Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1941_050_0014

PROPRIETAR: 

SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 23 
DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 
Inscrisă sub No. 163 Trib. Ilfor . 


Oi Jon Piffat 


Pe volumul „Scutul Minervei'“ 


Iţ. încordași în suflet senina ta cruzime 
Sii vers cu vers ca Hercul luptând să'nvingi tăcut 
Poema ca pe-o hid:& cu capele de rime 
Cu gândul şi cuvân:ul eroic te-ai bătut: 








Tăiat stă în sonete un vis din înălț'me 
Isprava lapidară în cer a străbătut 
Mizteriosul înger păgân, peste mulțime 
Minerva luminată te “nalță ari pe scut. 


Ţi-ai stins în piept ecoul de 'aur al iubirii 
Pui patimii zăbală şi izGu închipuirii 
Cleştarul minţii tale zeiței dând în pază 


Și simţi cum prin amurgul de lut al tinereții, 
Altoi de nemurire pe sterpul trunchi al vieţii, 
Un zeu se sbate'n tine când ea te'mbrățișează. 


V, VOICULESCU 


DINTRUN CAET VECHI (E) 


de N. 1. HERESCU 


desprind câteva fi'e pentru Ion Pillat, la 
tinzrii săi cincizeci de ani. IEI. 1941. 


PRESENTIMENT. Oamenii poartă în piept, ca pe un sâmbure, 
sentimentul duratei lor. 

De ce, altfel, o zi risipită, un amurg petrecut în Casă, O 
întâtnire pierduiă, ar întrista aşa de mult pe umii și așa de 
puţin pe alții? De ce, când se despart de o femee dragă, unii 
plâng cu desnădejde iar alţii fiueră nepăsători? Cei dintâi 
simt cu siguremță că ani lungi se întind înainte, cu atâtea 
alte amurguri, cu alte iubiri; ceilalți aud din spate paşii de 
lup ai morții și zilele numărate. 

De ce, altfel, când o nenorocire area ne isbește — când 
prietenul cel mai bun moare sau când copilul tn e bolnav 
fără scăpare, — tu încuri în liniște lovitura iar el își pierde 
marie ds durere? Tu presimţi că mai ai puţin de trăit şi chi- 

ul tău va fi scuri. El însă, ghicind noianul de ani care-l AR- 
apte, e cuprins de panică în faţa lungimii suferinţii. 

Şi cum, aiitel, s'ar explica sinuciderea? 


FRUMUSETEA IN SUFERINTA. Suferinţa hâdă e singura rea. 
Sulerința frumoasă, suferința simplă e un fenomen natural 
cl vieţii, o întâmplere normală e existenții noastre, cum e iu- 
birez, cum e moartea. Suferința aceasta e limpede și expre- 
sia ei trebue să fie luminoasă. Priviţi vița de vie: plânsul ei 
e clar şi transparent. De ce să fie lacrima omului mai urită 
dscât locrima vitei? 

Caalaliiă suferință, cu fata schimonosită, este suferința pe 
cara o creiază oameni: cu mintea lor. Aceia e cu adevărat 
o area povară. Suferinta „inventată“, artificială, ae omului, 
nu a naturii, 





TRUPURILE. „Când privesc un trup rumen și fraged de te 
mse — îmi spunea câteodată unchiul Toma, — eu mă gân- 
dasc la ciolanele aibe pe care le-ar descoperi iubitul dacă, 
mai târziu, ar voi să desgroape prietenu moartă”, 

„Vara — îmi spunea altădată unchiul Toma — când 
privesc copacii cu trup verde şi unduios, și foșnitor, eu mă 
gândesc la coastele negre care au să mai rămână din ei, 
tărziu, în Noembrie...” 


„Și asfel, pentru unchiul Toma viaţa însemna: niște 
schelete albe, nişte schelste negre. 

Ca va fi simțit unchiu! Toma, în nopțile de potimă ome- 
neasză, dacă, sub şo'dul rotund şi cald al iubiiei, e! ghicea, 
mângăindu-!, osul tare, rânjit, inegrit? 

Viaţă în urîciune. 

SUFLET ȘI TRUP. Trupul, fără îndoială, e drumul care duce 
la suflet. Dar nu toate drumuri'e sunt la fel. Câte trupuri nu 
ascund parcă drumul la suflet! De acesie trupuri te împie- 
dici cum ts-ai împiedica de un prag: mereu te împiedici şi 
mereu rămâi afară. 

Sunt trupuri bune conducătoare de suflet şi sunt altele 
rele conducătoare. laiă de ce auzim vorbindu-se de femei cu 
„tramusețea reca'”. lată ceeace expiică — şi nu frumuseţea — 
de ce unele sunt iubite şi altele nu. 





ABONAMENTE: 


autorități şi instituţii 1000 le! 
de onoare 500 + 
particulare 250 « 


REDACŢIA ŞĂ ADMINISTRAȚIA 
BUCUREȘTI 1 Sir. Brezoianu 29-23 


TELEFON 3.20.10 











aa” bac. im 
Conjeca mac 96 


Cca pura 7 


i fear 


Poetal Ia 59 ani 


Sp . + 


LI 


4 


-2 ag — 


od coasa. 


Ma Zu , LA car cope zilei d 





Vasile Alecsamdri, Coşbuc, 
Ion Pillat, — iată o ipostază 
din cele mai fericite ale poe- 
ziei românești. Pornit din 
„Pastemrif' şi din „Balade şi 
idile“, lirica dui Ion Pillat se 
situcază pe acelaş pian, res- 
pectând prestanța pe care 
trebuie s'o aibă poezia în 
consubstanțialitatea ei cu 
frumosul. După o scurtă ex- 
periență în afară de climatul 
său Jiric, autorul lui „Pe Ar- 
geș în sus“ intră, deodată în 
altarul unei poezii proprii, pe 





lon Pillat si Balcicul 


Ajuns la maturitatea vârstei fizice, A. 
Ion Pillat poate privi cu îndreptăţită bu- 
curie la rodul bogat al activităţii literare 
desfășurate până azi, în miezul căreia idea_ 


pentru ochi, o 
S'a spus că 


lul său de artă poetică a primit răsplata 
împlinirii desăvârșite a tuturor năzuin- 
țelor şi făgăduelilor cuprinse în el. De- 
altfel, „Implinire” este și titlul ultimului 
volum de poezii — încă în manuscris — al 
d-lui Ion Pillat. Este un ideal de artă a 
cărui cunoaştere ne-o prilejuieşte — sub 
îndoitul aspect al definirii lui teoretice, 
ca revelaţie autobiografică și sub acela al 
realizării lirice — culegerea antologică de 
poezii dedicate Balciului şi publicată la 
sfârșitul anului trecut, 


desăvârșirea 
torniciei sale 


semnat, după 
potrivă „chee 


de MIHAI NICULESCU 


inițiere pentru suflet şi pen- 


tru minte un învățământ“. 


peisajul este o stare sufle- 


tească. Pentru a. Ion Pillat peisajul Bal- 
cicului a însemnat mai mult decât atât, 
adică decât o reacţie spontană și trecă- 
toare dinaintea unui oarecare peisaj ma- 
rin. Balcicul pare să-i 


„drum al Damascului” hotăritor pentru 


fi relevat acel 


propriei credințe poetice. 


Poetul însuși îl socoate ca o răsplată a sta- 


întru credință şi dragoste, 


ca o încununare hărăzită. Balcicul a în- 


mărturisirea poetului, deo- 
şi prilej” de pătrundere şi 


adâncire pe dimensiunea revelatoare a 


unei străvechimi ancestrale, în taina pro- 


In cele câteva rânduri introductive la 
această „monografie poetică“ a Balcicului 


—— cum o numeşte autorul — aflăm schi- 


priului suflet, 


îl propune şi 


țailă o prețioasă — pentru noi — mărtu- 

risire de credință artistică a d-lui Ion 

Pillat. „Balcicul — citim în acele rân- muit cu acela 
duri — mi-a fost hărăzit ca încununarea de școală: 


dragostei mele pentru mările sudice și ce- 
rul mediteranean... Mi-a fost o încântare 


E e E ie 


(Urmare în pag. 6-a) 


a sufletului „adevărat”, 


Este un ideal de clasicitate acela pe care 


în realizează arta poetică a 


d-lui Ion Pillat, dar fără îndoială cuprin- 
zător în aşa măsură că nu ar putea fi ase- 


restrictiv al unui clasicism 


PCIE E ete Rt 


a [oa 





APARE SĂPTĂMÂNAL 


ANUL L e Nr. 


VAIVIEDSUL LIIIPAP 


14 


SAMBATA 29 Martie 1941 


Redacţor responsabil: MIHAI NICULESCU 


PREŢULS5LBEI 








Experienţa spirituală 
a lui Ion Pillat 


Imi vine îmbucurătoarea 
ştire că la „mijlocul drumului 
vieţii sale” cum se zostea odi- 
nioară sentențios Dante, sobo- 
rul prietenilor poetului Pillat 
au hotărit săi sărbătorească 
printr'o înaripată odă colecti- 
vă darul pe care boereasca 
sa generozitate la oferit litera- 
turii românești. Dela o astfel 
de ideală masă a recunoştinţei 
contemporame, scriitorul aces 
tor rânduri care a poposit ade- 
sea prin scris şi viu qgraiu în 
marginea poeziei lui, nu poate 
în niciun chip lipsi. El își în- 
găduie dar a-și spune cuvân: 
tul său mai cald ca de obiceiu 
depășind rezerva de rigoare a 
criticii, cu inima deschisă doar 
la valorile nspieritoare ale o- 
persi lui lon Pillat. 

e 

Scriitorul acesta închide în- 
tre paginile volumelor sale 
una din cele mai caracteris- 
tice experiențe poetice și spi- 
rituale ale literaturii românești. 
E mai întâi un neobosit jertiitor 
pe altarul muzelor, desvăluind 
un crez de o rară statomicie 
poetică şi de vocaţie nu mai 
puțin hotărită. Dintre poeții 
contemporani are fără îndoia- 
l& cel mai: mare număr de vo- 
lume. Fapiul se conturează în 
relief când îl privim compara: 
tiv într'o literatură în care se- 
va spiritului s'a irosit totdeau- 
na de timpuriu şi el se expli- 
că prin minunatul acord ce 
domnește între inspirația și 
voința creatorului. Căci Pillat 
apurține acelui tip positic din 
structura căruia luciditatea nu 
lipsaşte o clipă. 

Calitativ apoi poezia de ca- 
re ne ocupăm, trăește pe ca- 
lea aceluiaşi raționalism mai 
sus pomenit, în parte datorită 
științei poeiului a cărui infor- 
maţie literară e din cele mai 
intinse, Într'o literatură care nu 
se caracterizează printr'o prea 
mare cultură, Pillat s'a ivit cu 
o cuprinzătoare bibliotecă a 
poeziei universale, Nu ne gân- 
dim firește la așa zisele izvoa- 
ra directe ale operei sale, ci 
numai ia curiozitatea multiplă 





ION PILLAT 





NOTELE UNUI CITITOR 


care n'a trădat-o niciodată. 
Suflet de poet adevărat, Ion 
Piliai, — deşi stăpân pe-o î0r- 
mulă personală a lirice — 
iubeşte nesfârșit de mutt. poe- 
zia, altora, o iubește tot atât 
de mult 'ca pe a sa. Nobil hi- 
dag al stelelor, Jon Pillat 
găseşte — preste orice școală 
— întotdeauna poezie acolo 
unde ea fințează într'ade- 
văr. Cime-a citit „Portrete 
lirice“, cartea aceea de-ar- 
zătoare pătrundere a poe- 
ziei a simțit fiorul marii și 
sincerei înțelegeri pe care-o 
are autorul „Limpezimilor“ 
pentru fenomenul poetic, 

Lucrând «timp îndălungat 
la comentariile mele lirice 
subnotate „Poemelor într'un 
vers“, am cunoscut o rară fe- 
zicire. Legat de textul poetu- 
lui, i-am cerceţat îndeamă- 
nunt tehnica şi-am văzut cât 
travaliu stă ia temelia fiecă- 
Tui vers al lu: Ion Pilat. Bu- 
curia mi-a fost  nesfârșită, 
căci âm oroare de-aşa numiia 
„inspiraţie“. 

Câtă, poezie, poezie majoră, 
în acest vers de sub titlul 
„Descălecătorii“:  „IntâAiul 
fum de sate şi'n vale gas de 
Câini“, Forţa de sugestie a 
acestui vers n'ar fi fost posi- 
bilă fără o subtilă cumpănire 
a accentului subiectiv, Câtă 
artă e în poemele lui Ion Pil- 
iat, se recunoaște și dim uti- 
lizarea extrem de distamțată, 
a adjectivului. Numeroase 
poezii ale sale n'au nici un 
adijecty. 

Poezia jui Ion Rila, dela 
poemele de amploare și până 


la acelea intr'un vers, e Te- 
zultaian umei discipline seve 
re, pe care-o egâlează doar 
talentul poetului. 

In atmosfera de multe ori 
periferică a scrisului. dela 
noi, Ion Pilat e o pildă. de e- 
leganță colegială, de preţui- 
re a muncii altora, de dragos- 
te pentru poezie. 

La 50 de ani, poetul Ion 
Pilat, poate privi cu mândrie 
în umnă. Fiecare din cărţile 
sale a fost o sărbătoare pen- 
tru 1teratura română. Laurii 
acessui număr omagial al „U- 
niversului literar“, cari se a- 
daugă la forilegiul bogat al 
postului, încununează frun- 
tea luminoasă a, unui creator 
de autentice valori spiri- 
tuale, menite să ducă mai 
departe svonul fermecător al 
unei poezii pomite din ţari- 
nile bogate ale Miorcanilor 
peste coamele Carpaţilor pâ- 
nă la molcomele ape ale Ar- 
geșului sclipitor de soare. 

Bucureştii nu sumt decât 
un ino.dent în evoluţia lirică 
a lui Ion Pillat... 

Pentru mine, autorul „Poe- 
melor într'um vers“, e și un 
mâre prieten, care-mi amin- 
teşte de Cermnăutţii îneguraţi, 
uriașă cetate peste, ceruri-e 
Prutului ; acolo, nimele lui 
Ion Pillat era familiar în 
plimbănle noastre prin pădu- 
ricca Horecii, unde cărările 
mai păstrează, umma pașilor 
lui Eminescu. Ţii: minte, Geor- 
ge Drumur? Tu, Rybiczka, 
ţii mmte? Citeam din co- 
mentarii e mele lirice la „Poe. 
me intrun vers“ : 


de MIRCEA STREINUL 


„Nisipun mână, totuși, te ul- 
tă cum rămâne : 

colina-și înstelează jucejerii n 
amurg, 


anticipând, regală, aurorele 
de mâne“, *) 
Auzindu-le, un  mierloiu 


drâcos începuse să fluiere de 
vuia pădurea : râdea de mine 
dardarotul ! 

Am deschis „Satul meu“ -- 
şi mierlo.ul a ţăcut. Avea spi- 
rit de discernământ păsă- 
roiul!... Și versurile sunau ca 
un cântec în mirozna reavă- 
nă de cimbru și suicină, pe 
care boarea șoșotitoare a fa- 
gilor imenși o mâna spre va- 
lea Prutuimui, ca s'o aucă toc- 
mai la Cernauca  Hormuză- 
cheștilor, al căror conac adă- 
postise cândva, pe Vasile Ale- 
csandri, pe Kogălniceanu şi 
pe Alecu Russo. 

Doamne, erau atât, de cla- 
re cerunile în după-amiaza a- 
ceea, vre-un silvan poate că 
se-oprise din joacă între 
frunze.e unei ferigi, ca să as- 
culte poemele, iar soarele ire- 
cea ca o poveste prin rămu- 
rișul păduricii, 

Numai acea care nu poate 
s'asculte  svonul  pământu- 
lui ridicându-se prin rădă- 
cinile fagilor şi trunchiul tor 
spre slăvile fără sfârșit ale 
cerurilor româneşti, en stare 
să nu iubească poezia cu su- 
net ca argintul al lui Ion Pil- 
lat. 


*) Pre-textul lui Ion Pillat: 
„Cum fuge ziua pe apele ce curg“ 
(„Heraclit“) 


de AL. DIMA 


a unei sensibilități care şi-a 
c&utat puncte de plecare și 
formenţi de cristalizare în a- 
tâ&tea lucrări eterogene. Desci- 
frăm însă de-alungul acestei 
odisee şi un alt rost: șlefuirea 
continuă a unzltelor poetice 
intru fămurirea unei tehnici de 
virtuoz, Căci dela avaânta- 
tele desfășurări ale poeziei 
sale din prima epocă şi până 
la concentrarea întrun singur 
vers a poemei, e un drum pe 
care numai un neostenit exer- 
ciţiu l-a putut străbate, 

Un moment crucial al ope- 
rei sale l-a alcătuit apoi con- 
topirea zăcânnintelor folclori- 
ce ale poeziei cu inspiraţiile ei 
apusene, Modalitatea acestei 
atingeri ni se desvălueşte mai 
cu seamă în acel neîndeajuns 
apreciat volum „Biserica de 
altădată” în care dacă îndem- 
nurile purced din Hilke, forma 
mcuerială ai realizărilor aparți- 
ne atmosfzrei etnogratice. Dar 
simbioza aceasta dintre spiri- 
tul înalt al poeziei culte şi ur- 
bane, și duhul incețat al pă 
măntului nostru rural, merită a 
ii mai de aproape cercatată. 
In poemele de formă popula- 
ră, Puiat a Trevarsat cuc, Nor 
incât din bulgarii amoiti ai 
foicuoruiui, a desprins numai 
pietrele auritere ae artei. Da 
ca rima, riumul şi vocabularul 
AMiNĂoSC rAApiCcai iZVOrUuL POpu 
lor, combinarea lor muzicală 
schițeaza acorduri cu adevă- 
rat serafice, note subiii dusii- 
late din apele tulburi ale tol- 
cioruiu. neomogen. Dar ca ori- 
ce autentică poezie, ea nu se 
lasă nicicand pauunsa de ag 
cujiiul ochiu al crucii rau 
liste care nu va pulea descitra 
formula ce a combinat elemen- 
tele :n discuție. Neam trezit 
asifel în fața unei sinteze poe- 
tica care europeizează autoh- 
tonia şi auton.onizează euo- 
peismul sau mai pe scurt rea- 
lizează organic poezia însăși, 
Sinteza înseamnă totodată crr- 
monie și iată-ne în aces! fel 
în preajma unei alte note ca- 
racterişiice a lui Pillat care e . 
structura ei clasică în adân- 
cime,. 

Să ne explicăm. Clasicismul 
postului nostru nu este cel al 
lui Alecsandri cu care a iosi 
comparat. Il continuă și îl de- 
păşește tără îndoială, dar în 
același timp îl desvoltă pe un 
alt plan, Inir'adevăr, echilibrul 
poeziei lui Piliat ascunde di- 
mensiunea de totdeauna a 
marelui clasicism care e um 
bra discretă a sbuciumului 
sufletesc. Sub oglinda senină 
a versului său, clocotese în 
adâncuri sbaterile destinului 
neîmbiânzit. Doar vagi ecouri 
— tiorii elegiei sale — străbat 
la suprafață. O eleganţă sujle- 
tească deosebită  înnăbuşe 
însă la vreme orice barbară 
cutremurare și arta alină cu 
degetele ei fine convulşiunile 
inestetice. 


Cure este însă locul lui Pil- 
lat în evoluția poeziei noastre 
pe urmele bardului dela Mir- 
cești, așa cum de atâtea ori s'a 
spus? Dintr'o aceeaşi familie 
spirituală fără îndoială, îns 
trunind coarde asemănătoare 
ale lirei, cu izvoare populare 
la fel prețuite, nu se deosebesc 
ei totuși atât de vădit prin pa 
şii mari ai vremii ce-i despar- 
te? Căci dacă esenţa operei lui 
Alecsandri era celebrarea 
momentului istoric până la nâ- 
velul oficializării, nu-l depă- 
șește Ion Pillat prin devoțţiu- 
nea cu care se închină idea- 
lului artistic nepieritor şi atem- 
poral? Peste toate temele pe 
care pona poetului le-a învio- 
rat, suful ariei a trecut bi- 
ruitor pentru totdeduna. Din a- 
cest punct ds vedere, sărbăto- 
zirea lui pa criterii biologice 
nu are niciun sens. Doar poe- 
zia lui Pillat are unul şi acela 
nu are vârstă. 


Sibiu, Martie 17. 


2 





Pe Argeş in Su 


Când, la o dată anumită, 
ne concentrăm atenția în 
mod deosebit asupra operei 
unui scriitor contemporan, 
şi ne exprimăm prețuirea 
printr'o sărbătorire, ne su- 
punem de fapt, fără a ne da 
seama, legii selecţiei lite- 
rare. 

Pentru că, după cum nu 
sărbătorim pe toţi autorii 
contemporani, cărora vârsta 
s'ar părea că le dă dreptul 
la aceasta, asemeni nici is- 
toria literaturii nu așează 
sub aceiaşi lumină toate nu- 
meie scriitori;or. ga și zi- 
lele din ciclul unui an, sunt 
nume care se văd de depar- 
te, strălucitoare şi pe care 
le dorim să se apropie, și 
sunt nume care rămân în- 
diferente chiar când le în- 
tâinim la trecerea lor în 
serie. 

Pe d. Ion Pillat îl sărbă- 
torim acum, la împlinirea 
celor 59 de ani, şi fără în- 
doială, istoria posziei româ- 
nești îl va așeza în calenda- 
rul ei, pe o treaptă impor- 
tantă şi vizibilă. 

Nu înfăţișăm argumente 
critice spre a n justifica 
ceriitudinea, ci ne mulțu- 
mim să constatăm gradul 
de actualitate a poetului în 
conștiința cititoriior. De a- 
ceia am întitulat cronica 
noastră  omagială  într'a- 
dins, „Pe Argeș în Sus, 
spre a verifica efectul pro- 
dus de cele patru cuvinte 
care la simpla lectură sau 
pronunție stab'lesc necesar 
raportul lor liric cu o operă 
şi un creator. Cine cunoaș- 
te cât de aproximativ poe- 
zia noastră contemporană, 
înțelege imediat din aceste 
cuvinte „Pe Argeș în Sus“, 
că se află în faţa unei pro- 
prietăți lirice, că e vorba 
anume de viziunea cea mai 
pură a tradiționalismului 
intam legată de numele 
d-lui Icm Pillat, Din astfel 
de efecte spontane, din des- 
coperirea unor astfel de 
stratificări în sensibilitate, 
din Geșteptările emoțisi la 
atingeri întâmplătoare cum 
este doar p.onunțarea ti- 
tului, se construește lim- 
pede adevăratul chip al poe- 
tului, care, odată ce a în- 
ceput să trăiască ascuns în- 
tre fibrele vieții noastre a- 
fective, este sigur că nu va 
înceta să trăiască şi în su- 
fletele celor ce vor veni 
după noi. Când l-am citit 
pe d. Ion Piilat şi cum a 
fost posibil să-l transtor- 
măm parcă în ecou al unei 
părţi din propria biografie, 
retrasă undeva și înconju- 
ravă de frumuseți ce se a- 
prin€ din cână în când ? 

Teţi cei care citesc în anii 
pregătirii, opera poetuiui şi 
se întâinesc apoi cu ea mai 
târziu, vor identifica, lesne 
temeiul analizei noastre. In 
ultimii ani de liceu ne a- 
propiem atât de mult liris- 
mul din „Pe Argeş în Sus, 
încât, mai târziu, la un pri- 
lej Ge reîmprospătare a lec- 
turii cum este cel de faţă, 
avem impresia că ne întâl- 
nim cu noi înşine. Faptul 
acesta fixează meritul poe- 
tului de a trăi pe mai muite 
planuri, învingând timpul 
tocmai prin legătura fireas- 
că ce-o stabileşte între di- 
versele etape vii din viaţa 
lectorului, 

Ne bucurăm că l-am citit 
atumci, cu o bucurie rodnică 
astăzi și nouă. Nu este a- 
cesta un sens ai tradițio- 
nalismului, și poate cel mai 
viu ? Ne întrebăm bunăoară 
când și în ce împrejurări ni 
sau întipărit în memoiie, 
încâț puteri astăzi să ie 
recităm, versurile melanco- 
lice din „Aci sosi pe vre- 
muri“ ; 


In drumul lor spre zare, 
limbătrâniră plopii, 
Aci sosi pe vremuri bunica-mi 
(Calyopi, 


Nerăhdător bunicul pândise dz lu 
[scară 

Berlina legănată prin lanuri 
[de secară. 
Pe-atunci nu erau trenuri, ca az, 
[și din berlină, 

Sări, subțire.o fată, în largă 
[crinolină, 

Privind cu ea sub lună, câmnia 

[ca un lac 
Bunicul meu, desigur, i-a reciiuut 
„Le Lac. 


Tar când de-asupra casei, 
[ca umbre berze cad, 
Ii spuse „Sburătorul“, de-un tânăr 
[Eliad. 
Fa-, asculta tăcută, cu ochi 
[de peruzeă,., 
Și totu! ce romantice, ca'n basme 
[se urzea, 
Şi cum șşedeau,.. departe, 
[un ctepor a sunat, 
De nuntii sau de moarte, 
[în turnul vechi din sat, 
Dar ei în clipa asta, simțeau 
[că-o să rămână. 
De mult e mort bunicul, — bunica 
[e bătrână. 


Fareori avem prilejul să 

constatăm ca aici, că bă- 
trânii sau morţii despre care 
sari un poet, sunt totuși 
tineri și vii în opera sa, Câtă 
vreme se va citi „Le Lac“ 
şi „Sburătorul“ lui Eliad, 
se va citi cu aceeași emoție 
tânăra și frumoasa poemă 
a d-lui Ion Pillat. Şi pe ne- 
băgate de seamă, ea se va 
fixa în memorie spre a fi la 
rândul ei recitată ca un dar 
de logodnă la fel de pur ca 
şi inelul, 
A Dar chipul bunicului mai 
«răește și în altă poemă, de 
data asta scos din reveria 
romantică și logodit cu ţara 
întrun chip pe care îl cu- 
noaște istoria noastră mo- 
dernă, foarte bime : 


di adormit în raiul din slovele 
[scripturii, 
Tu, ce-odihnești la umbră 
[de arbori şoptitori. 
oameni, bunacule. 
fdcum 
Eşti zumzet de albine, şi'mprășiiat 
Iparfum, 
Im via îmbătată de înjlorireu 
[viței, 
Teca biruit pământul, dar I-ni 
[însufleţit 
Și l-a pătruns iubirea de ţară, 
[ca seminţa, 


Păstorule de 





Cinema Scala 
„BISMARKR* 


Sunt destul de cunoscute înn- 
prejurările istorice cari au pri- 
lejuit încoronarea lui Wilhelm 1, 
ca împărat al Germaniei. 

Filmul prezentat de Cinema= 
tograful Scala, reînvie atmosfera 
politică din timpul reginei Vic- 
toria şi a împăratului Napoleon 
al Ill-lea cărora geniul diplo- 
inatic al lui Bismark le-a stricat 
multe planuri, nu mai puțin di- 
plomatice. 

Filmul în sine e interesant din 
punct de vedere istoric. 

Asistăm retrospectiv la toate 
străduinţele depuse de acest prim 
ministru ce n'a înţeles să fie 
s:ugă lingușitoare ci un om din- 
tr'o bucută, însensibil eventuule= 
lor influențe din afară. 

Mi-ar fi plăcut însă, ca acest 
jiim despre care s'a vorbit atât 
de mult, să aibă un conflict mai 
puternic decâţ obișnuita nepo- 
trivire de idei dintre Bismark şi 
moștenitorul tronului care vine 
până la urmă să strângă mâna 
aceluia căruia îi arunca ta toate 
vecepţiile, atât el căt și erațioasa 
lui soţie, priviri disprețuitoare. 

Acest rol destul de dificil a 
fost nimerit încredințat lui Paul 
Hartmann, care a fost un bun 
interpret al  „Cancelarului de 
Her“ graţie căruia i s'a recu= 
noscut Prusiei, superioritatea ar- 
mată şi... diplomatică, 

Ovserv că  regisorii germani 
sunt teribil de conservatori în 
ceeace priveşte, unele dintre ac- 
trițele cari erau la modă imediat 
după războiul cel mare. 

Astjei Lil Dagover — neuitata 
interpretă a misticului film „Ca- 
binetul Doctorului Calligari — « 
o apariție graţioasă, în, rolul e- 


CRONICA 


Stejarilor prieteni le-ai dăruit 


[ființa 


Și sângele ce curge cu seva 


[infrățit, 


Versurile depășesc emoția 
estetică, puternică și depli- 
nă, și voim parcă să mulțu- 
mim poetului pentru ajuto- 
rul ce ni-l dă de a vedea a- 
tâţ de caldă în sufiet,icoana 
ctitorului de ţară. Talentul 
d-lui Ion Pillat excelează în 
îmbinarea vigurozităţii cu o 
inefabilă delicateţe, ca în 
poema „Florica“, unde cu 
multă, subtilitate ne infor- 
mează că numele patriar- 
halei așezări de pe Argeş, a 
scală cândva unei fe- 

ițe : 


Şi vremea prea fugară și fragedul 
[destin, 
Al celei ce fusese, abia o zi -— 
[Florica... 
Azi, de fetița moartă, noi nu mai 
iȘtim nimica; 
Dar când acum Florica, în soare 
laprilin, 
Etern reînflorește, ceva în piept 
[mă doare, 

Privind cum prinde raza 
[eu fermecatu-i Ţir 

O fașă de bobocul plăpând 
[de trandafir, 

Și-un zâmbet de lumină, 
[de fiecare floare, 


Iată în fine, și logodna 
poetului cu v.itorul, anume 
cu siguranța deplin îndrep- 
tățită că atâta vreme cât se 
va. exprima în grai româ- 
nezc numele domnescului 
râu, versurile poetului vor 
ti însăşi aceasta exprimare 
mereu proaspătă : 


In cipciit, în clipot șin șopot 
Imeincetate 
Alt râu, din clipă în clipă 
[te-a zănustu izvorul, 
Nebănuit ca dânsul mă naşte 
[viitorul 
Dar tu te chemi tot Argeş, eu tot: 
[Ion Pilu:, 


„Nebănuit“ rămâne doar 
numărul celor care vor iubi 
şi cultiva poezia româneas- 
că. Felul cum va naște vii- 
torul pe autorul acestei cân- 
tări, va fi, într'adevăr, ace- 
laș și singur nume, neschim- 
bat care ne va răsări în su- 
let ca stăpân al frumuse- 
ților ce se stârnesc spontan 
când auzim sau pronunță: 
„Pe Argeş în Sus“.,, 


CONSTANTIN FÂNTÂNERU 


legantei împărătese Eugenia. Pro- 
babil că această veșnică tinerețe 
e datorită faptului că Lil Dago- 
ver e o ființă care se sinchi- 
sește prea puțin de eventualele-i 
necazuri. Ar putea servi de e- 
xemplu genurilor femenine cart 
își fac nervi pentru toate fleacu= 
rile cărora le dau o exagerată 
importanţă. 

In orice caz, acest spectacol 
fastuos, e foarte instructiv re- 
dându-ne una din nemuritoarele 
pagini ale istoriei germane. 


Cinema Trianon 
„RORA TERRY“ 


Uz film de calitate eftină. Deși 
men;iunea de pe program sună : 
„înduioșătoarea dramă din viaţa 
reală“ nu m'a înduioșat de loc 
banalul subiect. cusut din loc în 
loe cu aţă albă. 

Văzând vâlva făcută de cel 
câtva filme în care Viviannt 


Romance, în  combinezon, iși 
lrage  ciorapii, în tinrp ce 
Jean Gabin sau oricare altui 


intră pe meașteptate pe ușe, re- 
gisorul filmului „Kora Terry“ 
găsește că-: nimerit ca şi Marika 
Rokk să apară în combinezon în 
scene cari dau impresia că mau 
alt rost decât a ne arăta ana- 
tomia acestei actrițe. 

Insă Marika Rokk nu se poate 
compara cu Vivianne Romance, 
căreia îi se potrivește rolul de 
femeie fatală, în care-i mai pu- 
țin stridentă decât colga &. 

Poate pentru că am admirat 
de prea puțin timp „stepul“ pe 
care îl bate Eleanor Powell în 
„Dansez pentru Line“, nu ne-âu 
entuziasmat deloc dansurile din 
Kora Terry. Nici chiar dansul 
șarpelui, despre care s'a spus că 
va stârni o adevărată senzație. 

Ar fi stârnit o adevărată sen- 
Zație dacă ru Sar fi urmărit un 
anumit lucru, asupra căruia e 
inutil să insist, 


ADRIANA NICOARA 


UNIVERSUL? LITERAR 


TEATRUL ALHAMBRA: VÂNT 
DE PRIMAVARA OPERETA IN 
3 ACTE DE JOHANN STRAUSS. 


Ne punem întrebarea dacă bu- 
năvoiaţa cu zare pub.cul a pri- 
miţ această „rein.ronae a 0opâ- 
revei” pe scena teatru:u; A,ham- 
bra, poate constuiui intr'adevar 
un fapt imbucuravor, așa cum 
pretinue ingenioasa reciamă tă- 
causa ul.imuiuu Spectacoi prezen- 
tat de dumnui visiov:anu, 

Opereta a avut in toale vre- 
murise, simpatizanți dar şi mulţi 
dușmam, be-o pi.dă, Muzari — 
e drepţ into epoca în care ope- 
reta uiu ujunsese pe culniie gio- 
rie:, prin opetata inţelegandu-se, 
pe-atunci, o comedioara muzica- 
la întrun at — sototea opereta 
drept un avorton muzical, susţi- 
nânul de-asemenea ca un om cu 
oarecare cul.ură muzeală poate 
ste 3——A opereie inur'o singură 
după amiaza. 

Adevarata paţrie a operetei a 
fost, mul mai târziu, Viena, o- 
rașui va.suri.or şi al ialbeior de 
bere bâute de visatori și cheflii 
vienez. in ritmul unei meiodii de 
opereta, 

Cer scuze colegei mele de re- 
dacție, domnișoara Adriana Ni- 
coară, cromeara cinematografi- 
ca, dacă voiu vrece pentru v c.i- 
pa in domeniul ei amintind aici 
iimul Ju t'orst, nu de mult pre- 
zentat la nou şi iatitulat: „Upe- 
reta”. 

Spectatorii acestui film au pu- 
tut ușor trage anuimiţe conclu- 
zii, 

Nici la Viena, victoria operetei 
nu a fost cu desâvârșire uşoară. 

A fost neapârat nevoe de un 
om cu vedan 1argl, care sa pre- 
zinte pe scenă mai muit decal o 
inștrare de cantece oarecum fa- 
de şi de g.ume vagamenie insi- 
pide. Umul atela a inţeles câ 0- 
pereta trebue prezentată inta'o 
montate care sa-ţi 14 ochii, aste 
ie] ca muzicne operetei sa fie un 
simplu pretext pentru parada de 
costume și decoruri ce se perin 
dă pe scenă 

Cred că numai în cazul unei 
operete prezentațe in astiei de 
condiții — şi când spun aceasta 
ma gandesc ia acel amuzant 
„Vals ca pe vremuri” prezentat 
de domnul Nicușor Constantine- 
scu — sar mai putea vorbi de 
0 „reîntronare a operetei”, 

Ur, condiţiile în cari a fost 
prezentată opereta „,Vânţ de 
primăvară” n'au îosț de loc fe- 
ricite, 

Și, dacă primele două acte s'au 
bucurat de o montare accapta- 
bilă cu o figuraţie destul de bo- 
gată şi cu decoruri draguţe, ul- 
timu! act, care se petrecea in 
Grinzing, trebuina prin aceasta 
să se buvure de o montare stră- 
iucitoare — va ma: amintiţi ta- 


bioul final de-o bogâție orbitoa- . 


re din opereta „La caiul bâtan”, 
prezentată la Vox? — a sust, pur 
și simplu sârăcac.os, fâcandu-ne 
să ne gandim la o farsă cu pu- 
țină muză și nici decum la o 
opereta. 

E drept că textul operetei, re- 
văzut de domnul T.muş, este 
foarte amuzant, deși tam vulgar 
in unele parți. Bogația textului 
nu poate insa, recompensa sâră- 
cia montârii, despre care am 
mai vorbit, 

Trecând la interpretare, vom 
remarca mai întâiu frumosul 
succes repurtat de talentatul te- 
nor ton Dacian, în ciuda unel 
infame campanii pline de calom- 
nii a unui ziar de specialitate. 

„Doamna _ Liliana Mihăilescu 
cântă, după cum susţin unii, fru- 
mos, Dar, spre durerea specta- 
torilor, este nevoită într'o ope- 
retă, să mai și vorbească, Dom. 
nișoara Virginica Popescu, ara 
un firicel de glas şi mult, foarte 
mult farmec. 

Au mai apărut pe scenă doam- 
nele Maria Vauvrina (aceeaş din 
totdeauna), Florica Demion (0 
amuzantă subretă), Marga Ră- 
dulescu, Lulu Savu și domnii N. 
Gărdescu (excelent şi uluitor 
prin ușurința cu care își plim. 
bă kilogramele pe scenă), Jules 
Cazaban (amuzant în rolul unui 
lacheu; aş vrea însă să-l revăă 
întrun rol serios), N Antoniu, 
Rang ș. a. 

In orice caz opereta „Vânt de 
primăvară” este un spectacol re= 
creativ pe care-i recomandăm 
oamenilor cari vor să piardă în 
chip plăcut o seară. 


TEATRUL LUPTA ȘI LUMINA: 
MOȚU. LOCALIZARE DE VA- 
LENTIN GUSTAV 


Piesa ce se prezintă pe scena 
Teatruiui „Luptă și Lumină“, în 
versiunea româneiscă a  dom- 
nulu:  Vaentin Gustav, a mai 
"st prezentată acum câţiva ni 
în faţa publicului bucureştean. 
Leny Caier interpreta pe-atunci 
rabui principil al piesei „Roxy”. 

Pa vremea aceea, lumea era 
convinsă că în teatțrul românesc 
nu există decât o singură inge 
nuă. Chiar şi autorii 


români, Popasul trupei 








SĂPTĂMÂNII 





care să 


dacă scriau o piesă în 
apară o insenuă, anunțau că au 
un 7ol strașnic penru Leny Ca- 
ler. 

Domnul Victor Ion Pypa — Uu- 
nul d.n cei mai pr.cepuţ. oameni 


de teatru pe care-i avem — a 
doveaul, cu un cam desavârşit, 
cât de gseşită era aceasta leore. 
Creaţia domn șoarei Mia Coca — 
știți ? aoir:iţa care era .ntrebuin- 
vata ia rolusi oarecare pe scena 
Teatrului Nâţionaâl — în psesu 
„Vrrrii pă MUNUasc”  („ȘCarereie 
de biserică”) a sdrunc.naț mult 
faima aceiei Leny Caler, acuriţă 
pe atunci „en vogue”, 

De astă dâră, doamna Marga- 
ve:a Lascu a ierprett cu uniilt 
talent rolul principal din piesa 
„Moţu” cre este „Ocalizarea ple- 
sai „Eoxy”, 

No am remarcat-o în crobica 
făcută presei „Miui Lord” pe 
această elevă de ecnservâtor căLle 
se dovedea a fi atât de obişnu.» 
tă cu scena. Așa că utmul ei 
succes nu pute însemna pentru 
nul decât o cenfirmare, 

Desp p-esa may:m prea Mul- 
ve de spus. Este o comedioară 
agreab.uă, o mare parte dn me- 
rit revenind şi Jocal.zatorului, 
aoumnui Va.eniimn Gustav. 

Vom remarca în acesta câțeva 
cânuui, realizările dorin.lor tCe- 
zar Rov.mţescu (um bun actor de 
enmedie, cu „pr.ză” la publiv), 
i0N lusstu (Mu Nea lacuit sau 
pretâm pe Timică, creatorul ro- 
„u.u ) C, Brezeanu (un tânăr în 
câre ne-am pus toau speranţele 
şi de cure suntem s:gun ca nu 
ne va desamâgi! ș: i. Mania (0 
amuzonta apare caricaturală). 

Demn șoara Predescu a avut un 
roi <ngrat, :sbutind, totuși, să 
realizeze unele lucruri bune. 


Excelenţă a fost doamna Flo-" 


rea Sterescu. Ar pulea insâ. Ie- 
nunța la strâmbătunle carzcum 
Mesletice. 

Domnu: Victor lon Popa a is- 
butit in câțiva an. să-i educe ps 
difici!ii spectator. ai uuu: teatru 


munmtoresc, asttel ca să nui 
mal  entuziasmeze o simplă 
strâmbătură, 

Decorul ne-a sugerat mai de 


grabă limiștea unw: crășel de vi- 
legntură, decât „sbuciumul ma- 
reiui oraș“ despre care este vor: 
da în piesă. 


TRAIAN LALESCU 





Expoziţii 


D-na MARIA CHELSOI 
CRISTEA 


va deschide expoziţia de pictură 
în sala Dalles, la 1 Aprilie, 

Cei ce au apreciat lucrările 
d-sale, vor avea prilejul să ad- 
m're şi anul acesta efortul susţi- 
nut al acestei distinse artiste. 

Expoziţia rămâne deschisă in- 
tre 1—?5 Aprilie a. c. 

LA] 


Dela 1 la 25 Aprilie, Teodor 
Dan, Ion Diaconescu, Mariana 
Petrașcu, Wanda  Sachelarie şi 
Dumitru Ștefănescu, expun în 
sala Dalles, desen și gravură. 





TEATRUL RADIOFONIC 


a sporit pretutindeni numărul 
ascultătorilor și — deci — al a- 
bomaţilor p-ătitori, 

E drept că unele posturi străine 
— cele suedeze în deosebi — a- 
cordă acestui mijloc de agreabilă 
confiscare a atenţiei, un  "nteres 
permanent, folosind contribuția 
unor scriitori de seamă şi q unui 
mănunchiu de artiști experimen- 
taţi în acest domeniu. 

In alte părţi, comentariul d'alo- 
pat pe marginea actualităţii, în. 
treține o propaganilă neasemuită 
în. slujba națiunii, și a statului. 

Postul nostru de radio, în vădit 
progres şi conformându-se împe- 
rativului vremii a, introdus în 
programele săptămânale o „Orăa 
tireeritutui şcolar” şi continuă să 
facă bucurie celor ce ne străjuesc 


hotarele, prin acea  însufleţilă 
„Oră a oștirii“, 
Teatrul  radifonie își afirmă 


astfei tot mai muit, utilitatea. 


„MELODY-REVUE“ 


Noua formație artistică pe care 
d. N. Kirițescu și-a alcătuit-o 
pertru un turneu în Orient, «a 
inaugurat. nu de mult timp, noul 
teatru „TAXIM“ . din Istambul. 


românești, va fi, 


29 





Cronica 


D. HERBERT ALBERT LA 
FILARMONICA. — Necunoscut 
încă la no! dar cu o bine stabi- 
lită reputaţie în Germania, d. 
Herbert Albert, dela  Stuttaart, 
a dat concertului trecut al „Fi- 
larmonicii“ imboldul viu şi con- 
vingător al conduceri! d-sale a- 
gere. sigure, stimulante. Un ai- 
namism interior, propagat impe- 
rios, deşi fără nici un exces de 
gestur'”, o mare vitalitate ritmi- 
că, o prezență în adevăr perma- 
nentă și practică în plinul or- 
chestral, ai cărui debit îl stăp- 
neşte cu îndemânare şi prompti- 
tudine vădite, sunt de sigur ca- 
racterizânte pentru personalitA- 
tea d-lui Hezberi A.bert, In a- 
ceiaș timp, muzicianul dublează 
pe dirijor, repercutânăd în stili- 
mare, în nuânţaze, in atmusteriza- 
re, țoâte sugestiile esenţiale in- 
terpretării credincioase textelor, 

Programul a cuprins, alături 
de capo d'opera de graţie, de 
cizelaj simfonic, de înaripată în- 
spiraţie şi de desăvârşită armo- 
mie -inspiratoare care este sere- 
nada în sol major de Mozart 
(ene kieine Nachtmusik), mu- 
sica de balet pentru Rosamunde, 
de Schubert, uvertura „Ana- 
creon'“ de Cherubini şi simionia 
1V în fa minor de TschaikowsRy. 

Un singur regret, în urma a- 
cestui atrăgător concert, poate fi 
formulat. Acela de a se fi văzut 
scoasă din program şi: înlocuită, 
o lucrare simfonică germană în 
prima audiție, din muzica de as- 
tăzi. 

Este știut că suntem aproape 
cu desăvârşire fără contact cu 
muzica germană actuală, cu 


Martie 1941 


OA 






muzicală 


de ROMEO ALEXANDRESCU 





compozița noilor generaţii din 
această țară care joacă în lume 
şi un rol muzical extraordinar 
de mare. Şi este de sigur păcat, 
De aceea, pentru viitor, formu- 
lăm acest desidesrat, care este, 


suntem canvinşi şi acela al tu- 
turor iub'torilor de muzică dela 
noi, de a vedea înscrise, în pro- 
gramele dirijate sau executate 
la noi de muzicieni germani, și 
compoziţii din noile școale ger- 
mane, din cele mai reprezenta- 
tive, această iniţiativă fiind cu 
totul de dorit pentru adâncirea 
legătur'lor culturale dintre noi 
şi marele popor german, 


CONCERTUL  PIANISTULUI 
GEORGE CIOLAC. — Sensibi- 
litatea muzicală deosebit de de- 
Jicată și de caldă şi şcoala pia- 
nistică rafinată a d-lui George 
Ciolac, profesor la conservatorul 
din Timişoara, a impregnat o a- 
leasă seară de muzică la „Dal- 
les“. Fie în pagini clasice, do- 
m'nate de o remarcabilă inter- 
pretare a Chaconnei în sol ma- 
jor, de Hândel!, fie în muzica de 
virtuositate şi  fantasie capri- 
cioasă a minunatului „Carnaval 
de Schumann“ sau în acea de 
mlădioase arabescuri și de sub- 
țilă chimie a disonanţelor, cum 
este dificilul şi fantasticul dans 
al lui Olaf, de Pick Mang'agalli, 
pe care d. Cioiae l-a mdat cu artă 
de mare pianist, artistul a ilus- 
trat clasa de incontestabilă dis- 
tincţie a talentului d-sale şi ca- 
litatea  pianistică şi muzicală 
deosebit de fină a meşteşugului 
ă-sale sonor. 





În loc de cronică pi'astică 


LUTERANA 6 


De curând, sa dărâmat o casă 
în Bucureşti — încă una. Eaa 
dispărut înainte ca legenda ei să 
fie cunoscută, Foarte puțini, — 
cei iniţiaţi -— vor avea o strân- 
gere de :nimă trecând prin fața 
ma:danului îngrădit de az: și pe 
care se mai afla acum câteva 
luni doar, casa în care generaţii 
de artiști au tră.t cea mai bună 
parte a t.nereţii lor. 

Am trecut ad.neaori pe lângă 
jozu. din Luter.na 6 şi — ca în- 
totdeuuna — aceaşi emoție mi-a 
răscolit melancolia. Ași n vru 
să ser.u mai demuit despre ea şi 
despre toţi acei care au locuit 
acolo. Cei mai mulţi azi fără să 
fie bătrâni, sunt la vârsta când 
pot zâmb. fără amărăciune char 
de momente:e triste petrecute în 
acest Bateau-Lavoir al Bucure- 
ştilor. Odăile spaţioase, căldura 
permanentă a caloriferului aşu de 
comodă pentru modrle, apoi ca- 
maraderia, pensunea d-nei V, 


(se plătea cu tablouri...) făcuse ca 


desigur, pentru publicul cosmopo- 
lit adus de împrejurările actuale 
pe maluri!e Bosforului, un eveni- 
ment fericit, în mijlocul preocu- 
părilor de tot felul. 

Să nădăjduim că  probitatea 
artistică a conducătorilor turneu 
lui va acorda acestui eveniment 
întreaga semnificație cerută du 
împrejurări — pentru ca  tnițiu- 
tiva aceasta, să fie, cu adevărat. 
vrednică de prețuirea noastră. 


REGISORUL JEAN GEORGESCU 


despre a cărui activitate în stu- 
diouri'c ciremateararice din Fran- 
ţa avem cele mai bune referințe, 
va debuta — în curând — ca di- 
vector de scenă al anei comedii 
originale — pe scena Teatrului 
Municipal, 

Textul acestei comedii semna- 
te de actorul Negoescu. pn fi ait- 
fel re: dintâi preter* pentru 0 în. 
tilnire a spectatorilor bucureșteni 
cu fantezia, cu humorul și cu 
procedeele „„cinematogrufice“ ale 
regisorului. 

Si se pare că cert pretext na 
fi folosit ca să dăruiască străluci- 
ici echipe de comedie n tcatrului 
Municipal, un Succes care să pro- 
provoace învidin chiar între ve 
detele ce fac faima năzarăvănii= 
lor americane, 


8. D. 


de PAUL MIRACOVICI 


la mai toate etajele să locuiască 
un pictor sau un sculptor. Ștet. 
Constantinescu, T. Papatr:anda- 
î.], Ionescu-S:in, Cassilda Mira- 
covici, C, Baraschi, A. Kessler, 
subsemratu!, L. Zin, şi alți câţiva 
ale căror nume îmi scapă, erâu 
„permanenți” dar care puctor nu 
a trecut pe acolo, care nu a lo- 
cuit măcar o săptămână în Lu- 
terană 6? Se puneau la cale 
grupări, reviste, căci foarte mulţ; 
scriiiori, poeţi,  gazetari, atrași 
de atmosiera tinerească a „cena- 
clu.“ veneau să-și vânțure i 
jel şi proectele, Câte mii de 
proecte nu au făcut aco.o? Nimic 
nu era impos.bil și or.ce propu“ 
nere se bucura de cel puţin o 
jumătate de oră de atențe și 
chiar de entuziasm. în ajunul Sa- 
lonuiui se lucra mai mult decât 
or.când iar în ultima zi de pri- 
mire a tablourilor, o caravană 
întreagă de trăsuri pornea din 
Luterană 6, fiecare ţinându-şi 
tebiourile dep:rte de haine, căzi 
toate erau ude încă. Cu inma 
strânsă de emoție, aștcptam să 
trecem prma etapă: acceptarea 
de către jurm a lucrărilor, iar 
odată primite... premiul, Lucram 
toți cu multă nădejde și cu o 
adâncă seriozitate, căci moiuaul 
d.ntre no. a trebuit să sutere u- 
militorul refuzat, scris cu roșu 
pe dosul tablourilor. Nu numai 
atât dar, furăm și premiaţi. Ce 
imbold au fost pentru noi aceste 
încurajări? „D-l Fiorescu“, ad- 
ministratoru casei, uita și el 
în mijlocul eniuziasmului general 
că cei mai mulţi dintre noi erau 
„în urmă“ cu chiria. Fără să 
ştim,retră'iam Boema lui Murger 
în toate detaliile. 
L 


Acum un an sau doui, unul 
âintie scriitorii noştri îşi propu- 
nea să reînvie într'o carte almo- 
sfera şi f.gsurile ce s'au perindat 
pe acolo, L-am așteptat mereu, 
gata să-i dau toate amănuntele, 
să-l ajut să însuflețească o vre- 
me şi un loc care mi-au rămas 
atât de dragi. Lui sau altua, sunt 
sigur că acest material va servi 
vreodată să evoce câteva frân- 
turi de viață. Se pare că numai 
tinereţea are apanagiul camara- 
doriei, căci lipsa cea mai mare, 
golul care-l simt gândindu-mă 
la acele timpuri e pricinuit de o 
singurătate cu atât ma. mare, cu 
cât ne depărtăm de timpul pri- 
me: tinereți. 

Farmecul acelor timpuri, tris- 
teţile sau bucuriile se împărtă- 
şeau firesc, de toţi. Ba necazu- 
rue modelelor, găseau şi ele !0c 
în in.mile noastre... Prieteni, iu- 
bute, curioşi, modele, cine vă vor 
da din nou viață ?.. 





29 Martie 1941 











INTÂILE CĂRȚI 
— Visări păgâne. Eternităţi de o clipă, Amăgiri — 


Cum în gogoaşă viermele urzește 
Inchis şi orb — in ele poezia 

Mea se'nchidea. Mătase, aripi, ceruri 
Mi-a dat din plin. Pricepe-le solia. 


GRĂDINA INTRE ZIDURI 


Sia între ziduri poate fericirea 

Pe iarba verde cu plăpânde flori... 
Miros de brazdă nouă e mai tare 
Când glasul ţării chiamă cu cocori. 


PE ARGEŞ IN SUS 


Cu apa Voevodul coborise 

Să-ţi poarte *'n ţară slava, ctitorie. 
Oprit-am vremea, Am întors cântarea 
Pornind-o iar spre culmi şi spre tărie 


SATUL MEU 


Oglinda cea mai mică dă tot cerul, 

Un om cuprinde toată omenirea. 

Nevoe n'am 'de falnice oraşe: 

Pe Prut, Miorcanii mi-au ursit menirea. 


FLORICA 


Din deal privind la lunca de pe Argeș, 
Cârid rădăcini din moarte m'au născut. 











Am învățat că versul se zideşte, 
Ca sufletul, dintr'un etern trecut. 


BISERICA DE ALTĂDATĂ 


Poveştile din vremi şi Legea veche 
Mai înfloresc în inimi pustiite, 

Aşa cum cresc sălbatic trandafirii 
Pe bolți de mânăstiri părăginite. 





Poetul Ion Pilat, pictorul Jean Al. Steriadi 
și Octav Moşescu, la Balcic, în 1933. 





UNIVERSUL LITERAR 


Inscripţii pentru cărţile mele 


INTOARCERE 


Cu capu 'ntors în spre trecut, las plugul . 
Să tragă brazda între eri şi azi — i 




















Lăsându-i alba coamă, fără teamă, 
Mai sus mă duse Pasărea, mai sus. 


POEME INTR'UN VERS 


Privind la fumul jertiii de pe rugul 


LIMPEZIMI 


Pe care stau întins cu alt obraz. 


Cu'n singur vers am încercat să farmec 
In tine-o lume de simțiri şi vis — 
Pătrunde-l cum pătrunden zori lucirea 
Priveliștii printr'un oblon deschis. 


Când alţii dibuiau prin întuneric, 


Am îndrăsnit clădirea în lumină, 
Mai dragă mi-a fost raza decât umbra 
Şi cerul meu, ca negura străină. 


CAETUL VERDE 


SCUTUL MINERVEI 


PASĂREA DE LUT 





ȚĂRM PIERDUT 


Un zeu mi-a uns pe vremuri fruntea. Incă 
Ascult în juru-mi glasurile cari 

Sunau adânc la Delii, la Dodona, 

In vântul nemuririi prin stejari. 


ua bâlciuri se*mbulzea mulțimea. Singur, 
Sfios ca un copil, am cutezat 

S'ascult cum cântă zeii din Helladz 
În țara mea pe-un fluer fermecat. 


UMBRA TIMPULUI 


Se'ntoarce toamna, bruma «ei sporeşte 
Pe-oglinda unde caut al meu chip. 
Ne lasă timpul, pasul lui s'aude 

In suflet ca'ntr'un ornic de nisip. 


Mi-ai fost, Heljadă, mamă și iubiiă; 
M'ai învăţat minunea armoniei — 
Cu trăinicia marmorei, în fuga 
T,uminei, 'nalță-mi scutul poeziei. 


BALCIC 


Surpări de soare alb pe mări albastre. 
Și seara foc de maci pe val de-argint: 
Balcic, de care mi-am legat iubirea — 
De ce şi dor şi graniţe ne mint?... 


Când Calul aripat îşi frânse sborul, 
Cu nări de foc din ceruri de-a apus — 


ION PILLAT 





Moartea in Octombrie 


— Episod inedit din cartea ,„,STRANIUL PARADIS“ 


Pentru vecie, braţele şi anii 


Si-a desfăcut stelarul tău pilat. 


O! Eli, Eli — Lama Sabactani 
in asfinițit coboară-mă treptai”. 


(Esenin). 


Ceasul arată exact cinci și douăspreze minute. Exact, pen:rucă Eronim 
Grigor este singurul om din lume — care trăeşte viaţa cronometrată până 
la nebun:e. Prin îerestre se întrevăd zorile de cenușă, probabil cu ploaie 
gata să inceapă, Surd, ca un răbufnet de bulgări care cad, se ma: aude incă 
vântul încolăc:t besmetic în ultimii arbori dela marginea oraşului. Numai o 
cl-pă durează. Eron:m ascultă atent toate freneriiie anticipate ate dimineţi:. 
Apoi, peste lucruri se aşterne liniştea. E! ştie că deabia acum o să înceapă 
adevărala desccmmunere. Că în odaia asta, tăcerea — desipită parcă din 
d ae pe all. Ea De a mu lut 
aia Chat Să pa a et no e Su Senepule, dar absolut pline de 
A ip 1 ul tg şi apa urechile, scapă de teroarea 
EI Dlui exterior, dar îl înlănțue şi mai înverşunată spaima sgomotului 
din e! însuși. 

— Ce oare am astăzi? se întrebă el frecându_și neastâmpărat tâmplele. 

Vantul urlă, se izbeşte de geamuri, pătrunde prin ziduri, îl înfășură, Un- 
deva, în fundul trupulu, se spumegă alt vânt, 

— Tar o să fiu bolnav. Iar o să-mi fie dor de moarte! sfârși Grigor cu o 
îniurătură ruptă între âinți. Oricum, să vedem ce mai este prin lume — a 
dăogă, sfruntând presimțirea care-i încoițise câinește în gând. 

Intr'adevăr, merita să-ți ic: lumea în cap pe o asemenea vreme. Toamna 
nu este ohsesş:e, ci o ameţeaiă păcătoasă, o fantastică pasiune de demenţă a 
tuturor e:ementelor naturii. Trebuie să a: ciudata facultate, de a simţi cu 
toată carnea sguduită şi cu sufletul în convulsii, cum prima zi de Octombrie 
te infășură şi te suge. Cu neputinţă să nu fie un fel de nevroză perversă, 
care ca o osândă primară ţi se urcă în sânge şi ţi-l spurcă. 

Eronim Grisor avea acest sentimenţ al dezagregării. Porni:se cu el din 
somn, ain bălţiie visului. Se trezise cu senzaţia nedefinită că e ceva mort în 
jur, ceva care fâ:fâe ca un vestmânt negru. Astăzi, o să se întâmpie ceva 
cu neputinţă de suportat. Intr'adevăr, conştiinţa unei împl-niri prin agon-e 
sau prin lihnire reacționă ca un țipăt: 

— Grozavă toamnă! şi scuipă biruitor în vânt. Dar m'ai nicio teamă, că 
nu mă sinucid chiar azi. 

Eronim Gr:gor zâmbi. Gura i se lăbărță, urâţindu-i faţa ca pe a unu: 
clown boit până la exasperare. Zâmbet de câine, care roade casete ultimu- 
lui om, 

Nimeni nu mai era pe stradă la ora aceea. Nimeni. Imens, oraşi! se des- 
chidea ca un c:milir. Perfect. Ca un cimitir, în care morţii se îngroapă ma: 
adânc, tot mai adânc. Şi nimeni nu s'apleacă s'asculte inima durută a pă- 
mântuiui:. Singur printre tăceri de piatră, singur printre acești zori halu- 
cinanţi. Ca o furie evadată din grotă, doar toamna îţi este prietenă şi te iu- 
beşte. Nimeni, ca într'o planetă pustie rătăcina şi căutându-te pe tine însuţi. 
Nicio vrăjitoare care să cheme alţi băeţi tineri la sabatul antumna!, niciun 
beţivan care să se îmbrățișeze cu felinarele. E ceasul celei mai cumplite 
libertăți, ca mai detă:mată și murdară dmineaţă Hu-hu, ce tare uriă vân- 
tul! De ce vrei să mă 1ei? Incă nu pot merge cu tine, mai lasă-mă! Hu-hu, 
ce zăvoerite-s ușile! Toţi trântorii pământului dorm. Pașii sună pe asfalt, 
neconteuit, istovitori, ca loviturile egale în propriu! tău sicriu. Cine bate? 
Cine mă ceamă? Hu-hu, bună dimineaţa, Doamnă Moarte! Tu singură a: 
mai rămas ispita bucuriilor noastre eroice. Tu singură mai d.:spreţuești 
veşnicia asta leproasă. Dar şi pe tine, scumpă moarte, te simt întărâtată. 

ite! primii zori de agonie colectivă, primii zori de plumb și cenuşă. Fir'a: 
să fii de moarte, că numai cu ţine n'am poftă să mă plimb astăzi. Lasă-mă 
și du-te, 

Durerea dansează ca o nebună prim arbori şi râde. Lacrămiie cad odată 
cu frunzele. Suferința din tine și suferința dim'neții își dau mâna și hoho- 
tesc: hu-hu, hu.hu, hu-hu! A: cel mai blestemat destin, Eronim Grigor, 
dar f:r'ar făcătură dumnezeească sau drăcească, tu tot viaţa ţi-o iubeşti. 

Acum, din spaimă nu mai rămase decât o îndoială piezișă. Eronim Gri- 
gor merge inainte zâmbind. Inalt cât arborii şi tânăr ca un efeb înfierbân- 
tat. Biruitor, vijelios, calcă apăsat, vehement, înflăcărat ca'n preajma une: 
nunţi m:otutice. La colţul bulevardului, isbueni în el deodată chiotul băr- 
băţ.e:. Crâșma grecului deschisă, Izbi ușa cu piciorul şi intră fluerând. M:- 
rosea urit a trupuri respălate, a brânză veche şi a vin acru. In dosul teij- 
gheiei, grecul burduhonos și mahmur, cu cicatricele acelea enorme pe o- 
brazul stâng — care lăsau întotdeauna impresia unei broaște imense coco- 
țată pe faţa lui. 

— 'Ţuică, zeule Narcis! strigă de departe băiatul, răsucindu-și pălăria 
pe-o ureche. 

Ș: srecu, înfoindu-se ca un nătărău — convins prostește că Eronim e 
s.ncer în atribute, îi dădu paharul cei mai piin din mastica într'adevăr cea 
mai parfumată. 

— Straşnică! p'escă: Grigor, aprinzându-și o ţigară. Apoi respirând pri- 
mul fum, întorcându-se spre crâșmar: ia ascultă zeule, dacă mă omor astăzi 
a să plâng? 

Grecu îl privi o clipă înspă:mântat. Niccodată nu-l auzise vorbind aşa. 
Dar cine ştie? poate i s'au sfârşiţ zile:e... 

-- Glumeşii, Eron:me! 

„„- Răspunde! scrâşni Grigor. 

— N'aş plânge, zâmbi ca un căţel grecul. Dar precis aș turna mastică 
peste tine. 

Sr-sor hohoti cu gura lăbărțată până la urechi: 


—- Bravo, tâmpitule! dar linişteşte-te, că astăzi mai mult ca oricând mi-e 
dor de viață. Mai toarnă un pahar. 

Ochii lui Eronim scânteiau 'ca luminile șerpilor în junglă. Rach:ul era 
tare ca de stupefiante, aromă, otravă, extaz! Și în mediul ăsta greţos, în o- 
raşul ăsta necivilizat, în acest dezolant Octombrie — băutura anestezia du- 
rerile din adânc, cicatriza într'o măreaţă înşelare toate rănile din inima bă- 
trână a lui Eronim Grigor. Astfel în făptura-i se amorţiră rând pe rând, a- 
mintirile, visele. halucinaţiiie, speranţele. Din clocotul sângeiui însă, răsăr: 
suferința ca un puroiu. Dacă m'ar vedea astăzi fata pe care o iubesc, în ha- 
lul ăsta de pierdere deiinitivă, m'ar face nebun. N'aş încerca s'o conving de 
contrar.u. Ea nu şi-ar aa seama că mă amăgesc, că-mi arunc peste rămă- 
şițţe — lalele și crini, că m'agăţ de viață ca de o scară spre cer. Am numai 
genul vieţii. Atât! 

Şi din nou, şueră tâlhăreşte paharul pe gât. După ce-l umplu a şaptea 
oară, îl inălţă până la linia ochilor, privindu-i atent strălimpezimile, încer- 
când să deslege acolo ca'ntr'o vrăjitorie — toate impurităţile şi armonie 
vieţii iui, Nimic însă nu se adeverea. Sunt încă lucid, gând: el, și faptul 
acesta m: se pare groasnic. De mi_aş pierde luciditatea, de aș fi capabil să 
uit. Dar nu ştiu de ce sm impresia că se sfârșește ceva în mine. In fond. 
ar trebui să fiu vesel, să-mi uriu bucuria că mai trăesc încă, 

— Hei, grecuie, vină pân'aici! 

Crâșmarul sosi schiopătând. Se lăsă dus până în faţa ferestrei. In clipa 
aceea soarele isbucni de după un nor, răvășindu-se tot în geamuri. 

— Uite, răsare soarele! 

Era în vocea lui Eronim multă tristețe. Grecul murmură ceva nedes- 
luşit. Și în el parcă sgârâta cineva în adânc, 

— Nu ştiu câţi oameni, reluă Grigor absent, se trezesc în zori pentru a 
iubi soare:e cu sentimentul intehs al măreției lui, fără să se întrebe dacă nu 
tocmai în ziua aceea vor muri, 








SE 


pr TA MC AZI 





"x 


PE 
PS că 






— Soarele răsare în fiecare zi!... fu răspunsul la întâmplure al celuilalt. 

— Și după moartea lui I:sus a răsărit... Hei, pe naiba tare-aș fi curios 
să ştiu dacă e sortiţ să n'apară într'o zi. Să trăese ziua aceea din plin, să 
văd loţi oamenii înfioraţi așteptând, și aștaptarea asta şă se transforme în 
nebunie. Hh! 

Grecul îl cunoștea de mult pe Eronim Grigor, din nopţile când rămâ- 
neau s.nguri în crâşma asta să se spovedească. Nu văzuse în el un ratat, nici 
unul «intre șoboianii vieţii — ci un om liber, un om sărobit de conştiinţă 
însă, 

— Ce mă privești așa, zeule? se scutură deodaţă băiatul, întorcându-se. 

intr ădevăr, ochii grecuiui aveau ceva nedesluşit, ceva presimţitor și 
aspru. 

— Nu ştiu nici eu, poate că... 

— Lasă-mă în pace! Paharele astea ţi le plătesc mai târziu, ş se în- 
dreptă spre ușă. 

— Nu pleca, Eronime! strigă grecul, 

—- Să nu plec? Asta-i bună, zău că da. Intors pe jumătate, cu mâna a- 
păsată greu pe clanţă, aştepta nedumerit o explicaţie. O citpă ezită. Dar 
bine caragh:osule, am întâlnire cu cea mai frumoasă femee din lume. 

— Astăzi nu te duce! 

— Nu fii păcătos, se plictisi Eronim. Chiar dacă mi-ai promite toate 
viile depe pământ și tot te-aș refuza. Tu n'ai de unde ști că'n preajma unei 
femei, beţia e mai majestoasă decât asta a rachiului. M'auzi? 

—- Nu pleca, te rog! se tângu: umilitor crâșmarul. 

— Dar” ce dracu te-a apucat? Nu cumva ai presimţiri că mor, ori mai 
visat urit azi noapte? Fii serios. Tu ești prototipul celei mai murdare deca- 
denţe umane. Dacă într'adevăr nu m'aş întâlni cu Iubita, te-aş lua să ne 





Lui George Maria Prina 
de LAURENȚIU FULGA 


pimbăm puţin pe lac. Ascultă, dece se spune că drumul cel mai fantastic 
e spre Cyltera. 

—- Pentrucă acolo se sfârșesc iluziile, 

— Aha! Rămas bun, prietene. 

Desch:se ușa brusc. Din lăuntru, răsună încăodată întrebarea: 

— Cum o cheamă pe iubita ta? 

— Solitara, zeule! 

Nume:e şueră în crâșma goală ca o lovitură de clopot, ca un biciu. A- 
veai impresia că e ceva putred în ţoată iumea și doar fiinţa iubitei înseamnă 
o geană ce parâdis tânăr, 

— Sulitara! murmură grecul, mângâindu-și barba slinoasă. Trebue să 
fie frumoasă femeea asta. 

„  Eronim începu să fluere. Gândul că din nou o va întâlni, îl emoționa. 
De patruzeci şi două de zite (Grigor pe toate şi le amintește) o întâlnea, la 
aceeaşi oră din zori, pe una fin acele grădinii. Fie că sosise deja, fie 
că întârzia câteva clipe, necunoscuta nu l:psise niciodată. Nu știa 
r.Mic despre ca: nici ce nume poarlă, nici de unde vine, nici dece ne- 
contenit îşi plimbă meiancota pe-arci. N'o putea chema nic: Ana, nici Luiza, 
nici Carmen, nici Despina. Prea depășea orice nominativ, fiindcă identitatea 
ei avea ceva din transcendența ung lum: interzise. Deaceea, lui Eronim îi 
plăcea să-i spună Soiitara. O, firește că era în fătura ei o măreție a frumu- 
seții vrăjttorești. Imbrăcată până la cel din urmă amănunt în roşu — făcând 
astfel un tot provocător de superb în toată fiinţa ei — roșul părea a fi în 
deoseb: c limită între oameni şi ea, o condiție supremă a s:guranţii, o faţă a 
iub.:ri luciferice. 

In prima zi o priv:se înspăimântat, I se părea atât de stranie atât de 
iasc'nantă prezenţa ei în pare. Nimic din inocenţa și cuminţenia trecătorulu: 
întamplător, nimte din înfrigurarea şi spa:meie vagabondului. Ci: ma: de- 
srabă, purătoarea unor păcate vechi, alât de nimicită şi nemângâată părea, 
Ar fi vrut atunci s'o prindă de braţ, s'o întoarcă fățiș înspre el şi să-i spună: 
— ce cauţi aici? dece tocmai aici? Numai eu mă plimb pe cărarea asta şi 
sunţ sortit dela început unei vieţi chinu:te, unei morţi apropiate. De ce nu 
fugi mai curând? Nu simţi cum te paşte soaria lu: Eronim Grigor? Dar cra 
în nepăsarea femeei atâta trudă și atâta tinereţe suptă, că Eronim n'avu 
curajul so amenințe cu blestemul aleei. 

Apoi, cu fiecare zi, avea tot mai mult nevoe de întâinirea cu ea. Ince- 
puse să-: intre în sânge şi să-l obsedeze, să-l destrame și s'o dorească, în- 
cepuse s'o creadă născută din însăși coasta lui. Ca într'un joc primejdios. 
jocul cel mai frurnos de-a moarfea, se agăţase de existenţa şi de frumuseţea 
ei, :ub:nd-o în neştire, nemărturisindu-i-o însă niciodată, 

Adevărat, avem nevoe întotdeauna de cineva, de cineva pe care să-l a- 
duci în iine, să umpli astfel goiul care te roade ca un sobol. Pentru Eronim 
Urigor era femeea mult-așteptată, dorita din nopţile de letargie, visata în- 
trezărită în paharul cu vin. Iubita, pe care toţi o :mplorăm şi nu ne răspun- 
de. Dar niciodată nu îndrăsnise s'o privească decât ca pe un lucru sfânt. El, 
Erorim Grigor, care era în stare de cele mai: liberte acte, în faţa Soiitarei 
se vedea învins. Căci Solitara prsonifica prea mult acea frumuseţe-passio- 
natie, perfectă :magină a răuiui spre care ţânjim și ne ucidem. 

„ Tat_o?! cu părul enorm, impecabil de galben-lucios confundându-se cu 
vestminteie, și dintre vestm:nie doar faţa și mâinile răsărind contrastant 
de aibe, Obrajii suavi, de o cuioare imprecisă, poate a azururilor de primă- 
vară. Ochii cu ploape veşnte lăsate, ca ai Madonei. Gura zădărnicind un 
zambet. Și îna:tă — roşul acesta perfect înălţând-o și mai mult, identifi- 
când-o cu arborii, un fel de ființă mitică a pădurii sau o altă soră a toam- 
nei. In gest și în umblet, ușure ca pasărea care se apropie de nori. Imprăşe 
tia în jur peroxismul vrăjilor medievale, dăruitoare a ceior mai esenţiale 
ceasuri de reveiaţ:e. Iubirea întruchipată, dorurile noastre toate, durerile 
noastre proprii. Astfel începu Eronim Grigor să iubească ființa necunoscu- 
tei. Nu din aventură, nu din capriciul zortlor, ci din amara necesitate de a 
nu ma: f: singur, de a trece prin viaţă doi. 

Grădina orașului avea, ca toate grădinile, bănci, statuele, flori şi un lac, 
Toumna sos.se, o simţea: mișunând încă printre boschete ca o șopâriă. Dacă 
vrei să simţi timpul trecând — nu sta în casă nici pe străzi — ci ascunae-te 
întreg într'o grădină și înfășură-te bine înăuntru. Numai aici rămân semne, 
aumai aici se deschid rănile și arar mai cresc violete. 

Eri, Solitara a fost. Acum ar trebui să f:e pe marginea lacului, privin- 
du-şi tăcută chipul în ape. Ce gânduri oare de-atâtea ori au amețit-o, ce 
obsesii sau ce speranţe au adus-o aici? Misterul ei părea a fi mai muit chin. 
decât singurătate. 

Inconjură de două ori lacul, dar n'o întrezări nicăiri. 

Azi frunzeie copacilor au altă culoare, mult diferită decât cea de eri, 
şi mă:ne din nou te va schimba. Cu fiecare zi, mereu, până frunza va de_ 
veni o simplă senzație. Sufletul meu s'aseamănă ţie. Azi cazi, mâine iarăși 
cazi, cădere infinită, suflete fără soartă. 

lată aleea, pe-aici trebue să fie. Cărarea asta sar putea numi: aleea 0- 
chilo: ascunşi. Adevărat ai impresia că de după fiecare boschet te pândește 
o silfidă, o ielă, un pan sau un satyr. Ar fi extraordinar, să se populeze în- 
irum miez de noapte toată grădina cu ființe mitice, adunându-se într'un fel 
de congres al zeităților. O, fără îndoială — singurătatea nu este o renunțare 
la oamer:i, ci dimpotrivă o fugă în propriile lor inimi. Niaiodată nu te simți 
mai bine ca în miezul lucrurilor, 

Solitera nu se vede. Şi Eronim simte că se întunecă sau se prăbuşeşte 
ceva în iur. Astăzi n'a venit, astăzi n'a mâj veniț! ţipă gândul ca muşcat de 
şerpi veninoşi. O furie neînţeleasă îl scutură, îl cuprinde pe neaşteptate 
frica de ceva implacabil, predestinat. Dece tocmai astăzi, când ar fi avut cu- 
rajul să-i destăinue iubirea lui, dece tocmai în acest început de Octombrie 
când își aude pașii alergând tot mai inconștienţi spre moarte? 





(Urmare în pag. 4-a) 








——= 4 








UNIVERSUL LITERAR 








29 Martie 1941 ———=— 


Moartea în Octombrie 


Se oprește la fiecare răspânție şi cată dealungul cărărilor, se apropie de 
fiecare boschet şi ascultă. Unde eşti? Unde te-ai ascuns? Acum soarele crește 
tot mai: sus şi razeie iui cad aibe-pieziş peste arbori. Unde te-ai ascuns? In- 
crepu să alerge inebunit, privind înspăimântat toate statuiele, toţi arborii, 
pipăird trunchiurile și pietrele, lipindu-și urechea de crengi şi marmore:; 
tu eşti? Pe primul om întâlnit, îl opri prinzându-l de braţ şi urlând răguşit, 
cu gura piină de spume: 

-— N'a: văzut-o pe Solitara? 
Necunoscutul îl privi înniărmurit, înfricat, dându_se doi paşi înapoi. 
— N'ai văzut-o? continuă Grigor cu ochii în flăcări. Femeea aceea în roșu, 
temeea aceea frumoasă care se plimba în fiecare dimineaţă pe-aici? Solitara? 

— Nu, n'am văzut pe nimeni! răspunse sireinul, convins că are de-a-face 
cu un nebun. 

Nimeni, nimeni! Şi din nou fuga înfterbântată spre necunoscut. Parcă 
Soiitara ar fi fost o s'mplă fântasmă, o înşeiare a ochilor boinav:? Dar e cu 
neputinţă de crezut. Ur.de te-ai ascuns? De ce nu-mi dai voe să te văd? Tu 
ești? Arborii tac, Pietreie tac. Doar vântul trece şi spulberă chemările în aer. 

Deodată, din fundul grădinii se auzi nedesluşit un sgomot surd. Fortotui 
crescu, glasurile se înmulțiră, sgomotul deveni mai diform şi încâlcit. Parcă 
sar fi ivezit toate spiriiele pădurii şi-acum dansează și hohotesc. Oamenii 
îl at.ng, dar nu s:mte. Eronim înaintează, chemat ca de un blestem păcătos. 
Din spaima lor nu înțelege nimic, 

— Ce s'a întâmplat? 

E peste toate o ameţeală covârșitoare, ca'ntr'un iarmaroc cu strigoi şi 
metehne. 

— Ce s'a întâmplat? 

Răspunde cineva zâmbind şi scuipând: 

— S'a otrăvit o femee! 

Grigor aude, dar cuvintele sună fără înţeles. Mai întreabă odată sbiu- 
rând, ece!aș răspuns de departe şi caraghios. Gândul lui Eronim urlă: 

— Solitara! Soiitara! 

Parcă şi vântul s'a ascuns înfricoşat în cușcă. Se 'mpleticeşte, se vâră, 
se lesă dus în gloata de cască-gură, O babă se închină, cineva înjură, altul 
blestemă. Deabia acum băiatul își simte rachiul răsucit în picioare. Trebur 
să mă trezesc, trebue să fiu din nou lucid. Grecul ma rugat să nu plec. De 
unde dracu ştia ce-o să mi se întâmple? Se înghesue tot mai mult, dă în 
lături cu coate.e, spumegă. 

Peste toafe, ca'ntr'un sicriu, se lasă un leşin de moarte, 

Inir'adevăr, ea este, Solitara! 

Vestmintele roșii, mototoiite, părul galben răvășit pe bancă, mâinile 
spânzurate în lături, obrajii şi gâtul aib, mărgeieie acelea roşi:, scânteetoare. 
Eron:m avu o ciudată senzaţie de pierdere în gol. Se apropie tot mai mult, 
îl năpăgi deodată pofta de a o umili. Sângele se învălmăşi dureros ca o apă 
turbure în mâini. Ochi: ciocotiră şi buzele scrâșniră alte blesteme. 

Ce curtos! prima mea întâlnire cu Iubita, Acum pot s'o îmbrăţișez. pot 
s'o port pe braţe sau sto sărut. Iţi mai aduci aminte de mine? Eu sunt Soli- 
tarul. Am fost amândoi o pereche divină şi-acum... 

Eronim nu mai văzuse niciodată alți morți. Deaceea se găsea parcă 
pregătit pentru orice ameţeală. Dar în clipa următoare, se prăbuşi besmetic 
peste trupul înţepenit pe bancă, sufocat, cuprins ca de o boa.ă necurată a 
iubirii de cavernă, o cumplită febră îl turbura şi-l făcea să plângă. 

— Iubito!... Iubitol!... striga înecat, mângâindu-i obrajii şi tâmple!e. 

Şi cu cât accepta îmbrățişarea asta, cu atât se vedea mai: lihnit. Parcă 
îi umbla cineva prin inimă şi i-o strângea cu ghiare de fer și murdare. Fu 
aste! în clipele aceiea o confesie nefirească. Chiar moarta se întorsese par- 
că pe o parte şi-l asculta zâmbind. 

Ce-ar fi să te ridic pe urmneri şi să pornesc cu tine deavalma pe străzi. 
Să nu mă opresc nicăieri, să mă pierd necontenit în acest vagabondaj fan- 
tastic. Și să cad deodată, într'o moarte duice și erotică. Să ştiu că mor fe- 
ricit cu trupul tău în braţe și în ulfima clipă să te sărut, rămânându-mi pen- 
ru veșnicie gura lipită de gura ta. 

Moarta zâmbi tot mai mult, întinzându-i palmele să i le alinte, 

Așa ai fost şi eri, Solitara, tot așa ești și astăzi! Tot te mai văd plim- 
bându-ie, nu vezi că nimic nu s'a schimbat? Mâine şi în fiecare dimineaţă 
ne vom întâlni din nou. Totuşi e ceva pierdut, ceva galben în adormirea ta. 
Ai fos femeea pe care am iubit.o, pentru mine te născuseși — Solitara!. 
Unde ţi-i frumusețea? Cum de nu poţi învia? 

Se r:âică brusc. Nu vedea nimic în jur, decât trupul iubitei. Misterul 
însă îl vulgarizace. Iubirea lui începuse să devie agonică și obscenă, fier- 
binte şi disprețuitoare, O! e groasnic... Gura asta, pe care ar fi vrut s'o să- 
rute, e uscată acum. Sân:i ăştia doi, semeni şi curați ca zăpada, i-ar fi pu- 
tut mângâ:a. Trupul e ca de ghiaţă, carnea ei sfântă miroase. Deacum şoa- 
vecii şi viermii or să te ronțăe și-or să te consume. 

Mâinile lui Eronim Grigor se frânseră în strânsoarea pătimașă. Ochii o 
priveau intens, ca pe o icoană, de care ţe înfricoșezi. Gata_gata, plânsul 
să cadă peste fața ei. Cine ești? Cine te-a făcut? Cine mi te-a dat să te 
iubesc? Şi de ce tocmai acum fugi de mine? Durerea cobora în toată car- 
nea ca un jar care frige 

Veniră brancardierii și p ridicară. Unul de picioare, altul de umeri. Gu- 
ra se strâmbă, capul se lăsă moale într'o parte, sânii se diformară, mărge:ele 
roșii se rupseră, trupul se înghesui pe targa prea mică. Morţii sunt oribili 
așa. Ar trebui să fie purtaţi pe umeri ca în triumf majestos sau în lectice 
împărăteşti, Și totuși mai există un pic de frumusețe în moartea Solitarei. 
Unde ţi-i sufietul? Mâine mai vii? răspunde, mat vii? 

Maşina ambulanţei se auzi zornăind undeva departe, în fund. 

Deacum sa sfârşit. 

Cade o frunză, cade a doua, și încă una şi alta şi alta. Toată grădina se 
prăvale. Copacii se sgâlţâe din pământ şi scârţâe. Statuile tremură și implo. 
ră E în toate, până'n rădăcini, o cădere generală, o descompunere unanimă. 
Sărbătoarea agoniilor din Octombrie. Uite o frunză, uite un om spânzurat, 
uite o sticlă cu vin. Toamna! Octombrie! Agonia regească. Nici soare, nici 
noapte. Spațiul ăsta murdar şi sfâşietor, timpul ăsta grotesc și hupav, tim- 
pul în care dorim numai să murim şi să uităm. Oamenii merg încovo:ați ca 
ma'muţe:c şi în spatele fiecăruia, stă câte o cruce, Un copil se apleacă 
să ridice o frunză, Nebunule, n'o lua! E otrăvită e plină de lacrămi 
și suferinţă. O fată frumoasă ridică privirile în sus, îi cad frunzele pe faţă 
ca fluturii vestej:. Nu, hatucinato, nu, mai bine acoperă-ţi obrajii. Toamna 
îți va lăsa pe buze şi pe tâmple, peceți negre și hidoase și nimen: nu te-o 
mâi iubi. 

Eronim Grigor alerga dealungul străzilor cuprins de panică, urmărit 
de răscoale. Ii văjâiau urechile, îi tremurau mâinile, ochii vedeau numai 
strigoiul absurd a! Solitarei, 

Din nou crâșma zeului Narcis. Intră răsuflâna, lăsându-se pe scaun 
cu tot trupul greu, despicat parcă în două. 

Ai avut dreptate, grec spurcat! Nu trebuia să plec de-aici. Dă-mi să-ţi 
beau toate butoaiele. 

Se irudea să rămână însă calm până la sfârşit, să zâmbească. Incerca 
să creadă că n'a fost decât un vis, sigur — un vis stupid, hai trezește-te! 
Dar crestea în adânc forfotul mulțimii huiduinde, m'rosul de mort, scâr- 
ba de viață. Sunt singur, atât de singur! Așa se întâmplă cu toţi oamenii 
care își fac planuri, care iubesc fantome, Rachiul îl condamna la uitare, 
la cea mai desăvârșită paralizie. îl simţea circulând haotic prin vine, prin 
inimă, prin creezi: rachiul-sânge, rachiul-cocarnă, rachiul-agonie. Ah, da! 
e atât de bine să u-ţi, să nu-ți mai dai seama de nimic, să n'a: certitudi- 
nea niciunei întâmplări. Asta dovedeşte că mă pot reînoi, mâine mă pot 
trezi fără amintiri. Sau ce_ar f; să mor chiar în clipa asta, să cad deodată 
cu mâini.e țepene şi ochii tulburați. Asta e valoarea cea mare a beţiei: 
te obligă la iluciditate, în beţie nu te mai poţi recunoaște, ești în stare de 
orice iaşitate și orice eroism. Nicio rațiune nu te stăpânește, nu mai ai 
niciun sentiment. 

Să incerc să reconstitui scenele: o grădină, o fată — hei! mai adă o 
sticlă —- apoi, apoi... Nimic nu văd, nu mai mi-aduc aminte de nimeni. 
E aşa de bine, parcă mă străbate o mână a lui Dumnezeu şi-mi culege din 
adânc burueneie. Iţi mulţumesc Doamne că mă cureţi, îți mulțumesc că 
doaz tu mă iubeşti! i 

Eronim Grigor se simțea tot mai moleșit, mai învins. Cârciuma se 
popula cu alţi cheflii. Printre e: şi Pavel Botez. Sigur. ăsta e Pavel Botez. 
Tot murdar umbiă, tot păduchios și vagabond. Uite, ce mutră de şoarece 
are! E! pentruce s'o îmbăta ? Toţi streinii ăştia pentruce-or căuta uita- 
rea în vin? Pavel Botez zâmbi imediat ce-l recunoscu și se îndreptă 
spre masa lui. 

—. Dece bei singur, Eronim Grigor ? 

Se priviră o clipă stăruitor. Nu era nicio deosebire între unul şi altul. 
Parcă umândo; crescuseră din acelaş aluat. Amândo: fascinant de siricaţi, 
oribil de descompuși, amândoi cu poftele imense de a ucide în ei înşişi 
anumite amintiri, 

—— Dece bei singur ? mai întrebă odată Botez. 

— Hm! caut taina vieţii — răspunse Grigor rânjină. 

— E cel mai groaznic lucru, băete, să bei singur, 

NR Atunci stai alături de mine și bea, făcu sincer Eronim. Auzi ? Mi-e 
indiferent dacă beau singur sau înghesuit în gloată. Oricum ar fi însă, 
sparma mea, nebunia asta — rămân unice. ? 


(Urmare din pag. 3-a) 


Botez se aşeză. După ce bău primul pahar, se scutură ca de friguri. 

— Nu, Eronime — începu el lingându-și buze:e — trebue sajungi și 
tu până la cunoașterea princ.piiior absurde, care. 

— Ce rost are asta cu beţia? întrerupse Grigor, 

-— Are. Trăim un timp atât de neutru, atât de indepărtat de noi, încât 
nu ne mai putem agăța de nimeni. Deaceea în libertatea asta aproape 
cosmică, nu ne-a mai rămas decât satisfacția iluziilor. Tu n'a: simţit nicio- 
dată confortul visuiu:, confortul stării de anulare? 

Hron:m era prea beat ca să dea un răspuns ferm. 

— Expkcă-mi mai bine dece-ai venit la masa mea. Eu nu sunt o ilu- 
zie. Dece vrei să bei? 

Răspunsul lui Botez veni târziu: 

— Pentrucă mi.e urit singur, mă plictisesc. 

— Și morți: sunt singuri, Paveie, cei ma: lepădaţ: de soartă, 

— Ai dreptate, Nu știu dece, Ercnime, am poftă să vorbesc despre 
morţi. Şi: eu cred că morţii trăesc singurătatea cea ma: tragică din sicriu. 
Să n'ai în cec patru părţi decât pământ, în poziţia asta de nemișcare să 
nu simți altceva decât sufletul beznei cum te înconjoară. De asta morţii 
ar trebui arș: pe rug, Eron:me, sau înălțaţi în arbori sau să li se dea dru- 
mu! pe are, să curgă, neconteniț să curgă, să între în nemărgini:re. Dea- 
ccea, Eronime, ar trebu: să se moară câte doi, iubitul cu iubita, fraţii, 
mama şi tata, tot câte doi, câte doi în acelaș sicriu, să-şi țină de urit 
mânăn mână. 

Ochii lui Grigor vedeau numai arbori, frunze, o fată şi iarăşi frunze 
ca un doliu peste toate. 

— Poate că şi noi suntem în ci:pa asta doi morți! 

— Sigur că suntem, Eronime, spuse Botez enervat, 

— 0, calmeuză-ile Pavele! Nu acuza nimic, pe nimeni. Acuză ma: 
bine v.aja — viața generală, veşnică. Viaţa asta, care ne obiigă să ne vul- 
garizăm și să ne descompunem, 

— Firește, poate nare n:ci un rost să mă revolt. Nu știu, sar putea 
însă să mor... 

—- Şi dece mi-o spui mie, Pavele? 

— Pentrucă vreau să știu până unde pot merge cu luciditatea. 

— E: şi?! Dacă mori tu, nu se schimbă nimic, nu se sinchisește ni- 
meni. Vezi, asta vreau eu Paveie, ca moartea unui om să fie o rupere a 
timpului, să pue bariere speranțe:or noastre. Puah — moartea ta, o por- 
cărie. Pavele. Prefer să fac orice, decât să mor. 

— Aşa ? Tu ai văzut pe cineva murind ? 

— O singură dată. A fost... 

— Vrei să mergi cu mine undeva? 'Trebue să mergi, o să înţelegi 
mai uşor. 

Eron:m se desmetici repede. Se sculă dintr'odată, îşi şterse gura cu 
mâneca hainc:; 

—- După beţia asta pot merge oriunde, 

— Dă-mi o ţigară. 

— Na! 

— Şi-acum haide. 

'Trecuse de miczul zilei. In forfoteala străzilor, numai lumină, vamen; 
fericiţi, femei tinere și voioase, pregătindu-se pentru banchetele uiteri:- 
oare. Ajurseră deodată în fața grădinii. Eronim tresări: 

— Dece m'ai adus aici? 

— "Țice frică? 

— Da, Pavele — mi-e frică. Sunt un caraghios, dar asta-i. Promisesem 
cuiva să nu viu decât dimineaţa. In restul zilei am impresia că mi-ar sări 
un arbore în spate și m'ar strangula. Nu, Pavele! 

— Te-ai îmbătat ca un porc. Hai cu mine. 

— "Ţine-mă bine şi apără-mă, Pavele! 





Mergeau clătinându-se, ca doi câini otrăviți. [i plesnea toamna peste 
feţe. rânjau copacii, tot mai aproape de ei era o iasmă murdară care le 
sugea sângele, 

— Uite vezi, începu Pavel Botez, pe cărarea asta mă întâlneam în 
fiecure zi cu o femee îmbrăcată în roșu... 

Eron:m văzu înainte roșu, roșu, un roșu închegat şi hâldău. Isbucn: 
Ca 0 fiară înjunghială: 

— Tu, Pavele? Tu? Te îniâlnea: cu Solitara ? 

— Sol:tara? făcu celălalt mirat. Nu ştiu cium o chema. Eu îi spuneam 
Hedonia. Vrasăzică... O! Eronime — suntem nebuni amândoi. Atunci, știi 
totul ? 

—: Ştiu! răspunse frânt Grigor. 

— Pe banca asta am găsit-o azi dimineaţă. Proștii spun că s'a otrăvit, 
Nu, Eronime — în viaţa unui om există o limită peste care nu se mai 
poate trece. A murit de prea multă viaţă, i-a fost dor de altceva. 

— Ai iubit-o, Pavele ? 

—. Nu i-am spus-o niciodată. 

-.- Ce ciudat, ce ciudat. Nici eu, Pavele! 

incepu să bată vântul, răscoittor peste toți arborii. Nu-i mai pomeniră 
nume:e, Rămaseră în faţa băncii, încovoiaţi ca peste o groapă, Era totuși 
in gândul fiecăruia aceeași melancolie, aceeaşi surdă chemare. Se închi- 
pu:au cu ea Ge braţ, pe seară, într'unu din acele plimbări tăcute şi roman- 
tice. Apoi capul ei sar fi aplecat pe un umăr și gura lui ar fi sărutat-o 
Wung pe gura aibă. Mărgelele roșii ar fi tremurat pe pielița pieptului, 
mâiniie sar fi mângâ:at una pe alta şi undeva, pe aproape ar fi trecut 
un duh de bunătate și curăţenie. O, ce fantastică seară! 

Golurile lăuntrice pe amândoi îi despărțeau de lume. Eronim Grigor 
şi Pavel Botez riiciodală nu fuseseră prieteni, dar legaţi prin făptura hic- 
ratică a iubitei, aşteptau mână în mână, covârșiţi în faţa acestei bănci — 
pe care acum câteva ceasuri trupul ei amorțise pentru toideauna, 

Se isca de undeva din necunoscut un parium tare, de miresme streine, 
care se apropia îmbătător și adormitor. Extazul în fața acestei revelații 
stranii — creştea cu cât se auzeau mai clar pașii unui spirit liber. 

— O simţi, Eron:me, o simţi? 

In însera:ea care cădea pusti:tă şi galbenă, sub răcoarea asta a arbo- 
rilor goi, aveai într'adevăr senzaţia că Soiitara sau Hedonia trebue să fie 
ascunsă pe aproape, trebue s'apară. 

— O simţi, Eronime ? 

Eronim făcu un gesi brusc, un efort să se cumpănească bine, să ju- 
dece conștient, să nu se piardă încă. Dar era ceva mai pulernic care-! 
apăsa si-i închidea ochii. 

— Utte-o, Eronime, uite-o că vine! 

Amândoi îşi înălțară privirile, înspăimântați, strângându-și tot ma: 
mult mâinile. Eşti nebun, eşt: nebun. Dar nu, ea era. Venea plutitoare şi 
ușoară, zâmbind. Tot în vestminte roşii, tot uimitor de frumoasă, dar atât 
de vie că amândoi îi fugiră înainte s'o întâmpine. 

— Solitara ! 

— Hedonia! strigară ei înfioraţi, așteptând să le răspundă, 

Necunoscuta se apropia şi cu fiecare pas creștea nemărginireu din 
Jur. Era atâta măreție în umbletul ei, atâta puritate — că şi arborii se în- 
chinară, statuetele plecară capetele şi păsările îi sărutau ha:nele. 

— Cine eşti ? strigă inebunit Botez. 

Ochii îi scăpărară, giasul se sparse uscat. Se afla numai la doi pași în 
iaţa lor, luminătoare ca o stea și majestoasă ca o regină, Doamne, de unde 
ai răsărtt-o și cum de-a: înviat-o pentru noi? Cine eşti? 

— Sunt Iluzia! răspunse zâmbind necunoscuta. 

Şi în clipa următoare se afla între ei. Le prinsese umerii cu brațele, 
părul ei se resfira în buc:e umede şi reci peste obrajii lor, [i privea ca în- 
săși u:mită, înfiorată de atingerea asta pământeană. Glasul ei începu cu_ 
rat ca un cântec: 


— Amândoi m'aţi dorit, amândo maţi căutat. De când am răsărit în 
grădina asta, mi-aţi fost cei mai credincioși iubiți. Tu Paveie, pentrucă 
mureaji de foame şi începuseşi să putrezeşti sub păduchi, pentrucă visai 
să p:eci în Spania într'o mare aventură, Tu Eronime, pentrucă 'n fiecare 
noapte în versuri mă zideai și d:n poezie îţi făcuseși lumea ta și dumne- 
zeii tăi... 

— Dece-ai plecat? întrebă răguşit Botez. 

— Nu se ma: putea, Pavele. Pentru voi și așa. visele încep să se 
spulbere. Era scr:s undeva să vă las. Aţi crezut prea mult în mine, dar 
eu n'am putut să vă dau nimic. O să mă ertați? 

Botez incepuse să plângă. Grigor spumega înfuriat. 

— Ha:de, Paveie — Eronime, răspundeţi-mi, mă ertaţi ? 

Tremura toată, gata să se prăvaie, 

— Da, da — răspunseră deodată amândoi, 

Și în c.:pa următoare, între ei nu mai sta nimeni. O vâlvătae urcă 
printre arbori, roșind văzduhui. Foşni ceva sus în coroancle ultimelor 
îrunze. Apoi vântul :sbucni cu și mai multă tărie, 

— Iată o grădină în care ne-am lăsat câte ceva din viaţă! zise ca 
pentru ei, Pavel, : 

— Așa-i. Deacum ru mai are niciun rost. Tu o să mai vii mâine di- 
meneață ? 

— Nu cred, Eron:me. Mi-e teamă să n'o văd în apele lacului și să m'a- 
runc hohotind în adânc, după ea, Mi-e teamă să n'o văd zâmbind în fie- 
care creangă, şi de crengile acelea să mă spânzur. 

— Oricum, a fost frumos Pavele! 

— Da, poate. Toate drameie sunt frumoase câteodată. Hai să eșim. 

Incepeau să se aprindă luminile în oraș. Nimeni nu ştia că în gră- 
dina blestemată a mai rămas încă strigoiul Iluziei. 

— Percă merge odată cu noi! vorbi transfigurat Pavel. 

— Prostii, răspunse mormăind Eronim. Nu poi. iub: o femeie din ima_ 
ginaţie sau din memorie. Eu nic:odată n'am să pot iubi o femee care a 
fost, Penirucă dragostea presupune dela început două reaiități materiale. 
două trupuri, două forme eterogene. 

— Dar bine, Eronime, tu nu înţelegi obsesia înspăimântătoare cara 
mă urmăreşte. Insuși fiptul că am văzut-o, iată un semn că există în 
mine, că nu mai pot renunța la ea. Asta se cheamă iubire... 

—  „fantomatică, dragă Pavele. Dacă nu mă'nşe!, spunea c'o cheamă 
Iluzia. 

— Iluzia !... făcu îngândurat Pavel. 

— Intr'adevăr, un nume și o prezenţă halucinantă de femee. Dar băete. 
gândește-te că nu e decât simbolul fug:i noastre necontenite spre o rea- 
lizare perfectă, spre acele principii uitime de care-mi spunea: ad-neaori,. 

— Tu nu poţi înţelege, Eron:me. Am astăzi nevoie de iubirea cuiva. 
Numai ea mat mi-a rămas, numai Iluzia. Dă-mi astăzi o fată vie şi-ţi dau 
pământul peste cap. 

— Ce curios, Pavele! 
mulţumi cu cele pe care le întâlnim oriunde, or:c 
cu ee. Vrem întotdeauna altceva nou. 0 femee 

— [iuzia!... întrerupse obsedat Botez. | a iaz A 

— Nu, nu, aitceva Vave.e, In faţa căre: rumuseţ; să nu ma: po i fi în 

stare de niciun dor, decât de moarte. E groaznic prietene, să stai în ac 
jocul străzii şi în fiecare din eie să vezi pe mult așteptata. Tu ce crez, a: 
iubi emee adevărată? i , 
A ii iai Sâ nu mă râzi, dacă ţi le mărturisesc: Maria Bashkirtseti 
şi „les seins aux fleurs rouges" au lui Gauguin. Ceie it sie et 
ranţe ale mele. N'am avut noroc de v femee vie, acces:bilă până la i ă 
ruirea totală, așa cum Spui tu. M'am iegat mereu de fantasme, de legen- 
de. Imi suport încă tragedia asta, poate că... 

— Dar asta nu e iubire, întrerupse Grigor violent. O 
ul gi fac, Eronime ?! N'ai văzut că femeea din pare e tot o „ilu- 
zie“ ? Şi-aic! am ratat: Eu ratez dealtfel în toate. A 

— Nu vorbi aşa. Hai mai bine să bem ceva. 'Trebue să ne amorț.m 
puţin carnea. Fi 

Pavel se opri desorientat, privind în gol. Intr'adevăr, era o lt cl 
anume făcuiă pentru desmăţ. Parcă şi stelele și felinarele şi sticieie cu 
vim te invitau la orgie. In miezul, în inima nopții trebue să ardă blesteme 
de prin evuri vechi, altfel nu se explică dece dorim câteodată să trăim 
noaptea ca şobolanii ! 

— Nu, făcu el brusc. Nu pot merge în cârciumă. Nu ştiu ce am. Cred 
că n'aş putea suporta. Şi-apoi mă îndeamnă nu ştiu ce să plec hoinar, să 
mă plimb în beznă. Tu nu simţi ceva stricat în lumea asta 2 

__ Treaba ta. Eu nu simt decât rachiul, încep să devin omul din 
gloată. Tu eşti mai halucinant decât mine. Beţia te schimbă, mă, te or.en- 
tează pe o traectorie cerească, te... Ă 

Pave! se despărţi: repede, nemai auzind ultimele cuvinte, dar se în- 
toarse imediat şi-l ajunse pe Eronim chiar în dreptul ușii: Ă j 

— Ia spune-mi, începu el gâtfâind, cu o licărire strane în ochi, dacă 
mă omor astăzi o să mă detești, ai să-ți baţi joc de mine. Asta nu vreau, 
să nu mă blesteme nimeni, să mă lase toată lumea în pace. Ş 

Grigor îi strânse braţul, scuturându-l, invitânqu-l parcă înăuntru să 
uițe şi să se lepede de gândul ăsta. Celălalt se retrase însă, muşcându-şi 
buzeie. 

— Fi bine, nu — Pavele, îţi promit că nu! 

Se fixase astfel lezgământul ceiei mai pulernice frăţii de cruce. Pavel 
Botez se depărlă drept, cu fruntea sus, privind stoleie. Părea asemeni 
unui pelerin beat de nemurire. Atât de înait îi era sufletul şi atât de 
adânc coborise Dumnezeu în el. Eronim Gr:gor se ascunse lângă pr.ete_ 
nele lui: paharele. Părea un șoarece încolţit, atât de mulț se îngrozise de 
propriul lui destin, | | 

Trecură câteva ceasuri. Ca șopârieie, ca pisicile ameţite, ceasuri care 
te sgârie pe dinăuntru şi te ronțăe. Timpul fără cadre, leşiet:c, anestezic, 
Şi în toată crâșma plutea un aer de gravă adormire. Mirosul aceia jilav 
de oameni turmentaţi și murdari, feţele acelea descompuse şi: soioase, 
pulpeie acelea buboase şi irandaf.rti aie femeilor pierdute, O! prea sfânt 
alcool și prea curată viaţă! Un paradis macabru ca un cremator — fie- 
care în contemplația propriei lui cenuşi. Câte ceasuri mai avem până 
mâine dimineaţă? Câţi ani mai sunt până în rai? Mângâie-mă, fată! şi 
sărută-mă bine! Ne stă aşa de bine singuri. 

Târziu, vestea sosi urmată de scuipături şi înjurături, 

— “Tâmpitu, sa spânzurai cu cureaua dela pantaloni. 

— Cine? 

— Unde? întrebară curioase femeile vopsite 

— Un vagabond. 

— La coiţul străzii, de teiul acela s:nguratec. 

— Era să mă 'mpiedic de el. 

— M'am lovit cu fruntea de picioarele lui. 

— Şi dece-a făcut asta? se trezi altul. 

— Uile-aşa, pentrucă i sa urit cu viaţal 

— Huo! huo! 

Eronim Grigor auzea ca dintr'o depărtare infinită, gemetele şi spas- 
mul spânzuratului. Biet Pave] Botez! N'ai putut parcurge noaptea până 
la capăt. Ar fi fost întradevăr un lucru groasnic, să mai supravieţueşti 
acestei prime zile de Octombrie. Să ta detest? Pe dracu! Te felicit din 
toată inima, Pavel Botez, şi dă-mi voe să te sărut, pentrucă ești un cara_ 
Bhios divin, un sinucigaș desăvârşit. Drum bun ! infășură-te bine să nu-ţi 
fie frig — şi aşteaplă-mă, sosesc și eu curând, cât de curând! 

In crâșmă nu mai vorbea n:meni despre el. Mișunau totuși pe aproap: 
două suflete sfârtecate în mii de părticele. Astfel Eronim Grigor avu sen- 
zaţia că-i vede pe amândoi, desprinzându-se din beznă, intrând pe uşă, 
îndreptându-se spre el alături şi zâmbind, Iluzia şi Pave. Botez. Amân- 
două zâmbetele erau tot atât de obosite şi: calme. Grigor încercă să-și scu- 
ture capul, își frecă îndelung ochii. Ei erau însă prezenţi. Ii privea mut. 
uimit, gata să ţipe. Strângea mai ama'nic paharul în paime. Ceva înăuntru, 
între creeri sau în coșul pieptulu:, vâjâia ca o furtună, spumega ca un 
clopot funerar, urla turbat. Unul se așeză în stânga, celălalt în dreapta. 
Mărgeicle Hedoniei se vedeau roșii, roșii, ca niște ochi însângeraţi scoşi 
din orbite, Ochii lui Pavel Botez galbeni, uscați — sticlind între oasele 
craniului, Eronim Grigor nemișcat, Am înebunit, am inebunit — ţipa gân- 
dul în el ca într'un pustiu. Dar buzele stăteau neclintite. Dece nu fugiți ? 
Dece nu v'ascundeţi ? Lăsaţi-mă ! Strigoii rămaseră însă alături, zângă- 
nindu_şi ciolanele, 

— Hei, trezeşte-te Eronime, bună dimineaţa ! strigă grecul sgâlțâin- 
du-l și adunând cioburile unui pahar, care se spărsese în timpul luptei cu 
demonii. A 

Intâiu văzu ca prin ceață scaunele, mesele, sticlele, alți nebuni ador- 
miţi peste braţe, alte fețe grețoase. Zâmbetul grecului, ca o cicatrice căscată 
duhnind, 

Intr'adevăr veneau zorile, roşii, mugind, cu alte semne de agonie și 
moarte în Octombrie, 

In alt pahar nou, lacrămile lui Hronim Grigor cădeau în rachiu, una 
câte una, ca niște stele într'un joc păcăios şi tâlhăresc. 


Fiecare căutăm câle o femce. Nu ne putem 
and, Prea ne-am ob.şnu.t 
care să ne înspă:mânte.. 


simplă escamo- 


LAURENȚIU FULGA | 


„m=——= 29 Martie 1941 





Note sermane 


HUOLDERLIN 


genialul şi abea dela Stefan 
George încuace înțelesul] poet de 
cea mai pură esenţă umană şi 
de cea mai autentică expresie 
şi simţire germană, a avut un 
destin tragic, în înţelesul soto- 
cleic al cuvântului. 


In afară ae ale sale „Reims- 
trophen“,  „Antike  Strophen“, 
„Langzeilen“, „Freie Rythmen”, 


„Ged.chte der Spătze.t“ și în a- 
fară de „Empedokiles și D.oti- 
ma“, volumul, apărut acu puţini 
ani în urmă, la Insel Verlag d.n 
Leipzig, cu titlul „Holderins 
Sâmtiiche Werxe“, cuprinde, în 
cele aproape una m.e de pagini 
de text, traduceri din Pindar, 
Sotocle, etc., şi o foarte intere- 
santa culegere de frazmenie și 
încercări filosofice. 


Nu ştim dacă la noi aceste 
fragmente au fost sau nu stu- 
diate, Lectura lor însă, deşi d.- 
îicilă, ca de altfel lectura tutu- 
ror celor sor:se de Ho.derlin, te 
reconiortează ca un text b.biic. 
Ca estet, Hoideriin e influențat 
de aceia pe care i-a socotit drept 
mareie său maestru, de Schil- 
Jer. Totuşi neințelesul „ucenic“ 
depăşeşte unsk puncte de vede- 
re sch.lleriene, fiind, într'o anu- 
mită măsură, precursorul lui,,. 
Paul Valery. 

lată două fragmente revela- 
torii în această privință: „B.ne 
va fi dacă, — scrie Hâlderl.n :a 
începutul notei sale la Edip.: 
(„Anmerkung zum Odipus“, <f. 
Hoiderlins Sâmtliche Werke; In- 
sel Verlag, pagina 869), — poe- 
zia va fi rid.cată şi la no la a- 
acei înțeles al anticilor, pentru a 
asigura, şi la no, ținând soco- 
teală de deoseb.rea vremurilor 
și a constituțiilor, o existență ce- 
tățenească poetului. 

Și altor genuri de artă ie lip- 
seşte, imediat ce le compari cu 
cele greceşti, criteriul încrederii 
(Zuverlăssigkeit) ; până acuma 
cel puţin ele au fost judecate 
mai mult după impresi.le pecari 
le fac, decât conform calculului 
lor legal sau conform vreunei 
alte metode după care e produs 
îrumosul, 

Poes:ei moderne îi lipsește însă 
mai cu seamă școala şi partea 
de meșteșug (das  Handwerkş 
măssige), — anume faptul că 
procedeele ei pot fi caiculate și 
instruițe (gelehrt), iar odată ce 
sunt învățate (gelernt), pot fi a- 
plicate repetat și, întotdeauna, 
cu încredere. La orice lucru 0a- 
menii trebue să vadă, înainte de 
toate, ca acel lucru să reprezin- 
te ceva, adică să fe de recu- 
noscut după mijlocul (MOYEN) 
(cuvântul e franțuzesc în textul 
imi: Holderlin) lui de apariție, 
iară modul cum e condiţionat a- 
cel lucru să poată fi definit şi 
inştruii. Deaceea, și Qin motive 
s:wperioare, poezia are nevoe de 
principii și limite de țot sigure 
și caracteristice, 

Aici este locul calculului, 

Apoi trebue să observăm cum 
se deosebește conț.nutțui de a- 
cest calcul, — prin ce metodă și 
în ce dependenţă infinită, dară 
determ.nabilă in general, un a- 
numit conţinut se comportă faţă 
de calculul general, cât și în ce 
măsură pot îi puse în raport cu 
legea calculabilă, mersul (poe: 
ziei) cât şi ceeace trebue stabilit 
(der Gong und das Festzuset- 
zende), (adică) sensul viu care 
nu poate fi calculati“, 

Ce înţelege Hălderlin prin 
calcul, vedem din următorul alt 
înagment (cf. ibidem; Anmerkiing 
zur Antigone; pag'na 917): 

„Așa precum filosofia se ocu- 
pă numai de o singură facultate 
a sufletului, astfel ca reprezen- 
tarea acestei singure facuităţi să 
constitue un întreg, — interde- 
pendența părților acestei unice 
facultăţi fiind logica; tot așa 
poezia tratează despre diferitele 
facultăți ale omului, astfel ca 
din reprezentarea acestor diferi- 
te facultăți să rezulte un întreg, 
— legătura dintre părțile mai 
independante ale diferitelor fa- 
cultăţi putână fi numită, în sens 
mai înalt, ritm sau lege calcula- 
bilă. 

Ceeace reținem, nu este gre- 
oaia traducere a unui text h5l- 
derlian, ci faptul că Hălderlin a 
avut serioase preocupări specu- 
lative, atât în domeniul filoso- 
fiei pure cât și, mai ales, în cel 
al estet:cei, și faptul că, punând, 
așa cum l-a pus, accentul pe 
„Părțile calculabile“ şi „meşte= 
șugăreșt:” ale poeziei, a enunțat, 
cu un secol în urmă, o părere 
care a găsit un nou reprezentant 
abea în Paul Val6ry... 


RAZBOIUL 


a fost și va fi, întotdeauna, tra- 
gedia în care neamul omenesc își 
angrenează cele mai mari ten- 
siuni psihice, Lovitură a destinu- 
lui sau unic caz de organizare lu 
maximum a violenței împotriva 
violenței, războiul trece peste in- 
teresele noastre personale și se 
servește de noi numai cât timp 
îi suntem Jactori de realizare. Că 


e moral, că e imoral? — nici un 
strateg nu are dreptul să-și pu- 
mă astfel de întrebări din c!:pa 
în care, epuizându-se toate posi- 
bilitățile de conciliere raţională, 
adversarii îşi stau față în față, 
gata să se sfâșie. Ca fenomen și 
ca prestațiune omenească siner- 
getică, războiul covârșește media 
imaginației noastre. 

In cele'peste o mie de pagini 
în-8 mare a lucrării sule dedica- 


te problemei războiului (Der 
Kr-eg, Sein Wesen und sene 
Wanâdlung“, 2 vol. apărute în 


1939 la „Deutsche Vertags-Ans- 
talt“* din Stuttgart şi Berlin) sep- 
tuagenarul Hermann Stegemann 
sistematizează și sintetizează, pe 
culturi şi epoci, un material ştiin- 
fific imens, în baza căruia trage 
concluzii valubile aproape defi- 
nitiv, Cu vasta sa experiență — 
autorul nu e la prima sa upe- 
ră, — Stegemann siupâneșie en 
maitre toate metodeie cunoaşterii 
și toate mijloacele expresive și 
ne pune în fița une: grand:ouse 
fresce în care se joacă patima 
oamenilor cea mai apocaliptică : 
războiul. După „Geschichte des 
KRr.eges' (patru volume cu peste 
2250 de pagini, apărute în a- 
ceeași editură şi ajunse la 750.00V 
de exempiare cerute), „Der Kri- 
eg“ e a doua lucrare amplă și 
plină de probieme şi îndemnuri, 
Acuma când ne găsim în toiul 
unei noi şi nemaicunoscute sfă- 
şieri între popoarele lumii, opera 
lui Stegemann te impresionează 
cu vehemenţa unui mane techel, 
Dotat cu talent de mare artist, 
istoriograful Stegemann (n. 1870) 
contează în literatura germană 
nu numai ca istoric, ci și ca scrij= 
tor de opere literare propriu zise. 
Amintim romanele cu probleme 
alsaciene „Die Kraft von Illzach', 
„Daniel Junt", „Theresle“ și „Die 
als Opfer falen“, „Schicksals- 
sumphonie“, carte apărută acum 
patru ani, e imaginea anilor de 
după războiul din 1914-1918. 
Totuși Hermann Stegemann ră- 
mâne prin opera lui de istoric— 
DĂ aa aa d 


prin „Geschichte des Krieges“, 
prin „Der Kampf um den Rhein“, 
„Das  Trugbild von Versailles, 
„Deutschlana und Euronu“, 
„Weltwende“ și „Der Xieg“, dar 
mai ales prin prima şi cea din 
urmă dintre acestea. 


CREDINŢA IN DESTIN 


este una şi cu desăvârşire altceva 
e pasiva supunere în faţa fatalită. 
ţii oarbe. Destinul presupun pre- 
destinare pentru ceva, — fatalita, 
tea oarbă pecetluire a cuiva cu un 
anumit semn de noroc sau neno- 
Troc, Destinul îngăduie omului în 
care se manifestă o cât mai desă- 
vârşiiă desfășurare a forțelor lui 
libere, — fatalitatea iși afirmă tă- 
ria cu voia sau împotriva voinței 
celui pe care-l stăpâneşte, Destinul 
ca idee și credința în destin carac- 
terizează pozitiv aproape toate po- 
poarele rasei albe, — fatal tatea şi 
credința în fatum şi kismeţ e v a. 
titudine quasibiolozică a orientali. 
lor de rasă neeuropeană, Walther 
Geh!, pune, în volumul său „Der 
germanische Seh'cksa'eglaube (265 
pagini, în editura Junker und 
Diinnhaupt din Berlin) problema 
destinului ia eroii germani de di- 
nainie de era cr.ş'ină, Aceşti eroi 
au o priză pozitivă asupra destinu- 
lui pentru care sunt totdeauna qis- 
pomibili şi cu ca”e angajează fără 
ezitare, lupta dreaptă a omului cu- 
Trajos și al faptei Departe de a 
filosofa asupra libertăţii  yrerilor 
noastre intime, eroii din străvechiie 
legende. cântece şi cei din Edda ac- 
ționează. Walther Gen! studiină 
numai izvoarele germanice, arată 
că în raport cu problema destinu- 
lui, ținuta lăuntrică și deci şi cea 
morală a nordicului e o neiîntre- 
ruptă și purificatoare luptă peniru 
drepturile faptei, 


UNDE PUTEŢI PROCURA 


cărți'e dvs. germâne? La orice 
librărie mai măre din ţară şi 
capitală. Totuşi un serviciu 
prompt cât şi informațiile cele 
midi serioase, dat fiind că per- 
sondiul nu e numi specializat 
în branșa comerțului cu cărți, 
ci şi cultivat, î! întâlniți la li- 
brăria Buchho'2 din București, 
Calea Victoriei 45 şi la Cartea 
Românească. 


TRAIAN CHELARIU 





Note italiene 


RENZO BRANCA — TESTIMO- 
NIANZA A GRAZIA DELEDDA. 
— Ed. Il lauro — Milano—1940, 


Grazia  Doledaa, scriitoarea 
sa:dă distinsă cu premiul Nobel, 
nu e înză destui de cunoscută — 
nici chiar în Italia — şi de a- 
preciată, Poate aceasta e soarta 
marilor scriiteri; indiferența și 
neințelegerea contemporanilor şi 
— din partea generaţiilor v.i- 
toare — ofranda unei admiraţii 
da cele mai muie ori exagerate. 
Şi-abza târziu, advărata valori- 
ficare a cperelor lor, 

Inză din 1938 Renzo Bianca 
tipăreșe o „Bibliografia deled- 
diana”, în aie a cuies, hainic, 
note bibliografice, amănunte 
precisa din viaţa scriitoarei, lu- 
minând cu unele informații de- 
talii obscue din produ:ţia Gra- 
zei Daledăda. Și pentru o expli- 
care critică a celor scrise în pri- 
Mu vo:um de asum dci ani, 
Bran:a sa completează prin 
„Testimonianza a Graz:a Deled- 


Cu spiritul îmboszățit de o vas- 
ţă cultură, de multe ori senti- 
mental, criticul urmărește cu 
dragoste și înțelegere pe scnii- 
toarea itaiiană în realitatea me- 
diului ambiant, pătrunae în via- 
ţa ei intimă chiar și ajunga să 
determina perfe:ta adeziune a 
artei Graziei Deledda la Sardi- 
nia sa. Trebue să facem o clari- 
ficare insă. Sardinia din ope- 
re.e scriitoarei, e Sardinia veche, 
traaițicnală, Sardinia să.batică, 
și mânară, neconvertită la civi- 
lizaț:a, actuală, datorită erei fas- 
ciste. 

Da aceea realismul din roma- 
nele sala, i-a adus Grazizi De- 
ledda renumele de „d:ffamatri- 
ce del iscla” — datorită lui 
Renzo Branza, literatura serii- 
toazei sarde pare să, se libereze 
de un epitet greșit, 

Insistă Branca în special asu- 
pra m.siunei soc:ale pe care și-o 
propusese Dzledda, Intr'o epocă 
Ga decadentism literar. — căreia 
nu i-a szăpat nici însuși D'An- 
nunzio — Grazia Deledăda în- 
fruntă cu îndrăzneală, realitatea 
csa mai crudă, ia ca, subiect de 
remân pasiunile cele mai înră- 
dăcinate, construind o lume 
nouă de adevâruri. 


Chiar teziste, romanele sale: 


au as] conţinut de forță și ele- 
ganță în acelaș t:mp, care întrec 
defectul — atât de muiţ criticat 
de unii — unui scop urmărit 
d.ntolo de iiteratură. 

Ava Gruzii Doledda reuşeşte 
aproape intotdeauna să echili- 
breze fericit forma și ecnţinu- 
tul, cre:nd acea consonanţă sps- 
cifică marilor scriitori, 

Goazia Deledda — în viaţă ca 
şi în literatura sa — a fost ea 
insăşi; demnă reprezentantă a 
Sardiniei, religioasă și mândră 
ca și poporul din care s'a năsrut, 

Ș: Renzo Branca, prin af'rma- 
ţia sa strălucit susținută despre 
temperamentul atât de personal 


al scriitoarei, îndepărtează şi a- 
cuzația pe care c fac câţiva cri- 
tizi, cum ză unele romane ar fi 
mult influențate de capod'ope- 
rele literare epire din secolul 
XIX francez. 

Prin cartea sa, Renzo Branca 
s'a aovedit un bun critic — poa- 
te prea entuziast uneori — şi u- 
nui dintre cej care sau apropiat 
mai mut și au înțel:s mai bine 
literatura Graziei Delegda. 

Re:omandăm „Tast:monianza, 
a Grazia Deledăa” tuturor selor 
ce vor să, studieze și să cunoască 
pe acsastă mare scriitoare ita- 
liană, 


ANTONIO BELTRAMELII — 
TUTII I ROMANZI — Monda- 
dori — Milano. 


Soarta i-a făcut lui Antonio 
Beltramelli cea mai mare ne- 
dreptate; l-a 
Tovarăşii lui de condei de o- 
dinioară au devenit în mare 
parte glorii ale literaturii ita- 
liene; pe când scrierile lui, 
chiar şi numele, sunau tot mai 
străine generaţiilor proaspete 
de cititori. 

Retipărirea romanelor sale 
de către Editura „Mondadori“, 
înteresul cu cure începe să fie 
cercetate operele, poate îi vor 
reabilita renumele. Căci An- 
tonio Beltramelli e un scriitor 
dotat, plin de elan și de ima- 
ginație, reuşind să prindă în 
pagini numeroase viaţa bân- 
tuită de toate vânturile; înjo- 
sită de vicii sau purijicată de 
virtuți. 

Scriitor narativ prin exce- 
lenţă, regional — îşi va ' lua 
protagoniștii din Romagna — 
Beltramelli excelează în două 
romane satirice asupra obice- 
iurilor romagnole; episoade şi 
anecdote din lumea în care a 
trăit, exagerându-le uneori și 
dovedind multă sentimentali. 
tate. | 

In „Gli no:mini rossi” Bel- 
tramelli povestește faptele a- 
cestor țărani din Romagna, 
întrigele şi lupta între repu- 


blicani și partizanii clerului, 
având ca pretext dragostea 
candidului Manso  Liturgico 


pentru Europa, fiica lui Gian 
Battifiore. Peste toate întâm- 
plările şi figurile, se profilea- 
ză puternic chipul cavalerului 
Mostardo, tipul eroului de 
„burla”, rămânând pentru Bel. 
tramelli simbolul hiperbolic 
ai ţăranului remagnol, — ru- 
da literară a lui Tartarin din 
Tarascon — reluat în romanul 
cu acelaş nume „Cavalier 
Mostardo”, puţini ani după 
„Gli nomini rossi”. 

„Passo dell'iguoto“, „Il can- 
tico” și „,„Ombra del Mandor- 
lo” sunt printre cele mai bune 
romane scrise mai târziu de 
de Antonio Beltramell;, strân- 
se toate în „Tutti îi rananzi”, 

SORACTES 


hărăzit uitării. 


Note românesti 


LUCIAN VALEA 


este numele unui tânăr care scrie 
versuri frumoase. In toată bana- 
litatea ei, afirmaţia aceasta se 
poate face cu întreagă convin- 
gere de ioţi aceia cari au păs- 
trat zâmbetul bucuriei acestei 
constatări, în urma lecturii Lilia- 
lelor gînduri și imagini cuprin= 
se în Măltănii pentru Fata Ar- 
deleană. 

Prospețimea mirată a primilor 
ghiocei, liniștea cutremurată a 
brazilor, instinctul ce îndrumă 
fără greș în aflarea frumussţi- 
lor firii, — îţi vin în minte du- 
pă ce ai citit câteva din creionă- 
vile ri:mate ale lui Lucian Valea, 
pr.nse fără efort și cu o gingașe 
discreţie, ca în poezia TIRZIU : 


Hei, fată albă, Someșul murmură 
Litanii line şi'ngenunche arinii; 
E ceasul cînd coboară heruvimii 
Să ne sărute inima pe gură. 


Inchide cartea de poeme... ce-i 
De-o să citim din versurite lunii? 
Adorm în cîntece și pling 
petunii... 
„Departe vremea sună clopoței. 


AGHAN 


In condiţii tehnice ireproșabi- 
le, a. Dinu Nicodin a făcut să a- 
pară de curind un poem în pro- 
ză intitulat Aghan. Narațiunea 
cuprinde, pe scurt, blestemul 
ce-şi întinde aripa necruțătoare 
asupra câtorva generaţii ce se 
sbuciumă și cad răpuse de o mâ- 
nă nemiloasă, conservată zeci 
de ani și a cărei pasiune rămâne 
sugrumarea sau năpasta arunca- 
tă asupra victimelor ceoși alege. 

Materialul acesta, puţin di- 
luat, putea constitui prea bine 
un bun subiect de nuvelă fan- 
tastică, Cîteva desene de bună 
calitate măresc și mai mult în- 
teresul acestui poem, 


ALBATROS 


este o revistă ser'să de tineri şi 
pentru tineri. Pornit cu entuziasm 
curaț, grupul format din Geo 
Dumitrescu, Elena Diaconu, Flo- 
rin Lucescu, Dinu Pillat, Marin 
Șerbănescu şi ce lalţi, a reuşit să 
imprime acestui bilunar pentru 
literațură — care se găsește la 
al doilea număr — o ţinută dem- 
nă, ferindu-l de atmosfera otră- 
vită a cancanului, a bârfelei şi 
intrigilor literare. 

In numărul 2 din 25 Martie 
a. c. colaborează: Geo Dumitre- 
scu: Scleroză (versuri); Tih: Tre- 
tinescu: Ibrăileanu şi scriitorii 
contemporani; Elena  D'aconu: 
Şah (versuri); G. Dăianu: Despre 
originalitate; Dinu Pillat: Jurna- 
lul unui adolescent; Mihnea 
Gheorghiu: Epilog (versuri), etc. 


CUGET MOLDOVENESC 


revista de aleasă ținută ce apa- 
re în capitala Moldovei, a intrat 
în al zecelea an de existență. D. 
Petre Siaţi, directorul acestei 
publicaţii, a strîns în jurul d-sale 
un număr împortant de condee 
dintre cele mai talentate, pro- 
movând tineri cari au dovedit 
certe înclinații spre literatură. 


In acest lași, leagăn al culturii. 


moastre, în care artele au înflo- 
rit poate ca mnicăeri în țară, 
„Cuget moldovenesc“ păstrează, 
prelungind în timp, o tradiție 
cărturărească bogată în roade. 
De-aci au pornit talente strălu- 
cite ce-au brăzdat adânc ogorul 


literaturii noastre, fecundându.l, 
Strădania revistei d-lui Stati şi 
a cercului d-sale de-a se menţi- 
ne la un ridicat nivel de întelec- 
tualitate, trebue apreciată așa 
cum se cuvine, 

In nr. 1-3 pe Ianuarie-Martie 
1941, colaborează: Gh. A. Cuza: 
Drumuri şi popasuri basarabene 
(Când pornesc puoaiele); Geor- 
ge Lesnea: Soartă, Viată (sonea 
te); Edgar Papu: Literatura 7o- 
mână și naționalismul; Corne- 
lu Dabija: Versuri; Emil Dia- 
conescu: Un episod diplomatic 
îm 1914-1915; Petre Stati: Ver- 
suri; Gh, Ungureanu: Din via- 
ta lui Calistrat Hogaș; etc. 

O cronică bogată și variată 
închee acest număr de proporții 
neobişnuite al revistei ieșene. 


DOAMNA STEFANIA ZOTIO- 
VICEANU-RUSU 


autoarea placheteior de versuri 
„De ziua Tatii“: și „Scrisoare că- 
tre Dumnezeu“, a scos de curând 
o ultimă culegere de poezi!: înti- 
tulată „Jocul de-a dragostea și 
moartea“. In cel dintâi volum, 
durerea resimțită de mutilarea 
hotarelor noastre era înfăţişată 
în versuri patetice, vibrând de o 
revolță reținută. 

In „Jocul de-a dragostea și 
moartea'“, se cântă ețerna luptă 
a iubirii pure, ce tinde să se 
înalțe în sfere superioare, învin- 
gând limitele convenţionaiismu- 
ui, — cu viața ce-și impune im- 
placabilă legile ei, sfărâmând de 
cele mai multe ori visurile urzi- 
te din firul de păianjen al iiu= 
ziilor. 

După cum se ştie, numele 
d-nei Ştefania Zottoviceanu-Ru- 
su nu este nou în literatura noa- 
stră. D-sa a debutat cu 12-13 ani 
în urmă cu versuri pe cari le-a 
publicat în mai toate revistele 
ce apăreau pe-atunci Strinse în- 
tr'un volum mare, aceste poezii 
autoarea intenționează să le pu- 
blice în curând, 

In tot timpu! cât numele d-nei 
Z. R. nu a mai fost văzut în co- 
'oanele revistelor literare, Sa 0- 
cupat cu filosofia orientală-hin- 
ausă, traducând din englezește şi 
editând în România numeroase 
opere de specialitate. „Inseni- 
nări şi aserții despre Adevăr“ 
se întitulează volumul de mari 
proporții, cuprinzând acest ma- 
teriai și pe care autoarea își pro- 


pune să-l dea în curând luminii . 


tiparului. 

Doamna Ştefania Zottov:ceanu 
Rusu are şi două lucrări de tea- 
tru: „Ucenicul vrăjitor“, jucată 
la Bucureşti, și „Mariana“, care 
a văzut lumina rampei la Chişi- 
Nău 


CARTEA PLECARILOR 


se întitulează vo'umul de ver- 
suri apărut la „Convorbiri lite- 
rare” și datorit ţânăru.ui poet 
Emil Vo:a,. 

Dacă în precedentele sale cu- 
legeri tipărite Floarea amară şi 
Pântânile tăcerii am putut în- 
tâlni imagini proaspete, oarecare 
indrăsneală, cum şeade bine ti- 
nereţii, în Cartea plecărilor ne 
găsim în fața unui talent mult 
evoluat, utilizând cu grije expe- 
riența îmbogăţită în versificaţie, 
cămeea i se adaugă o preocupare 
de gând precumpăn-toare. 


In prima parte a cărții —poa- 
te cea mai prețioasă din întreg 
volumul — d, Emil Vora adună 
un important număr de terține, 
Reptoducem ati Şi ierburile cresc 
în mine: 


Şi ierburile crese: în mine mari 
(și eu în eie 

Şi-mi văd in ceața sufletului 
[chipul mozt 

Ca intrun las — răsfrânt -- un 
[cer cu stele. 


C, POSTELNICU 


„LUPUL DIN ȚARA 
HUŢULILOR” 


Săptămâna vi:toate apare rc- 
mâinul „Lupul din Țara Huiuli- 
lor” da Mircea Streinul. Cei ce 
au cunoszut romanzie Ion Aia.on, 
Viața'n Pădure și Guzi, de aze- 
laş autor, vor avea din ncu 02a- 
za să citeas:ă o taie in cae 
poszia plaiurilor bucovinene se 
îmbină în moă fer.cit zu un gi- 
namism necăutat, logic, 





Concertul domnişoarei 
| Arta Florescu 


Sâmbătă, 22 Martie a. e, a 
debutat pe scena A'eneu.ui RO- 
mân tânăra cântăreaţă Arta |. 
Florescu. 

Programul, ales din autori 
clasici și moderni străini, pre- 
cum și din muzică românească 
vezhe gen lied și romanţă, minu- 
ț.os pregâtit, a  20Hespiliis aş 
teptărilor, conseriui constiiu:na 
pentru d-ra Florescu un real 
suczes. 

Lisdul pare a fi genul prte- 
rat al cântăreței care, probabil 
sub această influență, a redat 
intro manieră aparte „Imnul 
Soarelui” de Rimski-HKorsacoit, 
cunos:uta aris de operă prezen- 
tată aproape ca un lisd, 

Timbrul cald, emotiv, cu €- 
ga'ă întindere în registre, €x- 
celând în mezza vcee, emisiune 
justă, perfectă înțelegere a ca- 
dențelor, frazare bună şi dic- 
țiune ce denotă multă școală, — 
așa fum rar se întâlnesc la pro- 
fesionistele cântului; dar mai 
ales muzicalitate desăvârșită, — 
acestea sunt calitățile puse în 
slujba unui material vocal ex- 


cepțioral, hărăzit uncr frumoase 
surpi:ze în vi.tor. 

Au piăzut în deosebi: Si:ind- 
chen Qa R. Sirauss, Roseniieder 
d: Euemburgz,  Mareni.ed a2€ 
Marx, ace! cântec trist, plin de 
atmosferă ai lui Duparc, Pi:ni de 
Skaietti, cântată pentiu întâia 
poată 11 noi mu ţară, deite ca 
şi superbul „Night Wind” de 
Farley, cu superba onomatopeice 
imitând vântul si ve care Du- 
bl.cui le-a rfspiătit cu inde.unzi 
ap.auze. 

D'ntre compoziţiile rcmâneşti 
s'au remarcat „Te iubesc” de 
D2m.  Foreseu şi delicioasa 
„Luna surâde” a lui 1. Brătianu; 
ca sup.iment d-:a Arta Puia 
su a ofarit serenala !u: Tosti. 

Debutul tinerai cântărețe, prin 
succesul obtinut, o obiigă la 
mari răspunderi şi efort conti- 
nuu, spre a legitima speranțele 
ncastre. 

La pian, depiin sincronizat 
manierei cântăreței d. Nicu 
Rădulescu a acomvaniaţ plin de 
înțelegere, discreție şi rafina- 
ment. 





Pâpușa 


Ți-am făcut rochiţă nouă, 

Inflorată, largă şi subţire. 

De un fund rotund de pălărie, 

'Ți-am legat peste urechile-amândouă 
Pănglicuţe: albastre sub bărbie. 


Părul ţi l-am pieptănat zulufi 

Când te misc, aleargă parcă's vii, 

Şi pe pantofiorii galbeni-cânepii 

'Ți-am cusut cinci lire de mătase'n pămătufi 
Nişte albăstriţe din câmpii. 


'Fe-am purtat o zi întreagă'n braţe 

Și te-am arătat la toți câți au venit 

'Ți-ain scos boneţica, ţi-am prins în păr moaţe 

Te-am culcat şi pleoapele-au căzut can adormit; 

Te-am închis apoi în salonaş Alb şi Sur - pisicii - să nu te 


[asţe. 


Eşti acolo singură ge-o lună 

Nu ţi-am făcut foc şi n'ai răcit 

N'ai mâncat si nu te-ai murdărit 

Iar acum nu şiii c'aiară-i vremea bună 

Și în vârful zarzărului înilovit stă lumina soarelui cunună. 


Păpușă, 


De ce nu ai mânuţe calde moi 

Să te agăţi de mine, să mă sgârii, 

Să mă împingi să cad cu tine pe podea și să mă târâi, 
Să-ti întinzi degetele mici şi să le 'ndoi, 

Să-mi iei în fiecare zi ceva din viaţa mea, să mă despoi? 


De ce nu eşti de carne şi de 


ce n'ai glas, 


Ca rând pe râsti să râzi, să plângi, să gânguri? 

De ce n'ai umbiet să porneşti în crânguri? 

De ce nu poţi să inergi cu mine'n pas? 

De ce nu ești de carne, ca a mea? De ce n'ai glas? 
DESDEMONA PETRESCU 


CS N pi ac a E i RE a a a a a a a 





Opera Română din Cluj 
“la Timișoara 


.— CEVA DESPRE MENIREA El, 
REPERTORIU ȘI ARTIȘTII — 


Opera Română din Cluj, azi 
în refugiu la Timișoara, este una 
din instituțiile ae afirmare și 
propagandă românească pe te- 
ren. Este singura Operă care in- 
fruntă greutăţile legate de or- 
ganizarea unui turneu și ra- 
diază pe scenele teatrelor de 
provincie arta în înțelesul ei 
superior, adunână în jurul €i pe 
toţi cei dornici de un spectacol 
de artă înfrățind prin muzică 
pe aiteriții contocuitori aj pla. 
iurilor românești. 

Eri din Cluj, azi din Timi- 
şoara, Opera Română  intre- 
prinde turnee în oraşele mai 
mari din Ardeal și Banat, trans. 
formână aceste spectacole în a- 
devărate manifestări de propa- 
gâiiiă şi prestigiu românesc. 

Intemeiată îndată după unire, 
la stăruința lui Octavian Goga, 
Opera din Cluj a pășit dela în_ 
ceput în primele rânduri a'e 
pionerilor român'smului de din- 
coace de Carpaţi. i 

Prin muzică se făcea apropie. 
Tea, legătura sufietească între 
minoritățile etnice şi majoritari, 
prin intermediul ej se întindea 
puntea de înțelegere şi legătură 
intre cei pe cari destinul i-a 
aşezat pe pământul nostru, 


De atunci, an de an, numărul 
spectatorilor minoritari ai Ope. 
rei a crescut în raport eu desă- 
vârşirea instituţiei, 

Spectacolele date de această 
instituție m'au fost considerate 
un apanagiu aristocratic, pentru 
spleenul celor bogați, ci au fost 
şi sunt accesibile tuturor celor 
cari caută să se apropie de su. 
blim, să guste din nectatrul ar. 
tei. Incepând cu spectacolele 
pentru copii şi tineret, pentru 
muncitori şi ostași şi sfârşind 
cu cele adresate unui public re- 
strâns, cunoscător al operelor, 
toate manifestările Operei clu- 
jene au fost prilejuri de ridi- 
care şi afirmare a prestigiului 
românesc in artă. 

Dar pe lângă această latură, 
Opera c'ujană a daţ pos.biiitate 
compozitorilor români să se a. 
firme. Cea mai iargă înţelegere 
şi cel mai nimerit prilej a fost 
pentru compozitorii români să-şi 
monteze aici opertle şi fiecare 
stagiune a avut şi 2—3 montări 
de opere românești, 

Astfel, în stagiunea 1940—1941 
au fost pu:en scenă patru o- 
pere românești, fapt împreunat 
cu multe greutăţi pentru o in- 
stituție care luptă cu mari difi. 
cultăți materiale, 

„Toate spectacolele montate, f'e 
că se dădeau la rezedinţă, fie 


în tutneu, au fost bine pregă- 
țite, serios studiate, prezentân- 
du-se într”'o montare îngrijită, 
care face ca prestigiu! ei să fie 
recunoscut și apreciat în toate 
orasele, unde instituţia a po- 
posit. 

In urma evenimentelor din 
1940, Opera clujană a avut de 
îndurat multe și dureroase lo- 
vituri. Mare pazite d.n decoruri 
şi costume au rămas la Cluj, 
une'e neputând fi transportate, 
alte'e trebuind să fie lăsate a- 
colo, 

Orchestra și corul au fost des- 
comp-etate, elementul minoritar 
şi parte din cel românesc rămâ- 
nând în teritoriul cedat, 

Cu aceste lipsuri și cu sute. 
tul răvăşit de părăsirea unei 
munti de 20 ani, Opera clujană 
a poposit la 'Ţimișoara. 

Cu o muncă titanică, din par- 
tea conducerei, a artiştilor şi în- 
tregului persona), Opera a re- 
născut, învingâna toate greută- 
țile, 

Repertoriu! Operei clujene este 
format din opere româneşti, 
italiene, franceze și gerinune. 

Anul acesta au fost cântate 
următoarete opere românesti; 
„Seara mare“ şi „La şezătoare“* 
de Brediceanu, „Nănasta“ de 
Sab'n Drăgoi și „Fata dela Co- 
zia“ de Monţia. Din repertoriul 


francez : „Faust“, „Carmen“, 
„Lakme“ şi „Manon“; din cel 
italian „Rigoletto“,  „Bărbierul 


din Sevilia“, „Bohema“, „Tra- 
viata“, „Cavaleria  rusticana“, 


„Pagliacei“, iar în preparație 


„Butteriiy“, „Aida“ şi „Tosca“; 


d-nii 


din revertotiu! german se pre- 
pară două opere de Mozart, 

La Opsra din C'uj s'au format 
majoritatea artiștilor noștri li- 
rici. Aproape toate numeie con- 
sacrate au irecut pela Ciuj, de 
unds şi.au luat sborul spre Ca- 
pitală sau în străinătate, De 
aici a plecat Traian Grozăvescu, 
apoi cei mai buni cântăreţi ai 
Operei din București. 

Intre elementele de valoare, 
cari au rămas dela început aici, 


mentionăm pe d. Bbi eme- 
trescu, baritonul de bogate re. 
surse, Const. Ujeicu, d-na Ana 


Roza.Vasiliu, din vechea gardă, 
apoi elementele nou formate. 

Am lăsat anume, deoparte, pe 
d.na Lya Pup, caxe a rămas cre- 
dinuioasa scenei clujene, 

Intre ultimele opere pe cari 
le-am ascultat. menționăm ,Bâr- 
bietul din Sevilla“ și „Rigoletto“, 
în care am putut aszulta din 
nou pe d. B.b: Demcetres.u în 
rolurile principale. D.sa e un 
artisi care se bucură de apre- 
cierea spectatorilor, inzestrat cu 
o voze amplă şi un frumos taltut 
scenie, este un maestru al cân. 
tului. 

Nu putem să nu menționăm £: 
d-ra Lya Hubic, e'ement fe vii- 
tor d-na Bosiră Istrate apoi 
Didur. nru, Ga, Znamni. 
rowschi, Nicolau, etc, 

Or:hestra bine inchegată. ro- 
rul excelent, baletul pe vechea 
linie, fac ca Over Română in 
Cluj, azi !n Timișoara, să fie o 
instituție națională, care-si pâs- 
trează tradiția qe ariă şi pro. 
pagandă românesacă. 


OCTAVIAN METEA 





— 6 


Bibliografie sumară 








a operei lui lon Pillat 


I. — VERSURI (Originale) 


36. Iubita de zăpadă. 


Tipo- 


grafia „lonescu”. 1915. 


1. Visări păgâne colecţia 
„Cărţiie Abe”, Minerva, 1912. 

2, Eternităţi de-o clipă. Edi- 
tura Flacăra. 1914. 


pmâra. 1916. 38. 


iustraţii de Jac  Martin-Fer- 


Soye. Paris. 1919. 1938. 


5. Grădina între ziduri. (Ed. 


II-a, edăcgi'ă). Editura Socec. Trădition în der neuen 
nischen Dichtung (Rumănische 
6. Bătrânii (30 de exempl>re Reihe-Heit 14). 
der Friedrich Wi- 
heiwms Univ. zu Berlin. lena u. 
7. Pe Argeş în sus (cartonat), Leipzig. W. Gronau. 1939. 


1920. 


numerotate). Extras din revista Seminir 
„Cugetul Românesc”, 1922. 
Editura „Cultura Naţiona-ă”. 
1923. 


37. Poezia lui P. Cerna. Ed 


3. Amăgiri. Editu:a „C. Banu” „Amicii Orbiior”. 1916. 
Portrete 


4. Grădina între ziduri (cu „Cugetarea”. 1936, 
39. George Cosbuc. Acad. RO- 
rie:e) ediţie ce lux. Frazier et mână. Memoriile Secţ. Literare. 


40. Rassengeist und vălkische 


UNIVERSUL LITERAR 





POEMUL INTR'UN VERS 


Un singur nai, dar câte ecouri în păduri. 
Şi câte noui sonanţe în crudul verde-al serii 


V. — CRITICA. 


lirice. Editura 


din tiecare frunză, când liniştea ţi-o 'nduri 
ca 'naltele coiine, pe care tac oierii, 


FATĂ LA FÂNTANĂ 


Coboară, legănată, din frizele greceşti. 


Cu amfora pe umăr, ca pinul pe colină... 


TumG- 


Rumânisehen 


8. Satu! meu (zu granuri în 
lemn, de Icn Teodorescu-Sion). 
Colecţia „Cartea Vremii”. Ed. 
Pumd. cult, Principele Caro. 
1925, 

9. Fiorica. Editie de mare lux. 
iestrată de  Stefam Popescu, 
„Cu.tura Naţională”, 1926. 

10. Biserica de altădată. Edi- 


tura „Cartea Românească”, 
1926. 
11. Intoarcere  (1908—1918), 


Edi'wra P. Cătunaru „Luceafâ- 
rul”, 1927. 

12. Zimpezimi. Editura „Seri: 
sul Românesc”. Craiova. 1928. 

13.  Caetul verde. Editura 
„Czrtea Românească”. 1932, 

14. Scutul Minervei (ed. de 
lux, 150 exemplare).  Co.ecţia 
„Ploiaca”. Luceafărul, 1953. 

15. Pasărea de lut. Editura 
„Adevărul”, 1934. 

16. Poeme într'un vers. Ed. 
„Cartea Românească”. 1936. 

17. Pe Argeș în sus. (Ed. nouă 


defimitivă  —  adăogită). Col. 
„Biblioteca penuru toţi”.  Alca- 
izy. 1936. 


18. Caetul verde. (Ed. nouâ 
înt:eg'tă). Ed. „Cantea Româ- 
neasză”. 1937. 

19. Târm pierdut. Editura 
„Fundiţiior Regaie”. 1931. 

20. Umbra timpului. Coecţia 
„Universul Literar”.  Universu.. 
19490. 

21. Balcic (iustraţii ce Mari? 
Pildat-Brateş), Editura „Scrisul 
Românzse” Craicwa. 1940. 

22. Implinire (sonete). Ed. 
„Fundaţii-or Regale". Apare in 
1941. 


II. — VERSURI (traduceri). 

23. Poezii alese din Francis 
Jimmes. (In colorare cu N. 
TI. He:escu). Col. „.Caitaa Vre- 
Mii”, Bd. Fund. Piinc. Caâtul, 
1925. 

24.  Antbasis de Si. J. PErse. 
„Cartea Românească”. 1932. 

25. Din Poezia germană, tAn- 
tologia). Ed. „Literzaia”. Cerro 
năuţi. 1937. 

26. PoCzii din Buudelaire. Tib. 
„Bucovina”-1. E. Tozouţăr. 19ăi. 


VI — TEATRU (Original) 


41, Dinu Păturică. (După ro- 
manul lui N, Fiimem). Comedie 
în 4 acte; jucată la Teatrul Na- 
ționzl din Bucu:ești, în 1925, 
„42. Tinerețe fără bătrânețe. 
in 10 tabiouri; idem în 1998. 
(Amândouă piesele în colabo- 
rare cu Adrian Maniu). 


VII, — TEATRU (tr:dus). 


43. Ingerul a vestit pe Maria. 
(I'Annynce faite ă Marie), de 
Paul Claudel, 
Naţţiona: &a București”. 1939. 


VII.— PUBLICATE PRIN RE- 
VISTE SAU IN MANUSCRIS. 





1. Para pustie (The Wasted 
Land) şi aite poeme de 7. S.:: 
Eiot (în revista „Azi”). 1933. 


2. „Centaurul” şi „.Bacanta” 
de Mdurice de Gucrin (inedit). ? 

3. Cornetul de Rainer Măria : 
Rilke (trad. în colaborare cu O. 
W. Cisek, în revista „Cugetul! 
Românesc” 1922 și republicat, în 
„Revista gemaniştilor 1931). 

4. Poeme de Georg Trai:. 
(Trad. în cotab. cu O. W. Cisek. 
în revista „Cugetul Românesc, 
1923 şi alte revista de atunci). 

5. A doua carte a dorului. Cu- | 
legere de cântece din popor, 
ga:2 de tipar, 

6. Tradiție și literatură — 
um vedum de studii și esseuri f 
— gata de tipar, i 

1. Un vo:um de Poezii alese ! 
(1906—1940), gata ce tipar. i 

8. Antologia tiricei  române- 
Clasicii — în manuscris, (In co- 
lzbo.are cu N. Herescu) şi al- 
tsie. 


12. — PUBLICAŢII INGRIJITE 
DE I.P. 


Colecţia „Pagini aiese” — se- 
rie nouă — din care au apărut 
szu sunt sub tipar 44 de nu- 
mere, în editura „Cartea Ro- 
mânezscă”. 


„Bibl. Teatruiut To 


AUREL DIACONESCU 


Să-i dai pe truntea clară sărutul te stiești 
şi-l torni pe mâni fântâna, cu magică lumină. 


CIOCĂRLIA 


Din praştia câmpiei lumina cântă sus. 


Zâmbind copilăriei, pe grâie revărsată, 
se-opreşte s'o asculte din mersu-l 'nalt Isus — 
şi-i dă să bea azurul din palma-l sângerată. 


Albastru clătinate, aeriane culmi. 


Ciobanul doarme şi turmele-și visează 
spre zare cum le mână vergilienii ulmi, 
să urce spre azurul halucinat de-amiază. 


MARE PAMÂNTEANĂ 


Desfăşurarea verde a grâului din zări. 
Corăbieri, copacii amurgul şi-l plutesc 








29 Martie 1941 





Comentarii lirice la „Poeme întrun vers“ 
de ION PILLAT 








pe-o mare fără ţărmuri şi fără depărtări. 
Călătoria serii cu stele mi-o plătesc. 


MARMURĂ GREACĂ 


Sub cuta caldă-a pietrei simţi trupul unui zeu. 


Auzi un murmur tainic prin veacuri cum străbate 
şi clopotele-albastre îl flutură mereu 
prin lutul cald al țarnei şi'n ierbile uscate. 


PĂSTORUL 


Cu fluierul la gură cum tace, codrul cântă. 
A curs vuind tăcerea'n şiştare de azur, 
dar seara o re'ntoarce la fagi: lumina sfântă 
a păsării măiestre vâslește imprejur. 


SAN FRANCISCO NEL DESERTO 


Din cerul apei moarte cresc seara chiparoşi. 


SĂNGELE VIEŢII 





Peisaj din Balcic 


II. — ANTOLOGII. 





27. Calendar pe anu? 1919. Ed. 
„Amicii Orbior”. 1918. 

99. Amtologia Totannei. EA 
„Vima Românească”. 
1921. 

29. Anto'0gia poeților de 02. 
(în coizborare cu Perpessicius, 
cu 35 chipuri, de Marcel Ian” 
cu). Ed. „Cartea Românească. 
Voi. I. 1925. 

30. Antologia poeților de azt 
Idam. Vol, II, 1927. 


cipe'e Carol), gândul 
32. Cartea dorului. Col. „Pa- lirice. 
gini Alese-s:rie nouă”. Cartea 
Românească. 1934. 
33. Poeți Basarabeni.  Idem, 


idea, idem. 1936. 
Idem, idem, idem. 1936. 
IV: — POEME IN PROZA. 


sjânt. A la Bee Edition”, Pa- 
ris, 1911. 





„Orice împlinire tinde la despoiere: pei- 
sajul ca și poetul. Sub romantismui multi- 
color al Orientului, clasicismul desgropatl 
își impune temeliile, şi marea veșnică, le- 
gile ei eterne. Particularul se rotunjeşte 
în simbol și formele pământului frământat 
în linii senine de țărm clasic”. 


Recunoaștem în aceste rânduri ecoul 
unui înțeles de artă poetică pe care îl su- 
gersază Paul Valery în poemul său „Pal- 
me”. Implinirea care tinde Ja despoiere 
are acelaş înțeles cu al „sporirii prin dă- 
ruire'” (,„s'accroiître de ses dons"”) a poetu- 
lui francez. 

In ceeace priveşte realizarea însăşi a 
idealului de artă propus, „Balcic”-ul e un 
exemplu desăvârşit de consecvență fireas- 
că, de unitate d= timbru şi echilibru ar- 
monios. Intreita revelație care a fost 
pentru poet Balcicul — „o încântare pen- 
tru ochi, o inițiere pentru suflet, şi pentru 
minte un învățământ” — înseamnă și pen- 
tru cititor prilejul unor bucurii repetate, 
al unei voluptăţi în care ar fi cu neputinţă, 
desigur, să deosebeşti partea sufletului de 
aceea a minţii sau de pura voluptate spec- 
taculară a ochilor. 

Am numit, cu alt prilej, pe d. Ion Pillat, 
un poet al aparenței formale, înțelegând 


„Poeţii nu îmbătrânesc 
decâteori te afli pus în fața unei date 
solemne, cum ar fi bunăoară aceasta de 
astăzi. Și nu ştii cum, dar aniversările 
acestea ţi se par nu scadenţe, cum ar 
_ 31. Cântece din popor. Col. trebui să fie deobiceiu, ci agape. Iată 


Cirtea Vetii Ea. Pund. Prin- dece nu ne-am apropiat niciodată cu 
j întristat de soroacele acestea 


Ion Pillat a împlinit cincizeci de ani; 
îmi permit să contrazic timpul şi ca- 
lendarele, mai ales că am avut nu 9- 
dată bucuria de a sta alături de poetui 
34. Poeți din Ardeal și BONA. Miorcanilor și al Argeșului. In biblio- 
teca plină cu cărți de poesii, obiecte de 
artă şi tablouri, am simţit cum inima 
poetului Ion Pillat bătea. tânără și en- 
iuziastă, în ritm cu inimile foarte ju- 
35. Povestea celui din urmă nilor săi confraţi, pe cari de-atâtea ori 
i-a depășit — cu o exclamaţie, cu o î- 


magine sau cu o idee. 


1% Cuvinte la o sărbătorire 


ce a 


, îți spui ori- 


Eu nu scriu aici 
Premiului Naţional, nici pentru omul 
din viața publică; studii şi bilanţuri, 
acestea să le facă alții. Eu scriu, stân- 
gace cuvinte, în nuda lor sinceritate, 
pentru sufletul 
prieten şi încurajator al Poesiei. Am 
stat mărturie la pasiunea cu care lon 
Pillat trăește poesia. Pentrucă Domnia- 
Sa, face parte dintre aceia cari nu nu- 
mai cioplesc versul cu atâta migală, 
ci-l trăesc în cotidian, cu nimicurile de 
prej pe care le poate oferi meseria asta 
îngrată, cu nebănuitele bucurii pe care 
ți le poate aduce alba aripă a unui vo- 
lumaș de versuri pe care-l descoperi 
într'o dimineaţă pe-un colţ de birou. 

Noi 'cei foarte tineri, am crescut cu 
poesia lui lon Pillat, tot așa cum am 





V. Voiculescu, Mihai Codreanu, Lucian 
Blaga sau George Gregorian. Și ei au 
crescut în noi. Balcicul, Florica, Râul 
Doamnei sau acela al Târgului ne-au 
cântat în gânduri, încă din manuale şi 
antologii. Și fiindcă eri am crescut cu 
această poesie, azi bucuria noastră ui- 
mită este cu atât mai mare și mai în- 
treagă. De ce oare să fim trişti, situ- 
ându.l pe Ion Pillat în „istoria litera- 
ră”, când deobiceiu acolo îşi are locul 
numai trecutul? 

Poetul Ion Pillat a împlinit cincizeci 
de ani, în plină desfăşurare a producti- 
vității sale mereu tinere.-Eri Domnia-Sa 
a tipărit un volum de „balcicuri“ şi 
mâine sau poimâine va tipări unul de 
sonete. Asta e munca mare a poesiei. 
Și-atâta vreme cât stai de vorbă cu Eu- 
terpe şi Polihymnia. anii nu se pot nu- 
măra, pentrucă această tinerețe fără de 
bătrâneţe e sfântă. 


pentru laureatul 


tânăr, pentru marele 


ŞTEFAN BACIU 


Mai văd pe sub amurguri, încununaţi cu laur, 
rugându-se umilă o ceată de leproşi — 
şi-o 'ntreagă seară curge în rănile de aur. 


Ca vremea nu st-opreşte, ca moartea nu-l aud. 


Poezia lui 


— PUNCTE 


„Un volum de adevărată 
poezie e o piatră de hotar. 
Aici începe un om — aici îşi 
îngrădeştie el anumitul fel 
de a simți, de a gândi și de 
a oglindi viaţa. 

Dar nu toţi poeţii izbutesc 
dela primele versuri, dela 
întâiul volum, să-și afirme 
răspicat personalitatea, şi, 
întrun stil propriu, să-și 
tragă hotărit graniţele su- 
fletești. Sunt unii sortiţi să 
se caute mult timp pe sine. 
Ei sunt asemeni meșterilor 
fântânari, urmărind ape pre- 
simţite în adâncurile pămân- 
tului. Dar, iată, într'o bună 
zi, sapa lor înfrigurată ajun- 
ge isvorul şi el isvoreşte cu 
atât mai limpede, cu cât a 
fost mai ascuns“. 

Sunt propriile cuvinte ale 
lui Ion Pillat cu care poe- 
tul îşi deschidea, acum pa- 
trusprezece ani, volumul In- 
toarcere. Sinceritatea acestei 
mărturisiri, nu numai că nu 
ştirbește întru nimic faima 
poeziei pillatiene, ci, dimpo- 
trivă, mai mult, ea este un 
dar care ajută definirea poe- 
tului, evoluţia și locul operei 
sale în ansamblul liricei ro- 
mânești de astăzi. 

In literatura noastră con- 
temporană, poezia lui Ion 
Pillat comportă o importan- 
ţă de un interes capital. Prin 
etapele pe care le-a străbă- 
tut, prin realizările și, mai 
ales, prin polivalenţa ei, a- 
ceastă poezie înglobează în- 
treaga experiență lirică dela 
începutul secolului al XX-lea 
până în prezent. Ea este nu 
rumai o icoană ci, mai ales, 
o înfăptuitoare și o determi- 
nantă de prim ordin în an- 
grenajul poetic contemporan 
al liricii româneşti. In mai 
bine de trei decade, poezia 
lui Ion Pillat conţine între- 
gul proces de interpătrun- 
dere al unor generaţii, în 
ceea ce acestea prezintă mai 
caracteristic, sub raportul 
sensibilităţii artei poetice. 

Apărând într'o epocă în 
care lupta dintre adevăr şi 


In trunchiu mai cântă dulce pământul întristat 
şi-o ciută paşte soare 'n trunzișul încă ud 
de rana stelei, care aici a 'ngenunchiat. 


MIRCEA STREINUL 


lon Pillat 


DE REPER — 

frumos, etnic şi estetic, se 
manitiesta in mod  crancen, 
în care eminescianism (ne- 
oromantism),  parnasianism, 
simboiism şi semânâiorism 
îşi disputau dreptul şi intâ- 
ietatea la viața, poezia lui 
Jon Pillat cuprinde  refiexe 
din toate acestea. 

Am putea, astiel, încerca, 
traversând volumele de ver- 
suri ale zoetului, următoa- 
rele etichetări. Incepând cu 
Visări pâgâne şi cuprinzând 
Eternitiţi de-o clipa, Amă- 
giri şi Grădina între ziduri 
(1912-—1919) — să rezumăm 
perioada parnasiano-simboli- 
stă; incepand cu Ye Argeş in 
sus, cuprinzând Satul Meu, 
Biserica de Altădată şi Lim- 
pezimi (1922—928) —— să re- 
zumâm partea cea mai ca- 
racteristică a liricei  pullati- 
ene: tradiționalismul; Cae- 
tul Vezde, Scutul Minervei, 
Vârm pierdut, Umbra tuimpu- 
lui şi Soneteie (1928—1940), 
intruchipand latura meocla- 
Sică și, instârşit, Poeme in- 
tr'un vers (196), poezia pură. 

Adâncind, sub aceste as- 
pecte, lirica lui lon Pillat, 
vom ajunge la concluzii şi 
mai îructuoase; vom cons- 
tata că opera acestui poet 
pu sintetizează în sine numai 
curentele poetice ale litara- 
turii românești, dar că în 
versurile pillatiene se între- 
tae şi completează experien- 
țele lirice cele mai caracte- 
ristice ale proeziei moderne 
şi contemporane universale. 
Posesor al celor mai impor- 
tante limbi culte (franceza, 
germana, engleza, spaniola), 
lon Pillat şi-a însușit una 
din cele mai frumoase cul- 
turi poetice, pe care o poate 
râvni un literat. 'Tempera- 
ment de o receptivitate cu 
adânci rezonanțe, deşi găz- 
duitor a numeroase influ- 
enţe, postul a reușit în chip 
magistral să topească şi să 
asimileze toate influenţele, 
dând celei mai mari părţi 
din opera sa, o paţină origi- 
nală. CONSTANTIN STELIAN 








crescut cu aceea a lui Nichifor Crainic, 





lon Pillat și Balcicul 


să indicăm prin această denumire doar 
un punct de orientare în lirica domniei- 
sale, dar fără vreun sens restrictiv. Iată, 
în ce privește încântarea ochilor, pura 
voluptate a aparenţei sensibile, această 
pereche de versuri atât de cuprinzătoare 
că încape în ele toată priveliștea pano- 
ramică a Balcicului: 


Din viea în terasă vezi marea și Balcicul, 
Orașul alb şi apa albastră ca un cer. 
(Smochinul neroditor) 


£ începutul unei poezii scrisă aproape 
cu douăzeci de ani în urmă. Peisajul e 
numai încântare a ochilor, exuberanţă 
coloristică. 

Sunt însă versuri, în care nuanța pic- 
turală se împletește şi echivalează cu 
un ritm al formelor, într'o armonie mai 
subtilă, în care valorile diferite ale senso- 
riului, parfumele, culorile şi sunetele își 
corespund : 


(Urmare din pag. l-a) 


Terasele coboară către mare 

Cu pasul de-armonie împlinit, 

Purtând pe tava de aramă floare 

Și rodul sudic toamnei ce-a venit 

Cu pânze roșii pe străvechea mare. 
(Dionysopolis) 


Iată acum altă strofă, în care peisagiul 
devine o iniţiere pentru suflet, o stare a 
lui: 


Cișmele cântă, marea le răspunde. 

Amurgu'şi strânge pânzele în port, 

De ce ecoul umbrelor pe unde, 

In mine când lumina o mai port? 
(Seară pe țărm) 


Cu îngăduința unui minimum de pe- 
danterie metodică vom transcrie acum şi 
două exemple ilustrative pentru cel de al 
treilea aspect al revelaţiei Balcicului, a- 
cela anume care i-a fost d-lui Ion Pillat, 
„învățământ pentru minte”: drumul 


Belladei, la capătul căruia „tormele pă- 
mântului frământat” aveau să i se înfăţi- 
şeze „în linij senine de țărm clasic”. Idea- 
iul de clasicitate al poetului e cuprins şi 
exprimat în strofe ca acestea, de o puri- 
tate şi legănare melodică desăvârșite : 


La plaja liniştită când stelele înnumeri 
Coboară pe poteca pustie sub smochin 
Colina, cumpănindu-și izvoarele pe umeri 
Ca o fecioară greacă purtând urciorul plin, 


Pârae în şoptire ascund prin seara sură 
Străvechile tulpine cu tinere mişcări; 


Treptat mai şters amurgul în ritmică 
NE măsură 
Sandala de lumină o joacă peste mări. 


Oglinzi se sparg cu sgomot și se refac 
pusderii, 
Colina se ridică pe cerul tot mai clar, 


Când le aștern pe piatră poverile durerii, 


n n n e i ta a ate agrare 


Privind cum creşte steaua pe valul solitar. 
(Sielia Maris) 
Sau în această magnifică imagine a 
unui amurg la Balcic, când: 
„Seara, 
Cu amfora amurgului pe umăr, 
O sprijină de zare peste apa 
Ce.şi stinge rodiile 'nsângerate 
In miezul tot mai vânăt al smochinei. 
Accentuând poate mai mult decât era 
nevoie, consecvența între idealul de cre- 
dință poetică al autorului — mărturisit 
în rândurile introductive aie volumului — 
şi realizarea lui în poezie, credem să fi 
isbutit a schița desfăşurarea acestui ideal, 
până la desăvârşita lui împlinire în ex- 
presia euforică a unei arte care armoni- 
zează într'un echilibru statornic, tendinţe 
și împliniri sufleteşti aparent contradic- 
torii, — „beţia dionysiacă” cu „senină- 
tatea lui Apolo”. Dar încă odată, acel mi- 
nimum de pedanterie metodică pe care 
ni l-am îngăduit, opr:ndu-ne la un itine- 
rariu sumar, intră doar în deprinderile de 
investigaţie ale cititorului critic, care 
amănunţește ceea ce poetul dăruie cu ge- 
nerozitate, în asocieri de înțelesuri şi ar- 
monii multiple. 


MIHAI NICULESCU 


TIPOGRAFIA ZIARULUI „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU 23 Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării dir, G-le P. T. T. Nr. 24464-998