Ion Protopopescu — Idealul — ed. Dacoromania, Madrid — 1962

DE ACELAŞ AUTOR: 

<Problcme de mâine in România*..» Ed. Curtea Pribegiei. Argentina, 19^2* 


Ion Protopopescu 


IDEALUL 

ESEURI ŞI ARTICOLE 


MADRID 

1962 




Deposito l.egal: M. 2.176-1963. 


Grafic as BtNZAL. —Virludes, 7. —Madrid. 


"Acum cu sufletul greu. răzleţiţi, sfârtecaţi, 
ne strângem la adăpost. Ia singura căldură şi 
alinare, tărie şi reconfortarc a noastră, readu- 
cătoare de puteri, la picioarele lui Isus, In pra- 
gucl orbitoarei străluciri a cerului-Ia Icoană.** 


ION I. MOŢA 

1927 





\ cum câţiva ani vorbind, la Paris, cu Mircea Eliade de soarta po- 
1 porului românesc dealungul sbuciumatei sale istorii încheeam 
cu exclamaţia «neam fără noroc!». La care el a isbucnit «da dom¬ 
nule, neam fără noroc!». 

Mai târziu (în îndreptar) el a glosat pe această temă, iar Legea 
îi citează un pregnant pasagiu de răsvrătire românească împotriva 
Istoriei. 

Subscriem total "butadei" lui Mircea Eliade. 


Ne-am întrebat deseori asupra soartei maştere ce pare că me¬ 
reu ne-a păscut. In treburile noastre pământeşti nu credem în- 
tr*o «cauză unică» dar am socotit că una din principalele cauze 
este că noi nu ne-am străduit să facem Istorie, că (parafrazând 
pe Nicolae Iorga) noi nu am fost noi . 

Veşnic am imitat "modele" de import până şi (mai ales) în 
desmăţ. Sa ne reamintim de perioada fanariotă când bunele şi 
austerele obiceiuri româneşti au fost înlocuite un veac întrcg-lă- 
sând răni care nici până azi încă nu s"au tămăduit-prin moravuri 
uşoare, lascive imorale şi incorecte. Vechea tradiţie voevodală se 
trăsese în munţi şi păduri, între haiduci şi panduri. 


— 7 — 



Pe timpul Voevozilor, Românii abia aveau vreme intre doua 
răsboae să ridice o bisericuţă drept mulţămită lui Dumnezeu ca 
ne învrednicise sâ scăpăm de urgia turcească ori muscălească. 

Mai târziu, când devenisem Regat şi când ne puteam afirma 
slobozi, nu am urmat în politică un drum al nostru, hotărît de 
aşezarea ţării şi a neamului «în calea tuturor răutăţilor», ci am 
căutat să fim pe placul unora sau altora. Ne-am destrămat pute- 
rea şi unitatea în diverse «filii». Oamenii noştri politici au vrut 
să rămână «buni Români». Ne este penibil să mai reamintim 
numele acelora care se complăceau cu acest epitet de «mai euro¬ 
peni» şi care în loc să netezească drumul Istoriei româneşti, nc-au 
băgat în aventuri din care azi nu ştim cum să mai eşiin. 

Ne-am ataşat diferitelor imperialisme fără să ne dăm seama 
că din ciocnirea lor vom eşi striviţi noi, cei mici, care eram uti, 
lizaţi ca elemente de echilibru între forţe antagoniste Neamul 
nostru care nu a căzut niciodată în păcatul de a împila alte po- 
poare, nu avea ce căuta în tagma celor ce-şi făceau din imperia¬ 
lism şi colonialism finalitate istorică. 

După unirea din 1918 părea o perioadă de linişte ne va lăsa 
răgaz să ne realizam. Tineretul generaţiei ’22\ în lămurirea unui 
ideal românesc, căuta să înjghebe unirea sufletească a provinciilor 
în duh naţional. Politica românească însă, urmând mean¬ 
drele desorientării spirituale din Europa, s*a pus deacurmezişu 
elanului generos care ne-ar fi mijlocit azi o falangă, in plina 
maturitate, de oameni animaţi de un ideal. Acum neamul nostru 
văduvit de elita ucisă de un rege asasin, rămâne să fie reprezen¬ 
tată printr’o scrie de pigmei care-şi revendică doar prerogativa 
de a se aşeza pe scaunele răsturnate în fuga celor ce au dat foc 
ţării. E clar că nu se poate creea Istorie românească din am 1 - 
ţi uni le inşilor de «a ajunge». 

Un neam nu se naşte la întâmplare ci din o nevoe care cons- 
titue menirea lui. Implinindu-şi-o el îşi justifică existenţa şi eci 
dreptul la viaţă. Românii s’au născut pe pământul Daciei din 
nevoia de apărare a imperiului roman contra hoardelor asiatice. 
Nu şi-au desminţit niciodată această misiune până in 1944. Iar 
azi, prin rezistenţa din ţară, vădesc încăodată că nu-şi tradeaza 

idealul. . v . 

Dar dacă, în loc de a face cunoscut acest adevar celor care 

nu l-au cunoscut, reamintind jertfele pentru libertate şi credinţa 
a înaintaşilor noştri, acceptăm fără murmur ll “ anitate *. ca 
mânia e rezultatul neaşteptat al răsboiului şi al pacn din 1 


— 8 — 


sigur că nu facem Istorie românească. (Ne gândim la cartea lui 
H. Prost şi la primirea nedemnă ce i s“a făcut în presa exilului 
în contrast cu atitudinea Israelului—o ţară cât Oltenia noastră— 
dar care ştie să se afirme). 

Istoria naţională nu se face din mila altor neamuri ci cu aju¬ 
torul Voinţii Divine care nu părăseşte pe ceice-si împlinesc da¬ 
toria. 

încrederea în propriile forţe nu vrea să însemne trufia de a 
privi cu dispreţ la vecinii noştri care ca şi noi îşi «apără sărăcia 
şi nevoile şi neamul» cum, cu atâta lipsă de înţelegere, am făcut-o 
de pildă în anecdotele semnate de Th. Sperantia. 

Folklorul nostru, care este oglinda sufletului romanesc, s a în¬ 
vrednicit să cânte fapte legendare, nu să se coboare la ghiduşii 
uşoare pentru amuzamentul eftin al mahalalei. 

înţelepciunea strânsă în zicalele şi proverbele ţăranului ro¬ 
mân ar constitui material pentru o «filosofic românească» cum 
atât de judicios remarca Aurel C. Popovici. 

E drept că vicisitudinele istorice nu ne-au dat răgazul să ne 
realizăm în domeniul cultural în raport cu darurile noastre, dar 
puţinele clipe de linişte de care ne-am bucurat folosite bine nu 
au refuzat să ne dea epoci ca a lui Eraineseu şi Creangă sau a 
generaţiei ’22\ 

Dacă ne-am îngăduit să glosăm pe această temă este numai 
pentru a ne reaminti o datorie, prea deseori uitată, că viaţă tre - 
bue luată în serios . Dacă o trăim marginal, evenimentele ne sur¬ 
prind şi Istoria se face peste capul nostru. 


I. P. 


— 9 



IDEALUL 



IDEALUL 


Măreţia vieţii omului nu stă în «existenţa» sa biologică 
—adevărată minune de creaţie— ci în sensul pe care el îl dă 
acestei existenţe. 

Minuni de creaţie se constată şi în regnul animal şi în cel vege¬ 
tal. Nici chiar domeniul inanimat al mineralelor, unde fiecare corp 
îşi pătrează sistemul său cristalin, nu este lipsit de asemenea 
minuni de creaţie. 

Ar fi o eroare să inducem, generalizând superficial, ca omul nu 
are altă posibilitate decât a unui sistem unic şi invariabil, ca un 
cristal, sau că omenirea nu se poate organiza decât într'un sistem 
rigid, ca un canon, aşa cum sunt organizate albinele care. de când 
se ştiu, îşi fac şi îşi organizează stupii în regim de caste, cu o 
mateă ce depune ouă, cu lucrătoare care culeg şi depun mierea 
şi cu trântori care ventilează stupul. 

Incapacitatea noastră de a lua oontact (cel puţin deocamdată) 
cu viaţa integrală a cosmosului care ne înconjoară şi extinderea 
cunoştinţelor noastre numai la fenomenele bio-fizice ale lumii ma¬ 
teriale nu ne îngădue să reducem viaţa doar la aceste manifestări, 
eliminând sensul ei. 

Ştiinţa posedă date certe că şi în lumea celor care nu cuvântă 


-- 13 



există o posibilitate de înţelegere pe care noi abia o putem decela 
însă nu o putem pătrunde şi interpreta. 

Faptul că încă nu cunoaştem deplin acest sens nu înseamnă că 

el nu există. 

Limita facultăţilor noastre naturale nu implică delimitarea uni- 
versului la ceeace ne pune la dispoziţie imperfectul nostru sistem 
sensorial. Pentru omul de pe stradă, lipsit de instrumentaţia ştiinţi¬ 
fică a laboratorului spectrul solar este ceeace vede el în refracţia lu¬ 
minii printr’o prismă. Sub violet şi deasupra lui roşu sunt totuşi ra¬ 
diaţii solare pe care le simt furnicile (ultraviolet) sau pe care le 
utilizăm chiar noi în radar (infraroşu). Acea fatală zecime (de mili¬ 
metru sau de secundă) sub care lucrurile ne apar confundate sau 
continui, poate schimba chiar natura fenomenului, nu numai mări¬ 
mea lui. Pentru ochiul nostru, un bec electric aprins dă a lumină 
continuă pe când, de fapt, lumină lui e discontinuă, a 
cincizecea parte din secundă e aprins şi a cincizecea parte stins 
(la un alternator cu 50 fase pe secundă). Exemple de felul acesta, 
din lumea fisică, în raport cu simţurile noastre, se pot da la 
nesfârşit, fără a ne mai referi şi la deformările sensoriale, ca arhicu¬ 
noscutele «iluzii optice», tactile, etc. 

Din aceste constatări rezultă că nu avem dreptul să reducem 
«existenţa» numai la ceeace ne cade direct sub simţuri în cotidianul 
trăirii noastre vegetative. Aceasta este doar existenţa vizibilă, 
ca spectrul celor şapte (!?) culori dintre roşu şi violet. 

Cert este că, dincolo de această existenţă vizibilă, există o alta 
căreia trebue să-i determinăm caracteristicile şi să-i definim esenţa, 
pentru a avea dreptul să încercăm a pătrunde sensul vieţii. A vrea 
să punem concluzii definitive, înainte de a cunoaşte ceeace se pre¬ 
simte numai, este pripit şi ne poate împiedica, sau cel puţin întâr- 
zia, în descoperirea adevărului ai cărui deţinători ne credem şi în 
virtutea căruia stabilim norme de trăire. 

Si aceasta este valabil pentru toată viaţa care ne cade sub 
simţuri, dar mai cu seamă pentru viaţa noatră omenească ale cărei 
rosturi se vădesc a depăşi pe celelalte. In această privinţă nicio 
confuzie nu mai poate fi cu putinţă, evoluţia de până acum o im- 
pune categoric şi ne interzice să recurgem la facile analogii care 
ar fi tot atâtea erezii. Ceeace am descoperit este doar o etapă şi nu 
ştim dacă cea mai importantă—din ceeace ne mai rămâne de desco¬ 
perit asupra vieţii. A ne fixa, cu încăpăţânare, pe această primă 
etapă e operă negativă, înseamnă să refuzăm a descoperi pe cea 
următoare. Datoria noastră, pentru a ne defini rosturile, este să 


— 14 — 


scrutăm, cu luare aminte, indiciile pc care le avem deja, in str㬠
duinţa de a ridica vălul care ne acopere ceeace este dincolo de ce 
ştim azi, pentrucă acest dincolo ni se revelează cu necesitatea 
adevărului. 

Un elementar bun simţ (acel esprit de finesse , cum spunea Pascal, 
în opoziţie cu esprit geometrique ) a condus pe oameni să considere 
şi o altă lume decât cea materială. O lume spirituală. Existenţa 
şcolilor filosofice o vădesc cu prisosinţă. 

Concepţia acestei lumi spirituale este veche; de când omul a 
considerat facultatea credinţei. Evoluţia ei însă nu s'a făcut totdeau¬ 
na ascendent. Intrcţeserea celor două lumi, cu izbucnirile tumul¬ 
tuoase ale lumii fisice, a deturnat dela preocupările celeilalte şi 
periode de delăsare au întunecat viaţa spirituală a omului. Nu fără 
temei s’a afirmat că pe linie spirituală omul nu a mai făcut niciun 
progres. Căci dacă azi «vedem atomul» şi îl putem dcsagrega, me¬ 
todele de introspecţiune sufletească nu depăşesc pe ale lumii vechi. 
Mai mult, în filosofia comunistă s'a ajuns să se tăgăduească chiar 
existenţa acestei lumi spirituale. Evoluţia nu a mai continuat paralel 
pe ambele tărâmuri şi uşurinţa cu care ne descurcăm în domeniul 
material ne-a îndepărtat tot mai mult de celălalt domeniu, incom¬ 
parabil mai dificil şi, ca atare, mai puţin accesibil decât o teoremă 
de geometrie sau o construcţie de bombă atomică. Amploarea date¬ 
lor ştiinţifice şi noile descoperiri în domeniul lumii fisice ne fixează 
tot mai intens atenţia exclusiv asupra lor, neglijându-le pe celelalte. 

Pedealtăparte omenirea care e de acord cu această existenţă 
spirituală, ca o faţă a propriei noastre trăiri, păcătucşte cu frenezie 
în a-i aplica criterii din cealaltă lume—din cea materială—, şi a o 
socoti de descifrat cu «tehnice» care nu-i sunt adecuate pentrucă se 
referă la fenomene de altă natură. Facem ceaace ar fi, în lumea 
fisică, să măsurăm timpul cu kilogramul (pentrucă sunt «timpuri 
grele») sau cu metrul (pentrucă e «lung timpul»). Suntem atât de 
faşcinaţi de descoperirile tehnice încât nu mai vorbim şi nu mai 
gândim decât prin ele. A medita la soarta lumii dincolo şi în afară 
de efectele radioactivităţii nucleare începe a fi un lucru depăşit, 
considerat cu compătimirea cu care sunt priviţi cei alături de reali¬ 
tăţile vieţii. Trăim doar «era atomică»! Preocupările noastre sunt 
ancorate în bomba «A», «H», «H-U», sau «C», singurele în care 
vedem salvarea de sub ameninţarea tot mai îngrijorătoare care ne 
apasă. Trăim, cu înfrigurare, un isterism atomic fără o contribui, la 
aceste arme distrugătoare, cu nimic din ceeace ne stă în putinţă pe 
linia constructivă a resistenţei spirituale. Viaţa noastră sufletească 


15 — 



este total anihilată sub presiunea nesiguranţei, a fricei şi a groazei 
de ceeace ne poate aduce ziua de mâine. Suntem înclinaţi în semn 
de supremă înţelepciune şi de mare virtute—să ne plecăm capul 
sub jug într’o «coexistenţă» şi o «convieţuire» care nu înseamnă 
decât desăvârşita noastră pierdere, prin renunţarea totală la viaţa 
spirituală. 

Uităm că primii creştini nu au avut nici bombe atomice, nici 
tunuri şi nici măcar nu ucideau, şi totuşi au biruit prigoane şi 
duşmănii care, dacă erau mai puţin doctrinare, nu erau mai puţin 
îngrozitoare ca cele de azi. Diferenţa, dintre ei şi noi, este că noi 
ne-am pierdut jumătate din trăirea noasrtă, ne-am pierdut 
sufletul. Iar când ne moi aducem aminte de el îl îngrijim cu 
droguri din farmacia lumească a materiei. 

înstrăinarea de propria noastră esenţă îşi are rădăcinile în co¬ 
pleşirea de către material a spiritualului, caracterizată prin trăirea 
fără un ideal uman. 


* * * 

Viaţa nu poate fi trăită fără ideal. 

Inşi şi popoare au nevoe de un ideal către care să-şi îndrepte 
năzuinţele şi străduinţele lor întru finalitatea către care tind. 

Numai o finalitate poate constitui un ideal. 

'feluri tangibile pe care omul le poate realiza într o singura 
generaţie (sau uneori numai peste noapte), nu pot constitui un 
ideal, ci doar ambiţiuni. 

Partea gravă este că acceptăm a substitui ambiţiunile idealurilor 
şi—consecinţă şi mai gravă—că ne-am deprins a judeca pe oameni 
după cum îşi realizează ambiţiunile, n u după cum îşi urmăresc 
idealul. 

Am ajuns oamenii notei zece şi am încetat de a mai fi oamenii 
lui Dumnezeu. A «şti» (sau chiar numai a fi «bine informaţi») 
depăşeşte în viaţa noastră cealaltă problemă: a «înţelege». Am 
redus rostul vieţei doar la binefacerile unui «standard ridicat» fără 
a ne preocupa dacă acest standard e obţinut într o ambianţă nor¬ 
mală şi dacă ne conduce spre o viaţă normală. 

Nu mai avem teamă de Dumnezeu şi de legile Lui, singura 
noastră grijă este să nu fim prinşi că am eludat legile înscrise în 
codurile omeneşti pentrucă ele aduc sancţiunea imediată. îng㬠
duinţa divină, care dă răgazul de a ne pocăi, este interpretată ca 
o carenţă cerească în treburile noastre pământeşti. Si, astfel, ne-am 


— 16 — 


crezut stăpâni absoluţi şi am socotit că putem înlătura, fără niciua 
risc, răspunderile care ni se impun din considerarea sensului 
vieţii. 

Ambiţiunile sunt onorabile câtă vreme ele sunt puse în slujba 
unei finalităţi care să ne îndrumeze spre perfecţiune. Iar perfec¬ 
ţiunea nu poate fi realizată decât când cunoaştem întreg advevărul. 
Iată cum se face necesară, indispensabilă , cunoaşterea celeilalte 
jumătăţi de trăire, trăirea în duh, pc lângă trăirea în trup a omului, 
căci adevărul e alcătuit din amândouă nu numai din una. 

Am ajuns a descătuşa materia de forma ei şi a o elibera in 
radiaţiuni, dar nu ne dam nicio osteneală sa descătuşăm sufletul 
nostru de robia trupului şi să descoperim drumul spre eliberarea 
lui. Suntem constrânşi să constatăm că există o viaţă spirituală dar 
nu facem decât prea puţin ca să o cunoaştem în plinătatea ei. Din 
adevărul (şi numai din parte din el) pe care îl cunoasţem—acum şi 
aici—ne-am făcut o pripoană care nu ne mai îngădue să paştem şi 
dincolo de lungimea funiei cu care suntem priponiţi. Ne înverşunăm 
să nu acceptam sporul de adevăr, pe care continua aproximare a 
vieţii ni-1 aduce, pentrucă el ar turbura echilibrul sistemului pe 
care l-am conceput în afară şi înainte de cunoaşterea acestui spor. 
Asemenea atitudine ne aminteşte de «ukazul» Academiei de Me¬ 
dicina din Paris (în preajma anului 1830) care condamna viteza 
primejdiosă (18 km./or&) a trenului pentru sănătatea mintala a cala¬ 
torilor. E drept că de atunci omenirea a înebunit dar din cu totul 
alte pricini. Sau anatema fisicianului academician Becquerel arun¬ 
cată, în ultimul deceniu al veacului trecut, lui Custave Lebon care 
gândea şi calcula energia de desagregare a materiei, bomba atomică 
de azi. 

Un principiu fundamental este definitiv câştigat pentm oameni. 
Ei nu pot cunoaşte adevărul întreg, deodată, ci îl deoscopăr 
treptat, pe încetul, în măsura în care îşi însuşesc esenţa lui. O 
etapă câştigată în descoperirea adevărului constitue numai poziţia 
avansată din care putem păşi pe cea următoare. A rămâne crampo¬ 
naţi pe adevărul unei etape şi a tăgădui, â priori, pe al celei care 
urmează denotă infatuarea de a socoti că putem răspunde la toate 
întrebările sau că cele la care nu putem răspunde sunt lipsite de 
importanţă, pentru că sunt lipsite de sens. 

Cc e viaţa? Ce e moartea? Ce e sufletul? De ce trăim? Iată 
întrebări le care nu mai ambiţionăm să răspundem. Trecem 
peste ele cu uşurinţa cu care nu am vrut să trecem peste «cuadratu- 
ra cercului» pe care am dovedit-o imposibilă. Nicodată nu vom găsi 

— 17 — 


2 



soluţia unei probleme pe care nu voim s’o punem. Generaţii dearân- 
dul am refuzat să ne mai întrebăm asupra sensului vieţii şi astfel 
am intrat în impasul din care azi nu mai putem cşi pentrucă nu 
mai cunoaştem idealul spre care ne îndrumăm. 

Astfel s'a făcut posibilă aventura comunistă în ghiarele căreia 
se sbate omenirea şi aşa se explică de ce nu ne mai putem elibera 
de tirania răului pe care îl simţim, îl detestăm dar nu ştim cum 
să-l înlăturăm. 

Căci, de fapt, comunismul este ambiţia nebunească de dominare 
a unei lumi fără ideal, în numele unei doctrine lipsită 
de ideal. In lumea comunistă a pune întrebări ca cele de mai 
înainte constitue grava culpă (pedepsită cu moartea) a «deviaţio- 
nismului». 

Concepţia luciferică de a smulge omului idealul din suflet, de 
a-1 îndobitoci, reducându-1 la postura de animal, este ţelul către 
care tinde viaţa comunistă. In acest scop a trebuit să se decreteze 
abolirea religiei cu intenţia de a îndepărta pe oameni dela preocu¬ 
pările vieţii spirituale. Când lucrul s’a dovedit ineficace au instau¬ 
rat o biserică a diavolului care să dărâme pe Dumnezeu. 

Pentru comunism adevărul este total cunoscut. El rezi¬ 
dă în economic. Pentru aceasta, singura năzuinţă este «canonul» în 
care trebue să încorseteze viaţa, formula cu care să o guverneze (cu 
condiţia să fie marxistă). De aici, ca o consecinţă, tăgada oricărui 
alt adevăr care ar putea fi adrăugat celui materialist. Corolar nl 
acestei tăgade, înlăturarea oricărei vieţi spirituale. Filosofie, artă, 
literatură sunt doar mijloace de propagandă şi n u procese de re¬ 
velaţie. Mintea omenească şi sufletul omului nu pot fi utilizate 
decât pentru treburi materiale, progrese tehnice. Idealul insului 
este redus la «depăşirea normei» şi singura ambiţie ce-i este rezer¬ 
vată în lumea comunistă e «puterea» (evident cu toate riscurile 
«epurărilor»). 

Resortul de viaţă este ura. Solidaritatea comunstă e cimentată 
din ura împotriva lumii necomuniste. La rândul ei această ură se 
alimentează din ambiţia de putere care este făgăduită ca supremul 
ideal al clasei revoltate. Idealul e atins când s’a schimbat stăpânul. 
Dincolo de aceasta comunistul nu poate năzui la nimic peste mize¬ 
ria care a rămas aceeaşi. 

Nu încape nicio îndoială că această lume se va prăbuşi. Dar 
este tot aşa de nîndoios că până atunci suferinţa va ajunge să dis¬ 


— 18 


trugă multe vieţi şi să năruească pe mulţi dintre cei slabi im duh. 
In loc să se populeze cerul, se va umple iadul! 

* * * 

Si toata această tragedie numai din pricină că lipsa de 
ideal a omului nu a avut ce să opună ispitei şi 
aţâţării. 

Un om care are un ideal nu cade în ispită . Cine pleacă hotărât 
la o treabă nu se abate din drum la îmbierile, oricât de ademenitoa¬ 
re, ale celor ce îi pot aţine calea. Când lipsa dc ideal a făcut pe 
oameni să orbecăească în întunerec, ambiţiunile, chiar nebuneşti, 
au găsit terenul prielnic să se substitue finalităţii pentru care omul 
a fost creat. 

Adevărul în numele căruia pretindem dreptul la viaţă a fost 
redus la ceeace putem realiza şi înţelege individual în scurtul popas 
pe pământ, fără a lega viaţă de viaţă, într‘un lanţ fără sfârşit, a 
celor care au fost eu a celor care vor veni. 

Din faptul că animalele bine ţinute şi hrănite în grajd nu se 
răsvrătesc, am făcut lege şi pentru oameni, uitând de foamea şi de 
setea dc adevăr a sufletului. 

Mai mult decât atât. In căutarea adevărului pentru oameni am 
făcut abstracţie chiar de cel care ni s’a impus pentru animale. Am 
constatat dragostea animalelor pentru propia progenitură, ca o lege 
cosmică, şi tindem să o abolim din viaţa omului. (Reainintiţi-vă de 
partizanii avortului cu prilejul discuţiei Codului Carol II). Sensul 
moral al procreaţiei a fost transformat, la om. în sens degradant de 
desfătare şi de faimă virilă creind, prin aceasta, complexul imoral 
de «libido». 

Familia şi neamul, entităţi naturale, sunt socotite 
ca simple accidente de viaţă şi se caută, în lumea fără ideal, 
să fie substituite, una prin căsătoria liberă, celălalt prin interna¬ 
ţionalism ori universalism, înlocuind astfel ataşamente fireşti prin 
noţiuni a căror sferă nu e încă bine definită. Voim în locul ade¬ 
vărului, puţin cât l-am descoperit, să punem legi omeneşti conce¬ 
pute, pare-se, tocmai pentru a împiedica desăvârşirea celor na¬ 
turale. 

Credem că progresul stă în permanentă schimbare câtă vreme 
esenţa lui este o continuă acumulare de picuri de adevăr care să 
ne conducă spre cunoaşterea totală. Răstumăm în fiecare zi brazda 


— 19 — 



pentru o face o însemânţare nouă, în loc să plivim cu băgare de 
seamă sămânţa încolţită pentru a nu o năpădi buruenile. 

Ne trudim să creem o civilizaţie umană în afară şi împotriva 
omului. In loc de a exalta virtuţile din om îi speculăm slăbiciunile, 
încurajând patimile. 

Scotim că am cunoscut pc Dumnezeu pentrucă I-am aflat numele 
în vârsta fragedă a copilăriei, dar nu ne mai ostenim să-l adâncim 
poruncile şi vrerile la vârsta în care preferăm să ne complăcem 
într v un progresism demonic care nu se mai vrea ancorat în credinţa 
părinţilor noştri. In căutarea unui Dumnezeu cubist şi existenţialist 
îl dăm la o parte pe Cel care ni s'a revelat. Cu toate că El se face 
vizibil prin o sumă de semne care nu se pot nega, noi ne încume¬ 
tăm să aducem din arsenalul intelectual o explicaţie materialistă 
în loc de a căuta în sufletul nostru o resonanţă a revelaţiei. Si astfel 
am schimbat sensul existenţei noastre pentrucă nu am adâncit sen¬ 
sul vieţii. 

Mântuirea noastră va întârzia în măsura în care noi înşine ne 
vom lăsa ispitiţi de ambiţiunile unei vieţi fără ideal. 

* * * 

Dacă nu e greu de constatat rezultatul la care ne-a dus viaţa 
lipsită de ideal, în schimb, nu e uşor de definit idealul pentru cei 
ale căror năzuinţe nu vor să depăşească ambiţiunile mărunte ale 
zilei, pentru cei ale căror «mici satisfacţiuni» îi leagă de succesul 
efemer al cotidianului. 

E uşor de definit idealul în pragul vieţii. Tineretul, în zorii exis¬ 
tenţei sale este generos. In general el nu este legat de interese ma¬ 
teriale ca omul matur. Tânărul, în dorinţa de a cunoaşte şi de a se 
desăvârşi, este animat de elanul unui ideal. Dacă acest elan se poate 
menţine, dacă tânărul continuă să trăiască într’un mediu el însuşi 
mânat dc un ideal, acesta se desinează de sine prin permanetiza- 
rea dorinţei de decelare a adevărului din noianul de întrebări pe 
care le ridică problemele dc viaţă. Dacă tânărul nimereşte într o 
lume meschină care a redus viaţa numai la ceeace simţurile comune 
îi pun la dispoziţie, atunci elanul e frânat, idealul c ameninţat să 
degenereze în ambiţiunile de care este călăuzită această lume. 

Omul matur, care are de apărat poziţii deja câştigate, este legat 
de anume interese, definite de aceste poziţii. Idealul lui e, în felul 
acesta, condiţionat. Dacă, din poziţia cucerită, omul în loc să pri¬ 
vească viaţa în întregul ei, o consideră numai sub latura pămân¬ 


— 20 — 


tească cu desfătările şi satisfacţiunile pe care ea i le oferă, redu- 
cându-i sensul la ceeace se petrece între naştere şi moarte şi mulţu- 
mindu-se numai cu bucuriile trupeşti pe care le poate gusta, atunci 
este greu să-l mai întorci din drum. Idealul pierdut, ori de la înce¬ 
put ignorat, rareori mai poate fi făcut valabil în asemenea împre¬ 
jurări. Rareori, însă nu niciodată. 

Faptul vădeşte cât este de importantă cultivarea tradiţiei 
unei vieţuiri condusă de un ideal. Nu este, prin urmare, îndeajuns 
ca insul să-l nutrească pentru sine însuşi, ci este necesar să se 
străduiască pentru creerea unei tradiţii a lui. In însăşi această 
străduinţă se evidenţiază «o» fală a idealului. 

De bună seamă că sunt şi tineri lipsiţi de generozitate, care se 
nasc fără elanul unui ideal, după cum sunt şi bătrâni care rămân 
veşnic generoşi, idealişti. Aceşti bătrâni-tineri, care nu şi-au trădat 
idealul, sunt sarea pământului. Ei trebuesc luaţi drept pildă. Din ne¬ 
fericire ispitele vieţii uşoare sunt mai îmbietoare decât virtutea, şi 
astfel tineretul, dacă nu e îndrumat, alege mai curând forma comodă 
(în aparenţă) a trăirii la marginea vieţii. In această trăire marginală 
lucrurile se întâmplă peste capul nostru, evenimentele ne surprind 
şi decepţia ne copleşeşte. Este rezultatul faptului că ne-am mul¬ 
ţumit să trăim numai ce înţelegem, fără a ne osteni să înţelegem ce 
trăim. 

Un tineret născut fără un ideal este o povară pentru neamul 
căruia aparţine. In loc de a fi un element de înviorare a neamului 
este un parazit al lui. Si neamul cu un astfel dc tineret decade 
repede în cea mai primejdioasă degenerescenţă. De aici, datoria 
imperioasă de a ne îngriji de idealul ce trebue insuflat tineretului 
care reprezintă viitorul neamului şi care e vehiculul tradiţiei. 

* * * 

Idealul este farul vieţii. Către lumina lui trebue să ne îndreptăm 
pentru a ajunge la liman şi a nu ne pierde pe valurile în veşnic 
sbucium ale unei trăiri rătăcitoare. 

Fiecare far îşi are un nominativ pe care trebue să-l cunoaştem 
pentru a ne orienta şi a nu ne trezi dimineaţa în alt port. Dacă 
navigăm pe mare ne călăuzim de farurile marine, dacă navigăm 
prin aer ne îudrumăm după ale aviaţiei. Farul vieţii —idealul 
uman— trebue să aibă un nominativ specific omenescului. El este 
sensul acestei vieţi. Acest sens trebue să-l determinăm. Iar ca 
să-l determinăm trebue să descoperim adevărul asupra vieţii. 


— 21 — 



Deocamdată ştim câ ea e alcătuită din împletirea celor două fire, 
al trăirii în material şi al trăirii în spiritual. A ne 
închipui un ideal în afără de această realitate este să ieşim din 
matca adevărului şi, ca atare, să-i falsificăm sensul. 

In concret, idealul de viafă este străduinţa întru descoperirea 
adevărului. (E vorba de «adevăr» în sens etioo-religios, şi nu gno¬ 
seologic.) 

Am văzut că adevărul nu-1 putem cunoaşte tot, deodată. Numai 
sfinţilor le e dat să-l vadă întreg. Noi îl aflăm pe încetul, in măsura 
în care aproximăm viaţa. Această năzuinţă întru aflarea ade¬ 
vărului se realizează prin osteneala pe care ne-o dăm către per¬ 
fecţiune. Dacă azi suntem mai buni ca eri şi dacă mâine vom fi 
mai buni ca azi, mergem, din generaţie în generaţie, pe calea per- 
fecţiunei şi ne apropiem de adevărul pe care îl căutăm. Când îl vom 
cunoaşte întreg vom fi perfecţi. 

Perfecţiune şi adevăr sunt elemente omoloage din cele două 
domenii ale firii. 

Adevărul este peste noi. El există independent de voinţa noartră 
de a-1 recunoaşte ori de a-1 tăgădui. Este elementul cosmic, finali¬ 
tatea obiectivă. 

Perfecţiunea este elementul uman. Pe ea o realizăm în noi. 
După cum o realizăm ori nu, ne mântuim sau ne sinucidem. Este 
finalitatea subiectivă. 

Dacă ne-am închipui adevărul undeva sus, foarte sus, ca o linie, 
perfecţiunea ar fi calea care ne-ar ridica (evident, pe diverse linii) 
către cea a adevărului. Când cele două linii se vor întâlni vom 
realiza desăvârşirea. Subiectivul se va suprapune total pe obiectiv. 
Vom cunoaşte tot adevărul şi vom fi desăvârşit perfecţi. 

Este clar că ne putem îndrepta pe un drum care să ne ridice 
spre adevăr şi pe măsură ce ne suim în perfecţiune să fim mai 
aproape de el şi de lumina lui. Dar tot aşa ne putem cobori pe 
un altul care ne îndepărtează de adevăr şi ne duce în jos, în tene¬ 
brele unei vieţuiri unde lumina e tot mai slabă şi unde dibuim, în 
întunerec, pradă tuturor ispitelor. 

Adevărul este condiţia perfecţiunii. Când el ni se revelează 
întreg —ca lui Saul pe drumul Damascului— putem deveni per¬ 
fecţi, cum el a devenit Stântul Paul. Uneori firea omenească este 
slabă şi se mulţumeşte să constate, ca Ovidiu, «video meliora pro- 
boque, deteriora sequor». In asemenea împrejurări se rupe core¬ 
laţia dintre adevăr şi perfecţiune pentrucă s a rupt legătura dintre 
cap şi inimă, dintre raţiune şi suflet. De aceea perfecţiunea devine, 


22 _ 


la rândul ei, criteriul adevărului. Trebue să tindem spre perfecţiune 
cum mugurii plantelor tind spre lumina soarelui. 

Dacă enunţăm doar adevărul, ca pe o simplă lozincă prin 
care să ne creem o poziţie, prin care să ne vădim înţelepciunea 
faţă de alţii, perfecţiunea noastră e foarte relativă. Cădem repede 
în ispita care colcăe tn ambiţiunile noastre. Am substituit idealului 
o ambiţie. 

* * * 


Un adevăr trebue trăit şi nu mistificat, căci nu îl putem misti¬ 
fica; cel mult ne mistificăm pe noi. Când Fariseii au aflat de în¬ 
vierea (de care se temeau) a Mântuitorului, au plătit pe paznici ca 
să spună că L-au furat ucenicii, dar adevărul învierii nu a 
puiuţ fi mistificat. 

Sunt oameni care, ca şi Fariseii, cred că se poate trăi în min¬ 
ciună. Cine caută adevărul trebue să deteste minciuna. Si cea mai 
primejdioasă din toate minciunile e cea prin care ne minţim pe 
noi înşine. Minciuna Fariseilor s’a răsfrânt asupra lor şi a Judeilor. 
In loc să recunoască adevărul pe care îl aflaseră au încercat 
să-l mistifice minţind. De a9ta Juda sufere de două mii de ani. 

Minciuna şi adevărul, ca şi binele şi răul, s'au găsit totdeauna 
faţă în faţă. Dar dacă răul şi minciuna şi-au putut face loc în 
viaţă a fost prin îngăduinţa celor care ştiau binele şi cunoşteau 
adevărul. Dacă minciuna şi răul nu au fost încă biruite e numai 
din pricina creditului ce li s'a făcut. Nici una, nici celălalt nu se 
pot menţine prin sine însuşi ci prin nepăsarea celor ce au desconsi¬ 
derat sensul vieţii. îndemânarea minţii nu înseamnă totdeauna 
puritatea sufletului. De aceea se face necesară etica 
profesională. In toate actele vieţii trebue să ne călăuzim 
numai de adevăr chiar dacă acest adevăr 9*ar ridica împotriva 
noastră, chiar dacă el ar răsturna credinţa noastră de până acum. 
Adevărul nou acceptat este portiţa prin care păşim inai departe din 
semiobscuritate în lumina celui întreg. 

Trebue să fim însă atenţi să nu luăm drept adevăr simple apa¬ 
renţe. Dacă e primejdios să tăgăduim un adevăr şi să rămânem 
în ignoranţa necunoaşterii e şi mai primejdios să acceptam drept 
adevăr o aparenţă, oricât de îndemânatec ar fi presentată şi oricât 
de plauzibilă ar părea, care ne poate duce pe căi greşite îndepăr- 
tându-ne de el. Multe din lozincile care au făcut epocă au fost 
numai aparenţe. In asemenea împrejurări legile subiective, pe care 


— 23 — 



1© stabilim noi, vin în contradicţie cu cele obiective —cosmice— şi 
atunci ne prăbuşim. 

Dacă aparenta de adevăr este susţinută prin rea credinţă cu 
scopul de a atinge ţelui nemărturisibile, minciuna ascunsă sub 
această aparenţă este o crimă. Ea este opera lui Luci(er. 

Adevărurile de aici, ale vieţii noastre pământeşti, adevăru¬ 
rile materiale sunt verificabile direct, prin experiment. Adevărurile 
de dincolo, ideate sau intuite prin revelaţie sunt numai obser¬ 
vabile, nu pot fi supuse experienţei. De aceea se cere ca ele să fie 
observate cu deplină bună credinţă, în toată conştiinţa, fără preju¬ 
decată. Un adevăr prejudecat poate fi simplă aparenţă şi poate 
constitui tăgada celui real. Osteneala de a-1 demonstra, â posteriori, 
e piedică în a-1 descoperi pe cel adevărat. 

Etica profesională constă din atitudinea de a mărturisi adevărul 
întreg (atât cât îl cunoaştem) şi din a nu accepta decât adevărurile 
dovedite ca atare. 

In viaţa de toate zilele etica profesională se realizează considc- 
rându-ne sclavul profesiunii noastre şi nu explotatorul ei . 

Exploatarea unei profesiuni poate aduce numai bunuri mate¬ 
riale, iar exploatatorul ei poate fi socotit «inteligent» doar de cei 
care reduc viaţa numai la aceste bunuri pământeşti. Servirea ei cu 
credinţă înlătură minciuna şi răul ce decurge din ea iar noi ne 
îndrumăm spre perfecţiune. 

Cine este sclavul profesiei sale este animat de omenie şi 
realizează dragostea care trebue să domnească între oameni. Si 
toate nedreptăţile de azi îşi au obârşia în lipsa noastră de omenie. 

Omul mânat de etică profesională spune cinstit «nu ştiu» şi nu 
improvizează explicaţii numai pentru a nu-şi ştirbi reputaţia. Si 
cine recunoaşte că nu ştie se va strădui să înveţe. Cine caută 
să scape prin tangentă nu simte nevoia să mai înveţe şi rămâne 
cum a fost, staţionar în ignoranţă şi erou al farsei şi al manciunei. 
Sufletul lui nu se va adăpa din dragoste şi adevăr ci va fi ros de 
invidie. In loc de a-şi da osteneala să distingă binele de rău, va 
terfeli adevărul în minciună. «Să nu minţi» este o poruncă di¬ 
vină a cărei greutate o simţim abia când ne dăm seama, uneori prea 
târziu, de păcatul ascuns sub minciună. Am ascuns însuşi sensul vie¬ 
ţii şi prin asta ne-am pervertit, ne-am depărtat de esenţa noastră 
umană care este creaţia şi nu mistificarea. «L-ara dus» este o 
lozincă trivială prea des auzită în lumea celor ce se agită nu pentru 
a descoperi adevărul, ci pentru a-1 ascunde atunci când el nu ne-ar 
conveni. 


— 21 — 


A spune adevărul nu înseamnă a spune surdului, surd şi pros¬ 
tului, prost. Astfel de enunţări constituesc doar orori inutile. Afir¬ 
marea acestor adevăruri nu are nicio consecinţă, nici surdului 
nu-i trece surzenia, nici prostului prostia. Este numai o lipsă de 
omenie. Dar a spune adevărul care să aducă lumină şi să rămână 
în zestrea umanităţii este o datorie şi constitue un ideal. 

A fi sclavul profesiunii sale înseamnă cinstirea ei, ridicarea la 
valoarea într’adevăr umană prin funcţia socială pe care o îndepli¬ 
neşte. Un medic care îşi cinsteşte profesiunea dă medicinei strălu¬ 
cirea care o face şi mai utilă prin încrederea oamenilor în ea. 
Cine îşi face din profesiune trambulină pentru a cuceri alte pozi* 
ţiuni, nu şi-o iubeşte şi nu şi-o cinsteşte. El nu este însufleţit de 
etică profesională oricât de mare i-ar fi reputaţia pc care şi-a 
creat-o artificial. 

In ultimă analiză, etica profesională, în lumea noastră atât de 
specializată, este condiţia indispensabila a posibilităţii de sinteză. 
Fenomenul lipsei de etică profesională e foarte frecvent în politică. 

♦ * * 

«Deşi trepte osebite le-au eşit din urna sorţii» oamenii sunt 
egal îndreptăţiţi la cunoaşterea adevărului şi la perfecţiune. Oricare 
ar fi îndeletnicirea profesională a insului, dela savant la salahor, 
nimic nu-1 poate opri să creadă şi să mărturisească adevărul şi să 
se îndrumeze spre perfecţiune. Meseria din care omul îşi agoni¬ 
seşte pâinea cea de toate zilele este funcţia socială pc care el o exer¬ 
cită, ca rotiţă a unei maşinării. Dela coarda care dă putere unui 
ceasornic până la ultima rotiţă, toate sunt importante în viaţa 
mecanismului său. Dacă o rotiţă, care e inertă prin ca însăşi, s'ar 
răsvrăti contra coardei care îi dă puterea de a se mişca, ceasul 
n’ar mai merge. Fiecare roată, fiecare şurub îşi are un rost şi trebue 
să îndeplinească un rol. Ca un mecanism să meargă bine, fiecare 
piesă trebue să fie perfectă şi să fie pusă la locul ei. Dacă am 
schimba între ele două rotiţe ceasul ar merge alandala. 

Fiecărui om îi este asignată în viaţă o menire. Nu fatalist ca 
roţii unui mecanism ci ierarhic, în raport cu însuşirile pe 
care le posedă. Condiţia armoniei cosmosului este această ierarhie 
naturală a lucrurilor. Luna se învârte în jurul pământului şi cu 
el împreună în jurul soarelui, iar soarele cu întregul său sistem 
planetar în jurul unei alte stele. 

Ierarhia se impune cu necesitate şi în viaţa noastră pământeas- 



că. Idealul ar fi să se impună şi cu aceaşi obiectivitate ca in cosmos 
pentru a realiza şi aici armonia care domneşte în univers, aşa cum 
cerem în rugăciunea noastră «faca-se voia Ta precum în cer aşa 
şi pe pământ». In organizaţia noastră lumească ierarhia fiind sursă 
de putere, oamenii au jinduit mai curând la puterea ierarhiei 
decât la valoarea intrinsecă a ei, perfecţiunea. Si pentrucă dintâi 
se obţine, de multe ori, în pofida celei de-a-doua. ierarhie şi valoare 
nu au mai coincis. în aşa fel că ierarhia nu mai înseamnă neapărat 
şi clasificaţie de valoare. Intr’o lume edenică ierarhie şi clasificaţie 
s’ar suprapune. In lumea noastră imperfectă nu se poate realiza 
această condiţie. Prin etica profesională putem însă înlătura ur¬ 
mările acestui neajuns. Deaceea nu trebue să ne înfigem cu autori¬ 
tate în treptele ierarhice şi să comitem greşeala ce decurge din 
abuzul de putere al celor care socot că ierarhia poate să se substitue 
şi scării de valoare. Justiţia este ierarhizată dela Judecătoriile de 
Ocol până la Casaţie. Nu înseamnă că orice Consilier dela Apel 
este cu necesitate mai dotat decât orice Preşedinte de Tribunal. 

Fără îndoială, când ierarhia pe care o stabilim arbitrar noi 
oamenii, răstoarnă total clasificaţia se iscă revolte. Lna din cauzele 
principale ale revoluţiilor sociale este discrepanţa dintre ierarhia 
impusă ţi clasificaţia naturală. 

Omul plin de ambiţie, fără a fi animat de un ideal, nu priveşte 
ierarhia decât sub specie putere, nu năzueşte decât spre ea. căutând 
să-i escaladeze cât mai repede treptele. In sufletul lui clocoteşte 
invidia, această pildă demonică de Cain, care şi-a ucis fratele din 
invidie, şi de Iacov care a jefuit de două ori de dreptul de întâetate 
pe Essau. Lupta lui este întrecere cu semenii pe care vrea să-i 
depăşească ori să-i îngenunche. El reduce lupta pentru viaţă numai 
la această întrecere şi nu înţelege că viaţa e cucerită atunci când 
îi pricepem sensul, când descoperim adevărul, când me apropiem 

de perfecţiune. . 

Cine este animat de un ideal nu sc ia la întrecere cu vecinul 
•ci cu el însuşi . Dacă azi s*a întrecut pe sine cel de ieri şi dacă 
mâine îl va întrece pe cel de azi se îndreaptă —cum am mai 
spus-o— spre perfecţiune, se ridică spre lumina adevărului. 

Caesar spunea: «mai bine primul în satul meu decât al doilea 
la Roma». Aceasta nu vrea să însemne ambiţia de întâetate ci înţe¬ 
lepciunea de a fi perfect în locul unde se găseşte. In urmărirea unui 
ideal este indiferentă poziţia socială pe care o poate avea cineva. 
O astfel de poziţie poate constitui o ambiţie dar nu un ideal. 
Greşeala de neertat a lumii a fost răsturnarea ierarhiei naturale, 


— 26 — 


creerea uneia artificiale, schimbarea scării valorilor şi îndrumarea 
pe această cale a tuturor străduinţelor noastre. 

De mic, copilul învaţă, din ceeace aude dela părinţi, să-şi fixeze 
idealul într’o ierarhie, să ajungă, indiferent de căile pe care 
le urmează, de mijloacele pe care le foloseşte. Evident a ajunge 
ministru e sumum. De cele mai multe ori această ambiţie naufra- 
giază, pentru cei neajutoraţi, în postura de mic funcţionar în Mi¬ 
nister, poziţie în care omul îşi are asigurat un salariu. De aici încolo 
viaţa este o continuă cârteală împotriva celor care sunt mai abili 
în a se strecura sau mai îndemânateci în a-şi găsi proptele. Nu se 
socoate o ruşine de a te ridica prin protecţie, ci de a nu avea 
una. 

Permanentele tribulaţiuni de a peregrina prin ierarhie face 
pe om să nu mai fie creator. Străduinţele lui se frâng neproductive 
pentrucă ele nu se îndrumează spre propria perfecţionare ci spre 
realizarea ambiţiei din care şi-a făcut un ideal. 

Este un criteriu curent de a judeca pe cineva după ce a ajuns . 
Adevărul e că omul trebue judecat după cum s'a realizat . Nimănui 
nu trebue să-i scape nuanţa dintre a realiza şi a s c realiza. Fiecare 
posedă potenţe care trebuesc valorificate. Nimeni nu este lipsit to¬ 
tal de daruri. Aceste daruri trebuesc prelucrate şi nu îngropate ca 
talantul slugei celei necredincioase. Dar dacă în loc de truda grea 
a prelucrării, alegem calea uşoară a ghiduşilor care se mulţumesc 
cu satisfacţia efemeră a hazului prin saloane ori la cafenele, veşnic 
vom fi mâncaţi de invidia că alţii ne-au luat-o înainte, sau ca noi 
s’o luăm înainte altora. Invidia aciuiată în sufletul cuiva este muş¬ 
cătura de viperă care ne omoară Iremediabil. 

Aceeaşi primejdie de moarte ne paşte şi în cazul când vrem 
să realizăm lucrări pentru care nu suntem dăruiţi. Zugravul care 
vrea, cu tot dinadinsul, să fie pictor se va sbate toată viaţa în ghia- 
rele neputinţei. Dacă însă s’ar identifica cu meseria lui de zugrav, ar 
avea satisfacţia de a fi un bun zugrav, toată lumea l-ar aprecia 
ca atare şi l-ar căuta. El s'ar realiza. 

Orice profesiune care împlineşte o nevoc de viaţă este o funcţie 
socială. Orice funcţiune socială este onorabilă şi poate da satisfac- 
ţiuni din cele mai înalte. Si un cismar poate fi artist în meseria 
lui. Dar dacă nu-şi iubeşte meseria şi nu se face slujitorul cinstit 
al ei rămâne toată viaţa un cârpaci, oricare ar fi profesia pe care 
a îmbrăţişat-o. 

Omul înţelept, mânat de un ideal, se va strădui să realizeze 


— 27 — 




adevărata ierarhie, cea care corespunde şi clasificaţiei de valoare 
şi nu cea care duce numai la putere. Ei îşi va iubi semenul, îl va 
ajuta, nu-1 va lăsa sa greşească şi nici nu se va bucura dacă a gre¬ 
şit, în gândul că-i va lua locul: că «îl va ţine de nas», sau că va 
scăpa de un concurent. 

Ierarhie înseamnă răspundere, nu putere. 

Cine, în goana după putere, înlătură pe cei de valoare rămâne 
curând singur, lipsit de colaborarea de care, în răspunderea ierarhi¬ 
că, are nevoe. 

Marile prăbuşiri ale celor care au vânat puterea se datoresc 
numai faptului că nu s'au gândit din vreme la răspunderea pe care 
o implică ierarhia acaparată dincolo de valoarea intrinsecă. 

Etica profesională, de care am vorbit mai înainte, este antidotul 
acestei otrăvi luciferice, setea de putere, şi este calea 
sigură pe care se poate realiza adevărata ierarhic creatoare de 
armonie. 

* * * 


Cercul vicios în care ne găsim trebue sfărâmat. Trcbue să cur¬ 
măm cu tradiţia greşită pe care decenii de trăire au instaurat-o şi 
tă ne întoarcem la înţelesul adevărat al vieţii. 

S'a afirmat cu o uşurinţă de neertat, care atinge inconştienţa, 
că «ăsta e materialul uman de care dispunem, cu el trebue să lu¬ 
crăm». Un meşter care are de făcut o treabă îşi alege materialul. 
Dacă nu-1 are şi-l pregăteşte. Nimeni nu-şi face casă cu bârne de 
lemn putrede şi nu pune la temelie, în loc de piatră, gunoi. 

Păcatul de moarte împotriva vieţii a fost să lăsăm lucrurile 
să se petreacă la voia întâmplării şi apoi din răul ce a decurs 
să facem lege care să justifice metodele perverse cu care voim să 
realizăm cinic ambiţiunile noastre. Tolerăm răul ca să-l putem 
specula. 

In cea mai ticăloasă carte care ne-a căzut vreodată sub ochi, 
se găseşte, chiar dela începutul primului capitol, următoarea în¬ 
drumare. 

«Trebue să observăm , înainte de toate , că oamenii corupţi 
sunt mult mai mulţi decât cei cu instincte nobile , de asta , pentru 
a guverna lumea , rezultatele cele mai bune se obţin prin violenţă 
şi intimidare şi nicidecum prin discuţiuni academice. Orice om 
năzueste spre putere , fiecare ar vrea să fie un dictator . dacă bar 
sta în putinţă , şi de fapt sunt foarte puţini cei care nu sunt gata 


— 28 — 


să-şi sacrifice aproapele în scopul de a-şi atinge propriele lor ţeluri ». 
Nu tăgăduim că sunt mulţi care se călăuzesc de acest principiu şi 
poate şi mai mulţi cei care îi admiră şi îi urmează pentru această 
cinică «inteligenţă». Să nu uităm însă că ei au pregătit dinadins 
această situaţie, tocmai pentru a justifica metodele cu care îşi 
vroesc realizate mai repede ambiţiunile. Mărturisirea o găsim în 
aceeaşi carte câteva pagini mai jos. « Popoarele au fost abătute din 
calea lor prin alcool ; tineretul a fost înebunit prin orgii desfrânate 
şi premature la care i-au impins oamenii noştri —adică pedagogii , 
servitorii , institutoarele , etc •—; prin femeile noastre în localurile 
lor de petrecere , la care s'au adăugat aşa zisele «doamne de socie¬ 
tate», totdeauna gata să le imite în corupţie şi luxurie ». 

Prin urmare împing pe cineva să ucidă ca să-l pot acuza de 
crimă. îndobitocesc pe oameni şi-i orbesc pcntnică «în ţara orbilor 
-cel cu un ochi e împărat». 

Iată de ce spunem ca cercul vicios trebue sfărâmat. 

Idealul de viaţă nu stă în exploatarea patimilor şi slăbiciunilor 
omului, ci în străduinţa de a-i cultiva darurile, de a-i încuraja şi 
întări virtuţile. 

Impasul în care a intrat omenirea se datoreşte acestei atitudini: 
evidenţiem ticăloşia altora pentru a o îndreptăţi pe a noastră în 
exploatarea celor ce au decăzut din lipsă de ideal. 

Deci nu afoloscsc materialul uman aşa cum este», ci îl pregătesc 
redeşteptând virtuţile ancestrale ale omului creat «după chipul 
şi asemănarea lui Dumnezeu» şi nu cioplit de demonia noastră după 
îndemnul Satanei. 

De bună seamă multă lume e încă departe de a fi înţeles 
sensul vieţii şi calea care să ne ducă spre desăvârşire. Suntem de 
acord că răul care ne macină e puternic şi că el se măreşte pe 
măsură ce ne lăsăm pradă ispitelor care ne înconjoară din toate 
părţile. Dar datoria noastră este să rezistăm acestor ispite care 
de fapt sunt în noi. Nicio ispită nu ne vine dinafară, ci ea porneşte 
dinlăuntru, din slăbiciunea noastră de a accepta răul ca pe o 
realitate fatală, a ne trudi să-i cercetăm pricina şi obârşia, pentru 
a-1 putea înlătura. 

Aşa s’a întâmplat cu comunismul. Am constatat existenţa unui 
proletariat mizer, dar nu am cercetat mai de aproape şi am acceptat 
soluţia diabolică dată în politic «când ea de fapt se găsea în 
«social». 

Ceeace este sigur e că îndreptarea nu poate veni din s p e c u- 


— 29 — 



1 a r e a răului, în profitul inmcdiat cc-1 putem realiza, ci din 
cercetarea cauzelor şi înlăturarea lor. 

Lumea trebuc întoarsă dc pe calea pc care a apucat-o şi n u 
lăsată să rătăcească mai departe, în meandrele întortochiate ale 
unei vieţi care este meşteşugit falsificată de închinătorii lui Lucifer. 
Ni s’a smuls din suflet idealul pcntruca după aceea să ni se spună 
că o lume ticăloasă fără ideal, nu poate fi condusă prin idealism. 
(Iu sens etic; Nu-i vorba de «idealismul» filosofic.) 

Celor slabi în Duh li se flutură pedinainte «binefacerile pămân¬ 
teşti» ale clipei scurte pc care o petrecem în această viaţă şi li 
se ascunde adevărata fericire care ne aşteaptă din cunoaşterea 
adevărului întreg. Ni se spune, cu tâlc, «numai nebunul du vrabia 
din mănă pe cioara din par» îndeinuându-ne spre măruntele «bu¬ 
curii» uşor de câştigat aici —în.pofida celor mari— numai pentru 
a ne îndepărta de pe calea idealului. 

Celor tari în virtute, care nu vor să se abată din calc, li se 
pune ironic întrebarea «ai să schimbi tu lumea?». E într’asta o 
nemernicie fără seamăn prin care, pedeop&rte vor să-şi facă drum 
liber, îndepărtând rezistenţele, iar pedcalta ni se strecoară în 
suflet desnădejdea şi se anihilează străduinţa spre a picul de feri¬ 
cire» la care omenirea e îndreptăţită. In schimb ni se deschid larg 
porţile Infernului. 

Se ridică osanale idolilor, creaţi pentru a 6coale pc Dumnezeu 
din inimile noastre, şi ni se înfăţişează «modele» lucifcrice dela 
care să ne luăm pildele. 

Idealul se realizează prin îndoita năzuinţă de a descoperi ade¬ 
vărul şi de a-1 mărturisi, luptând contra celor ce vor să-l ascundă. 
Urmând astfel nu vom fi ispitiţi către o viaţă care n u e cea cu 
care am fost dăruiţi prin Duh. 

Sensul vieţii este altoiul care poartă roada , viaţa noastră , 
aici pe pământ , este numai portaltoiul. 

* * * 


E, fără îndoială, greu pentru un om să-şi dea seama 
dacă este totdeauna pecalea cea bună. Firea noastră e şovăelni- 
că. In faţa măreţiei Creaţiei, în mijlocul căreia trăim şi de legile 
căreia trebue să ascultăm, şovăim câtă vreme nu cunoaştem total 
aceste legi. Si Sf. Francisc de Assisi a avut asemenea şovăeli cu 
toată credinţa nesdruncinată a lui. Căci «buna credinţă» nu impli- 


— 30 — 


că neapărat şi «credinţa cea bună». Lui, pentrucă era sfânt, i s’au 
dat semne dumnezeeşti, stigmatele crucificării. Noi, pentru a nu ne 
rătăci, trebue să urmăm pildele lor, ale celor care prin revelaţia 
divină au primit «Cuvântul lui Dumnezeu». 

Modelele cele mai apropiate dc noi sunt oamenii intre care 
trăim. A-i lua însă necondiţionat de model înseamnă a ne însuşi 
şi ambiţiunile lor. Dela cei mai vechi înţelepţi şi până la cei de 
azi, fiecare a fost mânat de «o» preocupare, a văzut lucrurile pe «o» 
faţă. E o neîmplinire, o greşeală, dar faptul e omenesc. 

Noi, care nc numin creştini, avem în schimb calea complect 
luminată. Noi ne bucurăm de revelaţia plenară şi de¬ 
finitivă care ne-a fost dată prin Iisus Cristos. 

Omenirea a avut şi înainte de El şi după El revelaţii frag¬ 
mentare «făcute în multe chipuri» prin prooroci şi prin semne 
care abundă şi azi. 

«Fiul Omului» a trăit între noi şi ca noi. A suferit până la 
crucificare ca să ne dea pildă nouă cum trebue să ne călăuzim în 
viaţă pentru a ne-o răscumpăra din gliiarelc Satanei pe care ne 
deprinsesem să-l ascultăm şi să-l urmăm. 

Mântuitorul şi-a dus Crucea Calvarului pe care noi refuzăm 
să ne-o ducem, uitând că nimic nu se face fără trudă. Orice drum 
e greu şi drumul perfecţiunii care urcă spre Adevăr şi Mântuire 
e şi mai greu. Uşor e numai drumul la vale, în jos, care ne coboară 
şi ne prăbuşeşte. 

Exemplul trăirii Mântuitorului pe pământ ne este modelul de¬ 
săvârşit pentru trăirea noastră. Poruncile Lui sunt Legile imutabile 
de care trebuc să ascultăm. Prima dintre ele e credinţa în 
Cuvântul Domnului. Câtă vreme vom crede şi vom 
realiza această credinţă nu ne vom trăda Idealul care 
are rostul să facă legătura dintre Pământ şi Cer , dintre Om şi 
Dumnezeu . 

1952. 


— 31 — 



HOTĂRÂREA CEA MARE 


La 24 Iunie g’au împlinit 27 de ani dela hotărîrea lui Corneliu 

Codreanu de a întemeea «Legiunea». 

«Astăzi, Vineri, 24 Iunie 1927—Sf. Ioan Botezătorul—ora zece 
seara se înfiinţează «Legiunea Arhanghelul Mihail» sub conduce¬ 
rea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să răm⬠
nă în afară cel ce arc îndoieli.» 

Acesta este «manifestul» pe care l-a dat cu acel prilej. Scurt, ca 
un ordin, aşa cum se cuvenea stilului său de luptător. 

* * * 


Oricât ar fi de dureroase amintirile, va trebui să reîmprosp㬠
tăm împrejurările în care Corneliu Codreanu a luat hotărîrea sa, 
pentrucă numai astfel ne vom putea ridica până la adevărata şi 
profunda înţelegere a acţiunii sale şi vom reţine întreaga însemnăta¬ 
te a luptei pe care a încept-o. , t „ _ .. r 

La 18 Mai 1927, în urma scrisorii lui Ion I. Moţa Corneliu Co¬ 
dreanu părăseşte în grabă Franţa unde îşi făcea, U Grenoble, 
doctoratul în Economie politică şi se reîntoarce în ţară. Ajuns acasa 
constată dezastrul în toată întregimea lui. La plecare lăsase orgam- 


— 32 


zaţia L. A. N. C. întariti prin fuzionarea cu «Acţiunea Românească» 
şi cu «Fascia Română». Cu forţele reînoite prin personalităţile cane 
cînobilau mişcarea şi îi dădeau un prestigiu neîntrecut» i s’ar fi 
putut asigura o bună conducere. Acum găsea un L. A. N. C. rupt 
în două. 

Toate încercările făcute pe lângă profesorul Cuza şi pe lângă 
«Statutari» au rămas zădamice. Nicio înţelegere nu mai era cu 
putinţă. A căutat să «localizeze desbinarea», să alcătuiască un bloc 
cu tineretul mişcării, ca prin el «să restabilească unitatea şi să sal¬ 
veze situaţia». «Planul însă a căzut». «Tineretul era deja cuprins 
de flăcările mistuitoare ale învrăjbirii». 

De opt ani începuse lupta împreună cu camarazii dela Iaşi. De 
cinci ani condusese generaţia «22» din succes în succes. Cu ea reu¬ 
şise să creeze un curent popular nemaiîntâlnit pe pământul rom⬠
nesc şi «acum totul se prefăcea în scrum». 

Unde erau energiile, unde era curajul, unde era credinţa de altă 
dată? 

Nimic din idealul dela începtut nu se schimbase. Nimic din ceea- 
ce îi mânase în luptă nu se ’ndreptase încă pentru a nu mai fi ne- 
voe de noui sforţări. Nicio înfrângere din afară nu-1 slăbise, dar ace¬ 
laşi tineret care odinioată înfruntase toate adversităţile, care suferise 
şi îndurase, azi se găsea neputincios. Nu mai avea în el resorturile 
ca să depăşească acea clipă de înegurare. La chemările de altă dată 
rămânea surd. 

Era oare atât de obosit? Ajunsese la credinţa că ceeace urm㬠
reşte este o himeră? Se convinsese că străduinţele lui erau demne 
de o cauză mai bună? 

Un vânt pustiitor suflase peste inimile acestui tineret şi îi secase 
vlaga. încrederea în el însuşi, în posibilităţile de a aduce 
îndreptările pe care le socotise necesare, se ofilise. Elanul dela 
început, înţelegerea generoasă a tinereţii erau întunecate de preocu¬ 
pări meschine de aranjamente, de lupte intestine de întăetate, de 
slăbiciuni omenesţi. Dacă L. A. N. C.—ul se surpase fără ca vreo 
înfrângere din afară să-l atins era numai pentrucă oamenii nu 
maî aveau puterea de a crede, sau credinţa lor era închinată unor 
zei păgâni. 

* * * 

In aceste condiţiuni Corneliu Codreanu a hotirît să nu meargă 
nici cu un grup, nici cu celălalt. Rămas cu puţinii care l-au înţeles, el 
mărturiseşte: «în sufletele noastre coborîse pustiul». Un pustiu 


3 


— 33 — 



de moarte pentrucă vădea nestatornicia fim omeneşti. Nestatorni¬ 
cia în credinţă, nestatornicia în hotărîrea de a lupta pentru credinţa 
In însemnările dela acea vreme notează: «pană acum am văzut 
fiara din om. Acum am văzut mielul... Intunerecul m.şelie. din 
lume nu poate fi alungat prin alt întunerec, ci numai prin lumina 
pe care o aduce sufletul viteazului plin de caracter şi de onoare». 

Corneliu Codreanu nu a înţeles să-ţi organizeze lupta sub obl㬠
duirea lozincei «ăsta e materialul uman, cu el trebue sa lucram». 
Aoeasta era treaba celor ce urmau să tragă foloase din orce împre¬ 
jurare. El a spus: «ţara piere din lipsă de oameni, ... de aceea 
piatra unghiulară dela care porneşte Legiunea este Omul. Toate 
inteligenţele, toată educaţia nu va servi la nimic daca vom fi mişei». 

Hotărîrea lui Corneliu Codreanu nu este mare pnn decizia de 
a intemeea o nouă organizaţie pe care o dorea mai buna. Nici prin 
cutezanţa de a porni singuri, cinci inşi săraci. Ea este mare prin 
temelia pe care înţelege să clădească. «Prin gestul nostru cutezător 
ne desolidarizam de o mentalitate atotstăpâmtoare peste veac şi 
peste lume. Ucideam în noi o lume pentru a înălţa o alta, înalta 
până la cer. Domnia absolută a materiei era răsturnată pentru a fi 

înlocuită cu domnia spiritului». . . 

Mulţi, foarte mulţi oameni îşi dau seama, intuesc aceasta forţa 
omenească a spiritualităţii. Iarăşi mulţi o mărturisesc cu adanca 
convingere şi nu sunt puţini acei care o trăeac individual, izolat. Dar 
spre deosebire de cei care o intuesc, de cei care numai o mărturisesc 
S i de cei care o trăesc individual, Corneliu Codreanu «crede neli- 
mitat» în datoria de a lupta ca să o realizeze pentru întreaga 

lume. _ y 

Esenţa Mişcării Legionare în aceasta stă. Ea nu mărturiseşte 

numai, ci luptă pentru realizarea credinţii sale. De aici şi adversi- 
tătile care o împresoară. 

Hotărîrea din seara zilei de 24 Iunie 1927 este o hotanre 
mare căci în ea se statornicesc două ţeluri valabile pentru oţi şi 

totdeauna, , * „ . 

— dorinţa de a înălţa o lume înaltă pana la cer, 91 . 

— hotărîrea de a «crede nelimitat» în datoria de luptă pentru 

reahzarea^eKte legionare putem constitui un nou partid 

în mocirla vechilor moravuri, dar nu revoluţia spintua ă pe care 

a Dreconizat-o întemeetorul ei. ••• _ . 

Acum când se împlinesc 27 de ani dela întemeerea Legumei, 
când atâtea alte mişcări s’au năruit, fiecare om, prieten on adversar. 


— 34 — 


e dator să se întrebe de ce Mişcarea Legionară supravieţueşte atâtor 
prigoane, atâtor adversităţi, atâtor neînţelegeri. 

Iar noi, legionarii, avem datoria de a nu uita nicio clipă că 
omenirea trăeşte şi-şi implineşte menirea ei în spiritual, aju- 
tându-ne de materie numai ca sculă pusă In îndemâna omului prin 
creaţie. 

Vorbele Medeei «video meliora proboque, deteriora sequor» 
trebue să ne fie permanent prezente în minte ca o ruşine a omenirii 
şi ca o mustrare. 

(«Libertatea», Mai-Iunie, 1954) 


— 35 



SENSUL LUPTEI 


„Acum cu sufletul e riu, 'tabţiţl. slirtecafi, '* *“‘ 

* sfârtecaţi ue Mrâ.get. la adăpost, la siugur. căldură ţ. alt- 
picioarele lui Ist».. Căci ari ca ,i atuuc. .ădejdea 
nnnatră stă în puterea Celui-atot-putemic. 

C» ..castă crcdioti iecepus. Ion Mo,. «lup... .1 cin., act» • ■ 
desăvârşit cu zece ani mai târziu la Majadahonda. 

rr-u™ cu interes grisul ,i ..râd.ui. uo»»* cât P I- 
r c “ care ţiu să uc cotpb.,5 cu orice prep por.,., pe care ue 

“"prin tradiţia S i prin forma,ia «■«•*■" 1 “P ,4, » ri - Lup - 

,4 ' o c.:. u ::: ! ::r.:::c.ur. .mu.* erei., mp, im 


— 36 — 


în numele «neamului» românesc. Pentru aceasta suntem «naţiona¬ 
lişti». In numele neamului nostru, însă nu împotriva altor neamuri. 
Alături şi în unire cu toate neamurile care sunt hotărâte să aducă 
contribuţia lor specifică în această luptă de desăvârşire a persoa¬ 
nei umane. 

Nu suntem luptători în sensul mercenarilor. 

Nu urmărim lupta pentru luptă. Lupta în sine ar fi o simplă 
sbuciumare, o irosire inutilă de forţe. Am cunoscut oameni, care 
s’au găsit totdeauna în primele linii, în tranşeele înaintate ale 
«oricărui» front. Noi nu admitem aceasta şi stăruim că lupta trebue 
dusă în numele unui crez. 

Lupta fără o doctrină e o agitare sterilă. 

O doctrină însă, ca simplă atitudine filosofică, este o poziţie 
statică, lipsită de dinamism. Ea luminează dar nu realizează tot¬ 
deauna. Nu realizează decât în măsura în care este dublată de 
acţiune. 

Problemele din care s’a născut doctrina noastră sunt probleme 
de vieaţă, de actualitate. Deaceea refuzăm de a ne mulţumi numai 
cu doctrina. Noi înţelegem să luptăm pentru realizarea ei, să mu¬ 
rim pentru ea, cum a spus-o şi a făcut-o Ion I. Moţa şi ceilalţi înain¬ 
taşi ai noştri. 

Aceasta implică prezenţa permanentă pe câmpul de luptă. De¬ 
sigur luptătorul în cucerirea poziţiilor eventuale trebue să parcurgă 
etape dificile. Poziţiile întâmplătoare şi trecătoare ale unei lupte 
nu determină neapărat finalul ei, după cum nu trebue sa schimbe 
esenţa crezului în numele căreia se duce. Si oricât de adverse ar 
fi împrejurările exterioare, ele nu trebue să slăbească hotărârea 
nestrămutată de a lupta. 

Pasivitatea timorată este semnul necredinţei, al incapacităţii de 
a lupta sau al unui comod oportunism. 

0 luptă ideologică nu înseamnă însă agresivitate şi mai puţin 
injurii şi insulte. Omul nou, pentru a cărei biruinţă luptăm, trebue 
să vădească chiar dela începutul luptei-aşa cum îl dorim şi aşa cum 
ni I-ain înebipuit-un «erou». 

Un erou al credinţei, un erou al luptei, un erou al cavaleris¬ 
mului. 

(«Libertatea», Ian.-Febr., 52) 


— 37 — 


SPIRITUL DE ECHIPĂ 


Ştim că nu ridicăm o problemă nouă. Ştim insă tot atât de 
bine, că adevărurile fundamentale trebuesc repetate până ne în¬ 
văţăm să nu mai putem trăi fără ele, a$a cum ne-am deprins să 
nu începem ziua fără a ne spăla pe ochi. Pe adevărurile vechi se 
altoesc cele noui cu care mărim patrimoniul nostru de cunoştinţe 
umane. 

Nu suntem partizanul teoriei că nu trebue scris decât ceeace nu 
s’a mai spus încă. Si tabla lui Pithagora a fost spusă acum două 
milenii şi jumătate şi totuşi ea se repetă an de an, cu fiecare ge- 
neraţie, fără ca nimeni să se indigneze. (Iar dacă s ar găsi un astfel 
de nebun toată lumea i-ar râde în nas.) 

«Spiritul de echipă» este vechi, de când omul a început a trăi 
în triburi, şi noţiunea lui s’a precizat perfect dela echipagnle ve¬ 
chilor îmbarcaţiuni ale primilor navigatori până la echipele mo¬ 
derne de footbal. Noţiunea e curent intuită în adevărata ei accep¬ 
ţiune. Spiritul de echipă este preţuit ca o valoare morală şi spin- 
tuală. Dar ca orce lucru rar, care constitue o podoabă, este foarte 
adeseaori contrafăcut. Aşa cum se întâmplă cu diamantele. In lu¬ 
mea celor care le admiră dar nu şi le pot însuşi ele sunt înlocuite 
cu strasurile. Pentru cei care nu pot realiza adevăratul spirit de 


— 38 — 


echipă, el este substituit cu un alt spirit care îl falsifică până la 
deformare şi duce la rezultate deviate, minore, contrare—până la 
antipod—celor ale autenticului. 

Dacă azi reluăm aceasta temă este tocmai pentrucă de prea 
multe ori i s’a alterat adevăratul înţeles şi astfel, falsificându-i-se 
sensul, am înlocuit spiritul de echipă cu un spirit rău. dăunător, 
cu spiritul de gaşcă. 

Orce refugiat român care a parcurs atâtea ţări din România 
până în Canada, până în Statele-Unite ori în America de Sud 
(şi care nu a mers cu ochii închişi) a văzut diferenţa dintre popoa¬ 
re în ce priveşte acest spirit de echipă. Dela «Handbuch»-urile re¬ 
dactate de o duzină de autori până la lucrările personale ale inte¬ 
ligenţelor individualiste care ambiţionează să-şi creeze o şcoală 
proprie (fie măcar la un bar sau la o cafenea) este o depărtare ca 
dela cer la pământ. 

Spiritul de echipă uneşte pe oameni în căutarea unui adevăr 
sau în apărarea unui adevăr tăgăduit ori numai ameninţat. Spiritul 
de gaşcă întovărăşeşte pe oameni în arborarea unei atitudini care să 
le mijlocească anume poziţii lumeşti proeminente sau care, cel 
puţin, să-i pună în vedetă în micul lor cosmos de cartier. 

Spiritul de echipă, este generos şi altruist; spiritul de gaşcă 
este partizan şi egoist. 

Spiritul de echipă e călăuzit de un ideal; spiritul de gaşcă e 
mânat de ambiţiuni. 

Spiritul de echipă ia naştere din devotamentul pentru o cre¬ 
dinţă; spiritul de gaşcă ţine de ataşamente personale, el nu poate 
depăşi încrederea ce o acordă unui ins pentru a se ridica la de¬ 
votamentul, care impune jertfe, pentru o cauză. 

In spirit de echipă oamenii îşi confruntă ideile şi le controlea¬ 
ză, colaborând la realizarea idealului; în spirit de gaşcă inşii sunt 
sectari, şi îşi apără o poziţie chiar dacă ea se abate dela ideal. 

Omul animat de spirit de echipă dă o sugestie, exprimă o 
părere; în spirit de gaşcă el vrea să-şi impună părerea. 

In spirit de echipă se discută pentru a decela un adevăr; în 
cel de gaşcă pentru a avea dreptate. 

In spirit de echipă omul îşi caută un camarad; în cel de gaşcă 
un stăpân. 

In spirit de echipă insul e devotat cauzei; în spirit de gaşcă, 
şefului. 

In spirit de echipă omul nu uită că actul de convingere este un 
proces interior, de meditaţie; în spirit de gaşcă actul de con- 


— 39 — 



t îngere este substituit prin conformism, impus prin sofism şi de 

^individualismul promovat de marea revoluţie franceză a făcut 
pe om să uite că, trăind social, peste drepturile individului sunt 
aeelea ale societăţii, iar pedeasupra acestora ale neamului, entita¬ 
tea supremă creatoare pe pământ. In forma lui cea mai extinsa 
spiritul de echipă dă naştere la solidaritatea naţională, adica la 
unitatea de destin a unui neam întreg. Această unitate de destip 
este condiţia existenţii însăşi. 

Azi, când neamurile sunt ameninţate cu nimicirea, sa facem 
efortul de a reînvia adevărata concepţie a spiritului de echipă şt 
să nu uităm morala fabulei: «Racul, broasca şi o ştiucă...» 

(«Libertatea», Noem.-Dec., 1954) 


4 » 


SUPRANATURALUL 


După cât se pare, suntem pe cale să ne pierdem cumpătul. Pe 
deoparte dorim şi aşteptăm «miracolul» care să ne elibereze ţara 
şi să ne izbăvească neamul, iar pe dealta nu facem nimic care 
să-l realizeze. 

O similipudoare pseudoştiinţifică ne impune să tăgâduim şi 
să ne lepădăm de supranatural ca de o ruşine, —urmă de incultură 
şi de superstiţie. 

Pentru cei care se socotesc a fi o rezervă de inviorare creştină, 
de reîntoarcere la altar, faptul este grav. Esenţa credinţii in Dum¬ 
nezeu este supranaturalul. Fără învierea Mântuitorului religia creş¬ 
tină nu are sens. Minunea învierii este baza credinţii noastre. Atât 
ea cât şi minunile care au premers-o şi au urmat-o sunt fapte isto¬ 
rice, mărturisite de contimporani. Ele nu sunt de domeniul legen¬ 
dei şi nu constituesc un simplu mit pe care am altoit învăţătura 
creştină. 

Unii se complac să accepte «mitul» Iisus ca pe un blazon care 
să le ornamenteze transcedental caleaşca pământeană în care îşi 
poartă fiinţa şi bagajul materialist al inteligenţii şi al trăirii lor. 
In viaţa de toate zilele se scutură cu grijă de tot ce nu poate să 
aibă o explicaţie fizică, materialistă. Ei fac din religie un simplu 


_ 41 — 



instrument în folosul treburilor lumeşti, din Dumnezeu un partizan 
mistic al clanului lor. Mersul la biserică în zile festive, la botezuri 
şi la cununii, este o mondenitate ca oricare alta. Un cocktcil cu 
mireasmă de cuvioşie, în care vulgul se împărtăşeşte din presenţa 
democratică a consacraţilor, iar aceştia tronează ca adevărate divi¬ 
nităţi incontestabile ale orânduirii supreme pe lume. încrezuţi şi 
suficienţi, ei dau pe Dumnezeu la o parte şi I se subslituesc ca 
trufia de a-L avea la dispoziţia lor. Dacă Ii pomenesc câteodată 
numele, o fac pentru uzul meschin al cauzei, pentru a evita expli¬ 
caţii pe care nu le pot da fără riscul de a-şi vedea dărâmat propriul 
lor mit pe care şi-au clădit o iluzorie atotputernicie. Supranaturalul 
pentru ei înseamnă dibăcia cu care pot administra celor creduli 
doza de narcotic cu care să le adoarmă mult-puţinul har cu care au 
fost învredniciţi. 

In opoziţie cu cei care au pierdut simţul supranaturalului prin 
ancorarea totală pe pământ se găsesc cei care îi pervertesc semnifi¬ 
caţia, alterâdu-i sensul adevărat. Aceştia aşteaptă totul de la supra¬ 
natural. Atitudinea de aşteptare înseamnă nădejde şi nădejdea 
este una din cele trei virtuţi cheştine —credinţa, nădejde, dragoste. 
Dar a aştepta totul de la supranatural este a cădea în doctrina 
părintelui Molinos şi a doamnei Guyon, adică în erezia quietismului. 
Supranaturalul nu se petrece înafară de noi (atunci nu mai e supra¬ 
natural), supranaturalul se petrece în noi şi cu noi. 

Niciuna din cele două poziţiuni nu pot să ne asigure «picul de 
fericire» după care aleargă omenirea. Cea dintâi socoate că ne poate 
mijloci, în afară de Dumnezeu şi fără ajutorul Lui, un paradis 
pământesc prin simpla voinţă omenească, fără har divin, un paradis 
stalinian. Cea de a două ne făgăduesţe un paradis ceresc fără altă 
condiţie decât aşteptarea în linişte şi în dragoste de Dumnezeu, dar 
fără a ne purta Crucea care ne duce la Mântuire. 

Prima atitudine este a celor mânaţi de demonul Ambiţiunilor 
şi al Puterii, al celor care nu mai simt nevoia unui Stăpân, a niciu- 
nui Judecător peste fapta şi judecata lor. Cea de-a doua este atitu¬ 
dinea neputincioşilor, a celor muşcaţi de şarpele pizmei, a celor 
fără acţiune sufletească, fără nicio lucrare exterioară, a celor care 
coboară pe Dumnezeu la nivelul lor, un Dumnezeu invidios şi vin¬ 
dicativ. Niciuna din aceste atitudini nu poate realiza supranaturalul 
autentic, acel supranatural care ne duce la câştigarea adevărului 
ce ne este încă necunoscut. Dragostea creştină «se bucură de adevăr», 
dar adevărul este pentru noi, care-1 căutăm, nu pentru îngeri care 
l-au văzut întreg. Pentru a cunoaşte adevărul ne trebue o dragoste 


— 42 — 


activă. Numai cu această condiţie se poate produce supranaturalul. 
El se produce în noi şi cu noi, prin truda noastră ca sa se împlineai 
că Voia lui Dumnezeu, pe pământ ca în Cer. Aceasta pentru a evita 
o nouă Sodomă şi Gomoră, adică supranaturalul punitiv. 

Virtuţile care concură la realizarea supranaturalului implică un 
nideaU care să facă legătura între Pământ şi Cer, intre Om şi 
Dumnezeu. Fără acest ideal nu putem realiza decât supranaturalul 
minor şi escroc al ghicitoarelor în cărţi sau al cititorilor în drojdie 

de cafea. 

(«Libertatea», Sept.-Oct., 1954) 


— 43 -- 


CRISTOS A ÎNVIAT 


învierea e»te temeiul credinţii noastre creştine. 

Fără minunea învierii creştinismul ar fi o simplă legendă, 
credinţa noastră un mit. 

Adevărul istoric al învierii este faptul material al împlinirii pe 
pământ a Cuvântului lui Dumnezeu, a Voii Lui. Este sfârşitul şi 
încoronarea «Calvarului» Celui ce a fost trimis ca să ne mân¬ 
tuiască. 

Bucuria învierii Domnului nu este însă finalitatea ultimă. Dum¬ 
nezeu trebuia să învie pentrucă El este fără moarte. El nici nu 
a murit pentrucă Cuvântul Lui a fo6t totdeauna şi «Cuvântul era 
Dumnezeu» (Ioan, I, 1). «Si Cuvântul S’a făcut trup» (Ioan, I, I, 14) 
şi El a lăsat să moară acest trup «care a locuit printre noi, plin de 
har şi de adevăr (Ioan, I, 14). «Si noi toţi am primit din plinătatea 
Lui şi har după har.» (Ioan, I, 16). 

Acest suflu de viaţă veşnică cu care Dumnezeu a învrednicit pe 
om, «sufletul» şi putinţa de izbăvire de păcatul original dată lui 
prin jertfa în trup a Mântuitorului este finalitatea ultimă care ne 
umple de bucurie inima prin credinţa şi nădejdea că vom putea 
reintra în împărăţia Lui cerească. 

Dar pentrucă această bucurie să se împlinească, sufletul nostru 


— 44 — 


trebue să-şi facă lucrarea sa în trup, cum a făcut-o Mântuitorul. 
Până când sufletul nu-şi împlineşte lucrarea, el nu intră în împăr㬠
ţia Cerurilor. Aceasta este pilda care ne-a fost dată. învierea în trup 
a Mântuitorului trebue să fie urmată de cealaltă înviere, de învierea 
în Duh a noastră. Si nimeni nu va învia dacă trupul său nu va fi 
lucrat de suflet, dacă trupul va stăpâni sufletul. Harul dat nouă tre¬ 
bue să biruiască toate ispitele păcatului în care ne poate duce 
trupul, cum ne-a dus atunci când omul a eşit pentru prima oară 
din porunca lui Dumnezeu. Numai atunci ne vom bucura deplin de 
bucuria învierii. 

Când spunem «Cristos a înviat » mărturisim Cuvântul Său «că 
dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui 
Dumnezeu» (Ioan, III, 3). Si un om se naşte din nou dacă se naşte 
din Duh, căci «ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut 
din Duh, este Duh» (Ioan, III, 5-6). 

De aceea pentru noi prăznuirea învierii Domnului trebue să fie 
întovărăşită de hotărârea de a împlini învăţătura Lui. Mărturisind 
învierea, mărturisim implicit condiţia acestei învieri, care este naş¬ 
terea în Duh. 

Fără naştere în Duh, învierea nu mai are simbolul pe care il 
reprezinţă în creştinism şi nu va fi urmată de mântuire care este 
învierea în Duh a noastră. Izbăvirea pe care o aşteptăm 
este condiţionată de aceasta. 


(«Libertatea», Martie-Aprilie. 1054) 


PEREAT MUNDUS, FIAT JUSTIŢIA 


Când pentru prima oară a tunat glasul, clamând: pereat mun- 
dus, (iat justiţia, un adevăr cu mult mai adânc decât se poate 
înţelege din riguroasa traducere a textului,—a fost dat la iveală. 

Succedanii sintactici ai gândirii şi limbii romane, ne-am com¬ 
plăcut a interpreta ideia în sensul că de dragul dreptăţii poate 
să piară şi lumea . 

Lumea nu poate să piară de dragul niciunui ataşament omenesc. 
Orce *ataşament al nostru, chiar fată de dreptate, este o lucrare 
omenească. De dragul unei lucrări omeneşti nu poate să piară o 
lucrare dumnezeească. Lumea este o lucrare a lui Dumnezeu, ea 
nu poate pieri pentru o lucrare a omului. 

Sensul profund — operant dincolo de apelul desperat al unui 
împricinat care şi-ar căuta un suprem argument în această sentin¬ 
ţă — este altul. 

Gândul din care o minte cugetătoare poate face legătura între 
lume şi dreptate în sensul « Logosului », este că dreptatea constitue 
o condiţie, nu o finalitate. Noi nu putem realiza pe pămănt finali¬ 
tăţile de care tindem să ne apropiem, dar putem realiza condiţiuni- 
le care ne îndrumează spre ele. 

Nu, — chiar de-ar fi să piară lumea. trebue să fie dreptate — 


— 46 — 


dreptate nu poate să fie pentru Chaos — ci, dacă nu c dreptate 
piere lumea — şi intrăm în Chaos — este învăţătura pe care trebue 
s'o reţinem din hotarîrea divină. Făcănd « dreptate » vom îndeplini 
condiţia indispensabilă vieţii, aşa cum a hotărît Dumnezeu. 

Ştim că sunt dialecticieni ai averbului » cari vor spne sceptic: 
unde este dreptatea în lume? O inimă care vrea să facă , dreptate 
isi va însuşi judecata sănătoasă a înţeleptului Salomon şi va face 
dreptatea, pe care a făcut-o el, celor două mame. 

Iată prima dintre îndatoririle noastre: dreptate. Pentra ea, să 
ne încordăm toate puterile şi toată voinţa, — pentru însăşi viaţa 
noastră. 

(«Libertatea», August, 1951) 


— 47 — 


NAŢIONALISM ŞI PATRIOTISM 


Patimile deslănţuite de ultimul război mondial ţi interesul pro¬ 
pagandist al comunismului — sub toate aspectele lui au acreditat 
erezia identităţii între naţionalism ţi imperialism rasial. Şi, pen- 
trucă acesta din urmă este hidos, s’a aruncat anatema asupra celui 
dintâi ţi s'a militat pentru o doctrină anti—naţionalistă. Toate oro¬ 
rile de care s'a făcut vinovat imperialismul rasial ţi toată vindicta 
celor ce au suferit de pe urma lui s'au canalizat împotriva naţiona- 
lismului. 

Dacă pentru internaţionalismul comunist această atitudine este 
de sine înţeleasă, este foarte curios ca popoare creatoare in civili¬ 
zaţie să se lase antrenate pe această pantă. Ele trebue să intuiască 
prin propria lor trăire că entitatea supremă creatore pe pământ 
este Neamul. Din această realitate decurge naţionalismul. 

Faptul nu putea rămâne multă vreme ascuns. De aici ţi cons¬ 
tatarea, la Strassbourg. a Dlui Andre Philip: «la seule nationalisa- 
tion qui despuis la guerre ait parfaitemcnt reuss., c’est la n«t»ona- 
lisation de certains partis socialistes». De aici supărarea Dlui Spaak 
pe d. Schumacher. De aici atitudinea Sovietelor—mai realiste in 
politica lor—faţă de musulmanii naţionaliţti, pe care făţarnic, u 
cultivă şi îi folosesc. 


— 48 — 


Surprinzător este însă că anume anticomunişti ancoraţi în anr 
tinaţionalism , se cramponează în atitudiena lor. Dar pentrucă nu 
pot tăgădui mai departe adevărul , caută să opună naţionalismului , 
patriotismul. 

La aceasta noi observăm: «cultul patriei » ca orice «cult» trebue 
să-şi aibă închinătorii lui. Ori închinători la cultul patriei nu pot 
fi acei cu lozinca «ubi bene , ibi patria ». Aceştia pot fi cel mult 
« patriotarzi ». Adevăraţii patrioţi nu-şi iubesc patria numai pentru 
alocuri » şi «aşezări omeneşti », ci pentru acea «spiritualitate » care 
constitute unitatea de credinţă , de simţire şi de găndire , adică «na¬ 
ţia». Aceştia sunt «naţionaliştii». 

Şi 9 în ultimă analiză , să nu uite patrioţii că nebuniei distrug㬠
toare a comunismului nu e suficient să opunem o doctrină, ci o spi¬ 
ritualitate. 

Cultul simplu al patriei nu poate constitui o spiritualitate. Pa¬ 
tria , ca pământ cu bogăţiile lui , realizează o atitudine materialistă , 
nu una spirituală. 

Spiritualitatea este «creaţie » şi nu Patria ci Omul e creator. 
Spiritualitatea creatoare a omului face viabilă Patria. Fără aceasta 
patria se pierde , cum s'au pierdut atătea în cursul istoriei. 

(«Libertatea», Septembrie, 1951) 


4 


— 49 — 


FEDERALISM ŞI NAŢIONALISM 


In vremurile apocaliptice pe care le trăim fiecare om e îngri¬ 
jorat de ziua de mâine. Orce conştiinţă onestă mânată de un ideal, 
caută să descifreze, în zările înegurate, limanul spre care trebue 
să ne îndreptăm paşii pentru a ne salva. In toate aceste strădanii 
un lucru este de neînţeles. Vrem să ne izbăvim de Satana răm⬠
nând în Infernul pe care el îl stăpâneşte şi pe care îl conduce el. 
Spunând acestea nu ne gândim la cei fanatizaţi de evanghelia mar¬ 
xistă, nebuni care au pierdut înţelesul vieţii, nici la criptocomumş- 
tii care mişună în toată lumea şi pătrund în toate locurile pentru 
a netezi cărările politicii lor printre naivii care îşi închipue că un 
rău care ne stăpâneşte sufletele se poate tămădui pintr’altul care 
îngenunche şi tiranizează şi trupul. Nu ne gândim nici la acei mer¬ 
cenari care, totdeauna în linia întâi a bătăliei, nu se interesează de 
frontul pe care luptă, făcându—se scule netrebnice ale orcărui 
stăpân care-i îmbuibă, oameni pentru cari «ubi bene, ibi patria». 
Nu ne gândim nici chiar la acele categorii de anri-(antifascişti, an- 
tinazişti, etc.) care nu sunt decât criptocomunişti ascunşi sub eti¬ 
cheta negativă a lui «anti», neproductivă pe orce linie, ca orce ati¬ 
tudine de tăgadă. Ne gândim numai la acei care caută în chip cins- 
tit eşirea din impasul în care ne-a condus mania de formule doc¬ 
trinare imaginate în afară de realităţile vieţii,... 


Avem sub ochi o asemenea încercare recentă a domnului Pierre 
Gourlay, «secretar permanent al Federaţiei internaţionale a presei 
periodice» care ne propune o asemenea formulă etichetată «Uni¬ 
versalism european». Dsa, într’o succintă enunţare, arată rezultatele 
satisfăcătoare ale înţelegerii între unele naţiuni pe linie materială, 
pentru anume interese economice, şi extrapolând, socoate că acest 
universalism s’ar putea extinde în toate domeniile. Insă tot dsa 
adaugă imediat: «// na jamais ele question que Ies peuples qui 
entreraient dans une communaute europeenne abdiquent leurs ca - 
racteristiques propres ». Iar ca să ne edifice deplin asupra rostului 
universalismului, precizează: «Ce quont eu en vue Ies promoteurs 
de l idee , c est la susbtitution ă un nationalisme outraneier qui s'est 
traduit jusqu ici par des luttes economiques ruineuses et des gue - 
rres devastatrices , d'un universalisme ne reniant en aucune faqon 
Ies individualisations naturelles niais Ies integrant dans une unite 
concrete ». Acest din urmă citat ar lămuri—pare-se—că doctrina po¬ 
zitivă a universalismului nu caută să se substitue doctrinei aberante 
a comunismului, ci «naţionalismului» pe care pentru a-1 face odios 
trebue să-i alăture atributul «outraneier». Dar să admitem (pentru- 
că publicaţia în care .apare e «anticomunistă») că universalismul 
vrea să se substitue naţionalismului în lupta împotriva comunis¬ 
mului. —Si, de ce? Pentrucă naţionalismul ar fi «şovin şi agresiv» 
şi a dat naştere la «lupte economice şi la răsboae devastatoare». 
Da, acel naţionalism «imperialist» de care sunt deopotrivă vinovaţi 
şi Napoleon şi Hitler, însă nu naţionalismul care porneşte dela con¬ 
cepţia (pe care n’o respinge nici d. P. G.) că unitatea supremă 
creatoare pe pământ este neamul, «naţia». Acest naţionalism care 
reprezintă «unităţi naturale» (individualisations naturelles) nu poa¬ 
te fi înlocuit prin nicio altă formă de trăire care să unească pe 
oameni în chip firesc, cum leagă unitatea de sânge şi de limbă care 
dă naştere la culturi naţionale şi la formule culturale originale si 
viabile. Aceasta singură forţa «naţionala» care poartă în ea esenţe 
spirituale fundate pe realitatea vieţii se poate opune eficace ideei 
de hibridizare a umanităţii prin doctrina materialistă a comunis¬ 
mului internaţional. «Universalismul» preconizat de secretarul per¬ 
manent al Federaţiei internaţionale, ar fi mai curând un admirabil 
paravan în dosul căruia s’ar ascunde propaganda de dezagregare a 
«unităţilor naturale» la care ţine totuşi şi d. P. G. 

Să fim bine înţeleşi. Nu se pot federaliza eficace decât forţe 
«virile» şi nu emasculate. Cum aceste forţe care se voesc federalizate 


— 51 



sunt neamurile, ele trebue să fie făcute potente prin ceeace le de- 
fineşte şi le caracterizează, prin naţionalism. 

Primul citat de mai sus ca şi constatarea: aii serait dommage 
que fussent abolies Ies individualisations naţionales qui dans le 
donurin intellectuel, artistique ou spirituel ont donne naissance, en 
Italie, ă un Dante, en Engleterre. ă un Schakespeare, en Russie, 
ă un Tolstoi. en Allemagne. ă un Goethe ou ă un Beethoven. en Es- 
pagne. o un Cervantes, en France, ă un Descartes ou ă un Pascal, 
tous genies nationaux el universels en meme temps » nu poate decât 
să constate fundamentul real şi natural al naţionalismului pe care 
pentru a-1 combate trebue să-i atribue calificative depăşite sau care 

trebuesc depăşite. . . , 

Suntem de acord că orce «imperialism» chiar dacă îmbrăcă hai¬ 
na de împrumut a naţionalismului este odios, pentrucă e nedrept. 
E şovin şi agresiv; el împilează neamurile. Naţionalismul pur le 
protejază şi le face să aducă contribuţia lor de geniu la zestrea co- 

mună a civilizaţiei umane. , 

Se pot federaliza voinţe «libere» care nu se simt nedreptăţite 
de alte voinţe. Deci finalitatea idealului creştin de federalizare a 
tuturor neamurilor trebue să fie premearsă de ideea de dreptate 
care trebue să se facă, în prealabil, neamurilor. Altfel (o alta forma 
de imperialism) mergem la superguvemămintele dela Geneva (deja 
răposat) ori la cel dela San Franco (în agonie). Federalismul nu 
poate fi un ideal în sine ci numai consecinţa realizării unui ideal 
superior de către fiecare din federaţi. adică de naţiuni. Către aceas¬ 
tă realizare trebue să ne străduim să mergem. Pentru aceasta ne 
trebue, în primul rând-ca o condiţie esenţială, o pace de dreptate 
în cadrul acestui concept de naţiune. 

(«Libertatea», Martie-Apr., 1955) 


— 52 


BUNĂCREDINŢĂ ŞI CREDINŢA CEA BUNĂ ' 


Nu vom tăgădui că sunt foarte mulţi oameni de bunăcredinţă. 
(Cei de rea-credinţă sunt total neinteresanţi). Credem chiar că şi 
printre comunişti vor fi fiind oameni de bunăcredinţă. Nu înseam¬ 
nă că pentru acest cuvânt vom pactiza eu el. Bunaeredinţă este un 
element indispensabil pentru corecta înţelegere a oamenilor între 
dânşii, dar nu este totul. Un om poate să fie dc bunăcredinţă fără 
ca în mod necesar credinţa lui să fie şi bună. Bunăcredinţă este un 
atribut al atitudinei noastre faţă de colectivitatea în mijlocul căreia 
convieţuim. Un atribut însă nu este însăşi substanţa. 

O credinţă este un act de ataşament, de adeziune, de disciplină 
faţă de un «obiect». «Obiectul» poate fi rău sau bun, poate fi dum- 
nezeesc sau luciferic. O credinţă ataşată unui «obiect» bun este o 
credinţă bună, una ataşată unui «obiect» rău este o credinţă rea, 
Prin asta se disting între ei slujitorii lui Alirinian dc cei ai lui 
Ormuzd. 

Deci dincolo de bunăcredinţă trebue să cunoaştem esenţa insăşi 
a credinţei. A ne refuza la această cercetare este a închide ochii 
pentru a nu vedea adevărul. Un om legat la ochi nu poate merge 
în linie dreaptă. (Fizic faptul este verificat.) 

Ori finalitatea vieţuirii noastre este aflarea adevărului. Si cu 
cât vom ţine mai bine linia dreaptă cu atât vom ajunge mai repede 
să-l descoperim. Prin meandre întortochiate nu numai că întârziem. 


— 53 — 


dar riscăm să ne pierdem drumul bun. De aici resultă nevoia de 
a cunoaşte «obiectul» faţă de care am făcui actul de adeziune. 

Viaţa în evoluţia ei este o continuă aproximare a adevăru¬ 
lui. A ne închipui că adevărul l-am descoperit deodată-tot, e o 
eroare. El se descoperă treptat, pe încetul, pe măsura în care reuşim 
9 ă ne însuşim esenţele care îl compun. 

0 etapă câştigată în descoperirea adevărului e o poziţie avansată 
din care putem aproxima pe cea următoare. A rămâne cramponaţi 
pe ea înseamnă a tăgădui adevărul celei următoare. Rămânem de 
«bunăcredinţă» dar credinţa noastră nu mai este cea bună pentrucă 
e depăşită prin adausul de adevăr pe care viaţa. în mersul ei, l-a 
adus. 

«Rămânerea în urmă» faţă de viaţă este detaşarea de adevăr. 
Detaşarea de adevăr aduce după sine prăbuşirea elitei existente şi 
mijlocirea aventurii unei pseudo-elite. Aşa s a născut comunismul, 
aventura mortală a omenirii. 

Burghezia s’a sinucis, nu fiindcă era sătulă de viaţă, ci pentrucă 
nu a înţeles că adevărul pe care îl poseda nu era total şi s a 
înverşunat să rămână pe o poziţie depăşită de realitatea vieţii. Si 
atunci a luptat împotrivă cu bunăcredinţă că slujeşte cauza umani¬ 
tăţii. Răsboiul din urmă o vădeşte cu prisosinţă. Rezultatul a fost 
prabuişirea morală care ne-a dus în impasul de azi. Căci ne vine 
greu să credem că Englezii au dorit situaţia în care se găsesc acum. 
Buna lor credinţă a fost înşelată pentrucă ea nu avea la bază şi cre¬ 
dinţa cea bună. Iar noua aventură—Bevan—va fi cu putinţă tot din 
această pricină, dacă nu vor voi să păşească pe noua treaptă a 
adevărului care îşi face loc în lume. 

Sbuciumul în care se sbat popoarele înseamnă tocmai efortul 
de escaladare pe această nouă poziţie de aproximare a adevărului 
după experienţa de viaţă încheiată cu ultimul deceniu. 

îndărătnicia de a voi apărată cu orce preţ vechea poziţie nu 
mai înseamnă bunăcredinţă ci simplă cecitate. Aceasta ne 
aminteşte de atitudinea «stiliştilor» care vroiau să rămână la adev㬠
rul depăşit al anului de 365 plus o pătrime de zile. 

Atributul de «bunăcredinţă» implică luciditatea de a intui de¬ 
păşirea trecutului de către present şi a presentului de către viitor. 
Fără această condiţie progresul este imposibil. Viaţa ar îmbătrâni 
înainte de vreme, ar încremeni şi ar muri în foarte scurt timp, aşa 
cum mor atâţia oameni care nu reuşesc a deveni «nemuritori». 

(«Libertatea», Iulie-August, 1952) 


— 54 — 


NU-ŢI FACE ŢIE CHIP CIOPLIT... 


Ca orice adevăr simplu şi lapidar exprimat şi acesta şi-a pier¬ 
dut înţelesul fundamental. 

Semnificaţia lui a fost redusă numai la sensul material al cu¬ 
vintelor, neglijând pe cel formal. A fost citat trunchiat despăr- 
ţindu-1 de ideea principală care îi dă sensul. 

De multe ori, făcându-se menţiune la acest verset, s'au încri¬ 
minat statuele care abundă în biserica romană. 

Evident, o îndoită greşeală. Dacă «Pietâ» dela Sf. Petru este 
«cioplită» în piatră nu reprezintă mai puţin pe lisus Cristos şi 
pe Fecioara Maria. Rugăciunea făcută în faţa ei se îndreaptă 
către Mântuitor şi către Sfânta Fecioară, nu către marmura ge¬ 
nial «cioplită» de Michel Angelo. Este exact ceeace fac toţi creş¬ 
tinii când se închină în faţa icoanelor. 

înţelesul pur ritual de a admite ori nu icoane şi statui este 
o interpretare fariseică a iconoclaştilor pe care nu o acceptă ni- 
cio biserică. 

A doua greşeală şi cea esenţială—pentrucă priveşte înţelesul 
autentic—este că porunca divină (prima în ordinea decalogului) 
se referă la idolatrie în toată extinderea ei şi nu numai la fe¬ 
tişul idolilor cum ar fi în unele părţi fetişul trifoiului cu pa¬ 
tru foi. 

Versetul repetat de zeci de ori (în Exod. în Levitic, în Deu- 
teronom, în Regii, în Psalmi în Isaia, Ieremia, Osca, Evangheliş- 
ti) este intim legat de ideea «să nu ai alţi dumnezei afară de 
mine» după care urmează imediat «să nu-ţi faci ţie chip cioplit» 
şi «să nu te închini lor». 


— 55 — 



Nu este deci vorba de un simplu ritual ci de a «nu te pros¬ 
terna înaintea...» şi de a «nu sluji altor dumnezei». Idolii fu¬ 
raţi de Rahela lui Laban reprezentau alţi dumnezei şi nu numai 
amulete purtătoare de noroc. 

Desigur că pe acea vreme idolii fiind numai ciopliţi şi tur¬ 
naţi, porunca nu a făcut menţiune şi la idoli pictaţi. Dar incâ 
odată, nu e vorba de modul de reprezentare profană a lui Dum¬ 
nezeu ci de «alţi dumnezei». Si pentru a întări porunca Sa adau¬ 
gă: «căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos..^ 

Mai mult, dacă medităm asupra distincţiunii făcută deseori 
de Mântuitor între «lucrările lui Dumnezeu» şi «lucrările oame¬ 
nilor», «lucrările mâinilor lor», porunca se extinde nu numai la 
idolatria zeilor altor religii ci şi la ateismul celor ce nu vor să 
recunoască niciun Stăpân peste ci şi peste fapta lor. 

In Ieremia (25,6) găsim după «şi să nu vă închinaţi lor» 
complectarea «să nu mă mâniaţi prin lucrările mâinilor voastre». 

Lucrările acestea ale mâinilor nu înseamnă neapărat chipuri 
cioplite în piatră sau în lemn, ori turnate în metal, ci înseamnă 
orice lucrare omenească a prin faptă , prin vorbă sau prin gând » 
şi prin care ar fi înlocuit Domnul Dumnezeul cu «altul». 

In zilele noastre omul pLin de trufie II dă pe Dumnezeu 
laoparte nu pentru a-L înlocui cu altul mai abstract ci pentru a 
se elibera de un stăpân pe care nu-1 găseşte comod. Nemulţămit 
cu Dumnezeul adevărat care s’a arătat numai prin semne, el 
vrea un Dumnezeu mai concret cu care să se poată târgui în 
măruntele sale socoteli pământeşti. 

Azi nu e vorba numai de idolatrie ci şi de «egolatrie». 
Căci şi această autoadorare este «a-ţi face chip cioplit». 

Pentru un sălbatic, care nu are cunoştinţă de venirea lui Me¬ 
sia, închinarea la idoli sau la fenomene naturale care ar avea ca 
finalitate dumnezeirea , este nevinovată şi poate fi salvatoare. 

Pentru omul căruia Dumnezeu i s’a revelat prin Iisus Cristos 
şi prin învierea Sa, nu mai este însă mântuire în afara de El. 

Orice închipuire dincolo de Mântuitor este «chip cioplit». 

Această nuanţă de «chipuri cioplite» trebue înţeleasă pe lân¬ 
gă idolatrie şi tot aşa de primejdioasă ca şi ea. 

Egolatriei omului închipuit i se ataşează, pe aceeaşi linie de 
«chipuri cioplite», un alt mare păcat «şefolatria». 

(«Libertatea», Mai-Iunie, 1955) 


— 56 — 


HONNI SOIT LE MAL QUI PENSE... 


...este varianta glumeaţă a dictonului lui Eduard al III a când, 
în 1348 ridicând la bal jaretiera contesei de Salisbury, a spus cur¬ 
tezanilor care mustăceau cu înţeles: «honni soit qui mal y pense». 
(Si a înfiinţat pe loc ordinul Jaretierei cu care nu se pot făli de¬ 
cât 26 de inşi deodată). 

In această glumă galică se cuprinde însă un adevăr extrem de 
important pe care îl vom denumi acrima de gândire ». 

Departe de noi intenţia de a lăsa să se creadă că este o crimă 
acţiunea de a gândi. Meditaţia este funcţia esenţială a umanităţii 
şi este singurul mijloc de a descoperi ceeace transcede experimentul 
ştiinţelor fizice. Insă în paralel cu acest dar suprem făcut omului 
şi prin care el a devenit creator în raport cu restul creaţiei dumne- 
zeeşti există un alt gând, acel al Diavolului, prin care omul a fost 
ispitit să iasă din porunca lui Dumnezeu şi să decadă. 

Orce gând ce izvorăşte din indemnul diavolicesc este o crimă de 
gândire. 

Sunt crime de drept comun, făptuite din pizmă omenească, au 
fost judecate şi pedepsite crime de război, iscate din necesităţi de a 
câştiga cu orce preţ un război. Crimele de gândire sunt însă 
mai grave. Ele înseamnă punerea în slujba Satanei din do¬ 
rinţa de a împedica împlinirea voinţei divine. In aceste clipe de 
desmăţată stăpânire comunistă în faptă şi, mai ales, în gând, oricine 
poate cu uşurinţă intui greutatea păcatului pe care îl constitue 
crima de gândire. Este crima contra Duhului, crima împotriva Lo- 
gos-alui. 

Nicicând ea nu va putea împedica împlinirea voinţei divine, 
însă prin gândul pe care îl răsădeşte cu perfidie în sufletele celor 
slabi, înmulţeşte armatele lui Satan, pentrucă cei slabi în Duh, în 


— 57 


căutarea unui stăpân, aleg mai curând pe cel ce le satisface Pizma 
şi Ura decât pe Cel ce le cere Dragoste chiar faţă de duşman. 

In această hotărâre luciferică de a aţâţa poftele mărunte prin 
ispite ademenitoare stă crima de gândire. 

Trufaş şi semeţ, omul care nu s’a văzut trăsnit din înnaltul 
cerului, din primul ceas al păcătuirii sale, n*a inţeles Bunătatea 
fără de margini care-i lăsa răgazul de a se pocăi şi a socotit că 
l-a trişat chiar pe Dumnezeu şi astfel crima lui a căpătat semnifi¬ 
caţie de virtute. Nu a mai cercetat esenţa gândirii sale ci şi-a nu¬ 
mărat armata de nevolnici care s’au aliniat la chemarea sa. Crima 
dc gândire a început să se consume pentrucă gândul criminal n’a 
mai ales între mijloace când ele puteau să-l ducă la ţelul urmărit. 

Crima de gândire s’a născut în momentul când omul a vrut să 
ascundă adevărul, socotind mai presus de adevăr îndemânarea cu 
care el îl poate mistifica. Si atunci a început minciuna. Crima de 
gândire este minciuna ridicată la rang de stăpână peste sufletul 
omenesc. 

Lupta nu s‘a mai dus împotriva poftelor firii noastre lovită de 
păcatul originar ci împotriva acelora ce nu vroiau să accepte min¬ 
ciuna cu care ne acopeream propiile noastre greşeli, nemăsuratele 
noastre ambiţiuni. 

Si astfel ane-am ocupat cu lupta dintre om şi om , nu lupta din¬ 
tre poruncile Duhului sfânt şi poftele firii noastre pământeşti ». 

a Ne preocupăm şi ne plac victoriile asupra oamenilor , nu vic¬ 
toriile împotriva diavolului şi a păcatului » scria din fundul închiso¬ 
rii dela Jilava, Corneliu Codreanu, în ziua de Miercuri 15 Iunie 
1938. Si, gândind la rostul acelora care-şi asumă o răspundere, 
adăuga: «Ei ( conducătorul ) nu trebue să delecteze ochii armatelor 
sale cu biruinţi pământeşti , nepregătiwdu-le în acelaşi timp pentru 
lupta decisivă din care sufletul fiecăruia se poate încununa cu bi¬ 
ruinţa veşniciei sau cu înfrângerea veşnică .» 

Si, în încheerea aceloraşi «însemnări», ca o mustrare pentru cei 
ce iau în deşert Numele şi Cuvânttil lui Dumnezeu, Corneliu Co¬ 
dreanu menţionează vina din care ies toate relele: a Lipsa unei şco¬ 
li de mare înălţime şi mare moralitate creştină ». 

Iată de ce, însuşindu-ne parodierea din capul acestor rânduri, 
spunem: 

«blestemat să fie cel rău când gândeşte». 

(«Libertatea», Ian.-Febr., 1954) 


— 58 — 


C A I N 


Când pentru prima oară a tunat împotriva omului glasul lui 
Dumnezeu a fost ca să întrebe: «Ce ai făcut. Câine, cu fratele 
tău?» 

De atunci alţi Câini şi-au ucis fraţii pentru un cuvânt sau altul. 
Din pizmă pentru o jertfă neprimită, din sete de putere şi din teamă 
pentru un tron ameninţat, ca Irod, din sete de arginţi, prin trâdere, 
ca Iuda. Numărul Irozilor şi al celor din seminţia lui Iuda s*au în¬ 
mulţit până în zilele noastre, până la Stalin şi pana la cei care nu-şi 
mai pun ştreangul de gât în grădina Sângelui ci îşi plutesc păcatul 
aruncându-se dela un etaj înalt al unui sgârienori. 

In toate timpurile şi peste tot au apărut monştri pe care umani¬ 
tatea i-a privit ca atare. Pentru asta s’au creat puşcăriile şi casele 
de nebuni. 

Când doamna Marthy (cu tânăra-i progenitură) a cerut separa¬ 
ţia de «epuratul» ei soţ, am înţeles că—potrivit unei progresiste 
interpretări a codului civil—este vorba de «nepotrivire de carac¬ 
ter»... comunist . 

Când însă puberul Thornas Frejka scrie Tribunalului din Praga 
spunând: «Doresc pedeapsa cu moartea pentru tatăl meu» gândul 
ni se încrâncenă în faţa grozăviei. Intre clienţii puşcăriilor şi bala- 


— 59 


mucului au fost şi paricizi. S’a vădit însă că ticăloşia a fost comisă 
aub imperiul unei clipe de demenţă, printrW act violent ce scapă 
controlului. Juvenilul Thomas Frejka o face însă deliberat, la masa 
de scris, justificând a priori bestialitatea sa. «Acum văd că acest om 
nu poate fi numit o fiinţă omenească pentrucă nu are nici cea mai 
mică demnitate umană şi a fost cel mai mare duşman al meu.» Si, la 
rfârşit cere ca scrisoarea să fie arătată tatălui, iar lui, fiului, «să i 
se permită să-l vadă pentru a i-o spune însuşi, în faţă.» 

Publicitatea făcută de presa comunistă nu este o revoltă—ca a 
noastră—ci un îndemn. 

Ne întrebăm, nu este oare cazul să se reînfiinţeze un nou Tribu¬ 
nal pentru crime împotriva umanităţii? II socotim şi indispensabil 

ur 8 ent - v , . . * ~ 

Procesul medicilor dela Kremlin o vădeşte cu prisosinţa. Comen¬ 
tariile făcute de presa engleză, destul de timorată, evidenţiază 
lămurit că se face şcoală şi un nou crez din uciderea fratelui. 

Cain, reapărut de undeva din ţara Nod, nu mai fuge din «Faţa 
Domnului» ci II înfruntă cu cerbicia cu care Stalin sau Malenkof 
înţeleg să-şi infrunte nu numai duşmanii ci întreaga omenire în 
concepţia ei de viaţă. Medicii au fost aleşi unelte perverse a unei 
blestemate sete de putere luciferică. Fii ai lui Lameh ei şi-au făcut 
datoria ordonată iar acum când devin inutili sau primejdioşi, prin- 
tr'un fariseic proces, sunt trimeşi în faţa plutonului de execuţie. 

Trebue oare să aşteptăm «mângâierea» unui nou Noe prin care 
sa fim mântuiţi de moştenirea seminţiei lui Cain ( Oamenii nu mai 
găsesc în sufletul lor resorturi pentru a pune capăt nebuniei.' 

In clipa în care zăgazurile ameninţă să se rupă şi salbătecia să 
se reverse într’un uriaş val de distrugere a tot ce a clădit civilizaţia 
creştină, se găsesc cuvinte făţarnice prin care să se impiedecc reali¬ 
zarea spiritului de Cruciadă trebuitor propriei noastre apărări. Se 
socoate mai utilă apărarea unei poziţii depăşite decât a viitorului 

nostru. ^ . 

Realizării armatei europene, care să facă faţă puhoiului bol¬ 
şevic, i se opun consideraţiuni de ordin... constituţional. Armata 
europeană nu este constituţională, se afirmă de unele guverne sau 
de către opoziţie. Ne vine greu să înţelegem, dar suntem constrânşi 
să deducem că ele, guverne şi opoziţie, preferă sinuciderea cons¬ 
tituţională. 

(«Libertatea», Ian.-reb., 19oJL 


— 60 


DREPTATEA DIVINA 


Omul, Ia necaz, când toate ii ies pe dos şi toate porţile rămân 
închise la bătăile lui, exclamă cu năduf: «dreptate e asta!» 

Căci el a citit sau măcar a auzit că «cereţi şi vi se va da... bateţi 
şi vi se va deschide», uitând că este deasemenea scris «căutaţi şi 
veţi găsi» (Matei, VII, 7). 

De câte ori oare căutăm? Dar, mai cu seamă, de câteori am 
căutat pe Dumnezeu? Si doar e cel mai uşor de găsit pentrucă El 
■este peste tot. 

«Intr'adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veş¬ 
nică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, dela facerea lumii, 
când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute 
de El» (Pavel .Romani, I, 20). 

Necăutându-L, nu L-am găsit şi negăsindu-L. nu L-am cunoscut. 
Am auzit de El şi, din cele auzite. L-am înţeles rău. aşa cum i s’a 
intâmplat lui Saul. Numai că lui Saul i-a fost dată graţia de a-L 
cunoaşte direct pe drumul Damascului. Nu acelaş lucru ne este 
dat şi nouă, celor care vrem minuni în fiecare clipă pentrucă să 
le făgăduim a doua zi. când ni se pare că am descoperit explicaţia 
fisică a miracolului. Iar dacă. cumva, aşteptăm ca miracolul să se 
întâmple cu noi şi nu sa întâmplat, întoarcem mânios faţa dela 
El şi spunem, cu pidosnicie «asta nu e dreptate». 

* * * 


— 61 — 


Să nu uităm că «Dumnezeu a creeat pe om după chipul şi ase¬ 
mănarea Sa» şi să nu răsturnăm lucrurile (cum de atâtea ori se în¬ 
tâmplă) şi să ne facem noi un Dumnezeu după chipul şi asem㬠
narea noastră. Acela nu e Dumnezeu, acela e idol. 

Dumnezeu cel adevărat nu face nedreptate, Ele bun şi 
totdeauna drept. Atât de bun încât deşi păcătoşi şi condamnaţi, a 
trimes de pământ pe Unicul Său Fiu ca să ne răscumpere şi să 
ne mântuiască. Chiar când îngăduie satanei să-1 încerce pe om (Iov, 
I, 7-12 ; II, 1-6) dreptatea divină rămâne neştirbită (Iov, XLII, 7-13). 

Ea e dragoste şi bunătate. De aceea noi avem datoria să căutăm 
să înţelegem dreptatea dumnezeiască şi să ne străduim să o imităm 
Să luăm pidă din parabola «fiului risipitor» (Luca, XV, 11-32), 
din această «perlă a parabolelor» prin imensa bunătate pe care 
Mântuitorul o arată faţă de ticăloşia fariseilor care îl acuzau că 
primeşte pe păcătoşi la El şi că mănâncă cu dânşii. E păcat de tru¬ 
fie să pretindem ca Dumnezeu sa facă dreptate după judecata 
noastră, cum pretindeau fariseii. 

Cum deasemenea e păcat să ne răsvrătim sau să cârtim împotri¬ 
va judecăţii lui Dumnezeu. 

Numai omul trufaş şi semeţ, când nu a văzut trăsnit din înaltul 
cerului de mânia lui Dumnezeu pe păcătos, în clipa păcătuirii, so- 
coate ca dreptatea divină e în deficienţă. 

Dreptatea lui Dumnezeu e a toate iertătoare când omul se 
c ă i e ş t e, căci. El vrea îndreptarea păcătosului, nu moartea lui. 
De aceea El îi dă răgaz să se pocăiască. 

Dreptatea divină e îndurătoare pentrucă porneşte din dragoste 
şi «dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate». 
(Cor. 1, XIII, 4). Ea nu este răsbunătoare ca a oamenilor. 

De aceea să facem aşa cum ne-a învăţat Mântuitorul când a spus 
«şi ne iartă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noş¬ 
tri», căci «dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel 
ceresc vă va ierta greşelile voastre» (Matei, VI, 14). 

Noi spunem «facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pre pământ», 
deci nu putem pretinde, sau măcar gândi, că dreptatea ar 
putea să se facă invers, precum pe pământ aşa şi în cer. 

Iar când, în puţinătatea noastră, ni se pare că unele lucruri sunt 
dc neînţeles să nu uităm că «adevărul poate pătimi, dar nu piere». 

(«Libertatea», Mai-Iunie, 1956) 


— 62 — 


CUVÂNT ŞI FAPTĂ 


In cele ce urmează, «cuvânt» nu vrea să însemne vocabula 
«vorbă» (atât de aproape înrudită cu «vorbărie»), ci Cuvânt-Logos 
în înţelesul pe care i l-a dat Sf. Ioan Evanghelistul când a scris 
«la început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul 
era Dumnezeu». (Ioan, I. 1.) 

In epoca noastră de neînfrânat (de multe ori desfrânat) «dina¬ 
mism», acţiunea—fapta—a fost ridicată la rangul de suprem crite¬ 
riu de viaţă. Oamenii se înfruntă unii pe alţii prin ac{iuni diame¬ 
tral opuse ca şi când înţelepciunea ar sta în antiteze. 

«Cuvântul» şi-a pierdut vraja lui creeatoare. Uităm că «toate 
lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut, n'a fost 
făcut fără El. In El era viaţa...« (Ioan, I, 3-1.) 

Ne-am deprins să acţionăm şi numai după aceea să jude¬ 
căm fapta noastră, adică să căutăm «cuvintele» prin care aci putea-o 
justifica, când ea nu se justifică de sine. In felul aceasta punem ca¬ 
rul înaintea boilor. 

Mai mult, pentru a-i da o autoritate metafisică. s’a ridicat pro¬ 
blema priorităţii şi aşa se face că Goethe pune în gura doctorului 
Faust aim Anfang war die Tat». (Problema străveche: ce a fost 
întâi, oul sau găina?) Numai că doctorul, care vrea să «înfrunte» pe 
Sf. Ioan, îşi vânduse sufletul diavolului şi—ca atare—el nu mai 
poate începe dela «Cel făr» de enceput» Altfel nu ar mai fi fost 
logic. 

♦ • * 


— 63 — 



Dar peatracă cuvântul—vorbit sau scris— c o faptă (care poate 
fi buna ori rea) ca să înlăturăm neînţelegerile ne vom întoarce 
dela «semn» la «lucrul însemnat». «Cuvânt» şi «faptă» sunt semne 
a două atitudini. «Cuvântul» c 9emnul «meditaţiei», al vieţii con¬ 
templative; «faptă» e semnul «acţiunei» al vieţii active. 

După ce omul şi-a pierdut «asemănarea» cu Dumnezeu (prin 
păcatul originar) şi a rămas numai cu «chipul» Lui. şi a trebuit 
să-şi câştige pâinea cu sudoarea frunţii sale. a lucrat. Numai d u p a 
aceea a gândit: s‘a gândit la diferenţa dintre ce era 1 n a 1 n t e 
şi după ce a cşit din cuvântul lui Dumnezeu. Si această gândire 
l-a călăuzit să fie ascultător, adică i-a dirijat viaţa-fapta. 

In timpurile de faţă, după ce ne-am vândut iarăşi sufletul (sau 
rnacăr umbra, ca Schlemiel) diavolului, substituim «filosofia Ac¬ 
ţiunei», «filosofiei Existenţei». De aceea acţionăm, comitem fapta, 
si numai abia pe urmă ne străduim să vedem câtă valoare are. 

Este clar că viată activă—acţiunea, fapta— ca tot ce este d㬠
ruit oricărui, precede cceace este dăruit numai celor aleşi, meditaţia, 
viaţa contemplativă—cuvântul. 

Insă viaţa contemplativă—prin cuvânt—se întoarce să conducă 
ea viaţa activă. Deci viaţa activă c subordonată vieţii contemplati¬ 
ve. «Faptă» e supusă «cuvântului». 

Sfântul Tlioina de Aquino o spune lămurit (în a sa bumma 

Theologica): 

«A vita activa proceditur ad vitam contemplativam secu- 
dum ordinem generationes; a vita autem contemplativa redi- 
tur ad vitam per viam directiones, ut scilicet vita activa per 
contemplationem dirigatur.» 

Dealtfel, privind viaţa, ne este cu neputinţă să-i înţelegem ros¬ 
tul fără un «ideal», adică fără a fi meditat asupra principiilor 
sale călăuzitoare. Chiar un ne-tomist, din sec. XIX, celebrul Vladi- 
mir Soloviev o recunoaşte când spune: «comment Factivite humaine 
ose-t-elle se deployer, tant que l’esprit n’a point medite sur ses 

principes directeursV» . 

In chipul acesta se face necesar, indispensabil pentru 
viaţă, «un ideal», căci o faptă nu valorează numai cat binele or. 
răul pe care îl întrupează în ea ci, mai ales, cat gândul din care 

** («Libertatea», Ian.-Aprilie, 1956) 


— 64 — 


DOCTRINA, CONŢINUT ŞI IDEAL 


...sunt noţiuni cu care operăm curenl când este vorba să ap㬠
răm un punct de vedere, o atitudine de viaţă. 

«Doctrină» şi «conţinut» mai concrete în noţiunile lor decât 
«idealul», apar ca argument suprem când opunem propria noastră 
poziţie, alteia. «Idealul», mai labil în accepţiunile ce i se pot 
da, rămâne marginal şi uneori este eliminat ca ceva utopic, ce nu 
poate fi realizat. Nu rareori se întâmplă să fie interpretat în sens 
pejorativ, oarecum înrudit cu naivitatea. Un idealist este de multe 
ori echivalent cu «unul care nu trăeşte eu picioarele pe pământ», 
deci total neinteresant. 

Nu trebue însă să ne înşelam. Nu este deajuns să concretizăm 
o postură într’un corp de doctrină pentruca să fie xalabilă. Este o 
condiţie necesară însă nu suficientă. (Un patrulater ca 
să fie regulat, e necesar să aibă toate laturile egale, însă nu e 
suficient , trebue să aibă şi unghiurile egale. Numai atunci condi¬ 
ţia e necesară şi suficientă , şi avem un pătrat, altfel e romb.) Si 
comunismul are o doctrină, prin aceasta însă nu constitue o pozi¬ 
ţie valabilă de viaţă. Că doctrina comunistă e aberantă, că. în sen¬ 
sul în care înţelegem noi viaţa, această doctrină e alături de toate 
conceptele cu care manipulăm, vădeşte odată mai mult, insuficien¬ 
ţă «doctrinei» de a constitui o condiţie numai prin presentarea ei 
într'un «corp». 

La fel şi noţiunea de «conţinut» nu defineşte mai complect 
criteriul de viaţă umană. Fiecare doctrină are un conţinut fără 
de care nu s’ar putea constitui în «corp». Fisiocraţii lui yuesnav 
defineau conţinutul doctrinei lor prin alaissez faire , laissez passen>. 

— 65 — 

5 



Comuniştii, «din ură pentru cei ce au» (şi unu din dragoste pen¬ 
tru cei ce nau .»), au dat conţinut doctrinei lor în abolirea proprie¬ 
tăţii şi socializarea mijloacelor de producţie, fără a putea preciza 
cum se socializează geniul şi talentul. 

Pentruca o doctrină cu conţinutul ei să fie valabilă pentru 
viaţă, ea trebue să mai satisfacă o cerinţă să întruchipeze un «ideal». 

Fără a ne opri asupra sensurilor minore date vocabulei, preci- 
zăin că un ideal nu vrea să însemne un scop, o ţintă, o dorinţa, 
cu atit mai puţin o ambiţie, realizabile plenar prin împlinirea unor 
«numite condiţii materiale. Un june poate nutri «idealul., de a se 
face ofiţer, un arivist trăeşte din «idealul» de a parveni, dar aces¬ 
tea nu pot constitui un ideal ci simple ambiţiuni. Folosirea terme¬ 
nului în acest sens generalizat este improprie. 

Un ideal este o finalitate care implică summum. 

In creaţie nimic nu este făcut fă r ă o finalitate. Nu ne este mc. 
nouă îngăduit să socotim că viaţa se poate trăi fara un sens. 
Lămurirea acestui sens, această finalitate a vieţii este un ideal. 

Este clar că viaţa curge, evoluează. Un ideal ca să poată sat.sfa- 
ce acestei condiţiuni dinamice, nu poate să fie static. Idealul, ca 
atare, nu poate fi un «canon» în care am încorseta viaţa. Aceasta 
concepţie poate, cel mult, să reprezinte un stil de viaţă. 

Pe dealtă parte un ideal nu se poate schimba dela o generaţie 
la alta, atunci am dibui pe întunerec într’un labirint. 

Pentru a nutri un ideal trebue să năzuim şi să ne străduim sa 
descoperim sensul vieţii pentruca să realizăm acel summum 

—finalitate—. , , * 

Istoria vieţii şi civlizaţiei umane ne-a arătat ca timpul aduce 
mereu noui contribuţii în înţelegerea vieţii şi în determinarea sen- 
sului ei. Experienţa ne a învăţat că noi aproximam viaţa, descope¬ 
rind mereu un pic de adevăr din adevărul total pe 
cunoaştem. Descoperirea acestui adevăr total este un ideal. Evident 
cu condiţia de a nu ne încăpăţâna să socotim ca treapta pe care am 
ajuns în descoperiera adevărului este cea din urmă şi din ea pu¬ 
tem să realizăm viziunea finală. , .. 

Când vom ajunge la această descoperire totală a adevărului. 
Revelaţiile ce ne-au fost făcute până acum const.tuesc singurul răs¬ 
puns. când vom fi perfecţi. Si vom fi sigur perfecţi când vom cu- 

noaste adevărul întreg. 10 . M 

(«Libertatea», Noemb.-Dec. 1956) 


— 66 — 


ÎMPOTRIVA MATERIALISMULUI DIALECTIC 


...Născut din o nedreptate socială ţi călăuzit de spiritul dc vin¬ 
dictă, comunismul nu a avut alt isvor dc inspiraţie decât ura. 
Toată construcţia ideologică a doctrinei comuniste transpiră acest 
«sentiment» şi nu urmăreşte decât distrugerea a tot ce i-ar sta 
în cale. Revoluţia sângeroasă şi persecuţia nemiloasă sunt armele 
şi mijloacele sale. 

Spiritualitatea omului e cel mai temut din adversari. Comunis¬ 
mul a crezut în nebunia că ar putea distruge o lucrare dumneze- 
ească şi nu s’a dat în lături s’o încerce. In doctrina filosofică şi'n 
realizarea practică a socializării, grija unică e*te înăbuşirea aces¬ 
tei trăsături omeneşti, spiritualitatea. Pentru aceasta s’a aşezat la 
antipodul ei în «materialism». Noi socotim însă că folosirea terme¬ 
nului «materialism» în fenomenul comunist este abuzivă şi oare¬ 
cum dolosivă. 

Materie şi spirit sunt cele două unelte pe care divinitatea le-a 
pus la dispoziţie omului. Omul este creator, dar nu din nimic aşa 
cum este Dumnezeu —ci din materia pe care o are la îndemână. 
Omul ca să-şi împlinească misiunea are nevoie de materie şi a 
face abstracţie de ea este a renunţa la obiectul pe care să-şi aplice 
darul său de creaţie. 


— 67 — 


Materia mai este insă, în acelaş timp, şi un îsvor de plăceri 
pământene, dincolo de satisfacerea nevoilor normale. Sigur, ca un 
om care se dedă agonisirii de bunuri materiale in dauna celor pe 
care i le poate procura spiritualitatea lui, nu face o treaba mai 
bună decât o furnică, adună. E, fără discuţie, liber so faca. 
Bilanţul şi-l va încheia singur: decăderea din prerogativele de om 
in acelea de mic animal. Si totuş oricât de iubitor de arginţi ar 
fi un om, prinurmare oricât de materialist, în el mai tresare din 
când în când, sub o formă —poate minoră— spiritualitatea, su- 

fletul său. 

Dacă noi spunem că sufletul primează, că el conduce materia, 
comunismul nu spune invers, că materia primează sufletul. El 
afirmă pur şi simplu că acest suflet care se concretizează prin spi¬ 
ritualitatea noastră nu există. 

Cele două mari principii ale «materialismului istoric» şi ale 
«materialismului dialectic» sunt pe această linie categorice. 

aNu conştiinţa omului determină condiţiile existenţei sale, ci 
aceste condiţiuni ale existenţei îi determină conştiinţa» tăgădueşte 
total rostul spiritualului în destinul omenirii. Iar celalalt princi¬ 
piu: « adevărul nu poate fi niciodată abstract, adevărul nu poate 
fi decât concret » distruge fără nicio altă considerare pe Dumnezeu 
şi face inutile religiile. 

O astfel de doctrină filosofică nu este materialistă ci antispi- 
ritualistă. «Materia» şi denumirea de «materialistă» a doctrinei 
este numai o nadă pentru cei geloşi pe bogăţie, pentru nutrirea 
urei împotriva celor avuţi. Doctrina de fapt este animalizanta, ea 
duce la îndobitocirea omului prin adormirea şi nimicirea spiritua¬ 
lităţii care ne distinge. 

Contra acestei viziuni a lumii şi a vieţii se ridică nu nu»nai 
bunul simţ, sentimentul de demnitate umană, ci toate realităţile 
pe care istoria le-a înregistrat. Strigă împotriva ci simţul de drep- 
tat, de umanitate şi de dragoste. Condiţia umană a sovieticului nu 
mai are nimic din ceease este specific omenesc. Ideologia comums- 
tă nu mai este o aproximare a adevărului etern către care ne 
poate călăuzi spiritualitatea, ci tagăda oricărui adevar. «Adevărul 
nu poate fi decât concret reduce trăirea noastră numai in lumea 
fizică, a animalelor. Orice adevăr dincolo de concret constituie 
o erezie, sc pedepseşte ca o crimă care atrage după sine extermina¬ 
rea promptă sau lentă. în închisori, în lagăre sau in Siberia, la 
muncă forţată. 


— 68 — 


Regimul din Republicele Sovietice a reuşit să facă pe om să 
nu mai «vorbească». In curând îl va face să piardă şi uzul spiritu¬ 
alităţii. 


♦ * * 


Oamenii au, în doze diferite, trăsături de materialism şi trăsăs- 
turi spiritualism. 

Faptul că sunt ataşaţi bunurilor materiale constituie un rău 
numai în măsura în care acest ataşament îi îndepărtează de reali¬ 
zarea plenară a «omului». Dacă printr’o evoluţie convenabilă, el 
ar reuşi să desvolte în mod egal «persoana» sa pe amândouă pla¬ 
nurile ne-am întoarce la omul paradisiac. 

Bucurarea de materie nu este un păcat în sine, după cum 
dispreţul ei nu este o virtute. Ambele atiţudini sunt totuna de vino¬ 
vate decă ele se rezumă la felul de a privi materia. 

Specificul uman stă în modul cum priveşte viaţa, in viziunea 
pe care o are despre ea. Desăvârşirea lui nu se poate îndeplini 
decât în Duh; acesta constituie etalonul, unitatea de măsură 
a procesului prin care a reuşit să se realizeze, ori nu. 

Fiecare realizează în viaţă ceva. Crearea în materie nu poa¬ 
te fi, ea singură, un criteriu al desăvârşirii. Un cioplitor de piatră 
şi un sculptor nu sunt comparabili pe numărul de tone de marmoră 
pe care le-au cioplit. 


♦ * * 


—Anticomunismul este o poziţie umană elementară, am putea 
spune, primară. Este revolta normală a omului care nu vrea să fie 
deposedat de ceeace are mai omenesc în el. Dar această poziţie 
«anti» nu e creatoare. Pentru a-şi apăra darul cu care a fost hăr㬠
zit, nu e deajuns să arate cu degetul, să invectiveze pe cel care 
vrea să-l deposedeze. El trebue să lupte pentru a face operant acel 
dar. în pofida tuturor ameninţărilor ori ispitelor. 

Luptele între oameni, răsboaiele s*au dus în general pentru un 
bun material, pentru o graniţă, o cetate, o provincie, mai rar 
pentru gloria militară a regilor sau împăraţilor. Lupta pentru spi¬ 
ritualitatea noastră este de altă natură. Ea este de esenţa cru¬ 
ciadelor, urmăreşte descătuşarea în spirit. Este asemănătoare 
cu lupta misionarilor. Ea nu se realizează numai prin punerea 


— 69 



duşmanului în poziţie de a nu mai putea lupta, ci prin converti¬ 
rea iui. 

Lupta noastră spirituală, dacă trebue să se ducă împotriva 
adversarilor din afară, trebue să se ducă, în egală măsură, împo¬ 
triva duşmanilor dinlăuntru, din noi. 

Marele duşman al spiritualităţii noastre suntem, în primul 
rând, noi înşine. Lipsa spiritualităţii noastre a putut da naştere 
fenomenului comunist. 

Biruinţa spiritului asupra materiei nu se face în afară, ea în¬ 
cepe şi se desăvârşeşte în noi. Ea se concretizează prin trăirea efec¬ 
tivă în spiritual. Nu printr’o trăire firavă, făţarnică, acceptată 
din ruşine. In biserică şi omul de nimic este cucernic de ruşinea 
celorlalţi. Această cucernicie însă este de o foarte inferioară ca¬ 
litate. 

Dacă această cucernicie nu se prelungeşte dincolo de văzul 
oamenilor, în dedesubturile adânci ale firii, nu am reuşit să fa¬ 
cem mare lucru. 

Dacă este adevărat că «omul începe prin a se preface ceeace 
vrea să devină», el nu reuşeşte niciodată să devină cată vreme 
me rămâne la această poziţie iniţială de prefacere. Reuşeşte doar 
să creeze o psihoză, sâ ajungă un mytoman care trăeşte din min¬ 
ciună şi prin ea. Un fel de «fakirism» al celor ce nu pot realiza 

y°s*- .. 

—Pentru a fi îndreptăţiţi şi pentru a putea înfrânge lipsa de spi¬ 
ritualitate a altora trebue, în prealabil, să o fi înfrânt în noi. Atun¬ 
ci numai trăirea noastră va fi pilduitoare şi va putea să impună. 
Dar ca să impună trebue să fie exemplară. 

E uşor să spunem de altul că e făţarnic, că e fariseu. E foarte 
greu să oprim pe altul să spună acelaş lucru despre noi. Ca să 
împiedecăm această replică trebue cu adevărat să nu fim farisei. 

Acest fariseism purcede de cele mai multe ori din infatuarea 
de a nu vrea să acceptăm ceeace ni se pare o diminuare a noastră 
în ochii altora. Dacă omul ar fi mai atent cu el, s ar surprinde de 
nenumărate ori minţind numai pentru a-şi păstra un aparent pres¬ 
tigiu al «personalităţii» sale. El ţine mai mult la această înfăţi¬ 
şare de circumstanţă decât la însăş peroana sa. Ajunge, în chipul 
aceasta, să-şi facă un merit, să se socoată «inteligent» pentrucă a 
putut surprinde buna credinţă a altuia. Socoate esenţial un aspect de 
aparenţă şi nu fondul real care zace adânc în interiorul nostru. 

Cu astfel de atitudine ajungem să schimbăm şi criteriile de 
viaţă. Ne mulţumim cu judecăţi convenţionale şi de suprafaţă ale 

fejb . . 


— 70 — 


altora şi le înăbuşim pe ale noastre despre noi înşine chiar când 
ni se impun mustrător. Nu ne mai mustrăm niciodată. Si prin asta 
nu ne mai putem perfecţiona. Renunţăm la un dar ce ne este dat 
şi uneori îl tăgăduim pentrucă nu am ştiut să-l descoperim la vre¬ 
me, să-l cultivăm şi să ni-1 desvoltăm. Ne surprindem depăşiţi şi 
nu o vrem. Atunci inversăm problema. Ne considerăm superiori 
tocmai prin această lipsă şi taxăm drept o slăbiciune ceeace alţii 
pot să intuiască dincolo de judecata informativă pe linia cotidia¬ 
nului. Stringenţa unor astfel de judecăţi ni se impune cu tăria ade¬ 
vărului. Nu precizăm însă a cărui adevăr. Este de ajuns ca acel 
pseudo-adevăr să ne servească măruntei cauze de moment. In felul 
acesta ne rătăcim. Marile adevăruri se nasc, fără îndoială, din 
integrarea micilor stringenţe, dar dacă aceste stringenţe sunt pe 
linii minore, adevărurile în care se integrează nu vor mai fi mari, 
ci false. Deci, atenţie! Nu se pot schimba arbitrar criteriile fără pri¬ 
mejdie. Dacă ne vom menţine la cele materiale ne vom pierde ele¬ 
mentele caracteristice, distinctive care ne pot defini ca oameni 
în cadrul creaţiei. 

Aşa am pierdut o sumă de simţuri pe care desigur le-am avut 
cu toţii la început şi pe care azi le mai au doar puţini. Telepatia 
este socotită în lumea noastră ca un fenomen curios şi am înclina 
să-l socotim morbid numai pentrucă nu-1 avem egal şi în măsură 
generală. Acelaş lucru cu fiziognomonia, cu televiziunea, cu re¬ 
velaţia. 

Cine are revelaţii este un halucinat. Normalitatea este «aurea 
mediocritas». 

—Nu toţi oameni au darul de a picta, de a desemna sau măcar 
de a scrie frumos caligrafic. Acesta nu e un cuvânt să nu mai în- 
văţam a scrie — ceeace, în fond, e o manieră convenţională de a 
desena. Oricât de urât ar scrie cineva din punct de vedere caligra¬ 
fic, din felul cum o face se vede imediat dacă este unul care are 
obişnuinţa de a scrie curent sau numai întâmplător. In copilărie 
toţi am scris încet şi ezitant. 

Nu toţi vor ajunge să mânuiască spiritualitatea cu îndemânarea 
cu care Rafael mânuia pensula, dar această împrejurare nu ne îng㬠
duie să acceptăm analfabetismul spiritual şi cu atât mai puţin să 
dispreţuim ori să ne desinteresăm —cum o facem azi— de acest 
dar care constituie unicul criteriu al realizării fiinţei noastre ca 
«oameni» în sânul creaţiei. 

—Acest desinteres şi acest dispreţ constituie genul de materia- 


lism cel mai primejdios pentru evoluţia spirituală a omului şi îm¬ 
potriva lui ne ridicăm. 

Materialismul iubitorului de bunuri pământene nu este atât de 
dăunător dacă el e dublat de o licărire cât de slabă de credinţă 
în spiritual. Pericolul de moarte al spiritualităţii noastre este acest 
distant şi suficient dispreţ care nimiceşte nu numai pe cel ce-1 
manifestă, dar creiază, între cei slabi de duh, ambianţa prielnică 
pentru desvoltarca ideilor antispirituale, cum e comunismul şi 
crum vor fi alte succedanee ale lui. 

—S’a născut o «gândire materialistă» care ne împinge demonic 
numai spre «substanţa cenuşie» ca finalitate supremă şi unică a 
trăirii noastre. Ne înşelăm cu frenezie. Credem că dacă am dat 
un nume, pentru uşurinţa de limbaj, unui fenomen i-am dat şi 
explicaţia. Nu ştim nimic mai mult despre misterioasele forţe pe 
care le-am botezat «electricitate» şi «gravitate» pentru simplu mo¬ 
tiv că le putem denumi. 

Gândirea materialistă ne conduce spre explicaţii fizice pe care 
le socotim suverane şi nesocotim orice fenomen care nu poate avea 
o asemenea explicaţie. Ne mărginim astfel domeniul cunoaşterii. 
Ştiinţele tehnice ne-au învăţat că peste mecanica «raţională», crea¬ 
ţie a minţii noastre, este nevoie de o mecanică «tehnică» care 
priveşte fenomenele pe o faţă cu mult mai hotărâtoare pentru pro¬ 
gresul pe care-1 face ştiinţa. 

Trebue să ne străduim să descătuşăm mintea noastră de tira¬ 
nia gândirii materialiste şi să transcedem spre tipul de gândire pe 
care spiritualitatea ni-1 poate mijloci. 

Numai cu această condiţie vom depăşi pragul în faţa căruia uma¬ 
nitatea pare că s’a împotmolit. 

(«Probleme de mâine în România») 


— 72 — 



I 


RĂSBOIUL RECE 






RĂSBOIUL RECE 


R ă 6 b o i u 1 rece’ deslăcţuit de Soviete este pe linia lo¬ 
gică a comunismului. Este mijlocul unic de a-şi păstra câştigurile 
teritoriale obţinute după răsboi —prin rapt şi prin abuz— câştiguri 
la care nu vor să renunţe (cum au declarat-o în repetate rânduri) 
şi pe care le-ar pierde prin încheerea păcii. 

După înfrângerea duşmanului ireductibil. Germania, şi după 
capitularea ei fără condiţii la 8 Mai 1945, (pretenţie expresă 
a lui Stalin pentru a nu fi legat prin niciun angajament) Comu¬ 
nismul se găsea întro poziţie privilegiată politic şi strategic . 

Politic îşi avea asociate, intereselor lui, puterile cele mai mari 
ale lumii, ca aliat în lupta contra dictaturii naziste, sub pretextul 
ideologic al aşa zisei ‘democraţii’. 

Acest ataşament al Occidentului s'a manifestat în forme catego¬ 
rice care azi par de necrezut. 

După Teheran, în iarna 1943, comunicatul american, al cărui 
text a fost corijat de însuşi Roosnwclt, scrie: 

ale President a entrepris ă Teheran un apostolat . au benefice 
de Stalin , de la politique de bon v o i s i n a g e». 


— 75 — 


Iar, într'o conversaţie cu fostul ambasador la Moscova, William 
Bullitt, acelaşi Roosewelt spune: 

mBUL je ne discute pas Ies faits que vous m'avancez, ils sont 
exacts. Je ne discute non plus la logique de votre raisonnement. 
J'ai juste une chance que Stalin ne soit pas ce genre d'homme. 
Harry (Hopkins) dit quil ne Vest pas , ct qu il ne deşire 
que la securite pour son pays et je crois que si je lui donne 
io ut ce que je peux et dont il a besoin , sans lui rien demander 
en echange , 'noblesse oblige', il n essaiera pas dannexer de 
territoires, et travaillera avec moi a construire un monde nou- 
veau dans la democraţie et dans la paix». 

Cu caracter oficial Joseph E. Davies (fost amabasador la Mos¬ 
cova din toamna 1936 până în primăvara 1938) publică volumul 
uMission ă Moscou» în care citim: 

a A inşi qu'en temoignent ses exploits , et d'apres ma propre 
opinion , le mot d'honneur est , pour le gouvernement sovieti - 
que , aussi sacre que la Bible». 

Ari am putea interpreta ca o cruntă ironie la adresa sovietelor 
această naivitate stilistică şi de fapt... «Sacră ca Biblia» pentru 
oamenii Kremlinului. 

La vremea aceea însă cine nu vroia să creadă acest "adevăr" al Iui 
Davies, făcea trista experienţă pe care o scrie textual William 
Bullitt: 

a Des offciers capables et patriotes . appartenant aux Affaires 
etrangeres ou au Departement d'Etat. qui connaissaient ta 
verite sur VU. R. S. S. et qui refusaient de mentir en faveur 
du dictateur communiste, furent releves de leurs postes im¬ 
portant s». 

In 1944 W. Churchili scria: 

«Politica guvernului M. S. se sprijină in mod ferm pe tratatul 
anglosovietic din 1942 şi socoate colaborarea anglorusă ca 
esenţială în armatura viitoarei organizări a lumii , nu numai 
pentru interesele sale ci şi pentru viitoarea pace şi pentru 
prosperitatea Europei în întregul ei». (Din răspunsul la scrisoa¬ 
rea lui Francisco Franco din 8 Octombrie 1944.) 

Niciodată Rusia nu a avut o mai privilegiată situaţie poliţică 
în lume ca aceasta dela terminarea răsboiului. Creditul ce i 9e făcea, 
fără îndoială naiv şi, desigur, azi total de neînţeles, a fost din plin 
folosit de Soviete în ’răsboiul rece\ 


— 76 — 


Strategic, pătrunsese în inima Europei şi-şi aservise peste o sută 
de milioane de suflete pe care le smulsese taberii cu care, fatal, 
urma să se înfrunte, mai curând sau mai târziu, conform planurilor 
de revoluţie mondială. 

Această poziţie a Sovietelor nu era o simplă întâmplare, dato¬ 
rită victoriei aliate asupra Germaniei şi a unor înţelegeri oneste 
între aliaţi, ci era consecinţa implicită a acţiunii concepută şi 
urmată cu tenacitate de conducătorii sovietici pentru a-şi stabili 
posturile înaintate din care să manevreze după plac pe foştii lor 
aliaţi. 

Toate pretenţiile dela Teheran, Yalta, Moscova şi Potsdam, nu 
erau condiţii indispensabile pentru câştigarea răsboiului ori pentru 
aşezarea unei păci drepte ci numai stratageme în scopul de a-şi 
creea o situaţie inexpugnabilă în viitor, în vederea ofensivei revo¬ 
luţionare ce avea să urmeze. 

Dacă în politica diplomaţiei sovietice este ceva de admirat, nu 
este subtilitatea de gândire şi modul de a pune probleme, ci ne¬ 
ruşinarea de a le mistifica în minciună şi viclenie, conform postu¬ 
latului lui Lenin: «în relafiunile cu adversarii trebuesc folosite 
toate mijloacele cu putinţă inclusiv violenţa . trădarea şi înşel㬠
ciunea». 

In toate tratativele duse cu Occidentul Stalin nu avea în vedere 
aşezarea democratică a păcii ci întărirea poziţiilor strategice ale 
comunismului. 

Când, după vizita lui Averell Harrimann la Moscova la sfâr¬ 
şitul lui Septembrie 1941, Stalin a văzut că i se dă ajutor 
fără nicio condiţie , când a citit declaraţia din ziarele americane, 
publicată în numele preşedintelui: 

«M. Roosewelt , tentant quelque chose de si enorme quaucun 
homme d'Etat n a jamais fait de tentative similaire, table sur 
le fait que l Union Sovietique a besoin de paix et deşire faire 
Ies efforts necessaires pour l'etablir en collaboration avec Ies 
pays occidentaux », 

când a văzut că Roosewelt, sfătuit de generalul Marshall, respinge 
propunerea lui Churchili de a crea al doilea front de luptă în Bal¬ 
cani—ceeace ar fi împiedicat revărsarea bolşevicilor peste Europa—, 
Stalin a înţeles că este momentul cel mai favorabil pentru a folosi 
naivitatea" şi ’bunacredinţa" Americanilor în scopurile strategiei 
sale revoluţionare. 

"Răsboiul rece' era deja început. Jocul dublu trebuia făcut în 


— 77 — 


graba, înainte de a se produce demascarea. Din nefericire pentru 
lumea liberă au mai trebuit însă mulţi ani până când să cadă solzii 
de pe ochii celor ce vedeau în Stalin. la acea dată, tovarăşul onest 
de luptă. 

Pentru a evita o confrutare faţă în faţă şi, mai cu seamă, an¬ 
gajamente care i-ar fi stingherit jocul, Stalin refuză patru cereri de 
întrevedere ale lui Roosewelt. In cele din urnă acceptă pe cea de 
a cincea cu condiţia să fie la... Teheran. Deşi la început nu vrea 
să se deplaseze atât de departe. în cele din urmă preşdintele cedează 
şi, bolnav, la 28 Noembrie 1943 începe conversaţiile cu Stalin în 
capitala Iranului. Dar în loc de a pune condiţii pentru acordarea 
mai departe a ajutorului 'pret-baiF de care Ruşii aveau încă nea¬ 
părată nevoe atunci, Roosewelt şi Churchill întăresc poziţia strate¬ 
gică a lui Stalin cedându-i teritorial aproape jumătate din 
Polonia, iar în Iugoslavia acceptând să înlocuiască pe credinciosul 
lor Mihailovici cu Tito, şeful agenţilor sovietici în Balcani. 

La Yalta, în Februarie 1945, Stalin îşi întăreşte poziţia strate¬ 
gică in Asia. Deşi în Noembrie 1943, la Cairo. Roosewelt şi Churchill 
iscăliseră cu Chiang Kai-Shek un acord prin care Manciuria, între 
altele, trebuia să revină Chinei după înfrângerea Japoniei, la 11 
Februarie 1945, la Yalta, primii doi semnează un alt acord, de data 
aceasta secret şi cu Stalin, prin care Manciuria este trecută zonei 
ruse. Partea deja comunizată din Mongolia exterioară este definitiv 
ruptă din trupul Chinei, iar insulele Kurile şi partea de sud a 
insulei Sakalin sunt atribuite Uniunei Sovietice. 

James Byrnes relatează că Stalin la banchetul de încheere a 
conferinţei dela Yalta era ud'excelente humeur»: O credem, pen- 
trucă avea de ce. 

Prin Manciuria stăpânea China, cu rezerva de 500 milioane de 
oameni, Sakalinul şi Kurilele tăiau calea Alaska-Japonia şi insulele 
nipone izolate în felul acesta, erau neutralizate pe viitor. Prin 
China, din care mai rămânea de scos Chiang-Kai-Shek, se ajungea 
în Indochina şi în insulele britanice, ameninţând Australia. Trecerea 
în Coreea de sud părea atunci uşoară dictatorului roşu şi astfel con¬ 
tinentul asiatic era înglobat influenţei Kremlinului. 

Nu se putea concepe la acea dată o situaţie strategică mai bună 
pentru comunism. 

In ce priveşte Chiang Kai-Shek, scoaterea lui din China s"a 
făcut după moartea lui Roosewelt de către generalul Marshall, ca 
mesager special al lui Truman pentru a împăca cele două Chine. 
Eşecul acestei misiuni face ca astăzi Formosa să mai fie o puter¬ 


— 78 — 


nică bază americană. Chiang Kai-Shek refuză propunerea lui Mars¬ 
hall de a îngloba comuniştii în guvernul său şi America tae orice 
subvenţie şi aprovizionare Chinei naţionaliste. Bandele comuniste 
alimentate de Rusia depăşese puterea de rezistenţă a armatelor 
naţionaliste rămase fără armament şi muniţii şi Chiang Kai-Shek 
se retrage în Formosa. Numai graba neghioabă a Rusiei de a invada 
Coreea de sud sgudue lumea din Statele Unite şi se pune astfel o 
barieră năvalei sovietice. 

La Moscova Churchill cedează Bulgaria, România. Ungaria şi 
Cehoslovacia zonei de influenţă rusă şi astfel cu Polonia şi Yugos- 
lavia, cedate la Teheran, Sud-estul european e transformai în bas¬ 
tion bolşevic. 

La Potsdam, deşi Ruşii rupseseră angajamentele faţă de Rom⬠
nia şi Polonia, Truman cedează Uniunei Sovietice şi Berlinul şi cu 
aceasta Ruşii se instalează în inima Europei şi devin inexpugnabili. 

Asemenea poziţie strategică Moscova nu a avut niciodată. Este 
deci clar să nu mai vrea să închee pacea şi să caute, prin toate 
mijloacele, să menţină ’statu-quo’. 

Această străduinţă a Ruşilor de a păstra ceeace li să concedal 
e denumită azi ’răsboiul rece’. 

♦ * * 

De bună seamă, simpla constatare a stării de fapt nu explică 
nici incongruenţele între ceeace se dorea şi ceeace se făcea şi mai 
puţin încă ne poate scoate din impasul în care nr găsim. Întârzierea 
pacificării lumii, dorită şi urmărită de Soviete , este mai puţin me¬ 
ritul lor şi al forţelor de care se servesc şi mai mult vina lipsei de 
viziune istorică a oamenilor politici care au guvernat lumea creş¬ 
tină. 

Nu este în intenţia noastră să facem nici istoricul şi nici critica 
politicii urmate între 1933 şi 1947.Bună sau rea, ea a fost făcută 
aşa cum i-a tăiat capul pe oamenii politici din acea vreme şi aşa 
cum toată lumea o ştie. 

Insă în faţa impasului în care omenirea se găseşte acum, greşelile 
trebucsc relevate şi recunoscute pentru a putea intra în făgaşul 
normal al istoriei. Lipsa de istoricitate a unei politici este cea mai 
gravă greşeală pe care o pot face oamenii. 

După primul răsboi mondial două concepte de viaţă, ireductibil 
antagoniste, se găseau faţă în faţă. Omenirea şi civilizaţia ei creş¬ 
tină erau ameninţate, în doctrină şi în existenţă, de concepţia co- 


— 79 — 


munistă. Comuniştii clamau ’urbi et orbi’ că lumea burgheză trebue 
distrusă nu numai în conceptele ei ci şi în fiinţa ei umană ca purt㬠
toarea microbului capitalist. Intre comunişti şi necomunişti nu putea 
să existe înţelegere cum nu se poate între fiara-de-pradă şi prada 
însăşi. Doctrinarii marxişti printr’o brutală sinceritate—necesară 
fanatizării aderenţilor lor—preveniseră lumea de metodele vio¬ 
lente, neoneste, de reauacredinţă de care se vor servi. Nu-i rămânea 
lumii ameninţate de atâta perfidie decât mijlocul carantinei, până 
când forţe luptătoare capabile să ţină piept se vor înjgheba şi în 
tabăra ei. 

Burghezia, printr’o inexplicabilă carenţă în propia ei apărare, 
în loc de a pregăti poziţia ideologică care să înfrunte comunismul, 
s'a mulţumit cu uzul şi abuzul de forţă. Aceasta a înverşunat şi mai 
tare pe comunişti în metodele lor de violenţă, pentru care şi-au g㬠
sit o legitimă justificare. 

începutul organizării forţelor ideologice anticomuniste a fost 
semnalul de alarmă. Comuniştii din Rusia, susţinuţi de o organizaţie 
statală dictatorială, ajutaţi de comuniştii împrăştiaţi în toate ţările 
şi mai cu seamă de forţele oculte criptocomuniste s’au pus 
pe lucru. Greşelile tactice din cealaltă tabără le-au fost un nepre¬ 
ţuit auxiliar. 

Primul pas a fost făcut în Statele-Unite ale Americii care timp 
de 16 ani nu au vrut să recunoască guvernul bolşevic dela Moscova. 
In Septembrie 1933, sub condiţia ca guvernul sovietic să înceteze 
activitatea subversivă în conducerea partidului comunist american 
şi să lase libertate religioasă americanilor rezidenţi în U. R. S. S., 
Roosewelt hotărăşte să înceapă tratative pentru recunoaşterea gu¬ 
vernului sovietic. Si atunci ca şi acum, în lăcomia lor Ruşii puneau 
condiţiuni pe care Americanii nu le puteau accepta. Litvinof este 
constrâns de forţele oculte criptocomuniste să cedeze şi la 16 Noem- 
brie 1933 Statele-Unite ratifică recunoaşterea guvernului comunist 
dela Moscova, ridică prin aceasta carantina şi comunismul intră în 
politica mondialei pe porţi largă deschise. 

După greşeala din 1918-19 când se refuză ajutarea forţelor ar¬ 
matei lui Kolceag şi se dă răgaz armatelor roşii să se organizeze, 
aceasta este a doua mare greşeală politică (şi poate cea fatală) prin 
care se deschid zăgazurile în faţă puhoiului comunist. 

Deşi Ruşii nu-şi respectau angajamentele luate prin pactul 
Litvinof, deşi Stalin încerca o înţelegere cu Hitler în 1934, încer¬ 
care cunoscută de Casa Albă din rapoarte informative şi diplo¬ 
matice, nimeni nu se alarmează. Torţele oculte’ produc diversiune, 


— 80 


fixează atenţia asupra primejdiei organizaţiilor anticomuniste ai 
aţâţă împotriva lor. s 

In 1939, pactul de neagresiune Ribbentropp-Molotof produce 
o surpriză consternantă iar prăbuşirea Franţei, în Mai-Iunie 1940, 
da naştere unei curse nebune de captare a U. R. S. S. şi o suprali¬ 
citaţi fără pudoare se pune la cale. In 1942 se « face pact cu Satana 
pentru a se salva » după cum declară Churchill, acelaş Churchill 
care cu douăzeci de ani înainte scrisese (The Aftermath): 

«O apariţie cu totul diferită de tot ceeace fusese văzut până 
atunci pe pământ luase loc în Rusia. Aveam în faţă un Stat 
fără naţiune, o armată fără patrie, o religie fără Dumnezeu. 
Guvernul care pretindea să reprezinte Rusia fusese născut 
prin revoluţie şi era nutrit prin teroare. Declarase că între el 
şi orice societate niciun fel de bunăcredinţâ nu poate să existe 
în afacerile publice sau particulare şi că niciun fel de angaja¬ 
ment n’are să fie respectat.» 

Şi acelaş Churchill care protestase împotriva 'Consiliului su¬ 
prem’ pentru tergiversarea de şase luni (Ianuarie- Iunie 1919) pusă 
pentru a ajuta pe Colceag. 

«Momentul ales de 'Consiliul suprem' pentru a lua această 
hotărâre a fost exact acela în care ea nu mai putea servi la 
nimic. In spiritul 'Consililui' fusese mereu, şi era şi în vara 
1919, scepticism cu privire la intenţiile adversarilor bolşevis¬ 
mului căci era alimentat de informaţii false asupra guvernului 
dela Moscova şi a Internaţionalei a treia şi manifesta o do¬ 
rinţă reală de înţelegere cu extremiştii dela Moscova » (W. 
Churchill, The Aftermath). 

La 5 Octombrie 1937, Roosewelt alarmat de atacul Japoniei îm¬ 
potriva Chinei, declarase într'un discurs: 

«II semble malheureusement vrai que l'epidemie mondiale 
du mepris des lois est en train de s'accroître. Quand une epi¬ 
demie d une maladie quelconque prend des proportions in- 
quietantes, la communaute approuve generalement que Ies 
malades soient mis en quarataine afin de proteger la sânte 
de ceux qui ne soni pas atteints et d'empecher ainsi le deve- 
loppemnt de la maladie». 

In 1942 când comunismul era pe cale de prăbuşire, în loc de 
carantina preconizată în 1937, preşedintele Roosewelt acordă Rusiei 
miliarde de dolari prin ’pret-bail’ ca să salveze pe cei care azi sunt 


6 


— 81 — 


J- ţ-.n;; implacabili ai Americii şi tiranii fără milă a peste o sută 
de milioane de suflete care nu vor să se supună injoncţiunilor so- 
vietice. 

Este surprinzătoare similitudinea de împrejurări cu ceeace sa 
petrecut în 1919 când bolşevismul era iarăşi gata să se prăbuşească. 

Ororile săvârşite în Rusia de «furia devastatoare a bolşevismu¬ 
lui» născuseră un «spirit de reacţiime». 

«...fes tentativei d'emancipat ion qui se manifestaient dans 
l'Oural, la Siberie, le Donetz et Ies provinces du Nord faisatent 
echapper ă Vautorite des Soviets la majeure pârtie du tern- 
toire russe. Le muximalisme semblait o la veille de sa perle . 
11 fut sauve par Ies tergiversations des gouvernements allies, 
dues en grandc pârtie aux intcrvenlions malencontreuses du 
president Wilson. En arretant Ies Japonais â Kharbin, en refu- 
sânt de venir au secours des rcheques lorsqu ils etaient ă Ka~an 
et ă Ekaterinburg. le presidenl H ilson u assure la survie du 
regime. Les Bolcheviques eux-memes etaient convaincus que 
Vexperience du communisme russe touc.hait a sa fin; ils furent 
les premiers supris de la tournure inesperee des evenementSD. 
(Joseph Noulens. «Mon ambassade en Russie sovietique».) 

Si atunci şi acum. cei doi preşedinţi au fost victimile forţelor 
oculte’ criptocomuniste şi a sfătuitorilor personali pe care i-au avut, 
Wilson pe Masaryk. Roose-welt pe Edouard Beneş (ginerele lui Ma¬ 
sa rvk ) şi pe Alger Hiss. trădătorul şi sperjurul. 

Abia la 12 Martie 1947. după ce Rusia prin bande înarmate în¬ 
cearcă revoluţia în Grecia (în care Churchill la Moscova acordase 
numai 10% influenţă) şi numai după ce Turcia este serios ame¬ 
ninţată de propaganda sovietică, preşedintele Truman recunoaşte 
făţiş că atât el cât şi Roosewelt «ont fait fausse route». In apelul de 
la acea dată spune: 

«La politique exterieure et la securite naţionale de ce pays 
sont en jeu... Les regimes tatalitaires imposes ă des nations 
libres , par agression directe ou indirecte , minent la securite 
des Etats-Unis. La politique des Etats-Unis consite ă soutenir 
les peuples libres qui essaient de resister aux minorites armees 
ou pressions exterieures ... C'est une aventure serieuse dans 
laquelle nous engageons. Je ne la recommenderais pas si le 
danger n'etait pas serieux ». 

Dar cu toată seriozitatea primejdiei , soluţia la care se opresc 
Statele-Unite este planul Marshall. 


— 82 — 


Fără îndoială că cele 4.000 milioane de dolari pe care Congresul 
le acordă Europei, pe baza 'Organizaţiei de Cooperaţie Economică’, 
ajuta Anglia şi Franţa să iasă din greul impas în care se găseau şi 
să nu cadă imediat în mâinile lui Stalin. Dar a fost o naivitate să se 
socoată că numai dolarii americani sunt suficienţi pentru a 
împiedica realizarea planurilor sovietice. 

Numai necesităţile electorale din preajma alegerilor 1948 puteau 
sâ justifice declaraţiunile lui Truman dela acea dată ales chances 
de paix sont excellentes », când de fapt tot ce s’a petrecut de atunci 
şi pană astăzi, blocarea Berlinului, răsboiul din Coreea, trădările şi 
evaziunile în legătură cu bomba atomică, răsmeriţele din lumea 
arabă, Indochina, amânarea continuă a unificării Germaniei, men¬ 
ţinerea ocupaţiei în statele de dincolo de cortina de fier, Africa 
de nord, politica 'coexistenţei’ şi a 'convieţuirii’, technica surâsului 
şi a diplomaţiei ambulatorii sunt toate semne concrete şi de netăga- 
duit a distanţei astrale care ne separa încă de pace. 

Sovietele şi 'forţele oculte’ care lucrează în folosul comunismu¬ 
lui acum—după cum au lucrat în anii 1918-19 si următorii, până 
au reuşit să aducă U. R. S. S. pe primul plan al politicii mon- 
diale —nu doresc pacea. 

Ele doresc statu-quo\ sau cum îi spun occidentalii, ’răsboiul 
rece . 

* * * 


Am acceptat denumirea de ’răsboi rece’, intrată în uz, şi nu am 
utilizat o alta pentru a nu îngreuia terminologia. In fond denumriea 
este cu totul inadecuată. Mai mult, prin termenul ’răsboi’, noţiunea 
produce o gravă diversiune. 

Noţiunea de ’răsboi rece’ implică două tabere cu două voinţe 
e a se bate. în acest răsboi rece este o singură voinţă care l-a pro¬ 
vocat şi-1 întreţine. De cealaltă parte este numai o totală abulie de 
a reacţiona. 

Nu poate fi vorba nici măcar de un ’răsboi de nervi’, pentrucă 
şi m această ipoteză nu avem decât tot numai un singur partener. 
lac nervi ’ numai occidentalii în timp ce sovieticii îşi întărese pozi¬ 
ţia din care nu vor mai putea fi scoşi decât printr’un alt nou răsboi 
un adevărat răsboi, care să decidă pe Soviete să ceară ele pacea’ 

Situaţia actuală nu este de ’răsboi’ ci de simplu brigandaj. Tâlha- 
ni ţin cu «mâinile sus» pe nişte oameni înspăimântaţi şi-i jefuesc. 
Dacă unii se complac în a spune răsboi acestui act este numai 


— 83 — 


pentru a nu recunoaşte situaţia minoră a occidentului care se lasă 
prădat fără să riposteze. 

In timp ce Sovietele nu cedează nimic ci oferă doar coexistenţă 
şi 'convieţuire*, 'marile Puteri* se târguesc între ele si se supralici¬ 
tează pentru a intra în graţiile Kremlinului. Dacă s*ar fi putut 
vorbi de ’răsboi rece* la început când la orice propunere occidenta¬ 
lă d. Molotof răspudea invariabil * niet\ după ce America a declarat 
că aşteaptă ea propunerile sovietice pentru ca să răspundă, la rân¬ 
dul ei, W. nu mai poate fi vorba de 'răsboi’ acum, căci poziţiile nu 
mai sunt antagoniste, parte din occidentali acceptând punctele de 
vedere ruseşti. 

In aceste condiţiuni nebuloase, forţele oculte pescuesc în apă 
tulbure şi. prin ’neutralişti' şi 'timoraţi’, împiedică mai departe pe 
occidentali să se înţeleagă între ei şi, împreună, să pună piciorul 
în prag Ruşilor pentru a-i determina la un acord asupra păcii. 

Pentru Kremlin situaţia acum este din cele mai favorabile. Prin 
continue amânări care îi dau respiro’ pentru acomodarea tacticei 
sale împrejurărilor, prin 'statuo-quo prin care exploatează şi je- 
fueşte dincolo de ’cortina de fier’ o populaţie de peste o sută de 
milioane de locuitori pe o suprafaţă de aproape un milion şi jum㬠
tate de km. pătraţi cu bastionul pe care această suprafaţă îl consti- 
tue faţă de o eventuală agresiune din West. este clar că Moscova 
să amâie pacea «ad calendas graecas». 

Ruşii nu doresc încheerea păcii .—Ea le-ar smulge câştigurile 
obţinute prin concesiile menţionate mai înainte, ori prin rapt şi 
prin violenţă. Ei propun 'coexistenţă’ şi convieţuire în ’statu-quo . 

Vorbesc doar în numele unei păci pentru care fac o propa¬ 
gandă deşănţată numai pentru a adormi spiritul de vigilenţă şi a 
narcotiza aprehensiunile pe care le are lumea liberă de primejdia 
comunistă. Dar aceasta numai ca să câştige timp. să-şi întărească 
poziţiile, ca să devină invincibili şi astfel să-şi poată realiza planul 
de revoluţie mondială. Acest plan este deja stabilit de mult şi Di- 
raitri Manuilsky l-a enunţat încă din 1931. 

«Un răsboi până la ultima exterminare între comunism şi 
capitalism este inevitabil. 

Fără îndoială azi nu suntem destul de tari ca să atacăm. 
Momentul nostru va sosi în 20 sau 30 de ani. 

Va trebui să adormim burghezia şi în acest scop vom lansa 
o mişcare pacifistă, cea mai spectaculoasă din câte au fost în 
toate timpurile. Ţările capitaliste, stupide şi decadente, se 


— 84 — 


vor bucura şi se vor grăbi sa coopereze la propria lor dis¬ 
trugere.» 

Burghezia, într*adevăr aşa cum a caracterizat-o Manuilsky, a 
cooperat în 1919, în 1933. în 1942 şi cooperează şi acum la propria 
ei distrugere. Termenul fatidic se apropie! In câţiva ani răsboiul 
va fi făcut de comunişti dacă necomuniştii nu se vor pune de acord 
să-l prevină. 

Pentru încheerea unei păci sunt indispensabile două voinţe 
de a o face. Cum Ruşii —ca una din părţi— nu vor s’o facă, trebue 
să li se impună . Si ca sa fie constrânşi nu trebue ajutaţi în niciun 
fel în dificultăţile în care se găsesc. Experienţa Roosewelt este destul 
de elocventă. 

Nu trebue să li se mai acorde răgaz, căci timpul lucrează în 
folosul lor. 

Nu trebue să li se ofere acorduri comerciale şi, mai cu seamă, 
să li se furnizeze materiale strategice. 

Comuniştii au nevoe stringentă de import, altfel se sufocă şi 
mor de inaniţie. Să nu se invoce motive de umanitate ci să li se 
aplice legea talionului. Crimele pe care le-au comis şi continuă să 
le comită sub ochii noştrii nu sunt decât circumstanţe agravante 
chiar pentru un creştin. In faţa banditului asediat nu au loc scru¬ 
pule. Nu vrea să se predea. îl ţii asediat îl va răsbi foamea. 

Dacă pentru acordurile comerciale pe care ei le cer li se va pune 
condiţie «pacea», vor trebui să aleagă între pace şi foame, 
între pace şi ruină. 

Ruşii nu vor răsboiul , răsboiul fierbinte ’.—încă nu sunt în si¬ 
tuaţia de a fi siguri că-1 câştigă, iar un răsboi pe care l-ar pierde 
înseamnă sinucidere pentru U. R. S. S. 

Kremlinul va face răsboiul când va fi sigur de 'capitularea fără 
condiţii a duşmanilor săi. Atunci însă va fi prea târziu pentruca 
lumea civilizaţiei creştine să se mai poată salva. Rusia trebue îm¬ 
piedicată cu orice preţ să ajungă aici. Chiar cu preţul pierderii 
pieţelor comerciale pentru care acum se aleargă cursa desperată de 
acaparare, chiar cu preţul pierderilor coloniale ale celor care încă 
mai nutresc visul perimat al imperialismelor, chiar şi cu preţul 
răsboiului, acum când nu este încă prea târziu şi când cu uşurinţă 
poate fi câştigat. 

Reticenţele care se fac pe aceste teme sunt sugestii şoptite de 
forţele oculte’, de agenţii Kremlinului. 

Adevărul este că nici pieţele comerciale şi nici coloniile nu ne 


vor scăpa de primejdia care ne stă în faţă şi că mâine, când vom 
fi robii bolşevismului, nu vom mai avea nici unele, nici altele. 

Dacă nu se ajunge la intuirea acestor adevăruri. Kremlinul va 
semăna permanent discordie între cei care deţin în hotărârile 
lor soarta lumii, până când oboseala şi deseperarea vor înfrânge 
chiar şi voinţa de a se salva. 

Voinţa Kremlinului este unică, acolo nu este posibilitate de a 
produce desbinare. Voinţa occidentului este multiplă şi între 
Washington, Londra şi Paris circulă părerile cele mai divergente. 

Torţele oculte’ care mişună în jurul guvernanţilor au grijă să 
producă disensiuni pe chestii care azi trcbue să dispară până 
când se reuşeşte pacificarea lumii. 

Fără această pacificare toată grija clipei de faţă pentru soarta 
Londrei sau Parisului este fără obiect pentrucă în cazul când 
iniţiativa va rămâne Rusiei şi această soartă va fi pecetluită. Şi 
bombardarea Londrei, şi a Parisului, şi radiaţiunile electronice 
ale bombei atomice nu sunt decât ’bluff' pentru a intimida pe ti¬ 
moraţi. 

Când cele trei puteri se vor presenta unite şi hotărâte la acţiune, 
Kremlinul va ceda. Pentrucă această unire sa se realizeze este însă 
indispensabil să se facă «sourde oreille» la 
cântecul sirenelor. 

Ruşii au o groază organică de soldatul german. —Toată schim¬ 
barea de tactică din ultimul timp, toate 'surâsurile’ şi toate 'discu¬ 
ţiile interminable* nu au alt scop decât să împiedice înarmarea Ger¬ 
maniei. Ruşii au făcut din aceasta o condiţie şi pentru reunificare. 

Churchill a spus încă după primul răsboi mondial când era 
şi autnci vorba dc Rusia comunistă, « nimic nu este posibil în Euro - 
po fără Germania , totul t*a fi uşor cu ea.» Ruşii o ştiu prea bine 
şi au experimentat-o crâncen în ultimul răsboi mondial. Deaceea 
au venit cu propunerea: « întâi desarmare şi după aceea reuni¬ 
ficare». 

Dacă desormare înseamnă neinarmarea Germaniei şi dacă această 
soluţie convine de minune sovieticilor, este surprinzător ca pro¬ 
punerea să fie îmbrăţişată şi de unii occidentali. 

Dacă la fiecare ’volte-face’ a politicii ruseşti, criptocomuniştii 
şi afiliaţii lor strigă cu entuziasm, «ceva s'a schimbat în Kremlin, 
e momentul de apropiere şi înţelegere», oamenii de bun simţ trebue 
să-şi dea seama că nu este decât o nouă nadă pusă în undită. Tre¬ 
bue să se ferească să muşte. 


— 86 — 


Reînarmarea Germaniei este primul pas eficace ce se poale face 
în drumul spre pace. O Germaniei înarmată, şi puternic înarmată, 
este digul împotriva colosului sovietic. Este preludiul şi garanţia 
unei Europe unite şi puternice în faţa căreia comuniştii vor conside¬ 
ra situaţia cu seriozitate şi cu cuminţenie daca voi să mai supravie¬ 
ţuiască. înarmarea Germaniei, în afară de puterea militară, este un 
’atou’ psihologie care nu trebue neglijat faţă de Ruşi. 

Orice alt punct de vedere sub care s'ar privi înarmarea Germa¬ 
niei este meschin ; e deadreptul inspirat din oficină moscovită. 

Am spus că situaţia dintre Kremlin si popoarele libere nu este 
de 'răsboi' —nici chiar 'rece'— aşa cum ar fi rezultat dacă într’ade- 
văr occidentul ar fi răspuns «no» la propunerile ruseşti. Din ne¬ 
norocire aceste propuneri nu numai că nu au fost respinse cum 
meritau, dar nici măcar nu s a enunţat condiţia sub care ar putea 
fi acceptate, dacă eventual ar putea fi. 

Se ţin conferinţe fără urmări pentrueă occidentul nu vrea să 
bruscheze pe sovietiei iar aceştia surând mulţumiţi că au mai câştigat 
un răgaz, au mai obfinut o amânare. 

Atâta vreme cât nu se recurge la carantina preconizată de 
Roosewelt în 1937 ca sistem politic, atâta timp cât occidentalii aju¬ 
tă chiar ei ca U. R. S. S. să depăşească situaţiile grele în care se 
găseşte, nu se poate vorbi de ’răsboi rece’ ci numai de trădarea 
intereselor lumii libere de către guvernanţii occidentali care fac 
sau acceptă jocul Moscovei. 

Dacă se afirmă că înteţirea răsboiului’rece'ar provoca pe cel’fier- 
binte’, cu atât mai bine cu cât se provoacă mai devreme, înainte 
ca Ruşii să fie pregătiţi. De fapt însă nu se înteţeşte 'răsboiul rece’ 
ci abia se începe. Si cum comuniştii nu doresc răsboiul. temerea 
manifestată este numai un pretext invocat de forţele oculte criptoeo- 
muniste pentru a împiedica masele să ia cunoştinţă de realităţi. 

Cetăţeanul fiecărui stat liber, asupra căruia primejdia comu¬ 
nistă pluteşte ameninţătoare, trebue să ştie că nu e niciun răsboi ci 
o novată părăsire de poziţii , o dezertare în faţa inamicului care 
înaintează fără să întâlnească nicio rezistenţă. 

Iată tâlcul folosirii denumirii de ’răsboi rece’ pentru fenomenele 
sociale şi politice de azi. Diversiunea! Un răsboi se poate şi pierde 
însă nu cu vinovăţia trădării şi dezertării. 

♦ * * 


— 87 — 


Poziţia adevărată a celor două tabere a precizat-o preşedintele 
Eisenhower în 1955 la Congresul juriştilor din Filadelfia, reamin¬ 
tind formularea clasică: «în clipa de faţă sunt două concepţii, una 
a libertăţii, a credinţii în Dumnezeu şi a legilor, iar alta a teroarei, 
a lipsei de credinţă, a omului-robot şi a dictaturii. Intre aceste 
două lumi opinia publică are de ales şi hotărârea ei va fi cate¬ 
gorică.» 

Iar, în speţă, pentru politica ce o au de urmat popoarele 
occidentale, iubitoare de libertate, adaugă: 

a Zelul de a evita răsboiuL dacă nu trecem mai departe de 
această unică dorinţă. poate să dea naştere unei înţelegeri 
expresă sau implicită. prin care nedreptatea şi relele clipei 
de faţă să se perpetue şi în viitor. Nu trebue să participăm 
la niciun acord atât de fals: cu el am ultragia propria noastră 
conştiinţă. Am trece în ochii celor care sufăr drept asociaţii 
opresorilor lor. In judecata Istoriei , libertatea oamenilor va 
fi fost vândută, pe un blid de linte , pentru o pace falsă. 

Mai mult , precizăm că vor avea loc conflicte viitoare. îm¬ 
părţirea Germaniei nu se poate apăra cu niciun fel de argu¬ 
ment bazat pe probleme de frontiere , de limbă sau de origină 
etnică. Dominaţia ţărilor subjugate nu se poate 
justifica prin nicio pretenţie că ar fi necesară pentru motive 
de securitate. 

Un mecanism politico-internaţional. care să acţioneze 
înlăuntrul frontierelor naţiunilor suverane pentru subversiunea 
lor politică şi ideologică , nu poate fi acceptat cu explicaţia 
denominativă că este o mişcare culturală .» 

Si cu semnificaţie transcedentală, adaugă un principiu care de 
prea multe ori a fost neglijat sau chiar luat în derâdere de cei care 
nu pot face Istorie pentrucă nu văd mai departe de vârful nasului. 

ci...nicicând nu trebue să convenim la nedreptatea faţă 
de cel slab , de cel nenorocit. de cel mizer şi să nu uităm că 
dacă acceptăm distrugerea principiului de dreptate 
pentru toţi nu putem pretinde , în justiţie , să ni se facă 
nouă dreptate .» 

In Ianuarie 1956 preşedintele Eisenhower şi primul ministru 
Eden au ţinut să precizeze din nou şi poziţia ideologică şi pe cea 
politică în raport cu comunismul. In declaraţia lor comună dela 
1 Februarie se poate citi. între altele, următoarele: 


— 88 — 


dSuntem convinşi că şi în acest an, 1956 va continua zarva 
vechei lupte între cei care cred că omul îşi are obârşia şi 
destinul în Dumnezeu şi între cei care socot că omul a fost 
creai numai pentru a sluji unei maşini statale. 

De aceea credem necesar să enunţăm din nou anume ade¬ 
văruri şi obiective asupra cărora noi ne găsim uniţi şi care , 
cum suntem convinşi , se bucură de sprijinul naţiunilor libere. 

1. Dată fiind credinţa noastră că Statul trebue să existe 
în folosul individului şi nu individul în folosul Statului , sus¬ 
ţinem , ca fundamental dreptul popoarelor de a- şi 
alege propriile lor guverne . 

2. Aceste credinţe ale noastre sunt mult mai mult decât 
o teorie sau o doctrină. Ele au devenit călăuza şi îndrumarul 
actual al politicii noastre interne şi externe. Facem parte 
din Charta Atlanticului , din Naţiunile Unite , din Potomac 
şi din Pactul Pacificului. In ele punem ca ţel , împreună 
cu amicii noştri , realizarea autonomiei şi independenţei tutu¬ 
ror ţărilor a căror popoare doresc şi sunt în stare să-şi ducă 
o existenţă independentă. 

4. In toată această perioadă de progrese cooperative în 
lumea liberă , cei care afirmă supremaţia Statului şi neagă 
drepturile inerente ale omului , s'au arătat de asemenea foarte 
activi. 

Milioane de oameni de diferite rase , credinţe şi tradiţiuni 
au fost incorporaţi , prin forţă , Uniunii Sovietice şi multe 
milioane încă au fost absorbite —de fapt , daca nu pe totdeauna 
şi de drept — în blocul comunist sovietic. 

Guvernanţii comunişti au afirmat în numeroase documente 
şi manifestaţiuni, intenţia lor de a extinde , prin toate mij¬ 
loacele posibile , practica comunistă asupra lumii întregi. In 
acest scop au utilizat în trecut forţa militară şi politica. Con¬ 
tinuă şi acum către aceleaşi obiective , dar la celelalte metode 
de penetraţiune au adăugat persuasiunea economică. Ar fi 
iluzoriu să credem că în acţiunea sa exterioară , atât econo¬ 
mica cât şi politică, guvernul sovietic nutreşte vreo preocupare 
pentru drepturile altor popoare când nu o vădeşte nici măcar 
pentru oamenii şi femeile pe care îi guvernează. Orice naţiune 
liberă care ar fi persuadată , prin ameninţări , făgădueli ori 
ispite y să îmbrăţişeze comunismul îşi va pierde independenţa , 
iar poporul îşi va pierde drepturile şi libertăţile. Aceste 


— 89 — 


contraste manifestate dealungul anilor din urmă evidenţiază 
esenţa luptei dintre naţiunile libere şi guvernanţii comunişti . 

7. Vom persevera în căutarea unei ţyăci drepte şi durabile 
şi în desarmarea universală , controalată în mod eficace... In¬ 
tre timp , societatea naţiunilor libere trebue să dispună de 
forţa necesară pentru a împiedica agresuinea .» 

Numai de pe această poziţie se poate trata cu Sovietele. 

Orice altă atitudine înseamnă a ne trăda propriul nostru ideal, 
a accepta jocul comuniştilor sugerat de forţele lor oculte, chiar 
personalităţilor celor mai onorabile, şi a da câştig de cauză politicii 
Kremlinului. 

Comunismul niciodată nu va vrea înţelegere cu lumea necomu- 
nistă la a cărei lichiadarc lucrează neobosit şi fără preget. Dovezile 
le avem în tot ce ei au afirmat şi au făcut până acum. Este o naivi¬ 
tate care merge până la inconştienţă şi trădare a le atribui o bună 
credinţă pe care ei înşişi o neagă. 

Experienţele făcute în 1919, când ^ ilson sa lăsat înşelat de 
aceleaşi forţe oculte şi a mijlocit instalarea definitivă a bolşevicilor 
la guvernul Rusiei, în 1933, când Roosewelt, sub acţiunea aceloraşi 
forţe, a promovat intrarea Moscovei pe arena politicii mondiale, 
în 1942, când s’a făcut din Stalin şi politica lui comunistă aliatul 
pentru a construi rea unei lumi noui în democraţie şi pace » (Ro- 
osewelt), în 1944. când Rusia era socotită a esenţială în armătura 
viitoarei organizări a lumii» (Churchill) şi toate celelalte expe¬ 
rienţe care au urmat până azi, cu rezultatele dezastroase pe care 
le cunoaştem, trebue să ne fie permanent presente în minte ori de 
câte ori 'glasul sirenelor’ încearcă să ne convingă de posibilitatea 
'coexistenţei' ori a “convieţuirei'. 

Tot ce a câştigat comunismul în aceste, aproape, patru decenii 
nu se datoreşte nici forţei militare a U. R. S. S.. nici îndemânării 
diplomatice a Kremlinului, nici puterii de polarizare a doctrinei 
comuniste, ci exciuziv acelor forţe oculte, care ca şi comunismul 
tindeau la dominarea mondială, şi încrederii necontro¬ 
late ce s*a acordat de către guvernanţi sfătuitorilor criptocomu- 
nisti care s au aciuiat pe lângă ei. 

Deparazitarea de aceşti falşi şi trădători consilieri ce s’a început 
în Statele-Unite trebue continuată şi extinsă la toate forurile de 
conducere ale tuturor ţărilor care în mod sincer vor să scape de 
flagelul roşu. 


— 90 


REVERS DE MEDALIE 


Năprasnica încleştare, urmată de şi mai năprasnica prăbuşire 

morala de după 1945, a creat duşmănii care au depăşit orice inie - 
legere. ^ 

Vindicta născută din suferinţele îndurate dar mai cu seamă din 
aţaţanle celor interesaţi la destrămarea lumii creştine, a fomentat 
adversităţi lipsite de temei faţă de naţionalişti. 

Pentru fapttul că aceştia au văzut primejdia comunistă din timp 
şi s au opus promovării în Europa a barbariei bolşevice, demo - 
oraţiile occidentale persistă în încă/mţănarea de a întinde mâna 
unor aliaţi siguri şi unor luptători sinceri pentru cauza comună a 
civilizaţiei creştine. S’a creat un delict bizar. Delictul de a fi avut 
dreptate înainte de vreme. 

Astăzi când se organizează pacte de tot felul, când se apelează 
chiar la armatele duşmane pe care le-au vroit complet şi definitiv 
duruse, occidentalii au surpriza neplăcută a unui revers de medalie. 

Sovieticii, pentru a împiedeca unirea primepdioasă a tuturor 
forţelor anticomuniste şi în deosebi pentru a produce dificultăţi 
naţiunilor unite care îi ameninţă, au folosit, cu îndemânarea po- 
litica ce le aparţine, această situaţie nenaturală. Ei au transformat 
un antagonism de suprafaţă într’un conflict adânc între naţionali - 


— 91 — 


tăţile musulmane şi occidentali. Tot ceeace se pretrece in Orientul 
mijlociu vădeşte , cu o evidenţă sdrobitoare , greşala a democraţiilor)) 
de a fi întors spatele naţionaliştilor. 

Ruşii şi-au înfrânat aversiunea lor organică faţă de ei şi au 
speculat cu cinism această greşală reuşind să aprindă focuri care 
constituesc tot atatea puncte nevralgice pentru Anglo-americani. 

Vor repeta oare democraţiile această eronată politică şi faţă 
de naţionalităţile europene? Au intuesc oamenii lor politici că 
aRăsboiul Sfânt » al creştinismului împotriva Satanei comuniste nu 
lasă loc de gâlceavă între fraţi? 

S'au putut face concesiuni lui Tito—oricum comunist şi nu se 
poate oare înţelege că naţionalismul este temeiul închegării creştine 
în cruciada pe care trebue s’o ducă? 

Noi afirmăm încăodată că diversiunile a patrioţilor)), socialiştilor , 
neutraliştilor , nu sunt decât erezii doctrinare menite să compromită 
tot mai mult poziţia civilizaţiei ameninţate. 

Neamurile vor dispărea nu din pricina naţionalismului care le 
apără şi ele la rândul lor îl justifică , ci din pricina lipsei de spi¬ 
ritualitate a doctrinelor ancorate în materialism. 

Privind deci acest revers de medalie constatăm un bilanţ defi¬ 
citar. La activ Tito , la pasiv Siria , Iordania , Libanul. Irakul , Iranul , 
Egiptul. Soldul este debitor. 

(«Libertatea, Octombrie, 1951) 


— 92 — 


MOMELI 


17 Iunie 1953 (cea mai importantă dată în desfăşurarea eveni¬ 
mentelor politice dela 8Mai 1945 încoace) va £i vădit şi celor mai 
şceptici că totuşi este cu putinţă să se facă revoluţie sub oblăduirea 
teroarei comuniste. De bună seamă nu peste tot în acelaşi chip. In 
Rusia, de pildă unde doi oameni nu se pot înţelege în secret pen- 
truca unul dintre ei face parte din cadrele poliţiei, revoluţia nu se 
poate pregăti în mase. Acolo ea va începe dela Kremlin şi se va 
chema «epurare», «ofensivă de pace», «luptă antideviaţionistă», 
«convieţuire cu Occidentul», sau cum nevoile momentului o vor 
hotărî. Ceeace este sigur e că, până la urmă, nebunia se demască 
şi inţelepciunea, multă, puţină câtă a mai supravieţuit, pune mâna 
pe nebun şi—1 bagă în balamuc. Ceeace s’a petrecut la 17 Iunie 
şi continuă încă în Germania este o dovadă care nu se poate ba¬ 
gateliza. 

Incapacitatea tactică a Sovietelor de a potoli valul ridicat de 
furtuna care s’a întins şi în alte ţări a impus o schimbare de meto¬ 
dă. In faţa hotărîrii popoarelor de a curma cu nedemnitatea umană 
ce li se impune, Ruşii au adoptat metoda momelilor. Schimbări în 
guverne, modificări în dispoziţiunile administrative şi chiar apel 
la solidaritatea de sânge. 


— 93 — 


Nu ştim care va fi soarta lui Gheorghiu-Dej, încă neîntors dela 
Moscova, dar aflăm că Radio Bucureşti a făcut apel la ţărani să 
mărească de bună voe cota prestaţiunilor de cereale pentru... «a 
îmbunătăţi alimentarea fraţilor lucrători din fabrici». Cotele oficial 
impuse nu lasă agricultorilor niciun excedent, dar cum Românul 
e filotim, el va lua bucata dela gura copilului să o dea pentru 
un flămând. Nada sigur că va prinde în unele locuri. Mai mult ca 
o dovadă in plus (pentru cei naivi) a buneivoinţe comuniste şi ca 
o tactică de a împrăştia pe nemulţămiţi, autorităţile au anunţat că 
Sovietele aprobă ca cei care au rude în Basarabia şi în Bucovina de 
Nord să poată trece liber în acele regiuni, să se instaleze lângă ai 
lor. Se pare (după informaţiile date de SOP) că 5000 de suflete au 
fost ademenite să intre în raiul U. R. S. S. unde nu-şi găsesc rube¬ 
deniile ci «Pohod na Sibir». 

Până acum numai aceste veşti ne-au venit din ţară, dar fără în¬ 
doială că Ruşii vor mai imagina şi alte nade pentrucă «numerus 
stultorum infinitu*», cum spunea Marius Chicoş Rostogan. A ade¬ 
meni prin diferite momeli şi a exploata nehotărirea celor timoraţi 
este un câştig imens pentru politica sovietică. Fiecare milion de 
oameni câştigaţi pentru neutralism şi indiferentism înseamnă mic¬ 
şorarea cu un milion a potenţialului anticomunist. In timp ce masa 
ţinută strâns în cleştele Kremlinului, răspunde fără şovăială la 
comandă, popoarelor libere şi celor subjugate li se emasculează 
spiritul de luptă prin astfel de mijloace eftine. Eliberarea unui 
gazetar, condamnat la închisoare pentru spionaj, vizarea paşapoar¬ 
telor rusoaicelor măritate cu Englezi sau Americani, renunţarea, 
faţă de Turcia, la pretenţii teritoriale în strâmtori constituesc eli¬ 
berări de ostateci fără importanţă cu care Moscova vrea să arăte 
buna sa voinţă întru a ne ... adormi vigilenţa. Numai momeli! 

in arsenalul lor desigur mai deţin şi altele pe care le vor juca 
perfid în ochii politicienilor care nu vor să-şi turbure siesta şi care 
enunţă candid (în legătură cu revolta din Germania) «nu vrem 
să împingem popoarele subjugate la sinucidere» pentrucă dându-şi 
seama de ignonimie să corecteze «dar nici nu vrem să aibă impre¬ 
sia că le-am uitat». Pentru a nu lăsa această impresie, toate popoa¬ 
rele libere trebue să facă —măcar simbolic— ceeace preşedintele 
Eisenhower a făcut în fapt: să trimeată de mâncare celor înfome¬ 
taţi. Efectul acestei atitudini s'a văzut imediat. Germanii au în¬ 
fruntat cu o cerbicie tot mai bărbătească ameninţările şi măsurile 
luate de comunişti. întreg Departamentul de Stat american a fost 


— 94 — 


unanim să recunoască, să admire şi să încurajeze sentimentul de 
demnitate şi dorul de a trăi în libertate. 

In discursul dela 8 August, d. Malenkof a aruncat undita în 
apele cele mai tulburi ale Occidentului şi a făcut aluzii de legături 
mai strânse între Franţa şi Soviete (pentru a rupe Pactul Atlantic 
şi a zădărnici creerea armatei europene). Nu ştim dacă politica 
franceza va muşca din nada aruncată de Ruşi. In paralel, tot d. Ma- 
lenkof a ameninţat discret, contestând altora monopolul bom¬ 
bei «H». Ameninţărilor cu bomba «H» li se poate răspunde în orce 
caz cu un surâs. Presupunând că prin furtişagurile atomice d. Pon- 
tecorve ar fi reuşit să le creeze un exemplar, să nu uite d. Malen¬ 
kof ca in 1941-42 imperiul moscovit ar fi fost lichidat dacă nu 
venea ajutorul Statelor Unite. Atunci era în faţa lor numai pute- 
rea armată a Germaniei; azi o au pe a lumii libere întregi şi pe 
a ţărilor subjugate care vor da cu piciorul momelilor pentru a-şi 
recâştiga libertatea. Această ameninţare, momeală a laşităţii, nu va 
avea alt efect decât acela de a determina Statele Unite să lucreze 
şi mai intens ca şi când minciuna de circumstanţă a domnului Ma¬ 
lenkof ar fi un adevăr. Nu ştim dacă Sovietele au reuşit să o fure 
dar ele ştiu că Americanii o au. E o mică diferenţă care ademeneş-’ 
te mai mult decât toate momelile comuniste. 

(«Libertatea», Iulie-August, 1953) 


95 — 


ÎNSEMNĂRI 


Sau închis porţile Palatului Roz .—Nu ştim dace Palatul Roz a 
fost ales pentru conferinţa adjuncţilor de la Externe al celor patru 
amari» ca să trezească speranţe trandafirii, sau dacă acest roz—suc- 
cedaneu spălăcit al roşului—trebuia să menajeze susceptibilităţile 
D-lui Gromiko. Faptul este că acomedia de la Palatul Roz s'a ter¬ 
minat», cum atât de plastic au relevat ziarele. 

Noi, care nu credem în înţelegerea cu Rusia şi care tăgăduim 
orice posibilitate de convieţuire între comunism şi civilizaţia creş- 
ţină, regretăm pierderea de timp şi mai ales prilejul ce se oferă 
propagandei bolşevice. 

Nu ştim ce va mai urma pe planul tratativelor internaţionale. 
Ziarele anunţă că în curând va începe desvăluirea misterelor. Deo¬ 
camdată constatăm că Moscova a reuşit să samene sămânţă de dis¬ 
cordie. Numai aşa se explică faptul că un ziar francez cu emblema 
crucii în cap poate scrie: «Palatul Roz şi-a închis cri porţile. Aşa 
au hotărât Americanii şi când ei o pretind, prietenilor lor nu le 
mai rămâne decât să se supună. Acesta este motivul pentru care 
supleanţii, britanic şi francez, s’au supus hotărârii D-lui Jessup». 
Nu avem nicio îndoială că dacă Kremlinul ar fi redactat comenta¬ 
riul, l-ar fi stilizat identic. Sirena moscovită nu face alt joc decât 


— 96 


tot acesta de diviziune între prieteni pentru a-i lovi pe urmă pe 
fiecare în parte. Amorul propriu francez sau englez sunt mari atu- 
uri în mână rusa. Dar perspicacitatea este o condiţie esenţială a 
omului politic. Astăzi nu este vorba de amor propriu individual 
ci de vieaţă şi de moarte. Numai amorul propriu colectiv este efi¬ 
cace. Numai el ne poate salva din impasul în care am intrat atunci 
când am adus pe plan european şi mondial U. R. S. S.-ul. Deci 
acest amor propriu colectiv să ne unească pentru a îndrepta tot 
ceeace am greşit. Dacă Ministrul olandez Dr. Sticker crede că nu 
este niciun inconvenient să se discute cu Rusia Pactul Atlantic, se 
înşală. Sovietele nu discută cu nimeni şi nu îngăduesc să se discredi¬ 
teze niciuna din măsurile lor de apărare. Dovadă refuzul în contro¬ 
lul armamentului. Pactul Atlantic nu poate fi pus în discuţie cu 
Ruşii pentrucă nu trebue să se lase nici măcar o urma de îndoială, 
în ceeace priveşte necesitatea de apărare împotriva bolşevicilor. 
Ne-am îngădui să întrebăm pe cei zeloşi pentru amorul lor propriu: 
(întrebarea nu ne aparţine, e a lui Stalin referitor la Vatican). «Si 
câte divizii aveţi pentru a vă apăra singuri... amorul propriu?» 
Astăzi este o singură supremă datorie: solidaritatea tuturor împo¬ 
triva unicului duşman comunismul bolşevic. Si pentru a reuşi trebue 
să înlăturăm orice posibilitate de «confuzie în spirite», cum atât de 
judicios remarcă «Le Monde» când vorbeşte de acţiunea bolşevică. 

D. lacob Malik face propuneri .—Delegatul U. R. S. S. la Naţiu¬ 
nile Unite, printriun discurs radiodifuzat. Sâmbătă, a declarat că 
«Uniunea Sovietică va continua lupta pentru consolidarea păcii şi 
evitarea unui nou război mondial. Poporul sovietic crede că este 
cu putinţă să se apere cauza păcii». După aceste declaraţiuni de 
principiu urmează propunerea — «în prima etapă» — «începerea 
discuţiunilor pentru a stabili o încetare a focului» şi încheierea 
unui armistiţiu care să prevadă retragerea forţelor combatante de 
o parte şi alta a paralelei 38. 

Washingtonul nu pare dispus a lua în serios aceste sugestii după 
cele 74 de şedinţe de la Palatul Roz, unde de la 5 Martie până 
la 20 Iune Sovietele au reuşit să blocheze orice înţelegere asupra 
unei... ordine de zi. Statele Unite sunt dispuse să pună capăt ostili¬ 
tăţilor dacă propunerea sovietică ar fi «altceva decât pură propa¬ 
gandă». 

In schimb, pentrucă U. R. S. S.-ul nu a mai legat problema co- 
reană de Formosa şi de intrarea în O. N. U. a Chinei comuniste, 
•deşi aceste chestiuni, se recunoaşte, că pot fi ridicate în timpul 


1 


— 97 — 


conversatiunilor — în Franţa se apreciază că: «ar fi, în orice caz, 
neîndemânatec să se trateze propunerile D-lui Malik cu un siste¬ 
matic scepticism. Ipoteza unei manevre care iTar avea altă ţintă 
decât să alimenteze nouă campanie de propagandă «pacifistă», poa¬ 
te, nu trehue înlăturată. Dar s’ar face jocul diplomaţiei sovietice 
neluând în serios gestul pe care îl face şi dacă nu s ar căuta cu Mos¬ 
cova, în mod sincer, mijloacele de a pune capăt războiului din 
Corea, fiind bine stabilit că lichiadarea conflictului n'ar putea fi 
obţinută cu renunţarea la principiile care inspiră de un an acţiunea 
represivă dusă contra unei agresiuni nejustificate». 

Toate rezervele din acest pasaj anulează oportunitatea sfatului 
cu care el începe. «Scepticismul sistematic» întradevăr trebue să 
înceteze dar nu pentru a putea «căuta în mod sincer cu Moscova» 
—sincer cu Moscova constitue «contradictio in adjectu»—ci pentru 
a se opune un «non possumus» categoric tuturor nesincerităţilor 
Moscovei. 

«Uniunea Sovietică va continua lupta pentru consolidarea păcii 
şi evitarea unui nou război mondial» e jumătate adevărat şi jum㬠
tate minciună. Sigur că U. R. S. S. nu vrea să-şi ia riscurile unui 
război din care poate ieşi distrusă dar. dacă lupta pentru consoli¬ 
darea păcii va fi continuată pe linia de până acum. această pace 
nu înseamnă nimic din ceeace implică o pace adevărată, adică 
independenţă, libertate, dreptate. 

Dacă U. R. S. S. doreşte sincer pacea, pentru ce nu încheie pacea 
şi nu se retrage in graniţele ei? Nimeni atunci nu se va 
amesteca în treburile ruşesti. cum o face ea astăzi în statele 
satelite. Franţa care înclină spre neutralitate. Anglia care are pro¬ 
blemele ei. America lipsită total de tendinţe colonialiste, toate ar fi 
bucuroase să fie lăsate în linişte şi nu să sângereze pe câmpuri 
de luptă. Al treilea război mondial va fi mult prea sângeros pen- 
truca popoarele civilizate să-l facă fără strângere de inimă. Civili¬ 
zaţia creştină însă. nu poate aştepta «pacea» pe care o gândesc 
Sovietele. Nici împilarea popoarelor, nici imperialismul comunist 
nu sunt atribute ale păcii. Această pace o repudiem cu toţii şi să 
fie siguri diplomaţii sovietici că lumea e sătulă de lozincile lor 
şi că nimeni nu se mai amăgeşte cu pilule aurite. 

t 

Adevărul îşi face drum .—Când Preşedintele Truman a anunţat 
ofensiva adevărului am scris că reuşita acestei ofensive depinde de 
onestitatea cu care este întreprinsă acţiunea. Am precizat că această 
iniţiativă trebue să împartă lumea în comunişti şi anticomunişti şi 


— 98 — 


aui prevenit că divizarea taberii anticomuniştilor în categorii, după 
apartenenţe politice mai vechi, nu ajută ofensivii ci comuniştilor 
care nu pot avea câştig de cauză decât prin divizarea adversarului. 
Am relevat ca in materie de ideologie criteriul «democraţie,, este 
inoperant, democraţia reprezentând o tehnică şi nu o ideologie. Că 
prin urmare, dm lupta anticomunistă nu trcbuesc eliminaţi tocmai 
cei care au fost întotdeauna anticomunişti şi pe care, tocmai pentru 

rioSi 41 ^ eH " b0l * evici, ° r «« *«•* reacţionari 

Aztăzi avem satisfacţia de a constata că 16 membrii ai Congre- 
auui U. S. A. cer un «Comandament pentru lupta ideologică,, şi 
ca Germania şi «Spania cu un popor viteaz şi luptător,, trebue să 
fie incluse in apărarea Europei. Avem nădejdea că interesele m㬠
runte ale clanurilor politice nu vor mai putea ţine sub o obroc lumi- 
na a evarului şi ca toate forţele anticomuniste-popoare şi orga- 
mzaţn vor fi utilizate în această uriaşe încleştare şi în această 
suprema datorie de a apăra civilizaţia creştină. Cei care au cunoscut 
din vreme primejdia şi au luptat contra ei vor fi cei mai buni şi 
«na, devotaţi luptători. Generalul Gonzalez Gallarza. Ministrul Aera- 
lui, a spus lămurit la San Francisco, că Spania va ajuta America 
intr un razbo, contra Rusiei. Popoarele de dincolo de cortina de fier 
nu aşteaptă decât prilejul de a lupta pentru eliberarea lor de sub 
jugul Kremlinului ş, al slugilor moscovite care alcătuesc astăzi gu¬ 
vernele şi exercită teroarea la ordinele bolşevicilor. 

(Libertatea, Iulie, 1951) 


* * * 


Articolul «Separaţia puterilor in stat,, din «Românul» organul 
«Asociaţia Romanilor liberi din U. S. A,, atinge pe nedrept demni- 
atea ş, amorul propriu al unei ţări, care în momentul de faţă 
joaca un rol principal pe ecranul politicei internaţionale. 

.pan,a dovedeşte, faţă de oricine observă cu atenţie şi dezinte- 

r; e T e ' ,uc r ilor ’ 

domeniile v,e|„ de stat e, ,i î„ c ele „le vie|ii panieulare. 
o Cetăţeanul spaniol şi fiecare străin — indiferent de credinţa po- 
litică ce-o au —dispun de toată libertatea în cadrul respectului 
şi loialităţi, faţa de securitatea statului, câştigată cu uriaşe sa¬ 
crific, , n folosul independenţii şi permanenţii Poporului Spaniol 


-- 99 — 


pe de o parte, şi în sprijinul ordinei creştine şi internaţionale pe 
de altă parte. 

Ca unii care ne-am găsit aici ospitalitatea şi putinţa de-a conti¬ 
nua refugiul şi lupta până la eliberarea României — ca şi atâtea 
alte persoane desţărate. de toate nuanţele politice — simţim o obli¬ 
gaţie elementară să restabilim adevărul, pentru a nu fi omis mai 
târziu. Această dorinţa este în intresul bunelor relaţii . care am 
vrea să domnească — plecând dela respectul realităţii spaniole — 
nu numai între noi Românii , toţi deopotrivă de îngrijoraţi de 
soarta Neamului nostru , ci şi între reprezentanţii tuturor popoarelor 
cari. ca şi noi, fac eforturi să şi câştige libertăţile pentru «pace şi 
dreptate ». 

Considerăm principiul «Separaţia puterilor în stat » ca o primă 
necesitate . şi mântuitoare a celor mai multe neajunsuri , cari ne-au 
învrăjbit pe noi Românii în ultimele decenii din pricina arbitra¬ 
rului. 

Detestăm şi respingem acumularea de puteri înscrise sau nu în 
Constituţie , dar oricum răpite poporului cu forţa în favoarea unei 
persoane unice , o unui partid unic sau a unor partide cu moravuri 
unice. 

Părerile exprimate de marele bărbat de stat luliu \laniu pe 
tot parcursul acţiunii sale politice , cari i-au adus duşmănia rivalilor , 
ostracizarea factorului constituţional, şi în cele din urmă contlam- 
narea la temniţă grea. rămân pentru noi tot atâtea formule menite să 
închege solidaritatea românească . de acum înainte pe linia de viaţă 
a Neamului , pe linia ideii Naţionale şi creştine , a egalităţii cetăţe¬ 
neşti. a dreptăţii sociale şi a Monarhiei desfiinţată de regimul dic¬ 
tatorial al comunismului moscovit . cu care Poporul Român nu se 
va împăca niciodată . 

(«Libertatea», August, 1961) 

* * * 

ARMISTIŢIUL DIN COREEA 

După tratative întrerupte şi reluate, după intervale de acalmie 
şi de bombardări masive, care au produs proteste fără a determina 
şi hotărâri eficace pentru curmarea răsboiului, armistiţiul din 
Coreea a ajuns în faţa Societăţii Naţiunilor Unite. 

Desbaterile de aici nu au fost mai norocoase. Şeful departamen¬ 
tului de Stat, Dean Acheson, a făcut un amplu exposeu al proble¬ 


— 100 — 


mei, fixând poziţia agresivă şi negativă a Uniunii Sovietice care 
dacă nu a putut câştiga răsboiul vrea să câsţige pacea sau cel puţin 
armistiţiul. Luându-şi «timp de studiu», după zece zile şeful mi- 
siunii ruseşti, Vâşinscky, a răspuns. 

Replica sa nu a constituit o sforţare spre înţelegere, ci aceeaşi 
atitudine duşmănoasă şi injurioasă în deosebi faţă de Statele Unite 
ale Americii. Ministrul de externe al republicelor sovietice a ţinut 
să evidenţieze «eşecurile politicii americane» şi nu să găsească dru- 
mul spre o eşire din impas. 

Punctul nevralgic asupra căruia nu s’a putut cădea de acord 
este repatrierea prisonierilor de răsboi. Naţiunile Unite nu înţeleg 
să repatrieze cu forţa pe prisonierii oare nu vor să se întoarcă în 
raiul comunist, —nordcorean, chinez sau sovietic—. Vâşinscky ţine 
tu orce preţ la aceasta. Câştigul de cauză pe care l-ar avea pe linie 
morală ar fi imens. Nimeni nu ar mai avea încredere în enunţările 
«drepturilor» făcute de O. N. U. şi ar trebui să se încline în faţa 
teroarei fără milă şi a voinţei neînfrânte sovietice. Nimeni nu ar 
mai putea nădăjdui nimic, în afară de ceeace vrea şi hotărăşte 
Kremlinul. 

Este în acest diferend un punct de onoare pe care îl socotim 
esenţial şi asupra căruia vom insista. 

Că fiecare cetăţeam trebue să lupte pentru apărarea Patriei, 
când aceasta o cere, este neîndoios. Parte din prisonierii nordco- 
reeni, după experienţa făcută în răsboi, renunţă însă să se repa¬ 
trieze. Potrivit uzanţelor internaţionale ei nu pot fi extrădaţi. 

Acesta este punctul de vedere al Naţiunilor Unite şi recent 
Winston Churchiî a precizat-o clar: «Pacea din Coreea nu se poate 
cumpăra cu preţul desonoarei, trimeţând pe prisonierii de război, 
contra voinţii lor, ca să fie omorâţi de guvernul chinez». 

Subscriind intru totul acestor principii care jaloanează o atitu¬ 
dine pe linia căreia trebue căutată soluţia, ne punem şi punem 
întregii lumi civilizate o întrebare. Poporul român în totalitatea 
lui (căci nu contează cozile de topor) nu a dorit nicicând să se in- 
tegreze ideologiei comuniste sau politicii imperialiste a Moscovei. 
Nu este oare o crimă ca —pentru a fi luptat ca să-şi desrobească 
acest popor să fie lăsat pradă, contra voinţii lui, urgiei 

Noi credem că analogia cu situaţia prisonierilor din Coreea 
este complectă şi în avantajul tezei românii nu au căzut prisonieri 
ci au fost vânduţi Sovietelor. Suntem dispuşi să acceptăm că buna 
credinţă a occidentatilor a fost surprinsă. Dar a doua zi după sem- 


— 101 — 


narea tratatelor «le pace clin 1945, James Byrnes. ministru «le exter* 
ne al U. S. A. şi semnatarul acelor tratate a scris: «Acum avem da¬ 
toria de a modifica aceste tratate nedrepte». Iar în mesagiul citit 
recent de Regina Elisabeta II parlamentului englez, în punctul 
2 spune: «miniştrii mei vor face toate diligenţele pentru încheerea 
păcii cu Austria». 

Pacea cu Austria implică eliberarea în trei luni a lumii de după 
cortina de fier. Dacă nu există alt mijloc pentru eliberare să se 
aplice măcar acesta, pentru ca pacea semnată în 1946 să nu mai 
poarte sub semnături pecetea desonoarei aşa cum nu o acceptă 
astăzi, d. Churchill, pentru Coreea. 

(«Libertatea», Noembrie-Decembrie. 1952) 

♦ * * 


R1SUM M M 

însuşi consiliul Sovietului suprem a semnat L kazul prin care 
sunt reabilitaţi cei 15 medici acuzaţi de omor. prin asasinare ştiinţi¬ 
fică, a unor şefi comunişti şi de complot cu Statele Unite ale 
Americii. 

Temeiul acestei reabilitări stă in faptul că li s au smuls «confe¬ 
siunile prin mijloace categoric interzise de către legile sovietice». 

Iată deci că în mai puţin de o lună dela moartea lui Stalin 
«asasinii în halat alb», «monştrii genului uman», cum îi taxase 
«Pravda», au devenit porumbiţe albe, victime ale «credulităţii» 
domnului Jgnatief evident epurat pentru această vină civică. De- 
nunţătorii au fost arestaţi şi vor fi şi ei. la rândul lor, interogaţi 
cu alte mijloace care nu sunt categoric interzise de legile sovietice. 

Dacă situaţia nu ar fi dramatică ar trebui să isbucnim în hohote 
de râ9 la această poveste cusută cu aţă alhă. 

Cincisprezece medici, dintre cari nouă în serviciul Kremlinului, 
iar dintre aceştia şase evrei sunt acuzaţi de asasinare a unor proe¬ 
minenţi conducători sovietici pe care îi aveau sub îngrijire. (In pa¬ 
ranteză ne-am putea întreba pe care dintre miile trecute întru celei 
veşnice prin altă moarte decât cea naturală?) Implicarea celor şase 
medici evrei a avut o replică imediată. O bombă la Legaţia sovie¬ 
tică din Tcl-Aviv, ruperea relaţiunilor diplomatice dintre U. R. S. S> 
şi Israel, punerea în acţiune a «drepturilor omului», intervenţia 
pe această chestie la O. N. U., denunţarea antisemitismului de din-' 


— 102 — 


colo de cortină şi, mai grav ca orice, indispunerea cercurilor finan¬ 
ciare din U. S. A. 

D. Giorgi Malenkof. mai tânăr, mai puţin atins de boala lui 
Stalin, mai nestabil în postul pe care l-a ocupat şi-a dat seama că 
are nevoe de credit moral extern, că jocul a fost prea dur şi că 
sacrificarea unei piese atât de importante pe eşichierul politic e o 
greşeală. Atunci a renunţat la partidă şi a început unâ nouă. Nu ar 
fi de mirare (pentrucă încă nu a fost omorâtă ca Slanskj & Cie.) să 
fie refăcută şi fecioria Anei Pauker. Deocamdată a fost restituit 
Franţei Maurice Tliorez. pentrucă moartea lui să nu fie atribuită 
altor medici şi astfel să mai provoace o nouă indispoziţie... politică. 

Pe această linie lucrurile sunt lămurite şi nu mai este nevoe de 
niciun comentar. Un şantaj eşuat. 

Partea pe care o socotim dramatică este alta. Ea nu stă în can¬ 
doarea cu care presa şi oficialitatea sovietică fac unele declaraţiuni 
în legătură cu această afacere. Că ele recunosc făţiş «eroarea judi¬ 
ciară» le face cinste. Adaugă însă o mărturisire uluitoare recunos¬ 
când că confesiunile au fost smulse sub imperiul unor mijloace 
categoric interzise (chiar şi de legile sovietice?-) 

Unde ţinteşte această declaraţie? Cinismul cu care este făcută 
dă ioc la multe interpretări. 

Când noi am denunţat ororile împotriva umanităţii făptuite de 
U. R. S. S. în numele demenţei comuniste, ni s’a aruncat riposta, 
fără replică, de reacţionari şi fascişti. Am fost ostracizaţi din câm¬ 
pul muncii, ni 9’au interzis câmpurile de bătălie împotriva co¬ 
munismului, a activităţii politice (ca acum recent în Italia) şi am 
fost împinşi la periferia societăţii umane pentru motivul că nu am 
vrut să pactizăm cu călăii noştri. Lupta naţiunilor subjugate nu a 
avut ecou pentru că era... naţionalistă. Exterminarea a milioane de 
Români nu constituia crima de antiromânism pentrucă se extindea 
egal şi la alte popoare. Iar crima împotriva umanităţii e... anonimă 
şi noţiunea elastică aşa cum s'a vădit la Niirnberg cu generalii 
germani şi în Franţa cu mareşalul Petain. 

Masacrele dela Katin. întunecata istorie a celor 36 de ani de 
comunism rusesc, sclavia milioanelor de după cortină încă nu a 
4rezit conştiinţele şi nu actualizează ameninţarea înspăimâtătoare 
că în curând oamenii cuminţi vor ajunge să fie conduşi de către 
nebuni. 

Dovada cea mai recentă o avem cu întoarcerea lui Maurice 
Thorez. înconjurat de prieteni şi ziarişti declară semnificativ «am 
uitat să mai vorbesc», pentru ca la câteva zile să se organizeze de 


— 103 — 


către comuniştii săi, greva generală în folosul celor ce nu-i îngăduiau 
să vorbească. 

Cu gândul la marele Eminescu invocăm şi noi pe Tepeş-Yodă 
si dea foc Ia puşcărie şi la casa de nebuni. 

(«Libertatea», Martie-Aprilie, 1953) 

* * * 

D. TAFT ARE DREPTATE 

La 8 Mai trecut s'au împlinit 8 ani decând întreg văzduhul pla¬ 
netei vibra pe toate lungimile de undă, până în spaţiile interpla¬ 
netare, «Victory Day». 

Legatul rooseweltian fixat la Teheran şi \ alta şi omologat la 
Potsdam nu a reuşit să aducă pacea pentru care s'au făcut atâtea 
jertfe, s'au comis atâtea orori şi s’au îngăduit atâtea crime. Poate 
din această pricină simţul de pudoare a dictat, ceeace radio ameri¬ 
can a anunţat laconic, «ziua de 8 Mai s'a celebrat fără excesivă 
bucurie». 

învingătorul din 1945, generalul Eisenhower, a biruit în faţa 
urnelor în 1952 prin făgăduiala categorică şi răspicat spusă—aşa 
cum se cuvine unui militar—că America înţelege să ducă o politică 
hotărâtă pentru a sfârşi răsboiul din Coreea şi a pune capăt răs- 
hoilui rece din lumea întreagă. 

Moartea lui Stalin părea să-i fie un auxiliar preţios. Insă nu pe 
aceasta conta în toamna trecută când enunţa să curme o politică 
exterioară şovăelnică. 

Călătoriile de informaţie ale şefului Departamentului de Stat 
au vădit punctele nevralgice ale sistemului. Dinamismul domnului 
Taft a reacţionat. Nu cu neastâmpărul omului agitat, ci cu indigna¬ 
rea celui care vede că oportunismul şi neputinţa aliaţilor este o pie¬ 
dică mai mare, în realizarea obiectivelor, decât însăşi opoziţia şi 
rezistenţa duşmanului. D. Taft are dreptate! 

Preşedintele republicam Eisenhower, prins în angrenajul meca¬ 
nismului ingeniat până acum de democraţi, a răspuns precizând că 
în condiţiile de azi o naţiune nu mai poate trăi izolată. Suntem 
de acord. Dar atunci ne întrebăm cum poate trăi Uniunea Sovietică? 
—înseamnă că nu este singură, aşa cum ar desemna—o izolarea ei 
politică în întreţinerea răsboiului rece. Si, întradevăr, aşa este- 
Franţa şi—a răsturnat al 18 guvern al republicei a IV—a numai 


— 104 — 


ca să nu ratifice pactul armatei europene. Intre cele 162 de vase 
europene care fac transporturi pentru China comunistă s’au identi¬ 
ficat una sută engleze, care transportau trupe şi materiale 
strategice, după cum declară d.Mundt, preşedintele subcomisiunii 
senatoriale americane. Atunci d.Taft are dreptate. 

Statele Unite trimit anual mii de milioane de dolari ca să 
ajute Occidentul european să se consolideze şi să se înarmeze pentru 
a încheia odată cu aventura comunistă şi Occidentul pune beţe în 
roate sau ajută deadreptul pe comunişti. 

Politica de înţelegere (citiţi tergiversare) a sovieticilor îşi află 
ecou în discursurile rostite în Camera Comunelor, unde duşurile 
«ecoasaises», aplicate de d.Malenkof aliaţilor nu şi-au găsit adevă- 
rata interpretare. 

In aceste condiţiuni este de mirare că d.Taft preconizează ca 
Matele Unite sa acţioneze în nume propriu şi să lase Occidentul să 
se apere singur? Intre Berlin şi Tokio se întinde imensitatea spa- 
ţiului dirijat de Moscova, unitar şi «hotărât să nu cedeze niciunul 
din câştigurile aduse de victorie», cum a spus—o Stalin. Intre Ber- 
lin şi Washington, Europa occidentală duce o politică ambiguă 
intre înţelegerea cu Kremlinul şi apărarea occidentului de către sol- 
datul german—fără o armată germană. Uităm că mercenarismul a 
dispărut de mult? Nu ne dăm seama că Germanii vor lupta numai 
dacă li se asigură condiţiile de egalitate la care au dreptul în raport 
cu valoarea lor? 

Iar dacă, în locul acestor condiţiuni, occidentul înclină către 
o înţelegere cu Kremlinul, nu vede că fiecare zi de amânare în- 
seamnă potenţarea dispozitivului comunist şi diminuarea puterii de 
rezistenţa a Europei libere, prin propaganda sovietică şi prin hăr- 
ţuiala nervilor dusă la paroxism de răsboiul rece? 

Pe zi ce trece, generaţiile ce formau vechea gardă dincolo de 
cortină sunt exterminate şi în locul lor se ridica altele, lipsite de 
simţul conservării naţionale. Cele 120 de milioane de suflete nu 
vor mai fi mâine decât un balast. 

D.Taft aredreptate. Nu mai este timp de pierdut. Statele 
Lmte trebue să-ţi organizeze propriul sistem şi să tae nodul gor- 
dian. Toate popoarele subjugate, în unanima lor voinţă de eliberare, 
vor fi alaturi de America fără socoteli meschine de echilibru şi de 
prioritate. întâi să trăim şi după aceea să ne târguim. 

(«Libertatea», Mai-Iunie, 1953) 

* * * 


— 105 — 


ROMÂNIA A INTRAT IN O. N. U. 


In vremuri normale faptul ne-ar fi umplut inima de bucurie. 
Luarea în considerare a Tării noastre de către forurile internaţii)- 
nale constitue o legitimă mândrie. Si gânilindu-ne la adevarata Ko- 
mânie. a eroilor şi martirilor ei. ne place să-i auzim cât mai des 

răsunând numele. . 

Numai că de data aceasta în Organizaţia Naţiunilor Lmte nu e 
reprezentată România, ci R. P. R E "larc deosebire între una 

România tradiţiilor voevodale este răstignită de către gâzii îm¬ 
părăţiei roşii care vor să clădească pe ruinele ei o ţară o întune- 

recului şi a păcatului. . 

Oamenii care vor vorbi în numele ei nu vor aduce gând roma¬ 
nesc ci ordinul Kremlinului. Delegaţii la O. N. U. nu vor mărtu- 
risi nimic din calvarul unui Neam care sufere, ca de atatea ori in 

trecut, cutropirea muscălească. . 

Abia ne învecinaserăm la 1792 cu Ruşii şi după 20 de ani, in 
1812. ne-au şi furat jumătate din Moldova. Slugile acestor vecini 
hrăpăreţi nu pot reprezenta ceeace nu cunosc şi ceeace nu pre- 

' Suntem însă siguri că popoarele care ştiu unde e adevarata 
Românie, vor trata cum se cuvine pe mercenarii comunismului 
şi-i vor face să înţeleagă sentimentele pe care orice om cinstit le 
poate nutri pentru trădători. 

In această confruntare plină de mustrări şi de dispteţ stă toata 
consolarea noastră. 

(«Libcrtutca», Ian.-Apr.. l"5o) 

* * * 

S'a încheeat încă un an de îngrijorări, de sliucium şi de nădejdi. 
Dacă luăm de bune părerile preşedintelui Statelor-Umte şi ale 
preşedintelui de consiliu englez îngrijorările s au atenuat in mare 
măsură pentrucă primejdia unui nou răsboi mondial s a îndepărtat 
în urma înţelegerilor (care încă nu s’au realizat în forma trebui¬ 
toare pentru a fi operante) dintre Occidentali. _ 

Sbuciumul este însă acelaşi pentrucă nu s'a mai făcut mciun 
pas pentru instaurarea păcii care aşteaptă de zece am. Mai mult; 
U. R. S. S. doboară cu frenezie avioane nordamericane deeaţe ori 
vrea să-şi afirme voinţa dârză, spusă cândva lapidar; «j’y suis. jy 


— 106 


reste ». In schimb d. Churchill, în camera Comunelor, a pus în 
amintirea decedatului Stalin placa cântată mieros acum câţiva 
ani: «Convieţuirea e posibilă», la (vârsta premierului amintirile 
sunt duioase). Ce a spus d. Malenkof (între două gâturi de vuteă) 
diplomaţilor la aniversarea revoluţiei roşii, «nu poate fi luat în 
serios pentrucă însuşi Kremlinul nu ia în serios ce propune lumii 
«libere» a cărei subjugare o urmăreşte cu tentacitatea dementului 
care vrea să facă scară la cer. Pentru politica rusă e o singură 
soluţie posibilă: «cămaşa de forţă.» 

...Nădejdile, sădite în sufletul omului de când a început să 
creadă, se alimentează din faptele trecutului îndepărtat care i-au 
făurit un ideal de viaţă şi ale trecutului recent care. în cazul de 
faţă, i le hărţueşte până la desperare şi destrămare în loc să le 
consolideze întru cimentarea idealului făurit în luptele pentru 
credinţa care ne călăuzeşte. 

Cele ce s’au întâmplat în toamnă, în conferinţele dela Londra 
şi Paris prin convertirea Franţei spre o înţelegere, pare să lumi¬ 
neze zorile întunecate de multele tribulaţii ce au avut loc dela 
prima înţelegere dintre Occidentali, din Aprilie 1949. când s’a 
declarat încetarea stării de răsboi cu Germania şi, în concret, s’a 
realizat «fuziunea trizonală». Zicem «pare» pentrucă încă nu s’a 
trecut «hopul» cel mare. Târguielile din 1949 şi până acum nu 
sunt încurajatoare. Ratificările ce trebue să urmeze dacă nu sunt 
deadreptul dubioase, opoziţiile care se manifestă fac să ne reamin¬ 
tim tot jocul plin de echivocuri din acest din urmă «lustru», joc 
prin care nădejdile noastre au fost crâncen zdruncinate. 

Condiţia unei consolidări europene este clară şi am putea zice, 
unică: înţelegerea Franţei cu Germania. Cei cinci 
ani din urmă o vădesc cu prisosinţă şi am putea să-i rezumăn, cu 
totul schematic, astfel. 

—In conferinţa dela Paris din Noembrie 1949, între Acheson, 
Bevin şi Schuman, Franţa se opune revizuirii, propusă de America, 
statutului de ocupaţie care tindea spre o suveranitate germană pen¬ 
trucă aceasta ar implica o... armată germană. 

—In conferinţa din Londra (Mai 1950) Franţa respinge propu¬ 
nerea Nordamericii de a include Germania în pactul Atlantic tot 
pentrucă aceasta ar însemna reînarmarea Germaniei. In schimb 
Schuman propune «Pactul Oţel-cărbune». Germania acceptă. 

—La New-York, în Septembrie 1950, Franţa amână problema 
reînamării germane, propusă făţiş şi ca o condiţie «sinc-qua-non» 
a ajutorului american pentru apărarea Europei .Schumann acceaptă 


— 107 — 


revizuirea tratatului de ocupaţie şi cerc garanţii contra unei agre- 
suini... germane. 

—In consiliul Apărării Pactului Atlantic, întrunit la Washington 
în Octombrie 1950, Rene Pleven propune o armată europeană în 
care să se includă şi soldaţi germani. Se angajează ca Franţa să 
constitue nucleul acestei armate cu douăzeci de divizii şi 900.000* 
oameni înarmaţi. Se amână din nou reînarmarea Germaniei. 

_In Decembrie 1950, conferinţa Consiliului Pactului Atlantic 

în care Franţa acceptă ca Germania să poată dispune de grupe de 
4000-5000 oameni fără... armament greu. Se încep conversaţii cu 
Bonn. 

In Ianuarie 1951, Rene Pleven cere la Washington amânarea 
proectelor până după noua conferinţă cu U. R. S. S. 

_In Iunie 1951. fiasco total al conferinţii dela Paris cu Rusia. 

Statele-Unite hotărăsc înarmarea a 12 divizii germane. 

—In Septembrie 1951, la Washington. Franţa (Schuman) pro¬ 
pune comunitatea europeană de apărare (C. E. D.). Germania ac¬ 
ceptă. 

—In Noembrie 1952, la Roma, Franţa propune Consiliului Pac¬ 
tului formula pentru armata europeană: 1* ranţa, 14 divizii; Italia 
şi Germania, câte 12: naţiunile Benelux, câte 5. 

—In consiliul Pactului Atlantic, la Lisabona (Februarie 1952} 
se aprobă în unanimitate alcătuirea armatei europene, dar 
se condiţionează intrarea în vigoare (şi deci începerea înarmării 
germane) de ratificarea de către parlamente. 

_In Mai 1952 se semnează la Paris şi Bonn tratatul pentru 

recunoaşterea suveranităţii germane şi cel pentru armata europeană 
sub rezerva ratificării. In însuşi Paris ia naştere gluma că «Francezii 
vor o armată germană dar sub condiţia ca ea să fie mai tare ca cea 
sovietică si mai slabă decât cea franceză» atâtea erau de multe pro¬ 
tocoalele adiţionale pe care le-a formulat P ranţa ca... garanţii. 

_In Februarie 1953 noul şef al Departamentului de Stat. Foster 

Dulles, vine la Paris şi specifică: Statele-Unite nu vor fi în stare să 
facă nimic pentru apărarea Europei dacă ea nu se organizează să 
se apere singură şi continuă să rămână divizată de rivalităţi. 

—Decembrie 1953 In coferinţa din Bermude, Franţa cere din 
nou amânarea ratificării până după conferinţa cu... Rusia. 

_La Berlin. în Februarie 1954 cel mai complect fiasco pentru 

Occidentali cu singurul succes (rusesc) al une» conferinţe la Geneva 
unde să vină şi... China roşie. 

—In Aprilie 1954, la Geneva. Franţa, închee armistiţiul în In» 


— 108 — 


dochina cedând comuniştilor ceeace nu voise să cedeze naţionaliştilor 
cu şapte ani înainte. 

—In August 1954 parlamentul francez respinge ratificarea şi 
Armata europeană e înmormântată înainte de a se naşte. 

Trebue de reţinut faptul că armata europeană a fost propusă 
de Franţa în Septembrie 1951 la Washington, că a fost unanim 
acceptată la Lisabona, în Februarie 1952, şi respinsă de Franţa în 
August 1954. Când toată lumea se gândeşte şi vrea să ia măsuri 
împotriva ameninţării tot mai puternice a Rusiei, Franţa caută ga¬ 
ranţii contra agresiunii germane. înţelegerile dela Londra şi Paris 
stau sub zodia acestei atitudini franceze. 

Nu avem intenţia a face prognosticuri, dar ca apartenenţi ai 
unei naţiuni foarte interesată în cauză ţinem să ne spunem păsul 
şi să atragem atenţia asupra primejdiilor care plutesc asupra soar- 
tei tuturor naţiunilor. 

Fără discuţie că înglobarea Germanei şi Italiei în Pactul Atlan¬ 
tic nu este văzută cu ochi buni nici de Rusia. înarmarea germană 
este coşmarul cel mai îngrozitor pentru U. R. S. S. Frica instinctivă 
pe care bolşevicii o au faţă de armata germană este legitimă şi 
amintirea răsboiului trecut îi înfioară. O armată germană aprovi- 
zionată de o industrie şi o economie americană înseamnă sfârşitul 
aventurii comuniste. Deaceea Kremlinul nu se va da bătut cu una 
cu două. El are la îndemână arme pe care Ie mânueşte cu destulă 
dexteritate: diversiunea, propaganda, intimidarea, intriga, sabota¬ 
rea şi în cele din urmă revoluţia şi răsboiul. Va încerca, tot ce-i 
stă în putinţă, în Franţa şi Italia unde partidele lui Thorez şi To- 
gliatti pot să facă nu numai propagandă ci chiar şi presiuni. Grevele 
de orce categorie vor turbura Anglia, Germania şi Statele-Unite. 
Ln lucru este cert. Diplomaţia sovietică joacă pe venalitatea şi 
oportunismul politic al unor oameni care nu văd mai departe de 
lungul nasului şi care îşi îuchipue că au dispărut din lume patrio¬ 
tismul, curajul şi credinţa. 

Moscova a încercat o primă diversiune prin propunerea unei 
conferinţe a statelor europene la sfârşitul lunei Noembrie. Occi¬ 
dentalii au respins unanim orce conferinţă cu Rusia inainte de 
ratificarea acordului dela Paris. Kremlinul a adunat totuşi la Mos¬ 
cova statele de după cortina de fier şi China roşie şi a dat instruc¬ 
ţiunile necesare în ce priveşte atitudinea ce trebue adoptată şi ac¬ 
ţiunea ce trebue întreprinsă în raport cu acest acord. D. Grote- 
wohl, în numele Germaniei orientale, a fost cel dintâi care, în cali¬ 
tate de portavoce sovietică, a vorbit. «Primul pas pe care armata 


— 109 — 


germana occidentală îl va face pe teritoriul Republicei democrate 
io însemna al treilea răsboi mondial » este un simplu loc comun 
căci lucrul e de sine înţeles. Iar complectarea «şi cum noi nu dorim, 
răsboiul. avem datoria de a constitui la graniţele noastre protecţia 
muncitorilor noştri », care, în fond nu spune nimic nou (căci ar¬ 
matele satelite sunt deja organizate), tinde să intimideze pe timo¬ 
raţii occidentali. Deci după diversiunea conferinţei dela 2') Noern- 
brie, eşuată, urmează această încercare de intimidare. Pană la data 
aceasta Rusia nu a mai intreprins nimic, însă este de aşteptat 
ca ea să aţâţe in paralel şi Franţa şi Germania prin elementele 
periferice acţiunii guvernamentale. Deocamdată asupra alegerilor 
din Germania nu a reuşit să exercite nicio influenţă cu toate ca 
socialiştii germani nu erau mulţumiţi cu acordul asupra Sarului. 

In schimb, în Anglia şi Franţa acţiunea a fost declanşată. La 
ultima «nefăcută» a domnului Chruchill, în ajunul aniversării celor 
»0 de ani, Laboraştii au deslănţuit o campanie care, cu toate lăcră- 
moasele retractări ale octogenarului, va impresiona căci mareşa¬ 
lul Montgomery a confirmat autenticitatea mărturisirii făcute cu 
privire la o eventuală reînarmare (în 1943) a Germanilor împotri¬ 
va Ruşilor. _ 

In Franţa a reapărut cerberul patriotismului, generalul de 
Gaulle, ale cărui resentimente din timpul refugiului său în Anglia 
ii afectează dreapta judecată şi preferă să moară gâtuit de un 
bolşevic decât să întindă mâna Americanilor care l-au neglijat în 
1944 şi să se înţeleagă cu Germanii care sunt mai puţin primejdioşi 
alături de Francezi decât de cealaltă parte a parapetului. Generalul 
de Gaulle poate îşi va aduce aminte de fapte esenţiale şi anume că, 
in materie de înţelegere cu Rusia, Moscova e mai aproape de Berlin 
decât de Paris şi că în materie de vitalitate etnică, pactele contea¬ 
ză foarte puţin. 

Este, fără îndoială, îmbucurător că Occidentul a respins confe¬ 
rinţa cu Ruşii până după ratificare, dar conversaţiile bipartite şi 
tărăgănările de până acum duc la desperare pe cei care aşteaptă 
o dreaptă eliberare de sub teamă şi de sub teroare. Orce amânare 
eato un interval în care Occidentalii... aşteaptă, iar Rusia lucrează 
prin toate elementele ce îi stau la dispoziţie (neutralişti, coexisten- 
ţialişti, timoraţi, revanşarzi, criptocomunişti şi alţii). 

Nu este de neglijat nici faptul, în aparenţă obiectiv, enunţat 
în camera Comunelor de către premierul englez că «un număr exce¬ 
siv de probe atomice ar avea gravul efect, prin acumulare, al unei 
puternice radioactivităţi şi ar compromite viaţa pe pământ». Ce 


— 110 — 


propaganda mai buna pentru Ruşi şi împotriva înarmării americane 
cu arme atomice de care le este aşa de frica comuniştilor? Nu mai 
ramane decât propunerea, făţişă sau ascunsă, de sabotare în fabri¬ 
ci ş. pe câmpurile de experienţă! Ce argumente pot trage timoraţii 
şi neutraliştn din asemenea declaraţii care, în fond, sunt simple 
p esupunen . Rusiei nu-i mai rămâne, în aceste condiţiuni, decât 
prin oameni total acoperiţi să încurajeze această mentalitate şi ase¬ 
menea acţiuni cum au făcut-o în Franţa unde au încuraja, pe an- 
‘.comunişti (pe chestia spionajului) împotriva lui Mandes-France 
unul din făuritorii acordului cu Germania. 

Chiar şi în Statele-Unite modalitatea «convieţuirii» este reexa- 

sTstină fă Y rUCă ." U HpSeSC DaiVi CarC 85 ° Cfeadă » care să 

eS,C CCa “ ai bUDă d ° Vadă 3 «ces- 

^Aceştia sunt augurii sub care stă problema apărării anticomu- 

Rusia, conştientă că o înţelegere între Occidentali, fără altă con- 
iţie, «aseamna izolarea şi deci moartea politicii ce o duce, specu- 
leaza rivalitate, încurajând chiar imperialisme de mult moarte 
ş. împiedicând, cu orce preţ, pacea de dreptate, singura pace 
adevarată şi deci durabilă. ' 

(«Libertatea», Noem.-Dec., 1954) 

♦ * * 


«Voturile nu au mciun drept de a se proclama stăpânilor» 
comunităţii şi de a socoti că interesele lor se pot identifica cu 
interesul public. Comunitatea nu este alcătuită exclusiv de aceas¬ 
ta majoritate a votanţilor, din nişte anume alegeri, ci din gene¬ 
raţiile care se succed, una după alta, şi din acelea care încă nu 
sau născut.» 

Continuă, te rog, iubite cititor lectura acestei note, pentrucă. 
citatul de mai sus nu este din Corneliu Codreanu. ca să te în- 
eptaţeasca sa spui —daca eşti legionar— «lasă că ştiu eu mai 
ine ce a spus Căpitanul», sau—dacă nu eşti să parafrazezi cu tâlc, 

spui - * " v - *>-«■ 

Citatul este din ultima carte a lui Walter Lippmann, cunos- 
cutul ziarist şi «essayist» politic american. 

Dar iarăşi rog pe cititor să nu crează că este o frază trun- 


— 111 — 


chiată cu îndemânare pentru a glosa pe ea consideraţiuni par¬ 
tizane. Este o afirmare categorică, o premiză pentru a demonstra 
eşecul democraţiei numerice. Mai precis, este adevărul de 
bază pe care se întemeează când afirmă că «electoraeul» a dis¬ 
trus democraţia. Ba este şi mai categoric când spune că «păre¬ 
rea maselor, dacă domină guvernul, iscă perturbări morbide ale 
funcţionării normale şi fireşti ce-i incumbă Puterii .» 

Această notă (care nu vrea să fie o recenzie) ţine doar să 
amintească faptul că acum 20 de ani, Corneliu Codreanu a scris 
exact acelaşi lucru când a definit «Neamul». Pentru a fi crezut, 
a fi luptat pentru asta. a fost ucis acum 17 ani, după ritualul cel 
mai degradant (ca la Niirnberg) prin ştreang. 

«Die Sonne bringt es an den Tag!» Păcat însă de suferinţele 
oamenilor din acest răstimp, victime ale unei democraţii împo¬ 
triva căreia ne ridicăm inutil după ce ea şi-a indeplinit menirea. 
Se bucură doar cei ce ne-au împins pe această cale, pentru a ne 
ruina mai sigur şi mai repede şi a face oportună dictatura pe 
care vor să ni-o impună. 

(«Libertatea». Martie-Apxilie, 1955) 

* * * 


Suveranitatea Germaniei. La 5 Mai, adică la zece ani dela 
capitularea din 8 V. 1945. Germania occidentală şi-a recăpătat 
suveranitatea. Ca un ecou îndepărtat ne revin vorbele lui Wins- 
ton Churcbill (de după primul răsboi mondial) a nimic nu e cu 
putinţă în Europa fără Germania , totul e uşor cu ea». Si în 
convingerea că acesta e adevărul, ne întrebăm cui a folosit ceeace 
s’a întâmplat acum zece ani? Azi o ştiu şi copiii. Dar dacă—a 
fost vorba să servească numai Rusiei comuniste şi să dărâme 
Germania «fără de care nimic nu e cu putinţa în Europa» cu ce 
se pot justifica jertfele în oameni, avuţii şi civilizaţie făcute îm¬ 
potriva propriilor interese? Iată o întrebare la care omenirea, 
care nu e lipsită de un ideal, trebue să mediteze pentru a se 
apăra, măcar pe viitor, să mai cadă pradă intereselor care nu 
se port mărturisi ale unor forţe pe care nu vrem să ni le măr¬ 
turisim. 

Suferinţele omenirii încă nu s’au terminat şi nu le vom pu¬ 
tea pune capăt decât în ziua când ne vom hotări să nu mai fim 


— 112 — 


«cozi de topor» şi nici «mercenari», pentru un blid de linte, şi 
celor ce din întuneric ne mânuesc ca pe nişte marionete. 

Suveranitatea Germaniei în condiţiile defensive în care a fost 
conceput pentru a apăra lumea de fluxul de comunism ce cau¬ 
tă să se reverse spre Occident, are un revers care poate fi funest 
pentru ţările subjugate. «Germania suverană» adăposteşte pe te¬ 
ritoriul ei armate americane, engleze şi franceze. Prin analogie 
«N. A. T. O. oriental», adică Rusia şi ţările subjugate, «vor» pu¬ 
tea lua hotărârea ca pe teritoriile ţărilor care trebuiau evacuate 
în anumite termene, (România la trei luni după pacea cu Aus¬ 
tria) să rămână armate «amice» sovietice în scopul de a preve¬ 
ni o eventuală «agresiune occidentală». E o perspectivă plină 
de îngrijorări pentru noi. 

Pacea cu Austria. Faptul politic cel mai surprinzător a 
fost propunerea făcută de Soviete direct Austriei pentru încheerea 
imediată a păci şi semnarea ei, în timp extrem de scurt, la 15 
Mai. Deşi surprinzător, faptul nu era de neaşteptat. Rusia trebuia 
să-şi pregătească eşirea din impasul în care se găsea. Suverani¬ 
tatea Germaniei, cu înarmarea care urmează, adversitatea impo- 
triva lumii comuniste la Bangcoc, cu încercuirea psihologică ce 
decurge şi, ca consecinţă generală, răsboiul de lichidare pe care 
Kremlinul vrea şi e dator să-l evite, impuneau schimbarea de 
tactică politică. 

Premizele politicei moscovite sunt clare. 

— Evitarea răsboiului cald, 

— Păstrarea câştigurilor realizate, şi, întru realizarea lor, 
Desmembrarea solidarităţii anticomuniste. 

Din aceste premize, prima este categorică, atât doctrinar cât 
şi politic. Răsboiul înseamnă pentru comunism sinucidere atâta 
vreme cât nu e sigur că-1 poate câştiga prin capitularea fără 
condiţii a adversarului. Ori suveranitatea şi armata germană fac 
imposibilă această ipoteză de victorie a armatelor roşii cu toată 
fanfaronada glăsuită prin Radio Moscova, Peking şi Varşovia. La 
această premiză Sovietele nu pot deci renunţa în tactica pe care 
urmează să o pregătească. 

Desmembrarea occidentalilor e încă o chestie de durată şi pu¬ 
nerea în fapt a acordurilor dela Paris, a cimentat deocamdată 
această solidaritate. Pe această linie Rusie nu înţelege să facă 
nicio concesie care ar avea de rezultat constrângerea şi izolarea 
ei. Dealtfel tactica revoluţiei mondiale constă în vârârea de icuri 


8 


— 113 — 


între statele burgheze, pentruca comunismul să poată supra¬ 
vieţui. 

Terenul pe care imediat poate juca cu profit este al câşti¬ 
gurilor (şi aşa provizorii si nesigure) cu toată enunţarea cate¬ 
gorică a lui Stalin făcută în această privinţă. Cedând din aceste 
câştiguri. Rusia dă din ceeace nu este al ei. 

Pacea cu Austria convine multor desiderate şi satisface pro¬ 
bleme din care se mai poate trage folos. 

1. Această pace este o condiţie esenţială a Occidentalilor. 

Deci îi satisface pe ei. 

2. Austria neutralizată nu poate fi înglobată în grupul de 
forţe anticomunist. 

3. Tratamentul acordat Austriei poate fi nadă pentru Ger¬ 
mani, care ca să obţină unificarea şi pacea ar fi dispuşi la une¬ 
le concesii. 

Cu aceasta Rusia serveşte cauza celuilalt desiderat «desmem- 
brarea». Neutraliştii şi coexistenţialiştii apuseni vor specula ati¬ 
tudinea. «înţelegătoare şi generoasă» a Rusiei şi ar putea provo¬ 
ca diversiune între Americani, Englezi şi Francezi. La fel, socia¬ 
liştii germani ar putea fi determinaţi la o luptă mai înverşunată 
împotriva alianţelor, în nădejdea că Ruşii le vor acorda unitatea 
şi pacea, în schimbul neutralităţii. 

Dacă ar reuşi aceste manevre Kremlinul ar putea fi mulţumit 
şi liniştit pentru o bună bucată de vreme. Desmembrarea nu ar 
mai fi imposibilă şi răsboiul cald ar fi evitat. 

Faptul că în interiorul Sovietelor atmosfera nu pare a fi prea 
limpede este un factor care poate produce multe surprize. 

De înţelepciunea şi hotărârea oamenilor din lumea liberă de 
a nu se mai lăsa păcăliţi, depinde ce va mai urma. 

Semnele care nu se arată a fi rele ascund totuşi în spatele lor 
îngrijorări de care nu trebue să facem abstracţie. Tratatele de 
pace deja încheeate şi de care James Bymes (unul din semnatari) 
scria a doua zi după ce le-a semnat: « prima datorie a noastră 
este acum modificarea tratarelor de pace nedrepte pe care le-am 
incheeat », pare-se a rămâne o sinistră moştenire. Mai mult, aşa 
cum am menţionat mai sus, nu este exclus ca ele să se înrăut㬠
ţească prin prelungirea fără termen a ocupaţiei, ca replică a pre¬ 
zenţei armatelor aliate pe teritoriul Germaniei suverane. E o con¬ 
diţie pe care Occidentalii au datoria de a o refuza. 

* * * 


— 114 — 


A murit Alber Einstein . Nu ştim om de ştiinţă care să se fi bu¬ 
curat în timpul vieţii sale de mai multa publicitate decât fisicianul 
relativist. 

Numele lui Copernic, Napier, Galilei, Kepler, Newton, Leibnitz 
au rămas claustrate în archive ştiinţifice, iar Mach, Lorenz, Planck, 
Niels Bohr abia sunt cunoscute. Opera lor e prea grea pentru a 
putea fi încărcată în spatele câtorva coloane anonime de cotidiane, 
deşi pe temeiul adevărurilor enunţate de ei se sprijină activitatea 
ştiinţifică a fisicianului recent decedat. 

Numele lui Einstein a apărut în publicitatea profana odată cu 
problema relativităţii ale cărei formule de transformare le stabilise 
deja antecesorul său, olandezul Lorenz, a cărui «forţă»—«forţa lui 
Lorenz»—constitue baza electromecanicei. Dela principiul mişcărei 
relative , adică al mişcărei raportată la un sistem de referinţă el 
însuşi mobil, s’a trecut la pricipiul generalizat cu prilejul teoriei 
electronilor (în urma construcţiei atomului imaginată de Rutherford 
şi Niels Bohr). Cu acest prilej s’a enunţat postulatul relativist că 
«legile naturale sunt independente de mişcarea sistemului de refe¬ 
rinţa daca această mişcarea este o translaţie rectilină uniformă». 
Cum cinematic se vădea inexact acest postulat, Einstein a căutat 
să împace lucrurile spunând ca ceasul din buzunarul unui om care 
°* mişcă, merge mai încet decât cel din buzunarul celui care st/ 
pe loc în raport cu rădăcina patrată a lui (1—v/c)/ (1 + v/c),—că 
lungimea aceluiaşi metru e mai mare când e considerată într’un 
tren care sta în staţie decât în trenul care e în mers. 

Spiritul de blazare filosofică dela începutul secolului a găsit 
probabil o mare satisfacţie în afirmarea că «totul e relativ» şi 
relativismul a făcut ocolul saloanelor iar «cronicarii mondeni» au 
dat o publicitate nemai conoscută până atunci unui pricipiu care 
trebuia să fie ştiinţific. E drept că Henri Poincare spusese că «e 
mai comod să admitem că pământul se învârte pentrucă astfel se 
exprimă mai simplu legile mecanice» dar că nimic nu îndreptăţeşte 
să spunem că acesta e adevărul. Relativismul lui Poincare nu impli¬ 
că însă ipoteze care să sgârie acel «esprit de finesse» al lui Pascal. 

Această notă care nu intenţionează să fie o recenzie a lucrărilor 
meritorii de Pisica ale lui Einstein, încearcă numai să releveze 
ciudăţenia unei publicităţi, care nu ştim dacă a făcut vreun servi¬ 
ciu fisicianului, dar care a ţinut să popularizeze un pricipiu îndoel- 
nic şi să lege celebritatea lui Einstein de cea mai «relativă» activi¬ 
tate a sa. 

Dedicat preocupărilor de ştiinţă a refuzat când i s’a oferit, pre- 


— 115 — 


şedenţia Israelului deşi a trăit şi a murit ca şovin naţionalist şi 
rasist. In această postură a intervenit public în favoarea soţilor 
Rosenberg, iar rasial s‘a ridicat împotriva asimilării. Cităm: «sen¬ 
timentul naţional jidovesc trebue galvanizat peste tot unde trăesc 
jidovi. Totdeauna mi-a fost silă, ca de o nedemnitate. de febra de 
asimilare a unora din colegii mei. Nu există Jidov german. Jidov 
rus. Jidov american ci numai Jidov pur şi simplu». 

Sir Winston Churchill: s'a retras din viata politică . pentrucă 
menţinerea scaunului de deputat în Camera Comunelor înseamnă 
prea puţin faţă dc rolul pe care l-a jucat în politica mondială şi na¬ 
ţională fostul premier englez. 

Dacă e prea devreme pentru a face un panegiric, este oportun 
să încercăm un succint bilanţ in care nu suntem constrânşi la lozin¬ 
ca «nihil, nisi bene». Varietatea de daruri cu care a fost înzestrat 
nu i-au pus nicio oprelişte, iar lipsa de etică profesională a făcut 
să se prezinte sub aspectele cele mai contradictorii. 

Luptător, ca ofiţer, în Indii contra unor popoare care nu făcuseră 
niciun rău neamului său, reporter de ziare în răsboiul, şi mai ne¬ 
drept, împotriva Burilor, de unde scapă prin norocul de a nimeri 
singura casă în care viaţa îi putea fi cruţată, intră—cu titlul de 
maior însă fără cele ereditare de nobil—în politică. 

Primul rol decisiv l-a jucat în răsboiul mondial din 1914-18, în 
calitate de ministru. Cel dintâi—imediat după revoluţie—a dat 
alarma asupra primejdiei bolşevice şi a vrut să distrugă în embrion 
«Bestia fără nume». Atunci scria cu indignare (The Aftermath) 
împotriva întârzierii de şase luni a hotărîrii Consiliului Suprem: 
«şase luni de tergiversare au dat timp bolşevicilor de a-şi ridica o 
armată şi de a se consolida la putere. Momentul ales de Consiliul 
Suprem a fost exact acela în care această botărîre nu mai servea la 
nimic». 

Pe9te 30 de ani acelaş W. Churchill dădea răgaz nu de şase 
luni ci de şase a n i bolşevicilor să se consolideze nu în propria 
lor ţară ci în zece ţări subjugate pe care la Yalta şi Moscova le 
vânduse cu o uşurinţă criminală «Bestiei fără nume». 

Tot atunci şi tot acolo (The Aftermath), W. C. 9cria: « Lumea 
civilizata e datoare să recucerească Rusia. Sovietele nu reprezintă 
Rusia... A recâştiga Rusia militar şi moralmente ar fi o sarcină 
prea grea pentru noi , învingătorii , singuri , dar pentrucă trebue 
să o facem . o vom face cn Germania. Germania cunoaşte Rusia 


— 116 — 


nuti bine ca oricine... Nimic nu e cu putinţă in Europa fără 
Germania , totul va fi uşor cu ea.» 

După 20 de ani Sir W. C. încheea pactul din 1942 «*... Rusia 
împotriva Germaniei. La scrisoarea din 8 Octombrie 1944 a lui 
Francisco Franco, plină de prevederi politice şi de îngrijorări pen¬ 
tru viitorul lumii. în care spunea: «pentrucă nu putem crede în 
buna credinţa a Rusiei comuniste şi pentrucă cunoaştem puterea 
insidioasă a bolşevismului, trebue să luăm în considerare că di¬ 
strugerea sau slăbirea vecinilor săi ar creşte imens ambiţiunile si 
puterea Sovietelor, făcând mai necesară ca niciodată comprehen¬ 
siunea şi înţelegerea ţărilor din Occidentul Europei», d. Chur - 
ch.ll răspunde: «Aşi induce pe E. V. într’o gravă eroare dacă nu 
t-aşi risipi din sufletul său ideea greşită că guvernul M. S. ar fi 
dispus să ia în considerare vreo grupare de puteri în Europa 
occidentala sau m orice alt loc, bazată pe ostilitatea faţă de alia- 
ţii noştri Ruşi sau pe o presupusă nevoe de apărare împotriva 
or. Politico guvernului M. S. se sprijină în mod ferm pe tratatul 
anglosovietic din 1942 şi socoate colaborarea anglorusă ca eseu- 
ţiala in armatura viitoarei organizări a lumii, nu numai pentru 
prosperitatea Europei în întregul ei.» Risum teneatis! 

In 1945 acelaşi W. C. telegrafia generalului Montgomery să 
depoziteze şi să păstreze armamentul german capturat, căci poa¬ 
te fi nevoe de reînarmarea Germanilor contra... Ruşilor. 

Nu avem intenţia să punem pe două coloane toate contradic¬ 
ţiile politice ale domnului Churchill, dar avem dreptul să ne în¬ 
trebăm dacă este îngăduit, pe linii atât de mari ca aceea a vi¬ 
ziunii vieţii şi a lumii, să se poată face asemenea tribuJaţiuni. 

Nu ştim dacă în răgazul pe care il are acum, va mai scrie un 
nou «Aftermath» dar trebue să nu uite că asemenea pilde nu 
sunt educative şi că deci nu e de mirare dacă tineretul dela Ox¬ 
ford, in majoritate de 75 %, a răspuns: «NU» la întrebarea «v’aţi 
bate pentru Rege şi pentru imperiul britanic?» şi «D.4» la între- 
barea «vaţi bate pentru izbanda idealului comunist?» 

Ne străduim să înţelegem că «pentru a se salva a făcut pact 
şi cu Satana», dar nu putem pricepe întrucât s’a salvat prin acest 
pact care i-a distrus imperiul. Si atunci mai avem dreptul să-l 
întrebam: sugestia căror forţe oculte l-a făcut să întoarcă pe dos 
politica dintre 1917-1924? 

Nu se vădeşte oare şi azi că e valabilă credinţa sa de atunci 
«nimic nu e cu putinţă în Europa fără Germania, totul va fi 


— 117 — 


uşor cu ea» pentru a nu găsi nicio explicaţie cinstită pactului din 
1942 şi răspunsului din 1944? 

Nimeni nu se îndoeşte că Winston Churchill este un mare pa¬ 
triot englez, însă e de neînţeles că marea sa inteligenţă nu l-a 
ajutat să vadă înşelătoria celor ce nu l-au lăsat să se înţeleagă 
cu Germania, pentrucă Hitler minte. 

Documentele diplomatice care se cunosc arată cine minţea şi 
îptr'o zi vor dovedi şi cine a făcut răsboiul. Deocamdată se 
ştie preci9 că a fost făcut pentru a dărâma Germania, «fără de 
care nimic nu e cu putinţă în Europa» şi pentru a ridica Rusia 
bolşevică, «un stat fără naţiune, o armată fără patrie, o religie 
fără Dumnezeu» cum atât de just o vedea şi atât de plastic o de¬ 
finea acum 30 de ani Sir Winston Churchill. 

Soldul bilanţului său este dificitar. Omului de curaj i-a lipsit 
curajul de a rezista sirenelor şi s'a dat bătut. « Un văl a fost arun¬ 
cat peste ororile acestei faze finale ... Puterile aliate şi asociate 
şi-au întors ochii şi şi-au astupat urechile. Nu doreau să afle 
prea mult. Dealtfel moartea este misericordioasâ şi, mai ales , a 
fost foarte activă .» (W. Churchill, The Aftermath.) 

(«Libertatea», Mai-Iunie, 1955) 


118 — 


POLITICA 


Dela Platon şi Aristotel până azi s'a scris atâta despre politica 
încât numai definiţiile, şi interpretarea lor ar alcătui un abundent 
material pentru un op voluminos. 

Pe noi însă acum nu ne interesează «dialectica politică», iar 
rândurile ce urmează nu vor să fie o contribuţie la «filosofia po¬ 
litică». 

Noi ştim un lucru precis. Politica este făcută pentru oameni şi 
nu oamenii , cu soarta lor , sunt destinaţi să constitue material de 
experienţă pentru conceptele politice , oricare ar fi ele. Si tot aşa 
de precis mai ştim un alt lucru. Au trecut treisprezece ani de 
când, prin capitularea «Axei», a încetat starea de răsboi care a 
adus atâta prăpăd pe suprafaţa planerei noastre. Si tot atâţia ani 
de când mai bine de o sută de milioane de suflete gem sub jugul 
unei robii pe care n’au cunoscut—o vremurile primitive când 
oamenii nu se bucurau de «standard»-ul de civilizaţie actual. 

Dacă binefacerile «epocii atomice» şi sborurile «interplanetare» 
au trebuit să fie plătite cu atâta sânge şi cu atâtea lacrimi 
cât a curs în acest răstimp, omenirea e îndreptăţită să blesteme 
aceste timpuri şi să le regrete pe cele patriarhale. Atunci, după 
un răsboi—oricât ar fi fost el de nedrept—urma o perioadă de 


— 119 — 


pace şi popoarele îşi puteau tămădui rănile. Astăzi nu se stinge 
bine focul întrun colţ de continent şi se aprinde altul în altă 
parte. Si aceasta cu o regularitate care nu poate fi desminţită, ba 
(cj^n arătăm în altă parte a gazetei) poate fi cu certitudine pre¬ 
văzută. 

In aceste condiţiuni omul depe stradă ca şi cel din laborator 
se întreabă nedumirit ce fel de politică este aceasta? 
Au înebunit protagoniştii de—şi joacă propria lor soartă la ruleta 
pe care saltă în locul bulei de fildeş una atomică? Nu se poate 
încheea şi după acest răsboi nefericit o pace care să îngăduie oame¬ 
nilor să—şi vadă de necazurile lor fără de imixtiunea drăcească 
a «marilor»? 

In ce ne priveşte pe noi răspundem hotărât N U. 

Faţă în faţă stau două concepte politice care, cu toată reclama 
demagogică făcută, nu pot să coexiste şi deci nu pot să convie¬ 
ţuiască. 

Conceptul rusesc e cel care călăreşte pe realităţi. Politica este 
arta de a realiza o viziune a vieţii şi a lumii. Că această viziune 
comunistă este o nebunie, importă prea puţin deocamdată, când 
nimeni nu e hotărât la jertfa supremă pentru a împiedica această 
nebunie. 

«Arta de a conduce pe oameni», «arta de a prevedea», «arta 
de a folosi conjuncturile» şi tot felul de alte «arte» care vor să fie 
tot atâtea definiţii, sunt simple formule lipsite de eficienţa «hot㬠
rârii» care stă la baza conceptului de «realizare». 

Oare sărăcia de gândire a Occidentului să fie atât de mare în¬ 
cât să nu vadă viziunea vieţii şi a lumii care să poată opune cu 
îndârjire şi cu eroism pe închinătorii ei închinătorilor Satanei? 
Numai în numele acestei viziuni se poate polariza omenirea în 
hipta ce trebue să o ducă astăzi împotriva viziunii comuniste, pen¬ 
tru care Sovietele au polarizat prin forţa brutală pe care o folo¬ 
sesc, jumătate din populaţia globului. 

Când Occidentul va renunţa pedeoparte la vechile lui fobii, iar 
pe de alta se va desbăra de forţele oculte care din culise trag 
şforile politice în folosul Sovietelor, atunci şi numai atunci va 
putea urmări şi El realizarea unei viziuni a vieţii şi a lumii capa¬ 
bilă să stăvilească demenţa sovietică. 

(«Libertatea», Septembrie, 1956) 


— 120 — 


INVITAŢIE LA... REVOLUŢIE 


Decâteori s’a făcut invitaţia la pace, în scopul de a ajunge la o 
înţelegere, s’a răspuns printr’un categoric şi brutal n u . 

Să fim bine înţeleşi. Nu este vorba de propunerea făţarnică şi 
cu substrat agresiv a comuniştilor. «Pacea» pentru care militează 
ei este narcoticul prin care vor să adoarmă vigilenţa neamurilor şi 
instinctul lor de conservare. Nu avem nimic deaface cu această pro¬ 
punere şi nici cu pacea pe care ea o flutură ademenitor. 

Pacea la care ne referim noi nu este nici acceptarea silită a 
două poziţii ireductibile—poziţia tranzitorie a unui armistiţiu care 
urmăreşte înfrângerea prin tratative a părţii adverse. 

Pacea pe care am propus-o noi a fost unirea în vederea aceluiaşi 
ţel final, doborârea comunismului şi salvarea omenirii de flagelul 
abrutizării şi, subsecvent, al nimicirii. Si, la această propunere de 
unire, ni s’a răspuns cu exclusive, cu ostracizări prin nimic justifi¬ 
cate decât poate prin nebuneasca încredere că «roşii» vor renunţa 
să strivească cu călcâiul bine apăsat pe cei pe care i-au îngenunchiat 
tocmai pentrucă nu au ştiut să se apere la vreme. 

Atitudinea de apărare individuală a liberalismului este depăşită. 
In faţa puhoiului comunist dialectica «drepturilor omului» este ino¬ 
perantă. Soarta Anei Pauker şi a celorlalţi comparşi de dincolo de 
cortină este concludentă. In lupta ce ne stă în faţă trebue să trecem 


— 121 


dela drepturile omului la cele de ordin superior, la «drepturile 
neamului». Numai în această credinţă vom birui. Numai «cruciada 
neamurilor» va salva neamurile subjugate şi va evita celor «libere» 
experienţa raiului bolşevic. 

La aceasta revoluţie facem astăzi invitaţia. Dacă cineva 
mai are naivitatea să creadă că mâine se va putea aranja şi cu co- 
munştii, le lăsăm, eu strângere de inimă, perspectivile epurărilor. 

Intre salvgardarea principiilor marei revoluţii franceze şi între 
salvarea vieţii omenirii nu este de ales. 

Dacă menţinându—se pe acea poziţie falsă care a mijlocit 
aventura comunistă prin lipsa de înţelegere a stringenţelor vieţii- 
vechea gardă clamează «garda moare dar nu se predă» înseamnă că 
nu a înţeles nimic din experienţa ultimului veac. 

Garda moare în apărarea noilor poziţii cucerite pe linia adev㬠
rului, nu în încăpăţânarea de a nu se lăsa urnită din poziţii depăşite. 
In desfăşurarea istorică a evenimentelor, lupta s’a dat totdeauna 
întru apărarea patrimoniilor imprescriptibile şi nu a formelor tran¬ 
zitorii pe care umanitatea le-a putut arbora ocazional. 

Heîmprospătaţi-vă răspunsul lui Mircea cel Bătrân dat lui Baia- 
zid: «ce-i mână pe ei în luptă, ce dorea acel Apus?»; «eu îmi apăr- 
sărăcia şi nevoile şi neamul»—Iată adevărul imanent, iată datoria 
pe care o avem în relaţiile noastre eu Apusul. 

Dincolo de litera, prea- curând ajunsă moartă, a «Pactului At¬ 
lantic», înţelegând măcar acum târziu, valoarea acelui «veto» acor¬ 
dat Sovietelor pentru a ne pune beţe în roate decâteori vrem să ne 
apărăm, să operăm în socotelile noastre de boeri scăpătaţi reviri¬ 
mentul necesar pentru a ne salva. 

Are prea puţină importanţă pentru omenire dacă ducele de 
V& indsor va fi, ori nu, invitat la încoronarea reginei Elisabeta II, dar 
are o importanţă covâşitoare dacă statele arabe vor fi incluse în 
apărarea Orientului mijlociu. 

Dacă pentru unii a sta cot la cot cu Arabii este o abatere dela 
vechi tradiţii şi protocoale, dacă în înţelegerea lor acest lucru este 
revoluţionar—ei bine!—la această revoluţie facem invitaţia. 

Cu statele naţionaliste arabe şi cu naţionalismele considerate 
reacţionare se va salva omenirea iar civilizaţia îşi va găsi adevărata 
ei cale. Dacă nu o facem acum această revoluţie, tot va trebui să 
o facem mai târziu, când va fi mai greu, după ce teroarea roşie 
se va fi întins peste întreaga planetă. 

(«Libertatea», Septembrie-Octombrie, 1952) 


_ 122 _ 


A 


ROMANIA STAT SATELIT? 


ROMÂNIA STAT SATELIT? 


încă din 1945 planează asupra României acuzaţia de stat al 
Rusiei comuniste. A fi declarat satelitul unei mari puteri, înseamnă 
că, în cazul unui conflict armat, statul satelit va suferi aceleaşi con¬ 
secinţe ca şi marea putere, în eventualitatea înfrângerii acesteia, iar, 
în timpul răsboiului, va fi supus aceleiaşi distrugeri pustiitoare. 
Dar, este România un stat satelit al puterii comuniste sau este o 
prada a acesteia? Pentruca un stat să poată fi considerat satelit al 
altuia, el trebue, prin voinţa conducătorilor săi legitimi să fi renun¬ 
ţat la dreptul de a se conduce singur şi de a se supune în toate do¬ 
meniile intereselor altei ţări, ale cărei hotărâri le acceptă şi le 
aplică. 

Dacă această este definiţia unui stat satelit, să ne întoarcem cu 
şapte ani înapoi şi să cercetăm dacă România poate fi încadrată 
în această formulă. Când la 23 August 1944 s’a anunţat la radio 
încetarea stării de răsboi cu Rusia, opinia românească era împărţită 
în două. Unii, sub influenţa propagandei făcută în ţară, în favoarea 
Rusiei, erau convinşi că armatele sovietice vor trece prin România 
ca prietene şi că, datorită hotărârii de a întoarce armele contra 
Germaniei, ni se vor impune, prin tratatul de pace. condiţiuni 
acceptabile; deasemenea mai credeau în svonul că, în scurt timp, 
vor ateriza la Bucureşti câteva divizii engleze, care trebuiau să dea 
populaţiei siguranţa că nu este lăsată la discreţia armatelor ruseşti. 

Alţii—cari cunoşteau istoria Rusiei şi tendinţele imperialiste 
comuniste—îşi dăseau seama că Ruşii, odată intraţi în tară, nu vot* 
pleca de bună voe. Marea massă a populaţiei, presimţind cu ins¬ 
tinctul ei sănătos prăpădul care se va abate asupra ei, trăia cu spai¬ 
ma în suflete; o mare îngrijorare apăsa asupra tuturora. 


— 125 — 


Trupele depe front au primit vestea cu surprindere şi cea mai 
mare parte a ostaşilor s’a bucurat, crezând într’o întoarcere acasă. 
Dar această bucurie a fost de scurtă durată—numai câteva ore— 
căci armata rusă nu ştia nimic despre armistiţiul anunţat de Rom⬠
ni, şi toţi ostaşii care depuseseră armele au fost declaraţi prizonieri 
şi transportaţi în Rusia. 

Nici ceilalţi, cari n'au căzut prizonieri, n ? au avut o soarta mai 
bună, căci conform armistiţiului încheiat abia la 12 Septembrie 
1944, România şi-a luat angajamentul să pună la dispoziţia co¬ 
mandamentului rus cel puţin 12 divizii care să lupte contra Ger¬ 
maniei. Soldatul român, întors acasă cu gândul să-şi pună familia 
Ia adăpost de ruşi, a trebuit să ia iar arma în spinare. 

Guvernul Sănătescu—constituit în noaptea de 23-24 August 
1944—,era neputincios în faţa desordinilor, jafurilor şi crimelor 
sovietice, precum şi a atacurilor date de formaţiunile politice cc* 
muniste, camuflate sub diverse denumiri. Prin armistiţiul semnat 
la 12 Septembrie 44, România a intrat complet în puterea Rusiei. 
Iată ce scrie Markam în cartea lui, «La Roumanie sous le joug 
sovietique»: 

«Cet armistice livrait la Roumanie pieds et poings lies â l’Union 
Sovietique et montrait que la Grande Bretagne et Ies Etats-Unis 
avaient capitule devant la Russie. Le resultat du coup d’etat tente 
et realise par le Roi et Maniu a ete de faire de la Roumanie un etat 
vassal de lTJnion Sovietique.» 

«La Russie avait donc officiellement le pouvoir de controler Ies 
journaux, la radio et Ies reunions, de suspendre l’activite de toutes 
Ies organisations, d’arreter tout roumain en le declarant criminel 
de guerre ou ennemi des Allies (de 1TJ. R. S. S.). Elle pouvait 
exiger Ies sommes qu'elle deşirai t pour couvrir Ies depenses de la 
guerre, prendre toutes instalations et toutes Ies usines comme butin 
de guerre. L’ambassadeur des Etats-Unis â Moscou consentit non 
seulement â tout, mais engagea fortement la Roumanie â accepter, 
comme Hitler en 1940, avait presse la Roumanie de donner la 
Bessarabie â TU. R. S, S.» 

Deşi armistiţiul impus României a fost atât de dureros, totuşi 
ar fi fost suportabil, dacă după semnarea tratatului de pace a’ar fi 
îngăduit să-şi conducă destinele ca stat independent. Acest lucru 
nu numai că nu s’a întâmplat, dar, chiar în timpul răsboiului, Rusia, 
fără niciun fel de menajament pentru aliaţii ei, şi-a impus voinţa 
la Bucureşti. 

Gabintul Sănătescu remaniat la 4 Noembrie 1944, prin intro* 


— 126 — 


ducerea a 6 Miniştrii comunişti, a fost încoluit la 7 Decembrie cu 
guvernul Gl. Rădescu. Comuniştii din guvern, după vizita făcuta 
de Gheorghiu Dej la Moscova, au început o campanie obstrucţionis¬ 
tă, cu tendinţa de a răsturna şi acest guvern comunist, sprijinit 
total de ruşi. In urma înţelegerii dintre Anglia şi Rusia din toamna 
anului 1944, prin care Anglia renunţa la orice intervenţie în Ro¬ 
mânia pentru a-şi asigura influenţa în Grecia şi, pe baza acordului 
dela Yalta, Rusia îşi putea permite orice fel de acţiune în România. 
Sunt cunoscute evenimentele care au prezidat la înlăturarea guver¬ 
nului Rădescu. Sosirea lui Visinski la Bucureşti, violentarea voin- 
ţii Regelui şi instalarea guvernului Groza, au pecetluit sfârşitul 
unei democraţii, care şi aşa nu mai exista decât doar cu numele. 

Iar în acest răstimp soldatul român lupta spre Vest, pentru o de¬ 
mocraţie care n"a ţinut seama de jertfa lui şi pentru victoria unui 
comunism care acasă îi sugruma neamul. O mai cumplită tragedie 
nu se poate închipui. Cât de puternică a fost disciplina în care a 
fost educat acest ostaş şi cât de mare a fost sufletul lui, pentruca 
să-şi poată înfrânge desamăgirea care-i măcina voinţa şi să lupte 
pentru acei cari îşi bătea joc de familia lui şi-i jefuiau avutul. 
Dar, pe cât de strălucit a fost sacrificiul lui, pe atât a fost de inu¬ 
tilă jertfa sa pe altarul sfânt al Patriei. Poate că atunci, când se 
afla victorios la Buda-Pesta sau la Praga, alături de călăul lui, în 
modestul lui suflet încă mai licărea o speranţă: gândul că totuşi 
întors acasă, va putea duce iarăşi o vieaţa tihnită. De unde să ştie 
el că din puţina lui speranţă, nimic nu se va realiza? Când oameni 
politici cu grea răspundere în faţa ţării nu şi-au dat seama de imen¬ 
sele suferinţe care se vor abate asupra celor mulţi—nu numai asu¬ 
pra celor acuzaţi de fascism—, chiar şi asupra lor, reprezentanţi ai 
democraţiei. 

Si atunci, dacă asta este situaţia, cum poate fi socotită România 
stat satelit al Rusiei Sovietice? Unde este voinţa poporului care 
să aprobe acest regim? Unde sunt reprezentanţii lui legitimi? Exis¬ 
tenţa la conducerea ţarii a unui guvern de creaturi ale comunismu¬ 
lui, sprijinit pe armata ocupantului, nu îndreptăţeşte şi nu justifică 
epitetul de satelit. 

România este o ţară sugrumată de Rusia şi nu satelitul ei. Popo¬ 
rul român face necontenit apel sa i-se recunoască dreptatea, şi 
atâta timp cât mai există un Român în hotarele ţării, sau în afară, 
strigătul lui va răsuna peste lume. 

(«Libertatea», Noemb. Dec., 1951) 


— 127 — 



PE SPATELE CUI...? 


Românii, cei din ţară cât şi cei din pribegie, urmăresc cu «sufle¬ 
tul la gură» evenimentele politice de pe întreg mapamondul. 

Nu o fac din preocupări de dialectică politică şi nici din dorin¬ 
ţa de a se amesteca în treburile altora. 

Suferinţele celor ce nu se mai pot bucura de drepturile ele¬ 
mentare ale omului, —de «dreptate» şi de «libertate»— sunt prea 
mari şi desolante pentruca cei loviţi de ele să se mai amestece în 
probleme de gospodărire interioară care nu-i privesc direct. Dar 
când aceste probleme cată să fie deslegate pe spatele şi pe pielea 
noastră — cum de atâtea ori s’a petrecut în trecutul apropiat, (la 
Teheran, la Yalta, la Moscova şi la Berlin) — avem dreptul nu 
numai să atragem atenţia asupra inadvertenţelor ci chiar să pro¬ 
testăm, oricare ar fi prestigiul celor ce Je comit şi oricare ar fi 
fost raporturile noastre anterioare cu ei. 

Când Winston Churchill ne-a vândut la Moscova idntfun timp 
mai scurt decât a fost nevoe să se scrie procentele » (vezi «Memo¬ 
riile» lui) toţi Românii refugiaţi au protestat într’un glas şi pro¬ 
testul lor a găsit ecou chiar în presa aliaţilor Angliei. 

Când un prim-ministru enunţă în programul său de început 
de guvernare « dorinţa de a negocia cu Moscova în materie de 


— 128 — 


desarmare , pentrucă liniştea lumii , şi cu ea «unificarea Germaniei », 
nu pot avea alta soluţie decât în desarmare », noi avem datoria să 
atragem atenţia asupra impasului în care se intră. 

Ori cât ar fi de adevărat că «desarmarea» ar însemna «neînar- 
marea Germaniei» şi că această desarmare e dorită din tot sufletul 
de Rusia pentru a evita rasboiul care pentru ea înseamnă, sinucide¬ 
re, noi nu putem accepta «să punem carul înaintea boilor». 

întâi retragere în graniţele din 1938 , deci eliberare , şi nu¬ 
mai după aceea « desarmare ». 

Noi nu avem nicio aprehensiune împotriva înarmării germane. 
Pe noi nu ne urmăreşte spectrul neliniştitor al unei Germanii pu¬ 
ternice, când această Germanie vrea să lupte împotriva barbariei 
comuniste. 

Ştim cu toţii, pertinamente, că U. R. S. S. vrea o Germanie neu¬ 
tralizată, gen Austria, şi deci o Europa neapărată, pentrucă numai 
astfel îşi va putea continua acţiunea insidioasă de a submina, fără 
niciun risc, instinctul de conservare al popoarelor care azi nu vor 
să se supună injoncţiunilor sale de comunizare. Pentru această fina¬ 
litate Rusia vrea întâi desarmare. 

O lume desarmată nu va putea impune, cu niciun fel de titluri 
de omenie, eliberarea popoarelor azi subjugate Sovietelor. 

O lume desarmată nu va putea obţine decât, cel mult, răgazul 
unei generaţii până la totala prăbuşire sub imperiul forţelor co¬ 
muniste. Dacă acest spectru nu înfricoşează pe cei ce îşi pot permite 
luxul de a gândi «apres moi, le deluge», noi avem dreptul de a 
protesta şi de a pretinde, în numele unei civilizaţii creată ca un 
patrimoniu comun de sute de generaţii anterioare, să se privească 
mai departe de «lungul nasului» şi să se revină la realitate. 

Cine îşi mchipue că cedând azi Rusiei peste o sută de milioane 
de suflete, care se sbat în ghiarele morţii, va obţine mâine «pacea» 
se înşeală şi îşi tae creanga de sub ei, pentrucă îşi alienează o for¬ 
ţă formidabilă, în folosul duşmanului. Cu politica sovietică, pacea 
nu se va obţine vânzând Polonia, România, Cehoslovacia, Ungaria, 
Bulgaria, Ţările Baltice şi jumătate din Germania, ci constrângând 
Sovietele să se întoarcă acasă. Si pentru aceasta e nevoe de înar¬ 
mare nu de «desarmare». 

«Negocierele cu Moscova» acest ţel trebue să-l urmărească dacă 
vrem pacea, pacea adevărată, aducătoare de linişte pentru lumea 
întreagă. Celelalte negocieri, cele pentru desarmare, dacă se fac azi 
pe pielea noastră, se vor plăti mâine pe spatele celor ce le fac. 

(«Libertatea», Ian.-Aprilie, 1956) 


9 


— 129 — 


1 DECEMBRIE 1918 


Unirea dela 1 Decembrie 1918 reprezintă o mândră şi îndrep¬ 
tăţită sărbătoare românească. 

Realipirea—după şaisprezece veacuri şi jumătate de separa¬ 
ţie—a ţinutului transcarpatin Ia Principatele libere înseamnă îm¬ 
plinirea visului de Unire—((copil al suferinţii»—şi desrobirea de 
sub apăsarea jugului habsburgic a o treime din suflarea româneas¬ 
că a vechei Dacii. 

însemnătatea istorică a faptului depăşeşte însă, pe plan euro¬ 
pean, fenomenul de reîntregire pe care l-au realizat în cursul se¬ 
colului trecut şi alte neamuri. Reconstituirea în graniţele naturale 
a bastionului carpatic reprezintă pentru Europa reorganizarea de¬ 
fensivă sfărâmată de a doua expediţie a lui Traian. 

Bastionul carpatic a constituit totdeauna reduta de apărare a 
Apusului în calea barbarilor spre inima Europei civilizate. In faţa 
lui 9 e curma marele şleau care ducea din pusta Bugeacului spre 
Occident. In goana cailor năvălitorii găseau un obstacol de netrecut 
în cursul apelor mari .De aceea nicio năvălire nu şi-a deschis drum 
peste Pontul Euxin. prin partea de jos a Nistrului şi Prutului, ori 
peste gurile Dunării. Poarta de intrare în Europa (Poarta Rusiei 
de mai târziu) a fost pe aproape de izvoarele apelor, prin Bucovina 


— 130 — 


Şi Ardealul de Nord. Cele şapte Bărgae = Borgo (dela paleoslavul 
irgfao - apar, strajuesc) aşezate toate pe valea Strajei, dincoace de 
cumpănă apelor dintre Bucovina şi Ardeal, mărturisesc şi azi de 
punctele in care vechea populaţie autohtonă a Daco-Geţilor î»i 
aparau ţara mereu hărţuită. Bărgăul Prundului, ca centru, şi ce- 
lelalte şase formau coroana de redute de care se izbeau barbarii 
.anga ele, mai târziu, cavalerii teutoni au ridicat Cetatea Rodnei 
arsa şi daramată în 1240 de Tătari. 

Greşeala politică de a distruge regatul dacic s’a răsbunat îm- 
potriva Apusului. Imperiul roman şi-a sfărâmat digul de care se 

*™ri*A, 5 ‘ h0 " d “ e ,C “ ,0r * *“ *i“” *■* '■ 

Văduviţi de căpeteniile lor, Dacii, în cei 160 de ani de oblădui¬ 
re imperiala, nu au mai putut avea eficacitatea de pe vremea lui 
Boerebista şi Decebal. Veacul al treilea înseamnă destrămarea to¬ 
tala a provinciei răsăritene romane şi părăsirea ei. 

Grupaţi apoi în knezate şi voevodate sub îndrumarea noilor 
conducători cari începeau să se ridice, ei au rezistat nouă secole 
fara istorie consemnată în anale ci numai cu sângele şi jertfa ne 
caro o continua hărţuială le-o impune şi cu un chinuitor exod dela 
câmpie m munţi, unde se apărau, şi de aici la câmpie pentru a-şi 
agonisi cele trebuitoare hranei. 

Abia la cincizeci de ani dela retragerea Tătarilor îndărăt în 
stepele ruseşti, unu dintre conducătorii din Transilvania descind 
şi mtemeeaza Principatele Valahilor şi Moldovenilor pe glacisul 

w V " hi : red “"- C* <rei ».ri unităţi romăoeţtif Tran! 

Muntenia şi Moldova, trebue ai ducă lupte neîncetate 
împotriva asupritorilor oare le jindnian ţinuturile. Lupta * duce. 
deopotnva apre Apus, contra Ungurilor, spre răsărit, contra Ruşilor 

Tn7^r ra TUrClI ° r - D ° mnia Iui S ‘efan.cel.Mare în Moldo¬ 
va (1457-1504) constitue un moment politic românesc în istoria 
Europei. «Atletul creştinătăţii», cum 1-a denumit Papa Sixt IV“ 
pune stavilă cu credinţa lui şi cu piepturile Moldovenilor, puhoiului 
islamic. încercarea lui Mihai-Viteazul de a reface vechiul bastion 
dame se prăbuşeşte in trădare. Ungaria îşi întinde stăpânirea asu¬ 
pra Transilvaniei pe care o încorporează coroanei Sf. Ştefan. Lupte- 
le continua surde împotriva Maghiarilor, a Roţilor, a Fanarioţilor 
ţ. a Turcilor cu „buhur, ,n «voltele lui Hori,, Cloţc, ţi Cri,.», 
a lui Tudor Vladimirescu şi a lui Avram Iancu. 

In 1852, Ion C. Bratianu prezintă cancelariei dela Berlin me- 
monul sau prin care arată că Europa, pentru a-şi asigura liniştea 


131 


împotriva nesaţiului asiatic, trebue să construiască «o Românie 
puternică la sturile Dunării». 

La 1850 Moldova şi Muntenia reuşesc în străduinţa lor de a sc 
uni. Poarta orientală a Apusului este din nou bine străjuită de 
Principatelc-Unite şi la 1877-78 «Sublima Poartă» turcească este 
definitiv izgonită de armata română din paşalâcul pe care şi-l crea- 
se în nordul Dunării. 

La 1 Decembrie 1918, şi a treia unitate-Transilvania- intră în 
constituirea României şi astfel se reface vechiul bastion. 

La 3 August 1919 comunismul lui Bela Khun este sdrobit în 
faşă de armatele româneşti, iar «România Mare» alcătucştc zidul 
peste care comunismul rusesc nu poate trece. 

In 1940 meschine socoteli de echilibru fac din nou greşeala de 
a desmembra România. Apusul îşi tăia încă odată creaca de sub 
picior şi comunismul rusesc ajuge dincolo de Berlin. 

Luptele duse, în numele unui ideal, timp dc şaisprezece veacuri 
vădesc vitalitatea şi vitejia poporului român şi mărturisesc marea 
lui viziune şi înţelegere politică în apărarea contra Satanei. Dacă 
totuşi s’au găsit în Occidentul, azi ameninţat de comunism, oameni 
care să facă pact cu Satana şi să sacrifice «fără cavalerism» (cum o 
recunosc singuri) milioane de suflete, noi, cei care am luptat şi 
vom mai lupta, avem nesdrunciată încredere în verdictul Istoriei. 

Oricât dc dramatică ar fi o aniversare în condiţiile de astăzi, 
in refugiu şi cu Tara subjugata printrun târg neonest, ţinem să 
comemorăm ziua Unirei cu aceeaşi credinţă, care a animat pe str㬠
moşii noştri. în rosturile neamului românesc de strajă neclintită la 
porţile orientului întru apărarea Crucii şi a civilizaţiei. 

De aceea noi socotim că simbolul Unirii dela 1 Decembrie 1918 
nu trebue căutat numai în realizarea de întregire a Românilor 
ci în menirea pe care acest neam a avut-o şi o are pe meleagurile 
pe care le-a stăpânit şi pe care le-a apărat şi pentru care luptă cu 
credinţa că îşi îndeplineşte o datorie care depăşeşte mărunte soco¬ 
teli pentru a sc ridica la valorile eterne şi deci neperitoare. 

(«Libertatea». Noem.-Dec., 1953) 


— 132 — 


NAŞTEREA MÂNTUITORULUI 


Land Magii au ajuna la Jerusalim au întrebat: alnde este îm¬ 
păratul de curând născut al Iudeilor! Fiindcă i-am văzut steaua 
ta răsărit şi am venit să ne închinăm lui.» (Matei, Ev., 2-2.) Când 
Filip a spus lui Natanael că a găsit pe lsus din Nazaret cel prevestit 
de Lege şi prin proroci « Natanael i-a zis: Poate eşi ceva bun din 
Nazaret!» (Ioan, Ev., t-46.) 

l'ără a merge la explicaţii şi interpretări, constatăm faţă în 
faţă două poziţiuni. Din fericire şi unii şi celălalt au sfârsit prin 
a descoperi pe Fiul Omului. Si toţi I s’au închinat şi au crezut în 
El. Nu e mai puţin adevărat însă. că s’a ajuns la acelaş sfârşit dela 
două poziţiuni opuse. 

Aşa s’a născut Credinţe pentru înfăptuirea căreia Fiul lui 
Dumnezeu a venit să s<5 nască pe pământ. 

Să se nască pentru ne mântui. Mântuirea ne vine, prin urma¬ 
re prin naştere. Prin naşterea în trup a Mântuitorului şi prin 
naşterea în Duh a noastră. Aşa a şi spus-o El lui Nicodem: «Trebue 
să vă nasteţi din nou.n 


* * * 

Mirneni uu poate, şi deci ar fi zadarnic să înccrcc, a împiedeca 
această naştere din nou. 

Nici Irod nu a putut ucide pe «Cel ce s’a născut pentru noi 
şi a noastra mântuire» şi nici Apostolii, neîncrezători U început, nu 
au mai încercat să oprească pe Saul să devină Si. Pavel. 

Oridcunde vine cel care crede e binevenit şi nimeni nu-i poate 
cere socoteală ce a fost. dacă el într’adevăr s’a născut din nou. 

* * * 


— 133 — 


Acum, în pcajma Sfintelor Sărbători ale Naşterii Mântuitoru¬ 
lui, aceste gânduri ale noastre se împletesc cu darul de ţară şi de 
cei rămaşi acolo în suferinţă şi în grele încercări. 

Pentru unii aceste sărbători vor fi fără de nădejde pentrucă 
sunt fără bucurii. Altora le va fi rămas numai bucuria Nădejdei. 

Tuturor, noi care ne mai bucurăm încă de libertate, lc trime- 
tem frăţească dragoste, făgăduialn că nu-i uităm şi că nu vom înceta 
lupta până nu-i vom izbăvi. 

Puterile noastre lumeşti sunt însă mici. Ca să ne putem mân¬ 
tui va trebui să ne naştem din nou. 

Să ne naştem în Credinţa pe care Cel nou-născut ne-a dat-o, cu 
Nădejdea învierii pe care ne-a adus-o dându-Si vieaţa pentru oame¬ 
ni şi din Dragoste de oameni. 

a Acum dar rămân aceste trei: credinţa , nădejdea şi dragostea ; 
dar cea mai mare dintre ele este dragostea » (Pavel, I. Cor., 13-13). 

Să ne naştem deci în această dragoste creştină care unu se bu¬ 
cură de nelegiuire ci se bucură de adevăr şi care nu va pieri nicio¬ 
dată » ( Pavel . i Cor., i3-6. 8). 

Hotărârea de a ne naşte din nou stă în noi. Fiecare, de oriunde 
am fi pornit, să întoarcem spatele tuturor ispitelor care ne ţin pe 
căi greşite şi să ne călăuzim paşii spre viitor numai cu «dragoste 
de adevăr». 

Astăzi, când ne ameninţă pe toţi deopotrivă nimicirea ca oame¬ 
ni. ca creştini şi ca neamuri, trebue să ne desprindem de tot ce este 
rătăcire, de tot ce a putut—din pizmă sau din trufie—să ne de¬ 
părteze de adevăr. 

«Dragostea nu va pieri niciodată », aOrişicine se mânie pe frate¬ 
le său va cădea sub pedeapsa judecăţii»... aiar oricine-i va zice : 
« Nebunule » va cădea sub pedeapsa focului gheenei » (Matei, 
Ev., 5-22). 


* * * 


Acolo. în ţara în care colindele au amuţit, unde ochii sunt 
plini de lacrimi şi unde sufletul caută cu desnădejde Mântuirea, se 
aşteaptă dela noi altăceva decât zavistie. 

De sfânta naştere a Mântuitorului, în adâncă reculegere, să în¬ 
cercăm să ne naştem din nou. 


(«Libertatea», Noemb. Dec., 1931) 


— 134 — 


DE NAŞTEREA DOMNULUI 


Creştinătatea serbează încă odată Naşterea Mântuitorului. 

Pentru noi. Românii, -cei din ţară ca şi cei din pribegie _ 

acest praznic este întunecat de grele înegurări. Suferinţele celor 
de acasă ca şi îngrijorările celor din diasporă, prelungite peste 
puterile de îndurare omenească, întristează această sărbătoare al¬ 
tădată plină de voioşie şi de nădejdi. 

In noaptea de Ajun colindătorii nu mai adue nicio «veste mi¬ 
nunată» şi pe cerul înourat al existenţii neamului românesc, 
steaua nu mai răsare sus, ca în alte dăţi, să ne ducă, cu gândul, 
spre leagănul din ieslele dumnezeeştii naşteri. 

In inimile multora picură lacrimi amare şi desnădejdea în¬ 
cepe să se cuibărească în sufletele lor. Pentru mulţi pământul 
scump al patriei a rămas pe veci departe, ei odihnindu-şi truda 
vieţii în pământ străin. 

* * * 

Dar oricât ar sângera rănile acestor gânduri, azi, de Naşte¬ 
rea lui Cristos, avem o datorie în care stă însăşi mântuirea 
noastră. 

Nu trebue să uităm că nimic nu se face aici, pe pământ, fără 
voia Celui din Ceruri. 


— 135 — 


Nădejdea noastră stă, trebue să stea, în această Voe care este 
numai Dragoste. Să nu uităm însă că dacă străduinţele noastre 
rămân zadarnice fără ajutorul Celui atotputernic, nădejdea noas¬ 
tră este deşartă dacă nu o întovărăşim cu împlinirea voii lui 
Dumnezeu pe pământ ca în ceruri. Trebue să ne ostenim a*I sfin¬ 
ţi numele Lui, aşa cum spunem în rugăciunea domnească. Atun¬ 
ci putem să-I cerem şi El ne va da. după cum ne-a făgăduit în 
predica depe munte. 

Aceasta înseamnă rugăciune şi încredere în rugăciune. Dar 
rugăciunea nu e numai o cerere pe care o adresăm Divinităţii, ci 
o făgăduială pe care I-o facem, un angajament pe care ni-1 luăm 
faţă de noi înşine. Rugăciunea e pocăinţa pentru poruncile pe care 
trebuia să le ascultăm şi pe care le-am călcat. Rugăciunea e in¬ 
vocarea înţelepciunii care duce pe om la desăvârşire. Ea ne p㬠
zeşte de trufia de a socoti că ne putem elibera singuri, peste 
voinţa lui Dumnezeu. 

Această rugăciune smerită şi plină de încredere ne va fi as¬ 
cultată şi «izbăvirea de cel rău» nu va întârzia. 

«Urmaţi-Mă şi atunci nu veţi rătăci în întunerec» ne-a înv㬠
ţat. Cel ce s-a născut pentru a ne mântui. Dragostea Lui nesfâr¬ 
şită pentru oameni este pilda pe care trebue să o urmăm. Si în 
dragoste de Cel ce s’a jertfit pentru noi trebue să ne facem ru¬ 
găciunea în această sfântă zi de naştere în Trup a Mântuitorului, 
hotărîtă numai ca să mijlocească naşterea în Duh a noastră. 

* * * 

Pentruca să îumuiem inimile împietrite ale oamenilor, gân¬ 
durile, vorbele, faptele noastre trebue să pornească din asculta¬ 
rea îndemnurilor şi sfaturilor lui Dumnezeu. Lui să ne rugăm să 
ne lumineze calea pe care mergem şi să ne ocrotească lupta 
noastră. Pe caile întortochiate ale firii diavoliceşti nu vom reu¬ 
şi mai mult decât până acum. adică să ne învrăjbim. Iar duşma¬ 
nii noştri atâta doresc. 

Cu încredere în oştile nebiruite ale cerului, azi, înfrăţiţi 
în credinţa noastră strămoşească, in ziua celui de al doispreze¬ 
celea Crăciun în surghiun, să ne rugăm fierbinte pentru izbăvi¬ 
rea Neamului nostru şi pentru eliberarea Patriei noastre. 

Cu gândul la suferinţele celor de acasă să ridicăm în inimile 
noastre imn de glorie singurului nostru Stăpân şi Domn Iisus 
Cristos. 

(«Libertatea», Dec., 1955) 


— 136 — 


ÎN ŢARA FĂRĂ DE COLINDE 


Al cincelea Crăciun fără colinde. 

La sfârşitul vacanţei celui din 1947, elevilor de şcoli primare 
li s’a spus să «rupă din abecedar foaia cu portretul regelui. 
Fetiţele şi hăeţaşii cu ochii în lacrimi au «tăiat frumos» cu lama şi 
au ascuns undeva, întrun loc pitit din săltăraşui lor, «portretul». 
Era un început de eroism. 

Astăzi acei copilaşi au terminat şcolile primare şi alţii le-au luat 
locul. Pe prima filă a abecedarului este portretul lui Stalin. Nime¬ 
ni nu le mai vorbeşte de Regele de altădată. Iar dacă vreun copil 
descoperă foaia îngălbenită de acum cinci ani şi întreabă iscoditor pe 
părinţi: «Noi de ce nu mai avem Rege? Unde e Regele nostru?», 
ei nu ştiu ce să răspundă. 

Ar vrea să spună că luptă aprig, undeva în lume, ca să ne 
elibereze de Ruşi şi de comunişti, dar nu pot sâ facă... regimul co¬ 
munist a transformat fiecare copil într’un spion inconştient al p㬠
rinţilor. 

♦ * ♦ 


La Crăciunul din 1948 s'a dat ordin să nu se mai aducă brazi 
pentru «pom». «E un obicei nemţesc, nu creştin, şi trebue stârpit»» 


— 137 — 


Copiii nu au xuai cântat in scara de Ajun, strânşi roată în jurul 
«pomului»: «Tu, brad frumos, tu, brad frumos...» 

Locul colindelor a rămas gol. 

Ochii înlăcrimaţi nu mai strălucesc cu bucuria de altădată când 
priveau lumânărelele aprinse, beteala lucitoare, poamele aurite şi 
jucăriile de sub pom. 

«Taina mare» a stelei care răsare sus nu mai adevereşte că s’a 
născut Mântuitorul. Colindătorii nu mai scoală pe «boerii mari» ca 
să le aducă «vestea minunată». 

Y r estea întârzie să vină. vestea minunată a Mântuirii. 

Părintele a şapte copii, condamnat la moarte de comunişti, în 
ultimul lui cuvânt de apărare a spus că nu regretă că—şi lasă copii 
fără tată ci că nu poate trăi să apuce clipa mântuirii pentru a nimici 
cu mâna lui pe ticăloşi. 

Glasul a vibrat mânie în suflete tari şi teama în cele slabe. 
Freamătul a fost luat de frunzele pădurii şi dus departe în codrii 
şi dus departe pe munţii unde mâini îngheţate strâng patul armei. 

Este colinda de Crăciun ce vine din ţară. E colinda Mântuirii 
şi a Isbăvirii. 

Acolo în frigul singurătăţii sunt mulţi «pomi de Crăciun». 
Brazii sunt falnici iar stelele cerului lumânărele pe care niciun 
suflu, orcât de hain, nu le poate stinge. 

In jurul acestor «brazi verzi» se cântă Colinda cea mare a 
Crăciunului românesc în anul de suferinţă de azi. Darurile sunt în 
lăzi cu gloanţe şi ospăţul se face din Credinţa neclinită şi Nădejdea 
neînfrântă a celor ce nu şi-au vâudut sufletul. începutul de eroism 
a devenit faptă. 

(«Libertatea», Noembrie-Decembrie, 1952) 


138 -- 


ÎNVIEREA 


Oricât de apăsătoare ar fi suferinţele sufletului obidit de refu¬ 
giat şi oricât dorul de ţară şi de cei deacasă ne-ar copleşi—mai cu 
seamă la zile mari—cu acest prilej al Sfintelor Sărbători ale în¬ 
vierii, să spunem cu bucurie, cu toată credinţa noastră şi cu toate 
nădejdile ce izvorăsc din această credinţă. 


«CRISTOS A ÎNVIAT» 

Misterul învierii, primul din misterele Glorificării, 
prin care am fost mântuiţi de condamnarea păcatului originar, 
este temeiul Creştinismului. Prin el redevenim «fiii lui Dumnezeu» 
(Rom. VIII, 14-17) şi, ca atare, nu mai suntem părăsiţi, singuri şi 
neajutoraţi. 

Acum putem să-I cerem şi El ne va da, 

«Căci orişicine cere. capătă ... 

Cine este omul acela dintre voi care dacă cere fiul său o pâi¬ 
ne, să-i dea o piatră? 

Sau dacă cere un peşte să-i dea un şarpe? 


— 139 — 


Deci dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copii¬ 
lor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, 
va da lucruri bune celor ce I le cer!». 

(Matei, VII, 8-11). 

lată marea fericire pc care o aduce omenirii. învierea. Este 
nădejdea care ne dă puterea de a îndura în încrederea că El nu 
ne va părăsi niciodată. 

«...Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, 
pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. 
Deci cu atât mai mult acum când suntem socotiţi neprihăniţi, 
prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui 
Dumnezeu. 

Căci dacă atunci, când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu 
Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, 
când suntem împăcaţi cu El. vom fi mântuiţi prin viaţa Lui». 

(Rom. V, 8-10). 

In dorul şi în dragostea celor deacasa. să ne întreptăm gân¬ 
dul spre «Cel ce a înviat din morţi, cu moarte pre moarte călcând», 
să-I cântăm Imn de glorie şi să-L rugăm să ne aibă în grija Lui. 
Să-I cerem să ne apere şi să ne păzească, să ne izbăvească de cel 
rău, *ă se facă voia Lui, precum în cer aşa şi pre pământ şi în 
fiecare zi, în rugăciunea noastră. sâ-I cerem să ne elibereze ţara 
de duşman. 

Si El ne va mântui pe toţi, pc cei ce pătimim în pribegie, şi 
pe cei ce sufăr în sclavie. 

(«Libertatea», Mai-Iunie, 1956) 


— 140 — 


O LĂMURIRE INDISPENSABILĂ 


«Ce livre est un chapitre d’histoire vecue, Lauteur en est un 
temoin attentif et bien place», ne recomandă d. Albert Mousset 
cartea «Destin de la Roumanie» semnată de d. Henri Prost. 

Orce lucrare asupra evenimentelor contimporane constitue un 
capitol de «istorie trăită». Aceasta nu înseamnă însă neapărat istorie 
înţeleasă şi deci istorie autentică. 

Criteriile noastre de judecată departe de a fi unităţi de măsură 
precise şi, mai cu seamă, unanim acceptate, orce lucrare reprezintă 
numai «un punct de vedere» asupra evenimentelor. Orce autor poar¬ 
tă în gândirea sa reflexul idealului colectiv al cărui apartenent este, 
ideal care nu se suprapune niciodată, în formă şi întindere, pe ce¬ 
lelalte idealuri colective contimporane. In afară de unele fina¬ 
lităţi (care de fapt sunt idealuri edenice) popoarele nu se înţeleg 
între ele pe o sumă de probleme privind viaţa lor naţională ori 
internaţională. «Drepturile omului» rămân o noţiune destul de 
labila când urmează fie «efectiv» puse în practică, iar «libertate, 
egalitate fraternitate» sunt simple finalităţi către care încercăm 
să tindem dar pe care nu le putem ajunge cum niciodată 
curba nu-şi atinge asimptota către care tinde şi cu care numai 
puterea noastră de abstracţie o face să se confunde la... infinit. 


141 — 


Infinitului matematic îi corespunde starea paradiziacă. Acolo, în 
Eden, lozinca revoluţiei franceze din 89 poate deveni o realitate. 

Un punct de vedere valahii pentru omenirea căreia aparţinem 
ar fi judecarea unui popor după concepţia lui despre Dumnezeu 
lume şi viaţa. Xumai acest concept spiritual face creatori inşi po¬ 
poare. Si numai cine este creator îşi poate asigura oarecum dreptul 
la viaţă, existenţa continuă în cosmos. 

A judeca un popor după interesele particulare ale altui popor, 
poate fi istoric «trăită» numai în sensul special al intereselor celui 
care socoate necesar să-şi concretizese judecăţile în eventualitatea 
că ele vor putea constitui cândva ((document istoric» în favorul 
imperialismului pe care îl militează. Imperialismul de gândire, 
succedaneu minor al imperialismului politic mort odată cu marile 
împăraţii defuncte, conduce pe autori să scrie despre o ţară (pe ai 
cărei apartenenţi i-a tratat în scurtul sau lungul său sejour, comme 
des negres). cu idei preconcepute care fatal dezbracă de orce obiec¬ 
tivitate judecăţile. Este nedrept şi egoist a adopta ca unitate de 
valoare, pentru inşi şi popoare, gradul de «filie» pe care îl putem 
descoperi în ei faţă de noi, de interesele noastre, de idealul nostru. 
Si este cu totul neinteresantă judecata făcută după cotidianul m㬠
runt şi efemer, orcât ar fi el de autentic. Aceasta este treabă de 
anecdotist. nu de istoric. 

Cu aceste rezerve primim recomandaţia făcută de d. Mousset 
cărţii dlui H. Prost, pentrucă dacă în cuprinsul celor 268 de pagini 
se găsesc abundente date cronologice (şi unele statistice), intere¬ 
sante pentru cei care au trăit marginal evenimentele ultimilor patru 
decenii din România, noi. actori nu numai martori ai acelor întâm¬ 
plări. mărturisim decepţia cu care ne-am încheat lectura. 

Cea mai puternică impresie pe care o poate reţine cititorul este 
ca d. H. P. cultivă cu frenezie «potin»-ul dela care nu exceptează 
nici pe Regina Maria (pag. 18) şi nici (cu totul inoportun) naşte¬ 
rea prematură a fiului lui Carol II pag. 22). Oamenii politici sunt 
caracterizaţi prin anecdotele care totdeauna circulă prin saloane şi 
cafenele (evident delicioase subiecte pentru un nou volum în colec¬ 
ţia Bienstock & Curnonsky) şi după gradul lor de francofilie. 

Politica românescă este judecată în raport cu orientarea mai 
mult sau mai puţin marcată spre Franţa şi politica ei, iar nu în 
raport cu interesele naţionale în spaţiul unde se găseşte România Ia 
răscrucea celor două tendinţe «Drang nach Osten» şi «Na Darda- 
nele». De aceea d. H. P. găseşte că «la Roumanie jouera un role 
souvent disproportionne a son importance dans le monde» (pag. 17). 


142 — 


Imperialismul de gândire al dlui H. P. se găseşte a fi puţin cam 
forte! Oamenii politici străini au apreciat, chiar când nu au mărtu¬ 
risit-o, rolul jucat de România în Sud-Estul Europei, iar momentul 
Stefan-cel-Mare este un moment istoric românesc în politica euro¬ 
peană. Papa Sixt al IV a nu s a sfiit s’o recunoască şi să acorde 
domnitorului român şi ortodox din veacul ai XV a titlul de «atlet 
al lui Christ». Străin de primejdia ce apasă asupra spaţiului ro¬ 
mânesc d. H.P. socoate că politica noastră trebuia să se inspire «du 
role relativemcnt modeste que joue la Roumanie dans le monde» 
(pag. 91), şi uită că această insulă de latinitate, îndreptată cu 
faţa spre apus, a constituit totdeauna postul avanasat al Occiden¬ 
tului în mijlocul agitaţiei mării slave. Amintim, cu această ocazie, 
că politica unui stat se orientează cu necesitate către cei care-i 
asigură existenţa fiinţei etnice a neamului şi nu numai după im¬ 
ponderabilele sentimentale pe care anii de tinereţe studioasă ori 
petrecăreaţă au putut să le sădească în trecerea prin cartierul latin. 

Dealtfel (financiar ca formaţie) d. H.P. are predilecţie pentru 
date şi statistice mai mult decât pentru interpretarea lor sintetică. 
Ca atare dsa trece aproape neobservat fenomenul esenţial al poli¬ 
ticii moscovite de desnaţionalizare (dsa care în fiecare judecată nu 
uită că e francez) şi nu crede de cuviinţă să dea alarma asupra 
acestei primejdii necunoscută până acum în istorie. Când întâmpl㬠
tor d. H.P. trece la interpretări ele se bat cap în cap dela un 
capitol la altul sau chiar dela o pagină la alta (pag. 249-250). 

Din cele 19 capitole abia 4 (60 de pagini) sunt rezervate subiec¬ 
tului, «Soarta României» sub oblăduirea comunistă. Celelalte 15, 
prin critica şi aprecierile făcute politicii şi oamenilor români dela 
1918 până la 1940, par menite să discrediteze ţara şi neamul nostru 
şi să ne alieneze orice simpatie care ar privi cu interes către noi. 
Chiar când stringenţa realităţilor îl obligă să recunoască merite 
şi calităţi, d. H.P. are «potin»-ul. de multe ori nesărat, de a mini¬ 
maliza lauda adusă (aşa se petrece cu Regina Maria, Regele Ferdi- 
nand, cu Nicolae Iorga, cu Petre Carp, cu Iuliu Maniu, cu N. Titu- 
lescu, cu mareşalul Averescu), dacă nu găseşte de cuviinţă să arunce 
cu superbie anatema sa ca în cazul lui Vaida-Voevod, Goga şi altora 
al căror nume nu le poate trece sub tăcere. O singură notă justă, 
portretul lui Ionel Brătianu luat deagata (d. H.P. sosind în Rom⬠
nia în 1931, după moartea lui Ionel Brătianu) şi poziţia îngăduitoa¬ 
re faţă de francofilii notorii. 

Celelalte 4 capitole sunt încărcate de date cu totul nesemnifica¬ 
tive şi lipsite de viziunea istorică a luptei în care omenirea e în- 


— 143 — 



eleata ta. La jumătate de mileniu dela căderea Bizanţului, d. H.P. nu 
intueşte că azi ar putea să cadă. nu numai o capitală de imperiu 
ca atunci, ci umanitatea întreagă sub cea mai abrutizantă domina¬ 
ţie, a puterilor întunericului. Turcii aveau totuşi o religie şi cre¬ 
deau într'un Dumnezeu, Bolşevicii nu cred în nimic, iar religia 
lor este subjugarea şi aservirea neamurilor doctrinei aberante a 
comunismului. Noi care ştim ce sunt ienicerii, pentrucă am plătit 
şi acest tribut de sânge Turcilor, nu dorim dlui H.P. ca neamul său 
să-l plătească sub noua sa formă sovietică aşa cum îl plătesc Ro¬ 
mânii şi cum d-a neglijează să o menţioneze. Nicio vorbă despre 
grozăvia asasinatelor în masă la canalul Dunăre-Marea Neagră ori 
la barajul Bicaz. Nicio menţiune despre faptul că în câmpurile de 
muncă forţată din România sunt de zece ori mai mulţi deţinuţi 
decât în Ungaria şi de patru ori ca în Polonia. La acest efort eroic 
de rezistenţă al Românilor, d. H.P. (în bun neutralist) găseşte de 
cuviinţă să ne atragă atenţia asupra inconştienţei cu care dorim 
răsboiul eliberator, «fără a ne sinchisi de noile şi teribilele încercări 
care vor urma imediat» (pag. 250). Mulţumind pentru sfat, amintim 
dlui H .P. că dacă ar fi citit cel mai elementar manual de istorie 
românească ar fi văzut că nici înţelepciunea şi nici jertfele pentru 
libertate nu ne-au lipsit nouă ci numai înţelegerea acelora care 
—la adăpostul zidului dc piepturi şi lănci româneşti—nu au cunos¬ 
cut nici urgia năvălirilor barbare nici vasalitatea otomană, nici re¬ 
petatele (13 la număr) ocupaţii ruseşti, nici exploatarea nemiloasă 
a alogenilor (prin prezenţa lor sau prin capitalurile lor). 

Dacă cele 15 rânduri din paragraful final al cărţii ar putea să 
dea impresia că autorul priveşte cu simpatie şi cu interes politic 
soarta României, rugăm pe cititor să le reia şi să le mediteze. Noi 
le redăm în traducere. 

«In ciuda celor nouă ani de sclavie şi a tuturor desamăgiri- 
lor pe care le-au încercat din partea acelora dela care îşi 
aşteptau mântuirea. Românii păstrează neştirbită nădejdea 
că întrio zi îşi vor recâştiga libertatea. Nu este nicio îndoială 
că timpul lucrează pentru Ruşi; tot tineretul. încadrat în 
formaţiuni comuniste, este crescut sub obroc fără nicio leg㬠
tură cu lumea liberă : i se vâră în cap ca n'au valoare decât 
ştiinţa, cultura, civilizaţia rusă. Se va reuşi oare, până în cele 
din urmă, cu aceste metode să se rusifice şi bolşevizeze o naţie 
care prin obârşia ei latină şi prin cultura sa occidentală se 


~ 144 — 


vădeşte mai rebelă decât oricare alta din Europa orientală 
faţă de dominaţia comunismului slav?» 

«Deocamdată sunt puţini Românii care să nu fie încredin¬ 
ţaţi ca ţara lor va eşi din acest tragic impas aşa cum a reuşit 
totdeauna să supravieţuiască tuturor catastrofelor ce dealungul 
veacurilor s’au abătut asupra ei.» 

In afară de citatul din Michelet, cu care se închee cartea, acestea 
sunt gândurlie cele mai încărcate de îngrijorare pentru soarta Ro¬ 
mâniei, şi a Românilor. Nu sunt însă deloc nuanţate de dragoste 
şi încurajare. Nu se vede, din cuprinsul lor, dorinţa, necum hotărî- 
rea, de a nu 1 ă s a o «naţie de obârşie latina şi de cultură occiden¬ 
tală» sâ piară strivită sub călcâiul molohului moscovit deşi d. H.P. 
ne vrea franţuziţi nu numai în admirarea valorilor civilizaţiei galice 
ci chiar în preferinţele matrimoniale. Noi regretăm pentru civili¬ 
zaţia creştină că după anii petrecuţi în «România subjugată comu¬ 
nismului slav» d. H.P. poate încă privi «la rece» fenomenul de 
îndobitocire a omului, prin conceptul comunist, fără a da alarma 
şi fără a pricepe că «neutralismul» şi «convieţuirea» sunt Scilla 
şi Charybda politicii europene. 

Istoria se face de oameni dar nu înşirând date cronologice ci 
luptând şi murind pentru idealul care să apropie pe Om de Dumne¬ 
zeu, nu «ă-1 coboare în postura de robot. 

...une legon se degage dont on voudrait qu’elle fut mise â 
profit par tous Ies Frangais, â commencer par ceux qui Ies dirigent», 
rum spune d. Albert Mousset în prefaţa cărţii, dar ea nu a fost 
învăţată nici chiar de d. H.P. care se pare, a trăit fenomenul de 
bolşevizare marginal şi absent. 

* ♦ * 

Acestea sunt reflexiile pe care ni le-a stârnit lectura cărţii «De» 
tin de la Roumanie». Pentru cei care nu au fost martori «bine 
plasaţi» în observarea evenimentelor suntem datori şi cu altăceva. 
Cartea dlui H. P. este înşelătoare. Sub aspectul unei prodigioase 
pseudo-documentări ea lasă şi impresia unei cărţi obiective (cine 
este bine documentat nu poate fi decât obiectiv!). Intr’adevăr în 
cuprinsul celor 268 de pagini numai şase (7,90, 106, 109, 217 şi 
230) nu cuprind nicio cifră care să reprezinte o dată calendaristi¬ 
că, un număr, un procent sau o statistică (sunt patru tablouri sta¬ 
tistice: populaţia României în 1930, a alegerilor din 1937, a celor 


10 


— 145 


din 1946 şi a celor din 1948). Fiecare pagină abundă în anul naş- 
terilor, al morţilor, al suirilor pe tron, al abdicărilor, al căderilor 
dela putere, al epurărilor şi al faptelor diverse aşa cum le-a notat 
«au jour le jour» din «depouillement regulier de la presse locale» 
net de presque toute la litterature parue sur la Roumanie contem- 
poraine» cum ne asigură autorul in Avant-Propos (şi cum «nu» o 
putem constata din cele 24 de lucrări menţionate de el). 

Nu tăgăduim că pentru cine nu a ţinut un fişier calendaristic, 
cartea poate scoate pe mulţi din încurcătură. Chiar pentru noi 
împrospătarea unor date uitate a fost interesantă. Aceste date însă 
sunt străine şi independente de spiritul de observaţie şi de jude¬ 
cata dlui H.P. «L’abondante documentation (que j’ai reunie)» se 
cerea triată, confruntată şi interpretată potrivit unor realităţi al¬ 
tele decât conversaţiile cu «la plupart des homme9 qui ont joue un 
role dans Ies affaires roumaines». Aşa cum a procedat d. H.P. no¬ 
tând impresiile superficiale, capricioase şi nestatornice ale cafene¬ 
lei, cartea poate mijloci citate partizane, dacă nu pro, cel puţin 
contra orcărei atitudini. Dsa nu a reuşit să descopere acel fir roşu, 
care străbătând evenimentele, marchează sensul istoric al trăirii 
unui neam. 

Chiar dela primul paragraf al Cap. I, d. H.P. se vădeşte un 
necunoscător al problemelor politice şi istorice din spaţiul rom⬠
nesc. Dsa consideră unirea provinciilor româneşti în confiniile 
aceloraşi graniţe statale ca pe un noroc întâmplător datorit numai 
victoriei aliaţilor în 1918. Dsa uită (sau nu ştie) că Basarabia a fost 
răşluită din trupul Moldovei, pentru a treia oară, în 1878, că 
răpirea Bucovinei în 1775 a costat viaţa domnitorului român Gri- 
gore Ghica. ucis pentrucă nu a vrut să cedeze târgului turco-austriac, 
că idealul de unire a fost încă odată realizat în 1601 de Mihai-Vi- 
teazul, că pentru acelaşi ideal de independenţă şi unire au fost 
traşi pe roată, de către Unguri. Horia, Cloşca şi Crişan în 1784, 
că înnebunit de durere pentru nedreptăţile făcute Românilor în 
Ardeal a murit Avram Iancu. Unirea din 1918 se realizează prin- 
tr’un nesfârşit şir de lupte şi n u «par un concours de circonstances 
que personne iTaurait pu prevoir», cum afirmă d. H.P. (pag. 1). 
Dacă această unire nu s’a făcnt în sec. XIX, ca pentru Moldova şi 
Muntenia şi odată cu celelalte uniri petrecute în Europa, aceasta 
se datoreşte numai politicii imperialiste a împărăţiilor care tot¬ 
deauna au urmărit o «politică de echilibru şi nu una de dreptate. 
(Basarabia a fost cedată Ruşilor în 1878 de Bismarck în congresul 
dela Berlin ca să-şi facă mână bună faţă de Petersburg). 


— 146 — 


Că Romania s’a dublat ca suprafaţă şi populaţie vădeşte numai 
nedreptatea de pană atunci care îngăduise ca o ţară, un popor să 
fie înjumătăţit prin acte arbitrare de răsluire înfăptuite de cei 
care se simţeau în putere (ca azi Rusia) să subjuge şi să asuprească. 
Dealtfel autorul arată o predilecţie pentru a socoti că în România 
luerurile se întâmplau «la noroc» (pag. 6), deşi realităţile îl obli¬ 
ga să constate mai târziu (pag. 20) că Ionel Bratianu, prin acordul 
din August 1916, prevăzuse totul chiar şi desmembrarea înmoără- 
ţiei habsburgice. 

In ce priveşte oamenii politici români (Cap. II, Le personnel 
politique) in afară de ce am menţionat mai sus vom releva lipsa 
de decenţă cu care d. H.P. lansează aprecieri ca aceea că energia şi 
curajul «est peu commun dans le personnel politique roiunain» 
(pag. 65). Pentru a evidenţia stilul «istoric» şi modul cum d. H.P. 
rşi documentează concluziile sale politice cităm (pâg. 17-18): 

Cest un liomme bien curieux que Titulescu. II a un mas- 
que de Mongol, Ie poil rare, un corp aux rotondites anorma- 
les chcz un homme. II ressemble aux anciens cochers de fia- 
cre de Buca rest qui tous appartenaient â une secte Ies con- 
traignant â la castration des qu'ils avaient engendre un fils. 
Sa nervosite, ses superstitions, ses frayeurs devant Ie moin- 
dre danger. son gout du luxe denotent chez lui un tempera¬ 
ment feminin et expliquent nombres de ses attitudes.» 

şi aceasta pentrucă «par lui, la Roumanie jouera un role souvent 
disproportionne a son importance dans le monden. Pe româneşte 
aceasta nu se chiamă istorie ci... altfel. Maniu, Vaida, mareşalul 
Averescu, Goga sunt maltrataţi pentrucă niciunul nu şi-a făcut 
liceul la Louis-le-Grand, sau mi au în amintirile lor picanterii bu¬ 
levardiere. Pentre Carp a fost un «eminent om politic» până în .. 
1914. «Goga aurait ete mieux inspire de preferer ses travaux litte* 
raires aux luttes politiques». Dacă ar fi să ne însuşim felul de a 
gândi al dlui H.P. ar trebui să-i spunem ca dsa ar fi făcut mai 
bine să se menţină în cadrul statistic al preocupărilor sale finan- 
ciare şi să nu păşească Ia consideraţiuni istorice sau că, pentru do¬ 
cumentare, în afară de cartea fraţilor Tharaud veniţi (sau trimeşi) 
la Bucureşti pentru a minimaliza o dramă a politicii româneşti, 
ar fi trebuit să citească «Pentru Legionari» a lui Corneliu Codrea- 
nu, «Cranii de lemn.» a lui Ion Moţa «Mustul care fierbe» a lui 
Goga de unde ar fi cules autentice preocupări româneşti. 


— 147 — 


In două capitole (Cap. IV şi Cap. VIII) d. H.P. vrea să lămu¬ 
rească Occidentalilor geneza naţionalismului român şi avântul pe 
care l-a luat acest curent. 

Şovin francez (aşa cum apare din judecăţile sale) dsa nu vede 
alt înţeles naţionalismului român, pe care îl confundă cu... anti¬ 
semitismul (pag. 32-38), decât ataşamentul la politica totalitară a 
lui Mussolini şi la cea rasială a lui Hitler (pag. 77-89). Nimic din 
sensul antropologic care vădeşte că neamul, naţiunea este entita¬ 
tea supremă crceatoarc pe pământ şi ca atare popoarele trebue să 
facă o politică prin care neamul să se ridice la menirea supremă 
cc i-a fo«t hărăzită şi să-l ferească de bălăcirea în promiscuitatea 
cosmopolită la care a renunţat până şi comunismul... internaţional^. 

In ce priveşte chestia evrească care în România constituia de 
fapt o problemă d. H.P. constată «lorsque avant 1939 on voyageiat 
dans le Nord de la Roumanic on etait frappe de la densite de la 
population juive» (pag. 33). «Dans Ies villes la quasi totalite des 
enseignes portaient des noms juifs, mais aussi. ce qui etait inquie- 
tant, dans Ies vilages, qu’il s*agît du cabaretier, du medecin, de 
fepicier, du boucher. du marchant de tissus. du taiileur, etcetera» 
(pag. 34). «...ce fut beaucoup des abus dont Ies paysans faisaient 
grief aux fermiers juifs que proceda la jacqueric de 1907» (pag. 33). 
Citând statistica din 1932 asupra datoriilor agricole remarcă faptul 
că în Bucovina ele se ridicau la 21 000 lei pe hectar (la propietăţi 
sub 10 ha.) faţă de 3 300 lei în vîchiul regat şi constată că «c’est 
aux Juifs et particulierement aux cabaretiers que Ies paysans de- 
vaient s'adresser pour se procurer des fonds. on peut s imaginer â 
qucl taux.» «II est patent qu’en Bucovine 1 ţ plus clair des dettes 
dont Ies paysans s’etaient oberes resultait de Paccumulation d’in- 
terets calcules â des taux usuraires» (pag. 34). Revine apoi şi in¬ 
sistă (pag. 58) «nous avons indique le role qu‘y jouaient Ies usu- 
riers juifs». Consemnează de asemenea (pag. 88) că «80 % des 
dentistes son Juifs», că «Farmec de reserve corupte parmi ses offi- 
cicrs 402 farmaciens juisf contre 218 roumains, 1.460 medecins 
juifs contre 1.440 roumains». Totuşi, curioasă judecată. în faţa aces¬ 
tei situaţii alarmante concluzia d<ale este extrem de simplistă şi 
sfatul său (împrumutat unei butade a lui Petre Corp) quasi naiv: 
«travailler â la facon des Juifs (pag. 33)». 

In tabloul statistic al alegerilor din 1937 (pag. 102) şi în cel 
al alegerilor din 1946 (pag. 188) d. H.P. menţionează între parti¬ 
dele participante «Parti juif» care dealtfel candidează (nemenţio¬ 
nat în carte) şi <n Noembrie 1919 sub semnul «Menorah». Si-a dat 


— 148 — 


dsa osteneala să interpreteze acest fapt politic? S*a întrebat de ce 
fcvren sar bucura (numai ei) de prerogativa de a nu fi atacaţi ca 
«partid evreesc» in propaganda electorală? Nu constitue o provo- 
care această atitudine de a face stat în stat? Erau Evrei înscrişi şi 
in celelalte partide şi candidau ca apartenenţi ai lor (ca în Franţa) 
dar nu pe ei îi ataca naţionalismul român. Iată situaţii politice pe 
care nu le reliefează d. H.P. Dealtfel problema evreească era în al 
patru ea şi al cincelea loc pe programul naţionalist preocupat în¬ 
tâi de problema spiritualităţii, apoi de a ideologiei (evident alta 
decât comunistă), de problema socială, de cea economică si numai 
după aceea de problema alogenilor între care Evreii erau atât de 
numeroşi încât (cum remarcă şi d. H.P.) sufocau viata naţională, 
constituind un adevărat pericol. 

Antisemitismul românesc s’ar transforma în anti-franţuzism, an- 
n-germanism, anti-cnglezism, etc. dacă mâine cei 1.5 milioane de 

U Vre « u U IU ° 0 °, CUm citează {L H P - d, »Pă statistica falsificată a 
dlui Sabin Manoilă) ar fi înlocuiţi—în aceleaşi condiţiuni de aca¬ 
parare, de speculă, de corupţie şi de imoralitate—cu Francezi, 
Germani, Englezi, etc. şi despre care am fi îndreptăţiţi să spunem 
aşa cum a scris despre Evrei d. H.P. 

. . In <<la pouss * e naţionaliste» dsa nu vede tragedia românească 
in faţa comunismului aşa cum o menţionează în «Memoriul către 
nege şi Oamenii politici» din 3 Noembrie 1936, Corneliu Codrea- 
nu şi nici îngrijorarea aceluiaşi din 30 Mai 1939 în faţa politicei 
fitulescu, când scrie: «De vor intra trupele ruseşti pe la noi şi 
vor eşi învingătoare, în numele Diavolului, cine poate să creadă, 
unde este mintea să susţie că ele vor pleca înainte de a ne sataniza. 
adica bolşeviza?». D.H.P. vede doar gluma de cafenea cu Goga şi 
ministrul Spaniei, chiar după ce prevederile lui Corneliu Codreanu 
au ajuns o dramatică realitate. 

In ce priveşte Mişcarea Legionară relatările pe care le face 
sunt deadreptul surprinzătoare şi contradictorii (ca cele dela pag. 36 
37, 38. 63, 249, 230, ..o), ori simple i„„„i, ă ,i „ ce l e di» L ul 
pagmei 86, explicabile doar prin literatura pe care d. H.P. a con¬ 
sultat-o şi cercurile pe care le-a frecventat. 

Celelalte capitole privind politica până la 1944 cuprind câteva 
paragrafe asupra unor probleme economice, înăbuşite însă de b㬠
lana amănuntelor cotidiane politice cu totul nesemnificative. Auto- 
rul se laşa furat şi copleşit de ele şi nu se mai poate ridica la sin¬ 
teza politica. Comentariile care uneori le întovărăşesc sunt atât 
de partizane pentru tema politicii sale încât le ridică orice caracter 


— 149 — 


de informaţie istorică. Peste multe din problemele economice ale 
României, în acea perioadă, dsa trece fără chiar a le menţiona. 

Cele din urmă patru capitole descriu procesul de bolşevizare 
al României. Eler ar putea constitui o lecţie pentru partizanii 
«convieţuirii» dacă în afară de etapele politico-sociale şi poliţiste, 
d. H.P. ar releva substratul ideologic al lor. Insă autorul evită, fără 
înţeles, să atace problema în miezul ei, menajând, aproape suspect. 
Sovietele. Face o neînţeleasă abstracţie de faptul că lupta surdă 
(răsboiul rece, cum i se spune) dusă de Rusia contra popoarelor 
libere nu e^te pentru «pace» ci pentru «viaţă ori moarte». 

In ce priveşte România e natural (după linia celor 15 capitole 
precedente) ca dsa să constate doar rezistenţa ce o opune poporul 
român acţiunei moscovite de distrugere, dar să nu realizeze trage¬ 
dia ce se petrece la gurile Dunării. 

Dsa priveşte faptul ca pe un match de box unde se poate c⺬ 
tiga prin k. o., la puncte ori se poate face match nul, fără ca cei 
doi combatanţi să înceteze de a exista. «Destinul României» noi însă 
îl privim cu altă îngrijoare şi de aceea nu putem rămâne simpli 
spectatori care «la rece» aşteaptă cu calm rezultatul. Chiar şi la 
un match. oamenii cu temperament şi cu pricepere a jocului se 
înfierbântă contra unei lipse de «fair-play» ori împotriva unei 
deciziuni nedrepte a arbitrului. 

Dacă lucrarea dlui H.P. ar fi fost întitulată «Amintiri şi im¬ 
presii din România», am fi menţionat cu regret că dsa nu a văzut 
şi nu a reţinut decât lucrurile de suprafaţă şi că genul stilului său 
este anecdotist, cultivând cu pasiune cancanul şi intriga. Când însă 
se vrea atribuită calitatea de lucrare istorică operei sale, noi atra¬ 
gem luarea aminte că e doar o carte superficială, lipsită de duhul 
ştiinţific, pentrucă nu e obiectivă şi e cu totul partizană ca o încer¬ 
care stângace de propagandă. 


(«Libertatea». Sept.-Oct., 1954) 


— 150 — 


PENTRU SCRIBII DELA SCÂNTEIA 


Totdeauna ne-a repudiat să stăm de vorbă cu slugile vecinului 
pentru a afla ce se petrece în casa lui. De data aceasta însă este 
«casa noastre» in care un vecin viclean şi prădalnic s’a instalat 
C !! g “ d " n h ° te ^ 1 de Stăpânire iar slugile perfide sunt «arenda¬ 
şi. vm Domnului» care au gonit pe slugile credincioase şi au ucis 
pe «fiul domnului» fără să se gândească că va veni însuşi Domnul, 
stapanul viii, şi îi va pierde pe ei, pe toţi. 

lata de ce de data aceasta—pentru prima şi poate pentru ulti¬ 
ma oara—stăm de vorbă cu scribii dela Scânteia. 

_ 1“ ajunul adunării dela Geneva (dela 18 Iulie) şi în toată săp- 
tamana cat a ţinut această adunare, slugile dela Bucureşti s au în- 
trecut in viclenie ca să ascundă lumina sub obroc. Dacă Bulganin si 
Khruşef pot minţi_ca pe Tito la Belgrad-şi să spună că ei nu 
au ştiut nimic d?n ororile petrecute, că aşa le-a spus Gheorghiu-Dei 
şi toţi Parhonn dela Bucureşti, că regimul este «liber, nesilit, si 
de buna voe acceptau de Români, nu le este îngăduit slugilor mer- 
eenare să se ascundă după deget şi să repete, ca papagalii, astfel 
de sloganuri. E, ştiu prea bine cât sunt de odioşi şi cum s’au insta- 
lat la conducerea sttatului românesc... Ei ştiu prea bine soarta ce-i 
aşteapta in ziua când nu vor mai fi apăraţi de baionetele muscă- 


— 151 — 


Ieşti. Atunci pentruce nu au cuviinţa să tacă şi să nu mai aţâţe pe 
oameni care şi aşa abia îşi mai ţin firea ca să nu ie facă felul? Nu 
ar fi mai bine ca în loc să-şi ridice singuri furcile spânzurătorilor 
să aştepte pocăiţi îndurarea creştinească a Românului a toate 
iertător? 

In speţă domnii dela Scânteia scriu: «la Geneva coexistenţa sa 
vădit posibilă ». 

Cum? Că reprezentanţii Kremlinului, schimbând de tactică, în 
loc de aroganţă au împrăştiat zâmbete care aduceau mai mult a 
rânjete? 

Era de aşteptat ca «armata germană», care îi înspăimântă pe 
Ruşi până şi în somn, să le potolească megalomania cu care au 
câştigat în conferinţe dar au pierdut în faţa soldatului neamţ. 
Dacă la Teheran şi Yalta li s’au acceptat condiţiile de către Occi¬ 
dentali numai de teama unei păci separate cu Germania (speciali¬ 
tate Moscova), la Geneva s‘a spus lămurit: eliberarea po¬ 
poarelor subjugate. Dacă aceasta e dovada coexistenţii 
s’o realizeze muscalii şi pe urmă vom vedea ce va mai fi. 

Insă pentru bolşevici ca şi pentru slugile lor «coexistenţa» în¬ 
seamnă «statu-quo», adică robia pe care n’o acceptă niciun popor 
de dincolo de cortină. 

Ei bine, această coexistenţă nu s’a vădit posibilă decât în min¬ 
tea înfierbântată a celor cc văd că le fuge pământul de sub picioare. 
Si, în zăpăceala lor au clamat: «ţările reprezentate la Geneva nu 
se pot amesteca în treburile interne ale niciunei ţări». Dacă treaba 
nu ar fi prea serioasă şi ne-ar arde de glume, am răspunde, în 
stil caragialesc, «Ei aşi. parol?» 

Atunci de ce s’au adunat reprezentanţii la Geneva? Nu tocmai 
pentru dreptatea şi libertatea celor zece naţiuni care zac azi în 
robie? Nu oare gemetele din închisori şi din câmpurile de muncă 
forţată fac pe oamenii civilizaţi să-şi lase treburile lor pentru a 
merge la Geneva să aducă la dreapta judecată pe cei care socot 
că minciuna, tâlhăria şi teroarea sunt drepturi internaţionale de 
coexistenţă? 

Dacă în mod obişnuit nu te amesteci în casa vecinului care în 
fiecare seară vine beat şi-şi stâlcesţe nevasta în bătăi, când, înebu- 
nită însă, femeea reuşeşte să fugă în stradă şi ţipă după ajutor, 
atunci sar toţi vecinii, leagă burduf pe beţiv şi-l dau pe mâna 
poliţiei. 

Asta fac reprezentanţii dela Geneva, domnilor scribi dela Scân¬ 
teia, sar în ajutorul milioanelor de Români care strigă desperaţi 


— 152 


după ajutor. Dacă nu vreţi să înţelegeţi acest lucru de bună voe 
îl veţi înţelege de nevoe. 

Marele diplomat, montatorul electrician Gheorghiu-Dej, anunţă 
la Radio întreaga planetă că potrivit hotărârilor dela Varşovia, 
Ruşii nu vor părăsi România, în conformitate cu clauzele tratatu¬ 
lui de pace din 1946, dela Paris, ci când Americanii şi Englezii vor 
părăsi Europa. 

întâi. Ce for este cel care a adus la Varşovia această hotărîre, 
die Dej? Are autoritate de a schimba clauzele tratatului iscălit de 
Americani, Englezi, Francezi, Români, Bolşevici, etc.? Cum să apre¬ 
ciem această afirmaţie: inconştientă ori dementă? 

Al doilea. La 1946 Americanii şi Englezii erau în Europa şi 
nu se punea deloc problema plecării lor şi totuşi în tratate, deşi 
se ştia aceasta, nu s a făcut condiţie pentru evacuarea României 
în trei luni dela tratatul de pace cu Austria. Deci condiţie inexis¬ 
tentă şi ca atare inoperantă. 

Al treilea. Dacă armatele de ocupaţie nu pleacă din Germania 
nici chiar după acordarea suveranităţii şi dacă s’a hotărit creerea 
unei armate germane e tocmai din pricina încăpăţânării moscovite 
de a refuza încheerea păcii şi din cauza ameninţării permanente 
care o prezintă atitudinea bolşevică. Vor evacuarea Europei. 
Khrusef. Bulganin şi Dej ( Atunci să închee pacea şi să îndeplineas¬ 
că clauzele angajamentelor deja luate. E clar, domnilor scribi dela 
Scânteia? 

Nu uitaţi că azi nu staţi ca ţiganul din poveste, pe şapte perini 
de puf ci pe un butoi cu praf de puşcă. 

Ceeace s’a petrecut prin politica desmăţată a lumii între 1918- 
1945, nu se mai poate repeta. Azi au căzut solzii depe ochi şi toţi 
văd urechile Regelui Midas... 

(«Libertatea», Sept.-Oct., 1956) 


— 153 — 


DISCRIMINĂRILE 


Citim în ziarul «Românul»-, -clin Iulie-August 1951-, -că D-l 
General Rădescu a înaintat un memoriu asociaţiei «Free Europe», 
în care şi-a expus punctul dc vedere asupra modalităţii de «in¬ 
tegrare a tuturor Românilor din exil într'o singură organizaţie». 
D-Sa doreşte să lărgească baza de colaborare a Românilor liberi şi, 
în acest scop, propune înfiinţarea unui Consiliu Naţional, din care 
sa facă parte toate persoanele cu oarecare greutate în viaţa politică, 
culturală sau militară a fostului stat român. Din sânul acestui consi¬ 
liu ar urma să se aleagă un «Comitet executiv»—ceeace ar corespun¬ 
de actualului Comitet Naţional dela New-York, arbitrar constituit 
şi lipsit de sprijin în masa refugiaţilor. 

Principiile, în sine, constituesc o baza rezonabilă de discuţie, 
deşi ni se par greoiu de mânuit în realitate, aproape impractica¬ 
bile, din cauza răspândirii peste mări şi ţări a persoanelor chemate 
să întocmească acest Consiliu. Ceeace le anulează însă complet 
valoarea, punând la îndioală însăşi bunele intenţii de care pare 
animat D-l General Rădescu, este că se revine la faimoasele «exclu¬ 
sive», apărute odată cu întemeierea «Uniunii Românilor Liberi». D-l 
General Rădescu are grije ca să le repete, întro formă tot atât de 
categorică, şi pentru uzul străinătăţii «Sunt în principiu excluşi să 


— 154 — 


participe la acest Consiliu—declară D-sa—acei care au săvârşit acte 
criminale sau de trădare şi cei al căror trecut nu este compatibil 
cu lupta de eliberare naţionala , în deosebi acei care au îndeplinit 
funcţiuni cu răspundere politică în stat între 6 Septembrie 1940 şi 
23 August 1944, sau după data de 5 Martie 1945. 

Dupăcum vedem, asupra Românilor destinaţi să între în acest 
Consiliu acţionează două exclusive. Dacă pentru cea de-a doua ex¬ 
clusivă, adică aceea care se referă la colaborarea cu comuniştii, 
avem o firească înţelegere, ea aparţinând, oarecum, ordinei de 
bătaie contra regimului din ţară, suntem surprinişi să constatăm că 
şi în Ânul Domnului 1951 Generalul Rădescu mai stărue în greşeala 
sa se prezinte Americanilor cu întâia exclusivă, cu un program care 
prevede eliminarea din lupta de eliberare tocmai a acelora care 
au dat repetate dovezi—fie în cadrul unei mişcări, fie pe câmpul 
de bătaie—că sunt vrednici să o poarte. 

Abstracţie făcând de anacronismul unei atari atitudini—căci dacă 
îşi va fi avut cândva vreun rost de oportunitate politică, astăzi e 
total depăşită de evenimente—; abstracţie făcând de lipsa ei de 
logieă, pentrucă nimeni nu iese în întâmpinarea inamicului, demo- 
ralizându-şi trupele, să cercetăm ce temeiuri invocă Generalul R㬠
descu sau sfetnicii săi ca să declare incompatibile cu lupta de eli¬ 
berare naţională persoanele care au ocupat funcţiuni de răspundere 
politică în România între 6 Septembrie 1940 şi 23 August 1944. 

După cum se ştie guvernărilor ce s’au succedat între aceste date 
li se aduc următoarele învinuiri: 

că, pe plan intern, ele au fost regimuri de dictatură, 
că, pe plan extern, au realizat colaborarea cu Germania. 

Să luăm mai întâi de bună această încadrare delictuală a activi¬ 
tăţii guvernelor mai sus amintite şi să vedem dacă nu mai sunt 
şi alte guverne care sufere de aceleaşi nereguli. Orice om de bună 
credinţă trebue să recunoască că data de 6 Septembrie 1940 este 
arbitrar aleasă. Regimul Regelui Carol cade exact sub povara ace¬ 
loraşi acuzaţiuni. Excepţia cu care a fost gratificat acest regim 
se datoreşte faptului că autorii exclusivelor erau ei înşişi în cauză. 
Nu le putem cere sa împingă consecvenţa unei atitudini atât de 
departe încât să-şi pronunţe propria lor exclusiune. 

Regimul Regelui Carol a fost un regim de dictatură. Fostul 
Rege Carol a dat o lovitură de stat, a înlăturat Constituţia de la 
1923, a dizolvat partidele şi a introdus violenţa ca mijloc de guver¬ 
nare, acte suficient de probatorii pentru ceeace voim să spunem. 
Dar în politica externă cum stau lucrurile? Să trecem în revistă 


— 155 — 



câteva manifestări de politica externă ale regimului carlist din vara 
anului 1940: 

1 Iunie, Ion Ggiurtu, numit ministru de externe, anunţă orien¬ 
tarea României spre Axă. 

1 Iulie, România renunţă la garanţiile anglo-franceze. 

10 Iulie, România se retrage din Societatea Naţiunilor. 

Iulie 26-28, vizita în Germania şi Italia a miniştrilor Gigurtu şi 
Manoilescu. 

16 August, sub presiunea Germaniei, încep tratativele de la 
Turnu Scverin şi Craiova pentru cedarea unor părţi din Ardeal şi 
Dobrogea. 

30 August, Consiliul de Coroană acceptă arbitrajul de la Viena 
şi garanţiile italo-germane pentru restul teritoriului. 

Până şi misiunea militară germană a fost solicitată de Carol şi 
numai venirea ei s'a petrecut sub Antonescu. 

Aşadar, la 6 Septembrie 1940. România se găsea desprinsă de 
sistemul de alianţe anglo-franccz şi se încadrase total puterilor Axei. 
Lipsea numai actul de adeziune formală, care s’ar fi produs, chiar 
dacă ar fi rămas Carol pe tron. 

Dar pe plan intern, ce îndreptăţeşte alegerea lui 6 Septembrie 
1940 ca dată de la care începe să domnească era «esclusivelor»? 
S’a rupt cursul istoriei româneşti odată cu alungarea depe tron a 
Regelui Carol II, încât nu se mai poate regăsi firul ei dacât la 
23 August? După câte ne aducem aminte, la această dată, vidul în 
jurul Regelui Carol se făcuse atât de perfect încât nu se mai 
găsise nimeni să-i regrete plecarea. Şefii partidelor istorice au 
fost de acord cu actul abdicării. Mai mult decât atât. Au complotat 
la realizarea lui. Cât priveşte poporul, slavă Domnului, că marile 
demonstraţii ce s’au produs în faţa Palatului Regal şi în toate ora¬ 
şele ţării au dovedit cu prisosinţă care îi erau sentimentele. 

Se poate vorbi cel mult că dela un regim de dictatură s’a trecut 
la un alt regim de dictatură. Pentru a stabili exact împrejurările 
de instalare ale noului regim, trebue să facem o deosebire între da¬ 
tele de 5 şi 7 Septembrie deoparte şi 14 Septembrie de altă par¬ 
te. La 5 şi 7 Septembrie puterile Statului sunt trecute de Regii 
Carol şi Mihai în mâna lui Antonescu. La 14 Septembrie, regimului 
de dictatură antonesciană i se adaugă un element democratic, o 
mişcare de inasse, mişcarea legionară, care reprezenta în acel mo¬ 
ment marea majoritate a poporului românesc. Mişcarea legionară 
a considerat această situaţie provizorie şi a cerut în repetate rân- 
dnri Generalului Antonescu să treacă la legalizarea revoluţei, in¬ 


— 156 — 


vitând toate partidele la alegeri libere. In loc de a accepta verdictul 
naţiunii. Generalul Antonescu a rupt cu forţa populară la 21 Ianua¬ 
rie, revenind la forma de dictatură personală. 

Mareşalul Antonescu a făcut răsboiul din răsărit. Un răsboiu 
legitim, un răsboiu care aparţine neamului şi a intrat în istoria nea¬ 
mului. Domnul General Rădescu, repudiind regimul care a susţinut 
răsboiul contra Sovietelor, întră în conflict cu imponderabilele 
naţiunii, cu sutele de mii de morţi care s’au jertfit în acest răsboiu 
pentru eliberarea pământurilor cutropite şi pentru conjurarea pri¬ 
mejdiei bolşevice. Oare nu păşim astăzi cu toţii pe urmele celor 
văzuţi în Rusia? Putem să-i îndepărtăm dela inima noastră când 
suntem chemaţi să facem faţă aceluiaşi duşman? Numai invocând 
idealurile ce i-au însufleţit şi spiritul lor de jertfă vom putea mo¬ 
biliza iarăşi sufletul naţiunii. Să ne gândim apoi la cei care pătimesc 
şi mor în închisori, înalţi demnitari ai regimului naţional-legionar 
sau antonescian. Lăsând deoparte tot ce-a putut sa-i despartă în 
trecut pe aceşti oameni, astăzi sunt cu toţii martiri ai cauzei naţio¬ 
nale. Ce ar fi pe sufletul lor, dacă ar afla că sunt condamnaţi şi de 
Românii liberi, că stau îndărătul gratiilor sub obida «exclusivelor»? 

Exclusivele nu exclud numai o categorie restrânsă de oameni 
politici, cari nu sunt pe placul Generalului, ci exclud toată ţara, 
exclud sufletul neamului, exclud însăşi ideea de luptă pentru eli¬ 
berare. 

Dela 6 Septembrie 1944, Domnul General Rădescu face un salt 
la 23 August 1944, considerând persoanele ce au participat la lovi¬ 
tura dela 23 August şi la guvernările ce au urmat după această dată 
—până la 5 Martie 1945—vrednice să figureze şi în mişcarea de 
rezistenţă din străinătate. D-l General Rădescu se află din nou în 
desacord cu linia realităţilor. Oamenii care au pregătit 23 August 
sunt cei mai puţin calificaţi sâ conducă lupta de eliberare. Dacă ex¬ 
clusivele ar avea vreun rost noi le detestăm în genere—apoi împo¬ 
triva acestor oameni ar trebui să se întoarcă în primul rând. Pe ei 
a căzut năpasta să deschidă frontierele României armatelor sovie¬ 
tice. Chiar dacă ar putea fi absolviţi de responsabilităţi politice 
directe, sunt anumite ingratitudini ale istoriei pe care trebue să le 
plătească. Cu ce obraz s'ar mai putea adresa naţiunii, când au legat 
neamul românesc de mâini şi de picioare şi l-au predat Sovietelor? 

D-l General Rădascu afirmă că dânsul este ultimul primministru 
constituţional al ţării şi toată acţiunea politică ce-o desfăşoară în 
străinătate o bazează pe această situaţie de drept. De aici ar decurge 
drepturile sale de a prezida Comitetul Naţional şi de a conduce 


— 157 -- 



lupta de eliberare. Implicit rezultă că toate guv ernele ce s au succe¬ 
dat între 23 August 1944 şi 6 Martie 1945 prezintă aceleaşi carac¬ 
teristice integre, adică au fost reprezentanţe legale şi legitime ale 
ţârii. Dacă ne însuşim această teză, atunci membrii acestor guverne 
trebue făcuţi responsabili de numeroasele crime săvârşite, în acest 
interval, contra colectivităţii româneşti: toate jafurile, violurile şi 
asasinatele săvârşite de armata sovietică «aliată»; faptul că sute de 
mii de flăcăi au fost ridicaţi din satele lor, instruiţi în grabă şi 
înarmaţi primitiv, au fost trimişi să moară în locurile cele mai 
accidentate ale frontului din Ungaria. N"a fost un răsboiu ci un 
măcel îngrozitor de vieţi româneşti; apoi, concursul ce l-au dat 
la deportarea a 100 000 de cetăţeni români de origine germană pe 
teritoriul unui stat străin; dispariţii frecvente de cetăţeni români, 
funciţionarea serviciului N. K. V. D. pe teritoriul statului român. 
Dimpotrivă, dacă aceste guverne se declară fără voinţă şi viaţă 
proprie, simple unelte timorate în mâna ocupantului, atunci vino¬ 
văţia lor descreşte, dar, în acelaşi timp, şi caracterul lor constituţio¬ 
nal se anulează. Căci puterile lor constituţionale erau permanent 
desfiinţate de prezenţa ocupantului. Din această teribilă dilemă 
guvernanţii dintre 23 August şi 6 Martie, oricât s ar strădui, nu 
pot ieşi. Si dacă aceste guverne n’au fost expresia suveranităţii na¬ 
ţionale, atunci ele nu mai au căderea să judece atitudinea altor 
grupe de Români, cari, văzând neputinţa în care se sbat guvernele 
din ţară, au reacţionat contra invaziei sovietice, cum au putut, 
ridicând un steag propriu de luptă. Revolta lor era revolta naţiunii 
oprimate. 

Precizând aceste lucruri, noi nu vrem să diminuăm poziţia Ge¬ 
neralului Rădescu în străinătate. Ci doar să arătăm că prestigiul 
politic de care se bucură Generalul Rădescu în faţa naţiunii e mai 
puţin de ordin constituţional şi mai mult de ordin revoluţionar. 
Guvernarea Generalului Rădescu înseamnă puţin. Ea poate fi con¬ 
siderată chiar deficitară. Ceeace i-a dat o altă turnură, a fost acel 
moment de destin, acel gest elocvent şi temerar, când s’a ridicat 
contra celor «fără patrie şi Dumnezeu». Generalul Rădescu şi-a 
dat seama că ultima fărâmă de stat românesc e ameninţată să dis¬ 
pară, şi, atunci, a făcut apel la popor, ca să-i ajute la recucerirea 
lui. Pe vremea aceea, concursul legionarilor era binevenit şi, după 
câte ştim, conducătorii lor erau primiţi în audienţă chiar de pre 
şedinţele consiliului. 

Venind în străinătate. Generalul Rădescu a părăsit premisele 
revoluţionare din ţară şi imensul său capital politic a început să-l 


158 — 


irosească în lupte fără semnificaţie. Domnul General Rădescu a 
rămas singur şi a fost avizat la combinaţiile artificiale ale priete¬ 
nilor săi, pentrucă s’a desprins de realităţile din ţară. In loc de-a 
face istorie, a făcut «politică». Forţa care a stârnit-o în ţară, a 
ignorat-o, când a voit să înjghebeze instrumentul eliberării. Origi¬ 
nea crizei în care ne sbatem, noi o vedem mai puţin in jalnicele 
tribulaţii ale Comitetului de la New- York, cât mai ales în lipsa 
de atitudine a Generalului Rădescu. Domnia Sa nu şi-a asumat în 
străinătate răspunderile ce incumbă unui şef, nu-şef al unui defunet 
guvern, punctat cu semne de întrebare, ci de mandatar al naţiunii, 
care putea să ceară, să fie ascultat şi să facă ordine între Românii 
pribegi. 

* * * 

In momentul când acest articol era gata de tipar, ne aduce 
ziarul «Patria», ştirea că să constituit «Liga Românilor Liberi», 
sub preşidenţia Domnului General Rădescu, ca expresie a diferite 
lor «Asociaţii de Români Liberi» existente încă dinainte în mai 
multe ţări. Cu acest prilej, se anunţă că s’a renunţat şi la discrimi¬ 
nările din trecut. E vorba deocamdată de un anteproect de Statut 
al Ligii, care urmează să fie modificat pe măsura propunerilor ce 
se vor primi de la diferitele asociaţii membre. 

Reţinem mai întâi laturea pozitivă a acestui eveniment: înfar- 
şit, s’au convins şi cei mai recalcitranţi susţinători ai discriminărilor 
de absurdul ce-1 conţineau şi au cedat bunului simţ şi realităţilor. 
De altă parte, trebue să subliniem că renunţarea la discriminări 
nu este categorică şi definitivă, că mai sunt anumite rezerve în 
vigoare, care oricând po\ izbi pe unual sau pe altul, aşa încât, 
dacă principal s’a spus ceva, practic, mare lucru nu s a schimbat. 

Ziarul «Patria», comentând evenimentul, îl înfăţişează ca un act 
de generozitate la adresa unor oameni care au greşit faţă de neam, 
sclavi ai «unei rătăciri politice sau ideologice». Ne-am fi aşteptat, 
nu să mărturisească, dar cel puţin să nu spună, că Domnul General 
Rădescu şi anturajul «ău au început să-şi corecteze propiile lor 
erori de perspectivă politică. Nu e maniera cea mai fericită de a 
te înfrăţi cu cineva, în vederea luptei de eliberare, insultându-1 şi 
rănindu-1 sufleteşte. 

Lupta de eliberare a ţării nu poate porni decât de la restabilirea 
bazelor spirituale ale naţiunii. Si aceste baze au fost permanent 
apărate, cu preţul a grele sacrificii, de generaţia «rătăcirilor politi¬ 
ce şi ideologice». (Libertatea», Oct., 1951) 


— 159 — 


30 DE AN» DELA INTEMEEREA LEGIUNII 


11 



I 


30 DE ANI DE LA ÎNTEMEEREA LEGIUNEI 


O evocare a «Legiunei Arhanghelul Mihail», cu tot pateticul 
legat de dramatica ei trăire în decursul celor 30 de ani dela înte- 
ineere, ne este cu neputinţă azi. 

Lipsa de perspectivă istorică, adversităţile încă vii a celor ce 
au tratat-o cu o vitregie greu de înţeles şi de explicat, remanenţele 
lozincilor belice şi postbelice, (cu rezonanţele lor, nazism, fascism) 
in lumea celor ce n’au înţeles fenomenul şi, în deosebi, diversiunea 
provocată de cei ce aveau interesul să n u fie dărâmat comunismul, 
—diversiune in plină activitate şi astăzi— nu constituesc ambianţa 
necesară pentru examinarea şi interpretarea obiectivă a fenomenu- 
lui legionar. 

, îngemănată, în chip arbitrar cu mişcări şi doctrine totalitare, 
s a încercat scoaterea ei din lege şi din viaţă cu o brutalitate pe 
care dictatura lui Carol II a dus-o la paroxim. 

Desorientarea spirituală şi oscilaţiile politice dintre cele două 
rasboae mondiale au târât-o, peste voia ei, pe nu făgaş străin de 
năzuinţele sale legitime şi au fixat-o într’o atmosferă politică în 
care se sufoca. De aici reacţiunea, uneori violentă, folosită pentru 
a se descătuşa. 

Curentul de mase, extrem de favorabil mişcării legionare, v㬠
dea, pe deoparte, nevoia adânc simţită de sufletul românesc pentru 


— 163 — 



o nouă structurare şi, pedealta, încrederea pe care o manifestau 
aceste mase în calea deschisă de Comeliu Codreanu spre a eşi 
la liman. 

Rezultatul alegerilor din 1937, —abia la zece ani dela înte- 
meerea Legiunei şi în ciuda tuturor violenţelor întrebuinţate îm¬ 
potriva ei— constitue o probă neîndoioasă a acestei încrederi. 

* * * 

Iniţial, ideca din care înmugureşte acţiunea lui Comeliu Co¬ 
dreanu este apărarea împotriva comunismului, concretizată prin ho¬ 
tărârea din primăvara anului 1919, luată în pădurea dela Dobrina. 

. Venit, ca student, la Iaşi în Septembrie 1919 face o primă ex¬ 
perienţă a realităţilor. Lupta împotriva comunismului, pe care o 
învederase în primăvară, nu trebuia să aştepte trecerea armatei 
bolşevice peste Nistru şi Prut, ci trebuia începută imediat contra 
agitaţiei comuniste a muncitorilor, contra spiritului adus de stu¬ 
denţii din Basarabia crescuţi în mistica revoluţionară, şi chiar con¬ 
tra catedrei de unde porneau lozinci ca a Prof. Paul Bujor care 
afirma, în Senat, că «lumina ne vine dela răsărit», ori că «lumea 
se îndreaptă cu paşi mari spre stânga». 

Comeliu Codreanu ia parte cu muncitonil Const. Pancu la 
mişcarea contrarevoluţionară şi nimiceşte grevele comuniste dela 
Fabrica de Tutun şi dela Atelierele C. F. R. Nicolina-Iaşi. 

Desorientarea politică din acei ani şi dificultăţile guvernelor 
române la conferinţa de pace din Paris dau naştere unei atitudini 
oscilante în ţară. Sub pretextul de a avea linişte se iau măsuri de 
represiune deopotrivă contra comuniştilor ca şi contra mişcării 
naţionaliste care se ridica contra acestor comunişti. 

Atacaţi de hoardele bolşevice ruseşti pe Nistru şi de cele maghia¬ 
re ale lui Bella Kuhn pe Tisa, guvernul reacţionează sever. Respin¬ 
ge pe bolşevici, sdrobeşte în primele zile ale lui August armatele 
comuniste maghiare şi ocupă Budapesta la 3 August 1919. Nu 
aceeaşi atitudine fermă o are în interior. Bande cu drapelul roşu 
defilează prin Bucureşti având în frunte pe un politician aventu¬ 
rier, Dr. N. Lupu, şi pe profesorul (altădată naţionalist) Nicolae 
Iorga. 

Corneliu Codreanu îşi dă seama că unei asemenea situaţiuni 
nu-i poate rezista cu o mână de studenţi şi începe organizarea de 
luptă a tineretului naţionalist. Greva generală studenţească pornită 
dela Cluj de Ion I. Moţa în 1922 este semnalul de alarmă şi sgu- 


— 164 — 


duirea conştiinţei naţionale. In 1923, sub conducerea Prof. A. C. 
Cuza, se organizează «Liga apărării naţionale creştină» (L. A. N. C.) 
care urmează să constitue forţa politică de luptă împotriva comu¬ 
nismului. Popularitatea ei este imensă. însă intrigi şi oportunităţi 
politico de moment, provoacă, în 1927, ruptura în sânul comitetu¬ 
lui L. A. N. C. şi Prof. A. C. Cuza se desparte de vechii şi credincio¬ 
şii săi tovarăşi de luptă. 

întors în pripă din Franţa Corneliu Codreanu constată desastrul 
fără a putea să.-l stăvilească. 

♦ * * 


Burghezia nu era în stare să intuiască gravitatea momentului 
istoric pe care îl trăia. Intru propria ei apărare ea nu concepea că 
e nevoe de un efort spiritual şi faţă de primejdia mortală care o 
ameninţa din partea comunismului hotărât să o nimicească, ea nu 
învedera altă soluţie decât forţa brutală a autorităţii. Ea nu înţe¬ 
legea că misticei comuniste trebue să i se opună şi altăceva decât 
beciurile poliţiei şi puşcăriile, că o idee nu poate fi sdrobită cu 
pumnul. Colosului U. R. S. S. care trăia la graniţele noastre, ani¬ 
mat de doctrina urii şi de spiritul de vindictă contra vechii organi- 
zaţiuni sociale, trebuia să i se opună o altă doctrină, mai bună, 
mai generoasă, mai umană. Numai o astfel de doctrină putea 
ţine piept avalanşei pe care o provocase spiritul revoluţionar în¬ 
treţinut cu mijloace formidabile de propagandă de către noul stat 
bolşevic. 

«Unei mistici nu i se poate ţine piept decât cu o altă mistică » 
a afirmat neîncetat Corneliu Codreanu. 

In faţa acestei carenţe burgheze, a indolenţei generale şi a 
dezastrului din L. A. N. C. el ia atitudine. Chiar tineretul cu care 
odinioară luptase cot la cot, înfruntând toate primejdiile, era şi 
el «cuprins de flacăra mistuitoare a învrăjbirii». — Ce se petrecu- 
8€ ^ — Erau idealurile. în numele cărora luptaseră, false? —Fusese¬ 
ră primejdiile care-i uniseră, solidarizându-i în luptă, înlăturate 
făcând inutilă organizaţia? —Nimic din toate acestea. Era numai 
stăbiciunea unor suflete în care se stinsese entuziasmul primului 
elan. Fiorul luptei care-i animase în primele clipe nu mai era în¬ 
treţinut de o credinţă. Fiecare îşi căuta de micile lui rosturi zil¬ 
nice şi neglija rostul permanent al neamului. Vina stătea în natura 
omului fără ideal, care trăeşte viaţa improvizat, marginal marilor 


— 165 



e* pruLIeme. In această situaţie Corneliu Codreanu ia «hotărârea 
cea mare». 

Vineri, 21 Iunie 1927 intemeează «Legiunea Arhanghelul 
Mihail». Cu încă patru tovarăşi credincioşi din luptele pe care le 
duseseră până atunci (Ion I. Moţa, Corneliu Georgescu, Radu Mi- 
ronovici, Ilie Gâmeaţă) începe organizarea Legiunei. 

îşi dăduse seama că pentru a realiza revoluţia de salvare a nea¬ 
mului trebue să realizeze, în prealabil, revoluţia interioară de 
regenerare a omului. Omul care trăeşte în minciună nu poate creea 
condiţiile de luptă pentru adevăr şi omul mişel nu poate învinge 
mişelia care-l copleşeşte şi-l distruge. Pentru a înlătura minciuna 
trebue pornit dela un adevăr fundamental, etern, necontestabil ni¬ 
ciodată şi nicăcri. Pe el se vor putea bizui celelalte adevăruri de 
viaţă. Pentru a înlătura mişelia trebue curajul de a lupta eroic 
pentru adevărul descoperit, de a nu-1 trăda pentru niciun fel de 
interese, ori care ar fi ispitele care s’ar oferi. 

Adevărul fundamental este, pentru Corneliu Codreanu. adevărul 
creştin. El şi cei patru ctitori ai Legiunei sunt profund credincioşi. 

a Dela Icoana am pornit, apoi am rătăcit o bucată de vre¬ 
me purtaţi de valuri omeneşti şi nam a juns la niciun mal , cu 
toată curăţenia impulsurilor noastre (rămasă interioară , nu 
impusă valului care ne purta). 

— Acum, cu sufletul greu, râsleţiţi , sfârtecaţi ne strângem 
la adăpost, la singura căldură şi alinare. tărie şi reconfortare 
a noastră . readucătoare de puteri . la picioarele lui Iisus, în 
pragul orbitoarei străluciri a Cerului , — la Icoană », 

scrie Ion I. Moţa în primul număr din «Pământul Strămoşesc» dela 
1 August 1927. 

Corneliu Codreanu, în cartea sa «Pentru Legionari», precizea¬ 
ză ţelul Legiunei. 

a...piatra unghiulară dela care porneşte Legiunea este 
omul . nu programul politic... Din această şcoală legionară va 
trebui să iasă un om nou , un om cu calităţi de erou». 

El denunţă, în acelaşi loc, mişelia împotriva căreia se ridică 
cu toată puterea sufletului său. 

«...Păziţi-v>ă pe voi şi pe copiii de azi şi de mâine ai 
neamului românesc şi ai oricărui neam din lume , de această 
racilă îngrozitoare: mişelia... Nici în contra mişelului 


— 166 — 


şi a armelor lui mişeleşti, să nu întrebuinţeze mişelia, perUru- 
că de vor învinge nu va fi decât un schimb de persoane. Mi¬ 
şelia va rămâne neschimbată. Mişelia invinsului va fi înlocui* 
tă cu mişelia învingătorului. In esenţă aceeaşi mişelie va st㬠
pâni peste lume. 

Intunerecul mişeliei din lume nu poate fi alungat prin 
alt întunerec, ci numai prin lumina pe care o aduce sufletul 
viteazului, plin de caracter şi de onoare ». 

Acesta este fundamentul pe care se începe clădirea Legiunei. 

* * * 

In acele clipe cruciale pentru existenţa sa, burghezia nu numai 
că nu face nimic întru apărare împotriva comunismului care-i ho¬ 
tărâse peirea, dar nici măcar nu-şi dă osteneala să înţeleagă im¬ 
portanţa pentru ea a ideologiei iniţiate de către cei care, realizând 
primejdia pentru omenire, pregăteau armatele şi bastionul moral 
în vederea luptei decisive. 

Energiile imense pe care le polarizase mişcările anticomuniste 
pe baza doctrinei naţionaliste, sperie în schimb pe comunişti. For¬ 
ţele oculte criptocomuni9te dau alarma şi încearcă diversiunea. 
Ele denunţă naţionalismul ca antidemocrat, dictatorial şi totalitar. 
Propaganda este făcută cu un lux de montaj pe care li-1 îngăduia 
stăpânirea finanţei, a presei, a emisiunilor de radio. Se înscenea¬ 
ză atentate, se pun la cale comploturi, se asasinează fără milă. 

In Noembrie 1938, Corneliu Codreanu şi alţi 13 fruntaşi legio¬ 
nari sunt ucişi mişeleşte pe când erau transportaţi dela închisoarea 
R. Sărat la Văcăreşti. Iar când unul din asasini (Armând Călinescu) 
e omorât, în Septembrie 1939, se deslănţue furia nebună. Sunt 
mărcelăriţi sute de legionari în lagăre şi sute. aleşi la întâmplare, 
sunt împuşcaţi pe tot întinsul ţării. 

Burghezia «democrată» căzuse în cursă şi muşcase din nada 
întinsă de forţele oculte. Ea nu mai vedea primejdia în comunis¬ 
mul sălbatic al hoardelor roşii ci în antidemocratismul naţiona¬ 
lismului. 

Conjuraţia mondială era pusă la cale. Drama omenirii începe 
să se desfăşoare. 

Comunismul este încăodată salvat de către democraţiile occi¬ 
dentale (ca şi în 1919) şi puterile Satanei cărora la 16 Noembrie 
1933, în Washington, li se deschiseseră de către Roosewelt porţile 


— 167 





pentru a intra în arena politică, intra de data aceasta biruitoare şi 
ameninţătoare în inima Europei. 

Forţele naţionaliste distruse. Kremlinul devine arbitrul poli¬ 
ticei mondiale pentrucă burghezia «democrata» trăeşte încă sub 
narcoza antifascistă. Politica ei continuă să fie sub influenţa for¬ 
ţelor oculte care nu voesc să fie dărâmat comunismul. 

«Democraţia» şi-a încredinţat soarta guvernanţilor fără a 
controla dacă această delegare de putere este făcută reprezentan¬ 
ţilor ei autentici ori instrumentelor oarbe ale forţelor oculte care 
lucrează pentru comunism. Ea continuă să trăească «dolce far 
niente» în convingerea caragelească că Statul trebue să facă totul. 
Iar Statul, anonim şi iresponsabil, are la cârmă, drept timonieri, 
conducători laşi ori mişei. 

Peste o sută de milioane de oameni, sclavizaţi în răsăritul Euro¬ 
pei, pot medita, la această a 30-a aniversare a întemeerii Legiuneî, 
cuvintele lui Corneliu Codreanu scrise în Mai 1936: 

a De vor intra trupele ruseşti pe la noi şi vor fi biruitoare , 
in numele Diavolului , cine poate sa creadă , unde este min¬ 
tea care să susţină că ele vor pleca înainte de a ne sataniza f 
adică bolşeviza?n . 

(«Libertatea», Aprilie-Iunie, 1957) 


— 168 — 


LA REAPARIŢIA IN EXIL A «LIBERTĂŢII)) LUI MOŢA 


Libertatea nu reprezintă numai un titlu, ci pentru noi este o 
tradiţie , un simbol şi o finalitate. 

Lupta noastră de azi se încadrează în tradiţia nesfârşitului şirag 
de lupte pe care Românii l-au dus pentru libertatea lor. 

Apărându-şi glia şi preferând moartea, sclaviei, Decebal—ulti¬ 
mul rege dac—a scris cu sângele lui actul de nasţere al poporului 
nostru. 

Dragostea de libertate este marea moştenire spirituală care trece 
mai departe prin sângele generaţiilor române. 

Ion I. Moţa a continuat aceeaşi tradiţie de luptă de data aceasta 
pentru făurirea unui nou «stil de vieaţă» românească. Creştin în cea 
mai înaltă accepţiune a cuvântului, acest suflet de elită s’a dăruit 
nu numai luptei pentru ridicarea Neamului său ci «a înţeles să 
moară pentru Cristos» în viziunea aceleiaşi idei de libertate. Crucea 
de la Majadahonda mărtusiseşte, dincolo de graniţele României, 
suprema lui jertfă. 

Lupta de eliberare dusă de omenire în decursul secolelor din 
cele mai vechi timpuri, ale sclaviei totale, până la cele mai recente, 
ale sclaviei materiale, şi până la cele actuale, ale sclaviei spirituale, 
în numele ideii de libertate au fost duse. Sbueiumul sufletesc al 


— 169 — 



oamenilor ţi frământările sociale ale popoarelor, toate au avut 
ca temei acest simbol. Libertatea. 

Realizată într’un fel sau altul, după credinţa pânditorilor ţi 
după posibilităţile vremurilor, nu a reuşit totuşi să elibereze cu 
desăvârşire omenirea de alte robii pe care le-au creat utopiile năs¬ 
cocite în afară de realitatea vieţii ori marginal ei. 

Acest simbol al tuturor strădaniilor, rupând cătuşele unor înlăn¬ 
ţuiri, a căzut pradă ororilor pe care o năvală grăbită le-a produs 
prin excesul de zel. 

Eliberarea de jug, eliberarea de foame, eliberarea de teamă, 
rând pe rând şi-au reclamat drepturile în virtutea aceleiaşi finali¬ 
tăţi, libertatea. 

Dacă astăzi o treime din omenire se svârcoleşte în cea mai 
îngrozitoare dintre toate asupririle cu putinţă este tocmai din 
pricina lipsei de libertate. 

Cu o încredere oarbă în litera codurilor, alcătuite nu în vederea 
acestei finalităţi ci întru apărarea poziţiilor cucerite, nu am putut 
realiza libertatea pentru că am substituit justiţia, spiritului de 
dreaptate. Am substituit omenescul efemer, interesat şi deci egoist, 
dragostei divine în numele căreia a venit, a suferit, şi ne-a răscum¬ 
părat Mântuitorul. 

Astăzi făcând să apară această gazetă, suntem hotărâţi să luptăm 
pentru finalitatea care înseamnă eliberare de tot ce poate reţine 
înlănţuită fiinţa omenească în avântul ei spre mai bine, spre mai 
frumos, spre mai dumnezeesc. 

Premisele pc care înţelegem să clădim le enunţăm de la început-. 
Ele vor fi îndreptarul nostru neclintit, lată-le: 

—oamenii sunt egal îndreptăţiţi în faţa vieţii şi a legilor, 

—omul nu trebue să-şi exploateze semenul, 

—popoarele nu pot fi împilate de alte popoare şi, 

—orice majoritate, oricare ar fi ea, nu poate face abstracţie de 
aceste drepturi esenţiale ale minorităţii. 

(«Libertatea» Iulie 1951) 


170 


CUPRINSUL 


IDEALUL 

Pugs. 


1 . Idealul. 13 

2. Hotărârea cea mare. 32 

3 . Sensul luptei. 35 

4 . Spiritul de echipă . 38 

5 . Supranaturalul. 41 

6. Cristos a înviat. 44 

7 . Pereat mundus, fiat justiţia. 4^ 

8 . Naţionalism şi patriotism. 48 

9 . Federalism şi naţionalism . 50 

10. Bunacredinţă şi credinţa cea bună . 53 

11 . Nu-ţi face ţie chip cioplit. 55 

11. Honni soit le mal qui pense. 57 

13 . Cain. 59 

14 . Dreptatea divină . 51 

15 . Cuvânt şi faptă. 63 

16 . Doctrină, conţinut şi ideal . 63 

17 . împotriva materialismului dialectic. 67 

RASBOIUL RECE 

13 . Răboiul rece. 75 

19 . Revers de medalie .. 91 

20. Momeli. 93 

22. Însemnări. 96 

23 . Politica. 119 

24 . Invitaţie... la revoluţie. 121 

ROMÂNIA STAT SATELIT? 

25 . România stat satelit?. 125 

26 . Pe spatele cui?. 128 

27 . 1 Decembrie 1918 . 130 

— 171 — 






























Pngs. 

28. Naşterea Mântuitorului. 133 

29. De Naşterea Domnului . 3SS 

30. în ţara fără colinde.. ••• 137 

31. învierea. 13^ 

32. O lămurive indispensabilă. 141 

33. Pentru scribii de «Scânteia^. 131 

34. Discriminările. 134 


30 DE AM DEL A iiMTEMEEREA LEGUMI 

35. 30 de ani dela întemeerea Legiunii 163 

36. La reapariţia în exil a «Libertăţii» Iui Moţa 169 




— 172 — 


S’a terminat tipărirea acestei cărţi la 10 
Decembrie 1962, in ate lierele «Arte» Grâ- 
ficas Bcnzal» Caile Virtudes 7 Madrid 
S'au tipărit 500 exemplare.