantinescu, aceasta avea in sarcina "de a 
se ocupa de cercurile stiintifice studentesti, de activitatile cultural-artistice si sporti- 
ve" in "spiritul patriotismului socialist”. 

Cu regret pentru atitudinea dvs. de atunci si de acum, 

Fred Simescu 


S-a înţeles de ce am cheltuit atâta spațiu jurnalier pentru un 
“dialog”? 

Dacă nu - nu. Eu nu fac parte din tribul dan-ilor să mă dedau 
la diversiuni, ca să-l pot învinge pe partener (nu duşman), în 
“maniera” acelui flăcău dintr-o proză a lui Marin Preda: când era 
pe punctul de a fi învins, flăcăul cu pricina (se) bäsea: 
descumpănit, surprins, celălalt, ... se lăsa învins. 


Sâmbătă 14 mai 2011 


Încă ceva-mai-puţin-rău. Nu ştiu dacă este o ameliorare sau 
autosugestie (şi-şi). 

Mă tentează o relectură... a Calidorului. 

Văzînd şi făcînd. 


De pe blogul /jurnalul/ lui LIS: 


“Paul Goma, sărbătorit totuşi în Basarabia, nu în România (dove- 
dită a fi inaptă moral). 

Publicat pe 3 Oct 2010 - de Liviu loan Stoiciu în categoria: LIS 
JURNAL 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 787 


Duminică, 3 octombrie 2010. Îi mulţumesc directorului Expres 
Magazin.ro, Oana Stănciulescu (fost redactor-şef la ziarul Cotidianul, la seria 
directoratului lui Cornel Nistorescu, august-decembrie 2009; amândoi au 
lucrat şi la Evenimentul zilei; actualmente, Oana Stănciulescu e redactor-şef 
la noua agenţie de presă Corect News condusă de Sorin Roşca Stănescu), că 
a preluat pagina mea de jurnal online de ieri, legată de „Paul Goma — 75”. Le 
mulţumesc şi celor ce semnează la Comentarii, aici şi pe ExpresMagazin.ro. 
Reiau ceea ce scrie ieri, aici, la Comentarii, poetul basarabean Valeriu Matei: 

La Chisinau, aniversarea a 75 ani a scriitorului Paul Goma a fost nu 
doar consemnata. Joi, 30 septembrie, “Literatura si arta”, publicatie a scriito- 
rilor din Basarabia, a inserat mai multe articole consacrate lui Paul Goma; 
vineri, 1 octombrie — alte articole in “Timpul” si “Jurnal de Chisinau”, 
sambata, 2 octombrie, TVM i-a consacrat lui Paul Goma o ampla emisiune, 
inserand si un film realizat in 1994 de Mircea Surdu, alte emisiuni la Radio 
Moldova, la radio “Vocea Basarabiei” s.a. Luni, 4 octombrie, la Academia de 
Stiinte a Moldovei, va avea loc o conferinta stiintifica despre opera lui Paul 
Goma, organizata de Institutul de Filologie. 

Din pacate, actuala majoritate parlamentara, n-a modificat Legea ceta- 
teniei pentru a li se putea acorda concomitent cetatenia R. Moldova tuturor 
membrilor familiei Goma. In raspunsul Presedintiei R. Moldova din 
7.09.2010, la demersul Uniunii Scriitorilor din Moldova, se preciza ca Dlui 
Paul Goma si fiului sau Filip Ieronim cetatenia li se recunoaste, urmand ca 
mai tarziu cetatenia sa i se acorde si Dnei Goma, ca sotie si mama. E pacat 
ca aceste lucruri au zadarnicit venirea scriitorului la Chisinau, unde era astep- 
tat cu drag. 

În timp ce Flori Stănescu atrage atenţia că: 

Au mai aparut recent: la editura Curtea Veche vol. I din Scrisuri. 1971- 
1989, reeditarea Saptaminii Rosii la ed. Vicovia din Bacau si Jurnal 2007 
la Gutenberg. Scrisuri 1971-1989 este, in opinia mea, o carte fundamentala 
pentru intelegerea masinariei ideologice-securiste-mentale-psihologice- 
sociale-comportamentale, punind sub ochii nostri textele libere scrise pina in 
1977 de un om liber intr-o tzara nelibera, stapinita de cenzura si de spaima 
(de cele mai multe ori, de o spaima autoindusa), apoi din noiembrie 1977 
pina in 1989 in Franta, dar despre lumea romaneasca din care iesise si nu se 
putea desprinde. Este o carte care, singura, ar fi de ajuns sa fie pusa in fatza 
scriitorilor si intelectualitatii din Romania drept oglinda. 

Citiţi şi celelalte semnături la Comentarii, merită — pe 
http://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/10/paul-goma-a-implinit-astazi-75-de- 
ani-si-romanii-fie-ei-si-scriitori-habar-n-au-avut-ce-se-intampla-cu-memo- 
ria-noastra-2/ Îi dau dreptate domnului Camelian Propinantiu, pe de altă 
parte, care a publicat la Comentariile de pe ExpresMagazin.ro, la acelaşi arti- 
col al meu: De la 7 aprilie 2009 încoace (de fapt de la cutremurul de constiin- 
ta care a fost inaltarea lui Grigore Vieru la Eminescu), viata spirituala roma- 
neasca pulseaza mai degraba la Chisinau decat la Bucuresti. De aceea, cum 
necum, Paul Goma e mai degraba aniversat aici decat in Romania, unde ca o 
ironie, critica dnei Herta Muller, recent la Bucuresti, vizand asa-zisa rezisten- 
ta prin cultura si Imposibila Lustratie a securistilor este identica celei exerci- 
tate de Paul Goma din exil si oarecum tine loc prezentei acestuia la Ateneu 
acum cand implineste 75 de ani (vedeţi şi celelalte comentarii de pe 
ExpresMagazin.ro, condus de Oana Stănciulescu, pe http://www.expresma- 
gazin.ro/arta/paul goma a implinit 75 de ani.html). 

Tot din Basarabia, de citit neapărat şi „Telegramă de felicitare: La multi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 788 


ani pentru scriitorul Paul Goma!” transmisă de ieri, de la Chişinău, de 
Academia de Ştiinţe din Moldova (semnată de academician Gh. Duca), daţi 
click pe: http://asm.md/?go=noutati detalii&n=3395&new _ language=0 
Totodată, consemnez e-mailul primit de la Gabriel Plesea (multumin- 
du-i şi domniei sale pentru prietenie): Am citit pe blogul dv. omagierea lui 
Paul Goma. Ce se intampla in media din Romania in legatura cu aniversarea 
lui Paul Goma e o adevarata rusine. Poate aveti ocazia sa logati la link-ul de 
mai jos. Aici, la New York, evenimentul a fost amintit in New York 
Magazin: http://www.nymagazin.com/eveniment.html?aid=2657 Dati click 
pe acest link. Paul Goma are apropiaţi statornici. Din păcate, oficialitățile din 
România şi elita oportunistă şi-a mai dat o dată în stambă, inaptă moral, tre- 
când cu vederea marea sărbătoare a domnului Paul Goma, ajuns la 75 de ani.” 


Mai am prieteni. Apropiati, statornici. Mai am. 
Duminică 15 mai 2011 


De câteva zile, în agoma mea... nocturnă, îmi promit: jurat! 
că, de mâine dimineaţă voi face ce nu făcusem la timp, ceva atât 
de urgent, încât lăsasem de azi pe mâine, ca Rumânul nostru. 

Ce anume? Ceva foarte important (de asta aproape-uitasem): 
textul lui Bogdan Creţu din Observator; şi textul lui Ciocârlie 
despre ce afirmase B. Creţu. Dar ce spusese Ciocârlie? 

Aici trebuie să fie căutată ezitarea mea de a consemna pe 
dată “evenimentul”: îl preţuiesc mult pe Livius Ciocârlie - dealt- 
fel am şi scris în jurnalul pe 1990, din primele zile, în raport cu... 
cu cine? Cu Manolescu! Dar îl preţuiesc şi pe Bogdan Creţu! (iată 
mai există scriitori pe care Goma nu-i... înjură, din contra! 

Ei bine, a fost necesar un mesaj de la Aura Christi ca să mă 
aştern pe repararea uituceniei - şi dacă a contribuit... grija să 
nu-l ofensez pe Ciocârlie - pe care mult îl preţuiesc? Citez din 
mesajul (trimis de A. Cristi) în cele patru punct cardinale): 


“În articolul din Observator cultural (12 mai 2011), intitulat Există o 
măsură în toate, dl Livius Ciorcârlie menţionează, între altele, că „în deza- 
cord cu poziţia adoptată de Nicolae Manolescu în cazul Breban, după ce rea- 
minteşte că acesta din urmă s-a retras din CC al PCR şi din funcţia de redac- 
tor-şef al României literare în semn de protest faţă de tezele din iulie 1971 ale 
lui Nicolae Ceauşescu, domnul Creţu adaugă: «Întreb brutal: Nicolae 
Manolescu de unde şi-a dat vreodată demisia de dragul unor principii?». 
Întreb la rândul meu: de unde aţi fi vrut să şi-o dea, domnule Creţu, din pos- 
tul de lector universitar? Altă funcţie n-a avut Nicolae Manolescu până în 
1990. Din Comitetul Central al PCR oricum n-ar fi putut să şi-o dea, de 
vreme ce n-a fost membru de partid”. (subl. mea, P.G.) Şi adaugă într-un stil, 
care nu-l caracterizează îndeobşte: „M-aş aştepta ca acela care pune o aseme- 
nea întrebare să ştie despre ce vorbeşte”. 


Această “contra” mă va fi deranjat la Ciocârlie. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 789 


“Dacă eram eu Bogdan Creţu (şi mai ce?), aş fi evitat cuvân- 
tul “demisie”. Fiindcă de acest termen - birocratic - s-a legat 
delicatul, sensibilul, inteligentul Ciocârlie. Pentru o clipă 
(fatală!), Ciocârlie a pus semnul egalităţii între “protest (faţă de 
tezele din iulie 1971 ale lui Nicolae Ceauşescu”) şi “funcţie m-a 
avut Nicolae Manolescu până în 1990/”. 

Aşadar, după Ciocârlie - şi, desigur, după Manolescu -, 
pentru a avea dreptul să protestezi (împotriva unei injustiţii), 
trebuie, musai să ai o funcţie... Altfel... te abtii, “protestezi” în 
intimitatea apartamentului - mai sigur: încuiat în baie - şi faci 
rezistenţă etică prin cultură (estetică, altfel, cum?), aşezat comod 
pe tronul closetului. Acest reflex venind din autodisciplina 
kezaro-crăiască autoimpusă de bänäteanul Ciocârlie - şi de 
ardeleanul Manolescu. 

Sper din toată inima că într-o intervenţie viitoare Livius 
Ciocârlie îşi va depăşi bänätenitatea şi îşi va recăpăta normali- 
tatea cea de toate zilele. 


lată că mai sunt comentatori care nu sunt de acord cu 
Ciocârlie: 


“Nicolae Manolescu, functie politica Marcel lacobescu - Luni, 16 Mai 
2011, 19:04 - spre stiinta domnului Gheorghe Campeanu - 

Functiile de conducere din presa comunista (de la "Albina" la 
"Cutezatorii", de la "Scanteia" la "Romania libera”) se primeau cu acordul 
PCR. Nimeni, nici macar domnul Nicolae Manolescu, nu ajungea redactor- 
sef adjunct in presa de dinainte de 1989 fara ca Sectia de Propaganda a PCR 
sa nu-si dea acordul. Nicolae Manolescu a venit la "Romania literara" (1972) 
„in functia de redactor-sef adjunct, sprijinit de G. Ivascu, om de incredere 
pentru PCR, la acea vreme seful al Catedrei de Literatura Romana de la 
Universitatea Bucuresti. 

Echipa de conducere a "Romaniei literare" (Ivascu-Manolescu) s-a for- 

mat dupa "Tezele din iulie" 1971, dupa momentul in care Nicolae Ceausescu 
a descoperit "binefacerile" cultului personalitatii de rezonanta asiatica. 
G. Ivascu n-a fost dur ca Leonte Rautu, dar nici nu-l putem considera un 
Havel. A respectat linia PCR. Nicolae Manolescu a fost sustinut de G. Ivascu 
sa fie, mai intai, redactor-sef adjunct, apoi titularul cronicii literare. PCR 
luase act de demisia lui Nicolae Breban si a dorit sa aduca la conducerea 
"Romaniei literare" o echipa (Ivascu-Manolescu) care, pe de o parte, sa nu 
tulbure prea mult breasla scriitoriceasca, iar pe de alta parte, sa nu creeze pro- 
bleme Partidului. 

G. Ivascu era garantia ca nu se vor produce - nici nu s-au produs - tul- 
burari la "Romania literara". Partidul a permis existenta "Romaniei literare", 
in formula cu G. Ivascu la conducere si cu Nicolae Manolescu redactor-sef 
adjunct. Ivascu a stiut sa faca pe plac si PCR-ului (publicand elogii la adresa 
lui Nicolae Ceausescu si a Elenei Ceausescu), dar a creat si o echipa formi- 
dabila de critici (Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Valeriu Cristea, Mircea 
Iorgulescu, Lucian Raicu). Care scriau, si ei, pana la o limita (nimic impotri- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 790 


va sistemului! fara proteste politice!). 

Daca ar fi sarit calul si l-ar fi sustinut, spre exemplu, pe Paul Goma, 
s-ar fi trezit eliminati de la "Romania literara". Inainte de 1989 a fost... mare 
libertate la "Romania literara", cu "voie de la stapanire". Asa ca Nicolae 
Manolescu, daca dorea sa-si dea demisia, sau sa protesteze, sau sa se opuna 
conditionarilor Partidului avea si aceasta optiune. 

Intrebarea domnului Bogdan Cretu este foarte buna. Avea de unde 
sa-si dea demisia Nicolae Manolescu, daca era satul de indicatiile, lozin- 
cile si controlul PCR. Parasea "Romania literara"! (subl. mea, P.G.) 

Oameni venerabili precum Livius Ciocarlie si Gheorghe Campeanu il 
pun la punct pe mai tanarul lor confrate, Bogdan Cretu, pentru ca acesta si-a 
permis sa spuna cateva cuvinte mai putin magulitoare despre Nicolae 
Manolescu. 

Nicolae Manolescu vine la "Romania literara" adus de G. Ivascu, pe 
valul produs de "Tezele din iulie". Faptul merita macar o interogatie. Bogdan 
Cretu a pus o intrebare foarte buna. Varsta le-ar impune domnilor Livius 
Ciocarlie si Gheorghe Campeanu mai multa obiectivitate. 


Aura Christi... Nu o cunosc, nu mi-a fost simpatică, nu ader 
la programul său literaro-etico-etcaeteratic ; mi-a displăcut 
violent titlul unui volum al său: Foamea de a fi, am ciupit-o în 
câteva rânduri (în Jurnalul meu internetic, se înţelege) în legătură 
cu grafierea numelui Gombrowicz (oricum, nu un autor 
oarecare): “Gambravici”... 

În “scandalul Breban” mi s-a arătat însă altfel. Am văzut în 
ea - desigur, şi din cauza basarabenitätii - femeia rusă a 
dekabriştilor, devotată bărbatului şi ideii sale despre bărbat până 
la sacrificiul de sine. În lupta inegală dusă cu agresorii lui Breban 
Aura Christi a scăpat, pe ici, pe colo, câte o inexactitudine, câte 
o prostioară, câte o răutate - dar, numai pentru cauza bună, 
pentru ea: iubirea de Breban. 

Mi s-a redeschis o rană citind produsul tudoranesc 
“Potlogării” - preluat de prea mulţi intelectuali români, ca să mai 
credem în o redresare a scriitorimii de expresie norddunăreană. 
“Potlog”(petic de piele, pentru cârpit încălțămintea, de aici; 
potlogar: cârpaci) nu va fi el un nume uşor de purtat, când eşti 
scriitor, dar Tudoran, înainte de a se deda glumelor de foarte justă 
calitate - le va fi învăţat de la C.T. Popescu, prietenul său inde- 
fectibil?; de la Voiculescu Felix patronul-director de etică, pentru 
motivul că jucaseră cândva hockey? - de la pretuitul său prieten 
Manolescu, cel care poartă, din naştere... pseudo-numele cu care 
a devenit celebru? Adevărat, “Apolzan” nu este atât de... potlo- 
garicos ca “Potlog”, dar asta nu-l îndreptățește pe poetul Tudoran 
să facă spirite-de-glumă de cea mai noroioasă extracţie. 

Pentru mine, iubitor de Dostoievschi, de Stere, mai cu seamă 
de minunatele femei ale dekabriştilor Aura Christi a devenit - 
în aceste împrejurări nenorocite - nu doar “simpatică”, ci 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 791 


respectabilă. Pentru devotiune. 
Luni 16 mai 2011 


De ce nu sunt sensibil la soarta bietului Dominique Strauss- 
Kahn? Cum : de ce? De-aia! Tot aşa, tot de-aia nu mi se clintise 
un fir de păr de pe cap, aflînd de captura şi uciderea lui Bin 
Laden. 

Nici unul nici altul, pentru mine nu sunt/nu au fost/ oameni. 
În copilărie, când voia să spui despre cineva că nu merită să te 
joci cu el, spuneai: «Tu nu eşti om!» Nu, nici Ben Laden nici 
Strauss Kahn nu sunt oameni: ci ne-oameni, din categoria 
monştri. Acele fiinţe (de acord: fiinţe - malefice) care au planat 
mult deasupra noastră, a muritorilor de rând, ne-au terorizat prin 
prezenţa lor răufăcătoare, ne-au lovit, ne-au umilit, ne-au rănit - 
acum 1atä-1, incapabili de a ne mai face rău, unul prin bombă, 
cestălalt prin ban. Nu, noi nu am scăpat de teroare - vor apărea 
alţii, tot atât de răufăcători ca aceştia, dar să nu mi se ceară să-l 
compătimesc. 

La dreptul vorbind, Ben Laden nu mi-a provocat decât 
oroare, pentru plăcerea lui de a ucide oameni - la întâmplare, că 
doar cei pieriti la New York acum zece ani nu fuseseră selectaţi 
ca vinovaţi. Pe cestălalt, Strauss Kahn l-am antipatizate de când 
i-am văzut poza în ziar, cu multi ani în urmă, imaginea la 
televizor: De ce? De-aia. Abia acum aflu: de bunul lui plac (de al 
unui singur om - cu tot cu nevastă) depindea, nu un om, ci o parte 
din omenire (acum e elogiat că i-a salvat Grecia - cum a 
salvat-o?) La el se acumulase “buchetul” : putere - bani - sex. 
Buchet... explosiv. 

Privindu-l încătuşat, condus de doi politai, cu figura sumbră, 
istovită, sfârşită, ar fi trebuit să-l compätimesc. Nu pot. El nu are 
dreptul la compasiune: s-a comportat ca un animal în permanent 
ruth, a sărit pe toate femeile care îi ajungeau la... îndemână, să le 
futä, pe multe le-a violat (acum încep a apărea mărturii din 
partea unor tinere jurnaliste franceze), pe altele nu le-a, fiindcă au 
reuşit să fugă, dar... Nu au făcut plângeri pentru agresiune 
sexuală, cu toate acestea, au fost terorizate, prin intermediari, 
amenințate că dacă vor face reclamaţii... Un imens porc, acest 
Strauss Kahn. Poate că, grație avocaţilor (o armada) va ieşi 
basma curată; poate că se va dovedi (?) că nu fusese nici o tenta- 
tivă de viol, însă asprimea sistemului judiciar american - în care 
nu predomină “inocenţa” prevenitului, ci culpabilitatea lui, va 
provoca ravagii greu reparabile. 

“Apărarea civilă” a început să funcţioneze după modelul 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 792 


apărării lui Polansky: nu poate fi vorba de un agresor oarecare - 
ci de un evreu!, or acela care trebuie să beneficieze de circum- 
stante atenuate - este un evreu ! - în oricare situatiune. A apărut, 
a fost scos în faţă un interviu mai vechi în care Strauss-Kahn îl 
bănuia pe actualul ministru de interne al Franţei că îi pregăteşte o 
capcană... cu femei; afirma că este pândit, persecutat pentru... 
“Pouvoir, fric, femmes...- et ma judâite...” si prezicea că i se va 
înscena o “chestie cu femei...”. Până una-alta, înainte de a i se fi 
permis să se apere, procurorul-şef nu a acceptat propunerea 
subalternilor săi de a-i cere o cauţiune de doar 250 000 dolari, a 
urcat-o la 2 milioane ! Şi o brățară electronică, iar ca rezident în 
altă ţară (“ca să nu ne facă figura lui Polansky”), confiscarea 
paşaportului. 

Incă o dată: nu-mi fac griji pentru libertatea lui, numai că 
până să fie pus în libertate, va petrece câteva luni închis. Ceea ce 
va constitui o încercare teribilă pentru unul ca el, obişnuit a sfida, 
nonşalant, zâmbind, legile-pentru-goi. Nu poate fi vorba de 
“antisemitism” în atitudinea justiţiei, poliţiei americane, aşa este 
ea, dar Strauss-Kahn se consideră european, mă rog frumos; să 
fie el arestat pentru un fleac de reclamaţie pentru agresiunea 
sexuală? să poarte el brățară electronică? El “Hăl-mai-tare-om- 
din-lume”, vorba lui Victor Vlad Delamarina? 

Câte prostii mi-a fost dat să aud dinspre socialiştii lui 
Strauss-Kahn - vocile lor, läbärtate, idioate, făţarnice, au acope- 
rit... tăcerea, decentă a opoziţiei (acuzată, după obicei, că profită 
de necazul lor...). Mai ales al belatrului Cambadelis - prostalăul 
ăsta se lăuda că va lupta până la ultima picătură de sânge, pentru 
a dovedi (sic!) nevinovăția acuzatului pe nedrept! 

Ce spuneam, ce pretindeam? Că nu sunt sensibil la soarta 
bietului Dominique Strauss-Kahn? 

Dar nu sunt! 

Pierre Moscovici l-a atacat viforoso-uleios pe Bernard 
Debré, medicul (unul din fui lui Michel Debré, “tatăl constituției 
actuale” - (celălalt fiu, Jean-Louis, magistrat, a fost judecător de 
instrucţie în “Cazul Tänase-Goma”). Acesta afirmase, la televi- 
zor, că DSK este binecunoscut la hotelul Sofitel din New York, 
acolo a mai fost eroul unor scandaluri - tot sexuale - repede 
muşamalizate de “tovarăşii” săi. 

Atât i-a trebuit lui Pierre Moscovici: în “replică” a tratat 
afirmaţiile lui Debré de calomnii, din blasfeme (dar încă nu de 
“acte de anstisemitism gretos”) şi, după cum învățase din familia 
sa, a tras cu toate armele în... familia lui Debre - care ce om 
minunat a fost; dar uite... - nu a mai continuat, i-a lăsat pe teles- 
pectatori să deducă; fiul este un nedemn vlăstar al familiei... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 793 


Ce măgar, Pierre Moscovici: le-a luat-o înainte celor care 
şi-ar fi adus aminte (dar, de frică, tot n-ar fi deschis gura) cine a 
fost - şi este - tătăl său, Serge Moscovici, bolşevicul care a culti- 
vat în herghelia lui tot ce a prezentat garanţie de puturozitate, de 
antiromânitate, de minciună în holocaustologia din România: 
Oişteanu, M.D. Gheorghiu, Lavastina, Mailata şi atâţia alţi bravi 
ostaşi ai Mosadului. 

El, Pierre Moscovici a fost “braţul” care a interceptat 
plângerea mea către Bruxelles, după miorläiala lui M.G. 
Gheorghiu - el i se plânsese de “antisemitul” de mine lui Serge, 
bolşevicul tată al socialistului fiu, cel care voise să instaureze, în 
septembrie 1944, o Republică Socialistă Sovietică, “avînd capita- 


= ce 


la provizorie la Iaşi”, însă “adevărata, cea de inimă la Moscova”. 
Marţi 17 mai 2011 


Azi... În băltoaca ştiristă în care mă bălăcesc de câteva 
săptămâni: “Cazul Breban” şi “Cazul DSK”, ce pauză binecuvân- 
tată! Ce reconfort, ce spălare de păcate(ele altora), reprezintă 
pentru mine numărul pe aprilie ale revistei Familia! Nu vorbesc 
de prima lui parte, închinat lui Cioran (fiecare provincie cu 
filozoful ei - era să-mi scape limba să zic: «Oltenia cu Liiceanu... 
», însă mi-am dat peste ea - peste limbă!), ci despre a doua parte 
a ei, rezervată - atenţie la cuvinte! - lui Grigurcu, sărbătorit la cei 
75 ani impliniti. 

Mi-a trimis revista (electronic) Flori Bălănescu: are şi ea un 
dialog cu sărbătoritul. 

Îl felicit - pe această cale - pe prietenul Grigurcu, pentru cei 
75 ani (acum vorbesc numai pentru mine; cine ar fi crezut că, în 
urmă cu jumătate de an chiar şi eu am atins această matusale- 
mică, pentru un basarabean, vârstă?) 

De asemenea, le trimit un salut colegial băieţilor de la 
Familia. Precum şi nefamiliotilor colaboratori ai revistei. 


Miercuri 18 mai 2011 


Dacă mă mai las ciomăgit de Cazul DSK, risc să-l urăsc pe 
“Dominique”. Or eu rămăsesem la un sentiment oarecare (!): 
disprețul. 

S-a conturat “apărarea civilă a soldatului DSK” în Franţa: 
copiată după “salvarea soldatului Polansky”: petiţii, comitete, 
cluburi, adunări grozav de spontane - pe bază de listă, se spunea 
pe vremea mea -, nu mai lipsesc decât vocile unui B.H. Levy, ale 
unui cadavru ca Gore Vidal, a iubitorului de bäietei, nepot al 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 794 


Mitterrandului, Fred, glăsciorul de cristal al patroanei de bordel 
(i-am uitat numele, altfel “compozitoarea unui cântec francez de 
pură origine rusească” - a, da: i se spune: Régine). Cu o excepţie 
notabilă: Giselle Halimi : spre cinstea ei, în declaraţiile date apără 
onoarea victimei, nu a agresorului. 


x 


Foarte obosit. Am transpirat ceva mai putin astä-noape, însă 
ametelile au devenit handicapante : nu ştiu dacă mâine am să pot 
coborî la magazinul de sub noi să cumpăr apă şi cafea. 


Joi 19 mai 2011 


In legătură cu scandalul DSK, mă întreb abia acum: 

Ce va fi avut în cap Shimon Perez când a afirmat, cu gura 
până la urechi, rânjind: «Am cumpărat România, Polonia, 
Ungaria...» - parcă şi Polonia şi Cehia, dar sigur nu pomenise 
Grecia, Irlanda, Portugalia, îndatoratele. 

Nu cumva siguranţa că evreii controlează finanţele lumii, 
prin FMI, cum rezumă forumiştii (anonimi, se înţelege, altfel 
n-ar îndrăzni să scrie ce gândesc)? 

În acest caz, cum ne descurcăm noi, neputincioşii goi cu 
titani atotdominatori ca Boris Mehr, Edgar Reichmann, Nedeea 
Burcă, Felicia Antip, Peter Manu, Peter Dan (şi alti Petru), M.D. 
Gheorghiu, Shafir, Oişteanu, Tismăneanu, Patapievici, Norman 
Manea, Mirel Horodi, Saxone, G. Cîmpeanu, Zalis, Z. Ornea, 
Andrei Cornea (fără a-l uita pe tată-său, profesorul)? După cum 
se vede, nu ne (prea) descurcăm, mai ales că “fraţii” noştri, 
goi-ii le dau câte trei mâini de ajutor (să fie): Pecican, Laszlo, 
Marta Petreu, Buzura, I.B. Lefter, Carmen Muşat, Simonca, 
D.C.-Enache, Gîrnet, V. Ciobanu, ca să nu mai vorbesc de 
Breban, Țepeneag, Pippidi, Totok... şi alţi servicitori. 

Că tot m-am apucat să fac liste (oare cine, oare cine m-a 
acuzat că fac liste? - listaşii de profesie!); pentru că am căzut pe 
Apelul pentru liberarea lui Gogu Rădulescu, să-l trec aici: 

Fireşte, Gogu a făcut multor scriitori “mici servicii”, le-a 
favorizat călătorii în Occident, se zice că a deblocat câteva cărți 
înţepenite pe la cenzurile multiple. Eu însă, numai din gelozie îl 
vorbesc de rău: mie nu mi-a făcut nici un bine; nici rău, dar dacă 
nu-l puteam suferi, observînd cum îi “stăpâneşte” pe scriitori - 
acordîndu-le nemaipomenita favoare de a sta cu o jumătate de 
bucă la masa lui, la Casa Scriitorilor (cu excepţia Blandianei: ea 
avea dreptul să domneasctä pe baza a toate trele bucile?): 

Geo Bogza, Augustin Buzura (scriitor), Z. Ornea (scriitor), 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 795 


Nicolae Manolescu (scriitor), Mihai Giugariu (scriitor), Ana 
Blandiana, Eugen Simion (scriitor), Dan Hăulică (scriitor), Dan 
Grigore (pianist, directorul Filarmonicii “George Enescu”, 
Bucureşti), Cristian Mandeal (dirijor), Valentin Gheorghiu 
(pianist), Ştefan Gheorghiu (violonist, profesor), Romulus Rusan 
(scriitor), Cristian Popişteanu (istoric), Valeria Seciu (actriţă), 
Adina Darian (critic de film), Gabriel Dimisianu (scriitor), Horia 
Andreescu (dirijor), Al. Paleologu (ambasadorul României în 
Franţa), Radu Cosaşu (scriitor), Dan C. Mihăilescu (scriitor), 
Tania Radu (cercetător — sotia lui DCM), Ion Ianoși (scriitor), 
Szasz lanos (scriitor maghiar), Mircea Dinescu (preşedinte al 
Uniunii Scriitorilor), Marin Sorescu (scriitor), Dinu Cernescu 
(regizor teatru). 


Vineri 20 mai 2011 


Noapte de coşmar. De astă dată nu din cauza ne-sänätäti1 
mele (deşi nici aceea nu este de ignorat), ci din cauza procesului 
DSK. Am trecut, de la milă - ei, da: milă - la oroare. 

Oroare, nu faţă de un om, DSK, presupusul violator, oricum: 
violentator, ci faţă de inimaginabilele (pentru mine) sume de bani 
avansate de Anne Sinclair, soţia, ea tinînd baierile pungii 
familiei. Dacă DSK va fi “spălat” de acuzaţiile extrem de grave, 
monumentul soţiei credincioase, iertătoare, chiar consimtitoare 
faţă de păcatele repetate ale soţului este în curs de a se edifica în 
ochii unei opinii publice fără opinie. Acum câteva zile aminteam 
de femeile dekabriştilor: acelea se dedicaseră cu totul cauzei 
soţilor - condamnaţi, deportaţi în Siberia, “înarmate”cu câte o 
boccea pe trei sferturi umplută cu cărți. Ştim că bietele femei, nu 
toate din familii bogate, îşi rupseseră de la gură ca să mituiască 
un gardian, un paznic, un funcţionar, pentru a obţine un favor 
pentru soţul deportat. În cazul DSK mă lucrează “lupta de clasă” 
(dar cea de rasă!), aflînd cu câtă “generozitate” risipeşte Anne 
Sinclair (née Anne-Elise Schwartz, la fille de Joseph-Robert 
Schwartz, devenu Sinclair en 1949, et de Micheline Nanette 
Rosenberg et petite-fille du grand marchand d'art, parisien puis 
new-yorkais, Paul Rosenberg, “l’un des plus grands marchands 
d’art parisien du XXème siècle”, dont elle est l'une des héritières 
- elle possède une partie de sa collection de tableaux d'une valeur 
de plusieurs millions d'euros), adunate cu grijă, cu eforturi. În ce 
scop? În acela de a-l scoate pe soţ din latrina unde singur s-a 
băgat (pentru a câta oară?), de a-i face cât de cât suportabilă viaţa 
- de deţinut, chiar dacă liber, însă cu ghiuleaua brăţării electroni- 
ce la picior. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 796 


* 


“Anne Sinclair avait déclaré : je n’aurais jamais pu épouser un non-juif. 
Ce qui lui avait attiré une magnifique réponse de Pierre Desproges. 
“Voilà qu’elle s’aperçoit que même avec un juif, tout n’est pas aussi 

rose que le PS. Anne Sinclair parlait alors de son premier mari Ivan LevaÎ, 

mais cela vaut pour le second.” 
La réponse de Desproges : 

«Je relisait récemment Juifs et Français d'Harris et Sédouy. Les 
auteurs demandaient à une grande journaliste très belle et pleine de talent 
(que ma discrétion m’interdit de nommer ici) si elle aurait épousé Yvan 
LevaÎ dans le cas où ce dernier n’eut pas appartenu comme elle à la commu- 
nauté israélite. 

Cette dame a répondu que non, qu’elle n’aurait probablement pas pu 
tomber amoureuse d’un non-juif. 

Je comprends aisément cette attitude qu’on pourrait un peu hâtivement 
taxer de racisme. 

Moi-même, qui suis limousin, j’ai complètement raté mon couple parce 
que j'ai épousé une non-Limousine. 

Une Vendéenne. 

Les Vendéens ne sont pas des gens comme nous. 

Il y a barrage des patois, fort lointains. Et puis, nos coutumes divergent, 
et 10 verges c’est énorme. 

Voilà une femme qui mange du poisson le vendredi en tailleur Chanel. 

Moi je mange de la viande le mardi en pantalon de coton. 

Il n’y a pas de compréhension possible !! 

Nous avons notre sensibilité limousine. 

Nous avons bien sûr notre humour limousin qui n’appartient qu’à nous. 
Nous partageons entre nous une certaine angoisse de la porcelaine peu per- 
méable aux chouans. 

Il faut avoir souffert à Limoges pour comprendre.» 


x 

Vie privée 

Dominique Gaston André Strauss-Kahn est le fils de Gilbert Strauss- 
Kahn, conseiller juridique et fiscal et membre du Grand Orient de France, et 
de Jacqueline Fellus, journaliste, d'origine russe et tunisienne. Issu d'une 
famille juive qui s'installe au Maroc en 1951, il grandit à Agadir. Il quitte 
définitivement le Maroc à la suite du tremblement de terre d'Agadir de 1960, 
pour Monaco. Après avoir rencontré Hélène Dumas en 1963 (au cours d'un 
pique-nique sur la plage de Menton avec des élèves du lycée Albert-Premier 
à Monaco), il l'épouse en 1967 et ils ont ensemble trois enfants (Vanessa, 
Marine et Laurin). Il divorce puis se remarie en 1986 avec Brigitte 
Guillemette, alors PDG du Groupe Corolle PR12, avec laquelle il a une autre 
fille, Camille, née en 1985 À nouveau divorcé en 1989, il épouse en troi- 
sièmes noces, le 26 novembre 19918, Anne Sinclair, alors journaliste à TF1 
et présentatrice de l'émission politique dominicale Sept sur sept, elle-même 
divorcée du journaliste Ivan Levai. Les témoins étaient Élisabeth Badinter et 
Rachel Kahn (femme de Jean-François Kahn) pour elle et Lionel Jospin et 
son père Gilbert pour lui. 

x 
Proche-Orient (Wiki) 
Début 1991, pendant la Guerre du Golfe, à laquelle participe la France, 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 797 


et alors qu'Israël est bombardé par les Scud de l'Irak, Dominique Strauss- 
Kahn déclare : « Je considère que tout juif de la diaspora, et donc de 
France, doit, partout où il peut, apporter son aide à Israël. C'est 
d'ailleurs la raison pour laquelle il est important que les juifs prennent 
des responsabilités politiques. En somme, dans mes fonctions et dans ma 
vie de tous les jours, à travers l'ensemble de mes actions, j'essaie d'ap- 
porter ma modeste pierre à la construction d'Israël. » 


x 


Obama a cerut Israelului să accepte “statul Palestinian”. 
Nethanyaou a refuzat - şi a plecat la Washington, să 
negocieze... 


x 


În Obs. cult. de azi textul lui Dorin Tudoran: 
“Un ucigaş pe nume Terapie-Şoc 20 de ani de la 
asasinarea lui Ioan Petru Culianu (21 mai 1991)... 

„tulbură. Vreau să spun: tulbură apele, trăgînd pe turta sa şi 
pe a revistei Agora toate... întâmplările. M-a întristat - pentru a 
câta oară? - poetul disident lăudat de Urésésescu Provocatorovici. 

Theodor Codreanu, aminteşte: loan Petru Culianu, într-o 
lucrare despre şamanism a ignorat bibliografia eladescă, “insti- 
tuind tăcerea asupra memoriei maestrului său”. Şi eu am o amin- 
tirea neagră: cu peste 20 ani în urmă, pe când “lucram” împreună 
la un volum amintiristic de Eliade (pentru colecţia mea 
“Est/Vest” de la Hachette), Culianu mi-a trimis - cu dedicație, se 
înţelege, ultima său op, un dicţionar al religiilor. De cum l-am 
despachetat, am fost fulgerat: autorii erau astfel insirati: Culianu 
şi Ehade. ; nu cum ar fi fost normal: Eliade şi Culianu...Atunci 
1-am scris o scrisoare violentă. Nu a răspuns, dealtfel se mutase 
la Chicago, devenise a/ om, cu care nu mai aveam nimic în 
comun. Peste câţiva ani, când m-a contactat un american, Ted 
Anton să-i vorbesc eu lui despre... asasinarea lui Culianu de către 
legionari, l-am trimis la plimbare. 

Probabil am să consemnez câte ceva în Jurnal după con- 
ferinta Tudoran-Manolescu, de la Atheneu. 


x 


Incä o intervenție salutară a lui Bedros Horasangian: 
“Doar adevărul” Annei Politkovskaia. 


x 


Ce scrie Gabriela Adameşteanu despre debutul său: 


“Luceafărul de dimineață 1000 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 798 


LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ a sărbătorit recent 1000 de numere 
din seria nouă. Cu acest prilej, mai multi reprezentanţi ai redactiilor literare 
din ţară salută publicaţia aniversată. De asemenea, câţiva scriitori evocă, în 
pagini nostalgice, debutul şi colaborarea lor la această revistă, pe atunci a 
tinerilor scriitori. lată începuturile Gabrielei Adameşteanu văzute de autoarea 
însăşi: 

„Împlinisem 28 de ani, când, într-o zi obişnuită de serviciu, în loc să 
redactez fişele de scriitor care urmau să intre, după multe avizări, în dictiona- 
rele enciclopedice proiectate de editura unde lucram, am scris, febril, câteva 
pagini pe un colţ de birou. Dacă aş fi muncit mai mult la acel text n-aş fi avut 
curaj să mă duc cu el în clădirea somptuoasă din Ana Ipătescu unde curând 
după aceea s-a istalat o ambasadă (dar atunci acolo fierbea viaţa literară a 
anului 1970), ca să primesc răspunsul la întrebarea simplistă şi banală: Oare 
am sau n-am talent... Dar cu ceva scris la întâmplare, mi-am luat inima în 
dinţi şi textul, m-am îndreptat spre Ana Ipätescu şi, cu inima cât un purice, 
am urcat scările, la început foarte late, care s-au tot îngustat până la mansarda 
unde era redacţia Luceafărului.” 

Îi urăm, colegial, Luceafărului de dimineaţă ceea ce ne dorim şi nouă 
înşine: viaţă lungă! Adică, să aibă cititori. Adică, să aibă difuzare. E o 
problemă spinoasă (subl.mea, P.G) care ne preocupă pe toţi cei care facem 
reviste literare şi care, iată, nu ne dă pace nici în momentele de sărbătoare. 


[“Problema spinoasă” duce, fără ocol la gândirea - şi exprimarea - lui 
Dimisianu Gabriel, Eternul Adjunct. El a folosit, primul, “problema spinoasă” în 
legătură cu o chestie în legătură cu mine, în urmă cu vreo zece-cincisprezece ani - am 
uitat-o; dovadă că era extrem de importantă, spinoasa.] 


Doamne, Dumnezeule! Această excelentă prozatoare nu are 
tinere-de-minte nici cât o găină beată, nici atâta cât să nu producă 
acum (luna mai 2011) o “variantă”, alta, decât cea de acum 20 ani 
si o cu totul alta decât cea adevărată din urmă cu patru decenii! 
Din varianta de mai sus lipseşte un “factor” important: Nora 
Juga; şi lipseşte un... făctorel: eu. Şi încă ceva: autoarea nu a... 
urcat “cu inima cât un purice, scările, la început foarte late, care 
s-au tot îngustat până la mansarda unde era redacţia 
Luceafărului”. Pentru motivul luminos (întunecos pentru ea): a 
urcat la... România literară, unde mă aflam eu, mie mi-a încre- 
dintat manuscriptul şi nu la Luceafărul. 

Numai că ea, ca şi D. Tudoran, ca şi G. Liiceanu, ca şi 
Monica Lovinescu (ei, da), ca şi Blandiana - ce să mai vorbesc 
despre Sandra Pralong, cea care nu mai ştie cum o cheamă -... etc 
etc este convinsă că adevărurile, ele ieste mai multe, după cum îi 
convine relatatorului: omisiunile (vinovate), adausurile intere- 
sate, sunt oarecari variante, nu minciuni. 

O iau descrescînd: 

Prin 1992 - după ce rupsesem relaţiile cu Gabriela 
Adameşteanu, fiindcă se raliase cu Liiceanu întâi, apoi cu 
Monica Lovinescu în fabricarea minciunii potrivit căreia cel-mai- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 799 


tânăr-filosof-la-români nu ar fi retras (în iunie 1990) din librării 
volumul de mărturii despre 1977 Culoarea curcubeului tipărit 
de editura Humanitas în luna mai acelaşi an - împreună cu 
Gherla - iar în 1992 îl trimisese la topit - declarase într-un 
interviu dat televiziunii : 

«Pe mine m-a debutat Sami Damian»... 

Adevărul fiind... nu doar altul, ci... din contra - l-am mai 
scris în câteva rânduri, tot degeaba: 

Nora luga îmi vorbise de o prietenă a sa, bună prozatoare, 
însă care nu avea curajul să-şi prezinte manuscrisele unei 
redacţii. Eu lucram atunci la România literară şi m-am oferit 
să-i citesc proza. Ne-am dus împreună (cu Nora Iuga) la editura 
Enciclopedică, unde am cunoscut-o pe autoare. Într-adevăr, 
foarte bun scriitor, însă manuscrisul era, nu doar... manuscris, 
dar cu o mulțime de corecturi. l-am propus, fie să-l dactilogra- 
fieze, fie să-mi dea o copie, de mână, lizibilă. După o zi - sau 
cinci - Gabriela Adameşteanu m-a căutat la redacţie. Numai că 
revista la care lucram era... România literară, nu Luceafărul 
(care, într-adevăr, se afla la al treilea etaj al clădirii). 

Am citit fragmentul de proză, l-am lăudat în jur, l-am reco- 
mandat colegilor de redacție (printre care Sorin Titel), niciunul 
nu a avut obiecţii. Doar Sami Damian: el era «ultimul filtru 
cenzurator» - cu excepția Cenzurii Centrale de la Comitetul 
Central (Ion lanoşi). lar S. Damian era foarte... hotärît-reticent 
(el nu-şi manifesta opoziția decât prin reticenta de a da un 
răspuns favorabil). Am insistat să aflu motivul. În cele din urmă 
bravul Sami a roşit cât şase pătlăgicele şi a morfolit câteva cuvin- 
te din care am înţeles reprosul: 

«Prea scrie ca tine...» 

Era acesta un motiv? Era, fiindcă de câteva luni se pornise 
malaxorul cenzurii colegiale declanşat de “demascarea” iniţiată 
de colegul de celulă de la Gherla, Ivasiuc în legătură cu cartea 
mea Uşa noastră cea de toate zilele, predată la editura Cartea 
românească. La România literară tocmai fusese înscăunat redac- 
tor-şef Breban. L-am rugat pe Sami să discute cu el în privinţa 
debutului Gabrielei Adameşteanu. Sami n-a deschis gura; am 
deschis-o eu în proxima şedinţă de sumar, în care am propus şi 
debutul Gabrielei. Atunci a avut legendara discuţie cu Breban. 
El a “obiectat” că nu ştie cine e Adameşteanu, eu i-am spus că 
tocmai de aceea o propun: e bună, are să afle cine este. La care 
Marele Breban mi-a închis gura cu nu mai puţin antologica: 

«În revista mea debutează numai consacraţi”. 

Fiindcă S. Damian jubila, roşind, pufnind de râs pe la colţuri, 
am înţeles că el era autorul punerii-bine («Aia care scrie ca 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 800 


Goma»), aşa că am avut o discuţie aspră cu el: l-am acuzat de 
turnätorie-la-sefu”, am urcat cu manuscrisul la - într-adevăr - 
etajul al treilea al clădirii, unde se afla revista Luceafărul. L-am 
încredinţat Sânzianei Pop şi Gică: luteş (ele mă năşiseră şi pe 
mine, în 1966), iar peste două numere a apărut proza propusă - 
în ciuda opoziției lui Sami Damian «cel care m-a debutat», 
după declarația mincinoasä (nu doar uitucă) a Tatei Vica 
Adameşteanu. 


Sâmbătă 21 mai 2011 


Obosit, asudat, abătut. Laminat de Cazul DSK. Mă fasci- 
nează ca un crocodil (am fost drăguţ cu şarpele); ca orice rău, 
puturos, nedrept, primejdios, urât. Persoana lui DSK a devenit 
pentru mine, privitor/la televizor: urâtă. Monstruoasă. Amenin- 
tätoare. Detestabilă. 

Din presa de azi: 


“Candidatul Obama are de pierdut 

Donatorii evrei şi cei care se ocupă de strângerea fondurilor îl ameninţă 
pe Barack Obama că riscă să-şi piardă sprijinul financiar în campania electo- 
rală pentru un nou mandat, în urma declaraţiilor cu privire la Israel şi 
Palestina, scrie „Wall Street Journal". O parte dintre evreii care donează bani 
pentru campanie spun că Obama a forţat liderii israelieni să înceteze 
construcţia de aşezări în teritoriile disputate cu Palestina. 

"Considerăm că graniţele Israelului şi Palestinei ar trebui bazate pe 
liniile din 1967, cu teritorii schimbate în baza unui acord reciproc" - Barack 
Obama preşedintele SUA 

Europa îl aprobă pe Obama Uniunea Europeană, prin vocea purtătorului 
de cuvânt al Înaltului Reprezentant pentru Politică Externă, Catherine 
Ashton, a „salutat călduros", ieri, apelul preşedintelui american, Barack 
Obama, favorabil creării unui stat palestinian pe baza frontierelor din 1967. 
Şi cancelarul german Angela Merkel a calificat drept „impresionant" apelul 
lui Barack Obama la un acord de pace pentru Orientul Mijlociu în baza 
graniţelor din 1967. Merkel speră în reluarea rapidă a discuţiilor dintre Israel 
şi palestinieni. 

Dacă proiectul de unitate rezistă, Netanyahu ar putea fi pus în umbră, în 
timp ce alte ţări susţin noile iniţiative palestiniene. 

Şi afirmaţia Israelului că este singurul stat democratic din regiune a 
fost subminată de o serie de evoluţii importante în revoltele prodemocratie 
din lumea arabă. 


I-auzi Valea cum răsună!, vorba unor versuri “populare” 
semnate de Dan Deşliu sau de Nina Cassian (şi dacă de Veronica 
Porumbacu?, de Maria Banuş?). Israelul “nu poate” accepta 
restituirea teritoriilor răpite prin forţă, prin distrugere, betonare 
(în sensul propriu al cuvântului: construind locuinţe pentru bieţii 
israelieni fără acoperiş!). Cum altfel: “singurul stat democrato- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 801 


sclavagist, democrato-rasist, democrato-apartheidist!” 

De aceea Israelul nu poate (îl toate cele patru mâini ”) 
reveni la frotierele vechi - căci el, frontierele nu sunt... apăra- 
bile”, că de-atunci au intervenit mari modificări “demografice” 
(cum altfel: nu justifica sionisitul sălbatic Finkielkraut, altfel 
filosof, “imposibilitatea” creării unui stat palestinian între fron- 
tierele Palestinei prin... modificările demografice?) 

Unde sunt paznicii Lătrători ai Templului: Manolescu, 
Gârbea, Oişteanu, Andrei Cornea, Simonca, Muşat, Lefter, D. C. 
Enache, G. Andreescu, Shafir, Vianu (mai ales el, urcat în slăvi 
de toate matracucele forumestre pentru că şi-a descoperit 
iudaitatea şi l-a atacat pe Goma pentru “antisemitism basara- 
bean”)?, să alcătuiască ei Corul Armatei Roşii Sioniste, să-mi 
sară în cap pentru “antisimitism”? 


* 


Mă miram că printre apărătorii lui DSK nu se numără BHL. 
Ba se numără - şi deloc glorios: ca un Virgil Tănase de pe Sena. 


“(Le Monde): Affaire DSK : Bernard-Henri Lévy étrillé par la pres- 
se américaine 

Dans les médias anglo-saxons, les déclarations de soutien de ses amis à 
Dominique Strauss-Kahn provoquent de vives critiques. Leur cible principale 
est Bernard-Henri Lévy, qui a d'abord publié une tribune sur le site américain 
The Daily Beast, lundi 16 mai, avant d'en mettre en ligne une version fran- 
çaise sur son site personnel.Dans cette tribune, M. Lévy s'étonne du fait que 
la femme de chambre ait pu se trouver seule dans la suite 2806, "contraire- 
ment aux usages qui, dans la plupart des grands hôtels new-yorkais, prévoient 
des ‘brigades de ménage’ composées de deux personnes, dans la chambre d'un 
des personnages les plus surveillés de la planète". Il se montre également par- 
ticulièrement critique avec la juge qui a envoyé M. Strauss-Kahn en prison, 
et en vient à réclamer un traitement spécial compte tenu du statut de l'accusé: 
"J'en veux, ce matin, au juge américain qui, en le livrant à la foule des chas- 
seurs d'images qui attendaient devant le commissariat de Harlem, a fait sem- 
blant de penser qu'il était un justiciable comme un autre." 

Une prise de position qui n'a pas eu l'heur de plaire dans le monde 
anglo-saxon. Depuis lundi, les éditorialistes se dechaînent, critiquant son 
point de vue et sa personnalité.” 


"LA TRISTE ET TROP COMMUNE ERREUR DE BLÂMER LA FEMME" 

Premier reproche adressé à M. Lévy, le peu de considération dans lequel il tient 
la femme de chambre qui accuse M. Strauss-Kahn. Pour Melissa Bell, journaliste au 
Washington Post, il commet "la triste et trop commune erreur de blâmer la femme". 
Maureen Dowd, éditorialiste pour le New York Times, feint de prendre le parti de M. 
Lévy, pour mieux le caricaturer: "Elle l'a vraiment cherché. C'est le rêve que fait 
toute jeune veuve qui travaille dur, en craignant Dieu, en se brisant le dos pour faire 
de basses besognes dans un hôtel de Times Square pour élever sa fille adolescente, 
justifier son statut d'immigrante et profiter des opportunités offertes par l'Amérique, 
elle rêve de voir un fou, un vieux satyre ridé qui surgit tout nu de la salle de bains, 
se jette sur elle et l'entraîne dans la chambre, à la manière d'un homme des cavernes." 


©Paul Goma 1935-2011 wWwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 802 


Pour Caroline Weber, professeure de littérature française à Barnad College et 
à Columbia, qui s'exprime sur le site du New York Times, le portrait de DSK fait par 
BHL — "séducteur, sûrement ; charmeur, ami des femmes" —, ne fait là que reproduire 
une vieille croyance de la classe politique française : "la profonde vénération 
qu'éprouveraient les femmes pour les prouesses sexuelles masculines". Et de rappeler 
qu'Anne Sinclair elle-même avait estimé qu'il était "important pour un homme poli- 
tique de séduire". Mais pour l'auteure de cette analyse, "avec des amis comme DSK, 
le deuxième sexe n'a définitivement pas besoin d'ennemis". 

D'autres journaux attaquent BHL sur son argumentation autour de la "brigade 
de ménage". Wendy Kaminer, avocate et écrivaine, explique sur The Atlantic qu'elle 
a fréquenté ce Sofitel et qu'elle n'a jamais vu une telle brigade à l'œuvre. Tom 
Scocca, sur Slate, va plus loin et demande au philosophe où il veut en venir avec cet 
argument : "Est-ce que cela veut dire que cette femme de chambre, un agent de la 
conspiration antisocialiste et transatlantique pour faire tomber Strauss-Kahn, s'est 
arrangée pour qu'il n'y ait pas de témoin de l'incident qu'elle était sur le point de pro- 
voquer ? Ou simplement qu'une femme qui entre seule dans une chambre d'hôtel 
s'offre automatiquement à qui peut s'y trouver ?" 


"UN MILLIARDAIRE NARCISSIQUE À LA CHEMISE DÉBOUTONNÉE" 

Autre sujet qui agace les éditorialistes anglo-saxons : la justice aurait-elle dû 
faire preuve de plus d'égards à l'endroit de DSK, comme le suggère BHL ? "Alors 
que Bernard-Henri est scandalisé qu'une simple femme de chambre puisse attirer des 
ennuis judiciaires à un 'grand' homme comme Strauss-Kahn simplement en l'accu- 
sant, de manière crédible, d'agression sexuelle, je suis fier de vivre dans un pays où 
une femme de ménage peut débarquer un dirigeant international d'un avion en par- 
tance pour Paris", répond Jonah Goldberg dans la National Review. Andrew 
Sullivan, auteur britannique et blogueur sur The Daily Beast, y voit un simple réflexe 
de survie : BHL prend "la défense de sa classe sociale". 

Certains éditorialistes s'attardent sur la personnalité du Français. Matt Welch, 
rédacteur en chef du magazine Reason, s'en prend violemment à celui qu'il appelle le 
"milliardaire narcissique à la chemise déboutonnée". Un des éditorialistes de The 
Economist le qualifie même "d'auteur du pire livre jamais écrit sur les Etats-Unis 
[American Vertigol" et lui reproche de chanter les louanges de DSK en faisant peu 
de cas de la plaignante. 

Enfin, ils sont quelques-uns à rappeler le rôle de Bernard-Henri Lévy dans la 
reconnaissance des rebelles libyens par la France. Tom Scocca en profite ainsi pour 
ironiser : "Si BHL avait défendu la cause libyenne comme il défend la cause DSK, les 
marines seraient en train de défendre Île régime de Khadafi]." 

L'humoriste Jon Stewart s'est également emparé de la tribune de Bernard-Henri 
Lévy. Dans l'émission The Daily show du 19 mai, il ironise : "Tout le monde sait que 
les femmes de chambre viennent par deux". 


Duminică 22 mai 2011 


Nici o ameliorare a sănătăţii: transpiratie noaptea, amețeli 
severe ziua. Ce pot face? Doar să aştept minunea adusă pe 
aripile ultimului medicament. Dar mai am eu rezerve de aştep- 
tare? Ziceam că chestiunea transpiratiei sălbatice, noaptea poate 
fi “rezolvată”, cât timp maşina funcţionează (am început să fiu 
îngrijorat că se strică, deşi e cumpărată anul trecut), însă cea a 
ametelilor? Aş vrea să pot cobori pentru cumpărături, ca să-i 
uşurez Anei (şi ea încă fragilă, pâlpâindă) “cursele”, cum le zicea 
Monica, fie iertată, cumpărăturilor [unul din frantuzismele cu 
care noi, prietenii ei - atunci - nu ne putusem obişnui]. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 803 


x 


Din Obs. cult. (despre Culianu) un forumist, citînd din 
Marino: 


[email protected] Emil Belu - Sambata, 21 Mai 2011, 15:03 Citeva 
note de lectura: 

1. Adrian Marino, Viata unui om singur. "Doar ca odiosul asasinat 
caruia i-a cazut victima (dupa mine - o simpla intuitie, nimic mai mult - o 
executie "rituala", sacralizata, de tip legionar, un "sacrificiu" de expoliere a 
unui juramint calcat sau un grav pacat al divulgarii unei initieri secrete) i-a 
conferit, postum, dimensiuni mitice, total disproportionate. Daca Securitatea 
urmarea sa asasineze pe un adversar politic, cel putin doua zeci de alte nume 
erau cu certitudine pe lista inaintea sa... Paul Goma, printre altii, a fost de 
zeci de ori mai activ si nu l-a impuscat nimeni. S-a incercat ceva doar prin 
"coletele Carlos",un fel de "sfiriiac", vorba lui Creanga. (p. 181)’ (subl, mea) 


Este întâia oară, după stiinta mea, când Marino mă vorbeşte 
“neutru” - nota mea. Ce-as fi vrut?: eu să-i demasc voiajurile 
culturale, până şi în Spania lui Franco : Olé, Espana!, cu binecu- 
vântarea lui Popescu-Dumnezeu (cel putin), iar el să nu-mi deie 
înapoi?: «Na!, Na!», cum îi “replicase”, la fântâna lui Burlă de la 
Lăteşti lui Alecu Bratu, prieten şi coleg de puşcărie şi de PNȚ - 
mai ales că replica urma să fie... postumă - curajosul Marino! 


“Dupa o vizita pe care A. Marino i-a facut-o lui M. Eliade, la Paris, 
1981, citim urmatoarele: 

«Vechii legionari il acuzasera (pe M. Eliade) mai inainte de tradare si 
de pactizare cu inamicul: "Nu vezi ce-mi fac astia", a exclamat odata, intr-un 
moment de sinceritate)». 

2. Din "Dialoguri intrerupte", I.P.Culianu. 

"Pe 28 iunie voi lua parte la Masa rotunda de la Munchen, despre orto- 
doxie. Imi pare ca un numar tot mai mare de oameni imi impartasesc, intr-o 
masura mai mare ori mai mica, ideile cu privire la rolul economico-social- 
politic funest al ortodoxiei in istoria romana". (p. 254) 

3. "In ce ma priveste, iudaismul ma preocupa mai ales ca descopar in el 
originile nihilismului care reprezinta, dupa cum spunea Heidegger, "destinul 
culturii occidentale"... (p.214) 

4."... congresul de la Louven, unde voi "conduce" discutiile o dupa- 
amiaza (Le pré-dualisme juif). Este evident ca, nefiind iudaist, indrazneala 
mea e cam mare...". (p.209) 

5. Inainte de moarte, vroia sa treaca la iudaism si sa se casatoreasca cu 
Hillary Wiesener, de origine evreiasca, fosta studenta a lui M. Eliade. 

Sa fie misterul mortii lui I.P. Culianu atit de nepatruns?” 


* 


Surpriză: Jean-François Kahn îl apără pe DSK! 
Jalnic. Ce idioţi pot fi unii inteligenţi! 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 804 


* 


Drăcoasa de Magda Ursache, “nu s’ lasî”, vorba ei despre 
Alina Mungiu. După textele în brazda Pruteanului în chestiunea 
esprimării în româneşte, iată ce mi-a trimis: 


“Magda URSACHE Alte glose la un eseu-proces al comunismului 

Sper într-o discuție întinsă şi completă pe marginea eseului-proces al 
comunismului (altul decît Raportul final), intitulat Intelectualii faţă cu 
democraţia (ed. Pleiade, Satu Mare, 2010), semnat Gheorghe Grigurcu. 
lată de ce revin la această carte abordînd teme extreme, periculoase pentru 
minţile lavate ale sentinelelor PC (Political Correctness), a căror lectură e 
mereu suspicioasă: „Nu-i cumva antisemit, fascist, naţionalist ori — văleu! — 
legionaroid?” 

G. Călinescu nota în „Adevărul literar şi artistic” din 6 dec. 1931: „(...) 
lumea literelor este un parlament în care discutiunea şi libera expresie a 
sentimentului critic sunt garanţii şi chiar raţiunea de a fi a scrisului .Şi, mai 
demult, M. Eminescu, în „Timpul”, 21 ianuarie 1881: „A compara argumen- 
tele şi a o face cu tonul liniştit al bunei credinţe reciproce constituie esenţa 
oricărei discuţii serioase”. 

Din păcate, opinia adversă „cauzează” iritare multă şi lovituri de 
pedeapsă, amintind de cenzura comunistă care răstălmăcea aberant ce scrise- 
seşi. Se poate discuta acuzator despre antisemitism, nu şi despre excesele 
antiromânismului. Reacţia dirigintilor e mereu dură cînd se face comparatia 
între Shoah şi Gulag sau între Holocaust şi Holodomor (moartea prin înfome- 
tare, în Ucraina, a milioane de oameni, dintre care 3 milioane de copii, în anii 
1932-33). Dacă insişti, pierzi sprijinul „Realităţii evreieşti”. 

Există multi arbitri-specialişti în antisemitismul românilor. Discuti 
despre vremea aceea cînd s-a pus în practică sistemul care ne-a distrus 
existenţa şi despre oamenii Anei Pauker (Vasile Luca, Leonte Răutu, Valter 
Roman, Nicolschi, Teohari Georgescu, Dulgheru, Zeller, Coler) şi apare sus- 
piciunea că îi vizezi pe evrei; clasat ce nu eşti: antisemit. Chiar să afirmi 
apăsat că românii n-au fost mai puţin fanatici, că şi ei s-au lăsat folosiţi, că şi 
ei au profitat, tot eşti citit în cheia extremei drepte. În paranteză fie spus, 
există şi sionisti schingiuiti de evrei cominternisti, dar legionarii rămîn 
eternii condamnaţi pentru crimele lor. Un exemplu din multe? În 1982, 
România era comentată de rău în Congresul american: Ceauşescu viola acor- 
durile de la Helsinki, nelăsînd familia Coler să plece în SUA, adică pe Andrei 
Coler, inginer de sunet şi pe Elena Răutu, fiica lui Leonte. Au intervenit pen- 
tru eliberarea paşaportului nume grele, de la Bush şi secretarul de stat 
Alexander Haig la ambasadorul David Funderburk. Colonelul de securitate 
Coler fusese asistentul generalului Nicolschi, colaborase cu Zeller şi cu 
Dulgheru, ca director de închisoare. La ordinele lui, gardienii l-au zdrobit în 
cizme pe Alex. Moldovan; l-au omorît din bătaie la 39 de ani pentru că l-a 
„Sfidat? pe Coler. Vlad Stolojan (soţul Sandei) a confirmat informaţiile 
despre crimele lui Coler; multe ştie şi Radu Câmpeanu. Cu toate astea, 
criminalul a ajuns cetăţean american. Se prezentase drept victimă a lui 
Ceauşescu: îl eliberase din Biroul politic pe tata socru, Leonte Răutu. 

Ca să scapi de culpabilizare prin eticheta „argumentaţie de tip antise- 
mit” e musai să spui ce ticălos a fost (şi a fost!) Ghiţă Dej cînd a eliminat-o 
pe „Ana noastră”, cum mi s-a întîmplat să aud recent într-o emisiune TV. Pe 
peretele studioului se putea citi: „Istoria ne învaţă că n-am învăţat nimic 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 805 


de la ea”. 

Învätäm din trecut? Istoricul Zoe Petre opinează că nu. La polul opus 
acestei opinii, Goma, care nu numeşte pactul Ribbentrop-Molotov, ci pactul 
Hitler-Stalin, scrie în Jurnal, 2009: „prezentul se oglindeşte în trecutul comu- 
nist”. „Antisemitizarea” sa a venit (ce trist!) şi dinspre Ion Vianu. 

Repetatele apeluri pentru memorie corectă se lovesc de dezinteres, ba 
chiar se manifestă „un anume cinism în tratarea atît a trecutului, cît şi a 
prezentului”, susţine Gh. Grigurcu. Amnezia e voită, dirijată, controlată. 
N-a afirmat avangarda că trecutul e depăşit şi că peste el trebuie trasă cortina? 
Şi n-a fost primul număr al „României literare” de după '89 ilustrat cu Jules 
Perahim? Tineri necomplexati de ignoranță nici nu vor să ştie ce-au uitat. 
Istoria reală nu mai interesează, aşa e, dar nu cumva pentru că a fost mereu 
şi mereu falsificată? Fuga de adevăr se practică răzbit. 

Şi atunci, orice e posibil, chiar şi lauda totalitarismului făcută posttota- 
litar, chiar şi acuzarea anticomuniştilor în limbaj proletcultist (hiene, şacali, 
hrănindu-se din cadavrul comunismului), chiar şi apariţia multor „indivizi cu 
concepţii totalitare” din generaţia tînără (apud Gh. Grigurcu), aşadar 
filo-dicatori tineri. Si nu-i enervează pe unii Mircea Platon cînd întreabă Cine 
ne scrie istoria?. Chiar aşa: cine ne-o rescrie? 

Ni se spune că în Noua Europă e nevoie de uitare. Pe linia aceleiaşi 
comenzi, ni se cere să ne controlăm repulsia, ba chiar să avem îndurare pen- 
tru tortionarii din vechile închisori. Gata, am acuzat formal comunismul ca 
regim sîngeros şi ne-am liniştit. S-a bifat condamnarea lui în Parlament, ce 
mai vrem? 

Simplu: înainte de procesul Tismăneanu contra comunismului trebuia 
un proces penal contra comuniştilor criminali. Altfel, oricît ar nega-o 
susținătorii preşedintelui în funcţie, crimele s-au clasat, transferîndu-se în 
arhive şi-n biblioteci. Condamnăm doar teoretic. O spune limpede Gh. 
Grigurcu în eseul-proces citat: condamnarea băsescă a comunismului e „o 
haină mult prea mare pe trupul istoriceşte firav al celui ce-a rostit-o”, chiar 
dacă preşedintele crede (v. alocutiunea la sărbătorirea nr. 1001 al revistei 
„22”) că „raportul Tismăneanu nu poate fi egalat prin profunzime în zona 
fostelor state comuniste”. 

Raportul a aruncat „ceva feşe pe o rană a colectivitätii româneşti încă 
sîngerînd”. Si nu-l urmez de astă dată pe Sorin Lavric, convins că în 
Parlamentul României, în 18 decembrie 2006, s-a făcut „exorcizarea” „fanto- 
mei care ne urmărea mereu din 1947”. De ce din '47 şi nu din '40, cum vede 
lucrurile Goma. Mai exact, din 28 iunie, cînd Basarabia, Bucovina de Nord 
şi Herţa au fost ocupate de teroarea bolşevică. Plus că fantoma o fi fost 
anihilată „pe termen lung” (cum recunoaşte chiar S. Lavric), dar nu definitiv. 
N-a renunţat FSN-ul la referendumul pentru dizolvarea PCR, ideea profeto- 
logului Brucan? A, n-a aprobat CFSN proiectul (!!!) Aşa că PCR s-a reîn- 
fiinţat şi vrea să riposteze la orice atac contra comuniştilor, ca procuror, ca 
avocat pledant, ca judecător, à la fois. 

„Anticomunismul minimal” (mulţumesc, Mircea Platon!) din Raportul 
final n-a convins şi asta pentru că în siglă n-a fost Goma, cum trebuia să fie. 
Nu era la „standardele academice” ale istoricului Tismăneanu? Sau nu-i 
istoric? Iar disputa din jurul cercetării mai mult a dezbinat. În argumentatia 
contra celor rezervaţi, Vladimir Tismăneanu uzează de tot spectrul de 
acuzaţii, devoalînd şi „nuanţe antisemite”, şi „accese de antisemitism”, ba 
chiar „isterie xenofobă”, Mircea Platon fiind „Căpitanul”, pus pe „insultă cu 
conotaţii etnice”. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 806 


Dreptate n-are nici Andrei-Paul Iliescu (Iluzia anticomunismului) că 
procesul ar fi trebuit făcut de persoane fără fobie faţă de comunism. Ce om 
normal la cap n-are fobia asta? Sau o fi o banalitate că regimul comunist a 
acţionat dur, crud, bestial contra nealiniatilor, în numele luptei de clasă? Vă 
aduc aminte că Lenin telegrafia (v. Opere complete, X): „Impuşcaţi-i si pe 
şovăielnici!”. Jurnalistul David Brinkley a citit la Televiziunea naţională a 
SUA un fragment din corespondenţa Roosevelt-Stalin: 

Roosevelt: „Domnule Mareşal, după cum ştiţi, sunt în campanie 
electorală pentru realegerea mea pentru a patra oară ca preşedinte al 
SUA. Ar fi extrem de jenant pentru mine dacă ar transpira în presă ceva 
din natura discuţiilor purtate împreună la ambasada URSS din 
Teheran”. 

Stalin: „Domnule Preşedinte, confirm primirea telegramei Dvs. 
şi vă comunic măsurile luate aici: stenogramele discuţiilor noastre 
au fost arse, iar translatorul împuşcat” (Apud Internet). 

Niet celovec, niet problema. 

Gulagurile lui Stalin au ucis mai mult decît războiul, iar pipa sa, cum 
citesc în „Jurnalul de Vrancea”, era din chihlimbar din munţii Buzăului. 

Exterminarea a 11 milioane de oameni din propriul popor (URSS) e de 
trecut cu vederea? 

De unde iertare, răbdare, echilibru? Virgil Ierunca a fost absent la stin- 
gerea mamei. A aflat de moartea ei dintr-un mandat returnat de poşta română 
cu menţiunea decedată. Spune Ion Zubascu, într-un interviu luat de Lucia 
Negoiţă pentru „Acolada”, „În familia noastră, politica s-a scris cu sînge de 
om”. „Pînă şi cîinele din lanţuri a fost lăsat să moară, în timpul cînd mama a 
fost arestată la Sighet, pentru că şi el aparţinea unui «duşman al poporului». 
Tatăl său, Ilie, a luptat la „partizani”, în Munţii Tibles. A fost ucis în torturi. 
E greu titlul de erou. În torturi au murit şi generalii armatei române: gen. Ion 
Răşcanu, comandant de brigadă la Mărăşeşti, mort la Sighet; gen. Mihail I. 
Racoviţă, ministrul Apărării Nationale, mort la Sighet; au murit umiliti 
Macici, Petrovicescu, Dobre, Şova, Stoenescu... „Îndur deci soarta învin- 
sului”, a spus gen. Constantin Pantazi, fost ministru de Război, mort în închi- 
soare, în '58; fiul lui, ofiţerul Ion Pantazi, a stat închis la Aiud, la Gherla etc. 
N-ar fi fost normal ca printre raportori să nu fie nici un fiu de cominternist? 
Nu de etnie e vorba aici. 

La 3 ani de la prezentarea Raportului, Vladimir Tismăneanu a dat un 
interviu lui Armand Goşu, plîngîndu-se că s-au adus contra sa „argumente de 
alogenitate”. Fals. Problema nu-i defel că V. Tismăneanu ar fi evreu, ci că 
tatăl său a fost unul dintre acei „agenţi ai comunizării, sovietizării, 
martirizärii ţării noastre”. L-am citat pe Paul Goma. De ce se crede victimă a 
antisemitismului cînd i se aduce aminte de rolul tătînelui? Nu etnia inte- 
resează, ci biografia, rolul în activul pecere, în nomenklatură. Vajnicul pro- 
pagandist bolşevic s-a aflat la vîrf: redactor şef între 1948-1958 al Editurii 
Politice, cu statut de secţie CC/PCR. Putin lucru? Era în fruntea luptei de 
lichidare a „năpîrcilor veninoase”, cum le numea. Şi-l aprob pe Gabriel 
Andreescu: 

„Într-adevăr, pe vremuri, în anii 50, taţii „lor” le dădeau lecţii tatilor 
„noştri”. Astăzi, fiii „lor” vor să ne dea la rîndul lor lecţii. Din fericire, nu mai 
avem trupele ruseşti în spinare”. Repet, nu de etnia „lor” e vorba, nici de anti- 
comunişti frustrati, puşi pe vendetă contra copiilor din Primăverii (deşi a 
spune că egalizează comunismul e a minţi de la obraz: era egal copilul din 
Primăverii cu copilul din Balta Albă?; cît despre preşedintele nostru, al tutu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 807 


ror, menţine dihotomia copiii „noştri”/ copiilor „lor”, (v. „copiii stafiilor”, 
Oprescu şi Geoană, uitînd de alţi copii de „stafii”, de-ai casei. 

Cominterniştii au distrus elita României în numele democraţiei popula- 
re; acum, fiii lor, ajunşi instanţe supreme privind anticomunismul, eurointe- 
grati ori räsäditi peste Ocean, caută „falsuri şi erori” în numele democraţiei 
care şi-a pierdut pe drum epitetul: populară. Doar intelectul se poate primeni 
ca o prostire (moldov. cearşaf). 

Cum a spus Goma, aşa a rămas: „Continuăm să fim ocupați de «ai 
nostri»”, deşi ursul sovietic nu le mai asigură spatele. 

Reîntoarsă în România ca purtătoare de cuvînt Soros, o cruciată a 
gîndirii politice corecte, Sandra Pralong (SynergETICA), de profesie „antre- 
prenor social” cum se recomandă, acuză de stalinism la televizor. Pe cine? Pe 
cei care vor condamnarea propagandiştilor celei mai distructive ideologii din 
lume. Să fim, aşadar, toleranti cu ideologocratii care propagau uciderea în 
masă a ceea ce numeau „paraziți sociali”? Nu vrei să împingi societatea mai 
departe pe culmile (ş.a.m.d.), atunci dispari. 

Cu toate astea, foarte permisiva doamnă ne cere să trecem cu vederea. 
Ce? Zecile de milioane de cadavre ale Gulagului?Şi asta în timp ce pe 
„burtiera” postului TV se derula un mesaj: Ceauşescu = Iisus. 

Forma mentală comunistă nu dispare cu una, cu două. Suntem îndem- 
nati să fim scrupuloşi cu ce-a fost bun, nu cumva să-i nedreptätim pe cei care 
au construit socialismul multilateral nedezvoltat, sub umbra lui Ceauşescu. 
În acel Decembrie, la Timişoara, Bucureşti, Arad s-a strigat „Românii sunt 
un popor unit. În început de an '90, eram, după Ernesto Sabato, „admirabil, 
curajos popor”. Pentru ca din martie să devenim distrugători barbari de 
Cofar-„ungurul” şi aşa să rămînem. Trăim un război psihologic: destabilizării 
economice, crizei îi corespunde o demoralizare a naţiunii. Şi în acest program 
anti-memorie intră şi boieri ai minţii larg mediatizati, ca H.-R. Patapievici, 
sustinind: „Canalie de facto, românul este un colaborationist bovarizat de 
ipocrizia aspiratiei la disidenţă”. Mă întreb: generalizarea asta îi cuprinde în 
devălmăşie şi pe rebelii la îndoctrinare, şi pe disidentii de carton; şi pe cei 
schiloditi de gloantele lui Ceausescu-Iliescu, şi pe revoluționarii cu certificat 
obţinut pe şpagă? 

„Celor din străinătate, mai nota şeful ICR care făcea filosofie de la o 
vîrstă fragedă, le transmit atît: să preţuiască într-un fel care să nu fie nationa- 
list, să fie mai degrabă filosofic, faptul că sunt români”. Filosofic? Să 
filosofăm, adică, în felul profilor de filosofie marxistă reciclati? Dimpotrivă. 
Să dăm căutare pe abiatrecutul care începe să fie uitat, conform proiectului 
pus în lucrare de mercenarii falsificatori. Adorno, în Minima moralia, vorbea 
demult despre „violenţa ordinii” din care te sustrage conştiinţa. 

„Mai bine mort decît comunist” (cu variantele activist, securist) se cînta 
la kilometrul zero al democraţiei. Imnul lui Cristian Paţurcă. Ca un ecou, 
tinerii opozanți basarabeni din aprilie 2009 strigau: „Refuz, rezist, sunt 
anticomunist”. „Tăcerea mieilor” s-a obţinut în Piaţa Universităţii cu 
ghioaga. La fel, peste Prut. 

Ce voiau golanii de anticomuniști? Lustratie? Aştia numai cu ciomagul 
minerilor se-nvatä! Paţurcă a murit sărac lipit, iar ofiţerul Kuki Borislavski, 
cumnatul lui Petre Roman, care — zicea presa — i-a condus pe mineri în 
Universitate, a ajuns secretar în Ministerul Apărării, sub CDR, apoi general 
(sub Iliescu) şi reprezentant al României la Comisia Europeană. Cît despre 
gen. Mihai Chiţac, a murit soldat, ce-i drept, dar, ca ministru de Interne pus 
de Iliescu, a spulberat demonstraţia din Piaţa Universităţii, după ce reprimase 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 808 


revoluţia din Timişoara. De filosofare avem nevoie sau de dez-uitare? 

Prin 2001, parcă, pedeseristul Adrian Năstase şi liberalul Valeriu Stoica 
spuneau usurati la unison că anticomunismul şi-a trăit traiul. Iar Ion Iliescu 
folosea „Cotidianul” ca să-i pună la zid pe „aşa-zişii anticomuniști 
post-factum”, care n-ar fi decît „neo-stalinişti”. Lupta cu atitudinea anti- 
comunistă se ascutea ca, pe vremuri, lupta de clasă. Şi (vă) întreb: dacă s-ar 
fi ştiut „rolul” său („răspundea” de tineret) din '57, cînd „epura” studenţi, ar 
mai fi fost ales şi reales? 

Ignorarea din ignoranță ne-a adus unde ne-a adus. În 1960, Ion Iliescu 
era în CC, secția Propagandă. Propus de... Ceauşescu! Pe Leonte Răutu, unul 
dintre călăii culturii române, îl caracteriza: „un om inteligent, cultivat şi foar- 
te amabil” (subl. mea). Ceauşescu a intrat în CC prin debarcarea altui călău, 
Al. Drăghici. Se zice că, în dec. '89, Drăghici intrase pe culoarul CC ca să 
ocupe loc în noile structuri, ca victimă a lui Ceauşescu. La aşa revoluţie, aşa 
cercetare a crimelor anticomunismului. Cînd Marius Oprea a trecut la indica- 
rea victimelor, a fost stopat. Sau erau „potcoave de cai morţi” cei asasinați? 
Oprea săpa pînă dădea de oase, ceea ce i-o fi deranjat pe pensionarii-tortio- 
nari şi pe urmaşii lor. Înființat de Tăriceanu în 2005, IICCMER, prin 
debarcarea lui Oprea, nu mai trebuie să investigheze crime, nici să depună 
sesizări penale, deşi în titlu este încă Institutul pentru Investigarea Crimelor 
Comunismului (...). Investighezi crime fără a sesiza organele de cercetare 
penală? 

De unde o veni lumina? Nu ştiu dacă ceata de la Smolensk i-a ucis pe 
cei din aeronava poloneză, dar masacrul de la Katîn e pus pe seama unei 
filiere (?), ca Stalin să fie scos nevinavat de moartea ofiţerilor, iar ucigaşii 
să-şi păstreze medaliile de onoare. 

Părintele Calciu-Dumitreasa şi-a deschis venele, a stors o gamelă de 
sînge şi i-a dat să bea limfa altui deţinut politic, Constantin Oprişan. I-a murit 
în braţe, în iulie '58. Se vorbeşte de jertfa lui sau în atenţia televiziunilor este 
opozitia-caviar (cum îi spune Gh. Grigurcu) a Ninei Cassian, lăudîndu-se cu 
„un pretins curaj”, care „n-a deranjat de facto structurile totalitare”? Şi-mi 
amintesc de activista manu forte Liuba Chişinevschi, bîntuită de un 
Parkinson accentuat. În '71, cînd Ceauşescu o decora cu ordinul „Tudor 
Vladimirescu”, Liubocika, dînd din cap necontenit, părea că neagă doctrina 
pe care o sustinuse toată viaţa. 

Închei, deocamdată, cu o urare a lui Dan Culcer: 

„Bună libertate de opinie!”. 


O îmbrăţişez pe Magda Ursache. 


x 


O pauză balsam: un concert Schütz dirijor Benoit Haller. Din 
păcate nu am prins începutul, finalul mi-a fost retezat de o 
reclamă. 

Doamne, ce compozitori uriaşi nemții şi italienii acelui timp! 


Luni 23 mai 2011 


Mi-a trimis Aliona Grati acest text al colegului său despre 
Theodor Codreanu: 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 809 


ANDREI ŢURCANU Theodor Codreanu: polemici cu miză majoră 


“Consecventa, dar, mai ales, calmul cu care Theodor Codreanu, “inco- 
rectul” politic de la Huşi, îi dezbracă mereu, de la carte la carte, pe “corectii” 
elitişti de la Bucureşti şi de aiurea, pe cei de azi, dar şi pe părinţii ori pe 
strămoşii lor de tristă amintire, inspiră respect. Dincolo de argumentarea 
strânsă, transdisciplinară, fără nici un fel de fisuri sofistice sau stridente 
demagogice, în demersul său se impune un crez nestrămutat, o convingere. 
Rostul scrisului, crede cu neclintire Theodor Codreanu, nu ţine de orgoliul 
narcisiac, nici de interesul de grup, meschin şi pärtinitor, şi nici de vreo ideo- 
logie agresivă planetară. “Un spor de adevăr” — iată miza majoră a angajării 
sale literare. De la “Dialectica stilului” (1984) până la “Polemici “incorecte” 
politic” (Editura “Ştefan Lupaşcu”, Iaşi, 2011), toate cărţile acestui cercetător 
“cu judecată dreaptă şi încăpăţânată”, dacă e să folosim o sintagmă emines- 
ciană, relevă aceeaşi, statornică, grijă față de sporul de adevăr al arheităţii 
româneşti. Să reținem că adevărul, la Theodor Codreanu, este o componentă 
a ontologiei şi are acel sens originar heideggerian al scoaterii din ascundere. 
De aici şi înţelesul profund arheic al sporului; “provocarea valorilor”, trece- 
rea lor prin grila criticii ontologice tinteste reconfirmarea, sprijinul şi aug- 
mentarea eminescianismului de fond al culturii şi spiritualităţii române, dar 
şi identificarea şi condamnarea fenomenelor de substituție, de ocultare a 
identicului în favoarea simulacrelor şi erzaturilor parazitare. Neabătut în 
convingerile unui naționalism “în marginile adevărului” de sorginte emines- 
ciană, fără însă patetismele şi vehementele de limbaj ale unor emuli de cir- 
cumstantä, atent la nuanţe, cu răbdare şi cu o minutie de ascet, autorul des- 
chide uşile pe care alţii — din frică? din laşitate? din oportunism? — le ocolesc 
cu prudenţă ori le zidesc cu bolovanii falsurilor ideologice şi ai poncifelor la 
modă. Acestea sunt, ca să citez, la întâmplare, doar unele titluri de capitole 
din câteva cărţi publicate după '90, “arheul românilor”, “teoria “golului 
etnic” şi omenia mioritică”, “golul etnic” şi ofensiva perifericilor”, “postmo- 
dernismul şi spaima de identitate naţională” etc. 

Alături de eşafodajul savant al argumentelor literare, sociologice, antro- 
pologice şi filosofice, în aceste apariţii se impune constant de-a lungul anilor 
şi o vervă polemică implicită. Theodor Codreanu nu este un polemist umoral. 
La el, bunăoară, nu vom regăsi pasiunea feroce a sublimei doamne Magda 
Ursache, ale cărei polemici, axate pe aceleaşi probleme şi având în vizor cam 
aceiaşi “eroi”, au, de obicei, alura unor ritualuri de alungare a dracilor din 
cetate. Energia polemică a textelor sale vine cu necesitate ca o consecinţă a 
angajarării ontologice. Maietuca ideilor din jurul arheului național presupu- 
ne neapărat (la români! dar oare numai la ei?), pe lângă o potentialitate în 
lucrare vie, organică, şi o altă componentă “amniotică” — insinuarea perfidă, 
distructivă a Celuilalt, geamänul negativ care caută să se substituie printr-o 
ontologie a sfâşierii, înscăunarea cu pompă în golul etnic al “antitezelor 
monstruoase”, a înlocuitorului corupt, parazitar, susţinut, de cele mai multe 
ori, de o forţă străină, ostilă, antinationalä. Din nefericire, arheitatea noastră 
nu prea cunoaşte în ultimele secole tihna lucrării fireşti în actualitatea lumii. 
Scoasă din ascundere, ea devine imediat, mereu, ca într-o repetiţie a unui 
blestem, ţinta avortonului ideologic şi este supusă diverselor atacuri şi 
refractii anamorfotice. Orice spor de adevăr este însoţit, fatal, de tam-tamul 
diversiuniilor, a “basnelor de ocară”, vorba cronicarului; varii succedanee 
entropice încearcă a se infiltra în miezul său şi a-l bulversa cu denaturări şi 
deturnări de sens. Doar celui care se află mai aproape de temeiurile ontologi- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 810 


ce ale naţiunii îi este dat să aibă o conştiinţă mai acută a puterii ei arheale şi 
o vedere mai clară a primejdiilor de moarte care o paşte pe aceasta. UȘA către 
înțelesurile germinative originare, demonstrează Theodor Codreanu de la 
carte la carte, nu este alta decât viziunea treimică a ortodoxiei (creştinismul 
organic în viziunea eliadescă), miturile nationale fondatoare (“Miorita”, întâi 
de toate) şi, ca un corolar al deschiderilor abisale, opera integrală a lui 
Eminescu. Nu sunt doar călăuze epistemologice, sunt cetăţi ale fiinţei româ- 
neşti pe care cercetătorul onest are a le apăra de zurba continuă a imposturii 
ideologice de tot soiul şi pe care îşi întemeiază sistemul de argumentare. Ele 
sunt şi mobilul credinţei de nezdruncinat în rostul superior al implicărilor sale 
literare. 

“O mândră demnitate”, vorba lui Eliade, degajă “polemicile” acestui 
incurabil “incorect politic”, iar “ironia voltaireană”, pe care o remarca Adrian 
Botez în ultimul său volum, “Polemici “incorecte” politic”, nu este altceva 
decât semnul deplinei libertăţi interioare, distincţia unui crez, tăria unor 
convingeri, prestigiul unor mize majore şi, nu în ultimă instanţă, preeminenta 
morală asupra unor “adversari” închistaţi în cercul strâmt al reacredintei si al 
dogmei despre care Blaga spunea că este “setoasă de sânge”. În spiritul tole- 
rantei creştine şi — atenţie! — al dialogismului democratic, pentru care, declară 
că pledează “ultimii avatari ai marxismului cultural”, ideologii “corectitudi- 
nii politice”, Theodor Codreanu, îşi revendică transant filiatia din Ibrăileanu, 
care “a înţeles că rostul spiritului critic este tocmai... înțelegerea şi nu înge- 
nuncherea adversarului, terminată cu o “execuţie”. În continuare propune un 
model de a polemiza opus celui practicat de intolerantii noii ideologii inter- 
naţionale: “A nu polemiza cu ură, ci cu seninătatea minţii, cu simpatie dacă 
nu cu dragoste pentru emul. Criteriul fundamental pentru intrarea în “luptă” 
trebuie să fie cel eminescian al ADEVĂRULUI”. Grea încercare! Să-ţi 
păstrezi calmul faţă de “setoşii de sânge” ai unei dogme “minoritare” exclu- 
siviste, intransigentă cu orice fel de majorităţi, în primul rând, cu cele 
naţionale, şi, pe deasupra, să polemizezi cu ei “cu simpatie” presupune o 
mare, copleşitoare strădanie. Oricum, în finalul lecturii constatăm că polemi- 
cile lui Theodor Codreanu nu prea “mustesc” de simpatie faţă de inamicii 
arheului national şi ,Mitläufer”-ii (tovarăşii de drum, ori, într-un limbaj bine 
cunoscut de basarabeni, “poputciki”) comunismului (mai nou ori mai vechi, 
nu importă!), cum i-a numit Herta Müller pe unii “rezistenți prin cultură”, 
vizati şi de autorul nostru. Dar ceea ce se impune cu pregnantä şi impresio- 
nează, totuşi, aici, ca şi în cărţile anterioare, este, fără doar şi poate, 
seninătatea minţii, care înseamnă un set de idei articulate sistemic, cu clari- 
tate, într-o demonstraţie imbatabilă, dar şi lipsa de agresivitate a stilului, 
echilibrul judecăților, stăpânirea de sine a celui care se ştie lucrând “în mar- 
ginile adevărului” şi slujind o cauză nobilă, sobrietatea textului, felul pedes- 
tru de curgere a gândului, meticulos, pe îndelete, neabătut, cu hotărâre şi cu 
generozitate totodată. E proba cea mai convingătoare, probabil, a unei înalte 
dignitäti intelectuale şi etice. 

Cu cine şi cu ce polemizează, concret, Theodor Codreanu, pe cine îl ia 
drept arbitru şi ce îi serveşte ca argument de sprijin şi criteriu al adevărului? 

Tinta polemicilor sale este, parafrazând o binecunoscută “profeție” a 
“Manifestului comunist”, noua stafie care bântuie deja nu numai Europa, ci 
întreaga planetă. E vorba de ideologia “corectitudinii politice”, un avatar cul- 
tural al marxismului, venind din America, dar având profunde rădăcini euro- 
pene, care face ravagii în cele mai diverse domenii ale societăţii contempo- 
rane: cultură, educaţie, politică etc. Un expert militar american, William S. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 811 


Lind, a remarcat mai multe asemănări frapante ale acestui mutant cu marxis- 
mul clasic, de la potrivirea de “principii si valori” comune până la coinci- 
dente terminologice (“societate socialistă multilateral dezvoltată” si “multi- 
culturalism dezvoltat”, de-o pildă). “Ambele ideologii sunt totalitare”, de un 
exclusivism şi o intransigentä la limită cu absurdul, frizând comicul, am zice, 
dacă dincolo nu s-ar căsca nebunia tragică a consecinţelor căderii în barbarie 
şi inuman. La fel, “ambele ideologii au pentru evoluţia istoriei o singură 
explicaţie. Marxismul economic găsea răul în proprietate, marxismul cultu- 
ral îl depistează în putere, izomorfă supraeului freudian, instrumentul prin 
care grupuri definite în termeni de rasă, sex etc. dețin puterea asupra altor 
grupuri”. Aceeaşi “judecată maniheistă a luptei de clasă” — cheia de boltă a 
“învăţăturii” marxist-leniniste — stăpâneşte şi noua ideologie a corectitudinii 
politice, cu diferenţa că aici rolul de victimă pozitivă nu-l mai deţine proleta- 
riatul, ci minoritățile de tot felul aflate sub opresiunea majorităților. Pentru a 
reinstaura armonia şi “dreptatea” socială a raiului comunist, proletariatul tre- 
buia, utilizând o cacofonie consacrată, “să lichideze burghezia ca clasă”. 
Astăzi, miza “revoluţionară” a “corectilor politici”, hotărâți să întroneze 
alături de “paradisul material, insuficient pentru Occident (si)...paradisul 
senzual erotic”, nu e mai mică. “Soluţia e deconstructia acestei ordini cultu- 
rale “nedrepte”. (...) Trebuie deconstruit orice text al culturii tradiţionale 
spre introducerea sensului corect”. Sensul corect înseamnă “dărâmarea până 
în temelii” (acesta era un vers-refren şi al “Internaționalei” comuniste, “do 
osnovania”!) a tot ce ţine de tradiţie, de naţiune, de religie: anularea 
distinctiei dintre sexe, care “nu este un dat, ci un construct” şi eliberarea 
sexuală printr-o generalizată “perversitate polimorfă”, condamnarea 
“naţionalului” (un alt “construct”din pricina căruia s-au destrămat imperiile 
şi au falimentat sistemele coloniale, inclusiv comunismul), înlăturarea 
creştinismului din cultură. Nu întâmplător această şcoală, fluturând zgomotos 
drapelul democraţiei şi al tolerantei, a fost numită şi Școală a 
Resentimentului. Maniheismul ei este endemic, total, pornind de la împărțirea 
indivizilor şi a opiniilor acestora în “corecte” şi “incorecte” politic, trecând la 
separarea tranşantă a grupurilor sociale “bune” de grupurile “rele” şi termi- 
nând cu lansarea de “formule bune şi formule rele de stat naţional”. 

Un ideologism agresiv, neîngăduitor se insinuează în aceste 
“construcţii” ale deconstructiviştilor postmodernişti. Ontologia, demons- 
trează Theodor Codreanu, a fost eliminată din ecuaţia gândirii lor partizane, 
transcendenta suprimată sau caricaturizată până la consecinţe inverse, iar 
adevărul se pomeni ocultat prin mutilare şi falsificare tendentioasä de către o 
logică binară, rigidă şi reductionistä. O dublă referinţă, la Noica şi la 
Eminescu, lasă să se întrevadă o explicaţie epistemologică edificatoare: 
“Logicile bivalente pariază numai pe una dintre feţele fiinfei-ca-fiinfare, 
căzând în capcana antitezelor monstruoase”. “Antitezele sunt viaţa”. E 
“maxima-cheie a gândirii eminesciene”, susţine autorul. La ea se raportează 
întregul eşafodaj metodologic al disocierilor sale de ethosul postmodernist, 
profund resentimentar, în favoarea ethosului “antitezelor împăcate”. E diso- 
cierea dintre ideologie, care ţine partea uneia dintre antiteze, şi adevăr, între 
“raționalismul în exces” al “aristotelicilor întârziaţi” şi “gândirea transmo- 
dernă”. “Transmodernismul” este conceptul (“mai îngăduitor”) al volumului 
cu acelaşi titlu, apărut la editura “Junimea” în 2005, prin care Theodor 
Codreanu încearcă să ofere o soluţie pentru depăşirea impasului ontologic şi 
epistemologic modernist şi postmodernist în raport cu transcendenta. De fapt, 
firul ideilor sale urmează aici, ca şi în celelalte cărţi ale sale, calea unei 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 812 


Tradiţii consacrate (majuscula trimite la o arheitate, nu la un calificativ de 
excepţie) în continuarea gândirii “arheului” lui Eminescu, “arhetipului” lui 
Eliade, “logicii lui Hermes” şi “devenirii întru fiinţă” a lui Noica, “lumenu- 
lui” Părintelui Stăniloaie, “nivelurilor de realitate” cu “tertul ascuns” al lui 
Ştefan Lupaşcu şi a sintezei transdisciplinare a lui Basarab Nicolescu. 

“Problema cheie care a declanşat marea sofistică în jurul postmoder- 
nitätii este transcendența”. În jurul transcendentei se dau şi bătăliile “inco- 
rectului” polemist cu “minoritarii minţii”. Numai raportarea la absolut poate 
să fie dreapta măsură a adevărului, la fel cum numai raportarea la absolut 
poate să mijlocească şi să îndreptăţească o delimitare clară a adevărului de 
denaturările sale. Nu e o teză. E un mod de situare ontologică şi o cale de 
cumpănire a judecății lui Theodor Codreanu printre multiplele antiteze, 
“împăcate” sau “monstruoase”, ale vieții (“antitezele sunt viața”) româneşti. 
De la un articol la altul (şi, am putea spune, de la o carte la alta) se produce 
o lentă şi îndărătnică separare a apelor, o demarcare clară între transparența 
deschisă a întregului, care înglobează, apropie şi armonizează diferenţele, şi 
opacitatea părții închise, criticiste, înverşunate, exclusiviste. Pe o latură se 
află iubirea integratoare din treimea creştină, tertul inclus, timpul kairotic al 
arhetipului, al mitului eternei reîntoarceri, organicismul istoric, identitatea 
naţională, canonul eminescian, România profundă, poporul român, istoria 
românilor, intelectualii care se raportează la un destin (al Patriei ori al 
vocației proprii) în absolut, pe cealaltă se regăsesc: Demiurgul cel Rău (anti- 
teza Dumnezeului treimic), tertul exclus, timpul linear al progresului sans 
rivages, istoricismul cu evoluţia în salturi (“revoluţionare”), globalismul 
omogenizant, ideea canonului cultural “occidental” (fără variante naţionale), 
canonul literar postmodernist al gratuitätii sans rivages (al Nimicului, altfel 
spus), “România rătăcitoare”, norodul-mutant moştenit din comunism, istoria 
integrată, falsa intelighentie fără de Dumnezeu, fără de neam şi fără de ţară 
sau, cu o vocabulă a lui Paul Goma, “autocronii” corectitudinii politice. 

În ultimă instanţă, ca să anticipăm, ţinta acestui reducționism cultural 
sunt naţiunile (ca majorităţi “asupritoare” sau, în terminologia “corectilor 
politici”, ca factori de putere şi dominație, ca sursă de inechitate socială). 
Criteriul diferenţei urmează o ştiută cutumă totalitară, “deconstructia” 
vizează tot ce se referă la axul lor arheic. De aceea, ţine să dovedească 
Theodor Codreanu, asaltul asupra centrului canonic occidental şi atacurile 
asupra centralitäfii canonului literar românesc trebuiesc interpretate ca o 
încercare de scoatere a literaturii din ecuaţia adevărului fiinţei, a sacrului şi a 
identităţii naţionale, o tentativă de separare a ei de sâmburele ontologic şi de 
situare în zona propagandei (în favoarea unor minorităţi zise “discriminate”) 
şi a laicitätii înţeleasă îngust, secularist, “la graniţa ateismului”. Există un 
canon occidental, susţine autorul sprijinindu-se pe autoritatea unui Harold 
Bloom şi a lui Giani Vattimo, însă nu unul universalist-omogenizant, dincolo 
de transcendenţă, istoricizat, purtând la vedere toate “sulimanurile” stridente 
ale corectitudinii politice. Da, literatura occidentală a luat naştere “prin rup- 
tura de cartea unică. De la împărăţia Cărţii s-a trecut la împărăţia cărţilor”. 
Însă această ruptură nu înseamnă o despărţire de “ceea ce s-a numit kenoza 
Mântuitorului”, de întruparea lui Dumnezeu în om. “În suferinţa nemărginită 
şi în plenitudinea bucuroasă a lui lisus se ascunde întreaga umanitate a cano- 
nului occidental”, observă Theodor Codreanu ca o descifrare a cunoscutei 
sintagme a lui Harold Bloom “anxietatea influențelor”. De aici şi o concluzie 
generalizatoare: “scriitorii canonici creează noi Biblii, noi religii nationale, 
fără ca acestea să fie simţite ca “erezii”, dimpotrivă, restituind universalitatea 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 813 


emanată de divinitate”. A restitui universalitatea emanată de divinitate 
înseamnă a crea în marginile Adevărului, nu în ale ficţiunii sau, mai exact, în 
ale purei fictionalitätii, unul din poncifurile de bază ale postmodernismului, 
prin care Nicolae Manolescu a ajuns să substituie canonul Eminescu prin 
canonul “Levantului” cărtărescian ca emanatie ultimă (şi supremă) a canonu- 
lui literar românesc. “Gratuitatea estetică în canon este ontologică, la antipo- 
dul jocului de “cuvinte goale”. Altfel spus, ea este consubstantialä categorii- 
lor suferinței, profundului şi sacrului, categorii opuse poeticilor postmoder- 
niste ale juisării, jocului şi concretului secularizant. E un argument redutabil 
al criticii ontologice “incorecte”. Când H.-R. Patapievici scrie că “steaua lui 
Eminescu a apus”, că poetul nostru naţional a devenit “cadavrul din debara”, 
el nu improvizează (iresponsabil) pur şi simplu, ci urmează cu stricteţe logica 
inflexibilă a corectitudinii politice. Globalismul postmodern (cel economic, 
în primul rând) se ştie, are o tentă pronunţată anglo-saxonă. Ca urmare, orien- 
tarea spre spiritualitatea de tip anglo-saxon ar face inactuală opera emines- 
ciană. Astăzi “nu mai interesează dimensiunea profundului în cultură, o cate- 
gorie “germană” deja abandonată în lume”. Fals, zice cu îndreptăţire Theodor 
Codreanu, “spiritualitatea” la care se referă autorul “Omului recent” nu are 
nimic cu unul din centrele canonice ale literaturii occidentale (şi engleze, în 
acelaşi timp!), cu Shakespeare, “imposibil de rupt de dimensiunea profundu- 
lui”. H.-R. Patapievici, aici, nu face decât să se alinieze “şcolii” distrugători- 
lor de canon, adepților istoricizării lui Shakespeare, resentimentarilor tertului 
exclus, care neagă dreptul la existenţă în spaţiul canonic occidental a concep- 
tului de canon naţional (odată cu ideea de “poet naţional”, pe care o consideră 
o invenţie a nationalistilor români). Aceştia susţin cu frenezie omogenizarea 
globalistă a literaturilor prin estetic şi istoricizare. Un estetic separat de 


matricea sa ontologic-arheală, rupt abuziv de singularitäfi şi o isto- 
ricizare totalitar-reductionistä fixată pe problematica “echităţii” mino- 
ritare. 


Şi, ca o remarcă fundamentală la polemica în jurul lui Eminescu şi 
canonul occidental: “Postmoderniştii trăiesc cu iluzia ideologizantă că noi îl 
inventăm pe Shakespeare şi pe Eminescu, pe când, în realitate, ei ne inven- 
tează pe noi”. Aproape ca la Fericitul Augustin: “Tu erai, Doamne, în mine 
şi eu eram în afara mea”. Să recunoaştem, dacă ar fi să se pună problema în 
faţa “corectilor politici”, şi Fericitul, cu această revelaţie, s-ar arăta un “mis- 
tic”, un “incorect” deci, precum “incorect” este canonul creştin, “discrimina- 
tor” al femeii (“corectat” prin gnoza fictionistä a Mariei Magdalena fondatoa- 
re a bisericii lui Hristos) dimpreună cu scriitorii canonici naţionali pe care se 
reazemă ideea de canon occidental, declaraţi inactuali, depăşiţi, reactionari, 
xenofobi, misogini etc. 

Imaginea lui Eminescu, a celui “inventat” după 1989 de “subţirii” ghio- 
gari deconstructivişti este mereu în prim-planul polemicilor lui Theodor 
Codreanu. Nimeni din ei nu a trecut pe lângă poetul naţional fără a încerca 
să-i adauge “tuşa” personală din catranul înveninat al noii (vechi) ideologii 
planetare, contribuind, într-o competiţie acerbă, la ceea ce “incorectul” pole- 
mist a calificat cu un titlu de carte, “a doua sacrificare a lui Eminescu”. Că 
aruncările de pietre nu au fost un simplu joc “deconstructiv” sau o tentativă 
de a reîmrospăta şi a revitaliza percepţia operei eminesciene, precum se pre- 
tinde, ci o campanie “resentimentară” pe tot frontul cum s-ar spune, o 
confirmă virulenta atacurilor şi a taxärilor antieminesciene, faptul că nici 
unul dintre cei înregimentaţi în falanga “corectitudinii politice” nu l-a trecut 
cu vederea pe poetul de la Ipoteşti. loan Petru Culianu, ca să mergem pe 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 814 


urmele exemplificärilor lui Theodor Codreanu, a avut la adresa poetului, într- 
o perioadă mai timpurie, cuvinte de laudă (şi chiar de apărare contra cerberi- 
lor regimului comunist). Dar “de îndată ce a pus mâna pe măciuca ideologică 
a “corectitudinii”...a descoperit lucruri îngrozitoare despre Eminescu”. El 
vede “un Eminescu foarte mic, un om grosolan şi impulsiv, pasional, libidi- 
nos, cu care puţini din nenumäratii golani cu care ne-a fost înzestrată națiunea 
pot încerca să se identifice”. Acest Eminescu care a fost “pândit la orice pas 
de eroarea totalitarismului şi încoltit de patima sovinismului” este “luptătorul 
delirant împotriva capitalismului şi plutocratiei”. “Nebulosul poet” 
propăvăduia “valorile ancestrale, ale românilor şi ale beduinilor deopotrivă: 
ospitalitatea, generozitatea”, iar “în orori i-ar fi concurat pe Dostoevski şi pe 
Nietzsche, minţile bolnave ale Rusiei şi ale Germaniei”. “Mintea bolnavă” a 
poetului “e vinovată de tot ce-a fost mai rău în istoria ţării vreme de mai bine 
de un veac: antisemitismul, naționalismul, fascismul, legionarismul, comu- 
nismul”.Si, ca o concluzie de-a dreptul diabolică (cel putin pentru basarabe- 
ni): “Gândirea lui Eminescu a fost arma formidabilă de spălare a creierilor de 
care s-a folosit comunismul”. 

Virgil Nemoianu a lansat “teoria secundarului”, promițând, în premize- 
le ei, să reabiliteze noţiunea de “reactionar” discreditată de “progresistii sans 
rivages” şi să o încarce c-un sens pozitiv, substituind “ruşinea de a fi 
reactionar” cu “geniul de a fi reactionar, spre binele umanităţii”. Autorul, 
observă Theodor Codreanu, “pariază pe un paradox: cu cât ritmul istoriei este 
mai rapid, cu atât lumea se apropie mai mult de stadiul entropic, al omoge- 
nizării în dezvoltare. În acest cadru, cultura, conservatoare şi reacționară, are 
un efect negentropic, putând întârzia dezastrul. Aceasta ar fi cea mai înaltă 
menire a artei, încât epitetul depreciativ reactionar se încarcă brusc cu sensuri 
pozitive”. Dar, din păcate, întreaga construcţie teoretică este minată de ger- 
menul ideologiei. „Teoria secundarului are o ţintă precisă: de a discredita 
majoritätile în favoarea minorităţilor, fiind un tipic simptom de political cor- 
rectness”. Or, Eminescu, după cum bine se cunoaşte, a fost întotdeauna de 
partea “majorităţii”, de partea poporului român. De aici şi imperativul 
“despărțirii de Eminescu” sub motiv că ar fi “reactionar în sensul rău al 
cuvântului”. Apreciindu-i riscul de a se aventura în descâlcirea tainei antite- 
zelor (“în ele, constată Theodor Codreanu, zace „diferenţa ontologică”, 
marea cruce dintotdeauna a ontologiei”), mai departe nu poate să nu constate, 
cu obidă, căderea lui Virgil Nemoianu din filosofie în ideologie prin partiza- 
natul expres faţă de una din antiteze. Un polemist din categoria miticilor 
zburdalnici ar fi împuşcat mai multe salve (goale) de cuvinte şi cu asta ar fi 
lămurit “teoria secundarului”. Theodor Codreanu, care înţelege “incorectitu- 
dinea” în sensul unei înalte probitäti, recunoscând în persoana filosofului 
român din America un gânditor de marcă (prins însă în capcana ideologismu- 
lui), caută să descâlcească până la capăt împletirile sinuoase ale “principalu- 
lui” şi “secundarului” din vitrega istorie a societăţii româneşti din ultimele 
secole. Disocierile şi nuantärile sale urmează, cu o acribie remarcabilă, ca şi 
în alte momente de clarificări dificile, acelaşi fir călăuzitor al gândirii emi- 
nesciene. “Într-adevăr, susţine el, Eminescu simboliza arheul românesc, dar 
din poziţia de marginalizat, împreună cu poporul român, ignorat şi disprețuit 
de o pătură minoritară, numită de poet „pătura superpusä”. (...) Eminescu 
sesizase o situaţie cu totul aberantă în societatea românească: națiunea pro- 
fundă era tratată ca o „minoritate”, batjocorită de o oligarhie care nu-şi 
cunoştea decât märuntele interese de grup”. Concluzia e că avem în faţă “o 
foarte încurcată necorelare a antitezelor, pentru care Eminescu a găsit o denu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 815 


mire emblematică: antiteze monstruoase”. Si, în fine, urmarea logică: “nu 
numai majoritätile pot avea tentatia eliminării minorităţilor (cu ample conse- 
cinte precum cele din Germania lui Hitler), ci şi acestea pot, la rându-le, 
mutila majorităţi. Comunismul a fost o ilustrare a acestui tip de antiteză 
monstruoasă. O istorie normală înseamnă întotdeauna echilibrul antitezelor, 
iar orice mutilare a uneia dintre ele înseamnă oprimarea vieţii. Suprematia 
principalului înseamnă imperialism, iar supremaţia secundarului — dictatură. 
Infernul nu e majoritatea, cum crede Virgil Nemoianu, fiindcă minoritatea 
poate fi infernul şi invers”. Ca autor al unei cărţi despre transmodernism, 
Theodor Codreanu propune şi o soluţie metodologică în spiritul acestui 
concept: “Dacă admitem că modernismul a adus supremaţia majoritätilor 
(care e şi cutuma democraţiei), iar postmodernismul pe cea a minorităţilor, 
depăşirea ambelor forme de oprimare nu poate fi decît transmodernă, căci 
numai transmodernismul se fundează pe antiteză — pe care o întrevăd ca filo- 
sofie a viitorului”. O nouă utopie? Înclinăm să credem că nu, dacă ţinem 
seama de realismul ei ontologic, de echilibrul şi puterea integratoare care se 
degajă din polifonia acestei viziuni edificată cu migală în marginile aceluiaşi 
ADEVĂR eminescian al arheului. 

Atâta doar că deocamdată nu numai Eminescu, dar şi tot ce ţine într-un 
mod expres în cultura română de spiritul eminescian este demonizat, laolaltă 
cu ceea ce a apărat poetul mai tare. Într-o constantă “vecinătate” se află 
Eliade, Noica, Edgar Papu şi, desigur, Paul Goma. loan Petru Culianu, amin- 
teşte Theodor Codreanu, a ajuns într-o lucrare despre şamanism să ignore cu 
totul bibliografia eliadescă, “instituind tăcerea asupra memoriei maestrului 
său”. Iar un mare cărturar, Adrian Marino, coleg de închisoare şi de domiciliu 
forțat cu Goma, dar, după căderea comunismului, părăsind “ideocritica în 
favoarea ideologiei sub iluzia că-şi “împlineşte” adevărata vocaţie” şi, în cele 
din urmă, “eşuând printre ideologii provenind din Noua Stângă Americană, 
(...) a ajuns să-şi repudieze Hermeneutica lui Mircea Eliade (“O carte pe 
care, aproape, vreau s-o uit”) şi să refuze, după 1989, reeditarea”. Lui Noica, 
acelaşi însingurat printre “neoconservatorii” cu rădăcini trotkiste din 
Cartierul Primăverii nu-i poate ierta faptul că în interpretarea sa “fiinţa” devi- 
ne, pe nesimţite, “fiinţă naţională”. Cât priveşte discipolii, “şoriceii 
Păltinişului” (“Munții Păltinişului s-au scremut şi au ieşit nişte ridicoli sori- 
ceil”, zice Theodor Codreanu), aceştia l-au “afirmat” pe Noica “prin reeditări 
profitabile”, dar l-au “negat prin ideologie”. Ideologia political correctness, 
fireşte, care, arată autorul, are o putere de corupere morală şi dezagregare 
socială deloc neglijabilă. “Ideologia „canonului ” proletcultist era un joc de 
copii pe lângă „canonul global”! 

Este unul din puţinele momente când în echilibrul şi seninătatea pole- 
micilor sale se insinuează tulburarea şi, poate, chiar o undă de disperare 
amară. Nu e de mirare, dacă urmărim, alături de el, atacurile brutale, concen- 
trate asupra axului ontologic românesc, felul cum surogatele ideologice se 
substituie metodic criteriului fundamental al Adevărului. Textele acestor 
polemici “incorecte” abundă de exemple. Idei strălucite cad în deriziune ca, 
de exemplu, ideea lui Noica a “culturii de performanţă” şi a celor 22 de inte- 
lectuali (unul la un milion) antrenați “în vederea realizării unor cercetări de 
anvergură”, care a eşuat în “lăutărism”, spirit sectar, parvenitism şi antiromâ- 
nism. O altă ciudată inconsecventä ţine de năvala falsilor, a falsilor disidenti 
(“autocronicii”), a lichelelor erijându-se în rol de profeti ai moralității, a 
“istoricilor” improvizati, fără o calificare profesională, chemaţi să facă “isto- 
ria comunismului românesc”, a ideologilor de “dreapta”, care, de fapt, mărtu- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 816 


risesc în tot ce fac o ideologie agresivă de stânga, a politicienilor jucând în 
locul rolului de arbitru stipulat de Constituţie rolul de “arbitru-jucător”, 
toate acestea indicând o contradicţie în termeni, “una din invențiile logicii 
maniheiste, cu atât mai devastatoare pentru politică”. Pretinşii “salvatori ai 
naţiei” (încă o falsă autosituare!), spune Theodor Codreanu, “sunt întotdeau- 
na la putere, dar dau impresia că se află în opoziţie. Tin sub control mass- 
media, ...formează conştiinţe. Dar...având atâta putere... ei dau vina (pentru 
dezastrele de azi şi de ieri) tot pe poporul român, pe “metehnele” sale şi pe 
trecutul lui”. Simptomul este numit “divorţul dintre intelighentia cu pretenţii 
de “elitism” şi România profundă”. 

Uneori acest simptom capătă o înfăţişare de-a dreptul patologică, un 
aspect de “caz” clinic. Nu e o întâmplare, cel mai mare articol polemic al 
cărţii este “Cazul Patapievici”. Nici o exagerare! Cazul este anatomizat cu 
scrupulozitate, pornind cu vrăjeala unui tată făcând închisoare politică şi a 
unei disidente autocrone, continuând cu o carte penibilă în care îşi varsă, vis- 
ceral, “ruşinea de a fi român” şi terminând cu “avatarul” de la urmă (nu şi 
ultimul, probabil), cel din 2008-2009, de “patriot”, “naţionalist” şi “vrednic 
paşoptist”. Partea cea mai extinsă din această biografie colorată se referă la 
părerile lui H.-R. Patapievici despre români şi despre România din “Politice”. 
Cartea se mulează după “Schimbarea la faţă a României” de Emil Cioran, cu 
o deosebire esenţială. “Cioran, remarcă Theodor Codreanu, voia o schimbare 
la faţă a României, dar nu una “nonromânească '...d-l Patapievici n-a ajuns 
decât până la ura de ţară, lăsând disperarea exclusiv lui Cioran”. Nimic nu-i 
place autorului “Politicelor” la români. Atât de mult urăşte el totul aici, încât 
“incorectul” polemist ajunge să se întrebe cu îndreptăţire: “Enigma rămâne 
următoarea: de ce aceste odrasle ale unor foşti kominternişti preferă, totuşi, 
să rămână într-o ţară atât de execrabilă?”, dar să presupună şi răspunsul, unul 
foarte aproape de adevăr: “Bănuim că pariază pe devenirea nonromânească a 
românilor, pe disponibilitatea urii de sine a mutantului moştenit din comu- 
nism, pe doctrina dispariţiei naţiunilor”. O ruşine continuă că este român îl 
roade pe H.-R. Patapievici, “ceea ce iarăşi poate fi o mistificare”, adaugă în 
paranteză Theodor Codreanu, cu referinţă la “român”, desigur, nu la “ruşine”. 
În “sufletul rural-neolitic” al românului el nu găseşte nimic bun: “,,Blândete, 
toleranţă, spirit receptiv, curaj, patriotism — haida-de! Eu nu am văzut nicăieri 
aşa ceva la „români”. Spaţiul mioritic, unduire şi moarte, dimensiunea rrro- 
mânească a existenţei? Acestea sunt formule ale sufletului românesc? Să fim 
serioşi! Există probe foarte concludente care atestă că românul este intole- 
rant, xenofob, violent-si-las, retractil, agitat-şi-abulic (termenii legaţi prin 
copulă formează o trăsătură unică). Astfel, fiecare din aceste cinci însuşiri a 
fost copios etalată de evenimentele anului de graţie 1990, an radiografie pen- 
tru puturoşenia abisală a sătulului nostru suflet românesc”. Cu ce poţi răspun- 
de acestei dezläntuiri de blamuri şi blasfemii? lată însă că subtilul polemist 
de la o margine de ţară le găseşte clenciul, prinde în ele latura de fond, 
temeiul lor ideologic: “Vajnicul justitiar polemizează ...nu cu bolşevismul, 
ci cu martirii din puşcării, cu Mircea Vulcănescu, ...cu Mircea Eliade şi cu 
Lucian Blaga, cu Noica”. Şi celelalte acuze la adresa românilor sunt respinse 
cu o statornică tărie a argumentului, găsind, corect, că “viciul de gândire al 
lui H.R. Patapievici” se află în modul defectuos “de a generaliza cazurile par- 
ticulare”. "Niciodată nu se cuvine să confundăm accidentalul cu ontologicul”, 
suntem avertizaţi, şi se constată că la autorul “Politicelor”, de fapt, “primează 
nu fulgerarea faptelor, ci a esentelor poporului în mijlocul căruia vietuieste. 
De aceea, critica lui nu seamănă cu a lui Cioran, ci cu a lui I. Ludo, din revista 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 817 


“Răspântia”, din anul 1947, când ataca nimicitor România, pe Rebreanu si 
Iorga, identificându-i cu „cretinologia” românească şi pregătind, astfel, tere- 
nul pentru instaurarea bolşevismului răzbunător. Adică pentru o devenire 
nonromânească a omului român”. Dincolo de o genealogie ideologică, uşor 
recognoscibilă, ar mai fi şi nişte complexe freudiste, foarte interesante prin 
perspectivele ce le deschid asupra unor personalităţi sfäsiate din spaţiul 
românesc: “H.-R. Patapievici pare a fi o tipică personalitate dedublată. Am 
arătat acest fenomen la indivizii români puşi de istorie să slujească la doi 
arhei etnici. (...) Sfâşierea drutianä se exercită între centrul imperial — 
Moscova, unde şi locuieşte, şi rădăcinile sale de român moldovean. Struto- 
cămila acestui tip de sfâşiere etnică este teoria moldovenismului, ca hibrid 
între românism şi slavism, dar opus radical, doctrinar vorbind, celui dintâi”. 
Sunt personalităţi “cărora li se încearcă întreruperea legăturilor cu arheitatea 
lor etnică. Mutantii rezultați îşi apără cu o mână arheitatea, dar şi-o nimicesc 
cu cealaltă. (...) Format în mediu românesc, H.-R. Patapievici are, simultan, 
tendinţe centrifuge care-l îndeamnă cu o mână să-şi apere bruma de români- 
tate, iar cu cealaltă s-o neantizeze”. Rămâne să domine, totuşi, patosul dis- 
tructiv, furia demolării, ura clocotitoare. România este un “infinit lupanar de 
lumpeni” cu o etnogeneză de ruşine (urina daco-romano-slavă). Aici, „oriun- 
de te uiţi vezi fete patibulare, cu ochi mohorâti, maxilare încrâncenate, fete 
urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare, o vorbire agramată şi bolovănoasă 
(...) Un neam flecar şi lipsit de Dumnezeu, nerâvnitor în sfinţenie şi agramat 
în grandoare, ahtiat de măriri calpe şi înjosit de vanitäti pe care, sclavi şi ser- 
vili, nu le-am putut legitima decît prin atentat, ultraj şi minciună. Un astfel de 
popor urgisit nu prin soartă, ci prin mediocritatea sa, ce semn mai poate 
aştepta decât semnul infamant al lui luda, ca diferenţă specifică, şi semnul 
unanim al lui Iona, ca gen proxim? (...) Ce este aceea „românul” este o ches- 
tiune mai degrabă tenebroasă. Ea nu poate fi rezolvată elegant, pentru că pro- 
blema însăşi este dizgratioasä”. În acest moment fulminant al 
“deconstructiei” “chestiunii” românului (devenit printr-o substituție gramati- 
cală echivocă “aceea”), intervine Theodor Codreanu cu o constatare. 
“Patapievici este doar un Neceaev în delir „spiritual”, cum se recunoaşte. El, 
personal, nefiind capabil de violenţă, rămâne să-i îndemne pe alţii la aseme- 
nea terapie contra neamului românesc: „Numai violenţa, numai sângele mai 
pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimţire. Mă simt personal 
jignit de prostia bäscälioasä, de acreala invidioasä, de stridenta toapä a aces- 
tei populaţii ignare. (...)Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă 
este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: 
o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”. Citesc şi parcă văd, 
dincoace de Prut, dublura lui H.R.Patapievici, clona aceleiaşi ideologii a hao- 
sului, împătimitul de teorii anarhiste (cu faimosul corolar autohton — “teoria 
moldovenismului”), eminenta cenuşie a Partidului Comuniştilor de la 
Chişinău, Mark Tkaciuk. Aceeaşi ură şi acelaşi dispreţ suveran regăsesc la 
amândoi, laolaltă cu aceeaşi râvnă de a se ţine strâns de buca puterii. Din 
oportunism, dar şi din ştiinţa că puterea asociată cu haosul este o mare 
prăpastie pretutindeni unde se confirmă o consistenţă ontologică. De aceea, 
cred, Theodor Codreanu are perfectă dreptate când îl corectează pe Sorin 
Adam Matei. Aceştia nu se pot numi “boieri ai minţii”! Poate mai “corect” — 
“boieri ai smintirii națiunii”. E ceea ce a înţeles şi Paul Goma în “Jurnale”. 
Aceeaşi îndoiala asupra “aleşilor” se resimte şi în paginile cărţii lui Adrian 
Marino “Viaţa unui om singur”. De reţinut un detaliu oarecum picant, dar 
revelator. La unul din părinţii “noii stângi” culturale franceze, Roland 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 818 


Barthes, marele cărturar român “a fost surprins să descopere că nu cunoştea 
nici o limbă străină, că era plat, formalist, snob, frivol, intolerant cu 
Benedetto Croce, profesând ierarhii rigide, subiective, într-un cuvânt, un 
„terorism” cultural incompatibil cu geniul Occidentului”. Se pare că e un por- 
tret tipic al unui “corect”. Acesta nu va accepta niciodată adevărul unei maxi- 
me a lui René Girard, reprodusă şi comentată de Theodor Codreanu în ultima 
secţiune a “Polemicilor” sale: “Omul nu este niciodată victima lui 
Dumnezeu, Dumnezeu este totdeauna victima omului”. E ceea ce spune şi 
Părintele Savatie Baştovoi cu un titlu recent de carte: “Diavolul este corect 
politic”. 

23 mai 2011 

Andrei Ţurcanu 


x 


Jean-François Hahn declară că el nu mai face jurnalism! 
Dacă ar lua astfel de hotărîri toți jurnaliştii care calcă în 
străchini - după care se râd, ca prietenul meu, Jean-François... 


x 


Cu ce se ocupă Paţachinievici, din ce în ce mai coroiat, 
semănînd cu un vultur hoitar, mai degrabă cu, vorba lui: 
Papagalele-cu-plisc-rosu, cu mărgica mucului gata-gata să-i pice 
pe papion şi, cu tucalul pregătit pentru Jupân, prin grija lui 
Mihäies-Limbäies zis Cameleonul, nu pentru că îşi schimbă 
mereu culoarea nădragilor, în funcție de a Cotroceniului, ci pen- 
tru că este capabil să împuşte cu limba-i personală orice cur, la 
oricare distanţă s-ar afla - puturos să fie şi bun platnic ? 

Ei, cu ce! Cu...“misterul morții lui Culianu neelucidat nici 
până astăzi”. «Institutul Cultural Român organizează luni, 23 
mai, o dezbatere cu ocazia comemorării a 20 de ani de la asasina- 
rea lui Ioan Petru Culianu. Evenimentul va avea loc la ora 18.00 
şi va fi moderat de către Horia-Roman Patapievici». 

Încă nu am aflat numele bocitoarelor, dar probabil-sigur îşi 
vor da cu presupusa nesfârşiţii culianologi: Andreii Oişteanu şi 
Cornea, Boris Mehr, Mark Katz, Tismăneanu, Horodi, Cosasu, 
Norman Manea, I. Vianu..., cu toții specialişti în religii, cu 
precădere în tehnica antisemitizării fioroşilor antisemiti în frunte 
cu Eliade, cu Paulescu şi alți legionari. 

Se va supăra şi de astă dată pe mine Thereza Culianu, sora 
lui Néné, dar : chiar nu a putut să impună normalitatea (citeşte: 
preferinţele) la “comemorare” şi a altor indivizi decât cei 
pomeniti mai sus? Să fi trecut fratele său cu adevărat la mozaism, 
de aceea moaştele i-au fost confiscate de hoitarii Holocausto- 
logiei Universale? Sau încă nu a primit BT-ul de la Tismăneanu, 
sub formă de prefatä-bis? Ca să vezi: Vova a devenit şi 
prefatator! Nu va fi fost Culianu chiar atât de păcătos, încât să fie 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 819 


pedepsit, deci descalificat cu o prefaţă a lui Tismăneanu junior, 
solicitată de către iubita-i soră. 


x 


Să rezum, făcînd apel la volumul Scrisori întredeschise, 
Singur împotriva lor Familia, 1995, ed. ingrjità de Laszlo 
Alexandru pag, 197: 

Intâia scrisoare : 


“Către loan Petru Culianu (1), Paris, 11 oct 1982 

(...) aş vrea să încercăm să punem la punct o “manevră prin care să 
obţinem de la Eliade ceva. Ceva, zic, pentru că el era aici, atunci când soli- 
citîndu-l pentru colecţia “Est/Vest care va începe prin 1983, la Hachette (şi 
pe care o voi conduce eu). În primul moment a fost entuziasmat şi mi-a 
promis, pe lângă Huliganii şi ceva sub formă de “entretiens”, despre care, 
desigur, am vorbit numele Culianu... Necazul a fost însă că Eliade a vorbit 
la Gallimard despre colecţia mea şi despre Huliganii - evident, Gallimard a 
sărit pe ocazie şi a promis publicarea operei integrale a lui Eliade! Fireşte, 
nu am insistat (...). Eliade însă m-a... consolat, primiţînd “entretien -ul.(... 


) 


“Către Mircea Eliade Paris, 4 noiembrie 1982 - pag 207 

(...) De când am început să vorbesc în jur despre această colecţie (...) 
am fost literalmente copleşit de promisiuni (...) 

Departe de mine intenţia de a vă împinge spre ceva pe care nu-l vreţi 
sau nu vă place sau pentru că nu aveţi timp. Am ţinut doar să să vă aduc la 
cunoştinţă dorinţa editorului francez de a inaugura această colecţie cu Eliade. 

Rămâne ca Eliade însuşi să decidă.” 


“Către Ioan Petru Culianu (ID Paris, 16 dec. 1982 

(...) ieri am vorbit din nou cu editorul despre colecţie (...) am explicat 
starea sănătăţii lui Eliade, stare care nu-i permite să se lase abordat înainte de 
vacanţa de vară (...) s-a declarat gata să acopere toate cheltuielile - călătorie, 
séjour, printr-un salt [al tău] la Chicago, deci la Munte... 


“(...) IV, 27 ianuarie 1983 
(...) Am primit acum câteva minute mansucriptul lui Ion 
(...) Am citit în întregime întrebările (...) rămâne de văzut dacă Eliade 
va răspunde (...) 


“V, 28 ianuarie 1983 
"(...) Profit de ocazie ca să-ţi comunic câteva observatii:” 


| Observațiile mele ocupă trei pagini. Cunioşii le pot citi în 
volumul indicat, începînd de la pag. 220. Atunci mi-am dat 
seama, cu durere, că Ioan Petru Culianu avea, despre literatura 
română - ca şi despre istoria Românilor - cunoştinţe cu totul 
sumare, multe dintre ele greşite. La fel despre istoria vecinilor 
noştri. Cu acordul autorului, am dat textul şi Monicăi Lovinescu 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 820 


şi lui Virgil Ierunca. Am suferit dimpreună. 

l-am comunicat obiecțiile, nu ca un dascăl corectînd un 
extemporal, ci ca un prieten. 

Culianu va fi luat rău opiniile mele despre opiniile sale. Nu 
mi-a mai scris. Dealtfel în acea vreme s-au produs tulburări în 
famila lui (s-a despărțit de soţia sa, Carmen - traducătoarea în 
neerlandeză a Patimilor după Piteşti; lui Eliade i-a ars arhiva de 
la Chicago, apoi a murit...). 

Mai departe: Dorin Tudoran a ieşit din România în 1985. 
Am angajat cu el o corespondenţă; 

În 22 aprilie 1986 a murit Eliade. 


Către Dorin Tudoran (IV) 77 sept. 1986 

“ Îți răspund abia acum (...) Ceea ce nu m-a împiedecat să mă telefonez 
cu Mariafranca [Marie-France Ionescu] - sper că binecuvântarea de la pap-su 
a pornit spre tine (....) Pentru colegiu-consiliu” etc al institutului, îţi reco- 
mand să nu-l uiţi pe I.P. Culianu [vorbisem de înfiinţarea unui Institut 
Cultural, fi-nantat de americani: eu adunasem semnături ale celor care aveau 
să onoreze colegiul de onoare al revistei Agora]. 


Către Dorin Tudoran, (V) 11 dec 1986 

“Acum vin de la o ocaziune (şi de pescuit semnatari pentru comitet şi 
iată pe cine mai poţi conta: Alain Besançon, André Glücksmann şi Kazimier 
Brandys (...)) Evident şi pe Moş (René] Tavernier” [presedintele PEN 
Clubului francez]. 


Asadar Agora a apărut. Însă nici Tudoran, nici puradeii care 
au lăudat-o nu au pomenit numele meu măcar ca... strângător de 
semnături pentru comitetul de onoare. 

lată ce scrie Tismăneanu despre cei care au făcut Agora şi 
Meridian: 


“Dacă nu ar fi fost victima acelui abject asasinat, loan Petru Culianu, 
autorul unor texte politice şi filosofice de imensă forţă analitică şi morală 
apărute în trimestrialul "Agora", ar fi fost un colaborator permanent al revis- 
tei lunare "Meridian" (editor: Dorin Tudoran, editor asociat: Vladimir 
Tismăneanu, director artistic: lon Dogar Marinescu) de la al cărei prim 
număr se împlinesc acum douăzeci de ani. Mai scriau acolo: Ken Jowitt, 
Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Michael S. Radu, Agnes Heller, Ferenc 
Feher, Jean-François Revel, N. Manolescu, Virgil Nemoianu, Daniel Chirot, 
Zoe Petre, Vasile Gogea, Mircea Mihăieş, Adriana Babeti, Andrei Brezianu, 
Leonard Oprea, Matei Călinescu, Daniel Pipes, Juliana Geran Pilon, Stelian 
Tănase, Dan Petre, loan Bogdan Lefter, Liviu Cangeopol, Dan Petrescu, 
George Banu. Doresc să recomand tulburătorul articol despre Ioan Petru 
Culianu semnat de Andrei Oişteanu în revista "22" cât şi răscolitoarea carte 
"Ultimul Culianu" de H.-R. Patapievici. 


Aşadar : Mircea Mihăieş, Adriana Babeti, Andrei Brezianu, 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 821 


Leonard Oprea, Dan Petre... Este de reţinut ultima frază 
recomandînd... tulburătorul articol despre loan Petru Culianu 
semnat de Andrei Oişteanu în revista "22" cât şi răscolitoarea 
carte "Ultimul Culianu" de H.-R. Patapievici (fiind vorba despre 
Heideggerul românestru (cum l-a uns Liicheanu), cel prezentat - 
pentru a câta oară ? - în fotografia care “ilustra”... asasinarea lui 
Culianu. 

Să mai pretindă hoitarii - Tismăneanu, Patapievici, Oişteanu 
i drughie - că i-am insultat - ba chiar am comis un act antisimit - 
tratindu-1 de hoitari. 


x 


Magda Ursache îmi trimite: 


Magda URSACHE Jocuri unesasice 
„Eu sunt eu, plus împrejurările mele "Ortega y Gasset 


“Uniunea Scriitorilor, nota Daniel Cristea-Enache, „judecă aceleaşi 
lucruri cu măsuri diferite”. Aşa este. Numai că de maladia discreditărilor pe 
sărite şi pe alese nu suferă numai USR. Justiţia produce necontenite incri- 
minări şi discriminări. „Dreptate, ochii plînşi cer să te vadă”, titra Petre Mihai 
Băcanu, într-o „România liberă” de an '90. Mă tem că ochii ăştia se vor închi- 
de înainte de a întrezări măcar dreptatea. 

Postsocialist, puşi la zid n-au fost marii tortionari ai închisorilor comu- 
niste, ci ticăloşii mărunți. Nu li s-a cerut socoteală lui Drăghici şi adjunctului, 
gen. maior Nicolschi, pentru crime, nici sinistrului gen'al Pleşiţă (pensia 
exorbitantă nu i-a fost atinsă), nici lui Tudor Postelnicu („am fost un dobi- 
toc”), care s-a „ocupat” de Goma, nici lui Julian Vlad, care s-a „ocupat” de 
Caraion. lar Vlad, şeful Securităţii, începînd din '87 (şi iau asta cu un semn 
de întrebare) a devenit consilierul lui Sorin Ovidiu Vântu (S.O.V.). 

Un foctotum în Securitate, fost spion sovietic, Alex. Nicolschi (nume 
natural Boris Grunberg) avea, în 1952, o listă: „evidenţa elementelor 
duşmănoase”, însumînd 417 916 nume de oameni încă liberi: foşti lideri ai 
partidelor istorice, legionari, duşmani pe linia culte, deputaţi, senatori, pre- 
fecti, pretori, primari, miniştri, pînă la rude de gradul II (Marius Oprea, 
Banalitatea răului). Prin 91, Nicolschi se arăta „sîcîit” de acuzele presei. A 
murit în pătucul lui, în aprilie 92; cu o zi înainte, i se ceruse să se prezinte la 
Procuratură pentru cercetări penale. Lui i se datorează „trenul morţii” Gherla- 
Timişoara. Marius Oprea (Crimele Securităţii, „Cuvîntul”, mai, 1992) a 
numărat 54 de dispăruţi, membri ai „bandelor”. Cei din lotul Tergova, trans- 
ferati de la o închisoare la alta (Nicolschi a dispus re-anchetarea), au fost 
„puşi la pămînt”, asasinați pentru aşa-zisa fugă de sub escortă. Înapoi au venit 
numai hainele a şapte persoane, echipamentul fiind mai de preţ decît oamenii. 
„Justiţia lui Nicolschi, după Marius Oprea: execuţii fără sentinţe de condam- 
nare la moarte, certificate de deces false, cadavre îngropate în păduri, la lumi- 
na felinarelor... 

Procuratura a deschis anchetarea lui Al. Drăghici abia în '92. Deja 
obținuse azil politic în Ungaria (avea o fiică în serviciile secrete maghiare). 
A murit neanchetat la Budapesta, în '93. În decembrie '54, ilegalistul UTC 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 822 


Ibrahim Sefit zis Turcu a fost lichidat în arest de Nicolae Briceag, un croitor 
cu 4 clase si cu multe crime la activ. Acest Briceag a fost singurul inculpat în 
procesul comunismului. Judecat după '89, a murit necondamnat, în '98. „Ca 
de moarte nu-mi aduc aminte”, tot repeta la întrebările procurorului. Drăghici 
îi refuzase audiența lui Sefit şi Turcu îndrăznise să intre în cantina unde 
mînca zbirul. L-a zdrobit. Aşadar, un „tovarăş de drum” a fost ucis numai 
pentru că l-a deranjat de la masă pe Drăghici. În decembrie '89, voia să revină 
pe culoarul Puterii, ca „victimă a epurărilor lui Ceauşescu”. La fel, gen. col. 
N. Doicaru, fostul şef DIE, care se prezenta la TV liberă în 22 decembrie, 
dirijat de Brateş, ca „arestat, deblocat şi urmărit în permanenţă”. Canalul TV 
s-a dovedit a fi la fel de infect ca şi Securitatea fidelă ori infidelă Ceauşescu- 
lui. Consilierul lui Gelu Voican-Voculescu, cu ordin să gestioneze fostele 
structuri ale Secu era col. Gh. Goran. Trebuia să fie la comanda Sigurantei 
Municipiului Bucureşti. Goran tînăr participase la anchetarea lui Paul Goma, 
în 1977, la Rahova, ca organ de cercetare. „Aţi văzut cum m-a bătut (Plesitä, 
nota mea)?, l-a întrebat Goma. „Nu, eu sunt aici ca să nu văd nimic”, a venit 
răspunsul. 

Colonelul Ion Soltutiu, „un armean gras şi păros” după Belu Zilber, 
numit „omul-sperietoare”, a anchetat lotul Pătrăşcanu. Cumpărase din averea 
acuzatului nouă statuete de Tanagra, cu 1 leu bucata, ca „figurine pentru 
copii”. Cînd a încetat să fie „operativ”, a devenit director adjunct al 
Bibliotecii Universitare (ce dacă era cazangiu?) şi secretar de partid al 
Universităţii clujene. După '90, se zbătea să recupereze de la CAP-ul comu- 
nei Ileanda pămîntul mamei. 

Şeful Securităţii Cluj în perioada 48-51, Mihai Patriciu, a murit si el în 
pătucul familial, în '96. Marius Oprea urma să cerceteze interiorul clădirii 
fostei Securitäti, să găsească oasele celor ucişi. Le caută Adrian Cioflâncă? 

Multe roți care făceau sistemul comunist să meargă au fost repuse în 
funcţie de Ion Iliescu (n-a intrat în CC prin debarcarea lui Al. Drăghici?). În 
special partidocrati stalinisti, cu convingeri comuniste näpîrlite. Treptat, cei 
cu uriaş capital civic anticomunist au fost marginalizati, ca să apară-n faţă 
supuşii Kremlinului care s-au dovedit indestructibili (de ieşit, au ieşit mai 
bine cei care aniversau în octiabri, decît cei care strigau Ura! la 30 decem- 
brie). Iau tot cu un semn de întrebare faptul că Gogu Rădulescu, fost ofiţer 
NKVD, nume de cod Marcel — zice presa —, parte din echipa Pauker, 
vicepreşedinte al Consiliului de Stat, a fost propus membru al Alianţei 
Civice. N-are dreptate N. Breban, cînd vorbeşte de un „primitivism civic”? 
Societatea civilă? Ba în civil, cu tresele acoperite. Epoletii Secu nu se pierd, 
se transformă. Mai ales moştenirea Direcţiei Dezinformare a fost preluată. 
Războiul dezinformării (cel mai rece dintre războaiele reci) a început imediat 
după fuga cu elicopterul: prin comunicatul de „front” că apele sunt otrăvite şi 
otrăvite au rămas. Ştiu cine mi-a spus, în faţa Universităţii ieşene, că vin ruşii 
peste noi: un istoric pe care l-am aflat apoi pe lista informatorilor cu „apro- 
bare de partid”, listă publicată de „România liberă” în noiembrie, '98. 

În mod arbitrar, mercenari ai memoriei incorecti au scos la iveală un soi 
de documente defăimătoare, în momente atent gîndite. Pentru defularea 
mulţimii obsedate de tehnicile de supraveghere Secu, de Direcţiile acelea cu 
nume de simfonii: a V-a — Instalarea aparatelor de supraveghere; a IX-a — 
Supravegheri; a X-a — anchete penale, s-a deturnat atenţia dinspre tortionari 
spre tortionati, dinspre recrutori spre recruți. Tragedia deţinuţilor politici 
presati să scrie „informări” a fost tîrîită în coloanele presei imorale. Pentru că 
imoral a fost să-l acuzi pe Corneliu Coposu de colaborare cu Securitatea. Şi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 823 


cine a pretins celor captivi intra muros să fi rezistat la ameninţarea cu lichi- 
darea fizică şi psihică? Tortura nu-i deloc pe înţelesul tuturor, iar pactul cu 
diavolul are multe trepte de urcuş şi de coboriş. 

Cazul Belu Zilber. Doctorul său l-a auzit zicînd pe patul de moarte (s-a 
stins în februarie 78): 

„Niciodată n-o să le mai spun ce-o să-mi ceară”. 

Îl denuntase în fals pe Pătrăşcanu. Scrie evreul Herbert Zilber în memo- 
rii că „un locotenent evreu, tînăr, cu ochelari” îi smulgea părul, să-l facă să 
mărturisească „toate crimele pe care le-ai făcut cu Pătrăşcanu, Maurer, Aurel 
Vijoli, Petre Năvodaru, Carol Neuman, Mihnea Gheorghiu, Ilie Zaharia” şi-l 
ameninţa cu bătaia pînă-n moarte. De faţă se afla Mişu Dulgheru, prozator în 
timpul liber, alintat de sotioarä Mitu Chițu. 

Cînd nu existau probe ca insul să fie trimis în Justiţie şi condamnat sau 
cînd refuza să fie recrutat „colaborator”, Pantiuşa Bodnarenko (fost agent 
NKVD, de origine ucraineană), ministru M.A.I., fixa Domiciliu Obligatoriu 
sau colonie de muncă. Vinovätia se stabilea anticipat. Acest James Bond al 
Securităţii, cu şapcă à la Lenin, fumînd Plugar şi vorbind vulgar, urla la 
anchetatorii care nu erau destul de duri (citiți: sadici): „Locul tău e la 
Aprozar!”. 

Ludovic Weiss (a emigrat în Israel) de la Directia Anchete tortura de la 
ora 7 la orele 24. Pentru anchetarea lui Päträscanu a fost decorat cu Steaua 
RPR, clasa a IV-a. Avea patru clase primare. lar Gheorghe Filipescu, pe care 
Zilber îl asemuieşte unui Saint-Just de roşu (citise Baudelaire), i-a spus: 
„Întâi, ordon care cei anchetați să fie bătuţi la tălpi. După aceea îi anchetez”. 
Pînă şi Pantiusa era şocat de cruntul tortionar Pandele, „Şeful Regionalei de 
Securitate Iaşi: „Îl iei şi-l faci negru la spate”. lar Pavel Aranici, şeful 
Serviciului Bande, Direcţia III din Ministerul Securităţii Statului (avea trei 
clase de şcoală de ucenici), lansa în munţi haite de cîini, antrenați să vîneze 
oameni. 

Condamnat la muncă silnică pe viaţă, Belu Zilber a fost scos, după 16 
ani de detenţie, din zarca Aiudului. Cum în memoriile adresate CC/PMR 
dădea în vileag brutalitatea de la anchete, au vrut să-l extermine prin înfome- 
tare. Petre Năvodaru, socrul lui Paul Goma, anchetat în cazul Pătrăşcanu, din 
1949, ca urmare a delatiunii lui Zilber, a fost reabilitat în '56, după ce Belu a 
retractat acuzele. Pe delatorul supus caznelor inimaginabile are drept să-l 
condamne (ori să-l ierte) numai cel delationat. 

Parcă n-a fost de ajuns că Secu ne-a terorizat şi ne-a învrăjbit, ne-a 
supus la teamă şi la suspiciune, la frustrări şi umilinte; postdecembrist, a 
urmat marea hăituială, iar GDS şi CNSAS (are dreptate N. Breban) au alterat 
şi mai mult măsura lucrurilor. Punem semnul egal între cel care a turnat de 
nevoie şi cel care a spus, după bătăi crunte, ce s-a vrut să spună? Între cel pre- 
sat, şantajat şi cel vînînd o poziţie socială confortabilă? Îi vîrîm în aceeaşi 
hazna Secu pe lon Caraion, condamnat în '58 la moarte pentru trădare, spio- 
naj, uneltire contra rînduirii legale, pedeapsă comutată în închisoare pe viaţă 
(în '64 a venit gratierea) şi Sorin Antohi? Pe Şt. Aug. Doinaş atunci redacto- 
rul revistei „Teatru” (cade sub arest în '57, pentru omisiune de denunt: Marcel 
Petrişor, anunţase o mişcare a studenţilor contra obligativităţii limbii ruse în 
universităţi) cu Andrei Corbea-Hoişie? Pe Romul Munteanu şi pe Traian 
Iancu? Pe Petru Comarnescu şi pe Gabriel Gafiţa? Pe Raoul Şerban, Mircea 
Ionescu-Quintus şi pe vecinul de scară de bloc, doritor să fie preşedintele 
Asociaţiei de locatari? Pe Noica (6 ani puşcărie, zece-DO) şi pe Mihai 
Grădinaru, una dintre „sursele” Secu pentru urmărirea lui, redactor la Editura 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 824 


„Junimea”? Oare M.R. Iacoban ştia ce roluri jucau subordonații lui, Grădina- 
ru şi Cuţitaru? Colonelul Ştefănescu intra drept în biroul lui Virgil Cutitaru; 
coloneii Iordache şi Negru erau obişnuiţi ai editurii. Am citit într-un DUI 
(dosar de urmărire informativă) că „sursele” din redacţie respingeau cărţi la 
indicaţiile ofiţerilor. Or fi protejate şi astăzi? Aşa se pare. Cît despre 
Constantin Ciurlău, şeful Securităţii, scos din pîine de evenimentele din 
decembrie 89 şi subalternul său, Ovidiu Andronache, şef Serviciu Informativ, 
cereau supravegherea cenaclului „Lupta cu inerția”, de la Combinatul de 
Utilaj Greu din laşi, unde chiar s-a declanşat în 14 decembrie 89 „lupta cu 
inerția”, prin Cassian Maria Spiridon şi alţi cîţiva. Ca să revin la Constantin 
Noica, verdictul trebuie nuantat. Nu-l consider oportunist, ci idealist. 
Acomodant? Mai degrabă vrînd să-i „antreneze” chiar şi pe securişti în pro- 
gramul lui. Şi era rău dacă se realiza proiectul Institutului de orientalistică, 
sub conducerea lui Mircea Eliade? Sau trebuia ca România să fie Siberia spi- 
ritului, sintagma enervantă, preluată cu grăbire şi de Sanda Stoloja, şi de I.P. 
Culianu, ca să nu-l mai pomenesc pe şeful ICR? Noica e lapidat din varii 
direcţii (ca informatorul Nica) iar Alexandru Paleologu, care îl denunța cu 
talent (ca Marin Oltescu) pe colegul de celulă, Nicolae Fărcăşanu, fratele lui 
Mihail Villara, este disculpabil pentru că şi-a mărturisit vina. Aşadar vinovat 
fără vină. Eu nu văd mare diferenţă între el şi celălalt coleg de celulă, Dan 
Amedeu Lăzărescu, rămas culpabil pentru că nu s-a spovedit presei. Mai mult 
încă: notele lui Zigu Ornea, luate de la CNSAS şi publicate în „Observatorul 
Cultural” (după Constantin Barbu, „Ziua”) n-au produs multe comentarii 
negative, Ornea fiind declarat instituţie, mai exact Institut de istorie literară. 
Şi cine a predat la Secu manuscrisul romanului lui Dinu Pillat, trimiţîndu-l la 
ocnă? Noica sau Ornea? 

În ce-l priveşte pe G. Ivaşcu, el se spovedea prietenilor că avea misie 
specială de la Dej şi Drăghici, peste hotare. Arestat în 51 pentru „crimă 
contra păcii” (în fapt, un articol pro războiul antisovietic) şi condamnat la 
cinci ani de temniţă grea, odată ieşit din închisoare s-a adaptat iute ofertelor 
Puterii. Învăţase în celulă rusește, cu voce tare. Nu-mi amintesc ca „prestaţia” 
lui să fi fost măcar la fel de amendată ca a lui Negoitescu, plecat — zice-se — 
cu misie de la Secu să penetreze diaspora. 

Pentru unii se găsesc circumstanţe agravante, pentru alţii — atenuante. 
Regele Mihai e doar mîhnit cînd află că prinţul Duda a fost persoană de spri- 
jin a Securităţii laşi. Pe Bălăceanu-Stolnici nu l-a împovărat deconspirarea. 
Pe Dan Zamfirescu, nici atît. Exuberantul teolog spunea voios (la postul lui 
Dan Diaconescu, unde în altă parte?): „Şi eu, şi Noica, şi Ţuţea, toţi am lucrat 
cu Securitatea”. El ar fi lucrat-o chiar (pe Securitate), între '73 şi '89, reco- 
mandîndu-i nu ştiu cărui colonel ori general pe Pleşu şi pe Liiceanu. 

Şi-i dau dreptate lui Dan C. Mihăilescu, susţinînd că acea Carte albă a 
Securităţii a fost os otrăvit. „Ştiţi că Pelin l-a dat în gît pe Mişu Ursachi?”, se 
auzea prin tîrgul leşilor, dulcele. Adevărul e că eternul rebel Mihai Ursachi a 
reuşit să-i fenteze pe cei care voiau să-l recruteze. „Obiectivul” n-a cedat 
„măsurilor de influențare pozitivă”, păcălindu-i straşnic pe „operativi” şi 
bîndu-le banii prin cîrciumi. 

Să nu fi ştiut omniscientul Mihai Pelin că agenţii de racolare puteau 
scrie la raport că X e vizat „în vederea contactärii”, dar asta nu însemna că s- 
a şi lăsat contactat? Ştia, cu siguranţă m.a.i. bine decît alții. Numai că a 
convenit murdărirea colectivă (ca şi vina), în loc să se pună accent pe rezis- 
tenţă şi putere de sacrificiu. Şi nu-i deloc o exagerare afirmaţia că, terfelin- 
du-se demnitatea şi onoarea celor care au trăit sub vremi atît de potrivnice, se 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 825 


reuşeşte distrugerea naţiunii. 

E ca-n Euromâniada lui Ion Budai Cajvanul, alias Luca Pitu: 

„unul cu altul luptă, să frămîntă, unul pe altul surpă, micşorează, 
cetăţean pă cetăţean irumează”. 

În unele cazuri, CNSAS a reuşit performanţa de a nu mai face distincţia 
adevăr-minciună din dosarele fostei Securitäti, între mărturii sincere şi false, 
între situaţii reale şi bîrfe. Dacă a reuşit ceva, a fost ca breasla scriitorilor să 
fie privită cu dispreţ, iar scriitorii să fie acuzaţi ca putori, stricati, lichele. De 
precizat: anumiţi scriitori, atent selectaţi de cine trebuie şi cînd trebuie. 

Nu-i tot. Revin. 


Marţi 24 mai 2011 


Nici o ameliorare sănătâtică: aceeaşi poveste. 

M-a insotit Ana la laborator, pentru o nouă analiză. Ne-au 
anunţat că rezultatele vor fi comunicate peste o săptămână. Poate 
că deastă dată au să-mi găsească leacul vorba poetului Mihai 
Pizdiuc (“Pe unde trec, pe unde mă duc...) 

Visez la un televizor. Îl voi pune în locul celui terminat, 
odată cu ordinatorul, odată cu noi, Ana şi cu mine. Eu să pot sta 
în pat, de acolo să mă chiorăsc în el. Improvizatia actuală 
meşterită de Filip m-a obosit, mi-a distrus ce mai rămăsese din 
vedere. Vise, vise, ce ne-am face fără ele? 


x 


A murit Serafim Saka la Chişinău. 
A murit Fănuş Neagu la București. 
Dumnezu să-i odihnească. 


Miercuri 25 mai 2011 


Zi începută prost. În fapt, zi începută ieri după amiază: 

Ştiam că avocații americani au drept scop, nu căutarea şi 
impunerea adevărului, ci înfrângerea adversarului. Şi în Europa 
avocaţii fără scrupule urmăresc acelaşi lucru, dar sub forma 
decrebilizării părții opuse, folosind, la nevoie calomnierea. 

Insă ceea ce am aflat - la vârsta mea! ruşine !- cu prilejul 
procesului DSK m-a dat peste cap. 

Se aflase că apărare angajase câteva brigăzi de profesionişti 
întru detectivismul dus până dincolo de admisibil : foşti poliţişti, 
foşti membri ai serviciilor secrete, foşi ucigasi /cu simbrie, în 
scopul, nu de a afla adevărul despre camerista agresată de DSK, 
ci... de a o distruge - au fost cuvintele unui detectiv de profesie 
- unul ne-angajat de apărare pornind de la metoda veche de când 
lumea: de a o cumpăra (pe ea, victimă, pe membrii familiei sale). 
Ceea ce “anchetatorii” lui DSK au şi făcut; s-au dus în Guineea 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 826 


şi au propus membrilor familie un milion de dolari, cu condiţia... 
să nu vorbească (ce să vorbească aceia, care nici nu ştiau bine de 
ce este acuzată sora lor?). Apoi, de scormonirea în gunoi, ca să 
găsească, ce?: că femeia era cam curvă, oarecum sidaicä, minci- 
noasă, şantajistă... 

Dobitocii de comanditari (avocaţii lui DSK): aruncă banii pe 
fereastră căutînd ceea ce nu vor găsi: femeia face parte din tribul 
peul, oameni pioşi (musulmani), care nu pun preţ pe bunurile 
materiale - deci nici pe bani - pentru care minciuna este un păcat, 
pe lângă faptul că un străin de comunitatea lor a pângărit o femeie 
de-a lor... Nu bag mâna în foc pentru cinstea în viitor, a mem- 
brilor tribului, din păcate banul este ochiul dracului, îi poate des- 
cinsti chiar şi pe ei. 

Desigur: avocaţii sunt ticăloşii: pentru bani fac orice, fabrică 
fapte rele puse în spinarea victimei - pentru ca vinovatul să nu fie 
pedepsit. 

Iţi vine să vomiti. Dacă Justiţia americană permite apărării să 
folosească orice mijloace pentru a falsifica adevărul, unde mai 
poate fi stabilită dreptatea pe lume? 

Pe lumea cealaltă? 


Joi 26 mai 2011 
Tot aşa, tot aşa. 


Jeri mi-a telefonat Viorel Cucu, editorul meu de la Vicovia, 
Bacău. Mi-a spus că a participat la Salonul de carte de la Iaşi, ca 
a vândut binişor “Săptămâna Roşie”. Oamenii priveau cu coada 
ochiului standul unde se afla cartea blestemată, îşi continuau 
drumul, asiguraţi că nu fuseseră văzuţi oprindu-se... Au lucrat 
bine holocaustologii, başca transsinistrologii lui Laszlo şi ai săi 
de la Cluj - în frunte cu Shafir, bietul, persecutatul de antisemiţii 
fioroşi care nu-l păstraseră pe viaţă ca profesor. 

Surpriză: Cucu îmi spune: 

«Ştefănescu nu s-a ferit ca ceilalţi: a cumpărat un exemplar 
din “Săptămâna Roşie...» şi a plecat. 

«Care Stefänescu?», am întrebat, mirat că cineva cumpără pe 
faţă o carte atât e incendiară. 

«Alex Ştefănescu», mi-a răspuns Cucu. 

Ca să vezi: lui Alex Ştefănescu nu 1-1 frică să fie văzut 
cumpărînd cartea lui Goma. De ce, nene Anghelache? 

Nu ştiu, soro. 

Te pomeneşti că SAlex are de gând să scrie o cronică 
distrugătoare la Săptămâna Roşie. Da, însă până acum nu a scris 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 827 


nici măcare o jumătate de cronică favorabilă, ca acum s-o 

întoarcă pe dos. Poate că va folosi metoda colegului să întru 

morală literară, I.B. Lefter: Acela a scris despre Alfabecedar 

elogios, apoi şi-a adus aminte că are două mâini; cu acea alta a 

scris partea a doua în care mă punea la zid pentru “antisemitism”. 
Tainele criticismului literar dâmboviţelin, maică. 


x 


În jurnalul blogual al lui LIS, citesc la data de 24 mai: 


“Fănuş Neagu s-a îmbolnăvit din cauza îngropării operei lui, de vie... 
Aceasta e realitatea dură. Mă gândesc deja înspăimântat că se aşteaptă moar- 
tea lui Paul Goma să poată fi lăudat de Băsescu si de Manolescu (azi Paul 
Goma e ţinut nedemn în exil) — şi că în aceeaşi situație e şi Nicolae Breban, 
bat în lemn. Le urez maestrilor scrisului Paul Goma şi N. Breban să reziste 
pe baricadele opoziţiei publice o mie de ani, să-şi îngroape ei duşmanii care 
le vor răul... 


Ce să mai zici după o astfel de urare din partea prietenului 
LIS? O primeşti şi-ţi vezi de drumul tău - acela, “de costişă, ce 
duce la Vaslui” - singur, nu alături de Breban, pe baricadele 
opoziţiei publice. Apoi: să-mi îngrop, eu duşmanii? Din contra, îi 
dezgrop, îi scot la vedere - o dată, de trei, de cinci ori, ca să nu 
fie uitaţi de gloata directorilor de opinie care îşi fabrică “opinia” 
după cum le convine lor, fabricantii-de-opinie, în frunte cu 
D. Tudoran, cu prietenul său de lupte care de care mai literare, 
Manolescu, şi cu Oişteanu şi cu Adameşteanu, Tismăneanu, şi cu 
toți cioclii (nici n-aş crede că am nimerit-o bine!) din categoria 
primăveriştilor “anticomuniști” altfel-zisul Patapievici. 


* 


Aflu, din Contemporanul nr. 3, că Sami Damian îl atacă 
pe Breban - cu ghearii şi cu dintile - pentru Trădarea criticii. 

N-am citit cartea, dar l-am citit (pe toate feţele, acelea, 
multe) pe Sami. Nici o surpriză: Damian e Sami-nu-i-Momentul. 
Ce bun, Breban când îi era şef (lui şi regretatului L. Raicu), iar 
ditamai criticii literari - puşi sub stricta supraveghere politico- 
profesională a lui Mircea Iorgulescu, cel adus cu mari scarificii 
de la munca - nu mai ştiau unde să-şi procure neşte pinteni 
zornăitori ca să însoţească: «Da, să träiti!»-urile, orice tâmpenie 
ar fi cerut Şeful - cel care-i punea să-i vină “la filmări, cu suma- 
rele”, cine ştie pe unde, la dracu-n pizdraznic - ehei, ce timpuri! 
Ce literatură, ce rezistenţă prin cultură! 

Deşi... Sami să îndrăznească, fie şi după aproape patru dece- 
nii să-l combată pe însuşi Breban - cel căruia i-a băut whyskiul 
(în fine, vorba vine, Sämitu bea numai apă de gură)? 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 828 


Vineri 17 mai 2011 


Din Evenimentul Zilei de azi: Vineri, 27 Mai 2011. 
"Iliescu nu mai poate dormi liniştit". 
Crimele Revoluţiei nu se prescriu 
Autor: Andrei Udişteanu, Georgeta Ghidovät 


Hotărârea luată, marţi, de instanţa de judecată europeană în cazul lui 
Doru Mărieş şi al părinților lui Nicuşor Vlase, ucis la Revoluţie, aduce în 
discuţie ideea că faptele din timpul acelor evenimente nu pot fi prescrise. 

Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), prin care se 
acordă despăgubiri părinților lui Nicuşor Vlase, ucis la Revoluţie, după data 
de 22 decembrie 1989, şi lui Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei "21 
Decembrie 1989", ale cărui convorbiri telefonice ar fi fost interceptate de SRI 
în 1990, a stârnit valuri printre cei bänuiti de implicaţii în violențele din acele 
zile. 

În fruntea lor, Ion Iliescu. La aflarea veștii că instanţa europeană 
reclamă tergiversarea Dosarului Revoluţiei şi încălcarea drepturilor victime- 
lor, Iliescu a reacţionat violent în declaraţii. "O puslama" ar fi liderul 
Asociaţiei "21 Decembrie", iar CEDO "e în afara realitätilor istorice”, este 
mesajul sintetizat transmis, miercuri, de Iliescu, în ziarul "Adevărul". Până la 
închiderea ediţiei, Iliescu nu a răspuns la telefon pentru a detalia. (...) 

Într-un interviu acordat, ieri, în exclusivitate pentru "Evenimentul 
zilei", Florin Streteanu, judecător numit pentru cele două cazuri, la CEDO, 
prodecan al Facultăţii de Drept de la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj- 
Napoca şi singurul român care a luat parte la deliberările din completul euro- 
pean, a explicat cum decizia este una obligatorie. Dar, a adăugat acesta, doar 
statul român este cel care trebuie să rezolve problema de sistem. (...) 


Ba doarme liniştit, Ihescu-şi-poporul! Cum a fost el sprijinit, 
nu doar de ruşi, ci şi de românaşi de-ai noştri, intelectuali rezis- 
tenti prin cultură: Manolescu, Buzura, Sorescu, Răzvan 
Theodorescu, Pleşu - ei, da, altfel ar fi demisionat după mineriadă 
(şi nu cum pretindea Iorgulescu, de la microfonul Europei libere). 

Bineînţeles, l-am dat în judecată şi pe Iliescu (dimpreună cu 
Plesitä, cu Enoiu şi alți golani - ei fiind golanii, derbedeït, 
vâznătorii de ţară şi de täreni - ei şi? Măgarul de Voinea s-a 
prefăcut că... anchetează, în sfârşit, după 15 ani, mi-a trimis 
vorbă prin Stejărel Olaru că vine la Paris... Paris s-a făcut! L-am 
aşteptat, naivul de mine - aşa-mi trebuie. 

Plesitä a crăpat, are să zdohnească şi criminalul Enoiu - 
Iliescu însă este veşnic viu! 

Îmi aduc aminte, cu meree uimire, cum îi aranja, bulibaşei, 
scaunul sub cur, în văzul lumii (televiziunii), marele anticomu- 
nist, romancierul maramureşean Buzura... 

Ce vajnici suntem noi, românii! Mai ales ardelenii: ce 
verticali, ce morali - nu te-ar/s-ar vinde pentru nimic în lume ! 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 829 


x 


Are căderea un C. Stănescu să dea note-la-purtare scriito- 
rului român? Are! El, scînteistul, el pe-liniistul! Altfel, cine? 

Manolescu? Breban? Buzura? Uricaru? Adameşteanu? 
Blandiana? - mă doare mâna de listat. 


...“Articol aparut pe 26:05:2011, in revista Cultura AUTOR: C. STANESCU 
CUVINTE CHEIE: COLABORATORI AI SECURITATII, DECONSPIRA- 
RI SCRIITORI, NICOLAE BREBAN, NICOLAE MANOLESCU, PAUL 
CERNAT, SCRIITORI, „OBSERVATOR CULTURAL“ 

Spectacolul de sunet si lumina al deconspirarilor din lumea scriitorilor 
precum si acela al rasunatoarelor „divorturi“ intre prieteni care se produc in 
urma acestor mult prea triste si penibile dezvaluiri este in toi. Si promite ca 
lumea scriitoriceasca atât de marginalizata sa ajunga si ea, in fine, in „top“. 
In topul celor mai mediatizate scandaluri ale momentului: cele trei divorturi 
din tot atâtea cupluri celebre ale zilei de azi recrutate din lumea modistelor, 
a topmodelelor si a afaceristilor pe seama sportului. Una e sa divorteze Oana 
de Pepe si alta e, bunaoara, despartirea lui Nicolae Manolescu de Nicolae 
Breban. 

Citesc „dezvaluirile“ si comentariile pe marginea lor si nu incetez sa ma 
minunez. Ma minunez in primul rând de penibila reabilitare, involuntara 
desigur, a unor fosti mari responsabili ai Securitatii. Ei sunt luati ca „martori“ 
ai compromiterii unor scriitori si giranti ai „cedarii“ de care acestia au dat 
dovada. Asa, un reputat critic si istoric literar il „infunda“ pe fostul sau prie- 
ten, scriitor important, recurgând la butaforicul Nicolae Plesita, generalul 
caruia pâna si „literatul“ Nicolae Ceausescu i-ar fi observat, cum rezulta din 
memoriile numitului general: „Tu esti sensibil, Plesita. Trebuia sa fii scrii- 
tor“!Desi nu-mi plac patetismul si activismul pe care fosta mea colega de 
redactie de la „Scânteia tineretului“, Lucia Hossu Longin, le pune in slujba 
noilor comandamente, nu pot sa nu-i dau dreptate când scrie intr-un articol 
din „Observator cultural“ despre „Ochii si urechile poporului“, cartea de 
convorbiri a fostului „scriitor“: „Plesita a supervizat lumea intelectualilor din 
partea Securitatii. Detaliile pe care le furnizeaza in legatura cu „prietenia“ lui 
cu scriitorii sunt comice, daca n-ar fi incarcate de o unda tragica. 
„Imprumuta “ carti de la Paul Goma,[am mai spus, scris: Pleşiţă nu a împru- 
mutat cărţi de la mine, Hossa Longină a înteles gresit ceea ce înţelesese 
greşit, cu program, jurnalistul Patrichi, nota mea, P.G.] a dat ordin sa i se 
dea casa si mobila lui Nichita Stanescu. Fizicianul Horia Hulubei nu se putea 
dispensa de „Secu“ pentru a-si omologa realizarile. Pe Noica l-a rugat perso- 
nal sa-i ajute pe tinerii Liiceanu si Plesu sa scrie „Jurnalul de la Paltinis,,, cu 
Ion Ratiu „s-a pus“ de acord pe probleme capitale pentru România, incepuse 
un dialog cu Mircea Eliade pentru revenirea in tara; a dat ordin sa inceteze 
tracasarea lui Coposu si l-a transformat intr-un „lucrator al Arhivelor 
Statului“. „Trebuia turnata cultura in aparat!“ spune trestia gânditoare care se 
cheama Plesita. Asta-i generalul ale carui convorbiri cu Nicolae Breban stau 
„dovada“ ca scriitorul a colaborat?! De altfel, chiar Plesita conchide ca „n-a 
ramas unul pe suprafata pamântului care sa vina in contact cu mine si sa nu 
lucreze...“ Asadar, dupa „colegii mei, academicienii“, avem „prietenii mei, 
scriitorii“! Pe spusele acestui fanfaron sinistru, prietenul scriitorilor, care ne 
asigura ca „n-a ramas unul care sa nu...“ se bazeaza acum impartirea lumii 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 830 


intre „buni“ si „rai“, „patati“ si „nepatati“, „rezistenti“ si „oportunisti“, 
„Slabi“ si „tari“ etc. etc. Este, vorba lui G. Liiceanu, „strigatoare la cer“ rea- 
bilitarea si credibilizarea postmortem a fanfaronului suspectat de insusi N. 
Ceausescu de „minciuna romantica si adevar romanesc“!(...) 

Trecând la concretizari si exemplificari, Paul Cernat se opreste la „cazul 
Breban“: „Ar fi fost, poate, de dorit ca, din chiar momentul in care va fi aflat 
ca «i se pregateste ceva» de la CNSAS, orgoliosul Nicolae Breban sa-si fi 
exprimat regretul, printr-o scrisoare publicata in «România literara», pentru 
atitudinea «de soricel» (cf. N. Manolescu) din fata generalului Plesita, bine- 
meritând astfel indulgentele din partea presedintelui USR pe care le-a primit 
poetul loan Es. Pop, pe principiul «asa da/ asa nu». Dar Paul Goma insusi ar 
ridica sprâncenele citind rândurile — juste altminteri — ale «prietenului» sau 
Manolescu, din editorialul «Cum ne asumam trecutul», aparut in «România 
literara» nr.16/ 2011: «Mult-putina experienta in materie pe care o am ma 
obliga sa spun ca singurul lucru de care N. Breban se face vinovat cu adevarat 
este de a fi fost folosit de Plesita et comp. ca agent de influenta. Mai ales in 
legatura cu Paul Goma, in anul de gratie 1977. Nu stiu daca scriitorul era 
constient de manipulare. Inclin sa cred, bazat pe ce-mi spunea in acei ani, ca 
era irevocabil convins ca manipulatorul era el, marele Breban, si nu securis- 
tii, bietii de ei! Din pacate, lucrurile stateau exact pe dos. Rapoartele securis- 
tilor arata ca-l cunosteau mult mai bine decât ii cunostea el pe ei. Stiau pe ce 
butoane sa apese ca sa-i trezeasca orgoliul si sa-l determine sa colaboreze / 
... / Partea proasta este ca nici astazi N. Breban nu accepta ca a fost folosit 
fara scrupule si ca i s-au smuls declaratii compromitatoare moral pentru el si 
primejdioase profesional pentru noi.» Pentru care «noi»? Alaturi de alti scrii- 
tori onorabili, Nicolae Manolescu s-a «nesolidarizat», in 1977, cu miscarea 
Goma, pe motiv ca scriitorul protestatar «n-are talent», iar protestul sau ar fi 
doar o chestiune de ego hipertrofiat. Nu stiu in ce fel va fi «actionat» Breban 
ca agent de influenta in acest caz, dar, cu o atare atitudine a confratilor...“ 
Increderea nestramutata si nelimitata in „rapoartele securistilor““* condusi de 
fanfaronul care „trebuia sa fii scriitor“ (apud N. Ceausescu) inregistreaza, 
cum vedem, inca o victorie a lor impotriva scriitorilor: daca aceste rapoarte 
„arata ca...“ e, cu siguranta, verosimil ca manipulatorul era manipulat! Se 
pare ca, veritabila „literatura“, beletristica din rapoartele securistilor merita si 
ea un capitol special intr-o istorie literara dreapta si nepartinitoare cu toti 
scriitorii si „prietenii“ lor. In ce priveste noua „prietenie“ de nevoie cu P. 
Goma amintita in treacat de Paul Cernat — orice comentariu mi se pare de pri- 
sos...(...) 

La rândul sau, Daniel Cristea-Enache sesizeaza cu ascutime devoalarea 
„in trepte“ a cazurilor de scriitori despre care se spune ca au colaborat cu cine 
ar fi colaborat. Aceasta devoalare conduce, treapta cu treapta, la un adevar pe 
bucatele, un adevar „imbucatatit“ ce sfârseste sau poate sfârsi intr-un mare 
neadevar. (...),Si aici am observat doua tipuri de reactie. Academia, de fie- 
care data, isi apara membrii sau, in orice caz, contextualizeaza culpa scriito- 
rului (a savantului) adus in discutia publica. Sunt invocate meritele recunos- 
cute ale academicianului, scoala pe care el a intemeiat-o s.a.m.d. In schimb, 
Uniunea are o abordare freestyle, dupa umorile presedintelui sau, si judeca 
aceleasi lucruri cu masuri diferite. Importanta nu este opera scriitorului in 
chestiune, important nu este nici macar dosarul sau de Securitate. Esential e 
daca el «se intelege» sau «nu se intelege» cu actualul prezident, care, la rân- 
dul sau, nu mai stie daca vorbeste in numele institutiei ori in al lui personal. 
Intr-un editorial recent, ajungea sa-l ameninte pe un scriitor cu dezvaluiri 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 831 


din dosarul acestuia... Jenant . (subl. mea) 

… A fost odata un proeminent critic literar care, agasat de curiozitatea nesa- 
tioasa a onor publicului cititor fata de ce se petrece in iatacul sau chilia scrii- 
torului, a dezavuat memorabil acest urât obicei, aratând cu mare justete si 
pertinenta morala ca acest public rau, indiscret, indecent si imoral vrea mai 
mult sa stie ceea ce face scriitorul decât ceea ce scrie scriitorul: ce vremuri! 
Acele vremuri vor fi trecut in calendar, nu si din capul de azi al multora de 
atunci. Libertatea a strecurat pe usa din dos a democratiei si ideea ca scriito- 
rul nu trebuie sub niciun chip aparat de calomnie, ci lasat prada hienei curio- 
zitatii publice, la discretia literaturii compromitatoare din rapoartele compuse 
de securistii „prietenului scriitorilor“, el insusi scriitor uns de N. Ceausescu. 
De ce n-ar trebui sa fie mai ales acum scriitorii „aparati“ de sagetile otravite 
ce continua sa mai zboare dintr-un invizibil castel kafkian, e greu de inteles. 
Raspunsul cel mai comod e, desigur, acela ca scriitorul se „apara“ singur, 
prin cartile lui. Pentru a preveni imbucatatirea adevarului si, astfel, distorsio- 
narea lui, Daniel Cristea-Enache propune judecatorilor si publicului un fel de 
„decalog“, zece puncte pe care, scrie el, „fireste, sunteti liberi sa le acceptati 
sau sa le amendati“. Poate ca multi le vor si respinge. Interesant intre altele 
este punctul 5 din „decalogul“ lui Daniel Cristea-Enache: „Am o mare curio- 
zitate legata de subiectul celor in continuare conspirati, deci activi. Am 
banuieli si indicii in legatura cu unele onorabile persoane al caror comporta- 
ment deviant se poate explica si prin asumarea, in continuare, a unui anumit 
rol. Functia onorifica si rolul operativ: e interesant când afli, prin deductie, 
ceea ce desecretizarile ulterioare vor confirma la un moment dat“. Ne asteap- 
ta vremuri grele, trecutul e din ce in ce mai imprevizibil.(...) 


x 


Regretatul Serafim Saka despre securistica scriitorilor din RSSM 
Jurnal de Chişinău, 27 mqai 2001 

„Lustrația mai e închisă cu şapte peceti si după două decenii de la 
prăbuşirea Imperiului Răului” 

RM rămâne locul în care despre securistica intelectualilor publici din 
perioada URSS se vorbeşte în continuare în cercuri restrânse. Deconspirarea 
turnătorilor si securistilor în Basarabia, desigur, ar fi un proces firesc, în 
contextul condamnării crimelor comunismului. Până a se iniția procesul lus- 
tratiei la noi, doar în ideea de a nu deveni o armă politică a foştilor KGB-isti 
ca şi în alte ţări foste socialiste, avem nevoie de ample discuții publice pe 
marginea acestei chestiuni. 

În urmă cu mai bine de doi ani, regretatul scriitor Serafim Saka mi-a 
făcut o serie de dezvăluiri la acest capitol. La început era foarte hotărât să 
publicăm interviul, apoi, dintr-odată, mi-a interzis să-l dau publicității până 
la decesul său. Mi-am respectat promisiunea si cred că cititorii noştri merită 
să afle cât mai repede declarațiile regretatei personalități. 

— Stimate domnule Serafim Saka, ați putea explica modul în care erau 
racolati unii membri ai Uniunii Scriitorilor (US) de Securitate? 

Si cam cum îţi imaginezi dumneata că s-ar putea explica ceea ce ştii 
numai din bănuială?! Racolările nu se făceau la adunările deschise (la acestea 
aveam si eu acces) de partid si poate nici măcar la barul gälägios si negru de 
fum al Uniunii, unde se făceau multe. 

Explicația aceasta ar putea să ţi-o dea numai cei racolati, precum şi cei 
care racolau, mulţi dintre care mai deţin şi azi posturi înalte sau încasează 
pensii de merit de la statul acesta democrat pe care-l tot făurim şi el nu se lasă 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 832 


în niciun fel făurit. 

Eu aş putea, bunăoară, să-ţi explic ceea ce mi-a spus ex-presedintele 
Petru Lucinschi, în chiar cabinetul domniei sale, unde eram cu lon 
Mânăscurtă, preşedintele Editurii US la care lucram, veniţi să-l convingem să 
ceară legislativului să promoveze o lege care să scutească cartea naţională de 
TVA. Promitätor cum era când era, domnul spicher ne-a promis şi nouă că se 
va face după care i-am scris un autograf pe cartea proaspăt apărută — 
Basarabia în GULAG — şi l-am întrebat în numele suferinzilor pe care i-am 
cunoscut: „Cum se face, domnule preşedinte, că victimele gulagului sovietic 
rămase în viaţă au o pensie de mizerie, în timp ce călăii lor nu pot de bine şi 
atâta atenţie cât le acordă statul pe care-l conduceţi?!”. 

-Şi el ce v-a răspuns? 

Simplu: aşa a hotărât parlamentul, iar eu, care sunt documentat şi 
cunosc în adânc problema, aş face bine să-i alcătuiesc o listă a victimelor pe 
care le-am întâlnit... 

— Ce să facă cu această listă? 

Să le promită şi lor nişte pomeni, ce altceva...?! Dacă vrei să ti se expli- 
ce modul în care erau racolati unii scriitori, cum zici, întreabă-i pe cei care 
aveau posturi, erau editati în tiraje de masă, primeau premii de stat pentru 
leniniane, nu reuşeau să se întoarcă bine dintr-o deplasare în străinătate, că li 
se propunea alta şi aşa la nesfârşit! Aceştia ar putea să-ţi explice modul de 
racolare în această parte răsăriteană a Europei, în care lustratia mai e închisă 
cu şapte peceti şi după două decenii de la prăbuşirea Imperiului Răului. 

„Au făcut carieră cei care se dau azi mari şi tari, şi patrioţi” 

— Aţi cunoscut scriitori care aveau angajamente faţă de Securitate? 

Cum să nu!!?? Răspunsul care, în această chestiune este unul singur: 
bănuiala. Ei au făcut tot ce-au vrut, în timp ce noi ne-am ales doar cu virusul 
bănuieli: poate-i acesta, da” poate-i celălalt...Şi cum bănuiala nu-i o dovadă, 
ne amărâm existenţa, persistând într-o nesfârşită suspiciune care ne desparte 
până şi în cea mai dramatică problemă. Existenţa naţională şi nu — o, nu! — 
cea polietnică şi multiculturală, atât de statal speculate de la un timp. 
Amânată până la această foarte târzie oră, legea lustraţiei ar putea să nu ne 
mai poată dumeri. 

Multi-multi ani în urmă, aflându-mă în localitatea Oneşti, r-l Kotovsk, 
preşedintele colhozului de acolo s-a grăbit să ni se fudulească că la ei în gos- 
podărie lucrează şi trăiesc reprezentanţii tuturor naționalităților sovietice. O 
avere de năţii! a exclamat dumnealui şi ne-a dus să ne arate ce fac şi cum 
trăiesc. Prima surpriză am avut-o la căminul cultural în care era situată şi 
biblioteca sătească, unde lucra o nevăstuică, care, dacă nu ştia o boabă pe-a 
noastră, nu era abonată la nici o publicaţie în moldoveneşte. Când am zis: 
parcă se poate aşa ceva? — tovarăşul a sărit şi s-a justificat în locul bibliote- 
carei: dacă la noi toţi ştiu ruseşte! 

Bineînţeles c-am fost turnat, doar pentru o nevinovată uimire de tânăr 
ziarist! Pe scriitorii care aveau angajamente faţă de Securitate puteam doar 
să-i bănuiesc. Dar cum bănuiala nu-i o dovadă, tac. L-am cunoscut, în 
schimb, pe deloc scriitorul Gheorghe Lavranciuc, pe care nu aveam de ce-l 
bănui. Era chiar general în toată legea. Asta după ce am învăţat cinci ani 
încheiaţi în aceeaşi grupă şi la aceeaşi facultate, istorie şi filologie, în casa 
căruia m-am pomenit într-un târziu de noapte, în toamna lui 1979, după o 
seară duioasă la restaurantul Inturist — aniversarăm 20 de ani de la absolvire. 
Când la paharele pe care le luaserăm deja, s-au mai adăugat alte câteva, necu- 
ratul m-a împins să-i zic că oprimanta dumnealui instituţie mă persecută, îmi 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 833 


îngreuiază publicarea cărților, nu mă lasă să văd lumea — atâtea motive din 
care am devenit un antiboghist (de la prim-secretarul Bodiul) şi sunt gata să 
părăsesc în orice clipă republica. 

După o tăcere lungă şi apăsătoare, bietul meu coleg de studii pedago- 
gice şi general de KGB, speriat în propria casă, n-a găsit altceva decât să-mi 
arate, cu degetul dus la tâmpla, că-s nebun. Speriat de sperietura lui, am 
încercat să mă justific: 

— „După ce a uscat toate bălțile, Bodiul al vostru ară acum prispele case- 
lor ţărăneşti, ca să cultive viţă de vie ca să primească steaua de erou al muncii 
socialiste!” 

— 7999 

Şi cum frica nu mă slăbea, i-am cârpit o minciună că, adică, o să vină 
prim-secretar Piotr Chirilovici Lucinschi ş-atunci... Profetia mea l-a impre- 
sionat mult şi fostul meu coleg Lavranciuc, atunci doar general KGB, s-a 
aruncat să-şi etaleze meritele, spunându-ne — eram câţiva colegi — cum l-a 
cules, în mantaua soldäteascä în care umbla după militărie pe străzile 
Chişinăului, cum l-a trimis la Bălţi şef de comsomol, cum a avut grijă să-l 
promoveze, apoi să-l readucă în capitală — cum, cum, cum — multe şi de 
toate!... 

Ei şi după ce ne-am mai atenuat frica cu alte pahare, tovarăşul meu 
general m-a luat la braţ şi m-a dus să-i văd cabinetul de lucru, căptuşit cu cărţi 
de specialitate, cum s-a exprimat el. Când l-am întrebat unde-s cărțile scriito- 
rilor moldoveni, le-a scos de pe undeva şi mi-a arătat autografele lui 
Cibotaru, Botu, dar si un solid volum de Druţă, apărut la Molodaia Gvardia. 
Pe Drutä, asta m-a rebăgat în sperieti, mi l-a arătat, aplecându-l sub poala 
feţei de masă, ca să nu-l vadă cineva, deşi eram numai noi doi. Prudenta 
generalului m-a tulburat. Adică, până şi un general de securitate nu era sigur 
că nu este ascultat, la el acasă, de propria securitate. 

Spre dimineaţă, când am ajuns acasă, mi-am trezit soţia şi i-am spus, 
încă speriat, toată pătărania. Cum era de pe somn, soţia şi-a frecat îndelung 
ochii şi m-a întrebat ca pe un repetent: 

- Si cam cui ar putea să te denunțe un şef de kaghebe?! 

— Aveati colegi faţă de care erati circumspect? 

Ca mai toată lumea, cu mine însă se întâmpla ceva cu totul inexplicabil: 
pe cât de circumspect eram, pe atât mi-o lua, de multe ori, gura pe dinainte şi 
spuneam ceea ce un om normal n-ar fi spus niciodată. 

(Continuare în numărul de marţi) 


x 


Flori Bălănescu mi-a scris ieri că “au fost urcate” (urmează 
să aflu semnificația urcusului) Culoarea curcubeului si 
Soldatul câinelui, la Amazon. Abia aştept semnalul că pot să 
anunţ, în jurnal, apariția lor. 

Azi, tot ea: ieri a fost la Bookfest, unde l-a întâlnit pedirec- 
torul Curții Vechi. Grigore Arsene s-a interesat de soarta mea, 
fiind afectat si el de “afacerea Chişinău”. 

Despre Scrisuri 2 există posibilitatea să fie prezentat la 
târgul de toamnă, Gaudeamus - numai sä fie redactat din timp... 

Veşti care mi-au dat multe guri de aer. 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 834 


27 mai 2011, ora locală: 19:26 


Banchete şi saune pentru nomenclatura din RSSM 
Articol publicat de Alexandru Rîşneac 

DEZVĂLUIRI. Şefii comunişti şi elita economică din perioada sovie- 
tică se bucurau de privilegii şi bunuri la care nici nu visau oamenii de rând, 
multe fiind finanţate ilegal din surse ascunse. 

Comunismul a însemnat, dincolo de retorica oficială care punea accen- 
tul pe echitatea socială, existenţa unor privilegii pentru nomenclatura de par- 
tid, în contrast cu nivelul de viaţă destul de modest al oamenilor de rând. 

Acest lucru este confirmat de un document din 1987, descoperit recent 
în arhiva fostului Comitet Central al Partidului Comunist din Republica 
Sovietică Socialistă Moldovenească (CC al RSSM) şi care era marcat „strict 
secret" până nu demult. 

LOCALURI DE LUX PENTRU CEI „ALEŞI" 

Este vorba de o decizie a CC de la Chişinău, din 9 iunie 1987, intitulată 
„Despre utilizarea obiectelor «de prestigiu» pentru necesitățile oamenilor 
muncii". Este unul dintre primele cazuri când se recunoaşte deschis existenţa 
privilegiilor de care se bucura nomenclatura comunistă, păstrate discret de 
ochii lumii sau negate anterior. 

„Perestroika şi componenta sa ,,glasnosti", adică transparenţă (numită 
în presa de la Chişinău de epocă cu un termen greşit - ,publicitate") a marcat 
începutul dezvăluirilor pe această temă, ceea ce a contribuit la apropierea 
momentului de prăbuşire a regimului. 

Din documentul menţionat aflăm că, în perioada anilor 1964-1983, au 
fost construite 167 de localuri de relaxare de lux pentru nomenclaturişti, pen- 
tru asta fiind cheltuite sume exorbitante. Aproape jumătate din aceşti bani 
proveneau din surse neidentificate, fără nicio evidenţă contabilă. 

Numai la construcţia a 86 din cele 167 de imobile au fost cheltuite 6,4 
milioane de ruble sovietice (în condiţiile în care salariul mediu era mai mic 
de o sută de ruble. O comisie specială de control nu a putut stabili câţi bani 
s-au cheltuit pentru celelalte 81 de localuri. 

Aceste locuri luxoase cu acces strict limitat erau construite sub diferite 
denumiri - case de oaspeţi, case ale vinificatorilor, livădarilor sau pădurarilor, 
săli de banchete şi de degustare, saune, băi şi altele. 

Numai pentru 90 de băi şi saune s-a cheltuit peste jumătate de milion de 
ruble, pentru sălile de degustare - 1,5 milioane de ruble, iar întreţinerea lor se 
ridica anual la aproape 200.000 de ruble. Cele mai multe astfel de localuri se 
aflau în raioanele Orhei, Glodeni, Dubăsari, Străşeni, Suvorov (azi Ştefan 
Vodă), Ungheni, Nisporeni, Criuleni, Făleşti, Kutuzov (azi Ialoveni), precum 
şi în oraşele Bălţi şi Chişinău. 

Pentru construcţia şi finisarea acestora s-au utilizat materiale costisitoa- 
re şi deficitare, precum marmură, granit, lemn preţios, oţel de calitate super- 
ioară. Imobilele erau echipate cu mobilier şi covoare scumpe, mese de 
biliard, bazine de înot. Totodată, erau asigurate cu televizoare, frigidere, 
veselă de portelan, pahare de cristal şi alte articole ce nu puteau fi găsite uşor 
în vânzare liberă de către muritorii de rând. Asta găseai, bunăoară, la baza de 
odihnă ,,Vânätorul" din Ungheni, Casa livädarilor din colhozul „Zarea 
Moldavii" din raionul Făleşti, restaurantul din satul Dolna, raionul Nisporeni, 
Casa vinificatorului din sovhozul ,, Victoria", raionul Kotovsk (azi Hâncești). 

RELAXARE SI CONFORT DOAR PENTRU ŞEFI 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 835 


Numai în oraşul Chişinău existau 60 de băi finlandeze, apărute pe lângă 
48 de întreprinderi industriale, majoritatea acestora funcţionând fără a fi înre- 
gistrate conform legislaţiei în vigoare. 

În câteva din acestea aveau acces uneori şi muncitorii, însă în cele mai 
multe din ele se relaxau doar conducătorii întreprinderilor şi apropiații lor. 
Asociaţia forestieră din Chişinău, de exemplu, avea o baie-saună în 
vecinătatea pădurii de la Togatin. 

Comitetul orăşenesc pentru sport din Chişinău deţinea o baie-saună la 
Ghidighici, în apropierea lacului de acumulare. Aceasta era utilată cu televi- 
zor color, magnetofon „Eletronika 50D", mobilier scump şi era accesibilă 
unui cerc restrâns de persoane. Şi Comitetul Central al Comsomolului din 
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească avea o casă de odihnă şi o 
baie-saună la Ghidighici, pe care o foloseau numai câţiva din şefii tineretului 
comunist. Situaţii similare erau înregistrate la administraţia moldovenească a 
aviaţiei civile, la uzina „Signal", în numeroase firme de construcţie, la depar- 
tamentele ,Measomoltorg" şi „Moldavproiectmebel". 

Iată doar un extras din hotărârea CC al RSSM din 9 iunie 1987, care 
constată, cu nemulţumire, că aceste localuri erau doar pentru cei „aleşi”: 
„Unele băi-saune sunt situate departe de întreprinderi şi baze de odihnă (lega- 
le), nu sunt accesibile colectivelor de muncă şi sunt folosite de regulă de un 
cerc restrâns de persoane". 

Lux şi dezmät finanţate de economia subterană 

Casele de odihnă, restaurantele speciale, băile-saune şi sălile de degus- 
tare erau doar un paravan pentru asigurarea bunăstării şi a privilegiilor 
nomenclaturii comuniste. Existenţa acestora confirmă caracterul de castă al 
conducerii de vârf a Partidului Comunist şi al elitei economice. Muncitorii şi 
ţăranii, pe care partidul pretindea că îi reprezintă, nici nu ştiau de existenţa 
acestor localuri „de prestigiu”, în care domina dezmätul sexual, abundența de 
bucate şi băuturi spirtoase. 

Comuniştii de rând erau prostiti într-un hal fără de hal - ei plăteau coti- 
zaţii, inghiteau promisiuni deşarte şi sorbeau din cafeaua artificială fabricată 
din orz. Totodată, aceste baze de odihnă pentru nomenclatură, construite de 
multe ori ilegal, din surse neidentificate, confirmă încă o dată existenţa unei 
viguroase economii subterane pe vremea sovietelor. 

Autor: Igor Caşu Sursa: www.adevarul.ro 


x 


Miercuri, 24 Februarie 2010 05:03 
Masinäria crimelor comuniste 

Pe 20 februarie curent, într-o conferință de presă, reprezentantii Comisiei 
pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din Chişinău, 
constituită acum o lună la inițiativa preşedintelui interimar al RM, Mihai 
Ghimpu, au făcut publice rezultatele primelor investigații. În perioada 1990- 
1992, majoritatea dosarelor Serviciului de Informații şi de Securitate (SIS) 
din Republica Moldova au fost evacuate peste Nistru, a confirmat presedin- 
tele comisiei, Gheorghe Cojocaru. „Nu ştim nimic despre numărul şi nici 
despre soarta acelor dosare. Nu cunoaştem nici conţinutul lor, pentru că, 
împreună cu ele, au fost evacuate şi inventarele”, a mai spus Cojocaru. În 
cadrul conferinţei de presă, fostul deţinut politic Andrei Bortnaru a declarat 
că dispune de informaţii, potrivit cărora, 400 de dosare secrete ar fi fost dis- 
truse la indicatia primului preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur. 
La rândul lor, membrii Comisiei au spus că nu cunosc nimic despre ase- 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 836 


menea fapte. Ei au mai dat asigurări că toate informaţiile pe care le vor obţine 
în urma investigaţiilor vor fi date publicităţii 

Până în anul 1938, în Republica Autonomă Sovietică Socialistă 
Moldovenească (RASSM) au fost condamnate la moarte peste 2400 de per- 
soane, iar peste 300 au fost internate în lagăre speciale. Condamnarea persoa- 
nelor avea loc la şedinţa Troicii speciale din RASSM: ministrul de Interne al 
republicii, procurorul general şi primul secretar al Partidului Comunist. Ei 
erau cei care se întruneau de la 3 până la 11 ori pe zi pentru a întocmi lista 
neagră a morţii: câte 200 - 300 de condamnaţi la moarte într-o singură 
şedinţă. 

„Motivele condamnărilor sunt ridicole. Oamenii erau condamnaţi pentru 
că erau normali, că puneau întrebări şi nu acceptau realitatea, sau pentru că 
preziceau căderea regimului. Deseori erau învinuiți de spionaj etc.”, a spus în 
cadrul conferinţei alt membru al Comisiei, istoricul Gheorghe Negru. 

Vicepreşedintele Comisiei, Igor Casu, a spus că în istoriografia sovietică 
persoanele deportate erau considerate oameni înstăriți, „culaci”. Însă arhivele 
MAI demonstrează că majoritatea dintre ei erau ţărani simpli. „Nu vrem să 
facem din acei oameni deportaţi eroi, dar ei nu sunt trădători, aşa cum i-a 
numit regimul”, a spus Igor Caşu. „După cele studiate, constatăm că în primii 
ani după război a existat o rezistenţă extraordinară din partea tuturor grupu- 
rilor etnice din Basarabia”, a mai menţionat istoricul. 

Am depistat în arhivele MAI câteva mii de dosare care se referă la 
condamnarea persoanelor ce au colaborat cu autorităţile româneşti şi cu cele 
germane (numite culaci sau colaborationisti). Proveniența socială a acestora 
era diferită, majoritatea fiind din rândul ţăranilor simpli. Referitor la compo- 
nenta etnică, jumătate erau moldoveni de origine românească. Restul erau de 
origine ucraineană, ruşi, chiar şi găgăuzi. Noi nu suntem de acord ca aceştia 
să fie numiţi trădători. Ei au fost mai degrabă victime ale timpului în care au 
trăit", a mai precizat Igor Caşu. 

Gheorghe Palade, alt membru al Comisiei, a spus că în 1944, odată cu 
intrarea trupelor sovietice pe teritoriul Basarabiei, în timpul raziilor pentru 
identificarea duşmanilor regimului sovietic, au fost arestaţi circa 50 de mii de 
oameni, dintre care au fost condamnaţi peste 22 de mii. Despre ideologia 
regimului comunist a vorbit un alt vicepreşedinte al Comisiei, Sergiu 
Musteaţă. „Pe parcursul activităţii noastre, vom aborda şi calitatea manuale- 
lor şcolare, implementate de sistemul sovietic. Dogma partinică domina din 
clasa întâi, când elevii învățau ” Abecedarul”. 

Despre istoria acestui pământ a început să se vorbească în manualele ela- 
borate abia în 1958. Până atunci, elevii învățau din cele din 1937”, a mentio- 
nat Sergiu Musteatä. O mare parte din datele făcute publice de către membrii 
Comisiei au fost descoperite după desecretizarea arhivelor ministerelor din 
Republicii Moldova, printr-o decizie a actualului Guvern, la solicitarea 
Comisiei, a precizat secretarul comisiei, Mihai Taşcă. 

„Avem o deschidere totală, nu există refuzuri atunci când Comisia solicită 
anumite dosare”, a mai spus Taşcă. Comisia va fi obligată să informeze per- 
iodic societatea despre activitatea sa. Pe baza rezultatelor va fi elaborat un 
studiu, o culegere de documente şi un raport analitic privind aprecierea isto- 
rică şi politico-juridică a regimului totalitar comunist. 

Ioana PRUTEANU 


Sâmbătă 28 mai 2011 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 837 


Singurele cuvinte... omeneşti, drepte, despre «cazul DSK», 
în Franta au fost rostite ieri de... Seguela. Cine se aştepta ca 
tocmai el, individul tulbure, uns cu toți mitterranzii, să spună 
cam aşa: 

“Din punct de vedere juridic, DSK este prezumat inocent. 
însă din punct de vedere al noului sediu [un imobil de trei etaje, 
de ceca 500 m.p..., costind 35 000 dolari pe lună] este deja... 
prezumtiv de connerie!”, iar Ruth el Krief, interlocutoarea, a 
început să behäie ca o capră, dar nu fiindcă ar fi gustat zisele lui 
Seuela, ci cz să pregătească “trecerea” spre alt subiect. 

Un alt mărunt motiv de satisfacţie (s-a înţeles: sunt în tabăra 
cameristei agresate!): un jurnalist al BFM (canalul transmitind 
numai ştiri) a ajuns la sediul unei mici “organizaţii” pentru 
apărarea drepturilor femeilor africane nimerite în America, nein- 
formate, dezorientate, pradă a oricărui rechinaş de trei parale, dar 
un rechinoi ca DSK, cel care îi zicea femeii, cu care se lupta, 
vitejeşte, încercînd să o facă să nu se opună..., să se lase violată, 
să nu-i fie teamă că îşi va pierde slujba: 

«Ce, nu ştii cine sunt eu?» 

Nu, nu ştia - biata analfabetă africană! 

Ea, agresata nu se adresase acestei organizatii, fusese luată 
în evidenţă fără voia ei, ba 1 se găsiseră - până ieri - şi doi avocaţi, 
«Vom fi la paritate» , DSK are doi uriaşi penalişti, noi: două 
femei avocat, glumea una din voluntarele africane. 

Aici imi dau şi eu cu presupusul: 

Până alaltăieri aveam o simpatie pentru Anne Sinclair; iată o 
soţie, mereu înşelată şi consimtind la această situatie umilitoare, 
dar rămânînd lângă bărbatul “acuzat pe nedrept”...- plătind 
sumele colosale cu avocaţii, cu “o locuinţă decentă... .Or 
locuinta-decentä aleasă de Anne Sinclair este - a spus-o Seguela 
- “une connerie”. Tot Seguela adăugase, deşi Ruth El Krief se 
zbătea de zor să-l întrerupă, sau care să-l bruieze... 

«ŞI nici un cuvânt despre victimă, acea femeie simplă, 
crescindu-şi singură fiica, o fiinţă fără apărare în faţa lui DSK... 


Concluzia mea - pe care mi-o asum: 

Anne Sinclair este “la connasse”; ea nesimtita, cea care a 
aruncat în ochii lumii o locuinţă pentru bărbatu-său, acuzat, 
costînd o avere. Adevărat, e este liberă să facă ce vrea cu banii 
moşteniţi de la bunicu-său, marele negustor de tablouri 
Rosenberg. Dar ea nu ştie - la vârsta ei, vorba celuia - ce-i aceea 
discreţie? decentă? reţinere? 

Nu. Deci Anne Sinclair este o vacă. 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 838 


* 


Un text “răcoritor” semnat de Bedros Horasangian, în Obs. 
cult. : Alegeri şi matrapazlicuri la PDL”. Îl felicit din inimă. 


Duminică 29 mai 2011 


Ceva mai puţină transpiratie, dar multă “clătinare/ pe/ 
picioare”. Şi când mă gândesc : abia în 6 iunie îl voi putea consul- 
ta pe dr... Schaan... voi încerca să supravetuiesc până atunci, iar 
Schaan îl va dezvălui că nu ştie de unde vin ametelile, nici trans- 
piratia... 


x 


Ieri, un jurnalist consătean cu guineeana agresatä de DSK a 
vorbit despre inadmisibila amenințare a avocaților apărării care 
au afirmat repetat, că o vor distruge pe victimă. Şi se întreba, mş 
întreb şi eu dacă nu există posibilitatea de a-i ataca pe avocatii lui 
DSK pentru această dovadă că apărarea nu se rezumă la a aduna 
probe de nevinovätie (sic) a acuzatului, ci de o distruge pe vic- 
timă? Iar dacă nu există în legislația americană o astfel de culpă, 
foarte rău pentru America. 

Jurnalistul consătean (vorbea o franceză perfectă) a mai 
luminat un colț al tragediei femeii: nu numai că aceasta face parte 
dintr-un trib extrem de pios (musulman), dar este şi ea excizată. 
Aflu acum: femeile excizată, pe de o parte au dureri atroce în tim- 
pul actului sexual normal (vaginal), probabil de aici li se trage 
credința că o pătrundere vaginală străină este un mare păcat - 
pentru ea, femeie, că nu a fost în starea să o evite, de aceea va 
rămâne pe veci murdărită pângărită (de un străin), viata ei va fi, 
într-adevăr, distrusă pentru totdeauna - a ei si a familiei sale, atât 
cea rămasă în Guineea, cât şi a fiicei şi rudelor din America, deci 
atunci când ea, agresată, protesta cum putea, spunînd că îşi va 
pierde slujba, rostea un adevăr dincolo de înțelegerea unui alb, 
mai ales când acesta o viola. Este adevărat: stăpânii ei, albi (pro- 
prietarii, administratorii hotelului Sofitel) nu ar fi aplicat această 
lege a africanilor peul, dar acum este vorba de un principiu. Or 
“principiul” acela, aplicat sau ba, a distrus viata bietei victime, a 
ei şi a fiicei ei pe care o creşte şi asupra căreia va cădea “păcatul” 
mamei de a nu fi reuşit să se apere de Animala DSK. 

(Rămâne între noi, sub rezerva că un bărbat nu va reuşi vreo- 
dată să se transpună în femeie: eu 1-as fi retezat pula cu dinţii !)... 


OPaul Goma 1935-2011 wwWww.paulgoma.com PDF public şi gratuit 


01.06.2011 PAUL GOMA - JURNAL 2011 839 


Luni 30 mai 2011 


lată o veste bună, transmisă de Flori Bănulescu - nu ştiu dacă 
va fi limpede pentru eventualii cumpărători, fiindcă pentru 
mine... 


Culoarea curcubeului '77 (Cutremurul oamenilor) 

/ Cod "Barbosul" (Romanian Edition) [Paperback] 
Paul Goma (Author), Mihaela Sipos (Author), Flori 
Balanescu (Editor), Mugur Cornila (Editor), Cristian 
Homeuca (Cover Design), Gelu Tofan (Contributor) 

Be the first to review this item Î Like (0) 
Price: $29.99 & this item ships for FREE with Super Saver 
Shipping. Details 


Aceasta carte de marturii — despre 1977, in Romania — a fost 
scrisa la Paris, in primele luni ale anului 1978, tradusa in franceza 
si lansata de editura pariziana Seuil in februarie 1979, nasi fiind 
Eugène Ionesco si Fernando Arrabal. A fost difuzata fragmentar, 
in lectura autorului, prin Europa Libera, insa inainte de 1989 nu 
a cunoscut o editie in limba romana. 

In 1990 a aparut in romaneste la Humanitas — solicitata fiind 
de Gabriel Liiceanu, prietenul autorului... Insa abia ajunsa in 
librarii (intr-un tiraj, de altfel, mult diminuat), cartea de marturii 
"Culoarea curcubeului '77" a fost retrasa de pe piata, depozitata, 
iar in 1992 trimisa la topit de editor — care nu l-a informat pe 
autor, apoi a negat cu vehementa „disparitia” cartii. Fapta curat- 
prieteneasca, inalt culturaliceasca la care au consimtit scriitorii, 
nu doar tacit, ci activ, si prietenii buni ai mei: Monica Lovinescu, 
Virgil Ierunca, Gabriela Adamesteanu, Nicolae Manolescu, 
Andrei Plesu (si atatia altii). 


Acum, că am reprodus anunțul, pot să mă întorc la treabă: 
re-alcätuirea volumului Scrisuri II, pentru a fi editat în toamnă, 
la Curtea Veche. 

Marti 31 mai 2011 


Azi am terminat pregătirea volumului II din Serìsuri. Au 
ieşit 1 170 pagini. Cam multe, dar... altele nu mai am. 


©Paul Goma 1935-2011 wwww.paulgoma.com PDF public si gratuit