dumitrescu-vladimir_inchisorile-mele-memorii_1994

VLADIMIR 
DUMITRESCU 


2 


ÎNCHISORILE MELE 


a 


https://biblioteca-digitala.ro 


VLADIMIR DUMITRESCI 


ÎNCHISORILE MELE 


https://biblioteca-digitala.ro 


Coperta de ADRIAN AVRAM 


https://biblioteca-digitala.ro 


VLADIMIR DUMITRESCU 


ÎNCHISORILE MELE 


(MEMORII) 


Postfaţă de SILVIA MARINESCU-BÂLCU 


FI 
[ «as 
/ 


EDITURA ALBATROS 
BUCUREȘTI e 1994 


https://biblioteca-digitala.ro 


a 


ISBN 973-24-0224-5 


https://biblioteca-digitala.ro 


Soarele se pregătea să coboare dincolo de munţii Tar- 
căului, prelungiți mai spre nord cu masivul .Ceahlăului, 
profilat semeţ în zare, cu piscurile sale Tosca şi Pietri- 
cica, iar mai spre vest cu silueta atit de ademenituare 
pentru excursionişti a Ocolaşului Mare. În acest amurg 
al zilei de Sf. Ilie a anului 1952, întimplător o zi de 
duminică şi totodată ziua de aniversare a soției mele, 
colectivul arheologic al şantierului de la Traian --— destul 
de numeros în anul acela — se întorcea dintr-o excursie 
la Minăstirea Bistriţa. După vizitarea minăstirii şi a 
nuzeului ei, cu destule obiecte de valoare artistică şi 
istorică, suisem pe dimbul din spatele grădinii mânăstirii, 
unde ne ospătasem la mesele şi băncile instalate acolo 
anume pentru drumeți şi vizitatori. 


Ajunși pe înserat în satul Traian, ia sediul rolecti- 
vului, în casa lui „Moş Pascariu“, gazda îmi spune.că 
am lost căutat, în legătură cu autorizaţiile de săpături, 
de plutonierul șef al postului de miliție din Zănesti, co- 
mună din care făcea parte și satul Traian. În anii aceia, 
în afară de delegaţiile de la Institut, mai era într-adevăr 
nevoie și de autorizaţii de la Ministerui de Interne, iar 
acestea trebuiau vizate după sosirea în sat. Am dat din 
umeri, mirat că viza nu fusese făcută de colaboratorul 
nostru, Corneliu Mateescu, și ne-am așezat la masa lungă, 
care de abia încăpea în camera cea mare a casei lui Moş 
Pascariu, dar aproape imediat mi s-a anuntat că a revenit 
plutonierul de la Zăneşti. l-am trimis vorbă că-l rog 
să mă aştepte pînă terminăm cina şi am ieşit apoi în 
curte ; mi s-a spus că va trebui să merge cu autorizațiile 
la Zăneşti, pentru că acolo pot fi controlate şi vizate. 
În timpul scurtei discuţii cu plutonierul, a apărut în 
curte şi un tînăr sublocotenent, dar cum nu cunoşteam 
încă bine culoarea vipuștelor diferitelor arme, nu mi-am 
dat seama că este de la securitate. A repetat și el că tre- 
buie să merg la Zăneşti cu docarul lor. aşa încît am 
trecut peste drum, la casa unde eram găzduiţi soţia mea 


5 


https://biblioteca-digitala.ro 


și cu mine, să-mi iau servieta în care ţineam autoriza- 
țiile ; în timp ce verificam să nu lipsească vreuna, soția 
mea mi-a pus pe mînă un trenci cumpărat cu ani mai 
înainte la Londra, cu prilejul participării meie la primul 
Congres al Uriunii Internaţionale de Științe Preistorice 
şi Protoistorice din 1932 — Uniune din care tăceam parte 
ca membru-secretar pentru România în Consiliul Per- 


manent de conducere —, dar care acum devenise bun 
numai pentru şantier; m-am suit în docar alături de 
sublocotenent, iar plutonierul, suindu-se in faţă, pe 


bancă, mina caii. 

La ieşirea din sat, șoseaua coboară, ocolind pe la poa- 
le!e Dealului Fintinilor — pe care se atlă asezarea cu- 
cuteiiiană a cărei cercetare amplă o incepusem încă din 
anu! precedent, după=ce făcusem unele săpături pe scară 
mai mică în anii 1936, 1938 și 1940 “şi, din porum- 
biştea de pe deal, au ieșit alţi doi ofițeri de securitate ; 
docarul a oprit o clipă, ca ei să se suie, şi au schimbat 
cîteva cuvinte cu sublocotenentul, ce nu păreau să fie în 
legătură cu mine. Mi s-a părut totuşi destul de curioasă 
prezența a trei ofițeri într-un sat, unde nu era de obicei 
nici unul, dar fără să mă îngrijoreze. in timp ce do- 
carul alerga în trapul cailor pe şoseaua ce ducea la Ză- 
neşti, străjuită pe ambele laturi de copaci bătrîni, se 
lăsase noaptea ; ofițerii discutau despe ora sosirii tre- 
nului de seară în halta Zăneşti, iar eu i-am lămurit 
spunindu-le că probabil trenul de ora ) trecuse. 

Ajunşi la primăria din Zănești, unde era şi sediul 
Miliției, unul dintre ofițeri m-a introdus într-o cameră, 
Mi-a spus să iau loc și aproape imediat a venit spre 
mine cu o pereche de cătușşe. 

— Așa e dispoziţia, a spus, văzind mirarea în ochii 
mei şi parcă cerindu-şi scuze pentru această neașteptată 
operaţie, obişnuită pentru borfași şi criminali. 

A cerut apoi legătura telefonică cu Bacăul, pe atunci 
sediul regiunii, şi, în timp ce aştepta legătura cerută, 
m-a întrebat : i 

— Eşti membru de partid ? 

La răspunsul meu negativ, şi-a completat întrebarea : 

— Ai fost legionar ? 

— Da, am răspuns, iar după aceea s-a aşternut din 
nou tăcerea, întrerupță de solicitările lui repetate pen- 
tru a obține legătura telefonică cu Bacăul. 

“inutele se scurgeau încet, iar eu mă intrebam ce 
oare a determinat această arestare ; nu puteam şti că, 
mai inainte cu două zile, se făcuseră arestări masive în 

6 


https://biblioteca-digitala.ro 


toată ţara. Ulterior, peste aproape trei ani, cind m-am 
întors acasă, am aflat că fusesem căutat în noaptea de 
18 spre 19 iulie, iar proprietarul le dăduse informaţii 
asupra localităţii unde eram piecaţi. Dintr-un anumit 
punct de vedere, a fost, de fapt, un noroc că nu m-au 
găsit la Bucureşti, căci percheziţia care ar fi urmat mi-ar 
îi văvăşit toate fișele şi manuscrisele științifice şi mi-ar 
fi răscolit toate cărţile, deşi evident acestea nu aveau 
nici. o legătură cu poliția. În schimb, felul cum am fost 
luat din Traian, fără să mi se spună că sînt arestat, m-a 
impiedicat să-mi iau vreun schimb de rezervă, așa că 
mă aflam cu un costum de vară, o pereche de pantofi, 
desigur, nu prea noi, o șapcă albă şi pardesiul pe care 
mi l-a pus pe braț în-ultimul moment soţia mca, servieta 
reputindu-mi folosi decit ca... geamantar. pentru schim- 
burile şi obiectele de toaletă... pe care nu ie aveam... 

Cam peste un ceas, cineva a bătut in uşă şi, spre 
mirarea mea, a intrat Corneliu Mateescu. spunindu-i 
imediat locotenentului că el este vinovat de faptul că n-a 
vizat auturizaţiile. 

— Nu e vorba de asta acum, i-a râspuns destul de 
răstit locotenentul. Dar să ai grijă să (aci vizele miine. 

Înţelegînd situaţia, — după ce i-ar dat autorizaţiile 
aduse în servieta mea —, Mateescu mi-a spus : 

— Aveţi bani la Dvs. ? Să vă dau citeva sute de lei. 

—- Bani nu-i poți da, a intervenit locotenentul (ceea 
ce însemna că, dacă știam, mi-aş fi putut lua cel puţin 
un schimb şi un pulover) şi acum poți pleca. 

„ După ce Mateescu şi-a luat rămas bun și a plecat, noi 

am rămas din nou singuri, locotenentul repetind in răs- 
timpuri cererea de a i se da legătura telefonică cu Ba- 
căul. Era destul de ciudată situaţia, amindoi stind tăcuti 
în iiniştea nopţii, căci clădirea era într-o curte mare și 
nu se„ mai auzea nici un zgomot dinspre șosea. În cele 
din urmă a sunat telefonul şi el a comunicat colonelului 
că „misiunea a fost îndeplinită“ şi așteaptă o maşină. 
Într-un tîrziu — trecuse probabil de ora 1l — s-a auzit 
motorul unei maşini şi peste cîteva clipe a intrat primul 
sublvcotenent, spunînd că totul este gata. 

Un jeep fără prelată oprise la poartă. În faţă, pe 
lîngă gradatul care conducea, a luat lor şi locotenentul, 
iar cu am fost suit în spate, între un ofiier şi un gradat, 
fiecare cu cîte o armă ținută între picioare. Se pare că 
deşi nu fusesem pînă atunci un om periculos, în încă- 
perca de la miliţie devenisem totuși un simili-borfaş, 
cu cătuşe la miîini, iar acum ajunsesem o adevărată pri- 


7 - 


https://biblioteca-digitala.ro 


mejdie socială, pentru paza căruia era nevoie de trei 
oameni înarmaţi... 

Şoseaua ce trecea prin Buhuşi îmi era cunoscută, dar 
îndată după intrarea în orăşel maşina a cotit spre stinga 
pe vu stradă ce suie în cartierul de pe deal, unde nu îu- 
sesem niciodată. Curînd ne-am oprit la o poartă, am co- 
borit cu toţii şi, străbătind curtea, am intrat într-o casă 
cu înfăţişare comună. În vestibulul-hol era un pat de 
iier cu o pătură cazonă pe el şi lingă pat, pe perete, un 
pancu cu ziarul de perete, diferite  alișe, desene etc. 

Locotenentul, care se hotărise totuși să se menţină 
la un. ton civilizat, îmi spuse că pot să mă culc pe patul 
acela, iar el a trecut în camera alăturată, lăsînd ușa 
descilisă şi solicitind imediat legătura telefonică (tot cu 
Bacăul), pentru a raporta superiorilor că ajunsesem cu 
bine la Buhuşi. 

Întins pe patul cam tare (cu care eram obişnuit, căci 
nici cele din sat nu erau mult mai comode...), m-am înve- 
lit cu pardesiul și, profitind de singurătatea aparentă, am 
încercat să mă gindesc mai calm la noua situaţie, între- 
bînâu-mă de ce sînt arestat (căci, în afuri de faptul că 
fusesem legionar, nu-mi ştiam nici o „vină“ şi nici ca 
legivnar nu comisesem absolut nici un fapt nelegal) 
unde voi fi dus în dimineața următoare. Dar cum mă 
sculasem dis- de-dimineaţă şi nu mă odinnisem deloc toată 
ziua, am adormit destul de curînd, irezindu-mă peste 
puține ore, aproape imediat ce lumina dimineţii de iulie 
a intrat pe fereastră. Cînd, peste cîtva timp, a apărut 
şi locotenentul, i-am amintit că ar fi nevoie să ies în 
curte... 

— Foarte bine, vino după mine, mi-a răspuns. 

— Dar e inutil dacă rămîn cu cătușele la miini. 

A scos atunci dintr-un buzunar cheiţa cătușelor şi 
a slăbit lanţul care le lega, astfel încit mîinile puteau 
îi oarecum folosite şi în felul acesta am trecut primul 
hop. 

Intors în vestibulul-închisoare, m-am așezat pe pat; 
în. timp ce locotenentul ieșea din casă, am constatat că 
în camera cealaltă mai venise un securist. Paza bună... 
După zece-cincisprezece minute locotenentul s-a “întors, 
avind în mînă o franzelă din care încă din curte înce- 
pusc să rupă cite o bucată şi să mănince. S-a uitat la 
mire, s-a oprit, a șovăit putin și apoi, arătindu-mi pii- 
nea, m-a întrebat : 

— Vrei o bucată ? 

— De bună seamă, dacă se poate. 


8 


https://biblioteca-digitala.ro 


i 


Mi-a rupt un colț destul de bun, mi l-a întins, a 
trecut în camera cealaltă și s-a așezat la birou, aşteptind 
desigur vreo dispoziţie telefonică cu privire la marea 
captură realizată, iar eu am început să muşe cu poftă 
din bucata de franzelă proaspătă, constatind că pot face 
acest lucru chiar după ce cătușele fuseseră din nou 
strinse... reglementar. | 

va un moment dat (după ce între timp ascultasem 
involuntar două-trei convorbiri telefonice în termeri 
destul de echivoci), a intrat pe ușă un civil, s-a uitat 
încruntat la mine şi a trecut în camera cealaltă, schim- 
bînd cîteva fraze cu locotenentul. 

Am bănuit că a venit pentru mine, m-am sculat de 
pe pai ca să-mi dezmorţesc picioarele şi am inceput să 
privesc diferitele afişe şi caricaturi de pe panoul zia- 
rului de perete. Pe neașteptate, civilul de care am amintit 
a îosi lingă mine, răstindu-se aspru : 

— Lasă astea, ai să ai destul timp să le vezi... 

N-am răspuns nimic — şi nici nu aveam ce răs- 
punde, iar de întrebat unde mă va duce știam că nu se 
cade. 

— Hai la maşină, s-a răstit din nou si m-a apucat 
de braţ, scoţindu-mă în curte şi de acolo la un jeep în 
care m-a urcat pe banca din spate, unde s-a așezat 
şi el. 

— Ai o bâtistă ? a întrebat înainte de a spune șofe- 
rului să pornească ; și, după ce mi-am scos batista din 
buzunar, mi-a luat-o şi m-a legat la ochi. Trecuseră mai 
mulți ani de cînd nu mă mai jucasem „de-a baba oarba“, 
dar de data aceasta nu era vorba de in joc, ci de o 
măsură de prevedere, căci nu trebuia să știu pe unde 
mergem și unde urma să ajungem. Cici doară nu e 
prudent ca „borfaşii“ primejdioşi să-și dea seama unde 
se allă... 

După vreun ceas, maşina a părăsii șoseaua și, după 
hopurile care ne zgilţiiau, mi-am dat seama că intrasem 
pe străzile lăturalnice ale unui oraș, desigur Bacăul. -O 
serie de cotituri şi de schimbări de direcţie, o oprire la 
o poartă care trebuia deschisă și apoi motorul s-a oprit 
şi agentul care mă însoțea s-a răstit din ncu : 

— Dă-te jos — ţinindu-mă totuși de mină pentru a 
Tei N zitaia să cad la coboriîre, deoarece eram tot legat 
la ochi. 


Din curte am fost dus într-o clădire --- despre care 
ulterior am aflat că este Securitatea din Bacău — şi, 
9 


https://biblioteca-digitala.ro 


odată intrat într-o încăpere, mi s-a scos batista de ia 
ochi, iar un ofițer mi-a ordonat să mă aşez. 

A urmat apoi penibila operaţie ce se face cu prilejul 
arestărilor : scoaterea cravatei, a cureiei de la pantaloni 
şi a şireturilor de la pantofi, iar după aceea scoaterea 
tuturor obiectelor din buzunar și intocmirea unei liste 
de „bunuri“ luate în păstrare, inclusiv, bincințeles, por- 
ioiclul cu bani și acte, precum şi ceasul. O dată cu 
aceasta s-a întocmit și fişa personală — nume, prenume, 
data nașterii, ocupaţia, locul de muncă etc. 

Cind toate aceste formalităţi au lost terminate, am 
fost scos din biroul respectiv și în cele din urmă am 
ajuns pe un coridor mărginit pe dreapta de citeva fe- 
restre ce dădeau într-o curte îngustă, iar de cealaltă 
parte, de o serie de celule; la capătul acestora, după 
cum mi-am dat seama curind, se aflau spălătoarele şi 
toaletele. . 

Au zornăit cheile, un lacăt a fost descuiat, un zăvor 
masiv a fost tras şi uşa unei celule s-a “deschis fiind 
impins înăuntru, iar ușa fiind imediat lerecată în urma 
“mea. În celulă părea întuneric, deşi coridorul era destul 
de luminat de multele ferestre ; am clipit de citeva ori 
și m-am uitat în jur : lingă unul dintre pereţi erau două 
perechi de paturi metalice suprapuse, fiacare pat -avind 
cîte o saltea, o pernă şi o pătură ; lumina nu pătrundea 
în celulă decît printr-o fereastră mică deasupra ușii, bine- 
îrițeles, zăbrelită și ea. În picioare, lingă perete (căci în 
timpul zilei deţinuţii nu aveau voie să stea pe pat şi cu 
atit mai puţin să se întindă...), trei bărbaţi, în cămașă 
și izmene, priveau puţin miraţi la mine. 

— Bună ziua, le-am spus, şi îndată sheata s-a rupt. 
Doi, mai înalți, erau ceangăi din satele judeţului Bacău, 
iar altul, mai mărunt, era un mecanic din Tîrgu Ocna, 
dacă-mi amintesc bine, numele lui începînd cu litera M, 
dar de mult am uitat cum îl chema. E într-adevăr ciudat 
î de repede se uită chiar numele oamenilor cu care 

„petrecut“ zile şi luni grele de pușcărie ! 

Toţi fuseseră legionari şi, bineînţeles, 1 nu mai activa- 
seră în nici un fel de mai bine de zece ani ; iar prezenţa 
ceansăilor arăta cît de populară fusese miscarea, oamenii 
acestia simțindu-se români și vorbind perfect româneste, 
deși peste cîtva timp aveau să se înfiinteze în satele lor 
scoli cun limba de predare maghiară, la care, din fericire, 
bunul simt a impus să se renunțe mai tirziu. 


În celulă era o căldură de cuptor — nu degeaba ne 
lam în iulie... — aşa că în curînd am adoptat şi eu cos- 
10 


https://biblioteca-digitala.ro 


N 


tumul sumar al celorlalţi, răminind în chiloți, dar şi așa 
curgea sudoarea pe noi, spaţiul tiind prea mic pentru 
patru oameni, iar aerul neputindu- se improspăta teo- 
retic, de altfel, căci nu era nici un curent — decit pe 
mica fereastră zăbrelită de deasupra ușii. 

Incet-încet, fiecare din noi a aflat aproape totul de- 
spre biografia celuilalt şi despre împrejurările in care 
am fost arestaţi. Şi abia atunci am aflat că în noaptea 
de 18 spre 19 iulie în tot judeţul fuseseră arestaţi toştii 
legionari, după ce cu citeva zile mai inainte se arestaseră 
foştii liberali și foştii ţărănişti, adică mai mult sau mai 
puţin toţi cei care în trecut făcuseră politică. Și celelalte 
celule erau pline cu foști legionari, ceilalți deţinuţi fiind 
„evacuaţi“ mai de mult de la securitate. 

Cind a sosit ora mesei, s-a deschis uşa şi ni s-au dat 
patru gamele scunde, pline cu fasole — operaţie care 
se repeta seara (fasolea alternind cu arpacaşul), iar di- 
mineaţa se dădea cite o gamelă cu cafea neagră, surogat 
bineînţeles, dar destul de dulce şi care a [ost, după pă- 
rerea mea, cel mai bun lucru care se dădea deţinuţilor. 
Un slert de kg de piine pe zi — firește insuficient pen- 
tru oameni care nu primeau decit cite un fel de min- 
căre la prinz şi unul seara — completa meniul zilnic ; 
dar dacă am mincat aproape întotdeaura porția de fa- 
s6le iahnie, arpacaşul (pe care nici nu-l cunoscusem pină 
atunci) nu mi-a plăcut niciodată și îl dădeam aproape 
tot „colegilor“ de celulă. 

Ceea ce m-a surprins mai mult a fost „programul“ 
fix pentru toaletă : de trei ori pe zi, la ore precise, venea 
un gardian şi scotea pe rînd deţinuţii din fiecare celulă 
pentru 10—15 minute, aşa încît să nu poti ști niciodată 
cine sint cei din celula vecină, deşi în scurtă vreme toți 
aveam să fim împreună... 

Noaptea, căldura era parcă și mai greu de. suportat 
decit ziua, fiindcă, oricum, salteaua se incălzea de căl- 
Gura corpului şi erai astfel învăluit într-un aer cald şi 
umezit de sudoarea tuturor celor patru oameni ce trans- 
pirau necontenit. 

După trei sau patru zile, am fost scoşi în curte; 
rînd pe rînd, am fost chemaţi în biroul unde predasem 
obiectele personale, care ne-au fost redate potrivit lis- 
telor întocmite. După ce s-a înserat, -an fost înghesuiți 
toţi, mai bine de douăzeci de oameni, într-un autoca- 
mion, care însă n-a părăsit curtea închisorii decît după 
ce sc lăsase cu totul întunericul. Pe diierite străzi lătu- 
Talnice, camionul ne-a dus la poarta penitenciarului din 


1l 


https://biblioteca-digitala.ro 


Bacău, iar aici am fost .introdușşi toţi în aceeaşi încăpere, 
destul de mare, cu priciuri pe două nivele, dar fără sal- 
tele şi perne, ci numai cu rogojini pe scindurile tari ca 
pietrele... 

A doua zi dimineaţa, după ce ni s-a dat cite o ga- 
melă de pterci“ de mălai (prima dată în viaţă cind am 
mîncat acest păsat, destul de gustos, cind e dulce), am 
fost scoși în curte, în faţa încăperii in care dormisem 
(care nu merită numele de celulă, căci era destul de în- 
căpătoare, mai ales după celula de la securitatea din 
Bacâu). La cîţiva metri de grupul nostru, un locotenent 
tineel şi mic şedea la o masă, avînd in iaţă dosare și 

iște foi de hirtie și aproape imediat u început să ne 
strige rind pe rînd. Un nou interogatoriu, de data aceasta 
ceva mai amănunţit, insistindu-se mai mult asupra ac- 
tivităţii politice. Cînd mi-a venit rîndul și m-a intrebat 
ce grad am avut în mişcare și la răspunsul meu că am 
fost şef de cuib a exclamat scandalizat : 

— Auzi, auzi, doctor în. litere şi şef ds cuib! -— ca 
şi cum ar fi fost vreo incompatibilitate între ele. Mai 
curios mi s-a părut că n-am fost întrebat dacă am de- 
ţinut vreo funcţie administrativă în timpul aza-zisei gu- 
vernări legionare, dar poate aceste date figurau deja la 
dosar. s 

Cele cîteva zile „petrecute“ la peniterciarul din Bacău 
au iost oarecum odihnitoare, deoarece de fapt eram lă- 
sati în pace, nefiind sicîiţi de gardieni ; eram scoşi la 
plimbare în cerc cite o oră pe zi, în restul timpului pu- 
tind sta întinși pe priciuri, vorbind despre cile și mai 
cîte, dar în special întrebîndu-ne unde vom fi duşi, căci 
era cvident că nu ne arestaseră peniru a ne ţine la acel 
penitenciar. . 

“Curtea în care dădea camera noasiră era despărțită 

e curtea detținutelor printr-un zid înalt, aşa că nu ne pu- 
team da seama dacă și „colegele“ noasire erau ţinute la 
acelaşi regim. Dar seara, după ce se întuneca, înainte 
de a ne culca, ascultam cu atenție melodiile pe care o 
deținută cu voce frumoasă şi puternică le cînta fără să 
fie oprită de gardieni. Erau deținute de drept comun 
Si acest gen de deţinuţi se bucură de multe drepturi și 
de destulă libertate în închisorile noastre... Între cînte- 
ceie ale căror melodii rupeau liniştea nopţii era şi „Za- 
raza e cea mai frumoasă“, pe care femeia accea o cînta 
cu mult suflet, iar noi ascultam, tăcuţi și parcă ferme- 
caţi, glasul ce răsuna în nopţile cu lună. 


12 


https://biblioteca-digitala.ro 


Într-o seară, cînd tocmai ne pregăteam de culcare, 
au lunctionat din nou zăvoarele ușii şi un ofițer ne-a 
ordonat răstit să ne luăm lucrurile și să ieşim în curte. 
Pentru mine, care nu aveam decit servieta veche şi goală 
şi trenciul, operaţia a fost foarte simplă ; ceilalți aveau 
însă mai toţi cite o lădiţă sau un mic geamantan, aşa 
că au trebuit să se pregătească în grabă. Ne-am suit cu 
teţii intr-un camion ce intrase între iimp in curte şi, 
caie peste grămadă, ne-am înghesuit care cum am putut, 
în tele patru colțuri ale camionului allindu-ge cîte un 
soldati înarmat. În scurtă vreme am ajuns la triajul gării 
Bacău — destul de departe de gară și de peroane —- unde 
ne aștepta un vagon-dubă. Intrarea in asemenea vagoane, 
care au scară numai la unul dintre capete, se face prin- 
tr-un prim compartiment care ocupa circa o treime din 
vagon, destinat soldaților de pază şi plutonierului care 
ne însoțea pentru a ne „preda cu acte în regulă“ la noua 
destinaţie ; restul vagonului avea bănci de lemn de-a 
lungul celor doi pereţi, suficiente pentru ca să ne 
putem așeza toţi, dar desigur nu pentru a ne întinde să 
dormirn. La mijlocul uneia dintre aceste bănci se afla o 
gaură acoperită cu un capac — „toaleta* detinutilor —, 
în dreapta și în stinga ei avind cite o... apărătoare de 
lemn, nu mai înaltă de 30 de centimetri, aşa încît, prac- 
tie vorbind, trebuia să foloseşti toaleta în public ! Nefiind 
obișnuit cu aşa ceva, deşi simțeam nevoia şi am încercat 
de cîteva ori, n-am putut urina pină după ce am ajuns 
la noua destinaţie, adică timp de aproape 24 de ore. 

Cum necum, mai moţăind, mai discutind, noaptea a 
trecut și, atît cît ne-am putut da seama privind pe fe- 
restruicile cu zăbrele dese, cînd s-a luminat de ziuă ne 
apropiam de Bucureşti, unde am și ajuns puţin după- 
amiază. Vagonul nostru a fost remorcat însă de o loco- 
motivă şi scos din gară, fiind dus undeva svre depoul 
Griviţa, aproape de podul de lingă Piaţa Chibrit, unde 
a venit chiar pînă lingă linie o maşină-dubă să ne ia. 
Pentru cine n-a avut plăcutul prilej să „călătorească“ cu 
o asemenea maşină, citeva detalii pot fi utile. „Feres- 
trele“ sînt simple simulacre oarbe, intrarea în dubă fă- 
cindu-se prin spate, unde este un mic „vestibul“ pentru 
gardieni, despărțit de un perete de restul maşinii, în care 
sînt bănci laterale. Alte dube au și adevărate celule, pro- 
habil, pentru transportarea deținuților periculoși, dar 
atunci nu ne-am bucurat de favoarea unei asemenea 
dube speciale... După un răstimp destul de lung, maşina 
a plecat, înăuntru fiind o zăpușeală aşa de cumplită în- 


- 13 


https://biblioteca-digitala.ro 


cît gardienii au acceptat să lase ușa deschisă ; în felul 
acesta ne-am putut dă seama din cînd în cînd pe unde 
eram purtaţi. După Podul Grant, am intrat probabil în 
carlierul Cringași și am trecut prin străzi pe unde nu 
fusesem niciodată. Cînd am .ajuns la destinaţie se înnop- 
tase, dar pină atunci am putut vedea cum se uită mirate 
la nci femeile şi copiii ce stăteau în iața porților, închi- 
puindu-și probabil că e vorba de o ceată de răufăcă- 
tori... ii 

La coborire, am fost duşi într-o curte cu ziduri înalte 
avîn€ deasupra și sirmă ghimpată și imediat arm aflat de 
la ceilalţi arestaţi că sintem în lagărul de la Ghencea. 
După o frugală masă de seară, am fost răspindiţi la în- 
timplare în diferitele barăci cu priciurile pline aproape 
pină la refuz ; eu am nimerit alături de un deţinut din 
judeţul Bacău — Frincu —, dintr-un sat de ceannăi, dar 
omul era mai român decit mulți alţii. Întinşi pe spate, 
privind grinzile şi scindurile văruite ale tavanului în 
două ape, am vorbit de una de alta, pină ce am adormit. 
Dar somnul mi-a. fost scurt, căci m-am trezit scărpi- 
rîndu-mă cu frenezie pe spinare și la mijloc : erau primii 
păduchi cu care făceam cunoștință după cei de la Iași, 
din refugiul 1916—1918. 

Cînd s-a făcut ziuă și am ieşit în curte să ne spălăm 
la cișmea, ne-am dat seama de orînduirea lagărului : în 
spatele clădirilor administrative din apropierea portii, 
se aflau aliniate paralel, la oarecare distanță una 'le alta, 
o serie de barăci mari, putind adăposti fiecare cîte cel 
putin 200 de. persoane pe priciurile duble. Pe latura 
opusă celei a zidului de la poartă, era o reţea de sirmă 
ghimpată foarte înaltă şi deasă, iar dincolo de ea, la 
oarecare distanţă, o serie de alte gherete și clădifi: în 
curtea aceea era însă mult mai puţină lume decit în 
curisa noastră, unde eram strinşi cîteva sute. dacă nu 
chiar mii de arestaţi aduşi din toate colţurile țării, și 
trebuia să aşteptăm la coadă la uşile puţinelor closete 
ținute într-un hal fără hal de pline și de murdare. 

intr-una din plimbările din curte m-am întîlnit cu 
Ernest Bernea, cu care am stat apoi împreună mai bine 
de un an. Un alt tînăr, pe care-l chema Popescu, dacă 
nu mă înşel, protesta cu înverșunare, sustinind că a fost 
arestat din greşeală, deoarece el nu făcuse politică şi 
pînă la urmă am aflat că a reușit să obţină eliberarea, 
ceea ce înseamnă că multe arestări se făcuseră numai pe: 
hază de denunţuri. 


14 


https://biblioteca-digitala.ro 


Baraca în care în noaptea a doua am fost grupaţi din 
nou cei de la Bacău nici nu avea priciuri, ci numai sal- 
tele cu paie, întinse pe ciment. Într-un colţ se afla o gră- 
madă apreciabilă de DDT, din care toţi iuam cu.nerniluita 
si ne puneam pe rufe, unii dindu-și cu praful acesta chiar 
pe piele, pînă au fost preveniți de un docior că e primej- 
dios. Fiecare baracă avea un gardian ; al nostru era un 
fruntaş țigan, care înjura tot timpul şi din cind în cind 
mai şi lovea cu o curea. 

Într-o zi, pentru nu ştiu ce formalitate, am fost duși 
în curtea vecină. Era soare, cald peste măsură și, profi- 
tind de ocazie că în locul unde aşteptam se afla o cişmea, 
ne-ani dezbrăcat să ne spălăm rufele. Am frecat cu nă- 
dejde nu numai cămașa, dar şi chiloţii și în special bete- 
liile, unde mi se spusese că îşi depun vuălele păduchii, 
dar nu aveam decit... apă, nu și săpun, așa că rezultatul 
a fost nul, căci după aceea au reînceput mincărimile. A 
doua zi i-am spus fruntaşului că nu înțeleg de ce sintem 
ținuți plini de păduchi, iar el a început să ţipe, amenin- 
ţindu-mă cu carcera dacă „doctorul“ nu va găsi păduchi. 

„Doctorul“ chemat să-mi inspecteze rutăria era un stu- 

dent în medicină, deţinut şi el, dar adus din » cealaltă 
curte, şi s-a dovedit om de treabă. Căci deşi n-a păzit pe 
rufele mele nici o insectă (eu găsisem deuă în ajun!)), 
-a spus fruntașului că sînt multe „lindiri“, aşa încit a 
primit ordinul să mă ducă la baie şi să-mi pună hainele 
lua etuvă. Zis şi făcut. Am fost condus în curtea cealaltă, 
unde se afla baia și etuva; eu am făcut un duş cald 
ştraşnic (mi s-a dat pentru aceasta şi o bucăţică de să- 
pun), iar hainele şi rufele au fost băgate în tot timpul 
acesta într-o etuvă, care le-a boțit dar le-a dezinfectat. Ce 
folos însă că după aceea m-am întors iar în baraca 
cu DDT... 

S-au scurs aşa cîteva zile sau poate mai mult de o 
săptămînă. Într-o dimineaţă s-a aflat că într-una din 
barăci un frizer bărbierea deţinuţii ; n-am mai aşteptat 
nici c invitaţie și ne-am așezat la rînd lingă "să : eram 
toți nebărbieriţi de cînd fusesem arestaţi şi, ținind seama 
şi de hainele boţite şi uneori chiar rupte, începusem să 
arătăm ca niște cerşetori, bătrîni şi neîngrijiti. Într-un 
tîrziu mi-a venit rîndul, m-am săpunit si apoi am fost 
bărbierit în două-trei minute, iar cînd s-a terminat 
mi-am trecut mîna pe obraji și nu-mi venea să cred că 
pieiea a rămas tot moale... Întorcîndu-mă la baraca 
Băcăoanilor, am fost imediat văzut de unul dintre „ai 
noştri“, care a început să strige cit îl țirea gura: „Ui- 


15 


https://biblioteca-digitala.ro 


fie 


te-l pe domnul Dumitrescu întinerit cu douăzeci de ani 
Fireşte, barba albă, crescută de mai bine de două săplă- 
mini, mă arăta ca un moș, deşi de-abia peste vreo două 
luni, în toamna aceea, aveam să împlinesc cincizeci de 
ani. PA 

Între timp, toată lumea vorbea că vom fi duși -a 
Canal și se răspindeau zvonuri foarte „roz“ despre viața 
Ge acolo + ba că erau biblioteci, ba că se primeau ziare și 
pachete și aşa mai departe, așa încit — ţinind -seama de 
condiţiile mizerabile în care eram ţinuii la Ghencea — 
cei mai mulți am început să dorim cu nerăbdare să fim 
duşi la Canal. Nu știu dacă acele zvonuri erau răspîn- 
dite de administrația lagărului, prin turnătorii ei, sau 
pur şi simplu erau creaţia imaginației unora dintre de- 
ţinuţi, dar oricum atmosfera era foarie favorabilă ple- 
cării la Canal. Așa încit, atunci cind s-a format primul 
grup de cîteva sute de deținuți pentru a fi duși la gară 
şi încârcaţi în tren, toți ne-am strîns în cerc în jurul ofi- 
țerului care striga numele celor „aleși“, aşteptînd cu în- 
frigurare, doar-doar vom auzi şi numele nostru! Scena 
aceasta s-a repetat de vreo trei-patru ori la interval de 
cîteva zile şi împreună cu prietenul Bernea începusem 
să ne facem ginduri „negre“, temindu-ne că vom rămîne 
în mizeria de la Ghencea. Dacă am fi ştiut ce ne aș- 
teaptă la Canal !... 5 

Iată însă că a venit şi după-amiaza așteptată, în care 
au fost strigate și numele noastre şi la auzirea lor am 
sărit în sus de bucurie... Spre seară am fost încărcați 
într-o serie de dube şi porniţi la drum — dar de data 
aceasta ușa din spate era închisă şi nu ne-am putut la 
seama pe unde mergeam şi încotro eram duşi. Cînd 
duba s-a oprit şi s-a deschis uşa, dîndu-ni-se ordinul să 
coborim şi să ne încolonăm, am văzut că ne aflam în 
piaţa gării Băneasa, aleasă pentru că de accio nu plecau 
decit trenuri „speciale“ și deci nu era lurne să ne vadă. 

„În gară ne aştepta un tren lung de vreo zece-două- 

sprezece vagoane mari de clasa a treia și am fost aspru 
îndemnați să ne suim cil mai repede. Cind  îmbarca- 
rea s-a terminat şi s-au zăvorit uşile — la fiecare 1ă- 
cea de pază cite un securist înarmat —, ni s-a spus că 
n-avem voie să ne ridicăm decit cind ue ducem la toa- 
letă sau să bem apă ; trebuie să recunosc că apa era din 
belşug, căci în fiecare vagon se afla, ia capetele lui, cite 
un butoi mare plin, iar cîte o cană îusese pusă alături 
pentru a se putea bea. i 


16 


https://biblioteca-digitala.ro 


M-am nimerit pe o bancă lingă un grup destul de 
mare de unguri și, din puținele vorbe pe care le-am 
putut schimba, am înţeles că nu lusescră arestaţi pen- 
tru că ar fi făcut politică, ci pentru că fuseseră „chia- 
buri“. Erau foarte deprimaţi și vorbeau foarte puţin, 
unii din ei fiind chiar mai în virstă ca mine. Pînă să 
plece trenul se şi înnoptase, așa că fiecare am incercat 
să dormim. Cind pe fereastră a început să se zărească 
peisajul, am văzut că trenul străbătea Balta Borcii, atit 
„de pitorească pe atunci şi atit de monotecnă astăzi, după 
îrdiguirea malurilor şi secarea bălților. Nu-mi mai aduc 
aminte dacă trenul oprea în fiecare staţie —- »ră de ult- 
fel un tren „special“, numai pentru noi --, dar faptul 
că era compus din vagoane mari şi bune de clasa u 
treia ne ridicase și el moralul, mai ales că so:daţii care 
ne păzeau ne lăsau în pace, strigind numai din cînd în 
cînd „gura !“ sau „stai jos, acolo !“. Oricum, în gara Lo- 
robanțu trenul a oprit la cîteva sute de metri de 
clădirea gării, tot pentru a nu fi văzuţi de lume. Odată. 
coboriţi, am fost încolonați pe cite patru-cinci rînduri, cu 
soldaţi, cu arma la umăr şi cu baioneta, puși pe laturile 
coloanei, ca şi înaintea şi în spatele convoiului, şi am în- 
ceput să mărşăluim pe o șosea de piatră, plină de praf. 
Soldaţii mergeau voinicește, cum se cade unor soldați, și 
cei dintre noi care aveau bagaje puţine sau mai deloc (ca 
mine) reușeam să ţinem pasul. Dar cei mai bătrîni, cei 
bolnavi și mai ales cei care aveau cite un geâmantan sau 
cite o lădiță pe care trebuiau să o ducă în mină sau pe 
umăr mergeau firește.mai greu, se poticneau şi tot în- 
cercau. să se mai oprească, fiind însă iuie și sever admo- 
nestati de santinele. Drumul mergea în lungul unei vil- 
cele, de ambele laturi ondulindu-se dealurile domoale ale 
Dobrozei, fie semănate cu porumb, acum aproape copt, fie 
golaşe după ce fusese secerat griul sau, pe pantele ceva 
mai pronunţate, acoperite de păşuni arse de soare. To- 
tul era astfel galben-brun, abia ici-colo rnai riimăcese cite 
un petic de iarbă verde, şi noi ne tîram prin praf ca un. 
șarpe lung de cîteva sute de metri, sub arşita neîntinată 
a soarelui ce se ridicase bine pe cer. Oamenii asudau și 
înturau în surdină, santinelele strigau și cîteodată mai 
înjurau şi ele, dar tare, și nouă ne era din ce în ce mai 
greu să ne ţinem pasul cu al lor — băieţi tineri de două- 
zeci de ani. Experiența avea să-mi arate în decursul celor 
aproape trei ani de lagăre şi închisori că securiştii n-au 
fost niciodată dispuşi să înteleagă că namonii in virstă, 
mulți trecuţi de 50 şi chiar de 60 de ani, nu pot merge în 


17 


https://biblioteca-digitala.ro 


pasul sprinten al soldaţilor ce abia împliniseră 20 de ani. 
lar asprimea acestora față de -deţinuţi — ne-am dat 
scama mai tirziu — se explica prin laptul că li se spu- 
sese că am fost toți prinși cu arma în mină, încercînd să 
rusturnăm guvernul... 

După citeva ceasuri de mers, în timpul cărora popa- 
surile au fost puţine şi foarte scurte, am trecut pe par- 
tea cealaltă a vilcelei, am suit puţin şi ne-am aflut în faţa 
portii unui lagăr : de îndată ce am intrat, am aflat că 
era lagărul „Galeş“ (valea sau -colineie respective se 
numeau așa), nume care-mi evoca unul “dintre splendi- 
dele lacuri din masivul Retezatului, pe unde fusesem în 
excursie în anii 1945 şi 1948. Cită deoseoire între splen- 
didul peisaj alpin din Retezat şi dezolantul, peisaj dobro- 
gean din părţile acestea. Și cită deosebire intre starea 
sufletească pe care ţi-o inspiră munții aceia minunati și 
Jacurile acelea cu apă limpele în care păstrăvii se zben- 
guiesc şi sar afară din apă după muşte şi deprimarea ce 
ne cuprinsese pe toţi în clipa intrării în lagăr... 

După ce am trecut poarta — am fost opriţi pentru a 
îi „luaţi în primire“ — operaţie care se face, la urice la- 
găr sau închisoare, cu mare încetineală şi multiple în- 
jurături. Eram morți de -sete şi priveam in jur cu des- 
iulă îngrijorare, deşi barăcile erau noi și aveau un aer 
destul “de primitor. Dar oricît încercam să zărim o ciş- 
mea. la care să ne putem potoli setea și să ne spălăm 
de praful ce se adunase pe feţele noastre, n-am văzut 
nici fintînă, nici cişmea. Abia spre seară am aflat, spre 
groaza noastră, că aşa ceva nici nu există la Galeş... 

Lagărul; dreptunghiular şi în pantă, era inconjurat 
de o dublă reţea de sîrmă ghimpată, înaltă de cel pu- 
țin 3 metri,'cele două șiruri de pari şi sirmă fiind la 
distanță de cîţiva metri unul de altul, şi străjuit ia col- 
țuri şi, din loc în loc, în lungul laturilor — şi desigur și 
la poartă — de cîte un „observator“ (in clipa cînd scriu 
nu-mi amintesc numele special al acestor instalaţii“) 
înalt, cu acoperiș tronconic. și deschis spre toate cele pa- 
iru puncte cardinale, astfel încit santinelele de pe plat: 
forma lor să poată vedea pe oricine s-ar apropia de gardu- 
rile de sîrmă, fie din interiorul lagărului, fie din afara 
lui. Lângă poartă, pe stinga, se afla clădirea (de fapt tot 
de scinduri) „administraţiei“ lagărului, unde îşi avea bi- 
roul și comandantul, dar, bineînțeles, locuinţele tuturor 
securiştilor se aflau peste drum de lagăr, unde erau și ba- 
răcile soldaţilor. În interior, de-a lungul reţelelor de sir- 
mă, pămîntul era arat și greblat proaspăt pe o lățime de 

18 


https://biblioteca-digitala.ro 


cîțiva metri, iar la o distanță de cel putin zece-cincispre- 
zece metri de gardurile de sîrmă, de-a lungul celor două 
laturi lungi ale platoului, se aflau înşirate paralel o serie 
de barăci, lungi de circa 20 de metri: intrarea era la 
mijloc, într-un fel de mic vestibul, din care se deschi- 
deau două  cămăruţe — pentru „brigadieri“ —, iar în 
dreapta şi în stinga cite -o încăpere mare, lungă, cu pri- 
ciuri duble pe două laturi, o sobă pe una dintre laturile 
înguste şi două-trei ferestre pe una dintre laturile lungi. 
Acesta era planul celor mai multe dintre barăci, deşi mai 
erau şi unele de alte dimensiuni şi în alt fel împărțite în 
interior, pentru bucătăria lagărului, pentru magazii, pen- 
tru infirmerie si, bineînțeles, pentru „administraţiak la 
gărului şi pentru corpul de gardă. În miilocul lagărului 
era un spaţiu liber de cel puţin un hectar, în pantă, ca 
tot terenul, numit platou, pe care erau adunaţi deţinviii 
peritru orice formalitate oficială, ca şi pentru formarea 
„brigăzilor“ dimineața înainte de pornirea la lucru. Nu-mi 
mai amintesc cînd şi ce ni s-a dat să mincâm în prima 
noastră zi de lagăr. Ştiu numai că ni s-a dat fiecăruia 
cîte o lingură şi cite o farfurie de tablă mai degrabă in- 
tinsă decît adincă, iar pentru a lua un strop de apă ne 
tot foiam pe lîngă bucătărie, unde se aflau butoaiele cu 
upă şi de unde brigadierul bucătăriei şi mai ales briga- 
dierul-şef al lagărului ne tot alungau pocnindu-ne cu 
cîte un băț nu tocmai subţire, dovadă că nu se rupea 
cînd îl atingea mai cu nădejde pe vreunul dintre noi. 
Această lipsă de apă în lagăr era explicabilă, de vreme 
ce ea se aducea de la Poarta Albă cu butoaie, în căruţe, 
neexistind instalaţie de apă într-un lagăr destinat să pri- 


mească peste o mie — dacă nu şi mai mulţi -— de deţi- 
nuți... Pasă-mi-te constructorii n-au apucat să termine 
lagărul — după cum nu se terminase încă nici „mobila- 


rea lui“, căci în primele săptămîni nu crau nici sal- 
tele —, dar forurile responsabile se grăbiseră cu ares- 
tările, fiind nevoie de brațe de lucru pertru canal. 

Şi erau destule „brațe de lucru“ — deşi un mare nu- 
măr dintre noi nu munciseră niciodată cu brațele! — 
de tot felui: unul era orb, alţi vreo doi, şchiopi, mer- 
gind în cîrje, nenumărați erau bătrini ramoliţi şi fizic, 
nu riumai intelectual, şi de toate culorile politice și... fără 
culoure : liberali, ţărănişti, cuziști, legionari şi chiaburi. 
Destui de mulți erau trecuţi de 60 de ani — unii chiar 
de 7) de ani — şi declarați „inapţi“ dintru început, chiar 
lără să se mai aştepte vizita medicală, dar pentru cei 


19 


https://biblioteca-digitala.ro 


bolnavi această „calitate“ nu putea fi stabiiită decit de 
medici şi numai în cazuri foarte grave. 

Strînşi pe platou, am așteptat să fim împărţiţi în bri- 
găz: de lucru, „brigadierii“ — condamraţi de drept co- 
mun, unii dintre ei foşti chiar ofiţeri de securitate — ur- 
mind să-şi aleagă cei 45—50 de oameni care trebuiau să 
formeze cîte o brigadă. Împreună cu  Bernca am pus 
ochii pe un brigadier destul de mărunt, uar care nu avea 
o înfăţișare-prea patibulară, și, în timp ze trecea pe lingă 
noi pentru a-şi alege oamenii, l-am rugat să ne ia şi pe 
noi. Cînd, la întrebarea lui, i-am răspuns vă sintem prole- 
sori, a avut o tresărire de rezervă, dar apoi, măguluit pe- 
semne că ar avea să conducă și nişte universitari, ne-a 
luat în brigada lui. Abia după acsea ari afiat noi că e 
un om foarte rău, care înjură şi bate fă:ă jenă ; totuşi, a 
știut şă se stăpînească cîteva zile şi în cele din urmă a 
cerut să i se dea altă brigadă, cu care să se poată purta 
cum ştia el... 

Dintre cei aproape cincizeci de oameni din brigada 
noastră, îmi aduc aminte numai de doi preoți, unul numit 
Florea, protopop de la Mediaș, și aliul (al cărui nume 
l-am uitat) de la Mitropolia din Sibiu. Primul, la arestare, 
era rotofei şi roșu la față, ca orice prevt ortodox care se 
respectă, dar peste un an, cînd ne-am despărțit, era tras 
ca prin inel... 

Nu stiu dacă înainte de a îi repartizaţi pe brigăzi sau 
după aceea, tot adunaţi pe platou, am ascultat citindu- 
ni-se fiecăruia. pedeapsa administrativi la care eram 
condamnaţi. Cînd au început să fie citiie numele şi după 
fiecare să se spună : 24 de luni, 36 de luni, 12 luni, toată 
lumea a. încremenit. Apoi, încet-încet, frunţile s-au înse- 
ninat, camenii spufiindu-și că astea sîni sperictori, dar că 
mai mult de 3 luni nu ne vor ţine pe nici unul, tiindla- 
restaţi doar ca să ni se facă puțină „readucare'*. Bernea 
și cu mine dădeam din cap la aceste interpretări, «tiind 
bine că nu pentru cîteva luni se adună mii de oameni din 
toate colţurile ţării şi se construiesc lapăre peste lagăre 
de-a lungul traseului canalului. 

îmainte de plecarea la lucru, după cs se lua „dies 
toate brigăzile erau strinse în careu îr jurul spaţiului 
central, pentru numărătoare. Fiecare brisadier comunica 
numărul oamenilor din brigada sa și după ce brigadierul- 
sef le comunica administrației. se aştepta rezultatul. Dar 
de multe ori cifra deţinuţilor din scriptele = Sainistaaat: 
nu se potrivea cu rezultatul numărătoarei de pe „platou“ 
și atunci totul era luat de Ja început, uneori nuniărătoa- 


20 


https://biblioteca-digitala.ro 


rea [ăcindu-se de cite trei-patru ori. lar în acest timp 
noi stăteam în noroiul ce ajungea pe alocuri pină la 
gleznă, încolonaţi, fireşte, şi făceam toi felul de comen- 
tarii asupra cunoştinţelor aritmetice ale celor de la ad- 
ministraiie. i 

Cind, în sfirşit, rezultatul numărătorii corespundea cu 
cilra oficială din scripte, se dădea ordin de plecare şi 
atunci, rînd pe rînd, încolonaţi cite 5—6 in rînduri dese, 
porneam spre poartă, în frunte cu brigadierul. Dar în 
apropierea barăcii administraţiei, la un ordin scurt al bri- 
gadierului, luam pas de defilare şi băteam de zor încălță- 
rile în clisa pe care mergeam, pină ieșeam pe poartă, 
unde — de o parte și de alta — ne aştepta „cordonul“ de 
soldaţi al fiecărei brigăzi — 9—6 soldaţi, conduşi de un 
sergent —, care formau cerc în jurul nostru și astfel pâ- 
ziţi porneam fiecare brigadă spre locul ue muncă. 

În primele zile de lucru, în frunte cu  brigadierul, 
brigada nvastră — însoţită“ pe toate laturile de santinele 
cu baicneta la armă — a pornit spre un obiectiv fixat la 
cițiva km în susul vilcelei ; s-a mers în pas voinicesc, cu 
circa șase kilometri pe oră, mai mult peste cimp decit 
pe vreo potecă, şi am ajuns astfel într-o zonă unde tre- 
buia să desțelenim terenul, căci pe acoio urma să se con- 
struiască un terasament de cale ferată. Ştiam că munca 
la cazma şi la lopată nu e uşoară, căci de-a lungul a a- 
proape treizeci de ani de activitate arheologică de teren 
văzusem că pînă și oamenii obişnuiţi cu asemenea munci 
trebuie să depună eforturi mari atunci cînd se întîmplă 
ca pămîntul să fie ceva mai tare. Dar cei mai mulţi dintre 
membrii brigăzii noastre nu erau nici ţărani și nici mun- 
cito:1 manuali, nefiind deci obișnuiți să sape şi să azvirle 
pămîntul cu cazmalele' și lopeţile, așa încit brigadicrul 
trebuia să ne îndemne necontenit. Nu șliu dacă se fixuse 
vreo normă, dar ce știu e că săparea acelui pămînt ne- 
lucrat — fiind desigur pășune și deci ţelină întărită ca 
Piatra — era înfiorător de grea. Trebuia să loveşti de 
citeva ori cazmaua... cu pantoful pentru a o putea înfige 
vit de cît în pămînt și apoi trebuia să te lupţi pentru a 
o desprinde dintre firele ierbii mari. După citeva zile de 
asemenea chinuri, m-am jurat că, dacă voi avea  prile- 
jul să mai conduc vreo săpătură arheologică, nu voi 
mai zori niciodată un lucrător. Şi cu foarte rare excep- 
ţii — cînd cîte un muncitor se dovedea într-adevăr le- 
neș — mi-am ţinut jurămîntul în cei 20 de ani cit am 
mai condus săpături arheologice, după ieșirea mea din 
puşcărie. i 

21 


https://biblioteca-digitala.ro 


Porțiunea de teren pe care trebuia să săpăm era pă- 
zilă de garda noastră, soldaţii fiind aşezaţi în cerc, cu 
arma la picior, la distanţă de citeva zeci de metri unul de 
altui şi la 15—20 de metri de linia pină la care ne puteam 
noi apropia. Una sau două bote de apă luseseră cărate de 
la lagăr, așa încît, din cînd în cînd, cite unul dintre noi 
lua o botă şi trecea pe la fiecare, dindu-i sii bea o gură- 
două de apă. Dar pe arşiţa îngrozitoare de august şi cu 
munca aceea înfiorător de grea, operaţiunea aceasta tre- 
buia repetată la fiecare 15—20 de minute. Mi-am dat 
seama atunci că, dacă aş putea duce eu apa la oameni, 
m-aș bucura astfel, din cînd în cînd, de cite o pauză 
de 5—10 minute, aşa încît, de cîte ori nu se grăbea 
altul să mi-o ia înainte, mă repezeam şi luam o botă 
şi treceam încet cu ea pe la fiecare din cei aproape cinci- 
zeci de tovarăși de suferinţă. 

Tot atît de neplăcut, dar din alt punct de vedere, era 
faptul că pentru nevoile firești nu puteai depăși linia san- 
tinelelor şi nici chiar nu te puteai apropia prea mult de 
ele, trebuind să lași la o parte ruşinea şi să te supui le- 
gilor firii, oricît de inedit era acest lucru pentru cei mai 
mulţi dintre noi. Dar s-a spus cu drept cuvint că omul se 
învață cu toate, așa că după citeva zile începusem să ne 
obisnuim și cu lipsa de pudoare. De altfel, şi în lagăr lu- 
crurile nu stăteau chiar mult mai bine. E adevărat că 
erau cîteva closete acoperite şi închise, dar erau comune, 
un număr de cinci-șase găuri fiind inşirate la rind pe 
podea, fără nici un fel de perete despăriitor, așa încit 
mi-am făcut obiceiul să mă duc noaptea, pentru a fi sin-. 
gur in aceste momente de... chibzuire. Mai rea era lipsa 
tutală a oricărui petic cit de mic de hirtie, aşa încit tre- 
buiau folosite bețe de trestie, smulse chiar din pereții 
ciosetelor. | 

uabărul nefiind încă bine organizat, nu aveam încă, 
aşa cum am spus, saltele, dar nici pături şi deci fiecare ne 
înveleam cu ce puteam — un pardesiu, o haină —, căci 
ropţile de august sint reci în Dobrogea, mai ales spre 
ziuă, inainte de a suna clopotul pentru deșteptarea feri- 
ciților din barăci. Se dăduse totuși ordin să nu dormim 
cu lainele pe noi, ci numai în cămaşă şi chiloţi, dar era 
prea trig ca să respectăm această dispoziţie şi ne culcăm 
îmbrăcaţi, în speranța că nu ne va controla nimeni. Dar 
într-o noapte am fost trezit din somn de nişte ricnete 
fioroase şi, deschizînd ochii, am văzut pe brigadierul-șef 
insoțit de un securist cum răcneau ia preotul Florea. 
lau pus să se dezbrace şi apoi cu propria-i curea a tost 


22 


https://biblioteca-digitala.ro 


bătut pină tot spatele i s-a făcut numai vinătăi. E adevă- 
rat însă că loviturile nu erau date de securist, ci numai 
de brigadierul-şef, unealtă servilă, care îndeplinea cu 
rare plăcere această misiune. Eu, atiîndu-mă la cîţiva 
metri buni de locul unde dormea preoiul Florea, mi-am. 
scos pantalonii pe sub pardesiul cu care eram invelit şi 
i-am pus deasupra capului, aşa încît, cind controlul a 
ajuns la mine — căci pedepsirea preotului Fiorea a du- 
rat citeva minute —, devenisem... reglementar, adică în 
cămaşă şi chiloţi. 

Deşi în orele libere stăteam mai tot timpul in baracă, 
începusem să cunosc și alţi deţinuţi, între care si pe un 
tinăr student din Braşov, voinic şi frumos ; auzind că nu 
am decit o cămaşă, mi-a dat imediat una de-a lui și ast- 
tel acum, cînd spălam cămașa, nu mai trebuia să stau. 
cu haina pe mine pină se usca. Mi-a părut foarte rău 
în uitimii ani că i-am uitat numele, ca să mă pot in- 
forma ce i s-a mai întimplat, deoarece — aşa cum voi 
povesti mai jos — am avut prilejul să stau mai: mult cu 
acest băiat, care s-a îmbolnăvit grav la un moment dat. 

Dimineaţa, înainte de plecarea la muncă, ni se dădea 
o calea-surogat foarte gustoasă totuşi şi ni se distribuiau 
cele trei sferturi de kilogram de piine „de căciulă“ -— 
aceasta era raţia pentru cei ce lucrau. Pieţii „inapţi“, care, 
nu puteau lucra, căpătau numai un sfert de kilogram de 
piine și astfel erau tot timpul flămînzi, ciorba de burtă 
sau de cartofi care ni se dădea seara sau dimineața nepu- 
tindu-ne sătura pe nici unul ; iar de pachete nu putea fi 
încă vorba, căci nu ni se dăduse nici.» cârte poștală să 
scriem acasă, iar familia nu știa nu numai unde sîntem, 
ci nici măcar dacă mai trăim. Cea mai cumplită problemă 
era insă aceea a apei — și nu numai a aceleia de spălat,- 
ci chiar şi a apei de băut. Hîrdăul ce se aducea pentru fie- 
care brigadă nu se putea umple de trei ori pe zi, deoa- 
rece nici bucătăria nu primea apă suficientă și astfel de 
multe ori rămîneam nespălați, ba chiar sufeream și de 
sete. N-am să uit niciodată cum într-o zi, cind eram toţi 
insetaţi, începînd să plouă, ne-am repezit la ușă și am 
intins farfuriile să stringem în ele apa ce se prelingea de 
pe acoperişul de carton asfaltat, sorbind-o cu nesai... | 

După vreo săptămînă de marşuri la șantierul initial 
și de săpat în pămîntul tare ca piatra timp de opt cea- 
suri în fiecare zi — la care, adăugîndu-se cele peste două 
ceasuri de drum dus şi întors, înseamnă că lipseam din 
lagăr de la 6 dimineaţa pînă după patru după--amiază -— 
ni s-a schimbat brigadierul şi, totodată şi santierul. 


23 


https://biblioteca-digitala.ro 


Noul brigadier, un bărbat tînăr, de vreo 25—27 de ani, 
destui de înalt şi destul de civilizat, fusese locotenent de 
securitate, condamnat și degradat ; era totuși destul de se- 
ver cu oamenii. S-a înţeles însă destul de bine cu Bernea, 
dar pe mine m-a cam pus la index, cind într-o zi mi-a dat 
să înţeleg că i-ar plăcea salteaua mea, mult mai bine um- 
plută decit a lui, iar eu, greşind desigur, m-am făcut că 
nu inţeleg. Căci între timp ni se dăduse;ă saltele și pături 
și cu cit salteaua era mai plină şi îndesată, cu atit te pu- 
teai odihni“măi bine. De umplut le umpiusem, de altiel, 
singuri, cu paiele aduse în lagăr în aces: scop. Frigadierul 
— fost ofiţer, cum am spus, — avea chiar pretenţia ca 
saltelele să fie așa de tari şi de elastice încit, atunci cînd 
arunci cu banul în ele, banul să sară in sus... E adevărat 
însă că noi nu aveam bani, aşa că, dacă operaţia nu reu- 
şea, spuneam că nu avem de unde şti că banul (lui) nu 
va sări în sus ! 

Noul loc de muncă era:-un şantier de căi ierate, la 
care se ajungea după ce  străbăteam ciţiva kilometri 
buni peste viroage şi coclauri şi apoi re cocoțam pe te- 
rasa inaltă, unde se pregătea instalarea unei căi ferate. 
Într-una din dimineţile cind străbăteam acest teren plin 
de gropi, doctorul Diaconescu (cred că nu-i greşesc nu- 
„mele) — un bărbat mic şi slab, de fel din Bânat, de la 
Lugoj, dar mutaţ în ultimul an înainte de arestare la 
Rimnicu Vilcea — a călcat într-o groapă și şi-a fractu- 
rat cîteva oase ale labei piciorului, așa încît l-am dus 
cu schimbul aproape pe sus pînă la şantier, unde a aş- 
teptat cele opt ore de program, iar la iritoarcere, şontic- 
șontic, a mers şi el cu noi, soldații fiind astiel obligaţi 
să nu ne mai zorească, dar uitindu-se foarte inciudațţi la 
noi, fiindcă în felul acesta îi  întirziam şi pe ei de la 
masă. 

În cele opt ore de muncă fără repaos, noi trebuia să 
ridicăm şi să punem cap la cap o serie de „panouri“ de 
cal: ferată — porţiuni de cite 10—15 metri cu liniile 
montate pe traverse ; aceste panouri cîntireau tone, iar 
noi eram slăbiţi şi prea puțin în stare să muncim cu 
spor. Distribuiți pe margini și între traverse, trebuia să 
ridicăm toţi odată cite un panou — de mulțe ori panoul, 
uvînd şi un macaz, era mai lat și deci mai greu — şi 
să-l transportăm cîțiva metri, deşi n-aveam la îndemiînă 
nici răngi de fier, nici alte instrumente cu care să ne 
ajutăm. Uneori mai simulam că ridic, ținîndu-rnă mai 
mult eu de traversa lingă care lucram decit ridicînd-o 
pe ea, dar această stratagemă nu putea fi aplicată nici 


24 


https://biblioteca-digitala.ro 


prea des, nici prea mult timp, căci — dacă s-ar fi în- 
iimplat să fie folosită de mai rauiţi în acelaşi limp — pa- 
noul ar fi putut cădea pe picioarele noastre şi ne-ar fi 
schilodit. Îşi inchipuie oricine cit de obosiţi eram cînd 
se terminau orele de program și se dădea semnalul pen- 
tru încolonare şi reîntoarcerea acasă. Dacă dimineaţa, 
pe răcoare şi relativ odihniii, drumui peste coclaurile, 
pe care trebuia să le străbatem pentru a ajunge la șan- 
tier, era oarecum suportabil, la ora trei după-masă, pe 
soareie arzător al Dobrogei și frinți de oboseală, era un 
adevărat chin să ne putem menține in formaţie și să 
ținem pasul grăbit al soldaţilor, distribuiţi, ca şi la ve- 
nire, în faţa coloanei, în spatele ei şi pe :aturi, in timp 
ce sergentul, care conducea marșul, mergea în apropie- 
rea brigadierului nostru. Nu rareori, cite unul din noi 
re mai împiedicam, ba chiar cădeam şi atunci rindurile 
se destrămau' şi toţi ne opream, bucuroși să profităm 
de citeva clipe de popas. 

Dar pentru unicul meu rinichi, oboseala ridicării şi 
transportării panourilor de cale ferată si marșul silit de 
cîțiva kilometri la dus și tot atiția la întors constituiau, 
evident, un efort prea mare. După vreo săptămină de 
muncă la acest şantier, într-o noapte m-am trezit cu nişte 
dureri îngrozitoare în partea stingă și, cu toate că am în- 
cercat să mă stăpînesc, pînă la urmă gemetele și chiar stri- 
gătele mele de durere au sculat din somn toată brigada.. 
Se ştie că, într-adevăr, colicile renale sint cele mai cum- 
plite dureri, după acelea ale nașterii (rel puţin așa spun 
doctorii, căci eu pe primele le cunoşteam de la crizele 
din 1940 şi 1950, înainre de a fi operat de prof. Horto- 
lomei în 1951, cînd mi-a făcut nefrectomie, dar pe cele- 
lalte, fireşte, nu le puteam cunoaşte decît din auzite...) 
și este imposibil să nu te zvircoleşti de durere și să nu 
urii cumplit. Oamenii s-au alarmat, l-au sculat și.pe 
brigadier din camera lui, iar acesta, după ce a văzut 
cum mă tăvălesc de durere, și-a dat seama că nu poate 
fi vorba de simulare, a trimis după doctor. Dar „docto- 
rul“ — un dentist evreu din Sibiu, deținut şi el pentru 
nu ştiu ce infracţiune privind legea aurului — nu avea 
decit beladonă şi nu mi-a putut face decit o injectie în 
braţ, bineînțeles fără efect, așa încît criza a durat pînă 
spre ziuă. Se punea totuşi problema că trebuia să plec 
la şantier, căci nu fusesem înregistrat din ajun drept 
bolnav — dar doctorul l-a convins pe brigadier să mă 
ducă la „infirmerie“, ceea ce s-a şi făcut; rinichiul se 
și blocase şi, după ce urinasem citeva picături de sînge, 


25 


https://biblioteca-digitala.ro 


încetase să mai funcționeze. O asemenea „internare“ fără 
avizul prealabil al Comandantului lagărului era destul 
de dificilă, deoarece se diminua numărul braţelor de 
muncă şi nu se îndeplineau normele... 

„Intirmeria“ era o baracă ceva mai mică, dar de ace- 
laşi fel cu celelalte, cu deosebirea că avea un singur 
prici jos, fără altul suprapus, cu aceleaşi saltele relativ 
bine umplute cu paie. Dar apa era tot într-un butoi și 
tot cu porţia, iar closetul, tot in relativă apropiere de re- 
țelele de sirmă ghimpată, pină la care abia mă puteam 
tiri. Vot aici se afla „internati de citeva zile, de cind iși 
tracturase laba piciorului, d-rul Diaconescu așa că i-am 
povestit ce mi se întimplase, iar el m-a sfătuit să stau 
iiniştit. 

intre timp, doctorul, alarmat de blocarea unicului 
meu rinichi şi întelegind că orice aminare ar putea avea 
urmări fatale, i-a raportat situaţia comandantului lapă- 
rului şi l-a convins să mă expedieze la spitalul deţinuii- 
lor de la Poarta Albă, aşa încit înainte de prinz a venit 
să ne spună, doctorului Diaconescu şi mie, să ne pregă- 
tim de plecare. Ne-am grăbit deci să ne ducem în pas 
ceva mai sprinten la baraca brigăzii noastre, dar doctorul 
m-a strigat să mă opresc, a venit la mine şi mi-a spus 
aproape În şoaptă : 

— Nu alerga așa, că dacă te vede comandantul, aici 
rămii... | h i 

Ne-am luat bruma de bagaje pe. care le aveam și 
ne-an: dus încet, cu doctorul, pînă la „poartă“, unde am 
aşteptat să vină o căruță cu care trebuia să ne ducem 
la spital; căruța era încărcată cu nu ştiu ce saci şi con- 
dusă de un soldat, fiind însoțită şi de un gradat care 
trebuia să ne dea în primire spitalului. Pe lîngă banca 
din faţă, pe care stăteau cei doi militari (gradatul avea 
şi armă), mai era o bancă — adică o scinduvă de lemn — 
În spatele căruţii, unde ne-am așezat, stind cu spatele la 
direcţia de mers. Dar cînd căruţa a trecut de pe drumul 
de pămint din fața lagărului pe şoseaua pietruită, a în- 
ceput să ne hurduce într-un ritm așa de rapid, — caii 
mergînd la trap —, de ne clănțăneau dintii în gură. Pen- 
tru a simţi mai puțin aceste groaznice zdruncinături, ne 
țineam în palme, cu fundul la cîțiva centimetri de scîn- 
dura pe care trebuia să ședem, dar fireşte această poziţie 
în miini era foarte obositoare, așa că Imnereu trobuia să 
ne aşezăm normal şi atunci reîncepeau să se simtă du- 
rerile pricinuite de hurducăturile roţilor pe pietre. Ţi- 
rean. dinții încleştaţi, să nu-mi muşc buza, şi-mi amin- 


26 


https://biblioteca-digitala.ro 


team de prima mea „călătorie“ cu căruța, in 1923, cînd 
mă intorceam cu prof. Andrieșescu de la sâpăturile de 
la Sultana. Căruţa aceea nu avea însă nici măcar „lea- 
găne* de scîindură pe care să stăm, aşa incit şedcam 
chiar pe paiele grămădite în fundul ei şi de aceea am 
fost zdruncinat îngrozitor. Nu ştiu ce simţea Andrieşescu, 
„care era destul de gras pentru ca durerile să fie umorti- 
zaie, dar eu, slab ca un ţir, am suferit ingrozitor, așa 
cum numai cînd, în 1936, am avut o criză de apendicită 
aveam să mai sufăr înainte de operaţie. în pintecele mele 
parcă se încrucişau niște fierăstraie ce-şi puseseră în gind 
să mă disece... y 

Dar toate drumurile au un sfirsit și, după mai bine 
de o oră, dacă nu chiar două, am ajuns la poarta iagă- 
rului de la Poarta Albă, în interiorul câruia se afla şi 
spitalul deţinuţilor. Formalităţile de primire nu au fust 
deloc simple și au durat destul de mult. De altfel, oricine 
a avut parte de un transfer în timpul cit a stat în închi- 
soare știe ce multă birocrație se face cu orice prilej; 
În cele din urmă am fost acceptaţi în lagăr -— dar pînă 
ia ora 4 d.a. nu puteam intra în spital, căci înăuntru 
toată lumea se odihnea, inclusiv deţinutul care trebuia 
să ne ia în primire. Ce era să facem, decit să aşteptăm 
pe iarbă lingă ușa barăcii-spital, răbdînd de foame, 
dar cel puţin bucuroşi că am ajuns la spital şi am scăpat 
de hurducăturile căruţii ? 

Cînd s-a făcut ora 4 da., am fost introduşi în prima 
dintre cele două barăci ale spitalului — impreună for- 
mau ca o literă L, dar ambele „braţe“ anroape tot atit 
de lungi. Mijlocul barăcii în care am intrat era străbătut 
de un coridor, iar pe ambele-laturi diferite incăperi mici 
— magazie, baie etc. — pînă -spre mijlocul barăcii, după 
care coridorul dădea într-o sală mare, care împreună cu 
camera similară din cealaltă baracă, cu care comunica 
direct, formau cele două „saloane“ ale spitalului. După 
„primirea“ noastră, prima plăcere cu care am fost în- 
timpinaţi a fost... maşina de tuns nr. 3 — şi astfel am 
redevenit, la 50 de ani, copii de școală primară, tunşi 
chilug ! Ni s-au luat hainele şi rufele. ni s-a dat cîte o 
cămașă lungă şi un halat, dîndu-ni-se apoi în primire și 
cite un pat, fiecare în alt „salon“... Al meu era în colțul 
camerei mari din baraca a doua şi, întinzindu-mă pe 
acest pat cu somieră, — ceea ce nu mi se mai întimplase 
dinzinte de arestare, de la plecarea din Bucureşti pentru 
șantierul arheologic, căci paturile din satele pe unde 


27. 


https://biblioteca-digitala.ro 


lucram erau tot atit de tari ca priciurile de la inchisoare... 
—- am respirat ușurat. 

Pe la ora 6 a început „vizita“ de după-amiază : doc- 
torul-șet al acestui spital de chirurgie era colonelul Mi- 
hăilescu, fost director al Spitalului militar din Bucu- 
reşti, deţinut şi el, ajutat de doctorul Andreescu (sau 
Andronescu ?) din Cimpulung, dacă nu mă  îÎnșel, mai 
tinăr, înalt, brunet și simpatic, desigur, tot deţinut şi el. 
Rolul de infirmier — pentru injecții şi bandaje, ca şi 
pentru partea administrativă (el ne „primise“ și ne dă- 
duse echipamentul de spital) — era al unui fost student 
la medicină (Blazian, frate cu fostul director al progra- 
melor de la radio), deţinut de drept comun insă, con- 
damnat la zece ani muncă silnică pentru că işi ucisese 
„logodnica, o tăiase în bucăţi, o împachetase şi aruncase 
pachetele pe cheiul Dimboviţei.. Criminal sadea deci, dar 
se bucura de un tratament mult mai uman decit noi 
deţinuţii politici, cei mai mulţi fără nici o condamnare: 
judiciară. 

După ce le-am explicat doctorilor cum s-a petrecut 
criza mea şi le-am spus că singurul meu rinichi s-a 
blocat şi risc oricind o nouă criză şi chiar să fac uremie, 
ccioneiul Mihăilescu s-a hotărît cu destulă greutate să-mi 
prescrie o injecție cu morfină, fiindu-i teamă să nu mă 
obişnuiesc cu acest tratament. Peste puţin timp injecția 
și-a 'făcut efectul şi rinichiul a reînceput să funcţioneze, 
iar eu m-am liniștit. Mai tirziu, mi s-a spus că în primul 
moment. doctorii avuseseră intenţia să mă trimită la celă- 
lalt spital de la Poarta Albă, destinat deţinuţilor de drept 
comun, fiindcă acela era şi pentru boli interne, în timp 
ce spitalul .deţinuţilor politici era numai chirurgical. Am 
avut noroc că n-au procedat aşa, deoarece pină ce aş fi 
fost transferat la celălalt spital ar fi trecut ora de vizită 
şi pină a doua zi dimineața nu mi s-ar mai fi dat nici 
o atenţie, ceea ce ar fi putut fi fatal. Într-adevăr, peste 
două zile, într-o joi, mi s-a luat <înue pentru analize, 
care se lucrau numai la spitalul din Medgidia, 
dacă nu mă înşel, iar rezultatul, deşi trecuse atita timp 
de la deblocarea rinichiului, a arătat că aveam încă 
uresa ridicată. de 1,50/,, ceea ce reprezenta de trei ori 
mai mult decit maxima admisă ; era limpede deci că, dacă 
internarea în spital mai întîrzia 24 de ore, puteam să-mi 
iau rămas bun nu numui de la lagăr, dar şi de la viață... 
Oricum, faptul că mă puteam odihni, în lac să muncesc 
din greu la șantierele canalului, era ceva peste așteptări, 
cu atit mai mult cu cît scăpasem și de formalităţile „ape- 


28 


https://biblioteca-digitala.ro 


lurilor“« pe platou, unde uneori se aștepia cite un ceas 
în picioare pină se terminau. În spital, dimineaţa şi spre 
seară, veneau doi milițieni sau securiştii și ne numărau 
cu grijă — de multe ori o luau de la capăt, căci se putea 
întimpla ca tocmai atunci unul din noi să fie la toaletă — 
în timp ce noi stăteam în. paturile noastre. 

În primele zile de spital am stat mai mult întins în 
bat, încercînd să mă refac puţin, deşi mîncarea nu era 
cu mult mai bună ca la lagăr. Același arbacaş fiert, pe 
care nu l-am putut suferi niciodată şi vu care nu m-am 
“hutut împăca în cei trei ani de pușcărie, aceeaşi ciorbă 
de cartofi şi, ceea ce era mai rău, numai un sfert de kg 
de piine, deoarece nu lucram şi deci nu cram „produc- 
ivi“. Cind era vreme frumoasă — deci inai întotdeauna, 
căci eram la sfirşitul iui august — ieşean în curte, în 
spatele barăcii spitalului, ne așezam pe o bancă la soare, 
diseutind sau' povestină cu ceilalţi. internați. Era în lu- 
niie premergătoare alegerilor americane pentru preșe- 
dinție, la care ştiam că din partea republicanilor can- 
didează Ike Eisenhower, și noi discutam cu înfiăcărare 
despre șansele candidajilor şi mai aies «le consecinţele 
pe care alegerea lui Lisenhower le-ar hi putut avea pen- 
tru situația politică de la noi din ţară. Majoritatea cre- 
deau că alegerea lui Ike ar însemna schimbări fundamen= 
tale în ţările socialiste, căci bieţii oameni nu-şi puteau 
închipui că fuseserăm cedaţi sovieticilor, cu arme şi ba- 
gaje, de ramolitul de Roosevelt şi de bhepivul de Chur- 
chiii. Eu eram ceva mai sceptic, deşi îmi închipuiam și 
eu că Eisenhower nu se va dovedi total incapabil si că 
mai tirziu va accepta, chiar fără să mişte un deget, inăbu- 
şirea revoltei din Berlinul răsăritean in 1952 şi a revo- 
luţiei din 1956 din Ungaria de către tancurile sovietice. 

Printre deţinuţii cu care stăteam mai des de vorbă 
era un avocat evreu din Craiova, fost membru al comi- 
tctului de conducere tătărescian din Do)j, despre care, 
mai tirziu, unii mi-au spus că era un turnător, fapt pe 
care mi l-au confirmat ulterior împrejurările. Într-ade- 
văr, în iulie sau august 1954, cînd erum la Văcăreşti, 
am fost dus o dată la Tribunalul Militar — care func- 
ticna atunci lingă clădirea din dreapta Mareiui Tribunal 
din Bucureşti şi era încă legat de acesta de „podul sus- 
pendati — pentru a fi interogat în legătură cu procesul 
intentat colonelului doctor Mihăilescu. Înainte de a trece 
la întrebările. privindu-l pe acesta, locotenentul judecă- 
ter de instrucţie mi-a pus pe neașteptate intrebarea : „De 


29 


https://biblioteca-digitala.ro 


ce ai spus că dacă va fi ales Eisenhower, situația din 
tara noastră se va schimba ?“ 

În primul moment. întrebarea m-a uluit, căci numai 
Ja așă ceva nu mă aşteptam, chiar dacă nu ştiam pentru 
ce anume sint chemat şi bănuiam că ar putea fi vorba 
de o anchetă care să premeargă judecarea mea. Am negat 
însă că aş fi spus aşa ceva, iar locotenentul a trecut la 
întrebările privindu-l pe doctorul Mihăilescu şi în felul 
acesta mi-am dat seama că fusesem chemat numai ca 
martor, nu ca eventual inculpat, aşa încit am răspuns 
mai degajat. Între altele, îmi aduc aminte că um fost 
întrebat dacă e adevărat că doctorul Mihăilescu învăţa 
engleza în timp ce era deţinut la spital, ceea ce era ace- 
vărat, deoarece odată mă întrebase și pe mine despre 
un anumit cuvînt — wheat, 'dacă-mi amintesc bine. Dar 
fireşte am spus că eu nu știu nimic, arătindu-i ancheta- 
torului că cei doi doctori, Mihăilescu şi Andronescu, 
aveau camera lor personală, pe coridorul ce ducea la 
sala de operații şi la sala de baie, aşa încît noi cei din 
saloanele spitalului nu aveam cum să știm ce fac ei în 
camera lor. Bineînţeles, anchetatorul ru s-a mulțumit 
cu acest răspuns şi a insistat cu alte întrebări, dar eu 
m-am ţinut ferm pe poziția „nu ştiu“, „n-am auzit“ și 
atunci am fost îmbarcat din nou în duba cu care venisem 
și dus înapoi la Văcărești, unde „colegii“ de detenție 
s-au mirat revăzîndu-mă, crezîind că plecasem „pour de 
bon, 

Printre ceilalţi internați în spital, pe lingă intelec- 
tuali şi ţărani, erau și foști negustori. Dintre aceştia, era 
un $vab, fost măcelar din Oraviţa, care la arestare avu- 
seşe peste 140 de kg, iar acum scăzuse inult sub sută. 
Fiind însă obișnuit să mănînce mult, era veşnic flămind 
şi cuiegea din toate gamelele noastre resturile de min- 
care, înfulecîndu-le cu poftă, aşa încit mînca cel puţin 
de două ori cit noi ceilalți. Din pricină că-și pierduse 
cu totul burta, pielea de pe pîntec îi atirna ca un ade- 
vărat şorţ pînă deasupra genunchilor şi ori de cîte ori 
voia să ne arate cit de gras fusese, ridica cămaşa de 
noapte şi noi rămîneam uluiți privind acel șorț de... piele 
proprie. Era însă adus în spital pentru operaţie — căci 
în halul în care era nu putea nici măcar să mcargă în 
pas cu ceilalţi deţinuţi, necum să lucreze. Cînd i s-au 
scos bandajele. la o săptămînă după operaţie, se vedea 
traseul tăieturii si locurile copcilor, dar încolo, burta lui 
devenise „normală“. Doctorii îi spuseseră însă să nu mai 
mănince mult, căci acum pielea nu se mai putea întinde 


30 


https://biblioteca-digitala.ro 


ca mai înainte și deci nu mai putea fi operat din nou, 
uacă s-ar fi îngrăşat iar. Mincăul însă tot riincău era 
şi deşi toţi incercam să-l convingem să se mulțumească 
cu porţia obişnuită, el stringea toate gameieie murdare, 
chipurile ca să le spele, dar în realitate ca să mai în- 
tulece cite ceva din resturi. Nici chiar sfatul prietenesc 
al unui doctor deţinut, venit pentru operaţie de apendi- 
ciiă de la lagărul „Peninsula“, nu-l putea determina să 
se potolească. Dar și doctorul acesta —- respectat de toţi 
deţinuţii pentru felul demn cu care se purta ca medic 
detinut şi al cărui nume imi scapă — avea vina lui, căci 
î; dădea măcelarului nostru toate rațiile pe care le primea 
şi nu ie putea minca destul de multe zile după operație... 

Ţot aici am aflat de la unii „colegi“ aduşi pentru 
operaţii de la lagărul Midia de condiţiii» îngrozitoare 
de ucolo. La spital nu trimiteau oamenii decit pentru 
vreo fractură, iar la infirmerie nu era ţinut aproape 
nimeni : bolnavi cu 40%, care fireşte nici nu se puteau 
ține pe picioare, erau duşi la șantier pentru... lucru, dar 
întinşi pe tărgi şi purtaţi de cite alţi doi deţinuţi. Cînd 
brigăzile ajungeau la şantier, tărgile erau puse pe mar- 
ginea zonei de lucru, lingă cordonul de soldaţi, şi lăsate 
acolo, cu bolnavi cu tot, pe geruri de 10% minus și mai 
bine sau pe viscol, așa încit îi acoperea zăpada şi inghe- 
țau tun, de cele mai multe ori la întoarcerea în lagăr 
muliți fiind trecuţi în lumea drepţilor... 

Și despre alte lagăre am auzit lucruri groaznice, dar 
c€l de la Midia se pare că a fost cel mai sinistru şi cu 
procentul cel mai mare de morţi. Şi dacă ne gindim că 
tot canalul a tost săpat cu timăcoape, hirlețe, lopetţi și 
roabe, nu e greu de înțeles de ce munca era istovitoare 
şi au murit în cîţiva ani la canal citeva zeci de mii de 
oameni. 

Pe cît mă simțeam de mulțumit că sînt în spital, 
scutit de muncă — mi se mai făceau şi o serie de injecții 
care să ajute singuraticului meu rinichi să-si facă datoria 
măi bine —, pe atit eram de îngrijorat de reîntoarcerea 
la lagăr, care se apropia. Noroc (?) că mi-a ieşit şi un 
furuncul în nas, și atunci am mai fost reţinut încă vreo 
săptămînă, aşa încît în total am stat în spital 40 de zile. 
Abia atunci am aflat că: după rahianestezie, operatul 
trebuie să doarmă fără pernă, cu capul la vrizontală, ceea 
ce omiseseră să-mi spună în 1951 prof. Hortolomei, care 
mă operase, şi doctorul Constantinescu, foarte bun asis- 
tent de altfel, și din această cauză, după operaţie, am 
avut niște dureri atit de cumplite de cap de nici nu pu- 


31 


https://biblioteca-digitala.ro 


team vedea şi aproape nu puteam minca nimic. Bietul 
doctor Constantinescu, în 1956, a fost prins de revoluţia 
din: Ungaria la Budapesta şi nu i s-a dat voie să se în- 
toarcă în ţară, pe motiv că frontiera noastră se închisese. 
] s-a îngăduit însă să plece cu maşinuţa la Viena... și 
atunci nu s-a mai întors deloc în ţară, stabilindu-se în 
Anglia, unde a lucrat la nu ştiu ce spital. Peste cijiva 
ani am aflat că într-o noapte a fost ucis pe stradă, de 
către necunoscuți. Și să mai spui că nu e vorba de 
soartă ! = 

intr-una din zile s-a anunţat inspecția colonelului 
doctor Bidu, de la Ministerul de Interne, şi doctorul Mi- 
hăilescu mi-a spus că va avea grijă să-i prezinte „cazul“ 
meu în aşa fel încît să fiu declarat inapt pentru muncă. 
Și într-adevăr doctorul Bidu s-a oprit la liecare pat, în- 
trebind pe fiecare din noi pentru ce era acolo, aşa că 
— allind că am numai un singur rinichi, care nu su- 
portă eforturile — m-a întrebat ce meserie am. l-am 
răspuns că sînt „arheolog, doctor în istorie şi el a ex- 
clamat : 

— Dar atunci la ce te putem întrebuiuţa ? 

— La orice birou, domnule colonel, i-am răspuns eu 
prompt, iar el a încheiat discuţia spunind: Bine, vom 
vedea. Ce şi cum vom vedea, voi arăta. mai jos, la 'ocul 
și timpul potrivit. 

La puţin timp după aceasta s-au distribuit cărţi poş- 
tale pentru corespondenţa cu familia, dar mie nu mi 
s-a dat, deoarece nu aparțineam lagărului Poarta Albăș 
iar cind m-am întors la Galeş cărțile postale fuseseră 
distribuite şi expediate, eu rămînînd încă două luni fără 
posibilitatea de a scrie acasă. Datorită unei perioade aiit 
de indelungate fără veşti şi deoarece se aflase, prin nu 
ştiu ce mister, că fusesem dus la spital, s-a răspindit în 
București zvonul (aşa cum am aflat la eliberare) că 
murisem în lagăr. E ușor de înțeles siarea de suflet a 
familiei mele și a bietii maică-mi, care se zbătea în du- 
rerile unei metastaze canceroase, după cz suferise două 
operaţii, şi care avea să moară înainte de sfirsitul lui 
decembrie, după ce totuşi — așa cum voi aminti mai 
jos — ajunsese acasă prima veste de la mine. 

Doctorul Diaconescu, al cărui picior se vindecase mai 
de mult, plecase cam de o săptămînă cînd, într-o seară, 
după ce mă culcasem,-intră în cameră un plutonier si 
strigă : Dumitrescu Vladimir! Am sărit speriat în sus; 
spunindu-mi că trebuie să plec imediat cu el, am fost 
dus la magazia spitalului, unde mi s-au dat hainele și 


32 i 


https://biblioteca-digitala.ro 


rulăria personală, apoi ne-am suit Într-o căruță minată 
de un soldat și am pornit pe drumul spre Galeș. Era un 
cer spuzit de milioane de stele strălucird în noaptea 
senină de început de octombrie și tocinai de aceea am 
dirdiit cumplit, avind pe mine numai niște haine subțiri 
de vară. Din fericire, n-am răcit şi, înainte de ora ll 
noaptea, am ajuns la lagăr. După ce am trecut poarta, 
mi s-a dat ordinul să mă duc la brigadă şi a doua zi să 
mă prezint la al doilea brigadier-șef, cel care se ocupa 
cu evidența deţinuţilor, ajutind administraţia. Mi se dă- 
dust o foaie de scutire de muncă pe timp de 40 de zile, 
rămînind ca după aceea comisia medicaii să stabilească 
dacă voi redeveni sau nu apt de muncă, spitalul neavînd 
dreptul să decidă decît concedii medicale. 

Cei cîţiva prieteni m-au primit cu brațele deschise, 
deşi i-am trezit din somn ; bineînţeles, a doua zi dimi- 
neața m-am prezentat la raport la brigadier și după aceea 
la al doilea brigadier-şef. Şi acesta era, evident, un de- 
ținut de drept comun, un fost contabil condamnat pen- 
tru cine ştie ce matrapazlicuri financiare, deci chipurile 
un intelectual“ ; dar în timp ce celă'alt brigadier-şefi 
nu era propriu-zis rău, ci numai sever, acesta, pe care-l 
chena Alexandrescu, era într-adevăr râu. Cind a citit 
biietul de scutire de muncă a izbucnit turios şi, nepu- 
tîndu-se împotrivi deciziei spitalului, mi-e strigat furios 
să mă duc la „inapţi“, căci nu mai am ce să caut la bri- 
gada mea. O soluţie mai rea nu se putea ! 

Într-adevăr, în cele două barăci în care fuseseră 
strinşi toţi cei inapți pentru lucru era o mizerie aproape 
de nedescris : bătrini de peste 70 de ani complet dări- 
maţi fizic şi moral, bolnavi şi infirmi (un orb şi cițiva 
șchiopi care umblau. în ciîrje, inclusiv cel care fusese 
numit brigadier al inapţilor, deși nici el nu era deţinut 
de.drept comun), care stăteau claie peste grămadă în 
cele două barăci, mult mai numeroși decit ar fi putut 
încăpea în chip normal. În faţa acestei situaiii, am vorbit 
cu brigadierul nostru şi l-am rugat să ină lase să rămîn 
mai departe la brigada lui, ceea ce a încuviințat şi la 
rugămințile lui. Bernea, pe care îl culliva puţin. 

După "citeva zile, într-un „turneu“ de inspectie, 
Alexandrescu a intrat în dormitorul nostru și, bineînţeles, 
m-a găsit la masa de lîngă fereastră, întrebînrlu-mă ime- 
diat răstit ce-i cu mine acolo. I-am răspuns că sînt venit 
de două săptămîni de la spital şi că sînt provizoriu scutit 
de muncă ; din fericire, el uitase că—mi ordonase să mă 
mui la inapți, aşa că a întrebat: 


33 


https://biblioteca-digitala.ro 


-— Și ţi-am spus eu să te inrolezi la brigadă ? Min- 
ţira tără jenă, i-am spus : 

— Da, domnule brigadier, şi în felul acesta am trecut 
hopui. | 

Dar în lagăr niciodată nu poţi şti ce se intimplă, nu 
a doua zi, dar nici în ceasul următor. Pe neaşteptate, 
securitatea a dat ordin să se refacă brigăzile, schimbin- 
du-se oamenii dintr-o brigadă într-alta și în acelaşi timp 
„aceste brigăzi înnoite să se mute fiecare în altă baracă 
decit în aceea în care stătuse. Şi atunci brigadierul, te- 
mindu-se de un control, mi-a spus că nu rai pot rămine 
la el în brigadă şi trebuie să mă duc la inapii. 

Ce era să fac ? Mi-am luat bruma de obiecte ce aveam 
şi m-am mutat la „inapţi“. Dar brigadierul (Îl chema 
Mihăilescu, dacă-mi aduc aminte, şi umbla în cirje, avind 
un picior „mort“, deși era tot „de-al nostru“ — adică 
adriinistrativ — nu stiu ce politică făcuse) era un om 
acru şi voia să-și impună autoritatea făcind mizerie oa- 
menilor. Mi-a spus deci să mă instalez în jumătatea de 
baracă cu cei mai mulţi oameni cu adevărat „dărimaţi“, 
cum li se spunea celor care nu numai că nu mai erau 
buni de lucru, dar nu mai erau buni de nimic şi nu se 
preocupau decit de mincare. A trebuit să-l rog şi să 
pledez .mult pînă ce în sfîrşit m-a lăsat să-mi caut un 
loc in cealaltă jumătate a barăcii. „Un loc“ « de altfel 
mit spus, căci erau așa de mulţi, încît nu puteam sta 
cuicati în prici pe spate, ci numai;pe o parte, şi noaptea, 
cind unul dintre noi se întorcea de pe o parte pe alta, 
trebuia să facem toți aceeaşi mișcare. 

începuseră ploile de toamnă şi de început de iarnă 
și tot lagărul era o mare de noroi gros de te atundai în 
e! pînă la glezne. Cei ce aveau bocanci v puteau scoate 
la capăt, deşi de multe ori şi ei alunecau şi nu de puţine 
ori cădeau în noroiul clisos. Dar pentru mine şi: pentru 
ceilalți care aveam numai pantofi, orice ieşire din 
baracă era o adevărată aventură, deşi erau împrejurări 
cind nu puteai evita această aventură... Colac peste pu- 
păză, talpa unuia dintre pantofi s-a desprins pe toată 
lungimea ei şi abia se mai ţinea de pantof, așa încît 
pînă s-a găsit un cizmar să-i bată citeva cuie“a trebuit 
să o leg cu sfoară. Asemenea noroaie nu mai văzusem 
în viața mea decit în timpul săpăturilor pe care le-am 
condus la Hăbășeşti, în anii 1949 şi 1950, dar atunci 
toţi membrii colectivului aveau bocanci, asa încît, cum- 
necum, o scoteam laeapăt. Iar dacă pentru noi, cei inapţi 
de muncă şi care rămîneam în lagăr, cra așa de greu, 


34 


https://biblioteca-digitala.ro 


e lesne de închipuit ce chin era pentru ceilalţi care tre- 
buiau, de multe ori, să străbată kilometri prin noroi pină 
la iocul de muncă ! 

„Printre „inapţi“ erau mai ales intelectuali şi între 
aceştia, cițiva vechi politicieni cunoscuți. În primul rînd, 
era un vestit avocat armean, fost subsecretar de stat, 
într-un guvern liberal (poate Aznavorian, iar nu reuşesc 
să-m: amintesc bine numele, căci imi vine mereu în 
minte numele lui Zambaccian), și avceatul peorgist de 
la Ploieşti,, Constantinescu-Bordeni. Mergeuu tuută zita 
împreună, înconjurați de o liotă de foşti liberali ce se 
felau tot timpul în jurul lor, făcîndu-le. mici seivicii, în 
speranţa că:nu vor fi uitaii cind vor ieşi din inchisoare 
si „se vor schimba lucrurile“, speranță pe care, de altfel, 
a impărtăşeau cel puţin 99 la sută -din deţinuţii de la 
Galeș. | 

Intr-o bună zi am auzit că a venit un nou „transport“ 
de deţinuii şi, pînă la repartizarea lor in diferitele bri- 
păzi, fuseseră duși în partea „de sus* a lapărului, între 
ultimele barăci şi sirmele ghimpate. M-am dus si-eu să 
văd cine sînt si cu uimire am constatat că erau aproape 
numai oameni mai în vîrstă ca mine, mulţi trecuţi de 
60 de ani, toţi foarte speriaţi, deoarece iuseseră trataţi 
prost din iulie, cind fuseseră arestați, şi pinii in noiem- 
brie, cind ajunseseră în lagărul „nostru“. între aceşti noi 
veniţi era şi profesorul Al. Claudian, fost socialist-de- 
mocrat, dar rămas credincios lui Titel Petrescu, doctorul 
Iaupu din Braşov, cumnatul prietenului meu Viorel Stoica, 
pe care-l cunoscusem în 1945 și 1945 la Bucerdea, la 
moșia familiei Stoica, precum şi un văr al mamii, dr. lon 
Iosif, avocat din Rupea şi fost deputat liberal, cel care 
de fapt botezase vechiul Cohelm în Rupea, pentru... a-i 
latiniza numele. M-am bucurat. fireşte că intilnesc figuri 
cunoscute, deşi nu mi-a făcut deloc plăcere că-i regăsesc 
in Situația aceea, foarte demoralizaţi și aproape bolnavi. 

Peste citeva zile ei au fost încadraţi intr-o brigadă 
nou alcătuită, al cărei brigadier, în chip neaşteptat, a 
fost numit .unul dintre deţinuţii veniţi cu mine de la 
Pacău. Acesta, în dorinţa de a se face remarcat si de 
a-și păstra „postul“, era foarte sever cu noii veniți, pe- 
depsindu-i chiar pe șantier pe acei care nu puteau lucra 
repede și deci nu îndeplineau norma cerută. Pe 
Alexandru Claudian îl obliga să se întindă pe pămînt, cu 
fata în sus, şi-i punea pe piept cite un holovan de zece- 
cincisprezece kilograme, înjurindu-l în acelasi timp de 
mama focului. Cind am auzit de aceste grozăvii, m-am 


35 


https://biblioteca-digitala.ro 


dus să vorbesc cu altul dintre deţinuiii veniţi cu mine 
de la Bacău, mai în virstă decit proaspătul brigadier, 
care îl cunoştea de acasă şi avea ascendență asupra aces- 
tuia. in primele zile intervenţia a avut succes, dar apoi 
nebunul acela a reînceput cu pedepsele și injurăturile, 
covedină că — şi fără să fie deţinut de drept comun — 
se poate purta tot atit de rău ca şi aceştia. 

Dacă amintirea nu mă înşeală, era inainte de sfirşitul 
lui noiembrie cînd ne-am luat rămas bun de la lagărul 
Galeş. Dar fiindcă orice mișcare, inclusiv deplasările, tre- 
buie făcute în cele mai rele condiții pentru deţinuţi, dragă 
Dcamne pentru ca aceştia să simtă cit sînt de vinovaţi !, 
această operaţie s-a făcut mult după ora înnaptării. Ne 
culcasem toți, cu excepţia plantoanelor respective, cind 
am fost treziti de obișnuitele urlete cu-ajutorul cărora 
erau formulate ordinele către deţinuţi : trebuia „şă ne 
echipăm“ în cel mai scurt timp şi să ne încolonăm în 
fața barăcilor, în noroiul atit .de des călcat de noi, şi să 
aşteptăm „imbarcarea“. Rind pe rind, apoi brigăzile erau 
duse în apropierea porţii, unde se aflau autocamionnele 
ce trebuiau să ne transporte şi soldaţi: de securitate. ce 
aveau să ne însoţească pentru a asigura paza, şi am 
primit ordinul să ne suim citeva zeci de oameni in .fie- 
care camion. Mulţi oameni aveau adevărate bagaje — lă- 
dițc şi geamantane — care ocupau şi ele loc, iar în cele 
patru: colţuri stătea cîte un soldat cu baioneta la armă, 
țipina cit îi lua gura să ne aşezăm jos, deşi nu era loc 
destul nici pentru a sta în picioare. Ne călcam unii pe 
alții, ne îmbrînceam fără să vrem în căutarea unui locşor 
şi a unei poziții mai favorabile şi din fericire am nimerit 
pe colţul unei lădiţe pe care m-am aşezat, abia putînd 
să cred că am atita noroc. Căci alții stăteau pe vine sau 
chirciţi pe fundul camionului, călcaţi şi loviți de vecinii 
lor. În cele din urmă, coloana de camioane a pornit, fa- 
rurile stredelind întunericul şoselei, și am mers cel puțin 
o oră şi jumătate — două pînă ce am ajuns la poarta 
altui lagăr. Bineînţeles că nici unul dintre noi nu știa 
unde sintem duşi şi abia a doua zi dimineața aveam să 
ațlăm că ne aflăm în lagărul „Peninsula“, situat pe o 
mică peninsulă ce intră destul de adînc în lacul Taşaul 
de la vest de Mamaia. În zilele senine, din lagăr și de 
pe unele şantiere se vedea în zare, dincolo de celălalt 
mal al lacului, marea si, ca un. mic punct alb, fostul 
hotel Rex, pe atunci destul de singuratic. 

Brigada noastră de „inapţi“ a fost cazată în primele 
zile într-o baracă mare, de tip H, adică formată din două 


36 


https://biblioteca-digitala.ro 


barăci. paralele, legate perpendicular prin spălătorul 
comun, cu apă curgătoare — ceea ce nu mal văzusem 
de la Bacău... Priciurile și saltelele erau destul de confor- 
tabile şi condiţiile erau de zeci de ori mai bune decit 
acelea din baraca inapţilor de la Galeş. Din păcate însă, 
această Situaţie nu avea'să ţină mult. 

Administraţia lagărului, — comandant era un lccote- 
nent Lazăr, de fel de pe la Oradea, ungur —, îngrijorată 
de marele număr de „inapţi“, a dispus să ne prezentăm 
toţi la o vizită medicală, la infirmeria lagărului. Rind pe 
rind intram în biroul medicilor, eram suciţi pe toate fe- 
țele și întrebaţi despre vîrstă şi sănătate. Era acolo şi 
doctorul despre care am povestit mai sus că fusese adus 
la spitalul de la Poarta Albă pentru operaţie de apendi- 
cită, ca şi un alt medic, evreu, care ne-au examinat cu 
toată grija. Cind mi-a venit rîndul şi au eonstatat că 
aveam un singur rinichi şi pe deasupra o operaţie seri- 
oasă pe burtă (tăietura fusese făcută de doctorul Ghi- 
țescu cînd, în 1936, mă operase de apendicită), despre 
care au crezut că era de la un ulcer operat, m-au trecut 
imediat pe lista inapţilor. Dar întrucît medicii erau deţi- 
nuţi şi ei, și administrația nu prea avea încredere, s-a 
dispus reexaminarea tuturora, de data aceasta fiecare în 
propria sa baracă, după „stingere“. Eu .am trecut ușor 
„examenul“, dar alţi cîțiva au fost repartizați ca „buni de 
muncă“, deși erau destul de prăpădiţi fiziceşte. Cu toate 
acestea, cei care nu eram vizibil infirmi am fost reparti- 
zaţi la o brigadă condusă de un fost student și duşi ciî- 
teva zile pe „șantierul pietrarilor“ socotit de muncă 
„uşoară“, unde trebuia să spargeri cu ciocanele bolovani 
mari de piatră pentru a-i transforma în balast pentru 
terasamente de cale ferată. În afară de căile ferate con- 
struite pentru canal, de la Poarta Albă ia Năvodari și al- 
teie. mai erau şi mici căi ferate speciale pentru lagăre — 
una mergind de la lagărul nostru pînă la șantierul de 
spart pietre. Aici am lucrat cîteva zile, incercind să-mi 
fac norma fără să mă obosesc prea mult și într-o seară 
m-am ales chiar. cu o porţie suplimentară de marmeladă, 
fiindcă brigadierul observase că nu încerc să trag chiulul. 

Nici această triere n-a mulțumit însă administraţia şi 
atunci s-a dispus o nouă examinare de către cei doi sau 
trei medici, de data aceasta în prezența cormnandantului 
însuşi al lagărului, care avea să decidă personal în fie- 
care caz. Cind mi-a venit rindul şi m-am dezbrăcat în 
aţa comisiei, medicii — care acum mă ştiau — i-au 


37 


https://biblioteca-digitala.ro 


spus comandantului: Vedeti, domnule comandant, trei 
operaţii : apendicită, ulcer şi rinichi. 

— Şi nu poţi lucra, m-a întrebat locotenentul. 

— Domnule comandant, i-am răspuns, am lucrat opt 
zile ia Galeş şi a trebuit să fiu ţinut 10 de zile in spi- 
tai... 

Locotenentul Lazăr a făcut un gest de nemulțumire 
cu mina şi a cerut să fie adus altul, acceptind concluzia 
medicilor. Mai tirziu am aflat de la vechii deţinuţi de la 
„Peninsula“ că, deşi era sever, nu era un om rău şi mai 


aies nu era nedrept. 


Dar această revizuire a inapţilor, în urma cărora cei 
incapabili de muncă răfnăsesem destui de numeroşi (era 
suticient numai să-i vezi pe cei mai mulți dintre oamenii 
mai în vîrstă, care nu făcuseră niciodată o muncă manu- 
ală, necum să lucreze la cazma, lopată și tirnăcop!, ca 
să-ţi dai seama în ce stare se află), a adus altă pacoste pe 
capul nostru: am fost mutaţi din baraca civilizată in 
câre ne instalasem, în zona din partea de jos a lagă- 
rului (căci şi acesta era în pantă), în nişte barăci mici, 
fără apă, fără saltele pe scheletul priciurilor, pe care nu 
erau aşternute decit nişte necăjite de rogojini. Era o a- 
devărată echilibristică să-ţi găseşti un loc sub care să 
nu simii o grindă ce-ţi intră în carne, iar spălatul deve- 
nisc din nou o problemă, cișmeaua aflindu-se destul de 
departe şi trebuind să te speli în frig şi ploaie. Closetele 
crau deschise, fără usi, așa că toţi cei ce treceam prin 
faţa lor puteam vedea bieţii oameni pe vine, incapabili 
să-și facă nevoile din prieină că se simțeau daţi fără voie 
în spectacol. Eu mă strecuram în fiecare dimineaţă pină 
la una dintre barăcile apropiate în formă de H, în curtea 
căreiu se aflau closete cu cite o jumătate de ușă în faţa 
fiecărei găuri, aşa încit în timp ce ocupai „cabina“ nu ţi 
se vedea decit partea superioară a corpului... . 

Probabil însă că se raportase la centru că numărul 
celor inapţi era prea mare și deci nu se puteau îndeplini 
normele fixate, căci într-o după-amiază am lost din nou 
chemaţi la infirmerie pentru control; cîini mi-a venit 
rîndul, am constatat că, pe lîngă locotenentul Lazăr și cei 
trei medici deținuți, era şi colonelul medic Bidu, de la 
minister, care mă văzuse şi la spital, 

Cind i-am spus că nu pot lucra din cauză că îmi lip- 
seşte un rinichi, mi-a răspuns că, de vreme ce acum sînt 
sănătos, pot să lucrez. I-am amintit atunci foarte respec- 
tuos că la Poarta Albă mă asigurase că voi fi trecut la 


38 


https://biblioteca-digitala.ro 


un birou şi atunci a răspuns lurios că n-a spus niciodată 
aşa ceva, adăugind categoric : 

— De vreme- ce ai ieşit din spital inseamnă că ești 
sănătos şi poţi să lucrezi !, ceea ce practic vorbind în- 
semna o condamnare fără apel. 

Cu toţi inapţii consideraţi de colonelul Bidu „buni de 
muncă“ a fost alcătuită o nouă brigadă, sub conducerea 
unui fost locotenent de securitate, Chiriac, se pare basa- 
rabean, dar care nu se purta prea rău cu oamenii şi în 
orice caz cu mine s-a purtat destul de civiiizat. 

Noua noastră baracă abia fusese însă terminată — 
era din zid, tencuiala nu se uscase bine, nu se instalaseră 
încă priciuri şi nici sobă, aşa că dormearm întinşi pe ro- 
gojini, dirdiind de mama focului în primeie zile şi nere- 
uşind să ne încălzim, soba fiind terininată abia după 
vrea săptămină. Aproape neîmbrăcat cum eram, mă pu- 
team considera sigur candidat la  răceulu și la moarte, 
fiind acum în toiul iernii. 

Între timp însă, vechii deţinuţi — ciți mai rămăse- 
seră, căci alţii plecaseră să ne ia locul la Galeş —-— afla- 
seră de noi, cine şi ce sintem fiecare şi atunci au venit la 
mine ciţiva legionari, s-au prezentat şi m-au întrebat 
dacă n-am nevoie de ceva. Le-am arăteș că sint aproape 
dezbrăcat și mi s-au adus imediat o pereche de bocanci 
şi un palton, iar pe lingă aceasta, profesorul Iliescu, din, 
Panat, îmi imprumuta pentru noapte o şubă ciobânească, 
lungă pînă în pămint şi îmblănită toată, în care mă în- 
fășuram pur şi-simplu și astfel puteam face [aţă gerului 
nopților. În fiecare dimineaţă însă îi ducearn inapoi şuba, 
înainte de plecarea la lucru, căci în baraca lui erau cu- 
men: „vechi“, în care putea avea încredere că nu s€ fură. 

Într-adevăr, la Peninsula, înainte de venirea noastră, 
se aflau tot numai deţinuţi politici, dar toţi judecați și 
condamnați, unii la 5, alţii la 10 Sau la 15 ani, şi printre 
ei foarte mulţi foști legionari. În sînul lor se stabilise o 
atmosferă de camaraderie şi de încredere, fiecare aju- 
tindu-l în măsura posibilului pe celălalt : din cind în cind, 
ei primeau pachete cu alimente și îmbrăcăminte, se de- 
prinseseră cu lucrul și, în măsura în care se poate spune 
că in închisoare cineva o duce bine, se simțeau destul de 
bine. Şi, pe deasupra, erau în mare majoritate tineri, ia 
tre 25.—35 de ani și numai cîţiva ceva mai în vîrstă, 
timp ce alții nu împliniseră nici 25 de ani. 

Eram duși zilnic la lucru la un șantier destul de a- 


propiat — cred că nu mărșăluiam pînă acolo nici ju- 
mătate de oră — aa un mare concasor (care sfărima 
39 


https://biblioteca-digitala.ro 


pietrele necesare terasamentelor CFR şi şoselelor într-un 
rium ceva mai... rapid decit cel în care lucrasem şi pu- 
team, lucra noi la șantierul pietrarilor, la care trudisem 
citeva zile) ...Aici sarcina noastră era să descărcăm va- 
goane de nisip într-un ritm „vertiginos. Dacă la sosirea 
noastră în lingul liniei nu venise nici un tren, aşteptam 
mutindu-ne. de pe un picior pe celălat pentru a nu îin- 
phieţa ; iar de îndată ce venea un tren, trebuia să ne re- 
pezim și să luăm în primire vagoanele încărcate, cite 
6 pameni de vagon, şi să le descărcăm cam cit ai bate din 
paline, căci trenul — sau mai bine zis locomotiva — nu 
putea aştepta, trebuind să aducă o nouă garnitură de va- 
goane cu nisip sau pietre. Unii, mai voinici și mai obiș- 
nuiți cu asemenea muncă, lucrau mai repede şi deci mai 
cu spor. Alţii — ca mine, şi beteag, şi în virstă, şi nev- 
bisnuit să minuiesc lopata în viteză — lucram mai do- 
mol, temîndu-mă mereu, de altfel, să nu lac o nouă criză 
de rinichi. Brigadierul Chiriac se plimba în lungul va- 
poanelor brigăzii lui şi din cînd în cind mai îndemna cu 
voce tare oamenii să-i dea zor ca să nu depășim orarul, 
dar, ir cele cîteva zile cit am lucrat la dascărcări, mie nu 
mi-a spus nimic. În schimb, un alt deţinut (nu stiu ce 
hram purta, dar despre care am aflat apoi că cra din Lu- 
goj), a inceput să se răţoiască la mine, spunîndu-mi că 
în timp ce el muncește de zor eu trag chiului. Zadarnic 
i-ana spus că am un singur rinichi și că abia am ieşit din 
spital, căci s-a înfuriat și mi-a strigat că şi el are un sin- 
gur rinichi ! . 

Cînd se terminau cele opt ore şi toate brigăzile se 
încolonau din nou pe şosea pentru a se întoarce ia 
lagăr, era o adevărată poveste pînă se dădea ordinul de 
plecare, căci trebuia făcută mai întîi numărătoarea -— 
care, bineînţeles, nu ieşea niciodată birie de la început. 
În sfirşit, cînd ajungedm „ acasă“, aşteptam în fața bară- 
cii pină venea mîncarea şi pîinea şi, abia după ce se ter- 
mina şi această operaţie, încercam să ne odihnim, trîn- 
tindu-se pe rogojini. Soba fusese, chipurile, terminată,: 
fiind destul de mare, dar și baraca era mare; și apoi, 
orice sobă în primele zile face fum, așa încît la început 
mai mult ne afuma decît ne încălzea. lar dacă deschi- 
deam geamurile să scăpăm de fum, începeau protestele 
și strigătele celor care preferau fumul frigului. 

Într-o bună zi a venit şi momentul distribuirii căr- 
ților poştale pentru scris acasă înainte de Crăciun ; fie- 
care am primit cîte o carte poştală, după ce ni s-au dat 
instrucțiuni severe că nu trebuie să scriem decit zece rîn- 


-40 


https://biblioteca-digitala.ro 


duri, în care să spunem că sintem sănătoși şi să indicăm 
ce alimente şi îmbrăcăminte să ni se trimită. Pentru 
toată brigada — între 40 şi 90 de oameni —- ni s-au dat 
două cioturi de creion, aşa încit au trebuit să treacă 
ceasuri pînă ce corespondenţa a fost terminată, fiecare 
-carte poștală fiind atent citită de brigadier, care mai- 
şergea cuvintele ce nu i se păreau potrivite. Se știe că in 
pușcăriile politice şi în lagărele deținuților politici hir- 
tia şi creionul sînt două „arme“ a căror posesiune aduce 
carcera şi chiar bătaia şi pentru descoperirea unor ase- 
manea unelte „primejdioase“ se făceau îoarte des perche- 
ziții extrem de severe şi de migăloase. Aceasta nu în- 
seamnă însă 'că deţinuţii mai vechi nu reuşiseră să-şi pro- 
cure — D-zeu ştie cum şi de unde! — cite un creionaș, 
deşi în realitate nu-l prea puteau folosi, tocmai din ca- 
uza lipsei hirtiei ! 

După odihna de după-masă mă duceam în baraca ve- 
cină, a pietrarilor, (aceștia lucrau la atelierul de sfări- 
mat piatră, unde sculptau reliefurile şi statuile care a- 
veau să împodobească piaţa sau intrarea stadionului ce 
se construia la Constanţa) — deşi vizitele de la o baracă, 
la alta erau teoretic interzise — și stăteam de vorbă, în 
special cu profesorul Iliescu ; tot la el, i-am cunoscut şi 
pe alți deţinuţi, care lucrau fie la acelaşi şantier al pie- 
trarilor, fie la alte şantiere, ba chiar făceau parie din 
alte brigăzi, printre care profesorii Zamliroiu şi Zam- 
firescu. Primul era un om firav şi blind, dar foarte in- 
transigeat, al deilea fiind însă bine construit și dornic să 
mai uite de motivele pentru care eram condamnați. Și 
aşa orele libere treceau parcă ceva mai ușor şi gîndurile 
ne erau puțin mai libere, pentru a mi le îndrepta în fie- 
care moment spre casă, spre Hortansa şi Carmen şi spre 
mamă. 

Aici, în baraca pietrarilor, am cunoscut şi pe ingine- 
Tul Nicola, un bărbat scund şi destul de îndesat, foarte 
energic și foarte activ, căruia parcă nici nu-i păsa că mai 
are de făcut cîţiva ani de pușcărie. E adevărat că el era 
brigadierul unui șantier de construcţii de la Năvodari şi 
în felul acesta dormea în baraca „administraţiei“ (la Pe- 
ninsuila, majoritatea brigadierilor erau deţinuţi politici, 
aşa încît se purtau altfel cu oamenii decit cei de drept 
comun) şi, pe de altă parte, nu lucra manual, ci se ocupa 
exclusiv cu conducerea lucrărilor. Nostiin e că atunci 
cind mi-a fost prezentat, spunîndu-mi-se că e brigadier, 
am întrebuințat formula obişnuită și i-am spus „Să trăiti, 


41 


https://biblioteca-digitala.ro 


domnule brigadier !“, ceea ce l-a făcut să se indigneze 
şi să strige : 

— Auziţi, auziți, cum vorbesc oamenii uştia „noi“! 

Într-o seară, m-a luat de o parte şi m-a intrebat dacă 
vreau să lucrez la șantierul condus de el, unde nu va 
mai fi nevoie să mînuiesc lopata, ci să ţin „caietul de ata- 
şament“ al lucrărilor, adică să fac măsuiitorile lucrări- 
lor, să desenez și să calculez tot ceea ce se construicște 
şi aşa mai departe. 

— Bineînţeles că primesc şi vă mulțumesc din inimă, 
i-am răspuns fără ezitare. 

— Da, dar trebuie să găsim un pretext pentru a vă 
aduce la șantierul arheologic. Noi am găsit un schelet de 
copi. în timpul săpăturilor pentru fundaţii, şi cum sinteţi 
arheolog, am să-i spun lui Chiriac că avem nevoie de 
d-voastră. Diseară voi vorbi cu el, dar să vă faceţi că nu 
știți despre ce este vorba și că nu mă cunoaşteţi. 

Zis și făcut. După masa de seară, l-am văzut intrind 
în baracă şi ducindu-se să vorbească cu brigadierul nos- 
tru. După citeva minute, acesta a strigai : 

— Dumitrescu ! 

— Ordonaţi, domnule brigadier, am răspuns, apro- 
piindu-mă repede de ei. 

— D-ta eşti arheolog ?. m-a întrebat ; și, la răspunsul 
meu afirmativ, mi-a spus : 

— De miine pleci la lucru cu brigada dumnealui. 

Am mulțumit şi m-am retras pe rogojina mea, în aș- 
teptarea momentului cînd trebuia să mă duc să iau șşuba 
colegului Iliescu pentru a mă înveli cu ea în timpul nop- 
ţii. Eram desigur foarte mulțumit, mai ales că Nicola 
îmi spusese că va face demersurile necesare pentru a fi 
transferat la brigada lui — ceea ce însemna o situatie 
mai puţin provizorie — (deşi în închisoare, afară de în- 
chisoarea însăşi, care e definitivă, toate celelalte situaţii 
sint provizorii) şi, mai ales, perspectiva de a mă muta 
într-una din barăcile în formă de H, cu saltele, cearcea- 
furi şi spălător'cu apă curgătoare permanentă ! 

A doua zi, după numărătoarea de dimineaţă, m-am 
dus la brigada condusă de inginerul Nicola, m--am înco- 
lonat şi am așteptat plecarea. Fiecare membru âl brigăzii 
ducea cu el un scăunel de lemn, al cărui rost nu l-am 
înțeles imediat. Ceilalţi, văzînd că eu n-am. scăunel, 
mi-au făcut și mie rost de-unul și în curînd, cu scăune- 
lele ia subțioară, am părăsit  încolonaţi lagărul, îndrep- 
tindu-ne spre o cale ferată relativ apropiată, unde. tre- 
buia să ne îmbarcăm. În primele zile, trenul, care ne 


42 


https://biblioteca-digitala.ro 


transporta şi pe noi şi alte brigăzi care lucrau la alte şan- 
uiere vecine de la Năvodari şi unele chiar la Canal, era 
compus numai din vagoane închise de mariă ; după ce, 
cu chiu cu vai, ne suiam în ele, uşile se inchideau şi noi 
rămineam în intuneric — să nu se uite că era iarna — 
aşezat fiecare pe scăunelul lui, vorbind şi chiar cintind. 
Licuricii ţigărilor aprinse presărau cu luminiţele lor in- 
uuncricul compact din vagon şi ne scăpau de impresia că 
sintem într-un mormint pe roate, care alerga cine ştie 
unde. După una sau două opriri, cînd desigur coborau 
alte brigăzi la locul lor de muncă, ne venea şi nouă rin- 
dul : se desferecau ușile şi atunci constatam că se lumi- 
nasc de ziuă, iar noi săream lingă vapuanele păzite de 
gărzile fiecărei brigăzi. Într-o dimineata, sărind cu faţa 
spre vagon, fără să mă ţin cu miiniiv, am căzut pe 
spate, întinzîndu-mă cît eram de lung la pămint: noroc 
că acoio era un strat gros de nisip, căci dacă aș fi căzut 
pe terasamentul de piatră spartă nu mi-ar fi fost deloc 
Usor, i 

După ce se făcea încolonarea bripăziloy pe șoseaua: 
traversată în acel loc de cale ferată, se dădea ordinul 
de plecare ; în curînd intram în satul Năvodari, de exis- 
tenţa căruia, pină la Canal, eu unul nici nu auzisem : 0- 
biznvilele case de ţară, destul de sărăcăciouse, cu puţini 
pomi în curţi şi cu cite o femeie sau cite un copil privin- 
du-ne din poarta lor sau de la ferestre. Dar dacă pentru 
mine acezt peisaj era nou, căci nu mai văzusem nici sat, 
nici „civili“ de cîteva luni, pentru aceştia din urmă spec- 
tacolul trecerii noastre era ceva obișnuit, deținuții trecînd 
pe acolo, zi de zi, de foarte multă vreme. 

Cam pe la jumătatea satului era un podeţ: înainte 
de a ajunge la el ne-am oprit și brigada noastră, încercu- 
ită de obișnuita gardă, a intrat pe stinga, pe un teren 
unde se vedeau două-trei mici barăci de lemn (de ult 
tip decit cele din lagăr, fiind destinate magaziei de ma- 
teriale şi biroului) şi zidurile neterininate la două mari 
hale de cărămidă ; construcția uneia ajunsese cam pe la 
“mijlocul ferestrelor, în timp cae zidurile celeilalte nu de- 
păşeau jumătate de metru. Toate acestea erau înconju- 
rate de un gard de sirmă ghimpată, de-a lungul căruia, 
din loc în loc, se aflau cinci „observatoare* înalte în care 
se căţărau cei cinci soldați ai gărzii noastre, în timp ce 
sergentul care-i comanda se plimba peste tot și intra 
destul de des şi prin biroul în care — impreună cu alți 
doi băieți (unul abia trecuse de 20 de ani, dar făcuse vreo 
trei ani de pușcărie) şi cu brigadierul — urma să lucrez 


43 


https://biblioteca-digitala.ro 


eu la co mică masă. Tot aici venea zilnic si reprezentantul 
civi! al trustului de construcţii pentru zare se construiau. 
clădirile din Năvodari, care în fiecare zi semna foaia de 
lucrări întocmită de mine şi contrasemnaiă de inginerul 
Nicoia. 

Acest civil, un om cam slab şi trecut mult de 90 de 
ani, se ferea ca de mama focului să discute cu noi alt- 
ceva decit problemele şantierului şi se ciorovăia mereu 
cu Nicola pe motiv că se realizează prea puțin în fiecare 
zi şi astfel costul lucrărilor era prea scump (deşi recu- 
noşteu că lucrul era de foarte bună calitate). 

În prima mea zi la şantierul Năvodari n-am  lăcut 
decît să mă plimb pe șantier pentru a-mi da seama ce 
mersul lucrărilor şi, totodată, pentru a-i cunoaște pe 
ceilalți membri ai brigăzii, deoarece pe cei mai multi îi 
vedeam acum pentru prima dată. Treptat, m-am  aco- 
modat cu munca de „atașamentist“ şi. am întocmit pla-: 
nurile construcţiilor, la scară, — inclusiv „biroul“, ma- 
pazia și  „observatoarele« — pe hirtie  milimetrică, 
începînd să calculez şi cubajul zidurilor realizate zi de zi. 
Uneori însă acest calcul trebuia să fie puţin „umflat“, 
cînd băieţii nu aveau chef de lucru sau era o vreme pă- 
cătoasă de ploaie sau viscol şi bineînțeles că Nicola în- 
chidea ochii, dar în schimb se cam strimba  celegatul 
trustului. 

'mainte de sfîrşitul lunii decembrie, Nicola a reușit 
să. obțină mutarea mea la brigada lui, aşa că m-au mu- 
tat într-o baracă „civilizată“ de tip H, cu apă curgătoare, 
şi mă puteam bălăci în voie în fiecare dimineaţă înainte 
de „cafea“ şi de plecarea spre şantier, dezbrăcîndu-mă 
pînă la briîu cu tot gerul destul de ARDE spre rnirarea 
multor camarazi care se mulțumeau să facă această ope- 
rație radicală numai o dată sau de două ori pe săpiă- 
mină. Dar pentru că în jumătatea de baracă ocupată de 
noua mea brigadă nu mai era. loc de dormit, am fost ca- 
zat în cealaltă jumătate, unde era altă brigadă. Întîmpla- 
rea a făcut ca aici să fie şi tînărul student voinic din 
Brasov, care la Galeș îmi dăduse o cămaşă, aşa că am fost 
bucuroşi să ne revedem şi mi-a propus să dorm cu el în 
pat; (dacă-mi amintesc bine, și el era atașamentist și avea 
astfel un pat personal), ceea ce, bineînțeles, am primit. 

Din păcate, trustul de construcții pentru care noi ri- 
dicam halele de la Năvodari n-a mai adus materialele ne- 
cesare şi astfel noua mea brigadă a primit altă sarcină, 
unii dintre noi fiind repartizaţi pentru liicru la alte hri- 
găzi. Nicola a vorbit cu un prieten al lui, inginer chimist, 


44 


https://biblioteca-digitala.ro 


tot băiat tinăr, brigadierul unei brigăzi ce lucra la digul 
ce se construia prin lacul Taşaul între Peninsula şi Ovi- 
diu (căci pe acolo fusese stabilit traseul canalului), iar 
acesla m-a luat ca ataşamentist la el. Mare lucru nu a- 
year aici de făcut, căci în afară de mica baracă în care 
era „biroul“ — pe care am desenat-o şi „calculat-o“ in- 
tr-o zi-două — trebuia numai să măsor ciîţi metri liniari 
de dig se fac în fiecare zi. Trenurile aduceau blocuri 
mari de piatră şi le descărcau pe malul iacului  Tașaul, 
iar de aici „băieţii“.le încărcau în vagonete, transportin- 
du-le astfel pînă la capătul digului, unde le rostopoleau 
în apă. Cum apa avea totuşi 2—3 m adincime, trebuiau 
mulţi bolovani pentru a se cîştiga un metru-doi, aşa 
încit lucrul mergea destul de incet. Cînd nu era prea per 
stăteam mai mult pe dig, discutiînd cu băieţii, mai ales că 
inginerul îmi împrumutase și o splendidă căciulă albă 
de blană cu apărători de urechi, așa încît nu simţeam 
frigul decit cind era prea puternic. 

Într-o seară s-a răspîndit zvonul că veniseră pachete 
de la familii şi toţi ne-am îngrămădit  înfriguraţi în 
curte, aşteptind să: ne auzim numele strigat pentru a in- 
tra în baraca în care se făcea împărţirea pachetelor. Se 
lăsase aproape noaptea cînd mi-am auzit numele strigat 
şi am intrat repede în baraca supraîncărcată de deţinuţi, 
milițieni şi tot felul de pachete. Primisem de la Hor- 
tansa un geamantan și cînd l-am desfăcut am consta- 
tat că înăuntru erau tot felul de obiecte de îmbrăcă- 
minte: un palton, o căciulă, mănuși: groase, cămăși, 
ciorapi etc. şi o pereche de bocanci... nr. t>, în care tre- 
buia cel puțin să pun două perechi groase de ciorapi! 
Dar pe cît m-am bucurat de toate acesie daruri de. 
Crăciun — căci am putut restitui căciula, paltonul și 
bocancii împrumutați ! — am fost şi puţin dezamăgit 
de faptul că nu era nimic de mincare : aş mai fi vrut să 
schimb şi eu „meniul“ simplu și uniform la care aveam 
dreptul. Dezamăgirea a fost însă de seurtă durată, căci a 
doua sau a treia zi am fost chemat din nou „la pachete : 
Hortansa îmi trimisese si un pachet destul de consistent 
cu lucruri de-ale gurii şi cu ţigări — nu pentru mine, ci 
ca să le pot împărți băieților care fumau şi care mă aju- 
taseră atit de mult în ultima lună. Abia acum am înce-. 
put să mă simt și eu intrat în rindul „vechilor“ deţinuţi, 
care cei mai mulți aveau îmbrăcăminte si chiar mincare 
de acasă (salamuri, slănină, gemuri, marmeiadă etc.), de- 
"oarece primeau pachete cel puţin la două-trei luni o dată. 


45 


https://biblioteca-digitala.ro 


Tot atunci am primit şi o carte poştală de la Iortansa, 
în care îmi scria că ea și Carmen sînt sănătoase ; dar ne- 
scriindu-mi nimic de mama, pe care o lâsasem în iulie 
grav bolnavă, am înţeles tă s-a prăpădit. lar cum mama, 
aşa cum am aflat la eliberare, a murit la 26 decembrie, 
rezuliă că această carte poștală a sosit în primele zile ale 
lui ianuarie. 

Din păcate, deoarece seara ni se dăuea de mincare 
arpacaş sau macaroane, pe care, ca să le pot minca, eu 
le combinam cu marmeladă, în cursul nopții avea'n arsuri 
ingrozitoare la stomac şi deci a trebuit să renunţ la mar- 
meludă și am cedat-o tinărului meu tovarăş de pat. 

într-o noapte am fost trezit din somn de niște siri- 
găte înfiorătoare : cînd am deschis ochii şi m-am întors, 
l-am văzut pe tinărul student din Brașov în picioare pe 
marginea patului cu braţele ridicate, strigină cit îl ţi- 
nea gura: „Trăiască Garda şi Căpitanul“ ; trezise toată 
brigada şi nimeni nu ştia ce să facă, acei ce se apropia- 
seră de el fiind goniți şi chiar loviți. M-am sculat şi am 
încercat să-l  liniştesc, vorbindu-i  prieteneşte, convins 
fiind că mă va asculta, deoarece îmi arăta intotdeauna 
Toarte mare consideraţie. Dar el mi-a apucat braţul drept 
cu atita putere, urlind întruna, încît incercarea mea de 
a scăpa din strinsoare a eşuat şi începusem să cred 
că-mi va rupe brațul. Se ştie că cei care fac v criză de 
nebunie au o putere excepțională şi, pe deasupra, el era 
şi foarte voinic, avînd vreo 1,90 m înălţirne şi cu siguranță 
vreo 80—85 de kilograme. Noroc că apropierea altor bă- 
ieti i-a distras atenţia, așa încît după cîteva minute bune 
de spaimă am reuşit să-mi eliberez braţul şi să mă dau 
la c parte. 

Între timp, pe lingă brigadierii ce dormeau într-o ca- 
meră vecină au: sosit şi cițiva milițieni care l-au apucat 
cu sălbăticie şi l-au tirit afară pe nefericitul băiat. A 
doua zi am aflat că a fost bătut zdravăn și închis într-o 
celulă, dar după aceea — cel puţin cit am mai fost în 
acel lagăr — n-am auzit să se fi însănătoşit și nici nu 
l-am mai văzut. Mai tirziu am aflat că băiatul se îm- 
bolnăvise (sau era deja bolnav) de tuberculoză și a fost 
transportat la închisoarea de la Tg. Cena, care avea și 
un spital pentru cei bolnavi de piept. De atunci încă 

n-am mai putut afla nimic de el, deoarece i-am uitat cu 
totul numele. 

Într-o „bună“ zi am constatat că mi-a ieşit un furun- 
cul ja subsuoară și seara m-am dus la infirmerie, la doc- 
torul chirurg, care m-a întins pe.masa de operaţie și cit 


46 


https://biblioteca-digitala.ro 


ai clipi din ochi mi-a tăiat furunculul, i-a stors bine și 
l-a dezinfectat, iar apoi m-a bandajat. Dar n-au trecut 
decit cîteva zile şi de data aceasta m-am trezit cu mai 
multe furuncule, tot la aceeaşi subsuoară ; e adevărat că 
erau mai mici, dar numai plăcut nu era ! le data aceasta 
doctorul mi le-a cauterizat la repezeală, desigur fără o a- 
cevărată anestezie, dar cel puţin după citva timp totul 
s-a vindecat și am scăpat de această pacoste neaştep- 
tală. 

Toţi băieţii făceau însă haz de aceustă intimplare, 
spunîndu-mi care mai de care: — Păi bine, domnule 
profesor, tocmai d-voastră, care vă spâlaţi straşnic pină 
la briu în fiecare dimineață, chiar pe ger, faceţi ase- 
menea ispravă ? 

Aveau, de altfel,: dreptate, căci nici eu n-am putut 
înţelege cum, spălindu-mă bine cu săpun în fiecare dimi- 
neaţă în spălătorul comun, cu vreo zece robinete, am pu- 
tut face regulat „abluţiunile“ de rigoare, frecindu-mă 
cu nădejde. Din fericire însă într-o :săptămînă si după 
două mici operaţii am scăpat și de atunci, nici în închi- 
soare, nici după aceea, nu am mai pălit ceva similar. 

Spre sfîrşitul lunii ianuarie au sosit din nou mate- 
riale de construcţie la șantierul Năvodari și brigada 
noastră şi-a adunat din nou oamenii; am reinceput 
peregrinările zilnice, la început tot cu trenul, dar apoi 
cu un autocamiori în care cei 40—45 de membri ai bri- 
găzii, fiecare cu scăunelul lui, ne cățăram pe roțile înalte 
ale maşinii ca să putem trece apoi peste peretii ei şi să 
ac înşiruim în camion, păziţi de soldaţii ce stăteau în pi- 
cioare Ja colţuri cu arma îri mînă, în timp ce sergentul 
şi alt soldat înarmat luau loc lîngă șofer. În felul acesta 
mai puteam vedea din peisajul înconjurător, parcurgind 
o bună bucată de drum de-a lungul traseului canalului, 
săpat destul de adînc şi de lat şi al cărui capăt trebuia să 
fie, atunci, la nord de Năvodari, la capul Midia. Astăzi, 
începînd, dacă nu mă înșel, de la Poarta Albă, traseul 
canalului a fost schimbat și mă gîndesc cîtă muncă şi 
cite sacrificii de vieți omeneşti s-au irosit depeaba pen- 
tru săparea acestei porțiuni de canal, rămasă acum ca o 
rană adincă deschisă în trupul Dobrogei. Cu atît mai 
mult cu cît tocmai la această porţiune din canal au lu- 
crat deţinuţii politici din lagărul de la Midia, despre care 
loți cei ce s-au „bucurat“ de trecerea prin diferitele 
lagăre știu că a fost cel mai cumplit. Zarna, pe geruri 
de peste 10 grade, așa cum am mai spus, detinufii bol- 
navi erau siliți să iasă şi ei la lucru, de multe ori atit 


https://biblioteca-digitala.ro 


de grav bolnavi încit erau duşi pe targă de alți deținuți, 
și cind ajungeau la punctul de lucru tărgile erau lăsate 
pe pimint iar bolnavii stăteau acolo ceie .opt. ceasuri ; 
muiţi dintre ei degerau, cind ningea erau acoperiţi de ză- 
padă, iar la întoarcere camarazii lor au aduceau în lagăr 
decit cadavre înghețate tun. 

De altfel, chiar acolo unde zbirii lagărelor nu erau 
aşa de haini, singurele unelte de lucru erau tirnăcoapele, 
cazmaiele, lopeţile și roabele : numai zu aceste unelte 
s-a săpat canalul, cu prețul a zeci de mii de vieţi ome- 
neşti. 

Hevenind la șantierul Năvodari, situaţia era de zeci 
de ori mai bună chiar pentru cei care lucrau: efectiv la 
construcţii : băieţii se „specializaseră“ in cele citeva luni 
de cînd lucrau aici, unii erau zidari de mina întii, alţii 
tirplari, alţii betoniști, aşa încit nu e de mirare câ pină 
în luna mai, cînd s-a oprit lucrul la Năvodari, una dintre 
halele cele mari era aproape gata, — i se inontaseră și 
lemnele pentru acoperiș —, iar zidurile ceiciialte erau 
aproape total înălțate. Acum ciţiva ari, -- cred prin 
1972 —, în calitate de șef al sectorului Paleolitic al în- 
stitutului de arheologie, am făcut o vizită lingi Năvo- 
dari, în apropiere de fostul lagăr Peninsula, unde cole- 
gul FI. Mogoşan, împreună cu Al. Păunescu, descope- 
riseră şi săpau chiar pe traseul canalului o așezare pa- 
leolitică din musterian ; am trecut prin satul Năvodari 
și am putut vedea din maşină că cele două hale erau, îi- 
reste, terminate complet și acolo funcționa o fabrică de 
lemnărie, adică chiar ceea ce fusese planificat. M-am 
gindit cu tristeţe la lunile de viață pierdute acolo de 
mine şi de atiţia alţii, care ar fi putut tace în acest timp 
lucruri mult mai bune pentru societate, și, mai ales, la 
apăsarea sufletească şi chiar fizică pe care o simţțeai zi 
de zi şi ceas de ceas, închis între sîrmele ghimpate sau în 
interiorul cordonului de securiști cu arma pregătită 'să 
tragă, care pîndeau fiecare mișcare a noastră din... „0b- 
servatoarele“ lor ce înconjurau șantierul. Din fericire, în 
afară de ceasurile cind ne duceam şi ne intorceam la și 
de lu șantier, ne țineam destul de deparic de ei, aşa că 
nu aveau prilejul nici să ne bruscheze, aici să ne înjure 
și lucrul mergea destul de bine, încetinit însă în zilele 
de ger cumplit, cînd mortarul îngheţa şi nu se putea zidi 
rimic. 

În legătură cu motivul pe care-l invocase inginerul 
Nicola pentru a mă putea muta la brigada lui, — şi arrume 
scheletele descoperite cu prilejul săpăturilor pentru te- 


48 


https://biblioteca-digitala.ro 


meliile uneia dintre hale —, am putut constata din 
pa zi că era vorba de citeva schelete de copii, lucru 
deloc de mirare, pe terenul acelu aflindu- -se cindva un 
vechi cimitir turcesc sau tătărăsc ! 

La sfirşitul lui februarie şi începutul lui martie am 
avut parte de o vreme primăvăratică, cu soare relativ 
cald şi toți începusem să ne înviorăm ; ori de cite ori pu- 
team, eu mă suiam pe schelele halei neterminate, priveam 
satul destul de întins și maşinile și căruțele ce treccau pe 
șosea, avînd, într-un fel, senzaţia că depăşesc centura 
de securiști înlăuntrul căreia eram constrinși să ne miș- 
căm. Într-o dimineaţă a sosit in inspecţie un olițer de 
securitate de la lagăr. Eram în „biroul“ șantierului și 
cind a deschis uşa — pe Jinga că m-am sculat în. picioare 
și am rostit obligatoriul „Să trăiţi domnule...* —, instinc- 
tiv, mi-am luat felia de piine de pe masă şi am băgat-o 
în sertar. Bănuitor ca orice securist şi fiindcă nu văzuse 
ce am pus în sertar, ofiterul şi-a închipuit că ascund 
cine ştie ce lucru „subversiv“ (ziar sau scrisoare) şi m-a 
întrebat răstit : „Ce-ai ascuns acolo ?% I-am răspuns foarte 
calm — „felia mea de piine prăjită, domnuie locotenent, 
pc care o mănînc regulat la această oră“ —- şi i-am des- 
chis larg sertarul mesei ac să se convingă... 

În primele zile ale lui martie, după ce „civilul“ re- 
prezentant al trustului de construcţii a intrat în birou, 
mi-a făcut semn că-mi arată ceva, a deschis sertarul me- 
sei lui şi a pus înăuntru o mică foaie de hirtie, arătîndu-mi 
că trebuie să o citesc. M-am aplecat şi am citit cu mi- 
rare : „Stalin e grav bolnav, așa au anuntat posturile 
străine de radio“. Bineînţeles că am ieșit repede din ba- 
racă și, în cîteva minute, toată brigada a aflat vestea, fie- 
care comentind-o în fel şi chip şi făcîndu-şi tot felul de 
iluzii. La întoarcerea în „lagăr, zvonul s-a răspîndit ca 
fulgerul de repede, aşa încît seara cred că nu mai era 
nimeni care să nu fi aflat această veste. 

Peste două sau trei zile, suindu-mă ca de obicei pe 
schela halei neterminate şi uitîndu-mă spre primăria sa- 
tului, am zărit un steag negru filfiîind la intrarea clădirii : 
am coborit schela, alergînd într-un suflet = baracă pen- 
tra a le spune și celorlalți vestea. Fireşte, nu-mi mai 
amintesc nici ce s-a spus, nici cum a di i fiecara, 
dar un lucru era sigur: toți speram că acum se va 
schimba ceva şi în soarta noastră, a deţinuţilor. Văzin- 
du-mă bucuros, sergentul, care conducea garda șantieru- 
lui, m-a întrebat mirat de ce mă bucur, iar cu i-am răs- 


49 


https://biblioteca-digitala.ro 


punc : „Mai moare măgarul, mai piere suitanul* — dar el 
n-a inţeles sensul acestei zicale românești. 

Nu peste multă vreme însă trustul ile construcţii a 
întrerupt definitiv aducerea materialelor pentru şantie- 
rul de la Năvodari şi misiunea noastră acoio s-a terminat. 
Împreună cu alţi „băieţi“, am fost repartizat la o brigadă 
care lucra la spartul pietrei pentru terasamentul de cale 
ferată, la un şantier destul de apropiat de lagăr, unde lu- 
crau foarte multe brigăzi — în total, probabil, citeva sute 
de oameni. Mulţi făceau același lucru ca şi noi, spărgeau 
bctovanii de piatră, dar deţinuţii din două-trei brigăzi lu- 

rau la sculpturile destinate unei fintîni ce trebuia ridi- 
cată în piaţa stadionului ce se construia tocmai atunci... 

Unii dintre ei deveniseră adevărați sculptori, oxecu- 
tînd minunat sculpturile după schițele primite şi printre 
aceştia erau şi unii dintre cei care mă ajutaseră la veri- 
rea mea în lagărul Peninsula (profesorul Iliescu şi alții). 

Munca noastră, a celor care spărgeam piatra, nu era 
nici prea grea, nici prea complicată : cu un fel de cui sol 
în interior și lung de vreo douăzeci de centimetri, pe ca- 
re-l băteam cu un ciocan destul de mare, trebuia să fa- 
cem cite o gaură adincă cam de tot atijia. centimetri, 

raă de:3-—4 cm, în care apoi să se pună un cartuș de 
i de puşcă, căruia i se dădea foc, pentru a sfărîma, 
bolovanul de piatră în bucăţi mici. Bineînţeles că această 
ultimă operaţie se făcea cam spre sfîrșitul zilei de iucru, 
cînd toţi bolovanii găuriţi erau adunaţi undeva la mar- 
ginea șantierului, iar noi ne retrăgeam la citova sute de 
metri depărtare și aşteptam exploziile, înuinte de a ne 
apropia din nou. 

Brigadierul nostru, un om de treabă, nu.ne prea zorea, 
aşa incit eu îmi fixasem singur o „normă“ zilnică : o pa- 
ură reglementară într-un bolovan. Bineînţeles, dacă aș [i 
miînuit continuu ciocanul, aş fi putut face cel puiin două- 
trei. găuri pe zi, dar cum ştiam că n-am voie să fac prea 
mare efort fizic, din pricina rinichiului unic, mă mulțu- 
meam cu o singură gaură pe zi... 

Într-o seară, după ce se făcuse întunetic bine. şi aștep- 
tarn apeiul ca să ne putem culca, brigadierii au fost che- 
mați la Administraţie și li s-a dat ordin să scoată toată 
lumea pe „platou“. Acolo, în mijlocul spaţiului liber, 
era o masă la care stătea un ofiţer de securitate, avînd 
lingă el vreo doi grâdaţi, în timp ce brigăziie erau ali- 
niate de jur împrejur, la oarecare distanţă. Totul era lu- 
minat de citeva reflectoare suplimentare, deși in lagăre 
nu era niciodată întuneric, de jur împrejurul rațelelor 


50 


https://biblioteca-digitala.ro 


de sirme ghimpate fiind stilpi cu becuri puternice. S-a 
ordonat liniște și am început să fim strigaţi unul cite 
unul — nu mai ţin minte dacă după alfabet sau după 
brigada în care lucram — şi la un moment uat am auzit 
strigindu-se „Drăgușanu Dumitru“. Am  tresărit, căci 
— deşi nu-l văzusem pină atunci — îl cunosteam bine : 
era un învăţător din fostul judeţ Baia, chiar din satul 
Drăgușeni de pe valea Moldovei, fusese -şi revizor şcolar 
sub liberali şi desigur acesta era motivul arestării. Îl cu- 
nosecusem în 1925, prin “luna iunie, cind, împreună cu 
Gh. Stefan, am făcut o cerectare arheologică în acel ju- 
deţ şi Drăguşanu ne-a condus la citeva aşezări identifi- 
cate de el, una chiar pe dealul lui Simion Rusu de pe 
teritoriul satului Drăgușeni, unde am şi săpat în luna 
august a aceluiaşi an. El avea şi o mică colecție şi îm- 
preună cu soția erau învăţători model, aşa cum ar fi tre- 
buit să fie toţi, interesîndu-se de toate problemele cultu- 
rale. | 

Rineînţeles că după terminarea „apelului“ l-am cău- 
tat să-i string mîna și să-l intreb de sănătate, dar după ce 
am plecat de la lagăr nu l-am:mai văzut. 

La cîţiva ani după eliberare am aflat că se mutase la 
Bacău, la fata lui, și lucra la Arhivele Statului, dar apoi 
a murit relativ tinăr. 

După-amiezele, întorşi în lagăr — fiecare brigadă în- 
conjurată de garda sa — şi după ce luam masa, uncori 
ceva mai bună decît la Galeş, făcean: regulat vizite în 
baraca unde era găzduită brigada profesorilor Zamfiroiu 
și Zamfirescu (deşi acest lucru nu era îngăduit) ; mă în- 
tindeam pe prici între ei şi depănam împreună amintiri și 
cîteodată chiar încercam să descifrăm viitorul, deşi fi- 
„reşte nu aveam nici un element care să ne dea dreptul 
să credem că știm ce s-ar putea întimpla. Dar în fe- 
lul acesta, treceau citeva ceasuri ; și înainte de masa de 
seară mai făceam o scurtă vizită în baraca- dormitor a in- 
ginerilor, atașamentiştilor şi economiştilor, pentru a-i re- 
vedea pe cei trei prieteni de la Năvodari (inginerul Ni- 
cola Opreanu, cel care calcula valoarea lucrărilor exe- 
cutate, şi tînărul despre care am mai vorbit, dar al că- 
rui nume l-am uitat cu totul) și a mai schimba citeva 
vorbe. Tot timpul sperai inconştient că vei putea. afla 
cîte ceva nou, dar nici unul dintre deţinuţi nu putea sti 
nimic nou, comunicațiile de orice fel cu exteriorul fiind 
total interzise. E adevărat însă că pe cînd lucram la șan- 
tierui Năvodari, prin nu știu ce miracol ne mai cădea în 
mină cîte un ziar și așa într-o zi am citit discursul lui 


5l 


https://biblioteca-digitala.ro 


Eisenhower din primăvara acelui 1953. Faptul că acest 
discurs a fost publicat in „Scînteia“ ne-a tăcut să credem 
că lucrurile se vor schimba și, deci, că şi soarta noastră, 
a deţinuţilor, se va schimba, dar după scurt timp ne-am 
dat seama că aceasta era tot o iluzie, deşi n-am priceput, 
nici pină acum de ce a fost publicat in extenso ucel dis- 
curs, 

Su revin însă la șantierul Pietrarilor. Se făcuse vara, 
lucram de multe ori fără haină, în cămaşă, iar laptul că 
santierul avea o întindere aşa de mare, iar gărzile nu mai 
înconjurau fiecare brigadă în parte, ci formau toate, pină 
Ja incetarea lucrului, un cordon uriaş împrejurul între- 
guilui şantier ne dădea impresia unei relative libertăţi, de 
care ne foloseam cit puteam, ducindu-ne de la un grup 
ia altul — deși, în principiu, acest lucru era interzis și, 
uneori, chiar în practică. lar după-amiaza, cum am mai 
spus, colindam prin alte barăci, deşi uneori milițienii ne 
împiedicau. Prietenul Bernea, cu care nu muai lucram. în 
aceeaşi brigadă, era cazat şi el în aceeaşi baracă cu „Pro- 
fesorii Zamfirescu și Zamfiroiu, dar îşi avea locul pe prici 
oarecum în capătul opus al locului acestora şi, bineînţe- 
!es, de cite ori veneam să-i văd:mă opream citeva' mi- 
nute şi pe la el. După părerea mea, însă el făcea greşeala 
de a primi prea multe vizite, cu care discuta cu glas tare 
probl«me filosofice și politice ; şi cum „turnătorii*: nu 
lipseau din nici o brigadă şi din nici o baracă, desigur a 
fost incondeiat la comandamentul lagărului, aşa încit a- 
tunci cind în 1954 s-a dat drumul celor mai mulţi „admi- 
nistrativi“ el a mai fost reţinut vreo doi âni, iar după a- 
ceea 1 s-a fixat şi domiciliu obligator în iărăgan... Şi a- 
ceasta cu toate că nu avusese nici un „grad“ în miscare 
şi nu avusese nici o funcţie politică, dar, probabil, fiindcă 
publicase unele lucrări de doctrină filosofico-politică. 

intre timp, ni se mai dăduse cite o carte poştală pen- 
tru scris familiei, aşa încit în curînd am primit de la Hor- 
tansa un nou pachet cu alimente şi cu raţia reglemen- 
tară de 300 ţigări — pe care eu nu le fumam, ci le dă- 
deam prietenilor. Aceste ţigări au fost însă nenorocirea 
multor oameni, care nu se puteau lipsi de ele. Într-ade- 
văr, destui deţinuţi în vîrstă, dărimaţi din pricina hra- 
nei insuficiente şi mai ales neconsistente și a muncii 
destu) de grele, îşi dădeau pe ţigări bruma de alimente 
ce primeau În pachetele de acasă şi astfel chiar după ce, 
distrotici fiind, nu mai erau trimiși la muncă, se prăpă- 
deau, sporind numărul celor ce mureau de alte boli. În 
cartea poştală primită de la Hortansa cam o dată cu pa- 


52 


https://biblioteca-digitala.ro 


chetui de care am amintit, îmi scria că „Mateescu a tre-- 
cut de partea lui Nestor“, ceea ce m-a mirat lu început. 
Caci Corneliu Mateescu — despre a cărui valoare ca ar- 
heoiog nu vreau să scriu nimic aici — lucrase ciţiva ani 
la rind pe șantierele conduse de Nestor, pină cind în 
1950, din nu știu ce motive,. Nestor s-a supărat pe el, i-a 
interzis să mai iasă pe şantier și l-a obligat să se ocupe 
numai cu „popota“ colectivului și cu procurarea  ali- 
mentelor. De aceea, în primăvara lui 1951, cînd s-a ţinut 
la Institutul de Istorie ședința pentru lormarea colective- 
lor pentru activitatea de teren ce urma să înceapă curînd, 
l-am, întrebat pe Mateescu dacă vrea să meargă cu soţia 
mea şi cu mine la Traian (jud. Neamţ), el mi-a răspuns 
favorabil, şi astfel în 1951 şi 1952 a făcut parte din colec- 
tivul nostru de lucru. După arestarea mea însă, poate 
stirnit şi de unii „prieteni“, a crezut că ar putea-o inlocui 
pe livrtansa la conducerea șantierului şi în toamnă, cind 
trebuiau predate rapoartele preliminare de activitate, a 
„vrut să întocmească el raportul general, deși soţia mea 
îi ceruse numai un raport succint pentru sectorul pe care 
i! condusese el. Refuzind el să facă ceea ce i se ceruse, 
Hortansa a întocmit tot raportul — care de altfel s-a şi 
publicat — şi astfel Mateescu a trecut din nou cu arme 
şi bagaje în tabăra lui Nestor. Pasă-mi-te își închipuise 
sărmanul că Hortansa nu va putea întocmi singură ra- 
portui, deşi publicase și pină atunci lucrări de valoare! 
Cum am mai spus însă, administraţia închisorilor era 
întotdeauna dornică să tulbure liniștea  deţinuiilor, aşa 
încît într-o noapte am fost treziţi pe neașteptate din 
sorin de năvala zgomotoasă a cîtorva milițieni şi a unor 
gradaţi care, după ce ne-au ordonat să desfacem toate 
bagajele, le-au răscolit pentru a confisca tat ceea ce 
n-ar fi fost admis (eu primisem de la Nicola o maşină de 
bărbierit şi cîteva lame, pînă atunci lucruri însăduite), 
nedîndu-ni-se voie să păstrăm decît un rind de haine și 
două schimburi, toate celelalte lucruri trebuind să le 
ducem la magazie. Bineînţeles că acolo nu le-a luat ni- 
meni în primire, fiind trîntite claie peste grămadă fără 
nici o ordine, ceea ce a dat posibilitatea. pierderii sau fu- 
rării multor lucruri. 
Revenind la... Peninsula, într-una lin nopți m-am 
trezit simțind unele împunsături la rinichi. Temindu-mă.. 
de o criză, înainte de încolonarea brigăzii, m-am dus la 
infirmerie şi i-am spus doctorului de serviciu (îl chema 
Gogonea și era din Braşov) ce mi se întîmplase la Galeș, 
rugindu-l să mă scutească în dimineaţa aceea de muncă 


53 


https://biblioteca-digitala.ro 


la şantier. Mi-a pus termometrul şi cina a constatat că 
n-am decit 37*, mi-a spus că nu mă poale scuti de lu- 
cru, deoarece numai cînd cineva are 38” poate fi scutit. 
Degeaba am pledat, a rămas intransigent, fiindu-i trică 
să nu-şi piardă „postul“ comod şi să fie trimis din nou 
la lopată. Aşa cum se va vedea, se poate spune că doc- 
torul Gogonea a făcut-o... sogonată. Într-adevăr, in 
cursul dimineţii, în timp ce lucram la spart pietre pe 
șantierul pietrarilor, după ce făcusem o, jumătate de ga- 
ură intr-un bolovan, mi-am luat o pauză şi m-am dus 
în cortul unor adevărați pietrari, aceia care lucrau la 
sculpturile pentru stadionul. de la Constanţa, despre care 
am amintit, să mai schimbăm citeva vorbe si si mai ui- 
tâm pe cit se putea de... calitatea noastră de deținuți po- 
litici. Pe neaşteptate, am început să simt unele împunsă- 
turi ca de cuțite în dreptul unicului meu rinichi, trans- 
formate repede în dureri îngrozitoare : mă zvircoleam şi 
gemeam, ba chiar ţipam de durere şi foarte mulţi „bă- 
ieţi“ s-au strins în jurul meu. Unul dintre deţinuţi era 
medic și nu stiu.de unde a făcut rost de o serinpă şi de 
o fiolă de beladonă şi mi-a făcut repede o injecție, dar 
hineintţeies fără efect, durerile fiind. tot mai cumplite. 
Au încercat să-l convingă pe şeful. „gărzii“ să mă ducă 
repede înapoi la lagăr, la -infirmerie, dar, cu toate insis- 
tențele, el a refuzat, spunînd că nu mă poate duce decit 
cind se termină lucrul şi se întoarce toată lumea la la- 
găr. M-am mai chinuit deci vreo două ceasuri, pină s-a 
sunat încetarea lucrului și încolonarea pe brigăzi, și a- 
tunci am fost pus pe o targă improvizată și patru „bă- 
icţi“ m-au purtat în fruntea brigăzii noastre pină la la-. 
găr. Se ştie, însă, la intrarea, ca şi la ieşirea din lagăr, 
se numărau efectivele fiecărei brigăzi, şi deci pînă ce a- 
ceastă operaţie nu a fost terminată, nu ni s-a dat vgie să 
păsim pe poarta lagărului. Miliţienii de la poartă, văzind 
un om adus pe targă şi învelit cu o haină, s-au adunat 
repede în jurul meu, întrebind curioșşi, dar deloc sur- 
prinşi : „E mort ?%. — „Nu e mort, deşi aşu aţi vrea voi 1% 
s-a răstit unul dintre cei care duceau targa, în timp ce eu 
auzeam totul şi nu puteam reacționa decit prin uemete. 

În cele din urmă am fost dus la infirmerie și lăsat cu 
targă cu tot pe un coridor. Un timp nu s-a sinchisit ni- 
meni de mine, dar pe urmă a venit unul dintre doctori: 
infivmeriei (nu-mi reamintesc numele, lar ştiu că era 
chirurg de la Spitalul Brâncovenesc şi ceva mai în virstă 
ca mine) şi mi-a luat temperatura. Cînd a constatat că 


54 


https://biblioteca-digitala.ro 


ara 38"Celsius a zis „Da, nu simulează“ şi peste puţin am 
fost dus în vestibulul infirmeriei şi întins pe o bancă, 
deoarece nu era nici un pat liber în cele citeva incăperi 
ale iifirmeriei. 

Aşa cum am mai amintit cu prilejul povestirii primei 
mele crize de rinichi, aceea de la lagărul de la CGuleș, 
doctorii (deţinuţi și ei) aveau ordin să nu scutească pe ni- 
meni de lucru şi mai ales să nu interneze pe nimeni in 
infirmerie dacă nu avea temperatură serioasă, pentru 
ca nu cumva respectivul bolnav să simuleze, spre a 
scăpa de muncă ! 

De îndată ce s-a răspîndit în lagăr vestea imholnăvirii 
mele, au venit să mă vadă mulţi dintre cunoscuți, unii 
aducîndu-mi zahăr, deoarece ştiau că dulciurile fac bine 
la rinichi. Spre seară, am fost instalat pe un pat în 
camera principală a uneia dintre cele două barăci ale 
infivmeriei şi doctorul Stănescu (după cit mi-aduc a- 
minie, din R. Sărat), şeful infirmeriei, mi-a prescris in- 
jeeţii. cu penicilină, continuate apoi vreo două zile. Înce- 
tui cu încetul, durerile s-au mai potolit şi rinichiul şi-a 
reluat funcţia ; în felul acesta am început să mă liniş- 
iesc şi eu, deşi eram destul de îngrijorat, căci de data 
aceasta nu muncisem din greu, cum se îr.timpluse prima 
dată, ia Galeș, ceea ce dovedea că bietul rinichi nu se 
acomodase încă cu îndeplinirea normei suplimentare c--i 
revenea. : 

Dupăeun oarecare timp, prietenul Bernea a făcut o 
criză serioasă de ficat, fiind internat şi el, dar în cea- 
ialtă baracă a infirmeriei, așa incit nu l-am putut ve- 
dea decit după vreo zece zile, cind mi s-a dat voie să 
„fac inici plimbări. El suferea şi de inimă: la un mo- 
ment dat pulsul îi scăzuse la 40 şi era foarte îngrijo- 
rat, cu drept cuvint. Mi-aduc aminte că intr-o zi, cind 
stăteam pe marginea patului lui şi disculam despre si- 
tuația noastră şi despre ce ne mai așteaptă, s-a sini- 
țit rău şi mi-a spus aproape cu lacrimi în ochi: „Âș- 
tia vor să ne omoare aici pe toţi“. | 

Dintre ceilalţi bolnavi internaţi în aceeaşi cameră cu 
Mine, unii erau distrofici care își agravaseră starea să- 
nătății prin cedarea mîncării din pachete în schimbul 
nennrocitelor de ţigări de care nu voiau sau nu puteau 
să sc lipsească. Pe unul dintre aceștia l-am văzut în- 
tr-o zi pîndind cu înfrigurare momentul cînd un mi- 
lițian avea să-si arunce mucul de ţigară şi s-a repezit 
ridicind nenorocita de fărimă de „chiştoc“ din noroi și 


55 


https://biblioteca-digitala.ro 


purindu-l în gură, sorbind cu nesaţ cele două fumuri 
ce se mai puteau scoate din el. M-am jurat atunci să 
nu mai pun în gură în viaţa mea nici o îupară (deşi n-am 
fost iumător, citeodată, la cîte o petrecere sau pe tront, 
mai iumasem cite o țigară- -două) şi iată au trecut de a- 
tunci peste 25 de ani şi mi-am ţinut legămintul. 

Deşi, fireşte, noi cei din intirmerie nu mai mergeam 
la lucru, iar apelul se făcea în  infirmerie -— doctorul 
Stănescu mă asigurase, de altfel, că nu va lăsa să mai 
fiu scos vreodată la lucru, căci oricind s-ar putea. ivi o 
nouă criză — dimineaţa, cînd goarna suna deşteptarea, 
ne sculam şi noi să ne facem toaleta şi să ne îmbrăcăm, 
— dacă nu eram obligaţi să stăm în pat —, iar după a- 
ceea priveam pe fereastră, cum, la al doilea semnal, 
brigăzile se încolonau pe „platou“, aşteptind numără- 
toarea şi ordinul de plecare la lucru. Într-o bună dimi- 
neaţă însă, după goarna de gdeşteptare, n-am mai au- 
zit al doilea semnal, deşi trecuse destul timp de la pri- 
mul. Am început toți să ne agităm și să ne întrebăm 
ce se întîmplă, încercînd fel de fel de explicaţii. Soarele 
era de mult sus în această zi de iulie 1953 şi nouă nu ne 
venea să credem că s-a renunțat la munca la şantiere. 
Nu mulți au fost aceia care şi-au închipuit că încetarea 
lucrului este preludiul eliberării, făcîndu-şi planuri ce 
vor [ace cînd vor ajunge acasă. Alţii, ca mine, mai puţin 
optimişti, nu ştiam totuşi ce să credem, căci nu ne pu- 
team închipui că aşa, dintr-o dată, se va termina calvarul 
lipsei de hrană suficientă, al noroaielor şi al maincii for- 
țate, ca să nu mai vorbim de toată agresiunea morală pe 
care o reprezenta închisoarea. 

“Citeva zile, tot felul de zvonuri au circulat şi s-au 
încrucişat în lagăr de la o baracă la alta, fiecare tot atit 
de lipsit de temei, deoarece nici un deţinut nu avea de 
unde să știe adevărul. Apoi, încet-încet, s-a îfiat că nu 
se va mai lucra la canal şi că cei apți de muncă vor pleca 
la alt şantier. Brigadierii, care totuși aveau legături di- 
recte cu „administraţia“ lagărului, erau tăcuţi, dar pînă 
la urmă unii ne-au spus că se va pleca la Bicaz, lar după 
încărcarea şi plecarea primelor trenuri, cind unii dintre 
cei trimişi să le însoțească s-au întors la Peninsula, s-a 
aflat că deţinuţii erau într-adevăr duşi la Bicaz, unde se 
construia marea hidrocentrală. Inapţii şi cei bolnavi am 
fost totuşi lăsaţi pe loc şi fiecare ne întrebam tot timpul 
care ne va fi soarta, fiind evident că nu vor putea păstra 
un lagăr aşa de mare, cu toată paza şi administraţia pe 
care o comporta, numai pentru a ne ţine pe noi acolo. 


56 


https://biblioteca-digitala.ro 


Totuşi, cum în închisoare sfirşeşti prin a te obisnui cu 
orice, incepusem să ne frămintăm mai puţin, ci ind într-o 
seară un număr de vreo 20—30 dintre noi, fie din în- 
firmerie, fie dintre cei apți de muncă dar care nu pleca- 
seră încă, am fost strigaţi, duşi să ne ridicâm bagajele 
de ja magazie şi ni s-a ordonat ca a doua zi dimineaţa 
cind va suna deșteptarea să fim toţi prezenţi la baraca 
„vorbitor“ — la care însă de mult nu mai venise nici o 
rudă a vreunui deţinut pentru a vorbi cu el... Și, cum 
era de așteptat, Cînd ne-am luat bagajele, mai fiecare 
a constatat că-i lipsește ceva. Eu n-am reuşit să mai gă- 
sesc pantalonii de la treningul pe care mi-l trimisese 
Hortunsa, foarte bun pentru iarnă. Dar ce să faci şi cui 
să reclami ? 

A doua zi dimineaţa, cu obişnuita escorti, imbarcaţi 
într-unul sau două camioane (nu-mi mai amintesc bine;, 
am părăsit lagărul, luîndu-ne rămas bun de la prietenii 
cu care îndurasem un an şi mai bine toate necazurile, 
ne-am îndreptat spre aceeași gară Dorobanţu, unde, abia 
ajunși, am fost suiţi într-un vagon-dubă, de tipul cu- 
noscut. Era în ziua de 3 septembrie 1953 și, fireşte, nici 
unul dintre noi nu avea habar unde sîntem duși. Eu so- 
coteam că sînt luat pentru a mi se face un proces, căci 
pasă-mi-te avusesem grad şi îndeplinisem și o funcţie 
importantă la un minister, dar desigur era vorba exclu- 
siv de presupuneri. Spre seară am ajuns la București, 
unde am fost duşi cu mașinile-dubă la Văcărești, în- 
chisoarea şi minăstirea pe care n-o mai văzuse din 
1924, cind îl vizitasem pe Vasile Christescu ; el era ares- 
tat pentru că, voind să-și depună in decembrie 1933 lista 
de candidaţi la Tribunalul din Giurgiu, l-a ameninţat 
pe preşedintele tribunalului şi numai așa i-a fost pri- 
mită lista, dar a fost arestat pentru ultragiu și condam- 
nat ia 2 ani închisoare. 

Introduşi într-un mare dormitor, foarte înalt, cu 
trei rinduri de priciuri suprapuse, ne-am aciuat fiecare 
pe unde am putut, așteptind să vedem ce ne va aduce 
dimineața următoare, căci știam noi că lucrurile nu pot 
fi aşa de simple... Și într-adevăr, abia s-a dat semnalul 
de deşteptare şi ni s-a dat terciul, toţi cei veniţi cu o 
seară înainte de la Canal am fost chemati în curte și 
apoi, cu bagaje cu tot (inclusiv, un geamantan destul de 
mare), am fost iar îmbarcați într-o dubă si scoși pe 
poarta închisorii. 

Alte supoziţii, alte discuţii. cu privire la destinaţia 
noastră, pînă cînd, după mai bine de un ceas, s-a des- 

57 


https://biblioteca-digitala.ro 


chis uşa dubei şi coborind ne-am dat seama că sintem 
între cele două porţi ale intrării închisorii de la Jilava, 
pe care unii dintre noi 6 mai „vizitaseră“ şi deci au 
recunoscut-o îndată. Ni s-au oprit la magazie -diferitele 
lucruri „de prisos“ şi, după o 'aşteptare în nişte celule 
înguste şi fără nimic în ele, am fost trecuţi și prin 
poarta a doua ; intraţi în posturi, după ce am mers prin 
nişte coridoare destul de late, a fost deschisă o ușă și 
ni s-a dat ordin să intrăm într-o celulă relativ mare, cu 
priciuri duble pe ambele laturi lungi şi cu o fereastră 
mare, zăbrelită bine, pe latura opusă uşii. În încăperea 
aceasta pătrundea puţină lumină însă, deşi fereastra era 


"mare, deoarece în timpul zilei afară se punea pe fe- 


E 


reastră un îel de paravan, care ne împiedica să vedem 
ce se petrece dincolo de gratii şi în același timp reţinea 
mult din lumina ce ar fi putut intra. Ne-a trebuit citva 
timp pînă să ne obișnuim ochii cu semi-intunericul din 
celulă, apoi ne-am căţărat pe priciul de sus din stinga 
şi am început să ne găsim fiecare cîte un loc. În tot 
timpul acesta, deţinuţii care ocupau celelalte priciuri ne 
priveau și nu spuneau nici un cuvint, uitindu-se curioşi 
la noi. Erau oameni și mai trecuți, şi măi puţin virstnici, 
șezind turcește pe priciuri, aşteptind parcă să vorbim 
noi întii, Abia după ce unul dintre noi a spus că venim 
de la Canal li s-au dezlegat limbile şi ne-au spus că ei 
fuseseră aduși de mai multe zile de Ja închisoarea din 
Caransebeş. N-a trebuit să ne spună că cra vorba de o 
închisoare groaznică, deoarece erau toţi slabi — ca niște 
schelete cu piele — şi albi ca hirtia : la Caransebeș nu 
văzuseră lumina zilei aproape de cînd fuseseră arestiți 
şi se mirau că noi arătăm ca oamenii, nu ca statiile! 
În schimb, ne-au spus că la Jilava erau scoşi la plim- 
bare în curte — înşiruiţi și învintindu-se în cerc, ca 
nişte cai la manej — cite o jumătate de oră în fiecare 
dimineaţă, ceea ce ne-a mai liniştit. 

Sub fereastră era un butoi cu apă de băut și o cană, 
iar nu departe de el se afla... tineta, pe care acum aveam 
s-o văd și s-o folosesc prima dată. După cum se știe, 
această „mobilă“ tot un tel de butoi, cu două găuri — 
pe care trebuie să te așezi pentru nevoile zilnice, fusose 
inventată în timpul primului război mondial de un co- 
lonel cu numele Tinette, pentru a fi folosită în tranșee, 


“şi astlel fusese botezată cu numele lui. Cit de... sănă-: 


toasă poate fi o asemenea „instalaţie“ într-o încăpere 
în care stau, mănîncă şi dorm citeva zeci de oameni, 
58 


https://biblioteca-digitala.ro 


este lesne de închipuit. Dar cu ce nu se obișnuiește 
omul ?... 

Dimineaţa, după ce ni s-a dat terciul, cînd ne aștep- 
tam să fim scoşi la „plimbare“, zăvoarele uşii metalice 
au fost trase, ușa s-a deschis şi aan plutonier de secu- 
ritate a strigat numele tuturor celor veniţi în ajun, 
dindu-ne ordin să ne luăm toate catrafusele și să ieşim 
pe coridor.-Altă agitaţie, alte întrebări lără răspuns şi 
altă îngrijorare : unde ne mai duc? Dar pgeamantanul 
cu cele mai multe lucruri a rămas la magazie. A urmat 
obişnuita dubă cu ferestre oarbe şi obișnuita călătorie 
in intuneric aproape total, deoarece ușa dinspre „com- 
partimentul“ securiştilor era închisă. Prea mult m-am 
mers, însă. Şi după ce duba s-a oprit puţin, probabil 
pentru a se arăta actele, s-a urnit din nou și a mai 
făcut vreo sută de metri, după care s-a oprit cu ade- 
vărat, iar noi am fost „debarcaţi“. Priveam uluiţi în 
jur şi nu ne venea să credem : eram din nou în curtea 
închisorii Văcăreşti — chiar lîngă biserica minăstirii. 
Abia mai tirziu arm aflat că la Jilava nu am foşt reţinuţi 
deoarece se hotărise ca acolo să nu mai fie închişi decit 
condamnaţii, nu şi „administrativii“, aşa încit a trebuit 
să fim trimişi înapoi la Văcăreşti. Biata biserică era 
„într-un hal fără hal. Cărămizile soclului erau roase pu- 
ternic, pictura din pridvor zgiriată şi stricată, iar inte- 
riorul fusese transformat în... magazie pentru bagajele 
deţinuţilor şi astfel pină la înălţimea de peste 2 m pic- 
tura ora intr-o stare de plins. 

Din curtea centrală se deslăceau mai multe curti 
secundare, pentru diferitele celule sau „dormitoare“, 
separate între ele: prin ziduri înalte, așa încît să nu poţi 
vedea nimic afară. În schimb, dormitorul cel mare în 
care am fost repartizaţi (tot cel din ajun) era la etaj 
și printre gratiile ferestrelor vedeai minăstirea și o bună 
parte din celelalte clădiri vechi, inclusiv casa Văcăreş- 
tilor (transformată în spitalul închisorii), și o mare clă- 
dire nouă pentru spitalul de chirurgie. » 

Încet-încet, ne-am găsit fiecare cîte un loc — eu pre- 
feram întotdeauna „la etajt —, ba chiar am găsit şi 
cunoscuți. Unul dintre aceştia era Deleanu, fostul direc- 
tor al editurii pentru care tradusesem în 1946 romanul 
„Nostromo“ de Joseph Conrad, dar traducerea mea nu 
s-a. tipărit, iar tirziu, după 1970, cartea a apărut într-o 
traducere a lui Deleanu. 

Încăperea aceasta, înaltă de cel puțin 15 m, avea 
30—40 m lungime şi vreo 20 m lăţime, așa încît în 


N 59 


https://biblioteca-digitala.ro 


cele trei rinduri de priciuri suprapuse _Încăpeau destui 
de „comod“ cel puţin 200 de oameni. În partea opusă 
uşii era intrarea la toaletă, care, din fericire, avea şi 
apă curgătoare, şi deci ne puteam spăla ca lumea. La 
acelaşi etaj al „pavilionului“ mai era o cameră ceva mai 
mică, care nu găzduia mai mult de 30—40 de deţinuţi, 
iar la parter erau alte camere, precum și un closet mul- 
tiplu, la care se intra prin curte. Dimineaţa, cind se 
sura adunarea, se deschideau uşile şi toată humea cobora 
în “curtea înconjurată de un gard înalt, unde ne încolo- 
nam cu gamelele în mină spre a primi terciul pentru 
masa de dimineaţă și sfertul de piine care trebuia să ne 
ajungă pe toată ziua. După ce ospătam şi ne spăla ga- 
melele, ne plimbam în voie prin curtea destul de mare, 
vorbind şi făcind, ca -de obicei, tot felul de supoziții în 
privința soartei noastre, căci şi aici erau numai „deţinuii 
administrativi“. Nu-mi amintesc însă dacă atit cit am 
stat în acest „pavilion“ — o lună şi 3 zile — ne puteum 
plimba oricît doream sau numai cînd ni se dădea minta- 
rea de prinz şi de seara (un singur fel, in general aipa- 
caş). după acelaşi ritual ca pentru terciul de dimineată. 

“Oricum, într-una dintre zile, aud pe cineva strigind 
la ușa camerei mici de la etaj: — Domnule doctor 
Zoppaă ! Am tresărit uluit, m-am uitat spre interiorul 
camerei şi l-am zărit pe vechiul meu prieten, profeso- 
rul de istorie Zoppa, doctor în istorie, de la Cernăuţi, încă 
dinainte de primul război mondial, cu care mă împrie- 
venisem la Roma în anii 1926—1928, cînd eram membri 
ai Scolii Române de la Roma. Era cu vreo douăzeci de ani 
mai bătrin ca mine, făcuse şi el aceeaşi politică, îşi lăsase 
o barbă de patriarh care îi venea de minune. Cind m-a 
văzut, a exclamat : „Tinerelule !& — căci aşa îmi spunea 
el de la Roma, cînd într-adevăr eram foarte. tînăr și, mai 
ales, păream și mai tînăr — şi ne-am îmbrățișat îndelunc. 
Mi-a povestit apoi că, după arestare, fusese reţinut la 
Ghencea multă, vreme, fiind bolnav, şi apoi trimis la 
Văcărești, unde se afla de citeva luni. 

De atunci, în fiecare zi ne plimbam împreună prin 
curte şi reconstituiam evenimentele ultimilor 25 de ani 
pentru a încerca să ne dăm seama ce greşeli se săvirsi- 
seră pe plan intern, căci în' privința desfăşurării împre- 
jurărilor externe toată lumea era convinsă că Hitler pier- 
duse războiul fiindcă nu s-a mulţumit să fie un conducător 
politic, vrînd să conducă el însuşi operatiunilt mi- 
litare. Doctorul Zoppa —'cum îi spuneam noi potrivit 
tradiției germano-austriece — era foarte slăbit (la Ghen- 


60 


https://biblioteca-digitala.ro 


cea mîncase puţin şi prost) şi era veşnic flămind, împă- 
cindu-se însă destul de bine cu arpacașul fiert pe care 
eu nu-l puteam înghiți (la propriu şi la figurat). De aceea, 
după ce mîncam o parte din porţia mea (uneori chiar 
mai puţin de jumătate), îi dădeam lui restul şi-mi făcea 
mare plăcere să-l văd cu cită poftă îl dă gata cit ai 
clipi din ochi. . 

Dar, fireşte, cea mai mare parte a timpului eram ți- 
nuţi închişi în „celulele“ respective și ne petreceam cea- 
surile, pînă tîrziu după „stingere“, grupaţi pe priciuri 
după afinități sau după cunoștințe, discutind şi povestind 
cite în lună și în stele. Deleanu, care stătea la ultimul 
„etaj“, era vecin şi prieten cu un tînăr de mai puţin, de 
treizeci de ani (al cărui nume nu mi-l mai amintesc) și 
care spunea că era nepotul lui Armand .Călinescu — 
chiorul. În fiecare seară ne povestea lucruri ciudate în 
legătură cu perioada pe care o petrecuse în Franţa, la 
Ambasada Română, cînd îl însoţise pe Titulescu şi în 
Elveţia. Între altele, spunea că Titulescu începuse să. se 
solerozeze și, obsedat de faptul că lumea îl socotea șco- 
pit, spumea cui avea prilejul (chiar unor funcţionari. su- 
periori din Ministerul de Externe al Elveţiei, dacă da 
mă înșel) : Vous voyez, Monsieur, ca bande ! Oui, e 
bande !, ceea ce n-am prea arezut nici atunci și cu atit 
mai puţin îmi vine greu acum să cred, oricită antipatie 
am avut și am pentru toată politica acestui reclamagiu 
care, după fiecare sesiune a Ligii Naţiunilor, striga. în 
puna mare că a ciștigat procesul „optanţilor“ unguri, pe 
care de fapt — România nu l-a cîștigat niciodată... 

Printre ceilalți deţinuţi pe care nu-i cunoșteam. per- 
sonal era şi un bătrîn inginer Bolomey. — la acea dată 
avea peste 70 de ani — subțirel, destul de scund şi cu 
un barbişon îngrijit, despre care am aflat mai tîrziu 
că era (sau mai bine zis fusese, căci între timp murise) 
tatăl colaboratoarei lui C. S. Nicolaescu-Plopşor şi, apoi, 
a mea, Alexandra Bolomey, foarte bună specialistă în do- 
meniul paleontologiei. De mulţi alţii, cu care mă îm- 
prielenisem, am uitat însă cu totul; sînt de atunci 26 
de ani și nu i-am mai revăzut niciodată ! 

Într-o bună dimineaţă — era în ziua de 8 octombrie 
1953 —, după ce ne înfruptasem din terciul cald, a 
intrat în curte un plutonier și a strigat : — Care-i Du- 
mitrescu Vladimir ? M-am dus imediat la el şi, după 
ce s-a uitat cam lung la mine, mi-a spus: Ia-ţi lucru- 
rile și vino repede jos. 


61 


https://biblioteca-digitala.ro 


Zis şi făcut — firește totul trebuia executat cit se 
poate de repede — şi n-am avut timp nici măcar să-mi 
iau rămas bun de la prieteni. Am ieșit din curtea pa- 
vilionului în urma plutonierului și în curtea mare, în 
apropierea porţii, ne aştepta o dubă în care am fost suii 
fără prea multe formalităţi. Plutonierul avea un dosar 
şi, o clipă, mi-a trecut prin minte că aş putea fi dus 
la vreun interogatoriu, deşi “nu vedeam ce lucru le-aș 
putea spune pe care ei să nu-l fi cunoscut perlect. Nu-mi 
aduc aminte cit a durat călătoria cu duba, dar cînd ima- 
şina s-a oprit și plutonierul a deschis uşa, mi-am 
dat seama că eram în spatele clădirii Ministerului de In- 
terne (actualul sediu ul C.C. al P.C.R), * chiar lingă o 
uşă mică și imediat am intrat, coborind o serie de 
trepte pînă la subsol. Aici, după ce mi s-a făcut o fișă 
detaliată, mi s-a luat săculețul în care imi țineam schim- 
burile, lăsindu-mi-se — în afară de ceea ce aveam pe 
mine — numai o batistă în plus, care mi-a folosit drept... 
prosop tot timpul (ceva mai mult de 4 luni) cit am stat 
acoto, 'Am fost condus în lungul unor coridoare, apoi a 
fost deschisă o ușă, mi s-a spus să intru şi uşa s-a ză- 
vorit imediat în urma mea. Era o celulă de ciţiva metri 
pătraţi, cu un pat, iar alături o mică toaletă. De ne- 
crezut, dar fusesem dus într-una din așa-zisele „garso- 
niere“ din subsolul Ministerului de Interne. Lumina zilei 
ar fi trebuit să pătrundă printr-o fereastră mare — de- 
sigur cu zăbrele dese — care dădea spre un coridor ce 
mergea de-a lungul întregului şir de „garsoniere“ şi 
totodată de-a lungul ferestrelor &u geamuri mate de la 
subsolul clădirii. Ulterior, mi-am dat seama că era vorba 
de ferestrele ce pot fi văzute cind treci pe strada Acade- 
miei. Mîncarea mi se aducea de trei ori pe zi, dar în 
pat nu aveam voie să mă întind decit seara, după ce 
suna „stingerea“, așa incit toată ziua mă învirteam prin 
cameră, făcînd mii şi mii de pași. La fiecare două-trei 
minate pe coridorul de sub ferestrele clădirii trecea un 
securist înarmat, care-şi arunca regulat privirea în ce- 
lulă (şi, desigur, în toate celulele ocupate), fără însă a 
spune vreo vorbă. lar pe coridorul spre care dădea usa 
trecea un alt securist, pe care nu-l vedeam şi care, 
din cind în cînd, deschidea vizeta şi se uita să vadă 
ce fac. | 

E de la sinc înțeles că mă întrebam mereu de ce 
mi s-a făcut cinstea să fiu ținut în condiţii neobișnuit 


Scris în 1979. 


62 


https://biblioteca-digitala.ro 


de bune pentru un deținut — dar după vreo zece-dovuă- 
sprezece zile situația s-a schimbat. Într-adevăr, într-o di- 
mineaţă ușa a fost deschisă, mi s-au pus obişnuiţii oche- 
lari metalici orbi (despre care am omis să spun că mi s-au 
pus și indată după ce mi s-a făcut fișa la intrare), fără de 
care nici un deţinut nu poate umbla pe coridoarele In- 
ternelor, şi am fost condus în lungul unui coridor, am 
cotit la un moment dat în unghi drept şi ne-am oprit 
în faţa unei uși cu obișnuita vizetă. Mi s-au scos oche- 
larii, s-a deschis uşa și mi s-a ordonat să intru într-o 
celulă în care se mai aflau doi deţinuţi. Odată execu- 
tat ordinul, uşa a fost închisă și zăvorită, eu am spus 
„Bună ziua“ şi mi-am dat seama imediat că pe umut din- 
tre „deținuți îl cunoşteam : era Fred Cerkez, moştenito- 
rul „flanelelor Cerkez“, fost director de asociaţie la UGIR, 
unde lucrasem şi eu între 1946—1948, pînă cind Uniunea 
a fost desființată în urma naţionalizării industriei. Era 
închis ca francmason (și poate și ca mure industriaș) şi 
aştepta de mult să fie judecat. A fost, de altfel, <on- 
dămnat și l-am revăzut după eliberare, dar acum destul 
de mulţi ani a murit. Era “cel putin cu 10 ani mut în 
vîrstă ca mine. Ra 
Celălalt deţinut era un ungur din Tg. Mureș, fost 
membru de partid, dar care n-a vrut niciodată să spună 
de ce fusese “arestat ; în orice caz nu fusese judecat. 
Celula, dreptunghiulară, avea pe peretele din fund 
două paturi suprapuse, de... beton, fiecare cu cite o sal- 
tea de paie şi cu cîte două perne. Pe unul din persţii 
laterali era fixată în zid o masă tot de beton, avind de 
o parte şi de alta cîte un fel de taburet înalt, desigur 
tot de beten, sudat în podeaua de beton, pentru ca 
nu cumva să poată fi ridicat şi folosit! ca armă. În col- 
țul de lingă ușă era o scuipătoare — dar care folosea 
noaptea drept... oală de noapte. Căci în cursul zilei, pen- 
tru nevoile firești, trebuia să baţi în ușă să vină ser- 
gentul-şef de sector, care — după ce îți punea nelipsiţii 
ochelari orbi — te ducea la toaletă. De altfel, niciodată 
nu mergea un Singur deţinut dintr-o celulă, ci ieșeau 
toţi (doi, trei sau patru, cîţi erau). se aşezau în mono în- 
dian cu miinile pe umărul celui dinaintea lui (altfel fiind 
imposibil să te orientezi), iar primul era dus de mină de 
sergent. În schimb noaptea, dacă ai fi bătut în ușă, ai 
ti trezit deţinuţii din toate celulele vecine, aşa încit cei 
doi titulari ai celulei noastre obţinuseră de la medic au- 
torizaţia să ţină în celulă o scuipătoare-oală de noapte, 


63 


https://biblioteca-digitala.ro 


căci erau amindoi oameni în virstă şi deci... După veni- 
rea mea problema s-a cam complicat, căci capacitatea 
scuipătoarei era prea mică pentru trei „producători“. Și 
cred, de altfel, că dimineața, cînd eram duşi la toaletă 
pentru spălat şi celelalte, priveliștea monomului nostru, 
avînd în frunte, lingă sergent, pe cel care ducea grijuliu 
scuipătoarea să nu se verse, era de tot hazul! Pentru 
noi însă lucrurile nu erau deloc hazlii... 

Chiar din prima zi la noua reședință, Fred Cerkez, 
aflînd că am um singur rinichi, mi-a spus să cer să fiu 
văzut de medic, ceea ce am şi făcut a doua zi dimineaţa 
cînd ni s-a adus „cafeaua“, marmelada şi pîinea. După 
cîtva.timp a venit un doctor voinic, — era cvreu —, 
m-a întrebat de ce sufăr, i-am spus că mi s-a făcut ne- 
frectomie și nici unicul rinichi rămas nu e prea sănătos 
şi pe deasupra am fost operat şi de... ulcer (profitam de 
ocazie că lucrul nu putea fi controlat, iar tăietura ver- 
ticală de sub ombilic indica o operaţie care putea [i 
foarte bine de ulcer !). Ca urmare, a doua zi mi s-a 
adus şi mie regim — dar acum n-aș mai putea spune 
ce diferență era între mîncarea mea şi aceea a ungurului 
(căci Fred Cerkez era şi el la regim). 

Fred Cerkez dormea în patul de sus, aşa încit eu a 
trebuit să dorm împreună cu ungurul în patul de jos, 
el cu capul la un capăt, eu la celălalt; dar nu ne pu- 
team întinde pe spate, căci nu era loc suficient, așa încit 
dormeam numai pe o parte. În timpul zilei nu ne pu- 
team întinde, deşi aveam voie să stăm în capul oaselor 
fie pe marginea patului, fie pe scaune. O dată pe săp- 
tămiînă eram duşi să facem baie — de fapt să facem duș 
— şi să ne spălăm cămaşa şi chiloţii de pe noi, pe care 
după aceea le puneam la uscat pe calorifer şi, pînă se 
uscău, stăteam cu haina pe piele. Mai tîrziu, nu ni s-a 
mai dat voie să ne spălăm cămășile la baie, ci ni se 
dădea o mică albie în celulă, pe care noi trebuia: să 
o umplem şi să o golim la toaletă, dar, oricum, puteam 
avea pretenţia că sîntem oameni curaţi ! 

„Ca să-i treacă vremea, Fred începuse să învețe un- 
gureşte cu „tovarășul“ meu de pat şi toată ziua se chi- 
nuia cu sufixele ce se adaugă la fiecare caz al declină- 
rilor. Nu cred că pînă la urmă a putut învăţa ceva, căci 
după un răstimp a fost scos din celulă, dus la tribunal 
şi după aceea n-a mai fost readus în celula noastră. Îna- 
inte de a fi dus de acolo, apucase să-mi spună că și 
Alecu Grigoriu, fostul director general al UG'R-ului 


64 


https://biblioteca-digitala.ro 


(Uniunea Generală a Industriaşilor din România), era 
arestat tot acolo, pentru aceleaşi motive ca şi el, — și 
uneori avea impresia că-i recunoaşte paşii pe coridor 
cînd era dus lu toaletă —, ca şi fratele lui mai mic, 
George Grigoriu, fost procuror şi, mai de mult, fost co- 
leg cu mine în clasele VII şi VIII la Sf-tul Sava. 

Abia prin decembrie, dacă-mi aduc bine aminte, am 
fost scos din celulă pentru a fi dus la interogatoriu ; cu 
obișnuiții ochelari orbi, strinşi bine, ca să nu pot vedea 
nimic nici în dreapta, nici în stînga, am fost suit cu 
ascensorul cîteva etaje, dus pe un coridor, introdus în- 
tr-o cameră şi abia atunci 'mi s-au scos ochelarii și 
m-am frezit în fața unui ofiţer de securitate (îmbrăcat 
civil), tînăr și destul de civilizat. Mi-a spus să iau loc, 
mi-a pus cîteva întrebări şi apoi mi-a dat o foaie de 
hîrtie și mi-a dat ordin să-mi scriu autobiografia, cu 
mențiunea că nu trebuie să omit nimic, deoarece ei ştiu 
totul. M-am executat și cînd am terminat mi-a mai pus 
citeva întrebări (nici una neobişnuită sau care să mă 
poată  încurca) ; m-a întrebat apoi cu ce ocazie mi se 
dăduse Premiul de Stat în 1951 şi în cele din urmă a 
sunat. A revenit plutonierul, mi-a pus ochelarii, m-a luat 
în primire şi în curînd eram iar în celulă cu cei doi 
tovarăși de sulerință. I-am povestit lui Fred despre tot 
ce am fost întrebat, dar nici el — ca şi mine — n-a 
putut descifra scopul exact al acestui interogatoriu, care 
nu avea cum să aducă ceva nou la tot ce se afla în 
dosarul meu. 

Puţine zile după aceea, am fost luat din celulă şi dus 
într-un adevărat laborator antropometric : măsurat, cin- 
tărit, fotografiat din toate poziţiile —. mi s-au luat chiar 
și amprentele de la toate degetele miinilor ! —, așa încit. 
am ajuns la concluzia că mi se va face proces. 

N-a mai trecut mult şi Fred a fost luat din celulă 
cum am spus — şi în locul lui a fost adus un tînăr 
transilvănean (deși l-am revăzut ulterior pe stradă de 
vreo două ori, i-am uitat numele), din Cluj, contabil de 
meserie, care nu prea știa (sau nu voia să ne spună) 
de ce fusese arestat. Era în orice caz un om simpatic, 
deschis, conviețuirea cu el era plăcută, spre deosebire de 
aceea cu ungurul (foarte şovin, lăcînd pe comunistul pen- 
tru a-şi salva interesele), cu care am avut și citeva dis- 
cuţii nu tocmai plăcute. Între altele, îmi reproșa mereu 
că noaptea, în timp ce dormea, îi dădeam cu piciourele 
în spinare, iar eu, fireşte, negam, așa că pină la urmă 
„m-am mutat“ în patul de sus, cu arceleanul din Cluj, 


65 


https://biblioteca-digitala.ro 


deşi acesta era mai voinic. Ulterior, mi-am dat seama 
însă că ungurul nu născocea loviturile mele cu picioa- 
rele, deoarece Hortansa mi-a spus că uneori într- adevăr 
lovesc noaptea cu picioarele... 

Nu știu cît timp a trecut de la primul interogatoriu, 
cînd-'am fost dus din nou „sus“ : dar de data aceasta eru 
alt ofiţer, tot tînăr, deşi ceva mai în virstă decit primul, 
și ceva mai dur. După ce m-a pus să-mi scriu din nou 
autobiografia, a trecut la întrebări destul de bine meş- 
terite, dintre care îmi amintesc de două. Prima se re- 
ferea Ja colaborarea mea la revista „Axa“ „și la faptul 
că scrisesem mult și iscălisem cu pseudonimul Zyrax. 
N-am putut nega, dar i-am răspuns că uneori „Revista 
Presei“ de la „Axa“ ocupa o pagină întreagă şi eu -— 
avînd două slujbe — n-aş fi avut timp să, “citesc toate 
ziarele şi să soriu atita ; nu știu dacă l-am convins, dar 
în fapt nu i-am spus adevărul... 

A doua întrebare m-a cam „încuiat“. „Ce-ai face — 
mi-a spus — dacă vine un fost 'camarad de-al dumitale 
şi-ţi propune să iei parte la Qrganizarea unei acţiuni 
împotriva guvernului ?% I-am răspuns imediat, fără să 
ezit, că l-aş da pe uşă afară, iar el mi-a.replicat: „Nu- 
mai atita ?« Pasă-mi-te între timp apăruse legea denun- 
ţului obligatoriu, 'despre care eu nu aveam idee, așa încit 
el se aştepta să-i răspund că-l voi denunța pe presupusul 
complotist şi deci a rămas vizibil Peniel de 'răs- 
punsul meu. 

„La întoarcerea în celulă mă frămîntam să ştiu ce ar 
fi trebuit să răspund şi regretam că nu mai este în celulă 
Fred Cerkez — deşi nici el nu putea şti despre apariția 
acelei legi. 

S-a terminat decembrie, a trecut şi ianuarie al nou- 
lui an și la 4 februarie 1954 sergentul-şef de sector nu 
s-a putut reţine să nu ne spumă despre viscolul și ză- 
padă neobişnuită care, spunea el, ajunsese pînă la etajul 
clădirilor. Ne-am dat imediat seama că nu exagerează, 
fiindcă la prînz nu ni s-a mai dat mîncare caldă, ci 
doar o bucată de marmeladă, situaţie care s-a prelungit 
pină a doua zi seara: mîncarea noastră fiind adusă de 
Ia închisoarea „Uranus“, maşina n-a putut răzbi prin nă- 
meți şi noi am postit serios două zile... 

În dimineața de 8 februarie am fost scos din celulă, 
dus la „poartă“, unde mi s-au dat puţinele boarfe păs- 
trate acolo, suit într-o maşină mică de un plutonier şi 
dus la Văcăreşti. Pe drum mi-am putut da seama de 
prăpădul ce se abătuse asupra Bucureştilor, căci prin 


66 


https://biblioteca-digitala.ro 


mijlocul străzilor erau cîte unul sau două „culoare“ prin 
care se circula, înălțimea nămeţilor depăşind 1,50 m. De 
prisos să spun, de altfel, că, văzindu-mă dus tot la Vă- 
căreşti, n-am mai înțeles nimic, deoarece de data aceasta 
mă asteptam într-adevăr să fiu dus la tribunal pentru 
judecată. În curtea închisorii am aşteptat în mașină pină 
ce plutonierul s-a dus cu actele la birou, dar care ni 
mi-a fost mirarea cînd, după vreo 20 de minute, el s-a 
întors, s-a suit în mașină şi i-a spus soldatului şofer să 
se întoarcă la Minister. Pentru motive necunoscute mie 
— şi pe care, desigur, nu le voi cunoaște niciodată — 
„nobila“ închisoare Văcăreşti refuzase să mă primească... 
Întors la „domiciliu“ iam fost dus în aceeași celulă, unde 
clujeanul şi cu ungurul au rămas cu gurile căscate cind 
le-am povestit ce s-a petrecut cu mine. 

Totuşi destinaţia mea era tot Văcărești, pentru că 
peste patru zile, în dimineața de 12 februarie, am fost 
luat din celulă și dus ca și data trecută înir-o maşină 
mică la Văcăreşti, unde de data ăceasta am fost socotit 
„dignus est intrare“ şi astfel aveam să stau aici vreo 
şapte luni, în diverse încăperi şi seotoare ale închisorii. 
La început, am fost repartizat într-o clădire paralelă cu 
zidul înalt dinspre Calea Văcărești, la dreapta intrării 
principale, şi anume la etaj : în timp ce jos, lîngă scara 
ce ducea la etaj, erau robinetele și WC-urile (tot în șir, 
fără despărţiri între ele), la etaj era o cameră lungă de 
cel puțin 15 m, din care, printr-un fel de vestibul, se 
lreceasintr-una mai mică, de cca 3 X 3 m, unde Mi s-a 
găsit şi mie um pat. Aici nu mai erau priciuri, ci paturi 
metalice, cazone, pe două etaje. În camera aceasta am 
cunoscut o serie de naţional-țărănişti : Ionel Pop,-nepo- 
tul lui Maniu, om mai în vîrstă destul decit mine, vină- 
tor pasionat şi autorul unor povestiri vinătorești cupti- 
vante, om voinic, înalt de peste 1,80 m şi încă destul 
de „bien en chair“ ; apoi, Cornel Coposu, care fusese, 
cred, şi secretar general adjunct al partidului, înalt 16t 
cît lonel Pop şi poata chiar mai voinic, dar şi mult mai 
tînăr (nu cred că avea atunci 40 de ani). În sfîrșit, era 
şi Banu Ghica, un tînăr brun, aproape ţigănos, nu prea 
înalt şi destul de subțire, cu o voce tărăgănată — toti 
oameni foarte simpatici și între care m-am simţit de la 
început bine —, pe cît de bine te poţi simţi într-o în- 
chisoare în care nu ştii cît vei sta și, mai ales, dacă vei 
mai ieşi vreodată. 

Ionel Pop era un adevărat Sie bul “ întotdeauna 
curios să mai afle lucruri noi din domeniile cu care nu 


67 


https://biblioteca-digitala.ro 


era prea [amiliarizat, punindu-mi mereu întrebări în le- 
gătură cu activitatea mea şi cu ultimele descoperiri ar- 
heologice şi rugîndu-mă să le vorbesc despre unul sau 
altul dintre subiectele ce li se păreau mai captivante. 

În sala cea mare se aflau și cîţiva preoţi, foști legio- 
nari, dintre. care pe unul — Barbu — îl cunoșteam 
foarte bine, căci fusese parohul bisericii din comuna 
Cirna, jud. Dolj ; el atrăsese atenţia prietenului C.S. Ni- 
coluescu-Plopsor despre descoperirile făcute de... apele 
de inundație pe grindul Tomii dintr-o insulă a lacului de 
ia marginea satului, — lac ce făcea parte din multiplele 
lacuri în care se revărsau primăvara apele Dunării 
—-, unde apoi, în 1942, am făcut săpături timp de trei săp- 
tămîni în importanta necropolă de  incineraţie din 
epoca bronzului (săpături reluate în 1955 şi 1956, după 
ieşirea din pușcărie), descoperind în total 116 morminte 
conținînd, pe lingă oasele incinerate ale celor îngropați, 
circa 500 de vase și 1Q statuete splendid decorate, unele 
dintre cele mai frumoase de acest fel existente. Din pă- 
cate, concepţia ciudată a actualilor diriguitori ai muze- 
elor a : împrăștiat această colecţie, vreo două statuete 
fiind la Universitate, vreo patru expuse (necorespunză- 
„tor) la Muzeul de Istorie al României și restul în depozi- 
tul acestui muzeu. 

„Am rămas însă total surprins de felul cum preotul 
Barbu își împărțea pîinea la Văcărești cu alt coleg : de- 
oarece piinile se aduceau jumătăţi, iar noi nu aveam 
“dreptul decit la cîte un sfert, după ce tăiau jumătatea în 
două, cîntăreau cele două bucăţi pe un mic cîntar im- 
provizat, ca nu cumva unul să primească cîteva grame 
mai' mult decît celălalt... 

Din fericire eram lăsaţi să ieşim şi în curte în timpul 
dimineții, cite o jurtătate de ceas, dar firește era prea 
puțin, așa încît majoritatea timpului o petreceam întinși 
pe pat, ca să nu consumăm prea multă energie, căci mîn- 
carea era cu totul  neîndestulătoare, iar pachete de 
acasă nu primea nimeni. Încet-încet, am ajuns la înce- 
putul lui august, fără nici o știre care să ne îndreptă- 
țească să credem că se apropie sfîrşitul calvarului... Se 
împliniseră doi ani de cînd fusesem arestat și trecuseră 
multe luni de cînd nu mai știam nimic de-acasă. Într-o 
bună dimincaţă însă, iată .că vine un plutonier și mă 
strisă, spunindu-mi să-mi iau toate lucrurile. Toţi cei- 
lalți credeau -că voi fi eliberat, dar cu eram mai degrabă 
înclinat să cred că voi fi judecat, căci nu vedeam nici 
un motiv pentru a se face o excepţie cu mine. . 


68 


https://biblioteca-digitala.ro 


A urmat obişnuitul ritual cu „ochelari“ negri, prin 
care nu vedeai nimic, am fost suit într-o dubă si am 
pornit astfel la drum. După un răstimp, m-am dat jos 
şi am intrat într-o clădire, unde am coborit la subsol 
si abia acolo mi s-au scos ochelarii-orbi. Și aici lucrurile 
s-au -petrecut după ritual: mi s-a făcut inventarul lu- 
crurilor aduse și, lăsat numai cu ce era pe mine, fără 
măcâr un prosop (noroc că în buzunare aveam două ba- 
tiste !), am fost dus (tot cu ochelari !) într-o celulă mică 
cît o cabină de vagon-lit, cu un pat şi nimic altceva. 
Aici însă nu aveai voie să te întinzi ziua în pat, ci tre- 
buia să stai tot timpul în capul oaselor sau să te plimbi 
ceasuri întregi de-a lungul celor mai puţin de trei metri 
ai celulei, făcînd stînga-mprejur la fiecare patru-cinci 
pași. Seara, cînd suna stingerea, “trebuia să rămii în că- 
mașă şi chiloţi și să te acoperi cu o pătură cazonă, destul 
de subţire, dar noroc că, fiind vara, nu era frig. Zilcle 
se scurgeau după un tipic precis şi nimeni nu mă în- 
treba nimic. Cînd suna deșteptarea, trebuia să mă îm- 
brac repede și să aștept sergentul care venea să descuie 
și să mă ducă la toaletă, unde, cel puţin, erai singur și 
nu stăteai încordat de rușine, iar după ce mă spălam pe 
față şi pe miini, eram dus înapoi în celulă gă aştept ter- 
ciul. Pînă la prînz nu se mai petrecea nimic, decît dacă 
totuși trebuia să te „deshidratezi“ — și atunci băteai de 
trei-patru ori în ușă și așteptai să fii das unde trebuia... 
După-masă, aceeaşi linişte, dar cîteodată, cînd nu 
auzeam paşi pe coridoare, mă întindeam în pat să mă 
mai destind. În aceste răstimpuri am făcut şi două poe- 
zii, pe care le voi transcrie aici mai tîrziu, căci la ieșirea 
din pușcărie mi le-am scris pe două foi de hîrtie. Bine- 
înteles că uneori nu apucam să mă scol din, pat destul 
de repede, cînd auzeam pași afară, şi: de cîteva ori vizcta 
s-a deschis, fiind surprins „în flagrant-delict“ şi desigur 
admonestat, dar fără înjurături. Seara ceremonialul ci- 
nei era același ca al mesci de prînz, iar mîncarea tot 
atit de searbădă şi nehrănitoare, deşi cantitativ era re- 
lativ suficientă. , 

După cîteva zilc, pe la ora 10—11 dimineaţa, am în- 
cepui să fiu scos zilnic într-o curte, din care nu se ve- 
deau decit calcanuri de casc relativ înalte și cîţiva 
copaci, si mă puteam astfel plimba cîte 25—30 de mi- 
nute, ceea ce trebuie să recunosc era o compensatie 
îoarte mulţumitoare pentru cele mai bine de 23 de ore de 
celulă pe zi....E uşor 'de închipuit că tot timpul îmi chi- 


li 69 


https://biblioteca-digitala.ro 


nuiam mintea să înţeleg de ce am lost dus acolo şi ce va 
urma, fiindcă. era evident ca nu putea n vorba de o situ- 
aţie care se va putea prelungi prea mult. Dar tot atit de 
înțeles este că diferitele răspunsuri pe care mi le dă- 
deam singur erau nemulţumitoare, deşi cel mai valabil 
părea a fi că va fi vorba de o anchetă în vederea unui 
proces. Și, într-o zi, după mai bine de două săptămini, 
lucrurile s-au lămurit. Pe la ora 10 (oricum, era mai de- 
vreme decit obișnuita plimbare de dimineaţă) a venit un 
sergent cu „ochelarii“ de rigoare, mi i-a strins bine ia 
ochi şi m-a apucat de braț, conducîndu-mă pe coridoare 
și ajutîindu-mă să sui o serie de trepte, după care am 
mui mers puţin de-a lungul unui coridor de la etaj, 
ne-am oprit și, după ce sergentul a bătut într-o ușă și 
s-a auzit „Intră !*, am pășit într-o cameră pe stinga co- 
ridorului, unde mi s-au scos ochelarii. Era o. cameră 
birou ca oricare alta, nu prea mare, mai mult lungă 
decit lată, cu o fereastră destul de mare, în faţa căreia 
se afla un birou la care şedea un bărbat de vreo 35—40 
de ani, destul de voinic, fără să fie gras; mi-a spus să 
iau loc pe un scaun, la o masă aflată în fața biroului 
și destul de aproape de ușă. Nu-mi mai amintesc dacă 
era îmbrăcat” militar sau- civil, dar sergentul spunindu-i 
„Să trăiţi, tovarăşe maior !“, am înțeles ce grad avea. 
Interogatoriul, pe un ton destul de civilizat, a înce- 
put cu generalităţi, ca apoi, bineînţeles, să treacă la în- 
trebări precise în legătură cu activitatea mea din timpul 
așa-zisei guvernări legionare, din perioada următoare şi, 
mai ales, de după :23 august. Nu mi-a venit greu să arăt 
că de vreme ce guvernul Antonescu nu m-a judecat în- 
seamnă că n-am săvîrşit nici o infracţiune, că am fost 
trimis pe front cu,„„ordin special“ (ceea ce, în cuvinte 
mai Simple, înseamnă pentru a fi curățat...), iar după 
23 august mi-am văzut de treabă, încercînd să-mi cîștig 
existența traducînd diferiţe volume engleze, franceze și 
italiene pentru editura Forum și  lucrînd, între 1946 
și 1948 la UGIR, ca referent, în postul ce fusese al tată- 
lui meu pînă în iulie 1946, cînd el a murit. Mai apoi, 
din 1949, i-am spus. fusesem invitat la Institutul de 
Istorie — de care depindea atunci Muzeul Naţional de 
Antichităţi, al cărui director fusesem pînă in 1945 —, 
unde P. Constantinescu-lași și Mihail Roller m-au întrebat 
dacă vreau să iau parte la activitatea arheologică. Cînd 
i-am spus că, în urma activității mele din 1949-—1950 
la FHăbăşești, mi s-a dat — în primăvara lui 1951 — 


70 


https://biblioteca-digitala.ro 


Premiul de Stat, nu a reacționat în nici un fel, ceea 
ce cred că însemna că avea cunoştinţă de toate datele 
mele biografice și vrea să ştie numai dacă poate alla și 
ceva nou. RI _ 

La un moment dat însă mi-a pus o întrebare la care 
într-adevăr-nu mă puteam aștepta : 

—' Spune-mi te rog, asta în afara problemelor pe 
care le discutăm acum şi fără să fie consemnat răspun- 
sul în procesul-verbal, cum este cu Basarabia ? A cui a 
fost ? 

Era evident că maiorul nu trecuse prin liceu și de 
aceea nu știa un lucru arhicunoscut, iar eu i-am arătat 
fără înconjur că este vorba de jumătate din Moldova. 
răpită de ruși în 1812, şi care, în 1918, s-a realipit din 
nou la ţara mamă. A ascultat fără să comenteze, iar 
după aceea şi-a continuat interogatoriul. 5 

De cîteva, ori mi-am 'dat scama că ușa din spatele 
meu se întredeschidea ușor, 'rămînea așa cîteva clipe 
— ca și cum cineva privea și âsculta ce se petrece în 
cameră — şi apoi se închidea. Dar ultima dată uşa s-a 
deschis mai larg și din prag s-a auzit o voce gravă, în- 
trebînd : „Cum merge, tovarăşe maior ?*, la care anche- 
tatorul meu s-a săltat ușor de pe scaun și a răspuns: 
„Bine, tovarăşe general“. Mi-am dat seama atunci că 
era vorba de generalul comandant al securităţii la care 
mă aflam, respectiv Securitatea orașului București. 

În continuare, maiorul a vorbit tot destul de civi- 
lizat cu mine şi apoi, după ce mi-a spus că „vom mai 
sta de vorbă“, a sunat, a venit sergentul cu „ochelarii“ 
și m-a dus jos în celula oarbă, fără geam, în care ardea 
ziua și noaptea un nenorocit de bec de 25—30 de.waţi. 

Au mai trecut citeva zile fără nici un cveniment do- 
osebit, cînd într-o zi — nu mai ţin minte dacă era dimi- 
neata sau după-amiaza — a venit din nou sergentul cu 
ochelarii, am suit aceeași scară şi am parcurs același 
coridor, dar de data aceasta am mers pînă la capătul lui, 
si, după bătăile într-o ușă și „Intră !“* care a urmat, am 
îost introdus într-o cameră, tot pe stînpa, unde mi s-au 
scos ochelarii. Era o încăpere mare, cu ferestre pe două 
laturi, cu un birou elegant în partea opusă ușii, cu sca- 
une, fotolii, cuier şi o măsuţă, aceasta mai aproape de 
ușă, in dreapta. La birou stătea maiorul cunoscuti, care 
m-a invitat să stau pe un scaun lîngă rnăsuţă și a reîn- 
ceput să pună întrebări, 

Încă de la: primul interogatoriu mă întrebase dacă 
mal păstrez legături cu .foştii camarazi, iar eu îi răspun- 


„71 


https://biblisteca-digitala.ro 


sesem că singurul pe rare îl mai văd este bunul meu 
prieten Petre P. Panaitescu (Kico, cum îi spuneam noi) 
— cel mai mare istoric contemporan al nostru, după 
părerea. mea — pe cure îl cunoșteam cin 1917, din refu- 
giul de la laşi, şi cure cra și nașul fiicei mele. Acum, 
maiorul m-a întrebat pe ncașteptate : 

— Ai rămas tot la aceeași atitudine ? | 

— Domnule maior, i-am răspuns, atitudinea mea a 
fost şi este foarte indicată : aşa cum v-am spus, încă din 
1941 n-am mai avut nici o activitate politică, iar atunci 
cînd mi s-a cerut să lucrez în specialitatea mea am pri- 
mit cu dragă inimă și mi-am îndeplinit îndatoririle cit 
am putut de bine, munca mea fiind apreciată de cei în 
drept. 

— Da, dar spui că ai păstrat legăturile cu Panai- 
tescu, a replicat maiorul. 

— V-am arătat că nu e vorba de legături politice, ci 
de o veche prietenie care nu s-a născut din legăturile 
politice, ci viceversa, m-am grăbit să-i răspund. 

Pe neașteptate s-a deschis ușa, maiorul s-a ridicat în 
picioare şi aproape a strigat „Să trăiţi, tuvarăşe gene- 
ral“, iar eu am întors capul şi am văzut un bărbat de 
statură mai degrabă înaltă decit potrivită, cu o siluetă 
destul de acceptabilă. M-am ridicat şi eu îndată, am 
spus „Să trăiţi, domnule general“, (deţinuţii nu aveau 
voie să folosească cuvîntul „tovarășt) și am rămas în 
picioare pînă ce mi s-a spus să stau jos. 

Primele cuvinte ale generalului, adresate maiorului, 
au fost: — l-ai spus, maiorule ? 

— 'Tocmai acum voiam să-i spun, tovarășe general, 
a răspuns maiorul. 

Generalul s-a aşezat la birou, s-a uitat puţin la mine 
și apoi pe neașteptate mi-a spus: 

— Noi vrem să-ţi dăm' drumul acasă — chiar astă- 
seară poţi fi acasă dacă ne asculți. 

La orice m-aş fi aşteptat, dar aceste cuvinte au căzut 
ca un trăznet : am dus mîna la inimă, care începuse să 
bată repede și puternic și n-am putut scoate nici un cu- 
vînt. După cîteva clipe, generalul a luat de pe birou un 
volum gros, cu scoarţe cartonate, a venit spre mine şi 
mi l-a dat, spunîndu-mi : Uite, cartea d-tale a fost pu- 
blicată. i ă 

Am rămas nemișcat cu cartea în mînă: titlul ei era 
Hăbăşești. Monografie arheologică, dar pe copertă nu 
figura nici un nume de autor. Am răsfoit-o încet și la 
sfirşit, pe 'o pagină a sumarului, am citit menţiunea 


73, A 


https://biblioteca-digitala.ro 


despre autorii volumului, respectiv ai diverselor capi- 
tole : în locul numelui meu (eu redactasem 500 de pagini 
din totalul de 600) era scris... D. Vlad; pasă-mi-te nu 
putea apare numele unui om care era în puşcărie — dar 
din punctul de vedere al legislaţiilor din lume nimeni 
n-ar fi avut dreptul să înlocuiască numele autorului cu 
un simili pseudonim, fără autorizația expresă a autoru- 
lui... 

După cîteva minute, am înapoiat cartea — îmi dădu- 
seră lacrimile, văzind că totuşi munca mea de două veri 
la şantier şi de aproape doi ani de redactare, de supra- 
vephere a restaurării ceramicii, a realizării și fotogra- 
fiilor şi de alcătuire a planşelor nu fusese irosită. Manu- 
scrisul şi tot materialul ilustrativ îl predasem la Editura 
Academiei, directorului ei de atunci, Eupen Stănescu, 
înainte de plecarea pe şantier la începutul lui iulie 1992, 
deci cu circa trei săptămîni înainte de arestare, și tre- 
buie să recunosc că, în afară de planșele fotografice 
(care, de altfel, și astăzi constituie partea negativă a tu- 
turor publicaţiilor noastre arheologice), volumul apăruse 
în condiţii destul de bune. Nu stiu dacă vreunui alt 
autor i-a fost dat să-și vadă o lucrare apărută în timp 
ce era în puşcărie, dar pentru mine Împrejurarea aceasta 
era numai pe jumătate o. noutate. Într-adevăr, în iarna 
1944—1945, cînd eram căutat pentru a fi trimis în lagă- 
rul de la Caracal, am făcut corecturile la lucrarea doară 
săpăturile de la Traian, studiu ce avea să upară, tot în 
timp ce nu ieșisem la vedere. în volumul IX—X din 
Dacia, despre care, recent, R. Vulpe (care nu și-a luat 
osteneala să se informeze) a scris că a apărut datorită 
ostenelii prof. Theofil Sauciuc-Săveanu, pentru că acesta 
iscălise prefața volumului, întrucît după epurarea mea 
din postul de director al Muzeului el fusese numit di- 
rector. Dar volumul fusese lucrat în întregime de mine 
— muncisem cu sora mea Marioara la traduceri luni și 
luni și alte multe luni la alcătuirea și dimensionarea 
materialului ilustrativ — aşa încit, în afară de pretată, 
profesorul Săveanu nu a trebuit să dea decit bunul de 
imprimat. Bincînţeles că el nu a avut nici o vină la 
această greşeală a lui R. Vulpe, dar e bine ca adevărata 
istorie a faptelor să fie respectată şi nu scrisă după 
aparențe. 

Revenind la... Securitate, generalul a mai repetat o 
dată că, dacă îl ascult, pot pleca acasă chiar în seara 
aceea şi apoi a adăugai : 


73 


https://biblioteca-digitala.ro 


— Noi vrem să te trimitem în străinătate, să iert 
contact cu foştii dumitale prieteni politici, să vezi ce 
fac și ce spun şi să ne raportezi. 

Am rămas uluit şi, vorba românului, aproape cu gura. 
căscată. La orice m-aş fi putut aștepta, dar nu la așa 
ceva. După cîteva clipe de uluială, mi-am luat inima în 
dinți și am spus: 

— Domnule general, ceea ce-mi cereţi d-voastră nu 
pot face ; n-am făcut niciodată nimic similar și nici acum 
nu pot. 

S-a uitat aspru la mine, s-a ridicat în picioare şi mi-a 
spus : 

— Mai gindește-te. Și cînd vei ajunge la sentimente 
mai bune, spune-i agentului că vrei să ieși la raport la. 
mine și vom sta de vorbă. 

Apoi a ieșit din birou, maiorul a sunat, sergentul a 
primit ordin să mă ducă jos, mi-a pus ochelarii și am 
străbătut înapoi drumul pe coridor, pe scară și apoi 
pe coridoarele de la subsol, pînă la celula în care am 
fost ferecat din nou și am rămas singur cu gîndurile: 
mele, cu imaginea Hortansei și a Carmeniţei în minte, 
temîndu-mă că am pierdut pentru totdeauna Pposibilita- 
tea de a le mai revedea. Căci, firește, cu cît mă gindeam 
mai mult, cu atit îmi dădeam seama mai bine de mîr- 
șăvia ce ar fi constituit-o aeceptarea pofertei“ făcute de 
gencral. Mai ales că nici n-aş fi putut să-i înșel, spunînd 
că primesc, plecînd în Germania și: rămînînd acolo, în 
timp ce Hortansa și Carmen ar fi rămas la București... 
__ Zidurile unei celule, pe care, vrînd-nevrînd, le pri- 
vești minut. cu minut și ceas cu ceas de-a lungul celor 
peste 18 ceasuri cînd nu dormi — și chiar noaptea, 
cînd ai insomnii, şi le vezi tot așa de bine ca şi ziua, 
din pricina becului electric care arde neîncetat —, încep 
cu timpul aproape să-ți vorbească, să-ţi spună că de 
acum ești prizonierul lor și nu-ţi vor mai da drumul. În 
orice parte-ţi întorci privirea, vezi aceiaşi pereți vopsiți 
în culoare închisă și treptat cunoşti bine fiecare porti- 
une ușor scorojită, fiecare mică umflătură și fiecare zgi- 
rietură. făcută fie din întimplare, fie intenţionat de 
vreun deținut dornic să se răzbune pe pereții care-l ţin 
închis, neputindu-se răzbuna pe cei care l-au adus acolo... 
Tot aşa podeaua de ciment, pe care faci zilnic mii de: 
paşi, plimbiîndu-te dintr-un: cap în altul al celulei ca un 
leu în cușcă, devine. ceva atit de cunoscut încît, după. 
un timp, ai putea-o descrie cu ochii închiși, indicindu-i. 


14 


https://biblioteca-digitala.ro 


toate denivelările aproape invizibile şi toate nuanțele 
aproape „imperceptibile. lar faptul că ziua nu poţi sta 
întins începe să te obsedeze și, fără să fii cu adevărat 
obosit, ești tentat mereu să te întinzi în pat, cu tot ris- 
cul de a fi văzut de sergentul care deschide mereu, pe 
neașteptate, vizeta şi de a fi pedepsit cu carcera său cu 
reducerea porției de mincare... 

Şi totuşi, greu și fără îndurare, timpul trece... Fugit 
irreparabile tempus, cum spune poetul latin. Așa încit, 
după alte cîteva zile, văzind probabil că nu cer să fiu 
scos la raport pentru a-l anunța că primesc propunerea 
lui, generalul a dat ordin să fiu dus din nou sus. De 
data aceasta, după suirea pe dibuite a treptelor ce du- 
ceuu la etaj și după străbaterea lungului coridor cunos- 
cut de pașii, dar nu și de ochii mei, bătaia în uşă a 
sergentului a avut ca urmare ordinul „Intră!“ și am 
fost introdus în dreapta. Era chiar biroul generalului, 
mai mare și mai elegant mobilat, avînd două sau trei 
ferestre mari prin care intra o lumină orbitoare pentru 
ochii mei obișnuiți cu lumina chioară a becului meschin 
din celulă și cu întunericul apăsat al... ochelarilor. Căci 
la plimbare în curte nu mai fusesem scos de citeva zile. 

— Stai jos, a rostit generalul cu o voce nu prea se- 
veră. Cum o duci cu sănătatea ? 

— Destul de prost, domnule gencral. Eu am un sin- 
gur rinichi şi ar trebui să ţin regim, dar nici doctorul 
nu m-a văzut, iar mîncarea ce mi se dă îmi face mai 
mult rău decît bine. , 

— Cum se poate!, a izbucnit el și a sunat vijelios 
pe soneria de pe birou. Iar la intrarea sergentului-plan- 
ton, a strigat : Să vină numaidecit la mine locotenentul... 
(nu i-am reţinut, fireşte, numele). Sergentul. a făcut 
stinga împrejur și după puţine minute a intrat speriat 
un locotenent care a luat imediat poziţia de drepţi. 

— De ce nu-i daţi mîncare de regim și de ce nu-i 
spuneţi doctorului să-l vadă !? a strigat generalul. Să ai 
imediat grijă- de asta!, a încheiat, concediindu-l pe 10- 
cotencnt, care a ieşit — se poate spune —- cu coada între 
picioare,. uluit, de ieşirea neașteptată a ueneralului. Pa- 
să-mi-te aceasta voia să mă convingă de  solicitudinea 
lui. ă 
Apoi şi-a potolit glasul și m-a intrebat: — „Ei, te-ai 
mai gindit al ce ţi-am spus ?“. Era surprins că nu ceru- 
sem să fiu dus la el și atunci se decisese să reia atacul 
psihologic : „Gîndeşte-te că astă-seară poli fi acasă, dacă 
mă asculţi“. ; 


75 


https://biblioteca-digitala.ro 


M-am uitat ţintă la el, mi-am dres glasul şi i-am 
răspuns : 

— Domnule general, ceea ce-mi cereţi d-voastră nu. 
pot face şi n-aș fi făcut nici dacă mi s-ar [i cerut vreo- 
dată de foştii mei camarazi. Etica mea mă împiedică să 
primesc o asemenea propunere, oricit de ademenitoare- 
ar fi consecinţele acceptării ei. Vă rog. să credeţi că în- 
tr-adevăr îmi este imposibil să primesc. 

Ciieva clipe, generalul a rămas tăcut, parcă nu se 
se aștepta la un asemenea răspuns, deși faptul că nu 
cerusem să ies la raportul lui ar fi trebuit să-l facă să. 
înţeleagă lucrurile. Apoi s-a ridicat în picioare şi a ri- 
dicat tonul, gesticulind cu arătătorul de la mina dreaptă : 

- „Am să te trimit înapoi la închisoarea ce unde ai. 
venit, dacă nu înţelegi că îţi vrem binele !*. A sunat din 
nou plantonul, dindu-i ordin să mă ducă în celula. Ple- 
cind, am rostit obligatoriul „Să trăiţi, domnule general !* 
şi am ieşit într-un mic vestibul, unde sergentul se pre-. 
gătea să-mi pună ochelarii, cînd s-a auzit strigătul ge- 
neralului : ; 

— Adu-l înapoi!, ceea ce, bineînţeles, plantonul a 
făcut, ieşind “apoi în vestibul. 

În picioare, generalul era roșu la:faţă şi vizibil mi- 
niat. A ridicat mina, gesticulînd, şi a rostit apăsat, a- 
proape strigînd : | 

— Ai rămas acelaşi comandant legionar și nu te-ai 
schimbat deloc. Ai să vezi d-ta ! 

— Cum credeţi, domnule general, i-am răspuns, des- 
tul de descumpănit din pricina “tonului cu care mi se 
vorbea, şi imediat plantonul a fost chemat să mă ducă 
în celulă, 

„Actim nu mai aveam nici o îndoială că mi se va in- 
tenta un proces şi tot timpul cît mă „plimbam“ în ce- 
lulă îmi desfăşuram în gind diferite pledoarii, pe care 
zi de zi le corectam, le amplificam sau le scurtam, dipă 
dispoziție. Ciţeodată mă trezeam că vorbesc cu glas tare 
şi mă opream repede, de teamă să nu fiu auzit de plan- 
tonul ce făcea rondul pe coridor. Mi-aduz aminte câ u- 
nul dintre refrenele acestor pledoarii imaginare, cu care 
îmi închipuiam că aş fi impresionat (!) pe judecători, 
era : „lhomnule preşedinte, eu am fost revoluiionar, așa că 
nu mă sperie revoluţia. Singura problemă este că eu am, 
conceput o altă revoluţie și d-voastră o practicați pe 
aceea comunistă“. Din fericire, nici atunci, nici mai tirziii 
n-am lost judecat, așa încît n-am avut nevoie nici de ple- 
doarie, nici de această formulă... 


16 


https://biblioteca-digitala.ro 


Au mai trecut cîteva zile şi, cu „ceremonialul“ obiş- 
nuit, am fost dus la magazia serviciului de primire, mi 
s-a dat legătura în care ţineam puţinele boarfe pe care 
le aveam, am fost suit într-o dubă şi peste puțin m-am 
trezit din nou în curtea închisorii Văcăreşti, unde, după 
formalităţile de rigoare, am fost irimis în încăperile tiin 
care fusesem ridicat cu circa o lună mai înainte. 

Surpriza „colegilor de închisoare a fost mare, toţi 
exclamind de mirare şi spunind că erau siguri că tusesecm 
eiiberat. Bineînţeles, toată lumea punea întrebări, care 
mai de care dornic să afle amănunte și mi-a treluit 
destul de mult pînă ce, răspunzind fiecăruia, s-a potolit 
zarva. i 

Dar, așa cum am spus, în închisorile politice oame- 
nii nu trebuie lăsaţi „liniștiți“. Într-o bună zi ni s-a dat 
ordin să ne luăm bagajele, să coborîm jos. și si ne mu- 
tăm la parter în. două camere de dimensiuni potrivite, 
comunicind între ele şi avind gratii zdravene la ferestre. 
Foștii membri ai celorlalte partide politice au fost cazați 
într-una din camere, iar foştii legionari în cealaltă,: dar 
ușa dintre camere nu a fost închisă, aşa încît s» putea 
comunica şi discuta în voie. Aici l-am cunoscut pe tină- 
rii! Piriş, din Mediaş, fost funcţionar de librărie, arestat 
de 15 ani, dar nejudecat, deşi bietul nu făcuse nimic și 
pe deasupra era cocoşat. Stăteam adesea de vorbă; era 
cult şi inteligent şi foarte adesea ne recita poeziile com- 
puse de Radu Gyr la Aiud, în închisoare. Unele erau 
splendide, nu aveau de fapt nici un substrat politic, și 
ar fi meritat să figureze -în orice antologie a poeziei ro- 
mâneşti. Este sigur o mare pierdere a literaturii româ- 
neşti faptul că, după ce a fost eliberat, lui Gyr nui 
s-a dat voie să-şi publice poeziile, mai ales dacă ni- 
meni nu le va fi transcris şi nule va ti păstrat pentru 
timpuri mai bune, în care nu va interesa „culoarea“ 
politică a unui autor, ci opera literară şi valoarea ei. 

Tot aici se afla acum și Horia Cosmovici, care însă 
căzuse în manie religioasă și despre care de mulţi ani 
nu mai știu nici dacă mai trăieşte. 

Deşi eram zilnic scoşi cîte o jumătate de oră în 
curtea îngustă dintre clădirea în care stăteam și înal- 
tul zid exterior al închisorii, timpul trecea și aici destul 
de greu şi, ca să mai uităm unde ne aflăm, cîţiva dintre 
deţinuţi au propus să se ţină zilnic unele conferințe. Zis 
și făcut : de pe unul din paturile din vîrful seriilor de 
cîte trei paturi suprapuse, unul dintre noi vorbea cite 
trei sferturi de oră și mai mult și foarte mulţi dintre 


77 


https://biblioteca-digitala.ro 


ceilalţi (în special intelectualii, bineînţeles) ascultam cu 
interes „cursurile“ acestei... „universități libere.“ Eu am 
vorbii de vreo trei-patru ori : odată despre problema ori- 
ginii legendei potopului şi altădată despre accea a Lur- 
nului Babel (despre celelalte nu-mi mai aduc aminte), 
dar în chip firesc, aş spune, preoţii nu erau multumiți 
de faptul că punctele de vedere ale arheolovilor nu con- 
cordă cu basmele (spun eu) ale Bibliei: 

Uneori noaptea eram sculați din somn şi duși la baia 
închisorii, unde făceam cite un duș strașnic ce ne mai 
aducea aminte că sîntem încă oameni. Dar totdeauna a- 
ceastă operaţie se făcea numai noaptea, pentiu ca să nu 
fim văzuţi de deţinuţii de drept  comun.—-— probabil 
fiindcă nu se' voia să se știe că mai există și deţinuţii 
nejudecaţi, dar totuşi ţinuţi în puşcărie. 

Nu 'mai ţin minte dacă era tot vara sau începuse luna 
septembrie, cînd, într-o dimineaţă, sergentul care  râs- 
pundea de noi ne-a spus că trebuie să ne pregătim de an- 
chet:.. Şi, într-adevăr, după citeva minute, a venit un p!u- 
tonier şi a strigat o listă de cîţiva deţinuţi pe care i-a 
luat cu el şi i-a scos din curticica noastră. Treptat-trep- 
tat, ne-a venit rindul la toţi, fiind duşi în altă clădire a 
închisorii, unde cite.un ofiţer ne interoga pe fiecare în 
parte, controlînd răspunsurile noastre cu datele din dosa- 
rul pe care îl avea în față pe masă. Ne-am dat toți seama 
că nu e vorba numai de o formalitate și că se pregăteşte 
ceva, dar habar n-aveam despre ce putea fi vorba. Întorşi 
în camerele noastre, din întrebările puse unora dintre noi 
şi -chiar din comentariile ofiţerilor, am înțeles că este 
vorba de eliberare şi agitația noastră a ajuns la paroxism. 
Într-adevăr, lui Biris, de pildă, după diferitele întrebări, 
ofiţerul i-a spus : „Ţi-ai irosit toată tinerețea în puşcă- 
rie“, ceea ce nu putea fi interpretat decit în sensul că 
acum pentru el, cel puţin, se va termina cu pușcăria, 

Și, într-adevăr, peste cîteva zile, în curticica noastră 
au venit cîțiva ofiţeri de securitate, cu dosare. sub braț, 
ne-au ordonat să fim atenţi, spunînd că csi strigaţi să-și 
stringă bagajele şi să iasă afară. S-a lăsat o liniste mor- 
mîntală, fiecare fiind cu sufletul la gură, iar bietele ba- 
gate au fost strinse cît ai bate din palme. A început apoi 
apelul „fericiţilor“. Și, pe măsură ce trecea timpul și 
nu-mi auzeam numele, am înțeles că nu mi se va ca dru- 
mul. Cînd a fost strigat d-rul Zoppa ne-am îmbrățișat cu 
căldură, îar lui Biriş i-am strîns mîna bucuros că cel pu- 
ţia el va avea parte și de altă viaţă. Nu l-am mai văzut 
de atunci şi nici nu ştiu ce a devenit! în schimb, pe 


78 


https://biblioteca-digitala.ro 


d-rul Zoppa l-am revăzut de citeva ori după ce am iost 
liberat, pînă acum cîţiva ani.-cînd, trecut de 80 de ani, a 
murit după o operaţie de ochi, dar nu din cauza ei, ci în 
urma unei crize de nervi. 

Cind această operaţie, atît de plăcută pentru cei mai 
mulți și atit de dureroasă pentru noi cei care n-am fost 
strigaii, s-a terminat, mai rămăsesem vreo 30, între care 
colonelul Ulea, fratele unui fost aghiotant regal și arestat 
din greşeală (fiind confundat cu acela), un colonel Cara- 
man, «le la Iași, a cărui soţie era totuşi profesoară univer- 
sitară la medicină, avocatul Totimbrescu, unul dintre gi- 
“erii d-rului Angelescu, fostul ministru liberal, și alţii 
despre al căror nume nu-mi mai amintesc. Responsabi- 
lul nostru a fost pus un fost borfaş de la Iaşi, care fu- 
rase sau jefuise în ianuarie 1941 şi de aceea categorisit 
drept legionar, dar care, bineînțeles, nu avea nimic în. 
el de deţinut politic. 

„Societatea“ noastră era deci acum foarte restrinsă, 
fiecare făcînd parte dintr-un mic grup cu care avea oa- 
recari afinități intelectuale sau sufleteşti, eu stind mai 
toată ziua de vorbă cu cei doi ofițeri de care am amintit 
mai sus, mai ales că amindoi (în special Caraman) erau 
buni jucători de şah; reuşisem să contectionăm 'dife- 
rite piese din miez de piine, pe unele înnegrindu-le cu 
cenușă şi cărbuni de la sobă, iar celelalte rămînind în... 
culoarea naturală ! Iar drept tablă de sah foloseam o ba- 
tisiă mare pe care fuseseră desenate carourile. Deşi în 
închisoare creioanele sînt interzise, ca cele mai primej- 
dioase... arme, întotdeauna se găseau cite două-trei cio- 
turi ce foloseau tocmai pentru asemenea lucruri, dar 
hîrtie pentru scris nu exista. Și, de altfel, chiar dacă ar 
îi fost, cum și prin cine să trimiţi eventualele bilete ? 

Unul dintre cei mai antipatici memhri ai cetei noas- 
tre era tocmai: ginerele fostului ministru Angelescu. 
Liăsind la o parte faptul că nu se sfia să mărturisească 
că numai datorită acestei rudenii fusese numit consul în 
nu ştiu ce oraş din străinătăte, nu-şi pierduse deloc 
din morga „liberală“ şi mai era şi nespălat. Cum la 
chiuveta din toaleta vecină camerei-ceiule abia de re 
puteam spăla pe faţă şi pe miîini, toți ne bucuram cînd o 
dată pe săptămînă, noaptea, eram duşi la baia închisorii 
să facem duș, care ne înviora cu adevărat. Dar respecti- 
vul fost consul nu voia să se îmbrace și să-şi lase som- 
nu), așa încît săptămîni la rînd nu a venit cu noi la baie. 
Ne-am plins atunci responsabilului-borfaş si acesta a în- 
încercat să-l scoale și să-l oblige să meargă cu noi, spu- 


79 
https://biblioteca-digitala.ro 


nîndu-i că ne-am plins că miroase. La aceasta n-a găsit 
altceva de răspuns decit: „Da ce, crezi că ei miros a 
trandafiri ?!... 

Deşi nu mai făcusem nici o criză, rinichiul meu mă 
îngrijora permanent şi m-am plins  doctoruiui Ciurea, 
unul dintre medicii închisorii, povestindu-i odiseea de la 
Canal şi cerîndu-i să mă interneze pentru citeva zile la 
spitalul închisorii ca să mi se facă o radiografie, mai ales, 
ținînd seamă că regimul alimentar din puşcărie numai în- 
dicat nu era pentru un rinichi care se blocase de două ori 
după ce rămăsese văduv de celălalt din 1951. Poste citeva 
zile am fost dus la spital, mi s-a făcut într-adevăr o ra- 
diografie, care pare să fi ieşit mulțumitoare, dar apoi 
n-am mai fost readus în aceeași cameră, ci mutat, într-o 
altă încăpere din apropiere de spital, la parter, unde era: 
_tinut şi avocatul Mociulschi, fost cuzist, și vreo alţi 
trei-patru deţinuţi. Cauza acestei izolări n-am știut-o 
niciodată. 

Cu Mociulschi ne cățăram pe unul dintre paturile 
de sus şi jucam toată ziulica şah: era un bun jucător 
“aşa cum fusese şi colonelul Caraman, din „sediul“ meu 
precedent, dar cu timpul am reuşit să-l bat uneori, per- 
fecționindu-mi jocul. Cînd zornăiau zăvoarele ușii şi ne 
temeam de vreo percheziţie, piesele şi „tabla de şah“ 
erau repede băgate într-o gaură a saltelei şi fireşte n-au 
fost niciodată găsite, cel puţin cît am stat şi eu în acea 
incapere. 

Mă simțeam însă tot mai slăbit și am cerut din nou 
să fiu dus la .vizita medicală, unde s-a întîmplat să fie 
chiar o doctoriță. Poate s-a înduioşat de povestea rini- 
chiului meu, poate a socotit că într-adevăr nu arăt prea 
strălucit, dar a făcut formele să mă interneze în spital. 

Casa lui Văcărescu, avînd un coridor-vestibul în L, 
două camere mai mici și o sală — cameră foarte mare, 
toate la etaj, unele cu tavanele în bolți, era vechiul spi- 
tal al inchisorii. În curte se construise un nou spital, dar 
deţinuţii politici nu erau duşi acolo decit pentru operaţii 
sau radiografii, saloanele noi fiind rezervate detinutilor 
de drept comun, preferaţii regimului. În prima noapte, 
nefiind nici un pat liber, am dormit în același pat cu un 
colonel „nou“, nu din vechea oştire, ghemuindu-mă la 
picioarele lui, căci altfel n-am fi încăput amindoi. A 
doua zi s-a eliberat alt pat, lîngă uşă, unde am stat ci- 
teva zile şi apoi am fost mutat la primul pat de lîngă o 
fereastră, de unde aveam o vastă privelişte spre necă- 
jitul cartier Văcăreşti de la poalele dealului. 


80 


https://biblioteca-digitala.ro 


Între medicii spitalului — dar venind mai mult în 
inspecţie, numai din cînd în cind —, era şi unul din 
Țara Moților, pe care îl] chema, cred, chiar Moi, cc avea 
o reputaţie profesională foarte bună şi într-adevăr ne 
consulia şi ne asculta cu multă atenţie. Dar afară de in- 
jecţii şi. de medicamente nu puteu face nimic, căci n-avea 
căderea să decidă trimiterea bolnavilor la vreun spital ci- 
vil şi, cu atit mai puţin, să propună eliberarea, aşa încit 
nu era de mirare că unii dintre bolnavi se prăpădeau. 

Am uitat să spun că la prima şi scurta mea internare 
în spital, înainte de a mă întinde în patul care mi se 
hotărise, am auzit pe cineva vorbind de  prolesorul 
Marcu : m-am uitat în jur şi chiar la două paturi mai 
departe zăcea profesorul Alexandru Marcu, slăbit, palid, 
nebărbierit şi aproape de nerecunoscut. M-am dus la el, 
l-am întrebat de sănătate, m-a recunoscut şi mi-a răs- 
puns cu un glas stins că e foarte bolnav şi nu crede că se 
mai face bine. L-am încurajat și i-am povestit „aventu- 
rile“ mele, după care, cu voce foarte stinsă, mi-a poves- 
tit şi el întimplările lui : fusese arestat din 1945 sau 1947, 
dus la Aiud și de acolo, bolnav fiind, !a inchisoarea din 
Craiova, dar nu mi-a spus ce a determinat acest transler. 
Acolo s-a îmbolnăvit și mai rău şi după multă suferință 
s-a aprobat să fie adus la spitalul Văcăreşti. Era însă atit 
de slăbit şi de bolnav, „încit abia putea să meargă și cînd 
a coborit din dubă, în triajul gării Craiova, cădea la fia- 
care pas și aproape că trebuia să se tirască în genunchi. 
Acum era cu totul descurajat şi convins că se prăpădeşte ; 
refuza mereu mîncarea, dar eu mă așezam pe rnarpinea 
patului lui și-i dădeam cu linguriţa mincare (la pușcă- 
rie nu ţi se dă nici furculiță, nici cuţit — „arme“ peri- 
culoase —, ci numai cîte o linguriţă şi o gamelă sau un 
castron), pe care cu greu o putea mesteca și înghiți. 

În patul de alături era un preot în virstă (în orice caz 
mult mai în vîrstă decit AJ. Marcu, care nu cred că avea 
mai mult de 65 de ani), dar se tinea cu dinţii de viaţă, 
mincind cu poftă şi primind oricînd suplimente de la 
cine era dispus să-i dea. Văzindu-mă cum îl îngrijesc pe 
Marcu şi cum fac tot posibilul să mănînce, într-o zi mi-a 
spus: — Lasă-l, domnule. Dacă i-o fi dat mului să 
moară, de ce să-l mai chinuim !? 

M-am răstit atunci la acest individ, repezindu-l in 
gura. mare : „Dar d-ta de ce nu te laşi să mori si ie în- 
dopi toată ziua cit poţi de mult ?* A tăcur chitic si de 
atunci n-a mai vorbit cu mine. 


81 


https://biblioteca-digitala.ro 


Cind m-am internat a doua oară în spiial, bietul pro- 
fescr Marcu nu mai era ; ceilalți mi-au povestit că la pu- 
ține ziie după plecarea mea se prăpădise -— aceasta iusese 
la slirșitul lui noiembrie sau începutul lui decembrie 
1934. 

Intr-una din zile, trecînd spre spălător, aud pe cineva 
vorbind despre avocatul Creţoi.. L-am intrebat ce-i cu el 
şi după răspunsul primit m-am dus imediat în salonul ve- 
cin, unde l-am găsit foarte slăbit şi aproape ds nerecu- 
noscuuit. Lucrase multă vreme la nu ştiu ce mină din Bi- 
lor -sau din Baia Mare, unde regimul deținuților era 
foarte aspru, munca foarte grea şi miîncarea, ca de obi- 
cei, sub orice critică şi în cele din urmă făcuse un.:pro- 
laps, fiind adus după multe chinuri şi aşteptare la spita- 
lul de la Văcăreşti pentru operaţie. Acum era în conva- 
lescenţă și se gindea cu groază la reîntoarcerea la mină, 
e] fiind condamnat. N-am spus însă că Ionel Creţoi era 
vărul meu, mama lui născută, ca și mama mea, Iosif (din 
aceeaşi familie cu poetul Șt. O. Iosif, care le era şi:el 
văr), cra vară bună cu mama. şi se căsătorise la sfirsitul 
secolului îrecut, la Ploiești, cu Vasile Cretoi, un om 
foarte întreprinzător care făcuse oarecare avere cu. te- 
renurile petrolifere, după ce arendase ani de zila:.nuna 
sau mai multe moşii. „Tanti Tinca“, cum îi spuneam noi 
mătuşii, avea doi fraţi, pe doctorul Niculae Iosif, excelent 
internist, mort însă tînăr de un infarct sau de o conges- 
tie, şi Ștefan Iosif, avocat mulți ani la CEC. Ionel .Cre- 
ţoi era băiatul cel mai mare ; mai avea trei fraţi; Vasile 
Cretoi, artist emerit, a murit acum doi sau trei ani,.arhi- 
tectul Ştefan Creţoi, care a murit împreună cu soția lui 
la ultimul cutremur, şi Mircea, fost magistrat, a. plecat 
acum citeva luni în toamna lui 1980 în străinătate. Sin- 
gura lor soră, Marioara (Mara), a fost soţia generatului 
medic Leonida Alexiu şi a rămas acum singura din cei 
cinci copii, tot aşa cum eu am rămas singurul dintre cei 
cinci copii ai părinților mei. Ionel făruse politică libe- 
rală și, apoi, georgistă la Ploiești, fiind ajutorul şefului 
organizaţiei județene din Prahova (Constantinescu-Bor- 
deni) şi,.cred, deputat, aşa înciît fusese și el închis. A fost 
liberat destul de tîrziu din închisoare, bolnav, și s-a 
prăpădit acum mulţi ani. 

incheind această paranteză familială și revenind la 
spitalui Văcăreștilor, trebuie să recunosc că, faţă de o- 
bișnuitele condiţii de închisoare, chiar dacă n-ar fi fost 
îngrijirea medicală și tot situaţia era mult mai bună. În 
primul rînd, nu mai erau nici priciuri, nici paturi su- 


82 Pi 


https://biblioteca-digitala.ro 


prapuse ; apoi, saloanele — în special aceia in care stă- 
teum eu — erau mari şi cu tavanul foarte înalt, aşa în- 
cit deși eram cîteva zeci de bolnavi (paturile fiind in- 
şirate pe trei-patru rînduri), era destul aer şi parcă uitai 
uncori de gratiile de la ferestre și de conditia de pușcă- 
riaș. 

Unul dintre „colegii“ eliberaii în vară o vizilase pe 
Hortansa, îi spusese unde mă aflu și că sint relativ să- 
nătos (din vara lui 1953 familia nu mai știa nimic de 
mine), sfătuind-o să-mi trimită un pachet cu alimente și 
ceva schimburi, plus inevitabilele ţigări (pe care nu le 
ftumam). Și astfel, într-o bună zi mă aud chemat la bi- 
roul de pachete (deşi noi, „politicii“, nu aveam dreptul 
să mai primim, din nu ştiu ce motive), unde mi s-a dat 
un pachet destul de cuprinzător, desigur după ce a fost 
desfăcut și,puricat cu toată atenţia demilițienii de ser- 
viciu. Fireşte, toate mi-au prins bine, tiindu-mi posibili- 
tatea să mai schimb „meniul“, mai ales că multe nopți 
de-a rindul mă chinuia cumplit cu ingrozitoar: arsuri 
la stomac. Mai tirziu, vorbind cu un doctor, am aflat ca- 
uza : seara mi se dădeau regulat paste lăinoase şi o bu- 
cată de citeva zeci de grame de marineladă, singurul 
„dulce“ ce intra în alimentaţia noastră, în afară de zahă- 
rul cît va fi fost topit în „cafeaua“ surogat de dimi- 
neaţă ; dar această combinaţie de paste făinoase şi mar- 
meladă îmi dădea mie arsuri insuportabile. Eu insă ne- 
știind care e cauza lor, am continuat să măninc şi pas- 
tele, şi marmelada, pină ce doctorul aminiit m-a pus în 
gardă... Cît priveşte ţigările, ele au fost deliciul tuturor 
cunoscuţilor şi prietenilor, care de mult nu mai inhala- 
seră blestematul fum otrăvitor ! 

Dar, cum am mai spus, în închisoare, tocmai cînd te 
vezi mai binc instalat şi crezi că situația nu se va 
schimba prea repede, vine surpriza. 

Era sau în ajunul Crăciunului 1954 sau imediat după 
el, cînd a izbucnit ordinul „bombă“ : Toţi foştii legionari 
să-şi stringă lucrurile și să se încoloneze pe coridor. Bi- 
neînțeles că nimeni nu ştia nimic — nici ce s-a întim- 
plat, nici unde ne vor duce — și firește milițienii nu ne 
spuneau nici ei nimic. Ca de obicei se făceau tot felul 
de supoziţii şi de ipoteze, dar nici una nu avea vreun 
temei, măi ales că nu putea fi vorba de eliberare (dour 
nu era să-i libereze numai pe legionari!) și unii dintre 
bolnavi nici nu-și terminaseră convalescenia. Abia rrai 
tirziu am aflat că la Berna se săvîrşise un atentat împo- 
triva arnbasadei sau a ambasadorului român şi că autorul 


83 


https://bibliotecă-digitala.ro 


ar li fost legionar, aşa încît noi trebuia să lim pedepsiţi şi 
scoşi din spital, fiind responsabili solidar cu atentatorul. 
Logica hotăririi fiind... perfectă, nu mai insist. Am stră- 
bătut toate curţile închisorii, trecind iar pe lingă îru- 
mousu biserică a mînăstirii, roasă de vreme şi de neîn- 
grijire, şi ne-am oprit: aproape de poarta principală, unde 
am tost înghesuiți într-o încăpere destul de neincăpă- 
toare, deoarece eram vreo 40—50, căci celor din spital 
li se adăugaseră și foştii legionari deţinuţi înca în încă- 
perea de unde eu fusesem dus la spital. Peste puţin au 
mai fost. aduși alți vreo 20 de deţinuţi, majoritatea destul 
de tineri, pină atunci internaţi la Spitalul central de boli 
nervoase, toţi fiind serios bolnavi, unii avind chiar destul 
de des adevărate crize de furie şi chiar de nebunie. 

Cînd s-a înserat bine, am fost înghesuiți într-o dubă 
— devenise pentru noi un vehicul bine cunoscut... -— şi 

u pază ștrașnică am fost duşi la gară, dar desiatrș nu la 
vreunul din peroanele pentru pasageri, ci pe la Griviţa, 
la o linie de garaj, unde ne-am „transbordatit într-un 
vagon-dubă, soldaţii de pază, înarmați bine, rămînînd 
într-un fel de vestibul al vagonului, iar noi, destul de 
înghesuiți, în restul dubei, bine ferecată re altfel și cu 
gratii solide la micile ferestre. Ni se dădiise „hrana rece“ 
pentru o zi, adică o bucată de piine şi una de marme- 
ladă, așa încît am înţeles că drumul nostru va fi destul 
de lung. Toţi ne-am gîndit la Aiud, unde era celebra în- 
chisoare în care atiția oameni şi-au lăsat viaţa, dar'fi- 
rește era vorba numai de supoziţii. Cum-necum, ne-am 
găsit fiecare cîte nu loc și am-încercat să dormim,:dar 
somnul era destul de recalcitrant, ţinînd seama de faptul 
că unii dintre noi vorbeau destul de tare, ca şi din pri- 
cină că toate becurile, destul de puternice, rămîneau a- 
prinse. 

Cind oprea trenul, dacă vagonul nostru nu era prea 
departe de gară, ne dădeam seama că mergem spre Pre- 
deal şi astfel s-a întărit convingerea noastră ci sîntem 
duși la Aiud, mai ales că spre Constanța nu puteam 
merge, deoarece munca la Canal fusese oprită de mai 
bine de un an. S-ar fi putut, bineînţeles, să fim duși şi 
spre Bicaz, dar, cum am spus, am recunoscut unele gări 
-și am înteles că vom trece Carpaţii. 

Dimineața, cînd s-a luminat de ziuă, am văzut că 
nu ne înşelasem. Iar eu, care cunoșteam perfect acel 
drum și toate gările pînă 1a Cluj, deoarece mi-a plăcut 
întotdeanua, mergînd cu trenul, să privesc pe fereas- 
tră. n-am mai putut avea nici o îndoială. Era, de altfel, 


84 


https://biblioteca-digitala.ro 


un tren personal și oprea la toate staţiile, deci nu era 
nici 0 greutate să urmărim propriul nostru itinerar. 
Spre amiază am oprit şi în gara Rupea, gara orăşelului 
în care se născuse mama şi unde mai trăiau o seamă de 
rude apropiate (inclusiv avocatul Iosif pe care-l întilni- 
sem la Galeș, arestat și el, dar și mulți alți losil pe care, 
de fapt, nici nu-i cunoşteam personal). Pînă prin 1920 
orăşelul şe chema Cohalm — probabil de la ungurescul 
K&lalom —, dar avocatul Iosif, fiind atunci deputat, s-a 
zbătui şi a reuşit să-i schimbe numele în Rupea, închi- 
puindu-și că numele săsesc Reps vine de la latinescul 
rupes. Oricum, Rupea sună mai frumos decît C'ohalm și, 
de altlel, la marginea lui se află un deal înalt pe care 
se păstrează și acum o bună parte din vechea cetate să- 
sească, vizibilă chiar de la gară, situată la vreo 6 km 
de oraş, lîngă satul Homorod. Cînd eram_copil. mi s-a 
povestii că la construirea căii ferate, în secolul trecut, 
inginerii proiectaseră ca linia să treacă chiar prin margi- 
nea orașului, oficialităţile maghiare dorind si constru- 
iască în oraş şi o cazarmă pentru un regiment. Dar sașii, 
destul de numeroşi și care conduceau primăria, temîn- 
du-se că soldaţii le vor strica fetele, au preferat să re- 
nunţe la calea ferată şi atunci cazarma s-a construit la 
Homorod, oricum la cîţiva kilometri depărtare de fe- 
cioarcle săsoaice.. 

Peste alte vreo două ceasuri trenul a oprit la Aiud. 
Dar de unde ne aşteptam să fim toţi coboriţi, n-au fost 
coboriţi decit doi sau trei dintre noi, bolnavi de piept ; se 
ştie că închisoarea de la Aiud avea și un spitul destul 
de mare și de bun, așa încît ne-am bucurat că cel puţin 
boinavii de piept vor avea parte de un tratament mai 
omenesc. Rămînea însă întrebarea : „Unde ne duce pe 
noi ceilalţi ?« și -recunosc' că nu-mi amintesc ca vreunul 
să fi găsit răspunsul exact. Cert este că rupi Apahida 
am constatat că trenul la care fusese atașat vagonul 
nostru nu pornise spre Cluj, ci o luase pe o linie ce 
mergea spre răsărit şi atunci ne-am gindit la Gherla, 
unde de asemenea era (și cred că mai este şi acum) o 
închisoare vestită. Și așa s-a întîmplat. 

Spre seară, am fost coboriţi la intrarea (sau la ieşi- 
rea) din gară și îmbarcați într-una sau două dube cu fe- 
restrele oarbe, ca de obicei, așa încît pină ce am ajuns 
în curtea închisorii n-am văzut nimic din oraș (şi, de ali- 
le., acesta face parte dintre puţinele oraşe din România 
pe care nu le-am vizitat niciodată). După „înregistrarea“ 
noastră la birou, am fost duși toţi într-o celulă mare 


85 


https://biblioteca-digitala.ro 


— de fapt, o încăpere lungă de cel'puţin 15 metri şi lată 
de 6—7 metri —, unde ne-am petrecut noaptea ; dar a 
doua zi dimineața am ajuns la „magazie“, unde ni s-au 
luat toate efectele personale — în afară de cămaşa şi 
chiloţii de pe noi — şi ni s-au dat haine vărgate de oc- 
naşi, prima şi ultima oară cînd am purtai această „no: 
bilă“ uniformă... Eram deci consideraţi puşcăriași în toată 
puterea cuvintului şi probabil destinaţi unei... găzduiri 
înde.urigate. 

A urmat o vizită medicală făcută de un doctor, cred 
sas, relativ binevoitor, și i-am spus că toţi am fost ridi- 
caţi din spital şi sintem suferinzi. Fireşte. nu-şi putea 
permite omul să ne interneze pe toţi in infivmeria închi- 
sorii şi atunci ne-a ales pe vreo zece pentru acest regim 
“preferenţial. Infirmeria era o încăpere .lungă cam de 
10---12 metri şi lată atit cit să încapă pe ambele laturi 
cite un rind de paturi și între cele două şiruri să rămina 
un coridor de trecere ; într-unul din coiţurile de lingă uşă 
era un îel de paravan-gheretă, în interiori! căruia se afla 
— să nu-ţi crezi ochii! — o chiuvetă şi un cioset taut-â- 
P'egout. Nu mai văzusem aşa ceva din toamna cînd fu- 
sesem la Ministerul de Interne, căci chiar la spitalul Vă- 
căreşti closetele erau „turceşti“. 

Hrana nu era deosebită de a celorlalţi deţinuţi, dar 
ni se mai dădeau şi unele medicamente, iar mie mi s-au 
făcut citeva injecții pentru impulsionarea funcţionării ri- 
nichiului. În patul de lîngă mine se afla un student 
—. Virgil Ionescu — adus de la Spitalul Central şi care, 
după cele spuse de colegii lui veniţi o dată cu el, fusese 
un strălucit student la filosofie, primul din seria lui. Dar 
trecuse şi pe la sinistra şi „celebra“ închisoare studen- 
tească de la Pitești, unde fusese bătut cumplit, aşa încît 
se îmbolnăvise grav de nervi şi de cîteva ori pe zi avea 
crize cumplite de furie, uneori chiar la interval de un 
ceas-două. Altfel, stătea liniștit, nu spunea aproape ni- 
mic şi, deodati, pe neaşteptate, începea să geamă. Atunci, 
după cum ne-au instruit colegii lui, doi sau trei dintre 
noi care zăceami pe paturile vecine, trebuia să-l ţinem 
fixat în pat, la orizontală, strîngîndu-i încheieturile mfi-: 
nilor şi gleznele cît puteam de tare peniru a-i împiedica 
să se mişte şi numai așa nu se putea ridica și nu putea 
lovi. Greutatea cu care trei oameni îl puteam tintui în 
pat era într-adevăr de necrezut, atit de mare forță avea 
în momentele de criză (care durau şi cîte zece-cincispre- 
zece niinute) ; dacă l-am fi scăpat din strînsoarea bra- 
țelor şi a picioarelor, ne-ar fi lovit cumplii. 


86 


https://biblioteca-digitala.ro 


Dar nici în infirmerie nu ne putea ține doctorul prea 
mult şi astfel, după citeva zile, a primit ' ordin să fim 
strinși împreună cu ceilalţi cu care venisem şi am fost 
duși toţi la etajul al doilea, într-o mare incăpere lungă, 
avind, la capătul opus uşii, o fereastră mare, cu gratii so- 
lide,-iar într-unul dintre colţurile de lingă uşă, chiuveta 
și instalația igienică, de data aceasta camuilată numai cu 
vreo două scînduri. Faţă însă de closeteie comune de la 
lagăre şi de la Văcăreşti, era totuşi un mare progres... 

Paturile erau suprapuse cite două și, totodată, gru- 
pate cite două, cu un spaţiu intermediar între ele de 
aproape un metru, iar „coridorul“ dintre cele două rîn- 
duri înşirate de-a lungul pereţilor era destul de larg; nu 
s-ai putea spune deci că am fi fost înghesuiți. De altfel, 
după :spusele celor care colindaseră prin mai multe in- 
chisori în anii fericirii democrației populare, închisourea 
de la Gherla era cea mai „modernă“, fiindcă fusese mo- 
dernizată de unguri între 1940 şi 1944, cînd ocupaseră 
nordul și estul Transilvaniei. Era un adevărat „Sing 
Sing“ : Mijlocul clădirii — lung de cel puţin 50—60 de 
metri, dacă nu şi mai mult, — era goi pînă la tavan, 
jar pe cele patru laturi ale celor trei etaje ale acestui 
„hol“ central se aflau culoare-balcoane suspendate, pe 
care se circula și în care dădeau ușile celulelor :-de o 
parte se aflau încăperi'mari, ca a noașiră, iar de cealaltă 
se aflau încăperi mai mici — cel puţin âtit cit mi-am 
putut da seama după unele dintre ele, în care „locuia“ 
medicul-deţinut al etajului şi unde erăm duşi pentru tra- 
tamente. Dar pentru a evita încercările de sinucidere 
prin aruncare în gol, la etajul trei şi la etajul înții se 
afla cîte o solidă plasă-grilaj de fier, fixată orizontal pe 
toată lățimea „golului“, aşa încît orice salt peste balus- 
iradă n-ar fi avut nici un rezultat, decît cel mult ră- 
nirea respectivului. | 

În cursul zilei, la fereastra unică a încăperii noas- 
tre trebuia să fixăm un mare oblon de lemn, pentru ca 
nu cumva să putem face semne cuiva din oraş, dar după 
înnoptare oblonul era ridicat şi atunci puteam vedea lu- 
minile Gherlei, fără însă a distinge cu adevărat străzile 
și casele. Totuşi ziua, deoarece gratiile nu crau perfect 
verticale, ci înclinate, iar oblonul se fixa pe gratii, pu- 
tearn vedea cîte ceva prin spaţiile laterale, neacoperite de 
oblon ; făceam „cu schimbul“ la fereastră pentru a mai 
stabili astfel cel puțin o „legătură vizuală cu lumea ex- 
terioară, care să ne facă să mai uităm de apeluri, gamele 
şi celelalte: tipicuri ale închisorii. - 


i 87 


https://biblioteca-digitala.ro 


Zilnic, în cursul dimineții, eram scoşi într-o curte .în- 
chisă bine de zidurile clădirilor vecine şi ne roteam în 
cerc, unul cîte unul, neavînd dreptul nici să vorbim, nici 
să ne oprim și fiind bine străjuiţi de una sau două san- 
tinele cocoţate în cite un aşa-zis „observator“ înalt de 
vreo trei metri. Uneori era ger bine — ne aflam doar în 
ianuarie și februarie — şi făceam plimbare în pas aler- 
gător, să ne mai-încălzim, deşi toţi eram slăbiţi şi rezis- 
tența noastră fizică era mult diminuată. Totuşi, după ju- 
mătate de ceas de „plimbare“ în curte, re simțeam mai 
proaspeţi și deveneam parcă mai optimişti, deşi la drept 
vorbind nu aveam nici un motiv pentru așa ceva. Eu reu- 
şisem -să obțin regim de mincare fără sare, dar piinea nu 
era lără sare, așa încît nu eram cu totul lipsit de sodiul 
despre care se spune că este absolut necesar organismu- 
iui, 

Din păcate însă, prezența unora dintre bolnavii ve- 
niți de la Spitalul Central întreținea o permanentă agita- 
ție în camera-celulă. Mie mi se dăduse în seamă suprăve- 
gherea lui Virgil Ionescu, la cel mai mic semn de agita- 
ţie trebuind să-i fixez puternic braţele de pat şi să chem 
în ajutor pe altcineva, care să-i țină picioareis. Cel mai 
grav caz era însă al unui tînăr țăran care lucrase la mi- 
nele ce uraniu din Bihor și, la un moment dat, poate 
din neatenţie, căzuse de pe o scară și se lovise la cap. De 
atunci, cel puţin de două-trei ori pe zi, striga pe neaş- 
teplate : — „Sări, nene loane !“ și încerca să se arunce 
jos din. pat, cu capul înainte. Spre a se evita vreun acci- 
dent, i se repartizase un pat la „parter“, iar lingă el stă- 
tea un deţinut mai în virstă — se pare chiar acel „nene 
Ion“ —-, care îl supraveghea permanent şi, la primul stri- 
găt, îl ținea fixat în pat. E lesne de înțeles, ce atmosferă 
încărcată era, mai ales că acești doi deţinuţi nu erau sin- 
gurii care făceau crize nervoase. 

Într-o zi, unul dintre cei veniţi de la Spitalul Central 
a vrut să ceară ceva sergentului de serviciu de pe cori- 
dor și a bătut în ușă. Sergentul n-a venit imediat 
— poate era tocmai în partea cealaltă a coridorului, iar 
închisoarea avea pe puţin 50 de metri lungime — și 
atunci bolnavul a înecput să bată furios cu amindoi pum- 
nii în ușă și să strige cît îl ținea gura de tare. Încet-încet, 
toji ceilalţi bolnavi de nervi au început şi ei să se agite 
$i să strige,. Virgil Ionescu era gata să sa repeadă şi el 
la ușă şi abia am reușit vreo trei să-l ţinem în loc, băia- 
tul despre care am amintit şi-a strigat chemarea de aju- 
tor şi s-a trîntit pe ciment înainte ca vecinul lui să-i poată 


88 


https://biblioteca-digitala.ro 


veni în ajutor ; într-un cuvint, era un vacarm înfiorător, 
care s-a auzit de afară şi a alarmat întreaga închisoare. 

Peste vreun sfert de ceas, s-au mişcat zăvoarele, uşa 
s-a deschis şi a intrat comandantul închisorii însoţit de 
cîțiva “ofiţeri şi gradaţi, s-a oprit în ușă şi a intrebat 
răstit : — Ce se petrece aici.? 

Desigur că prezenţa lui a mai potolit lucrurile şi 
atunci el a trecut printre sirurile de paturi, apropiindu-se 
și de patul meu. Mi-am luat inima în dinți şi i-am spus: 
„Domnule Comandant, e vorba de oameni veniţi de la 
Spitalul de boli nervoase, care fac mereu crize şi la cea 
mai mică contrarietate izbucnesc. Ar trebui ţinuţi într-o 
infirmerie și îngrijiţi, căci noi n-avem cum să-i stăpi- 
nim*.. Se pare că a înteles lucrurile, căci nu a luat nici 
o măsură de pedepsire nici chiar împotriva aceluia care 
începuse scandalul, iar după aceea pe o parte din noi 
— inclusiv pe unii dintre bolnavii de nervi — ne-au dus 
în altă încăpere, cu misiunea pentru cei „sănătoşi“ de a 
avea fiecare grijă de cîte unul dintre bolnavi. - 

În ceasurile liniștite, cînd bolnavii de nervi nu aveau 
crize, ne plimbam cîte doi în lungul „coridorului“ dintre 
paturi, de la uşă la fereastră, de la fereastră la uşă, dis- 
cutind despre cite în lună şi în soare, fie povestindu- -ne 
trecutul, fie încercind să descifrăm viitorul. vo:ute adesea 
discutam cu un profesor de română, macedonean de ori- 
gine, despre literatură, iar unii recitau poezii, dar printre 
noi nu seafla nici unul care să știe poeziile lui Radu Gyr. 
Altă dată ne stringeam mai mulţi la cîte un pat şi acolo dis- 
culam și povesteam ceasuri întregi despre tot felul de 
probleme, o bună parte dintre deţinuţi fiind intelectuali, 
Toale acestea, ca şi plimbările zilnice în curte și faptul 
că nu eram siciiţi tot timpul cu diferite ordine și forma- 
lităţi administrative ar fi putut crea o anumită atmosleră 
de linişte sufletească, dacă nu ar fi fost izbucnirile celor 
bolnavi de nervi. Faptul că aveam chiuveta în cameră, 
puteam bea apă proaspătă şi ne puteam spăla ori de cite 
ori doream contribuia la această stare de spirit, deşi 
apăsarea închisorii şi a nesiguranţei in privinţa soartei 
noastre nu ne părăsea nici un moment. Un deţinut con- 
damnat la un număr de ani de închisoare își socotește 
mereu zilele pe care le mai are pină la eliberare ; dar cei 
dintre noi care eram aşa-ziși „condamnaţi administrativi“ 
nu aveam de ce număra zilele trecute, deoarece nu pu- 
team şti cite mai ne rămin. Nu știu dacă am amintit că 


89 


https://biblioteca-digitala.ro 


la Văcăreşti, după controlul în baza căruia s-au făcut 
eliberări masive, in vara lui 1954, aflasem că — în urma 
anchetării de la Ministerul de Interne — mi se mai adă- 
ugascră in dosar încă 24 de luni de pedeapsă administra- 
tivă, așa încit în teorie eram condamnat la 4 ani, din care 
nu trecuseră decit doi şi jumătate. Şi, de altfel, oricînd se 
mai puiea adăuga, lără altă formalitate decit un referat, 
o aprobare şi o ştampilă pe iscălitură, un alt termen de 
incliisoare tot atit de lung. 

intr-o dimineaţă, cred că era în ziua de 25 februarie, 
dacă. amintirea nu mă înșeală (deci cam la două luni de 
ia plecarea de la spitalul Văcărești), la mai bine de o oră 
după ce se strigase apelul, s-a deschis vizeta şi sergentul 
a strigat : „Dumitrescu Vladimir, pregătește-te să ieși la 
raport !“. Eu nu făcusem nici o cerere sau plingere, ușa 
încît nu prea am inţeles despre ce este vorba. Mi-am pus 
mantaua pe mine şi am așteptat, iar nu după multă vreme 
s-a deschis uşa și sergentul m-a luat cu el; am coborit 
piriă la parter, am ieşit din clădirea principală și m-a dus 
la magazia de electe, unde mi s-au dat-„hainele“ mele 
şi.mi S-a luat îrnmoasa uniformă vărgată:'de pușcăriaș. 
Am fost,apoi dus din nou în clădirea închisorii, au des- 
chis uşa unei celule mari cît aceea de la etaj unde imi 
„petrecusem“ ultimele 40—50 de zile — dar complet 
goală — şi mi s-a spus să stau acolo. La amiază mi s-a 
adus gamela cu mincare şi o bucată de piine, dar abia 
am terminat de mincat, cînd un tinăr sublocotenent mi-a 
ordonat să-mi iau bagajele şi să-l urmez. Înainte de a ieși 
pe coridor, mi s-au pus însă cătuşele la miini — se pare 
deci că redevenisem un bortaș periculos. 

În curte ne aștepta o mică maşină-dublă: am fost 
mai mult suit decit m-am urcat eu și mi s-a spus să 
intru în încăperea-compartiment situată în spatele cabi- 
nei şoferului, dar bineînţeles despărțită printr-un perete 
serios de aceasta, fiind sfătuit să şed 'iniştit pe bancă. 
Răspunzînd sublocotenentului că sînt un om liniștit, el a 
vrut să fie ironic, pesemne, și mi-a spus: „Miţa blindă 
zgiriie rău“. Apoi uşa din spatele dubei a fost zăvorită, 
— ca de altfel şi aceea a îngustului compartiment în care 
am fost instalat —, ofiţerul s-a suit lingă şofer și masina 
a iesit pe porțile închisorii. 

incă un capitol al detenţiei mele se terminase. Dar 
încotro eram dus, mai greu de spus. M-am hotărît să fiu 
atent la drum, poate îmi voi da. seama unde mergem, 
deși în primul: moment am crezut că sînt dus la Cluj, 


90 


https://biblioteca-digitala.ro 


capitală de regiune pe vremea aceea, şi deci unde putea 
fi un tribunal militar la care să fiu judecat. După mai bine 
de un ceas — poate chiar trecuseră două ceasuri, nu-mi 
puteam da bine seama de scurgerea timpului — mașina 
a oprit citeva minute și apoi, cind a pornit din nou, a 
început să suie strașnic. Chiar dacă şolerul n-ar îi schim- 
bat vitezele şi zgomotul motorului nu s-ar fi întețit și 
tot era uşor să-mi dau seama că drumul este în pantă 
accentuată și atunci n-am mai avut îndoială asupra des- 
tinaţiei : urcam Dealul Feleacului şi deci mă duceau la 
Aiud, dar nu mă simţeam deloc încîntat de perspectiva 
noii „reședințe“. Din nou au început să mă frăminte tot 
felul de ginduri, încercînd să înțeleg cauza acestei depla- 
sări şi analizînd pe toate fețele toate răspunsurile ce-mi 
veneau în minte şi păreau cit de cit plauzibile. Fireşte 
însă că toate nu aveau nici un punct valabil de plecare, 
dar aș Li curios să ştiu dacă există cineva care şi-ar putea 
opri gindurile să bată cimpii într-o situaţie similară ! 

Cît am mai mers, e greu de spus. Dar nu prea tirziu 
— deşi se înserase, căci eram în februarie — dubița noas- 
tră a oprit, am auzit glasul sublocotenentului care discuta 
cu cineva, apoi zăngănitul unor porţi ce se deschid și 
mașina a intrat în curtea închisorii: mi-am dat seama 
că era într-adevăr Aiud, altă închisoare prin partea lo- 
cului neștiind să existe. Ciţiva ani în urmă, în 1945, aflin- 
du-mă, pe timpul verii, la moşia tatălui prietenului meu 
Nervă Stoica, situată pe teritoriul comunei Bucerdea 
“Grinoasă, de lingă Blaj, venisem o dată cu bătrinul Stoica 
la Aiud, la tirgul de vite, să cumpere-un cal. lar acest 
tirg se ţinea pe un loc viran, chiar în spatele închisorii, 
a cărei clădire principală — sau mai bine zis al cărei 
calcan fără ferestre — sc ridica în marginea terenului pe 
care se ţinea tirgul de vile. N-aș mai putea spune dacă 
atunci, privind sinistra siluetă, mi-am pus întrebarea dacă 
voi ajunge şi eu vreodată acolo, dar iată, după 9 ani, 
intrasem. de [apt în incinta închisorii. 

Eu am lost dus la biroul ofițerului de serviciu de 
lîngă poartă şi sublocotenentul a ieşit, s-a duş, la mașină 
şi u părăsit cu ea curtea închisorii. Mi s-au scos cătuşele 
și mi s-a ordonaţ să-l urmez pe un plutonier pînă la o 
ciădire despre care, nu știu cum, mi*gm. dat seama că 
aparține spitalului, dar, pină să înțeleg despre ce este. 
vorba, am intrat pe o uşă dosnică şi de acolo într-o ca- 
meră plină cu saltele de paie. 


91 


https://biblioteca-digitala.ro 


—- Ia o saltea şi vino după mine! a fost ordinul plu-— 
tonierului. Dar salteaua, avînd 2 metfi lungime, fiind 
bine umplută cu paie și nu prea uşoară, mi-a fost impo- 
sibil să o salt pe umăr, așa încît am tiîrit-o aiară şi de: 
acolo, urmindu-l pe plutonier, am ajuns înapoi la biroul 
oliţerului de la pourtă, care avea şi un fel de anticameră 
de vreo 3X3 metri, cu pămint pe jos. Mi s-a dat ordinul. 
să pun salieaua lingă un perete şi mi s-a spus : 

— Culcă-te, aici stai noaptea asta ! 

M-am întins, dar mi-era ioarte frig, cu toate că m-am 
învelit cu paltonul ; am dirdiit toată noaptea, așa că m-am 
ridicat destul de devreme. în capul oaselor aşteptind să 
se fucă lumină de-a binelea. În curînd am auzit clopotul 
care suna deşteptarea şi nu peste multă vreme un plan- 
ton mi-a adus o gamelă cu „cafea“ și cu o bucată de 
piine, acest mic dejun luat în picioare, căci prin încăpere 
treceau tot timpul ofițeri şi plutonieri şi nu se cuvenea 
ca un deţinut să fie atit de necuviincios încît să șadă 
pe scaun în faţa lor. N-a trecut totuşi multă vreme şi un 
alt sublocotenent a venit la mine, mi-a pus din nou că- 
tuşele şi, de data aceasta, şi o pereche de ochelari „orbi“. 
Intre timp, mi se dăduse şi o piine, o bucată de slănină 
şi una de marmeladă — hrana rece pentru cel putin 
o jumătate de zi, aşa încît am bănuit că va fi vorba de 
un drum ceva mai lung. Eu devenind însă... „orb“, sublo- 
cotenentul m-a luat de braţ și mi-a ordonat să merg cu 
el ; după ciţiva paşi ne-am oprit şi Mi-a spus: — Suie-te 
în: maşină ; iar eu, creziînd că e vorba tot de o dubă, am 
ridicat piciorul să sui cele 2—3 trepte, pe care le bănuiam 
în faţa mea, dar n-am dat de nici o treaptă, deşi am re- 
petat încercarea de două ori. 

— Nu pe acolo, s-a.răstit ofiţerul, aici la stinga ta! 
Și în telul acesta am înţeles că e vorba de o maşină mică, 
cu porți laterale, nu cu poartă la spate, cum sînt dubele. 
Cu chiu cu vai, neputindu-mă ajuta cum trebuie cu mii- 
nile, am intrat pe bancheta din spate a "mașinii, am fost 
împins în mijlocul ei şi am simţit cum în stinga şi în 
dreapta mea se instalează cîte un soldat. Ochelarii erau 
prea bine, fixaţi ca să pot vedea ceva, dar mai tirziu 
— cum voi avea prilejul să spun mai jos —, cînd oche- 
larii mi-au fost scoși pentru citeva minute, am văzut că 
eram încadrat de .dioi gradaţi securiști, fiecare avind cite 
o puşcă ţinută Sertical între picioare, iar în fată, lingă 
șoferul, tot militar, se instalase ofiţerul. N-am înţeles și 
nu pricep nici acum de ce era nevoie de atîţia oameni 
înarmaţi pentru a însoți un deţinut cu cătuşele la miini 


92 


https://biblioteca-digitala.ro 


şi deci în imposibilitate de a face ceva, că doar nu se aș- 
teptau ca pe drum să fim atacați de inexisţenți.. . partizani 
ca să mă elibereze, doar nu avea de unde să stie nimeni 
de acest transport. 

Şoseaua era destul de bună și maşina aluneca lin și 
repede, tot atit de repede pe cît se formau şi apoi se 
destrămau în mintea mea întrebările şi răspunsurile pri- 
vind destinaţia acsstei noi deplasări. Ținînd seama că 
Aiudul nu era departe de Bucerdea Grinoasă, unde, cum 
am. spus, petrecusem cîteva luni la familia Stoica (dar 
aceasta nu mai era desigur acolo, căci totul fusese ex- 
propriat;, m-am gîndit că poate prietenul meu nu predase 


la timp armele de vinătoare — pentru care avusese, de 
altiel, toate permisele legale și întemeiase chiar o so- 
cietate de vînătoare, din care făcusem și eu purte — şi 


ar putea fi deci vorba de o anchetă, la care să fiu dus 
ca. martor. Ipoteză destul de șubredă, desigur, dar cînd 
n-ai nici un punct de sprijin, logic, pentru a încerca să 
explici o situaţie, porneşti de la ceie mai ea ep Lale 
premise. 

Cum însă după un răstimp, care putea să fi fost mai 
lung de o oră, n-am trecut podul pesie Mureş, căci roţile 
nu -au hurducat mașina ca la trecerea pe grinzile de lemn 
ale unui pod, am "priceput că totuși mergem mai departe, 
spre Alba Iulia şi, eventual, spre Sibiu și Brașov: În- 
tr-adevăr, m-am gîndit atunci că s-ar putea să fiu dusa 
Braşov -— acolo era sediul regiunii de care ţinea, pare- 
mi-se și Bucerdea — și îmi spuneam .că eventuala anchetă 

sau. posibilul proces s-ar putea desfășura acolo. 

Nu puteam şti ce oră este, dar mergeam, cu siguranţă, 
de mai bine de două ore și cu viteză destul de mare, 
traversînd diferite sate și chiar orașe, după cum  înțe- 
legeam după zgomotul caracteristic al circulaţiei multor 
maşini pe străzi și al glasurilor omeneşti ce se auzeau 
uneori. 

La un moment dat ofiţerul a schimbat citeva cuvinte 
cu cei doi gradaţi ce mă încadrau şi eu am înțeles că 
venise ora prînzului : voiau să mănince ceva, asa încit 
maşina a oprit. Mi s-au scos ochelarii, am fost ajutat 
să cobor din maşină și mi s-a spus că pot să mănînc și 
eu hrana rece ce mi se dăduse. Am replicat însă că, ne- 
putind mişca miinile, îmi este imposibil să pot minca, 
așa că lanţul ce leagă cele două cătuşe a fost slăbit și 
eu puteam folosi putin miinile. Slănina n-am mincat-o 


— mă feream de grăsime —, dar o bună bucată din 
piine şi porția de marmeladă le-am mincat cu pottă cit 
93 Ea 


https://biblioteca-digitala.ro 


ai bate din palme. Şi, în timp ce mincam în picioare, la 
marginea șoselei, am privit spre cele patru puncte car- 
dinale ale orizontului pentru a-mi da seama unde sin- 
tem ; îndată am văzut în dreapta, la distanță nu prea 
mare, măreţul lanţ al Făgăraşului cu piscurile înzăpezite 
şi mi-am întărit convingerea că mergem la Braşov, fiind 
clar că ne aflam pe şoseaua Sibiu-Braşov. Pină_ atunci 
— cu toate că făcusem destul de multe excursii în 
munţi — nu suisem încă niciodată in Munţii Făgăraş, 
dar după ce am ieșit din închisoare m-am revanşat, ur- 
cîndu-i de citeva ori cu prietenul meu colonelul Virgil 
Husu (căruia, în paranteză îie spus, nu i s-a recunoscut 
decit gradul .şi pensia de maior) și cu care lăcusem în 
1945 şi 1948 două splendide excursii de cite 7—8 zile în 
Retezat. 

Popasul nostru n-a durat prea mult, nici însoțitorii. 
mei neavind cine ştie ce multă mîncare; dar atunci, fără 
ochelari, am putut observa și alte detalii ale „echipei“ 
noastre : pe de o parte, armele celor doi securiști care 
mă însoțeau și, pe de alta, faptul că între şofer şi ofiter: 
fusese agăţată o haină a mea, pentru ca cei din mașinile 
care ne încrucișau, chiar cînd nu mergeau cu prea mare 
viteză, să nu poată vedea „individul“ dintre cei doi gra- 
daţi și, rnai ales, să nu-și dea seama că el poartă nişte 
ochelari orbi... Un alt avantaj neaşteptat al popasului 
nostru a fost că, înainte de a ne sui din nou în maşină, 
cînd mi s-au pus ochelarii, aceștia n-au mai fost fixați 
tot aşa de bine, aşa încit, printr-un foarte mic spaţiu 
rămas neacoperit în partea stingă, de jos, puteam zări 
ceva şi-mi puteam da seama perfect pe unde trecem. 

„Am văzut astlel cum am străbătut Făgărașul şi apoi 
cum am intrat în Praşov. lar cînd am constatat că nu ne 
oprim nici în orașul de la poalele Timpei și, dimpotrivă, 
ieşim pe șoseaua mărginită cu plopi dinspre Dirste, n-am 
mai putui avea nici o îndoială că destinaţia noastră este 
Bucureşti. Am reinceput astfel să-mi frămînt gîndurile 
cu tot felul de întrebări : Bine, bine, la Bucureşti, car 
unde ? La Ministerul de Interne, la Văcăreşti sau, Doamne 
fereşte, iar la Securitatea din Rahova ? Oricum, călătoria 
devenise pentru mine mai puţin monotonă, tocmai pen- 


tru că puteam vedea pe unde mergem, recunoşteam fie- 
care localitate (cunoșteam perfect şoseaua Braşov-Bucu- 
reşti) şi era lesne de prevăzut că înainte de a se însera 
călătoria noastră se va încheia. 

94 


https://biblioteca-digitala.ro 


În slirşit, cind, după ce am văzut cum defilează prin 
fața ochiului meu stîng Ploieştii şi diferitele comune cu- 
noscute, am trecut pe sub podul de cale ferată de la 
Băneasa şi am ajuns. în Piaţa Scînteii, ofițerul mi-a or- 
donat să mă culc cu capul în poala sergentului din stingi 
mea — chipurile, în București, circulația era mult mai 
intensă şi nu se putea merge cu viteză, aşa încit trecătorii 
ar fi putut vedea „prada“ transportată de cei patru 
militari din maşină! Călătoria se continua însă cam 
mult şi la un moment dat mi-am dat seama că maşina 
suie pantă bună, iar apoi zgomotul circulației înconjură- 
toare s-a mai potolit; am înţeles atunci că sînt dus la 
Jilava. Sinistră perspectivă ! Cele 24 de ore petrecute 
acolo în 1953, amintirea figurilor galbene ca ceara ale 
deţinuţilor aduși de la închisoarea din Caransebeș, în- 
ghesuiala destul de mare 'din celula nu prea mare, cu 
priciuri suprapuse de ambele părți ale încăperii şi cu 
fereastra blocată de un oblon de lemn [fixat în afara gra- 
tiilor nu-mi lăsaseră o amintire prea plăcută şi mă în- 
grijora gîndul că voi relua, pentru cine știe cită vreme, 
această experienţă. 

“După ce maşina a trecut de prima poartă a Fog 
iiichisoare, s-a oprit, mi s-au scos ochelarii şi. cătiașele 
(acum cei patru însoțitori erau siguri că nu se mai poate 
intimpla nimic...) şi am fost predat unui plutonier 'secu- 
rist, impreună cu toate „bagajele“ mele. După ce s-a făcut 
inventarul lor, am fost închis singur într-o celulă ce'nu 
avea mai mult de 1,50 m lungime şi 1 m lăţime, pămînt 
pe jos și era închisă cu o uşă ce nu avea decit un ochi 
de iereastră de cîțiva centimetri pătraţi. Era deci aproape 
intuneric în celulă, iar eu, neavînd pe ce să stau, m-am 
aşezat pe pămîntul rece care ținea loc de podeaua celulei. 
De altlel, această celulă, cum am constatat la ieşire, făcea 
parte dintr-o serie de celule similare ce se deschideau 
(sau mai bine zis, se închideau) dintr-un coridor îngust, 
dar care avea ferestre, fireşte, tot zăbrelite : aceste celule 
erau destinate adăpostirii provizorii — pentru unul sau 
mai multe ceasuri — a deţinuţilor ce veneau sau plecau 
din închisoare, în așteptarea încheierii for melor birocra- 
tice de primire-predare sau viceversa. 


După cîtva timp — se făcuse seara bine —, am fost 
luat de un gradat, scos în curte, trecut prin poarta a 
doua (cea principală, 'prin care se intră cu adevărat în 
incinta închisorii) şi apoi am intrat în clădirea principală 
(cred eu) ; am străbătut un coridor destul de lung și de 

95 


https://biblioteca-digitala.ro 


prost luminat, pînă ce însoţitorul meu a deschis o uşă pe 
dreapta, mi-a făcut uşor vint înăuntru şi mi-a spus: 
Rămii aici ! 5 

Nu-mi amintesc dacă in seara aceea mi s-a dat de 
mincare (trecuse ora mesei de seară), dar nu cred că 
acest lucru are acum vreo importanţă. De fapt, nu mă 
allam într-o celulă propriu-zisă, ci într-o _ încăpere re- 
lativ mare — de cel puţin 5X5 metri. În colţul din 
dreapta, lingă fereastră, era un pat, iar pe el o saltea și 
o pătură. În cele două colțuri din dreapta şi din stinga 
uşii se atla cîte o găleată : într-una era apă de băut și 
de spălat, în timp ce cealaltă ţinea loc de tinetă, ambele 
fiind acoperite cu cite un capac de lemn. Pe jos era pă- 
mint, iar unul dintre ochiurile geamului de la fereastră 
lipsea, așa că aerul rece al nopţii care se lăsase pătrundea 
nestinjenit înăuntru. Şi tocmai pentru că se înnoptase, 
oblonul de scinduri fusese dat la o parte, așa incit se 
putea vedea afară o curte nu prea mare, înconjurată de 
ziduri înalte de peste 2 metri, iar sus, pe cer, stelele 
sclipeau. 

In fiecare dimineaţă  scoteam găleţile pe coridor 
—  deşertarea şi umplerea lor cu apă fiind treaba unui 
alt deţinut, pe care nu-l vedeam niciodată —, mi se adu- 
cea sfertul de pîine şi gamela cu „cafea“, iar peste două- 
trei ore eram cos în curte, unde mi se ordona să mă 
plimb în cerc, singur-singurel şi păzit de santinela din 
„observator“. În curţile vecine se auzeau paşii ceior care 
făceau aceeaşi plimbare zilnică, dar, bineînţeles, nu ve- 
deai pe nimeni şi nu auzeai nici un glas, afară doar de 
al santinelei care din cînd în cînd mai striga : „Mişcă, ce 
te-ai oprit !* 

Ziua mai mergea cum mergea, mai plimbindu-mă 
prin încăperea destul de spațioasă, mai stînd pe pat. Dar 
noaptea se făcea un îrig cumplit, atît pentru că nu aveam 
sobă, cit și. din pricina geamului spart prin care aerul 
rece al nopţii pătrundea nestinjenit. Tremuram învelit 
cu pătura cazonă, veche și rară, mă zgribuleam cu ge- 
nunchij la gură, mai mă băteam cu miinile încrucişate 
şi cu palmele ajungind pînă pe spinare, aşa încit numai 
de somn odinnitor nu putea fi vorba ; cînd suna deştep- 
tarea, mă dădeam jos cu plăcere din pat, în speranța să 
mă pot incălzi umblind repede în jurul încăperii. În loc 
de spălat, trebuia să mă mulțumesc să mă clătesc cu apă 
pe faţă şi pe miini, neavînd nici un prosop, ci numai vreo 
două batiste. Condiţiile acestea aşa de primitive îmi dă- 


96 


https://biblioteca-digitala.ro 


deau dreptul să mă gindesc la tot felul de măsuri aspre 
ce puteau să urmeze, căci într-adevăr nu-mi puteam da 
seama de ce aş fi fost adus la Jilava dacă nu pentru 
proces şi de ce eram ţinut singur, încît începusem să gîn- 
desc cu glas tare — adică, de fapt, să vorbesc cu mine 
însumi. 

După vreo citeva zile, am cerut plantonului să fiu dus 
ia vizita medicală şi mare mi-a fost mirarea cînd, într-a- 
devăr, plantonul m-a luat în primire și m-a dus la infir- 
merie : o încăpere foarte mare cu diverse aparate şi o 
masă de consultaţii, unde patrona o doctoriță voinică, dar 
de vîrstă medie. | 

După ce m-a întrebat despre ce-i vorba și i-am poves- 
tit că am un singur rinichi şi am nevoie de în anumit 
regim de cruțare, deoarece la Canal mi-a făcut şi el mari 
neplăceri, mi-a spus să mă întind pe masa respectivă şi 
m-a examinat destul de serios. Spre deosebire de alți 
doctori (care Mu credeau că mi s-a făcut nefrectomie şi 
își închipuiau că tăietura respectivă. aproape de la burtă 
pină în mijlocul! spinării, era datorită unei operații de 
simplă scoatere a unei pietre la rinichi), doctorița a con- 
chis : „Da, ai rămas numai cu un rinichi, dar mare lucru 
nu-ţi putem face aici. Te voi propune însă pentru regim 
alimentar“. Am mulțumit şi am fost dus înapoi în ca- 
mera-celulă — dar, bineînțeles, și în zilele următoare 
regimul alimentar a rămas neschimbat. 


N-a trecut mult şi, într-o dimineaţă, uşa s-a deschis 
la o oră neobișnuită, în celulă intrind un maior şi alți 
vreo doi ofițeri. Mi-am dat seama că e comandantul. în- 
chisorii, căci auzisem la Gherla sau la Văcăreşti că' la 
Jilava comandantul este un maior — şi de altfel și la 
Gherla era aceeaşi situaţie — şi am spus imediat: „Să 
trăiţi, domnule maior !*“. 

El a mai făcut cîţiva pași, s-a oprit și s-a uitat la mine 
atent, apoi a spus: — „De'ce stai așa nebărbierit? Ce 
inseamnă asta ?* a adăugat, întorcindu-se spre plantonul 
ce stătea la ușă în poziție de drepţi. Într-adevăr, nu fu- 
sesem bărbierit dinainte de plecarea de la Gherla, aşa că 
barba, destul de albă, crescuse apreciabil şi numai civi- 
lizat nu arătam. Mi-am luat inima în dinţi şi i-am rapor- 
tat că noaptea îngheț cu adevărat din cauza. geamului 
spart şi atunci mi-a spus că va da ordin să fiu mutat în 
altă parte. A mai zăbovit o clipă-două, uitîndu-se în jur, 
și apoi a plecat însoţit de suită, iar zăvoarele uşii au 
fost trase cu zgomot. Dar, bineînţeles, birocraţia închisg- 


97 


https://biblioteca-digitala.ro 


rii, ca orice birocraţie din lume, dacă nu chiar şi mai şi, 
a mai zăbovit citeva zile pînă ce a dat dispoziţiile nece- 
sare. Pină la urmă însă, am fost luat de acolo, dus prin 
nişte coridoare într-o altă aripă a clădirii şi introdus 
într-o cameră de circa 20 metri pătrați : podeaua era de 
scînduri, iar de-a lungul a trei dintre pereţi se aflau 
paturi metalice, suprapuse cite două, fiecare cu o saltea 
şi o pernă, iar mie mi s-a dat o pătură. Pe peretele opus: 
ușii era fereastra zăbrelită, cu oblonul bine fixat, căci 
doar era ziuă și nu trebuia să vezi ce se petrece în curte 
(secrete de stat, desigur...), becul suspendat din tavan ar- 
zind şi aici în permanenţă. De o parte a ferestrei era un 
tel de doniţă cu apă și o cană pe capac, iar de cealaltă 
parte se alla nelipsita tinetă. Din fericire, aşa cum am. 
spus, în fiecare dimineaţă eu nu trebuia decit să o scot 
pe coridor, de unde urma să o golească și să o aducă îna- 
poi un deținut de drept comun. 

Cel puţin acum, de. vreo două ori, am,„fost dus şi la 
sala de dușuri, unde mi s-a dat și o bucată de săpun de 
rute cu care m-am frecat cu nădejde, așa că nu-mi mai 
era silă de propriul meu corp. Cit priveşte îmbrăcămin- 
tea, ea era cea personală, dar într-o stare destul de puţin 
prezentabilă. Cînd eram la Văcărești, am constatat că 
minecile hainei începuseră să se roadă la coate, iar pan- 
talonii aproape se rupseseră la genunchi. Am făcut rost. 
deci de patru petice dreptunghiulare, de o culoare mult 
mai deschisă decît aceea a costumului, şi cu un ac şi aţă 
dată de un „coleg“ (Dumnezeu știe cum şi le procurase 
și mai ales cum le putuse păstra la repetatele perchezi- 
ţii !) mi-am cusut patru petice de toată frumusețea, cu 
care aș fi putut inaugura o nouă modă... 

Cel puțin şi la Jilava, ca şi la Gherla, de altfel, nu te 
oprea nimeni să te întinzi ziua în pat, aşa încît, după 
obișnuita plimbare matinală în cerc într-una din curțile 
inchisorii, mă lungeam în patul pe care mi-l: alesesem 
şi-mi depănam gindurile, din cînd în cînd surprinzin- 
du-mă că fac planuri de viitor. Dar cine putea şti ce vi- 
ivor mă aștepta ?! Văzind însă că vizita medicală nu dă- 
dea nici un rezultat şi mai ales că regimul alimentar se 
îmbunătăţise din punct de vedere al proteinelor — în-— 
tr-adevăr, după ani de zile de arpacaş, începuse să se dea 
ia prinz ciorbă de fasole albă, care pentru mine era însă 
cu totul contraindicată, într-o bună dimineaţă de la sfir- 
şitul lui martie sau începutul lui aprilie am refuzat ter- 
ciul de dimineaţă (sau „cafeaua“) ca şi piinea, spunîndu-i 
sergentului de serviciu că voi face greva foamei. Acesta 


98, x 


https://biblioteca-digitala.ro 


a rămas cam uluit şi apoi a încercat să mă lămurească, 
asigurîndu-mă că va raporta el cazul şi așa mai departe. 
Am rămas însă pe poziție, refuzind mincarea şi suin- 
du-mă în pat, aşteptind să văd ce se va intimpla. Fireşte 
că totul s-ar fi putut termina cu citeva ore sau zile de 
carceră, dar din fericire n-a fost aşa. 

Peste vreo două ore sergentul a deschis ușa și m-a in- 
vilai să-l urmez : m-a dus într-o mică incăpere în care 
se afla un scaun şi o masă, iar pe masă, o călimară cu 
cerneală, un toc şi o foaie de hirtie. 

— Treci aici şi scrie că declari greva foamei, mi-a 
spus şi m-a închis în cămăruţa care, probabil, era un fel 
de birou al sergentului de serviciu. : 

M-am gîndit puţin, scriind apoi că declar greva foa- 
inei deoarece, deşi sînt bolnav, nu mi se dă nici o îngri- 
jire medicală și nici regim alimentar iar mincarea obiș- 
nuită imi dăunează. Pe de altă parte, am arătat că nu 
sint condamnat şi nu înţeleg de ce sînt ţinut singur, izo- 
lat. M-am iscălit foarte descifrabil, am pus data și am 
pătut în ușă, spre a-l înştiinţa pe sergent că am terminat. 
A venit, a citit declaraţia, a dat din cap şi m-a dus înapoi 
in celula mea. La prînz s-a deschis ușa şi mi s-a adus 
gamela cu fasole, dar eu am pus-o pe ciment lingă uşă, 
impreună cu piinea, şi m-am retras în celulă. Înainte de 
a ferecă ușa, sergentul a mai încercat să mă convingă că 
greşesc, eu i-am spus că-mi menţin hotărirea și liniştea 
a domnit din nou în celula mea. 

Întins pe pat ,cu mîinile sub cap, mă întrebam cu cu- 
riozitate, dar şi cu oarecare nelinişte, ce se va întimpla, 
mai ales că, cu trecerea orelor, începuse să-mi fie foame 
bine. Deodată, am auzit zgomot şi voci pe coridor, s-au 
tras zăvoarele, s-a deschis uşa şi în celulă a intrat maio- 
rul-comandant. Am sărit jos din pat, am luat cuvenita 
poziţie de drepţi şi am spus : „Să trăiţi, domnule coman- 
dant !“ 

El s-a uitat aspru la mine şi apoi mi-a spus pe un ton 
destul de civilizat : 

— Ce-i Dumitrescule, vrei să-ţi bag mîncarea cu tu- 
bul pe git? 

— Nu-i nevoie de aşa ceva, domnule comandant, 
i-am răspuns cu oarecare tupeu, căci cu tubul nu-mi pu- 
teţi băga pe git decit lapte şi eu de lapte am nevoie, 
între altele. : 

— Şi, mă rog, ce-ai vrea să mănînci ? 


99 


https://biblioteca-digitala.ro 


— Tot ce nu-mi face rău, domnule comandant : lapte, 
paste făinoase, cartofi (n-am amintit de carne, fiindcă 
așa ceva nu se prea dădea în pușcărie) şi zarzavaturi. Şi 
pe deasupra nu înţeleg de ce sînt ţinut singur în celulă 
de atitea săptămîni ; nu sînt nici judecat, necum condam- 
nat, și nu văd de ce mi se aplică această pedeapsă. Am 
inceput să vorbesc singur, cu pereţii, şi nu pot să con- 
tinui așa. 

—Bine, a răspuns, ai să primeşti regim şi am să-ţi 
mai aduc gi pe alţii în celulă. S-a întors și a plecat, jăza 
să mai adauge ceva. 

Seara, sergentul a încercat din nou să mă convingă să 
măninc fasoiea adusă, dar m-am menţinut pe poziţie și 
am rezistat loamei, deşi trebuie să recunosc că este ne- 
cesară o doză bună ce voinţă ca, văzind mincarea cind 
eşti tlămind, să nu te atingi de ea. 

Dimineaţa, după ce se fixase oblonul la fereastră, ci- 
neva de afară l-a dat la o parte şi am văzut un militar cu 
halat alb peste uniformă care m-a întrebat ce vreau să 
mănînc. Răspunsul meu a fost acelaşi ca şi cel dat maio- 
rului, iar 'apoi oblonul a fost fixat la loc şi eu am reînce- 
put aşteptarea. La prînz mi s-a adus un castron de car- 
tofi fierți (unii erau destul de negri) pe care i-am mincat 
cu poftă cu o parte din sfertul de piine şi astfel scurta 
mea grevă a foamei a încetat. Probabil că asemenea ac- 
țiuni nu  conveneau administraţiei atunci cind ele nu 
aveau un substrat politic, deoarece nu era cine ştie ce 
problemă să mi se dea ciţiva cartoti și citeva macaroane... 

Încercasem de mai multe ori, bătind . în perete şi în 
ţevile de caloriter după cel mai simplu cod posibil, învă- 
țat în celelalte inchisori (pentru fiecare literă un număr 
de lovituri egal cu locul literei respective în alfabet, desi- 
gur un cod foarte greoi și pe de altă parte „descifrabil“ 
şi de cei care n-ar fi trebuit să-l înțeleagă), să comunic 
cu deţinuţi din alte celule, dar încercările mele rămăse- 
seră fără nici un efect, mai ales că trebuia să bat destul 
de încet să nu audă cumwa şi sergentul de serviciu, dacă 
era prin apropiere. i 

A doua zi după încetariea „grevei“ — cred mai curind 
dimineața decît după-masa —, sergeniul a venit să-mi 
spună să-mi string puţinele lucruri, deoarece trebuie să 
merg cu el. M-am întrebat dacă nu urmează vreo măsură 
de represalii, dar după ciţiva metri făcuţi pe coridor, 
ne-am oprit la uşa celulei vecine — au care făcusem za- 
darnic încercări să comunic prin „telefonul“ ţevilor de 


100 


https://biblioteca-digitala.ro 


calorifer —, sergentul a scos cheile, a descuiat, apoia 
tras zăvoarele şi mi-a spus să intru, după care, bineințe- 
les, a zăvorit din nou uşa. Mă aflam într-o celulă parcă 
ceva mai mare decit aceea de unde plecasem şi am văzut 
imediat că, lîngă unele paturi, erau în picioare alţi patru 
deţinuţi, toţi destul de tineri în comparaţie cu mine 
(aveam 53 de ani) : nici unul nu avea mult peste 35 de 
ani. Nu erau prea slabi, erau bărbieriţi destul de proas- 
păt (am omis să spun că, după vizita maiorului în prima 
celulă unde fusesem închis după sosire, avusesem de 
cîteva ori parte de serviciile unui deținut-frizer, așa în- 
cît nu mai arătam nici eu ca o sperietoare) şi, bineînţeles, 
mi-au răspuns cu oarecare rezervă la „Bună ziua“ al 
meu. În asemenea ocazii, cind un alt deţinut este introdus 
într-o celulă ocupată, vechii „locatari“ sint pe drept cu- 
vini rezervaţi, bănuind să nu fie vorba de un „turnător* 
adus să-i spioneze şi să afle ce vorbesc, Încet-încet, după 
ce le-am spus cine sînt şi cine am. fost, şi le-am povestit 
de cînd sint arestat şi prin cîte lagăre şi închisori m-am 
perindat, gheaţa iniţială s-a spart şi au inceput şi ei să-şi 
facă biografia. Bineinţeles că le-am uitat dernult numele ; 
de unul singur îmi amintesc că era fiul unui gencral de 
al cărui nume auzisem și înainte. Erau însă toţi arestaţi 
de mulți ani, condamnaţi la mulii ani inchisoare și aduși 
la Jilava pentru că ceruseră rejudecarea procesului. Făcu- 
seră parte, în 1940—41, din „poliţia legionară“ şi-l duse- 
seră pe Const. David, cunoscut comunist, la locul unde 
acesta a fost executat, dar ei susțineau că nu luaseră parte 
la execuție și sperau să li se reducă pedepsele ; şi astfel, 
ținind seama de anii de pușcărie făcuţi, credeau că vor 
Îi în curind liberaţi. Anticipind puțin, precizez însă că 
după câteva zile a venit în celula „noastră“ un plutonier, 
i-a strigat pe fiecare dintre ei și le-a comunicat sentin- 
țele, rezultatul recursului fiind, pentru toţi, o substanţi- 
ală majorare a pedepsei, deoarece bineînţeles că şi procul- 
rorul făcuse recurs. E lesne de înțeles deznădejdea şi 
aproape disperarea ce s-a așternut pe feţele lor şi li se 
putea citi în ochi ! , 

În ziua sosirii mele însă, ca şi în cele cîteva zile ce au 
urmat pină la această comunicarie (mi se pare că unul din 
ei fusese condamnat la muncă silnică pe 25 de ani !), „bă- 
ieții“ păreau destul de optimişti și, da mai toți deţinuţii 
„Cu vechime“, relativ bine dispuși : povesteau întîmplări 
din anii de pușcărie, amintiri despre cite un camarad ple- 
cat sau mort, descriau cu destul 'umor pe cite un sergent 


101 


https://biblioteca-digitala.ro 


de serviciu sau chiar pe cîte un ofițer care făcea pe gro- 
zavul la interogatoriu şi, de multe ori, din te miri ce, iz- 
bucneau în rîs. E adevărat însă că atunci cînd se gindeau 
la rezultatul recursului, îşi exprimau îngrijorarea, deşi 
toţi sperau că pedepsele se vor reduce, aşa încît comuni- 
carea sentinţei a căzut ca un trăsnet şi aproape nu le ve- 
nea să creadă că ceea ce auziseră ar fi adevărat. Ce s-a 
întîmplat cu ei. după ce i-am părăsit şi în anii care au ur- 
mat n-am aflat niciodată. 

Unul dintre ei, fiul generalului, învățase bine engle- 
zeşte... în puşcărie, de la alt legionar, un tînăr inginer 
care la un moment dat, prin 1937, reuşise să plece la stu- 
dii în Anglia în urma recomandării inginerului Virgil 
Ionescu (acesta nu avea nici o legătură, de nici un fel, cu 
studentul cu acelaşi nume despre care am vorbit mai 
înainte), care fusese șeful primului cuib în care am intrat 
şi eu în mișcare şi care avusese multe legături în lumea 
îndustriașilor. Din păcate, nici numele acelui tînăr ingi- 
ner nu mi-l mai amintesc și n-am știut niciodată ce a 
devenit. 

Revenind la fiul genkeralului care învățase perfect en- 
gleză la... Aiud, îmi amintesc că i-am spus că înțeleg bine 
englezește, dar nu ştiu să vorbesc, căci, în afară de lecţii 
zilnice luate timp de trei luni cu sora mea Marioara în 
toamna intrării mele la Universitate (1921), n-am mai în- 
văţat altidată engleza, multumindu-mă să citesc cărțile 
de specialitate, pe care le înțelegeam aproape fără să mai 
caut cuvinte în dicționar. Totuși, cînd el vorbea mai re- 
pede, nu prindeam bine sensul cuvintelor şi atunci îl 
rugam să-mi spună cum se scrie cuvîntul sau cuvintele 
respective : îndată ştiam ce înseamnă, eu avînd o» memo- 
rie vizuală foarte bună. şi amintindu-mi cum se scriu 
aproape toate cuvintele (şi în orice caz toate cuvintele 
mai uzuale) pe care le citisem în una sau alta dintre 
cărțile englezeşti. De altfel, ca să fac o paranteză, în 
perioada  1946—1948, tradusesem și două cărţi din 
limba engleză şi revizuisem traducerea foarte slabă 
a altor cărți (făcute de o doamnă care avea dorinta 
să fie primită la secţia de traducitori a Seriitorilor 
Români şi sărea copios pasaje din texte!) pentru Edi- 
tura Forum. Cînd m-am dus cu prima traducere la cej 
doi patroni ai editurii — numele bătrînului îmi scapă, dar 
tînărul se numea Ghelerter, fiind mepotul doctorului cu 
acelaşi nume cunoscut din mișcarea socialistă —, firește 
că ei nu ştiau cine sînt. Dar după ce au acceptat traduce- 
rea (un roman uşor, dar foarte distractiv, al cărui titlu în 


102 


https://biblioteca-digitala.ro 


limba engleză era A Knight and a day; eu l-am tradus 
din limba franceză publicat sub titlul schimbat Pour ses 
beauzx yeux — iar editorii noștri 'au preferat să-i spună 
De dragul ei), şi mi-au propus să traduc altă carte din 
limba engleză (unul dintre volumele cunoscutului scriitor 
american de origime olandeză, Paul de Kruyi), le-am 
spus că n-aş vrea să-mi reproşez că i-am înşelat, aşa in- 
cît le-am mărturisit că am fost legiorfiar. Trebuie să recu- 
nosc că s-au purtat cumsecade şi am mai tradus pentu ei 
diferite alte cărţi, dia franceză şi din engleză -— iar una, 
de Bromfield, din italiană —, chiar dacă onorariile erau 
destul de modeste, dar pentru mine foarte necesare în 
vremea aceea. 

Constat că iar am făcut o digresiune lungă şi revin 
la — noi în... — celulă. Jucam mult șah — cu aceleaşi 
piese făcute din miez frămîntăt de piine care, prin us- 
care, devenea tare ca piatra — și de obicei cînd jucam 
ne căţăram pe unul din paturile de deasupra pentru a 
putea repede camulla totul cînd intra vreun securist ; 
tragerea zăvoarelor era destul de zgomotoasă pentru a'ne 
preveni şi a avea astfel timpul, pînă la deschiderea ușii, 
să ascundem totul prin -saltele și să privim nevinovaţi la 
cel ce intra pentru cine ştie ce motive în celula noastră. 

Şi aici se aflau cele două „unelte“ indispensabile — 
butoiaşul cu apa le băut și de spălat şi atit de nevesara 
tinetă. Bănuiesc că nu greşesc dacă spun că numele colo- 
nelului francez care a inventat această uneltă în timpul 
primului război mondial, pentru folosii în tranșee, a fost 
în felul acesta pomenit în ultimele decenii mult mai des 
decit al celor mai vestiți oameni din istoria omenirii. lar 
folosirea tinetei în comun începe cu timpul să pară ceva 
firesc, aşa încît ni te mai jenezi că în momentele celor 
mai intime „activităţi“ fiziologice te asistă și uneori, fără 
intenţie, te privesc alţi oameni. Bine că nu s-a inveniat 
şi pedeapsa de a face dragoste în public ! 

- Se făcuse primăvară bine, era cald, iar zilnica jumă- 
tate de oră de plimbat în cerc într-una din curţile închi- 
sorii — acum eram Cinci, deci mergeam în monom, fără 
a avea dreptul să scoatem vreo vorbă — era foarte plă- 
cută şi așteptată cu adevărată nerăbdare, ca şi cum ar fi 
fost vorba de vreo eliberare provizorie. Numai atunci ve- 
deam soarele și simțeam căldura binefăcătoare a razelor 
lui, şi tot numai atunci vedeam și alte fiinţe, nu oameni, 
— căci zidurile curţii erau înalte şi nu o puteam vedea 


decit pe santinela din observator —, ci păsări de tot fe- 
lul ce zburau în toate direcţiile ; îndrăgisem pînă şi cio- 
103 


https://biblioteca-digitala.ro 


rile, căci și 'ele aduceau o notă de viaţă mai deosebită 
decit tipicul zilnic al vieţii noastre de puşcăriaşi. lar sea- 
ra, după stingere, cind se lua oblonul pentru a mai înlra 
aer proaspăt prin fereastra acum deschisă, ne stringeam 
lingă aceasta şi 'urmăream pe cer mersul lunii şi spuzeala 
stelelor, atunci cînd era senin. 

Spre sfirşitul lunii mai — de fapt in ziua de 26 mai — 
a'venit în celula noastră acelaşi plutonier care le comuni- 
case „băieţilor“ sentința atit de grea, dar de data aceasta 
a întrebat : „Care din voi este Dumitrescu Vladimir 2% 
Cînd i-am spus că eu sînt incriminatul, mi-a spus să-mi 
iau hucrurile, iar cînd l-am întrebat dacă să iau şi pătura 
(fiecare dintre noi avea cîte o pătură în primire), mi-a 
răspuns să o las acolo. Atunci mi-am dat seama că voi 
pleca de la Jilava şi abia am avut timp să string mîinile 
celor patru condamnați, că am şi ieşit pe uşă. Am trecut 
prin poarta interioară (principală) și am fost dus într-una 
din nenorocitele celule minuscule pe care le știam de la 
venire, aflate într-o meschină construcție de lingă poarta 
de ieşire din închisoare. Aici mi s-a dat masa de prinz pe 
care am înghiţit-o repede, împreună cu o bucată de piine 
primită de dimineaţă ; eram destul de nervos, nestiind 
încotro mă va mai purta soarta şi fiecare minut care ire- 
cea sporea agitația mea sufletească. Trebuie să recunosc 
însă că aşteptarea n-a durat prea mult şi a venit un alt 
plutorier care mi-a spus pe un ton foarte domol să-mi iau 
lucrurile şi să-l urmez şi, ieşind în curte, am fost dus în 
clădirea vecină, unde mi s-au dat unele dintre lucrurile 
reținute la prima mea „vizită“ la Văcărești, cu peste doi 
ani în urmă. Am semnat de primire, dar n-am întrebat 
și de geamantanul cu toate celelalte lucruri (ceas, rufărie, 
ciorapi, batiste) care rămăseseră la Văcăreşti, aşa incit 
nu ştiam ce să gindesc : nu-mi venea să cred că s-ar apro- 
pia librrarea şi totuși nu puteam înţelege de ce mi s-au 
dat unele lucruri pe care nici un deţinut nu are voie să 
le aibă asupra lui. 

Între cele două clădiri aștepta o dubă; plutonierul 
care venise după mine m-a condus acolo, eu avind și un 
fel de sac cam de jumătate de metru lungime, plin cu ba- 
gajele luate atunci plus cele oare mă însoţiseră de la ple- 
carea de la Văcărești. După ce ne-am suit, el a rămas pe 
o bancă lingă ușă şi eu ceva mai în fund ; plutonierul n-a 
închis însă uşa de tot, desigur și fiindcă altfel ar [i fost 
prea cald, dar cred şi pentru că era un om mai de treabă 
(sau i se spusese să se poarte mai omenește), aşa încît 


104 


https://biblioteca-digitala.ro 


puteam vedea şi eu cite ceva din peisajul ce se desfășura 
pe măsură ce era lăsat în urmă de goana mașinii pe şo- 
seaua prăluită. 

N-a fost greu deloc să văd cînd am intrat în București 
şi apoi, după ce am trecut de piaţa cimitirului Belu, să 
constat că mașina coboară pe linia tramvaiului 20, avînd 
în dreapta grilajul Parcului Carol, poreclit acum Parcul 
Libertăţii. Soarele strălucea, lumina lui inunda copacii 
parcului, strada şi trotuarele, iar pe acestea din urmă 
mergeau liniștiți cameni de toate virstele, neînsoţiţi de 
nici un securist, aşa cum nu mai văzusem de aproape 
trei ani. Tinere în rochii de culoare deschisă, sub care se 
ghiceau liniile corpului, coborau cu pas sprineten de-a 
lungul grilajului Parcului și mie îmi veneau în minte ver- 
surile lui Topirceanu — „Pe trotuar alături saltă două 
fete vesele“ —, numai că mie nu-mi venea să-mi las bal- 
tă... interesele, ci să dau dracului toate închisorile ! 

Cînd am intrat pe strada 1! iunie, plutonierul a închis 
aproape de tot uşa, aşa încît nu mai puteam vedea în 
fiece moment unde ne aflăm. Dar cînd am văzut că mer- 
gem destul de mult fără să oprim, am fost sigur că nu mă 
duce iar la Securitatea din Rahova şi am respirat ușurat, 
deşi nici faptul că probabil mă vor duce la subsolurile 
Ministerului de Interne nu-mi făcea nici o plăcere. 

Presupunerea mea a fost corectă. După ce am trecut 
de Piaţa Brătianu, peste puţin timp duba a cotit la stînga 
și a intrat în curtea Ministerului de Interne, la o ușă se- 
cunidară din spate (pe atunci nu se construise sala din 
spatele fostei alădiri a Ministerului de Interne, devenit 
ulterior sediu al Partidului Comunist Român, și desigur 
nici pasarela suspendată care leagă cele două clădiri), 
unde am fost debarcat şi, chiar de la intrare, am. coborit 
citeva trepte, ajungînd la subsol. Au urmat obișnuitele 
formalități de predare-primire a primejdiosului „crimi- 
nal“ şi plutonierul care m-a adus s-a întors la duba lui şi 
a plecat. 

Rămas cu noii securişti, după puţine minute aceştia 
mi-au luat săculețul cu schimburi şi unul dintre ei m-a 
luat de braţ — bineînţeles că mi se puseseră ochelarii de 
rigoare —, ordonindu-mi să merg cu el. Am cerut atunci 
să mi se dea voie să-mi iau măcar un prosop, dar el a 
spus 'că nu se poate, iar la afirmaţia mea că atunci cînd 
am. mai fost pe acolo, am putut jua în celulă şi un pro- 
s0p, mi s-a spus răstit că acum nu se mai poate. 


105 


https://biblioteca-digitala.ro 


„ Am mai coborit un rînd de trepte, condus de mînă de 
securist, am colindat nişte coridoare şi în cele din urmă 
ne-am oprit ; el a deschis o uşă, m-a împins uşor înăun- 
tru, mi-a scos ochelarii şi apoi a tras zăvorul. Nu mai ţin 
minte decii că era o încăpere destul de mică, cel mult 
2X3 m, cu un pat pe una din laturile lungi și nimic alt- 
ceva. Peste puţin mi s-a adus bucata reglementară de 
piine şi o gamelă cu mincare şi am rămas singur pină 
seara, cînd operaţia s-a repetat. Încolo nimic şi nimeni, 
afară de paşii securistului de pe coridor, cînd trecea prin 
faţa celulei mele în circuitul pe care-l făcea de-a lungul 
celulelor ce le avea în grijă. O dată sau de două ori a 
deschis vizeta, a văzut că stau în capul oâselor pe mar- 
ginea patului, n-a zis nimic şi asta a fost tot pină după 
masa de seară, cînd m-am întins în pat, scoţindu-mi 
hainele şi acoperindu-mă cu pătura ce făcea parte din 
inventarul firesc al celulei. Greu însă să adormi, cind 
toate gindurile te frămiîntă și nu știi ce să crezi de vreme 
ce regimul era aici așa de sever — să n-ai dreptul nici la, 
un prosop cu care să te ștergi cînd te speli! —, se spul- 
berase vaga speranță că ar putea fi vorba de eliberare pe 
care mi-o trezise atitudinea destul de civilizată şi de înţe- 
legătoare a plutonierului care mă adusese de la Jilava și 
lăsase ușa ldubei ușor crăpată, cu siguranță pentru a pu- 
tea vedea şi eu ceva, nu numai pentru a avea aer, căci el 
ar fi putut uşor pune lacătul la ușă și să se aşeze comod, 
în faţă, lîngă şofer. 

M-am trezit dimineaţa, cînd iam 'auzit umblindiu-se la 
ușă, m-am îmbrăcat repede şi îndată 'am fost huat de un 
securist şi dus la toaletă să mă spăl. M-am clătit eu cu 
apă pe faţă și pe mîini — săpun nu era —, dar ce fel de 
spălat putea fi acesta !, iar de şters m-am șters cu o ba- 
tistă devenită “astfel nudă şi neutilizabilă pentru destinația 
ei firească. 

Cînd mi s-a adus „cafeaua“ şi piinea, am spus sergen- 
tului că vreau să fiu dus la vizita medicală, deoarece 
sînt bolnav și am nevoie de regim. A spus un „Bine!“ 
plictisit şi a zăvorit din nou uşa. Peste vreun ceas-două, 
uşa s-a deschis însă din nou şi a intrat un bărbat înalt, 
în halat alb — era un doctor — pe care-l ştiam de la 
prima mea „vizită“ la Ministerul de Interne, la începutul 
toamnei lui 1953. l-am spus că am un singur rinichi, 
l-am mințit că am fost operat şi de ulcer (a doua tăietură, 
verticală, de la ombilic în jos, fusese făcută pentru con- 
trol în 1936, cînd regretatul doctor Ghiţescu mă operase 


106 


https://biblioteca-digitala.ro 


de apendicită şi se temuse de o perforaţie de intestine, 
dar, aşa cum am mai scris, toţi doctorii care n-au văzut 
după aceea la închisoare au crezut că e dovada unei ope- 
raţii de ulcer şi eu i-am lăsat să creadă, cînd nu le-am 
dezminţit chiar eu credința greşită...), doctorul m-a exa- 
minat şi s-a convins, întrebindu-mă însă : 

— Dar de ce nu ţi s-a dat pînă acum regim ? 

— Sint venit aici abia de ieri, aşa că pină acum nu 
m-a văzut nici un doctor, i-am răspuns, fără a spune de 
data aceasta nici o minciună. | 

— Bine, ţi se va da regim, a hotărit doctorul; el a 
plecat, iar eu am rămas din nou singur între cei patru 
pereți care parcă te strîngeau şi fizic, nu numai psihic, 
mulțumit că cel puţin nu va trebui să mănînc lucruri ce 
mi-ar putea dăuna. De fapt e destul de ciudat că în închi- 
soare, cînd nu vezi totuşi nici o șansă de eliberare și 
perspectivele ţi se par destul de sumbre, gîndul la men- 
ținerea sănătății nu te părăseşte nici o clipă, desigur, 
pentru că inconştient speri mereu că totul se wa termina 
înainte de a da ortul popii... 


Aşteptam deci să văd cum se va concretiza promisiu- 
nea doctorului, deşi era probabil că schimbarea alimen- 
taţiei nu se putea produce decit începînd de a doua zi, 
căci mincarea deţinuţilor se aducea de la închisoarea 
Uranus, iar numărul şi felul porţiilor se comanda din 
ajun. Dar iată că nu peste multă vreme se oprește din 
nou cineva la uşă şi o deschide: era sergentul securist 
care m-a întrebat, fără alt preambul : — „Ai o batistă 7%, 
iar la răspumsul meu afirmativ, a cerut să i-o dau. Nu 
știam ce să cred, dar m-am lămurit îndată : mi-a luat-o, 
a îndoit-o aşa cum făceam noi cînd eram copii și ne iu- 
cam de-a „baba oarba“ şi m-a legat cu ea la ochi, proba- 
bil fiindcă venise fără ochelarii reglementari. Apoi am 
primit ordinul să-l urmez, dar de fapt el mă ţineu de 
braţ, fiindcă pe întuneric n- aș fi putut şti cum să urmez 
diferitele cotituri ale coridorului. Am urcat apoi scările și 
cînd mi-a scos batista am văzut că sînt iar în camera de 
„primire“, unde mi s-a dat săculeţul cu lucrurile poe 
nale şi mi s-a spus să aştept. A venit apoi un sublucote 
nent mărunțel de securitate — pe care îmi aminteam vag 
să-l îi văzut la Securitatea din Rahova — şi mi-a spus 
destul de domol: — „Hai cu mine“ şi astfel amindoi am 
suit scara şi am ieșit în curtea din spatele Ministerului. 

Aici aştepta o limuzină adevărată — cred că era un 
Lincoln sau un Cadillac —, mi s-a spus să mă sui în spa- 


i 107 


https://biblioteca-digitala.ro 


te şi ofiţerul s-a suit și el lingă mine. Eram foarte mirat 
că nu mi s-au pus ochelari, dar ofițerul mi-a ordonat ime-: 
diat : „Culcă-te cu capul în poala mea !“ ; deci nu trebuia 
să fiu văzut de trecători. Acum nu mai aveam nici o în- 
doială că sînt dus din nou la Securitatea din Rahova şi, 
fireşte, nu eram deloc încântat. Mă gindeam la ultima 
„convorbire“ cu generalul, la tonul aspru cu care strigase 
la mine şi mă avertizase că voi fi dus din nou la inchi- 
soare, dar totuși nu reuşeam să descifrez sensul atitudinii 
destul de civilizate a sublocotenentului care venise să mă 
ia. E adevărat că era un om trecut de 40 de ani, probabil 
făcut ofițer din plutonier și de obicei oamenii mai în 
virstă nu sînt tot așa de aprigi ca tinerii, dar iotuși.. 

Am ajuns deci pe strada Rahovei, maşina a intrat pe 
o străduţă laterală ce mărginea clădirea Securităţii şi s-a 
oprit acolo, iar eu l-am urmat pe sublocotenent și am in- 
trat pe o uşă destul de discretă. Fireşte, am coborit la 
subsol şi am ajuns iar la „biroul de primire“, unde an 
fost înregistrat. Sergentul de serviciu a deschis săculețul 
meu dorind să înceapă să facă inventarul lucrurilor şi să 
le scrie în registru, dar sublocotenentul i-a spus simplu : 
„Lasă, nu-i nevoie“. Am tresărit şi am început iar să 
cred că se apropie eliberarea, căci altfel nu era nici un 
motiv să nu se facă inventarul detaliat al „averii“ deţinu- 
ților'ce intrau acolo. 


După 'aceea, sublocotenentul l-a intrebat pe sergent 
dacă numărul 17 e liber şi, la răspunsul afirmativ, i-a 
spus : „Du-l acolo“. 

„Ochelarii“ însă nu puteau să lipsească, așa încît tot 
„pie orbește“ am fost dus de braț pină la o celulă, pe par- 
teă stîngă a unui coridor, dar sigur altul decit acela unde 
se afla celula în care fusesem închis cu ocazia primei 
mele „vizite“ la Securitate. Dar și celula era cu totul ait- 
fel : mult mai mare, avînd pe dreapta şi pe stinga cele 
două paturi suprapusă, iar pe peretele opus uşii — de ne- 
crezut | — o fereastră prin care pătrundea lumina zilei. 
Cînd a venit ora mesei mi s-a adus o gamelă plină cu fa- 
sole scăzută, din care însă n-am mîncat decît puţin, de 
teamă să nu-mi facă rău, deşi trebuie să recunosc că era 
mai gustoasă decit obişnuitele mincăruri din închisori. 

După masă de seară m-am întins în pât, dar becul 
puternic, prins în perete, cam la înălţiriea de 1,90—2 m, 
îmi bătea drept în ochi, fiindu-mi imposibil să adorm. 
M-am sculat, am deplasat puţin cartonul (legat cu o sfoa- 
ră de un cui), în care erau imprimate indicaţiile despre 


108 


https://biblioteca-digitala.ro 


ceea ce n-ai voie să faci în celulă, și cu el am reuşit să 
acopăr becul, aşa încît, deşi în celulă era încă destulă lu- 
mină, nu-mi mai bătea în ochi. Dimineaţa cind a venit 
sergentul -să mă ducă la spălător şi toaletă şi a văzut ce 
făcusem, mi-a reproșat încălcarea regulămentului, spu- 
nîndu-mi însă pe un ton neobișnuit la Securitate : 

— D-voastră aţi mai fost pe aici, așa încit știți că nu 
aveaţi voie să acoperiţi becul. 

I-am replicat însă că nu puteam să dorm şi am profi- 
tat de ocazie să-i cer să fiu scos şi eu la vizita medicală, 
iar răspunsul lui a fost afirmativ. N-a trecut mult, s-a 
deschis din nou:uşa şi am fost dus într-o altă încăpere, 
unde se afla o chiuvetă şi un scaun, spunindu-mi-se.să 
iau loc. A intrat apoi un sengent cu o trusă de... bărbierit 
la el, şi-a ascuţit bridul şi, după ce m-a săpunit destul 
de bine, a început să mă lbărbierească, dar într-o manieră 
în care nu mai văzusem pe nimeni făcînd acest lucru. 
Brusc, a întins mîna cu briciul și în aceeași clipă, fără să 
se oprească la „perciuni“ pentru a fixa lama pe piele, a 
tras cu briciul fulgerător de la păr pînă la baza matila- 
rului şi după aceea cu încă cîteva mișcări, tot atit de re- 
pezi şi neaşteptate.,., bărbieritul era terminat ! Culmea 
este că, spălindu-mă, mi-am 'dat seama că nu mă tăiase 
deloc şi că eram bine bărbierit. Cred că dacă individul 
acela ar fi participat la vreun concurs internaţional al 
bărbierilor ar fi cîştigat negreşit premiul întii, şi pentru 
viteză, şi pentru maniera în care lucra. 

Ceva mai tîrziu am fost luat şi dus la vizita medicală 
într-o încăpere ce ţinea loc de infirmerie, deoarece avea 
obișnuita masă-pat de consultaţie, unde un doctor relativ 
tinăr, cam grăsuț, m-a intrebat despre scopul „vizitei 
mirele“. I-am repetat dorința mea de a obţine regim, m-a 
întins pe pat, m-a examinat în tot felul şi mi-a spus că 
voi primi regim, iar apoi mi-a luat tensiunea. 

— Uite, vezi, tensiunea e foarte bună, mi-a spus, in- 
vitîndu-mă să mă uit și eu la aparat, este numai 14. Dar 
fiind fără ochelarii de citit n-am putut desluşi nimic şi, 
de altfel, nici azi, după ce mi s-a luat tensiunea de multe 
sute de ori, nu reuşesc să înțeleg cum precizează docto- 
rii tensiunea, de vreme ce acul respectiv joacă pe „mano- 
metru“ şi urcă mult mai sus! 

I-am mulțumit şi am ajuns din nou în neaşteptat de 
luminoasa mea celulă, dar, bineînțeles, masa de prînz a 
constat tot din fasole. Probabil că se dădea acum deţinu- 


109 


https://biblioteca-digitala.ro 


ților toată fasolea care nu se dăd'tse ari și ani în închi- 
sori, fiind înlocuită, la prinz şi seara, cu insipidul arpacaş. 

Nu cred că au trecut mai mult de două-trei ore de 
cînd prinzisem, cind am fost din nou scos din celulă şi, 
împodobit cu simili-ochelari inventaţi pentru a nu se ve- 
dea nimic, adică exact pe dos decît au fost născociţi ade- 
văraţii ochelari, sergentul m-a suit pe scară şi apui m-a 
condus de-a lungul coridorului, unde — după reglemen- 
tara bătaie în uşă şi vocea din interior care a spus „In- 
tră !“ — am pășit, într-adevăr, în încăperea din stinga, 
deci în biroul maiorului, după cum ştiam din anul pre- 
cedent. Sergentul m-a dus în colţul din stinga al came- 
rei, m-a întors cu faţa la pereie şi — probabil la un 
semn al maiorului — mi-a scos ochelarii. 

— Întoarce-te !, am auzit vocea, acestuia. M-am exe- 
cutat, am rostit reglementarul „Să trăiţi, domnule maior“, 
ca orice mizerabil borfaş în faţa reprezentantului- autori - 
tății statului, iar el mi-a indicat un scaun lingă măsuta 
la care şezusem şi în cursul vizitei precedente. După ce 
m-am supus dispoziţiei primite, maiorul s-a interesat de 
sănătatea mea şi apoi m-a întrebat dacă mi-am mai 
schimbat gîndurile. Dialogul ce a urmat a fost aproape 
identic cu acela din 1954, așa încît nu-i nevoie să-l mai 
reproduc, dar am început să bănuiesc — după bărbierit, 
după vizita medicală și chiar după faptul că la biroul de 
primire nu se făcuseră formele obişnuite de inventariere 
a bagajului — că într-adevăr s-ar putea să fiu eliberat 
curind. Cînd însă o asemenea bănuială nu este sprijinită 
decit pe interpretări, nu şi pe fapte certe, agitația sufle-. 
tească se ridică la parametri record, aşa încît am început 
să-mi simt pulsul puternic şi repede. 

Schimbul de. cuvinte n-a durat “prea mult, gîndurile 
mele zburau afară din închisoare, aș spune prin marea 
fereastră deschisă din spatele biroului maiorului : era o 
după-amiază însorită de mai, pomii din faţa ferestrei 
erau .înfrunziţi şi de afară venea zumzetul trăficului: de 
pe o stradă relativ apropiată. Deodată, ca .şi data prece- 
dentă, uşa din spatele meu s-a deschis, maiorul s-a: ridi- 
cat în picioare, spunînd : „Să trăiţi, tovarăşe general !“, 
-m-am ridicat şi eu şi, în timp ce generalul trecea pe lingă 
mine spre a lua loc pe un scaun, am repetat cuvintele 
maiorului, cu deosebirea că în loc de „tovarăşe general“ 
eu am spus „domnule general“. În închisoare nici un de- 
ținut nu e tovarăș și nu avea voie să întrebuinţeze acest 
cuvint, trebuia să spună „domnule“ oricărui militar. Mă 


110 


https://biblioteca-digitala.ro 


întreb cum trebuie să se adreseze acum deţinuţii celor 
care-i păzesc şi-i interoghează, după ce în mod oticial s-a 
interzis folosirea cuvintelor „domn“ şi „doamnă“ ? 

Şi de data aceasta generalul l-a intrebat pe maior: 
„l-ai spus ceva ?* şi răspunsul a fost tot „Încă nu, dom- 
nule general“, după care acesta mi s-a adresat, spuniîn- 
du-mi : 

— Te-am chemat ca să-ţi dăm drumul |! chiar acum. 

De data aceasta deci presupunerile mele erau înteme- 
iate — sosise ziua eliberării. Ar fi greu, fără să încerc să 
Tac literatură, să descriu ce-am simţit şi ce-am gîndit în 
primele momente, dar pot spune că eram foarte emoţio- 
nat. Gindurile pe care le trimisesem acasă, pe fereastra 
deschisă, deveneau realitate. Incredibilă realitate, după 
toate prin cîte trecusem, şi, mai ales, cu totul neaşteptat 
faptul că.nu mi se făcea nici un proces, aşa cum se cam 
înțelesese din cele spuse de general cu prilejul primei 
noastre „întilniri“. E adevărat că nu făcusem nici un act 
nelegal şi după 1941 nu mai făcusem nici un fel de poli- 
tică, dar în situaţia mea fuseseră atiţia alţii care fuseseră 
judecaţi, primind mulţi ani de puşcărie. Totuşi nu faptul 
că nu făcusem nici o abatere de la lege mă stutise de 
proces, cum voi arăta mai departe. 

Acum, pentru a face o paranteză, amintesc că, după 
căderea așa-zisului guvern legionar, generalul Rosetti, 
— academicianul istoric —, numit ministru, a ordonat o 
severă anchetă contabilicească în privința tuturor apro- 
bărilor de cheltuieli făcute de ministrul Traian Brăileanu, 
de Traian Herseni (mort, sărmanul, în plină putere de 
muncă — acum mai puţin de un an —, zilele irecutei-a 
apărut și o carte „postumă“) şi de mine, în calitatea noas- 
tră de secretari generali la Ministerul Învăţămintului, 
Cultelor şi Artelor. Dar toate cercetările au rămas zadar- 
nice, căci nici un ban nu fusese aprobat de nici unul din- 
tre noi pentru partizanii sau prietenii politici și cu atit 
mai puţin pentru diferitele „dame voalate“ care mișunau 
înainte prin cabinetele „şefilor“. În ce mă privește, banii 
„la dispoziţie“ de la Culte şi Arte îi distribuisem funcțio - 
narilor inferiori, cu salarii mici, pentru ore suplimentare 
(pe care, de altfel, nu le cerusem să le facă) şi unor insti- 
tuţii ştiinţifice şi de cultură — inclusiv celor trei catedre 
de arheologie de la cele trei universităţi de atunci şi 
Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti, al cărui 
director eram, pentru cumpărare de cărţi:străine. Artis- 
teie, care veneau în audienţă să-şi expună grațiile şi să 


IRă 


https://biblioteca-digitala.ro 


obțină subvenţii, plecau aşa cum veneau, adică fără nici 
o aprobare. Dar e cazul să închid paranteza și să revin 
la... biroul maiorului de la Securitatea Rahova și la dis- 
cuţia cu generalul, şeful securităţii bucureştene. 


Nu ştiu ce-am răspuns la anunțul acestuia din urmă, 
dar el a continuat după puţine minute : 

— Trebuie însă să semnezi un angajament că vei 
respecta trei obligaţii ; şi la aceasta iar mi s-a făcut inima 
cit un purice, căci m-am temut să nu-mi pună aceeași 
condiție pe care o respinsesem anul trecut. 

— Vei da o declaraţie, mi-a spus generalul, că te 
obligi să te abţii de la orice acțiune împotriva regimului, 
că nu vei povesti nimănui şi niciodată cele ce-ai văzut 
de cind ai fost arestat și — neașteptata condiţie! — că 
vei primi să-ți reiei activitatea in domeniul d-tale. 

N-am șovăit nici o clipă să răspund că voi semna 
acest angajament și este adevărat că pe prima şi pe ul- 
tima dintre cele trei condiţii le-am respectat. fără nici o 
abatere. A doua însă cred că oricărui om care a făcut 
aproape trei ani puşcărie i-ar fi fost imposibil să o res- 
pecte şi, desigur, am vorbit de multe ori — dar nu cu 
prea. mulţi oameni — de odiseea mea prin lagăre şi în- 
chisori. Aceste pagini sînt de fapt singura călcâre adevă- 
rată a celui de-al doilea angajament. Cit privește ultima 
condiţie, ar fi trebuit să fiu nebun să n-o accept şi de 
lapt ea mi-a dat încredere că, după eliberare, voi putea 
reîncepe să lucrez în arheologie și, evident, m-am bucurat 
şi am început să văd viitorul în „rose“. 

De fapt, ulterior, am aflat că liberarea mea s-a da- 
torat unui memoriu al Hortansei, înaintat primului-mi- 
nistru dr. Petru Groza, prin intermediul prof. Chinezu 
(de origine clujean), în urma sfaturilor lui Kico (P.P. Pa- 
naitescu). D-nul Groza a transmis celor în drept hîrtia, 
cu dispoziţia să se facă o anchetă și să fie cerute retera- 
tele tuturor specialiștilor în domeniul arheologiei asupra 
mea, pentru a se convinge dacă cele afirmate de Hortansa 
„în memoriu în legătură cu activitatea mea şi cu realiză- 
rile mele sint adevărate. O serie dintre colegii care deve- 
niseră sau se menţinuseră profesori universitari (regre- 
tatul Gh. Ştefan, Em. Condurachi, D. Tudor şi alții, 
printre care se pare că şi I. Nestor, duşmanul meu de o 
viață — singurul duşman, de altfel, pe care l-am avut 
vreodată —) au făcut referate foarte favorabile şi drept 
urmare primul-ministru a cerut eliberarea mea. 


112 


https://biblioteca-digitala.ro 


— Treci atunci la masa de colo — ai toc şi hîrtie — 
şi scrie aceasta, mi-a ordonat generalul (dar pe un ton 
civilizat) ; şi, în timp ce eu redactam cele citeva fraze 
prin "care îmi luam ângajamentul cerut, generalul m-a 
întrebat dacă am bagaje la magazie. La răspunsul meu 
afirmativ, a chemat plantonul şi i-a dat ordin să mi se 
aducă numaidecit „bagajele“. 

Deoarece eram atent la ce scriam, n-am observat ce 
figură va îi făcut generalul cînd a văzut necăjitul meu 
de săculeț, dar după ce am terminat de scris şi a citit 
cele citeva rînduri, s-a declarat muliumit și mi-a spus: 

— Vezi dacă nu-ţi lipsește ceva ! : 

— Domnule general, i-am răspuns, cine să aibă ne- 
voie de vechiturile mele ca să le ia? N-am ce controla. 
El însă a insistat și „deşi poate am greşit, eu m-am ţinut 
pe poziţie, spunînd că nicăieri prin închisori nu mi s-a 
luat nimic. Era adevărat, cu singura excepţie a pantalo- 
nilor de la trenirg pe care nu i-am mai găsit la plecarea 
de la lagărul „Peninsula“, dar acolo, cu magazia de efecte 
“ale deţinuţilor se mai ocupau şi diverşi condamnaţi de 
drept comun, nu numai milițienii şi securiştii, aşa încît 
nu-i puteam socoti vinovaţi neapărat pe aceștia din urmă. 

După citeva minute, discuţia a luat sfirşit şi genera- 
lul a dat ordin să vină locotenentul X (e de la sine în- 
țeles că nu-i mai rețin numele — şi poate generalul nici 
nu l-a pronunţat), m-a dat pe miinile lui şi i-a spus să 
mă ducă jos şi să-mi dea drumul. 

Mi-am luat săculeţul, arn spus cuvenitul „Să trăiţi, 
domnule general !*, mi-am mai aruncat o dată privirea 
spre maior și în jurul biroului (pe care-l văd parcă și 
acum, mare, foarte încăpător, bine şi elegant mobilat) și, 
fireşte cu ochelarii-orbi pe faţă, am ieșit fericit din birou, 
am mers cît puteam de repede pe coridoare, am coborit 
scările fără ezitare și ne-am oprit — cum am constatat 
după ce mi s-au scos ochelarii — în faţa unei uşi ce dă- 
dea în curtea-grădină destul de mare dinspre Calea Ra- 
hovei, aproape peste drum de clădirea fostului liceu de 
fete „Pompilian“, unde și eu şi soția mea fusesem prote- 
sori între 1928 şi 1940, eu de limba elenă şi ea de geogra- 
fie şi drept. 

Locotenentul a. deschis ușa şi a spus: „Poţi pleca !“. 
După o clipă de ezitare, i-am spus însă : 

— Domnule locotenent, stau departe, tocmai la Piaţa 
Dorobanţi şi n-am nici un ban să pot lua tramvaiul de la 
Piaţa Sfîntul Gheorghe. 


113 


https://biblioteca-digitala.ro 


Puțin surprins de cererea mea, locoienentul a siat un 
moment la îndoială și apoi i-a spus sergentului care ne 
insoţea să-mi dea 25 de bani (atit costa biletul de tram- 
vai pe atunci), ceea ce acela a și făcut. Am mulţumit, am 
mai spus ultima dată „Să trăiţi !* și am păşit pe aleea 
co ducea spre poartă, prima dată după aproape trei ani 
cind mă aflam într-o curte nestrăjuită şi puteam merge 
spre o poartă normală, fără rețele de sirmă, fără „obser- 
vatoarei şi fără santinele. Cînd am ieşit în stradă, m-am 
uitat o clipă în susul străzii (dar nu și inapoi, spre clă- 
direa Securităţii !) şi am pornit cît puteam de repede 
spre Tribunal, cu săculeţul meu la subsuoară ; cu capul 
descoperit şi cu cele patru petice serioase la coate și la 
genunchi aş fi putut fi luat uşor drept o haimana oare- 
care, deşi poate faptul că eram bărbierit proaspăt mai 
atenua impresia... La Sf. Gheorghe m-am suit în remorca 
unui „5%, am rămas pe platformă și destul de repede am 
ajuns la Piaţa Dorobanţi şi de acolo acasă. Ușa de jos, din 
curte, nu era încuiată, dar n-am apucat bine să sui cele 
citeva trepte pină la parter, cînd uşa bucătăriei proprie- 
tarului s-a deschis şi domnul Moscu (era să spun „bătri- 
nul domn Moscu, dar el avea atunci numai 70 de ani şi 
cu am acum 78 de ani împliniţi...) m-a văzut şi m-a îm- 
brățişat, ba chiar m-a sărutat cu afecţiune. a 

Probabil că vorbele schimbate de noi s-au auzit şi 
sus, unde locuiam noi, şi ca un virtej fata noastră, Car- 
men, s-a repezit în jos pe scări strigîind „Turti!“ (așa 
imi spunea ea, nu prea ştiu de ce, căci nu sînt... turtit!) 
şi îmbrățişîndu-mă cu dragoste. Cum am ajuns sus a te- 
lelonat la Muzeu Hortansei, spunindu-i să vină numai- 
decît acasă. Hortansa a întrebat de ce atita grabă și apei, 
pină să-i spună Carmen de ce, a înţeles şi a strigat: „A 
venit Vladimir !“ şi, fireste, s-a grăbit să vină acasă. Ce 
a urmat, e lesne de înţeles şi nu mai face parte din odi- 
seea arestării mele, aşa încît mă opresc aici. 

Nu fără a spune însă că — spre deosebire de ceea ce 
li s-a întîmplat multor altor deţinuţi — între 22 iulie 1952 
şi 28 mai 1955, data eliberării, n-am fost lovit niciodată 
şi n-am fost pus la carceră, deşi de fapt prima celulă de: 
la Securitatea din Rahova-nu era mult mai mare decit 
o carceră. Dar aceasta nu înseamnă că a fost uşor. În 
afară de suferinţele de ordin moral şi în special de lipsa. 
ştirilor despre cei de acasă şi despre ceea ce au şi ei de 
suferit de pe urma arestării mele, trei ani fără citeva 
săptămini de închisoare nu sînt chiar o jucărie — nici în 
condiţii „normale“, cred. 

114 


https://biblioteca-digitala.ro 


Lagărul de la Galeş a fost cel mai cumplit dintre ceie 
prin care am-trecut, nu numai prin munca grea şi chinu- 
rile crizei de rinichi, dar prin hrana mizerabilă (aproape 
zilnic o ciorbă de burtă insuficient curățată şi deci cu un 
anumit iz), lipsa de apă chiar de băut, nu numai de spă- 
-lat „brigadierii de drept comun care abia se stăpineau să 
nu te înjure, dar de strigat, strigau cit îi ţinea gura și, 
în sfîrşit, noroaiele fantastice în care înotai pur şi simplu, 
deoarece nu-i trecuse nimănui prin minte să pietruiască 
cel puţin cîteva drumuri în interiorul lagărului, piatră 
fiind destulă în Dobrogea, slavă Domnului ! 

Acum, în ultima zi a lunii ianuarie 1981, cînd scriu 
aceste ultime pagini și le recitesc, îmi dau seama că 
multe episoade ce meritau să fie scrise le-am sărit, dar 
cred că nu e cazul să mai revin. Dacă aceste pagini vor 
putea vedea vreodată, într-un viitor îndepărtat, lumina 
tiparului, nu doresc decit ca ele să constituie una dintre 
mărturiile acelei „perioade în care în închisori şi lagăre au, 
pierit zeci de mii de oameni ; şi oricită ură ţi-ar fi pro- 
vocat pătimirile şi-ţi mai poate provoca amintirea lor, 
rindurile acestea n-au avut ca studium decit dorinţa de 
a constitui un modest izvor istoric pentru începutul de- 
ceniului al şaselea al secolului nostru în România. Atit 
și nimic mai mult. 


https://biblioteca-digitala.ro 


POSTFAŢĂ 


Pe un exemplar din Fundacul Varlamului o dedica- 
ţie :„Domnului Vladimir Dumitrescu, al cărui suflet are 
fineţea osfenit ascetică a sfinţilor bizantini. Spontana 
mea prietenie născută printre brazii plimbărilor de la 
Buşteni. Ionel Teodoreanu“, ca mai apoi același autor 
să-i scrie (23 octombrie 1940), pe foia de gardă, numero- 
tată, a lui Tudor Ceaur Alcaz : „Domnului Vladimir Du- 
mitrescu, pe care l-am văzut bărbat în adversitate şi pe 
„care îl văd acum om întreg în biruinţă. Calda mea pre- 
ţuire şi spontana mea prietenie“. Prin cîteva trăsături 
de condei era deci creionat, cum nu se poate mai bine, 
omul Vladimir Dumitrescu de către acela care, cel putin 
pe mine, m-a vrăjit cu a lui, „Ce-a văzut Ilie Pânişoară“. 

Istoria culturii românești numără figuri de savanţi 
„gare, prin toată activitatea lor, prin puterea lor de 
muncă, prin inteligenţa, pasiunea, temeritatea şi devota- 
mentul lor pentru domeniul căruia i s-au consacrat, au 
reușit — în pofida â numeroase vicisitudini — să reali- 
zeze monumentul, mai durabil ca bronzul, al unor cpere 
care şi-au cîștigat un binemeritat loc în ierarhia cuceri- 
rilor civilizației mondiale. Un astfel de savant este și pro- 
fesorul Vladimir Dumitrescu (1902—1991), autor al peste 
15 volume și 140 de studii de specialitate, unul dintre 
cei mai străluciți elevi şi continuatori ai lui Vasile Pâr- 
van. Audiindu-l şi admirindu-l pe marele nostru istoric 
Nicolae Iorga încă din anii refugiului ieşean, Vladimir 
Dumitrescu a continuat la Bucureşti să-i frecventeze con- 
ferinţele şi cursurile, devenind un naționalist „fervent. 

Născut la 19 octombrie/l noiembrie 1902 la Bucu- 
reşti (înrudit pe linie maternă cu poetul St. O. Iosil), a 
absolvit în 1921 Liceul Sfîntul Sava, după ce trăise la 
lași drama refugiaților în Moldova din timpul primului 
război mondial. î 

Pasionat de istoria antichităţii încă din liceu (şi las- 
cinat, de marele istoric Vasile Pârvan), se înscrie în anul 
1921 la Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia filologie 


116 


https://biblioteca-digitala.ro 


clasică şi, mai apoi, istorie și geografie, obţinînd în anul 
1925 licenţa cu magna cum laude. În anul următor pleacă 
la Roma, ca membru al Școlii Române de acolo, continu- 
îndu-şi studiile şi pregătindu-şi totodată şi doctoratul. 

Reîntors în ţară în anul 1929, îşi susține doctoratul 
în Litere și Filosofie cu teza L'etă del Jerro nel Piceno, 
pină nu demult unica sinteză asupra epocii fierului din 
această provincie răsăriteană a Italiei. Lucrarea a fost în- 
cununată cu Premiul Vasile Pârvan al Asociaţiei Acade- 
mice „V. Pârvan“ a foștilor membri ai Școlii Române din 
Roma, continuind să constituie o operă fundamentală a 
perioadei şi zonei geografice pe care le tratează. 

În anul 1930 .devine docent pentru Arheologia pre- 
istorică a sud-estului Europei la Faculiatea de Litere din 
Bucureşti, iar în 1940, conterenţiar definitiv al aceleiaşi 
facultăți. 

Remarcat şi apreciat de magistrul Vasile Pârvan încă 
din studenţie, este numit (după prima campanie de săpă- 
turi la care participă ca student — Sultana, 1923) la 1 
octombrie 1923 asistent la Muzeul Naţional de Antichi- 
tăţi din. Bucureşti. În anul 1928 este înaintat conserva- 
tor, iar în 1935 devine directorul Muzeului, pe care îl 
conduce pină în 1945. În acest răstimp reorganizează 
complet şi modernizează expoziţia Muzeului, continuă 
publicarea anuarului Dacia fondat de V. Pârvan, îngri- 
jindu-se de apariţia volumelor V—VI (1935-—1936), 
VII-VIII (1937—1940) şi 1X—X (1941—1944), organi- 
zează schimbul de publicaţii cu sute de institute din stră- 
inătate, punînd bazele actualei biblioteci a Institutului: de 
Arheologie. 

Colaborator al Institutului de istorie între anii 
1949—1952, este numit în 195iyşef de secţie la MNA și, 
ulterior, la Institutul de Arheologie, unde conduce, suc- 
cesiv, Secţia Muzeu (pină în 1965), Secţia sclavapistă 
(1965—1968), Secţia paleolitică (1968—.1973), devenind 
cu începere din aprilie 1973 consultant ştiinţific al Insti- 
tutuiui. 

Conduce, în special, în zona extracarpatică a țării 
aproape an de an săpături arheologice, preocupindu-se în 
priinul rind de problemele epocii neo-enevlitice, dar cer- 
cetind cu egală atenţie şi obiective din =poca bronzului și 
din epoca fierului. Săpăturile în tell-ul Gumelnița (de la 
care s-a dat şi numele culturii) începute în tinereţe (1925) 
le reia în 1960 pe baza vastei experienţe indelung acu- 
mulate. În 1926 întreprinde primele săpături sistematice 
româneşti din aria culturii Cucuteni, atit la Drăguşeni 


117 


https://biblioteca-digitala.ro 


(jud. Suceava) într-o așezare din faza Cucuteni B, cit şi 
la Bonţeşti (jud. Vrancea) într-o staţiune din faza Cucu- 
ţeni A, de aspect Ariuşd. Între 1929—1935 face săpături 
la Atmageaua Tătărască, în sudul Dobrogei, intr-un tell 
coniinind depuneri ale culturilor Boian și Gumelnița, în 
1936 le începe pe acelea de la Traian (jud. Neamţ) în re- 
numita stațiune din faza A—B a culturii Cucuteni, con- 
tinuindu-le în anii 1938—1940, pentru ca începind din 
1951 să reia pe scară întinsă aceste săpături împreună 
cu Hortensia Dumitrescu (devotată tovarăşă de viaţă şi 
de muncă), încheiate în 1961 prin săparea aproape com- 
pletă a așezării de pe Dealul Viei şi prin cercetarea a 
mii de metri pătraţi în aceea de pe Dealul Fintinilor. 
Săpăturile de la Dealul Fintinilor, de altfel cele mai 
ample executate pe întreaga și vasta arie a culturii Cu- 
cuteni A—B (=Tripolie B 11), i-au permis precizarea eta- 
pelor de evoluţie ale acestei faze şi subdivizarea stiluri- 
lor picturale, precum şi publicarea, atît în ţară, cit şi în 
străinătate, a numeroase studii de sinteză asupra acestei 
splendide culturi cu ceramică pictată. 

În anii 1942, 1955—1956 sapă, exhaustiv, necropola 
plană din epoca bronzului de la Cirna (jud. Dolj), iar în 
1943 întreprinde săpături în necropola tumulară din e- 
poca fierului de la Basarabi (jud. Dolj). Săpăturile înce- 
pute în 1943 în importanta aşezare de tip Vinca de pe 
fnajul Dunării de la Rastu (jud. Dolj) sint continuate în 
1950. obţinîndu-se preţioase observaţii privind sfîrşitul 
fazei B și începutul fazei C a acestei culturi. 

Pentru înțelegerea în toată complexitatea lui a feno- 
menului istoric, reprezentat de viaţa, organizarea  soci- 
ală, şi evoluţia triburilor eneolitice de pe teritoriul ţării 
noastre, în anii 1949—1950 sapă exhaustiv așezarea Cu- 
cuieni A de pe Holmul Hăbășeștilor (jud. Iași), aceasta 
fiind prima staţiune neolitică, cercetată integral în Ro- 
mânia. Acest deosebit efort a fost încununat în 1951 cu 
unul dintre Premiile de Stat date peniru cele mai bune 
şantiere din anii precedenţi ; în anul 1955 i se acordă din 
nou Premiul de Stat pentru publicarea exemplară — in 
colaborare — a Momografiei Hăbășești, din ale cărei 600 
„de pagini, 500 i se datoresc lui. 

Intre 1962—1968 conduce săpăturile de la Căscioarele 
(jud. Ilfov), în fapt, cele mai ample săpături întreprinse 
într-un tell al culturilor Boian-Gumelnița din România. 
Au fost scoase la iveală în cursul a peste 250 de zile 
de activitate pe şantier, între alte descoperiri romarca- 
bile, şi excepționalul sanctuar cu peretii pictați şi co- 


118 


https://biblioteca-digitala.ro 


Joane de cult datînd de la începutul mileniului IV î.e.n. 
În i962—1964, prin săpăturile de la Tirpeşti (jud. Neamţ), 
pune bazele unei cercetări, de asemenea. exhaustive, a 
aşezărilor neo-eneolitice succesive, iar intre 1970--1972 
conduce săpăturile de la Drăgușeni !jud. Botoșani), în 
așezarea aparţinind culturii Cucuteni A tirzie. Indru- 
min ceas de ceas activitatea pe șantiere, observind și 
următind cu deosebită atenţie fiecare etapă de lucru și 
descoperire, în toată această vreme a fost o permanentă 
şi activă prezenţă pe teren, ca şi în biroul institutului. 

Bucurindu-se de un prestigiu internaiional deosebit 
in rindul specialiştilor, a fost.cooptat membru în Consi- 
liul Permanent al Uniunii Internaţionale de Preistorie și 
Protoistorie încă din 1932, fiind trecut în 1976 în Consi- 
liul de Onoare al acestuia, iar din anul 1961 a fost ales 
membru al Institutului Italian de Preistorie și Protoisto- 
Tie şi din 1980, membru plin al Institutului Arheologic 
German, solicitindu-i-se, de asemenea, colaborarea la nu- 
meroase publicaţii de prestigiu din dilerite ţări europene 
şi din S.U.A. 

Începînd din 1932 a participat în Europa, Asia şi SUA 
la peste 30 de congrese și simpozioanz științifice inter- 
naţionale, prezentind rapoarte sau comunicări, prezidina 
şedinţe și luînd parte activă la discuţii. 

Problemele culturilor neo-eneolitice din România și 
ale relaţiilor acestora cu culturile din sud-estul Europei 
și din Asia Anterioară, în special acelea ale culturilor 
Cucuteni şi Gumelnița, au constituit de-a lugul a peste 
jumătate de secol principalele probleme cărora şi-a con- 
sacrat atenţia. 

Atras încă din tinerețe de problemele artei preistorice 
din România (I”art prehistorique en Roumunie, Bucu- 
reşti, 1937), rămîne fidel acestei pasiuni publicind o se- 
rie de volume remarcabile în legătură cu această temă, 
pe care o face cunoscută și publicului din străinătate. 
Volumul I”arte preistorice în Romunia fino all'ini- 
zio dell'etă del ferro, apărut la Firenze în 1971 la vestita 
editură Sansoni, reprezintă prima amplă sinteză asupra 
splendorilor acestei arte, cu realizări uneori unice în 
Europa. i 

Lărgit și completat pînă la începutul perioadei La- 
tene, studiind în egală măsură fenomenul cultţural-artis- 
tic și relaţiile artei preistorice cu conceptele magico-reli- 
gioase ale populațiilor carpato-danubisne de-a lungul a 
cinci milenii, volumul a văzut lumina tiparului şi într-o 
ediție românească, Arta Preistorică în România, încunu- 


119 


https://biblioteca-digitala.ro 


nată în 1976 cu Premiul „Vasile Pârvan“ al Academiei. 
Mai apoi, o ediție prescurtată a acestui volum se va pu- 
blica în limbile franceză, engleză, spaniolă și rusă. 

Nu a rezistat nici fascinaţiei exerciiate de Arta Cultu- 
rii Cucuteni, dedicindu-i şi acesteia .o inegalabilă carte, 
după ce publicase în limbile română și franceză „Arta 
neolitică în România“. 

Făcindu-şi o datorie de onoare din a aduce la cunoș- 
tința specialiștilor din străinătate rezultatele cercetărilor 
românești a publicat (în colaboare) în prestigioasa revistă 
Cambridge Ancient History o Preistorie a komdâniei de la 
începuturi pină la 1000 î.e.n., precum şi alte lucrări, ca : 
Harta arheologică a României, cu prezentare grafică deo- 
sebit de originală, Esquise d'une pr6histoire de la Rouma- 
nie jusguw'ă la fin de Vâge du Bronz ţeu Al. Bolomey și 
FI.  Mogoşanu), Dacia înainte de  Dromichete (cu 
Al. Vulpe), în limbile română, engleză si germană. 

Recent şi-a realizat un vechi vis, — mi-l îimpărtăşise 
încă din deceniul șapte în lungile seri de pe şantiere —, 
desluşirea pentru marele public (care i-a tost drag întot- 
deauna) a vechilor legende. A vrut s-o intituleze De la 
legendă. la realitatea istorică, a apărut însă sub un altul : 
Legende celebre în faţa ştiinţei. 


% 
* * 


Profesorul universitar Vladimir Dumitrescu, afirmat 
de la începutul activităţii sale ca un arheoloz de valoare, 
aduc?ndu-și, de-a lungul vieţii, o contribuţie demnă de 
menționat la descoperirea şi valorificarea ştiinţifică a 
mărturiilor arheologice de pe teritoriul tării nuastre, ne-a 
lăsat un volum de memorii ce reflectă o experienţă de 
viaţă pe care a plătit-o pentru o opţiune politică din tine- 
rețe, cind s-a înrolat în mişcarea legionară, fără însă a-i 
aproba sau servi excesele, fără a participa la rebeliunea 
din ianuarie 1941 (fapt pentru care nu a fost condamnat, 
în procesele intentate în timpul regimului antonescian), 
dar îndeplinind funeţji în guvern pe linia culturii în peri- 
oada septembrie 1940 — ianuarie 194]. 

În timpul dictaturii comuniste va [i arestat, fără a fi 
judecat, şi deținut în anii 1952—1955, cunoscind drama 
deţinuiilor politici din cele 10 închisori şi de la Canal, 
unde a fost purtat. 


120 


https://biblioteca-digitala.ro 


Amintirile prof. Vladimir Dumitrescu, scrise prin 
anii '80, cu toată lucrarea vremii asupra memoriei sale, 
au o dominantă notă de concretețe și veracitate, căpă- 
tind prin aceasta valoarea unui document ce deschide 
măcar o portiţă în plus spre iadul Canalului și al închi- 
sorilor comuniste din acei ani. 

Scrise într-un stil ales, propriu omului de știință, 
Memoriile prof. univ. Vladimir Dumitrescu se adresează 
sufletului şi în egală măsură raţiunii. 


SILVIA MARINESCU-BÂLCU 


https://biblioteca-digitala.ro 


https://biblioteca-digitala.ro 


CUPRINS 


1: ÎNCHISORILE MELE (Memorii) . 5 
2 POSTFAȚĂ ... . . . .116 


https://biblioteca-digitala.ro 


co ia ee 


COMANDĂ DE STAT 
Preţul cu amănuntul este cel imprimat pe copertă. 


Lector : ELISABETA SIMION 
Tehnoredactor : ELENA RĂDUȚĂ 


Bun de tipar : 23 111 1992. Apărul: 1994 
Comanda nr. 3043 
Coli de tipar : 7,75. 


Tiparul executat sub comanda nr. 12 
La I.P. ROMCART S.A. Bucureşti 
Str. Grigore Alexandrescu nr. 89—97 
ROMÂNIA 


https://biblioteca-digitala.ro 


https://biblioteca-digitala.ro 


colecția 
MEMORIA 


„Şi despre alte lagăre am auzit lucruri groaz- 
nice, dar cel de la Midia se pare că a fost cel 
mai sinistru şi cu procentul cel mai mare de 
morţi. Şi dacă ne giîndim că tot Canalul a fost 
săpat cu tîrnăcoape, hiîrleţe, lopeţi şi roabe, nu 
e greu de înţeles de ce munca era istovitoare 
şi au murit în cîţiva ani la Canal citeva zeci 
de mii de oameni“. 

VL. DUMITRESCU 


ISBN 973-24-0224-5 


ecdiitura „Lei 600 
TROS 


https://biblioteca-digitala.ro