Universul literar|BCUCLUJ_FP_486684_1928_044_0015

ERE versul 
= Naeneae 


8 Aprilie 1928 
'5 iei 


aiba te a 


= oma tai sate Mae i 


PREMIUL CORNOVIN 


938. — UNIVERSUL, LITERAR 











i 


suilciul romanesc 


Ti 
| 





PREMIUL 
CORNOVIN 


Nu ştim ordinea în care diferitele 
țări primesc premiul Nobel. L-au ob- 
ținut ţările nordice, Anglia, Germa- 
nia, Franţa, Italia, Spania, Slatele U- 
nite şi India. L-a luat şi Polonia. 

În anii din urmă am fost înaintați la 


gradul de candidaţi. S'a vorbit des-. 


pre profesorul Paulescu şi recent a 
fost propus dr. Levadili. Cu puțină 
răbdare, cine ştie, ne-o veni rindul, 
dacă nu or lua-o de-acapo marile na- 
fiuni. 

Ca o consolidare parcă sa acordat 
lotuşi d-rului C. Levaditi unul dintre 
premiile de  scamă internaţionale : 
premiul Cornovin. 

Ne expune în coloanele  alăturale, 
cu competința, d-rul Banu : valoara 
șliințifică a descoperirilor aceslui sa- 
vant romin, descoperiri medicale cu- 
noscule de allfel şi de profani în lu- 
mea înlreagă. 

Ne gândim munai ce slrălucire ar 
fi adăosul el universității din Cluj], 
acelei universilăți cu care unguri se 
mândreau pe vremuri alât, cu să o de- 
clare astăzi „decăzulă din cauză că a 
ajuns pe mâna românilor”. 

Alăluri da marele savant hacoviţă 
și de ali[i profesori de renume, d-rul 
Levaditi ar fi fost un adevărat răs- 
puns calommilor maghiare. 

Laboralorul lui de corcelări — spri- 
jinil aşa cum ar merita de slal — ar fi 
ost un adevărat centru științific mon- 
dial, 


CAMIL PETRESCU 





DOCTORUL C. LEVADII 


Suntem o ţară de una, cel mult două 
generaţii 'de cultură. 

România, în năzuinţa de a se dezvolta 
cât mai grabnic, a întemeiat şcoli și a 
dat pregătiri tineretului în special, cu 
scopul de a defrişa terenurile primitive, 
culturale, igienice... 

Acum 30—40 ani nu aveam școli ex- 
cepţionale care să poată ercia elemente 
dedicate ştiinţei şi cercetărilor şi nu era 
mare numărul celor care să-şi poată per- 
mite incursiuni în aristrocratica ştiinţă 
pură. 

Mulţi tineri medici încercau pe atunci 
dorinţa calorificărei unei inteligenţe na- 
turale, capabilă de creaţiune și de mun- 
că, care n'ar fi cunoscut margini. Visul 
se risipea însă în neputinţa materială de 
a păşi frontiera. Intro ţară cu munca îin- 
telectuală nereglementată, tineretul me- 
dical — în cea mai mare parte fără spri- 
jin material — nu putea înfrunta lupta 
de cucerire ştiinţilică. 

A fost însă un îndrăzneţ, tânărul medie 
din 1897, C. Levaditi. 

Const. Levaditi, este elevul Facultăţii 
din Bucureşti. In scurt, după anii în»epă- 
tori ai Lacultăţii a trecut la institutul de 
cercetări anatomo-patologice şi bacterio- 
logice, condus de cel mai creator dintre 
medicii cu care ne-am ilustrat până acum 
vi ani, Institulul profesorului Babes. 
Aici şi-a apropiat technica cercetărilor, 
aici a prins iniuiţia ideilor ştiinţifice 
dela cugeiătorul prof. Babeş, aici a luat 
exemplul muncii în adâncime dela înfri- 
gurata pasiune care stăpânea pe Babes 
şi pe apropiatul acestuia prof. Marinescu. 

Un fior de avânt l-a dus în 1897, în ţă- 
rile cu largi orizonturi ştiinţifice. In 
Franţa şi Germania, cercetează cele mai 
mati şcoli, lucrează imstruindu-se şi des- 
chide ușa creaţiunei. 

Din laboratorul lui Charrin dela col- 
lege de Prance, trece apoi în şcolile ger- 
pane. Lucrează la marele Ehelich, bio- 
lopistul cunoscut şi descoperitorul sal- 
varsanului şi apoi la Behring. 

După acest prolog de studii şi expe- 
riență, Levaditi urmează să-şi dezvolte 
personalitatea autonom şi puternic, în 
cea mai înaltă şcoală a lumii, Institutul 
Pasteur, unde intră în 1890. 

Viu, în permanent neasiâmpăr, turbu- 
rat de problemele mari ale biologiei, 
sprijinit pe o technică perfectă şi dotat 
cu o îndemânare diavolească, printr'o in- 
teligență remareabilă, cucereşte autori- 
tatea ştiinţilică în Institut şi în ştiinţa 
universală. 

Incepând cu studii în sifilis, a stubilit 
metoda generală întrebuințată azi, de 
colorare a spirohetei, agentul sifilisului, 
a executat transmisiuni exeperimentale, 
localizări, a studiat sero-reacţiunea. A- 
ceste studii le continuă şi azi în legătură 
cu tratamentul acestui flupel. A lucrat 
apoi cu Landsteiner din Viena și sin- 
gur în problema poliomielitei ; în acest 
scop a făcut studii şi în Suedia. După 


| 


i 
Dr, G. BAN 


cercetări important în scarlatină a 
trat în domeniul vast de adâncă priic 
pare a lumii medicale de azi, alu 
virusurilor. Rând pe rând au preoci 
Academia de ştiinţă, Academia de mţ 
cină şi Societutea ds biologie comună 
rile savantului L.evaditi, în poliomit 
encefaliiă letargică, herpes, zona. 

Levaditi a fost condus de o coneti 
generală asupra virusurilor invizibile 
a urmat un fir conducător în seria lu 
rilor sale. El face apropiere între îi 
poliomielitic, enccfalitic, virusul lei 
sului, vaccinului și turbărei şi stabii 
o clasificaţie întemeiată pe ufinități 
care aceste virusuri le au pentru d 
şii fermenti ectodermici. Firul con 
tor al cercetărilor sale e reprezenta 
concepţia relaţiunilor între origină 
briogenică a ţesuturilor şi afinităţile 
tra virusurilor pentru aceste ţesutu 
deia conducătoare şi concepţiunea 
a acestur savant este subliniată de ma 
toux, directorul Institutului — Pas 

In legătură cu această mare pro) 
a virusurilor invizibile Levaditi puă 
după război două lucrări de imponă 
fundamentală ; Ectodemoses-neurotrati 
Polimielite Encephalite,  Herpăs în lg 
iar în 1926, l/herpăs et le Zona. le 

Aceste două lucrări reprezintă , 
de încoronare de 20 ani de necurăi 
muncă din Institutul Pasteur; ele 
reprezintă o înaltă concepţiune bilă 
că şi o operă de sinteză în A 


Si 


ÎI ta 


= 


mi 


PS e tai 


a E. 








a i 


rusurilor invizibile. 
In ultimii ani (1922) descopere, îmţi 
nă cu Sazerac bismutul ca mijloc 
tratament a sifilisului. Este un apon 
cea mai mare importanţă pentru se 
şi umanitate. r 
Levaditi ocupă azi un loc «de frur: 
Institutul Pasteur, este o glorie aş 
şi o mândrie a noastră. 
Dece n'ar fi fost oare o glorie h 
un fruntaş de şcoală în Bucureştii! 
O vitregie a împrejurărilor La 
departe de ţară. Numai consiliul A 






în 1920, l-a invitat în învăţământuli 
versitar din Cluj; a fost chemat: 
numai pentru... un an. 

In lupta vieţei beneficiare, mediv 
țile se organizează şi es totdeauna i 
gătoare... Invidia, rezultatul neput 
s'a întărit întrun cere de dezesp 
rezistență, și a împiedicat intrare 
țară a acestei valori naţionale încă dej 
necontestată de universitate. 

Levaditi, iubitor a cercetărilor de 
borator, rămâne senin sub auspiciile 
stitutului Pasteur, într'o preocupare 
manentă de producţiune şi realizez 
mai valoroasă propagandă pentru 
nism. 

Păstrează generozitatea omului de 
dire superioară, peste scăderile nu 
depe pământul unde s'a născut şi şi 
mâne ca revendicat de noi marele ră 
creator, după cum este — să o ştiată 
care nu îl cunosc — bunul român &« 
triot. 

















OOTORUL LEVADITI şi STRAINATATEA 






uerurile unui savant ca d-rul eva- 
iii sunt foarte comentate în lumea  în- 





Dim aci numai părerea unuia dintre 
i mai savanți de azi, dr. Roux, direc- 
rul lustitutului Pasteur : 


„Cliar dela începutul cercetărilor dvs. 
prins asemănările ce există între vi- 
sul rabie și cel al poliomielitei şi, a- 
Stă constatare va călăuzit cercetările 
us Mai târziu encefalita epidemică sa 
dugat grupului ; apoi ideia că virusu- 


if 





die veumeate 


coniuzie 





lie că acest savant care ne face a- 


vreme la Cluj unde fusese invitat 
0 catedră, ca şi celălalt mare savant 
Wuicovița. Se mai ştie de asemeni 


doctorul Levaditi e ceeace se nu- 


qui demodată, cu  manşetele ca nişte 
urlune. albe, 


isităţii din Cluj. Un profesor ungur 
da avea de vorbit cu dr. Levaditi dar 
are nu-l cunoștea personal, ştia precis 
lipi indicaţiile dela cancelarie că e în 
Miirunse- deci în laborator şi văzând 
li domni unul cu mutra de savant: 
k. cu mustaţa căzută pe gură, cu 
O 


WI le preparator, care de atâta viaţă 
iversitate căpătase un aer de sa- 


: a Ă IEI 
lourie greu sa convins — dacă so fi 


vile invizibile au o afinitate particulară 
pentru țesuturile ectodermice va condus 
la studiul vaccinului şi herpesului. Ex- 
perienţele recente asupra herpesului şi 
encifalitei produse de virusul herpetice 
sunt de cel mai mare interes, deoarece 
ele dschid aspecte ncaşteptate asupra o- 
riginei unei grave maladii nervoase”. 
(Ectodermoses-neurotropes). 

După cum se mai ştie că doctorul Le- 
vaditi a lost propus pentru premiul No- 
bel şi că în caursul acestui an chiar, sc- 
natul universitar din Edinburg, sesizat 
de lucrările sale, i-a acordat marele pre- 


„iu Cornovin. 


SR 3 
convius — profesorul ungur, că domnul 


celălalt era doctorul Levaditti. 
Un savant atât de elegant... 


cxamen 


————. 


Când a fost vorba ca dr. Levaditi să 
fie numit, acum zece ani ca profesor la 
Cluj se ridicau în cercurile profesorale 
locale vagi obiecţii. 

— Să ne mai lase în pace cu domnii 
aceștia care vor să pătrundă la univer- 
sitate fără... examen. Uite domnule, cu 
mi-am luat întâi docenţa, am dat vre-o 
treizeci de examene şi acum de-abia 
am fost numit. Pe când domnii ăștia dela 
Paris... Si cum au mai fost alţii ca a- 
cest profesor cu examene, s'a revenit a- 
supra numirii d-lui Levaditi. 

Dar iată că se află de succesul lucră- 
rilor acesiui savant în străinătate, Se 
vorbeşte de premiul Nobel, i se acordă 
premiul „Cornovin“. 

Tocmai i se spuneau acestea domnu- 
lui cu examenele care se grăbi să-și 
dea părerea : i ! 

— Domnule, eu totdeauna am spus-o 
că trebue să stea în străinătate... Cât ar 


î5 





2] 


UNIVERSUL LITERAR. —- 939 


[i pierdut dacă ar fi rămas la Cluj... Uite 

la mine... 
Si surâdea 

vedreptăţit. 


IS 35 
NOTE BIOGRAFICE 


Doctorul Levaditi s'a născut la Galaţi, 
în 1874. Rămânând orfan de mic este 
crescut de o mătușe a sa, d-na Crupen- 


crezându-se, probabil și 


schi. Studiile şi le-a făcut în Bucureşti, 
lucrând mai ales la Institutul prof. dr. 
Babeş. În 1897, pleacă la Paris, unde lu- 
crează: cu Charrin, la Collăge de France. 
Trece apoi în Germania unde lucrează 
cu Ehrlich şi Behring. In 1900 intră la 
Institutul Pasteur. 

Inaintea războiului european este in- 
vitat în Suedia pentru a face studii asu- 
pra poliomielitei. Este invitat  deaseme- 
nea la Institutul Rockefeller, pentru a 
lucra în acest Institut alături cu Flox- 
ner, Nogouchi, ete. La izbucnirea războ- 
iului este mobilizat pe frontul francez, 
conlucând spitalul din Orleans, iar mat 
târziu pe frontul belgian, unde lucrează 
împreună cu prof. Le Page dim Bruxel- 
les. După război este chemat în calitate 
de delegat al Institutului Pasteur, spre 
a ţine conferințe la Londra, Bruxelles, 
Ilaga, Praga, Madrid şi Stockholm, 

Im 1920, dr. Levaditi a fost invitat de 
consiliul dirigent să accepte catedra de 
bacteriologic şi medicină experimentală 
dela Facultatea de medicină din Cluj, 
unde jine o serie; de prelegeri. După un 
an se revine însă asupra acestei pro- 


puneri. 9 (e, 
Pentru cercetările sale ştiinţifice se 


decernă D-rului Levaditi o serie de pre- 
mii franceze (Academia de Ştiinţe) şi 
străine. 

De curând Senatul Universitar din Î- 
dinburg a acordat d-rului Levaditi, pre- 
miul „CORNOVIN“ ca răsplată pentru 
lucrăile sale asupra acţiunei curative a 
bismutului, premiu care se decerme ia 
intervale mari şi numai lucrărilor excep- 
țional de valoroase. ATi 


240. — UNIVERSUL LITERAR 








DRAGOȘ PIOLOPOPESCU 


POEZIE PENTRU 
ŞCOLARI 


Ţi-aduci aminte, noi scriam în clasă... 
Era o încordare de penițe? 

De pe ferestre soarele de după masă 
Venea ca fluturi mici de aur în altiţe. 


Pe albele caiete în scufii 
Aibastre, roze sau portocalii, 

Ce roi de musculițe năpădise 
Cu-antenele muiate în cerneală ? 
Aiară tot cuprinsul ostenise 

in piatră, în căldură şi sineală... 


Ce scârțâit febril de grceri proşti 
Care la iarnă-aveau să fie iar flămânzi? 
Până în curte ne părea că-s poşti 
Şi ne sosea din bune după-prânzi 
Un glas de oameni fericiţi — şi foști... 


Foi albe se aşternuse astfel cu dâre 
De vagi insect»... Când un gând stingher 
Albastre foi, a început să vâre 

Prin albe foi, şi singuri, cu eter 

Incet, ne-am pomenit scriind pe cer... 


ANDREI TUDOR 
REALITAŢE 


În ora, care se închide 
şi răvăşeşt> în noi sonor 
tăcerea mea şi aminiirea — 
şi plăsmuceşte în timp un dor, 


mai stărui şi-mi croesc egulă 
făptura mea din orice ccas, 
când pesle faptele trecute 
numai noi doi vom fi rămas, 


JULES SUPERVIELLE 
SCHIMBARI 


In balta-acestei zile mici 
Au băut păsări nocturne 
Pânau căzut moarte'mprejur 
La ultimul suspin al lunci 


Iată flamanzii aurorii 

Care-şi fac icuibul în lumină 
Din auritul vânt ul aripilor 
Din mătasea orizontului 


EMIL GULIAN 





IOAN C. GLORGIESCU | 
APUS PE APE | 


'Junghiat pe culmi -- El — samănă în lacrimi] 

aprindere de sânge — prin vadul gol de | 

pregătind candelă de voie — întinsului 

de ape ce-și «lutiuă'n vegherea vântului -— | 
| 


rubinul scăpat, cu multămdemânare — 
pe umerii serii din îngemănare 
de raze în seboare. 


Şi în sfârşitul lamelor înfipte — 
îşi tremură sidrebil pe căi sucife 
în aşezare-tot sângele'nchegat, 

curat-— 
ce lâncezeşie încă, pe plecapele muiate — 
când nu va trece vreme să fie'n veri plecate, 
„uitând pe-un cer de apă — sărutu'nsângerat, 


) 


|. Fl, LAZARESCU 
CUPRINS LAIC 


Gând istovit pe drumul fără sfârşituri 

Glas rătăcit în ecouri vătuite de mituri 

Aşteptare târzie la popasul cu tăceri topite 

Pe bănci, pe urme de paşi în nisip, şters, rătăcite, 


Purtată crmetic tot te mai văd, te mai ştiu 
helicvă spuzită cu rugină de vis 

Pe sulletu-mi cald, în taine închis 
Cântă-amintirea sânge-albastru şi viu... 


CONST. ARGEŞANU - -. -: 


CÂNTEC DE Ze 


„Mains en Songe, m 
mon âme“ 


ALBERT $ 


Ţi's mâinile —- pe care în noaptea asta ris 
Sărutul 'nou îngheaţă pe albul lor morbid, 


Mab.. i 
is mâinile ca două seulptate cupe albe 
Din care-aşi vrea o clipă să sorb înirigurat 


Otrava miresmată ce'mbată şi ucide 
Şi să-mi îngrop în suflet trecutul men uitat; 


Mâini, aripe de vise, îlori albe sidefate 
Petule ce în umbră se "nchid şi se deschid 
O, mâinile pe care le-am sărutat aseară, * 

O mâinile pe care o clipă le-am privit, - 

în gându-mi vor înflori 


Când te vei duce 
Ca două flori mici, albe, — pe sufletu-mi 4 
[| 


PRUNCUL SERDARULUI 


Lucreția Petrescu : 





Răzimată da perinele rlivanului, -— 
oarele sirânse cruciş sub dânsa, 
- brâna serdăroaie cucuuna  Zinrca, 
ia uiiut de cafeaua, care abureşie a- 
Ari. ascultând ce-i povestește. se 
ozivii îi povestește de nora sa şi de 
usiu — ţigancu Marghiola îngenun- 
iată jos la marginea. divanului : 
„Ochii să-mi sară stăpână! Să nu 
mişc de aci. dacă spui minciuni! 
să nu știu eu tot, când doar eu 
aduceam scrisorile. Nu, nu te mânia 
până pe mine. Ce vină aveam cu, 
că imi poruncea duduia. să mă duc ? 
fata o știi doar pe duduia noastră, 
ii de iute și de aprigă. Cum puteam 
i — săraca de mine — să-i es din cu- 
tri: le duceam; ce cra să fac? 
„= De mult 2 
— „Fireşte că de mult. Iacă au trecut 
i ani. Se întâlneau de câte ori era 
boerul la. moşii or La stivan. 
cm să nu-i văd stăpână, că 
mai cu doar îi deschideam usile. Da 
ră ue voia, zău fără de voie le făceam 
da Să nn crnzi. că aveam vre-un 
jos. Să te fi milosiivit şi d-lor cu un 
Ș doi... Doamne fereşte. De frică 











fâcoam. numai de frică. Dar acu 
am hotirit. De mo omoră duduca, 
mi-0 face or-ce; nu mai rabd ru- 
za asta pe capul bocerului. Am zis: 
ile și spun tot eneoanei mari. Boe- 
"i nu i-am suflat nici atitica. Mi-a 
frică, că îm mânia dintâi mă o- 
ai, Și ce “fină am eu siraca? Fu 
'ri hinele D-lui. venii acum la mi- 
ivirea cucoanci mari“. 

— Nu mă credeţi ? Fi păi mă temeam 
de asia. Nu-i nimic. Tacă am adus 
Anvada. Taca-tn-o! Mi-a dat'o du- 
ca ini. E un răvăsol către stolnicul 
erhovnicul Dumneaei. 


Si artali că-mi scapă varha asta. Tre- 
ji să done astăzi riwasul. dar cu am 
mi! ru el ari, să facă stăinâna cum 0 
: mai hina. Că e mare ocară de casa 
"ului Panait — biet feciorul D-voa- 





























ia mis sordăroaia pe nas ocholarii 
tu ereu a tălmăcit slava noră-aei în 
ul către stotnicul Tvascu. Si mu 
| [isa nici o îridoială răvasul. A ci-- 
demna Zinea tare. cn să înțeleagă 
| lina cele câteva rânduri: 

- Psibi-mu, dacă te trimite odată 
a lreabă în Mollova. dute sufletelr. 
antru dragostea noastră e Vine să 
tspărtili o vreme. Prag mi-ar fi 
: am meran Alături dar nas vrea 
za bane de seamă că nruimeul sar- 
Panait. aAuce parcă la chip cu 
iul Traseu“, 

Yei na isprăvit răvazul şi a sărit 
i serdăroia. Nu crezuse întâi, dar 
m mai poate avea vre-o îndoială ? 
: in palme, poruthieste : 

- Safta? Ciubotelele de brumel!'. 


7 





Ir: 


!Maloteaua de aclaz vişinie. Şi l-au mai liniştit. 


Dai 


Două recente succese pe cea Naţio a 'ului, anunțaseră în D-na Lucreția Petrescu 
u“ autor dramatic cu puternică acțiune asupra publicului. 33 
Autoarea „ânuței“, care de alifel pregătește o nouă comedie „Se caută o jupâ- ati 
neasă“, face acum incursiuni în domeniul nuvelei. „Universul Literar“ oferă cititorilor ai 
săi nuvela „Fiul serdarului Panait“, în care se desvălue acelaş descriptivism dramatic 
și o atmosferă asemănătoare celei din „Păcat“, 


spuneţi lui Axinte să înhame murgii Wa 
butea cea nouă. lepede, repede! 

Noroc, că dela casa D-rhi până la 
curţile feciorului  D-sale — serdarul 
Panait — e o bucată bună; şi a avut 
vreme serdăroaia să se gândească, să 
se potolească. Căci de ar fi intrat la 
fiu-său, furtună așa cum pornise! 

lesănată pe purnele butcei sa tot 
gândit serdăroaina cum să înceapă. cum 
să-i spună cu binisorul, să nu-i vmă 
vre-o dambla. să nu se imbolnăvească 
bietul copil. Serdarul Panait -- bietul 
copi! — a împlinit. 50 de ani, astă vară: 
dar tot puţintel la trup și putintel la 
minte a rămas, așa că fără păcat îi 
prate zice smdăroaia, maică sa —hietul 
copil. Si să-l înșele pe el mititelul! 
Chirie elecison ! Ce femeie neruşinată și 
ncră sa. Pe vremea cucoanei Zinca era 
parcă altfel de lume. Nu că nu erau 
și pe afunci întâmplări de astia, dar 
cel puţin mu Mai sSerinu cucoanele și 
răvașe, ca să afle şi slugile, 

Și noră-sa, care făcea pe mândra! 
Fi să vedem, ce o mai zice, când o citi 
scrisoarea Dumneari de dragoste. Cum 
0 să se apere? O fi dâmsa cu mult mai 
tânărăi o fi nevasta de a freia a ser- 
darnlui Panait. dar tot nu se cădea. 

Tinu. «le subţiori de două slugi. cari 
i-au eşit în cale și ascunzânidu-si pe rât 
muitea —- mânia, scneoana Zincra urcă 
senza casei finlui său serdarul Panait. 

Aici e zarvă mare. Toată casa e ză- 
păcită, Serdarul cu ochii roşii vine în 
întâmpinarea mame-sei și scâncit îi 
povesteste că micul loniţă — pruncul 
pe care acum duvă cinci ani de căznicie 
cu a treia nevastă. sa îndurat Dumne- 


zeu să-l dăruinsecă ; Ioniţă — copilasul 
grăsuliu si dolofan cu care se mântrea 
atâta Panait scrdarul — e hotnav e 


azi dimineaţă rău de tot,  Scânceste, 
tremură. varsă si nimeni nu i-a aflat 
rostul hoalei. De giaha ține atâtea habe 
în curte. Nu-s vrednice nici de mânca- 
rea ca le-o dă. A trimis acum si după 
Trant felcerul nocamţ. să vină la copil. 

Pntea oare cucoana. Zinca în fata du- 
rerei ferciorului ci, să-i mai tnarne pe 
inimă. şi veninul frădăirii ? Nu putoa. 
Si a. mers tăcută în odaia urin natru. 
cinci babe, — nu ştiu câte dădace şi 
o tânără doică tiganrcă se învârtesc 
zăpăcite în jurul Jcaeănului, umile — 
în mătăsuvri si horhote — se frământă 
si srânceşte un copil de câte-va săptă- 
mâni, 

Ce trăsături, ce leacuri, ce descân- 
tece ! Nimic na folosit și copilul se 
zvârecolest> ţipând tot mai dureros și 
mai fără de putere. 

Sordarul Panait sia picrdut cu totul 
capul. Noroc că a sosit grăbit şi Franţ 
felcerul, Mester mai e şi neamţul! Cum 
a descwreat repede de a firul toalir! 
Siie acum şi din ce e bolnav copilul 
şi i-a dat şi câte-va picături, cari parcă 


UNIVERSUL LITERAR, — 241 


PANAIT . 


Cum să nu fie bolnav mititelul ? 

Auzi ! Dacă doica țui — co ţi-e cu ţi: 
ganil prost -- se baceşie întruna de 
două zile, fiindcă a auzit că copilul ei 
— un daneciu păcătos — trage să moară 
pe o luviţă a Dbordeiului. I sa turburat 
laptele, copilul a supt ţâăţă înveninată, 
— şi iacă pricina. 

De nu i-ar fi fost de copil— serdaru- 
lui, ce harapnice i-ar mai arde ţigăn- 
cei ticăloas, care boceşte după danciiul 
ei si îmboluăvesște coconaşul. 

Noroc dle Franţ. L-a dat acum şi doicei 
o doctarie, a liniştit de tot copilul şi a 
miecat apoi încărcat de blagoslovirilie 
slugilor şi de mulțurminile serdarului, 
care i-a vărsat un pumn de galbeni în 
palma lui nemțească, 

Şi nici acum. -- când la văzut asa 
Ge voios de copil nu sa îndurat bă- 
trâna coana Zinea, să-i strice bucuria. 
Mai e vreme — lasă. 

In odaia noră-sei, te îmbată dela ușă 
mirosul de ulei de trundufir, Săltată 
în sus — lin spuma pernelor și a pros- 
tivilor albe — tânăra serdăreasă Ilinca 
-- cu 0 oglindă în mână -- își priveşte 
chipul, în timp ce două ţigănci tinere 
îi piaptănă părul lung şi negru în două 
coade grele. Nu si-a isprăvit. lehuzia şi 
de aceea şade încă în pat între perne, 
îmbrăcată numai întrun camizon chi- 
jimbariu, care lasă să se vadă în față 
horbotele scumpe ale cămăşei. 


E tânără si frumoasă sergăreasa I- - 


livea. Se poate mândri cu o asa ne. 
vastă serdarul Panait. Şi parcă şi maj 
bine îi şade acum de când e mamă. Ce 
sân pietros şi alh svâcneşte din a'beața 
cămaşei. ce ochi mari si sprincenaţi, 
ce gropiţa în obrazul plin și trandafi- 
riu, 

Lângă pat. pe o măsuţă încrustată 
în sidefuri stau pe tava aurită: chi- 
seaua cu serhet, feliite tăvălite în za 
hăr ale rahatului turcesc.  smochina 
curmale si navamege. Şi soacra si nora 
după ce au sorhit apa rece, serhetul şi 
cafeaua schimbă câte-va vorbe dulcege 
și priviri aerii. Nu stie nimic serdă 
reasa tânără de boala. conilului, căci 
nimeni na avut voie să turbure liniștea 
lehuzei. Si nici soacra firaşte — n'a 
pemenit nimic. Asa că cucoana Zincâ 
după un rămas bun, „chera mu“ si-â 
lăsat. singură. nora — si cu Tăvasul tot 
phemuit în buzunarul malotelei s'a 
întors acasă. 

A chibzuit mult. pe drum în salturile 
butcei. 'Chibzueste si acum acasă pe 
pernele divamnului. între ahiniii cafelei 
si a ciubucului lin care trage voinice 
ste. Să-i snue lui Panait de scrisoare ?.. 

Ti fireste că. irchue să-i spue. Cum Să 
îngăduie dânsa asa nelegiuire ? Si când 
o ști serdarul Panait, ce are să facă 
oare ? 








242, — UNIVERSUL LITERAR 


4) 
x 


Jertfa 'Tomaidei pentru drumul către 
mărire a lui Anton creștea. 

Nu numai părăsirea casei şi îndrăznca- 
ta pribe gire printr'o lume străină, tre. 
buiau să fie prețul scump al acestei 
jerife. 

O altă jale, o durere amară ca o is- 
păsire, aştepta pe mama bună ce era To- 
maida. . 

Abia ajunseră la Chişinău şi abia aşe- 
zată într'o casă luată cu putinii galbenă 
cu cari plecase şi cei doi copii mai mari, 
Vlad şi Andrei, fură luaţi în pedestrime. 

A fost o despărlire în care plânsul ma- 
mei nu durea mai puţin decât tăcerea 
micului Anton. Fără să simtă lămurit 
pentruce, el voia să ceară fraţilor săi 
iertare. lar Tomuida se învinuia în faţa 
copiilor ei mari. de nenorocirea lor şi «de 
câtă caldă iubire lipsise ea pe Vlad şi 
Andrei, numai din pricina patimei ce u- 
rătase lui Antun. 

Din prima zi, rămas singur cu Pomai- 
da, Anton simţi că datoria de-a întreţine 
această mamă greu lovită, a venit. 

Fără să spună nimic, Anton se înfăţisă 
într'o dimineaţă meşterului cântăreț al 
bisericii celei mari din oras. După încer- 
carea glusului şi după ce rosti pe dinata- 
ră rugăciunile mai de seamă, meşterul 
îl tocmi în corul bisericii. 

Știind destul din psaltichie şi având o 
voce frumousă de sopran, Anton era pre- 


Î, Porgiudaa h [0 Nuntă, Doua 


uit şi ajunse curând să cânte bine în 
ruseşte nu numai la biserică ci şi în câ- 
teva coruri 

Duminicile după amiază rămânea în 
casă lângă Tomaida, care nu mai înceta 


„să plângă. Deşi zecile de scrisori ale lui 


Anton porneau udate de lacrămile ma- 
mei către Brăila, unde cra polcul rusesc 
din care făceau parte Vlad şi Andrei. nici 
un -scmn nu se mui întorcea deacolo. 

Alături de casa lor locuia un fost pol- 
covnic rus, bătrân acum şi singur, căruia 
îi plăcea să-și povestească tinerețea lui 
eroică, trecută la Curtea Ecaterinei II. 

Tubea pe Anton, şi în zilele când nu-l 
vedea. era ispitit să-l caute acasă. Au- 
zind dela Tomaida rostul silinţelor căr- 
turărești ale băiatului, colonelul încheia 
vorba mereu cu aceeas noveste pe care 
până în cele din urmă Anton o ştia pe 
din afară: 

— „Da, e bine să fii și cărturar“... 

Adăoga însă îndată că nu e prea bine 
și nici de viaţă uşoară nu au parte căr- 
turarii. 

— „Aveam douăzeci de ani şi eram 
sublocotenent proaspăt la Moscova. Hei, 
ce vremuri ! Intro zi pe când făceam de 
gardă, se înfăţişă un bătrân, cu o trăsură 
plină cu sipete mari. Venca la împără- 
tcasa. La început mi sa părut că-i un 
negustor din Apus venit cu mătăsuri şi 
giuvaeruri. că veneau mulți, să-şi vândă 
seumpeturile Ecaterinei. Dar nu purta 


Aaa e 08 


e duduca Ilinca luată asa după dru- 


muri. Şi ea e fată de boer — nepoată 
de vornic — și are stare destulă. Când 


sa măritat cu Panait nu a avut zestre 
mai nimic, dar la moariea fratelui ei 
răposat holtei. duduca Ilinca a. rămas 
stăpână pe pământurile de pe lalomiţa 
şi pe şirul de case de pe podul Caliţei, 

Ce i-o păsa asa mult duducei Ilinca 
dacă serdarul Panait sa despărți de 
dânsa ? FR frumoasă e tânără. Câţi n'or 
vrea-o ? Intâi stolnicul Ivaşcu... 

Mai greu şi-o găsi Panait altă ne- 
vastă. De trei ori însurat — de nu- 
puţin lucru. zi să rămâie tot singur.. 

Dar copilul ?... 

Acum când are si el bietul Panait 
atâta bucurie tocmai mama sa să vină 
să i-o spulbera? Da, dar răvașul ? 

Ei parcă trebue să le mai crezi toata 
ale răvaşelor. De ce adică nu ar fi co- 
pilul lui Panait? Că parcă îi şi sea: 
mănă aşa puţin, mai ales când scân: 
cește. Şi apoi de n'ar fi copilul, cui are 
să, lase serdarul atâta groază de avere ? 
Ta neamurile, cu care cucoana Zinca 
nu sa avut niciodtă bine ? Ce cătrăniţi 


erau în toatele când sa. născui băiatul! 
Vireşte, li se tăiase nădejdea moșteni- 
rii. Și acum chiar coana. Zinca să le 
tragă jarul pe turtă ? Ba numai asta 
n'o mui fi. La urma urmei cojilul nu 
are nici o vină, tot fecior de hoer e şi 
atâta bucurie are acum de dânsul bietul 
»anait.! 


Hotărită,  lbinistită acum, cucoana 
Zirica scoate răvasul şi-l apropie de 


cărhunele ciubucului. Dar abia arde un 
colt al hârtiei si se răsgândeste. Il îm- 
pătumaste frumusel si-l pune încuiat în 
siveţelul  D-sale cu  scumpeturi. Să-l 
lase acolo poate vre-odată cu nora sa 
îi prinde bime. Domol anoi. porunceste 
arnăutului. care sa ivit la usă de cum 
a pocnit D-nei odată. nalmele: 

„Arghire e jos la bucătărie Marghioa- 
la-ţiganca bataşoaie a noră-mei-duduca 
Iinca. Aşteaptă dela mine o vorbă. Ei 
spune-i tu lui Stoica vătuful să o lege 
lu scară și să-i dea vre-o douăzeci de 
hice, să se înveţe minte altă dată cioara 
să mai umble cu intrigi si minciuni din 
casă în casă. Așa să-i spui. 

Ai înţeles Arghire ?“. 





> 





nici barbă, nici cafltan. Lea îmbrăel 
țeşie. Li cerui numele spre a-l anu 

— Denis Diderot... 

N'auzii bine şi comunicai comant 
lui gărzii: 

A venit gaspadin Diderolff.. 

— A, Diderot! Dideroi ! Invitatu 
jestăţii-Sale Ţarinei ! 

Inchipuiţi-vă, venise să vândă, « 
deji? Cărţi! Toate sipeiele erau 
numaii cu cărţi! Venise să-şi vândă 
nei bibiloteca pentru a-şi putea iu 
singura lui fală. Omul aplecat nun 
cărți, uitase de fata care îmbătrâut 
teptând să se mărite”. 





XI 


Anton nu mai semăna cu copilul 
din Slivinul bulgăresc, nici întrun 
Imbrăcat într'o haină neagră 

subțire, coristul bisericii din 
nu avea deloc înfăţişarea unui 
popă. ci mai degrabă a unui băial 
jit, de boer, sau de ile: 
ireizeci de capete ale corului, A 
sărea şi era mui des chemat să 
unele nunţi boereşti. 

Fetele corului, sărace, aveau 
destule, dulci şi atrăgătoare, pen 
nărul camarad de cântare. Anton, 
ceput înccat în timiditatea lui niă 
băiat de țară, sc descurca greu de 
la de priviri ec-i apucau sn | 
ghii aprinse. 

Fetele corului erau mai ancezd 
jocul acesta, şi-şi treceau nopiiiă 
curile băeţilor avuţi de unde ţi 
totdeauna dimineața cu spelti, 
papuci, cătărămi, panglici, barișu 
boade cu ciucuri, ciorapi verzi del 
şov, agrafe, brățări şi cutii de: 
Poaie că la iimiditatea băiatului 
se adăoga şi teama de-a nu fi silit 
şi el daruri, pentrucă în mintea | 
goslea fetelor din cor, părea an 
cută să fie plătită. 

La urmă însă, Nastasia carei 
alături, i se lăsă în braţe, fără 
pentru asta nici măcar o agrală, 

— Mergi cu mine la Dănujeni,! 
Vom fi singuri şi ne vom iubie 
place şi cât om vrea. E acolo iii 
care ne- -așteaptă şi nimeni! nu me 
de urmă. Mâncăm pâine cu miere 
iubim. Mergi 7 

La o asemenea invitaţie Anton! 
tea răspunde, decât primind înd 

In aceeaș seară plecară, fărău 
gând în urmă. Dragostea Nastasăi 
dintre acele ce satură dela în 
anume bucate, şi Anton ceru să 
întoarcă. După trei zile, revenirii 
şinău şi Nastasia văzând răceala 





























































“Anton ce nu mai poftea nimic dela ea, 
“se mânpâia iarăş cu un sfrijit din boe- 
“rimea ce umbla mereu prin Apus. 

Fra un oarecare Mihale, cocârjat şi 
“long, cd purta frac cafeniu deschis, gă- 
“tit ou nasturi aurii ce semănau a meda- 
“i. Pe sub frae, Mihale punea o jiletcă 
cum e cenușa şi se înnoda sub nodul gâ- 
“tului, uscat şi scos în afară, cu o fundă 
verde la fel cu pantalonii strâmți. 


Capul lui umbrit de păr. răsărea nu- 
mai pe jumătate din gulerul ce-i trecea 
de urechi şi pe care prietenii, la beţie, 
“ij scriau cu cărbune, măscări. Fiind slab 
“și neputincios din naştere Mihale se spri- 
prea întrun baston luni“ adus de la 
“Viena şi cu care se şi fudulea. 

| Nastasia avea dela el multe găteli și 
“cârmâzuri ca : alifie albastră pentru o- 
“chi, șofran la cutie pentru obraz şi praf 
moşu pentru unghii. 

Dir nu-l iubea ; fata, chiar după des- 
“pirțirea ei de Andrei, căuta bătrânei 
pieteşue și în ncpțile lungi ale iernei 
senea la ea, la clacă şi la vorbă, lucru 
care nu plăcea mult mamei. 

“Anton acum arăta erîiii cărtnrăreşti. Se 
“imprietenise en un tâmăr prelat catolir. 
ce se stabilise la Chișinău nentru studii 
“de obiceiuri, şi-l lămurea în limba gre- 
cească asupra vlanurilor lui. Ceeace nici 
Tomaida nu aflise parnistasul stia. Intrio 
i îi arătă un „Doamne milueste* com- 
“nus si cântat în ruseste de el. între so- 
pranii armoniei cclesiastice în acel an 
“ist, 

= Am hint de seamă că unele cân- 
“iri în melodia mavadica şi stihirariea 
veneau foarte lunei si eram silit. ne când 
“le cântam. să le scurtez şi să le taiu de- 
ndată la locuri nenotrivite. unde melodia 
dehnia să rămână atârnată şi cinntită 
firă cust. Si asa. fiind îndemnat și de al- 
ii lungirile ce. se făceau peste măsură 
lam scurtat în scrierile mele. fără să 
m hame de scamă. 

— Si de ce ai făcut dumneata toate 
ata? întrebă nralatul neîntelerând.... 
Am păzit drumul și duhul vechilor 
sinii și mai ales al patriei tatălui meu. 
atrică muzica bisericească trebe să 
îi dobândească un caracter national. de- 


Prelatul se ridica domol şi pleca. To- 
imaida bătea la uşa iatacului său şi spn- 


— Fșii bucuros să mă vezi, Antonie? 
— Intră, mamă. 


Au i se simțeau. pașii. Mai mult alune- 
ra. din rochia neagră și lungă până la 


lim de Vlad și de Andrei. Soldaţii din 
ate polcuri stau întors... 

— Scriu, mamă. 

"Si Antonie scria o nouă scrisoare, ca 
alea altele, pentru a păstra întărită 
ranța mamei în reîntoarcerea fiilor 


iale polcurile trimise în jurul Brăilci 
i lupie cu nazirul Ahmet Ibrail, pieri- 
eră, 


XII 


“Mentura neînsemnată cu Nastasia, 
laici nu mai avea loc în amintirea lui 
inta, Altă făptură intrase în viaţa 


tânărului cântăreț şi cărturar lăsându-i 
în suflet parfumuri diferite. La o nuntă, 
figura-i de seminarist subţire cuceri câ- 
te-va inimi îmbrăcate în mătase și într'o 
singură noapte, trebui să aleagă din pa- 
tru chei de poartă, una. Nehotărit, Anton 
îndrăzni să dorească îmbrăţişarea unei 
rusoaice, ascunsă în blănuri, Nadia D.. so- 
ţia comandantului militar al Chişinăului. 

La cinci dimineaţa când se  retrăgea 
spre poartă, încă ameţit de tăvălelile pa- 
tului Nadiei, un adjutant tânăr voi să-și 
încerce sabia în pieptul lui pentrucă a- 
vea drepturi mai vechi de stăpânire pe 
inima Nadiei. 

Anton, care dispreţuia adânc îndeletni- 
cirile soldaţilor cu privire la mânuirea 
săbiilor, scăpă prin fugă. 

Ajuns acasă, nu întârzie să mulţumeas- 
că Domnului pentru ajutorul dat în fuga 
mântuitoare şi scrise pe marginea unei 
psaltichii : 

„Dragostea nu „se; plăteşte întotdeauna 
cu agrafe şi acadele, ba uneori cu viaţa, 
ceeace e destul de scump“. 


Tomaida tot inai întreba soldaţii în u- 
liţă de n'au cumva știință de urmele fi- 
ilor ei, ce de mult păşiseră în moarte. 

Dar războiul între Ruși şi Muscali tre- 
cuse. Împăratul Alexandru uitase îndem- 
nurile austriace pentru liberarea crești- 
nătăţii, şi iertase Turcilor mazâlirea în- 
nainte de termenul de şeapte ani, a lui 
Ipsilant şi a lui Alexandru III Moruzi. 
După ce ocupase pe rând Rusciucul, Ni- 
copole şi Vidinul împăratul încheiase 
pace cu sultanul, care hărtănit şi adus în 
sapă e lemn îii dădu peșcheş Basarabia, 
bucuros că scapă aşa uşor. 

Svonuri înfricoşătoare începuseră acum 
să tulbure Rusia. Impăratul Napoleon 
pierduse între timp o flotă întreagă la 
Trafalgar. Ca să se răzbune pe englezi, 
e] hotărîse să le flămânzească ţara, o- 
prind corăbiile cu mărfuri pornite din 
porturile britanice, spre continent. Rusia 
singură, nevoită să ia oamenii dela mun- 
că, pentu a ţine piept sultanului, începu- 
se încă din 1809 să primească mărfuri 
englezeşti. Mâniat, Napoleon se pregătea 
să pedepsească pe Alexandru. 

Strânsese o armată mare şi înainta, neo- 
prit de nimeni, către Moscova. 

Tomaida se scula noaptea şi intra în 
odaia lui Anton. Il privea aşa întins în 
pat şi cufundat în somn ceasuri întregi, 
plângând, căci pe nesimţite copilul de o- 
dinioară devenise un bărbat mare şi la 
trup şi la inimă, tocmai bun pentru oaste, 
Intr'una din aceste nopţi, ea înspăimân- 
tată de svonurile ce se înteţeau sculă pe 
Anton. 

— Inima îmi spune, Antonie, că fraţii 
tăi au murit, dar tu vreau să-mi rămâi, 
ca să nu mă sting de tot în plâns, prin a- 
ceste străinătăţi. Om merge la Lăpuşna, 
unde s'a gospodărit ctitorul bisericii din. 
Slivin, cel care stătea în picioare când 
se citea evanghelia. El ne va ajuta să 
trecem Prutul, dându-ne şi merinde de 
drum, că de om rămâne aici, pierim a- 
mândoi. 

— Cum vrei tu, mamă. 

Şi chiar în noaptea aceea au pornit, 
luând cu ei numai îmbrăcăminte, hrană 
şi bani. Dar în Lăpușna, când au intrat 
degeraţi şi trişti, aflară că bătrânul se 


UNIVERSUL LITERAR. — 243 


strămutase de curând la Leova. Așa et 
au mers mai departe, schimbând, caii la 
hanuri şi economisind bucatele. 

Sate rămâneau în urmă, alte sate abia 
se deosebeau înainte, adâncite în zăpadă. 
Sania luneca pe drumuri bănuite la în- 
tâmplare, către apa înghețată a Prutului. 

Ceasuri lungi treceau și pe buzele To- 
maidei tremura câte-o rugăciune  che- 
mând ajutorul lui Dumnezeu, pentru a 
ajunge fără primejdie la ţintă. , 

Unde? Cerul ştia. Oriunde însă cât 
mai departe de pământul Basarabiei, 
unde stăruia ameninţarea oastei: ruseşti 
care îi smulsese, pentru moarte zadarni- 
că, doi copii. 

Noapiea rămâneau în hanuri, sărace, 
printre negustori roşcaţi cu zulufi, prin- 
tre ţăranii plecaţi cu vinuri, către târ- 
guri. 

A doua seară de drum, se vestea mai 
sticloasă. La intrarea întrun sat, o ceată 
neagră se mişca în fața hanului. 

Tomaida cuprinsă de spaimă, îşi ascun- 
se băiatul sub fân. 

„Dacă, în ceata ce sarăta erau soldaţi ai 
Țarului trimiși să prindă tineret pentru 
război ? 

Când sania opri, frica mamei trecu în- 
dată. Câţiva ţărani priveau la o făpiură 
îmbrăcată ca slujnicarii curților boereşti 
cu o tunică albastră şi în cap cu o pă- 
lărie colțuroasă. 

Anton ivit din fân, se apropie. Privirea 
lui descoperi numai decât, că omul în- 
tins în drum trebue să fie un soldat ră- 
tăcit. 

In timpul acesta, țăranii îl ridicară du- 
cându-l pe umeri, într'o cămară a ha- 
nului. 

In căldura tare dinăuntru, trupul dege- 
rat se trezi în dureri. Suspine şi cuvinte 
se amestecau în gura încleştată : 

— „Que votre r&gne arrive, Seigneur“. 

— L'empereur !... L'empercur... 

Anton înțelese mai mult din sunetul 
cuvintelor, că omul ce se sbătea acolo, 
cra un soldat din marea armată a lui 
Napoleon, răzlețită pe câmpul nesfârşit 
al Rusiei... 

La aprinsul lămpilor, moartea se îndu- 
ră să curme chinurile soldatului. 

Un ţăran aprinse o lumânare la căpă- 
tâiul celui stins, şi Anton murmură o ru- 
găciune pentru sufletul lipsit de îngri- 
jirea bisericii caiolice, apostolice şi ro- 


mane. 
XIII 


Noaptea îi surprinse în cele mai mari 
zăpezi, pe un drum strâmt, lângă o pă- 
durice. Din direcţia dimpotrivă se ivi o 
sanie trasă de şase cai. 

— Fă-mi loc, răcni muscăleşte un om 
îngropat până la gât în fân. Anton se re- 
pezi înaintea cailor şi încercă să-i tragă 
într'o parte. 

Tomaida neliniştită de ceeace putea să 
li se întâmple, întrebă pe Anton în gre- 
cește : d 

— Să viu şi eu să-ţi ajut? 

Au fost destu! aceste vorbe pentru ca 
ofițerul mânios, să se înfurie şi mai tare. 

— Mai vită tu decât vita. Unde mergi ? 
spuse pe un ton răstit omul care acum 
se ridicase şi părea a fi un ofiţer rus. 

— Merg cu mama la Leova. 

— Arată zapisul... 


(continuare în n-rul viitor) 


944, — UNIVERSUL LITERAR 








OTILIA 
CAZIMIR: 
In latuneric 





Volumul d-rei Otilia Cazimir poartă 
în subtitlu, menţiunea de „fapte şi în- 
tâmplări adevărate“, „din carnetul unei 
doctorese“. Conţinutul lui însă depăşeşte 
cadrul acesia de simplă notație cu nume- 
roase realizări literare, fie în bine fie în 
rău. Sensibilitatea antoarei se mișcă cu 
agilitate dela observaţia proaspătă, nouă, 
caldă, a cunoaşterei sufletului omenesc, 
a înțeleegerii peisagiului şi a redărei lui 
juste în raport cu stările psihologice ale 
situaţiilor, şi până, apoi, la convenționa- 
lismul găunos al literaturei de cabinet. 
Imbinarea accasta se face atât de strâns 
în cât, câte odată un singur pasagiu de 
câteva zcei de linii trece de mai multe 
ori, alternativ, dela adevăr sufletesc la 
clișeu, dela realitate vie la frază litera- 
turizaniă, dela dinamică sufletească la 
trepădare pe lec. Următoarea descriere 
a unci „dimineţi de toamnă, colorată vio- 
lent. care clatină valuri de aur fluid. 

„După o noapte cu argint gros de bru- 
„mă, care mai stăruie încă la umbră, <o- 
„pacii si-au răsturnat la picioare, din- 
„ir'odată, cununile roșii. Sub ci, copiii Se 
„joacă stârnind cu picioarele goale, de- 
„laolaltă frunziş umed şi colb. Intro o. 
„gradă, un zarzăr rotund îşi fine pe 
„trengi toată frunza galbenă, ca un COŞ 
„încărcat cu lămâi. Nucii păstecază sei si 
„culo palme uscate să aibă în ce suna 
„vântul. Şi la o răscruce, de-asupra unei 
„fântâni părăsite. un stejar tânăr stă îm- 
„poiriva vântului, arămiu şi drent. fără 
„să scape o frunză, vuind şi zbătându-se 
„pe loc, parcă se luptă cu un vrăjmaş 
nevăzut“. 

Toate amănuntele acestea, firește, pot 
fearte bine intra într'o bucată dacă le-am 
vedea, apoi, acţionând sufleieşte asupra 
personagiilor nuvelei. Or, este vorba de 
un procuror şi deo doctoreasă plecali 
să ancheteze o crimă. Nu le mai întâlnim 
însă nici întrun chip. în tot cursul bucă- 
ței, ca, bine înțelese, reflexe în conştiinţa 
sau in subconştiinia nici unuia din per- 
sonagiile autoarei. Procurorul şi cu doc- 
torija trec înainte cu otomohilul să gă- 
scască locul crimei după indicaţia că el 
aparține „unui moş, Panaite, care are o 
babă chioară și un câine şehiop“. E deci 
un fel de căutare în gol, a casei, după 
rețeta oltencască,a rumânului „cu cioara 


cd ealac cu Er Bere 


pe casă şi cu pisica la poartă“. Rândurile 
următoare însă arată mai curând o goa- 
nă de otomobil dealungul satului. Ni 
se dă chiar şi amănunte implicind acest 
Ineru : „Numai o femee, o moldoveancă, 
rămâne aşezută pe murginea drumului. 
ete. Aripa masinei a atinso din rca 
căt“, 

Am iînsitat asupra acestor amănunte 
numai pentrn că volumul acesta al d-rei 
Otilia Cazimir statorniceşte un real ta- 
lent de prozatoare, în care sufletul ome- 
ese găseşte, câic odată, admirabile mij- 
loace de redare. Cităm, de pildă, câte-va 
rânduri care redau în „aqua-forte“  în- 
treaga stare sifletească a unei gospodine 
în ajunul Crăciunului : Prânieste farfu- 
riile în bucătărie si cântă, de urât, îm- 
plefindu-si cântecul cu gândurile, Liisă 
melodia în drum, şi o reia de departe, 
cine stie de unde. în nestire» în răstimn 
gândul ei a cântat singur, fără glas“ Sau 
acest peisagiu suculent : „Ștejarii acestia 
vechi şi solifari, cu rădăcinile împletite 
în adânc, şi cn trunchiurile înfrățite în 
lumină, au o viață ciudată şi tulburătoa- 
re. Ferunzişul lor hogat ce deapururi răz- 
vrătit. Chiar când un bate vântul, curen- 
tul viu al Siretului, stobod peste vale, Ii 
se prinde“n crengi cu un suzor lung, cu 
un foşnet abia simțit, ca o respiraţie a 
trupurilor lor bătrâne“. Am putea apoi 
cita în întregime, pagini numeroase de 
admirabile analize sufleteşti, în care mo- 
mente dramatice suu numai îutonse, ntră- 
lucose cu mirajul unui luceafăr reflec- 
tat întrun bob de rouă. 

Povestea unei ţărance părăsiiă de so- 
țul ei si venită să ceară ..un certificat 
medical“, caracierizează dintro dată şi 
a psicologie si o mentalitate si un mediu, 
Spovedania făcută pe patul de moaric, 
apoi. de către o fomec în bueata,Minciu- 
na“ prietenei sale, a unei nori de arlnl- 
teră draposie arc, în stilul ei telegrafic, 
ceva din strălucirea unei inscripții tăiate 
În marmoră necupgră. Și una şi alta au 
mișcare, sunt ritmice, calde. pregnanie. 
Observapa directă şi intuiţia adevărului 
strălucesc în ele ca diamantul, în noap- 
tea sufletului omenesc. Dinamiemul lor 
în.ă nu merge până la a caracteriza, din- 
enlo de situaţia lu care sc aplică, în chip, 
simbolic. insul întreg. Sunt astfel. 
numai fragmente din viata  persona- 
viilor și, câte-odută. simple momente a- 
duse în eprijinul observatiilor de carnet 
ale autoarei. Olservaţia aceasta, însă, e 
mai mult de detaliu. Talentul autoarei 
străbate prin scourța preocupărilor sale 
„literare, ca reşina prin scoarta brazilor, 
şi se închiagă în admirabile chilimbaruri 
de adevăr. Bucata  „Necunoscutul“, de 
pilăă, aşezată pe faptul că cineva, la că- 
pătâiul unui mutilat adus la spital, crede 
că e frate-său, plânge lacrimi de durere 
frăţească si consolează astfel aronia unua 
shăin până în clipa cânt închide ochii, 
cale un omenre a căruia noblete nn n în 
trece de cât sobrietala mijloaclor de re- 
dare ale autoarci. 

Dommuişoara Oulia Cazimir ne situtuză, 
cu volumul „In utuneric“ în rândurile 
scriitorilor cu temeinică vocaţie, şi lu- 
mea circumscrisă între sat şi spital, cu 
mici împrejurimi şi himinişuri de natură, 





254 


de-alungul ei, necăjită şi  concentail 
«in paginile acestei cărţi, arată cu a 
nai multă putere de observaţie, ştii 
de redare, capacitate de delimitare a 2 
mentului viu, Preocupările literaturisi 
te, de care ne-am ocupat la început, 
care duc la incongrucnte cu atât nai 
pur cn cât e vorba de un taleni real, 
datoria să dispară. Ele nu poi fi mână 
eu folos de cât acolo unde lipsește 

dul real de scriitor, pentru a da. ade 
dresaie până la prestidigitaţie, exemp 
re de penibilă fumisterie.  lDonrnişet 
Cazimir nu are nevoe niki «de înrerea 
hibrică de a cocheta cu formulele, 
nici de a-şi dresa ființa cerebrală în 
dorea zadarnicei crhilibristice a Jiterd 
rilor siliți de conflictul dintre — nex 
profesională sau de vanitate de a sere 
dintre sărăcia lor liuntrică, de a-şi 6 
ta și masca, în acelaş timp, clişecle ine 
unei comode stercolipii a gândului ş 
cinoțier. uscăte şi avare. Autoarea își n 
fatul. un doweniu care, dacă nu arsă 
ştie ce întindere spirituală, nu ex 

de loc dreptul de exclusivă proprie 
Lumea rurală a d-rei Casimir, spre 
sebire de tărănism «le etichetă, se d 
neşte într'o mentalitate cultivată g 
iujloace leclnice capabile să se exi 
și dincolo de ca, în domeniile maia 
plexe ale unci sviritualităţi clădite 

cultură și pe tradiţia ei 


N. DAVIDESG 





NOTE BIBLIOGRAFICE 


Primite la redacţie: 
ROMULUS S$. MOLIN ..Românii 
Banat”, un studiu complet. 


PS. i 
VIAȚA LITERARA. anl IL Nr. A 


măr inchinat d-nei Elena Farago, 
prinde un interwiev si articole zen 
«le d-nii [.. Lovinescu, I. Valerian, Gj 
linescu, Î. Al. Sicfanovici, N. N. Set 
neoscu, Al. Bădăuţă, ete, 
-9 
HAMURI an XXII nr. 3 sub dim 
d-lui C. $. Făgeţel, minunat rem 
tehiiceşte, cu colaborarea d-lui X, 
videscu, 
a 
ŢARA DE JOS an V, nr, 1-2. 
E] 
AMILIA, seria II, an. MIL nr. 
pure la Oradea 
L ] 


CAMPINA ziar cu un interesani 
ueresc supliment lHierar, 


[] 
NADIJDIGA — organ săptămâni 
Partidului Român din Banatul 








UNIVERSUL LITERAR. — 245 





ana simennnaca eri 





SUPER VIELLE 


In Montevideo fu dat să apară Su- 
perțielle, în oraşul în care mai plu- 
se încă, paşii lui Lautreamont și 
laforgue. Numai că dacă peste nu- 
ele acestora a trecut de mult ronsa- 
carca timpului, pentru Supervielle nu 
lay aul încă perspectiva necesară, spre 
ku privi descătuşat de măruntele în- 
lrehiri cu care încă îl legăm de pre- 
zent. 

Până când îl vom vedea purificat prin 
timp. avem cel puţin bucuria de a-l 
descoperi cu poezia încă vie de viaţa 
tiștalului abia crescut din săruri. 
|Pnimele volume conțin mult. material. 
Dar pe acestea le dăm uitării întrun tre- 
fut întunecat, interesant ca subconştien- 
bl. 

(Gravitations“ e singurul volum la 
tare ne. referim când ne gândim la Su- 
periielle. Celelalte sunt numai preludii 
ale cântecului definitiv). 


VEla început o poezie mai grea de 
material, un minereu preţios dar încă 
minereu, un amestece hibrid, nevurifi- 


leat si prea. multicolor (deși totdeauna 
îi culori foarte şterse), alături de o 


labselută înăltare spre spirit. Două ma- 
eriale distincte, care nu se pot suda. 





i 
ÎR ca atunci când prin puritatea cris- 
Halului ar pluti mori albuminoizi. Poe- 


pie prea încărcată cu rarităţi, ca o fe- 


mele cu prea multe biiuterii. * Axlucai 
aminte vegetaţia exuberantă şi exotică 
a tropicelor, sau obrăznicia unei civi- 
lizajii stridente, cosmopolite, strigător 


„privi 


afirmată în unele din poemele lui Va- 
lery Larbaud. Dar Supervielle nu cântă 
trenul de lux, nici marile hoteluri şi 
nici nu priveşte aşa de direct şi clar, 
Priveşte mai oblic. mai ascuns și vede 
funduri de mare. Minunat, casicum ai 
printr'un ochean  vrăjit în alte 
lumi 

Supervielle e întradevăr creator de 
'umi noi şi ceva mai mult: de uni- 
versuri. Adică sisteme de imagini con- 
trabalansate după legi individuale, sau 
pondare de stări, nu de sentimente. cu le- 
gile lor de gravitație speciale.  Univer- 
suri cele ma adesea statice când nu le 
turbură rare miscări mute şi lente prin 
algele şi sarea fundului de mare sau 
prin cristalui cosmic. Acesta uneori Mal- 


larme-an, dar fără atâta puritate, mai 
matenal, ma sensibil. 
Un îngheț mineral. nu al neantului, 


în straturile unui cimitir din care crese 
flori metalice şi istburi straniu mirosi- 
toare cu trogniri de cristal. Viaţa ade- 
vărată e lăsată mult în urmă. Supervielle 
creiază în acest decor o nouă viață, a 
morţii, care pare sinzura adevărată aşa 
cum lumea spirituală ar fi singura rea- 
litate şi poezia se spiritualizează din ce în 
ce. Plutim în ţinuluri  încgrite. Tară 
a morţii sau a poeziei, nai putea bine 
să spui. Poczia e o moarte în care viaţa 
piere pentru a se înțelege mai bine, 
Înecatul din „Le survivant“  desteptat 
în moarte, se miră de a putea în fun- 


dul mării, să se urce pe cal, să întoarca 
la dreapta şi la stânga capul, „ca şi 
cum ar fi în pământul natal“, de a-si 
putea prelungi tăcut și fără picătură 
de sânge senzațiile familiare, în mij- 
locul acesiei morţi „care se reîntoarce 
spre noi printr'o obsaură favoare“ şi 
care-l face să vadă „cum se formează 
din nou cerul iurmentat al fabulelor“. 
Dar această 


imeursiune ân moarte si 
vis se regăseste mii vură în ultimele 
pecme, în ciclul „Sulfit d'une bougie“. 
şi în parte în „Coeur astrologue“, când 
scapă chiar de terestru] transformat de 
nerecunoscut al fundului de mare ne- 
gru-verzui, pentruca să cvadeze în su- 
praterestru, în imaterial, unde desenul 
stufos, bizar și cam prea încărcat, de- 
vine linie subţire neasră pe. alb, și 
cristal. Distilarea e vizibilă : si rezulta- 
tul : tăria eseulelor imateriale. 

Sunt iarăși stări cu totul individuale. 
Moariea ce prezentă înegrind transnaren- 
țele cu un voal usor sii negru. Păcatele 
nepotrivirii de material se arată uneori 
si aici. Dar procedee aproape suprarea- 
hste le învălue în puritate, şterg contu- 
rurile prea aspre si cristalul depăşind 
lestul, rămâne. Flexiuni de ton de-o rară 
dezolare reţinuiă. 

Lipsit de  artificialul primelor ci- 
cluri, cursul acestei poezii clarificate 
se apropie mai natural de înlănţuirea 
după logică  vronrie a valorilor spiri- 
iuale şi e glasul inspirat al unui mare 


poet. EMIL GULIAN 


» ITALO SVEVO și JAMES JOYCE 


“După durata de meteor a exhibiţiei pi- 
raideliene, Svevo, descoperit cam odată 
4 Pirandello pare că rămâne. şi trei 
sferturi din gloria lui Pirandello. ar tre- 
lui să treacă asupra lui. Pirandelismul 
prinsese, fiindeă era o filosofie de su- 
vralaii. la îndemâna fiecăruia. 

"Otehnici fucilă si artificială a realizat 
0 [iloofie” ieltină pentru vule. Amorul 
înepriu al fiecăruia era satisfăcut: fie- 
care înțelegea. Relativismul fin. dens de 
faptă si ideie, dificil pentru o înţelegere 
macuneită și rapidă, al lui Proust si-a 
mist în Pirandello o soluţie şi o indus- 
iuic, cu suflete și idei, fabricate în se- 
ta vândute „en detail“ cu preţ redus. 
Cind Halo Svevo a fost recomandat 
oriticul Cremieux şi scriitorul Vale- 
varbaud, snobii s'au lovit de unele 
icultăţi : Svevo nu mai era Pirandello. 
ir, mai iudigest, fiindcă mai  substan- 


























4 


sii nimic, despre Svevo. E un scriitor 
liltâu care a scris în viaţa lui numai 
ii romane: Una vita, Senilita, Cons- 
îctaza di Zeno. Deloc exterior în scri- 
sul si subiectele sale, nu s'a bucurat de 
iii oapreciere în patria sa. Dealifel și 
“itommația sa sulletească este alta: 
îNio veste Wde origine germană. El e 
jul mult înrudit sufleteşte cu Proust, 
oa. Pl. Mann, Freud, decât cu vre-un 
etriilor italian. Sau făcut multe  apro- 


pieri între Proust şi Svevo dar singurul lor 
punct comun ce analiza. Romanele lui 
Svevo sunt tot un fel de „Căutare a tim- 
pului pierdui“, cu aceiaşi  introspecţie 
precisă, cu aceiaşi minuțiozitate a amă- 
nuatului. Stilul însă e mai putin încăr- 
cat, fiindcă Svevo realizează inlrospec- 
ția prin îngrămădire de amintiri  pito- 
resi, în vreme ce Poust are o tehnică a 
introspecțici : descompune gradat şi 
succesiv orice act. Chiar şi temperamen- 
tele sunt deosebite. 

Svevo un dramatic. Proust un liric- 
Acela „care l-a descoperit, la Trieste, pe 
Svevo, e un alt mare romancier James 
Joyce. 

Se ştie despre acest scriitor ca scris 
poezii, „Muzică de cameră“. A făcut on: 
recare scandal cu „Oameni din Dublin“, 
seric de nuvele organic legate și de un 
nainralism necircumseris numai realită- 
țilcr exterioare.  „Dedalus* e  pri- 
mul roman și cel care aduce notorietate 
autorului său. Aci e poveshiă copilăria 
şi adolescenţa eroului Stephen Dedalus 
din „Ulysse“, un ali roman al său. Ca în 
orice roman, aci ca şi in „Ulysse“, e au- 
tobiografie : Stephen Dedalus e James 
loycc. 

Sa spus despre Proust că ar fi reati- 
zat în opera sa un „ralenti al vicţii. Un 
lucru, care are peniru noi un aspect de- 
finit, e secţionat în diverse planuri şi e 
izvorul mullor imagini noui. Fiecare act 


e dumicat amănunţit până la schelet și 
ichnică, de parcă ar [i fost cinematografiat 
şi apoi procciat încei în tablouri suece- 
sive. cum observă Curtius. 

Constructivismul acesta nsichologie a. 
tinge perfecția în „Ulysse“. Um roman 
de 800 pagini, în care se formează și «e 
întâmplă viata eroului tim de n zi. [i 
urmăm 0 singură zi pe Stephen Dedalus 
si pe Iconold Bloom, prin multiplele şi 
diversele lor ceunpaţii în Dublin. 

Cartea e seră după un plan  loeic. 
făcut până în amănunie. În acest nlan. 
ca în niste casete, e împărţit materialul 
imens. cules din realiiate si când. Un 
mozaic vivant cu dialoguri, schiţe filozo- 
fice, descripţii, îstorie, satiră politică. 

„Ulyssc“ roman greu, nn cedează unor 
palide eforturi de snob. Trebue o citire 
atentă, susţinută şi inteligentă.  asemă- 
nătoare aceleia a descifrării textelor la- 
tineşti şi grecești. unde un cuvânt lumi- 
nează o fruză şi o frază un cpisod. 

Lectorul grăbit se va încurca în ur- 
zeală, se va împutmoli în cheagul unei 
condensatie vieţi scrise şi nu va trece 
de prima pagină. Dimpotrivă o agilitate 
intelectuală şi o cultură solidă se 
descurcă prin firele încrucişate ale gân- 
dirii şi cântăreşte. cu superioară şi in- 
tensă plăcere fapia şi cuvântul plastic. 


„7 ANDREI TUDOR 


246. — UNIVERSUL LITERAR 


Viața Capitalei se normalizează. Nu 
că s'au lipit iar afişe de închiriat pretu- 
dindeni, dar au încept să ne viziteze ma- 
rile turnee străine. Se întâlnesc și două 
câte odată, ca în săptămâna aceasta We- 
gener și societarii Comediei Franceze : 
d-ra Robinne şi d. R. Alexandre. 

Am mai subliniat şi întraltă parte de 
ce mare folos ar putea fi aceste turnce 
pentru schimbarea pe care o nădăjduiin 
în viața noastră leatrală. 

Căci nu se poate tăgădui că teatrul ru- 
mânesc a ajuns azi întrun grad de dk- 
cădere care trebuc să ne îngrijoreze pe 
toți. Câtă vreme trăiam în izolarea im- 
pusă de război, puteam nutri iluzia că 
avem un teatru. Faptul că o actriţă ca 
d-na Elvira Popescu, nu îudeajums de 
înțeleasă! aci la noi, a cucerit un loc a- 
tât de strălucit în teatrul parizian, a con- 
tribuit şi mai rău să ne zăpăcească, căci, 
tuturor li se părea că în teairul româ- 
nesc avem „atâtea ca Elvira”, Si abia a- 
cum după atâta vreme dela plecarea 
ci, ne dăm seama că e absolut de nein- 
locuit. 

Una dinire carncteristicile epocilor de 
decădere ale teatrului, e faptul că nu se 
mai poate juca drama și că dimpotrivă, 
publicul trebue să se mulțumească nu- 
mai cu vodevilul. 

Drama, care are nevoite de mijloace 
fundamentale de sugestie, se poate ju- 
ca numai în epocile de înflorire, când ai 
actori de concepție şi de mare emotivita- 
te. Cu actori de mâna treia, nu poți juca 
dramă. Chiar actori care au avut succese 
în tinereţe, nu mai au vibrația necesară, 
intensitatea nervoasă cerută de rolurile 
pline de pasiune, fluidul acela de suge- 
ştie isvorât dinir'un proa plin de viaţă. 
Hi trebue să se mărginească la rolurile 
de compoziţie. Chiar cu un actor, doi, tot 
nu faci nimic. 

Teatrul românesc a cunoscut două e- 
poci de înflorire : una în comedie pu vre- 
mea lui Liciu, Iancu Niculescu, Brezea- 
nu, Toneanu, Belcot, Mihalescu,  lanco- 
vescu, mult mai tânăr. Altă epocă u fost 
cea de dramă când subt conducerea si- 
gură a lui Davila, elemente tinere ca 
d-nii Manolescu. Bulandra, Storin si 
d-nele Voiculescu şi Bulandra se puteau 
întâlni în ansambluri de dramă. 

+ Convingerea noastră e că şi atunci 
cemedia se resimțea ca valoare intelectua- 
lă, iar drama biruia mai mult prin pa- 
siune şi tinereţe. Se pare însă că Davila 
a fost un mare regisor, şi sigur e că ne- 


MARILE TURNEE STREINE 


fiind ncvoit să recurgă la poncile, ac- 
torii de dramă citați mui sus, îşi găsesc 
în mod firesc unu ritm şi o încadrare a 
jocului. 


Epoca de azi, de mare decadențţă, e 
caracterizată prin faptul că elementele 
în vârstă au experienţă, fără vigoare ner- 
voasă şi sunt deci nevoiţi să recurgă la 
pomcife, iar elementele tinere sunt de- 
zastaruos influențate de aceste poncife, 

Nu ne putem ocupa mai de aproape 
de uceste turnee, căci impresarul care 
s'a gâudii să facă o afacere nu sa gândit 


şi la folosul pe care trebue să-l tragă 
teatrul românesc de pe urma acestor 


turnee, la discuţiile pe care ele ar puiea 
să le provoace şi nu a trimis revistelor, 


JONESCU-SIN: NUD 
















cărți de invitaţie. Nădăjduim însă 
fiind vorba de elemente foarte apr 
în centrele în care sau consacral, 
ar putea constitui o şcoală ex 
pentru tineri noştri actori care nu 
posibilitaica unor călătorii, (și e e 
bil de co). 

Nu ştim dacă ministerul care face 
tea sacrificii inutile pentru artă, 
face bine să pună la dispoziţia tine 
actori şi a elevilor de conservator, 
curi ieftine la aceste reprezentații 
marii actori străini. 

Căci nu putem să uităm ce influ 
avut acum aproape 20 de ani turneu 
Novelli, asupra teatrului românesc, 


CAMIL PETRES 


CU FOND ROȘU 








Rai iaca a atata aaa eg 


Cornel Medrea ştie — şi merge spre 
culme — să scoată din modelajul larg ca 
“o trecere de val liniştit svon de viaţă ro- 

dită fericit şi îmbelsşuvat care oferă su- 
"'câs de fruct copt ori prevestire frumoasă 
de floare — satisfacţie a însăşi rostului 
de a fi, Nimeni nu-l întrece la noi în 
bucurie şi în căldura ce le scoale dintr'un 
fragment ; taină și țipăi, împrejmuire oa- 
recare din largul cuprinzălor de vioiciu- 
ne de voluplute şi de oferire. 

Onofrei, Friviţ: de aproape urmele lă- 
sate de daltă într'o sculptură de a lui şi 
veţi înțelege mai mult «lecât pot acum să 
arate realizările-i tinere. Veţi înţelege că 
Ooirei e o vcinţă pictrousă, neliviştită, 
- frământată care se lupiă să învingă ma- 
teria şi so supue, conducând-o după ar- 
deren lui sullctească. Poate la nici unul 
din cei tineri nam întâlnit asigurarea în- 
tențiilor, cari de mulie ori întrec în ra- 
loare perfecțiunea unei izbânzi. Onofrei 
E. se munceşie mult şi esie deci un inegal 
aici însă sunt cel'tăţile lui. 

La vârsta pe care o arc a izbutit să se 
aşeze în atenjia luturor, Mulie nădejdi 
te leagă de numele lui în sculptura noas- 
îră atât de săracă în talente. Cn ccrtita- 
dine îi așteptăm izbânzile. Se vor avca cu 
greu și nu vor fi numeroase, dar vor fi 
i smulse din intensitatea de viaţă a unui 

om ca să rămâe în picioare nedoborâte 
: de timp, 

Dela primele lucrări pe care i le-am 
cunoscut cu suficiente calități de desen 
şi culoare. dar neîndeajuns de convinsă- 
“toare, Papatriandafil a trecut de puţină 
“meme la încercări de siilizare. Au mai 
pornit şi alţii pe asifel de drumuri de 
clasică înțelegere. dar ne pare că nimă- 
„nai nu i-a convenit până acum mai mult 
simplificarea adânciiă. cu —sunrafeţe — 
: rgi, liniştite și odihnitoare. E o îmbră- 
care și o alăturare la o emoție nobilă și 
onnră care dacă a fost a altora din în- 
; depărtate vremuri „poate fi si a unui mo- 
dern când sinceritatea încălzește mijloa- 
ele Odată apropierea găsită. jalonată 
desfășurarea aclivităţii, pictorul tinde la 
serioace împliniri personale cu succes a- 
digarat. 

Portretul pe care la expus e născut 
a coniribuţie clasică, nici decum lă- 

















- (97. 


sată să se exnrime fără a fi înovită de a- 
daceri proprii. Firul vechiu oprit, e re- 
luat şi dus mai departe prin progresul 
de conştiinţă la care suntem astăzi. 

- Jean Steriade c suârcii de multi ani cu 
publicul şi cu noi toţi câţi îl pretuim si 
9 an noroc că expoziţia Artei Române 

dat ocazie să ne arate cinci opere. 

Cunoaştem iarăşi. din culea maturității 
“lui peisagii cu vastă cuprindere vizuală, 
mde amănuntul întregeste expunerea 
stică-icoană de veridici. Ni se spune 
astfel totul, și totul are importanţă ca 
lntro documentare la fala locului în plus 
atel farmec şi poezie care rezultă din cel 
nai neînsemnat Incru când soarele îl lu- 
minează și aerul îi dă exuberanță. Con- 
ține exprimarea acestui maestru ajuns la 
o virtuozitate a montării rară, sonctele şi 
deag pentru viaţă aşa cum e, găsită aca- 
d ca şi descrisă simplu și firesc în co- 
lberare egală. 






p BI cu sia c es 


Ținuta asta denotă tinereţe sufletească, 
izvor nesecat de înoiri cum viaţă însăşi 
nu se repelă. 

Ia: în [aţa lui Theodorescu-Sion, pe 
care ordlimea alfabetică îl pluscuză la ur- 
mă, — impunere parcă anume să-l dega- 
je — în faţa operii lui îţi închipui, vezi 
pers pe vârfuri de munte. Elevaţia linig- 
tită după care însă te duci, mirat şi en- 
tuziasmat, ca după comanda unci voințe 
ferme în afară de care ulta nu mai poate 
fi. De fiecare dată te întrebicearesă ur- 
mtze şi aşlepturca nu e prea lungă: ur- 
mează mereu culmi din mereu parcă e- 
lomeniară revărsare de creaţie de artă. 

Tot lui Theodorescu-Sion i se datorește 
în cea mai marc parte meritul reînfiin- 
țării Artei Române. El a dat drumul din 
non elanului tânăr omul şi artistul sunt u- 
pa. a fosi înțeles, nu poateatâteât trebuia 
şi începutul a strălucit două săptămâni în 








ATENEUL ROMAN 


Cernescn. Caraciestica pictorului ex- 
pozant e brutalitatea coloristicei. In for- 
mă, 

Im fond e davul de-a nu reprezenta ex- 
prcxla tradusă a ideii ce l-a inspirat. că 
de a reda doar cadrul în care cra sufle- 
bul lui în momeniul creator. 

Complectarca, în formă şi fond. sc fa- 
ce pe retina și în sufletul spectatorului. 
Din Jucrările expuse cităm: „Portretul 
pictorului Luchian“, „Portretul doamnei 
N. 0.“ „Scenă din cimiiir“, „Prandafirii“ 
No 55 și „Balcicul: No. 18. 

Macedonsehi. Fiul tatălui său. A um- 
blat si Ta Paris. l-a făcut critică Louis 
Perfrand şi aiti. 

Critica franceză ne sfălueşte să-i în- 
săduim. pentru țelul urmărit, să-şi rea- 
ilveze concepţiile așa cum înţelege. Ce 
nu facem noi pentru Franţa ! 

Gabricl Mourey zice că Macedonschi 
nu-i nici simullaneist, nici sinietist, nici 
sinerorist, nici cubist, nici naturist, nică 
expresionist... nici chiar posteulist... ci-i 
pur şi simplu pictor. 

Iar ca o complectare Louis Bertrand, 
la sfârşitul croniecei, aminteşte întâi de 
„păine” si pe urmă de „faimă“. 

În lumina acestora relevăm unele hu- 
cuți nimerite, ale pictorului Macedonschi 
și pentru a nu desminţi pe Mourey, nu 
le cităm. 

Rechemhberz. Sa insnirat mai fericit 
din babele dela azil decât din trupurile 
tinere de pe plaje. Ca fond, 

Ca formă, nici pentru smălțait oale de 
beliuinţă casnică, nu-i bun. 


CAMINUL ARTELOR „REGINA MARIA“ 


Petraşeu, E unul din marii noştrii ar- 
tişti pictori. Prin puterea talentului său 


UNIVERSUL LITERAR. — 247 








ARTA ROMÂNĂ 


TAKE SOROCEANU 


sala Cărţii Româneşti ca să împrăştie 
schimbare şi folos mâine, mai departe, 

Energie cheliuită sacrificiile făcute, la 
cari se vor adăoga desigur altele, sunt 
ale înşăși exisientei celor ce sau întâli- 
uit la Arta Română, — chezăşia viitoru- 
lui ei. 

Porţile rămân sleschise : să treacă toți 
câţi înţeleg spiritul vremii de acum, al- 
iul pe care să-l lăsăm mândrie în urmă, 
să vie toţi câţi înțeleg rostul arlei vii şi 
interesele ci de existenţă, 

O singură condiţie li se impune: să 
lase la intrare chestiile mărunte, neplă- 
cerile personale, toate fleacurile ce dez- 
bină şi dăunează. 

Să se precizeze, să se împlinească o pu- 
terc tot mai cresită. înfiptă, rezistență 
în. marca de lene și medivcritate, specta- 
col întârziat și ruşinos peniru calităţile 
de rusă ale sufelului nostru. 





și 





COMPRIMATE 


ION SAVA 


umtă cu pulcica de muncă şi-a câştigat 
dreptul de-a rămâne neuitat. 
Convingerea tuturor în această direc- 
ție c lăcută. Aşa că nu mai era nevoe 
de trei săl, de trei ori pline, cu trei sute 
de iablouri, răstablouri. EA 
kxplicajia Sar părea că e netola de 
parale a d-lui Petrașcu. j 
Dacă ar [i redus la jumăiate numărul 
tavlourilor, ar fi perdut un sfert din va- 
luarea lor bănească şi noi am fi câştigat 
trei sferturi din valoarea artistică . 


SALA ILEANA 


Creţulescu. A pornit cn piciorul drept 
şi e tânăr, , , 

Sincer în pictură, pictor în sinceritate. 
E în căutareu unui limbaj coloristic. 

Când face llcri galbene, ese galben cu 
flori. Datorită vigurozităţii, trece uneori 
peste punciul la care ar trebui să se o- 
prească. 

Obține relicful numai când mu-l caută. 
Compozițiile nu au o preexistență suile- 
tească pentruca, după realizare să şi-o 
păstreze 

In portrete e prea muliă grijă de amă- 
nuntul inutil. 

Nam fi spus nimie din acestea, dacă 
n'am Îi convinşi de puterea talentului 
lui Creţulescu. 

Peisagiile din Italia sunt proba eviden- 
tă a posibilităţilor lui. 


Gheorghiţă. Expune sculptură în lemn. 
Orice lucrare a lui, nu reprezintă  alt- 
cova decât pe cl însuşi ca sculptor. 

Înbracă levmnul în haina unor concep- 
jii cinstite, şi-i dă sufletul de român 
neaoş irăit în sănătosul mediu dela 
țară, 

Sub înfățișarea simplismului ideologie 
se ascunde o filosofie specifică artistu- 
lui înăscut,. 


248. — UNIVERSUL LITERAR 








CE Şca Şu-cusez... 


dedicație 





Despre rolul pe care l-a jucat Cercul 
Sburătorului în mişearea noastră Ili- 
terară de după războiu, s'a scris atât de 
mult încât nu mai e nevoe să mai adăogăm 
ceva aici. Mai puțin se cunoaşte atmos- 
fera de hună dispoziţie care domneşte în 
biblicteca din str. Câmpineanu unde ni- 
meni nu e obligat să vic, se înțelege de 
la sine, dar unde, mai ales nimeni nu e 
obligat să rămâie. Întâmplări amuzante, 
anecdotele pline de subinjelesuri, pri- 
inează şi aci ca la vechea Junimce, asu- 
pra, studiului grav despre literatura 
nordică, sau asupra dramei sângeroase 
în cinci acte. Se zice că un „Jurnal“ le 
înregistreazii pentru mai târziu, Nimic 
însă nu egalcază perfidia amfitrionului, 
care, lusă uruncate cu un aer neglijent 
pe biurou, o mulțime de cărţi frumoase, 
mai mult sau mai puţin recent apărute, 
volume trimise direct de autori cu dedica- 
ţii din care nu lipseşte: „marelui maes- 
iru“, sau „criticului strălucit“ și altele 
de felul acustea întărite de „admiraţie“, 
devotamente şi altele, 

Partea savurgasă e că aceste dedicaţii 
sunt semnate (vorbim bine înțeles de 
volumele uitate pe birou), de scriitori 
care în orice imprejurare îl atacă sau 
chiar îi contestă. 

Numai înşirând aceste nume de subit 
declaraţiile omagiale şi sar putea scrie 
un studiu al moravurilor literare româ- 
neşti, 


ss ciia “05 
i 


între critici 





Se ştie că raporturile dintre cei doi 
critici matodori, d. E. Lovinescu şi M, 
Dragomirescu nu sunt dintre cele mai 
tandre. Mici malițiozități sunt schim- 
hate fie prin curieri benevoli, fie cu pri- 
lejul întâlnirilor dela Casa  Scoalelor, 
unde figurează amândoi într'o comisie 
literară. 

Nici odată d. Milail Dragomirescu nu 
uită să spue mai tânărului d-sale con- 
frate cu o convingere profundă şi ton 
de soprană : - 


— Domnule, d-ia ești un mare scrii- 
tor, dar nu eşti critic... pe când eu nu 


sunt mare scriitor... 

Dar aci e întrerupt: 

-— şi nici critice „Coane Mihalache”, 
suntem de acord. ă 

Dar conu Mihalache nu c fireşte de 
acord, 


SE tot Ia Sburătorul 





Vine un tânăr poet cu lavalieră şi un 
caet de proporţii care fac să îngheţe asis- 
tența. Un poet naiv şi suav, fireşte, fără 
coniingente materiale şi fără o cunoaș- 
iere prealabilă a frământărilor literare. 
Un poet pur deci, Şi socotind omul că 
îşi predispune favorabil asistenţa,  des- 
chide cuietul, adăogând că „d-lui Mihail 
Dravgmirescu i-au plăcut foarte mult 
versurile mele“. 


Gen Z ChHearaeti 


BROADWAY - CINEMA - BUILDING - ROX 


Roxy e America. Este expresia Ame- 
ricei intelectuale, financiare şi sociale 
de astăzi. Roxy este ultimul „Broadway 


Cinema Building“, construit la New- 


York, cel mai formidabil din întreaga 
lume. Europa nare nimic asemănător, 


spun americanii cu mândrie. Fu îi cred. 
„Hallul“ e decuncertant. Coloane cnorme 
de marmoră ncazră susțin o cupolă al- 
basiră şi antie de o frumuseţe surprin- 
zătoare, a cărei construcţie şi măreție 
îți dau impresia unei copii după vestita 
eepolă £ft. Petru din Roma. Un labyrint 
de scări largi de marmoră albă a- 
coperite cu kilometri de covoare de 
Smyrna şi coridoare lungi, cari au pe 
pereţi tablouri veritabile vechi ale pic- 
torilor olandezi si italieni, duc către să- 
lile unde cei din urmă veniţi aşteaptă 
să între. Aceste: săli. mai degrabă saloa- 
ne. suut mobilate cu mosc si scanne an- 
tentice Louis XV si Louis XVI. sunt îm 
pedobite cu sculpturi şi mătăsuri vechi. 
Nici uu palat de miliardar nu poute fi 
mai luxos. mai ingenios şi mai exagerat 
ca frumuseţe. Ce de choltucli pentra a 
îmdulei: așteptarea publicului! Pentru 
ce această dragoste pentru cl? m'am în- 
irehat. La Londra am văzut multimea 
lăcând coadă la uşa cinematografelor 
ore întregi, în. timp de ploaie... 

Intrai în sala de spectacol. Ce operă 
enormă ! Abia puteam vedea unde se 
termină. Imensitatea acelui spațiu cra de 
necrezut. 

Era întradevăr unu cinema? Frau mui 
curând un templu monstruos, ridicat pen- 
tru adorarea vrc-unui zeu. Mii de lămpi, 
învăluite în galben, ascunse în lemnăria 
amită a Dalcoanclor, luminează 
rios cele cinci mii de fotolii de pluș „gris, 
adânci și moi, cu spectatorii lor tăcuți 
și atenţi. Nici un loc liber, deşi sunt pa- 
tru reprezentații pe zi! 


IG a 


Și atunci intervine cu uimire Aderca: 

— L-au plăcut d-lui Dragomirescu 
versurile d-tale ? 

Incântat de etectul făcut, poetul 
continuă caudid, 

— „A spus că sunt adinirabile“, 

— Atunci nu le mai citi, conchide A- 
derca, shimbând tonul şi mimica, Tre- 
bue să fie sinistre, 

Nici până azi bietul poct nu şi-a re- 
venit. 


miste- 


pur 




































PLOAIA DE DOLARI 


Vederea celor cinci mii de fotolii 
de unde se ridică cinci mii de cancte, În 
inspiră un fel de neliniște. le Inară d 
fata ochilor moi, forma unui animal d 
guntic. capturat «de anâna unui uriaş 
pusă întrfo enormă cutie de coleciona 
Cc voia să facă cu acest animal? 
substanță voia si cxirasă din el? 

Incepmi să socoteer. Pilotul de intra 
costă 75 dc cenți (dolarnl 160). 
5000 ori 75 fac 3750 dolari, De patrno 
ne zi 15.000 dolari. decă anroane 100 
dori ne săptămână, 400.000 pe lună. 

In totalul 5 milioane dolari pe an.4 
vunci am înțeles. Pentru această sumă 
directorul putea întradevăr să  trateg 
publicul en putiuă dragoste şi să-l i 
emioare cu draperii preţioase... Sf 
tudevăr, dă o probă de generozitate. 
massă de coloune de marmoră şi cea 
hendentă de aur. Ce superbă ventil 
Ta New-York e puţin comunism. Su 
prea multe șanse pentru toată lumea. ] 
sunt lanțuri de runt cu violentă. 

Acest lucru parulizează putin ne 
mumnisti.  Acexti cetăten 
aşezaţi confortabil 


nare 


cinei mii e 

în fotoliile 
Hoxy. pentru cei 75 de cenți” are 
drepiul să se simtă miliardari în ti 
sveetacolului. Ta 


moi ă 
[i 
celor trei are ale 
această splendoare le aparținea în ti 
pul scrii, ca era acolo pentru ei, penin 
a-i atrage. pentru a le place. Nimic a 
era prea frumos pentru ci. Visul lord 
hogtitie prindea avânt în acest spați 
sompinos şi era stimulat asreabil de o 
chestră (mai mare cred, decât accea 
Operii din Paris). 

Cei cinci mii de spectatori 
aceustă 


știau 


ființa, 'care crease minune f 
lex şi profit, putea si fi început de în 
ca și ci. Avcan deci cu toţii acoiusi p 
sibilitate de a reuşi şi de a isprăvi pră 
a câstiga câteva milioane de dolari p 
an. Nu trelue de cât să fii persevereai 
curajos, viclean sau umil la momen 
oporiun. şi să nu cziți când în sfâri 


snurta îţi întinde mâna... 


KAREN BRAMSOX 








o secamaaa cle 
; cvwvazie 


: Poetul Malherbe, când venea la Paris, 
hecuia de obicei inlro cameră modestă, 
mobilată doar, utară: de cele nCcesurt, 
şeapte Său opt scaune. Cum el primea 
Buieroase Vizile, mui cu seamă oameni 
de litere, aceste scaunv se găseau in lol- 

“deauna ocupate. 
„- Aunci Mainerbe, printr'o ciudăţenie o- 
bişuuită bai, incutea poarta cu cheia și 
„dacă un ROU Vizituor se prezenta şi bătea 

“afară : 

„= Aşteaptă ! îi etriga el. Nu mai sunt 
j primeşti pe 













saune, şi e intai bine să nu 
Bimeni, decât Să-i inviţi inăuutru şi cu 
ucivilitate să-i luşi in picioare! 


la 1882, Oscar Wilde (pe ulunci avea 23 
de ani) plecase su cimerita pentru-a ju 
eul cicțu de couterinţe. Intâmpinat la ac- 
harcader de catre un tuncționar vamal, 
el răspunşe ; 

| — Nam de declarat decât geniul meu, 


= 


+ Maurice Rostaml reprezenta intruna 
* di provincuie Franţei piesa su „ulorua”, 
aia sa deţinea rolul principal 1u această 
operă lirică, benelicuud amandoi de lar- 
gi reclamă a ahşelor, 
3 Şi pentruca nimeni sănuo ienoreze, 
i numele ek ue ltosemonde Gerard e- 
ptaă menţiunea : „văduva lui Edmond 
Postari”, 
f. Asite! gloria tatălui şi a bărbatului 
fereşte iutregei tumilii, 


: 




















ilta mobiherul uparpinator lui Claude 
ji muuce, artistul de ciuematogial, mort 
fhiruo mod atât de tragic. 

E In ziua în cre se alla de moartea su, 
immeroși admiratori se înghesuiau la 
joartă, Unul dintre ci aducea ilori, Le 
jipuse iu antreu, pe urmă apropiindu-se 
kde femeea, de serviciu, întrebă deodată : 
- — Pot să vizitez apartamentul, pentru 
Ma redea mobilierul ? 


intro zi abatele Lemire primi vizita 
Marei pevilenic, care se acuza prin iap- 
al că se uita preu des în oglindă spre 
A.medea dacă u mai rămas frumoasă. 
batele o privi şi îi răspunse : 

E, — Nu, doamnă, nu este un păcat ; este 


f> greșeală, 
Lj 


, Trecând prin Miinich, Ibsen arătă o 
are indiznare luță de o femee, care 
N părăsise bărbatul, pentru a Îugi cr 
untul său. 

E — Dar, îi spuse cincva, „Nora“ voastră 
jia a fugit şi ca de-asemenea ? 

; — Da, spuse Ibsen, dar singură ! 


aler'car'ea 





> caz care 
O CASA DE STICLA 


In loburgul Stegliiz din Berlin, se lu- 
crează actualmente la construcţia unei 
şcoli, care va fi toută din sticlă împreună 
cu tavanul şi pereţii săi. 

Cevaoe a determinat acest lucru, a fost 
raportul comisiei de higienă şculară, cure 
conchide că numai lumina poate să. corm- 
bată tuberculoza la copii. 

Accastă şcoală vu avea, 24 de săli şi va 
fi inaugurată la începulul anului 199. 
Va ti interesant de a cunoaşte rezultuiele 
obţinute, 


VULCANUL CAPTAT 


in regiunea Managna, în Nicaragua, se 
găseşte un vulcan, Muzaya, la poalele şi 
populaţie, 
toarte 


imprejurul căruiu trăeşte o 
ale cărei pământuri sunt nuturul 
fertile, ca toate terenurile supruincălzite 
veşnic de focul subsolului. 

lusă, nu mai puţin natural, 
sunt adesea distruse de către gazele ce e- 
mană din crater, Locuitorii au decis a- 
unci de a îmbotniţa vulcanul. Ei sau a- 
dresat unui grup de ingineri germani, 
cari au aceeptal oferta. 

Aceşti ingineri şi-au propus să cousiru- 
iască pe crater o armătură metulică, do- 
tată cu o supapă de siguranţă, prin care 
gazele eaptute vor putea să iasă ; efectul 
lor pe terenurile cultivate va fi de neob- 
scrvat, — bineînţeles acest elect [liina 
neutralizat în prealabil prin introducerea 
unor produse chimice, 


recoliele 


PARISUL CARE PIERE 


Peniru mutive de higienă, se va începe 
dărâmarea vechilor case din ulițele insa- 
Jubre ale arontisinentului ai patrulea şi 
anume străzile Brise-Miche, Venise şi la 
Reymie, Aceste trei străzi dinire cele mai 
vechi şi mui curioase ale Parisului, au 
fiecare câtc o poveste, 

Strada „Venise“, a cărei existenţă urcă 
cel pujin până în anul 1250, a schimbat 
fourte multe nume, Intâi sa chemat stra- 
da Ilcudebourg ; pe urmă ca a fost pen- 
tra câtva timp strada „Bertaut-qui-dort“ 
și astfel şşi-a schimbat numele  mercu 
până în 1551, câud datorită unei firme, 
„A PEcu de Venise“ şi-a căpătat actualui 
nume. 

Strada Le Reâynie, tot alât de veche ca 
colelalte două, se chema odinioară „rue 
Ogniari“, pe urmă „rue Troussevache” şi 
numai îu 1875 ca a primit numele pri- 
mului locotenent general de poliţie din 
Paris, | | PR 


UNIVERSUL LITERAR. — 240 








caricatura zilei 


VECINI ŞI NOUII RENTIERI 





FOSTA BONA : Ce doreşti ? 

FUSTUL STAPAN : Mariţo mu mă mai 
cunoşti ? Sunt cu... boierul... N'ai să-mi 
dai ceva de iucru ? 

FOSTA BONA. (Măsurându-l ironică). 
Şiiu eu poate... fecior. 

(Liie) 


AMA BILITATE NEPRIEVAZULA 





SPARGATORUL : (citind afişul: „Cas- 
sa, prima scară sus"): Merci pentru lămu- 
rire, [oarte drăguj din partea d-voastră. 


4 





950. — UNIVERSUL, LITERAR 


Ceara sccelesice în cxinease 


LADY HAMILTON 


VIAŢA AMOROASA A UNEI AMBASADOARE ENGLEZE 


Albert Flament 


Din părinți umili, fostă Servitoare prin satele scoțiene, Emma Hart, ajunge prin 
rumusețea și preocupările sale artistice, Lady Hamilton, prietena reginelor surori Maria- 
> Carolina și Maria Antoaneta. Ambasadoare a Angliei la Neapole, ea a influențat prin 


situația ei asupra soartei acestui stat. 
Dela căpitanul Payne până la lordul Nelson, multe personalități de” marcă din 


nobilime şi diplomaţie s'au înclinat în fața grației acestei Lady Hamilton,ţ una dintre 
cele mai aventuroase şi strălucite existențe ale secolului X VIII. 


l 





SSI 
/ 


LADY HAMILTON 


PROLOG 


Cu un copii de doi ani, Emma, se în- 
torcea Mary Lyon la Hawarden, după 
moartea prematură a. soţului ci 

Aci intră în serviciul castelanider co- 


mitatului de Ylinishire, iar copilul îl 
îrkredințează părinţilor ei, cultivatari 
moudlești, 


Stăpânii o ajută să-și dea copilul Ia 
școală, undă învăţă până în ziua când 
mamu ei o toemeşte, la 12 ani, servi- 
toare la familia Thomas. Vârsta şi dră- 
pălăşia Emmei, cuceresc pe d-na Tho- 
mas, tot. aşa cum aveau să cucerească 
pe tuţi cei ce i-au simţit atracţia. Ast- 
fel. d-na "Thomas o deprinde cu mena- 
jul, îi insuilă gust pentru muncă și îi 
formează un modesi și cuviincios bagaj 
moral, când prin o subită decizie a Ma- 
riei Lyom, Emima se mută impreună cu 
mama ci la londra, unde Emma € an- 
gajată ca servitoare la  commozitorul 
liniey, Aci cunoaşte pe fiul lui Linley, 
Samuel, pentru care avea să incerce 


PRIMA DRAGOSTE 


Pe Samuel, elev de marină, îl cu- 


noaște în timpul unui concediu. Vor- 


bese puţin, mai mult din ochi, dar se 
înțeleg, De o sănătate fragilă, Samuel 
se îmbolnăvește, Tușeşte, Și într'o di- 
mimeaţă nu se mai poate scula din put. 
Părinţii îl îngrijesc cu actiaşi Norogu- 
laritate, pe care o întrebuințau şi în 
viaţă. Singurii Emma are răbdarea și 
abnegaţia de a-l îngriji pe Samuel, care, 
după un timp, nu-i decât un muribund, 

Pe zi ce trece, viaţa se retrage din 
corpul supt, în care au mai rămas doar 
ochii mari, albaștri. ca marea pe care 
o dorea. Samuel moare. iar Emma de 
durere pleucă din casa Linley. In ges- 
tul renunţării, ea şi-a găsit imstinctiv 
primul său gest tragic. . 


PAYNE 


Face diverse servicii, tiece dela un 
loc la altul, până în cele din urmă, du- 
pă ce fusese în serviciul unei doamne 
Kelly, unde învaţă şi vede multe lu- 
esuii, devine chetnăriță întro tavernă 
ia modă, printre pictori şi artiști. Aci 
ajunge repede la o oarecare și anumită 
celebritate. Cunoaşte multă lume. Pen 
iru a căpăta protecţia unui ofiţer pen- 
tru un văr al et, îmbarcat cu sila în 
ilota regală, Emma obţine o recomanda- 


E 


ție către locotenentul John Willet Psj 
ne, care îi va fi primul amant, La Pap 
ne acasă: lima e turburată de aseni 
marea lui linley cu Payne. Se na 
între ei un fel de mutuală aproba 
Payne schiţează gesturi îndrăznețe, caf 
nu întâmpină nici o rezistenţă din pl 
tea Emmei. Vărui ci era. salvat, Și ci 
bucuriei pentru bincle făcut urmă 9 
mei greşeli, Dar din acea seară Ema 
na mai dat pe la tavernă, căci ÎL iq 
bea cu adevărat pe Payne. 

Dar cavalerul Harry  Featherstom 
haugh se îndrăgosteşte de Emma. Paş 
cra sărac, aşa că bogăţia lui Feathers 
nehaugh o atrage pe Emana, deşi ace 
cra mai bătrân şi cu acuiaş dezinvolt 
au care treţşea dela unstăpân la altula 
devine amania lui Feathorstonehauă 
La castelul „Up-Park“, Emma după 
viaţă bogată, somptuoasă şi anturiă 
Into zi însă și resursele lui leat 
stonchaugh sunt sfârşite şi atunci, ți 
fastuoasă nu mai e posibilă la, cad 
Amândoi pleacă la Londra, unde Ha 
Featherstonehaugh trebuia, să înce 
un împrumut ha rudele sale. Emma 
aşleaplă în odaia unui han, Toate 
cercările lui llarry sunt zadarnice, | 
to seară Ilarry nu mai rovine şi 
ma c singură şi neliniştită. O hotăi 
eroică: Se va întoarce la Payne. 
bagajele într'o trăsură, Fmma se 
drepia în spre Tamisa, pe unde era 
lui Payne. 

Payne e pe mare. Abătută, pleacă 
Featherstonehaugh nu se mai putea! 
tearec, Țiindeă anunţase prin seris 
rea lăsată acasă, decizia ei. Riimă 
doar Greville, pe care-l cunoscuse ÎN 
de la „Up-Park“. Nici Greville nui 
londra, Cu hotărirea, de care suntă 
pabile numai femeile. ce simt că au 
deslin de împlinit, Emma ru priviy 
cât înaintea ei. Fiindcă navea und 
se asăpostească, sa adresat Dirjarul 


care i-a oferit prompt adăpost. 


HYGEA 


Doctorul Graham inveniase un A 
al lui Apollo“. Orice om bătrâni 
supt de viaţă, recăpăta facultăţiie 
veţei, dacă zăcea întins cinci minul 
acel pat, în timp ce corpul îi era d 
duit de un curent electric. Dar fii 
nu venia lume destul de multă] 
torul Graham a situat în apmopierea 
tului pe Zeița Hygea, care avea să 
tejeze pe bolnavi. Din întâmplare & 
ville auzi die frumuseţea Ilygeei şi 
să se convingă. Odaia era puţin] 
nată, împodobită cu perdele „ă, la gi 





que: şi cu coloane de marmoră înni- 
tată, Pe un divan cu extremităţile un- 
ghiulare şedea Hygea, împresurată de 
fumul, care se ridica dintr'un trepied. 
“Hygea avea părul de nuanţa „aubwn“, 
“nasul drept cu nanine mobile. 
mari şi arcul subţire al sprâncenelor 
“urmează desenul pleoapelor. Intre nas 
şi gură distanța mică. Bărbia rotundă 
și delicată. 


ASCENSIUNEA 


* Greville revine şi după îndelungate 
ieomorbiri consimte să o retragă pe 
“imma dela doctorul Graham, uitând 
Heoutul şi purtarea faţă de prietenul 
Pălany Featherstonehaugh. 

Cu ajutorul lui Greville, Emma stu- 
sdlază mai departe cântul. Şi pentru a 
șlerge amintirea, trecutelor ei fapte şi 
izpaţii îşi ia numele de Emma Hart, 
"zrua sa luând numele de Mrs. Cado- 
an. Emma își împarte viaţa între pro- 
isorul de muzică şi pictorul Romney, 
“căruia îi pozează.. 
Cântă, La un concert, la Ranzlayh a- 
Mompaniază, la început încet, apoi din 
ein ce mai tare, pe o cântăreaţă, Au- 
sdiiori, la început supăraţi, sunt entu- 
'rasmaţi de această îndrăzneală. A doua 
adupă concert, Emma Hart face cu- 
aylința lui Sir William Hamilton, un- 
schiul lui Greville. Hamilton e de cu- 
rând intors din Neapole, unde e amba- 
sidor al Angliei pe lângă curtea regelui 
iBrdinand şi a reginei Mariu-Carolina. 

mma nu rămâne insensibilă la cali- 
iMăţile lui Sir Hamilton, mai ales că nici 
îtijişarea nu-l arăta așa de bătrân, cât 

e spunea. Sir Hamilton e atras şi fer- 
moca de frumuseţea Eimmei şi cumpă- 
m la pictorul Romney o pânză cu por- 
îrelul ei. E atât în societatea ei şi a 
ui Greville, încât nu se mai poate lipsi. 
“n curând Romney se adaogă, al patru- 
iu, Ja grupul lor. Intr'o zi când Emma 
sijează, înaintea unchiului şi a& nepo- 
iu unele din atitudinile, pe cari le 
Improvizează în atejierul lui Romuney, 
inchiul luă deoparte pe... nepoata sa. 
Nepotul pretextă o afacere şi pleacă, 
(meville e în mare lipsă de bani, dar 
lamiton nu e unchiul său? Hamilton 
ma so despartă de Greville; I.nima 
is acest lucru, dar află și intenţia lui 
Sp Creville de a se căsători cu o fată 
Hogali, pentru a-şi reface averea, pier- 
du prin marile cheltusli,  făcule de 
Enma. Hamilton nu îndrăsneşte să pro- 
ii Emmei :uvărăşia sa, căci vede cât 
liubeşte pe Greville. Pe de aită parte, 
[larles Greville face socoteli: Dacă Ern- 
24 ar consimţi să treacă. dela nepot la 
iu, situaţia lui ar fi asigurată, căci 
castă unire ar împiedica orice alta, 
4 lar desmoşteni. p 
După multe insistenţe, Emma se în- 
ulecă să plece la Neapole, cu condiția 
a (resille să vie, după călătoria sa din, 


ini 









LA NEAPOLE 


la stârșitul lui Aprilie, Emmia soseşte 
Neapole și e instalată, împreună cu 
Vs Cadegan, în palatul ambasadorului, 
Şes, Ambasadorul o conduce spre a- 
arâmentul rezervat ei. Sir William 
jishide 0 fereastră. Emma soarbe ae- 
ri icărcat cu toropeala zilei şi a pii- 
iri napolitane, în care avea să-și 
inmoape dragostea pentru sir Churles 
lreille, 

IA supeurile date la ambasadă înti- 
mio, Ema ia parte, In curând va face 
morurile casei, cu aceiaș graţie şi bun 
ji cu care poza. Totuş, nu-l poate 


Oshii , 


uita pe Greville, căruia îi serie: „Trebue 
să par vesclă în faţa lui Sir William, 
atunci cânt îmi vine a plânge. Nu pot 
trăi fără tine... N'ar fi nimic sărăciu, 
foamea, moartea, drumul pe jos, pentru 
a veni la tine în Scoţia. lespest pe 
Sir William, unchiul şi prietenul tău -— 
dar mă. iubeşte Greville! Totuş nu va 
putea deveni niciodată amantul Imeu! 
Serie-nii dacă ai nevoie de bani. Mă 
simt vinovată: eu te-am ruinat. Sunt 
sigur că William îţi va da“. 

Dar Greville răspunde din ce în ce 
mai rar şi mai rece; e plătit de Hamil- 
ton. Intr'o altă scrisoare îi scrie: „Gr6- 
ville! Nu pot suporta titlul de prieten. 
Intre noi doi va fi totdeauna dragoste, 
prietenie niciodată. Sir 'Villiam va fi 
prieteni — noi, noi suntem amanți“. 


d LA CURTE 


Emma și-a dat repede seama că în- 
tun oraș ca Neapole, Curtea este cen- 
tirul împrejurul căruia gravitează toată 
societatea, O figură domină: Regina, Şi 
Emma doreşte să ajungă aci. Prin extra: 
ordinarul ei talent de a ruina, cât şi 
prin frumuseţea ei, Emma se face me- 
reu mai cunoscută şi cercul admiratori - 
lor se măreşte. Sir William e mândru 
de Mrs. Ilart, căreia îi: aduce un pro- 
fesor de limba italiană şi franceză, 

Maria Carolina, regina Neapolului nu 
o poate primi, dar regele Ferdinand o 
întâlneşte înta'o seară în grădiniie din 
Pausilippo, căci viitorul unui rege nu 
e compromis printr'o întâlnire într'o 
grădină, 

In timpul convorbirii cu regele, Sir 
Wiliam vine cu o scrisoare a lui Gr6- 
ville. 

„E fără precedent — scrie el — ca o 
femeie să nu cedeze, după un asediu a- 
tât de lung“. Răspunsul  Emmiei: 
„Scrie-mi, scrie-mi. căci n'mic nu mă 
nclinişteşte mai mult ca tăcerea. Dacă 
mă insulţi, îl voi lua de bărbat pe Ha- 
milton“. Umilirea profundă cauzată de 
scrisoarea lui Greville o lămureşte: a 
fost vândută, schimbată. 

Convorbirea cu regele a fost plină de 
agremente. Târziu, Sir Hamilton şi Emn- 
ma se în.ore în trăsură.  Afecţiuiea, 
pentru Hamilton creşte. Ea ţine mâna 
ambasadorului; îl mușcă de ureche, Sir 
William râde, Intoarce capul către ea. 
In penumbră, obrajii lor se aduimecă, 
se apropie, buzele s* unesc. 

Dar abia sosiți acasă, Emma redevine 
tovarăşa reservată de până atunci, In 
vizită la Neapole, Gocthe cunoaşte pe 
ambasador şi pe Emma, despre care 
scrie: 

„Ceeace mulţi artişti ar fi fericiţi să 
facă, se vede aci, îndeplinit în mişcare 
cu, cu o diversitate surprinzătoare. In 
genunchi, în picioare, șezând, culcată, 
serioasă, tristă, exaltată, căită, seducă- 
toare, amenințătoare, îngrijorată; o ex- 
presiune urmează alteia, îni mod firesc. 
ka ştie să adapteze fiecărei expresii, cu- 
tele vălului. Intr'um cuvânt: e un amu- 
zament unic. Am văzut-o mimând două 
sevi dearândul'“. 

Succesul obținut zi cu zi rupe rezis- 
tenţa Emmei. Devine amanta lui Hamil- 
ton, care însfârşit „e stăpânul corpului, 
dorit fanatic“, 

Emma, își transformă apartamentul în 
sală de muzică. Aci va cânta ea „Nina“ 
de Pergolese și aci vor avea loc şedin- 
tele de mimică. Invitaţii erau tot mai 
numeroşi, 

De regina Maria-Carolina va depinde 
situația Mrs. Tlant, dacă Hamilton va 
decide căsătoria. Emma Hart uzoază de 
cunoştinţa lui Giovani Acton, prim mi- 


UNIVERSUL LITERAR. — 951 


nistru, pentru a ajunge şi a intra în 
grațiile reginei. Giovani Acton, avea in- 
fluenţă asupra reginei. :O0 paranteză în 
viața Emmei formează dragostea, filia- 
lă aproape, pentru ducesa d'Argyl, care 
o introduce mai mult şi îi face noui 
cunoştinţe. Pentru 'a ajunge la Curte 
mai trebuia un singur lucru: să se că- 
sătorească cu Sir Haunilton. 

In preajma unor pericole ameninţă- 
toare, “având în ţara vecină revoluţie, 
regina ţinea neapărat să aibă sprijinul 
Angliei. Reprezentantul ei nu trebuia să 
aibă nicio neplăcere. Si regina, aiât de 
distantă până acum, încuviinţează bine- 
voitoare şi prevenitoare. In urmă regina 
insistă ca ambasadorul să ia parte la 
consiliul convoveat, evenimentele grave 
din Franţa fiind îngrijorătoare. 

Scrisorile lui Grevilie devin amuza- 
ment pentru Emma. Intr'o scrisoare ea 
îi mulțumește lui Greville „intermediar“ 
între ea și Sir Hamilton, cu care tre- 
buia să se căsătorească, 


REVEDEREA 


acel 


Sir William şi Mrs. Hart, întovărăşiţi 
de Mrs. Cadogan, ajung la Londra toc- 
mai în sezonul serbărilor. Si în port 
se întâmplă momentul aşteptat de Mrs. 
Hart atâta timp: Grâville aşteaptă, 

„Emma se regăseşte în prezența a- 


mantului,.. [nina nu-i bate. In zadar 
așteaptă acea nelinişte, caracteristică 


dragostei; nu vine. Sir William, puţin 
îmbătrânit, dar mereu surâzător şi 
svelt, e în umna Emmei. Mrs. Cadogan 
supraveghiază scena, cu acel aer de bo- 
nomie, care scapă convenţiunilor și ră- 
mâne omenesc. Greville se simte învins 
în faţa acestor trei oameni, cari îl pri- 
vesc. Ridică privirea. Şi el sa trecut. 
Na mai rămas nimic din omul tânăr 
pe faţa palidă. Doar 'Emma e mai fru- 
moasă ca riciodată, Cei cinei ani nu 
i-au adăugat decât graţii, Accentul vocii 
sa îndulcit, — trupul ei şi mișcările au 
devenit mai fine, mai nuanţate. Emma 
e acum Ambasadoarea, lady Hamilton“. 

In ziua de 6 Septembrie 1791, are loc 
căsătoria „în cea mai strictă intimita- 
te“ în capela din Marylebone,. 


- AMBASADOAREA 


Singura dorință a Lady-ei Hamilton 
revenind la Neapole, e de a fi primită 
de regină. Soții sau oprit la Paris și 
în plină agitaţie revoluţionară, amba- 
sadorul și ambsadoarea cer audienţă 
quasi-prisonierilor Constituantei: Rege. 
le şi Regina Franţei. Inainiea lady-ei 
Hamilton, 'ochii Mariei-Antoaneta s'au 
umplut de lacrimi. Ea, arată muită sim- 
patie acestei întrevederi, aceleia care 
na fost primită de regina Angliei. 

Inaintea plecării, Regina Maria An- 
toaneta dă ambasadoarei o scrisoare 
cătiie sora-sa Maria Carolina, regina, 
Neapolului. 


PRIETENIA REGINEI 


Când e vorba de satisfaciii imediate, 
Maria-Carolina nu ţine seama da uza- 
jul Cumţii: ea fixează audiența pentru 
a doua zi, înaintea Consiliului, care se 
ține la orele unsprezece dimineaţa. Ține 
să afle imediat conținutul scrisorii. Ma- 
ria-Carolina vrea însă să şi curiouscă 
pe această femeie, de care i sa vorbit 
atât de mult. In sala de audienţă o ir- 
troduce secretarul reginei. Fica Mariei 
Teresa şi fiica Maryei Lyon, femeia ca- 
re guvernează un popor, ambițioasă ca 
o mare regină şi aceea pe care frumu- 
seţea a făcut-o regină deasemeni, schi- 


[, 


252. — UNIVERSUL LITERAR 


țează un surâs, kmamu îngenunchiază şi 
sărută mâna imă a legimei, către îi u- 
rală un Scaun, pe care să şeauă. Lady 
Mail iun IN LUN pină gleutale ini a gust 
VULDELe CUVENILE... CuDVoibirea se wr- 
MIRĂ, Când se anunţ ora Consiliului. 

eucă, lasand Iteg.nei grija de a tixa 
ziua „prezentării? 1ă Cure, de a alege. 
INV0ana la Palatul Sessa, mima POves- 
teşte lui Sir Wuliiam ibtreveuerea, lar 
acei, cari aşteptau, află că „„prezenta- 
rea” a avut loc — şi cu ce succes! — in 
Mare iwtimitate. De aci incepe 0 nouă 
epocă penuu lady ilumilton. uampul se 
ÎNMUne, WOIMIBĂ LOL Neapolui. tunica 
o priineşte des. Pentru u-şi câştiga sim- 
păuiă reginei, mimi dansează 0 Laruri- 
velă, in mijlocul obișnuivei şedinţe de 
atitudini mnnate. A uoua zi Marla-cu- 
rolinu, îi serie şi muuţumeşte pentru plă- 
cerea de a 0 1; vazut dansând, Devine 
obișnuita palatului şi amica reginei, 
care 0 corisultă asujna, toaletelor, Pen- 
tru o plimbare, Mura Caroiina împru- 
muta lady-ei Hamilton calul e; şi îi 
dă însoțitor un lackeu în divrea. ura 
cea mai mare cinste tăcută până atunci. 

Intro scrisoare către Sir unaries trs- 
vilie, dady Hamiinton scie: 

„Lacă aşi îi bica sa, Hegina n'ar fi 
Mai atenta şi Mai jubitoare. Şi mau de- 
parte: „U 1UDes€.,. E prima 1emere in 
lume ! inima ei e bună, divină şi 
dieaptă...” Evenimentele, care se des- 
lănţue năprasnice în Franţa 0 vor apro- 
pla şi mat mMuit de regină. Intro seară 
de lebruarie 1793, pe când se pregătea 
să meargă mascată țera carnaval) rugina, 
o anunţă că Ludovic XVI, regele kran- 
ței a tost decapitat. Emma anunţă pe 
Sir William şi, renunțând la petrecere, 
aleargă la palat, In acest fel kinma de- 
vine o activă coluboratoare a lui Sir 
William. Prin fineţea şi diplomaţia ei, 
mm ajunge să cunoască iute şi in- 
tegral orice, când lui Sir William i-ar 
îi trebuit mult mai mult timp pentru 
astfel de lucruri. Devine prietenă nedes- 
părţită a Reginei. Nici nu mai părăsește 
pâlatul regal, fiindcă, Maria-Carolina nu 
mai poate rămâne singură, 


NELSON 


Flota engleză e în apele Neapolului. 
Comancantul ei, căpitanul Nelson e 
primit ia ambasada engleză şi Emma 
îl cunoaşte. : 

—. Căpitanul Nelson, spune Ambasa- 
dorul, prezentând pe marinar. A doua 
zi ave loc o serată de gală, la San Carlo, 
unde Lady Hamilton împarte cu Nelson 
succesul, Ajutat de Iimma, Nelson pre- 
găteşte un ospăj de adio pe vasul „Hag- 
am;emnon'“, dai, dim nefericire, vast fran- 
ceze sunt semnalate aşa că, înainte de 
orice serbare flota pleacă. După câteva 
săptămâni se află la Neapole ştirea 
morţii Mariei Antoaneta și căderea 'Tu- 
lonului, luat din mâna Englezilor de 
tânărul locotenent Bonaparte. Ultimile 
nenorociri o lipsesc cu totul, de muzică, 
dans și petreceri, pe Lady Hamilton. Nu 
se vorbeşte decât de politică. Fiecare e 
suspectat. Neliniştea pluteşte în aer. 
Trei tineri, bănuiţi revoluționari, sunt 
decampitaţi. Regina nu întreţine cu prie- 
tema, sa, Lady Hamilton, decât o cores- 
pondenţă diplomatică. Ferdinand ar voi 
să reia relaţiile cu Franţa; Maria Ca- 
rolina nu așteaptă mântuirea decât din 
partea Englezilor. Situaţia lady-ei Ha- 
milton e iar importantă, fiindcă are la 
curte anai imultă. trecere decât Sir Wil- 
liam. importanţa ei se dovedeşte atunci 
când obţine dela regina Maria Carolina 
permisiunea ca flota lui Nelson, în tre- 
cere prin Fgipt, să se aprovizioneze la 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL, 


Neapole, deși erdinond făcuse uh lba- 
tat cu Franţa prin care nu era permis 
ca mai mult de două vapoare engleze, 
să aibă acces în portul Neapolului. Ast- 
fel e posibilă urmărirea imediată a 
flotei franceze şi victoria dela. Nil. Nel- 
son se întoarce învingător, dar cu un 
singur ochiu şi cu o singură mână. 
Victoria lui Nelson entusiazmează curtea 
şi provoacă în Lady Ilamilton. mai mult 
de cât admiraţie. Bătrâneţea lui Sir Ha- 
milton e un moiiv mai mult. Iar infir- 
mităţile lui Nelson nu prezintă decât 
atracţie. Nelson *! aşteptat. Intro scri- 
soare către Nelson, lady lamiiton spune 
precis : „N'aşi vrea să mor mai înainte 
de a fi îmbrățișat pe eroul dela Nil! 
Nelson soseşte şi flota rămâne mai mult 
timp în rada Neapolului. Lady Hamil- 
ton e mereu cu el. Eroul se predă, 
mărturiseşte că, dela prima întrevedere, 
a păstrat în sufletul său chipul Lady-ei 
Hamilton. Trăia viaţa aventuroasă și 
aspră a marinarului, păstrând amintirea 
secretă a unci frumuseți, unei graţii in- 
comparabile, a ungi eleganţe neintâlniie. 

Nelson are nevoe de odihnă. Emma 
și Mums. Cadogan îl duc la Castelimare, 
unde sa închiriat o vilă. Cu aceeaşi ab- 
negaţie, cu care l-a îngrijit odinioară 
pe micul marinar Linley, îl îngrijeşte 
pe Nelson. Il îngrijește cu exces de a- 
tenţie. Il îmbrățișează, fără ca să fi de- 
venit încă amanta lui. Se nasc bănueli. 
Un nepot al lui Nelson, căpitanul Nis- 
bet, îşi permite aluzii supărătoare la 
adresa lady-ei Hamilton. lumea se în- 
treabă de ce rămâne atât de mult la 
Neapole și Nelson, pentru a produce di- 
versiune, asediază, timp de o lună, 
Malta. Revine şi la ambasadă lady Ia- 
milton nu-i mai opune nicio rezistență. 
Sir Hamilton intră astiel, la vârsta ve- 
nerabilă. de 70 ani în categoria bărba- 
ților înșelaţi. 


RĂZBOAIE ȘI RĂSCOALE 


Austria nu dă nici un ajutor Neapo- 
lului, atacat de revoluţie. Toată lumea 
e în panică, numai Ferdinand şi Sir 
Hamilton sunt liniştiţi. Emma descoperă 
o subterană, unde vor putea ascunde 
bogăţiile, spre a nu cădea în mâna re- 
voluţionarilor. Nelson sfătueşte familia 
regală să se retragă Ja Palermo. Pe 
drum, Albert, fiul cel mai mic al Mariei- 
Carolina moare în braţele lady-ei Ha- 
milton. La Palermo se află de ocuparea 
Neaypolului de către Champiomet, con- 
ducătorul revoluţionarilor francezi. Când 
directoratul recheamă pe Championnet, 
se ivesc nădejdi noui pentru cei exilați. 

Vor căpăta și ajutorul Turcilor, şi al 
Ruşilor. Un devotat al familiei regale, 
amirulul Caracciolo trece la republicani, 
în timp ce cardinalul Ruffo strânge o 
armată regalistă, care înfrânge pe re- 
publicani, cari capitulează și sunt lăsaţi 
liberi să plece. Nelson e la Neapole, 
Emma va trebui să ducă răspunsul re- 
ginei la Neapole. Prins de poliţie, vân- 
dut de un servitor, Caracciolo e judecat 
și osândit: va fi spânzurat pe vasul 
Minerva. Insuși Nalson — neînduplecat, 
poate fiindcă a văzut în ochii Emmei 
o umbră de simpatie si  compătimire 
pentru condamnat — dă comanda. Ur- 
mează un măcel grozav. Ruffo trimite 
la moarte mii 'de vinovaţi și nevinovaţi. 
Din această cauză Maria-Carolina e 
urâtă. E răsbunătoare și nemiloasă, 
Ferdinand o lasă la Palermo și pleacă 
singur la Neapole, pentru a restabili 
linistea și cu gânduri de împăcare. E 
îmmiedecat însă de Nelson, care Bub 
influența Emmei — e răzbunător. Ade- 
vărata regină e lady Hamliton. Dar de 
aci începe. 





STR. BREZOIANU 















































DECLINUL 


Amiralul Nelson e rechemat în, 
în urma câtorva acte de neascil 
Megina, Nelson, sir William şi ladi 
minvţon pieacă din Livorno înspră) 
Li se iace o primire tiriunitală; 
Humilton e tot uţăt do frumnoasă,i 
d:n depărtare. De aproape se vel 
imbăwanit. Succesul ei la curti 
Viena e datorit mai ales, compulii 
Nelson, lteginei şi Medaliei „ii 
gratitudine”, 

La Viena ii fu dati să observe că 
an copil. Din Viena pleacă după cil 
zile ue rectpţii şi petreceri, lui 
rămas bun dela Regina pe care 0 să 
cu devotament în tot timpul pri 
or. 

Se îmbarcă, călătorase dealunguli 
şi debarcă la Yarmouth. Lady Hat 
Se așteaptă să vuulă Ja debantad 
lady Nelson, soţia amiralului. Dap 
sta nu vine. ju un banchet oferiţ 
rulului e chemată și lady Nelson 
e îmmpăcală de luly Hamilton și 
chile Hamilton şi Nelson. sef 
Emma trebuind să nască, pnetell 
o boală şi numai primește în 3 
mentul ei pe sir William. Naște of 
loraţia, copil atât aşteptat de M 
Il alăptează singură viump de do 
tămâni, apoi îl duce, într'o noa 
o doică, A doua zi, Sir Williamii 
mit și-și poate revedea soţia, 

In palatul din  „Piceadilly”, 
continuă să ducă aceiaşi viaţă II 
fără bimeînţeles prestigiul avut k 
pole, prin -prietenia reginei Marked 
lina. Horaţiu ce arătată lui Sir W 
şi i se spune că e un copil adopta 
due timp de “câteva luni, la Mer 
viaţă liniștită până ce în aspri 
Sir Hamilton moare, lăsând toaţi 
rea lui Sir Charles  Grevdk 
pensie de 100 lire sterlimeiii 
Lima,  Grevilla, după puţin 
nu-i mai dă nici pensia $i 
alungă pe Emma din palatul dă 
cadilly. limma locuește la 'frelet 
ralului, până ce Nelson :se întoa 
Alymoutn, 'dar un nou ordin îl 
la Trafalgar, unde învinge și-și A 
moartea. 

Târziu, puţini! luni înaintea! 
îi fu dat să mai  priimescă uri 
și întârziat omagiu, al unui tânk 
o văzuse şi o iubise, poate, înj 
unei vizite la Oxford. 


Edit. : Flammarion. Paris. 





OGLINDA Dvs. 


Vă va spuna: 


La (nEnE SI 


AICI USCATA, DIGI BRA! 
nu fardează, dar fiind unsuro 
pătrunde întradevăr în.- porii pie 

inviorează epiderma, 0 mlădiag 
gi avantajează luciul natural, 
L” al tenului Dv. Ea mențingi 
Pudra Dv. 


PUDRA SION A 





























Nr. 11.